Geometrie Analitica Si Diferentiala PDF

Contract POSDRU/86/1.
2/S/62485
Geometrie Analitică şi Diferenţială

POSDRU Bucureşti * 23 octombrie 2012
Prefaţă
Conţinutul acestui text se adresează studenţilor şi profesorilor de la universităţile ce au ı̂n programa analitică
elemente de ”Geometrie Analitică şi Diferenţială”. Actualul mod de prezentare a materialului ı̂nglobează
experienţa noastră şi a autorilor menţionaţi ı̂n bibliografie privind predarea matematicii ı̂n universităţile de
profil tehnic. Pe baza experienţiei dobândite ı̂n mai mulţi ani de predare, cursul a suferit modificări care i-au
ı̂mbunătăţit conţinutul şi au permis aducerea lui la o formă didactico-ştiinţifică cât mai adecvată.
Noţiunile sunt expuse gradual pornind de la ideea de liniarizare, specifică modelelor ideale şi folosind pe
Rn ca model standard de spaţiu euclidian. Aceste noţiuni au fost selectate atât după cerinţele planurilor de
ı̂nvăţământ, cât şi după capacitatea de ı̂nsuşire a cunoştinţelor la nivelul anilor de studii I şi II, insistând ca
minimul de cunoştinţe necesar viitorilor absolvenţi de facultate să fie acoperit.
Capitolele şi paragrafele acestei cărţi se referă la:
- elemente fundamentale de geometrie analitică plană şi ı̂n spaţiu;
- aspecte locale şi globale ale teoriei curbelor şi suprafeţelor, elemente intrinseci ale unei curbe sau ale unei
suprafeţe, formule de calcul;
- bazele teoriei tensorilor, a derivării covariante şi a operatorilor diferenţiali (gradient, hessiană, divergenţă,
rotor şi laplacian);
Exemplele şi problemele care ı̂nsoţesc textul de bază asigură funcţionalitatea manualului oferindu-i un grad
avansat de independenţă ı̂n raport cu bibliografia existentă.
Cuprins
MB.1.Vectori liberi 7
1.1 Vectori liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Adunarea vectorilor liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3 Înmulţirea unui vector liber cu un scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.4 Coliniaritate şi coplanaritate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.5 Proiecţie ortogonală pe o dreaptă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.6 Produs scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.7 Produs vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.8 Produs mixt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.9 Exerciţii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.9.1 Enunţuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.9.2 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.10 Exerciţii/probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
MB.2.Reper cartezian 23
2.1 Reper cartezian. Sistem de coordonate carteziene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.2 Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.3 Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.4.1 Enunţuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.4.2 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
MB.3.Dreapta in spaţiu 29
3.1 Ecuaţiile dreptei ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.2 Dreapta determinată de un punct şi un vector nenul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.3 Dreapta determinată de două puncte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
3.4 Dreapta orientată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
3.5.1 Enunţuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.5.2 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
MB.4.Planul ı̂n spaţiu 33

4.1 Ecuaţia planului ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
4.1.1 Planul determinat de un punct şi un vector normal nenul . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
4.1.2 Plane particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
4.1.3 Planul determinat de trei puncte necoliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
4.1.4 Planul determinat de un punct şi doi vectori necoliniari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
4.1.5 Ecuaţia normală a planului (Hesse) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
4.2 Plan orientat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
4.3 Semispaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
4.4 Reuniunea şi intersecţia a două plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
4.5 Fascicule de plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3
MATEMATICĂ*M* MB. GEOMETRIE

4.6.1 Enunţuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
4.6.2 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
MB.5.Unghiuri şi distanţe ı̂n spatiu 43

5.1 Unghiuri ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
5.1.1 Unghiul dintre două drepte orientate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
5.1.2 Unghiul dintre două plane orientate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
5.1.3 Unghiul dintre o dreaptă orientată şi un plan orientat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
5.2 Distanţe ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
5.2.1 Distanţa de la un punct la o dreaptă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
5.2.2 Distanţa de la un punct la un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
5.2.3 Perpendiculara comună a două drepte oarecare din spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
5.2.4 Distanţa dintre două drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
5.4.1 Enunţuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
5.4.2 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
MB.6.Schimbări de repere ı̂n spaţiu 55

6.1 Translaţia reperului cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
6.2 Rotaţia reperului cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
6.3 Problemă rezolvată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
6.4 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
MB.7.Conice 59
7.1 Tipuri de conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
7.2 Reducerea la forma canonică a ecuaţiei unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
7.2.1 Metoda valorilor proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
7.2.2 Metoda roto-translaţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
7.3 Intersecţia dintre o dreaptă şi o conică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
7.4 Pol şi polară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
7.5 Diametru conjugat cu o direcţie dată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
7.6 Axele unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
7.8.1 Enunţuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
7.8.2 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
MB.8.Cuadrice 85
8.1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
8.2 Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
8.3 Hiperboloizii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
8.4 Paraboloizii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
8.5 Cilindri, perechi de plane etc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
8.6 Generatoare rectilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
8.7 Cuadrice descrise prin ecuaţia generală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
8.8 Reducerea la forma canonică a ecuaţiei unei cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
8.9 Intersecţia unei cuadrice cu o dreaptă sau cu un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
8.10.1 Enunţuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
8.10.2 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
- 4-
MB.9.Curbe in Rn 111
9.1 Noţiuni introductive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
9.1.1 Funcţii diferenţiabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
9.1.2 Vectori tangenţi. Câmpuri vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
9.1.3 Derivata covariantă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
9.2 Curbe ı̂n Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
9.2.1 Definiţii şi exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
9.2.2 Tangenta şi hiperplanul normal la o curbă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
9.2.3 Câmpuri vectoriale pe o curbă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
9.2.4 Ramuri infinite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
9.2.5 Abscisa curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
9.3.1 Enunţuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
9.3.2 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
MB.10.Curbe plane 139

10.1 Tangenta şi normala unei curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
10.2 Curbe definite prin ecuaţii carteziene implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
10.3 Forma unei curbe in vecinătatea unui punct al său . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
10.4 Trasarea curbelor plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
10.5 Formule Frenet ı̂n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
10.6 Noţiuni de teoria contactului a două curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
10.7 Curbe plane ı̂n coordonate polare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
10.8.1 Enunţuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
10.8.2 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
MB.11.Curbe ı̂n spaţiu 169

11.1 Tangenta şi planul normal al unei curbe ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
11.2 Curbe definite prin ecuaţii carteziene implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
11.3 Planul osculator si binormala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
11.4 Normala principală şi planul rectificator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
11.5 Triedrul lui Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
11.6 Formule Frenet pentru curbe cu viteza unu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
11.7 Formulele Frenet pentru curbe cu viteza arbitrară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
11.8 Aplicaţii ale formulelor Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
11.9.1 Enunţuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
11.9.2 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
MB.12.Suprafeţe 189
12.1 Noţiunea de suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
12.2 Curbe coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
12.3 Suprafeţe riglate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
12.4 Suprafeţe de rotaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
12.5 Vectori tangenţi la o suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
12.6 Normala şi planul tangent la o suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
12.7 Aplicaţia Weingarten . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
12.8 Curbura normală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
12.9 Curbura Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217
12.10 Formele fundamentale ale unei suprafeţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
12.11 Formule de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222
12.12 Curbe speciale pe o suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
- 5-
12.13 Aria unei porţiuni de suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231

12.14 Subvarietăţi ale lui Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
12.15Exerciţii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234
12.15.1 Enunţuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234
12.15.2 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234
MB.13.Algebră şi analiză tensorială 247

13.1 Vectori contravarianţi şi vectori covarianţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
13.2 Tensori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248
13.3 Ridicarea şi coborârea indicilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
13.4 Câmpuri vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251
13.5 Câmpuri tensoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254
13.6 Conexiune liniară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256
13.7 Metrici riemanniene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257
13.8 Operatori diferenţiali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259
13.9 Forme alternate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
13.10 Forme diferenţiale alternate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262
13.11Exerciţii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
13.11.1 Enunţuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
13.11.2 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
MB.14.Aplicaţii cu soft dedicat 267

r
14.1 Exemple ilustrative. Programe MAPLE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
r
14.2 Cod MAPLE pe Internet (selecţie orientativă) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
MB.15.Autoevaluare 273
15.1 Modele de subiecte de examen (algebră liniară şi geometrie analitică) . . . . . . . . . . . . . . . . 273
15.2 Întrebări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280
15.3 Modele de subiecte de examen
(algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280
Bibliografie 291
Index de noţiuni 293
- 6-
MB.1.Vectori liberi
Cuvinte cheie: vector legat, origine, vârf, lungime, dreapta suport, sens,
clasă de echipolenţă, vector liber, operaţii cu vectori liberi: adunare,
ı̂nmultire cu scalari; proiecţii; operaţii cu vectori liberi ı̂n V3 : produs scalar,
produs vectorial, produs mixt, dublu produs vectorial; volumul unui par-
alelipiped ı̂n V3 ; aria paralelogramului ı̂n V3 .
1.1 Vectori liberi

→
Fie E3 spaţiul punctual tridimensional al geometriei elementare şi AB un segment orientat (vector legat, vezi
fig. 1).
Fig. 1
Punctul A se numeşte originea, iar punctul B se numeşte extremitatea segmentului (vq̂rf). În cazul când
originea şi extremitatea coincid, se obţine segmentul orientat nul. Dreapta determinată de punctele A şi B se
→
numeşte dreapta suport a lui AB şi se notează cu AB. Această dreaptă este unic determinată numai dacă
A 6= B. Dreapta suport a segmentului orientat nul este nedeterminată. Două segmente orientate se numesc
coliniare, dacă dreptele suport sunt identice; respectiv paralele, dacă dreptele suport sunt paralele.
→
Lungimea (norma sau modulul) unui segment orientat AB se defineşte ca fiind lungimea segmentului
neorientat [AB], adică distanţa de la punctul A la punctul B. Un segment orientat are lungimea 0 dacă şi
numai dacă el este segmentul nul. Două segmente neorientate care au aceeaşi lungime se numesc segmente
congruente.
Definiţia 1. Două segmente orientate nenule se numesc echipolente dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi
aceeaşi lungime.
→ → → → → → → →
Dacă AB este echipolent cu CD, atunci vom scrie AB∼CD. Se dovedeşte uşor că AB∼CD implică AC∼BD
(vezi fig. 2).
7
Fig. 2
Întrucât relaţia ”acelaşi sens” implică relaţia ”aceeaşi direcţie”, echipolenţa este sinonimă cu ”acelaşi sens şi
aceeaşi lungime”. Există ı̂nsă suficiente probleme concrete care impun explicitarea unei direcţii fără a interesa
sensul. De aceea am preferat definiţia clasică pentru echipolenţă, deşi conţine şi elemente superflue.
Teorema 2. Relaţia de echipolenţă pentru segmente orientate nenule este o relaţie de echivalenţă.
Demonstraţie. Relaţia specificată este reflexivă, simetrică şi tranzitivă.
Prelungim relaţia de echipolenţă şi la segmentele orientate nule: admitem că toate segmentele orientate nule
sunt echipolente ı̂ntre ele. Astfel obţinem o relaţie de echipolenţă pe mulţimea tuturor segmentelor orientate
din spaţiu, care este o relaţie de echivalenţă.
Definiţia 3. Clasele de echivalenţă ale segmentelor orientate relativ la relaţia de echipolenţă se numesc vectori
liberi. Direcţia, sensul şi lungimea care sunt comune segmentelor orientate care definesc un vector liber se
numesc direcţia, sensul şi lungimea vectorului liber.
Vectorii liberi vor fi notaţi cu litere mici cu bară deasupra ā, b̄, c̄, . . . , iar ı̂n desen vor fi reprezentaţi printr-
unul dintre segmentele orientate echipolente care definesc clasa numită vector liber. În acest context vectorii
→
liberi se mai notează şi prin AB, CD, . . . ; evident AB∈AB şi fiecare segment orientat din clasa numită vector
liber este un reprezentant al clasei. Corespunzător, pentru lungimea (norma) unui vector liber ā sau AB, vom
ı̂ntrebuinţa notaţiile ||ā||, || AB || sau d(A, B).
Un vector liber de lungime 1 se numeşte versor sau vector unitate şi ı̂n general se notează cu ē.
Vectorul liber care are lungimea 0 se numeşte vector nul şi se notează cu 0̄. Acest vector este reprezentat de
→
segmentul orientat AA (ı̂n acest caz, direcţia şi sensul sunt nedeterminate).
Doi vectori liberi ā şi b̄ sunt egali şi se scrie ā = b̄, dacă reprezentanţii lor sunt echipolenţi sau, echivalent,
dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi aceeaşi lungime.
Vectorii liberi care au aceeaşi direcţie se numesc vectori coliniari. Doi vectori coliniari care au aceeaşi lungime
ı̂nsă au sensuri opuse se numesc vectori opuşi. Dacă unul dintre ei este notat cu ā, atunci opusul său este notat
cu −ā (vezi fig. 3).
Fig. 3 Fig. 4
Trei vectori liberi se numesc coplanari dacă segmentele orientate reprezentative sunt paralele cu un plan dat
(figura 4).
Fie V mulţimea tuturor vectorilor liberi din spaţiul E3 . Fixăm ı̂n E3 un punct O, numit origine. La orice
→
alt punct M din E3 ı̂i corespunde un vector şi numai unul r̄ ∈ V , al cărei reprezentant este OM .
→
Reciproc, la orice vector r̄ corespunde un punct şi numai unul M , astfel ı̂ncât OM să reprezinte pe r̄. Rezultă
că mulţimile E3 şi V sunt ı̂n corespondenţă biunivocă, bijecţia fiind unic determinată prin fixarea originii O.
Vectorul liber r̄ =OM se numeşte vectorul de poziţie al punctului M faţă de originea O.
- 8-
1.2 Adunarea vectorilor liberi

Mulţimea V a vectorilor liberi din spaţiu se poate organiza ca un grup aditiv comutativ, definind adunarea
prin regula triunghiului (regula paralelogramului).
→ →
Definiţia 4. Fie ā şi b̄ doi vectori liberi. Fie OA un reprezentant al vectorului ā şi AB un reprezentant al
→
vectorului b̄. Vectorul liber c̄ reprezentat de segmentul orientat OB se numeşte suma vectorilor ā şi b̄, care se
notează c̄ = ā + b̄ sau OB=OA + AB (vezi fig. 5).
Fig. 5
Evident, ā, b̄ şi c̄ = ā + b̄ sunt vectori coplanari. De asemenea, menţionăm că regula cuprinsă ı̂n definiţia 4
se numeşte regula triunghiului.
Adunarea vectorilor liberi + : V × V → V , (ā, b̄) → ā + b̄ este o lege de compoziţie internă bine definită
deoarece vectorul liber c̄ = ā + b̄ nu depinde de alegerea punctului O (Temă!).
Teorema 5. Adunarea vectorilor liberi are următoarele proprietăţi:
1) asociativitatea: ∀ā, b̄, c̄ ∈ V , ā + (b̄ + c̄) = (ā + b̄) + c̄;

2) 0̄ este element neutru: ∀ā ∈ V , ā + 0̄ = 0̄ + ā = ā;
3) opusul lui ā este simetricul lui ā: ∀ā ∈ V , ā + (−ā) = (−ā) + ā = 0̄;
4) comutativitatea: ∀ā, b̄ ∈ V , ā + b̄ = b̄ + ā.
Demonstraţie. Cazurile specifice coliniarităţii sunt lăsate drept teme.

1) Ţinem seama de definiţie (vezi fig. 6):
Fig. 6 Fig. 7
→ → →
OB este reprezentantul sumei ā + b̄, iar OC este reprezentantul sumei (ā + b̄) + c̄; AC este reprezentantul
→
sumei b̄ + c̄, iar OC este reprezentantul sumei ā + (b̄ + c̄). Rezultă (ā + b̄) + c̄ = ā + (b̄ + c̄). 2)-4) Temă.
Comutativitatea adunării conduce la o nouă regulă pentru determinarea sumei a doi vectori necoliniari,
→ →
numită regula paralelogramului. Se desenează AB∈ ā, AD∈ b̄ şi se fixează punctul C ca intersecţia dintre
→
paralela la AB dusă prin D şi paralela la AD dusă prin B. Segmentul orientat AC este reprezentantul lui ā + b̄.
- 9-
Asociativitatea adunării permite generalizarea regulii triunghiului la regula poligonului plan sau strâmb,
utilizată când se adună cel puţin trei vectori.
Proprietăţile 1), 2) şi 3) arată că adunarea defineşte pe V o structură de grup, iar proprietatea 4) arată că
acest grup este comutativ. În grupul V ecuaţia b̄ + x̄ = ā are o soluţie unică x̄ = ā + (−b̄) pe care o notăm
→
x̄ = ā − b̄ şi pe care o numim diferenţa dintre vectorul ā şi vectorul b̄. Dacă AB este reprezentantul lui ā, iar
→ →
AD este reprezentantul lui b̄, atunci reprezentantul lui ā − b̄ este DB (vezi fig. 7).
1.3 Înmulţirea unui vector liber cu un scalar

Fie R câmpul numerelor reale (câmpul scalarilor) şi V grupul aditiv comutativ al vectorilor liberi. Vom
introduce o lege de compoziţie externă, adică o funcţie definită pe R × V cu valori ı̂n V , numită ı̂nmulţirea
unui vector liber cu un scalar.
Definiţia 6. Fie t ∈ R şi ā ∈ V . Prin tā ı̂nţelegem vectorul liber definit astfel:
1) dacă ā 6= 0 şi t 6= 0, atunci tā este vectorul care are aceeaşi direcţie cu ā, acelaşi sens cu ā dacă t > 0,
sens contrar lui ā dacă t < 0 şi lungimea |t|||ā||;
2) dacă t = 0 sau ā = 0, atunci tā = 0̄.
Evident, tā este coliniar cu ā (vezi fig. 8).
Fig. 8
Teorema 7. Înmulţirea vectorilor liberi cu scalari are următoarele proprietăţi:

1) 1 · ā = ā, ∀ā ∈ V ;
2) s(tā) = (st)ā, ∀s, t ∈ R, ∀ā ∈ V ;
3) distributivitatea faţă de adunarea scalarilor:
(s + t)ā = sā + tā, ∀s, t ∈ R, ∀ā ∈ V ;
4) distributivitatea faţă de adunarea vectorilor:
t(ā + b̄) = tā + tb̄, ∀t ∈ R, ∀ā, b̄ ∈ V.
→ →
Demonstraţie. 1)-3) Temă. 4) Fie OA reprezentantul vectorului ā şi AB reprezentantul vectorului b̄. Atunci
→
OB este reprezentantul vectorului ā + b̄ (vezi fig. 9).
- 10-
Fig. 9
→ →
Presupunem t > 0 şi notăm cu OA0 reprezentantul vectorului tā şi cu OB 0 reprezentantul vectorului t(ā + b̄).
Se observă că ∆OAB ∼ ∆OA0 B 0 , având un unghi comun şi laturile (care determină acest unghi) de lungimi
→ → → → → →
proporţionale. Rezultă AB || A0 B 0 şi A0 B 0 = t AB, adică A0 B 0 este reprezentantul vectorului tb̄. Deci OB 0 este
reprezentantul sumei tā + tb̄, adică t(ā + b̄) = tā + tb̄. Analog, se tratează cazul t < 0.
Proprietăţile adunării vectorilor liberi şi proprietăţile ı̂nmulţirii vectorilor liberi cu scalari arată că V este
un spaţiu vectorial peste câmpul numerelor reale.
1.4 Coliniaritate şi coplanaritate

Fie V spaţiul vectorial real al vectorilor liberi. Noţiunile algebrice de subspaţiu vectorial, dependenţă şi
independenţă liniară, bază şi dimensiune, coordonate, izomorfism de spaţii vectoriale, le presupunem cunoscute
de la partea de algebră liniară.
Pentru ı̂nceput, observăm că oricărui vector ā de lungime ||ā|| > 0 i se asociază un vector ā0 = ||ā||−1 ā de
lungime 1, numit versorul lui ā. Într-adevăr,
||ā0 || = ||ā||−1 ā = ||ā||−1 ||ā|| = 1.

Deoarece ā0 este un vector unitate de acelaşi sens ca ā, putem scrie ā = ||ā||ā0 . În plus, pentru orice versor ā0 ,
avem 0̄ = 0 · ā0 .
Reamintim că doi vectori din V se numesc coliniari dacă au aceeaşi direcţie.
Teorema 8. Dacă ā şi b̄ sunt coliniari şi ā 6= 0, atunci există un număr real t unic astfel ı̂ncât b̄ = tā.
Demonstraţie. Presupunem că ā şi b̄ sunt diferiţi. Putem scrie ā = ||ā||ā0 , b̄ = ||b̄||b̄0 şi evident versorii ā0 şi b̄0
sunt sau egali sau opuşi. Pentru b̄0 = ā0 , găsim
b̄ = ||b̄||b̄0 = ||b̄||ā0 = ||b̄|| ||ā||−1 ā,
deci t = ||b|| ||a||−1 .

Corolarul 9. Mulţimea V1 = b̄ ∈ V | ∃t ∈ R, b̄ = tā, ā 6= 0̄ , a tuturor vectorilor coliniari cu un vector nenul
ā, este un spaţiu vectorial unidimensional.
Demonstraţie. V1 este un subspaţiu vectorial al lui V , iar ā este un vector liniar independent care generează pe
V1 .
Coliniaritatea a doi vectori liberi este echivalentă cu dependenţa liniară a acestora. De aceea, doi vectori
liberi necoliniari sunt liniar independenţi.
Reamintim că trei vectori din V se numesc coplanari dacă reprezentanţii lor sunt paraleli cu un plan dat.
Care este traducerea algebrică a coplanarităţii?
- 11-
Teorema 10. Vectorii ā, b̄ şi c̄ sunt coplanari dacă şi numai dacă ei sunt liniar dependenţi.
Demonstraţie. Presupunem că ā, b̄ şi c̄ sunt liniar dependenţi, adică ∃r, s, t ∈ V , cu r2 + s2 + t2 =
6 0, astfel
r s
ı̂ncât rā + sb̄ + tc̄ = 0̄. Pentru t 6= 0, relaţia se transcrie c̄ = αā + β b̄, unde α = − şi β = − . Rezultă că
→ → →
t t
reprezentanţii OA, OB şi OC ai vectorilor ā, b̄, respectiv c̄, satisfac relaţia
→ → → → →
OC=OE + OF = α OA +β OB,
→ → →
adică OC se află ı̂n planul determinat de OA şi OB (vezi fig. 10).
Raţionamentul reciproc este evident.
Fig. 10 Fig. 11
Corolarul 11. Mulţimea

V2 = c̄ ∈ V | ∃r, s ∈ R, c̄ = rā + sb̄ ,
a tuturor vectorilor coplanari cu doi vectori necoliniari ā şi b̄ este un spaţiu vectorial bidimensional.
Demonstraţie. V2 este un subspaţiu vectorial al lui V , iar {ā, b̄} este o mulţime liniar independentă care generează
pe V2 .
Deoarece dependenţa liniară a trei vectori liberi este echivalentă cu coplanaritatea, rezultă că orice trei
vectori liberi necoplanari sunt liniar independenţi.
Teorema 12. Spaţiul vectorial al vectorilor liberi din E3 are dimensiunea 3.
Demonstraţie. În V există trei vectori liniar independenţi şi anume oricare trei vectori necoplanari ā, b̄ şi c̄. Să
→ → → →
arătăm că aceştia generează pe V . Pentru aceasta, fie d¯ un al patrulea vector şi OA, OB, OC, OD reprezen-
→ → → → → → →
tanţii vectorilor ā, b̄, c̄, respectiv d¯ (figura 11). Observăm că OD=OD1 + OD2 + OD3 = r OA +s OB +t OC,
deci d¯ = rā + sb̄ + tc̄.
Dacă {ā, b̄, c̄} este o bază fixată ı̂n V3 şi r, s, t sunt coordonatele lui d¯ ı̂n raport cu această bază, atunci se
¯ s, t) sau identificarea d¯ = (r, s, t). În acest context, pentru d¯i = (ri , si , ti ) ∈ V3 , i = 1, 3,
preferă scrierea d(r,
- 12-
avem:
1) d¯1 = d¯2 ⇔ r1 = r2 , s1 = s2 , t1 = t2 ;
2) d¯1 + d¯2 = (r1 + r2 , s1 + s2 , t1 + t2 );
3) k d¯1 = (kr1 , ks1 , kt1 );
4) d¯1 este coliniar cu d¯2 dacă şi numai dacă coordonatele lor sunt proporţionale;
5) vectorii d¯1 , d¯2 şi d¯3 sunt coplanari dacă şi numai dacă coordonatele unuia sunt
combinaţii liniare de coordonatele celorlalţi doi, de exemplu:
r3 = αr1 + βr2 , s3 = αs1 + βs2 , t3 = αt1 + βt2 .
1.5 Proiecţie ortogonală pe o dreaptă

→
Fie D o dreaptă şi ā 3AB un vector liber. Prin A şi B ducem planele P şi respectiv Q, perpendiculare pe
→
D. Notând {A0 } = D ∩ P şi {B 0 } = D ∩ Q, obţinem proiecţia A0 B 0 .
→
Teorema 13. Vectorul liber A0 B 0 nu depinde de segmentul orientat AB, care reprezintă pe ā.
→ →
Demonstraţie. Die CD un alt reprezentant al lui ā şi C 0 D0 proiecţia sa pe dreapta D. Trebuie să arătăm
→ →
că A0 B 0 ∼C 0 D0 (vezi fig. 12). Pentru aceasta utilizăm paralelogramele AA0 B 00 B, CC 0 D00 D şi triunghiurile
dreptunghice A0 B 0 B 00 , C 0 D0 D00 .
Fig. 12
→ →
Segmentele A0 B 0 şi C 0 D0 au:
1) aceeaşi direcţie, deoarece sunt situate pe D;
2) acelaşi sens, deoarece punctele B 0 şi D0 se găsesc pe aceeaşi semidreaptă determinată de A0 pe D;
3) aceeaşi lungime, deoarece triunghiurile dreptunghice ∆A0 B 0 B 00 şi ∆C 0 D0 D00 sunt congruente.
Teorema 13 justifică următoarea:
Definiţia 14. Vectorul liber A0 B 0 se numeşte proiecţie ortogonală a vectorului ā pe dreapta D şi se notează
πD (ā).
Teorema 15. Dacă D1 şi D2 sunt drepte paralele, atunci πD1 (ā) = πD2 (ā).
Demonstraţie. Temă.
- 13-
Rezultă că proiecţia ortogonală a unui vector liber pe o dreaptă D depinde numai de direcţia lui D. De
aceea, dacă ū este un vector nenul care dă direcţia lui D, atunci putem vorbi de proiecţia ortogonală a lui ā pe
ū, pe care o notăm cu πū (ā). Teorema care urmează arată că π este o transformare liniară.
Teorema 16. Fie ū ∈ V3 \ {0̄}. Pentru orice ā, b̄ ∈ V3 şi orice scalar t ∈ R, avem:
πū (ā + b̄) = πū (ā) + πū (b̄); πū (tā) = tπū (ā).
Demonstraţie. Temă.
Notăm cu ū un vector liber şi ū0 versorul său, adică ū = ||ū||ū0 , cu ||ū0 || = 1. Pentru orice ā, vectorul πū (ā)
~ ū ā astfel ı̂ncât πū (ā) = hpr
este coliniar cu ū0 , deci există un număr real pr ~ ū ā, ū0 i (vezi fig. 13).
Fig. 13 Fig. 14 Fig. 15
Definiţia 17. Numărul real pr ~ ū ā definit prin relaţia πū (ā) = hpr
~ ū ā, ū0 i se numeşte mărimea algebrică a
proiecţiei ortogonale πū (ā).
Proprietăţile lui π implică:
pr
~ ū (ā + b̄) = pr
~ ū ā + pr
~ ū b̄; pr
~ ū (tā) = tpr
~ ū ā.
→ → →
Fie ā, b̄ ∈ V3 \ {0} şi OA, OB segmentele orientate reprezentative. Unghiul ϕ ∈ [0, π] determinat de OA şi
→
OB se numeşte unghiul dintre vectorii ā şi b̄ (figura 14). Evident, definiţia unghiului nu depinde de punctul O.
Dacă cel puţin unul dintre vectorii liberi ā şi b̄ este 0̄, atunci unghiul ϕ ∈ [0, π] dintre ā şi b̄ este nedeterminat.
π
Vectorii ā şi b̄ se numesc ortogonali dacă unghiul dintre ei este . Acceptăm că 0̄ este ortogonal pe orice
2
vector.
Noţiunea de unghi permite să explicităm numărul pr ~ ū ā ı̂n funcţie de ||ā|| şi de unghiul ϕ dintre ā şi ū, anume
~ ū ā = ||ā|| cos ϕ (figura 15).
pr
→
Fie P un plan şi ā 3AB un vector liber. Prin A şi B ducem drepte perpendiculare pe planul P şi notăm
cu A0 şi B 0 punctele ı̂n care aceste perpendiculare ı̂nţeapă planul P . Se arată uşor că vectorul liber A0 B 0 nu
→
depinde de segmentul AB, ci numai de ā. Din acest motiv, vectorul liber A0 B 0 se numeşte proiecţia ortogonală
a vectorului ā pe planul P şi se notează πP (ā).
Un vector liber are aceeaşi proiecţie pe două plane paralele, adică πP (ā) depinde doar de ā şi de spaţiul
vectorial bidimensional ataşat lui P . Mai mult, se dovedeşte că proiecţia ortogonală a vectorilor liberi pe un
plan este o transformare liniară.
1.6 Produs scalar
- 14-
Definiţia 18. Fie V un spaţiu vectorial real. O aplicaţie h , i : V × V −→ R se numeşte produs scalar pe V
dacă satisface următoarele proprietăţi:
1) hx̄, x̄i ≥ 0, ∀x̄ ∈ V şi hx̄, x̄i = 0 ⇔ x̄ = 0̄; (nenegativitate)
2) hx̄, ȳi = hȳ, x̄i, ∀x̄, ȳ ∈ V ; (comutativitate)
3) hλx̄, ȳi = λhx̄, ȳi, ∀λ ∈ R, ∀x̄, ȳ ∈ V ; (omogenitate)
4) hx̄ + ȳ, z̄i = hx̄, z̄i + hȳ, z̄i, ∀x̄, ȳ, z̄ ∈ V. (aditivitate)
Fie V3 spaţiul vectorilor liberi şi ā, b̄ ∈ V3 . Pentru ā 6= 0̄ şi b̄ 6= 0̄, notăm cu ϕ ∈ [0, π] unghiul dintre ā şi b̄.
Teorema 19. Funcţia

||ā|| ||b̄|| cos ϕ, ā 6= 0̄, b̄ 6= 0̄
h , i : V3 × V3 → R, hā, b̄i =
0, ā = 0̄ sau b̄ = 0̄
este un produs scalar pe V3 .
Demonstraţie. Dovedim numai aditivitatea, hā, b̄ + c̄i = hā, b̄i + hā, c̄i, ı̂ntrucât celelalte proprietăţi sunt aproape
evidente. Cazul ā = 0̄ este imediat. Pentru a verifica proprietatea ı̂n ipoteza ā 6= 0̄, ne folosim de noţiunea de
mărime algebrică a unei proiecţii ortogonale.
Fie ē un versor şi b̄ un vector oarecare. Se observă că pr ~ ē b̄ = hē, b̄i. Scriem ā 6= 0̄ ı̂n forma ā = ||ā||ē, cu
||ē|| = 1. Relaţia pr
~ ē (b̄ + c̄) = pr ~ ē c̄ este echivalentă cu hē, b̄ + c̄i = hē, b̄i + hē, c̄i. Înmulţind cu ||ā|| şi
~ ē b̄ + pr
ţinând seama de omogenitate, deducem h||ā||ē, b̄ + c̄i = h||ā||ē, b̄i + h||ā||ē, c̄i, ceea ce trebuia demonstrat.
Observaţii:
1) Teorema 19 arată că V3 este un spaţiu vectorial euclidian.p
2) Relaţia hā, āi = ||ā||2 ≥ 0 este echivalentă cu ||ā|| = hā, āi, ultima permiţând calculul lungimii vectorului
liber ā dacă se cunoaşte produsul scalar hā, āi.
3) Relaţia | cos ϕ| ≤ 1 implică inegalitatea Cauchy-Schwarz, |hā, b̄i| ≤ ||ā|| ||b̄||.
4) Doi vectori liberi sunt ortogonali dacă şi numai dacă produsul lor scalar este nul.
Fie {ā, b̄, c̄} o bază ı̂n V3 şi
ū = r1 ā + s1 b̄ + t1 c̄, v̄ = r2 ā + s2 b̄ + t2 c̄.
Proprietăţile produsului scalar implică
hū, v̄i = hr1 ā + s1 b̄ + t1 c̄, r2 ā + s2 b̄ + t2 c̄i = · · · = r1 r2 hā, āi + r1 s2 hā, b̄i + r1 t2 hā, c̄i
+s1 r2 hb̄, āi + s1 s2 hb̄, b̄i + s1 t2 hb̄, c̄i + t1 r2 hc̄, āi + t1 s2 hc̄, b̄i + t1 t2 hc̄, c̄i.
Deci produsul scalar hū, v̄i este cunoscut dacă se dă tabelul de ı̂nmulţire scalară a vectorilor din baza {ā, b̄, c̄},
adică
h,i ā b̄ c̄
ā hā, āi hā, b̄i hā, c̄i
b̄ hb̄, āi hb̄, b̄i hb̄, c̄i
c̄ hc̄, āi hc̄, b̄i hc̄, c̄i
Pentru calcule este avantajos să alegem baze pentru care tabelul precedent să fie cât mai simplu posibil. Un
exemplu ı̂l constituie baza ortonormată a cărei existenţă ı̂n V3 este evidentă.
O bază ı̂n V3 formată din versori reciproc ortogonali se numeşte bază ortonormată şi se notează cu {ı̄, ̄, k̄}.
Coordonatele unui vector ı̂n raport cu baza ortonormată se numesc coordonate euclidiene. Baza ortonormată
- 15-
{ı̄, ̄, k̄} este caracterizată prin relaţiile:
hı̄, ı̄i = 1, hı̄, ̄i = 0, hı̄, k̄i = 0,

h̄, ı̄i = 0, h̄, ̄i = 1, h̄, k̄i = 0,
hk̄, ı̄i = 0, hk̄, ̄i = 0, hk̄, k̄i = 1,
sintetizate ı̂n următorul tabel:

h,i ı̄ ̄ k̄
ı̄ 1 0 0
̄ 0 1 0
k̄ 0 0 1
Acest tabel conduce la expresia canonică a produsului scalar. Într-adevăr, pentru ā = r1 ı̄ + s1 ̄ + t1 k̄ şi
b̄ = r2 ı̄ + s2 ̄ + t2 k̄ găsim
hā, b̄i = r1 r2 + s1 s2 + t1 t2 .
Evident hā, ı̄i = r1 , hā, ̄i = s1 , hā, k̄i = t1 şi astfel coordonatele euclidiene ale vectorului ā sunt de fapt
proiecţiile ortogonale ale lui ā pe cele trei axe de coordonate.
Din produsul scalar obţinem norma vectorului ā şi anume
p q
a = ||ā|| = hā, āi = r12 + s21 + t21 .
În consecinţă, unghiul dintre vectorii nenuli ā = r1 ı̄ + s1 ̄ + t1 k̄ şi b̄ = r2 ı̄ + s2 ̄ + t2 k̄ este dat de formula
hā, b̄i r1 r2 + s1 s2 + t1 t2
cos ϕ = =p 2 p , ϕ ∈ [0, π].
||ā|| ||b̄|| r1 + s21 + t21 r22 + s22 + t22
În particular, vectorii ā şi b̄ sunt perpendiculari (ortogonali) dacă şi numai dacă r1 r2 + s1 s2 + t1 t2 = 0.
1.7 Produs vectorial

Fie V3 spaţiul vectorilor liberi şi ā, b̄ ∈ V3 . Pentru ā 6= 0̄ şi b̄ 6= 0̄, notăm cu ϕ ∈ [0, π] unghiul dintre ā şi b̄.
Definiţia 20. Vectorul (

||ā|| ||b̄|| sin ϕ ē, ā, b̄ necoliniari
ā × b̄ =
0̄, ā, b̄ coliniari,
unde ē este un versor perpendicular pe ā şi b̄ şi cu sensul dat de regula mâinii drepte pentru tripletul (ā, b̄, ē),
se numeşte produsul vectorial dintre ā şi b̄ (vezi fig. 16).
Fig. 16 Fig. 17
Produsul vectorial dintre doi vectori liberi generează o aplicaţie biliniară definită pe V3 × V3 cu valori ı̂n V3 .
Pornind de la definiţie, se deduc următoarele proprietăţi:
1) ā × b̄ = −b̄ × ā (anticomutativitate);
2) t(ā × b̄) = (tā) × b̄ = ā × (tb̄), t ∈ R (omogenitate);
3) ā × (b̄ + c̄) = ā × b̄ + ā × c̄ (distributivitate);
4) ā × 0̄ = 0̄, ā × ā = 0̄;
- 16-
5) ||ā × b̄||2 = ||ā||2 ||b̄||2 − hā, b̄i2 (identitatea Lagrange);

6) produsul vectorial a doi vectori nenuli este nul dacă şi numai dacă vectorii sunt coliniari; dacă ā şi b̄ nu
→ →
sunt coliniari, atunci norma ||ā × b̄|| reprezintă aria paralelogramului construit pe reprezentanţii OA şi OB
ai vectorilor ā şi b̄ (figura 16).
Demonstraţie. Proprietăţile 1), 2), 4) şi 6) se demonstrează fără dificultate. Pentru a demonstra proprietatea
3) ne folosim de 2), de proprietăţile ı̂nmulţirii unui vector cu un număr şi de proiecţia unui vector pe un plan.
Fără a restrânge generalitatea, presupunem că ā este un versor. Notăm cu P un plan perpendicular pe ā şi cu
b¯0 , c¯0 proiecţiile lui b̄, respectiv c̄ pe planul P . Atunci ā × b̄ = ā × b̄0 , ā × c̄ = ā × c¯0 , iar ā × b̄0 , ā × c¯0 şi ā × (b̄0 + c¯0 )
π
sunt obţinute din b̄0 , c¯0 şi respectiv b̄0 + c¯0 prin rotaţia de unghi ı̂n jurul axei de versor ā (figura 17). Deoarece
2
rotaţia sumei este suma rotaţiilor, adică
ā × (b̄0 + c¯0 ) = ā × b̄0 + ā × c¯0 ,
rezultă automat
ā × (b̄ + c̄) = ā × b̄ + ā × c̄.
Pentru a obţine identitatea Lagrange, pornim de la identitatea trigonometrică
sin2 ϕ = 1 − cos2 ϕ,
pe care o ı̂nmulţim cu ||ā||2 ||b̄||2 .
În raport cu baza ortonormată {ı̄, ̄, k̄}, vectorii ā şi b̄ admit respectiv descompunerile
ā = r1 ı̄ + s1 ̄ + t1 k̄ şi b̄ = r2 ı̄ + s2 ̄ + t2 k̄. Folosind definiţia produsului vectorial şi proprietăţile 1), 2), 3)
şi 6), obţinem tabelul
× ı̄ ̄ k̄
ı̄ 0̄ k̄ −̄
̄ −k̄ 0̄ ı̄
k̄ ̄ −ı̄ 0̄
care conduce la expresia canonică a produsului vectorial,
ā × b̄ = (s1 t2 − s2 t1 )ı̄ + (r2 t1 − r1 t2 )̄ + (r1 s2 − r2 s1 )k̄
sau simbolic
ı̄ ̄ k̄

ā × b̄ = r1 s1 t1 .

r2 s2 t2
Definiţia 21. Vectorul w̄ = ā × (b̄ × c̄) se numeşte dublu produs vectorial al vectorilor ā, b̄ şi c̄.
Exprimând pe ā, b̄ şi c̄ ı̂n baza ortonormată {ı̄, ̄, k̄} şi folosind expresiile canonice ale produsului scalar şi
vectorial, se poate arăta că
ā × (b̄ × c̄) = hā, c̄ib̄ − hā, b̄ic̄.
Această relaţie pune ı̂n evidenţă coplanaritatea vectorilor w̄, b̄ şi c̄ (vezi fig. 18), unde d¯ = b̄ × c̄ şi w̄ ⊥ ā,
¯
w̄ ⊥ d.
- 17-
Fig. 18
Observaţii:
1) Avem ā × (b̄ × c̄) 6= (ā × b̄) × c̄.
2) Expresia dublului produs vectorial se reţine mai uşor dacă este scrisă sub forma determinantului simbolic

b̄ c̄
ā × (b̄ × c̄) =
.
hā, b̄i hā, c̄i
Aplicaţii:
1. Dându-se punctele Mi (r̄i ), i = 1, 3, să se stabilească condiţia ca aceste trei puncte să fie coliniare.
→ →
Soluţie. Impunem anularea produsului vectorial M1 M2 × M1 M3 . Folosind vectorii de poziţie ai punctelor
şi proprietăţile produsului vectorial, obţinem
(r̄2 − r̄1 ) × (r̄3 − r̄1 ) = 0
sau
r̄1 × r̄2 + r̄2 × r̄3 + r̄3 × r̄1 = 0̄.
2. Fiind daţi vectorii OA= ̄ − 3k̄, AC= 4ı̄ + 7̄, BC= 4ı̄ + 8̄ − 8k̄, să se găsească vectorul de poziţie al
punctului B, respectiv C şi să se calculeze lungimea ı̂nălţimii [AA0 ] a triunghiului ABC.
Soluţie. Se constată că punctele A, B şi C nu sunt coliniare, deoarece coordonatele vectorilor AC şi BC nu
sunt proporţionale. Mai mult, OC=OA + AC= 4ı̄ + 8̄ − 3k̄ şi OB=OC − BC= 5k̄.
Înălţimea [AA0 ] a triunghiului ABC coincide cu ı̂nălţimea paralelogramului construit pe reprezentanţii vec-
→ →
torilor BA şi BC. Găsim:

ı̄ ̄ k̄ √

BA × BC= 0 1 −8 = 4(14ı̄ − 8̄ − k̄),

BA × BC = 4 261,
4 8 −8

0
BA × BC √
AA = = 29.
|| BC ||
1.8 Produs mixt
Definiţia 22. Fiind daţi vectorii liberi ā, b̄ şi c̄, numărul hā, b̄, c̄i = hā, b̄ × c̄i se numeşte produsul mixt al
acestor vectori.
Dacă vectorii ā, b̄ şi c̄ sunt necoplanari, atunci modulul produsului mixt reprezintă volumul paralelipipedului
care se poate construi pe reprezentanţii cu originea comună a celor trei vectori (figura 19). Într-adevăr, fie θ
unghiul dintre vectorii b̄ şi c̄ şi fie ϕ unghiul dintre vectorii ā şi d¯ = b̄ × c̄, atunci
¯ = ||ā|| ||d||
¯ cos ϕ = ||b̄ × c̄|| ||ā|| cos ϕ = ||b̄|| ||c̄|| sin θ ||ā|| cos ϕ = ±V.

hā, b̄, c̄i = hā, di
- 18-
Fig. 19
Pornind de la definiţie, se deduc următoarele proprietăţi:

1) hā, b̄, c̄i = hc̄, ā, b̄i = hb̄, c̄, āi;
2) hā, b̄, c̄i = −hā, c̄, b̄i;
3) htā, b̄, c̄i = hā, tb̄, c̄i = hā, b̄, tc̄i = thā, b̄, c̄i, t ∈ R;
4) hā1 + ā2 , b̄, c̄i = hā1 , b̄, c̄i + hā2 , b̄, c̄i;
¯

hā, c̄i hā, di
¯
5) hā × b̄, c̄ × di = ¯ (identitatea lui Lagrange);

hb̄, c̄i hb̄, di
6) hā, b̄, c̄i = 0 dacă şi numai dacă vectorii ā, b̄, c̄ sunt coplanari.
¯
Demonstraţie. Se demonstrează proprietatea 5), iar restul le lăsăm ca exerciţiu pentru cititor. Notând m̄ = c̄× d,
obţinem
¯ = hā × b̄, m̄i = hā, b̄ × m̄i = hā, b̄ × hc̄ × dii
hā × b̄, c̄ × di ¯ = hā, hb̄, dic̄
¯ − hb̄, c̄idi
¯
¯

¯ b̄, c̄i = hā, c̄i hā, di .
¯ − hā, dih

= hā, c̄ihb̄, di ¯
hb̄, c̄i hb̄, di
Fie {ı̄, ̄, k̄} o bază ortonormată. Dacă ā = r1 ı̄ + s1 ̄ + t1 k̄, b̄ = r2 ı̄ + s2 ̄ + t2 k̄ şi c̄ = r3 ı̄ + s3 ̄ + t3 k̄, atunci
produsul mixt capătă expresia canonică

r1 s1 t1

hā, b̄, c̄i = r2 s2 t2 .

r3 s3 t3
În consecinţă, proprietăţile produsului mixt se pot justifica cu ajutorul proprietăţilor determinanţilor de
ordinul 3.
Baza vectorială {ā, b̄, c̄} se numeşte orientată pozitiv (negativ) dacă produsul mixt hā, b̄, c̄i este pozitiv (ne-
gativ). Prin urmare, baza ortonormată {ı̄, ̄, k̄}, cu ı̄ = (1, 0, 0), ̄ = (0, 1, 0) şi k̄ = (0, 0, 1) este orientată pozitiv
ı̂ntrucât hı̄, ̄, k̄i = 1.
Aplicaţie. Să se arate că vectorii ā, b̄ şi c̄ sunt coplanari dacă şi numai dacă determinantul lor Gram este
nul.
Soluţie. Prin determinant Gram al vectorilor ā, b̄ şi c̄ ı̂nţelegem numărul

hā, āi hā, b̄i hā, c̄i

G = hb̄, āi hb̄, b̄i hb̄, c̄i .
hc̄, c̄i hc̄, b̄i hc̄, c̄i
Vectorii ā, b̄ şi c̄ sunt coplanari dacă şi numai dacă V = hā, b̄, c̄i = 0 sau dacă şi numai dacă V 2 = hā, b̄, c̄i2 = 0.
Pe de altă parte, relaţia det A = det t A conduce la

r1 s1 t1 r1 r2 r3

V 2 = r2 s2 t2 s1 s2 s3
r3 s3 t3 t1 t2 t3

r12 + s21 + t21 r1 r2 + s1 s2 + t1 t2 r1 r3 + s1 s3 + t1 t3
= r2 r1 + s2 s1 + t2 t1 r22 + s22 + t22 r2 r3 + s2 s3 + t2 t3
r3 r1 + s3 s1 + t3 t1 r3 r2 + s3 s2 + t3 t2 r32 + s23 + t23

hā, āi hā, b̄i hā, c̄i

= hb̄, āi hb̄, b̄i hb̄, c̄i = G.
hc̄, āi hc̄, b̄i hc̄, c̄i
- 19-
1.9 Exerciţii/probleme rezolvate

1.9.1 Enunţuri
1. Se dau vectorii ā = ī + 2j̄ + µk̄, b̄ = ī + j̄ + 2k̄ ∈ V3 , unde µ ∈ R.
a) Aflaţi produsul vectorial ā × b̄.
b) Este S = {ā, b̄} familie de vectori liniar independentă ? Sunt cei doi vectori necoliniari ? Dacă da, completaţi
S la o bază a spaţiului V3 .
c) Pentru µ = 2 aflaţi ariile paralelogramului şi triunghiului determinate de ā şi b̄ ca muchii adiacente.
2. Se dau vectorii ā = ī + j̄ + k̄, b̄ = µk̄ + j̄, c̄ = k̄ + j̄ ∈ V3 , unde µ ∈ R.
a) Calculaţi produsul mixt hā, b̄ × c̄i.
b) Sunt cei trei vectori liniar independenţi ? Dar necoplanari ? În cazul independenţei liniare, determină aceşti
vectori o bază pozitiv orientată ı̂n V3 ?
c) Pentru µ = 0 aflaţi volumele tetraedrului, prismei triunghiulare şi paralelipipedului determinate de ā, b̄ şi c̄
ca muchii adiacente.
3. Se dau vectorii ā = ī − j̄ + k̄, b̄ = ī + 2j̄ + 3k̄, c̄ = k̄ + j̄.
a) Aflaţi dublul produs vectorial w̄ = ā × (b̄ × c̄).
b̄ c̄
b) Recalculaţi w̄ folosind formula de calcul prescurtat w̄ = hā, c̄ib̄ − hā, b̄ic̄ = .
c) Arătaţi că w̄ este perpendicular pe ā şi coplanar cu b̄ şi c̄.
1.9.2 Soluţii

1. a) Identificăm vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonică ortonormată ī, j̄, k̄ ,
ā ≡ (1, 2, µ), b̄ ≡ (1, 1, 2). Prin calcul direct obţinem:

ī j̄ k̄

ā × b̄ = 1 2 µ = (4 − µ)ī + (−2 + µ)j̄ − k̄.

1 1 2

b) Avem ind ā, b̄ ⇔ ā ×b̄ 6= 0. În cazul nostru ā × b̄ = (4 − µ)ī + (−2 + µ)j̄ − k̄ 6= 0̄ (coeficientul lui k̄ este
totdeauna nenul),
deci ind
ā, b̄ . Dar ā × b̄ 6= 0, (ā × b̄)⊥ā, (ā × b̄)⊥b̄, deci ā × b̄ ∈
/ L(ā, b̄); deci o bază ı̂n V3
este dată de ā, b̄, ā × b̄ .

c) Fie O(0, 0, 0) originea sistemului de coordonate iar ī, j̄, k̄ baza acestuia. Atunci triunghiul determinat de
−→ −−→
reprezentanţii OA şi OB de origine O ai vectorilor liberi ā şi respectiv b̄ ca muchii adiacente are cele trei vârfuri
O(0, 0, 0), A(1, 2, 2) şi B(1, 1, 2). Aria triunghiului OAB este dată de formula:
1 √
ā × b̄ = 1 k(1, 2, 2) × (1, 1, 2)k = 1 k(2, 0, −1)k = 1 5.

A[∆OAB] =
2 2 2 2
Evident aria paralelogramului
√ determinat de ā şi b̄ ca muchii adiacente este egală cu dublul ariei triunghiului
OAB, deci egală cu 5.
2. a) Identificăm vectorii liberi cu tripletele coordonatelor relativ la baza canonică ortonormată {ī, j̄, k̄},
ā ≡ (1, 1, 1), b̄ ≡ (0, 1, µ), c̄ ≡ (0, 1, 1). Obţinem:

1 1 1

hā, b̄ × c̄i = 0 1 µ = 1 − µ.

0 1 1

b) Pentru µ = 1, cei trei vectori sunt coplanari (liniar dependenţi). Deoarece pentru µ 6= 1 avem ā, b̄ × c̄ 6= 0,
rezultă că ı̂n acest caz cei trei vectori sunt liniar independenţi,

deci sunt necoplanari. Vectorii ā, b̄, c̄ determină
ı̂n V3 o bază pozitiv orientată dacă şi numai dacă ā, b̄ × c̄ > 0, condiţie echivalentă cu µ < 1.
c) Volumul tetraedrului determinat de vectorii ā, b̄, c̄ ca muchii adiacente este dat de formula Vt = 16 |hā, (b̄ × c̄)i|.
Deoarece o prismă triunghiulară poate fi descompusă natural ı̂n trei tetraedre de volume egale, iar paralelipipedul
- 20-
1
ı̂n două prisme de volume egale, avem Vpr = 3Vt , Vpp = 2Vpr = 6Vt , deci pentru µ = 0 obţinem Vt = 6 |1 − 0| =
1 1
6 , Vpr = 2 , Vpp = 1.
3. Din oficiu: 1pt. a) Identificăm vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonică

otronormată ī, j̄, k̄ , ā ≡ (1, −1, 1), b̄ ≡ (1, 2, 3), c̄ ≡ (0, 1, 1) (1 pt.) . Prin calcul direct, obţinem: b̄ × c̄ =

ī j̄ k̄

1
2 3 = −ī − j̄ + k̄ ≡ (−1, −1, 1) şi apoi dublul produs vectorial:
0 1 1

ī j̄ k̄

ā × (b̄ × c̄) = 1 −1 1 = −2j̄ − 2k̄ ≡ (0, −2, −2) (2 pt.)
.
−1 −1 1

b) Aplicând formula ā × (b̄ × c̄) = hā, c̄i b̄ − ā, b̄ c̄, avem ā × (b̄ × c̄) ≡ 0 · (1, 2, 3) − 2 · (0, 1, 1) = (0, −2, −2) ≡
−2j̄ − 2k̄ (3 pt.) .
c) Se observă că dublul produs vectorial w̄ = ā × (b̄ × c̄) este ortogonal atât pe ā cât şi pe b̄ × c̄ (fiind produsul

vectorial al acestor vectori) (1 pt.) . Din relaţia w̄ = hā, c̄i b̄ − ā, b̄ c̄ se observă că vectorul w̄ aparţine
subspaţiului L(b̄, c̄), fiind combinaţie liniară de generatorii subspaţiului, deci w̄ este coplanar cu b̄ şi c̄ (2 pt.)
Total: 10pt. .
1.10 Exerciţii/probleme propuse spre rezolvare

\ = 5π . Să se descompună
1. Fie trapezul dreptunghic ABCD ı̂n care avem AD||BC, AD= ā, AB= b̄ şi m(ABC)
6
vectorii BC, DC, AC şi BD după vectorii ā şi b̄.
2. Se dau vectorii:
d¯1 = ā − αb̄ + 3c̄, d¯2 = αā − b̄ + c̄, d¯3 = 3ā + b̄ − c̄,
unde {ā, b̄, c̄} este o bază din V3 . Să se determine α ∈ R astfel ı̂ncât vectorii d¯i , i = 1, 3, să fie coplanari.
Pentru α astfel găsit, să se descompună vectorul d¯2 după vectorii d¯1 şi d¯3 .
3. Se dau vectorii ā = ı̄ + 2̄ + µk̄, b̄ = ı̄ + ̄ + 2k̄ ∈ V3 , unde µ ∈ R.
a) Aflaţi produsul vectorial ā × b̄.
b) Este S = {ā, b̄} familie de vectori liniar independentă? Sunt cei doi vectori necoliniari? Dacă da, completaţi
S la o bază a spaţiului V3 .
c) Pentru µ = 2 aflaţi ariile paralelogramului şi triunghiului determinate de ā şi b̄ ca muchii adiacente.
4. Se dau vectorii ā = ı̄ + ̄ + k̄, b̄ = µk̄ + ̄, c̄ = k̄ + ̄ ∈ V3 , unde µ ∈ R.
a) Calculaţi produsul mixt hā, b̄, c̄i.
b) Sunt cei trei vectori liniar independenţi? Dar necoplanari? În cazul independenţei liniare, determină aceşti
vectori o bază pozitiv orientată ı̂n V3 ?
c) Pentru µ = 0 aflaţi volumele tetraedrului, prismei triunghiulare şi paralelipipedului determinate de ā, b̄ şi c̄
ca muchii adiacente.
5. Se dau punctele A, B şi C prin vectorii lor de poziţie:
OA= 14ı̄ − 7̄ + 2k̄, OB= 2ı̄ + 2̄ − 7k̄, OC= −2ı̄ + 7̄ + 2k̄.
Să se arate că triunghiul AOB este dreptunghic şi triunghiul BOC este isoscel. Să se calculeze perimetrul tri-
unghiului ABC şi măsura unghiului BAC şi să se scrie expresia analitică (ı̂n coordonate) a versorului bisectoarei
unghiului BAC.
6. Se dau vectorii:
ā = ı̄ + 2λ̄ − (λ − 1)k̄, b̄ = (3 − λ)ı̄ + ̄ + 3k̄, λ ∈ R,
şi se cere valoarea lui λ pentru care ā şi b̄ sunt ortogonali. Pentru λ astfel găsit, să se calculeze mărimea
algebrică a proiecţiei vectorului ā pe vectorul ā + b̄.
- 21-
7. Să se calculeze aria paralelogramului construit pe reprezentanţii cu originea comună ai vectorilor

1 + cos v sin u sin v cos v
r̄1 = 2
̄ + k̄ şi r̄2 = − sin vı̄ − sin v tg u̄ + k̄,
cos u cos2 u cos u
folosind identitatea Lagrange.
8. Fiind daţi vectorii:
ā = ı̄ − 5̄ − 7k̄, b̄ = 2ı̄ − 3̄ + 6k̄, c̄ = −ı̄ + 2̄ − 2k̄,
să se calculeze w̄ = ā × (b̄ × c̄) şi să se verifice liniar dependenţa vectorilor w̄, b̄ şi c̄.
9. Se dau vectorii ā = ı̄ − ̄ + k̄, b̄ = ı̄ + 2̄ + 3k̄, c̄ = k̄ + ̄.
a) Aflaţi dublul produs vectorial w̄ = ā × (b̄ × c̄).
b̄ c̄
b) Recalculaţi w̄ folosind formula de calcul prescurtat w̄ = hā, c̄ib̄ − hā, b̄ic̄ = .
c) Arătaţi că w̄ este perpendicular pe ā şi coplanar cu b̄ şi c̄.
10. Fie triedrul {O; ā, b̄, c̄}. Vectorii definiţi prin:
b̄ × c̄ c̄ × ā ā × b̄
ā0 = , b̄0 = , c¯0 =
hā, b̄, c̄i hā, b̄, c̄i hā, b̄, c̄i
se numesc reciprocii vectorilor ā, b̄ şi c̄, iar triedrul {O; ā0 , b̄0 , c¯0 } se numeşte triedrul reciproc. Să se arate că:
a) ā · ā0 = δij , i, j = 1, 2, 3.
b) (ā + b̄ + c̄)(ā0 + b¯0 + c¯0 ) = 3.
1
c) hā0 × b¯0 , b¯0 × c¯0 , c¯0 × ā0 i = .
hā, b̄, c̄i2
11. Demonstraţi următoarele identităţi:
a) hā × b̄, ā × (b̄ × c̄)i = −hā, b̄ihā, b̄, c̄i;
b) ā × (b̄ × c̄) + b̄ × (c̄ × ā) + c̄ × (ā × b̄) = 0;
c) hā × b̄, b̄ × c̄, c̄ × āi = hā, b̄, c̄i2 ;
¯
¯ = ā × c̄ ā × d .

d) ā × [b̄ × (c̄ × d)] hb̄, c̄i hb̄, di ¯
12. Se dau vectorii:

ā = ı̄ − α̄ + 3k̄, b̄ = αı̄ − ̄ + k̄, c̄ = 3ı̄ + ̄ − k̄.
Să se găsească valoarea lui α astfel ı̂ncât vectorii ā, b̄ şi c̄ să fie coplanari. Pentru α = 2, să se afle ı̂nălţimea
paralelipipedului construit pe reprezentanţii vectorilor ā, b̄ şi c̄, ştiind că ea corespunde bazei formate de repre-
zentanţii vectorilor ā şi b̄.
13. Să se arate că punctele A(1, 1, 1), B(3, −1, 4), C(0, 7, −3) şi D(5, 7, 2) sunt coplanare.
- 22-
MB.2.Reper cartezian
Cuvinte cheie: reper cartezian; originea reperului cartezian, baza reperului

cartezian; axele de coordonate, plane de coordonate, coordonatele eucli-
diene ale unui punct, vector de poziţie, coordonate cilindrice, coordonate
sferice.
2.1 Reper cartezian. Sistem de coordonate carteziene

Este cunoscut faptul că spaţiile E3 şi V3 sunt ı̂n corespondenţă biunivocă, bijecţia fiind unic determinată
prin fixarea originii, iar spaţiile vectoriale V3 şi R3 sunt izomorfe, izomorfismul fiind unic determinat prin
fixarea bazelor ı̂n cele două spaţii. Într-adevăr, ı̂n ipoteza că am fixat un punct O, numit origine ı̂n E3 şi o
bază ortonormată {ı̄, ̄, k̄} ı̂n V3 , fiecărui punct M din E3 ı̂i corespunde ı̂n mod unic un vector r̄ =OM , numit
vector de poziţie al punctului M . Acestui vector ı̂i corespunde ı̂n mod unic tripletul ordonat de numere
reale (x, y, z) ∈ R3 , numite coordonatele euclidiene ale vectorului OM ı̂n raport cu baza {ı̄, ̄, k̄}; scriem
OM = xı̄ + y̄ + z k̄.
Ansamblul {O; ı̄, ̄, k̄} se numeşte reper cartezian ı̂n E3 . Punctul O se numeşte originea reperului, iar
{ı̄, ̄, k̄} se numeşte baza reperului. Coordonatele euclidiene (x, y, z) ale vectorului de poziţie r̄ =OM se numesc
coordonatele carteziene ale punctului M faţă de reperul ortonormat {O; ı̄, ̄, k̄}, cu x = hı̄, r̄i = pr ~ ı̄ r̄=abscisa,
y = h̄, r̄i = pr ~ ̄ r̄=ordonata şi z = hk̄, r̄i = pr
~ k̄ r̄=cota.
Bijecţia dintre E3 şi R3 , determinată prin fixarea reperului cartezian, se numeşte sistem de coordonate
cartezian şi se notează prin M (x, y, z). Aceste bijecţii permit deseori identificarea spaţiilor E3 , V3 şi R3 .
Versorilor ı̄, ̄ şi k̄ le ataşăm axele de coordonate Ox, Oy, respectiv Oz care au acelaşi sens cu sensul
pozitiv al acestor versori. Coordonatele carteziene ale punctului M reprezintă mărimile algebrice ale proiecţiilor
ortogonale ale vectorului OM pe cele trei axe de coordonate (vezi fig. 20).
Fig. 20
Axele sunt caracterizate respectiv prin ecuaţiile:

y=0 z=0 x=0
Ox : Oy : Oz :
z = 0; x = 0; y = 0.
23
Cele trei axe determină planele xOy, yOz şi zOx, numite plane de coordonate. Ele sunt caracterizate
respectiv prin ecuaţiile xOy : z = 0, yOz : x = 0, xOz : y = 0. Cele trei plane de coordonate ı̂mpart spaţiul ı̂n
opt regiuni numite octante (sau octanţi).
Uneori reperul cartezian este indicat prin notaţia Oxyz, prin aceasta ı̂nţelegându-se că s-au fixat originea O
şi axele reciproc ortogonale Ox, Oy şi Oz. Evident, versorii reciproc ortogonali ı̄, ̄ şi k̄ rezultă din context.
În cele ce urmează, presupunem cunoscute noţiunile elementare din geometria euclidiană ca punct, dreaptă,
plan, perpendiculară etc. De asemenea, presupunem că V3 este raportat la baza ortonormată {ı̄, ̄, k̄}, iar E3 la
reperul cartezian {O; ı̄, ̄, k̄}.
2.2 Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric

Presupunem că spaţiul E3 este raportat la un reper cartezian Oxyz. Orice punct M ∈ E3 este unic
determinat de coordonatele sale carteziene (x, y, z).
Fie E3∗ = E3 \ Oz. Poziţia unui punct M ∈ E3∗ poate fi caracterizată şi prin tripletul ordonat (ρ, θ, z), unde
ρ este distanţa de la origine la proiecţia M 0 a punctului M ı̂n planul xOy, iar θ este măsura unghiului dintre
semidreptele Ox şi OM 0 (vezi fig. 21).
Numerele reale ρ, θ şi z se numesc coordonate cilindrice ale punctului M ı̂n spaţiu. Între coordonatele
cilindrice şi coordonatele carteziene există relaţiile:

 x = ρ cos θ
y = ρ sin θ
z = z.

Dacă impunem ρ > 0, θ ∈ [0, 2π), z ∈ R, atunci relaţiile precedente asigură corespondenţa biunivocă ı̂ntre
mulţimea R3 \ Oz şi mulţimea (0, ∞) × [0, 2π) × R.
Fig. 21 Fig. 22
Suprafeţe de coordonate
ρ = ρ0 : cilindru circular cu generatoarele paralele cu Oz.
θ = θ0 : semiplan a cărui prelungire trece prin Oz.
z = z0 : plan paralel cu xOy din care s-a scos punctul (0, 0, z0 ).
Curbe de coordonate
θ = θ0 , z = z0 : semidreaptă paralelă cu xOy a cărei prelungire trece prin Oz.
z = z0 , ρ = ρ0 : cerc cu centrul pe Oz şi situat ı̂ntr-un plan paralel cu xOy.
ρ = ρ0 , θ = θ0 : dreaptă perpendiculară pe planul xOy.
Curbele de coordonate sunt reciproc ortogonale, deci suprafeţele de coordonate sunt reciproc ortogonale.
Considerăm punctul M (ρ, θ, z).
Versorii ēρ , ēθ şi ēz tangenţi
la liniile de coordonate care trec prin punctul M
sunt reciproc ortogonali. De aceea, M (ρ, θ, z); ēρ , ēθ , ēz este un reper ortonormat mobil, numit reper cilindric
(vezi fig. 22).
Trecerea de la reperul cartezian {O; ı̄, ̄, k̄} la reperul cilindric M (ρ, θ, z); ēρ , ēθ , ēz este
descrisă de formulele 
 ēρ = cos θ ı̄ + sin θ ̄
ēθ = − sin θ ı̄ + cos θ ̄
ēz = k̄.

- 24-
Aceste formule au la bază regula prin care componentele unui vector faţă de o bază ortonormată sunt proiecţii
ale vectorului respectiv pe versorii bazei. De exemplu,
ēρ = hēρ , ı̄iı̄ + hēρ , ̄i̄ + hēρ , k̄ik̄ = cos θ ı̄ + sin θ ̄.
2.3 Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic

Uneori, poziţia unui punct M ∈ E3∗ = E3 \ Oz este caracterizată cu ajutorul unui alt triplet ordonat de
numere reale (r, ϕ, θ), unde r reprezintă distanţa d(O, M ), θ este unghiul dintre semidreptele Ox şi OM 0 , iar ϕ
este unghiul dintre semidreptele Oz şi OM (vezi fig. 23).
Numerele r, ϕ şi θ se numesc coordonate sferice ale lui M ı̂n spaţiu. Între coordonatele sferice şi coordo-
natele carteziene ale punctului M există relaţiile

 x = r sin ϕ cos θ
y = r sin ϕ sin θ
z = z cos ϕ.

Dacă impunem restricţiile r > 0, ϕ ∈ (0, π), θ ∈ [0, 2π), atunci formulele anterioare asigură corespondenţa
biunivocă ı̂ntre mulţimile R3 \ Oz şi (0, ∞) × (0, π) × [0, 2π).
Fig. 23
Observaţie. În navigaţia maritimă sau aeriană, radarele determină poziţia unei nave (aeronave) ı̂ntr-un reper
sferic, având originea ı̂n locul de amplasare a staţiei radar. Marcarea poziţiei găsite pe o hartă corespunde trecerii
ı̂ntr-un reper ortonormat, având latitudine, longitudine (ţinând cont şi de ı̂nălţime pentru traficul aerian).
Suprafeţe de coordonate
r = r0 : sferă cu centrul ı̂n origine din care au fost scoşi polii.
θ = θ0 : semiplan a cărui prelungire trece prin Oz.
ϕ = ϕ0 : semicon fără vârf (origine).
Curbe de coordonate
θ = θ0 , ϕ = ϕ0 : semidreaptă a cărei prelungire trece prin origine.
ϕ = ϕ0 , r = r0 : cerc cu centrul pe Oz, situat ı̂ntr-un plan paralel cu xOy (cerc paralel).
r = r0 , θ = θ0 : semicerc (mare, deschis; meridian).
Curbele de coordonate sunt reciproc ortogonale, deci suprafeţele de coordonate sunt reciproc ortogonale.
Considerăm punctul M (r, ϕ, θ). Versorii
ēr , ēϕ şi ēθ tangenţi
la liniile de coordonate care trec prin punctul
M sunt reciproc ortogonali. De aceea, M (r, ϕ, θ); ēr , ēϕ , ēθ este un reper ortonormat mobil, numit reper sferic
(vezi fig. 24).
- 25-
Fig. 24
Ţinând seama de figura 9, de formulele de trecere de la o bază ortonormată la o altă bază ortonormată şi
de proprietăţile proiecţiei, găsim legătura ı̂ntre reperul cartezian şi cel sferic

 ēr = sin ϕ cos θ ı̄ + sin ϕ sin θ ̄ + cos ϕ k̄
ēϕ = cos ϕ cos θ ı̄ + cos ϕ sin θ ̄ − sin ϕ k̄
ēθ = − sin θ ı̄ + cos θ ̄.


2.4.1 Enunţuri
1. a) Aflaţi coordonatele polare (ρ, θ) pentru punctul A ale cărui coordonate carteziene sunt (x, y) = (1, −2);
b) Aflaţi coordonatele carteziene (x, y) pentru punctul B ale cărui coordonate polare sunt (ρ, θ) = (2, 3π
4 ).
2. a) Aflaţi coordonatele cilindrice (ρ, θ, z) pentru punctul C ale cărui coordonate carteziene sunt (x, y, z) =
(1, −2, −3);
b) Aflaţi coordonatele carteziene pentru punctul D ale cărui coordonate cilindrice sunt (ρ, θ, z) = (1, 4π
3 , 2).
3. a) Aflaţi coordonatele sferice pentru punctul E ale cărui coordonate carteziene sunt (x, y, z) = (1, −2, −3);
b) Aflaţi coordonatele carteziene pentru punctul F ale cărui coordonate sferice sunt (r, ϕ, θ) = (1, 2π 5π
3 , 3 ).
2.4.2 Soluţii
1. a) Folosim formulele  p

 ρ = x2 + y 2


kπ + arctg xy ,

pentru x 6= 0

 

 (2.1)
 θ =  π/2, pentru x = 0, y > 0



 
3π/2, pentru x = 0, y < 0,
 
unde k = 0, 1, 2, după √ (x, y) se află respectiv ı̂n cadranele I, II & III, sau IV. Avem x = 1, y = −2.
p cum punctul
Atunci rezultă ρ = x2 + y 2 = 5 şi deoarece punctul se află ı̂n cadranul IV, θ = 2π+ arctg (−2) = 2π− arctg 2.
b) Folosim formulele
x = ρ cos θ
, (ρ, θ) ∈ [0, ∞) × [0, 2π].
y = ρ sin θ
3π
Coordonatele carteziene pentru ρ = 2 şi θ = 4 sunt
√
x = 2 cos 3π π π

4 = 2cos π − 4 = −2cos 4 = √− 2
y = 2 sin 3π π π
4 = 2 sin π − 4 = 2 sin 4 = 2.
- 26-
p √
2. a) Folosim formulele (2.1). Avem x = 1, y = −2, z = −3. Deci ρ = x2 + y 2 = 5; proiecţia punctului pe
planul x0y aflându-se ı̂n cadranul IV, rezultă θ = 2π + arctg xy = 2π− arctg 2, iar z = −3.

 x = ρ cos θ
y = ρ sin θ , (ρ, θ, z) ∈ [0, ∞) × [0, 2π] × R.
z=z

4π
Avem ρ = 1, θ = 3 ,z = 2. Atunci rezultă:
4π π π 1

 x = 1 · cos 3 = cos π + 3 = −cos 3 = −√2
y = 1 · sin 3 = sin π + 3 = − sin 3 = − 23
4π π π
z = 2.

3. Din oficiu: 1pt. a) Folosim formulele
 p

 r = x2 + y 2 + z 2


 ϕ = arccos(z/r)


y


  kπ + arctg x , pentru x 6= 0
θ= π/2, pentru x = 0, y > 0




3π/2, pentru x = 0, y < 0.
 
unde k = 0, 1, 2, după cum punctul (x, y, 0) se află respectiv ı̂n cadranele I, p

II & III, sau IV √
ale planului
2 2 2 2
xOy ≡ R (1 pt.) . Avem x = 1, y = −2, z = −3, de unde obţinem r = x + y + z = 14 şi ϕ =

arccos zr = arccos − √314 = π − arccos √314 (2 pt.) . Rezolvăm sistemul

 √ √ 2 2
x +y

1 = 14 · · cos θ  cos θ = √1
( √
x = r · sin ϕ · cos θ


14 5
⇔ √ 2 2 ⇔
y = r · sin ϕ · sin θ  −2 = √14 · √
 x +y
· sin θ
 sin θ = − √2 ⇒ tg θ = −2
5
14
şi deoarece ne aflăm ı̂n cadranul IV, rezultă θ = 2π + arctg (−2) = 2π − arctg 2 ∈ [0, 2π) (2 pt.) . Se observă
că de asemenea, putem scrie θ = 2π − arcsin √25 = 2π − arccos √15 .

 x = r sin ϕ cos θ
y = r sin ϕ sin θ , (r, ϕ, θ) ∈ [0, ∞) × [0, π] × [0, 2π], (1 pt.) .
z = r cos ϕ

2π 5π
Avem r = 1, ϕ = 3 ,θ = 3 şi obţinem
√
3
cos ϕ = cos(π − π3 ) = − cos π3 = − 12 , sin ϕ = sin(π − π3 ) = sin π3 = 2 ,
√
3
cos θ = cos(2π − π3 ) = cos π3 = 12 , sin θ = sin(2π − π3 ) = sin(− π3 ) = − sin π3 = − 2 , (1 pt.)
deci √ √
3 1 3


 x = r sin ϕ cos θ = 1 · 2 · 2 = 4 ,
√ √

 y = r sin ϕ sin θ = 1 · 23 (− 23 ) = − 43 , (1 pt.)

z = r cos ϕ = 1 · (− 12 ) = − 12 .

√
3 3 1
În concluzie coordonatele carteziene ale punctului sunt (x, y, z) = ( 4 , −4, −2) (1 pt.) Total: 10pt. .
- 27-

1. Să se figureze punctele:
A(5, 0, 0); B(0, −2, 0); C(0, 0, 3); D(−3, 2, 0); E(0, −1, −4); F (2, 0, 4); G(3, −5, 8)
şi să se scrie expresia vectorului de poziţie al punctului G faţă de reperul cartezian {O; ı̄, ̄, k̄}.
2. a) Aflaţi coordonatele polare (ρ, θ) pentru punctul A ale cărui coordonate carteziene sunt (x, y) = (1, −2);
b) Aflaţi coordonatele carteziene (x, y) pentru punctul B ale cărui coordonate polare sunt (ρ, θ) = (2, 3π
4 ).
3. a) Aflaţi coordonatele cilindrice (ρ, θ, z) pentru punctul C ale cărui coordonate carteziene sunt (x, y, z) =
(1, −2, −3);
b) Aflaţi coordonatele carteziene pentru punctul D ale cărui coordonate cilindrice sunt (ρ, θ, z) = (1, 4π
3 , 2).
4. a) Aflaţi coordonatele sferice pentru punctul E ale cărui coordonate carteziene sunt (x, y, z) = (1, −2, −3);
b) Aflaţi coordonatele carteziene pentru punctul F ale cărui coordonate sferice sunt (r, ϕ, θ) = (1, 2π 5π
3 , 3 ).
π
4π 5π
5. Se dau punctele A 5, , 4 , B 7, , −2 şi C 2, , −1 ı̂n coordonate cilindrice. Să se arate că A şi
3 3 6
B aparţin unui plan care trece prin Oz şi să se afle coordonatele carteziene ale punctelor A şi C, precum şi
distanţa dintre ele.
6. Să se transcrie următoarele ecuaţii ı̂n coordonate sferice:
(x2 + y 2 + z 2 )2 = a2 (x2 + y 2 ); (x2 + y 2 + z 2 )2 (x2 + y 2 ) = 4a2 x2 y 2 .
7. Să se verifice că reperul cilindric şi reperul sferic sunt orientate pozitiv.
- 28-
MB.3.Dreapta in spaţiu
Cuvinte cheie: vector director, versor director, dreapta orientată, cosi-

nusurile directoare.
3.1 Ecuaţiile dreptei ı̂n spaţiu

O dreaptă ı̂n spaţiu poate fi determinată de:
a) un punct şi un vector nenul;
b) două puncte;
c) intersecţia a două plane.
Ne propunem să transformăm aceste condiţii din E3 ı̂n ecuaţii ı̂n V3 sau ı̂n R3 .
3.2 Dreapta determinată de un punct şi un vector nenul

Punctul M0 (x0 , y0 , z0 ), r̄0 = x0 ı̄ + y0 ̄ + z0 k̄ şi un vector nenul ā(`, m, n) din V3 fixează o dreaptă D care
trece prin M0 şi are direcţia lui ā (vezi fig. 25).
Fig. 25
Punctul generic M (x, y, z) aparţine dreptei D dacă şi numai dacă vectorii M0 M şi ā sunt coliniari, adică
(r̄ − r̄0 ) × ā = 0. Această ecuaţie ı̂n V3 se numeşte ecuaţia vectorială a dreptei definită de un punct şi o direcţie.
Vectorul ā(`, m, n) 6= 0, care dă direcţia dreptei D, se numeşte vector director, iar vectorul kā, k 6= 0, joacă
acelaşi rol ca ā.
Coliniaritatea vectorilor r̄ − r̄0 şi ā se pune ı̂n evidenţă şi prin ecuaţia vectorială
r̄ = r̄0 + tā, t ∈ R.
Această ecuaţie vectorială este echivalentă cu trei ecuaţii ı̂n R3 ,
x = x0 + t`, y = y0 + tm, z = z0 + tn, t ∈ R,
numite ecuaţii parametrice ale dreptei D. Aceste ecuaţii se pot ı̂nlocui cu două ecuaţii carteziene ı̂n R3 ,
x − x0 y − y0 z − z0
= = ,
` m n
cu convenţia că dacă un numitor este nul, atunci numărătorul respectiv trebuie egalat cu 0.
29
Observaţie. Deoarece ā(`, m, n) 6= 0̄(0, 0, 0), cel mult două dintre numerele `, m şi n se pot anula.
1) Dacă ` = 0 şi mn 6= 0, atunci ecuaţiile carteziene precedente sunt echivalente cu
y − y0 z − z0
x = x0 , =
m n
şi reprezintă o dreaptă paralelă cu planul yOz.
2) Dacă ` = m = 0 şi n 6= 0, atunci ecuaţiile carteziene precedente se reduc la
x = x0 , y = y0
şi reprezintă o dreaptă paralelă cu Oz.
3.3 Dreapta determinată de două puncte

Două puncte distincte M 1(x1 , y1 , z1 ) şi M 2(x2 , y2 , z2 ) determină o dreaptă D şi numai una. Pentru a scrie
ecuaţiile acestei drepte ne folosim de explicaţiile anterioare şi anume, vom considera dreapta ca fiind determinată
de punctul M 1 şi de vectorul director ā (vezi fig. 26).
Fig. 26
Astfel, ecuaţiile carteziene ale dreptei D sunt

x − x1 y − y1 z − z1
= = .
x2 − x1 y2 − y 1 z2 − z1
3.4 Dreapta orientată

Fie D o dreaptă ı̂n spaţiu. Pe D se pot stabili două sensuri de parcurs, corespondente relaţiilor de ordine pe
mulţimea punctelor dreptei, pe care convenim să le notăm cu (+) şi (−). O dreaptă D ı̂mpreună cu o alegere
a unui sens de parcurs se numeşte dreaptă orientată.
Dacă ā este un vector director al dreptei D, atunci se acceptă ca sens pozitiv pe D sensul vectorului director
ā şi vom nota acest sens cu +. De aceea, dreapta orientată este de fapt perechea (D, ā). Acest lucru va fi admis
ı̂n continuare.
Fie dreapta orientată (D, ā) şi punctul M0 ∈ D. Mulţimea
D0 = M | M0 M = sā, s ≥ 0

se numeşte partea pozitivă a lui D, iar mulţimea
D00 = M | M0 M = sā, s ≤ 0

se numeşte partea negativă a lui D.

Axele de coordonate Ox, Oy şi Oz sunt exemple de drepte orientate. Dacă O este originea, atunci mulţimea

M | OM = tı̄, t ≥ 0
este semiaxa pozitivă Ox.
- 30-
Vectorului director ā 6= 0̄ al dreptei D i se poate ataşa versorul ē = ||ā||−1 ā, numit versor director sau
direcţie orientată. Prin urmare, dreapta D poate fi gândită ca fiind mulţimea

D = M | M0 M = tē, t ∈ R .
Versorul director ē formează cu axele de coordonate unghiurile α, β, respectiv γ, numite unghiurile directoare
ale dreptei D (figura 4).
Fig. 27
Coordonatele lui ē faţă de baza ortonormată {ı̄, ̄, k̄} se numesc cosinusurile directoare ale dreptei D.
Putem scrie
ē = hē, ı̄iı̄ + hē, ̄i)̄ + hē, k̄ik̄
sau
ē = (cos α) ı̄ + (cos β) ̄ + (cos γ) k̄.
Relaţia ||ē|| = 1 este echivalentă cu
cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1.
Observaţie. Relaţia dintre cosinusurile directoare de mai sus este generalizarea relaţiei fundamentale a
trigonometriei cos2 α + sin2 α = 1. În plan, ı̂n raport cu baza ortonormată {ı̄, ̄} versorul director ē formează
cu axele de coordonate unghiurile α şi β, acestea fiind unghiuri complementare, β = π2 − α. De aici, cos β =
cos( π2 − α) = sin α.
Dacă ā = `ı̄ + m̄ + nk̄, atunci
` m n
cos α = √ , cos β = √ , cos γ = √ .
`2 + m2 + n2 `2 + m2 + n2 `2 + m2 + n2

3.5.1 Enunţuri
1. Aflaţi dreapta ∆ ı̂n fiecare din următoarele cazuri:
a) ∆ ⊃ {A(1, 2, 3), B(4, 2, 1)};
b) ∆ 3 C(2, 6, 1) şi ∆ admite vectorul director v̄ = 2k̄ − ī.

2x + y − 5z = 12
2. Aflaţi ecuaţiile parametrice, două puncte distincte şi un vector director ale dreptei ∆ :
4x + 7y − 33z = 1.
3.5.2 Soluţii
1. Din oficiu: 1pt. a) Dreapta ∆ ce trece prin punctele A(1, 2, 3) şi B(4, 2, 1) este dată de ecuaţiile carteziene:
x−1 y−2 z−3 x−1 y−2 z−3

∆: = = ⇔ = = , (2 pt.) .
4−1 2−2 1−3 3 0 −2
Egalând şirul de rapoarte cu t, obţinem ecuaţiile parametrice ale dreptei, ∆ : (x, y, z) = (1 + 3t, 2, 3 − 2t), t ∈ R
(2 pt.) .
- 31-

b) Identificăm vectorul director v̄ cu tripletul coordonatelor lui relativ la baza canonică ortonormată ī, j̄, k̄ , v̄ ≡
(−1, 0, 2) (1 pt.) . Dreapta ∆ determinată de direcţia v̄ şi punctul C(2, 6, 1) are ecuaţiile carteziene x−2 −1 =
y−6 z−1
0 = 2 (1 pt.) ; egalând şirul de rapoarte cu t, obţinem ecuaţiile parametrice ale dreptei ∆ : (x, y, z) =
(2 − t, 6, 1 + 2t), t ∈ R (3 pt.) Total: 10pt. .

2x + y − 5z = 12
2. Rezolvând sistemul de ecuaţii şi considerând ca necunoscută secundară y = t, obţinem
4x + 7y − 33z = 1
ecuaţiile parametrice ale dreptei ∆ : (x, y, z) = ( 17 1 5
2 + 23 t, t, 1 + 23 t), t ∈ R. Extrăgând t din fiecare egalitate,
17
x−
obţinem t = 1 2 = y−0 = z−1 1 5 1 5

1 5 , deci vectorul director este v̄ ≡ 23 , 1, 23 ≡ 23 ī + j̄ + 23 k̄. Dând valori lui
23 23
t ∈ R ı̂n ecuaţiile parametrice ale dreptei ∆, obţinem puncte ale dreptei. De exemplu, pentru t = 0 şi t = 1
obţinem respectiv punctele A0 ( 17 393 28
2 , 0, 1), A1 ( 46 , 1, 23 ) ∈ ∆.

1. Fie D1 şi D2 două drepte paralele cu vectorii (1, 0, 1), respectiv (−1, 1, 2). Să se scrie ecuaţiile parametrice
ale dreptei perpendiculare simultan pe D1 , D2 şi care trece prin punctul (2, 3, 0).
2. Se consideră dreapta
x y z
D: = = .
1 −2 2
Fie ı̄ 0 versorul director al dreptei D, ̄ 0 un versor perpendicular pe D care aparţine planului yOz şi k̄ 0 versorul
ales astfel ı̂ncât {ı̄ 0 , ̄ 0 , k̄ 0 } să fie o bază ortonormată.
Să se stabilească formulele de trecere de la baza {ı̄, ̄, k̄} la baza {ı̄0 , ̄0 , k̄ 0 } şi să se compare orientările celor
două baze.
- 32-
MB.4.Planul ı̂n spaţiu
Cuvinte cheie: vector normal, planul orientat, ecuaţia normală a planului,

fascicul de plane.
4.1 Ecuaţia planului ı̂n spaţiu

Un plan ı̂n spaţiu este determinat de condiţii geometrice ca: trei puncte necoliniare, două drepte concurente,
două drepte paralele, o dreaptă şi un punct exterior dreptei, un punct şi un vector normal la plan, precum şi
distanţa de la origine la plan ı̂mpreună cu versorul normal la plan. Impunând condiţii de acest tip, ne propunem
să stabilim ecuaţia planului sub formă vectorială, carteziană sau normală.
4.1.1 Planul determinat de un punct şi un vector normal nenul

Fiind dată dreapta D care trece prin punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) şi care are direcţia vectorului n̄(a, b, c), există
un singur plan P perpendicular pe D ı̂n M0 (vezi fig. 28).
Fig. 28
Dreapta D se numeşte normala la planul P , iar vectorul nenul n̄ se numeşte vector normal al planului P .
Ecuaţiile normalei sunt
x − x0 y − y0 z − z0
= = .
a b c
Apartenenţa M ∈ P este echivalentă cu M0 M ⊥ n̄. De aceea, planul P este mulţimea

P = M | hM0 M , n̄i = 0 .
Folosind notaţia generică M (x, y, z) şi
M0 M = (x − x0 )ı̄ + (y − y0 )̄ + (z − z0 )k̄,
ecuaţia vectorială hM0 M , n̄i = 0 se transcrie ca o ecuaţie ı̂n R3 ,
a(x − x0 ) + b(y − y0 ) + c(z − z0 ) = 0,
numită ecuaţia carteziană a planului care trece prin M0 , perpendicular pe n̄.
33
Prelucrând membrul stâng al ecuaţiei precedente şi notând

ax0 + by0 + cz0 = −d,
obţinem transcrierea
ax + by + cz + d = 0.
Reciproc, să arătăm că orice ecuaţie de forma
ax + by + cz + d = 0, cu a2 + b2 + c2 > 0,
reprezintă un plan. Într-adevăr, o soluţie (x0 , y0 , z0 ) a acestei ecuaţii ne dă d = −ax0 − by0 − cz0 şi reı̂nlocuind
obţinem
a(x − x0 ) + b(y − y0 ) + c(z − z0 ) = 0,
care reprezintă ecuaţia planului care conţine punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) şi este perpendicular pe vectorul nenul
n̄ ≡ (a, b, c).
Ecuaţia ax + by + cz + d = 0 ı̂n R3 , cu a2 + b2 + c2 6= 0, se numeşte ecuaţia carteziană generală a unui plan.
Evident, această ecuaţie este ataşată funcţiei liniar afine
f : R3 → R, f (x, y, z) = ax + by + cz + d.
4.1.2 Plane particulare

1) Planul xOy are ecuaţia z = 0 şi vectorul normal k̄ = (0, 0, 1). Orice plan paralel cu xOy are ecuaţia z = c
(vezi fig. 29).
Analog, x = 0 reprezintă ecuaţia planului yOz al cărui vector normal este ı̄ = (1, 0, 0). Un plan paralel cu
yOz are ecuaţia x = a. Ecuaţia planului xOz este y = 0, a cărei normală are direcţia ̄ = (0, 1, 0). Un plan
paralel cu yOz are ecuaţia y = b.
2) Ecuaţiile planelor perpendiculare pe planele de coordonate xOy, yOz şi xOz sunt de forma ax+by +d = 0,
by + cz + d = 0, respectiv ax + cz + d = 0.
3) Ecuaţiile planelor care trec prin axele de coordonate Ox, Oy şi Oz sunt de forma by + cz = 0, ax + cz = 0,
respectiv ax + by = 0.
4) Ecuaţia unui plan care trece prin origine este de forma ax + by + cz = 0. Un astfel de plan este un
subspaţiu vectorial bidimensional al lui R3 .
Fig. 29 Fig. 30
4.1.3 Planul determinat de trei puncte necoliniare

Pentru a stabili ecuaţia planului determinat de punctele necoliniare Mi (xi , yi , zi ), i = 1, 3 (vezi fig. 30),
procedăm după cum urmează:
1) Folosim ecuaţia generală a planului şi ecuaţiile obţinute prin ı̂nlocuirea coordonatelor punctelor Mi ı̂n
ecuaţia generală, ca ecuaţii ı̂n necunoscutele a, b, c şi d. Rezultă sistemul liniar omogen


 ax + by + cz + d = 0
ax1 + by1 + cz1 + d = 0


 ax2 + by2 + cz2 + d = 0
ax3 + by3 + cz3 + d = 0,

- 34-
cu soluţii nebanale (a, b, c, d), deoarece a, b şi c nu se pot anula simultan. Condiţia de soluţii nebanale,

x y z 1

x1 y1 z1 1

x2 y2 = 0,
z2 1
x3 y3 z3 1
este chiar ecuaţia carteziană a planului (M1 M2 M3 ). Într-adevăr, ecuaţia de mai sus este o ecuaţie de gradul
ı̂ntâi ı̂n x, y, z şi oricare dintre punctele (xi , yi , zi ), i = 1, 3, o satisface. De asemenea, această ecuaţie reprezintă
condiţia de coplanaritate a punctelor M1 , M2 , M3 şi M .
Ca un caz particular, găsim ecuaţia planului prin tăieturi (vezi fig. 31). Dacă tăieturile sunt A(a, 0, 0),
B(0, b, 0) şi C(0, 0, c), atunci ecuaţia planului (ABC) este
x y z
+ + − 1 = 0.
a b c
2) Fie M un punct care generează planul. Condiţia de coplanaritate a vectorilor M1 M , M1 M2 şi M1 M3 este
chiar ecuaţia vectorială a planului şi anume
hM1 M , M1 M2 × M1 M3 i = 0.
Dacă introducem vectorii de poziţie r̄ = xı̄ + y̄ + z k̄, r̄i = xi ı̄ + yi ̄ + zi k̄, i = 1, 3, atunci obţinem transcrierea
hr̄ − r̄1 , (r̄2 − r̄1 ) × (r̄3 − r̄1 )i = 0
sau, sub formă de determinant,

x − x1 y − y1 z − z1

x2 − x1 y 2 − y1 z2 − z1 = 0.

x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1
Fig. 31 Fig. 32
4.1.4 Planul determinat de un punct şi doi vectori necoliniari

Doi vectori necoliniari ū = (`1 , m1 , n1 ), v̄ = (`2 , m2 , n2 ) şi un punct M0 determină un plan unic P (vezi fig.
32). Ne propunem să găsim ecuaţiile parametrice sau ecuaţia carteziană ale acestui plan.
→ →
Fie M0 M1 şi M0 M2 reprezentanţii vectorilor ū, respectiv v̄. Un punct M ∈ E3 aparţine planului P dacă şi
numai dacă vectorii M0 M , M0 M1 şi M0 M2 sunt coplanari. Exprimăm coplanaritatea acestor vectori astfel:
a) M0 M = sū + tv̄, adică 
 x = x0 + s`1 + t`2
y = y0 + sm1 + tm2
z = z0 + sn1 + tn2 , s, t ∈ R.

Aceste relaţii sunt numite ecuaţiile parametrice ale planului P , iar numerele arbitrare s şi t se numesc parametri.
b) hM0 M , ū × v̄i = 0, adică
x − x0 y − y0 z − z0

`1 m1 n1 = 0.

`2 m2 n2
- 35-
Precizăm că toate ecuaţiile carteziene obţinute pentru plan sunt echivalente cu ecuaţia generală a planului
ax + by + cz + d = 0. Se observă că această ecuaţie depinde de patru parametri neesenţiali a, b, c, d şi trei
b c d
parametri esenţiali. Dacă a 6= 0, atunci cei trei parametri esenţiali sunt , şi .
a a a
De asemenea, precizăm că numerele a, b şi c, adică coeficienţii lui x, y şi z din ecuaţia generală, reprezintă
coordonatele vectorului normal n̄.
4.1.5 Ecuaţia normală a planului (Hesse)

Putem determina ecuaţia planului atunci când cunoaştem versorul normalei la planul P şi distanţa de la origine
la planul P. Această ecuaţie ne va conduce la o formulă de calcul a distanţei de la un punct la un plan.
Dacă distanţa de la origine la planul P este p > 0 şi versorul normalei este exprimat cu ajutorul cosinusurilor
directoare, n̄ = cos α ı̄ + cos β ̄ + cos γ k̄, atunci ecuaţia normală a planului (ecuaţia lui Hesse) se scrie
x cos α + y cos β + z cos γ − p = 0.
Notând cu M0 punctul de intersecţie al direcţiei versorului normalei din origine cu planul P şi cu M (x, y, z)
un punct generic din planul P atunci M0 (p cos α, p cos β, p cos γ) iar ecuaţia planului ce trece prin M0 şi are
normala n̄ este chiar ecuaţia căutată.
Ne interesează ı̂n continuare legătura dintre ecuaţia generală a planului ax + by + cz + d = 0 şi cea nor-
mală. Spunem că normalizăm ecuaţia generală a planului atunci câ aceasta o transformăm ı̂n ecuaţie normală.
Normalizata ecuaţiei generale a planului (forma normală dedusă din ecuaţia generală) este
ax + by + cz + d
√ = 0.
± a2 + b2 + c2
Din punct de vedere practic, obţinem normalizata ecuaţiei generale a planului prin ı̂nmulţirea cu √ 1 ,
± a2 +b2 +c2
semnul fiind semnul opus lui d.
4.2 Plan orientat

Referitor la reprezentarea intuitivă a unui plan ı̂n spaţiu, sunt evidente următoarele afirmaţii:
1) planul are două feţe;
2) elementul de bază ı̂n studiul planului ı̂n raport cu spaţiul este normala;
3) alegerea unui sens pe normală este echivalentă cu alegerea unei feţe a planului;
4) alegerea unui sens de rotaţie ı̂n plan este echivalentă cu alegerea unui sens pe normală.
Un plan P ı̂mpreună cu o alegere a sensului pe normală se numeşte plan orientat (vezi fig. 33). Dacă
sensul pe normală este fixat prin vectorul n̄, atunci perechea (P, n̄) este un plan orientat.
Evident, este natural să alegem acel sens pe normală care să ne conducă la o orientare a planului coerentă
cu orientarea spaţiului. În continuare vom subı̂nţelege o asemenea orientare (acceptăm regula mâinii drepte).
În aplicaţii, faţa care corespunde sensului ales pe normală se notează cu (+), iar faţa opusă cu (−).
Evident, planele de coordonate xOy, yOz şi zOx sunt orientate.
Fig. 33 Fig. 34
- 36-
4.3 Semispaţii
Fie planul P : f (x, y, z) = ax + by + cz + d = 0. Acest plan separă spaţiul ı̂n două submulţimi convexe (vezi
fig. 34):
P − = (x, y, z) | f (x, y, z) ≤ 0 ;

P + = (x, y, z) | f (x, y, z) ≥ 0 ;
P− ∩ P+ = P; P − ∪ P + = R3 .
Pentru a dovedi această afirmaţie, fie M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ P şi

 x = x0 + at,

D y = y0 + bt, , t ∈ R,

z = z0 + ct

normala la planul P ı̂n punctul M0 . Punctele lui D pot fi ı̂mpărţite ı̂n trei submulţimi caracterizate prin t < 0,
t = 0, respectiv t > 0. Să ne ı̂nchipuim că punctul M0 descrie planul P . Regiunea din spaţiu măturată de
semidreapta t ≤ 0 este caracterizată prin
f (x, y, z) = (a2 + b2 + c2 )t ≤ 0
şi o notăm cu P − . Regiunea din spaţiu descrisă de semidreapta t ≥ 0 o notăm prin P + şi este caracterizată
prin
f (x, y, z) = (a2 + b2 + c2 )t ≥ 0.
Problema convexităţii o lăsăm drept temă pentru cititor.
Submulţimile P − şi P + se numesc semispaţii ı̂nchise. Având ı̂n vedere că funcţia f păstrează semn constant
pentru punctele unui semispaţiu, pentru aflarea acestui semn este suficient să alegem un punct particular
(x1 , y1 , z1 ) şi să vedem ce semn are numărul f (x1 , y1 , z1 ).
4.4 Reuniunea şi intersecţia a două plane

Considerăm P1 şi P2 două plane de ecuaţii a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0, respectiv a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0.
Reuniunea celor două plane este mulţimea (cuadrică degenerată)

Q = (x, y, z) | (a1 x + b1 y + c1 z + d1 )(a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0 .
Presupunem că planele P1 şi P2 nu sunt paralele sau confundate. Intersecţia P1 ∩ P2 este dreaptă de ecuaţii
(vezi fig. 35):
a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0 a1 b1 c1
rang = 2.
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0, a2 b2 c2
Fig. 35
Sistemul de ecuaţii liniare prin care este reprezentată dreapta D este simplu nedeterminat. Sistemul admite
o infinitate simplă de soluţii care sunt tocmai punctele dreptei. Un punct M0 al dreptei D se obţine fixând
valoarea uneia dintre variabile şi calculându-le pe celelalte două. Direcţia dreptei D este dată de vectorul
n̄1 × n̄2 , unde n̄1 (a1 , b1 , c1 ) şi n̄2 (a2 , b2 , c2 ) sunt vectorii normali la planele P1 şi P2 . Deoarece

ı̄ ̄ k̄

n̄1 × n̄2 = a1 b1 c1 ,
a2 b2 c2
- 37-
parametrii directori `, m şi n ai dreptei D sunt:

b1 c1 c a1 a b1
`= ; m = 1 ; n = 1 .
b2 c2 c2 a2 a2 b2

a b1
Dacă presupunem că 1 6 0, atunci sistemul precedent este echivalent cu
=
a2 b2

x = az + p
y = bz + q
(ecuaţii explicite ale dreptei D).

Constatăm că o dreaptă ı̂n spaţiu este exprimată cu ajutorul a două ecuaţii de gradul unu ı̂n (x, y, z), care
depind de patru parametri esenţiali, a, b, p şi q. Prin urmare, pentru determinarea unei drepte sunt suficiente
două condiţii, care vor produce patru ecuaţii liniare ı̂n necunoscutele a, b, p şi q.
Pentru a determina poziţia relativă a unor drepte sau plane se alcătuieşte sistemul format de ecuaţiile lor, se
discută şi se rezolvă algebric acest sistem şi apoi se interpretează geometric rezultatul. De asemenea, precizăm
că din punct de vedere topologic, dreptele şi planele sunt submulţimi ı̂nchise ı̂n spaţiu.
4.5 Fascicule de plane

Printr-o dreaptă dată trec o infinitate de plane. Mulţimea tuturor planelor care trec printr-o dreaptă dată
D se numeşte fascicul de plane determinat de acea deraptă. Dreapta D se numeşte axa fasciculului.
Considerăm planele de ecuaţii
P1 : a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0 şi P2 : a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0
care determină dreapta D = P1 ∩ P2 (figura 12). Deoarece orice vector nenul n̄ perpendicular pe D se scrie ı̂n
forma n̄ = rn̄1 + sn̄2 , r2 + s2 6= 0, rezultă că ecuaţia unui plan oarecare din fasciculul de axă D are ecuaţia
F : r(a1 x + b1 y + c1 z + d1 ) + s(a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0, r2 + s2 6= 0.
Cum cel puţin unul din coeficienţii r şi s sunt nenuli putem presupune r 6= 0 şi ecuaţia fasciculului se poate
scrie:
Fλ : a1 x + b1 y + c1 z + d1 + λ(a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0, λ ∈ R, (formal : (P1 ) + λ(P2 ) = 0).
Mulţimea planelor de forma F|| : a1 x + b1 y + c1 z + λ = 0, unde λ ∈ R este un parametru variabil, se numeşte

fascicul de plane paralele.
Folosind fasciculele de plane, putem justifica şi pe această cale ecuaţiile planelor particulare din subsecţiunea
2.3.2. Astfel, ştiind că axa absciselor este Ox : y = 0, z = 0, ecuaţia unui plan care trece prin Ox este by+cz = 0,
iar ecuaţia unui plan paralel cu acesta este by + cz + d = 0 etc.

4.6.1 Enunţuri
1. Să se determine ecuaţia planului P ce trece prin punctele A(2, 0, 0), B(0, 0, 3) şi face un unghi de 60◦ cu
planul orizontal xOy.
2. Să se determine ecuaţia planului P ce trece prin dreapta de intersecţie a planelor
P1 : x + 5y + z = 0, P2 : x − z + 4 = 0,
ştiind că face un unghi de 45◦ cu planul
P3 : x − 4y − 8z + 14 = 0.
- 38-
3. Aflaţi planul π ı̂n fiecare din următoarele cazuri:

a) π ⊃ {A(1, −2, 1), B(2, −5, 1), C(3, −3, 1)}. Verificaţi ı̂n prealabil că A, B, C nu sunt coliniare.
b) π 3 D(1, 5, 0) şi π are direcţia normală dată de n̄ = 3j̄ + 2k̄;
c) π 3 E(2, 1, 2) şi π este paralel cu direcţiile ū = 2ī, v̄ = 3k̄ − ī.
4. Aflaţi ecuaţiile parametrice, trei puncte necoliniare şi un vector normal, ale planului x + 2y − 3z = 4.
5. Aflaţi planul π ı̂n fiecare din următoarele cazuri:
a) π determină pe cele trei axe de coordonate Ox, Oy, Oz segmente de mărime algebrică respectiv 1, −3, 2;
b) π ⊃ ∆ : x = 1 − y = z−10 , π 3 F (1, 2, 3);
c) π||π∗ : x − 3z + 1 = 0, π 3 G(2, 0, −1).
4.6.2 Soluţii
1. Considerăm planul P dat prin ecuaţia sa normală
x cos α + y cos β + z cos γ − p = 0.

2 cos α − p = 0
Din faptul că planul P trece prin punctele A(2, 0, 0), B(0, 0, 3) rezultă . Unghiul dintre planul
3 cos γ − p = 0.
P şi planul orizontal este unghiul dintre vectorul normal n̄p şi versorul k̄, adică γ = 60◦ . Obţinem cos γ = 21 .
Prin urmare p = 32 , cos α = 43 . Mai rămâne să-l determinăm pe cos β din relaţia cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1.
√
Obţinem cos2 β = 163
⇔ cos β = ± 43 . În concluzie, avem două soluţii:
√
3x ± 3y + 2z − 6 = 0.
Observaţie O altă soluţie ar fi să scriem ecuaţia dreptei AB, iar din fasciculul planelor ce trec prin axa AB,
Fλ , să determinăm planul ce formează unghi de 60◦ cu planul orizontal, adică să folosim funcţia cos a unghiului
dintre plane şi să-l determinăm pe λ.
2. Vom alege din fasciculul de drepte ce trec prin dreapta comună a planelor P1 şi P2 acel plan care face un
unghi de 45◦ cu planul P3 . Fasciculul de drepte ce trec prin dreapta comună a planelor P1 şi P2 este
Fλ : x + 5y + z + λ(x − z + 4) = 0 ⇔ (λ + 1)x + 5y + (1 − λ)z + 4λ = 0.
Vectorul normal al unui plan din fascicul este n̄λ = (λ + 1)ı̄ + 5̄ + (1 − λ)k̄. Condiţia ca planul P să facă unghi
de 45◦ cu planul P3 , a cărui normală este n̄3 = ı̄ − 4̄ − 8k̄, este dată de
√
\ \ π \ π 2
(P, P3 ) = (n̄λ , n̄3 ) = ⇔ cos (n̄λ , n̄3 ) = cos = .
4 4 2
Din
hn̄λ , n̄3 i λ−3
cos (n̄\
λ , n̄3 ) = =√
||n̄λ || · ||n̄3 || 2λ2 + 27
rezultă √
λ−3 2 p √ 3
√ = ⇒ 2λ2 + 27 = 2(λ − 3) ⇒ λ = − .
2
2λ + 27 2 4
În concluzie, planul căutat este
Fλ=− 43 : x + 20y + 7z − 12 = 0.
3. Avem A,B, C necoliniare
doar dacă ind {AB, AC} ⇔ AB × AC 6= 0̄. Dar AB = ī − 3j̄, AC = 2ī − j̄ iar
ī j̄ k̄

AB × AC = 1 −3 0 = 5k̄ 6= 0̄, deci punctele A, B şi C nu sunt coliniare. Ecuaţia planului π determinat

2 −1 0
de punctele A, B, C este dată de:

x y z 1

1 −2 1 1
= 0 ⇔ z = 1.
π :
2 −5 1 1

3 −3 1 1
- 39-

b) Identificăm vectorul n̄ cu tripletul coordonatelor lui relativ la baza canonică ortonormată ī, j̄, k̄ , n̄ ≡
(0, 3, 2). Planul ce trece prin punctul D(1, 5, 0) şi are direcţia normală n̄ ≡ (0, 3, 2) este
π : 0(x − 1) + 3(y − 5) + 2(z − 0) = 0 ⇔ 3y + 2z − 15 = 0.
Altfel. π face parte din fasciculul paralel de plane de direcţii normale comune n̄ ≡ (0, 3, 2), de ecuaţie πλ :
0x + 3y + 2z + λ = 0, λ ∈ R. Planul cerut conţine punctul D(1, 5, 0). Condiţia D ∈ πλ conduce la 3 · 5 + 2 · 0 + λ =
0 ⇒ λ = −15, deci planul căutat este π = πλ=−15 : 3y + 2z − 15 = 0.
c) Avem vectorii ū ≡ (2, 0, 0) şi v̄ ≡ (−1, 0, 3). Atunci planul π ce trece prin punctul E(2, 1, 2) şi este paralel
x−2 y−1 z−2

cu direcţiile ū şi v̄ este dat de π : 2 0 0 = 0 ⇔ 6y − 6 = 0 ⇔ y = 1.

−1 0 3
4. Se observă că un vector normal al planului x+2y−3z = 4 este ū = (1, 2, −3), iar trei puncte ce aparţin planului
sunt A(1, 0, −1),B(2, 1, 0) şi C(0, 2, 0). Deoarece punctul C, de exemplu, nu aparţine dreptei determinate de
punctele A şi B (care are ecuaţiile x − 1 = y = z + 1) rezultă că A, B şi C sunt necoliniare (echivalent, verificaţi
că AB × AC 6= 0̄).
Pentru a afla ecuaţiile parametrice ale planului, avem nevoie de un punct aparţinând planului şi de doi vectori
necoliniari ū = a1 ī + b1 j̄ + c1 k̄ şi v̄ = a2 ī + b2 j̄ + c2 k̄ ce admit reprezentanţi conţinuţi ı̂n planul π. Deoarece
−−→ −→ −−→ −→
ştim că segmentele orientate AB şi AC sunt conţinute ı̂n plan, alegem ū şi v̄ astfel ı̂ncât AB ∈ ū şi AC ∈ v̄.
Atunci avem: −−→
AB ≡ (a1 , b1 , c1 ) = (2 − 1, 1 − 0, 0 − (−1)) = (1, 1, 1),
−→
AC ≡ (a2 , b2 , c2 ) = (0 − 1, 2 − 0, 0 − (−1)) = (−1, 2, 1).
În concluzie, planul π ce conţine punctul A(1, 0, −1) şi are direcţiile ū = ī + j̄ + k̄ şi v̄ = −ī + 2j̄ + k̄ se poate
rescrie sub formă parametrică: 
 x=1+s−t
π: y = 0 + s + 2t , s, t ∈ R,
z = −1 + s + t

sau carteziană:

x−1 y−0 z+1

π : 1 1 1 = 0 ⇔ −1(x − 1) − 2y + 3(z + 1) = 0 ⇔ x + 2y − 3z = 4.

