DOOM Ed III - 2021 Tipar

DICȚIONARUL ORTOGRAFIC,
ORTOEPIC și MORFOLOGIC
al LIMBII ROMÂNE
Ediția a III-a revăzută și adăugită
DOOM3
UNIVERS ENCICLOPEDIC GOLD
Str. Luigi Cazzavillan nr. 17, sector 1, Bucureşti, 010784
e-mail: difuzare@universenciclopedic.ro
www.universenciclopedic.ro
Tiparul executat la Regia Autonomă „Monitorul Oficial”
Coperta: Silviu IORDACHE

Tehnoredactor: Mariana MÎRZEA
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DOOM - Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic
al limbii române / coord.: Ioana Vintilă-Rădulescu. - Ed.
a 3-a rev. şi adăug. - Bucureşti : Univers Enciclopedic
Gold, 2021
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-704-935-0
I. Vintilă-Rădulescu, Ioana (coord.)
811.135.1
Toate drepturile sunt rezervate Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC GOLD.

Ediția a III-a revăzută și adăugită
Coordonatoare: Ioana Vintilă-Rădulescu
București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2021

Ediţia I, 1982 (DOOM1)
Redactor responsabil: Mioara Avram
Autori: Mioara Avram, Elena Carabulea, Fulvia Ciobanu, Finuţa Hasan,
Magdalena Popescu-Marin, Marina Rădulescu, I. Rizescu, Laura Vasiliu
(şi redactor responsabil adjunct)
Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, 2005 (DOOM2)

Autoare: Cristiana Aranghelovici, Jana Balacciu-Matei, Mioara Popescu,
Marina Rădulescu Sala, Ioana Vintilă-Rădulescu
Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, 2021 (DOOM3)

Autoare: Cristiana Aranghelovici, Marina Rădulescu Sala (în faza iniţială),
Ioana Vintilă-Rădulescu
Ediţie aprobată de Secţia de filologie şi literatură a Academiei Române
Dicţionarul a fost avizat de Consiliul ştiinţific al Institutului de Lingvistică

„Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” din Bucureşti al Academiei Române
Referente: Ana-Maria Barbu, Monica Busuioc, Adina Dragomirescu,
Gabriela Pană Dindelegan, Camelia Stan, Emanuela Timotin şi
Rodica Zafiu de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”
al Academiei Române/Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti/
Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române
SUMAR
NOTĂ ASUPRA PREZENTEI EDIŢII . ............................................................................... 9

I. Ce e nou în DOOM3 . .......................................................................................................... 10
1. Introducerea de articole . .............................................................................................. 11
2. Modificări normative .................................................................................................... 12
2.1. Tratamentul variantelor ......................................................................................... 13
2.1.1. Reducerea variantelor ...................................................................................... 13
2.1.2. Schimbarea ordinii unor variante .................................................................. 15
2.1.3. Adăugarea unor variante ................................................................................ 15
2.2. Modificarea altor norme ........................................................................................ 15
2.3. Completarea unor paradigme ............................................................................... 16
2.4. Alte modificări . ....................................................................................................... 16
3. Intervenţii care nu afectează norma ........................................................................... 17
4. Îmbunătăţirea organizării informaţiei . ...................................................................... 18
5. Îmbunătăţirea corelaţiilor . ........................................................................................... 19
II. Ce s-a păstrat din DOOM2 ............................................................................................... 20
III. Elaborarea DOOM3 .......................................................................................................... 21
Cuvânt-înainte la ediţia a II-a . ............................................................................................. 23
Glosar de termeni lingvistici ................................................................................................ 25
Abrevieri ................................................................................................................................. 31
Sigle .......................................................................................................................................... 33
Semne şi convenţii grafice .................................................................................................... 35
Semne pentru indicarea pronunţării ................................................................................... 37
Principii generale ................................................................................................................... 38
STUDIU INTRODUCTIV. PRINCIPALELE NORME ORTOGRAFICE, ORTOEPICE
ŞI MORFOLOGICE ALE LIMBII ROMÂNE . .................................................................... 39
1. Semnele grafice .............................................................................................................. 41
1.1. Literele ...................................................................................................................... 41
1.1.1. Alfabetul limbii române .................................................................................. 41
1.1.2. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere .............................................. 43
1.1.3. Elementele diacritice ........................................................................................ 51
6
1.2. Semnele ortografice.

Generalităţi . ............................................................................................................. 54
1.2.1. Apostroful . ........................................................................................................ 56
1.2.2. Bara oblică . ........................................................................................................ 58
1.2.3. Blancul . .............................................................................................................. 59
1.2.4. Cratima . ............................................................................................................. 61
1.2.5. Linia de pauză . ................................................................................................. 69
1.2.6. Punctul ............................................................................................................... 71
1.2.7. Alte semne de punctuaţie cu rol ortografic .................................................. 76
1.2.7.1. Semnul exclamării ...................................................................................... 77
1.2.7.2. Virgula ......................................................................................................... 78
1.3. Conversia unor sisteme de scriere .............................................................................. 79
1.3.1. Transcrierea ......................................................................................................... 79
1.3.2. Transliterarea ....................................................................................................... 79
1.3.3.Transliterarea caracterelor chirilice moderne în caractere latine .......................... 80
1.3.3.1. Redarea în română a cuvintelor și a numelor din limba rusă ...................... 81
1.3.3.2. Transliterarea caracterelor limbii bulgare ................................................... 82
1.3.3.3. Redarea în română a literelor specifice limbii sârbe ................................... 83
1.3.4. Transliterarea caracterelor arabe în caractere latine ............................................ 83
1.3.5. Transpunerea semnelor chineze în alfabetul latin ................................................ 84
1.3.6. Transliterarea caracterelor ebraice în caractere latine ......................................... 84
1.3.7. Conversia caracterelor greceşti în caractere latine .............................................. 84
1.3.8. Transpunerea semnelor japoneze în alfabetul latin .................................... 85
2. Reguli de scriere şi de pronunţare literară ................................................................ 85
2.1. (Grupuri de litere cu) consoane ............................................................................ 86
2.2. Vocale şi semivocale ............................................................................................... 91
2.3. Litere duble .............................................................................................................. 103
2.3.1. Consoane duble ................................................................................................ 104
2.3.2. Vocale duble ...................................................................................................... 106
2.4. Accentul ..................................................................................................................... 108
2.4.1. Accentul fonetic ................................................................................................ 108
2.4.2. Accentul grafic .................................................................................................. 110
2.4.3. Accentul în lanţul vorbirii ............................................................................... 111
2.5. Scrierea şi pronunţarea numelor proprii străine ................................................ 111
3. Scrierea cu literă mare sau mică .................................................................................. 112
3.1. Scrierea cu literă mare ............................................................................................ 114
3.2. Scrierea cu literă mică . ........................................................................................... 121
4. Scrierea compuselor, a derivatelor, a grupurilor de cuvinte şi a locuţiunilor . .... 125
4.1. Scrierea cuvintelor compuse ................................................................................. 126
4.1.1. Adjective ............................................................................................................ 126
7
4.1.2. Adverbe . ............................................................................................................ 128

4.1.3. Conjuncţii . ......................................................................................................... 130
4.1.4. Interjecţii ............................................................................................................ 131
4.1.5. Numerale ........................................................................................................... 132
4.1.6. Prepoziţii . .......................................................................................................... 133
4.1.7. Pronume şi adjective pronominale ................................................................ 133
4.1.8. Substantive ........................................................................................................ 134
4.1.8.1. Comune ..................................................................................................... 134
4.1.8.2. Proprii ........................................................................................................ 138
4.1.9. Verbe . ................................................................................................................. 141
4.2. Scrierea derivatelor ................................................................................................. 141
4.2.1. (Formaţii cu) prefixe/prefixoide .................................................................... 142
4.2.2. (Formaţii cu) sufixe/sufixoide ........................................................................ 144
4.3. Scrierea grupurilor de cuvinte .............................................................................. 144
4.4. Scrierea locuţiunilor . .............................................................................................. 146
5. Despărţirea la capăt de rând ........................................................................................ 148
5.1. Despărţirea în interiorul cuvintelor ..................................................................... 149
5.1.1. Despărţirea după pronunţare ......................................................................... 151
5.1.1.1. Consoane ................................................................................................... 153
5.1.1.2. Vocale ........................................................................................................ 159
5.1.2. Despărţirea după structură ............................................................................. 161
5.1.3. Raporturile dintre cele două modalităţi de despărţire ............................... 163
5.1.4. Despărţiri interzise/nerecomandabile .......................................................... 165
5.1.5. Despărţirea cuvintelor scrise cu semne ortografice . ................................... 165
5.2. Despărţirea expresiilor şi a grupurilor de cuvinte ............................................. 166
6. Câteva observaţii şi recomandări . .............................................................................. 166
6.1. Adjectivul ................................................................................................................. 166
6.2. Adverbul .................................................................................................................. 167
6.3. Articolul . .................................................................................................................. 168
6.4. Conjuncţia ................................................................................................................ 169
6.5. Numeralul ................................................................................................................ 170
6.6. Prepoziţia ................................................................................................................. 170
6.7. Pronumele ................................................................................................................ 171
6.8. Substantivul ............................................................................................................. 172
6.9. Verbul ....................................................................................................................... 174
6.10. Alte recomandări .................................................................................................. 175
ÎNDRUMĂRI PENTRU CONSULTAREA DICŢIONARULUI ...................................... 177
1. Lista de cuvinte . ............................................................................................................ 177
1.1. Ce cuprinde DOOM3 .............................................................................................. 177
1.1.1. Substantivele proprii ........................................................................................ 178
8
1.1.2. Substantivele provenite din abrevieri ........................................................... 179

1.2. Forma cuvântului-titlu ........................................................................................... 179
1.3. Marcarea unor cuvinte-titlu .................................................................................. 180
1.4. Ce nu cuprinde DOOM3 ........................................................................................ 180
1.5. Organizarea informaţiei ......................................................................................... 181
2. Ordonarea alfabetică ..................................................................................................... 182
3. Indicarea accentului ...................................................................................................... 183
4. Variantele . ...................................................................................................................... 183
4.1. Variantele simple .................................................................................................... 183
4.2. Grupurile de variante ............................................................................................. 185
4.3. Statutul variantelor ................................................................................................. 185
5. Informaţii lexicale . ........................................................................................................ 186
5.1. Contextul .................................................................................................................. 186
5.2. Registrul/uzul ......................................................................................................... 186
5.3. Sensul/domeniul .................................................................................................... 187
5.4. Cuvintele străine ..................................................................................................... 188
6. Indicaţii privind forma ................................................................................................. 190
6.1. Citirea/pronunţarea ............................................................................................... 190
6.2. Despărţirea la capăt de rând ................................................................................. 192
7. Informaţii morfologice . ................................................................................................ 194
7.1. Adjectivele şi locuţiunile adjectivale ................................................................ 195
7.2. Adverbele şi locuţiunile adverbiale .................................................................. 197
7.3. Articolul şi mărcile omonime cu el ................................................................... 198
7.4. Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale ........................................................ 199
7.5. Interjecţiile şi locuţiunile interjecţionale .......................................................... 200
7.6. Numeralele ........................................................................................................... 200
7.7. Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale ......................................................... 201
7.8. Pronumele, adjectivele pronominale şi locuţiunile pronominale ................ 201
7.9. Substantivele şi locuţiunile substantivale ........................................................ 202
7.10. Verbele şi locuţiunile verbalec . ....................................................................... 204
8. Grupurile de cuvintec ................................................................................................... 207
9. Locuţiunilec .................................................................................................................... 208
10. Informaţii sintacticec . ................................................................................................. 209
11. Exemplele ..................................................................................................................... 209
12. Abrevierile .................................................................................................................... 209
13. Trimiterile ..................................................................................................................... 210
DICŢIONARUL ..................................................................................................................... 213
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ............................................................................................... 1141
ANEXE .................................................................................................................................... 1148
DOOM3 este avizat de Secţia de filologie şi literatură a Academiei Române.
NOTĂ ASUPRA PREZENTEI EDIŢII1

