R 31 6 Geostrategii Negut Silviu

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE
Prof.univ.dr. Silviu Neguţ Lect.univ.dr Anda Nicoleta Oneţiu
GEOSTRATEGII
ECONOMICE
- Manual de studiu individual -
1
2
Prof.univ.dr. Silviu Neguţ Lect.univ.dr Anda Nicoleta Oneţiu
GEOSTRATEGII
ECONOMICE
- Manual de studiu individual –
3
CUPRINS
4
INTRODUCERE .............................................................................................................................................................. 7
MODULUL 1
Unitatea de învăţare 1
Geostrategie și Geopolitică definiții
1.1. Introducere … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … . ……….9

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ..................................................................................................... 9
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare ............................................................................................................................... 10
1.3.1. Geopolitica concepte și definiții .......................................................................................................... 10
1.3.2. Geostrategia concepte și definiții......................................................................................................... 10
1.3.3. Geografia, Geopolitica, Geostrategia - comparație ............................................................................ 11
1.4. Îndrumar pentru autoverificare .............................................................................................................................. 11
Concepte Geopolitice și Geostrategice esențiale
2.1. Introducere .............................................................................................................................................................. 13

2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ................................................................................................... 13
2.3.1. Punct geostrategic / Zonă geostrategică ............................................................................................... 14
2.3.2. Conflictul / Războiul ............................................................................................................................ 14
2.3.3. Imperialismul / Panism ......................................................................................................................... 15
2.3.4. Putere / Echilibru de putere ................................................................................................................. 15
2.3.5. Sfere de influență / Sfere de interes .................................................................................................... 15
2.3.6. Raportul ideologie / Religie ................................................................................................................. 15
2.3.7. Precursorii geopoliticii ......................................................................................................................... 15
MODULUL 2
Regionalizarea și globalizarea
3.1. Introducere ........................................................................................................................................... 19

3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................ 19
3.3. Conţinutul unităţii de învăţare ............................................................................................................. 20
3.3.1. Regionalizarea ……………………………………........................................................... 20
3.3.2. Globalizarea…………………………………………........................................................ 20
3.3.3. Raportul dintre regionalizare și globalizare........................................................................ 21
3.4. Îndrumar pentru autoverificare ......................................................................................................... 21
Blocurile/asociațiile regionale în economia mondială
4.1. Introducere .............................................................................................................................................................. 24

4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................................. 24
4.3.1. Uniunea Europeană .............................................................................................................................. 25
4.3.2. NAFTA ...............................................................................… .… ……. . .. .. .. . ... …………..…… 26
4.3.3. MERCOSUR ......................................................................................................................................... 26
4.3.4. ASEAN ................................................................................................................................................. 26
4.3.5. APEC ..................................................................................................................................................... 26
4.4. Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................................................................. 26
5
MODULUL 3
Resursele geostrategice și conflictele internaționale
5.1. Introducere ........................................................................................................................................... 28

5.3. Conţinutul unităţii de învăţare ............................................................................................................ 29
5.3.1. Petrolul principala sursă de conflict.................................................................................... 29
5.3.2. Principalele conflicte internaționale.................................................................................... 30
5.3.3. Conflictele internaţionale generate de petrol...................................................................... 30
5.3.4. Regiunea Caspică - între interese economice şi strategice....................................... 30
MODULUL 4
De la hegemonie la o lume multipolară
6.1. Introducere ........................................................................................................................................... 33

6.3.1. Sistemul bipolar ................................................................................................................. 34
6.3.2. Hegemonia.......................................................................................................................... 34
6.3.3. Evoluția spre multipolaritate a sistemului internațional..................................................... 35
Mari puteri economice mondiale sau regionale?
7.1 Introducere ............................................................................................................................................................... 37

7.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................................. 37
7.3. Conţinutul unităţii de învăţare ................................................................................................................................ 38
7.3.1. SUA........................................................................................................................................................ 38
7.3.2. Rusia ...................................................................................................................................................... 38
7.3.3. China ..................................................................................................................................................... 39
7.3.4. Japonia................................................................................................................................................... 39
7.3.5. India ..................................................................................................................................................... 39
7.3.6. Brazilia .................................................................................................................................................. 39
România în context european și mondial
8.1. Introducere ........................................................................................................................................... 42

8.3.1. Poziția geopolitică a României .......................................................................................... 43
8.3.2. Istoricul relaţiilor României cu UE..................................................................................... 43
8.3.3. Aderarea României la spaţiul Schengen ............................................................................ 44
8.4. Îndrumar pentru autoverificare ........................................................................................................ 45
6
INTRODUCERE
Disciplina Geostrategii Economice este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor

cu caracter teoretico-aplicativ ca urmare a faptului că una dintre cele mai pregnante tendinţe din
domeniul economic o reprezintă internaţionalizarea şi globalizarea afacerilor. Deşi această tendinţă
este o componentă a evoluţiei istorice a societăţii umane, începută cu expansiunea comerţului mondial,
se poate argumenta că internaţionalizarea reprezintă o reală componentă a mediului de afaceri
contemporan, deoarece ultimele decenii s-au caracterizat prin extinderea afacerilor la nivel planetar şi
intensificarea celor existente, apariţia unor modificări spectaculoase în ierarhizarea puterilor
economice (la nivel de întreprindere sau chiar la nivel macroeconomic, de state) realizate în funcţie de
abordarea relaţiei naţional – internaţional.
Având în vedere angrenarea unui număr tot mai mare de agenţi economici în operaţiuni
comerciale internaționale şi în acţiuni de cooperare internațională, pe baza unor criterii şi principii
moderne, cu parteneri din diverse medii economice, aceste cunoştinţe sunt absolut necesare în
exercitarea profesiei de economist.
Obiectivele cursului
Cursul îşi propune să prezinte studenţilor o serie de aspecte teoretice şi practice privind
geostrategiile economice, în afacerile internaţionale pornind de la bazele conceptuale cu care operează.
De asemenea sunt abordate o serie de aspecte legate de particularităţile geostrategiilor economice în
context intercultural. Parcurgând această disciplină studenţii îşi vor putea însuşi modul în care funcţiile
geostrategiilor economice (prevedere, organizare, coordonare, antrenare a personalului, control)
asigură punerea în practică a strategiei de internaţionalizare precum şi principiile de bază ale acesteia
în afacerile economice internaţionale.
Competenţe conferite
După parcurgerea acestui curs, studentul va dobândi următoarele competențe generale și

specifice:
1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice
disciplinei)
identificarea de termeni, relaţii, procese, perceperea unor relaţii şi conexiuni în cadrul
disciplinelor economice;
utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul economic;
definirea / nominalizarea de concepte ce apar în strategiile economice internaţionale;
capacitatea de adaptare la noi situaţii apărute pe parcursul activităţii economice
internaţionale.
2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi
a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)
generalizarea, particularizarea, integrarea unor domenii economice în geostrategiile
internaţionale;
realizarea de conexiuni între elementele funcţiilor geostrategiilor economice internaţionale;
argumentarea unor enunţuri în faţa partenerilor de afaceri, angajaţilor;
capacitatea de organizare şi planificare a activităţilor de strategie economică;
capacitatea de analiză şi sinteză în procesul de luare a deciziilor.
3. Instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice
specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)
relaţionări între elementele ce caracterizează modul de acţiune strategic în cadrul sistemului
internaţional;
7
descrierea unor stări, sisteme, procese, fenomene ce apar pe parcursul aplicării strategiilor
economice internaţionale;
capacitatea de a transpune în practică cunoştinţele dobândite în cadrul cursului;
abilităţi de cercetare, creativitate în domeniul strategiilor economice internaţionale;
capacitatea de a concepe proiecte şi de a le derula conform strategiilor economice
internaţionale;
capacitatea de a soluţiona litigii apărute în activităţile desfăşurate în cadrul unei organizaţii
internaţionale.
4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific /
cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de
valori culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile
ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea
în relaţii de parteneriat cu alte persoane / instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la
propria dezvoltare profesională )
reacţia pozitivă la sugestii, cerinţe, sarcini didactice, satisfacţia de a răspunde la întrebările
clienţilor;
implicarea în activităţi ştiinţifice în legătură cu disciplina Geostrategii Economice;
acceptarea unei valori atribuite unui obiect, fenomen, comportament, conform legislaţiei în
vigoare;
capacitatea de a avea un comportament etic în faţa partenerilor de afaceri, angajaţilor;
capacitatea de a aprecia diversitatea şi multiculturalitatea analizei probelor;
abilitatea de a colabora cu specialiştii din alte domenii.
Resurse şi mijloace de lucru
Cursul dispune de o bibliografie, supusă studiului individual al studenţilor, precum şi de material

publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplicaţii, necesare
întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea
cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a
studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate. Activităţile tutoriale se
pot desfăşura după următorul plan tematic, conform programului fiecărei grupe:
1. Sfera de acţiune a strategiilor economice (1 oră)
2. Strategia economică de acţiune pe plan economic (1 oră)
3. Organizarea economică la nivel internațional (1 oră)
4. Procesul economico-strategic la nivel internaționale (1 oră)
Structura cursului
Cursul este compus din 8 unităţi de învăţare:
Unitatea de învăţare 1. Geostrategie și Geopolitică definiții (4 ore)