−1 2 1
Temă. Verificaţi {A, B, C} ⊂ π.
5. Din oficiu: 1pt. a) Dacă mărimile algebrice ale segmentelor determinate de π pe axele Ox, Oy şi Oz sunt
respectiv 1, −3 şi 2, rezultă că planul π intersectează axele de coordonate ı̂n punctele M1 (1, 0, 0), M2 (0, −3, 0)
şi M3 (0, 0, 2) (1 pt.) . Scriem ecuaţia planului prin tăieturi:
x y z
π: + + − 1 = 0 ⇔ 6x − 2y + 3z − 6 = 0, (2 pt.) .
1 −3 2
b) Avem un punct F (1, 2, 3) aparţinând planului, un vector conţinut ı̂n plan ū ≡ (1, −1, 0) - dat de vectorul
director al dreptei ∆ : x1 = y−1 z−1
−1 = 0 (1 pt.) . Considerăm v̄ = F M al doilea vector conţinut ı̂n plan, unde
M ∈ ∆ este un punct oarecare al dreptei ∆. Fie M (0, 1, 1) (1 pt.) . Rezultă v̄ = F M ≡ (0 − 1, 1 − 2, 1 − 3) =
(−1, −1, −2) (1 pt.) . Obţinem:

x−1 y−2 z−3

π : 1 −1 0 = 0 ⇔ x + y − z = 0 (1 pt.) .

−1 −1 −2
z−1
Altfel. Considerăm ∆ : x = 1 − y = 0ca fiind dreapta aflată la intersecţia planelor

x=1−y x+y−1=0
⇔
x = z−1
0 z − 1 = 0,
- 40-
deci ecuaţia fasciculului redus de plane ce trec prin dreapta ∆ este:
(x + y − 1) + r(z − 1) = 0, r ∈ R, (2,5 pt.) .
Dar π aparţine acestui fascicul şi deoarece F (1, 2, 3) ∈ π, avem
(1 + 2 − 1) + r(3 − 1) = 0 ⇔ 2 + 2r = 0 ⇔ r = −1,
şi deci: π : (x + y − 1) − 1(z − 1) = 0 ⇔ π : x + y − z = 0 (1,5 pt.) .

c) Planul π trece prin punctul G(2, 0, −1) şi are vectorul normal n̄ = (1, 0, −3) (acelaşi cu al planului π∗ :
x − 3z + 1 = 0) (1 pt.) . Avem
π : 1(x − 2) + 0(y − 0) + (−3)(z + 1) = 0 ⇔ x − 3z − 5 = 0 (1 pt.) Total: 10pt. .
Altfel. Fasciculul redus de plane paralele ce au vectorul normal n̄ = (1, 0, −3) are ecuaţia de forma
πλ : 1 · x + 0 · y − 3 · z + λ = 0, λ ∈ R, (1,5 pt.) .
Planul π aparţine acestui fascicul şi conţine punctul G(2, 0, −1), deci condiţia G ∈ πλ se rescrie 1 · 2 + 0 · 0 −
3 · (−1) + λ = 0 ⇔ λ = −5; deci π : x − 3z − 5 = 0 (0,5 pt.) Total: 10pt. .

1. Se consideră punctele A(1, 3, 0), B(3, −2, 1), C(α, 1, −3) şi D(7, −2, 3). Să se determine α astfel ı̂ncât
punctele să fie coplanare. Pentru α astfel găsit, să se scrie ecuaţia carteziană a planului determinat de ele.
2. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (−1, 3, 3) şi conţine dreapta D, unde:

x + 2y + 3z − 1 = 0
a)D :
2x − y − z − 3 = 0;
x−4 y+2 z+1
b)D : = = ;
1 0 2
c)D : x = 1 + 2t, y = −1 + t, z = 1 + 3t, t ∈ R.
Indicaţie. Se utilizează ecuaţia fasciculului determinat de două plane a căror intersecţie este dreapta D.
- 41-
- 42-
MB.5.Unghiuri şi distanţe ı̂n spatiu
Cuvinte cheie: unghiul format de două drepte orientate, unghiul dintre o

dreaptă şi un plan, unghiul format de două plane, distanţa de la un punct
la o dreaptă, distanţa de la un punct la un plan, proiecţia unui punct pe o
dreaptă, proiecţia unui punct pe un plan, perpendiculara comună a doua
drepte, distanţa dintre două drepte.
5.1 Unghiuri ı̂n spaţiu

În acest paragraf ne propunem să găsim formule pentru determinarea următoarelor unghiuri: unghiul dintre
două drepte orientate, unghiul dintre două plane orientate şi unghiul dintre o dreaptă orientată şi un plan
orientat.
5.1.1 Unghiul dintre două drepte orientate

Fie D1 şi D2 două drepte orientate prin vectorii directori ā = `1 ı̄ + m1 ̄ + n1 k̄ şi b̄ = `2 ı̄ + m2 ̄ + n2 k̄ (vezi fig.
36).
Fig. 36
Prin unghiul dintre dreptele orientate (D1 , ā) şi (D2 , b̄) vom ı̂nţelege unghiul dintre ā şi b̄, adică unghiul
ϕ definit prin formula
hā, b̄i `1 `2 + m1 m2 + n1 n2
cos ϕ = =p 2 p , ϕ ∈ [0, π].
||ā|| ||b̄|| `1 + m21 + n21 `22 + m22 + n22
Constatăm echivalenţele:
a) D1 ⊥ D2 dacă şi numai dacă hā, b̄i = 0 sau `1 `2 + m1 m2 + n1 n2 = 0;
`1 m1 n1
b) D1 ||D2 dacă şi numai dacă ā × b̄ = 0̄ sau = = .
`2 m2 n2
5.1.2 Unghiul dintre două plane orientate

Considerăm planele P1 şi P2 având ecuaţiile a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0, respectiv a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0.
Planele P1 şi P2 sunt paralele sau confundate dacă şi numai dacă vectorii normali n̄(a1 , b1 , c1 ) şi n̄2 (a2 , b2 , c2 )
sunt coliniari, adică n̄1 × n̄2 = 0. Paralelismul P1 ||P2 este caracterizat prin relaţiile
(a1 , b1 , c1 ) = k(a2 , b2 , c2 ) şi d1 6= kd2 , k ∈ R \ {0},
43
iar coincidenţa P1 = P2 este descrisă de
(a1 , b1 , c1 , d1 ) = k(a2 , b2 , c2 , d2 ), k ∈ R\{0}.
Două plane neparalele şi neconfundate se intersectează după o dreaptă D şi determină un unghi diedru (vezi
fig. 37).
După definiţia dată ı̂n manualele de geometrie de liceu, unghiul diedru format de cele două plane este măsurat
prin unghiul plan θ, care se obţine secţionând planele P1 şi P2 cu un plan P3 perpendicular pe D. Unghiul θ este
congruent sau suplementar cu unghiul ϕ dintre vectorii normali n̄1 şi n̄2 , ca unghiuri cu laturile perpendiculare.
Pentru comoditatea exprimării algebrice, acum acceptăm că unghiul diedru determinat de planele orientate
(P1 , n̄1 ) şi (P2 , n̄2 ) este măsurat prin unghiul ϕ dintre n̄1 şi n̄2 . Acest unghi se determină prin formula
hn̄1 , n̄2 i a1 a2 + b1 b2 + c1 c2
cos ϕ = =p 2 p , ϕ ∈ [0, π].
||n̄1 || ||n̄2 || a1 + b21 + c21 a22 + b22 + c22
În particular, planele P1 şi P2 sunt perpendiculare dacă şi numai dacă hn̄1 , n̄2 i = 0 sau ı̂n coordonate,
a1 a2 + b1 b2 + c1 c2 = 0.
Fig. 37 Fig. 38
5.1.3 Unghiul dintre o dreaptă orientată şi un plan orientat

Fie dreapta orientată (D, ā), ā = `ı̄ + m̄ + nk̄ şi planul orientat (P, n̄), n̄ = aı̄ + b̄ + ck̄. Presupunem că dreapta
D intersectează planul P (vezi fig. 38) şi notăm cu D0 proiecţia lui D pe planul P . După definiţia din manualele
de liceu, unghiul dintre planul P şi dreapta D este unghiul ϕ dintre D şi D0 .
Unghiul θ dintre vectorii ā şi n̄ este legat de unghiul ϕ prin relaţia θ + ϕ = 90◦ sau prin relaţia θ = 90◦ + ϕ.
Unghiul dintre dreapta orientată (D, ā) şi planul orientat (P, n̄) este unghiul ϕ ∈ − π2 , π2 , definit prin
formula
hn̄, āi a` + bm + cn
sin ϕ = =√ √ .
||n̄|| ||ā|| a + b2 + c2 `2 + m2 + n2
2
Dreapta D este paralelă cu planul P (caz particular, D ⊂ P ) dacă şi numai dacă hn̄, āi = 0 sau a`+bm+cn =
0.
Dreapta D este perpendiculară pe planul P dacă şi numai dacă vectorii n̄ şi ā sunt coliniari, adică n̄ × ā = 0̄
a b c
sau = = .
` m n
5.2 Distanţe ı̂n spaţiu

În acest paragraf ne propunem să găsim formule pentru determinarea următoarelor distanţe: distanţa de la
un punct la o dreaptă, distanţa de la un punct la un plan şi distanţa dintre două drepte.
- 44-
5.2.1 Distanţa de la un punct la o dreaptă

Fie dreapta D de ecuaţii canonice
x − x0 y − y0 z − z0
= = .
` m n
Această dreaptă conţine punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) şi are vectorul director ā(`, m, n). Fie A un punct din E3 şi A0
proiecţia sa pe dreapta D (vezi fig. 39).
Lungimea segmentului [AA0 ] este distanţa de la punctul A la dreapta D şi se notează d(A, D). Din formula
care dă aria paralelogramului construit pe reprezentanţii vectorilor ā şi M0 A obţinem distanţa de la punctul
A la dreapta D:

ā× M0 A
d(A; D) = .
||ā||
Evident, d(A, D) = inf (A, M ).
M ∈D
Fig. 39 Fig. 40
5.2.2 Distanţa de la un punct la un plan

Considerăm planul P de ecuaţie ax + by + cz + d = 0 şi un punct M0 (x0 , y0 , z0 ), exterior planului. Notăm cu
M1 (x1 , y1 , z1 ) proiecţia lui M0 pe planul P (figura 17). Distanţa de la punctul M0 la planul P este || M1 M0 ||
şi se notează cu d(M0 , P ).
Folosind produsul scalar dintre vectorul normal la plan n̄(a, b, c) şi vectorul
M1 M0 = (x0 − x1 )ı̄ + (y0 − y1 )̄ + (z0 − z1 )k̄,
efectuat ı̂n cele două moduri posibile (algebric şi sintetic), găsim
p
a(x0 − x1 ) + b(y0 − y1 ) + c(z0 − z1 ) = ± a2 + b2 + c2 d(M0 , P ).
Pe de altă parte, apartenenţa M1 ∈ P implică ax1 + by1 + cz1 + d = 0. Înlocuind pe −ax1 − by1 − cz1 = d
şi luând modulul ı̂n ambele părţi, deducem formula
|ax0 + by0 + cz0 + d|

d(M0 , P ) = √ .
a2 + b2 + c2
Evident, d(M0 , P ) = inf d(M0 , M ).

M ∈P
Cum formula distanţei de mai sus este chiar ecuaţia normalizată a planului P calculată ı̂n punctul M0 (x0 , y0 , z0 ),
deducem că ı̂n cazul ı̂n care planul este dat prin ecuaţia sa normală, x cos α ı̄ + y cos β ̄ + z cos γ k̄ − p = 0,
distanţa de la punctul M0 la planul P este dată de
d(M0 , P ) = | x0 cos α + y0 cos β + z0 cos γ − p |.
- 45-
5.2.3 Perpendiculara comună a două drepte oarecare din spaţiu

Două drepte din spaţiu pot fi confundate, paralele, concurente sau oarecare. Pentru două drepte D1 şi D2 care
admit pe ā1 , respectiv ā2 ca vectori directori, există o direcţie normală comună unică n̄ = ā1 × ā2 dacă şi numai
dacă dreptele D1 şi D2 sunt oarecare sau concurente. În acest caz există o dreaptă şi numai una care se sprijină
simultan pe cele două drepte şi având direcţia n̄ (vezi fig. 41), numită perpendiculara comună a dreptelor
D1 şi D2 .
Pentru a stabili ecuaţiile perpendicularei comune D, observăm că această dreaptă apare ca intersecţia a
două plane: planul P1 care conţine dreapta D1 şi vectorul n̄ şi planul P2 care conţine dreapta D2 şi vectorul
n̄. Presupunând că D1 şi D2 conţin punctele M1 , respectiv M2 şi că N este punctul curent ı̂n P1 , iar M este
punctul curent ı̂n P2 , ecuaţiile perpendicularei comune sunt

hM1 N , ā1 × n̄ = 0
D:
hM2 M , ā2 × n̄ = 0.
Ecuaţiile ı̂n R3 ale perpendicularei comune se obţin exprimând vectorii M1 N , ā1 , M2 M , ā2 şi n̄ ı̂n raport
cu baza ortonormată {ı̄, ̄, k̄} şi utilizând expresia canonică a produsului mixt.
Fig. 41 Fig. 42
5.2.4 Distanţa dintre două drepte

Fie două drepte D1 şi D2 descrise de punctele M , respectiv N . Numărul inf d(M, N ) se numeşte distanţa
dintre dreptele D1 şi D2 şi se notează cu d(D1 , D2 ). Din considerente geometrice rezultă că d(D1 , D2 ) se află
astfel:
1) dacă dreptele D1 şi D2 sunt concurente, atunci d(D1 , D2 ) = 0;
2) dacă D1 ||D2 , atunci prin M0 ∈ D1 se duce un plan perpendicular pe D1 care taie pe D2 ı̂n N0 şi avem
d(D1 , D2 ) = d(M0 , N0 );
3) dacă D1 şi D2 sunt oarecare, atunci d(D1 , D2 ) = ||AB||, unde punctele A şi B reprezintă intersecţia
dintre perpendiculara comună D şi dreptele D1 , respectiv D2 (vezi fig. 42).
Distanţa dintre dreptele oarecare D1 şi D2 se mai poate afla astfel:
- prin dreapta D1 ducem un plan P paralel cu dreapta D2 ;
- pe dreapta D2 selectăm un punct M2 ;
- calculăm d(M2 , P ) = d(D1 , D2 ).
Figura 42 arată că distanţa dintre dreptele D1 şi D2 este lungimea ı̂nălţimii paralelipipedului construit pe
vectorii M1 M2 , ā1 şi ā2 . Din semnificaţia produsului mixt rezultă
|hM1 M2 , ā1 × ā2 i|

d(D1 , D2 ) = .
||ā1 × ā2 ||
În termeni de analiză matematică putem scrie
d(D1 , D2 ) = inf d(M1 , M2 ).

M1 ∈D1
M2 ∈D2
Exemple:
1) Rotaţia ı̂n jurul lui Oz (figura 3). În reperul cartezian {O, ı̄, ̄, k̄} considerăm rotaţia R de axă Oz şi de
unghi θ.
- 46-
Fig. 43
Din figură rezultă:

ı̄ 0 = R(ı̄) = ı̄ cos θ + ̄ sin θ;
̄ 0 = R(̄) = −ı̄ sin θ + ̄ cos θ;
k̄ 0 = R(k̄) = k̄.
Astfel, din relaţia x0 ı̄ 0 + y 0 ̄ 0 + z 0 k̄ 0 = xı̄ + y̄ + z k̄, găsim ecuaţiile
 x = x0 cos θ − y 0 sin θ

R: y = x0 sin θ + y 0 cos θ
z = z0.

Evident, determinantul matricei lui R este de 1, deci R este o izometrie pozitivă. În particular, o rotaţie ı̂n
planul xOy, de unghi θ, ı̂n jurul originii este caracterizată prin ecuaţiile
x = x0 cos θ − y 0 sin θ

y = x0 sin θ + y 0 cos θ.
Dintre izometriile ı̂n plan reţinem roto-translaţia (vezi fig. 44), caracterizată prin ecuaţiile
x = x0 cos θ − y 0 sin θ + a

y = x0 sin θ + y 0 cos θ + b.
Fig. 44 Fig. 45
2) Simetria faţă de un plan (vezi fig. 45). Fie reperul ortonormat {O; ı̄, ̄, k̄} şi S simetria ı̂n raport cu planul
(O; ı̄, ̄). Avem relaţiile:
ı̄ 0 = S(ı̄)ı̄; ̄ 0 = S(̄) = ̄; k̄ 0 = S(k̄) = −k̄.
Astfel, din xı̄ + y̄ + z k̄ = x0 ı̄ 0 + y 0 ̄ 0 + z 0 k̄ 0 , găsim ecuaţiile
S : x = x0 , y = y0 , z = −z 0
sau scris matriceal,     0 

x 1 0 0 x
 y = 0 1 0   y0  .
z 0 0 −1 z0
Determinantul matricei S este −1, deci S este o izometrie negativă.
- 47-

x−y =2
1. Aflaţi perpendiculara comună a dreptelor ∆1 : şi ∆2 : 2x−1
3 = y+1
0 = 1 − z.
x+z =3
Soluţie. Metoda I. Ecuaţiile carteziene ale celor două drepte sunt: ∆1 : x−01 = y+2
1 = z−3
−1 şi respectiv
x− 12 y+1 z−1 3

∆2 : 3 = =0 deci vectorii lor directori sunt v̄1 ≡ (1, 1, −1), respectiv v̄2 ≡
−1 , 2 , 0, −1 .
2
Perpendiculara comună a celor două drepte are direcţia dată de vectorul liber

ı̄ ̄ k̄
1 3
ū = v̄1 × v̄2 = 1 1 −1 ≡ −1, − , −
.
3 0 −1 2 2
2
Fie π∗ planul ce trece prin ∆1 (deci conţine un punct al dreptei ∆1 , de exemplu A(0, −2, 3) ∈ ∆1 şi direcţia
lui ∆1 , dată de v̄1 ≡ (1, 1, −1)) şi care conţine direcţia perpendicularei comune celor două drepte, dată de
n̄ ≡ −1, − 21 , − 32 . Atunci:

x−0 y+2 z−3

π∗ : 1 1 −1 = 0 ⇔ −4x + 5y + z + 17 = 0.
−1 − 21 − 32
Un punct A0 al perpendicularei comune se află la intersecţia lui π∗ cu ∆2 ,
 
2x−1 y+1  y = −1  x = − 17
0 = = 1 − z
{A } = ∆2 ∩ π∗ : 3 0 ⇔ 2x + 3z = 4 ⇔ y = −1
−4x + 5y + z + 3 = 0
−4x + 5y + z = −3 z = 10 7 ,
 
deci A0 − 17 , −1, 10

7 .
Perpendiculara comună ∆⊥ conţine punctul A0 − 17 , −1, 10 şi are direcţia n̄ ≡ −1, − 12 , − 32 . Atunci:

7
x + 17 y+1 z − 10 7x + 1 2y + 2 14z − 20
∆⊥ : = 1 = 3
7
⇔ = = .
−1 −2 −2 −7 −1 −21
Metoda II. Fie v̄ ⊥ = v̄1 × v̄2 vectorul liber care dă direcţia perpendicularei comune. Perpendiculara comună
a dreptelor ∆1 şi ∆2 se află la intersecţia dintre planul π1 = π∗ ce trece prin ∆1 şi este paralel cu v̄ ⊥ (vezi
Metoda I) şi planul π2 ce trece prin ∆2 şi este paralel cu v̄ ⊥ .
Planul π2 va conţine un punct al dreptei ∆2 (considerăm B( 12 , −1, 1) ∈ ∆2 ), direcţia lui ∆2 dată de
v̄2 ≡ ( 32 , 0, −1) şi direcţia dată de perpendiculara comună a lui ∆1 şi ∆2 , deci de v̄ ⊥ = (−1, − 21 , − 32 ).
Atunci
x − 1/2 y + 1 z − 1
3

π2 : 2 0 −1 = 0 ⇔ π2 : −2x + 13y − 3z + 17 = 0.
−1 2−1 −3
2
În concluzie, avem

−4x + 5y + z + 7 = 0
∆ ⊥ = π1 ∩ π2 :
−2x + 13y − 3z + 17 = 0.
Metoda III. Folosind ecuaţiile parametrice ale celor două drepte, considerăm punctele
C1 (t) = (t, t − 2, −t + 3) ∈ ∆1 , t ∈ R, C2 (s) = (3/2s + 1/2, −1, −s + 1) ∈ ∆2 , s ∈ R.
Segmentul [C1 (t)C2 (s)] este inclus ı̂n perpendiculara comună ∆1 a celor două drepte doar ı̂n situaţia ı̂n care
vectorul w̄ = C1 (t)C2 (s) ≡ ( 3s+1
2 − t, −t + 1, −s + t − 2) este ortogonal pe cei doi vectori directori v̄1 şi v̄2 .
Această condiţie se rescrie

w̄⊥v̄1 hw̄, v̄1 i = 0 −6t + 5s + 7 = 0 t = 9/7
⇔ ⇔ ⇔
w̄⊥v̄2 hw̄, v̄2 i = 0 −10t + 13s + 11 = 0 s = 1/7.
Punctele corespunzătoare celor două valori obţinute pentru s şi t sunt respectiv

9 9 5 12 1 5 6
B1 = C1 = ,− , ∈ ∆1 , B2 = C2 = , −1, ∈ ∆2 .
7 7 7 7 7 7 7
- 48-
Acestea sunt picioarele perpendicularei comune ∆⊥ , iar dreapta B1 B2 este exact perpendiculara comună.
Obţinem
x − 5/7 y+1 z − 6/7 7x − 5 7y + 7 7z − 6
∆⊥ : = = ⇔ = = .
4/7 2/7 6/7 4 2 6
Se observă că prin această metodă putem calcula uşor şi distanţa dintre cele două drepte. Deoarece B1 ∈ ∆1
şi B2 ∈ ∆2 sunt picioarele perpendicularei comune, avem
s 2 2 2 √
9 5 5 12 6 2 14
d(∆1 , ∆2 ) = d(B1 , B2 ) = − + − +1 + − = .
7 7 7 7 7 7
−−−−−−−→
Metoda IV. Considerăm două puncte C1 (t) ∈ ∆1 şi C2 (s) ∈ ∆2 şi funcţia f (s, t) = ||C1 (t)C2 (s)||2 , s, t ∈ R.
Distanţa dintre cele două drepte este dată de valoarea minimă a funcţiei f când s, t ∈ R. Avem
f (s, t) = ( 3s+1 2 2 2
2 − t) + (−t + 1) + (−s + t − 2) =
13 11 21
= 4 · s2 − 3t2 − 5st + 2 · s − 7t + 4 .
Punctele critice (s, t) ∈ R2 ale funcţiei f (care conţin punctul de minim) se află rezolvând sistemul

∂f
=0

 13
s − 5t + 11

∂s =0 s = 1/7

⇔ 2 2 ⇔
 ∂f 6t − 5s − z = 0 t = 9/7,

 =0
∂t
soluţie unică (v. valorile obţinute prin metoda III). În continuare, pentru a determina perpendiculara comună
a dreptelor ∆1 şi ∆2 se procedează analog cu Metoda III.

5.4.1 Enunţuri
1. Se dau planele π1 : x − 3y = 1, π2 : 2y + z = 2 şi dreptele

x−y =2
∆1 : , ∆2 : 2x−1
3 = y+1
0 = 1 − z.
x+z =3
a) Sunt dreptele ∆1 şi ∆2 paralele ? Dar concurente ? Dar perpendiculare ?
b) Sunt planele π1 şi π2 paralele ? Dar concurente ? Dar perpendiculare ?
2. Se dau planele π1 : x − 3y = 1, π2 : 2y + z = 2, π : y − z = 1 şi dreptele

x−y =2
∆1 : , ∆2 : 2x−1
3 = y+1 x−1
0 = 1 − z, ∆ : −1 =
y
2 = z+1
5 .
x+z =3
Aflaţi unghiurile:
a) dintre dreptele ∆1 şi ∆2 ;
b) dintre dreapta ∆ şi planul π;
c) dintre planele π1 şi π2 .
x−1 y z+1
3. Se dau punctele A(1, 2, 3), B(−1, 0, 1), planul π : y − z = 1 şi dreapta ∆ : −1 = 2 = 5 . Aflaţi distanţele:
a) dintre punctele A şi B;
b) dintre punctul A şi dreapta ∆;
c) dintre punctul A şi planul π.
x−1 y z+1
4. Se dau: punctul A(1, 2, 3), planul π : y − z = 1 şi dreapta ∆ : −1 = 2 = 5 . Aflaţi proiecţiile:
a) proiecţia punctului A pe planul π;
b) proiecţia punctului A pe dreapta ∆;
c) proiecţia dreptei ∆ pe planul π (temă).
x−1 y z+1
5. Se dau punctele A(1, 2, 3), B(−1, 0, 1), planul π : y − z = 1, şi dreapta ∆ : −1 = 2 = 5 . Aflaţi simetricele:
a) simetricul punctului A faţă de punctul B;
- 49-
b) simetricul punctului A faţă de dreapta ∆;

c) simetricul punctului A faţă de planul π;
d) simetrica dreptei ∆ faţă de planul π.

x−y =2 2x−1 y+1
6. Aflaţi perpendiculara comună a dreptelor ∆1 : şi ∆2 : 3 = 0 = 1 − z.
x+z =3

x−y =2 2x−1 y+1
7. Aflaţi distanţa dintre dreptele ∆1 : şi ∆2 : 3 = 0 = 1 − z.
x+z =3
5.4.2 Soluţii
1. a) Pentru a determina poziţia relativă a dreptelor ∆1 şi ∆2 , rezolvăm sistemul determinat de cele 2 + 2
ecuaţii ale acestora: (
x − y = 2, x+z =3
2x + 3z = 4, y = −1.
Se observă că sistemul este incompatibil, deci intersecţia lor este mulţimea vidă. Vectorii directori ai dreptelor
x− 12
∆1 : x1 = y+2 = z−3 = y+1 = z−1 sunt respectiv v̄1 = (1, 1, −1) şi v̄2 = 32 , 0, −1 . În

1 −1 şi ∆2 : 3
2
0 −1
urma calculelor rezultă v̄1 × v̄2 = −1, − 12 , − 23 6= 0̄E3 , deci dreptele ∆1 şi ∆2 nu sunt paralele. Deoarece

hv̄1 , v̄2 i = 52 6= 0, rezultă că dreptele ∆1 şi ∆2 nu sunt perpendiculare.

b) Planele π1 : x − 3y = 1 şi π2 : 2y + z = 2 au vectorii normali n̄1 = (1, −3, 0), respectiv n̄2 = (0, 2, 1).
Deoarece n̄1 × n̄2 = (−3, −1, 2) 6= 0̄, cele două plane nu sunt nici paralele, nici confundate, deci intersecţia lor
este o dreaptă ∆∗ ale cărei puncte satisfac sistemul de ecuaţii:

x − 3y − 1 = 0
2y + z − 2 = 0.
Se observă că sistemul este compatibil simplu nedeterminat, deci π1 şi π2 se intersectează după o dreaptă.
Deoarece hn̄1 , n̄2 i = −6 6= 0, rezultă că cele două plane nu sunt perpendiculare.

 x=t
x−y =2
2. a) Considerând x necunoscuta secundară ı̂n sistemul , obţinem soluţiile: y = −2 + t , t ∈ R,
x+z =3
z =3−t

y+2
de unde, explicitând t ı̂n fiecare din cele trei relaţii, rezultă ecuaţiile carteziene ale dreptei ∆1 : x−01 = 1 =
z−3
−1 = t, deci un vector director al dreptei ∆1 este v̄1 = ī + j̄ − k̄ ≡ (1, 1, −1).
1
x− 2 y+1 z−1
Ecuaţiile carteziene ale dreptei ∆2 sunt ∆2 : 3 = = , deci aceasta admite drept vector director
2
0 −1
v̄2 ≡ 32 , 0, −1 . Avem

3
√
hv̄1 , v̄2 i 2 +0+1 5 39
cos(∆1 , ∆2 ) = cos(v̄1 , v̄2 ) = =√ q = ,
kv̄1 k kv̄2 k 3 · 13 39
4
√
şi deci (∆1 , ∆2 ) = arccos 5 3939 ∈ 0, π2 .

y
b) Se observă că un vector director al dreptei ∆ : x−1 z+1
−1 = 2 = 5 este v̄1 ≡ (−1, 2, 5), iar un vector normal la
planul π : y − z = 1 este n̄ ≡ (0, 1, −1). Fie α unghiul dintre dreapta ∆ şi planul π. Avem
√
hv̄, n̄i −3 15
sin α = = √ √ =− ,
kv̄k kn̄k 30 · 2 10
√ √
deci α = arcsin −1015 = − arcsin 1015 ∈ − π2 , 0 .

c) Se observă că doi vectori normali la planele π1 : x − 3y = 1 şi π2 : 2y + z = 2 sunt respectiv n̄1 = (1, −3, 0)
şi n̄2 = (0, 2, 1). Fie θ unghiul dintre cele două plane. Atunci:
hn̄1 , n̄2 i −6 6
cos θ = cos(n̄1 , n̄2 ) = =√ √ =− √ ,
kn̄1 k kn̄2 k 10 · 5 5 2
- 50-
6
∈ π2 , π .

deci θ = π − arccos 5√ 2
p √ √
3. a) Avem d(A, B) = (−1 − 1)2 + (0 − 2)2 + (1 − 3)2 = 12 = 2 3.
y
b) Dreapta ∆ : x−1 −1 = 2 =
z+1
5 admite drept vector director v̄ ≡ (−1, 2, 5) şi conţine punctul C(1, 0, −1)
kAC×v̄k
obţinut anulând numărătorii fracţiilor. Atunci d(A, ∆) = kv̄k . Dar AC ≡ (0, −2, −4), deci AC × v̄ =

ī j̄ k̄ √ √ √ √ √

2 6 2 5
0 −2 −4 ≡ (2, −4, 2). Rezultă AC × v̄ = 24 = 2 6; kv̄k = 30, deci d(A, ∆) = √ =
30 5 .
−1 2 5
|0·1+1·2+(−1)·3−1|
c) Planul π are ecuaţia y − z − 1 = 0. Distanţa de la punctul A(1, 2, 3) la π este d (A, π) = √ =
02 +12 +(−1)2
√
√2 = 2.
2
4. Din oficiu: 1pt. a) Planul π este dat de ecuaţia π : y − z = 1, deci un vector normal la plan este
n̄ ≡ (0, 1, −1) (1 pt.) . Proiecţia punctului A pe planul π este punctul B de intersecţie al perpendicularei
d dusă din A pe π. Dreapta ∆ ce trece prin A(1, 2, 3) şi are vectorul director n̄ ≡ (0, 1, −1) are ecuaţiile
∆˜ : x − 1 = y − 2 = z − 3 (1 pt.) .
0 1 −1
Coordonatele punctului B le aflăm rezolvând sistemul:
 
x−1 y−2 z−3  x=1  x=1
˜ : 0 = 1 = −1
{B} = π ∩ ∆ ⇔ y+z =5 ⇔ y=3
y−z =1
y−z =1 z = 2.
 
Rezultă B(1, 3, 2) (1 pt.) .

x−1 y z+1
b) Se observă că dreapta ∆ : = = are vectorul director v̄ ≡ (−1, 2, 5) (0,5 pt.) . Planul ce
−1 2 5
trece prin punctul A şi este perpendicular pe dreapta ∆ are ecuaţia:
π0 : −1(x − 1) + 2(y − 2) + 5(z − 3) = 0 ⇔ x − 2y − 5z + 18 = 0 (1 pt.) .
Proiecţia A0 a punctului A pe dreapta ∆ se află rezolvând sistemul:

x − 2y − 5z + 18 = 0
{A0 } = π0 ∩ d : x−1 y z+1
−1 = 2 = 5 ,
de unde rezultă A0 1 8

5, 5, 3 (1 pt.) .
x−1 y z+1
c) Determinăm planul π∗ ce trece prin ∆ : −1 = 2 = 5 şi este perpendicular pe π : y − z = 1. Acesta
va conţine punctul C(1, 0, −1) ∈ ∆ (0,5 pt.) , vectorul director v̄ ≡ (−1, 2, 5) al dreptei ∆ (0,5 pt.) şi
vectorul n̄ ≡ (0, 1, −1) normal la π (0,5 pt.) , deci

x−1 y z+1

π∗ : −1 2 5 = 0 ⇔ 7x + y + z = 6, (1 pt.) .
0 1 −1

0 y−z =1
Astfel găsim proiecţia ∆ = π ∩ π∗ : (1 pt.) Total: 10pt. .
7x + y + z = 6
5. a) Fie A0 (x0 , y0 , z0 ) simetricul punctului A(1, 2, 3) faţă de B. Deoarece B este mijlocul segmentului [AA0 ],
avem
xA + xA0 y A + y A0 zA + z A 0
xB = , yB = , zB = ,
2 2 2
deci x02+1 = −1, y02+2 = 0, z02+3 = 1, de unde rezultă A0 (−3, −2, −1).
b) Fie A0 proiecţia punctului A(1, 2, 3) pe dreapta ∆, deci A0 este piciorul perpendicularei dusă din punctul
y
A(1, 2, 3) pe dreapta ∆ : x−1 z+1
−1 = 2 = 5 . Planul π∗ ce trece prin A şi este perpendicular pe ∆ are ecuaţia
π∗ : −1(x − 1) + 2(y − 2) + 5(z − 3) = 0 ⇔ x − 2y − 5z + 18 = 0
- 51-

x − 2y − 5z + 18 = 0
Coordonatele punctului {A0 } = π∗ ∩∆ le aflăm rezolvând sistemul A0 : x−1 y z+1 de unde rezultă
−1 = 2 = 5 ,
A0 15 , 85 , 3 . Simetricul punctului A faţă de dreapta ∆ este simetricul lui A faţă de A0 , deci are coordonatele

A00 − 35 , 56 , 3 .
c) Fie A00 simetricul lui A faţă de planul π. Pentru a găsi pe A0 , scriem mai ı̂ntâi ecuaţiile dreptei ∆∗ ce trece
prin A0 şi este perpendiculară pe π,
x−1 y−2 z−3
∆∗ : = = .
0 1 −1

 x=1
Intersecţia {A0 } = ∆∗ ∩ π : y + z = 5 conduce la prπ A = A0 (1, 3, 2). Coordonatele lui A00 se găsesc
y−z =1

observând că A0 este mijlocul lui AA00 . Astfel, din relaţiile 1+x2A00 = 1, 2+y2A00 = 3, 3+z2A00 = 2, rezultă A00 (1, 4, 1).
d) Ecuaţiile parametrice ale dreptei ∆ : x−1 −1 = y2 = z+1 5 = t sunt ∆ : (x, y, z) =
(1 − t, 2t, −1 + 5t), t ∈ R. Pentru t = 0 şi t = 1 obţinem punctele E(1, 0, −1), respectiv F (0, 2, 4) ale dreptei ∆.
Analog cu punctul c), găsim simetricele E 00 şi F 00 ale punctelor E, respectiv F faţă de planul π : y − z = 1.
Observăm că E ∈ π, deci E 00 = E(1, 0, −1). După calcule, obţinem F 00 (0, 5, 1). Simetrica dreptei ∆ faţă de
planul π este dreapta ∆∗ ce trece prin E 00 (1, 0, −1) şi F 00 (0, 5, 1).
x−1 y−0 z+1 x−1 y z+1

∆∗ : = = ⇔ ∆∗ : = = .
0−1 5−0 1+1 −1 5 2
x−0 y+2 z−3
6. Metoda I. Ecuaţiile carteziene ale celor două drepte sunt: ∆1 : 1 = 1 = −1 (vezi ex. 8a), respectiv
x− 12 y+1 z−1 3

∆2 : 3 = 0 = −1 , deci vectorii lor directori sunt v̄1 ≡ (1, 1, −1), respectiv v̄2 ≡ 2 , 0, −1.
2
Perpendiculara comună a celor două drepte are direcţia dată de vectorul liber

ī j̄ k̄
1 3
ū = v̄1 × v̄2 = 1 1 −1 ≡ −1, − , − .
3 0 −1 2 2
2
Fie π∗ planul ce trece prin ∆1 (deci conţine un punct al dreptei ∆1 , de exemplu A(0, −2, 3) ∈ ∆1 şi direcţia
lui ∆1 , dată de v̄1 ≡ (1, 1, −1)) şi care conţine direcţia perpendicularei comune celor două drepte, dată de
n̄ ≡ −1, − 21 , − 32 . Atunci:

x−0 y+2 z−3

π∗ : 1 1 −1 = 0 ⇔ −4x + 5y + z + 17 = 0.
−1 − 21 − 32
Un punct A0 al perpendicularei comune se află la intersecţia lui π∗ cu ∆2 ,

 
y+1 y = −1  x = − 71
( 2x−1
3 = 0 = 1 − z 
{A0 } = ∆2 ∩ π∗ : ⇔ 2x + 3z = 4 ⇔ y = −1
−4x + 5y + z + 3 = 0 −4x + 5y + z = −3 z = 10
7 ,
 
deci A0 − 17 , −1, 10

7 .
Perpendiculara comună ∆⊥ conţine punctul A0 − 17 , −1, 10 şi are direcţia n̄ ≡ −1, − 12 , − 32 . Atunci:

7
x + 17 y+1 z − 10 7x + 1 2y + 2 14z − 20
∆⊥ : = 1 = 7
⇔ = = .
−1 −2 − 23 −7 −1 −21
Metoda II. Fie v̄ ⊥ = v̄1 × v̄2 vectorul liber care dă direcţia perpendicularei comune. Perpendiculara comună
a dreptelor ∆1 şi ∆2 se află la intersecţia dintre planul π1 = π∗ ce trece prin ∆1 şi este paralel cu v̄ ⊥ (vezi
Metoda I) şi planul π2 ce trece prin ∆2 şi este paralel cu v̄ ⊥ .
Planul π2 va conţine un punct al dreptei ∆2 (considerăm B( 21 , −1, 1) ∈ ∆2 ), direcţia lui ∆2 dată de v̄2 ≡
( 2 , 0, −1) şi direcţia dată de perpendiculara comună a lui ∆1 şi ∆2 , deci de v̄ ⊥ = (−1, − 21 , − 32 ).
3
- 52-
Atunci
x − 1/2 y+1 z−1

π2 : 3/2 0 −1 = 0 ⇔ π2 : −2x + 13y − 3z + 17 = 0.

−1 −1/2 −3/2
În concluzie, avem (

−4x + 5y + z + 7 = 0
∆ ⊥ = π1 ∩ π2 :
−2x + 13y − 3z + 17 = 0.
Metoda III. Folosind ecuaţiile parametrice ale celor două drepte, considerăm punctele
C1 (t) = (t, t − 2, −t + 3) ∈ ∆1 , t ∈ R, C2 (s) = (3/2s + 1/2, −1, −s + 1) ∈ ∆2 , s ∈ R.
Segmentul C1 (t)C2 (s) este inclus ı̂n perpendiculara comună ∆1 a celor două drepte doar ı̂n situaţia ı̂n care
vectorul w̄ = C1 (t)C2 (s) ≡ ( 3s+1
2 − t, −t + 1, −s + t − 2) este ortogonal pe cei doi vectori directori v̄1 şi v̄2 .
Această condiţie se rescrie

w̄⊥v̄1 hw̄, v̄1 i = 0 −6t + 5s + 7 = 0 t = 9/7
⇔ ⇔ ⇔
w̄⊥v̄2 hw̄, v̄2 i = 0 −10t + 13s + 11 = 0 s = 1/7.
Punctele corespunzătoare celor două valori obţinute pentru s şi t sunt respectiv

9 9 5 12 1 5 6
B1 = C1 = ,− , ∈ ∆1 , B2 = C2 = , −1, ∈ ∆2 .
7 7 7 7 7 7 7
Acestea sunt picioarele perpendicularei comune ∆⊥ , iar dreapta B1 B2 este exact perpendiculara comună.
Obţinem
x − 5/7 y+1 z − 6/7 7x − 5 7y + 7 7z − 6
∆⊥ : = = ⇔ = = .
4/7 2/7 6/7 4 2 6
Se observă că prin această metodă putem calcula uşor şi distanţa dintre cele două drepte. Deoarece B1 ∈ ∆1
şi B2 ∈ ∆2 sunt picioarele perpendicularei comune, avem
s 2 2 2 √
9 5 5 12 6 2 14
d(∆1 , ∆2 ) = d(B1 , B2 ) = − + − +1 + − = .
7 7 7 7 7 7
−−−−−−−→
Metoda IV. Considerăm două puncte C1 (t) ∈ ∆1 şi C2 (s) ∈ ∆2 şi funcţia f (s, t) = ||C1 (t)C2 (s)||2 , s, t ∈ R.
Distanţa dintre cele două drepte este dată de valoarea minimă a funcţiei f când s, t ∈ R. Avem
f (s, t) = ( 3s+1 2 2 2
2 − t) + (−t + 1) + (−s + t − 2) =
13 11 21
= 4 · s2 − 3t2 − 5st + 2 · s − 7t + 4 .
Punctele critice (s, t) ∈ R2 ale funcţiei f (care conţin punctul de minim) se află rezolvând sistemul
( 13 11
(
2 s − 5t + 2 = 0 s = 1/7
∂f
∂s = 0 ⇔ ⇔
∂f
∂t = 0 6t − 5s − z = 0 t = 9/7,
soluţie unică (v. valorile obţinute prin metoda III). În continuare, pentru a determina perpendiculara comună
a dreptelor ∆1 şi ∆2 se procedează analog cu Metoda III.
y+2 x− 1
7. Vectorii directori ai dreptelor ∆1 : x−0 z−3
1 = 1 = −1 şi ∆2 : 3
2
= y+1 z−1
0 = −1 sunt v̄1 ≡ (1, 1, −1), respectiv
2
v̄2 ≡ 32 , 0, −1 , iar două puncte de pe aceste drepte sunt A1 (0, −2, 3), respectiv A2 12 , −1, 1 . Atunci:

1
−2 , −1, − 12 , − 32

|hA1 A2 , v̄1 × v̄2 i| 2 , 1,

d(∆1 , ∆2 ) = =
−1, − 1 , − 3
=
||v̄1 × v̄2 || 2 2
| 12 · (−1) + 1 · − 12 + (−2) · − 32 |

√
= √ = 2 714 .
14/2
- 53-

1. Să se calculeze unghiul dintre dreptele:
x−1 y+2 z x y z
D1 : = = ; D2 : = =
1 4 1 −1 8 1

1 1
şi să se scrie ecuaţia planului determinat de aceste drepte. Indicaţie. D1 ∩ D2 = , −4, − .
2 2
2. Se dau punctele A(1, 3, 2), B(−1, 2, 1), C(0, 1, −2), D(2, 0, −1) şi planul de ecuaţie P : 2x + y − z − 1 = 0.
Să se afle care dintre puncte se găsesc de aceeaşi parte cu originea axelor de coordonate faţă de planul dat.
3. Să se scrie ecuaţiile perpendicularei comune dreptelor:
x−1 y+2 z x y z−1
D1 : = = ; D2 : = =
−1 4 1 3 1 1
şi să se calculeze distanţa dintre D1 şi D2 .
4. Fie dreptele:
x−1 y+1 z x−2 y z+1
D1 : = = ; D2 : = = .
2 3 α 2 2 α
a) Să se determine α astfel ı̂ncât dreptele D1 şi D2 să fie concurente şi să se scrie ecuaţia planului P ı̂n care se
află aceste drepte.
b) Să se calculeze d(M0 , P ), unde M0 (5, −4, 1).
Indicaţie. a) Sistemul format din cele patru ecuaţii are soluţie unică sau lungimea perpendicularei comune este
0.
- 54-
MB.6.Schimbări de repere ı̂n spaţiu
Cuvinte cheie: translaţia reperului cartezian, ŗotaţia reperului cartezian,

rotaţie, simetrie
Mulţimea izometriilor formează un grup. Cu ajutorul acestui grup, se introduce noţiunea de congruenţă a
figurilor din spaţiul punctual E3 . Izometriile de bază sunt rotaţia, simetria ı̂n raport cu un plan, simetria ı̂n
raport cu un punct şi translaţia.
Rotaţia şi simetriile se mai numesc transformări ortogonale. Pe V3 ele sunt aplicaţii liniare date prin matrice
ortogonale.
Orice izometrie este de forma I = T ◦ R, unde T este o translaţie, iar R este o transformare ortogonală.
Fie I = T ◦ R izometria care mută reperul R = {O; ı̄, ̄, k̄} ı̂n reperul R0 = {O0 , ı̄0 , ̄0 , k̄ 0 }. Izometria I se
numeşte pozitivă (deplasare) dacă baza {ı̄0 , ̄0 , k̄ 0 } este orientată pozitiv şi negativă (antideplasare) ı̂n caz contrar.
Principalele izometrii pozitive sunt translaţiile şi rotaţiile, iar principalele izometrii negative sunt simetria
ı̂n raport cu un plan şi simetria ı̂n raport cu un punct (ı̂n V3 ).
6.1 Translaţia reperului cartezian

Translaţia unui reper cartezian Oxyz este deplasarea reperului astfel ı̂ncât axele noului reper O0 x0 y 0 z 0 să
rămănâ paralele şi de acelaşi sens cu axele vechi (vezi fig. 46).
Fig. 46
Prin urmare, reperul {O; ı̄, ̄, k̄} supus translaţiei T devine {O0 ; ı̄0 , ̄0 , k̄ 0 }, unde O0 (a, b, c) şi
O0 = T (O), ı̄ 0 = T (ı̄) = ı̄, ̄ 0 = T (̄) = ̄, k̄ 0 = T (k̄) = k̄.
Ne propunem să stabilim relaţiile ı̂ntre coordonatele x, y şi z ale punctului M raportat la reperul Oxyz şi
coordonatele x0 , y 0 şi z 0 ale aceluiaşi punct raportat la reperul translatat O0 x0 y 0 z 0 .
55
Se observă că OM =OO0 + O0 M . Raportând la baza {ı̄, ̄, k̄}, această relaţie vectorială devine
xı̄ + y̄ + z k̄ = aı̄ + b̄ + ck̄ + x0 ı̄ + y 0 ̄ + z 0 k̄,
de unde obţinem ecuaţiile carteziene ale translaţiei T

 0

 x =x−a

T : y0 = y − b .

 0

z = z − c.
Scrierea matriceală a acestor ecuaţii este

 0         0   
x x a x x a
 y0  =  y  −  b  ⇔  y  =  y0  +  b  .
z0 z c z z0 c
Evident, translaţia este o izometrie pozitivă.

Caz particular. Translaţia ı̂n planul xOy este descrisă de ecuaţiile
( 0
x =x−a
T :
y 0 = y − b.
6.2 Rotaţia reperului cartezian

Analizăm trecerea de la reperul cartezian {O; ı̄, ̄, k̄} la reperul cartezian {O; ı̄ 0 , ̄ 0 , k̄ 0 }, care au originea comună
O (figura 2). Cunoscând coordonatele versorilor ı̄ 0 , ̄ 0 şi k̄ 0 ı̂n raport cu baza {ı̄, ̄, k̄} şi coordonatele (x, y, z)
ale punctului M ı̂n raport cu primul reper, ne propunem să găsim coordonatele x0 , y 0 , z 0 ale lui M ı̂n raport cu
al doilea reper.
Fig. 47
Observăm că o asemenea schimbare de reper ı̂n E3 este echivalentă cu trecerea de la baza ortonormată
{ı̄, ̄, k̄} la baza ortonormată {ı̄ 0 , ̄ 0 , k̄ 0 } din V3 . De aceea, ı̂n baza raţionamentelor anterioare avem:
ı̄ 0 = R(ı̄) = hı̄ 0 , ı̄iı̄ + hı̄ 0 , ̄i̄ + hı̄ 0 , k̄ik̄

̄ 0 = R(̄) = h̄ 0 , ı̄iı̄ + h̄ 0 , ̄i + h̄ 0 , k̄ik̄
k̄ 0 = R(k̄) = hk̄ 0 , ı̄iı̄ + hk̄ 0 , ̄i̄ + hk̄ 0 , k̄ik̄.
Notăm a11 = hı̄ 0 , ı̄i, a21 = hı̄ 0 , ̄i, a31 = hı̄ 0 , k̄i, a12 = h̄ 0 , ı̄i, a22 = h̄ 0 , ̄i, a32 = h̄ 0 , k̄i, a13 = hk̄ 0 , ı̄i,
a23 = hk̄ 0 , ̄i, a33 = hk̄ 0 , k̄i şi  
a11 a12 a13
A =  a21 a22 a23  .
a31 a32 a33
- 56-
Matricea A este matricea de trecere de la baza {ı̄, ̄, k̄} la baza {ı̄ 0 , ̄ 0 , k̄ 0 } şi este o matrice ortogonală.
Într-adevăr, ı̄ 0 , ̄ 0 şi k̄ 0 fiind versori (coordonatele lor sunt cosinusuri directoare) reciproc ortogonali, deducem
A t A = t AA = I, adică t A = A−1 .
Rezultă că trecerea de la baza ortonormată {ı̄, ̄, k̄} la baza ortonormată {ı̄ 0 , ̄ 0 , k̄ 0 } se face cu ajutorul
matricei ortogonale A, iar trecerea inversă se face cu t A.
Pentru a stabili relaţia de legătură ı̂ntre coordonatele x, y, z ale punctului M raportat la sistemul Oxyz şi
coordonatele x0 , y 0 , z 0 ale aceluiaşi punct raportat la sistemul rotit Ox0 y 0 z 0 , observăm că OM |Oxyz =OM |Ox0 y0 z0
sau echivalent,
xı̄ + y̄ + z k̄ = x0 ı̄ 0 + y 0 ̄ 0 + z 0 k̄ 0 .
Înlocuind pe ı̄ 0 , ̄ 0 , k̄ 0 şi identificând după ı̄, ̄ şi k̄, găsim ecuaţia matriceală
   0 
x x
 y  = A  y0  , (6.1)
z z0
sau, echivalent
x0
   
x
 y0  = t A  y  .
z0 z
Pe de altă parte, aceste ecuaţii caracterizează o izometrie care păstrează originea. O astfel de izometrie este o
transformare ortogonală R. Deoarece hı̄ 0 , ̄ 0 , k̄ 0 i = det A, rezultă că izometria R este pozitivă dacă det A = 1
(rotaţie, deci ecuaţiile (6.1) descriu o rotaţie a reperului cartezian) şi negativă dacă det A = −1 (rotaţie şi
simetrie).
6.3 Problemă rezolvată

Aflaţi ecuaţiile roto-translaţiei de reper cartezian ı̂n R3 , cu translaţia de vector v̄ = k̄ − 3ī u̧rmată de rotaţia de
axă Oz şi unghiul θ = −3π/4.
Soluţie. Din oficiu: 1pt. Identificăm vectorul translaţiei cu tripletul componentelor sale relativ la baza
√ √
{ī, j̄, k̄}, v̄ ≡ (−3, 0, 1) (1 pt.) . Calculăm cos θ = − 2/2 şi sin θ = − 2/2 (2 pt.) . Formulele roto-
translaţiei cerute au forma generică
X → X0 : X = X 0 + v̄
(
, (3 pt.) (6.2)
X 0 → X 00 : X 0 = CX 00
unde matricea de rotaţie C este dată de

   √ √ 
cos θ − sin θ 0 −√2/2 √2/2 0
C =  sin θ cos θ 0  =  − 2/2 − 2/2 0  . (1 pt.)
0 0 1 0 0 1
Prin urmare, relaţia (6.2) se rescrie X = CX 00 + v̄ (1 pt.) , având ı̂n cooronate forma explicită:
√
  √ √ x = 2/2(y 00 − x00 ) − 3

   00   
x −√2/2 2/2 0 x −3

√ √


 y  =  − 2/2 − 2/2 0   y 00 + 0  ⇔ y = − 2/2(y 00 + x00 ) , (1 pt.) Total: 10pt.
00
z 0 0 1 z 1


z = z 00 + 1.

- 57-
6.4 Probleme propuse

1. Fie reperul cartezian Oxyz, faţă de care considerăm punctele A(3, 0, 0), B(0, 2, 0) şi C(0, 0, 6). Construim
sistemul rotit Ox0 y 0 z 0 astfel: Oz 0 are direcţia şi sensul ı̂nălţimii OO0 a tetraedului OABC, Oy 0 este paralelă cu
O0 A0 , unde A0 este piciorul ı̂nălţimii dusă din A ı̂n triunghiul ABC, iar axa Ox0 este aleasă astfel ı̂ncât sistemul
Ox0 y 0 z 0 să fie orientat pozitiv.
Să se scrie matricea rotaţiei şi să se determine direcţia invariantă (subspaţiul propriu real unidimensional)
faţă de această rotaţie.
2. Aflaţi ecuaţia unei roto-translaţii de sistem de coordonate xOy → x00 Oy 00 , astfel ı̂ncât relativ la noul sistem,
dreapta ∆ : x − 2y = 4 să aibă ecuaţia y 00 = 0 iar punctul acesteia A(6, 1) să devină originea noului sistem de
coordonate. Câte soluţii distincte admite problema?
- 58-
MB.7.Conice
Cuvinte cheie: cerc, punct, elipsă, parabolă, hiperbolă; ecuaţie generală

a unei conice, centrul de simetrie al unei conice, invarianţii metrici ai
unei conice, asimptotele unei hiperbole, axele unei conice, reper canonic,
ecuaţia redusă a unei conice.
Conicele constituie unul dintre subiectele matematice care au fost studiate sistematic şi temeinic ı̂ncă din
cele mai vechi timpuri. Începuturile studierii conicelor se pierde ı̂n negura vremurilor. Se pare că prima dată,
conicele sunt menţionate de către Menaechmus (375-325 ı̂.Hr.), tutorele lui Alexandru cel Mare. Acesta a ajuns
la conice ı̂n ı̂ncercarea de rezolva cele 3 probleme celebre ale antichităţii: trisecţia unghiului, dedublarea cubului
şi cuadratura cercului. La ı̂nceput, conicele au fost definite ca intersecţie a conului circular drept cu un plan.
Aristaios şi Euclid se mai ocupă de studiul conicelor dar Appollonius din Perga (262-190 ı̂.Hr.) este cel
care consolidează şi extinde rezultatele anterioare ı̂ntr-o monografie ”Konika”, constând din opt cărţi cu 487
rezultate. Appollonius a fost primul care numeşte conicele elipsă, parabolă şi hiperbolă.
În perioada Renaşterii, conicele capătă o importanţă majoră datorită aplicaţiilor ı̂n fizică (legea mişcării
planetare a lui Kepler, studiul traiectoriilor, Galileo Galilei) dar şi dezvoltării geometriei analitice (Descartes,
Fermat) şi geometriei proiective (Desargues, La Hire, Pascal).
Conicele transcend secolelor şi ajungem ca ı̂n prezent să găsim noi şi noi aplicaţii ale acestora: telescoape,
reflectoare, sisteme de captare a energiei solare, antene parabolice, sisteme de navigaţie, dispozitive medicale
de ı̂nlăturare a pietrelor de la rinichi, aplicaţii ı̂n arhitectură etc.
Interesant este şi faptul că aceste curbe se pot defini ı̂n mai multe moduri: ca loc geometric (aşa cum au fost
studiate ı̂n liceu), ca intersecţie a unui con cu un plan şi, aşa cum vom vedea ı̂n cele ce urmează, ca mulţime de
nivel constant zero a unei forme pătratice afine.
7.1 Tipuri de conice

Conicele sunt figuri (curbe) plane. Pentru a introduce aceste figuri, considerăm un plan (spaţiu punctual
bidimensional) E2 raportat la un reper cartezian {O; ı̄, ̄} prin care planul E2 se identifică cu R2 . Modelul R2
permite descrierea figurilor cu ajutorul ecuaţiilor şi inecuaţiilor asociate unor funcţii.
Fie forma pătratică afină (polinom de gradul 2 ı̂n necunoscutele x şi y)
g : R2 → R, g(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 , a211 + a212 + a222 6= 0. (7.1)
Definiţia 23. Mulţimea de nivel constant zero
Γ = M (x, y) | (x, y) ∈ R2 , g(x, y) = 0

se numeşte conică sau curbă algebrică de ordinul al doilea. Se notează Γ : g(x, y) = 0.
Din punct de vedere topologic, conicele sunt mulţimi ı̂nchise ı̂n R2 deoarece {0} este o mulţime ı̂nchisă ı̂n
R, Γ = g −1 (0) şi g : R2 → R este o funcţie continuă (teoremă de analiză matematică).
59
Una dintre problemele importante ale geometriei analitice este de a dovedi că orice conică este congruentă cu
una dintre următoarele mulţimi: cerc, elipsă, hiperbolă, parabolă, pereche de drepte (concurente, paralele,
confundate), punct, mulţimea vidă.
Pentru aceasta se utilizează rototranslaţia, care realizează trecerea de la reperul cartezian {O; ı̄, ̄} la un
reper adecvat orientat pozitiv (numit reper canonic sau natural) faţă de care ecuaţia g(x, y) = 0 să aibă forma
canonică.
După cum vom vedea ulterior, ı̂n discuţie intervin următoarele numere ataşate polinomului g(x, y):

a11 a12 a10

∆ = a12 a22 a20 ,

a10 a20 a00

a a12
δ = 11 ,
a21 a22
I = a11 + a22

a a10 a22 a20
K = δ + 11 + .
a10 a00 a20 a00
Prin trecerea de la reperul iniţial {O; ı̄, ̄} la reperul canonic {O0 , ı̄0 , ̄0 , k̄ 0 }, polinomul g(x, y) se schimbă ı̂n
g 0 (x0 , y 0 ). Se poate arăta că numerele ∆0 , δ 0 şi I 0 ataşate polinomului g 0 sunt respectiv egale cu numerele ∆,
δ şi I. De aceea, ∆, δ şi I se numesc invariaţii metrici ai conicei. Ultimul număr ataşat, K, este invariant
doar la rotaţii şi se va numi semi-invariant metric al conicei.
Clasificarea conicelor este dată ı̂n tabelul următor:
δ ∆ I ∆ K CONICA GENUL
6= 0 <0 ELIPSĂ
>0 6 0
= >0 Conica vidă GEN
=0 Punct (dublu) ELIPTIC
<0
6= 0 HIPERBOLĂ GEN
=0 Pereche de drepte concurente HIPERBOLIC
6= 0 PARABOLĂ
=0 <0 Pereche de drepte paralele GEN
=0 =0 Pereche de drepte confundate PARABOLIC
>0 Conica vidă
Invariantul δ ne dă genul conicei (δ > 0 - gen eliptic, δ < 0 - gen hiperbolic, δ = 0 - gen parabolic), ı̂n timp
ce invariantul ∆ ne dă degenerarea (∆ 6= 0 - conică nedegenerată, ∆ = 0 - conică degenerată).
În cazul hiperbolic, anularea invariantului I conduce la o hiberbolă echilateră (asimptotele sunt perpendi-
culare) sau ı̂n cazul degenerat (∆ = 0), la pereche de drepte perpendiculare.
Dacă δ 6= 0, atunci prezentul sistem liniar are soluţie unică, deci funcţia g are un singur punct critic. Restul
situaţiilor le lăsăm pentru cititor.
Teorema 24. Punctul M0 (x0 , y0 ) este centru de simetrie al conicei Γ : g(x, y) = 0 dacă şi numai dacă
M0 (x0 , y0 ) este un punct critic al funcţiei g.
- 60-
Cerc Elipsă Hiperbolă
x2 y2 x2 y2
x2 + y 2 = r2 + −1=0 − −1=0
a2 b2 a2 b2
Parabolă Pereche de drepte concurente Pereche de drepte paralele
x2 y2
y 2 = 2px 2
− 2 =0 x2 − a2 = 0
a b
Pereche de drepte
Punct Mulţime vidă
confundate
∅
x2 y2 x2 y2
x2 = 0 2
+ 2 =0 + 2 + 1 = 0 sau x2 + a2 = 0
a b a2 b
Un punct critic al funcţiei g este descris de sistemul liniar
1 ∂g 1 ∂g
= a11 x + a12 y + a10 = 0, = a12 x + a22 y + a20 = 0.
2 ∂x 2 ∂y
Determinantul acestui sistem liniar este

a a12
δ = 11 .
a12 a22
Demonstraţie. Efectuând translaţia x = x0 + x0 şi y = y0 + y 0 (figura 1), ecuaţia conicei devine

2 2
a11 x0 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 0 + x0 gx0 + y 0 gy0 + g(x0 , y0 ) = 0,
∂g ∂g
unde gx0 = (x0 , y0 ) şi gy0 = (x0 , y0 ).
∂x ∂y
Fig. 48
- 61-
Originea M0 (x0 , y0 ) a reperului translatat este centru de simetrie al conicei Γ dacă şi numai dacă odată cu
punctul arbitrar (x0 , y 0 ), conica Γ conţine şi punctul (−x0 , −y 0 ), adică
2 2
a11 x0 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 0 − x0 gx0 − y 0 gy0 + g(x0 , y0 ) = 0.
Prin scădere rezultă x0 gx0 + y 0 gy0 = 0, deci M0 (x0 , y0 ) satisface gx0 = 0 şi gy0 = 0, ı̂ntrucât (x0 , y 0 ) este un
punct arbitrar pe Γ.
Concluzii:
1) Dacă δ 6= 0, atunci conica Γ : g(x, y) = 0 are un centru de simetrie (punctul critic al funcţiei g, originea
reperului canonic). Conicele cu centru sunt: cercul, elipsa, hiperbola, perechea de drepte concurente, un
punct şi mulţimea vidă. Ecuaţia lui Γ redusă la centru este
2 2
a11 x0 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 0 + g(x0 , y0 ) = 0.
De asemenea, se poate demonstra că

∆
g(x0 , y0 ) = .
δ
2) Dacă δ = 0 şi ∆ 6= 0, atunci funcţia g nu are punct critic, deci conica Γ nu are centru. Conica fără centru
este parabola.
3) Dacă δ = 0 şi ∆ = 0, atunci funcţia g are o dreaptă de puncte critice, deci conica Γ are o dreaptă de
centre. Conicele cu o dreaptă de centre sunt perechile de drepte paralele sau confundate şi mulţimea vidă.
Observaţii:
1) Conica pentru care δ > 0 (elipsă, conica vidă, punct) se numeşte conică de gen eliptic. Conica pentru
care δ < 0 (hiperbolă, pereche de drepte concurente) se numeşte conică de gen hiperbolic. Conica pentru care
δ = 0 (parabola, drepte paralele sau confundate, mulţime vidă) se numeşte conică de gen parabolic.
2) Ecuaţia generală a unei conice, g(x, y) = 0 (cu g de forma (7.1)), conţine şase coeficienţi a11 , a12 ,
a22 , a10 , a20 şi a00 , care se numesc parametri neesenţiali. Prin ı̂mpărţire cu unul diferit de 0 se obţin cinci
coeficienţi care se numesc parametri esenţiali. De aceea, pentru determinarea unei conice sunt suficiente cinci
condiţii (de exemplu, conica să treacă prin cinci puncte).
a 2 a 2 a
10 20 00
3) Fie a12 = 0, a11 = a22 = a 6= 0 şi ρ = + − . Dacă ρ < 0, atunci Γ = ∅. Dacă ρ > 0,
a a a
a
10 a20 √
atunci Γ este un cerc cu centrul ı̂n C − ,− şi de rază ρ. Dacă ρ = 0, atunci Γ se reduce la punctul
a a
C.
7.2 Reducerea la forma canonică a ecuaţiei unei conice

Fie conica Γ descrisă de ecuaţia generală
g(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0.
Pentru stabilirea ecuaţiei canonice avem ı̂n vedere următoarele situaţii:

a) dacă a12 = 0, atunci se face o translaţie;
b) dacă a12 6= 0, atunci se face mai ı̂ntâi o rotaţie. În acest caz se poate proceda fie ca ı̂n subsecţiunea 4.2.1,
fie ca ı̂n 4.2.2.
7.2.1 Metoda valorilor proprii

Tipul conicei de ecuaţie generală
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0
- 62-
este determinat de forma pătratică

a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 .
Matriceal, această formă pătratică se scrie

a11 a12 x
x y , a12 = a21 .
a21 a22 y

a11 a12
Matricei simetrice ı̂i ataşăm ecuaţia caracteristică
a21 a22

a11 − λ a12
= 0 sau λ2 − I · λ + δ = 0,
a21 a22 − λ
ale cărei rădăcini λ1 şi λ2 sunt reale şi distincte. Pot apărea următoarele situaţii:
i) λ1 şi λ2 au semne contrare, adică δ < 0, conica fiind de gen hiperbolic;
ii) λ1 şi λ2 au acelaşi semn, adică δ > 0, conica fiind de gen eliptic;
iii) una dintre rădăcinii este 0, adică δ = 0, conica fiind de gen parabolic.
Sistemele
(a11 − λi )ui + a12 vi = 0
a21 ui + (a22 − λi )vi = 0, i = 1, 2
dau coordonatele vectorilor proprii (u1 , v1 ), respectiv (u2 , v2 ), care sunt automat ortogonali. Prin normare
găsim versorii ē1 şi ē2 .
Fie R matricea formată cu coordonatele versorilor ē1 şi ē2 aşezate pe coloane. Având ı̂n vedere posibilitatea
ı̂nlocuirii unuia dintre versorii ē1 şi ē2 prin opusul său sau posibilitatea renumerotării valorilor proprii, putem
presupune det R = 1. Rotaţia 0
x x
=R
y y0
2 2
reduce forma pătratică a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 la expresia canonică λ1 x0 + λ2 y 0 . Versorii proprii ē1 şi ē2 dau
direcţiile noilor axe Ox0 , respectiv Oy 0 .
Prin rotaţia efectuată, ecuaţia conicei devine
2 2
λ1 x0 + λ2 y 0 + 2a10 0 x0 + 2a20 0 y 0 + a00 0 = 0.
Restrângând pătratele, forţând factorii comuni λ1 şi λ2 , găsim
λ1 (x0 + · · · )2 + λ2 (y 0 + · · · )2 + a = 0.
Efectuând translaţia x00 = x0 + · · · şi y 00 = y 0 + · · · , obţinem ecuaţia canonică
2 2
λ1 x00 + λ2 y 00 + a = 0.
Cel puţin una dintre axele reperului canonic x00 O00 y 00 este axă de simetrie a conicei Γ.
7.2.2 Metoda roto-translaţiei

Matricea de trecere R, fiind o matrice ortogonală cu det R = 1, este matricea ataşată unei rotaţii R ı̂n raport
cu o bază ortonormată. Rotaţia R poate fi fixată prin unghiul de rotaţie θ.
Teorema 25. Fie conica Γ : g(x, y) = 0. Dacă a12 6= 0, atunci unghiul θ dat de ecuaţia
(a11 − a22 ) sin 2θ = 2a12 cos 2θ
determină o rotaţie R ı̂n plan,

x = x0 cos θ − y 0 sin θ

y = x0 sin θ + y 0 cos θ,
care produce anularea coeficientului produsului x0 y 0 din ecuaţia g ◦ R(x0 , y 0 ) = 0.
- 63-
Demonstraţie. Observăm că după efectuarea rotaţiei, ecuaţia g(x, y) = 0 trece ı̂n g ◦ R(x0 , y 0 ) = 0. Coeficientul
lui x0 y 0 din ultima ecuaţie este
2a12 0 = (a22 − a11 ) sin 2θ + 2a12 cos 2θ.
Astfel teorema devine evidentă.
Întrucât noua ecuaţie a conicei Γ nu conţine termenul ı̂n x0 y 0 , urmează să completăm pătratele dacă este
cazul şi ı̂n urma unei translaţii să obţinem ecuaţia canonică.
Teoremele care se pot formula relativ la reducerea la forma canonică a ecuaţiei unei conice se rezumă prin
tabelul următor:
Ce transformare se face
Condiţii Curba pentru a găsi
ecuaţia canonică
δ>0 Γ = {(x0 , y0 )}
Γ = D1 ∩ D2 ,
unde D1 şi D2 sunt Dacă a12 = 0, atunci
∆=0 δ=0
drepte paralele sau se face o translaţie
confundate, sau Γ = ∅
Γ = D1 ∪ D2 , Dacă a12 6= 0, atunci
unde D1 şi D2 sunt se face mai ı̂ntâi rotaţia
δ<0
drepte concurente; x = x0 cos θ − y 0 sin θ
I = 0 implică D1 ⊥ D2 y = x0 sin θ + y 0 cos θ
unde θ este unghiul
I∆ < 0
elipsă determinat de ecuaţia
δ>0
(a11 − a22 ) sin 2θ = 2a12 cos 2θ
∆ 6= 0 I∆ > 0 Γ=∅
După aceea, dacă este
δ=0 parabolă
cazul, se face o translaţie
hiperbolă
δ<0 I = 0 implică
hiperbolă echilateră
Observaţii:
1) Conicele sunt reuniuni de grafice de funcţii implicite (definite prin ecuaţii).
2) Conicele pot fi trasate utilizând programe de manipulare simbolică: Mathematica R
, Maple
R
etc.
7.3 Intersecţia dintre o dreaptă şi o conică

Fie D o dreaptă de ecuaţii parametrice x = x0 + `t, y = y0 + mt, t ∈ R şi Γ o conică de ecuaţie carteziană
implicită, g(x, y) = 0. Intersecţia D ∩ Γ este descrisă de sistemul

 x = x0 + `t
y = y0 + mt
g(x, y) = 0, t ∈ R.

Eliminând pe x şi y, intersecţia D ∩ Γ corespunde rădăcinilor t1 şi t2 ı̂n R ale ecuaţiei

∂g ∂g
t2 ϕ(`, m) + t ` +m + g(x0 , y0 ) = 0, (7.2)
∂x0 ∂y0
unde ϕ(`, m) = a11 `2 + 2a12 `m + a22 m2 .

În cele ce urmează notăm
∂g ∂g ∂g ∂g
= (x0 , y0 ) = gx0 şi = (x0 , y0 ) = gy0 .
∂x0 ∂x ∂y0 ∂y
- 64-
Discuţie:
1) Fie ϕ(`, m) 6= 0. Atunci ecuaţia (7.2) este de gradul doi.
Dacă
q = (`gx0 + mgy0 )2 − 4ϕ(`, m)g(x0 , y0 ) > 0,
atunci ecuaţia are două rădăcini reale şi distincte, t1 şi t2 . În acest caz, D taie pe Γ ı̂n două puncte distincte,
P1 şi P2 .
Dacă q = 0, atunci ecuaţia are două rădăcini reale confundate, t1 = t2 . În acest caz, D taie pe Γ ı̂n două
puncte confundate, P1 = P2 şi se numeşte tangentă la Γ ı̂n punctul P1 . Evident, din orice punct P0 6∈ Γ se pot
duce cel mult două tangente la Γ.
În particular, când P0 ∈ Γ şi gx0 , gy0 nu se anulează simultan, observăm că tangenta la Γ ı̂n punctul P0 are
ecuaţia
(x − x0 )gx0 + (y − y0 )gy0 = 0,
obţinută din condiţia de tangenţă `gx0 + mgy0 = 0 şi ecuaţiile lui D, prin eliminarea parametrilor t` şi tm
(figura 2).
Conica Γ se numeşte netedă dacă ı̂n fiecare punct al său există tangentă. Netezirea conicei Γ elimină punctele
critice, adică punctele ı̂n care gx , gy şi g se anulează simultan.
Fig. 49 Fig. 50
Dreapta care trece prin P0 (x0 , y0 ) ∈ Γ şi este perpendiculară pe tangentă se numeşte normală (figura 3). Ea
are ecuaţia
x − x0 y − y0
= .
gy0 gx0
Dacă q < 0, atunci ecuaţia (7.2) nu are soluţii ı̂n R, deci D nu taie pe Γ.
2) Fie ϕ(`, m) = 0. Ecuaţia (7.2) este de gradul ı̂ntâi. Dacă `gx0 + mgy0 6= 0, atunci avem o soluţie unică
t1 , deci D taie pe Γ ı̂ntr-un singur punct P1 . Dacă `gx0 + mgy0 = 0 şi g(x0 , y0 ) 6= 0, atunci ecuaţia (7.2) este o
imposibilitate, deci D nu taie pe Γ. Dacă `gx0 + mgy0 = 0 şi g(x0 , y0 ) = 0, ecuaţia este identic satisfăcută, deci
D ⊆ Γ, adică Γ este o pereche de drepte.
¯ m).
Fie o conică nedegenerată Γ şi o direcţie ı̂n planul conicei descrisă de vectorul nenul d(`,
¯ m) se numeşte direcţie asimptotică pentru Γ dacă

Definiţia 26. Direcţia d(`,
ϕ(`, m) = a11 `2 + 2a12 `m + a22 m2 = 0.
Evident, o dreaptă care are o asemenea direcţie taie conica nedegenerată ı̂ntr-un singur punct sau nu taie
pe Γ.
Discuţie:
1) Dacă δ < 0 şi ∆ 6= 0 (hiperbolă), atunci ecuaţia ϕ(`, m) = 0 determină două direcţii asimptotice distincte
(`1 , m1 ) şi (`2 , m2 ).
2) Dacă δ > 0 şi ∆ 6= 0 (elipsă), atunci ecuaţia ϕ(`, m) = 0 nu admite soluţii reale nebanale. De aceea elipsa
nu admite direcţii asimptotice.
3) Dacă δ = 0 şi ∆ 6= 0 (parabolă), atunci ecuaţia ϕ(`, m) = 0 dă o direcţie asimptotică dublă (`, m), care
este de fapt direcţia axei conicei.
- 65-
Definiţia 27. O dreaptă D se numeşte asimptotă a unei conice nedegenerate Γ, dacă direcţia ei este asimptotică
şi D ∩ Γ = ∅.
Discuţia precedentă justifică următoarea
Teorema 28. O asimptotă a conicei nedegenerate Γ este caracterizată analitic prin ecuaţia `gx + mgy = 0,
unde (`, m) este o direcţie asimptotică.
Discuţie:
1) Hiperbola are două asimptote care trec prin centrul conicei. Asimptotele aproximează ramurile infinite
ale hiperbolei.
2) Elipsa nu are direcţie asimptotică şi ı̂n consecinţă nu are asimptotă.
3) Parabola admite o direcţie asimptotică pentru care ecuaţia `gx + mgy = 0 reprezintă mulţimea vidă, deci
parabola nu are asimptotă.
7.4 Pol şi polară

Fie conica Γ : g(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0 şi punctul M0 (x0 , y0 ). Substituirile
1 1 1
x2 → xx0 , y 2 → yy0 , xy → (xy0 + x0 y), x→ (x + x0 ), y→ (y + y0 )
2 2 2
se numesc dedublări. Prin dedublata ecuaţiei de gradul doi g(x, y) = 0 ı̂n punctul M0 (x0 , y0 ), ı̂nţelegem ecuaţia
a11 xx0 + a12 (xy0 + x0 y) + a22 yy0 + a10 (x + x0 ) + a20 (y + y0 ) + a00 = 0,
care se transcrie
(x − x0 )gx0 + (y − y0 )gy0 + 2g(x0 , y0 ) = 0.
Astfel, dedublata este o ecuaţie de gradul unu, deci reprezintă o dreaptă D dacă şi numai dacă gx20 + gy20 > 0.
Definiţia 29. Dreapta D se numeşte polara lui ı̂n raport cu conica Γ. Punctul M0 se numeşte polul dreptei
D.
La prima vedere, definiţia polarei depinde de sistemul cartezian de coordonate folosit. Acest neajuns este
ı̂nlăturat de observaţia că rototranslaţiile nu modifică gradul ecuaţiilor utilizate pentru descrierea unei drepte
(ecuaţii de gradul unu) sau unei conice (ecuaţii de gradul doi).
Teorema 30. Polara D a punctului M0 ı̂n raport cu conica Γ nu depinde de sistemul cartezian de coordonate
utilizat.
Teorema 31. Fie conica Γ : g(x, y) = 0 şi punctul M0 (x0 , y0 ), care determină polara D.
1) Dacă M1 (x1 , y1 ) ∈ D şi D1 este polara lui M1 faţă de Γ, atunci M0 ∈ D1 .
2) M0 ∈ Γ dacă şi numai dacă M0 ∈ D. În acest caz, polara lui M0 este tangenta la Γ ı̂n punctul M0 .
- 66-
Demonstraţie. 1) Polara D are ecuaţia
a11 xx0 + a12 (xy0 + x0 y) + a22 yy0 + a10 (x + x0 ) + a20 (y + y0 ) + a00 = 0.
Simetria acestei ecuaţii ı̂n raport cu M0 (x0 , y0 ) şi M (x, y) probează afirmaţia făcută.
2) Dacă M0 ∈ Γ, adică g(x0 , y0 ) = 0, atunci ecuaţia polarei ı̂n M0 se reduce la ecuaţia tangentei
(x − x0 )gx0 + (y − y0 )gy0 = 0.
Teorema 32. Fie Γ o conică nedegenerată, M0 un punct din planul conicei şi D polara lui M0 ı̂n raport cu Γ.
1) Corespondenţa M0 → D este biunivocă ı̂n următoarele condiţii: dacă δ 6= 0, atunci se exclude centrul
conicei şi mulţimea dreptelor care trec prin centru; dacă δ = 0, atunci se exclude axa parabolei.
2) Fie M1 (x1 , y1 ) şi M2 (x2 , y2 ) două puncte astfel ı̂ncât dreapta M1 M2 nu conţine centrul conicei, dacă
δ 6= 0, sau nu are direcţia axei parabolei, dacă δ = 0. Polarele D1 şi D2 ale punctelor M1 şi M2 se intersectează
ı̂n polul M al dreptei M1 M2 .
3) Dacă trei puncte, M1 , M2 şi M3 , aparţin unei drepte D şi sunt satisfăcute condiţiile din 2), atunci polarele
D1 , D2 şi D3 sunt concurente ı̂n polul dreptei D.
Demonstraţie. 1) Fie M0 (x0 , y0 ) şi Γ : g(x, y) = 0 o conică nedegenerată, adică ∆ 6= 0. Polara lui M0 ı̂n raport
cu Γ este
D : x(a11 x0 + a12 y0 + a10 ) + y(a12 x0 + a22 y0 + a20 ) + a10 x0 + a20 y0 + a00 = 0.
Reciproc, fiind dată polara (dreapta) D : ax + by + c = 0, polul M0 (x0 , y0 ) se găseşte din sistemul
a11 x0 + a12 y0 + a10 a12 x0 + a22 y0 + a20 a10 x0 + a20 y0 + a00
= = .
a b c
Corolarul 33. Fie Γ o conică nedegenerată (figura 4). Fie Q1 , Q2 ∈ Γ astfel ı̂ncât dreapta Q1 Q2 nu conţine
centrul lui Γ (dacă δ 6= 0) sau nu este axa parabolei (dacă δ = 0). Tangentele la Γ ı̂n punctele Q1 şi Q2 se
intersectează ı̂n polul P al dreptei Q1 Q2 .
Reciproc, dacă dintr-un punct P putem duce două tangente la Γ, atunci dreapta determinată de punctele de
tangenţă este polara lui P ı̂n raport cu Γ.
Fig. 51
Demonstraţie. Se aplică teorema 32, punctul 2), cu observaţia că polara unui punct de pe conică este tangenta
la conică ı̂n acel punct.
- 67-
Teorema 34. Fie Γ o conică degenerată, adică ∆ = 0.

1) Dacă δ 6= 0, atunci polara oricărui punct trece prin centrul conicei.
2) Dacă δ = 0, atunci toate polarele sunt paralele.
Teorema 35. Fie Γ o conică nedegenerată, P0 (x0 , y0 ) un punct fixat şi
D0 : x = x0 + `t, y = y0 + mt, t ∈ R,
o dreaptă variabilă prin P0 care taie pe Γ ı̂n punctele P1 (x1 , y1 ) şi P2 (x2 , y2 ). Locul geometric al punctului
P ∈ D0 descris prin condiţiile
P P1 P0 P1
= ,
P P2 P0 P2
(`, m) direcţie variabilă, este o parte din polara D a punctului P0 ı̂n raport cu conica Γ (vezi fig. 52).
Fig. 52
7.5 Diametru conjugat cu o direcţie dată

Fie conica Γ : g(x, y) = 0 şi gx , gy derivatele parţiale ale funcţiei g. Dacă δ 6= 0, atunci soluţia sistemului
gx = 0, gy = 0 este centrul conicei Γ. Dacă δ = 0 şi ∆ 6= 0 (parabola), atunci există numerele α şi β cu
proprietatea βgy = gx + α.
¯ m).
Fie o direcţie ı̂n plan, descrisă prin vectorul nenul d(`,
Definiţia 36. Dreapta D : `gx + mgy = 0 se numeşte diametrul conicei Γ conjugat direcţiei (`, m).
¯ m) este o parte
Teorema 37. Locul geometric al mijloacelor corzilor conicei Γ având direcţia neasimptotică d(`,
a diametrului
D : `gx + mgy = 0.
Demonstraţie. Deoarece d(`, ¯ m) este o direcţie neasimptotică, locul geometric are sens, existând drepte cu
această direcţie care intersectează pe Γ ı̂n două puncte. Dreapta care trece printr-un punct P0 (x0 , y0 ) şi are
¯ este descrisă de ecuaţiile
direcţia d,
x = x0 + `t, y = y0 + mt, t ∈ R.
- 68-
Prin ipoteză, această dreaptă taie Γ ı̂n două puncte, P1 (x1 = x0 + `t1 , y1 = y0 + mt1 ) şi P2 (x2 = x0 + `t2 , y2 =
y0 + mt2 ), unde t1 şi t2 sunt soluţiile ecuaţiei
t2 ϕ(`, m) + t(`gx0 + mgy0 ) + g(x0 , y0 ) = 0.
Mijlocul segmentului [P1 P2 ] (figura 6) are coordonatele

x1 + x2 t 1 + t2 y1 + y 2 t 1 + t2
= x0 + ` , = y0 + m
2 2 2 2
şi acest punct coincide cu P0 dacă şi numai dacă t1 + t2 = 0, adică `gx0 + mgy0 = 0. Deoarece P0 este un
mijlocul unui segment [P1 P2 ] arbitrar, rezultă că teorema este adevărată.
Fig. 53
Observaţii:
1) În ipoteza δ 6= 0 (conice cu centru), diametrii conjugaţi cu direcţii arbitrare determină un fascicul de
drepte cu vârful ı̂n centrul conicei.
2) Dacă δ = 0 şi ∆ 6= 0 (parabolă), atunci diametrii conjugaţi cu direcţii arbitrare determină un fascicul de
drepte paralele
gx + µ = 0.
Direcţia acestui fascicul de drepte paralele este (a12 , −a11 ) sau (a22 , −a12 ). Evident, axa de simetrie a parabolei
este un diametru, deci are direcţia (a12 , −a11 ) sau (a22 , −a12 ). Direcţia axei nu-i corespunde nici un diametru
conjugat deoarece ecuaţia a12 gx − a11 gy = 0 reprezintă mulţimea vidă.
Fie Γ : g(x, y) = 0 o conică cu centru. Diametrul D : `gx +mgy = 0 are direcţia à12 +ma22 , −(à11 +ma12 ) .
Orice altă pereche de numere reale (`0 , m0 ) reprezintă aceeaşi direcţie dacă şi numai dacă
`0 m0
=
à12 + ma22 −(à11 + ma12 )
sau
a11 ``0 + a12 (`m0 + `0 m) + a22 mm0 = 0.
Această relaţie este simetrică ı̂n (`, m) şi (`0 , m0 ). De aceea, diametrul conjugat direcţiei (`0 , m0 ) are direcţia
(`, m).
Definiţia 38. Doi diametri ale căror direcţii (`, m) şi (`0 , m0 ) satisfac relaţia precedentă se numesc diametri
conjugaţi unul altuia.
Observaţie. Ecuaţia care leagă direcţiile a doi diametri conjugaţi este dedublata ecuaţiei
ϕ(`, m) = a11 `2 + 2a12 `m + a22 m2 = 0,
care determină direcţiile asimptotice. De aceea, o asimptotă poate fi privită ca un diametru autoconjugat.
- 69-
7.6 Axele unei conice

O dreaptă D se numeşte axă de simetrie a conicei Γ dacă simetricul ı̂n raport cu D al fiecărui punct din Γ
aparţine tot lui Γ. Ne propunem să determinăm axele de simetrie ale unei conice Γ dată prin ecuaţia generală
g(x, y) = 0 (vezi fig. 54).
Fig. 54
¯ m) reprezintă o direcţie ortogonală pe axa de simetrie. Pe de altă parte, axa de simetrie

Presupunem că d(`,
¯ m), deoarece conţine mijloacele corzilor de direcţie d(`,
este diametrul conjugat direcţiei d(`, ¯ m), deci axa de
simetrie are ecuaţia `gx + mgy = 0, dacă vectorul normal la ea de componente (à12 + ma22 , à11 + ma12 ) este
¯ adică
coliniar cu d,
a11 ` + a12 m a12 ` + a22 m
= .
` m
Prelucrând ultima ecuaţie, găsim ecuaţia care determină direcţiile axelor
(a11 − a22 )m` + a12 (m2 − `2 ) = 0.
Discuţie:
1) Dacă δ 6= 0, atunci conica Γ are un centru de simetrie M0 (x0 , y0 ), care este soluţia sistemului linar gx = 0,
gy = 0 şi două axe de simetrie de direcţii (ì , mi ), i = 1, 2. Ecuaţia unei axe este fie de forma ì gx + mi gy = 0,
x − x0 y − y0
fie de forma = . În fapt, axele sunt diametri conjugaţi ı̂ntre ei.
ì mi
Intersecţiile dintre axe şi conica Γ se numesc vârfuri.
2) Fie δ = 0 şi ∆ 6= 0, deci conica Γ este o parabolă. Anterior am văzut că direcţia axei parabolei Γ este
(a12 , −a11 ) sau (a22 , −a12 ). Direcţia parpendiculară pe axă este (a11 , a12 ) sau (a21 , a22 ). De aici rezultă că
ecuaţia axei parabolei este
a11 gx + a12 gy = 0 sau a21 gx + a22 gy = 0
(diamtru conjugat cu direcţia (a11 , a12 ) sau (a21 , a22 )).
Intersecţia dintre axă şi parabolă se numeşte vârf.

1. Să se reducă ecuaţia 3x2 −4xy−2x+4y−3 = 0 la forma canonică şi să se construiască conica corespunzătoare.
2 3 −2
Soluţie. Matricea formei pătratice 3x − 4xy este . Ecuaţia caracteristică a acestei matrice,
−2 0
3 − λ −2
= 0 sau λ2 − 3λ − 4 = 0, are rădăcinile λ1 = −1 şi λ2 = 4.
−2 −λ
Coordonatele (u1 , v1 ) ale unui vector propriu corespunzător lui λ1 = −1 constituie soluţia sistemului

4u1 − 2v1 = 0
−2u1 + v1 = 0,

1 2
adică (k, 2k), k ∈ R \ {0}. Prin normalizare obţinem versorul propriu ē1 = √ , √ . Analog, pentru λ2 = 4,
5 5
2 1
găsim ē2 = √ , − √ .
5 5
- 70-
 1 2 
√ √
 5 5 
Matricea R =   reprezintă o simetrie deoarece det R = −1. Pentru a ı̂nlocui matricea R cu
 2 1 
√ −√
5 5
matricea unei rotaţii, folosim unul dintre următoarele procedee:
1) Renumerotăm λ1 0 = λ2 , λ2 0 = λ1 şi corespunzător, ē1 0 = ē2 , ē2 0 = ē1 . Rotaţia
 2 1   1
√ √ 0 
 x = √ (2x0 + y 0 )
x  5 5  x
 5
= sau
y  1 2  y0 1
−√ √  y = √ (−x0 + 2y 0 )


5 5 5
2 2 8 6
conduce la 4x0 − y 0 − √ x0 + √ y 0 − 3 = 0. Realizând pătrate perfecte, forţând factorii comuni 4 şi −1,
5 5
transcriem ecuaţia ı̂n forma echivalentă
2 2
0 1 0 3
4 x −√ − y −√ − 2 = 0.
5 5

1 3
Efectuând translaţia sistemului x0 Oy 0 ı̂n punctul C1 √ , √ , dată de
5 5
1 3
x0 = x00 + √ şi y 0 = y 00 + √ ,
5 5
x002 y 002
obţinem ecuaţia canonică a hiperbolei − − 1 = 0. Vârfurile acestei hiperbole se află pe axa C1 x00 .
1/2 2
Fig. 55
Pentru construcţie efectuăm o rotaţie a sistemului de axe xOy. Noile axe de coordonate Ox0 şi Oy 0 au
direcţiile versorilor e¯1 0 , respectiv e¯2 0 . Reperul x0 Oy 0 este translatat ı̂n punctul C1 (fig. 8).
2) Convenim să utilizăm versorii e¯1 ∗ = −ē1 şi e¯2 ∗ = ē2 . Rotaţia
 1 2 
−√ √
x  5 5  x1
= 
y  2 1  y1
−√ −√
5 5
conduce la ecuaţia
6 8
−x21 + 4y12 − √ x1 − √ y1 − 3 = 0.
5 5
- 71-
∗ ∗
Direcţiile axelorde coordonate
Ox1 şi Oy1 sunt determinate de versorii e¯1 , respectiv e¯2 . Sistemul rotit este
3 1
translatat ı̂n C2 − √ , √ , folosind formulele
5 5
3 1
x1 = x2 + √ şi y1 = y 2 − √ .
5 5
Hiperbola are vârfurile pe axa C2 y2 , iar ecuaţia canonică a hiperbolei raportată la sistemul canonic x2 C2 y2
(fig. 9) este:
x22 y2
− 2 + 1 = 0.
2 1/2
Fig. 56
2. Să se stabilească natura şi genul conicei
Γ : 9x2 − 6xy + y 2 + 20x = 0.
Să se reducă ecuaţia lui Γ la forma canonică folosind metoda roto-translaţiei şi să se construiască conica Γ.
Soluţie. Calculăm invarianţii:

9 −3 10
9 −3
∆ = −3 1 0 = −100, δ = = 0,
10 −3 1
0 0
de unde rezultă că Γ este o parabolă. Având a12 6= 0, efectuăm o rotaţie al cărei unghi θ este soluţia ecuaţiei
(a11 − a22 ) sin 2θ − 2a12 cos 2θ = 0,
adică 4 sin 2θ + 3 cos 2θ = 0. Această ecuaţie devine 3 tg 2 θ − 8 tg θ − 3 = 0, deci tg θ ∈ {3, 31 }.

a11
Alegem tg θ = 3 (această valoare se obţine şi folosind formula tg θ = − = 3). Nu ne interesează soluţia
a12
3 1
θ, ci valorile sin θ = √ şi cos θ = √ . Formulele care descriu rotaţia sistemului xOy sunt
10 10
1 1
x = √ (x0 − 3y 0 ) şi y = √ (3x0 + y 0 ).
10 10
Faţă de sistemul rotit x0 Oy 0 , ecuaţia conicei Γ este
2 2 6
y 0 + √ x0 − √ y 0 = 0.
10 10
- 72-
2
3 9 2 3
Completăm pătratele şi obţinem 0
y −√ =− √ x0 . Efectuăm translaţia x0 = x00 , y 0 = y 00 + √ şi
10 10 10 10
2 2 00 9
găsim ecuaţia canonică a parabolei y 00 = −√ x + (vezi fig. 57).
10 10
Fig. 57 Fig. 58
1
Pentru tg θ = − obţinem
3
1 3
sin θ = √ şi cos θ = − √ .
10 10
Utilizând rotaţia
1 1
x = √ (−3x0 − y 0 ), y = √ (x0 − 3y 0 ),
10 10
ecuaţia conicei devine
2 6 2
x0 − √ x0 + √ y 0 = 0.
10 10
Completăm pătratele, efectuăm translaţia
3
x0 = x00 + √ , y 0 = y 00
10
şi găsim ecuaţia canonică a parabolei (vezi fig. 58),
2 2 9
x00 = √ y 00 + √ .
10 10
3. Se dă conica Γ : x2 − 2xy + 3y 2 − 4x + 6y − 4 = 0. Aflaţi:

a) polara relativă la A(1, 2) şi tangentele duse din A la conică.
b) diametrul conjugat cu v̄ = ī − 2j̄ şi tangentele de direcţie v̄ la conică.
c) tangenta dusă ı̂n punctul B(1, 1) la conică.
Soluţie. a) Ecuaţia polarei punctului A ı̂n raport cu conica se deduce prin dedublarea ecuaţiei conicei cu
coordonatele punctului A(1, 2); obţinem
1 1 1 3
∆pol,A : 1 · x − 2 · (x · 2 + 1 · y) + 3 · 2y − 4 · · (x + 1) + 6 · (y + 2) − 4 = 0 ⇔ y = x.
2 2 2 8
Intersecţia dintre polara ∆ şi conică este dată de
2
x − 2xy + 3y 2 − 4x + 6y − 4 = 0 43x2 − 112x − 256 = 0

⇔
y = 3x/8 y = 3x/8,
√ √
deci de punctele T1,2 ( 56±843 221 , 21±343 221 ). Atunci cele două tangente au ecuaţiile
√
−65 ± 3 221
∆1,2 : y − 2 = (x − 1) · √ .
13 ± 8 221
b) Diametrul conicei Γ conjugat cu direcţia v̄ = ī − 2j̄ ≡ (1, −2) este dat de ecuaţia
∆conj,v̄ : 1 · (2x − 2y − 4) + (−2)(−2x + 6y + 6) = 0 ⇔ 3x − 7y − 8 = 0.
- 73-
Dacă ducem tangentele de direcţie v̄ ≡ (1, −2) la conică, atunci punctele de tangenţă {A, B} le aflăm rezolvând
sistemul 2
x − 2xy + 3y 2 − 4x + 6y − 4 = 0

x = (7y + 8)/3
{A, B} = Γ ∩ ∆conj : ⇔ ,
3x − 7y − 8 = 0 y2 + y − 2 = 0
de unde rezultă A(−2, −2) şi B(5, 1). În concluzie, ecuaţiile tangentelor de direcţie v̄ la conică sunt respectiv
x+2 y+2
∆1 : = ⇔ 2x + y + 6 = 0
1 −2
x−5 y−1
∆2 : = ⇔ 2x + y − 11 = 0.
1 −2
c) Tangenta dusă prin punctul B(1, 1) ∈ Γ la conica Γ are ecuaţia obţinută prin dedublare cu coordonatele
punctului B,
∆tg,B : 1 · x − (x + y) + 3 · y − 2(x + 1) + 3(y + 1) − 4 = 0
sau echivalent 2x − 5y + 3 = 0.

7.8.1 Enunţuri
1. Aflaţi conica al cărei grafic trece prin punctele A(1, 1), B(1, −1), C(−1, 1), D(−1, −1), E( 12 , 0), genul şi natura
acesteia.
2. Aflaţi conicele ale căror grafice trec prin punctele A(0, 1), B(−1, 0), C(0, −1), D(1, 0).
3. Aflaţi conicele ale căror grafice trec prin punctele A(1, 0), B(0, 0), C(0, 1).
4. Se dă conica Γ : 4xy − 3y 2 + 4x − 14y − 7 = 0.
a) Arătaţi că Γ este o hiperbolă.
b) Aflaţi centrul hiperbolei Γ.
c) Aflaţi axele, asimptotele şi vârfurile.
d) Reprezentaţi grafic hiperbola.
5. Se dă conica Γ : 9x2 + 6xy + y 2 − 4x − 8y − 4 = 0.
a) Arătaţi că Γ este o parabolă.
b) Aflaţi axa de simetrie şi vârful conicei.
c) Eventual folosind intersecţiile cu axele Ox şi Oy, reprezentaţi grafic conica.
6. Se dă conica Γ : 16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0.
a) Arătaţi că Γ este o elipsă.
b) Aflaţi centrul elipsei Γ.
c) Aflaţi axele şi vârfurile elipsei.
d) Reprezentaţi grafic.
7. Se dă conica Γ : x2 − 2xy + 3y 2 − 4x + 6y − 4 = 0. Aflaţi:
a) polara relativă la A(1, 2) şi tangentele duse din A la conică.
b) diametrul conjugat cu v̄ = ī − 2j̄ şi tangentele de direcţie v̄ la conică.
c) tangenta dusă ı̂n punctul B(1, 1) la conică.
8. Se dă conica Γ : 4xy − 3y 2 + 4x − 14y − 7 = 0. Folosind metodele rototranslaţiei şi a valorilor proprii, aflaţi
ecuaţia canonică şi reprezentaţi grafic.
9. Se dă parabola Γ : 9x2 + 6xy + y 2 − 4x − 8y − 4 = 0. Folosind metodele rototranslaţiei şi a valorilor proprii,
aflaţi ecuaţia canonică şi reprezentaţi grafic.
10. Folosind metodele rototranslaţiei şi a valorilor proprii, aflaţi ecuaţia canonică şi reprezentaţi grafic conica
16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0.
- 74-
7.8.2 Soluţii
1. Metoda 1. Punctele conicei satisfac o ecuaţie de tipul
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0, (7.3)
unde coeficienţii a11 , a12 , a22 , a10 , a20 , a00 ı̂i aflăm rezolvând sistemul:

a11 + 2a12 + a22 + 2a10 + 2a20 + a00 = 0 
a11 = −4α


 a11 − 2a12 + a22 + 2a10 − 2a20 + a00 = 0

 

a12 = a10 = a20 = 0

a11 − 2a12 + a22 − 2a10 + 2a20 + a00 = 0 ⇔ , unde α ∈ R∗ .
a22 = 3α
a11 + 2a12 + a22 − 2a10 − 2a20 + a00 = 0

 

a00 = α

 
 1
4 a 11 + a10 + a 00 = 0
În concluzie, ı̂nlocuind coeficienţii ı̂n (7.3)

şi simplificând
prin α 6= 0, obţinem ecuaţia conicei Γ : −4x2 +3y 2 +1 =
a a12 −4 0
0. Se observă că δ = 11 = = −12 < 0, deci avem conică de gen hiperbolic. Mai mult,
a21 a22 0 3

a11
a12 a10
−4 0 0
deoarece ∆ = a12 a22 a20 =
0 3 0 = −12 6= 0, conica este nedegenerată, deci o hiperbolă.
a10 a20 a00 0 0 1
Metoda 2. Se dezvoltă determinantul
2
x
xy y 2 x y 1
1 1 1 1 1 1

1 −1 1 1 −1 1 1 3
Γ : = 0 ⇔ −x2 + + y 2 = 0.
1 −1 1 −1 1 1 4 4
1
1 1 1 −1 −1 1
1

4 0 0 2 0 1
Se obţine ecuaţia conicei cerute (hiperbolă)
x2 y2
Γ : −4x2 + 3y 2 + 1 = 0 ⇔ − = 1.
1/4 1/3
2. Metoda I. Conicele cerute satisfac ecuaţii de forma (7.3). Condiţia A, B, C, D ∈ Γ se rescrie


a22 + 2a20 + a00 = 0 
 a11 = −α, a12 = β


a11 − 2a10 + a00 = 0

⇔ a22 = −α
a22 − 2a20 + a00 = 0
a10 = a20 = 0, a00 = α,

 
a11 + 2a10 + a00 = 0

unde α, β ∈ R nu sunt ambele nule. În concluzie, conicele ce trec prin punctele A, B, C şi D satisfac ecuaţia
Γ : αx2 − 2βxy + αy 2 − α = 0, α, β ∈ R, α2 + β 2 > 0.
Metoda II. Se aplică formula
Γ : α(AB)(CD) + β(AC)(BD) = 0, α, β ∈ R.
Ecuaţiile generale ale dreptelor (AB), (CD), (AC), (BD) sunt respectiv
x − y + 1 = 0, x − y − 1 = 0, x = 0, y = 0.
Rezultă ecuaţia conicei
Γ : α(x − y + 1)(x − y − 1) + γxy = 0 ⇔ αx2 − (2α − γ)xy + αy 2 − α = 0,
unde α, γ ∈ R, α2 + β 2 > 0. Notând β = 2α − γ, rezultă ecuaţia obţinută la metoda 1.
- 75-
3. Metoda I. Conica Γ este descrisă de o ecuaţie de forma (7.3). Coeficienţii se obţin din condiţiile A, B, C ∈ Γ,
care se rescriu 
 a11 + 2a10 + a00 = 0
a11 = −2α, a12 = γ, a22 = −2β
a00 = 0 ⇔
a10 = α, a20 = β, a00 = 0
a22 + 2a20 + a00 = 0

unde α, β ∈ R nu sunt ambele nule. Înlocuind ı̂n ecuaţia generală (7.3) şi ı̂mpărţind prin −2, rezultă ecuaţia
conicelor ce trec prin punctele A, B şi C,
Γ : αx2 − γxy + βy 2 − αx − βy = 0.
Metoda II. Se aplică formula
a(AB)(AC) + a(BC)(BA) + c(CA)(CB) = 0, a, b, c ∈ R.
Ecuaţiile generale ale dreptelor (AB), (AC), (BC), (BA), (CA) şi (CB) sunt respectiv
(AB) ≡ (BA) : y = 0, (AC) ≡ (CA) : x + y − 1 = 0, (BC) ≡ (CB) : x = 0.
Rezultă ecuaţia conicei

Γ : ay(x + y − 1) + bxy + c(x + y − 1) · x = 0 ⇔
⇔ cx2 + (a + b + c)xy + ay 2 − cx − ay = 0,
unde a, b, c ∈ R, a2 + b2 + c2 > 0. Renotând α = c, β = a, γ = −(a + b + c), rezultă ecuaţia obţinută la metoda
I.

0 2 2
0 2
4. a) Se observă că δ = = −4 < 0, deci conica este de gen hiperbolic. Deoarece ∆ = 2 −3 −7 =
2 −3
2 −7

−7
−16 6= 0, conica este o hiperbolă.
b) Centrul hiperbolei este C(2, −1). Acesta se determină rezolvând sistemul

4y + 4 = 0 x=2
⇔
4x − 6y − 14 = 0 y = −1.
c) Pantele axelor de simetrie ale conicei Γ satisfac relaţia (a11 − a22 )k + a12 (k 2 − 1) = 0. În cazul nostru avem
2k 2 + 3k − 2 = 0 ⇒ k ∈ {−2, 12 } şi deci k1 = −2 şi k2 = 12 sunt respectiv pantele axelor.
’Tinând cont că axele trebuie să treacă prin centrul conicei C0 (2, −1), rezultă că ecuaţiile celor două axe
sunt respectiv
1
∆1 : y + 1 = −2(x − 2) ⇔ 2x + y − 3 = 0, ∆2 : y + 1 = (x − 2) ⇔ x − 2y − 4 = 0.
2
Direcţiile celor două asimptote sunt date de vectorii liberi v̄ = lī + mj̄ care satisfac relaţia
a11 l2 + 2a12 lm + a22 m2 = 0 ⇔ 4lm − 3m2 = 0 ⇔ m(4l − 3m) = 0,
deci avem (l, m) ∈ {(1, 0), (3, 4)}. În concluzie ecuaţiile carteziene ale asimptotelor asociate celor două direcţii
asimptotice date de vectorii v̄1 ≡ (1, 0) şi v̄2 ≡ (3, 4) sunt
˜1 :
∆ x−2
= y+1
⇔ y = −1
1 0
˜2 :
∆ x−2
= y+1
⇔ 4x − 3y − 11 = 0.
3 4
Aflăm vârfurile conicei intersectând Γ cu axele de simetrie ∆1 şi ∆2 . Obţinem

4xy − 3y 2 + 4x − 14y − 7 = 0

y = −2x + 3
{V1,2 } = Γ ∩ ∆1 : ⇔
y = −2x + 3 5x2 − 20x + 19 = 0,
√
x = 2 ± 1/ √ 5
deci . Prin urmare vârfurile sunt V1 (2 + √15 , −1 − √25 ), V2 (2 − √15 , −1 + √25 ); acestea se
y = −1 ∓ 2/ 5
află la intersecţia conicei cu prima axă de simetrie. De asemenea, Γ ∩ ∆2 = , deci ∆2 este axa de simetrie
netransversă a conicei.
- 76-
Fig. 59 Fig. 60

9
9 3 −2
3
5. a) Se observă că δ = = 0, deci conica este de gen parabolic. Deoarece ∆ = 3 1 −4 =
3 1 −2

−4 −4
−100 6= 0, conica este o parabolă.
b) Deoarece conica Γ este o parabolă, ecuaţia axei de simetrie a acesteia este de forma ∆ : a11 gx + a12 gy = 0.
În cazul nostru avem
∆ : 9(18x + 6y − 4) + 3(6x + 2y − 8) = 0 ⇔ y = −3x + 1.
Vârful V al parabolei ı̂l găsim intersectând parabola Γ cu axa de simetrie ∆.
9x2 + 6xy + y 2 − 4x − 8y − 4 = 0 (3x + y)2 = 4(x + 2y + 1)

V : ⇔ ⇔
y = −3x + 1 3x + y = 1

x + 2y + 1 = 1/4 x = 11/20
⇔ ⇔
3x + y = 1 y = −13/20,
11
deci am găsit vârful V ( 20 , − 13
20 ).
c) Obţinem
9x2 + 6xy + y 2 − 4x − 8y − 4 = 0 9x2 − 4x − 4 = 0

Γ ∩ Ox : ⇔
y=0 y = 0,
n √ o
deci Γ ∩ Ox = A1,2 2(1±9 10) , 0 , iar
9x2 + 6xy + y 2 − 4x − 8y − 4 = 0

x=0
Γ ∩ Oy : ⇔
x=0 y 2 − 8y − 4 = 0,
√
deci Γ ∩ Oy = {B1,2 (0, 4 ± 2 5)} (vezi fig. 002).

