Analiză Matematică

Prof. univ. dr. Constantin Drăguşin Conf. univ. dr.
Marinică Gavrilă
ANALIZĂ MATEMATICĂ
EDITURA EX TERRA AURUM

Bucureşti 2017
ISBN 978-606-8872-42-1
PREFAŢĂ
Prezenta carte reprezintă o sinteză a calculului diferenţial şi este
rodul unei experienţe ı̂ndelungate la catedră a autorilor ı̂n predarea
cursului de Analiză Matematică ı̂n universităţi tehnice
Lucrarea se adresează studenţilor anului I din facultăţile Univer-
sităţii de Ştiinţe Agronomice. Ea poate fi utilă şi studenţilor de la alte
facultăţi care urmează un curs de analiză matematică, cadrelor didac-
tice care ţin seminarii ı̂n domeniu, precum şi altor specialişti interesaţi
de studiul analizei matematice.
Lucrarea a fost elaborată pe baza programei analitice şi este struc-
turată ı̂n unsprezece capitole: Numere reale; Serii numerice; Spaţiul
Rn ; Limite, Continuitate; Diferenţiabilitate; Derivate parţiale de ordin
superior. Diferenţiabilitate şi diferenţiale de ordin superior; Formula
lui Taylor pentru funcţii reale; Inversiune locală, Funcţii implicite,
Dependenťă funcţională, Schimbări de variabile; Probleme de extrem;
Şiruri şi serii de funcţii; Serii de puteri, Serii Taylor.
Am considerat necesar ca toate teoremele, lemele, propoziţiile şi
consecinţele să nu fie demonstrate. Cititorul interesat de demonstraţii
le poate găsi ı̂n bibliografia indicată la fiecare capitol.
Am ı̂ncercat să ilustrăm noţiunile introduse cu exemple pe care le-
am considerat cele mai reprezentative. Fiecare capitol este urmat de
exerciţii propuse cititorului. De asemenea, la finalul fiecărui capitol
am formulat ı̂ntrebări recapitulative.
Autorii.

Analiză matematică - Calcul diferenţial i
CUPRINS
Unitatea de ı̂nvăţare nr. 1
NUMERE REALE. ŞIRURI DE NUMERE REALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1
§ 1. Mulţimea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
§ 2. Reprezentarea geometrică a mulţimii numerelor reale . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
§ 3. Şiruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
SERII NUMERICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
§ 1. Definiţii. Proprietăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
§ 2. Criterii de convergenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
§ 3. Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
§ 4. Aproximarea sumelor unor serii convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Serii ı̂n (R, | · |) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1. Criterii generale de convergenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2. Serii cu termeni pozitivi . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.1. Criterii de comparaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.2. Criteriul rădăcinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.3. Criteriul raportului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
3. Serii alternate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
SPAŢIUL Rn , n > 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
§ 1. Spaţiul Rn , n > 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
§ 2. Şiruri ı̂n (Rm , ∥ · ∥) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
1. Spaţiul (Rm , ∥ · ∥) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2. Şiruri ı̂n (Rm , ∥ · ∥) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
LIMITE. CONTINUITATE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
§ 1. Limite de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
§ 2. Limite iterate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
§ 3. Continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
§ 4. Continuitate parţială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
§ 5. Proprietăţi ale funcţiilor continue pe mulţimi compacte
şi pe mulţimi conexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
1. Limite de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
1.1. Limite de funcţii cu valori reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
1.1.1. Funcţii care au limită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
1.1.2. Funcţii care nu au limită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
1.1.3. Limite iterate. Limite după direcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
1.2. Limite de funcţii cu valori vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
2. Continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
2.1. Continuitatea funcţiilor f : D ⊂ Rn → R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
2.2. Continuitatea funcţiilor f : D ⊂ Rn → Rm , (m > 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
2.3. Prelungire prin continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
2.4. Continuitate uniformă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
2.5. Funcţii continue pe mulţimi compacte şi pe mulţimi conexe . . . . . . . . . . . . . . . . . .65
ii CUPRINS

DIFERENŢIABILITATE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
§ 1. Diferenţiabilitate Fréchet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
1. Diferenţiabilitate Fréchet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
1.1. Diferenţiabilitate Fréchet şi derivate pentru funcţii
f : I ⊂ R → Rm , (m ≥ 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
1.2. Derivate parţiale. Diferenţiabilitate Fréchet de ordinul ı̂ntâi
pentru funcţii f : D ⊂ Rn → R, (n ≥ 2). Derivate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
1.3. Derivate Fréchet de ordinul ı̂ntâi pentru funcţii
f : D ⊂ Rn → Rm (n, m ≥ 2). Matrice Jacobi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
1.4. Derivate parţiale pentru funcţii compuse.
Teorema creşterilor finite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
DERIVATE PARŢIALE DE ORDIN SUPERIOR.
DIFERENŢIABILITATE ŞI DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR . . . . 82
§ 1. Derivate parţiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
§ 2. Diferenţiabilitate şi diferenţiale de ordin superior pentru funcţii
f : D ⊂ Rn → Rm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
1. Derivate parţiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
2. Diferenţiabilitate, derivate şi diferenţiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .91
FORMULA LUI TAYLOR PENTRU FUNCŢII REALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
§ 1. Aplicaţii ale derivatelor funcţiilor de o variabilă reală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
§ 2. Formula lui Taylor pentru funcţii f : I ⊂ R → R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
§ 3. Aplicat¸ii ale formulei lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . 98
I) Studiul punctelor de extrem local . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .98
II) Studiul convexităţii şi concavităţii unei funcţii reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
§ 4. Formula lui Taylor pentru funcţii f : D ⊂ Rn → R, (n > 1) . . . . . . . .... . . . . . . . . . . . . . . 100
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
INVERSIUNE LOCALĂ. FUNCŢII IMPLICITE. DEPENDENŢĂ
FUNCŢIONALĂ. SCHIMBĂRI DE VARIABILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
§ 1. Inversiune locală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
§ 2. Funcţii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
§ 3. Dependenţă funcţională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
§ 4. Schimbări de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
1. Difeomorfisme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
2. Funcţii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
3. Dependenţă funcţională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
4. Schimbări de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
PROBLEME DE EXTREM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
§ 1. Extreme libere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
§ 2. Extreme condiţionate (Extreme cu restricţii egalităţi) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
• Algoritm pentru selectarea punctelor de extrem condiţionat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
1. Probleme de extrem fără restricţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
2. Probleme de extrem condiţional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
Analiză matematică - Calcul diferenţial iii

ŞIRURI şi SERII DE FUNCŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
§ 1. Şiruri de funţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
§ 2. Serii de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
1. Şiruri de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
2. Serii de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
SERII DE PUTERI. SERII TAYLOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
§ 1. Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .154
§ 2. Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
§ 3. Aplicaţii: serii Taylor şi MacLaurin ale unor funcţii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
1. Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
2. Serii Taylor. Funcţii analitice. Dezvoltări ı̂n serie Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168

Analiză matematică - Calcul diferenţial v
NOTAŢII şi ABREVIERI
∀ - oricare ar fi;
∃ - există;
∄ - nu există;
∈ - aparţine;
∈/ - nu aparţine;
∧ - şi;
∨ - sau;
⇒ - implică;
(⇒) - necesitatea;
(⇐) - suficienţa;
⇔ - echivalenţa;
∅ - muţimea vidă;
N∗ = {1, 2, ..., n, ...} - mulţimea numerelor naturale nenule;
Z - mulţimea numerelor ı̂ntregi;
N = Z+ = {0, 1, 2, ..., n, ...} - mulţimea numerelor ı̂ntregi pozitive (nenegative) = mulţimea
numerelor naturale;
Z− - mulţirea numerelor ı̂ntregi negative;
Q - mulţimea numerelor raţionale;
R - mulţimea numerelor reale;
R+ - mulţimea numerelor reale pozitive (nenegative);
R∗+ = ]0, +∞[;
R = R ∪ {−∞, +∞} := [−∞, +∞];
Rn - spaţiul vectorial (liniar) real n - dimensional;
A \ B - diferenţa dintre mulţimea A şi mulţimea B;
P(X) - mulţimea părţilor mulţimii X;
∁A - complementara mulţimii A ı̂n raport cu spaţiul total X;
τX - topologia pe X;
V(x) - mulţimea vecinătăţilor punctului x;
◦
A= Int(A) - interiorul mulţimii A;
A - ı̂nchiderea (aderenţa) mulţimii A;
∂A = F r(A) - frontiera mulţimii A;
A′ - mulţimea punctelor de acumulare ale mulţimii A;
d(·, ·) - distanţă (metrică);
∥⟨ · ∥⟩ - normă;
·, · - produs scalar (produs interior);
Br (x) - sfera (bila) deschisă de centru x şi rază r;
Br [x] - sfera (bila) ı̂nchisă de centru x şi rază r;
]a, b[= {x ∈ R | a < x < b};
[a, b] = {x ∈ R | a ≤ x ≤ b};
F(X, Y ) = {f | f : X → Y } - mulţimea funcţiilor definite pe X cu valori ı̂n Y ;
f (A) = {y ∈ Y |∃x ∈ A a.ı̂. y = f (x)} = {f (x) | x ∈ A} - imaginea prin funcţia f a mulţimii
A;
f −1 (B) = {x ∈ X | ∃y ∈ B ⊂ Y a.ı̂. y = f (x)} = {x ∈ X | f (x) ∈ B} - (preimaginea)
imaginea reciprocă a lui B prin f ;
C ◦ (X, Y ) = {f | f : X → Y - funcţie continuă};
C n (X, Y ) = {f | f : X → Y - funcţie diferenţiabilă Fréchet de n ori şi cu derivata a n - a
continuă};
Mm×n (R) - spaţiul vectorial real al matricelor cu m linii şi n coloane;
Mn (R) - spaţiul
 vectorial real al matricelor pătratice cu n linii şi n coloane;
 −1, dacă x < 0,
sgn(x) = 0, dacă x = 0, - semnul lui x;
1, dacă x > 0.

vi NOTAŢII şi ABREVIERI

 −x, dacă x < 0,
|x| = 0, dacă x = 0, - modului lui x ∈ R;
x, dacă x > 0.



 . . .
 −1, dacă x ∈ [−1, 0[,


[x] = 0, dacă x ∈ [0, 1[ - partea ı̂ntreagă a lui x ∈ R;
1, dacă x ∈ [1, 2[




...

eix + e−ix
cos x =
2 - formulele lui Euler;
eix − e−ix
sin x =
2i
ex + e−x
ch x =
2 - funcţiile hiperbolice;
ex − e−x
sh x =
2
(2n − 1)!! := 1 · 3 · 5 · ... · (2n − 1) - produsul numerelor impare până la 2n − 1;
(2n)!! := 2 · 4 · 6 · ... · (2n) - produsul numerelor pare până la (2n);
( )n
1
lim 1 + = e;
n→∞ n
1
lim 1 + x) x = e;
(
x→0
( 1 1 1)
lim 1 + + + . . . + = e;
n→∞ 1! 2! n!
sin x
lim = 1.;
x→0 x
e = 2, 7182818285... - numărul real e;

π = 3, 1415926536... - numărul real π;
c = 0, 577216... - constanta lui Euler.
Analiză matematică - Calcul diferenţial 1

NUMERE REALE. ŞIRURI DE NUMERE REALE
Rezumat:
Capitolul 1 este destinat recapitulării unor noţiuni de bază din analiza matema-
tică studiată ı̂n liceu cu scopul de a unifica cunoştinţele studenţilor. Printre
acestea amintim: notaţiile folosite pe parcursul acestei lucrări, unele definiţii, de
asemenea unele rezultate prezentate sub formă de teoreme şi propoziţii, prezentarea
unor exerciţii care lămuresc unele noţiuni fundamentale.
Cuvinte cheie: Mulţimi numerice: (numere naturale, numere ı̂ntregi,
numere raţionale, numere reale), dreapta reală, şiruri de numere reale, şiruri con-
vergente, şiruri divergente, şiruri fundamentale (Cauchy), criterii de convergenţă.
Cuprins
NUMERE REALE. ŞIRURI DE NUMERE REALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1
§ 1. Mulţimea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
§ 2. Reprezentarea geometrică a mulţimii numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
§ 3. Şiruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
§ 1. Mulţimea numerelor reale
În cele ce urmează, vom folosi notaţiile consacrate:

N = {0, 1, 2, ..., n, ...} - mulţimea numerelor naturale;
N∗ = N \ {0} = {1, 2, ..., n, ...} - mulţimea numerelor naturale strict pozitive;
Z = {..., −n, ..., −1, 0, 1, ..., n, ...} - mulţimea numerelor ı̂ntregi;
{p }
Q= | p ∈ Z, q ∈ N∗ - muţimea numerelor raţionale.
q
Au loc incluziunile: N ⊂ Z ⊂ Q.
Mulţimea Q este ı̂nzestrată cu o structură algebrică de corp comutativ şi cu
o relaţie de ordine totală. Însă nu orice mulţime din Q mărginită superior are
margine superioară conţinută ı̂n Q.
Exemplul 1. Mulţimea
A := {x ∈ Q/x2 − 2 < 0}
este mărginită
√ superior (b = 2 este un majorant), dar margina sa superioară este
sup(A) = 2 ̸∈ Q.
De aceea este necesar să fie construit un supracorp al lui Q, notat R şi numit
corpul numerelor reale, care să aibă toate proprietăţile lui Q şi ı̂n plus să satisfacă
condiţia: orice mulţime mărginită superior a lui R să aibă marginea superioară
ı̂n R.
2 NUMERE REALE
Vom prezenta construcţia axiomatică a mulţimii numerelor reale (datorată lui

Hilbert).
Fie R ̸= ∅.
Pe mulţimea R
• se consideră structura algebrică de corp comutativ.
• se introduce o relaţie de ordine, notată ” ≤ ” care verifică axiomele:
(O1 ) (R, ≤) este o mulţime total ordonată, adică
∀x, y ∈ R ⇒ sau x ≤ y sau y ≤ x;
(O2 ) este compatibilă cu operaţia de adunare, adică
dacă x, y ∈ R şi x ≤ y, atunci x + z ≤ y + z, ∀z ∈ R;
(O3 ) este compatibilă cu operaţia de ı̂nmulţire, adică
dacă x, y ∈ R şi 0 ≤ x, 0 ≤ y ⇒ 0 ≤ x · y,
sau echivalent
dacă x, y ∈ R şi x ≤ y ⇒ xz ≤ yz, ∀z ≥ 0;
• este verificată axioma marginii superioare (axioma Cantor-Dedekind), adică
∀∅ ̸= A ⊂ R majorată ∃ sup(A) ∈ R.
Observaţia 1. Se poate demonstra că orice două mulţimi nevide care satisfac
axiomele:
• sunt corpuri comutative,
• sunt mulţimi total ordonate, relaţiile de ordime fiind compatibile cu operaţiile
algebrice,
• satisfac axioma marginii superioare
sunt izomorfe.
Definiţia 1. Orice mulţime nevidă R care satisface condiţiile:

i) este un corp comutativ,
ii) este o mulţime total ordonată, iar relaţia de ordine este compatibilă cu
operaţiile algebrice,
iii) verifică axioma marginii superioare,
se numeşte mulţime de numere reale.
Observaţia 2. Mulţimea
{ r1 r2 rn }
x/x = r, r1 r2 r3 ...rn ... = r + + 2 + ... + n + ....
10 10 10
unde rk ∈ {0, 1, ..., 8, 9}, iar r este un număr ı̂ntreg, verifică axiomele din definiţia
1. Prin urmare, această mulţime este corpul numerelor reale R.
Rezultă incluziunea Q ⊂ R.
Elementele x ∈ R \ Q se numesc numere iraţionale.
Observaţia 3. Dacă ∅ ̸= A ⊂ R este minorată, atunci ∃ inf(A) ∈ R.
Observaţia 4. (Axioma lui Arhimede) Oricare ar fi x, y ∈ R, x > 0, ∃n ∈ N∗

astfel ı̂ncât nx ≥ y.
Observaţia 5. Axioma lui Arhimede este echivalentă cu proprietatea: ”pentru

orice x ∈ R există un unic n ∈ Z astfel ı̂ncât n ≤ x < n + 1”.
Acest număr se numeşte partea ı̂ntreagă a lui x şi se notează [x].
Observaţia 6. Corpul (Q, +, ·, ≤) nu satisface axioma Cantor-Dedekind, ı̂nsă

satisface axioma lui Arhimede.
Definiţia 2. Un corp ordonat (K,, ·, ≤) care satisface axioma lui Arhimede se

numeşte corp arhimedian.
Deci (Q, +·, ≤) este corp arhimedian.
Propoziţia 1. Fie ∅ ̸= A ⊂ R este mulţime mărginită.

1) M = sup(A) dacă şi numai dacă:
i) M este majorant pentru A şi
ii) pentru orice ε > 0 există xε ∈ A astfel ı̂ncât M − ε < xε .
2) m = inf(A) dacă şi numai dacă:
i) m este minorant pentru A şi
ii) pentru orice ε > 0 există xε ∈ A astfel ı̂ncât m + ε > xε .
Vom folosi notaţiile:

x ≥ y ⇔ y ≤ x;
x < y ⇔ x ≤ y şi x ̸= y;
R+ := {x ∈ R | 0 ≤ x} - mulţimea numerelor reale pozitive sau nenegative;
R− := {x ∈ R | x ≤ 0} - mulţimea numerelor reale negative sau nepozitive;
R∗ := R \ {0};
• pentru a, b ∈ R, a < b,
[a, b] := {x ∈ R | a ≤ x ≤ b} - interval ı̂nchis;
]a, b[ := {x ∈ R | a < x < b} - interval deschis;
[a, b[ := {x ∈ R | a ≤ x < b} - interval ı̂nchis ı̂n a şi deschis ı̂n b;
]a, b] := {x ∈ R | a < x ≤ b} - interval deschis ı̂n a şi ı̂nchis ı̂n b.
Propoziţia 2. (Lema intervalelor ı̂nchise) Fie (In )n∈N , In = [an , bn ], o

familie de intervale ı̂nchise şi mărginite din R cu proprietatea că In+1 ⊂ In , ∀n ∈
N. Atunci ∞
∩
In ̸= ∅.
n=0
Observaţia 7. Dacă ı̂n plus faţă de ipotezele propoziţiei 2 avem
lim (bn − an ) = 0,
n→∞
∞
∩
atunci lim an = a = b = lim bn şi deci In se reduce la un singur punct.
n→∞ n→∞
n=0
4 NUMERE REALE
Observaţia 8. Propoziţia 2 nu este adevărată dacă renunţăm la ipoteza in-

] 1] ∩∞
∗
tervalelor ı̂nchise. De exemplu pentru In = 0, , n ∈ N , avem In = ∅.
n n=1
Definiţia 3. Aplicaţia | · | : R → R+ ,

 x, dacă x > 0,
|x| := max{x, −x} = 0, dacă x = 0, (1.1)
−x, dacă x < 0,

se numeşte funcţia modul, iar |x| se numeşte modulul numărului real x.

Propoziţia 3. Funcţia modul satisface următoarele proprietăţi:
(N1 ) |x| ≥ 0, ∀x ∈ R şi |x| = 0 ⇔ x = 0;
(N2 ) |x + y| ≤ |x| + |y|, ∀x, y ∈ R; (1.2)
(N3 ) |x · y| = |x| · |y|, ∀x, y ∈ R.
Definiţia 4. Aplicaţia d : R × R → R+ ,
d(x, y) := |x − y|, ∀x, y ∈ R,
se numeşte metrică sau distanţă (distanţă euclidiană) ı̂n R.

Propoziţia 4. Funcţia d : R × R → R+ satisface următoarele proprietăţi:
(M1 ) d(x, y) ≥ 0, ∀x, y ∈ R şi d(x, y) = 0 ⇔ x = y;
(M2 ) d(x, y) = d(y, x), ∀x, y ∈ R; (1.3)
(M3 ) d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z), ∀x, y, z ∈ R.
§ 2. Reprezentarea geometrică a mulţimii numerelor reale

Fie dată o dreaptă (d) pe care se aleg: un punct fix, notat O şi numit origine,
şi un vector nenul ⃗u, cu originea O şi situat pe (d). Vectorul ⃗u defineşte orientarea
pe dreapta (d), Mulţimea punctelor dreptei (d) se va nota prin ∆.
Definiţia 5. Aplicaţia α : R → ∆,
−−→
α(x) := M ∈ ∆ ⇔ OM = x · ⃗u, ∀x ∈ R,
se numeşte reprezentarea geometrică a mulţimii numerelor reale.

Aplicaţia α este o bijecţie ı̂ntre R şi ∆.
Numărul real x care corespunde punctului M se numeşte abscisa lui M .
Corespondenţa α păstrează ordinea: dacă x şi y sunt abscisele punctelor M
şi P , atunci x < y dacă şi numai dacă M se află la stânga lui P .
Datorită aplicaţiei α, vom identifica punctele dreptei (d) cu numerele reale. De
aceea R se mai numeşte şi dreapta reală sau dreapta numerică, iar elementele
sale se mai numesc şi puncte.
Fie −∞ şi +∞ două elemente distincte care nu sunt numere reale (două
simboluri).
Punem prin definiţie:

x < +∞, ∀x ∈ R, 
−∞ < x, ∀x ∈ R, (1.4)
−∞ < +∞.

Ţinând seama de aceste convenţii, mulţimea numerelor reale se poate scrie

sub forma
R =] − ∞, +∞[.
În continuare, vom adopta şi notaţia
R := R ∪ {−∞, +∞}.
Definiţia 6. Mulţimea R, ı̂nzestrată cu relaţia de ordine de mai sus, se

numeşte dreapta reală ı̂ncheiată sau dreapta ı̂ncheiată.
Pentru elementele din R

se definesc următoarele operaţii
x + (+∞) = +∞ + x := +∞, ∀x ∈ R;
x + (−∞) = −∞ + x :={−∞, ∀x ∈ R;
+∞, dacă x > 0,
x · (+∞) = (+∞) · x =
{ −∞, dacă x < 0, (1.5)
−∞, dacă x > 0,
x · (−∞) = (−∞) · x =
+∞, dacă x < 0,
x
= 0, ∀x ∈ R;
±∞
şi nu se definesc următoarele operaţii
0 ∞
(+∞) + (−∞), 0 · (±∞), , , 00 , 1∞ , ∞0 . (1.6)
0 ∞
Definiţia 7. Fie x ∈ R şi V ⊂ R. Mulţimea V este numită vecinătate pentru
x dacă şi numai dacă ∃ε > 0 astfel ı̂ncât să avem ]x − ε, x + ε[ ⊂ V.
Vom nota prin V(x) mulţimea formată cu toate vecinătăţile punctului x.

Să remarcăm că V(x) ̸= ∅, deoarece R ∈ V(x), ∀x ∈ R.
Pentru simbolurile −∞ şi +∞ definim vecinătăţie astfel
V ∈ V(+∞) ⇔ ∃a ∈ R astfel ı̂ncât ]a, +∞[⊂ V (1.7)
şi
V ∈ V(−∞) ⇔ ∃a ∈ R astfel ı̂ncât ] − ∞, a[ ⊂ V. (1.8)
6 NUMERE REALE
§ 3. Şiruri de numere reale

Fie (R, d) mulţimea numerelor reale ı̂nzestrată cu metrica dată de modul.
Definiţia 8. Se numeşte şir de puncte din R orice funcţie s : N∗ → R.
Elementul s(n) = xn ∈ R, ∀n ∈ N∗ , se numeşte termenul general al
şirului.
Şirul s : N∗ →{ R se notează
} prin (xn )n∈N∗ . Mulţimea s(N∗ ) ⊂ R se notează
prin {xn }n∈N∗ := xn | n ∈ N∗ .
Definiţia 9. Două şiruri (xn )n∈N∗ şi (yn )n∈N∗ sunt egale dacă şi numai dacă
xn = yn , ∀n ∈ N∗ . În acest caz se notează (xn )n∈N∗ = (yn )n∈N∗ .
Definiţia 10. Fie date două şiruri de numere reale (xn )n∈N∗ şi (yn )n∈N∗ şi
α ∈ R. Definim:
• suma celor două şiruri prin
( )
(xn )n∈N∗ + (yn )n∈N∗ = xn + yn n∈N∗ ; (1.9)
• produsul dintre scalarul α şi şirul (xn )n∈N∗ prin

( )
α · (xn )n∈N∗ = αxn n∈N∗ ; (1.10)
• şirul (xn · yn )n∈N∗ se numeşte produsul şirurilor (xn )n∈N∗ şi (yn )n∈N∗ :
(xn )n∈N∗ · (yn )n∈N∗ = (xn · yn )n∈N∗ ; (1.11)

(x )
n
• dacă yn ̸= 0, ∀n ∈ N∗ , şirul se numeşte câtul dintre şirurile
yn n∈N∗
(xn )n∈N∗ şi (yn )n∈N∗ :
(xn )n∈N∗ (x )
n
= . (1.12)
(yn )n∈N∗ yn n∈N∗
Definiţia 11. Şirul (xn )n∈N∗ din
( R se numeşte mărginit dacă şi numai dacă
funcţia s : N
) → R este mărginită ”dacă şi numai dacă mulţimea {xn }n∈N∗ este
∗
mărginită” .
Observaţia 9. Afirmaţia ”şirul (xn )n∈N∗ este mărginit” este echivalentă cu
afirmaţia ”∃M > 0 a.ı̂. |xn | ≤ M, ∀n ∈ N∗ ”.
Definiţia 12. Şirul (xn )n∈N
( ∗ este numit crescător dacă şi numai dacă
) funcţia
s : N → R este crescătoare ”dacă şi numai dacă xn ≤ xn+1 , ∀n ∈ N ” .
∗ ∗
Şirul (xn )n∈N∗ este (numit descrescător dacă şi numai dacă funcţia
) s : N∗ →
R este descrescătoare ”dacă şi numai dacă xn ≥ xn+1 , ∀n ∈ N∗ ” .
Definiţia 13. Fie (xn )n∈N∗ un şir din R. Elementul x◦ ∈ R se numeşte punct
limită pentru şirul (xn )n∈N∗ dacă şi numai dacă orice vecinătate a lui x◦ conţine
o infinitate de termeni ai şirului.
( nπ )
Exemplul 2. Să se afle punctele limită ale şirului sin .
2 n∈N∗
{
nπ 0, dacă n = 2k,
⌈Să observăm că xn = sin =
2 (−1)k−1 , dacă n = 2k − 1, k ∈ N∗ .
Urmează că x′ = −1, x′′ = 0, x′′′ = 1 sunt puncte limită ale şirului ı̂n cauză. Într-adevăr,
V1 =] − 2, 0[ ∈ V(−1) şi x4k−1 ∈ V1 ∀k ∈ N∗ , V2 =] − 1, 1[∈ V(0) şi x2k ∈ V2 , ∀k ∈ N∗ , iar
V3 =]0, 2[∈ V(1) şi x4k−3 ∈ V3 , ∀k ∈ N∗ .⌋
Observaţia 10. Din exemplul 2 rezultă că un şir poate să aibă mai multe
puncte limită.
Definiţia 14. Fie (xn )n∈N∗ un şir din R. Elementul x◦ ∈ R se numeşte limita
şirului (xn )n∈N∗ dacă şi numai dacă pentru orice vecinătate V ∈ V(x◦ ) există
nV ∈ N∗ astfel ı̂ncât
xn ∈ V, ∀n ≥ nV . (1.13)
În acest caz şirul (xn )n∈N∗ se numeşte convergent către x◦ şi se notează
x◦ = lim xn sau xn → x◦ . (1.14)

n→∞
Şirul (xn )n∈N∗ se numeşte convergent dacă şi numai dacă ∃x◦ ∈ R astfel
ı̂ncât xn → x◦ .
Un şir care nu este convergent se numeşte divergent.
Observaţia 11. Elementul x◦ ∈ R este limita şirului (xn )n∈N∗ dacă şi numai
dacă ı̂n afara oricărei vecinătăţi V ∈ V(x◦ ) rămân cel mult un număr finit de
termeni ai şirului.
Propoziţia 5. Fie (xn )n∈N∗ un şir din R. Dacă şirul este convergent, atunci
limita sa este unică.
Teorema 1. Fie (xn )n∈N∗ un şir din R şi x◦ ∈ R. Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
1◦ x◦ = lim xn ;
n→∞
2◦ ∀ε > 0, ∃n(ε) ∈ N∗ astfel ı̂ncât n ∈ N∗ cu n ≥ n(ε) ⇒ |xn − x◦ | < ε.
( 1)
Exemplul 3. Să se arate că şirul xn = are limita 0.
n n∈N∗
[ ]
1 1 1
⌈Într-adevăr, fie ε > 0. Avem |xn −0| = − 0 = . Notăm n(ε) := +1 şi fie n ≥ n(ε).
n n ε
1 1 1
Atunci ≤ < ε şi prin urmare |xn − 0| = < ε. Conform punctului 2◦ al teoremei,
n n(ε) n
rezultă xn → 0.⌋
Definiţia 15. Fie (xn )n∈N∗ un şir din R şi (nm )m∈N∗ un şir din N∗ strict
crescător. Şirul (ym )m∈N∗ din R, unde ym = xnm , ∀m ∈ N∗ , se numeşte subşir al
şirului (xn )n∈N∗ .
Propoziţia 6. Fie (xn )n∈N∗ un şir convergent din R. Atunci pentru orice
subşir (xnm )m∈N∗ al şirului (xn )n∈N∗ sunt adevărate afirmaţiile:
1◦ (xnm )m∈N∗ este convergent;
2◦ lim xnm = lim xn .
m→∞ n→∞
8 NUMERE REALE
Consecinţa 1. Dacă un şir (xn )n∈N∗ conţine două subşirui convergente, iar
limitele lor sunt diferite, atunci şirul este divergent.
Exemplul 4. Să se arate că şirul (xn )n∈N∗ , xn = (−1)n este divergent.
⌈Subşirul (x2m = 1)m∈N∗ este şir constant cu limita 1, iar subşirul (x2m−1 = −1)m∈N∗ este,
de asemenea, constant şi are limita −1. Întrucât cele două limite sunt diferite rezultă că şirul
ı̂n cauză este divergent.⌋
Propoziţia 7. Fie (xn )n∈N∗ un şir din R. Elementul x◦ ∈ R este punct

limită pentru şirul (xn )n∈N∗ dacă şi numai dacă există un subşir (xnm )m∈N∗ al
şirului (xn )n∈N∗ astfel ı̂ncât x◦ = lim xnm .
m→∞
Observaţia 12. Dacă un şir (xn )n∈N∗ admite cel puţin două puncte limită
distincte, atunci şirul este divergent.
Propoziţia 8. Dacă şirul (xn )n∈N∗ din R este convergent, atunci el este
mărginit.
Teorema 2. Fie (xn )n∈N∗ , (yn )nN∗ două şiruri din R şi α, β ∈ R. Dacă
xn → x◦ şi yn → y ◦ , atunci şirul (αxn + βyn )n∈N∗ := α(xn )n∈N∗ + β(yn )n∈N∗ este
convergent şi ( )
lim αxn + βyn = α lim xn + β lim yn . (1.15)
n→∞ n→∞ n→∞
Teorema 3. Fie (xn )n∈N∗ , (yn )nN∗ două şiruri din R convergente. Atunci
şirul produs (xn )n∈N∗ · (yn )nN∗ este convergent şi
lim (xn · yn ) = lim xn · lim yn . (1.16)

n→∞ n→∞ n→∞
Observaţia 13. Prin inducţie matematică se deduce că suma şi produsul unei
familii finite de şiruri convergente sunt de asemena convergente şi limita sumei
este egală cu suma limitelor, iar limita produsului este egală cu produsul limitelor.
În particular pentru k ∈ N∗ , k ≥ 2 fixat şi xn → x◦ , atunci lim (xn )k =
n→∞
k
(
lim xn ) .
n→∞
Teorema 4. Fie (xn )n∈N∗ , xn ∈ R∗ , ∀n ∈ N∗ convergent către x◦ ∈ R∗ .

(1)
Atunci şirul este convergent şi
xn n∈N∗
1 1
lim = . (1.17)
n→∞ xn lim xn
n→∞
Teorema 5. Fie (xn )n∈N∗ , (yn )nN∗ două ( şiruri) din R astfel ı̂ncât xn → x ,
◦
x n
yn ∈ R∗ , ∀n ∈ N∗ , yn → y ◦ ̸= 0. Atunci şirul este convergent şi
yn n∈N∗
xn lim xn
lim = n→∞ . (1.18)
n→∞ yn lim yn
n→∞
Teorema 6. Fie (xn )n∈N∗ un şir din R.

1◦ Dacă xn → x◦ , atunci |xn | → |x◦ |.
2◦ Dacă |xn | → 0, atunci xn → 0.
3◦ Dacă xn → x◦ ̸= 0, atunci există n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât n ≥ n0 ⇒ xn ̸= 0.
4◦ xn → x◦ ⇔ xn − x◦ → 0 ⇔ |xn − x◦ | → 0.
Observaţia 14. Afirmaţia reciprocă a punctului 1◦ , ı̂n general, nu este adevă-
rată (dacă x◦ ̸= 0 nu implică xn → x◦ ).
Propoziţia 9. Fie (xn )n∈N∗ un şir din R, x◦ ∈ R, (αn )n∈N∗ un şir de numere
reale pozitive, convergent către zero. Presupunem că există n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât
n ≥ n0 ⇒ |xn − x◦ | ≤ αn . Atunci xn → x◦ .
√
n cos(nα)
Exemplul 5. Să se calculeze lim 2 , α ∈ R - fixat.
n→∞ n + n − 1
√ √ √
n cos(nα) n | cos(nα)| n 1 1
⌈Deoarece 2 − 0 = ≤ < , iar → 0, rezultă că
n +n−1 n2 + n − 1 n2 + n − 1 n n
limita este 0.⌋
Definiţia 16. Fie (xn )n∈N∗ un şir din R. Şirul (xn )n∈N∗ se numeşte funda-
mental (Cauchy) dacă şi numai dacă ∀ε > 0, ∃n(ε) ∈ N∗ astfel ı̂ncât
n, m ≥ n(ε) ⇒ |xm − xn | < ε. (1.19)
Propoziţia 10. Fie (xn )n∈N∗ un şir din R. Următoarele afirmaţii sunt echiva-
lente:
1) (xn )n∈N∗ este şir fundamental;
2) ∀ε > 0, ∃n(ε) ∈ N∗ astfel ı̂ncât n ≥ n(ε) şi p ∈ N∗ ⇒ |xn+p − xn | < ε.
Teorema 7. Dacă (xn )n∈N∗ este un şir convergent din R, atunci şirul (xn )nN∗
este fundamental.
Teorema 8. Dacă (xn )n∈N∗ este un şir fundamental, atunci şirul (xn )n∈N∗
este mărginit.
Teorema 9. Dacă (xn )n∈N∗ este un şir fundamental şi dacă există un subşir
(xnm )m∈N∗ convergent, atunci şirul (xn )n∈N∗ este convergent.
Propoziţia 11. Fie (xn )n∈N∗ , xn → x◦ . Presupunem că ∃a, b ∈ R, a < b şi
n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât a ≤ xn ≤ b, ∀n ≥ n0 . Atunci x◦ ∈ [a, b].
Propoziţia 12. Fie (xn )n∈N∗ , xn → x◦ şi (yn )n∈N∗ , yn → y ◦ . Presupunem că
∃n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât n ≥ n0 ⇒ xn ≤ yn . Atunci x◦ ≤ y ◦ .
Teorema 10. Fie (xn )n∈N∗ un şir din R.
1◦ Dacă (xn )n∈N∗ este crescător şi majorat, atunci (xn )n∈N∗ este convergent
către marginea sa superioară.
2◦ Dacă (xn )n∈N∗ este descrescător şi minorat, atunci (xn )n∈N∗ este convergent
către marginea sa inferioară.
10 NUMERE REALE
( 1 )n
Exemplul 6. Fie şirul (xn )n ∈ N∗ , xn = 1 + , n ∈ N∗ . Să se arate că
n
este crescător şi mărginit superior.
⌈Dezvoltând după formula binomului lui Newton, obţinem:
1 1 1 n 1 n!
xn = 1 + Cn1 + ... + n Cnn = 1 + · + ... + n ·
n n n 1! n n!
sau
1 1( 1) 1( 1 )( 2) ( n − 1)
xn = 1 + + 1− + ... + 1− 1− ... 1 −
1! 2! n n! n n n
şi respectiv
1 1 ( 1 ) 1 ( 1 )( 2 ) ( n )
xn+1 = 1 + + 1− + ... + 1− 1− ... 1 − .
1! 2! n+1 (n + 1)! n+1 n+1 n+1
Deoarece fiecare termen ce intervine ı̂n dezvoltarea lui xn+1 este mai mare sau cel mult egal
cu termenul corespunzător al lui xn , urmează că xn+1 ≥ xn , adică (xn )n∈N∗ este crescător.
1 1 1 1 1 1 1
Pe de altă parte xn ≤ 1 + + + ... + ≤ 2 + + 2 + ... + n−1 < 1 + = 3.⌋
1! 2! n! 2 2 2 1
1−
2
Şirul fiind crescător şi mărginit superior, este convergent.
Se notează ( 1 )n
lim 1+ = e. (1.20)
n→∞ n
În plus, au loc inegalităţile
( 1 )n
1+ < e, şi 2 < e < 3. (1.21)
n
Teorema 11. (Lema lui Cesàro) Dacă (xn )n∈N∗ este un şir de numere reale
mărginit, atunci ∃(xnm )m∈N∗ convergent.
Teorema 12. (Criteriul lui Cauchy): Fie (xn )n∈N∗ un şir din R. Următoarele
afirmaţi sunt echivalente:
1◦ (xn )n∈N∗ este convergent.
2◦ (xn )n∈N∗ este fundamental.
Observaţia 15. În mulţimea Q cu metrica dată de modul, implicaţia 1◦ ⇒ 2◦
este adevărată, (dar implicaţia 2◦ ⇒ 1◦ nu este adevărată. De exemplu şirul
1 ) n
(xn )n∈N∗ , xn = 1+ , ∀n ∈ N∗ , este fundamental ı̂n Q dar nu este convergent
n
ı̂n Q pentru că lim xn = e ∈ / Q.
n→∞
Exemplul 7. Să se studieze natura (convergenţa sau divergenţa) şirului (xn )∈N∗ ,
n
∑ (−1)k−1
xn = , n ∈ N∗ .
k=1
k
∗
⌈Vom folosi criteriul lui Cauchy. Fie n, p ∈ N (. Avem
(−1)n n+p−1
(−1)p−1

(−1) 1 1 ) 1
|xn+1 +...+xn+p | = + ... + = − + ... + = −
n+1 n+p n+1 n+2 n+p n+1
1 (−1)p−1 1 [ 1 1 (−1)p−2 ] 1 1
+ ... + = − − + ... + ≤ < .
n+2 n+p n+1 n+2 n+3 n+p n+1 n
1 1
Fie ε > 0. Deoarece → 0, există n(ε) ∈ N∗ astfel ı̂ncât n ≥ n(ε) ⇒ < ε. Fie acum
n n
1
n ≥ n(ε) şi p ∈ N∗ . Atunci |xn+1 + ... + xn+p | < < ε, de unde urmează concluzia că şirul
n
(xn )n∈N∗ este convergent.⌋
Exemplul 8. Să se studieze natura (convergenţa sau divergenţa) şirului (xn )∈N∗ ,
n
∑ 1
xn = , n ∈ N∗ .
k=1
k
( 1 )k ( 1) 1
⌈Deoarece 1 + < e, obţinem ln 1 + < , ∀k ∈ N∗ . Însumând după k ∈ {1, ..., n}
k k k
găsim
1 1 ( 1) ( 1) [2 3 n + 1]
xn = 1 + + ... + > ln 1 + + ... + ln 1 + = ln · · ... · = ln(n + 1),
2 n ∗
1 n 1 2 n
adică xn > ln(n + 1), ∀n ∈ N . Deoarece ln(n + 1) → ∞, atunci şi xn → ∞. Şirul (xn )n∈N∗
fiind nemărginit nu este fundamental, deci este divergent.⌋
Fie (xn )n∈N∗ un şir de numere reale mărginit. Mulţimile An = {xk ; k ≥ n},
n ∈ N∗ , sunt mărginite. Atunci:
1) Şirul (xn )n∈N∗ , xn = inf An , ∀n ∈ N∗ , este crescător şi mărginit superior;
2) Şirul (xn )n∈N∗ , xn = sup An , ∀n ∈ N∗ , este descrescător şi mărginit infe-
rior;
Definiţia 17. Fie (xn )n∈N∗ un şir de numere reale mărgint.
1) lim xn = x se numeşte limita inferioară a şirului (xn )n∈N∗ şi se notează
n→∞
x = lim xn ;
n→∞
2) lim xn = x se numeşte limita superioară a şirului (xn )n∈N∗ şi se notează
n→∞
x = lim xn ;
n→∞
Definiţia 18. 1) Dacă şirul (xn )n∈N∗ este nemărginit superior, prin definiţie
lim xn = +∞;
n→∞
2) Dacă şirul (xn )n∈N∗ este nemărginit inferior, prin definiţie lim xn = −∞.
n→∞
Teorema 13. Fie (xn )n∈N∗ un şir mărginit din R. Atunci x = lim xn şi
n→∞
x = lim xn au următoarele proprietăţi:
n→∞
1) ∀ε > 0, ∃n(ε) ∈ N∗ a.ı̂. ∀n ≥ n(ε) ⇒ x − ε < xn ;
2) ∀ε > 0 şi ∀n ∈ N∗ , ∃m(ε, n) ≥ n a.ı̂. xm(ε,n) < x + ε;
3) ∀ε > 0, ∃n(ε) ∈ N∗ a.ı̂. ∀n ≥ n(ε) ⇒ x + ε > xn ;
4) ∀ε > 0 şi ∀n ∈ N∗ , ∃m(ε, n) ≥ n a.ı̂. xm (ε, n) > x − ε. .
Teorema 14. Fie (xn )n∈N∗ un şir mărginit din R. Atunci:
1◦ x = lim xn = cel mai mic punct limită;
n→∞
2 ◦
x = lim xn = cel mai mare punct limită.
n→∞
nπ
Exemplul 9. Să se afle lim xn şi lim xn , dacă xn = cos , n ∈ N∗ .
n→∞ n→∞ 4
√ √
{ 2 2 }
⌈Mulţimea punctelor limită pentru şirul considerat este −1, − , 0, , 1 . Deci x = −1
2 2
şi x = 1.⌋
Exemplul 10. Să se afle lim xn şi lim xn , dacă xn = n(−1) , n ∈ N∗ .

n
n→∞ n→∞
12 NUMERE REALE
2m, dacă n = 2m,

{
⌈Avem xn = 1
, dacă n = 2m − 1, m ∈ N∗ .
2m − 1
Subşirul (x2m = 2m)m∈N∗ este nemărgint superior, deci lim xn = +∞, ı̂n timp ce subşirul
n→∞
( 1 )
x2m−1 = este convergent către 0. Prin urmare, singurul punct limită al şirului
2m − 1 m∈N∗
nemărginit este 0 şi deci lim xn = 0.⌋
n→∞
Teorema 15. Fie (xn )n∈N∗ un şir mărginit din R. Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
1◦ Şirul (xn )n∈N∗ este convergent;
2◦ lim xn = lim xn .
n→∞ n→∞
Propoziţia 13. Fie (xn )n∈N∗ şi (yn )n∈N∗ două şiruri din R care verifică
următoarele condiţii:
1) x1 ≤ x2 ≤ ... ≤ xn ≤ ... ≤ yn ≤ ... ≤ y2 ≤ y1 ;
2) lim (yn − xn ) = 0.
n→∞
Atunci şirurile (xn )n∈N∗ şi (yn )n∈N∗ sunt convergente şi au aceeaşi limită, adică
lim xn = lim yn .
n→∞ n→∞
Consecinţa 2. Fie (xn )n∈N∗ , (yn )n∈N∗ şi (zn )n∈N∗ trei şiruri de numere reale,
astfel ı̂ncât xn ≤ yn ≤ zn , ∀n ≥ n0 . Dacă şirurile (xn )n∈N∗ şi (zn )n∈N∗ sunt con-
vergente şi lim xn = lim zn , atunci şirul (yn )n∈N∗ este convergent şi lim xn =
n→∞ n→∞ n→∞
lim yn = lim zn .
n→∞ n→∞
Exemplul 11. Să se calculeze limita şirului (xn )n∈N∗ ,

1 1 1
xn = √ +√ + ... + √ , ∀n ∈ N∗ .
n2 + 1 n2 + 2 2
n +n
√ √ √
⌈Fie k ∈ {1, ..., n}. Avem n2 + n ≥ n2 + k ≥ n2 + 1 ⇒ n2 + n ≥ n2 + k ≥ n2 + 1 ⇒
1 1 1 n
√ ≤ √ ≤ √ . Însumând după k = 1, ..., n, obţinem √ ≤ xn ≤
2
n +n 2
n +k 2
n +1 2
n +n
n
√ , iar prin trecere la limită, aplicând consecinţa 2, găsim lim xn = 1.⌋
n2 + 1 n→∞
Propoziţia 14. Fie (an )n∈N∗ , (bn )n∈N∗ două şiruri de numere reale astfel ı̂ncât
an
bn > 0 şi ∃m, M ∈ R, m < M cu proprietatea m ≤ ≤ M, ∀n ∈ N∗ . Atunci
bn
n
∑
ak
k=1
m≤ n ≤ M, ∀n ∈ N∗ . (1.22)
∑
bk
k=1
Propoziţia 15. (Lema lui O. Stolz) : Fie (xn )n∈N∗ un şir oarecare şi
(yn )n∈N∗ un şir strict monoton şi nemărginit. Dacă există
xn+1 − xn
lim , ı̂n R (1.23)
n→∞ yn+1 − yn
xn
atunci există lim şi are loc egalitatea
n→∞ yn
xn xn+1 − xn
lim = lim . (1.24)
n→∞ yn n→∞ yn+1 − yn
n
1 ∑1
Exemplul 12. Să se calculeze lim √
n→∞ n k=1 k
n
∑ 1 √
⌈Notăm xn = , yn = n, n ∈ N∗ . Şirul (yn )n∈N∗ este strict crescător şi nemărginit.
k
k=1
Avem
1 √ √
xn+1 − xn n + 1 n+1+ n
=√ √ = → 0.
yn+1 − yn n+1− n n+1
deci
n
1 ∑1
lim √ = 0.⌋
n→∞ n k
k=1
Observaţia 16. Afirmaţia reciproca, ı̂n general, nu este adevărată.

xn (−1)n
Exemplul 13. Dacă xn = (−1)n şi yn = n, ∀n ∈ N∗ , atunci = →0
yn n
xn+1 − xn (−1)n+1
ı̂n timp ce lim = lim nu există.
n→∞ yn+1 − yn n→∞ (n + 1) − n
Propoziţia 16. Fie (xn )n∈N∗ un şir din R astfel ı̂ncât xn → x◦ . Atunci şirul
1( )
(yn )n∈N∗ , yn = x1 + x2 + ... + xn , ∀n ∈ N∗ , este convergent şi yn → x◦ .
n
Propoziţia 17. Fie (xn )n∈N∗ , xn > 0, ∀n ∈ N∗ . Dacă există
xn+1
lim , ı̂n [0, +∞] ⊂ R, (1.25)
n→∞ xn
√
atunci există lim n
xn şi are loc egalitatea
n→∞
√ xn+1
lim n
xn = lim . (1.26)
n→∞ n→∞ xn
Observaţia 17. Afirmaţia reciprocă, ı̂n general, nu este adevărată.
√
Exemplul 14. Fie xn = 2+(−1)n . Pentru şirul (xn )n∈N∗ , avem lim n xn = 1,
n→∞
xn+1
ı̂n timp ce lim nu există.
n→∞ xn
Propoziţia 18. Fie (xn )n∈N∗ , xn > 0, ∀n ∈ N∗ . Presupunem că există

√
lim n xn = λ. (1.27)
n→∞
1) Dacă λ < 1, atunci lim xn = 0.

n→∞
2) Dacă λ > 1, atunci lim xn = +∞.
n→∞
14 NUMERE REALE
Propoziţia 19. Fie (xn )n∈N∗ , xn > 0, ∀n ∈ N∗ . Presupunem că există

xn+1
lim = λ. (1.28)
n→∞ xn
1) Dacă λ < 1, atunci lim xn = 0.

n→∞
2) Dacă λ > 1, atunci lim xn = +∞.
n→∞
Aplicaţii
Să se găsească punctele limită pentru şirurile de termen general:
1 + 2(−1)n { 1 }
1◦ xn = , ∀n ∈ N∗ . R: − , 1 .
3 √ √3 }
(−1)n + n cos(nπ/4) { 2 2
2◦ xn = , ∀n ∈ N∗ . R: − 1, − , 0, ,1 .
n 2 2
√
3◦ xn = 1 + 2
n n(−1) n
, ∀n ∈ N∗ . R: {1, 2}.
Să se calculeze limitele de mai jos:

2 + (−1)n 1
4◦ lim . R: .
n→∞ [ 2 2
5◦ lim 1 + n(−1) .
n]
R: 1.
n→∞
[1 ]
n
6 ◦
lim + (−1) cos(nπ/2) . R: −1.
n→∞ [ n
7◦ lim 1 − n(−1) .
n]
R: 1.
n→∞ √
[ ] 3
8◦ lim 1 − sin(nπ/3) . R: 1 + .
n→∞ 2
Să se studieze convergenţa şirurilor care au termenul general exprimat mai
jos:
n
∑ 1
9 ◦
xn = , n ∈ N∗ , unde a1 , ..., an , ... formează o progresie arit-
k=1
ak ak+1
metică. ( ) (
1 1 1 1 ∗ 1 1
R: Convergent. ⌈I: = − , k = 1, ...n, ∀n ∈ N ⇒ xn = −
) ak ak+1 r ak ak + r r a1
1 n
= , ∀n ∈ N∗ .⌋
an + r a1 (a1 + nr)
n n n
∑ k−1 ∗
∑ 1 ∑ 1 1
10 xn =
◦
,n∈N . R: ⌈I: xn = − = 1 − .⌋
k!
k=1
(k −
k=1
1)! k!
k=1
n
n
∑ 1
11◦ xn = − ln n, n ∈ N∗ .
k=1
k
1 ( 1)
R: ⌈I: xn+1 − xn = − ln 1 + < 0, ∀n ∈ N∗ . Şirul este descrescător, iar xn > 0,
n+1 n
deci este convergent.⌋
Să se calculeze următoarele limite:

( )
1 3 2n − 1 1 3 2n − 1 1
12 ◦
lim · · ... · . R: 0. ⌈I: xn = · · ... · <√ .⌋
n→∞ 2 4 2n 2 4 2n 2n + 1
√
3
n2 sin(n!) √ 3
√3
n2 sin(n!) n2

13◦ lim . R: 0. ⌈I: |xn | = ≤ → 0.⌋
n→∞ 2n + 1 2n + 1 2n + 1
√
n √ (n + 1)k
14◦ lim nk , k ∈ N∗ - fixat.
n
R: 1. ⌈I: lim nk = lim = 1.⌋
n→∞ n→∞ n→∞ nk
1 1 n!
15◦ √ .
lim n R: 0. ⌈I: lim √ = lim = 0.⌋
n→∞ n n! n→∞ (n + 1)!
n→∞ n!
√
n n!
16◦ lim . R: e−1 .
n→∞ √ n
n
17◦ lim ln n. R: 1.
n→∞
lim n ln(n!).
√
18◦
n→∞ √ √
R: 1. ⌈I: 1 < ln(n!) < n2 , ∀n ≥ 3 ⇒ 1 < ln(n!) < n2 → 1.⌋
n n
1 n
√
19◦ lim (n + 1)(n + 2) · ... · (2n). R: 4e−1 .
n→∞ n
Întrebări:
1. Definiţia axiomatică a mulţimii numerelor reale.
2. Definiţia modulului şi axiomele sale.
3. Definiţia metricei şi axiomele sale,
4. Operaţiile cu +∞ şi −∞.
5. Definiţia şirului convergent şi respectiv şirului divergent.
6. Definiţia şirului fundamental (Cauchy). Proprietăţi.
7. Criteriul de convertgenţă Cauchy al şirurilor de numere reale.
Bibliografie minimală:
1. Analiză matematică - Calcul integral. Autori: C. Dăguşin, M. Gavrilă. Ed.
MATRIX ROM, Bucureşti, 2007.
2. Matematică aplicată ı̂n agricultură, D. Ene, Ed. CERES, 2006.
16 SERII NUMERICE

SERII NUMERICE
Rezumat:
În acest capitol se studiază seriile numerice (de numere reale). Este definită
noţiunea de serie, sunt definite operaţiile algebrice cu serii, se introduc noţiunile
de serie convergentă şi de serie divergentă. Sunt enunţate criterii de convertgenţă
pentru serii cu termeni oarecare (criteriul general de convergenţă al lui Cauchy),
se enunţă condiţia necesară de convergen⁀a, sunt enunţate criteriile Abel, Dirichlet
şi Riemann. În continuare sunt enunţate criterii pentru serii cu termeni pozitivi
şi anume: condiţia necesară şi suficientă de convergenţă, criteriile de comparaţie
I, II şi III, criteriul de condensare al lui Cauchy. Sunt rezolvate exerciţii cores-
punzătoare fiecărui criteriu, iar la finele capitolului sunt propuse câteva aplicaţii
ca temă de casă.
Cuvinte cheie: Serie numerică, operaţii cu serii, serie convergentă, serie
divergentă, criterii de convergenţă pentru serii oarecare, serii cu termeni pozitivi,
criterii de convergenţă pentru serii cu termeni pozitivi, serii alternate, aproxi-
marea sumei unor serii convergente.
Cuprins
SERII NUMERICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
§ 1. Definiţii. Proprietăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
§ 2. Criterii de convergenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
§ 3. Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
§ 4. Aproximarea sumelor unor serii convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Serii ı̂n (R, | · |) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1. Criterii generale de convergenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2. Serii cu permeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.1. Criterii de comparaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.2. Criteriul rădăcinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.3. Criteriul raportului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
3. Serii alternare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
§ 1. Definiţii. Proprietăţi
Definiţia 1. Fie (xn )n∈N∗ un şir de numere reale căruia ı̂i asociem şirul
(Sn )n∈N ,
Sn := x1 + x2 + ... + xn , ∀n ∈ N∗ , n ∈ N∗ . (2.1)
( )
Perechea (xn )n∈N∗ , (Sn )n∈N∗ se numeşte serie de numere reale şi se notează
prin ∑ ∑
xn sau xn sau x1 + x2 + ... + xn + ...· (2.2)
n∈N∗ n≥1
∑
Şirul (Sn )n∈N∗ se numeşte şirul sumelor parţiale ataşat seriei xn .
n∈N∗
∑ general al şirului (xn )n∈N∗ , adică xn , se numeşte termenul general

Termenul
al seriei xn .
n∈N∗
∑ ∑
Definiţia 2. Două serii xn şi yn se numesc egale dacă şi numai dacă
n∈N∗
∑ ∑ n∈N∗
xn = yn , ∀n ∈ N∗ şi notăm xn = yn .
n∈N∗ n∈N∗
∑
Definiţia 3. Seria xn se numeşte convergentă dacă şi numai dacă există
n∈N∗ ∑
S ∈ R astfel ı̂ncât S = lim Sn . În acest caz S se numeşte suma seriei xn şi
n→∞
n∈N∗
∞
∑ ∞
∑
se notează prin xn (adică S = xn ).
n=1 n=1 ∑
Dacă şirul (Sn ) n∈N∗ nu are limită sau dacă limita sa este infinită, seria xn
n∈N∗
se numeşte divergentă.
∑
Exemplul 1. Fie seria λn−1 , λ ∈ R (numită seria geometrică).
n∈N∗
Avem 
 n, dacă λ = 1,
n
Sn = 1 − λ
, dacă λ ̸= 1.
1−λ

+∞, dacă λ ≥ 1,


 1
Deoarece lim Sn = , dacă |λ| < 1, rezultă că seria ı̂n cauză este
n→∞
1−λ

∄, dacă λ ≤ −1,
∞
∑ 1
convergentă dacă şi numai dacă |λ| < 1 şi ı̂n acest caz S = λn−1 = .
n=1
1 − λ
∑
Propoziţia 1. (Condiţia necesară de convergenţă) (i). Dacă seria xn
n∈N∗
este convergentă, atunci lim xn = 0.
n→∞ ∑
(ii). Dacă xn ̸→ 0, atunci seria xn este divergentă.
n∈N∗
18 SERII NUMERICE
∑ (
Demonstraţie. (i). Dacă seria xn este convergentă, atunci lim xn = lim Sn −
n→∞ n→∞
) n∈N∗
Sn−1 = S − S = 0.
(ii). Dacă seria ı̂n cauză este convergentă, atunci termenul general trebuie să
tindă către zero, ceea ce contrazice ipoteza.
∑
Exemplul 2. Fie seria (−1)n−1 . Deoarece xn = (−1)n−1 ̸→ 0, seria este
n∈N∗
divergentă.
∑ ∑
Definiţia 4. Fie xn , yn . două serii de numere reale şi α ∈ R.
n∈N∗ n∈N∗ ∑ ∑ ∑
1◦ Prin definiţie, suma seriilor xn şi yn este seria (xn +yn ) adică
n∈N∗ n∈N∗ n∈N∗
(∑ ) (∑ ) ∑
xn + yn := (xn + yn ). (2.3)
∑ ∑
2◦ Prin definiţie, produsul dintre scalarul α şi seria xn este seria (αxn )
n∈N∗ n∈N∗
adică (∑ ) ∑
α xn := (αxn ). (2.4)
n∈N∗ n∈N∗
∑ ∑
Teorema 1. Fie xn şi yn două serii convergente şi α, β ∈ R. Atunci
n∈N∗ n∈N∗
seria (∑ ) (∑ ) ∑
α xn + β yn := (αxn + βyn )
este convergentă şi are loc egalitatea

∞
∑ ∞
∑ ∞
∑
( )
αxn + βyn = α xn + β yn . (2.5)
n=1 n=1 n=1
∑ ∑
Teorema 2. Fie xn şi yn două serii de numere reale. Presupunem
n∈N∗ n∈N∗
că există n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât
yn = xn , ∀n ≥ n0 .
Atunci cele două serii au simultan aceeaşi natură (sunt ı̂n acelaşi timp sau
convergente sau divergente).
§ 2. Criterii de convergenţă
∑Teorema 3. (Criteriul general de convergenţă al lui Cauchy) Fie

xn o serie de numere reale. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
n∈N∗
∑
(i) seria xn este convergentă;
n∈N∗
(ii) ∀ε > 0, ∃n(ε) ∈ N∗ a. ı̂. |xn+1 + xn+2 + ... + xn+p | < ε, ∀n ≥ n(ε) şi
∀p ∈ N∗ .
∑
Demonstraţie. Avem xn este convergentă ⇔ (Sn )n∈N∗ este convergent
n∈N∗
[
⇔ (Sn )n∈N∗ este fundamental (Cauchy) ⇔ ∀ε > 0, ∃n(ε) ∈ N∗ astfel ı̂ncât
]
∀n ≥ n(ε) şi ∀p ∈ N∗ să avem |Sn+p − Sn | = |xn+1 + ... + xn+p | < ε.
∑ (−1)n−1
Exemplul 3. Să se studieze natura seriei .
n∈N∗
n
Aplicăm criteriul
general de convergenţă al lui Cauchy. Avem
(−1)n (−1)n+p−1 1 (−1)p−1

1 1
|Sn+p −Sn | = + ... + = − ... + < , ∀n, p ∈ N∗ .
n+1 n + p n + 1 n + 2 n+p n
1 1
Fie ε > 0. Deoarece → 0, ∃n(ε) ∈ N∗ astfel ı̂ncât ∀n ≥ n(ε) avem < ε. Prin urmare, ∀n ≥
n n
1
n(ε) şi ∀p ∈ N∗ avem |Sn+p − Sn | < < ε. Deci, conform criteriului, seria este convergentă.
n
∑ 1
Exemplul 4. Să se studieze dacă seria este convergentă sau nu.
n∈N∗
n2
1 1 1 1
Deoarece (k + 1)2 > k(k + 1) ⇔ 2
< = − , ∀k ∈ N∗ , obţinem
(k + 1) k(k + 1) k k+1
1 1
|xn+1 + ... + xn+p | = + ... + <
(n + 1)2 (n + p)2
(1 1 ) ( 1 1 ) 1 1 1
< − + ... + − = − < , ∀n, p ∈ N∗ .
n n+1 n+p−1 n+p n n+p n
1 1
Fie ε > 0. Întrucât → 0, rezultă că ∃n(ε) ∈ N∗ astfel ı̂ncât n ≥ n(ε) ⇒ < ε. Fie
n n
n ≥ n(ε) şi p ∈ N . Ţinând seama de evaluarea de mai sus, avem
∗
1
|xn+1 + ... + xn+p | < < ε,
n
de unde rezultă că seria ı̂n cauză este convergentă.
∑
Consecinţa 1. Seria xn este divergentă dacă şi numai dacă ∃ε0 > 0 cu
n∈N∗
proprietatea că ∀n ∈ N∗ , ∃kn ≥ n şi ∃pn ∈ N∗ astfel ı̂ncât |xkn +1 + . . . + xkn +pn | ≥
ε0 .
20 SERII NUMERICE
∑ 1
Exemplul 5. Să se arate că seria (seria armonică a lui Riemann) este
n∈N∗
n
divergentă.
1
Fie n ∈ N∗ . Dacă luăm kn = pn = n, avem |xkn +1 + ... + xkn +pn | = + ... +
n+1
1 1 1 1
≥ n = . Fie ε0 = . Atunci ∀n ∈ N∗ , ∃kn ≥ n, pn ≥ n (kn = pn = n) astfel ı̂ncât
2n 2n 2 2
1
|xkn +1 +...+xkn +pn | ≥ = ε0 . Aplicând consecinţa 1, deducem că seria ı̂n cauză este divergentă.
2
∑
Teorema 4. (Criteriul lui Abel) Fie xn o serie convergentă şi (αn )n∈N∗
n∈N∑
∗
un şir descrescător şi mărginit. Atunci seria αn xn este convergentă.

n∈N∗
∑
Teorema 5. (Criteriul Dirichlet) Fie xn o serie de numere reale cu
n∈N∗
şirul (Sn )n∈N∗ mărginit şi fie (αn )n∈N∗ un∑
şir de numere reale descrescător şi
convergent către 0 (αn ↘ 0). Atunci seria (αn xn ) este convergentă.
n∈N∗
∑ sin n sin n2
Exemplul 6. Să se studieze natura seriei .
n∈N∗
n
1[ ] 1 [
Deoarece sin n2 sin n = cos n(n−1)−cos n(n+1) , atunci xn = cos n(n−1)−cos n(n+
2 2n
] ( 1 ) ∑ [
1) . Şirul αn = este descrescător şi convergent către zero, iar seria cos n(n −
2n n∈N ∗
] n∈N∗
1) − cos n(n
∑ + 1) are şirul sumelor parţiale mărginit. Aplicând criteriul lui Dirichlet obţinem
că seria xn este convergentă.
n∈N∗
∑
Definiţia 5. Seria de numere reale xn se numeşte alternată dacă şi numai
n∈N∗
dacă xn · xn+1 < 0, ∀n ∈ N∗ .
∑
Teorema 6. (Criteriul lui Leibniz) Fie xn o serie alternată. Dacă
( ) n∈N ∗
şirul |xn | n∈N∗ este descrescător şi convergent către zero (|xn | ↘ 0), atunci seria
∑
xn este convergentă.
n∈N∗
∑
Definiţia 6. Seria xn se numeşte absolut convergentă dacă şi numai dacă
∑ n∈N∗
seria |xn | este convergentă.
n∈N∗
∑
Teorema 7. Dacă seria xn este absolut convergentă, atunci ea este con-
n∈N∗
vergentă.
Observaţia 1. Afirmaţia reciprocă a teoremei, ı̂n general, nu este adevărată.