Unitatea de învăţare 2. Concepte Geopolitice și Geostrategice esențiale (4 ore)
Unitatea de învăţare 3. Raportul dintre regionalizare și globalizare (4 ore)
Unitatea de învăţare 4. Blocurile/ asociațiile regionale în economia mondială (4 ore)
Unitatea de învăţare 5. Resursele geostrategice și conflictele internaționale (4 ore)
Unitatea de învăţare 6. De la hegemonie la o lume multipolară (2 ore)
Unitatea de învăţare 7. Mari puteri economice mondiale sau regionale (4 ore)
Unitatea de învăţare 8. România în context european (4 ore)
Teme de control (TC)
Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor avea
următoarele subiecte:
8
1. Definirea conceptelor esențiale (2 ore)
2. Rolul blocurilor regionale în economia mondială(3 ore)
3. Conflictele internaționale și implicațiile acestora în economia mondială(2 ore)
Bibliografie obligatorie:
S. Neguţ, Introducere în Geopolitică Editura Meteor-Press, Bucureşti, 2009;

Neguţ S., Cucu V., Vlad L.B., Geopolitica României, Editura Transversal, Bucureşti, 2010;
Claval P., Geopolitică şi geostrategie, Editura Corint, Bucureşti, 2009.
Metoda de evaluare:
Examenul final se susţine sub formă scrisă, pe bază de subiecte în extenso, ţinându-se cont de
participarea la activităţile tutoriale şi rezultatul la temele de control ale studentului.
9
MODULUL 1
Geopolitica și geostrategia– concepte și definiții
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1. Geopolitica concepte și definiții
1.3.2. Geostrategia concepte și definiții
1.3.3. . Geografia, Geopolitica, Geostrategia – comparație
1.4. Îndrumar pentru autoverificare
1.1. Introducere
Companiile internaționale acționează într-un mediu economic

internațional cu o serie de caracteristici ce derivă din tendințele
înregistrate la nivel internațional. Strategiile economice au
influențat atât mediul economic internațional cât și modul de a
desfășura afaceri ale companiilor care operează la nivel
internațional. Cea mai importantă particularitate a mediului de
afaceri internațional o reprezintă multiculturalitatea, în sensul că o
companie internațională pentru a avea succes la nivel internațional
trebuie să se adapteze la specificul cultural al zonei în care își
desfășoară activitatea.
Obiectivele unităţii de învăţare:
– cunoașterea tendințelor mediului geopolitic internațional în

care companiile își desfășoară activitatea;
– definirea termenilor de geostrategie și geopolitică;
– cunoașterea caracteristicilor geopoliticii și geostrategiei ;
– definirea conceptului de geostrategie;
– cunoașterea abordării interculturale a geostrategiei economice
în context internațional.
10
Competenţele unităţii de învăţare:
– studenţii vor putea să definească termeni precum

geopolitică și geostrategie;
– studenţii vor putea să diferențieze geopolitica de
geostrategie;
– studenţii vor putea să descrie particularitățile și
caracteristicile geostrategiei economice;
– studenţii vor putea să identifice acei parametri culturali
care influențează geopolitica și geostrategia;
– studenții vor recunoaște și identifica diferențele care există
între geopolitică, geostrategie și geografie.
Timpul alocat unităţii de învățare:
Pentru unitatea de învățare – Geopolitică și Geostrategie –

definiții și concepte, timpul alocat este de 4 ore.
1.3.1. Geopolitică –concepte și definiții
Geopolitica
Geopolitica este o disciplină științifică interdisciplinară, situată la granița dintre Geografie, Istorie,
Știința Politică și Științele Sociale, care stabilește relația dintre evenimentele politice și spațiul
geografic, precum și distribuția puterii pe glob.
Francezul Paul Claval....ia în considerare totalitatea preocupărilor actorilor prezenți pe scena
internațională, fie că este vorba despre politicieni, diplomați, militari, organizații
nonguvernamentale sau de opinia publică. Ea este interesată de calculele unora sau altora și de
ceea ce îi determină să acționeze. Reflectă eterogenitatea spațiului, condițiile naturale, istoria,
religia, diversitatea etnică. Este interesată de obiectivele ce vizează cooperarea sau destinderea
relațiilor, dar și de utilizarea forței sau jocurilor viclene
Geograful român Ion Conea ...viața politică planetară condiționată și explicată prin Geografie.
1.3.2. Geostrategia concepte și definiții

Pierre Celerier - Geostrategia, sora mai mică a geopoliticii care oferă laturii politice și militare o
aceeași metodă de aprofundare a problemelor.
Prof.univ.dr. Constantin Hlihor
-Geopolitica studiază interesele actorilor într-un spațiu dat și elaborează proiectul, Geostrategia arată
căile și mijloacele necesare pentru a le materializa.
11
Geostrategia este asociată cu ideea de securitate colectivă.
1.3.3. Fundamente specifice geostrategiei:

1. Existența unei diversități teritoriale
2. Studiul strategic al spațiului
3. Conceperea unei strategii unitare
În Geopolitică și Geostrategie se disting trei nivele: mondial, regional, local.

Geopolitica, Geostrategia, Geografia reprezintă trei științe/discipline științifice distincte care nu
trebuie nici opuse, nici confundate, ci înțelese în corelația demersului lor științific.
Concepte şi termeni de reţinut
• geopolitică;
• geostrategie
• geografie;
• mediu economic;
• securitate colectivă;
• studiu strategic;
• strategie unitară.
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Au puncte comune geopolitica și geostrategia?

2. Comparați: geopolitica cu geostrategia și cu geografia.
3. Enumerați nivelele care se disting în Geografie și Geopolitică.
4. Geopolitica este o disciplină științifică, teorie, doctrină sau metodă ?
5. Geostrategia este o disciplină științifică, teorie, doctrină sau metodă ?
12
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Geopolitica devine disciplina universitară în Germania în anul 1921?
Adevărat Fals
2. Geografia politica oferă o imagine dinamică a hărţii politice a lumii?

Adevărat Fals
3. Pentru Christian Daudel focalizarea interesului ştiinţific pe analiza influenţei puterii maritime în
evoluţia istorică a statelor reprezintă esenţa studiilor de geopolitică?
Adevărat Fals
4. Dimensiunea economică a geostrategiei se referă la:

a. avantajul economic al câştigării războiului
b. profitabilitatea unei tranzacţii internaţionale
c. fundamentul economic al puterii militare
5. Cel mai de seamă reprezentant al gândirii geopolitice româneşti este:

a. Ion Conea
b. Sabin Manuilă
c. Simion Mehedinţi
S. Neguţ, Introducere în Geopolitică Editura Meteor-Press, Bucureşti, 2009;

13
Concepte Geopolitice și Geostrategice esențiale

2.1. Introducere
2.3.1. Punct geostrategic/ Zonă geostrategică
2.3.2. Conflictul/ Războiul
2.3.3. Arii conflictuale/ Panism
2.3.4. Putere/ Echilibru de putere
2.3.5. Sfere de putere/ Sfere de influență
2.3.6. Raportul Ideologie/ Geopolitică
Ideologie/ Religie
2.3.7. Precursorii geopoliticii
2.1. Introducere
Conceptele Geopolitice și Geostrategice sunt necesare într-

un mediu economic internațional cu o serie de caracteristici ce
derivă din tendințele înregistrate la nivel internațional. Termeni
precum: Zonă strategică/ Zonă geopolitică, Punct strategic/ Punct
geopolitic, Sfere de influență/ Sfere de interes, Mari puteri/
Superputeri, Raportul ideologie/ Religie, Arii conflictuale/ Panism
prezintă o importanță majoră pentru viața economică în perioada
actuală. Precursorii Geopoliticii au jucat un important rol în
conturarea conceptelor geostrategice.
– cunoașterea termenilor cu care acţionează geopolitica şi

geostrategia la nivel mediului de afaceri internațional;
– definirea termenilor şi conceptelor geolitice şi geostrategice;
– cunoașterea caracteristicilor zonei geopolitice şi
geostrategice, sferei de influenţă şi a celei de interes, marilor puteri
şi superputerilor, punctului strategic şi geostrategic;
– definirea conceptului de arie conflictuală;
– cunoașterea abordării interculturale a religiei, panismului,
ideologiei.
14
-studenţii vor putea să definească termeni precum: punct

geopolitic şi geostrategic, sferă de influenţă şi de interes, mari puteri
şi superputeri, hegemonie;
-studenţii vor putea să diferențieze sfera de putere de sfera
de interes;
-studenţii vor putea să descrie particularitățile și
caracteristicile ariilor conflictuale;
-studenţii vor putea să identifice acei parametrii culturali
care influențează ideologia şi religia;
-studenții vor cunoaște și vor identifica fomele de panism.
Pentru unitatea de învățare Concepte Geopolitice și Geostrategice

esențiale, timpul alocat este de 4 ore.
2.3.1. Punct geostrategic / Zonă geostrategică

Punctele geostrategice: sunt considerate strâmtorile sau canalele.
Strâmtoarea Bosfor - Dardanele – Marea Neagră şi Mediterana prin intermediul Mării Marmara şi
Egee. Drumul Energiei Caspice;
Strâmtoarea Gibraltar – important punct strategic deservit de armata britanică. Strâmtoarea Malacca
din SE Asiei leagă Oceanul Pacific de Oceanul Indian – port Singapore; Canalul Panama – traversează
istmul Panama din America Centrală legând Oceanul Atlantic (Marea Caraibilor) şi Pacific (Golful
Panama).
Zona geostrategică – se formează atunci când se concentrează într-un anumit areal sau zonă mai
multe puncte geostrategice. Când teritoriul de interes este de dimensiuni apreciabile avem de-a face cu
o zonă strategică sau geostrategică.
2.3.2. Conflictul/ Războiul