„Si consuetudo vicerit vetus lex sermonis abolebitur.”2
Quintilian, Institutio Oratoria I, 5: 293
Preambul
• Prin Legea privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române4, art. 8, alin. (1),
aceasta „are următoarele atribuţii principale: […] b) se îngrijeşte de cultivarea
limbii române şi stabileşte regulile ortografice obligatorii”.
• (Re)elaborarea lor, ca şi a normelor privind alte aspecte ale cultivării limbii
(care ţin de ortoepie şi de morfologie), a fost încredinţată Institutului de Lingvistică
din Bucureşti al Academiei Române.
Legea 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice5
stipulează că orice text de interes public scris sau vorbit în limba română trebuie să
se conformeze normelor academice în vigoare. Învăţământul, precum şi celelalte
autorităţi şi instituţii publice şi notarii publici6 au obligaţia de a respecta DOOM.
De asemenea, potrivit Codului de reglementare a conţinutului audiovizual7 din 2011,
art. 83, „furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia de a asigura
respectarea normelor ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române,
stabilite de Academia Română.”
• DOOM3 este o ediţie nouă, integral revizuită şi substanţial adăugită, a celei
apărute acum peste un deceniu şi jumătate, DOOM2 (2005).
• Ca şi aceea, ea respectă Hotărârea Academiei Române din anul 19938 referitoare
la scrierea cu â din a şi la formele verbului a fi din seria sunt.
1
V. în DOOM2, p. XI-XVII, Notă asupra ediţiei, al cărei conţinut nu se reia aici.
2
Dacă obiceiul învinge, vechea lege se aboleşte. (trad. Ion Buzaşi, Rom lit. 21/2016).
3
Mottoul sub care a participat în 1869 la concursul Academiei Române Gramatica lui Timotei Cipariu.
4
Publicată în Monitorul oficial al României din 28 decembrie 2001 (şi republicată în anul 2009).
5
Publicată în Monitorul oficial al României din 17 noiembrie 2004.
6
Conform Ordinului ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei nr. 414/2006 cu privire la utilizarea
codării standardizate a seturilor de caractere în documentele în formă electronică, publicat în Monitorul oficial al
României din 12 octombrie 2006, art. 1 (1), toţi aceştia „(1) au obligaţia de a folosi setul de caractere al limbii
române astfel cum este el definit în Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM) al limbii române
editat de Academia Română.” şi „(3) Se vor folosi întotdeauna ediţiile actualizate ale DOOM […] editate
de Academia Română.”
7
htp://legislaţie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/186636
8
Hotărârea Adunării generale a Academiei Române, din 17 februarie 1993, privind revenirea la „â” şi „sunt” în
grafia limbii române, publicată în Monitorul oficial al României din 8 martie 1993. Hotărârea este prezentată în
STUDIUL INTRODUCTIV şi reprodusă în ANEXE. Formele scrise cu â, respectiv cu î nu sunt semnalate în
Notă asupra prezentei ediţii 10
• În DOOM3 s-au păstrat, în general, corpusul DOOM2 şi majoritatea

schimbărilor din DOOM2 faţă de DOOM1 validate de uz. În noua versiune s-au
respectat, în linii mari, concepţia, principiile generale şi majoritatea detaliilor
normării din DOOM2, precum şi structura Dicţionarului, ordinea informaţiilor şi
convenţiile de tehnică lexicografică.
• Pe de altă parte, s-a actualizat într-o anumită măsură abordarea şi s-a
îmbogăţit considerabil şi reorganizat parţial materialul, dezvoltându-se, prin
exemplele de utilizare a unor cuvinte în sintagme şi în propoziţii, şi componenta
sintactico-stilistică. Toate cuvintele incluse în plus în DOOM3 (peste 3.600) au
fost verificate în dicţionarele generale (în special în volumele apărute după 2005)
şi specializate ale limbii române, ca şi în unele dicţionare ale limbilor implicate,
precum şi în unele corpusuri şi pe internet (fără a lua însă ca literă de lege, din
considerente pe care nu le expunem aici, frecvenţa formelor în aceste surse).
• S-a ţinut seama, în măsura în care le-am considerat juste, de sugestiile din
recenziile la ediţia precedentă (provenite din diverse centre universitare şi de
cercetare lingvistică) şi din studii despre unele aspecte ale limbii române actuale
(multe bazate pe DOOM2), ca şi, în ceea ce priveşte, în special, componenta
morfologică, de anumite interpretări din noile gramatici – din GALR şi GLRG şi,
parţial, din GBLR1.
• Ca şi precedentele ediţii, DOOM3 este destinat în principal publicului larg, cu
precădere şcolar, astfel încât urmează în linii mari opţiunile gramaticii tradiţionale,
parţial modernizate, aşa cum se predă acum în învăţământul de cultură generală.
Totodată, DOOM3 oferă şi unele informaţii şi interpretări utile şi specialiştilor.
• Noua ediţie oglindeşte şi o anumită nuanţare a concepţiilor despre raporturile
dintre normă şi uz. Abaterile de la norma recomandată în DOOM3 acoperă un
spectru larg, de la greşeli incontestabile şi compromiţătoare la aspecte tolerabile în
anumite situaţii şi contexte, dar care nu puteau fi detaliate într-un dicţionar2.
I. CE E NOU ÎN DOOM3
• Diferenţele faţă de DOOM2 – care nu reprezintă o reformă ortografică – sunt

de ordin atât calitativ, cât şi cantitativ. Principalele intervenţii din Dicţionar fie
sunt normative, fie vizează conţinutul şi redactarea articolelor. Câteva dintre cele
mod expres în Dicţionar, deoarece regulile sunt cunoscute publicului de peste un sfert de secol şi au fost
aplicate şi în DOOM2. Conform Hotărârii în cauză, Legea nr. 290/2018 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României, publicată în Monitorul oficial al României
din 12 octombrie 2018, art. I (8), prevede că în denumirile unităţilor administrative-teritoriale care conţin
în interior litera î, aceasta se înlocuişte cu litera â. Din anul 2016, scrierea cu â şi sunt a devenit obligatorie şi
pentru învăţământul din Republica Moldova.
1
V. SIGLE şi BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ.
2
Considerăm de aceea nepotrivit ca la diversele probe de evaluare a cunoştinţelor, mai ales sub formă
de grilă, să se insiste asupra unor aspecte de detaliu din DOOM.
11 Notă asupra prezentei ediţii
mai importante modificări operate în DOOM3 în raport cu DOOM2 sunt prezentate

şi exemplificate1 în cele ce urmează.
1. Introducerea de articole
• În DOOM3 sunt peste 3.600 de articole noi, marcate prin semnul + înaintea
intrării de dicţionar2.
• Dintre elementele nou-introduse, unele sunt:
- abrevieri devenite cuvinte: +ARN;
- locuţiuni – adjectivale: +ce fel de; adverbiale: +şleau (pe ~); conjuncţionale:
+astfel că; interjecţionale: +ei bine; prepoziţionale: +stânga (în/la ~); pronominale:
+cine ştie ce/cine; numeroasele locuţiuni substantivale şi mai ales verbale nu au
putut fi consemnate în Dicţionar decât cu titlu de exemple (majoritatea după
GLRG) sau/şi în măsura în care pun unele probleme: +bătaie de cap loc. s., +bate joc
(a-şi ~) loc. vb.;
- membri ai unor (mini)serii (astronime, denumiri ale instrumentelor muzicale
şi ale instrumentiştilor respectivi din orchestră – în „jargonul” profesional al
acestora – şi alţi termeni muzicali, nume ale unor substanţe, ale zodiilor, ale zonelor
geografice, termeni gramaticali ş.a.): +Rac (zodie), +Racul (constelaţie);
- nume proprii, în măsura3 în care au legătură cu substantive comune din
DOOM3 şi se scriu, se pronunţă sau/şi se comportă din punct de vedere gramatical
diferit4 de acestea: coulomb (unitate de măsură) [ou pron. fr. u] (desp. cou-lomb) s.
m., pl. coulombi; simb. C; +Coulomb (fizician francez) [pron. kulõ] s. propriu;
- omografe ale unui cuvânt-titlu existent: +marker2 (genă) s. m.; +scăpăta1 (a ~)
(a apune), alături de marker1 (creion) s. n.; scăpăta2 (a ~) (a sărăci);
- paronime: +hiatus (discontinuitate), alături de hiat (lingv.);
- perechi de cuvinte scrise cu/fără cratimă ori/şi cu literă mare/mică la iniţială:
+domnia-voastră (dumneavoastră) pr., alături de Domnia Voastră (înv.) loc. pr.;
- substantive feminine (în special nume de ocupaţii) atestate, dar încă rar
folosite: +dramaturgă, alături de dramaturg;
- verbe cu valoare reflexivă sau/şi impersonală, care implică şi diferenţiere
semantică: +înnopta2 (a se ~) „a se face noapte”, +revărsa2 (a se ~ ) „a se răspândi”,
alături de înnopta1 (a ~) „a petrece noaptea”, revărsa1 (a ~ ) (pop.) „a împrăştia”.
• Cuvintele aflate în uzul actual, oral şi scris, incluse în DOOM3 în plus faţă de
DOOM2 sunt în majoritate neologisme, inclusiv elemente din anumite terminologii
1
Se dau câte unu sau câteva exemple şi se reproduce numai porţiunea din articolul de dicţionar care
priveşte chestiunea în cauză. Accentul este indicat doar când formează obiectul discuţiei sau în transcrierile
fonetice. Ori de câte ori a fost posibil, diversele probleme au fost prezentate alfabetic, pentru a putea fi
reperate mai uşor.
2
Şi nu (ca în DOOM2) prin semnul *, care a fost păstrat pentru marcarea formelor greşite sau neatestate.
3
Nu se puteau introduce însă în corpul Dicţionarului toate substantivele proprii, dintre care unele sunt
menţionate în STUDIUL INTRODUCTIV.
4
Dar nu în funcţie de importanţa referentului, DOOM nefiind un dicţionar enciclopedic.
(informatică, medicală etc.), care au dobândit în ultima vreme o circulaţie tot

mai largă, chiar de ultimă oră, precum: +abord, +comorbiditate, +digitaliza
(a ~), +informatiza (a ~). DOOM3 nu poate însă, evident, ilustra toată bogăţia
extraordinară a vocabularului limbii române de azi, care sporeşte continuu, astfel
încât dicţionarele nu pot ţine pasul cu această dezvoltare.
• Nu s-au introdus toate cuvintele rezultate automat din alte clase lexico-
gramaticale (precum adverbe provenite din adjective sau participii, substantive
din verbe la „infinitivul lung” şi invers) sau prin derivare cu mijloace productive,
ele putând fi oricând recreate.
• În ceea ce priveşte cuvintele străine de diverse origini folosite actualmente în
enunţuri româneşti, s-au adăugat mai ales elemente din engleză, care sunt utilizate
tot mai frecvent, inclusiv în vorbirea curentă, chiar dacă unele au corespondente
în limba română: +fake news, +take away. Dincolo de modă şi de imitaţia facilă,
multe dintre acestea denumesc realităţi noi, îmbogăţesc limba cu sinonime şi
au adesea şi avantajul conciziei şi al univocităţii; pe de altă parte, ele prezintă
anumite probleme de grafie, de pronunţare sau/şi de comportament gramatical.
Pentru a contracara excesul de anglicisme ar trebui să se elaboreze liste de termeni
româneşti recomandaţi în locul acestor împrumuturi – întreprindere care nu se
află însă printre menirile prezentului tip de dicţionar. DOOM3 nefiind un dicţionar
explicativ, ele nu au putut fi însoţite de indicarea sensurilor, care trebuie căutate în
alte surse.
• S-au adăugat în DOOM3 şi unele elemente depăşind sfera limbii standard
actuale, care sunt mai mult sau mai puţin frecvente sau cu privire la care s-au
primit întrebări din public: +făloşenie (pop.), +găta (a ~) (reg.). Printre acestea se
numără şi o serie de cuvinte şi expresii frecvente în vorbirea familiară, tot mai des
întâlnite în spaţiul public, ca +dus şi întors (cu ~), +habarnist.
Includerea în DOOM3 a unor asemenea cuvinte şi expresii nu echivalează cu

recomandarea folosirii lor. Ea reflectă numai posibilitatea utilizării acestora în
anumite contexte şi are scopul de a consemna, pentru asemenea situaţii, scrierea,
pronunţarea sau/şi comportamentul lor gramatical considerate corecte, care
interesează pe mulţi vorbitori şi faţă de care se fac adesea greşeli.
Pe de altă parte, unele cuvinte sau forme care nu se regăsesc în DOOM3 nu sunt
neapărat greşite şi se pot totuşi întâlni/folosi în anumite tipuri de texte/situaţii.
2. Modificări normative
• Normele ortografice, ortoepice şi morfologice de bază nu au fost modificate
în DOOM3; s-au făcut însă, punctual, unele recomandări normative noi. Cele peste
3.000 de intervenţii care privesc într-un fel sau altul normarea cuvântului-titlu
sau a unor forme din interiorul articolelor, dar şi descrierea/interpretarea lor
gramaticală (inclusiv adăugarea sau eliminarea formelor articulate, a unor forme
flexionare sau a unor variante, modificarea reprezentării accentului la compuse

