Structura decizională

Structura decizională (alternativă) este descrisă în pseudocod cu ajutorul instrucțiunii de decizie și

are sintaxa:

Modul de execuție al instrucțiunii de decizie este:

1. Se evaluează condiția, stabilindu-se valoarea de adevăr a acesteia (adevărat sau fals).

2. În funcție de valoarea de adevăr are loc una din cele două seturi de instrucțiuni. Dacă este
adevărată condiția, se va executa setul de instrucțiuni_1, iar dacă este falsă, se va executa
setul de instrucțiuni_2
3. Indiferent de ramura pe care se va merge, după executarea instrucțiunilor se iese din
structură și se continuă algoritmul.

Nu se pot executa ambele seturi de instrucțiuni în același timp, deoarece valoarea de adevăr a condiției
nu poate fi adevărat și fals în același timp.

Există o formă simplificată a instrucțiunii decizionale în care lipsește ramura altfel. În această situație
instrucțiunea are următoarea formă

Dacă condiția este falsă se iese din structura decizională.

Exemplu

1. Să se scrie un algoritm care afișează valoarea -x dacă variabila x este negativă și x*x dacă
variabila x este pozitivă.

2. Se citesc două numere. Să se afișeze numărul cel mai mare

întreg x,y, max

citește x,y
dacă (x<y)
max<-y
altfel
max<-x
sf. dacă
afișează max