16 2 40
16 2
6. a) Se observă că δ = = 300 > 0, deci conica este de gen eliptic. Cum ∆ = 2 19 5 =
2 19
40

5 40
18000 6= 0, conica este o elipsă.
b) Centrul C al elipsei Γ ı̂l aflăm rezolvând sistemul

32x + 4y + 80 = 0 x = −5/2
⇒
4x + 38y + 10 = 0 y = 0,
deci C(− 52 , 0).

c) Pantele k1,2 ale axelor de simetrie sunt date de ecuaţia (16 − 19)k + 2(k 2 − 1) = 0 ⇔ 2k 2 − 3k − 2 = 0 şi
deci avem k1 = 2 şi k2 = − 21 . ’Tinând cont că axele trebuie să treacă prin centrul conicei C(− 25 , 0), rezultă
că ecuaţiile celor două axe sunt respectiv ∆1 : y = 2(x + 52 ) şi ∆2 : y = − 12 (x + 25 ). Vârfurile conicei Γ sunt
punctele de intersecţie dintre Γ şi axele de simetrie ∆1 , ∆2 . Rezolvând sistemul
16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0 20x2 + 100x + 113 = 0

Γ ∩ ∆1 : ⇔
y = 2x + 5 y = 2x + 5,
- 77-
n √ √ o
obţinem vârfurile Γ ∩ ∆1 = V1,2 −25±2
10
15
, ± 2 515 . De asemenea,
16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0 20x2 + 100x + 61 = 0

Γ ∩ ∆2 : ⇔
y = − x2 − 45 y = − x2 − 54 ,
n √ √ o
de unde rezultă Γ ∩ ∆2 = V3,4 ( −25±8
10
5
, ∓255) .
7. a) Ecuaţia polarei punctului A ı̂n raport cu conica se deduce prin dedublarea ecuaţiei conicei cu coordonatele
punctului A(1, 2); obţinem
1 1 1 3
∆pol,A : 1 · x − 2 · (x · 2 + 1 · y) + 3 · 2y − 4 · · (x + 1) + 6 · (y + 2) − 4 = 0 ⇔ y = x.
2 2 2 8
Intersecţia dintre polara ∆ şi conică este dată de
2
x − 2xy + 3y 2 − 4x + 6y − 4 = 0 43x2 − 112x − 256 = 0

⇔
y = 3x/8 y = 3x/8,
√ √
deci de punctele T1,2 ( 56±843 221 , 21±343 221 ). Atunci cele două tangente au ecuaţiile
√
−65 ± 3 221
∆1,2 : y − 2 = (x − 1) · √ .
13 ± 8 221
b) Diametrul conicei Γ conjugat cu direcţia v̄ = ī − 2j̄ ≡ (1, −2) este dat de ecuaţia
∆conj,v̄ : 1 · (2x − 2y − 4) + (−2)(−2x + 6y + 6) = 0 ⇔ 3x − 7y − 8 = 0.
Dacă ducem tangentele de direcţie v̄ ≡ (1, −2) la conică, atunci punctele de tangenţă {A, B} le aflăm rezolvând
sistemul 2
x − 2xy + 3y 2 − 4x + 6y − 4 = 0

x = (7y + 8)/3
{A, B} = Γ ∩ ∆conj : ⇔ ,
3x − 7y − 8 = 0 y2 + y − 2 = 0
de unde rezultă A(−2, −2) şi B(5, 1). În concluzie, ecuaţiile tangentelor de direcţie v̄ la conică sunt respectiv
x+2 y+2
∆1 : 1 = −2 ⇔ 2x + y + 6 = 0
x−5 y−1
∆2 : 1 = −2 ⇔ 2x + y − 11 = 0.
c) Tangenta dusă prin punctul B(1, 1) ∈ Γ la conica Γ are ecuaţia obţinută prin dedublare cu coordonatele
punctului B,
∆tg,B : 1 · x − (x + y) + 3 · y − 2(x + 1) + 3(y + 1) − 4 = 0
sau echivalent 2x − 5y + 3 = 0.

0 2 2
0 2
8. Se observă că δ = = −4 < 0, deci avem conică de gen hiperbolic. Cum ∆ = 2 −3 −7 =
2 −3
2 −7 −7
−16 6= 0, conica este hiperbolă. Notând k = tg α, unghiul de rotaţie α se obţine din ecuaţia

2k 4 2 1
= ⇔ 4k + 6k − 4 = 0 ⇒ k1,2 ∈ −2, .
1 − k2 0+3 2

1 1
 cos α = ±√1+k 2
= ±√ 5
Pentru k = −2, rezultă . Alegând cos α = √15 şi sin α = − √25 , obţinem matricea de
 sin α = √ k 2
± 1+k2
= √
± 5
!
√1 √2
rotaţie C = 5 5 , deci ecuaţiile rotaţiei de reper xOy → x0 Oy 0 devin
− √25 √1
5
√
x0 x = (x0 + 2y 0 )/ √

x 5
=C ⇔
y y0 0 0
y = (−2x + y )/ 5.
- 78-
Înlocuind x, y ı̂n ecuaţia conicei Γ : 4xy − 3y 2 + 4x − 14y − 7 = 0, rezultă noua ecuaţie a acesteia, relativ la
sistemul de coordonate rotit x0 Oy 0 :
4 0 3 4 14
Γ: (x + 2y 0 )(−2x0 + y 0 ) − (−2x0 + y 0 )2 + √ (x0 + 2y 0 ) − √ (−2x0 + y 0 ) − 7 = 0,
5 5 5 5
care după restrângerea pătratelor ı̂n x0 şi y 0 se rescrie
2 2
4 3
−4 x0 − √ + y0 − √ + 4 = 0,
5 5
| {z } | {z }
x00 y 00
deci efectuăm translaţia X 0 = X 00 + V 0 dată de relaţiile

! !
x0 − √45 √4
0 00 0 00
x x x x 5
→ = ⇔ = + .
y0 y 00 y 0 − √35 y0 y 00 √3
5
002
Relativ la noile coordonate, Γ are ecuaţia canonică (hiperbolă) Γ : −4x002 + y 002 + 4 = 0 ⇔ x002 − y 4 = 1.
Observaţia 1. Matricea rotaţiei se poate obţine şi prin metoda valorilor proprii, după cum urmează. Matricea
asociată formei pătratice ataşate conicei este:

a11 a12 0 2
A= = .
a21 a22 2 −3

−λ 2
Avem PA (λ) = det (A−λI) = = λ2 + 3λ − 4. Rădăcinile ecuaţiei caracteristice λ2 + 3λ − 4 = 0
2 −3 − λ
sunt λ1 = −4 < 0 şi λ2 = 1 > 0, deci conica este de gen hiperbolic.
Pentru λ = 1, vectorii proprii asociaţi v = (a, b) satisfac sistemul

−a + 2b = 0

−1 2 a 0
(A − I)v = 0 ⇔ = ⇔ ,
2 −4 b 0 2a − 4b = 0
ce are soluţiile v = (2t, t) = t(2, 1), t ∈ R. Pentru t = 1 obţinem vectorul propriu asociat v1 = (2, 1). Analog,
pentru λ = −4, obţinem vectorul propriu v2 = (1, −2). Normând cei doi vectori obţinem baza ortonormată:

2 1 1 2
f1 = √ , √ , f2 = √ , − √ .
5 5 5 5
Deoarece det [f1 , f2 ] < 0, permutând coloanele matricii şi notând e1 = f2 , e2 = f1 , rezultă matricea C a rotaţiei:
√ √
1/ √5 2/√5
C = [e1 , e2 ] = ,
−2/ 5 1/ 5
√
x = (x0 + 2y 0 )/ 5
(
0 0
iar ecuaţiile rotaţiei xOy → x Oy devin √ . Pe baza valorilor proprii şi a invarianţilor
y = (−2x0 + y 0 )/ 5
−16
se poate anticipa ecuaţia canonică a conicei. Avem λ1 = −4, λ2 = 1 şi ∆
δ = −4 = 4, deci
∆ y 002
Γ00 : λ1 x002 + λ2 y 002 + = 0 ⇔ −4x002 + y 002 + 4 = 0 ⇔ x002 − = 1.
δ 4
Observaţia 2. Coordonatele centrului de simetrie al hiperbolei C0 (x, y) satisfac sistemul:

2y + 2 = 0 x=2
⇔
2x − 3y − 7 = 0 y = −1
deci putem efectua ı̂n prealabil o translaţie de sistem de coordonate xOy → x0 C0 y 0 , de vector OC0 ≡ t (2, −1):
0
x = x0 + 2

x x 2
= 0 + ⇔ ,
y y −1 y = y0 − 1
- 79-
de unde rezultă Γ : 4x0 y 0 − 3y 02 + 4 = 0. Se observă că este necesară o rotaţie de sistem x0 C0 y 0 → x00 C0 y 00 de
matrice C, dată de relaţiile: X 0 = CX 00 . Matricea C se poate determina fie aplicând formula

2a12 cos θ − sinθ
tg 2θ = , C= , (7.4)
a11 − a22 sin θ cos θ
fie folosind metoda valorilor proprii (vezi Obs. 1). Se obţine ecuaţia redusă a conicei (vezi fig. 001),
2 y 002
Γ : x00 − = 1.
4
9. Invarianţii conicei sunt:

9
3 −2
9 3
∆ = 3 1 −4 = −100 6= 0, δ = = 0,
−2 −4 −4 3 1
deci conica este o parabolă (conică fără centru). Deoarece a12 6= 0, efectuăm o rotaţie al cărei unghi θ este
soluţia ecuaţiei
a11
tg θ = − ⇔ tg θ = −3.
a12
Rezultă ca posibilă alegere cos θ = √1 , sinθ = − √310 (o alegere echivalenta fiind cos θ = − √110 , sin θ = √3 ),
10√ √ 10
1/ √10 3/√10
deci matricea de rotaţie este R = , iar formulele rotaţiei sunt:
−3/ 10 1/ 10
√
x = (x0 + 3y 0 )/ 10
(
x0

x
=R ⇔ √
y y0 y = (−3x0 + y 0 )/ 10.
Ecuaţia conicei relativ la sistemul rotit x0 Oy 0 este (după restrângerea unui pătrat şi gruparea termenului liniar
complementar de gradul I):
2
√

0 1 0 5
10 y − √ = −2 10 x − √ .
10 2 10
Deci coordonatele noi ale sistemului translatat x00 Oy 00 sunt date de relaţiile y 00 = y 0 − √1 , x00
10
= x0 − 2√510 iar
relaţiile ce definesc translaţia sunt
 
0 00 √5
x x 2 10
= + .
y0 y 00 √1
10
Originea O00 este exact vârful parabolei, care are coordonatele (x00 , y 00 ) = (0, 0) şi (x0 , y 0 ) = ( 2√510 , √110 ). Relativ
la reperul x00 Oy 00 conica are ecuaţia canonică Γ : y 002 = − √210 x00 .
Observaţie. Matricea rotaţiei se poate obţine şiprin metoda
valorilor proprii, după cum urmează.
Matricea

9 3 9−λ 3
asociată formei pătratice ataşate conicei este A = . Avem PA (λ) = det(A − λI) = =
3 1 3 1−λ
λ2 − 10λ. Rădăcinile ecuaţiei caracteristice λ2 − 10λ = 0 sunt λ1 = 0, λ2 = 10, deci conica este de gen parabolic.
Pentru λ = 0, vectorii proprii asociaţi v = (a, b) satisfac sistemul

9 3 a 0 9a + 3b = 0
(A − λI)v = 0 ⇔ = ⇔
3 1 b 0 3a + b = 0
care are soluţiile v = (t, −3t) = t(1, −3), t ∈ R. Pentru t = 1, obţinem vectorul propriu asociat v1 = (1, −3).
Analog, pentru λ = 10, obţinem vectorul propriu v2 = (3, 1). Normând vectorii v1 şi v2 , obţinem baza
ortonormată
1 3 3 1
B 0 = e1 = √ , − √ , e2 = √ , √ ,
10 10 10 10
- 80-
!
√1 √3
deci matricea de rotaţie este: R = [e1 , e2 ] = 10 10 ; trecerea de la sistemul de coordonate xOy la cel
− √310 √1
10
nou, rotit x0 Oy 0 este descrisă de relaţiile
√
x = (x0 + 3y 0 )/ √

10
y = (−3x0 + y 0 )/ 10.
Înlocuind ı̂n ecuaţia conicei relativ la reperul xOy, obţinem ecuaţia relativ la noul reper:
2
√

1 5
Γ : 10 y 0 − √ = −2 10 x0 − √
10 2 10
Cele două paranteze sunt expresiile noilor coordonate, respectiv y 00 = y 0 − √110 , x00 = x0 − 2√510 , de unde rezultă
ecuaţiile translaţiei x0 Oy 0 → x00 Oy 00 :
  
 x00 = x0 − √5 0 00 √5
2 10 x x 2 10
⇔ = + ,
 y 00 = y 0 − √1 y0 y 00 √1
10 10

de vector OO00 = √5 , √1
2 10 10
. În final, ecuaţia canonică a conicei (relativ la reperul x00 O00 y 00 ) este Γ : y 002 =
− √210 x00 (vezi fig. 002).
q
−∆ √1
Verificare. Avem ∆ = −100, δ = 0, I = 10 ⇒ p = I3 = 10
deci ecuaţia redusă a conicei este de forma
002
2
y = ±2px ⇔ y = ± √210 x00 (s-a obţinut varianta cu semnul minus).
10. Din oficiu: 1pt. Invarianţii conicei sunt:

16 2 40
= −18.000 6= 0, δ = 16 2

∆ = 2 19 5 2 19
= 300 > 0, (1 pt.)

40 5 40
deci conica este o elipsă (conică cu centru). Deoarece a12 6= 0, efectuăm o rotaţie al cărei unghi θ, care se
determină aplicând formula
2a12 4
tg 2θ = ⇔ tg 2θ = − ; (1 pt.)
a11 − a22 3
rezultă tg θ ∈ 2, − 12 (1 pt.) . Pentru tg θ = 2, rezultă ca posibilă alegere cos θ = √15 , sin θ = √25 ,

!
√1 − √2
(0,5 pt.) deci matricea de rotaţie este C = 5 5 , (1 pt.) iar formulele rotaţiei sunt:
√2 √1
5 5
√
x0 x = (x0 − 2y 0 )/√ 5

x
=C ⇔ , (1 pt.) .
y y0 y = (2x0 + y 0 )/ 5
Înlocuind x, y ı̂n ecuaţia conicei Γ : 16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0, rezultă noua ecuaţie a acesteia,
relativ la sistemul de coordonate rotit x0 Oy 0 :
√ √
Γ : 20x02 + 15y 02 + 20 5 · x0 − 30 5 · y 0 + 40 = 0 ⇔
√ ! 2
0 5 √ 2
⇔ 20 x + + 15 y 0 − 5 = 60, (1 pt.)
2 | {z }
| {z } y 00
x00
√ √
deci coordonatele noi ale sistemului translatat x00 Oy 00 sunt date de relaţiile x00 = x0 + 5
2 , y 00 = y 0 − 5, (1 pt.)
iar relaţiile ce definesc translaţia sunt
0 00 √
x x − √5/2
= + . (0,5 pt.)
y0 y 00 5
- 81-
x002 y 002
Se obţine ecuaţia canonică a elipsei Γ : 20x002 + 15y 002 = 60 ⇔ 3 + 4 = 1 (1 pt.) Total: 10pt. .
Observaţia 1. Matricea rotaţiei se poate obţine şi prin
metoda
valorilor proprii, după
cum urmează. Matricea
16 2 16 − λ 2 = λ2 −

asociată formei pătratice ataşate conicei este A = . Avem PA (λ) =
2 19 2 19 − λ
35λ + 300. Rădăcinile ecuaţiei caracteristice λ2 − 35λ + 300 = 0 sunt λ1 = 15 şi λ2 = 20, iar vectorii proprii
ortonormaţi sunt
2 1 1 2
B 0 = e1 = − √ , √ , e2 = √ , √ .
5 5 5 5
Deoarece det [e1 , e2 ] < 0, permutând coloanele matricii, rezultă matricea R √a rotaţiei: R = [e2 , e1 ] =
√ √
(x0 − 2y 0 )/√ 5

1/√5 −2/√ 5 x =
, iar ecuaţiile rotaţiei xOy → x0 Oy 0 devin . Pe baza valorilor pro-
2/ 5 1/ 5 y = (2x0 + y 0 )/ 5
prii şi a invarianţilor se poate anticipa ecuaţia canonică a conicei. Avem λ1 = 15,λ2 = 20, ∆ δ = −60, deci
∆ x002 y 002
Γ00 : λ1 x002 + λ2 y 002 + = 0 ⇔ 15x002 + 20y 002 − 60 = 0 ⇔ + = 1.
δ 4 3
Observaţia 2. Coordonatele centrului de simetrie al elipsei C0 (x, y) satisfac sistemul
x = − 52

8x + y + 20 = 0
⇔ ,
2x + 19y + 5 = 0 y=0
deci putem efectua ı̂n prealabil o translaţie de sistem de coordonate xOy → x0 C0 y 0 , de vector OC ≡ t − 52 , 0 ,

descrisă de relaţiile: 0
x = x0 − 5/2

x x −5/2
= + ⇔
y y0 0 y = y0 .
Fig. 61
Relativ la noul sistem ecuaţia conicei este: Γ : 16x02 + 4x0 y 0 + 19y 02 − 60 = 0. Prezenţa termenului x0 y 0
ı̂n ecuaţie arată că este necesară o rotaţie de sistem x0 C0 y 0 → x00 C0 y 00de matrice C: X 0 = CX 00 . Matricea
2a12 cos θ − sinθ
C se poate determina fie aplicând formula tg 2θ = , C = , fie folosind metoda
a11 − a22 sin θ cos θ
valorilor proprii (vezi Obs. 1 şi rezolvarea prin metoda ı̂n care rotaţia precede translaţiei). În final se obţine
002 002
Γ : x3 + y 4 = 1 (vezi fig. 323).

1. Sub influenţa unei forţe, punctul material M se mişcă pe cercul
x2 + y 2 − 6x + 4y + 9 = 0.
Acţiunea forţei se ı̂ntrerupe ı̂n momentul ı̂n care M a ajuns ı̂n poziţia (1, −2). Să se determine traiectoria pe
care o va urma mai departe punctul material.
2. Se dau conicele:
Γ1 : x2 − 2xy + 2y 2 − 4x − 6y + 3 = 0;
Γ2 : x2 − 2xy − y 2 − 4x − 6y + 3 = 0;
Γ3 : x2 + 2xy + y 2 + 2x + 2y − 4 = 0.
- 82-
Pentru fiecare conică, să se calculeze invarianţii metrici şi coordonatele centrului de simetrie. Să se găsească
ecuaţia conicei redusă la centru.
3. Să se reducă ecuaţiile:
5x2 − 4xy + 2y 2 − 16x + 4y − 22 = 0;
11x2 − 24xy + 4y 2 + 2x + 16y + 11 = 0;
x2 − 2xy + y 2 − 4y + 6 = 0
la forma canonică şi să se construiască conicele corespunzătoare.
4. Să se stabilească poziţia dreptei D faţă de conica Γ ı̂n cazurile:
a) D : 5x − y − 5 = 0; Γ : x2 − 2xy − 3y 2 − 4x − 6y + 3 = 0;
b) D : x = 3 + t, y = −1 + 2t; Γ : x2 − 2xy − 2y 2 + 7x + 6y + 132 = 0;
c) D : x = 1 + 8t, y = 1 + 7t; Γ : x2 + 2xy − 4y 2 + 3x − 2y = 0.
5. Să se scrie coordonatele polului axei Ox faţă de conica
Γ : x2 − 2y 2 − 3x − 7y + 1 = 0.
6. Să se scrie ecuaţia diametrului conjugat:
a) axei Ox; b) axei Oy; ¯ −3)

c) direcţiei d(1,
pentru conica 9x2 + 6xy + y 2 − 5x − 7y − 4 = 0. Să se scrie ecuaţia axei de simetrie a acestei conice.
7. Să se determine centrul, axele şi vârfurile conicei
Γ : 16x2 + 4xy + 19y 2 + 4x − 22y − 5 = 0.
- 83-
- 84-
MB.8.Cuadrice
Cuvinte cheie: sferă, elipsoid, hiperboloid cu o pânză, hiperboloid cu două

pânze, paraboloid eliptic, paraboloid hiperbolic, con asimptot, cilindri,
cuadrică riglată, generatoare rectilinie, centrul de simetrie al unei cuadrice,
invarianţii unei cuadrice, determinarea reperului canonic.
8.1 Sfera
Fie E3 un spaţiu punctual euclidian real tridimensional raportat la un reper cartezian {O; ı̄, ̄, k̄} şi punctele
Mi (xi , yi , zi ), i = 1, 2. Reamintim expresia distanţei,
p
d(M1 , M2 ) = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 + (z2 − z1 )2 .
Pe de altă parte, funcţia radical nu este diferenţiabilă peste tot. Acest defect se elimină prin ridicarea la
pătrat şi utilizarea funcţiei polinomiale.
Fie C(x0 , y0 , z0 ) un punct fixat şi r un număr real strict pozitiv fixat. Sfera S de centru C şi rază r
este mulţimea punctelor M (x, y, z) cu proprietatea d(C, M ) = r (vezi fig. 62).
Fig. 62
Teorema 39. Punctul M (x, y, z) aparţine sferei S de centru C(x0 , y0 , z0 ) şi rază r dacă şi numai dacă
(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = r2 .
Demonstraţie. M ∈ S dacă şi numai dacă d(C, M ) = r. Echivalent,
(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = r2 .
85
Astfel avem
S = M (x, y, z) | (x, y, z) ∈ R3 , (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = r2

sau mai scurt,

S : (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = r2 .
Ecuaţia
(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = r2 , (x, y, z) ∈ R3 ,
se numeşte ecuaţia carteziană implicită a sferei S de centru (x0 , y0 , z0 ) şi rază r. Această ecuaţie este echivalentă
cu trei ecuaţii parametrice ı̂n R3 (vezi fig. 63):

 x = x0 + r sin u cos v

y = y0 + r sin u sin v

z = z0 + r cos u, u ∈ [0, π], v ∈ [0, 2π] − parametri,

sau cu ecuaţia vectorială ı̂n V3 ,
r̄ = r̄0 + r(sin u cos v ı̄ + sin u sin v ̄ + cos u k̄).
Fig. 63
Se observă că (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 este un polinom de gradul doi ı̂n x, y şi z, termenul de gradul
2 fiind x2 + y 2 + z 2 . Această observaţie sugerează să cercetăm mulţimea Σ din R3 descrisă de o ecuaţie de forma
x2 + y 2 + z 2 + 2ax + 2by + 2cz + d = 0.
Cum ecuaţia lui Σ se transcrie
(x + a)2 + (y + b)2 + (z + c)2 = ρ, ρ = a2 + b2 + c2 − d,
rezultă:
√
1) dacă ρ > 0, atunci Σ este o sferă cu centrul ı̂n x0 = −a, y0 = −b, z0 = −c şi de rază r = ρ;
2) dacă ρ = 0, atunci Σ = {(−a, −b, −c)};
3) dacă ρ < 0, atunci Σ = ∅.
Ecuaţia
x2 + y 2 + z 2 + 2ax + 2by + 2cz + d = 0, a2 + b2 + c2 − d > 0, (x, y, z) ∈ R3 ,
se numeşte ecuaţia carteziană generală a sferei.

Sfera este o suprafaţă particulară. Ca submulţime a lui R3 , sfera este o mulţime mărginită şi ı̂nchisă, deci
compactă. Ea are proprietatea că separă spaţiul ı̂n două submulţimi disjuncte: interiorul lui S, notat intS
şi exteriorul lui S, notat extS (vezi fig. 64).
- 86-
Fig. 64
Acestea pot fi descrise cu ajutorul funcţiei polinom

f : R3 → R, f (x, y, z) = (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 − r2 ,
unde (x0 , y0 , z0 ) este un punct fixat, iar r > 0 este fixat. Într-adevăr,

intS = (x, y, z) | f (x, y, z) < 0 şi extS = (x, y, z) | f (x, y, z) > 0 .
Teorema 40. 1) Mulţimea intS este convexă.

2) ∀M1 ∈ intS şi ∀M2 ∈ extS, segmentul [M1 M2 ] intersectează pe S.
Demonstraţie. Fără a scădea generalitatea, putem presupune x0 = y0 = z0 = 0. Fie Mi (xi , yi , zi ), i = 1, 2,

două puncte din spaţiu. Segmentul [M1 M2 ] este caracterizat prin ecuaţiile parametrice
x = (1 − t)x1 + tx2 , y = (1 − t)y1 + ty2 , z = (1 − t)z1 + tz2 , t ∈ [0, 1].
1) Dacă M1 , M2 ∈ intS, adică f (xi , yi , zi ) = x2i + yi2 + zi2 − r2 < 0, i = 1, 2, atunci
f (x, y, z) = f [(1 − t)x1 + tx2 , (1 − t)y1 + ty2 , (1 − t)z1 + tz2 ]

= [(1 − t)x1 + tx2 ]2 + [(1 − t)y1 + ty2 ]2 + [(1 − t)z1 + tz2 ]2 − r2
≤ (1 − t)f (x1 , y1 , z1 ) + tf (x2 , y2 , z2 ) < 0, ∀t ∈ [0, 1].
Cu alte cuvinte, [M1 M2 ] ⊂ intS.

2) Fie M1 ∈ intS, adică f (x1 , y1 , z1 ) < 0 şi M2 ∈ extS, adică f (x2 , y2 , z2 ) > 0. Rezultă funcţia definită prin
ϕ(t) = f [(1 − t)x1 + tx2 , (1 − t)y1 + ty2 , (1 − t)z1 + tz2 ]

= [(1 − t)x1 + tx2 ]2 + [(1 − t)y1 + ty2 ]2 + [(1 − t)z1 + tz2 ]2 − r2 , t ∈ [0, 1],
cu proprietăţile
ϕ(0) = f (x1 , y1 , z1 ) < 0 şi ϕ(1) = f (x2 , y2 , z2 ) > 0.
Deoarece ϕ este o funcţie continuă, există o valoare t0 ∈ [0, 1] astfel ı̂ncât
0 = ϕ(t0 ) = [(1 − t0 )x1 + t0 x2 ]2 + [(1 − t0 )y1 + t0 y2 ]2 + [(1 − t0 )z1 + t0 z2 ]2 ,
deci
(1 − t0 )x1 + t0 x2 , (1 − t0 )y1 + t0 y2 , (1 − t0 )z1 + t0 z2 ∈ S.
- 87-
Numim plan tangent la sferă ı̂n punctul M1 (x1 , y1 , z1 ) locul geometric al tuturor dreptelor tangente la sferă
ı̂n punctul M1 (vezi fig. 65). Sfera este o suprafaţă netedă ı̂n sensul că ı̂n fiecare punct al său există planul
tangent.
Fig. 65
Ecuaţia planului tangent ı̂n punctul M1 ∈ S se obţine prin dedublarea ecuaţiei sferei, adică
(x − x0 )(x1 − x0 ) + (y − y0 )(y1 − y0 ) + (z − z0 )(z1 − z0 ) − r2 = 0
sau
xx1 + yy1 + zz1 + a(x + x1 ) + b(y + y1 ) + c(z + z1 ) + d = 0.
8.2 Elipsoidul
O suprafaţă ı̂n R3 este o submulţime a lui R3 , netedă şi cu două dimensiuni. Întrucât la acest nivel de
explicaţii nu dispunem ı̂ncă de aparatul matematic care descrie netezimea şi bidimensionalitatea, ı̂n secţiunile
2-7 ne mulţumim cu descrierea unor suprafeţe particulare folosind ecuaţii de gradul doi ı̂n necunoscutele (x, y, z).
Asemenea suprafeţe au denumirea generică de cuadrice.
Definiţia 41. Suprafaţa Σ ⊂ R3 de ecuaţie
x2 y2 z2
2
+ 2 + 2 − 1 = 0, a, b, c > 0,
a b c
se numeşte elipsoid.
Forma elipsoidului se obţine analizându-i simetriile şi intersecţiile cu axele de coordonate şi cu plane paralele
cu planele de coordonate.
Se observă că schimbând pe rând pe x ı̂n −x, pe y ı̂n −y şi pe z ı̂n −z, ecuaţia elipsoidului nu se schimbă.
Prin urmare elipsoidul este simetric faţă de planele de coordonate, numite din acest motiv plane principale
ale elipsoidului. Suprafaţa este simetrică şi ı̂n raport cu axele de coordonate care se numesc axele suprafeţei,
deoarece schimbările tripletului (x, y, z) ı̂n (x, −y, −z), (−x, y, −z), respectiv (−x, −y, z), nu modifică ecuaţia
elipsoidului. Rezultă că originea este centru de simetrie. Originea se numeşte centrul elipsoidului. Punctele ı̂n
care axele ı̂nţeapă suprafaţa se numesc vârfuri.
Numerele a, b şi c se numesc semiaxe. Intersecţiile dintre planele de coordonate şi elipsoid sunt următoarele
elipse:
 2 2  2 2  2 2
 x + y −1=0  x + z −1=0  y + z −1=0
(1) a2 b2 (2) a2 c2 (3) b2 c2
  
z = 0; y = 0; x = 0.
- 88-
Fig. 66 Fig. 67
Intersectând elipsoidul cu plane paralele cu xOy, obţinem elipsele (vezi fig. 66)

x2 y2
+ −1=0


 a2

b2 2
2 2 2
(4) (c − k ) (c − k )

 c2 c2

z = k, k ∈ [−c, c],

care sunt asemenea cu elipsa (1). Rezultă că elipsoidul are alura din cele două figuri de mai sus.
Teorema 42. Elipsoidul este o mulţime mărginită şi ı̂nchisă (deci compactă) ı̂n spaţiu.
Demonstraţie. Din ecuaţia elipsoidului rezultă
x2 y2 z2
≤ 1, ≤ 1, ≤1
a2 b2 c2
sau
−a ≤ x ≤ a, −b ≤ y ≤ b, −c ≤ z ≤ c.
Astfel, toate punctele elipsoidului sunt cuprinse ı̂n interiorul unui paralelipiped cu laturile de lungimi finite.
Se observă că ı̂n cazul când a = b sau b = c sau c = a, se obţine elipsoidul de rotaţie (generat prin rotirea unei
elipse ı̂n jurul unei axe).
Elipsoidul Σ este o mulţime ı̂nchisă ı̂n spaţiu deoarece {1} este o mulţime ı̂nchisă ı̂n R, Σ = g −1 (1), iar
x2 y2 z2
g : R3 → R, g(x, y, z) = + +
a2 b2 c2
este o funcţie continuă (teoremă de analiză matematică).
Teorema 43. Intersecţia dintre un elipsoid şi un plan arbitrar este o elipsă, un punct sau mulţimea vidă.
Demonstraţie. Intersecţia dintre un elipsoid şi un plan este o curbă de ordinul al doilea (conică). Deoarece
elipsoidul este o mulţime compactă (ı̂nchisă şi mărginită), intersecţia trebuie să fie mărginită. Singurele conice
mărginite sunt elipsa, un punct şi mulţimea vidă.
Elipsoidul este utilizat ca suprafaţă de referinţă ı̂n mecanică (elipsoidul de inerţie), geodezie, topografie
(pentru măsurători) şi medicină (dispozitivul de distrus calculii renali, unde semnalul de ı̂naltă frecvenţă emis
dintr-un focar converge ı̂n celălalt focar, unde se află piatra), etc.
8.3 Hiperboloizii
- 89-
x2 y2 z2
2
+ 2 − 2 − 1 = 0, a, b, c > 0,
a b c
se numeşte hiperboloid cu o pânză.
Această suprafaţă particulară are aceleaşi simetrii cu elipsoidul. Intersecţiile hiperboloidului cu o pânză cu
planele x = 0 şi y = 0 sunt hiperbolele
 2 2  2 2
 y − z −1=0  x − z −1=0
b2 c2 şi a2 c2
 
x=0 y = 0.
Intersecţiile acestei suprafeţe cu planele z = k sunt elipse reale asemenea, oricare ar fi k ∈ R. Rezultă alura
din figura de mai jos.
Fig. 68
Se observă că hiperbolodiul cu o pânză este o mulţime nemărginită (conţine o hiperbolă) şi ı̂nchisă ı̂n R3
(vezi teoria submulţimilor din R3 ).
Hiperboloidul cu o pânză este folosit ı̂n construcţii industriale ca model pentru turnuri de răcire, coşuri de
fum etc., deoarece poate fi realizat din elemente rectilinii ı̂mbinate convenabil unei eficienţe maxime, fiind o
suprafaţă dublu riglată (vezi secţiunea 6). Tot datorită acestei proprietăţi, există modele pentru transmisia
rotaţiilor ı̂ntre doi arbori necoliniari realizaţi cu ajutorul a doi hiperboloizi de rotaţie cu o pânză (roţi dinţate
hiperbolice).
Suprafaţa Σ ⊂ R3 de ecuaţie
x2 y2 z2
conas 2 + 2 − 2 = 0 (8.1)
a b c
se numeşte conul asimptot al hiperboloidului cu o pânză, denumire care decurge din forma acestei suprafeţe
ı̂n raport cu forma hiperboloidului cu o pânză (figura 7). Conul este des folosit ı̂n tehnică. De exemplu, pentru
transmiterea mişcării de rotaţie ı̂ntre doi arbori (axe) necoliniari se pot folosi două conuri de rotaţie, realizând
roţi dinţate conice.
x2 y2 z2
+ − + 1 = 0, a, b, c > 0,
a2 b2 c2
se numeşte hiperboloid cu două pânze.
- 90-
Această suprafaţă are aceleaşi simetrii ca şi hiperboloidul cu o pânză. Are numai două vârfuri situate pe
axa Oz. Intersecţiile hiperboloidului cu două pânze cu planele x = 0 şi y = 0 sunt hiperbolele
 2 2  2 2
 y − z +1=0  x − z +1=0
b 2 c2 a 2 c2
şi
 
x=0 y = 0.
Observăm că ı̂n regiunea −c < z < c nu avem puncte ale hiperboloidului cu două pânze. Intersecţia
suprafeţei cu planele z = k, |k| ≥ c, dă elipsele asemenea

x2 y2
+ −1=0


 a2

b2 2
2 2 2
(k − c ) (k − c )

 c2 c2

z = k.

Hiperboloidul cu două pânze este schiţat ı̂n figura de mai jos. Hiperboloidul cu două pânze este o mulţime
nemărginită şi ı̂nchisă ı̂n R3 .
Fig. 69
x2 y2 z2
Suprafaţa Σ ⊂ R3 de ecuaţie 2
+ 2 − 2 = 0, descrisă de ecuaţia (??) se mai numeşte şi conul asimptot
a b c
al hiperboloidului cu două pânze (vezi fig. 69).
8.4 Paraboloizii
x2 y2
z= + , a, b > 0,
a2 b2
se numeşte paraboloid eliptic.
Planele de simetrie x = 0 şi y = 0 se numesc plane principale. Oz este axă de simetrie (axă principală) şi
ı̂nţeapă suprafaţa ı̂n origine. Acest punct se numeşte vârf. Intersecţiile paraboloidului eliptic cu planele x = 0
- 91-
şi y = 0 sunt parabolele

2 2
 z=y  z=x
 
b2 şi a2
 
x=0 y = 0,
ceea ce denotă că paraboloidul eliptic este o suprafaţă nemărginită. Evident, suprafaţa există numai pentru
z ≥ 0. Dacă tăiem cu planele z = k > 0, atunci se obţin elipsele
 2 2
 x +y =k
a2 b2

z = k.
Folosind rezultatele de mai sus, obţinem alura din figura de mai jos.
Fig. 70
Pentru a = b obţinem paraboloidul de rotaţie (generat prin rotaţia unei parabole ı̂n jurul axei sale).
Paraboloidul eliptic este o mulţime nemărginită şi ı̂nchisă ı̂n R3 . Paraboloidul eliptic este folosit ı̂n indus-
tria de confecţii drept model pentru calapoade de căciuli de iarnă, dat fiind faptul că acest model asigură
mularea căciulii pe cap. De asemenea, paraboloidul de rotaţie este utilizat ı̂n proiectarea antenelor parabolice,
reflectoarelor şi staţiilor de captare a energiei solare.
Definiţia 47. Suprafaţa Σ de ecuaţie

x2 y2
z= 2
− 2
a b
se numeşte paraboloid hiperbolic sau şa.
Această suprafaţă are aceleaşi simetrii ca şi paraboloidul eliptic. Originea este vârf al suprafeţei. Intersecţia
suprafeţei cu planul x = 0 dă parabola
2
 z = −y

b2

x = 0,
care are concavitatea ı̂nspre sensul negativ al axei Oz, ı̂ntrucât ı̂n mod necesar z ≤ 0. Intersecţia suprafeţei cu
planul y = 0 dă parabola
2
 z=x

a2

y = 0,
care are axa de simetrie Oz şi este dirijată ı̂n sensul pozitiv al acestei axe.
Intersectând şaua cu planele z = k > 0, se obţin hiperbolele
 2 2
 x −y =k
a 2 b 2

z = k,
- 92-
care au axa transversă paralelă cu Ox.

Intersectând şaua cu planele z = k < 0, se obţin hiperbolele
 2 2
 x −y =k
a2 b2

z = k.
Rezultă că şaua are forma din figura de mai jos. Ca mulţime, ı̂n R3 , şaua este nemărginită şi ı̂nchisă. Şaua
(paraboloidul hiperbolic) este folosită ı̂n construcţii industriale ca model pentru acoperişuri ı̂ntrucât această
suprafaţă se poate realiza din elemente rectilinii aşezate convenabil unei eficienţe maxime, fiind o suprafaţă
dublu riglată.
Fig. 71
8.5 Cilindri, perechi de plane etc.

În acest paragraf completăm lista cuadricelor definite prin ecuaţii canonice, lăsând ca exerciţiu studiul fiecărei
suprafeţe ı̂n parte.
Cuadrica de ecuaţie
x2 + y 2 − a2 = 0
se numeşte cilindru circular.
x2 y2
2
+ 2 −1=0
a b
se numeşte cilindru eliptic (vezi fig. 72).
Fig. 72 Fig. 73 Fig. 74
x2 y2
2
− 2 −1=0
a b
se numeşte cilindru hiperbolic (vezi fig. 73).
y 2 = 2px
- 93-
se numeşte cilindru parabolic (vezi fig. 74).

Alte tipuri de cuadrice:
x2 y2
• pereche de plane concurente, − = 0;
a2 b2
• pereche de plane paralele, x2 − a2 = 0;
• pereche de plane confundate, x2 = 0;
x2 y2
• dreaptă, 2
+ 2 = 0;
a b
x2 y2 z2
• punct, 2 + 2 + 2 = 0;
a b c
x2 y2 z2 x2 y2
• mulţime vidă, 2 + 2 + 2 + 1 = 0 sau 2 + 2 + 1 = 0 sau x2 + a2 = 0, (a 6= 0).
a b c a b
8.6 Generatoare rectilinii

Există mai multe moduri de a genera o cuadrică. De exemplu cilindrul circular, cilindrul eliptic, cilindrul
hiperbolic, cilindrul parabolic, conul, hiperboloidul cu o pânză şi paraboloidul hiperbolic pot fi generate prin
mişcarea unei drepte. Elipsoidul şi hiperboloizii pot fi generaţi prin familii de elipse. Paraboloizii sunt generaţi
de o familie de parabole paralele, cu vârfurile pe o parabolă fixă situată ı̂ntr-un plan perpendicular pe planul
parabolei mobile etc.
Definiţia 48. O cuadrică Σ care poate fi generată prin mişcarea unei drepte D care se sprijină pe o curbă C
se numeşte cuadrică riglată.
Dreapta D se numeşte generatoarea rectilinie a cuadricei riglate, iar curba C se numeşte curbă directoare.
Curba directoare poate fi eliminată din definiţia cuadricei riglate. Într-adevăr, o cuadrică este riglată dacă
şi numai dacă prin fiecare punct al său trece cel puţin o dreaptă conţinută ı̂n cuadrică. O cuadrică se numeşte
dublu riglată dacă prin fiecare punct al său trec două drepte distincte conţinute ı̂n cuadrică.
Teorema 49. Hiperboloidul cu o pânză şi paraboloidul hiperbolic sunt cuadrice dublu riglate.
Demonstraţie. Hiperboloidul cu o pânză Σ1 are ecuaţia
x2 y2 z2
2
+ 2 − 2 − 1 = 0.
a b c
Deoarece această ecuaţie se transcrie
x z x z y y
− + = 1− 1+ ,
a c a c b b
familiile de drepte:
 x z y  x z
 + =λ 1+  − =0
a c b a c
 
Dλ : x z D∞ : y
y
 λ − =1− ;  1 + = 0;
 
a c b b
 x z y  x z
 + =µ 1−  − =0
a c b a c
 
Dµ : x z D∞ : y
y  1− =0
 µ − =1+ ;
 
a c b b
- 94-
sunt incluse ı̂n hiperboloidul cu o pânză şi

[ [
Σ1 = Dλ = Dµ .
λ∈R̄ µ∈R̄
Cu alte cuvinte, familiile precedente de drepte sunt generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o pânză (vezi
fig. 75).
Fig. 75
Dacă generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o pânză sunt translatate paralel ı̂n origine, atunci obţinem
generatoarele rectilinii ale conului
x2 y2 z2
Σ : 2 + 2 − 2 = 0.
a b c
Evident, conul este o suprafaţă simplu riglată.
Analog, paraboloidul hiperbolic
x2 y2
Σ2 : z = 2 − 2
a b
poate fi generat de două familii de drepte. Pentru a găsi aceste familii de drepte, transcriem ecuaţia paraboloidu-
lui hiperbolic ı̂n forma x y x y
z= − + .
a b a b
De aici rezultă că familiile de drepte:

 x y  x y
 + = λz − =0
a b
 
Dλ : x y D∞ : a b
 λ − = 1; z = 0;
 
a b
 x y  x y
 − = µz + =0
a b
 
Dµ : x y D∞ : a b
 µ

+ = 1;

z=0
a b
sunt incluse ı̂n paraboloidul hiperbolic şi

[ [
Σ2 = Dλ = Dµ .
λ∈R̄\{0} µ∈R̄\{0}
Teorema 50. Cele două familii de generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o pânză sau ale paraboloidului
hiperbolic au următoarele proprietăţi:
Hiperboloidul cu o pânză
- 95-
1) orice două drepte din aceeaşi familie sunt necoplanare;

2) o dreaptă din familia Dλ şi o dreaptă din familia Dµ sunt coplanare;
3) oricare trei drepte din aceeaşi familie nu sunt paralele cu acelaşi plan;
Paraboloidul hiperbolic
1) orice două drepte din aceeaşi familie sunt necoplanare;
2) o dreaptă din familia Dλ şi o dreaptă din familia Dµ sunt concurente;
3) oricare trei drepte din aceeaşi familie sunt paralele cu acelaşi plan.
În general, o suprafaţă generată prin mişcarea unei drepte D care se sprijină pe o curbă C se numeşte
suprafaţă riglată. Dacă generatoarea D are ecuaţiile parametrice

 x = x0 + v`
y = y0 + vm
z = z0 + vn, v ∈ R,

atunci suprafaţa riglată are ecuaţii parametrice de gradul 1 ı̂n v, adică


 x = x0 (u) + v`(u)
y = y0 (u) + vm(u)
z = z0 (u) + vn(u), (u, v) ∈ I × R,

unde I este un interval din R.
Teorema 51. Orice suprafaţă dublu riglată este un plan, un hiperboloid cu o pânză sau un paraboloid hiperbolic.
Demonstraţie. O suprafaţă riglată este dublu riglată dacă şi numai dacă ecuaţiile ei parametrice sunt ecuaţii
de gradul 1 ı̂n v şi de gradul 1 ı̂n u, adică

 x = a0 + a1 u + v(`0 + `1 u)
y = b0 + b1 u + v(m0 + m1 u)
z = c0 + c1 u + v(n0 + n1 u), (u, v) ∈ R2 .

Notăm
a1 `0 `1

∆ = b1 m0 m1 .

c1 n0 n1
Dacă ∆ = 0, atunci există numerele reale α, β şi γ astfel ı̂ncât
α(x − a0 ) + β(y − b0 ) + γ(z − c0 ) = 0
şi astfel suprafaţa dublu riglată este un plan (suprafaţă riglată ı̂ntr-o infinitate de feluri).
Dacă ∆ 6= 0, atunci prin eliminarea lui u şi v obţinem o ecuaţie de gradul doi ı̂n (x, y, z). În acest caz,
suprafaţa dublu riglată este o cuadrică şi singurele cuadrice dublu riglate sunt cele menţionate ı̂n teoremă.
8.7 Cuadrice descrise prin ecuaţia generală

Cuadricele sunt figuri (suprafeţe) ı̂n spaţiu. Descrierea analitică a acestor figuri reclamă identificarea spaţiului
punctual tridimensional E3 cu mulţimea R3 , utilizând reperul cartezian {O; ı̄, ̄, k̄}. Modelul R3 permite descri-
erea figurilor cu ajutorul ecuaţiilor şi inecuaţiilor asociate unor funcţii.
Fie forma pătratică afină g : R3 → R
g(x, y, z) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz
+2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 ,
- 96-
cu a211 + a222 + a233 + a212 + a213 + a223 6= 0.
Definiţia 52. Mulţimea de nivel constant zero
Σ = M (x, y, z) | (x, y, z) ∈ R3 , g(x, y, z) = 0 ,

se numeşte cuadrică sau suprafaţă algebrică de ordinul al doilea. Se notează
Σ : g(x, y, z) = 0.
Din punct de vedere topologic, cuadricele sunt mulţimi ı̂nchise ı̂n spaţiu deoarece {0} este o mulţime ı̂nchisă
ı̂n R, Σ = g −1 (0) şi g : R3 → R este o funcţie continuă (teoremă de analiză matematică).
Prin trecerea de la reperul cartezian {O; ı̄, ̄, k̄} la un reper cartezian adecvat orientat pozitiv {O0 ; ı̄0 , ̄0 , k̄ 0 }
(numit reper canonic sau natural) faţă de care ecuaţia g(x, y, z) = 0 să aibă forma cea mai simplă posibilă
(numită ecuaţia redusă sau canonică), se dovedeşte că Σ este congruentă cu una dintre mulţimile: sferă,
elipsoid, hiperboloid cu o pânză, hiperboloid cu două pânze, paraboloid hiperbolic, con, cilindru circular, cilindru
eliptic, cilindru hiperbolic, cilindru parabolic, pereche de plane secante, pereche de plane paralele, pereche de
plane confundate, dreaptă, mulţime care conţine un singur punct, mulţime vidă.
Faţă de roto-translaţii, ecuaţia g(x, y, z) = 0 are următorii invarianţi:

a11 a12 a11 a13 a22 a23
∆ = det Ā, δ = det A, J = + + , I = trA,
a21 a22 a31 a33 a32 a33
unde  
a11 a12 a13 a10  
 a21 a11 a12 a13
a22 a23 a20 
Ā = 
 a31
 şi A =  a21 a22 a23  ,
a32 a33 a30 
a31 a32 a33
a01 a02 a03 a00
cu aij = aji , i 6= j, i, j = 0, 3.
Aceşti invarianţi sunt folosiţi pentru clasificarea cuadricelor. De exemplu, determinantul ∆ descrie natura
cuadricei:
• dacă ∆ = 0, atunci cuadrica se numeşte degenerată (reuniune de două plane);
• dacă ∆ 6= 0, atunci cuadrica se numeşte nedegenerată.
Dintre cuadricele nevide, sfera, elipsoidul, hiperboloizii şi paraboloizii sunt cuadrice nedegenerate, iar conul,
cilindrii şi perechile de plane sunt cuadrice degenerate.
Sfera este o cuadrică pentru care a11 = a22 = a33 = m 6= 0, a12 = a13 = a23 = 0 şi
a 2 a 2 a 2 a
10 20 30 00
ρ= + + − > 0.
m m m m
a
10 a20 a30 √
Centru sferei este punctul − ,− ,− şi raza sferei este numărul r = ρ.
m m m
Centrul de simetrie al unei cuadrice

Analog cu conicele, centrul de simetrie al unei cuadrice este punct critic al funcţiei g, adică soluţia
sistemului liniar
1 ∂g


 = a11 x + a12 y + a13 z + a10 = 0


 2 ∂x

 1 ∂g
= a12 x + a22 y + a23 z + a20 = 0

 2 ∂y

 1 ∂g = a x + a y + a z + a = 0.



13 23 33 30
2 ∂z
Pot interveni următoarele situaţii:
- 97-
1) Dacă det A = δ 6= 0, atunci sistemul liniar precedent este compatibil unic determinat. Prin urmare,
cuadrica admite un singur centru de simetrie la distanţă finită. Este cazul sferei, elipsoidului, hiperboloidului
cu o pânză, hiperboloidului cu două pânze şi conului.
2) Dacă
a11 a12
δ = 0,
a12 6 0
=
a22
şi unicul determinant caracteristic al sistemului este nenul, atunci sistemul este incompatibil. Cele trei plane
reprezentate de cele trei ecuaţii formează o prismă triunghiulară. Este cazul paraboloidului eliptic şi paraboloidu-
lui hiperbolic.
3) Dacă
a11 a12
δ = 0,
a12 6 0
=
a22
şi unicul determinant caracteristic este nul, sistemul linar este compatibil simplu nedeterminat.
Cele trei plane reprezentate de cele trei ecuaţii din sistem se intersectează după o dreaptă numită dreaptă
de centre. Este cazul cilindrilor circulari, eliptici şi hiperbolici.
4) Dacă δ = 0 şi rangul sistemului este 1, iar cei doi determinanţi caracteristici nu sunt nuli, sistemul este
incompatibil. Planele sunt paralele. Este cazul cilindrului parabolic.
5) Dacă δ = 0, rangul sistemului este 1 şi cei doi determinanţi caracteristici sunt nuli, atunci sistemul este
compatibil dublu nedeterminat. Cele trei plane sunt confundate. Cuadrica are un plan de centre. Este cazul
planelor paralele distincte sau confundate.
Exemplu. Fie cuadrica Σ, care conţine punctele A(−1, 2, 3), B(1, 1, −1), axa Oy şi cercul Γ care are centrul
ı̂n C(0, 0, 3) şi este tangent axei Ox ı̂n origine.
Să se scrie ecuaţia cuadricei Σ, să se calculeze invarianţii ei şi coordonatele centrului.
Soluţie. Cercul Γ se află ı̂n planul xOz şi are ecuaţiile x2 + z 2 − 6z = 0, y = 0. Ecuaţia cuadricei este de
forma
x2 + z 2 − 6z + y(αx + βy + γz + δ) = 0,
ı̂ntrucât intersecţia acestei suprafeţe cu planul xOz este cercul Γ.
Deoarece cuadrica Σ conţine axa Oy, ecuaţia ei devine identitate pentru x = 0 şi z = 0, de unde rezultă
β = δ = 0.
α − 3γ = 4
Condiţiile A ∈ Σ şi B ∈ Σ sunt echivalente cu sistemul deci α = 7 şi γ = 1. În concluzie,
α + γ = 8,
Σ : x2 + z 2 + 7xy + yz − 6z = 0.
Invarianţii cuadricei sunt

7
 
 1 2
0 0 
 
 7 1 
 0 0 
 441
∆ = det  2 2 = (cuadrică nedegenerată),

 1  4
 0 1 −3 
 
 2 
0 0 −3 0
25 23
δ=− (cuadrică cu centru), J = − şi I = 2.
2 2
21 3 147
Centrul de coordonate − , , reprezintă soluţia sistemului
50 25 50

 2x + 7y = 0
7x + z = 0
2z + y − 6 = 0.

- 98-
8.8 Reducerea la forma canonică a ecuaţiei unei cuadrice

Pentru stabilirea ecuaţiei canonice a unei cuadrice se poate proceda astfel:
a) dacă a12 = a13 = a23 = 0, se face o translaţie şi eventual o rotaţie;
b) dacă cel puţin unul dintre numerele a12 , a13 şi a23 este nenul, atunci tipul cuadricei de ecuaţie
a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + 2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 = 0
este determinat de forma pătratică
a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz.
Matricea simetrică ataşată acestei forme pătratice este

 
a11 a12 a13
 a13 a22 a23  .
a13 a23 a33
Pentru matricea A se determină valorile proprii λ1 , λ2 şi λ3 care sunt reale şi vectorii proprii corespunzători
care sunt sau se aranjează a fi ortogonali. Prin normare obţinem versorii ē1 , ē2 şi ē3 . Se notează cu R matricea
formată cu coordonatele versorilor ē1 , ē2 şi ē3 , aşezate pe coloane. Având ı̂n vedere posibilitatea ı̂nlocuirii unuia
dintre versorii ē1 , ē2 şi ē3 prin opusul său sau posibilitatea renumerotării valorilor proprii, putem presupune
det R = 1.
Rotaţia    0 
x x
 y  = R  y0 
z z0
reduce forma pătratică la expresia canonică
2 2 2
λ1 x0 + λ2 y 0 + λ3 z 0 .
Direcţiile noilor axe de coordonate sunt date de direcţiile versorilor proprii ē1 , ē2 , respectiv ē3 . În final, dacă
este cazul, se face o translaţie.
Exemplu. Să se reducă ecuaţia
z 2 + y 2 + 5z 2 − 6xy + 2xz − 2yz − 4x + 8y − 12z + 14 = 0
la forma canonică şi să se construiască cuadrica corespunzătoare.

Soluţie. Matricea formei pătratice x2 + y 2 + 5z 2 − 6xy + 2xz − 2yz este
 
1 −3 1
A =  −3 1 −1  .
1 −1 5
Valorile proprii ale matricei A sunt soluţiile ecuaţiei caracteristice

1−λ −3 1

−3 1−λ −1 = 0.

1 −1 5−λ
Obţinem valorile proprii reale şi distincte λ1 = −2, λ = 3 şi λ3 = 6. Vectorii proprii corespunzători vor fi
automat ortogonali, deoarece matricea A este simetrică şi are valori proprii distincte.
Coordonatele (u, v, w), ale vectorului propriu corespunzător valorii proprii λ, satisfac sistemul

 (1 − λ)u − 3v + w = 0
−3u + (1 − λ)v − w = 0
u − v + (5 − λ)w = 0.

- 99-
Pentru
λ1 = −2,
găsim vectorul propriu u = 1, v = 1 şi w = 0. Normalizând, obţinem versorul propriu
1 1
ē1 = √ , √ , 0 . Pentru λ2 = 3, deducem vectorul propriu (−1, 1, 1) şi prin normalizare obţinem versorul
2 2
1 1 1 1 1 2
ē2 = − √ , √ , √ . Procedăm analog pentru λ3 = 6 şi obţinem ē3 = √ , − √ , √ .
3 3 3 6 6 6
Matricea ortogonală R ale cărei coloane sunt formate din componentele versorilor proprii are determinantul
1. Prin rotaţia
 x = √1 x0 − √1 y 0 + √1 z 0


2 3 6


   0  
x x


 1 1 1
 y  = R  y 0  sau explicit y = √ x0 + √ y 0 − √ z 0
z z 0 
 2 3 6

1 2


 z = √ y0 + √ z0 ,


3 6
ecuaţia carteziană generală devine
2 2 2 4 36
−2x0 + 3y 0 + 6z 0 + √ x0 − √ z 0 + 14 = 0.
2 6
Completăm pătratele perfecte ı̂n x0 , y 0 şi z 0 forţând factorii comuni −2, 3, 6 şi obţinem
2 2
0 1 02 0 3
−2 x − √ + 3y + 6 z − √ + 6 = 0.
2 6
Efectuăm translaţia
1 3
x0 = √ + x00 , y 0 = y 00 , z 0 = √ + z 00
2 6
şi găsim ecuaţia canonică a hiperboloidului cu două pânze ale cărei vârfuri se află pe axa absciselor Cx00 (vezi
fig. 76),
2 2 2
x00 y 00 z 00
− + + + 1 = 0.
3 2 1
Fig. 76
Observaţie. Cuadricele pot fi reprezentate grafic utilizând pachete software care conţin module de calcul
simbolic, precum Mathematica R
sau Maple R
.
8.9 Intersecţia unei cuadrice cu o dreaptă sau cu un plan

Fie D o dreaptă de ecuaţii 
 x = x0 + `t
y = y0 + mt
z = z0 + nt, t∈R

- 100-
şi Σ o cuadrică de ecuaţie g(x, y, z) = 0. Intersecţia D ∩ Σ corespunde rădăcinilor t1 şi t2 ale ecuaţiei ı̂n R,
t2 ϕ(`, m, n) + t(`gx0 + mgy0 + ngz0 ) + g(x0 , y0 , z0 ) = 0, (8.2)
unde
ϕ(`, m, n) = a11 `2 + a22 m2 + a33 n2 + 2a12 `m + 2a13 `n + 2a23 mn,
iar gx0 = gx (x0 , y0 , z0 ) etc.
Discuţie:
1) Fie ϕ(`, m, n) 6= 0. În acest caz, ecuaţia (8.2) este o ecuaţie de gradul 2.
Dacă q = (`gx0 +mgy0 +ngz0 )2 −4ϕ(`, m, n)g(x0 , y0 , z0 ) > 0, atunci ecuaţia are două rădăcini reale distincte,
t1 şi t2 . Astfel, dreapta D intersectează cuadrica Σ ı̂n două puncte, M1 şi M2 .
Dacă q = 0, atunci t1 = t2 . Corespunzător, D va intersecta pe Σ ı̂n două puncte confundate. În acest caz,
dreapta D se numeşte tangentă la Σ.
Dacă q < 0, rezultă că ecuaţia (8.2) nu are rădăcini, deci D nu intersectează pe Σ (vezi fig. 77).
Fig. 77
2) Fie ϕ(`, m, n) = 0. Ecuaţia (8.2) devine o ecuaţie de gradul ı̂ntâi.

Dacă `gx0 + mgy0 + ngz0 6= 0, atunci există o soluţie unică, deci D intersectează cuadrica Σ ı̂ntr-un singur
punct.
Dacă `gx0 + mgy0 + ngz0 = 0 şi g(x0 , y0 , z0 ) 6= 0, atunci ecuaţia (8.2) nu are soluţii. În aceste condiţii D nu
intersectează cuadrica Σ.
Dacă `gx0 + mgy0 + ngz0 = 0 şi g(x0 , y0 , z0 ) = 0, atunci (8.2) este o identitate şi astfel D ⊂ Σ.
Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ Σ un punct pentru care cel puţin unul dintre numerele gx0 , gy0 şi gz0 este diferit de 0.
Această ipoteză este folosită implicit ı̂n teoremele care urmează.
Teorema 53. Dreapta D de parametri directori (`, m, n) este tangentă la cuadrica Σ ı̂n punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈
Σ dacă şi numai dacă `gx0 + mgy0 + ngz0 = 0.
Demonstraţie. Intersecţia dintre dreapta


 x = x0 + `t
D: y = y0 + mt
z = z0 + nt, t∈R

şi cuadrica Σ corespunde la rădăcinile t1 şi t2 ale ecuaţiei (8.2).

Deoarece M0 ∈ Σ, avem g(x0 , y0 , z0 ) = 0. Ecuaţia (8.2) va avea rădăcina dublă t = 0 dacă şi numai dacă
`gx0 + mgy0 + ngz0 = 0.
Teorema 54. Locul geometric al tuturor tangentelor la cuadrica Σ ı̂n punctul M0 ∈ Σ este planul de ecuaţie
(x − x0 )gx0 + (y − y0 )gy0 + (z − z0 )gz0 = 0.
- 101-
Acest plan se numeşte planul tangent la cuadrica Σ ı̂n punctul M0 .
Demonstraţie. Dreapta D este tangentă la Σ ı̂n M0 ∈ Σ dacă şi numai dacă `gx0 + mgy0 + ngz0 = 0. Eliminând
parametrii `, m, n şi t, găsim
(x − x0 )gx0 + (y − y0 )gy0 + (z − z0 )gz0 = 0.
Menţionăm că ecuaţia planului tangent ı̂ntr-un punct M0 ∈ Σ se poate obţine şi prin dedublarea ecuaţiei
g(x, y, z) = 0 ı̂n punctul M0 . Deci ecuaţia planului tangent se transcrie
a11 xx0 + a22 yy0 + a33 zz0 + a12 (x0 y + xy0 ) + a13 (x0 z + xz0 ) + a23 (y0 z + yz0 )
+a10 (x + x0 ) + a20 (y + y0 ) + a30 (z + z0 ) + a00 = 0.
Cuadrica Σ se numeşte netedă dacă ı̂n fiecare punct al său există planul tangent. Netezimea cuadricei Σ elimină
punctele critice, adică punctele ı̂n care gx , gy , gz şi g se anulează simultan (de exemplu vârful unui con).
Dreapta care trece prin M0 ∈ Σ şi este perpendiculară pe planul tangent se numeşte normala la Σ ı̂n punctul
M0 şi are ecuaţiile (vezi fig. 78)
x − x0 y − y0 z − z0
= = .
gx0 gy0 gz0
Intersecţia dintre un plan P : ax + by + cz + d = 0 şi o cuadrică Σ : g(x, y, z) = 0 este descrisă de sistemul

ax + by + cz + d = 0
g(x, y, z) = 0.
În ipoteza c 6= 0, din ecuaţia planului obţinem z = αx+βy +γ şi ı̂nlocuim ı̂n g(x, y, z) = 0. Astfel, intersecţia
P ∩ Σ se reduce la intersecţia dintre planul P şi cilindrul de gradul doi, de ecuaţie g(x, y, αx + βy + γ) = 0 şi
cu generatoarele paralele cu Oz, deci P ∩ Σ este o conică Γ.
Proiecţia conicei Γ = P ∩ Σ pe planul xOy : z = 0 este conica Γ0 descrisă de sistemul (vezi fig. 79)

z=0
g(x, y, αx + βy + γ) = 0.
Fig. 78 Fig. 79

8.10.1 Enunţuri
1. Fie sfera Σ : x2 + y 2 + z 2 + 2x − 6y + 4z + 10 = 0.
- 102-
a) Aflaţi centrul C şi raza r a sferei.

b) Arătaţi că Σ intersectează planul π : 4x + y + 3z + 13 = 0 după un cerc.
c) Aflaţi centrul C şi raza r a cercului de intersecţie a sferei cu planul π.
2. Se dau cuadricele:
Σ1 : x2 − y 2 + z 2 − 2xy − 2yz − 2zx − 5x − 1 = 0;

√
Σ2 : −2 3xy + 2y 2 − 7z 2 + 112x − 16y − 14z − 87 = 0;
Σ3 : x2 + y 2 + 5z 2 − 6xy + 2xz − 2yz − 4x + 8y − 12z + 14 = 0.
Pentru fiecare din cele trei cuadrice:

a) calculaţi invarianţii ∆, δ, J, I;
b) aflaţi centrul Cs de simetrie al cuadricii;
c) aduceţi la forma canonică folosind metoda rototranslaţiei: obţineţi matricea de rotaţie folosind metoda
valorilor proprii;
d) reprezentaţi grafic cuadrica.
x2
3. Aflaţi planul π tangent la cuadrica 9 + y 2 = 2z, care trece prin punctul acesteia A(−3, −1, 1).
2 2
4. Aflaţi unghiul format de generatoarele conţinute ı̂n cuadrica x9 − z4 = y, care trec prin punctul acesteia
M (3, 1, 0); determinaţi planul tangent la cuadrică şi dreapta normală la cuadrică ı̂n M .
5. Se dă cuadrica:
Σ1 : x2 − y 2 + z 2 − 2xy − 2yz − 2zx − 5x − 1 = 0.
a) Calculaţi invarianţii ∆, δ, J, I;
b) Aflaţi centrul Cs de simetrie al cuadricii;
c) Aduceţi la forma canonică folosind metoda rototranslaţiei: obţineţi matricea de rotaţie folosind metoda
valorilor proprii;
d) reprezentaţi grafic cuadrica.
8.10.2 Soluţii
1. a) Se observă că prin restrângerea pătratelor, ecuaţia sferei Σ se rescrie sub forma
Σ : (x + 1)2 + (y − 3)2 + (z + 2)2 = 4 ⇔ [x − (−1)]2 + (y − 3)2 + [z − (−2)]2 = 4.
Rezultă centrul sferei, punctul C(−1, 3, −2) şi raza sferei r = 2.

b) Distanţa de la centrul C(−1, 3, −2) al sferei la planul π este
| − 4 + 3 − 6 + 13| 6
d = d(C, π) = √ = √ < 2,
42 + 12 + 32 26
deci planul π este secant sferei.

c) Notând cu C 0 centrul cercului Γ de intersecţie al sferei Σ cu planul π, cu A un punct oarecare al cercului
Γ şi cu r0 raza acestuia, aplicând teorema lui Pitagora ı̂n triunghiul CC 0 A, rezultă raza cercului de secţiune
√ q
r 0 = r 2 − d2 = 34 0
13 . Centrul C al cercului se află la intersecţia planului π cu dreapta prin C care este
perpendiculară pe π. Avem
 
 4x + y + 3z + 13 = 0  x = −25/13
⇔ y = 36/13
 x+1 = y−3 = z+2
z = −35/13

4 1 3
deci s-a obţinut centrul C 0 (− 25 36 35

13 , 13 , − 13 ).
- 103-
2 2 2
2. I. a) Pentru cuadrica
  g (x, y, z) = x − y + z − 2xy − 2yz − 2zx. Matricea formei pătratice
Σ1 , obţinem
1 −1 −1
asociate este: A =  −1 −1 −1 , deci σ(A) = {1, −2, 2}. Invarianţii cuadricei sunt:
−1 −1 1

1 −1 −1 −5/2
1

−1 −1
33

−1 −1 −1 0
∆ = = , δ = det A = −1 −1 −1 = −4
−1 −1 1 0 2

−5/2
−1 −1 1
0 0 −1

1 −1 1 −1 −1 −1
J =
+ + = −2 + 0 − 2 = −4,
−1 −1 −1 1 −1 1
I = T r A = 1 − 1 + 1 = 1.
În concluzie, cuadrica este nedegenerată (∆ 6= 0) şi admite centru de simetrie (deoarece δ 6= 0).
b) Centrul de simetrie al cuadricei este soluţia sistemului:
  
 gx = 0  2x − 2y − 2z = 5  x = 5/4
gy = 0 ⇔ −2y − 2x − 2z = 0 ⇔ y = −5/4
gz = 0 2z − 2y − 2x = 0 z = 0,
  
deci Cs (5/4, −5/4, 0).

c) Valorile proprii ale matricei sunt λ1 = 1, λ2 = −2 şi λ3 = 2. Vectorii proprii v = (a, b, c) ataşaţi valorii
proprii λ1 = 1 ı̂i aflăm rezolvând sistemul:
     
0 −1 −1 a 0  −b − c = 0
(A − λ1 I) · v = 0 ⇔  −1 −2 −1   b = 0 ⇔ −a − 2b − c = 0
−1 −1 0 c 0 −a − b = 0,

cu soluţia v = (t, −t, t) = t (1, −1, 1) , t ∈ R, deci un generator al spaţiului propriu este v1 = (1, −1, 1).
Analog găsim vectorii proprii v2 = (1, 2, 1) şi v3 = (−1, 0, 1). Normând, obţinem baza ortonormată

1 1 1 1 2 1 1 1
B 0 = e0 1 = √ , − √ , √ , e0 2 = √ , √ , √ , e0 3 = − √ , 0, √ , .
3 3 3 6 6 6 2 2
Relaţiile de trecere la noul sistem de coordonate sunt:

   0   x = √13 x0 + √16 y 0 − √12 z 0
x x



 y  = C  y0  ⇔ y = − √13 x0 + √26 y 0
0
z z


 z = √1 x0 + √1 y 0 + √1 z 0 .

3 6 2
Înlocuind expresiile obţinute ale coordonatelor x, y, z ı̂n ecuaţia cuadricei, rezultă ecuaţia cuadricei relativ la
noul sistem de coordonate:
Σ0 : x02 − 2y 02 + 2z 02 − √53 x0 − √56 y 0 + √52 z 0 − 1 = 0 ⇔
2 2 2
⇔ x0 − 2√ 5
3
− 2 y 0 − 4√5
6
+ 2 z 0 + 4√ 5
2
− 33
8 = 0.
’Tinând cont de expresiile din paranteze, efectuăm translaţia Ox0 y 0 z 0 → O00 x00 y 00 z 00 dată de formulele:
 00 √  0   00   √ 
 x = x0 − 5 2√ 3 x x 52√3
y 00 = y 0 − 5 4√ 6 ⇔  y 0  =  y 00  +  5 4 √6  .
z0 z 00
 00
z = z0 + 5 4 2 −5 4 2
Prin ı̂nlocuirea coordonatelor (x0 , y 0 , z 0 ) ı̂n ecuaţia cuadricei rezultă ecuaţia relativ la reperul O00 x00 y 00 z 00 ,
33
x002 − 2y 002 + 2z 002 − = 0,
8
- 104-
de unde rezultă ecuaţia canonică

x00 y 00 z 00
− + − 1 = 0, (8.3)
33/8 33/16 33/16
deci cuadrica este un hiperboloid cu o pânză.
Altfel. Deoarece δ = −4 6= 0, avem o cuadrică cu centru de simetrie Cs (5/4, −5/4, 0) şi putem efectua ı̂n prealabil
o translaţie de sistem de coordonate Oxyz → O0 x0 y 0 z 0 , (O0 = Cs ) de vector OO0 = (5/4, −5/4, 0), descrisă de
relaţiile:   0  
 x = x0 + 5/4
  
x x 5/4
0
 y  =  y  +  −5/4  ⇔ y = y 0 − 5/4
0
z z 0 z = z0.

Rezultă ecuaţia cuadricei relativ la Ox0 y 0 z 0 ,

Σ : x02 − y 02 + z 02 − 2x0 y 0 − 2x0 z 0 − 2y 0 z 0 − 1 = 0.
Efectuăm o rotaţie de sistem Ox0 y 0 z 0 → O0 x00 y 00 z 00 de matrice C, dată de relaţiile X 0 = CX 00 ; determinăm
matricea C folosind metoda valorilor proprii, ca mai sus. Se obţine ı̂n final ecuaţia canonică (redusă) a cuadricei
Σ, dată de (8.3).
II. a) Considerăm
 cuadrica
√ Σ2 . 
0
√ − 3 0
a) Avem A =  − 3 2 0 , deci σ (A) = {−1, 3, −7}. Invarianţii cuadricei sunt:
0 0 −7
√
√

0
√ − 3 0 56
− 3 √
0
√ − 3 0
2 0 −8
∆ = = 112 377 − 56 3 , δ = − 3 2 0 = 21,
0 0 −7 −7
0 0 −7
56 −8 −7 −87
√
0 − 3 0 0 2 0
J = √ + + = −17, I = T rA = −5.
− 3 2 0 −7 0 −7
În concluzie, Σ2 este nedegenerată (∆ 6= 0) şi are centru de simetrie (deoarece δ 6= 0).
b) Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei satisfac sistemul:
 √  √
 −2√3y + 112 = 0  x = 112/3 √ − 8/ 3

112 8 56

−2 3x + 4y − 16 = 0 ⇔ y = 56/ 3 ⇒ Cs − √ , √ , −1 .
3 3 3
−14z − 14 = 0 z = −1
 
 √ 
√ 0
√ − 3 0
c) Matricea formei pătratice g (x, y, z) = −2 3xy + 2y 2 − 7z 2 este A =  − 3 2 0 , iar valorile
0 0 −7
proprii ale acesteia sunt λ1 = −1, λ2 = 3 şi λ−3 = −7. Vectorii proprii v = (a, b, c) ataşaţi valorii proprii
λ1 = −1 ı̂i aflăm rezolvând sistemul:
 √      √
1
√ − 3 0 a 0  a− √ 3b = 0
(A − λ1 I) v = 0 ⇔  − 3 3 0  b  =  0  ⇔ − 3a + 3b = 0
0 0 −6 c 0 −6c = 0

√ √
cu soluţiile v = t 3, 1, 0 , t ∈ R. Pentru t = 1 obţinem generatorul v1 = ( 3, 1, 0). Analog, găsim vectorii
√
proprii v2 = (1, − 3, 0) şi v3 = (0, 0, 1). Normând, obţinem baza ortonormată
( √ ! √ ! )
0 0 3 1 0 1 3 0
B = e1= , ,0 ,e 2 = ,− , 0 , e 3 = (0, 0, 1) ,
2 2 2 2
a cărei matrice asociată relativ la vechea bază este:

 √ 
3 2 1/2
√ 0
C0 = [e0 1 , e0 2 , e0 3 ] =  1/2 − 3 2 0  .
0 0 1
- 105-
Deoarece det C0 < 0, obţinem matricea de rotaţie C schimbând ı̂ntre ele primele două coloane,
 √ 
1/2
√ 3/2 0
C =  − 3/2 1/2 0 .
0 0 1

 0   √
 x = 12 x√0 + 23 y 0
 
x x 
 y  = C  y0  ⇔ y = − 3 x0 + 21 y 0
z z0  z = z0. 2

Ecuaţia cuadricei relativ la noul sistem de coordonate rotit Ox0 y 0 z 0 va fi:

√ √
Σ2 : 3x02 − y 02 − 7z 02 + 8 7 + 3 x0 + 8 7 3 − 1 y 0 − 14z 0 − 87 = 0 ⇔

√ 2
√

4(7+ 3) 2 2
⇔ 3 x0 + 3 − y0 − 4 7 3 − 1 − 7 (z 0 + 1) + a = 0,
√
16(377−56 3)
unde a = 3 > 0. ’Tinând cont de expresiile din paranteze, efectuăm translaţia Ox0 y 0 z 0 → O00 x00 y 00 z 00
dată de formulele:
 √
00 0 4(7+ 3) √ 


 x = x + 3
 0   00  
x x −4 7 + √3 3
√

0 00
y 00 = y 0 − 4 7 3 − 1 ⇔  y  =  y  +  4 7 + 3 .

0 00
z z −1


 00
z = z0 + 1

00 2 002 00 2
Înlocuind (x0 , y 0 , z 0 ) ı̂n ecuaţia cuadricei, rezultă un hiperboloid cu o pânză de ecuaţie redusă − xa/3 + y a + za/7 =
1.
 
1 −3 1
III. a) Avem A =  −3 1 −1 , deci σ(A) = {−2, 3, 6}. Invarianţii cuadricei sunt:
1 −1 5

1 −3 1 −2
1 −3 1
−3 1 −1 4
= −216, δ = −3
∆ = 1 −1 = −36
1 −1 5 −6
1 −1 5
−2 4 −6 14

1 −3 1 1
1 −1
J = + + = −8 + 4 + 4 = 0, I = T rA = 1 + 1 + 5 = 7.
−3 1 1 5 −1 5
b) Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei sunt soluţiile sistemului:

 
 2x − 6y + 2z − 4 = 0  x − 3y + z = 2
2y − 6x − 2z + 8 = 0 ⇔ −3x + y − z = −4 ⇒ Cs (1, 0, 1).
10z + 2x − 2y − 12 = 0 x − y + 5z = 6
 
c) Matricea ataşată a formei pătratice
g(x, y, z) = x2 + y 2 + 5z 2 − 6xy + 2xz − 2yz

 
1 −3 1
asociate cuadricei date este A =  −3 1 −1 . O bază formată din vectori proprii asociaţi valorilor
1 −1 5
proprii λ1 = −2, λ2 = 3 şi λ3 = 6 este {v1 = (1, 1, 0), v2 = (−1, 1, 1), v3 = (1, −1, 2)}. Normând, obţinem baza
ortonormată

1 1 1 1 1 1 1 2
B 0 = e0 1 = √ , √ , 0 , e0 2 = − √ , √ , √ , e0 3 = √ , − √ , √ ,
2 2 3 3 3 6 6 6
- 106-
a cărei matrice asociată relativ la vechea bază este

 √ √ √ 
1/√2 −1/√ 3 1/ √6
C0 = [e0 1 , e0 2 , e0 3 ] =  1/ 2 1/√3 −1/√ 6 .
0 1/ 3 2/ 6
Deoarece det C0 > 0, rezultă matricea de rotaţie C = C0 . Relaţiile de trecere la noul sistem de coordonate
sunt: 
   0   x = √12 x0 − √13 y 0 + √16 z 0
x x



 y  = C  y0  ⇔ y = √12 x0 + √13 y 0 − √16 z 0
0
z z


 z = √1 y 0 + √2 z 0 .

3 6
Ecuaţia cuadricei relativ la noul sistem de coordonate va fi

√ √
Σ2 : −2x02 + 3y 02 + 6z 02 + 2√22 x0 − 6√66 z 0 + 14 = 0 ⇔
2 √ 2 (8.4)
⇔ −2 x0 − √12 + 3y 02 + 6 z 0 − 26 + 1 = 0.
’Tinând cont de expresiile din paranteze, efectuăm translaţia Ox0 y 0 z 0 → O00 x00 y 00 z 00 dată de formulele:
 00 0 1   00   √ 
 x = x − √2 x0

x 1/ 2
y 00 = y 0 √ ⇔  y 0  =  y 00  +  √ 0  .
z0 z 00
 00
z = z 0 − 26 6/2
Prin ı̂nlocuirea ı̂n ecuaţia (8.4) a cuadricei relativ la sistemul de coordonate Ox0 y 0 z 0 , rezultă ecuaţia relativ la
reperul O00 x00 y 00 z 00 :
−2x002 + 3y 002 + 6z 002 = −1,
x002 y 002 z 002
Σ3 : − + + = −1, (8.5)
1/2 1/3 1/6
deci cuadrica este un hiperboloid cu două pânze.
Altfel. Deoarece avem o cuadrică cu centru de simetrie Cs (1, 0, 1) (δ = −36 6= 0), putem efectua ı̂n prealabil
o translaţie de sistem de coordonate Oxyz → O0 x0 y 0 z 0 , unde O0 = Cs , de vector OO0 ≡ (1, 0, 1).
  0   
 x = x0 + 1
 
x x 1
 y  =  y0  +  0  ⇔ y = y0
0
z z 1 z = z0 + 1

deci ecuaţia cuadricei devine Σ : x02 + y 02 + 5z 02 − 6x0 y 0 + 2x0 z 0 − 2y 0 z 0 + 5 = 0. Prezenţa termenilor micşti
indică necesitatea unei rotaţii de reper O0 x0 y 0 z 0 → O0 x00 y 00 z 00 de matrice C : X 0 = C · X 00 , pe care o determinăm
folosind metoda valorilor proprii, urmând calea prezentată mai sus. În final se obţine ecuaţia canonică (8.5).
2

∂g ∂g ∂g
3. Notând g (x, y, z) = x9 + y 2 − 2z şi (a, b, c) = ∂x , ∂y , ∂z = 2x9A , 2yA , −2 , ecuaţia planului tangent este

de forma π : a (x − xA ) + b (y − yA ) + c(z − zA ) = 0, deci
2xA
π : (x − xA ) · + (y − yA ) · 2yA + (z − zA ) · (−2) = 0,
9
unde xA = −3, yA = −1 şi zA = 1. Înlocuind (xA , yA , zA ) = (−3, −1, 1), obţinem π : x + 3y + 3z + 3 = 0.

4. Cuadrica este o şa (paraboloid hiperbolic), deci admite două familii de generatoare. Generatoarele sunt
drepte şi au ecuaţiile de forma
˜ : x − 3 = y − 1 = z = t, t ∈ R ⇔ (x, y, z) = (at + 3, bt + 1, ct), t ∈ R.

∆
a b c
- 107-
Condiţia ∆˜ ⊂ Σ impune ca punctul curent al dreptei ∆ ˜ să satisfacă ecuaţia cuadricei Σ, pentru orice t ∈ R.
Prin ı̂nlocuire obţinem
2 2 2
c2 2

(at + 3) (ct) a 2a
− = bt + 1 ⇔ − t + − b t = 0, ∀t ∈ R,
9 4 9 4 3
deci din sistemul obţinut prin anularea coeficienţilor polinomului ı̂n t, rezultă b = 2a/3; c = ±2a/3, soluţiile
v̄ ≡ a, 2a3 , ± 2a
3 = a
3 (3, 2, ±2). Corespunzător celor două direcţii distincte date de vectorii (3, 2, ±2), rezultă
˜ x−3
generatoarele ∆ : 3 = 2 = ±2 y−1 z
= t, t ∈ R.
Unghiul θ dintre cele două generatoare este cel format de vectorii directori ai acestora, deci
h(3, 2, 2) , (3, 2, −2)i
θ = arccos = arccos (9/17) .
k(3, 2, 2)k · k(3, 2, −2)k
Planul π tangent la cuadrică ı̂n punctul M (3, 1, 0) se obţine prin dedublarea ecuaţiei cuadricei cu coordonatele
punctului M , deci
x·3 z·0 1
π: − = (y + 1) ⇔ 2x − 3y − 3 = 0.
9 4 2
0
Direcţia normalei ∆ 3 M (3, 1, 0) este dată de vectorul ū ≡ (2, −3, 0) normal la planul tangent; rezultă
y−1
∆0 : x−3
2 = −3 = 0 .
z
5. Din oficiu: 1pt. a) Pentru cuadrica dată, obţinem forma pătratică asociată g(x, y, z) = x2 − y 2 + z 2 −
 
1 −1 −1
2xy − 2yz − 2zx (0,5 pt.) . Matricea acesteia este: A =  −1 −1 −1  (0,5 pt.) , deci spectrul
−1 −1 1
acesteia este σ(A) = {1, −2, 2} (1 pt.) . Invarianţii cuadricei sunt:

1 −1 −1 −5/2
1 −1 −1
−1 −1 −1 0 33

−1
∆ = = , δ = det A = −1 −1 = −4
−1 −1 1 0 2

−1 −1 1
−5/2 0 0 −1
(0,5 pt.) .
1 −1 1 −1 −1 −1
J = + + = −2 + 0 − 2 = −4,
−1 −1 −1 1 −1 1
I = Tr A = 1 − 1 + 1 = 1
În concluzie, cuadrica este nedegenerată (∆ 6= 0) şi admite centru de simetrie, deoarece δ 6= 0 (0,5 pt.) .
b) Centrul de simetrie al cuadricei este soluţia sistemului:
  
 gx = 0  2x − 2y − 2z = 5  x = 5/4
gy = 0 ⇔ −2y − 2x − 2z = 0 ⇔ y = −5/4 (0,5 pt.) ,
gz = 0 2z − 2y − 2x = 0 z=0
  
deci Cs (5/4, −5/4, 0) (0,5 pt.) .

c) Valorile proprii ale matricei sunt λ1 = 1, λ2 = −2 şi λ3 = 2. Vectorii proprii v = (a, b, c) ataşaţi valorii
proprii λ1 = 1 ı̂i aflăm rezolvând sistemul:
     
0 −1 −1 a 0  −b − c = 0
(A − λ1 I) · v = 0 ⇔  −1 −2 −1   b  =  0  ⇔ −a − 2b − c = 0
−1 −1 0 c 0 −a − b = 0,

cu soluţia v = (t, −t, t) = t (1, −1, 1) , t ∈ R, deci un generator al spaţiului propriu este v1 = (1, −1, 1)
(0,5 pt.) . Analog, găsim vectorii proprii v2 = (1, 2, 1) şi v3 = (−1, 0, 1) (0,5 pt.) . Normând, obţinem
baza ortonormată

1 1 1 1 2 1 1 1
B 0 = e0 1 = √ , − √ , √ , e0 2 = √ , √ , √ , e0 3 = − √ , 0, √ , (0,5 pt.) .
3 3 3 6 6 6 2 2
- 108-

1 1 1


 x = √ x0 + √ y 0 − √ z 0
3 6 2
   0  
x x


0
 1 0 2 0
 y =C y ⇔ y = −√ x + √ y (0,5 pt.) .
z z0
 3 6
1 0 1 0 1


 z=√ x +√ y +√ z


3 6 2
Înlocuind expresiile obţinute ale coordonatelor x, y, z ı̂n ecuaţia cuadricei, rezultă ecuaţia cuadricei relativ la
noul sistem de coordonate:
5 5 5
Σ0 : x02 − 2y 02 + 2z 02 − √ x0 − √ y 0 + √ z 0 − 1 = 0 ⇔
3 6 2 2
2 2 33 (0,5 pt.) .
5 5
⇔ x0 − √ − 2 y0 − √ + 2 z 0 + 4√
5
2
− =0
2 3 4 6 8
Ţinând cont de expresiile din paranteze, efectuăm translaţia Ox0 y 0 z 0 → O00 x00 y 00 z 00 dată de formulele:
 00 √  0   00   √ 
 x = x0 − 5 2√ 3 x x 52√3
y 00 = y 0 − 5 4√ 6 ⇔  y 0  =  y 00  +  5 4 √6  (0,5 pt.) .
z0 z 00
 00
z = z0 + 5 4 2 −5 4 2
Prin ı̂nlocuirea coordonatelor (x0 , y 0 , z 0 ) ı̂n ecuaţia cuadricei rezultă ecuaţia relativ la reperul O00 x00 y 00 z 00 ,
33
x002 − 2y 002 + 2z 002 − = 0, (0,5 pt.)
8
x002 y 002 z 002
− + − 1 = 0, (1 pt.) (8.6)
33/8 33/16 33/16
deci cuadrica este un hiperboloid cu o pânză (0,5 pt.) Total: 10pt. .

Altfel. Deoarece δ = −4 6= 0, avem o cuadrică cu centru de simetrie Cs (5/4, −5/4, 0) şi putem efectua ı̂n prealabil
o translaţie de sistem de coordonate Oxyz → O0 x0 y 0 z 0 , (O0 = Cs ) de vector OO0 = (5/4, −5/4, 0), descrisă de
relaţiile:   0  
 x = x0 + 5/4
  
x x 5/4
0
 y  =  y  +  −5/4  ⇔ y = y 0 − 5/4
0
z z 0 z = z0.

Rezultă ecuaţia cuadricei relativ la Ox0 y 0 z 0 ,
Σ : x02 − y 02 + z 02 − 2x0 y 0 − 2x0 z 0 − 2y 0 z 0 − 1 = 0.
Efectuăm o rotaţie de sistem Ox0 y 0 z 0 → O0 x00 y 00 z 00 de matrice C, dată de relaţiile X 0 = CX 00 ; determinăm

matricea C folosind metoda valorilor proprii, ca mai sus. Se obţine ı̂n final ecuaţia canonică (redusă) a cuadricei
Σ.

1. Să se găsească ecuaţia fiecăreia dintre următoarele sfere:
a) sfera care are centrul ı̂n C(2, 0, 3) şi este tangentă planului
3x + 2y + 4z − 45 = 0;
b) sfera care trece prin punctele A(−1, 0, 0), B(0, 2, 1), C(0, −1, −1) şi D(3, 1, −1);
c) sfera care are centrul ı̂n C(1, 1, 0) şi este tangentă interior sferei
Σ : x2 + y 2 + z 2 − x − 3y + 3z − 2 = 0.
- 109-
2. Să se determine coordonatele centrului cuadricei
x2 + y 2 + 5z 2 − 6xy + 2xz − 2yz − 4x + 8y − 12z + 14 = 0.
Să se efectueze o translaţie a reperului cartezian ı̂n centrul cuadricei şi să se scrie ecuaţia cuadricei raportată
la sistemul translatat O0 x0 y 0 z 0 .
3. Să se reducă la forma canonică următoarele cuadrice:
a) 2y 2 + 4xy − 8xz − 4yz + 6x − 5 = 0;
b) 2y 2 − 7z 2 + 112x − 16y − 14z − 87 = 0;
c) xy + z 2 − 2 = 0.
4. Să se calculeze distanţa dintre punctele de intersecţie ale dreptei


 x=t
D: y =2−t
z = −3 + 2t, t ∈ R

cu cuadrica
x2 − y 2 + z 2 − 4y + 6z + 9 = 0.
5. Fiind dat hiperboloidul cu o pânză
x2 y2
Σ: + − z2 − 1 = 0
9 4
şi planul P : 4x − 3y − 12z − 6 = 0, să se studieze curba P ∩ Σ folosind proiecţiile acestei curbe pe planele de
coordonate.
6. Fiind dat paraboloidul hiperbolic
x2 y2
Σ: − =z
9 4
şi punctul M0 (0, 2, −1), să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii care trec prin M0 şi să se calculeze măsura
unghiului dintre aceste generatoare.
y2 z2
7. Să se arate că planul 6x + 3y − 2z + 6 = 0 intersectează hiperboloidul cu o pânză x2 − + − 1 = 0 după
4 9
două generatoare ale căror ecuaţii se cer.
- 110-
MB.9.Curbe in Rn
Cuvinte cheie: drum parametrizat, vector tangent, derivată covariantă,

abscisa curbilinie, elementul de arc, punct asimptotic, direcţie asimptotică,
asimptote, parametrizare normală; tangentă, hiperplan normal, lungimea
unui arc de curbă.
9.1 Noţiuni introductive

9.1.1 Funcţii diferenţiabile
1.1. În acest material, prin funcţie diferenţiabilă vom ı̂nţelege o funcţie de clasă C ∞ . Clasa de indice minim
impusă de context va poatea fi uşor recunoscută.
1.2. Fie f : Rn → Rm . Funcţiile fi = yi ◦ f : Rn → R, unde yi sunt funcţiile coordonate ale lui Rm , se
numesc componentele euclidiene ale lui f ; se scrie f = (f1 , . . . , fm ).
Mulţimea
G(f ) = {(x1 , . . . , xn , f1 (x1 , . . . , xn ), . . . , fm (x1 , . . . , xn )) | (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn } ⊂
⊂ Rn × Rm ≡ Rn+m
se numeşte graficul funcţiei f = (f1 , . . . , fm ). Evident G(f ) coincide cu mulţimea valorilor funcţiei
(x1 , . . . , xn ) → (x1 , . . . , xn , f1 (x1 , . . . , xn ), . . . , fm (x1 , . . . , xn )).
Funcţia f = (f1 , . . . , fm ) este diferenţiabilă dacă şi numai dacă fi sunt funcţii diferenţiabile. Unei funcţii
diferenţiabile f i se asociază matricea Jacobiană
∂f1 ∂f1 ∂f1
 
...
 ∂x1 ∂x2 ∂xn 
J(f ) =  . . . ... ... ... .
 
 ∂f ∂fm ∂fm 
m
...
∂x1 ∂x2 ∂xn
Dacă n = m, atunci determinantul |J(f )| se numeşte Jacobianul lui f şi se notează cu
D(f1 , . . . , fn )
.
D(x1 , . . . , xn )
1.3. Funcţia f = (f1 , . . . , fm ) se numeşte:

1) injectivă dacă relaţiile P, Q ∈ Rn , f (P ) = f (Q) ∈ Rm implică P = Q;
2) surjectivă dacă ∀Q ∈ Rm , ∃P ∈ Rn astfel ı̂ncât f (P ) = Q;
3) bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă;
4) imersie dacă J(f ) are rangul n, ∀P ∈ Rn (n ≤ m);
111
5) submersie dacă J(f ) are rangul m, ∀P ∈ Rn (m ≤ n);

6) regulată dacă este imersie sau submersie;
7) difeomorfism dacă n = m, dacă este diferenţiabilă şi dacă posedă inversă diferenţiabilă.
1.4. Dacă funcţia f = (f1 , . . . , fm ) nu este regulată ı̂ntr-un punct P , atunci P se numeşte punct singular
sau punct critic, iar f (P ) se numeşte valoare singulară sau valoare critică .
1.5. Fie f : Rn → R o funcţie diferenţiabilă; vom nota prin
n
X ∂2f
d2 f (P )(dx) = (P )dxi dxj
i,j=1
∂xi ∂xj
hessiana sa (diferenţiala de ordinul doi).

Fie P un punct critic al lui f . Dacă forma pătratică d2 f (P ) este nedegenerată, adică
2
∂ f
det (P ) 6= 0,
∂xi ∂xj
atunci P se numeşte punct critic nedegenerat. În caz contrar P se numeşte punct critic degenerat.
Punctele critice nedegenerate ale unei funcţii diferenţiabile f : Rn → R sunt izolate.
1.6. Teorema funcţiei inverse. Fie f : Rn → Rn o funcţie diferenţiabilă. Dacă P ∈ Rn este un punct
ı̂n care det J(f ) 6= 0, atunci există o vecinătate deschisă D a lui P astfel ı̂ncât restricţia lui f la D să fie un
difeomorfism.
1.7. Teorema funcţiei implicite. Fie f = (f1 , . . . , fm ) : Rn+m → Rm o funcţie diferenţiabilă. Dacă ı̂n
(A, B) ∈ Rn+m avem f (A, B) = 0 şi
D(f1 , . . . , fm )
(A, B) 6= 0,
D(y1 , . . . , ym )
atunci există o vecinătate D a lui A şi o funcţie diferenţiabilă (unică) g : D → Rm astfel ı̂ncât g(A) = B şi
f (P, g(P )) = 0, ∀P ∈ D, unde prin y1 , . . . , ym s-au notat coordonatele ultime din Rn+m .
1.8. Pentru definiţia diferenţiabilităţii nu este necesar ca domeniul de definiţie al funcţiei să fie toată
mulţimea Rn , dar este necesar ca acest domeniu să fie o mulţime deschisă ı̂n Rn .
Fie S o mulţime oarecare din Rn . O funcţie f : S → Rm se numeşte diferenţiabilă pe S dacă poate fie
extinsă diferenţiabil la un interval deschis din Rn care conţine pe S.
1.9. Fie I un interval din R şi f : I → Rm . În acest caz noţiunea de derivată parţială se reduce la noţiunea
de derivată de la funcţiile de o singură variabilă. De asemenea, au sens şi noţiunile de derivată la stânga şi la
dreapta.
Exemplu. Fie funcţia F : D → R3 , unde F (u, v) = (u2 , uv, v 2 ), iar D : u > 0, v > 0. Deoarece, ∀(u, v) ∈ D,
matricea  
2u 0
J(F ) =  v u 
0 2v
are rangul doi, aplicaţia F este o imersie.
Din (u21 , u1 v1 , v12 ) = (u22 , u2 v2 , v22 ) rezultă u1 = u2 şi v1 = v2 , adică (u1 , v1 ) = (u2 , v2 ). Deci F este
injectivă.
Notând x = u2 , y = uv, z = v 2 , observăm că F (D) este porţiunea din cuadrica de ecuaţie y 2 = xz cuprinsă
ı̂n primul octant. Rotaţia √

2 0
x = (z − x0 )


2




y = y0

 √
 z = 2 (x0 + z 0 )



2
ne conduce la ecuaţia canonică
x02 z 02
+ y 02 − =0
2 2
- 112-
şi deci cuadrica y 2 = xz este un con.

Dacă ne restrângem la F (D) ⊂ R3 , atunci F : D → F (D) este o bijecţie. Expresia inversei F −1 : F (D) → D
se obţine din
u2 = x, uv = y, v 2 = z.
√ √
Găsim u = x, v = z şi deci
√ √
F −1 : F (D) → D, F −1 (x, y, z) = ( x, z),
care este o funcţie diferenţiabilă.
9.1.2 Vectori tangenţi. Câmpuri vectoriale

Fie Rn spaţiul vectorial (real) euclidian canonic cu dimensiunea n, produsul scalar fiind notat h · , · i. Ca orice
spaţiu vectorial euclidian, Rn este implicit un spaţiu punctual euclidian, adică orice punct P al său poate fi
identificat cu vectorul său de poziţie OP , unde O este un punct arbitrar fixat (originea spaţiului).
Fie P şi Q două puncte oarecare din Rn . Perechea ordonată (P, Q) se numeşte vector tangent la Rn ı̂n
−−→
punctul P şi se notează cu P Q. În spaţiile R, R2 , R3 acesta se reprezintă grafic printr-o săgeată care ı̂ncepe din
punctul P şi se termină ı̂n punctul Q (fig.80).
Vectorul ~v = Q − P se numeşte partea vectorială a vectorului tangent P Q şi ı̂n loc de (P, Q) putem nota ~vP
sau chiar ~v dacă punctul de aplicaţie P se subı̂nţelege.
Doi vectori tangenţi ~vP şi w
~ Q se numesc egali dacă au acceaşi parte vectorială, ~v = w, ~ şi acelaşi punct de
aplicaţie, P = Q. Doi vectori ~vP şi w~ Q care au aceeaşi parte vectorială, ~v = w,
~ dar care au puncte de aplicaţie
diferite se numesc paraleli (fig.81).
Fig. 80 Fig. 81
n n
Fixăm un punct P ∈ R şi considerăm toţi vectorii tangenţi la R ı̂n P . Mulţimea tuturor vectorilor tangenţi
la Rn ı̂n P se numeşte spaţiul tangent la Rn ı̂n P şi se notează cu TP Rn (fig.82). Spaţiul tangent se organizează
ca spaţiu vectorial cu operaţiile
~vP + w~ P = (~v + w)
~ P
r~vP = (r~v )P .
Fig. 82 Fig. 83
n n
Astfel, ca spaţiu vectorial, TP R este izomorf cu R , izomorfismul fiind dat de corespondenţa ~v ↔ ~vP . Deseori
vom identifica cele două spaţii prin intermediul acestui izomorfism.
Produsul scalar ı̂n TP Rn se defineşte prin produsul scalar din Rn ,
h~vP , w
~ P i = h~v , wi.
~
În particular, norma (lungimea) vectorului ~vP este numărul k~vP k = k~v k, obţinut din norma euclidiană pe Rn .
Un vector de lungime unu se numeşte vector unitate sau versor. Dacă (~v , w)
~ = 0, atunci vectorii tangenţi ~vP , w
~P
se numesc ortogonali.
Din inegalitatea Cauchy-Schwarz rezultă
h~v , wi
~
−1 ≤ ≤ 1.
k~v kkwk~
- 113-
De aceea putem defini unghiul ϕ dintre doi vectori tangenţi nenuli ~vP şi w
~ P prin (fig.83)
h~v , wi
~
cos ϕ = , ϕ ∈ [0, π].
|~v ||w|
~
Un sistem ordonat de n vectori unitate, reciproc ortogonali, tangenţi la Rn ı̂n P , se numeşte reper ı̂n punctul
P . Dacă {~e1 , ~e2 , . . . , ~en } este un reper ı̂n punctul P ∈ Rn - adică o bază ortonormată ı̂n TP Rn , atunci ∀~v ∈ TP Rn
putem scrie
~v = h~v , ~e1 i~e1 + h~v , ~e2 i~e2 + . . . + h~v , ~en i~en .
Numerele reale ri = h~v , ~ei i, i = 1, 2, . . . , n, se numesc componentele (coordonatele) lui ~v ı̂n raport cu reperul
fixat şi sunt mărimi algebrice ale unor proiecţii.
Reperul (1, 0, . . . , 0)P , (0, 1, . . . , 0)P , . . . , (0, 0, . . . , 1)P se numeşte reper natural, iar coordonatele unui vector
ı̂n raport cu acest reper se numesc coordonate euclidiene.
Fie
~v2 = r21~e1 + r22~e2 + . . . + r2n~en ,
.. .. .. ..
. . . .
~vn = rn1~e1 + rn2~e2 + . . . + rnn~en ,
n
n − 1 vectori din TP R .
2.1. Definiţie. Vectorul

~e1 ~e2 ... ~en

r21 r22 ... r2n ∈ T P Rn ,

~v2 × . . . × ~vn =
... ... ... ...

rn1 rn2 ... rnn
unde membrul doi este un determinant simbolic ce se dezvoltă după prima linie, se numeşte produsul vectorial
dintre ~v2 , . . . , ~vn .
Evident, ~v2 × . . . × ~vn este perpendicular pe fiecare dintre vectorii ~v2 , . . . , ~vn .
2.2. Definiţie. Considerăm acum n vectori ~vi ∈ TP Rn . Numărul
h~v1 , ~v2 × . . . × ~vn i
se numeşte produsul mixt al celor n vectori.

Dacă
~v1 = r11~e1 + . . . r1n~en ≡ (r11 , r12 , . . . , r1n ),
~v2 ≡ (r21 , r22 , . . . , r2n ), . . . , ~vn ≡ (rn1 , rn2 , . . . , rnn ),

atunci

r11 r12 ... r1n

r21 r22 ... r2n
h~v1 , ~v2 × . . . × ~vn i = .
... ... ... ...

rn1 rn2 ... rnn
Modulul acestui număr reprezintă volumul n-paralelipipedului construit pe vectorii de mai sus.
Reperul natural din R3 (fig.84) este ~ıP = (1, 0, 0)P , ~P = (0, 1, 0)P , ~kP = (0, 0, 1)P . În acest caz se poate
vorbi despre produsul vectorial a doi vectori tangenţi (fig.85)
~vP = v1~ıP + v2~P + v3~kP ~ P = w1~ıP + w2~P + w3~kP ,

şi w
~P ~kP

~ıP

~vP × w
~ P = v1 v2 v3 .

w1 w2 w3
- 114-
Fig. 84 Fig. 85
2.3. Definiţie. O funcţie V~ care asociază fiecărui punct P al lui Rn un vector V

~ (P ) tangent la Rn ı̂n P se
numeşte câmp vectorial.
Mulţimea ı̂n care ia valori un câmp vectorial V~ este spaţiul tangent
[
T Rn = T P Rn .
P ∈Rn
Cu alte cuvinte, avem

~ : Rn → T Rn , V
V ~ (P ) ∈ TP Rn .
Dacă funcţia V~ este constantă, atunci câmpul se numeşte paralel. Mulţimea valorilor unui câmp paralel
constă dintr-un singur element şi se identifică cu un vector liber.
Câmpurile paralele U~ 1, U
~ 2, . . . , U
~ n definite prin
~ 1 (P ) = (1, 0, . . . , 0)P , U
U ~ 2 (P ) = (0, 1, . . . , 0)P , . . . , U
~ n (P ) = (0, 0, . . . , 1)P ,
se numesc câmpuri fundamentale, iar ansamblul lor se numeşte câmpul reperului natural.
2.4. Teoremă. Dacă V ~ este un câmp vectorial pe Rn , atunci există n funcţii reale vi : Rn → R, i=
1, 2, . . . , n, astfel ı̂ncât
V~ = v1 U
~ 1 + v2 U
~ 2 + . . . + vn U
~ n.
Funcţiile vi se numesc coordonatele (componentele) euclidiene ale câmpului V ~.

Demonstraţie. Prin definiţie V ~ asociază lui P un vector V
~ (P ) tangent la Rn ı̂n P . Deoarece partea
~
vectorială a lui V (P ) depinde de P , ea poate fi scrisă ı̂n forma (v1 (P ), v2 (P ), . . . , vn (P )) şi astfel obţinem
funcţiile vi : Rn → R, i = 1, 2, . . . , n.
În plus, ∀P ∈ Rn , avem
~ (P ) = (v1 (P ), v2 (P ), . . . , vn (P ))P = v1 (P )(1, 0, . . . , 0)P +
V
+v2 (P )(0, 1, . . . , 0)P + . . . + vn (P )(0, 0, . . . , 1)P =
~ 1 (P ) + v2 (P )U
= v1 (P )U ~ 2 (P ) + . . . + vn (P )U
~ n (P ).
n
~ = P vi U
Deci V ~ i . Evident funcţiile vi sunt unic determinate.
i=1
În particular, orice vector tangent ~vP se reprezintă ı̂n forma
n
X
~vP = ~ i (P ).
ri U
i=1
Algebra câmpurilor vectoriale se construieşte pe baza următoarelor operaţii definite ca la funcţii:

~ +W
(V ~ )(P ) = V~ (P ) + W
~ (P ),
~ )(P ) = f (P )V
(f V ~ (P ).
- 115-
~ şi W
De asemenea produsul scalar al câmpurilor vectoriale V ~ se defineşte prin
~ ,W
hV ~ i(P ) = hV
~ (P ), W
~ (P )i.
~2 , . . . , V
Produsul vectorial al câmpurilor V ~n se defineşte prin
~2 × . . . × V
(V ~n )(P ) = V
~2 (P ) × . . . × V
~n (P ).
~1 , V
Produsul mixt al câmpurilor V ~2 , . . . , V
~n se defineşte prin
~1 , V
hV ~2 × . . . × V
~n i(P ) = hV
~1 (P ), V
~2 (P ) × . . . × V
~n (P )i.
Operaţiile asupra câmpurilor vectoriale se pot exprima prin operaţii asupra funcţiilor coordonate ale câmpurilor
respective. De asemenea facem observaţia că ı̂n baza teoremei 2.4, orice câmp vectorial V ~ din Rn este echivalent
n n
cu o aplicaţie de tipul F : R → R . De aceea apare naturală următoarea
Definiţie. Câmpul V ~ se numeşte câmp vectorial diferenţiabil dacă coordonatele sale sunt diferenţiabile. În
continuare presupunem că folosim numai câmpuri vectoriale diferenţiabile.
Să presupunem că ne situăm ı̂n R3 . În acest caz câmpul reperului natural (~ı, ~, ~k) este definit prin (fig.84)
~ı(P ) = ~ıP = (1, 0, 0)P , ~(P ) = ~P = (0, 1, 0)P , ~k(P ) = ~kP = (0, 0, 1)P .
Orice câmp vectorial pe R3 are ı̂n punctul (x, y, z) ∈ R3 forma (fig.86)
~ = v1 (x, y, z)~ı + v2 (x, y, z)~ + v3 (x, y, z)~k.

V
Fig. 86
3 ~ şi W
În spaţiul R se poate defini produsul vectorial a două câmpuri V ~ şi anume
~ ×W
(V ~ )(P ) = V
~ (P ) × W
~ (P ).
~ cu care sarcina q0 acţionează

2.5. Exemplu (fig.87). Fie q0 o sarcină electrică situată ı̂n punctul O. Forţa E
asupra sarcinii q = +1 (unitate de sarcină electrică ı̂n SI, 1 Coulomb = 1A · s) situată ı̂n punctul arbitrar P
este (legea Coulomb)
~ ) = 1 q0 ~r,
E(P
4πε k~rk3
unde ~r este vectorul de poziţie al punctului P ı̂n raport cu O, iar ε este permitivitatea mediului ı̂n care sunt
plasate sarcinile.
- 116-
Fig. 87
~ ) se numeşte câmp electrostatic produs de sarcina q0 . Domeniul de definiţie al acestui câmp
Funcţia P → E(P
este R3 \{O}.
9.1.3 Derivata covariantă

Presupunem că toate funcţiile utilizate sunt diferenţiabile de clasă C ∞ .
I. Fie D o mulţime deschisă din Rn şi f : D → R o funcţie reală. Fie P ∈ D şi ~v un vector tangent la D ı̂n
punctul P . Fixăm intervalul I astfel ı̂ncât P + tV ∈ D, ∀t ∈ I, unde V este punctul corespunzător vectorului
~v . Evident t → P + tV reprezintă restricţia unei drepte şi dacă f este diferenţiabilă, atunci funcţia compusă
t → f (P + tV ) este tot diferenţiabilă.
3.1. Definiţie. Numărul
d
D~v f (P ) = f (P + tV )
dt t=0
se numeşte derivata lui f ı̂n raport cu ~v . Numărul D~v f (P ) indică cantitativ schimbarea valorii f (P ) când P
se mişcă ı̂n sensul şi direcţia lui ~v . Dacă ~v este un versor, atunci D~v f poartă numele de derivata lui f după
direcţia ~v .
3.2. Lemă. Dacă ~vP = (v1 , . . . , vn )P , atunci
∂f ∂f
D~v f (P ) = v1 (P ) + . . . + vn (P ) = h~v , ∇f (P )i = df (P )(~v ),
∂x1 ∂xn
unde ∇f este gradientul lui f , iar df este diferenţiala lui f .
Demonstraţia este imediată ca urmare a teoremei de derivare a unei funcţii compuse.
Utilizând inegalitatea Cauchy-Schwarz
|D~v f (P )| = |(~v , ∇f (P ))| ≤ k~v kk∇f (P )k,
ı̂n care egalitatea are loc dacă şi numai dacă ~v şi ∇f (P ) sunt coliniari, rezultă că ~v → D~v f (P ) are un minim
(maxim) egal cu −k~v kk∇f (P )k (respectiv k~v kk∇f (P )k) dacă ~v are sensul şi direcţia lui −∇f (P ) (respectiv
∇f (P )). Astfel, −∇f (P ) (respectiv ∇f (P )) indică local direcţia şi sensul ı̂n care f descreşte (creşte) cel mai
repede.
3.3. Teoremă. Fie f, g : D → R, ~v , w ~ ∈ TP D şi a, b ∈ R. Avem
Da~v+bw~ f (P ) = aD~v f (P ) + bDw~ f (P )
D~v (af + bg)(P ) = aD~v f (P ) + bD~v g(P )
D~v (f g)(P ) = g(P )D~v f (P ) + f (P )D~v g(P ).
Demonstraţia se bazează pe lema 3.2 şi pe proprietăţile gradientului.
Folosind noţiunea precedentă putem defini acţiunea unui câmp vectorial V ~ asupra unei funcţii f (ambele
definite pe D) ca fiind funcţia cu valori reale notată cu DV~ f şi a cărei valoare ı̂n fiecare punct P ∈ D este
~ . În particular, pentru
numărul DV~ (P ) f (P ). Funcţia DV~ f se numeşte derivata funcţiei f ı̂n raport cu câmpul V
cazul n = 3, avem
∂f ∂f ∂f
D~ıf = , D~f = , D~k f = .
∂x ∂y ∂z
În baza teoremei 3.3 deducem că derivata DV~ f are următoarele proprietăţi
~ h = f DV
Df V~ +gW ~ h + gDW
~ h
DV~ (af + bg) = aDV~ f + bDV~ g

DV~ (f g) = f DV~ g + gDV~ f.
- 117-
II. Noţiunea pe care o introducem acum generalizează derivata DV~ f (P ) şi reprezintă o operaţie asupra
~ un câmp vectorial definit pe mulţimea deschisă D din Rn şi ~v un vector tangent
câmpurilor vectoriale. Fie W
la D ı̂n punctul x. Considerăm funcţia compusă t → W ~ (P + tV ), t ∈ I, unde I este determinat de condiţia
P + tV ∈ D.
3.4. Definiţie. Vectorul
~ (P ) = d W~ (P + tV )

D~v W
dt
t=0
tangent la D ı̂n punctul P se numeşte derivata covariantă a lui W ~ ı̂n raport cu ~v .