Conflictul
Starea conflictuală este considerată esenţa geopoliticii, unde se produce şi există substanţă pentru o analiză
geopolitică. Prima misiune a geopoliticii constă în a pune în evidenţă originile, uneori chiar îndepărtate ale
conflictelor.
Războiul
Forma actuală a conflictului „războiul‖ este un fenomen social complex ce constă în lupta armată
organizată între anumite grupuri, clase sociale, între diferite state pentru realizarea unor interese social-
economice şi politice. Constituie continuarea cu mijloace violente, a politicii pe care statele respective au
desfăşurat-o înainte de izbucnirea conflictului.
Imperialismul
Imperialismul în sens geopolitic se referă la o construcţie teritorială dominantă care se supune numai logicii
expansiunii teritoriale, neţinând seama de popoarele ce locuiesc în teritoriile respective. Se manifestă prin
15
agregarea şi anexarea teritoriilor pornind din Statul centru al imperiului. Administraţia centralizată –
organizează supunearea politică şi exploatarea economică a teritoriilor cucerite.
2.3.3. Ariile conflictuale/Panismul

Panismul
Panismul este considerat de către Karl Haushofer – o reprezentare geopolitică bazată pe comunitatea etnică
sau religioasă, ori pe comunitatea regională sau continentală. Pangermanismul, înscrierea populaţiei de
limbă germană într-un spaţiu vital, maximal ce corespunde nu frontierelor statului ci frontierelor culturale
ale acesteia.
2.3.4. Puterea/Echilibru de putere
Puterea este fenomenul social fundamental care constă în capacitatea de a lua decizii şi asigura îndeplinirea
lor prin utilizarea mijloacelor de persuasiune şi constrângere. Se exprimă într-o relaţie asimetrică
(conducere – supunere sau dominare-subordonare), între factorii la nivelul cărora ea se manifestă.
2.3.5. Sfera de influenţă/ Sfera de putere
Sfera de influenţă
Reprezintă o zonă geografică în care o putere din zonă sau din afara zonei, bazându-se pe
superioritatea forţelor sale armate şi pe ameninţarea de a le utiliza, şi-a impus dreptul de a interveni în
politica internă şi externă a statelor din zonă.
Implică un acord între două state, prin care fiecare parte se angajează să se abţină de a interveni sau de
a exercita orice influenţă în anumite teritorii asupra cărora s-a convenit între părţile contractante.
Sfera de putere
Raza de acţiune a puterii unui stat în măsura în care se extinde dincolo de graniţele sale în scopul
influenţei politice (zonă de influenţă) sau ca un prolog al ocupaţiei ( zonă de interes).
2.3.6.Ideologia/
Geopolitica
Ideologia reprezintă ansamblu sistemelor de idei şi reprezentări umane cuprinzând şi reprezentările
religioase.
Interesele geopolitice au primat asupra argumentelor ideologice.
Ideologia/ Religia
Factorul religios a fost important în cucerirea, stăpnirea şi dirijarea Lumii sau a anumitor regiuni ale
ei. Reflecţia geopolitică a avut în trecut tendinţa de a minimaliza factorii religioşi. Biserica Catolică –
misiunea sa este unitatea lumii prin creştinizare. Duce o politică paşnică, fără arme, dar care nu
exclude sprijinirea unei părţi aflate în conflict.
Rolul religiei este uneori exagerat, ea nefiind decât unul dintre factorii care au amplificat
fenomenele (geo) politice şi nu originea lor .
2.3.7. Precursorii Geopoliticii

Friederich Ratzel (1844-1904)
Profesor de Geografie la Universitatea din München din 1876 și la cea din Leiptzig din 1886,
Susținător al colonialismului militează ca Germania să-și constituie un imperiu, care să-i asigure
strălucirea mondială, conștient că Anglia și Franța împărțeau puterea maritimă.
Considerat precursorul Geopoliticii datorită lucrării “Geografie Politică” (1897) - elaborează o teorie
a statului, pe care-l definește drept un organism care depinde de spațiu, poziție, granițe, (noțiuni antropo
geografice care raportate la organismul statal devin caracteristici politico-geografice).
Cu privire la legile expansiunii spațiale a statelor “(1901)
Introduce noțiunea de spațiu vital și evidențiază rațiunea expansionistă enunțând șapte legi
universale:
Paul Vidal de la Blache (1845-1918)
Fondatorul școlii franceze de Geografie Umană este considerat părintele intelectual al
Geopoliticii . Combate determinismul fostului său profesor și își exprimă propriul său punct de
vedere în lucrări precum ”Geografia Politică apropo de scrierile d-ui Ratzel” și “Franța de
Est” - prima lucrare de geopolitică publicată în Franța. Lucrarea ―Principii de Geografie
Umană” a fost publicată postum de Emmanuel de Martonne.
16
Albert Demangeon (1872-1940)
Nu s-a considerat geopolitician, s-a opus ideii de Geopolitică, considerând Geopolitica o idee pur
germană, o înscenare, o mașină de război. Prin publicarea lucrării ―Declinul Europei‖ 1920 - apreciază
că poziția dominantă a Europei, se apropie de sfârșit ca urmare a atingerii de către SUA a unei poziții
hegemonice, însoțită de creșterea Japoniei ca putere regională în Extremul Orient. Conștient de declinul
Europei și de condiția precară a Franței ca mare putere în anul 1920, introduce termeni precum
Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Europei
Camille Vallaux (1870-1945)
Primul francez care a scris o carte în domeniul Geografiei Politice în 1911 “Solul și Statul”. Reia
conceptele lui Ratzel și demonstrează importanța statului și poziției geografice în explicarea naturii
statului. Critică determinismul lui Ratzel înclinat spre idei abstracte și vede relația statului cu mediul
înconjurător mai activă.
Este acuzat de apropierea prea mare de pangermanism în lucrarea publicată în anul 1921
împreună cu Jean Brunhes,”Geografia istoriei - Geografia păcii și războiului”.
Rudolf Kjéllen (1864-1922)
Geopolitica consideră știința care studiază statul ca organism geografic, cum se manifstă în spațiu.
Statul este conceput ca unitatea și interdependența în câmpul politicii a cinci elemente fundamentale
geografic, etnic, economic, social și juridic, numind cele cinci fețe ale ființei statul - țara,
neamul,economia țării, structura socială și de guvernământ. Integritatea acestor cinci elemente asigură
aspectul organic și integritatea statului. Statul este o formă de viață, trăiește, este un organism viu.
În concepția lui Kjéllen poporul unui stat este asemenea unei formațiuni vegetale, este un produs al
naturii, în spiritul ideii de organicitate.
Karl Ernst Haushofer ( 1869-1946)
Introduce termenul de pan-idei, subliniind centralitatea dimensiunii spațiale în gândirea politică,
distingând pan-configurații.
Semnalează opoziția dintre geopolitica rusă și cea americană.
Principala sa lucrare Granițele în determinarea lor geografică și politică (1921) și alte studii
ale școlii create de el, vor fii speculate de Adolf Hitler pentru a-și justifica expansiunea
teritorială sub pretextul neconcordanței care ar exista între granițele politice ale Germaniei și
spațiul necesar populației dinăuntrul acestor granițe.
Considerat de către francezi geopolitician în timpul Germaniei hitleriste, decât gopolitician al
Germaniei hitleriste.
Alfred Thayer Mahan (1840-1914)
Amiral al flotei americane, dezvoltă teoria puterii maritime în lucrarea Interesul Americii în
stăpânirea mărilor - conform acestei teorii va stăpânii lumea acea țară care va reuși să domine mările
și oceanele lumii.
Doctrina sa, îndreptar pentru politica externă americană, era centrată pe:
- asocierea cu puterea navală britanică pentru împărțirea controlului mărilor;
- determinarea Germaniei să se mărginească la rolul său continental și să renunțe la pretenția
de stăpânire asupra mărilor;
-punerea la punct a unei apărări coordonate a europenilor și americanilor destinată să atenueze
ambițiile asiatice.
Halford J. MacKinder (1861-1947)
H. J. MacKinder a fost considerat profetul Rusiei/Uniunii Sovietice ca superputere.
În contrast cu Mahan, H. MacKinder, profesor de Geografie la Universitatea din Oxford, și
amiral al flotei britanice, a lansat teoria puterii terestre în lucrarea Pivotul geografic al istoriei
(1904). Teoria lui susținea că în jurul acestui pivot, sau inima lumii se articulează toată
dinamica geopolitică a planetei.
Cine deține Europa de Est deține Inima Lumii
Cine deține Inima Lumii domină Insula Mondială
Cine domină Insula Mondială domină lumea
Pivotul politicii mondiale este Eurasia, pe care puterea maritimă nu reușea să o supună, și
17
inima sa este Rusia.Rusia este apărată de o centură de obstacole naturale, dincolo de care se
desfășoară Europa de Vest, Orientul Mijlociu, Asia de Sud și de Est și zonele mai îndepărtate
Marea Britanie, SUA, Japonia.
Nicholas John Spykman (1893-1948)
Susține teoria bordurii maritime sau inelul format de țările cu ieșire la mare, care înconjoară din mai
multe părți partea centrală, constituind o zonă periferică între acestea și mările periferice.
Pivotul nu mai este Rusia, ci inelul din jurul acesteia. Cine domină aceste state cu ieșire la mare,
domină, Eurasia și deține destinul lumii.

• Punct geostrategic/ Zonă geostrategică
• Conflictul/ Războiul
• Imperialism/ Panism
• Putere/ Echilibru de putere
• Sfere de putere/ Sfere de influență
• Raportul Ideologie/ Geopolitică
Ideologie/ Religie
• Precursorii geopoliticii
1.Care sunt principalele puncte strategice de pe Glob?

