Analiză Matematică Ecuații Diferențiabile - Sem 2

UNIVERSITATEA DE ȘTIINTE AGRONOMICE ȘI
MEDICINĂ VETERINARĂ BUCURESTI
FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE ȘI

INGINERIA MEDIULUI
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂȚĂMÎNT CU FRECVENȚA REDUSĂ
ANALIZĂ MATEMATICĂ
ECUAȚII DIFERENȚIABILE
NOTE DE CURS
prof. dr. Radu Burlacu
2017
ANALIZĂ MATEMATICĂ. ECUAȚII DIFERENȚIABILE
___________________________________________________________________________
CUPRINS
ANALIZĂ MATEMATICĂ. CALCUL DIFERENȚIAL ................................................................... 5
1. Spaţii metrice ............................................................................................................................... 6
1.1 Obiectivele unității de învățare nr. 1 ..................................................................................... 6
1.2 Definiţia spaţiului metric şi câteva consideraţii generale ...................................................... 7
1.3 Exerciţii ................................................................................................................................. 8
1.4 Răspunsuri și comentarii la întrebările din testele de autoevaluare .................................... 15
1.5 Bibliografie minimală.......................................................................................................... 17
2 Şiruri convergente ...................................................................................................................... 18
2.1 Obiectivele unității de învățare nr. 2 ................................................................................... 18
2.2 Definiţia şirului convergent în spaţii metrice ...................................................................... 18
2.3 Câteva proprietăţi ale şirurilor convergente ........................................................................ 19
2.4 Convergenţa în R . Condiţia geometrică.............................................................................. 20
2.5 Convergenţa în R (Limita infinită) ..................................................................................... 22
2.7 Exerciţii ............................................................................................................................... 24
3 Serii convergente de numere reale ............................................................................................. 33
3.1 Serii convergente ................................................................................................................. 33
3.1 Serii cu termeni pozitivi ...................................................................................................... 34
3.2 Exerciţii ............................................................................................................................... 36
4 Limite de funcţii ......................................................................................................................... 49
4.2 Limita unei funcţii într-un punct ......................................................................................... 49
4.3 Exerciţii ............................................................................................................................... 52
5 Funcţii continue ......................................................................................................................... 73
5.2 Funcţii continue. Criterii şi proprietăţi ................................................................................ 73
5.3 Şiruri şi serii convergente de funcţii continue ..................................................................... 75
5.4 Exerciţii ............................................................................................................................... 77
6 Derivata ...................................................................................................................................... 96
6.2 Definiţia derivatei ................................................................................................................ 96
6.3 Diferenţiala ........................................................................................................................ 100
6.4 Teoremele creşterilor finite ............................................................................................... 101
6.5 Poziţia unei curbe în raport cu tangenta sa ........................................................................ 102
6.6 Regulile lui l'Hôspital ........................................................................................................ 105
6.6.1 Prima regulă a lui l'Hôspital ....................................................................................... 105
6.6.2 A doua regulă a lui l'Hôspital..................................................................................... 105
6.7 Derivata parţială a unei funcţii de mai multe variaile reale .............................................. 106
6.8 Exerciţii ............................................................................................................................. 108
6.9 Răspunsuri și comentarii la întrebările din testele de autoevaluare .................................. 125
1
___________________________________________________________________________
7 Derivate de ordin superior. Formula lui Taylor ....................................................................... 127
7.1 Obiectivele unității de învățare nr. 7 ................................................................................. 127
7.1 Definiţii şi exemple ........................................................................................................... 127
7.2 Operaţii cu derivate de ordin superior ............................................................................... 128
7.3 Derivatele unui polinom şi dezvoltarea sa după puterile lui x  a ................................... 129
7.1 Formula lui Taylor............................................................................................................. 130
7.1.1 Formula generală a lui Taylor .................................................................................... 130
7.1.2 Formula lui Taylor, cu restul Lagrange ..................................................................... 131
7.2 Analiza comportării unei funcţii în vecinătatea unui punct dat......................................... 131
7.3 Diferenţiale de ordin superior............................................................................................ 132
7.4 Serii Taylor ........................................................................................................................ 133
7.5 Derivata parțială de ordin superior .................................................................................... 135
7.6 Exerciţii ............................................................................................................................. 137
7.8 Bibliografie minimală........................................................................................................ 150
8 Extreme (locale) ale funcţiilor reale de două sau mai multe variabile reale ............................ 150
8.1 Definiţii, proprietăţi, exemple ........................................................................................... 150
8.2 Exercţii .............................................................................................................................. 153
ANALIZĂ MATEMATICĂ. CALCUL INTEGRAL ..................................................................... 180
9 Integrale pe interval necompact (Integrale improprii) ............................................................. 181
9.2 Integrale cu limitele de integrare infinite .......................................................................... 181
9.3 Integrale definite de funcţii nemărginite în intervalul de integrare ................................... 185
9.4 Exerciţii ............................................................................................................................. 187
10 Integrala curbilinie ................................................................................................................... 189
10.1 Obiectivele unității de învățare nr. 10............................................................................ 189
10.2 Noţiunile (intuitive) de integrală curbilinie în raport cu coordonatele şi în raport cu
elementul de arc în plan. .............................................................................................................. 189
10.2.1 Integrala curbilinie în raport cu coordonatele ............................................................ 191
10.2.2 Exerciţii ...................................................................................................................... 195
10.2.3 Integrala curbilinie în raport cu elementul de arc ...................................................... 197
10.2.4 Exerciţii ...................................................................................................................... 201
10.3 Răspunsuri și comentarii la întrebările din testele de autoevaluare ............................... 203
10.4 Bibliografie minimală .................................................................................................... 204
11 Integrale duble.......................................................................................................................... 204
11.2 Calculul integralelor duble ............................................................................................ 208
11.3 Schimbarea de variabile în întegrale duble .................................................................... 211
11.4 Aplicaţii ale integralelor duble ...................................................................................... 211
11.5 Exerciţii ......................................................................................................................... 213
12 Integrale de suprafață ............................................................................................................... 215
12.2 Integrale de suprafaţă de speţa aII-a .............................................................................. 216
12.2.1 Formula lui George Stokes (1819-1903) ................................................................... 217
2
___________________________________________________________________________
12.3 Probleme rezolvate ........................................................................................................ 220
13 Integrale triple .......................................................................................................................... 225
13.2 Transformări utile pentru calculul jacobianului ............................................................ 226
13.3 Aplicaţii în fizică ........................................................................................................... 227
13.4 Probleme rezolvate ........................................................................................................ 228
ECUAȚII DIFERENȚIABILE ........................................................................................................ 238
14 Ecuații diferențiabile elementare ............................................................................................. 239
14.2 Noţiuni generale............................................................................................................. 239
14.3 Ecuaţii diferenţiale de ordinul I rezolvate prin cuadraturi. ............................................ 240
14.3.1 Exemple: .................................................................................................................... 240
15 Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul I.................................................................................... 243
15.2 Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul I: ........................................................................ 243
15.2.1 Rezolvarea ecuaţiei omogene..................................................................................... 244
15.2.2 Rezolvarea ecuaţiei neomogene ................................................................................. 244
15.3 Metoda variației costantei .............................................................................................. 244
16 Ecuaţii de tip Bernoulli, Ricatti, Lagrange .............................................................................. 246
16.2 Ecuaţii de tip Bernoulli .................................................................................................. 247
16.3 Ecuaţii de tip Ricatti ...................................................................................................... 248
16.4 Ecuaţii de tip Lagrange .................................................................................................. 249
17 Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare................................................................................... 251
17.2 Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare ........................................................................ 251
17.2.1 Teoarema lui Ostograski – Liouville: ........................................................................ 252
17.3 Studiul ecuaţiei neomogene ........................................................................................... 254
18 Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare, cu coeficienţi constanţi ........................................... 257
18.2 Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare, cu coeficienţi constanţi ................................. 257
18.2.1 Ecuaţia diferenţială liniară, omogenă de ordinul n, cu coeficienţi constanţi ............. 257
18.2.2 Exemple: .................................................................................................................... 259
18.2.3 Ecuaţia diferenţială liniară, neomogenă e ordinul n, cu coeficienţi constanţi: .......... 260
19 Ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile .............................................................................. 263
19.2 Ecuaţii cu variabile separabile: (se separă variabilele şi se integrează direct) .............. 263
3
___________________________________________________________________________
20 Ecuaţii diferenţiale omogene ................................................................................................... 268
20.2 Ecuaţii diferenţiale omogene ......................................................................................... 268
21 Ecuaţii diferenţiale de forma y’=f[(ax+by+c)/(a1x+b1y+c1)] P(x, y) dx + Q(x, y) dy = 0
271
21.2 Ecuaţii diferenţiale de forma y’=f[(ax+by+c)/(a1x+b1y+c1)] ........................................ 271
21.3 Ecuaţii de forma P(x, y) dx + Q(x, y) dy = 0 ................................................................. 273
22 Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul I şi neomeogenă ........................................................... 278
22.2 Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul I şi neomeogenă. ............................................... 278
23 Ecuații diferențiale de ordin superior ....................................................................................... 282
23.2 Ecuații care admit scăderea ordinului ............................................................................ 282
23.2.1 Ecuații de ordin superior liniare omogene cu coeficienți constanți ........................... 283
23.2.2 Ecuații liniare neomogene cu coeficienți constanți.................................................... 284
24 Sisteme de ecuații diferențiale ................................................................................................. 287
25 Bibliografie .............................................................................................................................. 300
4
___________________________________________________________________________
ANALIZĂ
MATEMATICĂ .
CALCUL DIFERENȚIAL
5
___________________________________________________________________________
1. Spaţii metrice
Cuprins:
1. Spaţii metrice 5
1.1 Obiectivele unității de învățare nr. 1 5
1.2 Definiţia spaţiului metric şi câteva consideraţii generale 6
1.3 Exerciţii 7
1.4 Răspunsuri și comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 14
1.5 Bibliografie minimală 15
1.1 Obiectivele unității de învățare nr. 1

 Însușirea noțiunilor de spațiu metric, spațiu normat.
 Definiții
 Exemple și exerciții
Definiții: Def. 1.1 O mulţime oarecare M de elemente ("puncte") x, y,... se numeşte

spaţiu metric dacă există o regulă prin care fiecărui cuplu ( x , y) de elemente din M
să-i corespundă un număr real ( x , y) (numit distanţa de la x la y ) astfel încât să fie
satisfăcute condiţiile (axiomele) următoare:
A1. ( x , y) > 0 , pentru x  y ; ( x , x ) = 0, pentru orice x din spaţiul
considerat;
A2. ( x , y) = ( y, x ), pentru orice puncte x şi y (simetria distanţei);
A3. ( x, z)  ( x, y)  ( y, z) , pentru orice puncte x, y, z aparţinând spaţiului
M (inegalitatea triunghiului).
Inegalitatea triunghiului îşi are originea geometrică în faptul că, în geometria
elementară, lungimea laturii xz a unui triunghi xyz nu depăşeşte suma lungimilor
celorlalte laturi xy şi yz .
Regula care ne permite ca oricărei perechi ( x , y)  M  M să-i asociem numărul
real ( x , y) , adică funcţia
:MM R
se numeşte metrica spaţiului M . Observăm că orice submulţime M '  M a unui spaţiu

metric M este, de asemenea, un spaţiu metric în raport cu distanţa din M .
Def. 1.2. Pentru spaţiile metrice se poate introduce un concept de izomorfism, care în
acest caz se numeşte izometrie. Două spaţii metrice se numesc izometrice dacă se poate
stabili între elementele acestor două spaţii o corespondenţă bijectivă, care conservă
distanţele.
6
___________________________________________________________________________
1.2 Definiţia spaţiului metric şi câteva consideraţii generale
Exemple Exemplu 1.3. Două segmente egale pe dreapta numerică, înzestrată
cu metrica sa naturală, sunt izometrice, în timp ce două segmente de lungimi
distincte nu sunt izometrice. Orice figură din plan este izometrică cu
simetrica sa în raport cu o dreaptă.
Exemplu 1.4. Simetria în raport cu planul x 3 = 0 : orice vector
x = (1 ,  2 ,  3 ) este transformat n vectorul x ' = (1 ,  2 , 3 ) .
Exemplu 1.5. Translaţia de vector  = (1 ,  2 , 3 ) : orice vector
x = (1 ,  2 ,  3 ) este transformat în vectorul
x   = (1  1 ,  2   2 ,  3  3 )

De observat că, pentru   0 , aceast a aplicaţie nu este un automorfism al
spaţiului R 3 , deoarece nu conservă originea coordonatelor, adică nu

transformă 0 în 0 .

Obs. 1.6. În general, dacă exist a o transformare izometrică a unui
spaţiu n-dimensional R n pe el însuşi, prin care o mulţime G  R n se
transformă într-o mulţime F  R n , atunci aceste mulţimi, G s i F se
numesc geometric egale.
7
___________________________________________________________________________
Aceasta este teorema clasică a lui Pitagora.
Fiind daţi doi vectori,
x = (x1 ,..., x n )  R n ,
y = ( y1 ,..., y n )  R n ,
ţinând cont de inegalitatea lui Cauchy,
x, y  x  y ,
putem găsi, pentru x  0 , y  0 un număr  , 0     , prin condiţia
x, y
cos  = .
x  y
Def. 1.10. Numărul  se numeşte unghiul vectorilor x şi y şi se

notează S( x , y) .
Obs. 1.11. Dacă  = 0 , adică
x, y = x  y
atunci vectorii în cauză sunt liniar independenţi.
Exerciții 1.3 Exerciţii
1. Să se arate că următoarea funcţie constituie distanţă pe spaţiul considerat:

d : R  R  R, d ( x , y) = arctan x  arctan y .
Soluţie: Verificăm axiomele distanţei. Evident, d ( x , y)  0 ,

x , y  R . În continuare,
d ( x , y) = 0  arctan x  arctan y = 0  x = y , x , y  R;
d ( x , y) = arctan x  arctan y =  (arctan y  arctan x ) =
= arctan y  arctan x = d ( y, x ) , x , y  R;
d ( x , y) = arctan x  arctan y =
= arctan x  arctan z  arctan z  arctan y 
 arctan x  arctan z  arctan z  arctan y =
= d ( x, z)  d(z, y) , x, y, z  R. +
8
___________________________________________________________________________
2. Să se verifice că următoarea funcţie este distanţă pe spaţiul R :

d : R  R  R, d( x , y) = x  y .
Soluţie: Verificăm axiomele distanţei:

A1. d( x , y)  0  x  y  0 , adevărat, pentru x , y  R;
d ( x , y) = 0  x  y = 0  x  y = 0  x = y, x , y  R;
A2. d ( x , y) = x  y = y  x = d ( y, x ) , x , y  R;
A3. d ( x , z) = x  y  y  z  x  y  y  z = d ( x , y)  d ( y, z),
x , y, z  R.
3. Fie X = R, şi aplicaţia d : R x R  R
dx, y   e x  e y
a) Să se arate că d este o metrică pe R.

b) În spaţiul metric (R, d) să se calculeze distanţa dintre
punctele x = ln3, y = ln6 în această metrică şi să se compare cu distanţa
euclidiană dinre aceste puncte.
Rezolvare:
Se arată că aplicaţia d satisface proprietăţile (M1), (M2), M3).
(M1) d x, y   0  e x  e y  0  e x  e y  0  e x  e y  x  y
(M2)  
d x, y   e x  e y  1 e x  e y  e x  e y  d y, x 
pentru orice x, y  R
d x, z   e x  e z  e x  e y  e y  e y 
(M3)
 e x  e y  e y  e z  d x, y   d y, z 
pentru orice x, y, z  R
Prin urmare d est o metrică pe R. În spaţiul metric (R, d)
d x, y   e x  e y  e ln 3  e ln 6  3  6  3
distanţa euclidiană dintre aceleaşi puncte este

d e  x, y   x  y  ln 3  ln 6  ln 3  ln 3  ln 2   ln 2
se observă că de (ln3, ln6) < d (ln3, ln6)
9
___________________________________________________________________________
4. Fie (G , ) un grup comutativ şi p : G R  o funcţie ce satisface

proprietăţile:
(a) p( x ) = 0 dacă şi numai dacă x = 0 ;
(b) p( x ) = p( x ) , x  G ;
(c) p( x  y)  p( x )  p( y), x, y  G.
5. Să se arate că aplicaţia
d : G  G  R,
d( x, y) = p( x  y), x, y  G
este o metrică pe G .
Soluţie: Verificăm că d satisface axiomele metricii:
A1. d( x , y) = p( x  y)  0, x , y  G
(pentru că x  y = x  ( y)  G ) şi
d ( x, y) = 0  p( x  y) = 0  x  y = 0;
A2. d( x, y) = p( x  y) = p( x  y) = p( y  x ) = d( y, x );
d ( x , y) = p( x  y) = p( x  z  z  y)  p( x  z )  p( z  y) =
A3.
 d ( x, y)  d (z, y),
x , y, z  G.
6. Să se arate că
xy
d : R  R  R  , d ( x , y) = , x, y  R
1 x  y

este o metric a pe R .
Soluţie: Se ţine seama că oricare ar fi a, b, c  0 , cu a  b  c , avem:
a b c
  ,
1 a 1 b 1 c
deoarece din 0     , urmează
 

1  1 
10
___________________________________________________________________________
7. Fie X  Ca ,b    f :a, b R / f continua şi aplicaţia d : X  X R,
definită prin
b
d f , g    f x   g x  dx
a
Să se arate că d este o metrică pe spaţiul funcţiilor reale definite şi continue

pe [a, b].
Rezolvare:
Să se arate că aplicaţia d verifică proprietăţile (M1), (M2), (M3).
(M1) pentru orice x  [a, b]
b
d f , g   0   f x   g x  dx  0  f x   g x   0  f = g.
a
b b
(M2) d f , g    f x   g x  dx   g x   f x  dx  d g, f 
a a
pentru orice f, g  C[ a ,b ]
(M3)
b b
d f , h    f x   h x  dx   f x   g x   h x  dx 
a a
b b
  f x   g x  dx   g x   h x  dx  d f , g   d g, h 
a a
pentru orice f, g, h C[ a ,b ]
Rezultă că d este o metrică pe C[ a ,b ]
8. Fie
C a ,b   f :a , b R / f continua 
şi funcţia
b
 : C a ,b   R , f   f x  dx
a
a) să se arate că aplicaţia ║║ este o normă Ca,b

b) în spaţiul metric (Ca,b, d), unde d este metrica generală de norma
definită mai sus, să se calculeze distanţa dintre funcţiile
f, g : [a, b] = [0, 2]  R, f (x) = x2 şi g (x) = 3x – 2
11
___________________________________________________________________________
Rezolvare: Se verifică proprietăţile din definiţia normei
b
f  0   f x  dx  0  f x   0,
(N1) a
 x a , b f x   0,  x a , b
(N1) deci f este funcţia identic nulă, care reprezintă vectorul nul al spaţiului
vectorial Ca,b.
(N2)
b b b
f   f x  dx   f x  dx     f x  dx    f
a a a
   R şi f  Ca,b.
b b b
f  g   f  g x  dx   f x   g x  dx    f x   g x  dx 
a a a
(N3) b b
  f x  dx   g x  dx  f  g
a a
pentru orice f, g  Ca,b.

Prin urmare, aplicaţia ║║ este o normă pe Ca,b.
a) Metrica generată de această normă este:
d : C[ a ,b ]  C[ a ,b ]  R
b
d f , g   f  g   f x   g x  dx
a
Apălicând această formulă f, g din enunţ pentru [a, b] = [0, 2] se

obţine:
2
d f , g    3 2  3x  2 dx
0
Studiind semnul trinomului x2 – 3x + 2 se obţine:
x  3x  2, x 0,1
 2
x  3x  2   2
2
 x  3x  2, x 1, 2

12
___________________________________________________________________________
Atunci
   
1 2
d f , g    x  3x  2, dx    x 2  3x  2, dx 
2
0 1
2
 x3 x2  1  x3 x2 
   3  2x      3  2x  1
 3 2 0  3 2 1
Fie R spaţiul R2 şi funcţia p : R2 x R2  R, definită prin
p x, y  x 1 y1  x 22  y 22  x 2 y 2
Să se precizeze dacă funcţia p este sau nu un produs scalar pe R2
Rezolvare: Se verifică dacă aplicaţia p satisface cele patru
proprietăţi din definiţia produsului scalar:
(PS1) p x, x   x 12  x 22  x 22  x 22  x 12  3x 22  0
pentru orice x = (x1, x2)  R2 şi
x2)  R2 şi
p (x, x) = 0  x1 = x2 = 0  x = (0, 0)
(PS2) p x, y  x 1 y1  x 22  y 22  x 2 y 2
 p x, y  y1 x 1  y 22  x 22  x 2 y 2  p y, x 
pentru orice (x, y)  R2, x = (x1, x2), y (y1, y2)
(PS3) Fie   R şi x, y  R2
p x, y   x 1  y1  x 2   y 22  x 2  y 2    p x, y 

2
Nefiind verificată proprietatea (PS3), rezultă că aplicaţia definită mai

sus nu este un produs scalar pe R2.
6. (Inegalitatea lui Cauchy) Să se demonstreze că, pentru orice
vectori x şi y ai spaţiului euclidian n-dimensional are loc
x, y  x  y . (2)
Soluţie: Demonstraţia este bazată pe proprietăţile produsului scalar

1), 2), 3) şi pe ultima parte a 4). Considerăm expresia
  = x  y, x  y = x , x  2 x , y  2 y, y =
= A  2  2 C 2 ,
unde A = x , x , B = x , y , C = y, y . Conform 4) avem   0 , pentru
orice   R . Astfel, polinomul   nu poate avea rădăcini reale distincte
13
___________________________________________________________________________
(căci, altfel, ar lua valori de semn diferit). Rezultă, atunci,
B 2  AC = x, y  x, x y, y
2
nu poate fi pozitiv. În consecinţă,
 x, x y, y = x  y ,
2 2 2
x, y
de unde (2).
Obs. 1.12. În coordonate
x = (1 ,  2 ,...,  n ) , y = (1 , 2 ,..., n ) ,
inegalitatea (2) se scrie sub forma
n n n

k 1
 k k  
k 1
 2k  
k 1
 2k .
(3)
p (x, x) = 0  x1 = x2 = 0  x = (0, 0)
(PS2) p x, y  x 1 y1  x 22  y 22  x 2 y 2
 p x, y  y1 x 1  y 22  x 22  x 2 y 2  p y, x 
pentru orice (x, y)  R2, x = (x1, x2), y (y1, y2)
(PS3) Fie   R şi x, y  R2
p x, y   x 1  y1  x 2   y 22  x 2  y 2    p x, y 
2
Nefiind verificată proprietatea (PS3), rezultă că aplicaţia definită mai

sus nu este un produs scalar pe R2.
14
___________________________________________________________________________
1.4 Răspunsuri și comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Test de autoevaluare
1. Ce este un spațiu metric?
2. Fie spaţiul R 2 şi punctele x, y  R 2 , de forma x = (x1 , x 2 ) , respectiv,
y = ( y1 , y 2 ) . Să considerăm, acum, aplicaţia


R 2  R 2  (x, y)  ( x 1  y1 ) 2  (x 2  y 2 ) 2  R.
Să se verifice că funcţia  este o distanţă pe mulţimea R 2 .

Soluţie:
Verificăm axiomele distanţei:
A1. d( x, y) = ( x 1  y1 ) 2  ( x 2  y 2 ) 2  0, x, y  R 2 ;
d ( x , y) = ( x 1  y 1 ) 2  ( x 2  y 2 ) 2 = 0  ( x 1  y 1 ) 2  ( x 2  y 2 ) 2
= 0  ( x 1  y1 ) 2 = 0
şi
(x 2  y 2 ) 2 = 0  x 1  y1 = 0 şi x 2  y 2 = 0  x1 = y1
şi
x 2 = y2  (x1, x 2 ) = ( y1, y2 )  x = y, x, y  R 2 ;
A2. Trebuie demonstrat că are loc: d ( x, y ) = d ( y, x). Acest fapt este
evident, deoarece
d ( x , y) = ( x 1  y 1 ) 2  ( x 2  y 2 ) 2 =
= ( y1  x1 ) 2  ( y 2  x 2 ) 2 = d( y, x ), x, y  R 2 ;
A3. Pentru a dovedi inegalitatea triunghiului, considerăm trei puncte arbitrare

x, y, z  R 2 . Atunci:
d( x , z)  d( x, y)  d( y, z) 
 ( x 1  z1 ) 2  ( x 2  z 2 ) 2 
 ( x 1  y 1 ) 2  ( x 2  y 2 ) 2  ( y1  z 1 ) 2  ( y 2  z 2 ) 2 .
Cum punctele au fost arbitrar alese, şi ultima axiomă este îndeplinită.
Aşadar, funcţia  este o distanţă pe mulţimea R 2 .
15
___________________________________________________________________________
1. O mulţime oarecare M de elemente ("puncte") x, y,... se numeşte
spaţiu metric dacă există o regulă prin care fiecărui cuplu ( x , y) de
elemente din M să-i corespundă un număr real ( x , y) (numit distanţa de
la x la y ) astfel încât să fie satisfăcute condiţiile (axiomele) următoare:
A1. ( x , y) > 0 , pentru x  y ; ( x , x ) = 0, pentru orice x din
spaţiul considerat;
A2. ( x , y) = ( y, x ), pentru orice puncte x şi y (simetria
distanţei);
A3. ( x, z)  ( x, y)  ( y, z) , pentru orice puncte x, y, z aparţinând
spaţiului M .
2. d( x, y) = ( x 1  y1 ) 2  ( x 2  y 2 ) 2  0, x, y  R 2 ;
d ( x , y) = ( x 1  y 1 ) 2  ( x 2  y 2 ) 2 = 0  ( x 1  y 1 ) 2  ( x 2  y 2 ) 2
= 0  ( x 1  y1 ) 2 = 0
şi
(x 2  y 2 ) 2 = 0  x 1  y1 = 0 şi x 2  y 2 = 0  x1 = y1
şi
x 2 = y2  (x1, x 2 ) = ( y1, y2 )  x = y, x, y  R 2 ;
A2. Trebuie demonstrat că are loc: d ( x, y ) = d ( y, x). Acest fapt este
evident, deoarece
d( x, y) = ( x 1  y1 ) 2  ( x 2  y 2 ) 2 =
= ( y1  x1 ) 2  ( y 2  x 2 ) 2 = d( y, x ), x, y  R 2 ;
A3. Pentru a dovedi inegalitatea triunghiului, considerăm trei puncte
arbitrare x, y, z  R 2 . Atunci:
d( x , z)  d( x, y)  d( y, z) 
 ( x 1  z1 ) 2  ( x 2  z 2 ) 2 
 ( x 1  y 1 ) 2  ( x 2  y 2 ) 2  ( y1  z 1 ) 2  ( y 2  z 2 ) 2 .
Cum punctele au fost arbitrar alese, şi ultima axiomă este îndeplinită.

Aşadar, funcţia  este o distanţă pe mulţimea R 2 .
16
___________________________________________________________________________
1.5 Bibliografie minimală
1. Burlacu, R., 2004 – Analiza matematica, Editura Universitatii din Bucuresti.
2. Boboc, N., 1998 – Analiza matematica, vol. I si II, Editura Universitatii din Bucuresti.
3. Flondor, P. , Stanasila O., 1996 – Lectii de analiza matematica si exercitii rezolvate,
Editura All, Bucuresti.
17
___________________________________________________________________________
2 Şiruri convergente

2.2 Definiţia şirului convergent în spaţii metrice 17
2.3 Câteva proprietăţi ale şirurilor convergente 18
2.4 Convergenţa în . Condiţia geometrică 19
2.5 Convergenţa în (Limita infinită) 21
2.7 Exerciţii 23

 Însușirea noțiunilor de șir de numere reale, șir convergent, șir divergent.
 Convergenta in spatii metrice.
 Exemple. Exerciții.
Definiții 2.2 Definiţia şirului convergent în spaţii metrice

Fie un şir x n nN de puncte dintr-un spaţiu metric M .
Def. 2.1. Vom spune că acest şir converge către un punct x  M (şi
vom scrie xn  x ) dacă pentru orice  > 0 se poate indica un număr
natural N astfel încât pentru orice n  N să aibă loc inegalitatea

x, x n  < .
Altfel spus, şirul xn converge către x dacă toate punctele acestui şir,
începând de la un rang, aparţin oricărei sfere fixate, centrate în x (în

exteriorul sferei rămânând doar un număr finit de puncte ale şirului).
Def. 2.2. Punctul x se numeşte, atunci, limita şirului xn , ceea ce se
notează prin simbolul

x = lim x n .
n 
Simbolul xn  x se citește " xn converge către x " sau, mai detaliat,
"şirul xn converge către x , când n   , pentru metrica  ".
Def. 2.3. Dacă pentru un şir dat, xn , nu există nici un punct x
pentru care relaţia xn  x să fie valabilă, atunci şirul xn se numeşte
divergent (echivalent cu a spune: dacă două subşiruri ale unui şir tind către
limite diferite, şirul este divergent).
Dacă M este dreapta numerică M = R , cu metrica x , y  = x  y
atunci definiţia anterioară ia forma următoare:
18
___________________________________________________________________________
Un şir de numere reale x1 , x2 , x3 ,... converge către un număr x dacă
pentru orice  > 0 se poate indica un număr natural N astfel încât pentru
orice n > N să aibe loc inegalitatea x  xn <  .
1
Astfel, şirul de puncte x n = ( n   ) pe dreapta numerică
n
converge către punctul x = 0 ; într-adevăr, alegem pentru  > 0 un număr
1 1 1
natural N > ; pentru orice n  N avem 0 < x n =  <  , deci punctele
 n N
respective xn aparţin sferei de rază  şi de centru x = 0 .
Def. 2.4. Fie M,  un spaţiu metric. Un şir ( xn ) n  M se numeşte
şir fundamental (sau şir Cauchy) dacă se bucură de următoarea proprietate:

pentru orice  > 0 există N   astfel încât n , m  N , x n , x m    .
Remarcăm faptul că noţiunea de şir fundamental este relativ mai
simplă, întrucât proprietatea care intră n definiţia să nu face apel la
elementele exterioare şirului.
Def. 2.5. Un şir de elemente ( xn ) n  M , unde M ,   este un spaţiu
metric, se numeşte mărginit dacă există o constantă reală şi pozitivă 

astfel încât n  , xn <  .
2.3 Câteva proprietăţi ale şirurilor convergente

1. Fie M un spaţiu real m -dimensional înzestrat cu metrica
următoare: dacă
x = 1 ,  2 ,  3 ,...,  m  , y = 1 , 2 , 3 ,..., m 
atunci
m
x , y  =    k  .
2
k
k 1

Un şir de vectori x n =  n ,  n ,...,  n
1 2 m
 converge către un vector
x = 1 ,  2 ,  3 ,...,  m  dacă şi numai dacă cele m şiruri numerice ale
componentelor sunt convergente,  n  1 ,  n   2 ,...,  n   m .

1 2 m
2. Dacă un şir xn este converget atunci el nu converge decât către
un singur element al spaţiului M .

3. Fie M ,   un spaţiu metric şi xn n un şir de elemente din M .
19
___________________________________________________________________________
Atunci au loc următoarele afirmaţii:
(a) dacă xn n este convergent atunci xn n este şir
fundamental;
(b) dacă xn  x atunci xk  x , pentru orice subşir xk
n
  n n
al
şirului xn n ;
(c) dacă xn n x 

este şir fundamental, atunci kn
n
este, de
asemenea, fundamental, pentru orice subşir x  kn al şirului

n
xn n ;
(d) dacă xn n este fundamental şi există un subşir xk   n n
al
şirului xn n care este convergent, atunci xn n este
convergent;
(e) dacă xn n este fundamental, atunci xn n este mărginit.
Teoreme.
Proprietății.
2.4 Convergenţa în R . Condiţia geometrică
Luăm şirul xn n şi fie x = lim xn . Considerăm dreapta numerică R
n 
şi un interval oarecare cu centrul în a de lungime 2 . Deoarece şirul este

convergent, există un rang N , de la care x  x n <  , punctul xn , cu n > N ,
se află atunci în intervalul luat, iar în afara lui există, deci, un număr finit de
termeni ai şirului. Reciproc, presupunem că în afara oricărui interval cu
centrul în x există un număr finit de termeni ai şirului xn n atunci
x = lim xn . Într-adevăr, dacă  este un numar pozitiv oarecare, în afara

n 
intervalului cu centrul în x şi de lungime 2 există un număr finit de

termeni, deci de la rangul N avem x  xn <  .
Concluzie: condiţia necesară şi suficientă ca x = lim xn este ca în

n 
afara oricărui interval cu centrul în x să existe un număr finit de termeni ai

şirului xn n , altfel spus oricare ar fi intervalul cu centrul în x există un rang
N de la care termenii xn se află în acesta.
Teorema 2.6. Dacă xn n este un şir din R crescător (respectiv,
20
___________________________________________________________________________
descrescător) şi mărginit atunci el este convergent. În plus, avem
n nN

lim x n = sup x n respectiv, lim x n = inf x n .
n nN

Teorema 2.7. Fie xn n un şir din R astfel încât xn  x şi a  R .
Atunci:
1. dacă există n0   astfel încât
n  N  x n  a respectiv, x n  a 
atunci x  a (respectiv, x  a );
2. dacă x > a (respectiv, x < a ) atunci există N   , astfel încât
n  N  xn > a respectiv, xn < a .
Teorema 2.8. Fie xn n ,  yn n două şiruri convergente în R . Atunci
avem:
1. x n  a şi y n  b  x n  y n  a  b;
2. x n  a şi y n  b  x n  y n  a  b;
3. x n  a  x n  a ;
1 1
4. x n  a , a  0 , x n  0 , n  N   .
xn a
5. xn  a , yn  b şi xn  yn (n = 1,2,...)  a  b.
Teorema 2.9. Fiind date trei şiruri numerice, ( xn ) n , ( yn ) n , ( zn ) n şi a  R
astfel încât
x n  a, y n  a
şi dacă există N   astfel încât pentru orice n  N să avem x n  z n  y n
atunci
zn  a.
Lema 2.10. (Cezaro (1859-1906)) Orice şir mărginit din R conţine
un subşir convergent.
Prop. 2.11. Fie xn n un şir de elemente din R  şi a R , astfel
încât xn  a . Atunci, pentru orice  R avem
x n  a  .
Teorema 2.12. (Cauchy) În R , orice şir Cauchy este convergent,
21
___________________________________________________________________________
adică spaţiul R este complet.
Test de autoevaluare 1:
1. Ce înseamnă că un șir este convergent?
2. Enunțați lema lui Cezaro.
2.5 Convergenţa în R (Limita infinită)

Teorema 2.13. Dacă xn n este mărginit şi yn   atunci
xn
lim = 0.
n yn
Teorema 2.14. Dacă yn  0 şi lim xn  0 atunci

n
xn
lim = 
n yn
xn
sau   , după cum de la un rang termenii sunt pozitivi sau negativi.
yn
Teorema 2.15. Dacă xn  1 şi yn  y atunci

y
lim x n n = 1.
n 
Teorema 2.16. Dacă x > 0 şi yn  y <  , atunci

yn
lim x = xy.
n 
Teorema 2.17. Dacă xn  x , finit şi pozitiv şi yn  y , finit atunci

y
lim x n n = x y .
n 

Când x = 0 regula se păstreaz a pentru y finit şi pozitiv:
y
lim x n n = 0.
n 
Când xn  0 şi yn  y , finit şi negativ,
lim x n n = .
y
n 
În particular, când xn  x finit şi pozitiv şi y n =  număr real, se
obţine
22
___________________________________________________________________________
lim x n = x  ,
n
1
aşadar dacă  = , q număr natural mai mare sau egal cu 2 ,
q
q
lim q x n = x
n 
(limita radicalului este egală cu radicalul limitei).

Teorema 2.18. Dacă xn  x finit şi pozitiv şi yn   ,
lim x n n =  (0),
y
n 
când x > 1 ( x < 1 ). Dacă x n   şi y n  y  0,
lim xn n =  (0),
y
n
când y > 0 ( y < 0 ).

Lema 2.19. (Stoltz) Fie xn n ,  yn n şiruri din R , astfel încât  yn n
este strict crescător şi yn   . Atunci
x n 1  x n x
 a  n  a.
y n 1  y n yn
Un caz particular Dacă

a 0 n p  a 1n p1  ...  a p
n = ,
b 0 n q  b1n q 1  ...  b q
unde p, q   , iar a0 ,..., a p s i b0 ,..., bq sunt numere reale, cu a0b0  0 , atunci
a0
n  , când p = q,
b0
 n  0, când p < q
şi
lim  n = sau  , când p > q,
n
a0
după cum este pozitiv sau negativ.
b0
Test de autoevaluare 2:
1. Enunțați proprietăți ?
2. Să se enuțe lema lui Stoltz?
23
___________________________________________________________________________
Răspunsuri la testul 1:
1. Vom spune că acest şir converge către un punct x  M (şi vom scrie
xn  x ) dacă pentru orice  > 0 se poate indica un număr natural N
astfel încât pentru orice n  N să aibă loc inegalitatea
x, x n  < .
2. Orice şir mărginit din R conţine un subşir convergent.
1. Fie xn n ,  yn n două şiruri convergente în R . Atunci avem:
1. x n  a şi y n  b  x n  y n  a  b;
2. x n  a şi y n  b  x n  y n  a  b;
3. x n  a  x n  a ;
1 1
4. x n  a , a  0 , x n  0 , n  N   .
xn a
5. xn  a , yn  b şi xn  yn (n = 1,2,...)  a  b.
2. Fie xn n ,  yn n şiruri din R , astfel încât  yn n este strict crescător şi
yn   . Atunci
x n 1  x n x
 a  n  a.
y n 1  y n yn
Exerciții.
2.7 Exerciţii
1. Să se arate că într-un spaţiu metric relaţiile x = lim xn , y = lim yn
n  n 
implică relaţia
x, y  = lim x n , y n 
n 
pe dreapta numerică (această proprietate este numită uneori continuitatea

distanţei).
Soluţie: Pentru un  > 0 dat, alegem N natural astfel încât pentru n > N
să aibă loc inegalităţile
 
 x , x n  < ,  y, y n  < ;
2 2
24
___________________________________________________________________________
atunci cantitatea
x , y   x n , y n 
poate fi majorată în maniera următoare:

x , y   x n , y n   x , x n   y, y n  < ,
ceea ce trebuia probat.

2. Să se demonstreze că şirul al cărui termen general este dat de
sin 1 sin n
an =  ...  n
2 2
este convergent.
Soluţie: Dacă
sin (n  1) sin m
m > n, am  an = n 1
 ...  m ,
2 2
de unde
1 1 1
 m  n 1
1 1 1 1
a m  a n  n 1  ...  m = 2 2 2 = n  m,
2 2 1 2 2
1
2
deci
1 1
am  an  n
 m;
2 2
dar,
1
lim = 0,
n  2 n
 1 
deci  n  este fundamental, astfel că an n este fundamental şi, conform
 2 n
teoremei lui Cauchy, este convergent.
3. Să se calculeze
 1 2 n 1
lim  2  2  ...  2 .

n  n n n 
Soluţie: Şirul
1 2 n 1
2
 2  ...  2
n n n
nu este sumă de şiruri, deci nu se aplică teorema despre limita sumei. Însă,
1 2 n  1 (n  1)( n  2)
2
 2  ...  2 = ,
n n n 2n 2
25
___________________________________________________________________________
deci
 1 2 n 1 (n  1)( n  2) 1
lim  2  2  ...  2  = lim = ,
n 
n n n  n   2n 2 2
conform (2.5).
Să se cerceteze
 1 2 n 1 
lim    ...  
2 
n 
 1  n 2
2  n 2
n  n 
Soluţie: Fie
1 2 n 1 n 1
yn    ...  
1 n 2
2n 2
nn 2
k 1 k  n
2
Se știe că 1  k  n, adunând n2 inegalității obținem 1 + n2  k + n2  n + n2

De aici rezultă:
1 1 1
 
1 n 2
kn 2
n  n2
Se însumează ilegalitatea după k, de la 1 la n şi se obţine:
n
n 1 n
1 n 2
 
k 1 k  n
2

n  n2
Se observă că
n n
xn  şi z n  2
1 n 2
n n
Conform criteriului cleştelui am obţinut că lim y n  0

n 
4. Se dă şirul
a n = a  a  ...  a (a > 0, n radicali ).

Să se arate că este convergent şi să i se afle limita.
Soluţie:
a n > 0 , a n 1 = a  a n , n  N .
Să dovedim, acum, că şirul dat este crescător. Vom folosi, pentru aceasta,
metoda inducţiei matematice, după n . Astfel, pentru n = 1 , trebuie ca
a 1 < a 2  a < a  a , ceea ce este adevarat, căci dacă, prin absurd,
a  a  a , ridicând la pătrat, obţinem o contradicţie. În continuare, dacă
26
___________________________________________________________________________
a n < a n 1 , atunci a n 1 < a n 2 căci a n 1 = a  a n , a n  2 = a  a n 1 şi dacă, prin
absurd, a n 1  a n 2 obţinem a  a n  a  a n 1 , a n  a n 1 , o contradicţie! Astfel,
a n 1 < a  a n 1 n  N,
de aici
a 2n 1 < a  a n 1 ,
deci an 1 este soluţie a inecuaţiei
x 2  x  a < 0;
cum rădăcinile trinomului sunt
1  1  4a 1  1  4a
x1 = , x2 = ,
2 2
deci reale şi diferite iar coeficientul lui x 2 este 1 , rezultă că x1 < a n 1 < x 2 , n ,
deci şirul considerat este mărginit şi fiind s i crescător este convergent. Fie
 = lim a n , a n 1 = a  a n , a 2n 1 = a  a n ,
n 
de unde
lim a 2n 1 = lim (a  a n ),
n  n 
deci
 2 = a  ,

 este rădăcin a a ecuaţiei
x 2  x  a = 0,
aşadar  este egal cu rădăcina pozitivă a ecuaţiei, căci  > a n > 0 , n :
1  1  4a
= .
2
5. Să se arate că şirurile a n n şi b n n definite astfel:
a n  bn
a n 1 = , b n 1 = a n b n
2
sunt convergente şi că
lim a n = lim b n .
n n
Soluţie: Prin definiţie, media aritmetică A a numerelor a1 ,..., an este

a 1  ...  a n
,
n
media armonică H a lor este
27
___________________________________________________________________________
n
1 1
 ... 
a1 an

şi când ai > 0 , i 1,..., n media geometric a G a lor este n a1 ...  an . Avem
A  G  H (Cauchy).
Astfel fiind, an  bn , n . În plus,
a n  bn a n  a n
a n 1 =  = an ,
2 2
ceea ce arată că an n este monoton descrescător. Analog,
b n 1 = a n b n  b n b n = b n = b n ,
de unde bn n este monoton crescător. an > 0 , n , deci an n este mărginit
inferior; b n  a n  a1 , deci bn n este mărginit superior, astfel că an n şi bn n

sunt convergente:
not not
lim a n = , lim b n = .
n n
Dar,
a n  bn
a n 1 = ,
2
de unde
a n  bn
  =    ,
1
lim a n 1 = lim
n n 2 2
deci  =  .
6. Să se calculeze
n n n
3 n 4 n 5 n  n 1
lim  
 .
n 

3
8n  1 
Soluţie:
lim 3 8n  1 =  ,
n 
1
căci 8n  1    , iar > 0;
n  3
lim
n 
 3

n  4 n  5 n =  .
Câteva transformări pentru a putea aplica regulile stabilite:
28
___________________________________________________________________________
4
n 5n
1  3
3
n 4 n 5 n 1 3
n n  1  1 = 1 > 0,
=3 
3
8n  1 8 3 1
1 n  2 1 2
8n
căci
1
3 1  3 1 = 1,
8n n 
4
n 1
= 12  0,
3
n n n 
5
n 1
= 15  0.
3
n n n 
În ceea ce priveşte, acum, exponentul,
1 1
1 
n n n n n2 1
=  = 1,
n 1 1 n  1
1
n
aşadar
n n n
3 n 4 n 5 n  n 1
1
lim  
 = .
n 

3
8n  1  2
7. Să se calculeze
lim
n 
n
3 3
 n 2  n 2  3n . 
Soluţie:
1
3
n 3  n 2 = n3 1  ,
n n 
căci
1
3 1  1.
n n 
n 2  3n    ,
n 
1
căci n 2  3n    , iar > 0 , deci, transformări pentru a folosi regulile
n  2
stabilite.
29
___________________________________________________________________________
 1 3
3
n 3  n 2  n 2  3n = n 3 1   1   =
 n n
  1 2  3  
3

= n 1    1   =
6 6
  n  n  

2 3
 1  3
1     1  
=n  n  n 
11
,
10 8 3 n  6
 1  1  3
 6 1    6 1   6 1   
 n  n  n
6 6 4 9
 1  3  1  3
 1  
6 6 1    6 1   6 1   
 n  n  n  n
2 12 15
 1  3  3
 6 1   6 1    6 1  
 n  n  n
căci la numitor sunt şase termeni, iar
 1  2  3  3  26 27
n 1    1    = 11   .+
 n   n   n n2
8. Să se calculeze linita şirului x n  n

n
Soluţie:
n 1
lim x n  lim 1
n  n  n
8. Să se calculeze
lim
na  , a  R.
n  n
Soluţie: Evident, avem
na  1 < na   na
1 na 
a <  a , n  N
n n
şi, trecând la limită după n ,
lim
na  = a.
n  n
9. Să se calculeze limita şirului xn n1 , unde
n
1
xn =
n4

k 1
k (k  1)( k  2), n  1.
Soluţie: Deoarece
30
___________________________________________________________________________
k(k  1)( k  2) = k 3  3k 2  2k, k  1
rezultă că
1  n 
 k 
n n n
1
4   
xn = 3
 3k 2  2k =  k 3
 3 k 2
 2 k =
n4 k 1 n  k 1 k 1 k 1 
1  n (n  1)  2 n (n  1)(2 n  1) n (n  1) 
=   3 2 , n  1.
n4  2  6 2 
Prin urmare,
1
lim x n = .
n 4
 n 
10. Şirul  sin  nu are limită.
 3  n 1
Soluţie: Fie
n
a n = sin ( n  1);
3
presupunem că an n are limită şi fie a limita sa. Cum an  1 , n  1 , avem
3
a  1 , deci a  R . Atunci, pentru  = există N  1 astfel încât
2
n 3
sin a < , n  N.
3 2
Dacă n := 6 N  1 , obţinem
3 3
 a < ,
2 2
deci
3  3 3 3
3=      a  a  < 3,
2  2  2 2
absurd!
11. Să se arate că
 1 1 
lim  p  ...  p  = 1, p > 1.

n 
 1 n n  np 
p
Soluţie: Evident, n  1 s i p > 1 , avem inegalitatea
1  n p < 2  n p < ... < n  n p ,

p p p
deci
31
___________________________________________________________________________
1 1 1
>p > ... > p ,
1 np 2  np n  np
p
aşadar
n 1 1 n
<  ...  p < , n  1. +
1 np 1 np n  np 1 np
p p p
12. Să se calculeze
11  2 2  ...  n n
lim .
n  n!2
Soluţie: Evident,
11  2 2  ...  n n n  n n not
xn = < = y n , n  1.
n!2 n!2
Cum avem:
(n  1) n  2 n!
n
1 1
2
y n 1 1
=  n 1
= 1   < e < 1, n  3,
yn ((n  1)! ) n
2
n n n
rezultă că y n n 3 este monoton descrescător şi, deci există limita sa şi este finită;
să notăm
not
y = lim y n .
n 
Trecând la limită în relaţia

n
1 1
y n 1 = 1   y n ,
n n
obţinem y = 0  e  y, deci y = 0 şi cum 0 < xn < yn , n  1 , deducem că
lim x n = 0.
n 
32
___________________________________________________________________________
3 Serii convergente de numere reale
Cuprins

3.1 Serii convergente 32
3.1 Serii cu termeni pozitivi 33
3.2 Exerciții 35

 Însușirea noțiunilor de serie, Serii cu termeni pozitivi, Convergența.
 Criterii de convergență.
 Exemple. Exerciții
Definiții. 3.1 Serii convergente

Proprietății
Def. 3.1. Fie xn n un şir de numere reale. Pentru fiecare n   punem
n
s n = x 0  x 1  ...  x n =  x k .
k 0
Perechea xn n , sn n  formată din şirurile xn n şi sn n se numeşte serie
asociată şirului xn n , care se va nota simplu prin x n . Numărul xn se

n
numeşte termenul de rang n al seriei, iar numărul s n se numeşte suma parţială
de rang n a seriei.
Def. 3.2. Seria x n se numeşte convergentă dacă şirul sn n al
n
sumelor ei parţiale este convergent. Numărul lim sn se numeşte suma seriei

n
x
n
n , care va fi notată, de asemenea, prin xn
n . Dacă seria x
n
n nu este
convergentă, atunci ea se numeşte divergentă.

Prop. 3.3. Fie x
n
n , y
n
n două serii de numere reale, astfel încât
există p, q  N cu proprietatea
x n  p = y n q , n  N.
Atunci seria xn

n este convergentă dacă şi numai dacă seria y
n
n este
convergentă.
33
___________________________________________________________________________
Prop. 3.4. Dacă seria  x n este convergentă, atunci xn  0.
n
Prop. 3.5. (Criteriul lui Cauchy). O serie x n

n de numere reale este
convergentă dacă şi numai dacă pentru orice  > 0 există N   astfel încât
np
n  N , p N  x
k 1
k < .
Prop. 3.6. Fie x

n
n , y n
n două serii convergente şi  R . Atunci
seriile  x
n
n  yn ,  x  sunt, de asemenea, convergente şi
n
n
 x
n
n  yn  =  x n   yn
n n
 
 x  =   x
n
n
n
n .

Prop. 3.7. (Criteriul lui Abel (1802-1829)). Fie xn n ,  yn n două şiruri
 n 
din R astfel încât xn n este descrescător şi lim xx = 0 , iar şirul   y k  este
n
 k 1  n
mărginit. Atunci seria  xn

n y n  este convergentă.
Corolar 3.8. (Criteriul lui Leibniz (1646-1716)). Dacă şirul xn n este
  1
n
descrescător şi lim xx = 0 , atunci seria x n este convergentă.
n
n
Prop. 3.9. Pentru orice q  R , seria q

n
n
este convergentă dacă şi
1
numai dacă q < 1 . În cazul q < 1 , suma seriei q
n
n
este
1 q
.
Serii cu termeni 3.1 Serii cu termeni pozitivi

pozitivi
În acest paragraf vom avea n vedere numai serii cu termeni pozitivi,
adică serii x n , cu xn  0 n   . În acest caz, dacă sn n este şirul sumelor
n
parţiale ale seriei x n

n , atunci, întrucât
s n 1 = s n  x n 1 ,
rezultă că sn n este crescător. Prin urmare, seria x n va fi convergentă dacă

n
34
___________________________________________________________________________
şirul sn n este mărginit, adică dacă există M > 0 , astfel încât
n
x k 1
k  M, n  N.
Prop. 3.10. (Criteriul comparaţiei). Fie n xn , n yn două serii cu termeni
pozitivi, astfel încât există n0   cu proprietatea
n  n 0  x n  y n .
Dacă y
n
n este convergentă, atunci şi seria x
n
n este, de asemenea,
convergentă.
Prop. 3.11. (Criteriul raportului) Fie x
n
n o serie cu termeni strict
pozitivi, astfel încât are loc urmatoarea proprietate: există n0   şi 0  q < 1
astfel încât:
x n 1
n  n 0   q.
xn
Atunci seria x
n
n este convergentă.
Prop. 3.12. (Criteriul rădăcinii) Fie o serie cu termeni pozitivi cu

proprietatea "există n0   şi 0  q < 1 , astfel încât
n  n0  n xn  q.
Atunci seria x
n
n
Prop. 3.13. (Criteriul lui Raabe-Duhamel) Fie x

n
n o serie cu
termeni strict pozitivi cu proprietatea "există n0   şi q > 1 astfel încât
 x 
n  n0  n  n  1  q.
 x n 1 
Atunci seria x
n
Prop. 3.14. (Criteriul condensării) Fie x

n
n o serie cu termeni
pozitivi, astfel încât şirul xn n este descrescător. Atunci seria x n este
n
convergentă dacă şi numai dacă seria 2

n
n
x
2n
este convergentă.
35
___________________________________________________________________________
1
Corolar 3.15. Seria   este convergentă dacă şi numai dacă
n n
 > 1.
Test de autoevaluare 1.
Având în vedere cele învățate în acest subcapitol vă rugăm să comentați sau să
răspundeți la următoarele întrebări:
a) Ce se intelege prin serie convergenta?
b) Ce se intelege prin serie divergenta?
Comentarii la aceste întrebări veți găsi la sfârșitul unității de învățare
Exerciții:
3.2 Exerciţii
1. Să se studieze natura seriei

1
n
n 1
2
.
Soluţie: Se observă că
1 1
< ,
n 2
n (n  1)
pentru n  2 . Seria

1

n 2 n ( n  1)

1
este convergentă şi astfel rezultă că n
n 1
2
este convergentă.
2. Să se arate că seria

n!
n
n 1
n
este convergentă.
Soluţie: Termenul general al seriei se scrie, succesiv:
n! 1  2  ...  n 1 2 2
= <  = 2.
n n
n  n  ...  n n n n
Cum seria anterioară am dovedit că este convergentă şi că termenul său general l
36
___________________________________________________________________________
majorază pe cel al seriei pe care o studiem, rezultă că seria

n!
n
n 1
n
este convergentă.
Folosind definiţia, studiaţi convergenţa seriilor numerice de mai jos. În
caz de convergenţă, calculaţi-le suma.
 1n  2 n  1 
a) 
n 0 3 n
b)  ln 1  n
n2
2 

1 1
c) n
n2
2
n
d)  n n
n 2
2
1
 
n
e)  n  1!
n 1
f) n  2  2 n 1  n
n 1
Cum
n n 1 1 1 1
xn     
n  1! n  1! n  1! n ! n  1!
obţinem şirul sumelor parţiale
n n
1 1  1
sn   x k      1 
k 1 k 1  k ! k  1! n  1!
Prin urmare, există lim s n 1 , deci seria este convergentă.
n 
3. Să se studieze convergenţa următoarelor serii:


1
(a) 
n 1 (2n  1)(2 n  1)
;

1
(b) 
n 1 n (n  1)( n  2)
;

1
(c) 
n 2
n
ln n
.
Soluţie:
(a) Vom scrie termenul general drept suma a două fracţii simple:
1
u n := =
(2n  1)(2 n  1)
not A B
=  .
2n  1 2n  1
Vrem să determinăm A şi B . În acest sens,
37
___________________________________________________________________________
(2A  2B)n  A  B 2A  2B = 0
un = 
(2n  1)(2 n  1)  AB =1

 1
A=2
 1
B = 
 2
Suma parţială de rang n se scrie:
n
1 1 1  1 1 
sn =     = 1  .
k 1 2  2k  1 2k  1  2  2n  1 
Atunci
1
lim sn =
n  2
şi, deci, seria dată este convergentă;
(b) Procedând analog ca la punctul (a), putem scrie:
1 A B C
uk = =   
k (k  1)( k  2) k k  1 k  2
 1 = A(k  1)( k  2)  Bk (k  2)  Ck (k  1)
 1
A = 2

B = 1.
C = 1

 2
Suma parţială de ordin n se scrie:

n
1 1 2 1  11 1 1 
sn =     =    ,
k 1 2  k k 1 k  2  2  2 n 1 n  2 
de unde rezultă că
1
lim sn = ,
n  4
adică tocmai convergenţa seriei considerate;
(c) Deoarece
ln n < n, n  
rezultă că
1 1
n
ln n < n n  n
> n
, n  N, n  2.
ln n n
38
___________________________________________________________________________
Dar

1

n 1
n
n

1
este divergentă (deoarece lim n n = 1 ), ceea ce implică faptul că seria
n

n 2
n
ln n
este divergentă.

n
 2n
n 1
2
1
.
Soluţie: Notăm
n
an = .
2n  1
2
Se observă că
a n 1 n 1 2n 2  1
lim = lim  = 1.
n  a n  2( n  1) 2  1 n
n
deci, nici criteriul raportului şi nici cel al rădăcinii nu pot preciza natura seriei.