~ (P ) măsoară rata iniţială a schimbării lui W
Derivata covariantă D~v W ~ (P ) când P se mişcă ı̂n sensul lui ~v
(fig.88).
Fig. 88
~ = w1 U
3.5. Lemă. Dacă W ~ 1 + . . . + wn U
~ n şi ~v este un vector tangent la D ı̂n punctul P , atunci
~ (P ) = D~v w1 (P )U
D~v W ~ 1 (P ) + . . . + D~v wn (P )U
~ n (P ).
Demonstraţie. Se observă că

~ (P + tV ) = w1 (P + tV )U
W ~ 1 (P + tV ) + . . . + wn (P + tV )U
~ n (P + tV ).
Pentru a deriva un astfel de câmp ı̂n t = 0, se derivează coordonatele sale ı̂n t = 0. Ţinând seama de definiţia
3.1, lema devine evidentă.
Proprietăţile derivatei covariante rezultă din lema 3.5 şi din proprietăţile derivatei D~v f (P ) date ı̂n teorema
3.3.
3.6. Teoremă. Fie W ~ şi W
~ două câmpuri vectoriale pe D, fie ~v , w
~ ∈ TP D şi a, b ∈ R. Avem
~ = aD~v W
Da~v+bw~ W ~ + bDw~ W
~
~ + bW
D~v (aV ~ ) = aD~v V
~ + bD~v W
~
~ ) = (D~v f )W
D~v (f W ~ + f D~v W
~
~ ,W
D~v hV ~ i = hD~v V~, W
~ i + hV~ , D~v W
~ i.
Noţiunea de mai sus se poate extinde considerând derivata covariantă a unui câmp vectorial W ~ ı̂n raport
~ ~
cu câmpul vectorial V . Rezultatul este un câmp vectorial care se notează cu DV~ W şi a cărui valoare ı̂n P este
D~ W ~ (P ). Dacă W
~ = w1 U~ 1 + . . . + wn U
~ n , atunci
V (P )
~ = (D ~ w1 )U
DV~ W ~ 1 + . . . + (D ~ wn )U
~ n.
V V
În baza celor precedente rezultă că DV~ are următoarele proprietăţi
Df V~ +gW ~
~ Y = f DV
~
~ Y + gDW
~
~ Y
D ~ (aY~ + bZ)
~ = aD ~ Y
~ + bD ~ Z
~
V V V
~ ) = (D ~ f )Y
DV~ (f Y ~ + f D~ Y~
V V
~ , Zi
D ~ hY ~ = hD ~ Y ~ , Zi
~ + hY~ , D ~ Zi.
~
V V V
- 118-
~ , rolul lui V
Observaţii. 1) În derivata covariantă DV~ W ~ este algebric, iar W ~ se derivează.
2) Derivatele covariante ale câmpurilor fundamentale U ~ i , i = 1, . . . , n, sunt nule.
9.2 Curbe ı̂n Rn

9.2.1 Definiţii şi exemple
Fie En ≡ Rn spaţiul euclidian canonic cu n dimensiuni, TO Rn spaţiul tangent ı̂n punctul O (origine) la Rn
şi JO : Rn → TO Rn izomorfismul canonic. Notăm cu I un interval deschis (alteori ı̂nchis, semiı̂nchis) sau o
reuniune de intervale din R.
Fig. 89 Fig. 90
1.1. Definiţie. O funcţie diferenţiabilă α : I → Rn se numeşte curbă şi se notează cu α. Uneori numai
imaginea α(I) este numită curbă. În acest caz α se numeşte parametrizare (sau drum parametrizat), iar t ∈ I
se numeşte parametru. Noi vom folosi ambele accepţiuni ale cuvântului ”curbă”, semnificaţia decurgând din
context. De asemenea menţionăm că deşi consideraţiile teoretice se fac ı̂n Rn imaginile grafice se realizează ı̂n
R, R2 sau R3 .
Observăm compunerea marcată prin fig.89. Rezultă că lui α putem să-i ataşăm o funcţie şi numai una de
~ : I → TO Rn , ceea ce permite să privim mulţimea α(I) ca fiind descrisă de extremitatea unui vector
tipul α
~ cu originea fixată ı̂n originea O a lui Rn (fig.90).
variabil α
Din definiţia lui α(I) rezultă echivalenţa:
P ∈ α(I) ⇔ ∃t ∈ I, P = α(t).
Dacă raportăm pe Rn la baza canonică, atunci funcţiile α şi α

~ sunt caracterizate prin coordonatele lor euclidiene:
α(t) = (x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)), t ∈ I

α
~ (t) = x1 (t)~e1 + x2 (t)~e2 + . . . + xn (t)~en , t ∈ I.
Curba α(I) poate fi descrisă prin ecuaţiile parametrice
x1 = x1 (t), x2 = x2 (t), . . . , xn = xn (t)
sau prin ecuaţia vectorială parametrică

α
~ =α
~ (t).
1.2. Definiţie. Un punct P al lui α(I) se numeşte simplu dacă există o singură valoare t ∈ I aşa ca
α(t) = P . Dacă există mai multe valori distincte t astfel ı̂ncât α(t) = P , atunci punctul P se numeşte multiplu.
De exemplu, dacă există numerele t1 6= t2 şi numai acestea (din I) pentru care α(t1 ) = α(t2 ) = Q, atunci
punctul Q se numeşte dublu (fig.91).
Dacă există trei numere distincte t1 , t2 , t3 şi numai acestea (din I) pentru care α(t1 ) = α(t2 ) = α(t3 ) = Q,
atunci punctul Q se numeşte triplu (fig.91).
- 119-
Fig. 91
−1
În general, cardinalul mulţimii α (P ) se numeşte multiplicitatea punctului P .
Funcţia α poate fi injectivă sau surjectivă.
Dacă toate punctele unei curbe α(I) sunt simple, atunci după definiţiile anterioare, aplicaţia α este injectivă.
Dacă o componentă a funcţiei α este injectivă, atunci funcţia α este injectivă.
1.3. Definiţie. O funcţie diferenţiabilă şi injectivă α : I → Rn se numeşte curbă simplă. Să presupunem
acum că avem o funcţie de tipul α : [a, b] → Rn . Această funcţie se numeşte diferenţiabilă dacă poate fi extinsă
diferenţiabil la un interval deschis ce conţine pe [a, b].
Să analizăm semnificaţia geometrică a neinjectivităţii funcţiei α.
1.4. Definiţie. O funcţie diferenţiabilă α : [a, b] → Rn pentru care α(a) = α(b) se numeşte curbă ı̂nchisă
(fig.92). Această definiţie nu are acelaşi conţinut cu definiţia topologică a unei mulţimi ı̂nchise. Într-adevăr,
pentru orice curbă α : [a, b] → Rn , imaginea α([a, b]) este ı̂nchisă ı̂n Rn in sens topologic, deoarece α este
automat o funcţie continuă, dar aceasta nu are nici o legătură cu condiţia α(a) = α(b).
Fig. 92
O curbă ı̂nchisă pentru care restricţia la [a, b) este injectivă se numeşte curbă simplă şi ı̂nchisă.
O curbă α : I → Rn se numeşte periodică dacă există un număr T > 0 astfel ı̂ncât
t + T ∈ I, α(t + T ) = α(t), ∀t ∈ I.
Cel mai mic număr T care se bucură de această proprietate se numeşte perioada lui α. Se observă că o curbă
periodică este ı̂nchisă. De asemenea se poate demonstra că imaginea unei curbe inchise admite o reprezentare
parametrică periodică.
Evident, din faptul că α(t) = (x1 (t), . . . , xn (t)), t ∈ R este o curbă periodică rezultă că fiecare componentă
xi (t) este periodică având eventual altă perioadă principală. Reciproc, dacă fiecare componentă xi (t) este
periodică şi are perioada Ti , iar pj Ti = pi Tj , i 6= j, pi , pj ∈ Z, atunci α este periodică şi are perioada T = pT1 ,
unde p = c.m.m.m.c. {pi |i ≥ 1}.
1.5. Exemple.
1) Fie P = (p1 , . . . , pn ) ∈ Rn un punct fixat şi v̄ ≡= (q1 , . . . , qn ) 6= (0, . . . , 0) un vector nenul. Curba
α : R → Rn ,
α(t) = P + tv = (p1 + tq1 , . . . , pn + tqn ),
se numeşte dreaptă determinată de punctul P = α(0) şi direcţia dată de vectorul v.
Cele n ecuaţii parametrice xi = pi + tqi , i = 1, 2, . . . , n, sunt echivalente cu n − 1 ecuaţii carteziene ı̂n Rn ,
x1 − p1 xn − pn
= ... = ,
q1 qn
cu convenţia că dacă un numitor este nul, atunci numărătorul respectiv este nul.
Submulţimea lui Rn caracterizată prin ecuaţia carteziană implicită
n
X
qi (xi − pi ) = 0
i=1
- 120-
este hiperplanul ce trece prin punctul P şi pentru care v̄ este o direcţie normală.
2) Graficul unei funcţii diferenţiabile de tipul f : I → R este o curbă ı̂n plan (fig.93-fig.96) deoarece acest
grafic poate fi privit ca imaginea funcţiei α : I → R2 , α(t) = (t, f (t)). O curbă de acest tip nu poate avea puncte
multiple, nu poate fi ı̂nchisă şi deci nici periodică, deoarece t1 6= t2 implică existenţa punctelor (t1 , f (t1 )) şi
(t2 , f (t2 )) care nu pot fi identice (au abscise diferite).
Ecuaţia y = f (x) se numeşte ecuaţia carteziană explicită a curbei
α : I → R2 , α(t) = (t, f (t)), t ∈ I.
Fig. 93 Fig. 94
Fig. 95 Fig. 96
2
În practică se ı̂ntâlnesc şi curbe de tipul α : I → R , α(t) = (g(t), t), t ∈ I, cărora le corespund ecuaţii
carteziene explicite de forma x = g(y) (vezi §7).
3) Fie curba α : [0, 2π] → R2 , α(t) = (cos t, sin t). Deoarece α(0) = α(2π) = (1, 0), curba este ı̂nchisă.
Imaginea α([0, 2π]) este cercul cu centrul ı̂n origine şi de rază unu (fig.97). Restricţia lui α la [0, 2π) este
injectivă şi deci cercul este o curbă simplă şi ı̂nchisă.
Să considerăm acum funcţia α : R → R2 , α(t) = (cos t, sin t). Evident, imaginea α(R) este tot cercul de rază
unu şi cu centrul ı̂n origine. Observăm ı̂nsă că ı̂n acest caz, α(t) = α(t + 2π) şi de aceea, cercul poate fi privit
ca o curbă periodică cu perioada T = 2π. În acest sens toate punctele cercului sunt puncte multiple.
Fig. 97
4) Ne situăm ı̂n spaţiul cu trei dimensiuni şi considerăm curbe pentru care cel puţin una dintre coordonate
este funcţia identitate (grafice ale funcţiilor de tipul f : I → R2 ) sau funcţia liniară. Ne oprim la cazul
α : I → I × R3 , α(t) = (x(t), y(t), bt) unde b 6= 0, deoarece celelalte situaţii sunt analoage. O curbă de acest
tip nu poate avea puncte multiple, nu poate fi ı̂nchisă şi nici periodică deoarece t1 6= t2 implică α(t1 ) 6= α(t2 ),
acestea fiind puncte cu cote diferite.
- 121-
Pentru concretizare să considerăm curba descrisă de un punct situat pe o suprafaţă cilindrică de rotaţie şi
având o mişcare compusă dintr-o rotaţie ı̂n jurul axei cilindrului şi o translaţie de-a lungul acestei axe, cele
două mişcări fiind proporţionale ı̂ntre ele, curbă ce se numeşte elice circulară (fig.98).
Fig. 98
Presupunând că mobilul pleacă din A(a, 0, 0) găsim ecuaţiile parametrice ale curbei, x = a cos t, y = a sin t, z =
bt, t ∈ R, unde z reprezintă translaţia, t rotaţia, iar b=const. Curba ı̂ntâlneşte fiecare generatoare a suprafeţei
cilindrice x2 + y 2 = a2 ı̂ntr-o infinitate de puncte. De exemplu, generatoarea ce trece prin punctul A este
ı̂ntâlnită ı̂n punctele de cotă z = 2nbπ, unde n este ı̂ntreg.
Arcul de curbă ı̂ntre două puncte ”consecutive” A(a, 0, 0) şi A0 (a, 0, 2bπ) se numeşte spiră a elicei, iar
lungimea AA0 se numeşte pasul elicei.
9.2.2 Tangenta şi hiperplanul normal la o curbă

Fie α : I → Rn o curbă. Notăm cu t variabila din I a.ı̂. t + h ∈ I, α(t) = P, α(t + h) = Q. Folosind vectorii
liberi ᾱ(t + h), ᾱ(t) , P Q, construim derivata
ᾱ(t + h) − ᾱ(t) PQ
lim = lim = ᾱ0 (t)
h→0 h h→0 h
−−→
al cărei reprezentant α ~ 0 (t) cu originea ı̂n α(t) = P apare ca limita vectorului P Q, când Q ∈ α(I) se apropie
de P . Vectorul α ~ 0 (t) legat in α(t) = P se numeşte vector viteză sau vector tangent la curba α ı̂n punctul P .
0
Evident α ~ (t) ∈ Tα(t) Rn (fig.99).
Fig. 99
n
Dacă raportăm pe R la baza canonică {~e1 , . . . ~en }, atunci
~ 0 (t) = x0 1 (t)~e1 + x0 2 (t)~e2 + . . . + x0 n (t)~en .

α
2.1. Definiţie. Un punct P = α(t) al curbei α ı̂n care α ~ 0 (t) 6= ~0 se numeşte punct regulat. Dacă
0 ~
~ (t) 6= 0, ∀t ∈ I, atunci curba α se numeşte regulată, iar funcţia t ∈ I → ||~
α α0 (t)|| ∈ [0, ∞) se numeşte viteza
curbei.
Dacă P este un punct regulat, atunci punctul P şi vectorul α~ 0 (t) determină o dreaptă care apare ca limita
dreptei P Q când P = α(t) este fix, iar Q tinde către P de-a lungul curbei.
2.2. Definiţie. Fie P un punct regulat al curbei α. Dreapta care trece prin P şi are ca vector director pe
~ 0 (t) se numeşte tangenta la curba α ı̂n P .
α
~ 0 (t) se numeşte hiperplan normal la curba α
Hiperplanul care trece prin P şi are drept vector normal pe α
ı̂n P (fig.100 şi fig.101).
- 122-
Fig. 100 Fig. 101

Pentru elementele descrise anterior avem următoarele ecuaţii:
- pentru tangenta la curbă ı̂n punctul α(t):
x1 − x1 (t) x2 − x2 (t) xn − xn (t)
= = ... = .
x0 1 (t) x0 2 (t) x0 n (t)
- pentru hiperplanul normal la curbă ı̂n punctul α(t):
(x1 − x1 (t))x0 1 (t) + (x2 − x2 (t))x0 2 (t) + . . . + (xn − xn (t))x0 n (t) = 0.
Un punct al unei curbe poate să nu fie regulat. De aceea admitem următoarea
2.3. Definiţie. Un punct α(t) = P ∈ α(I) corespunzător unei valori a lui t pentru care α ~ 0 (t) = 0 se numeşte
punct singular. Observăm că dacă α~ (t) = ~0, ∀t ∈ J ⊂ I, atunci α
0
~ (t) = ~c, ∀t ∈ J, şi astfel restricţia lui α la J
se reduce la un punct. În consecinţă, dacă α admite puncte singulare şi nu se reduce la constante pe porţiuni,
atunci aceste puncte sunt ı̂n general izolate. Dacă ∃m > 1 astfel ı̂ncât α ~ 0 (t) = α
~ 00 (t) = . . . = α~ (m−1) (t) = ~0,
(m)
α
~ (t) 6= 0, atunci punctul P = α(t) se numeşte punct singular de ordinul m. În vecinătatea unui punct
singular de ordinul m se ı̂ntrebuinţează formula Taylor
hm (m)
ᾱ(t + h) = ᾱ(t) + [ᾱ (t) + ε̄(h)],
m!
cu
lim ε̄(h) = 0̄,
h→0
adunarea având sens doar ı̂n contextul vectorilor liberi şi nu ı̂n contextul vectorilor legaţi ı̂n puncte diferite.
Notând P = α(t) şi Q = α(t + h) avem
ᾱ(t + h) − ᾱ(t) PQ
lim m! m
= lim m! m = ᾱ(m) (t).
h→0 h h→0 h
Vectorul α ~ (m) (t) se numeşte vector tangent la curba α ı̂n punctul singular P = α(t). Punctul P şi vectorul
(m)
α
~ (t) definesc o dreaptă care este limita dreptei P Q când P = α(t) este fix, iar Q tinde către P de-a lungul
curbei.
2.4. Definiţie. Fie P un punct singular de ordinul m. Dreapta determinată de punctul P şi vectorul
~ (m) (t) se numeşte tangenta curbei ı̂n punctul P .
α
Hiperplanul care trece prin P şi are drept vector normal pe α ~ (m) (t) se numeşte hiperplan normal la curba α
ı̂n P (fig.102).
Fig. 102 Fig. 103

Ecuaţiile tangentei ı̂n P = α(t) sunt:
x1 − x1 (t) x2 − x2 (t) xn − xn (t)
(m)
= (m)
= ... = (m)
,
x1 (t) x2 (t) xn (t)
- 123-
iar ecuaţia hiperplanului normal ı̂n P = α(t) este:

(m) (m)
(x1 − x1 (t))x1 (t) + (x2 − x2 (t))x2 (t) + . . . + (xn − xn (t))x(m)
n (t) = 0.
Fie α1 , α2 : I → Rn două curbe care au punct regulat comun P corespunzător valorii t din interiorul
intervalului I, adică α1 (t) = α2 (t) = P . Acestor două curbe le asociem curba α = α1 − α2 . Dacă α(t) = P este
un punct singular de ordinul m + 1 pentru curba α, adică
α(k) (t) = 0, k = 0, 1, . . . , m; α(m+1) (t) 6= 0,
atunci spunem că α1 şi α2 au ı̂n punctul P un contact de ordinul m. Denumirea provine din faptul că relaţiile
anterioare descriu un zerou multiplu de ordinul m + 1 pentru curba α ceea ce este echivalent cu m + 1 puncte
confundate comune ı̂n P pentru curbele α1 şi α2 .
2.5. Teoremă. Fie Q1 = α1 (t + h), Q2 = α2 (t + h). Contactul ı̂n P dintre curbele α1 şi α2 este de ordinul
m dacă şi numai dacă (fig.103)
(
Q1 Q2 = 0̄, pentru i = 1, . . . , m
lim
h→0 hi 6= 0̄, pentru i = m + 1.
Demonstraţie. Se folosesc formulele Taylor pentru α1 şi α2 :
h 0 hm (m) hm+1 (m+1)

ᾱi (t + h) = ᾱi (t) + ᾱ i (t) + . . . + ᾱi (t) + [ᾱ (t) + ε̄i (h)],
1! m! (m + 1)! i
lim ε̄i (h) = 0, i = 1, 2.

h→0
2.6. Observaţii.
1) Dacă α(t) = P este un punct regulat, rezultă că pe o vecinătate a lui t funcţia α : I → Rn este injectivă.
2) Un punct al unei curbe poate fi simplu şi regulat sau simplu şi singular sau multiplu şi regulat sau
multiplu şi singular.
3) Fie α : I → Rn , β : J → Rn două curbe astfel ı̂ncât α(I) ∩ β(J) 6= ∅ şi fie P ∈ α(I) ∩ β(J) un punct
regulat sau singular de ordinul m. Unghiul dintre vectorii tangenţi al cele două curbe in P se numeşte unghiul
celor două curbe. Dacă cei doi vectori sunt perpendiculari curbele se numesc ortogonale. Dacă unghiul dintre
cei doi vectori este zero sau π, atunci curbele se numesc tangente.
4) În cinematică o curbă α : I → Rn este privită ca fiind drumul descris de un punct material ı̂n mişcare. În
acest caz variabila t se numeşte timp, α(I) se numeşte traiectorie, α ~ 0 (t) se numeşte viteza curbei la momentul t,
00
iar α
~ (t) se numeşte acceleraţia curbei la momentul t.
~ (3) (t), α
5) Derivatele α ~ (iv) (t), . . . se numesc acceleraţii de ordin superior la momentul t. În general acceleraţiile
pot fi tangente la curbă doar ı̂n puncte izolate.
6) Două curbe au un contact de ordinul 1 ı̂ntr-un punct regulat comun dacă şi numai dacă au aceeaşi
tangentă.
2.7. Orientare.
Pe o curbă dată α(I), presupusă mulţime conexă, se pot stabili numai două sensuri de parcurs (ordine a
punctelor curbei care corespunde ordinei din I) pe care convenim să le notăm cu + şi −. O curbă α ı̂mpreună
cu o alegere a unui sens de parcurs pe α(I) se numeşte curbă orientată.
Fig. 104 Fig. 105
- 124-
Fie α o curbă regulată. Dacă α~ 0 (t) este vectorul tangent la α ı̂n α(t), atunci este natural să considerăm
drept pozitiv acel sens de parcurs pe α(I) care să fie coerent cu sensul lui α ~ 0 (t) şi deci cu sensul pozitiv pe
tangentă (vezi orientarea unei drepte).
Convenim să precizăm orientarea unei curbe şi a tangentei sale prin săgeţi (fig.104).
Dacă curba α posedă puncte singulare, atunci există situaţii când nu este posibil să alegem pe curbă un sens
de parcurs coerent cu cel de pe tangentă (fig.105).
2.8. Exemple.
1) Curbele din R2 care se pot reprezenta printr-o ecuaţie carteziană explicită y = f (x) sunt regulate.
Într-adevăr, din egalitatea α(t) = (t, f (t)) construim α ~ 0 = ~ı + f 0 (t)~ nu se anulează, ∀t ∈ I.
~ = t~ı + f (t)~ şi deci α
2) Fie curba plană (fig.106)
 1
 (0, exp t )
 t<0
α(t) = (0, 0) t=0
(exp −1

, 0) t > 0.

t
Observăm că ı̂n t = 0, funcţia α(t) nu este o imersie. De aceea punctul O(0, 0) este un punct singular. Mai
mult, observăm că ı̂n acest punct singular avem
~ 0 (0) = α
α ~ 00 (0) = . . . = α
~ (m) (0) = . . . = (0, 0).
Pentru fiecare m ı̂ntreg, putem considera curba (fig.107 pentru m = 1)

 m

 (t , exp 1t ) t<0

αm (t) = (0, 0) t=0

(t + exp −1

 m
t , 0) t > 0.
Observăm că ı̂n acest caz avem
~ 0 m (0) = α
α ~ 00 m (0) = . . . = α
~m(m−1)
(0) = α
~m(m+1)
(0) = . . . = (0, 0),
(m)
~ m (0) = (m!, 0).
şi α
Pentru m = 1, originea este un punct regulat (fig.107). Pentru m > 1, originea este un punct singular de
ordinul m.
Fig. 106 Fig. 107
3) Aplicaţia α : R → R2 definită prin

−1 −1
 1
 (exp t , exp t sin exp t )
 t>0
α(t) = (0, 0) t=0
(− exp −1 −1
 1
, exp sin exp ) t<0

t t t
are o imagine cuprinsă ı̂ntre dreptele y = ±x, având o infinitate de tangente ı̂n (0, 0). De asemenea, observăm
că α este diferenţiabilă şi
~ 0 (0) = α
α ~ 00 (0) = . . . = α
~ (m) (0) = . . . = (0, 0).
De aceea originea este un punct singular (fig.108). Punctele (−1, sin 1), (1, sin 1) sunt puncte asimptotice.
- 125-
Fig. 108
4) Uneori ı̂n R3 considerăm curbe de tipul α : I → R3 , α(t) = (x(t), y(t), t). Aceste curbe sunt regulate.
Într-adevăr, avem α~ = x(t)~ı + y(t)~ + t~k şi deci α
~ 0 (t) = x0 (t)~ı + y 0 (t)~ + ~k, care nu se anulează, ∀t ∈ I.
Aceeaşi proprietate o au şi curbele α : I → R3 , α(t) = (x(t), t, z(t)) sau α(t) = (t, y(t), z(t)).
Pentru exemplificare fie curba dată prin
 1
 (t, 0, exp t )
 t<0
α(t) = (0, 0, 0) t=0
−1

(t, exp t , 0) t > 0.

Fig. 109
Arcul t ≤ 0 este situat ı̂n planul xOz, iar arcul t ≥ 0 este situat ı̂n planul xOy (fig.109). Observăm că α este
o curbă regulată pentru care
~ 0 (0) = (1, 0, 0), α

α ~ 00 (0) = . . . = α
~ (m) (0) = . . . = (0, 0, 0).
9.2.3 Câmpuri vectoriale pe o curbă

Noţiunea de câmp vectorial pe o curbă este o variantă a noţiunii generale de câmp vectorial. Fie α : I → Rn o
curbă şi P = α(t), t ∈ I, un punct arbitrar al său.
~ (t) tangent la Rn ı̂n punctul α(t) se
3.1. Definiţie. O funcţie Y care asociază fiecărui t ∈ I un vector Y
numeşte câmp vectorial pe curba α (fig.110).
Fig. 110
Funcţiile reale şi câmpurile vectoriale pe curbe apar deseori ca restricţii. De exemplu, dacă X~ este un câmp
vectorial pe Rn şi α : I → Rn este o curbă, atunci X ~ ◦ α este un câmp vectorial pe curba α. Orice câmp vectorial
pe o curbă se poate identifica cu o altă curbă.
Evident, viteza α ~ 0 este un câmp vectorial pe curba α. Acest câmp se mai numeşte şi câmp tangent la curba
α (fig.111).
- 126-
Fig. 111
0
Precizăm ı̂nsă că spre deosebire de α~ , câmpurile vectoriale arbitrare pe α pot să conţină sau nu vectori ale
căror suporturi să fie tangente la curbă (fig.110).
În general α~ 0 nu poate fi privit ca o funcţie pe α(I) ı̂ntrucât ar urma că punctului dublu P = α(t1 ) =
α(t2 ), t1 6= t2 , i se ataşează simultan doi vectori diferiţi α~ 0 (t1 ) şi α
~ 0 (t2 ). Această remarcă impune ı̂n mod
necesar definiţia 3.1.
Proprietăţile câmpurilor vectoriale definite pe curbe sunt analoage cu cele ale câmpurilor vectoriale pe Rn .
Astfel, ı̂n raport cu reperul ortonormat {e1 , . . . , en }, avem
~ (t) = y1 (t) ~e1 (α(t)) + y2 (t) ~e2 (α(t)) + . . . + yn (t) ~en (α(t)),
Y
funcţiile yi : I → R numindu-se coordonatele (componentele) euclidiene ale lui Y ~.

Funcţiile compuse ~e1 (α(t)), . . . , ~en (α(t)) sunt câmpuri vectoriale pe α. Aceste câmpuri vor fi notate pe scurt
cu ~e1 , ~e2 , . . . , ~en .
Pentru câmpurile vectoriale pe o curbă introducem operaţiile
~ + Z)(t)
(Y ~ =Y ~ (t) + Z(t)
~
~ )(t) = f (t)Y
(f Y ~ (t)
~ , Zi(t)
hY ~ ~ (t), Z(t)i
= hY ~
~ × Z)(t)
(Y ~ =Y ~ (t) × Z(t)
~ pe R3 .
Evident aceste operaţii se traduc prin operaţii asupra coordonatelor câmpurilor.

3.2. Definiţie. Fie α o curbă regulată şi Y ~ un câmp vectorial pe α. Dacă hY ~ ,α ~ se numeşte
~ 0 i = 0, atunci Y
câmp normal la α. Dacă Y ~ (t) = λ(t)~ α0 (t), atunci Y ~ se numeşte câmp tangent la α.
Deoarece Y ~ (t) = y1 (t)~e1 + y2 (t)~e2 + . . . + yn (t)~en , deducem că orice câmp Y
~ este echivalent cu o funcţie de
n ~
tipul F : I → R . De aceea apare naturală definiţia: Y se numeşte câmp diferenţiabil dacă coordonatele sale
sunt diferenţiabile. De asemenea precizăm că derivata unui câmp Y ~,
~ 0 = dy1 ~e1 + dy2 ~e2 + . . . + dyn ~en ,

Y
dt dt dt
este tot un câmp vectorial pe curba α. În particular, derivata α ~ 00 a câmpului viteză α
~ 0 asociat lui α dă câmpul
acceleraţie. În general acceleraţia nu este dirijată după tangenta la curbă. Avem
(aY~ + bZ)
~ 0 = aY ~ 0 + bZ
~ 0 , a, b ∈ R
~ )0 = f 0 Y
(f Y ~ + fY~0
~ , Zi
hY ~ 0 , Zi
~ 0 = hY ~ + hY~ ,Z
~ 0i
~ × Z)
(Y ~ 0=Y ~0×Z ~ +Y~ ×Z ~ 0 pe R3 .
~ , Zi
Penultima formulă arată că dacă hY ~ = constant, atunci
~ 0 , Zi
hY ~ + hY
~ ,Z
~ 0 i = 0.
~ are lungimea constantă, atunci Y

În particular, dacă Y ~ şi Y
~ 0 sunt ortogonali ı̂n orice punct (fig.112). Într-adevăr
~ k = hY
relaţia kY 2 ~ ,Y~ i = constant, implică hY
~ ,Y
~ i = 0.
0
De aceea dacă ne imaginăm că α este traiectoria unui punct material ce se deplasează cu o viteză de modul
constant, atunci acceleraţia este un câmp vectorial normal la α (dirijată după normala la curbă).
- 127-
Fig. 112
~ se numeşte paralel dacă coordonatele sale sunt constante (fig.113).

3.3. Definiţie. Un câmp Y
Fig. 113
3.4. Teoremă. Fie curba α : I → Rn , unde I este un interval deschis din R.

~ 0 este identic nul.
1) Curba α este constantă (se reduce la un punct) dacă şi numai dacă câmpul viteză α
2) Curba neconstantă α este o dreaptă dacă şi numai dacă câmpul acceleraţie este identic nul (câmpul viteză
este paralel).
~ pe α este paralel dacă şi numai dacă Y
3) Un câmp Y ~ 0 = ~0.
Demonstraţie. 1) Fie curba α ~ (t) = x1 (t)~e1 +x2 (t)~e2 +. . .+xn (t)~en . Dacă x1 (t) = a1 , x2 (t) = a2 , . . . , xn (t) =
an , ∀t ∈ I, atunci α ~ (t) = a1~e1 + a2~e2 + . . . + an~en şi α ~ 0 (t) = (0, 0, . . . , 0), ∀t. Reciproc, din α ~ 0 (t) = ~0, ∀t ∈ I,
0 0 0
rezultă x 1 (t) = 0, x 2 (t) = 0, . . . , x n (t) = 0, ∀t ∈ I şi deci x1 (t) = a1 , x2 (t) = a2 , . . . , xn (t) = an .
2) Fie α~ 0 (t) = (x01 +l1 t)~e2 +. . .+(x0n +ln t)~en . Găsim α ~ 0 (t) = l1~e1 +. . .+ln~en şi α
~ 00 (t) = (0, 0, . . . , 0). Reciproc,
00 00 00
din x 1 (t) = 0, x 2 (t) = 0, . . . , x n (t) = 0, ∀t ∈ I, obţinem x1 = x1 + l1 t, x2 = x2 + l2 t, . . . , xn = x0n + ln t.
0 0
3) Fie Y~ = b1~e1 + b2~e2 + . . . + bn~en . Rezultă Y ~ 0 = (0, . . . , 0). Reciproc, din Y ~ 0 = ~0, rezultă
dy1 dy2 dyn

= 0, = 0, . . . , = 0, ∀t ∈ I,
dt dt dt
sau y1 = b1 , y2 = b2 , . . . , yn = bn (fig.113).
9.2.4 Ramuri infinite

Fie I un interval deschis (a, b), unde a poate fi şi −∞, iar b poate fi şi +∞ şi α : I → Rn o curbă. Mulţimea α(I)
poate fi mărginită sau nu ı̂n Rn , dar ı̂n acest paragraf ne ocupăm numai de cazul ı̂n care α(I) este o mulţime
nemărginită.
4.1. Definiţie. Dacă ı̂ntr-o extremitate t0 a intervalului deschis I avem limt→t0 k~ α(t)k = ∞, atunci spunem
că α posedă o ramură infinită. Este evident că α posedă o ramură infinită ı̂n extremitatea t0 dacă şi numai dacă
cel puţin una dintre coordonatele lui α tinde către ±∞ pentru t → t0 (adică mulţimea α(I) nu este mărginită
ı̂n Rn ).
4.2. Definiţie. Fie α o curbă care posedă o ramură infinită pentru o extremitate t0 a lui I şi P = α(t).
Dreapta D se numeşte asimptotă la ramura infinită dacă (fig.114)
lim d(P ; D) = 0,
t→t0
unde d(P ; D) este distanţa de la punctul P la dreapta D.

Uneori se spune că ramura infinită se apropie asimptotic de D. De asemenea, observăm că proprietatea
limt→t0 d(P ; D) = 0 care defineşte asimptota D este echivalentă cu a spune că paralela dusă prin P = α(t) la
D tinde către D pentru t → t0 (fig.114).
- 128-
Fig. 114
4.4. Teoremă. Dacă D este o asimptotă a unei ramuri infinite, atunci direcţia lui D este dată de versorul
α
~ (t)
lim .
t→t0 k~
α(t)k
Demonstraţie. Fie α o curbă care posedă o ramură infinită ı̂ntr-o extremitate t0 a lui I. Presupunem că
această ramură posedă o asimptotă D (fig.114). Notăm cu Q proiecţia lui P pe D şi punem P Q = ε̄(t). Prin
ipoteză avem
lim kε̄(t)k = 0 ⇒ lim ε̄(t) = 0̄.
t→t0 t→t0
−−→ −−→
De asemenea notăm cu R proiecţia originii O a spaţiului Rn pe D şi punem RO = ~a. Segmentul orientat RQ
reprezintă pe β̄(t) = ā + ᾱ(t) + ε̄(t) şi
kβ̄(t)k − kā + ε̄(t)k ≤ kᾱ(t)k ≤ kβ̄(t)k + kā + ε̄(t)k.
Astfel din lim kᾱ(t)k = ∞ rezultă lim kβ̄(t)k = ∞. Aceasta ı̂nseamnă că ı̂n vecinătatea lui t0 avem
t→t0 t→t0
β̄(t)
kβ̄(t)k > 0 şi deci putem construi versorul .
kβ̄(t)k
Dacă ı̂n inegalităţile anterioare ı̂mpărţim cu kβ̄(t)k şi trecem la limită, atunci găsim
kᾱ(t)
lim = 1.
t→t0 kβ̄(t)k
Versorul asimptotei D este
β̄(t) β̄(t) ᾱ(t) + ā + ε̄(t) ᾱ(t)

lim = lim = lim = lim .
t→t0 kβ̄(t)k t→t0 kᾱ(t)k t→t0 kᾱ(t)k t→t0 kᾱ(t)k
Din unicitatea limitei rezultă că dacă asimptota există, atunci ea este unică.
4.5. Definiţie. Versorul
α
~ (t)
~u = lim ,
t→t0 k~ α(t)k
(ı̂n caz că limita există se numeşte direcţia asimptotică a ramurii infinite a lui α.
4.6. Observaţii.
1) Studiul anterior arată că pentru a decide dacă o ramură infinită posedă o asimptotă trebuie mai ı̂ntâi să
vedem dacă ea admite o direcţie asimptotică.
Dacă ramura nu admite o direcţie asimptotică, atunci ea nu admite nici asimptotă.
Dacă ramura admite o direcţie asimptotică ~u, atunci prin P = α(t), se duce o dreaptă DP care are direcţia
~u. Dacă DP are o limită D pentru t → t0 , atunci dreapta D este asimptota ramurii considerate. Dacă DP nu
are o limită pentru t → t0 , atunci ramura infinită studiată nu are asimptotă.
Dacă α este o curbă regulată având o ramură infinită ce admite asimptotă, atunci asimptota este limita
tangentei.
2) Pentru studiul ramurilor infinite ale curbelor plane C : f (x, y) = a recomandăm lucrarea [20].
- 129-
3) Fie α : I → Rn o curbă şi t0 o extremitate a intervalului deschis I. Dacă
lim α(t) = A,
t→t0
atunci A se numeşte punct asimptotic al curbei α. Punctele asimptotice pot să aparţină sau nu imaginii
α(I).
4.7. Exemple.
1) Să cercetăm ramurile infinite ale foliului lui Descartes,
3at 3at2
α = (x, y) : (−∞, −1) ∪ (−1, ∞) → R2 , x= , y= ,
1 + t3 1 + t3
unde a > 0 este fixat. Pentru aceasta calculăm limitele:
lim x(t) = 0, lim x(t) = ∞, lim x(t) = −∞.

t→±∞ t%−1 t&−1
lim y(t) = 0, lim y(t) = −∞, lim y(t) = ∞.
t→±∞ t%−1 t&−1
De aici rezultă că O(0, 0) este un punct asimptotic al curbei care este efectiv atins pentru t = 0. De asemenea
pentru t → −1 se obţin două ramuri infinite. Deoarece
y(t)
lim = −1,
t→−1 x(t)
deducem că ambele ramuri infinite admit aceeaşi direcţie asimptotică (1, −1). Pe de altă parte
3at
lim (y(t) − x(t)) = lim = −a
t←−1 t→−1 t2 −t+1
şi astfel avem asimptota oblică y + x + a = 0 (fig.115).
Fig. 115
2) Să cercetăm ramurile infinite ale elicei (fig.98), α = (x, y, z) : R → R3 , x = a cos t, y = a sin t, z = bt.
Deoarece lim z(t) = ∓∞, rezultă că elicea admite două ramuri infinite. Ambele ramuri au direcţia asimptotică
t→±∞
(0, 0, 1), direcţia axei Oz, ı̂ntrucât
x(t) y(t)
lim = lim = 0.
t→±∞ z(t) t→±∞ z(t)
Evident, dreapta ce trece prin punctul (a cos t, a sin t, bt) şi este paralelă cu Oz nu admite o poziţie limită
pentru t → ±∞. De aceea cele două ramuri infinite ale elicei nu admit asimptote.
9.2.5 Abscisa curbilinie

Fiind dată o curbă α : I → Rn putem construi alte curbe care au aceeaşi imagine cu α dar care parcurg această
imagine cu viteze diferite.
5.1. Definiţie. Fie I, J două intervale deschise ale dreptei reale, α : I → Rn o curbă şi h : J → I o funcţie
diferenţiabilă. Funcţia compusă β = α ◦ h : J → Rn este o curbă care se numeşte reparametrizarea lui α prin h
(fig.116).
- 130-
Fig. 116
În orice moment u din intervalul J, curba β este localizată ı̂n punctul β(u) = α(h(u)), care este atins de curba
α la momentul h(u) din intervalul I. Astfel β şi α urmează aceeaşi traiectorie dar, ı̂n general, cu viteze diferite.
Practic, pentru a obţine coordonatele lui β se substituie t = h(u) in coordonatele lui α.
Observăm că trecerea de la α la β păstrează multiplicitatea punctelor lui α(I) dacă şi numai dacă h este o
bijecţie.
5.2. Exemple
t
1) Fie arcul de cerc α(t) = (r cos t, r sin t), t ∈ (0, 2π). Punând u = ctg găsim reparametrizarea
2
2
u −1 2u
β(u) = r 2 , r 2 , u ∈ R.
u +1 u +1
2) Fie curba π
α(t) = (2 cos2 t, sin 2t, 2 sin t), t ∈ 0, .
2
Observăm că α se obţine intersectând cilindrul (x − 1)2 + y 2 = 1 cu sfera x2 + y 2 + z 2 = 4 (fig.117).
Fig. 117
Punem u = sin t. Reparametrizarea lui α prin u este
p
β(u) = (2(1 − u2 ), 2u 1 − u2 , 2u), u ∈ (0, 1).
5.3. Lemă . Dacă β este reparametrizarea lui α prin h, atunci

~
dβ d~
α dh
(u) = (h(u)) (u).
du dh du
Pe scurt, β~ 0 = (~α0 ◦ h)h0 . Astfel observăm că dacă h0 nu se anulează, atunci punctele regulate ale lui α
sunt puncte regulate pentru β, iar punctele singulare ale lui α sunt puncte singulare de acelaşi fel pentru β .
De asemenea rezultă că definiţia tangentei ı̂ntr-un punct regulat ca şi ı̂ntr-un punct singular de ordinul m nu
depinde de parametrul ales (direcţia ei rămâne invariantă, iar punctul prin care trece este fix).
Pentru ca bijecţia h : J → I să fie un difeomorfism este necesar şi suficient ca derivata h0 să nu se anuleze;
1
acest lucru rezultă din proprietăţile de existenţă şi de diferenţiabilitate ale funcţiilor inverse, (h−1 )0 = 0 .
h ◦ h−1
Dacă h este un difeomorfism, atunci curbele α şi β se numesc echivalente.
Precizăm că dacă h0 > 0, atunci h păstrează orientarea.
_
Fie α : I → Rn o curbă regulată dată prin ecuaţia vectorială α
~ =α~ (t), t ∈ I, AB un arc regulat al curbei,
~ 0 (t) vectorul viteză la momentul t. Lungimea v(t) = k~
corespunzător lui t ∈ [a, b] ⊆ I şi α α0 (t)k se numeşte
viteza curbei la momentul t. Se consideră o diviziune a intervalului [a, b]:
d : a = t0 < t1 < · · · < ti−1 < ti < · · · < tn = b.
- 131-
Punctele M0 = A, M1 , · · · , Mi−1 , Mi , · · · , Mn = B corespunzătoare acestei diviziuni determină o linie poligo-

_
nală cu vârfurile pe acest arc, care se numeşte linie poligonală ı̂nscrisă ı̂n arcul AB.
Înlocuind diviziunea d cu una mai fină se va obţine o linie poligonală cu o lungime mai mare.
_
5.4. Arcul de curbă AB se numeşte rectificabil dacă mulţimea lungimilor liniilor poligonale ı̂nscrise ı̂n acest
arc este mărginită superior, iar marginea sa superioaă se numeşte lungimea arcului.
În fizică, distanţa parcursă de un mobil este determinată prin integrarea vitezei sale ı̂n raport cu timpul.
Geometric, definim lungimea arcului curbei regulate α de la t = a la t = b ca fiind numărul
Z b
`= v(t) dt, a < b,
a
iar elementul de arc prin ds = v(t) dt.

Există probleme ı̂n care ne interesează numai imaginea curbei şi nu ne interesează viteza cu care punctul
curent parcurge această imagine. Cu alte cuvinte ne interesează imaginea din spaţiul Rn şi nu parametrizarea
particulară t → α(t) care reprezintă această imagine. În asemenea probleme se obişnuieşte ca α să se ı̂nlocuiască
printr-o parametrizare echivalentă β pentru care viteza să fie egală cu unitatea.
5.5. Teoremă. Dacă α : I → Rn este o curbă regulată, atunci există o reparametrizare β echivalentă cu α
astfel ı̂ncât β să aibă viteza unu.
Curba β din teoremă se numeşte reprezentare normală (parametrizare normală) a lui α.
Demonstraţie. Fie α : I → Rn o curbă regulată, adică α~ 0 (t) 6= ~0, ∀t ∈ I. Fixăm t0 ∈ I şi considerăm
funcţia care dă lungimea arcului
Z t
s : I → J = s(I), s(t) = α0 (t)kdt.
k~
t0
Acestă funcţie se numeşte abscisa curbilinie sau parametru natural (fig.118).
Fig. 118
ds
Observăm că = k~α0 (t)k > 0, adică s este strict crescătoare şi deci bijectivă; teorema funcţiei inverse asigură
dt
că funcţia inversă s−1 : J → I definită prin t = t(s) are derivata
dt 1
(s) = > 0.
ds ds
(t(s))
dt
Mai mult, inversa t = t(s) este un difeomorfism. De aceea, funcţia compusă β = α ◦ s−1 : J → Rn sau
β(s) = α(t(s)) este o reparametrizare a lui α, prin funcţia t = t(s), echivalentă cu α (vezi fig.116 pentru u = s).
Să arătăm că viteza lui β este unu. Avem

~
dβ
d~
α dt 1
= = k~ α0 (s)k = 1.
ds dt ds ds
dt
Astfel abscisa curbilinie a unei curbe regulate se utilizează pentru obţinerea unei reparametrizări de viteză
unu. Precizăm că dacă α este o curbă orientată, atunci prin trecerea la reprezentarea normală orientarea nu se
dt
schimbă deoarece > 0.
ds
- 132-
Fig. 119
5.6. Exemple.
1) Fie spirala logaritmică (fig.119)
α : R → R2 , α(t) = (ae−t (cos t − sin t), ae−t (cos t + sin t)), a > 0.
~ 0 (t) = −2ae−t cos t~ı − 2ae−t sin t~, rezultă că α este o curbă regulată cu viteza v(t) = 2ae−t . Dacă fixăm
Din α
t = 0, atunci abscisa curbilinie este dată de
Z t
s= v(t)dt = −2ae−t |t0 = 2a(1 − e−t ).
0
2a
De aici găsim t = ln , s ∈ (−∞, 2a) şi astfel reprezentarea normală a lui α este
2a − s
β : (−∞, 2a) → R2 , β(s) = (x(s), y(s)),
unde 
2a−s2a 2a
 x(s) = cos ln 2a−s
2 − sin ln 2a−s ,

 y(s) = 2a−s cos ln 2a + sin ln 2a .
2 2a−s 2a−s
2) Să considerăm acum elicea α : R → R3 , α(t) = (a cos t, a sin t, bt). Deoarece ecuaţia√vectorială a
~ (t) = a cos t~ı + a sin t~ + bt ~k, găsim α
curbei este α ~ 0 (t) = −a sin t~ı + a cos t~ + b~k şi deci k~
α0 (t)k = a2 + b2 = c.
Dacă măsurăm lungimea arcului de la t = 0, atunci
Z t
s= c dt = ct.
0
s
Astfel t = şi reprezentarea normală a elicei este
c
s
3 s s bs
β:R→R , β(s) = α = a cos , a sin , .
c c c c

9.3.1 Enunţuri
1. Se dă funcţia f : R → R2 , f (s) = (s2 , s3 ). Studiaţi dacă f este:
a) injectivă/surjectivă/bijectivă; ı̂n ultimul caz determinaţi inversa acesteia;
b) imersie/submersie/difeomorfism; calculaţi ı̂n prealabil matricea jacobiană a funcţiei.
2. Acelaşi enunţ pentru f : R → R3 , f (t) = (2 cos2 t, sin 2t, 2 sin t), t ∈ (0, π2 ).
3. Acelaşi enunţ pentru f : R2 → R2 , f (u, v) = (u + v, uv), (u, v) ∈ R2 . Calculaţi f −1 ({(0, 1)}) şi Im (f ).
- 133-
4. Verificaţi că următoarea aplicaţie este difeomorfism şi calculaţi inversa acesteia:
f : (0, ∞) × [0, 2π) → R2 \{(0, 0)}, f (ρ, θ) = (ρ cos θ, ρ sin θ).
5. Aflaţi hiperplanul normal şi dreapta tangentă la curba α : R → R4 , α(t) = (t4 , −1, t5 , t6 + 2) ı̂n punctul
A(1, −1, 1, 3).
6. Aceeaşi problemă pentru curba de la problema 1 şi ı̂n punctul B(0, −1, 0, 2). Este α curbă regulată ? Aflaţi
singularităţile curbei şi ordinul acestora.
7. Aflaţi unghiul curbelor
α(t) = (t2 + 1, ln t, t), t > 0, β(s) = (2 + s, s, s + 1), s ∈ R
ı̂n punctul comun al acestora.

t2
8. Studiaţi comportarea asimptotică a curbei α(t) = t − 1, t−1 , α : R\{1} → R2 .
9. Se dă cicloida α(t) = (a(t − sin t), a(1 − cos t)), t ∈ R, (a > 0).
a) Aflaţi lungimea arcului de curbă Γ = α([0, 2π]).
b) Determinaţi abscisa curbilinie a curbei şi parametrizarea normală a acesteia pentru t ∈ (0, 2π).
9.3.2 Soluţii
1. a) Fie s, t ∈ R. Atunci
s2 = t2

2 3 2 3
f (s) = f (t) ⇔ (s , s ) = (t , t ) ⇔ ⇔ s = t,
s3 = t3
şi deci f este injectivă. Fie (x, y) ∈ R2 un punct oarecare din domeniul valorilor. Deoarece
2
s =x
f (s) = (x, y) ⇔ (s2 , s3 ) = (x, y) ⇔
s3 = y,
iar pentru x < 0 sistemul nu are soluţii, rezultă că funcţia f nu este surjectivă. Nefiind surjectivă, f nu este
bijectivă.
b) Matricea Jacobiană a funcţiei f = (f1 , f2 ) este
df1 !
!
ds
2s
[J(f )] = = .
df2
ds
3s2
Deoarece pentru s = 0 avem rang[J(f )] = 0 < 1, f nu este nici imersie, nici submersie. Deoarece J(f ) nu este
matrice pătratică, f nu poate fi difeomorfism.
2. a) Relaţia f (s) = f (t) se rescrie

 2 cos2 s = 2 cos2 t
sin s = sin t
sin 2s = sin 2t ⇔
cos s = ± cos t
2 sin s = 2 sin t

şi deoarece s, t ∈ 0, π2 , rezultă s = t, deci f este injectivă. Fie (x, y, z) ∈ R3 un punct oarecare din

 2 cos2 t = x
domeniul valorilor. Deoarece f (t) = (x, y, z) ⇔ sin 2t = y şi deoarece pentru x ∈ (−∞, −2) ∪ (2, +∞)
2 sin t = z

sau y ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞) sau z ∈ (−∞, −2) ∪ (2, +∞), sistemul nu are soluţii, rezultă că funcţia f nu este
surjectivă şi deci nici bijectivă.
b) Matricea Jacobiană a funcţiei f este
   
4 cos t · (− sin t) −2 sin 2t
[J(f )] =  2 cos 2t  =  2 cos 2t .
2 cos t 2 cos t
- 134-
Deoarece pentru ∀t ∈ R, avem (−2 sin 2t)2 + (2 cos 2t)2 = 4 6= 0, rezultă rang[J(f )] = 1, deci f este imersie.
Evident, f nu este nici submersie (rang[J(f )] = 1 6= 3), nici difeomorfism.

2 v =s+t−u
3. a) Pentru (u, v), (s, t) ∈ R , avem f (u, v) = f (s, t) ⇔ , ı̂n care a doua ecuaţie a
u2 − u(s + t) + st = 0
sistemului are soluţiile posibile (u, v) = (s, t) sau (u, v) = (t, s), ceea ce indică simetria funcţiei f ı̂n variabilele
u, v. Deoarece ∀(u, v) ∈ R2 , f (u, v) = f (v, u), rezultă că f nu este injectivă (de exemplu, f (0, 1) = f (1, 0) =
(1, 0)); f nu este nici bijectivă. Pe de altă parte, avem

v =x−u
f (u, v) = (x, y) ⇔
u2 − ux + y = 0,
iar a doua ecuaţie admite soluţii reale doar dacă avem y ≤ x2 /4. Deci există perechi (x, y) ∈ R2 care nu au
preimagine prin f ; prin urmare f nu este surjectivă. Pentru (x, y) = (0, 1) obţinem

u+v =0
f (u, v) = (0, 1) ⇔ ⇒ u2 = −1,
uv = 1
deci f −1 (0, 1) = . De asemenea, condiţia (x, y) ∈ Im f conduce la inegalitatea de mai sus, y ≤ x2 /4. Prin
urmare, Im f = {(x, y) ∈ R2 | y ≤ x2 /4}.

−1 2v
b) Matricea Jacobiană a funcţiei f este [J(f )] = . Avem det[J(f )] = 1−6vu2 , deci rang [J(f )] = 2
3u2 −1
pentru ∀(u, v) ∈ R2 \D, unde D = {(u, v)|u2 v = 61 }, deci f este şi imersie şi submersie pe R2 \D. Folosind
teorema funcţiilor implicite rezultă că funcţia f este difeomorfism local, dar fiind bijectivă, rezultă f difeomorfism
global pe R2 \D.
4. Notând f1 (ρ, θ) = ρ cos θ şi f2 (ρ, θ) = ρ sin θ, obţinem matricea Jacobiană a funcţiei f :
 
∂f1 ∂f1 !
∂ρ ∂θ cos θ −ρ sin θ
J(f ) =  ∂f2 ∂f2
= .
∂ρ ∂θ
sin θ ρ cos θ
Deoarece det[J(f )] = ρ cos2 θ + ρ sin2 θ = ρ > 0, ∀(ρ, θ) ∈ (0, ∞) × [0, 2π), folosind teorema funcţiei inverse,
rezultă f difeomorfism. Pentru a afla inversa lui f , rezolvăm următorul sistem ı̂n ρ şi θ:

ρ cos θ = x p
⇒ ρ2 (cos2 θ + sin2 θ) = x2 + y 2 ⇒ ρ = x2 + y 2 .
ρ sin θ = y
Distingem cazurile:
1o . x = 0, y > 0 ⇒ θ = π/2; 2o . x = 0, y < 0 ⇒ θ = 3π/2; 3o . x > 0, y ≥ 0 ⇒ θ = arctg xy ; 4o .
x < 0 ⇒ θ = π + arctg xy ; 5o . x > 0, y < 0 ⇒ θ = 2π + arctg xy , deci f −1 (x, y) = ( x2 + y 2 , θ), unde
p
y

 kπ + arctg x , pentru x 6= 0,
θ= π/2, pentru x = 0, y > 0 (9.1)
3π/2, pentru x = 0, y < 0,

unde k ia valorile 0, 1 şi 2 după cum (x, y) se află respectiv ı̂n cadranul I, cadranele II sau III, sau ı̂n cadranul
IV. În concluzie, p
f −1 (x, y) = ( x2 + y 2 , θ), f −1 : R2 \{(0, 0)} → (0, ∞) × [0, 2π),
cu valorile unghiului θ date de egalitatea (9.1).
5. Aflăm valoarea parametrului t0 ∈ R pentru care α(t0 ) = (1, −1, 1, 3); din această egalitate obţinem
t40 = 1, −1 = −1, t50 = 1, t60 + 2 = 3,
de unde rezultă t0 = 1. Vectorul α0 (t0 ) tangent ı̂n punctul A la curbă are coordonatele (4t30 , 0, 5t40 , 6t50 ) =
(4, 0, 5, 6), deci tangenta şi hiperplanul normal ı̂n punctul A au respectiv ecuaţiile
x1 −1 x2 +1 x3 −1 x4 −3
∆tg,A : 4 = 0 = 5 = 6
Hnor,A : 4(x1 − 1) + 0(x2 + 1) + 5(x3 − 1) + 6(x4 − 3) = 0 ⇔

⇔ 4x1 + 5x3 + 6x4 − 27 = 0.
- 135-
6. Observăm că α(t0 ) = (0, −1, 0, 2) implică t0 = 0. Avem

 0
 α (0) = (4t30 , 0, 5t40 , 6t50 ) = (0, 0, 0, 0)
 00

α (0) = (12t20 , 0, 20t30 , 30t40 ) = (0, 0, 0, 0)
 000 (0) = (24t0 , 0, 60t20 , 120t30 ) = (0, 0, 0, 0)
 α
 (iv)
α (0) = (24, 0, 120t0 , 360t20 ) = (24, 0, 0, 0) 6= (0, 0, 0, 0),
deci rezultă B punct singular de ordinul 4. În concluzie, tangenta şi hiperplanul normal la curba α ı̂n punctul
B au respectiv ecuaţiile

 x2 = −1
∆tg,B : x124−0 = x20+1 = x30−0 = x40−2 ⇔ x3 = 0
x4 = 2

Hnor,B : 24 · (x1 − 0) + 0 · (x2 + 1) + 0 · (x3 − 0) + 0 · (x4 − 2) = 0 ⇔ x1 = 0.
Din relaţia α0 (t) = 0 rezultă unica soluţie t = 0, deci B este unicul punct singular al curbei.
7. Găsim punctul comun al curbelor rezolvând sistemul α(t) = β(s), care se rescrie
2 2
t +1=2+s s +s=0 s=0
⇔ ⇔
ln t = s, t = s + 1 ln t = s, t = s + 1 t = 1,
deci punctul comun al curbelor are coordonatele α(1) = β(0) = (2, 0, 1). Vectorii tangenţi ı̂n punctul comun la
cele două curbe sunt α0 (1) = (2, 1, 1), respectiv β 0 (0) = (1, 1, 1), deci avem
hα0 (1), β 0 (0)i 4

(α0 (1),
\ β 0 (0)) = arccos = arccos √ .
kα0 (1)k · kβ 0 (0)k 3 2
t2
8. Notând x(t) = t − 1, y(t) = t−1 , obţinem
lim x(t) = −∞, lim y(t) = −∞,

t→−∞ t→−∞
lim x(t) = ∞, lim y(t) = ∞,

t→+∞ t→+∞
y(t) t2
şi deoarece lim = lim = 1 = m, rezultă v̄ ≡ (1, 1) direcţie asimptotică a curbei pentru
t→±∞ x(t) t→±∞ (t − 1)2
2t − 1
t → ±∞. Deoarece n = lim (y(t) − m · x(t)) = lim = 2 rezultă y = x + 2 asimptotă a curbei pentru
t→±∞ t→±∞ t − 1
t → ±∞.
În punctul de acumulare t = 1 avem
lim x(t) = 0, lim y(t) = −∞, lim y(t) = +∞,

t→1 t%1 t&1
deci curba admite pentru t → 1 asimptota bilaterală x = 0 (axa Oy).

9. Din oficiu: 1pt. a) Conform definiţiei, lungimea arcului de curbă este
Z 2π
l = α([0, 2π]) = kα0 (t)kdt (0,5 pt.) .
0
0
Avem α (t) = (a(1 − cos t), a · sin t), deci
0
q √
kα (t)k = a2 (1 − cos t)2 + a2 · sin2 t = a 2 − 2 cos t (0,5 pt.) .
Folosind relaţia cos t = 1 − 2 sin2 2t , rezultă

s
Z 2π √
Z 2π
2t
l=a 2 − 2 cos tdt = a 2 − 2 1 − 2 sin dt (1 pt.) .
0 0 2
- 136-
t
Dar t ∈ [0, 2π] ⇔ 2 ∈ [0, π] ⇒ sin t ≥ 0, deci
Z 2π
t t
l = 2a sin dt = −4a cos · |2π = −4a(−1 − 1) = 8a (1 pt.) .
0 2 2 0
b) Originea α(0) = (0, 0) nu este un punct regulat al curbei α deoarece α0 (0) = 0. Prin urmare vom calcula
abscisa curbilinie corespunzătoare lui t = π (1 pt.) . Avem
Z t Z t √
Z t
0 u
s(t) = kα (u)kdu = a 2 − 2 cos u du = 2a sin du =
π π π 2 (1 pt.) .
= −4a · cos . u2 |tπ = −4a cos t
2, s : [0, 2π] → [−4a, 4a]
s
Se observă că inversa acestei funcţii, t : [−4a, 4a] → [a, 2π] este dată de t(s) = 2 arccos(− 4a ) (2 pt.) . În
2
concluzie, parametrizarea normală a curbei α este β : [−4a, 4a] → R ,
β(s) = (α ◦ s−1 )(s) = α(s−1 (s)) = α(2 arccos(− 4a

s
)) =
(2 pt.) Total: 10pt. .
s s s
= (a(2 arccos(− 4a ) − sin(2 arccos(− 4a ))), a(1 − cos(2 arccos(− 4a ))))

1. Fie P = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn . Să se arate că
√
max{|xi |, i = 1, . . . , n} ≤ kP k2 ≤ n max{|xi |, i = 1, . . . , n}.
2. Să se arate că pe Rn nu există nici o distanţă diferenţiabilă.

3. Fie
P = (x1 , . . . , xn ), f (P ) = a1 xα αn
1 + . . . + an xn ,
1
unde αi > 0, iar α1 , . . . , αn este o progresie geometrică cu raţia r. Să se calculeze D~v f (Q) pentru ~v =
1 1
,..., şi Q = (1, . . . , 1).
α1 αn
~
~ = x1 U
4. Fie câmpurile vectoriale X ~ 1 + . . . + xn U
~n ~ = X . Să se determine D ~ Y
şi Y ~ pe domeniul maxim
~ X
kXk
de definiţie.
5. Fie curba α : [0, π] → R4 , α(t) = (sin t, cos2 t, 5 sin t, 1 − 3 cos2 t). Să se arate că α este ı̂nchisă, iar prelungirea
ei α : R → R4 este periodică.
6. Fie curba α : R → R4 , α(t) = (sin t, 1 + cos2 t, sin t + cos2 t, sin2 t). Să se arate că punctul α π4 este regulat,

√
iar tangenta la curbă ı̂n acest punct este perpendiculară
π pe dreapta de direcţie d~ = (1, 1, − 2 − 2, −1). Să se
determine hiperplanul normal la α ı̂n punctul α .
4
7. Fie Y ~ un câmp vectorial pe curba α(t) = (sin t, 1 + cos t, sin t + cos2 t, sin2 t). În fiecare dintre cazurile
următoare, să se exprime Y~ ı̂n forma Y~ = y1~e1 + y2~e2 + y3~e3 + y4~e4 .
~ (t) este vectorul de origine ı̂n α(t) şi cu extremitatea ı̂n originea lui R4 .
1) Y
~ (t) = α
2) Y ~ 0 (t) − α
~ 00 (t).
~ (t) are lungimea unu şi este perpendicular pe α
3) Y ~ 0 (t), α
~ 00 (t) şi pe α
~ 000 (t).
~ este vectorul cu originea ı̂n α(t) şi cu extremitatea ı̂n α(t + π).
4) Y
8. Să se cerceteze ramurile infinite şi să se determine asimptotele curbelor (dacă există)
t3 + 2 3t
1) α = (x, y) : (R\{1}) → R2 , x(t) = 3 y(t) = 3 ;
t −1 t −1
- 137-
2 + t2 t3
2) α = (x, y) : R → R2 , x(t) = 2
, y(t) = .
1+t 1 + t2
9. Considerăm curba
t2 + 1

1 2t 2 t
α = (R\{−1, 1} → R5 , α(t) = , 2 , 2 , , .
t−1 t −1 t −1 t+1 t+1
a) Să se arate că punctul (−1, 0, −1, 2, 0) se află pe curbă şi să se determine tangenta şi hiperplanul normal la
curbă ı̂n acest punct.
b) Să se cerceteze ramurile infinite ale curbei şi să se determine asimptotele (dacă acestea există).
- 138-
MB.10.Curbe plane
Cuvinte cheie: drum parametrizat, tangenta, normala, curbură, cerc os-

culator, versor tangent, reperul şi formulele Frenet, versorul tangent, ver-
sorul normal, evoluta unei curbe plane, ı̂nfăşurătoarea, curbe date prin
ecuaţie carteziană, curbe date prin ecuat̆ie polară, reperul polar, rază de
curbură, punct de inflexiune, punct de ı̂ntoarcere de speţa a doua, punct
dublu.
10.1 Tangenta şi normala unei curbe plane

Raportăm planul la reperul natural şi considerăm curba (drumul parametrizat)
α : I → R2 , α(t) = (x(t), y(t)).
Fie P = α(t) un punct regulat al curbei. Se ştie (§2) că dreapta care trece prin P şi are ca vector director pe
~ 0 (t) se numeşte tangenta la curba α ı̂n P . Deoarece suntem ı̂n plan, hiperplanul normal se reduce la o dreaptă,
α
numită normala curbei.
~ 0 (t) se numeşte
1.1. Definiţie. Dreapta care trece prin punctul regulat P = α(t) şi este perpendiculară pe α
normala curbei ı̂n punctul P . Într-un punct regulat fixat, P = α(t), tangenta şi normala la curbă au
respectiv ecuaţiile:
x − x(t) y − y(t)
0
= ,
x (t) y 0 (t)
(x − x(t))x0 (t) + (y − y(t))y 0 (t) = 0.
Dacă P = α(t) este un punct singular de ordinul m, atunci dreapta care trece prin P şi are ca vector director
~ (m) (t) se numeşte tangenta curbei ı̂n punctul P .
pe α
2.2. Definiţie. Fie P = α(t) un punct singular de ordinul m pentru curba α. Dreapta care trece prin
~ (m) (t) se numeşte normala curbei ı̂n punctul P .
punctul P şi este perpendiculară pe α
Într-un punct singular de ordinul m, P = α(t), tangenta şi normala la curbă au respectiv ecuaţiile
x − x(t) y − y(t)
= (m) ,
x(m) (t) y (t)
(x − x(t))x(m) (t) + (y − y(t))y (m) (t) = 0.
3.3. Observaţie. Segmentul de pe tangentă (normală) determinat de punctul de pe curbă şi de intersecţia
acestei tangente (normale) cu Ox, se numeşte segment tangentă (normală). Proiecţia acestui segment pe Ox
139
se numeşte subtangentă (subnormală) (fig. 120, P T -segment tangentă, P N -segment normală, ST -subtangentă,
SN -subnormală).
Fig. 120
10.2 Curbe definite prin ecuaţii carteziene implicite

Curbele plane pot fi introduse pornind de la funcţii diferenţiabile de tipul f : R2 → R, (x, y) → f (x, y).
Deoarece
∂f ∂f
J(f ) = , ,
∂x ∂y
punctele critice ale funcţiei f (dacă există!) se află rezolvând sistemul:
∂f ∂f
(x, y) = 0, (x, y) = 0.
∂x ∂y
Punctele ı̂n care cel puţin una dintre aceste derivate nu se anulează sunt puncte regulate.
Mulţimea
C = f −1 (c) = {(x, y) | (x, y) ∈ R2 , f (x, y) = c, c = fixat}
se numeşte mulţime de nivel constant c sau mulţime de ecuaţie carteziană implicită f (x, y) = c. Pe scurt se
scrie
C : f (x, y) = c.
Precizăm că ı̂n general C conţine atât puncte regulate cât şi puncte critice ale lui f .
Fie (x0 , y0 ) ∈ C. Mulţimea tuturor punctelor din C a căror distanţă faţă de (x0 , y0 ) este mai mică decât un
număr ε > 0 se numeşte vecinătate a lui (x0 , y0 ) in C.
4.1. Teoremă. Dacă o soluţie (x0 , y0 ) a ecuaţiei f (x, y) = c este un punct regulat al funcţiei f , atunci
există o vecinătate a acestui punct ı̂n care ecuaţia f (x, y) = c defineşte o curbă simplă şi regulată (vezi fig. 121).
Fig. 121
Demonstraţie. Se subı̂nţelege că C nu este vidă. Ipoteza că P (x0 , y0 ) este un punct regulat asigură că ı̂n
∂f ∂f ∂f
P , cel puţin una dintre derivatele , nu se anulează. Fie (P ) 6= 0. Teorema funcţiei implicite definită
∂x ∂y ∂y
de o ecuaţie de forma f (x, y) = c arată că există o vecinătate I a lui x0 ı̂n R şi o funcţie diferenţiabilă x → y(x)
astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ I să avem
∂f
dy ∂x
f (x, y(x)) = c, = − ∂f .
dx ∂y
- 140-
Rezultă că porţiunea din C din vecinătatea punctului P este reprezentată de graficul funcţiei x → y(x) sau de
imaginea aplicaţiei α : I → C, α(t) = (t, y(t)) şi deci această porţiune este o curbă simplă şi regulată.
În general, mulţimea C\{punctele critice ale lui f } constă din arce simple şi regulate. Dacă mulţimea
punctelor critice ale lui f care sunt incluse ı̂n C nu este prea ciudată, atunci C : f (x, y) = c se numeşte curbă
de ecuaţie carteziană implicită f (x, y) = c.
Dacă f (x, y) este un polinom de gradul n, atunci curba C se numeşte curbă algebrică de gradul n. În
particular avem următoarele denumiri: curbe algebrice de gradul unu (drepte), curbe algebrice de gradul doi
(conice), curbe algebrice de gradul trei (cubice), curbe algebrice de gradul patru (cuartice) etc.
Reprezentarea analitică explicită a unei curbe plane este:
C : y = y(x), x∈J ⊆R (10.1)
2.2. Tangenta. Fie P (x0 , y0 ) un punct regulat al curbei C. Tangenta la curba C ı̂n punctul P are ecuaţia
∂f ∂f
(x − x0 ) (x0 , y0 ) + (y − y0 ) (x0 , y0 ) = 0,
∂x ∂y
iar normala la curba C ı̂n punctul P are ecuaţia
x − x0 y − y0
= .
∂f ∂f
(x0 , y0 ) (x0 , y0 )
∂x ∂y
Pentru o curbă plană reprezentată explicit prin C : y = y(x) tangenta ı̂n punctul regulat P (x0 , y0 ) are ecuaţia
y − yo = y 0 (x0 )(x − x0 ),
iar normala ı̂n P este:

−1
y − y0 = (x − x0 ).
y 0 (x0 )
3.3. Observaţii
1) În situaţii concrete curba C poate fi dată printr-o ecuaţie şi prin inecuaţii ı̂n x, y care precizează o anumită
porţiune din plan.
2) Reprezentarea curbei C (sau a unei porţiuni din C) ı̂n forma α(t) = (x(t), y(t)), se poate face prin
intermediul teoremei 2.1 sau prin artificii de calcul.
Fie α(I) ⊂ R2 traiectoria unui punct material ı̂n mişcare şi f (x, y) = c ecuaţia carteziană implicită a lui
α(I). Această ecuaţie nu descrie faptul că α(I) poate fi parcursă de mai multe ori. De aceea ı̂n problemele ı̂n
care drumul parcurs este esenţial se preferă informaţia mai bogată dată de funcţia
α : I → R2 .
3) Fie curba α : I → R2 , α(t) = (x(t), y(t)). În general trecerea de la reprezentarea parametrică la
reprezentarea carteziană explicită se poate face numai local. Într-adevăr, dacă x0 (t0 ) 6= 0 atunci teorema
funcţiei inverse arată că ı̂n vecinătatea punctului x0 = x(t0 ) restricţia lui x = x(t) admite inversa t = t(x).
Astfel restricţia lui y = y(t) apare ca o funcţie compusă de tipul
y = y(t(x)).
4) În general dacă există o funcţie f astfel ı̂ncât
f (x(t), y(t)) = c, ∀t ∈ I,
atunci f (x, y) = c este ecuaţia carteziană implicită a curbei
α(t) = (x(t), y(t)), t ∈ I.
- 141-
∂f ~ ∂f ~
5) Fie C : f (x, y) = c o curbă regulată. Gradientul ∇f = i+ j, definit pe C, este un câmp vectorial
∂x ∂y
normal la C.
2.4. Exemple.
1) Dreapta. Ecuaţia cartezină implicită a unei drepte din plan este ax+by +c = 0, iar ecuaţiile parametrice
ale unei drepte sunt x = x0 + lt, y = y0 + mt, t ∈ R.
2) Cercul. Cercul de rază r şi cu centrul in (x0 , y0 ) are ecuaţia carteziană implicită (x−x0 )2 +(y−y0 )2 = r2 .
Obişnuit cercul se reprezintă prin ecuaţiile parametrice y = x0 + r cos t, y = y0 + r sin t, t ∈ [0, 2π).
2 y2
3) Elipsa are ecuaţia carteziană implicită (canonică) x2 + 2 − 1 = 0. Ea se poate parametriza ı̂n forma
a b
x = a cos t, y = b sin t, t ∈ [0, 2π).
2 y2
4) Hiperbola are ecuaţia carteziană implicită (canonică) x2 − 2 −1 = 0. Ramura din dreapta a hiperbolei
a b
se poate reprezenta prin
x = acht, y = bsht, t ∈ R.
y2
5) Parabola are ecuaţia carteziană (canonică) x = 2p . De aceea ea se poate parametriza in forma
t2
x= , y = t, t ∈ R.
2p
10.3 Forma unei curbe in vecinătatea unui punct al său

Fie curba α : I → Rn şi P un punct din α(I). Mulţimea tuturor punctelor din α(I) a căror distanţă faţă de P
este mai mică decât un număr ε > 0 se numeşte vecinătate a lui P in α(I).
Fie α : I → R2 o curbă din plan, ipoteză care va fi subı̂nţeleasă ı̂n cele ce urmează. Considerăm un punct
particular P ∈ α(I) aşa ca α(t) = P şi cercetăm care este aspectul curbei ı̂n vecinătatea lui P . În particular
cercetăm care este poziţia curbei ı̂n raport cu tangenta ı̂n acest punct.
Pentru un h din vecinătatea lui zero, punctul Q = α(t + h), t + h ∈ I, este ı̂n vecinătatea punctului P . De
aceea putem folosi formula Taylor
h 0 h2 hn (n)
ᾱ(t + h) = ᾱ(t) + ᾱ (t) + ᾱ00 (t) + . . . + [ᾱ (t) + ε̄(h)]
1! 2! n!
cu lim ε̄(h) = 0. Evident, avem
h→0
P Q = ᾱ(t + h) − ᾱ(t).
Vom face studiul urmărind două cazuri: cazul ı̂n care P este un punct regulat şi cazul ı̂n care P este singular.
a) P este un punct regulat.
~ 0 (t) 6= ~0 şi tangenta ı̂n P este definită de punctul P şi de vectorul α
Prin ipoteză ı̂n P avem α ~ 0 (t).
~ 0 (t) şi α
3.1. Presupunem că α ~ 00 (t) determină o bază ı̂n TP R2 . Formula Taylor de ordinul doi dă
−−→ h2 00 h2
α0 (t) + α
P Q = h~ ~ (t) + ~ε(h), lim ~ε(h) = ~0.
2 2 h→0
h2

−−→
Astfel pentru |h| suficient de mic, perechea h, constituie cu aproximaţie coordonatele vectorului P Q
2
~ 0 (t), α
faţă de baza α ~ 00 (t). Dacă h trece prin zero, atunci prima coordonată işi schimbă semnul, iar a doua şi-l
păstrează. De aceea arcul se află ı̂n semiplanul ce conţine pe α ~ 00 (t) şi traversează ı̂n P dreapta determinată de
00 0
P şi de α~ (t). Ţinând cont că dreapta determinată de P şi α ~ (t) este tangenta la α ı̂n P , deducem că arcul are
aspectul din fig.122.
- 142-
Fig. 122
3.2. Presupunem că α ~ 00 (t) este coliniar cu α ~ 0 (t) şi că α

~ 0 (t) ı̂mpreună cu α
~ 000 (t) constituie o bază ı̂n TP R2 .
00 0
Prin ipoteză ∃r ∈ R aşa ca α~ (t) = r~ α (t). Astfel formula Taylor de ordinul trei dă
h2 h3 000 h3

−−→
PQ = h + r ~ 0 (t) + α
α ~ (t) + ~ε(h), lim ~ε(h) = ~0.
2 6 6 h→0

2 3 −−→
Pentru | h | suficient de mic h + r h2 ∼ h, iar h, h6 constituie cu aproximaţie coordonatele lui P Q ı̂n
α0 (t), α
baza {~ ~ 000 (t)}. Dacă h trece prin zero, atunci ambele coordonate ı̂şi schimbă semnul. De aceea, la trecerea
~ 000 (t). Astfel, ı̂n vecinătatea lui P , curba
prin P , punctul Q traversează şi tangenta şi dreapta definită de P şi α
are aspectul din fig.123, iar P se numeşte punct de inflexiune.
Fig. 123
3.3. Să generalizăm situaţiile anterioare. Presupunem că derivatele de ordinele 2, 3, . . . , n − 1, sunt coliniare
~ 0 (t), iar α
cu α ~ 0 (t) şi α
~ (n) (t) determină o bază ı̂n TP R2 .
Deoarece ∀k, 1 < k < n, ∃rk ∈ R astfel ı̂ncât α ~ 0 (t), formula Taylor de ordinul n dă
~ (k) (t) = rk α
h2 hn−1 hn (n) hn

−−→
P Q = h + r2 + . . . + rn−1 ~ 0 (t) +
α α
~ (t) + ~ε(h),
2 (n − 1)! n! n!
lim ~ε(h) = ~0.

h→0
n −−→
De aceea pentru | h | suficient de mic, perechea h, h realizează cu aproximaţie coordonatele lui P Q ı̂n
n!
raport cu baza {~ α0 (t), α
~ (n) (t)}.
Rezultă că ı̂n vecinătatea lui P avem: dacă n este par, atunci curba are aspectul din fig.124; dacă n impar,
atunci curba are aspectul din fig.123.
3.4. Observaţii.
1) Fie P = α(t) un punct regulat al unei curbe α. Dacă toate derivatele de ordinul 2, 3, . . . , n sunt coliniare
~ 0 (t), ı̂n particular dacă toate sunt nule, atunci nu putem preciza poziţia curbei ı̂n raport cu tangenta ı̂n P
cu α
cu ajutorul acestor derivate. Tot ce putem spune este că ı̂n vecinătatea lui P abaterea curbei de la tangentă
este mică.
2) Forma unei curbe C : f (x, y) = c ı̂n vecinătatea unui punct regulat (x0 , y0 ) este dată de forma graficului
funcţiei x → y(x) ı̂n vecinătatea lui x0 .
b) P este un punct singular
Prin ipoteză, ı̂n P = α(t) avem α ~ 0 (t) = ~0.
00 000
3.5. Presupunem că α ~ (t) determină o bază in TP R2 . În acest caz tangenta este determinată de
~ (t) şi α
00
P şi de α~ (t). Formula Taylor de ordinul trei arată că
−−→ h2 00 h3 000 h3
PQ = α
~ (t) + α~ (t) + ~ε(h), lim ~ε(h) = ~0.
2 6 6 h→0
- 143-

h2 , h3 −−→
În vecinătatea lui h = 0, cuplul 2 6 constituie cu aproximaţie coordonatele vectorului P Q. Prima
2
coordonată h2 fiind pozitivă, arcul aparţine semiplanului mărginit de dreapta definită de P şi α
~ 000 (t) şi care
3
conţine pe α~ 00 (t). A doua coordonată h6 işi schimbă semnul când h trece prin zero. Astfel, ı̂n P , arcul
traversează tangenta. Se zice că P este un punct de ı̂ntoarcere de prima speţă (fig.124).
Fig. 124
3.6. Presupunem că α ~ 000 (t) este coliniar cu α ~ 00 (t) şi că α
~ 00 (t) şi α
~ (4) (t) formează o bază in TP R2 . În acest
00
caz tangenta ı̂n P este definită de P şi de α ~ (t). Deoarece prin ipoteză ∃r ∈ R aşa ca α ~ 000 (t) = r~
α00 (t), formula
Taylor de ordinul patru dă
2
h3 h4 (4) h4

−−→ h
PQ = +r ~ 000 (t) + α
α ~ (t) + ~ε(h), lim ~ε(h) = ~0.
2 6 24 24 h→0

2 4 −−→
Astfel pentru | h | suficient de mic, perechea h2 , h 24 reprezintă cu aproxi-maţie coordonatele lui P Q ı̂n
~ 00 (t), α
raport cu baza α ~ (4) (t). Deoarece ambele coordonate sunt pozitive, curba trebuie să arate ca ı̂n fig.125 (o
ramură pentru h negativ, o ramură pentru h pozitiv). În acest caz se spune că P este un punct de ı̂ntoarcere
de speţa a doua.
Fig. 125
3.7. Generalizând situaţiile anterioare presupunem

~ 0 (t) = . . . = α
α ~ (m−1) (t) = ~0, ~ (m) (t) 6= ~0.
α
~ (m) (t) iar α
De asemenea presupunem că derivatele de ordinul m + 1, m + 2, . . . , n − 1 sunt coliniare cu α ~ (m) (t)
(n) 2
~ (t) determină o bază ı̂n TP R . Deoarece prin ipoteză, ∀k, m < k < n, ∃rk ∈ R aşa ca
ı̂mpreună cu α
~ (k) (t) = rk−m α
α ~ (m) (t),
formula Taylor de ordinul n dă
m
hm+1 hn−1 hn (n)

−−→ h
PQ = + r1 + . . . + rn−1 ~ (m) (t) +
α [~
α (t) + ~ε(h)],
m! (m + 1)! (n − 1)! n!
lim ~ε(h) = ~0.

h→0
m n −−→
Pentru | h | suficient de mic, h , h constituie cu aproximaţie coordonatele lui P Q ı̂n baza aleasă de
m! n!
noi. De aceea situaţiile din punctul singular P se pot rezuma ı̂n tabelul
- 144-
m n Forma curbei
impar par figura 122
impar figura 123
par impar figura 124
par figura 125
3.8. Observaţii
1) Dacă ı̂n punctul singular P nu sunt ı̂ndeplinite condiţiile din 3.7, atunci nu putem preciza care este forma
curbei ı̂n vecinătatea acestui punct cu ajutorul acceleraţiilor.
2) Fie mulţimea de nivel constant C : f (x, y) = c şi (x0 , y0 ) ∈ C un punct critic al lui f ı̂n care hessiana lui
f nu este identic nulă. Dacă detd2 f (x0 , y0 ) > 0, atunci (x0 , y0 ) este un punct izolat ı̂n C (vezi fig. 126, a); dacă
det d2 f (x0 , y0 ) < 0, atunci (x0 , y0 ) este un punct dublu pentru C (fig.126. b); dacă det d2 f (x0 , y0 ) = 0, atunci
(x0 , y0 ) este un punct de ı̂ntoarcere pentru C (fig.126, c). Într-un punct dublu sau de ı̂ntoarcere direcţiile (l, m)
ale tangentelor la C sunt date de
∂2f ∂2f ∂2f

l2 2
(x0 , y0 ) + 2lm (x0 , y0 ) + m2 2 (x0 , y0 ) = 0.
∂x ∂x∂y ∂y
Fig. 126
Punctul izolat şi punctul dublu ı̂n C sunt puncte critice izolate pentru f .
10.4 Trasarea curbelor plane

Fie α : I → R2 , α(t) = (x(t), y(t)) o curbă plană. Pentru a desena imaginea α(I) ⊂ R2 ı̂n raport cu reperul
cartezian xOy este necesar să se urmărească următorii paşi:
4.1. Stabilirea domeniului de definiţie I, precizarea punctelor de acumulare ce nu aparţin lui I şi calculul
limitelor funcţiilor t → x(t), t → y(t) ı̂n aceste puncte. Precizarea punctelor asimptotice (dacă există!).
4.2. Intersecţii cu axele.
4.3. Se cercetează simetriile lui α(I). Dacă ∀t ∈ I, ∃t0 ∈ I astfel ı̂ncât (1) x(t0 ) = x(t), y(t0 ) = −y(t), (2)
x(t0 ) = −x(t), y(t0 ) = y(t), (3) x(t0 ) = −x(t), y(t0 ) = −y(t), (4) x(t0 ) = y(t), y(t0 ) = x(t) etc, atunci curba
este respectiv simetrică faţă de (1) axa Ox, (2) axa Oy, (3) origine, (4) prima bisectoare etc. Se observă că
sistemele (1), (2), şi (3) conţin ca un caz particular studiul parităţii şi imparităţii funcţiilor t → x(t), t → y(t).
Dacă ∃r ∈ R astfel ı̂ncât, ∀t ∈ I, punctul α(r − t) se deduce din α(t) printr-o simetrie (ı̂n raport cu un punct
0
sau o dreaptă), atunci rezultă t0 = r − t ceea ce este echivalent cu t +2 t = 2r . Astfel t şi t0 sunt simetrice ı̂n R
faţă de 2r . În acest caz trasăm porţiunea din α(I) corespunzătoare lui I ∩ [r/2, ∞), iar restul se completează
prin simetrie.
Dacă α 1t se duce din α(t) printr-o simetrie, atunci rezultă t0 = 1t sau tt0 = 1. În acest caz trasăm
porţiunea din α(I) corespunzătoare lui I ∩ ([−1, 0) ∪ (0, 1]), iar restul se completează prin simetrie.
4.4. Stabilirea punctelor regulate. Dintre punctele regulate trebuie precizate punctele de inflexiune şi
punctele ı̂n care α ~ (n) , n = 2, 3, . . . sunt coliniari cu α ~ 0.
Stabilirea punctelor singulare (când există!) şi a tangentelor ı̂n aceste puncte. Dintre acestea trebuie
precizate punctele de inflexiune, punctele de ı̂ntoarcere, punctele singulare de ordinul n ı̂n care α ~ (m) , m =
n + 1, n + 2, . . . sunt coliniari cu α ~ (n)
6= ~0 şi punctele singulare ı̂n care α
~ (k)
= ~0, k = 1, 2, . . .
- 145-
4.5. Determinarea punctelor multiple şi a tangentelor ı̂n aceste puncte. Dacă sistemul t1 6= t2 , x(t1 ) =
x(t2 ), y(t1 ) = y(t2 ) este compatibil (determinat sau nedeterminat), atunci soluţiile sale dau punctele multiple.
Dacă sistemul este incompatibil, atunci curba are numai puncte simple. Dacă cel puţin una dintre componentele
funcţiei α este injectivă, atunci α este injectivă.
4.6. Se cercetează dacă α este o curbă periodică, adică ∃T > 0, α(t + T ) = α(t), ∀t ∈ I. Dacă α este
periodică, de perioadă T , atunci este suficient să considerăm restricţia α : [0, T ] → R2 .
Din faptul că α este o curbă periodică rezultă că t → x(t), t → y(t) sunt periodice având eventual alte
perioade decât α. Dacă t → x(t) este periodică şi are perioada T1 , t → y(t) este periodică şi are perioada T2 ,
p
iar T 1 ∗
T2 = q ∈ Q, p, q ∈ N , atunci α este periodică şi are perioada T = qT1 = pT2 .
4.7. Alcătuirea tabelului de variaţie pentru funcţiile t → x(t), t → y(t).
4.8. Stabilirea ramurilor infinite şi a asimptotelor (dacă există!). Putem ı̂ntâlni situaţiile:
1) lim x(t) = ±∞, lim y(t) = b. În acest caz asimptota are ecuaţia y = b. Pentru a decide poziţia ramurii
t→t0 t→t0
faţă de asimptotă, din tabel se citeşte semnul lui y(t) − b ı̂n vecinătatea lui t0 .
2) lim x(t) = a, lim y(t) = ±∞. În acest caz asimptota are ecuaţia x = a.
t→t0 t→t0
3) lim x(t) = ±∞, lim y(t) = ±∞.

t→t0 t→t0
y(t)
Dacă lim = 0, atunci (1, 0) este direcţie asimptotică. Curba nu admite asimptotă (ramură parabolică).
t→t0 x(t)
x(t)
Dacă lim = 0, atunci (0, 1) este direcţie asimptotică. Curba nu admite asimptotă (ramură parabolică).
t→t0 y(t)
y(t)
Dacă lim = m, atunci (1, m) este direcţie asimptotică. Dacă, lim (y(t) − mx(t)) = n, atunci curba
t→t0 x(t) t→t0
admite asimptota y = mx + n. Dacă lim (y(t) − mx(t)) = ±∞, atunci curba nu admite asimptotă (ramura
t→t0
parabolică).
4.9. Exemplu
Curba de ecuaţie x3 + y 3 − 3axy = 0, a > 0, se numeşte foliul lui Descartes.
a) Să se găsească o reprezentare parametrică a curbei.
b) Să se construiască această curbă.
Soluţie.
a) Axa Oy taie curba ı̂n origine. Intersectăm cu dreapta y = tx. Înlocuind ı̂n ecuaţia curbei obţinem
x2 (x + t3 x − 3at) = 0. Mai ı̂ntâi avem x2 = 0, ceea ce corespunde punctului dublu (0, 0). Apoi, pentru t 6= −1,
găsim
3at 3at2
x= 3
, y= .
1+t 1 + t3
b) Pentru a construi curba, parcurgem următorii paşi:

1) Domeniul de definiţie. Simetrii. Se vede că t ∈ (−∞, −1) ∪ (−1, ∞). În punctele de acumulare care
nu fac parte din domeniul de definiţie trebuie să calculăm limite. Astfel avem:
lim x(t) = 0, lim x(t) = ∞, lim x(t) = −∞

t→±∞ t%−1 t&−1
lim y(t) = 0, lim y(t) = −∞, lim y(t) = ∞.

t→±∞ t%−1 t&−1
Observăm că O(0, 0) este punct asimptotic atât pentru t → ∞ cât şi pentru t → −∞. Acest punct se
confundă cu punctul obişnuit t = 0.
Sistemul
3at0 3at2



03
=
1+t 1 + t3

02
 3at 3at

=

1 + t03 1 + t3
- 146-
este compatibil nedeterminat deoarece este satisfăcut pentru orice t şi t0 din relaţia tt0 = 1. Astfel curba este
simetrică faţă de prima bisectoare. De aceea este suficient să construim porţiunea t ∈ (−1, 0) ∪ (0, 1], iar restul
să completăm prin simetrie.
2) Puncte regulate. Puncte singulare. Avem
3a − 6at3 6at − 3at4

x0 = , y0 = .
(1 + t3 )2 (1 + t3 )2
√
Din x0 = 0 găsim t = √ 1 0
3 . Din y = 0 deducem t1 = 0, t2 =
2
3
2. Aceasta ı̂nseamnă că foliul lui Descartes este
o curbă regulată.
3) Puncte multiple.
Având ı̂n vedere semnificaţia lui t (panta unei drepte), t → −∞ şi t → ∞ dau acelaşi punct (0, 0) pe curbă
(punct asimptotic) care corespunde intersecţiei curbei cu axa Oy(x = 0). Pe de altă parte t = 0 dă punctul
(0, 0). Astfel originea este punct dublu.
Sistemul 

 t1 6= t2


 3at1 3at2


3 =
1 + t1 1 + t32

 3at21 3at22


=



1 + t13 1 + t32
arată că nu mai avem şi alte puncte multiple.
Tangentele ı̂n O(0, 0) sunt axele Ox şi Oy.
4) Tabelul de variaţie pentru x(t) şi y(t)
√ √
−∞ −1 0 1/ 3 2 3
2 +∞
x0 + | + 0
√ − √ −
x 0 % ∞ | −∞ % 0 % a34 & a32 & 0
y0 − | − 0 +
√ + 0
√ −
y 0 & −∞ | ∞ & 0 % a32 % a34 & 0
5) Ramuri infinite. Asimptote.

Pentru t % −1 şi t & −1 avem ramuri infinite. Deoarece
y(t)
lim = −1,
t→−1 x(t)
rezultă că ambele ramuri infinite admit direcţia asimptotică (1, −1). Pe de altă parte
3at
lim (y(t) + x(t)) = lim = −a
t→−1 t→−1 1 + t2 − t
şi astfel avem asimptota oblică y + x + a = 0.
6) Trasarea curbei (fig.127).
Fig. 127
- 147-
10.5 Formule Frenet ı̂n plan

Fie β : J → R2 , β(s) = (x(s), y(s)) o curbă cu viteza unu. Versorul tangent este T~ (s) = β ~ 0 (s) = (x0 (s), y 0 (s)),
iar versorul normal N ~ (s) este definit prin rotirea lui T~ (s) cu π/2 (fig.128). Astfel, N
~ (s) = (−y 0 (s), x0 (s)) şi
apare reperul ortonormat mobil {T~ , N ~ } numit reper Frenet.
Fig. 128
Deoarece hT~ , T~ i = 1, rezultă hT~ 0 , T~ i = 0 şi deci T~ 0 = (x00 , y 00 ) este perpendicular pe T~ . Cum avem şi N
~ ⊥T~
rezultă că T~ 0 şi N
~ sunt coliniari. Funcţia s → k(s) definită prin ecuaţia Frenet (condiţie de coliniaritate)
T~ 0 = k N
~
se numeşte curbura lui β. Pentru curbele din plan, k(s) poate fi negativ, nul sau pozitiv şi semnul său arată
cum se ı̂ncovoaie β(J).
5.1. Teoremă. Dacă β : J → R2 este o curbă cu viteza unu care are curbura k, atunci
a) sunt satisfăcute formulele Frenet: T~ 0 = k N ~, N
~ 0 = −k T~ ;
dϕ
b) expresia curburii este k = , unde ϕ este unghiul care dă panta tangentei lui β ı̂n punctul curent.
ds
Demonstraţie. a) Exprimăm vectorul N ~ 0 ı̂n raport cu reperul ortonormat {T~ , N
~ }, adică
~ 0 = (N
N ~ 0 , T~ )T~ + hN
~ 0, N
~ iN
~.
Derivând ı̂n hN~,N

~ i = 1 găsim hN~ 0, N
~ i = 0 şi derivând ı̂n hN ~ , T~ i = 0 deducem hN ~ 0 , T~ i = −hN
~ , T~ 0 i = −k.
b) Folosim fig.129 şi observaţia că T~ = ~ı cos ϕ +~ sin ϕ şi deci N ~ = − sin ϕ~i + cos ϕ~j. Prin urmare T~ 0 = dϕ N ~,
ds
dϕ
adică k = .
ds
5.2. Teoremă. Curbura k determină pe β abstracţie făcând de poziţia sa ı̂n plan (de o izometrie).
Fig. 129
Demonstraţie. Ţinând cont de teorema 5.1 avem

Z s
dϕ
= k(s) şi deci ϕ = ϕ0 + k(s)ds,
ds s0
unde ϕ0 este unghiul pe care-l face tangenta la curba căutată ı̂n punctul s = s0 cu axa Ox. Pe de altă parte
dx dy
= cos ϕ, = sin ϕ
ds ds
şi astfel Z s Z s
x = x0 + cos ϕds, y = y0 + sin ϕds,
s0 s0
unde (x0 , y0 ) este punctul corespunzător lui s = s0 .
- 148-
Constantele ϕ0 , x0 , y0 depind de alegerea axelor de coordonate. Notând

Z s Z s Z s
0 0
x = cos ψds, y = sin ψds, ψ = k(s)ds
s0 s0 s0
observăm că
x = x0 + x0 cos ϕ0 − y 0 sin ϕ0
(
y = y0 + x0 sin ϕ0 + y 0 cos ϕ0
şi deci ϕ0 determină o rotaţie, iar (x0 , y0 ) determină o translaţie.
Dacă ϕ0 = 0, x0 = y0 = 0, atunci punctul de la care se măsoară abscisele curbilinii coincide cu originea
coordonatelor, iar sensul tangentei ı̂n acest punct coincide cu sensul lui Ox.
5.3. Teoremă. Dacă α ~ (t) = (x(t), y(t)), t ∈ I este o curbă regulată din plan, atunci curbura are expresia
α00 , R(~
h~ α0 )i x0 y 00 − x00 y 0
k= = 02 ,
||α ~0 ||3 (x + y 02 )3/2
p π
unde am notat ||w|| = hw, wi şi R este operatorul rotaţiei de unghi , adică R(t1 , t2 ) = (−t2 , t1 ), iar ” 0 ”
2
ı̂nseamnă derivata ı̂n raport cu t.
1
Funcţia : I\{t | t ∈ I, k(t) = 0} → (0, ∞) se numeşte rază de curbură.
|k|
Demonstraţie. Avem α ~ 0 = v T~ , R (~
α0 ) = vR(T~ ) = v N
~, α
~ 00 = dv ~ 2~
α00 , R(~
dt T + kv N şi deci h~ α0 )i = kv 3 .
Evident am ţinut seama că rotaţia este o funcţie liniară.
Pentru o curbă plană C : y = y(x), reprezentată explicit, curbura are expresia
y 00
k= .
(1 + y 02 )3/2
10.6 Noţiuni de teoria contactului a două curbe

6.1. Teoremă. Curbele α1 : y = f1 (x), α2 : y = f2 (x) au ı̂n punctul comun M0 (x0 , y0 ) un contact de ordinul
m dacă şi numai dacă
(k) (k)
f1 (x0 ) = f2 (x0 ), k = 0, 1, . . . , m,
(m+1) (m+1)
f1 (x0 ) 6= f2 (x0 ).
Demonstraţie. Curbele α1 şi α2 au ı̂n M0 un contact de ordinul m dacă şi numai dacă ecuaţia f1 (x) −
f2 (x) = 0 admite pe x0 drept rădăcină multiplă de ordinul m + 1, adică dacă şi numai dacă
(k) (k)
f1 (x0 ) − f2 (x0 ) = 0, k = 0, 1, . . . , m,
(m+1) (m+1)
f1 (x0 ) − f2 (x0 ) 6= 0.
6.2. Teoremă. Curbele α1 : x = x(t), y = y(t), C : f (x, y) = 0 au ı̂n punctul comun regulat t0 ↔
M0 (x0 , y0 ) un contact de ordinul m dacă şi numai dacă funcţia compusă t → Φ(t) = f (x(t), y(t)) satisface
Φ(k) (t0 ) = 0, k = 0, 1, . . . , m; Φ(m+1) (t0 ) 6= 0.
∂f
Demonstraţie. Putem presupune (x0 , y0 ) 6= 0. Atunci C este reprezentată ı̂ntr-o vecinătate a lui
∂y
(x0 , y0 ) de arcul simplu şi regulat α : x = x, y = y(x), x ∈ I. Restrângând eventual pe I reparametrizăm pe α
prin x = x(t) şi găsim α2 : x = x(t), y = y(x(t)) = u(t).
- 149-
Deoarece f (x(t), u(t)) = 0 este o identitate ı̂ntr-o vecinătate a lui t0 , prin derivare deducem identităţile:
(k)
∂ dx ∂ du
(∗) + f (x(t), u(t)) = 0, ∀k ≥ 1.
∂x dt ∂u dt
În particular acestea sunt adevărate pentru t = t0 .

Presupunem că α1 şi α2 au ı̂n t0 ↔ M0 (x0 , y0 ) un contact de ordinul m, adică
dk y(t) dk u(t)

(∗∗) = , k = 0, 1, . . . , m,
dtk t=t0 dtk t=t0
dm+1 y(t) dm+1 u(t)

6 = .
dtm+1 t=t0 dtm+1 t=t0
Din (**) şi (*) rezultă că funcţia t → Φ(t) = f (x(t), y(t)) satisface
(k)
∂ dx ∂ dy
(∗ ∗ ∗) Φ(k) (t0 ) = + f (x(t), y(t))|t=t0 = 0
∂x dt ∂y dt
(m+1)
(m+1) ∂ dx ∂ dy
Φ (t0 ) = + f (x(t), y(t))|t=t0 6= 0
∂x dt ∂y dt
Reciproc, relaţiile (***) şi (*) implică pe (**), adică α1 şi α2 au ı̂n t0 ↔ M0 (x0 , y0 ) un contact de ordinul m.
6.3. Curbe osculatoare. Fie α1 : x = x(t), y = y(t), t ∈ I o curbă fixată şi fie Ca : f (x, y; a1 , a2 , . . . , am+1 ) =
0 o familie de curbe care depind de m + 1 parametri sau de parametrul vector a = (a1 , . . . , am+1 ), unde f este
o funcţie diferenţiabilă de m + 3 variabile.
Se pune problema să determinăm din familia Ca o curbă care să aibă cu α1 , ı̂ntr-un punct regulat dat, un
contact de ordinul m, adică m + 1 puncte confundate. Această curbă se numeşte curbă osculatoare a curbei α1 .
Problema găsirii curbei osculatore se rezolvă prin ı̂nlocuirea lui x(t) şi y(t) ı̂n f , aplicarea teoremei 11.2 şi
găsirea celor m + 1 necunoscute ai ce determină curba osculatoare. Dacă ı̂n punctul considerat curba obţinută
are cel puţin un contact de ordinul m + 1 cu α1 , atunci ea se numeşte supraosculatoare.
Deoarece curba osculatoare a unei curbe α1 este de fapt poziţia limită a unei curbe din familia Ca care trece
prin m + 1 puncte ale lui α1 , atunci când aceste puncte tind de-a lungul lui α1 către punctul dat iniţial, putem
afirma că:
a) dacă m = 2k + 1, atunci curba osculatoare nu traversează pe α1 ı̂n punctul regulat M0 (fig.130),
Fig. 130
b) dacă m = 2k, atunci curba osculatoare traversează pe α1 ı̂n punctul regulat M0 (fig.131).
Fig. 131
- 150-
6.4. Exemple.
1) Dreaptă osculatoare. Dreptele din plan ax + by + c = 0 formează o familie de curbe cu doi parametri
esenţiali. De aceea, fiind dată o curbă α : I → R2 se poate determina, ı̂ntr-unul din punctele sale regulate,
fie o dreaptă osculatoare (contact de ordinul ı̂ntâi ∼ 2 puncte confundate) fie o dreaptă supraosculatoare (de
exemplu contact de ordinul al doilea ∼ 3 puncte confundate) care este de fapt tangenta la curbă (fig.132).
Pentru determinarea acestei drepte ne folosim de teorema 6.2, adică impunem condiţiile
ax(t) + by(t) + c = 0
ax0 (t) + by 0 (t) + c = 0.

Rezultă soluţia (a, b, c). În punctele singulare de ordin m ale lui α se găsesc drepte supraosculatoare. În
punctele singulare de ordinul ∞ se găseşte o dreaptă supraosculatoare pe care o putem numi tangenta la curbă.
Fig. 132
2) Cerc osculator. Cercurile din plan, (x − x0 )2 + (y − y0 )2 = R2 sau ||~r −~c||2 − R2 = 0, formează o familie
de curbe cu trei parametri esenţiali (coordonatele centrului şi raza). Fiind dată o curbă α(t) = (x(t), y(t)) şi un
punct regulat pe ea se poate determina un cerc osculator (contact de ordinul al doilea ∼ 3 puncte confundate) sau
un cerc supraosculator (de exemplu contact de ordinul al treilea ∼ 4 puncte confundate). Pentru determinarea
acestui cerc ne folosim de teorema 11.2 adică impunem condiţiile:
α − ~c||2 − R2 = 0
||~
α0 , α
h~ ~ − ~ci = 0
00
h~
α ,α ~ 02 = 0.
~ − ~ci + α
Ecuaţia a doua dă ~c = α~ + λN ~ , unde N ~ este câmpul normal unitar, iar ultima ecuaţie implică λ = 1 , unde k
k
este curbura lui α. Ultimele două ecuaţii arată că ı̂n punctul α(t) ı̂n care lucrăm, acceleraţia α~ 00 (t) nu poate fi
coliniară cu viteza α0 (t) căci dacă ar fi aşa, atunci α(t) ar trebui să fie punct singular. Deci k(t) 6= 0. Centrul
1~ ~ şi se numeşte centrul de curbură. Raza cercului osculator R = 1
cercului osculator ~c = α~+ N se află pe N
k |k|
se obţine din prima ecuaţie şi se numeşte raza de curbură a lui α. Cercul osculator se mai numeşte şi cerc de
curbură (vezi fig. 133).
Fig. 133
Explicit, centrul cercului osculator este dat de formulele
x02 + y 02 x02 + y 02
x0 = x − y 0 , y0 = y + x0 ,
x0 y 00 − x00 y 0 x0 y 00 − x00 y 0
iar raza cercului osculator este
(x02 + y 02 )3/2
R= .
| x0 y 00 − x00 y 0 |
- 151-
1~
Curba γ = α ~+ N , care este de fapt locul geometric al centrelor de curbură ale lui α, se numeşte evoluta
k
sau desfăşurata lui α.
3) Fie o curbă α şi un punct regulat pe această curbă. În acest punct se poate determina o parabolă
osculatoare care să aibă cu α un contact de ordinul trei; o elipsă sau hiperbolă osculatoare care să aibă cu α un
contact de ordinul patru etc. Curbele osculatoare se folosesc ı̂n teoria aproximării.
Fie Ca o familie de curbe din plan reprezentată prin ecuaţia f (x, y; a) = 0, unde f este o funcţie diferenţiabilă
ı̂n raport cu cele trei argumente.
6.5. Definiţie. O curbă α : I → R2 , α(a) = (x(a), y(a)) se numeşte ı̂nfăşurătoarea familiei Ca dacă
satisface condiţiile:
1) ∀P ∈ α(I) se poate indica o curbă unică a familiei care să conţină punctul P ca un punct regulat şi care
să aibă ı̂n P un contact de ordinul n ≥ 1 cu α(I).
2) ∀ curba din familia Ca , există un punct regulat P al său, care să aparţină şi lui α(I) şi ı̂n care cele două
curbe să aibă un contact de ordinul n ≥ 1.
3) Nici o curbă a familiei Ca să nu aibă un arc comun cu α(I).
Cu alte cuvinte, ı̂nfăşurătoarea este curba la care sunt tangente curbele din familia Ca (fig.134).
Fig. 134
6.6. Teoremă. Înfăşurătoarea familiei Ca este inclusă ı̂n curba Γ definită prin sistemul

 f (x, y; a) = 0
 ∂f (x, y; a) = 0.
∂a
Demonstraţie. Fie ecuaţia (1) f (x, y; a) = 0 ı̂n necunoscuta a şi parametrul M (x, y). Locul geometric al
punctelor M (x, y) cu proprietatea că ecuaţia (1) are o rădăcină cel puţin dublă este curba Γ descrisă de sistemul
∂f
f (x, y; a) = 0, (x, y; a) = 0.
∂a
Fiecare curbă Ca este tangentă la curba Γ ı̂ntrucât intersecţia Ca ∩ Γ corespunde la rădăcina dublă a. De
aceea curba Γ conţine ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe Ca .
Curba Γ mai conţine şi punctele critice ale lui f . Într-adevăr dacă x = x(a), y = y(a) sunt ecuaţiile
parametrice ale lui Γ, atunci f (x(a), y(a)) = 0, ∀a.
Derivând rezultă identitatea
∂f dx ∂f dy ∂f
+ + = 0.
∂x da ∂y da ∂a
6.7. Exemplu. Să se determine ı̂nfăşurătoarea curbelor
Ca : f (x, y; a) = (y − a)2 − (x − a2 )3 = 0.
Soluţie. Alcătuim sistemul
f (x, y; a) = (y − a)2 − (x − a2 )3 = 0
∂f
∂a (x, y; a) = −2(y − a) + 6a(x − a2 )2 = 0,
- 152-
care conduce la y 2 − x = 0, de unde rezultă
9a4 + 1 27a4 + 1

α(a) = , .
9a2 27a3
Observăm ı̂nsă că punctele pentru care y 2 − x = 0 sunt puncte critice pentru familia Ca adică puncte ı̂n
care avem
∂f ∂f
f (x, y; a) = 0, (x, y; a) = 0, (x, y; a) = 0.
∂x ∂y
De aceea numai curba α este ı̂nfăşurătoarea familiei Ca .
6.8. Definiţie. Înfăşurătoarea normalelor unei curbe plane se numeşte evoluta curbei.
Fie o curbă C dată prin ecuaţiile ei parametrice

x = x(t)
C:
y = y(t), t ∈ I ⊆ R.
Normala ı̂n punctul curent, M , al curbei C are ecuaţia:
(x − x(t))x0 (t) + (y − y(t))y 0 (t) = 0.
Atunci când punctul M parcurge curba, normalele la curbă formează o familie de drepte ce depinde de
parametrul t. Sistemul de ecuaţii care determină ı̂nfăşurătoarea normalelor curbei plane C este:
(x − x(t))x0 (t) + (y − y(t))y 0 (t) = 0

(
(10.2)
(x − x(t))x00 (t) + (y − y(t))y 00 (t) = x02 (t) + y 02 (t).
Din acest sistem se obţin ecuaţiile parametrice ale evolutei curbei C:
x02 (t) + y 02 (t)


0
x = x(t) − y (t)


x0 (t)y 00 (t) − y 0 (t)x00 (t)


(10.3)
 x02 (t) + y 02 (t)
 y = y(t) + x0 (t) 0 .


x (t)y 00 (t) − y 0 (t)x00 (t)
x2 y2
6.9 Exemplu. Fie elipsa 2 + 2 = 1, cu ecuaţiile parametrice: x = a cos t, y = b sin t, t ∈ [0, 2π).
a b
Evoluta ei este astroida, reprezentată parametric prin ecuaţiile:
a2 − b2

 x= cos3 t


a
C:
2 2
 y = − a − b sin3 t


b
6.10. Definiţie. Fie o curbă plană dată C. Curba Γ a cărei evolută este curba C se numeşte evolventa
curbei C.
Fie curba C, parametrizată normal, prin ecuaţiile:

x = x(s)
C:
y = y(s)
şi P ∈ Γ punctul corespunzător punctului curent al curbei C, M ∈ C.