2. Care este rolul precursorilor geopoliticii?
3. Care sunt diferențele dintre sferele de influenţă şi cele de interes?
4. Ce este ideologia?
5. Cum este văzut raportul dintre ideologie şi religie?
18
1. Prima lucrare de geopolitică tipărită în Franţa se datorează lui:

a. Turgot
b. Vidal de la Blanche
c. Jacques Ancel
d. Albert Demogeon
2. Tema principală a primelor studii geopolitice americane este:
a. puterea continentală
b. puterea maritimă
c. puterea aeriană
3. În viziunea lui Rudolf Kjéllen preocupîrile privitoare la stat se regăsesc în:

A. Geopolitica
B.Demopolitica
C. Morfopolitica
D. Sociopolitica
E. Cratopolitica
4. Frontierele unui stat au o „viaţă politică proprie‖ a susţinut Friedrich Ratzel
• Adevarat Fals
5. Pivotul geografic al istoriei‖ este una din lucrările de referinţă ale geopoliticianului Nicolas
Spykman
• Adevarat Fals
Bibliografie obligatorie
Neguţ S, Introducere în Geopolitică Editura Meteor-Press, Bucureşti, 2009

Neguţ S., Cucu V., Vlad L.B., Geopolitica României, Editura Transversal, Bucureşti, Claval, 2010
Claval P., Geopolitică şi geostrategie, Editura Corint, Bucureşti, 2009
19
MODULUL 2
Regionalizare şi globalizare
3.1. Introducere
3.3.1. Regionalizarea
3.3.2. Globalizarea
3.3.3. Raportul dintre regionalizare şi globalizare
3.1. Introducere

înregistrate la nivel internațional. Globalizarea vieții economice
este una dintre acestea. Fenomenul de globalizare sau mondializare
a influențat atât mediul economic internațional cât și modul de a
internațional. Cea mai importantă particularitate a mediului de
afaceri internațional o reprezintă multiculturalitatea, în sensul că o
companie internațională pentru a avea succes la nivel internațional
trebuie să se adapteze la specificul cultural al zonei în care își
desfășoară activitatea. Atât regionalizarea cât şi globalizarea sunt
susţinute atât de argumente pro cât şi contra.
• cunoașterea tendințelor mediului de afaceri internațional în

contextul regionalizării şi globalizării ;
• definirea termenilor de regionalizare şi globalizare;
• cunoașterea caracteristicilor pe care le au regionalizare şi
globalizarea ;
• definirea conceptelor de regionalizare/ globalizare;
20
• studenţii vor putea să definească termeni precum

regionalizare, globalizare;
• studenţii vor putea să diferențieze regionalizarea de
globalizare;
• studenţii vor putea să descrie particularitățile pe care le au
regionalizarea şi globalizarea;
Pentru unitatea de învățare Raportul dintre regionalizare şi

globalizare, timpul alocat este de 4 ore.
3.3.1. Regionalizarea
Regionalizarea
Fenomenul regionalizării desemnează tendinţa de a vedea statele aparţinând aceleiaşi regiuni
geografice apropiindu-se din punct de vedere economic şi/sau politic.
Blocurile regionale
Gruparea regională a mai multor state a dus la formarea aşa numitelor blocuri regionale, ceea
ce sugerează ideea de coeziune şi solidaritate.
Zonele de liberschimb
În zonele de liber schimb sunt eliminate taxele vamale şi restricţiile cantitative privind produsele
comercializate pe ansamblul arealelor lor. Din această categorie, care este cea mai numeroasă, fac
parte: NAFTA, MERCOSUR, APEC, ASEAN, UE.
Uniunea Economică
Reprezintă tipul cel mai integrat, presupunând, pe lângă libera circulaţie a persoanelor, a
bunurilor, a serviciilor şi a capitalului, şi existenţa politicilor macroeconomice comune
• Atractivitatea acordurilor de liber schimb creşte proporţional cu creşterea costurilor
neaderării, ale izolării.
• Teama de a nu fi exclus de pe piaţă, de a nu mai avea niciun cuvânt de spus în negocierile
internaţionale, alimentează reacţii care vor conduce la liberalizarea comerţului mondial în
ansamblu. Regionalizarea care respectă criteriile geografice este contracarată de activităţile
firmelor transnaţionale care urmează logica profitului. Acestea constituie o adevărată forţă
care leagă grupările regionale.
Adversarii regionalizării cred că menţinerea unui sistem global regional consumă din resursele
necesare, menţinerii şi consolidării unui sistem global iar contribuţia strategiei regionale la creşterea
bunăstării este contraproductivă.
3.3.2. Globalizarea
• Este procesul de lărgire, adâncire şi accelerare a conectărilor la scară mondială în toate
aspectele vieţii social-economice contemporane.
21
• Aşadar, nu numai în domeniul economic, cum a fost multă vreme percepută, ci şi în cele
social, politic, tehnologic, cultural.
Global înseamnă mai mult decât internaţional, întrucât par mai mulţi actori (statele, dar şi
organisme Internaţionale şi marile companii - Societăţile transnaţionale), în timp ce, când vorbim
internaţional, actorii principali sunt statele.
Societăţile transnaţionale (ST7) — piloni ai globalizării Societăţile transnaţionale constituie
entităţi economice formate din unităţi legate între ele, care operează de regulă pe spaţii mari cu un
sediu central şi numeroase filiale.
• Ele reprezintă forţa promotoare fundamentală a globalizării economice.
Globalizarea proces negativ sau pozitiv
Criticii globalizării spun că acesta este un proces pozitiv, doar pentru NORDUL puternic şi dezvoltat
iar negativ pentru SUDUL sărac. Reprezintă o continuare a sistemului imperialist al secolului XIX şi
începutul secolului XX sub o falsă faţadă de democraţie liberală şi pieţe libere.
Aprecieri negative ale globalizării
• contracte de muncă nesigure;
• creşterea inegalităţii;
• subminarea sindicatelor;
• dezastrele ecologice;
• accentuarea traficului cu arme, droguri şi a terorismului.
Critici aduse la nivelul globalizării
• Biserica (religiile);
• Naţionaliştii;
• Sindictele;
• Mişcările ecologiste.
Aprecieri pozitive ale globalizării
• desfiinţarea industriilor demodate sau neperformante;
• reducerea şomajului;
• reducerea inflaţiei;
• refacerea, modernizarea şi extinderea infrastructurii.
3.3.3. Raportul dintre regionalizare şi
globalizare
Regiunile economice sunt constituite pe principii geografice. Globalizare este situată deasupra
intereselor zonale, regionale, chiar particulare. Există o tendinţă globală fără să topească în ea
interesele comune la nivelul regiunilor şi statelor? Global înseamnă mai mult decât internaţional
întrucât participă mai mulţi actori ( state dar şi organisme internaţionale, societăţile transnaţionale) –
când vorbim de internaţional, actorii principali sunt statele.
Regiunile prezintă un alt tip de evoluţie, care porneşte de la premisa că nici un stat, oricât de
puternic, nu poate face faţă singur problemelor dezvoltării contemporane ( exemplu NAFTA sau UE).

• mediu economic global;
• regionalizare;
• globalizare;
22
• uniune economică;
• bloc regional;
• zonă de liber schimb;
• societăţi transnaţionale;
• global.
1. Care sunt tendințele mediului economic global?

2. Prezentați argumentele pro şi contra ale regionalizării.
3. Prezentaţi aspectele pozitive şi negative ale globalizării.
4. Care sunt diferențele dintre regionalizare şi globalizare?
5. Cum este văzut raportul dintre regionalizare şi globalizare.
1. Forţa promotoare fundamentală a globalizării economice o reprezintă:

a. societăţile transnaţionale
b. statul naţiune
c. organismele internaţionale
d. organismele regionale
2. Cea mai integrată şi complexă formă a blocului regional este: Malaysia

a. zona de liber schimb
b. uniunea economică
3.Adversarii regionalizării cred că menţinerea unui sistem regional consumă din resursele necesare
menţinerii şi consolidării unui sistem global, iar contribuţia strategiei regionale la creşterea bunăstării
este contraproductivă.
23
o Adevărat
o Fals
4.Globalizarea continuarea sistemului imperialist din secolul XIX, sub o falsă faţadă de democraţie
liberală este un proces pozitiv doar pentru Nordul puternic şi dezvoltat şi negativ pentru Sudul sărac.
o Adevărat
o Fals
5. Desfiinţarea industriilor demodate, reducerea şomajului, reducerea inflaţiei, refacerea, modernizarea

şi extinderea infrastructurii reprezintă:
a. aprecieri negative asupra globalizării
b. aprecieri negative asupra regionalizării
c. aprecieri pozitive asupra globalizării
d. aprecieri pozitive asupra regionalizării
Neguţ. S, Introducere în Geopolitică Editura Meteor-Press, Bucureşti, 2009;

24
Blocurile/ Asociaţiile regionale în economia mondială
4.1. Introducere
4.4.1. U.E.
4.4.2. NAFTA
4.4.3. MERCOSUR
4.4.4. ASEAN
4.4.5. APEC
4.1. Introducere

înregistrate la nivel internațional. Regionalizarea la nivel sistemului
a influențat atât mediul economic internațional cât și modul de a
internațional. Fenomenul regionalizării desemnează tendinţa de a
vedea statele aparţinând aceleiaşi regiuni geografice apropiindu-se
din punct de vedere economic şi/sau politic. Gruparea regională a
mai multor state a dus la formarea aşa numitelor blocuri
regionale, ceea ce sugerează ideea de coeziune şi solidaritate
– cunoașterea mediului regional de afaceri;

– definirea termenilor bloc regional, uniune economică, zona
de liber schimb;
– cunoașterea caracteristicilor principalelor blocuri sau
asociaţii economice;
– definirea principiilor pe baza cărora funcţionează NAFTA,
MERCOSUR, ASEAN, APEC;
– cunoașterea principiilor pe baza cărora funcţionează
Uniunea Economică.
25
– studenţii vor putea să definească termeni precum UE,

