Povestea incepe cu dascalul Pintilie,despre care aflam ca ii plac muraturile impreuna
cu galbenusul de ou, daca era ragusit. El era dascal in Butucani, un sat mare unde oamenii erau bogati. Dascalul avea doi copi,pe parintele Trandafir si o fata, pe care a maritat-o cu Petrea Tapului. Parintele Trandafir era un om bun, care stia carte si canta mai frumos decat tatal sau. Un om harnic care vorbea mult si cumpanit. Totusi apare o problema, ca preotul Trandafir sa fie mutat din Butucani intr-un alt sat, Saraceni, din cauza ca el spunea verde in fata satenilor tot ce avea pe inima. Saraceni, o asezare inchisa intre munti, pe unde isi facuse albie un parau, ramas fara apa aproape intregul an. Satul arata jalnic:casele erau rasfirate, nu aveau garduri, dar nici hornuri. Acoperisurile erau din paie, iar usile "din trei scanduri intepenite c-un par crucis". Biserica era si ea o ruina "cu stalpii din fata putreziti si aplecati la pamant ", iar oamenii erau saraci, dar si lenesi. Dorind sa-i indrepte, parintele Trandafir le a tinut duminica satenilor predici, le a dat sfaturi, de unde trebuiau sa inteleaga ca pacatuieste cel care nu lucreaza. Din cauza vremii rele nu se duceau satenii la biserica, iar cand era soare, iarasi nu apareau, din cauza ca se bucureau de caldura. Intr-o zi s-a gandit preotul, ca daca nu vin satenii la biserica se duce el la ei. Un an intreg se ducea popa pe la oameni, ba pe camp, ba in padure, oriunde te aflai, popa era acolo cu sfaturile lui pana o zi. Satenii nu s-au schimbat, si-atunci parintele a inceput cu ocara, cu luarea in ras, cu batjocura. Oamenii au inceput sa se fereasca din calea lui, si, dupa atata "tandalitura", il poreclesc "Popa Tanda". Ei se duc la protopop si la episcopie si cer alt preot pentru satul lor. Dar degeaba s-au dus satenii, ca episcopul i-a dat dreptate popei,si asa el a ramas la Sacele. O alta problema de a popei era, ca sotia lui era bolnava, si aveau 4 copii din care a patra era inca bebelus. Casa popei de la Saraceni era si acela intr-o stare jalnica,dar inspirat de divinitate "Popa Tanda "incepe sa munceasca din rasputeri pentru ridicarea materiala a satului, dandu-se pe sine drept model de energie civica si de tarie morala. El s-a concentrat asupra universului casnic, si si-a luat de ajutor prietenii si sotia si, impreuna au reusit sa-si transforme propria gospodarie darapanata intr-un paradis domestic. Preotul si-a vopsit casa, i-a schimbat acoperisul, si-a facut un gard nou; a pus rasaduri in pamant: de ceapa, fasole, morcovi,"curechi", astfel ca oamenii privindu-i acum casa si roadele din gradina, isi ziceau "Popa e omul dracului" . Modelul sau este molipsitor, iar cei care-l imita prospera: prietenul parintelui Trandafir, Marcu, reusind sa impleteasca lese mai bune decat cele ale popii le vinde repede si cu profit la targul din ziua sfintelor Rusalli. In scurta vreme satul Saraceni devine o gradina infloritoare. Parintele Trandafir, personajul principal, este infatisat sub aspect fizic, sumar si numai in deznodamantul operei, autorul permitand sa se intrevada caracterul sau psihic.