R 11 2 Matematica Ghic

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE
Conf. univ. dr. GRAŢIELA GHIC
MATEMATICĂ APLICATĂ ÎN ECONOMIE

Curs în tehnologia ID-IFR
Bucureşti
2012
2
3
4
CUPRINS
INTRODUCERE .................................................................................................................................................. 8
MODULUL 1 ...................................................................................................................................................... 12
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1 ......................................................................................................................... 12
RECAPITULAREA NOTIUNILOR FUNDAMENTALE ............................................................................. 12
Obiectivele unităţii de învăţare ......................................................................................................................... 12
Sinteza unitatii de invatare ................................................................................ Error! Bookmark not defined.
Anexa 1 Alfabetul grec ................................................................................................................................. 12
Anexa 2 Abrevieri si termeni ........................................................................................................................ 13
ELEMENTE DE ALGEBRĂ LINIARĂ .......................................................................................................... 16
SPAŢII VECTORIALE ..................................................................................................................................... 16
Competenţele unităţii de învăţare ..................................................................................................................... 16
Introducere ........................................................................................................................................................ 16
Definitie si terminologie ................................................................................................................................... 17
SUBSPATII VECTORIALE ............................................................................................................................. 22
Subspaţii vectoriale ........................................................................................................................................... 23
LINIARITATE. GENERATORI. BAZE. COORDONATE .......................................................................... 27
Dependenţă şi independenţă liniară .................................................................................................................. 27
SCHIMBAREA BAZEI. LEMA SUBSTITUŢIEI. METODA PIVOTULUI.................................................. 33
Lema substituţiei............................................................................................................................................... 34
Metoda pivotului............................................................................................................................................... 34
Aplicaţii ale metodei pivotului în calculul matriceal ........................................................................................ 35
MODULUL 2 ...................................................................................................................................................... 42
FUNCŢIONALE PE SPAŢII VECTORIALE ................................................................................................. 42
Funcţionale liniare ............................................................................................................................................ 43
Funcţionale biliniare ......................................................................................................................................... 43
Funcţionale pătratice (forme pătratice) ............................................................................................................. 44
REDUCEREA FUNCŢIONALELOR PĂTRATICE LA FORMA CANONICĂ ........................................ 50
Clasificarea funcţionalelor pătratice ................................................................................................................. 51
Metoda Jacobi ................................................................................................................................................... 51
Metoda Gauss ................................................................................................................................................... 51
ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ ................................................................................................ 55
TEORIA DIFERENŢIALĂ A FUNCŢIILOR VECTORIALE REALE ...................................................... 55
Exemplu . .......................................................................................................................................................... 55
Derivate parţiale pentru funcţii de mai multe variabile .................................................................................... 55
Derivate parţiale de ordin 2. Matricea hessiană ................................................................................................ 56
OPTIMIZAREA FUNCŢIILOR VECTORIALE REALE ............................................................................ 62
Funcţii omogene ............................................................................................................................................... 62
Optimizarea funcţiilor fără restricţii ................................................................................................................. 63
Algoritmul de generare a punctelor de optim ................................................................................................... 63
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10 ....................................................................................................................... 68
OPTIMIZAREA FUNCŢIILOR VECTORIALE CONDIŢIONATE........................................................... 68
Optimizarea funcţiilor de mai multe variabile condiţionate prin restricţii de tip egalitate............................... 69
MODULUL 3 ...................................................................................................................................................... 74
COMPLEMENTE DE CALCUL INTEGRAL ................................................................................................ 74
INTEGRALE IMPROPRII ............................................................................................................................... 74
Obiectivele unităţii de învăţare: ........................................................................................................................ 74
Sinteza unitatii de invatare: .............................................................................................................................. 74
6
1.Integrale improprii ......................................................................................................................................... 75
2. Integrale euleriene ........................................................................................................................................ 75
ELEMENTE DE ECUATII DIFERENTIALE ................................................................................................ 80
ECUATII DIFERENTIALE DE ORDINUL I ................................................................................................. 80
Soluţiile ecuaţiilor diferenţiale .......................................................................................................................... 80
Ecuaţii diferenţiale de ordinul I ......................................................................................................................... 80
Ecuaţii cu variabile separabile ........................................................................................................................... 80
1. Introducere .................................................................................................................................................... 81
2. Exemple ........................................................................................................................................................ 81
3. Soluţiile ecuaţiilor diferenţiale ...................................................................................................................... 82
4. Ecuaţii diferenţiale de ordinul I .................................................................................................................... 83
4.1. Ecuaţii cu variabile separabile.................................................................................................................... 83
ELEMENTE DE MATEMATICI FINANCIARE .......................................................................................... 86
1. Introducere .................................................................................................................................................... 86
2. Dobânda ........................................................................................................................................................ 86
3. Dobânda simplă ............................................................................................................................................ 87
4. Problema echivalării procentelor exprimate în unităţi de timp diferite ........................................................ 88
5. Scadenţa comună şi scadenţă medie ............................................................................................................. 89
6. Procent mediu de depunere ........................................................................................................................... 90
7.Dobânda compusă .......................................................................................................................................... 90
8. Sume încadrate într-un proces de dobândă compusă .................................................................................... 90
7
MATEMATICA APLICATA IN ECONOMIE
INTRODUCERE
Oricine procedeaza la o examinare retrospectiva a dezvoltarii mondiale va putea

constata ca matematica reprezinta un real suport pentru aceasta. Noile dezvoltari economice
apar adesea ca rezultat al intersectiei comunitatii stiintifice cu matematica.
Prezentul material acopera programa analitica a cursului de Matematici aplicate în
economie tinut studentilor din anul întâi FR de la Facultatea de Relatii Economice din cadrul
Universitatii Crestine Dimitrie Cantemir din Bucuresti.
Prin parcurgerea acestui curs se poate obtine formarea profesionala si iniţierea în
profesii de specialitate. De exemplu, temele prezentului curs se constituie adesea in probe de
examen pentru ocuparea unor functii din domeniul economico-financiar, managementul
firmei, experti economici si financiari etc.
Importanta disciplinei rezidă in marea gama de aplicabilitate a metodelor si tehnicilor
expuse in varii domenii de activitate printre care se inscrie si specializarea si domeniul de
licenta:economia si afacerile internationale .
Mai este oare necesar a imagina un specialist in aceste domenii prioritare ale
economiei fara cunostinte si abilitati de calcul si analiza?
Obiectivele cursului
Obiectivele cursului sunt:

 Explicarea noţiunilor specifice algebrei liniare si analizei matematice
 Introducerea in domeniile matematicilor economice
 Exemplificarea metodelor si tehnicilor de calcul si analiza
 Enuntarea principalelor rezultate
 Prezentarea unor exemple si contraexemple clasice
 Analiza economica si evaluarea scenariilor
 Crearea abilitatilor de rationament deductiv
 Realizarea deprinderilor de calcul
Competente oferite
Cerinţe generale
 În materiale de sinteză se pune accent pe principiile fundamentale şi aplicarea acestora în

realitatea concretă.
 Dimensionarea unităţilor de învăţare (module/teme) pentru studiul individual de două-
trei ore.
 Forma de prezentare a materialelor este structurata in maniera sugestivă, iar continutul
disciplinei este organizat pe baza principiilor psiho-pedagigice, ale logicii si
interdependentei principalelor concepte si notiuni stiintifice si gradarii dificultatilor de
intelegere, asimilare, aprofundare, dezvoltare, particularizare si generalizare şi să
conducă la însuşirea sistematică a cunoştinţelor, aprofundarii disciplinei, pecum şi la
realizarea deprinderilor si abilitatilor de rationament logico-matematic, economico-
financiar si a dabandirii tehnicilor de analiza si calcul .
8
Cerinţe specifice privind suportul de curs
 Proiectate corespunzător obiectivelor din fisa disciplinei

 Prezentarea rezultatelor aşteptate şi a competenţelor dobândite
 Subdivizarea în module, capitole, lecţii şi unităţi de studiu
 Indicarea timpului necesar pentru asimilarea fiecărui modul/unitate de învăţare
 Utilizarea rezumatelor, concluziilor, exemplelor/contraexemplelor ilustrative şi
aplicatiilor specifice
 Teste de autocontrol în fiecare secţiune
 Instrucţiuni de parcurgere a suportului de curs
De mentionat ca, desi unii termeni stiintifici va sunt complet necunoscuţi si, eventual, au
denumiri deosebite, pe parcursul expunerii sunt explicati si exemplificati in situatii
economice si contexte concrete, ceea ce va permite utilizarea lor in cadrul altor discipline din
planul de invatamant si in activitatea profesionala ulterioara.
Nivelul cursului este astfel gândit pentru a fi utilizat de persoane ca dvs. ce vor lucra în acest
domeniu sau care vor fi potenţiali apropiaţi de acesta.
În acelaşi timp poate fi util oricărei persoane ce doreşte o înţelegere a fenomenelor
economice-financiare.
Resurse si mijloace de lucru
Cursantii au la dispozitie si alte instrumente si unelte necesare studiului unde se gasesc si alte
aplicaţii foarte utile în aprofundarea cunoştinţelor acumulate:
 bibliografia recomandata
 lucrări complementare
 suport electronic complet si cursul inteeegral pe suport tiparit
 anexa cu alfabetul grec folosit adesea in domeniul matematic
 anexa cu glosar de termeni explicati.
Structura cursului
Estimativ, durata medie de studiere a cursului va fi de 30 de ore.

În mod normal, se consideră că un asemenea curs se poate studia minimum 2 ore pe
saptamana, iar studiul se deruleaza pe o perioada de 14 săptămâni, în timp ce pentru examen,
este necesara inca o săptămână.
Am structurat cursul în 13 lecţii si una introductiva, iar durata de asimilare a fiecărei lecţii
este de aproximativ 2 ore.
Schema cursului
INTRODUCERE
UNITATEA DE INVATARE 1
RECAPITULAREA NOTIUNILOR
FUNDAMENTALE
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2
CAPITOLUL I. ELEMENTE DE ALGEBRĂ LINIARĂ
9
SPAŢII VECTORIALE
SUBSPATII VECTORIALE
LINIARITATE. GENERATORI. BAZE. COORDONATE
SCHIMBAREA BAZEI. LEMA SUBSTITUŢIEI
FUNCŢIONALE PE SPAŢII VECTORIALE
REDUCEREA FUNCŢIONALELOR PĂTRATICE
LA FORMA CANONICĂ
CAPITOLUL II. ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ
TEORIA DIFERENŢIALĂ A FUNCŢIILOR VECTORIALE REALE
OPTIMIZAREA FUNCŢIILOR VECTORIALE REALE
OPTIMIZAREA FUNCŢIILOR VECTORIALE CONDIŢIONATE
CAPITOLUL III.COMPLEMENTE DE CALCUL INTEGRAL
INTEGRALE IMPROPRII
CAPITOLUL IV. ELEMENTE DE ECUATII DIFERENTIALE
ECUATII DIFERENTIALE DE ORDINUL I
CAPITOLUL V. ELEMENTE DE MATEMATICI FINANCIARE
DOBANDA SIMPLA SI COMPUSA
Studiul cursului
Cursul se poate parcurge atât în întregime, respectând ordinea lecţiilor, dar şi parţial, prin
studierea numai a acelei părţi pe care o consideraţi utilă.
Totuşi pentru evaluarea finală a studenţilor este necesară parcurgerea tuturor lecţiilor şi
efectuarea exerciţiilor practice.
Este de dorit să studiaţi lecţiile pe calculator sau din manual.
Totodată este recomandata realizarea exemplelor solicitate si efectuarea exerciţiile practice.
Dacă într-o anumită lecţie se regăsesc referinţe către alte resurse şi materiale tipărite sau în
format electronic, pe Internet, vă indicăm să le parcurgeţi.
Fiecare lectie începe prin prezentarea cunoştinţelor, competenţelor şi abilităţilor pe care le
căpătaţi după studierea respectivului material.
Va recomandam sa le citiţi la început pentru ca vă ofera o imagine despre ceea ce învăţati şi
inca o data la sfârşitul lecţiei pentru a vă asigura că atingerea aceste obiective.
Pentru a testa cunoştinţele asimilate cursul pune la dispoziţia utilizatorului o serie de
întrebări, teste şi exerciţii practice. Acestea sunt menite să autoevalueze asimilarea
cunoştinţele prezentate.
10
Este util a testa cunoştinţele doar după ce parcurgerea lecţiei şi nu accesati răspunsurile decât
dupa epuizarea toturor posibilităţilor de a răspunde individual la acea solicitare sau atunci
cand este necesara autoverificarea solutiei gasite.
Mentionam ca aceste cerinte sunt pentru uzul personal, atâta vreme cât răspunsurile si
solutiile determinate sunt individuale.
Am urmarit ca materialele de curs sa fie prezentate sub o forma accesibila de un absolvent de
liceu si bacalaureat, fara a pierde din vedere caracterul stiintific si practic al disciplinei.
Totusi, este inevitabil ca, in functie de pregatirea eterogena si de capacitatile intelectuale ale
fiecaruia, aprecierea gradului de dificultate a unor părţi din acest curs sa fie mult diferita.
În cazul în care este necesar un ajutor suplimentar acesta poate fi solicitat cadrelor didactice
şi tutorilor de an (de la curs şi de la activităţile de seminar).
Teme de control (TC)
Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor

avea următoarele subiecte:
1. Baze pe spatii vectoriale. Lema substitutiei (2 ore)

2. Optimizarea deciziei la consummator/producator (2 ore)
Bibliografie obligatorie
1. Ghic G.: Matematici pentru economisti, Ed. Universitara, Bucuresti, 2011.

2. J. M. Mihăilă, G. Ghic, Algebră şi Geometrie Analitică, Ed. Cartea Universitară,
Bucureşti, 2008.
3. J. M. Mihăilă, G. Ghic, Matematici economice, Ed. Universitară, Bucureşti, 2010.
Metoda de evaluare
Verificarea finală constă:

 într-un test format din trei exercitii, cate unul din fiecare capitol, in genul celor
continute in curs, fie din cele cu solutii propuse, fie din cele recomandate spre rezolvare, cu
cerinte gradate pe nivele de dificultate si creativitate
 din elaborarea şi prezentarea în ziua testării finale a unui proiect privind o societate
comerciala sau firma, la care, folosind date fictive, sa se genereze scenarii si situatii concrete,
la care sa se aplice modalitatile si tehnicile si calcul si anliza sau, minimal, un set de cel
putin trei exercitii rezolvate din cele propuse in curs.
Înainte de examen este recomandata cel putin o săptămână pentru revederea si recapitularea
materialelor studiate şi a exerciţiilor practice realizate pe parcursul parcurgerii cursurilor si
prin studiu individual.
Totodată este utila reparcurgerea notitelor si însemnărilor luate în sala de curs si la seminarii.
Nu în ultimul rând se pot purta discutii de studiu cu alţi colegi din grupă sau alte cunoştinţe
care studiază sau au studiat această disciplină.
Spor la studiu pentru ca succesul va fi ulterior!
11
MODULUL 1
CAPITOLUL I.
INTRODUCERE
CURSUL 1
RECAPITULAREA NOTIUNILOR FUNDAMENTALE
Obiectivele unităţii de învăţare

 Prezentarea alfabetului grec folosit in expunerea si prezentarea notiunilor
 Explicarea termenilor si a simbolurilor specifice disciplinei
Sinteza unitatii de invatare

1. Anexa 1 Alfabetul grec
2. Anexa 2 Abrevieri si termeni
Anexa 1 Alfabetul grec
Alfabetul grec este o culegere a celor 24 de litere, care este folosit pentru a scrie în limba
greacă de la secolul VIII î.Hr. până astăzi.
Alfabetul grec
Literă mare Literă mică Transcriere clasică Denumire
Α α A Alpha
Β β B Bêta
Γ γ g Gamma
Γ δ d Delta
Δ ε e Epsilon
Ε δ z Dzêta
Ζ ε ê Êta
Θ ζ th Thêta
Η η i Iota
Κ θ k Kappa
Λ ι l Lambda
Μ κ m Mi
Ν λ n Ni
Ξ μ x/ks Xi
Ο ν o Omicron
Π π p Pi
Ρ ξ r Rhô
12
΢ ζ, ο s Sigma
Σ η t Tau
Τ π y Ypsilon
Φ θ ph Phi
Υ ρ kh Khi
Φ ς ps Psi
Χ σ ô Oméga
Este și primul și cel mai vechi alfabet în sensul că denotează fiecare vocală și fiecare
consoană cu semnul separat.
De la secolul II î.Hr. literele grecești se folosesc și pentru a marca numeralele.
Alfabetul grec își are originile în alfabetul fenician și la baza formarii mai multor alfabete
folosite în Europa și Orientul Mijlociu, inclusiv latin și chirilic. În afară de funcția sa de
reprezentare scrisă a limbii greci, literele alfabetului grec sunt folosite azi ca simboluri în
matematică și alte științe exacte.
Literele grecești sunt folosite deseori în notația științifică, mai ales în algebra și fizică:
 Unghiurile sunt notate cu ζ (theta mic) sau α (alpha mic).
 Litera Γ (delta mare) este folosit pentru a desemna un interval,dar și pentru a calcula
o ecuație de gradul al II lea
 Literea ε (epsilon mic) este folosită pentru a desemna valorile neglijabile (cantități
mici).
 Litera π (pi mic) este utilizată în matematică pentru a desemna circumferința unui cerc
cu raza egală cu o unitate (aproximativ 3,1415926536).
 Litera Π (pi mare) este utilizată în matematică pentru a desemna un produs de
elemente.
 Litera σ (oméga mic) desemnează în fizică viteza unghiulară.
 Litera Χ (oméga mare) este simbolul pentru o unitate în SI a rezistenței electrice,
ohmul.
 Litera κ (mu mic) este simbolul pentru prefixul SI micro care reprezintă o milionime
dintr-o unitate.
 Litera ξ (rho mic) este folosită în matematică pentru a indica curbele polare, și în
fizică pentru densitate.
 Litera ρ (chi mic) este utilizată în fizică pentru a desemna un coeficient de
compresibilitate (termodinamică și unde)
 Litera ΢ (sigma mare) este utilizată în matematică pentru a desemna o sumă de
elemente.
 Literele grecești sunt folosite pentru a desemna stelele.
 Diferitele tipuri de radiație emisă de materialele radioactive sunt notate respectiv α, β
și γ.
Anexa 2 Abrevieri si termeni
Lema - gr. lemma  propoziţie luată ca argument, propoziţie ajutătoare folosită la

demonstrarea unei teoreme; lemele au fost folosite iniţial de Euclid (sec.3 i.e.n.).
13
Teorema - gr. theorema examinare, cercetare, denumirea a fost folosita iniţial de Aristotel.
In calculul vectorial, nabla este un operator diferențial ce operează asupra functiilor,
reprezentat prin simbolul 1.
În functie de cum este aplicat operatorul, el poate descrie gradientul (panta), divergența sau
rotorul.
Matematic, nabla poate fi privit ca o derivată în spațiul multidimensional.
Când este folosit într-o singură dimensiune, el ia forma derivatei din analiza matematică.
Ca operator, el operează pe câmpuri vectoriale și câmpuri scalare care suportă operații
similare înmulțirii. Ca toți operatorii, acești operatori similari înmulțirii nu trebuie să fie
confundați cu înmulțirea; în particular, nabla nu comută.
În coordonate carteziene tridimensionale, R3 cu coordonatele (x, y, z), nabla se definește ca
unde (i, j, k) este baza standard în R3.

Această definiție poate fi generalizată într-un spațiu euclidian, de dimensiune n Rn.
În sistemul de coordonate carteziene cu coordonatele (x1, x2, …, xn), nabla este:
unde este baza standard în acest spațiu.

