Popa Tanda

de Ioan Slavici
Trandafir, fiul dascălului Pintilie din Butuceni este popă în Sărăceni. Acesta e un
om bun, cu carte și gospodar. Îi ajută pe alții și cântă chiar mai frumos ca tatăl său.

Când a fost tânăr s-a chinuit și a învățat pe la multe scoli. Astfel a ajuns popă în
Butuceni, un sat mare și bogat. Părintele Trandafir era un om minunat, dar cam
direct, atât cu sătenii cât și cu protopopul, astfel, după doi ani a fost trimis de la
Butuceni la Sărăceni.

Sărăceni era un sat între munți, cu o poziționare ce nu favoriza agricultura.

Astfel, sărăcenii au devenit foarte leneși, prin urmare și săraci.În vârful satului se
afla ceea ce a fost cândva biserica, însă Sărăceni era un sat fără popă, căci niciunul
nu rezistase mai mult de trei zile.

Dar părintele Trandafir, știind că în alt sat nu va mai fi mutat, se hotărî să-i facă
pe sărăcenii harnici. “Câtă vreme vor fi sărăcenii leneși, ei vor rămânea săraci și
eu flămând!“ În prima duminică s-au adunat mulți oameni să-l vadă pe noul popă.
Acesta le-a spus că leneșii sunt păcătoși și le-a dat diferite sfaturi pe care oamenii
păreau că le absorb.

Însă duminicile ce-au Astfel, s-a hotărât să meargă prin sat și unde-i găsea pe
oameni începea a-i sfătui. Vreun an de zile a tot dus-o așa, dar nimic nu s-a
schimbat.

În următorul an, a început să-i batjocorescă. Și oamenilor le plăcea să râdă cu

popa de alții, iar după atâta tândălitură i-au pus numele Popa Tanda.

Urmat nemaiștiind ce să le facă, a început ai ocărî, însă oamenii au început să-l

ocărască și ei la rândul lor, iar în cele din urmă au făcut cerere la episcopie ca Popa
Tanda să fie mutat din satul lor. Însă episcopul i-a dat dreptate.

Așadar, Popa Tanda a rămas în Sărăceni, dar când și cel de-a patrulea copil al său
s-a născut și-a dat seama că trebuie să facă ceva pentru a-i oferi familiei sale o
viață mai bună.
, Cum din slujba sa nu câștiga mai nimic, iar zestrea soției era pe terminate, Popa
Tanda s-a hotărât să Mai întâi a muruit pereții casei, a construit un acoperiș nou și
și-a făcut gard cu portiță, spre mai marea bucurie a soției sale care acum își dorea
și niște straturi de legume.

Cele dintâi semințe încolțite au fost primite cu mare entuziasm de întreaga

familie. Straturile au fost urmate de păpușoi, apoi, cu ultima fărâmă din zestrea
nevestei, părintele Trandafir a cumpărat un cal și un car, făcu un grajd și se apucă
de semănat.Ca reacție la toate astea, sătenii spuneau că “Popa e omul dracului”.

O dorință mai avea nevasta popii, să aibă privaz și o casă potrivită pentru icoana
Maicii Domnului. Pentru asta, Popa Tanda trebuia să meargă la târg, și cum nu se
cuvenea să mergi fără lese, și le-a făcut singur.

Văzând că a ieșit treabă bună, a început a face și mai multe pentru a le vinde.

Însă, în zilele dinaintea Rusaliilor, ploaia părea că nu dă semne să se oprească,

astfel, împreună cu vecinul său Marcu a făcut și o rogojină, putând așadar merge la
târg.

Prin urmare, de Rusalii toată familia a avut haine noi, mâncare din belșug și o
casă luminoasă, proaspăt văruită.

Părintelui i-au dat lacrimile când a întrat în biserică și a văzut oamenii în fața
icoanelor, apoi a cântat așa de frumos, încât a rămas vorba “Cântă ca popa la
Rusalii.”

Anii au trecut, iar Sărăceni a devenit cel mai frumos sat din împrejurimi, cu
oameni harnici și mândrii de satului lor. Iar părintele Trandafir, devenit între timp
bunic și cuscrul lui Marcu, a rămas la fel, “vesel, verde și harnic”, dar, de arunci
înainte a fost considerat de săteni “omul lui Dumnezeu”îngrijească de propria casă
și să nu mai aștepte de la săteni.biserica era aproape goală.