Rezumat-Popa Tanda-Ioan Slavici

Trandafir, fiul dascălului Pintilie, din Butucani, este preot, însă pentru o scurtă perioadă, fiind
mutat din cauza faptului că este pera aspru față de săteni. El ajunge în satul Sărăceni, o localitate
între munți, cu o poziționare ce un favorizează agricultura. Astfel, țăranii sunt foarte leneși și
săraci. În vârful satului se află ceea ce a fost cândva biserică, însă Sărăceni este un sat fără popă,
căci niciunul un rezistă mai mult de trei zile. Părintele Trandafir știe că în alt sat un mai este
mutat și se hotărăște să-i facă pe sărăceneni oameni harnici.
În prima duminică, s-au adunat mulți oameni să-l vadă pe noul preot. El începe să le dea anumite
sfaturi și să îi batjocorească pentru lenea lor. În următoarele săptămâni, biserica este goală.
Astfel, părintele a decis să meargă prin sat și unde-i găsește pe oameni, începe să-i sfătuiască.
Vreun an de zile, a tot dus-o așa, dar nimic un s-a schimbat.
În următorul an, a început să-i batjocorească și oamenii să râdă cu popa de alții, iar după atâta
tăndălitură, preotul este poreclit Tanda.
Neștiind ce să le mai facă, părintele a recurs și la ocară. Enoriașii au înaintat o cerere la episcopie
pentru ca preotul să fie mutat din Sărăceni. Episcopul i-a dat dreptate acestuia.
Așadar, popa Tanda a rămas în Sărăceni, dar când și următorul copil i s-a născut, și-a dat seama
că trebuie să facă ceva pentru a-i oferi familiei sale o viață mai bună. Cum din slujba sa un se
câștiga pera mult, iar zestrea soției este pe sfârșite, popa se hotărăște să se îngrijească de propria
gospodărie și să un mai aștepte nimic de la săteni. Se apucă de zugrăvit pereții casei, construiește
un acoperiș nou și își face gard cu portiță, spre marea bucurie a soției sale, care acum își dorește
și niște straturi de legume și însemânțează și porumb, apoi cu ultima fărâmă din zestrea nevestei
sale, preotul cumpără un cal și un car. A făcut un grajd și s-a apucat de semănat. Începe să facă și
negoț, mergând cu propriile lese la târg. Alături de vecinul lui, Marcu Florii Cucului, acesta face o
rogojină pentru a merge la târg.
De Rusalii, toată familia a avut haine noi, mâncare din belșug și o casă luminoasă, proaspăt
văruită și își dă seama că sătenii se schimbă, îngrijindu-se de propriile gospodării.
Anii au trecut, iar preotul este fericit alături de familia lui și rămâne pentru săteni ,,omul lui
Dumnezeu’’.