Mai pe scurt, folosind notația Einstein, nabla se scrie ca
Nabla poate fi exprimat și în alte sisteme de coordonate, de exemplu în coordonate cilindrice
sau sferice.
Nabla este folosit drept formă prescurtată de scriere pentru simplificarea multor expresii
matematice lungi.
Cel mai adesea, este folosit pentru a simplifica expresiile pentru gradient, divergență, rotor,
derivată direcțională și Laplacian.
Atât regula lui Sarrus cât şi regula triunghiului se aplică numai determinanţilor de ordin 3.
Tabel de derivate
Determinarea derivatei este operația primară în calculul diferențial.
Acest tabel conține derivatele celor mai importante funcții, precum și reguli de derivare
pentru funcții compuse.
În cele ce urmează, f și g sunt funcții de x, iar c este o constantă.
Funcțiile sunt presupuse reale de variabilă reală.
Aceste formule sunt suficiente pentru a deriva orice funcție elementară.
Reguli generale de derivare
1
Nabla este un simbol matematic folosit în primul rând ca o convenție de
notație.
14
Derivatele funcțiilor simple
c' = 0 x' = 1
Derivatele funcțiilor exponențiale și logaritmice

(ex)' = ex
Derivatele funcțiilor trigonometrice

(sin x)' = cos x (cos x)' = − sin x
Derivatele funcțiilor trigonometrice inverse
Derivatele funcțiilor hiperbolice
Derivatele funcțiilor hiperbolice inverse
15
CAPITOLUL II.
ELEMENTE DE ALGEBRĂ LINIARĂ
CURSUL 2.
SPAŢII VECTORIALE

 Explicarea definitiilor si regulilor de calcul
 Enuntarea principalelor rezultate legate de spaţii vectoriale
Competenţele unităţii de învăţare

 studenţii vor putea să recunoască structurii de spatiu vectorial
 studenţii vor dobândi abilităţi de rationament deductiv

1. Introducere
2. Definitie, terminologie si notatii
3. Proprietati (reguli de calcul)
4. Exemple
5. Exercitii rezolvate
6. Teme propuse
7. Bibliografie
Introducere
Forma actuala a definitiei spaţiului vectorial se datoreaza întemeietorului

aritmeticii axiomatice, G.Peano2 (1888), deşi K.Gauss3 (1799) folosise implicit
noţiunea de plan vectorial.
Fondatorul teoriei spaţiilor vectoriale rămâne însă H.Grassmann4 (1844).
2
Peano Giuseppe (1858-1932), matematician, logician si lingvist italian
3
Gauss Karl Friedrich (1777-1855), matematician si astronom german, a conceput metoda
celor mai mici pătrate, a demonstrat teorema fundamentala a algebrei, a întemeiat calculul cu
numerele complexe, etc.
4
Grassmann Hermann Gunther (1809-1877), matematician si filolog german, a exprimat si
dezvoltat noţiunea de spaţiu cu n dimensiuni, etc.
16
Definitie si terminologie
Definiţia 1
Fie (K, +, .) un corp nevid (de exemplu, corpul numerelor reale sau
complexe, cu 0 K şi 1K elementul zero şi respectiv elementul unitate) si V
o mulţime nevidă, inzestrata cu o lege de compoziţie internă  VV V
şi o lege de compoziţie externă  KV V astfel încât:
Tripletul (V, , ) se numeşte spaţiu vectorial peste corpul K dacă:
- V este grup abelian în raport cu legea de compoziţie internă  (cu
elementul neutru 0 şi –x elementul opus lui xV);
- legea de compoziţie externă satisface cerinţele:
1. (x =xx, K xV;
2. xyxyK x,yV;
3. xx K xV;
4. 1x≠0xV, x≠0.
Notăm V/K, adică V este spaţiu vectorial peste corpul K.
Terminologie si notatii
1. Elementele spatiului vectorial V se numesc vectori şi se noteaza cu

litere latine mici.
2. Elementele lui K se numesc scalari şi se noteaza cu litere greceşti
mici.
3. Un spaţiu vectorial peste  se numeşte spaţiu vectorial real.
4. Un spaţiu vectorial peste C se numeşte spaţiu vectorial complex.
Proprietati
Propoziţie
Intr-un spatiu vectorial, au loc urmatoarele reguli de calcul:
a) x-yx-yK x, yV;
b) (-x =x-x, K xV;
c) 0x=0, xV;
d) 00, K;
e) 1x=x, xV;
f) -1x-x, xV;
g) x0  0 sau x0, K xV.
Demonstraţie:
a) fie K şi x, yV. Atunci x=x-y+y(x-y)+y şi adunând -y
(care există deoarece xV iar (V,+) este grup) în ambii membri
rezultă x-y x-y.
b)  K xV, x=x-x+x rezulta x-x =x-x de unde,
folosind proprietatea a) in membrul stang, se obtine (-x =x-x.
c) 0x=(-)x=x-x=0, xV
d) avem 0=(x-x)= x-x=0, K
e) din proprietatea 4 din definiţie rezultă că 1x=0 implică x=0.
Fie deci 1(x-1x)=1x-(1∙1)x=1x-1x=0 deci x-1x=0 adică 1x=x, xV
17
g) fie K şi xV astfel încât x0.
Dacă 0 demonstraţia este încheiată.
Fie deci ≠0.  1  K   1 x    1  0  0 iar pe de altă
parte  1 x   ( 1   ) x  1  x  x deci x=0.
Exemple.
Spaţiul vectorial numeric real  /  definit prin

n
1.

n      ...    x1 ,...xn  / xi  , i  1, n
n ori
t

,
si inzestrat cu operatiile canonice:
 legea de compoziţie internă este adunarea vectorilor
 legea de compoziţie externă este înmulţirea vectorilor cu scalar
real.
Explicit, definim cele două operaţii:
a) dacă x   x1 , x2 ,..., xn  Rn şi y   y1 , y2 ,..., yn  Rn atunci
adunarea vectorilor x  y se defineşte pe componente:
x  y  ( x1  y1 , x2  y2 ,..., xn  yn ) Rn
b) înmulţirea vectorului cu un scalar se defineşte prin
multimplicarea tuturor componentelor vectorului cu respectivul scalar:
 x   x1 ,  x2 ,...,  xn  Rn
Observatie
Egalitatea a doi vectori este definită astfel:
x  x1 , x2 ,..., xn  şi y   y1 , y2 ,..., yn  sunt egali dacă şi numai dacă
xi  yi , i  1, n .
2. Mai general, K n / K inzestrat cu operatiile canonice este spaţiu
vectorial
n
n ori

K  K  K  ...  K  x ,...x  / x  K, i  1, n
1 n
T
i

unde K este corpul numerelor reale sau complexe.
3. Spatiul vectorial al matricelor M m,n K/ K cu m linii şi n coloane
cu elemente din corpul K, unde K=  sau K = C, inzestrat cu operatiile
canonice:
 legea de compoziţie internă este adunarea matricelor,
 legea de compoziţie externă este înmulţirea matricelor cu scalar.
4. Spatiul polinoamelor intr-o nedeterminta, cu coeficienti reali de
grad cel mult n.
18
Întrebări de control şi teme de dezbatere
Exerciţii rezolvate
1. Spaţiul  = {x=(x 1 ,.....,x n ) , x i , i= 1, n } este spaţiu vectorial

n t
real faţă de adunarea vectorilor şi înmulţirea cu scalari.

Soluţie: V=n, K=
:     
n n n
(x,y)xy
 x1   y1 
   
Fie x  , y   x=    , y=    cu x i , y i , i = 1, n
n n
x  y 
 n  n
 x1  y1 
 
xy=     
n
x  y 
 n n
 :   
n n n
(,x)x
 x1 
 
Pentru  şi x  definim x=     
n n
 x 
 n
Verificăm axiomele din definiţia spaţiului vectorial.
(  ,) grup abelian
n
i)
a)  x,y    xy  
n n
 x1  y1 
  n
Vectorul xy=     pentru că are n componente reale
x  y 
 n n
(adunând două numere reale obţinem un număr real)
 x1  y1   y1  x1 
 n   
b) xy=yx ,  x,y     =    
x  y  y  x 
 n n  n n
x i +y i = y i +x i , i= 1, n (adunarea numerelor reale este comutativă)

n
c) (xy)z=x(yz) , x,y,z  
 x1  y1   z1   ( x1  y1 )  z1 
     
(xy)z=        =   
 x  y   z   (x  y )  z 
 n n  n  n n n
19
 x1   y1  z1   x1  ( y1  z1 ) 
     
x(yz)=      =  
     
 xn   y n  z n   xn  ( y n  z n ) 
Cei doi vectori sunt egali pentru că au componentele respectiv egale
(adunarea numerelor reale este asociativă).
d)  en astfel încât  xn  ex=xe = x
 e1  x1   x1 

 
Din ex=x    =    e i +x i = x i ,i= 1, n  e i =0,i= 1, n .
 e  x   x 
 n n  n 
0
  n
Deci e=    
0
 
n n
e)  x  x’ astfel încât xx’=x’x=e
 x1  x'1   0 
   
Din xx’=e     =     x i +x’ i =0  i= 1, n  x i =-x’ i ,i=
 x  x'   0 
 n n  
1, n .
  x1 
  n
Deci x’=    
 
  xn 
ii)  satisface următoarele cerinţe:
n
a) (+)x=(x)(x),  ,  si  x
 (   ) x1 
 
Vectorul (+)x=   
 (   ) x 
 n
 x1   x1   x1  x1 

     
Vectorul (x)(x)=      =  
     
xn   xn  xn  xn 
Cei doi vectori sunt egali deoarece (+)x i =x i +x i , i= 1, n
(înmulţirea numerelor reale este distributivă faţă de adunare la stânga şi la
dreapta).
n
b) (xy) = (x)(y)   si  x,y 
 x1  y1    ( x1  y1 ) 
   
(xy)=    =  
 x  y   ( x  y ) 
 n n  n n 
20
 x1   y1   x1  y1 
     
(x)(y)=       =  
     
xn  y n  xn  y n 
Dar (x i +y i )=x i +y i ,  i= 1, n
n
c) ()x=(x) ,  ,  si  x 
 ( ) x1   x1    ( x1 ) 
     
()x=    (x)=    =   
     
 ( ) xn   xn   ( xn ) 
Dar ()x i =(x i ) ,  i= 1, n (înmulţirea numerelor reale este
asociativă)
 1x1   x1 
   
1x=    =   =x
n
d) 1x=x ,  x ;
   
1xn   xn 
Cum 1x i =x i ,  i= 1, n (elementul neutru la înmulţirea numerelor reale
este 1).
2. Să se arate că R este un spaţiu vectorial peste Q, dar Q nu este un

spaţiu vectorial peste R, operaţiile fiind cele naturale.
Soluţie: Prima afirmaţie este evidentă pentru că (R,+) este grup abelian;
pentru setul (ii): (1) şi (2) sunt consecinţe ale distributivităţii înmulţirii
faţă de adunare, (3) este o consecinţă a asociativităţii înmulţirii numerelor
reale iar (4) este echivalentă cu faptul că 1 este elementul neutru pentru
înmulţire.
Q nu este spaţiu vectorial real întrucât înmulţirea nu este lege externă.
Într-adevăr, trebuie să avem:
  Q,  x  R  x  Q, dar pentru  1 şi x  2 , x  2  Q.
Bibliografie
4. Cenuşă Ghe. şi colaboratorii: Matematici pentru economişti, Ed. Cison, Bucureşti, 2000.
5. D. Fadeev, I. Sominski, Recueil d’exercises d’algebre superieur, Moscova, 1993.
6. Filip A: Matematici aplicate în economie, Ed. ASE, Bucureşti, 2002.
Bucureşti, 2008.
21
CAPITOLUL II.
CURSUL 3.
 Explicarea definitiilor si a regulilor de calcul

 Enuntarea principalelor rezultate legate de subspatiile vectoriale
 Recunoasterea structurii de subspatiu vectorial
 Studenţii vor putea recunoaste structurii de subspatiu vectorial

 Studenţii vor îmbunătăţi abilitatile de rationament deductiv
1. Subspatii vectoriale
3. Proprietati (rezultate)
5. Teme propuse
6. Bibliografie
22
Subspaţii vectoriale
Definiţia 2.
O submultime nevida a unui spatiu vectorial se numeste subspatiu
vectorial al sau daca este chiar spaţiu vectorial în raport cu legile de
compoziţie internă şi externă induse de legile corespunzătoare.
Matematic:
Fie spatiul vectorial V/K, o submultime, W se numeste subspaţiu
vectorial al spaţiului V, dacă W este spatiu vectorial inzestrat cu
operatiile induse.
Definiţia 3.
O submulţime nevidă W a spatiului vectorial V, se numeşte subspaţiu
vectorial al lui V dacă sunt indeplinite urmatoarele conditii:
1. x, y  W  x  y  W
2. x W ,   K  x W .
Observaţie
Cele două condiţii sunt echivalente cu:
x, y W ,  ,   K  x  y W .
Terminologie si notatii
a) Spatiul vectorial se numeste spatiu ambient pentru subspatiul

vectorial pe care-l contine.
b) Legile de compoziţie (internă şi externă) induse de legile
corespunzătoare pe subspatiul vectorial se numesc operatii
induse.
c) Corpul scalarilor se subintelege a fi identic.
d) W este subspatiu vectorial al spatiului vectorial V se notează
WV.
Proprietati
Teorema 1. (Echivalenta definitiilor)

Fie V/K, WV, W Atunci WV  K x,yW, xyW.
Demonstraţie.
 Fie x,yW şi K. Cum WV x , yW xyW.
 Dacă WV şi are proprietatea că K x,yW, xyW
atunci pentru 1, x,yW xyW, iar pentru 0 obţinem
K xW, xW.
Propoziţie.
Intersecţia de subspaţii vectoriale este un subspaţiu vectorial.
Demonstraţie
Fara a restrange generalitatea, vom demonstra enuntul pentru două
subspaţii.
23
Fie V/K, U,WV.
Pentru a arăta că UWV folosim implicaţia inversă a teoremei de mai
sus
 K x,y UW, xy UW  xyU şi xyW.
Dar x,y UW  x,y U şi x,yW.
Din K şi x,y U iar UV  xyU.
Din K şi x,y W iar WV  xyW.
Deci xy UW.
Exercitii rezolvate
1. Sa se verifice daca urmatoarea submultime

   
X  x  ( x1, x2 , x3, ) t / x1  0  R3   x1 , x2 , x3  xi  R, i  1, 3
inzestrata cu operatiile induse are structura de subspatiu vectorial real a
spatiului tridimensional real.
Solutie
Verificam cele două condiţii din definitia:
i) 0, x2 , x3 t  0, x2 , y3 t  0, x2  y2 , x3  y3 t  X
ii) x   0, x2 , x3   0,x2 , x3   X ,
t
ceea ce atesta structura de subspatiu vectorial real a lui X .

2. Sa se verifice daca urmatoarea submultime
   
X  x  ( x1, x2 , x3, ) t / x1  x2  x3  0  R3   x1 , x2 , x3  xi  R, i  1, 3
inzestrata cu operatiile induse are structura de subspatiu vectorial real a
spatiului tridimensional real.
Solutie
Conform observatiei, este suficient sa verificam conditia
x, y  X ,  ,   K  x  y  X .
Pentru x, y  X ,  ,   K  x1 - x2+ x3 = 0 si y1 - y2+ y3 = 0 si prin
calcul direct se obtine x  y  X ceea ce atesta structura de subspatiu
vectorial real a lui X
Exercitii propuse
1. Arătaţi că mulţimea matricelor de ordin mn formează în raport

cu adunarea matricelor şi înmulţirea lor cu scalar un spaţiu
vectorial (K=).
2. Pe exemplul unui agent economic organizaţi spaţiul intrărilor în
sistem ca spaţiu vectorial.
3. Sa se verifice daca urmatoarele multimi formeaza spatiu vectorial
real in raport cu operatiile canonice:
a) multimea polinoamelor intr-o nedeterminta, cu coeficienti
reali de grad cel mult 3
b) multimea polinoamelor intr-o nedeterminta, cu coeficienti
24
reali de grad exact 3.
4. Fie R3 / R şi V R 3 , unde:
  x1  
   
a) W   x   x 2  / x1 x 2  1 b)
 x  
  3 
  x1  
   
W   x   x 2  / x1  x 2  0
 x  
  3 
  x1     x1  
       
c) V  x   x 2  / x 1  x 2  0 d) V  x   x 2  / x 1  x 2  1 .
 x    x  
  3    3 
În care din aceste cazuri este V un spaţiu vectorial?
5. Considerăm spaţiul vectorial complex al polinoamelor P / C şi
VP, unde V este mulţimea acelor polinoame x pentru care:
a) X are gradul 3;
b) 2X(0)=X(1);
c) X(t)0, t  0,1, de asemenea X(t)=X(1-t), t .
În aceste condiţii este V un spaţiu vectorial?
n
6. Precizati care din următoarele submulţimi ale lui  au structura
de subspatiu vectorial in raport cu operatiile induse:
n
X 1 ={x /x=(x 1 ,...,x n ) t şi x 1 +...+x n =0}
n
X 2 ={x /x=(x 1 ,...,x n ) t şi x 1 =1}
n
X 3 ={x /x=(x 1 ,...,x n ) t şi x 1 x 2 =1}
n
X 4 ={x /x=(x 1 ,...,x n ) t şi x 1 +x 2 =1}
n
X 5 ={x /x=(x 1 ,...,x n ) t şi x 1 =x 2 =x 3 }
7. Fie X={x3/x=(x 1 ,x2, x3 ) t şi x 1 +x 2 + x3=b}, ,,b.
a) Determinaţi valoarea lui b astfel încât X 3 /  pentru orice
,.
b) Pentru =1 şi b determinat mai sus, găsiţi  astfel ca v=(2,1,-
4) X.
t
8. Fie spaţiul vectorial  3 [x]/ si V 3 [x] unde

V={P 3 [x]/P(-x)= P(x)}. Arătaţi că V< 3 [x].
9. Să se arate că mulţimea Q a matricelor pătrate de ordinul doi de
a b
tipul   este un subspaţiu vectorial al lui M 2  .
a a 
Raspunsuri si indicatii
4. b) si c) sunt subspatii vectoriale.
25
Bibliografie
1. Cenuşă Ghe. şi colaboratorii: Matematici pentru economişti, Ed. Cison, Bucureşti,

2000.
Bucureşti, 2008.
26
CAPITOLUL II.
CURSUL 4.
LINIARITATE. GENERATORI. BAZE. COORDONATE.

 Explicarea definitiilor si tehnicilor de calcul

 Studentul va putea analiza natura sistemelor de vectori
 Studentului i se vor crea abilitati de rationament deductiv

1. Dependenţă şi independenţă liniară.
2. Sistem de generatori.
3. Bază.
4. Dimensiune
5. Coordonate.
6. Exerciţii rexolvate
7. Teme propuse
8. Bibliografie
Dependenţă şi independenţă liniară.
Fie V spatiu vectorial peste corpul K.
Definiţia 4.
Vectorul xV se numeşte combinaţie liniară a vectorilor mulţimii
S v1,…,vnV, dacă există scalarii 1,…nK astfel încât:
x=1v1+…+nvn (*).
Dacă scalarii 1,…n K, îndeplinesc condiţiile:
n
 i  0, i  1,..., n şi  i 1
i  1,
atunci relaţia (*) defineşte o combinaţie liniară convexă.
Sistem de generatori.
Definiţia 5.
Vectorii v1,…,vnV formează un sistem de generatori ai spaţiului
vectorial V dacă orice vector din V se scrie ca o combinaţie liniară a
elementelor mulţimii S, adică: xV ()1,…,nK astfel încât
x=1v1+…+n vn.
27
Definiţia 6.
Vectorii v1,…,vnV se numesc liniar independenţi5 dacă orice combinaţie
liniară a acestora se anulează numai dacă toţi scalarii sunt nuli, adică din
relaţia:
1v1+…+n vn=0  1=…=n=0.
Definiţia 7.
Vectorii v1,…,vn V se numesc liniar dependenţi dacă nu sunt liniar
independenţi.
Bază.
Definiţia 8.
Sistemul de vectori Bv1,…,vnV formează o bază a spaţiului vectorial
V
dacă B este un sistem de generatori ai lui V şi dacă este sistem liniar
independent.
Definiţia 9.
V/K este un spaţiu vectorial finit dimensional sau de tip finit dacă are o
bază finită.
Teorema 2
(de existenţă a bazei). Fie V/K un spaţiu vectorial nenul, un sistem liniar
independent XV şi un sistem S de generatori pentru V, astfel încât XS.
Atunci există o bază a lui V/K astfel încât XBS.
Dimensiune
Definiţia 9.
Fie V/K. Se numeşte dimensiunea lui V şi se notează dimV numărul
maxim de vectori liniar independenţi.
Teorema 3.
Condiţia necesară şi suficientă ca un spaţiu vectorial V peste K să aibă
dimensiunea n este ca să admită o bază formată din n vectori.
Teorema 4.
Toate bazele unui spaţiu vectorial finit dimensional au acelaşi număr de
vectori.
Coordonate.
Teorema 5 (teorema bazei).

Într-un spaţiu vectorial finit dimensional orice vector se scrie, în mod unic,
ca o
combinaţie liniară a vectorilor unei baze a spaţiului.
Demonstraţie.
5
noţiunea de independenta liniara a vectorilor a fost introdusa de H.Grassmann (1878)
28
Fie Bv1,…,vnV o bază a spaţiului vectorial V şi vV.
Existenţa. Cum B este un sistem de generatori al lui V ()1,…,nK
astfel încât: v=1v1+…+nvn.
Unicitatea. Presupunem că ()1,…,nK astfel încât:
v = 1v1+…+ +n vn.  1v1+…+n vn = 1v1+…+ n vn
(1 - 1) v1+…+ (n - n)vn =0
Dar B este un sistem liniar independent, rezultă astfel:
i - i = 0, i1,..,n  i = i, i1,..,n.
Observaţii
1. Scalarii unici 1,…,nK se numesc coordonatele lui v în baza B.
2. Vectorul vB1,..,nt se numeşte vectorul coordonatelor lui v în baza
B.
3. Fie nx  xx1,…,xnt xi i1,..,n spaţiul vectorial real faţă de
adunarea vectorilor şi înmulţirea cu scalari.
Vectorii e11,0,…,0t…, en0,0,…,1t formează o bază, numită baza
standard sau canonică a spaţiului n.
Ţinând seama de importanţa în aplicaţii economice a spaţiului vectorial n

dăm următoarea teoremă privind verificarea rapidă a faptului că un sistem
de n vectori v1,…,vn n constituie o bază în n.
Teorema 6.
Vectorii v1a11,…,a1nt,…, vnan1,…,annt din n formează o bază în n
 determinantul matricei asociate sistemului de vectori (matricea formată
cu componentele vectorilor) este nenul.
Consecinţă.
Dacă detA = 0 atunci sistemul de vectori nu formează o bază a lui n.
1  1
   
1. Să se arate că muţimea B={v 1 ,v 2 ,v 3 }   3 , unde v 1 = 1 , v 2 =  0  ,
1  1
   
  1
 
v 3 =   1 , este o bază în  3 si să se gasească coordonatele vectorului
1
 
 2
 
v=  3  în această bază.
 2
 
29
Soluţie:
1 1  1
 
i) Pasul 1 Asociem matricea sistemului de vectori: A= 1 0  1
1 1 1 
 
1 1 1
Pasul 2 Calculăm determinantul matricei A: detA= 1 0  1 = -2
1 1 1
Cum detA0 B bază in  3
ii)B fiind bază in  3 , orice vector din  3 se scrie ca o combinaţie liniară a
vectorilor v 1 ,v 2 ,v 3 în mod unic.
Avem v= 1 v 1 + 2 v 2 + 3 v 3 
 2 1  1   1 1   2   3   2 
           
 3  = 1 1 + 2  0  + 3   1    1   3  =  3 
 2
 
1
 
 1
 
 1
          2 
 1 2 3 
 1   2   3  2

 1   3  3
      2
 1 2 3
1 1  1
 
Matricea asociată sistemului este A= 1 0  1 , iar detA0
1 1 1 

1 
sistemul este compatibil determinat cu soluţia dată de  1 = , 2 = 2 ,
 
2
3= , unde  =detA=-2 .