∑ (−1)n
Exemplul 7. Seria armonică alternată este convergentă (ex. 3),
n∈N∗
n
dar nu este absolut convergentă (ex. 5).
∑
Definiţia 7. O serie xn convergentă care nu este absolut convergentă se
n∈N∗
numeşte semiconvergentă.
∑
Definiţia 8. O serie xn se numeşte necondiţionat convergentă dacă şi
n∈N∗ ∑
numai dacă oricare ar fi bijecţia (permutarea) σ : N∗ → N∗ , seria xσ(n) este
n∈N∗
convergentă.
∑
Teorema 8. Dacă seria xn este absolut convergentă, atunci ea este necondiţionat
n∈N∗
convergentă şi
∞
∑ ∞
∑
xn = xσ(n) . (2.6)
n=1 n=1
oricare ar fi bijecţia σ : N∗ → N . ∗
∑
Teorema 9. (Teorema lui Riemann) Fie xn o serie de numere reale
n∈N∗
semiconvergentă. Sunt adevărate afirmaţiile: ∑
(i) Există o permutare σ : N∗ → N∗ pentru care seria xσ(n) este diver-
n∈N∗
gentă.
(ii) Pentru orice a ∈ R există o permutare σa : N∗ → N∗ astfel ı̂ncât a =
∑∞
xσa (n) .
n=1
∑ (−1)n−1
Exemplul 8. Fie seria alternată semiconvergentă . Să se afle
n∈N ∗
n
suma seriei. Apoi, schimbând ordinea termenilor ı̂n seria dată să se arate că se
obţine o serie convergentă care are altă sumă.
n
∑ (−1)k−1
Notăm Sn = , ∀n ∈ N∗ . Seria ı̂n cauză fiind convergentă (vezi ex. 3), notăm
k
k=1
S = lim Sn . Deoarece (S2n )n∈N∗ este un subşir al şirului (Sn )n∈N∗ , atunci lim S2n = S.
n→∞ n→∞
Deoarece
1 1 1 1 1 1 1 1
S2n = 1 − + − + ... + − = + + ... + ,
2 3 4 2n − 1 2n n+1 n+2 n+n
(identitatea lui Catalan). Deci
∫1
( 1 1 ) 1
S = lim + ... + = dx = ln 2.
n→∞ n+1 n+n 1+x
0
22 SERII NUMERICE
Să facem următoarea schimbare a ordinii termenilor, obţinem seria

( 1 1) (1 1 1) ( 1 1 1 )
1− − + − − + ... + − − + ... =
2 4 3 6 8 2n − 1 4n − 2 4n
1 [( 1) (1 1) ( 1 1 ) ]
= 1− + − + ... + − + ... ,
2 2 3 4 2n − 1 2n
1 1
serie care este convergentă şi care are suma S ′ = S = ln 2.
2 2
§ 3 Serii cu termeni pozitivi

∑
Teorema 10. Fie xn , xn > 0, ∀n ∈ N∗ . Următoarele afirmaţii sunt
n∈N∗
echivalente: ∑
(i) seria xn este convergentă;
n∈N∗
(ii)şirul (Sn )n∈N∗ este mărginit.
∑
Demonstraţie. (i) ⇒ (ii) Seria xn este convergentă ⇒ (Sn )n∈N∗ şir con-
n∈N∗
vergent ⇒ (Sn )n∈N∗ şir mărginit.
(ii) ⇒ (i) Să remarcăm că Sn+1 = Sn + xn+1 > Sn , ∀n ∈ N∗ , adică Sn )nıN∗ este
∑ şirul (Sn )n∈N∗ este monoton şi mărginit, deci (Sn )n∈N∗
şir crescător. Prin urmare
este şir convergent ⇒ xn serie convergentă.
n∈N∗
∑ 1
Exemplul 9. Să se precizeze natura seriei .
n∈N∗
n3 +1
Deoarece n3 + 1 ≥ n(n + 1), ∀n ∈ N∗ , rezultă că
1 1 1 1
Sn = x1 + ... + xn = + ... + 3 ≤ + ... + =
13 +1 n +1 1+1 n(n + 1)
( 1) (1 1 ) 1
= 1− + ... + − <1− < 1, ∀n ∈ N∗ .
2 n n+1 n+1
∑ ∑
Teorema 11. (Criteriul I de comparaţie) Fie xn , yn , x n > 0 <
n∈N∗ n∈N∗
yn , ∀n ∈ N∗ . Presupunem că există n0 ∈ N∗ şi c > 0 astfel ı̂ncât
xn ≤ c · yn , ∀n ≥ n0 . (2.7)
∑ ∑
1◦ Dacă seria yn este convergentă, atunci seria xn este convergentă.
n∈N∗ n∈N∗
∑ ∑
2◦ Dacă seria xn este divergentă, atunci seria yn este divergentă.
n∈N∗ n∈N∗
∑ 1
Exemplul 10. Arătaţi că seria √ este divergentă.
n∈N∗
n
√ 1 1 ∑ 1
Fie n ∈ N∗ \ {1}. Avem n < n, ⇔ √ > , iar seria este divergentă, prin urmare,
n n n
n∈N∗
∑ 1
pe baza punctului 2◦ al criteriului, urmează că seria √ este divergentă.
n
∗n∈N
∑ ∑
Consecinţa 2. Fie xn , yn , xn > 0 < yn , ∀n ∈ N∗ . Presupunem că
n∈N∗ n∈N∗
există
xn
lim
= λ. (2.8)
n→∞ yn
∑ ∑
1◦ Dacă λ ∈]0, ∞[, atunci seriile xn şi yn au aceeaşi natură.
∑ n∈N∗ n∈N∗ ∑
2 Dacă λ = 0 şi seria
◦
yn este convergentă, atunci seria xn este
n∈N∗ n∈N∗
convergentă. ∑ ∑
3◦ Dacă λ = +∞ şi seria yn este divergentă, atunci seria xn este
n∈N∗ n∈N∗
divergentă.
∑ 1 2
Exemplul 11. Precizaţi dacă seria sin este convergentă.
n∈N∗
n n+1
1 2
1 2 sin
Fie n ∈ N∗ . Avem 0 < xn = sin şi lim n n + 1 = 2. Întrucât seria ∑ 1
n n+2 n→∞ 1 n2
n∈N∗
n 2
este convergentă, pe baza punctului 1◦ al consecinţei 2, urmează că seria considerată este
convergentă.
∑ ∑
Teorema 12. (Criteriul II de comparaţie) Fie xn , yn , x n > 0 <
n∈N∗ n∈N∗
yn , ∀n ∈ N∗ . Presupunem că există n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât
xn+1 yn+1
≤ , ∀n ≥ n0 . (2.9)
xn yn
∑ ∑
1◦ Dacă seria yn este convergentă, atunci seria xn este convergentă.
n∈N
∑
∗ n∈N
∑
∗
2 Dacă seria
◦
xn este divergentă, atunai seria yn este divergentă.
n∈N∗ n∈N∗
∑ ∑
Teorema 13. (Criteriul III de comparaţie) Fie xn , yn , x n > 0 <
n∈N∗ n∈N∗
yn , ∀n ∈ N∗ . Presupunem că există
xn xn
0 < lim ≤ lim < ∞. (2.10)
n→∞ yn n→∞ yn
Atunci cele două serii au aceeaşi natură.
24 SERII NUMERICE
∑
Teorema 14. (Criteriul de condensare al lui Cauchy) Fie xn , x n >
n∈N∗
0, ∀n ∈ N∗ , cu şirul (xn )n∈N∗ descrescător. Următoarele afirmaţii sunt echiva-
lente: ∑
(i) Seria xn este convergentă;
n∈N
∑
∗
(ii) Seria 2n x2n este convergentă.

n∈N
∑
Consecinţa 3. Fie xn , xn > 0, ∀n ∈ N∗ , cu şirul (xn )n∈N∗ descrescător.
n∈N∗
Următoarele afirmaţii
∑ sunt echivalente:
(i) Seria xn este divergentă;
n∈N
∑
∗
(ii) Seria 2n x2n este divergentă.

n∈N
∑ 1
Exemplul 12. Să se stabilească natura seriei , α ∈ R (seria armonică
n∈N∗
nα
generalizată).
1
Dacă α ≤ 0, atunci ≥ 1 ⇒ seria este divergentă.
nα
1 1
Dacă α > 0, aplicăm criteriul de condensare al lui Cauchy. Avem xn = α şi x2k = k α .
n (2 )
∑ 2k ∑ 1
Seria considerată are aceeaşi natură cu seria geometrică = , care este
(2k )α (2α−1 )n
k∈N∗ k∈N∗
convergentă dacă α > 1 şi divergentă dacă α ≤ 1.
∑ 1
Exemplul 13. Care este natura seriei α , α ∈ R∗ .
n∈N∗
(n + 1) ln (n + 1)
∑ 2k+1 ∑ 1
Seria ı̂n cauză are aceeaşi natura cu seria α = . Din
2k+1 ln (2 n+1 ) (n + 1)α lnα 2
k∈N∗ k∈N∗
exemplul 12, deducem că această serie este convergentă dacă α > 1 şi divergentă dacă α ≤ 1.
∑
Teorema 15. (Criteriul rădăcinii (Cauchy)) Fie xn , xn > 0, ∀n ∈
n∈N∗
N∗ .
1◦ Dacă există λ ∈]0, 1[ şi n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât
√n
xn ≤ λ, ∀n ≥ n0 , (2.11)
∑
atunci seria xn este covergentă.
n∈N∗
2 Dacă
◦
√
xn ≥ 1 n
(2.12)
∑
pentru o infinitate de termeni, atunci seria xn este divergentă.
n∈N∗
Exemplul 14. Precizaţi natura seriilor

∑ ( (2 + (−1)n ) )n ∑ ( (2 + (−1)n ) )n
şi .
n∈N∗
4 n∈N∗
3
∑ ( (2 + (−1)n ) )n ( (2 + (−1)n ) )n
Pentru seria , notăm xn = . Avem xn > 0, ∀n ∈ N∗ şi
4 4
n∈N
∗
√ 2 + (−1)n 3
n xn = ≤ < 1. Prin urmare seria ı̂n cauză este convergentă (pe baza punctului 1◦
4 4
al teoremei 16).
∑ ( (2 + (−1)n ) )n ( (2 + (−1)n ) )n
Pentru seria , notăm xn = . Avem xn > 0, ∀n ∈ N∗ şi
3 3
n∈N ∗
1, dacă n = 2k,
{
n
√ 2 + (−1) √
n x
n = = 1 Deoarece n xn = 1, pentru o infinitate
3 , dacă n = 2k − 1, k ∈ N . ∗
3
de termeni (n = 2k, k ∈ N∗ ), seria este divergentă (pe baza punctului 2◦ al teoremei 16).
∑
Consecinţa 4. Fie xn , xn > 0, ∀n ∈ N∗ . Presupunem că există
n∈N∗
√
lim n
xn = λ 1 . (2.13)
n→∞
∑
1◦ Dacă λ1 < 1, atunci seria xn este convergentă.
n∈N∗
∑
2◦ Dacă λ1 > 1, atunci seria xn este divergentă.
n∈N∗
Observaţia 2. Dacă λ1 = 1, nu se poate afirma nimic despre natura seriei.

√
∑ 1 1 ∑ 1
Într-adevăr, seria este convergentă şi n
→ 1, ı̂n timp ce seria este
n2 n2 n
√ n∈N ∗ n∈N ∗
1
divergentă, iar n → 1. Să menţionăm faptul că ı̂n ambele cazuri termenul general tinde la 0.
n
∑
Consecinţa 5. Fie xn , xn > 0, ∀n ∈ N∗ . Notăm
n∈N∗
√
lim n
xn = λ 1 . (2.14)
n→∞
∑
n∈N∗
∑
n∈N∗
∑ 2 + (−1)n ( n )n2
Exemplul 15. Precizaţi natura seriei .
n∈N∗
3 n+1
26 SERII NUMERICE
2 + (−1)n ( n )n
2
Notăm xn = . Avem
3 n+1
1 )−2k
(
√

 1 + , dacă n = 2k,
n
xn = √ 2k(
 2k−1 1 1 + 1
)−(2k−1)
, dacă n = 2k − 1, k ∈ N∗ .

3 2k − 1
√ 1
Rezultă lim n
xn = < 1. Deci seria este convergentă.
n→∞ e
∑ ( 5 + 2(−1)n )n
Exemplul 16. Ce se poate spune despre natura seriei .
n∈N ∗
4
( 5 + 2(−1)n )n √ 5 + 2(−1)n √
Dacă notăm xn = , avem xn > 0 şi n xn = , iar lim n xn =
4 4 n→∞
7 √
> 1. De unde concluzia că seria ı̂n cauză este divergentă. Să remarcăm faptul că lim n xn
4 n→∞
nu există.
∑
Teorema 16. (Criteriul raportului (d’Alembert)) Fie xn , xn > 0,
n∈N∗
∀n ∈ N∗ .
1◦ Dacă există λ ∈]0, 1[ şi n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât
xn+1
≤ λ, ∀n ≥ n0 , (2.15)
xn
∑
atunci seria xn este convergentă.
n∈N∗
2◦ Dacă există n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât
xn+1
≥ 1, ∀n ≥ n0 , (2.16)
xn
∑
atunci seria xn , este divergentă.
n∈N∗
Exemplul 17. Să se aplice criteriul raportului pentru a stabili natura seriei
∑ 3n
n→∞
n!
3n xn+1 3 3
Notăm xn = . Avem = ≤ < 1, ∀n ≥ 3. Aplicând punctul 1◦ al criteriului,
n! xn n+1 4
rezultă convergenţa seriei.
∑
n∈N∗
xn+1
= λ1 .
lim (2.17)
n→∞ xn
∑
n∈N
∑
∗
2 Dacă λ1 > 1, atunci seria

◦
xn este divergentă.
n∈N∗
∑
n∈N∗
xn+1 xn+1
lim = λ1 şi lim = λ2 . (2.18)
n→∞ xn n→∞ xn
∑
n∈N∗
∑
n∈N∗
∑ (n!)2
Exemplul 18. Să se afle natura seriei .
n∈N∗
(2n)!
(n!)2 xn+1 n+1 1

Notăm xn = . Deoarece lim = lim = < 1, rezultă că seria ı̂n
(2n)! n→∞ xn n→∞ 2(2n + 1) 4
cauză este convergentă.
∑( )n
Exemplul 19. Să se arate că pentru seria 2+(−1)n nu se poate aplica
n∈N∗
criteriul raportului şi nici una dintre consecinţele sale.
Seria este cu termeni pozitivi.

 1 , dacă n = 2k,

)n+1
2 + (−1)n+1
(
xn+1
Raportul devine )n = 32k Deci
xn
(
2 + (−1)n 3 , dacă n = 2k − 1, k ∈ N∗ .
 2k
xn+1 xn+1 xn+1
lim nu există, lim = 0 şi lim = +∞. Seria dată este divergentă deoarece
n→∞ xn n→∞ xn n→∞ xn
x2k−1 ≥ 1 şi nu este satisfăcută condiţia necesară de convergenţă.
∑
Teorema 17. (Criteriul logaritmic) Fie xn , xn > 0, ∀n ∈ N∗ .
n∈N∗
1) Dacă există λ > 1 şi n0 ∈ N \ {1} astfel ı̂ncât
∗
(1)
ln
xn
≥ λ, ∀n ≥ n0 , (2.19)
ln n
∑
atunci seria xn este convergentă.
n∈N∗
2) Dacă există n0 ∈ N∗ \ {1} astfel ı̂ncât
(1)
ln
xn
≤ 1, ∀n ≥ n0 , (2.20)
ln n
∑
atunci seria xn este divergentă.
n∈N∗
28 SERII NUMERICE
∑
n∈N∗
1
ln
xn
λ = lim . (2.21)
n→∞ ln n
∑
1◦ λ > 1, rezultă că seria xn este convergentă.
n∈N
∑
∗
2◦ λ < 1, rezultă că seria xn este divergentă.

n∈N∗
∑
n∈N∗
1 1
ln ln
xn xn
λ = lim şi λ = lim . (2.22)
n→∞ ln n n→∞ ln n
∑
1◦ Dacă λ > 1, atunci seria xn este convergentă.
n∈N
∑
∗
2◦ Dacă λ < 1, atunci seria xn este divergentă.

n∈N∗
§ 4. Aproximarea sumelor unor serii convergente

∑
Teorema 18. Fie (−1)n xn , xn ↘ 0 o serie alternată, S suma sa. Atunci
n∈N∗
|S − Sn | < xn+1 , ∀n ∈ N∗ . (2.23)
Demonstraţie. Pentru n ∈ N∗ , avem
|S − Sn | = |(−1)n+1 (xn+1 − xn+2 ) + (xn+3 − xn+4 ) + . . . | =

[ ]
[ ]
= xn+1 − (xn+2 − xn+3 ) + (xn+4 − xn+5 + . . . < xn+1 ,
(s-a ţinut seama că şiul (xn )n∈N∗ este descrescător).
Exemplul 20. Să se calculeze cu trei zecimale exacte suma seriei

∑ (−1)n−1
.
n∈N ∗
n!
1
Seria ı̂n cauză este alternată. Cum |S − Sn | < xn+1 = < 10−3 (din teorema 21),
(n + 1)!
1 1 1 1 1
obţinem condiţia (n + 1)! ≥ 1000 ⇔ n ≥ 6. Aşadar S ≈ S6 = 1 − + − + − ≈ 0, 632.
2! 3! 4! 5! 6!
∑
Teorema 19. Fie xn o serie absolut convergentă şi S suma sa. Dacă
n∈N∗ √
∃λ ∈]0, 1[ şi n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât n |xn | ≤ λ, ∀n ≥ n0 , atunci
λn+1
|S − Sn | ≤ , ∀n ≥ n0 . (2.24)
1−λ
∑ 1
Exemplul 21. Să se calculeze cu trei zecimale exacte suma seriei .
n∈N∗
nn
1 √ 1 √ 1
Notăm xn = n
. Avem n |xn | = . Fie k0 = 4. Pentru n ≥ k0 = 4 avem n |xn | = ≤
n n n
1
< 1. Din teortema precedentă, avem evaluarea
4
1
4n+1
|S − Sn | ≤ < 10−3 .
1
1−
4
Inegalitatea precedentă este echivalentă cu inegalitatea 3.4n > 1000 ⇔ n ≥ 5. Deci
1 1 1 1
S ≈ S5 = 1 + 2 + 3 + 4 + 5 ≈ 1, 2913 cu eroarea < 10−3 .
2 3 4 5
∑
Teorema 20. Fie xn o serie absolut convergentă şi S suma sa. Dacă
n∈N∗
xn+1
∃λ ∈]0, 1[ şi n0 ∈ N astfel ı̂ncât
∗ ≤ λ, ∀n ≥ n0 , atunci
xn
1
|S − Sn | ≤ |xn+1 | · , ∀n ≥ n0 . (2.25)
1−λ
∑ 1
Exemplul 22. Fie . Să se afle câţi termeni trebuie ı̂nsumaţi pentru
n∈N
(n!)2
a obţine suma seriei cu o eroare mai mică decât ε = 10−3 .
1 x
n+1
1
Notăm xn = 2
. Avem = . Fie k ∈ N∗ . Pentru n ≥ k, obţinem
(n!) xn (n + 1)2

1 1 1 1
≤ < 1. Din teorema 20 avem evaluarea |S − Sn | ≤ .
(n + 1)2 (k + 1)2 ((n + 1)!)2 1
1−
(k + 1)2
1
Luând n = k (cel mai mic n care verifică inegalităţile n ≥ k, < 1) şi punând
(n + 1)2
1 1 1
condiţia < , obţinem inecuaţia (k 2 + 2k)k! > 1000 ⇒ k ≥ 5.
((k + 1)!)2 1 1000
1−
(k + 1)2
Aşadar S5 aproximează suma seriei date cu o eroare mai mică decât 10−3 .
∑ ∑ ∑
Definiţia 9. Fie xn , yn două serii convergente. Seria xn se
∑ xn
numeşte mai rapid convergentă decât seria yn dacă şi numai dacă lim =
n→∞ yn
n∈N∗
0.
30 SERII NUMERICE
∑ ∑
Definiţia 10. Fie xn , yn două serii de numere reale. Seria de nu-
∑ n∈N∗ n∈N∗
mere reale un , unde
n∈N∗
n
∑
un = x1 yn + x2 yn−1 + ... + xn−1 y2 + xn y1 = xk yn−k+1 , (2.26)
k=1
∑ ∑
se numeşte produsul sau produsul de convoluţie al seriilor xn , yn
n∈N∗ n∈N∗
şi se notează prin (∑ )( ∑ )
xn yn . (2.27)
n∈N∗ n∈N∗
∑ ∑
Teorema 21. Fie xn , yn două serii absolut convergente care au
n∈N∗ n∈N∗
sumele S şi respectiv T . Atunci seria produs este absolut convergentă şi suma
sa U este egală cu produsul sumelor seriilor date, adică U = ST.
Următorul rezultat este prezentat fără demonstraţie.
∑ ∑
Teorema 22. Fie xn , yn două serii de numere reale convergente cu
n∈N∗ n∈N∗
sumele S, respectic T şi cel puţin una dintre serii este absolut convergentă. Atunci
seria produs este convergentă şi suma sa U este egală cu produsul ST .
Exemplul 23. Să se determine seria obţinută prin produsul dintre seria
∑ 1
n−1
şi ea ı̂nsăşi, apoi să se determine natura seriei produs.
n∈N ∗
2
Avem
1 1
1 1 n
un = x1 xn + x2 xn−1 + ... + xn x1 = 1 · · n−2 + ... + n−1 · 1 = n−1 , ∀n ∈ N∗ .
+
2n−1
2 2 2 2
( ∑ 1 )( ∑ 1 ) ∑ n
Prin urmare = .
2n−1 2n−1 2n−1
Seria iniţială este cu termeni pozitivi şi convergentă, deci este absolut convergentă şi are
suma S = 2. Pe baza teoremei 25, deducem că seria produs este absolut convergentă, iar suma
sa este U = S 2 = 4.
∑ (−1)n−1
Exemplul 24. Fie seria semiconvergentă √ . Să se calculeze pătratul
n∈N∗
n
seriei şi să se arate că seria astfel obţinută este divergentă.
Dacă notăm un termenul general al seriei produs, atunci avem
2n 2n−1
∑ 1 ∑ 1
u2n = − √ şi u2n−1 = √ , ∀n ∈ N∗ .
k=1
k(2n − k + 1) k=1
k(2n − k)
2
Fie 1 ≤ k ≤ 2n − 1. Atunci k(2n − k) ≥ (2n − 1) ⇒ un2−1 ≥ 1. Rezultă deci că un ̸→ 0,
de unde concluzia că seria produs este divergentă (nu este ı̂ndeplinită condiţia necesară de
convergenţă).
Aplicaţii
Serii ı̂n (R, | · |)
1◦ Să se arate că 2, 999... = 3.

∞
9 ∑ 1 9 1
R: ⌈2, 999... = 2 + 0, 9 + 0, 09 + ... = 2 + =2+ · = 3.⌋
10 n=1 10n−1 10 1
1−
10
Să se calculeze sumele seriilor care urmează:
∑ 3n + 2 n 1 1 ( 1 ) 1( 1) 3
2 ◦
n
. R: ⌈x n = n
+ n
, S n = 1 − n
+ 1 − n
→ .⌋
n∈N∗
6 2 3 2 2 3 2
∑ 1 + 2n−1 (
1
)n−1 (
2
)n−1
27
3◦ (−1)n+1 n−1 . R: ⌈xn = − + − şi S = .⌋
n∈N ∗
3 3 3 20
∑ 2n + (−1)n+1 ( )n (
2 1
)n
5
4 ◦
n
. R: ⌈xn = − − şi S = .⌋
n∈N∗
5 5 5 6
∑ 2n + 3n+1 − 6n−1 ( )n
1
( )n
1
( )n
1 1 31
5◦ n
. R: ⌈x n = + 3 − şi S = .⌋
n∈N ∗
12 6 4 6 2 30
Pentru seria de mai jos să se calculeze termenul general al şirului sumelor
parţiale şi apoi să se precizeze natura ei.
∑ 1
6◦ 2−1
.
n∈N ∗
(n + 1)
1( 1 1 ) 1( 1 1 1 )
R: ⌈xn = − , S n = x1 + . . . + xn = 1+ − − , ∀n ∈ N∗ ⇒
2 n n+2 2 2 n+1 n+2
3
S = lim Sn = .⌋
n→∞ 4
Să se studieze convergenţa şi ı̂n cazul convergenţei să se afle sumele următoa-
relor serii:
∑ 4n − 3
7◦ .
n≥3
n(n2 − 4)
5( 1 1 ) 11 ( 1 1 ) 1 ( 167 5 5 11 11 )
R: ⌈xn = − + − , Sn = − − − − , ∀n ≥
8 n−2 n 8 n n+2 8 12 n − 1 n n + 1 n + 2
3, n ∈ N ⇒ S = 167/96.⌋
∗
∑ 1
8◦ .
n∈N∗
(2n + 3)(4n2 − 1)
[ ] ( )
1 1 2 1 1 2 1 1 1
R: ⌈xn = − + ; Sn = + − ⇒S= .⌋
8 √ 2n + 3 2n + 1 2n − 1 8 3 2n + 3 2n + 1 12
∑ n − n2 − 1
9◦ √
n≥2
n(n − 1)
√ √
√ √ √
n n+1 n+1
R: ⌈xn = − , ⇒ Sn = 2 − , ∀n ∈ N \ {1} ⇒ S = 2 − 1.⌋
n−1 n n
32 SERII NUMERICE
Utilizând condiţia necesară de convergenţă, să se precizeze dacă seriile care

urmează sunt convergente.
∑ n2 1
10◦ 2
. R: Divergentă; ⌈xn → .⌋
n∈N∗
2n + 1 2
∑ 1
11◦ √ √ . R: Divergentă; ⌈xn → ∞.⌋
n∈N∗
2n + 1 − 2n − 1
1. Criterii generale de convergenţă
Folosind criteriul general de convergenţă al lui Cauchy sau consecinţele sale

să se stabilească dacă seriile de mai jos sunt convergente.
∑ 1
12◦ .
n∈N∗
n + a2
2
1 1 1 1 1
R: Convergentă. I: ⌈ ≤ 2 < = − , ∀n ≥ 2 ⇒ |xn+1 +...+xn+p | <
n2 + a 2 n n(n − 1) n−1 n
1
, ∀n, p ∈ N∗ .⌋
n
∑ (−1)n−1
13◦ .
n≥2
ln n
1
R: Convergentă. ⌈I: |xn+1 + ... + xn+p | ≤ ⌋
ln(n + 1)
2. Serii cu termeni pozitivi
2.1. Criterii de comparaţie
Aplicând criteriile de comparaţie sau consecinţele lor, să se studieze conver-

genţa seriilor:
∑ 1
14◦ √ .
n 3+1
n∈N ∗
1 1 ∑ 1
R: Convergentă. ⌈I: √ < 3/2
, ∀n ∈ N∗ şi seria este convergentă.⌋
n3 +1 n n∈N∗
n3/2
∑ 1
15◦ √ .
n∈N∗
n2 − n + 1
xn ∑ ∑ 1
R: Divergentă. ⌈I: Deoarece → 1, seriile xn şi au aceeaşi natură, ı̂nsă
1/n n
∗ n∈N∗ n∈N
∑ 1
este divergentă (vezi ex. 5).⌋
n
n∈N
∗
∑ n! n! 2
16◦ . R: Convergentă. ⌈I: ≤ 2 , ∀n ∈ N∗ .⌋
n n nn n
n∈N ∗
∑ 1
17◦ sin .
n∈N∗
n
∑ 1 ∑ 1
R: Divergentă. ⌈I: Seria xn , 0 < xn = sin , are aceeaşi natură cu seria .⌋
n n
n∈N∗ ∗ n∈N
∑ 1 xn
18◦ arcsin . R: Divergentă; ⌈ → 1.⌋
n∈N∗
n 1/n
2.2. Criteriul rădăcinii
Folosind criteriul rădăcinii (al lui Cauchy) sau consecinţele sale, să se sta-
bilească natura(seriilor:
∑ n! )n √
19◦
n
. R: Convergentă. ⌈I: n xn → 0 < 1.⌋
n∈N∗
n
∑( 1 )n √
20◦
arcsin . R: Convergentă. ⌈I: n xn → 0 < 1.⌋
n∈N∗
n
∑( 1 )−n √ 2
21◦ arccos . R: Convergentă. ⌈I: n xn → < 1.⌋
n∈N∗
n π
∑( ) −n √ 2
22◦ arctg n . R: Convergentă. ⌈I: n xn → < 1.⌋
π
n∈N∗
2.3. Criteriul raportului
Aplicând criteriul raportului (lui d’Alembert) sau consecinţele sale, să se

studieze natura seriilor:
∑ 3n xn+1 3
23◦ . R: Convergentă. ⌈I: = → 0 < 1.⌋
n∈N ∗
n! x n n + 1
∑ (n + 1)2n xn+1 2(n + 2)
24◦ . R: Convergentă. ⌈I: = → 0 < 1.⌋
n∈N∗
n! xn (n + 1)2
∑ n xn+1 1
25◦ n
. R: Convergentă.⌈ I: → < 1.⌋
n∈N∗
2 x n 2
∑ 5n xn+1
26 ◦
. R: Convergentă. ⌈I: → 0 < 1.⌋
n∈N∗
(n + 1)! + (n + 3)! xn
∑ 1 · 3 · . . . (2n + 1)
27◦ (−1)n .
n∈N∗
2n n!
|xn+1 | 2n + 3
R: Divergentă. ⌈I: = > 1 de unde rezultă că xn ̸→ 0.⌋
|xn | 2n + 2
3. Serii alternate
Este aplicabil criteriul lui Leibniz pentru seriile de mai jos?

∑ 1
28◦ (−1)n .
n∈N
(n + 1)(n + 2)
1 ( )
R: Da; convergentă. ⌈I: |xn | = → 0, iar şirul |xn | n∈N∗ este descrescător.⌋
√ (n + 1)(n + 2)
∑
n−1
3
n
29 ◦
(−1) √ .
n∈N∗
(n + 1) n
34 SERII NUMERICE
1 ( )
R: Da; convergentă. ⌈I: |xn | = √ → 0, iar şirul |xn | n∈N∗ este descrescător.⌋
√ (n + 1) n
6
∑
n+1 n
30◦
(−1) .
n∈N∗
(n + 1)
√
n ( )
R: Da; convergentă. ⌈I: |xn | = → 0, iar şirul |xn | n∈N∗ este descrescător.⌋
(n + 2) n+1
∑
31◦ (−1)n+1 ln .
n∈N∗
n+1
(n + 2) ( )
R: Da; convergentă. ⌈I: |xn | = ln → 0, iar şirul |xn | n∈N∗ este descrescător.⌋
n+1
∑ ln n
32◦ (−1)n .
n∈N∗
n
ln n ( )
R: Da; convergentă. ⌈I: |xn | = → 0, iar şirul |xn | n≥3 este descrescător.⌋
n
Întrebări:
1. Definiţia seriei numerice, egalitatea a două serii, operaţii cu serii.
2. Definiţia seriei convergente (suma seriei), condiţia necesară de convergenţă.
3. Criteriul general de convergenţă al lui Cauchy.
4. Criteriile I, II şi III de comparaţie pentru serii cu termeni pozitivi.
5. Criteriul rădăcinii (Cauchy) şi consecinţele sale pentru serii cu termeni
pozitivi.
6. Criteriul raportului (d’Alembert)q şi consecinţele sale pentru serii cu ter-
meni pozitivi.
7. Criteriul lui Leibniz pentru serii alternate.
1. Analiză matematică - Calcul integral. Autori: C. Dăguşin, M. Gavrilă. Ed.
MATRIX ROM, Bucureşti, 2007.
2. Matematică aplicată ı̂n agricultură. Autor D. Ene, Ed. CERES, 2006.

SPAŢIUL Rn, n > 1.
Rezumat: În acest capitol sunt prezentate noţiunile de bază privitoare
la spaţiul vectorial real n-dimensional Rn n > 1, care fac obiectul dezvoltării
teorei analizei matematice. Menţionăm noţiunile de spaţiu normat, spaţiu metric,
spaţiu ı̂nzestrat cu un produs scalar, mulţimi deschise, mulţimi ı̂nchise, vecinătăţi,
etc. De asemenea, sunt studiate şirurile de vectori.
Cuvinte cheie: Combinaţie liniară, dependenţă şi independenţă liniară,
sistem de generatori, bază, normă, spaţiu normat, produs scalar, inegalitatea
Schwarz-Cauchy-Buniakowsky, unghiul a doi vectori, vectori ortogonali, metrică
(distanţă), punct interior, punct aderent, punct frontieră, punct de acumulare,
punct izolat, mulţimi deschise, mulţimi ı̂nchise, topologie, vecinătate, şiruri de
vectori, şiruri convergente, şiruri divergente.
Cuprins
SPAŢIUL Rn , n > 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
§ 1. Spaţiul Rn , n > 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
§ 2. Şiruri ı̂n (Rm , ∥ · ∥) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
1. Spaţiul (Rm , ∥ · ∥) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2. Şiruri ı̂n (Rm , ∥ · ∥) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
§ 1. Spaţiul Rn , n > 1.
Fie Rn := R × R × ... × R = {x = (x1 , ..., xn ) | xk ∈ R, k = 1, ..., n}.

Dacă x = (x1 , ..., xn ), y = (y1 , ..., yn ) ∈ Rn , vom nota
( )
x = y ⇔ xk = yk , ∀k = 1, ..., n (3.1)
şi von spune că elementele x şi y sunt egale.

Fie x = (x1 , ..., xn ), y = (y1 , ..., yn ) ∈ Rn şi α ∈ R.
Definiţia 1. 1◦ Elementul
x + y = z ⇔ z := (x1 + y1 , ..., xn + yn ) (3.2)
se numeşte suma elementelor x şi y din Rn .

2◦ Elementul
αx = u ⇔ u := (αx1 , ..., αxn ) (3.3)
este numit produsul dintre numărul real α şi elementul x ∈ Rn .
36 SPAŢIUL Rn , n > 1.
Operaţiile ” + ” şi ” · ” definesc o structură de spaţiu liniar (vectorial) real.

Elementele x ∈ Rn sunt numite vectori, iar elementele α ∈ R sunt numite
scalari.
Definiţia 2. Fie vectorii x1 , ..., xm ∈ Rn şi scalarii α1 , ..., αm ∈ R. Elementul
y = α1 x1 + ... + αm xm ∈ Rn (3.4)
se numeşte combinaţie liniară a vectorilor x1 , ..., xm .
Definiţia 3.( O familie de vectori {x1 , ..., xm } ⊂ Rn , m ≥ 2, se) numeşte liniar
dependentă vectorii x1 , ..., xm se numesc liniar dependenţi dacă şi numai
dacă există o familie de scalari {α1 , ..., αm }, nu toţi nuli, astfel ı̂ncât să aibă loc
egalitatea
α1 x1 + α2 x2 + ... + αm xm = 0Rn . (3.5)
Definiţia 4.(O familie de vectori {x1 , ..., xm } ⊂ Rn , m ≥ 2, se numeşte liniar
1 m
)
independentă vectorii x , ..., x se numesc liniar independenţi dacă şi nu-
mai dacă relaţia de forma
α1 x1 + α2 x2 + ... + αm xm = 0Rn
implică α1 = α2 = ... = αm = 0.
Definiţia 5. Familia de vectori G = {x1 , ..., xm } se numeşte sistem de gen-
eratori pentru Rn dacă şi numai dacă pentru orice vector x ∈ Rn există scalarii
α1 , ..., αm ∈ R astfel ı̂ncât să avem
x = α1 x1 + α2 x2 + ... + αm xm . (3.6)
Definiţia 6. Familia de vectori B = {x1 , ..., xm } se numeşte bază dacă şi
numai dacă satisface următoarele condiţii:
1◦ B este un sistem de generatori;
2◦ B este o familie de vectori liniar independenţi.
Observaţia 1. Orice bază din Rn conţine exact n vectori.
Observaţia 2. Fie B = {x1 , ..., xn } o bază şi x un vector. Atunci există
ξ1 , ..., ξn ∈ R, unic determinaţi, astfel ı̂ncât să aibă loc egalitatea:
x = ξ1 x1 + ... + ξn xn . (3.7)
Numerele reale ξ1 , ..., ξn , de mai sus, se numesc coordonatele vectorului x
ı̂n baza B.
Exemplul 1. Familia de vectori B = {e1 = (1, 0, ..., 0), e2 = (0, 1, ..., 0), ...,
en = (0, 0, ..., 1)} este o bază a spaţiului Rn , deoarece este o familie de vectori
liniar independenţi şi dacă x = (x1 , ..., xn ), avem
x = x1 e1 + ... + xn en . (3.8)
Prin urmare x1 , ..., xn sunt coordonatele vectorului x ı̂n baza B.
Baza B, de mai sus, va fi numită baza naturală sau baza canonică a
spaţiului Rn .
Definiţia 7. Aplicaţia ∥ · ∥ : Rn → R care satisface condiţiile:

(N 1) ∥x∥ ≥ 0, ∀x ∈ Rn şi ∥x∥ = 0 ⇔ x = 0Rn ,
(N 2) ∥x + y∥ ≤ ∥x∥ + ∥y∥, ∀x, y ∈ Rn ,
(N 3) ∥αx∥ = |α|∥x∥, ∀α ∈ R şi ∀x ∈ Rn
se numeşte normă pe Rn .
Perechea (Rn , ∥ · ∥) se numeşte spaţiul normat Rn .
n
∑
n
Exemplul 2. Fie x = (x1 , ..., xn ) ∈ R . Definim ∥x∥1 := |xk |. Funcţia
k=1
∥ · ∥1 : Rn → R este o normă.
v
u n 2
u∑
n
Exemplul 3. Fie x = (x1 , ..., xn ) ∈ R . Punem ∥x∥2 := t xk . Aplicaţia
k=1
n n
∥ · ∥2 : R → R este, de asemenea, o normă ı̂n R , numită norma euclidiană.
Exemplul 4. Fie x = (x1 , ..., xn ) ∈ Rn . Notăm ∥x∥∞ := max{|xk |; 1 ≤ k ≤

n}. Funcţia ∥ · ∥∞ : Rn → R este, de asemenea, o normă ı̂n Rn .
Observaţia 3. Între cele trei norme există relaţia: ∥x∥∞ ≤ ∥x∥2 ≤ ∥x∥1 ,
∀x ∈ Rn .
⟨ ⟩
Definiţia
⟨ 8.
⟩ Aplicaţia ·, · : ⟨Rn ×⟩ Rn → R care satisface axiomele:
(P 1) ⟨x, x⟩ ≥ ⟨0, ∀x⟩ ∈ Rn şi x, x = 0 ⇔ x = 0Rn ,
n
(P 2) ⟨x, y = ⟩ y, x⟨ , ∀x, ⟩ y ⟨∈ R ⟩,
(P 3) ⟨x + y,⟩ z =⟨ x, z⟩ + y, z , ∀x, y, z ∈ Rn ,
(P 4) αx, y = α x, y , ∀α ∈ R şi ∀x, y ∈ Rn
se numeşte produs scalar.
⟨ ⟩
Exemplul 5. Pentru x = (x1 , ..., xn ), y = (y1 , ..., yn ) ∈ Rn definim x, y :=
∑n
⟨ ⟩
xk yk . Aplicaţia ·, · : Rn ×Rn → R este un produs scalar, numit produsul
k=1
scalar canonic.
⟨ ⟩
Exemplul 6. Fie α1 , ..., αn ∈ R+ \ {0} şi x, y ∈ Rn . Punem x, y :=
n
∑
αk xk yk . Se verifică uşor că funcţia astfel definită este un produs scalar.
k=1
Observaţia 4. Din exemplele 5 şi 6 rezultă că pe Rn pot fi definite mai multe
produse scalare.
⟨ ⟩
Teorema 1. (Inegalitatea Schwarz-Cauchy-Buniakowsky) Fie ·, · :
Rn×Rn → R un produs scalar. Este adevărată afirmaţia:
√⟨
x, x y, y , ∀x, y ∈ Rn .
⟨ ⟩ ⟩⟨ ⟩
| x, y | ≤ (3.9)
Demonstraţie. Fie x, y ∈ Rn şi t ∈ R. Din proprietăţile produsului scalar,

avem
0 ≤ x + ty, x + ty = x, x + 2t x, y + t2 y, y .
⟨ ⟩ ⟨ ⟩ ⟨ ⟩ ⟨ ⟩
(3.10)
[(⟨ ⟩)2 ⟨ ⟩⟨ ⟩ ]
Trinomul este pozitiv pentru orice t ∈ R ⇔ x, y − x, x y, y ≤ 0 ,
adică relaţia (3.9).
⟨ ⟩
Teorema 2. Fie ·, · : Rn × Rn → R un produs scalar. Aplicaţia ∥ · ∥ : Rn →
R, √⟨ ⟩
∥x∥ := x, x , (3.11)
este o normă ı̂n Rn .
Demonstraţie. Vom demonstra numai proprietatea (N 2), deoarece celelalte
sunt consecinţe imediate ale proprietăţilor produsului scalar. Avem
∥x + y∥2 = x + y, x + y = ∥x∥2 + 2 x, y + ∥y∥2

⟨ ⟩ ⟨ ⟩
şi ţinând seama de relaţia (3.9), găsim

)2
∥x + y∥2 ≤ ∥x∥ + 2∥x∥∥y∥ + ∥y∥2 = ∥x∥ + ∥y∥ ,
(
de unde urmează (N 2).

Observaţia 5. Norma definită de produsul scalar canonic coincide cu norma
∥ · ∥2 definită ı̂n exemplul 3 şi este numită norma indusă de produsul scalar.
⟨ ⟩
Definiţia 9. Fie ·, · : Rn × Rn → R un produs scalar ı̂n Rn şi x, y ∈ Rn doi
vectori nenuli. Numărul real θ ∈ [0, π] definit prin relaţia
⟨ ⟩
x, y
cos θ := (3.12)
∥x∥∥y∥
se numeşte unghiul vectorilor x şi y.
⟨ ⟩
Definiţia 10. Fie ·, · : Rn × Rn → R un produs scalar ı̂n Rn . Doi vectori
x, y ∈ Rn se numesc ortogonali dacă şi numai dacă
⟨ ⟩
x, y = 0. (3.13)
Definiţia 11. O aplicaţie d : Rn ×Rn → R care satisface următoarele condiţii:

(D1) d(x, y) ≥ 0, ∀x, y ∈ Rn şi d(x, y) = 0 ⇔ y = x,
(D2) d(x, y) = d(y, x), ∀x, y ∈ Rn ,
(D3) d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z), ∀x, y, z ∈ Rn
se numeşte metrică sau distanţă ı̂n Rn .
Teorema 3. Dacă ∥ · ∥ : Rn → R este o normă, atunci aplicaţia d : Rn → R,
d(x, y) := ∥x − y∥, ∀x, y ∈ Rn (3.14)
este o metrică pe Rn .
Demonstraţie. Vom demonstra numai proprietatea (D3). Fie x, y, z ∈ Rn .

Din proprietăţile normei avem
d(x, z) = ∥x − z∥ = ∥(x − y) + (y − z)∥ ≤ ∥x − y∥ + ∥y − z∥ = d(x, y) + d(y, z),
adică proprietatea cerută.
În cele ce urmează vom considera metrica euclidiană, adică

v
u n
u∑
d(x, y) = ∥x − y∥2 = t (xk − yk )2 . (3.15)
k=1
Definiţia 12. 1◦ Fie x◦ ∈ Rn şi r > 0. Mulţimea
Br (x◦ ) := {x ∈ Rn | d(x, x◦ ) = ∥x − x◦ ∥2 < r} (3.16)
se numeşte bilă deschisă de centru x◦ şi de rază r.

2◦ Fie x◦ ∈ Rn şi r ≥ 0. Mulţimea
Br [x◦ ] := {x ∈ Rn | d(x, x◦ ) = ∥x − x◦ ∥2 ≤ r} (3.17)
se numeşte bilă ı̂nchisă de centru x◦ şi de rază r.
Definiţia 13. Mulţimea D ⊂ Rn se numeşte deschisă dacă şi numai dacă

satisface una dintre condiţiile:
1◦ D = ∅;
2◦ Dacă D ̸= ∅, atunci pentru ∀x ∈ D, ∃r > 0 astfel ı̂ncât Br (x) ⊂ D.
Observaţia 6. Orice bilă deschisă este mulţime deschisă.
Observaţia 7. Mulţimile deschise satisfac următoarele condiţii:

(D1) ∅ şi Rn sunt mulţimi deschise; ∪
(D2) Dacă {Di }i∈I este o familie oarecare de mulţimi deschise, atunci Di
i∈I
este o mulţime deschisă; ∩
(D3) Dacă {Di }i∈J este o familie finită de mulţimi deschise, atunci Di
i∈J
este o mulţime deschisă.
Vom nota
τd = {D ⊂ Rn | D este mulţime deschisă}. (3.18)
Evident că τd ⊂ P(Rn ). Familia τd a submulţimilor deschise se numeşte topologie
pe Rn .
Definiţia 14. Mulţimea F ⊂ Rn se numeşte ı̂nchisă dacă şi numai dacă ∁F

este o mulţime deschisă.
Observaţia 8. Orice bilă ı̂nchisă este o mulţime ı̂nchisă. Mulţimile ı̂nchise

satisfac următoarele condiţii:
(F 1) ∅ şi Rn sunt mulţimi ı̂nchise; ∩
(F 2) Dacă {Fi }i∈I este o familie oarecare de mulţimi ı̂nchise, atunci Fi
i∈I
este o mulţime ı̂nchisă; ∪
(F 3) Dacă {Fi }i∈J este o familie finită de mulţimi ı̂nchise, atunci Fi este
i∈J
o mulţime ı̂nchisă.
Definiţia 15. Fie x ∈ Rn . Mulţimea V ⊂ Rn se numeşte vecinătate pentru
x dacă şi numai dacă există D ∈ τd astfel ı̂ncât x ∈ D şi D ⊂ V.
Vom nota
V(x) = {V ⊂ Rn | V este vecinătate pentru x}. (3.19)
Observaţia 9. Evident că Rn ∈ V(x), ∀x ∈ Rn .
Familia V(x) satisface următoarele proprietăţi:
(V 1) x ∈ V, ∀V ∈ V(x);
(V 2) dacă V ∈ V(x) şi dacă V ⊂ V1 , atunci V1 ∈ V(x); ∩
(V 3) dacă {Vi }i∈J este o familie finită de vecinătăţi ale lui x, atunci Vi ∈
i∈J
V(x);
(V 4) dacă V ∈ V(x), atunci există W ∈ V(x) astfel ı̂ncât y ∈ W ⇒ V ∈ V(y).
În Rn vom considera topologia metrică τ := τd şi fie A ⊂ Rn .

Definiţia 16. Elementul x ∈ A se numeşte punct interior mulţimii A dacă
şi numai dacă A ∈ V(x).
Mulţimea punctelor interioare mulţimii A se numeşte interiorul mulţimii A şi
◦
se notează prin A sau IntA.
Definiţia 17. Elementul x ∈ Rn se numeşte punct aderent (limită) al mulţimii
A dacă şi numai dacă pentru orice V ∈ V(x), avem
V ∩ A ̸= ∅.
Mulţimea punctelor aderente mulţimii A se numeşte aderenţa sau ı̂nchiderea
mulţimii A şi se notează prin A.
Definiţia 18. Elementul x ∈ Rn se numeşte punct exterior mulţimii A dacă
◦
⌢
şi numai dacă x ∈∁A .
Mulţimea punctelor exterioare mulţimii A se numeşte exteriorul mulţimii A
şi se notează prin ExtA.
Definiţia 19. Elementul x ∈ Rn se numeşte punct frontieră al mulţimii A
dacă şi numai dacă x nu este nici interior şi nici exterior mulţimii A.
Mulţimea punctelor frontieră ale mulţimii A se numeşte frontiera mulţimii A
şi se notează prin ∂A sau F rA.
Definiţia 20. Elementul x ∈ Rn se numeşte punct de acumulare al mulţimii

A dacă şi numai dacă pentru orice V ∈ V(x) avem:
(V ∩ A) \ {x} ̸= ∅.
Mulţimea punctelor de acumulare ale mulţimii A se numeşte mulţime derivată

şi se notează prin A′ .
Definiţia 21. Elementul x ∈ A se numeşte punct izolat al mulţimii A dacă

şi numai dacă există V0 ∈ V(x) astfel ı̂ncât să avem
A ∩ V0 = {x}.
Mulţimea punctelor izolate ale mulţimii A se numeşte partea discretă a lui A

şi se notează D(A).
Definiţia 22. Submulţimea A ⊂ Rn se numeşte discretă dacă şi numai dacă

orice punct al său este un punct izolat.
Observaţia 10. Condiţia necesară şi suficientă ca A să fie discretă este ca
ea să nu-şi conţină nici un punct de acumulare.
Definiţia 23. Mulţimile nevide A1 , A2 ⊂ Rn se numesc separate dacă şi

numai dacă ∃D1 , D2 ∈ τ astfel ı̂ncât A1 ⊂ D1 , A2 ⊂ D2 şi D1 ∩ D2 = ∅.
Definiţia 24. Mulţimea nevidă A ⊂ Rn se numeşte conexă dacă şi numai

dacă nu există două submulţimi nevide şi separate A1 şi A2 astfel ı̂ncât A =
A1 ∪ A2 .
Observaţia 11. În R mulţimile conexe sunt intervale.
Definiţia 25. Mulţimea nevidă A ⊂ Rn se numeşte mărginită dacă ∃M > 0

astfel ı̂ncât ∥x∥2 ≤ M, ∀x ∈ A.
Definiţia 26. Mulţimea nevidă A ⊂ Rn se numeşte compactă dacă şi numai

dacă A este ı̂nchisă şi mărginită.
Propoziţia 1. Mulţimea A ⊂ Rn este compactă dacă şi numai dacă din orice
acoperire a lui A cu mulţimi deschise se poate extrage o subacoperire finită.
Definiţia 27. Funcţia f : A ⊂ Rn → Rm se numeşte mărginită dacă şi

numai dacă f (A) este o mulţime mărginită ı̂n Rm .
§ 2. Şiruri ı̂n Rm , ∥ · ∥
( )
Dacă nu se menţionează altfel, peste tot ∥ · ∥ notează norma euclidiană, adică

∥x∥ := ∥x∥2 , ∀x ∈ Rm .
Definiţia 28. Se numeşte şir de puncte din Rm orice funcţie s : N∗ → Rm .

Elementul s(n) = xn = (xn1 , ..., xnm ) ∈ Rm , ∀n ∈ N∗ , se numeşte termenul
general al şirului.
Şirul s : N∗ → Rm se notează prin (xn )n∈N∗ . Mulţimea s(N∗ ) ⊂ Rm se notează
prin {xn }n∈N∗ := {xn ∈ Rm | n ∈ N∗ }.
Definiţia 29. Două şiruri (xn )n∈N∗ şi (y n )n∈N∗ sunt egale dacă şi numai dacă
xn = y n , ∀n ∈ N∗ .
Definiţia 30. Şirul (xn )n∈N∗ din Rm( se numeşte mărginit dacă şi nnumai
m
dacă funcţia s : )N → R este mărginită ”dacă şi numai dacă mulţimea {x }n∈N∗
∗
este mărginită” .
Observaţia 12. Afirmaţia ”şirul (xn )n∈N∗ este mărginit” este echivalentă cu
afirmaţia ”∃M > 0 a.ı̂. ∥xn ∥ ≤ M, ∀n ∈ N∗ ”.
Definiţia 31. Fie (xn )n∈N∗ un şir din Rm . Elementul x◦ ∈ Rm se numeşte
punct limită pentru şirul (xn )n∈N∗ dacă şi numai dacă orice vecinătate a lui x◦
conţine o infinitate de termeni ai şirului.
( )
Exemplul 7. Să se afle punctele limită ale şirului xn n∈N∗ ,
( nπ (−1)n 3 − (−1)n )
n
x = cos ,1 + , ∈ R3 , n ∈ N∗ .
2 n 2
1
( )

 0, 1 − ,2 dacă n = 2k − 1,

 2k − )1
1
(
Să observăm că xn = 1, 1 + ,1 , dacă n = 4k,
 4k

 ( 1 )
 − 1, 1 + , 1 , dacă n = 4k − 2, k ∈ N∗ .

