CLUJ-NAPOCA

2008

1
Referenți științifici:
Prof. univ. dr. Gabriel V. Orman,
Conf. univ. dr. Dorina Răducanu,
Catedra de Analiză Matematică și Probabilități,
Universitatea “Transilvania” Brașov

Editura Albastră
Director editoră
Smaranda Derveșteanu
Tehnoredactare computerizată
SD Special Design
Coperta
SD Special Design
Tipărit
EDITURA ALBASTRĂ

Editura este acreditată de CNCSIS

(Consiliul Național al Cercetării ștințifice din Învățământul Superior)
și este recomandată
Consiliului Național de Atestare a Titlurilor și Diplomelor Universitare.

Copyright © 2008
Toate drepturile asupra acestei lucrări aparțin s.c. Casa de Editură Albastră s.r.l.
Reproducerea integrală sau parțialã a textului sau a ilustrațiilor din această carte
este posibilă numai cu acordul prealabil în scris al Casei de Editură Albastră

2
CUPRINS

CONȚINUTUL LUCRĂRII ......................................................................... 7

1. CORPUL NUMERELOR REALE. FUNCȚII REALE ......................... 9

1.1. Corpul numerelor reale ........................................................................ 9
1.2. Funcții reale ........................................................................................ 12

2. ȘIRURI DE NUMERE REALE .............................................................. 20

2.1. Limite de șiruri ................................................................................... 20
2.2. Șiruri mărginite. Șiruri monotone ...................................................... 24
2.3. Șiruri fundamentale ............................................................................ 28
2.4. Aplicații .............................................................................................. 30
2.5. Șiruri remarcabile ............................................................................... 33

3. SERII NUMERICE .................................................................................. 37

3.1. Definiția seriilor convergente ............................................................ 37
3.2. Criterii de convergență pentru serii cu termeni pozitivi .................... 40
3.3. Serii alternate ..................................................................................... 45
3.4. Serii cu termeni oarecare .................................................................... 46

4. FUNCȚII DE O VARIABILĂ REALĂ .................................................. 48

4.1. Limite de funcții ................................................................................ 48
4.1.1. Limita unei funcții într-un punct ................................................ 48
4.1.2. Limite laterale ............................................................................ 51
4.2. Funcții continue .................................................................................. 53
4.2.1. Definiția continuității ................................................................. 53
4.2.2. Continuitatea laterală ................................................................. 55
4.2.3. Proprietățile funcțiilor continue ................................................. 56
4.2.4. Funcții uniform continue ............................................................ 57
4.3. Derivate .............................................................................................. 59
4.3.1. Definiția derivatei ...................................................................... 59
4.3.2. Proprietăți ale funcțiilor derivabile ............................................ 63
4.3.3. Derivate de ordin superior .......................................................... 65
4.3.4. Operații cu funcții derivabile de n ori ........................................ 66
4.4. Aplicații ale derivatelor. Formula lui Taylor ..................................... 68
4.4.1. Teoremele fundamentale ale calculului diferențial ................... 68
4.4.2. Formula lui Taylor ..................................................................... 70
4.4.3. Aplicații ale teoremelor fundamentale la studiul funcțiilor ....... 75
4.4.4. Diferențiale ................................................................................. 82

3
 4.5. Integrala nedefinită ............................................................................ 84
4.5.1. Primitive ..................................................................................... 84
4.5.2. Metode de integrare ................................................................... 87
4.6. Integrala definită ................................................................................ 94
4.6.1. Definiția integralei în sensul lui Riemann ................................. 94
4.6.2. Proprietățile funcțiilor integrabile .............................................. 96
4.6.3. Metode de integrare ................................................................. 100
4.6.4. Aplicații ale integralei definite ................................................. 102
4.7. Integrale improprii ........................................................................... 111
4.7.1. Integrale improprii de speța întâi
(cu limite de integrare infinite) ................................................. 112
4.7.2. Integrale improprii de speța a doua
(din funcții nemărginite) ........................................................... 117
4.7.3. Funcțiile Beta și Gamma .......................................................... 123
4.8. Integrale cu parametric .................................................................... 129
4.9. Șiruri și serii de funcții. Serii de puteri ............................................ 133
4.9.1. Șiruri de funcții ......................................................................... 133
4.9.2. Serii de funcții .......................................................................... 139
4.9.3. Serii de puteri ........................................................................... 144
4.9.4. Serii Taylor ............................................................................... 150

5. FUNCȚII REALE DE MAI MULTE VARIABILE REALE ............. 155

5.1. Spațiul Rn .......................................................................................... 155
5.1.1. Introducere ................................................................................ 155
5.1.2. Topologia pe Rn ........................................................................ 157
5.2. Funcții definite pe mulțimi din Rn .................................................... 163
5.2.1. Limite ........................................................................................ 165
5.2.2. Continuitate .............................................................................. 171
5.3. Derivate parțiale. Diferențiale. ......................................................... 176
5.3.1. Derivate parțiale ....................................................................... 176
5.3.2. Derivate parțiale de ordin superior ........................................... 181
5.3.3. Diferențibilitatea funcțiilor de două variabile .......................... 185
5.3.4. Diferențiala funcțiilor de două variabile .................................. 189
5.3.5. Diferențiale de ordin superior .................................................. 193
5.3.6. Diferențialele și derivatele parțiale ale funcțiilor compuse ..... 196
5.3.7. Funcții omogene ...................................................................... 201
5.3.8. Formula lui Taylor pentru funcții de două variabile ................ 204
5.4. Funcții implicite ................................................................................ 211
5.5. Schimbări de variabile ...................................................................... 214
5.6. Extreme locale pentru funcții de două variabile .............................. 220
5.7. Integrala curbilinie ........................................................................... 230
5.7.1. Integrala curbilinie în raport cu arcul ...................................... 230

4
 5.7.2. Integrala curbilinie în raport cu coordonatele .......................... 235
5.7.3. Integrale curbilinii care nu depind de drumul de integrare ...... 239
5.7.4. Aplicații ale integralelor curbilinii ........................................... 242
5.7.4.1. Aplicații în geometrie ....................................................... 242
5.7.4.2. Aplicații în mecanică ........................................................ 249
5.8. Integrala dublă .................................................................................. 254
5.8.1. Calculul integralei duble .......................................................... 256
5.8.2. Formula lui Green ..................................................................... 261
5.8.3. Schimbarea de variabilă în integrala dublă ............................. 263
5.8.4. Aplicații ale integralei duble .................................................... 266
5.9. Integrala de suprafață ....................................................................... 272
5.9.1. Elemente de teoria curbelor și suprafețelor .............................. 272
5.9.2. Integrala de suprafață în raport cu aria ..................................... 277
5.9.3. Integrala de suprafață în raport cu coordonatele ...................... 282
5.10. Integrala triplă ................................................................................. 290
5.10.1. Integrala triplă. Definiție, proprietăți. .................................... 290
5.10.2. Schimbarea de variabilă în integrala triplă ............................ 294
5.10.3. Formula lui Gauss – Ostrogradski .......................................... 298
5.10.4. Aplicații ale integralei triple .................................................. 300

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................... 306

5
6
PREFAŢĂ

Analiza matematică reprezintă obiect de studiu în multe institute de

învăţătmânt superior.
Am profitat de această nouă ediţie pentru a simplifica prezentarea unor
capitole precum şi unele demonstraţii. În acelaşi timp am încercat să aplicăm
mai consecvent conceptul general de funcţie. Era natural să dăm şi în acest caz,
ca şi în cazul aplicaţiilor numerice o interpretare fizică derivatei întâi şi
derivatei a doua. În acest mod, studentul este mai bine pregătit să abordeze
disciplinele ulterioare de geometrie sau de mecanică, discipline ce beneficiează
de rezultatele analizei matematice. Fiind considerată ca o ramură mai dificilă a
matematicii, analiza matematică formează raţionamentul procesual necesar
aprofundării altor discipline sau rezolvării unor probleme tehnice.
Sperăm ca această lucrare să fie utilă atât studenţilor facultăţilor
tehnice cât şi elevilor din ultimul an de liceu. Primim cu apreciere toate
observaţiile care vor contribui la îmbunătăţirea eventualelor ediţii următoare.
Mulţumim Casei de Editură Albastră, în mod special D-nei Smaranda
Derveşteanu, director editură, pentru ajutorul şi promptitudinea oferite în mod
generos la fiecare din solicitările noastre.

Braşov,
11.11.2008

Autorii

7
8
1. CORPUL NUMERELOR REALE.
FUNCŢII REALE

1.1. Corpul numerelor reale

Corpul ordonat al numerelor reale este o mulţime R, pe care se pot
defini:
(C1) două operaţii interne binare
(i) adunare: x, y   x  y ;
(ii) înmulţire: x, y   x  y ,  x  R .
(C2) o relaţie „ x  y ” între elementele mulţimii R ,

ce verifică următoarele proprietăţi:

1. R,, este corp comutativ, adică
(i) R ,  - grup comutativ,
(ii) R, - grup comutativ,
(iii) este verificată legea de distributivitate a înmulţirii faţă de adunare:
x   y  z   x  y  x  z,  x, y, z  R .
2. Mulţimea R are structură de corp ordonat, ceea ce înseamnă că relaţia
„  ” are următoarele proprietăţi:
(i) x  y şi y  z  x  z (tranzitivitate),
(ii) x  y şi y  x  x  y (antisimetrie),
(iii)  x, y  R avem x  y sau y  x ,
(iv) x  y  x  z  y  z,  z  R ,
(v) x  0 şi y  0  x  y  0 .

Definiţia 1.
Modulul unui număr real x (valoarea absolută), se defineşte astfel:
 x, dacă x  0
x  .
 x , dacă x  0

9
Proprietăţi ale modulului
(i) x  0, x  0  x  0 ,
(ii) x  x ,
(iii) x y  x  y, x y  x  y ,
x x
(iv) x y  x  y,  , y0,
y y
(v) x  a  a  x  a.

Definiţia 2.
Partea întreagă a unui număr real x, notată x  este unicul întreg k, ce
verifică:
k  x  k  1 .
Partea fracţionară a numărului real x, notată x , este:
x  x  x .
Observaţia 1.
0  x  1 .

Definiţia 3.
Fie a, b două numere reale oarecare. Dacă
1. a  b , atunci mulţimea
x R a  x  b  a, b se numeşte interval închis.
2. a  b , atunci
(i)  
x R a  x  b  a, b se numeşte interval deschis,

(ii) x R a  x  b  a, b
se numeşte interval închis la stânga şi deschis la dreapta,
(iii) x R a  x  b  a, b
se numeşte interval deschis la stânga şi închis la dreapta.
Dacă mulţimii ordonate R, îi ataşăm elementele  şi   cu
proprietatea că :
   x, respectiv x  ,  x  R ,

atunci notăm prin R  R   , , şi considerăm mulţimile:

10
 3. x  R x  a  a,  , respectiv
x  R x  a  a,  ,
numite semidreapta deschisă / închisă nemărginită la dreapta;
4. x R x  b  , b , respectiv
x R x  b   , b ,
numite semidreapta deschisă / închisă nemărginită la stânga.

Definiţia 4.
Fie A o mulţime de numere reale. Spunem că:
(i) mulţimea A este majorată (sau mărginită superior) dacă există un punct b
astfel încât
x  b,  x  A .
Numărul b se numeşte majorant al mulţimii A.
(ii) mulţimea A este minorată (sau mărginită inferior) dacă există un punct a
astfel încât
a  x,  x  A .
Numărul a se numeşte minorant al mulţimii A.
(iii) mulţimea A este mărginită dacă este şi majorată şi minorată, adică, există
două numere reale a şi b astfel încât
a  x  b,  x  A .

Definiţia 5.
(i) Un număr m se numeşte margine inferioară a unei mulţimi A, dacă m este
cel mai mare minorant al mulţimii A. Notăm
m  inf A  inf x .
xA

(i) Un număr M se numeşte margine superioară a unei mulţimi A, dacă M

este cel mai mic majorant al mulţimii A. Notăm
M  sup A  sup x .
xA

Atunci când există, marginile unei mulţimi sunt unice. Existenţa

marginilor este asigurată de teorema următoare.

Teorema 1.
Orice mulţime nevidă minorată are margine inferioară şi orice mulţime
nevidă majorată are margine superioară.

11
Observaţia 2.
Deoarece orice mulţime mărginită este şi minorată şi majorată, rezultă
din teorema 1, că orice mulţime mărginită are margine inferioară şi
margine superioară.
Dacă A este mărginită, atunci pentru orice x  A ,
inf A  x  sup A .

Definiţia 6.
Se numeşte vecinătate a unui punct x0  R o submulţime V  R ce
conţine un interval simetric centrat în x0 , adică
   0 a.î. x0   , x0     V .
Observaţia 3.
În particular, orice interval conţinând pe x0 în interior este vecinătate
a lui x0 .

Definiţia 7.
(i) Se numeşte vecinătate a punctului  , orice submulţime V  R ce
conţine un interval nemărginit a,   , pentru a  R .
(ii) Se numeşte vecinătate a punctului  , orice submulţime V  R ce
conţine un interval nemărginit  , a  , pentru a  R .

Pentru x  R , notăm prin V x  familia tuturor vecinătăţilor punctului

x.

1.2. Funcţii reale

Analiza matematică are ca obiect studiul modurilor diferite de variaţie
simultană a unor mărimi legate între ele, variaţii ce sunt adesea însoţite de
reprezentări geometrice.
În analiză se deosebesc două tipuri de mărimi, şi anume, constantele şi
variabilele.
O variabilă este o mărime susceptibilă să ia diverse valori, aceste
valori formând domeniul ei de variaţie (care poate fi un interval, o reuniune de
intervale disjuncte, sau o mulţime oarecare).
Dacă sunt date două variabile x şi y, cunoscând variaţiile lor simultane,
se observă că valorile lui x determină pe cele ale lui y , şi se spune că y este o
variabilă dependentă de x sau în funcţie de x.

12
Definiţia 8.
Date fiind două mulţimi E şi F, o funcţie f : E  F este o legd8 2 0 1 30i2/F1

13
 g  f x  g f x  23x 5 .
Funcţii injective, surjective şi bijective

Definiţia 10.
Funcţia reală f : E  F este injectivă dacă
f x   f  y   x  y ,  x, y  E
sau echivalent
 x, y  E , x  y  f x   f  y  .

Observaţia 4.
O funcţie injectivă, asociază cel mult un punct din mulţimea E oricărui
punct dat din mulţimea F.

Definiţia 11.
Funcţia f : E  F este surjectivă dacă f E   F , adică, dacă
 y  F , x  A a.î f x   y .

Lema 1.
Fie f : E  F şi g : F  G două funcţii reale oarecare.
(i) Dacă g  f este injectivă, atunci f este injectivă.
(ii) Dacă g  f este surjectivă, atunci g este surjectivă.

Demonstraţie:
(i) Presupunem prin absurd că f nu este injectivă. Atunci, există două
elemente x, x  E şi x  x pentru care f x   f x .

Introducând în g  y  valorile f x , f x  F ca imagini ale lui x şi x  ,

avem:
g  f x   g  f x ,
relaţie ce se scrie:
g  f x  g  f x cu x  x
ceea ce contrazice ipoteza că g  f este injectivă.
(ii) Fie Z  G . Cum g  f este surjectivă, există un element x  E a.î.
Z  g  f x   g  f x  . Dar, domeniul de definiţie al lui g este F şi
f x   F .

14
 Notăm y  f x  şi avem Z  g  y  .Cum Z  G este arbitrar, rezultă că g
este surjectivă.

Definitia 12.
Funcţia reală f : E  F se numeşte bijectivă dacă este injectivă şi
surjectivă. Pentru o funcţie bijectivă,  y  F , există un unic x  E
astfel încât f x   y .

Fie f : E  F o aplicaţie bijectivă. Atunci, se poate defini inversa

f 1 a funcţiei f , prin
f 1 : F  E , y  unicul x  E a.î. f x   y .
Pentru orice mulţime E se poate considera aplicaţia identică a lui E ,
anume:
1E : E  E , 1E x   x ,  x  E .

Evident, aceasta este o aplicaţie bijectivă şi 1E   1E .

1

Teorema 2.
Dacă f : E  F este o funcţie reală oarecare atunci:
(i) f 1E  1E  f  f

(ii) dacă f este bijectivă, atunci f 1  f  1E şi f  f 1  1F

(iii) dacă g : F  E este o funcţie astfel încât g  f  1E şi f  g  1F ,
atunci f şi g sunt bijective şi g  f 1, f  g 1 .

Demonstraţie:
(i) Pentru orice x  E ,

 f 1E x  f 1E x  f x

respectiv,
1E  f x  1E  f x  f x .
(ii) Deoarece f este bijectivă, rezultă că  f 1 . Astfel, pentru orice x  E şi
 
y  f x  , f 1  f x  f 1  f x  f 1  y  . Dar din definiţia funcţiei
inverse, f 1
 y   x şi deci
 f 1  f x  f 1y  x  1E x .
15
 Analog se demonstrează egalitatea f  f 1  1F .
(iii) Din ipoteza g  f  1E folosind Lema 1, rezultă că f este injectivă şi g
surjectivă. Similar din ipoteza f  g  1F rezultă că g este injectivă şi f
este surjectivă . Aşadar funcţiile f şi g sunt bijective.
În plus, din egalitatea g  f  1E , folosind (i) obţinem

g  f  f 1  1E  f 1  f 1 .
Pe de altă parte,
g  f  f 1  g  f  f 1   g 1F  g
ceea ce ne conduce la egalitatea g  f 1 . Analog se arată că f  g 1 .

Corolar 1.
(i) Dacă funcţia reală f : E  F este bijectivă, atunci f 1 este bijectivă
  1
şi f 1  f .
(ii) Dacă funcţiile f : E  F şi f : F  G sunt bijective, atunci g  f
este bijectivă şi g  f   f 1 g 1 .
1

Observaţia 5.
Funcţiile bijective au un rol deosebit: un model matematic (M) al unui
sistem fizic (F) presupune existenţa unei bijecţii f între entităţile
(fizice) ale lui F şi obiectele matematice (numere, funcţii, etc.) ale
modelului M.
Prin aplicaţia f se traduc matematic legi fizice care sunt prelucrate în
M, iar datele obţinute se interpretează prin f 1 în termenii sistemului
fizic considerat.

Funcţii simetrice

Definiţia 13.
O funcţie f : E  F este pară dacă f  x   f x  , x  E şi impară
dacă f  x    f x  ,  x  E .

Observaţia 6.
Definiţia anterioară presupune faptul că domeniul de definiţie al funcţiei f
este simetric, ceea ce înseamnă că, dacă f este definită într-un punct x,
atunci este de asemenea definită şi în  x . În cele mai multe aplicaţii,
funcţiile considerate sunt definite pe R.

16
Teorema 3.
Orice funcţie se poate exprima ca sumă dintr-o funcţie pară şi una
impară, în ipoteza că domeniul de definiţie al funcţiei este simetric.

Demonstraţie:
Fie f :  a, a  R , a  R . Definim funcţiile f  şi f  în modul
următor:
f x   f  x  f x   f  x 
f  x   şi f  x   .
2 2
Atunci,
f  x   f x  f  x   f x 
f   x    f  x  , f   x     f  x  ,
2 2
ceea ce dovedeşte faptul că f  este funcţie pară, iar f  este funcţie
impară.
2  f x 
În final f  x   f  x    f x  .
2

Funcţii monotone

Definiţia 14.
Fie funcţia reală f : E R , E  R şi A  E . Spunem că funcţia f este:
(i) crescătoare pe A dacă oricare ar fi x1  x2 din A, avem: f x1   f x2  ;
(ii) descrescătoare pe A, dacă oricare ar fi x1  x2 din A, avem:
f x1   f x2 
(iii) monotonă dacă este fie crescătoare fie descrescătoare.
Dacă funcţia este crescătoare(respectiv descrescătoare) pe tot domeniul
sau de definiţie, atunci îi vom spune funcţie crescătoare (respectiv
descrescătoare) fără a mai preciza mulţimea pe care are loc această
proprietate.

Definiţia 15.
Spunem că funcţia f : E R este
(i) strict crescătoare pe A  E dacă  x1  x2 din A , avem
f x1   f x2  ,
(ii) strict descrescătoare pe A  E dacă  x1  x2 din A, avem
f x1   f x2 

17
 (iii) strict monotonă dacă este strict crescătoare sau strict descrescătoare.

Observaţia 7.
Orice funcţie strict monotonă este monotonă.

Propoziţia 1.
O funcţie strict monotonă este injectivă.

Demonstraţie:
Fie f : E  R o funcţie reală strict monotonă şi x1  x2 două puncte
din E. Presupunem că x1  x2 . Atunci, f x1   f x2  dacă f este strict
crescătoare, sau f x1   f x2  dacă f este strict descrescătoare, deci
f x1   f x2  , adică f este injectivă.

Observaţia 8.
Reciproca nu este adevărată, existând funcţii injective care nu sunt
monotone.

Funcţii mărginite

Definiţia 16.
Fie f : E  R o funcţie reală şi A  E . Spunem că funcţia f este:
(i) minorată sau mărginită inferior pe mulţimea A dacă a  R astfel încât
a  f x  , x  A ;
(ii) majorată sau mărginită superior pe mulţimea A dacă b  R astfel
încât f x   b , x  A .

Marginea inferioară a mulţimii f  A se numeşte marginea inferioară a

funcţiei f pe mulţimea A şi se notează m  inf f x   f  A , iar marginea
x A

superioară a mulţimii f  A se numeşte marginea superioară a funcţiei f pe

mulţimea A şi se notează M  sup f x   f  A .
x A

Observaţia 9.
m este cel mai mare minorant al mulţimii f  A , iar M este cel mai mic
majorant al acestei mulţimi.
Dacă f este minorată (majorată) pe domeniul sau de definiţie E, spunem
că funcţia este minorată (majorată). Numărul inf f  x  , (respectiv sup f x  ) se
x E xE
numeşte marginea inferioară (respectiv superioară) a funcţiei f.

18
 Dacă f este minorată si majorată pe domeniul de definiţie spunem că
funcţia este mărginită, adică,  a, b  R a.î. a  f x   b ,  x  E .

Propoziţia 2.
Funcţia reală f : E  R este mărginită dacă şi numai dacă există
un număr M  0 astfel încât f x  M ,  x  E .

Observaţia 10.
Se verifică uşor că dacă f , g : E  R sunt mărginite, atunci şi funcţiile
f  g ,   g , f  g sunt mărginite.

19
2. ŞIRURI DE NUMERE REALE

Definiţia 1.
Se numeşte şir de numere reale o funcţie f : N  R .
Notăm an  f n  , n  N , iar şirul f îl notăm cu an nN sau an n 1 .

Simbolul a n desemnează termenul de rang n al şirului an  .

Definiţia 2.
Se numeşte subşir al unui şir f : N  R compunerea lui f cu o funcţie
strict crescătoare  : N  N .

Deci, f  este subşir al şirului f : N  R dacă  : N  N este o

funcţie strict crescătoare. Dacă notăm  k   nk , k  N , rezultă:
n1  n2  ...  nk  nk 1  ...
şi
 f  k   f k   an k
.
Notăm prin ank   k 1
un subşir al şirului an n1 , unde n
k  N , este un
şir strict crescător de indici.

2.1. Limite de şiruri

Definiţia 3.
Spunem că a  R este limita şirului an n1 şi notăm lim an  a sau
n

an  a , dacă în afara oricărei vecinătăţi a lui a se găsesc cel mult, un

număr finit de termeni. Adică,
lim an  a  V  a  mulţimea n : an V  este finită.
n

Un şir care are limita finită (adică a  R ) se numeşte şir convergent.

Propoziţia 1.
Fie an n 1 un şir de numere reale.
(i) lim an  a  R 
n

20
    0,  N   N a.î. n  N   : an  a   .
(ii) lim an   
n

   0,  N    N a.î.  n  N   : an   .

(iii) lim an   
n

   0,  N    N a.î.  n  N   : an   .

Propoziţia 2.
Limita unui şir convergent este unică.

Demonstraţie:
Fie an n 1 un şir convergent, şi presupunem că lim an  a , respectiv
n

lim an  b , cu a, b  R .
n

Din definiţia anterioară rezultă atunci că,   0 ,  N1 , N 2  N astfel

încât

an  a  ,  n  N1
2
respectiv

an  b  ,  n  N 2 .
2
Dacă considerăm N  max N1 , N 2  ,atunci pentru orice n  N
 
an  a  şi an  b  .
2 2
 
Astfel, a  b  a  an  an  b  a  an  an  b    .
2 2
Deoarece  era arbitrar, rezultă că a  b  0 , deci a  b .

Propoziţia 3.
Dacă an  este un şir convergent, atunci şirul  an n 1
este convergent şi

lim an  lim an .
n n

21
Exemplul 1.
n 1 1 n 1
a. lim  , deoarece notând an  , rezultă că
n 5n  2 5 5n  2
1 n  1 1 5n  5  5n  2 3
an     
5 5n  2 5 55n  2 25 n  10
3  10
şi ca atare, pentru orice   0 , considerând N  N şi N 
25
obţinem
1
an    , pentru orice n  N .
5
 n  nu are limită. Presupunând prin
b. Şirul a n n1 definit prin an  sin  
 3 
absurd că a este limita şirului a n deoarece an  1 rezultă că a  1 .

 n 
, N  1 a.i, a n  a  sin
3 3
Atunci pentru    a  ,
2  3  2
n  N .
3 3
Dacă se consideră n : 6N  1 ,obţinem:  a  şi deci
2 2

3  3  3 3 3 3
3    aa  a  a  3 ; absurd.

2  2   2 2 2 2

Propoziţia 4 (Criteriul majorării)

Fie an n 1 , bn n 1 două şiruri de numere reale.
(i) an  bn ,  n  N şi lim an    lim bn   ;
n  n 

(ii) an  bn ,  n  N şi lim bn    lim an   ;

n  n 

(iii) a  R , an  a  n şi lim  n  0  lim an  a .

n  n 

Din afirmaţia (iii) a acestei propoziţii, rezultă imediat:

Consecinţa 1.
Şirul an n 1 converge către a  R dacă si numai dacă şirul  an  a n 1
converge la 0, adică an  a  an  a  0 .

22
Teorema 1.
Dacă an n 1 , bn n 1 , c  n n 1 sunt trei şiruri de numere reale astfel
încât bn  an  cn ,  n  0 şi lim bn  lim cn  a  R , atunci şi şirul
n n

an  are limita a.

Demonstraţie:
Din bn  an  cn rezultă bn  a  an  a  cn  a ,  n  N .
Deci
an  a  maxbn  a, cn  a  bn  a  cn  a  0 pentru n   .

Exemplul 2.
 1 1 1 
a. lim    ...    1, oricare ar fi p  1 .
n P P 
 n  1 P P
n  2 P P
n  n 
Pentru orice n  1 şi p  1 avem inegalităţile:
P
n P  1  P n P  2  ...  P n P  n ,
deci
1 1 1 1
  ...  
P
n n
P P
n  n  1
P P
n 2
P P
n 1P

Rezultă, că fiecare termen al sumei

1 1 1
  ... 
n 1
P P
n 2
P P
n n
P P

1 1
se minorează cu şi se majorează cu .
P
nP  n P
nP 1
Obtinem astfel:
n 1 1 1 n ,
   ...  
P
n n
P P
n 1
P P
n 2
P P
n n
P P
n 1
P

şi trecând la limită când n   , găsim:

 1 1 1 
lim    ...   =1.
n P P 
 n  1 P P
n  2 P P
n  n 

b. lim n n  1 .
n 

23
 Pentru aceasta, fie an  n n  1 ,  n  2 . Evident, an  0 . Pe de altă
parte,
n  1  an   Cn0  Cn1 an  Cn2 an2  ...  Cnn ann
n

nn  1
 Cn2 an2   an2
2
2
ceea ce este echivalent cu 0  an 2  .
n 1
2
Deoarece lim  0 , rezultă că şi lim an  0 .
n n 1 n

Propoziţia 5.
Dacă un şir an n 1 are limita a  R atunci orice subşir al său are tot
limita a.

Demonstraţie:
Fie ank  k 1
un subşir al şirului an n 1 , unde ak k 1 este un şir crescător
de indici.

Pentru orice vecinatate V a lui a, nk : ank V  n : an V  , deci
 
mulţimea nk : ank V este finită. Deoarece şirul de indici nk k 1 este
crescător, rezultă că mulţimile k : a
nk   
V şi nk : ank V sunt
echivalente (în sensul că au acelaşi număr de elemente).

Astfel, pentru orice vecinătate V a lui a, mulţimea k  N : ank V este 
finită, ceea ce demonstreaza ca lim ank  a .
n 

2.2. Şiruri mărginite. Şiruri monotone

Definiţia 4.
Un șir de numere reale an n 1 este:
(i) minorat (sau mărginit inferior) dacă există un număr a  R a.î. a  an ,
 n  N ;
(ii) majorat (sau mărginit superior) dacă există un număr b  R ,a.î., an  b ,
 n  N ;
(iii) mărginit dacă există două numere a, b  R , a  b , a.î. a  an  b ,
 n  N .

24
Observaţia 1.
Consideraţiile din capitolul 1, cu privire la funcţiile mărginite se aplică, în
particular, şirurilor numerice.

Propoziţia 6.
Un şir an n 1 este mărginit dacă şi numai dacă există un număr

M  0 a.î. an  M ,  n  N .

Propoziţia 7.
Orice şir convergent de numere reale este mărginit.

Demonstraţie:
Fie an n 1 un şir convergent şi lim an  a  R . Dacă notăm M  a  1
n

rezultă că M  a  M , deci intervalul  M, M  este o vecinătate a lui a.

Deoarece şirul an n 1 este presupus a fi convergent, rezultă că în afara
oricărei vecinătăţi a punctului a, se află un număr finit de termeni, adică
există M  N a.î. an   M , M ,  n  M , ceea ce dovedeşte
mărginirea şirului an n 1 .

Relativ la şiruri mărginite, are loc următorul rezultat important.

Teorema 2. (Bolzano - Weierstrass)

Orice şir mărginit conţine un subşir convergent.

Definiţia 5.
Un şir an n 1 de numere reale se numeşte:
(i) crescător dacă an  an1 ,  n  N ;
(ii) strict crescător dacă an  an1 ,  n  N ;
(iii) descrescător dacă an  an 1 ,  n  N ;
(iv) strict descrescător dacă an  an 1 ,  n  N .

Observatia 2.
Evident, un şir crescător şi mărginit superior (de un număr b) este mărginit
deoarece a1  an  b,  n  N .
Analog, un şir an n 1 descrescător şi mărginit inferior (de un număr
a  R ) este mărginit, deoarece a  an  a1 ,  n  N .

25
Lema 1.
Limita unui şir crescător şi convergent este mai mare decât toţi
termenii şirului.

Demonstraţie:
Fie an n 1 un şir crescător şi convergent; fie lim an  a  R . Pentru
n

orice n, şi orice m  n , a n  a m , de unde, luând limita în partea dreaptă,

obţinem
an  lim am  a,  n  N .
n

În mod analog , se demonstreaza că:

„Limita unui şir descrescător şi convergent este mai mică decât toţi
termenii şirului.”
În propoziţia 7, s-a arătat ca orice şir convergent este mărginit, reciproca
nefiind adevărată. De asemenea, există şiruri monotone care nu sunt mărginite.
Vom demonstra în continuare, că dacă un şir are ambele proprietăţi, atunci el este
convergent.

Teorema 3.
Orice şir monoton şi mărginit este convergent.

Demonstraţie:
Fie an n 1 un şir de numere reale crescător şi mărginit superior. Conform
 
teoremei 2, acesta conţine un subşir convergent ank , şi fie b limita sa.
Prin reducere la absurd vom arăta că an  b,  n  N .
Deoarece lim ank  b rezultă că
n 

   0 ,  k ' astfel încât b  ank '   .

Dacă luăm k '  M   , pentru orice n  M   , avem aM    an  b deci
b  an   şi deci lim an  b .
n

Dacă an n 1 este un şir descrescător şi mărginit inferior se demonstrează

analog, că
lim an  a , unde a  inf an : n  N .
n

Relativ la şirurile monotone şi nemărginite se poate demonstra:

26
Propoziţia 8.
Orice şir crescător şi nemărginit are limita  .
Orice sir descrescator şi nemărginit are limita  .

Exemple.
k4  k2 1
n
1. Şirul an n 1 cu an  a  n  1  k 1
k4  k
este convergent.

Avem mai întâi

k 4  k 2 1 k 2  k 1 1 1 1
   1  1 
k k
4
1
k k k
3
 
k k  1 k k 1
şi deci
k 4  k 2 1
 1  k  k  1  n  1  n  1 ,
n n


1 1 1

k 1 k4  k k 1

1
de unde obţinem că an  a  .
n 1

 0 , şirul an n 1 este descrescător şi cum

1
Deoarece an 1  an  
nn  1
1
a  an  a1  a  ,
2
este şi mărginit. Rezultă atunci, conform teoremei 3, că şirul an  este
convergent şi lim an  a .
n

2. Fie şirul an nN* ,definit astfel:

2n  1
,  n  N* .
1 3
an    ... 
2 4 2n
Deoarece
an1  1 3 2n  1 2 n  1   2 4 2n  2n  1
    ...        ...   1
an  2 4 2n 2n  2   1 3 2n  1  2n  2
rezultă că şirul este descrescător. În plus, deducem că
1
 a1  a2  ...  an  an 1  ...  0
2
1
deci există lim an  a şi 0  a  .
n 2

27
2.3. Şiruri fundamentale
În definiţia limitei unui şir, această limita a intervenit în mod explicit.
Pentru a verifica pe baza definiţiei, convergenţa unui şir, trebuie să avem o indicaţie
asupra limitei. Există însă situaţii în care apar şiruri cărora nu le putem determina
limita, chiar dacă ştim că sunt convergente.
Noţiunea de şir fundamental ce va fi definită în cele ce urmează, este
legată de posibilitatea de a demonstra convergenţa unui şir prin compararea
termenilor săi între ei şi nu în raport cu un element extern al şirului.

Definiţia 6.
Un şir an n 1 de numere reale se numeşte şir fundamental sau şir
Cauchy dacă satisface condiţia:
   0,  N   a.î.  m  N   şi n  N   : an  am   .

Vom arăta că noţiunile de şir fundamental, respectiv şir convergent sunt

echivalente. Pentru acesta însă, prezentăm mai întai câteva proprietăţi ale şirurilor
fundamentale.

Lema 2.
Orice şir fundamental este mărginit.

Demonstraţie:
Dacă an n 1 este un şir fundamental, atunci din definiţia 6, pentru   1
, rezultă existenţa unui N 1  N astfel încât
an  am  1 , n  N 1 şi m  N 1 .

În particular, an  a N 1  1 pentru orice  n  N 1 de unde rezultă:

a n  a n  a N 1  a N 1  a n  a N 1  a N 1  1  a N 1 ,  n  N 1 .

Mărginirea şirului rezultă astfel din inegalitatea:
 
an  max a1 ,..., aN 1 ;1  aN 1 valabilă pentru  n  N .

Lema 3.
Dacă un şir fundamental conţine un subşir convergent către un număr
a  R , atunci întreg şirul an n 1 converge catre a.

28
Demonstraţie:
Fie an n 1 un şir fundamental şi ank   k 1
un subşir al său cu proprietatea
că lim ank  a  R . Vom demonstra că lim an  a .
n n

Pentru aceasta, fie   0 . Deoarece an  este şir fundamental, rezultă că

există N1   astfel ca:

an  am  , pentru n  N1   şi m  N1   .
2
Deoarece subşirul a n k  este convergent către a, există un număr N 2  
astfel ca:

an k  a  , pentru k  N 2   .
2
Notăm N    max N1  , N 2   . Fie n  N   şi alegem k astfel încât
nk  N   . Atunci,

n, nk  N1   deci an  ank 
2
şi de asemenea

n, nk  N 2   deci an k  a  .
2
Aşadar,
an  a  an  ank  ank  a  an  ank  ank  a   .

Cum n a fost ales arbitrar, rezultă că, pentru orice n  N   avem

an  a   adică şirul an n 1 este convergent către a .

Teorema 4. (Criteriul lui Cauchy)

Un şir de numere reale este convergent dacă şi numai dacă este şir
fundamental.

Demonstraţie:
Fie an  un şir de numere reale convergent către un număr a  R şi fie
  0 . Atunci, există un număr natural N   a.î., pentru orice n  N   :

an  a  .
2
Dar atunci, pentru orice n, m  N  
 
an  am  an  a  a  am  an  a  am  a   
2 2

29
 adică an  este un şir fundamental.
Reciproc, dacă an  este şir fundamental, atunci este şi mărginit (conform
lemei 2.) deci conţine un subşir convergent. Din lema 3., rezultă în final că
şirul fundamental an  este de asemenea convergent.

Exemplul 3.
Să se arate că şirul an n 1 cu an  1 
1 1
 ...  2 este convergent.
22 n
Avem:
1 1 1
an  p  an    ... 
n  1 n  2
2 2
n  p 2
1 1 1
   ... 
nn  1 n  1n  2 n  p  1n  p 
1 1 1 1 1 1
     ...  
n n 1 n 1 n  2 n  p 1 n  p
1 1 p 1
   
n n  p nn  p  n
1
Deci,    0,  N      a.î.
 
 n  N   şi p  N : an  p  a n   .
Am demonstrat astfel că şirul an  este fundamental, şi conform teoremei
4, şirul este convergent.

2.4. Aplicaţii
Teorema 5. (Stolz-Cesaro)
Dacă an n 1 şi bn n 1 sunt două şiruri de numere reale ce verifică
condiţiile:
(i) bn  este un şir crescător de numere reale pozitive cu limita  ;
a  an
(ii) există lim n1  l R ,
n1  bn
n b

a 
atunci şirul  n  are limita l.
 bn  n 1

30
Demonstraţie:
an1  an
Dacă lim  l  R , atunci pentru orice   0 există N   N a.î.
bn1  bn
n

pentru n  N ' :
2 an 1  an 2
l  l
3 bn 1  bn 3
de unde, şirul bn  fiind crescător, obţinem:

  2  
 l    bn 1  bn   an 1  an     l    bn 1  bn  .
 3 3  3
Scriind aceste inegalităţi pentru N , N '1, ..., n şi apoi însumându-le,
rezultă relaţia
   
 l    bn 1  bN '   an  aN '   l    bn  bN '  ,
 3  3
care împărţită prin bn  0 , ne conduce la

    bN '  an aN '     bN ' 

 l    1     l    1 
 3  bn  bn bn  3   bn 

   b  a a    b  a
  l    1  N '   N '  n   l    1  N '   N ' .
 3  bn  bn bn  3   bn  bn
Deoarece N este fixat, din ipoteza lim bn   , rezultă că
n 

bN a
lim  lim N  0 .
n  bn N  bn
an
Astfel, l    lim  l   şi cum  era ales arbitrar, rezultă că
n  bn
an
lim  l R .
n bn
an1  an
Fie acum, lim   . Rezultă atunci că pentru orice
bn1  bn
n

M  0,  N  N a.î.
 n  N rezultă an 1  an  M bn 1  bn  .
Procedând ca mai sus, prin însumare, obţinem:

31
  b 
an  aN  M bn1  bN  sau
an a N
  M 1  N 
bn bN  bn 
an
ceea ce conduce la relaţia lim M.
n bn
an
Deoarece M  0 era arbitrar, rezultă câ lim .
n  bn
an1  an
Analog, se tratează cazul în care lim   .
n bn1  bn

Consecinţa 2.
a1  a2  ...  an
(i) Dacă lim an  a  R , atunci lim a.
n n  n
(ii) (Cauchy) Dacă an  0 ,  n  N şi lim an  a atunci
n

lim a1  a2  ...  an  a
n
n 

(iii) (Cauchy) Dacă an  0 ,  n  N şi există lim  a  0,  atunci

an 1
n  an
există şi lim n an  a .
n

Demonstraţie:
(i) Aplicând teorema anterioară obţinem:

lim
a1  a2  ...  an
 lim 1
a  a2  ...  an  an1 
n n n  n 1 n
 lim an  a.
n

(ii) Dacă aplicăm punctul (i) şirului cn  ln an obţinem egalitatea

ln a1  ln a2  ...  ln an
lim  lim ln an
n  n n 

care este echivalentă cu: lim ln n a1  a2  ...  an  lim ln an .

n  n 

Astfel, rezultă că lim n a1  a2  ...  an  lim an .

n n

a1 a2 a
(iii) Rezultă din (ii) şi egalitatea n an  n   ...  n .
1 a1 an1

32
Exemplul 4.
1 p  2 p  ...  n p
,  p  N .
1
a. lim 
n n p1 p 1
Luăm an  1p  2 p  ... n p , bn  n p 1 şi avem

lim
an1  an
 lim
n  1  p

n  b
n 1  bn
n   n  1 p  n p
C p0 n p  C 1p1n p1  ...  C p0
 lim
n C p01n p1  C 1p1n p  ...  C pp11  n p1
n p  p  n p1  ...  1 1
 lim  .
n n p 1
  p  1  n p  ...  1  n p1 p  1

b. lim n 1  2  ...  n  1 .
n 

Folosim consecinţa 2 (iii), cu an  1  2  ...  n şi calculăm

an 1 1  2  ...  n  n  1
lim  lim
n  an n  1  2  ...  n
Deoarece an  n   , se poate aplica teorema 5 (Stolz-Cesaro):

an 1 a a n2
lim  lim n  2 n 1  lim 1.
n  an n   an 1  an n   n 1

2.5. Şiruri remarcabile

1. Numărul „e”
n
 1
Şirul având termenul general en  1   este strict crescător şi
 n
n
 1
mărginit: 2  en  3 . Limita acestui şir se notează e  lim 1   .
n 
 n
Observaţia 3.
n
Şirul En n0 , En   k! are ca limită numărul e şi avem relaţia:
1
k 0

en  En ,  n  1 .

33
 2. Constanta lui Euler
 ...   ln n,  n  N este
1 1
Şirul având termenul general cn  1 
2 n
strict crescător şi mărginit, 0  cn  1 , n  N , deci convergent. Limita
şirului cn n 1 se notează cu c şi se numeşte constanta lui Euler. Se arată
că c  0,577215664 .

3. Şirul lui Traian Lalescu

Este definit prin termenul general Ln  n 1 n  1!  n n! şi lim Ln 
1
.
n  e
4. Şiruri recurente
Un şir an n 1 de numere reale se numeşte recurent de ordin k, dacă este
definit de o relaţie de forma: ank  f an , an1 ,..., ank 1 , n  1 .
Dacă funcţia f este liniară, spunem că recurenţa este liniară.

Observaţia 4.
(i) Cele mai simple relaţii de recurenţă au forma:
an1    an ,  n  N,   R .
(ii) Recurenţele liniare de ordinul doi, omogene, cu coeficienţi constanţi sunt
de forma:
an2    an1    an ,  n  N, cu a1 , a2 , ,  numere date.

Exemple.
nn
1. Şirul an n 1 , cu an  este convergent şi are limita 0.
n!2
Calculăm
an1 n  1 n!  n  1   n  1
n1 2 n

  n  
an n  1! n  n  n  12
2

n
 1
,  n  1.
1 1
 1     en 
 n  n 1 n 1
Deoarece şirul en  este strict crescător şi lim en  e , rezultă că en  e ,
n 

 n  1 .

34
 Prin urmare,
an1
 1,  n  2 şi atunci şirul an n 1 este strict
an
descrescător.
Deoarece 0  an  1,  n  1 , rezultă că este convergent, deci există
lim an  a  R .
n

an 1 1
Trecând la limită în relaţia  en  , rezultă a  a  e  0  0 .
an n 1
1 1 1 1 
2. lim    ...  2   0 .
n  n n  1 n2
 n 
Vom pune în evidenţă şirul a cărui limită este constanta lui Euler.
Pentru aceasta, scriem
1 1 1 1 
an     ...  2 
n  n 1 n  2 n 
1 1 1 1 1 1
 1   ...   ...  2  1   
n 2 n n 2 n
1 1 1 2
 1   ...  2  ln n 
n 2 n 
1 1 1  1
 1   ...   ln n   ln n  ln n
2

n 2 n  n
Deoarece
 1 
lim 1   ...   ln m   c ,  m  1 ,
1
m 
 2 m 
obţinem
ln n
lim an  0  c  0  c  lim  lim ln n n  ln 1  0 .
n  n  n n 

3. Fie şirul an n 1 dat prin relaţia de recurenţă an 1 

an
, a1  0 . Să
1  n  an
2

se arate că dacă lim n  an există şi este diferită de 0, atunci în mod

n

necesar este egală cu 1.

Să presupunem că lim n  an  a  0 . Există atunci un rang, începând de
n

la care an  0 .
Din relaţia de recurenţă,

35
 an
a n 1   a n  1  n  a n 1  a n  a n
2

1  n  an
2

şi deoarece an  0 obţinem
1 1 1 1
 n  an   n  an   .
an an 1 an 1 an
Atunci,
1 1 1

1 a a an
lim  lim n  lim n 1  lim n  an  lim n  an  1 .
n  n  a n  n n n  1  n n  n 
n

Exerciţii
Să se calculeze:
1!2!...  n!
1. lim ;
n  2n!
sin 1  sin 2  ...  sin n
2. lim ;
n  n2
3. lim n  1  2 n  2  n  3 ;
n 

4. lim n  n 2  1  n  n 2  1 ;
n

1P  3P  ...  2n  1
P
5. lim , pN ;
n  n P 1
ln n
6. lim ;
n n


1 1
7. lim  ;
n  n
k 1 k
n


1 1
8. lim  ;
n
n k 1 k

 n  1n  2...2n  ;
1 n
9. lim
n  n

10. lim n
n!2 .
n  2n !8n

36
3. SERII NUMERICE

3.1. Definiţia seriilor convergente

O serie este un simbol al unei sume algebrice cu o infinitate de termeni
cu ajutorul căruia, în anumite condiţii se poate defini un număr, numit suma
seriei.
Fie ak , k  1,2, ... o mulţime de numere reale.
Operaţia simbolică

a1  a2  a3  ...  an  ...  a
n 1
n (3.1)

se numeşte serie de numere reale, iar a n se numeste termenul general al

seriei.
Definim sumele parţiale ale acestei serii
S1, S2 ,... Sn ,.... (3.2)
unde am notat prin
S p  a1  a2  ...  a p  S p 1  a p (3.3)
şi considerăm şirul Sn  al sumelor parţiale.
Convenim, ca prin definiţie să numim rezultat al operaţiei (3.1) sau
suma seriei (3.1), limita şirului

S  lim Sn 
n  a
n 1
n (3.4)

Astfel, seriile pot fi împărţite în funcţie de natura şirurilor sumelor

parţiale corespunzătoare, anume:
1. Serii convergente dacă şirul Sn  este convergent.
2. Serii divergente dacă S  lim S n   .
n 

A determina natura unei serii, înseamnă a stabili căreia din cele două
categorii aparţine seria dată, ceeea ce revine la studiul şirului sumelor parţiale.
Au loc următoarele rezultate:

37
Teorema 1.
Dacă seria a n este convergentă atunci
lim an  0 . (3.5)
n

Demonstraţie:
Deoarece a n este convergentă, şirul Sn  este convergent, adică
există lim S n  S şi lim S n1  S .
n  n

Deoarece an  Sn  Sn 1 , avem
lim an  lim S n  S n1   S  S  0 .
n n

Teorema 2. (Criteriul de convergenta al lui Cauchy)


Seria a
n 1
n este convergentă dacă şi numai dacă pentru orice număr

real pozitiv  , există un N  N astfel încât

an1  an2  ...  an p   , n  M , p  1 . (3.6)

Demonstraţie:
Aplicăm şirului Sn  teorema lui Cauchy (capitolul 2, teorema 4) şi găsim
astfel condiţia necesară şi suficientă ca şirul sumelor parţiale să fie
convergent, adică seria să fie convergentă. Obţinem, atunci
S n p  S n   ,  n  N , p  1 .
Dar,
S n  p  S n  a n 1  ...  a n  p   .

Exemplul 1.
n

 n  1  2  ...  n  ... numită seria armonică.

1 1 1
Fie seria
n 1

Aplicând teorema anterioară, pentru p  n , obţinem

1 1 1
an1  an 2  ...  an p    ... 
n 1 n  2 n p
1 1 1 n 1
   ...    .
n 1 n  2 n  n 2n 2

38
 1
Deci, dacă   şi p  n nu se verifică criteriul lui Cauchy, deci seria
2
este divergentă.
Să remarcăm, faptul că teorema 1., furnizează doar o condiţie necesară, nu
şi suficientă, de convergenţă. După cum se observă din exemplul anterior


1 1
condiţia (3.5) este satisfacută deoarece lim  0 , dar seria este
n  n n
divergentă.

Exemplul 2.


Să discutăm convergenţa seriei geometrice q

n0
n
.

Avem:
1  qn 1  qn
S n  1  q  q 2  ...  q n1  , sau S n   .
1 q 1 q 1 q
Distingem patru cazuri:
1
(a) q  1 , lim q n  0 şi deci S  lim Sn  ; seria este convergentă.
n  n  1 q
(b) q  1 , lim q n   , Sn   , seria este divergentă.
n 

(c) q  1 , fiecare termen al seriei este 1. Din acest motiv lim S n  lim n   ,
n  n 

seria este divergentă.

(d) q  1 , termenii seriei au semnele alternante; şirul Sn  are două limite 0
şi 1 , deci şirul Sn  nu converge.
Prin urmare, seria geometrică este convergentă dacă q  1 .

39
3.2. Criterii de convergenţă
pentru serii cu termeni pozitivi
Următoarele rezultate sunt utilizate frecvent pentru testarea convergenţei
seriilor infinite.
1. Criteriul I de comparaţie
 
Fie 
n 0
an şi b
n 0
n două serii de numere reale cu termeni pozitivi şi

an  k  bn pentru orice numar real pozitiv k şi n  1,2 ... . Atunci:

 
(i) convergenţa seriei 
n 0
bn implică convergenţa seriei a
n 0
n ;

 
(ii) divergenţa seriei  n 0
an implică divergenţa seriei b .
n 0
n

Observaţia 1.

Dacă seria a
n 0
n este convergentă, nu se poate spune nimic despre

 
convergenţa seriei  n 0
bn , şi de asemenea dacă seria b
n 0
n este


divergentă nu se poate concluziona cu privire la natura seriei a
n 0
n .

2. Criteriul II de comparaţie (criteriul de comparaţie la limită)

 

 b
an
Fie an , n două serii reale cu termeni pozitivi şi lim l,
n bn
n 0 n 0

0  l   . Atunci, cele două serii au aceeaşi natură (sunt ambele

convergente sau divergente).

Exemplul 3. Seria armonica generalizată sau seria lui Riemann



n
1 1 1 1

 1 
   ...    ...
n 0 2 3 n
este convergentă dacă   1 şi divergentă dacă   1 .
Într-adevăr, putem scrie

40
 1 1 1
Sn  1  
   ...  
2 3 n
 1 1   1 1 1 1 
 1                  ...
2 3  4 5 6 7 
Se observă că pentru fiecare paranteză au loc inegalităţile:
1 1 1 1

   2   
2 3 2 2 1
1 1 1 1 1 1

       4    2 1 ş.a.m.d.
4 5 6 7 4 2
Obţinem:
2
1  1 
Sn     1   ...
2 1 2 
1
care este o serie geometrică, cu raţia q  .
2 p 1
1
Astfel, seria este convergentă dacă q   1  1 sau   1 .
2


1 1 1
În cazul în care 0    1 ,   . Deoarece seria armonică este
n n n


1
divergentă, seria este de asemenea divergentă pentru 0    1 ,
n
din primul criteriu de comparaţie.