2 1 1 1 2 1
1 = 3 0 1 = -6 ; 2 = 1 3 1 = 2;
2 1 1 1 2 1
1 1 2  3 
3 = 1 0 3 =0   1 =3 ;  2 =-1 ;  3 =0  [v] B =   1 .
 0 
1 1 2  
1
v 1 = 
1
2. Să se arate că mulţimea S={v 1 ,v 2 ,v 3 ,v 4 } unde 
 ,
 0  1 
1  1 0 0
v 2 =  v 3 = 
2 1
, , v 4 =   este sistem liniar independent
0 0
 0 0
 1 1 
în M 2 ().
Soluţie:
Se consideră combinaţia liniară nulă  1 v 1 + 2 v 2 + 3 v 3 +4v4=0,
0 0
unde 0 = 
0  şi  1 ,...,4 .
 0

1  2 2   3 1   2   3  0 0
Înlocuind obţinem:    .
 4  1   4  0 0 
30
Se obţine sistemul: 1  2 2  3  0
1   2  3  0
4  0
 1   4  0
care are soluţia  1 =2=3=4=0
 1  2   1  0
       
1
3. Fie vectorii: v1 =   , v 2 =  a  , v 3 =  1  , v 4 =   , a   .
1
2 1 0 1
       
 0  1 1  1
       
Să se determine parametrul a astfel încât v 3 să fie combinaţie liniară a

vectorilor v 1 , v 2 şi v 4 .
Soluţie:
Această cerinţă este echivalentă cu faptul că v1 , v 2 , v3 , v 4  este un
sistem de
vectori liniar dependent. Punem condiţia detA=0.
1 2 1 0 1 2 1 0
1 2 1
1 a 1 1 1 a 1 1
Avem: detA= = = 1 a  1 1 =3a+1.
2 1 0 1 1 a 1 1 0
1 1 a 0
0 1 1 1 1 1 a 0 0
Deci, a = -1/3.
Pentru a determina dependenţa punem condiţia:
v 3 =  v1 +  v 2 +  v 4 şi avem sistemul de componente:

   2  1
 1
       1 3 5
 3 care are soluţia   2 ,    ,   .
 2      0 2 2
   1

Teme propuse
1
1. Să se arate că mulţimea B={ v 1 ,v 2 ,v 3 ,v 4 } unde v 1 = 
1

0 0

0 1 0 0
v 2 =  v 3 = 
1 0
, , v 4 =   este bază in M 2 ().
0 1
 0 1
 1 1 
1 2
Considerând v=   să se găsească coordonatele lui V în baza B.
3 4 
4
2. Construiţi o bază diferită de baza canonică in  .
4
Alegeţi un vector din  şi exprimaţi-l în baza gasită.
1 1
3. Construiţi o bază în M 2 (), primul vector fiind v=   .
1 1
31
4. Ce condiţii trebuie să îndeplinească scalarii ,, astfel încât vectorii
 1  1  1
     
v 1 =    , v 2 =    , v3=    , din spaţiul vectorial  3 / să fie liniar
 2   2   2 
     
dependenţi ?
5. Fie a, b, c vectori liniar independenţi în 4 .
Cum sunt vectorii a+b, a-b, a-2b+c?
6. Formează S={1, X, X3} în [X] un sistem liniar independent?
7. Demonstraţi că dacă /Q, atunci o condiţie necesară şi suficientă
pentru ca vectorii 1 şi  din  să fie vectori liniar independenţi este ca
numărul real  să fie iraţional.
8. În X/, unde X={x3/x=(x 1 ,x2, x3 ) t şi x 1 +2x 2 -x3=0} şi pentru
m,n   astfel încât B={f1=(1,m, 3 ) t , f2=(1,n, -1 ) t }X este o bază în
X/, fie  1 şi 2 coordonatele lui v = (7/4,-3/4, 1/4 ) în baza B.
Atunci calculaţi: m+n+2-21.
9. Să se determine o bază şi dimensiunea subspaţiului vectorial
 
U  v  R 4 / v  1 , 2 , 3 , 4  , 1  2 3   4  0,  2   4  0 .
t
  2   1  0
       
  1    1  1
10. Fie vectorii: v1 =   , v 2 =   , v 3 =   , v 4 =  ,  .
2 1  1 
       
 0 1 1  
       
Să se studieze natura mulţimii de vectori din  în funcţie de parametrul
4
 .
Bibliografie
Bucureşti, 2008.
32
CAPITOLUL II.
CURSUL 5
SCHIMBAREA BAZEI. LEMA SUBSTITUŢIEI. METODA PIVOTULUI


 Studentul va dobândi deprinderi de calcul matriceal

1. Introducere
2. Metoda pivotului
3. Aplicaţii ale metodei pivotului în calculul matriceal
5. Teme propuse
6. Bibliografie
Introducere
Problema schimbării bazei este importantă în analiza economică,

evidenţiind din punct de vedere matematic, caracteristicile trecerii de la o
mulţime de activităţi de bază ale firmei, la o altă mulţime de activităţi de
bază (introducerea unui produs nou şi eliminarea altui produs învechit
etc.).
Această problemă nu se pune numai pentru spaţiul n ci şi pentru orice
spaţiu
vectorial V finit dimensional.
Fie V/K, dimV=n şi B0 a1,…,an şi B1 b1,…,bn două baze ale
spaţiului vectorial V. Cum biV şi B0 bază rezultă că vectorii bi se pot
reprezenta unic în funcţie de baza B0  ()ijK astfel încât: bi =
n

j 1
ijaj.
Notăm = (ij) şi numim matricea de trecere de la baza B0 la baza B1.

Matriceal, legătura dintre cele două baze este:  B1 B0.
Fie xV. Reprezentând în cele două baze avem:
n n
x= 
j 1
jaj x= 
i 1
ibi
n
Dar bi =  j 1
ijaj rezultă deci:
33
n n n n n
 jaj =  ibi =  i (  ijaj ) =  (  iij)aj .

n
x= j1
j 1 i 1 i 1 j 1 i 1
n
Cum scrierea unui vector într-o bază este unică rezultă: j = 
i 1
iij.
Matriceal: T, unde  reprezintă vectorul coordonatelor lui x în

baza B0 şi  reprezintă vectorul coordonatelor lui x în baza B1 .
Dăm o metodă practică de recalculare a coordonatelor unui vector xV
când se schimbă baza.
Metoda se fundamentează pe lema substituţiei, care descrie algoritmul de
calcul, schimbând pe rând câte un vector în baza iniţială, prin înlocuirea
unui vector al acestuia cu un vector al noii baze.
Lema substituţiei.
Fie V/K şi B e1,…,ei-1, ei, ei+1,…en V o bază a spaţiului vectorial V şi

aV (un alt vector ce trebuie să intre în noua bază B*).
Coordonatele lui a în baza B sunt 1,…,n , adică a = 1e1+…+ n en..
Atunci:
i)B*e1,…,ei-1, a, ei+1,…en este o bază a lui V  i  0.
ii)Dacă B*e1,…,ei-1, a, ei+1,…en este noua bază, atunci noile coordonate
ale lui xV se calculează cu relaţiile:
x*i = -1ixi
x*j = xj - -1i jxi, ji,
unde x1,…,xn sunt coordonatele lui x în baza B şi x*1,…,x*n sunt
coordonatele lui x în baza B*.
Demonstraţie.
i) dimV=n =B*rezultă că B* este bază  B* este un sistem liniar
independent  1e1+…+i-1ei-1+ia+i+1ei+1+…nen=0i=0,i=1,n.
Introducând reprezentarea lui a în relaţia de mai sus, obţinem echivalent:
(1+i1)e1+…+(i-1+ii-1)ei-1+iei+(i+1+ii+1)ei+1+…+(n+in)en=0
Dar B este bază deci şi sistem liniar independent  toate parantezele sunt
nule  1 +i1=0,…, i-1 +ii-1=0, iei = 0, i+1 +ii+1= 0,…, n
+in=0.
Rezultă că sistemul omogen obţinut trebuie să admită doar soluţia nulă,
ceea ce echivalează cu determinantul lui este nenul  i  0.
ii)dacă B* este bază  i  0, fie atunci xV cu scrierea sa în baza B:
x = x1e1+… xiei+…+ xn en.
Cum i  0 rezultă că:
ei = -1i a- -1i 1e1-…- -1i i-1ei-1- -1i i+1ei+1…- -1i nen
Deci x = (x1- -1i 1xi)e1+… xi-1i ei…+ (xn- -1i nxi )en.
Notând x*i = -1ixI şi x*j = xj - -1i jxI, ji se obţine ceea ce se dorea.
Metoda pivotului
Regula practică dedusă mai sus se numeşte regula pivotului de schimbare a

bazei şi are următoarele etape:
- elementele de pe linia pivotului se împart la pivot;
34
- coloana pivotului devine vector unitar de bază( cu 1 pe locul i şi în rest
zerouri);
- pentru orice alt element se aplică regula dreptunghiului (cu împărţire la
pivot): se construieşte un dreptunghi imaginar cu vârfurile în pivot şi în
elementul ce trebuie transformat ; noua componentă este dată de:
(produsul elementelor din extremităţile diagonalei pivotului) – (produsul
elementelor celeilalte diagonale):pivot.
i xi
i x j   jx i
x 'j 
i
j xj
Aplicaţii ale metodei pivotului în calculul matriceal
1. Determinarea rangului unei matrice
Fie A  M m,n , A  aij i , j . Pentru A = 0, rangA = 0.

Dacă A  0 atunci:
i)dacă a11 0 considerându-l pivot transformăm matricea A într-o matrice
echivalentă folosind regula dreptunghiului fără împărţire la pivot astfel:
- linia pivotului se copiază;
- pe coloana pivotului, sub acesta, elementele devin nule;
- pentru orice alt element se aplică regula dreptunghiului (fără împărţire
la pivot):
 se construieşte un dreptunghi imaginar cu un vârf în pivot şi celălat
în elementul ce trebuie transformat;
 noua componentă este dată de: (produsul elementelor din
extremităţile
 diagonalei pivotului – produsul elementelor celeilalte diagonale)
ii) Dacă a11= 0, neputând fi ales pivot, se caută element nenul pe prima
coloană.
Dacă există pe linia i atunci permutăm această linie cu prima şi se revine la
cazul i.
Dacă elementele primei coloane sunt nule se caută element nenul pe prima
linia.
Dacă există pe coloana j atunci permutăm această coloană cu prima şi se
ajunge la situaţia i.
În cazul în care şi linia 1 are toate elementele nule se caută element diferit
de zero în rest. El există pentru că A  0. Fie acesta aij 0.
Permutăm linia i cu linia 1 şi apoi coloana j cu coloana 1 (se puteau
permuta întâi coloanele) revenind la cazul i.
În noua matrice se separă prima linie şi prima coloană şi apoi se transformă
în alta echivalentă după algoritmul descris mai sus (numai că, ceea ce este
în afara cadrului se copiază).
35
În final, atunci când este epuizată matricea, rangul matricei este considerat
ca fiind egal cu numărul pivoţilor găsiţi.
2. Calculul determinantului unei matrice
Fie A  M n , A  a ij i , j .
Metoda de mai sus poate fi aplicată şi la calculul determinanţilor
urmărindu-se transformarea acestora în determinanţi triunghiulari.
Dacă aplicăm regula dreptunghiului cu împărţire la pivot, atunci valoarea
determinantului este egală cu produsul elementelor de pe diagonala
principală a determinantului asociat afectat eventual de schimbări de semn
apărute în urma permutărilor de linii sau coloane.
Dacă aplicăm regula dreptunghiului fără împărţire la pivot, atunci valoarea
determinantului se obţine din cel asociat conform formulei:
p p ... p
det A  n11 n22 n 1
p1 p 2 ... p n 1
Determinarea inversei unei matrice
Vom folosi un mod eficient de calcul a inversei unei matrice, fundamentat

fiind
de următoarea teoremă: dacă printr-o succesiune de transformări
elementare asupra liniilor (coloanelor) matricei A se obţine matricea
unitate I atunci, considerând aceleaşi transformări aplicate matricei unitate
I, se obţine matricea inversă A-1.
Practic, vom scrie alături cele două matrice A şi I ca una singură având n
linii şi 2n coloane.
Le vom despărţi eventual cu o linie verticală pentru a nu amesteca
operaţiile. Orice transformare elementară aplicată lui A o vom aplica şi lui
I.
Vom aplica regula dreptunghiului cu împărţire la pivot în modul extins
(adică vom extinde calculele de fiecare dată şi la liniile de deasupra
pivotului) având grijă ca pivoţii să-i alegem de fiecare dată din stânga liniei
verticale (din A).
Observaţii.
1. La folosirea acestei metode trebuie avut grijă ca să nu o aplicăm când pe
linii, când pe coloane, deoarece teorema de mai sus nu ne mai asigură
existenţa matricei inverse.
2. Putem folosi şi regula dreptunghiului fără împărţire la pivot dar, în final,
elementele de pe linia 1 se împart la p1p2…pn; cele de pe linia 2 la p2…pn;
ş.a.m.d., elementele de pe ultima linie la pn.
3. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniareTeorema Kronecker–

Capelli.
Un sistem este compatibil dacă şi numai dacă rangul matricei sistemului

este
egal cu rangul matricei sale extinse.
36
Fie sistemul AX = b, A  Mm, n , A  a ij i, j . Notăm matricea extinsă Ae.
Ideea folosită aici este cea de la determinarea rangului unei matrice.
Dacă Ae este supusă transformărilor elementare cu pivoţi numai din A
atunci
rangurile celor două matrice rămân invariant, compatibilitatea sistemului
conservându-se.
Ne propunem să analizăm efectul transformărilor elementare asupra
soluţiilor sistemului.
Astfel, la permutarea a două linii ale lui Ae efectul va fi de permutare a
ecuaţiilor sistemului ceea ce evident nu alterează soluţiile.
Amplificarea unei linii cu un factor se transpune în amplificarea ecuaţiei
respective, iar adunarea a două linii reprezintă adunarea ecuaţiilor
corespunzătoare, niciuna dintre variante nemodificând soluţiile.
Singurul efect minor apare la permutarea coloanelor ceea ce duce la
renumerotarea variabilelor.
Observaţii
1. În scrierea finală a sistemului coeficienţii aij şi termenii liberi bi sunt cei
rezultaţi din transformări şi nu cei iniţiali.
2. Aplicarea acestei metode se poate face şi pe sisteme dreptunghiulare caz
în care tratăm atât compatibilitatea sistemului cât şi rezolvarea lui pe
aceeaşi matrice (Ae).
 1 2 0 1
 
1.Calculaţi rangul matricei A=   1 0 1 3 
 2 2 
 4 0
Soluţie: Aplicăm metoda pivotului:
 1 2 0 1  1 2 01  1 2 0 1
     
A=   1 0 1 3 ~  0 2 14  ~  0 2 1 4  rangA=2
 2 4 2   0 0 0 0   0 0 0 0 
 0
 1 1 1  1
 
1 1 1 1 
2. Fie A=  Calculaţi detA.
0 1 1 0
 
 1 0 1 
 0
1 1 1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 0 0 0 0
Soluţie: A= ~ (L3L2)~ -
0 1 1 0 0 1 1 0
1 0 0 1 0 1 1 2
1 1 1 1
0 1 1 0
~
0 0 0 0
0 1 1 2
37
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0
~-0 0 ~L4L3~(-1)(-1) ~
0 0 0 0 2 2 0 0 2 2
0 0 2 2 0 0 0 0 0 0 0 0
p 1 =1; p 2 =1; p 3 =(-2); p 4 =0  A = 13 1 2(2)  01 =0
1  1  ( 2)
1 1 0
 
3.Fie A=  1 0 1 . A este inversabilă ? Daca da, calculaţi A 1 .
0 1 
 1
1 1 01 0 0  1 1 0 1 0 0
   
Soluţie: (A/I 3 )=  1 0 10 1 0 ~  0 1 1 1 1 0 ~
0
 1 10 0 1   0 1 1 0 0 1 
1 0 1 0 1 0  2 0 0 1 1  1 1  ( 1)  ( 2)
   
~  0 1 1 1 1 0  ~ 0 2 0 1 1 1  : ( 1)  ( 2)
 0
 0  2 1  1  1 0
 0 21 1  1 ( 2)
 1 0 0 1/ 2 1/ 2  1/ 2 
 
p 1 =1; p 2 =(-1); p 3 =(-2) ;   0 1 0 1/ 2  1/ 2 1/ 2  
 0 0 1  1/ 2 1/ 2
 1 / 2 
 1/ 2 1/ 2  1/ 2
1
 
A =  1/ 2  1/ 2 1/ 2 
  1/ 2 1/ 2 1/ 2 
 
Observaţie. Verificăm AA 1 =I 3
4. Alegeţi AM 4 () şi calculaţi A 1 , în cazul în care A este inversabilă.
5. Studiaţi compatibilitatea sistemului şi în caz de compatibilitate rezolvaţi
x  y  z  t  1

sistemul: (S)   x  z  2t  1
 yzt 2

Soluţie:
 1 1 1 1 1  1 1 1 1 1  1 1 1 1 1
     
(A|b)=   1 0 1 2 1 ~  0 1 0 3 2 ~  0 1 0 3 2
 0 1
 1 1 2   0 1  1 1 2   0 0  1  2 0 
e
rang A=3, rang A =3  (S) este compatibil simplu nedeterminat cu
soluţia dată de:
x  y  z  t  1 x  y  z  1  t x  1  4 t
 
 y  3t  2   y  2  3t    y  2  3t  (-1+4t,2-3t,-
  z  2t  0  z  2 t  z  2 t
  
2t,t), t
1  1  1
     
6. Fie a 1 =   , a 2 =   , a 3 = 1 , trei vectori din  3 , coordonatele lor
0 1
 2  0 1
     
fiind exprimate în raport cu baza canonică B 0 ={e 1 , e 2 , e 3 }.

a) Să se arate că {a 1 , a 2 , a 3 }=B constituie o bază pentru  3
38
100 
b) Să se scrie vectorul x= 150  având coordonatele exprimate în baza
 200 
 

canonică, în baza B .
Soluţie:
1 1 1
  
a) A=  0 1 1 , matricea asociată sistemului de vectori B are
2 1
 0

determinanatul  =1 0  B este baza pentru  3
b) Organizăm calculele în tabelul următor, în etapă I înlocuind e 1 cu a 1
(deoarece coordonata lui a 1 în baza e 1 este a 11 =10) apoi în etapa a II-a pe
e 2 cu a 2 şi în final în etapa a III-a pe e 3 cu a 3 .
B a 1 a2 a3 x
e1 1 1 1 100
e2 0 1 1 150
e3 2 0 1 200
a 1 1 1 1 100
e 2 0 1 1 150
e 3 0 -2 -1 0
a 1 1 0 0 -50
a 2 0 1 1 150
e 3 0 0 1 300
a 1 1 0 0 -50
a 2 0 1 0 -50
a 3 0 0 1 300
et.I: iese e 1 , din B 0 şi intră a 1
B 0 ={ e 1 , e 2 , e 3 }

B 1 ={ a 1 , e 2 , e 3 }
et.II : iese e 2 şi intră a 2

B 2 ={ a 1 , a 2 , e 3 }
et.III: iese e 3 şi intra a 3

*
B ={ a 1 , a 2 , a 3 }
100    50 
 
Deci coordonatele vectorului x= 150  scris în baza B 0 , devin   150  în
 200   300 
   
*
baza B .
7. Fie următoarele sisteme de vectori:
39
1    1 3  2   1   2
           
a1 =  4 , a2 =  2 , a3 =  2 şi b1 =  4 , b2 =  1 , b3 =  0.
 2  0 5  5   0  2
           
Fie B = {a1, a2, a3}, B1 = {b1, b2, b3}.
a) Să se arate că B respectiv B1 sunt baze în (R³/R).
 2
 
b) Să se găsească coordonatele lui v =  3  în fiecare din aceste baze.
1 
 
c) Să se determine matricea de trecere C de la B la B1.
Soluţie:
a) Fie A (respectiv A1) matricea bazei B, respectiv B1 .
Avem detA = 14 ≠ 0 şi detA1 = 22 ≠ 0, deci ambele sisteme de vectori
formează baze în (R³/ R).
 1   1 
   
b) Avem A·vB = v şi A1·vB1 = v, unde vB =  2  , vB1 =   2  .
   
 3  3
c)
A v A1 v
1 -1 3 2 2 -1 -2 2
4 2 1 1 4 1 0 1
2 0 5 3 5 0 2 3
1 -1 3 2 1 -1/2 -1 1
0 6 -11 -7 0 3 4 -3
0 2 -1 -1 0 5/2 7 -2
1 0 7/6 5/6 1 0 -1/3 1/2
0 1 -11/6 -7/6 0 1 4/3 -1
0 0 8/3 4/3 0 0 11/3 1/2
1 0 0 1/4 1 0 0 6/11
0 1 0 -1/4 0 1 0 -13/11
0 0 1 1/2 0 0 1 3/22
Deci v = 1/4·a1 – 1/4·a2 + 1/2·a3 şi v = 6/11·b1 – 13/11·b2 + 3/22·b3
Teme propuse
1. Alegeţi AM 4,5 () şi calculaţi rang A.