ş.a.) sunt marcate (ca şi în DOOM2) prin semnul ! înaintea intrării de dicţionar1.
2.1. Tratamentul variantelor

• Problemele cele mai complexe le-a pus tratamentul variantelor unor
cuvinte‑titlu şi ale unor forme flexionare.
2.1.1. Reducerea variantelor

• Cele mai ample modificări cu efect normativ efectuate în DOOM3 constau
în eliminarea, la multe cuvinte sau forme, a unor variante, a căror prezenţă în
număr mare era resimţită ca un neajuns de către utilizatori (lingvişti şi mai ales ne-
lingvişti, inclusiv profesionişti din edituri, învăţământ, mass-media etc.). Toţi uti-
lizatorii sunt interesaţi să se indice precis, ca în dicţionarele limbilor normate, cum
trebuie să se scrie, să se spună şi să se folosească din punct de vedere gramatical
fiecare cuvânt sau formă.
• Selecţia variantelor s-a realizat după diverse criterii, enumerate aici în
ordine alfabetică: concordanţa cu anumite forme şi reguli, etimologia, frecvenţa
(criteriul cel mai important, dar neaplicat mecanic), tradiţia. S-a apelat şi la
consultarea unor vorbitori – lingvişti şi nelingvişti, inclusiv editori, elevi, profesori,
redactori, specialişti din diverse domenii.
• Prin reducerea semnificativă a numărului variantelor se corectează
şi imaginea asupra românei ca limbă insuficient normată, cele eliminate
neîncadrându-se printre recomandările academice.
• Aceasta nu înseamnă însă că folosirea variantelor care nu se regăsesc în

DOOM3 ar fi total inacceptabilă: unele pot fi utilizate în anumite contexte şi în
diverse scopuri.
• În DOOM3 se recomandă câte una singură dintre mai multe variante:

i. accentuale, ca: !acatist, !anost, !axilă, !colaps, !dihor, !intim, !mijloc1-2, !penurie,
!vector;
ii. de formă, ca: !apocalipsă („sfârşitul lumii”), !ghimbir, !mănăstire, !percheziţie,
!sarsana, !tăieţei;
iii. flexionare, precum, la adjectivele ca !analog1, numai formele cu alternanţă, de
tipul analoagă; la unele substantive feminine, câte o singură formă de GD sg. art.
şi de pl.: !îmbrăcăminte, g.-d. art. îmbrăcăminţii; pl. îmbrăcăminţi;
iv. grafice: scrierea abrevierilor formate din litere mari numai fără puncte
despărţitoare: !NATO, !ORL (dar, prin tradiţie, cu puncte, a abrevierilor din latină
P.S., P.P.S.);
v. lexico-gramaticale:
1
Semnul ! poate marca una sau mai multe intervenţii asupra recomandărilor anterioare, fără a se preciza
pe care. Utilizatorii le pot identifica dacă le cunosc pe acelea sau consultă DOOM2.
- dintre variantele cu -a (considerate populare) şi cele fără -a (socotite literare)

ale unor adverbe sau pronume au rămas, în unele cazuri, ultimele: !nimic1;
- dintre diminutivele feminine (inanimate) în -ea/-ică s-au păstrat mai ales
cele în -ică: !cărticică, !floricică, şi, adesea, doar una dintre formele de GD sg.
art. şi de pl.: !legăturică, g.-d. art. legăturelei; pl. legăturele (formând paradigme
neregulate);
- dintre formele de feminin în -ea/-ică ale adjectivelor/substantivelor cu
masculinul în -el s-au reţinut numai cele în -ică: f. sprintenică, tinerică;
- dintre formele de plural ale unor substantive neutre a rămas una singură:
!lighean s. n., pl. ligheane;
- dintre variantele de ind./conj. prezent ale unor verbe, conform tendinţei
din uzul actual, s-au eliminat formele cu augmentele -esc sau -ez, dar şi unele fără
acestea, păstrându-se numai: !bocăni (a ~) (să) bocăn, !răşchira (a ~) (să) răşchir,
respectiv !ciocăni (a ~) (să) ciocănesc, !înveşmânta (a ~) (să) înveşmântez.
• La neologisme, selecţia a mers în sensul privilegierii variantelor în curs de
adaptare şi al unificării seriilor:
- dintre substantivele feminine în -a/-ă s-a optat în anumite cazuri pentru
cele în -ă: !pumă;
- dintre substantivele neutre în -o/-ou, s-au păstrat în unele cazuri numai
ultimele: !(anti)halou, !chimonou, !delcou;
- dintre variantele de plural ale termenilor medicali în -om, în acord cu uzul
specialiştilor, au rămas numai cele în -oame: !mielom pl. mieloame.
• Foste variante tratate în DOOM2 în articole diferite au fost unificate sub
una dintre forme: !bretea, reunind sensurile „detaliu de îmbrăcăminte” şi „reţea
feroviară sau rutieră” (în dauna formei etimologice, bretelă).
• În acelaşi sens s-au tratat şi cuvinte asemănătoare nou-introduse.
• În cele câteva cazuri în care una dintre soluţiile recomandate în DOOM2 nu
s-a impus, s-a revenit la opţiunile anterioare: !corvoadă, !molibden, !muschetar.
• În cazul elementelor nonstandard (învechite, populare, regionale, chiar
familiare) şi care nu se pot, practic, norma, reducerea variantelor după criterii pre-
cise este dificilă, dacă nu imposibilă. Ea s-a încercat totuşi, parţial, la unele forme
flexionare, precum GD art. sg. al unor substantive feminine terminate în -aică,
-ică: !maică2 (mamă) (înv., reg.), g.-d. art. maicii; !mămică (fam.), g.-d. art. mămicii.
• Întrucât diversele considerente nu au înclinat hotărâtor balanţa în favoarea
uneia sau a alteia, în DOOM3 s-au păstrat totuşi unele variante:
- ale unor cuvinte-titlu, la elemente literare, inclusiv la împrumuturi (relativ) re-
cente neadaptate/adaptate: cocktail (engl.)/cocteil, pampas/(sp.) pampa s. n./s. f.
- ale unor forme flexionare (deşi contestate de unii): g.-d. art. căpşunii/căpşunei,
cireşii/cireşei; pl. căpşuni/căpşune, cireşi/cireşe; g.-d. art. mass-mediei/mass-media;
- ale unor cuvinte-titlu sau forme flexionare la elemente care nu aparţin limbii
literare: acum/(pop.; fam.) acuma; !mămucă (reg.), g.-d. art. mămucăi/mămuchii.
• În ce priveşte despărţirea la capăt de rând a cuvintelor (semi)analizabile,

variantele bazate pe structură sunt consemnate în continuare, după cele întemeiate
pe pronunţare: idiostil (stil individual) (desp. -di-os-/-o-stil).
2.1.2. Schimbarea ordinii unor variante

• În unele cazuri s-a schimbat ordinea de preferinţă a variantelor păstrate: !bi-
rui (a ~) (să) birui/(să)biruiesc, !germene/germen, !îngâmfa (a se ~) (să) mă îngâmf/(să) mă
îngâmfez.
2.1.3. Adăugarea unor variante

• În câteva situaţii s-au adăugat variante la unele cuvinte-titlu şi, în
consecinţă, la formele lor flexionare:
- la câteva cuvinte cu uzul oscilant s-a introdus câte o variantă (atestată în tex-
te): !greier/greiere;
- la numele de ocupaţii în -logă: şi varianta cu diftongare: !filologă (livr.)/(co-
locv.) filoloagă (cu completarea unor serii, chiar dacă deocamdată cu existenţă
virtuală);
- la unele substantive feminine împrumutate în -a sau -ia (care dau impresia că
ar fi articulate): şi o variantă cu finala adaptată -ă, respectiv -ie, ca formă nearticulată:
addenda (lat.)/adendă, !mass-media (engl.)/mass-medie, !salsa (sp.)/salsă;
- la anumite neologisme, alături de variantele cu păstrarea lui s etimologic: şi
cele, devenite uzuale, cu sonorizare (în spiritul evoluţiei care se impusese la alte
cuvinte, ca bazin, viteză), în familiile lui disertaţie/(colocv.) dizertaţie, disident/
(colocv.) dizident;
- varianta conservatoare, cu s, în familia lui !teozofie/(livr.) teosofie, după mo-
delul lui filozofie/(livr.) filosofie.
• La unele cuvinte s-au adăugat variante de forme flexionare:
- de plural (şi de gen) la anumite substantive: !reactor s. n./s. m., pl. n. reactoa-
re/m. reactori, !suport1 (obiect) s. n./(tehn.) s. m., pl. suporturi/suporţi (în concordan-
ţă cu tendinţa extinderii masculinului la termeni tehnici);
- cu augmentul -esc, -ez, conform tendinţei, la verbe la care se dădeau numai
forme cu sufix: !exceda (a ), (să) exced/(să) excedez, !răzui (a ~), (să) răzuiesc/(să) răzui.
• La unele substantive comune învechite, populare ori regionale s-au adăugat
noi variante de GD sg. art. analitic cu lui (paralel cu păstrarea, dar uneori cu elimi-
narea unor forme sintetice) la substantive masculine terminate în -acă, -ică: !babacă
(înv.; reg.), !bădică (reg.), !vlădică (înv.; pop.), g.-d. art. şi: lui babaca, lui bădica, lui
vlădica.
2.2. Modificarea altor norme

• În DOOM3 s-au modificat, la mai multe cuvinte aflate în aceeaşi situaţie sau la
cuvinte izolate, câteva norme ortografice sau/şi ortoepice:
2.2.1. generalizarea ataşării fără cratimă a articolului -(u)l şi a desinenţei de

plural -uri şi la împrumuturile terminate în -y pronunţat ca un i (deoarece y este
recunoscut ca literă a alfabetului limbii române): art. bodyul; pl. bodyuri; de altfel
deja DOOM1 recomandase scrierea pl. hobbyuri, sprayuri, whiskyuri;
2.2.2. grafii: !carismă;
2.2.3. pronunţarea cu diftong şi despărţirea corespunzătoare a adjectivelor ne-
ologice terminate în -uu de tipul !ambiguu [guu pron. guŭ] (desp. -guu), a adv. !în-
continuu şi a s. !reziduu (alături de care se păstrează, pe locul al doilea în ordinea
preferinţelor, variantele cu hiat);
2.2.4. scrierea cu literă mică a noilor pronume de politeţe din seria +domnia-sa,
în contrast cu locuţiunile pronominale din seria !Domnia Sa;
2.2.5. scrierea cu literă mare la toate componentele unor substantive proprii
compuse: !Război Mondial (Primul/Al Doilea ~);
2.2.6. scrierea legată a unor compuse considerate sudate: !binevenit (oportun;
agreat), !întrucâtva adv.
2.3. Completarea unor paradigme

• La anumite cuvinte s-au adăugat forme flexionare, în măsura în care sunt
justificate de sens şi atestate în dicţionare, pe internet sau în uz:
- forme de gen sau/şi număr la adjective care erau considerate defective,
exemplificându-le prin substantive pe care le pot determina: !alcalino-pământos
adj. m. (piroxen ~), pl. alcalino-pământoşi; f. alcalino-pământoasă (sticlă ~), pl.
alcalino‑pământoase; !retrovers adj. m. (+ s. n.: uter ~); f. retroversă (poziţie ~), pl.
retroverse; !viran adj. m. (+ s. n.: teren ~); f. virană (zonă ~), pl. virane;
- (cel mai frecvent) forme de plural la substantive compatibile cu ideea de
pluralitate, uneori cu precizarea sensurilor la care apar, acordându-se atenţie mai
ales unificării, pe cât posibil, a unor (mini)serii care denumesc:
- animale, plante: pl. lupii-bălţii;
- boli: (cazuri; forme) pl. angiocolite;
- nuanţe de culori: pl. bejuri;
- proceduri medicale: pl. rahianestezii, termoterapii;
- produse variate şi/sau porţionabile: (porţii; sorturi) pl. ginuri;
- nativi dintr-o anumită zodie: pl. Săgetători;
- altele: pl. jacuzziuri.
• Nu s-au înregistrat toate pluralele posibile, chiar dacă se pot întâlni/folosi
în anumite contexte/situaţii.
2.4. Alte modificări