Tangenta ı̂n punctul M la curba C are ecuaţia:
x − x(s) y − y(s)
= = ρ(s)
x0 (s) y 0 (s)
echivalente cu:
x = x(s) + ρ(s)x0 (s)

(10.4)
y = y(s) + ρ(s)y 0 (s).
- 153-
Impunem condiţia ca tangenta la curba C ı̂n punctul M să fie normala curbei Γ ı̂n punctul P , ceea ce implică
y 0 (s) (x(s) + ρ(s)x0 (s))0
= − ⇔ (1 + ρ0 )(x02 + y 02 ) + ρ(x0 x00 + y 0 y 00 ) = 0.
x0 (s) (y(s) + ρ(s)y 0 (s))0
Dar
T~ 2 = 1 ⇒ x02 + y 02 = 1, x0 x00 + y 0 y 00 = 0.
Vom obţine:
1 + ρ0 = 0 ⇒ ρ0 = −1 ⇒ ρ = −s + c, c = const.
Ecuaţiile parametrice ale evolventei sunt:
x = x(s) + (c − s)x0 (s)

(10.5)
y = y(s) + (c − s)y 0 (s).
Constanta arbitrară c din ecuaţiile evolventei indică faptul că unei curbe C ı̂i corespund o infinitate de evolvente.
6.11. Exemplu. Fie cercul x2 + y 2 = a2 , care are reprezentarea parametrică x = a cos t, y = a sin t, t ∈
[0, 2π). Evolventele acestui cerc au reprezentarea parametrică
~ (t) = a cos t~i + a sin t ~j + (c − at)(− sin t~i + cos t ~j).

α
10.7 Curbe plane ı̂n coordonate polare

7.1. Presupunem că planul xOy a fost raportat la un reper polar şi că perechii (x, y) ı̂i corespunde perechea
(ρ, θ). În această ipoteză, o curbă plană Γ mai poate fi dată şi prin ecuaţia polară, ρ = f (θ).
7.2. Fie (ρ, θ) un punct al unei curbe date, diferit de pol. Unghiul V dintre tangenta ı̂n acest punct şi raza
ρ
vectoare corespunzătoare este dat de tgV = 0 . Dacă considerăm un reper cartezian adecvat XOY , unde OX
ρ
este pe raza vectoare corespunzătoare punctului (ρ, θ), iar OY este perpendiculară pe OX astfel ı̂ncât XOY să
fie un reper orientat pozitiv, atunci tangenta şi normala ı̂n (ρ, θ) au respectiv ecuaţiile (fig.135)
ρ ρ
Y = (X − ρ) şi Y + X − ρ = 0.
ρ0 ρ0
ρ2
Subtangenta polară OT şi subnormala polară ON au respectiv lungimile şi |ρ0 | (fig.135).
|ρ0 |
Fig. 135
Dacă curba considerată trece prin pol, atunci tangenta ı̂n pol face cu Ox unghiul θ1 care anulează pe ρ = f (θ).
7.3. Punctele multiple ale unei curbe date prin ecuaţia polară ρ = f (θ) se găsesc rezolvând ecuaţiile
f (θ1 ) = f (θ2 + 2kπ), f (θ1 ) = −f (θ2 + π + 2kπ), k ∈ Z.
- 154-
7.4. Alura curbei se stabileşte cu ajutorul semnului curburii
ρ2 + 2ρ02 − ρρ00
k= .
(ρ2 + ρ02 )3/2
Pentru k < 0 corespund punctele ı̂n vecinătatea cărora curba se ı̂ncovoaie ı̂n sens opus polului, pentru k > 0
corespund puncte ı̂n vecinătatea cărora curba se ı̂ncovoaie către pol, iar pentru k = 0 obţinem de obicei puncte
de inflexiune.
7.5. Punctele de acumulare θ0 pentru care limita lui ρ = f (θ) este infinită, dau direcţiile asimptotice.
Fie θ0 o direcţie asimptotică. Notăm d = lim f (θ) sin(θ − θ0 ). Dacă d este finit, atunci curba admite o
θ→θ0
asimptotă D a cărei ordonată la origine este d (fig.136). Dacă d = ∞, atunci curba are o ramură parabolică.
Fig. 136
7.6. Cerc asimptot, punct asimptot

Dacă există lim ρ(θ) = a atunci cercul ρ = a se numeşte cerc asimptot pentru curba dată.
θ→∞
Când a = 0 cercul asimptot se reduce la un punct şi anume polul şi ı̂n acest caz polul se numeşte punct
asimptot.
7.7. Trasarea curbelor plane ı̂n coordonate polare
Pentru trasarea curbei C : ρ = ρ(θ) se urmăresc etapele:
1. Determinarea domeniului natural de definiţie al funcţiei ρ = ρ(θ), dacă nu a fost precizat
2. Cercetarea periodicităţii funcţiei ρ = ρ(θ) şi restrângerea domeniului la un interval de lungime egală cu
perioada. În coordonate polare, după reprezentarea grafică pe o perioadă, se roteşte graficul cu un multiplu de
perioadă până se suprapune cu el ı̂nsuşi.
3. Cercetarea unor simetrii. Dacă ρ(−θ) = ρ(θ) sau ρ(π − θ) = −ρ(θ) simetria este faţă de axa polară,
ρ(−θ) = −ρ(θ) sau ρ(π − θ) = ρ(θ) simetrie faţă de perpendiculara ı̂n pol pe axa polară, dacă ρ(π + θ) = ρ(θ)
simetrie faţă de pol. După depistarea simetriilor se reduce corespunzător domeniul pe care trebuie făcut graficul.
4. Cercetarea funcţiei ρ. Studiul semnului primei derivate.
5. Studiul concavităţii cu ajutorul funcţiei E = ρ2 + 2ρ02 − ρρ00 .
6. Depistarea arcelor infinite si cercetarea existenţei asimptotelor. Poziţia faţă de asimptote; cercuri asimp-
tote
ρ
7. Tabelul de variaţie al funcţiei ρ şi semnul expresiei E şi valorile funcţiei tgv = 0
ρ
8. Trasarea asimptotelor şi a graficului curbei.

10.8.1 Enunţuri
1. Se dă curba α(t) = (t2 , 3t), t ∈ R. Aflaţi tangenta, normala, subtangenta şi subnormala curbei ı̂n punctul
A(1, −3).
2. Se dă curba Γ : x2 − y 3 − 3 = 0.
a) Aflaţi tangenta şi normala la curbă ı̂n punctul A(−2, 1).
b) Parametrizaţi curba α.
- 155-
3. Se dă parabola α(t) = (t, t2 ), t ∈ R. Aflaţi:

a) elementele Frenet ale curbei (versorii şi curbura curbei) şi verificaţi ecuaţia Frenet;
b) elementele Frenet ale curbei ı̂n punctul A(−2, 4);
c) ecuaţia cercului osculator ı̂n punctul A al curbei;
d) evoluta curbei;
e) ecuaţia carteziană a curbei.
4. Aflaţi ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe, ı̂n fiecare din cazurile următoare:

2
a) Γa : (x − a)2 + y 2 − a2 = 0, a ∈ R;
b) Γα : x · cos α + y · sin α = 2, α ∈ [0, 2π];
c) Γλ : x2 + y 2 − 2λx + λ2 − 4λ = 0, λ ∈ R.
5. Se dă curba Γ : x3 − 2y 2 = 0.
a) aflaţi tangenta şi normala la curbă ı̂n punctul A(2, −1) ∈ Γ;
b) aflaţi punctele singulare, tipul acestora şi tangenta şi normala ı̂n aceste puncte. Este Γ curbă regulată ?
6. Trasaţi graficul curbei α(t) = (2 − t + 1t , 2 + t + 1t ), t ∈ R∗ .
7. Se dau următoarele curbe:

a) Γ1 : y 2 (a − x) − x3 = 0 (cisoida lui Diocles);
b) Γ2 : x3 + y 3 − 3axy = 0 (foliumul lui Descartes);
c) Γ3 : x(x2 + y 2 ) + a(y 2 − x2 ) = 0 (strofoida).
În fiecare din cele trei cazuri, determinaţi o parametrizare a curbei folosind substituţia y = tx (unde t =
parametru); aflaţi ecuaţia polară; folosind această ecuaţie, aflaţi direcţia asimptotică şi asimptotele curbei.
8. Se dau curbele:
a) spirala lui Arhimede Γ1 : ρ = aθ (a > 0);
b) spirala exponenţială Γ2 : ρ = eθ , θ ∈ R.
În fiecare din cele două cazuri determinaţi ecuaţiile tangentei şi normalei relativ la reperul mobil şi calculaţi
curbura.
q
9. Să se traseze curba ρ = sin 3θ
cos θ .
10.8.2 Soluţii
1. Din relaţia α(t) = A rezultă t = −1. Dar α0 (−1) ≡ (−2, 3) 6= 0, iar ecuaţiile tangentei şi normalei ı̂n A sunt
respectiv
y+3
∆tg : x−1
−2 = 3 ⇔ 3x + 2y + 3 = 0
∆nor : −2(x − 1) + 3(y + 3) = 0 ⇔ −2x + 3y + 11 = 0.

Punctul de intersecţie T al tangentei cu axa Ox este soluţia sistemului

3x + 2y + 3 = 0 x = −1
∆tg ∩ Ox : ⇔ ⇒ T (−1, 0).
y=0 y=0
p √
Notând cu C proiecţia punctului A(1, −3) pe axa Ox, subtangenta este St = AT 2 − AC 2 = 13 − 9 = 2.
Aflăm punctul de intersecţie N al normalei cu axa Ox, dat de

−2x + 3y + 11 = 0 x = 11/2
∆nor ∩ Ox : ⇔ ⇒ N (11/2, 0).
y=0 y=0
În concluzie, subnormala este

r
p 117 9
Sn = AN 2 − AC 2 = −9= .
4 2
- 156-
2. a) Notăm F (x, y) = x2 − y 3 − 3 şi (xA , yA ) = (−2, 1). Folosind formulele tangentei şi normalei la o curbă
plană dată prin ecuaţie carteziană implicită,

∆tg : (x − xA ) · ∂F ∂F

∂x (xA ,yA ) + (y − y A ) · ∂y = 0,
(xA ,yA )
x − xA y − yA
∆nor : ∂F = ∂F .
( ∂x )(xA ,yA ) ( ∂y )(xA ,yA )
y−1
Obţinem ∆tg : 4x + 3y + 5 = 0, respectiv ∆nor : x+2
−4 = −3 .
√
b) Avem x2 − y 3 − 3 = 0 ⇒ y = 3 x2 − 3, deci o parametrizare a curbei α este

x = t√
, t ∈ R.
y = 3 t2 − 3
3. a) Baza reperului Frenet RF = {α(t); {T̄ (t), N̄ (t)}} al curbei α este dată de perechea de câmpuri vectoriale
{T~ , N
~ }, unde:

0 0
 T~ (t) ≡ α0 (t) = √ x (t) y 0 (t)

kα (t)k , √
x02 (t)+y 02 (t) x02 (t)+y 02 (t)



~ ~ −y 0 (t) x0 (t)

 N (t) = Rπ/2 (T (t)) ≡

 √ 02 02
, √ 02 02
.
x (t)+y (t) x (t)+y (t)
În cazul nostru x(t) = t, y(t) = t2 , deci x0 (t) = 1, y 0 (t) = 2t. Rezultă

1 2t 2t 1
T (t) = √ ,√ , N (t) = − √ ,√ .
1 + 4t2 1 + 4t2 1 + 4t2 1 + 4t2
Deoarece α0 (t) = (1, 2t) 6= OR2 , rezultă α curbă regulată şi deci valoarea curburii curbei este dată de egalitatea
x0 (t)y 00 (t) − x00 (t)y 0 (t) 1 · 2 − 0 · 2t 2
k(t) = = = . (10.6)
(x02 (t) + y 02 (t))3/2 (1 + 4t2 )3/2 (1 + 4t2 )3/2
0
α (t)
b) Reperul Frenet asociat curbei α ı̂n punctul curent α(t) este RF = {α(t); {T̄ (t), N̄ (t)}}, unde T̄ (t) = kα 0 (t)k şi
N̄ (t) = R π2 T̄ (t) sunt versorul tangent şi respectiv normal la curba α ı̂n punctul α(t). Aceşti versori, consideraţi
ı̂n punctul A ∈ Imα ı̂i vom nota cu T̄A , N̄A . Cum α(t) = (t, t2 ) rezultă α0 (t) √ = (1, 2t). Avem A ∈ Imα,
deoarece A(−2, 4) = α(−2). Deoarece α0 (−2) = (1, −4) are norma kα0 (−2)k = 17 6= 0, punctul A este un
punct regulat al curbei α. Versorii căutaţi sunt:
α0 (−2)

√1 √4
 T̄A = kα0 (−2)k = ( 17 , − 17 )


! !
cos π2 − sin π2 √1 √4

 N̄A = R π2 T̄A ≡ 17 = 17 ,

sin π2 cos π2 − √417 √1

17
deci reperul Frenet asociat curbei α ı̂n punctul A(−2, 4) este

1 4 4 1
RF,A = A(−2, 4); T̄A = √ , − √ , N̄A = √ , √ .
17 17 17 17
Folosind relaţia (10.6), pentru t = tA = −2, obţinem valoarea curburii ı̂n punctul A(−2, 4) = α(−2), k(−2) =
2
√
17 17
.
c) Ecuaţia cercului osculator ı̂n punctul A = α(−2) o aflăm folosind formula (x − x0 )2 + (y − y0 )2 = R02 , unde
1
x0 = xC (−2), y0 = yC (−2), R0 = R(−2) = ,
|k(−2)|
iar coordonatele centrului cercului osculator la curbă corespunzător punctului curent α(t) = (x(t), y(t)) sunt
date de
x0 2 (t)+y 0 2 (t)

 xC (t) = x(t) − y 0 (t) · x0 (t)y 00 (t)−x00 (t)y 0 (t) = −4t
3
(10.7)
x02 (t)+y 02 (t) 1+6t2
yC (t) = y(t) + x0 (t) · x0 (t)y = .

00 (t)−x00 (t)y 0 (t) 2
- 157-
Funcţia de curbură k(t) ı̂n α(t) este dată de relaţia (10.6), deci raza cercului osculator este
1 (1 + 4t2 )3/2
R(t) = = .
|k(t)| 2
În punctul α(−2), obţinem, ı̂nlocuind t = −2:

√
3 1 + 6 · (−2)2 25 17 17
x0 = −4 · (−2) = 32, y0 = = , R0 = .
2 2 2
În concluzie, ecuaţia cercului osculator la curba α ı̂n punctul A = α(−2) este (x − 32)2 + (y − 25 2
2 ) = 4 .
4913
d) Folosind formulele (10.7) obţinem parametrizarea evolutei:

2

3 6t + 1
αev (t) = −4t , , t ∈ R.
2

x=t
e) Ecuaţia carteziană a curbei α se obţine prin eliminarea parametrului t din sistemul . Înlocuind t
y = t2
obţinut din prima relaţie ı̂n cea de-a doua, obţinem Γ = Imα : x2 − y = 0 ⇒ y = x2 , o parabolă.
2
4. a) Notând F (x, y, a) = (x − a)2 + y 2 − a2 , ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe plane Γa : F (x, y, a) = 0 (dacă
există) este conţinută ı̂n curba Γ∗ definită de sistemul
(
F (x, y, a) = 0
∂F
∂a (x, y, a) = 0, a ∈ R,
care ı̂n cazul nostru devine
2
(x − a)2 + y 2 − a2 = 0 a = 2x
⇔ a2
−2(x − a) − a = 0 (x − a)2 + y 2 − 2 =0
din care, eliminând pe a, obţinem Γ∗ : x2 − y 2 = 0 sau x = ±y, deci curba Γ∗ este reuniunea celor 2 bisectoare
y = x şi y = −x.
b) Procedând analog punctului a), ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe Γα : x · cos α + y · sin α = 2 este conţinută
ı̂n curba Γ∗ definită prin sistemul

x · cos α + y · sin α = 2
−x · sin α + y · cos α = 2, α ∈ R.
Înmulţind cu cos α prima relaţie şi cu − sin α a doua relaţie, iar apoi cu sin α prima relaţie şi cu cos α a doua
şi sumându-le, obţinem
x = 2(cos α − sin α)
y = 2(cos α + sin α)
din care, eliminând prin sumarea pătratelor variabila α, obţinem Γ∗ : x2 + y 2 = 4, deci curba Γ∗ este cercul cu
centrul ı̂n origine şi de rază 2.
c) Înfăşurătoarea familiei de curbe Γλ : x2 + y 2 − 2λx + λ2 − 4λ = 0 este conţinută ı̂n curba Γ∗ definită prin
sistemul: 2
x + y 2 − 2λx + λ2 − 4λ = 0

λ=x+2
⇔
−2x + 2λ − 4 = 0 x2 + y2 − 2λx + λ2 − 4λ = 0,
din care, eliminând variabila λ, obţinem Γ∗ : y 2 − 4x = 4 ⇔ y 2 = 4(x + 1), deci o parabolă cu vârful pe axa
Ox, care admite Ox ca axă de simetrie.
5. a) Folosim formulele tangentei, respectiv normalei la curba Γ : F (x, y) = 0 ı̂n punctul (x0 , y0 ) ∈ Γ,
∂f ∂f
∆tg : (x − x0 ) · (x0 , y0 ) + (y − y0 ) · (x0 , y0 ) = 0
∂x ∂y
x − x0 y − y0
∆nor : ∂f = ∂f .
∂x (x ,
0 0y ) ∂y (x0 , y0 )
- 158-
Pentru (x0 , y0 ) = (2, −1) şi f (x, y) = x3 − 2y 2 obţinem ecuaţiile tangentei, respectiv normalei
x−2 y+1
∆tg : 3x + y − 5 = 0, ∆nor : = ⇔ x − 3y − 5 = 0.
3 1
b) Punctele singulare ale curbei Γ sunt soluţiile sistemului

f (x, y) = 0  3
 x − 2y 2 = 0


x=0

∂f 2
∂x (x, y) = 0 ⇔ 3x = 0 ⇒
y = 0,
−4y = 0
 
 ∂f

∂y (x, y) = 0
deci O(0, 0) este unicul punct singular al curbei. Deoarece

∂2f ∂2f

∂x2
(0, 0) ∂x∂y
(0, 0)

0

0
det[Hess(f )]O = = = 0,
∂2f ∂2f
0 −4

∂x∂y
(0, 0) ∂y 2
(0, 0)
unde f (x, y) = x3 − 2y 2 , rezultă că O(0, 0) este punct singular de ı̂ntoarcere al curbei Γ. Direcţia v = (l, m) a
tangentei ı̂n O(0, 0) la curbă este dată de relaţia
∂2f ∂2f ∂2f

l2 · 2
(0, 0) + 2l · m · (0, 0) + m2 · 2 (0, 0) = 0 ⇔ m2 · (−4) = 0 ⇔ m = 0,
∂x ∂x∂y ∂y
deci v = l(1, 0). În concluzie, ecuaţiile tangentei, respectiv normalei la curba Γ ı̂n punctul O(0, 0) ∈ Γ sunt
x−0 y−0
∆tg : 1 = 0 ⇔ y = 0, (axa Ox)
∆nor : 1 · x − 0 + 0 · (y − 0) = 0 ⇔ x = 0, (axa Oy).
Deoarece are puncte singulare, Γ nu este curbă regulată.

6. Urmăm o serie de paşi preliminari.
i) Domeniul de definiţie este Dα = (−∞, 0) ∪ (0, ∞). Se observă că 0 ∈
/ Dα , iar
1
Γ ∩ Ox : 2 + t + = 0 ⇔ t2 + 2t + 1 = 0 ⇔ t = −1,
t
deci Γ ∩ Ox = {α(−1)} = {(2, 0)}. De asemenea,
1 √
Γ ∩ Oy : 2 − t + = 0 ⇔ t2 − 2t − 1 = 0 ⇔ t = 1 ± 2,
t
√ √
deci Γ ∩ Oy = {α(1 ± 2)} = {(0, 2 ± 2 2)}.
ii) Studiem dacă α este o curbă periodică, deci dacă ∃T > 0, α(t) = α(t + T ), ∀t ∈ Dα a.ı̂. t + T ∈ Dα . Avem
( 1 1
t = −T + t+T
⇔ T = 0.
1
t =T + 1
t+T , ∀t ∈ R∗
Rezultă că α nu este o curbă periodică.

iii) Determinăm comportarea asimptotică a curbei Γ = Imα (puncte asimptotice; asimptote orizontale, oblice
sau verticale). Cum Dα = (−∞, 0)∪(0, +∞), studiul se face pentru t0 = {±∞, 0} (deci ı̂n punctele de acumulare
ce nu aparţin domeniului de definiţie).
Calculăm limitele ı̂n punctele de acumulare din R ce nu aparţin domeniului de definiţie al curbei, t0 ∈ D̃α =
{±∞, 0− , 0+ }. Avem
lim α(t) = (+∞, −∞), lim α(t) = (−∞, +∞),
t→−∞ t→+∞
lim α(t) = (−∞, −∞), lim α(t) = (+∞, +∞),

t%0 t̄&0
- 159-
deci α nu admite asimptote orizontale sau verticale. Pentru t → ±∞, t % 0 şi t & 0 există ramuri infinite.
Studiem existenţa asimptotelor oblice. Avem:

y(t) t(1 + 2t + t12 )
= −1

 m = lim = lim
t→±∞ t(−1 + 2 + 12 )

t→±∞ x(t)

t t

 2
 n = lim (y(t) + x(t)) = lim (4 + ) = 4.

t→±∞ t→±∞ t
Rezultă că dreapta ∆as,±∞ : y = −x + 4 este asimptotă oblică a curbei pentru t → ±∞. De asemenea,
y(t) t2 + 2t + 1

 m = lim
 = lim 2 =1
t→0 x(t) t→0 t − 2t + 1
 n = lim (y(t) − x(t)) = lim 2t = 0,

t→0 t→0
deci dreapta ∆as,0 : y = x este asimptotă oblică a curbei pentru t → 0− şi pentru t → 0+ .
iv) Studiem existenţa punctelor singulare şi de extrem pentru funcţiile coordonate ale curbei. Avem x0 (t) =
2
0 t2 −1 0 0
− t t+1
2 , y (t) = − t2 . Se observă că deoarece x (t) < 0, ∀x 6= 0, avem α (t) 6= (0, 0), ∀t 6= 0, deci curba α este
o curbă regulată.
Ecuaţia x0 (t) = 0 nu are soluţii, iar ecuaţia y 0 (t) = 0 implică t2 − 1 = 0 ⇔ t = ±1, deci α(−1) = (2, 0) şi
α(1) = (2, 4) sunt puncte de extrem local pentru y(t).
v) Studiem existenţa punctelor multiple α(t1 ) = α(t2 ), t1 6= t2 ; t1 , t2 ∈ Dα = R∗ . Această relaţie conduce la
sistemul
−t1 + t11 + t2 − t12 = 0
( (
x(t1 ) = x(t2 )
⇒
y(t1 ) = y(t2 ) t1 + t11 − t2 − t12 = 0
ı̂n necunoscuta t2 , parametru t1 . Scăzând cele două relaţii, obţinem t2 = t1 , deci curba α nu are puncte
multiple.
vi) Studiem existenţa punctelor
( de inflexiune. Prin calcul direct, rezultă că ecuaţia α0 (t) = λ · α00 (t) este
t2 −1
− t2 = λ · t23
echivalentă cu sistemul t2 −1 2
, care are necunoscutele t ∈ Dα , λ ∈ R. Acesta nu are soluţii (t, λ) ∈
t2 = λ · t3
Dα × R (spre exemplu, scăzând ecuaţiile obţinem −2 = 0), deci curba nu are puncte de inflexiune.
vii) Tabelul de variaţie al curbei α este (vezi fig. 137):
√ √
t −∞ −1 1− 2 0 1 1+ 2 +∞
x(t) +∞ & 2 & 0 & −∞|∞ & 2 & 0 & −∞
√ √
y(t) −∞ % 0 & 2−2 2 & −∞|∞ & 4 % 2+2 2 % +∞
x0 (t) − − −1 − − − −|− − −1 − − − −
y 0 (t) + + 0 − − − −|− − 0 + + + +
Obs. y = −x + 4 My A y = x|y = −x my B y = −x + 4
Fig. 137 Fig. 138
7. a) Pentru curba Γ1 : y 2 (a − x) − x3 = 0, ecuaţia curbei este echivalentă cu Γ1 : y 2 a − x(x2 + y 2 ) = 0.

Notăm y = t · x şi ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia curbei, obţinem
at2 x2 − t2 x3 − x3 = 0 ⇔ x2 (x + xt2 − at2 ) = 0.
Distingem cazurile:
- 160-
i) pentru x = 0 avem y = 0, deci se obţine punctul A(0, 0) ∈ Γ;

at2 at3
ii) pentru x 6= 0 avem x + xt2 − at2 = 0, deci x = 1+t2 şi y = 1+t2 . Rezultă pentru curba Γ1 parametrizarea
(vezi fig. 2):
at2 at3

2
α1 : R → R , α1 (t) = (x(t), y(t)) = , , t ∈ R.
1 + t 2 1 + t2

x = ρ cos θ
Ecuaţia curbei se rescrie Γ1 : y 2 a − x(x2 + y 2 ) = 0. Considerăm relaţiile , care definesc trecerea
y = ρ sin θ
de la coordonatele carteziene la coordonatele polare (ρ ≥ 0, θ ∈ [0, 2π)). Înlocuind ı̂n ecuaţia curbei, aceasta
devine
aρ2 sin2 θ − ρ cos θ(ρ2 cos2 θ + ρ2 sin2 θ) = 0,
de unde pentru ρ > 0 avem ρ2 (a sin2 θ − ρ cos θ) = 0, deci ρ cos θ = a sin2 θ, iar pentru θ ∈ Dρ : [0, 2π)\{ π2 , 3π
2 }
obţinem ecuaţia polară a curbei,
a sin2 θ
ρ= , θ ∈ Dρ .
cos θ
Punctele de acumulare ale domeniului Dρ care nu fac parte din Dα sunt θ0 ∈ D̃ρ = { π2 , 3π
2 }.
Calculăm distanţa de la origine la asimptotă folosind formula
a sin2 θ
d = lim ρ(θ) · sin(θ − θ0 ) = lim · (− sin θ0 · cos θ) = ±a.
θ→θ0 θ→θ0 cos θ
Ecuaţiile polare ale celor două asimptote sunt deci
d ±a
ρ∆ (θ) = ⇒ ρ∆1,2 (θ) = , θ ∈ Dρ .
sin(θ − θ0 ) sin(θ − π2 )
b) Ecuaţia carteziană a curbei fiind Γ2 : x3 + y 3 − 3axy = 0 observăm că ecuaţia este de forma Γ : Q3 (x, y) −
P2 (x, y) = 0, unde P2 (x, y) = 3axy şi Q3 (x, y) = x3 + y 3 sunt polinoame omogene de gradul II, respectiv III ı̂n
x şi y; pentru a obţine o parametrizare a curbei se foloseşte substituţia y = tx. Înlocuind ı̂n ecuaţia carteziană,
obţinem (vezi fig. 139):
Fig. 139 Fig. 140
x3 + t3 x3 − 3atx2 = 0 ⇔ x2 (x + t3 x) − 3at = 0.
Distingem cazurile:
i) pentru x = 0 rezultă y = 0, deci obţinem punctul A(0, 0) ∈ Γ;
3at 3at2
ii) pentru x 6= 0 avem x(1 + t3 ) = 3at, deci x = 1+t3 şi y = 1+t3 , t ∈ R\{−1}.
Rezultă că o parametrizare a curbei Γ2 este α2 : Dα2 = R\{−1} → R2 ,
3at2

3at
α2 (t) = (x(t), y(t)) = , , t ∈ Dα .
1 + t 3 1 + t3
Procedând analog cu punctul a), ecuaţia curbei devine
ρ3 cos3 θ + ρ3 sin3 θ − 3aρ2 cos θ · sin θ = 0 ⇔ ρ2 (ρ cos3 θ + ρ sin3 θ − 3a cos θ · sin θ) = 0.
- 161-
Pentru ρ = 0 se obţine punctul A(0, 0) = α(0) al curbei; pentru ρ 6= 0 (deci ρ > 0), rezultă ρ(cos3 θ + sin3 θ) =
3a cos θ sin θ.
Pentru θ ∈ Dρ : [0, 2π)\{θ| cos3 θ + sin3 θ = 0} = [0, 2π)\{ 3π 7π
4 , 4 } obţinem ecuaţia polară a curbei,
3a cos θ sin θ
ρ= , θ ∈ Dρ .
cos3 θ + sin3 θ
Punctele de acumulare ale domeniului Dρ care nu-i aparţin sunt θ0 ∈ D̃ρ = { 3π 7π

4 , 4 }. Calculăm distanţa de la
3π a
origine la asimptotă; ı̂n ambele cazuri lim ρ(θ) sin(θ − ) = √ . Ecuaţiile polare ale celor două asimptote
θ→θ0 4 2
sunt √
a/ 2
∆1 : ρ∆1 (θ) = sin(θ− 3π , θ ∈ Dρ ,
) 4
√
a/ 2
∆2 : ρ∆2 (θ) = sin(θ− 7π
,θ ∈ Dρ .
4 )
c) Înlocuind y = tx ı̂n ecuaţia curbei Γ3 : x(x2 + y 2 ) + a(y 2 − x2 ) = 0, obţinem (vezi fig. 4)
x3 + t2 x3 + at2 x2 − ax2 = 0 ⇔ x2 (x + t2 x + at2 − a) = 0.
Distingem cazurile:
i) pentru x = 0 rezultă y = 0, deci obţinem punctul A(0, 0) ∈ Γ;
a(1−t2 ) at(1−t2 )
ii) pentru x 6= 0 avem x(1 + t2 ) = a − at2 , deci x = 1+t2 şi y = 1+t2 , t ∈ R. Rezultă că o parametrizare a
curbei Γ3 este α3 : Dα3 = R → R2 ,
a(1 − t2 ) at(1 − t2 )

α3 (t) = (x(t), y(t)) = , , t ∈ Dα3 .
1 + t2 1 + t2
Procedând analog cu punctele a) şi b), ecuaţia curbei devine
ρ3 cos θ + aρ2 (sin2 θ − cos2 θ) = 0.
Pentru ρ > 0 rezultă ρ cos θ = a(cos2 θ − sin2 θ), iar pentru θ ∈ Dρ : [0, 2π)\{ π2 , 3π
2 } obţinem ecuaţia polară a
curbei,
a(cos2 θ − sin2 θ)
ρ= , θ ∈ Dρ .
cos θ
Punctele de acumulare ale domeniului Dρ sunt θ0 ∈ D̃ρ = { π2 , 3π
2 }. Distanţa de la origine la asimptotă este
lim ρ(θ) sin(θ − θ0 ) = lim a · sin3 θ0 = ±a.

θ→θ0 θ→θ0
Ecuaţiile polare ale celor două asimptote sunt

a
∆1 : ρ∆1 (θ) = sin(θ− π ,θ ∈ Dρ ,
2)
−a
∆2 : ρ∆2 (θ) = sin(θ− 3π
,θ ∈ Dρ .
2 )
8. a) Folosim formulele
ρ ρ
∆t : y = (x − ρ), ∆n : y + x − ρ = 0,
ρ0 ρ0
care dau respectiv ecuaţiile tangentei şi normalei la curbă ı̂n sistemul mobil XOY şi formula curburii,
ρ2 + 2ρ02 − ρρ00
k= .
(ρ2 + ρ02 )3/2
Reprezentarea grafică a curbei pentru t ∈ R şi t ≥ 0 este dată ı̂n figurile 141 şi 142, respectiv.
- 162-
Fig. 141 Fig. 142
Pentru curba Γ1 : ρ = aθ, obţinem

aθ
∆t : y = a (x − aθ) ⇔ y = θ(x − aθ),
aθ
∆n : a y + x − aθ = 0 ⇔ θy + x − aθ = 0.
Folosind formula de mai sus, obţinem curbura spiralei lui Arhimede:
a2 θ2 + 2a2 a2 (θ2 + 2) θ2 + 2
k1 = = = .
(a2 θ2 + a2 )3/2 a3 (θ2 + 1)3/2 a(θ2 + 1)3/2
b) Pentru curba Γ2 : ρ = eaθ (vezi fig. 143), obţinem
Fig. 143
eaθ
∆t : y = aeaθ
(x − eaθ ) ⇔ y = a1 (x − eaθ ),
eaθ
∆n : aeaθ
y + x − eaθ = 0 ⇔ y + ax − aeaθ = 0,
iar curbura spiralei exponenţiale este:
e2aθ + 2a2 e2aθ − a2 e2aθ e2aθ (1 + a2 ) 1

k2 = 2aθ 2 2aθ 3/2
= 3aθ = √ .
(e +a e ) e (1 + a2 )3/2 eaθ 1 + a2
9. Din oficiu: 1pt. Vom urma paşii indicaţi ı̂n expunerea teoretică.
sin3θ (2k+1)π
1. Funcţia ρ este definită pe mulţimea ≥ 0, mai puţin punctele de tipul 2 ,k ∈ Z, unde se
cos θ
anulează numitorul (1 pt.) .
2. Numărătorul este periodic cu perioada 2π3 , iar numitorul cu perioada 2π, deci fracţia este periodică cu
perioada 2π. Este suficient să se cerceteze domeniul pe [0, 2π) (1 pt.) .
π π 2π 5π 3π 4π
θ 0 3 2 3 π 3 2 3 2π
sin3θ 0 + 0 − - - 0 + 0 - 0 + + + 0 − O
cos θ 1 + + + 0 - - - - - - - 0 + + + +
sin3θ
0 + 0 - | + 0 - 0 + 0 - | + 0 − 0
cos θ
- 163-
Din tabel

h πi π 2π 4π 3π 5π
θ ∈ 0, ∪ , ∪ π, ∪ , (1 pt.) .
3 2 3 3 2 3
3. Se observă ρ(θ + π) = ρ(θ), prin urmare curba are o simetrie faţă de pol. Este suficient să facem graficul
pentru θ ∈ 0, π3 ∪ π2 , 2π

3 şi apoi să-l simetrizăm faţă de pol (1 pt.) .
4. Pe domeniul considerat ρ este de clasă C ∞
2 cos 3θ cos θ + cos 2θ

ρ= √
2 cos3 θ sin 3θ
ρ0 = 0 ⇔ cos 4θ + 2 cos 2θ = 02 ⇔ cos2 2θ + 2 cos 2θ − 1 = 0.

√
−1 ± 5
Această ecuaţie conduce la cos 2θ = (0,5 pt.) . În domeniul considerat este doar soluţia cos 2θ =
√ 4
−1 + 5
, adică θ ' 34◦ (0,5 pt.) .
4
5. Datorită calculelor laborioase renunţăm la semnul funcţiei E.
π
6. Observăm că limρ& π2 ρ(θ) = ∞, deci θ = 2 este direcţie asimptotică (0,5 pt.) .
r
π sin3θ
d = limπ ρ(θ) sin(θ − ) = limπ cos θ = 0.
ρ& 2 2 ρ& 2 cos θ
π
Deci semidreapta θ = 2 este asimptotă (0,5 pt.) .
7. Cu datele obţinute ı̂ntocmim tabelul (1 pt.)
θ 0 π
6 34◦ π
4
π
3
π
2
2π
3
ρ0 + + q+√ + 0 - - - | | - -
2 3
ρ 0 % 3 1,116 & 1 & 0| |∞ & 0
ρ
tgv = 0 0 ∞ 0| | 0
ρ
Graficul este ı̂n figura de mai jos (2 pt.) .
Fig. 144
- 164-

1. Să se arate că
2 + t2 t3

2
α : R → R , α(t) = ,
1 + t2 1 + t2
este o curbă simplă. Să se determine punctele singulare ale curbei, tangentele şi normalele ı̂n aceste puncte.
2. Curba descrisă de un punct M aflat pe un cerc de rază r ce se rostogoleşte (fără alunecare) de-a lungul unei
drepte se numeşte cicloidă. Să se găsească ecuaţiile parametrice ale cicloidei (fig.145). Să se determine abscisa
curbilinie şi lungimea primei arcade a curbei. Să se calculeze lungimile segmentelor tangentă, subtangentă,
normală şi subnormală ı̂ntr-un punct oarecare al cicloidei.

x = r(t − sin t)
R: , t ∈ R.
y = r(1 − cos t)
Fig. 145
∇f
3. Să se găsească o parametrizare globală pentru fiecare dintre următoarele curbe, orientate prin ,
k∇f k
unde f este funcţia definită de membrul stâng al fiecărei ecuaţii:
1) ax + by = c, c 6= 0.
x2 y2
2) 2 + 2 = 1, a 6= 0, b 6= 0.
a b
3) y − ax2 = c, a 6= 0.
4) x2 − y 2 = 1, x > 0.
4. Fie curba
α : [0, 2π) → R2 , α(t) = (2 cos t − cos 2t, 2 sin t − sin 2t).
Să se determine abscisa curbilinie corespunzătoare originii t = 0 şi reprezentarea normală.
5. Să se arate că astroida α : [0, 2π] → R2 , α(t) = (4r cos3 t, 4r sin3 t), (fig.146), are puncte de ı̂ntoarcere şi
să se determine tangentele ı̂n aceste puncte.
Fig. 146
6. Fie astroida C = f −1 (0) unde f (x, y) = y 2 x + ay 2 + x2 − ax2 (fig.147). Să se arate că originea este punct
dublu pentru curbă. Să se determine tangentele la curbă ı̂n acest punct.
Fig. 147
- 165-
7. Fie curba C = f −1 (0), f (x, y) = x3 − x2 − y 2 (fig.148). Să se arate că originea este punct izolat al curbei
C.
Fig. 148
8. Să se arate că originea este punct de ı̂ntoarcere pentru curba cisoida lui Diocles C = f −1 (0), f (x, y) =
x + xy 2 − 2ay 2 (fig.149).
3
Fig. 149
9. Să se traseze următoarele curbe

2
1) Curba Gauss: y = e−x (fig.150).
Fig. 150 Fig. 151 Fig. 152
a x/a
2) Lănţişorul: y = (e + e−x/a (fig.151).
2
3) Parabola cubică: y = ax3 (fig.152).
4) Curba Agnesi: x2 y = 4a2 (2a − y) (fig.153).
Fig. 153
5) Lemniscata Bernoulli: (x2 + y 2 )2 + 2a2 (y 2 − x2 ) = 0 (fig.154).
Fig. 154
6) Curba Lissajous: x = cos 2t, y = sin 3t (fig.155).
- 166-
Fig. 155
7) x = cht
t , y = sht
t , t 6= 0 (fig.156).
Fig. 156
8) x = t − t3 , y = t2 − t4 (fig.157).
Fig. 157
10. Să se determine ı̂nfăşurătoarea următoarelor familii de curbe:

a2
1) (x − a)2 + y 2 − = 0.
2
x y
2) + − 1 = 0, când αm − β m − am = 0 (a = const.).
α β
3) x cos a + y sin a − 1 = 0.
p
4) y = ax + .
2a
11. Să se determine evoluta pentru fiecare curbă:
x2 y2
1) 2 + 2 − 1 = 0,
a b
2) x = a(t − sin t), y = a(1 − cos t).
12. Să se construiască curbele (rozete cu trei foi),
ρ = a sin 3θ, ρ = a cos 3θ
Fig. 158
- 167-
- 168-
MB.11.Curbe ı̂n spaţiu
Cuvinte cheie: tangenta, planul normal, curbe definite prin ecuatii carteziene
implicite, planul osculator şi binormala, plan rectificator, câmp binormal,
torsionare, curbura şi torsiunea, rază de torsiune, reperul Frenet, formulele
Frenet, aproximarea Frenet, curbe date prin ecuaţii carteziene.
11.1 Tangenta şi planul normal al unei curbe ı̂n spaţiu

Raportăm spaţiul la reperul natural {O; {ī, j̄, k̄}} ≡ Oxyz şi considerăm curba
α : I → R3 , α(t) = (x(t), y(t), z(t)).
Curbele din spaţiu se pot ı̂mpărţi ı̂n două categorii: curbe strâmbe şi curbe plane.
O curbă din spaţiu se numeşte curbă plană dacă ∀t ∈ I, ∃a, b, c, d ∈ R nu toţi nuli, astfel ı̂ncât ax(t) +
by(t) + cz(t) + d = 0.
Fie P = α(t) un punct regulat al curbei. Se ştie că dreapta care trece prin P şi are ca vector director pe
~ 0 (t) este tangentă la curba α ı̂n P .
α
Ecuaţia vectorială a tangentei ı̂n punctul regulat, fixat, P , al curbei α, este:
∆t : (~r − α ~ 0 (t) = ~0,

~ (t)) × α (11.1)
iar ecuaţiile carteziene ale tangentei ı̂n punctul P , sunt de forma:
x − x(t) y − y(t) z − z(t)

∆t : = = .
x0 (t) y 0 (t) z 0 (t)
1.1. Definiţie. Planul care trece prin P şi are drept vector normal pe α ~ 0 (t) se numeşte plan normal la
curba α ı̂n P .
Toate dreptele care trec prin punctul P şi sunt conţinute ı̂n planul normal al curbei C construit ı̂n punctul
P se numesc normale la curba C ı̂n punctul P .
Folosind faptul că vectorul director al tangentei la curba α ı̂n punctul regulat, fixat P , este vectorul normal
al planului normal la curba α ı̂n P , se obţine ecuaţia vectorială a planului normal la curba α:
h~r − α ~ 0 (t)i = 0,
~ (t), α
sau ecuaţia carteziană:

(x − x(t))x0 (t) + (y − y(t))y 0 (t) + (z − z(t))z 0 (t) = 0.
Dacă P = α(t) este un punct singular de ordinul m, se ştie că dreapta care trece prin P şi are ca vector
director pe α~ (m) (t) este tagenta curbei ı̂n punctul P .
Ecuaţia vectorială a tangentei ı̂n punctul singular de ordinul m, fixat, P , al curbei α, este:
∆t : (~r − α ~ (m) (t) = ~0,

~ (t)) × α (11.2)
169
iar ecuaţiile carteziene ale tangentei ı̂n punctul P , sunt de forma:

x − x(t) y − y(t) z − z(t)
∆t : (m)
= (m) = (m)
x (t) y (t) z (t)
1.2. Definiţie. Planul care trece prin P şi are drept vector normal pe α~ (m) (t) se numeşte plan normal la
curba α ı̂n P . Într-un punct singular de ordinul m, P = α(t), planul normal la curbă are ecuaţia vectorială:
h~r − α ~ (m) (t)i = 0

~ (t), α
şi ecuaţia carteziană:
(x − x(t))x(m) (t) + (y − y(t))y (m) (t) + (z − z(t))z (m) (t) = 0.
11.2 Curbe definite prin ecuaţii carteziene implicite

Curbele din R3 mai pot fi introduse şi pornind de la funcţii diferenţiabile de tipul
F = (f, g) : R3 → R2 , F (x, y, z) = (f (x, y, z), g(x, y, z)).
Deoarece
∂f ∂f ∂f
 
 ∂x ∂y ∂z 
J(F ) = 
 ∂g

∂g ∂g 
∂x ∂y ∂z
punctele critice ale lui F se află rezolvând sistemul de ecuaţii
∂f ∂f ∂f ∂f

∂f ∂f

D(f, g) ∂y ∂z D(f, g) ∂z ∂x D(f, g) ∂x ∂y
= = 0, = = 0, = = 0.
D(y, z) ∂g ∂g D(z, x) ∂g ∂g
D(x, y) ∂g ∂g

∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y

Punctele ı̂n care cel puţin unul din aceşti determinanţi este diferit de zero sunt puncte regulate.
Mulţimea
C = F −1 (a, b) = {(x, y, z) | (x, y, z) ∈ R3 , f (x, y, z) = a, g(x, y, z) = b},
se numeşte mulţimea soluţiilor ecuaţiilor carteziene implicite f (x, y, z) = a, g(x, y, z) = b.
Mulţimea C este de fapt intersecţia a două mulţimi de nivel constant. Ea poate să conţină atât puncte
regulate cât şi puncte critice ale lui F .
Fie P (x0 , y0 , z0 ) ∈ C. Mulţimea tuturor punctelor din C a căror distanţă faţă de P (x0 , y0 , z0 ) este mai mică
decât un număr ε > 0 se numeşte vecinătate a lui P (x0 , y0 , z0 ) ı̂n C.
2.1. Teoremă. Dacă P (x0 , y0 , z0 ) este un punct regulat din C, atunci există o vecinătate a acestui punct
ı̂n care ecuaţiile
f (x, y, z) = a, g(x, y, z) = b
definesc o curbă simplă şi regulată.
Demonstraţie. Prin ipoteză mulţimea C nu este vidă.
D(f, g)
În ipoteza (P ) 6= 0, teorema funcţiilor implicite asigură că sistemul f (x, y, z) = a, g(x, y, z) = b
D(y, z)
defineşte două funcţii x → y(x), x → z(x), ı̂ntr-o vecinătate I a punctului x0 , pentru care
D(f, g) D(f, g)
dy D(z, x) dz D(x, y)
= , = .
dx D(f, g) dx D(f, g)
D(y, z) D(y, z)
- 170-
Astfel porţiunea din C din jurul punctului P (x0 , y0 , z0 ) poate fi gândită ı̂n mai multe moduri (fig.159):
Fig. 159
- ca intersecţie a două suprafeţe cilindrice,

- ca grafic al unei funcţii h : I → R2 , h(x) = (y(x), z(x)),
- ca imagine a lui I printr-o funcţie cu valorile α(t) = (x(t) = t, y(t), z(t)).
De aceea acestă porţiune este o curbă simplă şi regulată.
În ipotezele teoremei 2.1, mulţimea C este reuniunea imaginilor unor curbe simple şi regulate, numindu-se
curbă de ecuaţii carteziene implicite f (x, y, z) = a, g(x, y, z) = b. Această denumire se păstrează uneori
chiar dacă C conţine şi puncte critice, cu condiţia ca mulţimea punctelor critice ale lui F să nu fie ”prea ciudată”.
Dacă f şi g sunt polinoame, atunci C se numeşte curbă algebrică.
2.2. Tangenta. Fie P (x0 , y0 , z0 ) un punct regulat al lui C.
Tangenta la C ı̂n P are ecuaţiile carteziene
x − x0 y − y0 z − z0
∆t : = = ,
D(f, g) D(f, g) D(f, g)
(P ) (P ) (P )
D(y, z) D(z, x) D(x, y)
iar planul normal corespunzător are ecuaţia carteziană
D(f, g) D(f, g) D(f, g)
(x − x0 ) (P ) + (y − y0 ) (P ) + (z − z0 ) (P ) = 0.
D(y, z) D(z, x) D(x, y)
2.3. Observaţii
1) În situaţii concrete curba C poate fi dată prin două ecuaţii şi prin mai multe inecuaţii ı̂n x, y, z (inecuaţiile
precizează o anumită porţiune din spaţiu).
2) Reprezentarea curbei C (sau a unei porţiuni din C) ı̂n forma α(t) = (x(t), y(t), z(t)) se poate face prin
intermediul teoremei 15.1 sau prin artificii de calcul.
3) Fie o curbă din spaţiu dată ı̂n forma α(t) = (x(t), y(t), z(t)). Dacă pentru t = t0 avem x0 (t0 ) 6= 0, atunci
teorema funcţiei inverse permite să spunem că funcţia x = x(t) are inversa t = t(x) ı̂n vecinătatea lui t0 . Astfel
y = y(t), z = z(t) apar ca funcţii compuse sau pe scurt ca funcţii de tipul

y = y(x)
z = z(x)
şi deci, ı̂n vecinătatea punctului ales, curba apare ca intersecţie a două suprafeţe cilindrice. Această reprezentare
a curbei se numeşte explicită.
- 171-
4) În general, dacă există o funcţie F = (f, g) : R3 → R2 astfel ı̂ncât
f (x(t), y(t), z(t)) = a, g(x(t), y(t), z(t)) = b, ∀t ∈ I,
atunci f (x, y, z) = a, g(x, y, z) = b sunt ecuaţiile carteziene implicite ale curbei α(t) = (x(t), y(t), z(t)), t ∈ I.
5) Fie C : f (x, y, z) = a, g(x, y, z) = b o curbă regulată . Gradienţii
∂f ∂f ∂f ~ ∂g ∂g ∂g ~
∇f = ~ı + ~ + k, ∇g = ~ı + ~ + k,
∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z
definiţi pe C, sunt câmpuri normale la C (exerciţiu!).

2.4. Exemple
1) Dreapta. Ecuaţiile carteziene implicite ale unei drepte din spaţiu (intersecţie de plane) sunt
( !
a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0 a1 b1 c1
D: , unde rang = 2,
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0 a2 b2 c2
iar ecuaţiile parametrice sunt
α : x = x0 + lt, y = y0 + mt, z = z0 + nt, t ∈ R,
unde rang (l, m, n) = 1.

2) Cercul. De obicei un cerc din spaţiu este privit ca fiind intersecţia dintre o sferă de centru C(x0 , y0 , z0 )
şi rază r şi un plan având ecuaţiile carteziene implicite:
(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = r2
(
| ax0 + by0 + cz0 + d |
C: , unde √ < r.
ax + by + cz + d = 0 a2 + b2 + c2
3) Conicele. În general, intersecţia dintre un plan şi o cuadrică este o conică ı̂n spaţiu; astfel dacă f este
un polinom de gradul doi pe R3 , atunci o conică C din spaţiu are ecuaţiile carteziene implicite:
(
f (x, y, z) = 0
C:
ax + by + cz + d = 0.
11.3 Planul osculator si binormala

Iniţial vom face câteva observaţii ı̂n legătură cu studiul formei unei curbe din spaţiu ı̂n vecinătatea unui punct
al său, studiu care se face ı̂n acelaşi mod şi la curbele plane. Precizăm că ı̂n acest caz, figurile 44-47 ne dau
forma proiecţiei curbei (ı̂n general proiecţie oblică) pe planul determinat de cele două derivate necoliniare.
O mai bună aproximare a formei unei curbe din spaţiu se poate obţine utilizând trei derivate liniar inde-
pendente. De exemplu, presupunem că P este un punct regulat şi că α ~ 0 (t), α
~ 00 (t), α
~ 000 (t) determină o bază ı̂n
3
Tp R . Utilizând formula Taylor de ordinul trei,
−−→ h 0 h2 00 h3 000 h3
PQ = α ~ (t) + α ~ (t) + α ~ (t) + ~ε(h), lim ~ε(h) = ~0,
1! 2! 3! 3! h→0
h2 h3

ajungem la concluzia că pentru | h | suficient de mic, tripletul h, , dă cu aproximaţie coordonatele lui
2 6
−−→
P Q ı̂n baza aleasă. Când h trece prin zero prima şi ultima coordonată ı̂şi schimbă semnul, iar cea din mijloc şi-l
~ 00 (t), traversează pe α
păstrează. Astfel, ı̂n vecinătatea lui P , arcul se află ı̂n acelaşi semispaţiu cu α ~ 00 (t), α
~ 000 (t)
0 00
şi planul determinat de P , α ~ (t) şi α
~ (t) (fig.160).
- 172-
Fig. 160
0 00
Planul determinat de P, α
~ (t) şi α
~ (t) se numeşte plan osculator. Ecuaţia vectorială a planului osculator ı̂n
punctul P este:
PO : h~r − α ~ 0 (t) × α
~ (t), α ~ 00 (t)i = 0, (11.3)
iar ecuaţia carteziană a lui
x − x(t) y − y(t) z − z(t)
PO : x0 (t) y 0 (t) z 0 (t)

= 0. (11.4)
00 00
z 00 (t)

x (t) y (t)
Normala la curba C ı̂n punctul P , perpendiculară pe planul osculator al curbei ı̂n P se numeşte binormala
la curba C ı̂n punctul P . Vectorul director al binormalei curbei C ı̂n punctul P = α(t), este
~ 0 (t) × α
α ~ 00 (t) = Aī + B j̄ + C k̄.
Ecuaţia vectorială a binormalei este:
∆bn : (r̄ − α α0 (t) × α
~ (t)) × (~ ~ 00 (t)) = ~0. (11.5)
Ecuaţiile carteziene ale binormalei la curba C ı̂n punctul P = α(t), sunt:
x − x(t) y − y(t) z − z(t)
∆bn : = = . (11.6)
A B C
Astfel, ı̂n vecinătatea lui P , curba considerată are o abatere de la tangentă (curbare) şi o abatere de la planul
osculator (torsionare).
Se observă că dacă toate punctele curbei regulate C se află ı̂n acelaşi plan, adică este o curbă plană, atunci
planul osculator este acelaşi ı̂n toate punctele curbei şi coincide cu planul curbei.
11.4 Normala principală şi planul rectificator

Fie o curbă C din spaţiu R3 , reprezentată analitic prin ecuaţia sa vectorială:
α : I → R3 , α(t) = (x(t), y(t), z(t)),
~ 00 (t) 6= ~0.
~ 0 (t) × α
şi P = α(t) un punct regulat, ı̂n vecinătatea căruia curba este de clasă C 2 şi α
Normala la curba C ı̂n punctul P , conţinută ı̂n planul osculator corespunzător punctului P se numeşte
normala principală la curba C ı̂n punctul P . Normala principală se află la intersecţia dintre planul normal şi
cel osculator construite ı̂n punctul P , deci va avea ecuaţiile:
(
h~r − α ~ 0 (t)i = 0
~ (t), α
∆np :
~ (t), ᾱ0 (t) × α
h~r − α ~ 00 (t)i = 0,
sau echivalent
∆np : (~r − α α0 (t) × α
~ (t)) × [(~ ~ 00 (t)) × α
~ 0 (t))] = ~0.
Planul care trece prin punctul P şi este perpendicular pe normala principală la curba C ı̂n punctul P se numeşte
plan rectificator al curbei C ı̂n punctul M . Ecuaţia vectorială a planului rectificator este:
Pr : h~r − α α0 (t) × α
~ (t), (~ ~ 00 (t)) × α
~ 0 (t)i = 0, (11.7)
echivalentă cu
Pr : h~r − α ~ 0 (t) × (~
~ (t), α α0 (t) × α
~ 00 (t))i = 0. (11.8)
- 173-
11.5 Triedrul lui Frenet

Fie curba C din spaţiu R3 , reprezentată analitic prin ecuaţia vectorială:
C:α
~ =α
~ (t), t∈I
şi P = α~ (t) ∈ C un punct regulat, ı̂n vecinătatea căruia curba este de clasă C 2 şi α ~ 0 (t) × α
~ 00 (t) 6= ~0.
În punctul P se pot construi cele trei drepte perpendiculare: tangenta, binormala, normala principală şi cele
trei plane perpendiculare: planul normal, planul osculator şi planul rectificator. Fixând pe fiecare dreaptă un
sens pozitiv se obţine un triedru drept de referinţă cu aplicaţii ı̂n cinematică şi ı̂n teoria diferenţială a curbelor.
Acesta este un triedru mobil, ataşat ı̂n fiecare punct regulat al curbei, care se numeşte triedrul lui Frenet.
Versorul tangentei la curba C ı̂n punctul P se va nota cu T~ şi este:
~ 0 (t)
α
T~ = .
α0 (t)k
k~
α0 (t)k dt, de unde rezultă:

Dar ds = k~
d~
α dt d~
α
T~ = ⇒ T~ = .
dt ds ds
d2 α
~ ~ d2 α
~
Vectorul 2
⊥T , adică este conţinut ı̂n planul normal.
ds ds2
Deoarece 2
~ 2 d~
α
T =1⇔ = 1,
ds
d~
α d2 α~
derivând ı̂n raport cu s obţinem · 2 = 0. De asemenea, are loc:
ds ds
2 2
d2 α d2 α α d2 t d2 t

~ d d~α dt ~ dt d~ 00 dt
2
= = 2
+ 2
= α
~ (t) ~ 0 (t) 2
+α
ds ds dt ds dt ds dt ds ds ds
d2 α
~
de unde rezultă că este ı̂n planul osculator.
ds2
d2 α
~ ~
Vectorul este coliniar cu normala principală. Vom alege versorul normalei principale N
ds2
d2 α
~
~ =
N ds2
.
d2 α
~
k k ds2
n o
~ se alege astfel ı̂ncât triedrul T~ , N
Versorul binormalei B ~,B ~ să fie orientat pozitiv, adică:
~ = T~ × N
B ~.
Versorii T~ , N
~,B
~ se numesc versorii triedrului Frenet ı̂n punctul P la curba C.
Calculăm
!
α d2 α
d~ ~ ~ 0 (t)
α ~ 00 (t)
α 0 d2 t 1
× 2 = 0
× 2 +α
~ (t) 2 = α0 × α
3 (~ ~ 00 ) ,
ds ds k~
α (t)k α0 k
k~ ds α0 k
k~
~ are acelaşi sens şi aceeaşi direcţie cu α
de unde rezultă că B ~0 × α ~ 00 .
~
Versorul B se va calcula cu formula:
~ = α ~0 × α~ 00
B . (11.9)
k~α0 × α~ 00 k
Versorul normalei principale se va calcula prin:
~ =B
N ~ × T~ . (11.10)
- 174-
11.6 Formule Frenet pentru curbe cu viteza unu

Ne propunem să găsim elementele matematice care măsoară curbarea şi torsionarea unei curbe regulate din R3 .
3.1. Fie β : J → R3 o curbă cu viteza unu, adică kβ ~ 0 (s)k = 1, ∀s ∈ J. Câmpul T~ = β ~ 0 se numeşte
câmp tangent unitar al lui β. Derivând pe hβ ~0, β
~ 0 i = 1 deducem hβ ~ 00 , β
~ 0 i = 0 şi deci T~ 0 = β~ 00 , β
~ 00 ⊥ β
~ 0 . După
~ 0 ~ 00
raţionamentul făcut ı̂n secţiunea anterioară, curba β se ı̂nconvoaie ı̂n acelaşi sens cu T = β . Pe măsură ce kβ ~ 00 k
creşte, ı̂nconvoierea lui β creşte. În acest fel T~ = β
0 ~ controlează curbura lui β, iar lungimea lui T~ dă o măsură
00 0
numerică a cestei curburi. De aceea T~ 0 se numeşte câmp curbură, iar funcţia k : J → [0, ∞), k(s) = kT~ 0 (s)k, se
numeşte curbura lui β (fig.161).
Fig. 161
Presupunem k > 0. În această ipoteză câmpul vectorial N ~ = 1 T~ 0 se numeşte câmpul normal principal al lui β.
k
Câmpul N ~ indică ı̂n fiecare punct sensul ı̂n care se curbează β. Evident T~ (s) şi N
~ (s) determină planul osculator
al curbei β. Pentru controlul abaterii curbei de la planul osculator (torsionare) ı̂n vecinătatea punctului β(s)
se utilizează unul dintre versorii normali ai acestui plan. De aceea se introduce câmpul unitar B ~ = T~ × N
~ care se
~ ~ ~
numeşte câmp binormal pe β. Evident câmpurile vectoriale T , N , B definite pe β sunt ortonormate. Ansamblul
T~ , N
~,B
~ poartă numele de câmpul reperului Frenet pe β, iar ansamblul T~ (s), N ~ (s), B(s)
~ se numeşte reper
Frenet ataşat punctului β(s) de pe curbă.
Fig. 162
Folosirea câmpului reperului Frenet ı̂n studiul unei curbe regulate β dă mai multe informaţii despre curbă
decât ar da folosirea oricărui alt câmp de repere. Ideea de bază care pune ı̂n evidenţă utilitatea acestui câmp
de repere constă ı̂n posibilitatea exprimării derivatelor T~ 0 , N ~ 0, B
~ 0 cu ajutorul lui T~ , N
~ , B.
~ Ştim că T~ 0 = k N
~.
~ 0 ~ 0 ~ ~ ~ 0 ~ ~ ~ 0 ~ ~ ~ 0 ~
Apoi B = hB , T iT + hB , N iN + hB , BiB. Să arătăm că B este coliniar cu N . Pentru aceasta este suficient
~ 0 , Bi
să dovedim că hB ~ = 0 şi hB
~ 0 , T~ i = 0. Prima relaţie este adevărată deoarece B(s)
~ este un versor. Pentru a
demonstra a doua relaţie derivăm pe hB, ~ T~ i = 0 şi găsim
~ 0 , T~ i + hB,
hB ~ T~ 0 i = 0 sau hB
~ 0 , T~ i = −hB,
~ kN
~ i = 0.
~ 0 = hB
Rămâne B ~ 0, N
~ iN
~ . Funcţia reală τ : J → R definită prin
~ 0 = −τ N
B ~
se numeşte torsiunea curbei (semnul minus este pus prin convenţie şi corespunde altor justificări ale formulelor
Frenet). τ (s) poate fi un număr negativ, nul sau pozitiv. Ulterior vom arăta modul ı̂n care τ măsoară abaterea
curbei β de la planul său osculator.
Să exprimăm acum pe N ~ 0 , ı̂n raport cu T~ , N
~ , B.
~ Avem
~ 0 = hN
N ~ 0 , T~ iT~ + hN
~ 0, N
~ iN
~ + hN
~ 0 , Bi
~ B.
~
- 175-
Deoarece N ~ (s) este un versor rezultă că hN

~ 0, N~ i = 0. Pentru evaluarea lui hN
~ 0 , T~ i şi hN
~ 0 , Bi
~ pornim de la
~ ~ ~ ~
hN , T i = 0 şi hN , Bi = 0 pe care le derivăm ı̂n raport cu s. Găsim
~ 0 , T~ i = −hN
hN ~ , T~ 0 i = −hN
~ , kN
~ i = −k,
~ 0 , Bi
hN ~ = −hN ~,B ~ 0 i = −hN
~ , −τ N~ i = τ.
Astfel am demonstrat următoarea

3.2. Teoremă (formulele Frenet). Dacă β : J → R3 este o curbă cu viteza unu, curbura k > 0 şi
torsiunea τ , atunci
T~ 0 ~
= kN
~0
N = −k T~ + τ B
~
B~0 = −τ N~.
3.3. Aproximarea Frenet. Ne propunem să găsim o aproximare a unei curbe β ı̂n vecinătatea unui punct
al său cu ajutorul elementelor lui Frenet. Utilizând această aproximare, arătăm ı̂n ce mod curbura şi torsiunea
influenţează forma curbei. Pentru aceasta pornim de la aproximarea Taylor
s 0 s2 s3
β̄(s) ' β̄(0) + β̄ (0) + β̄ 00 (0) + β̄ 000 (0)
1! 2! 3!
pe care o exprimăm cu ajutorul reperului Frenet ı̂n punctul considerat. Avem
~ 0 (0) = T~0 ,
β ~ 00 (0) = k0 N
B ~ 0.
Pe de altă parte,
β ~ )0 = dk N
~ 000 = (k N ~ + kN
~0
ds
~ 0 găsim
şi folosind formula lui Frenet pentru N
~ 000 (0) = −k 2 T~0 + dk (0)N

β ~ 0 + k0 τ0 B
~ 0.
0
ds
Înlocuind ı̂n aproximarea Taylor şi reţinând numai partea principală ı̂n fiecare componentă (puterile cele mai
mici ale lui s) obţinem
s2 s3
β̄(s) ∼ β̄(0) + sT̄0 + k0 N̄0 + k0 τ0 B̄0 .
2 6
Notând partea dreaptă cu γ̄(s) obţinem o curbă γ : J → R3 numită aproximarea Frenet a lui β ı̂n vecinătatea
lui s = 0 (fig.163). Precizăm că β are aproximări Frenet diferite ı̂n puncte diferite. Dacă ı̂nlocuim s = 0 cu un
punct arbitrar s = s0 , atunci ı̂n expresiile anterioare ı̂nlocuim s cu s − s0 .
Fig. 163
Să examinăm aproximarea Frenet dată anterior. Primul termen ı̂n expresia lui ~γ (s) este chiar punctul β(0).
Primii doi termeni dau tangenta lui β ı̂n β(0),
~
s → β(0) + sT~0 .
Aceasta este cea mai bună aproximare liniară a lui β ı̂n vecinătatea lui β(0). Primii trei termeni dau parabola
2
~ s ~
s → β(0) + sT~0 + k0 N 0,
2
- 176-
care este cea mai bună aproximare pătratică a lui β ı̂n vecinătatea lui β(0). Observăm că această parabolă se
x2
află ı̂n planul osculator al lui β ı̂n punctul β(0), are aceeaşi formă ca şi parabola y = k0 din planul xOy şi
2
este complet determinată prin curbura k0 . Astfel k0 măsoară abaterea curbei de la tangenta ı̂n β(0) ı̂n sensul
lui N ~ 0.
În final, torsiunea τ0 , care apare ı̂n ultimul şi cel mai mic termen al lui ~γ , controlează abarea lui β de la
~ 0.
punctul său osculator, ı̂n β(0), ı̂n direcţia lui B
11.7 Formulele Frenet pentru curbe cu viteza arbitrară

Elementele Frenet pentru o curbă regulată cu viteză arbitrară se definesc prin elementele Frenet ataşate
reprezentării normale a curbei respective.
4.1. Fie α : I → R3 , t → α(t), o curbă regulată care nu are viteza unu şi β : J → R3 , s → β(s),
reprezentarea sa normală. Dacă s : I → J este abscisa curbilinie, atunci
∀t ∈ I, α(t) = β(s(t)).
Formulele lui Frenet dau reprezentarea derivatelor versorilor triedrului Frenet ı̂n raport cu s, funcţie de aceşti
dT~ dN~ dB~
versori, adică exprimă , , funcţie de T~ , N
~ , B.
~ Fie P (s) ∈ β un punct nesingular al curbei şi reperul
n ds ds dso
Frenet ı̂n punctul P , P ; T~ , N ~,B~ .
dT~ dN~ dB~
Exprimăm , , ı̂n raport cu baza reperului, adică:
ds ds ds
dT~
= a11 T~ + a12 N
~ + a13 B;
~ (11.11)
ds
~
dN
= a21 T~ + a22 N
~ + a23 B;
~ (11.12)
ds
~
dB
= a31 T~ + a32 N
~ + a33 B.
~ (11.13)
ds
dT~
Ştim că T~ este versor, T~ 2 = 1. Derivăm această relaţie ı̂n raport cu s şi obţinem h2T~ , i = 0.
ds
Înmulţim scalar relaţia (11.11) cu T~ :
* +
~ dT~
T, = a11 T~ 2 + a12 N~ · T~ + a13 B
~ · T~ = a11 .
ds
Folosind ortogonalitatea vectorilor bazei triedrului Frenet, se obţine a11 = 0.

Analog, din (11.12) şi (11.13) se obţine a22 = a33 = 0.
Vom ı̂nmulţi scalar (11.11) cu N~ şi (11.12) cu T~ , vom aduna cele două relaţii şi se obţine
a12 + a21 = 0.
Analog, se obţin:
a13 + a31 = 0; a23 + a32 = 0.
Astfel:
dT~ ~ + a13 B;
~
= a12 N (11.14)
ds
~
dN
= −a12 T~ + a23 B;
~ (11.15)
ds
- 177-
~
dB
= −a13 T~ − a23 N
~. (11.16)
ds
dT~ ~
d2 β
2
~ ~
Dar = = ddsβ2 N
ds2 şi din (11.14) va rezulta a13 = 0.
ds
~
d2 β
Se notează a12 = k = 2 ≥ 0, a23 = τ şi se obţin formulele lui Frenet:
ds
 ~
 dT
= kN ~
 ds
~
dN ~ ~
ds = −k T + τ B
 ~
dB ~
ds = −τ N .

Scalarii k, τ care apar ı̂n relaţiile lui Frenet au o semnificaţie geometrică deosebită. Scalarul k se numeşte curbura
ı̂n punctul P a curbei, iar τ se numeşte torsiunea curbei ı̂n punctul P . Inversul curburii se numeşte rază de
curbură şi inversul modulului torsiunii se numeşte rază de torsiune ı̂n punctul P . Dacă kβ > 0, τβ , T~β , N ~β
~
şi Bβ sunt elementele Frenet pentru β, atunci pentru α definim:
- funcţia curbură: k = kβ ◦ s,
- funcţia torsiune: τ = τβ ◦ s,
- câmpul tangent unitar: T~ = T~β ◦ s,
- câmpul normal principal: N ~ =N ~ β ◦ s,
- câmpul binormal: B ~ =B ~ β ◦ s (fig.164).
Fig. 164
4.2. Lemă. (Formulele Frenet pentru o curbă cu viteza arbitrară). Dacă α : I → R3 este o curbă regulată
cu viteza scalară v şi curbura k > 0, atunci
T~ 0 ~
= kv N
~0
N = −kv T~ + τ v B
~
B~0 ~
= −τ v N ,
unde ” 0 ” ı̂nseamnă derivata ı̂n raport cu t.

Demonstraţie. Fie β reprezentarea normală a lui α. Prin definiţie T~ (t) = T~β (s(t)), t ∈ I, şi prin derivare
găsim
dT~ dT~β ds
(t) = (s(t)) (t).
dt ds dt
Pe de altă parte, teorema 3.2 dă

d ~ ~ β (s).
Tβ (s) = kβ (s)N
ds
Înlocuind pe s cu s(t) şi revenind la T~ 0 (t), deducem
T~ 0 (t) = s0 (t)kβ (s(t))N

~ (s(t)) = v(t)k(t)N
~ (t).
Celelalte formule se demonstrează analog.
- 178-
~ 00 ı̂n raport cu reperul ortonormat {T~ , N

~ 0 şi câmpul acceleraţie α
Să exprimăm acum câmpul viteză α ~ , B}.
~
7.3. Lemă. Dacă α este o curbă regulată cu viteza v, atunci câmpurile viteză şi acceleraţie ale lui α sunt
date de
dv ~
~ 0 = v T~ , α
α ~ 00 = ~.
T + kv 2 N
dt
Demonstraţie. Deoarece α ~
~ (t) = β(s(t)) găsim
~ 0 (s(t)) = v(t)T~β (s(t)) = v(t)T~ (t).

~ 0 (t) = s0 (t)β
α
O nouă derivare dă (fig.165)

dv ~ dv ~
~ 00 =
α T + v T~ 0 = ~.
T + kv 2 N
dt dt
Fig. 165
Formula care dă acceleraţia este mai complicată decât formula care dă viteza. Prin definiţie α ~ 00 este variaţia
0 0
vitezei α~ ı̂n unitatea de timp şi ı̂n general se schimbă atât lungimea cât şi direcţia lui α
~ .
dv ~ 0 ~ indică variaţia
Componenta tangenţială T indică variaţia lungimii lui α~ , iar componenta normală kv 2 N
0
dt
direcţiei lui α
~ .
Ne propunem acum să dăm formulele explicite pentru determinarea elementelor Frenet ale unei curbe regulate
arbitrare.
7.4. Teoremă. Dacă α : I → R3 este o curbă regulată, atunci
~0 ~ 0 ×~
α00
T~ = α
α0 k ,
k~
~ =B
N ~ × T~ , ~ =
B α
α0 ×~
k~ α00 k ,
α0 ×~
k~ α00 k α0 ×~
h~ α00 ,~
α000 i
k= k~α0 k 3 , τ= k~ α00 k2 ,
α0 ×~
unde ”0 ” ı̂nseamnă derivata ı̂n raport cu t.

~0
α
Demonstraţie. Deoarece v = k~ α0 k > 0, formula T~ = ~ 0 = v T~ .
este echivalentă cu α
α0 k
k~
Folosind lema anterioară găsim
~0 × α
α ~
~ 00 = kv 3 B.
~ = 1, k ≥ 0 şi v > 0, obţinem
Deoarece kBk
α0 × α
kv 3 = k~ ~ 00 k.
Această relaţie arată că pentru curbele regulate condiţia k > 0 este echivalentă cu k~ α0 × α ~ 00 k > 0. De aceea,
pentru k > 0, vectorii α ~ 00 sunt liniar independenţi şi determină planul osculator ı̂n fiecare punct, ca şi T~
~ 0 şi α
~ . Rezultă
şi N
~ =α ~0 × α~ 00 ~0 × α
α ~ 00
B = .
kv 3 α0 × α
k~ ~ 00 k
α0 × α
Pentru obţinerea produsului h~ ~ 00 , α ~ 000 cu ajutorul lui {T~ , N
~ 000 i este suficient să exprimăm pe α ~ , B}.
~
Avem
dv ~ ~ 0 = kv 3 τ B~ + ...
~ 000 =
α T + kv 2 N
dt
- 179-
~ T~ i = 0, hB,
Ceilalţi termeni nu ne interesează deoarece hB, ~ N~ i = 0.
Rezultă
α0 × α
h~ ~ 00 , α
~ 000 i = k 2 v 6 τ
α0 × α
şi ţinând seama că k~ ~ 00 k = kv 3 , găsim formula pentru τ .
y2 = x

4.6. Exemplu. Să se determine versorii, muchiile şi feţele triedrului lui Frenet pentru curba α :
x2 = z.
ı̂n punctul M0 (1, 1, 1) ∈ C.
Parametrizăm curba alegând funcţia y(t) = t. Din ecuaţiile implicite ale curbei rezultă x(t) = t2 , z(t) = t4 .
Parametrul t ı̂n punctul M0 are valoarea t0 = 1.
Aşadar, α ~ 0 (1) = 2t~i + ~j + 4t3~k, α
~ (t) = t2 ī + tj̄ + t4 k̄, α ~ 00 (t) = 2~i + 12t2~k, iar ı̂n t0 obţinem α
~ 0 (1) =
2ī + j̄ + 4k̄, α 00 ~
~ (t) = 2i + 12k. ~
Scriem versorii triedrului Frenet ı̂n punctul M0 :
ᾱ0 (1) 2~i + ~j + 4~k ~ 0 (1) × α

α ~ 00 (1) 6ī − 8j̄ − k̄
T~0 = 0
= √ ; ~0 =
B 0
= √ ;
kα
~ (1) k 21 kα
~ (1) × α ~ 00 (1) k 101
~ 0 = B̄0 × T̄0 = −31√

N
ī − 26j̄ + 22k̄
.
21 · 101
Putem scrie acum ecuaţiile muchiilor triedrului Frenet ı̂n M0 :
- tangenta
x−1 y−1 z−1
= = ;
2 1 4
- binormala
x−1 y−1 z−1
= = ;
6 −8 1
- normala principală
x−1 y−1 z−1
= = .
−31 −26 22
Ecuaţia planului normal ı̂n M0 este
2(x − 1) + (y − 1) + 4(z − 1) = 0 ⇔ 2x + y + 4z − 7 = 0;
ecuaţia planului osculator
6(x − 1) − 8(y − 1) − (z − 1) = 0 ⇔ 6x − 8y − z + 3 = 0;
şi ecuaţia planului rectificator
: −31(x − 1) − 26(y − 1) + 22(z − 1) = 0 ⇔ −31x − 26y + 22z + 35 = 0.
4.6. Observaţie. Din punct de vedere al calculului este suficient să folosim aceeaşi literă α atât pentru
curba dată iniţial cât şi pentru reprezentarea ei normală şi analog aceleaşi notaţii pentru elementele Frenet.
4.7. Interpretarea geometrică a curburii
Vom considera curba α reprezentată normal, de clasă C 2 ı̂n vecinătatea unui punct regulat P (s) ∈ α. Fie
P (s + ∆s) ∈ α un punct vecin cu punctul P şi versorii tangentelor T~ (s) şi T~ (s + ∆s) ı̂n punctele P respectiv P 0 .
0
Unghiul dintre cei doi versori se numeşte unghi de contigenţă al tangentelor la curbă ı̂n punctele P şi P 0 , notat
cu ∆ω. Construind cu reprezentanţii acestor versori un triunghi se obţine ∆T~ = T~ (s + ∆s) − T~ (s) = 2 sin ∆ω 2
Din prima formulă a lui Frenet se obţine:

dT~ ∆T~
k = = lim .

ds ∆s→0 ∆s
- 180-
Având ı̂n vedere definiţia derivatei se obţine

2 sin ∆ω ∆ω
∆ω
2
k = lim = lim .

∆s→0 ∆ω ∆s ∆s→0 ∆s
Curbura unei curbe ı̂ntr-un punct regulat al curbei P este limita modulului raportului dintre unghiul de
_
contigenţă al tangentelor ı̂n punctul P şi P 0 şi arcul P P 0 când P 0 tinde către P pe curbă. Acest raport se numeşte
curbura medie a arcului M M 0 . Pentru curbele plane ∆ω reprezintă variaţia unghiului ω dintre tangentă şi axa
Ox.
Curbura unei curbe indică gradul de abatere de la tangentă al curbei.
4.8.Interpretarea geometrică a torsiunii
~
Unghiul dintre versorii binormalelor construite ı̂n punctele P şi P 0 la curbă, adică versorii B(s) ~ + ∆s)
şi B(s
se numeşte unghi de contigenţă al binormalelor şi se va nota cu ∆θ.
Făcând un raţionament analog cu cel din cazul curburii şi folosind a treia formulă a lui Frenet rezultă:

~ ~
dB ∆B 2 sin ∆θ ∆θ
∆θ
2
|τ | = = lim = lim = lim .

ds ∆s→0 ∆s ∆s→0 ∆θ ∆s ∆s→0 ∆s
Modulul torsiunii unei curbe ı̂ntr-un punct regulat P este limita modulului raportului dintre unghiul de
_
contigenţă al binormalelor ı̂n punctul P şi P 0 şi lungimea arcului P P 0 când P 0 tinde către P pe curbă.
Torsiunea unei curbe indică gradul de abatere de la planul osculator al curbei (gradul de răsucire al curbei).
11.8 Aplicaţii ale formulelor Frenet

În baza rezultatelor din secţiunile anterioare, este suficient să facem raţionamente numai pentru curbele cu
viteza unu (ı̂n loc de curbe regulate) şi preferăm aceste raţionamente deoarece sunt mai simple.
5.1. Teoremă. O curbă cu viteza unu β : J → R3 este o parte a unei drepte dacă şi numai dacă k = 0.
Demonstraţie. Deoarece k(s) = kβ ~ 00 (s) = ~0, ∀s ∈ J.
~ 00 (s)k, relaţia k = 0 este echivalentă cu β
5.2. Teoremă. Fie β : J → R3 o curbă cu viteza unu pentru care k > 0. β este o curbă plană dacă şi
numai dacă τ = 0.
Demonstraţie. Fie planul h~r − ~r0 , ~ai = 0. Dacă β se află ı̂n acest plan, atunci hβ(s) − ~r0 , ~ai = 0. Derivând,
obţinem
~ 0 , ~ai = hβ 00 , ~ai = 0.
hβ
~ 00
~ = β . Astfel B
Rezultă că ~a este perpendicular pe T = β 0 şi N ~ = ± ~a , adică B ~ 0 = ~0 şi deci τ = 0.
k k~
ak
Invers, presupunem τ = 0. Din teorema 3.2 rezultă B ~ 0 = ~0 şi deci B~ = ~a0 . Vom arăta că β se află ı̂n planul
care trece prin β(0) şi este perpendicular pe β (vezi fig. 166). Pentru aceasta considerăm funcţia
f : J → R, ~
f (s) = hβ(s) ~
− β(0), ~
Bi.
Fig. 166
- 181-
df ~ 0 , Bi
~ = 0 şi deci f (s)=const. Cum f (0) = 0, găsim f (s) = 0. Astfel
Avem = hβ
ds
~
hβ(s) ~
− β(0), ~ = 0,
Bi ∀s.
5.3. Teoremă. Fie β : J → R3 o curbă cu viteza unu care are curbura k > 0 şi torsiunea τ . Curba β este
o parte a unui cerc (de rază r) atunci şi numai atunci când k=const şi τ = 0. În acest caz raza cercului este
1
r= .
k
Demonstraţie. Presupunem τ = 0, adică β este o curbă plană. Considerăm curba ~δ = β ~ + 1N~ . Găsim
k
~0 + 1 N
~δ0 = β ~ 0 = T~ + 1 (−k T~ ) = ~0.
k k
Astfel curba δ se reduce la un punct, adică

1~ −1 1
∀s ∈ J, ~
β(s) + N ~
(s) = C ~ ~
şi deci kβ(s) − Ck =
~
N = .
k k k
1
Rezultă că β se află pe cercul cu centrul ı̂n C şi de rază (vezi fig. 167).
k
Fig. 167
~
Invers, fie β o parte a unui cerc de rază r. Deoarece cercul este o curbă plană, avem β(s) = ~c − rN ~ (s) şi
1
~ 0 (s) = −rk T~ (s), adică rk = 1 sau k = .
τ = 0. De aici şi din teorema 3.2 rezultă β
r
În continuare ne vom ocupa de elice cilindrice.
5.4. Definiţie. O curbă regulată α : I → R3 , t → α(t) al cărui vector tangent unitar T~ (t) face ı̂n fiecare
punct un unghi constant cu un versor dat ~u, adică hT~ (t), ~ui = cos θ, ∀t ∈ I, se numeşte elice cilidrică.
Condiţia impusă nu este afectată de reparametrizare. De aceea ne vom ocupa de elicea cilindrică β : J → R3
care are viteza unu.
Fie o curbă cu viteza unu pentru care hT~ , ~ui = cos θ. Luând pe β(0) drept origine, funcţia h(s) = hβ(s)~ −
~
β(0), ~ui arată cum se ridică β(s) ı̂n direcţia lui ~u (fig.168). Pe de altă parte, avem
dh ~ 0 , ~ui = hT~ , ~ui = cos θ
= hβ
ds
şi astfel h(s) = s cos θ.
Fig. 168
- 182-
Dacă prin fiecare punct al lui β ducem o dreaptă paralelă cu ~u, atunci obţinem o suprafaţă cilindrică pe care
se află β. Considerentele de mai sus arată că pentru orice elice cilindrică β există o curbă γ astfel ı̂ncât
~
β(s) = ~γ (s) + s cos θ~u,
unde abcisa curbilinie s este măsurată, de exemplu, de la zero. Curba γ se numeşte curba secţiunii transversale
a suprafeţei cilindrice pe care se află β. Ea se află ı̂n planul determinat de punctul β(0) şi de vectorul normal ~u
(vezi fig. 169). De asemenea, dacă curbura lui β este k, atunci un calcul simplu arată că funcţia curbură a lui
k
γ este .
sin2 θ
Fig. 169
5.5. Observaţie. Pentru o parametrizare arbitrară, avem
ᾱ(t) = ~γ (t) + s(t) cos θ~u,
unde s = s(t) este abscisa curbilinie.

5.6. Teoremă. Fie β : J → R3 o curbă cu viteza unu care are curbura k > 0 şi torsiunea τ . Curba β este
τ
o elice cilindrică dacă şi numai dacă =const.
k
Demonstraţie. Dacă β este o elice cilindrică cu hT~ , ~ui = cos θ, atunci
0 = hT~ , ~ui0 = hT~ 0 , ~ui = hk N

~ , ~ui ⇒ hN
~ , ~ui = 0.
Astfel ∀s ∈ J, ~u se află ı̂n planul lui T~ (s) şi B(s).

~ Deoarece ~u este un versor, avem ~u = T~ cos θ + B~ sin θ şi prin
derivare găsim
0 = (k cos θ − τ sin θ)N ~ ⇒ τ = ctgθ = const.
k
τ τ ~ = T~ cos θ + B ~ sin θ. Deoarece
Invers, fie =const. Alegem pe θ astfel ı̂ncât = ctgθ şi construim câmpul U
k k
~ 0 = (k cos θ − τ sin θ)N
U ~ = ~0, rezultă că U~ este un câmp de vectori paraleli şi deci el se reprezintă prin vectorul
~
~u, deci hT , ~ui = cos θ. De aceea β este o elice cilindrică.
Un caz particular al elicei cilindrice este elicea circulară. În acest caz, suprafaţa cilindrică este un cilindru
sin2 θ
circular drept, iar secţiunea transversală este un cerc de rază .
k
5.7. Exemplu. Fie β : R → R3 o curbă cu viteza unu care are curbura k > 0 şi torsiunea τ 6= 0. Să se
arate că β este o (parte dintr-o) elice circulară dacă şi numai dacă k=const şi τ =const.
Soluţie. Pentru implicaţia directă vom da o demonstraţie care poate servi ca model pentru determinarea
elementelor Frenet pentru o curbă cu viteza unu.
s s bs √
~
Fie elicea circulară β(s) = a cos , a sin , , unde c = a2 + b2 , a > 0, b 6= 0. Avem
c c c
T~ (s) = β~ 0 (s) = − a sin s , a cos s , b ,

c c c c c
~ 00 (s) = − a2 cos s , − a2 sin s , 0
T~ 0 (s) = β

c c c c
şi deci
a a
k(s) = kT~ 0 (s)k = 2 = 2 > 0.
c a + b2
- 183-
Deoarece T~ 0 = k N
~ , găsim
~ (s) = − cos s , − sin s , 0 .

N
c c
~ este spre axa cilindrului (fig.170). Din B
Astfel, sensul lui N ~ = T~ × N
~ , rezultă

~ b s b s a
B(s) = sin , − cos ,
c c c c c
şi deci

~ 0 (s) = b s b s
B cos , sin , 0 .
c2 c c2 c
~ rezultă
Din B 0 = −τ N
b b
τ (s) = 2
= 2 6= 0.
c a + b2
Fig. 170
τ
Invers, fie β o curbă cu viteza unu pentru care k=const > 0 şi τ = const 6= 0. Deoarece = ctgθ=const, β
k
sin2 θ
este o elice cilindrică. Deoarece k=const, rezultă că secţiunea transversală γ este un cerc de rază . De
k
aceea β este o elice circulară. Luând
a b
~u = ~k, k = , τ= 2 ,
a2 +b 2 a + b2
găsim reprezentarea

~ s s bs
β(s) = a cos , a sin , .
c c c
5.8. Observaţii.
1) Curbura şi torsiunea determină o curbă din spaţiu abstracţie făcând de poziţie (adică de o izometrie)
Ipoteza esenţială care permite demonstraţia acestei afirmaţii este k > 0.
Chiar dacă curbura k se anulează ı̂ntr-un singur punct, caracterul geometric al curbei se poate schimba
radical ı̂n acest punct. Pentru a pune ı̂n evidenţă acest lucru fie f : R → R o funcţie diferenţiabilă care satisface
condiţiile f (t) = 0 pentru t ≤ 0, f (t) > 0, f 00 (t) > 0 pentru t > 0 şi curbele
 
 (t, 0, f (−t)), t < 0  (t, f (−t), 0), t < 0
α1 (t) = (0, 0, 0), t=0 α2 (t) = (0, 0, 0), t=0
(t, f (t), 0), t > 0; (t, f (t), 0), t > 0.
 
Observăm că ambele curbe au aceeaşi curbură care se anulează numai ı̂n t = 0. În t = 0 nu putem defini
torsiunea, dar pentru t 6= 0 ambele curbe au torsiunea nulă. Într-adevăr, arcul t < 0 al lui α1 se află ı̂n planul
xOz, iar arcul t > 0 se află ı̂n planul xOy (vezi fig. 171). Curba α2 este ı̂n ı̂ntregime situată ı̂n planul xOy
(vezi fig. 172). Evident cele două curbe nu pot fi suprapuse printr–o izometrie.
- 184-
Fig. 171 Fig. 172
2) Curbele din plan pot fi privite ca nişte curbe particulare din spaţiu. Mai restrictiv, orice curbă regulată
din spaţiu pentru care k > 0 este curbă plană dacă şi numai dacă τ = 0. De aceea am putea obţine elemente
Frenet pentru curbele regulate din plan doar prin particularizarea noţiunilor introduse ı̂n paragrafele precedente.
Acest punct de vedere este ı̂nsă prea restrictiv şi nu oferă libertatea de care dispunem ı̂n plan.

11.9.1 Enunţuri
1. Se dă curba α(t) = (2 cos t, 2 sin t, t), t ∈ R.
a) aflaţi elementele Frenet ı̂ntr-un punct arbitrar al curbei şi verificaţi ecuaţiile Frenet;
b) aflaţi elementele Frenet ı̂n punctul A(−2, 0, π);
c) arătaţi că α este o elice;
d) aflaţi ecuaţiile carteziene ale curbei;
e) aflaţi muchiile şi feţele reperului Frenet.
2. Se dă curba α(t) = (t + t2 , t2 − t, t2 − t), t ∈ R. Arătaţi că α:
a) are planul osculator independent de t; acesta conţine imaginea curbei;
b) are torsiunea identic nulă;
c) are vectorul binormal independent de t.
2
x + y2 + z2 = 2
3. Se dă curba Γ :
z = 1.
a) aflaţi dreapta tangentă şi planul normal la curbă ı̂n A(−1, 0, 1);
b) determinaţi o parametrizare a curbei.
11.9.2 Soluţii
1. Din oficiu: 1pt. a) Observăm că α : I → R3 este curbă regulată, căci vectorul tangentei la curbă ı̂n
√
punctul curent este α0 (t) = (−2 sin t, 2 cos t, 1), de normă kα0 (t)k = 5 6= 0 (0,5 pt.) . Versorul tangent este
deci
α0 (t)

2 2 1
T̄ = = − √ sin t, √ cos t, √ , (0,5 pt.) .
kα0 (t)k 5 5 5
√
Calculăm vectorul normal la planul osculator al curbei, α0 ×α00 = (2 sin t, −2 cos t, 4), de normă kα0 × α00 k = 2 5
(1 pt.) ; obţinem versorul binormal
α0 (t) × α00 (t)

1 1 2
B̄(t) = = √ sin t, − √ cos t, √ . (1 pt.)
kα0 (t) × α00 (t)k 5 5 5
Versorul normalei principale la curbă ı̂n punctul curent este N̄ = B̄ × T̄ , deci

1
ī j̄ k̄

N̄ (t) = sin t − cos t 2 = (− cos t)ī + (− sin t)j̄ ≡ (− cos t, − sin t, 0). (1 pt.)
5 −2 sin t 2 cos t 1

- 185-
Deci obţinem reperul mobil Frenet al curbei ı̂ntr-un punct mobil al său,
Rα (t) = {α(t); {T̄ (t), N̄ (t), B̄(t)}},
cu câmpurile de versori descrise mai sus. Folosind formulele curburii şi torsiunii:
kα0 (t) × α00 (t)k hα0 (t) × α00 (t), α000 (t)i
k(t) = , τ (t) = ,
kα0 (t)k3 kα0 (t) × α00 (t)k2
obţinem √
2 5 2 4 sin2 t + 4 cos2 t 1
k(t) = √ = > 0, (0,5 pt.) τ (t) = = > 0. (0,5 pt.)
5 5 5 20 5
b) Avem A(−2, 0, π) = α(π) şi calculând elementele Frenet pentru t0 = π, obţinem:
−2 √1
T (t0 ) = (0, √ 5
, 5 ) ≡ (0, −2, 1)
N (t0 ) = (1, 0, 0)
B(t0 ) = (0, √15 , √25 ) ≡ (0, 1, 2). (1 pt.)
c) Curba α este elice dacă raportul dintre curbură şi torsiune este constant (0,5 pt.) ; ı̂n cazul nostru avem
2/5
k(t)/τ (t) = 1/5 = 2 = const. (0,5 pt.) . În concluzie, curba α este o elice.

 x = 2 cos t
d) Ecuaţiile carteziene ale curbei α se obţin prin eliminarea parametrului t din sistemul y = 2 sin t .
z=t

Adunând pătratele primelor două relaţii obţinem x2 + y 2 = 4 şi ı̂nlocuind t din ultimele ecuaţii ı̂n prima,
rezultă x = 2 cos z, deci
x = 2 cos z
T = =α : (1 pt.)
x2 + y 2 = 4.
e) Muchiile reperului Frenet ı̂ntr-un punct curent al curbei sunt dreptele tangentă, normală principală şi
binormală. Acestea au respectiv versorii directori T̄ (t), N̄ (t), B̄(t). Ecuaţiile carteziene ale acestora sunt
x − 2 cos t y − 2 sin t z−t

∆tg : 2 = 2 = 1
− 5 sin t
√ √
5
cos t √
5
∆nor.pr. : = = (1 pt.) Total: 10pt.
− cos t − sin t 0
∆bin : 1 = = 2 .
√ sin t − √1 cos t √
5 5 5
2. a) Ecuaţia planului osculator (determinat de punctul curent α(t) şi de vectorii α0 (t) şi α00 (t) este
x − (t2 + t) y − (t2 − t) z − (t2 − t)

x − x(t) y − y(t) z − z(t)
: x0 (t) y 0 (t) z 0 (t)

πosc,α(t) =0⇔ 2t + 1 2t − 1 2t − 1 =0⇔
x00 (t) y 00 (t) z 00 (t)

2 2 2
⇔ −4(y − (t2 − t)) + 4(z − (t2 − t)) = 0 ⇔ y − z = 0.
Deci ecuaţia planului osculator nu depinde de parametrul t şi deci α este o curbă plană. Aflăm planul π ⊃ Imα.
Fie π : ax + by + cz + d = 0, a2 + b2 + c2 6= 0; presupunem că α este inclusă ı̂n planul π. Cum α(t) =
(t + t, t2 − t, t2 − t), t ∈ R, ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia planului avem
2
a(t2 + t) + b(t2 − t) + c(t2 − t) + d = 0, ∀t ∈ R ⇔

⇔ t2 (a + b + c) + t(a − b − c) + d = 0, ∀t ∈ R ⇔

 a+b+c=0
(
a = 0, b = λ,
⇔ a−b−c=0 ⇔ λ ∈ R.

d=0 c = −λ, d = 0
- 186-
Soluţiile sistemului sunt deci (a, b, c, d) = λ(0, 1, −1, 0), λ ∈ R. Alegând λ = 1, obţinem ecuaţia planului căutat
ı̂n care este conţinută curba, π : y − z = 0. Se observă că planul obţinut este exact planul osculator, deci
Γ = Imα ⊂ π = πosc,α(t) .
 0
 α (t) = (2t + 1, 2t − 1, 2t − 1)
b) Avem α00 (t) = (2, 2, 2) , deci hα0 , α00 × α000 i = 0 şi torsiunea curbei α ı̂n punctul curent
 000
α (t) = (0, 0, 0)
devine:
hα0 , α00 × α000 i
τ= = 0, ∀t ∈ R.
kα0 × α00 k2
c) Avem
ī j̄ k̄
0 00

α (t) × α (t) = 2t + 1 2t − 1 2t − 1 = 0 · ī − 4 · j̄ + 4 · k̄ ≡ (0, −4, 4),

2 2 2
deci câmpul de versori ai binormalei este

√ √ !
α0 (t) × α00 (t) 1 2 2
B̄(t) = = √ (0, −4, 4) = 0, − , .
kα0 (t) × α00 (t)k 4 2 2 2
care ı̂n mod evident este independent de t.

F (x, y, z) = 0
3. a) Pentru o curbă ı̂n spaţiu dată prin ecuaţii carteziene implicite, Γ : , ecuaţiile dreptei
G(x, y, z) = 0
tangente şi ecuaţia planului normal sunt respectiv
x − x0 y − y0 z − z0
∆tg,A : = =
a b c
πnor,A : a(x − x0 ) + b(y − y0 ) + c(z − z0 ) = 0.
unde n̄ = aī + bj̄ + ck̄ = ( grad F × grad G)|A . În cazul nostru, F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − 2, G(x, y, z) = z − 1
şi
ī j̄ k̄

n̄ = ( grad F × grad G)|A = 2x 2y 2z |A(−1,0,1) =

0 0 1

ī j̄ k̄

= −2 0 2 ≡ (0, 2, 0) = (a, b, c).
0 0 1
Deci
x+1 y−0 z−1 x = −1
∆tg,A : 0 = 2 = 0 ⇔
z=1
πnor,A : (x + 1) · 0 + (y − 0) · 2 + (z + 1) · 0 = 0 ⇔ y = 0 (planul xOz).
2
x + y2 + z2 = 2
b) În sistemul Γ : ı̂nlocuind z din a doua ecuaţie ı̂n prima, obţinem x2 + y 2 = 1, deci o
z=1
parametrizare a curbei este 
 x = cos t
Γ: y = sin t , t ∈ [0, 2π).
z=1


√ √
1. Fie curba α : (0, 4) → R4 , α(t) = ( t, t t, 1 − t). Să se reparametrizeze prin
h : (0, 2) → R, h(u) = u2 .
- 187-
2. Fie curba
(1 + s)3/2 (1 − s)3/2 s

~
β(s) = , , √ , s ∈ (−1, 1).
3 3 2
Să se determine T~ , N
~ , B,
~ k, τ .
3. Să se determine abscisa curbilinie a fiecărei curbe
1) α : R → R3 , α(t) = (cos t, sin t, t2 /2),
2) α : R → R3 , α(t) = (acht, asht, at),
3) α : R → R3 , α(t) = (t cos t, t sin t, t2 /2),
luând ca origine punctul ı̂n care curba intersectează planul xOy. Să se găsească elementele Frenet T~ , N ~ , B,
~ k, τ
şi să se scrie ecuaţiile muchiilor şi feţelor triedrului Frenet ı̂n acest punct.
1
4. Se numeşte curbă Ţiţeica, curba pentru care d2 = const, unde τ este torsiunea ı̂ntr-un punct arbitrar
τ
al curbei, iar d distanţa de la un punct fix la planul osculator al curbei.
Să se arate că C : xyz = 1, y 2 = x este o curbă Ţiţeica.
5. Se consideră curba α : α ~ (t) = 2tī + t2 j̄ + ln tk̄, t ∈ (0, +∞).
a) Să se verifice că P (2, 1, 0) şi Q(4, 4, ln 2) aparţin curbei şi să se calculeze lungimea arcului P Q;
b) Să se scrie triedrul lui Frenet ı̂n punctul P şi să se calculeze curbura şi torsiunea.
- 188-
MB.12.Suprafeţe
Cuvinte cheie: suprafaţă, parametrizare, ecuaţii parametrice, curbe coor-

donate, câmp normal, dreapta normală şi plan tangent ale unei suprafeţe,
viteze parţiale, câmp de versori normali la suprafaţă, curbura Gauss, cur-
bura medie, curburi principale, vectori principali, aproximarea pătratică
a unei suprafeţe, geodezice, curbe principale, linii de curbură, subvari-
etate, suprafeţe simplu conexe, curbe asimptotice, linii asimptotice; puncte
planare, puncte eliptice, puncte parabolice, puncte hiperbolice, formele
fundamentale; elementul de arie, aria, unghiul format de doua curbe pe
suprafaţă.
12.1 Noţiunea de suprafaţă

Fie spaţiul R3 şi TO R3 spaţiul tangent ı̂n origine la spaţiul R3 . Spaţiile R3 şi TO R3 sunt izomorfe şi de aceea
de cele mai multe ori le vom identifica.
Fig. 173
O suprafaţă din spaţiu este o submulţime M a lui R3 , netedă şi cu două dimensiuni. Descrierea matematică a
unei suprafeţe este dată ı̂n definiţiile care urmează.
Fie D o mulţime deschisă din R2 . De exemplu interiorul unui dreptunghi, al unui cerc etc.
1.1. Definiţie. O funcţie diferenţiabilă, regulată şi injectivă r : D → R3 se numeşte hartă (de coordonate).
Imaginea r(D) a unei hărţi r este o submulţime netedă şi cu două dimensiuni a lui R3 (fig.174). Pe baza
diagramei 173, unde JO este izomorfismul canonic dintre R3 şi TO R3 , hărţii r putem să-i ataşăm o funcţie şi
numai una de tipul ~r : D → TO R3 , ceea ce ne permite să privim mulţimea r(D) ca fiind descrisă de extremitatea
unui vector variabil ~r cu originea fixată ı̂n O (fig.174).
Fig. 174
189
Din definiţia lui r(D) rezultă echivalenţa
P ∈ r(D) ⇔ ∃(u, v) ∈ D, P = r(u, v).
Evident, funcţiile anterioare sunt caracterizate prin coordonatele lor euclidiene
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)), (u, v) ∈ D,
~r = ~r(u, v) = x(u, v)~ı + y(u, v)~ + z(u, v)~k, (u, v) ∈ D.

Ipoteza de regularitate se face pentru a asigura netezimea lui r(D), iar ipoteza că aplicaţia r este injectivă
asigură că r(D) nu se intersectează cu ea ı̂nsăşi.
Pentru a defini suprafaţa plecăm de la ideea că orice regiune suficient de mică dintr-o suprafaţă M trebuie
să semene cu o regiune din plan. În particular, la mulţimi deschise din plan trebuie să corespundă mulţimi
deschise din suprafaţa M şi invers. Acest lucru este asigurat dacă presupunem că ı̂n vecinătatea oricărui punct
al său, M se poate exprima ca imaginea unei hărţi proprii. O hartă r : D → R se numeşte proprie dacă funcţia
inversă r−1 : r(D) → D este continuă (imaginea concretă pentru D poate fi aceea a unei fı̂şii de cauciuc; ı̂n acest
caz r(D) se obţine prin ı̂ntinderea şi ı̂ndoirea lui D). Pentru precizare, definim vecinătatea U ı̂n M a punctului
P ∈ M ca fiind mulţimea tuturor punctelor lui M a căror distanţă euclidiană faţă de P este mai mică decât un
număr ε > 0. O parte a lui M se numeşte deschisă dacă odată cu fiecare punct al său conţine şi o vecinătate
U din M a acestui punct.
Hărţile ale căror imagini sunt conţinute ı̂n M se numesc hărţi ı̂n M .
1.2. Definiţie. O submulţime M a lui R3 , care se bucură de proprietatea că ∀P ∈ M există o hartă proprie
ı̂n M a cărei imagine să conţină o vecinătate a lui P din M , se numeşte suprafaţă (fig.175).
Observăm că imaginea M = r(D) a unei hărţi proprii satisface definiţia 1.2 şi deci este o suprafaţă. O
asemenea suprafaţă se numeşte simplă. Definiţia 1.2 arată că orice suprafaţă din R3 poate fi concepută ca
reuniunea unor suprafeţe simple.
Fig. 175
1.3. Exemple.
1) Sfera este o suprafaţă ı̂n sensul definiţiei 1.2. Pentru a pune ı̂n evidenţă acest lucru este suficient să
dovedim afirmaţia pentru sfera cu centrul ı̂n origine şi de rază unu (fig.176)
M : x2 + y 2 + z 2 = 1.
Fig. 176
- 190-
Ne propunem să găsim o hartă proprie ı̂n M care să acopere o vecinătate a polului nord (0, 0, 1). Prin
proiecţia fiecărui punct (x, y, z) al emisferei nordice a lui M pe planul xOy ı̂n (x, y, 0) găsim o corespondenţă
biunivocă a acestei emisfere cu un disc D de rază unu din planul xOy. Dacă identificăm planul xOy cu R2
prin (x, y, 0) ↔ (x, y), atunci D devine un disc din R2 care constă din punctele (u, v) pentru care u2 + v 2 < 1.
Exprimând corespondenţa dintre D şi emisfera nordică ca o funcţie pe D găsim
p
r : D → R3 , r(u, v) = (u, v, 1 − u2 − v 2 ).
Să arătăm că r este o hartă proprie. Mai ı̂ntâi observăm că r este o funcţie diferenţiabilă şi injectivă. De
asemenea r este şi regulată deoarece transpusa matricii Jacobian,
 
∂f
 1 0
∂u 
p
 , unde f = 1 − u2 − v 2 ,
 ∂f 
0 1
∂v
are rangul doi, ∀(u, v) ∈ D. Funcţia inversă r−1 : r(D) → D, r−1 (x, y, z) = (x, y), este continuă. Deci r este
o hartă proprie. Facem observaţia că harta r acoperă o vecinătate a lui P (0, 0, 1) din M . În mod necesar ea
acoperă o vecinătate a oricărui alt punct Q din emisfera nordică.
Analog, putem găsi alte cinci hărţi proprii, care să acopere celelalte cinci emisfere ale sferei şi astfel verificăm
că sfera este o suprafaţă ı̂n sensul definiţiei 1.2.
Sfera este o mulţime compactă ı̂n R3 . De aceea, din orice acoperire a sa se poate extrage o acoperire finită.
Numărul minim de hărţi care acoperă sfera este 2, de exemplu hărţile stereografice.
2) Suprafaţa M : z = f (x, y). Fie f : D → R o funcţie diferenţiabilă. Graficul său M = {(x, y, z) | z =
f (x, y), (x, y) ∈ D} este o suprafaţă a simplă (fig.177) deoarece poate fi acoperit de imaginea lui D prin harta
proprie r : D → R3 , r(u, v) = (u, v, f (u, v)).
Fig. 177
O hartă de acest tip se numeşte hartă Monge, iar despre M se spune că este dată prin ecuaţia carteziană explicită
z = f (x, y).
3) Dăm acum un exemplu din care să rezulte necesitatea ca o hartă să fie proprie.
Presupunem că avem o fâşie dreptunghiulară de cauciuc cu ajutorul căreia construim configuraţia M din
fig.178. Configuraţia M nu este o suprafaţă ı̂n sensul descris anterior deoarece nu satisface cerinţa ca ı̂n
vecinătatea oricărui punct să semene cu o porţiune din plan. Într-adevăr, de-a lungul lui Oz ea seamănă cu
intersecţia a două plane. Mai mult, trecerea de la fâşia plană la M este continuă ı̂n timp ce trecerea inversă nu
este continuă deoarece M trebuie ruptă de-a lungul lui Oz.
Fig. 178
Matematic, construcţia anterioară se prezintă astfel: fie D dreptunghiul deschis −π < u < π, 0 < v < 1 din
R2 şi r : D → R3 aplicaţia definită prin r(u, v) = (sin u, sin 2u, v). Se verifică uşor că r este o hartă (aplicaţie
diferenţiabilă, injectivă şi regulată). Notăm M = r(D). Observăm că D = D1 ∪ D2 ∪ D3 , unde
π π π π
D1 = −π, − × (0, 1), D2 = − , × (0, 1), D3 = , π × (0, 1)
2 2 2 2
- 191-
şi deci M = M1 ∪ M2 ∪ M3 , unde Mi = r(Di ), i = 1, 2, 3. Găsim



 (−π − arcsin x, z) pentru (x, y, z) ∈ M1

r−1 (x, y, z) = (arcsin x, z) pentru (x, y, z) ∈ M2


(π − arcsin x, z) pentru (x, y, z) ∈ M3 .