1
Putem, în schimb, aplica criteriul comparaţiei. Fie n
n 1
seria de comparaţie.
Observăm că
n
lim 2n  1 =
1 2
n  1 2
n
1
şi atunci cele două serii au aceeaşi natură. Cum   diverge, rezultă că şi seria
 n n
dată este divergentă.
5. Să se determine natura seriei

2n n .

n 1 n!
Soluţie: Să notăm
an =
2n 
n
şi a n 1 =
2n  2 
n 1
.
n! (n  1)!
Aplicând criteriul raportului, obţinem
39
___________________________________________________________________________
2n  2n 1
 n 1
n n
a n 1 (n  1)!  1
= = 2  = 2  1    2e > 1.
an 2n n  n   n
n!
Seria dată este divergentă.
6. Să se stabilească natura seriei:

n  n 2 1

k 2 n (n  1)
.
Soluţie: Să notăm prin
n  n 2 1 n2 n 2 1 n n 1
u n := =  =  .
n (n  1) n (n  1) n (n  1) n 1 n

Atunci suma parţial a de rang n , s n , se scrie
n n  k k 1  n 1
s n =  u k =    = 2
 .
k 2 k 2  k  1 k  4
Trecând la limită în relaţia de mai sus,

 n 1 
lim s n = lim  2   = 2  1.
n  n 
 4 
Seria este convergentă.

7. Să se determine dacă seriile următoare sunt sau nu convergente:

2n  1

n 1 2n
,
Soluţie: Vom utiliza, în acest scop, criteriul raportului:

u n 1 2n  1 1
lim = lim = < 1,
n  un n  2(2 n  1) 2
respectiv,
u n 1 2
lim = lim = 0 < 1,
n  u n  n  1
n
ceea ce arată că ambele serii sunt convergente.

Să se stabilească natura următoarelor serii:
2n
a. 
nN n!
n ln 2
b. 
nN ln 2n
40
___________________________________________________________________________
Soluţie: Forma termenului general al acestor serii ne indică posibilitatea
determinării naturii lor folosind criteriul raportului:
a. Cum
2n
un  ,
n!
avem
2 n 1
u n 1 
n 1!
şi
u n 1 2
lim = lim = 0 <1
n  u n  n  1
n
deci seria este convergentă.

n ln 2
b. u n 
ln 2n
şi avem
u n 1 
n  1
ln 2
ln 2n 1
1  n  1
ln 2
u 1
lim n 1 = lim   = 1
n  u
n
n  ln 2
 n  ln 2
deci seria este divergentă.

8. Să se stabilească natura seriei

1

n 1 n  2n
.
Soluţie: Notăm
1
un =
n  2n
termenul general al seriei şi, aplicând criteriul rădăcinii,
1 1 1
lim n u n = lim n = lim n = < 1,
n  n  n2 n n 
2 n 2
obţinem că seria dată este convergentă.

1
2
n 1
n
n
Observm că 2n + n > 2n, de unde:
41
___________________________________________________________________________
1 1
 n
2 n
n
2
1
Seria cu termenul general v n  este convergentă (este seria
2n
geometrică infinit descresctoare), deci conform primului croteriu al comparaţiei
(2.5.1) şi seria cu termenul general
1
Un 
2 n
n
este convergentă.
9. Utilizând criteriul rădăcinii, să se stabilească natura seriei
n

 n 2  n 1
  a 
n2
 , a > 0.
n 1  
Soluţie:
n2  n 1
n an = a   a.
n2 n 
Deci, pentru a < 1 , seria este convergentă şi pentru a > 1 seria este divergentă.
Pentru a = 1 , criteriul rădăcinii nu se poate aplica, dar se observă că în acest caz
n
 n 2  n  1  n 1
n
a n =   = 1  2   e
 n 
2
 n 
şi, deci, seria este divergentă (condiţia necesră de convergenţă nu se
îndeplineşte).
1. Seria
1
 n!
n 1
este convergentă
Fie
1 1
an  şi bn  , n 2
n! n n  1
deoarece
an 1
lim  lim 0
n  b n  n  2 !
n
iar seria
1
b
n 2
n   n n 1
n2
42
___________________________________________________________________________
este convergentă (am justificat anterior), rezultă, conform teoremei precedente,
că seria
1
a
n 1
n   n!
n 1
este convergentă.
2. Seria
n
 2n
n 1
3
1
este convergentă
Fie
n 1
an  şi bn  , n 1
2n  1 3
n2
deoarece
an n3 1
lim  lim 
n  b n   2n 3  1 2
n
iar seria
1
b
n 2
n  n
n2
2
este convergent (am justificat anterior), rezultă, conform teoremei precedente, că

seria
n
 a  2n
n 1
n
n 1
3
1
este convergentă.
10. Să se stabilească natura următoarelor serii (folosind criteriul
raportului):
3n
(a) 
nN n!
;
1  3  ...  (2n  1)
(b)  2  5  ...  (3n  1) .
nN
Soluţie:
3n
(a) Cum u n = ,
n!
avem
43
___________________________________________________________________________
3n 1 u 3
u n 1 = şi lim n1 = lim = 0 < 1,
(n  1)! n  un n  n 1
deci seria este convergentă;
(b) Seria este convergentă, pentru că

u n 1 1  3  ...  (2n  1)  (2n  1) 2  5  ...  (3n  1)
lim = lim  =
n  un n  2  5  ...  (3n  1)(3n  1) 1  3  ...  (2n  1)
2n  1 2
= lim = < 1.
n  3n  2 3
Natura seriei

n
 2n
n 1
2
1
Se observă că:
a n 1 n 1 2n 2  1
lim  lim  1
n  a n  2n  12 n
n
Deci, nici criteriul raportului şi nici cel al rădăcinii nu pot preciza natura seriei.

1
Putem aplica criteriul de comparaţie. Fie n
n 1
seria de comparaţie.
Observăm că
n
2n 2  1 1
lim 
n  1 2
n
1
şi atunci cele două serii au aceeaşi natură. Cum diverge, rezultă că şi seria
n
dată este divergentă.
Studiaţi natura seriilor numerice:
1 1
a)  ln n ;
n2
b) 
n 2
n ln n
;
1 1
c)  n ln n ;
n2
d) n n
n
;
n 2
1 1 1 1
e)  n 1 2  ....... n ;
n 1
f)  n sin n
n 1
a
, a R
Soluţie.
44
___________________________________________________________________________
1 1
a) Fie x n  şi y n  . Rezultă
ln n n
xn n
lim  lim 
n  yn n  ln n
1 1
Dar y
n
n este divergentă şi  , n  2 . Aplicând criteriul de comparaţie
ln n n
1
cu inegalităţi, obţinem că seria  ln n
n 2
este divergentă.
11. Să se stabilească natura următoarelor serii (folosind criteriul

rădăcinii):
1
(a)  n2
n 1
n
;
n2
 2  (1) n 
(b)    .
n 1  3 
Soluţie:
1
(a) u n =
n  2n
şi avem
1 1 1
lim n u n = lim n = lim n = < 1 ,
n  n  n2 n n  
2 n 2
(b) Să notăm
n2
 2  (1) n 
u n =   .
 3 
Nu se poate aplica în acest caz criteriul rădăcinii deoarece
n2 n
 2  (1) n   2  (1) n 
lim n u n = lim n   = lim   .
n  n  n 
 3   3 
Cum x = 1, k   , xn nu tinde la zero, deci seria este divergentă.
2k
12. Să se studieze natura seriilor

1 1 n
  arctan 
n
, , .
n 1 n 2n n 1 n n 1
 1
n2
1  
 n
45
___________________________________________________________________________
Soluţie: Seriile date sunt convergente, conform criteriului rădăcinii:
1 1 1
(a) lim n 2n
= lim n = ;
n n n
2 n 2
1 1
(b) lim n arctann = lim arctan = 0;
n n n n
 
 
n  nn  1
(c) lim = lim   = e < 1.
n2 n
 1  1 
n n
n  1 
1    
 n  n 
ln n
Seria 
n 2 n
este divergentă.
Într-adevăr
ln n 1
 ,  n  3
n n
1
şi cum seria armonică simplă n
n 1
este divergentă, rezultă, conform primului
ln n
criteriu al comparaţiei, că şi seria 
n 2 n
este divergentă.
Natura seriei

2n n

n 1 n!
Soluţie
an 
2n n ; a n 1 
2n  2n 1
n! n  1!
şi aplicând criteriul raportului obţinem:
2n  2n 1
a n 1

n  1!  n 1 
2  
n
 1
n
  2  1    2e 1
an 2n n  n   n
n!
Seria dată este divergentă.
13. Să se studieze natura seriilor
n2  n! 

n 1 2n
; n
n 1
2
arcsin
2n
; n
n 1
n
;  n tan 2
n 1
n 1
;
46
___________________________________________________________________________
2  7  12  ...  (5n  3)

n 1 5  9  13  ...  (4n  1)
;
Soluţie: Se aplică criteriul raportului:

2
a n 1 1 1 1
(a) lim = lim 1   = (convergentă);
n  a
n
n  2
 n 2
    
a n 1 1 1  arcsin n 1 2   1
(b) lim = lim 1    2  2n =
n  an n  2
 n      2
  arcsin n 
 2 n 1  2 
(convergentă);
n
a n 1  n  1
(c) lim = lim   = < 1 (convergentă);
n  n  1
n  a
n   e
    
a n 1 1 1  tan n  2  n 1  1
(d) lim = lim 1   2  2 =
n  an n  2
 n      2
 n 2  tan n 1 
 2  2 
(convergentă);
a n 1 5n  2 5
(e) lim = lim = (divergentă);
n  a n  4n  5 4
n
a n 1 2n  1 3
(f) lim = lim = (divergentă).
n  a n  3n  2 2
n
Test de evaluare 2

1
n n 1
2
.
2. Să se stabilească natura seriei:

3n

nN n!
;
47
___________________________________________________________________________
1. Seria x n se numeşte convergentă dacă şirul sn n al sumelor
n
ei parţiale este convergent.

Seria x n se numeşte divergentă dacă şirul sn n al sumelor ei
n
parţiale este divergent
1. Se observă că
1 1
< ,
n 2
n (n  1)

1
pentru n  2 . Seria n 2 n ( n  1)
este convergentă şi astfel rezultă că

1
n
n 1
2
este convergentă.
3n
2. Cum u n = ,
n!
3n 1 u 3
avem u n 1 = şi lim n1 = lim = 0 < 1,
(n  1)! n u n n n  1

1. Burlacu, R., 2004 – Analiza matematica, Editura Universității din București.
2. Boboc, N., 1998 – Analiza matematica, vol. I si II, Editura Universității din București.
3. Flondor, P. , Stănășilă O., 1996 – Lecții de analiza matematica și exerciții rezolvate,
Editura All, București
48
___________________________________________________________________________
4 Limite de funcţii
4.2 Limita unei funcții într-un punct 48
4.3 Exerciții 51
 Însușirea noțiunilor de limita într-un punct, limita la stânga, limita la dreapta.

 Studiul continuității într-un punct.
 Studiul continuității pe o mulțime.
 Diferența dintre continuitate și uniform continuitate.
Definiții. 4.2 Limita unei funcţii într-un punct

Proprietăți.
Def. 5.1 Fie X şi Y două spaţii topologice, A  X , x0 un punct de
acumulare al lui A , f : A  Y şi  Y Spunem că f are limita  n x0 dacă
pentru orice vecinătate W a lui  există o vecinătate V a lui x0 astfel încât
x V  A, x  x0  f ( x) W .
Dacă Y este un spaţiu topologic Hausdorff, atunci punctul  Y cu

proprietatea de mai sus este unic determinat şi vom scrie  = lim f ( x) .
x x0
Dacă spaţiul X este R n , Y = R şi x 0 = x10 ,..., xn0  un punct de acumulare
al lui A , atunci definiţia de mai sus se adaptează în maniera următoare:

Def. 5.2 Spunem că  R este limita funcţiei f în punctul x0 dacă
pentru orice vecinătate W a lui  există o vecinătate V a lui x0 astfel încât
x = x1 ,..., xn V  A, x  x0  f ( x) W .
Teorema 5.3 Fie A  n

, x 0 = x10 ,..., xn0  A' , f : A  R şi   .
Atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:

1.  = lim f ( x);
x x 0
 
2.  > 0 ,  > 0 astfel încât x  A \ x 0 , cu x  x 0 <  să avem
f ( x)   <  ;
 
3. x m m , x m = x1m ,..., xnm   A \ x 0 , m   ,
49
___________________________________________________________________________
astfel încât lim x m = x 0 să avem lim f ( x m ) =  .
m  m 
Obs. 5.4 Funcţia f nu are limită în punctul x 0 dacă există un şir de
puncte x 
m
m  A , convergent la x 0 , pentru care şirul de numere reale
 f x  nu este convergent sau, echivalent, dacă se pot găsi două şiruri de

m
m 1
puncte x  şi x  , convergente la x , pentru care şirurile reale  f x  şi

'
m m
''
m m
0 '
m m
 f x  au limite diferite.
''
m m
Teorema 5.5 Fie

A  R n , x 0 = x10 ,..., xn0  A' , f : A  R şi  : A  R .
Presupunem că
1. există   astfel încât d  f ( x),     x , x  A;
2. lim  x  = 0 .
x x 0
Atunci  = lim f ( x).

x x 0
Teorema 5.6 (Cauchy-Bolzano) Fie A  R n , x 0  A' şi f : A  R .

Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1. există   astfel încât  = lim f ( x);
x x 0
2.  > 0 , există V o vecinatate a lui x0 astfel încât
 
x' , x''   A  V  \ x 0 să avem f ( x' )  f ( x'' ) <  .
În definiţia limitei, prin x  x 0 înţelegem că toate componentele xi ale
punctului x = x1 ,..., xn  tind independent, dar simultan, către xi0 ,
 
x 0 = x10 ,..., xn0 . Dacă componentele xi tind succesiv către xi0 , atunci avem
limite iterate. În cazul f : A  R 2  R avem două limite iterate şi anume:

 
lim  lim f ( x , y)  si lim  lim f ( x , y) .
x  x  y y
0 0
 y y0  x x 0 
Teorema 5.7 Dacă există limita funcţiei într-un punct şi una din limitele
iterate în acest punct, atunci aceste limite sunt egale.
Prop. 5.8 Fie X şi Y două spaţii topologice, A o parte a lui X , x0 un

punct din A şi f : A  Y . Dac a x0 este punct de acumulare pentru A , atunci
f este continuă în x0 dacă şi numai dacă f are limită f ( x0 ) în punctul x0 .
Prop. 5.9 Fie X un spaţiu topologic, A o parte a sa, x0 un punct de
50
___________________________________________________________________________
acumulare al lui A şi f : A  R , g : A  R . Presupunem că f şi g au limită în

punctul x0 . Atunci f  g , f  g , f au limit a în x0 şi avem:
lim (f  g)( x ) = lim f ( x )  lim g( x );

x x 0 x x 0 x x 0
lim f  g ( x ) = lim f ( x )  lim g( x );

x x 0 x x 0 x x 0
lim f ( x ) = lim f ( x ) .
x x 0 x x 0
Dacă, în plus, f ( x)  0 pentru orice punct x al părţii A şi lim f ( x)  0 , atunci

x  x0
1
funcţia are limită în x0 şi avem
f
1 1
lim (x) = .
x x 0 f lim f ( x )
x x 0
Prop. 5.10 Fia X un spaţiu topologic, A o parte a sa şi x0 un punct de
acumulare pentru A şi fie f : A  R , g : A  R . Presupunem că f şi g au

limită în x0 . Atunci:
1. lim f (x) =  , lim g( x) >   lim (f  g)( x) = ;

x x 0 x x 0 x x 0
2. lim f (x) =  , lim g( x) <   lim (f  g)( x) = ;

x x 0 x x 0 x x 0
3. lim f (x) =  , lim g(x) > 0  lim (f  g)( x) = ;

x x 0 x x 0 x x 0
4. lim f (x) =  , lim g(x) < 0  lim (f  g)( x) = ;

x x 0 x x 0 x x 0
5. lim  f ( x)  =  lim f ( x);

x x 0 x x 0
Dacă, în plus, f ( x)  0 pentru orice x din A atunci

1
6. lim f ( x ) =   lim = 0.
x x 0 x x 0 f (x)
Test de evaluare 1
1. Având în vedere cele învățate în acest subcapitol și ținând cont de spațiul avut
la dispoziție, vă rugăm să comentați sau să răspundeți la următoarele întrebări:
a) Definiții echivalente pentru continuitatea într-un punct.
b) Enunțați Criteriul lui Cauchy-Bolzano.
51
___________________________________________________________________________
Exerciții
4.3 Exerciţii
1. Să se demonstreze, folosind "definiţia cu  " că
lim x 2 = 9.
x 3
Soluţie: Arătăm că pentru  > 0 , există  > 0 astfel încât oricare ar fi

punctul x  R ,

x  3 < , sa avem x 2  9 < .
Presupunem că x  3 <  , adică 3   < x < 3   . Dar x  3  x  3 şi din
inegalitatea
 3 < 3  < x < 3 
obţinem:
x < 3  x  3 < 6 .
Deci,
x 2  9 = ( x  3)( x  3) = x  3  x  3 
 x  3 ( x  3)  (6  ).
Dat fiind  > 0 arbitrar, dacă  (6   )   , atunci şi x 2  9 <  , de unde
0 <   9    3.
2. Folosind criteriul lui Cauchy-Bolzano, să se arate că funcţia

f : R \ 0  R, f ( x ) = x  sin ,
x2
are limită în punctul x = 0 .
Soluţie: Oricare ar fi x' , x'' > 0,
 
f ( x '' )  f ( x ' ) = x ''  sin  x '  sin  x ''  x ' ,
''2 '2
x x
deoarece
52
___________________________________________________________________________

sin 2  1, oricare ar fi x.
x
Inegalitatea este realizată dacă

2 2
x'  0 < , x' '  0 < .
4 4
2
Am găsit, astfel,  = , ceea ce înseamnă că f are limită la dreapta şi aceasta
4
este egală cu 0 , deoarece f ( x)  x , n domeniul de difiniţie al funcţiei.
3. Să se arate că
lim (2  sin x )  ln x = .
x 
Soluţie: Deoarece 1  sin x  1 avem:

(2  sin x)  ln x  (2  1)  ln x = ln x, pentru x  1.
Cum lim ln x =  , rezultă cerinţa.

x 
4. Să se studieze lim f ( x) , unde f : R  R3 ,

x0
 1

 1 x 1  a x  bx  x m 1  x  n 1  x 
f (x) =  3 ,   , .
 1 x 1  2  x 
 
Soluţie: Calculăm limita fiecărei componente a funcţiei vectoriale de mai
sus. Astfel,
1 x 1 3
(1  x ) 2  3 1  x  1 3
lim f 1 ( x ) = lim = lim = .
x 0 x 0 3
1 x 1 x 0
1 x 1 2
1
a x  b x 2
 a x  bx x  a x  bx  2 lim
lim f 2 ( x ) = lim   = lim 1   = e x 0 2
=
x 0 x 0 x 0
 2   2 
1
( ln a  ln b )
= e2 = e ln ab
= ab.
m
1  x  n 1   x
lim f 3 ( x ) = lim =
x 0 x 0 x
n 1  x  1
m
1  x  1  
= lim  lim =  .
x 0 x x 0 x m n
Deci,
53
___________________________________________________________________________
3  
lim f ( x ) =  , ab ,  .
x 0
2 m n
5. Calculaţi
a) Să se arate că funcţia:
x y
f : D  R 2  R, f  x, y  
x y
nu are limită în origine.
Soluţie: Metoda I. Să se calculeze limitele iterate în origine:
 xy y
L12  lim  lim   lim  1
y 0 x 0 x  y
  y 0 y
 xy x
L 21  lim  lim   lim  1
x 0 y 0 x  y
  x 0 x
Deoarece L12  L21, rezultă că f nu are limită în punctul (0, 0).
Metoda II. Se aplică teorema lui Heine. Fie şirul cu termenul general
1 1
p n   ,   0, 0
 n n  n 
Atunci
1 1
f p n   f  ,   0  0
n n n 
2 1
Pentru şirul cu termenul general p n   ,  convergent la (0, 0), şirul
n n
valorilor funcţiei
2 1

2 1 n n 1
f p n   f  ,   
n n 21 3
n n
Deoarece pentru şiruri diferite tinzând la origine, şirul valorilor funcţiei
are limite diferite, rezultă, din teorema lui Heine, că funcţia f nu are limită în
punctul (0,0).
x 2  y2
b). lim
( x , y )(0,0) x 2  y 2
în cazul în care ea există.

Soluţie: Fie:
54
___________________________________________________________________________
x2  y2
f ( x, y) = 2 .
x  y2
Dacă parcurgem axa Ox până în apropierea punctului (0,0) , considerând y = 0 ,
x2
rezultă că f ( x,0) = = 1 , x  0 iar dacă se parcurge axa Oy până în
x2
apropierea punctului (0,0) , luând, evident, x = 0 , obţinem
y2
f (0, y) =  = 1 , y  0.
y2
Aşadar, f ( x, y )  1 pe axa Ox şi f ( x, y )   1 pe axa Oy . În
( x , y ) (0,0) ( x , y ) (0,0)
consecinţă, limita dată nu există.

Avem:
 x 2  y2  x2
lim  lim f x , y   lim  lim 2   lim 2 1
x 0  y 0  x 0  y 0 x  y 2  x 0 x
 
 x 2  y2
lim lim f x , y   lim  lim 2
y 0 x 0

y 0 x 0 x  y 2
  y2
  lim 2  1
  y 0 y
Să se cerceteze existenţa limitelor iterate şi a limitei în origine pentru
funcţia:
f : D  R 2  R , f x, y   x sin
1
y
Una din limitele iterate
 1
L12  lim  lim x sin   0
y  0 x 0
 y
iar
 1   1 
L12  lim  lim x sin   lim  x lim  sin 
x 0 y 0
 y  x 0   y 
1
nu există deoarece lim sin nu exist. Aceasta rezultă din teorema lui Heine. Fie
y0 y
 y n , yn 
1
0
2n 
1
Atunci sin  sin 2n   0 . Pentru şirul cu termenul general
yn
55
___________________________________________________________________________
1
y n'  0

4n 1
2
 1 
şirul valorilor funcţieie  sin '  converge la 1.
 yn 
Dacă
f : R 2 \ 0, 0 R , f x, y   xy sin cos , a , b   0, 0

1 1
x y
atunci
 1 1  1 1 
l12  lim  lim xy sin cos   lim  x sin  lim y cos   lim 0  0
x 0 y 0
 x y  x 0  x  y 0 y   x 0
iar
 1 1  1 1 
l 21  lim  lim xy sin cos   lim  y cos  lim x sin   lim 0  0
y0 x 0
 x y  y0  y  x 0 x  y0
Pe de altă parte, avem:
1 1
xy sin cos  xy  0
x y
când (x, y)  (0, 0), ca urmare, conform proprietăţii de la limita de funcţii

1 1
lim xy sin cos  0
 x , y 0, 0  x y
Astfel pentru funcţia definită de
f x, y   x sin
1 1
cos
x y
 1 1  1 1 
l12  lim  lim x sin cos   lim  x sin  lim cos 
x 0 y 0
 x y  x 0  x  y 0 y 
nu există, în timp ce
 1 1  1 1 
l 21  lim  lim x sin cos   lim cos  lim x sin   lim 0  0
y 0 x 0
 x y y  0
 y x  0 x   y 0
iar
1 1
x sin cos  x  0
x y
atunci când (x, y)  (0, 0), astfel că
56
___________________________________________________________________________
1 1
lim x sin cos  0
 x , y 0, 0  x y
6. Dacă
xy
f ( x, y ) =
x  y2
2
atunci există lim f ( x, y ) ?

( x , y ) (0,0)
Soluţia 2. Limitele iterate în (0, 0) sunt:

 
  lim 0   0
xy
L12  lim  lim 2
y 0 x 0 x  y 2
  y 0
 xy 
L 21  lim  lim 2   0 deci L12 = L12
x 0 y 0 x  y 2
 
Pentru a arăta că funcţia f nu are limită în (0,0), se aplică teorema lui
Heine.
Fie şirul
(pn)  R2 \ (0, 0), p n  x n , x n   0, 0
x n 0
Şirul (f (pn))
x 2n
f p n   f x n , x n  
x 2n  2 x 2n

converge către . Cum pentru valorile diferite ale lui , deci pentru şiruri
1  2
diferite tinzând la (0,0), şirul valorilor funcţiei are limite diferite, din teorema lui
Heine rezultă că f nu are limită în (0,0).
  0
Dac a y = 0 , rezult a f ( x,0) = 2 = 0, deci f ( x, y )  0 pe axa Ox .
x ( x , y ) (0,0)
0
Dacă x = 0 , atunci f (0, y ) = = 0 , care antrenează f ( x, y )  0 pe axa
y2 ( x , y ) (0,0)
Oy . Deşi cele două limite sunt egale, vom arăta că limita dată nu există. Pentru
aceasta, să ne "apropiem" de punctul (0,0) pe prima bisectoare, y = x .
x2 1
f ( x, x ) = = , x  0.
x x
2 2
2
1
Deci, f ( x, y )  pe prima bisectoare, y = x . În concluzie, limita dată nu
( x , y )  (0,0) 2
57
___________________________________________________________________________
există.
Fie
x3y2
F : R2 \ (0, 0)  R, f x, y  
x6  y4
Să se demonstreze că funcţia f nu are limită în (0, 0).
Soluţie: Se aplică teorema lui Heine. Fie
 1  
(xn), x n   2 , 3 
n n 
un şir de puncte din R2 \ (0, 0), convergent la (0, 0). Şirul corespunzător al
valorilor funcţiei,
1 2

 1   n6 n6 2
f x n   f  2 , 3    (depine
n n  1 4 1  4

n 12 n 12
de ).
Deoarece pentru şiruri diferite (xn), xn  (0, 0), şirul (f (xn)) are limite diferite
(pentru valori diferite ale lui , şirul (f (xn)) are limite diferite), din teorema lui
Heine rezultă că f nu are limită în origine.
7. Calculaţi:
lim x
( x , y )(1,2)
2
y 3  x 3 y 2  3x  2y .
Soluţie: Fie funcţia polinomială
f (x, y) = x 2 y 3  x 3 y 2  3x  2y ,
continuă pe R 2 ; aşadar, limita se poate determina prin înlocuire directă:

lim x y
( x , y )(1,2)
2 3

 x 3 y 2  3x  2y = 11.
Exemple: Dacă F : R2 \ (0, 0)  R

x3y
f x, y   1  2x  3y 
x 2  y2
atunci lim f x, y   0

 x , y 0, 0 
Fie : f (x, y) = f1(x, y) + f2(x, y) unde

x3y
f1(x, y) = 1 + 2x – 3y, f 2 x, y  
x 2  y2
58
___________________________________________________________________________
Cum domeniul maxim de definiţie a lui f1 este R2, iar (0, 0) aparţine
acestui domeniu, rezultă că
lim f1 x, y   f1 0, 0  1
 x , y 0, 0 
Pentru cea de a doua funcţie, (0, 0) este punct de acumulare ce nu aparţine

domeniului maxim de definiţie al acestei funcţii, astfel că, prin înlocuire directă,
0
se ajunge la cazul excepţie .
0
Dar
x3y x2
 2 xy  xy  0
x 2  y2 x  y2
atunci când (x, y)  (0, 0). Rezultă, conform proprietăţii anterioare că

lim f 2 x, y   f1 0, 0  0
 x , y 0, 0 
În final, dacă ţinem seama de proprietatea anterioar obţinem:

lim f x, y   lim f1 x, y   lim f 2 x, y   1  0 1
 x , y 0, 0   x , y 0, 0   x , y 0, 0 
8. Să se calculeze limitele iterate şi limita după o direcţie în punctul

(0,0) pentru funcţia:
x  x  y 
2
 : R 2 \ (0,0)   R,  ( x , y) = .
2 x  y  x  y 
2
Soluţie:
 x  x  y  
2
y2 y

lim  lim  = lim = lim = 0;
y 0 x 0 2 x  y  x  y 2  y 0 y  y 2 y 0 1  y
 
 x  x  y   x  x2 1 x 1
2
lim  lim  = lim = lim = .
x 0 y 0 2 x  y  x  y  
2 x 0 2 x  x 2 x 0 2  x
  2
(se observă că am obţinut valori diferite în cele două cazuri).

Arătăm, acum, că nu există limita globală a funcţiei  , când
( x, y )  (0,0) . Fie dreapta ce trece prin origine, y = mx ; considerăm şirul de
puncte xn , yn n pe aceasta dreaptă aşa încât
y n = mx n , cu lim x n = 0.
n 
59
___________________________________________________________________________
Atunci
1  x n  1  m 
2
lim x n , y n  = lim

1
= .
1  m  x n 1  m  2m
n  n  2
Rezultă, astfel, că pentru valori diferite ale parametrului m (adică, pentru drepte
diferite) obţinem valori distincte ale şirului  xn , yn n , deci funcţia nu are limită
în punctul (0,0) .
9. Să se determine limitele iterate n punctul (0,0) pentru funcţia
f : R 2 \ (x, y) : x  y  0  R
2x  y
f ( x , y) =
xy
şi să se stabilească dacă are limita globală în acest punct.
Soluţie:
2x
lim lim f ( x , y) = lim = 2;
x 0 y 0 x 0 x
y
lim lim f ( x, y) = lim = 1.
y 0 x 0 y0 y
Cum cele două limite iterate sunt diferite, rezultă că nu există lim f ( x, y ) ,
( x , y ) (0,0)
fapt care se confirmă şi prin

2 x  mx 2  m
lim f ( x , y) = lim = , m  R \  1.
x 0,y = mx x 0,y = mx x  mx 1 m
Dacă se consideră, acum,
g : R 2 \ (0,0)   R, g ( x , y) =
2 xy
,
x  y2
2
atunci
0
lim lim g ( x , y) = lim = 0,
x 0 y 0 x 0 x 2
0
lim lim g ( x , y) = lim = 0,
y 0 x 0 y 0 y2
deci limitele iterate sunt egale. Totuşi,
2x 2 m 2m
lim g ( x , y) = lim = , m  R.
x 0,y = mx x 0,y = mx x m x
2 2 2
1  m2
Deci, limita globală nu există în punctul (0,0) .
Să se calculeze limitele funcţiilor următoare, pentru x  , y  :
60
___________________________________________________________________________
2x  y
f x , y   2
x  3xy  y 2
Deoarece x  , y  , putem presupune x > 0, y > 0. Obţinem imediat

2x  y 2x  y 2 1
0    0
x  3xy  y
2 2
3xy 3y 3x
pentru x   şi y  .
Să se studieze limitele parţiale, limitele iterate şi limita în origine, ale
următoarelor funcţii:
xy  x 2
f x, y   (x, y)  R2 – (0, 0)
x y2 2
Soluţie:
lim f x, y  0, lim f x, y   x
x 0 y0
Limite iterate:

lim lim f x, y   0,
y 0 x 0
 lim  lim f x, y    lim x  0
x 0  y 0  x 0
Deoarece limitele iterate există şi sunt nule, limita dublă, dacă există, este
tot nulă. Din inegalitatea
f x , y  
x
y  x  y  x ,
x 2  y2
x
 1, x, y  R 2  0,0
x y
2 2
şi criteriul majorării, obţinem că lim f x , y   0

x 0
y 0
10. Să se calculeze:
xy
(a) lim ;
( x , y ) (0,0)
xy  1  1
sin xy
(b) lim ;
( x , y )  (0,2) x
x
 y2  x 2 y2
2

(c) lim
( x , y )(0,0) 1  cos x 2  y 2
;
 
(d) lim
sin x 3  y 3.

( x , y )(0,0) x 2  y2
Soluţie:
61
___________________________________________________________________________
0
(a) Suntem în cazul ,, " ; amplificăm cu conjugata numitorului şi
0
obţinem:
xy xy ( xy  1  1)
lim = lim =
( x , y ) (0,0)
xy  1  1 ( x , y ) (0,0) xy
= lim
( x , y )(0,0)
 xy  1  1 = 2;
(b) Avem
sin xy sin xy
= y.
x xy
Ţinând seama că
sin xy
lim =1,
x0 xy
obţinem:
sin xy
lim = 2;
( x , y )  (0,2) x
(c) Avem
x  y2  x 2 y2
2
 x 2  y2  x 2 y2  
lim

( x , y ) (0,0) 1  cos x 2  y 2
= lim
( x , y ) (0,0) 
2 sin 2 x  y
2 2
=
2
2
 x 2  y2 
 
= lim  2  
2x 2 y 2
= lim
2x 2 y 2
= 0,
( x , y ) (0,0)
 x 2  y2 
2
x 2  y 2 ( x , y )(0,0) x 2  y 2
sin  
2
 2 
2x 2 y 2
deoarece din ( x  y) 2  0 deducem 0   xy ;
x 2  y2
(d) Ţinând cont de relaţia sin    rezultă:

sin x 3  y 3

x 3  y3 x 
x2
 y 
y2
< x  y.
x 2  y2 x 2  y2 x 2  y2 x 2  y2
Cum lim  x  y  = 0, obţinem imediat:

( x , y )(0,0)
lim
sin x 3  y 3
= 0.
 
( x , y )(0,0) x 2  y2
11. Fie
62
___________________________________________________________________________

 : E  R 2  R , E = (x, y) R 2 : xy  0 , ( x, y) = xy sin  1
xy
.
Să se calculeze limitele iterate şi limita în (0,0) .

Soluţie: Pentru orice ( x, y )  E ,
1
0  xy sin  x  y.
xy
Rezultă:
1
0 lim xy sin  lim x  y = 0  lim ( x, y) = 0;
( x , y ) (0,0) xy ( x , y )(0,0) ( x , y )(0,0)
1
0  lim xy sin  lim x  y = 0  lim lim ( x, y) = 0.
x 0 xy x 0 y  0 x 0
Analog, se obţine
lim lim ( x, y) = 0.
x 0 y 0
12. Fie

 : E  R 2  R , E = ( x, y) R 2 : x  0 , ( x , y) = y sin  1
x
.

Soluţie: Pentru orice
1
( x , y)  E,0  y sin  y.
x
Rezultă:
1
0 lim y sin  lim y = 0.
( x , y ) (0,0) x ( x , y )(0,0)
Analog pentru
lim lim ( x , y) = 0.
x 0 y 0
Evident,
lim lim ( x , y)
y 0 x 0
nu există.
13. Fie

f : E  R 2  R , E = ( x, y) R 2 : x  y  0 , 
x  y  x 2  y2
f ( x, y) = .
xy
63
___________________________________________________________________________
Soluţie: Fie y = mx . Atunci
x  mx  x 2  m 2 x 2 1  m
lim f ( x, y) = lim = .
( x , y ) (0,0) x 0 x  mx 1 m
Rezultă că limita în (0,0) nu există. În continuare,
x  y  x 2  y2 x  x2
lim lim = lim = 1,
x 0 y0 xy x 0 x
x  y  x 2  y2  y  y2
lim lim = lim = 1.
y0 x 0 xy y0 y
Folosind criteriul majorării să se calculeze următoarele limite:
xy
a) lim
x 
y 
x  xy  y 2
2
x 2  y2
b) lim
x 
y 
x 4  y4
x y x2
c) lim
x 0
y 0 x 2  y2
Indicaţie:
a) Din (x – y)2  0  x2 – xy + y2  xy  pentru x  0, y  0
avem :
xy xy 1 1 x 
   0
x 2  xy  y 2 xy x y y 
b) Dacă x  0, y  0 avem :
x2 y2 1 1 x 
   0
x 4  y 4 x 4  y 4 x 2 y 2 y 
c) Avem (x, y)  R2 \ (0, 0):
xy  x 2 x x
 y x  y x  0
 x , y 0, 0 
x 2  y2 x 2  y2 x 2  y2
Să se arate că funcţia f : D  R2  R:
a) f x, y   x  y sin
1 1
 sin
x y
are limită în (0, 0) dar nu are limite parţiale şi nici limite iterate
64
___________________________________________________________________________
 1
y  sin ; y  0
b) f x, y    y
0; y0

are limiăt în origine, are limite parţiale şi o limită iterată
c) f x, y   x sin
1
y
are limită în (0, 0) (în origine) are o limită parţială şi o limită iterată
 1 1
x sin  y sin ; x  y  0
d) f x, y    y x
0; x y0

are limitîn (0,0) dar nu are limite iterate
1; xy  0
e) f x, y  
0; xy  0
nu are limit în (0,0), are limite parţiale egale şi limite iterate egale
Soluţie:
a) f x, y   x  y sin
1 1
 sin
x y
 x , y 0, 0 
x  ysin 1  sin 1  0  xy  0 1
x y
are limit în (0,0)
l1  lim f x, 0 care nu exist deoarece la f (x, 0) avem y = 0 la sin

1
x 0 y
l 2  lim f 0, y  care nu exist deoarece la f (0, y) avem x = 0 la sin

1
y 0 x
de unde rezultă că funcţia f nu are limite parţiale
l12  lim lim x  y sin

1 1
 sin , nu există pentru că nu există
y0 x 0 x y
1  1
lim x  y sin
1
 sin ;  x  0 la sin 
x 0 x y  x
l 21  lim lim x  y sin

1 1
 sin , nu există pentru că nu există
x  0 y 0 x y
1  1
lim x  y sin
1
 sin ;  y  0 la sin 
y 0 x y  x
şi astfel am artat că funcţia f nu are limite iterate.
65
___________________________________________________________________________
 1
y  x sin ; y  0
b) f x, y    y
0; y0

l1  lim f x, 0  lim 0  0
x 0 x 0
l 2  lim f 0, y   lim y  0

y 0 y 0
Până aici am arătat că funcţia f are limite parţiale. Acum vrem să studiem
dacă ea are limită în (0, 0).
Din l1 = l2 = 0 bănuim că dacă limita există atunci ea este egală cu 0.
Aşadar se aplică criteriul practic.
1 1 1
y  x sin  0  y  x sin  y  x sin 
y y y
1  x , y 0, 0 
 y  x  sin  y  x  0
y
de unde rezultă că f are limită în (0,0).

Să studiem limitele iterate
 1
l12  lim lim  y  x sin   lim y  0
y0 x 0
 y  y0
 1
l 21  lim lim  y  x sin 
x 0 y0
 y
 1
Având în vedere că  lim  y  x sin    l 21
y 0
 y
Deci funcţia noastră are doar o limită iterat şi anume l12 = 0
c) Pentru funcţia
f x, y   x sin
1
y
avem:
1 1  x , y 0, 0 
x sin  0  x sin  x  0
y y
de unde rezultă că f are limită în (0,0).
Limitele iterate
1
l12  lim lim x sin  lim 0  0
y0 x 0 y y0
şi
66
___________________________________________________________________________
1
l 21  lim lim x sin
x 0 y 0 y
1
nu există pentru că lim x sin nu există.
y0 y
Limitele parţiale :
l1  lim f x, 0 nu există pentru că Ǝ f(x, 0) şi
x 0
l 2  lim f 0, y   lim 0  0

y 0 y 0
d) Pentru funcţia :
 1 1
x sin  y sin ; x  y  0
f x, y    y x
0; x  y0

avem
1 1 1 1
x sin  y sin  x sin  y sin 
y x y x
1 1
 x  sin  y  sin  x  y 0
x x
iar
 1 1
l12  lim lim  x sin  y sin 
y0 x 0
 y x
1
nu există deoarece lim y sin nu există şi l21 nu există (se arat analog).
x 0 x
e) Pentru funcţia :
1; xy  0
f x, y   
0; xy  0
avem
l1  lim f x, 0  0
x 0
l 2  lim f 0, y   0
y 0
l12  lim lim f x, y  1

y 0 x 0
l 21  lim lim f x, y  1

x 0 y 0
Luăm şirurile
 1  n 
x n   , 0  0
n 
67
___________________________________________________________________________
 1 1  n 
yn   ,   0
n n
   
iar lim f x n  0 dar lim f y n 1  0 rezult conform teoremei lui Heine că f nu
n  n 
are limită în (0, 0).

Fie f : R2 \ (0, 0)  R
5x 2  7 y 2
f x, y  
x 2  y2
şi punctul (0,0). Are funcţia limite iterate ? Dar limită ?
Soluţie:
5x 2  7 y 2  7y 2
l12  lim lim f x, y   lim lim  lim  7
y 0 x 0 y 0 x 0 x 2  y 2 y 0 y2
5x 2  7 y 2 5x 2
l 21  lim lim f x, y   lim lim  lim 5
x 0 y 0 x  0 y 0 x 2  y 2 x 0 x 2
de unde rezultă:
l12   7  l21  5   lim f  x, y 
x 0
y 0
14. Fie funcţia
g : R 2 \ (0,0)   R,
xy 1
g ( x , y) = sin .
x 2  y2 xy
Să se calculeze limitele iterate şi limita n (0,0) .

Soluţie:
xy 1 y 1
0 sin =  sin x x.
x y 2 2 xy x y
2 2 xy
Rezultă:
0 lim g(x, y)  lim x =0 lim g(x, y) = 0.
( x , y )(0,0) ( x , y )(0,0) ( x , y )(0,0)
Analog,
0 lim g(x, y)  lim x = 0  lim lim g(x, y) = 0.
( x , y )(0,0) ( x , y )(0,0) y0 x 0
Pentru
lim lim g( x, y) = 0
x 0 y 0
utilizăm aceeaşi evaluare scrisă:
68
___________________________________________________________________________
xy 1 x 1
0 sin =  sin  y  y;
x y
2 2 xy x y
2 2 xy
rezultă:
lim g(x, y) = 0.
y0
Aşadar,
lim lim g( x, y) = 0.
x 0 y 0
x 2  y2
lim , x  y  0.
( x , y ) (0,0) x  y
Soluţie:
x 2  y2 x  y  2 x y  x  y 
2 2 2
0< < = = x  y.
xy xy xy
Rezultă:
x 2  y2
0 lim  lim  x  y  = 0
( x , y )(0,0) x  y ( x , y )(0,0)
x 2  y2
lim = 0. +
( x , y ) (0,0) x  y
16. Să se studieze existenţa limitelor:

1
(a) lim y cos ;
 x , y 0,1 x
1
(b) lim y cos .
 x , y 0,0  x
Soluţie:
a) Fie şirurile x n , y n nN şi x 'n , y 'n nN , cu
x n , y n  =  1 
,1   0,1 
 2n 
x '
  1
, y 'n = 

,1   0,1 .
 2 n   
n
Avem:
69
___________________________________________________________________________
= lim cos 2n = 1
1
lim y n cos
n  x n n 
şi
= lim cos 2n   = 1.

1
lim y 'n cos
n  x 'n n 
1
Rezultă că lim y cos nu există.
 x , y 0,1 x
b) Fie şirul xn , yn n arbitrar astfel încât:
xn , yn   0,0 .
Deoarece
1
0  y n cos  yn
xn
şi lim yn = 0 , rezultă că
n 
1
lim y cos = 0.
 x , y 0,0  x
Test de evaluare 2
1. Să se arate că funcţia:
x y
f : D  R 2  R, f  x, y  
x y
nu are limită în origine.

xy
lim ;
( x , y ) (0,0)
xy  1  1
1. Fie X şi Y două spaţii topologice, A  X , x0 un punct de
acumulare al lui A , f : A  Y şi  Y Spunem că f are limita  n x0
dacă pentru orice vecinătate W a lui  există o vecinătate V a lui x0
astfel încât
70
___________________________________________________________________________
x V  A, x  x0  f ( x) W .
Dacă Y este un spaţiu topologic Hausdorff, atunci punctul  Y

cu proprietatea de mai sus este unic determinat şi vom scrie
 = lim f ( x) .
x x0
Fie A  n
, x 0 = x10 ,..., xn0  A' , f : A  R şi   . Atunci următoarele
afirmaţii sunt echivalente:

a.  = lim f ( x);
x x 0
 
b.  > 0 ,  > 0 astfel încât x  A \ x 0 , cu x  x 0 < 
să avem f ( x)   <  ;
 
c. x m m , x m = x1m ,..., xnm   A \ x 0 , m   ,
astfel încât lim x m = x 0 să avem lim f ( x m ) =  .

m  m 
2. Fie A  R n , x 0  A' şi f : A  R . Următoarele afirmaţii sunt

echivalente:
1. există   astfel încât  = lim f ( x);
x x 0
2.  > 0 , există V o vecinatate a lui x 0 astfel încât
 
x' , x''   A  V  \ x 0 să avem f ( x' )  f ( x'' ) <  .
Testul 2
1. Metoda I. Să se calculeze limitele iterate în origine:
 xy y
L12  lim  lim   lim  1
y 0 x 0 x  y
  y 0 y
 xy x
L 21  lim  lim   lim  1
x 0 y 0 x  y
  x 0 x
Deoarece L12  L21, rezultă că f nu are limită în punctul (0, 0).
Metoda II. Se aplică teorema lui Heine. Fie şirul cu termenul
general
1 1
p n   ,   0, 0
 n n  n 
Atunci
71
___________________________________________________________________________
1 1
f p n   f  ,   0  0
n n n 
2 1
Pentru şirul cu termenul general p n   ,  convergent la (0, 0),
n n
şirul valorilor funcţiei
2 1

 
f p n   f  ,   n n 
2 1 1
n n 21 3
n n
Deoarece pentru şiruri diferite tinzând la origine, şirul valorilor
funcţiei are limite diferite, rezultă, din teorema lui Heine, că funcţia f nu
are limită în punctul (0,0).
0
2. Suntem în cazul ,, " ; amplificăm cu conjugata numitorului şi
0
obţinem:
xy xy ( xy  1  1)
lim = lim =
( x , y ) (0,0)
xy  1  1 ( x , y ) (0,0) xy
= lim 
( x , y )(0,0)
xy  1  1 = 2; 

72
___________________________________________________________________________
5 Funcţii continue
5.2 Funcţii continue. Criterii şi proprietăţi 72
5.3 Şiruri şi serii convergente de funcţii continue 74
5.4 Exerciţii 76
 Însușirea noțiunilor de continuitate a funcției..

 Studiul continuității într-un punct.
 Studiul continuității pe o mulțime.
 Diferența dintre continuitate și uniform continuitate
Definiții.
Proprietăți 5.2 Funcţii continue. Criterii şi proprietăţi
Fie  X , d  şi Y ,   două spaţii metrice, x0  X şi f : X  Y .
Def. 6.1 Funcţia f se numeşte continuă în x0 dacă pentru orice  > 0
există  > 0 , cu proprietatea
d(x, x 0 ) <   (f (x), f (x 0 )) < 

sau, echivalent,
x  Sx 0 ;    f (x)  Sf (x 0 ); .
În particular, dacă X = R n , dotat cu norma uzuală, x 0  A  R n şi
Y = R definiţia continuităţii se poate rescrie sub forma următoare:

Def. 6.2 f : A  R n  R se numeşte continuă în x0  A dacă
 > 0 ,  > 0 astfel încât x  A , cu
x  x 0 <   f ( x )  f ( x 0 ) <  .
Def. 6.3 Fie A  R , f : A  R ,    A . Atunci f este continuă în
  dacă şi numai dacă pentru orice  > 0 există   R astfel încât
x  A, x >    f ( x )  f ( x 0 ) < .
Def. 6.4 Fie A  R , f : A  R ,    A şi f (  ) =  . Atunci f
este continuă în   dacă şi numai dacă pentru orice   R există   R , cu
proprietatea
73
___________________________________________________________________________
x  A, x >   f (x) > .
Def. 6.5 O mulţime A  X ( X este presupus un spaţiu metric) se
numeşte neconexă dacă există două mulţimi A1 şi A2 , nevide şi disjuncte, astfel
încât A = A1  A2 . O mulţime A  X se va numi conexă dacă nu este
neconexă.
Obs. 6.6 Din definiţie rezultă direct că mulţimea vidă este conexă şi că
orice mulţime formată dintr-un singur punct este, de asemenea, conexă.
Prop. 6.7 (Proprietatea lui Darboux) Fie X un spaţiu metric şi
f : X  R o funcţie continuă. Atunci, dacă A  X este conexă, f ( A) este un
interval din R .

Prop. 6.8 Fie X , d  şi Y ,   dou a spaţii metrice, f : X  Y şi
x  X . Atunci f este continuă în x dacă şi numai dacă pentru orice şir
xn n  X , care converge la x , şirul  f xn n converge la f (x) .
Def. 6.9 Fie  X , d  şi Y ,   două spaţii metrice. O funcţie f : X  Y

se numeşte uniform continuă dacă pentru orice  > 0 există  > 0 , cu
proprietatea
   
x, x   X, d x, x  <    f ( x ), f ( x  ) < .
Evident, dacă f este uniform continuă, atunci f este continuă.
Reciproca nu este, în general, valabilă. De exemplu, funcţia xx 2 de la R la R

este continuă, dar nu este uniform continuă. Într-adevar, dacă x = n ,
1
x = n  , atunci avem
n
1 2
x  x =  0 si x 2  x   2.
n
Def. 6.10 Fie f : ( X , d )  (Y ,  ) . Se spune că f este lipschitziană
dacă k > 0 astfel încât
(f ( x ), f ( y))  k  d( x, y), x, y  X.
Obs. 6.11 În cazul funcţiilor reale de variabilă reală, definiţia (6.10) se
transcrie:
Fie A o submulţime din R . O funcţie f : A  R se numeşte
lipschitziană dacă k > 0 astfel încât
f x   f y   k x  y , x , y  A.
74
___________________________________________________________________________
Prop. 6.12 Orice funcţie lipschitziană este uniform continuă şi deci
continuă.
Prop. 6.13 Fie X şi Y două spaţii metrice, f : X  Y şi x  X . Dacă
f este continuă în x atunci există o vecinatate V a lui x astfel încât f (V ) să
fie marginită în Y .
Prop. 6.14 Fie X un spaţiu metric, A o parte a sa, f : A  R ,
g : A  R şi x  A . Dacă f şi g sunt continue în x , atunci funcţiile f  g ,
f  g , f sunt continue în x . Dacă f este continuă în x şi f ( x)  0 pentru
1
orice y  X , atunci funcţia definită pe X prin
f
1
  x  =
1
f  f (x)
este continuă în x .
5.3 Şiruri şi serii convergente de funcţii continue

Fie X o mulţime şi  f n n un şir de funcţii reale definite pe X .
Def. 6.15 Se spune că  f n n converge simplu dacă pentru orice x  X
şirul  f n ( x)n este convergent.
Def. 6.16 Se spune că  f n n converge uniform dacă pentru orice  > 0
există n   astfel încât
n , m  n   f n ( x )  f m ( x ) < , x  X.
 
Dac a  f n n converge simplu, se noteaz a cu lim f n func t ia pe X
n

definit a prin
lim f (x) = lim f (x)
n
n
n
n
şi se va numi limita şirului  f n n .
Prop. 6.17 (Weierstrass (1815-1897)) Fie X un spaţiu metric, x0  X ,
 f n n un şir de funcţii reale definite pe X care converge uniform şi f = lim f n .

n
Dacă f n este continuă în x0 pentru orice n   , atunci f este, de asemenea,
continuă în x0 .
Def. 6.18 Fie X o mulţime şi  f n n un şir de funcţii reale definite pe
75
___________________________________________________________________________
 n 
X . Perechea formată din şirurile  f n n ,   f k  se numeşte serie asociată
 k 1  n
şirului  f n n şi se notează prin f n .

n
Def. 6.19 Vom spune că seria f

n
n converge simplu dacă şirul
 n 
  f k  converge simplu. Vom spune că seria n f n converge uniform dacă
 k 1  n
 n 
şirul   f k  converge uniform. Dacă seria f n converge simplu, atunci
 k 1  n n
 n 
limita şirului   f k  se va numi suma seriei f n şi va fi notată, de
 k 1 k  n n
asemenea, prin f
n
n .
Prop. 6.20 Fie X o mulţime şi f

n
n o serie de funcţii reale, definite pe
X . Presupunem că există o serie numerică convergentă n an , cu termeni
pozitivi, astfel încât

f n ( x )  a n , x  X, n  N.
Atunci seria f
n
n converge uniform.

Def. 6.21 Seria f
n
n se numeşte absolut convergentă în x0 dac a şi
numai dacă seria f

n
n ( x 0 ) este convergentă.
Corolar 6.22 Funcţiile exp , sin , cos sunt continue.

Corolar 6.23 Funcţiile ln , arcsin , arccos sunt continue.
Prop. 6.24 Fie X un spaţiu topologic compact,  f n n un şir de funcţii
reale continue, definite pe X , care converge simplu, astfel încât lim f n este o
n
funcţie continuă. Dacă  f n n este crescător (sau descrescător), atunci şirul
 f n n converge uniform.
76
___________________________________________________________________________
Test de evaluare 1
1. Definiții echivalente pentru continuitate.
2. Enunțați proprietatea lui Darboux.
Exerciții
5.4 Exerciţii
 
1. Fie spaţiul metric R 2 ,  , unde   x, y  = x  y , pentru x, y  R 2 , şi
aplicaţia f : R 2  R , x, y 3x 2  y 2 . Să arătăm că f satisface condiţia

Lipschitz pe

 = x, y  R 2 : x  1, y  2 . 
Soluţie: Pentru aceasta, fie x, y  şi x0 , y0  două puncte arbitrare din R 2 .
Avem:
f x, y   f x 0 , y 0   3 x 2  x 02  y 2  y 02 
= 3 x  x 0 x  x 0  y  y0 y  y0 
 6 x  x 0  4 y  y0 
 6 x  x 0  y  y 0  
= 6x, y , x 0 , y 0 ,
deci k = 6 .
   
2. Fie R 2 ,  , R 3 ,  unde
n
x, y  =  x i ,
i 1
pentru
x = x 1 , x 2   R 2 (n = 2) ,
respectiv,
x = x 1 , x 2 , x 3   R 3 (n = 3)
şi aplicaţia

f : R 3  R 2 , x, y, z   y 2  z 2 , x 2  y 2  z 2 . 
Să se arate că f satisface condiţia lui Lipschitz, în raport cu  y, z  , pe
77
___________________________________________________________________________

 = x, y, z   R3 : x  3, y  2, z  2 . 
Soluţie: Pentru aceasta, fie x, y, z  şi x0 , y0 , z0  două puncte arbitrare din
R 3 . Avem:
 
f x, y, z   f x 0 , y 0 , z 0  = y 2  y 02  z 2  z 02  y 2  y 02  z 2  z 02 
 2 y  y 0 y  y 0  z  z 0 z  z 0  
 8 y  y 0  z  z 0  
= 8 x, y, z , x0 , y0 , z0 ,
deci k = 8 .
3. Să se arate că dacă A este o parte a lui R , mărginită, şi dacă f : A  R
este lipschitziană, atunci f este mărginită.
Soluţie: Prin ipoteză, există un număr M > 0 astfel încât x  M şi dacă
fixăm1 y = x0 , atunci
f x   f x   f x 0   f x 0   k x  x 0  f x 0  
 k  x  x 0   f x 0   k M  x 0   f x 0  , x  A,
ceea ce dovedeşte că f este mărginită.
4. Fie f ( x) = x 2 , x  R . Să se arate că f este continuă în x0 = 2 .

Soluţie: O variantă de a rezolva acest exerciţiu este folosind definiţia cu şiruri
a continuităţii: fie x n R , xn  2.
Avem f ( xn ) = xn2 , de unde
 2
lim f ( xn ) = lim xn2 = lim xn = 22 = 4 = f (2) .
n n
O altă manieră de a rezolva problema dată este folosind "definiţia cu  " a

continuităţii, după cum urmează: fie  > 0 ; să evaluăm diferenţa: f ( x )  f (2) < 
sau
x 2  4 < , x  2 x  2 < .
Dacă x  2 < 1, atunci x  2 < 5 şi avem x  2  5 <  . Fie
 
 = min 1, .
 5
1
Aici, ne referim la acel y din definiţia (6.11).
78
___________________________________________________________________________
Rezultă
x  2 <   x2  4 < 
şi deci f este continuă n x0 = 2. 
5. Să se cerceteze continuitatea funcţiei f : R  R ,

3  x, când x  1
f (x) =  2 .
 2x , când x > 1
Soluţie: f este continuă pentru x = 1 : f (1) = 2 . Dacă x < 1 , f ( x ) = 3  x,
deci
lim f ( x ) = lim (3  x ) = lim (3  x ) = 2.
xZ1 xZ1 x 1
Dacă x > 1, f ( x) = 2 x 2 , aşadar
lim f (x) = lim 2x 2 = lim 2x 2 = 2,

x ]1 x ]1 x 1
deci
lim f ( x) = 2 = f (1),
x1
de unde rezultă continuitatea funcţiei f .
Fie funciţia f  x  =
1
6. . Se cere să se determine punctele de
1 x
discontinuitate ale funcţiei
y  f ( f ( f ( x )))
Soluţie: Punctul x = 1 este un punct de discontinuitate al funcţiei
v = f x  =
1
.
1 x
Dacă x  1 , atunci
1 x 1
u = f ( f ( x)) = = .
1 x
1
1 x
Rezultă, de aici, că punctul x = 0 este un punct de discontinuitate al funcţiei
u = f ( f ( x)) . Dacă x  0 şi x  1 , atunci
1
y = f ( f ( f ( x))) = =x
x 1
1
x
79
___________________________________________________________________________
este continuă peste tot. Aşadar, punctele de discontinuitate ale funcţiei y sunt,
respectiv, x = 0 şi x = 1 .
7. Fie f : R  R , definită prin
 1 
x sin , daca x  0
f (x) =  x  .
 dac a x = 0
 0,
Să se arate că f este continuă în punctul x0 = 0 .
Soluţie: Fie  > 0 . Evident că pentru orice x  R avem

1
f ( x )  f (0) = f ( x ) = x sin  x.
x

Rezultă că dac a  =  , se verifică implicaţia
1
x  0 <   x sin 0 < 
x
şi deci conform "definiţiei cu  ", f este continuă în 0 .
8. Fie
1 1 
 sin 2 , daca x  0
f (x) =  x x daca x = 0.
 0,
Să se arate că f este discontinuă în punctul x0 = 0 .
Soluţie: Este suficient să găsim un şir xn n convergent căre 0 şi astfel încât
( f ( xn )) n să NU conveargă către f (0) = 0 . Fie, în acest sens,
1
xn = .

