In acest text este vorba despre parintele Trandafir, fiul dascalului Pintilie din Butucani, care este popa in

Saraceni,un sat de pe Valea-Seaca. Deoarece oamenii din sat sunt foarte lenesi, el doreste sa schimbe
asta si sa-i faca pe locuitori mai harnici.

Primul lucru pe care l-a facut parintele a fost sa isi spuna invataturile la biserica, dar din cauza ca satenii
nu mai veneau la biserica, acesta se plimba prin sat, spunandu-si invataturile fiecarui om pe care il
gaseste.

Deoarece a ramas fara invataturi, parintele Trandafir a inceput sa batjocoreasca fiecare om pe care il
gaseste. Din acest motiv, oamenii se feresc de popa si i-au pus numele “Popa Tanda”.

Au trecut doi ani fara ca parintele sa faca ceva din sat. Din cauza asta, a inceput sa ocarasca satenii pe
care ii gaseste. Acestia s-au saturat de ocarariile popii si s-au dus la opiscopie sa-l scoata pe parintele
Trandafir ca popa in sat dar, deoarece episcopul este un om bland, parintele ramane popa in sat.

Parintele si-a cumparat o casa langa biserica si s-a ocupat de ingrijirea acesteia, sperand ca oamenii sa o
ia drept un exemplu, dar acestia tot lenesi au ramas. Preoteasa s-a apucat de semanat legume, iar popa
s-a decis sa isi inconjoare casa cu papusoi.

Dupa aceea, parintele s-a gandit sa semene si in sat, daca locuitorii nu o fac. Acesta a inceput sa aiba
castig din vanzarea de lese pentru caruta.

Dupa multi ani, parintele reuseste sa transforme Saraceni intr-un sat frumos, oamenii devenind harnici.