NAFTA, MERCOSUR, ASEAN, APEC;
– studenţii vor putea să diferențieze blocurile regionale în
funcţie de structură, repartiţie geografică;
caracteristicile blocurilor regionale;
– studenţii vor putea să identifice acei parametri care
influențează asociaţiile regionale;
– studenții vor cunoaște și identifica regula după care
acţionează blocurile regionale.
Pentru unitatea de învățare Blocurile/ Asociaţiile regionale în

economia mondială, timpul alocat este de 4 ore.
4.3.1. Uniunea Europeană
Prin gradul de complexitate este singura asociație regională care îndeplinește criteriile pentru a fi
considerată o uniune economică
Obiective şi forţa economică
• Obiective
• Constituirea Pieței Unice (libera circulație a mărfurilor și persoanelor crearea monedei unice).
Unitatea politică este calea spre crearea Statelor Unite ale Europei.
• Forţa economică:
- asigură o treime din PIB-ul mondial, dispune de o industrie puternică și competitivă,
agricultură performantă, căi de comunicație și mijloace de transport moderne, putere comercială,
existența celei mai puternice piețe turistice din lume
4.3.2. NAFTA
Asociație regională care intră în vigoare în 1994, include Canada, SUA, Mexic.
Obiective
• Creșterea cooperării între cei trei membrii prin eliminarea barierelor comerciale, soluționarea
diferendelor comerciale, creșterea posibilităților de investiții.
SUA are de pierdut pe termen scurt (slujbele americanilor mai slab plătite în favoarea mexicanilor),
pe termen lung au de câștigat prin influența politică și economică în America de Nord.
26
Forţa economică:
Ca putere economică depășește UE, prin însumarea PIB-ului celor trei state.
4.3.3. MERCOSUR – Piaţa Comună din Sud
MERCOSUR este opusul NAFTA, atât ca poziție geografică (în sudul Americii), cât și ca scop.
• Inițiată în 1991 a intrat in vigoare în 1994 grupa patru state: Argentina, Brazilia, Paraguay,
Uruguay. În anul 2005 Venezuela a devenit membru, iar Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador și
Peru membrii asociați.
Obiective:
• Realizarea unei piețe comune începând cu o zonă de liber schimb, cu asigurarea liberei
circulații a produselor tarifare și netarifare.
4.3.4. ASEAN - Asociaţia N aţiunilor din Asia de Sud- Est.
Include Peninsula Indochina, arhipelagurile Indonezian și Filipinez, întindere 4,5 mil km, 600 mil
loc.
Asociație eterogenă de state diferite ca regim politic, dimensiuni sau număr de locuitori.
Obiective:
• Cooperarea și asistența mutuală în probleme economice, sociale, culturale, accelerarea creșterii
economice, echilibrarea relațiilor comerciale, promovarea păcii și stabilității în zonă.
Forţa economică:
Cel mai dinamic ansamblu regional de pe Glob, cunoaște un ritm de creștere superior, dispune de
un însemnat potențial agricol.
4.3.5. APEC – Forumul de Cooperare Economică Asia- Pacific
APEC cea mai originală deoarece include membri din alte asociații regionale precum membri ASEAN,
SUA, Canada – membri NATO, țări comuniste (R.P Chineză), țări foarte dezvoltate (SUA, Japonia,
Canada, Coreea de Sud, Noua Zeelandă), dar și țări subdezvoltate (Papua –Noua Guinee).
Forum înființat la inițiativa Australiei la Canberra are în prezent sediul la Singapore.
Obiective şi forţa economică:
• Elaborarea și stabilirea unei poziții comune în negocierile din cadrul OMC, liberalizarea
comerțului, cooperarea economică și tehnică.
• Preocuparea esențială – stabilitate, securitate și prosperitate pentru popoarele membre.
• Uniunea Europeană ;
• NAFTA;
• MERCOSUR;
• APEC;
• ASEAN;
• stabilitate;
• cooperare;
• grad de complexitate.

1. Care sunt punctele comune ale blocurilor regionale?
2. Prezentați caracteristicile UE.
27
3. Care sunt diferențele dintre NAFTA şi MERCOSUR?
4. Există asemănări între ASEAN şi APEC?
5. Enumeraţi cinci obiective ale UE?
1. UE a devenit Europa celor 10 în anul 1981 prin aderarea:

a. Greciei
b. Spaniei
c. Portugaliei
d. Irlandei
2. Cea mai mare ascensiune în domeniul turistic, dintre statele membre ASEAN o are:
a. Malaysia
b.Thailanda
c.Indonezia
d. Singapore
3.APEC – Forumul de Cooperare Economică Asia-Pacific are în prezent sediul la:

a. Canberra
b. New York
c. Singapore
d. Ottawa
4.NAFTA – Acordul de Liber Schimb Nord American, care include Canada, SUA şi Mexic a intrat în
vigoare în:
a. 1990
b.1995
c.1998
d.1994
5. Are mari şanse de extindere, datorită nivelului de dezvoltare mai apropiat dintre ţările membre şi
cele asociate, făcând posibilă realizarea unei pieţe comune a Americii de Sud:
a. MERCOSUR
b. NAFTA
c. APEC
d. ASEAN

28
MODULUL 3
Resursele geostrategice şi conflictele internaţionale

5.1. Introducere
5.3.1. Resursele geostrategice
5.3.2. OPEC
5.3.3. Petrolul principala sursă de conflict
5.3.4. Principalele conflicte internaţionale
5.1. Introducere
În principiu, resurse geostrategice pot fi considerate acele

resurse naturale care nu sunt regenerabile: aurul, petrolul,
diamantele, precum și „combustibilii‖ folosiți în centralele termice.
Încă din cele mai vechi timpuri resursele naturale au constituit
o parte importantă a economiei și a dezvoltării unei țări. Resursele
geostrategice prezintă o importanţă majoră pentru mediu economic
înregistrate la nivel internațional.
Petrolul este considerată principala sursă de conflict pe plan
internaţional.
Principalele conflicte internaţionale generate de petrol sunt cele
din Orientul Mijlociu.
– cunoașterea principalelor resurse;

– definirea termenilor resursă geostrategică, sursă de conflict;
– cunoașterea caracteristicilor principalelor zone de conflict la
nivel internaţional ;
– enumerarea principalelor zone de conflict la nivel
internaţional;
– conştientizarea principalelor cauza.
29
– studenţii vor putea să definească termeni precum resursă,

conflict, resursă geostrategică;
– studenţii vor putea să diferențieze conflictele interne de
conflictele internaţionale
– studenţii vor putea să descrie particularitățile zonelor
geostrategice implicate în conflict;
– studenţii vor putea să identifice acei parametri care stau la
baza declanşării conflictelor internaţionale;
– studenții vor cunoaște și identifica cauzele declanşării
conflictelor internaţionale.
Pentru unitatea de învățare Resursele geostrategice şi conflictele

internaţionale, timpul alocat este de 4 ore.
5.3.1. Resursele geostrategice

Petrolul, numit și „aurul negru‖a devenit o resursă importantă pentru omenire mai ales după
ce Henry Ford a inventat automobilul, mai exact la sfârșitul secolului al XIX-lea și de atunci
utilizarea acestuia este în plină expansiune. Acesta poate fi considerat cea mai importantă resursă
geostrategică deoarece este o resursă care nu este regenerabilă și are o importanță foarte mare în
sectorul energetic, în cel al transporturilor și în industria constructoare de automobile. Conform
previziunilor specialiștilor dacă se va continua exploatarea acestuia la un nivel ridicat rezervele se vor
epuiza până în anul 2040.
Datorită importanței asupra economiei mondiale contemporane petrolul este considerat ca
resursă geostrategică majoră.
5.3.2. OPEC
OPEC sau Organizaţia Țărilor Exportatoare de Petrol este o organizaţie interguvernamentală
permanentă, care coordonează şi uniformizează politicile în domeniul petrolului ale ţărilor membre,
în vederea asigurării unor preţuri stabile şi echitabile pentru producători. Organizaţia este considerată
de mulţi observatori drept un cartel.
OPEC include în componenţa sa statele exportatoare de petrol brut, indiferent de naţionalitatea
acestora: state arabe sau nearabe. Membrii săi sunt: Arabia Saudită, Kuweit, Irak, Iran, Venezuela,
Qatar, Indonezia, Libia, Emiratele Arabe Unite, Algeria, Nigeria, Ecuador, Angola şi Gabon
(1975-1994), cu statut de membru participant.
Obiective OPEC:
– Coordonarea şi unificarea politicii petroliere a statelor membre.
30
– Asigurarea unei aprovizionări regulate, economice şi eficiente cu petrol a ţărilor
consumatoare.
– Acţionarea în vederea stopării modificărilor iraţionale privind preţurile petrolului pe
piaţa mondială.
– Asigurarea unui venit stabil; asigurarea de dobânzi proporţionale cu capitalul investit de
către statele membre.
5.3.3. Petrolul principala sursă de conflict
Conflicte internaţionale generate de petrol
Intransigenţa religioasă a popoarelor din Orientul Mijlociu a provocat în ultimii 60 de ani
conflicte armate extrem de violente: războaiele arabo-israeliene din 1948, 1956, 1967, 1973; războiul
dintre Iran şi Irak (1980-1988); războiul civil izbucnit în Liban în 1975 şi invadarea aceluiaşi stat de
către armata israeliană în anul 1982, și apoi în 2006. Alături de acestea, pot fi menţionate şi disputele
de ordin teritorial dintre Siria şi Irak şi Arabia Saudită, Siria şi Liban, Arabia Saudită şi Yemen, Siria
şi Iordania, Egipt şi Libia, Algeria şi Maroc, Egipt şi Sudan.
5.3.4. Principalele conflicte internaţionale
Regiunea Caspică -–între interese economice şi strategice
Siguranţa surselor de energie este o componentă esențială a securității naționale şi
internaţionale. Secolul ale – XX - lea a fost în mare parte dominat de problema energiei, iar în
condițiile unei globalizări economice şi politice din ce în ce mai accentuată, o confruntare mai
mult sau mai puţin benefică, generată de accesul la resursele de energie şi utilizarea acestora, va
continua şi în secolul al XXI -–ea.
Zonele cu risc ridicat pentru preţul petrolului
Preţul petrolului a fost puternic influenţat de evenimentele în care au fost implicate atât ţările
producătoare, cât şi consumatorii majori de energie.
Preţul petrolului poate fi influenţat de o serie de factori:
– Cerere si ofertă
– Factori sezonieri
– Speculații.