2n 
2
1 1 1
Avem lim xn = 0 şi f ( x n ) = sin 2 =  . Conform definiţiei cu şiruri,
n  xn xn xn
rezultă că f este discontinuă în x0 = 0 .
9. Să se studieze continuitatea funcţiei

x  x 2  e nx
f ( x ) = lim .
n  1  e nx
Soluţie: Explicităm funcţia:

 x 2 , dacax > 0
 
f ( x) =  0, dacax = 0
 x, dacax < 0.

80
___________________________________________________________________________
Calculăm limitele laterale ale funcţiei în x = 0 :
l s = lim x = 0, l d = lim x 2 = 0
xZ 0 x ]0
şi obţinem ls = ld = f (0) = 0 , ceea ce ne spune că f este funcţie continuă pe
domeniul de definiţie.
10. Să se determine valorile parametrului real  , astfel ca funcţia

 ln 1  x  
 sin 2 x , daca x < 0

f ( x ) =  cos 2 x   2 x , daca x = 0
 tan 2x 
daca x > 0
 ln 1  sin x  ,

să fie continuă în origine.
Soluţie: Calculăm limitele laterale în x = 0 :
ln 1  x   2 x ln 1  x  
l s = lim = lim   = ;
xZ 0 sin 2 x xZ 0 2 sin 2 x x 2
tan 2x 2 tan 2x sin x x 2
l s = lim = lim    = ;
x ]0 ln 1  sin x  x ]0  2x ln 1  x  sin x 
f (0) = 1.
Pentru ca f să fie continuă în x = 0 trebuie ca
 2
l s = l d = f (0)  = = 1   = 2.
2 
11. Funcţia f ( x) = x este uniform continuă pe R .

Soluţie: Din şirul de inegalităţi
x = xyy  xy  y
rezultă
x y xy
şi analog
y x yx = xy.
Din cele două relaţii obţinem:
x y  x  y , x, y  R  ,
de unde
81
___________________________________________________________________________
f ( x )  f ( y) < , x , y  R  , cu x  y <  =  2 .
Deci funcţia f ( x) = x este uniform continuă pe R .
12. Să se demonstreze că funcţia
f : (0,1]  R, f x  =
1
x
nu este uniform continuă pe domeniul său de definiţie.
1
Soluţie: Dacă f ar fi uniform continuă, atunci, pentru  = , ar exista
2
   > 0 , astfel încât x' , x''  (0,1] , cu x'  x'' <  implică
    1
f x '  f x '' < .
2
1 '' 1 2
Luăm x' = , x = , cu n ales astfel încât <  . Atunci
n n 1 n
x '  x ''  x '  x '' 

2
n
    1
<   f x '  f x '' < .
2
Dar,
  1
   1 
f x ' = f   = n şi f x '' = f   = n 1.
n  n 1
Rezultă n  n  1 <
1
, absurd!
2
13. Să se demonstreze că funcţia f ( x) = sin x 2 , x  R , nu este uniform
continuă pe R.
1
Soluţie: Presupunem că f este uniform continuă şi fie  = . Atunci
2
 =  ( ) > 0 astfel încât:
1
sin x 2  sin y 2 < , x , y  R, cu x  y < .
2
Fie

xn =  2nsiy n = 2n (n  1).
2
Atunci xn  yn   0 , deci există n0  1 astfel încât
xn  yn <  , n  n0
şi deci
82
___________________________________________________________________________
1
1 = sin x 2n  sin y 2n < , n  n 0 , absurd!
2
Rezultă că funcţia nu este uniform continuă pe R.
14. Fie ( X , d ) un spaţiu metric şi o parte nevidă A  X . Pentru fiecare
x  X punem d ( x, A) = inf d ( x, y ) . Să se arate că:

yA
(a) d ( x, A) = 0  x  A;
(b) funcţia f : X  R , definită prin f ( x) = d ( x, A) este continuă.
Soluţie:
a. Subliniem, mai întâi, faptul că aplicţia d ( x, A) este bine definită, ca fiind
marginea inferioară a unei mulţimi de numere reale minorate de 0 . Avem:
d(x, A) = 0   > 0, y  A : d(x, y) <    > 0, Sx,   A  .
Ţinând seama de definiţia punctului aderent, relaţia de mai sus devine:
d ( x, A) = 0  x  A.
În cazul în care A este mulţime închisă şi x  A avem d ( x, A)  0.
b. Vom arăta mai mult, f este uniform continuă, deoarece este lipschitziană.
Fie x, x'  X . Avem
y  A, d(x, A)  d(x, y)  d(x, x ' )  d(x ' , y),

de unde, trecând la limita inferioară în al doilea membru, găsim:
d ( x, A)  d ( x, x' )  d ( x' , A);
schimbând rolul lui x cu x' , în acelaşi mod obşinem:
d ( x' , A)  d ( x' , x)  d ( x, A).

Deducem că
( x, x' )  X 2 , d ( x, A)  d ( x' , A)  d ( x, x' ).
Aplicţia x  d ( x, A) este lipschitziană şi, deci uniform continuă pe X . Aşadar, ea

este continuă pe X .
15. Să se studieze continuitatea funcţiei f : R 2  R ,
 x 3  y3
 2 , daca x  y  0
2 2
f ( x , y) =  x  y 2 .
 0, daca x 2  y 2 = 0
Soluţie: Singurul punct în care f ar putea fi discontinuă ar fi 0,0 , deoarece

în rest este o funcţie raţională (raport de două polinoame), deci continuă. Să
83
___________________________________________________________________________
presupunem, deci x, y   0,0 , adică x  0 şi independent y  0 . Să presupunem
şi că x  y  0 . Avem:
 
x 3  y 3 = x 3  xy 2  y 3  xy 2 = x x 2  y 2  y 2 y  x  
x 3  y3 y 2 y  x  y 2 x  y 
  x   x  =
x 2  y2 x 2  y2 2y 2
xy x 3  y3
=x 0 2  0.
2 x  y2
Similar pentru cazul 0  x  y şi pentru cazurile în care x = 0 sau y = 0 . Aşadar,
lim f x, y  = 0 = f 0,0 ,
 x , y 0,0 
de unde rezultă că funcţia f este continuă pe R 2 .

16. Să se arate că funcţia
 x 2 y3
 , daca x  y  0
2 2
f ( x , y) =  x 2  y 2
 0, daca x 2  y 2 = 0
este continuă în tot planul.

Soluţie: Aplicând teoremele generale, observăm că funcţia este continuă în
orice punct în care x 2  y 2  0, adică în orice punct diferit de origine. Rămâne de
verificat numai continuitatea în origine, ceea ce revine la a arăta că
x 2 y3
lim = 0.
( x , y )(0,0) x 2  y 2
Într-adevar, avem
x 2 y3 xy
= 2 x y2.
x y
2 2
x y 2
Dezvoltând inegalitatea
x  y  2
 0,
obţinem
x2  y2  2 x y .
Aşadar,
x 2 y3 2x y 1 1
=  x y2 < x y2.
x y
2 2
x y 2
2 2
2
Deoarece
84
___________________________________________________________________________
1
lim x y 2 = 0,
( x , y )  (0,0) 2
rezultă că
x2 y3
lim = 0,
( x , y )  (0,0) x 2  y 2
prin urmare şi
x2 y3
lim = 0. 
( x , y )(0,0) x 2  y 2
17. Să se studieze continuitatea funcţiilor:

 xy x  y 
 , daca x 2  y 2  0
a)f : R  R, f ( x, y) =  x 2  y 2
2
;
 daca x 2
 y 2
= 0
 0,
 xy
 , daca x 2  y 2  0
b) f : R 2  R, f ( x, y) =  x 2  y 2 .
 daca x 2
 y 2
= 0
 0,
Soluţie:
a) f este continuă pe R 2 \ 0,0  ca funcţie elementară. Fie şirul
xn , yn n , cu xn , yn  n

0,0  şi xn , yn   0,0  . Deoarece
0

x n y n x 2n  y 2n 
 x n yn
x 2n  y 2n
rezultă că
lim f x n , y n  = lim

x n y n x 2n  y 2n 
= 0 = f 0,0 .
n  n  x 2n  y 2n
În concluzie, f este continuă pe R 2 .
b) f este continuă pe R 2 \ 0,0  ca funcţie elementară. Considerăm şirul
xn , yn n , cu x n , y n  =  1 , k  , k R . Avem xn , yn   0,0  şi

n n n
k
x n yn
lim f x n , y n  = lim 2 n2 k
= lim = .
n  n  x  y 2 n  1 k 2
1  k 2
n n

n2 n2
Deoarece valoarea limitei depinde de k , rezultă că f nu are limită n 0,0 , deci f

nu este continu a în 0,0 .
85
___________________________________________________________________________
18. Să se studieze continuitatea parţială şi globală în 0,0 a funcţiilor
f : R 2  R,
 x 2 y2 
 2 2 , daca x, y   0,0 
a.f x, y  =  x y  x  y 4 ;
 daca x, y  = 0,0 
 0,
 

x 2  ln x 2  y 2 , daca x , y   0,0 
b.f x , y  =  .
 0, daca x , y  = 0,0 
Soluţie:
a. Pentru continuitatea par t ială, considerăm funcţiile f (x,0) şi f (0, y ) :
f ( x,0) = 0, x  R  lim f ( x,0) = 0 = f (0,0)
x0
f (0, y) = 0, y  R  lim f (0, y) = 0 = f (0,0),

y0
deci f este continuă în raport cu variabila x şi de asemenea continuă în raport cu

variabila y . Pentru x  0 avem:
2
 y
 
f ( x , y) = x .
2 4
 y  y
   1  
x  x
Pe dreapta y = mx avem:
2
y
 
lim f ( x , y) = lim x = lim
m2
 f (0,0),
 x , y (0,0) x 0,y = mx
y  y
2 4
m 2  (1  m) 4
   1  
x  x
deci funcţia nu este continuă global în origine;
b. Avem

x  ln x  y
2 2 2
 = 2
x2 
 ln  x 2  y 2  
x 2  y2 
.
x y 2

Deoarece u u  1 , rezultă că
u 0

lim ln x 2  y 2
 x , y (0,0) 
  x 2  y2 
 = 0.

x2
Cum  1 , au loc relaţiile:
x2  y2
86
___________________________________________________________________________

x2  2
2 x y 
 
2 2
f ( x, y) = x  ln x  y = 2
2 2 2
 ln  x  y  
x  y2

 ln x 2  y 2 
x 2  y2
,
deci
lim f ( x, y ) = 0 = f (0,0).
 x , y (0,0)
În concluzie, funcţia este continuă global în origine.

19. Să se studieze convergenţa următoarelor şiruri de funcţii:
(a) f n ( x ) = x n , D4 = [0, 1]
nx
(b) f n ( x ) = , D = [0, ) ;
1  nx
, D = 0,2 .
sin nx
(c) f n ( x ) =
n
Soluţie:
a. Studiem, pentru început, convergenţa punctuală a şirului de funcţii
considerat. Dacă x = 1 , atunci f n (1) = 1. Dacă x  0,1), avem că lim f n ( x) = 0 .
n 
Astfel, avem convergenţa punctuală lim f n ( x) = f ( x) , unde funcţia f : 0,1  R este

n 
definită prin:

0, daca x  0,1)
f x, y  =  .
1, daca x = 1
Arătăm acum că şirul de funcţii  f n n nu converge uniform la funcţia f . Pentru
1 1
aceasta, fie x = n
. Avem f n (x ) = şi prin urmare obţinem:
2 2
1
f n (x)  f (x) = , n  N,
2
, pentru orice x  0,1 ,

1
deci această diferenţă nu poate fi făcută mai mică decât  <
2
de unde rezultă că  f n n nu converge uniform către funcţia f ;
b. Evident, lim f n ( x) = 1, x  0, ) , deci f n converge punctual la 1 .

n 
Deoarece
nx 1
f n (x)  1 = 1 = , x  R  ,
1  nx 1  nx
avem
87
___________________________________________________________________________
sup f n ( x)  1 = 1,
x0, )
deci  f n n nu converge uniform pe [0, ) . Fie a > 0, fixat. Atunci, avem:
1
sup f n ( x )  1 =  0,
x a 1  na n 
ceea ce nseamnă că  f n n converge uniform pe intervalul [ a, ) .
c. Considerăm şirul an n convergent către zero, a n =

1
. Atunci, pentru
n
 > 0 , există un număr N   astfel încât dacă n  N ( ) ,

1
<  . Deci, pentru
n
n  N ( ) ,
 < , x  0,2 .

sin nx 1
f n (x)  f (x) =
nx n
Şirul  f n n este, deci, convergent uniform către f , unde f (x) = 0, x  0,2 .
20. Să se arate că şirul  f n n ,
xn
f n ( x) = , x  0,1 , n   ,
1  x 2n
converge către o funcţie continuă, dar nu este uniform convergent.
Soluţie: Avem
xn
f ( x ) = lim = 0 , x  0,1
n  1  x 2 n
şi f este, evident, continuă. Arătăm că f n nu converge uniform către f . Pentru
aceasta, considerăm şirul  yn n , cu y n = 1  , n   . Evident,

1
n
 1
1    0,1 şi
 n
n
 1
1  
 1
f 1   = 
n e
=  0.
 n  1
2n
1  e2
1  1  
 n
Rezultă, astfel, că  f n n nu converge uniform către f .
21. Să se cerceteze, pornind de la definiţie, uniform convergenţa

următoarelor serii de funcţii:
88
___________________________________________________________________________
 x x 
(a)     , x > 0;
n 1  1  nx 1  (n  1) x 
x
(b)  (1  nx )1  (n  1) x .
n 1
2 2
Soluţie:
a. Formăm şirul sumelor parţiale Sn n unde, pentru n  1 :
n
 x x  x
S n ( x ) =     = x
k 1  1  kx 1  (k  1) x  1  nx
s
şi studiem convergenţa acestuia: observăm, cu uşurinţă, că S n  S , unde S ( x) =  x ,
x R şi cercetăm convergenţa uniformă a şirului de funcţii S n n1 . Pentru orice
x R  , avem
x 1
0< < ,
1  nx n
1  s
şi cum lim = 0 , rezult a S n  S pe R şi deci conform definiţiei, seria dată este
n  n
uniform convergentă.
b. Notăm
x
f n (x) =

(1  nx ) 1  (n  1) x 2
2

.
Şirul sumelor parţiale, are termenul general dat prin relaţia

n
x n
 kx (k  1) x 
Sn (x) =      =
k 1
2

(1  kx ) 1  (k  1) x 2
=

k 1  1  kx
2
1  (k  1) x 2 
nx x
= = .
1  nx 2
1
x 2
n
Punctual, şirul de funcţii S n n1 converge la funcţia
 1 daca x  0
 ,
Sn ( x ) =  x ,
 daca x = 0
 0,
care este discontinuă în origine. Pentru orice x finit, diferit de zero:
nx 1 1
Sn (x)  S( x) =  =
1  nx 2

x x 1  nx 2
.

Această expresie nu poate fi făcută mai mică decât un număr arbitrar ales (luăm, de
pildă,
89
___________________________________________________________________________
1 n
x= , S n ( x )  S( x ) =    ),
n 2 n 
deci seria nu este uniform convergentă în vecinătatea lui x = 0 .
22. Să se studieze natura seriei de funcţii:
x2

n 1 (1  x 2 ) n
, x  R.
Soluţie: Fie
x2
f n (x) = , n  1, si x  R.
(1  x 2 ) n
Dacă x = 0 , f n (0) = 0 , n  1 şi f
n 1
n (0) = 0 . Dacă x  0 , pentru x fixat, seria
1
f
n 1
n ( x ) este seria geometrică cu raţia
1 x2
şi are suma egală cu
1 1
 = 1.
1 x2 1
1
1 x2
Aşadar, seria f
n 1
n ( x ) este simplu convergentă şi are ca sumă funcţia f , unde
f : R  R este definită astfel:


1, daca x  0
f (x) =   .
0, daca x = 0
Să observăm că f este discontinuă în x = 0 şi rezultă că f n nu este uniform
convergentă pe nicio vecinătate a lui x = 0 , dar este absolut convergentă, deoarece

pentru orice x  R , seria f
n 1
n ( x ) este formată din numere pozitive.
23. Să se demonstreze că seria de funcţii

x
2
n 1
n
 sin
3n
este absolut convergetă.
x
Soluţie: Fie f n ( x) = 2 n  sin , x R . Avem
3n
x
n sin
2 3 n , x  R.
f n (x) =    x 
3 x
3n
Deoarece
90
___________________________________________________________________________
x
sin n
lim 3 = 1,
n  x
3n
există n0  1 astfel încât
x
sin
0< 3 n < 2, n  n
0
x
3n
şi, deci,
n
2
0 < f n ( x ) <    2x, n  n 0 .
3
Atunci, seria numerică  f x  , cu
n 1
n x  R fixat este convergentă (fiind majorată de
n
2
seria geometrică    ), deci seria
n 1  3 
f
n 1
n este absolut convergentă.
24. Să se studieze convergenţa seriilor

sin nx
a. p
, x  R, p  R;
nN n
1
b.  , x R ;
nN (n  x )(n  1  x )
1 x 2n
c.  , x  R.
nN 2
n
1  x 2n
Soluţie: Vom folosi, pentru studiul acestor serii de fumncţii, criteriul lui
Weierstrass.
a. Observăm că
sin nx 1
3
 3 , x R
n n
1
şi cum seria numerică n
nN
3
este convergentă, conform criteriului general al lui
sin nx
Weierstrass, seria 
nN n
3
este uniform convergentă.
b. Seria este uniform convergentă, deoarece n   şi x R , avem:

1 1
0< < ,
(n  x )(n  1  x ) n (1  n )
91
___________________________________________________________________________
1 1
iar seria  este convergentă (se compară cu 2 ).
nN n (1  n ) n
c. Avem
1 x 2n 1
0<  < n , n  N si x  R.
2 1 x
n 2n
2
1
Seria 2
nN
n
fiind convergentă, ob t inem că seria de funcţii considerată este uniform
convergentă.
25. Să se arate că seria de funcţii
ln (1  nx )
n 1 n  xn
, x > 0,
este divergentă pe (0,1] şi uniform convergentă pe [ a, ), a > 1 .
Soluţie: Dacă x  (0,1) , fixat, atunci lim nx n = 0 şi

n 
ln (1  nx)
lim =  ,
n  n  xn

deci seria este divergentă în fiecare punct x  (0,1) . Dac a x = 1 , avem seria
ln (1  n )
numerică 
n 1 n
. Pentru n  1 are loc relaţia
ln (1  n) 1
>
n n
 1
şi seria armonic a n
n 1
este divergentă. Folosind criteriul comparaţiei, obţinem că
ln (1  n )
seria 
n 1 n
este, de asemnea, divergentă.
Pentru partea a doua, deoarece ln (1  nx) < nx , x > 0, avem

ln (1  nx ) 1
< n 1 , x  R  ,
nx n
x
şi pentru a > 1
ln (1  nx ) 1
< n 1 , x  a.
nx n
a
1 1
Seria geometrică a
n 1
n 1
este convergentă (având raţia
a
< 1 ) şi folosind criteriul lui
Weierstrass, obţinem că seria este uniform convergentă.

26. Fie f : [0, )  R suma seriei de funcţii
92
___________________________________________________________________________
 n  e  nx . n 1
Să se arate că f este continuă.
Soluţie: Folosind relaţia e x > x , x  0, obţinem

1
e  nx < , n  1 si x  0,
nx
de unde, pentru orice x  a ( a > 0 , fixat) avem:
1 1
n  e  nx <  ,
x a
deci seria este uniform convergentă pe [ a, ) şi f ( x ) =  n  e  nx este o funcţie
n 1
continuă. Cum a > 0 a fost ales arbitrar, rezultă că f este o funcţie continuă pe
[0, ) .
27. Arătaţi că C a, b , mulţimea funcţiilor continue pe a, b , cu

metrică2
f , g  = max f x   gx  e

r x  x 0
,
xa ,b 
unde r R , x0  a, b este un spaţiu metric complet.
Soluţie: Verificarea axiomelor distanţei este imediată. De exemplu, pentru a

verifica inegalitatea triunghiului, folosim
f x   hx  e  f x   gx  e  f x   hx  e

r x  x 0 r x  x 0 r x x 0
 max f x   gx  e  max f x   h x  e

r x x 0 r x  x 0
,
xa , b  xa , b 
pentru orice f , g, h  Ca, b . Prin urmare, f , h   f , g  g, h  .

Pentru a studia completitudinea, fie  f n n1  C a, b un şir fundamental în
C a, b , adică pentru orice  > 0 , există N   astfel încât
max f m x   f n x  e
r x  x 0
< ,
xa , b 
pentru orice m, n > N   , sau
f m x   f n x  e
r x  x 0
< ,
pentru orice m, n > N   şi pentru orice x  a, b . Dacă notăm A = max e

r x  x0
,
xa ,b 
2  se numeşte metrica Bielecki.

93
___________________________________________________________________________
obţinem
f m  x   f n  x  < A ,
pentru orice m, n > N   şi pentru orice x  a, b . Aceasta înseamnă că şirul  f n n

este uniform convergent şi limita sa uniformă, f  Ca, b. Deci, pentru orice  > 0 ,
există N   astfel încât   f n , f  <  , de îndată ce n > N   .
Test de evaluare 2
1. Să se arate că funcţia
 x 2 y3
 2 , daca x  y  0
2 2
f ( x , y) =  x  y 2
 0, daca x 2  y 2 = 0
este continuă în tot planul.

Soluţie:
1. Funcţia f se numeşte continuă în x0 dacă pentru orice  > 0
există  > 0 , cu proprietatea
d(x, x 0 ) <   (f (x), f (x 0 )) < 

sau, echivalent,
x  Sx 0 ;    f (x)  Sf (x 0 ); .
În particular, dacă X = R n , dotat cu norma uzuală, x 0  A  R n
şi Y = R definiţia continuităţii se poate rescrie sub forma următoare:

Def. 6.2 f : A  R n  R se numeşte continuă în x0  A dacă
 > 0 ,  > 0 astfel încât x  A , cu
x  x 0 <   f ( x )  f ( x 0 ) <  .
Proprietatea lui Darboux) Fie X un spaţiu metric şi f : X  R

o funcţie continuă. Atunci, dacă A  X este conexă, f ( A) este un
94
___________________________________________________________________________
interval din R .
2. Aplicând teoremele generale, observăm că funcţia este continuă în
orice punct în care x 2  y 2  0, adică în orice punct diferit de origine.
Rămâne de verificat numai continuitatea în origine, ceea ce revine la a
arăta că
x 2 y3
lim = 0.
( x , y )(0,0) x 2  y 2
Într-adevar, avem
x 2 y3 xy
= 2 x y2.
x y
2 2
x y 2
Dezvoltând inegalitatea
x  y  2
 0,
obţinem
x2  y2  2 x y .
Aşadar,
x 2 y3 2x y 1 1
= 2  x y2 < x y2.
x y
2 2
x y 2
2
2
Deoarece
1
lim x y 2 = 0,
( x , y )  (0,0) 2
rezultă că
x2 y3
lim = 0,
( x , y )  (0,0) x 2  y 2
prin urmare şi
x2 y3
lim = 0. 
( x , y )(0,0) x 2  y 2

95
___________________________________________________________________________
6 Derivata
 Însușirea noțiunii de diferențiabilitate
 Studiul diferențiabilității într-un punct.
 Studiul diferențiabilității pe o mulțime.
 Determinarea derivatelor parțiale.
 Calculul diferențialelor de ordin superior.
Definiții.
Proprietăți 6.2 Definiţia derivatei
Fie o funcţie reală (finită) y = f ( x ) definită într-un interval ( a , b ) . Fie
x0  (a, b) .
Def. 6.1 Când raportul

f ( x 0  h)  f ( x 0 )
( x0  h  (a, b)) (4)
h
are o limită (finită) pentru h  0 spunem că funcţia f este derivabilă pentru
x = x0 şi punem
f (x 0  h)  f (x 0 )
lim = f ' ( x 0 ) = [f ( x )]'x = x .
h 0 h 0
(5)
Numărul f ' ( x0 ) se numeşte deivata funcţiei f pentru x = x0 .
Geometric, raportul (4) reprezintă coeficientul unghiular al dreptei care taie
graficul funcţiei y = f ( x ) în punctul de abscisă x0 şi x0  h . Expresia (5) este
coeficientul unghiular al unei drepte ce trece prin punctul ( x0 , f ( x0 )) pe care o vom
numi tangenta la graficul funcţiei f (x) în punctul de abscisă x0 .
Obs. 7.2 Dacă funcţia f are derivata în punctul x = x0 atunci raportul (4)
este mărginit, când h  0 de o constantă c ; de unde, oricare ar fi h suficient de
mic,
f ( x0  h)  f ( x0 )  c h ;
în consecinţă, funcţia f este continuă pentru x = x0 .
Prop. 6.3 (Reguli fundamentale de calcul al derivatei) Fie f şi g două

funcţii definite în intervalul ( a , b ) şi derivabile pentru x = x0 . Atunci funcţiile
96
___________________________________________________________________________
f
f  g ,  f (  fiind un număr real oarecare), f  g , sunt derivabile pentru
g
x = x0 (ultima în cazul când g ( x0 )  0 ), fiind valabile următoarele egalităţi:
f ( x )  g(x )'x = x 0 = f ' ( x 0 )  g ' ( x 0 ); (6)
f ( x)'x= x0 = f ' ( x0 ); (7)
f (x )  g( x ) 'x = x 0 = f ' ( x 0 )g( x 0 )  f ( x 0 )g ' ( x 0 ); (8)

'
 f (x)  g ( x 0 )f ' ( x 0 )  g ' ( x 0 )f ( x 0 )
  = . (9)
 g( x )  x = x 0 g 2 (x 0 )
Exemplu 6.4 O funcţie constanta f ( x) = c are derivata 0 .

Exemplu 6.5 Funcţia f ( x) = x are derivata egală cu 1 .
Exemplu 6.6 Dacă f este o funcţie derivabilă, atunci
 f  = n 1 f
n 1 ' n
f '.
Exemplu 6.7 Orice polinom
P( x) = a0 x n  a1 x n 1  ...  an ,

la fel ca şi orice funcţie raţional a
P( x ) a x n  a 1 x n 1  ...  a n
= 0 m
Q( x ) b 0 x  b1 x m1  ...  b m
are derivată în orice punct x0 , cu Q( x0 )  0 .
P
Funcţia f = , P şi Q polinoame, cu P(a)  0 şi Q(a) = 0 , definită în
Q
punctul a astfel: f (a ) =  ,  un număr real, nu este derivabilă pentru x = a , căci
limita lui f în a este infinită, deci pentru x = a, f este discontinuă.
Exemplu 6.8 Derivata unui produs de n factori este calculată după
formula
f1 (x)  ...  f n (x)]' = f1' (x)f 2 (x)  ...  f n (x)  f1 (x)f 2' (x)  ...  f n (x) 
 ...  f1 ( x)f 2 (x)  ...  f n' ( x).

Exemplu 6.9 Derivata unui determinant format cu funcţii derivabile
97
___________________________________________________________________________
u 11 ( x ) u 12 ( x ) ... u 1n ( x )
u ( x ) u 22 ( x ) ... u 2 n ( x )
W ( x ) = 21
... ... ... ...
u n1 ( x ) u n 2 ( x ) ... u nn ( x )
se scrie (folosind tehnica de calcul din exemplul anterior)

'
u 11 (x) u 12 ( x ) ... u 1n ( x )
'
u ( x ) u 22 ( x ) ... u 2 n ( x )
W ' (x) = 21

... ... ... ...
u 'n1 ( x ) u n 2 ( x ) ... u nn ( x )
'
u 11 ( x ) u 12 ( x ) ... u 1n ( x )
u 21 ( x ) u '22 ( x ) ... u 2 n ( x )
  ... 
... ... ... ...
u n1 ( x ) u 'n 2 ( x ) ... u nn ( x )
u 11 ( x ) u 12 ( x ) ... u 1' n ( x )
u 21 ( x ) u 22 ( x ) ... u '2 n ( x )
 .
... ... ... ...
u n1 ( x ) u n 2 ( x ) ... u 'nn ( x )
Exemplu 6.10 (Derivata unei funcţii compuse)


Dac a funcţia y = f ( x ) este derivabilă pentru x = x0 şi funcţia z = g ( y )
este definită într-un interval conţinând punctul y0 = f ( x0 ) şi derivabile pentru
y = y0 , atunci funcţia compusă z = g[ f ( x)] este derivabilă pentru x = x0 şi,în plus,
z' ( x0 ) = g ' ( y0 ) f ' ( x0 ). (10)
Exemplu 6.11 (Derivata unei funcţii inverse)

Fie y = f ( x ) o funcţie continuă şi crescătoare într-un interval ( a , b ) şi fie
x =  ( y ) funcţia sa inversă definită într-o vecinătate a unui punct y = y0 = f ( x0 ) ,
x0  (a, b) . Atunci, dacă funcţia y = f ( x ) este derivabilă pentru x = x0 s i
f ' ( x0 )  0 , funcţia x =  ( y ) este derivabilă pentru y = y0 şi
1
 ' ( y0 ) = '
.
f ( x0 )
Exemplu 6.12 (Derivata logaritmului şi a unor funcţii asociate)

Fie y = log a x . Dacă x0 > 0 , avem
log a x 'x =x0 =

log a e
.
x0
98
___________________________________________________________________________
Această formulă ia o formă particulară simplă pentru a = e , când este vorba
despre logaritmul natural:
ln x ' = 1 . (11)

x
Să găsim, acum, derivata funcţiei y = ln ( x) , definită pentru x < 0 .
Conform regulii de derivare a unei funcţii compuse, obţinem
ln  x ]' =  x ' =  1  1 = 1
1
(12)
x x x
Reunind formulele (11) şi (12) într-una singură, valabilă pentru toţi x  0 se obţine:
ln x  = 1 .
'
x
Exemplu 6.13 Exponeţiala x = a y este inversa funcţiei y = log a x ; deci,
conform exemplului (124), avem:

y
a  y '
y = y0 =
1
'
=
x0
=
a 0
= a 0 log e a 
y
log a x 0 log a e log a e
 ay  '
y = y0 =a
y0
ln a.
Înlocuind y0 prin x ,   < x <  , se obţine
a  = a
x ' x
ln a.
Această formulă devine mai simplă pentru a = e :
e  = e .
x ' x
Exemplu 6.14 (Derivata funcţiei putere de exponent oarecare)

Funcţia y = x , definită pentru x > 0 poate fi pusă sub forma y = e ln x . De
aici rezultă că ea are derivată şi anume:

y ' ( x ) = e  ln x  = x  1 .
x
În particular, dacă f este derivabilă şi pozitivă, f  este, la rându-i, derivabilă şi
 f  = f
 '  1
f '.
1
Pentru  = ,
2
 f ( x) = 
f ' ( x)
'
2 f ( x)
.
99
___________________________________________________________________________
Exemplu 6.15 (Derivata principalelor funcţii trigonometrice şi a
inverselor lor)
Am sistematizat rezultatele după cum urmează:
sin x ' = cos x
cos x ' =  sin x
2k  1
tan x ' = 1
2
, pentru x  ;
cos x 2
arc sin t  = 1 2 , pentru  1 < t < 1;
'
1 t
arc cos t  =  1 2 , pentru  1 < t < 1;
'
1 t
arc tan t  = 1 2 , pentru   < t < .
'
1 t
6.3 Diferenţiala
Presupunem că funcţia f este derivabilă n x = x0 . Cantitatea h = x  x0 este
notată prin dx , iar f ' ( x0 )h = f ' ( x0 )dx , cu dy( x0 ) sau dy .
Def. 6.16 Funcţia dy se numeşte diferenţiala funcţiei f în punctul x = x0
pentru difernţiala dx a variabilei independente. Astfel, dy este o funcţie liniară de

dx .
Definiţia diferenţialei unei funcţii f : D  R 2  R într-un punct interior
(a, b)  D este dată în cele ce urmeză:

Def. 6.17 Vom spune că f este diferenţiabilă în (a, b)  D , dac a există
numerele reale  şi  şi o funcţie  ( x, y ) , definită pe D , continuă şi nulă în
( a , b ) , astfel încât, în orice punct ( x, y )  D să avem:
f ( x, y)  f (a, b) = ( x  a )  ( y  b)  ( x, y)  ( x  a ) 2  ( y  b) 2 .
Obs. 6.18 Fiind daţi dx şi dy , f ' ( x0 ) se poate pune sub forma raportului
de diferenţiale
dy
f ' ( x0 ) = .
dx
Regulile de calcul a derivatelor, scrise în secţiunea anterioară, conduc la
regulile corespunzătoare de calcul al diferenţialelor. Astfel, înmulţind prin dx
100
___________________________________________________________________________
formulele (6) - (9) din paragraful anterior, găsim:
d ( f  g ) = df  dg;
(13)
d (f ) = df ;
(14)
d ( f  g ) = f  dg  df  g ;
(15)
 f  g  df  dg  f
d   = ,
g g 2 ( x0 )
(16)
ultima egalitate având loc cu condiţia ca g 2 ( x0 )  0 .
Exemplu 6.19 (Diferenţiala unei funcţii compuse)


Dup a ce am înmulţit formula (10) prin dx avem
dz = g ' ( y 0 ) y ' ( x 0 )dx = g ' ( y 0 )dy.
Dacă, însă, y este o variabilă independentă şi nu o funcţie de x atunci, prin

definiţie, diferenţiala funcţiei z va fi de aceeaşi formă:
dz = g ' ( y0 )dy.
Deci, diferenţiala unei funcţii are aceeaşi formă, indiferent dacă argumentul funcţiei
este o variabilă independentă sau o funcţie de un alt argument.
6.4 Teoremele creşterilor finite

Teorema 6.20 (Rolle, 1652 - 1719) Dacă o funcţie cu valori reale , f , este
continuă pe un interval a, b (care poate fi înlocuit cu un interval nemărginit)
astfel încât f (a ) = f (b) şi dacă ea este derivabilă în orice punct al intervalului
deschis a, b , atunci există un punct c  a, b , pentru care f ' (c) = 0.
Corolar 6.21 Dacă o funcţie f este continuă pe un interval a, b şi
derivabilă în intervalul a, b şi dacă inegalitatea f ' ( x)  0 are loc peste tot în
a, b , atunci f (b)  f (a ) .

Teorema 6.22 (Cauchy) Dacă două funcţii (cu valori reale) f şi g sunt
continue pe un interval a  x  b (care poate fi, eventual, nemărginit) şi derivabile
în orice punct interior al acestui interval, astfel încât g ' (x) nu se anuleză, atunci
există un punct c  a, b pentru care
101
___________________________________________________________________________
f ( b )  f ( a ) f ' ( c)
= . (17)
g ( b )  g ( a ) g ' ( c)
Corolar 6.23 (Teorema lui Lagrange, 1736 - 1813)
Dacă o funcţie f este continuă pe intervalul a, b şi derivabilă în orice
punct interior, atunci există un punct c  a, b astfel încât
f ( b )  f (a )
f ' (c) = .
ba
(18)
Pentru a demonstra relaţia, trebuie să punem g ( x) = x în teorema lui
Cauchy. Atunci, formula anterioară capătă forma:
f (b) = f (a )  f ' (c)(b  a );
(19)
aceasta este formula creşterilor finite. Geometric, c este un punct al segmentului
a, b astfel încât tangenta la curba y = f ( x ) în punctul (c, f (c)) este paralelă cu
coarda ce uneşte punctele ( a, f ( a )) şi (b, f (b)) .
6.5 Poziţia unei curbe în raport cu tangenta sa3

Presupunem că o funcţie y = f ( x ) este continuă în intervalul a, b ,
conţinând punctul x0 şi că f este derivabilă în x0 . Considerăm aici poziţia relativă
a graficului funcţiei y = f ( x ) şi a tangentei sale în punctul x = x0 :
Y ( x) = f ( x0 )  f ' ( x0 )  ( x  x0 ).
Introducem următoarele definiţii:

Def. 6.24 Un punct x0 se numeşte punct de convexitate în sus (sau de
concavitate) al funcţiei f , dacă, în vecinătatea lui x0 (cu excepţia acestui punct),
are loc inegalitatea f ( x) < Y ( x) sau, altfel spus, dacă graficul funcţiei f în
vecinătatea punctului x0 se află dedesubtul tangentei în punctul x = x0 .
Def. 6.25 Într-un mod analog, un punct x0 se numeşte punct de convexitate
în jos (sau, simplu, de convexitate) al funcţiei f dacă în vecinătatea lui x0 are loc
inegalitatea f ( x) > Y ( x) sau, ceea ce este acelaşi lucru, dacă graficul funcţiei se
află deasupra tangentei în punctul x = x0 la graficul funcţiei.
3
Menirea acestui paragraf este de a lămuri unele aspecte intuitive asupra conceptului de derivată.
102
___________________________________________________________________________
Dacă orice punct x  a, b este punct de convexitate (respectiv, punct de
concavitate) pentru funcţia y = f ( x ) , atunci funcţia f se nume s te convexă
(respectiv, concavă) în intervalul a, b .
Def. 6.26 Un punct x0 se numeşte punct de inflexiune al funcţiei f dacă
curba y = f ( x ) este aşezată, pentru x < x0 , de o parte a tangentei dusă la curbă în
punctul x0 , iar pentru x > x0 de cealaltă parte.
În cele ce urmează se dau condiţii suficiente (analitice) în care au loc astfel

de situaţii.
Teorema 6.27 Dacă pentru toţi   (a, x0 ) şi   ( x0 , b) au loc inegalităţile
f ' () > f ' ( x 0 ) > f ' (),
atunci x0 este un punct de concavitate al funcţiei f ; dacă pentru orice punct
  a, x0  şi   x0 , b  au loc inegalităţile
f ' () < f ' ( x 0 ) < f ' (),
atunci x0 este un punct de convexitate pentru funcţia f . În fine, pentru toţi
  a, x0  şi   x0 , b  au loc inegalităţile
f ' () > f ' ( x 0 ), f ' () > f ' ( x 0 ),
sau inegalităţile
f ' () < f ' ( x 0 ), f ' () < f ' ( x 0 ),
atunci x0 este un punct de inflexiune al funcţiei f .
Următorea concluzie este imediată:

Dacă funcţia f ' (x) creşte pentru a < x < b atunci funcţia f este convexă
în intervalul a, b ; dacă f ' (x) descreşte pentru a < x < b , funcţia f este concavă
în intervalul a, b .
Dacă f ' ( x0 ) = 0 , atunci Y ( x) = f ( x0 ) şi tangenta în x = x0 este orizontală.
Dacă, în plus, punctul x0 este un punct de convexitate, deci curba f (x) este
dedesubtul tangentei, atunci f ( x) > f ( x0 ) în vecinătatea punctului x0 , deci x0 este
un punct de minim local al funcţiei f (x) . Analog, dacă f ' ( x0 ) = 0 şi punctul x0
este un punct de concavitate, atunci el este un punct de maxim local. Din teorema
anterioară, găsim condiţiile de suficien t ă a unui minim sau a unui maxim:
103
___________________________________________________________________________
Teorema 6.28 Fie f ' ( x0 ) = 0 . Dacă, în plus, au loc inegalităţile f ' ( ) < 0 ,
f ' ( ) > 0 , pentru orice   (a, x0 ) şi   ( x0 , b) , atunci x0 este un punct de minim
local al funcţiei f . Dacă pentru orice   (a, x0 ) şi   ( x0 , b) au loc inegalităţile
f ' ( ) > 0 , f ' ( ) < 0 , atunci x0 este un punct de maxim local al funcţiei f .
O definiţie mai puţin intuitivă a convexităţii (respectiv, concavităţii) unei
funcţii poate fi dată, după cum urmează:
Def. 6.29 Fie I un interval nedegenerat din R . O funcţie f : I  R se va
numi convexă, respectiv, concavă, dacă pentru orice x, y  I şi orice   (0,1)
avem
f (x  (1   ) y )  f ( x)  (1   ) f ( y ),
respectiv,
f (x  (1   ) y )  f ( x)  (1   ) f ( y ).
Evident, funcţia f este concavă dacă şi numai dacă funcţia  f este
convexă.

Obs. 6.30 Din definiţie rezultă că supremumul a dou a funcţii conexe f , g
definite pe un interval I , adică funcţia definită pe I astfel:
sup( f , g )( x) = sup f ( x), g ( x),
este convexă.
Prop. 6.31 Dacă I este ca mai sus şi f : I  R atunci următoarele afirmaţii
sunt echivalente:
1. funcţia f este convexă;
f ( y)  f ( x ) f ( z )  f ( y)
2. x , y, z  I , x < y < z   ;
yx zy
f ( y)  f ( x ) f ( z )  f ( x )
3. x , y, z  I , x < y < z   ;
yx zx
f ( x )  f ( z ) f ( y)  f ( z )
4. x , y, z  I , x < y < z   .
xz yz
Prop. 6.32 Dacă f : I  R este o funcţie definită pe intervalul deschis I ,
I   , atunci următorele afirmaţii sunt echivalente:
1. funcţia f este convexă;
2. funcţia f este derivabilă la dreapta şi la stânga în orice punct x al
intervalului I , funcţiile f s' şi f d' sunt crescătoare pe intervalul I şi f s' ( x)  f d' ( x)
104
___________________________________________________________________________
pentru orice punct x  I .
6.6 Regulile lui l'Hôspital
6.6.1 Prima regulă a lui l'Hôspital

Fie f , g funcţii continue cu valori reale definite pe un segment a, b (care
poate fi înlocuit cu un interval nemărginit) şi derivabile în intervalul ( a , b ) şi fie
g ' ( x)  0 , pentru orice x  ( a, b) . Fie, însfârşit, g (a ) = f (a ) = 0 . Să presupunem că

f ( x) 0
raportul reprezintă, pentru x a , o nedeterminare de forma " ".
g ( x) 0
Teorema 6.33 Dacă în condiţiile formulate mai sus,
f ' ( x)
lim = L, L  R,
x a g ' ( x)
atunci
f ( x)
lim = L.
x a g ( x)
6.6.2 A doua regulă a lui l'Hôspital

Fie f şi g funcţii continue şi derivabile într-un interval ( a , b ) (intervalul
poate fi şi nemărginit), g ' (x) neanulându-se în ( a , b ) . Dacă g (a ) = f (a ) =  , se

f ( x)
spune atunci că raportul reprezintă, pentru x a , o nedeterminare de forma
g ( x)

" ".

Teorema 6.34 Dacă, în condiţiile formulate mai sus,

f ' ( x)
lim = L, L  R,
x]a g ' ( x)
atunci
f ( x)
lim = L.
x a g ( x)
105
___________________________________________________________________________
1. Vă rugăm să enunțați definiția și câteva proprietăți ale funcțiilor derivabile.
Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare
Definiții.
Proprietăți. 6.7 Derivata parţială a unei funcţii de mai multe variaile reale
Fie funcţia f : D  R n  R şi punctul interior a = a1 , a2 ,..., an  D .
Def. 6.35 Vom spune că funcţia f este derivabilă parţial în punctul a , în raport
cu variabila xk , dacă există şi este finită limita
f (a 1 ,..., x k ,...a n )  f (a 1 ,..., a k ,...a n )

lim .
x k a k xk  ak

Limita însăşi se numeşte derivata parţial a a funcţiei f în raport cu variabila xk
în punctul a şi se notează
f (a )
f x' (a ) sau .
k x k
Pentru a deriva parţial funcţia f ( x) = f ( x1 , x2 ,..., xn ) în raport cu
variabila xk , se consideră funcţia f ca funcţie de xk , celelalte argumente fiind
considerate constante şi se aplică formulele de derivare cunoscute, pentru această

funcţie de o singură variabilă reală.
Teorema 6.36 Dacă f : D  R n  R este derivabilă parţial în raport cu
xk n punctul a = a1 , a2 ,..., an  D , atunci funcţia este continuă în raport cu
variabila xk în punctul a .
Teorema 6.37 Fie vectorul u = u 1 , u 2 ,..., u n   R n , pentru care

n
=  u i2 = 1 . Se numeşte derivata direcţională după direcţia vectorului u ,
2
u
i 1
pentru funcţia f : D  R n  R , în punctul interior a = a1 , a2 ,..., an  D , limita
(dacă există şi este finită)

df (a ) f (a  hu )  f (a )
= lim .
du h  0 h
Teorema 6.38 Dacă f : D  R 2  R este diferenţiabilă în punctul interior
106
___________________________________________________________________________
(a, b)  D , atunci f are derivate parţiale în ( a , b ) şi, în acrod cu (129),
f (a , b) f (a , b)
= , = .
x y
Def. 6.39 Fie funcţia reală de două variabile ( x  a ) , respectiv, ( y  b) .
Atunci
f (a , b) f (a, b)
(x  a)  ( y  b)
x y
se numeşte diferenţiala lui f n ( a , b ) şi se notează df (a, b)( x, y ) .
Notând creşterile variabilelor x , y prin dx = x  a , repectiv, dy = y  b ,
putem scrie
f f
df (a , b)( x, y) = (a , b)dx  (a , b)dy.
x y
Dacă funcţia f este diferenţiabilă pe toată mulţimea D  R 2 , atunci diferenţiala

sa într-un punct arbitrar ( x, y ) din D se scrie:
f f
df ( x, y) = ( x, y)dx  ( x, y)dy
x y
sau, formal,
f f    
df = dx  dy =  dx  dy f ,
x y  x y 
relaţie ce pune în evidenţă operatorul de diferenţiere pentru o funcţie de două
variabile:
 
d= dx  dy.
x y
În mod analog, pentru o funcţie de n variabile, f = f ( x1 , x2 ,..., xn ) putem
introduce diferenţiala de ordinul întâi după cum urmează:

f ( x ) f ( x ) f ( x )
df = dx 1  dx 2  ...  dx n .
x 1 x 2 x n
Teorema 6.40 Fie

f : D  R 2  R , f (x, y) = u(x, y), v(x, y),
cu u , v : D  E şi  : E  R 2  R. Dacă funcţiile u ( x, y ) şi v ( x, y ) sunt

diferenţiabile în punctul (a, b)  D şi  (u , v ) este diferenţiabilă în punctul
corespunzător (c, d )  E , atunci funcţia compusă
f ( x, y) = u( x, y), v( x, y)
107
___________________________________________________________________________
este difernţiabilă în (a, b)  D şi au loc relaţiile:
f x' (a , b) =  'u (c, d) u 'x (a , b)   'v (c, d) v 'x (a , b),
f y' (a , b) =  'u (c, d ) u 'y (a , b)   'v (c, d ) v 'y (a , b),
unde c = u ( a, b) , d = v(a, b).
Relaţiile de mai sus pot fi rescrise astfel

f  u  v
=  ,
x u x v x
respectiv,
f  u  v
=  .
y u y v y
Exerciții.
6.8 Exerciţii
1. Să se studieze derivabilitatea funcţiilor f : R  R următoare în
punctele indicate:
(a) f ( x) = 2 x  3 , x0 = 2 ;
1
(b) f ( x) = , x0 = 1 ;
x 2
2

(c) f ( x) = sin 5 x , x0 = ;
2
(d) f ( x) = x 3  x 2 , x0 = 1 ;
(e) f ( x) = 3 x 2  8 , x0 = 1 ;
(f) f ( x) = x  3 x , x0 = 1 ;
(g) f ( x) = sgn x , x0 = 0.
Soluţie:
f ( x )  f (2) 2x  3  7 2( x  2)
(a) lim = lim = lim = 2.
x 2 x2 x 2 x2 x 2 x2
Aşadar, funcţia f este derivabilă n x0 = 2 ;
108
___________________________________________________________________________
1 1

f ( x )  f (1) x 2
 2 3 1 x2
lim = lim = lim
(b) x 1 x 1 x 1 x 1 x 1 3( x  1)( x 2  2)
.
1 x 2
= lim =
x  1 3( x 2  2) 9

Deci funcţia f este derivabil a în x0 = 1 ;
  
f (x)  f ( ) sin 5  y   1
2 = lim sin 5 x  1 2 
(c) lim = lim =
    y 0 y
x
2 x x
2 x
2 2
 5  5y
sin   5y   1  2 sin 2
 2  cos 5 y  1 2 = 0.
= lim = lim = lim
y 0 y y  0 y y  0 y

Deci, funcţia f este derivabilă în x0 = ;
2
f ( x )  f (1) x3  x2  2 x3 1 x 2 1
(d) lim = lim = lim =
x 1 x 1 x 1 x 1 x 1 x 1

= lim x 2  x  1  x  1 = 5,
x 1

de unde urmează că funcţia f este derivabilă în x0 = 1 ;
f (x )  f (1) 3
x2  8  3 9
(e) lim = lim =
x 1 x 1 x 1 x 1
x2 1 2
= lim = ,
x 1
   
( x  1)  3 x 2  8  3 9 x 2  8  3 81 
2
93 3
 
deci, funcţia f este derivabilă în x0 = 1 ;
(f)
f ( x )  f (1) x3 x x3  x 2
lim
x 1 x 1
= lim
x 1 x  1
= lim
x 1

( x  1) x 2  x 3 x  3 x 2
= ,
3 
ceea ce arată derivabilitatea funcţiei f în punctul x0 = 1 al axei reale;
f ( x )  f (0) 1 f ( x )  f (0) 1
(g) lim = lim = , lim = lim =  ,
xZ 0 x xZ 0 x x ]0 x x ]0 x
rezultate care demonstrează că f , în acest caz, nu este derivabilă n x0 = 0 ,
dar are derivată în acest punct.
109
___________________________________________________________________________
2. Să se calculeze derivata următoarelor funcţii f : E  R ,
(indicând domeniul maxim de definiţie E pentru funcţie şi mulţimea
F  E a punctelor unde f este derivabilă):
1
(a) f ( x ) = x 3  x  ;
2
1 50
(b) f ( x) = x100  x  1;
25
(c) f ( x) = x cos x;
2
 1
(d) f ( x) =  x   ;
 x
(e) f ( x) = x 2 ln x;
sin x
(f) f ( x ) = ;
2  cos x
x
(g) f ( x) = ;
x 1
1
(h) f ( x) = .
x 2009
1
Soluţie:
(a) f ' (x) = 3x 2  1 , E = R , F = R;
(b) f ' (x) = 100 x 99  2x 49 , E = R , F = R;
(c) f ' (x) = cos x  x sin x , E = R , F = R;
 1  1  2 x 4 1
(d) f ' ( x ) = 2 x  1  2  =
 
, E = R \ 0, F = R \ 0;
 x  x  x3
(e) f ' (x) = 2x ln x  x = x1  2 ln x  , E = 0,  , F = 0, ;
cos x2  cos x   sin 2 x 1  2 cos x

(f) f ' (x) = = , E = R, F = R;
2  cos x  2
2  cos x 2
(g)
1
( x  1)  x
1 x
f (x) = 2 x
'
= , E = [0, ), F = 0, ;
x  12
2x  1
2
x
2009 x 2008
(h) f ' ( x ) =  , E = R \ 1, F = R \ 1. +
x 2009
1 2
3. Folosind regula de derivare a funcţiilor compuse, să se calculeze
110
___________________________________________________________________________
derivatele funcţiilor următoare, precizând, de asemenea, mulţimile E şi
F , specificate la exerciţiul anterior:

(a) f ( x) = x5  1 ; 
3
(b) f ( x) = sin (2 x  5);
(c) f ( x) = x3  x ;
50
 x2 1 
(d) f ( x) =   ;
 x 
1
(e) f ( x) = ;
cos x
x
(f) f ( x) = lntan ;
2
(g) f ( x) = x x  1  3 x 2  1;

(h) f ( x) = ln x  x 2  16 ; 
2  x 1 x 2 1
(i) f ( x) = 3 x 2 .
Soluţie:
 
2
(a) f ' (x) = 3 x 5  1 5x 4 = 15 x 4 x 5  1 , E = R; F = R ,  2
(b) f ' (x) = 2 cos (2x  5) , E = R , F = R;
3x 2  1
(c) f ' ( x ) = , E =  1,0   1, , F =  1,0   1,  ;
2 x3  x
49
 x 2 1  1 
(d) f ( x ) = 50
'
 1  2  , E = R \ 0, F = R \ 0;
 x   x 
sin x  
(e) f ' ( x ) = , E = R \   k : k  Z  ,
2 
2
cos x
 
F = R \   k : k  Z ;
2 
1 1 1 1
(f) f ' ( x ) = 
= , 
x 2x 2 sin x
tan cos
2 2
E = kZ 2k, 2k  1, F = kZ 2k, 2k  1;
x2 2x
(g) f ' ( x ) = x 2  1   =
x 1 2
3 x 1
3
 2

2
111
___________________________________________________________________________
2x 2  1 2x
=  , E = R, F = R;
x  1 33 x 2  12
2
(h)
1 x  1
f ' (x) = 1  = , E = R, F = R;
 
x  x  16 
2
x  16 
2
x  16
2
(i)
 2x  1  ln 3  2
2  x 1 x 2 1 x
f ' (x) = 3x   ln 2, E = R, F = R. +
x 1
2
4. Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii f : E  R în

punctele indicate ( E fiind domeniul maxim de definiţie):
1
(a) f ( x ) = arc sin , x0 = 1;
x 1
(b) f ( x ) = arc tan x , x0 = 3;
x 1
(c) f ( x ) = ln  ln x , x0 = 1;
x
 
(d) f (x) = 1  x 2 arc tan x , x0 = 1;
a sin x  b 
(e) f ( x ) = , x0 = ( a şi b sunt constante reale,
b cos x  a 2
a  0);
arc sin x
(f) f ( x ) = , x0 = 0;
1 x2
2x  1
(g) f ( x ) = x ln , x0 = 1.
2x  1
Soluţie:
1 1 3
(a) f ' ( x ) =  , f ' (1) =  ;
1
1 x  12
6
x  12
1 1
(b) f ' ( x ) = , f ' ( 3) = ;
1 x 2
4
x 1 1 1
(c) f ( x ) = ln  ln x = ln ( x  1) , f ' ( x ) = şi f ' (1) = ;
x 1 x 2

(d) f ' (x) = 2x arc tan x  1 , f ' (1) = 2 arc tan 1  1 =  1;
2
112
___________________________________________________________________________
ab  a 2 cos x  b 2 sin x '    ab  b 2
'
(e) f ( x ) = ,f   = ;
b cos x  a 2 2 a2
x
1 arc sin x
' 1 x2 , f ' (0) = 1;
(f) f ( x ) =
1 x 2
2x  1 4x 4
(g) f ' ( x ) = ln  2 , f ' ( x ) =  ln 3.
2x  1 4x  1 3
5. Să se calculeze, folosind regula lui l'Hôspital, următoarele
limite:
x2 1
(a) lim ;
x 1 2 x  2
5
x 1 1
(b) lim ;
x 0 2x
x2  4
(c) lim ;
x 2 sin  x  2 
2 x  sin 2 x
(d) lim ;
x 0 x3
 1 x 
(e) lim  x  x 2 ln ;
x 
 x 
1
(f) lim x 1 x ;
x 1
1

xe x
(g) lim 2
.
x0
tan x
Soluţie:
x2 1 2x
(a) lim = lim = 1;
x 1 2 x  2 x 1 2
5
x 1 1 1 1
(b) lim = lim = ;
x 0 2x x 0
10 5 1  x  10
4
x2  4 2x
(c) lim = lim = 4;
x 2 sin  x  2 x 2 cos  x  2
2 x  sin 2 x 2  2 cos 2 x 4 sin 2 x

(d) lim 3
= lim 2
= lim =
x 0 x x  0 3x x  0 6x
8 cos 2 x 4
= lim = ;
x 0 6 3
113
___________________________________________________________________________
1 1 x 1
 2 2
x
 ln
 1 x  x = lim x x 1  x 
(e) lim  x  x 2 ln  = lim x =
x 
 x  x  1 x  2
 3
x2 x
x 1 1
= lim = lim = ;
x  21  x  x  2 2
1
1 ln x
1 lim ln x 1 x lim
ln x 1 x
(f) lim x 1 x
= lim e =e x 1
= e x11 x =
x 1 x 1
 1
lim    1
=e x 1 x 
= e 1 = ;
e
1 1
 
xe x
x e x
cot x
(g) lim 2
= lim lim = 1  lim 1 =
x0 x0  
tan x tan x x 0 tan x x 0
ex
1
 2 1
sin x = lim x  lim e  x = 1  0 = 0. +
2
= lim 1 2
x ]0
1 x x ]0
sin x x ]0
 2e
x
6. 4Să se găsească valoarea minimă a lui a 2  b 2 , când a , b  R iar

ecuaţia
x 4  ax3  bx 2  ax  1 = 0
are cel puţin o rădăcină reală.
Soluţie: Pentru x fixat, ecuaţia reprezintă o dreaptă D în planul aOb .
Distanţa de la origine la D este:
x4 1
a 2  b2 = ,
x 3
x  x   
2 2 2
încât problema pusă se reduce la aflarea minimului global al funcţiei
x  f x  =
 x 4
1
2
.
x  x  x 
3 2 2 2
Din f ' x  = 0 , x  0 , se găsesc punctele critice x1,2 = 1 . Apoi se verifică
f  x   f x1,2  =
4 4
relaţia , x  0 . De aceea, min = şi deci
5 x0 5
4
O.I.M., 1973
114
___________________________________________________________________________
min a 2  b 2  = .
4
5
7. Fie f : 0,   R , definită prin f x = x 1ln x  x . Să se arate
că f admite un punct de minim global în intervalul 1, e .
Soluţie: Din anularea derivatei de ordinul I f '  x  = ln x 

1
se obţine
x
1
ecuaţia transcendentă ln x = , care rezolvată grafic conduce la o rădăcină
x
reală x1 situată în intervalui 1, e . Deoarece f '' x1  > 0 , punctul x1 este un
punct de minim. 
8. Fie f : R \ 0  R , definită prin f x  = x 2  ln x 2 . Să se arate
că este o funcţie strict convexă şi să se calculeze minimul funcţiei.
Soluţie: Datorită parităţii funcţiei, vom considera numai domeniul
x2 1
0,  , pe care derivata de ordinul I f ' x  = 2 se anulează n x1 = 1.
x
Deoarece
x2 1
f ''  x  = 2
x2
este strict pozitivă, x   , funcţia este strict convexă; rezultă că orice punct
critic este punct de minim, deci funcţia f are două puncte de minim, x1 = 1 şi
x2 = 1 şi valoarea minimă a funcţiei este f min = f 1 = f  1 = 1.