Exemplul 4.


 nn  1 .
1
Fie seria
n1

Avem
1 1 1
Sn    ... 
1 2 2  3 nn  1
 1 1 1 1 1  1
 1        ...      1
 2   2 3   n n  1  n 1
 1 
Deoarece lim S n  lim 1    1 , seria este convergentă şi are suma 1.
n n
 n 1

41
Observaţia 2.
Convergenţa seriei putea fi dovedită şi folosind al 2-lea criteriu de
 

 n
1
comparaţie , considerând seria bn  2
. Avem
n1 n1

an n2
lim  lim 1 ,
n  b n   nn  1
n

n
1
şi seria este convergentă, deoarece seria 2
este convergentă (

  2  1 ).

3. Criteriul raportului (D’Alambert)

Fie a n o serie cu termeni pozitivi. Presupunem că există
an 1
lim  l . Atunci:
n  an
(i) Dacă l  1 seria este convergentă,
(ii) Dacă l  1 seria este divergentă.

Observaţia 3.
Dacă l  1 , criteriul nu ne dă nici o indicaţie, deci nu putem stabili natura
seriei. De exemplu


1 a
(i) , lim n 1  1 , şi seria este divergentă;
n n   an
n1

n
1 an 1
(ii) 2
, lim  1 , şi seria este convergentă.
n  an
n 1

4. Criteriul Raabe-Duhamel
Fie seria a n , an  0 ,  n  0 . Presupunem că există
a 
lim n   n1  1  l . Atunci,
n
 an 
(i) Dacă l  1 seria este divergentă;
(ii) Dacă l  1 seria este convergentă.

42
Observaţia 4.
Criteriul Raabe-Duhamel se întrebuinţează atunci când aplicarea
a
criteriului lui D’Alambert conduce la cazul lim n1  1 .
n a
n

Exemplul 5.
aa  1  ...  a  n 
Fie seria  n  bb  1  ...  b  n .
n1

aa  1  ...  a  n 
Avem an  n  .
bb  1  ...  b  n 
Deoarece

lim
an1
 lim
n  1a  n  1
n an n  n  1b  n  1
nu putem decide natura seriei cu criteriul raportului şi vom cerceta natura
ei aplicând criteriul Raabe –Duhamel:
a   nb  n  1  n  1a  n  1 
lim n  n  1  lim n  
n
 an1  n 
 n  1a  n  1 
 b  a  1.
Atunci, pentru
(i) b  a  1  1 seria este divergentă,
(ii) b  a  1  1 seria este convergentă,
n  aa  1
(iii) b  a  1  1 seria devine  a  n  1a  n  2 şi aplicând criteriul II
n 1

 b   n , urmeaza că seria este divergentă

1
de comparaţie , cu n

 a  R \  1,0.
5. Criteriul rădăcinii (Cauchy)
Fie a n o serie reală cu termeni pozitivi. Presupunem că există
lim n an  l . Atunci,
n

(i) dacă l  1 seria este convergentă,

(ii) dacă l  1 seria este divergentă.

43
Observaţia 5.
În cazul l  1 nu putem spune nimic despre convergenţa sau divergenţa
seriei 
an .

Exemplul 6.
  n 1
 1 
Considerăm seria
n1 

1   
n 
. Avem

 n
 1 
lim an  lim 1   
n
n n 
 n 
1 1
 lim  1
n n e
 1 
1   
 n 
şi din acest motiv seria este convergentă.

6. Criteriul logaritmic
Fie a n , o serie cu termeni pozitivi. Presupunem că există
1
ln
an
lim  l . Atunci:
n ln n

(i) dacă l  1 seria este divergentă ;

(ii) dacă l  1 seria este convergentă.

Exemplul 7.
Să se discute convergenţa seriei a
n1
ln n
, a 0.

Avem
1
ln
an ln n  ln a
an  a ln n şi lim  lim    ln a .
n ln n n ln n
Dacă:
1
(i) a   l  1 , seria este divergentă;
e
1
(ii) a   l  1 ,seria este convergentă;
e

44
 1
(iii) a  seria devine
e
 ln n  
1
1

  n
ln 1
   e n
 deci, este divergentă.
n1  e  n1 n1

3.3. Serii alternate

O serie de numere reale în care termenii sunt alternativ pozitivi şi negativi
se numeşte serie alternată şi este de forma


 1
n 1
n 1
an  a0  a1  a2  a3  .... , pentru n  N .

Următoarea teoremă furnizează o condiţie suficientă pentru convergenţa

seriilor alternate.

Teorema 3. (Leibniz)

Fie   1
n1
n1
an , an  0 o serie alternată, astfel încât

(i) şirul an  este monoton descrescător, adică an 1  an pentru orice

nN
(ii) lim an  0 .
n

Atunci seria   1 a
n1
n
n este convergentă.

Exemplul 8.


  1 n1 1 1 1 1
Seria an   1     ... este convergentă, deoarece
n1
n 2 3 4

şirul an n  0 , an 
1
este pozitiv, monoton descrescător şi lim an  0 .
n n

45
3.4. Serii cu termeni oarecare

O serie a
n 1
n este cu termeni oarecare dacă conţine o infinitatea de

termeni pozitivi şi o infinitate de termeni negativi.

Seriile alternate sunt un caz particular al seriilor cu termeni oarecare.

O serie cu termeni oarecare a
n 1
n se numeşte:

(i) absolut convergentă dacă seria modulelor



an 1
n  a1  a2  ...  an  ... este convergentă;

 
(ii) simplu convergentă dacă seria 
n 1
an este convergentă, iar seria a
n1
n

este divergentă.
Relativ la seriile cu termeni oarecare are loc următorul criteriu:

Teorema 4.
Dacă o serie cu termeni oarecare este absolut convergentă atunci ea este
convergentă.

Observaţia 6.
Teorema reciprocă nu este valabilă, adică există serii convergente fără să
fie absolut convergente. (De exemplu seria armonică alternată
 

  1n1 an  1 este convergentă, dar seria modulelor 

1
este
n1 n n1 n

divergentă).

Exerciţii
Să se studieze convergenţa următoarelor serii de numere reale:



1
1. ;
n1 n  n 1


 ln 1  n  ;
1
2.
n1


n2  1
3.  n 1 n3  1
;

46
 
n3 n
4.  nn  1 
n1 n2
;


n2
5. 2
n 1
n
;

2  5  8  ...  3n  1

6.  1 5  9  ...  4n  3 ;
n1

1  3  5  ...  2n  1

7. 
n 1
2  4  6  ...  2n
;

   1  2...  n ;   R
n!
8.
n 1

 n

 1  n 
1
9. ;
n 1


3  n n1
10.  2n  1
n1
n
;


11. n
n 1
ln a
, a 0;

 1 1

a
1 ...
12. 2 n
, a 0.
n 1

47
4. FUNCŢII
DE O VARIABILĂ REALĂ

Aşa cum s-a definit în primul capitol, o funcţie reală y  f x  , de

variabilă reală x, este o transformare a cărui domeniu de definiţie E este o
mulţime de numere reale (de obicei, E  a, b sau E  a, b  ), iar codomeniul
este R.

4.1. Limite de funcţii

4.1.1. Limita unei funcţii într-un punct
Considerăm funcţia reală de variabilă reală f : E  R şi ne
propunem să cercetăm comportarea sa în jurul unui punct x 0 , adică să vedem
ce se întâmplă cu valorile funcţiei f x  atunci când argumentul x se apropie de
x 0 . Mai exact, ne interesează dacă pentru valori ale lui x apropiate de x 0 ,
valorile funcţiei f x  sunt apropiate de un anumit număr l (finit sau infinit).
Suntem conduşi astfel la noţiunea de limită a unei funcţii într-un
punct.
Definiţia 1.
Spunem că funcţia f : E  R are limita l în punctul x 0 dacă
pentru orice număr real pozitiv  , există   0 , astfel încât
f x l   , când x  x0   (4.1)
Notăm: lim f x   l sau f x   l .
x  x0

Observaţia 1.
În particular,
(i) lim f x  l , dacă pentru orice   0 , există  astfel încât oricare ar
x

fi x  E , cu x   , avem f x l   .
(ii) lim f x   l , dacă pentru orice   0 , există  astfel încât oricare
x 

ar fi x  E , cu x   , avem f x l   .

48
 O definiţie echivalentă a limitei unei funcţii într-un punct, poate fi dată
folosind limitele de şiruri.

Teorema 1.
Funcţia f : E  R are limita l în punctul x 0 dacă şi numai dacă
pentru orice şir de numere reale x n nN , x n  E \ x0 , oricare ar fi
n  N , cu lim x n  x 0 , avem lim f x n   l .
x  n 

Observaţia 2.
Din teorema precedentă deducem, în particular, că funcţia f nu are
limită în x 0 dacă şi numai dacă există un şir x n  x 0 penru care şirul
de numere reale  f x n  nu este convergent.

Exemplul 1.
1
Să se arate că nu există lim cos .
x0 x

Considerăm şirul  x n n  0 , xn 
1
. Deoarece lim x n  0 , iar
n n 

 1 
lim f x n   lim f    lim cosn   lim  1 ,
n
rezultă că şirul
n  n 
 n  n   n  

 f x n  nu are limită, deci lim

x0
1
cos nu există.
x
Cu ajutorul teoremei 1, putem calcula limitele unor funcţii elementare.
(i) f : R  R, f x   x , lim f x  x0 , oricare ar fi x 0  R ;
x  xo

(ii) f : R  R, f x   x , n  N , lim f x   x 0n , oricare ar fi x 0  R ;

n
x  xo

, n  N , lim n  n , oricare ar fi x 0  R \ 0;

1 1
(iii) f : R  R, f x  
1
x n x  x 0 x x0
1 1
lim  , lim n  0 ;
x 0 xn x   x

(iv) f : R  0, , f x  a x , a  0 , lim a x  a x0 , oricare ar fi x 0  R .

x  x0

Dacă 0  a  1 : lim a x  0, lim a x  .

x  x 

Dacă a  1 : lim a  , lim a x  0.

x
x  x  

49
 (v) f : 0,   R, f x   ln x , lim ln x  ln x0 , oricare ar fi
x  x0

x 0  0,  ; lim ln x   , lim ln x   ;

x  x 0
x x
 1  1
(vi) f : ,1  0,   R , f x   1   , lim 1    e ,
 x  x  
 x
x
 1
lim 1    e .
x 
 x

Proprietăţi ale limitelor funcţii

Propoziţia 1.
Fie funcţia f : E  R şi x 0 un punct de acumulare al lui E.
Dacă limita funcţiei f în punctul x 0 există, aceasta este unică.

Propoziţia 2.
Fie f şi g două funcţii definite pe E, x 0 un punct de acumulare al lui E şi
presupunem că există lim f x   l1 şi lim f x   l 2 . Au loc atunci
x  x0 x  x0

următoarele proprietăţi:
i  lim c  f x  c  lim f x   c  l1 , oricare ar fi c  R .
x  x0 x  x0

ii  xlim
x
 f x  gx  xlim
x
f x  lim g x  l1  l 2 .
xx
0 0 0

iii xlim  f x g x    xlim f x    lim g x   l1  l 2 .

  x x 
x 0 x  0   0 
lim f x 
 f x   x  x
iv  xlim
l
    1 , dacă l 2  0 .
0

x
 g x   xlim
0
x
g x  l 2
0

v  lim  f x   l1  2 .
g x  l
x  x0

Folosind aceste proprietăţi, putem preciza limitele altor funcţii elementare.

(i) Pentru orice polinom
Px  a n x n  a n1 x n1  ..._ a1 x  a0 definit pe
R, a n  0 , avem
lim Px   Px0  , oricare ar fi x 0  R ;
x  x0

50
 lim Px   a n   , lim Px   a n   .
n n
x  x 

P x 
(ii) Funcţia raţională Rx   , are limită într-un punct x 0 în care nu
Q x 
Px  Px 0 
se anulează numitorul Qx 0   0 şi lim  .
x  x0 Q x  Q x 0 
Px  a n x  a n 1 x  ...  a1 x  a 0
n n 1
Dacă Rx    ,
Qx  bm x m  bm 1 x m 1  ...  b1 x  b0
a n  0 b m  0 atunci


0, dacă n  m
Px   a n

lim  , dacă n  m .
x   Q  x 
 bm
 an
     , dacă n  m
nm

 bm
sin x 
 ,   0 . În particular, lim
sin x
(iii) lim 1.
x 0 x  x 0 x
tgx 
 ,   0 . În particular, lim
tgx
(iv) lim  1.
x 0 x  x 0 x

4.1.2. Limite laterale

Definiţia 2.
Fie funcţia f : E  R , x 0 un punct de acumulare al lui E,
x  x 0 şi x  x 0 din partea stângă. Dacă pentru orice   0 , există
  0 astfel încât oricare ar fi x  E \ x 0  cu proprietatea că
x 0    x  x 0 avem f x  l s   , atunci spunem că l s se numeşte
limita la stânga a funcţiei f în punctul x 0 .

Observaţia 3.
Notăm: l s  lim f x   lim f x   f x 0  0.
x  x0 x  x0
x  x0

51
 Dacă în definiţia cu şiruri a limitei într-un punct (teorema 1) condiţia
x n  x 0 se înlocuieşte cu x n  x 0 se obţine o definiţie echivalentă a
limitei la stânga.

Propoziţia 3.
Numărul l s este limita la stânga a funcţiei f în punctul x 0 , dacă şi
numai dacă, pentru orice şir x n  x 0 , x n  E, x n  x0  avem
f x n   l s .

Definiţia 3.
Fie funcţia f : E  R , x 0 un punct de acumulare al lui E,
x  x0 şi x  x0 din partea dreaptă. Dacă pentru orice   0 , există
  0 astfel încât oricare ar fi x  E \ x 0  cu proprietatea că
x0  x  x0   avem f x  l d   , atunci spunem că l d se numeşte
limita la dreapta a funcţiei f în punctul x 0 .

Observaţia 4.
Notăm: l d  lim f x   lim f x   f x 0  0 .
x  x0 x  x0
x  x0

Propoziţia 4.
Numărul l d este limita la dreapta a funcţiei f în punctul x 0 , dacă şi
numai dacă, pentru orice şir x n  x 0 , x n  E, x n  x 0  avem
f x n   l d .

Legătura între limită şi limitele laterale este dată de următoarea

propoziţie.

Propoziţia 5.
Funcţia f are limită în x 0 , dacă şi numai dacă are în x 0 limite
laterale egale. În acest caz, lim f x  f x0  0  f x0  0 .
x  x0

Exemplul 2.
1  R , f x  
Funcţia f : R \ 
1
1
nu are limită în punctul x 0  1 ,
1 2 x 1

deoarece l s  lim f x    1 , iar l d  lim f x  

1 1
 
 0.
x 1
x 1
1 2 x 1
x 1
1 2

52
4.2. Funcţii continue
4.2.1. Definiţia continuităţii
Spre deosebire de paragraful precedent când valoarea funcţiei în punctul
x 0 nu era luată în considerare, în acest paragraf, comportarea funcţiei f este
studiată nu numai în jurul lui x 0 , ci şi în x 0 . Mai precis, se compară valoarea
funcţiei în x 0 , cu valorile sale în punctele vecine cu x 0 , motiv pentru care
funcţia trebuie să fie definită în x 0 , adică x 0  E .

Definiţia 4.
Funcţia f : E  R este continuă în punctul x 0  E dacă
(i) există lim f x  şi
x  x0

(ii) lim f x   f x0  .

x  x0

Observaţia 5.
Problema continuităţii nu are sens în punctele în care funcţia nu este
definită. În particular, problema continuităţii nu se pune în punctele
 şi  , deoarece domeniul de definiţie al unei funcţii este format
numai din puncte finite.
Următoarele două propoziţii, ne furnizează condiţii necesare şi
suficiente de continuitate, enunţul fiecareia putând fi luat ca definţie a
continuităţii.

Propoziţia 6.
Funcţia f : E  R este continuă în x 0  E , dacă şi numai dacă,
pentru orice număr real   0 , există       0 astfel încât,
oricare ar fi x  E cu x  x0   , să avem f x  f x0    .

Propoziţia 7.
Funcţia f : E  R este continuă în x 0  E , dacă şi numai dacă,
pentru orice şir xn  x0 , ( x n  E, n  N ), avem f xn   f x0  .

Dacă o funcţie f : E  R este continuă în fiecare punct al unei

mulţimi A  E , atunci spunem că funcţia este continuă pe A.

53
Observaţia 6.
Aşa cum am văzut, în cazul funcţiilor elementare, limita într-un punct
x 0 din domeniul definiţie se obţine prin înlocuirea directă a lui x cu
x 0 : lim f x   f x0  , deci, funcţiile elementare sunt continue în orice
x  x0

punct din domeniul lor de definiţie.

Exemplul 3.
Funcţia f : 0,   R , definită prin f x   ln x , este continuă pe
0,  , deoarece pentru orice x0  0,  , există lim ln x  ln x0 .
xx0

Un punct în care f nu este continuă se numeşte punct de

discontinuitate. Punctele de discontinuitate se împart în două categorii, anume,
puncte de discontinuitate de prima speţă şi puncte de discontinuitate de speţa a
doua.
Un punct x 0 , pentru care există lim f x  l dar lim f x  f x0  ,
xx0 xx0

se numeşte punct de discontinuitate de prima speţă.

În acest caz, putem redefini (prelungim prin continuitate) funcţia f,
astfel încât f x0   l . Obţinem astfel funcţia
 f x , dacă x  x0
f x    , care este continuă în x 0 .
l , dacă x  x0

Exemplul 4.
Fie funcţia f :  1,0  0,   R , f x   1 x  x .
1

Avem: lim f x   lim 1  x  x  e , şi deci, funcţia are limită în x0  0 ,

1

x0 x 0

dar nu este continuă în acest punct, deoarece x0  0 nu aparţine

domeniului său de definiţie. Funcţia

1  x  x , dacă x  0
1

f x    ,

e, dacă x  0
definită pe intervalul  1,  este prelungirea prin continuitate a lui f,
în punctul 0.

Punctele de discontinuitate care nu sunt de prima speţă, se numesc

puncte de discontinuitate de speţa a doua. Deci, x 0 este punct de
discontinuitate de speţa a doua pentru funcţia f, dacă cel puţin una din limitele
laterale nu există, sau nu este finită.

54
Exemplul 5.
1
 , dacă x  0
Funcţia f : R  R , f x    x
1, dacă x  0

are în 0 un punct de discontinuitate de speţa a doua, deoarece

1
ls  lim f x   lim 1  1 , iar ld  lim   .
x0 x0 x0 x
x0 x0 x 0

4.2.2. Continuitatea laterală

Fie funcţia f : E  R , x0  E şi considerăm mulţimile:

A  x | x  E, x  x0  , respectiv B  x | x  E, x  x0  .

Definiţia 5.
Spunem că funcţia f este:
(i) continuă la stânga în punctul
puncte din E, cu xn  x0 , avem
(ii) continuă la dreapta în punctul
puncte din E, cu xn  x0 , avem
x0 dacă pentru orice şir xn  x0 de
f xn   f x0  ;
x0 dacă pentru orice şir xn  x0 de
f xn   f x0  .

Propoziţia 8.
Funcţia f : E  R este continuă în punctul x0  E dacă şi numai
dacă este continuă la stânga şi la dreapta în x0 .

Observaţia 7.
Dacă x0 este un punct de acumulare al lui E, pentru care limitele
laterale au sens, funcţia f este continuă în x0 dacă şi numai dacă
limitele laterale există şi sunt egale cu f x0  .

Exemplul 6.
x  x 2  e nx
Să se studieze continuitatea funcţiei f x   lim .
n 1  e nx
Explicităm funcţia,

55
  x 2 , dacă x  0

f x   0, dacă x  0
 x, dacă x  0

şi calculăm limitele laterale în x0  0 :

ls  lim x  0 ; ld  lim x 2  0 .
x0 x 0
x0 x 0

Obţinem astfel ls  ld  f 0 , deci f este continuă pe R.

4.2.3. Proprietăţile funcţiilor continue

1. Operaţii cu funcţii continue
Fie funcţiile f , g : E  R continue în punctul x0  E . Atunci:
(i) funcţiile cf , f  g , şi f  g sunt continue în x0 , (c fiind o constantă
reală arbitrară);

este continuă în x0 dacă g x0   0 ;

f
(ii) funcţia
g
este continuă în x0 , (dacă f x0 
g g  x0 
(iii) f are sens);
(iv) dacă f este continuă în x0 şi g este continuă în f x0  , atunci funcţia
g  f este continuă în x0 .

Observaţia 8.
Dacă f şi g sunt continue pe E, atunci c  f , f  g şi f  g sunt continue
f
pe E, iar funcţiile şi f g sunt continue pe domeniile lor de definiţie.
g

2. Proprietăţi locale ale funcţiilor continue

(i) Dacă funcţia f : E  R este continuă în x0 (sau pe E), atunci funcţia

f este continuă în x0 sau pe E.
(ii) Dacă funcţiile f , g : E  R sunt continue în x0 (sau pe E), atunci
funcţiile sup f , g  şi inf  f , g  sunt continue în x0 sau pe E.

56
 3. Proprietăţi ale funcţiilor definite pe un interval
(i) (Proprietatea lui Darboux) Dacă funcţia f este continuă pe un interval I,
atunci oricare ar fi punctele a, b  I , a  b , şi oricare ar fi numărul 
cuprins între f a  şi f b , există cel puţin un punct c între a şi b,
astfel încât f c    .
(ii) O funcţie f este continuă pe intervalul închis a, b dacă este continuă
în fiecare punct din a, b  şi lim f x  f a , lim f x  f b .
xa xb

(iii) Dacă f este continuă pe intervalul închis a, b , atunci ea este

mărginită şi îşi atinge marginile.
(iv) Dacă f este continuă pe intervalul închis a, b şi f a , f b  au semne
opuse, atunci există cel puţin un punct c  a, b astfel încât f c   0 .
(v) Dacă o funcţie continuă nu se anulează pe un interval, atunci ea are
semn constant pe acest interval.
(vi) Dacă f este continuă pe intervalul închis a, b şi f a   f b  , atunci
ia toate valorile cuprinse între f a  şi f b .

4.2.4. Funcţii uniform continue

În definiţia continuităţii (propoziţia 6), valoarea lui  depinde de  şi de
punctul x0  E . Dacă este posibil, ca pentru fiecare   0 , să găsim un număr
    0 unic, acelaşi pentru toate punctele x  E , atunci vorbim despre o
funcţie uniform continuă.

Definiţia 6.
Funcţia f : E  R este uniform continuă pe E dacă pentru orice
număr real pozitiv   0 , există un număr real     0 , astfel încât
oricare ar fi x1 , x2  E cu x1  x2   , să avem f x1   f x2    .

Evident, o funcţie care este uniform continuă pe E este, de asemenea,

continuă pe E.

Exemplul 7.
Funcţia f x   x 2 este uniform continuă pe  1,1 .
Avem,
f x1   f x2   x12  x22  x1  x2  x1  x2  2  x1  x2   ,

57
 
pentru orice x1 , x2   1,1 , cu x1  x2  .
2
Astfel, rezultă că funcţia f este uniform continuă pe  1,1 .

Exemplul 8.
Funcţia f x  sin x 2 nu este uniform continuă pe R.
1
Să presupunem că f este uniform continuă şi fie   . Atunci, există
2
    0 astfel încât
1
sin x 2  sin y 2  , oricare ar fi x, y  R , cu x  y   .
2

Fie acum şirurile xn nN , xn   2n , respectiv  y n nN ,
2
yn  2n . Deoarece xn  yn   0 , rezultă că există n0  1 , astfel
încât xn  yn   , oricare ar fi n  n0 . Pe de altă parte,
1
1  sin xn2  sin yn2 ,
2
absurd. Rezultă că funcţia nu este uniform continuă pe R.

Exerciţii
1. Să se studieze continuitatea funcţiilor:
 1
 , dacă x  2
f : R  R , f x   1  3 x2
1
a) ;

0, dacă x  2
 x, dacă x  Q
b) f : R  R , f x    ;
 x, dacă x  R \ Q

e nx  e  nx
c) f : R  R , f x   lim .
n e nx  e nx

2. Să se determine valoarea parametrului real  , astfel încât funcţia

58
  ln 1  x 
 sin 2 x , x0

f x   cos 2 x   2 x, x  0
 tg 2 x
 , x0
 ln 1  sin x 
să fie continuă în origine.
3. Să se prelungească prin continuitate funcţia
 1

 cos x  x2
  , x0
f x    cos 2 x  .

 
1
 1  3tg 2 x 2 x , x0

4. Să se arate că funcţia f x   x este uniform continuă pe 0,1 .

5. Să se arate că funcţia f x   cos x este uniform continuă pe 0,  .

x2
6. Să se arate că funcţia f x   nu este uniform continuă pe 2,3 .
x2

4.3. Derivate
4.3.1. Definiţia derivatei

Fie funcţia f definită pe un interval I şi x0 un punct din I.

Definiţia 7.
Dacă
f x   f x0  f x0  x   f x0 
lim sau lim
x x0 x  x0 x0 x
există şi este finită, atunci spunem că funcţia f este derivabilă în x0 şi
f x   f x0 
notăm f x0   lim .
xx0 x  x0

Numărul f x0  se numeşte derivata funcţiei în punctul x0 .

Dacă funcţia f este derivabilă în fiecare punct al intervalului I, atunci
spunem că f este derivabilă pe I.

59
 f x   f x0 
Dacă lim există dar nu este finită, ea se numeşte, de
x x0x  x0
asemenea, derivata funcţiei f în punctul x0 , dar nu mai spunem că funcţia este
derivabilă în x0 .

Observaţia 9.
Derivabilitatea şi derivata reprezintă aspectul calitativ şi cel cantitativ
al aceleaşi noţiuni. Noţiunea de derivabilitatea are un caracter punctual
şi are sens numai în punctele în care funcţia este definită.
Din punct de vedere geometric, derivata are următoarea interpretare:
dacă funcţia f are derivată într-un punct x0 , atunci graficul său admite tangentă
în punctul corespunzător Px0 , f x0  ; dacă derivata f x0  este finită, atunci
ea este egală cu panta acestei tangente, iar dacă derivata este infinită, tangenta
este paralelă cu axa Oy.
f x   f x0 
Se poate întâmpla ca raportul să nu aibă limită în x0 , dar
x  x0
f x   f x0 
să aibă limite laterale în acest punct. Astfel, dacă lim există şi este
x x0
x x
x  x0
0

finită, atunci spunem că f este derivabilă la stânga în x0 . Valoarea limitei se

notează f sx0  şi se numeşte derivata la stânga în punctul x0 . Analog, funcţia f
f x   f x0 
este derivabilă la dreapta în x0 dacă lim  f d x0  există şi este
xx0
x x
x  x0
0

finită. Numărul f d x0  se numeşte derivata la dreapta în punctul x0 .

Propoziţia 9.
Funcţia f : I  R are derivată într-un punct interior x0  I dacă şi
numai dacă are derivate laterale egale în x0 . În acest caz:
f sx0   f d x0   f x0  .

Dacă, în particular, presupunem că derivatele laterale sunt finite,

obţinem următoarea propoziţie.

Propoziţia 10.
Funcţia f : I  R este derivabilă în punctul x0  I , dacă şi numai
dacă este derivabilă la stânga şi la dreapta în x0 şi derivatele laterale
sunt egale.

60
Exemplul 9.
Să se studieze derivabilitatea funcţiei f : 0,    R ,


f x  max cos x, cos3 x . 
Considerând funcţia g : 0,    R ,

 
g x  cos x  cos3 x  cos x 1  cos2 x  cos x  sin 2 x ,

avem: g x   0 dacă 0  x  , respectiv g x   0 dacă   x   .
2 2
Rezultă astfel că,
 
cos x, dacă 0  x  2
f x    .
cos3 x, dacă   x  
 2
Deoarece lim cos x  0  lim cos3 x , rezultă că f este continuă în
 
x x
2 2
 
x x
2 2

x0  , şi fiind definită prin funcţii elementare, este continuă pe
2
domeniul ei de definiţie, intervalul 0,   .

Studiem acum derivabilitatea în punctul x0  , pornind de la
2
definiţie:
 
sin  x 
  cos x 2   1 ,

f s    lim  lim
 2  x2 x   x2 x  
 2 x  2
x
2 2

 
sin 3   x 
  cos3 x  2  0.
f d    lim  lim
 2  x2 x   x2 x

 2 x  2
x
2 2

   
Deoarece f s   f d   , rezultă că funcţia nu este derivabilă în
2 2

x0  .
2

61
 Deşi în definiţia derivatei nu a fost impusă continuitatea funcţiei,
aceasta rezultă din derivabilitate.
Fie funcţia f : I  R , derivabilă în x0 . Atunci pentru orice x  I ,
x  x0 ,
f x   f x0 
f x   f x0    x  x0  .
x  x0
Trecând la limită în egalitatea anterioară, şi ţinând cont de
derivabilitatea funcţiei, obţinem
f x   f x0 
lim f x   f x0   lim  lim x  x0 
x x0 x x0 x  x0 x x0

 f x0   f x0   0
 f x0 .
Rezultă că f este continuă în x0 .
Are loc astfel următoarea teoremă:

Teorema 2.
Dacă funcţia f : I  R este derivabilă în punctul x0  I (pe I),
atunci f este continuă în x0  I (pe I).

Observaţia 10.
Reciproca nu este în general adevărată.

Exemplul 10.
 1
 x  cos , dacă x  0
Funcţia f x    x este continuă pe R, în particular

0 , dacă x  0

în x0  0 , deoarece lim f x   lim x  cos  0  f 0 . Dar, cum

1
x0 x0 x
1
x  cos
f x   f 0 x  lim cos 1 nu există,
lim  lim
x0 x0 x0 x x0 x
obţinem că f nu este derivabilă în 0.

62
4.3.2. Proprietăţi ale funcţiilor derivabile

1. Fie funcţiile f , g : I  R , derivabile într-un punct x0 . Atunci,

(dacă g x0   0 )
f
funcţiile c  f ( c  R ), f  g , f  g , respectiv
g
sunt derivabile în x0 şi
c  f  x0   c  f x0 
 f  g  x0   f x0   g x0 
 f  g  x0   f x0   g x0   f x0   g x0 

f  f x0   g x0   f x0   g x0 
  x0   , g x0   0 .
 g g 2 x0 

Observaţia 11.
Dacă funcţiile f şi g sunt derivabile pe I, atunci funcţiile c  f ( c  R ),

(dacă g x   0 ) sunt derivabile pe I.

f
f  g , f  g , respectiv
g

2. Dacă funcţia u : I  J este derivabilă într-un punct x0  I şi funcţia

 : J  R este derivabilă în punctul ux0   J , atunci funcţia
compusă f   u  este derivabilă în x0 şi
f x0    ux0   ux0  .

Observaţia 12.
Dacă funcţia u este derivabilă pe I şi funcţia  este derivabilă pe J,
atunci funcţia compusă f   u este derivabilă pe I şi
f x    ux   ux , x  I .

3. Fie funcţia f : I  J strict monotonă, astfel încât f I   J şi f 1

inversa funcţiei f. Dacă f este derivabilă într-un punct x0  I şi dacă
f x0   0 , atunci f 1 este derivabilă în punctul y0  f x0   J şi

f 1  y0  
1
.
f x0 

63
 Aplicând formula de derivare a funcţiilor compuse în cazul funcţiilor
elementare, se obţin următoarele reguli de derivare ( u  ux  fiind o
funcţie derivabilă pe un interval I sau o reuniune de intervale):

 

1. u n  n  u n1 , n  Z

2.  
u 
 u
2 u
, u x   0,  x  I

u
3. ln u   , ux   0,  x  I
u
 
u 
4. a  a  ln a  u, a  0, a  1
u

 

5. eu  eu  u

6. sin u   cos u  u

7. cos u    sin u  u 
u 
8. tgu   2
, ux   2k  1 , x  I
cos u 2

9. ctg u    2 , ux   k , x  I
u
sin u
 u
10. arcsin u   , u x   1, x  I
1 u2
 u
11. arccos u    , u x  , x  I
1 u2
u
12. arctg u  
1 u2
u
13. arcctg u   
1 u2

Exemplul 11.
Fie funcţiile u şi v derivabile pe un interval I şi u x   0 . Atunci,
v
funcţia u v  e ln u  e vln u fiind compusă din funcţii derivabile este
deasemenea derivabilă şi

u   e   e v  ln u   e
v vln u vln u ln u v  u 
 v  ln u  v  
 u
 u v  ln u  v  v  u v1  u .

64
4.3.3. Derivate de ordin superior

Fie f o funcţie definită pe un interval I. Derivata funcţiei f x  în orice

punct x, dacă există, este de asemenea o funcţie, să spunem f x   g x  . Dacă
g x  este derivabilă în x, atunci definim derivata a 2-a a funcţiei f, prin

f x   g x    f x  .
În mod asemănător se definesc derivata a treia (sau de ordinul trei) a
funcţiei f, notată f  sau f 3 , derivata a patra (de ordinul patru) a funcţiei f,
notată f 4  .
Prin recurenţă, dacă funcţia f este derivabilă de n  1 ori pe o
vecinătate a punctului x0 (pe I) şi dacă derivata f n1 este derivabilă în punctul
x0 (pe I), atunci spunem că funcţia f este de derivabilă de n ori în x0 (pe I).
Derivata de ordin n a funcţiei f se notează f n  şi se defineşte ca

  
f n  x   f n1 x  .
Existenţa derivatei de ordinul n, f n  implică existenţa şi continuitatea
funcţiilor f , f , f ,..., f n1 într-o vecinătate a punctului x.

Exemplul 12.
(a) Funcţia f x   , x  R \ 0 are derivate de orice ordin pe R (este
1
x
indefinit derivabilă),
1
f x   , f x   2 , f x   3 , ..., f n  x  
1 2  1n  n! .
x x x x n1
(b) Funcţia f x  eax este indefinit derivabilă pe R şi
f x  eax , f x  a  eax , f x  a 2  eax , ..., f n  x  a n  eax .

Exemplul 13.
 2 1
 x  sin , dacă x  0
Funcţia f x    x este derivabilă în x  0 , dar
0, dacă x  0
f x  nu este continuă în acest punct.
Deoarece,
lim f x   lim x 2  sin  0  f 0 ,
1
x0 x0 x

65
 şi
1
x 2  sin
f x   f 0 x 0
lim  lim
x0 x0 x0 x
Rezultă că funcţia este continuă şi derivabilă în x  0 , iar f 0  0 .
Pentru x  0 ,

 1 1  1 
f x    x 2  sin   2 x  sin  x 2  cos    2 
1
 x x x  x 
1 1
 2 x  sin  cos .
x x
 1
Dar, lim f x   lim  2 x  sin  cos  nu există, deoarece lim cos
1 1
x0 x0
 x x  x0 x
nu există. Aşadar, funcţia f x  nu este continuă în x  0 .

4.3.4. Operaţii cu funcţii derivabile de n ori

Dacă funcţiile f şi g sunt de n ori derivabile pe I, atunci funcţiile
c  f c  R  , f  g şi f  g sunt derivabile de n ori pe I şi:

(i) c  f 
n 
 c  f n 
(ii)  f  g   f n   g n 
n 

(iii) (formula lui Leibniz)

n
 f  g n    Cnk f n  k  g k  
k 0

 f n   g  Cn1 f n 1  g   Cn2 f n  2   g   ...  f  g n 

Exemplul 14.
a. Să se calculeze derivata de ordinul n a funcţiei F x  e x  x3 .
Fie f x  e x , g x  x3 . Folosind formula lui Leibniz, obţinem

F n   x   e  x  x 3    Cnk e  x   x 3 
n  n
n  k  k 

k 0

  1  e  x  Cn1   1
x n 1
 e  x  3x 2 
n 3

 Cn2   1  e  x  6 x  6Cn3  1
n2 n 3
 e x .

66
 Să se arate că funcţia f x  arcsinx verifică relaţia
2
b.

1  x  f   x  2n 1 x  f   x  n 1  f   x  0 .

2 n1 n 2 n1

Derivând egalitatea f x  arcsinx obţinem

2

f x   2  arcsin x 
1
, care ridicată la pătrat ne conduce la
1  x2
relaţia

 f x2  4  f x2  sau 1  x2   f x2  4  f x .

 
1 x
Derivăm din nou, şi găsim
 
 2x   f x  1  x 2  2 f x  f x  4  f x 
2

1  x  f x  x  f x  2  0 ,
2

egalitate ce se derivează de n  1 ori după formula lui Leibniz, adică,

    f     C x 
n 1 n 1
 
Cnk1 1  x 2
n 1 k k k
n 1
n 1 k 
 f  k   0 
k 1 k 1

1  x  f   x   C  2 x   f   x   C
2 n 1 1
n 1
n 2
n 1  2  f n1 x 
 x  f n  x   Cn11 f n1 x   0 

1  x  f   x  2n 1 x  f   x  n 1  f   x  0 .

2 n1 n 2 n1

Exerciţii
1. Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:
a) f x   b) f x  ln sin x ;
1
;
x  1  x2
c) f x   x  arcsin x  1  x 2 ; d) f x   x  4 1  x 4 ;
1
f x  sin x f x   x x .
cos x
e) ; f)

2. Să se studieze derivabilitatea următoarelor funcţii:

a) f : R  R , f x  max x 2  3x, x ;  
ln x  2 x ,
 x  0,1
2
b) f : 0,   R , f x    2 .

 x  1, x  1,  

67
 3. Să se calculeze derivata funcţiei f :  1,1  R , f x   x 2  x .
n
4. Să se arate că funcţia f x    x  x 2  1  verifică relaţia:
 
 
x  1  f x  x  f x  n  f x  0 .
2 2

5. Să se calculeze derivatele de ordinul n:

a) f x   f x   ax  b ;
ln x
; b)
x
c) f x  eax  sinbx  c ; d) f x  x 2  sin x .

4.4. Aplicaţii ale derivatelor. Formula lui Taylor

4.4.1. Teoremele fundamentale ale calculului diferenţial

Fie funcţia f : I  R , x0  I şi V  x0  h, x0  h o vecinătate a lui

x0 . Spunem că funcţia f are un:
(i) maxim local (sau relativ) în punctul x0 dacă f x0   f x  , pentru orice
xI ;
respectiv,
(ii) minim local (sau relativ) în punctul x0 dacă f x0   f x  , pentru orice
xI .
Punctele de maxim şi minim local ale funcţiei f se numesc puncte de
extrem local (sau relativ). Valorile funcţiei în aceste puncte se numesc valori
extreme.
Următoarea teoremă furnizează condiţii suficiente de existenţă a
punctelor de extrem local.

Teorema 3. (Fermat)
Dacă funcţia f are derivată într-un punct de extrem x0  I , atunci
derivata sa este nulă în acest punct, f x0   0 .

Observaţii.
1. Funcţia f poate avea un extrem în punctul x0 , fără a avea derivată în
punctul respectiv. (De exemplu, funcţia f : R  R , f x  x , are un
minim în x0  0 , deşi nu are derivată în acest punct.

68
 2. În general, reciproca teoremei 3 nu este adevărată. (De exemplu, funcţia
f : R  R , f x   x 5 , are derivata f x  5x 4 nulă în x0  0 , dar
acesta nu este punct de extrem.

Teorema 4. (Rolle)
Fie f o funcţie reală continuă pe intervalul închis a, b şi derivabilă pe
intervalul deschis a, b  . Dacă f a   f b  , atunci există un punct
c  a, b  astfel încât f c   0 .

Observaţia 13.
Dacă una din cele trei condiţii ale teoremei nu este verificată, concluzia
poate să nu mai fie adevărată. De exemplu, funcţia f : 0,2  R ,
 x  1, dacă x  0,1
f x   
2 x , dacă x  1,2
este continuă pe 0,2 , şi derivabilă în toate punctele intervalului cu
excepţia punctului x0  1 în care nu este derivabilă. Derivata,
1, dacă x  0,1
f x   
2, dacă x  1,2 
nu se anulează în nici un punct.

Teorema 5. (Lagrange)
Fie f o funcţie reală continuă pe a, b şi derivabilă pe a, b  . Atunci,
există cel puţin un punct c  a, b  , a  c  b , astfel încât:
f b  f a 
f c   .
ba
Observaţii.
1. Dacă în plus, impunem condiţia f a   f b  , obţinem teorema lui Rolle.
2. Punctul intermediar c, depinde atât de funcţia f cât şi de punctele a şi b.
f b  f a 
3. Folosind egalitatea f c   , putem scrie
ba
f b  f a 
min f x    max f x  .
a xb ba a xb

Exemplul 15.
Folosind teorema lui Lagrange să se arate că are loc inegalitatea:
sin b  sin a  b  a .

69
 Considerăm funcţia f x   sin x , a  x  b . Aplicând teorema lui
Lagrange funcţiei f , rezultă că există un punct c  a, b  astfel încât
sin b  sin a
 f c   cos c
ba
sau
sin b  sin a
 cos c  1 , de unde sin b  sin a  b  a .
ba

Teorema 6. (Cauchy)
Fie f x , g x  două funcţii cu valori reale definite pe intervalul închis
a, b , astfel încât:
(i) f , g - continue pe a, b ;
(ii) f , g - derivabile pe a, b  ,
(iii) g x   0 ,  x  a, b .
Atunci, există un punct c  a, b  , a  c  b , astfel încât
f c  f b   f a 
 .
g c  g b   g a 

Observaţii.
1. Teorema lui Lagrange se obţine ca un caz particular al teoremei lui
Cauchy, considerând g x   x .
2. Punctul intermediar c, depinde atât de funcţiile f şi g, cât şi de punctele
a şi b.
3. Dacă funcţiile f şi g sunt derivabile pe a, b , g  nu se anulează pe a, b
şi f c   g c   0 atunci pentru orice x  a, b , există  cuprins între c
şi x astfel încât
f x  f  
 .
g x  g  

4.4.2. Formula lui Taylor

O tehnică foarte utilă în analiza funcţiilor reale este aproximarea funcţiilor
continue prin polinoame. În acest context, un rol important îl are formula lui Taylor,
formulă ce poate fi privită ca o extindere a teoremelor de medie prezentate anterior
pentru derivate de ordin superior.

70
 Fie f o funcţie derivabilă de n ori pe un interval I şi a un punct în acest
interval. Pentru fiecare x  I definim polinomul

Tn x   f a  
xa
 f a  
x  a 2  f a   ...  x  a n  f n  a 
1! 2! n!
numit polinomul lui Taylor de grad n, ataşat funcţiei f în punctul a.
Dacă pentru fiecare punct x  I , notăm prin
Rn x   f x   Tn x  ,
restul de ordinul n al formulei lui Taylor, (sau eroarea), atunci

f x   f a  
xa
 f a  
x  a 2  f a   ... 
1! 2!


x  a   f n  a   R x ,  x  I .
n

n
n!
Această egalitate poartă numele de formula lui Taylor de ordinul n,
corespunzătoare funcţiei f , în punctul a.
Ne interesează să găsim o formă a restului Rn x  convenabilă calculelor.
Pentru aceasta, scriem restul Rn x  sub forma

Rn x  
x  a n1  hx  ,
n  1!
unde hx  este o funcţie ce urmează să fie determinată. Considerăm funcţia

g t   f x    f t  
xt
 f t  
x  t 2  f t   ... 
 1! 2!


x  t n  f n  t   x  t n1  hx , a  t  x,

n! n  1! 
care are următoarele proprietăţi:
(i) g t  este continuă pe intervalul a, x şi derivabilă pe a, x  ;
(ii) g x   0 ;
(iii) g a   f x   Tn x   Rn x   f x   f x   0 .

Astfel, funcţia g x  verifică ipotezele teoremei lui Rolle pe intervalul

a, x , motiv pentru care, rezultă că există un punct c, a  c  x astfel încât
g c   0 .

71
 Deoarece
 xt xt
g t   0   f t   f t    f t    f t   ... 
 1! 1!


x  t n  f n1 t   x  t n  hx 

n! n! 


x  t n hx   f n1 t ,
n!
avem g c   0 
x  c n  hx   f n1 c  , adică hx  f n1 c .
n!
Deci, restul poate fi pus sub forma:

Rn x  
x  a n1  f n1 c , a  c  x. (restul sub forma lui Lagrange).
n  1!
Observaţia 14.
Restul poate fi scris şi sub forma:

Rn x  
x  a n1  f n1 a   x  a , 0    1 (Lagrange),
n  1!
sau

Rn x  
x  a n1 1   n  f n1 a   x  a , 0    1 (Cauchy).
n!
Dacă, în particular, a  0 , obţinem
x2
f x   f 0   f 0   f 0  ... 
x
1! 2!
x n n  x n1
  f 0   f n1 c , 0  c  x
n! n  1!
numită formula lui MacLaurin.
Deoarece  sau c din expresia restului nu sunt cunoscuţi, restul nu poate fi
calculat exact pentru un x dat, ci putem obţine doar că

x  a n1  f n1 c  max x  a max f 

n1

Rn x   n1
x  .
n  1! xI n  1! xI

Exemplul 16.
Să se scrie polinomul lui Taylor de grad 3, ce aproximează funcţia
f x  e  x în punctul a  0 şi să se estimeze eroarea pe intervalul
1  x  1.

72
 Avem:
x2 x3
f x   f 0  f 0   f 0   f 0 .
x
1! 2! 3!
Deoarece pentru f x  e  x , avem

f k  x   1  e x , f 0  1, f 0  1, f 0  1 , f 0  1

k

şi
x x 2 x3
f x   1    .
1! 2! 3!
Eroarea este dată prin
x4 x4
Rn x    f 4  c     1  e c , 0  c  x
4

4! 4!
şi

Rn x  
1
 
 max x 4  max e  x 
24 1 x1 1 x1
1
24

e .

Exemplul 17.
Funcţia f x   sin x se aproximează prin polinomul lui Taylor de ordinul
trei în punctul x  0 . Să se determine punctul c astfel încât, pentru orice
x  0, c , eroarea satisface relaţia R3 x  0,001 .
Avem:
x2 x3 x4
f x   f 0   f 0   f 0   f 0 , R3 x    f 4  c 
x
1! 2! 3! 4
Pentru f x   sin x , obţinem
f x   cos x, f 0  1
f x    sin x, f 0  0
f x    cos x, f 0  1

f 4 x  sin x, f 4 c  sin c

şi astfel,
x x3
f x   sin x   ,
1! 6
iar eroarea este dată de egalitatea
x4 x4
R3 x    f 4  c    sin c .
4 24

73
 Deoarece

R3 x  
x4
24
 sin c 
1
 
 max x 4  max sin x 
24 0 xc 0 xc
c4
24
, 
punctul c se determină din condiţia
c4
 0,001 sau c 4  0,024 .
24
Rezultă că, c  0,3936 .
Dacă în formula lui Taylor, restul Rn x   0 , când n   , obţinem
dezvoltarea
xa
f x   f a    f a  
x  a   f a   ...  x  a   f n  a   ...
2 n

1! 2! n!
numită „seria Taylor”.
Dacă a  0 , obţinem seria MacLaurin,
x2 xn
f x   f 0   f 0   f 0  ...   f n  0  ... .
x
1! 2! n!

Exemplul 18.
Pentru funcţia f : R  R , f x   cos x , avem
f x    sin x, f 0  0
f x    cos x, f 0  1
f x   sin x, f 0  0
... ... ... ...
f 2 k 
0   1 ,
k
f 2k 1 0  0 .
Putem scrie acum formula lui Taylor pentru această funcţie în punctul
a  0,
x2 x n n 
f x   f 0   f 0   f 0  ...   f 0  Rn x 
x
1! 2! n!

 1
x2 x4
  ... 
 1n  x 2n  R x 
2! 4! 2n! 2n

unde
x 2 n 2 x 2 n 2
R2 n x    f 2 n2  c    1n1 cos c .
2n  2! 2n  2!

74
 Presupunem că x  b , unde b  0 este fixat. Atunci,
2 n 2
x b 2 n2
R2 n x    0.
2n  2! 2n  2!
În mod similar, se demonstrează că au loc următoarele dezvoltări:
n1
x e
x
x x2 xn x n1
1. e x  1    ...   Rn x  , Rn x    ec  ;
1! 2! n! n  1! n  1!
x3 x5 x 2 n1
 ...   1   R x  ,
n 1
2. sin x  x  
3! 5! 2n  1! 2n1
2 n1
x 2n1 x
R2n1 x    cos c  , 0c x.
2n  1! 2n  1!

4.4.3. Aplicaţii ale teoremelor fundamentale

la studiul funcţiilor
Propoziţia 11.
Dacă funcţia f : I  R are proprietatea că f x   0 , oricare ar fi
x  I , atunci f este constantă pe intervalul I.
Demonstraţia este imediată. Aplicând teorema lui Lagrange funcţiei f pe
intervalul x, a , unde a  I , x  a , rezultă că există c situat între x şi a astfel încât
f x   f a   f c   x  a   0 ,
ceea ce demonstrează că funcţia f este constantă pe I.

Monotonia funcţiilor
Fie f : I  R , o funcţie derivabilă pe intervalul I  r şi fie
x1 , x2  I , x1  x2 . Aplicând teorema lui Lagrange pe intervalul x1 , x2  , rezultă că
există c  x1 , x2  cu proprietatea că
f x2   f x1 
 f c  .
x2  x1
Se obţine astfel următoarea propoziţie:

75
Propoziţia 12. (monotonia funcţiilor)
Dacă f x   0 pentru orice x  I , atunci funcţia f este crescătoare pe I,
iar dacă f x   0 pentru orice x  I , funcţia este descrescătoare pe I.

Exemplul 19.
Să se demonstreze inegalitatea ln 1  x   x , oricare ar fi x  0 .
Considerăm funcţia f : 0,   R, f x   ln 1  x   x . Deoarece
x
f x    0,  x  0 ,
1
1 
1 x 1 x
rezultă că f este descrescătoare pentru orice x  0 . Astfel,
 x  0 , f x  f 0  0
adică,
ln 1  x   x  0 sau ln 1  x   x,  x  0 .

Derivabilitatea funcţiilor
În studiul derivabilităţii unei funcţii într-un punct este comodă folosirea
următoarei proprietăţi.

Propoziţia 13.
Fie f : I  R şi x0  I . Dacă
(i) f este continuă pe I,
(ii) f este derivabilă pe I \ x0  ,
(iii) există lim f x   l ,
xx0

atunci f este derivabilă în x0 şi f x0   l .