4k − 2
Urmează că x′ = (0, 1, 2), x′′ = (1, 1, 1), x′′′ = (−1, 1, 1) sunt puncte limită ale şirului ı̂n
cauză. Într-adevăr, V1 = B1 (x′ ) ∈ V(x′ ) şi x2k−1 ∈ V1 , ∀k ∈ N∗ \ {1}, V2 = B1 (x′′ ) ∈ V(x′′ )
şi x4k ∈ V2 , ∀k ∈ N∗ , iar V3 = B1 (x′′′ ) ∈ V(x′′′ ) şi x4k−2 ∈ V3 , ∀k ∈ N∗ .
Definiţia 32. Fie (xn )n∈N∗ un şir din Rm . Elementul x◦ ∈ Rm se numeşte

limita şirului (xn )n∈N∗ dacă şi numai dacă pentru orice vecinătate V ∈ V(x◦ )
există nV ∈ N∗ astfel ı̂ncât
n ≥ nV ⇒ xn ∈ V.
În acest caz şirul (xn )n∈N∗ se numeşte convergent către x◦ şi se notează
x◦ = lim xn sau xn → x◦ .
n→∞
Şirul (xn )n∈N∗ se numeşte convergent dacă şi numai dacă ∃x◦ ∈ Rm astfel
ı̂ncât xn → x◦ .
Un şir care nu este convergent se numeşte divergent.
Propoziţia 2. Fie (xn )n∈N∗ un şir din Rm . Dacă şirul este convergent, atunci
limita sa este unică.
Teorema 4. Fie (xn )n∈N∗ un şir din Rm şi x◦ ∈ Rm . Următoarele afirmaţii
sunt echivalente:
1◦ x◦ = lim xn ;
n→∞
2◦ ∀ε > 0, ∃n(ε) ∈ N∗ astfel ı̂ncât n ∈ N∗ şi n ≥ n(ε) ⇒ ∥xn − x◦ ∥ < ε.
Şirului de vectori (xn )n∈N∗ i se asociază şirurile de numere reale (xnk )n∈N∗ ,
∀k = 1, ..., m.
Teorema 5. Fie (xn )n∈N∗ un şir de vectori din Rm . Următoarele afirmaţii
sunt echivalente: ( )
(i) xn → x◦ ( ı̂n (Rm , ∥ ·)∥) ;
(ii) xnk → x◦k ı̂n (R, | · |) , pentru fiecare k = 1, ..., m.
Consecinţa 1. Dacă cel puţin unul dintre şirurile (xnk )n∈N∗ este divergent,
atunci şirul de vectori (xn )n∈N∗ este divergent.
Observaţia 13. Teorema reduce calculul limitei şirului de vectori (xn )n∈N∗ la
calculul limitei un număr de m şiruri de numere reale (xnk )n∈N∗ şi
lim (xn1 , xn2 , ..., xnm ) = ( lim xn1 , lim xn2 , ..., lim xnm ).
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
Definiţia 33. Şirul (xn )n∈N∗ de puncte din Rm se numeşte fundamental (Cauchy)
dacă şi numai dacă ∀ε > 0, ∃n(ε) ∈ N∗ astfel ı̂ncât
n, k ≥ n(ε) ⇒ ∥xn − xk ∥ < ε.
Teorema 6. Fie (xn )n∈N∗ un şir de vectori din Rm . Următoarele afirmaţii
sunt echivalente: ( )
(i) (xn )n∈N∗ este şir fundamental ( ı̂n (Rm .∥ · )∥) ;
(ii) (xnk )n∈N∗ este şir fundamental ı̂n (R, | · |) pentru fiecare k = 1, ..., m.
Teorema 7. (Criteriul lui Cauchy) Fie (xn )n∈N∗ un şir de vectori din Rm .
Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) (xn )n∈N∗ este şir convergent;
(ii) (xn )n∈N∗ este şir fundamental.
Exemplul 8. Să se precizeze natura şirului (xn )n∈N∗ , unde
(∑ n n )
1 ∑ sin k! [ 1 ( 1 )n ]n
n
x = , 2
, 1+ ∈ R3 , n ∈ N∗ .
k=1
k! k=1
k 3 n
Cu componentele şirului de vectori, formăm următoarele şiruri de numere reale:
n
∑ 1
Şirul (xn1 )n∈N∗ , xn1 = , n ∈ N∗ , este fundamental, deci convergent;
k!
k=1
n
∑ sin k!
Şirul (x2 )n∈N , x2 =
n ∗
n
, n ∈ N∗ , este fundamental, deci convergent;
k2
k=1
[1( 1 )n ]n
Şirul (xn3 )n∈N∗ , xn3 = 1+ , este convergent către 0.
3 n
Aşadar, şirul (x )n∈N∗ este convergent.
n
Exemplul 9. Fie şirul de termen general

( n! cos(n!) ( 1 + (−1)n )n )
(−1)n
n
x = , arctg n, ,n ∈ R4 , ∀n ∈ N∗ .
nn 2
Să se precizeze natura sa.
Şirul (xn3 )n∈N∗ este divergent, deoarece
( 1 + (−1)n )n { 0, dacă n = 2k − 1,
x3 =
n
= k ∈ N∗ .
2 1, dacă n = 2k,
Prin urmare, conform consecinţei 1, şirul de vectori (xn )n∈N∗ este divergent.
Aplicaţii
( )
1. Spaţiul Rm , ∥ · ∥
Să se precizeze dacă mulţimile de mai jos sunt deschise, ı̂nchise, conexe,
mărginite, compacte:
1◦ A = {(x, y) ∈ R2 | 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 9}.
R: ⌈Deoarece A ⊂ B3 [(0, 0)], rezultă A mărginită. A este ı̂nchisă, deoarece ∁A = {(x, y) ∈
R /x2 + y 2 < 1} ∪ {(x, y) ∈ R2 /x2 + y 2 > 9} sunt mulţimi deschise, deci A este compactă. A
2
este conexă. Mulţimea A este o coroană circulară ı̂nchisă.⌋

2◦ A = {(x, y) ∈ R2 | x · y > 0}.
R: ⌈A este nemărginită (conţine semidreapta {(x, y) ∈ R2 /y = x, x > 0}. Nu este nici
conexă (A = {(x, y) ∈ R2 /x > 0 < y} ∪ {(x, y) ∈ R2 /x < 0 > y} - reuniunea cadranelor
deschise 1 şi 3).⌋
3◦ A = {(x, y) ∈ R2 | x ∈ [1, 2] ∪ [3, 4], y ∈ [0, 1] ∪ [2, 5]}.
R: ⌈A este mărginită şi ı̂nchisă. Este neconexă.⌋
2 2
4 ◦
A = {(x, y) ∈ R | 0 ≤ y ≤ x − 5x + 6}.
R: ⌈A este nemărginită, ı̂nchisă, neconexă.⌋
1 x2 y 2 z 2
5◦ A = {(x, y, z) ∈ R3 | ≤ 2 + 2 + 2 ≤ 1}.
2 a b c
R: ⌈A este compactă, conexă.⌋
3 2 2 2
6 ◦
A = {(x, y, z) ∈ R | x + y < z }.
√ √
R: ⌈A = {(x, y, z) ∈ R3 /z > x2 + y 2 }∪{(x, y, z) ∈ R3 /z < − x2 + y 2 } este nemărginită
(conţine semidreapta {(0, 0, z)/z > 0}), deschisă, neconexă.⌋
( )
2. Şiruri ı̂n Rm , ∥ · ∥
Să se studieze convergenţa şirului de termen general:

n n
(−1)k
(∑ )
1 ∑
7 x =
◦ n
3+2
, ∈ R2 , ∀n ∈ N∗ .
k=1
k k=1
k
n n
∑ 1 ∑ (−1)k
R: Convergent. ⌈I: Şirurile de termen general xn1 = şi x n
2 = , ∀n ∈ N∗ ,
k3 + 2 k
k=1 k=1
sunt fundamentale.⌋
√
( )
nπ
8 ◦ n
x = (−1) n a, sin
n
∈ R2 , ∀n ∈ N∗ .
3 ( nπ )
R: Divergent. ⌈I: Şirul xn2 = sin nu are limită.⌋
√ )2 3 n∈N∗
((
n + n2 + 1 (n + 2)! + (n + 1)!
)
9◦ x n = √ , ∈ R2 , ∀n ∈ N∗ .
6
n +1 (n + 3)!
√ ) R: Convergent. ⌈I: xn → (0, 0).⌋
n n
(
ln n nπ 1 + (−1) n
10◦ xn = α
, cos , ∈ R3 , ∀n ∈ N∗ , α > 0.
n 2 2 + cos(nπ) ( ) nπ
R: Divergent. ⌈I: Şirul xn2 = cos nu are limită.⌋
2 n∈N∗
n
(∑ )
1 n! 1 + 2 + ... + n n
11◦ xn = , n, − ∈ R3 , ∀n ∈ N∗ .
k=1
k(k + 1) n n+2 2
( 1 n! n ) ( 1)
R: Convergent. ⌈I: xn = 1 − , n,− → 1, 0, − .⌋
n+1 n 2(n + 2) 2
n n
(−1)k ∑ (−1)k 5 + (−1)n
(∑ )
12 ◦
x = n
, , ∈ R3 , ∀n ∈ N∗ .
k 2 k=1 ln(k + 1) ln(k+1) 2
( )
k=1
( 5 + (−1)n )
R: Divergent. ⌈I: Şirul de numere reale xn3 = nu este convergent.⌋
2 n∈N∗
Întrebări:
1. Definiţia spaţiului Rn . Combinaţie liniară, vectori liniar dependenţi, liniar
independenţi.
n n
2. Spaţiul normat
⟨ ⟩(R , ∥ · ∥), spaţiul metric (R , d), d(x, y) = ∥x − y∥, spaţiul
n
prehilbertian (R , ·, · ).
3. Sfera deschisă, sfera ı̂nchisă, mulţime deschisă (topopogie), mulţime ı̂nchisă,
vecinătate.
4. Mulţimi mărginite, mulţimi nemărginite.
5. Şir de vectori. Şiruri convergente, definiţie, proprietăţi.
1. Analiză matematică - Calcul diferenţial. Autori: C. Dăguşin, M. Gavrilă.
Ed. MATRIX ROM, Bucureşti, 2007.
2. Matematică aplicată ı̂n agricultură, Autor D. Ene, Ed. CERES, 2006.
46 LIMITE. CONTINUITATE

LIMITE. CONTINUITATE
Rezumat: În acest capitol se introduce noţiunea de limită a unei funcţii
ı̂ntr-un punct de acumulare al domeniului de definiţie. Se stabilesc apoi pro-
prietăţi ale limitelor de funcţii. Pentru limite iterate se face legătura cu limita.
În paragraful următor se introduce noţiunea de funcţie continuă şi se stabilesc
proprietăţile funcţiilor continue pe mulţimi compacte şi pe mulţimi conexe. Este
definită noţiunea de continuitate parţială şi se face legătura cu continuitatea.
Este, de asemenea. introdusă noţiunea de funcţie continuă uniform.
Cuvinte cheie: Limita unei funcţii, funcţii care au limită, operaţii cu
funcţii care au limită, limite iterate, continuitatea unei funcţii ı̂ntr-un punct,
homeomorfism, continuitate parţială, funcţie continuă uniform, funcţii continue
pe mulţimi compacte şi pe mulţimi conexe.
Cuprins
LIMITE. CONTINUITATE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
§ 1. Limite de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
§ 2. Limite iterate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
§ 3. Continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
§ 4. Continuitate parţială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
§ 5. Proprietăţi ale funcţiilor continue pe mulţimi compacte
şi pe mulţimi conexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
1. Limite de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
1.1. Limite de funcţii cu valori reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
1.1.1. Funcţii care au limită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
1.1.2. Funcţii care nu au limită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
1.1.3. Limite iterate. Limite după direcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
1.2. Limite de funcţii cu valori vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
2. Continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
2.1. Continuitatea funcţiilor f : D ⊂ Rn → R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
2.2. Continuitatea funcţiilor f : D ⊂ Rn → Rm , (m > 1) . . . . . . . . . . . .63
2.3. Prelungire prin continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
2.4. Continuitate uniformă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
2.5. Funcţii continue pe mulţimi compacte şi pe mulţimi conexe . . . .65
§ 1. Limite de funcţii
Fie A ⊂ Rn , x◦ ∈ A′ , f : A → Rm , n, m ≥ 1.
Definiţia 1. Elementul l ∈ Rm se numeşte limita funcţiei f ı̂n punctul x◦

dacă şi numai dacă pentru orice U ∈ V(l) există VU ∈ V(x◦ ) astfel ı̂ncât
x ∈ (A ∩ VU ) \ {x◦ } ⇒ f (x) ∈ U. (4.1)
Se adoptă notaţia
l = lim◦ f (x) sau f (x) −→◦ l. (4.2)

x→x x→x
Definiţia 2. Vom spune că funcţia f are limită ı̂n punctul x◦ ∈ A′ dacă şi
numai dacă există un element l ∈ Rm care satisface condiţia (4.2) de mai sus.
Observaţia 1. Prin negaţie obţinem: ”elementul l ∈ Rm nu este limita

funcţiei f ı̂n punctul x◦ ∈ A′ dacă şi numai dacă există U0 ∈ V(l) cu proprietatea
că pentru orice V ∈ V(x◦ ) există xV ∈ (A ∩ V ) \ {x◦ } astfel ı̂ncât f (xV ) ∈
/ U0 .”
Notăm f (x) −→ ̸ l.
x→x◦
Funcţia f nu are limită ı̂n punctul x◦ ∈ A′ dacă şi numai dacă nu există nici
un element l ∈ Rm astfel ı̂ncât f (x) −→◦ l.
x→x
Teorema 1. Fie f : A ⊂ Rn → Rm , x◦ ∈ A′ , l ∈ Rm . Următoarele afirmaţii

sunt echivalente:
(i) l = lim◦ f (x);
x→x
(ii) ∀ε > 0, ∃δ(ε) > 0 astfel ı̂ncât x ∈ A \ {x◦ } cu ∥x − x◦ ∥ < δ(ε) ⇒
∥f (x) − l∥ < ε;
(iii) ∀(xk )k∈N∗ , xk ∈ A \ {x◦ }, ∀k ∈ N∗ , xk → x◦ ⇒ f (xk ) −→◦ l.
x→x
Observaţia 2. Fie f : A ⊂ Rn → Rm , x◦ ∈ A′ . Dacă există două şiruri

(x′k )k∈N∗ şi (x′′k )k∈N∗ astfel ı̂ncât x′k → x◦ , x′′k → x◦ , iar f (x′k ) −→◦ l1 , f (x′′k ) −→◦
x→x x→x
l2 , l1 ̸= l2 , atunci f nu are limită ı̂n punctul x◦ .
Teorema 2. Dacă f : A ⊂ Rn → Rm are limită ı̂n punctul x◦ ∈ A′ , atunci

limita este unică.
Teorema 3. Fie f : A → Rm , ϕ : A → R+ , şi x◦ ∈ A′ . Presupunem că

există l ∈ Rm astfel ı̂ncât:
1◦ ∥f (x) − l∥ ≤ ϕ(x), ∀x ∈ A \ {x◦ },
2◦ ϕ(x) −→◦ 0,
x→x
Atunci funcţia f are limită ı̂n punctul x◦ şi lim◦ f (x) = l.
x→x
Teorema 4. Dacă funcţia f are limită ı̂n punctul x◦ , atunci există V0 ∈ V(x◦ )
astfel ı̂ncât f |(A∩V0 )\{x◦ } este mărginită.
Teorema 5. Fie A ⊂ Rn , x◦ ∈ A′ , B ⊂ Rm , y ◦ ∈ B ′ , f : A → B, g : B →
p
R . Presupunem că:
1◦ lim◦ f (x) = y ◦ ;
x→x
2◦ f (x) ̸= y ◦ , ∀x ∈ A \ {x◦ };
3◦ lim◦ g(y) = l.
y→y
Atunci funcţia compusă g ◦ f : A → Rp are limită ı̂n punctul x◦ şi
( )
lim◦ (g ◦ f )(x) = lim◦ g f (x) = lim◦ g(y) = l. (4.3)
x→x x→x y→y
Teorema 6. (Cauchy-Bolzano) Fie A ⊂ Rn , x◦ ∈ A′ şi f : A → Rm .

Următoarele afirmaţii sunt echivalente
(i) ∃l ∈ Rm astfel ı̂ncât l = lim◦ f (x);
x→x
(ii) ∀ε > 0, ∃Vε ∈ V(x◦ ) astfel ı̂ncât x′ , x′′ ∈ (A ∩ Vε ) \ {x◦ } ⇒ ∥f (x′ ) −
f (x′′ )∥ < ε.
Teorema 7. Fie f : A ⊂ Rn → Rm , x◦ ∈ A′ . Presupunem că există
lim◦ f (x) = l ̸= 0Rm . Atunci există V0 ∈ V(x◦ ) astfel ı̂ncât x ∈ (A ∩ V0 ) \ {x◦ } ⇒
x→x
f (x) ̸= 0Rm .
Consecinţa 1. Fie f : A ⊂ Rn → R, x◦ ∈ A′ . Dacă există lim◦ f (x) ̸= 0,
x→x
atunci funcţia f păstrează semn constant pe o ı̂ntreagă vecinătate a punctului x◦ .
Teorema 8. Fie f : A ⊂ Rn → Rm , x◦ ∈ A′ . Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(i) l = lim◦ f (x);
x→x
(ii) g(x) := f (x) − l −→◦ 0Rm ,
x→x
Teorema 9. Fie f : A ⊂ Rn → Rm , x◦ ∈ A′ . Dacă lim◦ f (x) = l, atunci

x→x
lim◦ ∥f (x)∥ = ∥l∥.
x→x
Teorema 10. Fie f, g : A ⊂ Rn → Rm , x◦ ∈ A′ şi α, β ∈ R. Presupunem că

f (x) −→◦ l1 şi g(x) −→◦ l2 . Atunci funcţia αf + βg : A ⊂ Rn → Rm are limită
x→x x→x
ı̂n punctul x◦ şi
( )
lim◦ αf + βg (x) = αl1 + βl2 = α lim◦ f (x) + β lim◦ g(x). (4.4)
x→x x→x x→x
Teorema 11. Fie f : A ⊂ Rn → Rm , ϕ : A → R, x◦ ∈ A′ . Presupunem

că f (x) −→◦ l şi ϕ(x) −→◦ α. Atunci funcţia (ϕ · f ) : A → Rm , (ϕ · f )(x) :=
x→x x→x
ϕ(x) · f (x), are limită ı̂n punctul x◦ şi
lim (ϕ · f )(x) = α · l = lim◦ ϕ(x) · lim◦ f (x). (4.5)
x→x◦ x→x x→x
Teorema 12. Fie f = (f1 , ..., fm ) : A ⊂ Rn → Rm , x◦ ∈ A′ , l = (l1 , ..., lm ) ∈

Rm . Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) l = lim◦ f (x) (ı̂n (Rm , ∥ · ∥));
x→x
(ii) lk = lim◦ fk (x), k = 1, ..., m (ı̂n (R, | · |)).
x→x
Observaţia 3. Rezultatul stabilit de teorema 12 ne permite să reducem cal-

culul limitei unei funcţii vectoriale la calculul a m limite de funcţii cu valori reale
şi avem egalitatea:
( ) ( )
lim◦ f1 (x), ..., fm (x) = lim◦ f1 (x), ..., lim◦ fm (x) . (4.6)
x→x x→x x→x
x2 y
Exemplul 1. Fie f : R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = . Să se arate că
x2 + y 2
lim f (x, y) = 0.
(x,y)→)0,0)
Elementul (0, 0) este punct de acumulare pentru mulţimea A = R2 \ {(0, 0)}. Avem

f (x, y) − 0 = x2
|y| ≤ |y| −→ 0.
x2 + y 2 (x,y)→(0,0)
x2 − y 2
Exemplul 2. Fie f : R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = xy . Să se arate că
x2 + y 2
lim f (x, y) = 0.
(x,y)→(0,0)
Elementul (0, 0) este punct de acumulare pentru mulţimea A = R2 \ {(0, 0)}. Deoarece
2 2
f (x, y) − 0 = |xy| |x − y | ≤ |xy| −→ 0

x2 + y 2 (x,y)→(0,0)
rezultă afirmaţia.
xy
Exemplul 3. Fie f : R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = . Să se arate că nu
x2 + y2
există lim f (x, y).
(x,y)→(0,0)
( ) ( )
Considerăm şirurile (1/n, 1/n) n∈N∗ şi (1/n, 0) n∈N∗ . Avem
1
1) (1/n, 1/n) → (0, 0), f (1/n, 1/n) = 1/2, ∀n ∈ N∗ ⇒ lim f (1/n, 1/n) =
n→∞ 2
şi
2) (1/n, 0) → (0, 0), f (1/n, 0) = 0, ∀n ∈ N∗ ⇒ lim f (1/n, 0) = 0.
n→∞
Deoarece cele două limite sunt diferite atunci funcţia f nu are limită ı̂n punctul (0, 0).
xy 3
Exemplul 4. Fie f : R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = . Să se calculeze
x2 + y 6
lim f (x, y).
(x,y)→(0,0)
( ) ( )
Să consideram şirurile (1/n3 , 1/n) n∈N∗ şi (1/n, 0) n∈N∗ . Avem:
1
1) (1/n3 , 1/n) → (0, 0), f (1/n3 , 1/n) = 1/2, ∀n ∈ N∗ ⇒ lim f (1/n3 , 1/n) = .
n→∞ 2
2) (1/n, 0) → (0, 0), f (1/n, 0) = 0, ∀n ∈ N∗ ⇒ lim f (1/n, 0) = 0.
n→∞
Aşadar, funcţia f nu are limită ı̂n punctul (0, 0).
x2 ) 2
(
Exemplul 5. Fie f : R × (R \ {0}) → R, f (x, y) = y ln 1 + 2 . Să se
y
calculeze lim f (x, y).
(x,y)→(0,0)
Să observăm că ( x2 )1/α ( x2 )1/α

0 ≤ α · ln 1 + 2 <α 1+ 2 ,
y y
∀α > 0 şi ∀(x, y) ∈ R × (R \ {0}). Pentru α = 2 găsim
0 ≤ f (x, y) < 2(x2 + y 2 )1/2 |y|, ∀(x, y) ∈ R × (R \ {0}).
Prin urmare,
lim f (x, y) = 0.
(x,y)→(0,0)
ln(1 + x2 y 2 )
Exemplul 6. Fie f : R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = . Să se cal-
x2 + y 2
culeze lim f (x, y).
(x,y)→(0,0)
Să facem observaţia că


 0, dacă (x = 0, y ̸= 0) ∨ (x ̸= 0, y = 0),
f (x, y) = x2 y 2 )1/x2 y2
ln 1 + x2 y 2
(
 2 2
, dacă x ̸= 0 ̸= y.
x +y
Deoarece
x2 y 2 )1/x2 y2
ln 1 + x2 y 2
(
lim =0 şi lim = 1,
(x,y)→(0,0) x2 + y 2 (x,y)→(0,0)
x̸=0̸=y
rezultă că
lim f (x, y) = 0.
(x,y)→(0,0)
§ 2. Limite iterate
Fie ∅ ̸= A ⊂ Rn , x◦ = (x◦1 , ..., x◦n )) ∈ A′ . Notăm
Ak := prk (A) = {xk ∈ R | (x1 , ..., xk−1 , xk , xk+1 , ..., xn ) ∈ A}, k = 1, ..., n. (4.7)
Presupunem că x◦k ∈ A′k , k(= 1, ..., n. )

Fie f : A → Rm şi σ ∈ Sn o permutare a mulţimii {1, ..., n} .
Presupunem că există limitele succesive:
( ( ) )
lim ◦ ... lim ◦ f (x1 , ..., xn ) ... = lσ ∈ Rm . (4.8)
xσ(n) →xσ(n) xσ(1) →xσ(1)
Această limită se numeşte limită iterată a funcţiei f ı̂n punctul x◦ .
Observaţia 4. Funcţia f poate avea cel mult n! limite iterate.

2xy
x2 + y2
limitele iterate ı̂n punctul (0, 0).
Avem: ( ) ( )
l12 = lim lim f (x, y) = 0 = lim lim f (x, y) = l21 .
y→0 x→0 x→0 y→0
x2 − y 2
x2 + y 2
Găsim: ( ) ( )
l12 = lim lim f (x, y) = −1 şi l21 = lim lim f (x, y) = 1.
y→0 x→0 x→0 y→0
( )2 1 1
Exemplul 9. Fie f : R \ {0} → R, f (x, y) = x · sin cos . Să se calculeze
x y
Obţinem:
( ) ( )
l12 = lim lim f (x, y) = 0 şi l21 = lim lim f (x, y) nu există.
y→0 x→0 x→0 y→0
( )2 1 1
Exemplul 10. Fie f : R \ {0} → R, f (x, y) = (x + y) cos sin . Să se
x y
calculeze limitele iterate ı̂n punctul (0, 0).
Avem:
( ) ( )
l12 = lim lim f (x, y) nu există şi l21 = lim lim f (x, y) nu există.
y→0 x→0 x→0 y→0
Observaţia 5. Să remarcăm faptul că funcţiile din exemplele 7 şi 8 nu au

limită ı̂n punctul (0, 0), dar limitele iterate există, ı̂n timp ce funcţiile din exem-
plele 9 şi 10 au limită ı̂n punctul (0, 0) şi limita este egală cu 0, dar unele limite
iterate nu există.
Legătura dintre limită şi limitele iterate este dată de:
Teorema 13. Fie ∅ ̸= A ⊂ Rn , x◦ = (x◦1 , ..., x◦n ) ∈ A′ şi fie f : A → Rm .

Dacă există limita funcţiei f ı̂n punctul x◦ şi una dintre limitele iterate ı̂n acest
punct, atunci aceste limite sunt egale.
Consecinţa 2. Fie ∅ ̸= A ⊂ Rn , x◦ = (x◦1 , ..., x◦n ) ∈ A′ şi f : A → Rm . Dacă

există două limite iterate ale funcţiei f ı̂n punctul x◦ şi dacă ele sunt diferite,
atunci funcţia f nu are limită ı̂n punctul x◦ .
§ 3. Continuitate
Considerăm (Rn , ∥ · ∥) cu topologia metrică τRn şi familia mulţimilor ı̂nchise

FRn , iar (Rm , ∥ · ∥) cu topologia metrică τRm şi familia mulţimilor ı̂nchise FRm .
Fie ∅ ̸= A ⊂ Rn , f : A → Rm şi x◦ ∈ A.
Definiţia 3. Funcţia
( f se numeşte continuă ı̂n punctul x◦ dacă şi numai dacă
)
pentru orice U ∈ V f (x◦ ) există VU ∈ V(x◦ ) astfel ı̂ncât x ∈ A∩VU ⇒ f (x) ∈ U
(adică f (A ∩ VU ) ⊂ U ).
Observaţia 6. Dacă x◦ ∈ A′ , atunci f este continuă ı̂n punctul x◦ dacă şi

numai dacă există lim◦ f (x) şi ea este egală cu f (x◦ )
x→x
lim f (x) = f (x◦ ).

x→x◦
Definiţia 4. Funcţia f se numeşte continuă (pe A) dacă şi numai dacă f este
continuă ı̂n fiecare punct din A.
Notăm:
C ◦ (A; Rm ) = {f /f : A ⊂ Rn → Rm , f funcţie continuă}.
Teorema 14. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

(i) f este continuă ı̂n punctul x◦ ;
(ii) ∀ε > 0, ∃δ(ε) > 0 astfel ı̂ncât x ∈ A cu ∥x − x◦ ∥ < δ(ε) ⇒
∥f (x) − f (x◦ )∥ < ε;
(iii) ∀(xk )k∈N∗ , xk ∈ A, ∀k ∈ N∗ , xk → x◦ ⇒ f (xk ) → f (x◦ ).
Observaţia 7. Dacă există un şir (xk )k∈N∗ , xk → x◦ pentru care f (xk ) →

l ̸= f (x◦ ), atunci f nu este continuă ı̂n punctul x◦ .
Teorema 15. Fie f : Rn → Rm . Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

(i) f este funcţie continuă (pe Rn );
(ii) ∀D ∈ τRm ⇒ f −1 (D) ∈ τRn ;
(iii) ∀F ∈ FRm ⇒ f −1 (F ) ∈ FRn .
Exemplul 11. Fie f : R2 → R, f (x, y) = x2 + y 2 . Să se arate că f este

continuă pe R2 şi că mulţimea A = {(x, y) ∈ R2 /1 ≤ x2 + y 2 ≤ 4} este ı̂nchisă.
Într-adevăr, pentru (x, y), (x◦ , y ◦ ) ∈ R2 , avem
|f (x, y) − f (x◦ , y ◦ )| = |x2 − x◦2 + y 2 − y ◦2 | ≤ |x − x◦ ||x + x◦ | + |y − y ◦ ||y + y ◦ |.
Fie V = [x◦ − 1, x◦ + 1] × [y ◦ − 1, y ◦ + 1] o vecinătate a punctului (x◦ , y ◦ ). Notăm:
M = max{|2x◦ − 1|, |2x◦ + 1|, |2y ◦ − 1|, |2y ◦ + 1|}.
Avem M > 0 şi pentru orice (x, y) ∈ V găsim
|f (x, y) − f (x◦ , y ◦ )| ≤ M (|x − x◦ | + |y − y ◦ | ≤ 2M ∥(x, y) − (x◦ , y ◦ ∥.

Fie ε > 0. Alegând δ(ε) = ε/(2M ), pentru ∀(x, y) ∈ V cu ∥(x, y) − (x◦ , y ◦ ∥ < δ(ε) obţinem
|f (x, y) − f (x◦ , y ◦ )| < ε. Deci f este continuă ı̂n punctul (x◦ , y ◦ ). Cum (x◦ , y ◦ ) a fost ales
arbitrar ı̂n R2 , urmează că f este continuă pe R2 .
Să observăm, mai ı̂ntâi, că A = f −1 ([1, 4]). Deoarece f este continuă şi intervalul [1, 4] este
o mulţime ı̂nchisă ı̂n R, pe baza teoremei 15 rezultă că mulţimea A este ı̂nchisă ı̂n R2 .
Teorema 16. Fie ∅ ̸= A ⊂ Rn , ∅ ̸= B ⊂ Rm , f : A → B, g : B → Rp , x◦ ∈

A şi y ◦ := f (x◦ ) ∈ B. Dacă f este continuă ı̂n punctul x◦ şi g este continuă ı̂n
punctul y ◦ , atunci funcţia compusă g ◦ f : A → Rp este continuă ı̂n punctul x◦ .
Definiţia 5. Fie f : Rn → Rm . Aplicaţia f se numeşte homeomorfism

dacă şi numai dacă:
1◦ f este o bijecţie;
2◦ f şi f −1 sunt funcţii continue (pe Rn , respectiv pe Rm ).
Exemplul 12. Fie A ∈ Mn (R) o matrice nesingulară, f : Rn → Rn ,
y = f (x) ⇔ y T = AxT .
Să se arate că f este un homeomorfism.

Vom dovedi, mai ı̂ntâi, că f este o bijecţie. Într-adevăr, dacă x, x′ ∈ Rn şi f (x) = f (x′ ),
avem AxT = Ax′T ⇔ x = x′ , deoarece matricea A este inversabilă. Deci f este injectivă.
Fie y ∈ Rm . Considerăm x ∈ Rn , xT := A−1 y T . Avem
AxT = A(A−1 y T ) = y T ⇔ f (x) = y,
adică f este surjectivă.

Prin urmare, există f −1 : Rn → Rn , f −1 (y) = x ⇔ y = f (x).
Pentru matricea A ∈ Mn (R) definim numărul real şi pozitiv
n
(∑ )1/2
∥A∥ := a2ij ,
i,j=1
care este o normă pe spaţiul Mn (R), iar pentru xT definim
∥xT ∥ := ∥x∥,
care este normă ı̂n Mn×1 (R).

Are loc relaţia
∥AxT ∥ ≤ ∥A∥∥xT ∥, ∀x ∈ Rn .
Pentru x, x′ , y, y ′ ∈ Rn sunt adevărate inegalităţile:
∥f (x) − f (x′ )∥ = ∥A(x − x′ )∥ ≤ ∥A∥∥x − x′ ∥
şi
∥f −1 (y) − f −1 (y ′ )∥ = ∥A−1 (y − y ′ )∥ ≤ ∥A−1 ∥∥y − y ′ ∥,
de unde rezultă continuitatea funcţiilor f şif −1 .
Teorema 17. Dacă f : A ⊂ Rn → Rm este continuă ı̂n punctul x◦ ∈ A,

atunci există o vecinătate V ∈ V(x◦ ) astfel ı̂ncât f |A∩V este mărginită.
Teorema 18. Fie f : A ⊂ Rn → Rm , x◦ ∈ A. Dacă f este continuă ı̂n

punctul x◦ , atunci funcţia ∥f (·)∥ : A → R+ , ∥f (·)∥(x) := ∥f (x)∥, este continuă
ı̂n punctul x◦ .
Teorema 19. Fie f, g : A ⊂ Rn → Rm , α, β ∈ R. Dacă funcŗiile f şi g sunt

continue ı̂n punctul x◦ ∈ A (respectiv pe A), atunci funcţia αf + βg : A → Rm
este continuă ı̂n punctul x◦ (respectiv pe A).
Observaţia 8. Teorema de mai sus poate fi formulată astfel: ”Mulţimea

C (A; Rm ) este un spaţiu liniar real”.
◦
Teorema 20. Dacă f : A ⊂ Rn → Rm este continuă ı̂n punctul x◦ şi f (x◦ ) ̸=

0Rm , atunci există V0 ∈ V(x◦ ) astfel ı̂ncât
x ∈ A ∩ V0 ⇒ f (x) ̸= 0Rm .
Consecinţa 3. Fie f : A ⊂ Rn → R şi x◦ ∈ A. Dacă f este continuă ı̂n

punctul x◦ şi f (x◦ ) > 0 (sau f (x◦ ) < 0), atunci există V0 ∈ V(x◦ ) astfel ı̂ncât
x ∈ A ∩ V0 ⇒ f (x) > 0 (sau f (x) < 0).
Teorema 21. Fie ∅ ̸= A ⊂ Rn , x◦ ∈ A şi f = (f1 , ..., fm ) : A → Rm , (m ≥ 1).

(i) f este continuă ı̂n punctul x◦ (relativ la topologia din Rm );
(ii) fk este continuă ı̂n punctul x◦ (relativ la topologia din R), ∀k = 1, ..., m.
Exemplul 13. Fie f : R → R,

{
x, dacă x ∈ Q,
f (x) =
−x, dacă x ∈ R \ Q.
Să se studieze continuitatea pe domeniul de definiţie.

1◦ Fie x◦ = 0. Avem
|f (x) − f (x◦ )| = |f (x)| = |x|, ∀x ∈ R,
de unde urmează că f este continuă ı̂n x◦ = 0.

2◦ Fie x◦ ∈ Q∗+ . Atunci f (x◦ ) = x◦ > 0. Deoarece orice vecinătate a lui x◦ conţine şi puncte
iraţionale, se poate construi un şir (xk )k∈N∗ , xk ∈ R \ Q, xk → x◦ . Atunci
f (xk ) = −xk → −x◦ < 0.
Deci f nu este continuă ı̂n punctul x◦ .

3◦ Fie x◦ ∈ R+ \ Q. Atunci f (x◦ ) = −x◦ < 0. Întrucât orice vecinătate a lui x◦ conţine şi
puncte raţionale se poate construi un şir (xk )k∈N∗ , xk ∈ Q, xk → x◦ . Deci
f (xk ) = xk → x◦ > 0.
Aşadar, f nu este continuă ı̂n punctul x◦ .

În celelalte cazuri obţinem aceeaşi concluzie.
Deci, funcţia f are un singur punct de continuitate ı̂n R şi acesta este x◦ = 0.
Exemplul 14. Fie f : R2 → R,
 x2 − y 2

xy 2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),
f (x, y) = x + y2
0, dacă (x, y) = (0, 0).

Să se studieze continuitatea funcţiei f ı̂n punctul (0, 0).

Fie (x, y) ̸= (0, 0). Deoarece
|x2 − y 2 |
|f (x, y) − f (0, 0)| = |xy| ≤ |xy| → 0,
x2 + y 2 (x,y)→(0,0)
rezultă continuitatea funcţiei f ı̂n punctul (0, 0).
 xy 2

, dacă (x, y) ̸= (0, 0),
f (x, y) = x2 + y 4
0, dacă (x, y) = (0, 0).

Să se studieze continuitatea funcţiei f ı̂n punctul (0, 0).

( 1 1) 1
Dacă se consideră şirul (xk , y k )k∈N∗ = 2 , vom obţine f (xk , y k ) = , ∀k ∈ N∗ ⇒
k k k∈N∗ 2
1
lim f (xk , y k ) = ̸= 0 = f (0, 0). Prin urmare funcţia f nu este continuă ı̂n punctul (0, 0).
n→∞ 2
§ 4. Continuitate parţială
Fie ∅ ̸= A ⊂ Rn , şi f : A → Rm . Notăm:
Ak (x◦ ) = {xk /(x◦1 , ..., x◦k−1 , xk , x◦k+1 , ..., x◦n ) ∈ A} (4.9)
şi
f k : Ak (x◦ ) → Rm , f k (xk ) := f (x◦1 , ..., x◦k−1 , xk , x◦k+1 , ..., x◦n ), k = 1, ..., n. (4.10)
Funcţiile f k , k = 1, ..., n, se numesc funcţiile parţiale corespunzătoare funcţiei

f ı̂n punctul x◦ .
Definiţia 6. Funcţia f : A → Rm se numeşte continuă parţial ı̂n raport cu

variabila xk ı̂n punctul x◦ dacă şi numai dacă funcţia parţială fk : Ak (x◦ ) → Rm
este continuă ı̂n punctul x◦k .
Teorema 22. Fie f : A ⊂ Rn → Rm şi x◦ ∈ A. Dacă funcţia f este continuă

ı̂n punctul x◦ , atunci ea este continuă parţial ı̂n raport cu fiecare variabilă ı̂n x◦k

 4
 x − y4
, dacă (x, y) ̸= (0, 0),
f (x, y) = x4 + y 4
0, dacă (x, y) = (0, 0).

Să se studieze continuitatea parţială a funcţiei f ı̂n punctul (0, 0).

Funcţiile parţiale corespunzătoare funcţiei f ı̂n punctul (0, 0), sunt
{
1, dacă x = ̸ 0,
f 1 (x) = f (x, 0) =
0, dacă x = 0,
{
−1, dacă x ̸= 0,
f 2 (y) = f (0, y) =
0, dacă y = 0,
care nu sunt continue ı̂n x = 0, respectiv y = 0. Aşadar funcţia f nu este continuă parţial, nici
ı̂n raport cu x şi nici ı̂n raport cu y ı̂n punctul (0, 0).

{
1, dacă (x, y) ∈ A,
f (x, y) = (4.11)
0, dacă (x, y) ∈
/ A,
unde
A = {(x, y) ∈ R2 /0 < y < x2 , x > 0}.
Să se studieze continuitatea şi continuitatea parţială a funcţiei f ı̂n punctul
(0, 0).
Fie (xk , y k ) ∈ A, ∀k ∈ N∗ , (xk , y k ) → (0, 0). Atunci f (xk , y k ) = 1, ∀k ∈ N∗ ⇒ f (xk , y k )
→ 1 ̸= 0 = f (0, 0). Deci f nu este continuă ı̂n punctul (0, 0).
n→∞
Funcţiile parţiale f 1 (x) = f (x, 0) = 0, ∀x ∈ R şi respectiv f 2 (y) = f (0, y) = 0, ∀y ∈ R sunt
continue ı̂n punctul x = 0 şi respectiv y = 0.
Aşadar, continuitatea parţială a unei funcţii f ı̂n raport cu toate variabilele ı̂ntr-un punct
nu implică continuitatea ı̂n acel punct.
Observaţia 9. Funcţia f dată de relaţia (4.11) se numeşte funcţia ca-

racteristică a mulţimii A.
Definiţia 7. Fie ∅ ̸= A ⊂ Rn , x◦ ∈ A′ \ A, f : A → Rm , funcţie continuă.

Presupunem că există ı̂n Rm
l = lim◦ f (x).
x→x
m
Funcţia g : A ∪ {x } → R ,
◦
{
f (x), dacă x ∈ A,
g(x) =
l, dacă x = x◦ ,
se numeşte prelungirea prin continuitate a funcţiei f la mulţimea A ∪ {x◦ }.

Definiţia 8. Fie ∅ ̸= A ⊂ Rn şi f : A → Rm . Funcţia f se numeşte

continuă pe porţiuni dacă şi numai dacă există A1 , ..., Ap ∈ τRn cu Ai ∩Aj = ∅,
i ̸= j, i, j = 1, ..., p astfel ı̂ncât
Ā = Ā1 ∪ Ā2 ∪ ... ∪ Āp
şi funcţiile f1 , f2 , ..., fp : Rn → Rm continue astfel ı̂ncât
f (x) = fi (x), ∀x ∈ Ai , i = 1, ..., p.
Dacă funcţiile f1 , ..., fn sunt constante, atunci funcţia f se numeşte con-

stantă pe porţiuni sau funcţie ı̂n scară.
§ 5. Proprietăţi ale funcţiilor continue pe mulţimi

compacte şi pe mulţimi conexe
Fie ∅ ̸= A ⊂ Rn şi f : A → Rm .
Definiţia 9. Funcţia f se numeşte uniform continuă (pe A) dacă şi numai
dacă pentru orice ε > 0 există δ(ε) > 0 astfel ı̂ncât
x, x′ ∈ A cu ∥x − x′ ∥ < δ(ε) ⇒ ∥f (x) − f (x′ )∥ < ε.
Observaţia 10. Prin negarea afirmaţiei de mai sus obţinem următorul rezul-
tat: ”funcţia f : A → Rm nu este uniform continuă dacă şi numai dacă există
ε0 > 0 cu proprietatea că pentru orice δ > 0 există xδ , x′δ ∈ A cu ∥xδ − x′δ ∥ < δ
pentru care avem ∥f (xδ ) − f (x′δ )∥ ≥ ε0 .
Propoziţia 1. Dacă funcţia f este uniform continuă (pe A) atunci ea este
continuă (pe A).
Exemplul 18. Funcţia 1Rn : Rn → Rn , 1Rn (x) = x, ∀x ∈ Rn , este uniform
continuă.
Într-adevăr, pentru orice x′ , x′′ ∈ Rn avem
∥1Rn (x′ ) − 1Rn (x′′ )∥ = ∥x − x′′ ∥.
Fie ε > 0. Luând δ(ε) = ε, atunci x′ , x′′ ∈ Rn cu ∥x − x′′ ∥ < δ(ε) ⇒
∥1Rn (x′ ) − 1Rn (x′′ )∥ < ε.
1
Exemplul 19. Fie f : [1, +∞[→ R, f (x) = Să se arate că f este uniform
x.
continuă.
Într-adevăr, pentru orice x′ , x′′ ∈ [1, +∞[ avem
|x′ − x′′ |
|f (x′ ) − f (x′′ )| = ≤ |x′ − x′′ |.
x′ x′′
Fie ε > 0. Luând δ(ε) = ε, pentru orice x′ , x′′ ∈ [1, +∞[ cu |x′ − x′′ ∥ < δ(ε) ⇒ |f (x′ ) − f (x′′ )| <
ε.
Exemplul 20. Fie f : R → R, f (x) = x2 . Să se arate că f nu este uniform

continuă.
√
Să considerăm şirul (xn )n∈N∗ , xn = n, ∀n ∈ N∗ . Avem
1
|xn+1 − xn | = √ √ → 0. când n → ∞.
n+1+ n
Fie δ > 0. Atunci există n(δ) ∈ N∗ astfel ı̂ncât n ≥ n(δ) ⇒ |xn+1 − xn | < δ. Fie n ≥ n(δ).
Dacă luăm x′ = xn şi x′′ = xn+1 , atunci
|x′ − x′′ | < δ şi |f (x′ ) − f (x′′ )| = 1 =: ε0 ,
de unde rezultă că f nu este uniform continuă.
Definiţia 10. Funcţa f : A ⊂ Rn → Rm se numeşte lipschitziană (satisface

condiţia lui Lipschitz) pe A dacă şi numai dacă există L > 0 astfel ı̂ncât să avem
∥f (x′ ) − f (x′′ ))∥ ≤ L∥x − x′′ ∥, ∀x′ , x′′ ∈ A.
Propoziţia 2. Dacă funcţia f : A ⊂ Rn → Rm este lipschitziană pe A atunci

ea este uniform continuă (pe A).
Observaţia 11. Orice contracţie1) este o funcţie lipschitziană şi deci este o
funcţie uniform continuă.
Teorema 23. Fie A ⊂ Rn o mulţime compactă şi f : A → Rm o funcţie

continuă. Atunci f este uniform continuă (pe A).

sin(xy)
{
f (x, y) = , dacă (x, y) ∈ (R \ {0}) × R,
x
y, dacă (x, y) ∈ {0} × R.
Să se arate că funcţia f este uniform continuă pe mulţimea
A = {(x, y) ∈ R2 /|x| + |y| ≤ 1}.
Funcţia f este continuă pe R2 , iar mulţimea A ⊂ R2 este compactă (este ı̂nchisă şi mărginiă),
deci f este uniform continuă.
1
Exemplul 22. Fie f :]0, 1] → R, f (x) = 2 . Această funcţie, deşi este
x
continuă, nu este uniform continuă.
1
Într-adevăr, şirul (xk )k∈N∗ , xk = √ este convergent către 0. Atunci, pentru orice δ > 0
k
există k(δ) ∈ N∗ astfel ı̂ncât k ≥ k(δ) şi p ∈ N∗ ⇒ |xk+p − xk | < δ, iar |f (xk+p ) − f (xk )| =
p ≥ 1.
Funcţia f : A ⊂ Rn → Rm se numeşte contracţie dacă şi numai dacă ∃λ ∈ ]0, 1[ astfel ı̂ncât
1)
∥f (x ) − f (x′′ )∥ ≤ λ∥x′ − x′′ ∥, ∀x′ , x′′ ∈ A.

′
Observaţia 12. Explicaţia rezultatului din exemplul 22 constă ı̂n faptul că
mulţimea ]0, 1] ⊂ R nu este compactă (nu este ı̂nchisă).
Teorema 24. Fie ∅ ̸= A ⊂ Rn o mulţime compactă şi f : A → Rm o funcţie

continuă. Atunci mulţimea f (A) ⊂ Rm este compactă.
Teorema 25. Fie A ⊂ Rn o mulţime compactă şi f : A → R o funcţie

continuă. Atunci f este mărginită şi ı̂şi atinge marginile.
Teorema 26. Fie A ⊂ Rm o mulţime conexă şi f : Rn → Rm o funcţie

continuă. Atunci f (A) ⊂ Rm este conexă.
Teorema 27. Fie A ⊂ Rn o mulţime compactă şi conexă şi f : Rn → R o

funcţie continuă. Atunci f (A) ⊂ R este interval ı̂nchis şi mărginit.
Consecinţa 4. Fie A ⊂ Rn o mulţime compactă şi conexă şi f : A → R

o funcţie continuă. Atunci pentru orice µ ∈ [f , f ] există ξ ∈ A astfel ı̂ncât
µ = f (ξ).
Exemplul 23. Fie f : Rn → R3 ,

(
 e1/∥x∥ , ∥x∥ sin 1 , ∥x∥|x1 | , dacă x ̸= 0 ,
)
f (x) = ∥x∥ Rn
 (0, 0, 1), dacă x = 0Rn ,
A = {x = (x1 , ..., xn ) ∈ Rn / |x1 | + ... + |xn | ≤ 2},

B = {u = (u1 , u2 , u3 ) ∈ R3 /(u1 /3)2 + (u2 /2)2 + (u3 )2 ≤ 1}.
Să se arate că:
1◦ A şi B sunt mulţimi ı̂nchise ı̂n Rn , respectiv R3 ;
2◦ f (A) ⊂ R3 este compactă şi conexă;
3◦ f −1 (B) ⊂ Rn este ı̂nchisă.
Notăm: ϕ(x) := |x1 | + ... + |xn | şi ψ(u) := (u1 /3)2 + (u2 /2)2 (+(u3 )2 .
Funcţiile ϕ : Rn → R şi ψ : R3 → R sunt continue, iar
A = ϕ−1 (]− ∞, 2]) şi B = ψ −1 ([0, 1]),
sunt mulţimi ı̂nchise (teorema 15).

Funcţia f este continuă, iar mulţimea A este compactă şi conexă, deci f (A) este compactă
şi conexă (teoremele 25 şi 26).
Funcţia f este continuă, iar B este mulţime ı̂nchisă, atunci f −1 (B) este o mulţime ı̂nchisă
(teorema 15).
Aplicaţii
1. Limite de funcţii
1.1. Limite de funcţii cu valori reale
1.1.1. Funcţii care au limită
Folosind definiţia, sau condiţiile echivalente, să se arate că:

x2 1
1◦ lim = .
(x,y)→(1,2) y 2
1 |2(x2 − 1) − (y − 2)|
R: ⌈Fie V= [0, 2] × [1, 3] ∈ V((1, 2)) şi (x, y) ∈ V. Avem |f (x, y) − | =
2 2y
1[ ] [ ] √
2 2
≤ 2(x+1)|x−1|+|y−2| ≤ 3 |x−1|+|y−2| ≤ 6 (x − 1) + (y − 2) = 6·∥(x, y)−(1, 2)∥. Fie
2
1
ε > 0. Alegând δ(ε) = ε/6, atunci ∀(x, y) ∈ V cu ∥(x, y)−(1, 2)∥ < δ(ε) avem |f (x, y)− | < ε.⌋
2
x2
2◦ lim = −1.
(x,y)→(1,−2) xy + 1
[ 4 6 ] [ 11 9 ]
R: ⌈Fie V = , × − ,− ∈ V((1, −2)) şi (x, y) ∈ V. Obţinem |f (x, y) + 1| =
x2 5 5 5 5
2
|(x − 1) + (2 + y)x| (x + 1)|x − 1| + x|y + 2|
+ 1 = ≤ ≤ 10 · ∥(x, y) − (1, −2)∥,

xy + 1 |xy + 1| |xy + 1|

1 25
deoarece x < x + 1 ≤ 11/5 şi ≤ pe V.⌋
|xy + 1| 11
1
3◦ lim x · cos = 0. R: ⌈|f (x, y) − 0| ≤ |x|.⌋
(x,y)→(0,0) y
6
4◦ lim (x2 + y 2 )e−(x+y) = 0.
( )
R: ⌈ x2 + y 2 e−(x+y) < .⌋
x→∞ x+y
y→∞
Să se calculeze limitele următoare:

xy
5◦ lim √ . R: ⌈l = 2.⌋
(x,y)→(0,0)
√xy + 1 − 1
x2 y 2 + 1 − 1
6◦ lim .
(x,y)→(0,0) x2 + y 2 √
2 2 |xy| 1 1 + x2 y 2 − 1 |xy|
R: l = 0. ⌈I: x +y ≥ 2|xy| ⇒ 2 2
≤ . Deci 0 ≤ 2 2
≤ √
x +y 2 x +y 2( 1 + x2 y 2 + 1)
→ 0.⌋
x2 + y 2
7◦ lim .
(x,y)→(0,0) |x| + |y|
x2 + y 2 |x| |y|
R: ⌈l = 0. I: 0 ≤ = |x| + |y| ≤ (|x| + |y|) → 0.⌋
|x| + |y| |x| + |y| |x| + |y|
1.1.2. Funcţii care nu au limită

|x|
8◦ lim - nu există. R: ⌈ld (0) = lim f (x) = 1 şi ls (0) = lim f (x) = −1.⌋
x→0 x x↘0 x↗0
2x π
arcsin −
9◦ lim 1 + x2 2 - nu există.
x→1 x−1
2x π
arcsin 2
− 2(1 − c2 )
R: ⌈Din teoarema lui Lagrange, avem 1 + x 2 = , c ∈ ]x, 1[, dacă
x−1 |1 − c2 |(1 + c2 )
x < 1 şi c ∈ ]1, x[, dacă x > 1. Rezultă ls (1) = 1 şi ld (1) = −1.⌋
1.1.3. Limite iterate. Limite după direcţii
Să se calculeze următoarele limite iterate:

x2 − y 2
( )
10 lim lim 2
◦
. R: ⌈l21 = 1.⌋
x→0 y→0 x + y 2
x2 − y 2
( )
11 lim lim 2
◦
2
. R: ⌈l12 = −1.⌋
y→0
( x→0 x + y )
1 1
12 lim lim y · sin · cos
◦
. R: ⌈l21 = 0.⌋
x→0
( y→0 x y)
1 1
13◦ lim lim y · sin · cos . R: ⌈Nu există.⌋
y→0
( x→0 x y )
1 1
14 lim lim (x + y) · cos · sin
◦
. R: ⌈Nu există.⌋
x→0 y→0 x y
1.2. Limite de funcţii cu valori vectoriale
Să se calculeze următoarele limite:

1 − cos(x3 + y 3 )
( )
x|y| 5xy
15 ◦
lim , , .
(x,y)→(0,0) |x| + |y| x2 + y 2 + 1 (x2 + y 2 )2
|y| 5xy
R: ⌈l = (0, 0, 0). I: l1 = lim x = 0; l2 = lim = 0; l3 =
(x,y)→(0,0) |x| + |y| (x,y)→(0,0) x2 + y2 + 1
1 − cos(x3 + y 3 )
lim = 0.⌋
(x,y)→(0,0) (x2 + y 2 )2
(x − y)tg (x2 + y 2 ) x(y − 2)
( )
16◦ lim , √ , sgn(x − y) .
(x2 + y 2 )3/2 2 2
)x + y (
(x,y)→(0,0)
( (1 ) ) (1 1)
R: ⌈Nu există. I: Pentru şirurile ,0 şi , funcţia are limite
n n∈N∗ n n n∈N∗
diferite.⌋
§ 2. Continuitate
2.1. Continuitatea funcţiilor f : D ⊂ Rn → R
Folosind definiţia sau teorema de condiţii echivalente, să se studieze continu-

itatea funcţiilor de mai jos ı̂n punctele indicate:
17◦ f : R2 → R, f (x, y) = x, ı̂n punctul (0, 0).
R: ⌈Continuă. I: |f (x, y) − f (0, 0)| = |x| → 0 când (x, y) → (0, 0).⌋
√
18◦ f : R2 → R, f (x, y) = x2 + y 2 , ı̂n punctul
√
(0, 0).
R: ⌈Continuă. I: |f (x, y) − f (0, 0)| = x2 + y 2 → 0 când (x, y) → (0, 0).⌋
{ xy
2
, dacă (x, y) ̸= (0, 0),
19 ◦
f : R → R, f (x, y) = x2 + y2 ı̂n punctul
0, dacă (x, y) = (0, 0),
(0, 0).
R: ⌈Nu este continuă ı̂n (0, 0). I: Funcţia f nu are limită ı̂n punctul de acumulare (0, 0).⌋

 0, dacă x = 0 ∨ x ∈ [0, 1] \ Q,
 1

m
20◦ f : [0, 1] → R, f (x) = , dacă x = ∈ [0, 1], m ∈ Z, n ∈ N∗ ,
 n m n
− fracţie ireductibilă.


n
R: ⌈feste continuă pe [0, 1] \ Q şi discontinuă pe [0, 1] ∩ Q.⌋
 x2 − y 2
x 2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),
21◦ f : R2 → R, f (x, y) = x + y2
0, dacă (x, y) = (0, 0).

x2 − y 2
R: ⌈Continuă. I: x 2 ≤ |x| → 0 când (x, y) → (0, 0)). În orice punct (x, y) ∈
x + y2
R2 \ {(0, 0)} funcţia este continuă deoarece
 este un produs şi un cât de funcţii continuue.⌋
 x3 + y 3
, dacă (x, y) ̸= (0, 0),
22◦ f : R2 → R, f (x, y) = x2 + y 2
0, dacă (x, y) = (0, 0).

R: ⌈Continuă. I: În orice punct (x, y) ∈ R2 \{(0, 0)} funcţia este continuă, iar pentru (0, 0)
|x3 + y 3 | x2 y2
avem 2 ≤ |x| + |y| ≤ |x| + |y| → 0, când (x, y) → (0, 0).⌋
x + y2 x2 + y 2 x2 + y 2
 sin(x3 + y 3 )
2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),
23 ◦
f : R → R, f (x, y) = x2 + y 2
0, dacă (x, y) = (0, 0).

R: ⌈Continuă. I: În orice punct (x, y) ∈ R2 \{(0, 0)} funcţia este continuă, iar pentru (0, 0)
| sin(x3 + y 3 )| |x3 + y 3 |
avem 2 2
≤ 2 → 0, când (x, y) → (0, 0).⌋
x +y x + y2
Să se studieze continuitatea parţială a funcţiilor ce urmează ı̂n punctele indi-

cate: 
 3xy
2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),
24 f : R → R f (x, y) =
◦
x2 + y 2 - ı̂n punctul
 0, dacă (x, y) = (0, 0).
(0, 0).
R: ⌈Deoarece f 1 (x) := f (x, 0) = 0, ∀x ∈ R şi f 2 (y) := f (0, y) = 0, ∀y ∈ R, ca funcţii
constante, sunt continue ı̂n x◦ = 0, respectiv y ◦ = 0. Rezultă că funcţia f este continuă parţial
ı̂n raport cu x şi ı̂n raport cu y ı̂n punctul (0, 0). Să remarcăm faptul că f nu este continuă ı̂n
punctul (0, 0).⌋
 x2 − y 2

, dacă (x, y) ̸= (0, 0),
25◦ f : R2 → R f (x, y) = x2 + y 2 - ı̂n punctul
1, dacă (x, y) = (0, 0).

(0, 0). {
−1, dacă y ∈ R \ {0},
R: ⌈Avem: f 1 (x) := f (x, 0) = 1, ∀x ∈ R şi f 2 (y) := f (0, y) =
1, dacă y = 0.
Rezultă că f este continuă parţial ı̂n raport cu x ı̂n punctul (0, 0), dar nu este continuă parţial
ı̂n raport cu y ı̂n punctul (0, 0).⌋
2.2. Continuitatea funcţiilor f : D ⊂ Rn → Rm , (m > 1)
Să se studieze continuitatea funcţiilor de mai jos ı̂n punctele indicate:

26◦ f : R3 → R2 , f (x, y, z) = (x + y, y − z), ı̂n punctul (0, 0, 0).
R: ⌈Continuă. I: ∥f (x, y, z) − f (0, 0, 0)∥2 = ∥(x + y, y − x)∥2 ≤ |x + y| + |y − z| → 0, când
(x, y, z) → (0, 0, 0).⌋
f (: R2 → R3 ,
27◦ 
 x · sin(x + y) ln(1 + x2 + y 2 ) tg (x2 + y 2 )
k
)
, , , dacă (x, y) ̸= (0, 0),
f (x, y) = ( x2)+ y 2 x2 + y 2 x2 + y 2
0, 1, 1 , dacă (x, y) = (0, 0),

ı̂n (0, 0) - discuţie după k ∈ R.
R: ⌈Continuă, pentru k > 1 şi discontinuă, pentru k ≤ 1. I: Se studiază continuitatea
xk · sin(x + y) x · sin(x + y)
componentelor funcţiei f ı̂n punctul (0, 0). f1 (x, y) = 2 2
= · xk−1 ,
x +y x2 + y 2
dacă (x, y) ̸= (0, 0), pentru k > 1 are limită ı̂n punctul (0, 0) şi limita este egală cu f1 (0, 0) = 0,
ln(1 + x2 + y 2 )
iar pentru k ≤ 1 funcţia nu are limită ı̂n (0, 0), deci nu este continuă. f2 (x, y) = ,
x2 + y 2
dacă (x, y) ̸= (0, 0), are limita egală cu 1 = f2 (0, 0) ı̂n punctul (0, 0), deci este continuă.
tg (x2 + y 2 )
f3 (x, y) = , dacă (x, y) ̸= (0, 0), are limita egală cu 1 = f3 (0, 0) ı̂n punctul (0, 0),
x2 + y 2
deci este continuă. Să remarcăm faptul că punctul (0, 0) este punct de acumulare pentru R2 .⌋
Să se studieze continuitatea funcţiilor de mai jos pe domeniile de definiţie:

28◦ f : R2 → R2 ,
 1 − cos(x3 + y 3 ) y 2 · sin x
( )
, 2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),
f (x, y) = (x2 + y 2 )2 x + y2
(0, 0), dacă (x, y) = (0, 0).


 1 − cos(x3 + y 3 )
, dacă (x, y) ̸= (0, 0),
R: ⌈Continuă. I: Notăm f1 (x, y) = (x2 + y 2 )2 şi f2 (x, y) =
0, dacă (x, y) = (0, 0)

 2
 y · sin x
, dacă (x, y) ̸= (0, 0),
x2 + y 2 Funcţiile f1 şi f2 , componentele funcţiei vectoriale f , sunt
0, dacă (x, y) = (0, 0).

continue pe R2 .⌋
29◦ f : R2 → R2 ,
 ln 1 + |x|3 + |y|3 |
( ( )
sin3 x
)
, 2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),
f (x, y) = 2x 2 + 3y 2 x + y 2
(0, 0), dacă (x, y) = (0, 0).