9. Fie  mulţimea polinoamelor reale P , cu coeficienţi
nenegativi.
P x 
(a) Să se arate că x  f x  = , x > 0 , n   , este convexă;
xn
(b) Fie x0 ,   0,1 ; utilizând rezultatul precedent, să se
găsească
 
mx 0 ;   = inf P ' 1 : P , P1 = 1, Px 0    .
P
Soluţie:
a) Fie
m
Px  =  a k x k , ak  0 .
k 0
Rezultă
115
___________________________________________________________________________
m m
f x  =  a k x k  n şi f '' x  =  k  n k  n  1a k x k  n  2 .
k 0 k 0
Pe de altă parte,
k  nk  n 1ak  0 , k, n şi deci f '' x   0 , x > 0.
b) Alegem pe n astfel încât x0n    x0n 1 . Deoarece f este convexă,
avem:

1
f 1  f x 0  x 0n xn  
f ' 1   = n 0 n 1 .
1 x0 1 x0 x0  x0
Astfel,
x 0n  
P ' 1 = nf 1  f ' 1  n 
x 0n  x 0n 1
şi deci,
x 0n  
mx 0 ;   = n  .
x 0n  x 0n 1
Această margine inferioară este un minim, deoarece este atinsă pentru
polinomul
x 0n   n 1   x 0n
Px  = x  xn.
x 0n  x 0n 1 x 0n  x 0n 1
10. 5Fie P un polinom de grad n , care are toate rădăcinile reale.
Atunci
n 1P' x2  nPxP'' x,

oricare ar fi x  R .
Soluţie: Fie x1 ,..., xn rădăcinile lui P , deci
Px  = ax  x1 x  x 2 ...x  x n  , x R .

Atunci
n
P' x  = Px  , x  R \ x1 ,..., xn  =: D,
1
i 1 x  xi
deci
8
J. B. Loeve, Amer. Math. Monthly
116
___________________________________________________________________________
P' x  n 1
= , x  D,
Px  i 1 x  xi
de unde, prin derivare, obţinem

P '' x Px   P ' x  
2n
1
Px 2
=  
i 1 x  x i 
2
, x  D.
Din inegalitatea lui Cauchy (3), deducem

 
P ''  x P  x   P '  x 
2
= n
1 1 n
  
1
2

 =
Px 2  x  x i 2 n  i 1  x  xi 2 
i 1 
=

1 P ' x  2
, x  D,
n Px 2
adică
n  1P ' x 2  nPx P '' x , x  D.

(20)
Dacă în inegalitatea (6.17) trecem la limită, după x către xi , cu i fixat,
obţinem că inegalitatea (6.17) este adevărată, x R .

11. Să se construiască o funcţie continuă f : R  R şi care nu este
derivabilă în niciun punct.
Soluţie:6 Evident, este suficient să construim o funcţie f : 0,1  R cu
proprietăţile din enunţ.
1 fixat. Atunci oricare ar fi x din intervalul 0,1 există
Fie b   \ 
xn  0,1,2,..., b  1 astfel încât x = 

xn
n
. Vom scrie: x = 0, x1 x2 ...xn ... şi
n 1 b
vom spune că am reprezentat pe x în baza b .

Orice număr din 0,1 admite cel mult două reprezentări în orice bază
mai mare sau egală cu 2 . Spre, exemplu, în baza 3 (triadică) avem
x = 0,10020112000...si x = 0,10020111222...
Fie f : 0,1  R o funcţie definită astfel: dacă x = 0, x1 x2 ...xn ... (baza 3 )
atunci f x  = 0, y1 y2 ... yn ... (baza 2 ), unde yn = 0 sau 1 sunt determinaţi
recursiv astfel:
y1 = 1  x1 = 1; yn1 = yn  xn1 = xn , n  2.
6
W. Swift, Amer. Math. Monthly, vol. 68, 1961
117
___________________________________________________________________________
Spre exemplu, dacă x = 0,12200121 011... (baza 3 ), atunci
f x = 0,10011010100... (baza 2 ). Se vede imediat că f x  este univoc

determinat de x , indiferent de la care din cele două reprezentări ale lui x
plecăm.
Fie
x = 0, x1 x2 ...xn ... 
(baza 3)
x' = 0, x1' x'2 ...x'n ...
şi
f  x  = 0, y1 y2 ... yn ... 
 
f x' = 0, y1' y'2 ... y'n ...
(baza 2).
1
Dacă x  x' < , atunci xi = xi' , () 1  i  n , deci yi = yi' , () 1  i  n ,
3n 1
de unde obţinem
 
f  x   f x' 
1
2n
.
Prin urmare, f este continuă.

Fie x  0,1 fixat. Să presupunem că
x = 0, x1 x2 ...xn ...(baza 3)
şi
f x  = 0, y1 y2 ...yn ...(baza 2).
Evident, n  1 , există x'n1 , x'n  2 , ... 0,1,2 astfel încât pentru
x' = 0, x1 x2 ...xn x'n1 x'n 2 ... (baza 3 ) să avem
 
f x' = 0, y1 y2 ... yn y'n 1 y'n  2 ...(baza 2),
unde y'n 1  yn 1 . În acest caz,
1
0 < x  x' 
3n
şi
 
f  x   f x' =
1
2 n 1
,
deci
 
f  x   f x' 3n
 n 1 ,
x  x' 2
118
___________________________________________________________________________
de unde f nu este derivabilă în x . Prin urmare, f nu este derivbilă în nici un
punct7.
12. Să se demonstreze că funcţia
x, y   f x, y  = x 2  3xy  5 y 2  5x  4 y
este convexă.
Soluţie: Se observă că f este suma dintre
x, y   hx, y  = x 2  3xy  5 y 2 şi
x, y  gx, y = 5x  4 y .

Funcţia h este convexă, fiind o formă pătratică pozitiv definită:
3
1
1> 0 , 2 = 11 > 0 .
3
5 4
2
Funcţia g este liniară şi deci convexă. De aceea, f = g  h este convexă.
13. Să se verifice că
1
 n 1 
x  f x  =   
 i 1 x i 
este concavă pentru x > 0 şi convexă pentru x < 0 .
Soluţie: Succesiv, găsim
1 n
1 df n
dx i d 2f df 2 n
dx i2
=   2 =  2  2  2 3 = 2 3 
f i 1 x i f i 1 x i f f i 1 x i
2
1 d 2 f  n dx i   n 1  n dx i2 
 =        3 .
2 f 3  i 1 x i   i 1 x i  i 1 x i 
Folosind inegalitatea lui Cauchy (3), cu  k = xi  2 ,  k = xi3  2 dxi , unde

1 1
 

 1, daca x i < 0
=  ,
 1, daca x i > 0
rezultă pentru xi > 0 , d 2 f  0 şi deci restricţia lui f la x : xi > 0 este
concavă; pentru xi < 0 , d 2 f  0 şi deci restricţia lui f la x : xi < 0 este

convexă.
7
Primul exemplu de funcţie continuă şi nicăieri derivabilă a fost dat de K. Weierstrass (1875). De atunci au fost produse numeroase
alte exemple de către G. H. Hardy (1916), A.S. Besicovitch (1922), Van der Warden (1930) etc. S. Banach demonstrază în 1931 o
teoremă de existenţă a funcţiilor continue şi nicăieri derivabile, utilizând rezultate de Analiză funcţională. La noi, S. Marcus s i M.
Roşculeţ au construit, de asemenea, exemple de funcţii continue şi nicăieri derivabile.
119
___________________________________________________________________________
14. Fie
u = x 2  3xy  4 y 2  x  2 y  1 .
u u
Să se determine şi .
x y
Soluţie: Considerând y constantă, găsim că
u
= 2 x  3 y  1.
x
Pe de altă parte, presupunând x constantă, obţinem:
u
= 3x  8y  2.
y
a) Dacă f (x, y) = x3 + x2y3 – 2y2 s se găsească f x' 2,1 şi f y' 2, 3
Soluţie:
f x' x, y  3x 2  2xy 3 ,  (x, y)  R2 şi f x' 2,1  16
f y' x , y   3x 2 y 2  4 y ,  (x, y)  R2 şi f y' 2,1  8
b) Dacă f (x, y) = sin (y – x) să se calculeze f x' 3, 3 şi f y' 2, 3
Soluţie:
f x' x, y   cosy  x  ,  (x, y)  R2 şi f x' 3,3   cos 0  1
f y' x , y   cos y  x  ,  (x, y)  R2 şi f y' 3,3  cos 1
Să se arate că funcţia:
x x , y  
xy
x  y2
2
verifică ecuaţia de mai jos

z z
xy 2
x
 x2y
y
 x 2  y2  z 
Soluţie: Avem

z  y x 2  y 2


x  
x 2  y2
2
z x x  y  2 2

y x  y 2 2 2
şi înlocuim
120
___________________________________________________________________________
2 y x y
xy 
2 2
x y

2 x x y
2 2


xy x 2  y 2 x 2  y 2
  
x 2  y22

x 2  y2
2
 x 2  y2
2
  


xy x  y 2 2
  x  y  
2 2 xy

 x 2  y2  z 
x 2  y2 x y
2 2
15. Să se calculeze derivatele parţiale ale funcţiei r în raport cu

 , respectiv,  , unde
r =  2 sin 4  .
Soluţie: Evident,
r
= 2 sin 4 ,

r
= 4 2 sin 3  cos .

16. Fie funcţia
x2 x
u=  .
y2 y
u u
Calculaţi şi .
x y
Soluţie: În mod trivial,
u 2x 1 u x 2x 2
=  , =  3 .+
x y 2 y y y 2 y
17. Considerăm funcţia
2  y2
z = ex .
z z
Să se calculeze şi .
x y
Soluţie: Avem, succesiv:
z
x
2 2

= e x y x 2  y 2  '
x = 2 xe x
2  y2
;
z
= e x  y  x 2  y 2  = 2 ye x  y .
2 2 ' 2 2
y y
18. Să se determine derivatele parţiale în raport cu variabilele u

şi  ale funcţiei
 = u 4 cos 2 .
Soluţie: Avem:
121
___________________________________________________________________________

= 4u 3 cos 2 ,
u
respectiv,

= u 4  2cos    sin   = u 4 sin 2.

19. Să se calculeze derivatele parţiale de primul ordin ale
următoarelor funcţii:
x
(a) f ( x, y) = arc tan ;
y
2  y2
(b) f (x, y) = e x ;
z
(c) f (x, y, z) = x y .
Soluţe:
(a)
f y2 1 y f y2  x  x
= 2  = ; =    2  = 2 ;
x x  y 2 y x 2  y 2 y x 2  y 2  y  x y
2
f 2 2 f 2 2
(b) = 2xe  x  y ; = 2 ye  x  y ;
x y
f f  z
(c)
z
z 1
= yz  x y ;
y
= x y ln x 
z
y
 
y = x y ln x   z  y z 1 ;
z
f  z
z
= x y ln x 
z
z
z
 
y = x y ln x   y z ln y .
20. Să se scrie scrie diferenţala de ordinul I a funcţilor

următoare:
(a) f ( x, y ) = ln xy;
x
(b) f ( x, y ) = arcsin .
y
Să se calculeze derivatele parţiale de primul ordin ale următoarelor
funcţii:
(c) f x , y   e  x  y2
2
Soluţie:
(a) Pentru a scrie diferenţiala de ordinul I, este necesar să determinăm
derivatele parţiale de ordinul I ale funcţiei considerate. Acestea sunt:
f y 1 f x 1
= = , = = .
x xy x y xy y
122
___________________________________________________________________________
Prin urmare, diferenţiala de ordinul I se scrie:
f f 1 1
df = dx  dy = dx  dy.
x y x y
(b) Procedând analog, avem:
f 1  y  y 1
=  2  =  ;
x y  x  x x  y2
2 2
1 2
x
f 1 1 1
=  = .
y y 2 x x  y2
2
1 2
x
f f
  2xe  x  y ;   2 ye  x  y
2 2 2 2
(c)
x y
Diferenţiala de ordinul I este:
y 1 1
dx =  dx  dy.
x x 2  y2 x 2  y2
Fie funcţia f : R x (0, +) R definită prin f (x, y) = x2 ln y + y2. Să se

scrie diferenţiala acestei funcţii în punctul A(1,1)
Soluţie :
f f x2
 2x ln y, ,   2y  (x, y)  R x(0, +) de unde
x y y
 x2 
df  2 x ln y x    2 y  dy
 y 
21. Fie funcţia
xy
z = arc tan .
xy
Calculaţi dz .
z z
Soluţie: Mai întâi, să calculăm şi . Avem, astfel:
x y
z 1  2y y
=  = ,
x x  y
2
x  y  2
x  y2
2
1   
xy
respectiv,
123
___________________________________________________________________________
z 1 2x x
=  = 2 .
y  x  y  x  y  x  y2
2 2
1   
xy
Prin urmare,
z z xdy  ydx
dz = dx  dy = 2 .
x y x  y2
22. Demonstraţi că funcţia
z = y ln ( x 2  y 2 )
satisface ecuaţia
1 z 1 z z
   = 2.
x x y y y
Soluţie: Derivatele parţiale ale lui z în raport cu, respectiv, x şi y se

scriu:
z 2xy z 2y 2
= 2 , = ln ( x 2
 y 2
)  .
x x  y 2 y x 2  y2
(21)
Înlocuind aceste expresii în (21), obţinem
1 2 xy 1  2y 2 
   ln ( x  y )  2
2 2
=
x x 2  y2 y  x  y2 
2y 2y ln ( x 2  y 2 ) z
= 2  2   2.
x y 2
x y 2
y y
23. Se dă funcţia
2
u = xy z.
Calculaţi du .
Soluţie: Avem
u u u
du = dx  dy  dz ,
x y z
unde
u 2 u 2 u 2
= y 2 zx y z 1 , = x y z  ln x  2 yz, = x y z  ln x  y 2 .
x y z
În consecinţă,
2z 1 2 2
du = y 2 zx y dx  x y z  ln x  2yzdy  x y z  ln x  y 2 dz.
124
___________________________________________________________________________
1. Considerăm funcţia
2  y2
z = ex .
z z
Să se calculeze şi .
x y
2. Să se determine derivatele parţiale în raport cu variabilele u şi 
ale funcţiei
 = u 4 cos 2 .
Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare

Def: Când raportul
f ( x 0  h)  f ( x 0 )
( x0  h  (a, b))
h
are o limită (finită) pentru h  0 spunem că funcţia f este derivabilă
pentru x = x0 şi punem
f (x 0  h)  f (x 0 )
lim = f ' ( x 0 ) = [f ( x )]'x = x .
h 0 h 0
Prop: Fie f şi g două funcţii definite în intervalul ( a , b ) şi derivabile

f
pentru x = x0 . Atunci funcţiile f  g ,  f , f  g , sunt derivabile pentru
g
x = x0 (ultima în cazul când g ( x0 )  0 ), fiind valabile următoarele
egalităţi:
f ( x )  g(x )'x = x 0 = f ' ( x 0 )  g ' ( x 0 );
f ( x)'x= x0 = f ' ( x0 );

f (x )  g( x ) 'x = x 0 = f ' ( x 0 )g( x 0 )  f ( x 0 )g ' ( x 0 );
'
 f (x)  g ( x 0 )f ' ( x 0 )  g ' ( x 0 )f ( x 0 )
  = .
 g( x )  x = x 0 g 2 (x 0 )
125
___________________________________________________________________________
1. Soluţie: Avem, succesiv:
z
x
2 2

= e x y x 2  y 2 '
x = 2 xe x
2  y2
;
z
= e x  y  x 2  y 2  = 2 ye x  y .
2 2 ' 2 2
y y
Soluţie: Avem:

= 4u 3 cos 2 ,
u
respectiv,

= u 4  2cos    sin   = u 4 sin 2.

126
___________________________________________________________________________
7 Derivate de ordin superior. Formula lui Taylor

7.1 Definiţii şi exemple 126
7.2 Operaţii cu derivate de ordin superior 127
7.3 Derivatele unui polinom şi dezvoltarea sa după puterile lui 127
7.1 Formula lui Taylor 129
7.1.1 Formula generală a lui Taylor 129
7.1.2 Formula lui Taylor, cu restul Lagrange 129
7.2 Analiza comportării unei funcţii în vecinătatea unui punct dat 130
7.3 Diferenţiale de ordin superior 131
7.4 Serii Taylor 132
7.5 Derivata parțială de ordin superior 134
7.6 Exerciţii 136
 Aplicarea formulei lui Taylor pentru funcții de 2 variabile.

 Aplicarea formulei lui Taylor pentru funcții de p variabile.
 Aplicarea formulelor Taylor – Lagrange.
 Aplicarea formulelor Taylor – Young.
Definiții. 7.1 Definiţii şi exemple

Proprietăți
Dacă o funcţie numerică y = f ( x ) admite derivată y' = f ' ( x) într-un interval
( a , b ) şi dacă funcţia f ' (x) este la rândul ei derivabilă pe ( a , b ) , atunci notăm
derivata funcţiei f ' (x) prin y'' ( x) = f '' ( x) şi o numim derivata a doua a funcţiei
f (x) . În continuare, obţinem pe intervalul ( a , b ) funcţiile
f ( x), f ' ( x), f '' ( x),..., f ( n ) ( x),...
astfel că, pentru orice n  1, f ( n) ( x) este derivata lui f ( n1) ( x) . Funcţia f ( n) ( x) se


numeşte derivata a n -a sau derivata de ordinul n a lui f ; dac a funcţia f (n ) există,
atunci f se numeşte de n ori derivabilă pe ( a , b ) . Dacă funcţia f ' există şi este

continuă, atunci funcţia f se numeşte continuă, cu derivata continuă (sau netedă).
Însăşi funcţia f este considerată propria sa derivată, de ordinul 0 :
f = f (0).
Considerăm, acum, I un interval nedegenerat din R . Vom nota cu Cn (I )

mulţimea funcţiilor f : I  R , derivabile de ordinul n , ( n  1) pe intervalul I ,
127
___________________________________________________________________________
pentru care funcţia f (n ) este continuă pe I . De asemena, vom nota cu C (I )
mulţimea definită prin
C  (I) =  C n (I).
n 1
Def. 7.1 Spunem că funcţia f : I  R este derivabilă de n  1 ori în punctul

x0  I dacă funcţia f este derivabilă de ordinul n (pe intervalul I ) şi funcţia
f ( n ) : I  R este derivabilă în punctul x0 . Vom pune, în acest caz,
  '
f ( n1) ( x0 ) = f ( n ) ( x0 ).
7.2 Operaţii cu derivate de ordin superior

Presupunem că două funcţii f şi g sunt derivabile de ordinul n pe un
interval ( a , b ) ; au loc următoarele formule:
 f ( x)  g ( x)( n) = f ( n ) ( x)  g ( n ) ( x);
(22)
f (x )( n ) = f ( n ) ( x ); ( un număr real oarecare)
(23)
n
 f ( x)  g ( x) ( n ) =  C nk f ( k ) ( x) g ( nk ) ( x), (formula lui Leibniz)
k 0
(24)
unde
n!
Cnk = sunt coeficienţii binominali.
k!(n  k )!
Următoarea tabelă de derivate de ordin superior pentru câteva funcţii, cele
mai des întâlnite, este utilizată sistematic:
f (x) f ' (x) f '' ( x ) ... f  n  x 
x x  1 (  1) x   2 ... (  1)...(  n  1) x   n
e ax ae ax a 2 e ax ... a n e ax
1 1 (n  1)!
ln x  2 ... (1) n 1
x x xn
 
sin bx b cos bx  b 2 sin bx ... b n sin  bx  n 
 2
 
cos bx  b sin bx  b 2 cos bx ... b n cos bx  n 
 2
128
___________________________________________________________________________
7.3 Derivatele unui polinom şi dezvoltarea sa după puterile lui x  a

Prin derivarea unui polinom se micşorează gradul acestuia cu o unitate. Dacă
un polinom este de grad n , atunci, după n derivări succesive, se obţine o constantă;
deci derivatele sale de ordin n  1, n  2,... se anulează identic.
Orice polinom P de gradul n poate fi ordonat după puterile crescătoare ale
lui ( x  a ) , a fiind un număr oarecare, prin substituţia x = ( x  a )  a ; anume, dacă
n
P( x ) =  a k x k ,
k 0
atunci avem
n
P( x ) = P[( x  a )  a ] =  a k ( x  a )  a  ,
k
k 0
care se pune sub forma

P( x) = b0  b1 ( x  a)  b2 ( x  a) 2  ...  bn ( x  a) n .
(25)
Coeficienţii b0 , b1 , b2 ,..., bn se exprimă în funcţie de derivatele polinomului P (x )
în punctul a . Punând x = a în (25) se găse s te

P(a) = b0 .
Derivând (25) în raport cu x se găseşte

P' ( x) = b1  2b2 ( x  a)  3b3 ( x  a) 2  ...  nbn ( x  a) n1.
(26)
Punând, apoi, x = a , se obţine P ' (a ) = b1 .
Derivând (26) se obţine
P'' ( x) = 2b2  2  3b3 ( x  a)  ...  n(n  1)bn ( x  a) n 2 .
(27)
Înlocuind, apoi, x = a se găseşte
P'' (a) = 2b2 .
Continuând, se obţine, pentru orice k = 0,1,2,..., n,
P ( k ) (a) = 1 2  3  ...  k  bk .
(28)
Astfel, pentru k = 0,1,2,3,.. ., n avem
129
___________________________________________________________________________
1
bk = P ( k ) ( a )
k!
(considerând, prin convenţie, 0! = 1 ) şi dezvoltarea (25) se pune sub forma
n
P ( k ) (a )
P( x ) =  (x  a ) k . (29)
k 0 k!
Formulele 7.1 Formula lui Taylor

Taylor
Def. 7.2 Dacă funcţia I  R este un interval nedegenarat şi f : I  R este
derivabilă de ordinul n în punctul x0  I , vom numi polinom Taylor de rang n
asociat funcţiei f şi punctului x0 , funcţia notată T f ,n, x , definită pe R , cu valori în

0
R , prin
f (i ) (x 0 )
n
Tf ,n ,x (x) =  (x  x 0 ) i .
0
i 0 i!
Evident, polinomul Taylor de rang n este funcţie derivabilă şi avem
T  (x) =  f
n (i )
(x 0 )
 i  (x  x 0 ) i 1 = T '
'
f ,n ,x 0 ( x).
i! f , n 1,x 0
i 0
Def. 7.3 Funcţia R f ,n ,x : I  R , definită prin

0
R f , n , x ( x) = f ( x)  T f , n , x ( x )
0 0
se numeşte restul Taylor de rang n , asociat funcţiei f şi punctului x0 .
7.1.1 Formula generală a lui Taylor

Teorema 7.4 Dacă funcţia f : I  R este o funcţie derivabilă, de ordinul
n    în punctul x0  I , unde I este un interval nedegenerat al axei reale, atunci
are loc relaţia

f ( x )  Tf ,n , x ( x )
0
lim = 0.
x x 0 (x  x 0 ) n
Obs. 7.5 Dacă f îndeplineşte condiţiile din enunţul formulei lui Taylor şi
notăm cu  funcţia definită pe I , cu valori reale astfel
 f ( x )  Tf ,n ,x 0 ( x ) 
 , daca x  I \ x 0 
( x ) =  x  x0  ,
 daca x = x 0
 0,
atunci, conform enunţului, funcţia  este continuă în punctul x0 şi are loc relaţia
130
___________________________________________________________________________
f ( x) = T f ,n, x ( x)   ( x)( x  x0 ) n , x  I .
0
7.1.2 Formula lui Taylor, cu restul Lagrange

Teorema 7.6 Dacă funcţia f : I  R este derivabilă, de ordinul n pe
intervalul nedegenerat I , atunci, pentru orice punct x aparţinând acestui interval,
x  x0 , există un punct t , situat între x şi x0 astfel încât:
f ( n ) (t )
f ( x) = T f ,n 1,x ( x)  ( x  x0 ) n .
0 n!
7.2 Analiza comportării unei funcţii în vecinătatea unui punct dat8

În paragraful omolog, studiat la derivata de ordinul 1 a unei funcţii, am
discutat poziţia unei curbe y = f ( x ) în raport cu tangenta sa în punctul x = x0 .
Aparatul analitic l constituiau valorile lui f ' (x) pentru x  x0 . Să revenim la aceeaşi
problemă, utilizând, în loc de mulţimea valorilor lui f ' (x) , o singură valoare, anume
a lui f '' n x = x0 .
Teorema 7.7 Fie o funcţie y = f ( x ) pe un interval ( a , b ) , conţinând punctul
x0 , având prima derivată f ' (x) în orice punct x  ( a, b) şi derivata secundă
f '' ( x0 ) . Dacă f '' ( x0 ) > 0 , atunci x0 este punct de convexitate pentru funcţia f (x) ;
dacă f '' ( x0 ) < 0 , atunci x0 este punct de concavitate pentru funcţia f (x) .
Teorema de mai sus are drept consecinţă obţinerea unor noi condiţii suficiente
de existen t ă a unui minim sau a unui maxim:
1. Dacă, în condiţiile teoremei (159), avem f ' ( x0 ) = 0 şi f '' ( x0 ) > 0 , atunci
punctul x0 este un punct de minim local pentru funcţia f ;
2. Dacă, în condiţiile teoremei (159), avem f ' ( x0 ) = 0 şi f '' ( x0 ) < 0 , atunci
punctul x0 este un punct de maxim local pentru funcţia f .
Dacă se cunosc valorile lui f '' nu numai în punctul x0 , dar şi într-o

vecinătate a acestui punct, ce informaţii suplimentare se pot obţine asupra
proprietăţilor funcţiei f ? Anume, ştiind f '' (x) putem descrie poziţia curbei
y = f ( x ) în vecinătatea punctului x0 n raport cu parabola osculatoare
8
Am ales să inserăm acest paragraf doar pentru a da unele justificări intuitive ale noţiunilor introduse anterior.
131
___________________________________________________________________________
1
Y ( x) = f ( x0 )  f ' ( x0 )( x  x0 )  f '' ( x0 )( x  x0 ) 2 . (30)
2
Teorema 7.8 Dacă pentru toţi   ( x0 , b) avem inegalitatea f '' ( x) > f '' ( x0 ) ,
atunci curba y = f ( x ) , pentru x > x0 este deasupra parbolei oscilatoare (30); dacă
pentru toţi   ( x0 , b) are loc inegalitatea f '' ( ) < f '' ( x0 ) , atunci curba y = f ( x )
pentru x > x0 , este dedesubtul parabolei (30).
Asemănător, se adaptează raţionamentul pentru intervalul (a, x0 ) .
Să studiem, în aceste condiţii, cazul când f '' ( x0 ) = 0 . Atunci parabola
oscilatoare (30) degenerează în dreapta tangentă la curba y = f ( x ) , pentru x = x0 :
Y ( x) = f ( x0 )  f ' ( x0 )( x  x0 ).
Combinând rezultatele listate mai sus, ajungem la următoarele concluzii:

Teorema 7.9 Dacă, în condiţiile de mai sus, avem f '' ( x0 ) = 0 şi pentru orice
x  x0 are loc inegalitatea f '' ( x) > f '' ( x0 ) , atunci punctul x0 este punct de
convexitate în jos pentru f (x) . Dacă este satisfăcută inegalitatea f '' ( x) < f '' ( x0 ) ,
pentru toţi x  x0 , atunci punctul x0 este punct de convexitate în sus pentru f (x) .
Dacă pentru orice punct  din intervalul (a, x0 ) şi pentru orice punct  , din
intervalul ( x0 , b) au loc inegalităţile
f '' ( ) < 0 < f '' ( )

sau inegalităţile
f '' ( ) > 0 > f '' ( ),
atunci punctul x0 este un punct de inflexiune pentru funcţia f .
7.3 Diferenţiale de ordin superior

Presupunem că o funcţie y = f ( x ) este definită într-un interval ( a , b ) şi are
derivate succesive, inclusiv a n -a, în acest interval.
Def. 7.10 Se numeşte diferenţială de ordinul n a funcţiei f , o funcţie de
două variabile independente x şi dx care este definită prin egalitatea
d n y = d n f ( x) = f ( n ) ( x)(dx) n .
Dacă dx este considerat constant, atunci, evident, d n y = d (d n1 y) . Folosind
d n y , derivata de ordinul n poate fi pusă sub forma unui raport
132
___________________________________________________________________________
(n) dny
f ( x) = .
(dx) n

În particular, dac a y = f ( x) = x , avem:
dy = dx, d 2 y = d 3 y = ... = 0.
Să explicităm derivata secundă a unei funcţii compuse y = f  ( x). Conform
definiţiei de mai sus, obţinem:

d 2 y = f (x)  (dx ) 2 = f '  ' (x) (dx ) 2 =
''
'
 
= f '' (x) ' (x)dx  f ' ()  '' (x)(dx ) 2 =
2
(31)
= f '' (x) (d) 2  f ' ()  '' (x)  (dx ) 2 .

Dacă  este o variabilă independentă, avem
d 2 y = f ''   (d ) 2 .
Vedem că, spre deosebire de prima diferenţială, diferenţiala a doua (şi
următoarele) îşi schimbă forma atunci când variabila independentă devine
dependentă, adică funcţie de o nouă variabilă independentă. Din contră, în cazul când
variabila independentă nu suferă decât o transformare liniară, diferenţiala a doua şi
următoarele nu -şi schimbă forma.
Cu ajutorul diferenţialelor, formula lui Taylor capătă următoarea formă
a = x, b  a = dx :
n
1 k 1
f ( x  dx ) =  d f (a )  d n 1 (c).
k  0 k! (n  1)!
7.4 Serii Taylor

Considerăm o funcţie y = f ( x ) care are, într-un interval ( a , b ) , derivate de
orice ordin n = 1,2,3,... , adică de clasă C  . Alegem un punct x0  (a, b) şi scriem
formula lui Taylor:

f (n ) (x 0 )
f ( x ) = f ( x 0 )  f ' ( x 0 )( x  x 0 )  ...  ( x  x 0 ) n  R n ( x, x 0 ).
n!
Presupunem că, pentru un x dat valoarea restului tinde la 0 , când n creşte spre   .
Aceasta spune că seria infinită
f (n ) (x 0 )
f ( x ) = f ( x 0 )  f ( x 0 )( x  x 0 )  ... 
'
( x  x 0 ) n  ... =
n!
(32)
133
___________________________________________________________________________

f ( n ) (x 0 )
= (x  x 0 ) n
n 0 n!
converge şi are ca sumă numărul f (x) . Deci, valoarea funcţiei f pentru un x dat
este suma seriei de puteri ale lui x  x0 :
f (n ) (x 0 )
( x ) = f ( x 0 )  f ' ( x 0 )( x  x 0 )  ...  ( x  x 0 ) n  ...
n!
Independent de convergenţa şi de suma ei, seria pentru o funcţie indefinit derivabilă
f se numeşte seria Taylor relativ la funcţia f . Să vedem pentru ce funcţii f şi în
ce domenii seria Taylor coverge şi are ca sumă valoarea funcţiei f însăşi; în alţi
termeni, pentru ce funcţii şi în ce domenii restul formulei Taylor tinde la zero.
Lema 7.11 Dacă într-un interval ( a , b ) şi pentru anumiţi B > 0 s i C > 0
este satisfăcută inegalitatea
1
sup f ( n ) ( x )  C n = 0,1,2,...
B n  n! x( a ,b )
(33)
(adică, şirul numeric din primul membru este mărginit), atunci restul formulei Taylor
1
tinde la zero în orice punct x  ( a, b) pentru care x  x0 < .
B
Exemplu 7.12 Pentru un polinom y = f ( x ) de grad m , inegalitatea (33) este
imediată, deoarece f ( m1) ( x) şi toate derivatele următoare sunt nule. Aşadar, orice
polinom se dezvoltă în serie Taylor;în plus, această serie se reduce la o sumă finită.
Exemplu 7.13 Fie f ( x) = e x . Avem f ( n) ( x) = e x şi
sup e x = eb
x b
în intervalul  b, b . În consecinţă, expresia
sup f ( n ) ( x ) eb

n!B n n!B n
tinde la 0 când n creşte, deci rămâne mărginită, pentru n   , oricare ar fi b fixat.
Aşadar, seria Taylor a funcţiei e x converge către e x , pentru orice x , real. Deci,
pentru orice x avem:
x2 x3 xn
ex = 1  x    ...   ... (34)
2! 3! n!
Exemplu 7.14 Fie f ( x) = sin x . Avem f ( n ) ( x)  1 şi
134
___________________________________________________________________________
sup f ( n ) ( x ) 1
n
 n
n!B B n!
pe tot intervalul  b, b . Acest şir este mărginit, oricare ar fi b . Deci, funcţia sin x se
dezvoltă şi ea în serie Taylor, care converge pe toată axa reală:
x3 x5 x7
sin x = x     ... (35)
3! 5! 7!
Exemplu 7.15 Analog, funcţia cos x se dezvoltă în serie Taylor, care
converge pe toată axa reală:
x2 x4 x6
cos x = 1     ... (36)
2! 4! 6!
7.5 Derivata parțială de ordin superior

Fie funcţia f : D  Rn  R şi un punct aprţinând domeniului
D  x = x1 ,..., xn  .
f
Def. 7.16 Dacă funcţiile sunt derivabile parţial, se obţin derivatele
xi
parţiale de ordinul doi şi le vom nota:

f x'' x ( x ) = f x' ( x ) 
'
sau
 2 f (x)
=

x i x k x k
 f


.
 x i 
i k i xk
Dacă i  k , spunem că avem derivate parţiale mixte, iar dacă i = k , notăm derivata
parţială de ordinul doi prin
 2 f (x)
f ''2 ( x )sau .
x x 2
În mod analog se introduc derivatele de ordin superior.
Teorema 7.17 (Criteriul lui Schwarz) Dacă pentru funcţia f : D  R n  R ,
există derivatele parţiale mixte de ordinul doi,
 2 f (x)  2 f (x)
si ,
x k x i x i x k
şi acestea sunt continue într-o vecinătate V (a) a punctului interior
a = a1 , a2 ,..., an  D , atunci:
 2 f (x)  2 f (x)
= .
x k x i x i x k
O situaţie particulară a definiţiei (162) este dată de următoarea definiţie:
135
___________________________________________________________________________
Def. 7.18 Fie f : D  R 2  R şi ( a , b ) un punct interior lui D . Spunem că f
este diferenţiabilă de două ori în ( a , b ) sau că are diferenţială de ordinul doi în
( a , b ) dacă toate dreivatele parţiale de ordinul întâi există într-o vecinătate V a lui
( a , b ) şi sunt diferenţiabile n ( a , b ) . Notăm diferenţiala de ordinul doi prin
d 2 f (a, b) = ddf (a, b).

Dacă nu se mai pun în evidenţă variabilele diferenţialei, se scrie:
 f f   2 f 2  2f  2f 2
d f = d  dx  dy  = 2 dx  2
2
dxdy  2 dy .
 x y  x xy y
În mod asemănător, se defineşte diferenţiala de ordinul n a unei funcţii reale
de mai multe variabile reale:
(n)
    
d f ( x ) = 
n
dx 1  dx 2  ...  dx n  f ( x ).
 x 1 x 2 x n 

În particular, pentru funcţia de dou a variabile:
n
nf
d n f ( x, y) =  C kn n k
dx n k dy k .
k 0 x y k
Def. 7.19 Fie funcţia f : D  R n  R şi punctul interior a = (a1 , a2 ,..., an )  D .
Dacă funcţia f are derivate parţiale continue până la ordinul m  1 , într-o

vecinătate V (a) a lui a , vom numi formula lui Taylor relativă la funcţia f ,
următoarea expresie:
f (x) = f (x1 , x 2 ,..., x n ) =
(k )
m
1    
= ( x1  a1 )  ...  ( xn  an )  f (a) 
k 1 k!  x1 xn 
( m 1)
1    
 ( x 1  a 1 )  ...  ( x n  a n )  f a  ( x  a ) ,
m  1!  x 1 x n 
unde   0,1 şi x = x1 , x2 ,..., xn  D .
1. Care este formula lui Taylor pentru functii de 2 variabile?
2. Care este formula lui Taylor pentru functii de p variabile?
136
___________________________________________________________________________
Exerciții 7.6 Exerciţii

1. Să se calculeze, cu ajutorul formulei lui Taylor, limitele:
x2

cos x  e 2
(a) lim ;
x 0 x4
sin x  sin a
(b) lim .
xa xa
Soluţie:
x2

(a) Notăm g ( x) = e 2
, x  R şi avem:
x2 x2
g (x) = x  e
'

2 ''
; g (x) = e

2
x 2
1 ; 
x2 x2
'''
g (x) = e

2
3x  x ; g 3 ( iv)
(x) = e

2
x 4

 6x  3 ,
de unde g ' (0) = 0, g '' (0) = 1, g ''' (0) = 0, g (iv) (0) = 3. Deci,
x2
 x 2 3x 4 x 5 (5)
e 2
= 1   g (x ),0 <  < 1.
2! 4! 6!
Atunci, obţinem:
x2

cos x  e 2
=
x4
x2 x4 x5 (5)   x 2 3x 4 x 5 (5)
1   cos  x  5  1    g (x )
2! 4! 5!  2  2! 4! 5!
= =
x4
1 3 x  (5)   
=   cos  x  5   g (5) (x ).
4! 4! 5!   2 
Facem x  0 şi rezultă:
x2

cos x  e 2
1 3 1
lim =  = ;
x 0 x4 4! 4! 12
(b) Scriem formula lui Taylor de gradul întâi pentru funcţia sin x , în
punctul a :
sin x = sin a 
xa
cos a 
x  a  sin a  x  a ,0 <  < 1 2
1! 2!
şi obţinem
137
___________________________________________________________________________
sin x  sin a xa
= cos a  sin a  ( x  a ),0 <  < 1.
xa 2!
Prin urmare,
sin x  sin a
lim = cos a.
xa xa
2. Să se calculeze valoarea aproximativă pentru 3

e , folosind polinomul
Taylor de grad 3 (n punctul x0 = 0 ).
Soluţie: Scriem polinomul Taylor ataşat funcţiei f ( x) = e x :

1 1 1
ex = 1  x  x 2  x 3  R f ,n ,0 ( x ).
1! 2! 3!
1
Pentru x = avem
3
1
1 1 1 1 1 1
3
e = e = 1
3
      R f ,n ,0 ( ),0 <  < 1.
1! 3 2! 3 2 3! 33
După efectuarea calculelor, rezultă 3
e = 1,3906171 , cu eroarea
e 4 3
3
R f ,n ,0 ( x ) = x < 4 < 0,01. +
4! 3  4!
Exemple:
1. Fie f (x, y) = 2x3y3 – 3xy + 2 să se calculeze derivatele parţiale de ordinul
doi ale acestei funcţii
f  2f
 4 xy 3  3y ; 12 x 2 y ;
x y 2
f  2f
 6 x 2 y 2  3x ; 12 xy 3  3 ;
y xy
 2f  2f
 4y 3 ; 12 xy 2  3 .
x 2
yx
2. Calculaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II pentru funcţia: f : R2  R,
f (x, y) = 4x3 + 3x2y + 3xy2 – y3
f  2f   f 
 12 x 2  6 xz  3y 2 ;     6x  6 y ;
x y 2
y  y 
f f   f 
 3x 2  6xy  3y 2 ;     6x  6 y ;
y xy x  y 
138
___________________________________________________________________________
 2f   f  f   f 
    24 x  6y ;     6x  6 y.
x 2
x  x  yx y  x 
3. Să se găsească derivatele parţiale de orinul doi ale funcţiei definite prin
f (x,y) = x3 + x2y3 – 2y2, (x,y)  R2.
f f
 3x 2  2 xy 2 ,  3x 2 y 2  4 y,
x y
 2f  2f
 6x  y 3 ,  6x 2 y  4,
x 2
y 2
 2f   f  
  
xy y  x  y

3x 2  2xy 3  6xy 2 , 
 2f   f  
  
yx x  y  x

3x 2 y 2  4 y  6xy 2 .  (x,y)  R2
Ecuaţia lui Laplace este:

 2f  2f
 0
x 2 y 2
unde avem f (x, y).
Soluţiile acestei ecuaţii se numesc funcţii armonice şi au rol deosebit în fizică
(potenţial electric, fluis, etc).
Arătaţi că f (x, y) = ex sin y, (x, y)  R2 este o soluţie a ecuaţiei Laplace.
Soluţie : f x'  e x sin y, f y'  e x cos y,
 2f  2f
 f xx"  e x sin y ;  f yyx
"
  e x sin y;
x 2
y 2
 2f  2f
 2  e x sin y  e x sin y  0. (x,y)  R2.
x 2
y
deducând astfel că f satisface ecuaţia lui Laplace pe R2.
Fief (x, y) = exy, f : R2  R. Atunci:
f f
 ye xy ,  xe xy ,
x y
 2f   f  
   
xy x  y  x
 
xe xy 1  e xy  x  e xy  y,
 2f   f 
   1  e xy  y  e xy  x,
yx y  x 
139
___________________________________________________________________________
 2f
 x 2 e xy .
y 2
3. Pentru funcţia f x, y  = x 2  y 2 să se scrie polinomul lui Taylor de

gradul al treilea în punctul 1,1 .
Soluţie:
1  f 1,1 
Tf ,3,x , y  = f 1,1    x  1  f 1,1 y  1 
1!  x y 
1   2 f 1,1   2 f 1,1   2 f 1,1  

  x  1  2
2
x  1y  1  y  12  
2!  x 2
xy y 2

  3 f 1,1   3 f 1,1  
  x  13
 3 x  12 y  1  
1 x 3
x y2
  .
3!   f 1,1   3 f 1,1  3
3
 3 xy 2 x  1y  1  y 3 y  1 
2
 
Calculând succesiv derivatele parţiale, rezultă:
f 1,1  f 1,1 
=2 = 2,
x y
 2 f 1,1   2 f 1,1   2 f 1,1 

= 2 = 0 = 2,
x 2 xy y 2
 3f 1,1   3 f 1,1   3 f 1,1   3 f 1,1 

= = = = 0.
x 3 y 3 xy 2 xy 2
Rezultă
Tf ,3, x , y  = 2 
1
1! 2!

2x  1  2y  1  1 2x  12  2y  12 . 
4. Să se scrie formula lui Taylor pentru
Px, y  = x 2 y  2 xy  2 x 2  4 x  y  2 în punctul 1,2 .
Soluţie: Avem, succesiv:
P P
= 2x  2 y  4x  4 = x 2  2x  1
x y
 2P  2P
= 2y  4 =0
x 2 y 2
 3P  3P
= 0 =0
x 3 y 3
140
___________________________________________________________________________
2P  3P  3P
= 2x  2 =2 = 0.
xyy x 2 y xy 2
Calculăm derivatele parţiale n punctul 1,2 şi înlocuind în formula lui Taylor,

obţinem:
Px, y  = x  1 y  2.
2
5. Să se scrie formula lui Taylor, de grad 3 , pentru funcţia

f ( x, y) = e x  sin y
în punctul (0,0) .

Soluţie: Pentru o funcţie f , de dou a variabile, formula lui Taylor de gradul
3 , n punctul (0,0) este:
(1)
1   
f ( x, y) = f (0,0)   x  y  f (0,0) 
1!  x y 
(2)
1   
  x  y  f (0,0)  R f ,2,(0,0)
2!  x y 
1  f (0,0) f (0,0) 
= f (0,0)   x y  
1!  x y 
1  2  2 f (0,0)  2 f (0,0) 2  f (0,0)

2

  x  2 xy y   R f ,2,(0,0)
2!  x 2 xy y 2 
unde R f ,2,( x , y ) este restul şi are expresia
(3)
1   
R f ,2,( x , y ) =  x  y  f (x, y) =
3!  x y 
1  3  3 f (x , y) 2  f (x , y)

3
2  f (x , y)
3
3  f (x , y) 
3
=  x  3 x y  3xy  y ,
6 x 3 x 2 y xy 2 y 3 
0 <  < 1. Calculând derivatele parţiale în punctele indicate şi înlocuind în formula lui
Taylor, obţinem:
1
f ( x , y) = y  xy    ( x 3  sin y  3x 2 y  cos y  3xy 2  sin y  y 3  cos y).
6
6. Să se dezvolte în serie Taylor după puterile lui x funcţia
f : R \ 1,5   R, f ( x ) =
1
x  6x  5
2
şi să se precizeze mulţimea de puncte din R pe care este valabilă dezvoltarea.

Soluţie: Se descompune f în fracţii simple:
141
___________________________________________________________________________
1 A B 1 1 1 
f (x) = 2 =  =   .
x  6x  5 x  1 x  5 6 1  x 5  x 
Dezvoltăm în serie Taylor funcţiile:
g : R \ 1  R, g ( x ) =
1
1 x
şi
h : R \ 5  R, h x  =
1
5x
folosind seria geometrică

1
= 1  x  x 2  x 3  ...  x n  ... =  x n , x < 1.
1 x n 0
Obţinem:

1
g( x ) = = xn , x < 1
1  x n 0
n
1 1 1  x x
h(x) = = =   , < 1.
5x  x  5 n 0  5  5
51  
 5
Deci, pentru x  1,1   5,5 , avem:
1  n 1 x 
 n
f ( x ) = g ( x )  h ( x ) =  x 
1
  =
6 6  n 0 5 n = 0  5  

1 1 
=  1  n 1  x n ,
n 0 6  5 
aşadar

1 1 
f ( x ) =  1  n 1  x n , x   1,1 .
n 0 6  5 
7. Fie funcţia z = y  ln x.
Calculaţi :
2 z 2 z 2 z
, , .
x 2 xy y 2
Soluţie: Calculăm, pentru început, derivatele parţiale ale funcţiei z în raport
cu cele doua variabile, x şi y :
z y z
= , = ln x.
x x y
În final, calculăm derivatele de ordin secund,
142
___________________________________________________________________________
 2z   y y 2z 
=  = 2, 2 = ln x  = 0,
x 2
x  x  x y y
2z   y 1
=  = .
xy y  x  x
7. Să se calculeze d 2 z , unde z = sin x  sin y.
Soluţie: Avem
z z
= cos x  sin y, = sin x  cos y,
x y
2z 2z 2z

=  sin x  sin y, = cos x  cos y, =  sin x  sin y.
x 2 xy y 2
De aici,
d 2 z =  sin x  sin ydx 2  2 cos x  cos ydxdy  sin x  sin ydy 2 .
9. Fie funcţia z = x 2 y.
Calculaţi d 3 z.
Soluţie: Avem, succesiv
z 2z  3z
= 2xy , 2 = 2 y, 3 = 0;
x x x
z  2z  3z
= x 2 , 2 = 0, 3 = 0;
y y y
 3z  3z
= 2, = 0.
x 2 y xy 2
Prin urmare,
d 3 z = 0  dx 3  3  2dx 2 dy  3  0  dx  dy 2  0  dy 3 = 6dx 2 dy.
 2u
10. Calculaţi pentru
xy
u = 4 x3  3x 2 y  3xy 2  y 3 .
Răspuns final:
2u
= 6( x  y).
xy
11. Să se găsească derivatele parţiale de ordinul II ale funcţiei definite
prin
f (x, y) = x 3  x 2 y 3  2y 3 , (x, y)  R 2 .
143
___________________________________________________________________________
Soluţie:
f f
= 3x 2  2xy 3 , = 3x 2 y 2  4 y,
x y
 2f 3  f
2
 2f   f 
= 6 x  y , = 6 x 2
y  4, =   = 6xy 2 .
x 2
y 2
xy y  x 
12. Arătaţi că f ( x, y) = e x sin y , ( x, y)  R 2 , este o soluţie a ecuaţiei lui

Laplace,
 2f  2f
 =0
x 2 y 2
(37)
în planul euclidian R 2 . [Soluţiile acestei ecuaţii se numesc funcţii armonice şi au un
rol fundamental în fizica matematică]
Soluţie: Mai întâi,
f x' = e x sin y, f y' = e x cos y;
 2f  2f
= f ''
= e x
sin y, ''
= f yy = e x sin y.
x 2 y 2
xx
Înlocuind în (37) expresiile obtţnute anterior, e x sin y  e x sin y = 0, ceea ce dovedeşte

că funcţia dată este o soluţie a ecuatiei (37).
13. Să se scrie diferenţialele de ordinul II pentru următoarele funcţii:
(a) f ( x, y) = x 2  xy  2 y 3  3x  5 y  10;
(b) f ( x, y) = e xy ;
(c) f ( x, y ) = sin (2 x  y );
(d) f ( x, y, z ) = x 2  y 2  z 2  xy  xz;
(e) f ( x, y, z ) = x 2  y 2  z 2 .
Răspunsuri:
(a) d 2 f = 2dx2  2dxdy  12 ydy2 ;
(b) d 2 f = y 2e xy dx2  2(1  xy)e xy dxdy  x 2e xy dy 2 ;
(c) d 2 f =  sin (2 x  y)(2dx  dy) 2 ;
(d) d 2 f = 2( dx2  dy 2  dz 2  dxdy  dxdz);
144
___________________________________________________________________________
 (y 2  z 2 dx 2  2 xydxdy  2 xzdxdz 
1
d 2f =
(e) x 2  y 2  z 2 2
  
 x 2  z 2 dy 2  2 yzdydz  x 2  y 2 dz 2 ) 
Să se scrie diferenţialele de ordin doi pentru funcţiile:
a) f x, y   ln x 2  y 2
b) f (x, y, z) = xyz
Soluţie:
a. calculăm derivatele parţiale de orinul întâi ale funcţiei date:
f x f y
 2 ;  2
x x  y 2 y x  y 2
În continuare
 2f   x  y2  x 2
    
x 2 x  x 2  y 2  x 2  y2
2
 
 2f   y  2xy
  2  
2 
xy x  x  y  x  y2
2
  2
 2f   y  x 2  y2
    
x 2 y  x 2  y 2  x 2  y2
2
 
deci diferenţiala de ordin doi are expresia:
d 2f 
1
y 2
   
 x 2 dx 2  4xy dxdy  x 2  y 2 dy 2 
x 2
y 
2 2

 y dx  x dy   x dx  y dy 
2 2
x 2
 y2  2
b. derivatele parţiale de ordin I şi II, sunt:

f f f  2f  2f
 yz,  xz ,  xy ,  0, 0
x y z x 2 y 2
 2f  2f  2f  2f
 0,  z,  y,  x.
z 2 xy xz zy
deci diferenţiala este:
 2f  2f  2f 2  2f
d 2f  dx 2
 2 dxdy  dy  2 dydz 
x 2 xy y 2 yz
 2f  2f
2 dxdz  2 dz 2  2zdxdy  2xdydz  2zxdy .
xz z
145
___________________________________________________________________________
14. Fie
f : R 2  R 2 , f (  ,  ) = (  cos  ,  sin  ).
Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul II ale funcţiei f .
Soluie: Mai întâi, să calculăm derivatele parţiale de primul ordin în raport cu
cele două variabile; obţinem, astfel:
f
(, ) = (cos , sin ),

f
(, ) = ( sin ,  cos ).

De aici, se obţine:
 2f  2f
(, ) = (0,0) , (, ) = ( sin , cos ),
 2 
 2f
(, ) = ( cos , sin ).
 2
15. Se consideră dependenţa funcţională
z = ln ( x 2  y 2 ), unde y = e x .
z dz
Calculaţi şi .
x dx
Soluţie: În mod evident,
z 2x
= 2 .
x x  y 2
dz
Pentru a calcula vom utiliza formula
dx
dz z z dy
=   .
dx x y dx
Găsim că
dz 2x 2 ye x 2( x  ye x )
= 2  = .
dx x  y 2 x 2  y 2 x 2  y2
16. Verificaţi dacă funcţia definită prin
f ( x, t ) = sin ( x  at )
satisface ecuaţia undelor:
2 f 2  f
2
=a  2
t 2 x
[Ecuaţia undelor descrie mişcarea undei care poate fi a unui ocean, a unui sunet, a
146
___________________________________________________________________________
luminii etc., unde f = f ( x, t ); t reprezintă timpul realizat de la început până la final,
x distanţa dintre extremităţi, iar a densitatea sau tensiunea.]
Soluţie: În primul rând,
f x' = cos ( x  at ), f t' = a cos ( x  at );
f xx'' =  sin ( x  at ), f tt'' = a 2 sin ( x  at ) = a 2 f xx'' .
Aşa cum se vede,

f tt'' = a 2 f xx'' ,
adică funcţia dată verifică ecuaţia undelor.