Exemplul 20.
Să se studieze derivabilitatea funcţiei
 x 2  1, dacă x  0
f : R  R , f x    ,
ln x  1  x  1, dacă x  0
în punctul x0  0 .
Vom aplica propoziţia anterioară; pentru aceasta verificăm dacă sunt
îndeplinite cele trei condiţii din ipoteză.
Funcţia f este continuă şi derivabilă pe  ,0 fiind definită printr-o
funcţie polinomială, iar pe intervalul 0,  este o sumă de funcţii
continue şi derivabile; deci (ii) este verificată. În plus, deoarece

76
  
lim f x   lim x 2  1  1 ,
x0 x0
x 0 x 0

lim f x   lim ln x  1  x  1  1 , iar f 0  1 ,

x0 x0
x0 x0

rezultă că f este continuă şi în x0  0 , deci şi condiţia (i) este verificată.

Pentru a verifica existenţa limitei ( lim f x  ), calculăm mai întâi derivata
x x0

funcţiei f:
2 x , x0

f x    1 .
 x  1  1, x0

Cum
 1 
f s0  lim f x   lim 2 x  0 , f d 0  lim f x   lim   1  2 ,
x0
x0
x0
x0
x 
x 0
0 x 
x 0
0
 x  1 
deducem că funcţia f nu este derivabilă în x0  0 .

Puncte de extrem local

Fie funcţia f : I  R . Teorema lui Fermat, prezentată în paragraful
4.3.1., afirmă că, într-un punct de extrem din interiorul intervalului I, derivata
funcţiei se anulează (bineînţeles, dacă funcţia este derivabilă în punctul respectiv).
Ştim de asemenea, că din condiţia f x0   0 nu rezultă că x0 este punct
de extrem. Studiind semnul derivatei într-o vecinătate a punctului x0 , putem decide
dacă acesta este sau nu, un punct de extrem.
Astfel, pentru a determina punctele de maxim / minim local ale funcţiei f
pe intervalul I, determinăm mai întâi punctele critice, rezolvând ecuaţia f x   0 .
Studiind apoi semnul derivatei la stânga, respectiv la dreapta punctului critic x0 ,
vom decide dacă acesta este punct de maxim ( f x   0, pentru x  x0 , respectiv
f x   0, pentru x  x0 ) sau punct de minim ( f x   0, pentru x  x0 , respectiv
f x   0, pentru x  x0 ).

Exemplul 21.
Să se determine punctele de extrem ale funcţiei
f : R  R , f x  2x3  3x 2  12x .
Deoarece
f x  6x 2  6x  12 ,

77
 ecuaţia f x   0 are soluţiile x1  1, x2  2 . Deoarece f x   0 ,
 x  1 şi f x   0 ,  x  1 , rezultă că x  1 este punct de
maxim, şi analog, x  2 este punct de minim, deoarece f x   0,
 x  2 , respectiv f x   0 ,  x  2 .
Dacă nu cunoaştem semnul derivatei în punctele din jurul lui x0 , putem
folosi derivatele de ordinul doi ale funcţiei f în punctul x0 , pentru a decide dacă
acesta este sau nu punct de extrem.

Teorema 7.
Dacă f este o funcţie derivabilă de două ori într-un punct interior x0  I ,
astfel încât f x0   0 , atunci
(i) x0 este punct de maxim, dacă f x0   0 ,
(ii) x0 este punct de minim, dacă f x0   0 .

Dacă f x0   0 , sunt necesare alte teste pentru a stabili dacă x0 este
punct de extrem local. Are loc următoarea teoremă:

Teorema 8.
Fie f o funcţie derivabilă de n ori, n  2 , într-un punct astfel încât
f x0   f x0   ...  f n1 x0   0 şi f n  x0   0 .
(i) Dacă n este par, atunci x0 este punct de maxim dacă f n  x0   0 ,
respectiv punct de minim dacă f n  x0   0 .
(ii) Dacă n este impar, x0 nu este punct de extrem al funcţiei f.

Regula lui L’Hospital

În cazurile exceptate de teoremele relative la operaţiile cu limite de funcţii,
trebuie făcut un studiu direct pentru a vedea dacă limita există. Un procedeu comod
0 
de rezolvare a nedeterminărilor de forma şi îl reprezintă aşa numita „regulă a
0 
lui l’Hospital”.
Fie funcţiile f şi g definite pe un interval I, x0  I şi considerăm raportul
f x  f x  0
. Dacă lim f x  0  lim g x , atunci lim  şi spunem că avem o
g x  xx0 xx0 x x0 g  x  0
0
nedeterminare de forma .
0

78
Propoziţia 14.
Fie I un interval din R şi f , g : I  R . Presupunem că sunt îndeplinite
condiţiile:
(i) f,g sunt derivabile pe I \ x0 
(ii) g x   0,  x  I \ x0 
(iii) lim f x  0  lim g x .
xx0 xx0

f x 
(iv) există lim  l R .
x x0 g x 
f f x  f x 
Atunci, funcţia are limită în x0 şi lim  lim .
g x  x0 g  x  x  x0 g  x 

Demonstraţie:
Definim funcţiile F , G : I  R ,
 f x , x  x0  g x  , x  x0
F x    , respectiv Gx    .
0, x  x0 0, x  x0
Aplicând teorema lui Cauchy funcţiilor F şi G, rezultă că există un punct
c x situat între x şi x0 , x0 astfel încât:
f x  F x   F x0  F cx  f cx 
   .
g x  Gx   Gx0  Gcx  g cx 
Trecând la limită,
f x  f c x  f x 
lim  lim  lim .
x x0 g x  xx0 g c x  xx0 g x 
(Deoarece c x fiind cuprins (strict) între x şi x0 , avem
0  cx  x0  x  x0 , deci c x  x0 , atunci când x  x0 ).

În cazul în care şi derivatele f  şi g  au limita egală cu zero în punctul

f x 
x0 , limita lim se poate calcula aplicând încă odată regula lui
x  x0 g  x 

l’Hospital funcţiilor f  şi g  , şi procedeul se poate itera.

79
 Atunci când lim f x   şi lim g x    obţinem de asemenea o
xx0 xx0


nedeterminare, de forma ; şi în acestă situaţie se poate aplica regula lui

1
f x  g x  0
l’Hospital, scriind lim  lim  .
x  x0 g  x  x  x0 1 0
f x 

Exemple.
1

ln 1  x  ln 1  x  1  x  1;
a. lim  lim  lim

x 0 sin x x 0
sin x  x0 cos x

1
 1
lim
x  arctg x
 lim
 x  arctg x 
 lim 1  x2 
 

x0 3 x 0 x 0 2
x x3 3x
b. 
 1  2x
1  2 
 1 x  1  x2  1 .
 lim  lim
x0
 
3x 2
 x 0 6x 3

Observaţii.
1. Regula lui l’Hospital poate fi aplicată şi în cazul în care x0   .
2. Celelalte forme de nedeterminare: 0  ,   , 00 , 0 , 1 sunt reductibile
0 
la cazurile sau , primele două prin transformări, iar celelalte trei
0 
luând logaritmul funcţiilor corespunzătoare şi apoi trecând la limită.

Exemple.

a. lim
ex
 lim
 
ex

 lim
ex

 
lim
ex

 lim
ex
;
x x 2 x
 
x2
 x0 2 x x0
2 x  x0 2
1

b. lim x  ln x  lim
ln x
 lim
ln x 
 lim x  lim  x   0 ;
x 0 x 0 1 x 0  x 0 1 x 0
x 0 x 0 x 0  1  x 0  x 0
x   x2
 
x

80
    x
c. lim e x  x  lim e x 1  x  . Deoarece lim
x
 lim
1
 0 , limita
x x
 e  x e x x e x
 
iniţială lim e  x  1  0   .
x
x0
ln cos x 
sin x
ln cos x 
 
1
x2   e xlim0 2 xcos x  e  2  1
lim 1
d. lim cos x  x2  1  lim e x
1 x0

e
2
.
x0 x0 e

Exerciţii
1. Să se stabilească intervalele de monotonie pentru următoarele funcţii:
(i) f : R  R , f x    x 3  x 2 ;
(ii) f : R  R , f x   x  sin x ;

f : 0,   R , f x  
ln x
(iii) ;
x
(iv) f : R  R , f x   x 2  e x .

2. Să se determine punctele de extrem pentru funcţiile:

(i) 
f : R  R , f x   x 2  x  e x ; 
(ii) f : R  R , f x   sin x  cos x ;
1 
f : 0,  \    R , f x  
ln x
(iii) ;
e  1  ln x
f : R  R , f x   2
2x
(iv) .
x 9
3. Să se demonstreze inegalităţile:
 1 1
(i) e x  1  x, x  0 ; (ii) ln 1    , x  0;
 x x x
2

(iii) cos x  1 
x2
2
, xR ;  
(iv) ln 1  x 2  x  arctg x  x 2 , x  0 .

4. Să se scrie polinomul lui Taylor de grad n asociat funcţiei f x  în punctul

x0  a , şi să se estimeze eroarea în intervalul considerat.

(i) f x   x , n  4, a  1, 1  x  1,5 ;

(ii) f x  e x , n  3, a  0,  1  x  1 ;

81
 f x  
1 1
(iii) , n  3, a  0, 0  x  .
1 x 2
5. Să se calculeze:
2
ex 1
(i) lim ; (ii) lim x  e x ;
x0 cos x  1 x 

 1
1
(iii) lim  ctg x   ; (iv) lim x x .
x0
 x x 

4.4.4. Diferenţiale
Definiţia 8.
Spunem că funcţia f : I  R este diferenţiabilă într-un punct x0  I ,
dacă există un număr A  R şi o funcţie  : I  R continuă şi nulă în
x0 , astfel încât, pentru orice x  I să avem
f x   f x0   A  x  x0    x   x  x0  .

Dacă funcţia este diferenţiabilă în fiecare punct din I, spunem că f este

diferenţiabilă pe I.

Propoziţia 15.
Funcţia f este diferenţiabilă în x0 dacă şi numai dacă este
derivabilă în x0 .

În plus, se arată că A  f x0  ; cu alte cuvinte, putem spune că f este

diferenţiabilă în x0 dacă şi numai dacă
f x   f x0   f x0   x  x0    x   x  x0  .
Această egalitate se poate rescrie sub forma
f x   f x0    f x0    x  x  x0  ,

şi deoarece lim  f x0    x  f x0  , rezultă că

xx0

f x   f x0   f x0   x  x0  .
Dacă notăm prin h creşterea argumentului de la x0 la x, h  x  x0 ,
atunci, pentru h suficient de mic
f x0  h  f x0   f x0   h .
Definiţia 9.

82
 Funcţia h  f x0   h , definită pentru orice h  R se numeşte
diferenţiala funcţiei f în punctul x0 şi se notează df x0  :
d f x0 h  f x0   h .
Diferenţiala funcţiei într-un punct oarecare x  I este:
d f x h  f x   h .
Pentru funcţia f x   x definită pe R, avem f x   1 şi diferenţiala sa
verifică egalitatea
d f x h  h, h  I .
Notăm prin dx diferenţiala funcţiei identice, astfel că
d f x   f x dx ,
adică, diferenţiala funcţiei f este egală cu produsul dintre derivata sa şi
diferenţiala lui x.

Exemplul 22.

(i) d cos x   cos x  d x   sin x dx ;

(ii) dln x   ln x  dx  dx .

1
x
Regulile de derivare se păstrează şi pentru diferenţiale:
d f  g   d f  d g ; dc  f   c  d f ;
 f  g d f  f dg
d f  g   g  d f  f  d g ; d    ,
g g2
unde f şi g sunt funcţii derivabile, c  R .

Diferenţiala funcţiilor compuse

Fie funcţiile derivabile u : I  J ,  : j  R şi funcţia compusă
f   u : I  R , f x    ux  . Funcţia f x  este derivabilă (deci diferenţiabilă)
şi diferenţiala ei este egală cu:
d f x   d ux    ux   ux  d x   ux  dux  .
Dacă nu mai punem în evidenţă argumentul x,
d f   u  du .

Exemplul 23.

83
 (i) d arcsin x 2   arcsin x 2  d 
2x
dx ;
1  x4

   2e x d x .
x
x
(ii) d e

Diferenţiale de ordin superior

Fie funcţia f : I  R şi x0  I .

Definiţia 10.
Spunem că funcţia f este de două ori diferenţiabilă în punctul x0 , dacă
este derivabilă într-o vecinătate a lui x0 şi derivata f  este diferenţiabilă
în x0 .

Diferenţiala de ordinul doi în x0 se notează d 2 f x0  şi se defineşte prin

d 2 f x0   f x0 dx 2 .

În mod analog, spunem că f este de n ori diferenţiabilă în x0 dacă şi
numai dacă are derivată de ordinul n  1 într-o vecinătate a lui x0 şi
dacă derivata f n1 este diferenţiabilă în x0 . Diferenţiala de ordinul n în
x0 se notează d n f x0  şi se defineşte prin egalitatea

d n f x0   f n  x0  d x n .

4.5. Integrala nedefinită

4.5.1. Primitive
Fie f x  o funcţie definită şi continuă pe un interval I. Dacă există o
funcţie derivabilă F : I  R , astfel încât F x   f x  ,  x  I , spunem că f
admite primitive pe intervalul I; funcţia F se numeşte o primitivă a lui f.
Dacă funcţia F x  este o primitivă a funcţiei f x  , atunci F x   C , (C
fiind o constantă arbitrară), este de asemenea o primitivă a lui f.
Mulţimea F x   C a tuturor primitivelor funcţiei f se numeşte integrala
nedefinită a funcţiei f şi se notează

84
  f x  d x  F x   C .
Observaţia 15.
Nu orice funcţie admite primitive. De exemplu, funcţia
0, xQ
f : 0,1  R , definită prin f x   
1, xR \ Q
nu admite primitive.
Are loc următoarea teoremă:

Teorema 9.
Orice funcţie continuă pe I admite primitive pe I.

Propoziţia 16. (Proprietăţi ale funcţiilor integrabile)

Dacă f şi g sunt două funcţii ce admit primitive pe intervalul a, b , atunci

 k  f x  d x  k   f x  d x , k  R ;
*
1.

2.   f x  gxd x   f x d x   gx d x .

Demonstraţie:
1. Fie F o primitivă a funcţiei f. Atunci,
k  f x  d x  k  F x   k  C .

Dar, k  F x   k  C  k  F x   k  f x  , şi astfel

 k  f x  d x  k   f x  d x .
2. Dacă  f x  d x  F x   C , respectiv  g x  d x  Gx   C
1 2 , atunci

 f x d x   gx d x  F x  Gx  C  C  .

1 2

Deoarece
F x   Gx   C1  C2  F x   Gx   f x   g x  ,
rezultă că

  f x  gxd x  F x  Gx  C  C   f x d x   gx d x .

1 2

85
Observaţia 16.
Proprietăţile 1 şi 2, ne dau posibilitatea să scriem, în general
n n

 i 1
ki  f i x  d x   k  f x  d x
i 1
i i

oricare ar fi ki  R , 1  i  n .

Din tabloul derivatelor unor funcţii elementare, se obţine următorul tablou

al primitivelor imediate, funcţiile fiind considerate pe un interval conţinut în
domeniul maxim de definiţie.

 0 dx  C ;
 k  dx  k  x  C ;
x n1
 xn d x 
n 1
 C , n  1 ;

 x d x  ln x  C ;
1

x
1 1 x
d x  arctg  C, a  0 ;
2
a 2
a a
xa
x
1 1
d x   ln C ;
2
 a2 2a xa


1
d x  ln x  x 2  a 2  C :
x a
2 2


1
d x  ln x  x 2  a 2  C ;
x a
2 2


1 x
d x  arcsin  C, a  0 ;
a x2 2 a

ax
 a xd x 
ln a
 C , a  0, a  1 ;

 e dx  e  C ;
x x

 sin x d x   cos x  C ;

86
  cos x d x  sin x  C ;
 cos
1
2
d x  tgx  C ;
x

 sin
1
2
d x  ctgx  C .
x

Exemplul 24.
 3 
   
1 1 1
 2  e 3 x   2  d x  2  e 3 x d x  dx  3 2 dx
 x x  4  x x 4
e3 x 1 x
 2  2 x  3  arctg  C.
3 2 2
Am văzut în exemplul anterior, cum se calculează primitivele unor funcţii
simple dacă, cunoaştem primitivele uzuale şi proprietăţile integralei nedefinite.
Vom prezenta în continuare, câteva metode speciale de determinare a
primitivelor.

4.5.2. Metode de integrare

Schimbarea de variabilă
Fie f : J  R , o funcţie ce admite primitive pe J, adică

 f t  dt  F t   C
şi funcţia  : I  J o funcţie derivabilă, cu derivata continuă pe I. Funcţia
 f      : I  R admite ca primitivă funcţia F  , adică

 f x x d x  F x  C .

Observaţia 17.
Uneori, trebuie să calculăm primitive de forma  f x d x . În acest
caz, funcţia  x  trebuie să fie strict monotonă, deoarece, prin schimbarea
de variabilă  x   t , putem exprima x   t  numai dacă funcţia 
este inversabilă. În acest caz,

 f x d x   f t  t  dt .

87
Exemple.

x
2x
a. I  dx .
9
2

Prin substituţia x 2  9  t , obţinem 2 x dx  dt şi


2x
x2  9
dx  
dt
t
 
 ln t  C  ln x 2  9  C .


b. I  tgx d x .
Facem substituţia cos x  t ,  sin x d x  dt şi obţinem

  
sin x dt
tgx d x  d x     ln t  C   ln cos x  C .
cos x t

Integrarea prin părţi

Fie f , g : I  R două funcţii derivabile pe I  R , şi cu derivate
continue pe I. Atunci,

 f x gx d x  f x gx   f x gx d x .

(formula de integrare prin părţi).

Observaţia 18.
Integrarea prin părţi se aplică deobicei în cazul în care funcţia a cărei
primitivă se caută, se prezintă ca produs de două funcţii.

Exemplul 25.


I  x  ln x d x .
x2
Notăm f x   ln x , g x   x . Deoarece f x   , iar g x  
1
x 2
obţinem succesiv
x2 1 x2 x2 1 x2

I  x  ln x dx 
2
 ln x   dx 
x 2 2
 ln x  
2 2
C .

Integrarea funcţiilor raţionale în x

Px 
Considerăm  Qx  d x , unde P şi Q sunt polinoame cu coeficienţi reali,
grad P  m  1 , grad Q  n  1 .

88
 Dacă m  n , împărţim polinomul Px  la Qx  şi obţinem (conform
teoremei împărţirii cu rest)
Px   Qx   Cx   Rx 
sau,
Px  Rx 
 C x  
Qx  Qx 
unde C x  este polinomul cât, iar Rx  este polinomul rest. Astfel, am ajuns la
Rx 
funcţia raţională , care îndeplineşte condiţia grad R  grad Q , motiv pentru
Q x 
Px 
care, vom considera în continuare funcţia raţională , cu proprietatea că
Q x 
ecuaţiile Px   0 , Qx   0 nu au rădăcini reale, iar grad P  grad Q .

Propoziţia 17.
Px 
Orice funcţie raţională , unde grad P  grad Q , se descompune în
Q x 
mod unic într-o sumă de fracţii raţionale „simple”, care sunt de
următoarele tipuri:
A A
(i) ; (ii) ;
xa x  a n
Ax  B Ax  B
, unde a 2  4b  0 .
(iii)
x  ax  b
2
; (iv)

x  ax  b
2
 n

Observaţii.
1. Integrarea funcţiilor (i) şi (ii) este imediată,


A
dx  A  ln x  a  C ,
xa
respectiv,
x  a 1n  C .

A
dx  A 
x  a  n 1 n
2. În cazul (iii), avem

89
 2B
2x 
Ax  B
 
A A dx 
dx 
x  ax  b
2
2 x 2  ax  b
 2B 
a
A 2x  a 
  2
2  x  ax  b 
dx   A dx
x 2  ax  b 
 
a
Prima primitivă este imediată iar a doua, cu substituţia t  x  se
2

t
dt
reduce la .
2
 a2
3. În cazul (iv), făcând aceleaşi calcule algebrice şi apoi aceeaşi substituţie ca
în cazul (iii), integrala se reduce la cea a unor funcţii raţionale de forma:

 t
1
 t
t
2
 a2 
dt , respectiv
2
 a2 
2
dt .

du
Pentru prima integrală, schimbarea de variabilă t 2  a 2  u , tdt  ne
2
conduce la:
1 du 1 u1n

tdt
   C

t 2  a2  n
2 u n 2 1 n
 1 t 2  a 2 1n  
   C.
2 1 n
Pentru cea de-a doua, folosind integrarea prin părţi, se stabileşte o relaţie
de recurenţă, şi anume,
 
 t   2n  1  I
dt 1 1
I n1    2
2
 a2  n1
n  a2  t a2 n n ,


 t
dt
unde I n 

n
.
2
 a2

Exemplul 26.
2 x 2  2 x  13
Să se calculeze  x  2 x 2  1 2dx , x  3,  .

Descompunem funcţia raţională în fracţii simple:

90
 2 x 2  2 x  13 A Bx  C Dx  E
  
 
x  2 x 2  1 2 x  2 x 2  1 x 2  1 2  
şi identificând coeficienţii obţinem
A  1, B  1, C  2, D  3, E  4 .
Deci,
2 x 2  2 x  13 x2 3x  4
  x  2 dx   x  x  1 dx
1
dx  dx 

x  2 x 2  1 2 2
1 2 2

 ln x  2     2
1 2x 1
dx
2 x 1 x 1
2 2

  dx  4  
3 2x 1
2 x  1 x  1
2 2
dx 2
2

Deoarece
x2  1  x2
  x  1 dx
1
dx 
x 1 2
2
 2 2

 2x
 dx   x 
1 1
x  1
dx
x 1 2
2 2 2


 1 

1
 arctg x  x  2 
dx
2 1 x 
1 1 x
 arctg x   2  C,
2 2 x 1
obţinem
2 x 2  2 x  13 x2 3  4x
 
x  2 x  1
2

2
dx  ln
x 1
2
 4  arctg x 
2 x2  1
 C.
 
Integrale trigonometrice

Se numesc integrale trigonometrice, integralele de forma

 Rsin x, cos xdx , unde Ru, v este o funcţie raţională de două variabile.
x
În general, se foloseşte substituţia tg  t care conduce la calculul
2
primitivei unei funcţii raţionale în t. Pentru x    ,   avem
2t 1 t2 2  dt
sin x  , cos x  , x  arctg t , dx  .
1 t 2
1 t2 1 t2

91
 Calculul primitivei poate fi simplificat în următoarele cazuri:
(i) R – impară în sin x , adică R sin x, cos x    Rsin x, cos x  ;
se face substituţia :
cos x  t,  sin x dx  dt ;
(ii) R – impară în cos x , adică Rsin x, cos x    Rsin x, cos x  ;
se face substituţia:
sin x  t, cos x dx  dt ;
(iii) R – pară în sin x şi cos x , adică R sin x, cos x   Rsin x, cos x  ;
se face substituţia:
dt t2 1
tg x  t , x  arctg t , dx  , sin 2
x  , cos2 x  .
1 t2 1 t2 1 t2

Integrale iraţionale
Se numesc integrale iraţionale, integralele funcţiilor în care variabila
apare sub radical. Prezentăm în final, următoarele tipuri de integrale iraţionale.
 ax  b 
(i) Integrale de forma  R x, n
cx  d 
dx .

ax  b
Substituţia  t n , conduce la primitiva unei funcţii raţionale.
cx  d

 x  ax p
(ii) Integrale binoame, de forma m n
 b dx , unde a, b  R, a  0 ,
m, n, p  Q .
Calculul acestor primitive se reduce la calculul primitivelor funcţiilor
raţionale în următoarele cazuri (stabilite de Cebîşev):
a) p  Z ; se face substituţia x  t r , unde r este cel mai mic multiplu
comun al numitorilor lui m şi n;
m 1
b)  Z ; se face substituţia axn  b  t r , unde r este numitorul lui p.
n
m 1
c)  p  Z ; se face substituţia axn  b  x n  t r , unde r este
n
numitorul lui p.

(iii) Integrale de forma  R x,

ax 2  bx  c dx , unde ax2  bx  c  0 ,

 x  I şi R o funcţie raţională de două variabile.

92
 Substituţiile următoare, numite substituţiile lui Euler, reduc calculul
primitivei date la calculul primitivei unei funcţii raţionale.
a) dacă a  0 , ax2  bx  c   x a  t ;

b) dacă c  0 , ax2  bx  c  tx  c ;

c) dacă b 2  4ac  0 , ax 2  bx  c  t  x  x1  , unde am notat prin

x1 o rădăcină a ecuaţiei ax2  bx  c  0 .

Exemple.

  
x8 1


 1
a. I  dx  x8  x 3  1 2 dx ; m  8, n  3, p   . Deoarece
x 1 3 2
m 1
 3  Z , suntem conduşi la substituţia:
n

   
1 2
2 
x 3  1  t 2 , de unde x  t 2  1 3 , dx  t t 2  1 3 dt .
3
Deci,

t 
8
x8 1 3 2
 
2 2

 

I dx    t  t 2  1 3 dt
x3  1 t 3
2  t5 
 t 
2 t3
   2   t   C ,
2
  2
 1 dt 
3 3 5 3 
unde t  x 3  1 .
sin 5 x
b. I   cos4 x
dx .

sin 5 x
Deoarece funcţia Rsin x, cos x   este impară în sin x ,
cos4 x
substituţia cos x  t , ne conduce la
sin 4 x  sin x 
1  cos2 x  sin x 1 t2 
2
 
2

I  4
cos x
dx  4
cos x  dx  
t4  dt

1  2t 2  t 4 1 2 
  t4
dt    4  2  1dt
 t t  
1 2 1 2
  t C    cos x  C.
3 t3 t 3  cos3 x cos x

93
Exerciţii
Să se calculeze:
ln 2 x
1. a)
 x 2  e x dx ; b)  x2
dx ;

c)  arcsin x  dx ; d)  x  x 2  1 dx ;
2 2

x3
 1  x   x  ln x  ln ln x dx ;
1
2. a) dx ; b)
2 2

arcsin x 2 cos x  sin x

c)  1 x 2
dx ; d)
 sin x  cos x dx .
x4 x 1
3. a)  2  xx 2  1 dx ; b)  x 2  4x 2  1 dx ;
2x2  x  4
c)  x3  x 2  4x  4
dx .

 1  cos x dx ;  cos
cos x dx
4. a) b) ;
4
x  sin 2 x
cos 3 x 2  sin x
c)  sin 2 x dx ; d)
 2  cos x dx .
5. a)  1  x  
dx
; b) x
5 3

 1 x3 
2
dx ;
1 x  x 2

x 2  1 x
 x
dx
c)  3
1 x
dx ; d)
x  2x  2
2
.

4.6. Integrala definită

4.6.1. Definiţia integralei în sensul lui Riemann

Fie f : a, b  R o funcţie continuă, şi

m  min f x  respectiv M  max f x .
a xb a xb

Considerăm d, o diviziune a intervalului a, b , adică o familie de

puncte x0 , x1,..., xn  astfel încât

94
 d : a  x0  x1  ...  xn1  xn  b
şi notăm prin xi  xi  xi 1 .

y
P B

P P

0 a x x ... x b x

Fig. 4.1.

Fie de asemenea i  xi1 , xi  , şi

mi  min f x, M i  max f x .
xi 1 x xi xi 1 x xi

Corespunzător acestei partiţii, definim sumele

n
sd  f    mi  xi , „ suma Darboux inferioară ”
i 1
n
Sd  f    M i  xi , „suma Darboux superioară ”
i 1
respectiv,
n
S  f    f i   xi . „ suma riemanniană „
i 1
Funcţia f fiind continuă pe un interval compact, este mărginită şi îşi
atunci marginile pe intervalul respectiv; aşadar mi  f x   M i , pentru orice
x  xi 1 , xi  , şi astfel,
sd  f   S  f   S d  f  .
Suma S  f  depinde de modul în care intervalul a, b este împărţit în
subintervale şi de asemenea, de alegerea punctelor intermediare  i ,
corespunzătoare acestor subintervale.
Presupunem că xi  0 atunci când n   . Dacă există

95
 lim sd  f   lim S  f   lim Sd  f   I ,
n  n  n 

pentru orice alegere a şirului de subdiviziuni d şi oricare ar fi punctele

intermediare  i , atunci spunem că funcţia este integrabilă în sensul lui
Riemann pe intervalul a, b . Numărul I se numeşte integrala definită a
funcţiei f x  pe a, b şi se notează
b
I   f x dx .
a

Teorema 10. (Criteriul general de integrabilitate)

Condiţia necesară şi suficientă ca funcţia mărginită f : a, b  R să
fie integrabilă pe a, b este ca pentru orice   0 , să existe     0
astfel încât oricare ar fi diviziunea d a intervalului a, b , cu
max xi     să rezulte Sd  sd   .

Putem pune în evidenţă două clase de funcţii integrabile Riemann, şi

anume, clasa funcţiilor continue şi clasa funcţiilor monotone. În acest sens,
prezentăm două teoreme importante.

Teorema 11.
Dacă funcţia f : a, b  R este continuă pe a, b atunci este şi
integrabilă pe a, b .

Observaţia 19.
Teorema nu are reciprocă, în sensul că există funcţii integrabile pe
a, b care nu sunt continue pe acest interval.
Teorema 12.
Dacă funcţia f : a, b  R este monotonă pe a, b , atunci f este
integrabilă pe a, b .

4.6.2. Proprietăţile funcţiilor integrabile

1. Fie funcţiile f , g : a, b  R , integrabile pe a, b şi  ,   R .

Funcţia   f    g este integrabilă pe a, b şi

96
 b b b

   f x    g xdx     f x dx    g x dx .

a a a

2. Dacă f : a, b  R este o funcţie integrabilă pe a, b şi f x   0 ,

 x  a, b , atunci
b

 f x  dx  0 .
a

3. Fie f , g : a, b  R două funcţii integrabile pe a, b astfel încât

f x   g x  ,  x  a, b . Atunci,
b b

 f x  dx   g x  dx .
a a

4. Dacă funcţia f : a, b  R este integrabilă pe a, b şi există

numerele reale m, M astfel încât
m  f x   M , oricare ar fi x  a, b
atunci,
b
m  b  a    f x  dx  M  b  a  .
a
Dacă funcţia f este şi continuă pe a, b , atunci există c  a, b astfel
încât
b

 f x dx  b  a  f c , a  c  b .
a

(proprietatea de medie a integralei).

5. Dacă funcţia f : a, b  R este mărginită şi integrabilă pe a, b , atunci

funcţia f x  este de asemenea mărginită şi integrabilă pe a, b şi
b b

 f x  dx   f x  dx .
a a

6. Dacă f : a, b  R este continuă şi mărginită pe segmentele a, c ,

respectiv c, b , atunci f este integrabilă pe a, b şi

97
 c b b

 f x  dx   f x  dx   f x  dx .
a c a

Teorema 13. (teorema fundamentală a calculului integral)

x
Fie f : a, b  R o funcţie continuă pe a, b şi F x    f t  dt ,
a
unde x  a, b . Funcţia F : a, b  R este o primitivă a funcţiei f şi
b

 f x dx  F b  F a .

a

Demonstraţie:
Vom arăta mai întâi că dacă x0  a, b , atunci funcţia F este
derivabilă în x0 şi F x0   f x0  .
Fie atunci x0  a, b . Avem
x x0 a x x
F x   F x0    f t  dt   f t  dt   f t  dt   f t  dt   f t  dt .
a a x0 a x0
Funcţia f fiind presupusă a fi continuă, folosind proprietatea de medie
a integralei, rezultă că există c  x0 , x astfel încât
x

 f t  dt  x  x0   f c  .
x0

Astfel că,
F x   F x0   x  x0   f c  ,
şi pentru x  x0 ,
F x   F x0 
 f c  .
x  x0
Deoarece x0  c  x , rezultă că x  x0  c  x0 şi cum f este
continuă, rezultă că lim f c   f x0  . Din acest motiv, există
c  x0
F x   F x0 
lim  f x0  ,
x  x0 x  x0

98
 deci funcţia F este derivabilă în x0 şi F x0   f x0  . Cum punctul
x0 a fost ales arbitrar în intervalul a, b înseamnă că funcţia F este
derivabilă pe a, b şi F x   f x  oricare ar fi x  a, b .
Am ajuns astfel la un rezultat important, anume că, dacă f este o
funcţie continuă pe a, b atunci f admite primitive primitive pe a, b ,
una din acestea fiind funcţia F. Deoarece primitivele unei funcţii diferă
printr-o constantă, deducem că dacă G este o altă primitivă a funcţiei f,
atunci oricare ar fi x  a, b :
x
F x   Gx    f t  dt  Gx   C .
a
Pentru xa obţinem C  Ga  , iar pentru x  b , avem
b
C   f t  dt  Gb  ; cu alte cuvinte
a
b

 f t  dt  Gb  Ga .
a

Cum primitiva G era arbitrară, înlocuind-o cu F obţinem

b

 f t  dt  F b  F a
a

şi teorema este demonstrată.

Observaţia 20.
Egalitatea
b

 f x dx  F b  F a ,

a

poartă numele de „formula Leibniz – Newton”.

Importanţa teoremei fundamentale a calculului integral constă în aceea că
reduce calculul integralei unei funcţii continue pe a, b la determinarea unei
primitive a ei, integrala fiind egală cu diferenţa valorilor primitivei în b şi a ( a  b ).

99
4.6.3. Metode de integrare
Schimbarea de variabilă

Propoziţia 18.
Dacă u : A  B este o funcţie de argument x, cu derivata continuă pe A,
iar f : B  R este o funcţie continuă pe B, de argument t şi a, b  A
atunci:
b u (b )

 f (u( x))  u( x) dx   f (t ) dt .

a u (a)

Această egalitate se numeşte prima formulă de schimbare de

variabilă.

Observaţia 21.
În exerciţii se notează t = u(x) deci dt  ux  dx . Apoi, t1  ua  ,
t 2  u b  şi se obţine:
b t2


a
f ( u( x ))  u( x ) dx   f ( t ) dt .
t1

Propoziţia 19.
Dacă u : A  B este o funcţie de argument x, strict monotonă pe A şi
inversa sa v  u 1 : u A  A are derivata continuă pe u(A) şi dacă
f : B  R este o funcţie de argument t, continuă pe B, iar a, b  A ,
atunci:
b u (b )

 f (u ( x)) dx   f (t ) v(t ) dt .
a u(a)

(„ a doua formulă de schimbare de variabilă.”)

Observaţia 22.
În aplicaţii se notează ux   t , deci x  u 1 t   vt  şi dx  vt  dt .
Dacă ua   t1 şi ub  t2 atunci:
b t2

 f ux  dx   f t   vt  dt
a t1

100
Exemplul 27.
2
dx
Să se calculeze I   2 x
.
1

Notăm x  t ; deci dx  2t dt . Apoi, t1  1, t2  2 şi astfel

2 2 2 2
dx 2t dt t dt t 22
I     2   2  dt
1
2 x 1
2t 1
t  2 1
t  2
2 2
 2t |  4 ln t  2 |  2 2  2  4 ln 2  2 .
1 1

Integrarea prin părţi

Propoziţia 20.
Dacă f şi g sunt două funcţii cu derivatele continue pe segmentul a, b
, atunci
b b

 f ( x)  g (x) dx  f ( x)  g(x) a   f ( x)  g ( x) dx .
b

a a

(„ formula de integrare prin părţi”)

Observaţia 23.
Deoarece g x  dx  dgx  şi f x  dx  df x  egalitatea anterioară
poate fi reţinută mai uşor sub forma simplificată:
b b

 f dg  f g a   g df
b
.
a a

Exemplul 28.
1 1
x 2  e3 x 1 2
I   x 2  e3 x dx  |0  3  x  e3x dx
3
10 10
x 2  e3 x 11 2

I  ex3  e2  dx
x  e3 x 1 3 1 0 3 x3 x  e dx 
2 3x 3x
|
0  
3 3  3 0 3 0
|  e dx
0

 
e 3 2  x3 e 1 3 1 3 x  3
3 3 x 1
 e  2e 2e
 3 3  3 0 30  
 | 2 5e  2
e dx  .
3 9 27 27 27
e3 2  e3 2  e3 2 5e3  2
     .
3 9 27 27 27

101
4.6.4. Aplicaţii ale integralei definite
Integralele definite au o serie de aplicaţii, în particular, putând fi
folosite pentru determinarea ariei unei suprafeţe mărginite, lungimea unui arc
de curbă, aria unei suprafeţe de rotaţie, respectiv pentru calculul volumului
corpurilor de rotaţie.
(i) Aria unei suprafeţe plane mărginite de o curbă

(a) Aria suprafeţei mărginite de curba y  f x  , axa Ox , şi dreptele

x  a, x  b ,
y
B

0 a b x

Fig. 4.2.

este dată de:

b b
A   y dx   f x  dx .
a a

Observaţia 24.
Dacă curba y  f x  este situată deasupra axei Ox, atunci valoarea
integralei este pozitivă. Dacă însă, curba y  f x  , a  x  b este sub
axa Ox, atunci este negativă şi deoarece aria este o cantitate pozitivă,
vom considera valoarea absolută, adică,
b
A   f x  dx .
a

(b) Aria suprafeţei mărginită de curba x    y  , axa Oy şi dreptele

y  c, y  d este dată de:
d d
A   x dy     y  dy .
c c

102
 (c) Aria suprafeţei mărginită de curbele y  f x , y  g x  şi
dreptele x  a, x  b este dată de
b
A    f x   g x dx ,
a
unde f x   g x   0,  x  a, b .
y y=f(x) B
A

A' B'
y=g(x)

A" B"
0 a b x

Fig. 4.3.

Fie acum, curba y  f x  , dată prin ecuaţiile parametrice

 x   t 
 , atb,
 y   t 
 t , t  fiind funcţii continue pe intervalul a, b . Fie x1   a 
şi x2   b . Aria este atunci dată de
x2 b
A  y  dx   t    t  dt .

x1 a

Aria unui sector

Fie r  f   , ecuaţia unei curbe în coordonate polare, unde f   este
o funcţie pozitivă finită pe un interval  ,   . Atunci, aria sectorului mărginit
de curbă şi dreptele care trec prin origine şi au pantele tg , respectiv tg este

1 2
A
2 
r d .

103
 y

M
A
n

   

0 x
Fig. 4.4.

Exemple.
a. Să se calculeze aria suprafeţei cuprinsă între curbele y  x 2 şi
y x.
Cele două curbe se intersectează în punctele în care x 2  x , sau,
echivalent, x 4  x , adică x  0 şi x  1 . Deoarce x  x 2 pentru
0  x  1 obţinem:
 2 3 x3  1 1
 
1
A x  x 2 dx   x 2  |  .
3 3 0 3
0  
1 
b. Să se calculeze aria suprafeţei mărginită de r  ,  ,
1  cos 4

 .
2
  

d d
2 2 2
1 1 1 1
A 
2  1  cos 2
d 
2   2
2
 
8  sin 4 
.
2 sin 
4  2
4
 2 4

104
  2 du
Facem substituţia tg  u . Atunci   2arctgu , d  ,
2 1 u2
 u2
sin 2  şi obţinem
2 1 u2
2
1
1
2 du 1 u2  1
1
1 u2
A
8  1 u2
  2  du  
 u  4  u4
du 
tg tg
8 8
1
1  1 1  1 1 1 1
   4  2  du  
4 u u  4  3u 3
 | 
u  tg 8
4

 
1  4 1 1 
.
   
4  3 3tg 3  tg  
 
 8 8 

(ii) Lungimea unu arc de curbă

Fie y  f x  o funcţie cu derivata continuă pe a, b , al cărei grafic

este un arc AB.
Lungimea arcului AB se defineşte prin egalitatea
b 2 b
 dy 
l   1    dx   1   f x 2 dx .
a  dx  a
Dacă arcul de curbă este definit prin ecuaţia x    y  , c  y  d ,
atunci lungimea sa este dată de
d 2 d
 dx 
l   1    dx   1    y 2 dy .
c  dy  c

În cazul în care arcul de curbă este definit parametric prin ecuaţiile

 x   t 
 , t0  t  t1 ,
 y   t 
cu  şi  având derivate de ordinul întâi continue, atunci
dx   t  dt , dy   t  dt
şi

105
 b 2 b 2 t1 2 2
 dy   dy / dt  dx  dx   dy 
l  1    dx 
 dx 
 1  
 dx / dt  dt
dt        dt
 dt   dt 
a a t 0

t1
   t    t  dt .
2 2

t0

Exemplul 29.
Să se calculeze lungimea arcului curbei definită prin y  ln x , pentru
1 x  2 .
Avem:
2 2 2
1 x2  1
l  1  y  2 dx   1
x2
dx   x2
dx
1 1 1
2
x 1 x 2
  x2
dx.
1

Facem schimbarea de variabilă x 2  1  t 2 . Deci 2 x dx  2t dt şi

3 3
t2  1   1 t 1  3
l  t 2
 1
dt   1  t 2  1  dt   t  2 ln t  1 | 2
2 2

1  3  1 2  1.
 3 2
2
ln
 3  1 2  1
Dacă arcul de curbă este definit prin ecuaţia r  f   ,      , unde
f   este o funcţie derivabilă pe  ,   , atunci curba poate fi definită
parametric de ecuaţiile
 x  r  cos  f    cos
 ,    ,   .
 y  r  sin   f    sin 
Astfel,

 f    cos  f    sin 

dx
d
respectiv

 f    sin   f    cos

dy
d
şi lungimea arcului de curbă considerat este

106
  2 2 
 dx   dy 
l     d   f 2    f 2   d .
 
d   d  

Exemplul 30.
Să se calculeze lungimea curbei r  a1 cos  , 0    2 .
Avem r  f    a1 cos  , f    a  sin  şi
2 2
l  f 2    f 2   d   a 2 1  cos 2  a 2 sin 2  d
0 0
2 2 2
 
 a  2  2 cos d  a  4  sin 2 d  2a  sin d
0 0
2 0
2
 2      2
 2a  sin d   2a    2 cos  |  8a.
 2   2 0
0 

(iii) Aria unei suprafeţe de rotaţie

Funcţia pozitivă y  f x  defineşte între x  a şi x  b un arc de curbă.

Ne interesează să găsim aria A a suprafeţei generate de acest arc atunci
când se roteşte în jurul axei Ox.
Pentru aceasta, împărţim intervalul a, b în n subintervale x0 , x1  ,
x1, x2  , ..., xn 1, xn  , unde a  x0  x1  ...  xn 1 n  b .
Fie xk  xk  xk 1 , yk  yk  yk 1  f xk   f xk 1  şi linia poligonală
P0 , P1 ,..., Pn .
y
P B
P
A

0 x x x

A'

B'
Fig. 4.5.

107
 Prin rotaţia liniei poligonale în jurul axei Ox se obţine o suprafaţă S
formată din n trunchiuri de con. Trunchiul de con generat prin rotaţia
segmentului Pk 1Pk are aria:

S k    y k 1  y k   xk 2  yk 2
2
 y 
   y k 1  y k   1   k   xk
 xk 
Aria suprafeţei S se poate aproxima prin suma acestor arii S k , adică
2
n n
 y 
S   S k     yk 1  yk  1   k   xk .
k 1 k 1  xk 
Trecând la limită când n   , ( max xk   0 ), obţinem aria
suprafeţei de rotaţie
b 2 b
 dy 
S   2  y  1    dx  2  f x   1  f 2 x  dx .
a  dx  a

Dacă funcţia f nu este pozitivă pe a, b , atunci

b
S  2  f x   1  f 2 x  dx .
a

Exemplul 31.
Să se calculeze aria suprafeţei obţinute prin rotaţia curbei y  tgx ,

0 x în jurul axei Ox.
4

4
Deoarece tgx  
1 1
2
cos x
, avem S  2 tgx  1 
cos4 x 
dx . Cu
0
substituţia tgx  t obţinem


 
4
dt
S  2  t  1  1  t 2
2
 .
0
1 t2
du
Facem o nouă substituţie, 1  t 2  u, t dt  şi avem
2

108
 2 2
1  u 2 du 1 u2
S  2  u

2
  du
1 u  1 u
2
1

 
2 2 
du u du 
   
 2 1 1 u2 
1 u 1  2 1 
 u 
 1 1  2
   1  u 2  ln    1  |
 2  1
 u u 
 1 5 
   5  2  ln

.
2 1  2   
Observaţia 25.
Dacă avem o curbă dată parametric prin ecuaţiile x   t  ,
y   t  , t0  t  t1 atunci
t1
S  2  t    2 t    2 t  dt .
t0

Exemplul 32.
Să se calculeze aria suprafeţei obţinută prin rotirea cercului
x 2   y  b2  a 2 , b  0 în jurul axei Ox.
Ecuaţiile parametrice ale cercului considerat sunt:
 x  a  cos t
 , 0  t  2
 y  b  a  sin t
şi aria este egală cu
2
S  2  b  a  sin t  a 2 cos2 t  a 2 sin 2 t dt
0
2
 2 abt  a  cos t |  4ab 2 .
0

(iv) Volumul corpurilor de rotaţie

Fie f o funcţie mărginită, integrabilă, pozitiv definită pe intervalul
a, b şi T mulţimea plană mărginită de arcul de curbă y  f x  ,
a  x  b , dreptele x  a , x  b şi axa Ox.

109
 Prin rotirea lui T în jurul axei Ox, se obţine un corp K , având volumul
b b
V K     f 2 x  dx    y 2 dx .
a a

Observaţia 26.
Dacă suprafaţa plană mărginită de curba y  f x  şi dreptele
y  p, x  a, x  b este rotită în jurul dreptei y  p , atunci volumul
corpului obţinut este dat de:
b
V K     y  p 2 dx .
a

Exemplul 33.
Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotirea curbei
y  x  ln x , 1  x  e , în jurul axei Ox .
e e
V    f 2 x dx    x 2  ln 2 x dx
1 1

Integrând prin părţi, obţinem

  x 3 
e
 x3  e 2e
V       ln 2 x dx     ln 2 x  |   x 2  ln x dx
1
3   3 
1 31 
 e3 2  e3 2 e   e 3 2e 3 2e 3 2 
       x 2 dx        
 3 3  3 3 1 
  3 9 27 27 

5e3  2
 .
27

Exerciţii
1. Să se calculeze:
1 3

 x  1  x dx ;  x  1 dx ;
3 2
a) b)
0 1
2

 min x 
2
dx
 1  cos2 x  1, x  1 dx ;
2
c) ; d)
0 2

110
 2. Să se calculeze ariile plane limitate de curbele:
a) f x    x , g x   x , x  0,4 ;

b) f x  e x , g x  e x , x  0,1 .

3. Să se calculeze lungimile arcelor:

1 2 1 
a) f x    x   ln x  , x  1,2 ;
2 2 
 1   2
b) f x   ln  2
, x  0,  .
1 x   3
4. Să se calculeze ariile obţinute prin rotirea în jurul axei Ox:
 1 
a) f x   2  1  x 2 , x  0, ;
 3
x3
b) f x   , x  0,1 .
3
5. Să se calculeze volumele corpurilor de rotaţie determinate de funcţiile:
a) f x   arcsin x , x  0,1 ;
b) f x   x  e x , x  0,1 .

4.7. Integrale improprii

b
În secţiunea 4.6., referitoare la integrala definită  f x dx , am considerat
a
că:
(i) a şi b sunt constante reale finite,
iar
(ii) funcţia f x  este continuă sau monotonă pe intervalul compact a, b .
b
Dacă în  f x  dx ,
a
(i) a sau b sunt infinite,
sau

111
 (ii) a, b sunt finite dar funcţia f x  este nemărginită în x  a sau x  b
sau într-un punct ce aparţine intervalului a, b  , atunci integralele
obţinute se numesc,
(i) integrale improprii de speţa întâi
respectiv,
(ii) integrale improprii de speţa a doua.

4.7.1. Integrale improprii de speţa întâi

(cu limite de integrare infinite)
Ne interesează, să evaluăm integrale improprii de forma
 b 
(i)  f x  dx , (ii)  f x  dx , (iii)  f x dx ,
a  

dacă ele există. Definim aceste integrale după cum urmează :

(i) Pentru f : a,   R , integrabilă pe orice interval compact a, A ,
oricare ar fi A  a ,
 A

 f x  dx  lim  f x dx .
A
a a
A
Dacă lim
A  f x dx există şi este finită, spunem că funcţia f este
a

integrabilă pe a,  sau, că integrala  f x  dx este convergentă.
a

Dacă limita nu există sau este infinită, atunci se spune că  f x  dx este
a
divergentă.
(ii) Analog, dacă funcţia f :  , b  R este integrabilă pe orice interval
compact B, b , definim integrala improprie
b b

 f x  dx  lim  f x dx .
B  
 B

112
 Dacă limita din membrul drept există şi este finită, spunem că f este
b
integrabilă pe  , b , sau, că integrala  f x dx este convergentă.

(iii) Pentru c   ,   , avem
 c 

 f x  dx   f x  dx   f x  dx
  c
c A
 lim  f x  dx  lim  f x dx.
B   A 
B c
Dacă ambele integrale din membrul drept există şi sunt finite, atunci

integrala improprie  f x dx este convergentă. Dacă una, sau ambele

limite nu există sau nu sunt finite, atunci integrala improprie considerată
este divergentă.

Exemplul 34.
Să se calculeze următoarele integrale improprii, dacă acestea sunt
convergente:
 0 
dx 1
 1  x2 ;  e dx ;  x dx .
x
a. b. c.
0  1

Folosind definiţia, obţinem :

 A

 lim arctg x |  lim  arctg a  arctg 0  .
dx dx A
a.  1  x 2  Alim 
 1  x A 0 A 2
0 0

 
0 0
0
 e dx  lim B   
dx  lim e x |  lim 1  e B  1 .
x x
b. e
B   B B  
 B
 A
dx  lim ln x |  lim ln A  ln 1   ,
1 1 A
c.  x dx  Alim
  x A 1 A
1 1

deci funcţia f x   nu este integrabilă pe 1,   .

1
x
Exemplul 35.

dx
Să se cerceteze convergenţa integralei  xp .
1

113
 Conform definiţiei, pentru p  1 avem:

x1 p A A1 p  1
A
dx dx
 x p A  x p A 1  p |1 A 1  p .
 lim  lim  lim
1 1
Deoarece
, dacă p  1
lim A1 p   ,
A 0, dacă p  1

dx
rezultă că integrala improprie  xp , p  1 este convergentă pentru
1
p  1 şi divergentă pentru p  1 .
Pentru p  1 , aşa cum s-a văzut în exemplu 33.c, integrala este
divergentă.

Există situaţii în care nu putem studia convergenţa / divergenţa integralei

improprii pornind de la definiţie. Un exemplu simplu în acest sens, este integrala


e
x2
dx , care nu poate fi calculată direct.
0
Vom prezenta în continuare, câteva rezultate ce pot fi utile în discuţia
legată de convergenţa sau divergenţa integralelor improprii.

Teorema 14. (teorema de comparaţie)

Fie f , g : a,   R două funcţii reale
integrabile pe orice interval compact a, A , oricare ar fi A  a şi astfel
încât pentru orice x  a,  , 0  f x   g x  . Atunci,
 
(i)  f x  dx este convergentă dacă  g x  dx este convergentă.
a a
 
(ii)  g x  dx este divergentă dacă  f x  dx este divergentă.
a a

Teorema 15.
Dacă f , g : a,   R sunt două funcţii reale pozitive cu proprietatea că
f x 
 
există lim
x   g x 
 l , 0  l   , atunci  f x  dx şi  g x  dx sunt ambele
a a
convergente sau ambele divergente.