• resurse geostrategice ;
• petrol;
• OPEC;
• Orientul Mijlociu;
• Zona Mării Caspice;
• conflicte internaţionale;
• zone de risc ridicat;
• dimensiuni economice.

1. Definiţi termeni precum resursă, conflict, resursă geostrategică.
2. Diferenţiaţi conflictele interne de conflictele internaţionale.
3. Identificaţi cauzele care stau la baza declanşării conflictelor internaţionale.
4. Menţionaţi parametrii care stau la baza declanşării conflictelor internaţionale.
5. Descrieţi particularitățile zonelor geostrategice implicate în conflicte.
31
1. Coordonează şi uniformizează politicile în domeniul petrolului ale ţărilor membre, în

vederea asigurării unor preţuri stabile şi echitabile pentru producători:
a. OPEC
b. OCDE
c. OCMN
2. Nu reprezintă obiective ale OPEC:

a. Coordonarea şi unificarea politicii petroliere a statelor membre
b. Sistarea aprovizionării cu petrol a ţărilor consumatoare
c. Acţionarea în vederea stopării modificărilor privind preţul petrolului pe piaţa mondială
3. Intransigenţa religioasă a popoarelor din Orientul Mijlociu a provocat conflicte armate violente
precum războiul dintre Iran şi Irak între anii:
a. 1980 – 1984
b. 1984 – 1988
c. 1980 – 1988
d. 1982 – 1986
4. Invadarea de către armata israileană a Libanului a avut loc în anul:

a. 2000
b. 2002
c. 2004
d. 2006
5. Preţul petrolului poate fii influenţat de o serie de factori:

a. cerere şi ofertă
b. factori sezonieri
c. speculaţii
d. valute
32

33
MODULUL 4
De la hegemonie la o lume multipolară
6.1. Introducere
6.3.1. Sistemul bipolar
6.3.2. Hegemonia
6.3.3. Evoluția spre multipolaritate a sistemului internațional
6.1. Introducere
Mondializarea sistemului sovietic a ajuns la o schema pe

trei nivele: Uniunea Sovietică, lagărul comunist şi ţările de
orientare către socialism.
Bipolaritatea lumii părea dobândită la sfârşitul anilor 70.
Dificultăţile au apărut în 1979 ca urmare a eşecului sovietic de a-şi
impune voinţa în plan internaţional.
Principalul factor geopolitic al scenei internaţionale care a lăsat
SUA în poziţia de singură superputere a lumii, a fost prăbuşirea
sovietică .
Viitorul supremaţiei americane a devenit incert, după
evenimentele de la 11 septembrie 2011, a atras după sine evoluţia
spre multipolaritate a sistemului internaţional: bipolar, tripolar,
pentapolar.
– cunoaşterea caracteristicilor sistemului bipolar ;

– definirea termenului de hegemonie;
– cunoașterea caracteristicilor sistemului hegemonic;
– definirea conceptului de evoluţie spre multipolaritate a
sistemului internaţional;
– explicarea termenilor de: sistem tripolar, pentapolar sau
model cu mai mulţi actori internaţionali.
34

hegemonie;
– studenţii vor putea să diferențieze sistemul bipolar de
hegemonie;
caracteristicile sistemelor pentapolar şi tripolar;
– studenţii vor putea să identifice ierarhia mondială a marilor
puteri economice;
– studenții vor enumera cinci modele de evoluţie spre
multipolaritate ale sistemului internaţional.
Pentru unitatea de învățare , De la hegemonie la o lume

multipolară timpul alocat este de 2 ore.
6.3.1. Sistemul bipolar

Bipolaritatea
Bipolaritatea lumii părea dobândită la sfârşitul anilor 70. Dificultăţile au apărut în 1979 ca urmare
a eşecului sovietic de a-şi impune voinţa în plan internaţional. Suprafaţa unui stat nu este un criteriu al
puterii, Rusia avea o capacitate militară limitată, iar populaţia nu mai susţinea construcţia societăţii
sovietice mondiale, creându-se o criză politică fără precedent.
6.3.2. Hegemonia
Prăbuşirea sovietică a lăsat SUA în poziţia de singură superputere a lumii. Direct sau indirect
lumea gravitează în jurul SUA, care dispune de voinţa şi de capacitatea de a se amesteca în ansamblul
regiunilor planetei.
Geopolitica mondială a SUA, este dublată de un model de civilizaţie , a cărei difuzare în
comportamentele politice, sociale şi culturale ale naţiunilor, este din ce în ce mai puternică.
Predominanţa la scară mondială a limbii engleze este una dintre consecinţele supremaţiei
americane în lume. Limba şi modelul cultural fac treptat America familiară tuturor popoarelor din
lume şi permite SUA să-şi sporească influenţa, fără a fii necesar să-şi concretizeze dominaţia din punct
de vedere teritorial, dar să-şi ascundă ambiţiile geopolitice.
La începutul secolului XXI obiectivele geopolitice ale SUA sunt:
• întărirea preluării acquis-urilor geopolitice, faţă de tentativa de apariţie a unei unităţi europene
• conservarea legăturii cu aceste state în special în probleme de apărare.
• împiedicarea revenirii puterii ruse în regiunile periferice pe care le controla în trecut
• exercitarea unei opoziţii la noua vocaţie imperială a Chinei
35
• încercuirea domeniului african, în scopul asigurării unui control asupra pieţelor de materii prime
• controlul petrolului din Orientul Mijlociu beneficiind de alianţe tradiţionale.
6.3.3. Evoluția spre multipolaritate a sistemului internațional

Referitor la evoluţia spre multipolaritate a sistemului internaţional se vorbeşte de modele:
− bipolar: SUA şi Rusia;
− tripolar: SUA, Rusia, China;
− pentapolar: celor trei (SUA, Rusia, China), adăugându-li –se Japonia şi Germania,;
− modelul cu mai mulţi actori adăugându-li-se: Australia, Brazilia, India, Indonezia, Arabia
Saudită şi alţi piloni regionali.
Există şi modele unde blocurile regionale joacă un rol important:
− SUA – Rusia – Uniunea Europeană
− NAFTA (cu pilonul SUA) şi UE (cu axa Germania – Franţa – Marea Britanie), Asia Pacific
(Japonia, Coreea de Sud, China, Australia, Indonezia)
• bipolaritate;
• hegemonie;
• evoluţie spre multipolaritate;
• geopolitică mondială;
• unitate europeană;
• acquis-uri geopolitice ;
• bloc de putere;
• sistem pentapolar.
1. Definiţi hegemonia?
2. Care sunt diferențele dintre sistemul biolar şi sistemul hegemonic?
3. Descrieţi particularitățile și caracteristicile sistemelor pentapolar şi tripolar;
4. Identificaţi ierarhia mondială a marilor puteri economice.
5. Enumeraţi cinci modele de evoluţie spre multipolaritate ale sistemului internaţional.
1. Mondializarea sistemului sovietic a ajuns la o schemă pe trei nivele: Uniunea Sovietică, lagărul
comunist şi ţările de orientare către socialism, între anii:
a. 1960 – 1970
b. 1965 – 1975
c. 1980 – 1990
d. 1975 - 1985
36
2.Prăbuşirea sovietică a lăsat în poziţia de singură superputere:
a. China
b. SUA
c. Japonia
d. Germania
3.Care dintre următoarele reprezintă obiectivele geopolitice ale SUA:

a. împiedicarea revenirii puterii ruse în regiunile periferice pe care le controla întrecut
b. exercitarea unei opoziţii la noua vocaţie imperială a Chinei
c. încercuirea domeniului african, în scopul asigurării unui control asupra pieţelor de
materii prime
d. controlul petrolului din Orientul Mijlociu beneficiind de alianţe tradiţionale
4. Modelul tripolar de evoluţie spre multipolaritate a sistemului internaţional este:

a. SUA, Rusia, China
b. SUA, Japonia, Rusia
c. Germania, SUA, Franţa
d. Marea Britanie, Rusia, China
5.Modelul cel mai previzibil spre multipolaritate care include şi blocurile regionale este reprezentat de:
a. SUA – Rusia – Uniunea Europeană
b. Rusia – China – NAFTA
c. SUA – Japonia – APEC
d. China – Rusia – Uniunea Europeană