R: ⌈Continuă. I: Se procedează ca la exerciţiul precedent.⌋
2.3. Prelungire prin continuitate

1 1
30◦ Fie f : D ⊂ R2 → R, f (x, y) = (x + y) sin cos , unde D = R2 \
x y
{(x, y) ∈ R2 /xy = 0}. Dacă este posibil, să se prelungească f la D ∪ {(0, 0)}.
R: ⌈Deoarece |f (x, y)| ≤ |x + y| → 0, când

{ (x, y) → (0, 0), atunci prelungirea prin continu-
f (x, y), dacă (x, y) ̸= (0, 0),
itate este g : D ∪ {(0, 0)} → R, g(x, y) =
0, dacă (x, y) = (0, 0).⌋
31◦ Fie f : D = R2 \ {(0, 0)} → R3 ,

( ( 2
sin x − y 2 (
) )
)x2 +y2 xy
f (x, y) = , |x| + |y| , √ .
|x| + |y| 2x2 + 3y 2
Se poate prelungi prin continuitate la R2 ? {

f (x, y), dacă (x, y) ∈ D,
R: ⌈Da; g(x, y) =
(0, 1, 0), dacă (x, y) = (0, 0).⌋
2.4. Continuitate uniformă
Să se studieze continuitatea uniformă a funcţiilor:

32◦ f : [a, b] → R, f (x) = x2 .
R: ⌈f este continuă uniform. I: f este continuă pe compactul [a, b].⌋
1
33 ◦
f :]0, 1] → R, f (x) = .
(1) x
R: ⌈Nu. I: Şirul este convergent către 0. Fie δ > 0. Atunci ∃nδ ∈ N∗ astfel ı̂ncât
n (n∈N∗ )
1 1 1 (1)
− < δ. Dar |f −f | = 1 =: ε0 . Aşadar, există ε0 = 1 cu proprietatea
nδ nδ + 1 nδ + 1 nδ
1 1
că pentru orice δ > 0, există x′ = , x′′ = astfel ı̂ncât |f (x′ ) − f (x′′ )| ≥ ε0 , ceea ce
nδ nδ + 1
ı̂nseamnă că f nu este continuă uniform.⌋
1
34◦ f :]0, 1] → R, f (x) = .
x2(
1 )
R: ⌈Nu. I: Se consideră şirul √ şi se procedează ca la exemplul precedent.⌋
n n∈N∗
35◦ f : R → R, f (x) = sin x.
R: ⌈Da. I: Afirmaţia rezultă din | sin x − sin y| ≤ |x − y|.⌋
36◦ f : R3 → R, f (x, y, z) = x − y + z + arctg (x + y + z) + sin(y − z).
( )
R: ⌈f este continuă uniform. I: d f (x, y, z), f (u, v, w) ≤ |x − u| + |y − v| + |z − w| +
|arctg (x + y + z) − arctg (u + v + w)| + | sin(y − z) − sin(v − w)| ≤ 2|x − u| + 3|y − v| + 3|z − w| ≤
(
3 |x − u| + |y − v| + |z − w|).⌋
37◦ d(·, y) : Rn → R+ , d(x, y) = ∥x − y∥, ∀y ∈ Rn .
R: ⌈Funcţie continuă uniform. I: Deoarece d(x, y) ≤ d(x, x′ )+d(x′ , y) şi d(x′ , y) ≤ d(x, x′ )+
d(x, y), avem |d(x, y) − d(x′ , y)| ≤ d(x, x′ ), ∀x, x′ ∈ X. Fie ε > 0. Alegem δ(ε) = ε > 0. Atunci,
pentru orice x, x′ ∈ Rn care satisfac condiţia d(x, x′ ) < δ(ε), obţinem |d(x, y) − d(x′ , y)| < ε.⌋
38◦ d(x, ·) : Rn → R+ , d(x, y) = ∥x − y∥, ∀x ∈ Rn .
R: ⌈Funcţie continuă uniform. I: Procedăm ca la exemplul precedent. Găsim |d(x, y) −
d(x, y ′ )| ≤ d(y, y ′ ), ∀y, y ′ ∈ Rn .⌋
39◦ d(·, ·) : Rn × Rn → R+ , d(x, y) = ∥x − y∥, ∀(x, y) ∈ Rn × Rn . Pe spaţiul
produs Rn × Rn se consideră metrica
d1 ((x, y), (x′ , y ′ )) := d(x, x′ ) + d(y, y ′ ).

R: ⌈Uniform continuă. I: Pentru ∀(x, y), (x′ , y ′ ) ∈ Rn × Rn avem |d(x, y) − d(x′ , y ′ )| ≤

d(x, x′ ) + d(y, y ′ ).⌋
40◦ ∥ · ∥ : Rn → R+ , unde ∥ · ∥) este o normă oarecare pe Rn .

R: ⌈Continuă uniform. I: Pentru ∀x, x′ ∈ X avem ∥x∥ − ∥x′ ∥ ≤ ∥x − x′ ∥.⌋
2.5. Funcţii continue pe mulţimi compacte şi pe mulţimi conexe
41◦Să se arate că mulţimea

⟨ ⟩
B = y ∈ R/y = e a, x , x ∈ Rn , ∥x∥ ≤ 1, a ∈ Rn este un vector constant
{ }
este compactă şi conexă. ⟨ ⟩

R: ⌈Funcţia f : Rn → R, f (x) = e a,x este continuă, iar mulţimea A = {x ∈ Rn | ∥x∥ ≤ 1}
este compactă şi conexă. Deci B = f (A) ⊂ R este compactă şi conexă.⌋
42◦ Să se arate că mulţimea
B = (x, y) ∈ R2 | (x, y) = arctg t, ln(1 + t2 ) , t ∈ [−1, 1]
{ ( ) }
este compactă şi conexă.

( )
R: ⌈Funcţia f : R → R2 , f (x) = arctg x, ln(x2 + 1) este continuă, A = [−1, 1] este o
mulţime compactă şi conexă, iar B = f (A).⌋
)−1
43◦ Fie f : R3 \ {0R3 } → R+ , f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 . Se cere:
(
1) să se studieze continuitatea uniformă a funcţiei f ;

2) să se studieze continuitatea uniformă a funcţiei f |A1 , unde A1 = B3 [(1, 0, 0)]\
B1/2 ((0, 0, 0));
3) să se arate că mulţimea B = f (A1 ) este compactă.
4) să se arate că mulţimea f (A2 ), unde A2 = {(x, y, z) ∈ R3 | z > x2 + y 2 }
este conexă.
5) să se arate că mulţimea A3 = {(x, y, z) ∈ R3 | 1 < f (x, y, z) < 5} este
deschisă.
6) să se arate că mulţimea A4 = {(x, y, z) ∈ R3 | f (x, y, z) ≤ 2} este ı̂nchisă.
( √
R: ⌈1) Nu este uniform continuă. I: Se consideră şirul (xn )n∈N∗ , xn = 1/ n, 0, 0 , ∀n ∈
)
N∗ . 2) f este continuă pe domeniul de definiţie, iar mulţimea A1 este compactă, deci f este
uniform continuă pe A1 . 3) Din 2) rezultă că B = f (A1 ) este compactă. 4) Mulţimea A2
este conexă, deci f (A2 ) este conexă. 5) Deoarece A3 = f −1 (]1, 5[), rezultă că A3 ∈ τ. 6)
Avem A4 = f −1 (]− ∞, 2]) ∈ F.⌋
44◦ Fie f : R3 → R2 ,
( ( 1 )

 (|x| + |y| + |z|) ln 1 + ,
) |x| + |y| + |z|




√
f (x, y, z) = 2 − (|x| + |y| + |z|) , dacă (x, y, z) ∈ B1 [0] \ {0},

 √
(0, 2), dacă (x, y, z) = (0, 0, 0),




(ln 2, 1) dacă (x, y, z) ∈
/ B1 [0].

unde B1 [0] = {(x, y, z) ∈ R3 | |x| + |y| + |z| ≤ 1} şi A1 = {(x, y, z) ∈ R3 | z ≥

x2 + y 2 , x + y + z ≤ 2}.
Să se arate că:

1) mulţimea A1 este compactă şi conexă;
2) f |A1 este continuă uniform;
3) f (A1 ) este compactă şi conexă;
R: ⌈1) Mulţimea A1 este ı̂nchisă şi mărginită, deci este compactă. Întrucât orice două
puncte din A1 pot fi unite printr-un segment de dreaptă, rezultă că A1 este conexă.
2) Funcţia f este continuă pe R3 , iar mulţimea A1 este compactă, deci f este uniform
continuă pe A1 .
3) Se aplică teoria: ”imaginea printr-o funcţie continuă a unei mulţimi compacte şi conexă
este mulţime compactă şi conexă”.⌋
Întrebări:
1. Definiţia limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct de acumulare. Condiţii echiva-
lente.
2. Proprietăţi ale trecerii la limită. Condiţii echivalente ı̂n cazul funcţiilor
vectoriale.
3. Limite iterate. Legătura dintre limitele iterate şi limita unei funcţii.
4. Definiţia continuităţii unei funcţii. Afirmaţii echivalente.
5. Proprietăţi ale funcţiilor continue.
6. Proprietăţi ale funcţiilor continue pe mulţimi compacte şi respectiv pe
mulţimi conexe.
1. Analiză matematică - Calcul diferenţial, Autori: C. Dăguşin, M. Gavrilă.
2. Analiză matematică - Teorie şi aplicaţii, Vol. I, Autori: C. Drăguşin, O.
Olteanu, M. Gavrilă, Ed. MATRIX ROM, Bucureşti, 2006.
3. Analiză matematică - Teorie şi aplicaţii, Vol. II, Autori: C. Drăguşin, O.

DIFERENŢIABILITATE
Rezumat: În acest capitol se definesc noţiunile de diferenţiabilitate Fréchet
şi de derivată Fréchet pentru funcţii definite pe spaţii normate, ı̂n particular
se stabileşte legătura cu derivata unei funcţii de o singură variabilă reală. Se
formulează apoi proprietăţile funcţiilor diferenţiabile Fréchet şi se defineşte ma-
tricea Jacobi (matricea derivatelor parţiale). De asemenea, se stabileşte formula
diferenţialei unei funcţii cu ajutorul derivatelor parţiale.
Cuvinte cheie: Operator liniar şi mărginit, funcţie diferenţiabilă Fréchet,
derivata Frćhet, derivata parţială a unei funcţii de mai multe variabile, matrice
Jacobi, formula creşterilor finite.
Cuprins
DIFERENŢIABILITATE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
§ 1. Diferenţiabilitate Fréchet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . 77
1. Diferenţiabilitate Frechet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
f : I ⊂ R → Rm, (m ≥ 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
pentru funcţii f : D ⊂ Rn → R, (n ≥ 2). Derivate . . . . .. . .. . . . . . .78
f : D ⊂ Rn → Rm (n, m ≥ 2). Matrice Jacobi . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
Teorema creşterilor finite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
§ 1. Diferenţiabilitate Fréchet
Fie (Rn , ∥ · ∥), (Rm , ∥ · ∥) ı̂nzestrate cu normele euclidiene, adică

v
u k
u∑
k
u = (u1 , ..., uk ) ∈ R ⇒ ∥u∥ = t u2i , k ∈ {n, m}. (5.1)
i=1
Definiţia 1. Aplicaţia (operatorul) L : Rn → Rm , se numeţe liniară (liniar)

dacă şi numai dacă
x′ , x′′ ∈ Rn şi α, β ∈ R ⇒ L(αx′ + βx′′ ) = αL(x′ ) + βL(x′′ ). (5.2)

68 DIFERENŢIABILITATE
În cele ce urmează, ı̂n spaţiul liniar real Rn (respectiv Rm ) vom considera
baza naturală (canonică)
B = e1 = (1, 0, 0, ..., 0, 0), e2 = (0, 1, 0, ..., 0, 0), ..., en = (0, 0, ..., 0, 1) ⊂ Rn .

{ }
În raport cu această bază vectorul x = (x1 , ..., xn ) ∈ Rn se scrie sub forma
x = x1 e1 + ... + xn en .
Prin urmare x1 , ..., xn sunt coordonatele vectorului x ı̂n baza naturală B.

Din cursul de algebră, este cunoscut următorul rezultat:
Teorema 1. Dacă L : Rn → Rm este o aplicaţie liniară (un operator liniar),

atunci există A = (aij )1≤i≤m ∈ Mm×n (R) astfel ı̂ncât
1≤j≤n
y = L(x) ⇔ y T = AxT , ∀x ∈ Rn . (5.3)
Observaţia 1. Fie L : Rn → Rm un operator liniar. Dacă ı̂n Rn şi Rm se

consideră alte baze, se schimba şi matricea A.
Observaţia 2. 1◦ Dacă L : R → R este un operator liniar, atunci există

a ∈ R astfel ı̂ncât
L(x) = ax, ∀x ∈ R. (5.4)
2◦ Dacă L : R → Rm , (m > 1), este un operator liniar, atunci există
a = (a1 , ..., am ) ∈ Rm astfel ı̂ncât
L(x) = (a1 x, ..., am x) = x(a1 , ..., am ), ∀x ∈ R. (5.5)
3◦ Dacă L : Rn → R, (n > 1), este un operator liniar, atunci există a =

(a1 , ..., an ) ∈ Rn astfel ı̂ncât
n
∑
ak xk = a, x , ∀x = (x1 , ..., xn ) ∈ Rn .
⟨ ⟩
L(x) = (5.6)
k=1
4◦( Dacă
) L : Rn → Rm (n > 1, m > 1) este un operator liniar, atunci există
A = aij 1≤i≤m ∈ Mm×n (R) astfel ı̂ncât
1≤j≤n
n
(∑ n
∑ )
L(x) = a1j xj , . . . , amj xj = xAT . (5.7)
j=1 j=1
Definiţia 2. Aplicaţia liniară L : Rn → Rm se numeşte mărginită dacă şi

numai dacă există M > 0 astfel ı̂ncât
∥L(x)∥ ≤ M · ∥x∥, ∀x ∈ Rn . (5.8)

Vom nota
L(Rn ; Rm ) = L/L : Rn → Rm operator liniar şi mărginit .
{ }
Definiţia 3. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă, x◦ ∈ D. Aplicaţia f : D →

R se numeşte diferenţiabilă Fréchet (tare) sau F - diferenţiabilă ı̂n punctul
m
x◦ dacă şi numai dacă există Lx◦ ∈ L(Rn ; Rm ), o vecinătate V ∈ V(0Rn ), x◦ +V ⊂

D şi o funcţie ω(x◦ , ·) : V → Rm cu proprietatea
∥ω(x◦ , h)∥
lim = 0, (5.9)
∥h∥→0 ∥h∥
astfel ı̂ncât să aibă loc egalitatea
f (x◦ + h) − f (x◦ ) = Lx◦ (h) + ω(x◦ , h), (5.10)
∀h ∈ V .
Elementul Lx◦ (h) ∈ Rm se numeşte diferenţiala Fréchet (de ordinul ı̂ntâi)
a funcţiei f ı̂n punctul x◦ după direcţia h şi se notează
df (x◦ , h) := Lx◦ (h). (5.11)
Operatorul Lx◦ ∈ L(Rn ; Rm ) se numeşte derivata Fréchet sau F - derivata
funcţiei f ı̂n punctul x◦ şi se notează
f ′ (x◦ ) = fF′ (x◦ ) := Lx◦ . (5.12)
Forma liniară h → f ′ (x◦ )(h), de la Rn la Rm , se numeşte diferenţiala de
ordinul ı̂ntâi a funcţiei f ı̂n punctul x◦ ∈ D şi se notează prin df (x◦ , ·); deci
df (x◦ , ·) : Rn → Rm . (5.13)
Observaţia 3. Relaţiile (5.10) şi (5.9) implică relaţia
∥f (x◦ + h) − f (x◦ ) − Lx◦ (h)∥
lim = 0. (5.14)
∥h∥→0 ∥h∥
Observaţia 4. Diferenţiala Fréchet se transcrie astfel:
⟨ ⟩
df (x◦ , h) =: f ′ (x◦ )(h) = f ′ (x◦ ), h , (5.15)
iar dacă punem h = dx se obţine notaţia uzuală
df (x◦ , dx) = df (x◦ ) = f ′ (x◦ )dx. (5.16)
Definiţia 4. Dacă aplicaţia f : D ⊂ Rn → Rm este diferenţiabilă Fréchet ı̂n
fiecare punct x ∈ D, atunci f se numeşte diferenţiabilă Fréchet pe D. În acest
caz, aplicaţia
D ∋ x → f ′ (x) ∈ L(Rn ; Rm )
se numeşte derivata Fréchet a funcţiei f şi se notează prin f ′ (·); deci
f ′ (·) : D → L(Rn ; Rm ). (5.17)
Teorema 2. Dacă aplicaţia f : D ⊂ Rn → Rm este diferenţiabilă Fréchet ı̂n

punctul x◦ ∈ D, atunci f este continuă ı̂n x◦ .
Teorema 3. Dacă aplicaţia f : D ⊂ Rn → Rm este diferenţiabilă Fréchet ı̂n

punctul x◦ ∈ D, atunci operatorul Lx◦ (·) este unic determinat.
Observaţia 5. Rezultatul stabilit de această teoremă justifică notaţia Lx◦ =

f ′ (x◦ ) din (5.12)
Teorema 4. Fie ∅ ̸= D ∈ τRn , f, g : D → Rm funcţii diferenţiabile Fréchet ı̂n

punctul x◦ ∈ D şi α, β ∈ R. Atunci aplicaţia αf +βg : D → Rm este diferenţiabilă
Fréchet ı̂n punctul x◦ şi avem egalităţile:
(αf + βg)′ (x◦ ) = αf ′ (x◦ ) + βg ′ (x◦ ) (5.18)

( )
d αf + βg (x◦ , h) = αdf (x◦ , h) + βdg(x◦ , h). (5.19)
Teorema 5. Fie ∅ ̸= D1 ∈ τRn , ∅ ̸= D2 ∈ τRm , f : D1 → D2 diferenţiabilă

Fréchet ı̂n punctul x◦ ∈ D1 , g : D2 → Rp diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul
y ◦ = f (x◦ ) ∈ D2 . Atunci aplicaţia g ◦ f : D1 → Rp este diferenţiabilă Fréchet ı̂n
punctul x◦ ∈ D1 şi
(g ◦ f )′ (x◦ ) = g ′ (y ◦ ) ◦ f ′ (x◦ ), (5.20)
d(g ◦ f )(x◦ , h) = dg f (x◦ ), df (x◦ , h) , ∀h ∈ Rn .

( )
(5.21)
Definiţia 5. Fie ∅ ̸= D ∈ τRn şi f : D → Rm . Funcţia f se numeşte de

clasă C 1 (pe D) dacă şi numai dacă f este diferenţiabilă Fréchet pe D şi dacă
f ′ : D → L(Rn ; Rm ) este o aplicaţie continuă.
Notaţii:
C ◦ (D; Rm ) = {f | f : D → Rm funcţie continuă};
D(D; Rm ) = {f | f : D → Rm funcţie diferenţiabilă Fréchet pe D};
C 1 (D; Rm ) = {f | f : D → Rm funcţie de clasă C 1 }.
Exemplul 1. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f : D → Rm , f (x) =

y ◦ ∀x ∈ D (o aplicaţie constantă). Să se arate că f este difenţiabilă Fréchet pe
D şi derivata sa este aplicaţia nulă.
Fie x◦ ∈ D arbitrar, dar fixat. Fie h ∈ Rn astfel ı̂ncât x◦ + h ∈ D. Avem
f (x◦ + h) − f (x◦ ) = y ◦ − y ◦ = 0Rm = 0(h) + 0Rm .
Deci f ′ (x◦ ) = 0(·) ∈ L(Rn , Rm ) şi ω(x◦ , ·) = 0(·) : Rn → Rm (din teorema de unicitate).
Exemplul 2. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f ∈ L(Rn , Rm ) şi g : D →

R , g(x) = f |D (x). Să se arate că g este difenţiabilă Fréchet pe D şi derivata sa
m
este aplicaţia f .
Fie x◦ ∈ D arbitrar, dar fixat. Pentru orice h ∈ Rn cu proprietatea că x◦ + h ∈ D avem
g(x◦ + h) − g(x◦ ) = f (x◦ + h) − f (x◦ ) = f (h).
Cum f ∈ L(Rn , Rm ), luând ω(x◦ , ·) = 0(·), relaţia anterioară este condiţia de diferenţiabilitate
a funcţiei g ı̂n punctul x◦ . Cum x◦ a fost ales arbitrar, rezultă că g ′ (x◦ ) = f, ∀x◦ ∈ D, adică
aplicaţia constantă g ′ (x◦ )(h) = f (h), ∀h ∈ Rn .
Exemplul 3. Fie f : Rn × Rm → Rp o aplicaţie biliniară. Atunci f este

diferenţiabilă Fréchet pe Rn × Rm şi
df (x, y), (h, k) = f (h, y) + f (x, k), ∀(x, y), (h, k) ∈ Rn × Rm .

( )
Fie (x, y), (h, k) ∈ Rn × Rm . Avem

( ) ( )
f (x, y) + (h, k) − f (x, y) = f (x, y) + f (h, y) + f (x, k) + f (h, k) − f (x, y) =
= f (x, k) + f (h, y) + f (h, k).
Funcţia L = f (·, y) + f (x, ·) : Rn × Rm → Rp , L(h, k) := f (h, y) + f (x, k), este liniară, iar
funcţia ω((x, y), ·) : Rn × Rm → Rp , ω((x, y), (h, k) = f (h, k), satisface condiţia
∥ω((x, y), (h, k))∥ ∥f (h, k)∥ ∥h∥∥k∥

= ≤M → 0.
∥h∥ + ∥k∥ ∥h∥ + ∥k∥ ∥h∥ + ∥k∥ ∥h∥+∥k∥→0
Deci f este difeneţiabilă Frécht pe domeniul de definiţie şi are loc egalitatea din enunţ.
Exemplul 4. Fie L ∈ L((Rn )k , Rm ), (k ≥ 3), o aplicaţie k liniară, simetrică

şi mărginită, ∅ ̸= D ⊂ Rn şi aplicaţia f : D → Rm , f (x) := L(x, ..., x). Să se
demonstreze că f este diferenţiabilă Fréchet pe D şi
f ′ (x) = kL(·, x, ..., x), ∀x ∈ D.
Din ipoteză, deducem că:

1◦ ∃M > 0 astfel ı̂ncât ∥L(x1 , ..., xk )∥ ≤ M ∥x1 ∥...∥xk ∥, ∀(x1 , ..., xk ) ∈ (Rn )k ,
2◦ L(x + h, ..., x + h) = L(x, ..., x) + Ck1 L(h, x, ..., x) + Ck2 L(h, h, x, ..., x) + ... + L(h, ..., h),
∀x, h ∈ Rn .
Fie x◦ ∈ D şi h ∈ Rn astfel ı̂ncât x◦ + h ∈ D. Avem
f (x◦ + h) − f (x◦ ) = Ck1 L(h, x◦ , ..., x◦ ) + Ck2 L(h, h, x◦ , ..., x◦ ) + ... + L(h, h, ..., h) .
[ ]
Deoarece operatorul L(·, x◦ , ..., x◦ ) ∈ L(Rn , Rm ), iar funcţia ω(x◦ , ·) : Rn → Rm ,
ω(x◦ , h) := Ck2 L(h, h, x◦ , ..., x◦ ) + ... + L(h, h, ..., h),
satisface condiţia
∥ω(x◦ , h)∥
≤ M Ck2 ∥h∥∥x◦ ∥k−2 + ... + ∥h∥k−1 → 0,
( )
∥h∥ ∥h∥→0
rezultă că f este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul x◦ , iar f ′ (x◦ ) = kL(·, x◦ , ..., x◦ ).
Cum x◦ a fost ales arbitrar ı̂n D, rezultă diferenţiabilitatea funcţiei f de D.
Teorema 6. Fie I ⊂ R un interval deschis, f : I → R şi x◦ ∈ I. Următoarele

afirmaţii sunt echivalente:
1◦ f este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul x◦ ∈ I;
2◦ f este derivabilă ı̂n sens obişnuit ı̂n punctul x◦ ∈ I.
În plus, are loc egalitatea
fF′ (x◦ ) = f ′ (x◦ )(·) = f ′ (x◦ ) (5.22)
(egalitatea a doua ı̂nţeleasă ı̂n sens de identificare).
Teorema 7. Fie I ⊂ R interval deschis, f = (f1 , ..., fm ) : I → Rm şi x◦ ∈ I.

1◦ f este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul x◦ ∈ I;
2◦ fk este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul x◦ ∈ I, ∀k = 1, ..., m.
În acest caz, avem
f ′ (x◦ ) = (f1′ (x◦ ), ..., fm

′
(x◦ )) (5.23)
şi
(x◦ ) , ∀h ∈ R. (5.24)
( ) ( )
df (x◦ , h) = df1 (x◦ , h), ..., dfm (x◦ , h) = h · f1′ (x◦ ), ..., fm
′
Definiţia 6. Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D → R şi x◦ = (x◦1 , ..., x◦n ) ∈

D. Funcţia f se numeşte derivabilă parţial ı̂n raport cu xk ı̂n punctul x◦ dacă şi
numai dacă există ı̂n R
f (x◦1 , ..., x◦k−1 , xk , x◦k+1 , ..., x◦n ) − f (x◦1 , ..., x◦k−1 , x◦k , x◦k+1 , ..., x◦n )
lim . (5.25)
xk →x◦k xk − x◦k
∂f ◦
Această limită se notează prin (x ) sau fx′ k (x◦ ) sau Dk f (x◦ ) şi se numeşte
∂xk
derivata parţială a funcţiei f ı̂n raport cu xk ı̂n punctul x◦ .
Definiţia 7. Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f : D → R.

a) Dacă f admite derivată parţială ı̂n raport cu xk ı̂n fiecare punct x ∈ D,
atunci funcţia
∂f
x→ (x), (5.26)
∂xk
de la D la R, se numeşte derivata parţială ı̂n raport cu xk a funcţiei f şi se
∂f
notează prin (·) sau fx′ k (·) sau Dk f (·). Aşadar
∂xk
∂f
(·) = fx′ k (·) : D → R. (5.27)
∂xk
b) Funcţia f se numeşte derivabilă parţial pe D dacă şi numai dacă există
∂f
(x) = fx′ k (x), ∀k = 1, ..., n şi ∀x ∈ D.
∂xk
Observaţia 6. 1) Pentru a calcula derivata parţială ı̂n raport cu una dintre

variabile ı̂ntr-un anumit punct se foloseşte formula (5.25).
2) Când se derivează parţial ı̂n raport cu una dintre variabilă, celelalte vari-
abile se interpretează ca fiind constante, iar calculul derivatelor parţiale (funcţia
5.26)) se face după aceleaşi reguli ca ı̂n cazul funcţiilor de o variabilă reală.
Exemplul 5. Fie f : R3 → R, f (x, y, z) = 7x3 yz 2 +2xy 3 z −x+2y−6z −5. Să

∂f
se calculeze (0, 1−1) şi derivatele parţiale ale funcţiei pe domeniul de definiţie.
∂x
Avem:
∂f f (x, 1, −1) − f (0, 1, −1) (7x3 − 2x − x + 3) − 3

(0, 1, −1) = lim = lim = −3.
∂x x→0 x x→0 x
şi
∂f
(x, y, z) = 21x2 yz 2 + 2y 3 z − 1,
∂x
∂f
(x, y, z) = 7x3 z 2 + 6xy 2 z + 2,
∂y
∂f
(x, y, x) = 14x3 yz + 2xy 3 − 6.
∂z
Teorema 8. Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D → R şi x◦ = (x◦1 , ..., x◦n ) ∈

D. Dacă f este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul x◦ , atunci:
∂f ◦
1) există (x ) = fx′ k (x◦ ), ∀k = 1, ..., n; (5.28)
∂x(
k )
∂f ◦ ∂f ◦
2) f ′ (x◦ ) = (x ), ..., (x ) ; (5.29)
∂x1 ∂xn
n
∑ ∂f ◦
3) df (x , h) =
◦
(x ) · hk , ∀h ∈ Rn ; (5.30)
k=1
∂xk
n
∑ ∂f ◦
3 ) df (x ) =
′ ◦
(x ) · dxk . (5.31)
k=1
∂xk
Observaţia 7. 1) Există funcţii care admit derivate parţiale ı̂ntr-un punct şi
care nu sunt diferenţiabile Fréchet ı̂n acel punct.
2) Dacă una dintre derivatele parţiale nu există ı̂ntr-un punct, atunci funcţia
nu este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul respectiv.
Exemplul 6. Funcţia f : R2 → R,
{ xy
, dacă (x, y) ̸= (0, 0),
f (x, y) = x2 + y2
0, dacă (x, y) = (0, 0),
admite derivate parţiale ı̂n punctul (0, 0), dar nu este diferenţiabilă Fréchet pentru
că nu este continuă ı̂n acest punct.
Vom calcula derivatele parţiale. Avem

∂f f (x, 0) − f (0, 0) f (0, y) − f (0, 0) ∂f
(0, 0) = lim = 0 = lim = (0, 0).
∂x x→0 x y→0 y ∂y
Exemplul 7. Funcţia f : R2 → R, f (x, y) = |x| + y 2 , este continuă ı̂n

punctul (0, 0), nu admite derivată parţială ı̂n raport cu x ı̂n (0,0), dar admite
derivată parţială ı̂n raport cu y ı̂n (0,0).
Funcţia f este continuă ı̂n (0,0) ca suma a două funcţii continue (|x| şi y 2 ). Pentru derivatele
parţiale:
∂f f (x, 0) − f (0, 0) |x|
(0, 0) = lim = lim ∄,
∂x x→0 x x→0 x
∂f f (0, y) − f (0, 0) y2
(0, 0) = lim = lim = 0.
∂y y→0 y y→0 y
O condiţie suficientă de diferenţiabilitate Fréchet este dată de teorema care

urmează.
Teorema 9. Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D → R şi x◦ = (x◦1 , ..., x◦n ) ∈
D. Dacă f admite derivate parţiale pe o vecinătate V0 ∈ V(x◦ ) şi acestea sunt
continue ı̂n punctul x◦ , atunci f este diferenţiabilă Fréchet ı̂n x◦ .
Exemplul 8. Să se arate că funcţia f : R2 → R, f (x, y) = x|x|y 3 + xy este
diferenţiabilă Fréchet pe domeniul de definiţie şi să se calculeze f ′ .
Derivate parţiale:
∂f
(x, y) = 2|x|y 3 + y,
∂x
∂f
(x, y) = 3x|x|y 2 + x,
∂y
sunt funcţii continue (ca funcţii elementare) şi ı̂n concluzie f este diferenţiabilă Fréchet pe R2 .
( )
În plus f ′ (x, y) = 2|x|y 3 + y, 3x|x|y 2 + x .
Exemplul care urmează arată că dacă o funcţie este diferenţiabilă ı̂ntr-un
punct nu implică şi continuitatea derivatelor parţiale.

 2 1
(x + y 2 ) sin 2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),
f (x, y) = x + y2
 0, dacă (x, y) = (0, 0).
Să se arate că f este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul (0, 0), ı̂nsă derivatele
parţiale nu sunt continue ı̂n acest punct.
Derivatele parţiale ı̂n punctul (0,0) sunt:
1
∂f f (x, 0) − f (0, 0) x2 sin 2 − 0
(0, 0) = lim = lim x = 0,
∂x x→0 x x→0 x
1
y 2 sin 2 − 0
∂f f (0, y) − f (0, 0) y
(0, 0) = lim = lim = 0.
∂y y→0 y y→0 y
Deci

1 2x 1
∂f 
2x sin 2 − 2 cos 2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),
(x, y) = x + y2 x + y2 x + y2
∂x  0, dacă (x, y) = (0, 0),

1 2y 1
∂f 
2y sin 2 − 2 cos 2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),
(x, y) = x + y2 x + y2 x + y2
∂y  0, dacă (x, y) = (0, 0).
∂f ∂f
Funcţiile şi nu sunt continue ı̂n punctul (0.0) (exerciţiu pentru cititor).
∂x ∂y
Să arătăm că f este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul (0,0). Dacă admitem că f este
( ∂f ∂f )
diferenţiabilă ı̂n punctul (0,0), atunci vom avea (teorema 8) f ′ (0, 0) = (0, 0), (0, 0) =
∂x ∂y
(0, 0) ∈ L(R2 , R). Notăm
1
ω (0, 0), (h1 , h2 ) = f (0, 0) + (h1 , h2 ) − f ((0, 0)) − f ′ (0, 0)((h1 , h2 )) = (h21 + h22 ) sin
( ) ( )
h21 + h22
dacă (h1 , h2 ) ̸= (0, 0). Avem
1
( ) (h21 + h22 ) sin 2
|ω (0, 0), (h1 , h2 ) | h1 + h22
lim = lim √ = 0,
∥(h1 ,h2 )∥→0 ∥(h1 , h2 )∥ (h1 ,h2 )→(0,0) h21 + h22
( )
adică funcţia ω (0, 0), · satisface relaţia (5.9). În concluzie, funcţia f este diferenţiabilă Fréchet
ı̂n punctul (0,0).
Teorema 10. Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f = (f1 , ..., fm ) : D → Rm şi

x◦ ∈ D. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1◦ f = (f1 , ..., fm ) este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul x◦ ;
2◦ fk : D → R este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul x◦ , ∀k = 1, ..., m.
În acest caz, avem
f ′ (x◦ ) = (f1′ (x◦ ), ..., fm

′
(x◦ )) =
∂f1 ◦ ∂f1 ◦
 
(x ) . . . (x )
 ∂x1 ∂xn 
(f ′ (x◦ ))T =  ... ... ... ; (5.32)
 
 ∂fm ◦ ∂fm ◦ 
(x ) . . . (x )
∂x1 ∂xn
( )
df (x◦ ; h) = df1 (x◦ , h), ..., dfm (x◦ , h) =
∂f1 ◦ ∂f1 ◦
   
(x ) . . . (x ) h1
)T   ∂x1 ∂xn .. 
(  
df (x◦ ; h) =  ... ... ... . . (5.33)
 
 ∂f ∂f  .. 
m m
(x◦ ) . . . (x◦ ) hn
∂x1 ∂xn
Observaţia 8. Aşadar, derivata f ′ (x◦ ) este determinată de matricea

( )
∂fi ◦
Jf := (x ) (5.34)
∂xj 1≤i≤m
1≤j≤n
numită matricea Jacobi a funcţiei f ı̂n punctul x◦ . Ea este, de fapt, matricea

operatorului liniar f ′ (x◦ ) relativă la bazale canonice (naturale) ale spaţiilor liniare
reale Rn şi Rm .
Observaţia 9. Există funcţii vectoriale care admit matrice Jacobi ı̂ntr-un
punct, dar care nu sunt diferenţiabile Fréchet ı̂n acel punct.
Exemplul 10. Funcţia f = (f1 , f2 , f3 ) : R2 → R3 ,
xy 2
(
3xy )
, , 2x − 5y − 1 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),

f (x, y) = x2 + y 2 x2 + y 4
(0, 0, −1), dacă (x, y) = (0, 0).

Să se calculeze matricea Jacobi corespunzătoare funcţiei f ı̂n punctul (0, 0).
Calculăm derivatele parţiale ale componentelor f1 , f2 şi f3 ı̂n punctul (0,0), folosind definiţia,
şi obţinem matricea Jacobi
∂f1 ∂f1
 
(0, 0) (0, 0)
 ∂x ∂y   
 ∂f 0 0
 2 ∂f2 
Jf =  (0, 0) (0, 0) = 0 0 .
 
 ∂x ∂y
2 −5

 ∂f3 ∂f3 
(0, 0) (0, 0)
∂x ∂y
Deoarece componentele f1 şi f2 ale funcţiei vectoriale f nu sunt continue ı̂n punctul (0, 0),
atunci f nu este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul (0,0) şi deci nu există f ′ (0, 0).
Teorema 11. Fie D1 ⊂ Rn , D2 ⊂ Rm mulţimi deschise, f = (f1 , ..., fn ) :

D1 → D2 diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul x◦ ∈ D1 şi g = (g1 , ..., gp ) : D2 → Rp
diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul y ◦ = f (x◦ ) ∈ D2 . Atunci
 ∂g ∂g1 ◦   ∂f1 ◦ ∂f1 ◦

1
(y ◦ ) . . . (y ) (x ) . . . (x )
 ∂y1 ∂ym   ∂x1 ∂xn 
((g ◦ f )′ (x◦ ))T =  . . . ... ... · ... ... ... .
   
 ∂g ∂g   ∂f ∂f 
p p m m
(y ◦ ) . . . (y ◦ ) (x◦ ) . . . (x◦ )
∂y1 ∂ym ∂x1 ∂xn
(5.35)
Observaţia 10. Notăm ϕ = (ϕ1 , ..., ϕp ) = g ◦ f. Din relaţia (5.34) deducem
formula
m
∂ϕi ◦ ∑ ∂gi ∂fk ◦
(x ) = (y ◦ ) (x ), ∀i = 1, ..., p, j = 1, ..., n. (5.36)
∂xj k=1
∂y k ∂x j
Această egalitate reprezintă formula de derivare a funcţiilor compuse.

Teorema 12. Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi convexă1) , f : D → R de

clasă C 1 . Atunci pentru ∀x′ , x′′ ∈ D are loc egalitatea
∫ 1[∑ n ]
′ ′′ ∂f ( ′′ ′ ′′
) ′ ′′
f (x ) − f (x ) = x + t(x − x ) · (xk − xk ) dt. (5.37)
0 k=1
∂x k
(formula creşterilor finite - varianta integrală).
Consecinţa 1. Fie D şi f ca ı̂n teorema 12. Atunci pentru orice x′ , x′′ ∈ D,
există θx′ ,x′′ ∈ ]0, 1[ astfel ı̂ncât
⟨ ( ) ⟩
f (x′ ) − f (x′′ ) = f ′ x′′ + θx′ ,x′′ (x′ − x′′ ) , (x′ − x′′ ) . (5.38)
(variantă a formulei creşterilor finite).
Consecinţa 2. În aceleaşi condiţii are loc relaţia
|f (x′ ) − f (x′′ )| ≤ sup ∥f ′ (y)∥ · ∥x′ − x′′ ∥, ∀x′ , x′′ ∈ D, (5.39)

y∈[x′ ,x′′ ]
unde
[x′ , x′′ ] := {x′ + t(x′′ − x′ )/t ∈ [0, 1]} (5.40)
este segmentul de dreaptă ce uneşte ı̂n Rn vectorii x′ şi x′′ .
Aplicaţii
1. Diferenţiabilitate Fréchet
f : I ⊂ R → Rm m ≥ 1
Să se studieze diferenţiabilitatea Fréchet a funcţiilor:

{ 1
|x|α sin , dacă x ̸= 0,
1 f : R → R, f (x) =
◦
x α ∈ R, ı̂n punctul
0, dacă x = 0,
x◦ = 0 (discuţie după α).
R: ⌈Funcţia f : R → R este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul x◦ = 0 dacă şi numai dacă
1
f (x) − f (0) |x|α sin
este derivabilă ı̂n sens obişnuit ı̂n acest punct. Avem lim = lim x =
{ x→0 x x→0 x
0, dacă α > 1,
∄ dacă α ≤ 1.⌋
2◦ f : [0, 2π] → R3 , f (t) = (a cos t, b sin t, ct), a, b, c ∈ R, ı̂n punctul t0 ∈
[0, 2π].
Mulţimea A ⊂ Rn este numită convexă dacă şi numai dacă x′ , x′′ ∈ A şi t ∈ [0, 1] ⇒
1)
x + t(x′′ − x′ ) = tx′′ + (1 − t)x′ ∈ A

′
R: ⌈Funcţiile f1 (t) = a cos t, f2 (t) = b sin t, f3 (t) = ct, componentele funcţiei f, sunt deriv-
abile ı̂n t0 ∈ R, deci diferenţiabile Fréchet ı̂n t0 . Avem f ′ (t0 ) = (f1′ (t0 ), f2′ (t0 ), f3′ (t0 )) =
(−a sin t0 , b cos t0 , c).⌋
3◦ f : [0, 2π] → R3 , f (t) = (a cos3 t, b sin3 t, ct), a, b, c ∈ R, ı̂n punctul

t0 ∈ [0, 2π].
R: ⌈Funcţiile f1 (t) = a cos3 t, f2 (t) = b sin3 t, f3 (t) = ct, componentele funcţiei f, sunt
derivabile ı̂n t0 , deci diferenţiabile Fréchet ı̂n t0 . Avem
f ′ (t0 ) = (f1′ (t0 ), f2′ (t0 ), f3′ (t0 )) = (−3a sin t0 cos2 t0 , 3b cos t0 sin2 t0 , c).⌋
4◦ f : [0, 2π] → R3 , f (t) = (e−t cos t, e−t sin t, e−t ), ı̂n punctul t0 ∈ [0, 2π].
R: ⌈Funcţiile f1 (t) = e−t cos t, f2 (t) = e−t sin t, f3 (t) = e−t , componentele funcţiei f, sunt
derivabile ı̂n t0 , deci diferenţiabile Fréchet ı̂n t0 . Avem
( )
f ′ (t0 ) = (f1′ (t0 ), f2′ (t0 ), f3′ (t0 )) = − e−t (sin t0 + cos t0 ), e−t (cos t0 − sin t0 ), −e−t0 .⌋
5◦ f : R → R3 , f (t) = (t cos t, |t| sin t, t|t|), ı̂n punctul t0 ∈ R.

R: ⌈Funcţiile f1 (t) = t cos t, f2 (t) = |t| sin t, f3 (t) = t|t|, componentele funcţiei f, sunt
derivabile ı̂n t0 , deci diferenţiabile Fréchet
 ı̂n t0 . Avem
|t | ( )
(cos t0 − t0 sin t0 , 0 sin t0 + t0 cos t0 , 2|t0 | , dacă t0 =
̸ 0,

′ ′ ′ ′
f (t0 ) = (f1 (t0 ), f2 (t0 ), f3 (t0 )) = t0
(1, 0, 0), dacă t0 = 0.⌋


pentru funcţii f : D ⊂ Rn → R, n ≥ 2. Derivate
6◦ Pentru funcţia f : R2 → R,

 3xy
+ y 2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),
f (x, y) = x + y
2 2
 0, dacă (x, y)= (0, 0),
să se calculeze derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi.

R: 
∂f  3y(y 2 − x2 )
, dacă (x, y) ̸= (0, 0),
⌈ (x, y) = (x2 + y 2 )2
∂x
 0, 2 dacă (x, y) = (0, 0),

3x(x − y 2 )
∂f 
+ 2y, dacă (x, y) ̸= (0, 0),
(x, y) = (x2 + y 2 )2
∂y
0, dacă (x, y) = (0, 0).

I: Avem:
∂f f (x, 0) − f (0, 0) 0−0 ∂f f (0, y) − f (0, 0)
(0, 0) = lim = lim = 0 şi (0, 0) = lim =
∂x x→0 x x→0 x ∂y y→0 y
2
y −0
lim = 0. În punctele (x, y) ̸= (0, 0) derivata parţială ı̂n raport cu x se calculează după
y→0 y
regulile obişnuite de derivare, adică se derivează ı̂n raport cu x iar variabila y se interpretează
ca o constantă. Analog se calculează şi derivata parţială ı̂n raport cu y considerând, de data
aceasta, pe x ca o constantă.⌋⌋
Pentru funcţiile care urmează, să se studieze diferenţiabilitatea Fréchet.

7◦ f : R2 → R, f (x, y) = |x| + y 2 , ı̂n punctul (0, 0).
f (x, 0) − f (0, 0) |x|

R: ⌈Nu este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul (0, 0). I: = deci fx′ (0, 0)
x x
nu există.⌋
8◦ f : R2 → R, f (x, y) = |xy|, ı̂n punctul (0, 0).

( ) ( )
R: ⌈Avem f (0,0) + (h1 , h2 ) − f (0,0)(= |h1 h2 |. Punem f ′ (0,0) := 0(·) şi ω (0,0),(h1 , h2 )
|ω (0, 0), (h1 , h2 ))| |h1 h2 | 1
:= |h1 h2 |. Găsim f ′ (0, 0) ∈ L(R2 ; R) şi = ≤ ∥(h1 , h2 )∥2 . Deci
∥(h1 , h2 )∥2 ∥(h1 , h2 )∥2 2
f este diferenţiabilă Fréchet ı̂n (0, 0) şi f ′ (0, 0) = 0(·).⌋
x2 dacă (x, y) ∈ A,
{
2
9 ◦
f : R → R, f (x, y) = ı̂n punctul (0, 0),
0, dacă (x, y) ∈/ A,
unde A = {(x, y) ∈ R2 | 0 < y < |x|}.
R: ⌈Diferenţiabilă Fréchet ı̂n (0, 0). I: Să observăm că fx′ (0, 0) = fy′ (0, 0) = 0, iar funcţia
( ) ( ) ⟨ ⟩
ω (0, 0), (h1 , h2 ) = f (0, 0) + (h1 , h2 ) − f (0, 0) − (0, 0), (h1 , h2 ) = f (h1 , h2 )
( )
|ω (0, 0), (h1 , h2 ) | h2
satisface condiţia lim ≤ lim √ 1 = 0.⌋
∥h∥→0 ∥h∥ (h1 ,h2 )→(0,0) h21 + h22
{
2 1, dacă (x, y) ∈ A,
10 ◦
f : R → R, f (x, y) = ı̂n punctul (0, 0),
0, dacă (x, y) ∈/ A,
unde A = {(x, y) ∈ R2 | − x2 < y < x4 , x > 0}.
R: ⌈Nu este diferenţiabilă Fréchet ı̂n (0, 0). I: Funcţia f nu este continuă ı̂n (0, 0).⌋

f : D ⊂ Rn → Rm , n, m ≥ 2. Matrice Jacobi
2 2
f : R2 → R3 , f (x, y) = 1 + xy − ex +y , xy 2 ch x · sin(x + y), x − 2y .
( )
11◦
′ T
R: ⌈f (x, y) = 
2 2
y − 2xex + y x − 2ye x2 + y 2
= y (ch x + xsh x) sin(x + y) + xch x cos(x + y) xch x 2y sin(x + y) + y 2 cos(x + y)  .
 2[ ] [ ]
1 −2
12◦ f : R3 → R2 ,
f (x, y, z) = zex−y + xyz − 1, xy + y 2 z − ln(1 + x2 + y 2 + z 2 ) .

( )
T
R: ⌈f ′ (x, y, z) =
zex − y + yz −zex − y + zx x − y

e + xy
= 2x 2y 2 2z  .⌋
y− x + 2yz − y −
1 + x + y2 + z2
2 1 + x + y2 + z2
2 2
1+x +y +z 2 2
13◦ f : R3 \ {0} → R3 ,
√
f (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 − 3xyz, x2 + y 2 + z 2 , xy + yz + zx .
( )
3(x2 − yz) 3(y 2 − xz) 3(z 2 − xy)

 
x y z
R: ⌈f ′ (x, y, z)T =  √ 2 .⌋
 √ √ 
x + y2 + z2 x + y2 + z2
2 x2 + y 2 + z 2 
y+z z+x x+y

Teorema creşterilor finite
14◦ f : R2 → R, f (x, y) = ϕ(x + y), unde ϕ : R → R este diferenţiabilă

Fréchet.
( )
R: ⌈f ′ (x, y) = ϕ′ (x + y), ϕ′ (x + y) .⌋
15◦ f : R2 → R, f (x, y) = y ·ϕ(x2 −y 2 ), unde ϕ : R → R este diferenţiabilă

Fréchet.
( )
R: ⌈f ′ (x, y) = 2xyϕ′ (x2 − y 2 ), −2y 2 ϕ′ (x2 − y 2 ) + ϕ(x2 − y 2 ) .⌋
(√ y)
16◦ f : (R \ {0}) × R → R, f (x, y) = ϕ x2 + y 2 , , unde ϕ : R2 → R
x
este diferenţiabilă Fréchet.
√ y
R: ⌈Notăm u(x, y) = x2 + y 2 , v(x, y) = . Avem f (x, y) = ϕ(u(x, y), v(x, y)) şi f ′ (x, y) =
( ∂f x
∂f ) ( x ∂ϕ y ∂ϕ
(x, y), (x, y) = √ (u(x, y), v(x, y)) − 2 (u(x, y), v(x, y)),
∂x ∂y 2
x +y 2 ∂u x ∂v
y ∂ϕ 1 ∂ϕ )
√ (u(x, y), v(x, y)) + (u(x, y), v(x, y)) .⌋
x + y ∂u
2 2 x ∂v
Mulţimea C ⊂ Rn se numeşte con cu vârful ı̂n 0Rn dacă şi numai dacă t · x ∈
C, ∀x ∈ C şi ∀t ∈ R+ .
Fie C ⊂ Rn un con cu vârful ı̂n 0Rn şi f : C → R. Funcţia f se numeşte
pozitiv omogenă de grad p dacă şi numai dacă
f (t · x) = f (t · x1 , ..., t · xn ) = tp f (x1 , ..., xn ) = tp · f (x), ∀x ∈ C şi ∀t > 0.
17◦ Fie C ⊂ Rn un con deschis cu vârful ı̂n 0Rn şi f : C → R o funcţie

diferenţiabilă Fréchet pe C şi pozitiv omogenă de grad p ∈ R. Atunci
∂f ∂f
x1 (x) + . . . + xn (x) = p · f (x), ∀x ∈ C.
∂x1 ∂xn
R: ⌈Fie x◦ ∈ C. Funcţia ϕ :]0, +∞[→ R, ϕ(t) = f (tx◦ ), este diferenţiabilă Fréchet pe
]0, +∞[, deci şi ı̂n punctul t = 1 şi din formula de derivare a funcţiilor compuse găsim ϕ′ (t) =
ϕ′ (1) = f ′ (x◦ ), x◦ . Pe de altă parte, avem ϕ(t) = tp · f (x◦ ). Deci
⟨ ′ ◦ ◦⟩ ⟨ ⟩
f (tx ), x ⇒
n
∑ ∂f ◦
ϕ′ (1) = p · f (x◦ ). Egalând cele două relaţii rezultă x◦k (x ) = p · f (x◦ ). Cum x◦ a fost
∂xk
k=1
ales arbitrar ı̂n C, rezultă că egalitatea este adevărată pentru orice x ∈ C.⌋
Întrebări:
1. Definiţia diferenţiabilităţii Fréchet şi a derivatei Fréchet. Proprietăţi.
2. Proprietăţi ale derivatei Fréchet. Diferenţiala Fréchet.
3. Derivate parţiale pentru funcţii de mai multe variabile. Matrice Jacobi.
4. Derivata Frtéchet a funcţiei compuse.
5. Formula creşterilor finite.
82 DERIVATE PARŢIALE DE ORDIN SUPERIOR

DIFERENŢIABILITATE şi DIFERENŢIALE DE
ORDIN SUPERIOR
Rezumat: Sunt definite derivatele parţiale de ordinul n ≥ 2 şi sunt enunţate
condiţii ca derivatele parţiale mixte să fie egale (criteriile Schwarz şi Young). În
continuare se definesc derivatele de ordin superior, diferenţialele de ordin superior,
funcţiile de clasă C p şi C ∞ .
Cuvinte cheie: Derivate parţiale de ordin superior (≥ 2), funcţii de clasă
p
C , criteriile Schwarz şi Young, diferenţiabilitate şi diferenţiale de ordin superior,
aplicaţii de clasă C ∞ ,
Cuprins :
DIFERENŢIABILITATE ŞI DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR . . . . . . 82
§ 1. Derivate parţiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
§ 2. Diferenţiabilitate şi diferenţiale de ordin superior pentru funcţii
f : D ⊂ Rn → Rm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
1. Derivate parţiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
2. Diferenţiabilitate, derivate şi diferenţiale de ordin superior . . . . . . . . . 91
§ 1. Derivate parţiale de ordin superior
Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f : D → R. Presupunem că f este

derivabilă parţial pe D, adică există aplicaţiile:
∂f ∂f
= fx′ k : D → R x →
( )
ϕk := (x) , ∀k = 1, ..., n (6.1)
∂xk ∂xk
Definiţia 1. Fie x◦ = (x◦1 , ..., x◦n ) ∈ D. Dacă aplicaţia ϕi : D → R are
derivată parţială ı̂n punctul x◦ ı̂n raport cu variabila xj , adică
ϕi (x◦1 , ..., x◦j−1 , xj , xj+1 , ..., x◦n ) − ϕi (x◦1 , ..., x◦j , ..., x◦n )
lim ◦ (6.2)
xj →xj xj − x◦j
∂ 2f
există ı̂n R, aceasta se notează prin (x◦ ) sau fx′′i xj (x◦ ) şi se numeşte
∂xj ∂xi
derivata parţială de ordinul doi a funcţiei f ı̂n punctul x◦ ı̂n raport cu varia-
bilele xi şi xj . Pentru i ̸= j, fx′′1 xj (x◦ ) se numeşte derivată parţială mixtă.
∂ 2f
Dacă există (x◦ ) pentru orice i, j = 1, ..., n, funcţia f se numeşte deriv-
∂xj ∂xi
abilă parţial de două ori ı̂n punctul x◦ .
∂ 2f
Dacă există (x) pentru orice x ∈ D şi pentru orice i, j = 1, ..., n,
∂xj ∂xi
funcţia f se numeşte derivabilă parţial de două ori pe D, iar funcţiile
∂ 2f
x→ (x), i, j = 1, ..., n, (6.3)
∂xj ∂xi
de la D la R, se numesc derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei f şi se

∂ 2f ∂ ( ∂f ) ( )′
notează prin sau fx′′i xj sau sau fx′ i .
∂xj ∂xi ∂xj ∂xi xj
Derivatele parţiale de ordinul m+1 se obţin prin derivarea parţială a derivatelor
parţiale de ordinul m.
Definiţia 2. Fie p ∈ N. Funcţia f : D ⊂ Rn → R se numeşte de clasă

C p pe D dacă şi numai dacă funcţia admite derivate parţiale până la ordinul
p (inclusiv) şi dacă funcţia ı̂mpreună cu toate derivatele sale parţiale până la
ordinul p (inclusiv) sunt continue pe D.
Funcţia f se numeşte de clasă C ∞ dacă şi numai dacă f este de clasă C p ,
pentru orice p ∈ N.
Notăm:
C p (D, R) := {f | f : D → R funcţie de clasă C p } (6.4)
şi
C ∞ (D, R) := {f | f : D → R funcţie de clasă C ∞ }. (6.5)
Exemplul 1. Fie f : R2 → R, f (x, y) = ln(1 + 2x2 + y 2 ).

⌈Avem:
∂f 4x ∂f 2y
(x, y) = , (x, y) = , ∀(x, y) ∈ R2 ,
∂x 1 + 2x2 + y 2 ∂y 1 + 2x2 + y 2
de unde rezultă
∂2f 1 − 2x2 + y 2 ∂2f 8xy
2
(x, y) = 4 , (x, y) = − ,
∂x (1 + 2x2 + y 2 )2 ∂y∂x (1 + 2x2 + y 2 )2
∂2f 1 + 2x2 − y 2 ∂2f 8xy
2
(x, y) = 2 , (x, y) = − ,
∂y (1 + 2x2 + y 2 )2 ∂x∂y (1 + 2x2 + y 2 )2
∀(x, y) ∈ R2 .
Deci f admite derivate parţiale de ordinul doi pe domeniul de definiţie şi ı̂n plus
∂2f ∂2f
(x, y) = (x, y), ∀(x, y ∈ R2 .⌋
∂x∂y ∂y∂x
Exemplul 2. Fie f : R2 → R, f (x, y) = x|x|y.

⌈ Avem: {
∂f 2|x|y, dacă (x, y) ∈ (R \ {0}) × (R),
(x, y) =
∂x 0, dacă (x, y) ∈ {0} × R,
∂f
(x, y) = x|x|, ∀(x, y) ∈ R2 ,
∂y
de unde avem 
 2y, dacă x > 0, y ∈ R,
∂2f

0, dacă (x, y) = (0, 0),

(x, y) =
∂x2 
 ∄, dacă x = 0, y ̸= 0,
−2y, dacă x < 0, y ∈ R,

∂2f
(x, y) = 2|x|, dacă (x, y) ∈ R2 ,
∂x∂y
∂2f
(x, y) = 2|x|, dacă (x, y) ∈ R2 ,
∂y∂x
∂2f
(x, y) = 0, dacă (x, y) ∈ R2 .
∂y 2
Deci pentru funcţia f nu există toate derivatele parţiale de ordinul doi pe domeniul de
definiţie.⌋
 x2 − y 2

xy 2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),
f (x, y) = x + y2
0, dacă (x, y) = (0, 0).