114
 g x  
1
Dacă în teorema anterioară, considerăm , atunci
xp
f x 
l  lim  lim x p  f x  .
x  g x  x  

Folosind exemplul 34, obţinem următorul corolar.

Corolar 1.
Fie f : a,   R o funcţie pozitivă şi integrabilă pe a, A , pentru
orice A  a . Dacă limita

l  lim x p  f x  ,
x 

cu p convenabil ales, există şi este finită, atunci


(i) pentru p  1 , integrala improprie  f x dx este convergentă ;
a

(ii) pentru p  1 , integrala improprie  f x  dx este divergentă .
a

Exemplul 36.
Să se cerceteze convergenţa următoarelor integrale improprii.
 
x x
 e dx ;  1  x 2 dx .
x 2
a. b.
1 1

a. Pentru orice x  1 , avem x 2  x şi e x  e x . Considerăm integrala

2

e
x
improprie dx . Avem
1

 |
A
A 1  1
 e dx  lim A 
x x
e dx  lim  e  x  lim   e  A   ,
A 1 A e  e
1 1
 

e e
x x2
şi dx este convergentă. Aplicând teorema 14, rezultă că dx
1 1
este de asemenea convergentă.
x x
b. Funcţiile f x   şi g x   p au valori pozitive pentru x  1 , iar
1
1 x 2
x

115
 3
p
f x  x x x 2
lim  lim x p .  lim 1
x   g x  x  1  x 2 x  1  x 2
 

 g x dx  
1 1
dacă p   1 . Deoarece dx este divergentă, din
2 1 1
x1 / 2
 
x x
teorema 15 urmează că şi  f x dx  1  x 2 dx este divergentă.
1 1

Teorema 16. (criteriul integral al lui Cauchy)

Dacă f : 1,   R este o funcţie
reală continuă, descrescătoare şi pozitivă pe domeniul său de definiţie,
 
atunci integrala  f x dx şi seria  f n 
n 1
sunt în acelaşi timp
1
convergente sau divergente.

Exemplul 37.

 n  ln np .
1
Să se studieze natura seriei
n2
Aplicăm criteriul integral al lui Cauchy, considerând funcţia
f x  
1
. Avem atunci,
ln x  p
 
I   f x  dx  
dx
.
2 2 x  ln x  p

1
Cu schimbarea de variabilă ln x  t , obţinem integrala I   tp
dt , care
ln 2
este convergentă pentru p  1 şi divergentă pentru p  1 . Rezultă că
 
 f n   n  ln np
1
seria este convergentă pentru p  1 şi
n2 n2
divergentă pentru p  1 .

116
4.7.2. Integrale improprii de speţa a doua
(din funcţii nemărginite)
b
Vom considera acum integrale improprii de forma  f x dx , unde a şi b
a
sunt constante reale finite, iar funcţia f are limite infinite în
(i) x  a sau (ii) x  b sau (iii) x  a şi x  b sau (iv) x  c , a  c  b .
Dacă c1, c2 ,..., cn  este o mulţime finită de puncte din intervalul a, b ,
a  c1  c2  ...  cn  b şi în punctele ci , 1  i  n , funcţia f are limite
b
infinite, atunci integrala  f x dx se poate scrie astfel :
a
b c1 c2 b

 f x  dx   f x  dx   f x  dx  ...   f x dx
a a c1 cn

şi fiecare integrală din membrul drept poate fi considerată separat.

(i) Fie f : a, b  R o funcţie continuă în toate punctele cu excepţia lui

b
x  a ( lim f x    ). Dacă lim
xa  0  f x dx există şi este finită, atunci
a 
b
spunem funcţia f este integrabilă pe a, b , sau că integrala  f x  dx
a
este convergentă. Notăm
b b

 f x  dx  lim  f x dx .
 0
a a 

(ii) Dacă funcţia f : a, b  R este continuă în toate punctele cu excepţia

b 
lui x  b ( lim f x    ), atunci, dacă lim
xb  0  f x dx există şi este finită
a
b
spunem că funcţia f este integrabilă pe a, b  , sau că integrala  f x dx
a
este convergentă. Notăm în acest caz,

117
 b b 

 f x  dx  lim  f x dx .
 0
a a

(iii) Dacă f are limite infinite în x  a şi x  b , atunci integrala improprie se

poate scrie
b  b

 f x  dx   f x  dx   f x  dx ,
a a 

unde  este o constantă finită arbitrară cuprinsă între a şi b, în care f este

definită. Integrala improprie se calculează atunci astfel :
b  b  2

 f x  dx  lim  f x  dx  lim  f x dx .

 1 0  2 0
a a 1 

Dacă ambele limite există şi sunt finite, atunci integrala este convergentă
(sau funcţia f este integrabilă pe a, b  ). În caz contrar, integrala este
divergentă.
c
(iv) Fie f : a, b \ c  R , c  a.b  şi lim f x    . Dacă  f x dx şi
x c
a
b b

 f x  dx sunt convergente, atunci  f x  dx este convergentă şi

c a
b c  1 b

 f x  dx  lim  f x  dx  lim  f x dx .

 1 0  2 0
a a c  2

Exemplul 38.
Să se studieze convergenţa integralelor:
1 1 1 b
dx dx dx dx
a.  x
; b.  1  x2
; c.  x2 ; d.  x  a  p , p  0.
0 1 1 a

a. Fie f : 0,1  R , f x   . Evident, lim f x    . Deoarece

1
x x0

 
1 1
dx dx 1
 x
 lim
 0  x
 lim 2 x |  lim 2  2   2 ,
 0   0
0 

118
 urmează în baza definiţiei că integrala considerată este convergentă şi
1
dx
 x
 2.
0

b. Funcţia f :  1,1  R , definită prin f x  

1
are limite laterale
1  x2
infinite în punctele x  1 , respectiv x  1 . Problema integrabilităţii lui f
pe intervalul  1,1 trebuie studiată ţinând cont de cele prezentate
anterior, cu privire la integrarea funcţiilor nemărginite. Astfel,
1 0 1
dx dx dx

1 1  x2
dx  
1 1  x2

0 1  x2
0 1  2
dx dx
 lim
1 0
1
 1  x2
 lim
 2 0 
0 1  x2
1

0 1  2
 lim arcsin x|  lim arcsin x|
1 0 1  1  2 0 0

  lim arcsin  1  1   lim arcsin 1   2 

1 0  2 0

 
  arcsin  1  arcsin 1    ,
2 2
1
funcţia f este integrabilă pe  1,1 şi  f x  dx   .
1

c. Funcţia f x   1
are limită inferioară infinită în x  0 , punct ce se află
x2
în interiorul intervalului  1,1 . Din acest motiv, scriem
1 0 1  1 1
dx dx dx dx dx
 x 2
 x 2
x 
 2  lim
 1 0   lim
x 2  2 0  x 2 
1 1 0 1 2

1   1 
 lim   1  lim   1  
 1  0 1   2  0  2 
şi integrala este divergentă.
1
d. Deoarece lim   , scriem
x  a x  a  p

119
 b b
dx dx 1 1 b
 x  a  p   0  x  a  p
 lim  lim |
1  p   0 x  a  p 1 a  
a a 

 1
 1   , p 1
 p 1     p  1  b  a  p 1
1
 lim 
  0  b  a  p 1
  

, p 1
Pentru p  1 ,
b b
dx dx ba
 x  a  lim
0  x  a
 lim ln
 0 

a a 
b
dx
Rezultă în final, că  x  a  p este convergentă pentru p  1 şi
a
divergentă pentru p  1 .

Următoarele teoreme pot fi folosite pentru a stabili convergenţa sau

divergenţa integralelor improprii.

Teorema 17.
Dacă 0  f x   g x  pentru orice x  a, b , atunci
b b
(i)  f x  dx este convergentă dacă  g x  dx este convergentă.
a a
b b
(ii)  g x  dx este divergentă dacă  f x dx este divergentă.
a a

Teorema 18.
Dacă f x  şi g x  sunt două funcţii pozitive astfel încât :
f x 
(i) au limite infinite în x  a şi există lim  l1 , 0  l1   ,
xa g x 
sau
f x 
(ii) au limite infinite în x  b şi există lim  l1 , 0  l1   ,
xb g x 
b b
atunci integralele improprii  f x  dx şi  g x  dx au aceeaşi natură
a a
(sunt ambele convergente sau ambele divergente).

120
 Dacă în teorema anterioară considerăm g x  
1
(pentru (i)),
x  a  p
respectiv g x  
1
(în cazul (ii)), obţinem următoarea teoremă.
b  x  p
Teorema 19.
(i) Fie f : a, b  R integrabilă pe orice compact conţinut în a, b şi astfel
încât f x   0 , oricare ar fi x  a, b . Dacă există

lim x  a  p f x   l1, 0  l1   ,
xa

unde p este convenabil ales, atunci:

b
(i) pentru p  1 , integrala  f x  dx este convergentă ;
a
b
(ii) pentru p  1 , integrala  f x dx este divergentă.
a

Exemplul 39.
Să se discute convergenţa următoarelor integrale improprii :
2 1
x 1
a.  ln x dx ; b.  3 1  x 2 dx .
1 0

f : 1,2  R , f x   lim f x    . Fie

x
a. Avem funcţia şi
ln x x 1

f x 
g x  
1 x
şi lim  lim 1.
x  ln x x 1 g  x  x 1 x
2 2
Din teorema 18, rezultă că cele două integrale  f x  dx şi  g x  dx au
1 1
aceeaşi natură.
Acum,
2 2 2

 g x  dx    lim ln ln x |

dx dx 2
 lim 
1 1
x  ln x   0 1  x  ln x   0 1 

 lim ln ln 2  ln ln 1     

 0

121
 2 2
Deoarece  g x  dx este divergentă, urmează că şi  f x  dx este
1 1
divergentă.
b. Folosind teorema 19, avem
lim 1  x  p f x   lim 1  x  p 
1

x 1 x 1 3
1  x2

 lim 1  x  p 
1 1
 ,
x 1 1  x  1/ 3
 1  x 
1/ 3 3
2

1
1 1
pentru p 
3
 1 , deci integrala  3 1  x 2 dx este convergentă.
0

În consideraţiile anterioare, am presupus că f x  are semn constant pe

intervalul de integrare. Presupunem acum, că funcţia îşi schimbă semnul, undeva în
acest interval. Vom vorbi atunci, despre convergenţa absolută a integralei improprii.

Definiţia 11.
b
Dacă integrala  f x dx este convergentă, atunci spunem că integrala
a
b

 f x dx este absolut convergentă.

a

Teorema 20.
Orice integrală improprie absolut convergentă este convergentă.

Exemplul 40.
1
sin 
1
 x  dx este absolut convergentă.
Să se arate că
x
0

Evident avem:
1
sin
f x   x  1 ,  x  0,1 .
x x

122
 1
1 1
Deoarece integrala
x  dx este convergentă ( p 
2
 1 ), rezultă că
0
integrala dată este convergentă.

4.7.3. Funcţiile Beta şi Gamma

Funcţiile beta şi gama sunt integrale improprii folosite adesea în diverse
aplicaţii.

Funcţia beta (funcţia lui Euler de speţa întâi)

Considerăm integrala
1
I   x p 1  1  x q 1 dx , cu p, q  0 ,
0
şi remarcăm faptul că pentru p  0,1 sau q  0,1 aceasta este o integrală
improprie, funcţia f x   x p 1  1  x q 1 având limite infinite în
(i) x  0 dacă p  1
respectiv
(ii) x  1 dacă q  1 .

În cazul în care p  0,1 şi q  0,1 , considerăm un număr, de exemplu

1
, cuprins între 0 şi 1 şi scriem integrala după cum urmează:
2
1/ 2 1
I x
p 1
 1  x 
q 1
dx  x
p 1
 1  x q 1dx
0 1/ 2

şi notăm
1/ 2 1

 x  1  x dx , I 2  x  1  x q 1 dx .
p 1 q 1 p 1
I1 
0 1/ 2

Pentru prima integrală I1 , considerăm funcţiile f x   x p 1  1  x q 1 şi

g x  x p 1 . Deoarece
f x 
lim  lim 1  x q 1  1
x  0 g x  x0

123
 1/ 2 1/ 2

 g x dx 
1
şi cum  x 1 p
dx este convergentă pentru 1  p  1 (deci p  0 )
0 0
1/ 2
rezultă că integrala I1  x
p 1
 1  x q 1 dx este convergentă pentru p  0 .
0

Analog, considerând f x   x p 1  1  x q 1 şi g x   1  x q 1 , avem

f x 
lim  lim x p 1  1 .
x 1 g  x  x 1

1/ 2 1/ 2

 g x dx 
1
Apoi, cum  1  x1 q dx este convergentă pentru 1  q  1
0 0
(adică q  0 ), şi I 2 este convergentă.
Combinând aceste două rezultate, deducem că integrala
1
I   x p 1  1  x q 1 dx este convergentă pentru p, q  0 . Această integrală se
0
numeşte funcţia beta sau funcţia lui Euler de prima speţă. Notăm
1
 p, q    x p 1  1  x q 1 dx , p, q  0 .
0

Proprietăţi.
1.  p, q   q, p 
p 1
2.  p, q     p  1, q 
p  q 1
 /2
3.  p, q   2   sin
2 p 1
  cos2q 1  d
0

4.  p,1  p   , 0  p 1
sin  p 

Demonstraţie:
1. Cu schimbarea de variabilă x  1  t , dx   dt obţinem

124
 1 0
 p, q   x p 1  1  x q 1 dx   1  t  p 1  t q 1dt
 
0 1
1
 t q 1  1  t  p 1 dt  q, p .

0

2. Integrând prin părţi, avem

1
 p, q   x p 1  1  x q 1 dx

0

1  x q  x p 1 1  1
p  1 p2
 1  x q dx

q
|0 q 0 x

1
p  1 p2
 x  1  x q 1  1  x  dx

q 0
1 1
p  1 p2 p  1 p 1
 x  1  x q 1 dx 
 x  1  x q 1 dx

q 0 q 0
p 1 p 1
   p  1, q     p , q 
q q
Deci, q   p, q    p  1   p, q    p  1   p  1, q  
p 1
 p, q     p  1, q  .
p  q 1
3. Facem schimbarea de variabilă x  sin 2  , dx  2 sin   cos  .
Rezultă,
1
 p, q    x p 1  1  x q 1 dx
0
 /2

 sin    1  sin    sin  cos d

p 1 q 1
2 2 2

0
 /2
 2  sin 2 p 1   cos2 q 1  d .
0

125
Funcţia gama (funcţia lui Euler de speţa a doua)

Considerăm integrala improprie

1
I  p    x p 1  e  x dx, p  0 .
0

Putem scrie
c 
I  p    x p 1  e  x dx   x p 1  e  x dx ,
0 c

unde 0  c   , şi notăm
c 
I1   x p 1  e  x dx , respectiv I 2   x p 1  e  x dx .
0 c

Deoarece I1 este o integrală improprie de speţa a doua pentru 0  p  1 ,

studiem convergenţa acesteia folosind teorema 18. Pentru aceasta, fie
f x  x p 1  e x , g x   1 p  x p 1 şi calculăm
1
x
f x  x p 1  e  x
lim  lim  lim e  x  1 .
x  0 g x  x0 x p 1 x0

c c

 g x dx   x1 p dx fiind convergentă pentru

1
Integrala p  0 , urmează
0 0
c


că şi I1  x p 1  e  x dx este convergentă.
0
Pe de altă parte, I 2 , este o integrală improprie de speţa întâi, deoarece

limita sa superioară este infinită. Fie f x  x p 1  e x şi g x   2 . Atunci,

1
x
f x  x p 1
lim  lim  0,
x   g x  x  e x

1
pentru orice x  c . Deoarece  x 2 dx este convergentă ( p  2  1 ), integrala
c

I 2   x p 1  e  x dx este de asemenea convergentă pentru orice p  0 .
c

126
 Această integrală se notează  p  şi se numeşte funcţia gamma sau
funcţia lui Euler de speţa a doua. Astfel,

 p    x p 1  e  x dx , p  0 .
0

Proprietăţi.
1. 1  1
2.  p  1  p   p  , p  0 .
3. n  1  n!, n  N .

Demonstraţie:

1. Avem : 1  e  x dx  lim  e  x
 A
 |
0
A
 1.
0

2. Integrând prin părţi în  p   x p 1  e  x dx , obţinem

0


 p    x p 1  e  x |  x p  e  x    p  1 .
1 1
0 p0 p
3. Din proprietatea anterioară,
n  1  n  n  nn  1  n  1  ...
 nn  1n  2  ...  1  1  n! .

Următoarea relaţie, stabileşte o legătură între funcţiile  şi  :

 p   q 
B  p, q   .
 p  q 

Exemplul 41.
Folosind funcţiile  şi  să se calculeze următoarele integrale.
 1 1
1
a.  x  e  x dx ; b.  x  x 2 dx ; c.  n ln x dx .
0 0 0

1
a. Facem schimbarea de variabilă x  t . Avem dx  dt şi
2 t

127
   1  1
1 1  4 t
 x  e  x dx   t 4  e  t 
2 0
2
dt  t  e dt
0 0
2 t
1 3
    .
2 4
b.
1 1 1
1
3 3 1 1 3
 x  x 2 dx   x 2  1  x  2 dx   ,     , 
0 0 2 2 4 2 2
1 1 1 1 1 1

  ,     ,1  
8 2 2 8 2 2
1  
   .
8 sin  8
2
1
c. Cu schimbarea de variabilă ln  t , dx  et dt , avem
x
1  1
1 1  1 1
 n ln
x 
dx  t n  e  t dt    1     .
n  n n
0 0

d. Funcţia f x   e  x fiind pară, putem scrie

2

 

 e dx  2   e dx .
x 2
x 2

 0
1
Facem substituţia x 2  t , dx  dt . Rezultă,
2 t
  1
1 1
 e  x dx  t 2   e  t dt    .
2

 0 2
1  p   q 
În continuare calculăm   , folosind egalitatea B p, q   .
 
2  p  q 
1
Astfel, pentru p  q  avem
2
1 1
     2
1 1  2   2    1 
 ,      .
2 2 1   2 
Pe de altă parte,

128
 1 1 1 1 
 ,    ,1     .
 2 2   2 2  sin 
2

1
e
x2
Deci,     şi dx   .
2 

4.8. Integrale cu parametri

Vom considera în cele ce urmează integrale de forma
b  
I     f x,   dx ,
a  

unde  este un parametru real, iar primitiva funcţiei f nu poate fi calculată prin
metode standard.
Pentru a calcula o astfel de integrală, vom deriva egalitatea
b  
I     f x,   dx
a  

în raport cu parametrul  . Astfel, obţinem mai întâi I   , calculăm această

integrală (integrând în raport cu x), şi apoi egalitatea găsită o integrăm în raport
cu  .

Observaţia 27.
Funcţia f este o funcţie de două variabile x şi  . Atunci când derivăm
în raport cu  , variabila x va fi considerată ca o constantă; notăm
f
această derivată prin .

Are loc următoarea teoremă.

Teorema 21.
f
Dacă a , b , f x,   şi sunt funcţii continue în raport cu  ,

atunci
b  
f
I     x,   dx  f b ,    b   f a ,    a  .
a  


129
Observaţia 28.
1. Dacă limitele de integrare a  şi b  sunt constante (
a   a, b   b ), atunci
b
f
I     x,   dx .
a

2. Dacă f nu depinde de  , adică f x,    f x  , atunci
I    f b  b   f a   a  .

Exemplul 42.
Să se calculeze I   , unde
cos 
 
I     e 1 x 2
dx,   0,  .
sin  2

Aplicând teorema 21 avem:

cos 
    dx  e
I     e
1 x 2

1 cos 2 
 cos   e 1 sin 2 
 sin  
sin 
  
cos 

 dx  sin  e sin  cos  e cos  .

1 x 2
 1  x2  e
sin 
Exemplul 43.


arctg  tgx
2
Să se calculeze I     dx ,   0 şi să se deducă
0
tgx

2
x
valoarea integralei  tgx dx .
0

Deoarece limitele de integrare sunt independente de  , obţinem

 

  arctg  tgx 
2 2
I    
1
 
 tgx 

dx   1   2
 tg 2 x
dx .
0 0
dt
Cu schimbarea de variabilă tgx  t , dx  , ajungem la o integrală
1 t2
raţională

130
  
 1 2 
I   
dt 1
 1 t 1 t
2 2

2


1 2 
1  t
2
  dt
1   2t 2 
0 0


1
arctg t    arctg t  0 |
1 2

 1  1
    .
2 1 2 2 1

Integrând acum egalitatea I   
1
 în raport cu  , găsim
2 1 
 
I    d   ln 1     C .
1

2 1 2
Pentru   0 avem:


I 0   0 dx  0 şi I 0   ln 1  C ,
0
2
de unde C  0 şi

I     ln 1    .
2
Pentru   1 ,
 

arctgtgx 
2 2
I 1 
x
 tgx dx   tgx dx  2  ln 2 .
0 0

Exemplul 44.
 x
 sin x
Să se calculeze I   
e
 x
dx ,   0 şi să se deducă egalităţile
0

sinax
 
sin x  
(i)  x dx  2 , (ii)  x
dx  , a  0 .
2
0 0

Derivăm în raport cu  şi avem

 
  e x  sin x 
I      dx     e x  sin x dx .
0
  x  0

Integrând prin părţi, obţinem

131
 
e x 
I   
1

 sin x |0    e x  cos x dx
0

1  e  x 

 1
 
  
 cos x   e x  sin x dx
0  0
| 

  2  2  I  
1 1
 
deci
1
I    .
1 2
Integrăm în raport cu  , şi obţinem
I    arctg  C .
Pentru determinarea constantei C, luăm    :

I   0 şi I    C ,
2
astfel că,

I    arctg  .
2
Observăm acum, că


dx  I 0 
sin x
 x 2
0

şi cu schimbarea de variabilă x  ay, dx  ady

sinay 
 

 x dx   y dy  I 0  2 .
sin x
0 0

Exerciţii
1. Să se cerceteze natura următoarelor integrale improprii:
  
x 1

a. sin x dx ; b.  1 x x
dx ; c.  1  x 2 dx ;
0 0 0
  
cos 2 x 1 x4
d.  x3
dx ; e. 
x  2x  2
2
dx ; f.  x3
dx ;
0  0

132
 1 1 1
dx dx dx
g.   x  2 1  x 2 ;
  h.  x4
; i.  x3  x
dx ;
0 1 0
1 b 2
x dx
j.  1  x2
dx ; k.  b  x 3 x  a
; 
l. ln x dx .
0 a 0

2. Să se calculeze următoarele integrale folosind funcţiile beta şi gama.

 
2 2

 sin   cos  d ;  sin   cos5  d ;

2 4 3
a. b.
0 0
1 
1 1
c.  3 1  x3 dx ; d.  1  x 4 dx ;
0 0
 1 1 n 1
 1
 x 3  e  x dx ; 
2
e. f.  ln  dx ;
0
0
x
 

 e dx ; x
x
 e  2 x dx .
p 2
4
g. h.
0 0

3. Să se calculeze următoarele integrale:



  
1 
x 1
2
a. I     dx ,   0 ; b. I    ln  2  sin 2 x dx ;
0
ln x 0
 

c. I   
dx dx
 a  b  cos x2 , a  b , ştiind că  a  b  cos x  a  b2
2
;
0 0
 
d. I   
dx dx
 x 2   2 n , pornind de la  x 2   2 .
0 0

4.9. Şiruri şi serii de funcţii. Serii de puteri

4.9.1. Şiruri de funcţii

Fie D  R şi notăm prin F D, R  spaţiul real al funcţiilor definite pe D

şi cu valori în R :

133
 F D, r    f | f : D  r .

Definiţia 12.
Se numeşte şir de funcţii din F D, R  orice aplicaţie definită pe N cu
valori în F D, R  . Notăm această aplicaţie :  f n nN .

Definiţia 13.
Fie  f n nN un şir de funcţii din F D, R  . Punctul x0  D se numeşte
punct de convergenţă pentru şirul de funcţii considerat dacă şi numai dacă
şirul numeric  f n x0 nN este convergent.

Pentru un punct x fixat în domeniul D, f n x  devine un număr şi obţinem

astfel un şir de numere reale.

Definiţia 14.
Spunem că şirul de funcţii  f n nN din F D, R  converge punctual
(simplu) către funcţia f  F D, R  dacă lim f n x   f x  , pentru orice
n 
x  D , sau echivalent, dacă pentru orice   0 , există N  N astfel încât
f n x  f x   , pentru orice n  N .

Notăm : f n  f .
p

Observaţia 29.
Alegerea lui N depine de  şi de asemenea de fiecare valoare a lui x  D
. De aceea convergenţa definită anterior se numeşte convergenţă
punctuală ; altfel spus, studiem convergenţa şirului  f n x  , pentru x  D
fixat.

Exemplul 45.
Să se determine limita şirului de funcţii  f n nN , unde

f n x   , D  0,  .
nx
1  nx
Avem,

lim f n x   lim
nx 1
 , x  0.
n  n   1  nx 2 x
Pentru x  0 , f n 0  0 , oricare ar fi n  N , şi şirul  f n 0nN
converge la 0.

134
 Astfel, limita şirului dat, este funcţia f x  , unde
1
 , x0
f x    x .

0, x  0
Definiţia 15.
Un şir de funcţii  f n nN se numeşte şir Cauchy dacă pentru orice număr
real pozitiv   0 , există un N  N , astfel încât f n x  f m x   ,
pentru orice n, m  N .

Exemplul 46.
unde f n x  
x
Să se arate că şirul de funcţii  f n nN , este şir
n x
Cauchy pe D  0,  .
Avem,
xm  n 
f n x   f m x  
x x
 
nx mx m  x n  x 
,
mn 2
 x   x  ,
mn N
2 x
m, n  N . Pentru   0 , putem găsi N , pentru care

f n x  f m x   , deci  f n nN este şir Cauchy.

Definiţia 16.
Spunem că şirul de funcţii  f n nN converge uniform pe domeniul D
către funcţia f  F D, R  , şi notăm f n 

u
f , dacă pentru orice   0 ,
există un număr natural N  N   astfel încât f n x  f x   , oricare
ar fi n  N şi x  D .

Observaţia 30.
Convergenţa punctuală este diferită de convergenţa uniformă, în sensul
următor:
(i) convergenţa punctuală este studiată pe o mulţime de puncte, în timp ce
convergenţa uniformă se studiază pe un domeniu (cel mai adesea pe un
interval);
(ii) în cazul convergenţei uniforme, întregul N  N depinde doar de  , şi
este independent de x  D ;

135
 (iii) convergenţa uniformă implică convergenţa punctuală; reciproca nu este în
general adevărată.

Exemplul 47.
Să se cerceteze convergenţa şirului de funcţii  f n nN , f n x   x n ,
D  0,1 .
Studiem pentru început convergenţa punctuală a şirului.
Dacă x  0,1 , atunci lim f n x   lim x n  0 , iar dacă x  1 , f n 1  1
n  n 
. Astfel, avem convergenţa punctuală, lim f n x   f x  , unde funcţia
n 
f : 0,1  R este definită prin
0, x  0,1
f x    .
1, x 1
Vom demonstra acum că şirul  f n nN nu converge uniform. Pentru

. Atunci, f n x   şi
1 1
aceasta, fie x  n
2 2
f n x   f x   ,  n  N .
1
2
Pin urmare, modulul f n x  f x nu poate fi făcut mai mic decât  
1
,
2
oricare ar fi x  0,1 , deci şirul  f n nN nu converge uniform la f .

Teorema 22. (Criteriul lui Cauchy)

Fie şirul de funcţii  f n nN din F D, R  .
Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i)  f n nN converge uniform pe D ;
(ii) oricare ar fi   0 , există N    N , astfel încât, pentru orice n, m  N  
şi orice x  D are loc relaţia:
f n x   f m x    .

Exemplul 48.
e t
x
Să se arate că şirul de funcţii  f n nN , f n x    t 2  n2 dt este uniform
0
convergent pe D  0,  .

136
 Avem
e t e t
x x
f n x   f m x    dt   dt
0
t 2  n2 0
t 2  m2
x

et  m2  n 2 
  t 2  n 2 t 2  m2  dt
0
x
e t  m  n mn
x

m  n 0
dt   e  t dt
0
t 2

 n2 t 2  m2 

mn
mn
1  e x  
mn
mn
, 
oricare ar fi n, m  N .
mn 2 
Astfel că, f n x   f x      , pentru orice N  şi x  0 .
mn N 2
Deoarece pentru x  0 , f n 0  0 , rezultă că şirul este uniform
convergent pentru orice x  0 .

Teorema 23.
Fie  f n nN şi  n nN două şiruri din F D, R  şi funcţia
f  F D, R  . Dacă
f n x  f x  n x ,  n  N şi  x  D

şi dacă n  0 , atunci f n 

u
f .

Corolar 2.
Fie  f n nN un şir din F D, R  şi funcţia f  F D, R  . Dacă există un
şir de numere reale an nN convergent către zero şi cu proprietatea că

f n x  f x  an ,  n  N şi  x  D ,

atunci f n 

u
f .

Exemplul 49.
Să se cerceteze convergenţa şirului de funcţii  f n nN , f n x  
sin nx
,
n
D  0,2  .

137
 1
Considerăm şirul an nN , an  . Atunci, pentru orice   0 , există un
n
număr natural N   astfel încât, dacă n  N   ,
1
  . Deci, pentru
n
n  N   ,

f n x   f x      ,  x  0,2  .
sin nx 1
n n
Şirul  f n nN este deci uniform convergent către funcţia f, unde
f x   0,  x  0,2  .

Teorema 24.
Fie  f n nN un şir de funcţii continue pe D. Dacă f n 

u
f ,
f  F D, R  , atunci f este o funcţie continuă pe D.

Teorema 25.
Fie intervalul I  R şi  f n nN un şir de funcţii din DI , R  (mulţimea
funcţiilor derivabile pe I). Dacă:
(i) f n 

u
f  F I , R  ;

(ii) f n 

u
g  F I , R  ,
atunci f este derivabilă şi f   g .

Exemplul 50.
Să se precizeze natura convergenţei şirului de funcţii  f n nN ,
f n x    arctgnx ,  n  N, x  R ,
1
n
şi a şirului derivatelor.

Şirul  f n nN converge punctual la funcţia f x   0,  x  R ,

deoarece
lim f n x   lim  arctgnx  0 ,  x  R .
1
n  n  n

Pentru convergenţa uniformă,

1 
f n x   f x   arctgnx  
1
n n 2

138
 1 
şi deoarece an    0 când n   , urmează că f n  u
f .
n 2
Funcţiile f n sunt derivabile pe R şi f n x   ,  n  N ; şirul
1
1  n2 x2
derivatelor  f n nN converge punctual către funcţia

1, x0
g x    .
0, x0
Dacă şirul  f n nN ar fi uniform convergent, limita sa g, ar fi o funcţie
continuă, deoarece funcţiile f n sunt continue. Cum g este discontinuă în
origine, rezultă că şirul derivatelor  f n nN nu converge uniform către g.
În plus, f  (derivata limitei şirului  f n nN ) nu coincide cu limita şirului
derivatelor, g, deoarece în x  0 :
f 0  0, g 0  1 .

Teorema 26.
Fie  f n nN un şir uniform convergent de funcţii integrabile pe un
interval a, b . Atunci funcţia limită f este integrabilă pe a, b şi
b b
lim  f n x  dx   f x  dx .
n 
a a

4.9.2. Serii de funcţii

Considerăm şirul de funcţii  f n nN din F D, R  şi numim serie de
funcţii, suma formală
 f n  f1  f 2  ...  f n  ... .
n 1

Fie
Sn x   f1 x   f 2 x   ...  f n x  ,
a n -a sumă parţială şi S n n 1 şirul sumelor parţiale.

139
Definiţia 17.

Seria de funcţii  fn se numeşte punctual convergentă pe domeniul D

n 1
dacă şi numai dacă şirul sumelor parţiale S n n 1 este punctual
convergent pe D.
Dacă lim Sn x   f x  pentru orice x din D, funcţia f  F D, R  se
n 
numeşte suma punctuală a seriei de funcţii, şi notăm
f x    f n x  .
n 1

Definiţia 18.
Seria  fn se numeşte uniform convergentă pe D , dacă şi numai dacă
n 1
şirul sumelor parţiale S n n 1 este uniform convergent pe domeniul D,
adică, pentru orice real pozitiv  , există un N  N , independent de x dar
dependent de  astfel încât
Sn x  f x   , pentru orice n  N .

Dacă S n  
u
f , atunci f se numeşte suma uniformă a serie considerate
şi se notează
f   fn .
n 1

Observaţia 31.
Convergenţa uniformă a unei serii de funcţii implică convergenţa
punctuală.

Exemplul 51.
Să se cerceteze, pornind de la definiţie, uniform convergenţa seriei de
funcţii
 x 
 1  nx  1  n  1x  ,
x
x  0.
n 1

Termenul general al seriei este

f n x  
x x
 , x0
1  nx 1  n  1x

140
 şi formăm şirul sumelor parţiale S n n 1 , unde

Sn x   f1 x   f 2 x   ...  f n x  
x
x,
1  nx
pentru orice n  1 . Deoarece
lim Sn x   x , oricare ar fi x  0 ,
n 

rezultă că S n  S , unde S x    x oricare ar fi x  0 , şi rămâne de

p

cercetat convergenţa uniformă. Pentru orice x  0 ,

S n x   S x  
x 1

1  nx n
şi conform corolarului 2, S n  
u
S , pentru x  0 . Din definiţia 18,
urmează că seria dată este uniform convergentă şi
 x 
 1  nx  1  n  1x    x,
x
x0.
n 1

Definiţia 19.
Seria de funcţii  fn se numeşte absolut convergentă în punctul
n 1

x0  D dacă şi numai dacă seria modulelor  f n  x0  este convergentă.

n 1

Teorema 27. (Criteriul general de convergenţă al lui Cauchy)

O serie de funcţii f n din F D, R  este uniform convergentă pe D,

n 1
dacă şi numai dacă   0,  N    N astfel încât  p  N şi
 x  D :
f n 1 x   f n  2 x   ...  f n  p x    .

În următoarea teoremă, este dat un criteriu practic de convergenţă

uniformă.

Teorema 28. (Criteriul lui Weierstrass)

Fie 
f n o serie de funcţii definite pe domeniul D şi fie an nN un şir
n 1
de numere reale pozitive, astfel încât
f n x   an ,  n  N şi  x  D .

141
 Dacă seria numerică  an este convergentă, atunci seria de funcţii
n 1

 f n este uniform şi absolut convergentă.

n 1

Demonstraţie:
Deoarece seria numerică  an este convergentă, şirul sumelor parţiale
n 1
ataşat ei este un şir convergent, deci fundamental, adică,
S n  p  S n  an 1  an  2  ...  an  p
 an 1  an  2  ...  an  p   ,  n  N , p  N.
Pe de altă parte,
f n 1  f n  2  ...  f n  p  f n 1 x   f n  2 x   ...  f n  p x 
 an 1  an  2  ...  an  p   ,

pentru orice n  N , p  N şi pentru orice x  D .

Astfel, conform criteriului lui Cauchy, seria este uniform şi absolut
convergentă.

Exemplul 52.


sin nx
Să se cerceteze convergenţa seriei 3
, xR .
n 1 n
Observăm că
sin nx
3
1
 3,  x  R ,
n n

 n3
1
şi deoarece seria numerică este convergentă, conform criteriului
n 1


sin nx
lui Weierstrass, seria 3
, x  R este uniform convergentă.
n 1 n

Proprietăţile seriilor uniform convergente

1. O serie uniform convergentă de funcţii continue are ca sumă o funcţie
continuă.
2. Fie  fn o serie de funcţii derivabile pe D astfel încât:
n 1

142
 (i) seria  fn este uniform convergentă pe D către funcţia f ;
n 1

(ii) seria derivatelor  f n este uniform convergentă pe D. Atunci,

n 1

funcţia f este derivabilă pe D şi f    f n .

n 1

3. O serie uniform convergentă de funcţii continue poate fi integrată termen

cu termen şi avem
b b

 f n x  dx   f x  dx .
n 1 a a

Exemplul 53.
Fie f : 0,   R , suma seriei de funcţii  n  enx . Să se arate că f
n 1
ln 3
este continuă şi să se calculeze  f x  dx .
ln 2

Folosind relaţia e x  x,  x  0 , obţinem e  nx   n  1

1
, şi
nx
x  0 , de unde, pentru orice x  a ( a  0 fixat) avem :
1 1
n  e  nx   ,
x a
deci seria este uniform convergentă pe a,  şi f x    n  e nx este o
n 1
funcţie continuă. Deoarece a  0 a fost ales arbitrar, rezultă că funcţia f
este uniform convergentă pe 0,  .
În particular, seria dată este uniform convergentă pe intervalul ln 2, ln 3 ,
ln 3 ln 3 ln 3

 f x  dx   n  e  nx dx    n e  nx dx
ln 2 ln 2 n 1 n 1 ln 2

   e |ln 2   e
 nx ln 3 ln 2 n
 e ln 3
n

n 1 n 1

 1 1 
  2n  3n   1  2  2 .
1 1

n 1

143
4.9.3. Serii de puteri
Un caz particular important de serii de funcţii îl constituie seriile de
puteri. Acestea sunt de forma

 an  xn  a0  a1x  a2 x2  ...  an x n  ... ,

n0

în care a0 , a1,..., an ,... sunt numere reale, iar x este o variabilă reală.

Observaţia 32.
Seriile de puteri pot să apară şi sub forma, mai generală,

 an  x  x0 n  a0  a1x  x0   a2 x  x0 2  ...  an x  x0 n  ...

n0

unde x0 , numit centrul seriei de puteri, este o constantă reală oarecare.

Acest tip de serii se reduc la precedentul dacă notăm x  x0  y .

Seria de puteri  an  xn este convergentă cel puţin în punctul x  0 ,

n0
deoarece în acest caz seria se reduce la o constantă, anume a0 .

Teorema 29. (Teorema lui Abel)

Pentru orice serie de puteri  an  xn există un număr real R,
n0
0  R   , numit rază de convergenţă, astfel încât:
(i) pentru x  R seria este absolut convergentă ;

(ii) pentru x  R seria este divergentă ;

(iii) pentru x  r , unde 0  r  R , seria este uniform convergentă.

Demonstraţie:
Fie x0 un punct în care seria  an  x0n (devenită serie numerică)
n0
este convergentă. Atunci,
lim an  x0n  0 ,
n

deci există o constantă pozitivă finită M, astfel încât

an  x0n  M , n  0,1,... .

144
 Deoarece
n
M x n
an  x  an  x 
n
x M
n
 M  qn ,
n x0
x0

x
unde q  .
x0
Considerăm seria geometrică de raţie q,  M  q n . Această serie este
n 1
convergentă când q  1 . Conform criteriului lui Cauchy, seria

 an  x n este convergentă, deci seria  an  xn este absolut

n 0 n0
convergentă pentru x  x0 .
Dacă seria  an  xn este divergentă în punctul x  x0 , atunci ea este
n0
divergentă pentru orice x, cu proprietatea că x  x0 .
Considerăm acum mulţimea tuturor punctelor din plan în care seria
este convergentă şi notăm prin R, marginea superioară a mulţimii
punctelor de convergenţă, adică
R  supx | x  punct de convergenţă .
Atunci,
(i) pentru x  R sau x   R, R  seria este absolut convergentă;

(ii) pentru x  R sau x   ,R  R,  seria este divergentă.

Rămâne de arătat că pentru x  r, 0  r  R seria este uniform

convergentă.
Într-adevăr, a  x n  a  r n şi deoarece seria numerică, cu termeni
n n

pozitivi  an  r n este convergentă, urmează, conform criteriului

n 0

lui Weierstrass că seria  an  xn este uniform convergentă pentru

n0
x r.

Observaţii.
1. Intervalul  R, R  se numeşte mulţime (interval) de convergenţă.
2. Teorema nu spune nimic în legătură cu natura seriei de puteri în
punctele R şi R. Pentru aceste puncte, trebuie făcut un studiu aparte.

145
 3. Dacă R  0 , seria este convergentă numai în punctul x  0 . Dacă
R   , seria este convergentă pentru orice x  R .

Formule de calcul pentru raza de convergenţă

1. Aplicăm criteriul rădăcinii seriei  an  x n ;

n 0

lim n an  x n  x  lim n an .
n  n 

(i) dacă
1
x  lim n an  1 sau x 
n  lim n an
n 
atunci seria este convergentă ;
(ii) dacă
1
x  lim n an  1 sau x 
n  lim n an
n 
seria este divergentă.
1
Deci, R  .
lim n an
n 

2. Aplicăm criteriul raportului seriei  an  x n ;

n 0

an 1  x n 1 a
lim  x  lim n 1 .
n  a  x n n  an
n

an 1 1
(i) dacă x  lim  1 sau x  ,
n  an a
lim n 1
n   an

seria este convergentă ;

an 1 1
(ii) dacă x  lim  1 sau x  ,
n   an an 1
lim
n   an

seria este divergentă.

146
 1 a
Deci, R   lim n .
a n   a n 1
lim n 1
n   an

Exemplul 54.
Să se determine raza şi intervalul de convergenţă pentru următoarele
serii de puteri.
n  xn  1n 1  2n  x n
a.  2n 1  3n ; b.  n
.
n 1 n 1

n
a. Avem an  şi
2n 1  3n
n 1
1 1 2 n 3
R   lim  6.
lim n an n n  n
n
n  lim n
2 n 1  3n
n 

Deci, seria este convergentă pentru orice x, cu x  6 .

Pentru x  6 , se obţine seria numerică  2n care este divergentă, iar
n 1

pentru x  6 , seria   1n 2n , care este, de asemenea divergentă.

n 1
În concluzie, seria dată este absolut convergentă pe intervalul  6,6 .

b. Deoarece an 
 1n 1  2n , raza de convergenţă este
n

R  lim
an

 1n 1  2n  n  1  lim n  1  1 .
n  an 1 n  1n  2n 1 n 2n 2
1
Seria este absolut convergentă pentru x  .
2
, obţinem seria armonică alternată   1n 1 , care
1 1
Pentru x 
2 n 1 n
este convergentă.
Pentru x   , obţinem seria armonică divergentă:   .
1 1
2 n 1 n

 1 1
Intervalul de convergenţă este atunci:   ,  .
 2 2

147
 Aplicând proprietăţile seriilor de funcţii uniform convergente găsim
următoarele proprietăţi specifice seriilor de puteri.
1. Suma f a unei serii de puteri 
an  x n este o funcţie continuă pe
n0
intervalul de convergenţă.
2. O serie de puteri 
an  x n poate fi derivată termen cu termen pe
n0
intervalul de convergenţă.
Suma derivatelor este egală cu derivata sumei, adică
f x    n  an  x n 1 .
n 1

3. O serie de puteri  an  xn poate fi integrată termen cu termen pe

n0
intervalul de convergenţă. Dacă f este suma seriei de puteri, atunci
b b 
 f x  dx     an  x n dx  ,

n 1  a

a 
unde a, b aparţin intervalului de convergenţă.

Observaţia 33.
Prin derivarea sau integrarea termen cu termen a unei serii de puteri,
intervalul de convergenţă rămâne acelaşi.

Exemplul 55.
Fie seria geometrică  xn  1  x  x2  ...  xn  ... . Ea este
n0
convergentă pentru orice x   1,1 şi este divergentă pentru

x   ,1  1,  . Pentru x   1,1 , suma seriei este

1
.
1 x
Prin urmare,
f x  
1
 1  x  x 2  ...  x n  ... , pentru x  1 .
1 x
Derivând această egalitate,
1
 1  2 x  3x 2  ...  n  x n 1  ... , pentru x  1 ,
1  x  2

iar prin integrare găsim

148
 x 2 x3 xn
ln 1  x   C   x    ...   ... , x  1 .
2 3 n
Pentru determinarea constantei C, luăm x  0 ,
ln 1  C  0 , deci C  0 .
Rezultă că,
x 2 x3 xn
ln 1  x    x   ...   ... , x  1 .
2 3 n
Înlocuindu-l pe x cu  x , obţinem seria
x 2 x3 xn
ln 1  x   x    ...   1n 1   ... , pentru x  1 .
2 3 n
Relaţia anterioară, permite aflarea sumei seriei armonice alternate:

ln 2  1    ...   1n 1   ... .

1 1 1
2 3 n
Dacă în egalitatea
1
 1  x  x 2  ...  x n  ... , x  1
1 x
îl înlocuim pe x cu  x 2 , obţinem seria

 1  x 2  x 4  ...   1n  x 2n  ... , x  1 ,

1
1  x2
care integrată termen cu termen conduce la următoarea serie
x3 x5 x 2n 1
arctgx  C  x    ...   1n   ... , x  1 .
3 5 2n  1
Făcând x  0 în această egalitate, rezultă C  0 , şi deci
x3 x5 x 2n 1
arctgx  x    ...   1n   ... , x 1.
3 5 2n  1

Exemplul 56.
xn
Să se determine suma seriei de puteri  nn  1 , x 1.
n 1
1
Deoarece an  şi raza de convergenţă R este:
nn  1

149
 R  lim
an
 lim
n  12 n  22  1 ,
n  an 1 n  n 2 n  12
seria dată este absolut convergentă pentru x  1 .

Fie 0  x  1 fixat, şi considerăm seria t n , t  R , care este

n 1
convergentă pe orice interval 0, x . Integrăm această serie termen cu
termen şi avem
t n 1 x
x x x

  t n dt    t n dt   n  1|0   1  t dt 
1
n0 0 0 n0 n0 0

xn
    ln 1  x  .
n 1 n

Repetând procedeul, obţinem:

x x

 n  t n dt   ln 1  t  dt 
1
n 1 0 0

 nn  1  x n 1  1  x  ln 1  x  x .
1
n0

Împărţim ultima relaţie prin x, şi găsim:

xn 1  x   ln 1  x   1 .
 nn  1  x
n0

4.9.4. Serii Taylor

Fie f : a, b  R , a  b , o funcţie indefinit derivabilă şi x0  a, b .

Seria de puteri asociată funcţiei f în punctul x0 ,
x  x0 n  f n  x 
 n!
0
n0
se numeşte seria Taylor a funcţiei f in jurul punctului x0 .

Observaţia 34.
Seria Taylor fiind o serie de puteri, are o rază de convergenţă R, şi o
mulţime de convergenţă care conţine cel puţin punctul x0 .

150
 Seria care se obţine când în seria Taylor facem x0  0 , se numeşte
seria MacLaurin a funcţiei f,
xn
f x    n!  f n  0 .
n0
Următoarele dezvoltări în serie MacLaurin pentru câteva funcţii
uzuale, pot fi uşor verificate.
x2 xn
ex  1  x   ...   ... , R
2! n!
x3 x5 x 2 n 1
sin x  x    ...   1n   ... , R
3! 5! 2n  1!
x2 x4 x 2n
cos x  1    ...   1n   ... , R
2! 4! 2n !

1  x  1    x     1  x 2  ...     1...  n  1  x n  ... , R 1

1! 2! n!
e x  e x x 3
x 5
x 2 n 1
shx   x   ...   ... , R
2 3! 5! 2n  1!
e x  e x x2 x4 x 2n
chx   1   ...   ... , R .
2 2! 4! 2n !
Exemplul 57.
Să se dezvolte funcţia f x  
1
în serie Taylor în punctul x0  2 .
x
Deoarece:

f x  
x  2n  f n  2 ,
 n!
n0

23
pentru f x   , avem f x    2 , f x   3 , f x    4 ,…,
1 1 2
x x x x

f n   x  
 1n  n! . Astfel, f n  2 
 1n  n! şi obţinem dezvoltarea
x n 1 2 n 1

151
 1 1 1 1  1n
  2  x  2  3  x  22  ...  n 1  x  2n  ...
x 2 2 2 2


 1n  x  2n .
n0 2 n 1

Deoarece an 
 1n , raza de convergenţă este
2 n 1

R  lim
an  1n 2n  2  2 ,
 lim n 1 
n  an 1 n  2  1n 1
deci seria este convergentă pentru x  2 .

Exemplul 58.
Să se dezvolte în serie MacLaurin funcţia f x  
1
1  x 1  x 2 
2
.

Fie funcţiile g x   , hx  

1 1
. Dacă în dezvoltarea
1 x 
1  x2 
2

1  x  1    x     1  x 2  ...     1...  n  1  x n  ... ,

1! 2! n!
considerăm, mai întâi,   1 şi înlocuim x cu  x , obţinem
g x    1  x 1  1  x  x 2  x 3  ...  x n  ...   x n ,
1
1 x n0

iar pentru   2 şi x  x 2 :
h x  
1
 1  x2 
2


1 x 2 2

 1  2 x 2  3 x 4  4 x 6  ...   1n  n  1  x 2 n  ...
   1n  n  1  x 2 n .
n0

Cele două serii au aceeaşi rază de convergenţă, R  1 , şi aceeaşi

mulţime de convergenţă,  1,1 . Obţinem astfel seria

 
f x   g x   hx   1  x  x 2  ... 1  2 x 2  3x 4  ... ,
 1  x  x  x  2 x  2 x  ...
2 3 4 5

152
 care este convergentă pentru x  1 .

Exerciţii
1. Să se cerceteze convergenţa şirului de funcţii  f n n 1 , dacă:
nx2
a. f n : R  R , f n x   ;
1  nx2
n2 x4
b. f n : 0,1  R , f n x   ;
1  n2
cos2 nx
c. f n : 0,1  R , f n x   ;
n 1
f n : 1,   R , f n x   4
x
d. .
x  n2
2. Să se precizeze natura convergenţei şirului de funcţii  f n n 1 ,
n
f n : 0,1  R , f n x  
x
, n  N , precum şi convergenţa şirului
n
derivatelor.
3. Să se studieze convergenţa următoarelor serii de funcţii:

  x2  n2
cos nx 1
a. 2
; b. ;
n 1 n n 1

 x n 1  x ;  n 2 x 2  n 2  .
1
c. d.
n 1 n 1

4. Să se cerceteze pornind de la definiţie uniform convergenţa seriei de

funcţii:


x

n 1 1  nx 1  n  1  x
2 2
.

5. Să se determine raza de convergenţă pentru următoarele serii de puteri:
3n
a.   xn ; b.  2 n  x n ;
n 1 4  5
n n
n 1

2n xn
c.  n2  1  xn ; d.   1n 1  n
;
n 1 n 1

6. Să se determine mulţimea de convergenţă şi suma pentru următoarele

serii de puteri:

153
 x 2 n 1 x n 1
a.  2n  1 ; b.   1n 1  nn  1 ;
n 1 n 1

c.   1n 1  n 2  x n ; d.  n  12  x n .
n 1

7. Să se dezvolte în serie de puteri, în jurul originii, funcţiile:

a. f x   b. f x   arcsin x ;
1
;
1  x2

c. f x   ln 1  x ; d. f x   x  cos 3x .

154
5. FUNCŢII REALE DE MAI MULTE
VARIABILE REALE

În acest capitol ne vom ocupa de calculul diferenţial şi integral pentru

funcţii de mai multe variabile, vom extinde noţiunile şi rezultatele relative la
funcţii de o variabilă pentru funcţii de mai multe argumente.

