RIGA CRYPTO ŞI LAPONA ENIGEL

de Ion Barbu
- Poezie interbelică modernistă -

Ion Barbu este unul dintre cei mai cunoscuți poeți moderniști, modernismul fiind
o mișcare literară ce pune accent pe inovație, atât la nivelul limbajului, cât și la nivel
prozodic.

- La nivelul limbajului se remarcă forța expresivă a metaforelor;

- La nivel prozodic se poate observa încălcarea regulilor prozodice clasice (lipsa

rimei, măsura variabilă versuri cu inițială minusculă pentru a sugera
continuitatea ideilor poetice)

Modernismul a fost teoretizat la noi de Eugen Lovinescu, acesta insistând pe

principiul sincronismului si pe teoria imitației. Potrivit criticului, culturile mai puțin
dezvoltate împrumută forme de la culturile mai bine dezvoltate, astfel înregistrând și
ele un progres.
Ion Barbu, de formație matematician, s-a declarat poet ermetic, el scriind o
poezie care nu se mai referă la nimic exterior, ci care își are sensul în sine însăși. Din
acest motiv poeziile sale se caracterizează printr-o ambiguitate dusă la extrem,
rezultată din abstractizarea limbajului poetic. Ermetismul însă nu caracterizează
întreaga creație barbiană, ci doar ultima etapă a acesteia. Poezia Riga Crypto și
lapona Enigel face parte însă din a doua etapă a creației lui Barbu, etapa baladic-
orientală.
Titlul face referire la cele două personaje implicate în acţiunea baladei: riga
Crypto, regele-ciupercă, şi lapona Enigel, o fată din ţinuturile nordice, din Laponia.
Titlul trimite cu gândul la marile povești de iubire din literatura universală, Romeo și
Julieta, Tristan și Isolda.
Tema este reprezentată de povestea de iubire imposibilă dintre cele două
peronaje la care face referire titlul. Imposibilitatea acestei iubiri se datorează faptului
că cei doi fac parte din lumi diferite şi nu-ţi pot depăţi condiţia/limitele. Întâlnirea
dintre ei se petrece într-un spaţiu imaginar, în vis. Prin această temă, poemul lui
Barbu poate fi comparat cu Luceafărul lui Eminescu. Există însă o diferenţă: dacă în
Luceafărul fiinţa superioară era El, aici fiinţa superioară este Ea. În Luceafărul fata
era cea care îî adresează chemarea Luceafărului, cerându-i să-şi depăşească limtilele
şi să devină asemeni ei, pe când în Riga Crypto... el este cel care încearcă să o
ademenească pe fată în lumea lui. Din acest motiv poemul lui Ion Barbu a fost numit
un Luceafăr întors.
Poemul este structurat în două părţi şi are forma povestirii în ramă.
Prima parte face referire la o nuntă, o nuntă care e pe sfârşite şi la care nuntaşii
il roagă pe menestrel/lăutar să le istorisească povestea despre riga Crypto şi lapona
Enigel, pe care le-o spusese şi cu o vară în urmă. Această nuntă, acest dialog între
nuntaşi şi menestrel, constituie cadrul pentru povestirea pe care menestrelul urmează
s-o spună.
Partea a doua cuprinde mai multe tablouri. La început sunt prezentate portretele
celor două personaje. Riga Crypto, al cărui nume poate fi tradus ca tăinuit, dar și
apartenența la familia ciupercilor, se simte atras de lapona Enigel, nume ce trimite la
înger, însă deosebirile dintre ei fac imposibilă povestea lor de iubire. Ea face parte
din regnul uman, pe cand el face parte din regnul vegetal. În plus, el este iubitor de
umbră, de răcoare, pe când ea este iubitoare de lumină, de căldură. Regele ciupercă îi
adresează laponei mai multe chemări prin care îi cere acesteia sa renunte la conditia ei
pentru a fi alturi de el, însă de fiecare dată se loveste de refuzul acesteia. Riga
incearca sa o atraga printr-un descântec, acest descântec rasfrangandu-se însă asupra
lui intr-un mod negativ: pentru că a incercat sa-şi depăşească limitele, aspirând la
cineva de altă condiţie decat a sa, riga este distrus de propriul vis: surprins de razele
soarelui in timpul discuţiei cu Enigel, riga Crypto moare, deoarece el nu suporta decat
umbra. Moartea regelui ciupercă trebuie interpretată metaforic: toti cei care încearcă
sa-şi depăsească limitele vor fi distruşi de propriul vis. Iubirea nu e posibila decat
intre indivizi de aceeaşi condiţie, fapt dovedit si de finalul poemului, în care riga face
cuplu cu maselarita-mireasă, o plantă de aceeasi conditie cu el. Acelasi lucru se
întâmplă şi în Luceafărul, unde Cătălina renunţă la iubirea pentru Luceafăr pentru a i-
o dărui lui Cătălin, un baiat de aceeasi conditie cu ea.
Drumul parcurs de lapona are semnificația unui drum inițiatic, iar popasul în
ținutul lui Crypto este o probă trecută de Enigel. În concepția lui Barbu, treptele
inițierii străbat trei cercuri: cercul Venerei (iubirea văzută ca energie degradantă),
cercul lui Mercur (al intelectului) și cercul Soarelui, ce simbolizează cunoașterea
absolută. Faptul că lapona aspiră către soare arată că aceasta se află pe treapta lui
Mercur, iar chemările lui Crypto sunt de fapt chemările Venerei, tentații pe care
Enigel reușește să le depășească în drumul ei către ideal.
În concluzie, Ion Barbu tratează într-un mod original o temă de factură
romantică, iubirea incompatibilă dintre două ființe din lumi diferite, dar și sacrificiile
făcute în numele idealului.