• Alte intervenţii asupra unor norme privesc:
- descrierea explicită ca (formal) articulate a unor substantive proprii, cu
adăugarea, eventual, a formei nearticulate: !Anul Nou s. propriu m. art., neart. An
Nou (~ fericit!); !Dobrogea s. propriu f. art., neart. Dobroge (întreaga ~); !Evul Mediu
s. propriu n. art., neart. Ev Mediu (întunecatul ~). Cu observaţia că numele proprii

(multe împrumutate) feminine, ca şi cele comune, terminate la NA sg. în -a, care
dau impresia că sunt articulate, admit, ocazional, forme nearticulate: România:
Pentru noi e o singură Românie. Absenţa, respectiv prezenţa articolului la forma-tip
distinge, printre altele, numele zodiilor de cele ale corpurilor cereşti provenite de
la acelaşi substantiv comun: +Arcaş (zodie) s. propriu m., !Arcaşul (constelaţie) s.
propriu m. art.;
- încadrarea lexico-gramaticală, şi anume:
- considerarea ca reflexive inerente a unor verbe care în DOOM2 apăreau
numai implicit ca active: !împletici (a se ~), !lăcomi (a se ~), !resemna (a se ~);
- interpretarea drept cuvinte compuse şi scrierea cu cratimă: !două‑puncte,
!punct-şi-virgulă (semne de punctuaţie);
- schimbarea calificării din numerale colective în pronume/adjective
pronominale: !amândoi, !tustrei (descrierea lor morfologică fiind pusă în DOOM3
în concordanţă cu GLRG);
- pronunţări modificate în serii: !bestseller (engl.) [er pron. ăr], !pulover [er
pron. ăr];
- renunţarea la menţionarea formei de plural articulat în -(le)le la substantivele
feminine terminate la singular în -a, -ea şi la plural în -le, de tipul cafelele, sofalele.
3. Intervenţii care nu afectează norma

• Modificările care nu privesc norma nu sunt marcate în Dicţionar, fiind
identificabile de cei interesaţi prin compararea cu DOOM2.
• Cele mai multe astfel de intervenţii reprezintă adaosuri de informaţii la
cele peste 6.500 de verbe (deoarece flexiunea verbală fusese prezentată în DOOM2,
ca şi în DOOM1, mai succint decât cea nominală), prin:
- adăugarea persoanei I la verbele personale (ca în majoritatea dicţionare-
lor), deoarece, din indicarea numai a persoanei a III-a la verbe în DOOM1, conser-
vată în DOOM2, nu reieşea dacă verbul este personal sau impersonal: abandona (a
~) vb., ind., conj. prez. 1 sg. (să) abandonez;
- adăugarea, alături de sincretismele caracteristice, a unor forme care pun
diverse alte probleme (privind alternanţe fonetice, despărţirea la capăt de rând,
mobilitatea accentului, scrierea cu cratimă): abrevia (a ~) (desp. a-bre-vi-a), ind.
prez. 1 sg. abreviez (desp. -vi-ez), 3 abreviază, 1 pl. abreviem; conj. prez. 1 sg. să abreviez,
3 să abrevieze; ger. abreviind (desp. -vi-ind); abstrage (a ~), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
abstrag, 3 sg. abstrage, imperf. 1 abstrăgeam; conj. prez. 1 sg. să abstrag, 3 să abstragă;
ger. abstrăgând; part. abstras; apăsa (a ~), ind. prez. 1 sg. apăs, 2 sg. apeşi, conj. prez.
1 sg. să apăs, 3 să apese; imper. 2 sg. afirm. apasă; resemna (a se ~), ind. prez. 1 sg. mă
resemnez, 3 se resemnează; conj. prez. 1 sg. să mă resemnez, 3 să se resemneze; imper. 2
sg. afirm. resemnează-te; ger. resemnându-mă;
• Alte intervenţii:
- adăugarea unor abrevieri/coduri de monede/simboluri la sfârşitul unor

articole: informatică abr. (fam.) info; balboa (moneda panameză) simb. B, B; ⁄ leu
(leu românesc [nou]) L (cod RON);
- adăugarea unor contexte pentru adjectivele invariabile/locuţiunile adjectivale
şi pentru cele care sunt şi adverbe/locuţiuni adverbiale (şi care, pentru economie,
nu formează intrări separate, neavând forme flexionare distincte): mono adj. invar.,
adv. (discuri ~, a înregistra ~); pas (la ~) loc. adj., loc. adv. (mers ~, a merge ~);
- adăugarea unor exemple de expresii (dacă numărul celor în care intră
cuvântul-titlu nu este prea mare): morţiu (în: a urla a ~/a fluiera a ~);
- adăugarea unor glosări, mai ales pentru justificarea semantică a pluralului:
scorbut, (cazuri) pl. scorbuturi;
- adăugarea unor indicaţii de registru: abraş (reg.), sagace (livr.); pe baza
volumelor DELR şi DLR apărute după 2005, care aduc mai multe precizări, în
DOOM3 s-a înlocuit la unele cuvinte menţiunea (pop.) cu aceea, mai exactă (reg.):
căiţă (reg.);
- aplicarea, convenţională (cu excepţia cazurilor în care a trebuit marcat
accentul secundar), a principiului un cuvânt – un accent la cuvintele compuse
(indiferent cum se scriu), inclusiv la nume proprii, notându-se numai accentul
compusului (chiar când cade pe un component monosilabic), nu al fiecărui
component1: Alba Iulia, dacoromân, două-puncte, argint-viu, două sute;
• Dar în locuţiuni şi în grupuri de cuvinte, accentul este marcat la fiecare
component plurisilabic: două puncte num. + s. n. pl.
- adăugarea pronunţării la pluralul cuvintelor la care nu este marcat accentul
la cuvântul-titlu: PIB, pl. PIB-uri [pron. piburi]; T-shirt, pl. T-shirturi [pron. tişărturi];
- introducerea unor indicaţii de frecvenţă la forme flexionare: ravagiu s. n.,
(mai frecv.) pl. ravagii;
- semnalarea în Dicţionar, potrivit cerinţelor legale, a cuvintelor identificate
ca mărci înregistrate: adidas® (încălţăminte);
- renunţarea la distincţiile de tipul anglicism – cuvânt englez: aftershave
(engl.) [pron. aftărşeĭv], all right1 (engl.) [pron. olraĭt].
4. Îmbunătăţirea organizării informaţiei

• Pentru uniformizarea, pe cât posibil, a tratării locuţiunilor adjectivale şi
adverbiale s-a optat, convenţional, pentru plasarea celor în care cuvinte semantic
pline sunt precedate de prepoziţii la locul alfabetic al întâiului cuvânt semantic
plin care urmează după prepoziţie: prim (de ~ ordin/rang) (chiar dacă şi această
soluţie este discutabilă2); rezultă astfel, de cele mai multe ori, o prezentare con-
trastivă, prin raportare la cuvinte înrudite.
1
Ceea ce nu înseamnă că nu au şi acestea accentul lor, mai slab.
2
În DOOM1, 2, locuţiunile puteau figura sau/şi la locul alfabetic al primului element, una şi aceeaşi
locuţiune sau locuţiunile cu componente comune fiind plasate uneori, inconsecvent, în locuri diferite.
• Prin excepţie, locuţiunile, foarte numeroase, care încep cu de-a (dintre care
multe cuprind cuvinte/forme inexistente şi independent: de-a-n boulea) au fost
plasate toate la D.
• S-a extins prezentarea contrastivă a unor reguli, precum scrierea cu literă
mare la iniţială a cuvintelor din componenţa unor denumiri cu statut de nume
proprii, neintroduse ca intrări separate, ci incluse în paranteză la sfârşitul artico-
lelor privitoare la numele comun corespunzător: luteran (dar: Biserica Luterană s.
propriu f.).
• S-a introdus termenul (desp. ...) înaintea recomandărilor privind despărţirea
la capăt de rând: efectua (a ~) (desp. -tu-a).
• Când la un cuvânt se indică mai multe sensuri sau domenii, ele se despart
prin virgulă sau punct-şi-virgulă: !ablaţie (astr.; med.); aer (amestec de gaze; aspect;
atitudine; obiect de cult), ajutaj (tub, duză).
5. Îmbunătăţirea corelaţiilor
• În Dicţionar s-a îmbunătăţit şi unificat transcrierea fonologică, prin folosirea
consecventă a unor semne precum č, ğ, k, k' şi prin marcarea devocalizării lui
(pseudo) -i final: backgrounduri [pron. bekgraŭnduri], campinguri [pron. kempinguri],
digesturi [pron. daĭğesturi], EEG-uri [cit. eeg'euri].
• S-au eliminat câteva cuvinte-titlu a căror includere în DOOM2 era insuficient
justificată: nume proprii cărora nu le corespunde un nume comun în Dicţionar sau
care nu pun probleme proprii de scriere ori de pronunţare: Appassionata, Asterix,
Buftea.
• S-au corectat greşeli de bătaie1, omisiuni sau scăpări privitoare la cuvântul‑titlu
sau la forme flexionare (!nonstop, !roşiatic, !simediană) ori la despărţirea la capăt
de rând; astfel, s-a păstrat numai despărţirea după pronunţare şi s-a eliminat cea
după structură la cuvintele din seria !decastil (templu cu zece coloane) sau din
familia lui !folclor (întrucât elementele -stil „coloană” şi folc- nu au existenţă
independentă în limba română).
• S-au revăzut integral, s-au adăugit considerabil şi s-au reorganizat în parte
secţiunile introductive şi finale ale lucrării şi s-a adus la zi bibliografia. S-a
reelaborat capitolul despre despărţirea la capăt de rând şi s-au tratat mai pe larg
ori separat secţiunile privind conversia unor sisteme de scriere, literele şi semnele
diacritice, folosirea cu rol ortografic a unor semne de punctuaţie etc.
• Nu s-a preluat secţiunea 6. Câteva norme morfologice din DOOM2 (p. LXXXIX-
XCVI), care a fost înlocuită cu 6. Câteva observaţii şi recomandări.
• S-au adăugat şi ANEXE reunind câteva texte oficiale de referinţă.
1
Cele evidente, corectate tacit, nu sunt marcate cu !.
II. CE S-A PĂSTRAT ÎN DOOM3 DIN DOOM2

• În DOOM3 s-a păstrat aproape integral inventarul de cuvinte din ediţia
precedentă. Astfel, pe lângă cuvintele care aparţin limbii literare actuale (care
se recunosc după faptul că nu sunt marcate prin restricţii de uz) şi sunt supuse
normării academice, numeroase cuvinte care aparţin limbii române în ansamblu,
dintotdeauna şi de pretutindeni, marcate în special ca învechite, populare sau
regionale, au fost păstrate din DOOM1, 2 deşi nu se pot norma în acelaşi fel, dar pot
fi folosite/întâlnite în diverse tipuri de texte sau pentru a produce anumite efecte.
S-au conservat, de asemenea, în mare, structura secţiunilor introductive,
precum şi majoritatea principiilor şi a convenţiilor de redactare din corpul DOOM2
enumerate acolo în NOTA ASUPRA EDIŢIEI (p. XI-XVII), care nu se reiau aici.
• Dintre celelalte trăsături comune celor două ediţii menţionăm următoarele:
1. nu s-au eliminat, de regulă, cuvinte din DOOM2;
2. s-au păstrat, în general, formele flexionare la cuvintele învechite, populare
şi regionale, la care nu se pot aplica normele literare actuale;
3. se dau la locul lor alfabetic, cu trimitere la cuvântul-titlu corespunzător,
numai formele gramaticale neregulate care erau semnalate şi în DOOM2: sunt,
suntem, sunteţi v. fi1;
4. se dau indicaţii orientative de registru (care nu trebuie absolutizate) la
cuvinte-titlu (rar la forme flexionare), dar nu şi la cuvintele aparţinând unor
limbaje de specialitate sau unor terminologii populare; se dau mai multe indicaţii
la acelaşi cuvânt când privesc sensuri diferite sau când unele cuvinte se folosesc în
mai multe registre;
5. se includ în acelaşi articol omonimele totale (deşi reprezintă cuvinte di-
ferite), pentru că au aceleaşi forme flexionare – DOOM3 fiind în primul rând un
dicţionar de forme –, glosate numai când au paronime (unul având un sens în
plus): hialită (inflamaţie a ochiului; opal transparent; sticlă neagră); hialit (opal
transparent; sticlă neagră);
6. se indică separat prima sau ultima vocală dintr-un cuvânt (chiar când se
recomandă să se evite despărţirea lor), pentru a reflecta şi silabisirea în rostirea
sacadată: abducţie (desp. -ţi-e), auzi (a ~) (desp. a-u-);
7. nu se glosează omografele din clase lexico-gramaticale diferite: havan1 adj.
invar.; +havan2 s. n.;
8. nu se indică pronunţarea la cuvintele care se scriu conform regulilor gene-
rale ale limbii române, cunoscute din şcoală şi pentru care, din marcarea sau nu a
accentului sau/şi a despărţirii la capăt de rând, vorbitorii limbii române ştiu cum
se rostesc, inclusiv când este vorba de diftongi sau de vocale în hiat;
9. nu s-au inclus separat anexele din DOOM1, din care în DOOM3 un număr
mai mare de elemente decât în DOOM2 au fost introduse în lista de cuvinte la locul
lor alfabetic sau menţionate în STUDIUL INTRODUCTIV;
10. s-au păstrat, la despărţirea la capăt de rând a cuvintelor (semi)analizabile,

variantele bazate pe structură, indicate după cele bazate pe pronunţare: idiostil
(stil individual) (desp. -di-os-/-o-stil);
11. s-au păstrat variantele interjecţiilor, care nu se pot norma;
12. s-a păstrat o transcriere fonetică mai accesibilă utilizatorilor români decât
apelul la toate semnele din Alfabetul fonetic internaţional (v. tabelul Semne pentru
indicarea pronunţării).
III. ELABORAREA DOOM3