37
Mari puteri mondiale sau regionale
7.1. Introducere
7.3.1. SUA
7.3.2. Rusia
7.3.3. China
7.3.4. Japonia
7.3.5. India
7.3.6. Brazilia
7.1. Introducere
Dacă în trecut numărul statelor care jucau un rol important pe

scena internaţională era redus la (4-5 în perioada imperiilor
coloniale, 3 în preajma Primului Război Mondial, 2 după cel de Al
Doilea Război Mondial), astăzi tot mai multe state deţin un rol
regional sau mondial important.
Cu privire la următoarele state: SUA, Rusia, China, Japonia,
India, Brazilia, întrebarea este dacă acestea dispun de suficiente
atuuri astfel încât să-şi poată confirma statutul de puteri mondiale
sau doar regionale.
cunoaşterea caracteristicilor pe care le au marile puteri

mondiale ;
definirea termenilor de putere mondială şi putere regională;
cunoașterea atuurilor de care dispun SUA şi Rusia ca puteri
mondiale;
cunoaşterea atuurilor de care dispun India şi Brazilia ca puteri
regionale;
încadrarea corectă a Chinei şi Japoniei în categoria puteri
regionale sau mondiale.
38
- studenţii vor putea să definească termenii: putere

regională sau mondială;
- studenţii vor putea să diferențieze puterile regionale
de puterile mondiale;
- studenţii vor putea să enumere cel puţin cinci atuuri de
care dispun SUA şi Rusia pentru statutul de puteri mondiale;
- studenţii vor putea să identifice cel puţin cinci atuuri pe
care nu le au India şi Brazilia pentru statutul de puteri
mondiale.
- studenții vor enumera cinci caracteristici importante care
ar putea să-i confere Japoniei statutul de mare putere
mondială în viitorul apropiat.
Pentru unitatea de învățare, Puteri regionale sau mondiale

timpul alocat este de 4 ore.
7.3 Conţinutul unităţii de învăţare
7.3.1 SUA
Suprafaţa 9.5mil km2 , populaţia 300 mil loc (locul 3)
Are o economie complexă , diversificată cea mai mare putere economică mondială: cel mai mare PIB
la nivel mondial, mai mult de un sfert din totalul mondial, cel mai mare producător industrial: energia
electrică ¼, aeronautică, cercetări spaţiale, telecomunicaţii, construcţii de maşini, cel mai mare
producător şi exportator agricol mondial, are cel mai mare număr de voturi la FMI şi Banca Mondială,
este cea mai mare putere militară a lumii, singura ţară capabilă să folosească cel mai subtil instrument
de putere, influenţa comportamentului socio-politic şi cultural prin exportul propriului mod de viaţă
,unul dintre cei cinci membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate ONU, putere nucleară prima ţară
care a obţinut şi utilizat arma nucleară, putere cosmică aflată în duel cu Uniunea Sovietică.
7.3.2. Rusia
Suprafaţa de 17 milioane de km2, 150 de milioane de locuitori (locul 7). Din punct de vedere economic
este a II- a mare putere economică a lumii. Federaţia Rusă confruntată după dezmembrare în 1991, cu
mari dificultăţi economice, s-a redresat după anul 2000: industria minieră şi prelucrătoare este variată,
este putere în revenire, moştenitoarea Uniunii Sovietice , primul stat comunist din lume, este cea mai
întinsă ţară din lume şi dispune de potenţial economic mare datorită resurselor, este a doua mare
39
putere militară a lumii, este putere nucleară din anul 1954 şi dispune de un important potenţial atomic,
este putere cosmică, Uniunea Sovietică a fost prima ţară din lume care a lansat un satelit artificial al
Pământului (1957) şi a trimis primul om în Cosmos (1961), este membru permanent al Consiliului de
Securitate ONU.
7.3.3.China
2
Suprafaţa 9.5mil km ocupă locul trei pe Glob, iar ca populaţie 1,4 miliarde de locuitori ocupă locul I.
Rezultatul aplicării consecvente a reformei economice paralel cu încurajarea investiţiilor străine a
avut drept urmare creşterea economică. R. P. Chineză este o mare producătoare în domeniul resurselor
minerale şi industriei prelucrătoare. Deţine supremaţia la producţia de orez şi grâu, dar şi la pescuit 1/3
din totalul mondial. Are cel mai mare potenţial demografic mondial, este membru permanent al
Consiliului de Securitate ONU (din 1971), putere atomică (din 1964), putere cosmică, a devenit o
importantă putere militară,
7.3.4. Japonia
Suprafaţa 378.000km2 , ocupă locul 60, populaţia 127 milioane de locuitori ocupă locul 10 pe Glob, iar
densitatea este de 350 locuitori/ km2 . săracă în resurse naturale, este obligată să-şi asigure materiile
prime din import. Puternic urbanizată (80%) dispune de cel mai populat megalopolis de 70 de
milioane de locuitori Tokaido ( Tokyo – Osaka – Nagoya). A doua mare putere economică a lumii
după SUA, deţine 1/10 din totalul mondial. Ponderea cea mai însemnată în crearea PIB o au serviciile,
economia complexă şi performantă. Industria are un înalt nivel tehnologic (60% din roboţii
industriali). Unul dintre cei trei poli economici, alături de SUA şi UE, Japoniei îi lipsesc atributele şi
statutul de mare putere, nu deţine arma nucleară, ca urmare a interdicţiei dictate de Puterile Aliate), nu
este membru permanent al Consiliului de Securitate ONU, nu este putere cosmică, este o mare putere
militară, cu o dotare tehnică foarte modernă.
7.3.5. India
Suprafaţa 3,2 milioane de locuitori, populaţia de 1,4 miliarde de locuitori, densitatea de 350 de
2
locuitori pe km . Din punct de vedere economic dispune de domenii dezvoltate la cel mai înalt nivel
mondial (informatică, energie nucleară, industria bumbacului), dar şi unele neperformante ce ţin de
subdezvoltare (agricultură rudimentară). India putere regională sau mondială? Deşi dispune de atuuri
precum suprafaţă, populaţie, potenţial economic, putere nucleară este putere cu vocaţie regională.
India dispune de o flotă militară importantă capabilă să intervină în caz de conflict.
7.3.6. Brazilia
Suprafaţa de 8,5milioane de km2 este cel mai întins stat din America de Sud, cu o populaţie de aproape
200 de milioane de locuitori ocupă locul cinci pe Glob. Cea mai mare putere economică latino –
americană, economia se bazează pe bogatele resurse naturale, este al II- lea exportator de produse
agricole de pe Glob, dar cu toate aceste dispune de insuficiente atuuri pentru statutul de mare putere.
Este putere regională pentru America Latină, iniţiatoare a MERCOSUR deşi nu s-a impus în ONU şi
OMC.
40
• putere regională;
• putere mondială;
• SUA;
• Rusia;
• China;
• Japonia;
• India;
• Brazilia.
1. Definiţi puterea regională/puterea mondială.

2. Prezentaţi cinci argumente pentru statutul de mare putere a SUA.
3. Argumentaţi de ce Japoniei îi lipsesc atributele şi statutul de mare putere.
4. Comparaţi două puteri regionale (India şi Brazilia)
5. Puteţi susţine prin cel puţin trei argumente redresarea Federaţiei Ruse după anul 2000?
1. Din categoria aşa numitelor state fără istorie fac parte:

a. Rusia
b. SUA
c. India
41
d. China
2. SUA este unul dintre cei cinci membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate ONU începând cu
anul:
a. 1955
b. 1965
c. 1945
d. 1975
3. Dispunând de un arsenal atomic impresionant, Rusia este putere nucleară din:

a. 1964
b. 1974
c. 1984
d. 1954
4. China este putere atomică începând cu anul:
a. 1964
b. 1954
c. 1974
d. 1984
5.India are vocaţie de putere:

a. mondială
b. regională
c. în revenire
d. hegemon

42
România în context european
8.1. Introducere
8.3.1. Poziţia geopolitică a României
8.3.2. România în Europa
– 8.3.3. România şi aderarea la spaţiul Schengen
8.1. Introducere
Dacă poziţia geografică a unei ţări este fixă, stabilită de jocul

forţelor naturii şi exprimată în diferite jaloane naturale (unităţi de
relief , ape), poziţia geopolitică este variabilă în timp, uneori chiar pe
termen scurt, funcţie de modificarea anumitor factori politici şi socio
– economici. Din poziţia geopolitică a unui stat decurg o serie de
avantaje – sau, din contră, o serie de dezavantaje – de securitate,
politice, economice şi de altă natură. La graniţa dintre milenii,
România se află plasată geopolitic la intersecţia axelor geoeconomice
Vest-Est şi Nord Vest – Sud Est.
.
– cunoașterea mediului geopolitic din care face parte

România;
– definirea conceptelor de poziţie geopolitică şi geostrategică;
– cunoașterea istoricului relaţiilor României cu UE
– identificarea instituţiilor UE în care România a participat ca
observator.
– identificarea obstacolelor României cu privire la spaţiul
Schengen
43

poziţia geografică, poziţia geopolitică, poziţia geostrategică;
– studenţii vor cunoaşte istoricul relaţiilor României
cu UE ;
caracteristicile spaţiului Schengen;
– studenţii vor putea să identifice obstacolele României cu
privire la adearea în spaţiul Schengen;
– studenții vor cunoaște și identifica statele care urmează să
adere la spaţiul Schengen România şi Bulgaria.
Pentru unitatea de învățare România în context european, timpul

alocat este de 4 ore.
8.3.1. Poziţia geopolitică a României
Cu privire la poziţia geopolitică a României, aşa cum spuneau şi vechii cronicari, a fost ţara
aşezată în calea tuturor răutăţilor. Poziţionarea unei ţări într-o regiune sau alta este foarte importantă
având în vedere că din acest aspect decurg o serie de avantaje, sau din contră dezavantaje – de
securitate, politice, economice.
În perioada actuală, România se află plasată, geopolitic, la intersecţia axelor geo-economice Vest-Est
(Europa Occidentală – Spaţiul Est ex-sovietic) şi Nord Vest – Sud Est (Germania şi Europa Centrală –
Asia Mică şi Orientul Apropiat).
Totodată România se află situată la intersecţia unor axe geo-economice în curs de consolidare:
axa mărilor ( Marea Neagră – Marea Caspică – Marea Mediterană), dar şi axa fluviilor (Rhin – Main –
Dunăre), legând Marea Nordului cu Marea Neagră.
8.3.2. România în Europa