2 2  2
 
2. Fie A=  2  2 2 , . Calculaţi rang A.
 2 
 2 2
3. Alegeţi AM 5 () şi calculaţi detA.
4. Studiaţi compatibilitatea sistemului şi în caz afirmativ rezolvaţi
sistemul:
 x  2 y  3z  5

 x  y  z  2 , 
 x  y  3z  1

40
100  1 
   
5. Să se arate că în spaţiul vectorial  / vectorii a 1 = 
3
150  , a 2 =  3 ,
 200   5
   
 3
 
a 3 = 1  formează o bază, apoi să se determine coordonatele vectorilor
 0
 
3  0  2
     
c 1 =   , c 2 =   , c 3 =  3  în aceasta bază.
7 0
1  1  5 
     
0
 
6. Găsiţi în  / o bază diferită de baza canonică. Fie
4
x=  0   4 având
2
 
1 
 
coordonatele exprimate în baza canonică.
Determinaţi coordonatele lui x în baza aleasă.
7. Alegeţi două baze în  4 / şi fie x 4 . Să se găsească relaţiile care
există între componentele vectorului x scris în cele două baze.
Bibliografie

2000.
Bucureşti, 2008.
41
MODULUL 2
CAPITOLUL II.
CURSUL 6
FUNCŢIONALE PE SPAŢII VECTORIALE
 Explicarea definitiilor si regulilor de calcul

 Enuntarea principalelor rezultate legate de functionale
 Recunoasterea functionalelor
 Studentul va putea să recunoască funcţionalele

1. Funcţionale pătratice (forme pătratice)

2. Funcţionale biliniare
3. Funcţionale liniare
5. Teme propuse
6. Bibliografie
42
Funcţionale liniare
Fie V/K, unde K{R,C}. Studiem proprietatea funcţiilor6 f  V   prin

care fiecărui vector x = ( x1,…,xn)t reprezentat într-o anumită bază (în mod
obişnuit în baza canonică), i se poate ataşa un număr real f(x).
Astfel se introduce instrumentul de evaluare numerică a rezultatelor
activităţii agenţilor economici: cost, profit, etc.
Definiţia 10.
Aplicaţia f  V  K este o funcţională liniară dacă satisface următoarele
conditii: f(x+y)=f(x)+f(y) x,yV – aditivitatea
f(x)=f(x) xV şi K - omogenitatea.
Teorema 7.
Aplicaţia f  V  K este o funcţională liniară dacă şi numai dacă
f(x+y)=f(x)+f(y), ,K şi x,yV.
Demonstraţie.
1 2
 f(x+y)  f(x)+f(y)  f(x)+f(y)
(K şi xV iar V/K  xV. Analog yV)
 Relaţia f(x+y)=f(x)+f(y) are loc pentru orice ,K şi orice
x,yV.
Fie ==1  relaţia devine f(x+y)=f(x)+f(y) x,yV.
Fie K arbitrar fixat şi 0  relaţia devine f(x)=f(x) xV.
Observaţie.
n
Funcţionala liniară f  n   definită prin f x   cx   c i x i , unde
i 1
c  c1 ,..., c n  şi x  x 1 ,..., x n  se numeşte formă liniară.

t
Funcţionale biliniare
Definiţia 11.
Fie V/K şi W/K, unde K{R,C}. Aplicaţia f  VW  K este o
funcţională biliniară dacă este liniară în fiecare argument.
Teorema 8.
Fie V/K , cu dimV=m; W/K, cu dimW=n; B=e1,..,em o bază a lui V şi
B’=l1,…, ln o bază a lui W. O funcţională biliniară f  VW  K se
poate reprezenta matriceal f(x,y) = xTAy, unde A  M m,n K , A  aij i , j , aij
= f(ei,lj) .
Demonstraţie: Reprezentând x şi y în bazele B şi B’ obţinem:
x   x i e i şi y   y jl j .
i j
Deci f ( x, y)  f ( x e , y l )   x f (e ,  y l )   x f (e , l )y .
i i j j i i j j i i j j
i j i j i j
6
Orice aplicaţie f  V  K se numeşte funcţională
43
Dacă se notează cu A  M m,n K  , A = (aij)i,j, aij = f(ei,lj) matricea
coeficienţilor funcţionalei biliniare, atunci ea va avea forma f(x,y) = xTAy.
Caz particular.
Pentru V=W şi dim V=n obţinem f  VV  K este o funcţională biliniară
  A  M n K , A  aij i , j astfel ca f(x,y) = xTAy, x,yV.
Definiţia 12.
O funcţională biliniară f  VV  K se numeşte simetrică dacă are loc:
f(x,y)=f(y,x), x,yV
Observaţie.
Funcţională biliniară fVV este simetrică dacă şi numai dacă A =AT,
adică matricea A este simetrică.
Funcţionale pătratice (forme pătratice)
Definiţia 13.
Fie V/R. Functia hV este o funcţională pătratică a spaţiului vectorial
V dacă există funcţionala biliniară simetrică fVV astfel încât
h(x) = f(x,x),xV.
Teorema 9.
Oricărei funcţionale biliniare simetrice f VV îi corespunde o singură
funcţională pătratică h  V astfel încât să aibă loc relaţia h(x)=f(x,x)
xV.
Reciproc. Oricărei funcţionale pătratice îi corespunde o singură funcţională
biliniară simetrică.
Demonstraţie: Implicaţia directă este evidentă.
 h(x+y)=f(x+y,x+y)=f(x,x+y)+f(y,x+y)=f(x,x)+f(x,y)+f(y,x)+f(y,y)
= f(x,x)+2f(x,y)+f(y,y)  h(x+y) = h(x)+h(y)+2f(x,y)
f(x,y)=(1/2)h(x+y)-h(x)-h(y).
Teorema 10.
Fie V/, cu dimV=n. Aplicaţia h  V   este o funcţională pătratică a
spaţiului vectorial V dacă şi numai dacă există A  M  astfel încât h(x)
n
= xTAx,xV.
n
n
1. Fie V= , W=. Arătaţi că funcţia profit total (x)=px= p x
i 1
i i este o
funcţională liniară.
Soluţie:
n n n
(x+y)=p(x+y)=  p (x
i 1
i i  yi ) =  pi xi +  pi yi =px+py=(x)+(y)
i 1 i 1
44
n n
(x)=p(x)=  pixi =  pi xi =px=(x).
i 1 i 1
2. În spaţiu vectorial  / se defineşte aplicaţia f:  3  prin

3
f(x)=x1+x2,
 x1 
 
unde x=  x 2  . Să se arate că f este o funcţională liniară.
x 
 3
 x1   y1 
   
Soluţie: Considerăm x=  x 2  , y=  y 2   3 .
x  y 
 3  3
 x 1  y1   x 1 
   
Cum x+y=  x 2  y 2  şi x= x 2  , avem:
x  y   x 
 3 3   3
 x 1  y1 
 
f(x+y)= f(  x 2  y 2  )= (x1  y1 )  (x 2  y 2 ) =f(x)+f(y).
x  y 
 3 3 
 x 1 
 
f(x)=f( x 2  )= (x1 )  (x 2 )   x1  x 2   f (x) .
 x 
 3
3. Într-un spaţiu vectorial V/, cu dim V=n, se dă o bază B={v 1 ,...,
v n }V.
Fie funcţionala f:V, definită prin f(x)= 1 +...+ n ,
unde x= 1 v 1 +...+ n v n (i.e. x B  1 ,..., n  ).
Să se arate că f este o funcţională liniară.
Soluţie:
Considerăm şi vectorul arbitrar yV, cu yB  1 ,...,  n  , adică
y= 1 v 1 +...+ n v n .
Avem:
x+y=( 1 v 1 +...+ n v n )+( 1 v 1 +...+ n v n )=( 1 + 1 )v 1 +...+(n+ n )v n
x=( 1 v 1 +...+ n v n )
Deci:
f(x+y)=( 1 + 1 )+...+(n+ n ) = ( 1 +...+ n )+( 1 +...+ n ) = f(x)+f(y).
f(x)=  1 +...+ n =( 1 +...+ n )=f(x).
4. Stabiliţi dacă funcţionalele următoare sunt liniare:
a) f:  4   , f(x)= 5x1+x2-x3+2x4
 x1 
 
 x2 
b) f:    , f(x) = 9- 2x1+x2+3x3-x4 , unde x=  x    4 .
4
 3
 x4 
 
45
Soluţie:
 x1   y1 
   
 x2   y2 
a)Fie x =  x  , y =  y 
4
 3  3
 x4  y 
   4
Stabilim dacă se verifică: f(αx+βy)=αf(x)+βf(y),, si x,y  4
 x1  y1 
 
  x 2  y 2 
Dar f(αx+βy)=f (  )=5(αx1+βy1)+αx2+βy2–(αx3+βy3)+2(αx4+βy4)
 x  y 3 
 3 
  x  y 
 4 4
=5αx1+5βy1+αx2 +βy2-αx3- βy3+2 αx4+2 βy4

= 5αx1+α x2 -αx3+2αx4+5βy1+βy2- βy3 +2βy4
Cum αf(x)+βf(y)=α(5x1+x2-x3+2x4)+β(5y1+y2-y3+2y4)
=5αx1+αx2-αx3 +2 α x4 +5 β y1+ +β y2- β y3+2 β y4 => funcţionala este
liniară
 x1   y1 
   
x=  x 2  y=  2    4
y
b) Pentru orice , şi pentru orice ,  se verifică
x y
 3  3
 x4  y 
   4
relaţia
f(α x + βy)= α f(x) + βf(y) 
 x1  y1 
 
  x 2  y 2 
Dar f(αx+βy)=f(  )=9-2(αx1+βy1)+αx2+βy2 +3(αx3+βy3)-(α
 x  y 3 
 3 
  x  y 
 4 4
x4+βy4) = 9- 2α x1-2βy1+ α x2+βy2 +3 α x3+3 βy3- α x4-βy4

= 9- 2α x1+ α x2+3 α x3- α x4-2βy1+βy2+3 βy3-βy4
Cum α f(x) + βf(y) = α (9- 2x1+x2+3x3-x4 ) + β(9- 2y1+y2+3y3-y4 )
= 9α - 2αx1+ αx2+3αx3- αx4 + 9β - 2βy1+ βy2+3βy3- βy4
=> relaţia f(αx+βy)=αf(x)+βf(y) se verifică doar pentru ,  cu
1 => funcţionala nu este liniară.
5. Construiţi o funcţională liniară pe V=R4.
Soluţie:
Alegem α1 ,α2 ,α3 ,α4 astfel ca f(x) = αx1+αx2+αx3+αx4
 x1 
 
 x2 
Fie α1= 2, α2 = α3 = 0 , α4= 1 şi x=  x    4 => f(x) = 2 x1+ x4
 3
 x4 
 
 y1   x 1  y1 
   
 y2   x2  y2 
Pentru y =     => x+y = 
4
y x  y3 
 3  3 
y  x  y 
 4  4 4
Verificăm aditivitatea: f(x+y)= f(x)+f(y),  x,y R4

f( x+y) = 2 (x1+ y1) + x4+ y4 = 2x1+2 y1+ x4+ y4
Cum f(x)+f(y) = 2 x1+ x4 + 2 y1+ y4 rezultă că axioma este verificată.
46
Verificăm omogenitatea: f(αx) = αf(x),  ,  x R4
Din f(αx) = 2αx1+ αx4 =α (2 x1+ x4) şi αf(x)= α(2 x1+ x4) rezultă că şi
axioma de omogenitate este verificată => f astfel construită este
1
6. Fie V 2 şi f: VV o funcţională biliniară cu A= 1  .Scrieţi f.
1 3

Soluţie: f :V V, f(x,y)=x Ay este dată de:
T
x\y y 1 y 2
x1 1 1
x2 1 3
 f(x,y)=x 1 y 1 +x 1 y 2 +x 2 y 1 +3x 2 y 3
7. Fie f : 3  3 , f(x,y)=x 1 y 1 -x 1 y 3 +x 2 y 1 +x 2 y 2 -3x 3 y 3 .
Arătaţi că f este formă biliniară pe  3 .
Soluţie:
Probăm doar că f este liniară în x, pentru y rezolvându-se analog.
 x1  x1 
 
f(x+ x ,y)=f(x,y)+f( x ,y) x+ x =  x 2  x 2 
 
 x3  x3 
f(x+ x ,y)=(x 1 + x1 )y 1 -(x 1 + x1 )y 3 +(x 2 + x 2 )y 1 +(x 2 + x2 )y 2 -3(x 3 + x3 )y 3
=x 1 y 1 + x1 y 1 -x 1 y 3 - x1 y 3 +x 2 y 1 + x 2 y 1 +x 2 y 2 + x 2 y 2 - 3x 3 y 3 -
3 x3 y 3 = (x,y)+f( x ,y)
 x1 
 
Verifiăm omogenitatea f(x,y)=f(x,y) x=  x 2 
 
 3 
f(x,y)= (x 1 )y 1 -(x 1 )y 3 +(x 2 )y 1 +(x 2 )y 2 -3(x 3 )y 3 =
=( x 1 y 1 -x 1 y 3 +x 2 y 1 +x 2 y 2 -3x 3 y 3 )=f(x,y)
8. Pe V= 4 construiţi o formă biliniară simetrică.
1 1 1 1
 
Soluţie: Fie A = 1 0 2 0  M .
1 1
4
2 0
 
1 0 
 0 1
Fie f:  4 x  4   , f(x,y)=x Ay.

T
Practic, pentru a scrie f putem asocia următorul tabel:

y1 y 2 y3 y4
x1 1 1 2 1
x2 1 0 2 0
x3 1 2 0 1
x4 1 0 1 0
f(x,y) = x1y1+x1y2+x1y3+x1y4+x2y1+2x2y3+x3y1+2x3y2+x3y4+x4y1+x4y3
9. Fie f:  3 x  3   , f(x,y) = f(x) = 2x1y2-x2y3+ x2y2.
Arătaţi că funcţionala este biliniară.
Soluţie: Cautăm o matrice AM3(R) astfel ca f(x,y)=xTAy, x,y  3 .
47
Presupunem problema rezolvată şi în acest caz găsim:
y1 y 2 y3
x1 0 2 0
x2 0 1 -1
x3 0 0 0
0 2 0 
 
Fie deci A =  0 1  1 M3(R).
0 0 0 
 
 0 2 0   y1 
   
f(x,y)= 2x1y2-x2y3+ x2y2 = x1 x 2 x 3   0 1  1  y 2  = x Ay
T
0 0 0   y 
   3
Egalitatea fiind verificată => funcţionala este biliniară.
1 1 
10. Fie V 2 . Să se scrie forma patratică asociată matricei A=   .
1 3
T
Soluţie: Avem f(x,y)= x Ay
f(x,x)= x Ax h(x)= x Ax  h(x)=x 12 +x 1 x 2 + +x 2 x 1 +3x 22 =
T T
= x 12 +2 x 1 x 2 +3x 22
11. Pe spaţiul vectorial V 2 se dă forma pătratică h(x)= x 12 + x 1 x 2 +x 22
Să se scrie forma biliniară simetrică asociată.
 1 1/ 2 
Soluţie: Fie A=  
1 / 2 1 
T
f(x,y)= x Ay= x 1 y 1 +1/2 x 1 y 2 +1/2 x 2 y 1 + x 2 y 2
13. Pe V= 4 construiţi o formă pătratică.
1 0 1 0
 
1 0 0
Soluţie: Fie A= 
0
1 0 2 1
 
0 0 1 1 

h(x) =f(x,x) = x12+2x1x3+x22 +2x32+2x3x4+x42
Teme propuse
1. Pe exemplul unui agent economic având dimensiunea spaţiului ieşirilor

din
sistem egală cu 4 construiţi funcţia profit total şi arătaţi că este o
2. Pe exemplul unui agent economic având dimensiunea spaţiului intrărilor
în sistem egală cu 5 construiţi funcţia cost total şi arătaţi că este o
3. Să se determine funcţionala liniară f:  3  care îndeplineşte
 1  0
   
următoarele condiţii: f(v1)=2, f(v2)=4, f(v3)=3, unde v 1 =  0  , v 2 =  1  ,
 1  1
   
48
1
 
v 3 = 1 .
1
 
4. Demonstraţi că mulţimea funcţionalelor liniare f:VR formează un
spaţiu vectorial real (numit spaţiul vectorial dual si notat cu M).
5. Să se arate că f: 3   3  definită prin f(x,y)=x 1 y 2 -x 2 y 3 +x 3 y 1
 x1   y1 
   
unde x=  x 2 
, y=  y2 
, este funcţională biliniară. Să se scrie matricea
x  y 
 3  3
 1  1  1
     
funcţionalei în baza canonică şi în baza B={g 1 =  2  , g 2 =  2  , g 3 =  0  }.
 3  0  0
     
Bibliografie

Bucureşti, 2008.
49
CAPITOLUL II.
CURSUL 7
REDUCEREA FUNCŢIONALELOR PĂTRATICE LA FORMA CANONICĂ

 Enuntarea principalelor rezultate legate de studiul naturii formelor pătratice
 Studentul va putea folosi metodele de reducere a formelor pătratice la forma canonică,

în vederea cercetării naturii acestora
 Studentul va identifica punctul slab al metodei Jacobi
1. Clasificarea functionalelor pătratice

2. Metoda Jacobi
3. Metoda Gauss
5. Teme propuse
6. Bibliografie
50
Clasificarea funcţionalelor pătratice
Fie h  V   o funcţională pătratică a spaţiului vectorial V.

- h(x) este pozitiv definită dacă h(x)0 ,xV-0.
- h(x) este semipozitiv definită dacă h(x)0 ,xV.
- h(x) este negativ definită dacă h(x)0 ,xV-0.
- h(x) este seminegativ definită dacă h(x)0 ,xV.
- h(x) este nedefinită dacă există x1,x2V, cu x1x2, astfel încât h(x1)0
şi h(x2)0.
Stabilirea calităţii unei funcţionale pătratice de a fi pozitivă sau negativ
definită este o etapă foarte importantă în cercetarea existenţei optimului
unei funcţii reale de variabilă vectorială (Analiză Matematică cu
aplicaţii în economie). Ce metode există în acest sens?
Pentru a determina natura unei forme pătratice, aceasta trebuie adusă la
forma standard.
Metoda Jacobi
Această metodă constă în aducerea funcţionalei pătratice cu matricea A la

o nouă funcţională pătratică având matricea B – diagonală şi se bazează
pe trecerea de la baza iniţială B0=(e1,…,en) la o nouă bază B1=(b1,…,bn)
numită baza canonică sau normală, în raport cu care funcţionala pătratică
se scrie ca o sumă de pătrate.
Teorema Jacobi7
Fie h  V   o funcţională pătratică a spaţiului vectorial V exprimată în
baza B0=(e1,…,en), h(x) = xTAx, xV (unde A=(aij)i,j=1,n , aij=f(ei,ej)
sunt valorile funcţionalei biliniare simetrice asociate pe mulţimea
vectorilor bazei B0).
Dacă toţi minorii principali ai matricei A, 1 = a11, 2 = a11 a22- a21 a12,…,
n = detA, sunt nenuli, atunci există baza B1=(b1,…,bn) a lui V astfel
încât:
h(x)=(1/1)12+(1/2)22+…+(n-1/n)n2
unde (1,…, n) sunt coordonatele lui x în noua bază.
Din această teoremă se deduc câteva proprietăţi importante ale
funcţionalelor pătratice:
i)funcţionala pătratică este pozitiv definită  h0, h=1,..,n.
ii) funcţionala pătratică este negativ definită  h0 pentru h par şi h0
pentru h impar.
Dacă există h0 şi h0 şi nu se încadrează în situaţia ii)  funcţionala
pătratică este nedefinită.
Dacă există h=0 atunci natura funcţionalei pătratice nu poate fi stabilită
prin metoda Jacobi ci se apelează la metoda Gauss.
Metoda Gauss
Fie h( x)  
i j
a ij x i x j
7
Jacobi Carl Gustav Jacob (1804-1851)
51
 Dacă a110, se grupează într-o paranteză toţi termenii care conţin
pe x1 pentru a obţine un pătrat perfect, restul termenilor aflându-se în
afara acesteia.
h ( x )  (a x  2a x x  ...  2a x x )  a x  2a x x  ...  2a x x  ...  a x 
11
2
1 12 1 2 1n 1 n 22
2
2 23 2 3 2n 2 n nn
2
n
 a a x  2a (a x x  ...  a x x )  a x  2a x x  ...  2a x x  ...  a x 

1
11
2
11
2
1 11 12 1 2 1n 1 n 22
2
2 23 2 3 2n 2 n nn
2
n
 a a x  2a x (a x  ...  a x )  (a x  ...  a x )   a (a x  ...  a x ) 

1
11
2
11
2
1 11 1 12 2 1n n 12 2 1n n
2 1
11 12 2 1n n
2
 a x  2a x x  ...  2a x x  ...  a x  a (a x  a x  ...  a x )  h ( x )

22
2
2 23 2 3 2n 2 n nn
2
n
1
11 11 1 12 2 1n n
2
1
(unde h1(x) este o funcţională pătratică în care apar doar variabilele

x2,…,xn).
Efectuând transformarea liniară:
a11x1  a12xx 2  ...  a1n x n  1 ,
x i  i , i=2,…,n,
Obţinem h(x)  a11 1  h1 (x) .
1 2
 Dacă a11=0, căutăm un indice j1, 2, …, n astfel încât ajj0.