Funcţia r−1 nu este continuă ı̂n punctele (0, 0, z), 0 < z < 1. Astfel r nu este o hartă proprie şi deci M = r(D)
nu este o suprafaţă ı̂n sensul definiţiei 2.1.
4) Suprafeţe definite prin ecuaţii carteziene implicite.
Considerăm o funcţie diferenţiabilă de tipul f : R3 → R. Deoarece

∂f ∂f ∂f
J(f ) = , , ,
∂x ∂y ∂z
punctele critice ale acestei funcţii f (dacă există) se află rezolvând sistemul
∂f ∂f ∂f
(x, y, z) = 0, (x, y, z) = 0, (x, y, z) = 0.
∂x ∂y ∂z
Punctele ı̂n care cel puţin una dintre aceste derivate nu se anulează sunt puncte regulate.
Cu ajutorul lui f construim mulţimea
M = f −1 (c) = {(x, y, z) | (x, y, z) ∈ R3 , f (x, y, z) = c, c ∈ R},
care se numeşte mulţime de nivel constant c sau mulţime de ecuaţie carteziană implicită f (x, y, z) = c. Pe
scurt, se scrie M : f (x, y, z) = c. Presupunem că M nu este vidă şi precizăm că, ı̂n general, M conţine atât
puncte regulate cât şi puncte critice ale lui f .
1.4. Teoremă. Dacă M = f −1 (c) este nevidă şi dacă funcţia f este regulată (submersie) ı̂n punctele lui
M = f −1 (c), atunci M este o suprafaţă.
Demonstraţie. Pentru fiecare P (x, y, z) ∈ M , trebuie să găsim o hartă proprie care să acopere o vecinătate
a lui P din M (fig.179). Ipoteza că f este regulată ı̂n punctele lui M este echivalentă cu presupunerea că cel
∂f ∂f ∂f ∂f
puţin una dintre derivatele parţiale , , nu este zero ı̂n P ; fie, de exemplu, (P ) 6= 0. În acest caz,
∂x ∂y ∂z ∂z
teorema funcţiei implicite spune că ı̂n vecinătatea lui P ecuaţia f (x, y, z) = c defineşte pe z ca funcţie de x şi
y. Mai precis, există o funcţie diferenţiabilă g definită pe o vecinătate D a lui (x, y) astfel ı̂ncât (fig.179)
Fig. 179
(1) ∀(u, v) ∈ D, (u, v, g(u, v)) ∈ M , adică f (u, v, g(u, v)) = c,
(2) punctele de forma (u, v, g(u, v)) cu (u, v) ∈ D constituie o vecinătate a lui P ı̂n M .
Rezultă că harta Monge r : D → R3 , r(u, v) = (u, v, g(u, v)) satisface cerinţele din definiţia 1.2. Deoarece
P este arbitrar ı̂n M , tragem concluzia că M este o suprafaţă.
Dacă M : f (x, y, z) = c este o suprafaţă, atunci spunem că M este definită prin ecuaţia carteziană implicită
f (x, y, z) = c (denumirea de suprafaţă pentru M : f (x, y, z) = c se păstrează uneori chiar dacă M conţine şi
puncte critice ale lui f ).
Dacă f este un polinom de gradul n, atunci M se numeşte suprafaţă algebrică de ordinul n. În particu-
lar, avem următoarele denumiri: suprafeţe algebrice de ordinul unu (plane), suprafeţe algebrice de ordinul doi
(cuadrice) etc.
- 192-
1.5. Observaţii.
1) În situaţii concrete M poate fi dată printr–o ecuaţie şi prin mai multe inecuaţii ı̂n x, y, z (inecuaţiile
precizează o anumită porţiune din spaţiu).
2) Reprezentarea lui M (sau a unei porţiuni din M ) ı̂n forma
x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v)
se poate face prin intermediul teoremei 1.4 sau prin artificii de calcul.
3) Fie suprafaţa simplă
M : x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v), (u, v) ∈ D.
În general, trecerea de la această reprezentare la reprezentarea carteziană explicită se poate face numai local. De
D(x, y)
exemplu, dacă (u0 , v0 ) 6= 0, atunci teorema funcţiei inverse arată că ı̂n vecinătatea lui (u0 , v0 ) restricţia
D(u, v)
lui x = x(u, v), y = y(u, v), admite inversa u = u(x, y), v = v(x, y), . Astfel, restricţia lui z = z(u, v) apare ca
o funcţie compusă de tipul z = z(u(x, y), v(x, y)).
4) În general, dacă există o funcţie f (x, y, z) astfel ı̂ncât
f (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) = c, ∀(u, v) ∈ D,
atunci f (x, y, z) = c este o ecuaţie carteziană implicită a suprafeţei M : x = x(u, v), y = y(u, v), z =
z(u, v), (u, v) ∈ D.
12.2 Curbe coordonate

În acest paragraf, vor fi prezentate unele proprietăţi ale hărţilor care sunt necesare la studiul unei suprafeţe
date.
Fie r : D → R3 , (u, v) → r(u, v), o hartă. Funcţiile parţiale u → r(u, v) şi v → r(u, v) sunt curbe cu
imaginea ı̂n r(D). Explicit, ∀(u0 , v0 ) ∈ D, curba u → r(u, v0 ) se numeşte curba de parametru u sau curba
v = v0 ; curba v → r(u0 , v) se numeşte curba de parametru v sau curba u = u0 (fig.180). Astfel imaginea r(D)
este acoperită de aceste două familii de curbe, care sunt imaginile prin r ale liniilor orizontale şi verticale din
D. Prin orice punct al lui r(D) trece o curbă din familia (u) şi una din familia (v). De aceea uneori pentru
aceste curbe se ı̂ntrebuinţează denumirea de curbe coordonate.
Fig. 180
3
Dacă r : D → R este o hartă şi (u0 , v0 ) ∈ D, atunci
(1) vectorul viteză, ı̂n u0 , al curbei de parametru u se notează ~ru (u0 , v0 );
(2) vectorul viteză, ı̂n v0 , al curbei de parametru v se notează ~rv (u0 , v0 ).
Vectorii ~ru (u0 , v0 ), ~rv (u0 , v0 ) se numesc vitezele parţiale ale lui r ı̂n (u0 , v0 ) (fig.180).
Astfel ~ru şi ~rv , sunt funcţii definite pe D ale căror valori ı̂n fiecare punct (u0 , v0 ) ∈ D sunt vectori tangenţi
la R3 ı̂n r(u0 , v0 ). Indicii u şi v sunt scrişi pentru a sugera derivarea parţială. Dacă harta este dată cu ajutorul
coordonatelor sale,
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
atunci vitezele parţiale sunt date de
~ru = (xu , yu , zu ), ~rv = (xv , yv , zv ),
- 193-
cu precizarea că punctul de aplicaţie al lui ~ru şi ~rv este prin convenţie r(u, v).
Pentru a testa dacă o submulţime M a lui R3 este o suprafaţă, definiţia 1.2 cere hărţi proprii. Dar deı̂ndată
ce ştim că M este o suprafaţă această condiţie este de la sine ı̂ndeplinită. Într–adevăr, dacă M este o suprafaţă
şi dacă r : D → M este o hartă ı̂n M , atunci se demonstrează că r este o hartă proprie.
În unele probleme restricţia ca r să fie injectivă poate fi lăsată deoparte. De aceea admitem
2.1. Definiţie. O funcţie diferenţiabilă şi regulată r : D → R3 a cărei imagine se află ı̂ntr–o suprafaţă M
se numeşte parametrizare a regiunii r(D) din M (astfel o hartă este o parametrizare injectivă).
În acest context u şi v se numesc parametri, relaţiile
x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v)
se numesc ecuaţiile parametrice ale lui r(D) ⊂ M , iar ~r = ~r(u, v) se numeşte ecuaţia vectorială a lui
r(D) ⊂ M . În unele cazuri r(D) poate fi ı̂ntreaga suprafaţă M .
Deoarece parametrizările au o mare importanţă ı̂n aplicaţii, vom pune ı̂n evidenţă un mod prin care putem
stabili dacă o funcţie diferenţiabilă r : D → R3 este o parametrizare a unei regiuni din suprafaţa M . În primul
rând imaginea lui D prin r trebuie să fie ı̂n M . Dacă suprafaţa M este dată implicit prin f (x, y, z) = c, atunci
funcţia compusă f (r) trebuie să aibă valoarea constantă ”c”.
Pentru a proba că r este regulată, considerăm vitezele parţiale ~ru şi ~rv şi produsul vectorial
~ı ~ ~k

~ru × ~rv = xu yu zu .

xv yv zv
Se observă că ultimele două linii dau transpusa matricei Jacobian a lui r. Astfel regularitatea lui r este
echivalentă cu ~ru × ~rv 6= ~0, ∀(u, v) ∈ D, adică cu faptul că vectorii viteze parţiale sunt liniar independenţi
∀(u, v) ∈ D.
12.3 Suprafeţe riglate

Există mai multe moduri de a genera o suprafaţă. În acest paragraf ne vom referi la unul dintre aceste moduri
ce este convenabil pentru anumite suprafeţe. Mai ı̂ntâi reamintim că o dreaptă D ce trece printr-un punct P0
şi are direcţia β0 poate fi reprezentată prin ecuaţia vectorială r̄ = ᾱ0 + v β̄0 , v ∈ R (fig.181).
Fig. 181
3.1. Definiţie. O suprafaţă care poate fi generată prin mişcarea unei drepte D care se sprijină pe o curbă
α : I → R3 se numeşte suprafaţă riglată.
Dreapta D se numeşte generatoarea suprafeţei riglate (fig.182).
Fig. 182
- 194-
Având ı̂n vedere ecuaţia vectorială a unei drepte, rezultă că o suprafaţă riglată poate fi parametrizată
ı̂ntotdeauna sub forma
r̄(u, v) = ᾱ(u) + v β̄(u), (u, v) ∈ D = I × R,
cu precizarea că punctele ı̂n care r̄u × r̄v = 0̄ sunt excluse prin definiţia parametrizării.
În cazurile concrete v se poate restrânge la un anumit interval şi de aceea ı̂n aceste cazuri generatoarele sunt
segmente de dreaptă. De asemenea, uneori se convine ca β ~ să fie privit ca un câmp vectorial definit pe curba α.
1) Suprafeţe cilindrice. Dacă generatoarea D se mişcă păstrând aceeaşi direcţie, atunci suprafaţa riglată
se numeşte suprafaţă cilindrică. Curba α pe care se sprijină D se numeşte curbă directoare (fig.183).
O suprafaţă cilindrică admite o parametrizare de forma
r̄(u, v) = ᾱ(u) + v β̄,
unde β~ este un vector cu coordonatele constante.

În continuare, prin P (x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z) vom ı̂nţelege polinoame de gradul unu ı̂n trei variabile.
Fig. 183
3.2. Teoremă. O suprafaţă cilindrică cu generatoarea paralelă cu dreapta D : P (x, y, z) = 0, Q(x, y, z) = 0

este caracterizată printr–o ecuaţie de forma f (P, Q) = 0.
Demonstraţie. Mulţimea dreptelor paralele cu dreapta D este reprezentată analitic prin
(
P = u
(u, w) ∈ R2 . (12.1)
Q = w,
Condiţia ca dreptele (1) să se sprijine pe curba
x = x(t), y = y(t), z = z(t), t∈I (12.2)
se obţine eliminând pe x, y, z, t ı̂ntre cele cinci ecuaţii (12.1) şi (12.2). Se deduce
f (u, w) = 0. (12.3)
Regândim suprafaţa cilindrică ca fiind locul geometric al dreptelor (12.1) supuse la condiţia (3). Ecuaţia acestui
loc geometric se obţine eliminând pe parametrii u şi v ı̂ntre (12.1) şi (12.3). Găsim
f (P, Q) = 0. (12.4)
Reciproc, fie M submulţimea punctelor din spaţiu caracterizate printr–o ecuaţie de tipul (12.4). Dacă planele
P = 0 şi Q = 0 determină o dreaptă şi dacă M nu conţine puncte critice ale lui f , atunci M este o suprafaţă
cilindrică. Într–adevăr, pentru orice soluţie reală (x, y, z) a lui (4) există două numere reale u şi w aşa ca
P (x, y, z) = u, Q(x, y, z) = w. Această intersecţie reprezintă o dreaptă paralelă cu D : P = 0, Q = 0, iar u şi w
verifică condiţia f (u, w) = 0. Deoarece w este funcţie de u (teorema funcţiilor implicite!), rezultă că M admite
parametrizarea
r̄(u, v) = ᾱ(u) + v β̄,
~ dă direcţia lui D.
unde β
3.3. Observaţie. Suprafeţele cilindrice cu generatoarele paralele cu axele Oz, Ox, Oy se pot caracteriza,
respectiv, astfel
M : f (x, y) = 0, M : f (y, z) = 0, M : f (z, x) = 0.
- 195-
3.4 Exemplu
Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice care are ca directoare curba
2x2 + y 2 − 2z = 0,

Γ: ,
y − 2z = 0
ştiind că generatoarele sunt perpendiculare pe planul curbei directoare.

Generatoarele suprafeţei cilindrice fiind perpendiculare pe planul curbei y − 2z = 0, ele vor avea vectorul
director ~a = N ~ (0, 1, −2). Ecuaţiile generatoarelor vor fi D : x−u = y−w = z , u, w ∈ R. Punem condiţia
0 1 −2
ca generatoarele să se sprijine pe curba Γ. Sistemul format din ecuaţiile generatoarei şi curbei trebuie să fie
compatibil, obţinându-se astfel legătura dintre cei doi parametrii u, w sub forma:
25u2 + 8w2 − 10w = 0.
Înlocuind expresiile lui u = x şi w = y + z2 , obţinute din ecuaţiile generatoarei, ı̂n condiţia de compatibilitate
va apare ecuaţia suprafeţei cilindrice
M : 25x2 + 2(2y + z)2 − 5(2y + z) = 0.
2) Suprafeţe conice. Dacă generatoarea D se mişcă trecând printr-un punct fix V , atunci suprafaţa riglată
se numeşte suprafaţă conică. Curba pe care se sprijină D se numeşte curbă directoare, iar punctul V se numeşte
vârf (fig.184).
Fig. 184
O suprafaţă conică admite o parametrizare de forma
r̄(u, v) = ᾱ + v β̄(u),
unde α
~ este un vector cu coordonatele constante a cărui extremitate este vârful V (vârful nu aparţine mulţimii
pe care o numim suprafaţă conică, fiind exclus de definiţia parametrizării).
3.5. Teoremă. Fie M o suprafaţă conică cu vârful
V : P (x, y, z) = 0, Q(x, y, z) = 0, R(x, y, z) = 0.
Mulţimea M − {(x, y, z) | R(x, y, z) = 0}, este caracterizată analitic printr–o ecuaţie de forma

P Q
f , = 0.
R R
Demonstraţie. Mulţimea dreptelor ce trec prin punctul fix V şi care nu aparţin planului R(x, y, z) = 0
este reprezentată prin
(5) P − uR = 0, Q − wR = 0, (u, w) ∈ R2 .
Condiţia ca aceste drepte să se sprijine pe o curbă de ecuaţii (2) se obţine eliminând pe x, y, z, t ı̂ntre cele
cinci ecuaţii (2) şi (5). Se deduce
(6) f (u, w) = 0.
- 196-
Regândim suprafaţa conică ca fiind locul geometric al dreptelor (5), supuse la condiţia (6). Ecuaţia locului
geometric se obţine eliminând parametrii u, w ı̂ntre (5) şi (6). Găsim

P Q
(7) f , = 0.
R R
Reciproc, fie M mulţimea punctelor din spaţiu caracterizate printr–o ecuaţie de tipul (7). Dacă planele
P = 0, Q = 0, R = 0 determină un punct şi dacă M nu conţine puncte critice ale lui f , atunci M este o
suprafaţă conică. Într–adevăr, pentru orice soluţie reală (x, y, z) a lui (7) există două numere reale u şi w aşa ca
P (x, y, z) − uR(x, y, z) = 0, Q(x, y, z) − wR(x, y, z) = 0, iar u şi w sunt legaţi prin relaţia f (u, w) = 0. Deoarece
w se exprimă local prin u, rezultă că suprafaţa admite parametrizarea
r̄(u, v) = ᾱ + v β̄(u),
unde α
~ este un vector constant a cărui extremitate indică vârful.
3.6. Observaţie. Din ecuaţia (5) se poate deduce o ecuaţie omogenă ı̂n trei variabile g(P, Q, R) = 0.
Reciproc, o ecuaţie omogenă de tipul g(P, Q, R) = 0, unde P = 0, Q = 0, R = 0 determină un punct,
reprezintă o suprafaţă conică.
3.7. Exemplu
Să se scrie ecuaţia suprafeţei conice, care are vârful dat de intersecţia
2 planelor P : x − y + z = 1, Q :
x + y 2 − 2x − 2y − 2 = 0
x + y − z = 0, R : x − z = 0, iar curba directoare are ecuaţiile C :
z = 0.
Mulţimea dreptelor ce trec prin punctul fix V este reprezentată prin
D : x − y + z − 1 − u(x − z) = 0, x + y − z − w(x − z) = 0, (u, w) ∈ R2 .
Condiţia ca aceste drepte să se sprijine pe curbă C se obţine eliminând x, y, z ı̂ntre cele patru ecuaţii ale
sistemului format cu ecuatiile dreptelor D şi ale curbei C. Se obţine
(w + 1)2 − 2(u − 2)2 − 2uw + 1.
Eliminăm the parametrii u, w ı̂ntre această relaţie şi ecuaţiile dreptelor D se obţine ecuaţia suprafeţei conice
M : (2x + y − 2z)2 − 2(−x − y + 3z − 1)2 − 2x2 + 2(y − z)2 + 2y − 2z + 1 = 0.
3) Suprafeţe conoide. O suprafaţă riglată generată de o dreaptă D care se sprijină pe o dreaptă fixă ∆
(axă) şi pe o curbă α (curbă directoare), se numeşte conoid (fig.185).
Fig. 185
Dacă ∆ este luată drept axă Oz, atunci conoidul admite parametrizarea
r̄(u, v) = (u cos θ(v), u sin θ(v), h(v)).
- 197-
Un conoid a cărui generatoare rămâne paralelă cu un plan fix P se numeşte conoid cu plan director. Acest
conoid admite o parametrizare de forma
r̄(u, v) = ᾱ(u) + v β̄(u),
unde β̄ k P şi (ᾱ − β̄) k ∆.

3.8. Teoremă. Fie M conoidul cu planul director P = 0 şi cu axa ∆ : Q = 0, R = 0. Mulţimea
M \{(x, y, z) | P (x, y, z) = u, R(x, y, z) = 0} este caracterizată analitic printr–o ecuaţie de forma

Q
f P, = 0.
R
Demonstraţie. Abstracţie făcând de dreptele D : P = u, R = 0, mulţimea dreptelor paralele cu P şi

care ı̂ntâlnesc pe ∆ este reprezentată analitic prin
(
P = u
(8)
Q − wR = 0.
Condiţia ca aceste drepte să se sprijine pe o curbă α de ecuaţii (2) se obţine eliminând pe x, y, z, t ı̂ntre cele
cinci ecuaţii (2) şi (8). Se deduce f (u, w) = 0, şi deci conoidul cu plan director are ecuaţia

Q
(9) f P, = 0.
R
Reciproc, fie N submulţimea punctelor din spaţiu caracterizate printr-o ecuaţie de tipul (9). Dacă P = 0 este
ecuaţia unui plan care taie dreapta ∆ : Q = 0, R = 0 şi dacă N nu conţine puncte critice ale lui f , atunci N
este un conoid. Într–adevăr, pentru orice soluţie reală (x, y, z) a lui (9) există două numere reale u, w aşa ca
P = u, Q − wR = 0 cu f (u, w) = 0.
3.9. Exemplu
Să se scrie ecuaţia suprafeţei conoid generată de o dreaptă care se sprijină pe axa Oz, rămâne paralelă cu
planul xOy şi se sprijină pe dreapta
x−z =0
d:
x + 2y − 3 = 0
Mulţimea dreptelor D, paralele cu planul xOy şi care se sprijină pe dreapta d, este determinată de intersecţia
a două fascicule de plane: unul format din plane paralele cu xOy şi celălalt determinat de axa Oz. Deci

z=u
D:
x + wy = 0
Din condiţia ca dreptele D să se sprijină pe dreapta d, se obţine sistemul



 z=u
x + wy = 0


 x−z =0
x + 2y − 3 = 0

Eliminăm x, y şi z din sistem vom obţine condiţia de compatibilitate
2u + w(3 − u) = 0.
Eliminând u şi v din această ecuaţie şi ecuaţiile generatoarei se deduce ecuaţia suprafeţei conoid
x
M : 2x − (3 − z) = 0.
y
- 198-
12.4 Suprafeţe de rotaţie

4.1. Definiţie. O suprafaţă care poate fi generată prin rotaţia unei curbe C ı̂n jurul unei drepte fixe D, numită
axă de rotaţie, se numeşte suprafaţă de rotaţie. P
Fie P (x, y, z) = 0 un plan perpendicular pe axa D şi (x, y, z) = 0 o sferă cu centrul pe D. Avem
4.2. Teoremă.
P O suprafaţă de rotaţie cu axa D este caracterizată printr–o ecuaţie carteziană implicită de
forma f (P, ) = 0.
Demonstraţie. Orice punct de pe curba C se va deplasa ı̂ntr–un plan perpendicular pe axă, P = u şi va
descrie un cerc cu centrul pe axa de rotaţie (fig.186, unde axa de rotaţie este Ox). De aceea suprafaţa de rotaţie
poate fi privită ca fiind locul geometric al cercurilor cu centrele pe D, care trec prin C şi ale căror plane sunt
perpendiculare pe D. Astfel sistemul
 P

 (x, y, z) = w, w > 0

P (x, y, z) = u


x = x(t), y = y(t), z = z(t)

trebuie să fie compatibil. Eliminând pe x, y, z, t rezultă
(10) f (u, w) = 0.
P
Regândim suprafaţa de rotaţie ca fiind locul geometric al cercurilor (x, y, z) = w, P (x, y, z) = u supuse la
condiţia (10). Eliminând parametrii w şi u găsim
M : f (P, Σ) = 0.
Fig. 186
Reciproca este evidentă.
Cazul cel mai simplu este acela ı̂n care C este o curbă plană cu axa D conţinută ı̂n planul curbei. În acest
caz, cercurile din M generate prin rotaţia fiecărui punct al lui C ı̂n jurul axei D se numesc paralele, iar diversele
poziţii ale lui C se numesc meridiane. Pentru simplificare să presupunem că C este ı̂n planul xOy, iar D este
Ox (fig.186).
1) Dacă C : f (x, y) = 0, z = 0, y > 0, atunci M : f (x, y 2 + z 2 ) = 0.
2) Dacă C este dată prin parametrizarea
α(u) = (g(u), h(u), 0), h(u) > 0, u ∈ I,
atunci M admite parametrizarea
r(u, v) = (g(u), h(u) cos v, h(u) sin v), u ∈ I, v ∈ R.
4.2. Exemplu
Să se scrie ecuaţia suprafeţei ce se obţine prin rotirea dreptei Ox ı̂n jurul dreptei D : x = y = z
Cercurile generatoare al suprafeţei au centrul pe axa de rotaţie D, raza variabilă şi planul fiecărui cerc este
perpendicular pe D. Familia cercurilor Γ se va scrie ca intersecţia dintre o sferă cu raza variabilă, cu centrul pe
- 199-
axa de rotaţie cu un fascicul de plane perpendicular pe axa de rotaţie. Luând originea ca un punct al dreptei
D, rezultă
2
x + y 2 + z 2 = w, w > 0
Γ:
x + y + z = u.
Din condiţia ca Γ să se sprijine pe axa Ox, obţinem sistemul:

 2

 x + y 2 + z 2 = w2
x+y+z =u


 y=0
z = 0,

care trebuie să fie compatibil.

Eliminăm x, y şi z din sistem vom obţine condiţia de compatibilitate:
u2 = w 2 .
Eliminând parametrii w şi u din această ecuaţie şi ecuaţiile cercurilor generatoare se obţine ecuaţia suprafeţei
de rotaţie
M : xy + xz + yz = 0.
12.5 Vectori tangenţi la o suprafaţă

Ne propunem să arătăm că pe orice suprafaţă M se poate introduce un calcul diferenţial asemănător calculului
diferenţial obişnuit din R2 . Elementele acestui calcul: funcţii, câmpuri vectoriale tangente etc, aparţin suprafeţei
şi nu spaţiului euclidian R3 ı̂n care este scufundată suprafaţa.
Presupunem că f este o funcţie reală definită numai pe suprafaţa M , adică f : M → R. Dacă r : D → M
este o hartă, atunci f ◦ r : D → R se numeşte expresia lui f ı̂n coordonate. Dacă f ◦ r este diferenţiabilă ı̂n
sens obişnuit, oricare ar fi r, atunci f se numeşte diferenţiabilă; mai general, f : M ⊂ R3 → R se numeşte
diferenţiabilă dacă se poate extinde diferenţiabil la o mulţime deschisă ı̂n R3 care conţine pe M .
Fie acum funcţia F : Rn → M . Orice hartă r ı̂n M dă o expresie ı̂n coordonate r−1 ◦ F pentru F . Evident
această funcţie compusă este definită numai pe mulţimea (deschisă) U ⊂ Rn pentru care F (U ) ⊂ r(D). Dacă
r−1 ◦ F este diferenţiabilă ı̂n sens obişnuit, oricare ar fi r, atunci funcţia F se numeşte diferenţiabilă.
Fie M şi N două suprafeţe, r1 o hartă ı̂n M şi r2 o hartă ı̂n N . O funcţie F : M → N se numeşte
diferenţiabilă dacă funcţia compusă r2−1 ◦ F ◦ r1 este diferenţiabilă ı̂n sens obişnuit, oricare ar fi r1 şi r2 .
În particular, o funcţie diferenţiabilă de tipul α : I → M , unde I este un interval deschis al dreptei reale, se
numeşte curbă ı̂n M .
5.1. Teoremă. Fie curba α : I → M şi harta r : D → M . Dacă α(I) ⊂ r(D), atunci există o pereche de
funcţii diferenţiabile u, v definite pe I astfel ı̂ncât
α(t) = r(u(t), v(t)), t ∈ I sau α = r(u, v).
Demonstraţie. Prin ipoteză, expresia ı̂n coordonate r−1 ◦ α : I → D este diferenţiabilă. Ea este o curbă
plană a cărei imagine se află ı̂n domeniul de definiţie D al lui r (fig.187). Dacă (u, v) sunt coordonate euclidiene
ale lui r−1 ◦ α adică r−1 (α(t)) = (u(t), v(t)), atunci α = r ◦ (r−1 ◦ α) = r(u, v). Funcţiile u şi v sunt unic
determinate. Într–adevăr, din presupunerea α = r(u1 , v1 ), rezultă
(u, v) = r−1 ◦ α = r−1 (r(u1 , v1 )) = (u1 , v1 ).
- 200-
Fig. 187
Funcţiile u, v sunt numite coordonatele curbei α ı̂n raport cu harta r.
Dăm fără demonstraţie
5.2. Teoremă. Fie M o suprafaţă. Dacă F : Rn → R3 este o funcţie diferenţiabilă a cărei imagine se află
ı̂n M , atunci funcţia F : Rn → M este diferenţiabilă ı̂n sensul dat ı̂n acest paragraf.
Această teoremă arată legătura strânsă ı̂ntre calculele din R3 şi calculele de pe suprafaţa M . De exemplu,
ea implică faptul că o curbă din R3 care se află ı̂n M este o curbă a lui M .
Fie M o suprafaţă şi r o hartă ı̂n M . Deoarece harta r este o funcţie diferenţiabilă definită pe D ⊂ R2 şi cu
valori ı̂n R3 , rezultă că r este diferenţiabilă şi ca funcţie ı̂n M .
5.3. Consecinţă. Dacă r1 şi r2 sunt hărţi ı̂ntr-o suprafaţă M ale căror imagini se suprapun, atunci
funcţiile compuse r1−1 ◦ r2 şi r2−1 ◦ r1 sunt aplicaţii diferenţiabile definite pe mulţimi deschise din plan (fig.188).
Fig. 188
De exemplu, funcţia r2−1
◦ r1 este definită numai pentru acele puncte (u, v) din D1 pentru care r1 (u, v) se află
ı̂n imaginea r2 (D2 ) a lui r2 (fig.188).
După un raţionament analog celui folosit pentru demonstraţia teoremei 5.1, consecinţa 5.3 poate fi retran-
scrisă astfel
5.4. Consecinţă. Dacă r1 şi r2 sunt hărţi ale căror imagini se suprapun ı̂n M , atunci există o pereche
unică de funcţii diferenţiabile f şi g astfel ı̂ncât r2 (u, v) = r1 (f (u, v), g(u, v)), ∀(u, v) din domeniul de definiţie
al lui r1−1 ◦ r2 .
Analog se poate exprima r1 ı̂n funcţie de r2 .
Consecinţa 5.3 sugerează o metodă concretă de a stabili dacă o funcţie este sau nu diferenţiabilă pe M .
Dacă f : M → R, atunci ı̂n loc să verificăm că toate expresiile sale ı̂n coordonate f ◦ r sunt diferenţiabile ı̂n sens
euclidian, este suficient să facem aceasta pentru un anumit număr de hărţi care să acopere pe M . Adesea este
suficientă o singură hartă. Demonstraţia este un exerciţiu din calculul cu funcţii compuse. Într–adevăr, fie r2 o
hartă arbitrară; din faptul că f ◦ r1 şi r1−1 ◦ r2 sunt diferenţiabile rezultă că f ◦ r1 ◦ r1−1 ◦ r2 este diferenţiabilă. În
general ultima funcţie este o restricţie a lui f ◦r2 . Dacă ı̂nsă imaginea lui r1 acoperă pe M , atunci f ◦r1 ◦r1−1 ◦r2
reprezintă pe f ◦ r2 şi astfel diferenţiabilitatea este demonstrată.
Din punct de vedere intuitiv este clar ce ı̂nseamnă un vector tangent la o suprafaţă M . Definiţia formală se
bazează pe ideea că o curbă din M trebuie să aibă toţi vectorii viteză tangenţi la M .
5.5. Definiţie. Fie M o suprafaţă şi P un punct oarecare din ea. Un vector w ~ tangent la R3 ı̂n P se
numeşte tangent la M ı̂n P dacă este vectorul viteză al unei curbe din M ce trece prin P .
Mulţimea tuturor vectorilor tangenţi la M ı̂n P se numeşte planul tangent al lui M ı̂n P şi se notează cu
TP M (fig.189). Imaginea concretă a lui TP M ı̂n R3 poartă aceeaşi denumire.
- 201-
Fig. 189
Teorema următoare arată că TP M este un subspaţiu vectorial bidimensional al spaţiului tangent TP R3 .
5.6. Teoremă. Fie P un punct al unei suprafeţe M şi r o hartă ı̂n M astfel ı̂ncât r(u0 , v0 ) = P . Un
vector w ~ tangent la R3 ı̂n P este tangent la M dacă şi numai dacă w~ poate fi scris ca o combinaţie liniară a
lui ~ru (u0 , v0 ) şi ~rv (u0 , v0 ).
Demonstraţie. Vitezele parţiale ~ru şi ~rv sunt vectori tangenţi la M ı̂n orice punct al lui r(D) deoarece
curbele coordonate ale lui r sunt curbe ı̂n M (fig.190).
Fig. 190
Să presupunem că w~ este tangent la M ı̂n P , dacă există o curbă α pe M pentru care α(0) = 0 şi α0 (0) = w. ~
După teorema 5.1, curba α poate fi scrisă ı̂n forma α = r(u, v) sau α ~ (t) = ~r(u(t), v(t)). Regula de derivare a
funcţiilor compuse dă
du dv
~ 0 = ~ru (u, v)
α + ~rv (u, v) .
dt dt
Deoarece α(0) = P = r(u0 , v0 ), avem u(0) = u0 , v(0) = v0 şi deci, pentru t = 0, găsim
du dv
w ~ 0 (0) =
~ =α (0)~ru (u0 , v0 ) + (0)~rv (u0 , v0 ).
dt dt
Observaţie. ~0P ∈ TP M , deoarece punctul P poate fi gândit ca fiind curba constantă γ(t) = P, ∀t ∈ I şi
~γ 0 (t) = ~0.
Invers să presupunem că vectorul w ~ ∈ TP R3 poate fi scris ı̂n forma w ~ = c1~ru (u0 , v0 ) + c2~rv (u0 , v0 ). Calculul
anterior arată că w ~ este vectorul viteză al curbei α(t) = r(u0 + tc1 , v0 + tc2 ) din M la momentul t = 0. Astfel
w
~ este tangent la M ı̂n P .
Deoarece vitezele parţiale sunt vectori liniari independenţi, teorema anterioară arată că, ∀P ∈ r(D) ⊂ M ,
vitezele parţiale formează o bază a planului tangent TP M .
5.7. Definiţie. O funcţie X ~ care asociază fiecărui punct P ∈ M un vector X(P ~ ) tangent la R3 ı̂n P se
numeşte câmp vectorial euclidian pe suprafaţa M .
Fie X~ = f (x, y, z)~ı + g(x, y, z)~ + h(x, y, z)~k un câmp vectorial euclidian pe suprafaţa M . Dacă funcţiile
coordonate f, g, h sunt diferenţiabile pe M , atunci câmpul X ~ se numeşte diferenţiabil.
Un câmp vectorial euclidian Y ~ pentru care, ∀P ∈ M, Y ~ (P ) este tangent la M ı̂n P se numeşte câmp vectorial
tangent la M . Dacă Y ~ este un câmp vectorial tangent la M , atunci oricare ar fi harta r : D → M , avem
~ (r(u, v)) = F (u, v)~ru + G(u, v)~rv .
Y
De aceea Y ~ este diferenţiabil dacă şi numai dacă funcţiile F şi G sunt diferenţiabile pe D.
În continuare presupunem că lucrăm numai cu câmpuri diferenţiabile şi precizăm că de cele mai multe ori
câmpurile pe M sunt definite local (numai ı̂n anumite regiuni ale lui M ).
5.8. Observaţie. Câmpurile vectoriale tangente la M aparţin calculului din M , deoarece conform definiţiei
5.5 ele dau ı̂n fiecare punct vitezele unor curbe din M .
- 202-
12.6 Normala şi planul tangent la o suprafaţă

Fie M o suprafaţă şi P un punct al său. Un vector ~z cu originea ı̂n P care este ortogonal planului tangent
TP M , adică ortogonal oricărui vector tangent la M ı̂n P , se numeşte vector normal la M . Un câmp vectorial
euclidian Z ~ definit pe M se numeşte câmp normal pe M dacă fiecare vector Z(P ~ ) este normal la M .
3
Deoarece TP M este un subspaţiu bidimensional al lui TP R , există numai o direcţie normală la M ı̂n P ,
adică toţi vectorii ~z normali ı̂n P sunt coliniari. Astfel, dacă ~z nu este zero, rezultă că TP M constă numai din
vectorii lui TP R3 care sunt ortogonali lui ~z. Dreapta ce trece prin P şi este perpendiculară pe planul tangent
TP M se numeşte normala suprafeţei ı̂n punctul P . Fie r(D) regiunea din M acoperită de harta r : D → M .
Funcţia vectorială
~
Z(u, v) = ~ru × ~rv
ataşează fiecărui punct din D un vector normal la M ı̂n r(u, v) (fig.190). De aceea Z(u,~ v) poate fi privit ca
un câmp normal definit local pe M .
~ 0 , v0 ), atunci planul
Dacă gândim TP M ca fiind determinat de punctul P (x0 , y0 , z0 ) şi de vectorul normal Z(u
tangent la suprafaţa M ı̂n punctul P are ecuaţia

x − x0 y − y0 z − z0

xu0 yu 0 zu 0 = 0,

xv0 yv 0 zv 0
unde
x0 = x(u0 , v0 ), xu0 = xu (u0 , v0 ) etc.
Normala la M ı̂n P are ecuaţiile
x − x0 y − y0 z − z0
= = .
D(y, z) D(z, x) D(x, y)
D(u0 , v0 ) D(u0 , v0 ) D(u0 , v0 )
Dacă suprafaţa M este dată prin ecuaţia carteziană implicită, atunci este uşor să punem ı̂n evidenţă câmpul
normal şi câmpurile tangente.
6.1. Teoremă. Dacă M : f (x, y, z) = c este o suprafaţă, atunci gradientul
∂f ∂f ∂f ~
∇f = ~ı + ~ + k,
∂x ∂y ∂z
definit pe M , este un câmp vectorial normal care nu se anulează ı̂n nici un punct al lui M (fig.191).
Demonstraţie. Gradientul nu se anulează pe M deoarece prin ipoteză derivatele parţiale fx , fy , fz nu se
pot anula simultan ı̂n nici un punct al lui M (§1).
Să arătăm acum că h∇f (P ), wi
~ = 0, ∀w ~ ∈ TP M . Pentru aceasta observăm că dacă α este o curbă pe M ,
atunci f (α) = f (x(t), y(t), z(t)) ≡ 0. Deci
∂f dx ∂f dy ∂f dz
(α) + (α) + (α) = 0.
∂x dt ∂y dt ∂z dt
Alegând pe α astfel ı̂ncât să aibă viteza iniţială
~ = w1~ı + w2~ + w3~k,

~ 0 (0) = w
α
ı̂n α(0) = P , găsim

dx dy dz
0 = fx (α(0)) (0) + fy (α(0)) + fz (α(0)) (0) =
dt dt dt
= fx (P )w1 + fy (P )w2 + fz (P )w3 = h∇f (P ), wi.

~
- 203-
Fig. 191
Din punct de vedere analitic, ecuaţia planului tangent la M ı̂n P (x0 , y0 , z0 ) este
(x − x0 )fx0 + (y − y0 )fy0 + (z − z0 )fz0 = 0,
iar ecuaţiile normalei sunt

x − x0 y − y0 z − z0
= = .
fx0 fy0 fz0
În particular, pentru reprezentarea carteziană explicită z = f (x, y) avem: planul tangent,
z − z0 = p(x − x0 ) + q(y − y0 ),
şi normala,
x − x0 y − y0 z − z0
= = .
p0 q0 −1
6.2. Observaţii. 1) Planul tangent TP M este aproximaţia liniară a suprafeţei M ı̂n vecinătatea lui P .
2) Câmpurile vectoriale normale aparţin calculului din R3 . Ele sunt folosite ı̂n studiul lui M din punctul de
vedere al unui observator din R3 .
6.3. Exemplu Să se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei ı̂n punctul P (1, 12 , 2) la suprafaţa
1
M :z=
xy
Se poate scrie reprezentarea implicită a suprafeţei M : xyz = 1. Vectorul perpendicular pe planul tangent
pentru această reprezentare a suprafeţei este gradf (P ) = fx (P )ī + fy (P )j̄ + fz (P )k̄.
Se obţine gradf (x, y, z) = yz ī + xz j̄ + xy k̄.
Planul tangent la suprafaţă ı̂n punctul P va fi:
1 1
(x − 1) + 2(y − ) + (z − 2) = 0
2 2
iar normala la suprafaţă ı̂n punctul P va avea ecuaţiile:

1
x−1 y− 2 z−2
= = 1 .
1 2 2
Suprafeţe conexe. Fie α : I → M o curbă de pe suprafaţa M şi [a, b] ⊂ I. Restricţia α : [a, b] → M se

numeşte segment de curbă sau 1-segment pe suprafaţa M .
Fig. 192
- 204-
7.1. Definiţie. O suprafaţă M se numeşte conexă (dintr-o bucată) dacă ∀P, Q ∈ M există un segment de
curbă α : [a, b] → M , cel puţin continuă, astfel ı̂ncât α(a) = P şi α(b) = Q, adică imaginea α([a, b]) ⊂ M uneşte
punctele P şi Q (fig.192).
O suprafaţă conexă M este ”dintr-o singură bucată”. De exemplu, exceptând hiperboloidul cu două pânze
care nu este conex, toate cuadricele nedegenerate sunt conexe.
7.2. Teoremă. Fie M1 şi M2 două suprafeţe. Dacă M1 este conexă iar F : M1 → M2 este o aplicaţie
surjectivă şi diferenţiabilă, atunci M2 este conexă.
Demonstraţie. Fir R, S două puncte arbitrare din M2 . Deoarece F este surjectivă există P, Q ∈ M astfel
ı̂ncât F (P ) = R, F (Q) = S. Dar, prin ipoteză M1 este conexă şi deci există un segment de curbă α care uneşte
pe P cu Q. Imaginea lui α prin funcţia continuă F este un segment de curbă ce uneşte pe R cu S, adică M2
este conexă.
7.3. Consecinţă. Dacă D este o mulţime deschisă şi conexă din plan, iar r : D → M este o parametrizare,
atunci regiunea r(D) ⊂ M este conexă.
7.4. Exemplu. Hiperboloidul cu o pânză este conex deoarece el este mulţimea valorilor funcţiei diferenţiabile
r : R2 → R3 , r(u, v) = (x, y, z),
x = a chu cos v, y = b chu sin v, z = c shu (a, b, c > 0),

definită pe mulţimea conexă R2 .
Analog putem stabili că fiecare dintre pânzele hiperboloidului cu două pânze este conexă. Deoarece aceste
două pânze sunt mulţimi disjuncte, rezultă că hiperboloidul cu două pânze nu este conex.
7.5. Teoremă. Fie M o suprafaţă conexă şi f : M → R o aplicaţie diferenţiabilă.
a) Dacă df = 0, atunci f =const.
b) Dacă f nu se anulează pe M , atunci f > 0 sau f < 0 peste tot.
Demonstraţie. Fie P, Q ∈ M două puncte arbitrare. Prin ipoteză acestea pot fi unite printr-un segment
de curbă α : [a, b] → M . Utilizând funcţia diferenţiabilă f ◦ α : [a, b] → [f (α(c)), f (α(d))], c, d ∈ [a, b], căreia ı̂i
aplicăm teorema creşterilor finite şi proprietatea lui Darboux, deducem f =const, şi respectiv f > 0 sau f < 0
peste tot.
7.6. Observaţie. O suprafaţă M poate fi privită ca un spaţiu topologic. În acest sens, M este conexă dacă
verifică una din condiţiile:
a) M nu este reuniunea a două mulţimi nevide, disjuncte şi deschise;
b) singurele submulţimi ı̂nchise şi deschise ale lui M sunt ∅ ⊂ M şi M .
Suprafeţe simplu conexe. Suprafaţa M se numeşte simplu conexă (fără găuri) dacă orice curbă ı̂nchisă
de pe M poate fi deformată prin continuitate (fără a părăsi punctele suprafeţei) astfel ı̂ncât să se reducă la un
punct (fig.193). De exemplu, sfera este (conexă şi) simplu conexă; cilindrul circular drept (este conex dar) nu
este simplu conex, deoarece cercurile situate ı̂n plane perpendiculare pe axa cilindrului nu se pot reduce la un
punct fără a ieşi din cilindru; hiperboloidul cu două pânze (nu este conex dar) este simplu conex etc.
Fig. 193
Suprafeţe compacte. Fie (u, v) ∈ R2 şi intervalul bidimensional ı̂nchis (dreptunghi ı̂nchis) D0 : a ≤ u ≤
b, c ≤ v ≤ d.
Fie M o suprafaţă. O funcţie diferenţiabilă de tipul r : D0 → M se numeşte 2–segment (placă) ı̂n M , fig.194.
(Atributul diferenţiabilă este folosit ı̂n sensul că r se poate extinde diferenţiabil la un interval bidimensional
deschis ce conţine pe D0 ).
- 205-
Fig. 194
7.7. Definiţie. Suprafaţa M se numeşte compactă dacă poate fi acoperită prin imaginile unui număr finit
de 2–segmente.
De exemplu sfera este o suprafaţă compactă deoarece este acoperită de imaginea 2–segmentului r(u, v) =
(x0 + a cos u sin v, y0 + a sin u sin v, z0 + a cos v), (u, v) ∈ D0 = [0, 2π] × [0, π]. De asemenea torul de rotaţie
este o suprafaţă compactă.
Se ştie că orice funcţie (reală) continuă pe un dreptunghi ı̂nchis D0 ı̂şi atinge maximul (minimul) ı̂ntr–un
punct din D0 . Acest rezultat ı̂l folosim pentru a demonstra teorema următoare.
7.8. Teoremă. Dacă f este o funcţie continuă definită pe o suprafaţă compactă M , atunci f ı̂şi atinge
maximul (minimum) ı̂ntr–un punct din M .
Demonstraţie. Fie ri : D0i → M, 1 ≤ i ≤ k, 2–segmentele ale căror imagini acoperă pe M . Deoarece
aplicaţiile ri sunt diferenţiabile, iar f este continuă rezultă că f ◦ ri : D0i → R sunt funcţii continue. De
aceea, pentru fiecare i, există punctul (ui , vi ) ∈ D0i ı̂n care f ◦ ri ia valoarea maximă. Fie f (r1 (u1 , v1 )) cel mai
mare dintre numerele f (ri (ui , vi )). Să arătăm că P = r1 (u1 , v1 ) este punctul ı̂n care f are valoarea maximă.
Într–adevăr, deoarece ri sunt ı̂n număr finit, ∀Q ∈ M , există un indice i aşa ca Q = ri (u, v) şi avem
f (P ) = f (r1 (u1 , v1 )) ≥ f (ri (ui , vi )) ≥ f (ri (u, v)) = f (Q),
ceea ce trebuia demonstrat.

Teorema anterioară poate fi folosită pentru a proba că o suprafaţă nu este compactă. De exemplu, cilindrul M
cu generatoarele paralele cu Oz nu este o suprafaţă compactă deoarece funcţia coordonată z dă cota z(P ), ∀P ∈
M , şi astfel ea nu are valoare maximă pe M .
O submulţime M din R3 se numeşte ı̂nchisă ı̂n R3 dacă complementara sa R3 \M este deschisă ı̂n R3 .
O submulţime M din R3 se numeşte mărginită dacă distanţa euclidiană dintre două puncte oarecare ale
sale este mai mică decât un număr real dat. Cu alte cuvinte, M este mărginită dacă poate fi inclusă ı̂ntr–o
sferă de rază finită. Astfel problema mărginirii lui M se reduce la cercetarea existenţei maximului funcţiei
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 pe M sau la existenţa minimelor şi maximelor funcţiilor f (z, y, z) = x, y, z pe M .
7.9. Teorema Heine–Borel. O submulţime din R3 este compactă dacă şi numai dacă ea este ı̂nchisă şi
mărginită.
Fie f : R3 → R o funcţie diferenţiabilă. O suprafaţă de tipul M : f (x, y, z) = c este ı̂nchisă deoarece ea
constă din punctele f −1 ({c}), mulţimea {c} este o submulţime ı̂nchisă din R, iar f este o funcţie continuă.
Astfel, o suprafaţă M : f (x, y, z) = c este compactă dacă şi numai dacă ea este mărginită ı̂n R3 . De exemplu
elipsoidul este compact, dar hiperboloizii nu sunt compacţi.
7.10. Teoremă. Dacă f (x, y, z) este un polinom omogen de gradul n ≥ 1 care are cel puţin o valoare
strict pozitivă, atunci M : f (x, y, z) = 1 este o suprafaţă. Dacă f (P ) > 0 exceptând P (0, 0, 0), atunci M este
compactă şi reciproc.
Demonstraţie. Prin ipoteză există un punct P (x, y, z) ∈ R3 aşa ca f (x, y, z) = a > 0. Astfel M conţine
1
punctul √ (x, y, z) şi deci M nu este vidă. Din formula lui Euler pentru funcţiile omogene rezultă că orice
n
a
punct Q care satisface fx (Q) = 0, fy (Q) = 0, fz (Q) = 0 satisface şi f (Q) = 0. De aceea Q ∈ / M şi astfel M
este o suprafaţă regulată.
Să presupunem f > 0 exceptând originea. Fie sfera S şi i : S → R3 injecţia naturală. Funcţia compusă
f ◦ i : S → R este continuă. Deoarece S este compactă funcţia f ◦ i are o valoare minimă b şi b > 0. Dacă
Q ∈ R3 , avem
Q
f (Q) = kQkn f ≥ kQkn b.
kQk
- 206-
1
De aceea pentru f (Q) = 1 găsim kQk ≤ √ n
. Rezultă că M = f −1 (1) este conţinută ı̂n sfera ı̂nchisă cu
b
1
centrul ı̂n O şi de rază √
n
. Astfel M este mărginită şi deci M este compactă.
b
Reciproc, presupunem că M este o suprafaţă compactă. Rezultă că M este mărginită şi deci f (Q) ≥ kQkn b.
De aceea f > 0, exceptând originea.
Suprafeţe orientabile. În această secţiune ne propunem să arătăm că suprafeţele pot avea două feţe sau
numai o faţă.
7.11. Definiţie. O suprafaţă M se numeşte orientabilă dacă posedă un câmp vectorial normal Z ~ care nu
se anulează ı̂n nici un punct al lui M .
Din secţiunea 6 rezultă că:
- orice suprafaţă simplă este orientabilă;
- orice suprafaţă M : f (x, y, z) = c (care nu posedă puncte critice ale lui f ) este orientabilă. De exemplu
planul, sfera, cuadricele nedegenerate etc sunt suprafeţe orientabile. În particular, orice suprafaţă dată cartezian
explicit este orientabilă.
Dăm fără demonstraţie următoarea teoremă.
7.12. Teoremă. Orice suprafaţă simplu conexă şi conexă este orientabilă.
Pe de altă parte, are loc următorul rezultat:
7.13. Teoremă. Orice suprafaţă conexă şi compactă M este orientabilă.
Într-adevăr, dacă M este o suprafaţă conexă şi compactă, atunci R3 se descompune ı̂n două părţi conexe,
una mărginită şi alta nemărginită. Suprafaţa M admite două câmpuri vectoriale normale unitare opuse dintre
care unul indică regiunea nemărginită. Prin urmare M este orientabilă.
7.14. Teoremă. Dacă M2 este o suprafaţă orientabilă, iar F : M1 → M2 este o aplicaţie regulată, atunci
suprafaţa M1 este orientabilă.
Demonstraţie. Presupunem că M2 admite câmpul normal nenul
µ(~v , w) ~ (Q), ~v × wi,

~ = hY ~ ~ ∈ T Q M2 ,
~v , w Q = F (P ), P ∈ M1 .
Fie F? aplicaţia liniară asociată matricei Jacobian a reprezentării ı̂n coordonate a lui F . Dacă ~a, ~b sunt doi
vectori liniari independenţi din TP M1 , atunci F?~a, F?~b sunt doi vectori liniari independenţi din TQ M2 deoarece
F este regulată. Definim
(F ? µ)(~a, ~b) = µ(F?~a, F?~b).
Deoarece F este regulată rezultă F ? µ 6= 0. Construim
~ )= ~a × ~b
Z(P .
(F ? µ)(~a, ~b)
Această expresie este independentă de alegerea lui ~a şi ~b şi dă ı̂n fiecare punct un vector normal nenul. De
~ ) este un câmp normal cu valori nenule pe M1 , adică M1 este orientabilă.
aceea P → Z(P
Un câmp vectorial normal unitar pe o suprafaţă orientabilă M se numeşte orientare pe M .
7.15. Teoremă. Orice suprafaţă conexă şi orientabilă admite exact două orientări.
Demonstraţie. Fie Z ~ un câmp normal (global) definit pe M cu valori nenule. Cu ajutorul lui putem
~
construi pe ±U ~ = ± Z care sunt câmpuri normale unitare. Să arătăm acum că orice alt câmp normal unitar
~
kZk
~
trebuie să fie +U sau −U ~ . Fie V~ un câmp normal unitar arbitrar definit pe M . Evident avem V ~ = hV ~ ,U
~ iU
~,
~ ~
unde f = hV , U i are ı̂n fiecare punct valorile −1 sau +1. Rezultă că f are peste tot fie valoarea −1 fie valoarea
+1, c.c.t.d.
Intuitiv, teorema 7.15 arată că, suprafeţele conexe şi orientabile au două feţe. O suprafaţă orientabilă
ı̂mpreună cu o alegere a unei orientări(alegerea unei feţe) se numeşte suprafaţă orientată. Convenţional faţa
care corespunde alegerii sensului dat de +U ~ se notează cu + (faţa pozitivă), iar faţa opusă se notează cu − (faţa
negativă); fig.195; orientare ı̂n concordanţă cu regula burghiului drept.
- 207-
Fig. 195
Pentru suprafeţele orientabile ce mărginesc un volum finit sensul pozitiv pe normală se ia prin convenţie din
interior către exterior (fig.196).
Dacă M nu este conexă, dar se compune din porţiuni conexe şi orientabile (de exemplu hiperboloidul cu
două pânze), atunci orientarea componentelor determină o orientare a lui M .
Fig. 196
Să ne referim acum la suprafeţele neorientabile, adică la suprafeţele care au o singură faţă. Cel mai simplu
exemplu este banda lui Möbius. Un model al ei se poate obţine dacă răsucind o dată bucăţica dreptunghiulară
de hârtie ABCD, se lipesc capetele ei ı̂n aşa fel ı̂ncât punctul A să coincidă cu C, iar B cu D.
Banda lui Möbius (fig.197) nu este global orientabilă deoarece orice câmp normal Z ~ definit pe M trebuie
să se anuleze ı̂ntr–un punct al lui M şi să–şi schimbe sensul la trecerea prin acest punct. Pentru a vedea acest
lucru fie α : [0, 1] → M o curbă ı̂nchisă pe M cu α(0) = α(1) ca ı̂n fig.197.
Fig. 197
Dacă presupunem că Z ~ nu se anulează ı̂n nici un punct, atunci răsucirea ı̂n M dă contradicţia Z(α(0))
~ =
~
−Z(α(1)), ~
deoarece funcţia Z(α(t)) este prin ipoteză diferenţiabilă (continuă).
7.16. Teoremă. Orice punct P al unei suprafeţe neorientabile M este cuprins ı̂ntr–o regiune conexă şi
orientabilă.
Demonstraţie. Fie D o mulţime deschisă şi conexă din plan şi r : D → M o hartă ı̂n M . După teorema
7.3, r(D) este conexă. Mai mult, imaginea r(D) este orientabilă deoarece Z ~ = ~ru × ~rv este un câmp normal
nenul.
Teorema anterioară arată că pe suprafeţele neorientabile există numai câmpuri normale locale cu valori
nenule. În sprijinul acestei informaţii vom da un exemplu folosind modelul riglat al benzii Möbius. Fie α(u) =
(cos u, sin u, 0) un cerc de rază unu situat ı̂n planul xOy şi [P Q] un segment de lungime unu aşezat radial cu
mijlocul pe cercul α. Presupunem că mijlocul segmentului descrie cercul α şi simultan segmentul se roteşte ı̂n
jurul mijlocului său (momentan ı̂n planul normal al cercului), astfel ı̂ncât ı̂n momentul când mijlocul segmentului
ı̂ncheie o rotaţie de 360o , segmentul ı̂ncheie o rotaţie de 180o . Suprafaţa riglată care ia naştere este o bandă
Möbius particulară de ecuaţie vectorială

~ 1 1
~r(u, v) = α
~ (u) + v β(u), v∈ − , ,
2 2
- 208-
unde
~
u u~
β(u) = cos α
~ + sin k.
2 2
Deoarece Z ~ = ~ru × ~rv 6= ~0 dă local un câmp vectorial normal cu valori nenule, rezultă că banda Möbius riglată
este local orientabilă.
12.7 Aplicaţia Weingarten

În acest paragraf şi ı̂n paragrafele următoare introducem elementele matematice ce caracterizează forma suprafeţei
ı̂ntr–o vecinătate a unui punct al său. Toate aceste elemente au la bază o transformare liniară definită pe planul
tangent şi cu valori ı̂n planul tangent numită aplicaţia Weingarten.
Fie M o suprafaţă, X ~ un câmp vectorial euclidian definit pe M şi w
~ un vector tangent la M ı̂n punctul P .
~
Vectorul Dw~ X se numeşte derivata covariantă a lui X ~ pe suprafaţa M . Această derivată se poate calcula ı̂n
~ 0 (0) = w.
două moduri: (1) luăm o curbă α de pe suprafaţa M astfel ı̂ncât α(0) = P şi α ~ Explicităm compunerea
~
X ◦ α şi
d ~
Dw~ X = X(α(t)) .
dt
t=0
~ = f~ı + g~ + h~k şi atunci

~ ı̂n forma X
(2) exprimăm pe X
~ = Dw~ f~ı + Dw~ g~ + Dw~ h~k.

Dw~ X
~ este un câmp tangent la M , derivata covariantă Dw~ X

Chiar dacă X ~ nu este ı̂n general tangentă la M
(fig.198).
Fig. 198
Presupunem acum că M este o porţiune orientabilă dintr–o suprafaţă conexă şi că ea a fost orientată prin
~.
alegerea câmpului normal unitar U
8.1. Definiţie. Fie P un punct din M şi TP M spaţiul tangent la M ı̂n P . Funcţia definită prin
SP (w) ~,
~ = −Dw~ U ~ ∈ TP M,
w
se numeşte aplicaţia lui Weingarten a lui M ı̂n punctul P .

Deoarece TP M constă din vectorii ortogonali lui U ~ , derivata Dw~ U
~ indică variaţia planelor tangente ı̂n sensul
lui w
~ şi aceasta dă o descriere infinitezimală a modulului ı̂n care se curbează M .
8.2. Teoremă. Aplicaţia Weingarten este o transformare liniară a spaţiului tangent ı̂n el ı̂nsuşi (fig.199).
Fig. 199
- 209-
Demonstraţie. Pentru a arăta că SP are valorile ı̂n TP M trebuie să demonstrăm că SP (w) ~ ⊥ U ~ (P ).
~ ~
Pornim de la relaţia 1 = hU , U i pe care o derivăm ı̂n raport cu w.
~ În baza proprietăţilor derivatei covariante
avem
~,U
0 = Dw~ (1) = Dw~ hU ~ i = 2hDw~ U
~,U~ i = −2hSP (wi,
~ U ~ (P )i,
c.c.t.d.
Liniaritatea lui SP este o consecinţă a liniarităţii derivatei covariante
~ = −aD~v U
~ = −Da~v+bw~ U
SP (a~v + bw) ~ − bDw~ U
~ = aSP (~v ) + bSP (w).
~
Funcţia P → SP va fi numită aplicaţia Weingarten a suprafeţei M şi va fi notată cu S.

Să presupunem acum că t → α(t) este o curbă din M , iar U~ este restricţia câmpului normal unitar la α. În
acest caz, observăm că
~ 0.
α0 ) = −U
S(~
8.3. Teoremă. Aplicaţia Weingraten este simetrică, adică
hSP (~v ), wi
~ = h~v , SP (w)i,
~ ∀~v , w
~ ∈ TP M.
O demonstraţie simplă a acestei teoreme este dată ı̂n §12.

Teorema 8.3 este echivalentă cu faptul că matricea ataşată transformării liniare SP ı̂n raport cu o bază
ortonormată a lui TP M este simetrică.
Elementele intriseci ale transformării liniare simetrice SP şi anume determinantul, urma, valorile proprii
(care sunt reale deoarece SP este simetrică) şi vectorii proprii au semnificaţii geometrice pe care le vom pune ı̂n
evidenţă ı̂n paragrafele următoare. Pentru explicitarea acestor elemente este suficient să alegem o bază {~v , w}
~
ı̂n planul tangent, să explicităm matricea ataşată lui SP ı̂n raport cu această bază,
SP (~v ) = a~v + bw,

~

a c
⇒ [S]{v̄,w̄} =
SP (w)
~ = c~v + dw,~ b d
şi să determinăm determinantul, urma, valorile proprii şi vectorii proprii ai acestei matrice.
8.4. Exemple
1) Fie M : ax + by + cz + d = 0 un plan din R3 . Evident, aceasta este o suprafaţă conexă şi orientabilă.
Orientăm pe M alegând
~
~ = √a~ı + b~ + ck .
U
a2 + b2 + c2
Deoarece câmpul U ~ este paralel avem S(w)
~ = −Dw~ U ~ = 0, ∀w ~ ∈ TP M = M . Operatorul Weingarten este
identic zero ceea ce corespunde faptului intuitiv că planele nu se ı̂ndoaie (fig.200).
Fig. 200
2) Fie M : x2 + y 2 = r2 un cilindru circular drept din R3 . Aceasta este o suprafaţă conexă şi orientabilă.
Orientăm pe M alegând
~
~ = x~ı + y~ + 0k .
U
r
- 210-
Fie P un punct din M , fie ~e1 un versor tangent la generatoarea ce trece prin P şi ~e2 un versor tangent la cercul
de secţiune ce trece prin P . Alegând ~e1 = (0, 0, −1)P , găsim SP (~e1 ) = 0, ∀P , adică de–a lungul generatoarei,
~ rămâne paralel cu el ı̂nsuşi. Analog ~e2 = (−y, x, 0)P şi găsim
U
−y~ı + x~ ~e2

SP (~e2 ) = −D~e2 x~ı + D ~e2 ~r = − =− , ∀P ∈ M.
y r r
Aceasta arată că de–a lungul cercului de secţiune cilindrul se curbează uniform (fig.201).
Fig. 201
2 2 2 2
3) Fie sfera M : x + y + z = r . Orientăm pe M alegând
~
~ = x~ı + y~ + z k .
U
r
Găsim
S(w) ~ = − 1 (Dw~ x~ı + Dw~ y~ + Dw~ z~k) = − w
~ = −Dw~ U
~
, ∀w
~ ∈ TP M ; ∀P ∈ M.
r r
1
Astfel ı̂n acest caz aplicaţia Weingarten se reduce la multiplicarea cu − . Această uniformitate a lui S reflectă
r
rotunjirea sferelor, adică faptul că ı̂n fiecare punct al său P , sfera se curbează ı̂n acelaşi mod ı̂n toate direcţiile
(fig.202).
Fig. 202
12.8 Curbura normală

Forma unei suprafeţe influenţează forma oricărei curbe de pe suprafaţă respectivă. Reciproc, folosind forma
curbelor de pe o suprafaţă ce trec printr-un punct fixat putem determina forma suprafeţei ı̂n jurul acestui punct.
Presupunem că lucrăm ı̂ntr-o regiune a unei suprafeţe conexe M orientată prin alegerea câmpului normal unitar
~.
U
9.1. Lemă. Dacă α este o curbă din M , iar U ~ este restricţia câmpului normal unitar la α, atunci
α0 ), α
hS(~ ~ 0 i = h~ ~ i.
α00 , U
Demonstraţie. Deoarece α ~ 0 este tangent la M avem h~ ~ i = 0. Prin derivare găsim h~

α0 , U ~ i+h~
α00 , U ~ 0 i = 0.
α0 , U
0 ~ şi astfel formula din lemă este adevărată.
α ) = −U
Ştim ı̂nsă că S(~ 0
- 211-
Formula din lema precedentă arată că componenta normală a acceleraţiei lui α, componentă care apare din
~ 0 şi S(~
cauza ı̂ndoirii suprafeţei, depinde numai de α α0 ). Cu alte cuvinte componenta normală a acceleraţiei ı̂n
punctul P este aceeaşi pentru toate curbele de pe suprafaţă ce trec prin P cu aceeaşi viteză w
~ (fig.203).
Fig. 203
Această observaţie ne sugerează să caracterizăm ı̂ncovoierea suprafeţei după o direcţie prin funcţia din definiţia
următoare.
9.2. Definiţie. Fie ~e un versor tangent la M ı̂n P . Numărul kn (~e) = hS(~e), ~ei se numeşte curbura normală
a lui M ı̂n direcţia lui ~e.
Deoarece avem
kn (−~e) = hS(−~e), −~ei = h−S(~e), −~ei = hS(~e), ~ei = kn (~e),
numărul kn (~e) este definit pe direcţia tangentă la M ı̂n P generată de versorul ~e. Astfel, deşi evaluăm pe kn
pe versori, avem totuşi de–a face cu o funcţie reală pe mulţimea direcţiilor tangente la M ı̂n punctul P .
Fie ~e un versor tangent la M ı̂n P . Considerăm o curbă α de viteză unu pe M astfel ı̂ncât α(0) = P şi
~ 0 (0) = ~e. Utilizând lema 9.1 şi formulele lui Frenet pentru curba α, găsim
α
kn (~e) = hS(~e), ~ei = hS(~ α0 (0)), α

~ 0 (0)i = h~ ~ (P )i =
α00 (0), U
= kα (0)hN ~ (0), U
~ (P )i = kα (0) cos ϕ,
unde kα (0) ≥ 0 este curbura lui α ı̂n punctul P , iar ϕ este unghiul dintre normala principală a curbei şi normala
suprafeţei (fig.204).
Fig. 204
Această formulă arată că: (1) dacă vectorul N ~ (0) este coliniar cu vectorul U
~ (P ), atunci kn (~e) = ±kα (0); (2)
dintre toate curbele lui M tangente la versorul ~e ı̂n punctul P , cea mai mică curbură o are intersecţia dintre M
şi planul determinat de P, U ~ (P ), ~e, curbă ce se numeşte secţiunea normală a lui M ı̂n direcţia lui ~e.
~ (0) aparţine
Pentru secţiunea normală σ, de viteză unu, avem (fig.205): ~σ 0 (0) = ~e, acceleraţia ~σ 00 (0) = kσ (0)N
0 ~ ~
planului de secţiune şi este perpendiculară pe ~σ (0) = ~e, N (0) = ±U (P ), kn (~e) = ±kσ (0).
Astfel, am demonstrat teorema lui Meusnier:
Centrul de curbură al unei curbe de pe o suprafaţă Σ este proiecţia pe planul său osculator a centrului de
curbură a secţiunii normale.
- 212-
Fig. 205
Fie P un punct din suprafaţa M , fie ~e un versor tangent la M ı̂n P şi kn (~e) curbura normală corespunzătoare.
~ a unei curbe din
Utilizând secţiunea normală a lui M ı̂n direcţia lui ~e şi ţinând cont că normala principală N
spaţiu arată sensul ı̂n care aceasta se curbează, putem da următoarele interpretări geometrice ale semnului lui
kn (~e) relativ la alegerea câmpului normal unitar U ~.
~
1) Presupunem kn (~e) > 0. Rezultă că U (P ) şi N ~ (0) au acelaşi sens. De aceea ı̂n vecinătatea lui P şi ı̂n
~ (P ) (fig.206).
direcţia lui ~e suprafaţa se ı̂ncovoaie ı̂n sensul indicat de U
Fig. 206
~ ~
2) Presupunem kn (~e) < 0. Rezultă că U (P ) şi N (0) au sensuri opuse. De aceea ı̂n vecinătatea lui P şi ı̂n
~ (P ) (fig.207).
direcţia lui ~e suprafaţa se curbează contrar sensului lui U
Fig. 207
~ (0) nu este definit. Nu putem spune precis care este forma suprafeţei
3) Fie kn (~e) = 0. Rezultă kσ (0) = 0 şi N
ı̂n vecinătatea punctului considerat pe direcţia ~e. Putem ı̂nsă afirma că ı̂ntr–o vecinătate a lui P pe direcţia ~e
suprafaţa se curbează foarte puţin.
Presupunem acum că fixăm punctul P şi că extremitatea lui ~e descrie un cerc ı̂n planul tangent. Diversele
secţiuni normale ce se pot face ne dau informaţii despre forma suprafeţei ı̂n vecinătatea lui P ı̂n diferite direcţii
(fig.208).
Fie
k1 = min kn (~e) şi k2 = max kn (~e).
k~
ek=1 k~
ek=1
Aceste numere există deoarece mulţimea determinată de relaţia k~ek = 1 este compactă (cerc), iar funcţia
~e → kn (~e) este continuă.
Fig. 208
- 213-
9.3. Definiţie. Numerele k1 şi k2 se numesc curburile principale ale lui M ı̂n punctul P . Direcţiile
pentru care se găsesc aceste valori extreme se numesc direcţii principale ale lui M ı̂n P . Versorii acestor direcţii
se numesc vectori principali ai lui M ı̂n punctul P .
Dacă ı̂n punctul P avem k1 = k2 , atunci rezultă kn (~e) = const, adică M se curbează la fel ı̂n toate direcţiile
şi toate direcţiile ce trec prin P sunt principale.
9.4. Definiţie. Dacă kn (~e) = const, ∀~e ∈ TP M, k~ek = 1, atunci punctul P se numeşte punct ombilical.
9.5. Teoremă.
(1) Dacă P este un punct ombilical, atunci operatorul Weingarten ı̂n P se reduce la multiplicarea cu k1 = k2 .
(2) Dacă P nu este un punct ombilical (k1 6= k2 ), atunci există două (şi numai două) direcţii principale
ortogonale. Dacă ~e1 şi ~e2 sunt vectorii principali, atunci
S(~e1 ) = k1~e1 , S(~e2 ) = k2~e2 .
Formulare alternativă: curburile principale ale lui M ı̂n P sunt valorile proprii ale lui S. Vectorii principali
ai lui M ı̂n P sunt vectori proprii ai lui S.
Demonstraţie. Varianta 1.
Fixăm o bază ortonormată {f~1 , f~2 } ı̂n planul tangent TP M (fig.209). Avem
Fig. 209
S(f~1 ) = S11 f~1 + S21 f~2 , S(f~2 ) = S12 f~1 + S22 f~2 ,
unde
Sij = hS(f~i ), f~j i = hf~i , S(f~j )i = Sji .
Determinăm valorile proprii şi vectorii proprii ai lui S. Deoarece [Sij ] este simetrică valorile proprii sunt reale:

S11 − k S12
= 0, k 2 − (S11 + S22 )k + S11 S22 − S12 2
=0
S21 S22 − k
∆ = (S11 + S22 )2 − 4(S11 S22 − S12

2
) = (S11 − S22 )2 + 4S12
2
≥ 0.
k1 = k2 ⇔ S11 = S22 , S12 = 0 ı̂n acest caz versorii proprii sunt nedeterminaţi (orice versori sunt versori proprii).
Aplicaţia S se reduce la multiplicarea cu S11 .
Presupunem k1 < k2 . Să verificăm relaţiile k1 = min kn (~e), k2 = max kn (~e). Avem
||e||=1 ||e||=1
S(~e1 ) = k1~e1 , S(~e2 ) = k2~e2 , ~e = cos θ~e1 + sin θ~e2 ,
kn (~e) = (S(~e), ~e) = k1 cos2 θ + k2 sin2 θ.

Deci
k1 ≤ kn (ē) = k1 cos2 θ + k2 sin2 θ ≤ k2 , ∀θ ∈ [0, 2π].
π 3π
Valoaarea k1 se atinge pentru θ = 0; θ = π (minim), k2 se atinge pentru θ = ;θ = (maxim). Deci valorile
2 2
proprii ale lui S sunt extremele (globale) ale curburii normale.
- 214-
Varianta II. (extreme cu legături). Fie {f~1 , f~2 } bază ortonormată şi (Sij ) matrice simetrică. Atunci avem
2
X
~e = η1 f~1 + η2 f~2 , k~ek = 1, ηi2 = 1.
i=1
P
Dar kn (~e) = i,j Sij ηi ηj este o formă pătratică şi avem
X X
φ= Sij ηi ηj − k( ηi2 − 1).
i,j i
Rezultă sistemul ( ∂φ P
∂ηi = 2( Sij ηj − kηi ) = 0
ηi2 = 1
P
Acesta este compatibil nedeterminat (deci admite soluţii nebanale d.n.d.

S11 − k S12
= 0,
S12 S22 − k
adică
k 2 − (S11 + S22 )k + S11 S22 − S12
2
= 0,
ecuaţie de gradul doi al cărei discriminant este
∆ = (S11 − S22 )2 + 4S12

2
≥ 0.
În cazul k1 6= k2 (deci ∆ > 0), rezultă vectori proprii ortogonali; ı̂i normăm şi ı̂i notăm ~e1 , ~e2 . Atunic
X ∂2φ ∂2φ
k= Sij ηi ηj ; = 2(Sii − λ), = 2Sij , i 6= j
i,j
∂ηi2 ∂ηi ∂ηj
1 2
d φ = (S11 − k)dη12 + 2S12 dη1 dη2 + (S22 − k)dη22
2
şi η1 dη1 + η2 dη2 = 0. Fie η1 6= 0 ⇒ dη1 = − ηη12 dη2 . Atunci
1 2 (S11 −k)η22 −2S12 η1 η2 +(S22 −k)η12

2d φ = η12
dη22 =
S11 (1−η12 )−2S12 η1 η2 +S22 (1−η22 )−k
= η12
dη22 =
S11 +S22 −(S11 η12 +2S12 η1 η2 +S22 η22 )−k S11 +S22 −2k
= η12
dη22 = η12
dη22 .
Dar p
tr(S)2 − 4∆
S11 + S22 ±
k1,2 =
2
şi deci S11 + S22 − 2k este sau pozitiv sau negativ. Ca o consecinţă avem
9.6. Formula Euler. Fie k1 , k2 curburile principale şi ~e1 , ~e2 vectorii principali ai lui M ı̂n P . Dacă
~e = cos θ~e1 + sin θ~e2 , atunci (fig.209)
kn (~e) = k1 cos2 θ + k2 sin2 θ.
Vom utiliza acum curburile principale k1 (P ) şi k2 (P ) pentru a construi o aproximaţie pătratică a suprafeţei
M ı̂n vecinătatea punctului P . Pentru aceasta presupunem că:
(1) P este originea lui R3 ,
(2) TP M ≡ xOy,
(3) ~ıP = (1, 0, 0)P şi ~P = (0, 1, 0)P sunt vectori principali.
- 215-
În vecinătatea lui P suprafaţa M poate fi reprezentată ı̂n forma z = f (x, y) pe care o orientăm cu ajutorul
câmpului normal unitar (fig.210)
~ = −f ~ı − fy~ + ~k
U qx .
1 + fx2 + fy2
Fig. 210
Din (1) şi (2) rezultă f (0, 0) = fx (0, 0) = fy (0, 0) = 0. De aceea avem următoarea aproximare Taylor
1 2
z∼ (x fx2 (0, 0) + 2xyfxy (0, 0) + y 2 fy2 (0, 0)).
2
Prin calcul direct găsim
S(~ı) = fx2 (0, 0)~ı + fxy (0, 0)~,
S(~) = fxy (0, 0)~ı + fy2 (0, 0)~.
Din (3) şi din teorema 9.5 deducem fxy (0, 0) = 0, fx2 (0, 0) = k1 şi fy2 (0, 0) = k2 . Aceste raţionamete arată că
ı̂n vecinătatea punctului P suprafaţa M are aproximativ aceeaşi formă cu suprafaţa
1
z= (k1 x2 + k2 y 2 ),
2
pe care o vom numi aproximarea pătratică a lui M ı̂n vecinătatea lui P .
Definiţiile 9.3, 9.4 şi teoremele 9.5, 9.6 au fost formulate pentru punctul P . Ele sunt valabile ı̂n toate punctele
din regiunea orientată a lui M , unde este definit câmpul vectorial normal unitar U ~ . De aceea
P → ki (P ), i = 1, 2,
~ . Aceste funcţii se numesc curburile principale

vor fi două funcţii reale k1 , k2 definite pe aceeaşi regiune cu U
ale lui M .
9.7. Exemplu. Fie elicoidul drept M : x = u cos v, y = u sin v, z = v, (u, v) ∈ R2 . Ne propunem să găsim
curbura normală şi curburile principale ı̂n punctul curent al lui M . Pentru aceasta reprezentăm pe M ı̂n forma
~r = u cos v~ı + u sin v~ + v~k. Vitezele parţiale sunt
~ru = cos v~ı + sin v~, ~rv = −u sin v~ı + u cos v~ + ~k.
Deoarece ~ru ⊥ ~rv , o bază ortonormată a planului tangent ı̂n punctul curent al suprafeţei este formată din
1
~e1 = ru k ~
k~ ru = cos v~ı + sin v~,
1 −u sin v~ +~
√ı+u cos v~ k
~e2 = rv k ~
k~ rv = 1+u2
.
Orientăm pe M prin câmpul normal unitar
~ = ~ru × ~rv = √sin v ~ı − √cos v ~ + √ u

U ~k.
k~ru × ~rv k 1 + u2 1 + u2 1 + u2
- 216-
Avem
d ~
S(~e1 ) = − du U= u sin v
(1+u2 )3/2
u cos v
~ı − (1+u  − (1+u12 )3/2 ~k.
2 )3/2 ~

d ~
S(~e2 ) = − k~r1v k dv 1
U = − √1+u 2
√cos v ~
1+u2
ı + √sin v
1+u2
~ .
De aceea găsim
S11 = hS(~e1 ), ~e1 i = 0, S22 = hS(~e2 ), ~e2 i = 0,
1
S12 = hS(~e1 ), ~e2 i = h~e1 , S(~e2 )i = − 1+u 2.
Fie
~e = cos θ~e1 + sin θ~e2 .
Obţinem
sin 2θ
f (θ) = kn (~e(θ)) = −
1 + u2
şi deci
1 1
− 2
≤ kn (~e(θ)) ≤ ,
1+u 1 + u2
adică √
2 1
k1 = kn 2 (~e1 − ~e2 ) = 1+u 2,
√
k2 = kn 22 (~e1 1
+ ~e2 ) = − 1+u 2.
12.9 Curbura Gauss

Fie M o suprafaţă şi S aplicaţia Weingarten. În acest paragraf vom da semnificaţiile geometrice ale determi-
nantului şi urmei operatorului S.
1
10.1. Definiţie. Funcţia K = det S : M → R se numeşte curbura Gauss a suprafeţei M . Funcţia H = 2
urma S : M → R se numeşte curbura medie a suprafeţei M .
Curbura Gauss K şi curbura medie H se exprimă cu ajutorul curburilor principale k1 şi k2 .
10.2. Lemă. Curbura Gauss şi curbura medie au respectiv expresiile
k1 + k2
K = k1 k2 , H= .
2
Demonstraţie. Fie P un punct din M . Toate matricele ce se pot ataşa aplicaţiei SP au acelaşi determinant
şi aceeaşi urmă. De aceea pentru găsirea determinantului şi urmei lui SP este suficient să alegem ı̂n planul
tangent TP M o bază convenabilă ı̂n raport cu care aplicaţia SP să fie reprezentată de o matrice simplă. Alegând
drept bază vectorii principali ~e1 , ~e2 din teorema 9.5 rezultă că lui SP ı̂i corespunde matricea

k1 (P ) 0
0 k2 (P )
şi astfel lema este evidentă.

Observaţie. Dacă U ~ se schimbă ı̂n −U
~ , atunci k1 şi k2 se schimbă respectiv ı̂n −k1 , −k2 , curbura medie H
se schimbă ı̂n −H, iar curbura Gauss K rămâne neschimbată.
În continuare vom da interpretarea geometrică a semnului curburii Gauss.
10.3. Interpretarea semnului lui K(P )
1) Presupunem că ı̂n punctul P ∈ M avem K(P ) > 0. Din K = k1 k2 rezultă că k1 (P ) şi k2 (P ) au acelaşi
semn. Din formula Euler rezultă kn (~e) > 0 sau kn (~e) < 0. Aceasta ı̂nseamnă că ı̂n vecinătatea lui P suprafaţa
~ , fie ı̂n sens contrar. Aproximarea pătratică a lui M ı̂n vecinătatea lui P este
se ı̂nconvoaie fie ı̂n sensul lui U
paraboloidul eliptic 2z = k1 (P )x2 + k2 (P )y 2 (fig.211).
- 217-
Fig. 211
2) Presupunem K(P ) < 0. Din K = k1 k2 rezultă că k1 (P ) şi k2 (P ) au semne opuse. Aproximarea pătratică
a lui M , ı̂n vecinătatea lui P este paraboloidul hiperbolic 2z = k1 (P )x2 + k2 (P )y 2 . De aceea ı̂n vecinătatea lui
P suprafaţa arată ca o şa (fig.212).
Fig. 212
3) Presupunem K(P ) = 0. Deoarece K = k1 k2 , considerăm următoarele două cazuri:

(a) numai una dintre curburile principale este zero, de exemplu k1 (P ) 6= 0, k2 (P ) = 0. În acest caz,
aproximarea pătratică este cilindrul parabolic
2z = k1 (P )x2
şi deci, ı̂n vecinătatea lui P , suprafaţa M arată ca o albie (fig.213);
Fig. 213
(b) ambele curburi principale sunt zero
k1 (P ) = k2 (P ) = 0.
Aproximarea pătratică se reduce la planul z = 0 şi nu putem obţine nici o informaţie cu privire la forma lui M
ı̂n vecinătatea lui P . Un punct P ∈ M pentru care k1 (P ) = 0, k2 (P ) = 0 se numeşte punct planar.
10.4. Exemple
1) Torul de rotaţie este un exemplu de suprafaţă pe care avem de–a face cu cazurile 1), 2) şi 3) (a).
În punctele regiunii A (fig.214) avem K > 0 deorece ı̂n aceste puncte torul se ı̂ndepărtează faţă de planul
tangent. În punctele regiunii B avem K < 0 deoarece ı̂n vecinătatea oricărui punct din această regiune torul
semănă cu o şa. Pe cele două cercuri care separă regiunile A şi B avem K = 0 deoarece de–a lungul acestor
cercuri torul seamănă (local) cu o albie.
- 218-
Fig. 214
2) Punctul O(0, 0, 0) de pe suprafaţa (fig.215)
z = x3 − 3xy 2 = Re(x + iy)3
este un punct planar.

Punctul de ı̂ntâlnire a trei văi separate de trei dealuri este un punct planar.
Fig. 215
În continuare vom da formule pentru calculul funcţiilor K şi H.
10.5. Lemă. Dacă ~v1 şi ~v2 sunt doi vectori liniar independenţi tangenţi la suprafaţa M ı̂n punctul P ,
atunci
S(~v1 ) × S(~v2 ) = K(P )~v1 × ~v2 ,
S(~v1 ) × ~v2 + ~v1 × S(~v2 ) = 2H(P )~v1 × ~v2 .
Demonstraţie. Deoarece ~v1 şi ~v2 formează o bază a planului tangent TP M putem scrie
S(~v1 ) = a~v1 + b~v2

S(~v2 ) = c~v1 + d~v2 .
Astfel
a c
b d
este matricea lui S ı̂n raport cu baza ~v1 , ~v2 . Găsim
1 1
K(P ) = detS = ad − bc, H(P ) = urma S = (a + d).
2 2
Folosind proprietăţile produsului vectorial deducem
S(~v1 ) × S(~v2 ) = (a~v1 + b~v2 ) × (c~v1 + d~v2 ) = (ad − bc)~v1 × ~v2 = K(P )~v1 × ~v2 .
Analog se găseşte relaţia ı̂n care intră H(P ).

Fie acum V ~1 şi V~2 două câmpuri vectoriale liniar independente definite pe o regiune orientată a lui M şi
tangente la M . În baza lemei precedente avem
~1 ) × S(V
S(V ~2 ) = K V
~1 × V
~2 ,
~1 ) × V
S(V ~2 + V
~1 × S(V
~2 ) = 2H V
~1 × V
~2 .
- 219-
Deoarece câmpurile V ~1 şi V

~2 sunt liniar independente, adică kV ~1 × V~2 k2 > 0, ı̂nmulţind scalar ambii membri ai
acestor ecuaţii cu câmpul normal V ~1 × V ~2 şi utilizând identitatea Lagrange

~ = ha, ci ha, di ,
h~a × ~b, ~c × di

hb, ci hb, di
găsim
~1 ), V
~1 i ~1 ), V~2 i

hS(V hS(V

~2 ), V
hS(V ~1 i hS(V~2 ), V~2 i
K=
~ ~ ~1 , V
~2 i

hV
1 , V1 i hV

~2 , V
hV ~1 i ~ ~
hV2 , V2 i
~1 ), V
~1 i hS(V~1 ), V
~2 i hV ~1 , V
~1 i ~1 , V
~2 i

hS(V hV
+

~2 , V
hV ~1 i) ~2 , V
hV ~2 i hS(V ~2 ), V~1 i hS(V~2 ), V
~2 i
H= .
~ ~ ~ ~

hV
1 , V1 i hV1 , V2 i
2
hV ~ ,V
2
~ i hV
1
~ ,V2
~ i
2
Evident funcţiile K şi H astfel obţinute sunt diferenţiabile. Dacă funcţiile K şi H sunt cunoscute, atunci
curburile principale sunt date de formulele din consecinţa următoare.
10.6. Consecinţă. Pe o regiune orientată Σ din M curburile principale sunt date de
p
k1 , k2 = H ± H 2 − K.
Demonstraţie. Relaţiile rezultă din faptul că

k1 + k2
K = k1 k2 , H=
2
şi deci
(k1 − k2 )2
H2 − K = .
4
Formulele precedente arată că funcţiile k1 şi k2 sunt continue pe Σ. Aceste funcţii nu sunt diferenţiabile ı̂n
punctele ı̂n care H 2 − K = 0, adică ı̂n punctele ombilicale. Dacă Σ nu posedă puncte ombilicale, atunci funcţiile
k1 şi k2 sunt diferenţiabile.
Să prezentăm acum unele tipuri de suprafeţe.
10.7. Definiţie. O suprafaţă pentru care K = const se numeşte suprafaţă cu curbură constantă. În
particular suprafeţele pentru care K = 0 se mai numesc şi local euclidiene.
10.8. Exemple.
1) Suprafaţa de rotaţie
z = − 1 − x2 − y 2 + sech−1 x2 + y 2 ,
p p
z>0
numită pseudosferă (fig.216) are curbura K = −1.
Fig. 216
- 220-
2) Planul, cilindrul circular drept, conul fără vârf, banda riglată Möbius etc sunt exemple de suprafeţe local
euclidiene.
Suprafeţele desfăşurabile (adică suprafeţele riglate pentru care câmpul normal este paralel ı̂n R3 de–a lungul
fiecărei generatoare) sunt local euclidiene.
Reciproc, suprafeţele conexe, ı̂nchise (ca submulţime ı̂n R3 ) şi local euclidiene sunt desfăşurabile. De aseme-
nea ele sunt local izometrice cu planul, adică există o aplicaţie definită pe suprafaţa respectivă şi cu valori ı̂n
plan care păstrează produsul scalar al vectorilor tangenţi (izometrie locală).
3) Sfera x2 + y 2 + z 2 = 1 are curbura K = 1.
10.9. Definiţie. O suprafaţă pentru care H = 0 se numeşte suprafaţă minimală.
Facem observaţia că suprafeţele minimale au curbura Gauss K cel mult zero, deoarece din
k1 + k2
H= =0 rezultă k1 = −k2 .
2
Exemplu. Elicoidul cu plan director (fig.217) este o suprafaţă minimală.

Denumirea de suprafaţă minimală provine din aceea că, dintre toate suprafeţele ce trec printr–o curbă
ı̂nchisă, suprafaţa de arie minimă are curbura medie nulă.
Fig. 217
12.10 Formele fundamentale ale unei suprafeţe

Fie V un spaţiu vectorial euclidian real şi T : V → V o transformare liniară simetrică.
Funcţiei T i se poate ataşa forma biliniară simetrică
A : V × V → R, A (v, w) = hT (v), wi
şi deci implicit forma pătratică
Q : V → R, Q(v) = A(v, v) = hT (v), vi.
Forma biliniară simetrică A (implicit forma pătratică Q) ataşată unei transformări liniare simetrice T conţine
exact aceeaşi informaţie ca şi T deoarece T poate fi recuperată din formula
1
hT (v), wi = [Q(v + w) − Q(v) − Q(w)],
2
care este adevărată pentru orice vector v, w din V .
Fie M o suprafaţă, P un punct din M şi TP M spaţiul tangent la M ı̂n punctul P . Forma biliniară simetrică
Ip asociată identităţii pe TP M , adică funcţia reală definită prin
~ = h~v , wi,
IP (~v , w) ~ ~ ∈ TP M,
~v , w
se numeşte prima formă fundamentală a suprafeţei M ı̂n punctul P . Se observă că IP nu este altceva
decât un produs scalar fiind restricţia produsului scalar din R3 la subspaţiul bidimensional TP M . Funcţia
P → IP se numeşte prima formă fundamentală a suprafeţei M şi se notează cu I. Geometria pe M
derivată din prima formă fundamentală se numeşte geometrie intrinsecă. Conţinutul acesteia rezultă din faptul
că funcţia I, şi deci cunoaşterea produsului scalar pe fiecare TP M , permite calcularea lungimii unui arc de curbă
- 221-
de pe suprafaţa M , a unghiului dintre doi vectori tangenţi la suprafaţa M , a ariei unei porţiuni din suprafaţa
M etc. De exemplu, dacă α : [a, b] → M este o curbă regulată, atunci lungimea lui α este dată prin
Z b
d~
α dt.

l(α) = dt
a
Presupunem că M este o suprafaţă conexă şi notăm cu Ω mulţimea curbelor regulate α : [a, b] → M care unesc
punctul P = α(a) cu punctul Q = α(b). Distanţa de la P la Q se defineşte prin
d(P, Q) = inf l(α).

α∈Ω
Această expresie defineşte o distanţă (metrică) d pe M şi deci o suprafaţă conexă este un exemplu de spaţiu
metric. Mai mult, topologia lui M determinată de metrica d coincide cu topologia originală a lui M (ca
subvarietate).
Fie M o suprafaţă orientată, P un punct din M şi TP M spaţiul tangent la M ı̂n punctul P . Forma biliniară
simetrică ΠP asociată aplicaţiei Weingarten SP , adică funcţia reală definită prin
~ = hSp (~v ), wi,

IIP (~v , w) ~ ~ ∈ TP M,
~v , w
se numeşte a doua formă fundamentală a suprafeţei M ı̂n punctul P . Forma pătratică corespunzătoare
se poate exprima prin
~ (P )i,
α00 (t0 ), U
IIP (~v , ~v ) = hSP (~v ), ~v i = h~
unde α : I → M este o curbă din M pentru care α(t0 ) = P, α ~ este câmpul vectorial unitar
~ 0 (t0 ) = ~v , iar U
normal la M . În particular, pentru k~v k = 1, numărul IIP (~v , ~v ) este egal cu curbura normală a lui M ı̂n punctul
P , ı̂n direcţia ~v . Funcţia P → IIP se numeşte a doua formă fundamentală a suprafeţei M şi se notează
cu II. Cunoaşterea acesteia este echivalentă cu cunoaşterea aplicaţiei Weingarten. De aceea geometria pe M
produsă de a doua formă fundamentală conţine elemente matematice ce permit descrierea formei suprafeţei local
sau global: curbură normală, curburi principale, curbura Gauss, curbura medie etc. Deşi toate acestea sunt
introduse pornind de la câmpul vectorial unitar normal pe suprafaţa M , adică de la un element care aparţine
calculului din R3 , totuşi Gauss a demonstrat că curbura care azi ı̂i poartă numele este un element intrinsec (se
poate exprima cu coeficienţii primei forme fundamentale). Proprietăţile suprafeţei M care nu depinde numai
de prima formă fundamentală se numesc proprietăţi rigide.
Primele două forme fundamentale ı̂mpreună cu anumite relaţii ı̂ntre coeficienţii lor fixează suprafaţa M până
la o izometrie ı̂n R3 .
Forma biliniară simetrică IIIP asociată pătratului aplicaţiei lui Weingarten SP , adică funcţia reală definită
prin
~ = hSP2 (~v ), wi
IIIP (~v , w) ~ = hSP (~v ), SP (w)i,
~ ~ ∈ TP M
~v , w
se numeşte a treia formă fundamentală a suprafeţei M ı̂n punctul P . Aceasta determină funcţia
P → IIIP , notată cu III şi numită a treia formă fundamentală a suprafeţei M .
Formele fundamentale I, II, III, curbura medie H şi curbura Gauss K sunt legate prin relaţia
III − 2H · II + K · I = 0.
12.11 Formule de calcul

Fie M o suprafaţă. Ne propunem să exprimăm curbura Gauss K, curbura medie H şi curburile principale k1 , k2
cu ajutorul unei hărţi ı̂n M . Fie r : D → M o hartă cu ajutorul căreia reprezentăm o porţiune r(D) din M .
Acestei hărţi ı̂i ataşăm trei funcţii reale
E = h~ru , ~ru i, F = h~ru , ~rv i, G = h~rv , ~rv i
definite pe D. Funcţiile E şi G sunt strict pozitive deoarece reprezintă pătratele lungimilor vitezelor parţiale.
Unghiul θ dintre ~ru şi ~rv depinde de F (fig.218) deoarece
√
F = k~ru k k~rv k cos θ = EG cos θ.
- 222-
Fig. 218
Funcţiile E, F şi G măsoară modul ı̂n care r ı̂ndoaie regiunea plană D pentru a realiza din ea regiunea curbă
r(D) din M . Aceste funcţii determină complet prima formă fundamentală a suprafeţei. Într–adevăr, dacă ~a şi
~b sunt doi vectori tangenţi la M ı̂n punctul r(u, v), atunci avem
(∗) ~a = a1~ru + a2~rv , ~b = b1~ru + b2~rv
şi deci
I(~a, ~b) = h~a, ~bi = Ea1 b1 + F (a1 b2 + a2 b1 ) + Ga2 b2 .
În particular, vectorul d~r = ~ru du + ~rv dv este tangent la r(D) şi deci pătratul elementului de arc (al unei curbe
de pe r(D)) este
ds2 = hd~r, d~ri = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 .
Acesta este indus de pătratul elementului de arc din R3 , ds2 = dx2 + dy 2 + dz 2 , via dx = xu du + xv dv, etc.
Fie o curbă Γ de pe suprafaţa M , dată prin ecuaţiile:
Γ : u = u(t), v = v(t), t∈I
cu u şi v funcţii derivabile.

Ecuaţia curbei Γ ı̂n spaţiu va fi:
Γ : r̄ = r̄(u(t), v(t)), t ∈ I.
Abscisa curbilinie pe curba Γ este:
Zt
s(t) = ||r̄u (u(t), v(t))u0 (t) + r̄v (u(t), v(t))v 0 (t)||dt,
t0
p
unde am notat ||w|| = hw, wi.
Elementul de arc al curbei va fi:
p
ds = E(u(t), v(t))u02 (t) + 2F (u(t), v(t))u0 (t)v 0 (t) + G(u(t), v(t))v 02 (t)dt.
Lungimea unui arc de curbă de pe curba Γ, corespunzător lui t ∈ [a, b] este:
Zb p
l_ = E(u(t), v(t))u02 (t) + 2F (u(t), v(t))u0 (t)v 0 (t) + G(u(t), v(t))v 02 (t)dt.
AB
a
_
Pentru o curbă coordonată Γv şi arcul ei A1 A2 , cu v ∈ [v1 , v2 ], se obţine:
Zv2 √
l _ = Gdv,
A1 A 2
v1
deoarece din ecuaţia curbei Γv : u = u0 rezultă du = 0.
- 223-
Analog, pentru un arc de curbă al curbei Γu , cu u ∈ [u1 , u2 ], se obţine:

Zu2 √
l _ = Edu.
A1 A 2
u1
Sa arătăm că şi unghiul dintre două curbe se poate exprima prin prima formă fundamentală.
Fie două curbe oarecare de pe suprafaţă M , notate cu Γ1 şi Γ2 , date prin ecuaţiile:

u = u1 (t) u = u2 (t)
Γ1 : , Γ2 :
v = v1 (t) v = v2 (t)
care se intersectează ı̂n punctul P (t0 ), cu u0 = u1 (t0 ) = u2 (t0 ), v0 = v1 (t0 ) = v2 (t0 ).

Unghiul dintre vectorii tangenţi la cele două curbe ı̂n punctul lor comun de intersecţie se numeşte unghiul
dintre cele două curbe.
Vectorul tangent la curba Γ1 ı̂n punctul P este
dr¯1 du1 dv1

(t0 ) = r̄0 u0 (t0 ) + r̄0 v0 (t0 ).
dt dt dt
Însă vectorul dr̄(t0 ) = r̄0 u0 du + r̄0 v0 dv, cu du = u0 1 (t)dt, dv = v 0 1 (t)dt este colinear cu r̄0 1 (t0 ).
Vectorul tangent la curba Γ2 ı̂n punctul P este
dr¯2 du2 dv2

(t0 ) = r̄0 u0 (t0 ) + r̄0 v0 (t0 ).
dt dt dt
Pe curba Γ2 vom nota simbolul diferenţialei cu δ, deci δr̄(t0 ) = r̄0 u0 δu + r̄0 v0 δv, cu δu = u0 2 (t)δt, dv = v 0 2 (t)δt
este colinear cu r̄0 2 (t0 ).
Notăm unghiul dintre curbe cu θ şi vom obţine:
hdr̄(t0 ), δr̄(t0 )i
cos θ = ⇔ (12.5)
k dr̄(t0 ) kk δr̄(t0 ) k
hr̄0 u0 du + r̄0 v0 dv, r̄0 u0 δu + r̄0 v0 δvi

cos θ = √ √ ⇔
ds δs
E0 duδu + F0 (duδv + dvδu) + G0 dvδv
cos θ = √ √ , (12.6)
E0 du2 + 2F0 dudv + G0 dv 2 E0 δu2 + 2F0 δuδv + G0 δv 2
unde E0 = E(u0 , v0 ), F0 = F (u0 , v0 ), G0 = G(u0 , v0 ).
Condiţia ca două curbe de pe această suprafaţă să fie ortogonale este:
Eduδu + F (duδv + dvδu) + Gdvδv = 0. (12.7)
În particular, unghiul ϕ format de curbele de coordonate ale suprafeţei este

F
cos ϕ = √ . (12.8)
EG
Curbele de coordonate ale unei suprafeţe reprezentată parametric sunt ortogonale dacă şi numai dacă
F (u, v) = 0, ∀(u, v) ∈ D. O parametrizare a suprafeţei cu această proprietate se numeşte ortogonală.
12.1. Traiectorii ortogonale. Fie Cα : ϕ(u, v, α) = 0 o familie de curbe pe suprafaţa considerată. Vom
determina o altă familie de curbe de pe această suprafaţă, Γβ , astfel ı̂ncât orice curbă a familiei Cα să fie
ortogonală pe orice curbă din familia Γβ . Folosim ecuaţia familiei de curbe dată si o vom deriva ı̂n raport cu u.
Se obţine sistemul de ecuaţii:
ϕ(u, v, α) = 0
ϕu + ϕv v 0 = 0,
- 224-
din care se elimină parametrul α şi se obţine ecuaţia diferenţială F (u, v, v 0 ) = 0 care se poate scrie sub forma
explicită v 0 = du
dv
= f (u, v). Condiţia de ortogonalitate a familiilor de curbe, (12.7) se poate scrie sub forma:

dv δv δv dv
G +F +G +E =0
du δu δu du
şi folosind ecuaţia diferenţială verificată de curbele Cα putem scrie:

δv δv
Gf (u, v) +F + f (u, v) + E = 0
δu δu
adică ecuaţia diferenţială:

δv Ff + E
=− . (12.9)
δu Gf + F
Soluţiile acestei ecuaţii diferenţiale este familia de curbe Γβ : χ(u, v; β) = 0.
Cu ajutorul vitezelor parţiale ~ru şi ~rv se construieşte funcţia vectorială
~ = ~ru × ~rv care ataşează fiecărui punct (u, v) ∈ D un vector perpendicular pe ~ru , ~rv ı̂n punctul r(u, v) ∈ r(D).
Z
Avem p
~ = k~ru × ~rv k = EG − F 2 > 0 (identitatea Lagrange).
kZk
~ poate fi privită ca un câmp vectorial normal pe r(D) ⊂ M şi cu ajutorul
Din punct de vedere local, funcţia Z
ei construim câmpul normal unitar
~ = ~ru × ~rv .
U
k~ru × ~rv k
Conform observaţiile anterioare, calculul derivatelor covariante ale câmpurilor vectoriale definite pe M ı̂n
punctele curbelor parametrice ale hărţii r se reduce la calculul derivatelor parţiale ı̂n raport cu u şi v. Dacă
~r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
atunci
~ru = (xu , yu , zu ), ~rv = (xv , yv , zv )
şi
~ru2 = (xu2 , yu2 , zu2 ) = D~ru ~ru ,
~ruv = (xuv , yuv , zuv ) = D~ru ~rv = D~rv ~ru ,
~rv2 = (xv2 , yv2 , zv2 ) = D~rv ~rv
sunt vectori legaţi ı̂n r(u, v).
~ . Cu ajutorul ei definim pe D alte trei funcţii reale
Fie S aplicaţia Weingarten ataşată lui U
l = hS(~ru ), ~ru i,
m = hS(~ru ), ~rv i = h~ru , S(~rv )i,
n = hS(~rv ), ~rv i.
Deoarece ~ru , ~rv constituie o bază a lui TP M, ∀P ∈ r(D) ⊂ M , aceste funcţii determină unic a doua formă
fundamentală. Într–adevăr, dacă ~a şi ~b sunt doi vectori tangenţi la M ı̂n punctul r(u, v), atunci avem exprimările
(*) şi deci
II(~a, ~b) = hS(~a), ~bi = la1 b1 + m(a1 b2 + a2 b1 ) + na2 b2 .
În particular
hS(d~r), d~ri = ldu2 + 2mdudv + ndv 2 .
Coordonatele lui S(~ru ) şi S(~rv ) ı̂n raport cu ~ru , ~rv nu sunt simple din cauza faptului că baza ~ru şi ~rv nu
este ı̂n general ortonormată. Avem ı̂nsă avantajul că obţinem expresii simple pentru curbura Gauss şi curbura
medie.
- 225-
12.1. Teoremă. Dacă r este o hartă ı̂n M , atunci

ln−m2
K(r) = EG−F 2 ,
Gl−2F m+En
H(r) = 2(EG−F 2 ) .
Demonstraţie. Expresiile lui K(P ) şi H(P ) ı̂n funcţie de vectorii V ~1 (P ) şi V
~2 (P ) tangenţi la M ı̂n P sunt
~ ~
date ı̂n §10, lema 10.5. Dacă vectorii V1 (P ) şi V2 (P ) sunt ı̂nlocuiţi cu vectorii ~ru (u, v), ~rv (u, v) tangenţi la M
ı̂n r(u, v), atunci găsim pe K(r(u, v)) şi H(r(u, v)).
Dacă harta r reiese din context, atunci funcţiile compuse K(r) şi H(r) vor fi scrise pe scurt K şi H.
Determinarea funcţiilor l, m şi n pornind de la definiţie este complicată. De aceea, urmând ideea din lema
9.1, vom stabili nişte formule mai avantajoase din punctul de vedere al calculelor. Deoarece
~ , ~ru i = 0
hU
derivarea parţială ı̂n raport cu v (derivarea obişnuită de-a lungul curbei de parametru v) ne dă
∂ ~ ~ v , ~ru i + hU
~ , ~ruv i.
0= hU , ~ru i = hU
∂v
~ v = −S(~rv ) şi astfel găsim
Pe de altă parte ştim că U
~ , ~ruv i = hU
m = hS(~rv ), ~ru i = hU ~ , ~rvu i = h~rv , S(~ru )i.
Astfel am pus ı̂n evidenţă o nouă formulă pentru calculul lui m (fig.219) şi am demonstrat că operatorul S este
simetric.
Fig. 219
12.2. Teoremă. Dacă r este o hartă ı̂n M , atunci

~ , ~ru2 i,
l = hS(~ru ), ~ru i = hU
~ , ~ruv i,
m = hS(~ru ), ~rv i = h~ru , S(~rv )i = hU
~ , ~rv2 i,
n = hS(~rv ), ~rv i = hU
adică
~ , d2~ri.
ldu2 + 2mdudv + ndv 2 = hU
~ , ~ru i ı̂n raport cu u, iar pentru n se derivează 0 = hU

Demonstraţie. Pentru l se derivează 0 = hU ~ , ~rv i ı̂n
raport cu v.
Notă. Dacă M : z = f (x, y), atunci
~i − fy~j + ~k
~ = −f
U qx ~ , hSP (~v ), ~v i = q
, SP (~v ) = −D~v U
1
d2 f (~v , ~v ),
1 + fx2 + fy2 1 + fx2 + fy2
~v fiind un vector tangent la M .
- 226-
Dacă M : f (x, y, z) = 0, atunci
~ ~ ~
~ = fq
U
x i + fy j + fz k ~ , hSP (~v ), ~v i = − q
, SP (~v ) = −D~v U
1
d2 f (~v , ~v ),
fx2 + fy2 + fz2 fx2 + fy2 + fz2
~v fiind un vector tangent la M .
12.12 Curbe speciale pe o suprafaţă

Curbe principale
13.1. Definiţie. O curbă regulată α de pe suprafaţa M se numeşte curbă principală sau linie de curbură
~ 0 determină ı̂n fiecare punct al curbei o direcţie principală.
dacă viteza sa α
Astfel curbele principale sunt traiectorii ı̂n direcţiile ı̂n care curbura normală a lui M devine maximă sau
minimă.
13.2. Teoremă. Direcţiile principale ale unei suprafeţe netede, ı̂ntr-un punct nesingular P al suprafeţei
sunt definite de ecuaţia diferenţială:
E F G

l m n = 0 (12.10)

dv 2 −dudv du2
Demonstraţie. Curbura normală ı̂n punctul P , cu excepţia semnului, are expresia:
ldu2 + 2mdudv + ndv 2

kn = .
Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
dv
Notăm panta tangentelor la curbele care trec pe suprafaţă prin punctul P , cu w = şi atunci putem scrie:
du
l + 2mw + nw2
kn = .
E + 2F w + Gw2
Curbura normală variază ı̂n funcţie de w, este deci o funcţie cu variabila w, funcţie continuă pe un compact şi
ı̂şi atinge marginile.
Vom determina punctele critice ale funcţiei kn ; vom calcula derivata ei ı̂n raport cu variabila sa w şi o vom
egala cu 0:
m + nw l + mw
kn 0 (w) = 0 ⇔ kn 0 (w) = = . (12.11)
F + Gw E + Fw
Vom obţine ecuaţia:
Em − F l + (En − Gl)w + (F n − Gm)w2 = 0. (12.12)
Această ecuaţie are două soluţii reale ı̂n toate punctele care nu sunt ombilicale şi se poate scrie sub forma:

E F G

l m n = 0,
w2 −w 1
echivalentă cu cea din enunţul teoremei.