5.1. Spaţiul R
n

5.1.1 Introducere
După cum se ştie produsul cartezian a două mulţimi A şi B se
defineşte astfel:
AB  x, y  | x  A, y  B

Dacă A = B = R se obţine R 2  R  R spaţiul cu două dimensiuni

format din mulţimea perechilor ordonate de numere reale. R 2 are drept
corespondent geometric mulţimea punctelor din plan.
Dacă considerăm
R3  R  R  R  x, y, z  | x  R, y  R, z  R
obţinem spaţiul cu trei dimensiuni format din mulţimea tripletelor ordonate de
numere reale. Spaţiul R3 interpretat geometric, reprezintă mulţimea punctelor
din spaţiu.
Prin generalizare definim:
R n  R  R   R  x1, x2 , , xn  | x1  R, x2  R, , xn  R ,
deci mulţimea grupelor ordonate de n numere reale x1 , , xn  .
Mulţimea R n se numeşte spaţiul real cu n dimensiuni. Un element
din R n se notează:
x  x1 , x2 , , xn 
şi se numeşte punct (din R n ), iar x1 , x2 , , xn se numesc coordonatele sau
proiecţiile punctului x, şi anume: x1 = prima coordonată (proiecţia pe prima
axă), x2 = a doua coordonată (proiecţia pe a doua axă), etc.

155
 Pe R n se pot defini următoarele operaţii:

1. Adunarea
Pentru x  x1, , xn  R n ; y   y1, yn   R n , se defineşte suma:
x  y  x1 , , xn    y1 , , yn   x1  y1 , x2  y2 , , xn  yn  (5.1)

Proprietăţi:
(i) x  y  y  x,  x, y  R n ;
(ii) x  y  z  x   y  z ,  x, y, z  R n ;
(iii) Există elementul 0  0,0, ,0 R astfel încât:
n

x  0  0  x; x  R n .
(iv) Oricare ar fi elementul x  x1, , xn   R n există elementul

 x   x1, x2 , , xn   R n astfel încât: x   x   0 .

Observaţia 1.
R , este grup aditiv.
n

2. Înmulţirea cu scalari
Dacă x  x1, x2 , , xn   R n ,   R , produsul  x se defineşte:
x  x1 , , xn   x1 ,x2 , xn  (5.2)

Proprietăţi:
(i) x  y   x  y
(ii)   x  x  x
(iii)   x    x
(iv) 1  x  x ,
pentru orice x, y  R n şi  ,   R .

3. Înmulţirea
Dacă x  x1, , xn   R n ; y   y1, yn   R n definim înmulţirea
xy astfel:
xy  x1, x2 ,  , xn    y1, y2 ,  , yn   x1 y1, x2 y2 ,  , xn yn  .

156
Proprietăţi:
(i) xy  yx
(ii) xy z  x yz 
(iii) x y  z   xy  xz
(iv) xy   x y  x y 

Observaţia 2.
Spaţiul Rn împreună cu adunarea şi înmulţirea cu scalari are o
structură de spaţiu vectorială (spaţiu liniar). De aceea orice element
x  R n se mai numeşte şi vector.

n
5.1.2. Topologia pe R

Produsul scalar
Fie x  x1, x2 , , xn   R n şi y   y1, y2 , , yn   R n .
Produsul scalar dintre x şi y este numărul:
n
x , y  x1 y1  x2 y2    xn yn  x y .
i 1
i i (5.3)

Proprietăţi:
(i) x , y  y , x
(ii) x  y , z  x , z  y , z
(iii)  x, y  x, y  x, y
(iv) x, x  0; x, x  0 dacă şi numai dacă x = 0.

Distanţa în Rn

În R2 distanţa de la x  x1 , x2  la y   y1 , y2  este scalarul real:

d x , y  
x1  y1 2  x2  y2 2 ,
iar în R3, dacă x  x1 , x2 , x3  , y   y1 , y2 , y3  , atunci

d x , y   x1  y1 2  x2  y2 2  x3  y3 2 .

Prin generalizare, definim distanţa în R n în modul următor:

157
 dacă x  x1 , x2 , , xn ,y   y1 , y2 , , yn  sunt două elemente din R n ,
atunci:
d x , y   x1  y1 2  x2  y2 2    xn  yn 2 . (5.4)

Proprietăţi:
(i) d x , y   0; d x , y   0 dacă şi numai dacă x = y
(ii) d x , y   d  y , x 
(iii) d x , y   d x , z   d z , y  ,
oricare ar fi x, y, z  R n .

Norma în R n
Se numeşte norma sau lungimea vectorului x  R numărul
n

x  x, x  x12  x22    xn2 . (5.5)

Proprietăţi:
(i) x  0; x  0 dacă şi numai dacă x = 0
(ii) x    x
(iii) x  y  x  y
(iv) xy  x  y
x  x ,
oricare ar fi x, y  R n şi   R .
Observaţia 3.
Pe dreapta ( R ) s-a definit distanţa între două puncte x şi y x, y  R 
cu ajutorul modulului:
d x, y   x  y ,

în R n putem defini distanţa cu ajutorul normei şi anume:

d x, y   x  y .

Ţinând seama de observaţia de mai sus vom folosi în enunţurile şi

demonstraţiile ulterioare:
 modulul pentru distanţa din R ;
n
 norma pentru distanţa din R .

158
 Fie n intervale pe o dreaptă I1 , I 2 ,  , I n . Produsul lor cartezian
I  I1  I 2    I n  x  x1 , x2 , , xn  |x1  I1 , x2  I 2 , , xn  I n 
se numeşte interval n-dimensional. Intervalele I1 , I 2 , , I n se numesc laturile
intervalului n - dimensional.
Dacă toate intervalele I n sunt deschise, atunci I este deschis. Dacă
toate intervalele I n sunt închise, atunci I este închis.
Dacă toate intervalele I n sunt mărginite, atunci I este mărginit.
În continuare, prin interval n - dimensional I vom înţelege un
interval n - dimensional deschis şi mărginit.

Exemplul 1.
 În R (plan) un interval bidimensional deschis, mărginit
2

I  x  x1 , x2  | a  x1  b, c  x2  d , a, b, c, d  R
R
este mulţimea punctelor interioare unui dreptunghi cu laturile paralele
cu axele de coordonate, iar un interval bidimensional închis, mărginit:
I  x  x1 , x2  | a  x1  b, c  x2  d , a, b, c, d 
RR


este mulţimea punctelor interioare dreptunghiului de mai sus reunită

cu mulţimea punctelor de pe laturi, (Fig. 5.1).

Fig. 5.1.
3
 În R un interval deschis, mărginit:
I  x  x1 , x2 , x3  | a  x1  b, c  x2  d , e  x3  f ,
a, b, c, d , e, f  R
este mulţimea punctelor interioare paralelipipedului cu feţele paralele
cu planele de coordonate, iar un interval închis, mărginit:
I  x  x1 , x2 , x3  | a  x1  b, c  x2  d , e  x3  f ,
a, b, c, d , e, f  R

159
 este mulţimea punctelor interioare paralelipipedului de mai sus reunită
cu mulţimea punctelor feţelor.

Definiţia 1.
Fie a  R n , r  0, r  R . Se numeşte sferă deschisă cu centrul în a şi
de rază r mulţimea:
 
Vr a  x | x  R n , d x, a  r . (5.6)

Exemplul 2.
 În R sfera Vr a  este intervalul a  r ,a  r  .

 În R 2 sfera Vr a  este interiorul cercului cu centrul în a şi de rază r

(fără circumferinţă).
 În R3 sfera Vr a  este interiorul sferei de rază r şi centru a, fără
punctele de pe suprafaţa sferei.

Fie a  R n , r  0, r  R . Se numeşte sferă închisă cu centrul în a şi

de rază r mulţimea:

Wr a  x | x  R
R n,, d x, a  r .
n

Exemplul 3.
 În R , Wr a   a  r ,a  r  .

 În R 2 , Wr a   interiorul şi circumferinţa cercului de centru a şi rază r.

 În R3 , Wr a   interiorul şi punctele de pe suprafaţa sferei.

Observaţia 4.
Deoarece între distanţă şi normă există relaţia:
d x, y   x  y
definiţiile de mai sus devin:
 
Vr a   x | x  R n , x  a  r - sfera deschisă,
respectiv
 
Wr a   x | x  R n , x  a  r - sfera închisă.

Legătura între noţiunea de sferă şi cea de interval n-dimensional este

dată în următoarea propoziţie:

160
Propoziţia 1.
Orice sferă cu centrul în a conţine un interval n-dimensional ce-l
conţine pe a şi reciproc, orice asemenea interval conţine o sferă cu
centrul în a.

Definiţia 2.
Se numeşte vecinătate a unui punct a  R n orice mulţime care
conţine o sferă deschisă Vr a  .

Exemple de vecinătăţi:
Orice sferă cu centrul în a este o vecinătate a lui a; orice interval
n - dimensional care-l conţine pe a este o vecinătate a lui a.

Definiţia 3.
Fie A  R n , a  A . Un punctul a se numeşte punct interior a lui A,
dacă există o vecinătate V a lui a conţinută în A, adică: a V  A .

Definiţia 4.
O mulţime este deschisă dacă şi numai dacă este vecinătatea fiecărui
punct al său.

Observaţia 5.
Mulţimea punctelor interioare ale lui A se numeşte interiorul lui A şi
0
se notează A . A este deschisă dacă este formată numai din puncte
 0
interioare adică este egală cu interiorul său  A  A  .
 
Exemple de mulţimi deschise:
 sfera deschisă Vr a  ;
 intervalele n - dimensionale deschise;
n
 mulţimea vidă R .

Definiţia 5.
Un punct a  R n este aderent mulţimii A dacă orice vecinătate a lui a
conţine cel puţin un punct x  A , adică dacă V  A   .
Mulţimea punctelor aderente lui A se numeşte aderenţa sau
închiderea lui A. Se notează cu A .

Observaţia 6.
Dacă a  A, atunci el este punct aderent mulţimii A; pot exista însă
puncte aderente lui A fără ca acestea să aparţină lui A.

161
Definiţia 6.

O mulţime A este închisă dacă este egală cu închiderea sa A  A . 
Exemple de mulţimi închise:
 sfera închisă Wr a  ;
 intervalele închise n - dimensionale;
 ,R , mulţimile finite.
n

Definiţia 7.
Se numeşte complementara lui A şi se notează C A , mulţimea
punctelor din R n care nu aparţin lui A.

Observaţia 7.
O mulţime este deschisă (închisă) dacă, complementara ei este închisă
(deschisă).

Definiţia 8.
Un punct a  R n se numeşte punct frontieră al lui A, dacă orice
vecinătate a lui conţine şi puncte din A şi puncte din C A . Mulţimea punctelor
frontieră ale lui A se numeşte frontiera lui A şi se notează FrA .

Exemple de puncte frontieră:

 în R pentru intervalul [a, b], punctele a şi b sunt puncte frontieră;
2
 în R pentru dreptunghi, punctele frontieră sunt punctele laturilor;
3
 în R pentru paralelipiped, punctele frontieră sunt punctele feţelor.

Definiţia 9.
Un punct a  R n este punct de acumulare pentru mulţimea A dacă
orice vecinătate V a lui a conţine cel puţin un punct x, x  A, şi x  a .

Observaţia 8.
Un punct de acumulare pentru A poate să aparţină lui A sau nu.
Dacă a este punct de acumulare, atunci el este şi punct aderent.

Definiţia 10.
Un punct a  R n care aparţine lui A dar nu este punct de acumulare se
numeşte punct izolat.

162
Definiţia 11.
Mulţimea A  R n este mărginită dacă există o sferă (o putem
presupune cu centrul în origine) care conţine mulţimea A. (cu alte
cuvinte, există un număr M astfel încât d x,0  x  M oricare ar fi
x  A ).

Definiţia 12.
Spunem că A  R n este compactă, dacă este închisă şi mărginită.

Exemple de mulţimi compacte:

 mulţimea finită este închisă şi mărginită, deci compactă;
 sfera închisă şi intervalele n - dimensionale închise sunt mulţimi
compacte.

5.2. Funcţii definite pe mulţimi din R

n

Considerăm în cele ce urmează funcţia f : D  R n  F  R m şi

distingem următoarele cazuri:
1. n  1, m  1 , f : D  R  F  R , funcţie reală de o variabilă reală;
2. n  1, m  1 , f : D  R n  F  R , funcţie reală de variabilă
vectorială sau funcţie reală n variabile reale;
3. n  1, m  1 , f : D  R  F  R m , funcţie vectorială de variabilă
reală;
4. n  1, m  1 , f : D  R n  F  R m , funcţie vectorială de variabilă
vectorială.

Observaţia 9.
În cazul funcţiei vectoriale de variabilă reală, cu domeniul de definiţie
D  N , ( f : N  R m ) suntem conduşi la noţiunea de şir de puncte
din spaţiul R m , xn  x1n , x2n ,..., xmn  .

Pentru alegeri particulare a mulţimilor D şi F, exemplificăm

corespondenţa acestor mulţimi prin funcţia f : D  F :
 Dacă D  R, F  R , f(x) = y determină o corespondenţă de la o
mulţime de puncte de pe dreaptă la o mulţime de puncte de pe altă
dreaptă:

163
 Fig. 5.2.

 Dacă D  R 2 , F  R, f x, y   z determină o corespondenţă

între o mulţime de puncte dintr-un plan şi o mulţime de puncte de
pe o dreaptă:

Fig. 5.3.

 Dacă D  R3 , F  R, f x, y, z   u dă corespondenţa între o

mulţime de puncte din spaţiu şi o mulţime de puncte de pe o
dreaptă:

Fig. 5.4.

 Dacă D  R 2 , Y  R 2 , f x1, x2    y1, y2  reprezintă o corespon-

denţă dintre o mulţime de puncte dintr-un plan şi o mulţime de
puncte din alt plan:

164
 Fig. 5.5.

 Dacă D  R 2 , Y  R3 , f x1, x2    y1, y2 , y3  reprezintă o cores-

pondenţă dintre o mulţime de puncte dintr-un plan şi o mulţime de
puncte din spaţiu:

Fig. 5.6.

În cele ce urmează ne vom referi în detaliu la funcţii reale de două

variabile reale, adică funcţii f : D  R 2  R , şi vom generaliza rezultatele
obţinute şi la cazul variabilelor multiple.

5.2.1. Limite
Definiţia 13. (cu  şi  )
Fie z  f x, y  o funcţie reală de două variabile definite pe domeniul
D  R 2 . Fie Px0 , y0  un punct din D. Dacă pentru orice număr real
  0 , există un număr     0 astfel încât, pentru orice punct
x, y   D , cu proprietatea că x  x0 2   y  y0 2     , să avem
f x, y   l   , atunci numărul real finit l se numeşte limita funcţiei
f x, y  când x, y   x0 , y0  .

165
 Notăm: lim f x, y   l .
 x, y  x0 , y 0 

Observaţii.
(i) lim f x, y  , dacă există este unică.
 x, y  x0 , y 0 

(ii) Fie z  f x1, x2 ,..., xn  o funcţie de n variabile definită pe un domeniu

D din R n . Atunci, pentru orice punct fixat x0  x10 , x20 ,..., xn0  din D,
lim f x1 , x2 ,..., xn   l ,
x  x0

dacă,
f x1, x2 ,...,xn   l  
când

x1  x10 2  x2  x20 2  ...  xn  xn0 2  ,

unde x  x1x2 ,..., xn   D , x  x0 .

Exemplul 4.
Folosind definiţia cu „  şi  ” să se arate că:
 xy  xz  yz 
a. lim
x, y 1,1 
x 2

 2y  3 ; b. lim 
 x, y , z 0,00 x 2  y 2  z 2
0.

 

a. Funcţia f x, y   x 2  2 y este definită în punctul 1,1 . Avem

f x, y   l  x 2  2 y  3  x  1  12  2 y  1  1  3

 x  12  2x  1  2 y  1  x  1  2 x  1  2 y  1 .
2

Dacă luăm x 1   şi y 1   , obţinem inegalitatea

f x, y   3   2  4  
care este satisfăcută atunci când
  22    4 sau     4  2 .

Deci, lim
x, y 1,1
x 2

 2y  3 .

166
 xy  xz  yz
b. Funcţia f x, y, z   nu este definită în 0,0,0 . Din
x2  y2  z 2
inegalitatea mediilor,
x2  y2 x2  z 2 y2  z2
xy  , xz  , yz 
2 2 2
rezultă
xy  xz  yz 1  x 2  y 2  x 2  z 2  y 2  z 2 
f  x, y , z   0    
x2  y2  z 2 2 x2  y2  z 2
 
 x2  y2  z 2  

Dacă alegem    , obţinem

f x, y, z   0   , când 0  x 2  y 2  z 2   .
Deci, lim f x, y, z   0 .
 x, y , z 0,0,0 

Ca şi în cazul funcţiilor de o variabilă reală, avem următoarea definiţie

echivalentă.

Definiţia 14.
Spunem că funcţia f : D  R 2  R are limita l (finită sau infinită)
în punctul x0 , y0   D dacă şi numai dacă pentru orice şir
xn , yn n 1 convergent către x0 , y0  , xn , yn   x0 , y0  , şirul
 f xn , yn n 1 converge către l.

Observaţia 10.
Funcţia f nu are limită în punctul x0 , y0  , dacă există un şir de puncte
xn , yn n 1 din D, convergent la x0 , y0  , pentru care şirul de numere
reale  f xn , yn n 1 nu este convergent, sau se pot găsi două şiruri de
puncte xn , y n n 1 , xn , y n n 1 convergente la x0 , y0  , pentru care
şirurile reale  f xn , yn n 1 ,  f xn , yn n 1 au limite diferite.

Exemplul 5.
Să se studieze existenţa limitelor:
x2  y2 xy 2
a. lim ; b. lim .
 x, y 0,0  x 2  y 2  x, y 0,0  x  y 4
2

167
 a. Considerăm şirurile xn , yn n 1 , respectiv xn , yn n 1 din R2 ,

xn , yn    1 , 1   0,0 , iar

n n
2 1
xn , yn    ,   0,0 .
n n
Atunci,
1 1
f  ,   0 , deci lim f xn , yn   0 ,  n  N ,
n n n 

iar
2 1 3
f  ,   , şi lim f xn , yn   ,  n  N .
3
n n 5 n   5
x2  y2
Rezultă astfel, că nu există lim .
 x, y 0,0  x 2  y 2

b. Considerând şirurile

xn , yn    1 1
,   0,0 ,
n n
2

xn , yn    12 , 2   0,0

n n
pentru care
 1 1 1
f xn , yn   f  2 ,   n
1
 ,

n n  2 2
respectiv
 1 2 4
f xn , yn   f  2 ,  
4
n ,

n n  17 17
xy 2
rezultă că nu există lim .
 x, y 0,0  x  y 4
2

Fie u  f x, y  şi v  g x, y  două funcţii definite pe domeniul

D  R 2 . Fie lim f x, y   l1 şi lim g x, y   l2 . Atunci,
 x, y 0,0   x, y 0,0 

(i) lim
 x, y 0,0 
k  f x, y   k  l1 , pentru orice constantă reală k.
(ii) lim
 x, y 0,0 
 f x, y   g x, y   l1  l2 .

168
 (iii) lim
 x, y 0,0 
 f x, y   g x, y   l1  l2 .
(iv) lim  f x, y  / g x, y   l1 / l2 , l2  0 .
 x, y 0,0 

Exemplul 6.
Să se arate că următoarele limite nu există:
x  x  y 2 x y
a. lim ; b. lim .
 x, y  0,0  2 x  y  x  y 2  x, y 0,0  x 2  y

Observaţia 11.
Limita unei funcţii într-un punct nu există dacă nu este finită, sau dacă
depinde de un parametru.

a. Dreapta y  mx trece prin origine şi are panta m. Avem

x  x  y 2 x  x  mx 2
lim f x, y   lim  lim
 x, y  0,0  y  mx
x 0
2 x  y  x  y 2 x 0 2 x  mx  x  mx 2

1  x1  m 2 1
 lim  ,
x 0 2  m  x1  m  2
2m
care depinde de m. Pentru valori diferite ale parametrului m, obţinem
limite diferite, motiv petru care limita considerată nu există.

b. Fie y  mx2 . Atunci,

x y x x m
lim f x, y   lim  lim
 x, y  0,0  y  mx x y
2 x 0 x 2  mx 2
x 0

1 m
 lim  .
x  0 1  m   x

x y
Deoarece limita nu este finită, rezultă că nu există lim .
 x, y 0,0  x 2  y

În definiţia limitei, înţelegem că cele două componente ale punctului

x, y  tind independent, dar simultan, către componentele punctului x0 , y0  .
Dacă însă, x şi y tind succesiv către x0 , respectiv y0 , atunci avem limite
iterate:
   
lim  lim f x, y  şi lim  lim f x, y  .
x  x0  y  y 0  y  y 0  x  x0 

169
Teorema 1.
Dacă există limita unei funcţii într-un punct şi una din limitele iterate
în acest punct, atunci aceste limite sunt egale.

Observaţia 12.
Dacă există numai una dintre cele trei limite:
   
lim f x, y  ; lim  lim f x, y  ; lim  lim f x, y 
 x, y  x0 , y 0  x  x0  y  y 0  y  y 0 x  x 0 
nu rezultă că şi celelalte două limite există.

Exemplul 7.
Să se calculeze limitele iterate şi limita după o direcţie în punctul
0,0 :
x  x  y 2
f : R 2 \ 0,0  R , f x, y   .
3x  y  x  y 2
Avem:
 x  x  y 2  y2 y
lim  lim  lim  lim 0;

x  0 y  0 3x  y  x  y   x 0 1  y
 x 0 y  y
2 2


 x  x  y 2  x  x2 1 x 1
lim  lim  lim  lim 
y 0 x 0 3x  y  x  y  
2 y  0 3x  x 2 x 0 3  x 3
 
(se observă că am obţinut valori diferite în cele două cazuri).
Arătăm acum, că nu există limita globală a funcţiei f, când
x, y   0,0 . Fie dreapta ce trece prin origine, y  mx . Atunci,
x  x  y 2 x  x  mx 2
lim f x, y   lim  lim
 x, y  0,0  y  mx 3 x 
x 0
y  x  y 2 x 0 3x  mx  x  mx 2

1  x  1  m 2 1
 lim  .
x 0 3  m  x  1  m  2
3 m
Rezultă astfel, că pentru valori diferite ale parametrului m (adică
pentru drepte diferite) obţinem valori distincte ale limitei, deci funcţia
nu are limite în 0,0 .

170
Exemplul 8.
Să se calculeze:

1  
1
xy
a. lim ; b. lim xy x y .
 x, y  0,0  xy  1  1  x , y  00 

0
a. Suntem în cazul ; amplificăm cu conjugata numitorului şi obţinem
0

lim
xy
 lim
xy  xy  1  1  
 x, y  0,0  xy  1  1  x, y 0,0  xy
 lim
 x, y  0,0 
 xy  1  1  2. 
b. Avem nedeterminarea 1 , motiv pentru care vom scrie funcţia sub
forma:
xy

  
1 x y
f x, y    1  xy xy  .
 
Pentru început, avem că

1  
1
lim xy xy  lim 1  h h  e
 x , y  0,0  h 0

şi apoi
xy xy
lim  lim  0.
 x , y  0,0  x  y  x , y  0,0   1 1 
xy   
 x y 

Folosind aceste rezultate, obţinem: lim f x, y   e0  1 .
x, y 0,0

5.2.2. Continuitate
Problema continuităţii unei funcţii se pune în punctele în care funcţia
este definită. Asemănător cu definiţia limitei şi în cazul continuităţii se pot da
următoarele definiţii echivalente.
Fie funcţia f : D  R 2  R , x0 , y0   D  R 2 .

171
Definiţia 15. (cu vecinătăţi)
f este continuă în x0 , y0  dacă pentru orice vecinătate U a lui
f x0 , y0  există o vecinătate V a lui x0 , y0  astfel încât pentru
orice x V  D să avem f x, y  U .

Definiţia 16. (cu  şi  )

f este continuă în x0 , y0  dacă şi numai dacă pentru orice  > 0,
există () > 0 astfel încât oricare ar fi x, y   D cu
x  x0 2   y  y0 2     (sau d x, y , x0 , y0      ) să avem
f x, y   f x0 , y0    .

Definiţia 17. (cu şiruri)

f este continuă în x0 , y0  dacă şi numai dacă pentru orice şir
xn , yn n 1 convergent către x0 , y0  , şirul  f xn , yn n 1 este
convergent către f x0 , y0  .

Dacă x0 este punct de acumulare pentru D, atunci se poate da definiţia

continuităţii funcţiei în x0 folosind limita funcţiei f în punctul x0 , după cum
urmează:

Definiţia 18.
Funcţia f : D  R 2  R este continuă în x0 , y0   D dacă:
(i) f x, y  este definită în punctul x0 , y0  ,
(ii) lim f x, y  există, şi
 x, y  x0 , y 0 
(iii) lim f x, y   f x0 , y0  .
 x, y  x0 , y 0 

Dacă una din aceste trei condiţii nu este satisfăcută, atunci spunem că
funcţia este discontinuă în x0 , y0  .

Continuitatea pe o mulţime A  D se defineşte la fel ca pentru funcţia

de o variabilă şi anume:
f : D  R2 R este continuă pe A  D dacă şi numai dacă este
continuă în fiecare punct al lui A.

172
Observaţia 13.
Proprietăţile funcţiilor continue din cazul unei variabile rămân
adevărate şi pentru mai multe variabile.

Definiţia 19.
Spunem că funcţia f : D  R 2  R este parţial continuă în x0 , y0 
dacă funcţia parţială f1 x   f x, y0  este continuă în x0 , respectiv
funcţia f 2  y   f x0 , y  este continuă în y0 .

Observaţia 14.
Dacă f este continuă în x0 , y0  vom spune că este continuă în acest
punct în raport cu ansamblul variabilelor pentru a distinge de
continuitatea parţială, în raport cu câte o variabilă.

Propoziţia 2.
Dacă f este continuă în x0 , y0  în raport cu ansamblul variabilelor,
atunci ea este continuă în acest punct în raport cu fiecare variabilă.

Observaţia 15.
Reciproca propoziţiei nu este adevărată; dacă f este continuă într-un
punct în raport cu fiecare variabilă nu rezultă şi că este continuă în acel
punct în raport cu ansamblul variabilelor.

Exemplul următor va ilustra observaţia de mai sus cât şi ultima

observaţie de la limite.

Exemplul 9.
Să se studieze continuitatea parţială şi globală în 0,0 , a funcţiilor
f : R2  R :
 xy
 , x, y   0,0
a. f x, y    x 2  y 2 ;
0 x, y   0,0
 ,

 2x4  3y 4
 , x, y   0,0 
b. f x, y    x 2  y 2 .
0 , x, y   0,0 


a. Pentru continuitatea parţială, considerăm funcţiile f x,0 şi f 0, y  :

f x,0  0,  x  R  lim f x,0  0  f 0,0
x 0

173
 f 0, y   0,  y  R  lim f 0, y   0  f 0,0 ,
y 0
deci f este continuă în origine în raport cu variabila x şi de asemenea
continuă în raport cu variabila y.
Pentru x  0,
y
f x , y   x
2
 y
1  
x
şi pe dreapta y = mx avem:
y mx
lim f x, y   lim x  lim x
 x , y  0,0  y  mx
 y 
2 x 0
 mx 
2
x 0 1    1  
x  x 
 f 0,0
m

1  m2
deci funcţia nu este continuă global în origine.

b. Fie x  r cos , y  r sin  . Atunci, r  x 2  y 2  0 , pentru x, y   0,0 .

Avem atunci,

f x, y   f 0,0 
2x4  3y 4


r 4 2 cos4   3 sin 4  
x y
2 2

r 2 cos2   sin 2  

 r 2  2 cos4   3 sin 4   5r 2   
sau

r  x2  y2  .
5

Dacă alegem  , găsim că f x, y   f 0,0   , când
5
0  x 2  y 2   . Astfel, lim f x, y   0  f 0,0 , deci f x, y 
 x, y 0,0 
este continuă în 0,0 .

Exerciţii
1. Să se stabilească, folosind definiţia, existenţa următoarelor limite:

 x, y 1,1

a. lim x 2  y 2  1  1 ;  b. lim
x2
 x, y  1, 2  xy  1
 4 ;

174
 c. lim
x, y 2,1
x 2

 2 y 1  5 ; d. lim
x 1
 .
 x, y 1,2  y 2 4

2. Să se studieze existenţa următoarelor limite:

2 xy x2 y2
a. lim ; b. lim ;
x, y  0,0  x  y 2
2  x, y  0,0  x y  x  y 2
2 2

1 x  y x4 y2
 
c. lim ; d. lim ;
 x, y 0,0  x 2  y 2  x, y 0,0  x 4  y 2 2

e. lim
x
x, y 0,0  x  y 2
2
; f. lim
 x, y  0,0 
x 2
 y2  sin xy1 .
3. Să se calculeze limitele iterate şi limita după o direcţie în punctul
0,0 :
x  y  x2  y2
f  x, y   .
x y
4. Să se studieze continuitatea următoarelor funcţii în 0,0 :
 xyx  y 
 , x, y   0,0
a. f x, y    x 2  y 2 ;
0 x, y   0,0
 ,
 x  2 xy  y
2 2
 x, y   0,0
b. f x, y   
,
x y ;
0 x, y   0,0
 ,
 x2  y2
 x, y   0,0
c. f x, y    xy
,
;
0 x, y   0,0
 ,
 sin xy 
 , x, y   0,0
d. f x, y    x 2  y 2 ;

0 , x, y   0,0
 e xy

e. f x, y    x 2  1
, x, y   0,0
0 x, y   0,0
 ,

175
5.3. Derivate parţiale. Diferenţiale.
5.3.1. Derivate parţiale

Fie f x, y  o funcţie reală de două variabile reale definită pe domeniul

D  R 2 . Acestei funcţii i se pot ataşa două funcţii de o variabilă, după cum
urmează: dacă menţinem pe y constant, să spunem y  y0 , atunci funcţia
f x , y0  depinde numai de x, adică f x , y0  este o funcţie de o variabilă reală.
Similar, dacă x este constant, x  x0 , atunci f x0 , y  depinde numai de y.
Derivatele acestor funcţii de câte o variabilă în x0 , respectiv y0 , se
vor numi derivatele parţiale ale funcţiei f x , y  în punctul x0 , y0  .

Definiţia 20.
Funcţia f x , y  are în punctul x0 , y0  derivată parţială în raport cu x
dacă:
f x , y0   f x0 , y0 
lim (5.7)
x  x0 x  x0
există şi este finită. Această limită se numeşte derivata parţială în
raport cu x a funcţiei f x , y  în punctul x0 , y0  şi se notează:
 f x0 , y0  
f ' x x0 , y0  sau sau  f x0 , y0  .
x x
Analog, derivata parţială în raport cu y în punctul x0 , y0  a funcţiei
f x , y  este limita:
f x0 , y   f x0 , y0 
lim (5.8)
y  y0 y  y0
dacă aceasta există şi este finită. Se notează:
 f x0 , y0  
f ' y x0 , y0  sau sau  f x0 , y0  .
y y

Observaţia 16.
O funcţie de două variabile are două derivate parţiale, una în raport cu
x şi alta în raport cu y. Prin extensie, o funcţie de n variabile va avea n
derivate parţiale, câte una în raport cu fiecare variabilă.

176
 Fie z  f x1, x2 ,..., xi ,... xn  o funcţie de n variabile, definită pe un
domeniu D  R n . Dacă

lim 0

f x1 , x2 ,..., xi0 ,..., xn 
xi  xi xi  xi0
există şi este finită, atunci această limită se numeşte derivata parţială

în raport cu xi0 a funcţiei f în punctul x10 , x20 ,...,xi0 ,...,xn0 şi se 
notează

 
f xi x10 ,..., xi0 ,..., xn0 sau

 f x10 ,..., xi0 ,..., xn0
.

 xi0
Exemplul 10.
Să se calculeze, pornind de la definiţie, derivatele parţiale în punctele
indicate.
a. f x, y   x3  y 2  xy , x0 , y0   2,1 ;
 f x0 , y0 
b. f x, y   sinx  y   y , , x0 , y0   0,0 .
y

a. Avem,
f
2,1  lim f x,1  f 2,1  lim x  1  x  11
3

x x2 x2 x2 x2

 lim
x 8 x  2
3
 lim

x  2 x 2  2 x  5  13 
x2 x2 x2 x2
respectiv
f
2,1  lim f 2, y   f 2,1  lim 8  y  2 y  11
2

y y 1 y 1 y 1 y 1
y 2  1  2 y  1  y  1 y  3  4.
 lim  lim
y 1 y 1 y 1 y 1
b. Analog,
f
0,0  lim f x,0  f 0,0  lim sin x  1
x  x, y 0,0  x x 0 x

177
 f
0,0  lim f 0, y   f 0,0  lim sin y  y
y y 0 y y 0 y
 sin y 
 lim   1  2 .
y  0 y 

Propoziţia 3.
Dacă derivata parţială f ' x (sau f ' y ) există în punctul x0 , y0  ,
atunci funcţia f x, y  este continuă în x0 , y0  în raport cu x (sau y).

Observaţia 17.
f
Dacă x0 , y0  şi f x0 , y0  există, înseamnă că f x, y  este
x y
continuă în x0 , y0  în raport cu fiecare variabilă, dar nu neapărat şi în
raport cu ansamblul variabilelor.

Exemplul 11.
Să se arate că funcţia
  1 
x  y   sin , x, y   0,0
f  x, y    x y 
0  x, y   0
 ,
f f
este continuă global în 0,0 , dar derivatele parţiale , respectiv
x y
nu există în acest punct.
Deoarece
 1 
f x, y   f 0,0  x  y   sin   x y
x y 

 x  y  2 x2  y2   ,

dacă alegem   , pentru orice x, y   0,0 cu 0  x 2  y 2   ,
2
obţinem
f x, y   f 0,0   .
Astfel, lim f x, y   0  f 0,0 , deci funcţia este continuă global
 x, y 0,0 
în 0,0 .
Acum, limita

178
 1
x  sin
f x,0  f 0,0 x  lim sin 1
lim  lim
x 0 x x 0 x x 0 x
f
nu există, deci derivata parţială 0,0 nu există. Analog,
x
1
y  sin
f 0, y   f 0,0 y 1
lim  lim  lim sin
y 0 y y 0 y y 0 y
f
nu există, deci nici 0,0  nu există.
y
Exemplul 12.
Să se arate că funcţia
 xy
 , x, y   0,0
f x, y    x 2  2 y 2
0 x, y   0,0
 ,
are derivate parţiale în 0,0 , dar nu este continuă global în 0,0 .
Calculăm, pornind de la definiţie, derivatele parţiale în 0,0 , anume
f
0,0  lim f x,0  f 0,0  lim 0  0  0
x x 0 x x 0 x

respectiv
f
0,0  lim f 0, y   f 0,0  lim 0  0  0 .
y y 0 y y 0 y

Deoarece derivatele parţiale există, conform propoziţiei 3, rezultă că

funcţia este continuă în 0,0 în raport cu x, respectiv y.
Considerăm acum dreapta y  mx ; cum limita
x  mx
f x, y   lim
xy m
lim  lim 
 x, y  0,0  y  mx x 2  2 y 2 x  0 x 2  2m 2 x 2 1  2m 2
x 0

depinde de parametrul m, funcţia nu este continuă global în 0,0 .

Practic, derivatele parţiale se calculează astfel: dacă f este o funcţie de
f
două variabile x şi y, atunci se obţine derivând pe f ca şi când ar fi
x
f
funcţie numai de x, y fiind considerat constant. La fel pentru .
y

179
 f
Pentru f x, y, z , derivata se obţine derivând pe f ca şi când
x
aceasta ar fi funcţie numai de x (y şi z fiind considerate constante).

Exemplul 13.
Să se calculeze derivatele parţiale de primul ordin ale următoarelor
funcţii:
a. f x, y   arctg ; b. f x, y   x 2  sin y  y  cos x ;
x
y

c. f x, y, z   d. f x, y, z   x y .
z z
;
x y 2

f 1  x y2 1 y
a.      2   ,
x x
2
x  y  x  y 2 y x 2  y 2
1   
 y
f 1  x y2  x  x
     2    2   2 ;
y x
2
y  y  x  y 2  y  x y
2
1   
 y
f
b.  2 x  cos y  y  sin x ,
x
f
 x 2  cos y  cos x ;
y

f z f 2 yz f 1
  
   
c. , , ;
x x  y2
2
y x  y2
2
z x  y 2

d.
f
x
 y z  x y 1 ,
z f
y
 x y  ln x  
z  z
y
 
y  x y  ln x   z  y z 1 ,
z

f
z
 x y  ln x  
z  z
z
 
y  x y  ln x   y z  ln y  .
z

180
5.3.2. Derivate parţiale de ordin superior

Fie z  f x, y  o funcţie reală de două variabile definită pe domeniul

D  R şi presupunem că derivatele parţiale de ordinul I, f x' şi f y' au sens în
2

fiecare punct x, y   D . Derivatele parţiale de ordinul întâi sunt tot funcţii de
două variabile deci se poate pune problema existenţei derivatelor lor parţiale.
Dacă aceste derivate parţiale există, ele se numesc derivate parţiale de ordinul
doi şi se notează:

 
f x"2  f x'
'
x 
  f   2 f
 
 x   x   x 2

 
f xy"  f x'
'
y 
   f  2 f
 
 y   x   y x

"
f yx  
 f y'
'
x

   f  2 f
 
 x   y   x y

 
f y"2  f y'
'
y

   f  2 f
 
 y   y   y 2
.

Derivatele f x"y , f y"x se numesc derivate parţiale mixte de ordinul II.

În general, ele nu sunt egale.
În mod analog se definesc derivatele parţiale de ordinul III şi aşa mai
departe, derivatele de ordinul n fiind derivatele derivatelor de ordinul n  1 .

Exemplul 14.
Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi pentru funcţia

f x, y   ln x 2  y 2 . 
Avem,
f 2x f 2 y
 2 ,  2 ,
x x  y 2
y x  y 2

2 f
     

  f    2 x  2 x 2  y 2  4 x 2  2 x 2  y 2   
   
,
x 2 x  x  x  x 2  y 2  x2  y 2
2
x2  y2
2

2 f   f    2 x   2 x   2 y  4 xy
     2  
   
,
yx y  x  y  x  y 2  x y
2 2 2
x  y2
2 2

181
 2 f   f     2 y  2 y  2 x  4 xy
     2  
   
2 
,
xy x  y  x  x  y  x  y
2 2 2
x  y2
2 2

2 f   f     2 y   2x  y   4 y
2 2 2

 2 x2  y2 .
     2  
y 2
y  y  y  x  y 2 
 x  y  2 2 2
x 2
y 
2 2

Dacă funcţia este de trei variabile f x , y , z  derivatele ei de ordinul I

sunt:
f x' , f y' , f z'
iar derivatele de ordinul II:
f x"2 , f xy" , f xz" , f yx
"
, f y"2 , f yz" , f zx" , f zy" , f z"2 .
Dacă funcţia este de n variabile, vom avea n derivate parţiale de
ordinul I şi n 2 derivate parţiale de ordinul II.

Exemplul 15.
Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi pentru funcţia

f x, y, z   ln x y  y z  z x . 
Putem scrie funcţia f sub forma:
 
f x, y, z   ln x y  y z  z x  y  ln x  z  ln y  x  ln z .
astfel,
f y f z f x
  ln z ,   ln x ,   ln y ,
x x y y z z
2 f   f    y  y
     ln z   2 ,
x 2
x  x  x  x  x
2 f   f    y  1
     ln z   ,
yx y  x  y  x  x
2 f   f    y  1
      ln z   ,
zx z  x  z  x  z
2 f   f    z  z
      ln x   2 ,
y 2
y 
 
y y  y  y

182
 2 f   f    z  1
      ln x   ,
xy x  y  x  y  x
2 f   f    z  1
      ln x   ,
zy z  y  z  y  y
2 f   f    x  x
      ln y   2 ,
z 2 z  z  z  z  z
2 f   f    x  1
      ln y   ,
xz x  z  x  z  z
2 f   f    x  1
      ln y  .
yz y  z  y  z  y

Observaţia 18.
Derivatele parţiale de ordin superior se definesc în mod analog.

Exemplul 16.
Fie funcţia f x, y, z   e xy  sin z . Să se arate că:

3 f 3 f
 .
xyz yzx
Calculăm pentru început
3 f

     xy

xyz x  y  z
     xy
e  sin z  
 
 
 y e  cos z 
x  .


x
 
x  e xy  cos z  e xy  cos z  xy  cos z

Analog,
3 f

     xy
 
yzx y  z  x

e  sin z   
   

 y  z
 
y  e xy  sin z 


.


y
 
y  e  cos z  e  cos z  xy  cos z
xy xy

Următoarea teoremă dă condiţii suficiente pentru egalitatea derivatelor

parţiale mixte.

183
Teorema 2. (Schwarz)
Dacă funcţia f x, y  are derivate parţiale mixte de ordinul doi
f x"y , f y"x într-o vecinătate V a unui punct x0 , y0   D şi dacă
f x"y , f y"x sunt continue în x0 , y0  , atunci:

f x"y x0 , y0   f y"x x0 , y0  . (5.9)

Observaţia 19.
Teorema rămâne adevărată şi pe o submulţime A  D Rn , şi pentru
derivatele parţiale de ordin superior, sau pentru funcţii reale sau
vectoriale de mai multe variabile.

Exemplul 17.
 0,0  f yx
Să se arate că f xy  0,0 , pentru funcţia
 x3 y
 , x, y   0,0
f  x, y    x 2  y .
0 , x, y   0,0

Pornind de la definiţia derivatelor parţiale avem:

f x 0,0 
f
0,0  lim f x,0  f 0,0  0 ,
x x 0 x0
f f 0, y   f 0,0
f y 0,0  0,0  lim  0,
y y 0 y0

f
0, y   lim f x, y   f 0, y   lim x 2 y  0 ,
3
f x 0, y  
x x 0 x 
x 0 x  x  y 
f
x,0  lim f x, y   f x,0  lim x 2 y  x .
3
f y x,0 
y y 0 y 
y 0 y  x  y 
Calculăm acum derivatele parţiale de ordinul II mixte în 0,0 :

2 f f  x,0  f y 0,0
f xy 0,0  0,0  lim y x
 lim  1 ,
xy x 0 x x 0 x

0,0  lim f x 0, y   f x 0,0  0.

2 f  
 0,0 
f yx
yx y 0 x

184
5.3.3. Diferenţibilitatea funcţiilor de două variabile

Fie f x, y  o funcţie reală de două variabile, definită pe D  R 2 şi

x0 , y0  punct interior lui D.

Definiţia 21.
Spunem că funcţia f x , y  este diferenţiabilă în punctul x0 , y0 
dacă există două numere reale A şi B şi o funcţie ( x, y) definită pe X,
continuă în x0 , y0  şi nulă în acest punct,
lim  x, y    x0 , y0   0 , astfel încât pentru orice punct x, y   D
x  x0
y  y0
să avem:
f x, y   f x0 , y0   Ax  x0   B y  y0   x, y   d P, P0  (5.10)

unde P  Px, y  ; P0  P0 x0 , y0  , d P, P0   x  x0 2   y  y0 2 .

Înainte de a trece la studiul proprietăţilor funcţiilor diferenţiabile dăm
următorul rezultat util.

Lema 1.
Dacă funcţia ( x, y) definită pe X R2 are limita zero în punctul
x0 , y0  , atunci există două funcţii 1 şi  2 definite pe X care au
limita zero în x0 , y0  şi care verifică egalitatea:
x, y   d P, P0    1x, y   x  x0   2 x, y    y  y0  , şi reciproc.

Pentru funcţiile 1 şi  2 se iau următoarele expresii:

x  x0
1 x, y    x, y 
d P, P0 
y  y0
2 x, y    x, y 
d P, P0 
Se pot găsi şi alte perechi de funcţii 1 şi  2 care să verifice lema.

185
Proprietăţi ale funcţiilor diferenţiabile
Propoziţia 4.
Dacă funcţia f este diferenţiabilă în punctul x0 , y0  , atunci ea are
derivate parţiale în x0 , y0  şi:
f x' x0 , y0   A; f y' x0 , y0   B . (5.11)

Demonstraţie:
Dacă în egalitatea
f x, y   f x0 , y0   Ax  x0   B y  y0 

   x, y   x  x0 2   y  y0 2
luăm y  y0 , obţinem
f x, y0   f x0 , y0   A  x  x0   x, y0   x  x0 .
şi pentru x  x0 , deducem că
f x, y0   f x0 , y0  x  x0
 A   x, y0   .
x  x0 x  x0
Deoarece
x  x0
lim  x, y0    lim  x, y0    x0 , y0   0 ,
x  x0 x  x0 x  x0

rezultă că
f x, y0   f x0 , y0 
lim A
x  x0 x  x0
adică f are în x0 , y0  derivata parţială în raport cu x egală cu A.
Analog se demonstrează că f y x0 , y0   B .

Propoziţia 5.
Dacă funcţia f este diferenţiabilă în x0 , y0  atunci f este continuă în
acest punct.

Observaţia 20.
Proprietăţile de mai sus se pot extinde la întreaga mulţime D.

Existenţa derivatelor parţiale şi continuitatea unei funcţii sunt condiţii

necesare dar nu suficiente pentru diferenţiabilitatea sa. Următoarea propoziţie,
furnizează condiţii suficiente pentru diferenţiabilitate.

186
Propoziţia 6.
Dacă funcţia f are derivate parţiale f x şi f y într-o vecinătate V a lui
x0 , y0  şi dacă aceste derivate sunt continue în x0 , y0  , atunci
funcţia f este diferenţiabilă în x0 , y0  .

Observaţia 21.
Diferenţiabilitatea funcţiilor de mai multe variabile se defineşte în
mod analog şi toate proprietăţile relative la diferenţiabilitatea funcţiilor
de două variabile reale rămân valabile.

Exemplul 18.
Fie funcţia f : R 2  R definită prin


 2

 x  y  sin 2
f x, y   
2 1
x  y2
, x, y   0,0
.
0 , x, y   0,0

Să se arate că:
a. f x, y  este continuă în origine;
b. f x , f y sunt discontinue în origine;
c. f este diferenţiabilă în origine.

a. Avem

 
0  f x, y   x 2  y 2  sin
1
x  y2
2
 x2  y2  0 ,

deci funcţia este continuă în 0,0 .

b. Calculăm derivatele parţiale în 0,0

1
x 2  sin
f x,0  f 0,0
f x 0,0  lim  lim x2  0 ,
x 0 x x 0 x
1
y 2  sin
f 0, y   f 0,0 y2
f y 0,0  lim  lim 0.
y 0 y y 0 y
Pe de altă parte,

187
 f x x, y   2 x  sin
1
x y

 x 2  y 2  cos 2
1
x  y2
   2x
  2
 



 x y
2 2 2
,
1 2x 1
 2 x  sin   cos 2
x2  y2 x2  y2 x  y2

deci 0  f x x, y   2 x 
2x
.
x  y2
2

Membrul drept al inegalităţii obţinute nu are limită în 0,0 , deoarece

alegând drumul y 2  mx avem
 2x   2x 
lim  2x    lim  2 x  

 x, y  0,0  
x  y  y  mx
2 2 2  x  y 2 
2
x 0

 2x  2
 lim  2 x  2  .
x  0 x  mx  m
Rezultă că nu există lim f x x, y  , adică f x este discontinuă în
 x, y 0,0 
0,0 .
Analog se demonstrează că f y este de asemenea discontinuă în 0,0 .

c. Din calculele anterioare, A  f x 0,0  0 şi B  f y 0,0  0 . Atunci

f x, y   f 0,0   x, y   x 2  y 2 

x 2

 y 2  sin
1
x  y2
2
  x, y   x 2  y 2

şi

x, y   x 2  y 2  sin
1
.
x  y2
2

Rezultă că
lim  x, y   0 ,
 x, y 0,0 
deci funcţia  x, y  este continuă în 0,0 , de unde rezultă că f x, y 
este diferenţiabilă în origine.

188
5.3.4. Diferenţiala funcţiilor de două variabile

Fie f x, y  o funcţie reală definită pe D  R 2 , diferenţiabilă în

x0 , y0   D . Atunci:
f x, y   f x0 , y0   f x x0 , y0   x  x0   f y x0 , y0    y  y0 

  x, y   x  x0 2   y  y0 
unde lim x, y   0 .
x  x0
y y 0

Diferenţa x  x0 se numeşte creşterea primei variabile de la x0 la x,

iar y  y0 se numeşte creşterea celei de a doua variabile de la y0 la y.
Deoarece lim x, y   0 , din egalitatea anterioară, se poate scrie
x  x0
y y 0

relaţia de aproximare:
f x, y   f x0 , y0   f x x0 , y0   x  x0   f y x0 , y0    y  y0 
adică variaţia funcţiei f poate fi aproximată cu funcţia liniară
f x x0 , y0   x  x0   f y x0 , y0    y  y0  .

Definiţia 22.
Numim diferenţiala unei funcţii f x , y  în punctul x0 , y0  şi o
notăm cu df x0 , y0 x , y , funcţia liniară de două variabile x  x 0
respectiv y  y0 :
df x0 , y0   x, y   f x x0 , y0   x  x0   f y x0 , y0    y  y0  (5.12)
adică partea liniară a variaţiei funcţiei f.

Observaţia 22.
Diferenţiala este definită pe tot planul deoarece x  x0 şi y  y0
au sens pentru orice x, y  R .

Relaţia de aproximare a variaţiei funcţiei devine:

f x , y   f x0 , y0   df x0 , y0 x , y  . (5.13)

Pentru calcul este util să se scrie diferenţiala şi sub alte forme.