Dacă găsim un asemenea indice renumerotăm variabilele astfel încât
variabila j să devină prima variabilă şi în continuare procedăm ca în
primul caz.
 Dacă a11=0, j1, 2, …, n, există un indice i astfel încât a1i0 şi
efectuăm transformarea:
x1  1  i
xi  1  i ,dacă j1 şi ji.
xj  j
Astfel coeficientul lui 12 este nenul şi procedăm mai departe ca în primul
caz. Acelaşi procedeu se aplică şi funcţionalei pătratice h1(x) în care apar
doar variabilele x2,…,xn..
Se continuă algoritmul până la epuizarea tuturor variabilelor, când
obţinem:
h(x)=(k1)12+(k2)22+…+(kn)n2.
Observaţie.
Rezultatele la care se ajunge aplicând metodele lui Gauss sau Jacobi pot
fi identice sau nu. Ele sunt tot forme canonice.
Teorema de mai jos arată motivul pentru care, aplicând două metode de
determinare a formei canonice, este nesemnificativă obţinerea de expresii
diferite.
Teorema inerţiei (Sylvester)

Numărul coeficienţilor strict pozitivi, strict negativi şi nuli este invariant
la schimbarea bazei canonice.
52
Exercitii rezolvate
1. Să se reducă la forma canonică, forma pătratică h : 3 ,

h(x)=2x 12 + x 22 +x 32 +2 x 1 x 2 +x 2 x 3
Soluţie:
2 1 0 

Asociem matricea formei pătratice A=  1 1 1/ 2
0 1 
 1/ 2
2 1
Calculăm  1 =2,  2 = =1,  3 =1/2.
1 1
Conform teoremei Jacobi :
1  2 1  2  2  32 = 1  12 +2  2 +2  3
2 2
h(x)= 1 + 2 +
1 2 3 2
2. Pe V= construiţi o formă pătratică pozitiv definită.
4
Soluţie:
Practic trebuie să alegem AM 4 () simetrică
În plus este necesar ca:
a11 a12 a13
a11 a12
 1 =a 11 >0; 2 = >0;  3 = a 2 1 a 2 2 a 2 3 >0 ;  4 =detA >0.
a 21 a 22
a 31 a 32 a 33
Evident, este ineficient să alegem A simetrică şi apoi să verificăm dacă
toţi minori sunt pozitivi.
 1 1 1
 
1  1 1
Presupunem matricea parametrizată: A=   M 4 (), 
1 1  1
 
1  
 1 1
Determinăm  pentru care toţi minorii  1 , 2 , 3 , 4 sunt pozitivi:
 1 1
 1
 1 =;  2 = = -1; 2
3= 1  1 =(+2)(-1) ;
2
1 
1 1 
 1 1 1
1  1 1
4 = =(+3)(-1) 3 .
1 1  1
1 1 1 
  0
 (  1)(  1)  0

Trebuie ca   (1,)
(  1) (  2)  0
2

 (  1) (  3)  0
3
Deci luând >1 A este matricea asociată unei forme pătratice pozitiv
definite.
3. Pe V=  4 construiţi o formă pătratică negativ definită.
4. Studiaţi natura formelor pătratice:
53
a) h :  3 , h(x)=2 x 1 x 2 + x 1 x 3 + x 22 + x 2 x 3 +x 32
b) h:  3 , h(x)= x 1 x 2 +x 1 x 3 + x 2 x 3
c) h:  3 , h(x)=x 12 +2 x 1 x 2 + x 22 +2 x 2 x 3 +x 32
d) h:  3 , h(x)= x 1 x 3 + 2x 22 + 2x 2 x 3 +x 32
e) h:  3 , h(x)= x 1 x 3 + x 2 x 3
f) h:  3 , h(x)=5x 12 +4 x 1 x 2 + x 22 +2 x 1 x 3 +x 32
5. Prin exemple concludente puneţi în evidenţa metoda Gauss de reducere
a formelor pătratice la forma canonică (V= 4 ).
6. Să se determine valorile parametrului real  pentru care următoarele
forme pătratice sunt pozitiv ,respectiv negativ definite:
a) h :  2  , h(x) = x12 +( + 3)x22 – 2( + 1)x1x2
b) h :  3  , h(x) = x12 + x22 + x3 2 – 2x1x2 – 4x1x3 .
7. Să se verifice teorema de inerţie pentru forma pătratică
h : R3  R , h(x) = -x12 +2x1x2 + 2x22 + 6x2x3 .
Bibliografie
Bucureşti, 2008.
54
CAPITOLUL III.
ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ
CURSUL 8.
TEORIA DIFERENŢIALĂ A FUNCŢIILOR VECTORIALE REALE

 Explicarea definitiilor si regulilor de derivare
 Prezentarea unor exemple
 Realizarea deprinderilor de calcul

 Studentul va dobîndi deprinderi de calcul diferenţial
 Studentul va putea interpreta economic derivatele parţiale de ordin întâi

1. Derivate parţiale pentru funcţii de mai multe variabile.
2. Interpretarea economică a derivatei parţiale
3. Derivate parţiale de ordin 2. Matricea hessiană.
4. Exemplu .
5. Derivata după o direcţie. Diferenţiala unei funcţii de mai multe variabile
6. Derivabilitatea şi diferenţiabilitatea funcţiilor compuse
7. Exerciţii rezolvate
8. Teme propuse
9. Bibliografie
Derivate parţiale pentru funcţii de mai multe variabile.
În continuare vom extinde în mod natural noţiunile de diferenţială şi de

derivată
de la funcţii de o variabilă reală cu valori reale la funcţii definite pe o
mulţime
din R n cu valori în R m .
Definiţia 25.
a) Spunem că f : D  R2  R este derivabilă parţial în raport cu
variabila x în punctul interior (a , b)D , dacă există şi este finită, limita
din raportul creşterilor:
f ( x, b)  f (a, b) f
lim  f ' x ( a , b)  ( a, b)
x a xa x
numită derivata parţială în raport cu x a funcţiei f în punctul (a, b)
b) Spunem ca funcţia f : D  R2  R este derivabilă parţial în raport cu
variabilă y în punctele ( a, b ) dacă există şi este finită, următoarea limită:
f ( a , y )  f ( a , b) f
lim  f ' y ( a, b)  ( a, b)
y b y b y
numită derivata parţială în raport cu y a funcţiei f în punctul (a, b).
55
Definiţia 26. (Generalizare).
Spunem că funcţia F : D  Rn  R este derivabilă parţial în raport cu
variabila xk în punctul interior (a1, a2 ,..., an )  D , dacă există şi este finită
următoarea limită:
f (a 1 ,...a k 1 , x k , a k 1 ,..., a n )  f (a 1 ,..., a k ,..., a n )
lim
x k a k xk  ak
f (a 1 ,..., a n )
f ' x k (a 1 ,..., a n ) 
x k
Dacă f admite derivate parţiale în raport cu fiecare variabilă x1 ,..., xn , în
punctul a  (a1,..., an )  D , vectorul derivatelor parţiale
 f f 
 (a ),..., (a )  se numeşte gradientul funcţiei f în punctul a şi se
 x1 x n 
notează f (a ) .
Interpretarea economică a derivatei parţiale
Analiza economică foloseşte curent funcţii de mai multe variabile şi în

raport
cu specificul analizei, mulţimea acestor funcţii se clasifică în:
La producător La consumator
- funcţii de producţie - funcţii de consum
- funcţii de ofertă - funcţii de cerere
- funcţii de cost - funcţii de venit
Pentru funcţiile de producţie y  F ( x1,..., xn ) , unde x1 ,..., xn sunt factori

F ( x)
utilizaţi, derivatele parţiale comensurează eficienţa utilizării unei
xj
unităţi suplimentare din factorul x j (când ceilalţi factori rămân
neschimbaţi) şi se numesc randamente marginale.
Derivate parţiale de ordin 2. Matricea hessiană.
Derivatele de ordin superior au apărut în acelaşi timp cu întreg aparatul

calculului diferenţial şi au fost intens aplicate de Newton8 şi Leibnitz9 la
sfârşitul secolului XVII-lea în rezolvarea unor probleme de geometrie,
mecanică sau fizică.
Fie f : D  R2  R , care admit derivate parţiale de primul ordin
f ' x : D  R2  R şi f ' y : D  R2  R .
Dacă funcţiile f ' x şi f ' y sunt derivabile parţial în raport cu x şi y, atunci
8
Newton Isaac (1642-1727), matematician, mecanician, fizician si astronom englez. In
matematica a pus (incepand din 1665, concomitent cu G.Leibnitz, dar independent de acesta)
bazele calculului diferential si integral.
9
Leibnitz Gottfried Wilhelm (1646-1716), matematician si filozof german.
56
derivatele lor se vor numi derivate parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei
f şi le
vom nota cu:
  f   2 f
f ' ' x 2  ( f ' x) x     2
x  x  x
  f   2 f
f ' ' y2   f ' y y   
y  y  y 2
  f  2 f
f ' ' xy   f ' x  y   
y  x  yx
  f  2 f
f ' ' yx   f ' y x    
x  y  xy
Generalizare.
Fie f : D  R n  R , o funcţie care admite derivate parţiale de ordin I,
f ( x )
. Dacă aceste funcţii admit derivate parţiale în raport cu variabila x i
xj
  f ( x ) 
, adică există   , spunem că f admite derivate parţiale de
xi  xj 
2 f ( x)
ordinul doi şi acestea se notează cu sau f ' ' XjX i .
xixj
Putem ordona derivatele parţiale de ordin doi într-o matrice, numită
matrice hessiană:
2 f 2 f 2 f
x1
2
x1xj x1ixn
2 f 2 f 2 f
H ( x) 
xi x1 xi x j xi xn
2 f 2 f 2 f
xn x1 xnx j xn 2
Exemplu .
Fie f : R2  R , f ( x, y )  x  sin( x  y 2 ) .
Observăm că această funcţie admite derivate parţiale de orice ordin, fiind
o compunere de funcţii elementare.
Calculăm derivatele parţiale deprimul si al doilea ordin:
f
 1  cos( x  y 2 )
x
  f 
    sin( x  y )
2
x  x 
  f 
   2 cos( x  y 2 )  4 y 2 sin( x  y 2 )
y  y 
  f    f 
   2 y sin( x  y )
2
   2 y sin( x  y 2 )
y  x  x  y 
Ultimele două derivate parţiale se numesc derivate mixte şi se observă că
57
sunt egale.
Este natural să ne întrebăm dacă pentru orice funcţie, derivatele mixte
sunt egale, adică dacă nu contează ordinea de derivare.
În general ele sunt diferite, însă Leonhard Euler10 descoperise prin anul
1734 condiţii în care aceste derivate coincid.
Răspunsul a fost dat de matematicianul german Hermann Amandus
Schwartz11, cu posibilitatea de a fi extins şi la derivatele mixte de ordin
superior.
Teorema Schwartz.
Fie funcţia f: D2 şi un punct interior (x0, y0)D.
Dacă funcţia f admite derivate parţiale mixte de ordinul al doilea într-o
vecinătate a punctului (x0, y0) şi acestea sunt continue în (x0, y0), atunci:
 2 f x 0 , y 0   2 f x 0 , y 0 

xy yx
Derivata după o direcţie. Diferenţiala unei funcţii de mai multe

variabile
Definiţia 27.
Fie v  R n , v  1 . Se defineşte derivata funcţiei f după direcţia vectorului
f ( x  v)  f ( x )
Dv f ( x )  lim ,   R şi există dacă există limita.
 0 
Teorema 3.
Dacă f  C ' atunci Dv f ( x)  f ( x)  v
Observaţii
1  0  0 
     
0  1  0 
1. Dacă alegem v=e1=   sau v=e2=   ,..., respectiv v=en=   se
... ... ...
     
0  0  1 
     
deduce că derivatele parţiale sunt derivatele după direcţia vectorilor de
coordonate:
f x  f x 
 De1f x  ,...,  De n f x 
x 1 x n
2. Când 0, vectorul v0, deci oricare ar fi vectorul v normat,
v   şi prin urmare vectorul v este un vector mic, pe care-l notăm
dx=(dx1,...,dxn) unde dxj=vj.
Definiţia 28.
Ddx f ( x)  f ( x)  dx , unde dx = v, 0 , se numeşte diferenţială a
funcţiei f şi se notează df(x). Ea comensurează efectul asupra funcţiei f, a
10
1707-1783
11
1843-1921
58
modificărilor mici dx1,...,dxn ale variabilelor x1,...,xn.
Definiţia 29. Numim diferenţiala de ordin k: d k f ( x)  d (d k 1 f ( x))
Caz particular:
 2 f x 1 , x 2   2 f x 1 , x 2   2 f x 1 , x 2 
d 2 f x    dx 2
 2  dx dx   dx 22
x 1 x 1x 2 x 2
2 1 1 2 2
Derivabilitatea şi diferenţiabilitatea funcţiilor compuse
Operaţiile algebrice efectuate asupra funcţiilor care admit derivate parţiale

sau
asupra funcţiilor diferenţiabile conduc la funcţii de acelaşi tip.
Importanţa noţiunii de diferenţiabilitate constă în faptul că ea se conservă
şi prin operaţia de compunere a funcţiilor, în timp ce existenţa derivatelor
parţiale poate să nu fie conservată prin această operaţie.
Teorema 4.
du dv
Dacă funcţiile u, v: D au derivatele , continue pe D şi
dx dx
dacă funcţia de două variabile f(u,v): E2 are derivatele parţiale
f f
, continue pe E, atunci funcţia f(u(x),v(x))=F(x) are derivata
u v
continuă pe D, dată de formula:
dFx  F du F dv
F ' x       .
dx u dx v dx
Diferenţiala de ordinul întâi este invariantă faţă de operaţia de compunere
a funcţiilor:
F du F dv F F
dF( x )  F ' x dx    dx    dx   du   dv
u dx v dx u v
f f
dF( x )  df (u ( x ), v( x ))   du   dv
u v
Generalizare.
Fie funcţia compusă: f(u1(x), u2(x),...,un(x))=F(x).
f du 1 f du 2 f du n
F ' x       ... 
u 1 dx u 2 dx u n dx
f f f
dFx    du 1   du 2  ...  du n
u 1 u 2 u n
1. Fie f : R2  R , f ( x, y )  x 2  y 2 . Calculaţi f(1, 1).

Soluţie:
Derivatele parţiale în punctul (1,1) sunt date de:
59
f ( x,1)  f (1,1)
f ' x(1,1)  lim
x 1 x 1
Dar f (1,1)  2 şi f ( x,1)  x 2  1
0
2x
x 1  2
2
 lim 2 x  1  lim
2
0 x 1 2
f ' x(1,1)  lim  
x 1 x 1 x 1 1 x 1
x 1
2
2 2
f (1, y)  f (1,1) 2
Analog: f ' y(1,1)  lim  . Deci f (1, 1) =
y 1 y 1 2
2 2
( , ).
2 2
2. S-a determinat funcţia de producţie y  f ( K , L)  AK  L pentru o
firmă. Din datele statistice se ştie că     0,5 şi în anul de bază
producţia firmei a fost de y0  800 milioane u.m. la o dotare cu factori
K0  1 miliard lei şi L0  2000 persoane (forţa de muncă).
Determinaţi efectul creşterii cu 1,5 milioane u.m. a volumului capitalului
şi cu două persoane, a nivelului forţei de muncă.
Soluţie:
Se constată că sporul factorilor K  0,0015 (mld u.m.) şi
L  0,002 (mii persoane) reprezintă modificări mici în raport cu nivelul
lor, deci se poate studia efectul acestor modificări cu ajutorul diferenţialei:
F F  dK 
dy   dk   dL  F ( K 0 , L0 )   
K L  dL 
F ( K0 , L0 )  
 F ( K0 , L0 ) F

,


  1  
( K0 , L0 )   AK0  L0 , A  K0  L0
 1

 K L 
y0
Cum     0,5 se determină A   0,4 2
K0 L0
K0=1 mld u.m.; L0=2 mii persoane
 1 
 F (1,2)   0,2  2  2 ;0,2 2    0,4;0,2
 2
Atunci sporul de producţie va fi
 dK   0,0015 
dy  0,4;0,2     0,4;0,2     0,001 mld u.m.
 dL   0,002 
deci un spor de 1 mil u.m.
Teme propuse
1. Să se arate că f : R2  R definită prin:

 xy
 , dacă ( x, y )  (0,0)
f ( x, y )   x 2  y 2
0 , dacă ( x, y )  (0,0)

admite derivate parţiale în origine.
2. Să se calculeze derivatele parţiale de primul ordin într-un punct
60
generic, pentru funcţia f : R2 \ (0,0)  R ,
f ( x, y )  ln( x 2  y 2 ) , folosind regulile de derivare.
3. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi pentru
următoarele funcţii:
a) f ( x, y )  x y
b) f ( x, y )  ln( x  x 2  y 2 )
y
c) f ( x, y )  x x 2  y 2 
x
400
4. Fie f ( x1 , x2 )  10 x1  4 x2  2 x1 x2  cu x1  0 , x2  0 .
x1 x2
Să se calculeze f (x ) ; f (2,5) .
5. Fiind dată f : R2  R , f ( x, y )  x 2 y 3  e x sin y să se calculeze
f (1,  ) ; H f (1,  ) .
6. Calculaţi matricea hessiană pentru funcţia de producţie de tip
Cobb-Douglas cu trei variabile K, L, M.
7. Aceeaşi problemă, când funcţia de producţie identificată este de
tip:
a) SATO, cu   1,   2 ;
b) Allen, cu   0,01;   0.02;   0,5 ;
c) CES, cu   0,5;   0,5;   0,5 .
8. Scrieţi diferenţialele de ordin 2 ale funcţiilor de producţie în
punctul K0 şi L0 şi precizaţi natura formelor pătratice obţinute.
9. Considerăm funcţia de producţie cu trei factori Y  F ( K , L, E ) ,
unde E= consumul de energie al firmei. Scrieţi diferenţialele de
ordin 1 şi 2, când funcţia este de tip Cobb-Douglas,
Y  AK  L E .
10. Se consideră funcţia de utilitate Ux, y  x 0,5y0,6 , unde x şi y
reprezintă cantităţile consumate de bunuri X şi Y. Să se arate că:
a) curbele de indiferenţă asociate acestei funcţii de utilitate sunt
descrescătoare. Sunt ele liniare, concave sau convexe?
b) Calculaţi utilităţile marginale ale bunurilor X şi Y.
c) Scrieţi diferenţiala funcţiei de utilitate. Deduceţi expresia ratei
marginale de substituţie între bunuri.
Bibliografie

2000.
2. Galupa A: Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii. Ed.
ASE, Bucureşti Bucureşti, 2003.
4. J. M. Mihăilă, G. Ghic, Analiză matematică cu aplicaţii în economie, Ed. Cartea
Universitară, Bucureşti, 2008.
61
CAPITOLUL III.
CURSUL 9.
OPTIMIZAREA FUNCŢIILOR VECTORIALE REALE

 Realizarea optimizarii functiilor

 Studentul va putea realiza analiza deciziei optime a producătorului8
 Studentul va putea analiza decizia optimă a consumatorului

1. Funcţii omogene.
2. Proprietăţile Euler
3. Funcţia de producţie Cobb-Douglas
4. Optimizarea funcţiilor fără restricţii
5. Algoritmul de generare a punctelor de optim
7. Teme propuse
8. Bibliografie
Funcţii omogene.
Definiţia 30.
Funcţia f : Rn  R este omogenă de grad m dacă există   R  0,
f (x)  m  f ( x) .
Proprietăţile Euler12
Teorema 5 (a gradientului).
Fie f : Rn  R o funcţie omogenă de grad m. Atunci în orice punct
x  R n ea verifică identitatea Euler: f ( x)  x  m  f ( x)
Teorema 6 (a hessianei).
Fie f : Rn  R , f  C 2 pe D  Rn şi f omogenă de grad m atunci în
orice punct x  D  Rn verifică identitatea:
X T H f ( x)  m(m  1)  f ( x)
Funcţia de producţie Cobb-Douglas

12
Euler Leonhard (1707-1783), matematician, mecanician si astronom elvetian.
Opera sa vasta, cuprinsa in aproape 1200 de memorii, contine cercetari in aproape toate
ramurile matematicii, numeroase teoreme, formule si notiuni fiind legate de numele sau.
62
Funcţia Cobb - Douglas este folosită atât în microeconomie, cât şi în
macroeconomie şi este înrudită şi cu funcţia de producţie din
managementul producţiei care reprezintă o funcţie specială a funcţiei de
producţie CES. Această funcţie a fost dezvoltată de economiştii americani
Paul Douglas şi Charles Cobb în anul 1928.
Forma generală a funcţiei Cobb-Douglas este: cu c, ai >
0, unde c este parametrul de nivel care poate lipsi în cazul unei normări
adecvate, iar ai sunt elasticităţile parţiale ale lui y respectiv xi.
Funcţia este omogenă de gradul .
Funcţia Cobb-Douglas poate fi utilizată ca şi funcţie de utilitate, dar şi ca
şi funcţie de producţie13.
Optimizarea funcţiilor fără restricţii
Definiţia 31.
Fie f : D  Rn  R .Spunem că f are un punct de maxim (minim) local
a  (a1,..., an )  D dacă f ( x)  f (a ) (respectiv f ( x)  f (a ) )
() x  U a  D .
Definiţia 32.
Punctul a  (a1,..., an )  D este maxim (minim) global pentru funcţia
f : D  R dacă f ( x)  f (a ) (respectiv f ( x)  f (a ) ) () x  D .
Definiţia 33.
Un punct în care derivatele parţiale se anulează se numeşte punct
staţionar.
Observaţie.
Primul pas în determinarea punctelor de extrem este aflarea punctelor
staţionare, adică rezolvarea sistemului care anulează toate derivatele
parţiale de ordinul întâi.
Nu toate punctele staţionare sunt puncte de extrem.
Teorema 7.
Punctul staţionar a  D al funcţiei f : D  Rn  R este punct de maxim
(respectiv de minim) local în vecinătatea V  D dacă forma pătratică
d 2 f ( x ) este negativ (respectiv pozitiv) definită pe V.
Observaţie.
Dacă forma pătratică d 2 f (a ) este şi pozitivă dar şi negativă în Va, atunci
punctul a nu este nici punct de maxim, nici de minim (este un punct şa).
Algoritmul de generare a punctelor de optim

13
Paul Douglas, Richard Cobb: „A Theory of Production“ in American Review, Vol. 18
(1928), Papers and roceedings, pag. 139-165
63
1.Se determină punctele staţionare din sistemul de n ecuaţii şi n
necunoscute f ( x)  0 .
2.Se calculează matricea hessiană H f (x)
3. Verificăm dacă punctul “a” este punct de optim:
Calculăm H f (a ) şi cercetăm sensul determinanţilor 1,  2 ,...
_
i) dacă toţi j  0, j  1, n  a este punct de minim
j  0, j. par
ii) dacă   a este punct de maxim
j  0, j.impar
dacă n=2 şi  2  0 atunci a =(a1,a2) este punct şa.
Dacă există j  0 nu putem preciza natura punctului a prin această
metodă ci studiem semnul formei pătratice d 2 f ( x ) , într-o vecinătate a
punctului staţionar “a”.
4.Se reiau calculele de la punctul 3 pentru celelalte puncte staţionare, dacă
există.

Exercitii rezolvate
1. Fie F ( K , L)  AK  L . Cercetaţi dacă F este funcţie omogenă.