⌈Avem:
 2
∂f  x − y2 4x2 y 3
y 2 + 2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),
(x, y) = x +y 2 (x + y 2 )2
∂x
 0, 2 dacă (x, y) = (0, 0),

x − y2 4x3 y 2
∂f 
x 2 − 2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),
(x, y) = x + y2 (x + y 2 )2
∂y
0, dacă (x, y) = (0, 0),

de unde rezultă
∂f ∂f
(x, 0) − (0, 0)
∂2f ∂y ∂y
(0, 0) = lim = 1,
∂x∂y x→0 x−0
∂f ∂f
∂2f (0, y) − (0, 0)
(0, 0) = lim ∂x ∂x = −1
∂y∂x y→0 y−0
adică
∂2f ∂2f
(0, 0) ̸= (0, 0).⌋
∂x∂y ∂y∂x
Din exemplele de mai sus se constată că, pentru anumite funcţii derivatele
parţiale mixte de ordinul doi sunt egale, iar pentru alte funcţii derivatele parţiale
mixte de ordinul doi nu sunt egale peste tot.
În teoremele de mai jos sunt date condiţii suficiente pentru egalitatea derivatelor
parţiale mixte de ordinul doi.
Teorema 1. (Criteriul lui Schwarz) Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă

şi f : D → Rn . Dacă f ∈ C 2 (D, Rn ) atunci
∂ 2f ∂ 2f
(x) = (x), ∀x ∈ D, ∀i ̸= j, i, j = 1, ..., n. (6.6)
∂xi ∂xj ∂xj ∂xi
Teorema 2. (Criteriul lui Young) Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă
∂f
şi f : D → R. Dacă f ∈ C 1 (D, R) şi dacă : D → R, i = 1, ..., n, sunt
∂xi
diferenţiabile Fréchet pe D, atunci:
∂ 2f ∂ 2f
(x) = (x), ∀x ∈ D şi ∀i ̸= j, i, j = 1, ..., n· (6.7)
∂xi ∂xj ∂xj ∂xi
§ 2. Diferenţiabilitate şi diferenţiale de ordin superior

pentru funcţii f : D ⊂ Rn → Rm
Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f : D → Rm o funcţie.
Definiţia 3. Aplicaţia f : D → Rm se numeşte de două ori diferenţiabilă
Fréchet ı̂n punctul x◦ ∈ D dacă şi numai dacă:
1◦ f este diferenţiabilă Fréchet pe D;
2◦ f ′ : D → L(Rn , Rm ) este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul x◦ .
În acest caz, se notează prin f ′′ (x◦ ) derivata Fréchet a aplicaţiei f ′ ı̂n punctul
x şi se numeşte derivata a doua a funcţiei f ı̂n punctul x◦ .
◦
Observaţia 1. Din definiţie, rezultă că:
f ′′ (x◦ ) ∈ L Rn , L(Rn , Rm ) .
( )
(6.8)
Definiţia 4. Aplicaţia f : D → Rm se numeşte de două ori diferenţiabilă

Fréchet pe D dacă şi numai dacă este de două ori diferenťiabilă Fréchet ı̂n fiecare
punct din D. În acest caz, aplicaţia
x → f ′′ (x), (6.9)
de la D la L Rn , L(Rn , Rm ) se numeşte derivata a doua a aplicaţiei f şi se

( )
notează prin f ′′ :
f ′′ : D → L(Rn , L Rn , Rm ) .
( )
(6.10)
Definiţia 5. Aplicaţia f : D → Rm se numeşte de clasă C 2 (sau de două
ori continuu diferenţiabilă) pe mulţimea D dacă şi numai( dacă f este de) două
ori diferenţiabilă Fréchet pe D şi aplicaţia f ′′ : D → L Rn , L(Rn , Rm ) , este
continuă (pe D).
Notăm:
C 2 (D, Rm ) = {f | f : D → Rm funcţie de clasă C 2 }. (6.11)

Observaţia 2. Deoarece L Rn , L(Rn , Rm ) ≈ L(Rn × Rn , Rm ) (sunt canonic

( )
izometrice), relaţiile (6.8) şi (6.10) devin:
f ′′ (x◦ ) ∈ L(Rn × Rn , Rm ) (6.8′ )
şi
f ′′ : D → L(Rn × Rn , Rm ). (6.10′ )
Din relaţia (6.8′ ) rezultă că f ′′ (x◦ ) este o aplicaţie biliniară continuă
(h, k) → (f ′′ (x◦ )(h))(k) = f ′′ (x◦ )(h, k). (6.12)
Teorema 3. (Teorema lui Schwarz) Fie ∅ = ̸ D ⊂ Rn o mulţime deschisă,

f : D → Rm şi x◦ ∈ D. Dacă aplicaţia f este de două ori diferenţiabilă Fréchet
ı̂n punctul x◦ , atunci aplicaţia biliniară f ′′ (x◦ ) ∈ L(Rn × Rn , Rm ) este simetrică,
adică
f ′′ (x◦ )(h, k) = f ′′ (x◦ )(k, h), ∀(h, k) ∈ Rn × Rn . (6.13)
Definiţia 6. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D → Rm şi x◦ ∈ D.

Aplicaţia f se numeşte de p ori diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul x◦ dacă şi numai
dacă:
1◦ f este de p−1 ori diferenţiabilă Fréchet pe D (sau pe o anumită vecinătate
V ∈ V(x◦ ));
2◦ aplicaţia x → f (p−1) (x) de la mulţimea D la L((Rn )p−1 , Rm ) este diferenţia-
bilă Fréchet ı̂n punctul x◦ .
Prin definiţie
(f (p−1) )′ (x◦ ) =: f (p) (x◦ ) ∈ L((Rn )p , Rm ), (6.14)
se numeşte derivata de ordinul p a funcţiei f ı̂n punctul x◦ .

Aplicaţia f se numeşte diferenţiabilă Fréchet de p ori pe D dacă şi numai
dacă f este diferenţiabilă Fréchet de p ori ı̂n fiecare punct din D. În acest caz,
aplicaţia
x → f (p) (x) (6.15)
de la D la L((Rn )p , Rm ) se numeşte derivata de ordinul p a funcţiei f şi se notează
prin f (p) .
Definiţia 7. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f : D → Rm . Aplicaţia

f se numeşte de clasă C p pe D dacă şi numai dacă f este de p ori diferenţiabilă
Fréchet pe D şi aplicaţia
f (p) : D → L((Rn )p , Rm ) (6.16)
este continuă pe D.
Notăm:
C p (D, Rm ) = {f | f : D → Rm , funcţie de clasă C p }. (6.17)

Definiţia 8. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f : D → Rm . Aplicaţia

f se numeşte de clasă C ∞ pe D dacă şi numai dacă f ∈ C p (D, Rm ), ∀p ∈ N.
Din definiţie rezultă că:

∩
C ∞ (D, Rm ) = C p (D, Rm ) (6.18)
p∈N
Teorema 4. Fie ∅ = ̸ D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f : D → Rm . Dacă f

este de p ori diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul x◦ ∈ D, atunci derivata f (p) (x◦ ) ∈
L((Rn )p , Rm ) este o aplicaţie p liniară simetrică, adică:
f (p) (x◦ )(hσ(1) , ..., hσ(p) ) = f (p) (h1 , ..., hp ), ∀σ ∈ Sp (6.19)
unde { }
Sp = σ | σ : {1, ..., p} → {1, ..., p} este o permutare
Definiţia 9. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f : D → Rm . Pre-

supunem că f este diferenţiabilă Fréchet de p ori ı̂n punctul x◦ ∈ D şi 1 ≤ k ≤ p.
Aplicaţia
h → f (k) (x◦ ))(h, ..., h) (6.20)
de la Rn la Rm se numeşte diferenţiala Fréchet de ordinul k a funcţiei f ı̂n punctul
x◦ şi se notează prin dk f (x◦ , ·), deci
dk f (x◦ , ·) : Rn → Rm , dk f (x◦ , h) := f (k) (x◦ )(h, ..., h). (6.21)
Exemplul 4. Fie f : D ⊂ R2 → R. Presupunem că f ∈ C p (D, R), p > 1. Să

se scrie diferenţialele până la ordinul p.
⌈Avem
∂f ∂f
df ((x, y), (h1 , h2 )) = (x, y)h1 + (x, y)h2 ;
∂x ∂y
2
∂ f 2 ∂2f ∂2f
d2 f ((x, y), (h1 , h2 )) = (x, y)h 1 + 2 (x, y)h 1 h 2 + (x, y)h22 =
∂x2  2 ∂x∂y ∂y 2
∂ f ∂2f
(x, y) (x, y) ( )
 h1
 ∂x2 ∂y∂x
= (h1 , h2 )  2

∂ f ∂2f  h2
(x, y) 2
(x, y)
∂x∂y ∂y
∂3f 3 ∂3f 2 ∂3f
d3 f ((x, y), (h1 , h2 )) = (x, y)h 1 + 3 (x, y)h 1 h 2 + 3 h1 h22 +
∂x3 ∂x2 ∂y ∂x∂y 2
)(3)
∂3f
(
∂ ∂
+ 3 (x, y)h32 := h1 + h2 f (x, y);
∂y ∂x ∂y
.................. ...................................................
p
∂pf
Cpk k p−k (x, y)hk1 hp−k
∑
dp f ((x, y), (h1 , h2 )) = 2 .⌋
∂x ∂y
k=0
Exemplul 5. Fie f : D ⊂ R3 . Presupunem că f ∈ C p (D, R). Să se scrie

diferenţialele până la ordinul p.
⌈Avem:
∂f ∂f ∂f
df ((x, y, z), (h1 , h2 , h3 )) = (x, y, z)h1 + (x, y, z)h2 + (x, y, z)h3 ;
∂x ∂y ∂z
d2 f ((x, y, z), (h1 , h2 , h3 )) =
 2 
∂ f ∂2f ∂2f  
 ∂x2 (x, y, z) ∂y∂x (x, y, z) ∂z∂x (x, y, z) h1
 2  
 ∂ f ∂2f ∂2f  
 h2  ;
= (h1 , h2 , h3 ) 
 (x, y, z) (x, y, z) (x, y, z)
 ∂x∂y ∂y 2 ∂z∂y  
 
 ∂ f 2 2 2
∂ f ∂ f 
(x, y, z) (x, y, z) (x, y, z) h3
∂x∂z ∂y∂z ∂z 2
. . . . . . . . . . . . . . . . . .(. . . . . . . . . . . . . . ). .
(p)
∂ ∂ ∂
dp f ((x, y, z), (h1 , h2 , h3 )) := h1 + h2 + h3 f (x, y, z).⌋
∂x ∂y ∂z
Exemplul 6. Fie f : D ⊂ Rn → R, f ∈ C p (D, R). Să se scrie diferenţialele

până la ordinul p.
⌈Avem
n
∑ ∂f
df (x, h) = (x)hk ;
∂xk
k=1
n
∑ ∂2f
d2 f (x, h) = (x)hi hj = h · H(x) · hT ;
ij,=1
∂x i ∂x j
.......................................
n
∑ ∂pf
dp f (x, h) = (x)hi1 ...hip ,
i ,...,i =1
∂xi1 ...∂xip
1 p
unde
∂2f
( )
H(x) := (x) , x = (x1 , ..., xn ), h = (h1 , ..., hn ) ∈ Rn .
∂xi ∂xj 1≤i,j≤n
(matricea formată cu derivatele parţiale de ordinul doi se numeşte hessiană).⌋
Observaţia 3. Hessiana H(x) este matricea corespunzătoare aplicaţiei biliniare

f (x).
′′
Aplicaţii
1. Derivate parţiale de ordin superior
1◦ Fie f : ] − 1, +∞[×R → R, f (x, y) = ln(1 + x + y 2 ). Folosind definiţia,

∂ 2f ∂ 2f
să se calculeze (1, 0) şi (1, 0).
∂x∂y ∂y∂x
∂f 1 ∂f 2y
⌈R: Avem (x, y) = şi (x, y) = , ∀(x, y) ∈ ] − 1, +∞[×R ⇒
∂x 1 + x + y2 ∂y 1 + x + y2
∂f ∂f 0 0
(x, 0) − (1, 0) −
∂2f ∂y ∂y 1 + x 2 ∂2f
(1, 0) = lim = lim = 0 şi (1, 0) =
∂x∂y x→1 x−1 x→1 x−1 ∂y∂x
∂f ∂f 1 1
(1, y) − (1, 0) 2
−
2+y 2
= lim ∂x ∂x = lim = 0.⌋
y→0 y y→0 y
{
2 xy, dacă (x, y) ∈ A,
2 ◦
Fie f : R → R, f (x, y) = unde A =
0 dacă (x, y) ∈/ A,
{(x, y) ∈ R2 | xy > 0}. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi ı̂n
domeniul de definiţie.
⌈R: 
∂f  y, dacă (x, y) ∈ A,
(x, y) = 0, dacă (x, y) ∈
/ A, x ̸= 0 ∨ (x, y) = (0, 0),
∂x
 ∄, dacă x = 0, y ̸= 0,

∂f  x, dacă (x, y) ∈ A,
(x, y) = 0, dacă (x, y) ∈
/ A, y ̸= 0 ∨ (x, y) = (0, 0)
∂y
∄, dacă y = 0, x ̸= 0,

2
(x, y) ∈ R∗ × R ∪ {(0, 0)},
{
∂ f 0, dacă
(x, y) =
∂x 2 ∄, dacă x = 0, y ̸= 0,
2
(x, y) ∈ R × R∗ ∪ {(0, 0)},
{
∂ f 0, dacă
(x, y) =
∂y 2 ∄ dacă y = 0, x ̸= 0,
∂2f  1, dacă (x, y) ∈ A,
(x, y) = 0, dacă (x, y) ∈
/ A, y ̸= 0 ∨ (x, y) = (0, 0),
∂x∂y
∄ dacă (x, y) ∈ R∗ × {0},

∂2f  1, dacă (x, y) ∈ A,

(x, 0) = 0, dacă / A, x ̸= 0 ∨ (x, y) = (0, 0) ⌋
(x, y) ∈
∂y∂x
∄ dacă (x, y) ∈ {0} × R∗ .

3◦ Fie f : R2 → R,
x2 )
 (
 2
y ln 1 + 2 , dacă (x, y) ∈ R × (R \ {0}),
f (x, y) = y
0, dacă (x, y) ∈ R × {0}.

Să se arate că

∂ 2f ∂ 2f
(0, 0) = (0, 0),
∂x∂y ∂y∂x
deşi nu sunt satisfăcute
 condiţiile criteriului lui Schwarz (Exemplul lui I. Barbălat).
∂f  2xy 2
, dacă (x, y) ∈ R × (R \{0}),
⌈R: (x, y) = x2 + y 2
∂x (x, y) ∈ R × {0},
 0,[ ( dacă

x2 ) x2 ]
∂f 
2y ln 1 + 2 − 2 , dacă (x, y) ∈ R × (R \{0}),
(x, y) = y x + y2
∂y 
0, dacă (x, y) ∈ R × {0},
∂2f ∂2f
(0, 0) = 0, (0, 0) = 0.⌋
∂x∂y ∂y∂x
4◦ Fie a > 0, b ∈ R. Să se arate că funcţia u(·, ·) : R × (R \ {0}) → R,
(x − b)2
1 −
u(x, t) = √ e 4a2 t ,
2a πt
verifică ecuaţia
2
∂u 2∂ u
(x, t) = a (x, t)
∂t ∂x2
(numită ecuaţia căldurii).
2
∂u 1 [ (x − b)2 ] − (x − b)
⌈R: (x, t) = √ −1 e 4a2 t ,
∂t 4at πt 2a2 t
2
∂2u 1 [ (x − b)2 ] − (x − b) .
(x, t) = 3 √ −1 e 4a2 t ⌋
∂x2 4a t πt 2a2 t
5◦ Să se arate că funcţia u(·, ·) : R2 → R,
u(x, t) = ϕ(x − at) + ψ(x + at), ϕ, ψ ∈ C 2 (R, R),
verifică ”ecuaţia coardei vibrante” sau ”ecuaţia undelor”:

∂ 2u 2
2∂ u
(x, t) = a (x, t).
∂t2 ∂x2
∂2u ] ∂2u
(x, t) = a2 ϕ′′ (x − at) + ψ ′′ (x + at) ,
[ [ ]
⌈R: 2 2
(x, t) = ϕ′′ (x − at) + ψ ′′ (x + at) .⌋
∂t ∂x
Să se arate că funcţiile de mai jos verifică ecuaţia (lui Laplace ı̂n R2 ):
∂ 2f ∂ 2f
∆f (x, y) = ∇2 f (x, y) = (x, y) + (x, y) = 0.⌋
∂x2 ∂y 2
6◦ f : R2 → R, f (x, y) = ex cos y.
∂2f ∂2f
⌈R: (x, y) = ex cos y, (x, y) = −ex cos y.⌋
∂x2 ∂y 2
7◦ f : R2 → R, f (x, y) = ex sin y.
∂2f ∂2f
⌈R: (x, y) = ex sin y, (x, y) = −ex sin y.⌋
∂x2 ∂y 2
8◦ f : R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = ln(x2 + y 2 ).
∂2f 2(y 2 − x2 ) ∂2f 2(x2 − y 2 )
⌈R: 2
(x, y) = 2 , (x, y) = 2 .⌋
∂x (x + y 2 )2 ∂y 2 (x + y 2 )2
x
9◦ f : R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = .
x2 + y 2
∂2f −2x(3y 2 − x2 ) ∂2f 2x(3y 2 − x2 )
⌈R: 2
(x, y) = , (x, y) = .⌋
∂x (x2 + y 2 )3 ∂y 2 (x2 + y 2 )3
y
10◦ f : R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = .
x2 + y 2
∂2f 2y(3x2 − y 2 ) ∂2f −2y(3x2 − y 2 )
⌈R: (x, y) = , (x, y) = .⌋
∂x2 (x2 + y 2 )3 ∂y 2 (x2 + y 2 )3
Să se calculeze ı̂n domeniul maxim de definiţie:

∂ 3 ( xy + yz + zx )
11◦ e .
∂x∂y∂z
⌈R: 2(x + y + z) + (x + y)(y + z)(x + z) exy + yz + zx .⌋
[ ]
∂ 3 ( xyz )
12 ◦
e .
∂x∂y∂z
⌈R: (1 + 3xyz + x2 y 2 z 2 )exyz .⌋
∂ n ( 3 axy )
13◦ xy e , a ̸= 0, n ∈ N∗ .
∂xn n
( )(n) ∑
⌈R: (n + axy)an−1 y n+2 eaxy . I: f (x, y) · g(x, y) = Cnk fx(k) (x, y) · gx(n−k) (x, y).⌋
x
k=0
∂ n ( 3 axy )
14◦ xy e , a ̸= 0, n ∈ N∗ .
∂y n
n−3
(axy) + 3n(axy)2 + 3n(n − 1)axy + n(n − 1)(n − 2) eaxy .⌋
[ 3
]
⌈R: x(ax)
∂n ( )
15 ◦
n
xy sin(2xy + 1) , n ∈ N∗ .
∂x n−1 n
[ ]
⌈R: 2 y 2xy sin(nπ/2 + 1 + 2xy) − n cos(nπ/2 + 1 + 2xy) .⌋
2. Diferenţiabilitate, derivate şi

diferenţiale de ordin superior
Să se studieze diferenţiabilitatea Fréchet de ordinul doi pentru funcţiile de
mai jos:
3
( 16◦ f : R ) → R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 = ∥r∥22 , ı̂n punctul 0R3 = (0, 0, 0)
r = (x, y, z) .
⌈R: Funcţia f este diferenţiabilă Fréchet pe R3 , iar derivata sa f ′ : R3 → L(R3 ; R),
∂f ∂f ∂f
f ′ (x, y, z) = (2x, 2y, 2z) (deoarece (x, y, z) = 2x, (x, y, z) = 2y, (x, y, z) = 2z) este
∂x ∂y ∂z
funcţie diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul 0R3 = (0, 0, 0), deci f este de două ori diferenţiabilă
Fréchet ı̂n punctul 0R3 = (0, 0, 0). Avem
∂2f ∂2f ∂2f
2
(x, y, z) = 2
(x, y, z) = (x, y, z) = 2,
∂x ∂y ∂z 2
∂2f ∂2f ∂2f
(x, y, z) = (x, y, z) = (x, y, z) = 0
∂x∂y ∂y∂z ∂z∂x
şi
( )
d2 f (0, 0, 0); (h1 , h2 , h3 ) = 2(h21 + h22 + h23 ).⌋
17◦ f : R3 → R, f (x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 )3/2 = ∥r∥32 , ı̂n punctul 0R3 =

(0, 0, 0).
⌈R: Derivata f ′ : R3 → L(R3 ; R), f ′ (x, y, z) = 3∥r∥2 · (x, y, z) este diferenţiabilă
 Fréchet
0 0 0
ı̂n punctul 0R3 = (0, 0, 0) şi f ′′ (0, 0, 0) are hessiana H(0, 0, 0) = 0 0 0 .⌋
0 0 0
n
1∑
18◦ f : Rn → R, f (x) = aij xi xj , ı̂n punctul curent x = (x1 , ..., xn )
2 i,j=1
∈ Rn .
⌈R: f este de două ori diferenţiabilă Fréchet pe R3 şi hessiana corespunzătoare este
 
α11 α12 . . . α1n
 α21 α22 . . . α2n 
H(x) =   ..
,
.. ... .. 
αn1 αn2 . . . αnn
{
aii , dacă j = i,
unde αij = aij + aji
, dacă j ̸= i.
2
19◦ f : R2 → R,
x2
 ( )
 2
y ln 1 + 2 , dacă (x, y) ∈ R × (R \ {0}),
f (x, y) = y
0, dacă (x, y) ∈ R × {0},

ı̂n punctul (0, 0).

⌈R: f nu este de două ori diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul (0, 0), deoarece

∂f  2xy 2
, dacă (x, y) ∈ R × (R \ {0}),
(x, y) = x2 + y 2
∂x 
0, dacă (x, y) ∈ R × {0},
nu este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul (0, 0).⌋
20◦ f : R2 → R, f (x, y) = x|x|y 2 pe domeniul de definiţie.

∂2f
⌈R: f nu este diferenţiabilă Fréchet de două ori pe R2 . ∄ (0, y), pentru y ∈ R∗ .⌋
∂x2
Întrebări:
1. Cum se definesc derivatele parţiale de ordin superior?
2. Care sunt condiţiile ca derivatele parţiale mixte de ordinul doi să fie egale
(criteriile Schwarz şi Young).
3. Cum se defineşte diferenţiabilitatea Fréchet de ordinul doi. Derivabilitatea
de ordin superior.
4. Care este definiţia diferenţialei de ordin superior. Mulţimile C p , p ≥ 2 şi
C .
∞

FORMULA LUI TAYLOR PENTRU FUNCŢII REALE
Rezumat: Înainte de a prezenta formula lui Taylor, vom aminti câteva

rezultate importante legate de funcţii reale derivabile. Printre aceste rezultate
prezentăm teorema lui Rolle, teorema lui Cauchy şi teorema lui Lagrange. Apoi
sunt enunţate câteva aplicaţii ale formulei lui Taylor pentru funcţii de o variabilă
reală la studiul punctelor de extrem, la studiul convexităţii şi concavităţii, la
calculul unor limite de funcţii. Formula lui Taylor are de asemenea aplicabilitate
la studiul convexităţii şi concavităţii funcţiilor diferenţiabile care depind de mai
multe variabile.
Cuvinte cheie: Funcţie reală derivabilă, Rolle, Cauchy, Lagrange, poli-
nomul lui Taylor de granul n, restul de ordinul n, restul sub forma lui Lagrange şi
sub forma lui Peano, formula MacLaurin, convexitate, formula lui Taylor pentru
funcţii care depind de mai multe variabile.
Cuprins :
FORMULA LUI TAYLOR PENTRU FUNCŢII REALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
§ 1. Aplicaţii ale derivatelor funcţiilor de o variabilă reală . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
§ 2. Formula lui Taylor pentru funcţii f : I ⊂ R → R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
§ 3. Aplicaţii ale formulei lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
§ 4. Formula lui Taylor pentru funcţii f : D ⊂ Rn → R, (n > 1) . . . . . . . . . 100
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
§ 1. Aplicaţii ale derivatelor funcţiilor de o variabilă reală
Definiţia 1. Fie I ⊂ R interval deschis şi x◦ ∈ I. Funcţia f : I → R este

derivabilă ı̂n punctul x◦ dacă şi numai dacă există ı̂n R
f (x) − f (x◦ )
. lim◦ (7.1)
x→x x − x◦
Valoarea limitei se notează cu f ′ (x◦ ) şi se numeşte derivata funcţiei f ı̂n
punctul x◦ .
Funcţia f este derivabilă pe I dacă şi numai dacă este derivabilă ı̂n fiecare
punct x ∈ I.
Observaţia 1. De asemenea, funcţia f este derivabilă ı̂n punctul x◦ ∈ I dacă
şi numai dacă există ı̂n R
f (x◦ + h) − f (x◦ )
lim . (7.1′ )
h→0 h
94 FORMULA LUI TAYLOR
Interpretare geometrică
( ) ( ) f (x) − f (x◦ )
Fie M0 x◦ , f (x◦ ) , M x, f (x) două puncte situate pe graficul funcţiei f . Avem =
x − x◦
tg θM , unde θM este unghiul făcut de secanta (M0 M ) cu axa Ox, măsurat ı̂n sens trigonometric
ı̂ncepând de la axa Ox. Dacă x se apropie de x◦ , atunci punctul M se apropie, pe grafic, de
punctul M0 , iar secanta (M0 M ) ocupă diferite poziţii.
Dacă funcţia f este derivabilă ı̂n x = x◦ , rezultă că există lim◦ tg θM = m0 , ceea ce arată
x→x
că secantele M0 M vor avea o poziţie finală cu coeficientul unghiular m0 . Această poziţie este
tangentă la graficul funcţiei f ı̂n punctul M0 . Aşadar, f este derivabilă ı̂n punctul x = x◦ dacă
şi numai dacă există tangentă la grafic ı̂n punctul M0 şi care să nu fie paralelă cu axa Oy.
Dacă θ0 este unghiul tangentei la grafic ı̂n M0 cu axa Ox, atunci din continuitatea funcţiei
arctg , avem
( ) ( )
θ0 = arctg m0 = arctg lim tg θM = lim arctg tg θM = lim θM .
M →M0 M →M0 M →M0
Aceasta arată că unghiurile făcute de secantele (M0 M ) cu axa Ox au o valoare limită θ0 .
Aşadar, avem f ′ (x◦ ) = tg θ0 şi deci valoarea derivatei unei funcţii reale f ı̂ntr-un punct este
egală cu panta tangentei la graficul funcţiei ı̂n acel punct.
Teorema 1. (Teorema lui Rolle) Fie f : [a, b] → R o funcţie care satisface

următoarele proprietăţi:
1◦ este continuă pe [a, b];
2◦ este derivabilă pe ]a, b[;
3◦ f (a) = f (b).
Atunci există cel puţin un punct c ∈]a, b[ astfel ı̂ncât f ′ (c) = 0.
Observaţia 2. Graficul unei funcţii f : [a, b] → R, care verifică ipotezele
teoremei lui Rolle, are cel puţin un punct de extrem local ı̂n interiorul intervalului
[a, b], deci un punct unde tangenta la grafic este paralelă cu axa Ox.
Teorema 2. (Teorema lui Cauchy) Fie f : [a, b] → R şi g : [a, b] → R
două funcţii cu următoatele proprietăţi:
1◦ f şi g sunt continue pe intervalul ı̂nchis [a, b];
2◦ f şi g sunt derivabile pe intervalul deschis ]a, b[;
3◦ g ′ (x) ̸= 0, ∀x ∈]a, b[.
Atunci g(a) ̸= g(b) şi există cel puţin un punct c ∈ ]a, b[ astfel ı̂ncât
f (a) − f (b) f ′ (c)
= ′ . (7.2)
g(a) − g(b) g (c)
O consecinţă importantă a aceste teoreme o reprezintă teorema lui La-
grange sau teorema creşterilor finite.
Teorema 3. (Teorema lui Lagrange) Fie f : [a, b] → R o funcţie cu
următoarele proprietăţi:
1◦ f este continuă pe intervalul ı̂nchis [a, b];
2◦ f este derivabilă pe intervalul deschis ]a, b[.
Atunci, există cel puţin un punct c ∈ ]a, b[ astfel ı̂ncât
( )
f (b) − f (a) = f ′ (c) b − a . (7.3)
§ 2. Formula lui Taylor pentru funcţii f : I ⊂ R → R.

Formula lui Taylor este una dintre formulele de bază din analiza matematică,
având numeroase aplicaţii mai ales ı̂n aproximarea funcţiilor reale cu funcţii poli-
nomiale.
Definiţia 2. Fie I ⊂ R un interval deschis, x◦ ∈ I, n ∈ N. şi f : I → R o

funcţie derivabilă de n - ori ı̂n punctul x◦ . Funcţia polinomială Tn (f, x◦ ; ·) : R →
R,
Tn (f, x◦ ; x) :=
x − x◦ ′ ◦ (x − x◦ )2 ′′ ◦ (x − x◦ )n (n) ◦
= f (x◦ ) + f (x ) + f (x ) + ... + f (x ), ∀x ∈ R (7.4)
1! 2! n!
se numşte polinomul lui Taylor de grad n asociat funcţiei f ı̂n punctul x◦ .
Observaţia 3. Se poate arăta că funcţia f coincide cu polinomul Taylor de

grad n asociat funcţie f dacă şi numai dacă f este o funcţie polinomială de grad
n.
Definiţia 3. Fie I ⊂ R un interval deschis, x◦ ∈ I, n ∈ N∗ . şi f : I → R o

funcţie derivabilă de n - ori ı̂n punctul x◦ . Funcţia Rn (f, x◦ ; ·) : I → R,
Rn (f, x◦ ; x) := f (x) − Tn (f, x◦ ; x), ∀x ∈ I, (7.5)
se numeşte restul de ordinul n.
Ţinând seama de (7.4), relaţia (7.5) se scrie echivalent sub forma
x − x◦ ′ ◦ (x − x◦ )2 ′′ ◦ (x − x◦ )n (n) ◦
f (x) = f (x◦ ) + f (x ) + f (x ) + ... + f (x ) + Rn (f, x◦ ; x),
1! 2! n!
∀x ∈ I. (7.6)
Această egalitate, adevărată pentru orice x ∈ I, se numeşte Formula lui
Taylor de ordinul n corspunzătoare funcţiei f ı̂n punctul x◦ .
Se vede că Tn (f, x◦ ; x◦ ) = f (x◦ ) şi prin urmare Rn (f, x◦ , x), dat de relaţia
(7.5), ne arată ı̂n ce măsură Tn (f, x◦ ; x) aproximează pe f (x).
În continuare ne propunem să exprimăm restul Rn (f, x◦ ; ·) cu ajutorul funcţiei
f.
Propoziţia 1. În condiţiile definiţiei 2, funcţia Rn (f, x◦ ; ·) definită prin relaţia

(7.5) verifică relaţiile:
a) Rn (f, x◦ , ·) este de n - ori derivabilă ı̂n punctul x◦ ;
(k)
b) Rn (f, x◦ , x◦ ) = 0, ∀k = 1, ..., n.
Lema 1. Fie F, G : [a, b] → R două funcţii care satisfac următoarele condiţii:

1◦ F şi G sunt continue pe [a, b];
2◦ F şi G sunt derivabile de (n + 1) - ori pe intervalul [a, b[;
3◦ G(b) ̸= 0;
4◦ G(k) (x) ̸= 0, ∀x ∈]a, b[, ∀k = 0, 1..., n;

5◦ F (k) (a) = G(k) (a) = 0, ∀k = 0, ..., n.
Atunci există c ∈ ]a, b[ astfel ı̂ncât
F (b) F (n+1) (c)

= (n+1) . (7.7)
G(b) G (c)
Teorema care urmează dă o exprimare a restului Rn (f, x◦ ; ·) din formula lui
Taylor.
Teorema 4. (Formula lui Taylor cu restul sub forma lui Lagrange)

Fie I ⊂ R un interval deschis, n ∈ N şi f : I → R o funcţie derivabilă de (n + 1)
ori pe intervalul I. Pentru orice x◦ , x ∈ I există ξx ∈ ]x◦ , x[, dacă x◦ < x sau
ξx ∈ ]x, x◦ [, dacă x < x◦ astfel ı̂ncât
(x − x◦ )n+1 (n+1)
Rn (f, x◦ ; x) = f (ξx ). (7.8)
(n + 1)!
Observaţia 4. Formula lui Lagrange (7.3) este un caz particular al formulei

lui Taylor.
Observaţia 5. Fie n ∈ N şi f ca ı̂n teorema 4. Atumci pentru orice x◦ , x ∈ I,

există θx ∈]0, 1[ astfel ı̂ncât are loc egalitatea
(x − x◦ )n+1 (n+1) ( ◦ )
Rn (f, x◦ ; x) = f x + θx (x − x◦ ) . (7.9)
(n + 1)!
Un caz particular, ı̂ntâlnit adesea, ı̂l constituie formula MacLaurin, care se

obţine din formula lui Taylor dacă x◦ = 0. Acest lucru este posibil dacă 0 ∈ I.
Propoziţia 2. Fie I ⊂ R interval deschis astfel ı̂ncât 0 ∈ I, n şi f ca ı̂n

teorema 4. Atunci pentru orice x ∈ I, ∃ξx , situat ı̂ntre 0 şi x astfel ı̂ncât
x ′ x2 xn
f (x) = f (0) + f (0) + f ′′ (0) + ... + f (n) (0) + Rn (f, 0; x), (7.10)
1! 2! n!
cu
xn+1 (n+1)
Rn (f, 0; x) = f (ξx ),
(n + 1)!
sau
xn+1 (n+1)
Rn (f, 0; x) = f (θx x), unde θx ∈ ]0, 1[.
(n + 1)!
Definiţia 4. Fie x◦ ∈ R, V ∈ V(x◦ ). Funcţia f : V → R se numeşte infinit
mic ı̂n punctul x◦ dacă şi numai dacă lim◦ f (x) = 0.
x→x
Fie f, g : V → R infiniţi mici ı̂n punctul x◦ . Funcţia f este numită infinit
f (x)
mic de ordin superior funcţiei g dacă şi numai dacă lim◦ = 0. În acest caz
x→x g(x)
vom nota f = o(g).
Observaţia 6. În ipotezele formulei lui Taylor, dacă funcţia f (n+1) este mărginită
pe o vecinătate a punctului x◦ , atunci restul Rn (f, x◦ ; ·) este un infinit mic de or-
din superior ı̂n raport cu g definită prin relaţia g(x) = (x − x◦ )n .
Aşadar, cu notaţia din definiţia 4, avem
Rn (f, x◦ ; x) = o (x − x◦ )n
( )
(7.11)
care este restul formulei lui Taylor sub forma lui Peano.
Observaţia 7. Formula lui Taylor permite reprezentarea ı̂n vecinătatea unui

punct x◦ a unei funcţii (care poate fi destul de complicată) printr-o funcţie relativ
simplă, anume printr-o funcţie polinomială Tn (f, x◦ ; x) dată de (7.4), eroarea
având, ı̂n anumite cazuri, o estimare simplă şi putând fi făcută suficient de mică.
Astfel, dacă pentru n ∈ N şi h > 0 există un număr real Mn (h) > 0 astfel
ı̂ncât
sup f (n) (x) ≤ Mn (h),

x◦ ≤x≤x◦ +h
atunci se obţine, pentru restul Rn (f, x◦ ; x) dat de formula (7.8), următoarea esti-
mare
Mn (h) n+1
|Rn (f, x◦ ; x)| ≤ h . (7.12)
(n + 1)!
Notând membrul secund al relaţiei (7.12) prin ω = ω(n, h) se pot formula trei
probleme naturale legate de determinarea fiecăreia dintre cantităţile n, h şi ω ı̂n
funcţie de celelalte două.
Problema I. Pentru n şi h date să se găsească ω, adică să se găsească un
majorant pentru eroarea comisă prin ı̂nlocuirea funcţiei f ı̂n intervalul ]x◦ , x◦ + h[
prin polinomul Taylor Tn (f, x◦ ; x).
Problema II. Pentru n şi ω date, să se afle h, adică să se determine un
interval ]x◦ , x◦ + h[ ı̂n care eroarea comisă ı̂nlocuind funcţia f prin polinomul
Taylor de gradul n să nu depăşească valoarea dată ω.
Problema III. Pentru h şi ω date, să se găsească n, cu alte cuvinte să se afle
polinomul lui Taylor Tn (f, x◦ ; x), dacă eroarea comisă prin ı̂nlocuirea funcţiei f
ı̂n intervalul ]x◦ , x◦ + h[ prin Tn (f, x◦ ; x) nu depăşeşte valoarea dată ω.
În cazuri concrete, toate aceste probleme se rezolvă ı̂ntr-un mod mai mult sau
mai puţin elementar.
Se pot formula aceleaşi probleme pentru un interval ]x◦ − h, x◦ [, metodele de
rezolvare fiind aceleaşi.
În exemplele următoare vom scrie formula lui MacLaurin cu restul lui Peano
pentru câteva funcţii uzuale.
Exemplul 1. Dacă f : R → R, f (x) = ex şi n ∈ N∗ , atunci
x x x2 xn
e =1+ + + ... + + o(xn ), ∀x ∈ R. (7.13)
1! 2! n!
f (k) (x) = ex , ∀x ∈ R şi f (k) (0) = 1, ∀k ∈ N.
Exemplul 2. Dacă f : R → R, f (x) = sin x şi n ∈ N∗ , atunci

x3 x 5 (−1)n x2n+1
sin x = x − + + ... + + o(x2n+1 ), ∀x ∈ R. (7.14)
3! 5! (2n + 1)!
( mπ )
Prin inducţie matematică, se demonstrează că sin(m) x = sin x+ , ∀x ∈ R şi ∀m ∈ N∗ .
{ 2
0, dacă m = 2k,
Pentru x = 0 obţinem f (m) (0) =
(−1)k−1 , dacă m = 2k − 1, k ∈ N∗ .
Exemplul 3. Dacă f : R → R, f (x) = cos x şi n ∈ N∗ , atunci

x2 x 4 (−1)n x2n
cos x = 1 − + + ... + + o(x2n ), ∀x ∈ R. (7.15)
2! 4! (2n)!
( mπ )
Prin inducţie matematică, se demonstrează că cos(m) x = cos x+ , ∀x ∈ R şi ∀m ∈ N.
{ 2
0, dacă m = 2k + 1,
Pentru x = 0 obţinem f (m) (0) =
(−1)k , dacă m = 2k, k ∈ N.
Exemplul 4. Dacă f : ] − 1, +∞[→ R, f (x) = ln(1 + x) şi n ∈ N∗ , atunci

x2 x3 x4 (−1)n xn
ln(1 + x) = x − + − + ... + + o(xn ), ∀x ∈ ] − 1, +∞[. (7.16)
2 3 4 n
Avem f (0) = 0 şi
(k − 1)!
f (k) (x) = (−1)k−1 , ∀k ∈ N∗ şi ∀x ∈ ]− 1, +∞[,
(1 + x)k
iar pentru x = 0 obţinem f (k) (0) = (−1)k−1 (k − 1)!.
Exemplul 5. Dacă f : ] − 1, +∞[→ R, f (x) = (1 + x)α şi n ∈ N∗ , α ∈ R

atunci
α α(α − 1) 2 α(α − 1)...(α − n + 1) n
(1 + x)α = 1 + x+ x + ... + x + o(xn ), (7.17)
1! 2! n!
∀x ∈ ] − 1, +∞[.
Prin inducţie matematică, obţinem f (k) (x) = α(α − 1)...(α − k + 1)(1 + x)α−k şi deci
(k)
f (0) = α(α − 1)...(α − k + 1).
Observaţia 8. Pentru α = n ∈ N∗ formula (7.17) devine cunoscuta formulă

a binomului lui Newton.
§ 3. Aplicaţii ale formulei lui Taylor

În continuare vom prezenta câteva aplicaţii importante ale formulei lui Taylor.
I). Studiul punctelor de extrem local
Se ştie că o condiţie necesară pentru ca un punct x◦ din interiorul unui interval
I să fie punct de extrem local pentru o funcţie derivabilă f : I → R este ca
f ′ (x◦ ) = 0 (teorema lui Fermat).
Teorema care urmează stabileşte condiţiile suficiente pentru existenţa punc-
telor de extrem.
Teorema 5. Fie I ⊂ R un interval şi f : I → R o funcţie cu proprietatea că

are derivate continue pe I până la ordinul n inclusiv (n ∈ N∗ ), adică f ∈ C n (I; R)
şi un punct x◦ interior lui I astfel ı̂ncât f ′ (x◦ ) = f ′′ (x◦ ) = ... = f (n−1) (x◦ ) =
0, f (n) (x◦ ) ̸= 0.
Dacă n este număr par, atunci x = x◦ este punct de extrem local pentru
funcţia f şi anume: de maxim local dacă f (n) (x◦ ) < 0, respectiv de minim local
dacă f (n) (x◦ ) > 0.
Dacă n este număr impar, atunci x = x◦ nu este punct de extrem (este punct
de inflexiune cu tangenta la grafic paralelă cu axa Ox).
Observaţia 9. Dacă f : I → R are derivate continue pe I până la ordinul

doi inclusiv şi x◦ ∈ I este un punct astfel ı̂ncât f ′ (x◦ ) = 0 şi f ′′ (x◦ ) ̸= 0, atunci:
x = x◦ este punct de minim local dacă f ′′ (x◦ ) > 0, respectiv
x = x◦ este punct de maxim local dacă f ′′ (x◦ ) < 0.
Dacă f are derivate continue pe I până la ordinul trei inclusiv astfel ı̂ncât
f (x ) = f ′′ (x◦ ) = 0 şi f ′′′ (x◦ ) ̸= 0, atunci x = x◦ nu este punct de extrem local
′ ◦
pentru f (este punct de inflexiune cu tangenta la grafic ı̂n acest punct paralelă cu
axa Ox).
II) Studiul convexităţii şi concavităţii unei funcţii reale
Definiţia 5. Fie I ⊂ R un interval deschis. O funcţie f : I → R de clasă C 1

se numeşte convexă (concavă) pe I dacă şi numai dacă pentru orice x, x◦ ∈ I
este ı̂ndeplinită condiţia
( )
f (x) ≥ f (x◦ ) + f ′ (x◦ )(x − x◦ ) respectiv f (x) ≤ f (x◦ ) + f ′ (x◦ )(x − x◦ ) . (7.18)
Din punct de vedere geometric, funcţia f este convexă (concavă) dacă graficul
său este situat deasupra (dedesubtul) tangentei la grafic ı̂n fiecare punct
( al său.)
Reamintim că ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f ı̂n punctul x◦ , f (x◦ )
este
y − f (x◦ ) = f ′ (x◦ )(x − x◦ ), ∀x ∈ R.
Propoziţia 3. Fie I ⊂ R interval şi f : I → R o funcţie de clasă C 2 . Sunt

adevărate afirmaţiile:
1) Dacă f ′′ (x) ≥ 0, ∀x ∈ I, atunci f este convexă pe I.
2) Dacă f ′′ (x) ≤ 0, ∀x ∈ I, atunci f este concavă pe I.
III) Calculul unor limite de funcţii

Formula lui Taylor (MacLaurin) cu restul lui Peano este utilă ı̂n calculul unor
limite de funcţii.
Teorema 6. Fie n ∈ N∗ , I ⊂ R un interval şi f, g : I → R două funcţii,

f, g ∈ C n (I, R). Dacă x◦ ∈ I este un punct cu proprietăţile:
f (k) (x◦ ) = 0 = g (k) (x◦ ), ∀k = 0, ..., n − 1 şi g (n) (x◦ ) ̸= 0,

atunci
f (x) f (n) (x◦ )
lim◦ = (n) ◦ . (7.19)
x→x g(x) g (x )
e2x + e−2x − 2
Exemplul 6. Să se calculeze lim .
x→0 x2
Notăm f (x) = e2x + e−2x − 2 şi g(x) = x2 . Avem: f (0) = f ′ (0) = 0, g(0) = g ′ (0) = 0
′′
şi g (0)( = 2.) Scriind formula MacLaurin pentru funcţiile f şi g, cu n = 2, obţinem f (x) =
4x2 + o (x2 ) , g(x) = x2 . Aşadar
( ) ( )
f (x) 4x2 + o x2 o x2
lim = lim = 4 + lim = 4.
x→0 g(x) x→0 x2 x→0 x2
§ 4. Formula lui Taylor pentru funcţii

f : D ⊂ Rn → R, (n > 1)
¯
n
Teorema 7. Fie ∅ ̸= D ⊂ ( R om+1 mulţime )deschisă şi convexă, m ∈ N, f :
m+1
D → R de clasă C pe D f ∈ C (D, R) şi x◦ ∈ D. Atunci pentru orice
x ∈ D există ξx ∈ ]x◦ , x[1) astfel ı̂ncât:
1 1 1 1
f (x) = f (x◦ ) + df (x◦ , h) + d2 f (x◦ , h) + ... + dm f (x◦ , h) + dm+1 f (ξx , h),
1! 2! m! (m + 1)!
(7.20)
unde h = x − x◦ , (numită formula lui Taylor de ordinul m cu restul sub
forma lui Lagrange).
Exemplul 7. Fie D = {(x, y) ∈ R2 /x + y > 0} şi f : D → R, f (x, y) =
ln(x+y). Să se scrie formula lui Taylor cu restul sub forma lui Lagrange ı̂n punctul
(x◦ , y ◦ ) = (1, 1) pentru m = 3.
Avem:
f (1, 1) = ln 2,
∂f 1 ∂f 1
(1, 1) = , (1, 1) = ,
∂x 2 ∂y 2
∂2f 1 ∂2f 1 ∂2f 1
(1, 1) = − , (1, 1) = − , (1, 1) = − ,
∂x2 4 ∂x∂y 4 ∂y 2 4
∂3f 1 ∂3f 1 ∂3f 1 ∂3f 1
(1, 1) = , (1, 1) = , (1, 1) = , (1, 1) = ,
∂x3 4 ∂x2 ∂y 4 ∂x∂y 2 4 ∂y 3 4
∂4f ∂4f ∂4f ∂4f ∂4f 3!
(x, y) = (x, y) = (x, y) = (x, y) = (x, y) = − .
∂x4 ∂x3 ∂y ∂x2 ∂y 2 ∂x∂y 3 ∂y 4 (x + y)4
Deci
1[ ]
df (1, 1) = (x − 1) + (y − 1) ,
2
1[ 1[ ]2
d f (1, 1) = − (x − 1)2 + 2(x − 1)(y − 1) + (y − 1)2 ] = − (x − 1) + (y − 1) ,
2
4 4
1[
d f (1, 1) = (x − 1) + 3(x − 1) (y − 1) + 3(x − 1)(y − 1)2 + (y − 1)3 =
3 2
3
]
4
1[ ]3
= (x − 1) + (y − 1) ,
4
1)
Prin definiţie ]x◦ , x[= {u ∈ Rn /u = x◦ + t(x − x◦ ), t ∈ ]0, 1[}.
1 3! 1 ]4
R3 f, (1, 1), (x, y) = d4 f (ξ, η) = −
( ) [
4
(x − 1) + (y − 1) ,
4! 4! (ξ + η)
(ξ, η) ∈ ](1, 1), (x, y)[.
Formula căutată este
1( ) 1( )2 1( )3 1 1 ( )4
ln(x + y) = ln 2 + x + y − 2 − x + y − 2 + x+y−2 − 4
x+y−2 ,
2 8 24 4 (ξ + η)
unde (ξ, η) ∈ ](1, 1), (x, y)[. .
Teorema 8. ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi convexă, m ∈ N∗ şi f : D →

Rp o aplicaţie diferenţiabilă Fréchet de m ori ı̂n punctul x◦ ∈ D. Atunci aplicaţia
Rm (f, x◦ , ·) : D1 ⊂ Rn → Rp (numită restul formulei lui Taylor),
1 2 1
Rm (f, x◦ , h) := f (x◦ +h)−f (x◦ )−df (x◦ , h)− d f (x◦ , h)−...− dm f (x◦ , h), (7.21)
2! m!
unde D1 ∈ V(0Rn ) este deschisă astfel ı̂ncât x◦ + D1 ⊂ D, satisface condiţia
∥Rm (f, x◦ , h)∥
lim = 0. (7.22)
∥h∥→0 ∥h∥m
Aplicaţii
1◦ Să se determine toate soluţiile ecuaţiei
2x + 5x = 3 x + 4x . (E)
⌈Scriem ecuaţia sub forma echivalentă
5x − 4x = 3x − 2x . (E1 )
Pentru x ∈ R fixat (considerat deocamdată ca un parametru ) constant), aplicăm teorema

lui Lagrange funcţiei f : R∗+ → R, f (t) = tx deci f ′ (t) = xtx−1 , pe intervalele [4, 5] şi [2, 3].
(
Avem 5x −4x = f (5)−f (4) = f ′ (c1 )(5−4) = f ′ (c1 ) = xcx−11 , unde c1 ∈ ]4, 5[ există conform
teoremei creşterilor finite (Lagrange).
Similar, 3x − 2x = f (3) − f (2) = f ′ (c2 ) = xcx−1
2 , cu c2 ∈ ]2, 3[.
Înlocuind ı̂n (E1 ), rezultă
xcx−1
1 = xcx−1
2 , unde c1 ∈ ]4, 5[, c2 ∈ ]2, 3[. (E2 )
În particular, avem c2 < c1 . Evident (E) are loc pentru x = 0 şi pentru x = 1.
Pentru a găsi eventuale alte soluţii, presupunând x ̸= 0 şi x ̸= 1, din (E2 ) deducem c1 = c2 ,
ceea ce contrazice condiţia c2 < c1 . În concluzie, singurele soluţii x ale ecuaţiei (E) sunt x = 0
şi x = 1.⌋
2◦ Fie f o funcţie polinomială de grad 4. Ştiind că f (2) = −1, f ′ (2) =
0, f ′′ (2) = 2, f ′′′ (2) = −12, f (iv) (2) = 24, să se calculeze f (−1), f ′ (0), f ′′ (1).
⌈Construim ı̂ntâi polinomul de gradul 4 care ı̂ndeplineşte condiţiile din ipoteză, folosind
formula lui Taylor. Din cele ce urmează, va rezulta şi unicitatea polinomului de grad 4 căutat.
Fie f acest polinom. Conform formulei lui Taylor, pentru orice x ∈ R, avem
f ′ (2) f ′′ (2) f ′′′ (2) f (iv) (2) f (5) (ξx )

f (x) = f (2) + (x − 2)+ (x − 2)2 + (x− 2)3 + (x − 2)4 + (x − 2)5 ,
1! 2! 3! 4! 5!
unde ξx este ı̂ntre 2 şi x.

Întrucât f este o funcţie polinomială de grad 4, avem f (5) (ξx ) = 0, ∀ξx ∈ R, deci
f ′ (2) f ′′ (2) f ′′′ (2) f (iv) (2)

f (x) = f (2) + (x − 2) + (x − 2)2 + (x − 2)3 + (x − 2)4 =
1! 2! 3! 4!
2 12 24
= −1 + (x − 2)2 − (x − 2)3 + (x − 2)4 =
2! 3! 4!
= −1 + (x − 2)2 − 2(x − 2)3 + (x − 2)4 , ∀x ∈ R.
Avem deci
f ′ (x) = 2(x − 2) − 6(x − 2)2 + 4(x − 2)3 ,
f ′′ (x) = 2 − 12(x − 2) + 12(x − 2)2 , ∀x ∈ R.
Înlocuind pe x cu valorile din enunţ, avem f (−1) = −1+(−1−2)2 +2(−1−2)3 +(−1−2)4 =

143, f ′ (0) = 2(−2) − 6(−2)2 + 4(−2)3 = −60, f ′′ (1) = 2 − 12(1 − 2) + 12(1 − 2)2 = 26.⌋
b−a b b−a
3◦ Arătaţi că ≤ ln ≤ , ∀a, b astfel ı̂ncât 0 < a ≤ b.
b a a
⌈Se aplică teorema lui Lagrange pe intervalul [a, b], funcţiei f (x) = ln x. Avem egalităţi
dacă şi numai dacă a = b.⌋
4◦ Puneţi funcţia polinomială
f (x) := x4 − 5x3 + x2 − 3x + 4
sub forma
f (x) = a0 (x − 1)4 + a1 (x − 1)3 + a2 (x − 1)2 + a3 (x − 1) + a4 , x ∈ R.
(x − 1)2 ′′
⌈Se aplică formula lui Taylor pentru n=4: f (x) = f (1) + (x − 1)f ′ (1) + f (1) +
2!
(x − 1)3 ′′′ (x − 1)4
f (1) + . Dar f (1) = −2, f ′ (1) = −12, f ′′ (1) = −16, f ′′′ (1) = −6, f (iv) (1)
3! 4!
= 24. Deci f (x) = (x − 1)4 − (x − 1)3 − 8(x − 1)2 − 12(x − 1) − 2.⌋
5◦ Scrieţi formula lui Taylor cu restul sub forma lui Lagrange de ordinul n,
1
pentru funcţia f (x) = , ı̂n jurul punctului x◦ = −1.
x n+1
(x + 1)
⌈R: f (x) = −1 − (x + 1) − (x + 1)2 − . . . − (x + 1)n + (−1)n+1 , ∀x ∈ ]− ∞, 0[,
ξxn+2
unde ξx este ı̂ntre −1 şi x.⌋
Folosind formula lui Taylor sau MacLaurin, cu n ales convenabil, să se cal-
culeze limitele care urmează:
3
ex − 1 + ln(1 + 2x3 )
6 lim
◦
.
x→0 x3
⌈R: 3. I: Deoarece
3 x3
ex = 1 + + o(x3 ) şi ln(1 + 2x4 ) = 2x3 + o(x3 ),
1!
obţinem
3
ex − 1 + ln(1 + 2x3 ) o(x3 )
3
=3+ → 3.⌋
x x3 x→0
ln(1 + 2x) − sin(2x) + 2x2

7◦ lim R: ⌈4.⌋
x→0 x3
tg x − sin x 1
8◦ lim . R: ⌈ .⌋
x→0 x3 2
2
ex − x sin x − cos x 1
9◦ lim . R: ⌈ .⌋
x→0 x2 2
Să se scrie formula lui Taylor cu restul sub forma lui Lagrange pentru funcţiile
de mai jos.
10◦ f : A ⊂ R2 → R, f (x, y) = ln(1 + x + y), ı̂n punctul (x◦ , y ◦ ) = (0, 0)
şi pentru m = 4, unde A = {(x, y) ∈ R2 | x + y + 1 > 0}.
x + y (x + y)2 (x + y)3 (x + y)4 (x + y)5 1
R: ⌈ln(1 + x + y) = − + − + .⌋
1 2 3 4 5 (1 + ξ + η)5
11◦ f : (]−1, +∞[)2 → R, f (x, y) = ln[(1+x)(1+y)], ı̂n punctul (x◦ , y ◦ ) =
(0, 0) şi pentru m = 4.
[ ] x + y x 2 + y 2 x 3 + y 3 x4 + y 4 1 ( x 5 y5 )
R: ⌈ln (1 + x)(1 + y) = − + − + + .⌋
1 2 3 4 5 (1 + ξ)5 (1 + η)5
12◦ f : R2 → R, f (x, y) = ex · cos y, ı̂n punctul (x◦ , y ◦ ) = (0, π) şi pentru
m = 3.
1[ 2 ] 1[ 3 ] eξ [( 4
R: ⌈ex cos y = −1 − x − x − (y − π)2 − x − 3x(y − π)2 + x − 6x2 (y − π)2 +
2! 3! 4!
(y − π)4 cos η − 4x(y − π) x2 − (y − π)2 sin η .⌋
) ( ) ]
Să se justifice aproximările:

cos x 1
13◦ ≈ 1 − (x2 − y 2 ), ı̂n vecinătatea punctului (0, 0).
cos y 2
cos x
⌈R: ⌈Notăm f (x, y) = . Într-o vecinătate suficient de mică a punctului (0, 0) are loc
cos y
) 1 1
aproximarea f (x, y) ≈ f (0, 0)+df (0, 0), (x, y) + d2 f (0, 0), (x, y) = 1+ (−x2 +y 2 ), pentru
( ( )
2 2
m = 2.⌋
14◦ (1 + x)m (1 + y)n ≈ 1 + mx + ny, ı̂n vecinătatea punctului (0, 0).
( )
R: ⌈f (x, y) ≈ f (0, 0) + df (0, 0), (x, y) = 1 + mx + ny, pentru m = 1.⌋
( )
x+y
15 ◦
arctg ≈ x + y, ı̂n vecinătatea punctului (0, 0).
1 + xy ( )
R: ⌈f (x, y) ≈ f (0, 0) + df (0, 0), (x, y) = x + y, pentru m = 1.⌋
16◦ ln(1 + x) · ln(1 + y) ≈ xy, ı̂n vecinătatea punctului (0, 0).

) 1
R: ⌈f (x, y) ≈ f (0, 0) + df (0, 0), (x, y) + d2 f (0, 0), (x, y) = xy, pentru m = 2.⌋
( ( )
2
Întrebări:
1. Cum se defineşte formula lui Taylor pentru funcţii de o variabilă reală cu
restul sub forma lui Lagrange.
2. Cum se defineşte formula lui Taylor pentru funcţii de mai multe variabile
reală cu restul sub forma lui Lagrange.

INVERSIUNE LOCALĂ. FUNCŢII IMPLICITE.
DEPENDENŢĂ FUNCŢIONALĂ. SCHIMĂRI
DE VARIABILE
Rezumat: În acest paragraf ne propunem să analizăm dacă o funcţie in-
versabilă şi diferenţiabilă ı̂ntr-un punct are inversa, de asemenea, diferenţiabilă
ı̂n punctul imagine corespunzător. Dacă, de exemplu, se consideră funcţia f :
R → R, f (x) = x3 , ∀x ∈ R, atunci f ∈ C 1 (R, R) şi este bijectivă, fiind strict
√
crescătoare. Inversa lui f este funcţia f −1 (y) = 3 y, ∀y ∈ R. Se observă că
funcţia inversă f −1 nu este diferenţiabilă ı̂n punctul y = 0, deci f −1 ∈ / C 1 (R, R).
Se stabilesc condiţii de existenţă pentru funcţii definite implicit (ca soluţii ale
unor ecuaţii), se defineşte noţiunea de dependenţă funcţională (ca generalizare a
noţiunii de dependenţă liniară) şi ı̂n ultima parte se stabilesc formule de schimbare
de variabile.
Cuvinte cheie: Difeomorfism, inversiune locală, transformare regulată,
rangul unui operator liniar, funcţii definite implicit, funcţii dependente şi respec-
tiv independente funcţional, schimbarea variabilelor şi funcţiilor.
Cuprins:
INVERSIUNE LOCALĂ. FUNCŢII IMPLICITE. DEPENDENŢĂ. FUNCŢIONALĂ.
FUNCŢII IMPLICITE. SCHIMBĂRI DE VARIABILE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
§ 1. Inversiune locală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
§ 2. Funcţii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
§ 3. Dependenţă funcţională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
§ 4. Schimbări de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
1. Difeomorfisme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
2. Funcţii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
3. Dependenţă funcţională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
4. Schimbări de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .122
106 FORMULA DE INVERSIUNE LOCALĂ ...
§ 1. Inversiune locală
Definiţia 1. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn , D1 ⊂ Rm mulţimi deschise şi f : D → D1 .

Aplicaţia f se numeşte difeomorfism de clasă C r (r ≥ 1) sau C r - difeomorfism
de la D la D1 dacă şi numai dacă:
1◦ f este inversabilă;
2◦ f şi f −1 sunt funcţii de clasă C r .
Observaţia 1. Dacă f : D → D1 este difeomorfism de clasă C 1 de la D la

D1 , atunci pentru orice x ∈ D, f ′ (x) : Rn → Rm este un izomorfism şi deci
m = n.
Reamintim un rezultat important cunoscut din liceu.
Teorema 1. Fie I, J ⊂ R intervale deschise şi f : I → J continuă şi bijectivă.