Notăm pe scurt df x0 , y0 x , y  cu df x0 , y0  , x  x0  h, y  y0  k .
Obţinem:

189
 df x0 , y0   f x x0 , y0   h  f y x0 , y0   k .
Considerăm funcţiile:
f1 x , y   x; f 2 x , y   y

unde f1 , f 2 sunt definite pe R 2 , diferenţiabile pe R 2 şi cu

proprietatea că  f1 x x, y   1,  f 2 y x, y   1 , celelalte derivate
parţiale fiind nule.
Atunci:
dx  df1 x0 , y0    f1 'x x0 , y0   h   f1 'y x0 , y0   k  1  h  0  k  h ,

dy  df2 x0 , y0    f 2 'x x0 , y0   h   f 2 'y x0 , y0   k  0  h  1 k  k ,

deci h  dx, k  dy pentru orice x, y   R 2 şi

df x0 , y0   f x' x0 , y0   h  f y' x0 , y0   k  f x' x0 , y0 dx  f y' x0 , y0 dy

Cum x0 , y0  este ales arbitrar pe D  R 2 relaţia de mai sus se poate

scrie:
df x, y   f x' x, y  dx  f y' x, y  dy
sau
df  f x' dx  f y' dy
sau
f f
df  dx  dy . (5.14)
x y

Observaţia 23.
f
Dacă interpretăm în mod formal pe ca un produs simbolic între
x

şi f, se poate da f factor comun şi
x
   
df   dx  dy  f .
  x  y 
Se pune astfel în evidenţă operatorul de diferenţiere:

190
    
d    dx  dy  . (5.15)
  x  y 
Pentru funcţia de trei variabile f x , y , z  operatorul de diferenţiere
este:
  
d dx  dy  dz (5.16)
x y z
iar diferenţiala funcţiei f este:
f f f
df  dx  dy  dz (5.17)
x y z
unde dz este diferenţiala funcţiei f3 x , y , z   z .
Pentru o funcţie de n variabile f x1 , x2 , , xn  diferenţiala este:
n
f f f f
df 
 x1
dx1 
 x2
dx2   
 xn
dxn   x dx
i 1 i
i (5.18)

unde dxi este diferenţiala funcţiei fi x1 , x2 , , xn   xi , iar operatorul

de diferenţiere este:
  
d dx1  dx2    dxn .
 x1  x2  xn

Exemplul 19.
Să se scrie diferenţiala de ordinul I, a funcţiilor următoare:
y
 x
a. f x, y   arcsin b. f x, y, z    xz   , z  0 .
x
;
y  z
a. Pentru a scrie diferenţiala de ordinul I, este necesar să determinăm
derivatele parţiale de ordinul I ale funcţiei considerate. Acestea sunt:
f 1 1 1
     ,
x x  y
2
y  x2
2
1 2
y
f 1 x x 1
   2    .
y x2  y  y y  x2
2
1 2
y
Diferenţiala de ordinul I este:

191
 f f 1 x 1
df  dx  dy  dx   dy .
x y y x
2 2 y y  x2
2

b. Procedând analog avem,

y 1
f  x  1
 y   xz   z   ,
x  z  z
y
f  x  x
  xz    ln  xz  ,
y  z  z
y 1
f  x  x 
 y   xz     x  2  .
z  z  z 
Astfel diferenţiala este
f f f
df  dx  dy  dz 
x y z
y 1 y
 x  1  x  x
 y   xz     z   dx   xz    ln  xz   dy
 z  z  z  z
y 1
 x  x 
 y   xz     x  2  dz.
 z  z 

Exemplul 20.
Folosind diferenţiala de ordinul I, să se găsească valoarea
aproximativă pentru:

a. f 4.1, 2.9 , unde f x, y   x 2  y 2 ;

b. f 2.1, 3.2 , unde f x, y   x y .

a. Folosim relaţia (5.13),

f
f x, y   f x0 , y0   x0 , y0  dx  f x0 , y0  dy
x y
în care x0 , y0   4,3 , dx  0.1, dy  0.1 .
Avem

f x, y   x 2  y 2 , f 4,3  5 ,
f f

x
, 4,3  0.8 ,
x x y
2 2 x

192
 f f

y
, 4,3  0.6
y x y
2 2 y

şi astfel
f
f 4.1, 2.9  f 4,3  4,3 dx  f 4,3 dy
x y
 5  0.8  0.1  0.6   0.1  5.02 .
Valoarea exactă este f 4.1, 2.9  5.02195181 .

b. Fie x0 , y0   2,3 , dx  0.1, dy  0.2 . Avem:

f x, y   x y , f 2,3  8 ,
f f
 y  x y 1 , 2,3  12 ,
x y
f f
 x y  ln x , 2,3  8  ln 2  8  0.3010   2.408
y y
şi
f
f 2.1, 3.2  f 2,3  2,3 dx  f 2,3 dy
x y
 8  12  0.1  2.408  0.2  9.6816
Valoarea exactă este f 2.1, 3.2  10.7424 .

5.3.5. Diferenţiale de ordin superior

Fie f x, y  definită pe D  R 2 şi x0 , y0  un punct interior lui D.

Definiţia 23.
Spunem că f este diferenţiabilă de două ori în x0 , y0  sau că are
diferenţială de ordinul doi în x0 , y0  dacă toate derivatele parţiale de
ordinul I există într-o vecinătate V a lui x0 , y0  şi sunt diferenţiabile
în x0 , y0  . Notăm diferenţiala de ordinul doi cu

d 2 f x0 , y0   d df x0 , y0 . (5.19)

193
Observaţia 24.
Deoarece dx şi dy nu depind de x şi y rezultă că d dx  0 , d dy   0
şi într-un punct oarecare x , y  unde funcţia admite derivate parţiale de
ordinul doi, avem:
 f f 
d 2 f  d  dx 
y 
dy
 dx
2f
dx2  2  f dx  dy   f2 dy2
2 2

x 2
 x y y
sau
2 f 2 f 2 f
d2 f  dx2  2 dx  dy  2 dy 2 . (5.20)
x2  x y y

Definiţia 24.
Spunem că funcţia f x , y  este diferenţiabilă de n ori în punctul
x0 , y0  sau că are diferenţială de ordinul n în punctul x0 , y0  , dacă
toate derivatele parţiale de ordinul n  1 ale funcţiei există într-o
vecinătate V a lui x0 , y0  şi sunt diferenţiabile în x0 , y0  .

 
d n f x0 , y0   d d n 1 f x0 , y0  . (5.21)

Folosind operatorul de diferenţiere avem:

2 
   
d 2 f   dx  dy  f
 x y 
3
3    
d f   dx  dy  f
 x  y 
şi în general:
n 
    n
n f
d n f   dx  dy  f   Cnk dxn  k dy k (5.22)
 x y  k 0 x n  k y k
(se dezvoltă formal suma din paranteză după binomul lui Newton, şi
apoi se adaugă formal f la numărătorii fracţiilor.

Exemplul 21.
Să se scrie diferenţialele de ordinul doi pentru funcţiile:

194
 a. f x, y   e xy ; b. f x, y, z   x 2  y 2  z 2  xy  xz .

a. Calculăm la început derivatele parţiale de ordinul întâi

f f
 y  e xy ,  x  e xy .
x y
Putem calcula acum derivatele parţiale de ordinul doi şi anume:
2 f
x 2

  f  
x
 

 
x x
 
y  e xy  y 2  e xy ,

2 f
y 2
  f  
   
y  y  y
 
x  e xy  x 2  e xy ,

2 f   f  
   
xy x  y  x
 
x  e xy  e xy  xy  e xy

2 f

  f  
 
yx y  x  y
 
y  e xy  e xy  xy  e xy .

Diferenţiala de ordinul doi are expresia:

2 f 2 2 f 2 f
d2 f  dx  2 dx  dy  dy 2
x2  x y  y2
 
 e xy  y 2 dx 2  21  xy  dx dy  x 2 dy 2 .
b. Derivatele parţiale de ordinul întâi şi doi sunt:
f f f
 2x  y  z ,  2y  x ,  2z  x ,
x y z
2 f   f  
   2 x  y  z   2 ,
x 2 x  x  x
2 f   f  
    2 y  x   2 ,
y 2
y  y  y

2 f   f  
   2 z  x   2 ,
z 2 z  z  z
2 f 2 f 2 f 2 f 2 f 2 f
  1 ,  1,  0,
xy yx xz zx yz zy
deci diferenţiala de ordin doi este

195
 2 f 2 2 f 2 f 2 f
d2 f  dx  2 dx dy  2 dy 2  2 dy dz
x 2
x y y yz
2 f 2 2 f
 dz  2 dx dz
z 2
zx
 2 dx 2  2 dy 2  2 dz 2  2dx dy  2dx dz.

Exemplul 22.
Să se calculeze d n f x, y  , dacă f x, y   eaxby , a, b  R .
Vom folosi relaţia (5.22),
n 
    n
n f
d f   dx 
n

 x y  x y

dy  f  Cnk n  k k dxn  k dy k .
k 0

n f
Pentru aceasta, trebuie să calculăm .
 n  k x y k
Avem
k f
y k

y k
e 
 k ax  by

 b k  e ax  by

şi atunci
n f
nk
 x y k
nk
 nk
x
 k f

 x k
 
  n  k k ax  by
 x n  k b  e 
 a n  k  b k  e ax  by .
 
În final,
n
dn f   Cnk a n  k bk  eaxbydxn  kdyk  eaxby a dx  b dyn .
k 0

5.3.6. Diferenţialele şi derivatele parţiale

ale funcţiilor compuse

Fie z  f x, y  o funcţie de două variabile reale independente x şi y.

Presupunem că x şi y sunt la rândul lor funcţii de o variabilă independentă t, să
spunem
x   t , y   t  .
Atunci,

196
 z  f  t , t 
este o funcţie compusă de t prin intermediul lui x şi y.
Dacă funcţiile  t  şi  t  admit derivate continue şi funcţia f admite
derivate parţiale continue pe domeniul ei de definiţie, atunci funcţia z are
derivata continuă şi aceasta are expresia:
dz f x f y
    . (5.23)
dt x t y t
Dacă înmulţim egalitatea anterioară cu dt avem
dz f x f y f f
dt   dt   dt  dz  dx  dy  dz  df ,
dt x t y t x y
ceea ce arată invarianţa diferenţialei de primul ordin faţă de compunerea
funcţiilor.

Exemplul 23.
în t  0 , dacă f x, y   x  cos y  e x  sin y ,
dz
Să se calculeze
dt
x  t 2 1 , y  t3  t .
Folosind relaţia (5.23) avem
dz f x f y
   
dt x t y t
   
 cos y  e x  sin y 2t    x  sin y  e x  cos y 3t 2  1 
dz
Când t  0 , avem x  1 , y  0 şi înlocuind, obţinem e.
dt
Fie acum f : D  R2  R , f x, y    ux, y , vx, y  , cu
u, v : D  E şi  : E  R  R . Dacă funcţiile u x, y  şi vx, y  au
2

derivate parţiale continue pe D şi funcţia  u, v  are derivate parţiale

continue pe E, atunci funcţia compusă f x, y    ux, y , vx, y  are
derivate parţiale continue pe D date de formulele:
f  u  v
    ,
x u x v x
f  u  v
    .
y u y v y

197
 Din continuitatea derivatelor parţiale atât ale funcţiei f x, y  , cât şi ale
funcţiei  u, v  rezultă că aceste funcţii sunt diferenţiabile şi putem
scrie:
f f
df  dx  dy
x y
sau
  u  v    u  v 
df       dx       dy
 u x v x   u y v y 
  u u    v v 
   dx  dy     dx  dy 
u  x y  v  x y 
 
 du  dv  d .
u v
Regăsim deci proprietatea de invarianţă a diferenţialei de primul ordin
faţă de operaţia de compunere a funcţiilor.

Exemplul 24.
 y
Să se arate că funcţia f x, y      verifică relaţia
x
f f
x  y 0.
x y

Fie ux, y   , f x, y    ux, y  . Avem

y
x
f d u y d f d u 1 d
   2  ,    
x du x x du y du y x du
şi
f f   y  d  1  d
x  y  x  2   y  
x y  x  dx  x  dx
 y y  d
     0.
 x x  dx
Menţinând notaţiile anterioare, considerăm că funcţiile u x, y  şi
vx, y  au derivate parţiale de ordinul doi continue pe D şi funcţia
 u, v  are derivate parţiale de ordinul doi continue pe E, deci se poate
pune problema existenţei derivatelor parţiale de ordinul doi şi a
diferenţialei de ordinul doi a funcţiei f x, y  .

198
Pentru calculul derivatelor parţiale de ordinul doi, pornim de la
derivatele parţiale de ordinul întâi care se mai derivează o dată în
f f
raport cu u şi v, ţinând cont că , sunt funcţii compuse de u şi v.
x y
Avem atunci,
2 f   f     u  v 
       
x 2
x  x  x  u x v x 
    u    u      v    v 
            
x  u  x u x  x  x  v  x v x  x 
  2 u  2 v  u   2u
 2       2 
 u x uv x  x u x
  2 u  2 v  v   2 v
   2     2
 vu x v x  x v x
2
 22  u  2  22 vv uu
  2   u  
  22    
uu 2  xx  uuvv xx xx
2
 22u 22  v 2  22 v
    u2   2  v      v2

uu xx2 vv2  xx  vv xx2
Analog,
2
2 f   f     u  v   2  u 
           
y 2 y  y  y  u y v y  u 2  y 
2
 2 v u   2u  2  v    2v
2          
uv y y u y 2 v 2  y  v y 2
respectiv
2 f   f     u  v   2 u u
           
xy x  y  x  u y v y  u 2 x y
 2  u v u v   2 v v
        
uv  x y y x  v 2 x y
  2u   2 v
    .
u xy v xy
Pentru calculul diferenţialei de ordinul doi avem:

199
  f f 
d 2 f  d df   d  dx  dy 
 x y 
 f  f  f  f
 d   dx  d dx  d   dy  d dy .

 x  x 
 y y

Dar, d dx  d 2 x, d dy  d 2 y şi

       2
d 2 f   du  dv    du  d u
 u v  u  u
       2
  du  dv    dv  d v
 u v  v  v
 2  2  2
 du 2
 2 dudv  dv2   d 2u   d 2v.
u 2
uv v 2
u v

Exemplul 25.
f f 2 f
Să se calculeze , şi , dacă
x y xy
 
f x, y    x 2  y 2 , ln xy .

Notăm u  x 2  y 2 , respectiv v  ln xy   ln x  ln y şi avem

f  u  v   1
      2 x   
x u x v x u v x
f  u  v    1 
       2 y     ,
y u y v y u v  y 
respectiv
2 f   f     1  
     2y    
xy x  y  x  u y v 
  2 u  2 v  1   2 u  2 v 
 2 y 2          2  
  u x v u x  y  uv  x v x 
  2  2 1  1   2  2 1 
 2 y 2  2 x       2 x  2  .
 u vu x  y  uv v x 
 2  2 x 2 y   2 1  2
 4 xy         .
u 2  y x  uv xy v 2

200
5.3.7. Funcţii omogene
Definiţia 25.
O funcţie f x, y  se numeşte omogenă de grad m în x şi y, dacă poate
fi scrisă în oricare din următoarele moduri:
(i) f tx, ty  t m  f x, y  , pentru orice t  R .
 y
(ii) f x, y   x m  g  .
x
x
(iii) f x, y   y m  g   .
 y
Similar, o funcţie f x, y, z  este omogenă de grad m dacă pentru
orice t  R , f tx, ty, tz   t m  f x, y, z  .

Un rezultat importat legat de funcţiile omogene este dat în următoarea

teoremă.

Teorema 3. (teorema lui Euler)

Dacă f x, y  este o funcţie omogenă de grad m în x şi y şi are
derivate parţiale de ordinul întâi şi doi continue, atunci
f f
(i) x y  m  f  x, y  ,
x y
2 f 2 f 2  f
2
(ii) x 2  2 xy  y  mm  1  f x, y  .
x 2 xy y 2

Demonstraţie:
(i) Deoarece f este omogenă de grad m, ea poate fi scrisă sub forma
 y
f x, y   x m  g  .
x
şi calculăm derivatele parţiale de ordinul întâi, folosind formulele
obţinute în paragraful anterior. Deoarece
f    y   y  y  y 
  x m  g     m  x m 1  g    x m  g      2  
x x   x  x x  x 
 y  y
 m  x m 1  g    x m  2 y  g  
x x

201
 f   m  y   y
  x  g     x m 1  g   ,
y y   x  x
obţinem
f f  y  y  y
x y  m  x m  g    x m 1 y  g    x m1 y  g  
x y x x x
 y
 m  x m  g    m  f x, y .
x
(ii) Dacă derivăm egalitatea de la punctul (i) în raport cu x, respectiv y
obţinem:
f 2 f 2 f f
x 2 y  m
x x x y x
f 2 f 2 f f
y 2 x  m .
y y xy y
Înmulţim acum prima ecuaţie cu x, iar a doua cu y, adunăm cele două
egalităţi şi obţinem
f 2 f 2 f f 2 f f f
x  x 2 2  2 xy y  y 2 2  mx  my 
x x xy y y x y

f f 2 f 2 f 2 f  f f 
x y  x 2 2  2 xy  y 2 2  m x y  
x y x xy y  x y 
2 f 2 f 2  f
2
x2  2 xy  y  mm  1  f x, y  .
x 2 xy y 2

Observaţia 25.
Dacă funcţia f x, y, z  este omogenă de grad de grad m, atunci
f f f
x y z  m  f  x, y , z  .
x y z

Exemplul 26.
Să se verifice relaţia lui Euler pentru funcţia


f x, y   x 2  y 2 sin  y
x
.
Deoarece
 
f tx, ty   t 2 x 2  t 2 y 2  sin  t  f x, y  ,
ty 2
tx

202
 funcţia este omogenă de grad m.
Avem
f
x
y
 2 x  sin  x 2  y 2
x
    xy   cos xy
2

f
y
y
 2 y  sin  x 2  y 2
x
  1x  cos xy
şi
x
f
x
y
f
y
y y
y
 2 x 2  sin  x 2  y 2  cos 
x x x

y
x x
y y
 2 y 2  sin  x 2  y 2  cos 
x
 
2
 2 y
x

 2 x  y  sin  2  f x, y .

Exemplul 27.
x3  y 3
Fie f : R 2 \ 0,0  R f x, y   . Să se evalueze expresia:
x y
2 f  2 f f
Ex  y  .
x 2 xy x
Observăm că
t 3 x3  t 3 y 3 x3  y 3
f tx, ty    t2   t 2  f  x, y  ,
tx  ty x y
adică f este omogenă de grad 2. Conform teoremei 3, rezultă că funcţia
f verifică relaţia
f f
x y  2  f  x, y  ,
x y
care derivată în raport cu x conduce la
f 2 f 2 f f
x 2 y  2
x x xy x
sau
2 f  2 f f
Ex  y   0.
x 2 xy x

203
5.3.8. Formula lui Taylor pentru funcţii de două variabile
De la funcţii de o variabilă ştim că formula lui Taylor furniza
posibilitatea să aproximăm, în anumite condiţii, în vecinătatea unui punct, o
funcţie reală de o variabilă cu un polinom. Această aproximare permite studiul
unor proprietăţi locale ale funcţiei cât şi anumite calcule aproximative.
Vom stabili formula lui Taylor pentru funcţii de două variabile
folosind formula lui Taylor de la funcţiile de o variabilă.

Teorema 4.
Fie f x, y  o funcţie reală definită pe D  R 2 şi x0 , y0   D . Dacă
f x , y  admite derivate parţiale continue până la ordinul n  1 (sau
este diferenţiabilă de n  1 ori) într-o vecinătate V a lui x0 , y0  ,
atunci pentru orice x, y   V există un punct  ,   V pe segmentul
care uneşte punctele x0 , y0  şi x , y  astfel încât:
1   
f x, y   f x0 , y0  
 x  x0    y  y0  f x0 , y0  
1!   x y 
2 
1  
  x  x0    y  y0  f x0 , y0    (5.24)
2!   x y 
n 
1
   x  x0     y  y0  f x0 , y0   Rn x, y 
n!  x y 
unde
n 1
1  
Rn x , y    x  x0  

 y  y0  f  , 
n  1!   x y 
Observaţia 26.
Polinomul:
1
Tn x , y   f x0 , y0    x  x0  

 y  y0  f x0 , y0  
1!   x y 
2 
1
  x  x0  

 y  y0  f x0 , y0   
2!   x y 
n 
1
   x  x0  

 y  y0  f x0 , y0 
n!   x y 

204
 se numeşte polinomul lui Taylor de grad n ataşat funcţiei de două
variabile f x , y  în punctul ( x0 , y0 ) .
Atunci formula lui Taylor se scrie:
f x , y   Tn x , y   Rn x , y 

Demonstraţie:
Fie a, b V arbitrar, x  x0  a  x0 t , y  y0  b  y0 t , unde
parametrul t ia valori în intervalul 0,1 şi definim funcţia
t   f x, y   f x0  a  x0   t , y0  b  y0   t  .
Folosind regulile de derivare pentru funcţii compuse obţinem
f f    
t   a  x0   b  y0    a  x0   b  y0   f ,
x y  x y 
2 
   
t    a  x0   b  y0   f , . . .
 x y 
n 1
   
 n 1 t    a  x
 0  b  y0   f
 x y 
şi folosim teorema lui Taylor pentru funcţii de o variabilă, în jurul
punctului t  0
t2 tn t n 1
t   0   0   0  ...    n  0    n 1  
t
1! 2! n! n  1!
Pentru t  1

1  0   0   0  ...    n  0    n 1  

1 1 1 1
1! 2! n! n  1!
unde
0  f x0 , y0  , 1  f a, b
i 
   
 i  0   a  x0   b  y0   f , i  1,2,..., n
 x y 
şi
n 1
  
 n 1     a  x0   b  y0   f x0  a  x0    , yo  b  y0     .
 x y 
Înlocuind, obţinem

205
    
f a, b   f x0 , y0    a  x0    b  y0    f x0 , y0  
 x y
2 
1   
  a  x0   b  y0   f x0 , y0   ...
2!  x y 
n 
1   
  a  x0   b  y0   f x0 , y0   Rn .
n!  x y 
Deoarece punctul a, b  a fost ales arbitrar, formula rămâne adevărată
dacă înlocuim punctul a, b  cu un punct oarecare x , y V astfel
încât să avem
1   
f x, y   f x0 , y0    x  x0    y  y0  f x0 , y0  
1!   x y 
2 
1  
  x  x0    y  y0  f x0 , y0   
2!   x y 
n 
1
 x  x0     y  y0  f x0 , y0   Rn x, y  ,
n!  x y 
unde
n 1
1 
Rn x, y   x  x0     y  y0    f  , 
n  1!  x y 
şi
  1     x0   x ,   1     y0   y , 0    1 .
Pentru n  1 , obţinem polinomul de aproximare de gradul întâi al
funcţiei f x, y  ,
f f
f x, y   f x0 , y0   x  x0    y  y0  ,
x y
unde derivatele parţiale se evaluează în x0 , y0  .
Pentru n  2 , obţinem polinomul de aproximare de gradul doi al
funcţiei f x, y  ,
f f
f x, y   f x0 , y0   x  x0    y  y0  
x y
,
1 2 f 2 f 2 f 
 x  x0 2 2  2x  x0  y  y0    y  y0 2 2 
2  x xy y 

206
 unde derivatele parţiale sunt evaluate în x0 , y0  .

Observaţia 27.
(i) În cazul în care dezvoltarea se face în jurul punctului x0 , y0   0,0
se obţine formula lui MacLaurin
1  
f x, y   f 0,0   x  y  f 0,0 
1!   x y 
2  n 
1   1  
+ x  y  f 0,0     x  y  f 0,0  Rn ,
2!   x y  n!   x y 
n 1
1  f f 
unde Rn  y f  x,  y  , 0    1 .
n  1!  x y 
x

(ii) Când lim Rn  0 , obţinem dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei

n 
f x, y  în punctul x0 , y0  .
(iii) Teorema lui Taylor poate fi extinsă cu uşurinţă pentru funcţii de n
variabile, f x1, x2 ,..., xn  .

Exemplul 28.
Să se dezvolte în serie Taylor în jurul punctului 1,2 funcţia
f x, y   x  2 y  3xy până la termenul de ordinul doi inclusiv şi să
3 3

se dea expresia restului.

Avem
f f
f x, y   f x0 , y0   x  x0    y  y0  
x y
1 2  f
2
2 f 2  f 
2
 x  x0   2 x  x  y  y    y  y    R2
xy
0 0 0
2  x 2 y 2 
3
1
cu R2 x, y   x  x0     y  y0    f  ,  .
3!  x y 
Trebuie să calculăm derivatele parţiale până la ordinul trei şi să le
evaluăm în punctul 1,2  . Astfel,
f f
 3x 2  3 y 1,2  3 1  3  2  9
x x
f f
 6 y 2  3x 1,2  6  4  3  1  21
y y

207
 2 f 2 f
 6x 1,2  6  1  6
x 2 x 2
2 f 2 f
 12 y 1,2  12  2  24
y 2 y 2
2 f 2 f
3 1,2  3
xy xy

3 f 3 f
6  ,   6
x 3 x 3
3 f 3 f
0  ,   0
x 2y x 2y
3 f 3 f
0  ,   0
xy 2 xy 2
3 f 3 f
 12  ,   12
y 3 y 3
f 1,2  9 .
Deci,
f x, y   9  9x  1  21 y  2 
1

2!
 
6x  12  6x  1 y  2  24  y  22  R2


unde R2 x, y   6x  13  12 y  23 .
1
3!

Exemplul 29.
 x y 
Să se justifice aproximarea arctg   x  y , în vecinătatea
 1  xy 
punctului 0,0 .
x y
Funcţia f x, y   arctg se aproximează cu polinomul lui Taylor
1  xy
de gradul întâi în punctul 0,0 , adică
 f f 
f x, y   f 0,0   x  y  f 0,0 .
 x y 

208
 Avem:
f 1 y2 f 1  x2
 şi 
x 1  xy 2  x  y 2 y 1  xy 2  x  y 2
de unde,
f
0,0  1 şi f 0,0  1 .
x y
Astfel, f x, y   x  y .

Exerciţii
1. Să se calculeze, folosind definiţia, derivatele parţiale de ordinul întâi în
punctele indicate:
a. f x, y   x 2  y3 , x0 , y0   1,2
b. f x, y   x 4  x 2 y 2  y 4 , x0 , y0    1,1
c. f x, y   3 x 2 y , x0 , y0    2,2
y
d. f x, y   x 2  e x , x0 , y0   4,2 .
2. Să se arate că funcţia f : R 2  R ,

 2
xy
, x, y   0,0
f  x, y    x  y 2

0 , x, y   0,0
are derivate parţiale în 0,0 , dar acestea nu sunt continue în 0,0 .
3. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi ale următoarelor
funcţii:
a. f x, y   ln  x  x 2  y 2  ; b. f x, y  
x
;
  x  y2
2

y
c. f x, y, z   d. f x, y, z   e x  ln
1 1 1 z
 2  3 ; .
xy x z y z x

209
 4. Să se studieze continuitatea şi diferenţiabilitatea funcţiei

3 4
xy
, x, y   0,0
f  x, y    x  y 4 în punctul 0,0 .

0 , x, y   0,0
5. Să se arate că funcţia

 2

 x  y  cos 2
2 1
, x, y   0,0
f  x, y    x  y2

0 , x, y   0,0
este diferenţiabilă în 0,0 .
6. Să se calculeze diferenţialele de ordinul întâi, pentru funcţiile:
a. f x, y   arctgxy  ; b. f x, y, z   xy 2 z 3 ;

c. f  x, y   ; d. f x, y, z   e xyz .
x
y

7. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi, pentru funcţiile:

a. f x, y   e x  y ; b. f x, y, z   x 2  y 2  z 2  xy  xz .
2

3 f
8. Să se calculeze , pentru f x, y, z   e xy  yz  xz .
xyz

9. Să se arate că funcţiile următoare verifică relaţiile indicate.

f f
a. f x, y    ax  by verifică b a 0;
x y
2 f 2 
f
b. f x, y    x  ay  x  ay verifică  a ;
y 2 x 2
f f  2 f  2 f
10. Să se calculeze , , , pentru funcţia
x x x 2 xy

f x, y    x  y, e x  y 
 x y 
11. Să se arate că funcţia f x, y     2 , 2 2
, x, y   0,0
x  y x  y 
2

 2  2
   x f  y f  .
2 2
2
verifică relaţia:   x2  y2
u 2 u 2 
2 2


210
 12. Să se verifice relaţia lui Euler pentru funcţiile:

 
a. f x, y   x 2  y 2  ln
x y
x y
; b. f x, y, z  
ax  by  cz
x2  y2  z 2
.

13. Să se scrie formula lui Taylor de gradul trei pentru următoarele funcţii,
în punctele indicate:
a. f x, y   x  y , în punctul 1,0  ;
b. f x, y   x3  2 y 3  3xy , în punctul 1,2  .

5.4. Funcţii implicite

Ecuaţia f x, y   0 , unde f x, y  este o funcţie reală de două variabile
definită pe D  R 2 , defineşte implicit o funcţie y   x  de o variabilă reală x.

Observaţia 28.
Ecuaţia f x, y   0 poate avea o soluţie, mai multe sau nici una.

Exemplul 30.
a. Ecuaţia f x, y   x  y 2 definită pe R 2 , are două soluţii (în raport cu
y):
y x , y x
care sunt funcţii continue pe 0,  .

b. Ecuaţia f x, y   x  2 y are o singură soluţie reală y 

x
.
2
c. Ecuaţia f x, y   x 2  y 2  1 , nu are nici o soluţie reală.

Funcţiile definite cu ajutorul ecuaţiilor se numesc funcţii implicite.

Ne interesează să determinăm derivatele funcţiilor implicite. Din
f x, y   0 , avem
f f dy
df    0
x y dx
sau
f   x, y 
, f y x, y   0 .
dy
 x (5.25)
dx f y x, y 

211
 Derivatele de ordin superior se obţin din aproape în aproape, prin
derivări succesive, ţinând cont că y   x  şi înlocuind apoi derivatele
cu expresiile lor.
Analog, ecuaţia f x, y, z   0 defineşte una din variabilele x, y, z
implicit ca funcţie de celelalte două variabile. Folosind diferenţiala
funcţiei f, obţinem:
f f f
df  dx  dy  dz  0 . (5.26)
x y z
Dacă considerăm y  const. , atunci dy  0 şi din (5.26) avem
f f dz f
dx  dz  0 , sau  x . (5.27)
x z dx f z
Dacă considerăm x  const. , atunci dx  0 şi din (5.26) avem
f f dy f
dy  dz  0 , sau  z . (5.28)
y z dz f y
Dacă considerăm z  const. , atunci dz  0 şi din (5.26) avem
f f dx f y
dx  dy  0 , sau  . (5.29)
x y dy f x

Exemplul 31.
d2y
, pentru funcţia y  yx  , definită implicit
dy
Să se calculeze şi
dx dx 2
de ecuaţia:
 
f x, y   ln x 2  y 2  arctg
y
x
0.

dy f   x, y 
Folosim relaţia (5.25),  x , deci trebuie calculate
dx f y x, y 
derivatele parţiale al funcţiei f. Avem
2x y 2x  y
f x   
x2  y 2 x2  y 2 x2  y 2
2y x 2y  x
f y   2  2 .
x y
2 2
x y 2
x  y2
Astfel,

212
 dy 2x  y y  2x y  2x x
  sau yx  , y .
dx 2x  y 2 y  x 2y  x 2
Derivăm din nou în raport cu x:
 y  22 y  x    y  2 x 2 yx  1  5x  yx  5 y
yx 2  x
2 y  x 2 2 y  x 2
şi înlocuind expresia lui yx obţinem:
y  2x
yx 2 
5x  yx  5 y

5x 
2y  x
 5y

 10 x 2  y 2
.
 
2 y  x 2
2 y  x 2 2 y  x 3
Exemplul 32.
Să se calculeze derivatele parţiale de ordin doi ale funcţiei z  z x, y 
definită implicit de ecuaţia x 2  y 2  z 2  e z .
Derivăm ecuaţia dată în raport cu x, respectiv y ţinând cont că
z  z x, y  :

2x  2z  zx  e z  zx
2 y  2 z  z y  e z  z y ,
de unde
2x 2y
z x  , respectiv z y  z .
e  2zz
e  2z
Pentru a determina derivatele parţiale de ordinul doi, derivăm încă o
dată egalităţile obţinute anterior. Atunci,

zx 2  zx x 

  
2 e z  2 z  2 x e z  zx  2 zx 
e  2z 
z 2

şi înlocuind expresia lui z x obţinem:

z x 2 
 2
2 e z  2z  4x2 e z  2  .
e z
 2z 
3

Analog,

z y 2 
 2
2 e z  2z  4 y 2 e z  2  , zxy
 
 4 xy e z  2 .
e z
 2z 
3
e z
 2z 
3

213
Exerciţii
1. Să se calculeze derivatele de ordinul întâi ale funcţiilor implicite
y  yx  , definite de ecuaţiile:
y
a. y  2 x  arctg  0 ;
x
b. x  y  xy  3  0 .
5 5

2. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi ale funcţiilor

implicite z  z x, y  definite de ecuaţiile:
a. x3  3xy  2 y 2  3xz  z 2  0 ;
z
b. z  e  zx  y  e  xy  arcsin  0 .
x
3. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei implicite
z  z x, y  definită de ecuaţia ax2  by2  cz 2  1 .

4. Să se arate că funcţia z  z x, y  definită implicit de ecuaţia

z
x 2  y 2  z 2  y  f  
 y
verifică relaţia

x 2
 xz  2 xy  yz  2 xz .
 y2  z2 

5.5. Schimbări de variabile

În multe probleme din analiză, în special în teoria ecuaţiilor
diferenţiale sau cu derivate parţiale, suntem adesea conduşi la schimbări de
variabile, mai exact la schimbări de coordonate.
Problemele ce se pun în aceste cazuri sunt în general aceleaşi, şi
anume, cum se exprimă derivatele, în urma schimbărilor făcute.
Fie f : I  R  R , y  yx  o funcţie de o variabilă reală x. În urma
schimbării variabilei independente x în variabila independentă t, prin relaţia
x   t  , funcţia y va depinde de t. Legătura între derivatele lui y în raport cu x,
respectiv t este dată de relaţiile:

214
 dy
yt 
yx  
dy dt
  ,
dx dx  t 
dt
dy
yx  
d
 y  dx dt  yt    t   yt    t  1
dx  t 2  t 
dt
yt    t   yt    t 
 .
 t 3
În acelaşi mod se calculează derivatele până la ordinul k.

Exemplul 33.
 
Ce devine ecuaţia 1  x 2  y  x  y  y  0 dacă facem schimbarea
de variabilă independentă: x  cost .
Funcţia y  yx  , devine, când x  cost o funcţie de t şi avem atunci:
dy dy dt dy  1 
yx       ,
dx dt dx dt  sin t 
2
yx    yx   d 2y  dt 
d
dx dt dx
d2y  1  dy cos t   1 
  2    2   
 dt  sin t  dt sin t   sin t
d2y 1 dy cos t
  2   .
dt sin t dt sin 3 t
2

Înlocuind în ecuaţie, obţinem

1  cos t   ddt y  sin1 t  dydt  sin

cos t  dy  1 
2
  cos t      y 0
2


2 2
t 3
 dt  sin t 

d2y dy dy d2y
  ctgt   ctgt   y  0   y0.
dt 2 dt dt dt 2
Presupunem că z  f x, y  este o funcţie de două variabile
independente x, y, şi x, y sunt funcţii de două noi variabile
independente u,v date prin:
x   u, v  , y   u, v  .

215
 Aplicând regula de derivare a funcţiilor compuse avem
z z x z y
   
u x u y u
z z x z y
    .
v x v y v
z z z z
Pentru a determina , în funcţie de şi , rezolvăm
x y u v
sistemul anterior. Obţinem
z z
x y 1
  .
z y z y z x z x x y x y
        
u v v u v u u v u v v u
Determinantul
x x

J u v  Dx, y 
y y Du, v 
u v
se numeşte jacobianul transformării.
Similar, putem scrie
z z
z y z y u v Dz, y 
     ,
u v v u y y Du, v 
u v
respectiv
z z
z x z x D z , x 
     u v  
 .
v u u v  x x Du, v 
u v
Astfel, obţinem
z 1  Dz, y   z 1  D z , x  
   şi  
J  Du, v  
. (5.30)
x J  Du, v   y

Exemplul 34.
Ce devine ecuaţia
2 z 2  z
2
 a 
y 2 x 2

216
dacă facem schimbarea de variabile: x 
1
u  v , y  1 u  v .
2 2a
Avem
x x 1 1
Dx, y  u v  2 2  1 ,
J 
Du, v  y y 1

1 2a
u v 2a 2a
z z
Dz, y  u v   1  z  1  z ,

Du, v  y y 2a u 2a v
u v
z z
Dz, x  u v  1  z  1  z

Du, v  x x 2 u 2 v
u v
şi folosind relaţiile (5.30) obţinem
z 1  Dz , y    1 z 1 z  z z
    2a      
x J  Du, v    2a u 2a v  u v
z 1  Dz , x    z z 
   a   .
y J  Du , v    u v 
De asemenea,
  z z    z z 
  
 2 z 1 u  u v  
v  u v  

x 2 J y y
u v
1   2 z  2 z  2 z 
 2a     2
2a  u 2 v 2 uv 
2z 2z 2z
   2
u 2 v 2 uv
respectiv

217
   z z    z z 
a    a   
2z 1 u  u v  v  u v  

y 2 J x x
u v
1  2z 2z  2 z 
 2a 2   2  2  2 
2  u v uv 
 2z 2z 2z 
 a2  2  2  2 .
 u v uv 
În noile variabile, ecuaţia dată se scrie sub forma:
 2 z 2 z 2 z  2 z
2
2 z 2 z 
a2  2  2  2   a  2   2  
 u v uv   u v 2 uv 
2 z
 0.
uv

Exemplul 35.
2 z 2 z
Ce devine ecuaţia lui Laplace   0 în coordonate polare?
x 2 y 2
Efectuăm schimbarea de variabile: x  xr ,   , y  yr ,   :
x  r  cos , y  r  sin  .
Avem
x x
Dx, y  r   cos  r  sin 
J  r
Dr ,   y y sin  r  cos
r 
z z
Dz, y  r   r  cos  z  sin   z

Dr ,   y y r 
r 
z z
Dz, x  r   r  sin   z  cos  z .

Dr ,   x x r 
r 
Aplicând formulele (5.30), obţinem

218
z 1  Dz, y   1  z z 
   r  cos   sin   
x J  Dr ,    r  r  
z sin  z
 cos   
r r 
z 1  D z , x   1 z z 
       r  sin    cos  
y J  Dr ,    r r  
z cos z
 sin    
r r 
Aceste relaţii ne conduc mai departe la:
  z    z 
 2 z   z  1 r  x   
  x  
  
x 2 x  x  J y y
r 
 2 z sin 2   2 z sin 2  2 z
 cos2     2 
r 2 r2  r r
sin 2 z sin  z 2
   
r2  r r
respectiv,
  z    z 
   
 z  z
2
  1 r  y    y  
   
y 2 y  y  J x x
r 
 2 z cos2   2 z sin 2  2 z
 sin 2     2 
r 2 r2  r r
sin 2 z cos2  z
    .
r2  r r
Prin urmare, ecuaţia lui Laplace în coordonate polare ( r  0 ) se scrie
sub forma:
 2 z 1  2 z 1 z
    0.
r 2 r 2  2 r r

219
Exerciţii
1. Ce devin ecuaţiile:

 
2
 
a. 1  x 2  y  2x 1  x 2  y  y  0 , dacă x  tg t ;

 
b. y  4e x  1  y  4e2 x y  0 , dacă x  ln t ;

   
c. x3  x  y  3x 2  1  y  xy  0 , dacă x  1  t 2 .

2. Ce devin următoarele ecuaţii cu derivate parţiale dacă se efectuează

schimbările de variabile indicate:
z z
a. x   y   0 , x  r  cos , y  r  sin  ;
x y

2 z 2 z u 2  v2
b.   a 2
z  0 , x  , y  uv .
x 2 y 2 2

3. Dacă z  z x, y  , x  e 2u  e 2v , y  e2u  e2v , atunci să se arate că

z z  z z 
  2 x   y   .
u v  x y 

5.6. Extreme locale pentru funcţii

de două variabile
Fie f x , y  o funcţie de două variabile definită pe D  R 2 .

Definiţia 26.
Un punct a, b   D se numeşte punct de maxim local (respectiv
minim local) al funcţiei f x , y  dacă există o vecinătate V a lui a ,b 
astfel încât pentru orice x , y V să avem f x , y   f a ,b (respectiv
f x , y   f a ,b ).
Punctele de maxim local şi minim local se numesc puncte de extrem
local al funcţiei. Dacă a ,b  este un punct de maxim local (respectiv
minim local) al funcţiei f x , y  , atunci f a ,b  se numeşte maxim
local (respectiv minim local).
Maximul şi minimul local se numesc extremele locale ale funcţiei.

220
 Dăm acum o generalizare a teoremei lui Fermat pentru funcţii de două
variabile.

Propoziţia 7.
Dacă f x , y  are derivate parţiale într-un punct de extrem local
a ,b  , interior mulţimii X, atunci derivatele parţiale se anulează în
acest punct.
f ' x a,b  0 f ' y a,b  0 .

Demonstraţie:
Considerăm funcţiile parţiale:
x   f x, b ;  y   f a, y 
Acestea sunt funcţii de o variabilă, derivabile în x = a, respectiv y = b.
Punctele a respectiv b, sunt puncte de extrem pentru aceste funcţii,
deci conform teoremei lui Fermat ' a   0 şi ' b   0 , adică:
f ' x a,b  0, f ' y a,b  0 .

Definiţia 27.
Un punct interior a ,b  X se numeşte punct staţionar al funcţiei f,
dacă funcţia f este diferenţiabilă în a ,b  şi diferenţiala sa este nulă în
acest punct.
df a ,b  0 .

Observaţia 29.
Deoarece
f
df a, b   a, b  dx  f a, b  dy
x y
avem
f
df a, b   0  a, b  f a, b  0 .
x y
Putem spune atunci că a ,b  este punct staţionar dacă f este
diferenţiabilă în a ,b  şi dacă derivatele parţiale în a ,b  se anulează.

Propoziţia 8.
Punctele de extrem local din interiorul lui D în care f x , y  este
diferenţiabilă sunt puncte staţionare ale funcţiei.

221
Demonstraţie:
f
Dacă a ,b  este punct de extrem atunci a, b   f a, b   0 deci şi
x y
df a ,b  0 , adică a ,b  este punct staţionar.

Observaţia 30.
Reciproca nu este adevărată; nu orice punct staţionar este punct de
extrem.

Definiţia 28.
Punctele staţionare ale funcţiei f care nu sunt puncte de extrem se
numesc puncte şa.

Din consideraţiile precedente rezultă că, dacă D este o mulţime

deschisă şi f este diferenţiabilă pe D, atunci punctele staţionare ale lui f sunt
toate soluţiile reale ale sistemului:
 f
 x x, y   0
 f
  x, y   0
 y
Aceasta constituie condiţia necesară pentru obţinerea punctelor de
extrem local.
Condiţia suficientă este dată de:

Teorema 5.
Fie a ,b  este un punct staţionar al lui f, iar f are derivate parţiale de
ordinul doi continue într-o vecinătate V a lui a ,b  . Dacă notăm
2
2 f 2 f  2 f 
E  x, y   2  2   
x y  xy 
atunci:
(i) Dacă Ea, b  0 atunci a ,b  este un punct de extrem local al
funcţiei f şi anume:
2 f
a. dacă (a, b)  0 , a ,b  este punct de minim;
x 2
2 f
b. dacă (a, b)  0 , a ,b  este punct de maxim.
x 2
(ii) Dacă Ea, b  0 , atunci a ,b  nu este punct de extrem.

222
Exemplul 36.
Să se găsească punctele de extrem ale următoarelor funcţii:
a. f x, y   x3  y3  3xy ;

b. f x, y   x  2 y  ln x 2  y 2  arctg , x, y   R 2 \ 0,0.

y
x
a. Determinăm punctele staţionare. Ele sunt soluţiile sistemului:
 f
 x  3x  3 y  0
2

 f
  3 y 2  3x  0
 y
Soluţiile reale sunt 0,0,  1,1 .Să vedem dacă acestea sunt puncte
de extrem. Deoarece
2 f 2 f 2 f
 6 x ,  6 y ,  3,
x 2 y 2 xy
avem
2
2 f 2 f  2 f 
E  x, y   2  2     36 xy  9 .
x x  xy 
Deoarece E0,0  9  0 , rezultă că punctul 0,0 nu este punct de
extrem.
În punctul staţionar (1,  1) avem E 1,1  36  9  27  0 şi
2 f
 1,1  6  0 , deci punctul  1,1 este punct de extrem şi
x 2
anume punct de maxim.
b. Pentru a determina punctele staţionare, rezolvăm sistemul
 f x y
 x  1  x 2  y 2  x 2  y 2  0


 f  2  y
 2
x
0
 y x y
2 2
x  y2
care este echivalent cu:

x  y  x  y  0
2 2
  3x  y .

 2 x  2 y  x  y  0
2 2

Înlocuind în prima ecuaţie, obţinem,

223
 10 x 2  2 x  0
1 3
cu soluţiile 0,0 şi  ,  . Dar, cum punctul 0,0 nu aparţine
5 5
domeniului de definiţie al funcţiei, rezultă că avem un singur punct
1 3
staţionar, anume  ,  .
5 5
Calculând derivatele parţiale de ordinul doi în punctul staţionar,
1 3 25
obţinem: E ,     0 , deci nu avem puncte de extrem.
 5 5  2
În cazul funcţiilor reale de trei variabile reale enunţăm următorul
rezultat ce este un caz particular al criteriului Sylvester:

Teorema 6.
Dacă f : D  R 3  R are derivate parţiale de ordinul doi continue
într-o vecinătate V a punctului staţionar x0 , y0 , z0  şi
2 f
 0  1 , 1  ,
x 2
2 f 2 f 2 f
 f 2
 f
2
x 2 xy xz
x 2 xy 2 f 2 f 2 f
2  2 ,  
 f 2 f yx yz
3
y 2
xy y 2
2 f 2 f 2 f
zx zy z 2
atunci:
(i) x0 , y0 , z0  este punct de minim local dacă
i x0 , y0 , z0   0 , i  0,3 ;
(ii) x0 , y0 , z0  este punct de maxim local dacă
i x0 , y0 , z0    i1 x0 , y0 , z0   0 , i  0,2 .

Exemplul 37.
Să se determine extremele funcţiei:
f x, y, z   x 4  y 4  z 4  4xyz .

Punctele staţionare sunt soluţiile sistemului:

224
  f
 x  4 x  4 yz  0
3


 f
  4 y  4 xz  0
3

 y
 f
  4 z  4 xy  0
3
 z
echivalent cu
 x 3  yz
 3
 y  xz sau x y z  x y z sau x y z xyz  1  0 .
3 3 3 2 2 2 2 2 2

 3
 z  xy
Astfel, toate punctele ce satisfac condiţia xyz  0 sau xyz  1 sunt
puncte staţionare. Soluţiile acestor ecuaţii sunt:
0,0,0, 1,1,1,  1,  1,1,  1, 1,  1 , 1,  1,  1 .
Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi:
2 f 2 f 2 f
 12 x 2
,  12 y 2
,  12 z 2 ,
x 2 y 2 z 2

2 f 2 f 2 f 2 f 2 f 2 f
  4 z ,   4 y ,   4 x
xy yx xz zx zy yz
şi avem
12 x 2  4 z
 0  1 , 1  12x 2 ,  2   144 x 2 y 2  16 z 2 ,
 4 z 12 y 2
12 x 2  4 z  4 y
  
 3   4 z 12 y 2  4 x  192 9 x 2 y 2 z 2  x 4  y 4  z 4  128 xyz .
 4 y  4 x 12 z 2

Deoarece:
 în punctul 0,0,0 avem  i 0,0,0  0 , i  12 ,3 , nu avem nici minim
nici maxim;
 în punctul 1,1,1 avem:  0  1, 1  12,  2  128 , 3  1024 , deci
punct de minim;

225
  analog, în punctele  1,1,1 ,  1,1,1 , 1,1,  1 avem:  i  0 ,
 i  1,3 , aceste puncte sunt de asemenea puncte de minim.
 f
2
 12 x 2 .
x 2

Extreme condiţionate
În multe probleme practice, trebuie determinate valorile maxime/
minime ale funcţiei f x1, x2 ,..., xn  , când variabilele sale nu sunt independente,
fiind legate prin una sau mai multe condiţii (legături) de forma:
Fi x1 , x2 ,..., xn   0 , i  1,2,...,k
unde, în general n  k .
Pentru a determina extremele funcţiei f supuse legăturilor
Fi x1 , x2 ,..., xn   0 , i  1,2,...,k , parcurgem următoarele etape date de metoda
multiplicatorilor lui Lagrange:
a. Se construieşte funcţia auxiliară
k
 x1 , x2 ,..., xn , 1 , 2 ,..., n   f x1 , x2 ,..., xn    i  Fi x1 , x2 ,..., xn 
i 1
unde 1, 2 ,..., k sunt parametrii ce urmează a fi determinaţi şi se
numesc multiplicatorii lui Lagrange.
b. Se determină punctele staţionare ale funcţiei  , rezolvând sistemul de
n  k  ecuaţii cu n  k  necunoscute x1, x2 ,..., xn , 1,..., k
 
 x  0, 1  j  n
 j
 .
   0, 1  i  k
 i
  
Fie soluţia acestui sistem x 0 , 0 = x10 , x20 ,...,x n0 , 10 ,...,0k .

c. Se calculează d  x ,   , unde x ,   este soluţia sistemului.

2 0 0 0 0

d. Se diferenţiază legăturile i x1 , x2 ,..., xn   0 , i  1,2,...,k şi din

sistemul obţinut se exprimă k diferenţiale dxi , în funcţie de celelalte
diferenţiale. Ele vor fi înlocuite în expresia lui d 2 x 0 , 0 .  

226
 e. Natura punctului staţionar este determinată de semnul lui d 2 x 0 , 0 ,  
anume,
   
(i) x 0 , 0 este punct de maxim local dacă d 2 x 0 , 0  0

(ii) x ,   este punct de minim local dacă d  x ,    0

0 0 2 0 0

Exemplul 38.
Să se determine extremele funcţiei f x, y, z   2 x  3 y  z supusă
legăturilor: x 2  y 2  5 şi x  z  1 .

Construim funcţia auxiliară

 x, y, z,  ,    2 x  3 y  z   x 2  y 2  5   x  z  1 .
Punctele staţionare şi multiplicatorii  ,   se obţin din sistemul:
 
 x  2  2x    0

   3  2 y  0
 y

 
 1   0
 z
 
   x2  y2  5  0

   x  z 1  0
 

Din a treia ecuaţie,   1 , iar din prima, respectiv a doua ecuaţie
1 3
x şi y   . Înlocuind în x 2  y 2  5  0 , obţinem
2 2
1 9 1 1
 2  5 sau 2  sau    .
4 2
4 2 2
1 2 3 2 2 2
Pentru   ,   1 obţinem x   ,y , z  1 x  .
2 2 2 2
Considerăm
1*  2 x  3 y  z 
1
2
x 2

 y 2  5  x  z  1 .

şi calculăm d 21 :

227
 2 2
d 21  dx 2  dy 2 .
2 2
Diferenţiind relaţiile de legătură obţinem:
2 xdx  2 ydy  0
 dx  dy ,
dx  dy  0
deci
4
d 21  dx 2  0
2
 2 3 2 2  2 
ceea ce înseamnă că   , , este punct de minim.
 2 2 2 

1 2 3 2 2 2
Pentru    ,   1 obţinem x  ,y , z  1 x  .
2 2 2 2
Considerăm
2  2 x  3 y  z 
1
2
x 2

 y 2  5  x  z  1

de unde rezultă
2 2
d 22   dx 2  dy 2
2 2
şi deoarece dx  dy (din diferenţialele legăturilor) obţinem
4
d 21   dx 2  0 .
2
 2 3 2 2 2 
Astfel,  , ,  este punct de maxim.
 2 2 2 

Exemplul 39.
Să se găsească semiaxele elipsei 13x 2  10xy  13y 2  144  0 .

Elipsa este cu centrul în origine, iar un vârf al ei are proprietatea că se

află la distanţă maximă sau minimă faţă de centru, adică de origine,
axele trecând prin centru şi prin vârfuri.
Aceasta înseamnă, că problema revine la determinarea valorilor
maxime sau minime ale funcţiei de două variabile x 2  y 2 sau
echivalent, a lui f x, y   x 2  y 2 când între aceste variabile avem
legătura
13x 2  10xy  13y 2  144  0 .