17. Să se scrie polinomul lui Taylor de ordinul doi pentru funcţia
f ( x, y ) = arctan(3x  y )
în punctul P (1,2) .

Soluţie: f (1,2) = arctan 1 = . Avem:
4
, f x' P = ;
3 3
f x' =
1  3x  y
2
2
1
, f y' P  =  ;
1
f y' =
1  3x  y 
2
2
 183x  y 
, f ''2 P  =  ;
9
f ''2 =
x
1  3x  y 2 2 x 2
 23x  y 
, f ''2 P  =  ;
1
f ''2 =
y
1  3x  y 
2 2 y 2
63x  y 
, f xy'' P  = .
3
f xy'' = ''
1  3x  y 
= f yx
2 2 2
Atunci:
 1 3 
T2 x , y  =   x  1  y  2 
1
4 1!  2 2 
1 9 2
 x  1  3x  1y  2  y  2 .
1

2

2!  2 2 
18. Să se scrie polinomul Taylor de ordin doi în punctul P1,1,1 pentru
funcţia f x, y, z  = x 2 y 3 z 4 .
Soluţie:
147
___________________________________________________________________________
f x' = 2xy 3 z 4 f ''2 = 2 y 3 z 4 f xy'' = 6xy 2 z 4 = f yx
''
x
f y' = 3x 2 y 2 z 4 f ''2 = 6x 2 yz 4 f xz'' = 8xy 3 z 3 = f zx''
y
f z' = 4x 2 y 3 z 3 f ''2 = 12 x 2 y 3 z 2 f yz'' = 12 x 2 y 2 z 3 = f zy''

z
Calculându-le în punctul P1,1,1 , putem scrie polinomul Taylor:
T2 x , y, z  = 1 
1
2x  1  3y  1  4z  1 
1!
 [2x  1  6y  1  12 z  1 
1 2 2 2
2
 12x  1y  1  16x  1z  1  24y  1z  1].
Test de autoevaluare 2
1. Să se scrie formula lui Taylor pentru
Px, y  = x 2 y  2 xy  2 x 2  4 x  y  2 în punctul 1,2 .
2. Să se scrie formula lui Taylor, de grad 3 , pentru funcţia
f ( x, y) = e x  sin y
în punctul (0,0) .

Soluţii la testul 1:
1.
2. f (x) = f (x1 , x 2 ,..., x n ) =

(k )
m
1    
=  ( x1  a1 )  ...  ( xn  an )  f (a) 
k 1 k!  x1 xn 
( m 1)
1    
 ( x 1  a 1 )  ...  ( x n  a n )  f a  ( x  a ) ,
m  1!  x 1 x n 
unde   0,1 şi x = x1 , x2 ,..., xn  D .
148
___________________________________________________________________________
1.Avem, succesiv:
P P
= 2x  2 y  4x  4 = x 2  2x  1
x y
 2P  2P
= 2 y  4 =0
x 2 y 2
 3P  3P
=0 =0
x 3 y 3
2P  3P  3P
= 2x  2 = 2 = 0.
xyy x 2 y xy 2
Calculăm derivatele parţiale n punctul 1,2 şi înlocuind în formula lui Taylor,
obţinem: Px, y  = x  1 y  2.

2

2. Pentru o funcţie f , de dou a variabile, formula lui Taylor de gradul 3 , n
punctul (0,0) este:
(1)
1   
f ( x, y) = f (0,0)   x  y  f (0,0) 
1!  x y 
(2)
1   
  x  y  f (0,0)  R f ,2,(0,0)
2!  x y 
1  f (0,0) f (0,0) 
= f (0,0)   x y  
1!  x y 
1  2  2 f (0,0)  2 f (0,0) 2  f (0,0)

2

  x  2 xy  y   R f ,2,(0,0)
2!  x 2 xy y 2 
unde R f ,2,( x , y ) este restul şi are expresia
(3)
1   
R f ,2,( x , y ) =  x  y  f (x, y) =
3!  x y 
1  3  3 f (x , y) 2  f (x , y)

3
2  f (x , y)
3
3  f (x , y) 
3
=  x  3 x y  3xy  y ,
6 x 3 x 2 y xy 2 y 3 
0 <  < 1. Calculând derivatele parţiale în punctele indicate şi înlocuind în
formula lui Taylor, obţinem:
1
f ( x , y) = y  xy    ( x 3  sin y  3x 2 y  cos y  3xy 2  sin y  y 3  cos y).
6
149
___________________________________________________________________________
8 Extreme (locale) ale funcţiilor reale de două sau mai multe variabile reale
8.1 Definiţii, proprietăţi, exemple 149
8.2 Exercţii 152

 Însușirea noțiunilor de puncte de extrem.
 Definiții
Definiții. 8.1 Definiţii, proprietăţi, exemple

Proprietăți
Def. 8.1 Fie funcţia f : D  R 2  R . Un punct ( x0 , y0 ) se numeşte
punct de maxim local (respectiv, de minim local) al funcţiei f dacă 

a
există
o vecinătate U a lui ( x0 , y0 ) astfel încât pentru orice ( x, y )  U  D , să
avem
f ( x, y)  f ( x0 , y0 ) (respectiv , f ( x, y)  f ( x0 , y0 )).
Teorema 8.2 Fie funcţia f : D  R n  R , f ( x) = f ( x1 , x2 ,..., xn ) ,
x = ( x1 , x2 ,..., xn )  D . Dacă f admite derivate parţiale într-un punct de
extrem local x0 , interior mulţimii D , atunci derivatele parţiale se anulează
în acest punct, adică

f
( xn ) = 0, i = 1, n.
xi
În cazul 2 -dimensional, teorema (8.2) rămâne, în continuare, adevărată şi
not
dacă x0 = ( x01 , x02 ) nu este un punct interior mulţimii D , dar dacă mulţimea
D con t ine un segment paralel cu Ox şi un segment paralel cu Oy , care

conţine punctul ( x01 , x02 ) , astfel că ( x01 , x02 ) nu se află la nici una din
extremităţile acestor două segmente.

Def. 8.3 Un punct interior x 0  D se numeşte punct staţionar al
funcţiei f : D  Rn  R dacă f este diferenţiabilă în x0 şi diferenţiala sa
150
___________________________________________________________________________
este nulă în acest punct, adiă df ( x0 ) = 0 .
Prop. 8.4 Orice punct de extrem local din interiorul mulţimii D în

care funcţia f este diferenţiabilă este punct staţionar al funcţiei f .
Propoziţia reciprocă nu este adevărată: există puncte staţionare, care
nu sunt puncte de extrem. De pildă,
Fie funcţia f ( x, y) = x 2  y 2 , definită pe R2. Avem
f f f f
( x, y ) = 2 x , ( x, y ) = 2 y , deci (0,0) = 0 , (0,0) = 0 .
x y x y
Funcţia este diferenţiabilă în punctul (0,0) (deoarece derivatele parţiale sunt
continue), deci (0,0) este punct staţionar al funcţiei f . Punctul (0,0) nu
este, însă, punct de extrem al funcţiei. Într-adevăr, pentru puncte de forma
(x,0) , de pe axa Ox , avem f ( x,0) = x 2  0  f (0,0) , iar pentru puncte de
forma (0, y ) , de pe axa Oy , avem f (0, y) =  y 2  0  f (0,0) , astfel încât în

(0,0) funcţia nu are nici minim local, nici maxim local.
Situaţia este asemănătoare cu cea a funcţiilor de o singură variabilă,
pentru care există puncte în care derivata întâi se anulează, dar care nu sunt
puncte de extrem (ci puncte de inflexiune).
Punctele staţionare ale unei funcţii f : D  Rn  R , se determină
rezolvând sistemul:
 f
 x ( x1 ,..., xn ) = 0
 1
 f ( x ,..., x ) = 0
 x2 1 n

 f .
 x ( x1 ,..., xn ) = 0
 3
 ....................
 f ( x ,..., x ) = 0
 xn 1 n
Def. 8.5 Punctele staţionare ale unei funcţii f : D  Rn  R, care nu

sunt puncte de extrem ale sale se numesc puncte şa ale funcţiei f .
Interpretarea geometrică (în cazul 2  dimensional) Graficul funcţiei
f ( x, y ) este o suprafaţă S a cărei ecuaţie este z = f ( x, y ) . Dacă funcţia f
not
este diferenţiabilă în punctul x0 = ( x01 , x02 ) , suprafaţa S are un plan tangent în
punctul corespunzător x01 , x02 , f ( x01 , x02 )  , a cărui ecuaţie este:
151
___________________________________________________________________________
z  f ( x01 , x02 ) = f x' ( x01 , x02 )( x  x01 )  f y' ( x01 , x02 )( y  x02 ).
Dacă ( x01 , x02 ) este punct staţionar, suprafaţa S are în punctul
x , x , f ( x , x )
1
0
2
0
1
0
2
0 plan tangent paralel cu planul xOy . Într-adevr,
f x' ( x01 , x02 ) = 0 şi f y' ( x01 , x02 ) = 0 , deci ecuaţia planului tangent devine
z  f ( x01 , x02 ) = 0 , adică
z = f ( x01 , x02 ),
adică este un plan paralel cu planul xOy .

Teorema 8.6 Fie funcţia f : D  Rn  R. Dacă punctul
a = a1 , a2 ,..., an  D este punct staţionar al lui f şi f are derivate parţiale
de ordinul doi continue pe o vecinătate V a lui a , atunci punctul staţionar

a este:
1. punct de maxim local, dacă d 2 f (a) < 0 , x  V  D;
2. punct de minim local, dacă d 2 f (a) > 0 , x  V  D;
3. punct şa, dacă d 2 f (a) nu are semn constant.

În cazul unei funcţii reale de două variabile, natura punctului
staţionar se poate determina cu:
Teorema 8.7 Fie ( x0 , y0 ) un punct staţionar al funcţiei f , definită
pe R2, cu valori reale. Considerăm funcţia f de clasă C 2 pe o vecinătate U

a lui ( x0 , y0 ) . Dacă notăm
2
2 f 2 f  2 f 
E ( x, y ) = 2   ,
x y 2  xy 
atunci
1. Dacă E ( x0 , y0 ) > 0 , atunci ( x0 , y0 ) este un punct de extrem local
al funcţiei f şi anume:
2 f
(a) dacă ( x0 , y0 ) > 0, ( x0 , y0 ) este punct de minim;
x 2
2 f
(b) dacă ( x0 , y0 ) < 0, ( x0 , y0 ) este punct de maxim;
x 2
2. Dacă E ( x0 , y0 ) < 0 , atunci ( x0 , y0 ) nu este punct de extrem local
al funcţiei f .
152
___________________________________________________________________________
În cazul funcţiilor reale de trei variabile, enunţăm următorul rezultat:
Teorema 8.8 (Criteriul lui Sylvester în R3)
Dacă f : D  R3  R are derivate parţiale de ordinul doi continue
într-o vecinătate V a punctului staţionar a şi  0 = 1,
1 = f ''2 (a) ,
x
f ''2 (a) f xy'' (a)

2 = x
'' ,
f (a)
yx f ''2 (a)
y
f ''2 (a) f xy'' (a) f xz'' (a)

x
 3 = f (a)
''
yx f ''2 (a) f yz'' (a)
y
f zx'' (a) ''

f (a)
zy f ''2 (a)
z
atunci
1. a este punct de minim local dacă  i > 0 , i = 0,3;
2. a este punct de maxim local dacă i i 1 < 0 , i = 0,2 .
1. Enunțați câteva proprietăți pentru puncte de extrem.
Exerciții 8.2 Exercţii

1. Să se găsească extremele următoarei funcţii:
50 20
f ( x, y ) = xy   , x > 0, y > 0.
x y
Soluţie: Conform teoriei generale, extremele funcţiei sunt soluţii ale
sistemului
f ( x, y ) 50 f ( x, y ) 20
= y  2 = 0, = x 2 =0
x x y y
(10.1)
Soluţia sistemului (10.1) este x = 5 , respectiv, y = 2 . Avem
 2 f ( x, y) 100  2 f ( x, y) 40  2 f ( x, y)
= 3 , = 3, = 1,
x 2 x y 2 y xy
153
___________________________________________________________________________
2
 2 f (5,2)  2 f (5,2)   2 f ( x, y ) 
   = 3.
x 2 y 2  xy 
Deoarece
 2 f (5,2)
> 0,
x 2
funcţia dată are un minim, valoarea minimului fiind
f (5, 2) = 30
2. Să se calculeze valoarea extremă a funcţiei
z = x 2  xy  y 2  3x  6 y.
Soluţie: Pentru început, se calculează derivatele parţiale de primul
ordin:
z z
= 2 x  y  3, = x  2 y  6.
x y
Folosind condiţiile necesare de extrem, se găsesc punctele staţionare:
2 x  y  3 = 0
 ,
x  2 y  6 = 0
de unde x = 0 , y = 3 . Calculând derivatele parţiale de ordinul al doilea,
2 z 2 z 2 z
= 2, = 2, =1
x 2 y 2 xy
şi formând discriminantul  = AC  B 2 , unde A = 2, B = 1, C = 2 , obţinem
 = 3 > 0 şi A > 0. Funcţia admite un extrem (  > 0 ) şi acesta este punct de
minim ( A > 0 ). Valoarea acestui minim este
zmin = - 9
3. Să se studieze extremele funcţiei
 
m
u x, y, z    x  a k   y  b k   z  c k 
2 2 2
k 1
Soluţie: Avem
f m
f m
f m
 2  x  a k ,  2  y  b k ,  2  z  c k ,
x k 1 y k 1 z k 1
Obţinem, astfel, un punct staţionar de coordonate

a1  a2  ...  am b  b  ...  bm
x0 = , y0 = 1 2 ,
m m
154
___________________________________________________________________________
c  c  ...  cm
z0 = 1 2 .
m
Avem şi
 2u  2u  2u  2u  2u  2u
= = = 2, = = = 0,
x 2 y 2 z 2 xy yz zx
deci
2 0 0
2 0
1 = 2,  2 = = 4,  3 = 0 2 0 = 8.
0 2
0 0 2
Funcţia ux, y, z  are în punctul x0 , y0 , z0  un minim.
4. Fie f : R2  R,
f ( x, y) = y 2  3x 2 y  2 x 4 .
Să se determine punctele de extrem ale funcţiei f .
Soluţie: Singura soluţie a sistemului
 p = 8 x 3  6 xy = 0

 q = 2 y  3x = 0
2
este originea. Rezultă că originea este singurul punct staţionar al funcţiei f .

Deoarece
a11 = f ''2 (0,0) = 0, a22 = f ''2 (0,0) = 2, a12 = f xy'' (0,0) = 0, iar
x y
 = a11a22  a12
2
=0
nu ne putem pronunţa asupra naturii punctului staţionar. De observat că forma
funcţiei f este aceeaşi cu
f ( x, y) = ( y  x 2 )( y  2 x 2 );
pentru punctele (x,y)  R2 pentru care y  x 2 > 0, y  2 x 2 > 0 se obţine
f ( x, y )  f (0,0) > 0 , iar pentru punctele (x, y)  R2 pentru care y  x 2 > 0,
y  2 x 2 < 0 se obţine f ( x, y )  f (0,0) < 0. Aşadar, originea nu este punct de

extrem local al funcţiei f . Originea este punct şa pentru funcţia f .
5. Să se găsească extremul funcţiei:
x y
xy  47  x  y   .
1
z=
2 3 4
Soluţie: Calculăm derivatele parţiale de ordinul I
155
___________________________________________________________________________
z 1 2 47 z 1 1 47
=  y x , =  y x .
x 12 3 3 y 2 12 4
Folosind condiţiile necesare de extrem, se găsesc punctele staionare:
 1 2 47
 12 y  3 x  3 = 0
 1 1 47
 y  x  =0
 2 12 4
sau
8 x  y = 188
 .
 x  6 y = 141
De aici, x = 21, y = 20. Rezultă că punctul de extrem este M (21,20) .
Calculăm, acum, derivatele parţiale de ordinul II:
2 z 2 2 z 1 2 z 1
=  , =  , = .
x 2
3 y 2
2 xy 12
Rezultă
2 1 1
A= , B= ,C= ,
3 12 12
1 1
de unde  =  > 0. Aşadar, M (21,20) este punct de extrem şi cum
3 144
2
A= < 0 , rezultă că este punct de maxim. Valoarea maximă a funcţiei este
3
zmax = 282.
6. Să se determine punctele de extrem pentru funcţia
z = x3  y 3  3xy.
Soluţie:
 z
 x = 3( x  y ) = 0
2
 z
 = 3( y 2  x ) = 0
 y
Rezolvând sistemul, obţinem punctele staţionare P1 (0,0) s i P2 (1,1). Calculăm

derivatele parţiale de ordinul al doilea:
2 z 2 z 2 z
= 6 x, = 6 y, = 3.
x 2 y 2 xy
Calculăm determinantul  = AC  B 2 pentru fiecare punct staţionar:
Pentru
156
___________________________________________________________________________
2z 2z 2z
P1 : A = 2 = 0, B= = 3, C = 2 = 0;
x P xy P y P
1 1 1
 = 9 < 0.
Rezultă că P1 nu este punct de extrem.
Pentru
2z 2z 2z
P2 : A= 2 = 6, B= = 3, C= 2 = 6;
x P2
xy P2
y P2
 = 36  9 > 0
şi cum A > 0 rezultă că punctul P2 este un punct de minim. În acest caz,
zmin = z x =1 = 1  1  3 = 1. 
y =1
1. Să se determine punctele de extrem ale funcţiei f : R2  R, f (x, y)

= x3 + y3 + 3xy.
f x' x , y   3x 2  3y  0
  A 0, 0 , b  1,  1
f y' x , y   3y 2  3x  0 
sunt puncte staţionare

f x"2 x, y  6x, f xy" x, y  3, f y"2 x, y  6 y
Pentru punctul A : f x"2 0, 0  0, f xy" 0, 0  3, f y"2 0, 0  0 , deci  (0,0)
= 0  0 + 9 < 0, prin urmare A este şa.

Pentru punctul B : f x"2  1,  1   6, f xy"  1,  1  3, f y"2  1,  1   6
deci  (-1, -1) = (-6)  (- 6) - 9, = 27  0 f x" 2  1,  1   6  0 , prin urmare, B
este punct de maxim local.

2. Să se determine extremele funcţiilor:
a. f (x, y) = x2 – xy + y2 – 2x + y
f x' x , y   0 2 x  y  2  0
 '   x  1, y  0
f y x , y   0  x  2 y  1  0
Deci A (1, 0) este punct staţionar

f x"2  2, f y"2  2, f xy"  1
f 1, 0
"
xy
2
 f x"2 1, 0 f y"2 1, 0   3  0  1, 0
este un punct de extrem f x" 2 1, 0   2  0 , deci punctul este de minim.
157
___________________________________________________________________________
Minimul funcţiei este f (1, 0) = -1
b. f (x, y) = x6 + 4y6 + 5y2 – 4x3y3
f x' x, y   6x 5 12 x 2 y 3  0 
6x 2 x 3  2 y 3  0

 
 '

f y x, y   24 y  10 y 12 x y  0 2 y 12 y 4  5  6x 3 y  0
5 3 2

x  0

y  0
x  0
 nu are soluţii
12 y 4
 5  6 x 3
y  0
x 3  2 y 3  0 x  0
 
y  0 y  0
x 3  2 y 3  0
 nu are soluţii
12 y 4  5  6x 3 y  0
Deci punctul (0, 0) este punct staţionar

f x"2 x , y   30 x 4  24 xy 3
f xy" x , y    36 x 2 y 2
f y"2 x, y   120 y 2  24 x 3 y 10
f 0, 0 
"
xy
2
 f x"2 0, 0  f y"2 0, 0  0
 
f x, y  f 0, 0  x 3  2y 3  5y 2  0
2
() (x, y)  R2 
(0,0)
este punct de minim.
Fie
f : R2  R, f (x, y) = x3 + y3 + xy.
Să se găsească punctele de extrem funcţiei date.
Soluţie: Se calculează derivatele parţiale
f
x , y   3 x 3  y
x
f
x, y  3y 2  x,  f2 x, y  6x,  f2 x, y  6 y,  f x, y  1
2 2 2
y x y xy
Punctele critice sunt soluţiile sistemului:
158
___________________________________________________________________________
 f
 x  0 3x 2  y  0
 f  2  (0, 0) şi (-1/3, -1/3)
  0 3y  x  0
 y
(0,0) nu este punct de extrem şi (-1/3, -1/3) este punct maxim căci
 2f  1 1   2f  1 1   2f  1 1 
  ,     2;   ,     2;   ,   1
x 2  3 3  y 2  3 3  xy  3 3 
D1 > 0, D2 > 0 şi se alică teorema 2.
Să se găsească punctele de extrem ale funcţiei:
f : R2  R, f (x, y) = x2 + y2 + z2 + 2x + 4y + 6z + 5
Soluţie: Se calculează derivatele parţiale în raport cu x, y şi respectiv
2x (ordinul I şi orinul II), precum şi derivatele parţiale mixte.
f  2f  2f  2f
 2x  2,  2, 0
x x 2 xy yx
f  2f  2f  2f
 2 y  4,  2, 0
y y 2 xz zx
f  2f  2f  2f
 2z  6,  2, 0  (x, y, z)
z z 2 yz zy
 R3
Rezolvând sistemul
 f
 x  0

 f
 0
 y
 f
 0
 z
Se obţine că (1, -2, 3) este punct critic.
Cum
2 0 0
2 0
D1  2, D2   4, D3  0 2 0  8
02
0 0 2
rezultă că d2 f(1, -2, 3) > 0 deci în acord cu teorema 2, (1, -2, 3) este punct de
minim al funcţiei f.
7. Să se determine valorile maxime şi minime ale funcţiei
159
___________________________________________________________________________
f x , y   x  2 y  ln x 2  y 2  arc tan
y
(x, y)  R2 \ (0,
x
0)
Soluţie: Determinăm punctele staţionare, rezolvând sistemul:
 f x y
 x = 1  x 2  y 2  x 2  y 2 = 0
 f y x
,
 = 2  2  = 0
 y x  y2 x2  y2
care este echivalent cu

 x2  y2  x  y = 0
  3 x = y.
 2 x  2 y  x  y = 0
2 2
Înlocuind în prima ecuaţie, obţinem 10 x 2  2 x = 0 , cu soluţiile (0,0) şi
1 3
 ,  . Dar, cum (0,0) nu aparţine domeniului de definiţie al funcţiei, rezulă
5 5
1 3
că avem un singur punct staţionar, anume:  , . Calculând derivatele
5 5
parţiale de ordinul doi în punctul staţionar, obţinem:
1 3 25
E ,  =  < 0,
5 5 2
deci nu avem puncte de extrem.
8. Să se determine punctele de extrem ale funcţiei:
f x, y, z  = x3  y 3  z 3  12 xy  3z.
Soluţie: Punctele staţionare sunt soluţiile sistemului
 f
 x = 3 x  12 y = 0
2
 f

 = 3 y  12 x = 0.
2
 y
 f = 3 z 2  3 = 0
 z
Acestea sunt 0,0,1 şi  4,4,1 . Derivatele parţiale de ordinul doi se

scriu:
160
___________________________________________________________________________
2 f 2 f 2 f
= 6 x; = 12; = 0;
x 2 xy xz
2 f 2 f 2 f
= 12; = 6 y; = 0;
yx y 2 yz
2 f 2 f 2 f
= 0; = 0; = 6 z.
zx zy z 2
În 0,0,1 , matricile formei pătratice d 2 f vor fi
 0 12 0 
 
A = 12 0 0 .
 0 0  1
 
Deoarece 1 = 0 , nu avem nici maxim, nici minim. Pentru punctul  4,4,1
avem:
1 = 24,  2 = 24 2  12 2 > 0,  3 = 6   2 > 0.
Deoarece 1 2 < 0 ,  2  3 > 0 , nu avem extrem. În punctul  4,4,1 avem
1 = 24,  2 = 24 2  12 2 > 0,  3 = (6)   2 > 0
şi deoarece i i 1 < 0 , avem un punct de maxim.
Să se calculeze punctele de extrem local pentru funcţia:

f (x, y) = x2 + xy + y2 – 3x - y
Soluţii: Pentru început vom determina punctele staţionare ale funcţiei.
Avem
f
x, y   2x y  3
x
f
x, y   x  2 y  6
y
Aşadar punctele staţionare sunt soluţiile sistemului:
 f
 x x, y   0 2x  y  3  0 x  0
 f  
 x, y   0 x  2 y  6  0  y  3
 y
deci mulţimea punctelor staţionare este S = (0, 3).

Pentru a stabili dacă punctul staţionar (0, 3) este punct de extrem
calculăm derivatele parţiale de ordinul 2
 2f  2f  2f
x, y  2, x, y 1, x, y  2
x 2 xy y 2
161
___________________________________________________________________________
şi deci
2
  2f  2f    2f 
   2 0, 3  2 0, 3  
 0, 3  3  0
 x y   xy 
deci (0, 3) este punct de extrem local, şi anume de minim, pentru că
 2f
0, 3  0
x 2
Să se calculeze punctele de extrem local pentru funcţia :
x y
f x , y   xy  47  x  y   
1
2 3 4
Soluţii : Pentru început vom determina punctele staţionare ale funcţiei.
Avem:
f
x, y    1 y  2 x  47
x 12 3 3
f
x, y    1 y  1 x  47
y 2 12 4
Aşadar punctele staţionare sunt soluţiile sistemului:
 f
 x, y  0  1 y  2 x  47  0
 x  12 3 3  8x  y 188 x  21
 f    
 x, y   0  1 y  1 x  47  0  x  6 y 141 y  20

 y 
 2 12 4
deci mulţimea punctelor staţionare este S = (21, 20).
Pentru a stabili dacă punctul staţionar (0, 3) este punct de extrem
calculăm derivatele parţiale e ordinul 2:
 2f  2f  2f
x, y   2 , x, y   1 , x, y   1
x 2
3 xy 12 y 2
2
şi deci
2
  2f  2f    2f 
   2 21, 20   2 21, 20    21, 20   1  1  0
 x y   xy  3 144
deci (0, 3) este punct de extrem local, şi anume de maxim, pentru că
 2f
21, 20   0
x 2
1. Dacă
162
___________________________________________________________________________
f : R2  R, (x, y)  f (x, y) = 3x2 + 2y2 – 6x + 8y + 12
atunci
 f
 x x, y   0 6x  6  0 x  1
 f  
 x, y   0 4 y  8  0 y   2
 y
Rezultă că a = (1, - 2)  R2 este punct critic al lui f. Deoarece

f (x, y) = 3(x – 1)2 + 2(y + 2)2 + 1
rezultă
f (x, y) – f(1, -2) = 1 > 0, () (x, y)  R2
astfel că a a0 (1, -2)  R2 este punct de minim absolut al lui f.
3. Dacă f : R2  R, (x, y)  f (x, y) = xy, atunci a = (0, 0) este
punct critic al lui f. Cum f(x,y) – f(0, 0) = xy, rezultă că nu există nici o
vecinătate a lui a în care f(x,y) – f(0,0) să aibă semn constant, deci punctul
critic a = (0, 0) nu este punct de extrem al lui f.
Sigur există situaţii în care problema determinării extremelor unei
funcţii nu este simplistă. De aceea, în continuare, vom prezenta condiţii
suficiente pentru existenţa extremelor unei funcţii şi modalităţi de determinare
ale acestora.
Să se găsească valorile maxime sau minime ale următoarelor funcţii:
f (x, y) = x3 + y3 – 9xy + 27, (x, y)  R2
Punctele staţionare, printre care se află şi cele de extremum, sunt date
de soluţiile sistemului
f f
 0, 0
x y
Avem
f f
 3x 2  9 y  0,  3y 2  9 x  0
x y
cu soluţiile:
M0 (x1 = 0, y1 = 0), M1 (x1 = 3, y1 = 3)
Natura extremelor este dat de semnul rt – s2 şi r:
 2f  2f  2f
r  2  6 x; s   9; t  2  6y
x xy y
Discutăm fiecare punct în parte
163
___________________________________________________________________________
M0 (x1 = 0, y1 = 0); r0 t 0  s 0   81  0 , M0 este un punct şa
2
M1 (x1 = 3, y1 = 3); r0 t 0  s 02  243  0 , r0 = 18 > 0,

minimum
f (x, y) = x4 + y4 + 2x2y2 – 8x + 8y, (x, y)  R2
Formăm sistemul care dă punctele staţionare
f
 4 x 3  4 yx 2  8  0
x
f
 4 y 3  4xy 2  8  0
y
Prin adunarea celor două ecuaţii obţinem:
4(x3 + y3) + 4xy(x + y) = 0
sau
(x + y) (x2 + y2) = 0
Deoarece x2 + y2  0, în afară de cazul când (x, y) = (0, 0), care nu
constituie o soluţie a sistemului, avem: x = - y. Înlocuind în ecuaţia I,
obţinem: x2 – 1 = 0 cu singura rădăcină reală x = 1. Punctul căutat este M0 (x0
= 1, y0 = -1).
Pentru a stabili dacă avem maxim sau minim, calculăm şi:
 2f  2f  2f
r  12 x 2  4 y 2 ; s  8xy; t  12 y 2  4x 2
x 2
xy y 2
Atunci
M0 (x0 = 1, y0 = -1), r0 t 0  s 02  26  0 rn = 18 > 0

minimum
fmin(1, - 1) = - 12
Să se determine extremele funcţiei de două variabile:
f (x, y) = 3xy2 - x3 – 15x – 36 y + 9, (x, y)  R2
precizându-se dacă sunt maxime sau minime
Punctele staţionare sunt date de:
f f
 3y 2  3x 2 15  0;  6xy  36  0
x y
sau
y2 – x2 = 5; xy = 6
cu soluţiile:
164
___________________________________________________________________________
M0 (x0 = 3, y0 = 3); M1 (x1 = -3, y1 = -2)
Derivatele parţiale de ordinul II sunt:
 2f  2f  2f
  6 x;  6 x;  6y
x 2 y 2 xy
Discutăm pe rând cele două puncte:
M0 (x0 = 3, y0 = 2); r0 t 0  s 0   464  0 nu este extremum

2
M1 (x1 = -3, y1 = -2); r0 t 0  s 0   464  0 nu este extremum

2
funcţia dată nu are extreme.

Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei f : R2  R
definită prin:
f (x, y) = x4 + y4 + 2x2y2 – 8z + 8y
Observăm că
f f
 4x 3  4xy 2  8;  4 y 3  4x 2 y  8;
x y
Rezolvând sistemul format din ecuaţiile

f f
 0, 0
x y
se obţine soluţia x = - 1, y = 1.
Prin urmare, punctul a = (-1, 1) este punct staţionar.
Pentru a vedea dacă a este punct de extrem să calculăm şi derivatele
parţiale de ordin 2
 2f  2f  2f
12 x 2  4 y 2 ;  12 y 2  4x 2 ;  8xy
x 2
y 2
xy
de unde
 2f  2f  2f
A  1,1 16, B  1,1   8; C  1,1 16
x 2 xy y 2
Prin urmare, B2 – AC = 64 - 162 < 0 şi acum A > 0 rezultă că a este
punct de minim.
În cazul funcţiilor de mai multe variabile reale, ţinând seama de
condiţiile lui Sylvester in teoria formelor pătratice ([13[), pentru a putea vedea
dacă forma pătratică d2f(a) este pozitiv sau negativ definită se poate utiliza
următorul criteriu.
165
___________________________________________________________________________
Determinaţi punctele de extrem şi valorile extreme relative ale
funcţiilor:
a. f (x, y) = x3 + 3xy – 15x . 12y
Soluţie:
a. Punctele staţionare sunt soluţii ale sistemului
f f
 0, 0
x y
Obţinem imediat sistemul omogen
3x 2  3y 2  15  0

6 xy 12  0
cu soluţiile P1(1, 2), P2(2, 1), P3(-2, -1). Se calculează:
 2f  2f  2f
A 1, 2  6, B 1,2 12; C 1, 2  6
x 2 xy y 2
Rezultă AC – B2 = - 180 < 0, deci P1 nu este punct de extrem. Analog se
studiază natura punctelor P2 şi P3.
Să se calculeze valoarea extremă a funcţiei z = x2 + xy + y2 – 3x – 6y
Soluţie:
1. Calcularea derivatelor parţiale de primul ordin:
z z
 2x  y  3;  x  2y  6
x y
ii. Folosind condiţiile necesare de extrem se găsesc punctele staţionare:
2x  y  3  0

x  2 y  6  0
de unde x = 0, y = 3.
iii. Calcularea derivatelor parţiale de ordinul al doilea:
 2z  2z  2z
 2;  2;  1.
x 2 y2 xy
şi formăm discriminatul:
 = AC – B2, unde A a0 2, B = 1, C = 2
obţinem:  = 3 > 0 şi A > 0.
Deci funcţia admite un extrem ( > 0) şi aceasta este un punct de
minim (A> 0). Valoarea acestui minim este Zmin = - 9.
Să se găsească extremul funcţiei:
166
___________________________________________________________________________
x y
z  xy  47  x  y   
1
2 3 4
Soluţie:
1. Calculăm derivatele parţiale de ordinul întâi
z 1 2 47 z 1 1 47
 y x ;  y x
x 12 3 3 y 2 12 4
ii. Folosind condiţiile necesare de extrem se găsesc punctele staţionare:
 1 2 47
 12 y  3 x  3  0

 1 y  1 x  47  0
 2 12 4
8x  y 188

x  6 y 141
De unde x = 21, y = 20, deci punctul staţionar este M(21, 20).
iii. Calculăm derivatele parţiale de ordinul al doilea:
 2z 2  2z 1 2z 1
 ;  ;  .
x 2
3 y 2
2 xy 12
Deci:
2 1 1
A , B , C
3 12 12
de unde
1 1
  0
3 144
2
Aşadar M(21, 20) este punct de extrem şi A    0 , rezultă că este
3
un punct de maxim. Valoarea maximă a funcţiei este z(max) = 282
9. Să se determine, dacă există, punctele de extrem local pentru
funcţiile:
a) f : R2  R, f (x, y) = x3 + y3 + 3xy + 2
b) f : R  R, f (x, y, z) = x + y + z + 3x + 12y + 4z + 4
3 3 3 3
Soluţie:
(a) Punctele staţionare sunt soluţiile sistemului:
167
___________________________________________________________________________
 f

 x
x, y  = 0 3x 2  3 y = 0
 f  2  M 1 0,0 , M 2  1, 1.
  x, y  = 0 3 y  3 x = 0

 y
Verificm dac punctele astfel obţinute sunt puncte de extrem local. Calculm
derivatele parţiale de ordinul doi:
f ''2 = 6 x f ''2 = 6 y f xy'' = 3 = f yx'' .
x y
Avem:
x y
 
E x, y  =  f ''2 x, y   f ''2 x, y   f xy'' x, y  = 36 xy  9.
2
E (M1) = E (0, 0) = 9 > 0  M1 este punct şa

EM 2  = E1,1 = 9  36 = 27 < 0 
 M2 este punct de extrem local
Cum f ''2 M 2  = 6 < 0 , rezultă că M 2 este punct de maxim local.
x
(b) f ( x, y, z ) = x3  y 3  z 3  3x  12 y  4 z  4.
Punctele staţionare sunt soluţiile sistemului:
 f
 x = 0  2
 f 3x  3 = 0  x = 1
  2 
 = 0  3 y  12 = 0   y = 2,
 y  2z  4 = 0  z = 2
 f = 0  
 z
de unde obţinem punctele staţionare

M1 1,2,2 , M 2 1,2,2 , M 3  1,2  2 , M 4 1,2,2 .
Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi:
f ''2 = 6 x f xy'' = 0 = f yx''
x
''
f = 6y f yz'' = 0 = f zy''
y2
f ''2 = 2 f xz'' = 0 = f zx''

z
Construim matricea hessiană:

 f '' f xy'' f xz''   6 x 0 0 
 x2  
H  x, y, z  =  f yx'' f ''2 f yz''  =  0 6 y 0 .
 y   
 f zx'' f ''
f ''2   0 0 6 z 
 zy z 
168
___________________________________________________________________________
6 0 0
 
H M 1  = H 1,2, 2  =  0 12 0 .
0 0 2
 
În acest caz, 1 = 6 > 0 , 2 = 72 > 0 ,  3 = 144 > 0 , ceea ce înseamnă că
punctul M 1 este punct de minim local.
  6 0 0
 
H M 3  = H  1,2, 2  =  0 12 0 .
 0 0 2
 
În acest caz, 1 = 60 < 0 , 2 = 72 > 0 ,  3 = 144 > 0 , ceea ce implică faptul
că M 3 este punct şa.
  6 0 0
 
H M 4  = H  1, 2, 2 =  0  12 0 .
 0 2 
 0
În acest caz, 1 = 6 < 0 , 2 = 72 > 0 ,  3 = 144 > 0 , ceea ce înseamn că
punctul M 4 este punct şa.

10. Să se găsească punctele critice şi să se stabilească natura lor
pentru funcţia:
x, y   f x, y  = x3  3xy2 15 x 12 y.
Soluţie: Din sistemul
f f
= 3x 2  3 y 2  15 = 0, = 6 xy  12 = 0
x y
rezult punctele critice
M1 1,2 , M 2 2,1 , M 3  1, 2 , M 4  2,1 .
Expresia hessianei lui f este
d f  x, y dx, dy  = xdx2  2 ydxdy  xdy 2 .

1 2
6
Ei îi ataşăm determinanţii
x y
1 x, y  = x,  2 x, y  = = x2  y 2.
y x

În punctele M i , i = 1,3 , avem  2 M i  = 3 < 0 , adic a d 2 f M i  nu păstrează
semn constant. De aceea, M 1 s i M 3 nu sunt puncte de extrem. Pentru M 2
găsim 1 M 2  = 2 > 0 , 2 M 2  = 3 > 0 , adică d 2 f M 2  este pozitiv definită.
169
___________________________________________________________________________
Rezultă că M 2 este un punct de minim local şi f min = f 2,1 = 28 . În punctul
M 4 găsim 1 M 4  = 2 < 0 , 2 M 4  = 3 > 0 , adică d 2 f M 4  este negativ

definită. Deci, M 4 este un punct de maxim local şi f max = f  2, 1 = 28 .
11. Să se afle triunghiul de arie maximă, înscris într-un cerc cu
raza R .
Soluţie: Se ştie că aria triunghiului este dată de expresia:
bc sin A
S= ,
2
sau, deoarece
b = 2R sin B , c = 2R sin C , şi sin C = sin  A  B ,
S = 2R 2 sin A sin B sin  A  B  .

Aşadar, trebuie găsit maximul funcţiei  : [0, ] x [0, ]  R definită prin:
 x, y  = sin x sin y sin x  y .
Din anularea derivatelor de ordinul întâi, se obţine sistemul:
sin y sin 2x  y  = 0, sin x sin x  2 y  = 0,

cu soluţia x = y = . Apoi, calculând derivatele de ordinul doi în acest punct,
3
obţinem9
3
r0 =  3 , s0 =  , t0 =  3 .
2
   
Observăm c a r0 < 0 şi r0t0  s02 > 0 , deci punctul M  ,  este un punct de
3 3
maxim. Acest rezultat arată că triunghiul este echilateral,
2 f 2 f
9 p
Pentru o funcţie de două variabile f , de clasă C , să notăm prin r0 =  x , y  , s = x0 , y0  ,
x 2 xy
0 0 0
2 f
t0 = x0 , y0  , unde M 0 x0 , y0  este un punct critic al funcţiei f , şi
y 2
d 2 f M 0 dx, dy  = r0 dx 2  2s0 dxdy  t0 dy 2 . Se disting următoarele cazuri posibile:
d 2 f M 0 dx, dy  > 0  r0 > 0 şi r0t0  s02 > 0  M 0 este un punct de minim,
d 2 f M 0 dx, dy  < 0  r0 < 0 şi r0t0  s02 > 0  M 0 este un punct de maxim. Dacă r0t0  s02 < 0 , atunci
d 2 f M 0 dx, dy  nu păstrază semn constant şi deci M 0 nu poate fi extrem local. Dac r0t0  s02 = 0 , adică
d 2 f M 0 dx, dy  este semidefinită, atunci pentru a astabili dacă M 0 este sau nu punct de extrem local, facem apel
la studiul direct al funcţiei, fie la utilizarea derivatelor de ordin superior n x0 , y0  , fie la cercetarea convexităţii etc.
170
___________________________________________________________________________
 3R 2 3
A = B = C = şi S max = .
3 4
12. Să se arate că funcţia f :R2  R definită prin
 
f x, y  = 1  e y cos x  ye y
are o infinitate de maxime locale şi nici un minim local.
Soluţie: Funcţia f este de clasă C  . Punctele sale critice sunt soluţiile
sistemului
f f
x
 
=  1  e y sin x = 0, = e y cos x  1  y  = 0.
y
Rezultă xk = k , yk =  1  1 , k   . Deoarece
k
2 f 2 f 2 f
x 2
=  1  ey
cos x ,  = e y
sin x , = e y cos x  2  y  ,
xy y 2
găsim
2 f
x 2

xk , yk  =  1  e  1 ,
yk k

2 f
xy
2 f
xk , yk  = 0 , 2 xk , yk  = e yk .
y
Cu aceasta, se arată că d 2 f xk , yk  este negativ definită pentru k par şi nu are
semn constant pentru k impar. Deci, x2 p = 2 p , y2 p = 0 , p   , sunt puncte
de maxim local şi f max = f 2 p ,0  = 2 .

13. Să se determine minimul local al funcţiei
x, y, z   f x, y, z  = x3  y 2  z 2  12 xy  2 z.
Soluţie: Punctele probabile de extrem sunt soluţiile sistemului
f f f
= 3x 2  12 y = 0, = 2 y  12 x = 0, = 2 z  2 = 0,
x y z
adică M1 0,0,1 şi M 2 24,144,1 . Hessiana lui f are expresia:
d f  x, y, z dx, dy, dz  = 3 xdx2  dy 2  dz 2  12 dxdy.

1 2
2
Acesteia îi ataşăm determinanţii
3x 6 0
3x 6
1  x , y , z  = 3 x ,  2  x , y , z  = = 3 x  12 ,  3 x, y, z  = 6 1 0 = 3x  12 .
6 1
0 0 1
Deoarece 1 M1  = 0 ,  2 M1  = 3 M1  = 36 < 0 , hessiana d 2 f M 1  nu
171
___________________________________________________________________________
păstrază semn constant, deci punctul critic M 1 nu este punct de extrem. În
punctul M 2 găsim 1 M 2  = 72 > 0 ,  2 M 2  = 3 M 2  = 36 > 0 , adică
d 2 f M 2  este pozitiv definită. Deci punctul M 2 este un punct de minim local
s i f min = f 24,144,1 = 6913 .

1. Fie funcţia
f : R3  R, f (x, y, z) = x2 + y2 + z2 + 2x + 4y – 6z + 9
Această funcţie este indefinit derivabil parţial pe R3, astfel că ea are
derivate parţiale de orice ordin.
Deoarece
f f f
x, y, z   2x  2, x, y, z   2 y  4, x, y, z   2z  6
x y z
rezultă că
 f
 x x, y, z   0
 2 x  2  0 x   1
 f  
 x, y, z   0  2 y  4  0  y   2
 y 2 z  6  0 z  3
 f  
 x, y, z   0
 z
Rezultă că a = (- 1, - 2. 3) este punct critic al lui f.
Deoarece
 2f  2f  2f
x, y, z   2 x, y, z   2 x, y, z   2,
x 2 y z
 2f
x, y, z    f x, y, z    f x, y, z   0
2 2
xy xz yz

rezultă că forma pătratică (diferenţiala de ordinul 2 a lui f)
(d2f) (x, y, z) = 2dx2 + 2dy2 + 2dz2 > 0, ()(x, y, z)  R3, adic este pozitiv
definit. Rezultă că a = (-1, -2, 3) este punct de minim absolut (global) al lui f,
iar f(-1, -2, 3) = – 5 este minimul absolut al acestei funcţii
2. Funcţia f : R2  R, f (x, y) = x3 + 3xy2 – 15x – 12y
este indefinit derivabilă parţial pe R2, astfel că ea are derivate parţiale de orice
orin
Cum
172
___________________________________________________________________________
f
x, y   3x 2  3y 2 15, f x, y   6xy 12
x y
rezultă sistemul omogen
 f
 x, y  0
 x x 2  y 2  5
 f  
 x, y   0 xy  2

 y
ale cărei soluţii sunt (se caută substituţii de forma y = tx), (-2, -1), (2, 1), (1, 2)
şi (-1, -2)
Rezultă că mulţimea punctelor staţionare ale lui f este (-2, -1), (2, 1), (1, 2) şi
(-1, -2).
Deoarece
 2f  2f  2f
x , y   x, y  6x, x, y, z   6y,
x 2 y 2 xy
Hessiana lui f în punctul a = (x, y) este
 6x 6y 
Hx, y    , (x, y)  R2
 6y 6x 
Rezultă
  12  6 
H  2,  1   
  6  12 
cu 1 = 12 < 0, 2 = 108 > 0, astfel că a = (-2, -1) este punct de maxim local al
lui f ; f (2, 1) = 28 este maximul local al lui f.
12 6 
H 2,1   
 6 12 
cu 1 = 12 > 0, 2 = -108 < 0, astfel că a = (2, 1) este punct de minim local al
lui f ; f (2, 1) = -28 este minimul local al lui f.
 6 12 
H 1,2   
12 6 
cu 1 = 12 > 0, 2 = -108 < 0, astfel că a = (-2, -1) nu este punct de extrem
local al lui f
  6 12 
H  1,2   
  12  6 
cu 1 = -6 < 0, 2 = -108 < 0, astfel că nici a = (-2, -1) nu este punct de
extrem local al lui f.
173
___________________________________________________________________________
Rezultă că (-2, -1) şi (2, 1) sunt puncte de extrem global ale lui f, iar -
28 şi 28 sunt extremele globale ale acestei funcţii.
3.Funcţia f : R3  R
f (x, y, z) = x4 + 3x2 + 2xy + y2 + z2 – 4xz + 2x + 4y + z + 6
are derivate parţiale de orice ordin pe R3.
Deoarece
f
x, y, z   4x 3  6x  2 y  4z  2 , f x, y, z   2x  2 y  4
x y
f
x, y, z   2z  4x 1
z
rezultă sistemul
 f
 x x, y, z   0
 4 x 3  6 x  2 y  4 z  2  0
 f 
 x, y, z   0  2 x  2 y  4  0
 y 2 z  4 x  1  0
 f 
 x , y, z   0
 z
ale cărei soluţii sunt punctele critice
x, y, z   1,  3, 3 ,   1,  1,  5   0,  2,  1 

 2  2  2 
Deoarece
 2f  2f  2f
x, y, z  12 x  6, 2 x, y, z   2 x, y, z   2,
2
x 2 y z
 2f
x, y, z  2,  f x, y, z   4,  f x, y, z  0
2 2
xy xz yz

rezultă că hessiana lui f în punctul a = (x, y, z) este
12 x 2  6 2  4 
 
H x, y, z    2 2 0  , (x, y, z)  R3
 4 0 2 

Rezultă că
18 2  4 
 3  5  
H 1,  3,   H   1,  1,     2 2 0 
 2  2  
 4 0 2 
cu 1 = 18 > 0, 2 = 32 > 0, 3 = 32 > 0 astfel că punctele critice
174
___________________________________________________________________________
 3  5
1,  3,  ,   1,  1,  
 2  2
sunt puncte de minim local; minimele relative ale lui f sunt ambele egale cu
3
.
4
6 2  4
 1  
H  0,  2,     2 2 0
 2  
 4 0 2 
 1
cu 1 = 6 > 0, 2 = 8 > 0, 3 = -16 < 0, astfel că punctul critic  0,  2,   nu
 2
este punctde extrem al lui f.
În concluzie, f are două puncet e minim absolut
 3  5
1,  3, ,   1,  1,  
 2  2
3
şi un minim absolut .
4
Să se determine extremele funcţiei:
f (x, y, z) = x3 + y3 + z3 + 12xy – 3z
Soluţie: Punctele staţionare sunt soluţiile sistemului
 f
 x  3x  12 y  0
2

 f
  3y  12 x  0
2
 y
 f
  3z  3  0
2
 z
Acestea sunt în număr de patru, anume: (0, 0,  1) şi (-4, -4,  1)
 2f  2f  2f
 6x; 12; 0
x 2 xy xz
 2f  2f  2f
12;  6 y; 0
yx y 2 yz
 2f  2f  2f
 0;  0;  6z
zx zy z 2
În (0, 0,  1) matricile formei pătratice d2f vor fi
175
___________________________________________________________________________
0 12 0 
A  12 0 0 
0 0  1
Deoarece 1 = 0, nu avem nici maxim, nici minim.

Pentru punctul (-4, -4, -1) avem
1 = 24, 2 = 242 – 122 > 0, 3 = 6  2 > 0
Deoarece 12 < 0, 23 > 0 nu avem extrem
În punctul (-4, -4, -1) avem
1 = -24, 2 = 242 – 122 > 0, 3 = (-6)  2 < 0 deoarece 1i+1
< 0 avem un punct de maxim.
14. Să se găsească extremele funcţiei definite prin
1 x y z u
     , pentru x, y, z, u > 0
f  x, y , z , u  =  x y z u 1 .
 pentru x = y = z = u = 0
0,
Soluţie: Deoarece f x, y, z, u   f 0,0,0,0 = 0 punctul 0,0,0,0 este
un punct de minim global. Restricţia lui f la x, y, z, u > 0 este de clasă C  .

Punctele critice ale acestei restricţii sunt soluţiile sistemului:
f 1 1 f x 1
=  2  = 0, =  2  = 0,
x x y y y z
f y 1 f z
=  2  = 0, =  2  1 = 0.
z z u u u
Rezultă punctul critic unic 1,1,1,1 . Hessiana restriciei lui f la x, y, z, u > 0
are expresia
d 2 f x, y, z, u dx, dy, dz, du  =

2 2 2x 2 2 y 2 2z 2
dx  3 dy  3 dz  3 du 
x3 y z u
2 2 2
 2
dxdy  2 dydz  2 dzdu.
y z u
Matricea simetrică ataşată lui d 2 f 1,1,1,1  are ecuaţia caracteristică
2 1 0 0
1 2 1 0
= 0,
0 1 2 1
0 0 1 2
adică 2   4  32   2  1 = 0 . Deoarece valorile proprii
176
___________________________________________________________________________
3 5
1,2,3,4 = 2  sunt strict pozitive, rezultă că d 2 f 1,1,1,1  este pozitiv
2
definită. De aceea, 1,1,1,1 este un puncte de minim local şi
f min = f 1,1,1,1 = 5 .
1. Să se determine extremele funcţiei de două variabile:
f (x, y) = 3xy2 - x3 – 15x – 36 y + 9, (x, y)  R2
precizându-se dacă sunt maxime sau minime
2. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei f : R2  R definită prin:
f (x, y) = x4 + y4 + 2x2y2 – 8x + 8y

Fie ( x0 , y0 ) un punct staţionar al funcţiei f , definită pe R2, cu valori
reale. Considerăm funcţia f de clasă C 2 pe o vecinătate U a lui ( x0 , y0 ) .

Dacă notăm
2
2 f 2 f  2 f 
E ( x, y ) = 2   ,
x y 2  xy 
atunci
I. Dacă E ( x0 , y0 ) > 0 , atunci ( x0 , y0 ) este un punct de extrem local al
funcţiei f şi anume:
2 f
(a) dacă ( x0 , y0 ) > 0, ( x0 , y0 ) este punct de minim;
x 2
2 f
(b) dacă ( x0 , y0 ) < 0, ( x0 , y0 ) este punct de maxim;
x 2
II. Dacă E ( x0 , y0 ) < 0 , atunci ( x0 , y0 ) nu este punct de extrem local al
funcţiei f .
177
___________________________________________________________________________
Soluţii la testul 2
1. Punctele staţionare sunt date de:
f f
 3y 2  3x 2 15  0;  6xy  36  0
x y
sau
y2 – x2 = 5; xy = 6
cu soluţiile:
M0 (x0 = 3, y0 = 3); M1 (x1 = -3, y1 = -2)
Derivatele parţiale de ordinul II sunt:
 2f  2f  2f
  6 x;  6 x;  6y
x 2 y 2 xy
Discutăm pe rând cele două puncte:
M0 (x0 = 3, y0 = 2); r0 t 0  s 0   464  0 nu

2
este
extremum
M1 (x1 = -3, y1 = -2); r0 t 0  s 0   464  0 nu

2
este
extremum
funcţia dată nu are extreme.
2. Observăm că
f f
 4x 3  4xy 2  8;  4 y 3  4x 2 y  8;
x y
Rezolvând sistemul format din ecuaţiile

f f
 0, 0
x y
se obţine soluţia x = - 1, y = 1.
Prin urmare, punctul a = (-1, 1) este punct staţionar.
Pentru a vedea dacă a este punct de extrem să calculăm şi derivatele
parţiale de ordin 2
 2f  2f  2f
12 x 2  4 y 2 ;  12 y 2  4x 2 ;  8xy
x 2
y 2
xy
de unde
 2f  2f  2f
A  2  1,1 16, B  1,1   8; C  2  1,1 16
x xy y
178
___________________________________________________________________________
Prin urmare, B2 – AC = 64 - 162 < 0 şi acum A > 0 rezultă că a este
punct de minim.
În cazul funcţiilor de mai multe variabile reale, ţinând seama de
condiţiile lui Sylvester in teoria formelor pătratice ([13[), pentru a putea
vedea dacă forma pătratică d2f(a) este pozitiv sau negativ definită se poate
utiliza următorul criteriu.
Determinaţi punctele de extrem şi valorile extreme relative ale
funcţiilor:
a. f (x, y) = x3 + 3xy – 15x . 12y
Soluţie:
a. Punctele staţionare sunt soluţii ale sistemului
f f
 0, 0
x y
Obţinem imediat sistemul omogen
3x 2  3y 2  15  0

6 xy 12  0
cu soluţiile P1(1, 2), P2(2, 1), P3(-2, -1). Se calculează:
 2f  2f  2f
A 1, 2  6, B 1,2 12; C 1, 2  6
x 2 xy y 2
Rezultă AC – B2 = - 180 < 0, deci P1 nu este punct de extrem. Analog se
studiază natura punctelor P2 şi P3.

179
___________________________________________________________________________
ANALIZĂ
MATEMATICĂ .
CALCUL INTEGRAL
180
___________________________________________________________________________
9 Integrale pe interval necompact (Integrale improprii)

9.2 Integrale cu limitele de integrare infinite 180
9.3 Integrale definite de funcţii nemărginite în intervalul de integrare 183
9.4 Exerciţii 186
10 Integrala curbilinie 188
 Însușirea noțiunii de integrala Riemann, integrală improprie.

 Studiul convergentei integralelor cu limite de integrare infinite.
 Studiul convergentei integralelor de funcții nemărginite
Definiție.
 f x  dx se defineşte în condiţiile:
b
Integrala Riemann
Proprietăți a
1. Intervalul [a, b] pe care este definită funcţia f(x) este compact (închis şi
mărginit)
2. Funcţia f(x) este mărginită în [a, b]
Vom studia integrale fără una sau amândouă dintre aceste restricţii deci integrale
(numite şi improprii) pe intervale necompacte de una din formele:
[a, b); (a, b]; (a, b); (-, b]; (-, b); [a, +); (a, +); (-, +).
9.2 Integrale cu limitele de integrare infinite

Pot fi de forma:
f x  dx,  f x  dx,  f x  dx
 b 
 a  
dar este suficient să studiem integrale de forma
I   f x  dx

celelalte forme reducându-se uşor la acest tip.