Soluţie:
F(K, L)  A(K) (L)   A   K L      F(K, L)  F este
omogenă de grad m     .
Observaţie.
Deci funcţia de producţie Cobb-Douglas are gradul de omogenitate
m     [sau, în cazul general, m   i ].
KL
2. Fie y  , funcţia de producţie pentru o firmă , în care K
K  L
este volumul capitalului fix. şi L este volumul forţei de muncă. Cercetaţi
în funcţie de α şi β gradul de omogenitate al funcţiei de producţie şi
verificaţi cele două proprietăţi Euler pentru funcţii omogene.
Soluţie:
KL
Funcţia F ( K , L)  , este omogenă de grad m, dacă
K  L
F(K, L)  m F(K, L) ,
deci la o creştere a volumului factorilor de ι ori se obţine o cifră de
afaceri de ιm ori mai mare.
2 KL KL
F (K , L)      F ( K , L) 
 (K  L) K  L
gradul de omogenitate al funcţiei F este m= 1.
Verificăm identităţile Euler:
64
K
a.Identitatea gradientului: F ( K , L)   m  F ( K , L).
L
K
Cum m = 1  F ( K , L)   F ( K , L).
L
K  L2 K 2  K 
Avem: F( K, L)      
2 
 L   (K  L)
2
(K  L)  L 
KL2 K 2 L KL
    F( K, L)
(K  L) 2
(K  L) 2
(K  L) 2
K
b.Identitatea hessianei: ( K , L)  H F ( K , L)     (m  1)  m  F ( K , L)
L
 2F 2F 
  K
K  K 2
K L    0 (*)
Cum m=1  ( K , L)  H F ( K , L)   0  ( K , L)  2
L  F  F  L 
2
 
 LK L2 
2F 2L2 2F 2K 2
   
K 2 (K  L) 3 L2 (K  L) 3
2F 2KL

KL (K  L) 3
 2KL2 2KL2 2K 2 L 2K 2 L  K 
    ,    
3 
 ( K  L ) 3
(  K   L ) 3
( K   L ) 3
( K  L )  L 
K
 0 0   0  K  0  L  0
 L
3. Pentru o firmă s-a identificat funcţia de cost:
400
f ( x1 , x2 )  10 x1  4 x2  2 x1 x2  , x1  0, x2  0 .
x1 x2
Să se determine punctele de optim dacă există.
Soluţie:
 
Pas 1 Determinăm punctele staţionare ( x1 , x2 ) rezolvând sistemul
obţinut prin anularea derivatelor parţiale de ordinul întâi.
 f  400
 x 10  2x 2  x 2 x  0 10x12 x 2  2x12 x 2 2  400  0
 1 
 
1 2

 f 4  2x1  400  0 4x1x 2 2  2x12 x 22  400  0
 x 2  x1x 2
2
 10x12 x 2  4x1x 22  0
2 5 25
 2x1x 2 (5x1  2x 2 )  0  x1  x 2  x 2  x1  25x13  x14  400
5 2 2
 x1  2 x1  32  0  ( x1  2)( x1  4 x1  8x1  16)  0
4 3 3 2
Cum x1  0, x2  0  x1  2  x2  5  (2,5) punct staţionar.
65
  2f  2f 
  2
x1x 2   f
Calculăm H f ( x1 , x 2 )   x21
2
800
Pas 2  3
f  2f  x 2 x1 x 2
 2 
1
 x 2x1 x 2 
2 f 400 f C 2 2 f
 2  2 2 
x1x2 x1 x2 x2 x1
2 f 800  20 6 
  H f (2,5)   16 
x1x2 x1 x23 6 
 5
1  20  0; 2  28  0  H f (a) este pozitiv definită  a(2,5) este
punct de minim local.
4. Să se determine condiţiile necesare şi suficiente în care firma îşi
maximizează profitul anual brut, cunoscând costul unitar al factorilor: c1=
costul amortizărilor unităţii de capital fix, c2= salariul mediu anual pe o
persoană angajată a firmei. Aplicaţie pentru funcţia de producţie Cobb-
Douglas y  AK  L M  . Interpretare economică.
Soluţie:
1  
    1     1
y  AK L m y  y  Am K L  y  ( Am ) K 1
L
1
Notăm a  ( Am  ) 1
 const.
   
 y  aK 1
L 1
 F ( K , L)   ( K , L)  aK 1 L1  (c1K  c2 L)
 
    1
 K  0   a   K 1
 L 1
 c1 (1)
 1 
 
   0  
 
 1
 L a 
 1    K 1
 L 1
 c2 (2)
 L c1  c 
Din (1):(2)     L    1   K (3)
 K c2   c2 

 
 1   c 1
(3)  (1)  a  K 1
   1   c1 
1    c2 

   
1 a   c1 1
K 1
   
c1 (1   )   c2 
1

  1   
 a 1   c1 1  - funcţia de cerere de capital fix

K     
1   c1   c2  
 
 c 
 L    1   K  - funcţia de cerere de forţă de muncă
  c2 
Calculăm H f ( K x , Lx ) :
66
    
1 
 a       1  K 1  L1 A     K 1  L1 
2 1
 1   1    1 1 
H f ( K  , L )       
  1  1 1      2
 A  K  L1 a   1 K 1  L1 
 1 1 1   1    
Pentru ca punctul ( K  , L ) să fie punct de maxim trebuie ca:
      
a  1     1  0
1    (0,1)   
 1  
  şi  (0,1)
a        1 
  1  0  (0,1)
 1   1   1  
Teme propuse
1. Determinaţi parametrii funcţiei de producţie Cobb-Douglas, astfel

încât să fie funcţie omogena de grad 1.
2. Fie y  AK  L funcţia de producţie pentru o firmă, cu     0,5 .
Studiaţi în funcţie de  şi  gradul de omogenitate al funcţiei de
producţie şi verificaţi cele două proprietăţi Euler pentru funcţii omogene.
3. Să se arate că funcţia f : D  R2  R , f ( x, y )  x 2  y 2  (ln y  ln x) cu
D  x, y ; x  0, y  0 este omogenă.
Să se precizeze gradul de omogenitate şi să se verifice relaţia lui Euler.
4. Producţia anuală a unei firme este descrisă prin funcţia de
producţie y=F(K,L,M), unde K (volumul capitalului fix (mil. lei)), L
(volumul forţei de muncă (persoane)), iar M (volumul consumului de
materii prime şi energie) este proporţional cu volumul producţiei, M=mY.
Să se determine condiţiile necesare şi suficiente în care firma îşi
maximizează profitul anual brut, cunoscând costul unitar al factorilor: c1=
costul amortizărilor unităţii de capital fix, c2= salariul mediu anual pe o
persoană angajată a firmei.
5. Determinaţi coeficienţii  ,   R astfel încât f : R2  R ,
f ( x1, x2 )  x13    x12  x2    x1 x22 ,
să admită punctul a=(1,1) punct staţionar.
6. Fie f : R 2  R , f ( x1 , x2 )  x13  4 x1 x2  2 x1 x2 .
2
Determinaţi
punctele de extrem.
Fie f : R3  R , f ( x, y, z)  x 2  y 2  z 2 . Determinaţi punctele de extrem
Bibliografie

2000.
67
CURSUL 10.
OPTIMIZAREA FUNCŢIILOR VECTORIALE CONDIŢIONATE

 Realizarea optimizarii functiilor
 Studentul va putea realiza analiza deciziei optime a producătorului

 Studentul va putea analiza decizia optimă a consumatorului
1. Introducere
3. Proprietati (reguli de calcul)
4. Exemple
6. Teme propuse
7. Bibliografie
68
Optimizarea funcţiilor de mai multe variabile condiţionate prin
restricţii de tip egalitate
Multe probleme de maxim sau de minim apar când se cere să se determine

extremele unei funcţii supuse unor condiţii suplimentare, numite de obicei
legături.
Fie max (min) f(x) si g j ( x)  c j , j  1, p , x  R n
Dacă f , g j  C 2 se aplică metoda multiplicatorilor Lagrange14.
Metoda constă în următoarele etape:
I.1) Construim funcţia Lagrange ( au lagrangeanul) ca o combinaţie liniară

între funcţia de optimizat f(x) şi restricţiile gj(x), acestea fiind introduse cu
p
coeficienţi  j  R : L( x,  )  f ( x)    j [ g j ( x)  c j ]
j 1
unde  j se numesc multiplicatori Lagrange.

2) Se determină punctele staţionare ale funcţiei lagrange, L : R n p  R .
Se obţine sistemul algebric cu (n+p) ecuaţii şi (n+p) necunoscute:
L( x,  )  0 .
Fie ( x* , * ) soluţia sistemului.
3) Înlocuim multiplicatorii (*j ) j  1, p în funcţia Lagrange şi calculăm
matricea hessiană pentru funcţia ( x)  L( x, * ) .
4) Calculăm matricea hessiană H  în punctul staţionar x*, H  ( x * ) Dacă
H  ( x * ) este negativ definită, atunci x* este un punct de maxim; dacă
H  ( x * ) este pozitiv definită, atunci x* este un punct de minim. Dacă
H  ( x * ) este pozitiv sau
negativ semidefinită, atunci trecem la etapa a doua:
II. 1) Calculăm: d 2( x* )  (dx)T H ( x* )dx
2) Se calculează diferenţiala restricţiilor în punctul x* şi se obţine sistemul
de (p) ecuaţii în necunoscutele dx1,…,dxn:
dgj(x*)=0, j  1, p sau g j ( x* )  dx  0 , j  1, p
sistem liniar omogen în necunoscutele dxi  j  1, n .
3) Se rezolvă sistemul de mai sus şi se găsesc soluţiile nebanale. Se obţin
astfel cele r necunoscute principale ce depind de celelalte n-r necunoscute
secundare.
4) Se rescrie d 2( x* ) în funcţie de cele n-r necunoscute.
5) Se studiază natura formei pătratice :
- dacă d2>0  x* punct de minim;
- dacă d2<0  x* punct de maxim.
In caz contrar punctul nu este optim.
14
Lagrange Joseph Louis (1736-1813), matematician si mecanician francez.
69
Întrebări şi teme de dezbatere
1. Să se determine extremele funcţiei f(x,y,z)=xy+xz+yz, cu legătura

xyz=1.
Soluţie: Funcţia Lagrange este L( x, y, z)  xy  xz  yz   (1  xyz )
 L
 x  0  y  z  yz  0

 L  0  x  z  xz  0 x  1
 y y  1
f 
L  0  0 
x  L  0  x  y  xy  0  z  1
 z   2

 L  0  1  xyz  0
 
 (x,y,z)=L(x, y, z, 2) = xy+xz+yz+2(1-xyz)
 
 x  y  z  2 yz
  0 1  2z 1  2 y 
   
  x  z  2 xz  H  ( x, y, z )   1  2 z 0 1  2x 
 y 1  2 y 1  2 x 0 
  
  x  y  2 xy
 Z
 0  1  1  0  1  1  dx 
     
H  (1,1,1)    1 0  1  d 2 (1,1,1)  (dx, dy, dz )    1 0  1   dy  
 1 1 0    1  1 0   dz 
     
 2dxdy  2dxdz  2dydz  2(dxdy  dxdz  dydz )
Diferenţiem legătura  yzdx  xzdy  xydz  0 şi o calculăm în punctul
(1, 1, 1)  dx  dy  dz  0  dx  dy  dz 
d 2(1,1,1)  2(dy  dz)dx  2(dy  dz)dz  2dydz 
 2dy 2  2dydz  2dz 2  0  (1,1,1) minim.
KL
2. Fie y  , funcţia de producţie pentru o firmă , în care K este
K  L
volumul
capitalului fix în valoare de 2 mld.u.m. şi L este volumul forţei de muncă
de 1000 persoane.
a) Dacă în anul de bază t = 0 cifra de afaceri a firmei a fost y0 =
5mld.u.m. , determinaţi parametrul  , ştiind că   1.
b) Proiectaţi evoluţia producţiei pentru α şi  găsite la punctul a) pe o
perioadă de 3ani, în următoarele scenarii:
b1) creşte capitalul firmei cu un ritm mediu anual de 10 % şi forţa de
muncă cu un ritm mediu de 5 %;
b2) creşte capitalul fix şi forţa de muncă cu acelaşi ritm , 10 %.
c) reprezentaţi grafic izocuantele corespunzătoare nivelului de activitate
70
y0 = 5 mld.u.m. şi y1 = 10mld. u.m.
Soluţie :
a) Pentru anul t =0 , cifra de afaceri a fost de y0 = 5 mld. u.m., L 0 =10 sute
de persoane.
K 0 L0 2  10
Din: y0  5  50  10  20    0.2.
K 0  L0 2    10
KL
Deci funcţia de producţie este y .
K  0.2 L
b1) creşte capitalul firmei cu un ritm mediu anual de 10 % şi forţa de
muncă cu un ritm mediu de 5 %.
ti \ K,L K (mld.u.m.) L (sute persoane) y (mld.u.m.)
t0 2 10 5
t1 2.2 10.5 5.37
t2 2.42 11.025 5.76
t3 2.662 11.57625 6.19
b2) creşte capitalul fix şi forţa de muncă cu acelaşi ritm , 10 %.
ti \ K,L K(mld.u.m.) L (sute persoane) y (mld.u.m.)
t0 2 10 5
t1 2.2 11 5.5
t2 2.42 12.1 6.05
t3 2.662 13.31 6.655
c) Izocuanta y0  F ( K , L) este locul geometric al combinaţiilor de
factori (K,L) ce permit realizarea nivelului constant al producţiei y0 .
Ecuaţia izocuantei o aflăm din expresia funcţiei de producţie:
KL Ky0
y0   Ky0  0.2Ly0  KL  L( K  0.2 y0 )  Ky0  L 
K  0.2L K  0.2 y0
5K
Pentru y0  5 mld.u.m. , obţinem: L  - ecuaţia izocuantei
K 1
Construim graficul izocuantei folosind etapele din analiza matematică.
Fie funcţia f : R \ 1  R , f ( x) 
5x
.
x 1
Limitele la capete sunt:
lim f ( x)  5  y  5 este asimptotă orizontală .
x 
lim f ( x)  
x 1
x 1
 x  1 este asimptotă verticală.
lim fx )  
x 1
x 1
5( x  1)  5 x 5
Derivata întâi: f ' ( x)   0
( x  1) 2
( x  1) 2
10
Studiul derivatei a doua: f " ( x )   funcţie convexă.
( x  1)3
Deci , asimptotele sunt:
- asimptota orizontală: L = 5 (sute persoane),
- asimptota verticală: K = 1 (mld.u.m.)
şi arată nivelul factorilor de lansare în afaceri a firmei.
71
10 K
Analog se găseşte izocuanta y1  10 , având ecuaţia L  cu
K 2
următoarele asimptote:
L = 10 – asimptotă orizontală
K = 2 - asimptotă verticală
3. Fie y  AK  L funcţia de producţie pentru o firmă, cu     0,5 .

a) Ştiind că pentru un volum al forţei de muncă de 1000 de persoane şi un
capital fizic de 40000 milioane u.m. s-a obţinut o producţie
y0=40000(mil.u.m.); determinaţi constanta A ; proiectaţi evoluţia
producţiei pe o perioadă de 5 ani în următoarele scenarii:
V1) - creşte capitalul firmei cu un ritm mediu anual de 10% şi forţa
de muncă cu un ritm mediu de 5%.
V2) – creşte capitalul fix şi forţa de muncă cu acelaşi ritm, 10%.
b) Reprezentaţi grafic izocuantele corespunzătoare nivelului y0=40000 şi
y1=60000 (mil. u.m.) .
c) Formulaţi modelul matematic de fundamentare a deciziei optime :
1) pentru maximizarea cifrei de afaceri, când bugetul disponibil
este B=19000(mil. u.m.) costurile cu factorii fiind: salariul nominal lunar
s L  1,4mil.u.m. , costul de oportunitate a capitalului c=0,1 (adică
10% din valoarea capitalului).
2) pentru minimizarea costurilor, când se urmăreşte obţinerea unei
producţii y=50 mld. u.m., cu aceleaşi costuri de la 1)
3) pentru maximizarea profitului brut obţinut de o firmă.
d) In fiecare caz de la punctul d) scrieţi condiţiile necesare de optim şi
determinaţi optimul, verificând prin condiţia de ordin 2, natura acestuia.
4. Considerăm un consumator având funcţia de utilitate U=U(x1,x2),
de forma : U  x1 x2 , unde x1, x2 sunt cantităţile din cele două bunuri
luate în considerare. Presupunem că   0,5 ;   0,5 .
a) Determinaţi curbele de indiferenţă, corespunzătoare valorilor U=1,
U=2.
b) Determinaţi indicatorii marginali de elasticitate şi de substituţie şi
precizaţi natura substituibilităţilor în acest caz. Interpretaţi economic.
c) Formulaţi modelul matematic de maximizare a utilităţii, sub restricţie
bugetară, venitul consumatorului fiind V şi preţurile celor două bunuri p1
şi p2. Scrieţi condiţiile necesare de optim şi verificaţi condiţiile de ordinul
2. Discuţie după  şi  .
72
Aplicaţie numerică V=15 milioane lei; P1=200.000lei; p2=500.000lei.
d) Verificaţi că punctul de optim găsit este punctul de tangenţă între una
din curbele de indiferenţă (corespunzătoare utilităţii maxime, U=Umax)
şi dreapta bugetului consumatorului: p1x1+p2x2=V.
Bibliografie

2000.
73
MODULUL 3
CAPITOLUL IV
COMPLEMENTE DE CALCUL INTEGRAL
CURSUL 11
INTEGRALE IMPROPRII
Obiectivele unităţii de învăţare:
 Definirea noţiunilor de integrale improprii si Integrale euleriene

 Studiul convergentei integralei
 Calculul integralei
 Studentul va dobândi deprinderi de calcul al integralelor improprii

 Studentul va cunoaşte importanţa economică a integralelor improprii
Sinteza unitatii de invatare:
1. Integrale improprii
2. Integrale Euleriene
2.1. Funcţia Gamma.
2.2. Funcţia Beta
2.3. Integrala Euler-Poisson (Gauss).
3. Exemple
4. Autoevaluare
5. Teme propuse
6. Indicatii si raspunsuri
7. Bibliografie (referinte)
74
1.Integrale improprii
Definiţia 1.
Numim generalizate (sau improprii) integralele pentru care lungimea
intervalului de integrare [a,b] este infinită sau f nu este mărginită pe [a,b].
Definiţia 2.
b
Fie f definită pe I  [a, ] astfel ca  f ( x)dx există ()b  I .
a
 b
Se defineşte  f ( x)dx  lim  f ( x)dx
a
b
a
dacă limita există.
Dacă e şi finită spunem în acest caz că integrala converge, iar, dacă limita
nu există sau nu e finită integrala diverge.
Observaţii.
Analog:
b b  a
i)  f ( x)dx  lim  f ( x)dx

a  
a
ii)  f ( x)dx  lim  f ( x)dx

a 
a
Definiţia 3.
b
Fie f continuă în intervalul[a,b). Integrala improprie  f ( x)dx este
a
b 
convergentă dacă lim
 0  f ( x)dx există şi este finită.
a
Dacă limita nu există sau nu este finită, integrala va fi divergentă.
Observaţii.
b
1) Dacă f e continuă în intervalul (a,b]   f ( x )dx este convergentă
a
b
dacă lim
 0  f ( x)dx
a 
există şi este finită.
2) Dacă f e definită şi continuă în intervalul [a,b]  c, integrala

improprie va fi convergentă dacă există şi este finită limita:
c  b b
lim[  f ( x )dx   f ( x )dx ]   f ( x )dx , c  [a, b]
 0
a c  a
Dacă limita nu există sau nu este finită  integrala va fi divergentă.
2. Integrale euleriene.
Integralele euleriene sunt intens folosite în Teoria probabilitaţilor şi

Statistica matematică.
2.1 . Funcţia Gamma.
75
Funcţia Gamma sau integrala Euler de speţa a doua este datǎ de

( p )   x p 1e  x dx
0
Proprietăţi ale integralei ( p) :
i) (1)  1 ii) (p  1)  p(p) , p  0 iii) ( p)  0 ,

p  0 iv) ( p )  (1  p )  v) (n)  (n  1)! ,
sin p
1
()n  N * vi)     .
2
2.2 . Funcţia Beta
1
Funcţia Beta este datǎ de  ( p, q)   x p 1 (1  x) q 1dx , p, q  0
0
Proprietăţi ale integralei  ( p, q) :
i)  ( p, q) =  (q, p)
   p, q 
pq
ii)  ( p  1, q  1) 
 p  q    p  q  1
( p)(q )
iii)  ( p, q ) 
( p  q )
2.3 Integrala Euler-Poisson (Gauss).
Integrala Euler-Poisson (Gauss) este datǎ de



e
x 2
dx 
0
2

3. Exemple

1. Fie I   e kx dx, k  R . Sa se studieze convergenţa.
a
Soluţie:
 b
 e dx  lim  e dx
 kx  kx
b
a a
 1  kb
e  e   I  blim e  e  ka 
b
1  kb  ka
e
 kx
dx  
k   k
a
1
dacă k>0  I  e  ka
k
dacă k<0  I  
76
 b
dacă k=0  I   dx  lim  dx  lim b  a   
b b
a a
Deci, pentru k  0 , integrala este divergentă  pentru k>0 integrala I este
convergentă.
b
dx
2. I  . Studiaţi convergenţa.
a x  a 
p
Soluţie:
b
dx
p  1  I  lim 
a   x  a 
 0 p
 
b
b
dx
  x  a  
1
x  a 1 p 
1
b  a 1 p   1 p 
a
p
1 p a   1 p
pentru1 - p  0  p  1
I  lim
 0
1
1 p
 1 p

b  a 1 p   1 p  1 b  a 1 p
Deci integrala converge.
Pentru 1 - p < 0  p > 1 limita pentru   0 nu există, deci
integrala diverge.
ba
b b
dx dx
Pentru p=1  I    lim   lim ln   deci integrala e
a
x  a  0 a  x  a  0   
divergentă.
ba
b
b
a  x  a  ln x  a  a    ln  
dx
1
dx  1
Deci I   este convergentă  p  
0 x  2
1
dx  3
I  este divergentă  p  
0 x x  2
4. Autoevaluare
Exerciţii propuse pentru verificarea cunoştinţelor acumulate
Sa se calculeze:
b
1. I   ( x  a) p 1 (b  x) q 1 dx 2.
c

I   x p 1 (1  x )  ( p  q ) dx
0
5. Teme propuse
1. Stabiliţi dacă integralele următoare sunt convergente şi determinati

valoarea lor.
77
a
1
a) I  dx , a>0
0
(a  x )
2
dx
b) I  x

2
4

x 1
c) I   dx
0
x2  1
0
 1  x 

d) I dx ,   R


e) I   x dx , x  R
0

1
f) I   dx
0 x 16

1
g) I  dx
0 x 1
3

1
h) I   dx
0 x  x4 1
2 3
e
1
i) I   dx
1 x ln x
2. Sa se calculeze:

x2
a) I  dx

1  x4
2
dx
b) b) I   x  1
1 2 x

c) c) I   4 x  e  2 x dx
0
 x4

d) I  e 2
dx
0

x6
e). I   1  x 4 dx .