228
 Considerăm funcţia auxiliară

 x, y,    x 2  y 2   13x 2  10xy  13y 2  144 
căreia îi determinăm punctele de extrem.
Rezolvând sistemul
 
 x  2 x   26 x  10 y   0

 
  2 y   26 y  10 x   0
 y
 
  13 x 2  10 xy  13 y 2  144  0
 
obţinem
1
1   , x  y  1
8
,
1
1  , x  y  1
8
adică două vârfuri se află pe prima bisectoare, iar celelalte pe
bisectoarea a doua.
Înlocuind aceste rezultate în ecuaţia elipsei, avem
x 2  9; y 2  9 şi x 2  4; y 2  4 ,
care ne dau lungimile semiaxelor elipsei
a  3 2, b  2 2 .

Exerciţii
1. Să se determine valorile maxime şi minime ale următoarelor funcţii
a. f  x , y   x 3  3xy 2  15x  12 y ;

b. f  x, y  x 2  xy  y 2  2 x  y ;
c. f  x, y  x 4  y 4  x 2  xy  y 2 ;

d. f x, y, z   4x 2  4 y 2  z 2  12xy  6 y  z ;

y2 z2 2
e. f x, y, z   x    ;
4x y x
 
f. f x, y, z   2 ln x  y  z   x 2  y 2  z 2 , x  y  z  0 .

229
 2. Să se găsească punctele de extrem condiţionat:

f x, y    , a, b  0 cu legătura x 2  y 2  1  0 ;

x y
a.
a b
b. f x, y   x 2  xy  y 2  x  y  1 cu legătura x 2  y 2  1  0 ;
c. f x, y, z   xyz cu legăturile x  y  z  5  0 şi
xy  yz  zx  8  0 ;
d. f x, y, z   x 2  y 2  z 2 cu legăturile x  y  z  1  0 şi
x2  y 2  z 2  4  0 .

5.7. Integrala curbilinie

Integrala curbilinie constituie o extindere a integralei definite, în
sensul că intervalul de integrare a , b se înlocuieşte cu un arc de curbă AB.

5.7.1. Integrala curbilinie în raport cu arcul

Fie curba AB dată prin ecuaţiile parametrice
 x  f t 

AB:  y  g t 
 z  ht ,ta,b


Definiţia 29.
Curba AB este netedă dacă funcţiile f , g , h sunt funcţii derivabile, cu
derivate continue pe a,b .

Definiţia 30.
Curba AB este simplă dacă orice punct al său corespunde unei singure
valori a parametrului real t. Extremităţile curbei sunt punctele
A f a , g a , ha  şi B f b, g b, hb .

Problema determinării masei unui corp filiform, neomogen conduce la

considerarea următoarei sume
n1
 d F , N i    F N i   s M i M i1  (5.31)
i 0

230
unde F  N i  reprezintă densitatea, iar s M i M i 1  lungimea arcului M i M i1 .
Mai precis:
Fie funcţia F : D  R3 R , unde domeniul D conţine curba AB. Unei
diviziuni d a intervalului a , b ,
d : a  t 0  t1   t n  b
îi corespunde o diviziune a curbei AB prin punctele M i de coordonate xi , yi ,zi 
, unde xi  f ti , yi  g ti ,zi  hti  .
Fie  i un punct arbitrar din ti , ti 1  căruia îi va corespunde pe
subarcul M i M i1 un punct N i de coordonate i ,i , i  , unde
 i  f  i , i  g  i ,  i  h i  .
Notăm cu d  norma diviziunii d,  d   max ti 1  ti  şi construim
0i n 1

suma integrală (5.31).

Definiţia 31.
Spunem că funcţia F este integrabilă pe curba AB dacă există un
număr real I cu proprietatea că oricare ar fi   0 există   0 astfel
încât pentru orice diviziune d cu d    să avem
 d F ,Ni   I 
pentru orice alegere a punctelor intermediare N i  Mi Mi 1 .

Numărul I se numeşte integrala curbilinie de primul tip (sau integrala

curbilinie în raport cu arcul) şi se notează
I  F  x, y, z ds , (5.32)
AB

iar ds se numeşte element de arc.

Observaţia 31.
În cazul a două dimensiuni integrala curbilinie în raport cu arcul se
defineşte analog ca fiind:
n
lim
 d  0
 f M i   sM i M i 1   AB f x, y  ds .
i 1

231
Proprietăţi.
1. Schimbând sensul de integrare, integrala nu îşi schimbă semnul, adică,

AB F x, y, z  ds  BA F x, y, z  ds ,

deoarece lungimea arcului M i M i 1 este un număr pozitiv ce nu
depinde de orientarea arcului.
2. Integrala curbilinie în raport cu arcul este aditivă în raport cu
intervalul de integrare, adică,

AB F x, y, z  ds  AC F x, y, z  ds  CB F x, y, z  ds ,

oricare ar fi punctul C, astfel încât AC  CB  AB .
3. Integrala curbilinie este omogenă în raport cu o constantă, şi aditivă în
raport cu funcţia de integrat, adică

AB k  F x, y, z   Gx, y, z ds 

 k   F x, y, z  ds  k   G x, y, z  ds
AB AB

Calculul integralei curbilinii în raport cu arcul

Teorema 7.
Dacă funcţia F : D  R3 R este continuă în domeniul D ce conţine
curba netedă AB dată prin reprezentarea parametrică
x  xt , y  yt , z  zt , ta,b ,
atunci F este integrabilă pe AB şi
b

 F x, y,z ds   F xt , yt , zt  x t   y t   z t  dt .

2 2 2

AB a

Observaţia 32.
Elementul

ds  x2 t   y2 t   z2 t  dt

reprezintă formula lungimii unui arc elementar de curbă.
În situaţia unei curbe plane formula devine

ds  x2 t   y2 t  dt
sau

232
 ds  1  y  2  x dx
după cum arcul este dat parametric sau explicit.

Observaţia 33.
Se poate demonstra că valoarea unei integrale curbilinii nu depinde de
reprezentarea parametrică aleasă deoarece aceasta revine în calcul la a
efectua o schimbare de variabilă în integrala Riemann.

Exemplul 40.
Să se calculeze următoarele integrale curbilinii:
a. I  
AB
x 2

 y 2 ds , AB fiind arcul din primul cadran al cercului cu
centru în origine şi de rază 5.
b. I   y ds unde C este arcul de parabolă y 2  2 px , cuprins între
C

punctele de intersecţie cu parabola x 2  2 py, p  0 .

a. Reprezentarea parametrică a arcului AB este:

 
x  5 cos , y  5 sin  ,   0, 
 2
şi avem succesiv:
 /2
I  25 cos   25 sin    5 sin    5 cos  d
2 2 2 2

0
 /2
 /2 125
  125 d  125   |0 
2
.
0
b. Stabilim coordonatele punctelor de intersecţie a celor două curbe.
Rezolvând sistemul
 y 2  2 px
 2
 x  2 py
obţinem O0,0 şi A2 p,2 p  .
Ramura cu y pozitiv a curbei date y 2  2 px , în reprezentare explicită
este y  2 px . Rezultă

ds  1  y2 x  dx  1 
p
dx
2x
şi

233
 2p 2p
2x  p 1
 y ds   2 px 
2x
dx  p  2 x  p 2 dx 
OA 0 0

 
3 2p 2
p
 2 x  p  2| )
p
5 5 1 .
3 0 3
Exemplul 41.
Să se calculeze:
3
3 2 2 6 2
a. I   y ds , AB fiind arcul x  3  t , y 
AB 2
t , z 
3
t ,

t  0,2 ;

x 2  y 2  z 2  a 2
b. I   y ds unde C:  parcursă în sensul creşterii
C

y  x
lui z, x  0, y  0, z  0 .

a. Avem

ds  x2 z   y2 t   z2 t  dt  3  3t 2  6t dt 

 3 1  t 2 dt .
Deci,
2
3  t4 t3 
2
3 2
AB y ds  0 2 t ( t  1 ) dt      10 .
2  4 3  0
b. Curba C este dată ca intersecţie a două suprafeţe: o sferă cu centrul în
origine, de rază a şi planul y  x .
Este necesar să stabilim o reprezentare parametrică a curbei, de
exemplu
x  t
  a 2
y  t , t  0, 
  2 
 z  a 2  2t 2
unde variaţia parametrului t s-a stabilit ţinând cont că x, y, z sunt
pozitivi. Elementul de arc este

ds  x2 z   y2 t   z 2 t  dt 
a 2
dt 
a 2  2t 2
şi

234
 0
t a 2 0 a2 2
 y ds  a 2  a 2  2t 2
dt  
2
 a 2  2t 2 |a
2
2 
2
.
C a 2
2

5.7.2. Integrala curbilinie în raport cu coordonatele

33
R 3 3, unde domeniul D, conţine
Fie funcţia vectorială F : D  RR R
curba AB, F  Pi  Q j  Rk .
Păstrând notaţiile anterioare, considerăm suma
n 1

 d F , Ni    P N  x i i 1  xi   Q N i  yi 1  yi  
(5.33)
i 0

 R N i  zi 1  zi 

Definiţia 32.
Spunem că funcţia F este integrabilă pe curba AB dacă există un
număr real I cu proprietatea că oricare ar fi   0 , există  0 astfel
încât pentru orice diviziune d cu d    să avem


 d F , Ni  I   
pentru orice alegere a punctelor intermediare N i  Mi Mi 1 .

Numărul I se numeşte integrala curbilinie de al doilea tip (sau

integrala curbilinie în raport cu coordonatele) şi se notează
I  P x, y, z dx  Q x, y, z dy  R x, y, z dz . (5.34)
AB

Observaţia 34.
În plan, integrala curbilinie în raport cu coordonatele luată de-a lungul
arcului plan AB se defineşte ca fiind
n
lim
 d  0
 PM i xi 1  xi   QM i  yi 1  yi  
i 1

  Px, y  dx  Qx, y  dy
AB

235
Observaţia 35.
Integrala curbilinie de al doilea tip reprezintă, din punct de vedere
fizic, lucrul mecanic efectuat de forţa F de-a lungul arcului de curbă
AB. Dacă se consideră vectorul de poziţie r al unui punct de pe curba
AB, r  xi  y j  zk , deci dr  dxi  dy j  dzk atunci I   F dr .
AB

De asemenea  F dr    F dr .

AB BA

Proprietăţi:
Notăm cu I AB   P( M )dx  Q( M )dy  R( M )dz , respectiv
AB

I AB   P( M )dx  Q( M )dy .
AB
Dacă aceste integrale există, ele au

următoarele proprietăţi:
1. Schimbând sensul de intrare, integrala îşi schimbă semnul, adică:
I AB  I BA
2. Integrala curbilinie în raport cu coordonatele este aditivă în raport cu
intervalul de integrare, adică,
IAB = IAC + ICB ,
oricare ar fi punctul C, astfel încât AC  CB = AB.
3. Integrala curbilinie IAB este omogenă în raport cu o constantă, adică:

 k (P(M)dx+Q(M)dy+R(M)d z ) = k  P(M)dx+Q(M)dy+R(M)dz
AB AB

oricare ar fi k  R .
4. Integrala curbilinie IAB este aditivă în raport cu funcţia de integrat
adică,
      
 ( F1  F2 )dr   F1 dr   F2 dr .
AB AB AB

Calculul integralei curbilinii în raport cu coordonatele

Teorema 8.
Fie funcţia vectorială F : D  R
R
33
R 3 3, F   P, Q, R . Dacă funcţiile
R
P, Q , R sunt continue în domeniul D ce conţine curba netedă AB dată
prin reprezentarea parametrică

236
 x  xt , y  yt , z  zt , ta,b

atunci integrala curbilinie

 F dr există şi
AB

 Px, y, z  dx Qx, y, z  dy  Rx, y, z  dz 

AB
b
  Pxt , yt , z t   xt   Qxt , yt , z t   yt  
a
 Rxt , y t , z t   z t  dt

Observaţia 36.
Pentru cazul plan, formula de calcul este
b

 Px, y  dx  Qx, y  dy   Pxt , yt   xt   Qxt , yt   yt dt

AB a

unde funcţiile P, Q, x şi y îndeplinesc condiţiile teoremei anterioare.

Exemplul 42.
Să se calculeze:
a.  x dx  e dy
x
unde C : x  ln 1  t , y  1  t , t  0,1 ;
C

x2 y2
 xy dx  2 x y dy unde C este arcul elipsei  1  0 ,
2 2
b.
C
a2 b2
x  0, y  0 .
a. Avem Px, y   x şi Qx, y   e x funcţii definite şi continue în tot
planul, iar curba C dată prin reprezentarea parametrică
C : x  ln 1  t , y  1  t , este o curbă netedă. Suntem deci în condiţiile
teoremei 8 şi reducem integrala curbilinie la o integrală Riemann.
1
 1 
x dx  e x dy  ln 1  t    e ln1 t  
1
  1 t
 dt 
2 1 t 
C 0
1 1
 ln 1  t  
1 1
 1 t
dt 
20 
1  t dt
0

1 2 3 1
ln 1  t   1  t  2 
1
  |
2 3 0

1 2
2
1

ln 2  2 2  1 .
3

237
 
1 2
2
1
ln 2  2 2  1 .
3
 
x2 y2
b. Curba dată fiind elipsa   1  0 , vom considera reprezentarea
a2 b2
parametrică a ei, iar din restricţiile x  0, y  0 deducem variaţia
parametrului t şi avem:
 x  a cos t  
 , t  0,  .
 y  b sin t  2
Avem,


 a cos t  b
2

 xy dx  2 x y dy 
2 2 2
sin 2 t   a sin t  
C 0

 2a 2 cos2 t  b sin t  b cos t dt  



  sin 
2
 a 2b 2 3
t  cos t  2 cos3 t  sin t dt
0

 sin 4 t cos4 t  a 2b 2
 a 2b 2    |02  .
 4 2  4

Exemplul 43.
 y dx  x dy  x 
 y 2  z 2 dz , dacă
2
Să se calculeze
C

 x  t  cos t  sin t

C :  y  t  sin t  cos t , t  0,   .
z  t  1

Deoarece
 xt   cos t  t  sin t  cos t  t  sin t ,

 yt   sin t  t  cos t  sin t  t  cos t ,
 zt   1

avem

238
 

 
y dx  x dy  x 2  y 2  z 2 dz    t  sin t  cos t    t  sin t  
C 0

 
 t  cos t  sin t   t cos t  2 t 2  t  1 dt 
 
   t 2  sin 2 t  t  cos t  sin t  t 2  cos2 t  t  cos t  sin t  2t 2  2t  2  dt

 
0 


 t  3
 2
 2t  2 dt    2  2 .
0
3

Teorema 9.
Valoarea integralelor curbilinii  F ds şi  F dr nu depinde de
AB AB
reprezentarea parametrică a curbei AB.

Concluzii
Din cele prezentate până acum, rezultă că pentru calculul unei
integrale curbilinii trebuie parcurse următoarele etape:
1. Reprezentarea parametrică a arcului AB.
2. Calculul diferenţialelor dx, dy şi dz în funcţie de parametrul ales.
3. Se înlocuiesc, în funcţiile de sub integrală, variabilele x, y, z cu
expresiile lor parametrice şi diferenţiale dx, dy, dz sau ds cu expresiile
lor de la 2.
4. Valoarea integralei curbilinii dată este egală cu valoarea integralei
definite obţinute la 3, calculată pe intervalul de parametrizare.

5.7.3. Integrale curbilinii

care nu depind de drumul de integrare
Valoarea unei integrale curbilinii depinde atât de funcţia de integrat
cât şi de arcul pe care se face integrarea, arc ce intervine prin funcţiile sale de
reprezentare parametrică.

Există însă funcţii F ( M ) pentru care integrala curbilinie în raport cu
coordonatele luată între două puncte Ax0 , y0 , z0  şi Bx, y, z  din domeniul ei
de definiţie, nu depinde de curba netedă C care uneşte cele două puncte. Ne
propunem să găsim condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească funcţiile P, Q

şi R, componentele scalare ale funcţiei vectoriale F , astfel ca integrala
curbilinie să nu depindă de drumul de integrare.

239
Teorema 10.
Fie P, Q, R trei funcţii reale definite şi continue pe un domeniu
D  R 3 . Condiţia necesară şi suficientă ca integrala curbilinie
 Px, y, z  dx Qx, y, z  dy  Rx, y, z  dz să nu depindă de drum este
AB

dată de existenţa unei funcţii reale U : D  R 3  R , diferenţiabilă

pe D, astfel încât
dU  P dx  Q dy  R dz (5.35)
adică expresia de sub integrală să fie o diferenţială totală.

Observaţia 37.
Dacă intervalul D este un interval tridimensional D  R3, iar funcţiile
P, Q şi R admit derivate parţiale de ordinul I continue pe D, aplicând
criteriul lui Schwarz deducem că, condiţia necesară şi suficientă ca
integrala curbilinie considerată să fie independentă de drumul de
integrare este ca:
P Q Q R R P
 ;  ;  (5.36)
y x z y x z
în fiecare punct al domeniului D.
Aceste condiţii constituie criteriul practic de verificare dacă integrala
este sau nu independentă de drumul de integrare.

Dacă integrala
 P dx  Qdy  R dz este independentă de drum în D,
AB
atunci alegând drumul AIJB, paralel cu axele de coordonate, se poate
determina uşor funcţia U,
x y z
U  x, y, z   P x , y0 , z0  dx  Q x , y , z0  dy  R x , y , z dz .
 
x0 y0 z0

În situaţia unei curbe plane AB şi a două funcţii reale P şi Q definite pe

2
un interval bidimensional R , menţinând condiţiile teoremei 10,
rezultă că integrala curbilinie P x , y  dx  Q  x , y dy este

AB

independentă de drum dacă şi numai dacă P   Q .

y  x

240
Exemplu 44.
Să se arate că integrala curbilinie
I   ( 2 z  y 2 ) dx  2 xy dy  ( 2 x  z ) dz
AB

nu depinde de drumul de integrare AB.

Funcţiile Px, y, z   2z  y 2 , Qx, y, z   2xy, Rx, y, z   2x  z sunt
funcţii continue şi admit derivate parţiale continue în tot spaţiul R3 .
Condiţiile (5.36), după cum se verifică uşor, sunt îndeplinite, deci
integrala este independentă de drum.

Exemplul 45.
3, 2 
 x 
 y 2 dx  2 xy dy .
2
Să se calculeze
0,1

Funcţiile Px, y   x 2  y 2 şi Qx, y   2 xy sunt continue, derivabile,

P Q
cu derivata continuă în tot planul R 2 . Cum   2 y , integrala
y x
curbilinie nu depinde de drum. Alegem conturul de integrare format
din paralelele la axele de coordonate între punctele Ax0 , y0  şi
Bx, y  . Astfel,

     
AB AC CB
x0 y0

 Px, y  dx  Qx, y  dy   Px, y0  dx   Qx, y  dy

AB x y

unde C x, y0  . (Deoarece pe dreapta AC , y  y0 =ct. şi dy  0 , iar

pe CB , x =ct. şi dx  0 ).
Obţinem

 x   x 
x y
 y 2 dx  2 xy dy  
 y0 2 dx  2 xy dy 
2 2

AB x0 y0

 x3  x y
   x  y02  |x  x  y2 |y
 3  0 0

 x3   x3 
   xy 2    0  x0 y02  .
 3   3 
Rezultă,

241
 3, 2 
 x   33   03 
2
 y 2 dx  2 xy dy    3  2 2     0  12   21 .
0,1  3   3 

Exemplul 46.
Să se arate că expresia  y  z  dx  x  z  dy  x  y  dz este o
diferenţială totală şi să se determine o primitivă a sa.
Avem Px, y, z   y  z , Qx, y, z   x  z , Rx, y, z   x  y
şi atunci
P Q Q R R P
 1,  1,  1.
y x z y x z
Rezultă că expresia dată este o diferenţială totală şi alegând conturul
de integrare paralel cu axele de coordonate, avem:
x y z
U  x, y , z     y0  z0  dx   x  z0  dy   x  y  dz 
x0 y0 z0

  y0  z0 x  x0   x  z0  y  y0   x  y z  z0  
 xy  yz  xz   x0 y0  y0 z0  x0 z0 
de unde U x, y, z   xy  yz  zx  C .

5.7.4. Aplicaţii ale integralelor curbilinii

5.7.4.1. Aplicaţii în geometrie

1. Calculul ariilor plane în coordonate carteziene

Fie C o curbă plană închisă întâlnită numai în două puncte de orice
paralelă la Oy, şi A, B punctele de abscisă minimă şi maximă ale ei.
Notăm cu y  f1 x  ecuaţia arcului ANB şi cu y  f 2 x  ecuaţia
arcului BMA, unde f1 x , f 2 x  sunt funcţii integrabile de x. Din interpretarea
geometrică a integralei definite (fig.1), avem

y
M

Fig. 5.7. A B
N

0 a b x

242
 b
aria(aAMBb)   f 2 x  dx
a
şi
b
aria(aANBb)   f1 x  dx .
a

Diferenţa ariilor acestor două trapeze este tocmai aria A, interioară

curbei C, adică
b b
A   f 2 x  dx   f1 x  dx .
a a

Stabilim un sens de parcurs pe curba C, anume, luăm ca sens pozitiv

sensul trigonometric. Cu această convenţie, putem scrie:
b

 f1x dx   y dx ,
a ANB

respectiv,
b

 f 2 x dx   y dx    y dx
a AMB BMA

şi deci
A  y dx   y dx    y dx .
BMA ANB C

Dacă adăugăm la această integrală, integrala curbilinie nulă, conform

celor discutate în paragraful 5.7.3.,

d xy    x dy  y dx  0
1 1
2C 2C
obţinem,
1 1

A   y dx 
2C 
x dy  y dx 
2C 
x dy  y dx . (5.37)
C

Observaţia 38.
Formula (5.37) este valabilă şi pentru un contur închis de orice formă,
care nu este neapărat întâlnit de orice paralelă la axa Oy numai în două
puncte, aşa cum am presupus la început.

243
Exemplul 47.
Să se calculeze aria elipsei de semiaxe a şi b.
Ecuaţiile parametrice ale elipsei sunt:
 x  a  cos
 ,   0,2  ,
 y  b  sin 
de unde
dx  a  sin  d , dy  b  cos d .
Înlocuind în (5.37) obţinem
2
1
A
2  a cos  b cos d  b sin   a cos d 
0
2
ab ab 2

2  d  2
 |0  ab .
0

2. Aria unui corp de rotaţie

Fie o curbă AB situată în planul xOy care nu intersectează axa Ox, şi
y  f x  , x  [a, b], y > 0, ecuaţia explicită a curbei.

Prin rotaţia acestui arc în jurul axei Ox, se obţine o suprafaţă a cărei
arie ne propunem să o determinăm.
z

B
A A A

0 a x x b y

x
Fig. 5.8.

Fie d o diviziune a intervalului a, b . Aria suprafeţei de rotaţie S i ,

generată de arcul Ai 1 Ai , prin rotirea în jurul axei Ox poate fi aproximată cu
aria trunchiului de con de generatoare li , şi având razele bazelor egale cu
f xi 1  , respectiv f xi  . Astfel, aria căutată se exprimă prin:

244
 n
A   f xi   f xi 1  li .
i 1

Dacă funcţia f este derivabilă şi cu derivata continuă pe [a, b], se

găseşte formula
b
A  2  y ds = 2 f(x) 1 + f 2 ( x ) dx . (5.38)
AB a

Observaţia 39.
Dacă funcţia f este negativă pe [a, b], vom pune sub integrală f în loc
de f.

Exemplul 48.
Să demonstrăm formula ariei sferei cu centrul în origine şi de rază R.
Considerăm semicercul pozitiv de rază R, cu centrul în origine,
y

A B
0 x
Fig. 5.9.

având ecuaţiile parametrice

 x  R  cos
 ,   0,2  .
 y  R  sin 
Aria este atunci egală cu
 
A  2  y ds = 2R 2  sin  d =  2R 2  sin  d =4R 2 ,
AB 0 0

deoarece
dx  R  sin  d ; dy  R  cos d ;
iar
ds  R2sin 2  R2cos2 d = R  d .

245
Observaţia 40.
Dacă curba plană C este închisă, atunci aria corpului de rotaţie este
suma ariilor S1 şi S2 pentru funcţiile f1 şi f2, ecuaţiile arcelor ANB şi
AMB respectiv
f
y
M
A
N B
f

0 x
Fig. 5.10.

3. Volumul corpurilor de secţiune cunoscută

Considerăm un corp ce ocupă un domeniu D  R 3 , şi ne propunem să
aflăm volumul acestui corp, presupunând că, cunoaştem secţiunile sale normale
la una din axe, duse prin fiecare punct al intervalului acelei axe, corespunzător
domeniului D.
Fie S  S z  , z  a, b o funcţie integrabilă, numeric egală în fiecare
punct z  a, b cu aria secţiunii corpului dusă prin acel punct perpendicular pe
Oz.
Volumul acestui corp este egal cu
b
V   S z  dz . (5.39)
a

Exemplul 49.
Să se deducă formula volumului sferei.
Considerăm semisfera cu centrul în origine şi de rază R. Aria secţiunii
S z  dusă prin punctul O (0,0,z), z < R este
S(z) =  (R2 – z2)
Cu formula (5.39) rezultă:
R
R
z 3 R 3 2R 3
V1   ( R 2  z 2 )dz  R 2 z 0 
R
 R 3  
0
3 0
3 3

246
 Fig. 5.11.

Volumul sferei este dublul volumului semisferei considerate, adică

4R 3 .
V  2V1 
3

4. Lungimea unui arc de curbă

Fie un arc de curbă AB de ecuaţii parametrice
 x  xt 

 y  yt  , t  a, b.
 z  z t 

z
A
A
B

A 0 y

x
Fig. 5.12.

Pentru a calcula lungimea acestui arc, considerăm o diviziune a

intervalului a, b prin puncte ti , căreia îi corespunde o diviziune d a arcului
AB , prin punctele Ai , i  0, n , A0  A, An  B .

247
 Lungimea l a arcului AB se aproximează prin lungimea sd liniei
poligonale înscrise în arc, adică
n
sd   xi  xi 1 2   yi  yi 1 2  zi  zi 1 2 .
i 1

Dacă această limită există şi este finită, ea reprezintă lungimea arcului

AB. Găsim astfel,
b
l  ds   x t   y t   z t  dt
2 2 2
(5.40)
AB a
sau
b
l  ds  x (t )  y (t ) dt ,
2 2

AB a

după cum curba AB este strâmbă sau plană.

Exemplul 50.
Să se calculeze lungimea cercului de rază R.
Deoarece parametric, cercul este dat prin ecuaţiile
 x  R cos
 ,   0,2 
 y  R sin 
avem x    R sin  , y   R cos , şi
2 2 2
l  ds   R 2 sin 2   R 2 cos2  d  R  d  2R .
0 0 0

Exemplul 51.
Să se calculeze lungimea arcului AB de ecuaţii parametrice
 x  a  cos

 y  a  sin  ,   0,2 
 z  b

Avem, conform formulei (5.40)
ds  ( a  sin  )2  ( a  cos )2  b 2 d = a 2  b 2 d ,
deci

l  ds  a  b d =  a  b .
2 2 2 2

AB 0

248
5.7.4.2. Aplicaţii în mecanică

1. Coordonatele centrului de greutate

Coordonatele centrului de greutate al unei bare curbilinii AB, se
obţin reducând problema la calculul coordonatelor centrului de greutate al unui
sistem de puncte materiale echivalent cu bara AB.
Coordonatele sale (, , ) vor fi:

 x ( x,y,z) ds ;  y ( x,y,z) ds ;  z ( x,y,z) ds (5.41)

 AB
 AB  AB

 ( x , y , z ) ds
AB
 ( x , y , z ) ds
AB
 ( x , y , z ) ds
AB

unde    x, y, z  este densitatea barei AB

Observaţia 41.
Pentru arce plane avem   ( x,y), z  z0 iar formula (5.41) se
“păstrează” ca formă de scriere, coordonatele (, , ) fiind:
 x ( x,y) ds ;  y ( x,y) ds ;  z0 ( x,y) ds (5.42)
  AB  AB   AB
 z0
 ( x , y ) ds
AB
 ( x ,
AB
y ) ds  ( x , y ) ds
AB

Observaţia 42.
Dacă barele sunt omogene, atunci formula (5.41) ca şi (5.42), se
simplifică cu  = const. Şi obţinem:

  x ds (5.43)
G  AB
 dsAB

Poziţia centrului de greutate pentru o asemenea bară nu mai depinde

de densitate, ci numai de forma, de “geometria” corpului.

Exemplu 52.
Centrul de greutate al unui arc de cerc omogen de unghi la centru ,
va avea vectorul de poziţie de coordonate (, ),

249
 B

 d
0 A
R
Fig. 5.13.

 x ds  R cos  d
2

R sin 
 AB
 0

 ds


AB  R d
0


 x ds  R sin  d 
2

R .
 AB
 0
 ( 1  cos  )
 ds


AB Rd
0

2. Prima formulă a lui Guldin

Fie AB un arc de curbă plană situat în planul xOy. Avem în acest caz,
coordonatele centrului de greutate date de relaţiile:
 x ds  y ds
xG  AB
, yG  AB
.
 ds  ds
AB AB
Dar, după formula (5.38), aria obţinută prin rotaţia lui AB în jurul lui
Ox este
A  2  y ds
AB
şi ţinând cont de formulele de mai sus, putem scrie
 y ds
A  2  y ds  2 AB
  ds ,
AB  ds AB
AB
adică
A  2 yG  l ,
unde prin l am notat lungimea arcului AB.

250
 Am obţinut astfel prima formulă a lui Guldin care se enunţă astfel:

Teorema 11.
Aria suprafeţei de rotaţie, obţinută prin rotaţia unu arc AB în jurul
unei axe din planul său, este egală cu lungimea arcului AB, înmulţită
cu lungimea cercului pe care îl descrie centrulde greutate al acestui
arc în rotaţia lui în jurul aceleiaşi axe.

Exerciţii
1. Să se calculeze integrala:
dy ,
I 
 x3
C
2 2
considerată pe arcul C al elipsei x  y  1  0 , între punctele A(3,0)
2
9 4
şi B(0,2) (sensul de parcurs al arcului AB fiind cel direct).
2. Să se calculeze integralele
a. I   x dx  y dy , C fiind conturul sectorului circular cu raza R = 1
C

şi deschiderea   ;
4
t , y  t 2  t , 0,1 ;
y
b. I   x  1 dx  x dy , dacă C : x 
c. I   xy dx  xy dy , dacă C : y  x 2  2x , x0,1 ;
C

d. I   y dx  z dy  x dz
C
considerată în sens pozitiv pe arcul de elice circulară x  a  cos t ;
y  a  sin t ; z = bt, 0  t  2.

e. I   y 2  z 2 dx  x 2  z 2 dy  y 2  x 2 dz , unde C este curba

C
simplă ce are drept imagine segmentul din spaţiu AB, cu
A 1,1,1 şi B2,2,2 , parcurs de la A la B;
f. I   x 2 dx  xy dy  yz dz , unde C este conturul obţinut prin
C

intersecţia conului y 2  z 2  1  x 2 cu planele de coordonate,

situat în primul octant.

251
 4. Să se calculeze integrala:


I  ( x 2  y 2 ) ds ,
C

arcul C fiind segmentul de dreaptă care uneşte punctele A(a,a) cu

B(b,b), (b > a).
5. Să se calculeze integrala:
I   xy ds
C
2 2
dacă C este arcul elipsei x 2  y2  1  0 , situat în primul cadran.
a b
6. Să se calculeze integrala:
I   2 y 2  z 2 ds ,
C

unde C este arcul obţinut prin intersecţia sferei x 2  y 2  z 2  a 2 cu

planul y  x .

7. Se consideră dreptele y  x  1, x  0 şi y  0 care determină un

 y dx  x
2
domeniu D cu frontiera C. Să se calculeze: y dy .
C

8. Să se calculeze integrala:
 ( x  y )dx  ( x  y )dy ,
I 
 x2  y2
C

luată pe cercul x 2  y 2  a 2 , în sens pozitiv.

9. Să se calculeze integrala:
 xy( y dx  x dy ) ,
I 
 x2  y2
C

  
C fiind o buclă a lemniscatei r 2  a 2  cos 2 , pentru    ,  .
 4 4
10. Să se calculeze integrala:
I   ( x 2  y 2 ) dx  2 xy dy ,
C

C fiind o curbă închisă.

252
11. Parabola y  1  x 2 intersectează semiaxele Ox şi Oy în punctele A şi
B. Să se calcueze integrala:


I  ( 2 xy  1 ) dx  ( x  y) dy .
OABO

12. Să se calculeze aria suprafeţei corpului obţinut prin rotaţia elipsei

x2 y2
  1 în jurul axei Ox.
a 2 b2
13. Să se afle lungimea curbei x  a  cos3t , y=a  sin 3t , t  [0, 2],
numită astroidă.
14. Să se calculeze lungimea curbei:
r  a1 cos  ,   [0, 2] (cardioida).

15. Să se calculeze lungimea arcului de curbă:

ay 2  x3 , x  [0, 5a] .

16. Să se calculeze aria cuprinsă între o buclă a cicloidei:

x  at  sin t , y  a1  cos t  , t  [0, 2]
şi axa Ox.
17. Să se afle aria născută prin rotaţia cercului:
x 2  ( y  b )2  a 2
în jurul axei Ox, b  a , (suprafaţa torului).
18. Să se calculeze volumul corpului obţinut rotind următoarea curbă:
x2 y2
 1  0 ,
a2 b2
în jurul axei Ox (un elipsoid).
19. Să se calculeze volumul torului obţinut prin rotaţia cercului:
x 2  ( y  b )2  a 2 ,
( b  a ), în jurul axei Ox.

253
5.8. Integrala dublă
Noţiunea de integrală dublă reprezintă o extindere a conceptului de
integrală definită pentru funcţiile de două variabile. Ea a fost introdusă şi
studiată din necesitatea rezolvării unor probleme concrete cum ar fi volumul
unui cilindroid, masa unui corp de densitate variabilă, etc.
Fie funcţia f : D  R , f mărginită pe D  R2, iar D un domeniu
compact. Proiectând domeniul D pe cele două axe obţinem dreptunghiul
 a,b  c, d  .

Fig. 5.14.

Fie diviziunile d1 şi d 2 ale intervalelor  a , b  , respectiv  c, d 

d1: a  x0  x1   xn  b d 2 : c  y0  y1   ym  d ,
şi construim o diviziune  a dreptunghiului  a,b  c, d  în intervale
bidimensionale, ducând paralele la axele de coordonate.

Definiţia 33.
Se numeşte normă a diviziunii  , numărul:
  max
0  i  n 1
 xi 1  xi , y j 1  y j  .
0  j  m1

Din intervalele bidimensionale obţinute vom reţine numai pe cele care

conţin puncte ale domeniului D, numerotate într-o ordine oarecare
D1 , D2 ,  , Dp şi fie a1 , a2 ,  , a p ariile lor.
Considerăm următoarea sumă, numită sumă riemanniană asociată
funcţiei f, domeniului D şi descompunerii 
p
  f    f   k , k   a k ,
k 1

254
 unde   k , k  este un punct oarecare din intervalul Dk .

Definiţia 34.
Funcţia f definită şi mărginită pe domeniul compact DR 2 este
integrabilă Riemann pe D, dacă există un număr real I cu următoarea
proprietate: pentru orice număr   0 , există un număr   0 astfel
încât, pentru orice diviziune  a domeniului D cu    şi pentru
orice alegere a punctelor   k , k   Dk , să avem   f   I   .

Numărul I se numeşte integrala dublă a funcţiei f pe domeniul D şi se

notează
I  f  x, y dx dy .
D

Teorema 12.
O funcţie continuă pe un domeniu compact D este integrabilă pe D.

Propoziţia 9.
Dacă D este un domeniu compact din R2 atunci
ariaD   dx dy . (5.44)
D

Propoziţia 10. (Proprietatea de liniaritate)

Dacă funcţiile reale f şi g sunt integrabile pe domeniul compact D, iar
 şi   R , atunci funcţia f  g este integrabilă pe D şi

   f x, y     g x, y dxdy 

D

   f x, y dx dy    g x, y dx dy .

D D

Propoziţia 11. (Proprietatea de monotonie)

Dacă f şi g sunt integrabile pe D şi f x, y   g x, y  pe D, atunci:

 f x, y  dxdy   g x, y dxdy .

D D

255
Propoziţia 12. (Proprietatea de aditivitate în raport cu domeniul de integrare)
Dacă f este integrabilă pe D, iar D  D1  D2 , unde D, D1 şi D2 sunt
domenii compacte astfel încât D1 şi D2 nu au puncte comune
interioare, atunci f este integrabilă pe D1 şi D2 şi are loc egalitatea

 f x, y  dxdy   f x, y dxdy   f x, y  dxdy .

D D1 D2

Propoziţia 13.
Dacă f : D  R 2  R este integrabilă pe D, atunci şi funcţia f
este integrabilă pe D şi avem

 f x, y dxdy   f x, y  dxdy .

D D

5.8.1. Calculul integralei duble

O integrală dublă, poate fi evaluată prin două integrale succesive.

Cazul 1.
Admitem pentru început că domeniul D este un interval,
D  a, b c, d  . Atunci, integrăm mai întâi în raport cu una din
variabile (cealaltă fiind considerată constantă), iar rezultatul obţinut se
integrează în raport cu variabila fixată (constantă) la prima integrare.
Astfel, există două posibilităţi de evaluare a unei integrale duble, în
ipoteza că domeniul de integrare este un interval D  a, b c, d  .
Are loc următoarea teoremă:

Teorema 13.
Fie f : D  R 2  R , D  a, b c, d  . Dacă f este mărginită şi
integrabilă pe D şi dacă pentru orice x a , b există integrala
d
F  x   f  x, y dy , iar F este o funcţie integrabilă pe a,b , atunci
c
b d 
 f  x , y  dx dy   f  x, y  dy  dx .
 (5.45)
D

a c


256
 b
Dacă pentru orice y  c, d  , funcţia G y    f x, y dx există şi este
a
integrabilă pe c, d  atunci:
d b 
 f x, y dx dy     f x, y dx dy. (5.46)
D c 
a 

Exemplul 53.
Să se calculeze

 x 
 y 2  xy dx dy ,
2


unde D  x, y  R 2 | 1  x  2, 1  y  3 . 
Folosim, de pildă, formula (5.46) şi obţinem
3 2 
 x    
 y 2  xy dx dy   x 2  y 2  xy dx dy 
2

D 11 
3
 x3 x 2 y  2
3
7 3y 

   xy 2    y   dy 
2
 |
dy
1
1
3 2  1 3 2 
7 y 3 3 y 2  3 14 26
  y   |    6  2.
3 3 4  1 3 3

Cazul 2.
Considerăm D, un domeniu oarecare, mărginit de o curbă închisă C,
având proprietatea că orice paralelă la axele de coordonate taie
frontiera C în cel mult două puncte.

Definiţia 35.
Spunem că domeniul D este simplu în raport cu axa Oy dacă poate fi
scris sub forma


DD x,x,yy
RR22 | a  xxbb,, xx yy
R 2

 xx (5.47)

unde  şi  sunt funcţii continue pe a , b şi  x    x  pentru

a  x b .

257
 Fig. 5.15.

Teorema 14.
Fie funcţia f : D R , f mărginită şi integrabilă pe D  R2, iar D
un domeniu simplu în raport cu axa Oy. Dacă pentru orice x a , b
există integrala
 x
F  x   f  x , y  dy ,

 x 

iar F este integrabilă pe a , b , atunci:

b   x  
 f  x , y  dx dy   f  x , y  dy  dx .
  (5.48)
 
D a   x  

Exemplul 54.
dx dy ,
Să se calculeze
 xy
D


unde. D   x, y  R
2

R 2 | y 2  2 x, xy  4, x  aa  22

Domeniul D este porţiunea din plan cuprinsă între parabola y 2  2 x ,

hiperbola echilateră xy  4 şi dreapta x  a  2 şi este simplu în raport
cu ambele axe. Determinăm coordonatele punctelor de intersecţie a
acestor curbe

258
  y  2 x ; y2  2x  xy  4
2
 
A  B  ; C 
 xy  4 
 x  a 
x  a .

Fig. 5.16.

 
Obţinem A2, 2, B a, 2a şi C a , 4  .
 a
Atunci,
  2x
dxdy a  2 x dy  a
1
     xy  dx   x 4 dx 
ln y
 D  xy 2 4  2
 x  x

3ln x  3ln 2dx  3  ln x   ln 2  ln x 

a
1 1  2 

2 x 2  2  2
2

  ln 2  ln  ln a 2  ln 22.

3 a 3 3
2 2 4 4

Exemplul 55.
Să se calculeze
 y dx dy ,
D


unde D   x, y  
R
2

R22||xx,,yy00, ,xx22yy2222 .
R
Domeniul D este sfertul de cerc cu centrul în origine şi de rază 2,
situat în primul cadran. Atunci:

259
 4 x 2
2  4 x 2  2
y2 2
4  x2
 y dxdy     y dy dx   2
dx   2
dx 
D  0 0  0 0 0

2
 x3  8
  2 x    .

 6 0 3

Observaţia 43.
Analog, dacă domeniul D este de forma

D  x, y  R 2 | g  y   x  h y , c  y  d ,  (5.49)

Fig. 5.17.

unde g  y  şi h y  sunt funcţii integrabile astfel încât g  y   h y 

pentru orice y  c, d  , atunci

 h y d 
 f x, y dxdy   f x, y dx dy .
  (5.50)

c g y

D 
Se poate întâmpla, ca domeniul D să nu se încadreze în niciunul din
cazurile anterioare. În această situaţie, domeniul se împarte în
subdomenii, (prin paralele la axele de coordonte), în aşa fel încât,
oricare din ele, să poată fi exprimat prin una din ecuaţiile (5.47),
respectiv (5.49).
De exemplu, dacă domeniul este ca în figura 11, atunci scriem
D  D1  D2 unde D1 , D2 nu au puncte interioare comune. Atunci,

260
 Fig. 5.18.

 f x, y dxdy   f x, y dxdy   f x, y dxdy 

D D1 D2
p   x   b   x   (5.51)
  f x, y dy dx   f x, y dy dx.
   

a   x 
 
p   x 

 

5.8.2. Formula lui Green

Următoarea teoremă stabileşte legătura dintre integrala dublă şi
integrala curbilinie.

Teorema 15. (Formula lui Green)

Fie D un domeniu compact având ca frontieră o curbă C simplă,
închisă, rectificabilă. Dacă P şi Q sunt funcţii continue pe D, iar
derivatele parţiale Py şi Qx există şi sunt continue pe D, atunci
 Q P 
 Px, y dx  Qx, y dy    x  y dxdy . (5.52)
C D

Demonstraţie:
Vom arăta că putem exprima orice integrală dublă dintr-o derivată
parţială continuă printr-o integrală curbilinie, în ipotezele teoremei.
Astfel,

261
 d  x2  y 
Q 
d
Q
 dx dy     dx dy  Qx2  y , y   Qx1  y , y dy 

x 
c  x1  y 
x 
D  c

  Qx, y dy   Qx, y dy   Qx, y dy ,

MBN MAN C

unde x1  y  , x2  y  reprezintă ecuaţiile arcelor MAN , respectiv MBN

. Integrala curbilinie din membrul drept este luată în sensul direct
trigonometric de parcurgere a curbei C.
De asemenea,
b  y2 x 
P 
d
P
 y
dx dy  
   dy dx 
y   Px, y2 x   Px, y1 x dx 
D a  y1  x   c

  Px, y dx   Px, y dx    Px, y dx ,

ANC AMB C

şi însumând relaţiile obţinute suntem conduşi la formula (5.52).

În situaţia unui domeniu căruia i se poate aplica formula lui Green,
numit domeniu Green, putem exprima aria domeniului cu ajutorul unei
integrale curbilinii şi anume:

Propoziţia 14.
Fie D un domeniu Green care are arie şi a cărui frontieră este
imaginea curbei simple şi închise C.
1
Atunci aria D
2C 
xdy  y dx .

Demonstraţie:
Aplicăm formula lui Green funcţiilor Px, y    y şi Qx, y   x .
Deoarece
Q P
1,  1
x y
rezultă,

 x dy  y dx   2dxdy
C D

şi folosind formula (5.44), obţinem

1
aria D   x dy  y dx .
2C

262
5.8.3. Schimbarea de variabilă în integrala dublă
În cazul integralelor definite, am văzut că evaluarea integralei poate fi
simplificată folosind diverse substituţii, schimbând astfel variabila de integrare.
Similar, calculul integralelor duble poate fi simplificat folosind
substituţii, deci schimbând variabilele de integrare.
Fie în planul xOy un domeniu D mărginit de o curbă închisă C, şi în
planul uOv un domeniu D  mărginit de o curbă închisă C  .
Fie funcţiile x  xu, v  , y  yu, v  , u, v   D , ce realizează o
transformare biunivocă a domeniului D  în domeniul D.

Definiţia 36.
Fie funcţia T:DR 2 DR 2 , T u,v  x, y  ale cărei componente x şi
y sunt date de x  xu, v  , y  yu, v  , u, v   D .
Spunem că T este o transformare regulată a lui D  în D dacă x, y au
derivate parţiale continue şi jacobianul
g g
D g , h
 u v  0
Du, v  h h
u v
în orice punct interior al lui D  .

Teorema 16. (Teorema schimbării de variabilă la integrala dublă)

Fie D  R 2 un domeniu compact mărginit de o curbă închisă şi netedă.
Fie T o transformare regulată, T : D  D  T D , T u, v   x, y ,
unde x  xu, v  , y  yu, v  , funcţiile x şi y admiţând derivate
parţiale mixte de ordinul al doilea continue pe D  . Dacă f este o
funcţie continuă pe domeniul compact D, atunci
Dx, y 
 f x, y dx y   f xu, v, yu, v  Du, v dudv . (5.53)
D D

Observaţia 44.
Scopul schimbării de variabile în integrala dublă este înlocuirea
domeniului de integrare printr-un alt domeniu mai simplu, de
preferinţă un dreptunghi. Nu există nici o metodă generală care să
rezolve problema alegerii cât mai judicioase a schimbării de variabile.

263
 Una din cele mai utilizate schimbări de variabile este trecerea de la
coordonate carteziene la coordonate polare şi se foloseşte în cazul în care
domeniul D este disc, sector circular, etc.
Dacă domeniul D este un disc cu centrul în origine şi de rază R, se
foloseşte transformarea
 x    cos 
 , unde 0    R , 0    2 . (5.54)
 y    sin 
Se observă că formulele (5.54) transformă discul de rază R în
dreptunghiul de laturi R şi 2 .
Jacobianul transformării, este
x x
Dx, y    cos    sin 
J   
D ,   y y sin    cos
 
şi astfel,
2 R

 f x, y dxdy    f   cos ,   sin    d d .

D 00

Exemplul 56.
 a 
 x 2  y 2 dx dy , unde
2
Să se calculeze integrala
D

D : x2  y 2  a2 .

Putem calcula integrala direct scriind

 a2  x2 
    a 
a
a  x  y dx dy  
2 2 2

2
 x 2  y 2 dy  dx ,
 
 a  
D
 a x
2 2

sau, mai uşor, trecând la coordonate polare. Avem astfel

 x    cos 
 , 0    a , 0    2 ,
 y    sin 
şi

264
 a 2

 a 
 x 2  y 2 dx dy    a 
  2  cos2    2  sin 2    d d 
2 2

D 0 0
2  a  2
  
 a 2
   3
d d 
 a2 2  4  a
  2  4 |0 
0 0 
 0
2
a4 a4 2   a4
 4 d 
4
  |0

4
.
0

Exemplul 57.
Să se calculeze, trecând la coordonate polare, integrala

 
x 2  y 2 dxdy , unde D  x, y  R 2 | 2x  x 2  y 2  4x . 
D

Domeniul D este porţiunea din exteriorul cercului x  12  y 2  1 care

se află în interiorul cercului x  22  y 2  4 .

Fig. 5.19.

Trecând la coordonate polare

 x    cos 
 ,
 y    sin 
inegalitatea 2x  x 2  y 2  4x devine 2 cos    4 cos .
Noul domeniu D  este definit de inegalităţile 2 cos    4 cos ,
 
   . Astfel,
2 2

265
 
2  4 cos  2 
 x 2  y 2 dx dy      d d      d  d 
 2 cos  
D D

2
 
2
 3 4 cos  56
2
  3 |2 cos d  cos  d 
3
3
 
2 2


cos  1  sin  d  3  3 .

2
56 56 4
 2
3

2

Dacă domeniul de integrare D este o elipsă de semiaxe a şi b, atunci

formulele de schimbare de variabilă sunt:
 x  a   cos
 , 0    1, 0    2 . (5.55)
 y  b   sin 
Aceste funcţii, transformă elipsa într-un dreptunghi de laturi 1 şi 2 .
Jacobianul transformării este
x x
Dx, y    a  cos  a   sin 
J    a b ,
D ,   y y b  sin  b   cos
 
iar integrala devine
2 1

 f x, y dxdy    f a   cos , b   sin   ab  d d .

D 00

5.8.4. Aplicaţii ale integralei duble

Integralele duble au un număr mare de aplicaţii. Vom prezenta în
continuare câteva dintre ele.

1. Dacă f x, y   1 , atunci  dxdy  aria D  .

D

Exemplul 58.
Să se calculeze aria domeniului plan:

266
  
D  x, y   R 2 | 1  xy  3, 1   4, x  0 .
y
 x 
Domeniul este mărginit de hiperbolele echilatere xy  1 şi xy  3 şi de
dreptele y  x , y  4 x .

Fig. 5.20.

Vom face transformarea:

u  xy

 y .
v  x

Du, v 
y x
y
Deoarece  y 1  2 , jacobianul transformării este
Dx, y   2 x
x x
Dx, y  1 1 1
    0,
Du, v  Du, v  2 y 2v
Dx, y  x
iar imaginea domeniului D prin transformarea considerată este
dreptunghiul D  definit de:
1  u  3, 1  v  4 .
Obţinem
1  1 
3 4
aria D    dx dy   du dv     dv du 
1 1
D
2 D v 2 1  1 v 
3
1 4 1 3

2 1
 ln v| du  ln 4  u |  ln 4 .
1 2 1

267
 2. Dacă z  f x, y  este o suprafaţă, atunci volumul corpului limitat
această suprafaţa şi planul xOy este dat de
V   f x, y dx dy .
D

Exemplul 59.
Să se calculeze volumul cilindrului mărginit de suprafeţele:
z  x 2  y 2 , x 2  y 2  2ax  0 , z  0, a  0 .