Definiţie. Fie o funcţie f: [a, +)  , integrabilă pe [a, u] pentru orice u >
 f x  dx există  f x dx
u 
0; dacă lim și este finită, spunem că integrala este
u a a
convergentă (are sens) şi notăm:
 f xdx  lim  f xdx

 u
a u a
O integrală care nu este convergentă se spune că este divergentă (nu are
181
___________________________________________________________________________
sens).
Exemple:
 dx u dx 
1. I1    lim   lim arctg u  deci I1  conv
0 1 x 2 u   0 1 x 2 u   2
2. I2   sin xdx  lim  sin xdx  lim  cos u nu exista deci I2  div
 u
0 u  0 u
ln u  ln a pentru   1
dx  1
dx
a  0  ;
 u
3. I3    u a1
a x a x   pentru   1
1   1  
 dx u dx convergent a pentru   1
a 
 lim    
x n a x divergenta pentru   1
O integrala cu limite infinite se poate transforma într-o serie numerică astfel:
 f xdx   f x dx   f x dx     f x dx    u0  u1    un  

 a1 a2 an1
a a a1 a n
unde:
f x dx
a n1
un  
a n
Să presupunem că funcţia f(x) păstrează un semn constant pe [a, +] de

exemplu f(x) > 0 pentru x  [a, +). Rezultă că un > 0 şi deci rezultă următoarele
proprietăţi:
 f x dx

1. Dacă f(x)  g(x) > 0 pentru x  [a, + ) şi dacă integrala este
a
 gxdx

convergentă, atunci şi integrala este convergentă.
a
 f x dx

2. Dacă g(x)  f(x) > 0 pentru x  [a, + ) şi dacă integrala este
a
 gxdx

divergentă, atunci şi integrala este divergentă.
a
 f x dx să fie convergentă este ca lim f x  0


3. O condiţie necesară ca
a x 
O condiţie suficientă de convergenţă este dată de:

Teorema 1. Fie f : [a, + )  , a > 0, f(x) > 0 pentru x  [a, + ). Daca
lim x a f x   K (finit) pentru  > 1, atunci  f x dx


este convergentă. Dacă
x  a
lim x a f x   K (finit şi 0) pentru   1, atunci  f x dx este divergentă.


x  a
182
___________________________________________________________________________
Demonstraţie. Dacă lim f x   K pentru  > 1, există un număr M > 0 astfel încât
x 
 f x dx  M
  dx
f (x)  x < M pentru orice x  [a, + ) şi deci: care este
a a x
 f x dx este convergentă în aceste condiţii.


convergentă pentru  > 1 deci şi
a
Dacă   1 şi K  0, există un număr M > 0 astfel încât x f(x) > M deci:
f x  dx  M  f x dx este divergentă pentru 

  dx 
 a  a x
care este divergentă deci şi
a
 1.
Exemple: Să se studieze convergența integralelor:
 dx
1.I1  
1
x3  1
1 3
lim x   1 pentru   1 , deci I1 este convergentă.
x 
x3  1 2
 dx
2. I2  
1
x2  1
1
lim x   1 pentru   1 deci I2 este divergentă.
x 
x2  1
Criteriul integral al lui Cauchy. Fie f : [ 1, +)  o funcție continuă, pozitivă,
descrescătoare pe și lim f x   0  f x dx


integrala este convergentă sau
x  1
divergentă după cum seria f(1) + f(2) + …+f(n)+ … este convergentă sau divergentă
și reciproc.
Demonstrație
f x dx   f x dx   f x dx  ...   f x dx  ...  u1  u2  ...  un  ...
 2 3 n1
 1 1 2 n
unde:
f x dx
n1
un  
n
Funcția f(x) este continuă deci se poate aplica formula mediei:
f x dx  f n , n  n  n  1
n1
un  
n
Funcția f(x) este descrescătoare deci: f n f n  f n  1
183
___________________________________________________________________________
 
1. Dacă seria cu termeni pozitivi  vn   f n este convergentă, din
n 1 n 1

un  f n  f n  v n , rezultă că şi seria u n este convergentă.
n 1

2. Dacă v n este divergentă, din un  f n   f n v n1 rezultă că şi seria
n 1
u
n 1
n este divergentă.

3. Dacă seria u n este convergentă, din v n1  f n  1  f n  un rezultă
n 1

că și seria v
n 1

4. Dacă seria u n este divergentă, din v n  f n f n   un rezultă că şi
n 1

seria v
n 1
n este divergentă.
1 1 1
Exemplu: Seria   ...   .... are aceeași natură ca integrala
2 ln 2 3 ln 3 n ln n
 ln ln x 
 dx 
I  2
  deci este divergentă.
2 x ln x
Să studiem cazul când funcția f(x) schimbă semnul de o infinitate de ori pe intervalul
[a, + ).
Definiție. Fie f(x) : [a, )  , care schimbă semnul de o infinitate de ori pe [a,
 f x dx
 
+). Dacă integrala  a
f ( x) dx este convergentă spunem că integrala
a
 f x dx

este absolut convergentă; dacă integrala este convergentă, însă integrala
a
 f x dx
 
a
f ( x) dx este divergentă, spunem că integrala
a
este simplu
convergentă.
1. Enuțați ce înseamnă că o integrală improprie este convergentă(divergentă) .
184
___________________________________________________________________________
. 9.3 Integrale definite de funcţii nemărginite în intervalul de

integrare
Vom studia integrale de forma:
 f xdx cu lim f x    , a  c  b
b
a x c
care, datorită descompunerii:
f x dx   f x dx   f x dx

b c b
 a a c
ne permit să ne ocupăm de integralele pentru care funcţia este nemărginită pentru

una sau ambele limite de integrare.
Definiţie: Fie f : a, b   R cu lim f x     , integrabilă pe [a, ] pentru
x b
orice  < b; dacă limita lim  f x dx există şi este finită, spunem că integrala

b a
 f x dx
b
este convergentă (are sens) şi notăm:
a
f x dx  lim  f x dx

b 
 a b a
Dacă lim f x     , atunci notăm f x dx  lim  f x dx

b b
x a  a  a a
O integrală care nu este convergentă, este divergentă.

b dx
Exemplu: I  
a
b  x 
lnb  a   lnb   pentru   1
 dx 
 b  x 
a 
  b  a1 b  1
 pentru   1

 1  1 
 dx convergent ă pentru   1
I  lim  
b a
b  x  divergent ă pentru   1
 f xdx cu lim f x    , transformă într-o serie numerică în felul

b
Integrala
a xb
următor:
1 1 1
 f x dx   f x  dx   f x  dx   f x  dx  ...   f x  dx  ...

b b 1 b b b
2 3 n 1
b 1 1 1
a a b b
2 n
 u 0  u1  u 2  ...  u n  ...
unde:
185
___________________________________________________________________________
1
f x  dx, u 0   f x  dx
b b 1
un   n 1
1
b a
n
Să presupunem că funcţia f(x) păstrează un semn constant de exemplu

f(x)  0 pentru x  [a, b) şi lim f x    
x b
Deci un  0 şi rezultă următoarele proprietăţi:

1. Dacă f x  gx  0, pentru x a,b, lim gx     şi integrala
xb
 f x dx  gx dx

b b
este convergentă, atunci şi integrala este
a a
convergentă.
2. Dacă gx  f x ,pentru x a,b, lim gx     şi dacă integrala
xb
f x dx  gxdx
b b
a
este divergentă, atunci şi integrala
a
este
divergentă.
Teoremă. Fie funcţia f(x) pozitivă, definită pe intervalul [a, b), cu lim f x    
xb
Dacă lim b  x  f x   A (finit), pentru   1, atunci integrala  f x dx

 b
este
xb a
convergentă; dacă lim b  x  f x   A (finit şi  0), pentru   1, atunci integrala


xb
 f x dx
b
este divergentă.
a
Demonstraţie. Dacă lim b  x  f x   A (finit), pentru   1, rezultă că


xb
există un număr M>0 astfel încât pentru orice x  [a, b) să avem
b  x f x  M deci f x  M dx
b
şi cum M este convergentă
b  x   a
b  x 
 f x dx
b
pentru   1 rezultă că şi integrala este convergentă.
a
Dacă lim b  x  f x   A (finit şi  0), pentru   1 atunci există un


xb
număr M  0 astfel încât să avem f x b  x   M deci f x  

 M
şi cum
b  x 
 f x dx
b dx b
integrala M este divergentă, pentru   1, rezultă că şi este
a
b  x  a
divergentă.
186
___________________________________________________________________________
2 dx
Exemplu. Să studiem convergenţa integralei I  
2
4  x2
lim 2  x 
 1 1 1
 , pentru    1
2  x  2  x 
x 2 1 1
2 2
2 2
lim x  2 
 1 1 1
 , pentru    1
2  x  2  x 
x 2 1 1
2 2
2 2
deci integrala I este convergentă.

Să considerăm cazul când funcţia f(x) schimbă semnul de o infinitate de
ori pe [a,b).
Definiţie. Fie f(x) o funcţie definită pe [a, b), care schimbă semnul de o
infinitate de ori pe [a, b) şi lim f x    . Dacă integrala  f x  dx este

b
x b a
 f x dx
b
convergentă, spunem că integrala este absolut convergentă (şi se arată
a
că este şi convergentă).
9.4 Exerciţii
Să se studieze convergenţa integralelor următoare şi dacă sunt

convergente să se calculeze valoarea lor:
 dx
1. I1  
1
x 1 x 2
1
lim x   1, pentru  = 2  1deci I1 este convergentă.
x 
x 1 x 2
u dx
I1  lim 
u 1
x 1 x 2
dx
Primitiva I   se află cu schimbarea de variabilă
x 1 x2
1 x 2  t
1 x 2  t 2
2xdx  2tdt  xdx  tdt
xdx tdt dt 1 t 1 1 1 x 2 1
I  
t2 1 t  t2 1 2
  1n  C  ln C
x 2 1 x 2   t 1 2 1 x 2 1
187
___________________________________________________________________________
1 1 u2  1 1 2 1  1 2 1
I1  lim  l n  ln  ln
u  2
1 u2  1 2 2  1 2 2 1
 
1 dx
2. I2  
0
2  x  1 x
lim 1  x 
 1 1
1, pentru   1 deci I2 este convergentă.
x 1
2  x  1 x 2
1a dx
I2  lim 
ao 0
2  x  1 x
dx
Primitiva I   se află cu schimbarea de variabilă
2  x 1 x
1 x  t
1  x  t 2  dx   2tdt
 2tdt dt
I   2   2 arctg t  C   2 arctg 1  x  C
1 t t
2

1 t 2

I2  lim  2arctg e  2arctg 1  2 
a 0
  

4 2
1. Să se calculeze următoarele integrale.
 dx
a. 0 1  x2
2 dx
b. I  
2
4  x2
Fie o funcție f: [a, +)  , integrabilă pe [a, u] pentru orice u > 0; dacă
 f x  dx există  f x dx
u 
lim și este finită, spunem că integrala este
u a a
 f xdx  lim  f xdx

 u
convergentă (are sens) şi notăm:
a u a
O integrală care nu este convergentă se spune că este divergentă (nu

are sens).
188
___________________________________________________________________________
 dx u dx 
 0
 lim   lim arctg u 
1  x u  0 1  x u 
2 2
2
deci I1 = convergentă
lim 2  x 
 1 1 1
 , pentru    1
2  x  2  x 
x 2 1 1
2 2
2 2
lim x  2 
 1 1 1
 , pentru    1deci integrala I este
2  x  2  x 
x 2 1 1
2 2
2 2
convergentă.

10 Integrala curbilinie
10.1 Obiectivele unității de învățare nr. 1................................ Error! Bookmark not defined.
10.2 Noţiunile (intuitive) de integrală curbilinie în raport cu coordonatele şi în raport cu
elementul de arc în plan. ................................................................ Error! Bookmark not defined.
10.2.1 Integrala curbilinie în raport cu coordonatele .............. Error! Bookmark not defined.
10.2.2 Exerciţii ........................................................................ Error! Bookmark not defined.
10.2.3 Integrala curbilinie în raport cu elementul de arc ........ Error! Bookmark not defined.
10.2.4 Exerciţii ........................................................................ Error! Bookmark not defined.
10.3 Răspunsuri și comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Error! Bookmark not
defined.
10.4 Bibliografie minimală ...................................................... Error! Bookmark not defined.
 Însușirea noțiunilor de integrale curbilinii de primul tip, respectiv, de al doilea tip.

 Calculul integralelor curbilinii de primul tip, respectiv, de al doilea tip.
 Formula lui Green.
 Aplicații.
10.2 Noţiunile (intuitive) de integrală curbilinie în raport cu coordonatele şi

în raport cu elementul de arc în plan.
Considerăm arcul AB al curbei
(C) y  f  x  , f :  a, b   ,  a, b   , f continua pe  a, b  şi funcţia
g:D , D 2
, C  D, g continuă pe arcul AB .
189
___________________________________________________________________________
Dacă facem o diviziune:
 : a  x 0  x1  ...  x11  ...  x 0  x  b
a intervalului [a,b] de normă    max x i  x i 1 , aceasta determină o diviziune

1 i  n

corespunzătoare pe arcul A B .
 c : A  M0 , M1,..., M i 1, M i ,..., M n  B
de normă  c   max s i 

1i n
unde s1 este mărimea arcului M i 1M i .

Se pot forma următoarele sume integrale:
n
S1   f  i x i  x i 1 
i 1
n
S2   g  i , i x i  x i 1 
i 1
n
S3   g  i , i s i
i 1
Dacă se consideră toate diviziunile  ale intervalului [a,b], deci şi diviziunile

corespunzătoare ale arcului AB , şi dacă la limită când normele acestor diviziuni tind la
zero pentru n, sumele S1, S2, S3, au valori finite, acestea vor fi:
1. Limita sumei riemanniene S1 este integrala Riemann a funcţiei f(x) pe
a f x dx .
b
intervalul [a,b] şi se notează:
2. Limita sumei neriemanniene S2 este integrala curbilinie în raport cu

coordonatele a funcţiei g(x,y) pe curba AB şi se notează: AB g x, y dx .
Analog se poate defini şi AB g x, y dy .
3. Limita sumei neriemanniene S3 este integrala curbilinie în raport cu
elementul de arc a funcţiei g(x,y) pe curba AB şi se notează:  A B g x, y ds .
Dacă se consideră o funcţie mărginită f :  a, b   şi o funcţie monoton
crescătoare h :  a, b   iar  este o diviziune a intervalului a, b, se poate forma
suma integrală:
n
S4   f  i hx i   hx i 1  ,
i 1
190
___________________________________________________________________________
numită suma Riemann-Stieltjes a funcţiilor f şi h.
Spunem că f(x) este integrabilă Stieltjes în raport cu h(x) pe intervalul [a,b] dacă
pentru orice diviziune  de normă   0 pentru n, suma S4 are o limită unică
finită şi aceasta este integrala Stieltjes a funcţiei f(x) în raport cu h(x) pe [a,b] şi se
a f x dhx  .
b
notează:
10.2.1 Integrala curbilinie în raport cu coordonatele

Considerăm arcul AB al curbei plane C şi funcţiile
X ,Y : D  , D  2,
, AB  D, X şi Y fiind funcţii continue pe D.
Se face o diviziune:
 c : A  M0 , M1,..., M i 1, M i ,..., M n  B
a arcului AB şi se formează suma integrală:
n
Sn   X  i , i x i  x i 1   Y  i , i Yi  Yi 1 
i 1
Definiție: Considerăm un şir de diviziuni (n) ale curbei C (arcul AB ) de normă

 n   0 pentru n, Dacă lim Sn există şi este finită şi unică, oricare ar fi
n 
punctele  i , i   Mi 1Mi , această limită se numește integrala curbilinie în plan, în

raport cu coordonatele, a funcțiilor X x, y  şi Y x, y  pe curba C şi se notează:
I  c X x, y dx  Y x, y dy
Calculul integralei I se face prin reprezentarea parametrică a curbei C şi reducerea

integralei curbilinii la o integrală Riemann în raport cu parametrul, conform teoremei
următoare.
Teorema 1.
Dacă C este o curbă netedă, adică are ecuațiile parametrice: x  f t , y  g t  (t luând
valori de la a1 la b1) cu f şi g funcţii de clasă C1 pe [a,b], iar X şi Y sunt funcţii
continue într-un domeniu D  2
care conţine curba C, atunci are loc egalitatea:
c X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy  a X (f (t ), g (t )  f ' (t )  Y (f (t ), g (t ) )  g ' (t )dt

b1
Demonstraţie: Diviziunii  0 a arcului AB al curbei C îi corespunde o diviziune :
' : a1  t 0 t1...t i 1t i ...t n  b1 a intervalului [a1,b1] astfel ca: xi  f (t i ), y i  g(t i )

pentru i=1,...,n.
Suma integrală care conduce la integrala curbilinie va fi:
191
___________________________________________________________________________
n
Sn   X ( i , i )( x i  x i 1 )  Y ( i , i )( y i  y i 1 ) 
i 1
n
  X (f ( i )  g ( i ))f t i   f t i 1   Y (f ( i )  g ( i ))g t i   g t i 1  
i 1
n
  X (f ( i ), g ( i ))t1  t i 1   f '  i   Y (f ( i ), g ( i ))(t i  t i 1   g ' ' i 
i 1
unde t i 1i , 'i t i . Deci, suma Sn se transformă într-o sumă riemanniană care, la
limită, când norma oricărei diviziuni 'n   0 , pentru n   , se poate scrie:
n
 X i , i xi  xi 1   Y i , i y i  y i 1   a X (f (t ), g(t ))  f ' (t )  Y (f (t ), g(t ))  g ' (t )dt
b1
lim
  ' 0 1
n i 1
Proprietăţile integralei I sunt:

1. Oricare ar fi reprezentarea parametrică a curbei C, valoarea integralei I este
aceeaşi.
2. AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy  BA X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy
3. AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy  AP X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy  PB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy
, oricare ar fi punctul P pe arcul AB
4. AB kX( x, y )dx  kY ( x, y )dy  k AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy
AB ( X 1( x, y )  X 2 ( x, y ))dx  (Y1( x, y )  Y2 ( x, y ))dy 
5.
 AB X 1 ( x, y )dx  Y1 ( x, y )dy  AB X 2 ( x, y )dx  Y2 ( x, y )dy
6. Dacă C este o curbă închisă, atunci valoarea integralei I nu depinde de

punctul de plecare de pe curba C.
Demonstraţia acestor proprietăţi se face scriind sumele integrale care conduc la
integralele respective.
7. Fie D un domeniu plan în care funcţiile X(x,y) şi Y(x,y) sunt continue.
Condiţia necesară şi suficientă ca integrala curbilinie:
AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy

să nu depindă de drum în D este ca expresia X ( x, y )dx , Y ( x, y )dy să fie diferenţiala
X Y
totală exactă a unei funcţii F : D  , adică  .
y x
Demonstraţie. Condiţia este suficientă deoarece, dacă
dF  X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy atunci:
192
___________________________________________________________________________
AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy  AB dF  F ( xB , y B )  F ( x A , y A )
Condiţia este necesară. Dacă integrala nu depinde de drum şi o calculăm de la punctul
A(, ) fix la punctual B( x, y ) arbitrar, atunci integrala depinde numai de
coordonatele punctului B deci:
AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy  F ( x, y ) .

Dacă dăm lui B o creștere infinitezimală BB’ , B' ( x  dx , y  dy ) atunci la integrală
se adaugă termenul X x, y dx  Y x, y dy iar funcției F x, y  i se adaugă termenul
F F
dF  dx  dy . Din egalitatea celor două creșteri rezultă
x y
F F
X x, y dx  Y x, y dy  dx  dy
x y
adică
F F X Y
X ( x, y )  ,Y ( x, y )  , deci 
x y y x
Y X
8. Dacă  şi C este o curbă închisă atunci:
x y
C X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy  0
Integrala curbilinie în raport cu coordonatele în spaţiu se defineşte asemănător cu cea în
plan.
Considerăm o diviziune:
C : A  M0 , M1,..., M i ,...M n  B
a arcului AB al curbei C din spaţiu şi funcţiile
X ,Y , Z : D  , D  3
, AB  D, X , Y , Z fiind funcţii continue pe D.
Se formează suma integrală:
n
Sn   X ( i , i ,  i )( x i  x i 1 )  Y ( i , i ,  i )( y i  y i 1 )  Z( i , i ,  i )( zi  zi 1 )
i 1
Definiţie. Dacă pentru orice şir de diviziuni ( n ) ale arcului AB de normă
( n )  0, pentru n  , lim Sn există şi este finită, atunci aceasta se numeşte

n 
integrala curbilinie în spaţiu, în raport cu coordonatele, pe curba C pentru funcţiile

X,Y,Z şi se notează:
I  C X ( x, y, z)dx Y ( x, y, z)dy  Z( x, y, z)dz
193
___________________________________________________________________________
Calculul acestei integrale se face prin reprezentarea parametrică a curbei C şi reducerea
integralei curbilinii la o integrală Riemann în raport cu parametrul.
Teorema 2. Dacă C are ecuaţiile parametrice
x  f (t ) , y  g (t ) , z  h(t ) , a1  t  b1 , cu f,g,h de clasă C1 pe [a1,b1] (C este o curbă
netedă, iar X,Y,Z sunt funcţii continue pe C atunci are loc egalitatea:
C X ( x, y , z )dx Y ( x, y , z )dy  Z ( x, y , z )dz 

Demonstr
 a X (f (t ), g (t ), h(t ))  f ' (t )  Y (f (t ), g t , h(t ))  g ' (t ) Z (f (t ), g (t ), h(t ))  h' (t )
b 1
aţia este analoagă celei de la Teorema 1.

Proprietăţile integralelor curbilinii în spaţiu sunt asemănătoare celor de la integrale
curbilinii în plan. La proprietatea 7, condiţiile ca integrala
C X ( x, y, z)dx Y ( x, y, z)dy  Z( x, y, z)dz să nu depindă de drumul de integrare sunt:

Y X Z Y X Z
 ,  ,  .
x y y z z x
Aplicaţii ale integralelor curbilinii în raport cu coordonatele:

1. Aria plană mărginită de curba închisă C .
Dacă A1D1By  2 x  şi A1C1By  1 x , atunci
b b b a c
A    2 ( x )   1( x )dx    2 ( x )dx    1( x )dx     2 ( x )dx    1( x )dx   c ydx
a a a b d
Deci:
(1) A  c ydx
(C1A1D1 ) X  1(Y )
(C1BD1 ) X  2 (Y )
A   dc 2 ( y )  1( y )dy   dc 2 ( y )   dc 1( y )dy  c xdy
Deci:
(2) A  c xdy
Dacă se adună (1) şi (2) se obţine:

1
2 c
(3) A xdy  ydx
2. Dacă se consideră câmpul de forţe în plan

F ( X ( x, y), Y ( x, y)), X , Y : D  , D  2
, X ,Y funcţii continue pe arcul AB
al curbei netede C, atunci lucrul mecanic efectuat când punctul de aplicaţie a forţei F
194
___________________________________________________________________________
descrie arcul este:
L AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy
Demonstraţie: Se face o diviziune  n a arcului AB şi se formează suma:
n
Ln   X ( i , i )( x i  x i 1 )  Y ( i , i )( y i  y i 1 )
i 1
care reprezintă suma lucrului mecanic efectuat de forţele

F ( X ( i , i ),Y ( i , i )) pe arcele M i 1M i , i  1,...., n
Considerând un şir de diviziuni  n ale arcului AB cu
( n )  0, pentru n  , lim Ln există atunci această limită este

n 
L  AB X ( x, y )dx  Y ( x, y )dy şi reprezintă lucrul mecanic efectuat când forţa
F ( X ,Y ) se deplasează având punctul de aplicaţie pe arcul AB .

3. Dacă se consideră câmpul de forţe în spaţiu
F ( X ( x, y, z), Y ( x, y, z), Z ( x, y, z)), X , Y , Z : D  , D  3

, AB  D, X , Y , Z continue
pe AB , atunci lucrul mecanic efectuat când punctul de aplicaţie a forţei F descrie

arcul AB este:
L   X ( x, y, z )dx  Y ( x, y, z )dy  Z ( x, y, z )dz
AB
Demonstraţia este asemănătoare celei de la punctul 2.

Dacă r  x i  y j  zk ete vectorul de poziţie al punctului curent M ( x, y , z ) iar
F ( x, y , z )  X ( x, y , z )i  Y ( x, y , z ) j  Z ( x, y , z )k atunci lucrul mecanic efectuat când
punctul de aplicaţie a forţei F se deplasează pe arcul AB are formula vectorială:
L  AB F  d r
10.2.2 Exerciţii
1. Să se calculeze I  0ABCDE 0 ydx  dy , 0ABCDE0 fiind curba din fig. .....
I  I 0 AB  I BC  ICD  I DB  I B0
(0AB) este un semicerc cu centrul în (1,0) şi raza 1, deci are reprezentarea
x  1  cos t, dx   sin t dt
parametrică: (AB0) 
y  sin t , dy  cos t dt
195
___________________________________________________________________________

0 0  1 
I 0 AB   (  sin t  cos t ) dt  20 sin 2 t dt  sin t   2   
2 2
2 2 2
(BC) este un arc din elipsa de semiaxe 2 şi 1 deci are reprezentarea parametrică:
x  2 cos t, dx  2 sin t dt
(BC) 
x y
(CD) este un segment din dreapta de ecuaţie:   1  0 deci are reprezentarea
 2 1
parametrică:
x  2y  2, dx  2dy
(CD) 
y  y , dy  dy
0
ICD  1(2y  1)dy  y 2 0
1 y 0
1  1 1  2
(DE) este un sfert din cercul cu centrul în (-2,1) şi raza 1, deci are reprezentarea
parametrică:
x  2  cos t , dx   sin t dt
(DE) 
y  1  sin t , dy  cos t dt
0 0  0  
I DE   (  sin t  sin 2 t  cos t )dt  cos t   sin t  1 1 2 
2 

2
4 

2
4 4
Parabola (EO) are reprezentarea parametrică:

 x  x , dx  dx
(EO) 
y  x , dy  2 xdx
2
0 x3 0 0 1 2
I EO  1( x  2x )dx 
2
 x2  1 
3 1 1
3 3
   2 3 7
Deci: I    1 2  2    
2 2 4 3 4 3
2. Să se calculeze I  0ABCDE 0 xdy  ydx , 0ABCDE0 fiind conturul din
Fig.....
 X Y 
Expresia xdx  ydy este o diferenţială totală execată    0  şi deci I=0.
 y x 
3. Să se calculeze lucrul mecanic efectuat când punctul de aplicaţie a forţei de
componente: X  xy, Y  x 2  y 2 descrie în sens direct cercul (C)
x 2  y 2  2x  0
196
___________________________________________________________________________
L  C xydx  ( x 2  y 2 )dy
x  1  cos t , dx   sin t dt
(C ) 
 
L  0  sin 2 t 1  cos t   21  cos t cos t dt   4 
2  1 sin 3 t
 
2 2 3
2
0
2 sin t
2
0
 24
 1
 
2 2
( 2,3,4 )
4. Să se calculeze I  (1,1,1,1) xdx  y 2 dy  zdz
Expresia xdx  y 2 dy  zdz este o diferenţială totală exactă, deci I se calculează

pe curba ABCD din Fig.......
2 3 4 x2 2 y3 3 z2 4 8
I  I AB  I BC  ICD  1 xdx  1 y dy  1
2
zdz    
2 1
3 1
2 1
3
10.2.3 Integrala curbilinie în raport cu elementul de arc
Considerăm arcul AB al unei curbe netede (C) din planul x0 y şi o funcţie
F ( x, y ) definită şi continuă într-un domeniu D  2

, AB  D .
Se face o diviziune a arcului AB : C :   M0 , M1,, M i 1, M i ,, M n   şi
se formează suma:
n
Sn   F  i , i s i
i 1
unde si este lungimea arcului M i 1, M i iar  i , i   Mi 1, Mi .

Definiţie. Dacă, pentru orice şir de diviziuni (n) de normă ( n )  0 când
n   , sumele Sn au o limită comună, finită, această limită este integrala curbilinie a

funcţiei F ( x, y ) în raport cu elementul de arc pe curba AB şi se notează:
I  AB F ( x, y )ds
Calculul integralei I se face prin transformarea ei într-o integrală Riemann

conform teoremelor următoare.
Teorema 3. Dacă arcul AB are o ecuaţie carteziană:
AB y  f x ,a  x  b, atunci:
 AB F x, y ds  a F x, f x  1  f ' x  dx
b 2
Demonstraţie: Ştiind că elementul de arc în plan este:
197
___________________________________________________________________________
ds  dx 2  dy 2
suma integrală Sn devine:
n n n
Sn   F  i , i s i   F  i , f  i  d 2i  f '  i d 2i   F  i , f  i  1  f '  i  d i
2 2
i 1 i 1 i 1
,
adică o sumă riemanniană care, la limită, tinde la integrala Riemann:
a F x, f x  x  dx .
b 2
1 f '
Teorema 4. Dacă arcul AB este dat parametric: (AB) x  f t , y  g t , f şi g

de clasă C1 pentru a1  t  b1 , atunci:
F  x, y  ds   F  f  t  , g  t   f ' t   g ' t  dt
b1

2 2
AB a1
Demonstraţie:
n n
Sn   F  i ,  i s i   F f  i , g  i  f '  i d 2i  g '  i d 2i 
2 2
i 1 i 1
n
  F f  i , g  i  f '  i   g '  i  d i
2 2
i 1
care este o sumă riemanniană care, la limită, tinde la integrala Riemanniană

care, la limită, tinde la integrala Riemannă
a F f t , g t  f ' t   g ' t  dt
b1 2 2
Proprietăţi ale integralelor curbilinii în raport cu elementul de arc:

1. AB F x, y ds  AB F x, y ds
2. AB F1 x, y   F2 x, y ds  AB F1 x, y ds  F2 x, y ds
3. AB F x, y ds  AP F x, y ds  PB F x, y ds , oricare ar fi punctul
P  AB .
Aplicaţii ale integralelor curbilinii în raport cu elementul de arc în plan:
1. Lungimea arcului AB este de l  AB ds
Demonstraţie. Se face o diviziune a arcului AB :

 : A  M0 , M1,..., M i 1, M i ,...M n  B
şi se formează suma:
198
___________________________________________________________________________
n
Sn   s i unde si este lungimea arcului Mi 1Mi .
i 1
Dacă pentru orice şir de diviziuni  n ale arcului AB de normă  n   0 , când
n   , sumele Sn au o limită comună, finită, aceasta este lungimea arcului AB deci
l  AB ds .
2. Masa unui corp filiform AB neomogen, de densitate x, y  este:
M   AB x, y ds
Demonstraţie. Se consideră o diviziune  a arcului AB şi se formează suma:

n
Sn    i , i s i
i 1
care reprezintă suma maselor relative ale arcelor Mi 1, Mi i  1,...., n,  i , i   Mi 1Mi .
Masa totală se obţine când, pentru orice şir de diviziuni de normă tinzînd la zero când
n   , sumele Sn au aceeaşi limită, finită, care este:
M  AB x, y ds
3. Aria unui domeniu plan mărginit de curba în coordonate polare:

AB r  f 2 , 1     b este:
1
A  f 2  d
2 AB
Demonstraţie. Considerăm diviziunea arcului AB :

c : A  M0 , M1,..., M i 1, M i ,...M n  B căreia îi corespunde diviziunea:
 : a  0  1  ....   i 1   i  ....   n   b
Aria i a sectorului 0M i 1 M i este cuprinsă între ariile sectoarelor de cerc
0M' i 1 Mi şi 0Mi 1M' i , deci

1 2 1
m i  i   i 1    i  M i2  i   i 1 
2 2
unde mi şi M i sunt marginile inferioară şi superioară ale funcţiei f  pe intervalul
i 1, i .
Însumând, se obţine:
1 n 2 n
1 n 2
s   i i i 1  i 2  M i i  i 1   S
2 i 1
m       
i 1 i 1
Dacă pentru orice şir de diviziuni de normă tinzând la zero, pentru n   , şirurile
199
___________________________________________________________________________
sumelor Darboux s  şi S  au o limită comună finită, aceasta este tocmai aria
domeniului mărginit de arcul AB şi razele 0A şi 0B deci:
1 b 2
f  d
2 a
A
4. Coordonatele centrului de greutate al arcului neomogen AB , de densitate

x, y  , sunt:
xG 
AB xx, y ds , yG 
AB yx, y ds
AB x, y ds AB x, y ds
Demonstraţie. Se consideră o diviziune a arcului AB . Coordonatele centrului de
greutate al liniei poligonale obţinute unind punctele diviziunii, sunt:
n n
  i   i  i si  i   i  i s i
XG  i 1
n
, YG  i 1
n
  i  i si   i  i s i
i 1 i 1
La limită, când norma oricărei diviziuni tinde la zero pentru n   , sumele integrale
respective tind la integralele curbilinii din formulele centrului de greutate devin:
XG 
AB xds , YG 
AB yds
AB ds AB ds
Analog, se definesc integralele curbilinii în raport cu elementul de arc în spaţiu.
Considerăm arcul AB al curbei netede în spaţiu (C) şi o funcţie F x, y, z  definită şi
continuă într-un domeniu D  3

, AB  D .
Pentru diviziunea:
 : A  M0 , M1,..., M i 1, M i ,..., M n  B
a arcului AB, se formează suma integrală:
n
Sn   F  i , i ,  i s i
i 1
unde si este lungimea arcului M i 1M i şi i ,i ,  i   M i 1M i .
Definiţie. Dacă, pentru orice şir de diviziuni de normă ( n )  0 , când

n   , sumele Sn corespunzătoare au o limită comună, finită, aceasta este integrala
curbilinie a funcţiei F ( x, y , z ) în raport cu elementul de arc pe curba AB şi se notează:
AB F ( x, y, z)ds
200
___________________________________________________________________________
Calculul integralei curbilinii în raport cu elementul de arc în spaţiu se face prin
reprezentarea parametrică a arcului AB şi transformarea integralei curbilinii într-o
integrală Riemann în raport cu parametrul.
Teoremă. Dacă AB este reprezentată prin ecuaţiile
parametrice: AB x  f t , y  g t , z  ht 
unde f, g, şi h sunt funcţii de clasă C1 pentru a1  t  b1 , atunci:
AB F ( x, y , z )ds  a F f t , g t , ht  f ' t   g ' t   h' t  dt

b1 2 2 2
Demonstraţie. Elementul de arc în spaţiu este:
ds  dx 2  dy 2  dz 2
şi deci:
n n
Sn   F  i , i ,  i s i   F f  i , g  i , h i  f '  i   g '  i   h' t  d i
2 2 2
i 1 i 1
Aceasta este o sumă riemanniană care, la limită, tinde la:
a F f t , g t , ht  f ' t   g ' t   h' t  dt

b1 2 2 2
Integralele curbilinii în raport cu elementul de arc în spaţiu au proprietăţi şi aplicaţii

asemănătoare celor de la integralele curbilinii în raport cu elementul de arc în plan.
Coordonatele centrului de greutate neomogen AB , de densitate x, y, z sunt:
XG 
AB xx, y , z ds ,

YG 
AB yx, y , z ds ,

ZG 
AB zx, y , z ds

AB x, y , z ds


AB x, y , z ds

AB x, y , z ds

iar pentru arcul AB omogen, acestea vor fi:
xG 
AB xds , yG 
AB yds , zG 
AB zds
AB ds AB ds AB ds
10.2.4 Exerciţii
1. Să se calculeze I  0 AB 0 x  y ds , 0AB0 fiind conturul triunghiului cu
vârfurile 0(0,0), A(1,0), B(0,1).

I  I 0 A  I AB  I B 0
201
___________________________________________________________________________
xx
0A  ds  dx 2  dy 2  dx
y  0
1 x2 1 1
I 0 A  0 xdx  
2 2
2
x  x
AB   ds  2 dx
y  1  x
0 0
I AB  1 2 dx  2 dx 1
 2
x  y
B0  ds  dy
y  y
1 y2 0 1
I B 0  0 y dy  
2 1
2
Deci I 2
2. Să se afle lungimea curbei în spaţiu:
y  x 2

C   2 3
z  x
 3
de la punctul 0 (0,0,0) la punctul A(3,9,18).
3 3
 
L  C ds  C dx 2  dy 2  dz 2  0 1  4 x 2  4 x 4 dx  0 1  2 x 2 dx  x
3
0

2 3
3
x
3
0
 21
2. Să se afle coordonatele centrului de greutate al arcului omogen al curbei:

x  at  sin t 
C   0  t  
y  a1  cos t 
xG 
C xds ; y 
C yds
G
C ds C ds
t
ds  x ' t   y ' t  dt  a 2 1  cos t   a 2 sin 2 y ' t dt  a 21  cos t  dt  2a sin dt
2 2 2 2 
2 0
 t t 
C ds  2a 0 sin 2dt  4a cos 2 / 0  4a
202
___________________________________________________________________________
t t t
C xds  0 at  sin t 2a sin 2 dt  2a 0 t sin 2 dt  2a 0 sin t sin 2dt 
 2  2 
  t  t t  t   t 
 2a 2 0 t    2 cos ' dt  4a 2 0 sin 2 cos dt 2a 2   2t cos 0  20 cos dt  
 2 2 2  2 2 
1 t  t  8a 2 16a 2
 8a 2   sin 3 0 8a 2 sin 0  
3 2 2 3 3
t t
C yds  0 a 1  cos t 2a sin 2 dt  4a 0 sin
 2  3
dt
2
t
Se face schimbarea de variabilă:  u; dt  2du
2

2 16a 2
C yds  8a 02 sin udu  8a  
2 3 2
3 3
4a 4a
Deci: x G  , yG 
3 3
( 2,3,4 )
a. Să se calculeze I  (1,1,1,1) xdx  y 2 dy  zdz
b. Să se calculeze I  0 AB 0 x  y ds , 0AB0 fiind conturul triunghiului cu
vârfurile 0(0,0), A(1,0), B(0,1).

a. Expresia xdx  y 2 dy  zdz este o diferenţială totală exactă, deci I se
calculează pe curba ABCD
2 3 4 x2 2 y3 3 z2 4 8
I  I AB  I BC  ICD  1 xdx  1 y dy  1 2
zdz    
2 1
3 1
2 1
3
b. I  I 0 A  I AB  I B 0
x  x
0A  ds  dx 2  dy 2  dx
y  0
1 x2 1 1
I 0 A  0 xdx  
2 2
2
203
___________________________________________________________________________
xx
AB   ds  2 dx
y  1  x
0 0
I AB  1 2 dx  2 dx 1
 2
x  y
B0  ds  dy
y  y
1 y2 0 1
I B 0  0 y dy  
2 1
2
Deci I 2

11 Integrale duble
11.1 Obiectivele unității de învățare nr. 11.............................. Error! Bookmark not defined.
11.2 Calculul integralelor duble .............................................. Error! Bookmark not defined.
11.3 Schimbarea de variabile în întegrale duble ...................... Error! Bookmark not defined.
11.4 Aplicaţii ale integralelor duble ........................................ Error! Bookmark not defined.
11.5 Exerciţii ........................................................................... Error! Bookmark not defined.
defined.
 Însușirea noțiunilor de integrale curbilinii de primul tip, respectiv, de al doilea tip.

 Calculul integralelor curbilinii de primul tip, respectiv, de al doilea tip.
 Formula lui Green.
 Aplicații.
Definiții. Fie f(x, y) o funcţie definită şi mărginită pe un domeniu plan D, m  f(x, y)  M

Proprietăți.
pentru
x, y  D . Dacă presupunem f(x, y) = 0, pentru orice (x, y)  D, atunci z = f(x,
y), pentru (x, y)  D, reprezintă o suprafaţă S situată deasupra planul x0y şi având
ca proiecţie pe planul x0y domeniul D.
204
___________________________________________________________________________
Să găsim volumul V al corpului mărginit de suprafaţa S, domeniul D şi
cilindrul cu generatoarele paralele cu axa 0z care se deplasează de-a lungul curbei .
Considerăm diviziunile:
 : a  x 0  x1 ...  x n 1 x n  b
 : c  y 0  y1 ...  y m 1 y m  b
Paralelele la axa 0y prin punctele diviziunii  şi la axa 0x prin punctele
diviziunii  determină o diviziune  a domeniului D formată din subintervale

bidimensionale Iij, care sunt conţinute în întregime sau parţial în domeniul D.
Notăm:   1, 2 ,...p , ordinea de numerotare a subintervalelor k fiind
indiferentă.
Numim norma unei diviziuni  numărul pozitiv:

   max x i1  x i , y j1  y j   max ,  
0in1
 
0 jm1
Intervalele bidimensionale 1, 2, ... p ale diviziunii  au ariile 1, 2, ... p
iar marginile inferioare şi superioare ale funcţiei f(x, y) sunt:
mk  f x, y  Mk pentru x, y  k  
Formăm sumele Darboux:
p
S    mi i (suma Darboux inferioară)
i1
p
S    Mi i (suma Darboux superioară)
i1
şi suma Riemann:
    f  i , i i
Proprietăţi:
1. Dacă ’ este o diviziune a domeniului D mai fină decât  (adică  (’) < 
()) atunci:
s   s '  S '  S 
2. Oricare ar fi diviziuniele ’şi ” rezultă: s’  S”.
3. Dacă  este mulţimea tuturor diviziunilor domeniului D, atunci mulţimea
S  este mărginită superior, mulţimea S  este mărginită inferior şi avem:
 
sup s  inf S .
 
205
___________________________________________________________________________
4. Între sumele Riemann şi sumele Darboux ale unei diviziuni  avem
următoarele relaţii:
s    S
s   inf   S   sup  
i , i   k k , k   k
Considerăm intervalul k al diviziunii  şi Sk partea din suprafaţa S care se
proiectează pe planul x0y în k.
mk  f k , k   Mk 
k  mk  k  f k , k   k  Mk 
k  mk  Vk  Mk  
Însumând în raport cu k = 1, 2, ..., p rezultă: s      S sau s   V  S  .
Definiţie: Fie f o funcţie definită şi mărginită pe un domeniu închis şi
mărginit D  2
. Se spune că f este integrabilă Riemann pe D dacă pentru orice şir
de diveziuni (n) ale domeniului D, cu n   0 , când n  , şirurile sumelor
Darboux s n  şi S n  au o limită comună, finită, V care se numeşte integrala
dublă a funcţiei f pe domeniul D şi se notează:

v   f x, y dxdy .
D
Altă definiţie: Spunem că o funcţie f(x, y) definită şi mărginită pe domeniul

închis şi mărginit D este integrabilă Riemann pe D, dacă pentru orice şir de diviziuni
(n) cu norma n   0 , când n  , şi pentru orice alegere a punctelor
k , k   k   , şirurile Riemann corespunzătoare   n  au o limită comună,
finită V.
Dacă f(x, y) este pozitivă pe D, atunci V reprezintă volumul cilindric care
are ca bază domeniul D din planul x0y şi este limitat sus de suprafaţa z = f(x, y).
Criteriul de integrabilitate. Fie f(x, y) o funcţie definită şi mărginită pe un
domeniu închis şi mărginit D. Funcţia f(x, y) este integrabilă pe D, dacă pentru orice
număr   0, există un număr () 0 astfel încât pentru orice diviziune  a
domeniului D cu    , să avem S - s  .
Demonstraţie.
Necesitatea. Presupunem că f este integrabilă şi fie v   f x, y dxdy , deci
D
pentru orice   0, există N() astfel încât pentru orice n N() avem:
206
___________________________________________________________________________
 
s n  V  , S n  V  , pentru lim  n   0
2 2 n 
 
V  s n  S n  V 
2 2
deci:
 
S n  s n  V  V 
2 2
(din: a < b < c < d rezulta: c – b < d - a).
Suficienţa. Presupunem că pentru orice   0, există N() astfel încât orice n
> N() avem S n  s n   , pentru orice diviziune n a domeniului D, cu :
n   0 cand, n   .
Dacă lim s n  V' , lim S n  V" , rezulta s n  V'  V"  S n şi deci
n n
V" V'  S n  s n  şi cum  este oarecare, iar V’, V” fixe rezultă V’ = V” deci f
este integrabilă Riemann pe D.

Proprietăţile integralelor duble:
1. Dacă f este integrabilă pe D şi R, atunci f este integrabilă pe D şi:
 f x, y dxdy    f x, y dxdy

D D
2. Dacă f şi g sunt integrabile pe D, funcţia f+g este integrabilă pe D şi:
 [f x, y  gx, y] dxdy   f x, ydxdy   gx, ydxdy

D D D
3.  f x, ydxdy   f x, ydxdy   f x, ydxdy

D D1 D2
unde:
D  D1  D 2 si D1  D 2  
4. Dacă f(x, y)  0, (x, y)  D este integrabilă pe D, atunci:
 f x, ydxdy  0
D
5. Dacă f(x, y)  g(x, y) pentru orice (x, y)  D şi dacă f şi g sunt

integrabile pe D, atunci:
 f x, ydxdy   g x, ydxdy

D D
6. Dacă f este integrabilă pe D, atunci f este integrabilă pe D şi:
 f x, y dxdy   f x, y  dxdy .

D D
207
___________________________________________________________________________
Teoreme 11.2 Calculul integralelor duble

importante
Teorema. Dacă f(x, y) este mărginită şi integrabilă pe domeniul limitat de un
dreptunghi: I  x, y / a  x  b; c  y  d şi dacă:
a. pentru orice x a, b există integrala:
Fx    f x, y dy ,

d
b. F(x) este integrabilă pe [a, b], atunci:
 f x, y dxdy     f x, y dy dx

b d
I a c
Demonstraţie: Considerăm o diviziune a domeniului I.

Notăm: mij = inf f(x, y), (x,y)  Iij
Mij = sup f(x, y) (x,y)  Iij
Sumele Darboux vor fi:
n 1 m 1
S    mij ij
i1 j1
n 1 m 1
S    Mij ij
i1 j1
unde: ij  x i1  x i y j1  y j  este aria intervalului Iij.
mij  f x, y   Mij pentru orice (x, y)  Iij
mij y j1  y j    f x, y dy  Mij y j1  y j 

y j 1
yj
Însumăm în raport cu j şi vom obţine:

m1 m1
Mij y j1  y j    f x, ydy  Mij y j1  y j 

d
c
j 0 j 0
Funcţia Fx    f x, y dy este integrabilă pe [a,b] deci pentru orice
d
interval [xi, xi+1] putem scrie:

m1 m1
 m y  y j x i1  x i   
 df x, y dy  dx  M y  y x  x 

xi 1
xi  c
j1 j1 i1
j 0
ij
 j 0
ij j i
Însumăm în raport cu i şi vom obţine:

n1 m1 n1 m1
  mij ij     f x, y dy dx   Mij ij

b d
a c 
i 0 j 0 i 0 j 0
sau:
208
___________________________________________________________________________
s      f x, y dy dx  S 
b d
a  c 
Deoarece f(x, y) este integrabilă pe I rezultă:
sup s   inf S      f x, y dy dx

b d
a  c 
 
unde  este mulţimea tuturor diviziunilor lui I.
 f x, y dxdy     f x, y dy dx

b d
Deci:
I a c
De obicei se notează:
b
 df x, y dy dx  b dx df x, y dy
a  c  a c
Analog se obţine şi:
 f x, y dxdy     f x, y dx dy   dy  f x, y dx

d b d b
I c a c a
Considerăm domeniul D din planul x0y, mărginit de o curbă  închisă.

Domeniul D este conţinut în domeniul I, limitat de un dreptunghi.
I = {(x, y)  a  x  b, c  y  d}
Fie y = 1(x) ecuaţia arcului ACB al curbei  şi y = 2(x) ecuaţia arcului
AEB al curbei  pentru a  x  b.
Teorema. Fie funcţia f(x, y) definită de D, mărginită şi integrabilă pe D;
2  x 
dacă există integrala Fx    f x, y dy , pentru orice x  [a, b] şi dacă F(x)
1  x 
este integrabilă pe [a, b], atunci:
 
b
 2 x  f x, y dy dx
 D f x, y dxdy  a  1x  
Demonstraţie: Vom reduce problema integrării pe D la problema
integrării pe intervalul I, tratată anterior.
Considerăm funcţia:
f x, y , daca x, y   D
f x, y   
0, daca x, y   I  D
 f x, ydxdy   f x, ydxdy

I D
Dar:
 f x, y dxdy    f x, y dy dx

b d
I a 0
209
___________________________________________________________________________
1  x  2  x  2  x 
 f x, ydy   f x, y dy   f x, y dy   f x, y dy   f x, y dy d
d d
c c 1  x  2  x  1  x 
eci:
2  x  2  x 
 f x, y dxdy    f x, y dy  dx   dx  f x, y dy
b b
D a 1  x   a 1  x 
Analog se deduce că:

2  y  2  y 
 f x, y dxdy    f x, y dx  dy   dy  f x, y dx
d d
D c 1  y   c 1  x 
unde x = 1(y) este ecuaţia arcului CAE al curbei  iar x = 2(y) este ecuaţiua
arcului CBE al curbei  pentru c  z  d.
Formula lui Green.
Fie D un domeniu închis şi mărginit de o curbă închisă  şi fie P(x, y) şi
P Q
Q(x, y) două funcţii continue pe D derivabile parţial şi cu derivatele si
y x
continue pe D.
În aceste condiţii are loc egalitatea:
 Q P 
 Px, y dx  Qx, y dy  
 D
  dxdy
 x y 
numită formula lui Green.
Demonstraţie. Presupunem că orice paralelă la 0x sau la 0y taie curba 
numai în două puncte (formula lui Green este însă adevărată şi dacă se înlătură
această condiţie).
Dacă y = 1(x) este ecuaţia arcului AEB şi y = 2(x) este ecuaţia arcului
AFB atunci:
P 2  x  P
dy    Px, y  dx    Px 1 2 x dx
b b 2  x  b
  dxdy    dx 
D y a 1  x  y a 1  x  a
  Px 11 x dx   Px, y dx   Px, y dx   Px, y dx

b
a BFA AEB 
Dacă x = 1(y) este ecuaţia arcului EAF şi x = 2(y) este ecuaţia arcului
EBF atunci:
Q  2  y  Q
dx   Qx, y  dy   Q 2 y , y dy   Q 1 y , y dy 
d d 1  y  d d
 D x
dxdy   dy 
c 1  y  x c  y 
1 c c
 Qx, y dy   Qx, y dy   Qx, y dy

EBF FAE 
210
___________________________________________________________________________
Adunând:
 Q P 
 Px, y dx  Qx, y dy  


D  x

  dxdy
y 
11.3 Schimbarea de variabile în întegrale duble
Considerăm în planul x0y un domeniu D mărginit de curba închisă 

şi în planul u0v un domeniu D’ mărginit de curba închisă ’.
Fie transformarea punctuală a domeniului D’ în D:
x  u, v 
(1) 
y  u, v 
cu  şi  continue, cu derivatele de ordinul întâi continue pe D’. Determinatul
funcţional:
 
Dx, y  u v
  0 pe D'
du, v   
u v
Fie '  '1 , '2 , ... , 'p  o diviziune a domeniului D’ căruia îi
corespunde prin transformarea (1) diviziunea   1, 2 , ... , p  a domeniului
D. Dacă i şi ’i sunt ariile subdomeniilor i şi ’i respective, atunci:

D,  
i   ' i , ui , v i   ' i
Du, v  ui ,vi 
Deci:
p p
D,  
 f x i , y i   i   f ui , v i , ui , v i 
i1 i1 Du, v  ui ,vi 
 ' i
de unde rezultă:
D,  
 f x, y dx   f u, v , u, v  Du, v   dudv ,
D D
care este formula schimbării de variabile în integrale duble.
Aplicații și 11.4 Aplicaţii ale integralelor duble

exemple 1. Aria unui domeniu plan D este:
211
___________________________________________________________________________
A   dxdy
D
Demonstraţie.
1  1 1
A
2  c
xdy  ydx     dxdy   dxdy
D
2 2 D
2. Masa domeniului plan neomogen D este:

M   x, y dxdy
D
3. Volumul cilindric care are ca bază domeniul D şi este limitat sus de

suprafaţa z = f(x, y) este:
V   f x, y dxdy
D
Formula rezultată din definiţia integralei duble.

4. Centrele de greutate ale plăcilor plane.
Considerăm o placă plană D, neomogenă, de densitate  (x, y).
Fie D = (1, 2, ... , p) o diviziune a domeniului D şi 1, 2, ... , p ariile
subdomeniilor (plăcuţelor) 1, 2, ... , p, respectiv. Dacă presupunem că masa
unei plăcuţe k este concentrată în punctul Pk (xk, yk), atunci masa unei plăcuţe k
este  (xk, yk)  k, iar centrul de greutate al celor p plăcuţe are coordonatele:
p p
 x k x k , y k k  y x k k , y k k

xG  k 1
p
, yG  k 1
p
 x
k 1
k , y k k  x
k 1
k , y k k
Dacă (n) este un şir de diviziuni ale domeniului D, cu  (n) 0, atunci

sumele integrale respective conduc la integrale duble relativ la domeniul D şi
deci:
xG 
 xx, y dxdy , y
D

 yx, y dxdy
D
 x, y dxdy  x, y dxdy

G
D D
Dacă placa este omogenă, centrul de greutate are coordonatele:
xG 
 D
xdxdy
; yG 
 D
ydxdy
A A
Momente de inerţie.
Definiţie. Dacă M1, M2,... , Mn sunt n puncte materiale de mase m1, m2, ...
, mn respectiv, momentul de inerţie I al acestor n puncte materiale faţă de un
punct P (o dreaptă, un plan) este:
212
___________________________________________________________________________
n
I   mk d2k
k 1
unde dk este distanţa punctului Mk la P.

Considerăm diviziunea  = (1, 2, ... , p) a plăcii D şi masa unei plăcuţe
k este (xk, yk)  k. Momentele de inerţie pentru diviziunea  vor fi:
 
p
I0   x k2  y k2 x k , y k k faţă de origine
k 1
p
I0 x   y k2 x k , y k k faţă de 0x
k 1
p
I0 y   xk2 xk , yk  k faţă de 0y
k 1
Considerăm un şir de diviziuni (n) de normă  (n) 0 când n   şi

vom obţine momentele de inerţie:
I0   x, y  x 2  y 2 dxdy
D
 
I0 x   x, y  y 2 dxdy I0 y   x, y  x 2 dxdy
D D
11.5 Exerciţii
Să se calculeze integralele duble:
1. I   x  y dxdy , D fiind domeniul limitat de curbele:
D
(c1) x2 = y, (c2) y2 = x
x  y dy  0 x  21 x  x dx 

1 x 1
I   dx  x  x2  4
 
2
0 x
1. 5 4 2 5
2 1 x 1 x 1 x 1 3
 x 2
   
5 0
4 0
4 0
10 0
10
2. I   x  y  dxdy pe domeniul (D) x2 + y2  2x.
2
D
Se trece la coordonatele polare:

x  r cos 

y  r sin 
Dx, y 
dxdy  drd   rdrd 
Dr, 
213
___________________________________________________________________________

I   r cos   sin  drd    cos   sin 2 0
2 cos 
r 3 dr 
3 2 2

D 
2
  
 4  2 cos   sin  cos 4 d  4  2 cos 4 d  8  2 cos 5  sin  d 
2
  
2 2 2
 1 3   cos  6 
 3
 42    8 2  .
2 2 4  6 

 2
 2 
a Să se calculeze integrala dublă,
I1   4  x 
 y 2 dxdy
2
unde domeniul D este delimitat de dreptele x = 0, x = 1, y = 0, y = 3/2.


b. I   x 2  3xy  y 3 dxdy 
D
domeniul D fiind dreptunghiul  1 x  3; 0  y  5

1 
    
3/ 2 3/ 2
1 35
a. I1    4  x  y dx  dy    4  3  y  dy 
2 2 2
0 0  0  8
 x   
3 5
2
 3xy  y 3 dxdy   dx  x 2  3xy  y 3 dy 
D 1 0
5
 2 3x 2 y 4
3
 3
 75 625 
   x y  y   dx    5x 2  x   dx 
1 
1
2 4 0 2 4 
3
5 75 625  1
 x3  x2  x   168
3 4 4  1 3

214
___________________________________________________________________________
12 Integrale de suprafață
12.2 Integrale de suprafaţă de speţa aII-a ................................ Error! Bookmark not defined.
12.2.1 Formula lui George Stokes (1819-1903) ..................... Error! Bookmark not defined.
12.3 Probleme rezolvate .......................................................... Error! Bookmark not defined.
defined.

 Însușirea noțiunii de integrala de suprafață.
 Calculul integralelor.
 Proprietăți ale integralei.
 Aplicații.
Definiții. Fie () o suprafaă neted pe porţiuni reprezentată parametric astfel:

Proprietăți.
x  u, v 
  : y  u, v , u v D  R 2
z  u, v 


Definiţia 1. Considerând partiţionări carabile arbitrare    i , i 1, n , n  N * pentru , 
 
n
M i  i , i 1, n , dacă există lim
 0
 f M   aria  
i 1
i i unde   max d i : i 1, n , di fiind

diametrul celei mai mici bile din R3 ce conţine  i i 1, n , aceasta se notează prin 
 f x, y, z d şi se numeşte integrala de suprafaţă de prima speţă.