• După aderare România a trecut de la statutul de observator activ la cel de membru cu drepturi
depline. România a devenit a şaptea ţară din UE după numărul de locuitori.
44
• Ţara desemnează 35 de deputaţi pentru Parlamentul European.
• Limba română a devenit una dintre limbile oficiale ale Uniunii (a şaptea după numărul de
vorbitori) urmând ca oricare cetăţean al UE să se poată adresa instituţiilor în această limbă.
• Denumirea de „Uniune Europeană‖ , în limba română, a primit statut oficial.
• Amplasarea geopolitică a României va influenţa politica UE cu privire la relaţiile cu:
-Europa de Est
-Orientul Mijlociu
-Turcia
-Asia.
• Prin Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), România are o oportunitate de a-şi
demonstra supremaţia în regiune.
Integrarea în Uniunea Europeană a influenţat şi relaţiile regionale ale României.
8.3.3. Aderarea României la spaţiul Schengen:
• Spaţiul Schengen reprezintă o zonă de libertate de mişcare unde controalele la frontierele

interne ale statelor semnatare au fost eliminate şi a fost creată o singură frontieră externă
unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare.
Obstacolele întâlnite de România cu privire la spaţiul Schengen

Efecte ale integrării României în Uniunea Europeană
• Conectarea la o piaţă şi un mediu economic competitiv
• Participarea la mecanismele specifice Uniunii precum Piaţa Unică şi Uniunea Vamală,

Politica Agricolă Comună, Politica de Dezvoltare Regională, Uniunea Economică şi
Monetară.
• Sporirea integrării pe dimensiunea economică şi deschiderea economiei naţionale către
statele spaţiului din care vom face parte ca membru.
• Deschiderea economiei naţionale către statele membre ale UE reprezintă un avantaj în
dublu sens, pe de o parte pentru România ca stat membru UE şi pe de altă parte pentru
statele deja membre.
45
• poziţie geopolitică;
• poziţie geostrategică;
• axe geoeconomice
• axa Nord Vest - Sud Est
• aderare;
• integrare;
• conectare la piaţa unică;
• spaţiul Schengen;
1. Care sunt atuurile României din punct de vedere geopolitic?

2. Prezentați istoricul relaţiilor României cu UE.
3. Exemplificaţi cel puţin trei instituţii ale UE în care România a participat ca observator?
4. Definiţi spaţiul Schengen?
5. Prezentaţi caracteristicile statelor care urmează să adere la spaţiul Schengen?
46
1. În perioada actuală România se află situată la intersecţia axelor geo – economice:

a. Vest – Est
b. ord Vest – Sud Est
c. Nord – Sud
d. Nord Est – Sud Vest
2. Acordul de asociere la UE de către România a fost semnat la:

a. 1 februarie 1993
b. 22 iunie 1995
c. 12 decembrie 1999
d. 20 ianuarie 1990
3.Tratatul de Aderare a României la UE a fost semnat la:

a. 20 mai 2000
b. 25 aprilie 2005
c. 15 februarie 2003
d. 25 aprilie 2004
4. România a participat ca observator activ în următoarele instituţii ale Uniunii Europene:

a. Parlamentul European b.
Consiliul European
c.Consiliul Uniunii Europene
d.Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi
5. Argumentaţi importanţa Canalului Rhin Main Dunăre pentru România.

47
Răspuns grile:
Unitatea de învăţare 1:
1.adevărat, 2.adevărat, 3.fals, 4. a, 5.a. Unitatea de învăţare 2:
1.b, 2.b, 3.a, 4.adevărat, 5.fals. Unitatea de învăţare 3:
1.a, 2.b, 3.adevărat, 4.adevărat, 5.c. Unitatea de învăţare 4:
1.a, 2.b, 3.c, 4.d, 5.a. Unitatea de învăţare 5:
1.a, 2.b, 3.c, 4.d, 5.a,b,c,d. Unitatea de învăţare 6:
1.a, 2.b, 3.a, b,c, d, 4.a, 5.a
Unitatea de învăţare7:
1.b, 2.c, 3.d, 4.a, 5.b
Unitatea de învăţare 8:
1.a,b, 2.a, 3.b, 4. a, b, c, d, 5 Importantă cale de comunicaţie fluvială care asigură legătura dintre
Marea Nordului şi Marea Neagră.
Bibliografie:
Bădescu Ilie, Dungaciu Dan, Sociologia şi Geopolitica frontierei, Editura Floare Albastră,
Bucureşti, 1995, două volume;
Bertram Christian, Europa în balanţă, Editura Clavis, Bucureşti, 1996;
Brzezinski Zbigniew, Europa Centrală şi de Est în ciclonul tranziţiei, Editura Diogene,
Bucureşti, 1995;
Brzezinski Zbigniew, Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale
geostrategice, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti;
Chaupraude Aymenic, Thual Franois, Dicţionar de Geopolitică: state, concepte, autori, Editura
Corint, Bucureşti, 2004;
Claval Paul., Geopolitică şi geostrategie, Editura Corint, Bucureşti, 2009;
Cosma Mircea, De la Geopolitică la Geostrategie, Editura Academiei Trupelor de Uscat, Sibiu,
1999;
Dobrescu Paul, Bârgoanu Alina, Geopolitica, SNSPA, Bucureşti, 2001;
Dorronsoro G, Strategia actorilor nestatali şi internaţionalizarea conflictelor, în vol. „Puteri şi
influenţe‖, Editura Corint, Bucureşti, 2001;
Emandi E.I., Buzatu Gh., Cucu V., Geopolitica, vol I, Editura Glasul Bucovinei, Iaşi, 1994;
Fukuyama Francis, Construcţia statelor. Ordinea mondială în secolul XXI, Editura Antet, Oradea,
2004;
Hlihor Constantin, Geopolitica şi Geostrategia în analiza istoriei imediate a relaţiilor
internaţionale şi în istoria artei militare contemporane, Editura Academiei de Înaltee Studii Militare,
Bucureşti;
Huntington Samuel, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Editura Antet Oradea,
2005;
Kissinger Henry, Are nevoie America de o politică externă? Către diplomaţia secolului XXI,
Editura Incitatus, Bucureşti, 2002;
Neguţ. Silviu, Introducere în Geopolitică Editura Meteor-Press, Bucureşti, 2009;
Neguţ Silviu., Cucu Vasile., Vlad Liviu Bogdan, Geopolitica României, Editura Transversal,
48
Bucureşti, 2010;
Săgeată Radu, Conflictele internaţionale în era globalizării, , în revista de ― Geopolitica‖,
Bucureşti, anul II, nr.7-8, 2004;
Serebrian Oleg, politică şi Geopolitică, Editura Cartier, Chişinău, 2004.
Tămaş Sergiu, Geopolitica, Editura Noua Alternativă, Bucureşti, 1995.
49

R 31 6 Geostrategii Negut Silviu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

R 31 6 Geostrategii Negut Silviu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

Prof.univ.dr. Silviu Neguţ Lect.univ.dr Anda Nicoleta Oneţiu

1.1. Introducere … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … . ……….9

2.1. Introducere .............................................................................................................................................................. 13

3.1. Introducere ........................................................................................................................................... 19

4.1. Introducere .............................................................................................................................................................. 24

5.1. Introducere ........................................................................................................................................... 28

6.1. Introducere ........................................................................................................................................... 33

7.1 Introducere ............................................................................................................................................................... 37

8.1. Introducere ........................................................................................................................................... 42

Disciplina Geostrategii Economice este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor

După parcurgerea acestui curs, studentul va dobândi următoarele competențe generale și

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de o bibliografie, supusă studiului individual al studenţilor, precum şi de material

Cursul este compus din 8 unităţi de învăţare:

Unitatea de învăţare 1. Geostrategie și Geopolitică definiții (4 ore)

Teme de control (TC)

S. Neguţ, Introducere în Geopolitică Editura Meteor-Press, Bucureşti, 2009;

Geopolitica și geostrategia– concepte și definiții

Companiile internaționale acționează într-un mediu economic

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

– cunoașterea tendințelor mediului geopolitic internațional în

– studenţii vor putea să definească termeni precum

Timpul alocat unităţii de învățare:

Pentru unitatea de învățare – Geopolitică și Geostrategie –

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Geopolitică –concepte și definiții

1.3.2. Geostrategia concepte și definiții

1.3.3. Fundamente specifice geostrategiei:

În Geopolitică și Geostrategie se disting trei nivele: mondial, regional, local.

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

Concepte şi termeni de reţinut

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Au puncte comune geopolitica și geostrategia?

1. Geopolitica devine disciplina universitară în Germania în anul 1921?

2. Geografia politica oferă o imagine dinamică a hărţii politice a lumii?

4. Dimensiunea economică a geostrategiei se referă la:

5. Cel mai de seamă reprezentant al gândirii geopolitice româneşti este:

S. Neguţ, Introducere în Geopolitică Editura Meteor-Press, Bucureşti, 2009;

Concepte Geopolitice și Geostrategice esențiale

Conceptele Geopolitice și Geostrategice sunt necesare într-

2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

– cunoașterea termenilor cu care acţionează geopolitica şi

-studenţii vor putea să definească termeni precum: punct

Timpul alocat unităţii de învățare:

Pentru unitatea de învățare Concepte Geopolitice și Geostrategice

2.3. Conţinutul unităţii de învăţare

2.3.1. Punct geostrategic / Zonă geostrategică

2.3.2. Conflictul/ Războiul

2.3.3. Ariile conflictuale/Panismul

2.3.7. Precursorii Geopoliticii

2.4. Îndrumar pentru autoverificare

Concepte şi termeni de reţinut

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1.Care sunt principalele puncte strategice de pe Glob?

1. Prima lucrare de geopolitică tipărită în Franţa se datorează lui:

2. Tema principală a primelor studii geopolitice americane este:

3. În viziunea lui Rudolf Kjéllen preocupîrile privitoare la stat se regăsesc în:

4. Frontierele unui stat au o „viaţă politică proprie‖ a susţinut Friedrich Ratzel

Neguţ S, Introducere în Geopolitică Editura Meteor-Press, Bucureşti, 2009