DOOM2 a fost elaborat de Cristiana Aranghelovici (literele Q-Z), Jana Balacciu
Matei (literele E-L), Mioara Popescu (litera D), Marina Rădulescu Sala (literele M-P) şi
Ioana Vintilă-Rădulescu (literele A-C, secţiunile introductive, coordonarea şi revizia).
DOOM3 a fost reelaborat de Cristiana Aranghelovici, Ioana Vintilă-Rădulescu
şi (parţial, în faza iniţială) Marina Rădulescu Sala (care a făcut şi observaţii la
secţiunea Despărţirea la capăt de rând). Ele şi-au revăzut propriile litere şi pe cele
datorate autoarelor care au ieşit din proiect (litera D a fost revizuită în principal
de Marina Rădulescu Sala, literele E-M de Ioana Vintilă-Rădulescu, literele N-P
de Cristiana Aranghelovici). Cristiana Aranghelovici s-a ocupat în mod special de
documentare şi de verificarea pe probleme, a elaborat prima formă a Bibliografiei, a
citit de mai multe ori tot volumul şi a făcut numeroase propuneri de completare şi
îmbunătăţire. Ioana Vintilă-Rădulescu a coordonat şi revizuit ediţia, reelaborând
principiile de redactare şi de completare, convenţiile tehnice, adăugirile şi
revizuirile sistematice, precum şi secţiunile introductive şi finale.
Referentelor ştiinţifice ale DOOM2 – Monica Busuioc, Gabriela Pană Dindelegan,
membru corespondent al Academiei Române, şi Rodica Zafiu – li s-au adăugat
pentru DOOM3 iniţial Ana-Maria Barbu şi Emanuela Timotin. Fiecare a primit spre
analiză o porţiune echivalentă din Dicţionar şi tot Studiul introductiv. S-a apelat de
asemenea la/s-au oferit să facă observaţii la DOOM3 Adina Dragomirescu (mai
ales cu privire la transcrierea din Dicţionar şi la Studiul introductiv), Camelia Stan
(cu atenţie specială privind raportul rostire – scriere în tot Dicţionarul) şi Raluca
Brăescu (pentru Studiul introductiv). Ion Giurgea a citit majoritatea cuvintelor la
care este indicat statutul de element străin şi a făcut observaţii.
Toţi provin din Secţia de filologie şi literatură şi din Comisia de cultivare a
limbii ale Academiei Române, din Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti
şi din Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei
Române.
Adresăm în mod deosebit mulţumiri şi lui Marian Bolea, redactor-şef la Partea
a II-a – Dezbateri parlamentare – din Monitorul oficial al României, care a citit cu
maximă atenţie, pro bono, Studiul introductiv, făcând observaţii utile.
Exprimăm tuturor colegilor recunoştinţa noastră pentru osteneală şi pentru

sugestiile făcute. Prin observaţiile punctuale ale unora, de care s-a ţinut seama,
DOOM3 a devenit într-un anume sens un fel de lucrare colectivă a Institutului.
El a fost avizat de Consiliul ştiinţific al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan
– Alexandru Rosetti” şi de Secţia de filologie şi lingvistică a Academiei Române.
Mulţumim tuturor persoanelor care ne-au transmis reacţii la ediţia precedentă
sau ne-au oferit sugestii pe probleme punctuale şi cerem scuze celor, prea numeroşi,
pe care nu i-am putut menţiona.
Nu în cele din urmă, mulţumim Editurii Univers Enciclopedic Gold, în special
directorului ei, Vlad Popa, pentru aportul la apariţia şi a DOOM3 în cele mai bune
condiţii.
Răspunderea pentru toate neajunsurile rămase revine, evident, autoarelor,
şi în primul rând coordonatoarei. Invităm pe toţi utilizatorii la noi observaţii pe
adresa inst@lingv.ro.
21 iunie 2021
Cristiana Aranghelovici
Ioana Vintilă-Rădulescu
CUVÂNT-ÎNAINTE LA EDIŢIA A II-A
Institutul de Lingvistică din Bucureşti, care poartă numele a doi mari oameni
de ştiinţă, membri ai Academiei Române, Iorgu Iordan şi Al. Rosetti, pregăteşte
de mai multă vreme ediţia a doua din Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic
al limbii române. O lucrare, inutil să insist, necesară, aşteptată de marele public,
în fine, o lucrare de interes naţional care, nu mă îndoiesc, va fi utilizată de aici
înainte ca unica sursă pentru aplicarea corectă a normelor academice în domeniul
ortografiei limbii române. Iat-o apărând, graţie unor cercetătoare pricepute şi de-
votate, coordonate de dna Ioana Vintilă-Rădulescu. Din informaţiile pe care ni le
oferă grupul redacţional, deduc că DOOM-ul actual cuprinde 62.000 de cuvinte,
cu 2.500 mai mult decât prima ediţie (1982). Este vorba, în esenţă, de cuvinte noi,
scoase din dicţionare recente, sau de termeni care circulă în mass-media şi în limba
vorbită… Unele nu s-au fixat bine în limbă, circulă sub mai multe forme, altele tind
să se stabilizeze. M-am întrebat, văzând explicaţiile de mai sus, dacă n-ar fi fost
mai bine ca, înainte de a le introduce într-un dicţionar academic, să mai fi aşteptat
puţin pentru a vedea dacă limba literară reţine sau nu aceste anglicisme, franţuzis-
me, italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii române… Cât de necesară este,
mai ales, această „romgleză” pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuzaţi,
alteori iritaţi – la TV sau la Radio, vorbită cu precădere de Chiriţele mediei de azi şi
ale lumii politice?… Nu este totdeauna necesară, dar n-avem încotro, nu putem s-o
interzicem. Şi, de altfel, nici nu avem cum. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi
dovedească utilitatea sau să dispară de la sine, pur şi simplu. Vor intra definitiv în
limba română literară a accesa, acquis, broker, dealer, gay, hacker, item, jacuzzi, trend?
Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de experţii noştri în
integrarea europeană. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un
dicţionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă…
Autoarele recentului dicţionar au procedat bine făcând, în genere, o selecţie
atentă din numărul mare de termeni adoptaţi, traduşi, importaţi odată cu tehno-
logiile şi produsele care intră pe piaţa românească. Francezii s-au luptat câţiva ani
să interzică utilizarea în limbajul public a termenului week-end, dar n-au reuşit.
„Sfârşitul de săptămână” – propus de lingviştii francezi – n-a reuşit să ţină piept
week-end-ului. Ceea ce nu înseamnă că lingviştii au renunţat la acţiunea lor de pro-
tejare şi cultivare a limbii. Au cedat doar în faţa evidenţei…
Cuvânt-înainte la ediţia a II-a 24
DOOM-ul nostru apare, este limpede, într-un moment în care este mare nevoie
de el. Nu trebuie să fii lingvist ca să-ţi dai seama că limba română s-a urâţit sau, mai
bine zis, este urâţită, simplificată, traumatizată de unii vorbitori fără carte şi fără
bun-simţ. Nici limba scrisă nu dă totdeauna semne de inteligenţă şi corectitudine.
Ce-i mai grav este faptul că nici limba oamenilor aşa-zis culţi nu este totdeauna
armonioasă, corectă, frumoasă („frumoasă” ca atribut al exactităţii şi al capacităţii
de a nuanţa). Este suficient să asculţi într-o seară vedetele de la TV pentru a-ţi da
seama cu câtă graţie „jupoaie” bietele noastre cuvinte şi cât de anapoda plasează
ele accentul în interiorul unui termen oarecare… Este chiar o modă, combinată cu
o mişcare nefirească a capului, ceea ce produce un efect hilar…
Ce-i de făcut? Până ce vedetele noastre vor primi o mai bună educaţie
lingvistică, le oferim (lor şi tuturor celor interesaţi să vorbească şi să scrie corect
limba română!) un dicţionar în care pot găsi normele limbii literare şi formele
acceptate în domeniul ortografiei… Nu putem fi siguri că toţi vor consulta acest
preţios dicţionar, dar este foarte important că el există într-o formă actualizată şi
că poate să ne stea la îndemână.
Limba, s-a spus de atâtea ori, este primul semn de identitate al unui popor. Şi,
desigur, instrumentul esenţial al culturii sale. Iată de ce ţările cu o cultură remarcabilă
(cum este Franţa) au creat instituţii speciale pentru apărarea şi cultivarea limbii
lor. Aceste instituţii, animate de specialişti, duc mai departe educaţia lingvistică
începută în şcoli. Academia Franceză, de pildă, continuă să discute, ca şi acum trei
sute şi ceva de ani, dacă un cuvânt nou merită sau nu să fie acceptat în dicţionar.
Unii publicişti iau în râs această preocupare, Academia Franceză îşi vede de treabă
mai departe… Important este că niciun om cât de cât cultivat nu-şi permite să scrie
altminteri decât au stabilit lingviştii, aceşti notari erudiţi şi intratabili ai unei limbi
în care, după vorba lui Cioran, nu poţi fi nici poet, nici nebun…
Românii sunt, în privinţa ortografiei, mai refractari. Unii nu acceptă, de exemplu,
pe â şi sunt recomandaţi de Academia Română. Au trecut zece ani de când s-a
votat această regulă şi ei continuă să scrie cu î şi sînt pe motiv că schimbarea lor ar
fi o măsură politică abuzivă… O discuţie fără sfârşit. Cei care gândesc aşa ignoră
faptul că ortografia este o convenţie şi, dacă instituţia abilitată prin lege stabileşte
această convenţie, normal ar fi ca ea să fie acceptată. Altminteri vom avea, ca în
momentul de faţă, două sisteme ortografice. La ce bun?… Cu ce efect?
Din fericire, specialiştii Institutului de Lingvistică ne propun, azi, un dicţionar
care aplică în chip coerent normele ortografice şi ortoepice ale unei limbi romanice
în care poeţii, în orice caz, se pot exprima cu uşurinţă. Dovadă că românii au dat
mari poeţi, veritabili creatori în sfera limbajului. Unii, ca Arghezi, Barbu, Nichita
Stănescu, combină atât de ingenios cuvintele (chiar şi silabele) încât produc efecte
surprinzătoare… Ei sunt bolnavi, cum zice ultimul poet citat, de litera A, în care
descoperă, concentrate, tainele lumii şi ale existenţei individuale.
24 octombrie 2004
Eugen Simion
GLOSAR1 DE TERMENI LINGVISTICI2
accent pronunţare mai intensă a unei silabe↑/a unui cuvânt