Formula de calcul a integralei de suprafaţă de prima speţă prin reduceri la integralele

duble, în condiţiile adecvate este:
 f x, y, z d   f  u, v,  u, v,  u, v

 D
A 2  B 2  C 2 dudv 
(1)
  f  u, v,  u, v,  u, v EG  F dudv
2
D
 
Dacă  este unghiul format de n (normala la suprafaţă) cu Ox,  unghiul format de n

cu Oy, iar  unghiul format de n cu Oz.
A B C
cos   , cos   , cos  
 A B C
2 2 2
 A B C
2 2 2
 A  B2  C 2
2

sunt cosinusurile directoare ale normalei n la suprafaţă şi suprafaţa este dată explicit prin
z = (x, y), atunci formula precedentă devine:
215
___________________________________________________________________________
2
     
2
 f x, y, z d   f x, y, x, y 

 D
1       dxdy
 x   y 
(2)
unde
D ,   D ,  D ,  
A , B , C
D u, v  D u, v  D u, v 
Aplicaţii în fizică
Determinarea masei M a unei suprafeţe () cu densitatea p = p(x, y, z) integrabilă
M  p x, y, z d

a. Calculul coordonatelor centrului de greutate G(xG, yG, zG) al unei suprafeţe ():
xp x, y, z  d, y G   yp x, y, z  d,

1 1
xG  
M  M 
zp x, y, z  d
1
M 
zG 

c. Momentele de inerţie în raport cu axele de coordonate

 
I Ox   y 2  z 2 p x , y, z  d,  
I Oy   x 2  z 2 p x , y, z  d,
 
 
I Oz   x 2  y 2 p x , y, z  d,

Momentul de inerţie în raport cu originea:

 
I O   x 2  y 2  z 2 p x, y, z  d

12.2 Integrale de suprafaţă de speţa aII-a

Definiţia 2. Fie P = P(x, y, z), Q = Q(x, y, z), S = S(x, y, z) funcţii definite cel puţin în
punctele unei suprafeţe () pentru care proiecţiile pe planele e coordonate xOy, yOz, zOx se
notează prin PrxOy (), PryOz (), PrzOx ().
Dacă fiecare dintre integralele duble
 Px, y, zdy dz,  Q x, y, zdz dx ,

PryOz 1 PrzOx 1
 Sx, y, zdx dy
PrxOy 1

există (1 fiind faţa suprafeţei  definită de versorul normalei n (cos , cos , cos  )) şi suma
lor are sens, atunci aceasta se numeşte integrala de suprafaţă de speţa a doua a vectorului
   
v  Pi  Qj  Sk în raport cu () şi se notează cu
 Pdydz  Qdzdx

 Sdxdy
216
___________________________________________________________________________
12.2.1 Formula lui George Stokes (1819-1903)

 S Q   P S   Q P 
 Pdx  Qdy  Sdz    y  z  dydz   z  x  dzdx
 
    dxdy
 x y 
oricare ar fi  o curbă rectificabilă închisă în R3frontieră pentru o suprafaţă () şi

P, Q, S : D    R funcţii cu derivate arţiale de primul ordin continue pe un domeniu
arbitrar D din R3 care conţine suprafaţa ().
Când există şi posibilitatea reducerii integralei de suprafaţă de speţa a doua la o
integrală de suprafaţă de primul tip, formula lui Stokes poate fi scrisă şi astfel:
 S Q   P S 
 Pdx  Qdy  Sdz    y  z  cos    z  x  cos 
 
cos  cos  cos 

 Q P    
    cos  d   d
 x y  
x y z
P Q S
fiind posibilă generalizarea în orice spaţiu de tip Rn, n  N şi n > 3

În plan această formulă devine formula lui Green
 Q P 


Pdx  Qdy   
 
  dxdy
x y 
Observaţie . Integrala de suprafaţ de al doilea tip din formula lui Stokes poate fi
înlocuită cu o integrală de suprafaţă de primul tip. Această formulă devine
 Q P   S Q   P S  
 Pdx  Qdy  Sdz 

  x y 
   cos     
 y z 
 
cos     
 z x 
cos   d

cos, cos şi cos reprezentând cosinusurile irectoare ale normalei corespunzătoare feţei alese
a suprafeţei.
Forma vectorială a formulei lui Stokes:
    
 vd r    rot v, n  d, n
 
fiind versorul normalei la suprafaţă:
i j k
   
rot v  
x y z
P Q S
iar <,> reprezintă produsul scalar uzual în R3
217
___________________________________________________________________________
Să se calculeze urmtoarele integrale de suprafaţ de prima speţă:
 x 
 y 2 d , unde  este porţiunea de suprafaţă conică z  x 2  y 2 limitată de
2
a.

palnul z = 1
b.  x  yd , unde  este porţiunea din planul x + y + z = 1 decupată de planele de

coordonate.
Rezolvare. Ecuaţia z  x 2  y 2 reprezintă pânza conului cu vârful în origine
8derotaţie în jurul axei Oz) situată deasupra planului xOy.  este porţiunea din con mărginit
de planul z = 1 fig1.
y
O
Fig. 1
x
Elementul de suprafaţă d  1  p 2  q 2 dx dy unde:
x y
p  z 'x  , q  z 'y 
x 2  y2 x 2  y2
a. Atunci d  2dxdy .aplicând formula (2) se obţine:
  
I1   x 2  y 2 d  2  x 2  y 2 dxdy
 D
Unde D este proiecţia pe planul xOy a lui . În acest caz D = (x, y)  R2 / x2 + y2  1 adică
discul centrat în origine, de raza 1 (fig.2).
218
___________________________________________________________________________
x
O A(1,0)
Fig. 2
Pentru calculul integralei duble se face schimbarea de variabile:

x  r cos 
 , r  [0, 1], [0, 2]
y  r sin 
şi se obţine:
1 2 1
r4 2
I  2  r dr d  2  r dr  d  2 2
3 3
 
D 0 0
4 0
2
b. Suprafaţa  este reprezentat în fig. 3.
z
C(0,0,1)
B(0,1,0)
O y
A(1,0,0)
x
Fig. 3
şi are ecuaţia explicită z = 1, (x, y)  D, unde D este proiecţia suprafeţei pe planul xOy (adică
triunghiul AOB). Aplicând formula 82) se obţine:
1 1 x
I 3   x  y  d   x  y  3dx dy  3  dx  x  y dy
 D 0 0
dar
1 x 1 x 1 x 1 x
y2
 x  y dy   xdy   ydy  xy  x 1  x   1  x 2 
1 x 1
0

0 0 0
2 0
2
2 2
1 x x 1
 x  x2   x   
2 2 2 2
219
___________________________________________________________________________
Atunci
1
3 
 
1
3 x2 3
2 0
I3  1  x 2
dx   x   
2  2 0 3
Aplicații 12.3 Probleme rezolvate
Să se calculeze următoarea integrală de suprafaţă de prima speţă:
 x  y  z 
1
I d

unde  este porţiunea din planul x + y + z = a decupată de planele de coordonate.

Soluţie:
C(0,0a) B(0,a)
A(a,0)
o B(0,a,0)
y o
A(a,0,0)
x
Suprafaţa () este triunghiul ABC şi se proiectează în planul xOy după

triunghiul AOB. Ecuaţia lui () poate fi scrisă sub forma: z = a – x – y = (x, y).
Calculăm
 
  1
x y
de unde integrala de suprafaţ devine:
1 1 a 3
I 
AOB
x ya xy
 1  1  1 dx dy   3 dxdy 
a AOB 2
Exemple:
Să se calculeze
 yzdx  xzdy  xydz

AB
220
___________________________________________________________________________
pe un drum de capete A(1,1,0) şi B(2,3,1)
Notând P = yz, Q = xz, R= xy
avem
P Q P R Q R
  z,   y,  x
y x z x z y
deci integrala nu depinde de drum în R3. Vom lua drumul din fig. 3.4.
Avem
 yzdx  xzdy  xydz   yzdx  xzdy  xydz

AB AE

  yzdx  xzdy  xydz   yzdx  xzdy  xydz

EF FB
Ţinând seama că pe
x  t , t 1,2

AE :  y  1
z  0

x  2

EF :  y t , t 1,3
z  0

şi
x  2

FB :  y 3
z  t , t 0,5

avem
B(2,3,5)
y
0
A(1,1,0)
x
E(2,1,0) F(2,3,0)
Fig. 3.4
221
___________________________________________________________________________
5
AB
 yzdx  xzdy  xydz  6 dt  30 0
Să se calculeze
  
I   x 2  yz dx  y 2  zx dy  z 2  xy dz  
C
Soluţie: Funcţiile
P(x, y, z) = x2 – yz, Q(x, y, z) = y2 – zx şi R(x, y, z) = z2 –
xy
sunt funcţii continue în R3. În plus
P Q Q R R P
   z,    x,   y
y x z y x z
Atunci rot v  0 , unde v  Pi  Q j  R k şi prin urmare I = 0

Alicaţi formula lui Stokes în cazul următoarei integrale curbilinii:
x y 2 dx  dy  zdz , unde  este cercul de ecuaţii x2 + y2 = R2 şi z = 0

2
Soluţie:
P(x, y, z) = x2y2
Q(x, y, z) = 1 de unde
S(x, y, z) = z
 P P
 y  3x y ; z  0
2

 Q Q
  0; 0
 x z
 S S
 x  0; y  0

x
2
 
y 2 dx  dy  zdz   0  0dydz  0  0dzdx  0  3x 2 y 2 dxdy 
 
3R 5 
  3 x 2 y 2 dxdy  

20
Să se calculeze integrala  x y 2 zdxdy pe faţa superioară a jumătăţii

2
inferioare a sferei x2 + y2 + z2 = R2 .
222
___________________________________________________________________________
Soluţie: Proiecţia semisferei pe planul xOy este cercul (D) x2 + y2 = R2.
Ecuaţia semisferei inferioare este
z   R 2  x 2  y2
De unde,
R 6
I    x 2 y 2 R 2  x 2  y 2 dxdy  
D
24
Să se calculeze
     
I   x 2  yz dx  y 2  zx dy  z 2  xy dz
C
Soluţie: Funcţiile
P(x, y, z) = x2 - yz, Q(x, y, z) = y2 – zx, şi R(x, y, z) = z2 – xy
sunt funcţii continue în R3, iar derivatele lor parţiale există şi sunt continue în R3.
În plus
P Q Q R R P
   z,    x,   y
y x z y x z

Să se calculeze aria porţiunii conului z2 = 4(x2 + y2), cuprinsă între
planele z = 0 şi z = 2.
Soluţie.
z=2
Proiecţia conului pe planul xOy este cercul de ecuaţii x2 + y2 = 1

A   d   5 dxdy   5
 D
223
___________________________________________________________________________
1.Să se calculeze următoarea integrală de suprafață de prima speță:
 x  y  z 
1
I d

unde  este porțiunea din planul x + y + z = a decupată de planele de

coordonate.
2. Să se calculeze următoarea integrală
    
I   x 2  yz dx  y 2  zx dy  z 2  xy dz 
C

1. Suprafaţa () este triunghiul ABC şi se proiectează în planul xOy
după triunghiul AOB. Ecuaţia lui () poate fi scrisă sub forma: z = a – x – y =
(x, y).
Calculăm
 
  1
x y
de unde integrala de suprafaţ devine:
1 1 a 3
I
AOB

x ya xy
 1  1  1 dx dy   3 dxdy 
a AOB 2
2. Funcţiile
P(x, y, z) = x2 – yz, Q(x, y, z) = y2 – zx şi R(x, y, z) = z2
– xy
sunt funcţii continue în R3. În plus
P Q Q R R P
   z,    x,   y
y x z y x z
Alicaţi formula lui Stokes în cazul următoarei integrale curbilinii:
x y 2 dx  dy  zdz , unde  este cercul de ecuaţii x2 + y2 = R2 şi

2
z=0
Soluţie:
P(x, y, z) = x2y2
224
___________________________________________________________________________
Q(x, y, z) = 1 de unde
S(x, y, z) = z
 P P
 y  3x y ; z  0
2

 Q Q
  0; 0
 x z
 S S
 x  0; y  0

x
2
 
y 2 dx  dy  zdz   0  0dydz  0  0dzdx  0  3x 2 y 2 dxdy 
 
3R 5 
  3 x 2 y 2 dxdy  

20

13 Integrale triple
 Însușirea noțiunii de integrala triplă.

 Calculul integralelor.
 Proprietăți ale integralei.
 Aplicații.
Definiții. Dacă notăm   max x  y , unde  este norma euclidian uzuală, iar
x , yG
Proprietăți.
pentru o funcție oarecare f : G  R considerăm puncte intermediare arbitrare
z i G i , i 1, n şi sumele
n
 f , , z    f z  VG  atunci
i i
i 1
Definiţia 14.1. Funcţia f se numeşte integrabilă pe G când îndeplineşte

una din următoarele aserţiuni echivalente:
(i) I  R notat prin I   f x , y, z  dxdydz astfel încât pentru orice
G
225
___________________________________________________________________________
număr   0   0 astfel că pentru orice partiţie  a mulţimii G
cu    şi orice alegere a punctelor intermediare se obţine
 f , , z   I   ;
(ii)   0,   0 : ' , " partiţii pentru G cu  ' , "   şi
oricare ar fi alegerea punctelor intermediare, rezultă că
f ,  ' , z   f , " , z    ;
(iii)  n  şir de diviziuni ale mulţimii G, cu  n  0 şi oricare ar fi
alegerea punctelor intermediare, şirul f ,  n , z este
convergent;
(iv) f este mărginită şi continuă aproape peste tot pe G.
Teorema 14.2. Fie G  R3 un domeniu compact carabil şi f : G  R o

funcţie integrabilă pe G. dacă
G x, y, z : z i x, y   z  z 2 x, y , x, y G xOy  PrxOy G 
şi există integrala
z2 x ,y 
 f x, y, zdz ,
z1  x , y 
atunci
 z 2 x ,y  
 f x, y, z dxdydz    f x , y, z  dz  dxdy
 
G xOy  z1  x , y 

G 
13.2 Transformări utile pentru calculul jacobianului

A. Coordonate cilindrice
x  p cos 
 Dx , y, z 
 y  p sin , p  0, 0,2, p
z  z Dp, , z 

Coordonate cilindrice generalizate
x  ap cos 
 Dx , y, z 
 y  p sin , p  0, 0,2,   p
z  z D p , , z 

Coordonate sferice
x  p sin u cos 
 Dx , y, z 
 y  p sin u sin , p  0, 0, ,  0,2,  p 2 sin u
z  p cos u Du , , p 

B. Coordonate sferice generalizate

x  ap sin u cos 
 Dx , y, z 
 y  bp sin u sin , p  0, u 0, ,  0,2,  abcp 2 sin u
z  cp cos u Du , , p 

Teorema 14.3. (Formula lui Gauss-Ostrogradski)

Fie () o suprafaţă închisă mărginind un domeniu G  R3 simplu în
226
___________________________________________________________________________
raport cu fiecare axă (sau, pentru fiecare axă, poate fi descompus prin suprafeţe
cilindrice, cu generatoarele paralelecu axa, în reuniuni finite de domenii simple
în raport cu axa respectivă, având interioarele mutual disjunctive), P, Q, S : G
 R funcţii continue, cu derivatele parţiale de ordinul întâi continue pe
închiderea G . Atunci:
 P Q S 
 Pdydz  Qdzdx  Sdxdy  
G
 
 x x
  dxdydz
z 
1
integrala de suprafaţă fiind considerată pe faţa 1 a suprafeţei , cu normala

dirijată în exterior.
13.3 Aplicaţii în fizică
1. Volumul unui domeniu carabil D  R3 : V(D) =  dxdydz

D
2. Masa M corespunzătoare oricărei ensităţi integrabile p pe o mulţime
Jordan măsurabilă este dată prin:
M   p x , y, z  dxdydz

Coordonatele centrului de greutate G(xG, yG, zG) sunt date prin

formulele:
x G   xp x, y, z  dxdydz , y G   yp x , y, z  dxdydz ,
1 1
M V M V
zp x, y, z  dxdydz ,
1
M 
zG 
V
3. Momentele de inerţie:
 în raport cu axa Ox:
 
I Ox   y 2  z 2 p x, y, z  dxdydz
V
 în raport cu axa Oy:

 
I Oy   z 2  x 2 p x, y, z dxdydz
D
 în raport cu axa Oz:
 
I Oz   y 2  x 2 p x, y, z  dxdydz
D
 faţă de originea axelor:

I O   x 2  y 2  z 2 p x, y, z  dxdydz
V
 în raport cu planul (xOy):

I xOy   z 2 p x, y, z  dxdydz
V
 în raport cu lanu (yOz):

I yOz   x 2 p x, y, z  dxdydz
D
 în raport cu planul (zOx):
227
___________________________________________________________________________
I zOx   y 2 p x, y, z  dxdydz
D
13.4 Probleme rezolvate

1. Să se calculeze integrala triplă a funciei f = f(x, y, z) = xyz pe
volumul V delimitat de planele x = 0, z = 0, x + y + z = 1
Soluţie:
y=1- x
x=0 D
1
x
O y=0
Proiecţia domeniului pe lanul (xOy) este laca plană triunghiulară definit

pe dreptele x = 0, y = 0, y = 1 – x. Integrala cerută este:
1 1 x 1 x  y
1 x  y      1
I1     xydz  d       xyzdz  dy  dx 
D   0 0  0  
 0 720
Calculaţi integrala triplă

I   z 1 dxdydz
V
în următoarele cazuri
a. V : [1,2] x [1,3] x [1,4]
Soluţie:
1 2 3
o
1 y
228
___________________________________________________________________________
Domeniul este un paralelipiped dreptunghic de dimensiuni 1, 2 şi 3 şi
avem:
dx   dy   zdz  Vol V  
2 3 4
I  zdxdydz   dxdydz 
V V

1 1 1
4
z2
1  2  1  2  3  9
2 1
Exemplu:
 V
xdxdydz unde [0,1]3
Soluţie: V este cubul cu muchia [0,1] situat în primul octant al axelor de
cooronate (fig.1)
o
y
1
1
x
Fig. 1
 dxdyz   dx  dy  xdz   dx   xz dy 

1 1 1 1 1 1
V 0 0 0 0 0 0
1
1 1 1 x2 1 1 1
  dx  xdy   xy  dx   xdx  
0 0 0 0 0 2 0 2
Să se calculeze: I   xyz dxdydz

V
unde V este paralelipipedul

V  x, y, z R 3 / 0  x 1, 0  y  2, 0  z  3 
Rezolvare: Din V = [0,1] x [0,2] x [0,3], aplicând formula (1) un de D =
[0,1] x [0,2] se obţine:
1 2 3 1 2 3
36 9
I   dx  dy  xyzdz   xdx  ydy  zdz  
0 0 0 0 0 0
8 2
Exemplul 1. Să se studieze integrala

I   xyz dxdydz
G
unde G este definit de inegalităţile 0  x  1, 2  y 4, 5  z  8. Evident, G

are volum, iar funcţia de sub integrală este continuă. G este simplu în raport cu
Oz: avem  x, y  5,  x, y  8 , iar domeniul D, proiecţia ortogonală a lui G
în planul Oxy, este definit de inegalităţile 0  x  1, 2  y 4. Deci D este
simplu în raport cu Oy(g(x)  2, h(x)  4) şi putem aplica formula:
229
___________________________________________________________________________
z 8
1 4 8 1
 xyz 2
4
 39
1 4
I   dx  dy  xyzdz   dx  
2 0 2
 dy  dx xydy 
2  z 5
0 2 5 0
2
y4 1
39  xy 2 
1 1
x2 117
    dx  117  xdx  117  
2 0 2  y2 0
2 0 2
Să se calculeze: I   xy dxdydz


unde  este dat de x2 + y2  1, 0  z
 1, x  0, y  0.
Soluţie: Domeniul  este situat în primul octant şi este delimitat de
surafaţa cilindrului x2 + y2 = 1 şi planele x = 0, y = 0, z = 0, z = 1. Se trece la
coordonate cilindrice x = p cos, y = p sin , z = z, iar noul domeniu *

este definit de 0  p  1, 0    , 0  z  1.
2
Jacobianul transformării este:
D x , y , z 
p
D p, , z 
Obţinem:

1 2 1
1
I   p sin   p cos  pdpd dz   p 3 dp  sin  cos  d  dz 
* 0 0 0
8
Calculaţi: I   ydxdydz

V
unde V este limitat de planele x = 0, y = 0, z
= 0, 2x + y + 2z = 2
Soluţie: Ecuaţia planului prin tăieturi este :
x y z
2 x  y  2z  2 : 2     1
1 2 1
şi avem figura
y
1 x  z
1 2
1
o 2
y
x D
y
Din ecuaţia planului 2x + y + 2z = 2 avem z  1  x  de unde rezultă
2
230
___________________________________________________________________________
y
1 z 
I   ydxdydz   dxdy  2 ydz 
0
V D
 1 z  y   y
   yz 0 2  dxdy   y 1  x   dxdy
D   D  2
unde D este proiecţia piramidei (V) în planul xOy şi avem figura
y
2-2x=y
D
x
o x 1
şi scriem:
1
I   ydxdy   xydxdy   y 2 dxdy 
D D
2 D
1 2 2 x 1 2 2 x
1 1 2 2 x
  dx  ydy   dx   dx  xydy 
y 2 dy 
0 0 0 0 2 0 0
 2  1  x  dx  2  x 1  x  dx    1  x  dx 
1 2 1 2 1 8 1 3
0 0 2 3 0
2 1 1 1
   
3 6 3 6
x  0
y  0

Calculaţi: I   xdxdydz unde V : z  0
V y  4

x  z  2
Soluţie: Avem
231
___________________________________________________________________________
x+z=2 V
2
1 z=4
D 1 2 3 4
1 y
Metoda 1
Proiectăm figura (V) în planul xOz şi obţinem domeniul D
2-x=z
x
o x 2
de unde rezultă
4
I   xdxdydz   dxdz  xdy   xy 0 dxdz 
4
0
V D D
2 2 x 2 2 x
 4  xdxdz  4  dx  xdz  4  xz 0
dx 
0 0 0
D
 4  x 2  x  dx 
2 16
0 3
Metoda 2
Proiectăm figura (V) în planul xOy şi obţinem domeniul 
232
___________________________________________________________________________
y
x
o 2
de unde rezultă:
2 x
I   xdxdydz   dxdy  xdz   x 2  x  dxdz 
0
V  
 x 2  x dx  
2 4 4 16
 dy  4
0 0 3 3
Calculaţi volumul corpului (V) mărginit de planele: x = 0, y = 0, z = 0, x

= 4, x + y = 2
Soluţie: Avem
z
z=4
4
2
V
1
1 2
1 y
2
D
x
Metoda 1
4
Vol   dxdydz   dxdy  dz  4  dxdy 
0
V D D
22
 4  Aria D  4  48
2
Metoda 2
Observăm că (V) este o prismă dreaptă cu baza triunghi dreptunghi şi
isoscel. Atunci folosind formula volumului avem:
233
___________________________________________________________________________
22
Vol  A b  h  48
2
Folosind formula lui Gauss-Ostrogradsky să se calculeze integralele

a.  xdydz  ydzx  zdxdy

luată pe suprafaţa exterioară a sferei cu centrul în origine şi de rază R.
Soluţie: Avem: P = x, Q = y, R = z. Atunci
P Q R
 1,  1, 1
x y z
şi deci
P Q R
  3
x y z
Din formula lui Gauss-Ostrogradsky
 zdydz  ydzdx  zdxdy   3dxdydz
S 
Trecând la coordonate sferice, obţinem:

2  R
I  3  d  sin d  p 2 dp  4R 3
0 0 0
Să se calculeze volumele corpurilor limitate de suprafeţele

b. x2 + y2 = z2 şi emisfera superioară x2 + y2 + z2 = 8
Vom face calculul acestui volum în coordonate sferice. Ecuaţia conului
dat devine:
p 2  sin 2   p 2  cos 2 

de unde 0  iar din ecuaţia sferei obţinem p2  8.
4
Volumul cerut este atunci:


2 4 2 2
V   dxdydz   p
2
 sin  dpdpd d   d  sin d  p dp 
2
 * 0 0 0

 2  
2
2  16 2 32
 1 
3

3
 
2 1
 
234
___________________________________________________________________________
Din formula (4) rezultă:

 x dydz  y dzdx  z dxdy   2x  2y  2z dxdydz 
2 2 2
 V
1 1 1
 2 x  y  z  dxdydz  2  dx  dy  x  y  z dy 
V 0 0 0
1 1 1 x 
2 1 1

1
1

 2  dx  xz 0  yz 0 
1
dy  2  dx   x  y   dy 

0
2 0 0
2
0  0
1
1 
1 1 1
y2

 2  xy 0   y dx  2  x  1 dx  3
1

0
2 0 2 0
 0
Să se calculeze, aplicând formula lui Gauss-Ostrogrsdski, următoarele

integrale de suprafaţă:
a.  xdydz  ydzdx  zdxdy ,  fiind faţa exterioară a sferei x2 + y2 + z2

=9
 x dydz  y 2 dzdx  z 2 dxdy ,  fiind faţa exterioară a cubului
2
b.

Rezolvare:
a. Aplicând formula lui Gauss-Ostrogrsdski cu P =x, Q = y, R = z, se
obţine:
 xdydz  ydzdx  zdxdy   3dxdydz   3dxdydz  3vol V 
 V V
43 3
3 108 
3
1.Să se calculeze următoarea integrală
x  0
y  0

Calculaţi: I   xdxdydz unde V : z  0
V y  4

x  z  2

Avem
235
___________________________________________________________________________
x+z=2 V
2
1 z=4
D 1 2 3 4
1 y
Metoda 1
Proiectăm figura (V) în planul xOz şi obţinem domeniul D
2-x=z
x
o x 2
de unde rezultă
4
I   xdxdydz   dxdz  xdy   xy 0 dxdz 
4
0
V D D
2 2 x 2 2 x
 4  xdxdz  4  dx  xdz  4  xz 0
dx 
0 0 0
D
 4  x 2  x  dx 
2 16
0 3
Metoda 2
Proiectăm figura (V) în planul xOy şi obţinem domeniul 
236
___________________________________________________________________________
y
x
o 2
de unde rezultă:
2 x
I   xdxdydz   dxdy  xdz   x 2  x  dxdz 
0
V  
 x 2  x dx  
2 4 4 16
 dy  4
0 0 3 3

237
___________________________________________________________________________
ECUAȚII
DIFERENȚIABILE
238
___________________________________________________________________________
14 Ecuații diferențiabile elementare

 Însușirea noțiunilor de ecuații diferențiabile.
 Definiții
Definiții.
Proprietății
Definiții. 14.2 Noţiuni generale

Proprietății
Fie: f : (a, b) → R de n ori derivabilă .

Fie F : D  R n2  R, F x, y, y' ,...y n . 
DEFINIŢIA 15.1.1: O relaţie de forma (1) F(x, y, y’, … y(n)) = 0 se numeşte
ecuaţie diferenţială de ordinul n.
A rezolva ecuaţia diferenţială (1) înseamnă a determina
 
funcţiile y = y(x) astfel încât F x, yx , y' x ,... y n x   0 , oricare ar fi x  a, b .
DEFINIŢIA 15.1.2: Funcţia y = y(x) care verifică (1) se numeşte soluţie a

ecuaţiei diferenţiale.
OBSERVAŢII:
1. Graficul unei soluţii este o curbă în plan, numită curbă integrală.
2. Uneori, în locul soluţiilor y = y(x) obţinem o relaţie de forma R(x,y) = 0
numită soluţie implicită a ecuaţiei diferenţiale (1).
EXEMPLU: y’’ – 3y’ + 2y – x = 0

F : D  R 4  R, Fx, y, y' , y"  y"3y'2y  x
Ecuaţia are soluţia: y x   c 1e x  c 2 e 2 x 

x 3

2 4
y' x   c 1e x  2c 2 e 2 x  y" x   c 1e x  4c 2 e 2 x
1
Într-adevăr, , şi
2
înlocuind în ecuaţia iniţială, avem:
239
___________________________________________________________________________
3 3
c 1e x  4c 2 e 2 x  3c 1e x   2c 1e x  2c 2 e 2 x  x   x  0,
2 2
c 1, c 2 R
14.3 Ecuaţii diferenţiale de ordinul I rezolvate prin cuadraturi.

Fie F(x, y, y’) = 0 (1). Se presupune că F este continuă.
De obicei relaţia (1) se scrie sub forma: y’ = f(x, y)
(2)
CAZURI PARTICULARE
A. y’ = f(x)
O soluţie a acestei ecuaţii este o primitivă a funcţiei f. Presupunem că funcţia f
este continuă pe intervalul (a, b).
yx    f t  dt  c, x 0  a, b unde c este o constantă oarecare.

x
x0
Dacă se calculează valoarea funcţiei y = y(x) în punctul x0 şi dacă notăm

y(x0) = y0 atunci
yx 0    f t  dt  c  c  yx 0   c  y 0
x
x0
Deci: yx   y 0   f t  dt
x
x0
14.3.1 Exemple:
1. y'  cos x, f x  cos x
yx   y 0   cos tdt  yx   y 0  sin x  sin x 0  yx   sin x  c

x
x0
Dacă ne punem problema să determinăm soluţia pentru care y(0) = 1 , atunci

y0  sin0  c  1 c 1. Deci soluţia care trece prin acel punct este
yx   1 sin x
1
dy 1 dx 1
y'   
 dy    dy   dx 
2. 9  x dx 9  2
x 2
9  x 2
9  x 2
x x
 y  c 1  arcsin  c 2  y  arcsin  c, c  R
3 3
B. y’ = f(y)
 f y  . Presupunem că f este continuă pe (a, b) şi că este

dy
Se mai scrie
dx
diferită de zero.
240
___________________________________________________________________________
dx 1 1
Rezultă că :   dx  dy .
dy f y  f y 
Astfel am redus problema la o ecuaţie de tipul A, înlocuind variabila x cu
variabila y.
y 1 y 1
x  x0   dt  x  x 0   f t  dt
y0 f t  y0
OBSERVAŢIE : Funcţia x – x0 este o funcţie strict monotonă, deci

ireversibilă  y  x  x 0  .
EXEMPLU : y'  y, y 0, 
dy dx 1 1
y   dx  dy
dx dy y y
y 1 y y
x  x0   dt  x  x 0  ln y  ln y 0  x  x 0  ln   e x x0  y  y 0 e x x0
y0 t y0 y0
Dacă y(1) = 2, adică x0 = 1 şi y(x0) = y0 = 2, atunci y = 2ex-1.
C. Ecuaţii cu variabile separabile :

f x 
Aceste ecuaţii sunt de forma y'  , sau y'  f x  gy 
gy 
unde :
f : a, b  R , f continuă,
g : c, d  R , g continuă, gy  0 , oricare ar fi y  c, d .
f x  dy f x 
y'     f x dx  gy dy
gy  dx gy 
Fie F o primitivă a lui f, Fie G o primitivă a lui g. Atunci soluţia generală a
ecuaţiei este F(x) = G(y) + c
Soluţia particulară care trece prin punctul (x0, y0) se determină din:
 f t dt   gv dv

x y
x0 y0
EXEMPLU:
x
y'  , x  R, y  0
y
241
___________________________________________________________________________
dy x x2 y2
  xdx  ydy    c este soluţia generală.
dx y 2 2
Dacă ne interesează curba integrală care trece prin origine:
x y x2 y2
0
xdx  
0
ydy 
2

2
 x2  y2
D. Ecuaţii omogene
Fie f : D  R 2  R, f x, y  este omogenă dacă oricare ar fi
t  R, avem f tx, ty   f x, y .
y y
y'  f   Facem substituţia  u  y  ux
x x
u  f u
x  f u  u  f u  
dy du du du x
y'   xuu x  
dx dx dx dx du dx
du dx
 
u  f u x
EXEMPLU:
xy xy
y'  , f x, y    f tx, ty 
xy xy
dy du
y  ux  u x
dx dx
Înlocuind în ecuaţie, obţinem:
dy x  ux du 1  u dx 1 u
 u x    du  ln x  ln c 
dx x  ux dx 1  u x 1  2u  u 2
1 1
  ln 1  2u  u 2  x  C .
2 1  2u  u 2
1.Să se dea exemple de ecuații diferențiale.
2. Să se rezolve ecuația:
y'  cos x, f x  cos x
242
___________________________________________________________________________
1. y’’ – 3y’ + 2y – x = 0
y'  y, y 0, 
2. yx   y 0   cos tdt  yx   y 0  sin x  sin x 0  yx   sin x  c

x
x0

1. Samuel, J., Coculescu, C., Mihăilescu, E. (2007) Elemente de Analiză matematică şi
Ecuaţii diferenţiale pentru economişti, Editura Universitară, Bucureşti
2. Sireţchi, Gh. (1977) Analiz matematică (Exerciţii avansate de calcul diferenţial şi
integral real), vol. II, Tipografia Universităţii din Bucureşti, Bucureşti
3. Vygodsky, M. (1987) Mathematical Handbook (Higher Mathematics), Mir Publishers,
Moscow
15 Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul I

15.2 Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul I: .......................... Error! Bookmark not defined.
15.2.1 Rezolvarea ecuaţiei omogene....................................... Error! Bookmark not defined.
15.2.2 Rezolvarea ecuaţiei neomogene ................................... Error! Bookmark not defined.
15.3 Metoda variației costantei ................................................ Error! Bookmark not defined.
defined.

 Însușirea noțiunilor de ecuație diferențială liniară de ordinul I.
 Definiții
Definiții. 15.2 Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul I:

Proprietății (1) A(x)y’ + B(x)y =C(x), unde:
A,B, C : a, b  R, Ax  0 oricare ar fi x  a, b .
Bx  Cx 
Împărţim relaţia (1) la A(x) şi notăm px   , qx  
A x  A x 
Avem :
(2) y'  px y  qx  este o ecuaţie neomogenă (pentru că q(x) ≠ 0).
Dacă q(x) este funcţia identic nulă pe intervalul (a, b) qx  0, x a, b , atunci
243
___________________________________________________________________________
ecuaţia (3) y'  pxy  0 se numeşte ecuaţie diferenţială liniară de ordinul I omogenă.
15.2.1 Rezolvarea ecuaţiei omogene
  px y    px dx . Aceasta este o ecuaţie cu variabile separabile.

dy dy
dx y
 x 0 pt dt  x 0 pt dt

x x
 
ln y  ln c    pt dt  ln cy    pt dt  cy  e  yx   C  e
x x
.
x0 x0
Ultima relaţie reprezintă soluţia generală a ecuaţiei omogene

 1
 C  R, C  
 c
15.2.2 Rezolvarea ecuaţiei neomogene

OBSERVAŢIE: Presupunem cunoscută o soluţie y1  y1 x a ecuaţiei neomogene
(2), deci y 1'  px y 1  qx  . Facem substituţia y  u  y1 şi înlocuind în (2), obţinem:
u'  y 1'  px u  y 1   qx   u'  px u  0

Observăm astfel că u este o soluţie a ecuaţiei omogene. Prin urmare, soluţia
generală a ecuaţiei neomogene este egală cu soluţia generală a ecuaţiei omogene plus o
soluţie particulară a ecuaţiei neomogene. Pentru determinarea unei soluţii a ecuaţiei
neomogene, se foloseşte metoda variaţiei constantei.
15.3 Metoda variației costantei
Căutăm o soluţie a ecuaţiei neomogene (2) de forma:
 x 0 p t  dt
x

yx   c x e (4)
(adică de forma soluţiei generale a ecuaţiei omogene, însă C nu mai este constant)
dx dc x    x 0 pt  dt   p t  dt
x x
 e  c x px e x 0
dy dx
Înlocuim în (2) şi obţinem:
dc x    x 0 p t  dt   p t  dt   p  t  dt
x x x
e  c x px e x 0  px c x e x 0  qx 

dx
 x 0 p t  dt
x

 c' x   qx  e
x 0 p t  dt
x
c x    qs e
x
ds  c 1 şi înlocuind în (4), avem:
x0
244
___________________________________________________________________________
 x p t  dt    x 0 pt  dt
x x

yx     qse x0
ds e
 x0 
 
Aceasta este soluţia generală a ecuaţiei liniare şi neomogene.
OBSERVAŢIE: O soluţie particulară a ecuaţiei neomogene poate fi determinată şi
cu alte metode.
EXEMPLU:
y
y'   x2, x  0
x
Notăm: px    , qx   x 2

1
x
Rezolvăm ecuaţia omogenă:
y dy y dy dx
y'       ln y  ln x  ln c  y  cx
x dx x y x
este soluţia generală a ecuaţiei omogene.
Aplicăm metoda variaţiei constantei şi căutăm o soluţie pentru ecuaţia:
yx  cx x  y'  c' x x  cx
c x  x
c ' x  x  c x    x 2  c ' x  x  c x   c x   x 2  c ' x  x  x 2 
x
x2
 c ' x   x  c x    c1
2
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este:
 x2  x3
yx     c 1   x  yx    c 1x
 2  2
1. Să se rezolve ecuațiile:
y2  4
a. y' 
x2 9
xy
b. y'  
x
245
___________________________________________________________________________
1. Rezolvare
dy y 2  4 dy dx
a.  2 sau 2  2
dx x  9 y 4 x 9
integrăm şi obţinem:
1 y 1 x 2 x 
arc tg  arc tg  C sau y  2 tg  arctg  k  unde k  R
2 2 3 3 3 3 
x  ux
b. y  ux ; u ' x  u     1  u; u ' x   1  2u sau
x
du dx 1
 ; ln 1  2u   ln C x
1  2u x 2
1 2x 1
ln 1  2u  ln , 1  2 2 cu c  R
2
c x2 x c x

Moscow
16 Ecuaţii de tip Bernoulli, Ricatti, Lagrange
16.2 Ecuaţii de tip Bernoulli .................................................... Error! Bookmark not defined.
16.3 Ecuaţii de tip Ricatti ........................................................ Error! Bookmark not defined.
16.4 Ecuaţii de tip Lagrange .................................................... Error! Bookmark not defined.
defined.

 Însușirea noțiunilor de ecuație de tip Bernoulli, Ricatti, Lagrange
 Definiții
246
___________________________________________________________________________
Definiții. 16.2 Ecuaţii de tip Bernoulli

Proprietăți. Fie ecuaţia (1) y'  px y  qx y  , R  0,1 unde funcţiile p, q : (a, b)
Exemple. → R sunt continue
OBSERVAŢIE: Dacă  = 0, obţinem o ecuaţie liniară neomogenă
Dacă  = 1, obţinem o ecuaţie liniară omogenă
Înmulţim (1) cu y - şi obţinem: y' y   px y 1  qx 
z' y 
Notăm: y 1  z (2). Atunci: z'  1   y  y'  y' 
1 
(3)
Înlocuind în (1) obţinem:
z' y  
y  px  z  qx   z'  1   px z  1    qx 
1 
Aceasta este o ecuaţie diferenţială liniară în „z”.
4 1
EXEMPLU: y'  y  x y , x  0,  
x 2
1 1 1
  4 2
Înmulţim ecuaţia cu y 2
şi obţinem: y' y 2
 y  x.
x
1
În această ecuaţie notăm y 2  z, y  z  y'  2 y z'.
Obţinem ecuaţia:
1
 4 2 x
2 y zy 2
 z  x  z'  z 
x x 2
2 2 dz 2 dz 2
z'  z  0  z'  z   z  dx  ln z  2 ln x  ln c  z  cx 2
x x dx x z x
z  cx   x 2  z'  c' x   x 2  2cx   x
c' x   x 2  2c x   x  c x   x 2   c' x    c x   ln x  c 1
2 x 1 1
x 2 2x 2
1 
 z   ln x  c 1  x 2
2 
2
1 
y  z  y  z 2 . Deci soluţia generală este: y   ln x  c 1  x 4
2 
247
___________________________________________________________________________
16.3 Ecuaţii de tip Ricatti

Fie ecuaţia (1):
y'  px y 2  qx y  r x   0 ,
unde funcţiile p, q, r : (a, b) → R sunt continue.
OBSERVAŢIE: Dacă p(x) = 0, când x  (a, b), atunci se obţine o ecuaţie
diferenţială liniară omogenă. Dacă q(x) = 0, când x  (a, b), atunci obţinem ecuaţia
de tip Bernoulli.
Ecuaţia de tip Ricatti, în general nu are o soluţie prin integrale, dar, dacă se
cunoaşte o soluţie particulară atunci ecuaţia (1) se poate integra.
Presupunem că y1 este o soluţie a ecuaţiei (1).
Avem: (2)
y 1'  px y 12  qx y 1  r x   0
Notăm: (3)
1 1
y  y1   y '  y 1  2 z'
z z
Cu aceste notaţii obţinem:
2 2
 1  1
y 1  2 z'  px  y 1    qx  y 1    r x   0
1
z  z  z
y
z'  px y12  2px  1  px  2  qx y 1  qx   r x   0
1 1 1
y1  2
z z z z
y
z'  2px  1  px  2  qx   0  z 2  z' 2px y 1z  px   qx z  0 
1 1 1
 2
z z z z
 z'2px y 1  qx z  px   0
OBSERVAŢIE: Dacă în locul substituţiei (3) luăm y  y1  z , atunci vom
obţine o ecuaţie de tip Bernoulli în „z”.
EXEMPLU:
y'y 2  xy  x  1  0
Cunoaştem o soluţie a acestei ecuaţii y1 = -1
1 1
Notăm: y  1   y '   2 z' .
z z
Dacă înlocuim în ecuaţia dată, obţinem:
248
___________________________________________________________________________
x2
2x
z'  x  2z  1  z'  2  x z   2  x z   2  x dx  z  ce 2
dz dz
dx z
 
2
2 2 x
2x
 ln z  ln c  2x  x  ln c z  2x  x  c z  e 2 
 1
2
1
2
1

 
Aplicând metoda variaţiei constantei, obţinem:
 x x 2 x  2 x  x
2 2
zx     e 2 dx  e 2
 x 0 
16.4 Ecuaţii de tip Lagrange

Fie acuaţia (1): y  xAy'  By' unde funcţiile A, B : (a, b) → R sunt
derivabile pe intervalul (a,b).
Introducem parametrul:
dy
y'  p   p  dy  pdx .
dx
Astfel ecuaţia (1) devine:
(2)
y  xAp Bp  dy  Apdx  xA' pdp  B' pdp.
Ap  pdx  xA ' p  B' pdp  0  Ap  p dx  xA ' p  B' p  0.
dp
Dacă A(p) – p ≠ 0, atunci obţinem o ecuaţie liniară în x = x(p).
EXEMPLU:
 y'
y'
y  2y ' x 
2
Notăm Ay'  2y' şi By'   y'

y' 2
2
Introducem parametrul y’ = p şi obţinem:
p dp 1 dp dp
(*) y  2px   p 2  y'  2p  2x   2p 
2 dx 2 dx dx
 1  dp dx 1
 p   2x   2p  p  2x  2p   0.
 2  dx dp 2
Împărţim ultima ecuaţie la „p” şi obţinem:
dx 2 1
 x2  2   0,
dp p 2p
249
___________________________________________________________________________
c
şi obţinem astfel o ecuaţie care are soluţia : x  2 .
p
c dx c' pp 2  2p  c p dx c' p  p  2c p

x 2
  4
  .
p dp p dp p3
x   p   2 , k  R .
2 1 k
3 4 p
1 2k
Din (*) rezultă: y   p 2 
3 3
1. Să se dea exemple de ecuații Bernoulli, Ricatti, Lagrange

1. Rezolvare
y'  px y  qx y 
y'  px y 2  qx y  r x   0
y  xAy'  By'

Moscow
250
___________________________________________________________________________
17 Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare

17.2 Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare .......................... Error! Bookmark not defined.
17.2.1 Teoarema lui Ostograski – Liouville: .......................... Error! Bookmark not defined.
17.3 Studiul ecuaţiei neomogene ............................................. Error! Bookmark not defined.
defined.

 Însușirea noțiunilor de ecuații liniare
 Definiții
Definiții. 17.2 Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare

Proprietăți
Fie ecuaţia (1): A 0 x y n   A 1 x y n1  ...  A n1 x y  A n x y  Bx  , unde
funcţiile
A 0, A 1,..., A n ,B : a,b  R sunt continue pe (a, b), şi A 0 x   0 oricare ar fi
x  a, b .
(2) A 0 x y n   A 1 x y n1  ...  A n1 x y  A n x y  0 este o ecuaţie
omogenă
Amintim aici că prin C a,b  R  f : a, b  R, f continua  notăm spaţiul
vectorial al funcţiilor reale şi continue pe [a, b].

DEFINIŢIA 15.8.1:
Funcţiile y 1 x , y 2 x ,..., y n x   C a,b  R sunt liniar independente dacă
relaţia (*) 1y1 x   2 y 2 x  ...  n y n x  x

este adevărată, adică 1   2  ...  n  0, x  0 oricare ar fi x  a, b
DEFINIŢIA 15.8.2: Dacă relaţia (*) are loc fără ca toţi scalarii  să fie nuli,
atunci funcţiile y1, y 2 ,...y n sunt liniar dependente.
Presupunem că y1, y 2 ,...y n sunt de n – 1 ori derivabile pe (a,b)
251
___________________________________________________________________________
y1 y 2 ... y n
y 1' y '2 ... y n'
DEFINIŢIA 15.8.3: W y 1, y 2 ,... y n  
... .... ... ...
y 1n 1 y 2n 1 ... y nn 1
se numeşte „wronskianul” funcţiilor y 1, y 2 ,...., y n .

DEFINIŢIA 15.8.4: Funcţiile y 1 x , y 2 x ,..., y n x  se numesc strict liniar
independente dacă wronskianul lor este diferit de zero, oricare ar fi x  a, b .
Studiul ecuaţiei omogene (2):
Împărţind (2) la A0(x), obţinem:
A i x 
(2)’ y n   a1 x y n1  ...  a n1 x y'a n x y  0 , unde a i x  
A 0 x 
i = 1, 2, … , n, x  (a,b).
OBSERVAŢII:
1. Dacă y1(x) este o soluţie a ecuaţiei (2)’ , atunci y  c  y1 x este o soluţie
a ecuaţiei (2)’.
2. Dacă y1(x) şi y2(x) sunt soluţii ale ecuaţiei (2)’ , atunci y  y1 x  y 2 x
este soluţie a ecuaţiei (2)’.
3. Dacă y1 x, y 2 x,...., y n x sunt soluţii ale ecuaţiei (2)’ , atunci este
soluţie a ecuaţiei (2)’ şi y  c 1y1 x  c 2 y 2 x  ...  c n y n x .
PROPOZIŢIE :
Mulţimea soluţiilor unei ecuaţii diferenţiale de ordinul n, omogene, este un
spaţiu vectorial.
DEFINIŢIA 15.8.5 :
Soluţiile y1 x, y 2 x,...., y n x ale ecuaţiei (2)’ formează un sistem
fundamental de soluţii dacă W(y1, y2, … yn) nu este identic nul pe (a, b).
17.2.1 Teoarema lui Ostograski – Liouville:

Wronskianul unui sistem fundamental de soluţii al ecuaţiei (2)’ nu se anulează
în nici un punct al intervalului (a, b).
DEMONSTRAŢIE: Din ipoteză ştim că y1 x, y 2 x,...., y n x formează un
sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia (2)’.
252
___________________________________________________________________________
y 1n   a1 x y 1n1  ...  a n1 x y 1'  a n x y 1  0

(3) 
y n   a x y n1  ...  a x y '  a x y  0
 n 1 n n 1 n n n
Există x0  (a, b) astfel încât W y 1, y 2 ,..., y n  x  x 0  0
y1 y2 ... y n
' '
y y ... y n'
W y1, y 2 ,... y n   1 2
... .... ... ...

y1n1 y 2n1 ... y nn1
y 1' y '2 ... y n' y1 y2 ... y n

y 1' y '2 ... y n' y 1' y '2 ... y n'
dW y 1, y 2 ,... y n 
 ... .... ... ...  ...  ... .... ... ... 
dx n2  n2  n2  n1 n1 n1
y1 y 2 ... y n y1 y 2 ... y n
y 1n1 y 2n1 ... y nn1 y 1n1 y 2n1 ... y nn1
y1 y2 ... y n
y 1' y '2 ... y n'
 ... .... ... ...
n2 
y1 y 2n2  ... y nn2 
y 1n y n2 ... y nn
y 1n   a1y 1n1  ...  a n1y 1'  a n y 1

.......... .......... .......... .......... .......... .
y nn   a1y nn1  ...  a n1y n'  a n y n
y 1' y '2 ... y n' y1 y2 ... y n

y 1' y '2 ... y n' y 1' y '2 ... y n'
dW y 1, y 2 ,... y n 
 ... .... ... ...  ...  ... .... ... ... 
dx
y 1n2  y 2n2  ... y nn2  y 1n1 y 2n1 ... y nn1
 a1y 1n1  a 2 y 2n1 ...  a n y nn1  a n1y 1'  a n1y '2 ...  a n1y n'
y1 y2 ... y n
y 1' y '2 ... y n'
 ... .... ... ...  a1 x W y 1, y 2 ,..., y n  (4)
n 2  n 2  n 2 
y1 y2 ... y n
 a n y 1  a n y 2 ...  a n y n
dW y 1, y 2 ,..., y n 
 a1 x W y 1, y 2 ,..., y n 
dx
253
___________________________________________________________________________
Funcţia W este continuă. Din ipoteză ştim că există x 0  a, b,
astfel încât W y 1, y 2 ,... y n  x  x 0  0 . Deci există un punct x 0  ,  în care funcţia
W este diferită de zero. În intervalul (, ) rezolvăm ecuaţia (4) şi obţinem
x0 a1 s ds
x

W  W0 e , unde W0 este W0  W x  x0 .
Presupunem că W este egal cu zero pe întreg intervalul (a, b), deci există , ,
… astfel încât W x   0, W x   0,...
Fie  > x0 primul punct la dreapta lui x0 în care W x   0 . Ştim că a1(x) este
continuă, de unde rezultă că W x   0 , ceea ce contrazice ipoteza.
TEOREMĂ :
Dacă y1, y 2 ,..., y n formează un sistem fundamental de soluţii al ecuaţiei (2)’,
atunci B  y1 x, y 2 x,..., y n x formează o bază în spaţiul vectorial al soluţiilor
ecuaţiei (2)’.
Deci soluţia generală a ecuaţiei (2)’ este yx  c1y1 x  c 2 y 2 x  ...  c n y n x .
Proprietăți 17.3 Studiul ecuaţiei neomogene

TEOREMA: Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este egală cu soluţia
generală a ecuaţiei omogene plus o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene.
DEMONSTRAŢIE:
Fie Y o soluţie a ecuaţiei neomogene.
Y n   a1 x Y n1  ...  an1 x Y'an x Y  bx 
Fie y = Y + z.
OBSERVAŢIE: y k   Y k   z k , k  1, 2,..., n .
 
Y n  z n  a1 x  Y n1  z n1  ...  an1 x  Y'z'  an x  Y  z  bx  .
z n  a1 x  z n1  ...  an1 x  z' an x  z  0 .

EXEMPLU:
1   
y"  y  , x   ,  .
cos x  2 2
y x   sin x
y" y  0   1 .
y 2 x   cos x
254
___________________________________________________________________________
sin x cos x
W y 1, y 2    1  0 .
cos x  sin x
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este: yx  c1 sinx  c 2 cos x .

Pentru a determina o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene, în general, se
utilizează metoda variaţiei constantei.
Vom căuta o soluţie a ecuaţiei neomogene (*) yx  c1 sinx  c 2 cos x .
Pentru a determina c1 şi c2 sunt necesare două relaţii:
- y(x) dat de ecuaţia (*) trebuie să verifice ecuaţia neomogenă;
- punem condiţii astfel încât calculele să fie mai simple.
y' x   c 1 x cos x  c 2 x sin x  c 1' x sin x  c '2 x cos x
c 1' x  sin x  c '2 x cos x  0


 '
c 1 x cos x  c 2 x  sin x 
' 1
 cos x
y" x   c 1 x sin x  c 2 x cos x  c 1' x cos x  c '2 x sin x 
 c 1 x  sin x  c 2 x cos x  c 1' x cos x  c '2 x  sin x  c 1 x  sin x  c 2 x cos x 

1
cos x
sin x cos x
  1
cos x  sin x
0 cos x sin x 0
1 1
 sin x cos x
c 1' x    1; c '2 x  
cos x cos x sin x

  cos x
c 1' x   1  c 1 x   x; c '2 x     c 2 x   lncos x 

sin x
cos x
yx  x sinx  lncos xcos x este soluţia particulară a ecuaţiei neomogene.
yx  c1 sinx  c 2 cos x  x sinx  lncos xcos x este soluţia ecuaţiei.
1. Să se dea exemple de ecuații liniare de ordin n
255
___________________________________________________________________________
1. Rezolvare
1   
y"  y  , x   , 
cos x  2 2
 
y"2y' y  2 3x 2  2 e x ,   1

Moscow
256
___________________________________________________________________________
18 Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare, cu coeficienţi constanţi
18.2 Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare, cu coeficienţi constanţi .. Error! Bookmark not
defined.
18.2.1 Ecuaţia diferenţială liniară, omogenă de ordinul n, cu coeficienţi constanţi ........Error!
Bookmark not defined.
18.2.2 Exemple: ...................................................................... Error! Bookmark not defined.
18.2.3 Ecuaţia diferenţială liniară, neomogenă e ordinul n, cu coeficienţi constanţi: .....Error!
defined.

 Însușirea noțiunilor de ecuații de ordin n, liniare, cu coeficienți constanți
 Definiții
Definiții. 18.2 Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare, cu coeficienţi

Proprietăți constanţi
Fie ecuaţia (1)
y n  a1y n1  ...  an1y' an y  bx , a1, a 2 ,..., an  R
OBSERVAŢIE: Toate rezultatele obţinute sunt valabile şi în acest caz
particular
18.2.1 Ecuaţia diferenţială liniară, omogenă de ordinul n, cu coeficienţi

constanţi
(2) y (n)  a1y n1  ...  an1y' an y  0
Pentru a-i determina soluţia trebuie să găsim un sistem fundamental de
soluţii.
Soluţiile sunt de forma (3):
y  erx  y'  rerx , y"  r 2 erx ,..., y n   r n erx .
Dacă înlocuim în relaţia (2), obţinem:
 
erx r n  a1r n1  ...  an1r  an  0 .
Astfel, vom obţine ecuaţia caracteristică corespunzătoare ecuaţiei omogene
care are forma: (4)
r n  a1r n1  ...  an1r  an  0
257
___________________________________________________________________________
OBSERVAŢIE: Ecuaţia caracteristică este o ecuaţie algebrică de gradul
„n”.
CAZUL 1: Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt reale şi diferite
r1  r2  ...  rn  R
Fie funcţiile y 1  e r1x , y 2  e r2 x ,... y n  e rn x . Vom arăta că aceste funcţii

formează un sistem fundamental de soluţii.
e r1z e r2 x  e rn x 1 1 1
r1e r1x r2 e r2 x  rn e rn x r1 r2  rn
W y 1, y 2 ,... y n    e r1 r2 ...rn x 
 
n 1
r1 e r1x r2
n 1
e r2 x  rn
n 1
e rn x r1n1 r2n1  rnn1
 W y 1, y 2 ,... y n   e  r  r   0.
r1  r2 ... rn  x
i j
l  j  i n
Deci y1, y 2 ,.... y n formează un sistem fundamental de soluţii

( Wy1, y 2 ,... y n  este un determinant Vandermonde).
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este:
yx   c 1e r1x  c 2 e r2 x  ...  c n e rn x
CAZUL 2: Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt reale şi multiple:
Ecuaţia are rădăcina r = 0 multiplă de ordinul m (celelalte rădăcini fiind
reale şi diferite r1  r2  ...  rnm )
Forma ecuaţiei (4) va fi:
(4’) r n  a1r n1  ...  anmr m  0
(2’) y n   a1y (n1)  ...  anm y (m)  0
OBSERVAŢIE : y1  1, y 2  x1,..., y m  x m1 sunt soluţii ale ecuaţiei

(2’).
1 x x2 ... x m1
0 1 2x ... m  1x m2
W y 1, y 2 ,... y n   0 0 2 ... m  1m  2x m3  1 1!2!.... m  1!  0
... .... ... ... ....
0 0 0 ... m  1!
.
Soluţia generală este:
yx   c 1  c 2 x  ...  c m x m1  c m1e r1x  ...  c n e rnm x
258
___________________________________________________________________________
 Ecuaţia are rădăcina r = , ( ≠ 0) multiplă de ordinul m.
Substituţia este y = zex şi atunci:
y'  z' e x  zex  z'ze x , y" ,..., y n 
Înlocuim în ecuaţia (2) şi obţinem: z n   b1z n1  ...  bn1z'  bn z  0 .
z  e px , deci ecuaţia caracteristică este: (4”)

pn  b1pn1  ...  bn1p  bn  0
y  zex  y  e x e x  e  x  r  p  .
Dacă r =  este multiplă de ordinul m pentru ecuaţia caracteristică (4),
atunci  = 0 este soluţia multiplă de ordinul m pentru ecuaţia caracteristică
(4”).
z1  1, z 2  x,...z m  x m1
y1  e x , y 2  xe x ,..., y m  x m1e x
Dacă ecuaţia caracteristică (4) are soluţiile:
 r1 multiplă de ordinul 1
 r2 multiplă de ordinul 2
………………………………….
 rp multiplă de ordinul p
cu 1   2  ...   p  n , raţionamentul este asemănător.
18.2.2 Exemple:
1. y"  5 y'  6  0
Ecuaţia caracteristică este: r 2  5r  6  0 , cu rădăcinile r1  2, r2  3 .
Atunci: y 1  e r1x  e 2 x , y 2  e r2 x  e 3 x , iar yx   c 1e 2 x  c 2 e 3 x .