Dacă f este derivabilă ı̂n punctul x◦ ∈ I şi f ′ (x◦ ) ̸= 0, atunci inversa sa g = f −1 :
J → I este derivabilă ı̂n punctul y ◦ = f (x◦ ) şi
1
g ′ (y ◦ ) = . (8.1)
f ′ (x◦ )
Teorema 2. Fie I ⊂ R un interval deschis, x◦ ∈ I, f : I → R o funcţie de

clasă C 1 şi f ′ (x◦ ) ̸= 0. Atunci există o vecinătate deschisă V ∈ V(x◦ ), V ⊂ I,
astfel ı̂ncât restricţia f |V : V → U = f (V ) este C 1 - difeomorfism.
În continuare vom extinde teorema de inversiune locală pentru funcţii vecto-
riale pe care o prezentăm fără demonstraţie.
Teorema 3. (Teorema de inversiune locală) Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime

deschisă şi f ∈ C r (D, Rn ). Presupunem că există x◦ ∈ D astfel ı̂ncât f ′ (x◦ ) :
Rn → Rn este un izomorfism.
Atunci există U0 ∈ V(x◦ ) şi V0 ∈ V(f (x◦ )) astfel ı̂ncât f |U0 : U0 → V0 este C r
- difeomorfism.
O consecinţă importantă o constituie teorema care urmează.
Teorema 4. (Teorema de invarianţă a domeniului) Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn

o mulţime deschisă şi f : D → Rn o funcţie de clasă C r (≥ 1) cu proprietatea
că f ′ (x) : Rn → Rn este un izomorfism pentru orice x ∈ D. Atunci f (D) este o
mulţime deschisă.
Dacă, ı̂n plus, f este injectivă, atunci f este difeomorfism de clasă C r de la
D la f (D).
Definiţia 2. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă, x◦ ∈ D şi f = (f1 , ..., fn ) :

D → Rn . Funcţia f este numită transformare regulată ı̂n punctul x◦ dacă
şi numai dacă există V ∈ V(x◦ ) deschisă, V ⊂ D, astfel ı̂ncât f ∈ C 1 (V, Rn ) şi
det(Jf (x◦ )) ̸= 0.
Propoziţia 1. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă, x◦ ∈ D şi f =

(f1 , ..., fn ) : D → Rn transformare regulată ı̂n x◦ . Atunci f este continuă ı̂n
punctul x◦ .
Propoziţia 2. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă, x◦ ∈ D şi f =

(f1 , ..., fn ) : D → Rn transformare regulată ı̂n x◦ . Atunci există V0 ∈ V(x◦ ),
deschisă, V0 ⊂ D astfel ı̂ncât f este transformare regulată ı̂n orice punct x ∈ V0 .
Propoziţia 3. Fie D ̸= ∅ ̸= D1 , D, D1 ⊂ Rn , f : D → D1 , g : D1 → Rn .
Dacă f este transformare regulată ı̂n punctul x◦ şi g este transformare regulată
ı̂n punctul y ◦ := f (x◦ ), atunci funcţia compusă h := g ◦ f : D → Rn este
transformare regulată ı̂n punctul x◦ .
Observaţia 2. Un difeomorfism se numeşte adesea schimbare de variabile.
Exemplul 1. Notăm D = ]0, +∞[× ]0, 2π[ şi) fie f = (f1 , f2 ) : D → D1 =

R2 \ R∗ × {0}, (x, y) = f (ρ, θ) = ρ cos θ, ρ sin θ . Să se arate că f este difeo-
(
morfism.
( )
⌈Funcţia f = (f1 , f2 ) : D → D1 = R2 \ R∗ × {0}, (x, y) = f (ρ, θ) = ρ cos θ, ρ sin θ
este bijectivă (exerciţiu simplu pentru cititor), deci inversabilă. Funcţiile x = f1 (ρ, θ) :=
ρ cos θ, y := f2 (ρ, θ) = ρ sin θ (componentele funcţiei f ) sunt de clasă C 1 pe D, deci f ∈
C 1 (D, D1 ), iar ( )
cos θ −ρ sin θ
Jf (ρ, θ) = , ∀(ρ, θ) ∈ D.
sin θ ρ cos θ
√
Funcţia inversă este g(x, y) = (ρ, θ) = f −1 (x, y) unde ρ = x2 + y 2 şi θ ∈ ]0, 2π[ este
 x
 cos θ = √ 2
 ,
x + y2
soluţia unică a sistemului y (x, y) ∈ D1 .
 sin θ = √ 2
 ,
x + y2
Pentru funcţia inversă, găsim
 x y 
√ √
2 2 x2 + y 2 
Jg (x, y) =  x y+ y  , (x, y) ∈ D1 .

x
− 2
x + y2 x2 + y 2
Prin urmare g ∈ C 1 (D1 , D).⌋
§ 2. Funcţii implicite
După cum se cunoaşte din geometria analitică, ecuaţia
F (x, y) = x2 + y 2 − r2 = 0, r > 0,
reprezintă ı̂n plan un cerc cu centrul ı̂n punctul (0, 0) de rază r. Dacă rezolvăm
această ecuaţie ı̂n raport cu y obţinem două soluţii:
√ √
y1 = f1 (x) = r2 − x2 , şi respectiv y2 = f2 (x) = − r2 − x2 , x ∈ [−r, r].
Aceste funcţii f1 , f2 : [−r, r] → R sunt numite funcţii definite implicit de

ecuaţia F (x, y) = 0, sau pe scurt funcţii implicite. Ele verifică relaţia
F (x, fk (x)) = 0, ∀x ∈ [−r, r], k = 1, 2.
Există ecuaţii F (x, y) = 0 pentru care nu există nici o pereche (x, y) ∈ R2

care să verifice ecuaţia dată. Exemplu, ecuaţia F (x, y) = x2 + y 2 + 2 = 0 nu
are nici o soluţie ı̂n planul xOy. Deci această ecuaţie nu defineşte nici o funcţie
implicită.
Un alt exemplu ı̂l constituie o curbă ı̂n spaţiu. Sistemul de ecuaţii
F1 (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − r2 = 0,
r>0
F2 (x, y, z) = x + y + z = 0,
reprezintă intersecţia unei sfere cu centrul ı̂n punctul (0, 0, 0) de rază r, cu un

plan care trece prin (0, 0, 0) (prin centrul sferei). Această intersecţie este un cerc
real ı̂n spaţiu. Din acest sistem, prin rezolvare, două dintre variabile (de exemplu
y şi z) se pot exprima ı̂n funcţie de a treia (ı̂n cazul nostru ı̂n funcţie de x). Se
poate constata uşor că nu obţinem soluţie unică. Notăm y1 = f1 (x), z1 = g1 (x),
respectiv y2 = f2 (x), z2 = g2 (x) cele două soluţii. Aceste funcţii se numesc
funcţii definite implicit sau pe scurt funcţii implicite.
Un interes deosebit ı̂l reprezintă cazul când o ecuaţie F (x, y) = 0 (unde F
poate fi şi funcţie vectorială) defineşte o soluţie unică.
Definiţia 3. Fie D1 ⊂ Rn , D2 ⊂ Rm mulţimi deschise, f = (f1 , ..., fp ) :

D1 × D2 → Rp o funcţie de clasă C 1 şi (x◦ , y ◦ ) ∈ D1 × D2 . Definim funcţiile
parţiale:
f 1 : D1 → Rp , f 1 (x) := f (x, y ◦ ),
f 2 : D2 → Rp , f 2 (y) := f (x◦ , y).
Operatorii liniari şi mărginiţi:
∂f ◦ ◦
fx′ (x◦ , y ◦ ) = (x , y ) := (f 1 )′ (x◦ ) : Rn → Rp , (8.2)
∂x
∂f ◦ ◦
fy′ (x◦ , y ◦ ) = (x , y ) := (f 2 )′ (y ◦ ) : Rm → Rp , (8.3)
∂y
se numesc derivatele parţiale ı̂n raport cu x, respectiv ı̂n raport cu y, ale funcţiei
f ı̂n punctul (x◦ , y ◦ ).
Observaţia 3. În condiţiile definiţiei anterioare, avem
∂f1 ◦ ◦ ∂f1 ◦ ◦
 
(x , y ) . . . (x , y )
(
∂fi ◦ ◦
)  ∂x1 ∂xn 
◦
Jf 1 (x ) = (x , y ) = ... ... ... (8.4)
 
∂xj

1≤i≤p  ∂f
1≤j≤n p ∂f p

(x◦ , y ◦ ) . . . (x◦ , y ◦ )
∂x1 ∂xn
şi
 ∂f ∂f1 ◦ ◦ 
1
(x◦ , y ◦ ) . . . (x , y )
(
∂fi ◦ ◦
)  ∂y1 ∂y m 
◦
Jf 2 (y ) = (x , y ) = ... ... ... . (8.5)
 
∂yk 1≤i≤p  ∂f ∂f 
1≤k≤m p p
(x◦ , y ◦ ) . . . (x◦ , y ◦ )
∂y1 ∂ym
Definiţia 4. Fie L : Rn → Rm un operator liniar. Se numeşte rangul opera-
torului L dimensiunea subspaţiului L(Rn ) :
rang L := dim L(Rn ). (8.6)
( )
Observaţia 4. Dacă A = aij 1≤i≤m este matricea asociată operatorului
1≤j≤n
liniar L relativă la bazele canonice (naturale) ale spaţiilor Rn şi Rm , atunci
rang L = rang A. (8.7)
Definiţia 5. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f : D → Rm o funcţie de
clasă C 1 . Pentru orice x ∈ D definim rangul lui f ı̂n punctul x prin egalitatea:
rangx f := rang f ′ (x). (8.8)
Teorema 5. (Teorema funcţiilor implicite) Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn × Rm o
mulţime deschisă, (x◦ , y ◦ ) ∈ D, x◦ = (x◦1 , ..., x◦n ), y ◦ = (y1◦ , ..., ym
◦
) şi F =
m
(F1 , ..., Fm ) : D → R . Presupunem că:
1◦ F (x◦ , y ◦ ) = 0Rm ;
2◦ F ∈ C 1 (D, Rm );
∂F ◦ ◦
3◦ rang (x , y ) = rang Jf 2 (y ◦ ) = m.
∂y
Atunci:[
i) ∃ V0 ]∈ V(x◦ ), U0 ∈ V(y ◦ ), V0 × U0 ⊂ D şi o funcţie unică f : V0 →
U0 , y = f (x) astfel ı̂ncât
y ◦ = f (x◦ ) şi F (x, f (x)) = 0Rm , ∀x ∈ V0 ;
ii)Dacă V0 este suficient de mică, atunci:
∂F
a) (x, f (x)) : Rm → Rm este izomorfism, ∀x ∈ V0 ;
∂y
b) f ∈ C 1 (V0 , U0 );
( )−1
∂F ∂F
c) f (x) = −
′
(x, f (x)) ◦ (x, f (x)), ∀x ∈ V0 .
∂y ∂x
Observaţia 5. În cazul m = 1, condiţia 3◦ din teoremă devine
′ ∂F ◦ ◦
3◦ (x , y ) ̸= 0,
∂y
iar concluzia ii) c) are forma
1 ( ∂F ∂F )
ii) c′ ) f ′ (x) = − (x, f (x)), ..., (x, f (x)) , ∀x ∈ V0 .
∂F ∂x1 ∂xn
(x, f (x))
∂y
Observaţia 6. Dacă m > 1, condiţia 3◦ este echivalentă cu condiţia

′′ D(F1 , ..., Fm ) ◦ ◦ ( )
3◦ (x , y ) := det Jf 2 (x◦ , y ◦ ) =
D(y1 , ..., ym )
∂F1 ◦ ◦ ∂F1 ◦ ◦

(x , y ) ... (x , y )
∂y1 ∂ym

... ... ... ̸= 0,

∂F ∂F
m m
(x◦ , y ◦ ) ... (x◦ , y ◦ )
∂y1 ∂ym

iar afirmaţia ii) c) se scrie sub forma

D(F1 , ..., Fm ) D(F1 , ..., Fm )

∂f1 D(xj , y2 , ..., ym ) ∂fm D(y1 , ..., ym−1 , xj )
(x) = − , ..., (x) = − ,
∂xj D(F1 , ..., Fm ) (x,f (x)) ∂xj D(F1 , ..., Fm
(x,f (x))
D(y1 , y2 , ..., ym ) D(y1 , ..., ym−1 , ym )
∀x ∈ V0 , ∀j = 1, ..., n.
Observaţia 7. Condiţia F (x, f (x)) = 0Rm de la punctul i) se scrie, pe com-
ponente
 astfel
 Φ1 (x) = F1 (x1 , ..., xn , f1 (x1 , ..., xn ), ..., fm (x1 , ...xn )) = 0,
.............................. ∀x ∈ V0 .
Φm (x) = Fm (x1 , ..., xn , f1 (x1 , ..., xn ), ..., fm (x1 , ...xn )) = 0,

Deoarece funcţiile compuse Φ1 , ..., Φm : V0 → R sunt constante, derivatele lor

 ı̂n raport cu xj , j = 1, ..., n, sunt
parţiale
m
nule. Avem sistemul liniar şi neomogen:
 ∂Ψ1 ∂F1 ∑ ∂F1 ∂fk
(x) = 0 = (x, f (x)) + (x, f (x)) (x),


 ∂xj ∂xj ∂yk ∂xj


 k=1
......................................................
m
∂Ψm ∂Fm ∂Fm ∂fk

 ∑

 ∂xj (x) = 0 = ∂xj (x, f (x)) + (x, f (x)) (x),


∂yk ∂xj

k=1
∂fk
ı̂n care necunoscutele sunt derivatele parţiale (x). Prin rezolvarea acestui sis-
∂xj
tem obţinem soluţia exprimată ı̂n observaţia precedentă.
Exemplul 2. Fie F : R2 → R, F (x, y) = x3 + y 3 − 3xy − 1 şi (x◦ , y ◦ ) = (0, 1).
Să se arate că ı̂n vecinătatea punctului (0, 1) ecuaţia F (x, y) = 0 defineşte funcţia
y = f (x).
⌈Verificăm dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile din teorema funcţiilor implicite:
F (0, 1) = 0;
∂F ∂F
(x, y) = 3(x2 − y), = 3(y 2 − x) sunt funcţii continue;
∂x ∂y
∂F
(0, 1) = 3 ̸= 0.
∂y
Deci
∃[V0 ∈ V(0), U0 ∈ V(1) şi f : V0 → U0 o funcţie unică]
astfel ı̂ncât
1 = f (0) şi F (x, f (x)) = 0, ∀x ∈ V0 ,
iar
∂F
(x, f (x)) x2 − f (x)
f (x) = − ∂x
′
= , ∀x ∈ V0 .⌋
∂F x − f 2 (x)
(x, f (x))
∂y
Exemplul 3. Fie F : R3 → R, F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − a2 , a > 0 şi

(x◦ , y ◦ , z ◦ ) = (0, 0, a). Să se arate că ecuaţia F (x, y, z) = 0 defineşte funcţia
z = f (x, y) ı̂n vecinătatea punctului (0, 0, a).
⌈Avem:
F (0, 0, a) = 0;
∂F ∂F ∂F
(x, y, z) = 2x, (x, y, z) = 2y, (x, y, z) = 2z sunt funcţii continue;
∂x ∂y ∂z
∂F
(0, 0, a) = 2a ̸= 0.
∂z
√
Să observăm că soluţia unică este funcţia z = f (x, y) = a2 − x2 − y 2 şi f (0, 0) =
2 2 2 2
a, F (x, y, f (x, y)) = 0, ∀(x, y) ∈ V0 = {(x, y) ∈ R /x + y < a },
∂f 2x x
(x, y) = − = −√ ,
∂x 2f (x, y) a2 − x2 − y 2
∂f 2y y ⌋
(x, y) = − = −√ .
∂y 2f (x, y) a2 − x2 − y 2
3 2
x + y + z − 2, x2 +
(
Exemplul 4. Fie F = (F 1 , F 2 ) : R → R , F (x, y, z) =
2
)
y − z şi (x , y , z ) = (1, 0, 1). Să se arate că ı̂n vecinătatea punctului (1, 0, 1)
◦ ◦ ◦
sunt satisfăcute condiţiile din teorema funcţiilor implicite pentru ca variabilele y

şi z să se exprime ı̂n funcţie de variabila x.
⌈Avem:
F1 (x, y, z) = x + y + z − 2, F2 (x, y, z) = x2 + y 2 − z,
F (1, 0, 1) = (0, 0);
∂F ∂F ∂F
(x, y, z) = (1, 2x), (x, y, z) = (1, 2y), (x, y, z) = (1, −1) sunt funcţ(ii continue;
∂x ∂y  ∂z
∂F1 ∂F1

(1, 0, 1) (1, 0, 1) ( )
 ∂y ∂z 1 1
d2 F (1, 0, 1) =  ∂F = , rang d2 F (1, 0, 1) = 2.

2 ∂F2 0 −1
(1, 0, 1) (1, 0, 1)
∂y ∂z
Deci există f = (f1 , f2 ), (y, z) = f (x) = (f1 (x), f2 (x)) =
( √ √ )
−1 + 9 − 4x(x + 1) 5 − 2x − 9 − 4x(x + 1)
= , ,
2 2
iar
1 + 2x 2[f1 (x) − x]
f1′ (x) = − , f2 (x) = − , ∀xıV0 ∈ V(1).⌋
1 + 2f1 (x) 1 + 2f1 (x)
§ 3. Dependenţă funcţională
Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţine deschisă şi f1 , ..., fm : D → R.
Definiţia 6. Funcţia fm+1 : D → R se numeşte dependentă funcţional de

funcţiile f1 , ..., fm pe submulţimea ∅ ̸= D1 ⊂ D dacă şi numai dacă există o
funcţie Φ : U ⊂ Rm → R astfel ı̂ncât:
fm+1 (x) = Φ(f1 (x), ..., fm (x)) = Φ(f (x)), ∀x ∈ D1 , (8.9)
unde U ⊃ f (D1 ), f := (f1 , ..., fm ).
Definiţia 7. 1◦ Funcţiile f1 , ..., fm : D → R se numesc dependente funcţional

pe submulţimea ∅ = ̸ D1 ⊂ D deschisă dacă şi numai dacă cel puţin una dintre
ele depinde funcţional de celelalte pe D1 .
2◦ Funcţiile f1 , ..., fm : D → R se numesc independente funcţional ı̂n punctul
x◦ ∈ D dacă şi numai dacă nici una dintre funcţii nu depinde funcţional de
celelalte ı̂n nici o vecinătate a lui x◦ .
3◦ Funcţiile f1 , ..., fm : D → R se numesc independente funcţional pe D
dacă şi numai dacă ele sunt independente funcţional ı̂n fiecare punct din D.
Lema 1. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mul(¸time deschisă şi f = (f1 , ..., fm ) : D → Rm .

Dacă f1 , ..., fm sunt dependente funcţional pe submulţimea ∅ ̸= D1 ⊂ D, atunci
f (D1 ) ⊂ Rm nu conţine puncte interioare.
Teorema 6. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă f = (f1 , ..., fm ) : D → Rm

de clasă C 1 . Dacă
rangx f := rang f ′ (x) = rang Jf (x) = m, ∀x ∈ D, (8.10)
atunci f1 , ..., fm sunt independente funcţional pe D.
Teorema 7. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f = (f1 , ..., fm ) : D → Rm

o funcţie de clasă C 1 . Presupunem că:
rangx f = rang f ′ (x) = s < m ≤ n, ∀x ∈ D. (8.11)
Atunci printre funcţiile f1 , ..., fm există s funcţii, fi1 , ..., fis , independente
funcţional pe D, iar celelalte m − s funcţii, fis+1 , ..., fim , depind funcţional de
funcţiile fi1 , ..., fis .
Exemplul 5. Fie f1 , f2 , f3 : R4 → R,
f1 (x, y, z, u) = x2 + y 2 + z 2 + u2 − 1,
f2 (x, y, z.u) = x + y + z + u + 2,
f3 (x, y, z, u) = xy + xz + xu + yz + yu + zu − 3.
Să se arate că funcţiile f1 , f2 , f3 sunt dependente funcţional pe R4 .

⌈Din egalitatea evidentă (x + y + z + u)2 = x2 + y 2 + z 2 + u2 + 2(xy + xz + xu + yz + yu + zu)

1[
rezultă (f1 + 1)2 = (f2 − 2) + 2(f3 + 3). Deducem f2 = (f2 + 1)2 − 2f3 − 4 sau f3 = (f1 +
2
1)2 − f2 − 4 .⌋
]
§ 4. Schimbări de variabile
1). Schimbări de variabile ı̂n expresii care conţin derivate ordinare
Fie expresia
E(x, y, y ′ , y ′′ , ...), (8.12)
unde x ∈ J este varibila reală independentă, iar y = y(x).
a) Cazul când se schimbă numai variabila independentă.
x = ϕ(t) unde ϕ ∈ C k (I, J), k ∈ N∗ şi ϕ : I → J difeomorfism (8.13)
Atunci y = y(x) = y(ϕ(t)) = ye(t), ye : I → R.

Întrucât ϕ este difeomorfism, rezultă că t este funcţie de x şi anume t = ϕ−1 (x)
dt 1
şi ı̂n plus = ′ . Se obţine
dx ϕ (t)
dy y dt
de 1 y
de
y′ = = · = ′ · .
dx dt dx ϕ (t) dt
Din această egalitate se pune ı̂n evidenţă operatorul de derivare
d 1 d
(·) = ′ · (·) (8.14)
dx ϕ (t) dt
sau operator de trecere de la derivarea ı̂n raport cu variabila x la derivarea ı̂n
raport cu variabila t.
Folosind operatorul de derivare (8.14), putem calcula derivatele de ordin su-
perior:
′′ d ( dy ) 1 d ( 1 de y ) 1 [ 1 d2 ye ϕ′′ (t) de
y ]
y = = ′ (t) = ′ (t) − ′ 2 (t) , etc.
dx dx ϕ (t) dt ϕ′ (t) dt ϕ (t) ϕ′ (t) dt2 ϕ (t) dt
Exemplul 6. Să se transforme ecuaţia diferenţială
x3 y ′′′ + x2 y ′′ + xy ′ + y = 0,
prin schimbarea de variabilă x = et .

d d
⌈Operatorul de derivare (8.14) are forma = e−t . Obţinem:
dx dt
dey
y ′ = e−t ,
dt [ [ d2 ye de
d −t de
y] y]
y ′′ = e−t e = e−2t 2
− ,
dt [ dt( 2 dt dt [ 3
d −2t d ye de y )]
−3t d y d2 de
y]
y ′′′ = e−t e − = e − 3 + 2 .
e
dt dt2 dt dt3 dt2 dt
Înlocuid derivatele calculate mai sus ı̂n ecuaţia dată şi ţinând seama că x = e−t , rezultă
d3 ye de
y de
y
3
−2 2 +2 + ye = 0.⌋
dt dt dt
b) Cazul când se schimbă simultan variabila independentă x şi

funcţia y.
Fie D ̸= ∅ = ̸ U ⊂ R2 mulţimi deschise şi Φ = (ϕ, φ) : D → U un difeomorfism
de clasă C k (D, U ), unde k ∈ N∗ , iar Φ(x, y) = (u, v), adică
{ {
x = ϕ(u, v), u = ϕ1 (x, y),
∀(u, v) ∈ D ⇔ ∀(x, y) ∈ U.
y = ψ(u, v), v = ψ1 (x, y),
Am notat (ϕ1 , ψ1 ) = Φ1 := Φ−1 : U → D inversa funcţiei Φ.

Deoarece
dy
y ′ (x) = (x),
dx
∂ϕ ∂ϕ
dx = du + dv,
∂u ∂v
∂ψ ∂ψ
dy = du + dv,
∂x ∂v
dv
iar din v = v(u), obţinem dv = (u)du. Deci
du
∂ψ ∂ψ ∂ψ ∂ψ dv
dy (u, v)du + (u, v)dv (u, v) + (u, v)
y′ = = ∂u ∂v = ∂u ∂v du . (8.15)
dx ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ dv
(u, v)du + (u, v)dv (u, v) + (u, v)
∂u ∂v ∂u ∂v du
Exemplul 7. Să se transforme ecuaţia
x+y
y′ = ,
x−y
{
x = ρ cos θ,
trecând la coordonate polare unde ρ = ρ(θ).
y = ρ sin θ
dρ
sin θ
ρ cos θ + ρ cos θ + ρ sin θ dρ
⌈Aplicăm formula (8.15) şi avem y = ′ dθ = ⇒ = ρ.⌋
dρ ρ cos θ − ρ sin θ dθ
−ρ sin θ + cos θ
dθ
2). Schimbarea de variabile ı̂n expresii care conţin derivate parţiale

Fie expresia
∂z ∂z ∂ 2 z ∂ 2 z ∂ 2 z
E(x, y, z, , , , , , ...), (8.16)
∂x ∂y ∂x2 ∂x∂y ∂y 2
unde x şi y sunt variabile independente, iar z = z(x, y), z : U → R.
a) Cazul când se schimbă numai variabilele independente
Fie D ̸= ∅ ̸= U ⊂ R2 mulţimi deschise şi Φ = (x, y) : D → U un difeomorfism

de clasă C k (D, U ), k ≥ 2, unde k ∈ N∗ , iar Φ−1 (x, y) = (ξ, η), adică
{ {
x = x(ξ, η), ξ = ξ(x, y),
∀(ξ, η) ∈ D ⇔ ∀(x, y) ∈ U.
y = y(ξ, η), η = η(x, y),
Notăm
ze(ξ, η) := z(x(ξ, η), y(ξ, η)), ze : D → R, ⇔ z(x, y) = ze((ξ(x, y), η(x, y)).
Pentru calculul derivatelor parţiale folosim formula de derivate a funcţiilor
compuse. Avem:
∂z ∂e
z ∂ξ ∂e
z ∂η
= + ,
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x
∂z ∂e
z ∂ξ ∂e z ∂η
= + ,
∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y
∂ 2z ∂ 2 ze( ∂ξ )2 ∂ 2 ze ∂ξ ∂η ∂ 2 ze( ∂η )2 ∂e z ∂ 2ξ ∂ez ∂ 2η
= + 2 + + + ,
∂x2 ∂ξ 2 ∂x ∂ξ∂η ∂x ∂x ∂η 2 ∂x ∂ξ ∂x2 ∂η ∂x2
∂ 2z ∂ 2 ze ∂ξ ∂ξ ∂ 2 ze [ ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η ] ∂ 2 ze ∂η ∂η
= 2 + + + 2 +
∂x∂y ∂ξ ∂x ∂y ∂ξ∂η ∂x ∂y ∂y ∂x ∂η ∂x ∂y
∂ez ∂ 2ξ ∂ez ∂ 2η
+ + ,
∂ξ ∂x∂y ∂η ∂x∂y
∂ 2z ∂ 2 ze( ∂ξ )2 ∂ 2 ze ∂ξ ∂η ∂ 2 ze( ∂η )2 ∂ez ∂ 2 ξ ∂e z ∂ 2η
= + 2 + + + , etc.
∂y 2 ∂ξ 2 ∂y ∂ξ∂η ∂y ∂y ∂η 2 ∂y ∂ξ ∂y 2 ∂η ∂y 2
Exemplul 8. Să se transforme ecuaţia
∂ 2u 2
2∂ u
− a = 0, a > 0, u : R+ × R → R, u = u(t, x),
∂t2 ∂x2
trecând de la variabilele t şi x la variabilele ξ şi η date de relaţiile
{
ξ = x + at,
η = x − at
∂u ∂e
u ∂ξ ∂e
u ∂η ( ∂e
u ∂e u)
= + =a − ,
∂t ∂ξ ∂t ∂η ∂t ∂ξ ∂η
∂u ∂e
u ∂ξ ∂e
u ∂η ∂eu ∂e u
= + = + ,
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x ∂ξ ∂η
⌈
∂2u ∂2u
e ( ∂ξ )2 ∂2ue ∂ξ ∂η ∂ 2 u e ( ∂η )2 ( 2e
2 ∂ u ∂e
u ∂2u e)
= + 2 + = a − 2 + ,
∂t2 ∂ξ 2 ∂t ∂ξ∂η ∂t ∂t ∂η 2 ∂t ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2
∂2u ∂2u
e ( ∂ξ )2 ∂2u
e ∂ξ ∂η ∂2ue ( ∂η )2 ∂2u ∂e
u ∂2u
= + 2 + = + 2 + .
e e
∂x 2 2
∂ξ ∂x ∂ξ∂η ∂x ∂x ∂η ∂x 2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2
Înlocuind aceste rezultate ı̂n ecuaţia dată, obţinem ecuaţia
∂2u
= 0.⌋
e
∂ξ∂η
b) Cazul când se schimbă variabilele independente x şi y şi funcţia

z = z(x, y).
Fie D ̸= ∅ ̸= U ⊂ R3 mulţimi deschise şi Φ = (ϕ, ψ, χ) : D → U un
difeomorfism

 u = ϕ(x, y, z),
v = ψ(x, y, z), (8.17)
w = χ(x, y, z)

u şi v sunt noile variabile independente, iar w = w(u, v).
∂z ∂z ∂ 2 z
Problema schimbării de variabile constă ı̂n a exprima x, y, z, , , , ...
∂x ∂y ∂x2
∂w ∂w ∂ 2 w
ı̂n funcţie de u, v, w, , , , ...·
∂u ∂v ∂u2
Din relaţiile (8.17), obţinem:
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ [ ∂z ∂z ]
du = dx + dy + dz = dx + dy + dx + dy , (8.18)
∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z ∂x ∂y
∂ψ ∂ψ ∂ψ ∂ψ ∂ψ ∂ψ ∂z
[ ∂z ]
dv = dx + dy + dz = dx + dy + dx + dy , (8.19)
∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z ∂x ∂y
∂χ ∂χ ∂χ ∂χ ∂χ ∂χ ∂z
[ ∂z ]
du = dx + dy + dz = dx + dy + dx + dy , (8.20)
∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z ∂x ∂y
∂w ∂w
Din w = w(u, v), rezultă dw = du + dv. Ţinând seama de relaţiile
∂u ∂v
(8.18), (8.19) şi (8.20) şi identificând coeficienţii lui dx şi dy, avem:

∂w [ ∂ϕ ∂ϕ ∂z ] ∂w [ ∂ψ ∂ψ ∂z ] ∂χ ∂χ ∂z
+ + + = + ,


∂u ∂x ∂z ∂x ∂v ∂x ∂z ∂x ∂x ∂z ∂x

(8.21)
∂w [ ∂ϕ ∂ϕ ∂z ] ∂w [ ∂ψ ∂ψ ∂z ] ∂χ ∂χ ∂z
+ + + = + .


∂u ∂y ∂z ∂y ∂v ∂y ∂z ∂y ∂y ∂z ∂y

Prin rezolvarea sistemului (8.21), considerând ca necunoscute derivatele parţiale

∂z ∂z
şi , se obţine:
∂x ∂y
∂w ∂ϕ ∂w ∂ψ ∂χ



∂z + −
∂u ∂x ∂v ∂x ∂x ,

= −


∂w ∂ϕ ∂w ∂ψ ∂χ


 ∂x

 + −
∂u ∂z ∂v ∂z ∂z (8.22)
∂w ∂ϕ ∂w ∂ψ ∂χ
 + −
∂z


 ∂u ∂y ∂v ∂y ∂y

 =−
 ∂y

 ∂w ∂ϕ ∂w ∂ψ ∂χ
+ −

∂u ∂z ∂v ∂z ∂z
∂ 2z ∂ 2z ∂2z
Pentru calculul derivatelor parţiale de ordinul doi , , se cal-
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
culează diferenţialele de ordinul doi d2 u, d2 v, d2 w.
Observaţia
 8. Cazul a) se obţine din b), dacă
 u = ϕ(x, y),
v = v(x, y),
w = z.

∂ϕ ∂ψ ∂χ ∂χ ∂χ
Într-adevăr: = 0, = 0, = 1, = 0, = 0, iar formulele (8.22)
∂z ∂z ∂z ∂x ∂y
devin 
∂z ∂e
z ∂u ∂e z ∂v
 ∂x = ∂u ∂x + ∂v ∂x ,


∂z ∂e
z ∂u ∂e z ∂v
 ∂y = ∂u ∂y + ∂v ∂y .


Exemplul 9. Să se determine expresia operatorului Laplace

∂ 2z ∂ 2z
∆z = +
∂x2 ∂y 2
ı̂n coordonate polare {
x = ρ cos θ,
y = ρ sin θ,
unde ρ şi θ sunt noile variabile independente.
( )
Fie ze(ρ, θ) := z x(ρ, θ), y(ρ, θ) funcţia(obţinută prin )compunerea funcţiei
z : R2 → R cu funcţia vectorială (ρ, θ) → x(ρ, θ), y(ρ,(θ) de la R∗+ ×]0,) 2π[ la
R2 \ {(x, 0) ∈ R2 /x ≥ 0}. Funcţia vectorială Φ(ρ, θ) = (x(ρ, θ), y(ρ, θ) ) este un
difeomorfism şi notăm funcţia inversă prin Φ1 (x, y) = ρ(x, y), θ(x, y) . Avem
√ y
z(x, y) = ze(ρ(x, y), θ(x, y)) unde ρ = x2 + y 2 , θ = arctg + επ, ε ∈ {0, 1, 2}.
x
⇒

∂ρ x ∂ρ y

 =√ , =√ ,
∂x x2 + y 2 ∂y x2 + y 2

∂θ y ∂θ x
=− 2 , = 2 ,


∂x x +y 2 ∂y x + y2

sau ı̂n coordonate polare
∂ρ ∂ρ

 = cos θ, = sin θ,
∂x ∂y

∂θ sin θ ∂θ cos θ

 =− , = ,
∂x ρ ∂y ρ
Derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi sunt:
∂z ∂e
z ∂ρ ∂e z ∂θ ∂ez sin θ ∂e
z


 = + = cos θ − ,
∂x ∂ρ ∂x ∂θ ∂x ∂ρ ρ ∂θ

(8.23)
∂z ∂e
z ∂ρ ∂e z ∂θ ∂e
z cos θ ∂ez
sin θ + .


 = + =
∂y ∂ρ ∂y ∂θ ∂y ∂ρ ρ ∂θ
Din formulele (8.23), obţinem doi operatori de derivare parţială (de trecere de
la derivatele parţiale ı̂n raport cu variabilele x şi y la derivatele parţiale ı̂n raport
cu noile variabile ρ şi θ):
∂ ∂ sin θ ∂

 (·) = cos θ (·) − (·),


∂x ∂ρ ρ ∂θ
(8.24)
∂ ∂ cos θ ∂
 (·) = sin θ (·) + (·)


∂y ∂ρ ρ ∂θ
Cu ajutorul operatorilor de derivare parţială (8.24) vom calcula derivatele

parţiale de ordinul doi. Avem
∂ 2z ∂ ( ∂z )
= =
∂x2 ∂x ∂x (
∂ ∂e z sin θ ∂ez ) sin θ ∂ ( ∂e z sin θ ∂e
z)
= cos θ cos θ − − cos θ − ,
∂ρ ∂ρ ρ ∂θ ρ ∂θ ∂ρ ρ ∂θ
∂ 2z ∂ ( ∂z )
= =
∂y 2 ∂y ∂y
∂ ∂e
( z cos θ ∂ez ) cos θ ∂ ( ∂e z cos θ ∂e
z)
= sin θ sin θ + + sin θ + .
∂ρ ∂ρ ρ ∂θ ρ ∂θ ∂ρ ρ ∂θ
Calculând derivatele parţiale de mai sus, găsim:
∂ 2z 2 ∂ z
2
sin θ cos θ ∂ 2 ze 1 2
2 ∂ z e 1 2 ∂e z
θ − θ + sin θ +
e
2
= cos 2
2 + 2
sin 2
∂x ∂ρ ρ ∂ρ∂θ ρ ∂θ ρ ∂ρ
2 ∂ez
+ 2 sin θ cos θ (8.25)
ρ ∂θ
şi
∂ 2z 2 ∂ z
2
sin θ cos θ ∂ 2 ze 1 2 ∂ z
2
e 1 2 ∂e z
θ θ θ −
e
= sin + 2 + cos + cos
∂y 2 ∂ρ2 ρ ∂ρ∂θ ρ2 ∂θ2 ρ ∂ρ
2 ∂ez
− 2 sin θ cos θ (8.26)
ρ ∂θ
∂ 2z ∂ 2z
Înlocuind derivatele parţiale şi date de relaţiile (8.25) şi (8.26) ı̂n
∂x2 ∂y 2
expresia ∆z, rezultă:
1 [ ∂ 2 ze z ∂ 2 ze]
∂e
∆e z = 2 ρ2 2 + ρ + 2 .
ρ ∂ρ ∂ρ ∂θ
Aplicaţii
1. Difeomorfisme
Să se stabilească dacă transformările de mai jos sunt difeomorfisme:
( 1
1◦ f : R3 → R3 , (y1 , y2 , y3 ) = f (x1 , y2 , y3 ) = x1 , (x22 − x23 ), x2 x3 .
)
2
R: Aplicaţia f nu este injectivă [f(0,1,1) = f(0,-1,-1)].
 În schimbf este difeomorfism local
1 0 0
pe R3 \ (R × {(0, 0)}), deoarece rangJf (x1 , x2 , x3 ) = 0 x2 −x3  = 3, ∀(x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ,
0 x3 x2
cu x22 + x23 ̸= 0.
2◦ f : R × [0, 2π[×R → R3 ,
1
(y1 , y2 , y3 ) = f (x1 , x2 , x3 ) = x1 x3 cos x2 , x1 x3 sin x2 , (x21 − x23 ) .
( )
2
R: Funcţia f nu este injectivă [f (1, 0, 1) = f (−1, 0, −1)]. Este difeomorfism local pe
R ×]0, 2π[×R∗ .
∗
3◦ f : R+ × [0, π] × [0, 2π[→ R3 ,

( )
(x, y, z) = f (ρ, ϕ, θ) = ρ cos θ sin ϕ, ρ sin θ sin ϕ, ρ cos ϕ .
( )
R: Funcţia f nu este injectivă. Dar f : D → R3 \ [0, +∞[×{0} × R este difeomorfism,

( D )
unde D = R∗+ ×]0, π[×]0, 2π[ det Jf (ρ, ϕ, θ) = ρ2 sin θ .
f : R∗+ × [0, 2π[×R → R3 ,

( )
4◦ (x, y, z) = f (ρ, θ, z) = ρ cos θ, ρ sin θ, z .

R: Aplicaţia f nu este injectivă. Notăm D := R∗+ ×]0, 2π[×R. Atunci f D : D → R3 \
( ) ( )
R+ × {0} × R este difeomorfism det Jf (ρ, ϕ, z) = ρ ̸= 0 .
5◦ f : R3 → R3 ,
(y1 , y2 , y3 ) = f (x1 , x2 , x3 ) = e2x2 + e2x3 , e2x1 − e2x3 , x1 − x2 .

( )
R: Funcţia f este injectivă. Este difeomorfism de la R3 la f (R3 ) = R∗+ ×R2 . rangJj (x1 , x2 , x3 ) =
3 pe R3 .
2. Funcţii implicite
2 2 2
) se arate că ecuaţia 3x + 2y + z − 1 =(01 defineşte
◦
( 1 61 2Să 1 2)
local ı̂n punctul
, , o funcţie z = f (x, y) şi să se calculeze df , , .
3 3 3 2 2 2
3 3 3
R: Notăm F (x, y, z) := 3x + 2y + z − 1. Avem:
(1 1 2)
F , , = 0,
3 3 3
∂F ∂F ∂F
(x, y, z) = 6x, (x, y, z) = 4y, = 2z sunt funcţii continue,
∂x ∂y ∂z
∂F 1 1 2
( ) ∂4
, , = ̸= 0.
∂z 3 3 3 3 (1 1) (2)
Aşadar, sunt satisfăcute condiţiile teoremei 5. Atunci ∃V ∈ V , , U ∈ V şi o
( √ ) 3 3 3
funcţie unică f : V → U ı̂n cazul nostru f (x, y) = 1 − 3x2 − 2y 2 care ı̂ndeplineşte condiţiile
2 (1 1)
=f , şi F (x, y, f (x, y)) = 0, ∀(x, y) ∈ V,
3 3 3
1
f ∈ C (V, U ) şi
∂F ∂F
(x, y, f (x, u)) (x, y, f (x, u))
∂f ∂x 3x ∂f ∂y 2y
(x, y) = − =− , (x, y) = − =− .
∂x ∂F f (x, y) ∂y ∂F f (x, y)
(x, y, f (x, y)) (x, y, f (x, y))
∂z ∂z
∂f ( 1 1 ) 3 ∂f ( 1 1 ) (1 1) 3
În plus , = − şi , = −1, de unde deducem df , = − dx − dy.
∂x 3 3 2 ∂x 3 3 3 3 2
7◦ Să se arate că sistemul
F1 (x, y, z) = x2 + y 3 + x4 + 2x − 5y + 7z − 7 = 0,
{
F2 (x, y, z) = 2x2 − 3y 2 + 4x2 − 5x + 2 = 0,
defineşte ı̂ntr-o anumită vecinătate a punctului (1, 1, 1) două funcţii y = f1 (x) şi
z = f2 (x) şi să se calculeze f1′ (1) şi f2′ (1).
R: În acest caz n = 1 şi m = 2. Avem:
F1 (1.1.1) = 0,
F2 (1, 1, 1) = 0,
F1 , F2 ∈ C1 (R3 , R),
D(F1 , F2 ) −2 11
= = 50 ̸= 0.
D(y, z) (1,1,1) −6 8
Aşadar sunt ı̂ndeplinite condiţiile din teorema 5. Deci ∃V ∈ V(1), U ∈ V(1, 1) şi o funcţie
unică f = (f1 , f2 ) : V → U, (y, z) = (f1 (x), f2 (x)), astfel ı̂ncât
(1, 1) = (f1 (1, 1), f2 (1, 1), (F1 (x, f1 (x), f2 (x)), F2 (x, f1 (x), f2 (x)) = (0, 0, ∀x ∈ V,
D(F1 , F2 ) D(F1 , F2 )
D(x, z) (1,1,1) 43 D(y, x) (1,1,1) 13

f1′ (1) = − = − , f ′
2 (1) = − =− .
D(F1 , F2 ) 50 D(F1 , F2 ) 25
D(y, z) (1,1,1) D(y, z) (1,1,1)

Să se aplice teorema funcţiilor implicite pentru:

8◦ F (x, y) = x5 + y 5 + xy − 3, (x◦ , y ◦ ) = (1, 1), y = f (x).
5x4 + f (x)
R: Se verifică ipotezele teoremei 5. Obţinem f ′ (x) = − , ∀x ∈ V.
5f 4 (x) + x
(y)
9◦ F (x, y) = y − 2x arctg , (x◦ , y ◦ ) = (1, 0), y = f (x).
x
R: Analog ca la ex. 8◦ .
( √3 a )
2 2 2 2 2 2
10 ◦
F (x, y) = (x + y ) − 2a (x − y ), (x , y ) = a , , y = f (x),
◦ ◦
2 2
a > 0.
11◦ F (x, y) = x3 + y 3 − x2 − y 2 , (x◦ , y ◦ ) = (1, 1), y = f (x).

⌈R: Analog ca la ex. 8◦ . ⌋
( √ √ )
12◦ F (x, y) = (x2 + y 2 )2 − 8a2 xy, (x◦ , y ◦ ) = a 2, a 2 , y = f (x), a > 0.
13◦ F (x, y, z) = xyz + ln(xyz) − 1, (x◦ , y ◦ , z ◦ ) = (1, 1, 1), z = f (x, y).

R: Fie D = (R∗+ )3 . Se aplică teorema 5 pentru F D : D → R. Sunt ı̂ndeplinite condiţiile
∂f f (x, y) ∂f f (x, y) ∂f
teoremei. Rezultă f ∈ C 1 (D, R) şi (x, y) = − , (x, y) = − ⇒ (1, 1) =
∂x x ∂y y ∂x
∂f
(1, 1) = −1.
∂y
x2 y 2 z 2
14◦ F (x, y, z) = + + − 1, (x◦ , y ◦ , z ◦ ) = (0, 0, c), z = f (x, y), a, b, c ∈
a2 b 2 c 2
R∗+ . √
x2 y2 ∂f c2 x ∂f c2 y
R: z = f (x, y) = c 1− − . Avem (x, y) = − , = − .
a2 b2 ∂x a2 f (x, y) ∂y a2 f (x, y)
{
◦ F1 (x, y, z) = x + 2y − z − 3, (x◦ , y ◦ , z ◦ ) = (1, 1, 0),
15
F2 (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 − 2xyz

− 2, y = f1 (x), z = f2 (x).
D(F1 , F2 ) 2 −1
R: Condiţia 3◦ din teorema 5: = ̸= 0. f1′ (1) = 1, f2 (1) = 3.
F (z, u) (1,1,0) 3 −2
{
F1 (x, y, z, u) = x + y + z + u − 1, (x◦ , y ◦ , z ◦ , u◦ ) = (0, 0, 1, 0),
16◦ 2 2 2 2
F2 (x, y, z, u) = x + y + z + u − 1, z = f1 (x, y), u = f2 (x, y).

◦D(F1 , F2 ) 1 1
R: Condiţia 3 : = ̸= 0. Rezultă
D(z, u) (0,0,1,0)
2 0
( )−1 ( )
1 1 1 1
f ′ (x, y)T = − .
2f1 (x, y) 2f2 (x, y) 2x 2y
{
F1 (x, y, u, v) = x + 2y − u + v − 2, (x◦ , y ◦ , z ◦ , u◦ ) = (1, 1, 1, 0),
17◦ 3 3 3
F2 (x, y, u, v) = x + y + u − 3xyu − 3v, u = f1 (x, y), v = f2 (x, y).
R: Se procedează ca la 16◦ .

 F1 (x, y, u, v) = x + y − u − v, (x◦ , y ◦ , z ◦ , u◦ ) = (1, 1, 1, 1),
18◦ sin u x
 F2 (x, y, u, v) = − , u = f1 (x, y), v = f2 (x, y).
sin v y
R: Se procedează ca la 16◦ .
Să se arate că funcţiile z = f (x, y), definite implicit de ecuaţiile de mai jos,
verifică relaţiile indicate:
( x − x◦ y − y ◦ )
◦ ∂f ◦ ∂f
19◦ G , = 0, (x − x ) (x, y) + (y − y ) (x, y) = f (x, y) −
z − z◦ z − z◦ ∂x ∂y
z◦. ◦ ◦
x−x y−y
R: Notăm: u(x, y, z) = , v(x, y, z) = , F (x, y, z) = G(u(x, y, z), v(x, y, z)),
z−z ◦ z − z ◦(
∗ ◦ ◦ ∗
∂G ∂G ( x−x y−y ) ∂G ∂G x − x◦ y − y◦ )
:= , , := , . Folosind
∂u ∂u f (x, y) − z ◦ f (x, y) − z ◦ ∂v ∂v f (x, y) − z ◦ f (x, y) − z ◦
formula de derivare a funcţiilor compuse, găsim:
( ) ∂G∗ ( ) ∂G∗
∂f f (x, y) − z ◦ ∂f f (x, y) − z ◦
(x, y) = ∂u şi (x, y) = ∂v ,
∂x ∂G∗ ∂G∗ ∂y ∂G∗ ∂G∗
(x − x◦ ) + (y − y ◦ ) (x − x◦ ) + (y − y ◦ )
∂u ∂v ∂u ∂v
care ı̂nlocuite ı̂n membrul stâng al ecuaţiei din enunţ se obţine membrul drept.
) ∂f
20◦ G(x + y + z, x2 + y 2 + z 2 = 0,
( (
y − f (x, y) (x, y) + f (x, y) −
∂x
) ∂f
x (x, y) = x − y.
∂y
R: Notăm: u(x, y, z) = x+y+z, v(x, y, z) = x2 +y 2 +z 2 , F (x, y, z) = G(u(x, y, z), v(x, y, z)).
Apoi procedăm ca la ex. 19◦ .
∂f ∂f
21◦ G(x − az, y − bz) = 0, a (x, y) + b (x, y) = 1.
∂x ∂y
R: Se notează: u(x, y, z) = x − az, v(x, y, z) = y − bz, F (x, y, z) = G(u(x, y, z), v(x, y, z)).
Apoi se procedează ca la ex. 19◦ .
) ∂f
22◦ ax + by + cz = ϕ(x2 + y 2 + z 2 ),
( (
cy − bf (x, y) (x, y) + af (x, y) −
∂x
) ∂f
cx (x, y) = bx − ay.
∂y
R: Notăm: u(x, y, z) = ax+by +cz, v(x, y, z) = x2 +y 2 +z 2 , G(ax+by +cz, x2 +u2 +z 2 ) =
ϕ(x + y 2 + z 2 − (ax + by + cz) = 0, F (x, y, z) = G(u(x, y, z), v(x, y, z)). Apoi se procedează ca
2
la ex. 19◦ .
3. Dependenţă funcţională
Să se studieze dependenţa sau independenţa funcţiilor:
{
◦ f1 (x, y) = x + y,
23
f2 (x, y) =( αx +)βy, α, β ∈ R, pe R.
{
1 1 1, dacă α = β,
R: Avem Jf (x, y) = , iar rang Jf (x, y) = Deci, pentru α ̸= β,
α β 2, dacă α =
̸ β.
funcţiile f1 , f2 sunt independente funcţional pe R2 .
f1 (x, y) = xy,
{
24◦ x
f2 (x, y) = , ı̂n punctele (1, 2) şi (0, 1).
y
R: În punctul (1,2) funcţiile f1 , f2 sunt independente funcţional (rang Jf (1, 2) = 2). Nu
există nici o vecinătate a punctului (0,1) pe care rang Jf (x, y) = 2 (ı̂n orice vecinătate a
punctului (0,1) există puncte (x, y) unde rang Jf (x, y) = 2 şi există puncte (x′ , y ′ ) unde
rang Jf (x′ , y ′ ) = 1).
{
◦ f1 (x, y) = xy,
25
f2 (x, y) = αx + βy, α, β ∈ R, pe R.
R: Sunt independente funcţional pe mulţimea D := R2 \ {(x, y) ∈ R2 /αx − βy = 0}.
{
f1 (x, y, z) = xz,
26 ◦
√
f2 (x, y, z) = x y, pe mulţimea R× ]0, +∞[×R.
z 0 x
( )
R: Avem Jf (x, y, z) = √ x ∗
y
√ 0 . Deci rang Jf (x, y, z) = 2, ∀(x, y, z) ∈ D = R ×
2 y
R∗+ × R. Adică f1 , f2 sunt independente funcţional pe D.

 f1 (x, y, z) = z − sin y,
27◦ f2 (x, y, z) = sin x − sin y,
f3 (x, y, z) = z − 2 sin x + sin y, pe R3 .

R: Deoarece f3 (x, y, z) = f1 (x, y, z) − 2f2 (x, y, z), rezultă că funcţiile f1 , f2 , f3 sunt depen-
dente funcţional pe R3 .

 f1 (x, y, z, u) = y/x,
28◦ f2 (x, y, z, u) = u/y,
)4
f3 (x, y, z, u) = x2 + y 2 + z 2 − u, pe D := ]0, +∞[ .
 (
R: Independente funcţional pe D.

 f1 (x, y, z) = (x + y + z)2 − 1,
29◦ f2 (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 ,
f3 (x, y, z) = (xy + yz + zx)2 + 2, pe R3 .

R: Dependente funcţional pe R3 .
4. Schimbări de variabile
Care este forma ecuaţiilor de mai jos, dacă se fac schimbările de variabile (şi
de funcţie) indicate:
d2 y dy a2 1
30◦ x2 + 2x + y = 0, dacă x = ϕ(t) = .
dx2 dx x2 t
R: Pentru x = ϕ(t), prin compunere, obţinem z(t) = y(ϕ(t)) ⇔ y(x) = z(ϕ−1 (x)) =
(1) 1 dz ( 1 ) 2 dz 1 d2 z ( 1 ) d2 z
z . Deci y ′ = − 2 şi y ′′ = 3 + 4 2 . Ecuaţia dată devine 2 (t)+a2 z(t) =
x x dt x x dt x dt x dt
0.
d2 y ( dy )2 dy
31 x 2 +
◦
− = 0, dacă x = ϕ(y) (y este variabila independentă,
dx dx dx
iar x este funcţia).
d2 ϕ ( dϕ )2 dϕ
R: ϕ(y) (y) + (y) − (y) = 0.
dy 2 dy dy
d2 y dy
32◦ x2 2
+ 2x + y = 0, dacă x = ϕ(t) = et .
dx dx
d2 z dz
R: y(x) = z(ln x). Rezultă ecuaţia 2
(t) + (t) + z(t) = 0.
dt dt
d2 y dy
33◦ (1 − x2 ) 2
−x = 0, dacă x = ϕ(t) = cos t.
dx dx
d2 z
R: y(x) = z(arccos x). Se obţine ecuaţia (t) = 0, t ∈]0, π[.
dt2
dy x+y
34◦ = , dacă x = ρ(θ) cos θ, y = ρ(θ sin θ.
dx x−y
dy
dx dρ dy dρ dy
R: Avem = cos θ − ρ sin θ, = sin θ + ρ cos θ ⇒ = dθ . Ecuaţia iniţială se
dθ dθ dθ dθ dx dx
dθ
dρ
transformă astfel = ρ(θ).
dθ
|y ′′ |
35◦ K=( , dacă x = ρ(θ) cos θ, y = ρ(θ) sin θ.
1 + y ′2 )3/2
dρ
dy sin θ + ρ cos θ d ′
R: Folosim exerciţiul precedent şi avem = dθ . Dar y ′′ = (y ) =
dx dρ dx
cos θ − ρ sin θ
dθ
d2 ρ
( dρ )2
2
dρ ( dρ )2 d ρ
  2
2
1 d  dθ sin θ + ρ cos θ  ρ + 2 dθ − ρ dθ2 ρ + 2 dθ − ρ dθ2

= ( . Deci K = ( dρ )2 )3/2 .
dx dθ dρ
  dρ )3 (
cos θ − ρ sin θ cos θ − ρ sin θ 2
ρ +
dθ dθ dθ dθ
Întrebări:
1. Definiţia difeomorfismului. Enunţul teoremei de inversiune locală.
2. Definiţia funcţiilor implicite. Enunţul teoremei de funcţii implicite.
3. Cum se definesc dependenţa şi respectiv independenţa funcţională.
4. Transformarea unor ecuaţii diferenţiale schimbând variabila independentă
şi respectiv unele ecuaţii cu derivate partiale prin schimbarea variabilelor inde-
pendente şi/sau a funcţiei necunoscute.


PROBLEME DE EXTREM
Rezumat: În unele probleme ale activităţii umane, măsurarea performanţei
se face cu funcţii (beneficii, cheltuieli, etc.) care, de regulă, depind de mai multe
variabile reale (parametri). O problemă importantă este optimizarea acestor ac-
tivităţi (cheltuielile să fie minime, iar beneficiile să fie maxime). Studiul pro-
blemelor de optimizare, ı̂n cazul funcţiilor neliniare şi diferenţiabile Fréchet se
face cu ajutorul Analizei matematice. Problemele sunt de două tipuri: extreme
libere (pe mulţimi deschise) şi extreme condiţionale (cu legături) ı̂n care domeni-
ile sunt definite prin relaţii cu egalităţi şi/sau inegalităţi. Analiza matematică a
creat instrumente foarte puternice care pot fi folosite de cei interesaţi (ingineri,
economişti, fizicieni, etc.) fără mari eforturi. În materialul prezentat ı̂n acest
capitol sunt făcute exemplificări, iar ı̂n partea finală sunt propuse probleme care
să ajute cititorul la ı̂nsuşirea noţiunilor introduse pe parcursul expunerii.
Cuvinte cheie: Punct de minim (maxim) local (global) nestrict (strict),
punct critic, condiţii necesare de extrem, condiţii necesare şi suficiente de ex-
trem, criteriul lui Silvester, funcţie convexă (concavă), extreme condiţionate (cu
legături), lagrangeian, punct critic condiţionat, hessiană.
Cuprins:
PROBLEME DE EXTREM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
§ 1. Extreme libere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
§ 2. Extreme condiţionate (Extreme cu restricţii egalităţi) . . . . . . . . . . . . . . . 130
• Algoritm pentru selectarea punctelor de extrem condiţionat . . . . . . . 132
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
1. Probleme de extrem fără restricţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
2. Probleme de extrem condiţional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
§ 1. Extreme libere
Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn şi f : D → R o funcţie.
Definiţia 1. 1◦ Elementul x◦ ∈ D se numeşte punct de minim [maxim] local

pentru funcţia f dacă şi numai dacă există V0 ∈ V(x◦ ) astfel ı̂ncât
f (x◦ ) ≤ f (x) [f (x◦ ) ≥ f (x)], ∀x ∈ D ∩ V0 . (9.1)
2◦ Elementul x◦ ∈ D se numeşte punct de minim [maxim] local strict pentru

funcţia f dacă şi numai dacă există V0 ∈ V(x◦ ) astfel ı̂ncât
f (x◦ ) < f (x) [f (x◦ ) > f (x)], ∀x ∈ D ∩ V0 \ {x◦ }. (9.2)

126 PROBLEME DE EXTREM
3◦ Elementul x◦ ∈ D se numeşte punct de minim [maxim] global pentru funcţia

f dacă şi numai dacă
f (x◦ ) ≤ f (x) [f (x◦ ) ≥ f (x)], ∀x ∈ D. (9.3)
4◦ Elementul x◦ ∈ D se numeşte punct de minim [maxim] global strict pentru

funcţia f dacă şi numai dacă
f (x◦ ) < f (x) [f (x◦ ) > f (x)], ∀x◦ ∈ D. (9.4)
5◦ Punctele de minim şi de maxim ale funcţiei f se numesc puncte de extrem.
Observaţia 1. Dacă D este o mulţime compactă şi f : D → R este continuă,

atunci f admite şi puncte de minim şi puncte de maxim ı̂n D (teorema 25, cap.
4).
Teorema 1. Fie f : Rn → R o funcţie continuă astfel ı̂ncât
lim f (x) = +∞. (9.5)

∥x∥→∞
Atunci există cel puţin un punct de minim global pentru f.
Teorema 2. (Condiţia necesară de extrem) Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime

deschisă şi f : D → R de clasă C 1 . Dacă x◦ ∈ D este punct de extrem pentru f ,
atunci
f ′ (x◦ ) = 0(·) ∈ L(Rn , R). (9.6)
Consecinţa 1. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f : D → R o funcţie

de clasă C 1 . Dacă x◦ ∈ D este punct de extrem pentru funcţia f , atunci:
∂f ◦ ∂f ◦
(x ) = 0, . . . , (x ) = 0. (9.7)
∂x1 ∂xn
(numit sistemul de condiţii necesare).
Observaţia 2. Proprietatea (9.4) este adevărată numai dacă D ⊂ Rn este

deschisă şi f este diferenţiabilă Fréchet ı̂n punctul x◦ .
Teorema 3. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime convexă, f : D → R, x◦ ∈ D

punct de minim local pentru f . Presupunem că f este diferenţiabilă ı̂n direcţie
ı̂n punctul x◦ . Atunci
df ◦
(x ) ≥ 0, ∀h = x − x◦ , x ∈ D. (9.8)
dh
Exemplul 1. Fie f : R2 → R, f (x, y) = x2 + y 2 . Punctul (0, 0) este punct
de minim global strict pentru f . Mulţimea D = R2 este deschisă, iar f este
∂f ∂f
diferenţiabilă Fréchet ı̂n (0,0) şi avem (0, 0) = 0 = (0, 0).
∂x ∂y
Observaţia 3. Dacă nu sunt satisfăcute toate condiţiile din teorema 2 pentru

o anumită funcţie, atunci nu orice punct de extrem al său verifică sistemul de
condiţii necesare (9.7).
√
Exemplul 2. Fie f : R2 → R, f (x, y) = x2 + y 2 . Punctul (0, 0) este punct
de minim global strict. Funcţia f nu este difeneţiabilă Fréchet ı̂n (0, 0), deoarece
derivatele parţiale nu există. Prin urmare, relaţiile (9.7) nu se verifică.
Exemplul 3. Fie f : [1, 2] → R, f (x) = x2 . Punctele de extrem ale funcţiei

f sunt: x = 1, punctul de minim şi x = 2, punctul de maxim. Funcţia f admite
derivate laterale ı̂n aceste puncte, iar fd′ (1) = 2 şi fs′ (2) = 4. Şi ı̂n acest caz nu se
verifică (9.7). Explicaţia o constituie faptul că mulţimea [1, 2] nu este deschisă.
Observaţia 4. Nu orice soluţie a sistemului de condiţii necesare (9.7) este

punct de extrem.
Exemplul 4. Fie f : R2 → R, f (x, y) = x2 − y 2 .