accent fix accent↑ legat de poziţia silabei↑ accentuate în cuvânt
accent liber accent↑ nelegat de poziţia silabei↑ accentuate în cuvânt
acronim cuvânt format din prima literă a/primele litere ale
cuvintelor dintr-o expresie/sintagmă, dintr-un titlu ş.a.
afereză cădere accidentală/suprimare a unui sunet/grup de
sunete la începutul unui cuvânt
afonizat (sunet) care şi-a pierdut sonoritatea↑
analizabil (cuvânt) ale cărui componente pot fi puse de către vorbitori
în legătură cu alte cuvinte existente şi independent sau în
alte formaţii
apocopă cădere accidentală/suprimare a unuia sau a mai multor
sunete de la sfârşitul unui cuvânt
argotic (element) din limbajul convenţional al unui anumit grup
social
asilabic (sunet) care nu formează silabă↑
categorie gramaticală semnificaţie gramaticală cu expresie proprie şi în funcţie de
care cuvintele variabile îşi schimbă forma în cursul flexiunii↑
(caz, comparaţie, determinare↑, gen, mod, număr, persoană, timp)
clasă lexico-gramaticală clasă de cuvinte cu trăsături semantice şi gramaticale
(categorii↑ gramaticale, posibilităţi de combinare)
comune (corespunzând părţii de vorbire din gramatica
tradiţională); pentru limba română se disting: adjectiv,
adverb, articol3, conjuncţie, interjecţie, numeral,
prepoziţie, pronume, substantiv, verb
1
Secţiunile GLOSAR, ABREVIERI, SEMNE ŞI CONVENŢII GRAFICE şi SEMNE PENTRU INDICAREA
PRONUNŢĂRII sunt versiuni revizuite şi adăugite ale celor corespunzătoare din DOOM2 (p. XVIII-XXIV).
2
GLOSARUL cuprinde explicaţii simplificate ale accepţiilor (referitoare la limba română) cu care apar
în DOOM3 termenii lingvistici mai frecvenţi. Semnul ↑ trimite la termenul respectiv din glosar. Pentru alţi
termeni şi pentru detalii a se vedea în special DSL.
3
Articolul nu mai este tratat ca o clasă lexico-gramaticală distinctă în noua gramatică academică/
GALR, unde unele articole sunt considerate mărci ale categoriei determinării; în GLRG, el este prezentat
împreună cu substantivul.
Glosar de termeni lingvistici 26
colocvial element specific conversaţiei

compunere procedeu de formare a cuvintelor constând în combinarea
unor cuvinte cu cuvinte independente sau cu elemente de
compunere (prefixoide↑, sufixoide↑), dobândind împreună
un sens global nou
compus cuvânt format prin combinarea mai multor cuvinte
sau a unor cuvinte şi a unor elemente de compunere
(prefixoide↑, sufixoide↑), dobândind împreună un sens
global nou
comun (gen ~) gen cuprinzând substantivele invariabile care
desemnează fiinţe de sex fie femeiesc, fie bărbătesc
consoană sunet la a cărui emitere curentul de aer întâlneşte un
obstacol, care nu poate juca rolul de centru al unei silabe↑
şi care nu primeşte accent↑
conversiune schimbare a clasei↑ lexico-gramaticale a unui cuvânt
corect conform cu normele↑ limbii literare↑ actuale
defectiv (cuvânt) cu distribuţie limitată/flexiune↑incompletă/
paradigme incomplete
derivat (cuvânt) format de la un cuvânt de bază prin alipirea
unor prefixe↑ sau a unor sufixe↑
desinenţă element final ataşat în general radicalului↑ unui cuvânt
flexibil↑, exprimând (adesea împreună) la substantive:
numărul şi cazul, la adjective: şi genul, la verbe: numărul
şi persoana
desonorizat (sunet) care şi-a pierdut sonoritatea↑
determinare funcţie semantică de actualizare şi de individualizare a
substantivului sau categorie gramaticală↑ proprie acestuia,
manifestată prin opoziţia determinat hotărât/nehotărât
devocalizat (sunet) care şi-a pierdut din trăsăturile de vocală
(sonoritatea↑)
diacritic, -ă semn care distinge literele respective de altele cu formă
identică; literă fără valoare fonetică proprie, care marchează
valoarea în context a literei/grupului lângă/în care apare
diftong secvenţă formată dintr-o vocală↑ şi o semivocală↑ pronunţate
în aceeaşi silabă↑ (inclusiv în fonetică sintactică↑, atunci când
fac parte din cuvinte diferite, alăturate în lanţul vorbirii)
diftong ascendent diftong↑ care prezintă ordinea semivocală↑ + vocală↑
diftong descendent diftong↑ care prezintă ordinea vocală↑ + semivocală↑
digraf succesiune de două litere care notează un singur sunet
domeniu sector de activitate reflectat în vocabular
27 Glosar de termeni lingvistici
element de compunere↑ element asemănător cu prefixele↑ sau cu sufixele↑, dar cu

sens relativ mai dezvoltat, originar în general din greaca
veche sau din latină, care se ataşează unui radical↑, dând
naştere unor cuvinte noi; v. şi prefixoid↑, sufixoid↑
eliziune cădere accidentală a vocalei↑ neaccentuate de la finala
unui cuvânt în contact cu vocala iniţială a cuvântului
următor
encliză ataşare a unui element la termenul precedent, cu care se
grupează
etimologie populară modificare greşită a formei unui cuvânt/unei expresii,
contrar etimologiei reale, prin apropieri bazate pe
asemănări formale sau/şi de sens
familiar (element) folosit în vorbirea obişnuită
flexibil (cuvânt) la care semnificaţiile gramaticale se exprimă cu
ajutorul unui element variabil ataşat la partea lui finală
flexiune ataşare, în cursul vorbirii, la partea (în general) invariabilă
a unor cuvinte, a unor elemente care marchează diferitele
categorii↑ gramaticale
fonetică sintactică fenomene fonetice care se produc în lanţul vorbirii
„format” (cuvânt) compus↑ sudat sau derivat↑
greşit neconform cu normele↑ limbii literare↑ actuale
grup relativ stabil grup de cuvinte folosit relativ frecvent, ale cărui componente
de cuvinte îşi păstrează autonomia şi sensul de bază şi care
corespund realităţii denumite
hiat succesiune de două vocale↑ alăturate pronunţate în
silabe↑ diferite (în cuvinte simple sau compuse, inclusiv
scrise cu cratimă)
hipercorect (element) la care se evită o falsă greşeală
hipercorectitudine evitare a unei false greşeli
i „şoptit” (afonizat↑,
asilabic↑, desonorizat↑,
devocalizat↑) i final de silabă sau de cuvânt care şi-a pierdut sonoritatea↑
şi nu formează silabă↑
invariabil (cuvânt) lipsit de flexiune↑ (care în cursul vorbirii îşi
păstrează neschimbată forma)
învechit (element) din faze ale limbii anterioare celei actuale
latinism (în DOOM3) împrumut din latină, în general neadaptat,
care apare ca un cuvânt străin în contexte în limba română
literară (limbă ~) varianta de cultură, cea mai îngrijită, a limbii unei
comunităţi, codificată prin norme↑ supradialectale unice
şi consolidată în special prin scris
literă-consoană literă care notează sunete-consoane↑
literă diacritică literă fără valoare fonetică proprie, care modifică valoarea
în cuvânt a literei în a cărei vecinătate apare
literă-vocală literă care notează (cu precădere) sunete-vocale↑ (şi
semivocale↑)
locuţiune grup de cuvinte cu sens global unitar şi cu trăsături mor-
fosintactice care atestă pierderea autonomiei gramaticale
a cel puţin unei componente şi funcţionarea de ansamblu
ca un cuvânt unic
morfologie schimbarea formei cuvintelor pentru marcarea valorilor
gramaticale
neologism (în lingvistica românească) împrumut făcut de limba
română modernă şi contemporană cu precădere din
limbile occidentale de circulaţie internaţională şi din
limbile clasice
nonstandard (element) din afara limbii standard↑
norma (literară↑) expresia codificată a uzului↑ lingvistic dominant,
respectată în scrisul şi în vorbirea persoanelor cultivate,
care arată „cum trebuie să se scrie/spună”
omofone (elemente) care se pronunţă la fel
omografe (elemente) care se scriu la fel
omonime parţiale (construcţii/cuvinte/morfeme) cu sensuri diferite care
au unele forme identice şi altele diferite sau prezente
numai la unul dintre omonime
omonime totale (cuvinte) cu sensuri diferite, care au toate formele identice
ortoepie pronunţare corectă↑
ortografie scriere corectă↑
ortogramă model de scriere corectă↑
parasintetic (cuvânt) în acelaşi timp compus↑ şi derivat↑
paronime cuvinte diferite ca sens, dar foarte asemănătoare ca formă
şi care se pot confunda
personal (gen ~) subclasă a substantivelor nume de persoană care se
disting prin anumite particularităţi morfosintactice
plenisonă (vocală↑~), în opoziţie cu semivocala↑ corespunzătoare
popular (element) supradialectal din limbajul curent al oamenilor
obişnuiţi, fără o instrucţie superioară
prefix element antepus unei baze lexicale, cu ajutorul căruia se
creează un cuvânt nou
prefixoid element de compunere↑ iniţial din limbajul cult/
specializat, în general fără existenţă independentă, având
un sens mai dezvoltat decât prefixele↑, care, în limba din
care provine (de multe ori indirect) – greaca veche, latina
–, constituia un cuvânt autonom, cu sens deplin
29 Glosar de termeni lingvistici
procliză ataşare a unui element la termenul următor, cu care se

grupează
punctuaţie sistem de semne grafice convenţionale care marchează
segmentarea unui text în unităţi sintactice, intonaţia şi
pauzele
radical parte a unui cuvânt care poartă sensul lexical şi la care se
pot ataşa desinenţe↑, prefixe↑, sufixe↑
reduplicat (element) repetat întocmai
regional (element) specific unei regiuni
registru varietate a limbii în funcţie de situaţia de comunicare
semianalizabil cuvânt „format”↑ din care o componentă poate fi pusă
de către vorbitori, într-o măsură mai mare sau mai mică,
în legătură cu alt element/alte elemente care există şi
independent sau în alte formaţii
semivocală sunet care din punctul de vedere al articulării seamănă
cu o vocală↑, dar care nu poate primi accent↑ şi nu poate
forma singur o silabă↑
semn de punctuaţie↑ semn grafic convenţional care marchează segmentarea
unui text în unităţi sintactice, pauzele sau/şi intonaţia
semn diacritic semn grafic (în general subscris sau suprascris) care
distinge litere cu forma de bază identică şi cu valoare
fonetică diferită
semn ortografic semn grafic convenţional utilizat la nivelul cuvântului
sau al mai multor cuvinte care formează o unitate
silabaţie descompunere a cuvintelor în conformitate cu structura
lor silabică
silabă (fonetică/orală) secvenţă sonoră minimală caracterizată
prin accent↑ propriu unic, care are în centru o vocală↑,
însoţită sau nu de una sau mai multe consoane↑ sau/şi
semivocale↑
sincopă cădere a unui sunet/grup de sunete din interiorul unui cuvânt.
sinereză pronunţare într-o singură silabă↑ a vocalei↑ finale a
unui cuvânt şi a vocalei iniţiale a cuvântului următor
(transformare, în fonetică sintactică↑, a unui hiat↑ în
diftong↑)
sinonime (cuvinte/construcţii) ale căror sensuri se află în relaţie de
echivalenţă sau de identitate
sonante consoane↑ care se pronunţă cu un zgomot mai slab decât
majoritatea consoanelor (şi care sunt întotdeauna sonore↑):
l, m, n, r
sonor (sunet) produs cu vibraţia regulată a coardelor vocale
sonoră (consoană↑) dotată cu sonoritate↑: b, d, g, g′, ğ, j, v, z;
sonoritate trăsătură, atât a vocalelor↑, cât şi a unor consoane↑,