13.3.Direcţiile principale ale unei suprafeţe, cu excepţia sferei şi planului, sunt ortogonale.
Demonstraţie. Condiţia de ortogonalitate a două curbe ale unei suprafeţe este:
Eduδu + F (duδv + dvδu) + Gdvδv = 0,
care se poate scrie sub forma:

δv dv δv dv
E+F + +G =0 (12.13)
δu du δu du
- 227-
Din ecuaţia (12.12):

δv dv En − Gl
w1 + w2 = + =− ,
δu du F n − Gm
δv dv Em − F l
w1 w2 = =
δu du F n − Gm
care verifică condiţia de ortogonalitate (12.13).
Prin orice punct al unei suprafeţe, cu excepţia sferei şi planului trec câte doă linii de curbură, reale şi
ortogonale.
13.4. Liniile de curbură sunt curbe coordonate pe o suprafaţă dacă şi numai dacă F = 0 şi m = 0.
13.5. Teoremă. Fie α o curbă regulată din M şi U ~ restricţia câmpului normal unitar la α.
0
~ 0 sunt coliniari ı̂n fiecare punct.
1) Curba α este principală dacă şi numai dacă U şi α
2) Dacă α este o curbă principală, atunci

~0
α

h~ ~i
α00 , U
kn = .
α0 k
k~ h~ 0
α ,α ~ 0i
Demonstraţie.
α0 ) şi α
1) Curba α este principală dacă şi numai dacă S(~ ~ 0 sunt coliniari. Pe de altă parte S(~ ~ 0 şi
α0 ) = −U
astfel afirmaţia devine evidentă.
~0
α
2) Deoarece este un vector principal avem
α0 k
k~

~0
α
0
α
~ ~0
α

α0 ), α
hS(~ ~ 0i h~ ~i
α00 , U
k1 sau k2 = kn = S , = = 0 0
α0 k
k~ k~
αk0 k~
αk0 k~
αk0 2 h~
α ,α ~ i
(vezi şi lema 9.1).

Curbe asimptotice
Direcţiile tangente la suprafaţa M pe care curbura normală este zero se numesc direcţii asimptotice. Cu
alte cuvinte un vector ~v tangent la M este asimptotic dacă şi numai dacă k(~v ) = 0, adică hS(~v ), ~v i = 0.
Se mai poate spune că direcţiile tangente ı̂ntr-un punct al suprafaţa M , care anulează a doua formă pătratică
a suprafeţei sunt direcţii asimptotice ale suprafeţei ı̂n acel punct.
13.6. Teoremă. Fie P un punct din suprafaţa M .
1) Dacă K(P ) > 0, atunci ı̂n P nu există direcţii asimptotice.
2) Dacă K(P ) < 0, atunci există exact două direcţii asimptotice ı̂n P . Bisectoarele acestor direcţii sunt
direcţiile principale. Unghiul dintre o direcţie principală şi o direcţie asimptotică este dat de (fig.220)
k1 (P )
tg2 θ = − .
k2 (P )
Fig. 220
3) Fie K(P ) = 0. Dacă P este un planar, atunci orice direcţie care trece prin P este asimptotică. Dacă P
nu este planar, atunci există o singură direcţie asimptotică care este şi direcţie principală.
- 228-
Demonstraţie. Totul rezultă din formula Euler
kn (~u) = k1 (P ) cos2 θ + k2 (P ) sin2 θ, θ ∈ [0, 2π).
(1) Deoarece k1 , k2 au acelaşi semn rezultă kn (~u) 6= 0.

(2) Deoarece k1 şi k2 au semne contrare, din ecuaţia
k1 cos2 θ + k2 sin2 θ = 0
obţinem două direcţii asimptotice.

(3) Dacă P este planar, adică k1 (P ) = k2 (P ) = 0, atunci rezultă kn (~u) = 0 şi deci direcţiile asimptotice
sunt nedeterminate.
π 3π
Dacă k1 (P ) 6= 0, k2 (P ) = 0, atunci kn (~u) = k1 (P ) cos2 θ se anulează numai pentru θ = , şi deci ~u = ~e2 .
2 2
13.7. Definiţie. O curbă regulată α din M se numeşte curbă asimptotică dacă viteza sa α ~ 0 dă ı̂n fiecare
punct o direcţie asimptotică.
13.8. Teoremă. Fie α o curbă regulată din M şi U ~ restricţia câmpului normal unitar la α.
(1) Curba α este asimptotică dacă şi numai dacă U ~ 0 şi α~ 0 sunt ortogonali ı̂n orice punct.
(2) Curba α este asimptotică dacă şi numai dacă acceleraţia sa α ~ 00 este tangentă la M .
Demonstraţie.
(1) Curba α este asimptotică ⇔ kn (~ α0 ) = 0 ⇔ hS(~ α0 ), α
~ 0 i = 0, şi ţinând cont că S(~ ~ 0 ⇔ hU
α0 ) = −U ~ 0, α
~ 0i =
0.
(2) Derivând pe hU ~,α ~ 0 i = 0 găsim
~ 0, α
hU ~ 0 i + hU~,α ~ 00 i = 0
~ 0, α
şi deci hU ~,α
~ 0 i = 0 ⇔ hU ~ 00 i = 0.
Ecuaţia diferenţială a curbelor asimptotice este:
ldu2 + 2mdudv + ndv 2 = 0
sau echivalent: 2
dv dv
n +m + l = 0,
du du
unde l, m, n sunt coeficienţii celei de a doua forme fundamentale a suprafeţei.
dv
Vom rezolva această ecuaţie de gradul al doilea ı̂n du , notăm cu f1 (u, v), f2 (u, v) soluţiile ei şi prin integrarea
dv dv
ecuaţiilor diferenţiale du = f1 (u, v) şi du = f2 (u, v) se vor obţine două familii de curbe asimptotice.
- Dacă discriminantul ecuaţiei de gradul al doilea m2 − ln > 0, atunci liniile asimptotice sunt reale.
- Dacă m2 − ln = 0, atunci liniile asimptotice sunt reale confundate.
- Dacă m2 − ln < 0, atunci liniile asimptotice sunt imaginare.
Folosind coeficienţii celei de a doua forme pătratică fundamentală a suprafeţei, putem clasifica punctele acesteia
astfel:
1. Dacă m2 − ln > 0 ı̂n punctul P al unei suprafeţe, atunci prin P trec două direcţii asimptotice distincte şi
P se numeşte punct hiperbolic.
2. Dacă m2 − ln > 0 ı̂n punctul P al unei suprafeţe, atunci direcţiile asimptotice sunt confundate ı̂n acest
punct. Punctul P se numeşte punct parabolic.
3. Dacă m2 − ln > 0, direcţiile asimptotice nu sunt reale ı̂n acest punct, sunt imaginare conjugate şi punctul
se numeşte punct eliptic.
E F G
4. Dacă = m = n, atunci punctul se numeşte ombilical.
l
- 229-
5. Dacă l = m = n = 0, atunci punctul se numeşte punct planar.
13.9.Observaţie Dacă o suprafaţă netedă are puncte eliptice şi hiperbolice, atunci ele vor fi despărţite
printr-o linie de puncte parabolice, numită linia parabolică a suprafeţei, de ecuaţie m2 − ln = 0.
13.10. Propoziţie Orice punct ombilical al unei suprafeţe netede este punct eliptic
Demonstraţie. Pentru un punct ombilical al suprafeţei, conform definiţiei are loc egalitatea:
E F G 1
= = =
l m n a
adică se obţine ln − m2 = a2 (EG − F 2 ). Cum suprafaţa nu are puncte singulare, rezultă ln − m2 > 0 şi deci
punctul este eliptic.
13.11. Teoremă. O suprafaţă M este minimală dacă şi numai dacă ı̂n fiecare punct al său există două
direcţii asimptotice ortogonale.
Demonstraţie. H(P ) = 0 ⇔ k1 (P ) = −k2 (P ) ⇔ (1)P este planar (şi criteriul este banal) sau (2) K(P ) < 0
π π π
cu θ = , + ceea ce ı̂nsemnă că cele două direcţii asimptotice sunt ortogonale.
4 4 2
13.12. Teoremă. Dacă M este o suprafaţă riglată, atunci K ≤ 0. Suprafaţa riglată M este local euclidiană
(K = 0) dacă şi numai dacă U ~ este paralel de–a lungul fiecărei generatoare a lui M (de–a lungul generatoarei
avem şi acelaşi plan tangent).
Demonstraţie. O dreaptă α ~ = ~a + t~b situată pe o suprafaţă este o curbă asimptotică deoarece α ~ 00 = ~0
este un vector tangent la M . Prin definiţie, prin fiecare punct al unei suprafeţe riglate trece o dreaptă care este
conţinută ı̂n suprafaţă. Astfel ı̂n fiecare punct avem cel puţin o direcţie asimptotică şi ı̂n baza teoremei 13.3
rezultă K ≤ 0.
Fie α o generatoare oarecare a lui M . Dacă U ~ este paralel de–a lungul lui α, atunci S(~ α0 ) = −U~ 0 = ~0. Astfel
0
α este o curbă principală cu curbura normală kn (~ α ) = 0 şi deci K = k1 k2 = 0. Invers, pentru K = 0, din
cazul (3) al teoremei 13.3 rezultă că direcţiile asimptotice (şi curbele) din M sunt şi principale. Astfel fiecare
generatoare α este atât o curbă principală, adică
α0 ) = kn (~
S(~ α0 )~
α0 ,
α0 ) = 0. Rezultă
cât şi o curbă asimptotică, adică kn (~
~ 0 = −S(~
U α0 ) = ~0.
Geodezice
13.13. Definiţie. O curbă regulată α din M se numeşte geodezică a lui M dacă acceleraţia sa α ~ 00 este
normală la M .
Deoarece α~ 00 este normală lui M , un observator din M nu sesizează nici o acceleraţie de–a lungul lui α,
adică pentru un astfel de observator geodezica α este ca linia dreaptă pentru un observator din spaţiu. Se poate
demonstra că arcul de curbă care dă minimul distanţei ı̂ntre două puncte pe o suprafaţă este o geodezică (şi
reciproc).
Fie α o geodezică a lui M . Deoarece α~ 00 este normală la M , ı̂n particular avem
α00 , α
h~ ~ 0 i = 0 ⇒ h~
α0 , α
~ 0 i = const.
şi deci viteza unei geodezice este constantă.

Deşi definiţia geodezicei unei suprafaţe este independentă de aplicaţia Weingarten, totuşi ı̂ntre elementele
Frenet ataşate unei geodezice şi aplicaţia Weingraten există o strânsă legătură. Pentru a pune ı̂n evidenţă acest
lucru, fie α o geodezică cu viteza unu. Deoarece N ~ = α~ 00 este un vector normal la M , avem
k
~ 0 = S(~
−N α0 ) = S(T~ )
şi ı̂n baza formulelor Frenet, găsim

S(T~ ) = k T~ − τ B.
~
- 230-
12.13 Aria unei porţiuni de suprafaţă

Fie σ o porţiune dintr–o suprafaţă M ⊂ R3 reprezentată de imaginea funcţiei r : D0 → M , adică σ = r(D0 ),
unde D0 este un dreptunghi ı̂nchis, iar r : D → M , D = intD0 este o hartă. Dorim să definim aria lui
σ = r(D0 ). Fie ~r = ~r(u, v), (u, v) ∈ D0 ecuaţia vectorială a lui r(D0 ) = σ. Liniile de coordonate ı̂mpart pe σ ı̂n
patrulatere curbilinii. Dintre acestea alegem pe cel mărginit de curbele (u), (v), (u + ∆u), (v + ∆v) (fig.221).
Fig. 221
Aria patrulaterului curbiliniu P QRS se aproximează cu aria paralelogramului rectiliniu construit ı̂n planul
tangent TP M pe vectorii ~ru ∆u şi ~rv ∆v. Astfel
Aria P QRS = k~ru ∆u × ~rv ∆vk = k~ru × ~rv k∆u∆v
şi X X
Aria σ= Aria P QRS = k~ru × ~rv k∆u∆v.
Aceste observaţii ne permit să spunem că simbolul
p p
dσ = k~ru × ~rv kdudv = ~ru2 ~rv2 − (~ru , ~rv )2 dudv = EG − F 2 dudv
este elementul de arie al porţiunii σ. Aria lui σ se defineşte ca fiind integrala

ZZ ZZ p
A= dσ = EG − F 2 dudv.
σ D0
Dacă σ este dată cartezian explicit prin z = f (x, y), atunci

p
dσ = 1 + p2 + q 2 dxdy
şi ZZ p
A= 1 + p2 + q 2 dxdy.
D0
Fie M o suprafaţă şi σi ⊂ M un număr finit de imagini de tipul ri (D0i ) care nu au ı̂n comun decât frontierele
∂σi .
Prin definiţie, avem
X ZZ
Aria (σ1 ∪ σ2 . . . ∪ σk ) = dσ.
k σk
14.1. Exemple.
1) Fie σ sfera de rază R. Ea poate fi privită ca fiind imaginea lui
D : 0 ≤ ϕ ≤ π, 0 ≤ θ ≤ 2π prin 
 x = R sin ϕ cos θ
y = R sin ϕ sin θ
z = R cos ϕ

- 231-
√
şi EG − F 2 = R2 . Astfel Z π Z 2π
A= R2 sin ϕdϕdθ = 4πR2 .
0 0
2) Fie torul de raze R > r > 0:


 x = (R + r cos u) sin v
y = (R + r cos u) sin v
z = r sin u, (u, v) ∈ [−π, π] × [−π, π].

Să se arate că

A = 4π 2 Rr.
12.14 Subvarietăţi ale lui Rn

Fie Rn spaţiul euclidian canonic cu n dimensiuni.
15.1. Fie m ≤ n două numere naturale. Incluziunea canonică Rm ⊂ Rn este (x1 , . . . , xm ) → (x1 , . . . , xm , 0, . . . , 0).
Uneori se scrie Rn = Rm × Rn−m .
O submulţime M a lui Rn se numeşte subvarietate de dimensiune m dacă satisface una dintre următoarele
condiţii (echivalente):
(1) pentru ∀x ∈ M există o mulţime deschisă D din Rn care conţine pe x şi un difeomorfism f : D →
f (D) ⊂ Rn astfel ı̂ncât f (D ∩ M ) = f (D) ∩ Rm ;
(2) pentru ∀x ∈ M există o mulţime deschisă D din Rn care conţine pe x şi n − m funcţii diferenţiabile
fi : D → R, i = 1, 2, . . . , n − m astfel ı̂ncât vectorii gradfi (x) să fie liniar independenţi şi
M ∩ D = {x | x ∈ D, f1 (x) = 0, .., fn−m (x) = 0};
(3) pentru ∀x ∈ M există o mulţime deschisă D din Rn care conţine pe x şi o submersie f : D → Rn−m
astfel ı̂ncât M ∩ D = {x | x ∈ D, f (x) = 0};
(4) pentru ∀x ∈ M există o mulţime deschisă D din Rn care conţine pe x = (x1 , . . . , xn ), o mulţime deschisă
E din Rm care conţine pe x = (x1 , . . . , xm ) şi n − m funcţii diferenţiabile hi : E → R, i = 1, 2, . . . , n − m, astfel
ı̂ncât, abstracţie făcând eventual de o permutare a coordonatelor, M ∩D să fie graficul aplicaţiei (h1 , . . . , hn−m ) :
E → Rn−m ;
(5) pentru ∀x ∈ M există o mulţime deschisă D din Rn care conţine pe x, o mulţime deschisă E din Rm şi
o imersie injectivă g : E → Rn cu imaginea M ∩ D şi cu inversa g −1 : M ∩ D → E continuă.
Dacă ı̂n fiecare dintre aceste definiţii utilizăm funcţii de clasă C p , atunci M se numeşte subvarietate de clasă
p
C .
Numărul natural n − m se numeşte codimensiunea subvarietăţii M .
15.2. Subvarietăţile de dimensiune 0 sunt mulţimile de puncte izolate din Rn . Subvarietăţile de dimensiune
1 se numesc curbe, iar subvarietăţile de dimensiune 2 se numesc suprafeţe.
Subvarietăţile de codimensiune 0 sunt mulţimile deschise din Rn . Subvarietăţile de codimensiune 1 se numesc
hipersuprafeţe.
15.3. Fie M o subvarietate a lui Rn de dimensiune m. O funcţie diferenţiabilă h : D → Rn cu proprietăţile
1) D este o submulţime deschisă din Rm ,
2) h(D) ⊂ M ,
3) h este o imersie injectivă,
se numeşte hartă ı̂n M .
Dacă h este numai imersie, atunci h se numeşte parametrizare a regiunii h(D) din M . Conform lui 15.1 (5)
orice punct x ∈ M admite hărţi h : D → M astfel ı̂ncât x ∈ h(D).
15.4. Fie M o subvarietate a lui Rn . Un vector v din Rn se numeşte tangent ı̂n x la M dacă există o curbă din
M (o aplicaţie diferenţiabilă α : I → M, I = interval deschis din R) pentru care α(t0 ) = x, α0 (t0 ) = v, t0 ∈ I.
- 232-
Mulţimea vectorilor din Rn tangenţi la M ı̂n x este un subspaţiu vectorial al lui Rn de dimensiune m, numit
spaţiul tangent la M ı̂n x şi notat cu Tx M .
Mulţimea T M = ∪x∈M Tx M se numeşte fibrarea tangentă a lui M . Aceasta este o subvarietate a lui R2n de
dimensiune 2m.
15.5. Fie M o subvarietate a lui Rn şi α : I → M o curbă din M . Restricţia α : [a, b] → M, [a, b] ⊂ I, se
numeşte segment de curbă ı̂n M .
O subvarietate M de clasă C p , p ≥ 1, se numeşte conexă dacă ∀x, y ∈ M există un segment de curbă ı̂n M
care uneşte pe x cu y.
15.6. O submulţime M a lui Rn se numeşte subvarietate de dimensiune m, cu frontieră, dacă pentru ∀x ∈ M
există o mulţime deschisă D din Rn care conţine pe x şi un difeomorfism f : D → f (D) ⊂ Rn astfel ı̂ncât
f (D ∩ M ) = f (D) ∩ (H m × {c}),
unde
H m = {(x1 , . . . , xm ) ∈ Rm , xm ≥ a} şi c ∈ Rn−m .
Mulţimea ∂M = {x | x ∈ M, f (x) ∈ Rm−1 × {a} × {c}}, numită frontiera lui M , este o subvarietate de
dimensiune m − 1. Mulţimea M − ∂M , numită interiorul lui M , este o subvarietate de dimensiune m.
Spaţiul tangent Tx M se defineşte ca şi pentru o varietate fără frontieră.
15.7. Hipersuprafeţe cu frontieră. Fie M̃ o hipersuprafaţă ı̂n Rn . O hipersuprafaţă cu frontieră ı̂n Rn
poate fi definită astfel
M = {x ∈ M̃ | g1 (x) ≤ c1 , . . . , gk (x) ≤ ck }, unde g1 , . . . , gk : M̃ → R
sunt funcţii diferenţiabile cu proprietăţile gi−1 (ci ) ∩ gj−1 (cj ) = ∅, ∀i 6= j şi gradgi (x) 6= 0, ∀x ∈ gi−1 (ci ).
Frontiera lui M este
[ k \
∂M = gi−1 (ci ) M.
i=1
Dacă hipersuprafaţa M̃ este caracterizată prin ecuaţia
f (x) = 0 (grad f (x) 6= 0, ∀x ∈ M̃ ),
atunci
k
\
M =f −1
(c) gi−1 (−∞, ci ]
i=1
şi
Tx M = {v ∈ Tx Rn | (v, ∇f (x)) = 0}.
Un vector v ∈ Tx M, x ∈ ∂M ⊂ M (adică x ∈ gi−1 (ci ) pentru anumiţi i) se numeşte

1) orientat către exterior dacă hv, ∇gi (x)i > 0,
2) orientat către interior dacă hv, ∇gi (x)i < 0,
3) tangent la frontieră dacă hv, ∇gi (x)i = 0,
4) normal la frontieră dacă hv, wi = 0, ∀w ∈ Tx M ∩ Tx ∂M .
15.8. Fie M o hipersuprafaţă a lui Rn cu sau fără frontieră. Un câmp vectorial normal unitate U pe M se
numeşte orientare a lui M .
Noţiunea generală de orientare va fi dată ı̂n capitolul 4, §10.
- 233-

12.15.1 Enunţuri
1. Se dă aplicaţia r(u, v) = (u cos v, u sin v, u2 ), unde (u, v) ∈ D = (0, ∞) × [0, 2π).
a) Calculaţi vitezele parţiale ale suprafeţei. Este r o hartă ?
b) Aflaţi dreapta normală şi planul tangent la Σ = r(D) ⊂ R3 ı̂n punctul acesteia A(−2, 0, 4);
c) care este câmpul de versori normali n̄ la suprafaţa Σ ? Care este reperul Gauss al suprafeţei ?
d) Aflaţi ecuatia carteziană a suprafeţei Σ. Ce reprezintă aceasta ?
e) Ce reprezintă curbele coordonate ale suprafeţei ? Aflaţi ecuaţiile carteziene ale acestora;
f ) aflaţi unghiul format de curbele coordonate ı̂n punctul A.
2. Se dă mulţimea de nivel constant Σ : x3 − z + 1 = 0
a) Este Σ o suprafaţă ?
b) Determinaţi câmpul n̄ de versori normali la Σ.
c) Aflaţi dreapta normală şi planul tangent la Σ ı̂n A(1, 0, 2).
3. Folosind ecuaţiile parametrice şi ecuaţiile carteziene ale următoarei suprafeţe simple, arătaţi că:
a) r(u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) ∈ R2 este un elicoid cu plan director;
b) r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) ∈ (0, 2π) × R este o suprafaţă cilindrică;
c) r(u, v) = (v cos u, v sin u, v), (u, v) ∈ (0, 2π) × R este o suprafaţă conică.
4. Se dă suprafaţa parametrizată r(u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) ∈ R2 .

a) Este reperul Gauss al suprafeţei, un reper ortonormat ? Ce unghi formează curbele coordonate ale suprafeţei?
Aflaţi matricele celor cele trei forme fundamentale [I], [II], [III] ale suprafeţei.
b) Determinaţi curbura totală (curbura Gauss) K şi curbura medie H ale suprafeţei.
c) Este suprafaţa dată desfăşurabilă ? Dar minimală ?
Ce fel de puncte are suprafaţa dată (eliptice/parabolice/hiperbolice) ?
d) Testaţi formula Beltrami-Enneper [III] − 2H[II] + K[I] = [0].
5. Pentru suprafaţa parametrizată r(u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) ∈ R2 :
a) determinati matricea operatorului Weingarten;
b) aflaţi curburile principale k1 şi k2 şi directiile principale ale suprafeţei ı̂ntr-un punct oarecare al acesteia,
folosind matricea operatorului Weingarten. Aflaţi aceleaşi curburi folosind K şi H;
c) determinati curbura normală a suprafeţei ı̂n direcţia tangentă dată de vectorul w = 2ru − rv ı̂n punctul
A(−1, 0, π) al suprafeţei;
d) aflaţi aproximarea pătratică a suprafeţei ı̂n punctul A.
6. Pentru suprafaţa parametrizată r(u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) ∈ R2 :
a) determinaţi lungimea curbei Γv=2u , u ∈ [1, 2].
b) aflaţi aria zonei de suprafaţă care corespunde domeniului (u, v) ∈ [0, 1] × [0, π].
7. Pentru cilindrul r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) ∈ [0, 2π) × R, să se determine:
a) liniile de curbură (curbele principale);
b) curbele asimptotice;
c) geodezicele.
12.15.2 Soluţii
1. a) Vitezele parţiale sunt derivatele parţiale ale functiei r,
∂r
(
ru = ∂u = (cos v, sin v, 2u)
∂r
rv = ∂v = (−u sin v, u cos v, 0).
- 234-
Aplicaţia r este o parametrizare dacă este imersie injectivă. Verificăm injectivitatea. Pentru (u1 , v1 ), (u2 , v2 ) ∈
D, folosind faptul că u > 0, obţinem

 u1 cos v1 = u2 cos v2
u1 = u2
r(u1 , v1 ) = r(u2 , v2 ) ⇔ u1 sin v1 = u2 sin v2 ⇔ ⇔ (u1 , v1 ) = (u2 , v2 ), (12.14)
 2 2 v1 = v2
u1 = u2
deci r este injectivă. Verificăm că r este imersie. Avem

du
dr = ru · du + rv · dv = [ru , rv ]r(u,v) · .
dv
Construim matricea Jacobiană [J(r)] = [ru , rv ]r(u,v) a aplicaţiei r şi verificăm dacă rang [J(r)] = 2. Obţinem
 
cos v −u sin v
[J(r)] =  sin v u cos v  ,
2u 0
deci
cos v −u sin v

sin v = u > 0 ⇒ rang [J(r)] = 2,
u cos v
deci r este imersie; fiind şi injectivă, rezultă că r este o parametrizare. Astfel, Σ = r(D) este o suprafaţă
simplă.
b) Determinăm parametrii u şi v asociaţi punctului A ∈ Σ. Rezolvăm sistemul

 u cos v = −2
u=2
r(u, v) = A ⇔ (u cos v, u sin v, u2 ) = (−2, 0, 4) ⇔ u sin v = 0 ⇒ ⇒ A = r(2, π).
 2 v=π
u =4
Calculăm vitezele parţiale ı̂n punctul A.
ru |A = (cos π, sin π, 22 ) = (−1, 0, 4)

rv |A = (−2 sin π, 2 cos π, 0) = (0, −2, 0).
Atunci avem
x+2 y z−4

πtg,A : −1 0 4 ⇔ 4x + z + 4 = 0.

0 −2 0
y
Prin urmare, un vector normal la plan este n̄ = v̄nor ≡ (4, 0, 1), iar ∆nor,A : x+2 z−4
4 = 0 = 1 . Altfel. Aflăm
vectorul director n̄ al dreptei ∆nor,A .

ī j̄ k̄
sin v 2u |A=r(2,π) = (−2u2 cos v, −2u2 sin v, u)u=2,v=π = (8, 0, 2),

n̄ = r̄u × r̄v = cos v
−u sin v u cos v 0
de unde rezultă y
x+2 z−4
∆nor,A : 8 = 0 = 2
πtg,A : 8(x + 2) + 0 · y + 2(z − 4) = 0 ⇔ 4x + z + 4 = 0.

r̄u ×r̄v
c) Avem n̄ = ||r̄u ×r̄v || şi folosind u > 0,
p p p
||r̄u × r̄v || = 4u4 cos2 v + 4u4 sin2 v + u2 = 4u4 + u2 = u 4u2 + 1,
deci
−2u cos v −2u sin v 1
n̄ = √ ,√ ,√ .
2
4u + 1 2
4u + 1 4u2 + 1
Atunci reperul mobil Gauss va fi
RG = {r(u, v); {r̄u , r̄v , n̄}}.
- 235-
Reperul este format din punctul P = r(u, v) ∈ Σ şi baza {r̄u , r̄v , n̄} a spaţiului vectorial TP R3 ≡ V3 .
d) Pentru a afla ecuaţia carteziană a suprafeţei, eliminăm parametrii u şi v din ecuaţiile parametrice ale acesteia,

 x = u cos v
y = u sin v ⇒ x2 + y 2 = z ⇔ x2 + y 2 − z = 0,
z = u2

deci Σ este o cuadrică (paraboloid eliptic).

e) Prima familie de curbe coordonate este
Γu=u0 ,v=t : α(t) = r(u0 , t) = (u0 cos t, u0 sin t, u20 ), t ∈ [0, 2π].
Pentru a vedea ce reprezintă curba, pentru diferite valori ale lui u0 , obţinem ecuaţiile carteziene ale acesteia

 x = u0 cos t x2 + y 2 = u20 (cilindru)
(
y = u0 sin t ⇒

z = u20 z − u20 = 0 (plan),
deci un cerc; rezultă că prima familie de curbe coordonate este formată din cercuri. A doua familie de curbe
coordonate este dată de
Γv=v0 ,u=s : β(s) = r(s, v0 ) = (s cos v0 , s sin v0 , s2 ), s > 0.
Pentru a afla ce reprezintă familia a doua de curbe coordonate, aflăm ecuaţiile carteziene ale acestora,

 x = s cos v0
(
y sin v0 − x cos v0 = 0 (plan)
y = s sin v0 ⇒

z = s2 z = cos12 v0 · x2 (cilindru parabolic),
deci o parabolă; prin urmare a doua familie de curbe coordonate este formată din parabole.
f ) Unghiul format de curbele coordonate este dat de
hru , rv i π
θ = arccos |A = arccos 0 = .
||ru || · ||rv || 2
Deci curbele coordonate se intersectează ı̂n A sub un unghi de 90o . Se observă că pentru suprafaţa dată avem
ı̂n general
hru , rv i = −u cos v sin v + u sin v cos v + 0 = 0 ⇔ ru ⊥ rv ,
deci ı̂n oricare punct al suprafeţei curbele coordonate sunt ortogonale. De asemenea remarcăm că cei doi vectori
ortogonali tangenţi la curbele coordonate nu sunt ı̂n general versori, deoarece
p √
||ru || = 1 + 4u2 ≥ 1, ||rv || = u2 = |u| = u > 0.
2. a) Notăm Σ : f (x, y, z) ≡ x3 − z + 1 = 0 şi examinăm dacă Σ conţine sau nu puncte critice ale lui f . Acestea
se obţin prin anularea gradientului funcţiei f ,

 3x2 = 0
2
grad f ≡ (3x , 0, −1) = (0, 0, 0) ⇔ 0=0
−1 = 0,

fără soluţii, deci f nu are puncte critice; prin urmare nici suprafaţa Σ : f = 0 nu are puncte singulare, deci
este o suprafaţă regulată.
b) Câmpul de versori normali la suprafaţă este
3x2

grad f −1
n̄ = = √ , 0, √ .
|| grad f || 1 + 9x4 1 + 9x4
- 236-
c) Vectorul normal la suprafaţă ı̂n A este vnor,A = grad f |A = (3x2 , 0, −1)|A(1,0,2) = (3, 0, −1), deci
y
∆nor,A : x−1 z−2
(
3 = 0 = −1
πtg,A : 3(x − 1) + 0 · y + (−1)(z − 2) = 0 ⇔ 3x − z − 1 = 0.
3. a) Ecuaţiile parametrice ale suprafeţei se rescriu
r(u, v) = u(cos v, sin v, 0) + (0, 0, v) = (0, 0, v) +u (cos v, sin v, 0),

| {z } | {z }
≡ᾱ(v) ≡β̄(v)

 x=0
deci suprafaţa Σ = r(R2 ) este un elicoid (vezi fig. 1a) cu axa directoare ∆ax = =(α) = Oz : y=0
z=v=t∈R

(pe care se sprijină generatoarele elicoidului) şi plan director πdir = xOy ⊃ =(β) (plan faţă de care sunt
paralele generatoarele elicoidului de direcţie β(v)). Eliminând cei doi parametri u şi v din ecuaţiile parametrice
ale suprafeţei, rezultă ecuaţia carteziană a acesteia

 x = u · cos v y
y = u · sin v ⇒ x = tg v = tg z ⇒ tg z − = 0 ⇔ x sin z − y cos z = 0,
x
z=v

y
deci s-a obţinut
o ecuaţie de forma φ( x , z) = 0; deci suprafaţa este un conoid cu plan director z = 0 şi axă
x=0
directoare ∆ : , axa Oz (vezi fig. 222).
y=0
Fig. 222 Fig. 223
b) Ecuaţiile parametrice ale suprafeţei se rescriu
r(u, v) = (cos u, sin u, 0) + v(0, 0, 1) = (cos u, sin u, 0) +v (0, 0, 1),

| {z } | {z }
≡ᾱ(u) ≡β̄0
deci suprafaţa dată este de tip cilindric (vezi fig. 223), cu generatoarele paralele cu direcţia β0 ; eliminând cei
doi parametri din ecuaţiile parametrice ale suprafeţei, rezultă ecuaţia carteziană a acesteia, x2 + y 2
− 1 = 0, o
x=0
ecuaţie de forma φ(x, y) = 0; deci suprafaţa este cilindrică, cu generatoarele paralele cu dreapta ∆ : ,
y=0
axa Oz.
c) Ecuaţiile parametrice ale suprafeţei se rescriu
r(u, v) = (0, 0, 0) +v · (cos u, sin u, 1),

| {z } | {z }
≡ᾱ0 ≡β̄(u)
- 237-
Fig. 224
deci suprafaţa dată este o suprafaţă conică (vezi fig. 224, cu vârful ı̂n punctul O(0, 0, 0); eliminând cei doi
parametri din ecuaţiile parametrice ale suprafeţei, rezultă ecuaţia carteziană a acesteia, x2 + y 2 − z 2 = 0 ⇔
x 2
2
+ yz −1 = 0, o ecuaţie de forma φ xz , yz = 0; deci suprafaţa este o suprafaţă conică, cu vârful localizat

z
 x=0
ı̂n punctul O : y = 0 , deci ı̂n origine.
z=0

4. Din oficiu: 1pt. a) Obţinem vitezele parţiale pe suprafaţă,

ru = (cos v, sin v, 0)
rv = (−u · sin v, u · cos v, 1).

hru , ru i hru , rv i E F
Matricea primei forme fundamentale are forma generică [I] = ≡ , iar
hrv , ru i hrv , rv i F G
coeficienţii primei forme fundamentale sunt,

 E=1
1 0 1 0
F =0 ⇒ [I] = = ,
0 u2 + 1 0 ρ2
G = u2 + 1

√
unde am notat ρ = u2 + 1 > 0. S-a obţinut astfel prima formă fundamentală a suprafeţei,

2 E F du
ds = (du, dv) = E · du2 + 2F · du dv + G · dv 2 = du2 + (1 + u2 )dv 2 ,
F G dv
unde E, F, G sunt coeficienţii determinaţi anterior (2 pt.) . Matricea celei de-a doua forme fundamentale are
forma generică
hruu , ni hruv , ni L M
[II] = ≡ ,
hrvu , ni hrvv , ni M N
ru × r v
unde n = . Obţinem
||ru × rv ||

ī j̄ k̄

r̄u × r̄v = cos v sin v 0 = sin v ī − cos v j̄ + uk̄ ≡ (sin v, − cos v, u),

−u · sin v u · cos v 1
deci
p sin v − cos v u
||ru × rv || = u2 + 1 ⇒ n̄ = , , . (0,5 pt.)
ρ ρ ρ
Se observă că
 
 ruu = (0, 0, 0)  L=0
0 −1/ρ
ruv = (− sin v, cos v, 0) ⇒ M = −1/ρ ⇒ [II] = ,
−1/ρ 0
rvv = (−u · cos v, −u · sin v, 0) N =0
 
deci a doua formă fundamentală este

2 L M du −2
dσ = (du, dv) =√ du dv. (1 pt.)
M N dv u2 + 1
Matricea celei de-a treia forme fundamentale este
1/ρ4

0
[III] = [II] · [I]−1 · [II] = . (0,5 pt.)
0 1/ρ2
Deoarece F ≡ hru , rv i = 0, reperul Gauss {ru , rv , n} este ortogonal, unde am notat n = ||ru × rv ||−1 · ru × rv
(0,5 pt.) . Deci curbele coordonate ale suprafeţei se taie sub un unghi de 90◦ (0,5 pt.) .
- 238-
Din coeficienţii matricei primei forme fundamentale se observă că

• ||ru ||2 = hru , ru i = E = 1, deci ||ru || = 1 (ru este versor);
• ||rv ||2 = hrv , rv i = G = ρ2 6= 0, deci ||ru || ≥ 1 iar rv nu este ı̂n general versor, iar
• F = hru , rv i = 0, deci ru ⊥ rv . În concluzie, rv nefiind versor ı̂n fiecare punct al suprafeţei, baza reperului
Gauss BG = {r̄u , r̄v , n̄} nu este ortonormată (0,5 pt.) .
b) Curburile Gauss şi medie ale suprafeţei sunt date de
det[II] 1 EN + LG − 2F M
K= , H= · ,
det[I] 2 det[I]
iar pentru suprafaţa dată obţinem,
−1/ρ2 1 1 0+0·2
K= = − 4 < 0, H= · = 0. (2 pt.)
ρ2 ρ 2 ρ2
c) Deoarece K 6≡ 0, suprafaţă nu este desfăşurabilă, dar este minimală, deoarece H ≡ 0. Deoarece K < 0,
rezultă că toate punctele suprafeţei sunt de tip hiperbolic (1 pt.) .
e) Verificăm formula Beltrami-Enneper, [III] − 2H[II] + K[I] = [0]. Într-adevăr, are loc identitatea
1/ρ4 0 − ρ1

0 1 1 0 0 0
−2·0· + − 4 = . (0,5 pt.) Total: 10pt.
0 1/ρ2 − ρ1 0 ρ 0 ρ2 0 0
5. a) Matricea operatorului Weingarten este dată de relaţia

1 0 0 −1/ρ 0 −1/ρ
[S] = [I]−1 · [II] = · = .
0 1/ρ2 −1/ρ 0 −1/ρ3 0
b) Conform teoremei Rodriguez, curburile principale k1,2 sunt exact valorile proprii ale matricii [S], iar direcţiile
principale sunt date de o pereche de vectori proprii w1,2 asociaţi acestora. Pentru a afla valorile proprii ale
matricii [S], calculăm polinomul caracteristic,

−λ −1/ρ 1
P (λ) = det([S] − λI2 ) = = λ2 − 4 .
−1/ρ3 −λ ρ
Ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 are deci rădăcinile
λ1 = k1 = − ρ12
(
1
λ2 = k2 = ρ2 .
Aflăm vectorii proprii corespunzători celor două valori proprii.

Pentru λ1 = − ρ12 , sistemul caracteristic ([S] − λ1 I2 )w = 0 se rescrie, pentru w = t (a, b),
1
!
1
−

ρ 2 ρ a 0 b=s a = ρs
1 = ⇔ 1 1 ⇔ ⇒ (a, b) = s(ρ, 1);
− ρ31 b 0 ρ2 · a − ρ · s = 0 b =s
ρ2
Prima direcţie principală este dată deci de vectorul tangent w1 = (ρ, 1),
w1 = (ρ, 1) ≡ ρr̄u + r̄v ∈ Tr(u,v) Σ,
ale cărui componente ı̂n spaţiul cu trei dimensiuni sunt

p
w1 ≡ 1 + u2 (cos v, sin v, 0) + 1 · (−u sin v, u cos v, 1).
1
Pentru λ2 = ρ2 , sistemul caracteristic ([S] − λ1 I2 )w = 0 se rescrie, pentru w = t (a, b),
−1/ρ2

−1/ρ a 0 b=s a = −ρs
= ⇔ ⇔
−1/ρ3 −1/ρ2 b 0 − ρ12 · a − 1
ρ ·s=0 b = s,
- 239-
deci (a, b) = (−ρs, s) = s(−ρ, 1). A doua direcţie principală este dată deci de vectorul
w2 = (−ρ, 1) ≡ −ρr̄u + r̄v ∈ Tr(u,v) Σ,
ale cărui componente in spaţiul cu trei dimensiuni sunt

p
w2 ≡ − 1 + u2 (cos v, sin v, 0) + 1 · (−u sin v, u cos v, 1).
Putem determina cele două curburi principale k1,2 şi folosind curburile K şi H ale suprafeţei. Acestea satisfac
ecuaţia
k1 = − ρ12

2 2 1
λ − 2Hλ + K = 0 ⇔ λ − 4 = 0 ⇒
ρ k2 = ρ12 .
c) Vectorul tangent w = 2ru − rv ≡ (2, −1) are curbura normală asociată
0 − ρ1

2
(2, −1)
[II](w, w) −1 0 −1 4
4
kn (w) = = ρ = ρ
2
= .
[I](w, w) 1 0 2 4+ρ ρ(4 + ρ2 )
(2, −1)
0 ρ2 −1
Aflăm valorile parametrilor u şi v corespunzători punctului A(−1, 0, π), rezolvând sistemul

 u · cos v = −1
u=1
u · sin v = 0 ⇒ ⇔ (u, v) = (1, π),
v=π
v=π

√
de unde ρ|A = 2, iar √
4 2 2
kn (w) = √ = √ = .
2(4 + 2) 3 2 3
În plus, direcţia efectivă (ı̂n 3D) determinată de w este dată de
w = (2ru − rv )|A ≡ 2(−1, 0, 0) − (0, −1, 1) = (−2, 1, −1).

√
d) Se observă că ı̂n punctul A avem ρ = 2, deci k1 = − 21 , k2 = 12 . Atunci, faţă de un sistem de coordonate
convenabil ales, suprafaţa are o formă asemănătoare cu cea de ecuaţie carteziană
y2 x2

1 1 1
Σaprox : z = − x2 + y 2 ⇔ − = z,
2 2 2 4 4
Fig. 225
deci local suprafaţa are forma unui paraboloid hiperbolic (vezi fig. 225.
6. a) Parametrizăm curba notând u = t; rezultă v = 2t, deci
α(t) = r(t, 2t) = (t cos 2t, t sin 2t, 2t), t ∈ [1, 2],
- 240-
iar p
α0 (t) = (cos 2t − 2t sin 2t, sin 2t + 2t cos 2t, 2) ⇒ ||α0 (t)|| = 4t2 + 1 + 4.
Atunci, folosind o substituţie de tip Euler pentru calculul integralei definite, lungimea arcului de curbă este
Z 2
0
Z 2p √ 15 5 √ √ √ 3
l= ||α (t)||dt = 4t2 + 5dt = 21 − · ln 5 + · ln(4 5 + 21 5) − .
1 1 8 4 2
b) Aplicăm formula de calcul a ariei
ZZ p ZZ p
A = det[I] du dv = EG − F 2 du dv =
D D
ZZ p Z 1 Z π p
= 2 2
1(1 + u ) − 0 du dv = du 1 + u2 dv =
D 0 0
R1√ Rπ R1√
= 0
1+ u2 du · 0
dv = π · 0
1+ u2 du.
√
Folosind substituţia u2 + 1 = u + t rezultă

1−t2


 u2 + 1 = u2 + 2tu + t2 ⇒ u = 2t
 2 2 2
du = 12 · −2t −(1−t
t2
)
dt = −1+t
2t2 dt
√

 2
1+t2

u2 + 1 = u + t = 1−t 2t + t = 2t .

√
De asemenea, avem u = 0 ⇒ t = 1 şi u = 1 ⇒ t = 2 − 1, deci
Z √2−1
1 + t2 1 + t2 π 1 (1 + t2 )2 π 1
Z Z
2 1
A =π · (− )dt = dt = (t2 + + 3 )dt =
1 2t 2t2 4 √2−1 t3 4 √2−1 t t
2 −2
h √ √ i
= π4 · ( t2 + 2 ln |t| + t−2 )|1√2−1 = π4 ( 12 + 2 ln 1 − 21 ) − ( 3−22 2 + 2 ln( 2 − 1) + 2(3−2
1√
2)
)
h √ √ i √ √ √
= π4 · 12 3 − 2 2 + 4 ln( 2 − 1) + 2(3−2 1 √
2
= π8 (3 − 2 2 + 4 ln( 2 − 1) + 3 + 2 2) =
√ √
= π8 · 6 + π8 · 4 ln( 2 − 1) = 3π π
4 + 2 ln( 2 − 1).
7. a) Ecuaţia diferenţială a liniilor de curbură α(t) = r(u(t), v(t)) este

02
−u0 v 0 u02

v

E F G = 0.

L M N
Calculăm coeficienţii de pe liniile inferioare ale determinantului,

 E = hru , ru i = 1
ru = (− sin u, cos u, 0)
⇒ F = hru , rv i = 0
rv = (0, 0, 1)
G = hrv , rv i = 1.

Obţinem  
 ruu = (− cos u, − sin u, 0)  L = hruu , ni = −1
ruv = (0, 0, 0) ⇒ M = hruv , ni = 0
rvv = (0, 0, 0) N = hrvv , ni = 0.
 
Determinăm câmpul n de versori normal la suprafaţă,

ī j̄ k̄ √
ru × rv = − sin u cos u 0 ≡ (cos u, sin u, 0) ⇒ ||ru × rv || = 1 = 1,
0 0 1
deci n = (cos u, sin u, 0). Atunci ecuaţia diferenţială a liniilor de curbură (ecuaţia curbelor principale) devine
02
−u0 v 0 u02

v
1 = 0 ⇔ u0 v 0 = 0.

1 0

−1 0 0
- 241-
Distingem următoarele cazuri:

Cazul I. u0 = 0 ⇔ u(t) = a = const.. Notăm v(t) = t şi obţinem curbele
α(t) = r(a, t) = (cos a, sin a, t), t ∈ R.
Ecuaţiile carteziene ale acestora se obţin prin eliminarea parametrului t din ecuaţiile parametrice,

 x = cos a
x − cos a = 0 (plan)
y = sin a ⇒
y − sin a = 0 (plan),
z=t

deci fiecare din curbe este odreaptă. Acest lucru se poate vedea şi observând că ecuaţiile parametrice ale
 x = 0t + cos a
acestor curbe sunt de forma y = 0t + sin a din care, prin eliminarea parametrului t, rezultă ecuaţiile
z = 1t + 0, t ∈ R

carteziene canonice ale unor drepte
x − cos a y − sin a z−0
(t =) = =
0 0 1
de direcţie v = (0, 0, 1) ≡ k̄, deci drepte paralele cu axa Oz. Acestea sunt exact generatoarele cilindrului din
enunţ. Se observă că, ı̂ntr-adevăr, suprafaţa parametrizată dată este un cilindru, deoarece ecuaţia carteziană a
acestuia, obţinută din ecuaţiile parametrice,

 x = cos u
y = sin u ⇒ x2 + y 2 = 1,
z=v

este ecuaţia unui cilindru circular drept de rază 1 şi axă de simetrie Oz. În concluzie, prima familie de curbe
principale ale cilindrului dat este formată din generatoarele acestuia.
Cazul II. v 0 = 0 ⇒ v(t) = b = const.. Notând u = t, obţinem ecuaţiile parametrice şi apoi carteziene ale celei
de-a doua familii de curbe principale,

 x = cos t 2
x + y 2 = 1 (cilindrul dat)
β(t) = r(t, b) = (cos t, sin t, b) ⇔ y = sin t ⇒
z − b = 0 (plan perp. pe axa cilindrului)
z=b

deci curbele principale ale celei de-a doua familii sunt cercuri de secţiune transversală a cilindrului. În concluzie,
curbele principale ale cilindrului constau din generatoare şi cercuri.
b) Curbele (”liniile”) asimptotice satisfac ecuaţia diferenţială
0
u
(u0 , v 0 )[II] = 0.
v0

−1 0
Înlocuind L, M, N determinate la punctul a), obţinem matricea [II] = , deci ecuaţia liniilor asimp-
0 0
totice se rescrie
u0

−1 0
(u0 , v 0 ) = 0 ⇔ −u02 = 0 ⇔ u0 = 0.
0 0 v0
Dar u0 = 0 ⇒ u(t) = a = const. şi v(t) = t, deci se obţin generatoarele cilindrului considerate la punctul
anterior. În concluzie, liniile asimptotice ale cilindrului sunt generatoarele acestuia.
c) Determinăm geodezicele cilindrului. Pentru a obţine ecuaţiile geodezicelor α(t) = r(u(t), v(t)), punem
conditiile ca acestea să fie de viteză unu (||α0 (t)|| = 1) şi să satisfacă relaţia α00 (t) ⊥ Tα(t) Σ. În ansamblu aceste
condiţii se rescriu
 hα00 , ru |α(t) i = 0

hα00 , rv |α(t) i = 0
hα0 , α0 i = 1,

- 242-
Obţinem succesiv
α 0 = u 0 ru + v 0 rv

α00 = u00 ru + v 00 rv + u02 ruu + 2u0 v 0 ruv + v 02 rvv .

La noi, r(u, v) = (cos u, sin u, v) şi obţinem
α0 = u0 (− sin u, cos u, 0) + v 0 (0, 0, 1).
Înlocuind ı̂n cele trei relaţii ale sistemului precedent, obţinem
 00

 u E + v 00 F + u02 hruu , ru i + 2u0 v 0 hruv , ru i + v 02 hrvv , ru i = 0

u00 F + v 00 G + u02 hruu , rv i + 2u0 v 0 hruv , rv i + v 02 hrvv , rv i = 0

Eu02 + 2F u0 v 0 + Gv 02 = 1.


Înlocuind derivatele parţiale rezultă

 00

 u · 1 + v 00 · 0 + u02 · 0 + 2u0 v 0 · 0 + v 02 · 0 = 0

u00 · 0 + v 00 · 1 + u02 · 0 + 2u0 v 0 · 0 + v 02 · 0 = 0

1 · u02 + 2 · 0 · u0 v 0 + 1 · v 02 = 1,


de unde rezultă
u00 = 0 ⇒ u0 = a ⇒ u = at + b




v 00 = 0 ⇒ v 0 = c ⇒ v = ct + d (12.15)

u02 + v 02 = 1

⇒ a2 + c2 = 1.

Determinăm curba α prin substituirea funcţiilor u şi v obţinute ı̂n ecuaţia parametrică a suprafeţei,
α(t) = r(u(t), v(t)) = (cos(at + b), sin(at + b), ct + d).
Examinăm curba α; distingem trei cazuri:
i) a = 0; din a treia relaţie (12.15) rezultă c = ±1, deci obţinem curbele
α1 (t) = (cos b, sin b, ±t + d);
eliminând parametrul t din ecuaţiile parametrice obţinute, rezultă că acestea sunt generatoarele cilindrului
paralele cu axa Oz şi aflate la distanţa 1 de această axă,
x − cos b y − sin b z−d
∆: = = (= t).
0 a ±1
ii) c = 0; dintr-a treia relaţie (12.15) rezultă a = ±1, deci obţinem
α2 (t) = (cos(±t + b), sin(±t + b), d).
Eliminând parametrul t, se constată că s-a obţinut o familie de cercuri de ecuaţii carteziene
( 2
x + y2 = 1
z = d.
În concluzie, a doua familie de godezice ale cilindrului este formată din cercuri de secţiune transversală.
iii) Dacă a 6= 0, c 6= 0 şi a2 + c2 = 1, atunci
α3 (t) = (cos(at + b), sin(at + b), ct + d).
Efectuând schimbarea de parametru θ = at + b rezultă t = θ−b cθ bc
a şi ct + d = a − a + d = mθ + n, unde am
notat m = ac , n = − bc
a + d. Atunci, reparametrizând curba α3 , obţinem nouă expresie
α̃3 (θ) = (cos θ, sin θ, mθ + n).

Se observă că s-a obţinut o familie de elice. În concluzie, geodezicele cilindrului sunt
• drepte (generatoarele cilindrului),
• cercuri (obţinute prin secţionarea cilindrului cu plane transversale pe axa sa de simetrie),
• elice.
- 243-

1. Fie funcţia r : D → R3 , r(u, v) = (cos 2πu, sin 2πu, v). Să se arate că r este o hartă proprie şi că r(D) este
suprafaţa
M : x2 + y 2 = 1, −1 < x < 1, y > 0, z ∈ R.
2. Fie imersia
p
r : x = u cos v, y = sin v, z = a ln(u + u2 − a2 , a > 0, u ∈ [a, ∞), v ∈ R.
Să se determine curbele de pe suprafaţa r([a, ∞) × R) care intersectează curbele v = v0 sub un unghi constant.
3. Se consideră funcţia
r : R2 → R3 , r(u, v) = (1 + uv, u + u2 v, u2 + u3 v).
1) Să se arate că r(R2 ) este o suprafaţă conică;

2) Să se găsească ecuaţia carteziană a lui r(R2 ).
4. O suprafaţă care admite simultan parametrizările
~r(u, v) = α ~
~ (u) + v β(u) şi ~r(u, v) = ~γ (v) + u~ε(v)
se numeşte dublu riglată.

1) Să se arate că orice suprafaţă dublu riglată este o cuadrică;
2) Se consideră harta r definită prin

1 1 2u
x=a u+ ,y = b u − , z= , u ∈ R, v ∈ R\{0}.
v v v
Să se arate că imaginea r(R × (R\{0})) este o suprafaţă dublu riglată. Să se determine curbele coordonate ale
suprafeţei şi ecuaţia carteziană a suprafeţei.
5. Să se construiască mulţimile de nivel M = f −1 (c), pentru f (x, y, z) = x2 + y 2 − z 2 şi c1 = −1, c2 =
0, c3 = 1. Pentru fiecare dintre ele să se cerceteze ı̂n care puncte P spaţiul tangent este [∇f (P )]⊥ .
6. Fie suprafaţa M : xα y β z γ = 1, α, β, γ ∈ R. Planul tangent la M ı̂n punctul (x0 , y0 , z0 ) intersectează
axele de coordonate respectiv ı̂n punctele A, B, C. Să se arate că punctul (x0 , y0 , z0 ) este centrul de greutate al
”maselor” α, β, γ aplicate respectiv ı̂n A, B, C.
7. Fie D ⊂ R2 mulţime deschisă şi conexă, iar r : D → R3 o parametrizare. Să se arate că dacă normala la
suprafaţa r(D) are direcţia fixă, atunci suprafaţa este o parte a unui plan. Să se verifice acest rezultat pentru
1) r : R2 \{(0, 0)} → R3 , r(u, v) = (u2 + v 2 , uv, (u + v)2 ),
2) r : R2 \{(u, v)/u > 0, v > 0, u − v > 0, u − 3v > 0} → R3 ,
v
r(u, v) = (u − v)2 , u2 − 3v 2 , (u − 2v) .
2
8. Suprafaţa generată prin rotirea unui cerc ı̂n jurul unei axe conţinută ı̂n planul cercului (care nu inter-
sectează cercul) se numeşte tor.
Fie a > b > 0 şi funcţia r : R2 → R3 definită prin
r(u, v) = ((a + b cos v) cos u, (a + b cos v) sin u, b sin v).
1) Să se arate că r este o parametrizare a torului, dublu periodică şi să se determine ecuaţia carteziană
implicită..
2) Să se arate că torul este o suprafaţă conexă şi compactă.
- 244-
9. Fie suprafaţa M : z = f (x, y) orientată prin alegerea câmpului normal unitar
~ = −f ~ı − fy~ + ~k
U qx .
1 + fx2 + fy2
Presupunem că f (0, 0) = fx (0, 0) = fy (0, 0) = 0.

1) Să se arate că ~ı şi ~ sunt vectori tangenţi la M ı̂n (0, 0, 0).
2) Să se arate că
S(~ı) = fx2 (0, 0)~ı + fxy (0, 0)~
S(~ı) = fxy (0, 0)~ı + fy2 (0, 0)~.
10. Fie M = f −1 (1) unde f (x, y, z) = −x2 + y 2 + z 2 . Să se orienteze suprafaţa M . Să se determine
curbura normală a suprafeţei ı̂n punctul P (0, 0, 1), ı̂n direcţia ~v , unde ~v este un vector unitar, ~v ∈ TP M . Cazuri
particulare:
1) ~v = ~ı = (1, 0, 0);
2) ~v = ~
 = (0, 1, 0);
1 1
3) ~v = √ , √ , 0 .
2 2
11. Fie k1 , k2 , curburile principale ale suprafeţei S de separaţie a unui lichid. Presiunea normală p, pe
elementul de suprafaţă, ı̂ntr–un punct oarecare, este dată de ecuaţia Laplace σ(k1 + k2 ) = p, unde σ este
tensiunea superficială, considerată constantă. Să se afle presiunea p când S este:
1) Suprafaţa Enneper
Z Z Z
2 2
x = Re (1 − t )dt, y = Im (1 + t )dt, z = Re 2tdt, (t = u + iv, i2 = −1).
2) Şaua: z = xy.
12. Fie suprafeţele
1) M : z = ex+y − 1, 2) M : z = ln cos x − ln cos y, 3) M : z = (x + 3y)3 . Să se determine curburile principale
şi aproximarea pătratică a suprafeţei M ı̂n jurul lui (0, 0, 0).
13. Fie harta Monge r : x = u, y = v, z = f (u, v). Să se arate că
E = 1 + fu2 , F = fu fv , G = 1 + fv2 ,
fuu fuv fvv

l= , m= , n= ,
W W W
p
unde W = 1 + fu2 + fv2 .
14. Să se arate că lungimea imersiei (suprafaţa Enneper)
u3 v3

2 3 2 2 2 2
r : R → R , r(u, v) = u − + uv , v − + u v, u − v ,
3 3
este o suprafaţă minimală.
15. Pseudosfera. Fie α(u) = (x(u), y(u)), unde
Zu p
x(u) = 1 − e−2t , y(u) = e−u , u > 0
0
şi fie M suprafaţa de rotaţie obţinută prin rotirea lui α ı̂n jurul lui Ox. Să se arate că M are curbura Gauss
K = −1.
- 245-
16. O suprafaţă pentru care K/d4 = const, unde K este curbura Gauss pe suprafaţă, iar d este distanţa de
la un punct fix la planul tangent ı̂ntr–un punct oarecare al suprafeţei, se numeşte suprafaţă Ţiţeica. Să se arate
că M : xyz − 1 = 0 este o suprafaţă Ţiţeica şi că este conexă.
17. Se consideră imersia definită prin
π u π
x = cos u cos v, y = cos u sin v, z = sin u − ln tg + , u ∈ 0, , v ∈ R.
4 2 2
Să se determine liniile de curbură şi liniile asimptotice al suprafeţei
π
r 0, ×R .
2
18. Fie P centrul masei punctiforme m, care se mişcă pe o suprafaţă cu acceleraţia ~a şi fie N ~ reacţiunea
(normală ı̂n P la suprafaţă). Dacă asupra particulei P nu acţionează forţe exterioare, atunci să se arate că P
descrie o curbă α, care este o geodezică a suprafeţei.
19. Să se găsească aria benzii Möbius riglate:
u u u
x = cos u + v cos u cos , y = sin u + v sin u cos , z = v sin ,
2 2 2

1 1
u ∈ [0, 2π], v ∈ − , .
2 2
20. (Fibrarea tangentă). Fie M o hipersuprafaţă a lui Rn orientată prin câmpul normal unitar U . Să se
arate că
T M = {(x, v) | x ∈ M, (v, U ) = 0}
este o subvarietate de dimensiune 2n − 2 ı̂n R2n .
21. (Fibrarea sferică). Fie M o hipersuprafaţă a lui Rn orientată prin câmpul normal unitar U . Să se arate
că
T M = {(x, v) | x ∈ M, (v, U ) = 0, (v, v) = 1}
este o varietate cu 2n − 3 dimensiuni ı̂n R2n .
22. Să se verifice că semisfera
S = {(x1 , x2 , x3 ) | (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 , x21 + x22 + x23 = 1, x3 ≥ 0}

3 1 1
este o suprafaţă cu frontieră ı̂n R . Fie √ , √ , 0 un punct de pe frontieră. Să se scrie ecuaţia planului
2 2
tangent la S ı̂n acest punct şi apoi să se expliciteze un vector tangent la S orientat către exterior, unul orientat
către interior, unul tangent şi unul normal la frontieră.
- 246-
MB.13.Algebră şi analiză tensorială
Cuvinte cheie: vectori contravarianţi, vectori covarianţi, bază, bază duală,

paranteza Lie, croşetul a două câmpuri de vectori, coordonate ortogonale,
produs tensorial, tensori, câmpuri tensoriale, forme alternate, diferenţiala,
diferenţiala exterioară, coeficienţii Lamé, simbolurile Christoffel, conexi-
unea Levi-Civita, metrică Riemann, varietate Riemann, hessiana, gradient,
divergenţă, laplacian, rotor.
13.1 Vectori contravarianţi şi vectori covarianţi

Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune n. Elementele lui V se numesc vectori contravarianţi şi se
notează cu v1 , v2 , . . . În raport cu o bază B = {ei , i = 1, . . . , n} orice vector v ∈ V se scrie unic ı̂n forma
v = v i ei (regula Einstein de ı̂nsumare). Numerele reale v i se numesc componentele contravariante ale lui
v. Izomorfismul, sistem de coordonate liniar, f : V → Rn , f (v) = (v 1 , . . . , v n ) dă naştere la o structură
diferenţiabilă tipică pe V .
Trecerea de la baza B = {ei } la baza B 0 = {ei0 } este descrisă de relaţiile
ei0 = Aii0 ei , i0 = 1, . . . , n.
0
Dacă v i sunt componentele vectorului contravariant v ı̂n raport cu baza B şi v i sunt componentele lui v ı̂n
raport cu baza B 0 , atunci 0 0
v i = Aii v i ,
unde 0 0 0
Aii0 Aij = δji , Aii0 Aji = δij0 , δji = simbolul Kronecker,
0
adică matricele [Aii0 ] şi [Aii ] sunt inverse una alteia. O transformare liniară ω : V → R se numeşte 1-formă sau
vector covariant. Reamintim că liniaritatea funcţiei ω ı̂nsemnă
ω(u + v) = ω(u) + ω(v), ω(ku) = kω(u), ∀u, v ∈ V, ∀k ∈ R.
Spaţiul vectorial L(V, R) al tuturor 1-formelor definite pe V şi cu valori ı̂n R se numeşte dualul lui V şi se
notează cu V ∗ . Elementele lui V ∗ se notează cu ω 1 , ω 2 , . . ..
Fie B = {ei } o bază a lui V . Orice transformare liniară ω ∈ V ∗ este unic determinată unic de n numere
reale ωi = ω(ei ). De fapt v = v i ei şi ω(v) = ω(v i ei ) = v i ω(ei ) = v i ωi . Mai mult, cele n 1-forme ei definite prin
ei (ej ) = δji ,
constituie o bază B∗ = {ei } a lui V ∗ şi ω = ωi ei . Prin urmare spaţiul vectorial V∗ are dimensiunea n. Mulţimea
B∗ ⊂ V ∗ se numeşte bază duală bazei B ⊂ V . Numerele reale ωi se numesc componentele covariante ale lui
0
ω. Trecerea de la baza B∗ = {ei } la baza B 0 ∗ = {ei } este descrisă de formulele
0 0
ei = Aii ei , i, i0 = 1, . . . , n.
Dacă ωi sunt componentele vectorului covariant ω ı̂n raport cu baza B∗ , iar ωi0 sunt componentele lui ω ı̂n
raport cu baza B 0 ∗ , atunci
ωi0 = Aii0 ωi .
247
Fie v un vector din V şi ω un vector din V ∗ . Dacă fixăm pe v, atunci funcţia fv : V ∗ → R, fv (ω) = ω(v)
este o 1–formă pe V ∗ şi deci un element din V ∗∗ . Într–adevăr, ∀k1 , k2 ∈ R, ∀ω 1 , ω 2 ∈ V ∗ , găsim
fv (k1 ω 1 + k2 ω 2 ) = (k1 ω 1 + k2 ω 2 )(v) =

= k1 ω 1 (v) + k2 ω 2 (v) = k1 fv (ω 1 ) + k2 fv (ω 2 ).
Fiecărui vector v ∈ V i se poate ataşa 1–forma fv din V ∗∗ . Să arătăm că funcţia v → fv este un izomorfism de
la V la V ∗∗ . Mai ı̂ntâi observăm că este o transformare liniară,
fk1 v1 +k2 v2 (ω) = ω(k1 v1 + k2 v2 ) = k1 ω(v1 ) + k2 ω(v2 ) =

= k1 fv1 (ω) + k2 fv2 (ω) ⇒ fk1 v1 +k2 v2 = k1 fv1 + k2 fv2 .
De asemenea se observă că fv = 0 ⇔ v = 0, iar dim V = dim V ∗ = dim V ∗∗ . Astfel funcţia, v → fv este
o bijecţie şi deci un izomorfism de la V la V ∗∗ . În consecinţă, dacă f este o 1–formă pe V ∗ , atunci există un
vector unic v ∈ V astfel ı̂ncât f (ω) = ω(v), ∀ω ∈ V ∗ .
Deoarece v → fv este un izomorfism canonic de la V la V ∗∗ se obişnuieşte ca fv să se identifice cu v şi deci
V să se identifice cu V . În acest sens spunem că V este dualul lui V ∗ sau că V şi V ∗ sunt duale unul altuia.
∗∗
Având ı̂n vedere identificarea lui V ∗∗ cu V , bazele B = {ei } şi B∗ = {ei } sunt duale una alteia.
13.2 Tensori
Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune n şi V ∗ dualul său. Elementele lui V le notăm cu v1 , v2 , . . . , iar
elementele lui V ∗ le notăm, cu ω 1 , ω 2 , . . .. Ne propunem să extindem noţiunile de vector contravariant şi vector
covariant. Pentru aceasta notăm
V ∗ × . . . × V ∗ (p factori) = V ∗p , V × . . . × V (q factori) = V q .
2.1. Definiţie. Un tensor de tipul (p, q) pe V , unde p, q ∈ N , este o funcţie
T : V p∗ × V q → R,
(ω 1 , . . . , ω p , v1 , . . . , vq ) → T (ω 1 , . . . , ω p , v1 , . . . , vq )
liniară ı̂n fiecare argument (multiliniară). Numărul p se numeşte ordin de contravarianţă, q se numeşte ordin
de covarianţă, iar p + q se numeşte ordinul tensorului.
Mulţimea tuturor tensorilor de tipul (p, q) pe V se notează cu Tqp (V ) şi este un spaţiu vectorial real de
dimensiune np+q (pentru dimensiune vezi teorema 2.3). Tensorul zero din Tqp (V ) se defineşte prin
0(ω 1 , . . . , ω p , v1 , . . . , vq ) = 0, ∀ω 1 , . . . , ω p ∈ V ∗ , ∀v1 , . . . , vq ∈ V.
Evident T10 (V ) = V ∗ şi se acceptă identificările T00 (V ) = R, T01 (V ) = V , adică tensorii de ordinul zero sunt
numere reale, iar tensorii de ordinul unu sunt vectori contravarianţi (elementele lui V ) sau vectorii covarianţi
(1–forme, elementele lui V ∗ ). Spaţiul vectorial al tuturor formelor biliniare se identifică cu T20 (V ).
Identificarea T01 (V ) = V impune definiţia v(ω) = ω(v), v ∈ V, ω ∈ V ∗ .
p+r
2.2. Definiţie. Fie Tqp (V ), Tsr (V ), Tq+s (V ). Funcţia
p+r
⊗ : Tqp (V ) × Tsr (V ) → Tq+s (V )
definită prin
S ⊗ T (ω 1 , . . . , ω p+r , v1 , . . . , vq+s ) =
= S(ω 1 , . . . , ω p , v1 , . . . , vq )T (ω p+1 , . . . , ω p+r , vq+1 , . . . , vq+s )

se numeşte produs tensorial.
- 248-
Se observă că produsul tensorial este o aplicaţie biliniară şi asociativă, adică
(k1 S1 + k2 S2 ) ⊗ T = k1 S1 ⊗ T + k2 S2 ⊗ T,
S ⊗ (k1 T1 + k2 T2 ) = k1 S ⊗ T1 + k2 S ⊗ T2 , k1 , k2 ∈ R,
S ⊗ (T ⊗ R) = (S ⊗ T ) ⊗ R.
Asociativitatea permite extinderea definiţiei produsului tensorial la un număr finit de factori.
În continuare determinăm dimensiunea spaţiului vectorial utilizând baza obţinută prin produs tensorial din
bazele B ⊂ V şi B∗ ⊂ V ∗ .
2.3. Teoremă. Dacă {ei , i = 1, . . . , n} este o bază a lui V , iar {ej , j = 1, . . . , n} este baza duală ı̂n V ∗ ,
atunci mulţimea
{ei1 ⊗ . . . ⊗ eip ⊗ ej1 ⊗ . . . ⊗ ejq , i1 , . . . , ip , j1 , . . . , jq = 1, . . . , n}
este o bază a lui Tqp (V ), numită baza produs. Deci dimTqp (V ) = np+q .
Demonstraţie. Mulţimea din teoremă este liniar independentă. Într–adevăr, relaţia
i ...i
Tj11...jqp ei1 ⊗ . . . ⊗ eip ⊗ ej1 ⊗ . . . ⊗ ejq = 0 (tensorul zero)
scrisă cu convenţia Einstein de ı̂nsumare, implică

i ...i
0 = Tj11...jqp ei1 ⊗ . . . ⊗ eip ⊗ ej1 ⊗ . . . ⊗ ejq (ek1 , . . . , ekp , el1 , . . . , elq ) =
i ...i
= Tj11...jqp ei1 (ek1 ) . . . eip (ekp )ej1 (el1 ) . . . ejq (elq ) =
i ...i k j k ...k
= Tj11...jqp δik11 . . . δipp δlj11 . . . δlqq = Tl11...lq p , k1 , . . . , kp , l1 , . . . , lq = 1, . . . , n.
Să aratăm că mulţimea din teoremă generează pe Tqp (V ). Pentru aceasta fie T ∈ Tqp (V ) şi numerele reale
i ...i i ...i
Tj11...jqp = T (ei1 , . . . , eip , ej1 , . . . , ejq ). Găsim Tj11...jqp ei1 ⊗ . . . ⊗ eip ⊗ ej1 ⊗ . . . ⊗ ejq (ek1 , . . . , ekp , el1 , . . . , elq ) =
T (ek1 , . . . , ekp , el1 , . . . , elq ). Deoarece T este multiliniar, iar {ei }, {ej } sunt baze duale, ultima relaţie implică
i ...i
Tj11...jqp ei1 ⊗ . . . ⊗ eip ⊗ ej1 ⊗ . . . ⊗ ejq (ω 1 , . . . , ω p , v1 , . . . , vq ) =
= T (ω 1 , . . . , ω p , v1 , . . . , vq ), ∀ω 1 , . . . , ω p ∈ V ∗ , ∀v1 , . . . , vq ∈ V.
Deci
i ...i
T = Tj11...jqp ei1 ⊗ . . . ⊗ eip ⊗ ej1 ⊗ . . . ⊗ ejq ,
unde numerele reale
i ...i
Tj11...jqp = T (ei1 , . . . , eip , ej1 , . . . , ejq )
sunt componentele (coordonatele) tensorului T ı̂n raport cu baza produs.
i ...i i ...i
Fie Sj11 ...jpq componentele lui S, fie Tj11...jqp componentele lui T şi fie k ∈ R. Componentele tensorilor kS, S +T
şi S ⊗ T sunt respectiv
i ...i i ...i i ...i i ...i k ...k
kSj11 ...jpq , Sj11 ...jpq + Tj11...jqp , Sj11 ...jpq Tl11...lq p .
0
Fie {ei , i = 1, . . . , n} şi {ei0 , i0 = 1, . . . , n} două baze ı̂n V şi respectiv bazele duale {ei } şi {ei } ı̂n V ∗ .
Schimbarea bazelor este descrisă de relaţiile
0 0
ei0 = Aii0 ei , ei = Aii ei ,
unde 0 0 0
Aii Aij 0 = δji 0 , Aii0 Aij = δji .
Corespunzător,
0 0
ei0 1 ⊗ . . . ⊗ ei0 p ⊗ ej 1 ⊗ . . . ⊗ ej q
=
0 0
i j
Aii10 1 . . . Aip0 p Ajj11 . . . Ajqq ei1 ⊗ . . . ⊗ eip ⊗ ej1 ⊗ . . . ⊗ ejq .
- 249-
Aceasta implică
0 0
v i = Aii v i , ωj 0 = Ajj 0 ωj
şi ı̂n general
i0 ...i0 0 i0 j i ...i
Tj 0 11...j 0pq = Aii11 . . . Aipp Ajj10 1 . . . Ajq0 q Tj11...jqp .
Aceasta din urmă poartă numele de regula de schimbare a componentelor unui tensor la o schimbare a bazei.
Se observă că schimbarea pentru indicii de covarianţă se face cu ajutorul elementelor matricei A = [Aii0 ] ı̂n timp
0
ce schimbarea pentru indicii de contravarianţă se face cu ajutorul matricei A−1 = [Aii ].
Fie ω : V × . . . × V → R, (v1 , . . . , vq ) → ω(v1 , . . . , vq ), un tensor de tipul (0, q). Acesta se numeşte
1) simetric dacă valoarea sa rămâne aceeaşi pentru toate permutările posibile ale argumentelor,
2) antisimetric dacă valoarea sa după orice permutare a argumentelor este produsul dintre valoarea ı̂nainte
de permutare şi semnul permutării.
2.4. Definiţie. Fie p > 0, q > 0, s = 1, . . . , p; t = 1, . . . , q. Aplicaţia
p−1
trij : Tqp (V ) → Tq−1 (V )
definită prin
n
X
(trij T )(ω 1 , . . . , ω p−1 , v1 , . . . , vq−1 ) = T (ω 1 , . . . , ω s−1 , ek , ω s , . . . , ω p−1 ,
k=1
v1 , . . . , vt−1 , ek , vt , . . . , vq−1 ),
unde {ei } este baza lui V , iar {ej } este baza duală din V ∗ , se numeşte contracţie.
Pe componente contracţia acţionează astfel
n
i ...i i ...i ki ...i
X
(trij T )j11 ...jp−1
q−1
= Tj11...jt−1
s−1 s p−1
kjt ...jq−1 .
k=1
Exemple. 1) Dacă Tji sunt componentele unui tensor mixt de ordinul doi, atunci Tii = T11 + . . . + Tnn este
un tensor de ordinul zero (număr real). Evident Tii este urma matricei ale cărei elemente sunt componentele
Tji .
i i
2) Fie Tjk un tensor de tipul (1, 2). Contractând pe i cu j obţinem vectorul covariant Tik ; contractând pe i
i
cu k obţinem vectorul covariant Tji .
13.3 Ridicarea şi coborârea indicilor

Presupunem că V este un spaţiu euclidian. Produsul scalar (, ) pe V este un tensor covariant de ordinul doi
(formă biliniară), simetric şi pozitiv definit. Aceasta se numeşte metrica riemanniană pe V . Metrica induce
transformarea liniară nesingulară (izomorfism) G : V → V ∗ , G(u)(v) = (u, v), ∀v ∈ V . Fie G −1 inversa lui G;
dacă ω ∈ V ∗ , atunci (G −1 w, v) = ω(v).
Fie {ei } o bază ortonormată ı̂n V . Dacă notăm G(ei ) = ei , i = 1, . . . , n, atunci G(ei )(ej ) = hei , ej i = δij ,
adică ei (ej ) = δij = (δji ). Rezultă că mulţimea {ei } este bază duală ı̂n V ∗ .
Fie {ek ⊗ el } baza ı̂n T20 (V ). Metrica riemanniană şi transformarea liniară nesingulară asociată G sunt
caracterizate prin matricea [gkl ] simetrică şi pozitiv definită. Inversa lui (gkl ) este o matrice simetrică, pozitiv
definită, şi se notează cu (g kl ); deci gkl g kj = δlj . Dacă v k este un vector din V , atunci gkl v k este un vector din
V ∗ ; dacă ωk este un vector din V ∗ , atunci g kl ωk este un vector din V . Acestea se extind prin definiţiile care
urmează.
3.1. Definiţie. Fie s = 1, . . . , p; t = 1, . . . , q şi T ∈ Tqp (V ). Funcţia definită prin
p−1
Gs,t : Tqp (V ) → Tq+1 (V ),
(Gs,t T )(ω 1 , . . . , ω p−1 , v1 , . . . , vq+1 ) = T (ω 1 , . . . , ω s−1 , G(vt ), ω s , . . . , ω p−1 ,
- 250-
v1 , . . . , v̂t , . . . , vq+1 ),
unde semnul ˆ ı̂nseamnă că argumentul respectiv lipseşte, se numeşte coborârea indicilor.
Pe componente,
i ...i i ...is−1 tis ...ip−1
(Gs,t T )j11 ...jp−1
t−1 sjt+1 ...jq+1
= gst Tj11...jt−1 jt+1 ...jq+1 .
Analog, utilizând pe G −1 , se defineşte ridicarea indicilor.

Izomorfismul G permite identificarea lui V cu V ∗ . De asemenea prin intermediul coborârii şi ridicării indicilor
el induce un izomorfism ı̂ntre Tqp (V ) şi Tpq (V ). În acest context vorbim despre componentele contravariante,
mixte sau covariante (după caz) ale aceluiaşi tensor. De exemplu,
g li g mk Tik , g li Tik , Tik
sunt respectiv componentele contravariante, mixte şi covariante ale tensorului de ordinul doi T = Tik ei ⊗ ek .
13.4 Câmpuri vectoriale

Fie M o mulţime deschisă din Rn . Mulţimea F(M ) a tuturor funcţiilor reale (câmpurilor scalare) diferenţiabile
de clasă C ∞ definite pe M este un spaţiu vectorial real. Deoarece ı̂nmulţirea funcţiilor reale este o operaţie
R–biliniară, comutativă, mulţimea F(M ) este o algebră comutativă.
Fie x = (x1 , . . . , xn ) ∈ M şi f ∈ F(M ). Unui vector Xx tangent la M ı̂n punctul x i se asociază numărul

d
Xx (f ) = f (x + tX)
dt t=0
numit derivata lui f ı̂n raport cu Xx sau derivata lui f după direcţia Xx . Derivata după o direcţie are
următoarele proprietăţi
Xx (af + bg) = aXx (f ) + bXx (g)
Xx (f g) = (Xx (f ))g(x) + f (x)Xx (g)
(aXx + bYx )(f ) = aXx (f ) + bYx (f ),
unde Xx , Yx sunt vectorii tangenţi la M ı̂n punctul x, a şi b ∈ R, f, g ∈ F(M ).
Să privim acum lucrurile dintr–un alt punct de vedere. Se observă că dacă dăm regula f → Xx (f ), atunci Xx
este bine determinat. Astfel suntem conduşi la următoarea definiţie care este potrivită pentru teoria câmpurilor
vectoriale.
4.1. Definiţie. O funcţie Xx : F(M ) → R cu proprietăţile
Xx (af + bg) = aXx (f ) + bXx (g)

Xx (f g) = (Xx (f ))g(x) + f (x)Xx (g),
unde a, b ∈ R, f, g ∈ F(M ), se numeşte vector tangent la M ı̂n punctul x.

În acest context se observă
definită prin Ox (f ) = 0, ∀f ∈ F(M ) deci vectorul zero, ca şi operatorii
că funcţia
∂ ∂
de derivare parţială ,..., sunt vectori tangenţi la M ı̂n punctul x. De asemenea, dacă f = g = 1,
∂x1 x ∂xn x
atunci Xx (1) = 2Xx (1) şi deci Xx (1) = 0. În plus Xx (c) = cXx (1) = 0, pentru orice funcţie constantă c.
Identificând funcţiile constante cu valorile lor putem spune că valorile oricărui vector tangent pe scalari sunt
nule.
Fie Tx M mulţimea tuturor vectorilor tangenţi la M ı̂n punctul x. Elementele lui Tx M sunt funcţii reale
definite pe F(M ) şi deci are sens suma a doi vectori tangenţi şi produsul dintre un număr real şi un vector
tangent. Mai mult, pentru fiecare x ∈ M , mulţimea Tx M este un spaţiu vectorial real.

∂
4.2. Teoremă. Mulţimea , i = 1, . . . , n este o bază a spaţiului vectorial Tx0 M (reper ı̂n punctul
∂xi x0
x0 ).
- 251-

∂
Demonstraţie. Evident , i = 1, . . . , n, fac parte din Tx0 M . Să arătăm că ei sunt liniar independenţi.
∂xi x0

i ∂

Pentru aceasta pornim de la relaţia a i
= 0 şi folosim funcţiile coordonate xj : M → R, j = 1, . . . , n.
∂x x0
∂xj
În baza definiţiei 4.1, a faptului că Tx0 M este un spaţiu vectorial şi a observaţiei = δij rezultă
∂xi
j

i ∂ i ∂x
j
= ai δij = aj , j = 1, . . . , n.

0= a (x ) = a
∂xi x0 ∂xi x0

∂
A rămas să demonstrăm că , i = 1, . . . , n generează pe Tx0 M . Pentru aceasta observăm că pe o
∂xi x0
vecinătate convexă a lui x0 şi pentru orice f ∈ F(M ) avem
R1 d
f (x) = f (x0 ) + 0 dt
f (x0 + t(x − x0 ))dt =
R 1 Pn ∂f
= f (x0 ) + 0 i=1 ∂xi (xi − xi0 )dt
(x +t(x−x ))
0 0
Pn i
= f (x0 ) + i=1 (x − xi0 )gi (x),
unde
∂f
gi (x0 ) = (x0 ).
∂xi
Conform definiţiei 4.1 şi a observaţiei că valorile lui Xx pe constante sunt nule, găsim
Pn Pn
Xx (f ) = i=1 Xx (xi − xi0 )gi (x) + i=1 (xi − xi0 )Xx (gi ) =
Pn Pn
= i=1 Xx (xi )gi (x) + i=1 (xi − xi0 )Xx (gi ).
Înlocuirea x = x0 , implică
n
X ∂f
Xx0 (f ) = Xx0 (xi ) (x0 ).
i=1
∂xi
Ţinând seama că f ∈ F(M ) este arbitrară şi notând Xx0 (xi ) = ai , deducem

∂
Xx0 = ai i .
∂x x0

∂
Numerele Xx0 (xi ) = ai se numesc componentele lui Xx0 , iar reperul , i = 1, . . . , n se numeşte reper
∂xi x0
natural.
Dacă raportăm pe Tx0 M la reperul natural, atunci adunarea a doi vectori se reduce la adunarea compo-
nentelor corespunzătoare, iar ı̂nmulţirea unui vector cu un număr real se reduce la ı̂nmulţirea componentelor
vectorului cu acel număr.
Exemplu. Pentru
∂ ∂ ∂ ∂
X=2 − , Y = +7 şi k ∈ R
∂x ∂y ∂x ∂y
găsim
∂ ∂ ∂ ∂
X +Y =3 +6 , kX = 2k −k .
∂x ∂y ∂x ∂y
4.3. Definiţie. Reuniunea T M = ∪x∈M Tx M se numeşte spaţiul tangent al lui M . O funcţie
X : M → ∪x∈M Tx M, X(x) ∈ Tx M,
se numeşte câmp vectorial pe M .

Adunarea dintre două câmpuri vectoriale şi produsul dintre o funcţie reală şi un câmp vectorial se definesc
punctual.
- 252-
Câmpurile vectoriale definite prin

∂
x→ , i = 1, . . . , n
∂xi x
∂
şi notate cu , i = 1, . . . , n, se numesc câmpuri fundamentale (operatori de derivare parţială). Ansamblul
∂xi
lor se numeşte câmpul reperului natural.
4.4. Teoremă. Dacă X este un câmp vectorial pe M , atunci există n funcţii reale X i : M → R, i = 1, . . . , n
astfel ı̂ncât
∂
X = Xi i .
∂x
Demonstraţie. Prin definiţie X asociază lui x ∈ M un vector X(x) tangent la M ı̂n punctul x. Dar
∂
X(x) = X i (x) i şi regulile x → X i (x), x ∈ M definesc (unic) funcţiile X i : M → R.
∂x x
Funcţiile reale X i se numesc componentele (coordonatele) câmpului vectorial X. Câmpul vectorial X =
∂
X i i se numeşte diferenţiabil (de clasă C ∞ ) dacă componentele sale sunt diferenţiabile (de clasă C ∞ ).
∂x
∂ ∂
Exemplu. X(x, y) = 2x + ey este un câmp vectorial de clasă C ∞ .
∂x ∂y
Alternativ, câmpul vectorial X poate fi privit ca fiind aplicaţia X : F(M ) → F(M ) cu proprietăţile
X(af + bg) = aX(f ) + bX(g)

X(f g) = (X(f ))g + f X(g),
unde a, b ∈ R, iar f, g ∈ F(M ).

4.5. Definiţie. Fie X şi Y două câmpuri vectoriale diferenţiabile de clasă C ∞ pe M . Câmpul vectorial
[X, Y ] definit prin f → [X, Y ](f ) = X(Y (f )) − Y (X(f )) se numeşte croşetul (paranteza Lie) câmpurilor X
şi Y .
Evident [X, Y ] = −[Y, X]. De asemenea pentru oricare trei câmpuri vectoriale diferenţiabile X, Y, Z se
satisface identitatea Jacobi
[X, [Y, Z]] + [Y, [Z, X]] + [Z, [X, Y ]] = 0.
Mulţimea X (M ) a tuturor câmpurilor vectoriale diferenţiabile de clasă C ∞ pe M este un spaţiu vectorial

real infinit dimensional. Deoarece croşetul [, ] : X (M ) × X (M ) → X (M ) este biliniar peste câmpul numerelor
reale, mulţimea X (M ) este ceea ce se cheamă o algebră; croşetul fiind anticomutativ şi verificând identitatea
Jacobi, algebra X (M ) se numeşte algebră Lie.
Fie Tx M spaţiul tangent la M ı̂n punctul x şi ωx o 1–formă ı̂n x, adică o transformare liniară ωx : Tx M → R.
Mulţimea tuturor 1–formelor ı̂n x este un spaţiu vectorial real de dimensiune n, dualul lui Tx M . Acest spaţiu
vectorial se numeşte spaţiul cotangent la M ı̂n x şi se notează cu Tx∗ M .
4.6. Definiţie. Fie f ∈ F(M ). Funcţia dfx : Tx M → R definită prin dfx (Xx ) = Xx (f ) se numeşte
diferenţiala lui f ı̂n punctul x.
Această definiţie ı̂mpreună cu definiţia vectorilor tangenţi arată că dfx este o 1–formă ı̂n x.
4.7. Teoremă. Fie xj : M → R, j = 1, . . . , n, funcţiile coordonate pe M . Mulţimea {dxj , j = 1, . . . , n}x0
este o bază a lui Tx∗0 M (reper ı̂n punctul x0 ).
Demonstraţie. Evident dxj |x0 , j = 1, . . . , n, aparţin lui Tx∗0 M . Fie

∂
, i = 1, . . . , n
∂xi x0
reperul natural ı̂n Tx0 M . Ţinând seama de definiţia 4.6 deducem
∂xj

∂ ∂
j
dx |x0 = j
(x ) = = δij , i, j = 1, . . . , n,
∂xi x0 ∂xi x0 ∂xi x0
şi deci {dxj , j = 1, . . . , n}x0 este bază duală.
- 253-
Reperul {dxj , j = 1, . . . , n}x0 se numeşte coreper

natural
ı̂n x0 .
∂ ∂
Fie Xx = ai i . Rezultă dxj |x (Xx ) = ai dxj |x = aj . De asemenea orice 1–formă ωx ∈ Tx∗ M se
∂x x ∂xi x
∂
scrie ωx = ωj dxj |x , ωj fiind componentele lui ωx ı̂n raport cu coreperul natural. Rezultă ωx = ωi ,
∂xi x
adică componentele 1-formei ωx sunt valorile lui ωx pentru vectorii reperului natural ı̂n x.
Fie F(M ) algebra funcţiilor reale diferenţiabile pe M şi X (M ) algebra Lie a câmpurilor vectoriale diferenţiabile
pe M .
4.8. Definiţie. O funcţie ω : X (M ) → F(M ), F(M )–liniară, ω(X)–diferenţiabilă ∀X ∈ X (M ), se numeşte
1–formă diferenţială pe M .
Adunarea a două 1–forme şi produsul dintre o funcţie reală şi o 1–formă se definesc punctual.
Fie ω o 1–formă diferenţială. Valorile ωx sunt 1–forme ı̂n punctele x. De aceea expresia locală a unei
1–forme diferenţiale este ωx = ωj (x)dxj |x . Mai scurt, putem scrie ω = ωj dxj deoarece 1–formele diferenţiale
∂ ∂
dx1 , . . . , dxn sunt duale câmpurilor fundamentale 1
, . . . , n . Ansamblul {dxj , j = 1, . . . , n} se numeşte
∂x ∂x
câmpul coreperului natural. Mulţimea tuturor 1–formelor diferenţiale pe M va fi notată cu X ∗ (M ).
Precizare. Xx este un vector contravariant, X este un câmp vectorial contravariant; ωx este un vector
covariant, ω este un câmp vectorial covariant.
O mulţime ordonată {X1 , . . . , Xn } de câmpuri vectoriale se numeşte câmp de repere pe M dacă {X1 (x), . . . , Xn (x)}
este o bază ı̂n Tx M, ∀x ∈ M . Analog se defineşte câmpul de corepere {ω 1 , . . . , ω n }. Acestea se numesc duale
unul altuia dacă ω b (Xa ) = δab . În general, câmpurile de repere (sau de corepere) nu există decât pe o vecinătate
a punctului x din M .
Dacă {Xa , a = 1, . . . , n} este un câmp de repere pe M , atunci orice alt câmp vectorial V se exprimă ı̂n forma
V = V a Xa . Analog, dacă {ω b | b = 1, . . . , n} este un câmp de corepere, atunci orice altă 1–formă diferenţială η
se exprimă ı̂n forma η = ηb ω b .
0 0 0
Fie x un punct din M caracterizat de două rânduri de coordonate (xi ) = (x1 , . . . , xn ) şi (xi ) = (x1 , . . . , xn ).
0 0
i i i
Schimbarea de coordonate,
definită pe o vecinătatedin M a lui x, se scrie x = x (x ) şi admite inversa
0 ∂ ∂ 0
xi = xi (xi ). Bazele , {dxi }x se schimbă ı̂n , {dxi }x cu legăturile
∂xi x ∂xi0 x
0

∂xi i ∂ ∂xj j 0

∂ j j0

i
= i
(x ) i0 , dx |x = j 0 (x )dx .
∂x x ∂x ∂x ∂x x
x
şi
0 0
∂xi ∂xi 0 ∂xi ∂xi
= δji 0 , = δji .
∂xi ∂xj 0 ∂xi0 ∂xj
Dacă
∂ 0 ∂ 0
X = Xi = Xi , ω = ωi dxi = ωi0 dxi ,
∂xi ∂xi0
atunci regulile de schimbare a componentelor câmpurilor vectoriale la o schimbare de coordonate sunt respectiv
0
0 ∂xi i ∂xj
Xi = X , ωj 0 = ωj .
∂xi ∂xj 0
13.5 Câmpuri tensoriale

Noţiunea de tensor de tipul (p, q) pe spaţiul vectorial Tx M este cunoscută. Utilizând această noţiune introducem
câmpurile tensoriale.
5.1. Definiţie. Fie Tqp (Tx M ) mulţimea tuturor tensorilor de tipul (p, q) pe spaţiul tangent Tx M . O funcţie
[
T :M → Tqp (Tx M ), T (x) ∈ Tqp (Tx M ),
x∈M
- 254-
se numeşte câmp tensorial de tipul (p, q) pe M .

Fie Tqp (M ) mulţimea tuturor câmpurilor tensoriale pe M de tipul (p, q). Adunarea a două elemente din
această mulţime ca şi produsul dintre o funcţie reală şi un câmp vectorial se definesc punctual. Mulţimea Tqp (M )
este un spaţiu vectorial real infinit dimensional. Identificări: T00 (M ) = F(M ), T01 (M ) = X (M ), T10 (M ) =
X ∗ (M ).
Deoarece baza canonică ı̂n Tqp (Tx M ) este

∂ ∂
⊗ . . . ⊗ ip ⊗ dxj1 ⊗ . . . ⊗ dxjq ,
∂xi1 ∂x x
expresia ı̂n coordonate a lui T este
i ...i ∂ ∂
T (x) = Tj11...jqp (x) i
⊗ . . . ⊗ ip ⊗ dxj1 ⊗ . . . ⊗ dxjq .
∂x 1 ∂x
i ...i
Câmpul T se numeşte diferenţiabil dacă funcţiile componente (coordonate) Tj11...jqp sunt diferenţiabile.
Echivalent, un câmp tensorial de tipul (p, q) este o funcţie
T : X ∗ (M ) × .. × X ∗ (M ) × X (M ) × .. × X (M ) → F(M ),
| {z } | {z }
p f actori q f actori
(ω 1 , . . . , ω p , X1 , . . . , Xq ) → T (ω 1 , . . . , ω p , X1 , . . . , Xq ),
F(M )–liniară ı̂n fiecare argument. Identificarea T01 (M ) = X (M ) impune definiţia X(ω) = ω(X), X ∈
X (M ), ω ∈ X ∗ (M ).
Definiţiile câmpurilor tensoriale simetrice respectiv antisimetrice ca şi definiţiile produsului tensorial şi
contracţiei pentru câmpuri tensoriale sunt evidente.
i ...i i ...i
Fie Sj11 ...jpq componentele câmpului tensorial S, fie Tj11...jqp componentele câmpului tensorial T şi fie f ∈ F(M ).
Componentele câmpurilor f S, S + T şi S ⊗ T sunt respectiv
i ...i i ...i i ...i i ...i k ...k
f Sj11 ...jpq , Sj11 ...jpq + Tj11...jqp , Sj11 ...jpq Tl11...lq p .
Fie x un punct din M caracterizat pe de o parte prin coordonatele (x1 , . . . , xn ), iar pe de altă parte prin
0 0 0 0 0 0
coordonatele (x1 , . . . , xn ) = (xi ), schimbarea de coordonate fiind xi = xi (xi ) cu inversa xi = xi (xi ), pe o
0
∂xi i ∂

∂ ∂ ∂
vecinătate a lui x conţinută ı̂n M . Baza se schimbă ı̂n cu legătura = (x ) ;
∂xi x ∂xi0 x ∂xi x ∂xi ∂xi0 x
0
corespunzător baza duală se schimbă ı̂n {dxj }x cu legătura
∂xj j 0 j0
dxj |x = j 0 (x )dx |x . Evident,
∂x 0 0
∂xi ∂xi i0 ∂xi ∂xi
0 = δj 0 , = δji .
i
∂x ∂x j ∂xi0 ∂xj
Corespunzător
0
∂ ∂ 0 0 ∂xi1 ∂xip ∂xj 1
i 0 ⊗ · · · ⊗ i0 p ⊗ dxj 1 ⊗ · · · ⊗ dxj q = i 0 · · · i0 p ...
∂x 1 ∂x ∂x 1 ∂x ∂xj1
0
∂xj q ∂ ∂
... j i
⊗ · · · ⊗ ip ⊗ dxj1 ⊗ · · · ⊗ dxjq
∂x ∂x q 1 ∂x
Aceasta implică regula de schimbare a componentelor unui câmp tensorial de tipul (p, q) la o schimbare de
coordonate,
0 0
i0 ...i0 ∂xi 1 ∂xi p ∂xj1 ∂xjq i1 ...ip
Tj 0 11...j 0pq = . . . . . . 0 T .
∂xi1 ∂xip ∂xj 0 1 ∂xj q j1 ...jq
Observaţie. În acest paragraf, ca şi ı̂n §3, 4, 5, mulţimea deschisă M poate fi ı̂nlocuită cu orice subvarietate
de dimensiune m ≥ 1, cu sau fără frontieră, a lui Rn .
- 255-
13.6 Conexiune liniară

Fie Y un câmp vectorial diferenţiabil definit pe mulţimea deschisă M din Rn şi Xx un vector tangent la M ı̂n
punctul x. Vectorul
d
DXx Y = Y (x + tX)
dt t=0
∂
tangent la M ı̂n punctul x se numeşte derivata covariantă a lui Y ı̂n raport cu Xx . Dacă Y = Y i i , atunci
∂x
∂
DXx Y = Xx (Y i ) . Această noţiune se extinde la derivata covariantă a unui câmp vectorial Y ı̂n raport
∂xi x
cu un câmp vectorial X. Rezultatul este un câmp vectorial care se notează cu DX Y şi a cărui valoare este
∂
DX(x) Y ; pe coordonate, DX Y = X(Y i ) i . Această derivată are următoarele proprietăţi
∂x
Df X+gY Z = f DX Z + gDY Z
(1) DX (aY + bZ) = aDX Y + bDX Z
DX (f Y ) = X(f )Y + f DX Y.
6.1. Definiţie. O funcţie D : X (M ) × X (M ) → X (M ), (X, Y ) → DX Y cu proprietăţile (1) se numeşte

conexiune liniară sau derivare covariantă pe M .
Fie D o conexiune liniară pe M . Funcţiile reale Γhij : M → R, h, i, j = 1, . . . , n, definite prin
∂ ∂
D ∂
j
= Γhij h
∂xi ∂x ∂x
se numesc componentele conexiunii D. Aceste n3 funcţii reale determină unic pe DX Y . Într–adevăr, dacă
∂ ∂
X = X i i , Y = Y j j , atunci
∂x ∂x
∂ ∂

DX Y = DX i ∂ i Y j ∂x j = X i D ∂ i Y j ∂x j =
∂x j ∂x
j
= X i ∂Y ∂ j
∂xi ∂xj + Y D ∂x ∂
i
∂
∂x j = ∂Y
∂x
∂ j h ∂
i ∂xj + Y Γij ∂xh Xi =
j
j j i ∂
= ∂Y∂xi + Γih Y
h ∂
X i ∂x j = Y,i X ∂xj ,
unde s-a notat

∂Y j
Y,ij = + Γjih Y h .
∂xi
O conexiune D determină următoarele două câmpuri tensoriale:

1) unul de tipul (1,2),
T : X (M ) × X (M ) → X (M ), T (X, Y ) = DX Y − DY X − [X, Y ],
numit câmpul tensorial de torsiune;

2) altul de tipul (1,3),
R : X (M ) × X (M ) × X (M ) → X (M ),
R(X, Y )Z = DX (DY Z) − DY (DX Z) − D[X,Y ] Z,

numit câmpul tensorial de curbură.
Coordonatele lui T şi R ı̂n raport cu bazele canonice sunt respectiv
i
Tjk = Γijk − Γikj ,
h ∂Γhki ∂Γhji
Rijk = − + Γrki Γhjr − Γrji Γhkr .
∂xj ∂xk
- 256-
Conexiunea liniară D se numeşte simetrică dacă T = 0 sau echivalent Γijk = Γikj .

La o schimbare a bazei ı̂n punctul x, componentele conexiunii se schimbă după legea locală
0 0 0 0
∂ 2 xi 0 ∂xj ∂xk ∂xi
j k
= −Γij 0 k0 j k
+ Γhjk h .
∂x ∂x ∂x ∂x ∂x
Fie D o conexiune liniară pe M şi X ∈ X (M ). Conexiunea liniară D induce derivarea covariantă ı̂n raport
cu X, notată DX care aplică pe Tqp (M ) ı̂n el ı̂nsuşi. Operatorul DX se defineşte prin DX f = X(f ), pentru
f ∈ F(M ), iar DX T este produs de derivarea covariantă folosind conexiunea de pe M , mai exact
(DX ω)(Y ) = X(ω(Y )) − ω(DX Y ), ω ∈ T10 (M ),
iar
(DX T )(ω 1 , . . . , ω p , Y1 , . . . , Yq ) = X(T (ω 1 , . . . , ω p , Y1 , . . . , Yq ))−
−T (DX ω 1 , ω 2 , . . . , ω p , Y1 , . . . , Yq ) − . . . − T (ω 1 , . . . , ω p , Y1 , . . . , DX Yq ), T ∈ Tqp (M ).
Se verifică relaţia
DX (S ⊗ T ) = DX S ⊗ T + S ⊗ DX T, ∀S, T.
Dacă DX T = 0, ∀X ∈ X (M ), atunci T se numeşte câmp tensorial paralel ı̂n raport cu conexiunea liniară D.
p
Operatorul DX induce un operator general de derivare covariantă care aplică pe Tqp (M ) ı̂n Tq+1 . Acesta
comută cu contracţia.
Iată câteva reguli de derivare covariantă pe componente:
∂Y j ∂ωj
Y,ij = j
∂xi + Γih Y ,
h
ωj,i = ∂xi − Γhij ωh ,
i
i ∂T
Tj,k = ∂xkj + Γikh Tjh − Γhkj Thi , (Y i ωj ),k = Y,ki ωj + Y i ωj,k .
13.7 Metrici riemanniene

Reamintim că un produs scalar pe Tx M se numeşte metrică riemanniană pe Tx M .
7.1. Definiţie. Un câmp tensorial g de tipul (0, 2) pe M cu proprietatea că pentru fiecare x ∈ M tensorul
g(x) este o metrică riemanniană pe Tx M se numeşte câmp tensorial metric sau metrică riemanniană pe M .
Perechea (M, g) se numeşte varietate Riemann. Fie X şi Y două câmpuri vectoriale pe M . Cu ajutorul lui
g putem defini produsul scalar g(X, Y ), norma kXk2 = g(X, X), şi unghiul (dacă X şi Y nu au zerouri pe M )
g(X, Y )
cos θ = , θ ∈ [0, π].
kXk kY k
De asemenea metrica riemanniană g induce un produs scalar, o normă, un unghi pe Tqp (M ), precum şi operaţiile
de ridicare şi coborâre a indicilor pentru orice câmp tensorial pe M . Un câmp de repere local {X1 , . . . , Xn }
pe M se numeşte ortonormat dacă g(Xa , Xb ) = δab , adică {X1 (x), . . . , Xn (x)} este o bază ortonormată ı̂n
Tx M, ∀x ∈ M .
i j ∂ ∂
Local, avem exprimarea g = gij dx ⊗ dx , unde gij = g , . De asemenea, reamintim că dacă
∂xi ∂xj
0
coordonatele (xi ) ale punctului x se schimbă ı̂n (xi ), atunci funcţiile gij se schimbă după legea (locală)
∂xi ∂xj
gi0 j 0 = gij .
∂xi0 ∂xj 0
7.2. Teoremă. Pe spaţiul riemannian (M, g) există o singură conexiune liniară simetrică D cu proprietatea
DX (g(Y, Z)) = g(DX Y, Z) + g(Y, DX Z), ∀X, Y, Z ∈ X (M ),
numită conexiune riemanniană (conexiunea Levi-Civita).
- 257-
Demonstraţie. Mai ı̂ntâi observăm că relaţia din teoremă este echivalentă cu DX g = 0, ∀X ∈ X (M ),
adică cu faptul că g este un câmp tensorial paralel ı̂n raport cu D. Pentru simplificarea demonstraţiei vom lucra
direct pe componente; fie gij componentele lui g şi Γhij componentele lui D. Prin ipoteză
∂gij
Γhij = Γhji , gij,k = − Γhki ghj − Γhkj ghi = 0.
∂xk
Rezultă
∂gjk ∂gik ∂gij
+ − = 2ghk Γhij
∂xi ∂xj ∂xk
şi deci
1 hk ∂gjk ∂gik ∂gij
Γhij = g i
+ j
− .
2 ∂x ∂x ∂xk
Astfel conexiunea riemanniană este caracterizată prin simbolurile Christoffel.
Exemple de metrici riemanniene. 1) Metrica uzuală pe Rn , g(Xx , Yx ) = hXx , Yx i = produsul scalar
canonic; gij (x) = δij .
2) Metrica stereografică pe Rn ,
4 4
g(Xx , Yx ) = hXx , Yx i, k ≥ 0; gij (x) = δij .
(1 + kkxk2 )2 (1 + kkxk2 )2
3) Metrica pe o bilă deschisă,

1 4
M = x ∈ Rn |kxk2 < , k < 0 , g(Xx , Yx ) = hXx , Yx i;
−k (1 + kkxk2 )2
4
gij (x) = δij .
(1 + kkxk2 )2
4) Metrica Poincaré pe semiplanul superior,
1
M = {(x, y) ∈ R2 , y > 0}; gij (x, y) = δij .
y2
Facem precizarea că ı̂n unele lucrări, metrica este dată prin pătratul elementului de arc, ds2 = gij dxi dxj .
Fie gij = δij metrica uzuală pe M = Rn şi (xi ) coordonatele euclidiene (sistem de coordonate ortonormat) ale
punctului x ∈ Rn . În acest caz, pentru orice câmp tensorial, coordonatele covariante, mixte sau contravariante
coincid. În particular pentru un câmp vectorial coordonatele contravariante coincid cu cele covariante şi cu cele
obişnuite din geometria analitică elementară numite deseori coordonate fizice.
0
Presupunem că de la coordonatele euclidiene (xi ) trecem la alte coorodonate (xi ), tot ale punctului x.
Rezultă
n
∂xi ∂xj X ∂xi ∂xi
gi0 j 0 = 0 0 δ ij = .
∂xi ∂xj i=1
∂xi0 ∂xj 0
0
Sistemul de coordonate (xi ) se numeşte ortogonal dacă gi0 j 0 = 0 pentru i0 6= j 0 . În acest caz gi0 i0 (x) > 0, ∀x ∈
√
Rn şi funcţiile hi0 = gi0 i0 , i0 = 1, . . . , n, se numesc coeficienţii Lamé.
0 0 ∂
Fixăm un sistem de coordonate (xi ) ortogonal. Fie câmpul vectorial X = X i . Coordonatele covariante
∂xi0
ale lui X sunt
n0
X 0 0
Xj 0 = gi0 j 0 X i = h2j 0 X j
i0 =1
(fără sumare după j 0 ). Pe de altă parte observăm că ansamblul format din câmpurile vectoriale
∂x1 ∂ ∂xn ∂
ti 0 = 0 + . . . + , i0 = 1, . . . , n,
∂xi ∂x1 ∂xi0 ∂xn
- 258-
este un câmp de repere pe Rn . Ortonormând acest câmp de repere ı̂n raport cu metrica uzuală, obţinem
1 1
e10 = t10 , . . . , en0 = tn0 .
h1 0 hn0
Cu aceasta, obţinem exprimarea
0
∂ 0
∂xj ∂ 0 0
X = Xi ∂xi0
= Xi ∂xi0 ∂xj
= X 1 t1 0 , . . . + X n t n 0
10 0
= (h1 X )e10 + . . . + (hn0 X n )en0 ,
coordonatele 0 0
Xx10 = h10 X 1 , . . . , Xxn0 = hn0 X n
numindu-se componente (coordonate) fizice ale câmpului vectorial X.
13.8 Operatori diferenţiali

Fie (M, g) o varietate riemaniană, fie F(M ) algebra funcţiilor diferenţiabile de clasă C ∞ pe M şi X (M ) algebra
Lie a câmpurilor vectoriale diferenţiabile de clasă C ∞ pe M .
Gradient. Fie f ∈ F(M ). Câmpul vectorial grad f definit prin
g(X, gradf ) = X(f ) = df (X), ∀X ∈ X (M )
se numeşte gradientul lui f .

În coordonate,
∂f ∂ ∂f
gradf = g ij ; (gradf )i = g ij j .
∂xj ∂xi ∂x
Din definiţie se observă că grad f este ortogonal hipersuprafeţelor de nivel constant ataşate lui f.
Se verifică următoarele relaţii
grad(a1 f1 + a2 f2 ) = a1 gradf1 + a2 gradf2

grad(f1 f2 ) = f1 gradf2 + f2 gradf1
f gradf1 −f1 gradf2
grad ff21 = 2 f2
.
2
Demonstraţie. g(X, grad(f1 f2 )) = X(f1 f2 ) = f1 X(f2 ) + f2 X(f1 ) = f1 g(X, gradf2 ) + f2 g(X, gradf1 ) =
g(X, f1 gradf2 + f2 gradf1 ), ∀X ∈ X (M ). Rezultă grad(f1 f2 ) = f1 gradf2 + f2 gradf1 .
Operatorul grad: F(M ) → X (M ) definit prin f → gradf se numeşte gradient.
Hessiană. Fie f ∈ F(M ). A doua derivată covariantă a lui f ı̂n raport cu conexiunea riemanniană se
numeşte hessiana lui f şi se notează prin Hess f . Alternativ, hessiana este câmpul tensorial de tipul (0,2)
definit prin
Hessf (X, Y ) = DX (df )(Y ) = X(df (Y )) − df (DX Y ), ∀X, Y ∈ X (M ).
În coordonate,
∂2f ∂2f

∂f ∂f
Hessf = − Γhjk h dxj ⊗ dxk , (Hessf )jk = − Γhjk h .
∂xj ∂xk ∂x ∂xj ∂xk ∂x
Operatorul Hess: F(M ) → T20 (M ) definit prin f → Hessf se numeşte hessiană.