⌈Avem:
Funcţia f este diferenţiabilă Fréchet pe R2 şi
∂f


 (x, y) = 2x,
∂x ⇒ (x◦ , y ◦ ) = (0, 0).
∂f

 (x, y) = −2y,
∂y
Deoarece
−y 2 = f (0, y) < f (0, 0) = 0 < f (x, 0) = x2 ,
pentru orice x ̸= 0 şi y ̸= 0, ceea ce arată că (0, 0) nu este punct de extrem.⌋
Definiţia 2. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f : D → R. Elementul

x◦ ∈ D se numeşte punct critic sau staţionar pentru funcţia f dacă şi numai
dacă f este diferenţiabilă Fréchet ı̂n x◦ şi f ′ (x◦ ) = 0(·) ∈ L(Rn , R).
Definiţia 3. Fie ϕ : Rn × Rn → R o aplicaţie biliniară, simetrică şi continuă.

e : Rn → R
Aplicaţia ϕ
ϕ(x)
e := ϕ(x, x), ∀x ∈ Rn (9.9)
se numeşte formă pătratică.
Propoziţia 1. Fie ϕ
e o formă pătratică. Atunci există aij ∈ R, i, j = 1, ..., n
astfel ı̂ncât
aij = aji , ∀i, j = 1, ..., n,
n
∑
ϕ(x)
e = aij xi xj , ∀x = (x1 , ..., xn ) ∈ Rn .
i,j=1
Observaţia 5. Matricea A := (aij )1≤i,j≤n , unde aij = ϕ(ei , ej ), se numeşte

e ı̂n baza canonică a spaţiului Rn .
matricea asociată formei pătratice ϕ
Definiţia 4. 1◦ Forma pătratică se numeşte pozitiv [negativ] semidefinită dacă

şi numai dacă
ϕ(x)
e ≥ 0 [ϕ(x)
e ≤ 0], ∀x ∈ Rn . (9.10)
2◦ Forma pătratică ϕ
e se numeşte pozitiv [negativ] definită dacă şi numai dacă
ϕ(x)
e >0 [ϕ(x)
e < 0], ∀x ∈ Rn \ {0Rn }. (9.11)
Teorema 4. (Criteriul lui Sylvester) Fie ϕ e : Rn → R o formă pătratică,
A = (aij )1≤i,j≤n matricea asociată ı̂n baza canonică (naturală) a lui Rn şi

a11 a12
∆1 = a11 , ∆2 = , . . . , ∆n = det(A). (9.12)
a21 a22
(i) ϕ
e este pozitiv [negativ] definită;
(ii) ∆k > 0 [(−1)k∆k > 0], ∀k = 1, ..., n.
Definiţia 5. Fie matricea A = (aij )1≤i,j≤n şi Mij11...i ...jk
k
un minor format cu
elementele situate pe liniile i1 , ..., ik şi coloanele j1 , ..., jk ı̂n matricea A. Minorul
Mij11...j
...jk
k
se numeşte diagonal dacă şi numai dacă i1 = j1 , ..., ik = jk , unde 1 ≤ k ≤ n.
Teorema 5. Fie ϕ e : Rn → R o formă pătratică, A = (aij )1≤i,,j≤n matricea
asociată ı̂n baza canonică (naturală). Următorele afirmaţii sunt echivalente:
(i) ϕe este pozitiv semidefinită;
(ii) toţi minorii diagonali ai matricei A sunt nenegativi.
Teorema 6. Dacă ϕ e : Rn → R este o formă pătratică pozitiv definită, atunci
există m > 0 astfel ı̂ncât
ϕ(x)
e ≥ m∥x∥2 , ∀x ∈ Rn . (9.13)
Observaţia 6. Dacă forma pătratică ϕ
e este negativ definită, atunci există
M > 0 astfel ı̂ncât
ϕ(x)
e ≤ −M · ∥x∥2 , ∀x ∈ Rn . (9.14)
Teorema 7. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime convexă şi f : D → R o funcţie
convexă. Dacă x◦ ∈ D este punct de minim local pentru f , atunci x◦ este punct
de minim global pentru f.
Consecinţa 2. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime convexă şi f : D → R o funcţie
concavă. Dacă x◦ ∈ D este punct de maxim local pentru f , atunci x◦ este punct
de maxim global.
Teorema 8. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f : D → R o funcţie de
clasă C 1 . Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este convexă;
(ii) f (x) ≥ f (y) + f ′ (y)(x − y), ∀x, y ∈ D;
Dacă f este de clasă C 2 , atunci afirmaţiile de mai sus sunt echivalente cu
afirmaţia:
(iii) d2 f (x, ·) este o formă pătratică pozitiv semidefinită pentru orice x ∈ D.
Teorema 9. (Condiţii echivalente de extrem) Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime

convexă şi deschisă, f : D → R o funcţie convexă şi derivabilă Gâteaux pe D.
(i) ⟨x◦ ∈ D este punct ⟩ de minim pentru f ;
(ii) fG (x ), x − x ≥ 0, ∀x ∈ D.
′ ◦ ◦
Teorema 10. (Condiţii suficiente de extrem) Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime

deschisă şi convexă, f : D → R o funcţie de clasă C 2 , x◦ ∈ D punct critic
(staţionar) pentru f . Sunt adevărate afirmaţiile:
1◦ Dacă d2 (f (x◦ , ·) este o formă pătratică pozitiv definită, atunci x◦ este punct
de minim local strict pentru f.
2◦ Dacă d2 (f (x◦ , ·) este o formă pătratică negativ definită, atunci x◦ este
punct de maxim local strict pentru f .
3◦ Dacă există h1 şi h2 ∈ Rn astfel ı̂ncât d2 f (x◦ , h1 ) > 0 şi d2 f (x◦ , h2 ) < 0,
atunci x◦ nu este punct de extrem pentru f .
Teorema 11. (Condiţii suficiente de extrem) Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime

deschisă şi convexă, f : D → R o funcţie de clasă C 2 , x◦ ∈ D punct critic
(staţionar) pentru f . Sunt adevărate afirmaţiile:
1◦ Dacă există V0 ∈ V(x◦ ) astfel ı̂ncât d2 f (x, ·) să fie o formă pătratică pozitiv
semidefinită pentru orice x ∈ D ∩ V0 , atunci x◦ este punct de minim local pentru
f.
2◦ Dacă există V0 ∈ V(x◦ ) astfel ı̂ncât d2 f (x, ·) să fie o formă pătratică negativ
semidefinită pentru orice x ∈ D ∩ V0 , atunci x◦ este punct de maxim local pentru
f.
Exemplul 5. Fie f : R2 → R, f (x, y) = x3 + y 3 − 3xy + 2. Să se afle punctele

critice şi apoi să pe precizeze dacă sunt puncte de extrem.
⌈Funcţia f este diferenţiabilă Fréchet pe R2 . Sistemul de condiţii necesare
∂f


 (x, y) = 3(x2 − y) = 0,
∂x

∂f
(x, y) = 3(y 2 − x) = 0,



∂y
are soluţiile (0, 0) şi (1, 1) care sunt puncte critice. Hessiana are forma
 2 
∂ f ∂2f
(x, y) (x, y) ( )
 ∂x2 ∂y∂x  6x −3
H(x, y) =   ∂2f
 = .
∂2f  −3 6y
(x, y) (x, y)
∂x∂y ∂y 2
( )
0 −3
În punctul (0, 0) avem H(0, 0) = , iar d2 f ((0, 0), (h1 , h2 )) = −6h1 h2 este o
−3 0
formă pătratică ce nu este definită. Deci
( (0, 0) nu) este punct de extrem (este punct şa).
6 −3
În punctul (1, 1) avem H(1, 1) = , iar d2 f ((1, 1), (h1 , h2 )) = 6h21 −6h1 h2 +6h22 .
−3 6
Deoarece ∆1 = 6 > 0 şi ∆2 = 27 > 0, diferenţiala a doua este formă pozitiv definită (criteriul
lui Sylvester) şi conform teoremei 10 punctul (1, 1) este de minim local strict pentru f .⌋
Exemplul 6. Fie f : R3 → R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 4x + 8y − 2z + 5.

Să se afle punctele critice şi apoi să pe precizeze dacă sunt puncte de extrem.
⌈Funcţia f este diferenţiabilă Fréchet pe R3 . Sistemul de condiţii necesare
∂f

 (x, y, z) = 2x + 4 = 0,
∂x





 ∂f
(x, y, z) = 2y + 8 = 0,

 ∂y

 ∂f (x, y, z) = 2z − 2 = 0,



∂z
ne dă punctul critic (staţionar) (−2, −4, 1). În punctul respectiv, hessiana are forma
 
2 0 0
H(−2, −4, 1) = 0 2 0 ,
0 0 2
de unde deducem ∆1 = 2 > 0, ∆2 = 4 > 0, ∆3 = 8 > 0. Diferenţiala d2 f ((−2, −4, 1), (h1 , h2 , h3 )) =
2h21 +2h22 +2h23 este formă pătratică pozitiv definită (criteriul lui Sylvester) şi deci punctul critic
(−2, −4, 1) este punct de minim local strict. Deoarece f este convexă, punctul critic (−2, −4, 1)
este de minim global (teorema 7).⌋
Exemplul 7. Fie f : R2 → R, f (x, y) = x6 +y 2 −2y. Să se găsească punctele

de extrem.
⌈Sistemul de condiţii necesare:
∂f


 (x, y) = 6x5 = 0,
∂x
∂f

 (x, y) = 2(y − 1) = 0,
∂y
are soluţia unică (x◦ , y ◦ ) = (0, 1).
Hessiana corespunzătoare funcţiei f ı̂n punctul (0, 1)este
( )
30x4 0
H(x, y) =
0 2
Această matrice este pozitiv semidefinită pentru orice (x, y) din orice vecinătate a punctului
critic (0, 1) şi deci, conform teoremei 11, acest punct este de minim local strict.⌋
§ 2. Extreme condiţionate
(Extreme cu restricţii egalităţi)
În paragraful anterior am studiat problema de extrem local pentru funcţii
de mai multe variabile diferenţiabile Fréchet. Deseori, ı̂nsă, apar probleme de
extrem ı̂n care varibilele sunt supuse la diferite restricţii. Asemenea probleme
sunt numite de extrem condiţionat sau de extrem cu legături.
Exemplul 8. Să se determine dimensiunile unui dreptunghi de arie maximă
ı̂nscris ı̂ntr-un cerc dat.
⌈Formularea problemei de extrem.

Notăm 2x, 2y dimensiunile dreptunghiului şi cu r raza cercului dat. Variabilele x şi y
satisfac condiţia x2 + y 2 = r2 , iar aria dreptunghiului este 4xy.
Problema se reduce la aflarea punctelor de maxim pentru funcţia
f (x, y) = 4xy
care verifică condiţia
g(x, y) = x2 + y 2 − r2 = 0.
Deoarece funcţia f este pozitivă, problema iniţială este echivalentă cu aflarea maximului
funcţiei
f 2 (x, y) = 16x2 y 2
cu aceeaşi restricţie (legătură).
Din relaţia x2 + y 2 = r2 avem y 2 = r2 − x2 . Înlocuind ı̂n f 2 (x, y) rezultă funcţia de o
variabilă reală
F (x) = 16x2 (r2 − x2 ).
√ √
2 r2 r 2 r 2
Această funcţie admite maxim pentru x = ⇒ x = . Deci x = y = , adică
2 2 2
2
dreptunghiul este un pătrat. Aria sa este 2r .⌋
Exemplul 9. Să se afle distanţa de la punctul A(1, 2, 3) la dreapta

{
x + y + z − 5 = 0,
(d)
3x − y + z + 1 = 0.
⌈Formularea problemei.
Fie M (x, y, z) ∈ (d). Distanţa dintre M şi A este
√
d(M, A) = (x − 1)2 + (y − 2)2 + (z − 3)2 .
Problema revine la aflarea minimului funcţiei d(M, A) dacă x, y, z verifică ecuaţiile dreptei (d).
Deoarece aflarea minimului funcţiei d(M, A) este echivalent cu aflarea minimului funcţiei
F (x, y, z) = d2 (M, A) = (x − 1)2 + (y − 2)2 + (z − 3)2 , atunci problema devine:
Să se afle
min F (x, y, z)
cu restricţiile {
x + y + z − 5 = 0,
(d)
3x − y + z + 1 = 0.
Pentru a rezolva problema, din sistemul (d) aflăm y şi z ı̂n raport cu x [y = x + 3, z =
2(1 − x)] şi ı̂nlocuim ı̂n F (x, y, z). Rezultă funcţia de o variabilă reală Φ(x) = 6x2 + 4x + 3.
1 21
Această funcţie are minim pentru x◦ = − ⇒ Φ(x◦ ) = . Distanţa minimă căutată este
√ 3 9
21
d(A, (d)) = .⌋
3
Definiţia 6. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn deschisă f : D → R, ∅ ̸= A ⊂ D, x◦ ∈ A.
Elementul x◦ se numeşte punct de extrem (local) condiţionat relativ la mulţimea

A pentru f dacă şi numai dacă x◦ este punct de extrem (local) pentru f A .
În cele ce urmează, presupunem:

1◦ f : D ⊂ Rn → R, g = (g1 , ..., gm ) : D → Rm , (m < n), (9.15)
2◦ A := {x ∈ D/g(x) = 0Rm } = g −1 (0Rm ), (9.16)
3◦ A - mulţime infinită. (9.17)
Teorema 12. Fie ∅ ̸= D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D → R, g =

(g1 , ..., gm ) : D → Rm , (m < n). Presupunem că:
1◦ f ∈ C 1 (D, R), g ∈ C 1 (D, Rm );
2◦ x◦ ∈ A := {x ∈ D/g(x) = 0Rm } este punct de extrem condiţionat pentru
f;
( ∂g )
i ◦
◦
3 rang (x ) 1≤i≤m = m.
∂xj 1≤j≤n
Atunci există λ◦ = (λ◦1 , ..., λ◦m ) ∈ Rm astfel ı̂ncât (x◦ , λ◦ ) este punct critic
(staţionar) pentru aplicaţia L : D × Rm → R,
m
∑
⟨ ⟩
L(x, λ) := f (x) + λ, g(x) = f (x) + λk gk (x) (9.18)
k+1
adică
L′ (x◦ , λ◦ ) = 0(·) ∈ L(Rn+m , R). (9.19)
Observaţia 7. Funcţia L : D × Rm → R,
m
∑
⟨ ⟩
L(x, λ) := f (x) + λ, g(x) = f (x) + λk gk (x) (9.20)
k=1
se numeşte funcţia lui Lagrange ataşată problemei de extrem condiţionat, iar

λ se numeşte multiplicatorul lui Lagrange.
Observaţia 8. Orice punct x◦ ∈ D care verifică condiţiile:



 g(x◦ ) = 0Rm ,

 ∂g ◦
rang (x ) = m, (9.21)
∂x
 ∂L ◦


 (x ) = 0(·) ∈ L(Rn , R) pentru un anumit λ◦ ∈ Rm ,
∂x
se numeşte punct critic condiţionat.
Observaţia 9. Teorema 12 ne permite să reducem problema de extrem condiţi-

onat la o problemă de extrem liber, mărind dimensiunea spaţiului pentru funcţia
lui Lagrange (lagrangeian).
Algoritm pentru selectarea punctelor de extrem condiţionat
Presupunem f ∈ C 2 (D, R), g ∈ C 2 (D, Rm ).

1 Se formează funcţia lui Lagrange: L : D × Rm → R,
m
∑
⟨ ⟩
L(x, λ) = f (x) + λ, g(x) = f (x) + λk gk (x). (9.22)
k=1
2 Se scrie şi se rezolvă sistemul de condiţii necesare (relaţia (9.18) din teo-
rema 12):
∂L


 (x, λ) = 0, j = 1, ..., n,
∂xj

(9.23)
 ∂L

 (x, λ) = gk (x) = 0, k = 1, ..., m.
∂λk
3 Dacă (x◦ , λ◦ ) ∈ D × Rm este soluţie a sistemului (9.23) şi
∂g ◦
rang (x ) = m, (9.24)
∂x
atunci x◦ = (x◦1 , ..., x◦n ) este punct critic (staţionar) condiţionat.
Fie x ∈ A. Evaluăm diferenţa f (x) − f (x◦ ) şi găsim:
f (x) − f (x◦ ) = L(x, λ◦ ) − L(x◦ , λ◦ ) =

n
1 ∑ ∂ 2L
= (x◦ , λ◦ )hi hj + R1 (L, (x, λ◦ ), h), (9.25)
2 i,j=1 ∂xi ∂xj
unde h = (h1 , ..., hn ) := x − x◦ ∈ Rn .
4 Deoarece h = (h1 , ..., hn ) verifică sistemul:
n
◦
∑ ∂gk
dgk (x , h) = (x◦ )hj = 0, ∀k = 1, ..., m (9.26)
j=1
∂xj
şi ı̂ntrucât
( ∂g )
k
rang (x◦ ) 1≤k≤m
= m,
∂xj 1≤j≤n
atunci m componente, hi1 , ..., him , se exprimă n funcţie de celelalte n − m com-

ponente, him+1 , ..., hin , ca o combinaţie liniară, care apoi se ı̂nlocuiesc ı̂n (9.35) şi
se găseşte:
n
1 ∑
f (x) − f (x◦ ) = e2 (f, (x◦ , λ◦ ), e
Ai i hi hi + R h), (9.27)
2 k,l=m+1 k l k l
h = (him+1 , ..., hin ).

unde e
5 Se studiază forma pătratică
n
∑
ϕ(
ee h) := Aik il hik hil . (9.28)
k,l=m+1
1) Dacă ϕ( h) este pozitiv definită, atunci x◦ este punct de minim local

ee
condiţionat.
2) Dacă ϕ( h) este negativ definită, atunci x◦ este punct de maxim local
ee
condiţionat.
3) Dacă ϕ( h) nu este definită, atunci x◦ nu este punct de extrem condiţionat.
ee
Exemplul 10. Să se găsească punctele de extrem ale funcţiei f : R3 → R,
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 ,
care verifică ecuaţia:

x2 y 2 z 2
g(x, y, z) = + 2 + 2 − 1 = 0,
a2 b c
unde a > b > c > 0.
⌈Avem succesiv:
( x2 y2 z2 )
L(x, y, z, λ) = x2 + y 2 + z 2 + λ 2 + 2 + 2 − 1 ,
a b c
∂L ( λ)
(x, y, z, λ) = 2x 1 + 2 = 0,
∂x a
∂L ( λ)
(x, y, z, λ) = 2yx 1 + 2 = 0,
∂y b
∂L ( λ)
(x, y, z, λ) = 2z 1 + 2 = 0,
∂z c
2 2
∂L x y z2
(x, y, z, λ) = 2 + 2 + 2 − 1 = 0.
∂λ a b c
Rezolvând sistemul de condiţii necesare corespunzător funcţiei L, găsim următoarele puncte
critice:
(a, 0, 0, −a2 ), (−a, 0, 0, −a2 ), (0, b, 0, −b2 ), (0, −b, 0, −b2 ), (0, 0, c, −c2 ) şi (0, 0, −c, −c2 ).
Hessiana ı̂n raport cu (x, y, z) este:

λ)
 ( 
2 1+ 2 0 0
 a 
 ( λ) 
H(x, y, z, λ) =  0 2 1+ 2 0 
 b 
 ( λ 
)
0 0 2 1+ 2
c
Să stabilim natura punctelor critice condiţionate.
1) Să studiem punctul critic condiţionat (a, 0, 0). Fie (x, y, z) un punct care verifică relaţia
(9.47). Pentru λ◦ = −a2 avem:
1[ ( a2 ) ( a2 ) ]
0 · h21 + 2 1 − 2 h22 + 2 1 − 2 h23 + R2 =
f (x, y, z) − f (a, 0, 0) =
2 b c
( a2 ) ( a2 )
= 1 − 2 h22 + 1 − 2 h23 + R2 ,
b c
unde h1 = x − a, h2 = y − 0, h3 = z − 0 şi
2a
dg(a, 0, 0) = h1 = 0 ⇒ h1 = 0.
a2
Forma pătratică rezultată
( a2 ) ( a2 )
e 2 , h3 ) = 1 − 2 h22 + 1 − 2 h23
ϕ(h
b c
este negativ definită şi ı̂n consecinţă (a, 0, 0) este punct de maxim condiţionat.
Aceeaşi concluzie şi ı̂n cazul punctului (−a, 0, 0).

2) Să studiem punctul critic condiţionat (0, b, 0) care corespunde lui λ◦ = −b2 . Pentru
(x, y, z) care verifică relaţia (9.47), avem:
1[ ( b2 ) ( b2 ) ]
2 1 − 2 h21 + 0 · h22 + 2 1 − 2 h23 + R2 =
f (x, y, z) − f (0, b, 0) =
2 a c
( b2 ) ( b2 )
= 1 − 2 h21 + 1 − 2 h23 + R2 ,
a c
unde h1 = x − 0, h2 = y − b, h3 = z − 0 şi
2b
dg(0, b, 0) = h2 = 0 ⇒ h2 = 0.
b2
( b2 ) ( b2 )
e 1 , h3 ) = 1 − 2 h21 + 1 − 2 h23
ϕ(h
a c
2 2 )( 2)
[ b ( b b ]
nu este definită ∆1 = 1 − 2 > 0, ∆2 = 1 − 2 1 − 2 < 0 şi ı̂n consecinţă (0, b, 0) nu
a a c
este punct de extrem condiţionat.
Aceeaşi concluzie şi ı̂n cazul punctului (0, −b, 0).
3) Pentru punctul critic condiţionat (0, 0, c) care corespunde lui λ◦ = −c2 şi (x, y, z) care
verifică relaţia (9.47), avem:
1[ ( c2 ) ( c2 ) ]
2 1 − 2 h21 + 2 1 − 2 h22 + 0 · h23 + R2 =
f (x, y, z) − f (0, 0, c) =
2 x b
( c2 ) ( c2 )
= 1 − 2 h21 + 1 − 2 h22 + R2 ,
a b
unde h1 = x − 0, h2 = y − 0, h3 = z − c şi
2c
dg(0, 0, c) = h3 = 0 ⇒ h3 = 0.
c2
( c2 ) ( c2 )
e 2 , h3 ) = 1 − 2 h21 + 1 − 2 h22
ϕ(h
a b
este pozitiv definită şi ı̂n consecinţă (0, 0, c) este punct de minim condiţionat.
Aceeaşi concluzie şi ı̂n cazul punctului (0, 0, −c).⌋
Exemplul 11. Să se rezolve problema de extrem:
f (x, y, z) = xy + yz + zx
g(x, y, z) = xyz − 1 = 0.
⌈Notăm L(x, y, z, λ) = f (x, y, z) + λg(x, y, z) = xy + yz + zx + λ(xyz − 1). Avem:
∂L


 (x, y, z, λ) = y + z + λyz = 0,
∂x


∂L




 (x, y, z, λ) = z + x + λxz = 0,
∂y
∂L
(x, y, z, λ) = y + x + λxy = 0.


∂z




 ∂L
(x, y, z, λ) = xyz − 1 = 0.


∂λ
Din condiţia xyz = 1, rezultă x, y, z ∈ R∗ ⇒ λ ̸= 0. Găsim soluţia (x◦ , y ◦ , z ◦ , λ◦ ) =

(1, 1, 1, −2). Pentru λ = −2 obi̧nem L(x, y, z, −2) = xy + yz + zx − 2(xyz). Hessiana co-
respunzătoare ı̂n punctul (1, 1, 1, −2) este
 
0 −1 −1
H(1, 1, 1, −2) =  −1 0 −1 
−1 −1 0
de unde avem d2 L(1, 1, 1, −2) = −2(h1 h2 +h2 h3 +h3 h1 ) (s-a notat h1 = x−1, h2 = y −1, h3 =
z − 1).
Din condiţia dg(1, 1, 1) = h1 + h2 + h3 = 0, obţinem h3 = −(h1 + h2 ) care ı̂nlocuit ı̂n
e 1 , h2 ) = 2(h21 + h22 + h1 h2 ). Forma pătratică astfel obţinută este
diferenţiala a rezultă ϕ(h
pozitiv definită. Deci punctul (1, 1, 1) este de punct de minim condiţionat al funcţiei f .⌋
√
Exemplul 12. Fie f : R2 → R, f (x, ) = x2 + y 2 − x şi A = [0, 1] × [0, 1].
Să se găsească f (A).
⌈Mulţimea A este compactă şi conexă, iar f este o funcţie continuă. Deci f (A) este interval
de forma [f , f ] unde
f = inf f (A) şi f = sup f (A).
Deoarece f (x, y) ≥ 0 şi f (0, 0) = 0, rezultă că f = 0.
(
Funcţia f are punctul ) critic (1, 0), care nu este punct de extrem d2 f (1, 0) = 0, d3 f (1, 0) =
−3h1 h22 , ∀(h1 , h2 ) ∈ R2 .
Deci f se realizează pe frontiera mulţimii A.
Considerăm restricţia funcţiei f la frontiera ∂A. Avem:
f (x, 0) = √ 0, ∀x ∈ [0, 1];
f (1, y) = 1 + y 2 − 1, ∀y ∈ [0, 1];
f (0, y) = y, √ ∀y ∈ [0, 1];
f (x, 1) = x2 + 1 − x, ∀x ∈ [0, 1].
Deci f = 1 În concluzie f (A) = [0, 1].⌋
Aplicaţii
1. Probleme de extrem fără restricţii
Să se găsească punctele critice (staţionare) şi apoi să se selecţioneze punctele
de extrem local pentru funcţiile de mai jos, precizând natura lor (de minim sau
de maxim local).
1◦ f : R2 → R, f (x, y) = x2 + (y − 1)2 .
R: ⌈(0, 1) este punct de minim global strict.⌋
2◦ f : R2 → R, f (x, y) = (x − 2y + 1)2 .
( x◦ + 1 ) ◦
R: ⌈Punctele x◦ , , x ∈ R, sunt de minim global; fmin = 0. Mulţimea punctelor
2
de minim reprezintă o dreaptă ı̂n R2 .⌋
3◦ f : R2 → R, f (x, y) = x2 − xy + y 2 − 2x + y.
R: ⌈(1, 0) - punct de minim global; fmin = 1.⌋
4◦ f : R2 → R, f (x, y) = x2 + 4y 2 − x3 − xy + 1.
(5 5 )
R: ⌈(0, 0) - punct de minim local strict, iar , nu este de extrem (este punct şa).⌋
8 64
5◦ f : R2 → R, f (x, y) = x3 + 3xy 2 − 15x − 12y.

R: ⌈Punctele critice sunt: (−1, −2), (−2, −1), (1, 2), (2, 1). Punctele critice (−1, −2) şi (1, 2)
nu sunt extrem, ı̂n timp
( ce (−2,
) −1) este punct de maxim local, iar (2, 1) este punct de minimn
6x 6y
local. I: H(x, y) = . Avem det(H(1, 2)) < 0, etc.⌋
6y 6x
6◦ f : R2 → R, f (x, y) = x4 + y 4 − 2x2 + 4xy − 2
( 2y − 1. )
12x2 − 4 4
R: ⌈(0, 0) nu este punct de extrem. I: Avem H(x, y) = . (x, y) ̸=
( ) 4 12y 2 − 4
(0, 0) ı̂n B 12 (0, 0) ⇒ ∆1 (x, y) = 12x2 − 4 < 0 şi ∆2 (x, y) = (12x2 − 4)(12y 2 − 4) − 16 < 0. Deci
( ) √ √
forma pătratică (h1 , h2 ) · H(x, y) ·T(h1 , h2 ) nu este definită ı̂n vecinătatea B 12 (0, 0 . (− 2, 2)
√ √
şi ( 2, − 2) sunt puncte de minim local strict şi
√ √ √ √
fmin = f (− 2, 2) = f ( 2, − 2) = −9.⌋
{ xy
2
, dacă (x, y) ̸= (0, 0),
7 ◦
f : R → R, f (x, y) = x2 + y2

0, dacă (x, y) = (0, 0).
y 2 − x2
∂f 
y 2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0), ∂f
R: ⌈Avem: (x, y) = (x + y 2 )2 şi (x, y) =
∂x ∂y
0, dacă (x, y) = (0, 0),


x2 − y 2
x 2 , dacă (x, y) ̸= (0, 0),

= (x + y 2 )2 Punctul (0, 0) nu este punct critic deoarece ı̂n acest
0, dacă (x, y) = (0, 0),

punct funcţia f nu este diferenţiabilă Fréchet (f nu este continuă ı̂n (0, 0)). Mulţimea punctelor
critice este S = {(x, y) ∈ R2 / y 2 = x2 } \ {(0, 0)}. Punctele (x◦ , x◦ ) ∈ S sunt puncte de maxim
1 1
local nestrict, deoarece f (x◦ , x◦ ) = , iar dacă (x, y) ∈ V ∈ V(x◦ , x◦ ), avem f (x, y) ≤ =
◦ ◦ ◦ ◦
2 ◦ ◦
2
f (x , x ). Punctele (x , −x ) ∈ S sunt puncte de minim local nestrict, deoarece f (x , −x ) =
1 1
− , iar dacă (x, y) ∈ V ∈ V(x◦ , −x◦ ), avem f (x, y) ≥ − = f (x◦ , −x◦ ).⌋
2 2
2. Probleme de extrem condiţionat
Să se găsească punctele de extrem condiţionat:
8◦ f (x, y) = xy, g(x, y) = x + y − 1 = 0.
(1 1)
R: ⌈ , este punct de maxim condiţionat.⌋
2 2
x y
9◦ f (x, y) = + , g(x, y) = x2 + y 2 − 1 = 0.
a b
( b a ) ( b a )
R: ⌈ − √ , −√ este punct de minim condiţionat, iar √ ,√
a2 + b2 a 2 + b2 a2 + b2 a2 + b2
este punct de maxim condiţionat.⌋
x y
10◦ f (x, y) = x2 + y 2 , g(x, y) = + − 1 = 0,
( ab2 a b
a2 b )
R: , este punct de minim condiţionat.
a2 + b2 a2 + b2
11◦ f (x, y) = xm + y m (x ≥ 0, y ≥ 0, m > 1), g(x, y) = x + y − 2 = 0.
R: ⌈(1, 1) este punct de minim condiţionat.⌋
12◦ f (x, y) = x2 + xy + y 2 + x − y + 1, g(x, y) = x2 + y 2 − 1 = 0.

( 1 1 ) ( 1 1 )
R: ⌈ √ , − √ , − √ , √ sunt puncte de minim condiţionat; (0, 1), (1, 0) sunt puncte
2 2 2 2
de maxim condiţionat.⌋
13◦ f (x, y) = cos2 x + cos2 y, g(x, y) = x − y − π/4 = 0.

(π π ) ( 3π 5π
R: ⌈ + kπ, − + kπ , k ∈ Z sunt puncte de maxim condiţionat, − + kπ, − +
) 8 8 8 8
kπ , k ∈ Z sunt puncte de minim condiţionat.⌋
1 1 1 1 1
14circ f (x, y) = + , g(x, y) = 2
+ 2 − 2 = 0.
√ √ x y x y a√ √
R: ⌈(−a 2, −a 2) este punct de minim condiţionat, iar (a 2, a 2) este punct de maxim
condiţionat.⌋
15◦ f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 , g(x, y, z) = ax + by + cz − 1 = 0.

( a b c )
R: ⌈ 2 , , este punct de minim condiţionat.⌋
a + b2 + c2 a2 + b2 + c2 a2 + b2 + c2
16◦ f (x, y, z) = x − 2y + 2z, g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − 9 = 0.
R: ⌈(1, −2, 2) este punct de maxim condiţionat, (−1, 2, −2) este punct de minim condiţionat.⌋
1 1 1
17◦ f (x, y, z) = x + y + z, g(x, y, z) = + + − 1 = 0.
x y z
R: ⌈(3, 3, 3) este punct de minim condiţionat, punctele critice condiţionate (−1, 1, 1), (1, −1, 1),
(1, 1, −1) nu sunt de extrem.⌋
g1 (x, y, z) = x + y + z − 5 = 0,
18◦ f (x, y, z) = xyz,
g2 (x, y, z) = xy + yz + zx − 8 = 0.
(4 4 7) (4 7 4) (7 4 4)
R: ⌈(2, 2, 1), (2, 1, 2), (1, 2, 2) sunt puncte de minim condiţionat, , , , , , , , ,
3 3 3 3 3 3 3 3 3
sunt puncte de maxim condiţionat.⌋
g1 (x, y, z) = x + y + z − 1 = 0,
19◦ f (x, y, z) = x2 + y 2 − z 2 ,
g2 (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − 4 = 0.
( 1 + √7 1 − √ 7 ) ( 1 − √ 7 1 + √ 7 )
R: ⌈Punctele , , 0 şi , , 0 sunt de maxim condiţionat, iar
2 2 2 2
( 2 + √22 2 + √22 1 − √22 ) ( 2 − √22 2 − √22 1 + √22 )
punctele , , , , , sunt de minim condiţionat.⌋
6 6 3 6 6 3
20◦ Să se determine distanţa minimă dintre punctul M (1, 0, 0) şi suprafaţa
x2 y 2
Σ = {(x, y, z) ∈ R3 | + 2 + z 2 = 1}.
a2 b
R: ⌈Se consideră problema de extrem condiţionat
f (x, y, z) = (x − 1)2 + y 2 + z 2 ,
x2 y2
g(x, y, z) = + + z 2 − 1 = 0;
9 4
√
14
dmin = .⌋
4
21◦ Să se afle punctul de pe curba
Γ = {(x, y, z) ∈ R3 | y = x2 , z = x2 }
cel mai apropiat de punctul M (0, 0, 1).
R: ⌈Se ataşează problema de extrem condiţionat:
f (x, y, z) = x2 + y 2 + (z − 1)2 ,
g1 (x, y, z) = x2 − y = 0,
g2 (x, y, z) = x2 − z = 0;
√
14
dmin = .
4
I : 1. Lagrangeianul ataşat problemei ı̂n cauză are forma
L(x, y, z; λ1 , λ2 ) = x2 + y 2 + (z − 1)2 + λ1 (x2 − y) + λ2 (x2 − z).
Sistemul de condiţii necesare care dă punctele staţionare ale lagrangeianului este:
 ∂L
 = 2(1 + λ1 + λ2 )x = 0,
∂x




∂L


= 2y − λ1 = 0,


∂y





∂L

= 2(z − 1) − λ2 = 0, ⇔ (i) x = y = z = 0, λ1 = 0, λ2 = −2

 ∂z
∂L


= x2 − y = 0,






 ∂λ 1
 ∂L = x2 − z = 0.



∂λ2
şi  

 y = x2 , 
 y = x2 ,
2
z=x , z = x2 ,
 
(ii) ⇔

 λ1 = 2y, 
 λ1 = 2x2 ,
λ2 = 2(z − 1) = −(1 + λ1 ), λ2 = 2(x2 − 1) = −(1 + 2x2 ),
 
(1 1 1 1 3) ( 1 1 1 1 3)
Găsim soluţiile , , , ,− şi − , , , , − .
2 4 4 2 2 2 4 4 2 2
Aşadar, punctele staţionare (critice) ale lagrangeianului sunt:
(1 1 1 1 3) ( 1 1 1 1 3)
(0, 0, 0, 0, −2), , , , ,− şi − , , , , − .
2 4 4 2 2 2 4 4 2 2
2 Matricea sistemului de restricţii este
( ∂g ) ( ) ( ∂g )
i 2x −1 0 i
= ⇒ rang 1≤i≤2 = 2 = m
1≤i≤2
∂xj 1≤j≤3 2x 0 −1 ∂xj 1≤j≤3
⇒ problema de minim condiţionat se reduce la problema de minim liber pentru următoarele

trei funcţii asociate celor trei soluţii de mai sus.
2.1 Notăm Φ1 (x, y, z) − Φ(0, 0, 0) := L(x, y, z, 0, −2) − L(0, 0, 0, 0, −2) = x2 + y 2 + (z −
1) − 2(x2 − z) − 1 ⇒ d2 Φ1 (0, 0, 0) = −2dx2 + 2dy 2 + 2dz 2 . Legăturile (restricţiile) x2 − y =
2
0, x2 − z = 0 ⇒ 2xdx − dy = 0, 2xdx − dz = 0, care ı̂n punctul (0, 0, 0) conduc la soluţia

dy = dz = 0. Prin urmare d2 Φ(0, 0, 0) = −2d2 x < 0, dacă dx ̸= 0, ceea ce implică (0, 0, 0)
punct de maxim condiţionat, iar acest fapt nu ne interesează.
(1 1 1)
2.2 Fie Φ2 (x, y, z) := L(x, y, z, 12 , − 32 ). În punctul critic condiţionat , , avem d2 Φ2 ( 21 , 14 , 41 ) =
2 4 4 (
1 1 1)
2(dy 2 + dy 2 ) > 0, deoarece din restricţii rezultă dy = dx = dz. Prim urmare , , este
2 4 4
punct de minim condiţionat.
2.3 Fie Φ3 (x, y, z) = Φ2 (x, y, z) := L(x, y, z, 12 , − 23 ). In punctul critic condiţionat
( 1 1 1)
− , , avem d2 Φ3 (− 12 , 41 , 41 ) = 2(dy 2 + dy 2 ) > 0, deoarece din restricţii rezultă dy =
2 4 4 (1 1 1)
−dx = dz. Prim urmare , , este punct de minim condiţionat.
2 4 4
Aşadar, există două puncte √ pe curba dată care√realizează distanţa minimă. Prin urmare
1 1 9 14
.⌋
( 1 1 1 )
dmin = d (± 2 , 4 , 4 ), (0, 0, 1) = + + =
4 16 16 4
22◦ Să se calculeze distanţa minimă dintre dreapta
D = {(x, y) ∈ R2 | x − y = 5}
şi parabola
Γ = {(x, y) ∈ R2 | y = x2 }.
R: ⌈Se consideră problema de extrem condiţionat:
f (x1 , x2 , y1 , y2 ) = (x1 − x2 )2 + (y1 − y2 )2 ,
g1 (x1 , x2 , y1 , y2 ) = x1 − y1 − 5 = 0,
g2 (x1 , x2 , y1 , y2 ) = x22 − y2 = 0.
√
19 2
dmin = .⌋
8
23◦ Să se afle distanţa minimă dintre dreapta
D = {(x, y) ∈ R2 | 3x + y − 9 = 0}
şi elipsa
x2 y 2
Γ = {(x, y) ∈ R2 | + = 1}.
4 9 √
9−3 5
R: √ .
10
24◦ Să se determine distanţa minimă dintre curbele
Γ1 = {(x, y) ∈ R2 | y = x2 } şi Γ2 = {(x, y) ∈ R2 | (x − 3)2 + y 2 = 1}.
R: 4.
◦
25 Să se găsească distanţa minimă dintre elipsoidul
x2
Σ = {(x, y, z) ∈ R3 | + y 2 + z 2 = 1}
96
şi planul
P = {(x, y, z) ∈ R3 | 3x + 4y + 12z = 288}.
256
R: .
13
Întrebări:
1. Definiţia punctelor de extrem liber şi condiţionat.
2. Definiţia punctelor critice. Enunţul condiţiilor necesare de extrem.
3. Extreme libere - condiţii necesare şi suficiente. Criteriul lui Silvester.
4. Formularea problemei de extrem condiţionat. Funcţia lui Lagrange. Puncte
critice condiţionate.
5. Algoritmul de selectare a punctelor de extrem condiţionat.

ŞIRURI şi SERII DE FUNCŢII
Rezumat: În acest capitol se definesc şi se studiază şirurile şi seriile de
funcţii de variabilă reală şi cu valori reale. Se definesc punctele de convergenţă,
convergenţa uniformă pe mulţimea de definiţie şi se stabilesc proprietăţile care
se transmit prin convergenţa uniformă atât la şiruri de funcţii cât şi la serii de
funcţii. În ultima parte sunt propuse exerciţii ca temă de casă pentru cititor.
Cuvinte cheie: Şir de funcţii, punct de convergenţă, mulţime de convergenţă,
convergenţă uniformă, convergenţa uniformă şi continuitatea, şir fundamental
(Cauchy), convergenţa uniformă şi derivabilitatea, convergenţa uniformă şi inte-
grabilitatea, serii de funcţii, serii absolut convergente (criteriul lui Weierstrass)
Cuprins:
ŞIRURI şi SERII DE FUNCŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
§ 1. Şiruri de funţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
§ 2. Serii de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
1. Şiruri de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
2. Serii de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
§ 1 Şiruri de funcţii
Fie ∅ ̸= A ⊂ R şi F(A; R) spaţiul liniar real al funcţiilor definite pe A cu
valori ı̂n R :
F(A; R) = {f | f : A → R}. (10.1)
Definiţia 1. Se numeşte şir de funcţii din F(A; R) orice aplicaţie s : N∗ →
F(A; R).
Această aplicaţie se notează prin (fn )n∈N∗ sau (fn )n≥1 sau (f1 , f2 , ..., fn , ...).
Definiţia 2. Fie (fn )n∈N∗ un şir de funcţii din F(A; R). Elementul x◦ ∈ A
se numeşte punct de convergenţă pentru şirul ı̂n cauză dacă şi numai dacă şirul
numeric (fn (x◦ ))n∈N∗ este convergent.
Notăm prin Ac mulţimea punctelor de convergenţă pentru şirul (fn )n∈N∗
şi să presupunem că Ac =
̸ ∅.
Definiţia 3. Funcţia f : Ac → R,
f (x) := lim fn (x) (10.2)

n→∞
se numeşte limita şirului de funcţii (fn )n∈N∗ pe mulţimea Ac .

142 ŞIRURI şi SERII DE FUNCT̆II
Exemplul 1. Fie (fn )n∈N∗ fn : R → R, fn (x) = xn , ∀n ∈ N∗ . Să se afle

mulţimea de convergenţă Ac .
⌈Deoarece 

 ∄, dacă x ≤ −1,
0, dacă |x| < 1,

lim xn =
n→∞ 
 1, dacă x = 1,
+∞, dacă x > 1,

{
0, dacă |x| < 1,
rezultă că Ac =] − 1, 1] ⊂ R şi f (x) = ⌋
1, dacă x = 1.
Definiţia 4. Fie (fn )n∈N∗ un şir de funcţii din F(A; R) şi f ∈ F(A; R). Şirul
(fn )n∈N∗ se numeşte simplu (punctual) convergent către f pe mulţimea A dacă şi
numai dacă
f (x) = lim fn (x), ∀x ∈ A. (10.3)
n→∞
s.
Notăm fn → f.
x
Exemplul 2. Fie şirul (fn )n∈N∗ , fn : R → R, fn (x) = arctg 2
, ∀n ∈ N∗ .
n +1
Să se calculeze limita punctuală a şirului (fn )n∈N∗ .
x
⌈Avem f (x) = lim arctg = 0, ∀x ∈ R. Deci f = 0(·).⌋
n→∞ n2 + 1
Propoziţia 1. Fie (fn )n∈N∗ un şir de funcţii din F(A; R) şi f ∈ F(A; R).
s.
(i) fn → f ;
(ii) ∀ε > 0 şi ∀x ∈ A, ∃n(ε, x) ∈ N∗ astfel ı̂ncât
∀n ≥ n(ε, x) ⇒ |fn (x) − f (x)| < ε.
Fie (fn )n∈N∗ un şir de funcţii din F(A; R).
Definiţia 5. Şirul (fn )n∈N∗ se numeşte simplu (punctual) convergent pe A

s.
dacă şi numai dacă există f ∈ F(A; R) astfel ı̂ncât fn → f.
Definiţia 6. Şirul (fn )n∈N∗ din F(A; R) se numeşte convergent uniform pe A

către f ∈ F(A; R) dacă şi numai dacă ∀ε > 0, ∃n(ε) ∈ N∗ astfel ı̂ncât ∀n ≥ n(ε)
şi ∀x ∈ A ⇒ |fn (x) − f (x)| < ε.
u.
Notăm fn → f.
sin(nx)
Exemplul 3. Să se arate că şirul (fn )n∈N∗ , fn : R → R, fn (x) = , ∀n ∈
n
N∗ , converge uniform către funcţia f = 0(·).
sin(nx) | sin(nx)| 1
⌈Fie x ∈ R şi n ∈ N∗ . Avem |fn (x) − f (x)| = − 0 = ≤ . Fie ε > 0.

n n n
1 1
Deoarece → 0, ∃n(ε) ∈ N∗ , astfel ı̂ncât n ≥ n(ε) ⇒ < ε. Fie n ≥ n(ε) şi x ∈ R. Ţinând
n n
u
seama de inegalitatea de mai sus, avem |fn (x(|) − f (x)| < ε, ceea ce ı̂nseamnă că fn → f. ⌋
Definiţia 7. Şirul (fn )n∈N∗ din F(A; R) se numeşte convergent uniform pe A

u.
dacă şi numai dacă există f ∈ F(A; R) astfel ı̂ncât fn → f.
u. s.
Observaţia 1. Dacă fn → f atunci fn → f.
s. u.
Observaţia 2. Dacă fn → f şi (fn )n∈N∗ converge uniform pe A, atunci fn →
f.
Observaţia 3. Din definiţia 6, rezultă că ”şirul (fn )n∈N∗ nu converge uniform
u.
către f pe A (fn ↛ f ) dacă şi numai există ε0 > 0 cu proprietatea că ∀n ∈
N , ∃kn ≥ n şi xn ∈ A astfel ı̂ncât să avem |fkn (xn ) − f (xn )| ≥ ε0 ”.
∗
x
Exemplul 4. Să se arate că şirul (fn )n∈N∗ , fn : R → R, fn (x) = sin , ∀n ∈
n
N∗ , converge punctual, dar nu converge unioform.
x s
⌈Avem f (x) = lim sin = 0, ∀x ∈ R. Deci fn → 0(·) pe R.
n→∞ n
n 1
Fie n ∈ N∗ . Alegem kn = n = xn . Atunci |fn (n) − f (n)| = sin = sin 1 > . Folosind
n 2
u
observaţia 3, rezultă că fn ̸→ f = 0(·).⌋
Teorema 1. (Criteriul lui Cauchy) Fie (fn )n∈N∗ un şir din F(A; R). Urmă-
toarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) (fn )n∈N∗ converge uniform pe A;
(ii) ∀ε > 0, ∃n(ε) ∈ N∗ astfel ı̂ncât ∀n ≥ n(ε), ∀p ∈ N∗ şi ∀x ∈ A ⇒
|fn+p (x) − fn (x)| < ε. (10.4)

n
∑ cos(k!x)
Exemplul 5. Să se arate că şirul (fn )n∈N∗ , fn : R → R, fn (x) = ,
k=1
k2
∀n ∈ N∗ , este convergent uniform.
⌈Întrucât nu putem calcula limita punctuală a şirului ı̂n cauză, vom folosi criteriul lui
Cauchy de convergenţă uniformă. Fie x ∈ R, n, p ∈ N∗ . Avem
cos(n + 1)!x cos(n + p)!x
|fn+1 (x) + ... + fn+p (x)| = + ... + <

(n + 1) 2 (n + p)2
1 1 1 1 1
< + ... + = − < .
n(n + 1) (n + p − 1)(n + p) n n+p n
1 1
Fie ε > 0. Deoarece → 0, ∃n(ε) ∈ N∗ , astfel ı̂ncât n ≥ n(ε) ⇒ < ε. Fie n ≥ n(ε), p ∈
n n
N şi x ∈ R. Ţinând seama de relaţia anterioară, avem
∗
1
|fn+1 (x) + ... + fn+p (x)| < < ε,
n
iar din criteriul lui Cauchy, rezultă convergenţa uniformă a şirului (fn )n∈N∗ .⌋
Teorema 2. Fie (fn )n∈N∗ un şir din F(A; R), f ∈ F(A; R) şi ϕn ∈ F(A; R+ )
cu proprietatea că ∃n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât ∀n ≥ n0 şi ∀x ∈ A ⇒ |fn (x) − f (x)| ≤
u. u.
ϕn (x). Dacă ϕn → 0, atunci fn → f.
Consecinţa 1. Fie (fn )n∈N∗ un şir din F(A; R), f ∈ F(A; R) şi (an )n∈N∗ ,
an ∈ R∗+ , ∀n ∈ N∗ , cu proprietatea că ∃n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât ∀n ≥ n0 şi ∀x ∈
u.
A ⇒ |fn (x) − f (x)| ≤ an .. Dacă an → 0, atunci fn → f.
u.
Teorema 3. Fie (fn )n∈N∗ un şir de funcţii din C ◦ (A; R). Dacă fn → f ∈
F(A; R), atunci f ∈ C ◦ (A; R).
Consecinţa 2. 1◦ . În condiţiile teoremei rezultă egalitatea
[ ] [ ]
lim◦ lim fn (x) = lim lim◦ fn (x) , ∀x◦ ∈ A.
x→x n→∞ n→∞ x→x
s
2◦ . Dacă fn → f şi dacă există x◦ ∈ A astfel ı̂ncât
[ ] [ ]
lim◦ lim fn (x) ̸= lim lim◦ fn (x) ,
atunci şirul (fn )n∈N∗ nu converge uniform pe A.

3◦ . Există şiruri care nu sunt convergente uniform şi pentru care avem ı̂ndepli-
nită egalitatea
[ ] [ ]
lim◦ lim fn (x) = lim lim◦ fn (x) , ∀x◦ ∈ A.
Exemplul 6. Fie şirul (fn )n∈N∗ , fn : ] − 1, 1] → R, fn (x) = xn , ∀n ∈ N∗ . Să

se arate că este verificată condiţia 2◦ a consecinţei. Prin urmare şirul ı̂n cauză nu
este convergent uniform pe ] − 1, 1].
{
1,
dacă x = 1,
⌈Fie x◦ = 1. Avem: f (x) = lim fn (x) = şi lim f (x) =
n→∞ 0,
dacă x ∈ ][− 1, 1[, ] x→1
n
lim [ lim fn (x)] = 0. Dar, lim fn (x) = lim x = 1, ∀n ∈ N , iar lim lim fn (x) = 1.⌋
∗
x→1 n→∞ x→1 x→1 n→∞ x→1
2 x2
Exemplul 7. Fie şirul (fn (x))n∈N∗ , fn : R+ → R, fn (x) = n2 xe−n , ∀n ∈
N∗ . Să se arate că pentru acest şir este ı̂ndeplinită condiţia
[ ] [ ]
lim◦ lim fn (x) = lim lim◦ fn (x) , ∀x◦ ∈ A,
dar şirul nu converge uniform.

[ ] [ ]
⌈Pentru x◦ ∈ R+ avem lim◦ lim fn (x) = 0 = lim lim◦ fn (x) , ∀x◦ ∈ A.
Să dovedim că şirul ı̂n cauză
( 1 nu converge uniform. Într-adevăr, fie n ∈ N∗ . Dacă se consideră
1 )
kn = n şi xn = , avem fn − 0 = ne−1 ≥ e−1 =: ε0 . Pe baza observaţiei 3, rezultă că

n n
u
fn ̸→ 0.⌋
Teorema 4. (Teorema lui Dini) Fie A ⊂ R o mulţime compactă şi (fn )n∈N∗
un şir din C ◦ (A; R). Dacă
1◦ fn (x) ≤ fn+1 (x), ∀n ∈ N∗ şi ∀x ∈ A,
2◦ lim fn (x) = f (x), ∀x ∈ A,
n→∞
3◦ f ∈ C ◦ (A; R),
atunci
u.
fn → f pe A.
Teorema 5. Fie (fn )n∈N∗ un şir din M(A; R)1) (mulţimea funcţiilor mărginite
u.
pe A). Dacă fn → f ∈ F(A; R), atunci f ∈ M(A; R).
Teorema 6. Fie (fn )n∈N∗ un şir din I([a, b]; R) (mulţimea funcţiilor integra-
u.
bile pe [a, b]). Dacă fn → f ∈ M([a, b]; R), atunci:
1◦ f ∈ I([a,∫ b]; R); ∫ ( ∫ )
( )
2 ◦
lim fn (x)dx = f (x)dx = lim fn (x) dx . (10.5)
n→∞ n→∞
[a,b] [a,b] [a,b]
Teorema 7. Fie I ⊂ R un interval, (fn )n∈N∗ un şir din D(I; R) (mulţimea

funcţiilor derivabile pe I). Dacă
u.
1◦ fn → f ∈ F(I; R);
u.
2◦ fn′ → g ∈ F(I; R),
atunci
i) f ∈ D(I; R);
ii) f ′ = g.
Teorema 8. Fie I ⊂ R un interval mărginit, (fn )n∈N∗ un şir din D(I; R).
Dacă
1◦ ∃x◦ ∈ I astfel ı̂ncât (fn (x◦ ))n∈N∗ este convergent;
u.
2◦ fn′ → g ∈ F(I; R),
atunci
u.
i) ∃f ∈ D(I; R) astfel ı̂ncât fn → f ;
ii) f ′ = g.
Observaţia 4. Egalitatea ii) mai poate fi scrisă şi sub forma

[ ]′
lim fn (x) = lim fn′ (x), ∀x ∈ I.
n→∞ n→∞
x
Exemplul 8. Fie (fn )n∈N∗ , fn : [−1, 1] → R, fn (x) = arctg , ∀n ∈ N∗ . Să
n
se arate [că şirul ı̂n cauză ı̂ndeplineşte condiţiile teoremei 8 şi apoi să se calculeze
] ′
f ′ (x) = lim fn (x) .
n→∞
x n
⌈Fie n ∈ N∗ . Funcţia fn (x) = arctg ∈ D([−1, 1]; R) şi fn′ (x) = 2 . Avem
n n + x2
x |x|
1 u
|fn (x)| = arctg ≤ ≤ , ∀x ∈ [−1, 1] ⇒ fn → 0(·),

n n n
şi
n 1 u
|fn′ (x)| = ≤ , ∀x ∈ [−1, 1] ⇒ fn′ → 0(·).⌋
n 2 + x2 n
Teorema 9. Fie I ⊂ R un interval. Dacă (gn )n∈N∗ este un şir de funcţii care
u.
admit primitive pe I şi gn → g pe I, atunci g admite primitive pe I.
1)
Mulţimea M(A; R) ⊂ F(A, R).
§ 2. Serii de funcţii
Fie (F(A; R), R, +, ·) spaţiul liniar real al funcţiilor definite pe A ⊂ R cu valori
ı̂n R.
Definiţia 8. Fie (fn )n∈N(∗ un şir din F(A;) R), (Sn )n∈N∗ , Sn = f1 + f2 +
... + fn , ∀n ∈ N∗ . Perechea (fn )n∈N∗ , (Sn )n∈N∗ se numeşte serie de funcţii din
F(A; R) şi se notează prin
∑ ∑
fn sau fn sau f1 + f2 + . . . + fn + . . . · (10.6)
n∈N∗ n≥1
∑
Definiţia 9. Seria fn se numeşte punctual (simplu) convergentă pe A
n∈N∗
dacă şi numai dacă şirul (Sn )n∈N∗ din F(A; R) este punctual (simplu) convergent
pe A. Dacă S(x) := lim Sn (x), ∀x ∈ A, atunci funcţia S ∈ F(A; R) se numeşte
n→∞
∑∞
suma punctuală a seriei ı̂n cauză şi notăm S(x) := fn (x), ∀x ∈ A.
n=1
∑
Definiţia 10. Seria fn din F(A; R) se numeşte convergentă uniform pe
n∈N∗
u
A dacă şi numai dacă şirul (Sn )n∈N∗ este convergent uniform pe A. Dacă Sn →
S ∈ F(A; R), atunci S se numeşte suma uniformă a seriei considerate şi notăm
∞
∑
S := fn .
n=1
∑
Definiţia 11. Seria fn din F(A; R) se numeşte absolut convergentă ı̂n
n∈N∗ ∑
punctul x◦ ∈ A dacă şi numai dacă seria numerică |fn (x◦ )| este convergentă.
∑ n∈N∗
Seria fn se numeşte absolut convergentă pe A dacă şi numai dacă este
n∈N∗
absolut convergentă ı̂n fiecare punct din A.
∑
Teorema 10. (Criteriul lui Cauchy) Fie fn o serie din F(A; R). Urmă-
n∈N∗
toarele afirmaţii
∑ sunt echivalente:
(i) fn este convergentă uniform pe A;
n∈N∗
(ii) ∀ε > 0, ∃n(ε) ∈ N∗ astfel ı̂ncât ∀n ≥ n(ε), ∀p ∈ N∗ şi ∀x ∈ A ⇒
|fn+1 (x) + fn+2 (x) + ... + fn+p (x)| < ε. (10.7)

∑
Propoziţia 2. Dacă seria fn din F(A; R) este absolut convergentă ı̂n
n∈N∗
punctul x◦ ∈ A, atunci ea este convergentă ı̂n punctul x◦ .
Demonstraţie. Demonstraţia se bazează pe relaţia
|fn+1 (x◦ ) + ... + fn+p (x◦ )| ≤ |fn+1 (x◦ )| + ... + |fn+p (x◦ )|, ∀n, p ∈ N∗ .
∑
Consecinţa 3. Dacă seria de funcţii fn este convergentă uniform pe
n∈N∗
mulţimea A, atunci şirul de funcţii (fn )n∈N∗ este convergent uniform către zero
pe mulţimea A.
∑ (fn )n∈N∗ nu converge uniform către 0 pe

Observaţia 5. Dacă şirul de funcţii
mulţimea A, atunci seria de funcţii fn nu converge uniform pe mulţimea A.
n∈N∗
Demonstraţie. Demonstraţia rezultă prin negarea afirmaţiei din consecinţa

precedentă.
∑
Consecinţa 4. Fie fn o serie din F(A; R). Următoarele afirmaţii sunt
n∈N∗
echivalente:
∑
(i) fn nu converge uniform pe A;
n∈N∗
(ii) ∃ε0 > 0 cu proprietatea că pentru ∀n ∈ N∗ , ∃kn ≥ n, ∃pn ∈ N∗ şi
∃x◦ ∈ A astfel ı̂ncât să avem:
|fkn +1 (x◦ ) + . . . + fkn +pn (x◦ )| ≥ ε0 . (10.8)

∑
Teorema 11. (Criteriul lui Weierstrass) Fie fn o serie din F(A; R).
n∈N∗
Presupunem că ∑
(i) există o serie numerică an , an > 0, ∀n ∈ N∗ , convergentă;
n∈N∗
(ii) există n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât |fn (x)| ≤ an , ∀n ≥ n0 şi ∀x ∈ A,
Atunci seria ı̂n cauză este absolut şi uniform convergentă pe A.