datorată vibraţiei regulate a coardelor vocale
standard (limbă ~) variantă a limbii care reuneşte elemente folosite de toţi
vorbitorii în condiţii obişnuite şi care nu sunt marcate de
afectivitate sau de specializări profesionale
stil (~ funcţional) varietate funcţională a limbii
sufix (lexical) element postpus unei baze lexicale, cu ajutorul căruia se
creează un cuvânt nou
sufixoid element de compunere↑ final din limbajul cult/
specializat, în general fără existenţă independentă, având
un sens mai dezvoltat decât sufixele↑ şi care, în limba din
care provine (de multe ori indirect) – greaca veche, latina
– constituia un cuvânt autonom, cu sens deplin
sunet-consoană consoană↑
sunet-tip sunet reprezentând media variaţiilor din pronunţarea
unui sunet
sunet-vocală vocală↑
surdă (consoană↑) lipsită de sonoritate↑: č, f, h, k, k′, p, s, ş, t, ţ
temă radicalul↑ şi sufixul↑ lexical caracteristic, la care se
ataşează desinenţele↑
triftong secvenţă formată din o vocală↑ şi două semivocale↑
pronunţate în aceeaşi silabă↑ (inclusiv în fonetică
sintactică↑, atunci când fac parte din cuvinte diferite,
alăturate în lanţul vorbirii)
trigraf succesiune de trei litere care notează un singur sunet
trunchiere suprimare a silabelor↑ finale ale unui cuvânt
uz folosirea concretă, în condiţii obişnuite, a elementelor
lingvistice de către cei mai mulţi vorbitori
variante literare libere forme care circulă în paralel în limba literară actuală
şi sunt acceptate de normă ca fiind corecte↑ (ordinea
în care apar în DOOM3 indicând preferinţa); pot fi
fonetice (inclusiv accentuale sau de silabaţie↑), lexicale,
morfologice, ortografice
vocală sunet la a cărui emitere, prin vibraţii ale coardelor vocale,
curentul de aer nu întâlneşte niciun obstacol, care poate
primi accent↑ şi poate forma singur o silabă↑
xenism neologism↑ foarte recent, neadaptat la sistemul limbii
române, simţit şi tratat de vorbitori ca străin
ABREVIERI
abr. abreviat; abreviere des. desinenţă

ac., A acuzativ desp. despărţit la capăt de rând
acc. accentuat diat. diateză
adj. adjectiv; adjectival ebr. ebraic(ă)
admin. administraţie engl. englez(ă); din engleză
adv. adverb; adverbial expr. expresie; expresii
afirm. afirmativ f. feminin
afr. afrikaans; din afrikaans fam. familiar
amerind. amerindian fig. figurat
anat. anatomie fil. filologie
ar. arab(ă) filoz. filozofie
arg. argotic fin. finanţe
arhit. arhitectură fiz. fizică
art. articol; articulat fr. francez(ă); din franceză
astron. astronomie frecv. frecvent
austral. australian g., G genitiv
aux. auxiliar g.-d., GD genitiv-dativ
biol. biologie geogr. geografie
C literă-consoană; sunet-consoană geol. geologie
chim. chimie ger. gerunziu
chin. chinez(ă) germ. german(ă); din germană
cit. citit gr. greacă; grecesc; din greacă
colocv. colocvial hot. hotărât
compar. comparativ imper. imperativ
cond. condiţional-optativ imperf. imperfect
conj. conjugare; conjunctiv impers. impersonal
conjcţ. conjuncţie; conjuncţional ind. indicativ
constr. construcţie; construcţii inf. infinitiv
cont. contabilitate inform. informatică
cor. coreean(ă) int. interogativ
cuv. cuvânt interj. interjecţie
d., D dativ internaţ. internaţional
dan. danez(ă); din daneză intranz. intranzitiv
den. denumit invar. invariabil
Abrevieri 32
it. italian(ă); din italiană pop. popular

înv. învechit1; ieşit din uz port. portughez(ă); din portugheză
jap. japonez(ă) poz. pozitiv
jur. juridic pr. pronume; pronominal
lat. latin(ă); din latină pred. predicativ
lat. şt. (din) latina ştiinţifică prep. prepoziţie; prepoziţional
lingv. lingvistică prez. prezent
lit. literar(ă); literatură pron. pronunţat; pronunţare (adaptată)
livr. livresc pron. rom. pronunţarea în română/
loc. locuţiune (parţial) românizată
log. logică psih. psihologie
m. masculin refl. reflexiv
mat. matematică reg. regional
med. medicină rel. relativ
m.m.c.p. mai-mult-ca-perfect relig. religie
muz. muzică rom. română; românesc; românizat
n. neutru rus. rus(ă); din rusă
n., N nominativ S semivocală
n.-a., NA nominativ-acuzativ s. substantiv; substantival
nav. navigaţie sanscr. sanscrit(ă)
neacc. neaccentuat sav. savant
neart. nearticulat sg. singular
neerl. neerlandez(ă)2; din neerlandeză sil. silabă
neg. negativ silv. silvicultură
nehot. nehotărât simb. simbol
nelit. neliterar slav. slavon(ă); slavonism
nom., N nominativ sp. spaniol(ă); din spaniolă
norv. norvegian(ă); din norvegiană sued. suedez(ă); din suedeză
num. numeral suf. sufix
part. participiu şt. ştiinţific
pas. pasiv tehn. tehnică
peior. peiorativ term. termen
perf. perfect tranz. tranzitiv
perf. c. perfect compus V literă-vocală;
perf. s. perfect simplu sunet-vocală
pers. persoană; personal v. vezi
persan persan(ă) vb. verb; verbal
pict. pictură viit. viitor
pl. plural voc., V vocativ
pol. polonă; polonez; din polonă vulg. vulgar
polinez. polinezian zool. zoologie
1
Nu sunt marcate ca înv. istorismele, deoarece asemenea cuvinte se folosesc şi actualmente, cu referire
la realităţi dispărute.
2
Limba numită tradiţional olandeză (ca şi Olanda pentru Ţările de Jos = Nederland).
SIGLE1
ASRO Asociaţia de Standardizare din România

DELR Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al.
Rosetti”, Dicţionarul etimologic al limbii române, Sala, Marius, Andrei
Avram (redactori responsabili), vol. I: A-B, 2011 [tiraj nou, revizuit,
2012]2, vol. II: litera C, Partea I, 2015; Ion Giurgea, Cristian Moroianu
(coord.), vol. II: litera C, Partea a II-a, 2018, Bucureşti: Editura Academiei
Române.
DIN Vintilă-Rădulescu, Ioana, Dicţionar normativ al limbii române. Ortografic,
ortoepic, morfologic şi practic, Bucureşti: Editura Corint, 2009.
DLR Academia Română, Dicţionarul limbii române (serie nouă), redactori
responsabili: acad. Iorgu Iordan, acad. Al. Graur şi acad. Ion Coteanu.
Din anul 2000, redactori responsabili: acad. Marius Sala şi acad.
Gheorghe Mihăilă, Bucureşti: Editura Academiei, 1965-2010.
DOOM Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia I:
DOOM1, ediţia a II-a: DOOM2, ediţia a III-a: DOOM3.
DOOM1 Avram, Mioara (redactor responsabil), Dicţionarul ortografic, ortoepic
şi morfologic al limbii române, [ediţia I], Bucureşti: Editura Academiei,
1982.
DOOM1-2 Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia I:
DOOM1 şi ediţia a II-a: DOOM2.
DOOM2 Vintilă-Rădulescu, Ioana (coord.), Dicţionarul ortografic, ortoepic şi
morfologic al limbii române, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti:
Editura Univers Enciclopedic, 2005.
DOOM3 Vintilă-Rădulescu, Ioana (coord.), Dicţionarul ortografic, ortoepic şi
morfologic al limbii române, ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Bucureşti:
Editura Univers Enciclopedic Gold, 2021.
DSL Bidu-Vrănceanu, Angela, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-
Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan, Dicţionar de
ştiinţe ale limbii, Bucureşti: Nemira, 2001 [ediţia a II-a: 2005].
FC Formarea cuvintelor în limba română: Graur, Al., Mioara Avram (coord.);
1
Folosite în text. V. şi BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ.
2
Lit. A ed. nouă, 2021.
Sigle 34
Fulvia Ciobanu, Finuţa Hasan, vol. I: Compunerea, 1970; Mioara Avram,

Elena Carabulea, Fulvia Ciobanu, Florica Ficşinescu, Cristina Gherman,
Finuţa Hasan, Magdalena Popescu-Marin, Marina Rădulescu, Ion
Rizescu, Laura Vasiliu, vol. al II-lea: Prefixele, 1978; Laura Vasiliu, vol.
al III-lea: Sufixele. 1. Derivarea verbală, 1989; Marina Rădulescu Sala
(coord.), vol. al IV-lea: Sufixele. Derivarea nominală şi adverbială, Partea
1, 2015, [Bucureşti]: Editura Academiei Române.
GALR Guţu Romalo, Valeria (coord.), Gramatica limbii române, vol. I: Cuvântul,
vol. II: Enunţul, tiraj nou, revizuit, Bucureşti: Editura Academiei
Române, 2008.
GBLR Pană Dindelegan, Gabriela (coord.), Gramatica de bază a limbii române,
ediţia a II-a, Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic Gold, 2016.
GLRG Pană Dindelegan, Gabriela (coord.), Gramatica limbii române pentru
gimnaziu, Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic Gold, 2019.
ISO International Standardization Organization/Organizaţia Internaţiona-
lă de Standardizare
ÎOOP Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Îndreptar
ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, ediţia a V-a, Bucureşti: Editura
Univers Enciclopedic, 1995.
SR standard român
SR ISO standard român care transpune un standard ISO
STAS standard de stat
TDRG1 Tiktin, H., Rumänisch-deutsches Wörterbuch [Dicţionar român-german], I:
1903, II: 1911, III: 1924, Bukarest: Staatsdrückerei.
TDRG3 Tiktin, H., Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3., überarbeitete und
ergäntzte Auflage von Paul Miron und Elsa Lüder, I: 2000; II: 2003: III,
2005, Cluj-Napoca: Clusium.
SEMNE ŞI CONVENŢII GRAFICE1
Semnul Denumire/poziţie Valoare Exemple2

+ plus
1. înaintea cuvântului-titlu cuvânt-titlu introdus în +afterschool
DOOM3
2. înaintea unui element C(C) + l, r
adăugat
3. cu sensul „pe lângă”, cu urmat de... viran adj. m. (+ s. n.:
referire la cuvântul-titlu teren ~)
sau la forma precedentă
! semnul exclamării modificare de normă/ !profesor
(înaintea cuvântului-titlu) interpretare
1 cifră la umăr distinge omografe abate1 (a ~) vb.
abate2 s. m.
subliniere cu 1 linie accentul unic/principal profesor
subliniere cu 2 linii accentul secundar anteroposterior
~ tilda (plasată pe nivelul
3 1. înlocuieşte elementul baştină (de ~) loc. adj.
rândului) precedent/cuvântul-titlu
2. marchează opoziţii apă neart. ~ apa art.
/ bară oblică 1. separă variante abdominalgie (desp.
-mi-nal-/-min-al-)
addenda/adendă
2. separă alternanţe alternanţa x/cş
// bară oblică dublă 1. separă grupuri de pe atât/pe atâta//pe-atât/
variante pe-atâta
2. marchează despărţirile *dându-//l
interzise/nerecomandabile
[] paranteze drepte4 1. încadrează pronunţarea5 initio (ab ~) [ti pron.
rom. ţi]
2. încadrează o explicaţie [g.-d. art. statului
suplimentară El Salvador/(fam.)
Salvadorului]
Folosite în Dicţionar şi/sau în STUDIUL INTRODUCTIV.