1. (b  a) ( p, q) 2.  ( p, q )
78
7. Bibliografia (referinţe)
1. I. Bucur, Curs de analiză matematică, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2000.

2. D. Demidovitch, Recueil d’exercises et de problemes d’Analise Mathematique, Moscova,
1997.
3. G. Ghic, J. M. Mihăilă, Elemente de Analizǎ matematicǎ, Editura Universitară, Bucureşti,
2010.
4. O. Martin, Probleme de analiză matematică, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2001.
5. J. M. Mihăilă, G. Ghic, Analizǎ matematicǎ cu aplicaţii în economie, Ars Academica,
Bucureşti, 2008.
6. G. Ghic, Matematici economice, Editura Universitară, Bucureşti, 2011.
7. M. Postolache, s. a., Calcul diferential, Fair Parteners, 1999.
8. M. Postolache, Analiza matematica (Teorie si aplicatii). Fair Parteners, 2000.
9. Radomir I. ş.a., Analiză matematică. Culegere de probleme, Editura Facla, Cluj – Napoca,
2000.
79
CAPITOLUL V
ELEMENTE DE ECUATII DIFERENTIALE
CURSUL 12
ECUATII DIFERENTIALE DE ORDINUL I
 Definirea noţiunii de ecuatie diferentiala

 Cunoasterea domeniilor ei de aplicabilitate
 Recunoasterea si studiul diferitelor tipuri de ecuatii diferentiale
 Intelegerea notiunilor de solutie generala si particulara
 Rezolvarea ecuatiilor diferentiale de ordinul I
 Studentul va recunoaşte şi rezolva principalele tipuri de ecuaţii diferenţiale

 Studentul va utiliza ecuaţiile diferenţiale în determinarea traiectoriei de evoluţie a
unui proces economic
1. Introducere
2. Exemple
3. Soluţiile ecuaţiilor diferenţiale
4. Ecuaţii diferenţiale de ordinul I
4.1. Ecuaţii cu variabile separabile
4.2. Ecuaţii omogene
4.3. Ecuaţii liniare
4.4. Ecuaţii de tip Bernoulli
5. Model de rezolvare
6. Autoevaluare - Exerciţii propuse pentru verificarea cunoştinţelor acumulate
7. Temă propusă
9. Bibliografia (referinţe)
80
1. Introducere
Importanţa teoriei ecuaţiilor şi sistemelor diferenţiale rezidă în vasta

aplicabilitate din domeniul tehnic (de exemplu în fizică, mecanică, în
studiul circuitelor electrice, al oscilaţiilor şi al teoriei comenzii automate),
din domeniul economic (studiul dinamicii cererii şi ofertei în economia de
piaţă), al celorlalte ştiinţe: chimie, biologie, şi chiar în domeniul social
(demografie) etc.
Definiţia 1.
Se numeşte ecuaţie diferenţială o relaţie între o variabilă independentă x,
funcţia căutată
y = y(x) şi derivatele sale y’, y’’, …, y, de forma F (x, y’, y’’, …, y(n)) = 0.
Dacă funcţia căutată y = y (x) este o funcţie de o singură variabilă x,
ecuaţia diferenţială se numeşte ordinară.
2. Exemple
1. Modelarea dinamică a cererii şi ofertei în economia de piaţă într-un

scenariu ideal, adică al unei economii echilibrate în care se consideră că în
fiecare moment piaţa determină preţul produsului astfel încât cererea
absoarbe exact cantitatea oferită (nici un producător nu rămâne cu
producţia nevândută şi niciun consumator nu este lăsat cu cererea
nesatisfăcută):
C (t) = O (t), (1)
cu condiţia cunoaşterii preţului iniţial al produsului.
Modelul matematic se compune din:
- preţul produsului la momentul t, p(t) ce reprezintă funcţia necunoscută
- cererea ce depinde liniar de preţ C (t) = a + b p(t), unde a, b  R
- oferta ce depinde liniar de preţul mediu O (t) = a1 + b1 pm(t), a1, b1  R.
Preţul mediu depinde de preţul produsului în perioada anterioară (întrucât
producţia şi în consecinţă apariţia pe piaţa sunt anterioare cererii): pm(t) =
p(t) + c p’(t), unde c este o constantă, iar p’(t) reprezintă viteza de
variaţie a preţului pentru un anumit moment de timp t.
Rezultă că oferta este O(t) = a1 + b1 (p(t) + c p’(t)).
Astfel, ecuaţia (1) devine a+b p(t)=a1+b1(p(t)+c p’(t)).
2. Modelul Verhulst15 (creşterii limitate) pentru studiul creşterii venitului
naţional.
3. Model pentru studiul eficacitâţii reclamelor.
4. Model dinamic de creştere economică.
5. Ecuaţia mişcării întrun câmp potenţial U(x) a unei particule materiale de
masă constantă m şi energie totală constantă E:
x (t ) 
' 2
( E  U ( x))
,
m
unde x(t) este parametru de stare întrun proces unidimensional (proces cu
un grad de libertate) şi x’>0 .
6. Ecuaţia dezintegrării substanţelor radioactive:
15
Pierre François, matematician şi biolog belgian (1804-1849)
81
f’ + kf = 0 unde f(t) reprezintă cantitatea de substanţă radioactivă la
momentul t, k > 0 este un coeficient de proporţionalitate al dezintegrării
substanţei respective iar f’(t) reprezintă viteza de dezintegrare radioactivă.
7. Ecuaţia caderii unui corp de la înălţimea h, cu viteza v (g acceleraţia
gravitaţională): v = 2gh.
8. Principiul al doilea al mecanicii (legea a doua a lui Newton) introduce
noţiunea de forţă ca derivata impulsului în raport cu timpul: mf’’(t) = F.
Dacă mişcarea se face pe o axă, atunci notând f(t) poziţia punctului
material, de masă m la momentul t, viteza de deplasare la momentul t este
f’(t) şi acceleraia este f’’(t). F reprezintă forţa care acţionează asupra
punctului, ea depinzând în fiecare moment t de poziţia f(t) a punctului şi de
viteza f’(t) a acestuia.
9. Ecuaţia diferenţială a mişcării pendulului
d 2
  2 sin  0
matematic: dt 2 unde Ө este unghiul format de firul
inextensibil de
g
2 
lungime l cu verticala şi depinde de timpul t, iar l , unde g este
acceleraţia
gravitaţională.
10. Ecuaţia oscilatorului armonic: x’’ +  2 x = f(t) cu perturbaţia în timp
f(t) şi necunoscuta x(t).
11. Evoluţia unui circuit electric supus unei tensiuni E(t), alcatuit din
rezistenţa R, inductanţa L, un condensator de capacitate C, legate în serie:
Lq”(t) + Rq’(t) + q (t) = E (t), unde q (t) reprezintă sarcina electrică a
condensatorului la momentul t; q’(t) = I (t) este intensitatea curentului în
circuit la momentul t.
12. Modelul lui Malthus16 (creşterii nelimitate) pentru studiul dinamicii
populaţiei.
13. Ecuaţia unui model demografic dinamic.
Observaţie
Existenţa şi unicitatea acestor modele dinamice este dată de rezultatele
teoremelor Teoriei ecuaţiilor diferenţiale.
Definiţia 2
Se numeşte ordinul ecuaţiei diferenţiale, cel mai mare dintre ordinele
derivatei care apare în ecuaţie.
3. Soluţiile ecuaţiilor diferenţiale
Definiţia 3
Se numeşte soluţie a unei ecuaţii diferenţiale de ordin n pe un interval (a ,b)
o
funcţie y = θ (x) definită pe acest interval cu derivatele sale până la ordinal
n şi pentru care substituind y = θ (x) în ecuaţia diferenţiala, aceasta devine
o identitate în raport cu x din (a ,b).
Definiţia 4
16
Thomas Robert, teoretician economic englez (1766 - 1834)
82
Se numeşte soluţie particulară a unei ecuaţii diferenţiale, o soluţie obţinută
din soluţia generală θ(x,c) pentru o valoare oarecare determinată a
constantei arbitrare c.
4. Ecuaţii diferenţiale de ordinul I
Definiţia 5.
Se numeşte ecuaţie diferenţială de ordinul I o ecuaţie de forma
F (x, y, y’) = 0, (1)
unde F este o funcţie reală definită pe un domeniul din R3, ale carei
argumente sunt:
- variabila independenta x  R sau x  I=(a,b)  R,
- funcţia necunoscută y=y(x) derivabilă pe (a,b) şi
- derivata sa de ordinul I, y’=y’(x).
Definiţia 6.
Se numeşte soluţie a ecuaţiei diferenţiale (1), o funcţie y=y (x) definite şi
derivabila pe I, astfel încât F (x, y(x), y’(x)) = 0, oricare ar fi x  I.
4.1. Ecuaţii cu variabile separabile
Formal, o ecuaţie diferenţiala cu variabile separabile este de tipul

y’ = f(x) g(x) ,
unde f : (a,b)  R şi g: (c,d)  R sunt funcţii continue, g  0,  y
(c,d).
4.2. Ecuaţii omogene
Ecuaţiile omogene17 sunt de forma: y’=g(y/x).

Funcţia necunoscută y = y (x) şi g: (a,b)  R sunt continue.
4.3. Ecuaţii liniare
Forma generală este: y’ = P(x) y + Q(x), unde P, Q : (a, b)  R :  R

continue pe (a, b), iar funcţia necunoscută y=y(x) este derivabilă şi y  0.
4.4. Ecuaţii de tip Bernoulli
Forma generală este: y’ = P(x) y + Q(x) yα, α ≠ 0,1, unde P, Q : I  R : 

R sunt continue pe I, iar funcţia necunoscută y=y(x) este derivabilă pe I.
5. Model de rezolvare
Sa se determine soluţia generală şi soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale:

x(2 y  1)
y'  care trece prin punctul (1,1)
x2 1
Solutie:
17
funcţia g(y/x) este omogenă de grad zero.
83
y' x 1 2 1 2x
 2
2y 1 x 1 2 2y 1  dy   2 dx
2 x 1
ln 2 y  1  ln( x  1)  k
2
ln 2 y  1  ln( x 2  1)c
ln 2 y  1  ln c( x 2  1)
2 y  1  c( x 2  1)
 c( x 2  1)  1
y soluţia generala si
2
1 1
y= (x 2 +1)+ soluţia particular.
4 2

6. Autoevaluare
Exerciţii propuse pentru verificarea cunoştinţelor acumulate
Sa se determine soluţia generală şi soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale:

xy
y’= 2 care trece prin punctul (0,1).
x 1
7. Temă propusă
Să se rezolve ecuaţiile:
y2  1
1. y'  , x,y R.
x2  1
y’ + 2x y = e  x , x  R.
2
2.
3. x3 y '  xy  y 2  0 , x>0.
y(x)= x 2  1
 ec x 2  1 si
84
9. Bibliografia
1. I. Bucur, Curs de analiză matematică, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2000.

2. D. Demidovitch, Recueil d’exercises et de problemes d’Analise Mathematique,
Moscova, 1997.
3. G. Ghic, J. M. Mihăilă, Elemente de Analizǎ matematicǎ, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010.
4. O. Martin, Probleme de analiză matematică, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2001.
5. J. M. Mihăilă, G. Ghic, Analizǎ matematicǎ cu aplicaţii în economie, Ars Academica,
Bucureşti, 2008.
6. J. M. Mihăilă, G. Ghic, Matematici economice , Editura Universitară, Bucureşti,
2011.
7. M. Postolache, s. a., Calcul diferential, Fair Parteners, 1999.
8. M. Postolache, Analiza matematica (Teorie si aplicatii). Fair Parteners, 2000.
9. Radomir I. ş.a., Analiză matematică. Culegere de probleme, Editura Facla, Cluj –
Napoca, 2000.
85
CAPITOLUL VI
ELEMENTE DE MATEMATICI FINANCIARE
CURSUL 13
DOBANDA SIMPLA SI COMPUSA

 Definirea noţiunilor de dobanda simpla si compusa
 Studiul plasamentelor financiare
 Aplicarea formulelor de calcul

 Studentul va putea aplica formulele de calcul specifice
 Studentul va putea realiza calcule în cazul plasamentelor financiare

1. Introducere
2. Dobânda
3. Dobânda simplă
4. Problema echivalării procentelor exprimate în unităţi de timp diferite
5. Scadenţa comună şi scadenţă medie
6. Procent mediu de depunere
7. Dobânda compusă
8. Sume încadrate într-un proces de dobândă compusă
Bibliografie
1. Introducere
În sistemul activităţilor economice intervine noţiunea de operaţiune

financiară.
Operaţiunile financiare reprezintă modalităţi de plasare a unor sume de
bani, în
condiţii stabilite şi cu un anumit scop, de către un partener P1 către un alt
partener P2.
2. Dobânda
Definiţia 1
Numim funcţie de acumulare o aplicaţie α:[0,)(0, ) definită prin: α(t)
= suma de bani acumulată la momentul de timp t (≥0) când s-a făcut o
investiţie iniţială de 1 u.m.
Proprietăţi
1. α(0)=1;
2. α e funcţie crescătoare;
3. funcţia α(t) este continuă.
Definiţia 2
Valoarea finală sau valoarea revenită partenerului ce a plasat suma S0 pe
86
durata de timp t este o funcţie:
S: [0,)2  [0, ) definită prin
S(S0, t)= S0 ∙ α(t)
Proprietăţi
1. S(S0, 0) = S0 ;
2. 2.S(0, t) = 0;
3. 3. valoarea finală este funcţie continuă şi crescătoare în raport cu
timpul;
S ( S0 , t ) S ( S0 , t )
4.   (t )  1 şi  S0 ' (t )  0.
S0 S0
Definiţia 3 (definiţia matematică a dobânzii)

Dobânda corespunzătoare plasării sumei de bani S0 pe durata de timp t este
diferenţa dintre valoarea finală şi suma iniţială S0.
Apare evident: D: [0,)2  [0, ) D(S0, t) = S(S0, t) – S0 (1)
sau, echivalent D(S0, t)= S0 ∙ [α(t)-1].
Definiţia 4
Dacă t = 1 an şi S0 = 100 unităţi monetare, atunci dobânda corespunzătoare
se numeşte procent şi se notează cu p, iar dacă t = 1 an şi S0= 1 u.m.,
atunci dobânda corespunzătoare se numeşte dobândă unitară anuală (rata
efectivă a dobânzii) şi se notează cu i.
Avem: i= α(1) - α(0) = α(1)-1. Rezultă întotdeauna relaţia: p = 100 i .
Definiţia 5
Factorul de fructificare este cantitatea: u = α(1) = 1+i.
Definiţia 6
Funcţia de actualizare (reducere) este inversa funcţiei de acumulare, adică
 1 t  .
Obţinem: S0  S t   1 t  .
Definiţia 7
Factorul de actualizare este expresia funcţiei de actualizare pentru t=1 an.
Astfel:  1 1 
1 1
  v.
1 i u
3. Dobânda simplă
Definiţia 8
Dacă pe întreaga durată de plasare t valoarea considerată în calcul a sumei
S0 nu se modifică, vom spune că avem un proces de dobândă simplă sau că
plasarea sumei S0 s-a efectuat în regim de dobândă simplă.
Ipotezele unui proces de dobândă simplă sunt prezentate în varianta
următoare: suma S0 este plasată pe durata de timp t în regim de dobândă
simplă cu procentul anual p (sau cu dobânda unitară p=100i).
Atunci, dobânda simplă corespunzătoare este dată de:
87
Ds: [0,)2  [0, )
p
Ds (S0 , t )  S0  i  t  S0   t , [t] = ani
100
Pot fi deduse prin calcul următoarele mărimi numite şi elemente ale
dobânzii simple:
a) expresia matematică a funcţiei de acumulare în cazul dobânzii simple
este:
α(t)=1+it
Suma revenită St = S(S0, t) este dată de relaţia:
S(S0, t) = S0 · (1 + i · t) = St
b) suma iniţială sau valoarea actuală S0 este dată de relaţia:
S (S 0 , t )
S0  = S t   1 t  .
1 i t
Deci,  1 t  =
1
este funcţia de actualizare pentru dobânda simplă.
(1  i  t )
Rezultă că putem scrie:
Suma finală = suma iniţială x factor de fructificare şi
Suma iniţială = suma finală x factor de actualizare.
c) procentul de plasare p şi dobânda unitară i sunt date de relaţia:
S(S0 , t )  S0 D s (S0 , t )
i  şi
S0  t S0  t
S (S 0  t )  S 0
p  i  100   100
S0  t
d) durata de plasare t sau scadenţa operaţiunii este dată de relaţia:
S (S 0 , t )  S 0 S (S 0 , t )  S 0
t   100
S0  i S0  p
Exemplu.
O persoană creează un depozit de valoare nominală S0 = 1.050.000 lei.

Pentru păstrarea acestui depozit, persoana plăteşte firmei respective, în
avans, un comision de 1,5% lunar.
Durata prevăzută a depozitului este de 7 săptămâni.
Să se determine valoarea comisionului plătit firmei de către deponent.
Soluţie.
Procentul nominal p = 1,5% fiind exprimat lunar, vom transforma perioada
de 7 săptămâni în luni, găsind t = 7/4 = 1,75 luni.
1,5
Aşadar, valoarea comisionului este de C  1,75   1.050.000  27562,5 lei .
100
La constituirea depozitului, deponentul achită firmei respective suma de
S0+C = 1.077.562,5 lei.
La lichidarea depozitului, firma restituie acestuia valoarea nominală a
depozitului (anume S0 = 1.050.000 lei).
4. Problema echivalării procentelor exprimate în unităţi de timp

diferite
88
Presupunem cunoscut procentul nominal anual p; ne propunem să
determinăm procentul nominal lunar corespunzător q.
Astfel:
 depozitul S0, cu procentul anual “p” peste 1 an, devine: S1  S 0  (1  p )
100
depozitul S, cu procentul lunar “q”, peste 1 an devine: S 2  S 0  (1  q )
12
 100
Din condiţia S1 = S2, se deduce q
p
12
Exemplu.
Într-un anumit moment (numit “data actualizării”) se lichidează trei
depozite, anume:
Valoarea nominală a Procent nominal Vechimea depozitului

depozitului (mii lei) anual la data actualizării
2.500 24% 1 an 2 luni
1.750 12% 10 luni
3.250 10% 6 luni
Valoarea Procent Vechime Valoarea

Dobândă
nominala nominal depozit actualizata
mii lei
lunar (luni) a depozitului
24 2
2.500  2% 14 2.500 14   0.7 2.500+0.7=3.2
12 100
12 1
1.750  1% 10 1.750 10   0.175 1.750+0.175=1.925
12 100
10 5
3.250  0.83% 6 3.250  6   0.1625 3.250+0.1625=3.415
12 600
Total: 8.5375
5. Scadenţa comună şi scadenţă medie
Fie S1, S2, …, Sn mai multe sume plasate în regim de dobândă simplă pe
duratele t1, t2, …, tn cu acelaşi procent p.
Presupunând că înlocuim aceste sume şi durate printr-o sumă unică S şi o
durată unică t, astfel încât suma dobânzilor aduse de S1, S2, …, Sn să fie egală
cu dobânda adusă de S pe durata t cu acelaşi procent p, avem:
S1  pt1 S 2  pt 2 S  pt n S  pt n
100

100
 ...  n
100

100
sau S t
i 1
i i  S t
.
Ultima ecuaţie conţine două necunoscute S şi t.
În cazul în care se cunoaşte S, putem determina durata t, numită scadenţă
n
S t i i
comună: t i 1
S .
n
n S t
S  S1  S 2  ...  S n   S i
i i
Dacă obţinem: t i 1
n
S
i 1
i
i 1 .
Această durată se numeşte scadenţă medie.
89
6. Procent mediu de depunere
Fie sumele S1, S2, …, Sn plasate pe duratele t1, t2, …, tn cu procentele p1, p2,
…, pn.
Dorim să determinăm procentul mediu p pentru care aceste sume plasate pe
aceleaşi durate să dea aceeaşi dobândă totală.
Avem:
n
S i pi t i n S i pt i n
S pt n
St
i 1 100

i 1 100
  i i i  p i i
1 100 1 100
n
S i pi t
 100
p  1n
Siti
1 100
Exemplu.
Să se calculeze procentul mediu de depunere pentru sumele:
- 5 mil. lei cu 4% pe timp de 45 zile;
- 2 mil. lei cu 5% pe timp de 30 zile;
- 25 mil. lei cu 2% pe timp de 100 zile.
Soluţie:
4 5 2
5  45  2   30  25  100
900  300  5.000 6.200
p  100 100 100    2,22%
45 30 100 225  60  2.500 2.785
5  2  25
100 100 100
7.Dobânda compusă
Definiţia 9
Dacă valoarea luată în calcul a sumei plasate S0 se modifică periodic pe
durata de timp t după o anumită regulă, iar între două modificări
consecutive sumei modificate i se aplică o dobândă simplă, atunci spunem
că avem un proces de dobândă compusă.
8. Sume încadrate într-un proces de dobândă compusă
În calculele dobânzii compuse se foloseşte de obicei dobânda unitară i