∂
Divergenţă. Fie X ∈ X (M ), X = X i i şi derivata sa covariantă X,ji ı̂n raport cu conexiunea rieman-
∂x
niană. Câmpul scalar divX definit prin contracţia
∂X i
divX = X,ii = + Γiij X j
∂xi
se numeşte divergenţa lui X.
- 259-
Fie g = gij dxi ⊗ dxj . Dacă notăm G = det[gij ], atunci

√
1 ∂( GX i )
divX = √ cu sumă după i.
G ∂xi
Într-adevăr, se observă că

1 ∂gjk ∂gik ∂gij 1 ik ∂gik
Γiij = g ik + − = g
2 ∂xi ∂xj ∂xk 2 ∂xj
şi ţinând seama de regula de derivare a unui determinant,
∂G ∂G ∂gik ∂gik
j
= j
= Gg ik j ,
∂x ∂gik ∂x ∂x
deducem √
1 ∂G 1 ∂ G
Γiij = =√ .
2G ∂xi G ∂xj
Deci √ √
∂X i 1 ∂ G j 1 ∂( GX i )
divX = +√ X =√ .
∂xi G ∂xj G ∂xi
Această expresie a divergenţei este des utilizată şi permite dovedirea imediată a relaţiei
div(f X) = X(f ) + f divX, f ∈ F(M ), ∀X ∈ X (M ).
∂
Operatorul div: X (M ) → F(M ) definit prin X = X i ∂x i
i → X , i , se numeşte divergenţă.
Laplacian. Operatorul ∆ definit prin

∆f = div(grad)f
se numeşte laplacian. Explicit
√ ∂2f

1 ∂ ∂f
kl kl ∂f h
∆f = √ Gg =g − h Γkl ,
G ∂xi ∂xk ∂xk ∂xl ∂x
adică ∆ este urma hessianei.

∂
Rotor. Fie câmpul vectorial X = X i ∂x i j
i şi ω = gij X dx , ωj = gij X i , 1-formă diferenţială asociată.
Câmpul tensorial rot X de tipul (0,2) definit prin

rotX = (ωj,i − ωi,j )dxi ⊗ dxj = ∂(g hhj )∂xi − ∂(g hhi )∂xj dxi ⊗ dxj
X X
se numeşte rotorul lui X. Operatorul rot: X (M ) → T20 (M ), X → rotX, se numeşte rotor. Evident
rot(gradf ) = 0,
Se dovedeşte că dacă M ⊂ R3 , atunci câmpul tensorial rot X este echivalent cu un câmp vectorial contravariant
definit prin componentele
1 h
(rotX)i = √ ∂(g hk )∂xj − ∂(g hhj )∂xk ,
G X X
unde {i, j, k} este o permutare ciclică a mulţimii {1, 2, 3}. Tot ı̂n acest context se verifică şi relaţiile
rot(rotX) = grad(divX) − ∆X
div(rotX) = 0.
- 260-
13.9 Forme alternate

Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune n.
9.1. Definiţie. O q-formă sau formă alternată de ordinul q pe V este o funcţie
ω : V ⊗ . . . ⊗ V → R, (v1 , . . . , vq ) → ω(v1 , . . . , vq )
| {z }
q factori
care satisface următoarele condiţii.

1) multiliniară: pentru fiecare i ∈ {1, . . . , q} şi v1 , . . . vi−1 , vi+1 , . . . , vq ∈ V restricţia v → ω(v1 , . . . , vi−1 , v, vi+1 , . . . , vq )
este liniară,
2) antisimetrică: pentru fiecare v1 , . . . , vq ∈ V şi pentru fiecare permutare σ a mulţimii {1, . . . , q} se satisface
ω(vσ(1) , . . . , vσ(q) ) = (signσ)ω(v1 , . . . , vq ).
Cu alte cuvinte, o q-formă pe V nu este altceva decât un tensor antisimetric de tipul (0,q) pe V . Mulţimea
tuturor q-formelor pe V se notează cu Fq (V ) şi este un spaţiu vectorial real cu (vezi teorema 9.3)
q
Cn dacă 0 ≤ q ≤ n
dimFq (V ) = .
0 dacă q > n
Evident, F0 (V ) = R, F1 (V ) = V ? .
9.2. Definiţie. Fie Fp (V ), Fq (V ) şi Fp+q (V ). Funcţia
∧ : Fp (V ) × Fq (V ) → Fp+q (V )
definită prin
(ω 1 ∧ ω 2 )(v1 , . . . , vp+q ) =
1 X
= (signσ)ω 1 (vσ(1) , . . . , vσ(p) )ω 2 (vσ(p+1) , . . . , vσ(p+q) ),
(p + q)! σ
suma fiind luată după toate permutările σ ale lui {1, . . . , p + q}, se numeşte produs exterior.
Se observă că produsul exterior este o aplicaţie biliniară şi asociativă. Asociativitatea permite extinderea
definiţiei produsului exterior la un număr finit de factori.
Evident,
ω 1 ∧ ω 2 = (−1)pq ω 2 ∧ ω 1 .
9.3. Teoremă. Dacă {ej , j = 1, . . . , n} este o bază a lui V şi {ei , i = 1, . . . , n} este o bază duală ı̂n V ? ,
atunci mulţimea
{ei1 ∧ . . . ∧ eiq , 1 ≤ i1 < . . . < iq ≤ n}
este o bază a lui Fq (V ), numită baza produs.
Demonstraţie. Mulţimea din teoremă este liniar independentă. Într–adevăr, relaţia
X
ωi1 ...iq ei1 ∧ . . . ∧ eiq = 0 (q − forma zero),
i1 <...<iq
implică
ωi1 ...iq ei1 ∧ . . . ∧ eiq (ej1 , . . . , ejq ) =
P
0 = i <...<iq
P1
= i1 <...<iq ωi1 ...iq σ (signσ)ei1 (eσ(j1 ) ) . . . eiq (eσ(jq ) ) =
P
P P i1 iq
= i1 <...<iq ωi1 ...iq σ (signσ)δσ(j 1)
. . . δσ(j q)
= ωj1 ...jq ,
unde j1 < . . . < jq .
Să aratăm că mulţimea din teoremă sau mai general mulţimea {ei ∧. . .∧eiq , i1 , . . . , iq = 1, . . . , n} generează
pe Fq (V ). Pentru aceasta, fie ω ∈ Fq (V ) şi numerele reale ωi1 ...iq = ω(ei1 , . . . , eiq ). Găsim
ωi1 ...iq ei1 ∧ . . . ∧ eiq (ej1 , . . . , ejq )
1 i1 iq
P
= ωi1 ...iq q! σ (signσ)e (eσ(j1 ) ) . . . e (eσ(jq ) )
1
P i1 iq
= q! ωi1 ...iq σ (signσ)δσ(j 1)
) . . . δσ(jq)
) = ωj1 ...jq = ω(ej1 , .., ejq ).
- 261-
Deoarece ω este multiliniară, ultima relaţie implică
ωi1 ...iq ei1 ∧ . . . ∧ eiq (v1 , . . . , vq ) = ω(v1 , . . . , vq ).
Deci
X
ω = ωi1 ...iq ei1 ∧ . . . ∧ eiq = q! ωj1 ...jq ej1 ∧ . . . ∧ ejq ,
j1 <...<jq
unde numerele reale q!ωj1 ...jq , j1 < . . . < jq , sunt coordonatele stricte ale q-formei ω.
13.10 Forme diferenţiale alternate

Fie M o mulţime deschisă din Rn , fie Tx M spaţiul tangent la M ı̂n punctul x şi Fq (Tx M ) mulţimea tuturor
q-formelor pe Tx M .
10.1. Definiţie. O funcţie
ω : M → ∪x∈M Fq (Tx M ), ω(x) ∈ Fq (Tx M ),
se numeşte q-formă diferenţială sau formă diferenţială alternată de ordinul q pe M .

Cu alte cuvinte, o q-formă diferenţială este un câmp tensorial antisimetric de tipul (0,2) pe M . Fie Fq (M )
mulţimea tuturor q-formelor diferenţiale pe M . Adunarea a două elemente din această mulţime ca şi produsul
dintre o funcţie reală şi o q-formă se definesc punctual.
Fie Tx? M dualul spaţiului tangent. Baza canonică ı̂n Tx M este

∂
, i = 1, . . . , n ,
∂xi x
iar duala sa, bază ı̂n Tx? M este {dxi , i = 1, . . . , n}x . Baza indusă ı̂n Fq (M ) este {dxi1 ∧ . . . ∧ dxiq , 1 ≤ i1 <
. . . < iq ≤ n}x . Folosind sistemul de generatori {dxi1 ∧ . . . ∧ dxiq }, expresia ı̂n coordonate a lui ω este
ω(x) = ωi1 ...iq (x)dxi1 ∧ . . . ∧ dxiq .
Funcţiile x → ωi1 ...iq (x) se presupun diferenţiabile de clasă C ∞ pe M .

Fie F(M ) algebra funcţiilor reale şi X (M ) algebra Lie a câmpurilor vectoriale. O q-formă diferenţială pe
M poate fi privită ca fiind funcţia
ω : X (M ) × . . . × X (M ) → F(M ), (X1 , . . . , Xq ) → ω(X1 , . . . , Xq ),
F(M )-liniară ı̂n fiecare argument şi cu proprietatea
ω(Xσ(1) , . . . , Xσ(q) ) = (signσ)ω(X1 , . . . , Xq ),
unde σ este o permutare a mulţimii {1, . . . , q}.

Definiţia produsului exterior pentru q-forme diferenţiale este evidentă.
Fie X ∈ X (M ) şi ω ∈ Fq (M ). Prin contracţia dintre X şi ω ı̂nţelegem (q − 1)-forma diferenţială X ω
definită prin
(X ω)(X1 , . . . , Xq−1 ) = ω(X, X1 , . . . , Xq−1 ), X1 , . . . , Xq−1 ∈ X (M ).
10.2. Definiţie. Fie Fq (M ) şi Fq+1 ()M . O funcţie R-liniară d : Fq (M ) → Fq+1 (M ) cu proprietăţile
d2 = 0
d(ω 1 ∧ ω 2 ) = dω 1 ∧ ω 2 + (−1)q ω 1 ∧ dω 2
X(dω) = d(X(ω)), ∀X ∈ X (M )
X(ω) = X dω + d(X ω)
se numeşte diferenţială exterioară.
- 262-
Utilizând derivata covariantă şi croşetul putem scrie

X
dω(X1 , . . . , Xq+1 ) = (−1)i−1 DXi ω(X1 , . . . , Xi−1 , . . . , Xq+1 )+
1≤i≤q+1
X
+ (−1)i+j ω([Xi , Xj ], X1 , . . . , Xi−1 , Xi+1 , . . . , Xj−1 , Xj+1 , . . . , Xq+1 ).
1≤i≤j≤q+1
Pe F(M ) = F0 (M ) diferenţiala exterioară se reduce la diferenţiala obişnuită. Mai mult,
dω(x) = dωi1 ...iq (x) ∧ dxi1 ∧ . . . ∧ dxiq .
O q-formă diferenţială ω cu proprietatea dω = 0 se numeşte formă ı̂nchisă. O (q + 1)-formă diferenţială η

cu proprietatea că există o q-formă ω astfel ı̂ncât η = dω se numeşte formă exactă.
Observaţii. 1) Mulţimea deschisă M poate fi ı̂nlocuită cu orice subvarietate de dimensiune m ≥ 1, cu sau
fără frontieră, a lui Rn .
2) Fie M o subvarietate a lui Rn , de dimensiune m, cu sau fără frontieră. O formă volum pe M este o m-formă
diferenţială ω pe M cu proprietatea ω(v1 , . . . , vm ) = ±1 ori de câte ori v1 , . . . , vm este o bază ortonormată a lui
Tx M . O alegere a unei forme volum ω pe M se numeşte orientare a lui M ; despre M se zice că este orientată.
Fie M o subvarietate de dimensiune m ≥ 2, cu frontieră. O orientare pe M induce o orientare pe ∂M .
3) În (R3 , δij ), 1-formele şi 2-formele pot fi convertite ı̂n câmpuri vectoriale prin corespondenţele
X (1) X (2)
fi dxi ↔ fi Ui ↔ f1 dx2 ∧ dx3 + f2 dx3 ∧ dx1 + f3 dx1 ∧ dx2
(1)
df ↔ gradf
(1) (2)
ω ↔ V ⇒ dω ↔ rotV,
(2)
η ↔ V ⇒ dη = (divV )dx1 ∧ dx2 ∧ dx3 .

13.11.1 Enunţuri
1. Aflaţi componentele câmpului vectorial X = ∂x − xy ∂y ∈ X (R2 \Oy) ı̂n coordonate polare.
2. Aflaţi coeficienţii Lamè pentru coordonate cilindrice, baza ortonormată asociată şi expresia metricii canonice
ı̂n coordonate cilindrice.
13.11.2 Soluţii
1. Din oficiu: 1pt. Componentele ı̂n coordonate carteziene ale câmpului X sunt X 1 = 1, X 2 = −y/x, iar
schimbarea de coordonate cartezian/polar
0 0
(x1 , x2 ) = (x, y) ⇒ (x1 , x2 ) = (ρ, θ) (13.1)
este dată de p
x = ρ cos θ ρ = x2 + y 2
⇔ (1 pt.) (13.2)
y = ρ sin θ θ = atan (y/x).
- 263-
Formulele de schimbare a componentelor au forma

0
0 ∂xi i
Xi = X
∂xi
ı̂n care intervine matricea Jacobi, ai cârei coeficienţi sunt
 
−1 cos θ sin θ
0
! −1
∂xi ∂xi

cos θ −ρ sin θ
= = =  sin θ cos θ  . (2 pt.)
∂xi ∂xi0 i,i0 =1,2
sin θ ρ cos θ −
i0 ,i=1,2 ρ ρ
Vechile componente se rescriu ı̂n noile coordonate polare astfel

1
X =1
(2 pt.)
X 2 = − tan θ,
deci noile componente vor fi

0 0 0
∂x1 i ∂x1 1 ∂x1 2

0
 X1 = X = X + X = cos θ · 1 + sin θ · (− tan θ)


∂xi ∂x1 ∂x2
(2 pt.)
20 20 0
 X 20 = ∂x X i = ∂x X 1 +
 ∂x2 2
X = − sinρ θ · 1 + cos θ

ρ · (− tan θ),
∂xi ∂x1 ∂x2
şi deci descompunerea câmpului vectorial X relativ la sistemul polar este
0 0 0 0 cos 2θ 2 sin θ
X = X 1 ∂x1 + X 2 ∂x2 = ∂ρ − ∂θ. (2 pt.) Total: 10pt.
cos θ ρ
2. Utilizăm formulele de trecere de la coordonate carteziene la coordonate cilindrice,
0 0 0
(x1 , x2 , x3 ) = (x, y, z) ⇒ (x1 , x2 , x3 ) = (ρ, θ, z),
date de x = r cos θ, y = r sin θ, z = z. Atunci vectorul de poziţie ~r = x~i + y~j + z~k, care se rescrie sub forma
~r = ρ cos θ~i + ρ sin θ~j + z~k, are derivatele parţiale
 ~ru = ~rρ = cos θ~i + sin θ~j


~r = ~rθ = −ρ sin θ~i + ρ cos θ~j

 v
~rw = ~rz = ~k.
Atunci coeficienţii Lamè vor fi 

 Hu = ||~ru || = 1
Hv = ||~rv || = ρ
Hw = ||~rw || = 1,

iar baza ortonormată asociată coordonatelor cilindrice este
~eu = cos θ~i + sin θ~j





~ev = − sin θ~i + cos θ~j


~ew = ~k.

În noile coordonate (u, v, w), folosind coeficienţii Lamè, metrica canonică se rescrie
g = δij dxi dxj = dx2 + dy 2 + dz 2 ⇔ Hu2 du2 + Hv2 dv 2 + Hw2 dw2 ,
deci ı̂n final rezultă expresia acesteia ı̂n coordonate cilindrice va fi:
g = ds2 = dρ2 + ρ2 dθ2 + dz 2 .
- 264-

1. Să se expliciteze sumele
ωi v i , Tiji , ωi Tji , Tji v j .
2. Să se verifice că (, ) : T11 (V ) × T11 (V ) → R, (S, T ) = Sji Tij este un produs scalar pe T11 (V ).
3. Fie T ∈ T2 (V ) şi [Tij ] matricea coordonatelor sale. Să se verifice că la o schimbare a bazei, avem
det[Ti0 j 0 ] = (det[Aii0 ])2 det[Tij ].
∂ ∂ ∂ ∂
4. Se dau X = 2x + y 2 , Y = sin x + xy . Să se găsească [X, Y ]. Apoi, luând ω = −xdx + ydy,
∂x ∂y ∂x ∂y
să se calculeze ω(X) şi ω(Y ).
5. Pe M : x > 0, y > 0, considerăm câmpul tensorial
∂ ∂ x ∂ ∂
T = (x2 + y 2 ) ⊗ + arccos p ⊗ .
∂x ∂x 2
x +y 2 ∂y ∂y
Să se găsească componentele lui T ı̂n coordonate polare.

6. Pe R3 \Oz se consideră câmpul vectorial
∂ ∂ ∂
X=x +y +z .
∂x ∂y ∂z
Să se găsească componentele lui X ı̂n coordonate sferice.
7. Pe R2 se dau: conexiunea D de componente

i 1 pentru i = j = 1, k = 2 sau i = k = 1, j = 2
Γjk (x) =
0 ı̂n rest
şi
∂ ∂ ∂ ∂
X=x −y , Y = − ex , ω = xydx + ey dy.
∂z ∂y ∂x ∂y
Să se calculeze DX Y, DX (Y ⊗ ω).
8. Se dă varietatea riemanniană (R3 \Oz, δij ). Să se expliciteze componentele metricii, coeficienţii Lam
pr e şi simbolurile Christoffel, ı̂n coordonate cilindrice şi sferice.
9. Fie
1
M = {(x, y) ∈ R2 , y > 0}, gij (x, y) = 2 δij ,
y
p ∂ ∂
f (x, y) = x2 + y 2 , X = y + x2 y .
∂x ∂y
Să se determine grad f , Hess f , div X, ∆f , rot X.
10. Să se calculeze dω pentru fiecare din formele diferenţiale
1
ω = x2 dx + y 2 dy + z 2 dz, ω = exy dx ∧ dz, ω = (dx + dy + dz),
x+y+z
ω = (1 + 2xyz 2 )dy ∧ dz − y 2 z 2 dz ∧ dx + xy 2 dx ∧ dy.
11. Să se arate că algebra operatorilor diferenţiali parţiali cu coeficienţi constanţi este izomorfă cu algebra
multiplicativă a polinoamelor.
∂
Indicaţie. → xi este un izomorfism.
∂xi
- 265-
- 266-
MB.14.Aplicaţii cu soft dedicat
Cuvinte cheie: bibliotecile Maple ”geometry”, ”geom3d” şi ”plots”; comen-

zile Maple ”plot”, ”plot3d”, ”spacecurve” şi ”display”; comenzile Maple
”implicitplot”, ”implicitplot3d”, ”animate” şi ”animate3d”
r
14.1 Exemple ilustrative. Programe MAPLE
1. Geometrie analitica: operatii cu vectori liberi

# Input: vectorii liberi u,v,w;
# Output: produs vectorial, scalar si mixt, unghi, norma, proiectie;
> restart: with(linalg):
> u:=vector(3,[1,2,3]); v:=vector(3,[2,3,4]); w:=vector(3,[1,4,2]); # u,v,w
# produs vectorial, produs scalar
> a:=crossprod(u,v); s:=innerprod(u,v); # a= uxv, s= <u,v>
# unghi
> Theta:=In/U/V; angle(u,v); # unghiul dintre u si v
> A:=norm(a)/2; # A=||a||/2
> c:=crossprod(v,w); d:=crossprod(u,c); # c=vxw, d= <u,c>
# produs mixt
> d2:=evalm(innerprod(u,w)*v-innerprod(u,v)*w); # d2=<u,w>v-<u,v>w
> m1:=crossprod(u,v); # m1 = uxv
> m:=crossprod(m1,w); # m = <m1,w>
> e:=innerprod(v,v); # e = <v,v>
> pro:=(evalm(s)/evalm(e))*evalm(v); evalm(pro); # proiectia lui u pe v
> dif:=evalm(d)-evalm(d2); # verificare
2. Geometrie analitica: dreapta si planul

# 2a.
# Input: Punctele A1,A2,A3 si vectorii v1, v2;
# Output: drepte, plane, vector normal la plan, distante, unghiuri,
proiectii, simetrii, intersectii
> restart: with(geom3d): with(linalg):
> point(A1,1,5,0); point(A2,2,3,4); point(A3,1,0,-2); # A1,A2,A3
> v1:=[1,-2,1]; n1:=[0,-1,2]; # v1,n1
# dreapta prin doua puncte, respectiv dreapta printr-un punct si o directie data
> line(d1,[A1,A2]); Equation(d1,\c t’); # d1=dr(A1,A2)
> line(d2,[A3,v1]); Equation(d2,\c t’); # d2=dr(A3,v1)
# planul printr-un punct si cu vectorul normal dat, resp. planul prin trei puncte
> plane(p1,[A3,n1]); Equation(p1,[x,y,z]); # p1=pl(A3,n1)
> plane(p2,[A1,A2,A3]); Equation(p2,[x,y,z]); # p2=pl(A1,A2,A3)
# distante
> e1:=distance(A1,A2); e2:=distance(A1,d2); # e1=d(A1,A2), e2=d(A1,d2)
267
> e3:=distance(A2,p1); e4:=distance(d1,d2); # e3=d(A2,p1), e4=d(d1,d2)

# unghiuri
> u1:=FindAngle(d1,d2); # u1=unghiul dintre d1 si d2
> u2:=FindAngle(p1,p2); # u2=unghiul dintre p1 si p2
> u3:=FindAngle(p2,d2); # u3=unghiul dintre p2 si d2
# proiectii
> projection(R1,d1,A3); coordinates(R1); # R1=proiectia lui A3 pe d1
> projection(R2,p1,A1); coordinates(R2); # R2=proiectia lui A1 pe p1
> projection(d3,d2,p2); Equation(d3,\c t’); # d3=proiectia lui d2 pe p2
# simetrii
> w1:=coordinates(A1); w2:=coordinates(A2); w3:=coordinates(A3);
> point(S0,2*w2-w1); coordinates(S0); # S0=simetricul lui A1 fata de A2
> tz1:=coordinates(R1); point(S1,2*tz1-w3); coordinates(S1);
> # S1=simetricul lui A3 fata de R1
> tz2:=coordinates(R2); point(S2,2*tz2-w1); coordinates(S2);
> # S2=simetricul lui A1 fata de R2
# verificari
> evalf(distance(A3,d1)-distance(A3,R1));
> evalf(distance(A1,p1)-distance(A1,R2));
> point(A4,0,2,-3); qro:=coordinates(A4);
> projection(B4,A4,p2); pro:=coordinates(B4); 2*pro-qro;
# 2b.
# Input: Punctele A, B, C, E si vectorul v2;
# Output: drepte, plane, vector normal la plan, distante, unghiuri,
proiectii, simetrii, intersectii
> restart: with(linalg): with(geom3d):
> point(A,2,3,-5); point(B,1,2,1); # A,B
> point(C,1,5,3); point(E,1,1,1); # C,E
> v2:=[3,1,-1]; # v2
# ecuatiile dreptei prin doua puncte
> line(d1,[A,B]); Equation(d1,\c t’); # d1=dr(A,B)
> line(d3,[B,C]); Equation(d3,\c t’); # d3=dr(B,C)
> line(d5,[A,E]); Equation(d5,\c t’); # d5=dr(A,E)
# ecuatiile dreptei ce trece printr-un punct si are vector director dat
> line(d2,[C,v2]); Equation(d2,\c t’); # d2=dr(C,v2)
> line(d4,[B,v2]); Equation(d4,\c t’); # d4=dr(B,v2)
# extragerea vectorului director
> v1:=ParallelVector(d1); # v1||d1
# proiectie (punct pe dreapta)
> projection(D,A,d2); coordinates(D); # D=proi. lui A pe d2
# ecuatia planului dat de punct si doua directii; extragerea vectorului normal
> plane(p1,[A,d3,d4]); Equation(p1,[x,y,z]); # p1=pl(A,d3,d4)
> n1:=NormalVector(p1); # n1||p1
# proiectii (punct pe plan)
> projection(F,E,p1); coordinates(F); # proi.pct.E pe p1
# intersectia dintre o dreapta si un plan
> intersection(V,d2,p2); detail(V); coordinates(V);
# verificari (distante aflate cu ajutorul proiectiilor determinate anterior)
> distance(E,p1); distance(E,F); # distanta de la un punct la un plan
> distance(A,d2); distance(A,D); # distanta de la un punct la o dreapta
> q:=crossprod(v1,v2); line(d8,[A,v1]);
3. Geometrie analitica: plotari de drepte si conice
- 268-
# Input: 5 curbe in reprezentare parametrica;

# Output: plotari simultane si plotarea punctelor de intersectie a doua curbe;
> restart: with(linalg): with(plots): with(plottools):
# curbe in reprezentare parametrica
> x1:=3*cos(t1); y1:=2*sin(t1); # C1
> x2:=3*cosh(t2); y2:=2*sinh(t2); # C2
> x3:=t3^2; y3:=2*t3; # C3
> x4:=t4+2; y4:=t4-1; # C4
> x5:=3*t5; y5:=2*t5+1; # C5
# plotarea curbelor C1,C2 si C3
> d1:=plot([x1,y1,t1=-3..3],color=blue):
> d2:=plot([x2,y2,t2=-3..3],color=red):
> d3:=plot([x3,y3,t3=-3..3],color=green):
> display(d1,d2,d3); # plot. simultana a curbelor C1,C2,C3
# plotarea curbelor C4 si C5
> d4:=plot([x4,y4,t4=-3..3],color=blue):
> d5:=plot([x5,y5,t5=-3..3],color=red):
> display(d4,d5); # plotarea simultana a curbelor C4,C5
# aflarea punctelor de intersectie ale curbelor C4 si C5
> w1:=solve(x4=x5,t4); # sol. t4 a ecuatiei x4=x5 fnc. de t5
> t5_:=solve(subs(t4=w1,y5=y4)); t4_:=subs(t5=t5_,w1);
> # t4_ si t5_ sunt param. in pct. de intersectie
> xp1:=subs(t4=t4_,x4); yp1:=subs(t4=t4_,y4);
> xp2:=subs(t5=t5_,x5); yp2:=subs(t5=t5_,y5);
> # pct. de intersectie (xp1,yp1)=(xp2,yp2)
# plotarea punctelor de intersectie ale curbelor C1 si C2
> plot([[xp1,yp1],[xp2,yp2]],style=point,color=green);
4. Geometrie analitica: plotari simultane de drepte si conice

# Input: doua drepte si trei conice;
# Output: plotari simultane ale acestora
# 4a.
> restart; with(plots): with(linalg): with(plottools):
> # prima dr. in exprimare parametrica
> d1:=[3*t+2,2*t-1]: # d1
# prima dreapa in exprimare carteziana
> a:=solve(x=d1[1],t): # a= sol. t a ecuatiei x=3t+2 fnc. de x
> b:=subs(t=a,y=d1[2]): # b= d1 in expr. cartez. (ec. in x si y)
# a doua dreapta in exprimare carteziana
> d2:=3*x-5*y-4: # d2
# punctul de intersectie al celor doua drepte
> A:=solve({b,d2},{x,y}); # A= solutia in x si y a sistemului b=0, d2=0
> p1:=point([rhs(A[1]),rhs(A[2])],color=blue): # plotarea punctului A
# plotare drepte
> p2:=implicitplot(d2,x=-25..65,y=-25..65,color=green):
> p3:=plot([d1[1],d1[2],t=-25..25]):
> display(p1,p2,p3); # plotarea simultana a dr. d1, d2 si d3
# curbe in exprimare carteziana
> c1:=x^2/4+y^2=1: c2:=x^2-y^2/9=1: c3:=y^2-2*x=0: # c1, c2 si c3
# plotarea celor 3 curbe
> f1:=implicitplot(c1,x=-10..10,y=-10..10,color=red):
> f2:=implicitplot(c2,x=-10..10,y=-10..10,color=blue):
> f3:=implicitplot(c3,x=-10..10,y=-10..10,color=green):
> display(f1,f2,f3); # plot. simult. a conicelor c1,c2 si c3
- 269-
# 4b.
> restart: with(plots): with(plottools):
# drepte in exprimare parametrica, respectiv carteziana
>d1:={x=t+2,y=-2*t}; d2:=y-2*x+4=0; # d1, d2
# prima dreapta in exprimare carteziana
>s:=solve(d1[1],t); # sol. t a ecuatiei x=t+2 functie de x
>d1_:=subs(t=s,d1[2]); # d1_= ec. carteziana a dreptei d1
# punctul de intersectie al celor 2 drepte
>A:=solve({d1_,d2},{x,y}); # A= punctul de intersectie al dr. d1 si d2
>x0:=rhs(A[1]); y0:=rhs(A[2]); # (x0, y0)= coordonatele punctului A
# plotari
>fig1:=implicitplot({d2},x=-10..10,y=-10..10): # plotarea dreptei d2
>fig2:=plot([rhs(d1[1]),rhs(d1[2]),t=-10..10]): # plotarea dreptei d1
>l:=point([x0,y0],color=green):
>plots[display](l); # plotarea punctului A
>plots[display](fig1,fig2,l); # plotarea simultana a dr. d1,d2 si a pct.A
# curbe (in exprimare parametrica sau carteziana)
>c1:={x=3*cos(s),y=2*sin(s)}; c2:=9*x^2-y^2=1; c3:=y^2-2*x; # c1, c2 si c3
# plotari curbe
>fig3:=plot([rhs(c1[1]),rhs(c1[2]),s=-10..10],color=red):
>fig4:=implicitplot({c2},x=-10..10,y=-10..10,color=green,numpoints=5000):
>fig5:=implicitplot({c3},x=-10..10,y=-10..10,color=blue,numpoints=3000):
>plots[display](fig3,fig4,fig5); # plotarea simultana a curbelor c1,c2,c3
5. Geometrie analitica: transformari geometrice si reprezentari de conice
# 5a.
# Input: ecuatii elipsa si hiperbola;
# Output: plotari elipsa, hiperbola, translatie, rotatie,
# reflectie (simetrie fata de o dreapta), omotetie;
> restart: with(plottools): with(plots):
# ecuatie elipsa
> eq:= (x-x0)^2/a^2 + (y-y0)^2/b^2 = 1; a:= 3: b:= 2: x0:= 0; y0:=0;
# plotare elipsa
> elli:= ellipse([x0,y0], a, b, filled=true, color=gold): # elipsa
> plots[display](elli, scaling=constrained,title=‘Elipsa‘,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# ecuatie hiperbola
> eq:= (x-x0)^2/a^2 - (y-y0)^2/b^2 = 1; a:= 3: b:= 2: x0:= 0: y0:= 0:
> h:= hyperbola([x0,y0], a, b, -2..2): # hiperbola
# plotare hiperbola
> display(h,title=‘Hiperbola‘,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# plotari dupa ce s-au operat transformari geometrice: translatie, rotatie,
# oglindire (simetrie fata de o dreapta), omotetie (scalare izotropa),
# scalare (scalare anizotropa)
> display([elli,translate(elli,-2,-3)]); # translatie
> display([h,translate(h,-2,-3)]); # translatie
> display(rotate(elli, Pi/6)); # rotatie
> display(rotate(h, Pi/6)); # rotatie
> display(reflect(elli,[[-1,2],[2,1]])); # oglindire
> display(reflect(h,[[-1,2],[2,1]])); # oglindire
> display(plottools[homothety](elli,1/2)); # omotetie
> display(plottools[homothety](h,1/2)); # omotetie
> display(scale(elli,3,1/2,[0,0])); # scalare
> display(scale(h,3,1/2,[0,0])); # scalare
- 270-
# 5b.
# Input: ecuatiile pentru tor si sa;
# Output: plotari: tor, sa transformate (translatie, rotatie, scalare, omotetie);
> restart: with(plots): with(plottools):
> c:=torus([0,0,0],2,3): # c (tor)
> plots[display](c,scaling=constrained,
title=‘Torus‘,titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # plotare tor c
> plot3d(x*y,x=-1..1,y=-1..1); # plotare sa
> e1:=4*cos(u)*sin(v);e2:=2*sin(u)*sin(v);e3:=3*cos(v); # ec.par. sa
> plot3d([e1,e2,e3],u=-Pi..Pi,v=-Pi..Pi,scaling=constrained, # plotare sa
title=‘Shea‘,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
> display([c,translate(c,-,1,3)],scaling=constrained,title=‘Translate‘
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # translatie
> plots[display](rotate(c,Pi/4,[[1,1,2],[-2,3,1]]),scaling=constrained,
title=‘Rotate‘,titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # rotatie
> q1:=reflect(c,[1,1,2],[-2,3,1]):
> # torul simetrizat in relativ la o dreapta
> plots[display]([c,q1],scaling=constrained,title=‘Reflect‘,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # oglindire
> o:= plottools[homothety](c,1/2):
> plots[display]([c,o],scaling=constrained,title=‘Homothety‘,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # omotetie
> M:=scale(c,2,3,1/3):
> plots[display]([c,M],scaling=constrained,title=‘Scaling‘,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # scalare
6. Geometrie diferentiala: plotarea unui fascicul animat de suprafete

# Input: patru suprafete (r1,r2,r3,r4) n reprezentare parametrica;
# Output: plotarea fasciculului determinat de r1,r2 si a celui det. de r3,r4
> restart: with(plots):
> r1:=[cos(u)*cosh(v),sin(u)*cosh(v),sinh(v)]; # r1
> r2:=[cos(u)*sinh(v),sin(u)*sinh(v),cosh(v)]; # r2
> r3:=[u*cos(v),u*sin(v),u^2]; r4:=[u,v,u*v]; # r3,r4
> f1:=evalm(t*r1+(1-t)*r2); # f1; fascicule de suprafete
> f2:=evalm(s*r3+(1-s)*r4); # f2; plotarea animata a celor doua fascicule
> animate3d(f1,u=-0..2*Pi,v=-2..2,t=0..1);
> animate3d(f2,u=-2..2,v=0..2*Pi,s=0..1,frames=20);
7. Geometrie diferentiala: suprafete parametrizate - curburi si reprez. grafica

# Input: suprafata r;
# Output: prima si a 2-a forma fundamentala, curbura totala si curbura medie;
> restart: with(plots): with(geom3d): with(linalg):
> r:=[u,v,u^2-v^2]; # suprafata r, derivate partiale
> r_u:=diff(r,u); r_v:=diff(r,v); # prima forma fundamentala
> E:=innerprod(r_u,r_u); # E = <r_u, r_u>
> F:=innerprod(r_u,r_v); # F = <r_u, r_v>
> G:=innerprod(r_v,r_v); # G = <r_v, r_v>
> i:=matrix(2,2,[E,F,F,G]); # i = matricea primei forme fundamentale
> r_uu:=diff(r_u,u); # der. partiale de ordinul al doilea
> r_uv:=diff(r_u,v); r_vv:=diff(r_v,v);
> n:=evalm((crossprod(r_u,r_v))/norm((crossprod(r_u,r_v),2)));
> # n= vectorul normal la suprafata r
> L:=innerprod(r_uu,n); # a doua forma fundamentala; L= <r_uu, n>
> M:=innerprod(r_uv,n); # M= <r_uv, n>
- 271-
> N:=innerprod(r_vv,n); # N= <r_vv, n>

> ii:=matrix(2,2,[L,M,M,N]); # II= matricea formei II fundamentale
> k:=det(ii)/det(i); H:=(1/2)*((E*N+G*L-2*F*M)/det(i)); # curb.Gauss k si medie H
> imag1:=plot3d(r,u=-2..2,v=-2..2,color=red): # plotari
> imag2:=plot3d([u,v,k],u=-2..2,v=-2..2,color=blue):
> imag3:=plot3d([u,v,H],u=-2..2,v=-2..2,color=green):
> display(imag1,imag2,imag3); # plot. simultana: suprafata, k, si H
8. Geometrie diferentiala: rotatie animata

# Input: curba in reprezentare parametrica si matricea de rotatie;
# Output: plotarea curbei rotite (unghi variabil);
> restart: with(plots): x:=2*cos(s); y:=sin(s); # ec.param.ale unei curbe
> v:=array(1..2,[x,y]); d:=0..2*Pi; # R=matricea de rotatie
> R:=matrix(2,2,[[cos(theta),-sin(theta)],[sin(theta),cos(theta)]]);
> W:=evalm(R&*v); # W=R*v
> animate([W[1],W[2],s=d],theta=0..8*Pi,frames=80); # plotare animata
r
14.2 Cod MAPLE pe Internet (selecţie orientativă)
[ 1 ]***, http://www.maplesoft.com
[ 2 ]***, http://www.maplesoft.com/support/help/Maple/view.aspx?path=tensor
[ 3 ]***, http://math.haifa.ac.il/ROVENSKI/rovenski/Birkhauser.html (Geometry of Curves and Surfaces with

Maple, Vladimir Rovenski, Technion & University of Haifa, Israel)
[ 4 ]***, http://www41.homepage.villanova.edu/klaus.volpert/teaching/mat5600/math5600.htm (Differential Ge-

ometry of Curves and Surfaces, Klaus Volpert, Villanova University, E-mail: klaus.volpert@villanova.edu)
[ 5 ]***, http://www.math.hmc.edu/ ajb/PCMI/maple.html (Some MAPLE Resources, Andrew J. Bernoff,

PCMI, Harvey Mudd College)
[ 6 ]***, facultypages.ecc.edu/alsani/students/maplebyexample.pdf (Maple 10 by example, M. Alsani, E-mail:

alsani@ecc.edu)
- 272-
MB.15.Autoevaluare
15.1 Modele de subiecte de examen (algebră liniară şi geometrie

analitică)
I.1 1. Forme pătratice.
2. Să se verifice dacă punctele A(1, 2, 3), B(1, 1, 0), C(2, 2, 2) şi D(−1, 5, −1) sunt coplanare. Să se calculeze
\ − m(BAD).
m(BAC) \ Descompunerea vectorului v̄ = ı̄ + ̄ + k̄ după AB, AC şi AD este unică?
3. Să se cerceteze dacă mulţimile
B = p ∈ Pn | p2 (0) = 1 ;

A = p ∈ Pn | p(0) = p(1) ;

C = p ∈ Pn | p(−1) + p(1) = 0
sunt subspaţii vectoriale. Să se determine intersecţia şi suma subspaţiilor vectoriale găsite. Ce dimensiuni au
aceste subspaţii?
II. 1. Metoda valorilor proprii de reducere la expresia canonică a formelor pătratice.

x y z
2. Se dau D : = = şi P : x − 2y + z = 0. Există un plan echidistant faţă de D şi P ? Considerând
−1 2 1
D şi P două subspaţii vectoriale ı̂n R3 , să se determine suma, intersecţia şi baze ortonormate ı̂n D, respectiv
P.
Z x
3. Fie V = C ∞ (−∞, ∞) şi f (t)dt, care există pentru ∀x ∈ R. Definim
−∞
Z x
T : V → V, g = T (f ) şi g(x) = f (t)dt.
−∞
Analizaţi injectivitatea şi surjectivitatea endomorfismului T . Determinaţi KerT , valorile proprii şi vectorii
proprii.
III. 1. Polinoame de matrice.

2. Fie P : x + 2y − z = 0 şi Q : 2x − y + 2z = 0. Să se găsească ecuaţiile planului echidistant faţă de P şi Q.
Considerând P şi Q două subspaţii ı̂n R3 , să se găsească P ∩ Q, P + Q şi baze ortonormate ı̂n P , Q şi P ∩ Q.
x2 y2
3. Fie Σ : z = + şi P : x − y − z = 0. Să se determine planele paralele cu P care sunt tangente la
12 4
Σ. Să se găsească d(Σ, P ).
IV. 1. Forme biliniare.

x2 y2
2. Să se găsească generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic z = − care sunt paralele cu
16 4
planul x + y + z = 0. Să se determine măsura unghiului determinat de aceste generatoare.
1 Având ı̂n vedere faptul că ı̂n instituţiile de ı̂nvăţământ tehnic pe parcursul unui semestru se predau atât noţiuni de algebră
liniară, cât şi de geometrie analitică, subiectele propuse conţin probleme mixte aferente ambelor discipline.
273
3. Fie P4 spaţiul vectorial al funcţiilor polinomiale de grad cel mult 3. Să se găsească matricea transformării
liniare
d dx
T : P4 → P4 , y = T x, y(t) = (t2 − 1)
dt dt
ı̂n raport cu baza
3 1 5 3
B= 1, t, t2 − , t3 − t .
2 2 2 2
V. 1. Forma Jordan a unui endomorfism.

2. Fie u(t) = cos t, v(t) = sin t, w(t) = sin 2t şi S = L{u, v} ı̂n C 0 [0, 2π]. Să se găsească proiecţia ortogonală
x(t) a lui w pe S şi vectorul x⊥ . Vectorii u, v şi x⊥ sunt liniar independenţi?
x y−1 z
3. Fie D : = = şi P : x − y + z + 1 = 0. În P se consideră cercul C de rază 1 cu centrul ı̂n
1 2 −1
A(1, 1, −1). Să se determine ecuaţiile simetricului cercului C ı̂n raport cu dreapta D.
VI. 1. Forma diagonală a unui endomorfism.

2. Se consideră sfera S : x2 + y 2 + z 2 − 2z = 0 şi planul P : x + 2y + z = 1. Să se calculeze raza cercului
P ∩ S. Să se determine ecuaţia simetricei lui S faţă de P .

3. Fie A(x, y) = x1 y2 −x2 y1 +x2 y3 −x3 y2 . Să se găsească matricea lui A ı̂n raport cu baza (1, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 1) .
Să se determine
x ∈ R3 | A(x, y) = 0, ∀y ∈ R3 .

VII. 1. Transformări liniare pe spaţii euclidiene.

2. Fie Q : R3 → R, Q(x) = x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 . Să se determine signatura lui Q şi imaginea dreptei
x1 − 1 x2 x3
D: = = prin Q.
1 −1 2
3. Fie V spaţiul vectorial real al tuturor funcţiilor polinomiale de grad cel mult n. Să se determine valorile
proprii şi vectorii proprii ai endomorfismului
T : V → V, T (p) = q, q(x) = p(x + 1).
VIII. 1. Nucleu şi imagine pentru o transformare liniară.

2. Se dă Γ : x2 − 4xy + 4y 2 − x = 0. Să se reducă la forma canonică. Să se traseze Γ.
x+2 y−1 z
3. Se dau dreapta D : = = şi planul P : x − y + 2 + z = 0. Să se găsească sferele cu centrele
−1 1 2
pe D şi tangente la P . Să se găsească sferele cu centrele ı̂n P şi tangente la D.
IX. 1. Matricea unei transformări liniare.

2. Se dă Γ : 4xy + 3y 2 + 8x = 0. Să se determine centrul, axele şi asimptotele. Să se deseneze curba Γ.
3. Fie V = L2 [−π, π] şi V1 = L(A1 ), V2 = L(A2 ), unde

A1 = 1, cos t, cos 2t, . . . şi A2 = 1, sin t, sin 2t, . . . .
Să se arate că A1 şi A2 sunt liniar independente, iar V1 + V2 şi V1 ⊕ V2 sunt izomorfe.
X. 1. Spaţii vectoriale euclidiene.

Z 1 Z 1
2. Fie g : P3 × P3 → R, g(x, y) = x(t)dt y(s)ds . Să se arate că g este o formă biliniară
0 0
simetrică, pozitiv semidefinită. Să se determine matricea lui g ı̂n raport cu baza {1, t, t2 , t3 }.
- 274-
x2 y2 z2
3. Să se determine punctele de pe cuadrica + + − 1 = 0 pentru care normalele intersectează axa
1 4 2
Oy. Să se scrie ecuaţia planului tangent ı̂ntr-unul dintre aceste puncte.
XI. 1. Ortogonalitate. Procedeul Gram-Schmidt.

2. Găsiţi punctele de pe cuadrica Σ : x2 + 2y 2 + z 2 − 1 = 0 pentru care normalele la Σ sunt paralele cu
x+2 y+1 z
dreapta D : = = sau cu planul P : x − y + z = 0.
3 −1 1
3. Fie A(x, y) = x1 y2 −x2 y1 +x1 y3 −x3 y1 . Să se găsească matricea asociată ı̂n raport cu baza {(1, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 1)}.
Să se determine transformările liniare T : R3 → R3 cu proprietatea A(T x, T y) = A(x, y), ∀x, y ∈ R3 .
XII. 1. Dependenţă şi independenţă liniară.

2. Se dă Γ : 4xy + 3y 2 + x = 0. Să se aducă ecuaţia la expresia canonică şi să se traseze Γ. Considerând
Mn (xn , yn ) ∈ Γ, există Mn cu xn mărginit şi yn nemărginit?
3. Se dă T : R3 → R3 , T (x, y, z) = (6x + 6y − 15z, x + 5y − 5z, x + 2y − 2z). Să se determine forma canonică.
Să se calculeze eT .
XIII. 1. Bază, dimensiune şi coordonate.

2. Să se găsească transformarea de coordonate care aduce pe
3
X 1X
Q(x) = x2i + xi xj
i=1
2
i6=j
la expresia canonică. Să se stabilească dacă mulţimea Q−1 (1) este compactă sau nu.
3. Să se determine ecuaţiile perpendicularei comune şi distanţa dintre dreptele
x−1 y+1 z x+1 y−1 z−3
D1 : = = şi D2 : = = .
1 −2 2 −1 2 1
XIV. 1. Cuadrice: reducere la ecuaţia canonică.

2. Să se găsească volumul tetraedului construit pe reprezentanţii vectorilor:
ā = 2ū − v̄ + w̄; b̄ = ū − w̄; c̄ = v̄ + w̄,

π π π
cu ||ū|| = 1, ||v̄|| = 2, ||w̄|| = 3 şi µ(ū, v̄) = , µ(ū, w̄) = , µ(v̄, w̄) = .
2 3 4
Z 1
3. Fie T : Pn → Pn , T p(x) = xn tp(t)dt, ∀x ∈ R. Să se arate că T este liniară, să se cerceteze
0
bijectivitatea, să se determine KerT şi ImT . Calculaţi valorile proprii şi vectorii proprii.
XV. 1. Conice: diametru conjugat cu o direcţie, axe.

2. Să se arate că mulţimea tuturor funcţiilor xn (t) = eint , n ∈ N este liniar independentă ı̂n L2 [0, 2π]. Să se
ortonormeze cu procedeul Gram-Schmidt.
3. Se dă transformarea liniară T (x) = (x1 + x2 , x1 − x2 , 2x1 + x2 − x3 ). Să se determine baze ortonormate
ı̂n KerT şi ImT . Care sunt valorile proprii ale lui T ?
XVI. 1. Cuadrice: intersecţia cu o dreaptă, intersecţia cu un plan, plan tangent, normală.

2. Fie V spaţiul vectorial euclidian real al funcţiilor polinomiale pe [0, 1]. Cercetaţi simetria şi antisimetria
transformărilor liniare:
T f (x) = f (−x); T f (x) = f (x) + f (−x); T f (x) = f (x) − f (−x).
- 275-
 
0 −1 0
3. Fie T : R3 → R3 , T =  0 0 1 . Să se determine forma canonică şi să se calculeze sin T .
−1 −3 3
XVII. 1. Elipsoizi, hiperboloizi şi paraboloizi.

2. Fie V spaţiul vectorial al tuturor funcţiilor polinomiale xn (t) = tn , n ∈ N, ı̂nzestrat cu produsul scalar
Z 1
(x, y) = x(t)y(t).
0
Să se arate că funcţiile

√ √
y0 (t) = 1; y1 (t) = 3(2t − 1); y2 (t) = 5(6t2 − 6t + 1)
formează o mulţime ortonormată care generează acelaşi subspaţiu cu {x0 , x1 , x2 }.

 
7 4 1
3. Fie T : R3 → R3 , T =  4 7 −1 . Să se determine forma canonică şi să se calculeze sin T .
−4 −4 4
XVIII. 1. Spaţii vectoriale. Subspaţii vectoriale.

2. Să se determine o bază ortonormată faţă de care Q(x) = 2x1 x2 − 6x2 x3 + x23 să aibă o expresie canonică.
Ce sunt mulţimile de nivel constant ale lui Q?
3. Se dau A(0, −1, 2) şi D : x + y = 0, x − z − 1 = 0. Să se determine simetricul punctului A faţă de dreapta
D şi simetrica lui D faţă de A.
XIX. 1. Spaţiul vectorilor liberi: coliniaritate, coplanaritate.

x2 y2
2. Să se determine generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic z = − care sunt tangente
16 4
sferei x2 + y 2 + z 2 = 1.
3. Fie transformarea liniară
Z 2π
T : V → V, y = T (x), y(t) = x(s) cos(t − s)ds,
0

cu V = L 1, cos s, cos 2s, sin s, sin 2s . Exprimaţi T printr-o matrice şi să se cerceteze dacă T este injectivă şi
surjectivă. Determinaţi valorile proprii şi vectorii proprii.
XX. 1. Spaţiul vectorilor liberi: proiecţie ortogonală, produs scalar.

 
4 6 0
2. Fie A : R3 → R3 , A =  −3 −5 0 . Să se determine baza faţă de care A are forma diagonală şi să
−3 −6 1
se calculeze sin A.
3. Se dau Γ : xy + 3y 2 + 16x = 0, D : x − y + 1 = 0 şi A(−1, 1). Să se afle polara punctului A ı̂n raport cu
conica Γ şi polul dreptei D ı̂n raport cu Γ.
XXI. 1. Spaţiul vectorilor liberi: produs scalar, produs mixt.

2. Fie Z π
V = L2 [−π, π], T : V → V, g = T (f ) şi g(x) = 1 + cos(x − t) f (t)dt.
−π
Să se găsească o bază pentru ImT . Să se determine KerT , valorile proprii şi vectorii proprii.
3. Fie Q(x) = x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 . Să se determine expresia canonică. Mulţimea Q−1 {1} este compactă
sau nu?
- 276-
XXII. 1. Spaţiul vectorilor liberi: produs vectorial, dublu produs vectorial.

 
1 −1 −2
2. Se dă matricea A =  −1 3 −1 . Să se determine expresia canonică a formei pătratice t XAX,
−1 −1 1
precizând matricea de trecere.
3. Să se găsească ecuaţia sferei cu centrul C(−2, 6, 2) tangentă elipsoidului
x2 y2 z2
Σ: + + = 1.
1 2 1
Care este ecuaţia simetricului lui Σ faţă de centrul sferei?
XXIII. 1. Dreapta ı̂n spaţiu.

2. Se dă forma pătratică Q(x) = x21 + x1 x2 + x2 x3 . Să se scrie matriceal şi să se determine rangul. Să se
găsească expresia canonică şi matricea de trecere.

3. Fie V = {xn } şir real cu Σx2n convergentă . Să se arate că (x, y) = Σxn yn , cu x = {xn } şi y = {yn },
1 1
este un produs scalar pe V . Să se calculeze (x, y), pentru xn = şi yn = , ∀n ∈ N.
n n+1
XXIV. 1. Conice: centru, intersecţia cu o dreaptă, asimptote.

2. Să se determine numerele reale a1 , a2 şi a3 astfel ı̂ncât V = L ea1 x , ea2 x , ea3 x să aibă dimensiunea 2.
Să se fixeze o bază ı̂n V şi să se determine matricea lui D : V → V , D(f ) = f 0 .
 
4 6 0
3. Fie A : R3 → R3 , A =  −3 −5 0 . Să se determine forma canonică şi să se calculeze eA .
−3 −6 1
XXV. 1. Conice: reducere la ecuaţia canonică.

y1 a b x1
2. Definim T : C3 → C3 , = , unde a, b, c şi d sunt numere complexe. Să se
y2 c d x2
găsească condiţiile pe care le satisfac a, b, c şi d dacă T este autoadjunctă sau unitară.
3. Fie A : R4 × R4 → R, A(x, y) = x1 y2 − x2 y1 + x1 y3 − x4 y1 + x4 y4 . Să se determine matricea lui A ı̂n
raport cu baza f1 = (1, 1, 0, 0), f2 = (0, 1, 1, 0), f3 = (0, 1, 0, 1), f4 = (1, 0, 0, 1).
XXVI. 1. Conice: pol, polară.

2. Se dă T : R3 → R3 , T (x, y, z) = (3x + 2y, 2y + z, x − 2y + 3z). Să se calculeze matricea lui T 3 şi T −1 . Să
se explice rezultatele prin teorema Cayley-Hamilton.
3. Fie V spaţiul vectorial real al funcţiilor definite pe R. Cercetaţi dacă mulţimile {1, eax , xeax } şi
{1, cos 2x, sin2 x} sunt liniar independente sau nu. Ce dimensiuni au subspaţiile vectoriale generate de aceste
submulţimi?
XXVII. 1. Izometrii.
x2 y2
2. Se dau Σ : z 2 = − şi P : x + y + z = 0. Să se găsească proiecţia lui P ∩ Σ pe planul xOy. Există
16 4
generatoare rectilinii ale lui Σ care sunt perpendiculare pe P ? Să se arate că centrul lui Σ este un punct de
simetrie pentru P ∩ Σ.
3. Fie V = L{(1, 0, 1), (−1, 1, −1)} şi W = L{(1, 2, 3), (3, 2, 1)}. Să se găsească ecuaţiile carteziene implicite
ale lui V şi W . Să se determine baze ortonormate ı̂n V ∩ W şi V + W .
XXVIII. 1. Dependenţă şi independenţă liniară.
- 277-
 
1 −1 2
2. Se dă matricea A =  −1 3 −1 . Să se determine expresia canonică a formei pătratice t XAX,
2 −1 1
precizând matricea de trecere. Ce sunt mulţimile de nivel constant ataşate acestei forme pătratice?
x2 y2 z2
3. Fie C(−2, 6, 2) şi Σ : + + = 1. Care este ecuaţia simetricei cuadricei Σ faţă de C? Să se
1 2 1
găsească ecuaţiile normalelor la Σ care trec prin C. Să se determine ecuaţiile sferelor cu centrul C şi tangente
la Σ.
XXIX. 1. Nucleu şi imagine pentru o transformare liniară.

2. Se dă conica Γ : 4x2 − 4xy + 4y 2 − 6x = 0. Să se reducă ecuaţia la forma canonică şi să se traseze Γ.
Cercetaţi dacă există subspaţii vectoriale ı̂n R2 tangente la Γ.
x+2 y−1 z
3. Se dau D : = = şi P : x − 2y + z = 0. Să se determine ecuaţiile simetricei dreptei D faţă
1 1 2
de planul P . Să se fixeze o bază ortonormată ı̂n planul P . Există sfere care ı̂ndeplinesc simultan condiţiile: au
raza 1, au centrul pe dreapta P ∩ xOz şi sunt tangente la dreapta D?
XXX. 1. Matricea unei transformări liniare.

2. Se dă conica Γ : 4xy + 3y 2 + 16x = 0. Să se determine centrul şi asimptotele. Să se reducă ecuaţia la
forma canonică.
3. Fie V spaţiul vectorial al funcţiilor polinomiale reale de forma
x(t) = at + bt2 + ct3
şi Z 1 Z 1
g : V × V → R, g(x, y) = x(t)dt y(s)ds .
0 0
Să se arate că g este o formă biliniară, simetrică, pozitiv semidefinită. Să se determine matricea lui g ı̂n raport
cu baza canonică a lui V .
XXXI. 1. Valori şi vectori proprii.

2. Fie v = (1, 0, −1), a = (−1, −1, 0), b = (0, 1, 1) şi S = L{a, b}. Să se scrie ecuaţia planului determinat de
punctul A(1, 1, 1) şi de vectorii a şi b. Să se găsească proiecţia ortogonală a lui v pe S.
x+2 y−1 z
3. Să se determine ecuaţiile dreptei D1 : = = ı̂n raport cu dreapta D2 : x+y = 0, x−2z = 0.
1 1 2
Există sfere cu centrul ı̂n origine, tangente simultan la cele două drepte?
XXXII. 1. Teorema Cayley-Hamilton.

2. Să se arate că {ex , e2x , e3x } este liniar independentă. Să se ortonormeze ı̂n C 0 [0, 1] cu procedeul Gram-
Schmidt.
x2 y2
3. Să se afle distanţa dintre Σ : z = + şi P : x − y − 2z = 4.
12 4
XXXIII. 1. Forme biliniare.

2. Să se găsească generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
x2 y2
Σ: z = −
12 4
care sunt perpendiculare pe planul P : x + y = 0. Ce măsură are unghiul determinat de aceste generatoare?
3. Fie
T : R2 [X] → R2 [X], T (1) = X + X 2 , T (1 + X) = −1, T (1 + X 2 ) = 1 + X − X 2 .
- 278-
Să se determine KerT , ImT şi forma canonică a lui T .
XXXIV. 1. Spectrul endomorfismelor pe spaţii euclidiene.

2. Să se verifice dacă punctele A(3, 2, 1), B(4, 4, 0), C(5, 5, 5) şi D(−1, 5, −1) sunt coplanare. Să se calculeze
σ[ABCD]. Vectorul v̄ = 9ı̄ + 5̄ + 9k̄ se poate descompune după AB, AC şi AD?
3. Fie Pn spaţiul vectorial real al funcţiilor polinomiale reale care au cel mult gradul n. Să se cerceteze dacă
mulţimile:
B = p ∈ Pn | p2 (0) + 1 = 0 ;

A = p ∈ Pn | p(0) + p(1) = 0 ;

C = p ∈ Pn | p(−1) · p(1) = 0
sunt subspaţii vectoriale. Să se determine intersecţia şi suma subspaţiilor vectoriale găsite. Să se precizeze
gradul minim al funcţiilor polinomiale din A ∩ B ∩ C.
XXXV. 1. Dreapta ı̂n spaţiu.

2. Se dă forma pătratică Q(x) = x21 + x1 x2 + x23 . Să se scrie expresia matriceală şi să se determine rangul.
Să se găsească expresia canonică şi matricea de trecere. Ce sunt mulţimile de nivel constant al lui Q?

3. Fie V = (xn ) şir real cu Σx2n convergentă . Să se arate că (x, y) = Σxn yn , cu x = (xn ) şi y = (yn ),
1
este un produs scalar pe V . Să se scrie bila cu centrul x0 = , de rază 1 şi să se dea exemple de şiruri din
n
V conţinute ı̂n această bilă.
XXXVI. 1. Planul ı̂n spaţiu.

 
6 6 −15
2. Fie transformarea liniară T : R3 → R3 , T =  1 51 −5 . Să se determine forma canonică a lui T
1 2 −2
şi să se calculeze cos T .
Z e
3. Să se arate că (f, g) = (ln x)f (x)g(x) este un produs scalar pe C 0 [1, e]. Să se calculeze ||f || pentru
√ 1
f (x) = x. Să se scrie bila cu centrul ı̂n f0 (x) = 1, de rază 1 şi să se dea exemple de funcţii din această bilă.
XXXVII. 1. Conice: centru, intersecţia cu o dreaptă, asimptote.

2. Fie spaţiul vectorial euclidian V = C 0 [0, 1] şi submulţimea W = {ex , e2x , e3x }. Să se arate că W este
liniar independentă. Să se ortogonalizeze W cu procedeul Gram-Schmidt. Să se proiecteze w(x) = e3x pe
subspaţiul generat de u(x) = ex şi v(x) = e2x .
 
4 6 0
3. Fie transformarea liniară T : R3 → R3 , T =  −3 −5 0  . Să se determine KerT , ImT şi forma
−3 −6 1
canonică a lui T .
XXXVIII. 1. Cuadrice: intersecţia cu o dreaptă, intersecţia cu un plan, plan tangent, normală.

2. Fie endomorfismul
Z 2π
T : V → V, g = T (f ), g(x) = [1 + sin(x − t)]f (t)dt, x ∈ [0, 2π].
0
Cine este V ? Să se determine KerT , ImT şi o bază ortonormată ı̂n ImT .
3. Să se determine suma şi intersecţia subspaţiilor vectoriale
V = L{(−1, 1, 0), (0, 1, 1)} şi W = L{(−1, 2, 1), (1, 0, 1)}.
Să se determine ecuaţiile carteziene ale subspaţiilor V şi W ı̂n R3 .
- 279-
15.2 Întrebări
1. Ce diferenţiază nucleul unei transformări liniare de nucleul unei funcţii oarecare?
2. Ce motive impun introducerea noţiunilor de valoare proprie şi de vector propriu pentru un endomorfism?
3. La ce tipuri de funcţii se pot asocia matrice?

4. Puteţi justifica faptul că mulţimea planelor din R3 se poate identifica cu R4 ?
5. Puteţi justifica faptul că mulţimea planelor din R3 se poate identifica cu R3 ?
6. Care sunt cuadricele riglate? Există cuadrice triplu riglate?
15.3 Modele de subiecte de examen

(algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială)
1.2
1. a) Transformări unitare, transformări ortogonale.
b) Subspaţii vectoriale: definiţii, exemple.
2. a) Se dă familia de vectori F = {p1 = 1, p2 = X, p3 = X 2 , p4 = X 3 } ⊂ P3 , unde P3 ≡ R3 [X] = {p ∈
R1
R[X]| grad p ≤ 3}. Ortonormaţi F relativ la produsul scalar hp, qi = −1 p(t)q(t)dt, ∀p, q ∈ P3 .
b) Fie T : R3 → R2 , T (x) = (0, x1 − x3 ), ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 . Aflaţi KerT. Aplicaţi teorema
dimensiunii. Este T surjectivă ?
3. a) Aflaţi signatura formei pătratice Q(x) = x1 x2 − x23 , ∀x ∈ R3 .
b) Aflaţi distanţa dintre dreapta ∆ : x = y − 1 = z şi planul 2x − y − z = 1. Care este unghiul dintre ∆
şi π ?
√
4. a) Se dă punctul A( 3; 5π/3; 4) ı̂n coordonate cilindrice. Aflaţi coordonatele carteziene ale acestuia.
b) Se dă punctul B(−2, 3, −5) ı̂n coordonate carteziene. Aflaţi coordonatele cilindrice ale acestuia.
2.
1. a) Transformări hermitice; transformări simetrice.
b) Inegalitatea Cauchy-Schwartz: enunţ, exemplificare ı̂n: R3 , C 0 [−1, 1], C2 .
 
0 1 1
2. a) Diagonalizaţi matricea A =  1 0 1 .
1 1 0
b) Aflaţi A−1 folosind teorema Cayley-Hamilton.
3. a) Aflaţi simetrica dreptei ∆ : x = y = z faţă de planul π : x + y + z = 1. b) Calculaţi distanţa de la
punctul A(1, 1, 1) la planul π şi distanţa de la A la ∆.
4. Aflaţi hiperplanul normal şi tangenta la curba
√
α(t) = ( t, ln t, t2 + 1, arcsin t), t ∈ (0, 1]
ı̂n punctul A(1, 0, 2, π/2).
3.
1. a) Transformări antihermitice; transformări antisimetrice.
b) Dreapta şi planul: unghiuri; ecuaţia planului prin tăieturi.
2 Având ı̂n vedere faptul că ı̂n unele instituţii de ı̂nvăţământ tehnic pe parcursul unui semestru se predau atât noţiuni de algebră
liniară, cât şi de geometrie analitică şi diferenţială, subiectele propuse conţin probleme mixte aferente celor trei discipline.
- 280-
2. a) Se dă familia F = {p1 = a + x, p2 = 1 + ax2 , p3 = 1 − ax + 2ax2 } ⊂ P3 = R3 [x], unde a ∈ R. Aflaţi

valoarea lui a astfel ı̂ncât F să fie liniar dependentă. În acest caz aflaţi o bază B ı̂n L(F ) şi completaţi B
la o bază a lui P3 .
b) Aflaţi o bază ı̂n U ∩ V , unde U = L(v1 = (1, 1, 0), v2 = (0, 1, 1)), V = {(x, y, z) ∈ R3 |x − y + z = 0}.
3. a) Aflaţi expresia canonică a formei pătratice
Q(x) = 4x21 − 2x1 x3 + x1 x2 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .
b) Calculaţi unghiul dintre planele π1 : x − y + z = 1 şi π2 , ştiind că π2 ||ū, π2 ||v̄, π2 3 A(1, 0, 0), unde
ū = ī + k̄, v̄ = k̄.
4. Aflaţi formele fundamentale ale suprafeţei r(u, v) = (u, v, uv), (u, v) ∈ R2 .
4.
1. a) Transformări niloptente; structură complexă; involuţie.
b) Perpendiculara comună a două drepte.
2. a) Aflaţi câte o bază ı̂n U, V, U +V, U ∩V , unde U = L(v1 = (1, 1, 0, 0), v2 = (0, 1, 1, 0), v3 = (1, 2, 1, 0)), V =
{(x, y, z, v) ∈ R4 |x − y + z = 0} ⊂ R4 .
b) Sunt U şi V subspaţii suplementare ı̂n R4 ? Justificaţi răspunsul.
3. a) Este aplicabilă metoda Jacobi formei pătratice Q(x) = x21 + 2x1 x2 + x22 , ∀x = (x1 , x2 ) ∈ R2 ? 
y−1
b) Aflaţi distanţa dintre dreptele ∆1 : x = 0 = z şi ∆2 : x = y = z.
4. Aflaţi evoluta elipsei
α(t) = (a cos t, b sin t), t ∈ [0, 2π), (a, b > 0).
5.
1. a) Forme pătratice: metoda Gauss.
b) Dreapta ı̂n spaţiu.

1 2
2. a) Diagonalizaţi matricea A = .
2 1
b) Ortonormaţi familia de vectori F = {v1 = (1, 1, 1), v2 = 0, 1, 1), v3 = (0, 0, 1)} ⊂ R3 .
3. a) Aflaţi planul π care trece prin punctul A(1, 1, 0) şi conţine dreapta ∆ : x = y + 2 = z − 1.
b) Determinaţi un vector ā coplanar cu ū = ī − k̄ şi v̄ = ī + j̄ şi ortogonal pe w̄ = k̄ − 2j̄.
4. Calculaţi torsiunea curbei α : R → R3 , α(t) = (t, t2 , t3 ), t ∈ R. Este sau nu curbă plană ? Justificaţi
răspunsul.
6.
1. a) Forme pătratice: metoda valorilor proprii.
b) Vectori liberi: produs scalar (definiţii, proprietăţi).
 
3 1 1
2. Folosind Teorema Cayley-Hamilton să se afle inversa matricii A =  1 3 1 .
1 1 3
3. Aflaţi perpendiculara comună a dreptelor ∆1 : x − 1 = 2y = 1 − z şi ∆2 : x = y = z.
4. Să se aducă la forma canonică şi să se reprezinte conica Γ : 5x2 + 6xy + 5y 2 − 16x − 16y − 16 = 0. După
caz, determinaţi centrul, axe de simetrie, asimptote, vârfuri şi focare.
7.
1. a) Forme pătratice: metoda Jacobi.
b) Planul ı̂n spaţiu.
- 281-
2. a) Aflaţi complementul ortogonal al subspaţiului

U = {(x, y, z) ∈ R3 |x + y = 0} ⊂ R3 .
b) Determinaţi proiecţia pe U a vectorului v = (1, 1, 1) ∈ R3 .

x+y+z =1
3. a) Aflaţi un vector director al dreptei ∆ : şi cosinusurile directoare ale acesteia.
x−y−z =3
b) Folosind metoda Gauss aflaţi expresia canonică a formei pătratice Q(x) = x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 , ∀x =
(x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .
4. Determinaţi natura şi genul conicei

Γ : x2 − 2xy + λy 2 − 4x − 5y + 3 = 0, λ ∈ R (discuţie după λ).
8.
1. a) Forme pătratice: signatura; vectori izotropi; teorema lui Sylvester.

b) Vectori liberi: definiţie, proprietăţi, adunare, ı̂nmulţire cu scalari reali.
2. a) Este transformarea lineară T (x) = x1 +x3 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 surjectivă ? Dar injectivă ? Justificaţi
răspunsul.
b) Ortonormaţi familia de vectori
F = {u1 = (1 + i, 1 − i), u2 = (2 − 5i, 4i)} ⊂ C2 .
3. a) Aflaţi planul π 3 A(1, 1, 0) astfel ı̂ncât π ⊃ ∆ : x = y + 2 = z − 1.

b) Determinaţi un vector ā de lungime 2, ortogonal pe vectorii ū = 2ī − j̄ şi v̄ = 3j̄ − k̄ + 5ī. Câte soluţii
există ?
4. Aflaţi centrul de simetrie al cuadricei

Σ : x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 6z = 0. Ce reprezintă Σ ?
9.
1. a) Produs scalar real: definiţii, proprietăţi, exemple.

b) Unghiuri ı̂n spaţiu.
2. Se dă T ∈ End (R3 ), T (x) = ( x1 +x

2
2 x1 +x2
, 2 ), ∀x = (x1 , x2 ) ∈ R2 . Calculaţi T 3 − 2T 2 + Id direct, si folosind
teorema Cayley-Hamilton. Este T inversabilă ? Justificaţi răspunsul.
3. a) Aflaţi proiecţia punctului A(1, 2, 3) pe planul π : z = 3x − y − 2.

b) Calculaţi volumul tetraedrului construit cu ajutorul vectorilor ū = ī + j̄, v̄ = ī + k̄, w̄ = ī + j̄ + k̄ ∈ V3 .
4. Discutaţi natura conicelor din familia

Γa : x2 + axy + y 2 − 2x − 2y = 0.
Conţine Γa parabole ? Justificaţi răspunsul.
10.
1. a) Produs scalar complex: definiţii, proprietăţi, exemple.

b) Produs vectorial, dublu produs vectorial (definiţii, proprietăţi).

3 1 2 3
2. a) Aflaţi unghiul format de matricile A = ,B = relativ la produsul scalar hA, Bi =
2 0 0 1
T r(A · t B), ∀A, B ∈ M2×2 (R).
b) Aflaţi planul π 3 A(1, 2, 3) paralel cu π∗ : x − 2y = 3z.
 
0 1 0
3. Folosind forma diagonală a matricii A =  1 1 1 , calculaţi eA , cos A.
0 1 0
- 282-
4. Aflaţi suprafaţa
conică ale cărei generatoare trec prin punctul V (3, 5, −2) şi care se sprijină pe curba
x2 = y
directoare Γ : .
z = −1
11.
1. a) Distanţe ı̂n spaţiu. b) Subspaţii ortogonale.
2. Aflaţi matricea asociată formei pătratice

Q : R3 → R, Q(P ) = −x2 + 6xz + y 2 + 4yz − 5z 2 , ∀P = (x, y, z) ∈ R3
relativ la baza canonică; aflaţi expresia canonică a lui Q.
z−1
3. a) Calculaţi distanţa d(A, ∆), unde ∆ : x = 3y = 0 , A(1, 0, 2).
b) Aflaţi simetricul punctului A faţă de ∆.
4. Aflaţi planul tangent şi dreapta normală la cuadrica Σ : x2 + y 2 + z 2 = z + 8 ı̂n punctul A(2, 2, 0). În caz
că Σ are centru de simetrie, aflaţi acest centru.
12.
1. a) Forma biliniară asociată unei forme pătratice (forma polară).

b) Vectori liberi: produs mixt (definiţii, proprietăţi).
 
3 −2 −4
2. Aduceţi la expresia canonică forma pătratică Q : R3 → R, a cărei matrice este A =  −2 6 −2 .
−4 −2 3
Aflaţi signatura formei.
y
3. a) Aflaţi proiecţia dreptei ∆ : x = 0 = 2z pe planul π : x = y + z − 3.
b) Determinaţi unghiul dintre ∆ şi π.
4. Determinaţi câmpul de versori normali la suprafaţa

r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) ∈ [0, 2π) × R.
13.
1. a) Ortogonalitate ı̂ntr-un spaţiu euclidian.

b) Matricea asociată unei transformări liniare; comportarea la o schimbare de bază.
2. a) Completaţi la o bază ortogonală familia {ū = ī + k̄, v̄ = −ī − 2j̄ + k̄} ⊂ V3 folosind produsul vectorial.
 
1 −1 1
b) Fie T ∈ End (R3 ), [T ] = A =  2 −2 2 . Sunt subspaţiile KerT şi =T suplementare ? Justificaţi
3 −3 3
răspunsul.
3. Aflaţi simetrica ∆∗ a dreptei ∆ ⊃ {A(1, 0, 1), B(2, 1, 2)} faţă de planul π 3 A, ştiind că π admite ca vector
normal n̄ = ī − 2j̄ + k̄.
4. Să se aducă la forma canonică cuadrica

Σ : 2y 2 − 7z 2 + 112x − 16y − 14z − 87 = 0.
14.
1. a) Matricea asociată unei forme biliniare relativ la o bază dată.

b) Teorema Grassmann.
 
3 1 1
2. Aflaţi forma diagonală a transformării liniare de matrice A =  1 3 1 . Admite A o bază diagonal-
1 1 3
izatoare ortonormată ? Justificaţi răspunsul.
- 283-
3. Caracterizaţi analitic punctele echidistante faţă de planele π1 : x + y = 2 şi π2 : x − z = −2.

x−1 y+4 z−6
4. Aflaţi sfera Σ tangentă la dreptele ∆1 şi ∆2 ı̂n punctele A1 respectiv A2 ; se dau ∆1 : 3 = 6 = 4 ,
y+3
∆2 : x−4 z−2
2 = 1 = −6 , A1 (1, −4, 6), A2 (4, −3, 2).
15.
1. a) Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt.

b) Teorema dimensiunii pentru transformări liniare.
2. Este forma pătratică Q(x) = x21 + ax22 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 (a ∈ R) pozitiv definită ? Discuţie după
parametrul a ∈ R. Admite Q vectori izotropi ?
3. Ce reprezintă intersecţia planelor π1 : x + ay + z = 1, π2 : ax + y + z = 1,

π3 : x + y + az = 1. Discuţie după a ∈ R.
4. Aflaţi curbura şi torsiunea curbei α(t) = (cos 2t, sin 2t, 3t).
16.
1. a) Forma pătratică asociată unei forme biliniare simetrice.

b) Bază şi dimensiune a unui spaţiu vectorial: definiţie, exemple.

x+y =2
2. a) Aflaţi distanţa de la A(1, 0, 1) la ∆ :
x − 2z = 1.
b) Ce coordonate are proiecţia punctului A pe ∆ ?
3. Aflaţi valoarea scalarului b ∈ R astfel ı̂ncât operaţia

hx, yi = x1 y1 + b(x1 y2 + x2 y1 ) + x2 y2 , ∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 să determine un produs scalar real
pe R2 .
4. Determinaţi sfera Σ, ştiind că Σ este tangentă la planul π : x + z = 0 şi are centrul C(2, 0, −3).
17.
1. a) Coordonatele unui vector relativ la o bază ı̂ntr-un spaţiu vectorial.

b) Polinom caracteristic al unui endomorfism: definiţie, proprietăţi.
2. Aflaţi planul π∗ 3 A(1, 0, 2) paralel cu π : x − 3y + 2z = 4. Aflaţi proiecţia punctului A pe π.
3. Determinaţi matricea transformării liniare

T ∈ End (R3 ), T (x) = (x1 , 0, x3 ), ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 relativ la baza B 0 = {u1 = (1, 1, 0), u2 = (1, 0, 1),
u3 = (0, 1, 1)} ⊂ R3 .
4. Să se aducă la forma canonică cuadrica

Σ : 36x2 + y 2 + 4z 2 + 72x − 40z + 109 = 0.
18.
1. a) Forme pătratice (pozitiv/negativ) definite: definiţie, criterii.

b) Teorema de izomorfism pentru spaţii vectoriale de aceeaşi dimensiune: enunţ, demonstraţie.
2. Aflaţi unghiul şi distanţa dintre dreptele

∆1 : 2x = y = z şi ∆2 : x − 2 = y0 = 1−z 2 .
 
7 4 −1
3. a) Aflaţi spectrul şi o bază diagonalizatoare pentru A =  4 7 −1 .
−4 −4 4
4. Determinaţi dacă dreapta ∆ : (x, y) = (1 + 2t, 1 − t) este tangentă, secantă sau exterioară conicei Γ :
x2 + 2xy + y 2 + x − 2y + 13 = 0.
- 284-
19.
1. a) Grup abelian, corp: definiţii, proprietăţi, exemple.
b) Spaţii vectoriale normate; norma euclidiană.
y
2. Aflaţi unghiul dintre ∆ : 2x − 1 = 0 = 1 − z şi planul π : x + y = 3 − z; determinaţi planul π∗ ⊃ ∆
perpendicular pe π.
3. Este hx, yi = 3x1 ȳ1 − ix1 ȳ2 + ix2 ȳ1 + x2 ȳ2 , ∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ C2 un produs scalar complex ? 
4. Aflaţi planul tangent şi dreapta normală la cuadrica Σ : x2 − y 2 = z − 1 ı̂n punctul A(1, 1, 1). În caz că Σ
are centru de simetrie, aflaţi acest centru.
20.
1. a) Baze ortogonale, baze ortonormate.
b) Teorema de caracterizare a unei izometrii ı̂ntr-un spaţiu euclidian finit-dimensional.
2. Este forma pătratică Q : R3 → R,
Q(x) = 4x23 − 4x1 x2 + 5x21 − 4x1 x3 + 6x22 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 pozitiv definită ? Justificaţi răspunsul.
3. Aflaţi perpendiculara comună a dreptelor
∆1 : 2x = y = z şi ∆2 : x − 2 = y0 = 1−z
2 .
4. Determinaţi ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe

Γβ : x sin β + y cos β = r, (r > 0).
21.
1. a) Dreaptă orientată, plan orientat.
b) Spaţii metrice; metrica indusă de un produs scalar.

2ia −ia
2. Aflaţi matricea transformării T : C → M2×2 (C), T (a) = ,
3a 0
∀a ∈ C, relativ la bazele canonice ale domeniului şi codomeniului.
3. Aflaţi pentru ce valori ale lui b ∈ R are loc ı̂n R[x] egalitatea
L(1, x, x2 ) = L(b − x, 1 + x + x2 , 2 + x2 ).
√
4. a) Se dă punctul C( 3; 2π/3; 7π/4) ı̂n coordonate sferice. Aflaţi coordonatele carteziene ale acestuia.
b) Se dă punctul D(−3, 4, −5) ı̂n coordonate carteziene. Aflaţi coordonatele sferice ale acestuia.
22.
1. a) Defectul şi rangul unei forme biliniare.
b) Rotaţii şi simetrii.
 
1 1 1
2. a) Arătaţi că nucleul transformării de matrice A =  2 2 2  este format din vectori proprii ai lui A.
3 3 3
Aflaţi nucleul.
b) Aflaţi complementul ortogonal al spaţiului U = L(v = (1, 2, 3)) ⊂ R3 .
3. Ortonormaţi familia de vectori F = {ū = ī + j̄, v̄ = 2ī + j̄ − k̄, w̄ = j̄ + k̄}.
4. Să se aducă la forma canonică şi să se reprezinte Γ. După caz, determinaţi centrul, axe de simetrie,
asimptote, vârfuri şi focare. Se dă Γ : x2 − 2xy + y 2 − 6x − 2y + 9 = 0.
23.
1. a) Subspaţii vectoriale suplementare.
b) Teorema Cayley-Hamilton.
- 285-

0 −1
2. Aflaţi spectrul matricii A = ∈ M2×2 (C) şi spaţiul propriu corespunzător valorii proprii
1 0
λ = −i.
3. a) Calculaţi aria triunghiului determinat de vectorii

ū = ī + 2j̄ + 3k̄, v̄ = 3ī + 2j̄ + k̄.
b) Aflaţi o bază ı̂n subspaţiul vectorial
U = {(x, y, z, v)|x + y − z = 0, x + z − v = 0, y + v = 2z} ⊂ R4 .
4. Să se aducă la forma canonică şi să se reprezinte

Γ : 3x2 − 10xy + 3y 2 + 4x + 4y + 4 = 0.
După caz, determinaţi centrul, axe de simetrie, asimptote, vârfuri şi focare.
24.
1. a) Vectorul director al unei drepte.

b) Teorema de diagonalizare.
2. Dacă vectorii {x, y, z} ⊂ V3 sunt linear independenţi, ce se poate spune despre F = {ax−by, cy−az, bz−cz}
? Discuţie după a, b, c ∈ R.
 
2 i 0
3. a) Matricea transformării liniare T ∈ End (C3 ) relativ la baza canonică este A =  −1 1 0 . Este
0 0 5
T transformare hermitică ? 
b) Polinomul caracteristic al unei matrici este P (λ) = λ2 + λ. Ce ordin are matricea; este această matrice
inversabilă ? Justificaţi răspunsul.
4. Determinaţi sfera Σ, ştiind că aceasta conţine punctele

O(0, 0, 0), A(0, 0, 1), B(0, 1, 0), D(1, 0, 0).
25.
1. a) Vectori liberi colineari, vectori liberi coplanari: definiţii, exemple.

b) Algoritmul de diagonalizare.
2. Completaţi familia de vectori F = {p1 = 1 + x2 , p2 = x − 1} ⊂ R3 [x] la o bază B 0 a spaţiului R3 [x]. Aflaţi

coordonatele vectorului p = 1 + x + x2 + x3 relativ la această bază.
 
0 1 0
3. Aflaţi expresia canonică a formei pătratice de matrice asociată A =  1 0 0 .
0 0 1
4. Determinaţi reperul Gauss al suprafeţei

r(u, v) = (u cos v, u sin v, u), (u, v) ∈ R∗ × [0, 2π).
Ce reprezintă suprafaţa Σ = Imr.
26.
1. a) Suma şi intersecţia a două subspaţii vectoriale.

b) Translaţii: definiţie, proprietăţi.
2. Aflaţi matricea operatorului de transpunere T ∈ End (M2×2 (R)),

T (A) = t A, ∀A ∈ M2×2 (R). Este T transformare inversabilă ?
Care este inversa acesteia ? Este T involuţie ? Justificaţi răspunsul.
3. Aflaţi matricea formei pătratice

Q : R3 → R, Q(x) = x1 x2 + x2 x3 + 2x3 x1 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3
relativ la baza B 0 = {u1 = (1, 1, 1), u2 = (1, 1, 0), u3 = (1, 0, 0)} ⊂ R3 .
- 286-
4. Să se aducă la forma canonică cuadrica Σ : 5x2 − 8y 2 + 5z 2 − 6xz + 8 = 0.
27.
1. a) Algoritmul de jordanizare.
b) Dependenţă liniară: definiţie, exemple.
2. Fie T ∈ End (R2 [x]), T (p)(x) = xp0 (x), ∀p ∈ R2 [x]. Sunt KerT şi =T subspaţii suplementare ı̂n R2 [x] ?
3. Calculaţi hū × (v̄ × w̄), ūi. Care este rezultatul ı̂n cazul particular ū = ī, v̄ = j̄, w̄ = k̄ ?
4. Aflaţi planul tangent şi dreapta normală la cuadrica Σ : xy − y 2 = x2 − 3 ı̂n punctul A(1, 2, 3). În caz că
Σ are centru de simetrie, aflaţi acest centru.
28.
1. a) Izomorfismul ce asociază unei transformări liniare matricea relativ la baze fixate.

b) Polinoame şi funcţii de matrice (generalităţi).
2. Aflaţi coordonatele vectorului v = (1, 2, 3) relativ la baza obţinută prin ortonormarea familiei de vectori
F = {v1 = (1, 1, 1), v2 = (1, 2, 3), v3 = (1, 1, 2)} ⊂ R3 .
3. Aflaţi vectorii ū, v̄ ∈ V3 pentru care ||ū + v̄|| = ||ū − v̄||.
4. a) Se dă punctul E(10; 3π/6) ı̂n coordonate polare.

Aflaţi coordonatele carteziene ale acestuia.
b) Se dă punctul F (−4, −3) ı̂n coordonate carteziene.
Aflaţi coordonatele polare ale acestuia.
29.
1. a) Matricea asociată unei familii de vectori relativ la o bază.

b) Caracterizarea injectivităţii/surjectivităţii/bijectivităţii unui endomorfism T ∈ End (V ), (dim V < ∞).
hū,v̄i
2. Fie v̄ ∈ V3 este un vector nenul fixat. Aflaţi KerT, unde T ∈ End (V3 ), T (ū) = hv̄,v̄i · v̄, ∀ū ∈ V3 .

cos x − sin x
3. Pentru ce valori ale lui x ∈ R, este matricea A = diagonalizabilă ? Justificaţi
sin x cos x
răspunsul.
4. Parametrizaţi Γ : y 2 (a − x) − x3 = 0 folosind substituţia y = tx (t=parametru). Este Γ curbă regulată ? 
30.
1. a) Polinom caracteristic al unei matrice; valori proprii asociate.

b) Este o familie ortonormată liniar independentă ? Justificaţi răspunsul.
2. Pentru ce valori ale lui a ∈ R este F = {a, x − a, (x − a)2 , (x − a)3 } bază ı̂n R3 [x] ? Justificaţi răspunsul.
3. Pentru ū = ī + j̄, v̄ = j̄ + k̄, w̄ = k̄ + ī, calculaţi ū × v̄ + v̄ × w̄ + w̄ × ū. Sunt cei trei vectori coplanari ?
Justificaţi răspunsul.
4. Să se aducă la forma canonică şi să se reprezinte Γ. După caz, determinaţi centrul, axe de simetrie,
asimptote, vârfuri şi focare. Se dă
Γ : 9x2 − 6xy + y 2 + 20x = 0.
31.
1. a) Funcţii de matrice: cazul matricelor diagonalizabile.

b) Teorema de jordanizare: enunţ.
- 287-
2. a) Aflaţi v̄hv̄, w̄ × ūi − 3v̄, unde ū = 3ī + j̄ + k̄, v̄ = j̄ − k̄, w̄ = ī + j̄.

b) Aflaţi proiecţia vectorului v = (1, 2, 3) pe subspaţiul
U = {(x, y, z)|x + y = y + z = 0} ⊂ R3 .
3. Calculaţi unghiul format de dreapta ∆ : x = y = z − 1 cu planul π : x + y = z + 2. Aflaţi ∆ ∩ π.
4. Determinaţi natura şi genul conicei Γ : λx2 + 2xy + y 2 − 2λxy + λ = 0; λ ∈ R (discuţie după λ).
32.
1. a) Este o familie ortogonală ı̂n mod necesar liniar independentă ? Dacă nu, de ce ? Justificaţi răspunsul.
.
b) Sume directe de subspaţii vectoriale.
 
2 1 0
−1
2. a) Aflaţi A folosind teorema Cayley-Hamilton, pentru A =  0 2 1 .
0 0 2
b) Fie v̄ ∈ V3 un vector fixat. Este T : V3 → V3 , T (ū) = ū × v̄, ∀ū ∈ V3 o transformare liniară ? Justificaţi
răspunsul.

a b
3. Arătaţi că forma pătratică de matrice A = I2 + t B·B este pozitiv definită, unde B = , a, b, c, d ∈
c d
R este o matrice dată.
4. Determinaţi sfera Σ, ştiind că Σ este tangentă la planul π1 : x + y + 1 = 0 ı̂n punctul E(−1, 0, 0) şi este
tangentă la planul π2 : x + y + z = 0.
33.
1. a) Vectori proprii ai unei matrice, sistem caracteristic.

b) Teorema de completare a unei familii liniar independente la o bază.
2. Fie I ⊂ R interval şi x0 ∈ I. Pentru ce valori ale parametrului a ∈ R este mulţimea V = {f : I →

R|f (x0 ) = a} un spaţiu vectorial relativ la adunarea punctuală şi ı̂nmulţirea cu scalari a funcţiilor.
3. Aflaţi o bază ı̂n complementul ortogonal al subspaţiului vectorial U = {(a, b, c) ∈ R3 | a + b = 0} ⊂ R3 .
4. Aflaţi curburile Gauss şi medie ale suprafeţei

r(u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) ∈ R2 .
Este suprafaţa Σ = Im r suprafaţă desfăşurabilă ? Dar minimală ?
34.
1. a) Transformări liniare: definiţie, exemple, proprietăţi.

b) Vectori liberi: proiecţii ortogonale.

0 1
2. Calculaţi P (A) şi sin A, unde A = iar P (t) = t5 + t3 + t + 1.
1 0
3. Aflaţi simetrica dreptei ∆ : x = y = z faţă de planul π : x + y + z = 3.
4. a) Se dă punctul E(10; 3π/6) ı̂n coordonate polare.

Aflaţi coordonatele carteziene ale acestuia.
b) Se dă punctul F (−4, −3) ı̂n coordonate carteziene.
Aflaţi coordonatele polare ale acestuia.
35.
1. a) Valori şi vectori proprii pentru endomorfisme ı̂n spaţii euclidiene.

b) Nucleul unei transformări liniare.
- 288-
 
2 1 1 1
 1 2 1 1 
2. Folosind metoda Jacobi, aflaţi expresia canonică a formei pătratice de matrice A = 
 1
.
1 2 1 
1 1 1 2
3. a) Poate fi C organizat ca spaţiu vectorial real ? Justificaţi răspunsul.

b) Aflaţi planul π care conţine axa Ox şi punctul A(1, 2, 3).
4. Aflaţi reperul Frenet şi funcţia de curbură pentru drumul parametrizat α(t) = (2 cos t, sin t), t ∈ [0, 2π) ı̂n
punctul A(−2, 0). Ce reprezintă drumul α ? Justificaţi răspunsul.
36.
1. a) Transformări liniare particulare.

b) Ecuaţiile parametrice ale unei drepte ı̂n spaţiu.
2. Se dă T : R2 → R3 , T (x) = (x1 , x1 + x2 , x1 ), ∀x = (x1 , x2 ) ∈ R2 .

Este T ∗ surjectivă ? Dar injectivă ? Justificaţi răspunsul.
3. a) Aflaţi planul π perpendicular pe Oy care conţine punctul A(3, 2, 1).

b) Determinaţi distanţa de la punctul A la axa Oy.
√
4. Aflaţi reperul Frenet, curbura şi torsiunea curbei α(t) = (cos t, sin t, 2t), t ∈ R ı̂n punctul A( 3/2; 1/2; π/3).
37.
1. a) Proprietăţi ale vectorilor şi valorilor proprii pentru un endomorfism simetric.

b) Reper cartezian. Axele şi planele de coordonate.
2. Este T ∈ End (R3 ), T (v) = (x, y cos α − z sin α, y sin α + z cos α), ∀v = (x, y, z) ∈ R3 (α ∈ R) un operator
ortogonal ? Este T simetrie sau rotaţie ? Justificaţi răspunsul.
3. Aflaţi dreapta ∆ 3 A(1, 0, −1) paralelă cu planul π : x + 2y + 3z = 4 care formează cu ∆∗ : x = y = z un

unghi de mărime π/6.
4. Aflaţi planul normal şi dreapta tangentă la curba

y
x − ln z = 0
Γ: ı̂n A(1, 1, e) ∈ Γ.
2 arctg x − arcsin y = 0
38.
1. a) Imaginea unei transformări liniare.

b) Expresiile analitice ale produselor: scalar, vectorial, mixt.
2. Aflaţi planul π care conţine dreptele ∆1 : xa = y = z − 1 şi

∆2 : x = y = z + b. Căte soluţii există (discuţie după a, b ∈ R) ?
3. a) Se dă T ∈ End (R2 [x]), T (p)(x) = p0 (x), ∀p ∈ R2 [x]. Aflaţi KerT.

b) Este T transformare nilpotentă ? Justificaţi răspunsul.
√
4. Aflaţi sfera Σ de centru C(2, 0, 3), tangentă la planul π : 3x + 2y + 4z − 45 = 0.
39.
1. a) Exponenţiala şi sinusul unei matrice diagonalizabile.

b) Dacă F ⊂ V este o familie ı̂n spaţiul vectorial V şi L(F ) = V , este F bază ı̂n V ? Justificaţi răspunsul.
2. Fie u = (a, b) ∈ R2 şi T ∈ End (R2 ), T (v) = pru v , ∀v ∈ R2 . Aflaţi matricea lui T relativ la baza canonică.
Pentru ce valori ale parametrilor a, b ∈ R are loc egalitatea KerT = L(w = (1, 1)) ? Justificaţi răspunsul.
- 289-
3. a) Aflaţi planul mediator al segmentului AB, unde A(1, 2, 3), B(2, 2, 2).
b) Aflaţi dreapta care conţine punctele A şi B.
4. Aflaţi ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe:
Γλ : x2 + y 2 − 2λx + λ2 − 4λ = 0, λ ∈ R∗ .
40.
1. a) Transformări liniare injective: teoreme de caracterizare.
b) Formula de calcul prescurtat pentru dublul produs vectorial.
2. Aflaţi expresia canonicăR şi forma polară pentru forma pătratică
1
Q : R2 [x] → R, Q(p) = −1 (p(t))2 dt, ∀p ∈ R2 [x].
3. Se dau dreptele ∆1 : x = y = z şi ∆2 : x + a = 2y = z + 1. Pentru ce valori ale parametrului a ∈ R ∆1 şi
∆2 se intersectează ? În acest caz, aflaţi bisectoarea celor două drepte.
4. Aflaţi sfera Σ de diametru AB, unde A(0, 1, 0), B(1, 0, 1).
- 290-
Bibliografie
[1] Gh. Atanaşiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Editura
All, Bucureşti, 1994.
[2] V. Balan, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Universitatea Politehnica Bucureşti, 1998.
[3] R.M. Bowen, C.C. Wang, Introduction to vectors and tensors, vol. 1-2, Plenum Press, New York, 1976.
[4] V. Brı̂nzănescu, O. Stănăşilă, Matematici speciale, Editura All, Bucureşti, 1994.
[5] M. Craioveanu, I.D. Albu, Geometrie afină şi euclidiană, Editura Facla, Timişoara, 1982.
[6] V. Cruceanu, Elemente de algebră liniară şi geometrie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973.
[7] J. Dieudonne, Linear algebra and geometry, Paris, Hermann, 1969.
[8] B. Dubrovin, S. Novikov, A. Fomenko, Geometria contemporanea, Editori Riuniti, Edizioni Mir, 1987.
[9] Gh. Galbură, F. Rado, Geometrie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.
[10] Gh. Gheorghiev, V. Oproiu, Varietăţi diferenţiale finit şi infinit dimensionale, Editura Academiei, 1976.
[11] Gh.Th. Gheorghiu, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială şi programare, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1977.
[12] E. Grecu, Geometrie diferenţială, Universitatea Politehnica Bucureşti, 1997.
[13] W. Klingenberg, Lineare algebra und geometrie, Springer-Verlag, Berlin, 1990.
[14] I.A. Kostrikin, I.Yu. Manin, Linear algebra and geometry, Gordon and Breach Science Publishers, 1989.
[15] L. Nicolescu, Lecţii de geometrie, Universitatea Bucureşti, 1990.
[16] V. Obădeanu, Elemente de algebră liniară şi geometrie analitică, Editura Facla, Timişoara, 1981.
[17] V. Oproiu, Geometrie, Universitatea Iaşi, 1980.
[18] A.V. Pogorelev, Analytic geometry, Mir Publishers, Moscow, 1961.
[19] C. Radu, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Editura All, Bucureşti, 1996.
[20] C. Radu, C. Drăguşin, L. Drăguşin, Aplicaţii de algebră, geometrie şi matematici speciale, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1991.
[21] C. Radu, L. Drăguşin, C. Drăguşin, Algebră liniară, Analiză matematică, Geometrie analitică şi
diferenţială, Culegere de probleme, Editura Fair Partners, Bucureşti, 2000.
[22] N. Soare, Curs de geometrie, Universitatea Bucureşti, 1996.
[23] L. Stoica, Elemente de varietăţi diferenţiabile, Geometry Balkan Press, Bucureşti, Romania 1998.
[24] I. Teodorescu, St. Teodorescu, Probleme de geometrie superioară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bu-
cureşti, 1975.
291
[25] A. Turtoi, Geometrie, Universitatea Bucureşti, 1985.

[26] C. Udrişte, Probleme de algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1976.
[27] C. Udrişte, Problems in algebra, geometry and differential equations I, II, University Politehnica of
Bucharest, 1992.
[28] C. Udrişte, Aplicaţii de algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1993.
[29] C. Udrişte, Algebră liniară, Geometrie analitică, Geometry Balkan Press, Bucureşti, Ed. I - 1996, Ed. II -
2000.
[30] C. Udrişte, V. Balan, Analytic and differential geometry, Geometry Balkan Press, Bucureşti, Romania,
1999.
[31] C. Udrişte, O Dogaru, Algebră liniară, Geometrie analitică, Universitatea Politehnica Bucureşti, 1991.
[32] C. Udrişte, C. Radu, C. Dicu, O. Mălăncioiu, Probleme de algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
[33] C. Udrişte, C. Radu, C. Dicu, O. Mălăncioiu, Algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
[34] Gh. Vrănceanu, Geometrie analitică, proiectivă şi diferenţială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1962.
[35] Gh. Vrănceanu, G. Mărgulescu, Geometrie analitică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973.
[36] ***, http://www.youtube.com/watch?v=kAyAADExL9Q&feature=relmfu,
http://www.youtube.com/watch?v=EB9HZbYoD5c&feature=relmfu,
http://www.youtube.com/watch?v=6xgtMQ7WSzQ&feature=related,
(MIT History of Mathematics: Analytic and Differential Geometry)
[37] ***, http://www.youtube.com/watch?v=QG6zpNL-vek&feature=relmfu,
(MIT History of Mathematics: Mechanics and curves)
- 292-
Index de noţiuni
1-formă diferenţială, 254 contracţie, 250

coordonate carteziene, 23
a doua formă fundamentală a suprafeţei, 222 coordonate cilindrice, 24
abscisa, 23 coordonate euclidiene, 114
abscisa curbilinie, 131, 132 coordonate sferice, 25
acceleraţia curbei, 124 coordonatele carteziene ale punctului, 23
acceleraţii de ordin superior, 124 coordonatele euclidiene ale unui câmp, 115
algebră Lie, 253 coreper natural, 254
aplicaţia Weingarten, 209 cosinusuri directoare, 31
aria unei porţiuni de suprafaţă, 231 cota, 23
asimptotă, 66, 128, 129 croşetul a două câmpuri vectoriale, 253
axa de simetrie, 69 cuadrică, 97
axa principală, 92 cuadrică degenerată, 97
axa unui fascicul, 38 cuadrică dublu riglată, 94
cuadrică nedegenerată, 97
bază duală, 253
cuadrică netedă, 102
binormala, 173
cuadrică riglată, 90
câmp normal la o curbă, 127 cuadrice, 94
câmp paralel, 128 curbă directoare, 94
câmp tangent la o curbă, 127 curbă, 119
câmp tensorial, 254 curbă algebrică, 171
câmp vectorial, 115, 126, 252 curbă inchisă, 120
câmp vectorial diferenţiabil, 253 curbă periodică, 120
câmp vectorial diferenţiabil, 116 curbă regulată, 122
câmp vectorial pe o curbă, 126 curbă simplă, 120
câmpul coreperului natural, 254 curbe coordonate, 193
câmpul reperului natural, 115, 253 curbe plane, 139
câmpuri fundamentale, 115, 253 curbură, 256
câmpuri scalare, 251 curbura, 177
cerc osculator, 151 curbura Gauss, 217
cilindru circular, 93 curbura normală, 211
cilindru eliptic, 93 derivată covariantă, 256
cilindru hiperbolic, 93 derivată covariantă, 118
cilindru parabolic, 94 derivata covariantă, 117
coborârea indicilor, 251 diametri conjugaţi, 69
componente contravariante, 247 diametrul unei conice, 68
componente covariante, 247 difeomorfism, 112
componentele unui vector, 114 diferenţiala unei funcţii, 253
con asimptot, 90, 91 direcţie asimptotică, 65
conexiune liniară, 256 direcţie normală, 65
conexiunea Levi-Civita, 257 divergenţă, 259
conică, 59 dreaptă orientată, 30
conică de gen eliptic, 62 dreapta suport, 7
conică de gen hiperbolic, 62 drum parametrizat, 119
conică de gen parabolic, 62 dublu produs vectorial, 17
conică netedă, 65
contactul a două curbe, 149 ecuaţia normală a planului, 36
293
ecuaţia vectorială a unei curbe, 119 parametri esenţiali, 62

ecuaţie vectorială, 29 parametri neesenţiali, 62
ecuaţii carteziene, 29 parametrizare, 119
ecuaţii parametrice, 29 parametru, 119
ecuaţii parametrice ale unei curbe, 119 perioadă, 120
elipsoid, 88 plan normal, 170
extremitate, 7 plan osculator, 173
plan rectificator, 173
fascicul de plane, 38 plan tangent, 203
formă alternată, 261 plane de coordonate, 24
forme alternate, 261 plane principale, 92
forme diferenţiale alternate, 262 pol, 66
formulele Frenet, 175 polară, 66
funcţie diferenţiabilă, 200 prima formă pătratică a suprafeţei, 222
funcţie diferenţiabilă, 111, 112 produs mixt, 18, 116
produs mixt generalizat, 114
generatoare rectilinie, 94 produs scalar, 116
gradient, 259 produs tensorial, 248
graficul unei funcţii, 111 produs vectorial, 16, 116
produs vectorial generalizat, 114
hartă proprie, 190 produsul vectorial, 114
hessiană, 259 proiecţie ortogonală, 23
hessiana unei funcţii, 112 punct critic, 112
hiperboloid cu două pânze, 90 punct dublu, 119
hiperboloid cu o pânză, 90 punct multiplu, 119
hiperplan normal la curbă, 122 punct regulat, 122
punct singular, 112, 123
identitatea Jacobi, 253
punct singular de ordinul m, 123
imersie, 112
punct triplu, 119
inegalitatea Cauchy-Schwarz, 114, 117
invarianţi metrici, 60 ramură infinită, 128
raza de torsiune, 178
Jacobianul unei funcţii, 111
reper, 114
laplacian, 260 reper cartezian, 23
legea Coulomb, 116 reper natural, 114, 252
lungime, 7 reprezentarea normală a unei curbe, 132
lungimea unui vector, 113 ridicarea indicilor, 251
rotaţie, 56
matricea Jacobiană, 111 rotor, 260
metrică Rieman, 257
metrică Riemann, 250, 257 segment orientat, 7
Metrica Poincaré, 258 segmente congruente, 7
mulţime convexă, 87 segmente echipolente, 7
multiplicitatea unui punct multiplu, 120 semispaţiu, 37
sfera, 85
normala principală, 173 simbolul Kronecker, 247
simbolurile Christoffel, 258
octante, 24 simetria ı̂n raport cu un plan, 47
ordin de contravarianţă, 248 simetria ı̂n raport cu un punct, 55
ordin de covarianţă, 248 spaţiu dual, 248
ordinul unui tensor, 248 spaţiul cotangent, 253
ordonata, 23 spaţiul tangent, 252
origine, 7 spaţiul tangent, 115
originea spaţiului, 113 spaţiul tangent ı̂ntr-un punct, 113
suprafaţă de rotaţie, 199
paraboloid eliptic, 91 suprafaţă riglată, 96
- 294-
suprafaţa conoid, 198

suprafeţe, 189
suprafeţe cilindrice, 195
suprafeţe conice, 196
suprafeţe de rotaţie, 199
suprafeţe riglate, 194
tangentă, 65
tangenta la curbă, 122
tensor, 248
tensor antisimetric, 250
tensor simetric, 250
teorema funcţiei implicite, 112
torsiune, 178, 256
traiectorii ortogonale, 224
translaţie, 55
triedrul lui Frenet, 174
unghiul dintre doi vectori, 114

unghiuri directoare, 31
vârfuri, 70
varietate Riemann, 257
vector covariant, 247
vector de poziţie, 23
vector director, 29
vector liber, 8
vector normal, 33
vector nul, 8
vector tangent, 251
vector unitate, 113
vectori coliniari, 8
vectori contravarianţi, 247
vectori coplanari, 8
vectori opusi, 8
vectori ortogonali, 113
versor, 8, 113
viteza curbei, 124
viteza unei curbe parametrizate, 131
viteza unei curbe regulate, 122
- 295-

Geometrie Analitica Si Diferentiala PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geometrie Analitica Si Diferentiala PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contract POSDRU/86/1.

Geometrie Analitică şi Diferenţială

MB.4.Planul ı̂n spaţiu 33

4.6 Exerciţii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

MB.5.Unghiuri şi distanţe ı̂n spatiu 43

MB.6.Schimbări de repere ı̂n spaţiu 55

MB.10.Curbe plane 139

MB.11.Curbe ı̂n spaţiu 169

12.13 Aria unei porţiuni de suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231

MB.13.Algebră şi analiză tensorială 247

MB.14.Aplicaţii cu soft dedicat 267

Index de noţiuni 293

1.1 Vectori liberi

Demonstraţie. Relaţia specificată este reflexivă, simetrică şi tranzitivă.

1.2 Adunarea vectorilor liberi

Teorema 5. Adunarea vectorilor liberi are următoarele proprietăţi:

1) asociativitatea: ∀ā, b̄, c̄ ∈ V , ā + (b̄ + c̄) = (ā + b̄) + c̄;

Demonstraţie. Cazurile specifice coliniarităţii sunt lăsate drept teme.

1.3 Înmulţirea unui vector liber cu un scalar

Evident, tā este coliniar cu ā (vezi fig. 8).

Teorema 7. Înmulţirea vectorilor liberi cu scalari are următoarele proprietăţi:

(s + t)ā = sā + tā, ∀s, t ∈ R, ∀ā ∈ V ;

4) distributivitatea faţă de adunarea vectorilor:

t(ā + b̄) = tā + tb̄, ∀t ∈ R, ∀ā, b̄ ∈ V.

1.4 Coliniaritate şi coplanaritate

b̄ = ||b̄||b̄0 = ||b̄||ā0 = ||b̄|| ||ā||−1 ā,

deci t = ||b|| ||a||−1 .

Corolarul 11. Mulţimea 

Teorema 12. Spaţiul vectorial al vectorilor liberi din E3 are dimensiunea 3.

1.5 Proiecţie ortogonală pe o dreaptă

Teorema 13 justifică următoarea:

Fig. 13 Fig. 14 Fig. 15

Proprietăţile lui π implică:

1.6 Produs scalar

Teorema 19. Funcţia

este un produs scalar pe V3 .

Proprietăţile produsului scalar implică

{ı̄, ̄, k̄} este caracterizată prin relaţiile:

hı̄, ı̄i = 1, hı̄, ̄i = 0, hı̄, k̄i = 0,

sintetizate ı̂n următorul tabel:

1.7 Produs vectorial

Definiţia 20. Vectorul (

5) ||ā × b̄||2 = ||ā||2 ||b̄||2 − hā, b̄i2 (identitatea Lagrange);

ā × (b̄0 + c¯0 ) = ā × b̄0 + ā × c¯0 ,

pe care o ı̂nmulţim cu ||ā||2 ||b̄||2 .

ā × b̄ = (s1 t2 − s2 t1 )ı̄ + (r2 t1 − r1 t2 )̄ + (r1 s2 − r2 s1 )k̄

(r̄2 − r̄1 ) × (r̄3 − r̄1 ) = 0

1.8 Produs mixt

Pornind de la definiţie, se deduc următoarele proprietăţi:

1.9 Exerciţii/probleme rezolvate

1.10 Exerciţii/probleme propuse spre rezolvare

7. Să se calculeze aria paralelogramului construit pe reprezentanţii cu originea comună ai vectorilor

ā = ı̄ − 5̄ − 7k̄, b̄ = 2ı̄ − 3̄ + 6k̄, c̄ = −ı̄ + 2̄ − 2k̄,

12. Se dau vectorii:

Cuvinte cheie: reper cartezian; originea reperului cartezian, baza reperului

2.1 Reper cartezian. Sistem de coordonate carteziene

Axele sunt caracterizate respectiv prin ecuaţiile:

2.2 Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric

2.3 Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic

2.4 Exerciţii/probleme rezolvate

3. Din oficiu: 1pt. a) Folosim formulele

unde k = 0, 1, 2, după cum punctul (x, y, 0) se află respectiv ı̂n cadranele I, p

2.5 Exerciţii/probleme propuse spre rezolvare

Corolarul 11. Mulţimea