2. y"  9 y  0
Ecuaţia caracteristică este: r 2  9  0 , cu rădăcinile r1  3, r2  3 .
Atunci: yx   c 1e 3 x  c 2 e 3 x .
3. y"2y' y  0
Ecuaţia caracteristică este: r 2  2r  1  0 , cu rădăcinile r1  r2  1
Atunci: yx   e  x c 1  c 2 x  .
CAZUL 3: Ecuaţia caracteristică (4) are rădăcini complexe:
259
___________________________________________________________________________
Formulele lui Euler sunt:
e i  e i e i  e i
cos   , sin   , e i  cos   i sin  .
2 2
Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt complexe şi diferite
r1    i, r2    i, , R,   0 .
y 1  e r1x , y 2  e r2 x .
y 1  e r1x  e  i   e x  e ix  e x cos  x  i sin  x 

 e x cos  x  i sin  x 
ix
y 2  e r2 x  e  i   e x  e 
Întrucât mulţimea soluţiilor ecuaţiei omogene formează un spaţiu

y1  y 2 y  y2
vectorial dacă y1 şi y2 sunt soluţii, atunci şi y 1  şi y 2  1 sunt
2 2i
soluţii.
y 1  e x cos x
y 2  e x sin x
Când soluţiile z    i sunt multiple de ordinul m, atunci vor
corespunde soluţiilor din sistemul fundamental de soluţii:
y 1  e x cos x, y 2  xe x cos x,..., y m  x m1e x cos x,
y m1  e x sin x, y m 2  xe x sin x,..., y 2m  x m1e x sin x
18.2.3 Ecuaţia diferenţială liniară, neomogenă e ordinul n, cu coeficienţi

constanţi:
(1) y n   a1y n1  ...  an1y'  an y  bx  , şi deci ecuaţia omogenă este:
(2) r n  a1r n1  ...  an1r  an  0 .

Soluţia generală a ecuaţiei neomeogene (1) este egală cu suma dintre
soluţia generală a ecuaţiei omogene şi o soluţie particulară a ecuaţiei
neomogene. Pentru determinarea unei soluţii particulare y a ecuaţiei neomogene
(1), în general se aplăcă metoda variaţiei constantei. În anumite cazuri
particulare ale termenului liber b, putem calcula mai uşor o soluţie particulară a
ecuaţiei neomogene.
CAZUL1: bx   Pm x e x
Pm x   p 0  p1x  ...  p m x m
 r =  nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice (2):

Căutăm soluţii de forma (3) Y  Qm x e x
260
___________________________________________________________________________
Qm x   q0  q1x  ...  qm x m .
Determinarea coeficienţilor q0 , q1,....qm se face punând condiţia ca
funcţia dată de (3) să verifice ecuaţia neomogenă (1).

EXEMPLU: y"2y' y  1  x .
P1 x   1  x e 0 x ,   0 .
Ecuaţia caracteristică este r 2  2r  1  0 , cu rădăcinile

r1  r 2  1, r    0.
Y  q0  q1x e 0 x  q0  q1x.
Se calculează Y’, Y” şi se pune condiţia ca Y să verifice ecuaţia:

Y'  q1, Y"  0
q0  2q1  1 q0  3

 2q1  q0  q1x  1  x   
q1  1 q1  1
Deci: Y = 3 + x.
y  c 1e x  c 2 xe x  e x c 1  c 2 x  .
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este:
y  e x c 1  c 2 x   3  x
 r =  este rădăcină multiplă de ordinul k a ecuaţiei caracteristice (2)
Căutăm soluţii de forma (4): Y  x k Qm x e x
Determinarea coeficienţilor q0, q1, … , qm se face astfel încât Y să fie
soluţie a ecuaţiei neomogene.

EXEMPLU: y"2y' y  2 3x 2  2 e x ,   1. 
Ecuaţia caracteristică este: r 2  2r  1  0, cu soluţiile r1 = r2 =1.
   
Y  x 2 Q 2 x e x  Y  x 2 q0  q1x  q2 x 2 e x  y  q0 x 2  q1x 3  q2 x 4 e x
.
Se calculează Y’, Y” şi se pune condiţia să verifice ecuaţia.
1
Obţinem: q 0  2, q1  0, q 2  .
2
 1   1 
Y    2 x 2  x 4  e x  Y  x 2   2  x 2 e x este o soluţie
 2   2 
particulară.
261
___________________________________________________________________________
 1 
Soluţia generală este : y  c 1e x  c 2 xe x  x 2   2  x 2 e x .
 2 
CAZUL 2 : bx   Pn x cos x  Q z x sin xe x ,

Pn(x) este un polinom de gradul n,
Qm(x) este un polinom de gradul m.
 r    i nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice (2)
Căutăm soluţii de forma : (5) Y  RN x cos x  SN x sin xe x ,

unde N = max(n, N), iar RN şi SN sunt polinoame de gradul N.
 r    i este rădăcină multiplă de ordinul k pentru ecuaţia
caracteristică (2).
Căutăm soluţii de forma : (6)
Y  x k RN x cos x  SN x sin x e x .
EXEMPLU: y” + y = x sin x
Ecuaţia caracteristică este : r 2  1  0 , cu rădăcinile r  i .
r1  0  1 i    0,   1 si r2  0  1 i    0,   1.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este: y  c1 cos x  c 2 sin x .

k  1, Y  xAx  Bcos x  Cx  Dsin x e x  e 0  1 . 
Calculăm Y’, Y”
1 1 x2 1
A   , B  0, C  0, D   Y    x sin x , soluţia
4 4 4 4
particulară a ecuaţiei neomogene.
x2 1
y  c 1 cos x  c 2 sin x  cos x  x sin x .
4 4
1. Să se rezolve ecuația
262
___________________________________________________________________________
1. Rezolvare
Ecuația caracteristică este: Rădăcinile soluției sunt:
Deoarece soluțiile sunt reale și este rădăcină
dublă rezultă că soluția generală e ecuației diferențiale este:

Moscow
19 Ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile

19.2 Ecuaţii cu variabile separabile: (se separă variabilele şi se integrează direct) .........Error!
defined.

 Însușirea noțiunilor și algoritmului de rezolvare a exercițiilor
Exerciții 19.2 Ecuaţii cu variabile separabile: (se separă variabilele şi se

integrează direct)
Să se găsească soluţia generală (curbele integrale) pentru următoarele ecuaţii
diferenţiale.
1. 2x(y + 2) dx = y(x2 + 1) dy unde y = y(x)
Se observă imediat că ecuaţia poate fi pusă sub forma
2x y
dx  dy
x 1
2
y2
care integrată devine

2x y
x 2
1
dx  
y2
dy
263
___________________________________________________________________________
adică ln(1 + x2) = y – 2 ln(y + 2) + c sau (1 + x2) (y + 2)2 = cey, care reprezintă
curbele integrale ale ecuaţiei date.
dy
2. y 2  x  0 unde y = y(x)
dx
După aflarea curbelor integrale, să se găsească acea curbă particulară care
trece prin punctul A(2,0). Ecuaţia este echivalentă cu y2 dy = xdx, care după
y3 x 2
integrare conduce la   c. Înlocuind x = 2 şi y = 0 în această relaţie,
3 2
obţinem c = -2. Curba particulară este:
y3 x 2
  2  0.
3 2
3. xdy + y2dx = dy – dx. Găsiţi curba integrală ce conţine punctul A(2,1).
dx dy
Ecuaţia este echivalentă cu  care după integrare conduce la
1 x 1 y 2
ln x 1  arctg y   c . Înlocuind x = 2, y = 1 se obţine c = /4. Deci curba
integrală este ln x  1  arctg y    / 4 .
1. Să se rezolve ecuaţia:
y2  4
y' 
x2 9
Rezolvare:
dy y 2  4 dy dx
 2 sau 2  2
dx x  9 y 4 x 9
integrăm şi obţinem:
1 y 1 x 2 x 
arc tg  arc tg  C sau y  2 tg  arctg  k  unde k  R
2 2 3 3 3 3 
2. Să se rezolve ecuaţia: xy’ – y = y3

Rezolvare: Ecuaţia se mai scrie
dy dy dx
x  y 3  y sau 3  sau
dx y 4 x
264
___________________________________________________________________________
1 y  dx
  2  dy 
 y y 1  x
integrăm şi obţinem
1
 
ln y  ln y 2  1  ln x  ln C
2
sau
y
C x unde C  R
y 2 1
3. Să se găsească soluţia ecuaţiei (1 + ex) yy’ = ex care satisface condiţia

y(c) = 1
Rezolvare: Avem:
ex
ydy  dx
1 e x
y2
2

 ln 1  e x  
ln C
2
sau y2 = ln C(1 + ex)2
e
pentru x = o obţinem: 1 = ln4C adică C 
4
4. Să se găsească soluţia particulară a ecuaţiei:

xy 2
  
 x dx  x 2 y  y dy  o cu y(o) = 1
Rezolvare: Ecuaţia se mai scrie:
xdx – ydy + xy (ydx + xdy) = o sau
x 2  y2
d  xy dxy  o sau
2
x 2  y2  x 2 y2
d  o adică
2
x2 – y2 + x2y2 = k,
pentru x = o obţinem k = 1 deci
1 x 2
 
y 2 1  x 2 1  x 2  y 2 
1 x 2
5. Să se rezolve ecuaţia: x yy' 1  x 2

Rezolvare:
265
___________________________________________________________________________
1 x 2
ydy  dx sau
x
y2 x2
 ln x   ln C
2 2
y 2  2 ln x  x 2  ln c 2
6. Să se determine soluțiile ecuației care verifică

următoarele condiții inițiale:
a)
b)
Ecuația se mai poate scrie:
Separăm variabilele
Integrând obținem sau
soluția generală a ecuației.

a) Pentru rezultĂ Soluția este
b) Pentru rezultĂ Soluția este
Observație: După găsirea soluției generale, trebuie testate soluțiile
particulare existente în zerourile expresiei cu care am împărțit, în cazul nostru
Într-adevăr în acest caz regăsim soluția particulară
7.
1. Să se rezolve ecuația cu condiția inițială

1. Prin separarea variabilelor și integrare obținem soluția:
din condiția inițială rezultă și soluția ecuației
în acest caz

266
___________________________________________________________________________
Moscow
267
___________________________________________________________________________
20 Ecuaţii diferenţiale omogene
20.2 Ecuaţii diferenţiale omogene ........................................... Error! Bookmark not defined.
defined.

Exerciții 20.2 Ecuaţii diferenţiale omogene

Sunt de forma y’ = f(x, y)) iar f satisface relaţia f(tx, ty) = tm f(x, y)
Se face schimbarea de funcţie y = ux
x 2  y2
y' 
2xy
Rezolvare:
y = ux, de unde y’ = u’x + u , introducem în ecuaţie şi obţinem:
x2  u2x2 1 u 2
u' x  u  ; u ' x  u 
2ux 2 2u
1 u 2 1 u 2
u' x  u deci
2u 2u
2u du dx
 ,
1 u 2 x
integrăm şi obţinem
 ln 1  u 2  ln x  ln C cR 
sau
1
1 u 2 x 
c
de unde
x 2  y2 1 x
2
x  x 2  y2 
x c C
268
___________________________________________________________________________
y
y'  1
x
Rezolvare:
y = ux y’ = u’x + u deci
u’x + u = u – 1 sau u’x = - 1 sau
dx 1 C
du   u   ln x  ln C  y 
x x x
(x – y) y dx – x2dy = o
Rezolvare:
y  ux 
x  ux  ux  u ' x  u
sau
x2
du dx 1
u  u 2  u' x  u     ln x  ln C
u 2
x u
1 1
u adica y
ln C x x ln C x
xy
y'  
x
Rezolvare:
x  ux
y  ux ; u ' x  u     1  u; u ' x   1  2u sau
x
du dx 1
 ; ln 1  2u   ln C x
1  2u x 2
1 2x 1
ln 1  2u  ln , 1  2 2 cu c  R
c x2
2
x c x
4x 2
 
 3xy  y 2 dx  4x 2  3xy  y 2 dy 
Rezolvare: Vom efectua schimbarea de funcţie y = ux, atunci obţinem:
4  3u  u 2
 u' x
4u 2  3u  1
269
___________________________________________________________________________

deci o ecuaţie cu variabile separabile. În final rezultă x 2  y 2  x  y
3 2
 C une c
R
6. SĂ se rezolve ecuația:
Ecuația se scrie: Și este o ecuație omogenă în și Notăm

Rezultă Înlocuim în ecuație pe obținem:
Separăm variabilele și prin integrare rezultă:
sau
Revenind la variabila de unde rezultă soluția generală a
ecuației:
Prin separarea variabilelor am împărțit ambi membri ai ecuației cu
produsul Verificăm dacă sau sunt soluții. Dar
în virtutea substituției Condiția ne conduce la
Verificăm direct și rezultă că sunt de asemenea soluții

ale ecuației date.
Să se rezolve ecuaţia:
4x 2
  
 3xy  y 2 dx  4x 2  3xy  y 2 dy

Rezolvare: Vom efectua schimbarea de funcţie y = ux, atunci obţinem:
4  3u  u 2
 u' x
4u 2  3u  1
deci o ecuaţie cu variabile separabile. În final rezultă x 2  y 2   x  y

3 2
C
une c  R

270
___________________________________________________________________________
Moscow
21 Ecuaţii diferenţiale de forma

y’=f[(ax+by+c)/(a1x+b1y+c1)]
P(x, y) dx + Q(x, y) dy = 0
21.2 Ecuaţii diferenţiale de forma y’=f[(ax+by+c)/(a1x+b1y+c1)] ......... Error! Bookmark not
defined.
21.3 Ecuaţii de forma P(x, y) dx + Q(x, y) dy = 0 ................... Error! Bookmark not defined.
defined.

Exerciții 21.2 Ecuaţii diferenţiale de forma y’=f[(ax+by+c)/(a1x+b1y+c1)]

 ax  by  c 
y'  f  
 1
a x  b 1 y  c 1 
Distingem două cazuri

a b a b
C1) 0 şi C2) 0
a 1 b1 a 1 b1
În primul caz efectuăm schimbarea x = X + x0, y = Y + y0 unde

ax 0  by 0  c  0
a 1 x 0  b 1 y 0  c1  0
În al doilea caz notăm ax + by = u
(2x – y + 4) dy + (x – 2y + 5) dx = 0
Rezolvare:
Ecuaţia se mai poate scrie:
271
___________________________________________________________________________
2x  2 y  5
y' 
2x  y  4
Facem schimbarea: x = X – 1 şi y = Y + 2 de unde rezultă:
dY X  2Y

dX 2X  Y
deci o ecuaţie omogenă
Se va face schimbarea Y = tX şi se va obţine o ecuaţie cu variabile separabile
2. Să se rezolve ecuaţia
1  3x  3y
Y' 
1 x  y
Rezolvare: Notăm x + y = u, de unde y’ = u’ = 1, deci
1  3u 1  3u 2  2u
u ' 1  sau u '   1; u' 
1 u 1 u 1 u
1 u
du  2dx ; deci  2 ln 1  u  u  2x  c sau
1 u
2 ln 1  xy  x  y  2 x  K unde k  R
x  2y 1
y' 
2x  4 y  3
Rezolvare:
u 1
Notăm: 2x + 2y = u y'  deci
2
u ' 1 u  1 2u  2 2u  5
 sau u'   1; u' 
2 2u  3 2u  3 2u  3
2u  3 1
du  dx deci u  ln 4u  5  x  k sau
4u  5 4
1
x  2 y  ln x  2 y  5  x  k
4
Considerăm următorul sistem algebric

Determinantul sistemului este soluția unică fiind și
Facem substituția
272
___________________________________________________________________________
Ecuația inițială se scrie:
Această ecuaȚie este omogenă. Aplicăm schimbarea de variabilă și ecuația
devine
sau
Separăm variabilele:
Integrăm și rezultă
Revenind la variabilele
sau
unde
5. Să se rezolve ecuaȚia:
Considerăm următorul sistem algebric nu are soluții.
În acest caz metoda folosită în exemplul anterior nu poate fi aplicată. Pentru a

putea rezolva ecuația facem substituția
Ecuația devine:
Separăm variabilele și rezultă:
Prin integrare rezultă . Revenind la variabilele rezultă

soluția implicită:
21.3 Ecuaţii de forma P(x, y) dx + Q(x, y) dy = 0

Deosebim trei cazuri şi anume:
P Q
I. 
y x
1  P Q 
II.     Fx 
Q  y x 
273
___________________________________________________________________________
1  P Q 
III.     G y 
P  y x 
1. Să se rezolve ecuaţia
3x 2
  
 6xy 2 dx  6x 2 y  4y 3 dy  0
Rezolvare:
P Q
12 xy  adică sunte în cazul (I)
y x
Rezultă că există o funcţie U(x, y) astfel încât

3x 2
  
 6xy 2 dx  6x 2 y  4y 3 dy  a (Ux, y
atunci soluţia va fi U(x, y) = C unde C  R
Pentru a obţine funcţia U folosim relaţia:
U U
 3x 2  6 xy 2 şi  6x 2 y  4 y 3
x y
Din prima relaţie obţinem:
U x, y  x 3  3x 2 y 2  y
iar din a doua relaţie obţinem: (y) = 4y3 deci (y) = y4 + C de unde rezultă soluţia
ecuaţiei:
x3 + 3x2y2 + y4 = K unde K  R
2. Să se rezolve ecuația diferențială:
Cu notaȚiile de mai sus pentru ecuația dată avem: Rezultă că

ecuația este cu diferențiale totale.
Ecuația poate fi scrisț sub forma Astfel:
ecuația devine:
sau De unde rezultĂ: soluția generală

implicită a ecuației.
(x + y2) dx - 2xy dy = 0
274
___________________________________________________________________________
Rezolvare: Suntem în cazul (II), într-adevăr:
1
2y  2y  1  P  Q    2
 2xy Q  y x  x
Vom căuta atunci un factor integrant de forma unei funcţiuni de x:  = (x).

Deci trebuie să avem:

y
   
x  x  y 2   2 x  xy 
x
sau
x   2y  2 x  y  2x  x  y sau x0(x) = - 2(x)
adică u x  
1
(de exemplu)
x2
1
Prin înmulţire cu obţinem:
x2
x  y2 2y
2
x  dy  0
x x
iar
  x 2  y2    2y 
     
y  x 2  x  x 
Rezultă că există o funcţie U(x, y) astfel încât:
x  y2
x  dy  d U x, y 
2y
2
x x
deci
U 1 y 2 U 2y
  , 
x x x 2 y x
Din relaţia a doua obţinem:
y2
U x, y     x 
x
Folosim acum prima relaţie, de unde x   sau x   ln x  C . Soluţia

1
x
y2
ecuaţiei va fi dată de   ln x  k unde k  R.
x
y(1 + xy) dx – x dy = 0
275
___________________________________________________________________________
Rezolvare: Dacă vom calcula expresia:
1  P Q 
  
P  y x 
vom obţine
1  P Q  2
   
P  y x  y
deci vom căuta un factor integrant  = (y) pe care îl vom obţine din ecuaţia:

y y 1 xy     y  x 
y x
deci:
y  y 1 xy   y y  x  y  1 xy   y  0
sau
y ' y   2 ' y  y  

1
deci
y2
1
Multiplicând ecuaţia cu obţinem:
y2
1  xy
dx  2 dy  0  d U x , y 
x
y y
Unde
U 1  xy U x
 şi  2
x y y y
Din prima ecuaţie obţinem:
x x2
U x, y     y 
4 2
care combinată cu relaţia a doua obţinem ’(y) = 0 deci soluţia generală a ecuaţiei va fi:
x x2
 C unde C  R
y 2
1  3x  3y
Y' 
1 x  y
276
___________________________________________________________________________
2. Să se rezolve ecuația diferențială:

Rezolvare: 1. Notăm x + y = u, de unde y’ = u’ = 1, deci
1  3u 1  3u 2  2u
u ' 1  sau u '   1; u' 
1 u 1 u 1 u
1 u
du  2dx ; deci  2 ln 1  u  u  2x  c sau
1 u
2 ln 1  xy  x  y  2 x  K unde k  R
2. Cu notațiile de mai sus pentru ecuația dată avem:

Rezultă că ecuația este cu diferențiale totale.
Ecuația poate fi scrisț sub forma Astfel:
ecuația devine:
sau De unde rezultĂ: soluția

generală implicită a ecuației.

Moscow
277
___________________________________________________________________________
22 Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul I şi neomeogenă

22.2 Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul I şi neomeogenă. . Error! Bookmark not defined.
defined.

Exerciții 22.2 Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul I şi neomeogenă.

Forma generală este y’ + P(x) y = Q(x) iar soluţia generală este dată de expresia:
 P  x dx  P  x dx P  x dx
yCe  e    e Q x  dx
Ecuaţiile de forma:
y'  P x  y  y ' Q x  (ec. Bernoullie) şi
y'  P x  y  Qx  y 2  R x  (Ricatti) se pot reduce la ecuaţii liniare

1
(prima prin substituţia z = y1- iar a doua substituţia y   y 0 unde y0 constituie o
z
soluţie particulară)
1
y'   y x (x > 0)
x
Rezolvare: Ecuaţia este liniară, de orinul I şi neomogenă cu P x   

1
şi Q(x) =
x
x, soluţia generală va fi:
x
dx dx dx
  
y  Ce x
e x
e xdx adică y = Cx + x2
2
y'  y  x3 (x > 0)
x
Rezolvare:
278
___________________________________________________________________________
C x4
y 2 
x 6
Considerăm ecuația omogenă asociată a cărei soluție este

Aplicăm metoda variației constantelor. Soluția generală pentru
ecuația neomogenă este de forma
Punem condiția ca să verifice ecuația. Rezultă și deci
Soluția geerală pentru ecuația neomogenă este:
unde este constanta de integrare.
xy’ + y – ex = 0 x>0
Rezolvare: Ecuaţia se mai poate scrie:
1 ex
y' y deci
x x
C ex
y 
x x
xy’ + y + 3y2 x ln x = 0 în mulţimea (0, )
Rezolvare : Ecuaţia se mai poate scrie :
1
y'  y   3 ln x  y 2
x
Ecuaţia este de tip Bernoulli cu P x  

1
x
Q(x) = - 3 lnx iar  = 2
1 1
Vom efectua schimbarea y  z 1 -   z 1 2  adica z  care ne va conduce la
z ?
1
ecuaţia liniară z'  z  3 ln x , în z cu soluţia generală
x
z

x k  3 ln 2 x 
2
de unde
279
___________________________________________________________________________
2
y
x k  3 ln 2 x 
Împărțim ecuația cu , rezultă:

Facem sustituția De unde Înlocuind în
ecuație obținem:
Aceasta este ecuație liniară are soluția

Revenind la variabila obținem: sau
Ecuația Bernoulli poate fi rezolvată și prin variația constantelor sau cu ajutorul
substituției după modelul ecuațiilor liniare.
Soluția ecuației omogene asociate este de forma . Aplicăm

metoda variației constantelor. Soluția generală a ecuației inițiale este de forma
unde este o funcție necunoscută.
Punem condiția ca soluția de mai sus să verifice ecuația Bernoulli. Rezultă:
Este o ecuație cu variabile separabile de unde, prin integrare obținem :
Rezultă, soluția generală a ecuației Bernoulli este
xy’ + y2 – 3y – 4 = 0 (x > 0)
Rezolvare: Ecuaţia este de tip Ricatti, se observă că admite soluţia particulară y0 =
1
4 deci dacă facem schimbarea y   4 obţinem o ecuaţie liniară. Într-adevăr
z
z'
y'   deci:
z2
x 1 8 3
 2
z'  2   16   12  4  0
z z z 2
sau
280
___________________________________________________________________________
5 1
- xz’ + 5z + 1 = 0 sau z'   z 
x x
care se rezolvă după formule:
5 dx 5 dx 5x
    1
z  Ce x
e x
e x
 dx
x
1
adică y  cx 5 
5
Soluţia ecuaţiei în y va fi:
1
y 4
1
Cx  5
5
9. Să se rezolve ecuația cunoscând că
este o soluție particulară a ecuației. Notăm cu
Și punând condiția să verifice ecuația rezultă: de unde
sau Deci soluția generală a ecuației este
xy’ + y – ex = 0 x>0

Rezolvare: Ecuaţia se mai poate scrie:
1 ex
y' y deci
x x
sau De unde rezultă:
C ex
y 
x x
soluția generală implicită a ecuației.

281
___________________________________________________________________________
Moscow
23 Ecuații diferențiale de ordin superior

23.2 Ecuații care admit scăderea ordinului .............................. Error! Bookmark not defined.
23.2.1 Ecuații de ordin superior liniare omogene cu coeficienți constanți .. Error! Bookmark
not defined.
23.2.2 Ecuații liniare neomogene cu coeficienți constanți...... Error! Bookmark not defined.
defined.

Exerciții 23.2 Ecuații care admit scăderea ordinului

Integrăm succesiv ecuația:
Notăm cu rezultă de unde .
Integrăm succesiv:
sau
282
___________________________________________________________________________
unde .
Ecuația nu conține, în mod explicit, variabila independentă Facem substituția
deci și obținem o ecuație Beroulli:
Prin substituția ecuația se reduce la o ecuație liniară:
a cărei soluție generală este . Înlocuim pe cu

obținem:
separăm variabilele și integrăm. Rezultă:
unde care este soluția generală a ecuației date.
23.2.1 Ecuații de ordin superior liniare omogene cu coeficienți constanți

Considerăm ecuația
Pentru determinarea soluției generale a ecuației procedăm astfel:

• Scriem și rezolvăm ecuația: numită ecuația
caracteristică a ecuației diferențiale.
• Fie soluțiie ecuației caracteristice. În raport cu natura acestor
soluții scriem soluțiile liniare independente ale ecuației diferențiale, după cum
urmează:
(a) pentru fiecare rădăcină reală simplă a ecuației caracteristice, este o
soluție particulară a ecuației diferențiale;
(b) pentru fiecare rădăcină reală multiplă cu ordinul de multiplicitate a
ecuației caracteristice, obținem soluții particulare independente
ale ecuației diferențiale;
(c) pentru fiecare perche de rădăcini complexe conjugate
ale ecuației caracteristice, obținem două soluții particulare
independente ale ecuației diferențiale;
(d) pentru fiecare perche de rădăcini complexe conjugate
cu ordinul de multiplicitate a ecuației caracteristice,
obținem soluții particulare, liniar independente ale ecuației diferențiale:
Numărul total al soluțiilor particulare ale ecuației diferențiale este egal cu ordinul
ecuației.
283
___________________________________________________________________________
1. Să se determine soluția generală a ecuației:

Deoarece soluțiile sunt reale și distincte, soluția generală a
ecuației diferențiale este de forma:

Deoarece soluțiile sunt reale și este rădăcină dublă
rezultă că soluția generală e ecuației diferențiale este:

Soluția generală e ecuației diferențiale este:
23.2.2 Ecuații liniare neomogene cu coeficienți constanți

Considerăm ecuația
(11)
Soluția generală a ecuației diferențiale neomogenă cu coeficienți constanți este egală

cu suma dintre soluția generală a ecuației diferențiale omogene asociată și o soluție
particulară a ecuației diferențiale neomogene cu coeficienți constanți.
Soluția generală a ecuației asociată se determină după metoda prezentată în
paragraful anterior.
Rămâne să determinăm o metodă de aflare a soluției particulare pentru ecuația
neomogenă. Metoda generală este metoda variației constantelor.
y 8  4y 7   4y 6   2y 5  8y 4   8y 3  y 2   4y 1  4y  x 2  x 1
Rezolvare: Ecuaţia caracteristică ataşată ecuaţiei omogene este:
r 8  4r 7  4r 6  2r 5  8r 4  8r 3  r 2  4r  4  0
cu soluţiile:
 1 i 3
r5  r6 
r1  r2 1 2
r3  r4   2  1 i 3
r7  r6 
2
284
___________________________________________________________________________
Soluţia generală pentru ecuaţia omogenă este:
I

y 0 x   C1 e  C 2 xe  C 3 e 2 x 2 x 3
x x
 C 4 xe  C5 e 2
cos x
2
x x 1
 3  3  x 3
 C6 x e 2
cos x  C 7 e 2 cos x  C 8 x e 2 sin x
2 2 2
Căutăm o soluţie particulară yp = ax2+ bx + c pentru ecuaţia iniţială şi obţinem:
2a + 8ax + 4b + 4ax2 + 4bx + 4c  x2 + x + 1
de unde:
1 x2 x 3
A 1 / 4, B   , C  3 / 8, deci yp   
4 4 4 8
Soluţia generală este: Y = Y0 + Yp
Soluţia particulară se poate obţine şi prin metoda variaţiei constantelor.
Să se rezolve: y”’ + 2y” + 2y’ – 5y = 5

Rezolvare: Ecuaţia carcateristică asociată ecuaţieie omogene este:
r3 + 2r2 + 2r – 5 = 0
cu rădăcinile.
 3  i 11
r1 1, r2,3 
2
11 11
y 0  C1e x  C 2 e 3 / 2 x cos x  C 3 e 3 / 2 x sin x 1
2 2
Să se rezolve ecuaţia:
y" '  3y'  2 y  e 2 x
Rezolvare:
r3 – 3r + 2 = 0, are rădăcinile r1 = r2 = 1 şi r3 = -2 deci soluţia generală a
ecuaţiei omogene este:
y 0  C1e x  C 2 xe x  C 3 e 2 x
Căutăm o soluţie particulară, pentru ecuaţia iniţială, de forma:

Yp  Ae 2 x deci Yp'  2Ae 2 x , y "p  4Ae 2 x si y "'p  8Ae 2 x
înlocuind ecuaţia obţinem:

8Ae 2 x  6Ae 2 x  2Ae 2 x  e 2 x
285
___________________________________________________________________________
1
deci y p  e 2 x .
4
Soluţia generală a ecuaţiei iniţiale este:
1
Y  C1e x  C 2 xe x  C 3 e  2 x  e 2 x
4
Rezolvare:
1. Ecuația caracteristică este: Rădăcinile soluției sunt:

Soluția generală e ecuației diferențiale
este:
2. Integrăm succesiv ecuația:

Moscow
286
___________________________________________________________________________
24 Sisteme de ecuații diferențiale


Exerciții Să se rezolve sistemul de ecuaţii diferenţiale:

y’ = y + z, z’ = z
Rezolvare:
a. Căutăm soluţii de forma:
y = erx, z = erx
obţinem
(1 – r) +  = 0
(1 – r) = 0
Condiţie ca acest sistem algebric în  şi  să admit şi soluţii diferite de
cea banală este ca
1 r 1
0 adică r1 = r2 = 1
0 1 r
Ecuaţia caracteristică are deci rădăcină dublă
Soluţia va fi de forma:
Y  C1e x  C 2 xe x
Z  k 1e x  k 2 xe x
Punem condiţia ca y şi z să verifice sistemul de unde vom exprima pe k 1
şi k2 în funcţie de C1 şi C2 avem:
C1e x  C 2 e x  C 2 xe x  C1e x  C 2 xe x  k 1e x  k 2 xe x şi
k1e x  k 2 e x  k 2 xe x  k1e x  k 2 xe x
Rezultă k2 = 0 şi k1 = C2 deci y = C1ex + C2xex, z = C2ex
b. Sistemul se pote rezolva şi pe cale matricială
287
___________________________________________________________________________
y 1 1
Notăm: y   , A   , y 0  C zy00
x  0 1
Soluţia este:
 Ax A 2 x 2 A4x4 
y  e Ax y 0   E    ......  y 0
 1! 2! n! 
1 4 
Se demonstrează prin inducţie că: A n   
 0 1
deci:
 x xn x x2 x4 x
C AX  1   .....   ........  2  ....... 4  ....... 1   
 1! 4! 1! 2! 4! 1! 
ex xe x 
  x 

0 e 
Rezultă:
 y   e
x
xe x   y0
     sau

 x  0 e x   z0 
Y = y(0) ex + z(0) xex şi z = z(0)ex

Să se rezolve sistemul:
 y'1   2 y1  y 2

 y' 2  y1  y 2
Rezolvare: Vom căuta soluţii de forma: y1 = erx , y2 = erx
deci:
re rx   2e rx   e rx
de unde
 re rx  e rx   e x
 r  2    0

    r  1  0
Condiţia ca acest sistem să admită şi soluţii diferite de cea banală este:
rz 1
0 adică r2 + 3r + 3 = 0
 1 r 1
 3i 3  3i 3
r1, 2  Pentru r1 obţinem:
2 2
288
___________________________________________________________________________
   1

 1 i 3
 
 2
deci soluţiile particulare (pentru sistemul de ecuaţii diferenţiale):
 1 3  i 3
x
 y1   e 2
 3  i
 y1  1  i 3 e 2
3
x
 2 2
 3i 3
Pentru r2  obţinem:
2
3  i 3
x
y e
2
1
2
3  i 3
1 i 3 x
y 22  e 2
2
Folosind combinaţiile liniare:
1 y11  y12 1 y12  y 22
y1  ; y2  ;
2i 2i
2 y11  y12 2 y12  y 22
y1  ; y2 
2 2
obţinem soluţia generală:
1 2 1 2
Y1  C1 y1  C 2 y 2 şi Y1  C1 y 2  C 2 y 2
Y'  y  z  x

z'  y  z  0
Rezolvare: Vom rezolva mai întâi sistemul omogen.
y = erx, z = erx deci
r  1     0 r 1 1
 0 adică
   r  1  0 1 r 1
r1 = - 1 + i
r2 = -1 – i
Soluţia general a sistemului omogen este:
y  C1e  x cos x  C 2 e  x sin x
z  C1e  x sin x  C 2 e  x sin x
Pentru a obţine o soluţie particulară, vom folosi metoda variaţiei
289
___________________________________________________________________________
constantelor:
C'1 e  x cos x  C' 2 e  x sin x  x
de unde:
C'1 e  x sin x  C' 2 e  x cos x  0
C'1  xe x sin x şi C' 2  xe x cos x

Integrând prin părţi obţinem:
ex
C1  x cos x  1  x sin x  k 1
2
şi
ex
C 2  x sin x  1  x  cos x  k 2
2
 y'  z

z '   y  2 z
Rezolvare: Vom căuta soluţii de forma: y = erx , z = erx
obţinem:
r e rx   e rx r    0
sau 
r e rx   e rx  2 e rx   r  2  0
r 1
 r 1  0
2
deci r1 = r2 = 1
1 r2
Soluţia este:
y  C1e x  C 2 xe x
z  k 1e x  k 2 xe x
k1 şi k2 depinzân de C1 şi C2
Punem condiţia ca y şi z să verifice sistemul; obţinem:
k1 = C1 + C2 şi
k2 = C2
deci soulţia este:
y  C1e x  C 2 xe x
z  C1  C 2  e x  C 2 xe x
Să se afle soluţia generală a sistemului:

 x '  x  3y

 y'  2 x  y
290
___________________________________________________________________________
Rezolvare: Metoda 1. Derivăm prima ecuaţie în raport cu t şi obţinem: x” = x’ –
3y’. Din ecuaţiile sistemului avem:
y
1
x  x ' respectiv y'  1 7 x  x '
3 3
Înlocuind acum pe y’ în ecuaţia a treia, obţinem următoarea ecuaţie diferenţial
liniară de orinul doi cu coeficienţi constanţi, omogenă: x” – 2x’ + 7x = 0. Ecuaţia
sa caracteristic: r2 – 2r + 7 = 0 are rădăcinile complexe conjugate:
r1, 2 1 i 6 . Soluţia generală este aşadar
 
x t   e' A cos 6t  B sin 6 t , t R
Apoi avem succesiv:
y
1
3 3

x  x '  6 e' A sin 6t  B cos 6t 
Prin urmare, soluţia generală a sistemului dat este:

x t   e' A cos 6 t  B sin 6 t


 t R,
y 
 3
6

e' A sin 6 t  B cos 6 t 
unde A, B sunt două constante reale arbitrare.
Metoda 2. Sistemul se poate scrie sub forma:

 x '  x  3y  0

 y'  2 x  y  0
având ecuaţia caracteristică:
r 1 3
 0 adică r2 – 2r + 7 = 0 cu rădăcinile complexe
 2 r 1
conjugate:
r1, 2 1 i 6 . Prin urmare, soluţia generală este:

x t   e' A cos 6 t  B sin 6 t 


 y t   e' C cos 6 t  D sin 6 t 
Rămâne să determinăm constantele C, D în funcţie de A, B. Înlocuind
x(t), y(t) în prima ecuaţie din sistem, deducem imediat că:
6 6
C  B, D  A
3 3
Înlocuind acum aceste constante, obţinem aceeaşi soluţie ca şi la metoda
291
___________________________________________________________________________
1.
Să se găsească soluţia generală a sistemului liniar:

dx dy dz
 3x  y  2z  0,  3x  y  3z  0,  5x  y  4z  0
dt dt dt
Rezolvare: Metoda 1. Derivând prima ecuaţie obţinem: x” + 3x’ + y’ +
2z’ = 0, iar înlocuind pe y’ şi z ‘ din ultimile două ebţinem ecuaţia: x” + 3x’ + 7x
+ 3y + 5z = 0 care împreună cu prima ecuaţie conduce la: y = -2x” – x’ + x
respectiv z = x” – 2x . Înlocuind acum aceste două ecuaţii în ultima ecuaţie din
sistem, (ţinând cont că z’ = x”’ – 2x’), obţinem o ecuaţie diferenţială de ordinul
trei:
x”’ – 2x” - x’ + 2x = 0
având ecuaţia caracteristică: r3 – 2r2 – r + 2 = 0 cu rădăcinile: r1 = 1, r2 = -1, r3 =
2. Deci soluţia generală a acestei ecuaţii este: x(t) = Ae’ + Be-t + Ce2t.
Din y = - 2x” – x’ + x obţinem y(t) = - 2Ae’ – 9Ce2t, iar din z = x” + 2x
avem z(t) = -Ae’ - Be-t + Ce2t.
Din soluţia generală a sistemului dat este:
x t   Ae'  Be  t  Ce 2 t

 yt    2Ae'  9Ce
2t
zt    Ae'  Be  t  2Ce 2 t


Metoda 2.
Ecuaţia caracteristică a sistemului este dat de:
r 3 1 2
3 r 1 3 0
5 1 r  4
adică (r – 1) (r + 1) (r – 2) = 0 cu rădăcinile: r1 = 1, r2 = -1, r3 = 2. Prin urmare

soluţia sistemului este:
x t   Ae'  Be  t  Ce 2 t

 yt   De'  Ee  Fe
t 2t
zt   Ge '  He  t  Ie 2 t

Trebuie în continuare să determinăm constantele D, E, F, G, H, I în
funcţie de A, B, C.
Înlocuind soluţia (x(t), y(t), z(t)) de mai sus în prima ecuaţie din sistem
292
___________________________________________________________________________
deducem:
Ae'  Be  t  2Ce 2 t  3Ae'  3 Be  t  3Ce 2 t  De'  Ee  t  Fe 2 t 
 2Ge '  2He  t  2Ie 2 t  0
de unde prin identificare obţinem sistemul:
(*) 4A + D + 2G = 0,2B + E + 2H = 0,5C + F + 2I = 0
Înlocuind în a doua ecuaţie obţinem:
3Ae'  3Be  t  3Ce 2 t  De'  Ee  t  Fe 2 t  De'  Ee  t  2Fe 2 t 
 3Ge '  3He  t  3Ie 2 t  0
de unde prin identificare obţinem sistemul:
(**) 3A + 3G = 0,3B - 2E + 3H = 0,3C + F + 3I = 0
Din sistemele (*) şi (**) obţinem imediat:
D = - 2A, E = 0, F = -9C, G = - A, H = - B, I = 2C, care conduce
la soluţia generală a sistemului:
x t   Ae'  Be  t  Ce 2 t

yt    2Ae'  9Ce
2t
zt    Ae'  Be  t  2Ce 2 t


care coincide cu soluţia găsită prin metoda 1.
Să se găsească soluţia generală a sistemului liniar

x’ + x + y + 2z = 0, y’ + 4x – y + 4z = 0, z’ – 4x – y – 5z = 0
Rezolvare: Metoda 1. Derivând prima ecuaţie obţinem: x” + x’ + 4x + 3y
+ 6z = 0 care împreună cu prima ecuaţie conduce la: x” – 2x’ + x = 0 cu ecuaţia
caracteristică r2 + 2r + 1 = 0 având rădăcinile r1 = r2 = 1 şi soluţia x(t)
= (a + bt)e’. Din prima şi ultima ecuaţie din sistem, obţinem: x’ – 3x + z’ – 3z =
0 care, după ce înlocuim variabila x, devine o ecuaţie diferenţială liniară de
ordinul întâi neomeogenă în z:
z’ – 3z + (b – 2a – 2bt)e’ = 0
cu soluţia: z(t) = ce3t – (a + bt) e’. Eliminând pe z din primele două ecuaţii din
sistem obţinem din nou o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul întâi neomogenă
în y: y’ – 3y – 2be’ = 0 cu soluţia y(t) = de3t – be’. Deoarece avem patru
constante, una trebuie să o exprime în funcţie de cealaltă. Din ultima ecuaţie din
sistem obţinem:
3ce3'  a  b  bt e'  4a  bt e'  de 3t  be '  5ce3t  5a  bt e'  0
293
___________________________________________________________________________
De unde deducem: d = - 2c. Deci soluţia generală a sistemului este:
x t   a  bt e'

 yt    2ce  be '
3t
zt   ce 3 t  a  bt e'

Metoda 2.
Ecuaţia caracteristică a sistemului este dată de:
r 1 1 2
4 r 1 4 0
4 1 r 5
adică (r – 1)2 (r – 3) = 0 ci rădăcinile: r1 = r2 = 1, r3 = 3. Prin urmare soluţia

sistemului este:
x t   A  Bt  e'  Ce 3t

 yt   D  Et  e'  Fe
3t
zt   G  Ht  e'  Ie 3t

Trebuie în continuare să determinăm constantele D, E, F, G, H, I în
funcţie de A, B, C.
Înlocuind soluţia (x(t), y(t), z(t)) de mai sus în prima ecuaţie din sistem
deducem:
x’ + x + y + 2z = 0, y’ + 4x – y + 4z = 0, z’ – 4x – y – 5z = 0
(2A + B + 2Bt)e’ + 4Ce3t + (D + Et)e’ + Fe3t + 2(G + Ht)e’ + 2Ie3t
=0
de unde prin identificare obţinem:
(*) 2A + B + D + 2G = 0,2B + E + 2H = 0,4C + F + 2I = 0
iar din a doua ecuaţie avem:
Ee’ + 2Fe3t + 4(A + Bt)e’ + 4Ce3t + 4(G + Ht)e’ + 4Ie3t = 0
(**) E + 4A + 4G = 0,4B + 4H = 0,2F + 4C + 4I = 0

Din (*) şi (**) obţinem imediat:
C = 0, H = -B, E = 0, G = -A, D = -B, F = -2I iar I  R. Prin
urmare soluţia sistemului este:
294
___________________________________________________________________________
x t   A  Bt e'

 yt    Be'  2Ie
3t
zt    A  Bt e'  Ie 3 t

Dacă notăm acum A = a, B = b, c = I, se observă că soluţiile obţinute cu
cele două metode sunt identice.
Să se rezolve sistemul neomogen:

 dx
 dt  x  y ) t
2

 dy  x  4 y  1
 dt
Rezolvare: Considerăm sistemul omogen asociat:

x '  x  y  0

 y'  x  4 y  0
de unde: y = x – x’, y’ = 3x – 4x’. Deriv\nd acum prima ecua’ie din sistem avem:
5  13
x” – x’ + 3 = 0, cu rădăcinile: r1, 2  . Deci xt   ae r1t  be r2 t iar din y = x
2
– x’ deducem: yt   a 1 r1 e r1t  b1 r2 e r2 t .
Căutăm în continuare o soluţie particulară pentru sistemul neomogen dat.
Putem folosi metoda variaţiei constantelor sau metoda termenului liber.
Metoda 1 (Termenul liber)

Căutăm o soluţie particulară de forma termenilor liberi. Cum ambii
termeni sunt polinoame (de grad 1 respectiv 2), căutăm soluţii particulare sub
forma de polinoame de gra egal cu maximul dintre gradele celor două polinoame
din sistem, adică 2.
Deci x = at2 + bt + c iar y = dt2 + et + f. Înlocuind în sistem avem:

2at  b  at  bt  c  dt  et  f  t
2 2 2


2dt  e  at  bt  c  4dt  4et  4f 1
2 2
de unde obţinem sistemul:

d  a 1, e  b  2a  0, b  c  f  0

a  4d  0, 2d  b  4e  0, e  c  4f 1
care are soluţia:
295
___________________________________________________________________________
1 4 10 34 53 155
d , a  , e , b , f  , c
3 3 9 9 27 27
Deci o soluţie particulară a sistemului iniţial este:
x t    , y t    t 2  t 
4 2 34 155 1 10 53
t  t
3 9 27 3 9 27
iar soluţia generală este:

x t   ae  be  3 t  9 t  27
r1t r2 t 4 2 34 155
 a, b  R
 yt   a 1  r e r1t  b1  r e r2 t  1 t 2  10 t  53
 1 2
3 9 27
Metoda 2. (Variaţia constantelor)

Pentru a folosi această metodă, găsim întâi o ecuaţie diferenţială
neomogenă în x sau y. Din prima ecuaţie in sistem deducem: y = x – x’ + t2 iar
din a doua y’ = 3x – 4x’ + 4t2 + 1. Derivând acum prima ecuaţie din sistem,
avem:
x"  x'  y'  2t sau x"  5x'  3x   4t 2  2t 1
Cum ecuaţia omogenă ataşată x"  5x '  3x  0 are soluţia xt   ae r1t  be r2 t , cutm
o soluţie particulară de forma xt   a t e r1t  bt e r2 t . Din metoda variaiei

constantelor obţinem sistemul:
a ' t e 1  b' t e 2  0
 rt rt

r1a ' t e  r2 b' t e   4t  2t  1
 r1t r2 t 2
de unde deducem imediat:

r2  r1 a' t e r t  4t 2  2t 1
1
Cum r2  r1   13 obţinem:
a ' t   
1
4t 2

 2t 1 e r1t
13
Prin integrare obţinem:
a t     4t 
1 2
 2t  1 e r1t
13
dt  3
1
4r 1
2 2

t  2r1 4  r1 t  r12  2r1  8 e  r1t
r1 13
Apoi
296
___________________________________________________________________________
b' t  
1
4t 2  2t  1 e r2 t  
13
De unde
bt   3
1

4r22 t 2  2r2 4  r2 t  r22  2r2  8 e r2t 
r2 13
Deci soluţia particulară devine:
x t   a t e r1t  bt e r2 t  3
1
4r t1
2 2

 2r1 4  r1 t  r12  2r1  8 
r 1 13
 3
1
4r t2 2
2  2r2 4  r2 t  r22  2r2  8  t 2  t   
r
2 13
Unde
1 1 4
 3
4r12  3
4r22  
r 1 13 r2 13 3
2r12 4  r1   2r22 4  r2   
1 1 34

r13 13 r23 13 9
 3
1
r
1
2
 2r1  8   3
1
r
2
2  2r2  8    155
27
r
1 13 r2 13
adică
x t    t 2  t 
4 34 155
,
3 9 27
Din prima ecuţie din sistem obţinem o soluţie particulară pentru y dată de
:
y t    t 2  t  ,
1 10 53
3 9 27
Se observă că soluţiile particulare obţinute prin cele două metode coincid.
tx '  2 ty  4 x  t
 2 t > 0 care îndeplineşte condiţiile x(1) = 0,
t y'  x  t
2
y(1) = 1
Rezolvare: Din a doua ecuaţie avem: x = t2y’ – t2, care înlocuită în prima
conduce la:
 
t 2 ty '  t 2 y"  2t 2  2 ty  4 t 2 y'  4t 2  t adica
t y"2ty '  2 y   2t  1
2
297
___________________________________________________________________________
care este o ecuaţie de tip Euler neomogenă. Rezolvăm întâi ecuaţia omogenă
ataşată t 2 y"2ty'  2y  0 . Cutăm soluţii de forma y = tr, ecuaţia devine:
t 2 rr 1t r 2  2trt r 1  2t r  0

adică r2 – 3r + 2 = 0 cu rădăcinile reale şi distincte: r1 = 1, r2 = 2. Soluţia general
a ecuaţiei Euler omogene este: y = at + bt2.
Pentru a aplica metoada variaţiei constantelor pentru ecuaţia:
t 2 y"2ty'  2y   2t 1
o scriem sub forma
2 2 1  2t
y"  y'  2 y  2
t t t
Şi căutăm o soluţie particulară de forma: y = a(t)t + b(t)t2. Deci obţinem
sistemul:
a ' t  b' t 2  0

 1  2t
a '  2b' t  2
 t
1  2t 1 2 2t 1
de unde b'  3
, adică b   2  iar din a '   b' t  2 obţinem
t 2t t t
1
a  2 ln t  .
t
Deci o soluţie particulară este y = 2t ln t + 2t + 1/2. Din x = t2y’ – t2 obţinem
x = t2 (a + 2bt + 2lnt + 3)
Deci soluţia generală a sistemului dat este:
x  t a  2bt  2 ln t  3
 2


y  at  bt  2t ln t  2t  1 / 2
2
Să se rezolve sistemul de ecuaţii diferenţiale:
y’ = y + z, z’ = z
298
___________________________________________________________________________
Rezolvare:
Căutăm soluţii de forma: y = erx, z = erx
obţinem
(1 – r) +  = 0
(1 – r) = 0
Condiţie ca acest sistem algebric în  şi  să admit şi soluţii diferite de
cea banală este ca
1 r 1
0 adică r1 = r2 = 1
0 1 r
Ecuaţia caracteristică are deci rădăcină dublă
Soluţia va fi de forma:
Y  C1e x  C 2 xe x
Z  k 1e x  k 2 xe x
Punem condiţia ca y şi z să verifice sistemul de unde vom exprima pe
k1 şi k2 în funcţie de C1 şi C2 avem:
C1e x  C 2 e x  C 2 xe x  C1e x  C 2 xe x  k 1e x  k 2 xe x şi
k1e x  k 2 e x  k 2 xe x  k1e x  k 2 xe x
Rezultă k2 = 0 şi k1 = C2 deci y = C1ex + C2xex, z = C2ex

Moscow
299
___________________________________________________________________________
25 Bibliografie
1. Bourbaki, N. (1961) Fonctions d'une variable réele, Herman, Paris

2. Burlacu, R. (2006) Analiză matematică, Editura Universitii din Bucureti, Bucureti
3. Craioveanu, M., Megan, M. (1984) Difereniabilitate în Rn , Editura Universităţii din
Timişoara, Timişoara
4. Demidowitch, B. (1971) Recueil d'exercices et de problèmes d'analyse mathématique, 3
édition, Edition Mir, Moscou
5. Fihtengol, G. M. (1963) Calcul diferenţial şi integral, Editura Tehnică, Bucureşti
6. Găină, S., Cîmpu, E., Bucur, Gh. (1966) Culegere de probleme de calcul diferenţial şi
integral, vol. II şi III, Editura Tehnică, Bucureşti
7. Hobson, E. W. (1926) The Theory of Functions of a Real Variable, Cambridge University
Press, Cambridge
8. Maron, I. A. (1975) Problems in Calculus of One Variable (With elements of theory), Mir
Publishers, Moscow
9. Postolache, M., Bontaş, S., Gîrţu, M., Cristescu, I. (1999) Calcul diferenţial cu elemente
de Analiz numerică, Editura Fair Partners, Bucureşti
10. Roşculeţ, M. (1984) Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
11. Rudin, W. (1964) Principles of Mathematical Analysis, Second Edition, McGraw - Hill
Company, New York
Moscow
300

Analiză Matematică Ecuații Diferențiabile - Sem 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiză Matematică Ecuații Diferențiabile - Sem 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ȘTIINTE AGRONOMICE ȘI

MEDICINĂ VETERINARĂ BUCURESTI

FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE ȘI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂȚĂMÎNT CU FRECVENȚA REDUSĂ

prof. dr. Radu Burlacu

1.1 Obiectivele unității de învățare nr. 1

Definiții: Def. 1.1 O mulţime oarecare M de elemente ("puncte") x, y,... se numeşte

se numeşte metrica spaţiului M . Observăm că orice submulţime M '  M a unui spaţiu

x = (1 ,  2 ,  3 ) este transformat n vectorul x ' = (1 ,  2 , 3 ) .

Exemplu 1.5. Translaţia de vector  = (1 ,  2 , 3 ) : orice vector

x = (1 ,  2 ,  3 ) este transformat în vectorul

spaţiului R 3 , deoarece nu conservă originea coordonatelor, adică nu

putem găsi, pentru x  0 , y  0 un număr  , 0     , prin condiţia

Def. 1.10. Numărul  se numeşte unghiul vectorilor x şi y şi se

atunci vectorii în cauză sunt liniar independenţi.

Exerciții 1.3 Exerciţii

1. Să se arate că următoarea funcţie constituie distanţă pe spaţiul considerat:

Soluţie: Verificăm axiomele distanţei. Evident, d ( x , y)  0 ,

d ( x , y) = arctan x  arctan y =  (arctan y  arctan x ) =

= arctan x  arctan z  arctan z  arctan y 

 arctan x  arctan z  arctan z  arctan y =

2. Să se verifice că următoarea funcţie este distanţă pe spaţiul R :

Soluţie: Verificăm axiomele distanţei:

a) Să se arate că d este o metrică pe R.

distanţa euclidiană dintre aceleaşi puncte este

se observă că de (ln3, ln6) < d (ln3, ln6)

4. Fie (G , ) un grup comutativ şi p : G R  o funcţie ce satisface

Să se arate că d este o metrică pe spaţiul funcţiilor reale definite şi continue

Rezultă că d este o metrică pe C[ a ,b ]

a) să se arate că aplicaţia ║║ este o normă Ca,b

 x a , b f x   0,  x a , b

pentru orice f, g  Ca,b.

Apălicând această formulă f, g din enunţ pentru [a, b] = [0, 2] se

Studiind semnul trinomului x2 – 3x + 2 se obţine:

p x, y   x 1  y1  x 2   y 22  x 2  y 2    p x, y 

Nefiind verificată proprietatea (PS3), rezultă că aplicaţia definită mai

Soluţie: Demonstraţia este bazată pe proprietăţile produsului scalar

unde A = x , x , B = x , y , C = y, y . Conform 4) avem   0 , pentru

orice   R . Astfel, polinomul   nu poate avea rădăcini reale distincte

nu poate fi pozitiv. În consecinţă,

Nefiind verificată proprietatea (PS3), rezultă că aplicaţia definită mai

1.4 Răspunsuri și comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

y = ( y1 , y 2 ) . Să considerăm, acum, aplicaţia

Să se verifice că funcţia  este o distanţă pe mulţimea R 2 .

A3. Pentru a dovedi inegalitatea triunghiului, considerăm trei puncte arbitrare

Cum punctele au fost arbitrar alese, şi ultima axiomă este îndeplinită.

2.1 Obiectivele unității de învățare nr. 2 17

2.1 Obiectivele unității de învățare nr. 2

Definiții 2.2 Definiţia şirului convergent în spaţii metrice

natural N astfel încât pentru orice n  N să aibă loc inegalitatea

începând de la un rang, aparţin oricărei sfere fixate, centrate în x (în

notează prin simbolul

Simbolul xn  x se citește " xn converge către x " sau, mai detaliat,

"şirul xn converge către x , când n   , pentru metrica  ".

Def. 2.3. Dacă pentru un şir dat, xn , nu există nici un punct x

pentru care relaţia xn  x să fie valabilă, atunci şirul xn se numeşte

atunci definiţia anterioară ia forma următoare:

Def. 2.4. Fie M,  un spaţiu metric. Un şir ( xn ) n  M se numeşte

şir fundamental (sau şir Cauchy) dacă se bucură de următoarea proprietate:

metric, se numeşte mărginit dacă există o constantă reală şi pozitivă 

2.3 Câteva proprietăţi ale şirurilor convergente

componentelor sunt convergente,  n  1 ,  n   2 ,...,  n   m .

2. Dacă un şir xn este converget atunci el nu converge decât către