( i  p ) şi nu aceea adusă de 100 u.m. ca la dobânda simplă.
100
În cazul general, problema se prezintă astfel:
- se cunoaşte durata unei perioade de timp (perioada de fructificare);
- se cunoaşte procentul nominal “p” de dobândă;
- se cunoaşte valoarea nominală S0 a depozitului;
- numărul t de perioade.
Notăm: S(S0, t) = St - valoarea finală sau suma disponibilă după t perioade
p = dobânda unitară (corespunzătoare unei perioade).
i
100
Atunci:
- la sfârşitul perioadei 1, valoarea depozitului devine:
p
S1  S 0 (1  )  S 0 (1  i)
100
- la sfârşitul perioadei 2, valoarea depozitului devine:
90
p p 2
S 2  S1 (1  )  S 0 (1  )  S 0 (1  i) 2
100 100
- la sfârşitul perioadei “t”, valoarea depozitului devine:
p p t
S t  S t 1 (1  )  S 0 (1  )  S 0 (1  i) t (*)
100 100
Funcţia de acumulare în cazul plasamentelor în regim de dobândă compusă
este:  (t )  (1  i)t , t  0.
Factorul de fructificare este 1+i = u.
În tabelele financiare se găseşte calculat ut pentru diferite procente (unitatea
de timp este considerată anul). În aceste condiţii, avem: S t  S 0  u .
t
Dobânda compusă va fi: D c (S0 , t )  D c  St  S0  S0 (u t  1)

Dacă perioada t nu este un număr întreg, sunt posibile două soluţii:
a) se foloseşte formula generală (*) pentru partea întreagă şi se aplică
dobânda simplă pentru partea fracţionară. Această soluţie se numeşte
soluţie raţională;
b) formula (*) stabilită pentru t întreg, se aplică şi în cazul când t este
fracţionar. Aceasta este soluţie comercială.
a) Soluţia raţională
Fie tk = numărul de părţi ale anului împărţit în k diviziuni.
t
Notăm: t  n  k
k .
După n ani, valoarea finală obţinută prin plasarea sumei iniţiale S0 va fi:
Sn = S0(1+i)n.
Dobânda simplă produsă de suma Sn în timpul fracţiunii t k a anului (cu
k
dobânda unitară i) va fi:
tk t t
Sn  i   S0 (1  i) n  i  k  S t  S h  S0 (1  i) n  S0 (1  i) n  i  k
k k n k
k
tk
St  S t  S0 (1  i) n (1  i  )
n k k
k
Dobânda corespunzătoare va fi:
 t   n t  
D c  S0 ; n  k   S0 1  i  1  i k   1 .
 k   k 
Definiţia 10
Două procente corespunzătoare la perioade de timp diferite sunt
proporţionale dacă raportul lor este egal cu raportul perioadelor respective
de fructificare.
Exemplu
Procent anual 60%; procent semestrial 30%; procent trimestrial 15%;
procent lunar 5%.
Observaţie.
În regim cu dobândă simplă, două procente proporţionale conduc la o sumă
de aceeaşi valoare finală.
Evident, nu aceeaşi este situaţia în cazul dobânzii compuse, când valoarea
finală creşte dacă se calculează pe aceeaşi perioadă, dar fracţionată.
91
Astfel, cu dobânda unitară anuală ia, valoarea dobândită de 1 u.m. la
sfârşitul anului va fi 1+ia. C
Cu dobânda unitară semestrială is  ia , valoarea dobândită de 1 u.m. la
2
sfârşitul anului cu o dobândă compusă va fi:
i i2
(1  i s ) 2  (1  a ) 2  1  i a  a  1  ia
2 4
Deci, folosind procentele proporţionale, observăm că dobânda calculată
semestrial este cu
i a2 mai mare decât dobânda calculată cu procentul anual.
4
Definiţia 11
Două procente corespunzătoare la perioade de fructificare diferite sunt
echivalente dacă pentru o aceeaşi durată de plasament, ele conduc la o
aceeaşi valoare finală.
În general, pentru dobânda unitară ik corespunzătoare fracţiunii 1 a anului,
k
echivalenţa este dată de relaţia:
1  i  (1  ik ) k .
1
Rezultă: 1  i2  (1  i) 2 ,
1 1 1
1  i4  (1  i) 4 , 1  i12  (1  i) 12, 1  i2  (1  i) 2 .
b) Soluţie comercială
Pentru a extinde formula generală a dobânzii compuse în cazul când t este

fracţionar, folosim procentele echivalente.
h
Considerăm: t  n În n ani, suma iniţial plasată S0 devine:
k.
S n  S 0 (1  i) n
Pe o fracţiune k a anului, 1 u.m. devine 1+ik, iar pe tk fracţiuni el devine
(1+ik)tk.
 Sn 1  i k  k  S0 1  i 1  i k  k  S0 1  i 1  i k  S0 1  i
tk tk
n
St  S
t n t n
k
tk
n
k
Rezultă astfel: St  S0 1  i
t
(11)
Observaţie.
tk tk
Valoarea (1  i) k  u k se găseşte în tabelele financiare.
S-a observat că atunci când calculul dobânzii se face pe fracţiuni de an,
dobânda adusă până la sfârşitul anului (calculată cu procentul anual) diferă
de aceea calculată pe fracţiuni de an.
Exemplu.
Presupunând că am plasat suma de 10.000$ cu procentul de 8%, să
efectuăm calculul dobânzii de două ori pe an.
În primele 6 luni, suma de 10.000$ va aduce o dobândă de 400$, iar la
sfârşitul acestei prime perioade vom avea (10.000+400)$, deci 10.400$.
92
În a doua perioadă, situaţia este următoarea: 10.000$ vor aduce dobânda de
400$; 400$ vor aduce dobânda de 16$. Deci 10.400$ vor aduce dobânda de
416$.
Rezultă că, pe timp de un an suma de 10.000$ va aduce dobânda de 816$.
Primul procent de 8% poartă denumirea de procent nominal, iar cel de-al
doilea poartă numele de procent real sau efectiv.
Notăm:100 ik = procentul efectiv si
100 jk = procentul nominal (k reprezintă numărul de subperioade în care
este
împărţit anul)
jk = dobânda unitară anuală nominală
ik = dobânda unitară anuală efectivă.
Avem: j k  k  ik  ik  j k
k
jk k j
1  i  (1  ik ) k  1  i  (1  )  i  (1  k ) k  1
k k
1 1
j
1  k  (1  i ) k j k  k[(1  i)  1]
k (12)
k ,
Cu aceste formule putem trece de la dobânda unitară efectivă la cea
nominală şi invers.
Între cele două dobânzi există relaţia j < i.
Bibliografie
1. Beganu G: Elemente de matematică financiară, Ed. ASE, 2000.

2. Butescu V: Matematici financiare, Ed. Lucman, 2000.
2000.
6. Georgescu-Roegen N.: Economie analitică, Ed. Expert, Bucureşti, 2000.
8. Marin D., Spircu L: Analize economice cantitative, Ed. Independenţa Economică,
Brăila, 2001.
93
BILET DE EXAMEN
Modul I. (2 puncte)
1. Enunţaţi legităţile economice ce caracterizează decizia optimă a consumatorului.
2. Demonstraţi identitatea Euler de ordin 1 pentru o funcţie de producţie F(K,L).
Modul II. (8 puncte)
1 , v = 1 1
1. Să se arate că mulţimea S={ v 1 ,v 2 ,v 3 ,v 4 } unde v 1 = 

1 1 v =  2
 2   3  ,
0  1 0 0
0 0
     
0 0
v4 =  formează o bază în M 2 (). (1,6 puncte)
1 1
 
Soluţie: Cum dimensiunea spaţiului vectorial M 2 () este egal cu cardinalul mulţimii S, pentru a
demonstra că S formează bază în M 2 () este suficient să arătăm că e sistem liniar independent.
Se consideră combinaţia liniară nulă:
 1 v 1 + 2 v 2 + 3 v 3 +4v4=0 unde 0 = 

0 0  şi  ,...,4 .
 1
0 0
 
Înlocuind obţinem:
 1  2 2   3  1   2   3  0 0 .
  
0 
 4   1   4   0

Se obţine sistemul :
1  2 2   3  0
1   2   3  0 care are soluţia:  1 =2=3=4=0.
4  0
 1   4 = 0
2. O unitate economică fabrică produsele P1, P2, P3, şi P4 utilizând resursele R1, R2, R3 şi
R4. În tabelul următor se dau consumurile specifice şi cantităţile disponibile din resurse,
astfel:
Pj
Rj DISPONIBIL
P1 P2 P3 P4
R1 1 1 0 1 20
R2 1 0 1 1 14
R3 1 2 0 1 12
R4 1 0 1 1 10
BENEFICIUL
UNITAR 8 4 2 6
Ştiind că se doreşte obţinerea unui beneficiu maxim, este necesar să se afle programul optim de producţie.
(1,6 puncte)
Soluţie.
PASUL 1: Aducem problema la forma standard cu ajutorul variabilelor de ecart y, pozitive, înregistrate
în funcţia obiectiv, cu coeficient 0, astfel:
 restricţiile de tip ≤ primesc y
 din restricţiile de tip ≥ scad y.
Fie xj , cantităţile din Pj, unde j = 1, 4.
Modelul matematic al problemei este:
maxf = 8x1 + 4x2 + 2x3 + 6x4
x1 + x2 + x4≤20 + y1
x1 + x3 + x4 ≤14 + y2
x1 + 2x2 + x4 ≤12 + y3
x1 + x3 + x4 ≤10 + y4
cu xj ≥ 0, j = 1, 4
Aplicarea algoritmului simplex primal (A.S.P.), implică introducerea a 4 variabile, respectiv yj, unde j = 1, 4
maxf = 8x1 + 4x2 + 2x3 + 6x4 + 0 (y1 + y2 + y3 + y4)
x1 + x2 + x4 + y1 = 20
94
x1 + x3 + x4 + y2 = 14
x1 + 2x2 + x4 + y3 = 12
x1 + x3 + x4 + y4 = 10
xj ≥ 0, unde j = 1, 4
PASUL 2: Asociem matricea sistemului de egalităţi A, menţionând deasupra coloanelor, variabilele care
le introduc, astfel:
x1 x2 x3 x4 y1 y2 y3 y4
1 1 0 1 1 0 0 0
A= 1 0 1 1 0 1 0 0
1 2 0 1 0 0 1 0
1 0 1 1 0 0 0 1
e1 e2 e3 e4
PASUL 3: Se poate decupa matricea unitate de ordin 4, I 4 (matricea unitate este acea matrice, care are 1
pe diagonală şi 0 în rest), după cum urmează:
1 0 0 0
e1 = 0 da, e2 = 1 da, e3 = 0 da, e4 = 0 da,
0 0 1 0
0 0 0 1
y1 y2 y3 y4
PASUL 4: Selectăm vectorii care dau, în ordine, matricea unitate, I 4, formând astfel baza iniţială primal
admisibilă
B0 = y1, y2, y3, y4 - baza iniţială primal admisibilă
PASUL 5: Cu baza B0, completăm primul tabel simplex:
8 4 2 6 0 0 0 0
CTB VB VVB X1 X2 X3 X4 Y1 Y2 Y3 Y4 Өmin
0 Y1 20 1 1 0 1 1 0 0 0 20 / 1
0 Y2 14 1 0 1 1 0 1 0 0 14/1
0 Y3 12 1 2 0 1 0 0 1 0 12/1
0 Y4 10 1 0 1 1 0 0 0 1 10 / 1
Soluţia nu
Z-B 0 -8 -4 -2 -6 0 0 0 0
este optimă
0 Y1 10 0 1 -1 0 1 0 0 -1 10
0 Y2 4 0 0 0 0 0 1 0 -1 -
0 Y3 2 0 2 -1 0 0 0 1 -1 1
8 X1 10 1 0 1 1 0 0 0 1 -
Soluţia nu
Z-B 80 0 -4 6 2 0 0 0 8
este optimă
0 Y1 9 0 0 -1/2 0 1 0 -1/2 -1/2
0 Y2 4 0 0 0 0 0 1 0 -1
4 X2 1 0 1 -1/2 0 0 0 1/2 -1/2
8 X1 10 1 0 1 1 0 0 0 1
Z-B 84 0 0 4 2 0 0 2 2 Soluţia este optimă
unde:
 VB reprezintă vectorul variabilelor de bază B 0;
 VVB reprezintă vectorul valorilor variabilelor de bază x-B= B-1* b;
 CTB reprezintă vectorul coeficienţilor, corespunzători variabilelor de bază.
Numim bază primal admisibilă, baza pentru care B-1*b ≥0. Pe tabel, în dreptul variabilelor, trecem
coeficienţii corespunzători din funcţia obiectiv, iar în dreptul variabilelor, trecem matricea A’.
PASUL 6: Testăm criteriul optim:
Soluţia este optimă dacă toate diferenţele Δj ≤ 0, pentru problema de minim şi Δj ≥ 0 pentru problema de maxim.
Dacă soluţia nu este optimă, aceasta trebuie îmbunătăţită.
PASUL 7: Aplicăm “criteriul de intrare în bază”
Intră în bază variabila, care are cea mai slabă diferenţă, respectiv:
95
 cea mai mică diferenţă negativă, pentru problema de max;
 cea mai mare diferenţă pozitivă, pentru problema de min.
PASUL 8: Testăm criteriul de optim infinit
Dacă pe coloana variabilei care intră în bază, toate componentele sunt negative, atunci problema are optim
infinit.
PASUL 9: Aplicăm “criteriul de ieşire din bază”
Iese din bază variabila care asigură θmin
PASUL 10: Cu pivotul găsit, modificăm tabelul folosind regula dreptunghiului, cu împărţire la pivot, astfel:
 linia pivotului se împarte la pivot;
 coloana pivotului devine 0, mai puţin pivotul;
 restul elementelor se transformă, după cum urmează:
 se crează un dreptunghi imaginar, având o diagonală dată de pivot şi de
elementul ce trebuie transformat;
 noul element este dat de: (produsul elementelor de pe diagonala pivotului –
produsul elementelor de pe cealaltă diagonală) / pivot.
În concluzie, soluţia este optimă dacă se vor produce 10 unităţi din produsul P1 şi 1 unităţi din produsul P2, în
condiţiile în care rămân în stoc 9 unităţi din resursa R1 şi 4 unităţi din resursa R2, resursele R3 şi R4 fiind
epuizate.
3. Calculaţi randamentul marginal al capitalului fix şi productivitatea marginală a muncii în cazul funcţiilor de
producţie Cobb Douglas, CES, Allen, Sato şi particulară. (1,6 puncte)
Soluţie. Derivatele parţiale de ordin întâi ale funcţiilor de producţie dau randamentele marginale.
F
Astfel, randamentul marginal al capitalului fix este  K  FK'  iar productivitatea marginală a
K
F
muncii este  L  FL'  .
L
a) Functia Cobb-Douglas
F(K, L)  AK L , A  0;  ,   R
F Lct .   1 ' F K const F F
FK'   AL K , FL   AK L 1 , F(K, L)  ( , )
K L K L
[K  x, L  cons tan t  a  f ( x )  Ax a   f ' ( x )  Aa   ( x  ) '  Aa   x  1 , (K  u )'  K  u ' ]
b) Functia de productie CES

F(K, L)  A(K    L  ) 1 / 
1
F L ct 1 1
F 
'
 A( )  (K    L  ) 1 /  1 (  )  K   1  AK   1 (K    L  ) 
K
K 
1 1
F K ct 1  1
F 
'
 A( )(K    L  )   AL  1 (k    L  ) 
L
L 
c) Funcţia de producţie ALLEN:

2
F(K, L)  2 KL  K 2  L
L  2K
FK' 
KL  K 2  L2
F K const. K  2 L
F' L  
L kL  K 2  L2
96
d) Funcţia de producţie SATO
AK 2 L2
F(K, L) 
K 3  L3
F AL2 2K (K 3  L3 )  AK 2 L2   3K 2
F' K  
K (K 3  L3 ) 2
F AK 2 2L(K 3  L3 )  AK 2 L2   3L2
F' L  
L (K 3  L3 ) 2
e) Funcţia de producţie particulară
AKL
F(K, L) 
K  L
F AL(K  L)  AKL  
F' K  
K (K  L) 2
F AK(K  L)  AKL
F' L  
L (K  L) 2
4. Cererea unui produs pe piaţă este dependentă de preţul produsului în proporţie de 40% şi de saturaţia pieţei în
proporţie de 30%. Notând cu X şi Y variabilele aleatoare de a refuza sau accepta oferta unei firme din motive de
preţ (x), respectiv de saturaţie (Y) şi notând cu “O” refuzul şi “l” acceptarea, să se scrie tabloul distribuţiei
vectorului (X,Y), considerând că celalalte 2 variabile sunt independente. Care este probabilitatea de acceptare a
ofertei? Care sunt distribuţiile marginale?
b/ Dar dacă se considera că decizia consumatorului este funcţie atât de preţ cât şi de stocul deţinut din bunul
respectiv (deci cele două variabile sunt dependente), care este distribuţia vectorului (X,Y), ştiind că în aceleaşi
condiţii de la a/, probabilitatea de acceptare pe piaţa respectivă este 55%? (1,6 puncte)
Soluţie. a/ b/
y 0 1 P(X=xi) y 0 1 P(xi)
x x
0 0,12 0,28 0,4 0 0,25 0,15 0,4
1 0,18 0,42 0,6 1 0,05 0,55 0,6
P(Y=yj) 0,3 0,7 1 P(yj) 0,3 0,7 1
În ambele cazuri distribuţiile marginale sunt:
 0 1   0 1 
X :   Y :   care se completează în tabel.
 0,4 0,6   0,3 0,7 
În cazul a/  X şi Y sunt independente  Pij  pi q j
În cazul b/ nu se mai poate scrie relaţia de independenţă pij  pi  q j , dar cunoscând probabilitatea de
acceptare p22=0,55 se obţin ecuaţiile:
 p11  p12  0,4 p 21  p 22  0,6
 şi  adică, sumele pe linii şi coloane în tabloul vectorului (X,Y). Din
p11  p 21  0,3 p12  p 22  0,7
distribuţiile marginale se obţin pij din tabloul b/.
97

R 11 2 Matematica Ghic

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

R 11 2 Matematica Ghic

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

Conf. univ. dr. GRAŢIELA GHIC

MATEMATICĂ APLICATĂ ÎN ECONOMIE

Oricine procedeaza la o examinare retrospectiva a dezvoltarii mondiale va putea

Obiectivele cursului sunt:

 În materiale de sinteză se pune accent pe principiile fundamentale şi aplicarea acestora în

 Proiectate corespunzător obiectivelor din fisa disciplinei

Resurse si mijloace de lucru

Estimativ, durata medie de studiere a cursului va fi de 30 de ore.

Teme de control (TC)

Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor

1. Baze pe spatii vectoriale. Lema substitutiei (2 ore)

1. Ghic G.: Matematici pentru economisti, Ed. Universitara, Bucuresti, 2011.

Verificarea finală constă:

Obiectivele unităţii de învăţare

Sinteza unitatii de invatare

Anexa 1 Alfabetul grec

Anexa 2 Abrevieri si termeni

Lema - gr. lemma  propoziţie luată ca argument, propoziţie ajutătoare folosită la

unde (i, j, k) este baza standard în R3.

unde este baza standard în acest spațiu.

Derivatele funcțiilor exponențiale și logaritmice

Derivatele funcțiilor trigonometrice

Derivatele funcțiilor trigonometrice inverse

Derivatele funcțiilor hiperbolice

Derivatele funcțiilor hiperbolice inverse

Obiectivele unităţii de învăţare

Competenţele unităţii de învăţare

Sinteza unitatii de invatare

Forma actuala a definitiei spaţiului vectorial se datoreaza întemeietorului

Notăm V/K, adică V este spaţiu vectorial peste corpul K.

1. Elementele spatiului vectorial V se numesc vectori şi se noteaza cu

Spaţiul vectorial numeric real  /  definit prin

1. Spaţiul  = {x=(x 1 ,.....,x n ) , x i , i= 1, n } este spaţiu vectorial

real faţă de adunarea vectorilor şi înmulţirea cu scalari.

x i +y i = y i +x i , i= 1, n (adunarea numerelor reale este comutativă)

 x1   x1   x1  x1 

2. Să se arate că R este un spaţiu vectorial peste Q, dar Q nu este un

Obiectivele unităţii de învăţare

 Explicarea definitiilor si a regulilor de calcul

Competenţele unităţii de învăţare

 Studenţii vor putea recunoaste structurii de subspatiu vectorial

Sinteza unitatii de invatare

a) Spatiul vectorial se numeste spatiu ambient pentru subspatiul

Teorema 1. (Echivalenta definitiilor)

1. Sa se verifice daca urmatoarea submultime

ceea ce atesta structura de subspatiu vectorial real a lui X .

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Arătaţi că mulţimea matricelor de ordin mn formează în raport

8. Fie spaţiul vectorial  3 [x]/ si V 3 [x] unde

4. b) si c) sunt subspatii vectoriale.

1. Cenuşă Ghe. şi colaboratorii: Matematici pentru economişti, Ed. Cison, Bucureşti,

Obiectivele unităţii de învăţare

Competenţele unităţii de învăţare

Sinteza unitatii de invatare

Dependenţă şi independenţă liniară.

Fie V spatiu vectorial peste corpul K.

atunci relaţia (*) defineşte o combinaţie liniară convexă.

Teorema 5 (teorema bazei).

Ţinând seama de importanţa în aplicaţii economice a spaţiului vectorial n

Întrebări de control şi teme de dezbatere

Să se determine parametrul a astfel încât v 3 să fie combinaţie liniară a