∑ (−1)n x2
Exemplul 9. Să se arate că seria de funcţii , x ∈ R, este obsolut
n∈N∗
1 + n3 x4
şi uniform convergentă pe R.
(−1)n x2
⌈Din inegalitatea evidentă: 2|u| ≤ 1 + u2 , ∀u ∈ R, obţinem |fn (x)| = ≤

1 + n3 x 4
1 ∑ 1
, ∀x ∈ R s-a considerat u := x2 n3/2 . Deoarece seria numerică
( )
este conver-
2n3/2 n∈N∗
2n3/2
gentă, pe baza criteriului lui Weierstrass, urmează convergenţa absolută şi uniformă a seriei de
funcţii ı̂n cauză.⌋
Definiţia 12. Fie (fn )n∈N∗ , fn ∈ F(A; R), ∀n ∈ N∗ . Şirul considerat se

numeşte mărginit uniform pe mulţimea A dacă şi numai dacă ∃M > 0 astfel
ı̂ncât |fn (x)| ≤ M, ∀x ∈ A şi ∀n ∈ N∗ .
∑
Teorema 12. (Criteriul lui Dirichlet) Fie seria de funcţii (ϕn fn ),
n∈N∗
ϕn , fn ∈ F(A; R), ∀n ∈ N∗ . Presupunem:
u
1◦ şirul (ϕn (x))n∈N∗ este descrescător pentru ∀x ∈ A şi ϕn → 0;
∑
2◦ seria fn are şirul sumelor parţiale mărginit uniform pe mulţimea A.
n∈N∗
∑
Atunci seria (ϕn fn ) este convergentă uniform pe A.
n∈N∗
∑
Teorema 13. (Criteriul lui Leibniz) Fie seria alternată (−1)n−1 ϕn ,
n∈N∗
ϕn : A → R+ , (ϕn (x))∑ şir descrescător pentru orice x ∈ A cu proprietatea
n∈N∗
u
ϕn → 0. Atunci seria (−1)n−1 ϕn este convergentă uniform pe A.
n∈N∗
∑
Teorema 14. (Criteriul lui Abel) Fie seria de funcţii (ϕn fn ), ϕn , fn ∈
n∈N∗
F(A; R), ∀n ∈ N∗ . Presupunem:
1◦ şirul (ϕn (x))n∈N∗ este descrescător pentru ∀x ∈ A şi uniform mărginit pe
mulţimea A; ∑
2◦ seria fn este convergentă uniform pe mulţimea A.
n∈N∗
∑
Atunci seria (ϕn fn ) este convergentă uniform pe A.
n∈N∗
∑
Teorema 15. Fie fn o serie din C ◦ (A; R). Dacă seria ı̂n cauză este
n∈N∗
∞
∑
convergentă uniform pe A şi dacă S = fn , atunci S ∈ C ◦ (A; R).
n=1
∑
Teorema 16. Fie fn o serie din I([a, b], R). Dacă seria ı̂n cauză este
n∈N∗
∞
∑
convergentă uniform pe [a, b] şi dacă S = fn , atunci:
n=1
1◦ S ∈ I([a, b], R);
∑∞ ( ∫ ) ∫ ∞
∫ (∑ )
2◦ fn (x)dx = S(x)dx = fn (x) dx. (10.9)
n=1 n=1
[a,b] [a,b] [a,b]
∑
Consecinţa 5. Fie fn o serie din C ◦ ([a, b], R). Dacă seria ı̂n cauză este
n∈N∗
∞
∑
convergentă uniform pe [a, b] şi dacă S = fn , atunci:
n=1
1◦ S ∈ I([a, b], R);
∞ (∫ x )
∑
2 ◦
seria de funcţii fn (t)dt este convergentă uniform pe [a, b] şi
n=1 a
∞ (∫ x ) ∫x
∑
fn (t)dt = S(t)dt ∀x ∈ [a, b].
n=1 a a
∑
În particular, pentru x = b are loc egalitatea (10.9), adică seria fn poate
n∈N∗
fi integrată termen cu termen pe intervalul [a, b].
∑
Teorema 17. Fie I ⊂ R un interval, fn o serie din D(I; R). Dacă
∑ n∈N∗
(i) seria fn este convergentă uniform, cu suma S;
n∈N∗
∑
(ii) seria fn′ este convergentă uniform, cu suma G,
n∈N∗
atunci
1◦ S ∈ D(I; R)
şi
2◦ S ′ = G.
Observaţia 6. Relaţia 2◦ poate fi scrisă astfel:

∞
(∑ )′ ∞
∑
fn = fn′ . (10.10)
n=1 n=1
∑
Teorema 18. Fie I ⊂ R un interval mărginit şi fn o serie din D(I; R).
n∈N∗
Dacă ∑
(i) ∃x◦ ∈ I astfel ı̂ncât seria numerică fn (x◦ ) este convergentă;
∑ n∈N∗
(ii) seria fn′ este convergentă uniform pe I, cu suma G,
n∈N∗
atunci ∑
1◦ seria fn este convergentă uniform pe I şi ∃S ∈ D(I; R) astfel ı̂ncât
n∈N∗
∞
∑
S= fn ;
n=1
2 ◦
S = G.
′
∑
Exemplul 10. Fie seria de funcţii e−nx , x ∈ R.
n∈N∗
1) Să se studieze convergenţa seriei.
2) Să se arate că ı̂n domeniul de convergenţă, suma S(·) este funcţie continuă
şi indefinit derivabilă.
∫ ∞ (∫
∑ )
3) Să se arate că dacă [a, b] ⊂]0, +∞[, atunci S(x)dx = e−nx dx .
n=1
[a,b] [a,b]
∑ 1( )
4) Să se calculeze suma seriei numerice 1 − e−n e−n =: S1 .
n∈N∗
n
R: ⌈1) Convergentă pe A =]0, +∞[ şi divergentă pe ] − ∞, 0]. 2) Avem S : A → R, S(x) =

1
este funcţie continuă şi indefinit derivabilă. 3) Pe [a, b] ⊂ A seria este convergentă
ex − 1
∫b ∞ ∫b ∞ ( 1 − e−b )
∑ ∑ 1 ( −na )
uniform, deci S(x)dx = e−nx dx = e − e−nb = ln . 4) Din 3),
n=1 n=1
n 1 − e−a
a a
∞ ( e2 − 1 )
∑ 1(
.⌋
)
pentru a = 1 şi b = 2 obţinem S1 = 1 − e−n e−n = ln
n=1
n e(e − 1)
Aplicaţii
1. Şiruri de funcţii
Pentru şirurile de funcţii de mai jos, să se calculeze lim fn (x) (adică limita
n→∞
punctuală). √
1 + x2n , x ∈ R, n ∈ N∗ .
( )
1◦ fn (·) n∈N∗ , fn (x) = n
{
1, dacă |x| ≤ 1,
R: ⌈f (x) =
x2 , dacă |x| > 1.⌋
( √2 ) n
√
, x ∈ R, n ∈ N∗ .
( ) n
2 ◦
fn (·) n∈N∗
, fn (x) = | sin x|n + | cos x|n +
2∪
 [ 1 1 [
 | cos x|, dacă x∈ (k − )π, (k + )π ,
4 4



k∈Z
 √


R: ⌈f (x) = 2 1
, dacă x ∈ {(k ± )π/k ∈ Z},
 2 ∪] 4 1 3 [


 | sin x|, dacă x∈ (k + )π, (k + )π .⌋



4 4
k∈Z
ln(1 + enx )
, x ∈ R, n ∈ N∗ .
( )
3◦ fn (·) n∈N∗
, fn (x) =
ln(1 + en ) {
0, dacă x ≤ 0,
R: ⌈f (x) =
x, dacă x > 0.⌋
x + x2 enx
, x ∈ R, n ∈ N∗ .
( )
4◦ fn (·) n∈N∗
, fn (x) =
1 + enx {
x, dacă x ≤ 0,
R: ⌈f (x) =
x2 , dacă x > 0.⌋
Pentru şirurile de funcţii de mai jos să se studieze convergenţa uniformă către
funcţia corespunzătoare f (x) = lim fn (x) (limita punctuală).
n→+∞
x2
, x ∈ R, n ∈ N∗ .
( )
5◦ fn (·) n∈N∗
, fn (x) = 2n
1 + (2 sin x)
u.
/ C ◦ (R; R), deci fn ̸→ f.⌋
R: ⌈fn ∈ C ◦ (R; R), f ∈
x
, x ∈ [1, +∞[, n ∈ N∗ .
( )
6◦ fn (·) , fn (x) =
n∈N∗ x3 + n2
x 1 u.
R: ⌈0 < fn (x) < ≤ , ∀x ∈ [1, +∞[⇒ fn → 0.⌋
x2 + n 2 2n
x
, a) x ∈]0, +∞[, b) x ∈ [1, 2], n ∈ N∗ .
( )
7◦ fn (·) n∈N∗
, fn (x) =
x+n
1 u. 2 u.
R: ⌈a) fn (n) = , ∀n ∈ N∗ ⇒ fn →
̸ f = 0(·). b) 0 < fn (x) < ⇒ fn → f = 0(·).⌋
2 n+1
2nx
b) x ∈ [1, +∞[, n ∈ N∗ .
( )
8◦ fn (·) , fn (x) = , a) x ∈ [0, 1],
n∈N∗ 1 + n 2 x2
u. u.
R: ⌈a) fn ̸→ f = 0(·). b) fn → f = 0(·). I: fn (1) ≥ fn (x), ∀x ∈ [1, +∞[.⌋
Pentru şirurile de funcţii de mai jos, să se arate că limita integralei nu este
egală cu integrala limitei. Ce se poate spune despre convergenţa uniformă?
2
9◦ fn : [0, 1] → R, fn (x) = nx · e−nx , x ∈ [0, 1], n ∈ N∗ .
∫1
−nx2
R: ⌈Avem f (x) = lim fn (x) = lim nxe = 0, ∀x ∈ [0, 1] deci f (x)dx = 0. Pe de
n→∞ n→∞
0
∫1 ∫1 ∫1
−nx2 1( 1
1 − e−n , ∀n ∈ N∗ şi lim
)
altă parte fn (x)dx = nxe dx = fn (x)dx = ̸= 0. În
2 n→∞ 2
0 0 0
u.
plus, fn ̸→ f = 0(·).⌋
{
(n + 1)xn , dacă 0 ≤ x < 1,
10 ◦
fn : [0, 1] → R, fn (x) = n ∈ N∗ .
0, dacă x = 1,
∫1 ∫1 u.
fn (x)dx ⇒ fn ̸→ f.⌋
( )
R: ⌈ lim fn (x) dx = 0 ̸= 1 = lim
n→∞ n→∞
0 0
( )
Pentru şirurile fn (·) n∈N∗
, de mai jos, să se arate că
∫b ∫b ( )
lim fn (x)dx = lim fn (x) dx.
n→∞ n→∞
a a
Convergenţa este uniformă?

x
11◦ fn : [0, 1] → R, fn (x) = cos , n ∈ N∗ .
n
∫1
x
R: ⌈Avem f (x) = lim fn (x) = lim cos = 1, ∀x ∈ [0, 1] ⇒ f (x)dx = 1. Pe de altă
n→∞ n→∞ n
0
∫1 ∫1
1
parte fn (x)dx = n · sin , ∀n ∈ N∗ şi deci lim fn (x)dx = 1. Deoarece |fn (x) − f (x)| =
n n→∞
0 0
x 1 u.
2 · sin 2
≤ 2 ⇒ fn → f.⌋
2n 2n
12◦ fn : [0, 1] → R, fn (x) = nx(1 − x)n , n ∈ N∗ .
∫1 ∫1
( ) n 1
R: ⌈ lim fn (x) dx = 0 = lim fn (x)dx = lim . Pentru xn = ,
n→∞ n→∞ n→∞ (n + 1)(n + 2) n
0 0
1 )n 1 ( u.
avem |fn (xn ) − f (xn )| = 1 − ̸ f.⌋
≥ , ∀n ∈ N∗ \ {1} ⇒ fn →
n 4
( )
Pentru fiecare dintre şirurile de funcţii fn (·) n∈N∗ , de mai jos, să se arate că
limita şirului derivatelor nu este egală cu derivata limitei şirului de funcţii. Să se
precizeze natura convergenţei şirului de funcţii şi a şirului derivatelor.
xn
13◦ fn : [0, 1] → R, fn (x) = , n ∈ N∗ .
n {
1, dacă x = 1,
R: ⌈f ′ (x) = 0, ∀x ∈ [0, 1] şi g(x) = lim fn′ (x) = Deci g ̸= f ′ .
n→∞ 0, dacă x ∈ [0, 1[.
u. s.
Avem: fn → f = 0(·), iar fn′ → g.⌋
1
14◦ fn : R → R, fn (x) = · arctg xn , n ∈ N∗ .
n 
 0,
 dacă |x| ̸= 1,
1 u. s.
R: ⌈f ′ (x) = 0, ∀x ∈ R, g(x) = lim fn′ (x) = , dacă x = 1, fn → f, fn → g.⌋
n→∞ 2

∄, dacă x = −1,
2. Serii de funcţii
Pentru fiecare dintre seriile de funcţii de mai jos, să se precizeze mulţimea de
convergenţă.
∑ n!
15◦ , x ∈ R \ {0}. R: ⌈Ac = ∅⌋
n∈N
xn
∑ 1
16◦ n
, x ∈ R \ {0}. R: ⌈Ac =] − ∞, −1]∪]1, +∞[.⌋
n∈N
(2n + 1)x
∑ 1 x2n 1
17◦ n 2n
, x ∈ R. R: ⌈Ac = R. I: |fn (x)| ≤ n , ∀x ∈ R.⌋
n∈N
2 1+x 2
∑ cos(nx)
18◦ 2
, x ∈ R. R: ⌈Ac = R.⌋
n∈N ∗
n
∑ sin(n!xn )
19◦ , x ∈ R. R: ⌈Ac = R.⌋
n∈N
n3 + 1
Să se studieze convergenţa punctuală şi convergenţa uniformă a seriilor de

funcţii:
∑ sin(nx)
20◦ , x ∈ R. R: ⌈Convergentă punctual pe R.⌋
n∈N∗
n
∑ sin(nx)
21◦ , x ∈ R. R: ⌈Convergentă uniform pe R.⌋
n∈N∗
n2
∑ cos(nx)
22◦ 3
, x ∈ R. R: ⌈Convergentă uniform pe R.⌋
n∈N∗
n
∑
23 ◦
(−1)n an cos(nx), x, a ∈ R.
n∈N
R: ⌈Convergentă uniform pe R, dacă |a| < 1 şi divergentă, dacă |a| ≥ 1.⌋
Să se arate că seriile de funcţii de mai jos sunt convergente, iar sumele lor
sunt funcţii continue:
∑( nx (n − 1)x )
24◦ − , x ∈ [0, 2].
n∈N∗
n+1+x n+x
n (
∑ nx (n − 1)x ) nx
⌈R: ⌈Pentru x ∈ [0, 2], avem Sn (x) = − = →
n+1+x n+x n+1+x
k=1
S(x) = x, iar S ∈ C ◦ ([0, 2]; R).⌋
∑ x + n(−1)n
25 ◦
, x ∈ R.
n∈N∗
x2 + n 3
x + n(−1)n

R: ⌈Avem |fn (x)| = ≤ 1 + 1 , ∀x ∈ R şi ∀n ∈ N∗ , rezultă că seria
x2 + n 3 n2 2n3/2
∞
∑
converge uniform. Deoarece fn ∈ C ◦ (R; R), ∀n ∈ N∗ , rezultă că S = fn ∈ C ◦ (R; R).⌋
n=1
Să se arate că următoarele serii de funcţii sunt convergente, iar sumele lor
sunt funcţii derivabile şi cu derivate continue.
∑ x2n+1
26◦ , |x| < 1. R: ⌈Se aplică teorema 11.⌋
n∈N
2n + 1
∑
27◦ an · cos(nx), x ∈ R, |a| < 1.
n∈N
R: ⌈Seria dată şi seria derivatelor sunt convergente uniform.⌋
∑
n
28◦ a · sin(nx), x ∈ R, |a| < 1.
n∈N
R: ⌈Seria ı̂n cauză ca şi seria derivatelor sunt convergente uniform.⌋
∑ xn
29◦ , x ∈ R.
n∈N
n!
∑ xn ∑ xn−1
R: ⌈Seriile şi sunt absolut şi uniform convergente pe orice interval
n! (n − 1)!
n∈N ∗n∈N
mărginit din R, iar sumele lor sunt funcţii continue.⌋
Întrebări:
1. Definiţia şirului de funcţii. Puncte de convergenţă şi mulţimea de convergen-
ţă. Convergenţa uniformă.
2. Proprietăţi ale şirurilor convergente uniform (continuitatea limitei, inte-
grabilitatea limitei, dferivabilitatea limitei).
3. Definiţia seriei de funcţii. Convergenţa uniformă, criterii de convergenţă
uniformă. Proprietăţi.
154 SERII DE PUTERI. SERII TAYLOR

SERII DE PUTERI. SERII TAYLOR
Rezumat: În acest capitol se defineşte noţiunea de serie de puteri, se for-
mulează noţiunea de rază de convergenţă şi legat de aceasta noţiunea de mulţime
de convergenţă. În continuare, pornind de la funcţiile de clasă C ∞ , se defineşte
noţiunea de serie de puteri ataşate acestor serii (aşa numitele serii Taylor), apoi
se defineşte noţiunea de funcţie analitică.
Cuvinte cheie: Serie de puteri (serie ı̂ntreagă), rază de convergenţă,
mulţime de convergenţă, operaţii cu serii de puteri, funcţie analitică, serie MacLau-
rin. serie Taylor.
Cuprins:
SERII DE PUTERI. SERII TAYLOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
§ 1. Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .154
§ 2. Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
§ 3. Aplicaţii: serii Taylor şi MacLaurin ale unor funcţii elementare . . . . . . 160
Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
1. Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
2. Serii Taylor. Funcţii analitice. Dezvoltări ı̂n serie Taylor . . . . . . . . . 166
§ 1. Serii de puteri
Definiţia 1. Fie (an )n∈N un şir de numere reale, x◦ ∈ R fixat. Se numeşte
serie de puteri (sau serie ı̂ntreagă) ı̂n variabila x centrată ı̂n x◦ având coeficienţii
an , ∀n ∈ N, seria de funcţii
∑
an (x−x◦ )n = a0 +a1 (x−x◦ )+a2 (x−x◦ )2 +. . .+an (x−x◦ )n +. . . ∀x ∈ R. (11.1)
n∈N
Numărul real an se numeşte coeficientul termenului de rang n.

În studiul seriilor de puteri problema de bază o constituie determinarea mulţimii
de convergenţă.
Să remarcăm faptul că mulţimea de convergenţă, ı̂n cazul seriilor de puteri,
este nevidă, deoarece x◦ este punct de convergenţă.
În cele ce urmează, vom nota prin Ac mulţimea de convergenţă pentru o serie
de puteri.
Observaţia 1. Toate rezultatele care vor fi stabilite pentru cazul x◦ = 0 rămân
adevărate şi pentru cazul când x◦ ̸= 0 (se face translaţia y =∑ x − x◦ ). De aceea,
ı̂n continuare vom considera numai seria de puteri de forma an xn .
n∈N
∑
Teorema 1. (Abel) Fie an xn o serie de puteri. Există ρ ∈ [0, +∞] astfel
n∈N
ı̂ncât:
1◦ dacă ρ = 0, seria este convergentă numai pentru x = 0;
2◦ dacă ρ > 0, seria este absolut convergentă pe ] − ρ, ρ[;
3◦ dacă ρ < +∞, pentru orice x cu |x| > ρ seria este divergentă;
4◦ dacă ρ > 0 şi 0 < r < ρ, seria este convergentă uniform1) pe ∀[a, b] ⊂
[−r, r];
Definiţia 2. Numărul real ρ ∈ [0, +∞] definit de teorema lui Abel se numeşte
raza de convergenţă a seriei ı̂n cauză.
Mulţimea de convergenţă Ac a seriei de puteri satisface relaţia
] − ρ, ρ[ ⊂ Ac ⊂ [−ρ, ρ]. (11.2)
Dacă ρ = +∞, atunci Ac = R, iar dacă ρ = 0, atunci Ac = {0}.

Pentru determinarea mulţimii de convergenţă se calculează ρ şi dacă 0 < ρ < ∞,
se stabileşte dacă x = −ρ şi x = ρ sunt sau nu puncte de convergenţă.
∑
Teorema 2. (Cauchy-Hadamard) Fie an xn o serie de puteri şi ρ raza
n∈N
de convergenţă. Notăm √
L := lim n
|an | (11.3)
n→∞
Atunci 
 0,
 dacă L = +∞;
1
ρ= , dacă 0 < L < +∞; (11.4)
 L

+∞, dacă L = 0.
∑
Propoziţia 1. Fie an xn o serie de puteri şi ρ raza de convergenţă. Pre-
n∈N
supunem că ∃n0 ∈ N aşa ı̂ncât an ̸= 0, ∀n ≥ n0 şi există ı̂n R
|an |
l = lim . (11.5)
n→∞ |an+1 |
Atunci
ρ = l. (11.6)
∑
1)
Seria de puteri an xn este convergentă uniform pe [a, b] dacă şi numai dacă ∀ε > 0,
n∈N
∃n(ε) ∈ N∗ cu proprietatea că n ≥ n(ε), p ∈ N∗ şi x ∈ [a, b] ⇒
|an+1 xn+1 + ... + an+p xn+p | < ε.

∑
Exemplul 1. Pentru seria de puteri xn să se determine raza de conver-
n∈N
genţă şi mulţimea de convergenţă.
√
⌈Avem L = lim n
|an | = 1 ⇒]; ρ = 1/L = 1. Avem ] − 1, 1[⊂ Ac ⊂ [−1, 1]. Pentru
n→∞
∞
∑
x = −1 seria numerică corespunzătoare (−1)n este divergentă, deci −1 ∈
/ Ac . Pentru x = 1
n=1
∞
∑
seria corespunzătoare 1n este, de asemenea, divergentă, deci x = 1 ∈
/ Ac . Prin urmare
n=1
Ac =] − 1, 1[.⌋
∑
Exemplul 2. (−1)n xn .
n∈N

(−1)n
⌈Avem ρ = lim = 1. Seriile corespunzătoare punctelor x = 1 şi x = −1 sunt
n→∞ (−1)n+1
divergente. Rezultă deci că Ac =] − 1, 1[.⌋
∑ xn
Exemplul 3. .
n∈N∗
n
1
⌈Găsim ρ = lim n = 1, iar x = −1 ∈ Ac şi x = 1 ∈
/ Ac ⇒ Ac = [−1, 1[.⌋
n→∞ 1
n+1
∑ xn
Exemplul 4. (−1)n−1 .
n∈N∗
n
(−1)n−1 |an |
⌈Procedăm ca la exerciţiul precedent: an = ⇒ ρ = lim = 1, x = −1 ∈
/
n n→∞ |an+1 |
Ac , x = 1 ∈ Ac ⇒ Ac =] − 1, 1].⌋
∑ xn
Exemplul 5. .
n∈N∗
n2
∑ (−1)n
⌈Avem ρ = 1. Pentru x = −1 rezultă seria alternată care este convergentă. De
∗
n2
n∈N
∑ 1
asemenea, pentru x = 1 rezultă seria convergentă . Aşadar Ac = [−1, 1].⌋
∗
n2
n∈N
∑
Exemplul 6. nxn .
n∈N
⌈Folosim formulele (11.5) , (11.6) şi obţinem ρ = 1. Punctele x = −1 şi x = 1 nu sunt

puncte de convergenţă. Deci Ac =] − 1, 1[.⌋
∑ (−1)n−1
Exemplul 7. xn+1 .
n∈N∗
n(n + 1)
⌈Avem ρ = 1, Ac = [−1, 1].⌋

∑ xn
Exemplul 8. (−1)n .
n∈N
n!
(−1)n |an |
⌈Deoarece an = , găsim ρ = lim = +∞. Rezultă Ac = R.⌋
n! n→∞ |an+1 |
∑ (−1)n
Exemplul 9. x2n+1 .
n∈N
2n + 1
⌈Folosind formulele (11.5) şi (11.6) deducem ρ = 1 şi Ac = [−1, 1].⌋

∑ ( n + 1 )n 2
Exemplul 10. xn .
n∈N
n
√ ( 1 )n 1
⌈Avem L = lim n |an | = lim 1 + = e ⇒ ρ = . Vom folosi relaţia cunoscută
( 1 )n
n→∞
( 1 )n+1
n→∞
[( n 1 )n 1 ]n e
[( 1 )n 1 ] n ( 1 )n
1+ < e < 1+ . Deci 1 + < 1 < 1+ 1+ , ∀n ∈
n n n e n e 2 n
[( 1 1
) n ]n ∑ ( n ) n 1
N∗ . Rezultă că un = 1+ ̸→ 0 şi deci seriile şi respectiv
n e (n + 1) en
n∈N
∑ ( n )n2( 1 )n
− sunt divergente. Prin urmare Ac =]− e−1 , e−1 [.⌋
(n + 1) e
n∈N
∑
Teorema 3. (Abel) Fie an xn o serie de puteri, ρ ∈ ]0, +∞[ raza sa de
n∈N ∑
convergenţă şi Ac mulţimea sa de convergenţă. Dacă seria numerică an ρn
∑ n∈N
n
( )
respectiv an (−ρ) este convergentă, atunci suma S : Ac → R, S(x) :=
n∈N
∞
∑
an xn , a seriei de puteri este o funcţie continuă ı̂n punctul x = ρ (respectiv
n=0
x = −ρ).
∑
Observaţia 2. Dacă seria an ρn este convergentă, atunci
n∈N
∞
∑
lim S(x) = an ρn . (11.7)
x→ρ
n=1
∑
Teorema 4. Fie an xn o serie de puteri, ρ > 0 raza de convergentă şi S
n∈N
suma sa. Sunt adevărate ∑
afirmaţiile:
1 Seria derivatelor
◦
nan xn−1 are aceeaşi rază de convergenţă ρ ca şi seria
n∈N
iniţială.
∞
∑
2◦ Funcţia S este derivabilă pe ]− ρ, ρ[ şi S ′ (x) = nan xn−1 .
n=1
∑
Teorema 5. Fie an xn o serie de puteri, ρ > 0 raza de convergenţă şi S
n∈N
suma sa. Atunci:
1◦ S ∈ C ∞ (]− ρ, ρ[; R);
∞
∑
(m)
2 S (x) =
◦
an (xn )(m) , ∀x ∈ ]− ρ, ρ[ şi ∀m ∈ N∗ .
n=m
∑
Consecinţa 1. Fie an (x−x◦ )n o serie de puteri, ρ > 0 raza de convergenţă
n∈N
şi S suma sa. Atunci are loc relaţia
1 (n) ◦
an = S (x ), ∀n ∈ N. (11.8)
n!
∑
Teorema 6. Fie an xn o serie de puteri care are raza de convergentă ρ > 0
n∈N
şi S suma sa. Atunci
∫x ∫x ( ∑
∞ ∞
n
) ∑ an n+1
S(t)dt = an t dt = x , (11.9)
n=0 n=0
n+1
0 0
∀x ∈ [−r, r] ⊂ ]− ρ, ρ [.
∑ ∑
Definiţia 3. Fie an xn şi bn xn două serii de puteri şi α, β ∈ R. Prin
n∈N n∈N
definiţie:
(∑ ) (∑ ) ∑(
n n
αan + βbn xn ,
)
α an x +β bn x := (11.10)
n∈N n∈N n∈N
(∑ ) (∑ ∑
n
an x · bn xn ) := c n xn , (11.11)
n∈N n∈N n∈N
unde n
∑
cn = ak bn−k = a0 bn + a1 bn−1 + . . . + an b0 , ∀n ∈ N (11.12)
k=0
(numit produsul Cauchy).

∑ ∑
Teorema 7. 1◦ Dacă seriile de puteri an xn şi bn xn au razele de
n∈N n∈N ∑
convergenţă ρ1 şi respectiv ρ2 , atunci raza de convergenţă ρ a seriei sumă (an +
n∈N
bn )xn satisface condiţia ρ ≥ min{ρ1 , ρ2 }. ∑
2◦ Dacă ρ1 este raza de convergenţă a seriei de puteri an xn şi dacă α ̸= 0,
(∑ ) n∈N
n
atunci seria α an x are aceeaşi rază de convergenţă ρ1 .
n∈N
(∑ ) (∑ ) ∑(
a n xn + (−an )xn = an − an xn = 0
)
Observaţia 3. Seria sumă
n∈N n∈N n∈N
are raza de convergenţă ρ = +∞ > ρ1 .
∑ ∑
Teorema 8. Dacă seriile de puteri an xn şi bn xn au razele de convergenţă
n∈N n∈N
ρ1 şi respectiv ρ2 , atunci raza de convergenţă ρ a seriei produs satisface condiţia
ρ ≥ min{ρ1 , ρ2 }.
§ 2. Serii Taylor
Fie I ⊂ R un interval, f : I → R o funcţie indefinit derivabilă ı̂n punctul

x◦ ∈ I.
Definiţia 4. Seria de puteri

∑ (x − x◦ )n
f (n) (x◦ ) (11.13)
n∈N
n!
se numeşte serie Taylor ataşată funcţiei f , centrată ı̂n punctul x◦ .

Dacă x◦ = 0 ∈ I, seria Taylor ataşată ı̂n x◦ = 0 este numită serie MacLau-
rin.
Observaţia 4. Seria este convergentă ı̂n punctul x = x◦ şi suma sa este egală
cu f (x◦ ).
Un interes deosebit ı̂l reprezintă cazul când raza de convergenţă a seriei de

puteri este strict pozitivă şi suma seriei este egală cu funcţia f pe o anumită
vecinătate a punctului x◦ .
Definiţia 5. Fie I ⊂ R un interval, f : I → R, x◦ ∈ I. Funcţia f se numeşte

analitică ı̂n punctul x◦ dacă şi numai dacă:
1◦ ∃V ∈ V(x◦ ), V ⊂ I, astfel ı̂ncât f ∈ C ∞ (V ; R);
2◦ Seria Taylor ataşată funcţiei f ı̂n punctul x◦ ∈ I are raza de convergenţă
ρ ∈ R∗+ ;
3◦ Suma seriei Taylor S :]x◦ −ρ, x◦ +ρ[→ R coincide cu f pe V ∩]x◦ −ρ, x◦ +
ρ[.
Funcţia f se numeşte analitică pe I dacă şi numai dacă este analitică ı̂n
fiecare punct din I.
Observaţia 5. Funcţia f care ı̂ndeplineşte condiţiile din definiţia anterioară

se mai numeşte dezvoltabilă ı̂n serie Taylor ı̂n punctul x◦ .
Fie I ⊂ R un interval, x◦ ∈ I şi f : I → R o funcţie derivabilă de n ori ı̂n

punctul x◦ .
Definiţia 6. 1◦ Funcţia polinomială Tn (f, x◦ , ·) : R → R,

n
∑ (x − x◦ )k
◦
Tn (f, x , x) := f (k) (x◦ ), (11.14)
k=0
k!
se numeşte ”polinomul lui Taylor” de grad n ataşat funcţiei f ı̂n punctul x◦ .

2◦ Funcţia Rn (f, x◦ , ·) : I → R,
Rn (f, x◦ , x) = f (x) − Tn (f, x◦ , x), ∀x ∈ I, (11.15)
se numeşte restul formulei lui Taylor de ordinul n ı̂n punctul x◦ .
Teorema 9. Fie I ⊂ R un interval, f : I → R o funcţie de clasă C ∞ şi

x◦ ∈ I. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) Funcţia f este analitică ı̂n punctul x◦ ;
(ii) ∃ρ > 0 astfel ı̂ncât lim Rn (f, x◦ , x) = 0, ∀x ∈ I∩]x◦ − ρ, x◦ + ρ[.
n→∞
Teorema 10. Fie f :]a, b[→ R, (a < b), x◦ ∈ ]a, b[. Presupunem că:
1◦ f ∈ C ∞ (]a, b[; R);
2◦ ∃M > 0 astfel ı̂ncât |f (n) (x)| ≤ M, ∀x ∈ ]a, b[ şi ∀n ∈ N.
Atunci f este analitică ı̂n punctul x◦ .
Teorema 11. Fie f :]a, b[→ R, (a < b), x◦ ∈ ]a, b[. Presupunem că:
1◦ f ∈ C ∞ (]a, b[; R);
2◦ ∃ρ > 0 şi M > 0 astfel ı̂ncât ]x◦ − ρ, x◦ + ρ[ ⊂ ]a, b[ şi pentru ∀x ∈
]x − ρ, x◦ + ρ[ are loc inegalitatea |f (n) (x)| ≤ M n , ∀n ∈ N.
◦
Atunci f este analitică ı̂n punctul x◦ .
Teorema 12. Fie I ⊂ R interval şi fie f ∈ C ∞ (I, R). Dacă există M, C ∈ R∗+
astfel ı̂ncât
1
n
sup |f (n) (x)| ≤ C, ∀n ∈ N∗ , (11.16)
M n! x∈I
(adică şirul de numere cu termenul general membrul stâng al relaţiei (11.16) este
mărginit) atunci f este funcţie dezvoltabilă ı̂n serie Taylor ı̂n orice punct x◦ din
intervalul I.
§ 11.3. Aplicaţii: serii Taylor şi MacLaurin ale unor funcţii elementare
1. f : R → R, f (x) = ex = exp(x).
Funcţia f ∈ C ∞ (R, R), f (n) (x) = ex = f (x), ∀n ∈ N∗ şi f (0) = 1. Deoarece
∀x ∈ R cu |x| ≤ r ⇒ f (n) (x) ≤ er = M > 0, atunci f este analitică ı̂n x0 = 0 şi
∞
x
∑ xn
e = exp(x) = , ∀x ∈ R. (11.17)
n=0
n!
2. f : R → R, f (x) = sin x. ( nπ )
Funcţia f ∈ C ∞ (R, R), f (n) (x) = sin x + , ∀n ∈ N. Avem |f (n) (0)| ≤
2
1, ∀x ∈ R, ∀n ∈ N. Deci f este analitică ı̂n punctul x0 = 0 şi
∞
∑ x2n+1
n
sin x = (−1) , ∀x ∈ R. (11.18)
n=0
(2n + 1)!
3. f : R → R, f (x) = cos x.
Printr-un raţionament identic cu cel făcut ı̂n cazul funcţiei sinus, obţinem că
f este analitică ı̂n punctul x0 = 0 şi
∞
∑ x2n
cos x = (−1)n , ∀x ∈ R. (11.19)
n=0
(2n)!
1
4. f : I = ]− 1, +∞[ → R, f (x) = .
1+x
n
(−1) n!
Funcţia f ∈ C ∞ (I, R), f (n) (x) = , ∀ ∈ I, ∀n ∈ N∗ şi f (n) (0) =
(1 + x)n+1
(−1)n n!. Seria MacLaurin ataşată funcţiei f are forma
∑
(−1)n xn = 1 − x + x2 − ... + (−1)n xn + ...· (11.20)
n∈N
Această serie are raza de convergenţă ρ = 1 şi mulţimea de convergenţă

1
Ac =]− 1, 1[. Pe mulţimea de convergenţă Ac ⊂ I, suma seriei este S(x) = .
1+x
Deci S(x) = f (x), ∀x ∈ ]− 1, 1[ şi ı̂n consecinţă f este analitică ı̂n punctul x0 = 0.
1
5. f : I = ]− ∞, 1[ → R, f (x) = .
1−x
n!
Funcţia f ∈ C ∞ (I, R), f (n) (x) = , ∀ ∈ I, ∀n ∈ N∗ şi f (n) (0) = n!.
(1 − x)n+1
Seria MacLaurin ataşată funcţiei f are forma
∑
xn = 1 + x + x2 + ... + xn + ...· (11.21)
n∈N

1
Ac =]− 1, 1[. Pe mulţimea de convergenţă Ac ⊂ I, suma seriei este S(x) = .
1−x
Deci S(x) = f (x), ∀x ∈ ]− 1, 1[ şi ı̂n consecinţă f este analitică ı̂n punctul x0 = 0.
6. f : I = ]− 1, +∞[ → R, f (x) = ln(1 + x).
(−1)n−1 (n − 1)!
Avem f ∈ C ∞ (I, R), f (n) (x) = , f (0) = 0, f (n) (0) =
(1 + x)n
(−1)n−1 (n − 1)!, ∀n ∈ N∗ , iar seria MacLaurin corespunzătoare are forma
n
n−1 x
∑
(−1) . (11.22)
n∈N∗
n

Ac = ]− 1, 1].
Pentru a obţine suma seriei, să observăm (ex. 4), mai ı̂ntâi că
∞
∑ 1
(−1)n xn = , ∀x ∈ ]− 1, 1[
n=0
1+x
şi deci
∫x ( ∑
∞ ∞
n n
) ∑ xn+1
ln(1 + x) = (−1) t dt = (−1)n = S(x),
n=0 n=0
n+1
0
∀x ∈ ]− 1, 1[, pe baza teoremei 6. Deci funcţia f este analitică ı̂n punctul x0 = 0.

∑ (−1)n
Întucât seria este convergentă, atunci S(1) = lim ln(1 + x) = ln 2,
n∈N
n+1 x↗1
pe baza teoremei 3.
7. f : ]− ∞, 1[→ R, f (x) = ln(1 − x).
Printr-un raţionament ca la exerciţiul precedent, obţinem seria MacLaurin
∑ xn
− . (11.23)
n∈N∗
n
Acestă serie are raza de convergenţă ρ = 1 şi mulţimea de convergenţă Ac =

[−1, 1[. Pe mulţimea de convergenţă are loc egalitatea S(x) = f (x) (analog cu
exerciţiul precedent). Deci
∑ xn
ln(1 − x) = − , ∀x ∈ [−1, 1[.
n∈N∗
n
8. F : I =]− 1, 1[→ R, f (x) = ln(1 − x2 ).

1[ (−1)n−1
]
(n)
Avem f ∈ C (I, R), f (0) = 0, f (x) = (n − 1)!
∞
− ,
(1 + x)n (1 − x)n
f (n) (0) = (n − 1)! (−1)n−1 − 1 , ∀n ∈ N∗ , iar seria MacLaurin corespunzătoare
[ ]
este
∑ 22n
(−2) .
n∈N∗
2n
Această serie de puteri are raza de convergenţă ρ = 1 şi mulţimea de convergenţă
Ac =]− 1, 1[. Pe mulţimea de convergenţă, suma seriei de puteri astfel obţinută
este S(x) = ln(1 − x2 ) (se observă că adunând seriile (10.22) şi (10.23) se obţine
seria (10.26)). Deci f este analitică ı̂n punctul x0 = 0 şi
∞
2
∑ x2n
ln(1 − x ) = − , ∀x ∈ ]− 1, 1[. (11.24)
n=1
n
(1 + x)
9. f : I =]− 1, 1[→ R, f (x) = ln .
1−x
Pentru x ∈ ] − 1, 1[ avem f (x) = ln(1 + x) − ln(1 − x). Printr-un raţionamet

analog celui de la execiţiul precedent, rezultă că f este analitică ı̂n punctul x0 = 0
şi
∞
(1 + x) ∑ x2n−1
ln =2 , ∀x ∈ ]− 1, 1[. (11.25)
1−x n=1
(2n − 1)!
10. f : I := ]− 1, +∞[→ R, f (x) = (1 + x)α , α ∈ R.

Funcţia f ∈ C ∞ (I, R), f (0) = 1, f (n) (x) = α(α − 1) · ... · (α − n + 1)(1 + x)α−n
şi f (n) (0) = α(α − 1) · ... · (α − n + 1), ∀n ∈ N∗ . Seria MacLaurin corespunzătoare
are forma
∑ α(α − 1) · ... · (α − n + 1)
1+ xn .
n∈N∗
n!
Această serie de puteri are raza de convergenţă ρ = 1.

Să arătăm că pe mulţimea ]− 1, 1[ suma seriei de puteri este egală cu funcţia
f.
Soluţia 1. Pentru aceasta, notăm
n
∑ α(α − 1) · ... · (α − n + 1)
Sn (x) = 1 + xn , ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ ]− 1, 1[.
k=1
n!
Din formula lui Taylor cu retul sub formă integrală, avem

∫x
1
f (x) − Sn (x) = (x − t)n f (n+1) (t)dt =
n!
0
∫x
α(α − 1) · ... · (α − n)
= (x − t)n (1 + x)α−n−1 dt. (11.26)
n!
0
Fie gα : ]− 1, 1[→ R,


 (1 + x)α−1 , dacă x ∈ [0, 1[, α ≥ 1,
1, dacă x ∈ [0, 1[, α < 1,

gα (x) := (11.27)

 1, dacă x ∈ ]− 1, 0[, α ≥ 1,
(1 + x)α−1 , dacă x ∈ ]− 1, 0[, α < 1.

Să observăm că α ∈ R şi pentru orice t situat ı̂ntre 0 şi x, cu x ∈ ]− 1, 1[, avem
(1 + t)α−1 ≤ gα (x). (11.28)
Relaţia (11.27) devine
|α(α − 1) · ... · (α − n)| ∫x [ x − t ]n

|f (x) − Sn (x)| ≤ · gα (x) · dt =

n! 1+t
0
|xn+1 α(α − 1) · ... · (α − n)| ∫1 [ 1 − s ]n

= · gα (x) · ds ≤

n! 1 + sx
0
n+1
|x
α(α − 1) · ... · (α − n)|
≤ · gα (x), ∀x ∈ ]− 1, 1[, ∀n ∈ N∗ , (11.29)
n!
1−s
deoarece pentru x ∈ ]− 1, 1[ şi s ∈ [0, 1] avem 0 ≤ ≤ 1.
1 + sx
∑ |xn+1 α(α − 1) · ... · (α − n)|
Seria un , un = · gα (x) > 0, ∀x ∈ ] − 1, 1[\
n∈N ∗
n!
un+1
\{0}, este convergentă, deoarece lim = |x| < 1. Prin urmare lim un = 0
n→∞ un n→∞
ceea ce implică lim Sn (x) = f (x), ∀x ∈ ]−1, 1[. Aşadar f este analitică ı̂n punctul
n→∞
x0 = 0 şi
∞
∑ α(α − 1) · ... · (α − n + 1)
(1 + x)α = 1 + xn , ∀x ∈ ]− 1, 1[. (11.30)
n=1
n!
Această serie poartă numele de serie binomială deoarece dacă n ∈ N∗ se

regăseşte formula binomului lui Newton.
Soluţia 2. Notăm
∞
∑ α(α − 1) · ... · (α − n + 1)
S(x) = 1 + xn , ∀x ∈]− 1, 1[. (11.31)
n=1
n!
Funcţia S(x) este derivabilă şi

∞
∑ α(α − 1) · ... · (α − n + 1)
′
S (x) = xn−1 . (11.32)
n=1
(n − 1)!
Să demonstrăm egalitatea
(1 + x)S ′ (x) = αS(x), ∀x ∈ ]− 1, 1[. (11.33)
Într-adevăr
∞ ∞
∑ α(α − 1) · ... · (α − n + 1) n−1
∑ α(α − 1) · ... · (α − n + 1)
′
(1 + x)S (x) = x + xn =
(n − 1)! (n − 1)!
n=1 n=1
∞ ∞
∑ α(α − 1) · ... · (α − n + 1) n−1
∑ α(α − 1) · ... · (α − n + 1)
=α+ x + xn .
(n − 1)! (n − 1)!
n=2 n=1
Dacă ı̂n prima serie ı̂nlocuim n − 1 cu n, obţinem

∞ ∞
∑ α(α − 1) · ... · (α − n ∑ α(α − 1) · ... · (α − n + 1)
(1 + x)S ′ (x) = α + xn + xn =
n! (n − 1)!
n=1 n=1
∞
∑ α(α − 1) · ... · (α − n + 1) [ α − n ]
=α+ + 1 xn = αS(x).
(n − 1)! n
n=1
Relaţia (10.35) este echivalentă cu
S ′ (x) α
= , ∀x ∈ ]− 1, 1[,
S(x) 1+x
care la rândul său este echivalentă cu

[ ( )]′
ln S(x) = α ln(1 + x) + c, ∀x ∈ ]− 1, 1[.
Deoarece S(0) = 1, din egalitatea precedentă rezultă c = 0. În acest caz,

egalitatea devine S(x) = (1 + x)α = f (x), ∀x ∈ ]− 1, 1[.
11. f : I := ]− ∞, 1[→ R, f (x) = (1 − x)α , α ∈ R.
Procedăm ca la exerciţiul precedent. Rezultă f analitică ı̂n punctul x0 = 0 şi
are loc relaţia
∞
α
∑ α(α − 1) · ... · (α − n + 1) n
(1 − x) = 1 + (−1)n x , ∀x ∈ ]− 1, 1[. (10.34)
n=1
n!
Să facem observaţia că vom obţine acelaşi rezultat dacă ı̂n (11.31) ı̂nlocuim x
cu −x şi se ţine seama de simetria intervalului de convergenţă ]− 1, 1[.
12. f : R → R, f (x) = arctg x.
Să observăm că
∞
1 ∑
f ′ (x) = = (−1)n x2n , ∀x ∈ ]− 1, 1[.
1 + x2 n=0
Pe intervalul [0, x], 0 < x < 1, sunt ı̂ndeplinite condiţiile din teorema 6.
Obţinem
∫x ∫x ( ∑
∞ ∞
1 n 2n
) ∑ x2n+1
arctg x = = (−1) t dt = (−1)n , (10.35)
1 + t2 n=0 n=0
2n + 1
0 0
∀x ∈ ]− 1, 1[.
Să remarcăm faptul că seria (10.32) are coeficienţii determinaţi ı̂n mod unic
de suma sa S(x) = arctg x (consecinţa 1). Prin urmare această serie este seria
Taylor corespunzătoare funcţiei f . Deci f este analitică ı̂n punctul x0 = 0.
Aplicaţii
§ 1. Serii de puteri
Să se găsească mulţimea de convergenţă corespunzătoare fiecăreia dintre seriile

de puteri de mai jos.
∑ x2n
1◦ . (−1)n . R: ρ = +∞, Ac = R.
n∈N
(2n)!
∑ x2n+1
2◦ . (−1)n . R: ρ = +∞, Ac = R.
n∈N
(2n + 1)!
∑ x2n
3◦ . . R: ρ = +∞, Ac = R.
n∈N
(2n)!
∑ x2n+1
4◦ . . R: ρ = +∞, Ac = R.
n∈N
(2n + 1)!
∑ ( n + 1 )n
5◦ . xn . R: ρ = 1, Ac =] − 1, 1[.
n∈N ∗
n
§ 2. Serii Taylor. Funcţii analitice.

Dezvoltări ı̂n serie Taylor
Să se găsească seriile Taylor corspunzătoare funcţiilor de mai jos ı̂n punctul
x = 0 (seriile MacLaurin).
◦
∞
∑ xn
6◦ . f : R → R, f (x) = e−x . R: exp(−x) = e−x = (−1)n , x ∈ R.
n=0
n!
∞
∑ x2n
7◦ . f : R → R, f (x) = ch x. R: chx = , x ∈ R.
n=0
(2n)!
∞
∑ x2n+1
8◦ . f : R → R, f (x) = sh x. R: sh x = , x ∈ R.
n=0
(2n + 1)!
9◦ . f :] − 2, +∞[→ R, f (x) = ln(2 + x).
∞
∑ (−1)n ( x )n+1
R: ln(2 + x) = ln 2 + , x ∈ ] − 2, 2].
n=0
n+1 2
∞
∑ x4n+1
10◦ . f : R → R, f (x) = sin x + sh x. R: f (x) = 2 , x ∈ R.
n=0
(4n + 1)!
∞
∑ x4n+3
11◦ . f : R → R, f (x) = sh x − sin x. R: f (x) = 2 , x ∈ R.
n=0
(4n + 3)!
∞
∑ x4n
12◦ . f : R → R, f (x) = cos x + ch x. R: f (x) = 2 , x ∈ R.
n=0
(4n)!
∞
∑ x4n+2
13◦ . f : R → R, f (x) = ch x − cos x. R: f (x) = 2 , x ∈ R.
n=0
(4n + 3)!
∞
2 x2n
f (x) = ex .
∑
14◦ . f : R → R, R: f (x) = , x ∈ R.
n=0
n!
Întrebări:
1. Definiţia seriei de puteri, a razei de convergenţă, formula de calcul a razei
de convergenţă, determinarea mulţimii de convergenţă.
2. Operaţii cu serii de puteri. Serii Taylor. Funcţii analitice.
1
3. Dezvoltări ı̂n serie de puteri (pentru funcţiile elementare: ex , sin x, cos x, .)
1−x
BIBLIOGRAFIE
1. Aramă Lia, Morozan T., Culegere de probleme de calcul diferenţial şi integral, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1964.
2. Bucur Gh., Câmpu E., Găină S., Culegere de probleme de calcul diferenţial şi integral, III, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1967.
3. Budianu Gh., Analiză matematică, exerciţii şi probleme, IPB, 1979.
4. Cenuşă Gh. şi col. Matematici pentru economişti, Ed. CISON, Bucureţi, 2005.
5. Ciorănescu N., Roşculeţ M., Culegere de probleme de algebră şi analiză matematică, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1959.
6. Colojoară I., Analiză matematică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
7. Cristescu R., Matematici generale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969.
8. Demidovici B. P., Culegere de probleme şi exerciţii de analiză matematică, Ed. Tehnică, Bu-
cureşti, 1956.
9. Demidovici B. P. şi col., Problems in mathematical analysis, Ed. Mir, Moscova.
10. Donciu N., Flondor D., Algebră şi analiză matematică, culegere de probleme, Vol. I, II, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, 1979.
11. Donciu N., Flondor D., Analiză matematică, Ed. ALL, Bucureşti, 1993.
12. Drăguşin C., Analiză matematică, Partea I, IPB, 1989.
13. Drăguşin C., Culegere de exerciţii şi probleme de analiză matematică, IPB, 1981.
14. Drăguşin C., Drăguşin Lucia, Câşlaru C., Analiză matematică. Calcul diferenţial, Ed. TEORA,
Bucureşti, 1993.
15. Drăguşin C., Drăguşin Lucia, Analiză matematică, Vol. I, Ed. MATRIX ROM, Bucureşti,
1997.
16. Drăguşin C., Drăguşin Lucia, Analiză matematică, Vol. II, Ed. MATRIX ROM, Bucureşti,
1999.
17. Drăguşin C., Olteanu O., Gavrilă M., Analiză matematică. Probleme, Vol. I, Ed. Matrix ROM,
Bucureşti, 2006.
18. Drăguşin C., Olteanu O., Gavrilă M., Analiză matematică . Teorie şi Aplicaţii, Vol. II, Ed.
Matrix Rom, Bucureşti, 2007.
19. Drăguşin C., Gavrilă M., Analiză matematică. Calcul diferenţial. Ed. MATRIX ROM, Bucurc
sti, 2007.
20. Ene D. Matematică aplicată ı̂n agricultură, Ed. CERES, 2006.
21. Fihtenholţ G. M., Curs de calcul diferenţial şi integral, Vol. I-III, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1963.
22. Flondor P., Stănăşilă O., Lecţii de analiză matematică, Ed. ALL, Bucureşti, 1993.
23. Gavrilă, M., Analiză matematică. Calcul Diferenţial, U.T.C.B., 1996.
24. Gavrilă, M., Gavrilă, C., Matei, P., Costinescu, C., Ariciuc, M., Culegere de probleme de analiză
matematică, Ed. MATRIX-ROM, Bucureşti, 2002.
25. Găină S., Câmpu E., Bucur Gh., Culegere de probleme de calcul diferenţial şi integral, II, Ed.
26. Gheorghiu N., Precupanu T., Analiză matematică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucu-reşti,
1979.
27. Grecu E., Analiză matematică, Vol. I, Calcul diferenţial, Ed, PRINTECH, 1997.
28. Günter N.M., Cuzmin R. O., Culegere de probleme de matematici superioare, Vol. I, II, III, Ed.
29. Gussi Gh., Itinerar ı̂n analiza matematică, Lyceum 95, Ed. Albatros, Bucureşti,1970.
30. Halanay A., Gologan R., Timotin D., Elemente de analiză matematică, Vol. I, Ed. MATRIX
ROM, 1997.
31. Meghea C., Introducere ı̂n analiză matematică. Calcul diferenţial şi integral. Ed. Ştiinţi-fică,
Bucureşti, 1968.
32. Meghea C., Bazele analizei matematice, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977.
33. Mititelu Şt. Analiză matematică, Institutul de Construcţii Bucureşti, 1988.
34. Nicolescu M., Analiză matematică, Vol. I, II, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1957, 1958.
35. Nicolescu M., Dinculeanu N., Marcus S., Analiză matematică, Vol. I, II, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1966, 1964.
36. Nicolescu M., Olteanu O., Calcul diferenţial. Analiză matematică (partea ı̂ntâi), Ed. PRINT-
ECH, Bucureşti, 1999.
37. Olariu V., Analiză matematică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
169 Bibliografie
38. Olariu V., Calcul diferenţial şi integral, Vol. I, UPB, 1993.
39. Olariu V., Halanay A., Turbatu S., Analiză matematică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1983.
40. Olariu V., Drăguşin Lucia, Drăguşin C., Câşlaru C., Probleme de analiză matematică (I, II),
IPB, 1983.
41. Olariu V., Nicolescu M., Olteanu O., Calcul diferenţial şi integral, Vol. II, UPB, 1994.
42. Olariu V., Olteanu O., Analiză matematică, Ed. SEMNE, 1999.
43. Olteanu O., Analiză matematică, Partea I, IPB, 1991.
44. Oprişan Gh., Toma Antonela, Probleme de analiză matematică, Ed. BREN, Bucureşti, 1999.
45. Păltineanu, G., Analiză matematică. Calcul diferenţial, Editura AGIR, 2002.
46. Radu C., Drăguşin C., Drăguşin Lucia., Aplicaţii de algebră, geometrie şi matematici speciale,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991.
47. Radu C., Drăguşin C., Drăguşin Lucia., Algebră liniară, analiză matematică, geometrie analitică
şi diferenţială - culegere de probleme. Ed. Fair Partners, 2000.
48. Sireţchi Gh. Calcul diferenţial şi integral. Vol. I Noţiuni fundamentale, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
49. Sireţchi Gh., Calcul diferenţial şi integral, Vol. II, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1985.
50. Stănăşilă O., Analiză matematică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
51. Târcolea C., Analiză matematică, Partea I, Calcul diferenţial, IPB, 1983.
52. Udrişte C., Analiză matematică, IPB, 1978.
53. Udrişte C., Bodnariu M., Analiză matematică. Modele de probleme pentru examene. UPB,
1993.
54. Dicţionar de analiză matematică, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989.
55. Dicţionar de matematici generale, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1974.
56. Mică enciclopedie matematică, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1980.

Analiză Matematică

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiză Matematică

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prof. univ. dr. Constantin Drăguşin Conf. univ. dr.

EDITURA EX TERRA AURUM

Unitatea de ı̂nvăţare nr. 5

Unitatea de ı̂nvăţare nr. 10

NOTAŢII şi ABREVIERI

e = 2, 7182818285... - numărul real e;

Unitatea de ı̂nvăţare nr. 1

§ 1. Mulţimea numerelor reale

În cele ce urmează, vom folosi notaţiile consacrate:

Vom prezenta construcţia axiomatică a mulţimii numerelor reale (datorată lui

Definiţia 1. Orice mulţime nevidă R care satisface condiţiile:

Observaţia 3. Dacă ∅ ̸= A ⊂ R este minorată, atunci ∃ inf(A) ∈ R.

Observaţia 4. (Axioma lui Arhimede) Oricare ar fi x, y ∈ R, x > 0, ∃n ∈ N∗

Observaţia 5. Axioma lui Arhimede este echivalentă cu proprietatea: ”pentru

Observaţia 6. Corpul (Q, +, ·, ≤) nu satisface axioma Cantor-Dedekind, ı̂nsă

Definiţia 2. Un corp ordonat (K,, ·, ≤) care satisface axioma lui Arhimede se

Deci (Q, +·, ≤) este corp arhimedian.

Propoziţia 1. Fie ∅ ̸= A ⊂ R este mulţime mărginită.

Vom folosi notaţiile:

Propoziţia 2. (Lema intervalelor ı̂nchise) Fie (In )n∈N , In = [an , bn ], o

Observaţia 7. Dacă ı̂n plus faţă de ipotezele propoziţiei 2 avem

Observaţia 8. Propoziţia 2 nu este adevărată dacă renunţăm la ipoteza in-

se numeşte funcţia modul, iar |x| se numeşte modulul numărului real x.

d(x, y) := |x − y|, ∀x, y ∈ R,

se numeşte metrică sau distanţă (distanţă euclidiană) ı̂n R.

§ 2. Reprezentarea geometrică a mulţimii numerelor reale

se numeşte reprezentarea geometrică a mulţimii numerelor reale.

Ţinând seama de aceste convenţii, mulţimea numerelor reale se poate scrie

Definiţia 6. Mulţimea R, ı̂nzestrată cu relaţia de ordine de mai sus, se

Pentru elementele din R

Vom nota prin V(x) mulţimea formată cu toate vecinătăţile punctului x.

V ∈ V(+∞) ⇔ ∃a ∈ R astfel ı̂ncât ]a, +∞[⊂ V (1.7)

§ 3. Şiruri de numere reale

• produsul dintre scalarul α şi şirul (xn )n∈N∗ prin

(xn )n∈N∗ · (yn )n∈N∗ = (xn · yn )n∈N∗ ; (1.11)

x◦ = lim xn sau xn → x◦ . (1.14)

Propoziţia 7. Fie (xn )n∈N∗ un şir din R. Elementul x◦ ∈ R este punct

lim (xn · yn ) = lim xn · lim yn . (1.16)

Teorema 4. Fie (xn )n∈N∗ , xn ∈ R∗ , ∀n ∈ N∗ convergent către x◦ ∈ R∗ .

Teorema 6. Fie (xn )n∈N∗ un şir din R.

n, m ≥ n(ε) ⇒ |xm − xn | < ε. (1.19)

Exemplul 10. Să se afle lim xn şi lim xn , dacă xn = n(−1) , n ∈ N∗ .

2m, dacă n = 2m,

Exemplul 11. Să se calculeze limita şirului (xn )n∈N∗ ,

Observaţia 16. Afirmaţia reciproca, ı̂n general, nu este adevărată.

Propoziţia 18. Fie (xn )n∈N∗ , xn > 0, ∀n ∈ N∗ . Presupunem că există

1) Dacă λ < 1, atunci lim xn = 0.

Propoziţia 19. Fie (xn )n∈N∗ , xn > 0, ∀n ∈ N∗ . Presupunem că există

1) Dacă λ < 1, atunci lim xn = 0.

Să se calculeze limitele de mai jos:

Să se calculeze următoarele limite:

Unitatea de ı̂nvăţare nr. 2

∑ general al şirului (xn )n∈N∗ , adică xn , se numeşte termenul general

este convergentă şi are loc egalitatea

∑Teorema 3. (Criteriul general de convergenţă al lui Cauchy) Fie

un şir descrescător şi mărginit. Atunci seria αn xn este convergentă.

Observaţia 1. Afirmaţia reciprocă a teoremei, ı̂n general, nu este adevărată.

Să facem următoarea schimbare a ordinii termenilor, obţinem seria

§ 3 Serii cu termeni pozitivi

Deoarece n3 + 1 ≥ n(n + 1), ∀n ∈ N∗ , rezultă că

(ii) Seria 2n x2n este convergentă.

(ii) Seria 2n x2n este divergentă.

Exemplul 14. Precizaţi natura seriilor

Observaţia 2. Dacă λ1 = 1, nu se poate afirma nimic despre natura seriei.