 
Avem, V   x 2  y 2 dx dy , unde D este domeniul x 2  y 2  ax  0 ,
D

a  a
adică interiorul cercului cu centrul în  ,0  şi de rază . Trecând la
2  2
coordonate polare,
 x    cos 
 ,
 y    sin 
noul domeniu D  va fi definit de
 
0    2a  cos ,    .
2 2
Rezultă,
 
2 a cos  2 
   4 2a cos 
2 2
V   x 2  y 2 dx dy        d  d   | d 
D  0  
4 0
 
2 2


3 4
2
 4a 4 cos  d  a .
4
2

2

3. Coordonatele centrului de greutate al unei plăci plane D, de densitate

   x, y  sunt date de relaţiile:

 x   x, y dxdy  y   x, y dxdy

xG  D
, yG  D
.
  x, y dxdy   x, y dxdy
D D

268
Exemplul 60.
Să se determine coordonatele centrului de greutate al uni plăci plane
omogene (  x, y   1 ), de forma unei lentile, definită de intersecţia
curbelor y 2  2ax , x 2  2ay , a  0.

Fie D o placă materială omogenă, situată în planul xOy .

Coordonatele centrului de greutate ale plăcii D, sunt date de formulele:

 x dxdy  y dxdy
xG  D
, yG  D
.
 dxdy  dxdy
D D
Calculăm integralele:
 
2 a  2 ax  2a
 x 2 
x dx dy  x 

 2 


dy dx  x   2ax 


2a 
dx 
 
D 0 x 0
 2a 
 x 5  2a x 4 2a 6
 2 2a      a3.
 5  |0 8a |0 5
 
 
2 a  2 ax 1  x 4 
2a

 y dx dy    2  2  
 y dy dx  2 ax 
4 a 2 

dx 
 x 
D 0 0
 2a 
1 x 5  2a 6 3
  a x 2  |  5a .
2 20 a 2  0
 
2 a  2 ax 
4
  
dxdy   dy dx  a 2 .
 2  3
 x 
D 0
 2a 
Rezultă,
9 9
xG  a, yG  a .
10 10

269
 4. Fie    x, y  funcţia de densitate a unei plăci D. Momentele de
inerţie I x şi I y ale plăcii D în raport cu axele de coordonate Ox şi Oy,
se exprimă prin formulele:
I x   y 2  x, y  dx dy , I y   x 2  x, y  dx dy .
D D

Momentul de inerţie în raport cu originea axelor de coordonate este:

 
I o  I x  I y   x 2  y 2  x, y dx dy .
D

Exemplul 61.
Să se calculeze momentul de inerţie al unei plăci omogene al cărei
x2 y2
contur este elipsa   1 , în raport cu centrul ei.
a 2 b2

În cazul unei plăci omogene, luăm  x, y   1 . Trecând la coordonate

eliptice,
 x  a   cos
 ,
 y  b   sin 
unde domeniul D  se va transforma în dreptunghiul
D : 0    1, 0    2 .
Obţinem,

I o   x 2  y 2 dx dy  
D
2  1 
   a 
 2 cos2   b 2  2 sin 2   ab d  d 
2

0 0 
2

 a  b  a  sin  d 
ab
 2 2 2 2
4 0


  ab
4
a 2
 b2 . 

270
Exerciţii
1. Să se calculeze următoarele integrale duble:
a. dxdy
 ( x  y) 2 ,  
R22 3x2xy42, 1ay2 , 2 x,;y  0, a  0
unde DD ((xx, y)  R
R 
D

b. x 2 dxdy
 1  y 2 , 
D  ( x, y) 
unde D RR  
R22 0x2 xy12, 0a y2 , 1x;, y  0, a  0
D

c.  ( x  y
D
3
) dx dy,  
R221 x2x y22,0ay2, 2 x., y  0, a  0
unde DD ((xx, y)  R
R 
2. Să se calculeze următoarele integrale duble, folosind schimbări de
variabile, atunci când este cazul:

 x 
 y 2 dx dy,
2
a.

 
D

D  ((xx,,yy))
unde D RR222 xx22yy22aa2 2, , xx, y, y0,0, aa0 0;
R

 x 
 y 2 dx dy,
2
b.

 
D

D  ( x, y) 
unde D RR22 xx2 2y 2y 2 1, ya2 , x x3,,yx  0y, 3a, x 00 ;
R
 
 x  y dx dy,
 R222
x 22 y 22
c. 2 2
D  ((xx,,yy))
unde D R 22
 22
 1  0, x  0, y  0 ;
D  a b 

 x dxdy,
3
d.
D

 xx22 yy22  

unde DD((xx, ,yy))R   00,,x x02, y y 20 9  0,
11  y  0;
2
R22
R 
 9
a 2 4
b 2
 

dxdy
e.
 1  a 2 y 2  b2 x 2 2 ,
D

 
unde D  x, y   R 2 | 2  2  1  0 ;
x2 y2

 a b 

 dxdy ,
 e
2 x2  y2
f.
D


unde D  x, y  R 2 | x 2  y 2  4, x 2  y 2  25, y  x, x  0, y  0 ; 

271
 g.  xy dx dy ,
D


unde D  x, y   R 2 | x  
y  a , x  0, y  0 .

 4  3x 
 y 2 dx dy ,
2
h.
D

 
unde D  x, y   R 2 | x  0, y  0, x  y  2  0 .
3. Să se calculeze, cu ajutorul integralei duble, ariile domeniilor plane
limitate de curbele:
a. y  x 2 , y  4  x 2 ;

b. x 2  y 3 , x  y ;

c. xy  p, xy  q, y 2  ax, y 2  bx, p  q, a  b ;

d. x 2  py, x 2  qy, y  ax, y  bx, p  q, a  b .

5.9. Integrala de suprafaţă

5.9.1. Elemente de teoria curbelor şi suprafeţelor
Fie C o curbă netedă dată parametric, ce reprezintă locul geometric al
punctelor M x, y, z  ale căror coordonate carteziene x, y, z sunt funcţie de un
parametru real t
 x  xt 

 y  yt , t  a, b , (5.56)
 z  z t 

funcţiile xt , yt  şi z t  fiind derivabile, cu derivata continuă pe a, b şi
astfel încât
x2 t   y2 t   z2 t   0 , t  a, b.
Fie M 0 x0 , y0 , z0  un punct de pe curba C, (
x0  xt0 , y0  yt0 , z0  zt0  fiind valorile funcţiilor de la (5.56) pentru o
valoare t  t0  a, b ) şi M x, y, z  un punct vecin, corespunzător unei valori t
apropiată de t0 . Dacă notăm prin

272
 r0  xt0 i  yt0  j  zt0 k ,
respectiv
r  xt i  yt  j  zt  k
vectorii de poziţie ai celor două puncte,
atunci, d r  dx i  dy j  dz k , reprezintă vectorul tangent la curba C în punctul M.

Definiţia 37.
O suprafaţă S în spaţiu este mulţimea punctelor M x, y, z  , ale
căror coordonate verifică una din ecuaţiile:
(i) z  f x, y  , f : D  r 2  r ;
(ii) F x, y, z   0 , F : D  R 3  R ; (5.57)

(iii) x  xu, v , y  yu, v , z  zu, v  , x, y, z : D  R 2  R .

În primul caz, spunem că suprafaţa este dată explicit, în al doilea caz
implicit, iar în cel de-al treilea parametric.

Definiţia 38.
Suprafaţa S este netedă dacă funcţiile f, F, respectiv x, y, z au derivate
parţiale continue, ce nu se anulează simultan în nici un punct din
domeniile lor de definiţie, adică:
(i) f x2  f y 2  0 ;

(ii) Fx2  Fy 2  Fz2  0 ;

(iii) A2  B 2  C 2  0 ,
unde A, B, C, sunt (în cazul reprezentării parametrice) determinanţii
funcţionali:
D y, z  Dz , x  D  x, y 
A , B , C .
Du , v  D u , v  Du , v 

Observaţia 45:
O suprafaţă S poate fi reprezentată prin oricare din cele trei forme.

Prezentăm în continuare reprezentările parametrice ale unor suprafeţe.

Cilindrul
x2  y 2  R2 .

273
 x  R  cos u , y  R  sin u , z  v .
Sfera
x2  y 2  z 2  R2 .
x  R  cos u  sin v , y  R  sin u  sin v , z  R  cos v ,
0  u  2 , 0  v   .
Paraboloidul de rotaţie
z  x2  y 2 .
x  u  cos v , y  u  sin v , z  u 2 .
Elipsoidul
x2 y 2 z 2
  1 .
a 2 b2 c2
x  a  cos u  sin v , y  b  sin u  sin v , z  c  cos v .

Observaţia 46.
Dacă u şi v sunt doi parametrii independenţi ce iau valori într-o
regiune R din planul variabilelor u-v şi dacă scriem
x  xu, v , y  yu, v , z  zu, v  , atunci reprezentarea parametrică a
suprafeţei S se poate scrie ca:
r  ru, v   xu, v i  yu, v  j  zu, v  k . (5.58)
Dacă suprafaţa S este dată explicit, z  f x, y  , atunci reprezentarea
parametrică a suprafeţei S poate fi scrisă astfel:
r  ru, v   u i  v j  f u, v  k (5.59)
unde u  x, v  y , sau, simplu,
 
r  rx, y   x i  y j  f x, y  k . (5.60)

Fie suprafaţa S dată parametric prin ecuaţiile:

x  xu, v , y  yu, v , z  zu, v  , u, v D  R 2 ,
şi M 0 x0 , y0 , z0  un punct pe suprafaţa S corespunzător valorilor u0 şi v0 .
Dacă se consideră v  v0 , deci constant, atunci mulţimea punctelor de
coordonate x  xu, v0 , y  yu, v0 , z  zu, v0  reprezintă o curbă aflată pe
suprafaţa S şi care trece prin M 0 . Notăm această curbă prin Cu .
Similar, dacă u  u0 , atunci obţinem curba C v , de ecuaţii parametrice
x  xu0 , v , y  yu0 , v , z  zu0 , v  .

274
Definiţia 39.
Curbele Cu şi C v se numesc curbe coordonate corespunzătoare
punctului M 0 .

Fie vectorii ru şi rv tangenţi la curbele Cu şi C v , în punctul M 0 :

x  y  z 
ru  i j k
u u u
respectiv
x  y  z 
rv  i j k.
v v v
Considerăm un punct M  pe curba Cu vecin cu M, un punct M  pe
curba C v vecin cu M şi notăm prin d ru vectorul elementar MM  , respectiv
prin d rv vectorul elementar MM  . Avem:
 x  y  z 
d ru   i  j k  du  ru du
 u u u 
 x  y  z 
d rv   i  j  k  dv  rv dv .
 v v v 

Definiţia 40.
Numim element de arie al unei suprafeţe date parametric, şi-l notăm
prin d , numărul nenegativ egal cu modulul produsului vectorial al
vectorilor d ru şi d rv , adică

d  d ru  d rv . (5.61)

 2    2
 
Deoarece a  b  a 2  b 2  a  b , obţinem

2 2
 2
d  d ru  d r v  ru  rv du dv  ru  rv  ru  rv du dv

sau

d  E  G  F 2 du dv (5.62)
unde, am notat,
2 2 2
2  x   y   z 
E  ru         
 u   u   u 

275
 2 2 2
2  x   y   z 
G  rv         
 v   v   v 
respectiv
x x y y z z
F  ru  rv       .
u v u v u v

Dacă suprafaţa S este dată explicit, z  f x, y  , atunci conform (5.60)

 
r  rx, y   x i  y j  f x, y  k şi elementul de arie al unei suprafeţe dată
explicit are expresia

d  1  p 2  q 2 dxdy (5.63)
z z
unde p  ,q  .
x y

Exemplul 62.
Să se determine expresia elementului de arie pe sferă.
Considerăm reprezentarea parametrică
x  R  cos u  sin v , y  R  sin u  sin v , z  R  cos v ,
şi obţinem
x x
  R sin u  sin v,  R cos u  cos v ,
u v
y y
 R cos u  sin v,  R sin u  cos v
u v
z z
 0,   R sin v .
u v
Astfel,
 
E  R2 sin 2 u  sin 2 v  cos2 u  sin 2 v  R2  sin 2 v
G  R cos u  cos v  sin
2 2 2 2

u  cos2 v  sin 2 v  R2
F  R2  sin u  sin v  cosu  cosv  cosu  sin v  sin u  cosv  0
şi

d  E  G  F 2 dudv  R 4  sin 2 v dudv  R 2  sin v dudv .

276
5.9.2. Integrala de suprafaţă în raport cu aria
Fie funcţia F : D  R 3  R şi porţiunea de suprafaţă S, ce reprezintă
graficul funcţiei z  f x, y  . Presupunem că:
(i) funcţia F este continuă în toate punctele din S;
(ii) S este netedă şi mărginită;
(iii) proiecţia D a suprafeţei S pe planul xOy poate fi exprimat sub
forma:
D : 1 x   y  2 x , a  x  b ,
sau
D : 1  y   x   2  y , c  y  d .

Integrala de suprafaţă poate fi definită în aceeaşi manieră ca şi

integrala dublă. Împărţim suprafaţa S în n părţi S1 , S 2 ,..., S n de arii
1,  2 ,...,  n . Proiecţia D a suprafeţei S este de asemenea partiţionată în n
dreptunghiuri D1, D2 ,..., Dn . Alegem câte un punct arbitrar M k xk , yk , zk  pe
fiecare suprafaţă S k , şi considerăm suma
n
An   F  xk , y k , z k    k .
k 1

Fie n   , astfel încât cel mai mare element de arie al suprafeţei se

reduce la un punct. Aceasta implică faptul că, dacă n   , lungimea celei mai
mari diagonale a dreptunghiului în care această porţiune de suprafaţă se
proiectează, tinde la zero. Astfel, trecând la limită când n   , valoarea limită
a şirului  An  este independentă de modul în care suprafaţa S a fost împărţită şi
de alegerea punctelor M k pe S k . Valoarea acestei limite se numeşte integrala
pe suprafaţa S a funcţiei F şi se notează
n

 F x, y, z d  lim d 0

 F  xk , y k , z k    k ,
k 1
(5.64)
S
unde d reprezintă cea mai lungă diagonală a dreptunghiurilor de proiecţie.

Fără a intra în detaliile demonstraţiei, dăm următoarea teoremă:

277
Teorema 17.
Dacă funcţia F este continuă pe D, iar suprafaţa netedă S este dată
parametric prin , x  xu, v , y  yu, v , z  zu, v  , u, v   D atunci
limita (5.64) există şi este dată de formula

 F x, y, z d   F xu, v, yu, v, zu, v E  G  F 2 du dv . (5.65)

S D

Dacă suprafaţa S este dată explicit prin ecuaţia z  f x, y , atunci

integrala de suprafaţă în raport cu aria se calculează cu formula

 F x. y, z d   F x, y, f x, y  1  p 2  q 2 dxdy . (5.66)

S D

Exemplul 63.
 x 
 y 2 d , unde S este suprafaţa sferei
2
Să se calculeze integrala
S

x2  y 2  z 2  R2 .

Reprezentarea parametrică a suprafeţei este

x  R  cos u  sin v , y  R  sin u  sin v , z  R  cos v ,
u  0,2 , v  0,   .
Deoarece elementul de arie este d  R2  sin vdudv (exemplul 62),
rezultă
2   2
 x 
 y d   
      R sin v du dv
2 2 2 2 2 2 2 2
R cos u sin v R sin u sin v
S 0 0 
2   2  
 
 R 4     sin 3 v dv du  R 4     1  cos2 v sin v dv du 
00  0
0 
2  cos3 v   4 8
 R 4  u |    cos v   |  R 4  2    R 4 .
0
 3  0 3 3

Exemplul 64.
Să se calculeze  x  y  z  d , unde S este porţiunea planului
S
x y z
   1 situat în primul octant.
2 3 4

278
 Fig. 5.21.

Din reprezentarea explicită a suprafeţei ABC,

 x y
z  41    ,
 2 3
obţinem
z z 4
p  2 , q  
x y 3
şi elementul de arie
61
d  1  p 2  q 2 dxdy  dxdy .
3
Proiecţia suprafeţei ABC pe planul xOy este triunghiul OAB. Atunci,
  x y  61
 x  y  z  d    x  y  41  2  3   3 dx dy 
 
S AOB 

31 x  
  2
2 
   12  3x  y dy dx 
61 

9 0 0 
 
 
 x
61  y 2  31 2 
2
   12 y  3xy  |   dx 
9 0 2  0
 3 61 .
Observaţia 47.
Dacă în definiţia integralei (5.65) luăm F  1 obţinem aria porţiunii
de suprafaţă S, adică

279
 A  d   E  G  F 2 du dv , (5.67)
S D
sau

A  d   1  p 2  q 2 d xdy (5.68)
S D
dacă suprafaţa S este dată explicit.

Exemplul 65.
Să se calculeze aria situată în primul octant şi decupată din cilindrul
z 2  y 2  R 2 de către cilindrul x 2  y 2  R2 , R  0 .

Fig. 5.22.

Ecuaţia suprafeţei ABD, z 2  y 2  R 2 , scrisă sub forma explicită este

z  R 2  y 2 . Atunci,
z z y
p  0, q  
x y R  y2
2

şi
R
d  1  p 2  q 2 dxdy  dxdy .
R2  y2

Proiecţia suprafeţei ABD pe planul xOy este domeniul AOC, deci:

280
 R  R y 
2 2

dx dy    dx dy 
R R
AABD   d   R y
2 2  R2  y2 
0
 
ABD AOC 0

R
  R dy  R 2
0

Exemplul 66.
x2 y2 z 2
Să se calculeze   
a 4 b4 c4
d , unde S este suprafeţa exterioară
S

x2 y 2 z 2
a elipsoidului   1 .
a 2 b2 c2
Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului sunt:
x  a  cos u  sin v , y  b  sin u  sin v , z  c  cos v ,
unde u  0,2 , v  0,   . Calculând elementul de arie, obţinem

d  E  G  F 2 du dv 
 b 2 c 2 cos2 u  sin 4 v  a 2 c 2  sin 2 u  sin 4 v  a 2b 2  sin 2 v  cos2 v du dv 
cos2 u  sin 2 v sin 2 u  sin 2 v cos2 v
 abc  sin v   2 du dv ,
a2 b2 c
şi atunci
2
x2 y2 z 2 cos2 u  sin 2 v sin 2 u  sin 2 v cos2 v
   d 
a 4 b4 c4  a2

b2
 2 
c
S 00

cos2 u  sin 2 v sin 2 u  sin 2 v cos2 v

 abc  sin v    2 du dv 
a2 b2 c
2 
 cos2 u  sin 3 v sin 2 u  sin 3 v cos2 v  sin v  
 abc  
0  a2

b2

c2
 dv du 
 
 
0

4  1 1 1 
  abc   2  2  2  .
3 a b c 

281
5.9.3. Integrala de suprafaţă în raport cu coordonatele
Fie S o porţiune de suprafaţă netedă conţinută în domeniul D  R 3 ,
dată, de exemplu, prin ecuaţiile parametrice
x  xu, v , y  yu, v , z  zu, v  , u, v  D*  R 2 .
Dacă suprafaţa S este astfel încât putem pune în evidenţă două feţe
distincte ale sale, vom spune că suprafaţa este orientabilă. O suprafaţă care are
o singură faţă nu este orientabilă.

Definiţia 41.
Spunem că suprafaţa netedă S este orientabilă dacă alegând un punct
M 0 pe una din feţe, deplasând versorul n0 al normalei în M 0 , pe
orice curbă închisă C dusă pe suprafaţa S, revenim în M 0 cu acelaşi
sens al versorului normalei.
Spunem că versorul n0 este orientarea suprafeţei S.

O suprafaţă orientabilă are două orientări deoarece versorul normalei

 
la faţa exterioară este n , respectiv, pentru faţa interioară  n .

Definiţia 42.
Fie S o suprafaţă orientabilă şi funcţiile reale P,Q,R definite şi
continue într-un domeniu ce conţine suprafaţa dată. Se numeşte
integrală de suprafaţă în raport cu coordonatele, o expresie de
forma:
I S   Px, y, z  dy dz  Qx, y, z  dz dx  Rx, y, z  dx dy .
S

Teorema 18.
Fie S o suprafaţă orientabilă şi funcţiile reale P,Q,R definite şi
continue într-un domeniu ce conţine suprafaţa dată. Atunci:
IS   Px, y, z  dy dz  Qx, y, z  dz dx  Rx, y, z  dxdy 
S

  Px, y, z  cos  Qx, y, z  cos   Rx, y, z cos  d

S
unde cos , cos , cos reprezintă cosinuşii directori ai normalei la
suprafaţa dată.

282
Observaţia 48.
   
Fie câmpul vectorial v  Px, y, z  i  Qx, y, z  j  Rx, y, z  k , definit

într-un domeniu din R3 ce conţine suprafaţa orientabilă S şi n
   
versorul normalei la suprafaţă, n  cos i  cos j  cos k . Avem
atunci
 
v  n  Px, y, z   cos  Qx, y, z   cos   Rx, y, z   cos 
şi
IS   Px, y, z  dydz  Qx, y, z  dz dx  Rx, y, z  dxdy 
S
 
  v  n d .
S

Definiţia 43.

Se numeşte flux al vectorului v prin suprafaţa S, mărimea
 
   v  n d .
S

Teorema 19.
Dacă suprafaţa S este dată explicit prin ecuaţia z  f x, y  , unde
f : D  R 2  R , cosinuşii directori ai normalei la suprafaţă sunt
daţi de relaţiile:
p q 1
cos   , cos   , cos  
1 p  q
2 2
1 p  q
2 2
1  p2  q2
unde semnul „+” sau „-” se alege după orientarea normalei la
suprafaţă (normala exterioară sau normala interioară suprafeţei).
Dacă suprafaţa S este dată parametric, prin ecuaţiile
x  xu, v , y  yu, v , z  zu, v  , u, v  D*  R 2
atunci,
A B
cos   , cos   ,
A  B C
2 2 2
A  B2  C 2
2

C
cos   , d  A2  B 2  C 2 du dv ,
A  B C
2 2 2

unde A, B, C au semnificaţia din definiţia 38.

283
Exemplul 67.
Să se calculeze  x dy dz  y dxdz  z dxdy , S fiind suprafaţa
S
exterioară a sferei cu centrul în origine şi de rază R.
Considerăm reprezentarea parametrică a suprafeţei sferei
x  R  cos u  sin v , y  R  sin u  sin v , z  R  cos v , u  0,2 ,
v  0,   . Avem atunci
D y, z  Dz , x 
A   R 2  cos u  sin 2 v , B    R 2  sin u  sin 2 v ,
Du, v  Du, v 
D  x, y 
C   R 2  sin v  cos v şi
Du, v 
d  A2  B 2  C 2 dudv  R 2  sin v dudv .
Normala la suprafaţa sferei fiind orientată pe direcţia razei avem
A
cos    cos u  sin v ,
A  B2  C 2
2

B
cos    sin u  sin v ,
A  B2  C 2
2

C
cos    cos v
A2  B 2  C 2
şi

 x dy dz  y dxdz  z dxdy   x  cos  y  cos   z  cos   d 

S S
2
 R3   cos 
u  sin 2 v  sin 2 u  sin 2 v  cos2 v  sin v du dv
2

00
2  

 R 3  sin v dv du  4R 3 .
0
0 

Exemplul 68.
   
Să se calculeze fluxul vectorului v  6z i  6 j  3 y k prin porţiunea
planului 2x  3 y  4z  12 , situată în primul octant.

284
 Fig. 5.23.

Avem, conform definiţiei 43,

 
 
  v  n d  6 z dy dz  6 dz dx  3 y dx dy 
S S

  6 z  cos  6  cos   3 y  cos  d .

S
1
12  2 x  3 y  , avem
Din reprezentarea explicită a suprafeţei, z 
4
1 3 29 p 2
p   , q   , d  dxdy şi cos    ,
2 4 4 1 p  q
2 2 29
q 3 1 4
cos    , cos    .
1 p  q
2 2 29 1 p  q
2 2 29
Astfel,
   6 z  cos   6  cos   3 y  cos  d 
S

  54  6 x  3 y dxdy
1
4 D
unde D este dreptunghiul AOB.
Rezultă,

285
 6 12  2 x  / 3
1  

1
 54  6 x  3 y dxdy     54  6 x  3 y  dy dx 
4 D 40 0 

1  12  2 x 3 12  2 x 2 
6
  54  6 x      dx 
4 0  3 2 9 

 
6
1
6 0
 360  120 x  7 x 2 dx 138 .

Teorema 20. (Formula lui Stokes)

Fie S o suprafaţă orientată, netedă, deschisă, dată parametric prin
ecuaţiile
x  xu, v , y  yu, v , z  zu, v  , u, v  D*  R 2
şi mărginită de curba netedă închisă C. Dacă funcţiile
P, Q, R :   R3  R sunt continue şi cu derivate parţiale de ordinul
întâi continue în domeniul  care conţine suprafaţa S, iar funcţiile
x, y, z au derivate parţiale de ordinul doi continue în D, atunci

 P dx  Q dy  R dz 
C

 R Q   P R   Q P 
     dy dz     dx dz     dx dy
S 
y z   z x   x y 

Observaţia 49.
Formula lui Stokes stabileşte, în spaţiu, legătura între integrala
curbilinie pe o curbă închisă C şi integrala de suprafaţă pe porţiunea de
suprafaţă mărginită de curba C. Este deci, analoagă formulei lui Green
din plan.
Formula lui Stokes se poate scrie şi sub forma vectorială:
   
 v  dr   n  rotv d ,
C S
unde
   
v  Px, y, z  i  Qx, y, z  j  Rx, y, z  k ,
iar
  R Q    P R    Q P  
rot v     i     j     k .
 y z   z x   x y 

286
 
Integrala din membrul stâng se numeşte circulaţia vectorului v pe

conturul C, care este egală cu fluxul rotorului acelui vector v prin
suprafaţa netedă S mărginită de curba C, dat de integrala din membrul
drept.

Exemplul 69.
Să se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie
I  z  y  dx  x  z  dy   y  x  dz
ABCA

luată de-a lungul laturilor triunghiului cu vârfurile în punctele

Aa,0,0 , B0, b,0 şi C 0,0, c  .
x y z
Aplicăm formula lui Stokes pentru suprafaţa plană S :   1 .
a b c
c c
Deoarece p   şi q   , obţinem cosinuşii directori ai normalei
a b
la suprafaţă:
bc
cos   ,
a b  b 2c 2  c 2 a 2
2 2

ac
cos   ,
a 2b 2  b 2 c 2  c 2 a 2
ab
cos   ,
a 2b 2  b 2 c 2  c 2 a 2
iar
a 2b 2  b 2 c 2  c 2 a 2
d  dx dy .
ab
Rezultă,
I  z  y  dx  x  z  dy   y  x  dz 
ABCA
2bc  ca  ab
2  dydz  dz dx  dxdy  ab  dxdy 
S D
2bc  ca  ab
  ariaD   ab  bc  ca ,
ab
deoarece D este triunghiul obţinut prin proiecţia suprafeţei date în
planul xOy.

287
Exemplul 70.
   
Să se calculeze circulaţia vectorului v  2 y 3 i  x3 j  z k pe curba
 z  x 2  y 2
C: .
 z  4

Avem
  z  x 3
rot v   
  i   2 y   z  j   x   2 y  k 
3 3 3

  x   x 
 y z   z  y 


 3x  6 y k
2 2

Deoarece z  x 2  y 2 , rezultă d  2 dxdy , iar cosinuşii directori
x x
cos   , cos   ,
2 x y 2 2
2  x2  y2
1
cos   .
2
Astfel,
    2 2 1

 v  dr   rot v  n d   3x  6 y  2  2 dxdy , 
C S D

unde domeniul D : x 2  y 2  16 . Cu schimbarea de variabile

x    cos , y    sin 
obţinem
4  2 
  
 
v  dr    3 cos2   6 sin 2    3 d  d 
C 00 
3 4 3 sin 2
|0   
4 2
    |0  192  .
2 4 2 

Exerciţii

1. Să se calculeze  x  y  z  d , unde S este faţa exterioară a cubului

S
0  x  1, 0  y  1, 0  z  1 .

288
2. Să se calculeze  xy  yz  zx  d , dacă S este porţiunea suprafeţei
S
conice
z  x 2  y 2 decupată de suprafaţa x 2  y 2  2ax .

3. Să se calculeze aria sferei ca aplicaţie la integrala de suprafaţă.

4. Să se calculeze aria suprafeţei z  x 2  y 2 situată în interiorul

cilindrului
x 2  y 2  2x .

 z d , dacă S este porţiunea sferei x 2  y 2  z 2  16

2
5. Să se calculeze
S
situată în primul octant.

6. Să se calculeze aria conului x 2  z 2  y 2 conţinută în cilindrul

x2  y 2  R2 .

7. Să se determine fluxul vectorului v prin suprafaţa S, dacă:
   
a. v  x i  y j  z k , iar S este porţiunea sferei x 2  y 2  z 2  36
cuprinsă între planele z  11 şi z  20 ;
   
b. v  xy i  z j  3 yz k , iar S este porţiunea planului x  y  z  1
situată în primul octant.

8. Să se calculeze   yz dy dz  zx dz dx  xy dxdy , dacă S este faţa

S
exterioară a paralelipipedului 0  x  4 , 0  y  3 , 0  z  4 .

 x dy dz  y dz dx  z dxdy ,
3 3 3
9. Să se calculeze dacă S este faţa
S

exterioară a sferei x  y 2  z 2  R 2 .
2

10. Să se calculeze folosind formula lui Stokes, următoarele integrale

curbilinii:
a.  y dx  z dy  x dz , dacă C este cercul x  y  z  0 , x 2  y 2  z 2  R2
C
parcurs în sens trigonometric;

289
 y dx  z 2 dy  x 2 dz , unde C este curba lui Viviani definită prin
2
b.
C

intersecţia suprafeţelor x 2  y 2  z 2  R 2 , x 2  y 2  Rx .
   
11. Să se calculeze circulaţia vectorului v  3 y i  4z j  2x k , pe curba
C de intersecţie a sferei x 2  y 2  z 2  16 , x  0 cu cilindrul
y2  z2  4 .

5.10. Integrala triplă

Prin analogie cu modul în care a fost construită teoria integralei duble,
în cazul funcţiilor de trei variabile, se poate defini integrala triplă. Integrala
triplă îşi are originea într-o problemă fizică importantă şi anume determinarea
masei unui corp neomogen.

5.10.1. Integrala triplă. Definiţie, proprietăţi.

Fie  un domeniu compact din R3 şi funcţia f : R mărginită pe

 . Considerând o diviziune  a domeniului R3 prin plane paralele cu
planele de coordonate şi reţinând doar intervalele tridimensionale conţinute în
 , numerotate într-o ordine oarecare D1 , D2 , , Dp , suntem conduşi la
considerarea sumei riemanniene
p
   f    f  k , k ,  k   k ,
k 1

unde  k , k ,  k  este un punct oarecare din D k , iar  k este volumul

intervalului tridimensional D k .

Definiţia 44.
Funcţia f definită şi mărginită pe domeniul compact R3 este
integrabilă Riemann pe  , dacă pentru orice şir de diviziuni  n cu
lim  ( n )  0 şi pentru orice alegere a punctelor   k , k ,  k   Dk
n
rezultă că şirurile sumelor riemanniene au o limită comună I, finită.
Valoarea limitei se numeşte integrala triplă a funcţiei f pe domeniul
 şi se notează

290
 I  f ( x, y, z) dx dy dz sau I   f ( x, y, z) d .
 

Integrala triplă are aceleaşi proprietăţi generale pe care le-am întâlnit

la integrala dublă şi nu le mai menţionăm.
Formula de calcul a integralei triple se obţine printr-un raţionament
asemănător cu cel făcut la integrala dublă.

Teorema 21.
Fie f : R3 R , unde  este intervalul tridimensional
  a, b  c, d   e, g. Dacă f este mărginită şi integrabilă pe  şi
dacă pentru orice ( x, y) a , b  c, d  există integrala
g
F ( x, y)   f ( x, y, z )dz ,
e
şi F ( x, y) este integrabilă pe D  a , b  c, d , atunci
g 
 f x, y, z  dxdy dz     f x, y, z  dz dxdy 
 D
 e 
(5.69)
g
bd 
  f x, y, z  dz dxdy .
 

a c e


Observaţia 50.
A calcula o integrală triplă pe un domeniu   a, b c, d  e, g  ,
revine la a calcula o integrală dublă şi una simplă, adică la a calcula
trei integrale simple. Ordinea în care efectuăm cele trei integrale este
arbitrară.

Exemplul 71.
dx dy dz
Să se calculeze  1  x  y  z 4 ,  fiind dat de 0  x  1 ,

0  y  1, 0  z  1 .

Deoarece funcţia f x, y, z  

1
este continuă pe cubul dat
1 x  y  z
 , avem

291
 dx dy dz 1 dz 
 1  x  y  z 4   1  x  y  z 4  dxdy ,
 D 0 
unde D  0,1 0,1 .
Atunci,

dx dy dz
11
 1 1
 1  x  y  z 4    

 31  x  y  z 3 0


dx dy 
|
 00

1    
1 1
1 1
 
    dy  dx 
3 0  0  1  x  y 3 2  x  y 3  
 
1  1
1
1 1
  
6 0  1  x  y 2
 2 0
2  x  y  
dx |
1  2 1 
1
1 1
  
6 0  2  x 2
  2
1  x  3  x  
2
dx 
24
.

Definiţia 45.
Spunem că domeniul  este simplu în raport cu axa Oz dacă poate fi
scris sub forma
 
  ((xx,,yy,,zz)) 
R
3
R33 ((xx,,yy)) 
R DD,, ((xx,,yy))  zz   
((xx,,yy)) ,,
unde  şi sunt  funcţii continue pe D şi  x, y    x, y  pentru
orice punct ( x, y) interior lui D.

Teorema 22.
Fie funcţia f : R mărginită şi integrabilă pe  , iar  este un
domeniu simplu în raport cu axa Oz. Dacă pentru orice
 ( x, y)
( x , y )  D există integrala F ( x , y ) 
 f ( x, y, z) dz ,
 ( x, y)

iar F este integrabilă pe D, atunci

  x  
 f x, y, z  dxdy dz     f x, y, z  dz  dxdy . (5.70)

D   x 

 

292
Exemplul 72.
Să se calculeze:
I  e x  y  z dx dy dz ,


unde  este x  y  z  1, x  0, y  0, z  0 .

C(0,0,1)

B (0,1,0)
O y

A (1,0,0)
x

Fig. 5.24.

Corpul  este tetraedrul mărginit de planele x  y  z  1,

x  0, y  0, z  0. Proiecţia lui în planul xOy este triunghiul AOB
format de dreptele x  0, y  0, x  y  1 . Pentru punctul ( x, y) fixat în
domeniul D (adică în triunghiul AOB ), un punct ( x, y, z) se poate
deplasa pe verticală de la planul z  0 la planul x  y  z  1, adică
0  z 1 x  y .
Atunci ,
1 x  y 
I   e x  y  z dx dy dz     e x  y  z dz  dx dy 


AOB  0


 e  e dxdy 
x  y  z 1 x  y
 e
x y
 | dx dy 
0
AOB AOB
1 1 x 
   
1
    e  e x  y dy  dx   e1  x   e  e x dx 
00  0
e
  1.
2

293
Exemplul 73.
Să se calculeze  y dxdydz , unde corpul  este mărginit de


suprafeţele: x  y 2 , x  y  2 , 4 z  x 2  y 2 şi z  y  3 .

x2  y2
Variabila z variază între şi y  3 . Proiecţia corpului  pe
4
planul xOy este domeniul D mărginit de curbele x  y 2 şi x  y  2 .
Aceste curbe se intersectează în punctele A1,1 şi B4,2 . Deoarece
y 2  y  2 pentru 1  y  2 , domeniul  poate fi scris sub forma
x2  y2
D : 1  y  2 , y 2  x  y  2 şi  z  y  3.
4
Astfel,
2 y2  y 3  
 y dx dy dz   
   y dz  dx dy 
   
1 y 2  x 2  y 2  / 4 

 
2 y2 
 x 2  y 2  
   y y  3  dx dy
  4  
1 y 2 
2
 y 3  x3 y  y2

  y 2  3 y 
4 
 x   |y 2
dy
1
 12 
2
 y7 y5 4 y 4 16 y  837

     3 y3  4 y 2   dy  .
1
 12 4 3 3  160

5.10.2. Schimbarea de variabilă în integrala triplă

Pentru simplificarea calculelor unor integralelor triple se efectuează
uneori anumite schimbări de variabile care duc fie la o funcţie mai uşor de
integrat, fie la domenii mai simple, de obicei la intervale.
În analogie cu integrala dublă, presupunem că am găsit trei funcţii
diferenţiabile cu derivate parţiale continue
x  xu, v, w , y  yu, v, w , z  z u, v, w (5.71)
definite pe un domeniu tridimensional  din spaţiul variabilelor u, v şi w,
mărginit de suprafaţa  .

294
 Aceasta înseamnă că funcţiile x, y şi z au proprietatea că oricărui punct
Pu, v, w din interiorul lui  , îi corespunde un singur punct M x, y, z  din
interiorul lui  , coordonatele x, y şi z fiind valorile funcţiilor (5.71) şi reciproc.
Pentru aceasta se demonstrează că este necesar şi suficient ca
iacobianul transformării să nu se anuleze în nici un punct din  , adică ,
x x x
u v w
Dx, y, z  y y y
J  0
Du, v, w u v w
z z z
u v w
oricare ar fi u, v, w   .
Atunci,

 f x, y, z  dxdy dz 



D  x, y , z 
(5.72)
  f xu, v, w, y u, v, w, z u, v, w du dv dw
Du, v, w
*

De exemplu, dacă schimbăm coordonatele carteziene în coordonate

cilindrice, avem:
 x    cos

 y    sin  . (5.73)
z  z

Cilindrul circular cu axa Oz, de rază R şi înălţime h, prin transformarea
(5.73) are ca imagine intervalul tridimensional
0    R , 0    2 , 0  z  h .
Iacobianul transformării este
x x x
  z cos   sin  0
Dx, y, z  y y y
J   sin   cos 0 .
D ,  , z    z
z z z 0 0 1
  z

295
 z P



y

P'
x
Fig. 5.25.

Dacă schimbăm coordonatele carteziene în coordonate sferice, avem

 x    cos  sin 

 y    sin   sin  ,
 z    cos

unde
0   R,
0    2 ,
0   ,
atunci iacobanul transformării este
x x x
  
Dx, y, z  y y y
J  
D ,  ,     
z z z
  
cos sin    sin  sin   cos cos 
 sin  sin   cos sin   sin  cos    2  sin  .
cos  0   sin 

Exemplul 74.
Să se calculeze  z dxdy dz , unde  este emisfera


x  y z a , z 0.
2 2 2 2

Trecând la coordonate sferice

296
  x    cos  sin 

 y    sin   sin  ,
 z    cos

obţinem

0    a , 0    2 , 0    .
2
Atunci,
2 / 2 a

 z dxdydz       cos    sin  d d d 

2

 0 0 0
2 / 2
4 a
  cos  sin   | d d 
4 0
0 0
4 2  /2
 / 2  a4
a4 2
  |   cos 2 | 
a

8  d  sin 2 d  8 0 0 4
.
0 0

Exemplul 75.
 xy dxdydz , unde  este dat de x  y2  1 ,
2
Să se calculeze

0  z 1, x  0 , y  0 .

Domeniul  este situat în primul octant şi este delimitat de suprafaţa

clindrului x 2  y 2  1 şi de planele x  0 , y  0 , z  0 , z  1 .
Tecem la coordonatele cilindrice
 x    cos

 y    sin  ,
z  z


iar noul domeniu * este definit de 0    1 , 0    , 0  z 1.
2
D  x, y , z 
Deoarece iacobianul transformării este J    , obţinem
D  ,  , z 

297
 1 /2 1

 xy dxdydz     cos sin    d d dz 

2

 0 0 0
1  /2 1
1
2 0 
 3
 d sin 2 d  dz 
0 0

1  4 1  cos 2   / 2 1 1
  |   2 |0  z |0  8 .
2 4 0

5.10.3. Formula lui Gauss – Ostrogradski

3
Considerăm un domeniu  R astfel încât orice paralelă la axele de
coordonate îi intersectează frontiera S în cel mult două puncte (S fiind o
suprafaţă închisă).
Următoarea teoremă stabileşte legătura între integrala triplă şi
integrala de suprafaţă.

Teorema 23. (Formula lui Gauss-Ostrogradski)

3
Fie  R un domeniu compact, simplu în raport cu fiecare dintre
axele de coordonate, mărginit de suprafaţa închisă, netedă S. Dacă
P, Q, R sunt funcţii continue pe  , iar derivatele parţiale
P Q R
, , există şi sunt continue pe  , atunci
x y z

 Px, y, z  dy dz  Qx, y, z  dz dx  Rx, y, z  dxdy 

S
(5.74)
 P Q R 
      dx dy dz
 
x y z 

Observaţia 51.
În notaţie vectorială, formula lui Gauss – Ostrogradski se scrie
  
 v  n d   div v d ,
S 
       
unde v  P i  Q j  R k , iar n  cos i  cos j  cos k este
versorul normalei exterioare la suprafaţa S.

Prima integrală reprezintă fluxul vectorului v prin suprafaţa închisă S.

298
Exemplul 76.
Folosind formula lui Gauss – Ostrogradsky să se calculeze

 x dy dz  y dz dx  z dxdy , luată pe suprafaţa exterioară a sferei cu

S
centrul în origine şi de rază a.
P Q R
Deoarece P  x , Q  y , R  z , avem  1, 1,  1 şi
x  y z
deci, din formula lui Gauss – Ostrogradsky avem

 x dy dz  y dz dx  z dxdy   3 dxdy dz .

S 

Trecând la coordonate sferice, obţinem

2 a

 x dy dz  y dz dx  z dxdy   3 dxdy dz  3   sin  d d d 

2

S  000
 2 a
 2 3 a
  
 3 sin  d d  2 d  3 cos   |0 |0  |  4a3 .
3 0
0 0 0

Exemplul 77.
 
Să se calculeze, folosind formula lui Gauss – Ostrogradsky  v  n d
S
   
, unde v  x 2 z i  y j  xz 2 k , iar S este suprafaţa mărginită de
paraboloidul z  x 2  y 2 şi planul z  4 y .

Conform formulei Gauss – Ostrogradsky,

  
 v  n d   div v d ,
S 

 P Q R
unde div v    . Deoarece P  x 2 z , Q  y , R   xz 2 ,
x y z

avem div v  2 xz  1  2 xz şi
  
 v  n d   div v d   dxdy dz 
S  
4y y  4y 
2
4
 
   2  dz2 dxdy
0 4y y2  x  y 

299
 deoarece proiecţia lui  pe planul xOy este cercul x 2  y 2  4 y . Astfel,
4y y2

 4 y  x   
4 4
  4
 v  n d    y 2 dx dy  
3/ 2
2
4y  y2 dy 
S 0  4y y2 0
3

 
4
4   y  22
4 3/ 2

3 0
 dy .

Cu schimbarea de variabilă y  2  2 sin t , dy  2 cos t dt , obţinem

 /2
  4
 v  n d  3 16 cos t dt  8 .
4

S  / 2

5.10.4. Aplicaţii ale integralei triple

1. Volumul unui domeniu compact R3 este dat de

V  vol    dx dy dz .


Exemplul 78.
Să se calculeze volumele corpurilor limitate de suprafeţele:
a. x 2  y 2  z 2 şi emisfera superioară x 2  y 2  z 2  8 ;
b. x 2  y 2  a 2 şi x 2  z 2  a 2 .
a. Facem calculul acestui volum în coordonate sferice,
 x    cos  sin 

 y    sin   sin  .
 z    cos


Ecuaţia conului dat devine  2  sin 2    2  cos2  , de unde   .
4
Din ecuaţia sferei obţinem  2  8 . Astfel,

300
 
2 4 2 2
V   dx dy dz   
2
 sin  d d d 
 0 0 0

2
  16 2 32
 
4 2 2
2
  d  sin  d  d  2    1   2 1 .
2
 2  3 3
0 0 0  
b. Avem
 a a2 x2  a2 x2  
  
V   dx dy dz       dz  dy dx 
 
 a 

 a2  x2  a2 x2  
a  a2 x2 
 
a
 
 8   a 2  x 2 dy  dx  8 a 2  x 2 dx 
0 
 0
 0

a
 x 3  16 a 3
 8 a 2 x   .
 3  3
0

2. Fie  un corp neomogen situat în R3. Dacă f :  R este funcţia

densitate (presupusă continuă şi pozitivă), atunci: masa M şi
coordonatele centrului de greutate ( x G , y G , z G ) ale corpului  sunt
date de formulele:
M  f ( x, y, z) dx dy dz


respectiv
1
xG 
M  x  f ( x, y, z) dx dy dz;


1
yG 
M  y  f ( x, y, z) dx dy dz;


1
zG 
M  z  f ( x, y, z) dx dy dz.


3. Momentele de inerţie ale corpului  în raport cu originea, axele sau

planele de coordonate:

301
  
I 0   x 2  y 2  z 2 f ( x ,y ,z ) dx dy dz ;


 
I 0 x   y 2  z 2 f ( x ,y ,z ) dx dy dz ;


I x 0 y   z 2 f ( x ,y ,z ) dx dy dz .


Dacă corpul  este omogen, vom lua f ( x, y, z)  1.

Exemplul 79.
Să se determine masa regiunii cuprinse între două sfere de raze a şi b,
0  a  b , ştiind că densitatea în fiecare punct este
f x, y, z   2
k
.
x  y2  z2

Avem

 f x, y, z  dxdydz   x 2  y 2  z 2 dxdydz ,

k
M
 

unde a  x  y  z  b . Trecând la coordonate sferice, obţinem

2 2 2 2 2

 x    cos  sin 

 y    sin   sin  ,
 z    cos

x 2  y 2  z 2   2 , a    b , 0    2 , 0     ,
dxdydz   2  sin  d d d . Astfel,
2 b 2  b
 2 sin 
M  k  d d d  k  d  sin  d  d 
00a
2 0 0 a

 k  b  a   2   cos 0  4 k  b  a  .

Exemplul 80.
Să se determine coordonatele centrului de greutate al corpului omogen
definit de: 2 z  x 2  y 2 , x  y  z .

Corpul fiind omogen, f x, y, z   1 şi calculăm cele patru integrale,

anume:

302
 x y
 2
 x  y  x  y  dxdy ,
2
M  dxdy dz   dxdy  dz   2 
 D x2  y2 D 
2

unde D este discul x 2  y 2  2x  2 y  0 sau, echivalent

x  1   y  1
2 2
 2 . Trecând la coordonate polare,
x  1    cos
, 0    2 , 0    2 , dxdy   d d .
y  1    sin 
Prin urmare,
2

  
2
1
M   d  2   d   .
2
2 0 0

În continuare, prin calcule asemănătoare, obţinem

5
I1   x dx dy dz   , I 2   y dx dy dz   , I 3   z dxdy dz  3
  

Coordonatele centrului de greutate vor fi:

I1 I I 5
xG   1 , yG  2  1 , zG  3  .
M M M 3

Exerciţii
1. Să se calculeze următoarele integrale triple:
a.
 ( x  y  z) dx dy dz,  : 0  x  a , 0  y  b, 0  z  c;

x2 y
b.
 (1  y) 3 (1  z) 2
dx dy dz, : a  x  2a , 1  y  2, 1  z  3

1
c.
 xyz dx dy dz, :1  x  2,  2  y  1, 0  z 
2


2. Să se calculeze:
unde  este domeniul mărginit de
a.
 xyz  sin ( x  y  z) dx dy dz


planele x  0, y  0, z  0 şi x  y  z  ;
2

303
 b.
 x dx dy dz, unde  este prisma mărginită de planele:

x  0, y  0, z  0, z  h, x  z  a;
dx dy dz
c.
 (1  x  y  z)3 , unde  este domeniul mărginit de planele

x  0, y  0, z  0, x  y  z  1.

3. Să se calculeze integralele:
 x2 y2 z2  x2 y2 z2
a.
  2  2  2  dx dy dz ,  : 2  2  2  1;
a b c  a b c


b.  xyz dx dy dz, unde  este domeniul mărginit de suprafeţele:



x 2  y 2  z 2  1, x  0, y  0, z  0.

c.  ( x  y) 2  z 2  dx dy dz, unde :x2+y2+z2  a2 ;



d.  z ( x 2  y 2 ) dx dy dz, unde : x2  y2  z2  R2 , z  0,



x2 y2 z2
e.  ( x 2  y 2  z 2 ) dx dy dz , unde :   , 0  z  c.
a 2 b2 c2


4. Să se calculeze folosind formula lui Gauss – Ostrogradsky:

 xy dy dz  y dx dz  zy dx dy ;
2
a.
S

 x dy dz  y 3 dx dz  z 3 dx dy ,
3
b.
S

unde S este sfera : x 2  y 2  z 2  R 2  0 .

5. Să se calculeze volumul domniului delimitat de cilindrul x 2  y 2  r 2

şi sfera x 2  y 2  z 2  R 2 , r  R .

6. Să se calculeze volumul delimitat de cilindrii x2  y 2  r 2 şi x 2  z 2  r 2 .

304
7. Să se determine coordonatele centrului de greutate ale corpurilor
omogene mărginite de suprafeţele:
a. x 2  y 2  z , x  y  z  0 ;
b. x 2  y 2  z 2  3a 2 , x 2  y 2  2az .

8. Să se determine masa corpului definit prin relaţiile x 2  y 2  z 2  24 ,

x 2  y 2  2z , ştiind că densitatea este dată de f x, y, z   z .

305
BIBLIOGRAFIE

1. Aramă L., Morozan T., Culegere de calcul diferenţial şi integral,

Editura Tehnică, Bucureşti, 1964
2. Cristescu R., Matematici generale,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967
3. Ciorănescu N., Curs de algebră şi analiză matematică,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1958
4. Cobzaş Şt., Analiză Matematică,
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1997
5. Cocan A., Socea D., Tudor H., Analiză matematică,
Litografia Universităţii Braşov, 1986
6. Dobrescu E. V., Analiză matematică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974
7. Donciu N., Flondor D., Analiză Matematică (culegere de probleme), (vol. I, II),
Editura ALL, Bucureşti, 1993
8. Flondor D., Stănăşilă O., Lecţii de analiză matematică,
Editura ALL, Bucureşti, 1993
9. Halanay A., Olaru V., Turbatu S., Analiză matematică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
10. Jain R.K., Iyengar S.R.K., Advanced Engineering Mathematics,
Alpha Science International Ltd., Pangbourne England, 2002
11. Leonte A. V., Niculescu C.P., Culegere de probleme de algebră şi analiză matematică,
Scrisul Românesc, Craiova, 1981
12. Nicolescu M., ş.a., Analiză Matematică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
13. O’Neil P. V., Advanced Engineering Mathematics,
Wadsworth Publishing Company, Belmont, California, 1986
14. Radomir I., Matematică. Elemente de algebră vectorială, geometrie şi calcul diferenţial,
Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2000
15. Radomir I., Matematică. Elemente de calcul integral şi ecuaţii diferenţiale,
Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2000
16. Radomir I., Popescu O., Matematici pentru economişti,
Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002
17. Radomir I., Fulga A., Analiză Matematică (culegere de probleme),
Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2005
18. Rădulescu M.S., Teoreme şi probleme de analiză matematică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
19. Sireţchi Gh., Calcul diferenţial şi integral,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985
20. Stănăşilă O., Analiză Matematică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981

306