1
Se reproduce numai partea din exemplu semnificativă pentru aspectul ilustrat.

2
3
Pentru alte valori ale tildei v. SEMNE PENTRU INDICAREA PRONUNŢĂRII.
4
Pentru continuitate, s-a păstrat din DOOM1 indicarea pronunţării între [] (nu între //) (aici cu caractere
drepte).
5
Simplificată: spre deosebire de lucrările de fonetică şi de dialectologie, redă numai realizările relevante
funcţional, nu toate nuanţele de pronunţare.
Semne şi convenţii grafice 36
() paranteze rotunde încadrează

1. indicaţia de despărţire la elveţian (desp. -ţi-an)
capăt de rând
2. domeniul greşit (bis.)
3. glosarea emersiune (ieşire)
4. registrul, frecvenţa endecasilab1 (rar)
- cratimă marchează limitele în aclama (desp. a-cla-)
despărţirea la capăt de
rând
< [mai mic] provine din cunoştinţă < cunoaşte +
-inţă
> [mai mare] devine dandy + -ism > dandism
ǀ bară verticală marchează limita dintre [liče|an]
silabe fonetice
* asterisc marchează forme greşite/ *Chekhov
neatestate
± plus sau minus urmat sau nu de... adv. ± prep.
„” ghilimele încadrează sensuri tânjală „proţap”
= egal marchează echivalenţe hipo = hipotensiv
SEMNE PENTRU INDICAREA PRONUNŢĂRII1
Semn Valoare Exemple/pronunţare
ă vocala „slabă” din engl. [pron. aftărskul]
~ tilda , plasată deasupra unei vocale, marchează [pron. ãdetaĭ], [pron.
2
nazalizarea acesteia sẽbernar], [pron. sovinʹõ]

č consoana redată în rom. prin c + e, i (ca în cer, cine) [pron. branč]
ĕ semivocala redată în rom. în anumite contexte prin e vrĕo (în tempo rapid)
(ca în deal)
ğ consoana redată în rom. prin g + e, i (ca în ger, gir) [pron. ğez/ğaz]
g′ sunetul redat în rom. prin gh + e, i (ca în ghem, ghici) [pron. g′eĭ]
ĭ semivocala redată în rom. în anumite contexte prin i [pron. g′eĭ]
(ca în iei)
i „i şoptit”/afonizat/asilabic/desonorizat/devocalizat, [pron. pleĭbekuri]
redat în rom. la finală şi uneori în interior prin i (ca
în pomi)
î vocala redată în rom. prin â, î [lînă]
k consoana redată în rom. prin c + V în afară de e, i sau [pron. pleĭbek]
prin k
k′ consoana redată în rom. prin ch + e, i (ca în chem, chin) [pron. kʹu]
l′ l muiat [pron. sp. seg′idilʹa]
n′ n muiat [gueña pron. sp. g′en′a], [nh
pron. n′], [pron. sovinʹõ]
ŏ semivocala redată în rom. în anumite contexte prin o [pron. rom. daŭnlŏada]
(ca în oară)
ö vocala anterioara semideschisă labială [pron. blö]
ü vocala anterioara închisă labială [pron. alüră]
ŭ semivocala redată în rom. în anumite contexte prin u [pron. bekgraŭnd]
(ca în două, nou)
ǝ vocala neaccentuată/caducă din fr. [pron. şmẽdǝfer]
∅ nerealizarea fonetică a unui component al cuvântului: fr., uneori germ. h [∅]
literă fără valoare fonetică
1
Pentru a face transcrierea accesibilă utilizatorilor români nespecialişti — cărora li se adresează cu
precădere DOOM3 —, în redarea pronunţării s-a recurs în continuare, în linia DOOM1 şi DOOM2, la un
compromis între transcrierea ştiinţifică şi ortografia românească curentă (deşi redarea în acest mod mai
ales a unor sunete proprii altor limbi este adesea imperfectă). Astfel, pronunţarea de către vorbitorii
români a celor câteva cuvinte/expresii provenite din limbi care posedă consoane interdentale este redată,
aproximativ, nu prin semnele speciale þ, ð, ci prin literele româneşti percepute de aceştia ca mai mult sau
mai puţin apropiate de sunetele originare (cf. thriller (engl.) [pron. rom. trilăr/srilăr]).
2
Pentru altă valoare a tildei v. SEMNE ŞI CONVENŢII GRAFICE.
PRINCIPII GENERALE
Normele privitoare la limbă nu sunt la fel de stricte ca legile din ştiinţele exacte. În
funcţie de context şi de situaţia de comunicare, unele forme sunt acceptabile chiar dacă
nu se prevăd în mod expres în norme. Uneori nu se pot da reguli cu valabilitate generală,
ci numai descrie manifestări ale uzului, marja de aplicare a normelor putând fi în unele
cazuri relativ laxă şi admite o variaţie relativă.
DOOM3 cuprinde şi cuvinte/forme/variante nerecomandate de norma academică,
care figurează în dicţionar numai în scopul de a se consemna scrierea, pronunţarea şi
flexiunea lor pentru cazurile în care ar putea fi întâlnite sau folosite în anumite texte sau
situaţii. Neconsemnarea altora nu înseamnă neapărat că toate acelea nu sunt admisibile
sau posibile, ci că au utilizări limitate la anumite împrejurări.
Aparţin limbii literare actuale cuvintele din DOOM3 nemarcate prin restricţii de uz
şi care sunt supuse normării academice. Li se adaugă numeroase cuvinte care aparţin lim-
bii române în ansamblul ei, dintotdeauna şi de pretutindeni, marcate în special ca înve-
chite, populare sau regionale, care au fost păstrate din DOOM1, 2 deoarece pot fi folosite/
întâlnite în diverse tipuri de texte sau pentru a produce anumite efecte.
DOOM3 nu este (şi) un dicţionar corectiv, al greşelilor de limbă, al căror caracter este
implicit, fiind deductibil din consemnarea formelor corecte; unele abateri de la normă sunt
semnalate în Studiul introductiv. Acestea au un grad de tolerabilitate diferit, situat între
forme strident incorecte şi deci nepermise şi variante acceptabile în anumite condiţii.
La cuvintele străine folosite în limba română, indicarea limbii de provenienţă nu
coincide totdeauna cu etimologia lor (directă sau îndepărtată), DOOM3 nefiind un
dicţionar etimologic. Pronunţarea lor conformă cu acest statut, consemnată în DOOM3 cu
ajutorul semnelor minimale adoptate, nu trebuie interpretată ca indicaţie a rostirii în limba
de origine: ea reflectă, mai ales în cazul sunetelor care nu se regăsesc ca atare în română,
diferite grade de românizare = de adaptare (parţială), în uz, la posibilităţile oferite de
aceasta. Cuvintele-titlu la care nu se indică pronunţarea se rostesc cum se scriu, potrivit
regulilor de citire în limba română. Variantele la care nu se indică limba sunt în română.
Includerea unor cuvinte străine în Dicţionar nu înseamnă că ele au devenit cuvinte ale
limbii române şi că DOOM3 recomandă folosirea tuturor, cu atât mai puţin a celor pentru
care există în română cuvinte sau expresii cu sensuri asemănătoare ori chiar aproape
identice.
STUDIU INTRODUCTIV.
PRINCIPALELE NORME ORTOGRAFICE, ORTOEPICE
ŞI MORFOLOGICE ALE LIMBII ROMÂNE1
Preambul
• În STUDIUL INTRODUCTIV se explică în linii mari opţiunile de principiu
pentru o anumită grafie, pronunţare sau flexiune2 a cuvintelor din Dicţionar. Se
au în vedere mai ales situaţiile în care pot exista ezitări, care sunt înfăţişate adesea
contrastiv3 (chiar cu riscul unor repetiţii, deoarece de multe ori cititorii consultă
numai o anumită secţiune). Sunt prezentate şi aspecte care nu au putut fi reflectate
în formă lexicografică (privind formaţii mai mult sau mai puţin ocazionale, nume
proprii şi unităţi lexicale complexe, utilizări ale cuvintelor în context ş.a.) sau reguli
care nu se pot deduce numai din cazurile concrete înregistrate în lista de cuvinte4.
• Spre deosebire de Dicţionar, STUDIUL INTRODUCTIV (mai ales 6. Câteva
observaţii şi recomandări) are şi caracter corectiv, atrăgându-se atenţia şi asupra
unor forme şi construcţii considerate greşite, care trebuie evitate.
• Ortografia, în sensul restrâns în care este folosit termenul în titlul DOOM3,
priveşte scrierea corectă la nivelul cuvântului sau al mai multor cuvinte care
formează o unitate5. Celelalte două laturi din titlu – ortoepică şi morfologică – pot
fi subînţelese ca incluse (alături de aspectele lexical, sintactic, stilistic – ultimul
parţial atins şi el începând cu DOOM2) în ceea ce în Legea Academiei se numeşte
generic „cultivarea limbii”.
• Norma ortoepică este mai puţin fermă decât cea ortografică, permiţând în
practica vorbirii unele variaţii libere, care nu sunt consemnate în general în DOOM3.
1
Secţiunile PRINCIPALELE NORME ORTOGRAFICE, ORTOEPICE ŞI MORFOLOGICE ALE LIMBII
ROMÂNE şi ÎNDRUMĂRI PENTRU CONSULTAREA DICŢIONARULUI reprezintă versiuni noi, revăzute
şi substanţial adăugite, în raport cu cele corespunzătoare din DOOM2 (p. XXV-CIV).
2
Ori de câte ori a fost posibil, diferitele aspecte sunt prezentate în STUDIUL INTRODUCTIV în ordine
alfabetică, pentru a uşura găsirea lor.
3
Alternativa fiind dispusă grafic diferit şi precedată de Dar...
4
Pentru formaţii care n-au putut fi incluse în Dicţionar, regulile se pot deduce prin analogie cu termenii
similari înregistraţi în el. De exemplu, din modelul lui sociocultural se poate conchide că adjectivele compuse
cu socio- (sociomedical etc.) se scriu într-un cuvânt. De asemenea, din cauza numărului şi a varietăţii lor, unele
formaţii, în majoritate ocazionale, de tipul (relaţiile) americano — sud-coreene, nu au fost incluse în Dicţionar,
iar grafia lor trebuie dedusă prin analogie cu exemplele date aici. La fel în cazul formaţiilor cu ne-, re-,
nemai- etc.
5
În sens larg, ortografia include şi punctuaţia (scrierea corectă la nivelurile superioare cuvântului),
care nu putea fi tratată în prezentul dicţionar. Pentru regulile de punctuaţie v. ÎOOP, p. 49-91. Un tratat de
punctuaţie este în lucru tot la Institutul de Lingvistică din Bucureşti.
Studiu introductiv 40
Pentru norma morfologică, detaliată în GALR I, a se vedea acum, într-o formă

mai accesibilă, GLRG.
• Structura generală a numelor de persoană este stabilită actualmente prin
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil1, art. 83, iar scrierea celor nou-acordate trebuie
să respecte Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă2. În utilizarea lor
oficială, numele de persoane trebuie să se conformeaze acestor acte, dar, uzual, este
admisă şi respectarea dorinţei/tradiţiei familiei sau/şi a purtătorilor lor, chiar dacă
nu concordă cu normele lingvistice actuale (prezentând trăsături învechite, străine
sau regionale).
• Scrierea numelor unităţilor administrativ-teritoriale din România trebuie
să respecte Legea nr. 290/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 2/1968
privind organizarea administrativă a teritoriului României3.
• Normele academice impun sau interzic anumite grafii, rostiri sau forme,
la ele adăugându-se unele recomandări mai puţin categorice. Stabilind/
consemnând în principal reguli obligatorii, DOOM3 este un dicţionar declarat
normativ sub triplul aspect al scrierii, al pronunţării şi al morfologiei.
• Dar normele care privesc limba nu pot fi tot atât de rigide ca legile din
ştiinţele exacte, oricât ar afecta aceasta aşteptările utilizatorilor şi mai ales ale
practicienilor în domeniu4.
• Nu face obiectul unor norme propriu-zis ortografice scrierea unor termeni
şi mai ales a unor abrevieri şi simboluri din domeniul ştiinţific şi tehnic (de ex.
a unităţilor de măsură), care este reglementată prin standarde internaţionale5
(aceste probleme neprivind, de multe ori, numai limba română) şi interne6 de
specialitate.
• De ex., în domeniul cadastral se folosesc abrevierile ml = metru liniar şi mp =
metru pătrat, iar în cel matematic, ca şi în uzul curent, m şi m2, în timp ce ml este
consacrat pentru mililitru.
• În anumite domenii, norma ortografică nu funcţionează din raţiuni
cutumiare, istorice, legale, tradiţionale.
• Legile şi standardele cu implicaţii asupra limbii trebuie respectate şi nu pot
fi „corectate”, chiar dacă uneori contravin normelor academice generale7.
1
Publicată în Monitorul Oficial al României din 24 iulie 2009.
2
Publicată în Monitorul Oficial al României din 11 noiembrie 1966 (şi actualizată inclusiv în 2020).
3
Publicată în Monitorul Oficial al României din 12 decembrie 2018.
4
Nu orice nu este prevăzut expres în norme este greşit, marja de aplicare a normelor fiind relativ laxă
şi admiţând şi o variaţie relativă, în funcţie de context. Uneori nu există reguli cu valabilitate generală, de
aceea în asemenea cazuri se dă o descriere a uzului privind principalele tipuri întâlnite. Un exemplu este
reprezentat de unele substantive proprii, iar cazul extrem îl constituie interjecţia.
5
Standardul ISO/TS 80000-1:2009, Quantities and units Part 1: General (în curs de revizuire, cf. şi Corrigenda/
Amendments ISO 8000-1:2009/COR 1:2011 Quantities and units Part 1: General - Technical Corrigendum 1),
care va fi înlocuit cu ISO/CD 8000-1, cuprinde reguli generale de scriere şi de utilizare a numelor şi a
simbolurilor unităţilor de măsură şi de exprimare a valorilor mărimilor respective.
6
Sistemul de unităţi de măsură legal în România este Sistemul internaţional de unităţi/SI, cf. Ordonanţă
20/1992 privind activitatea de metrologie, actualizată în 2021. Textul standardelor este accesibil numai prin
achiziţionare de la ASRO.
7
Este însă de dorit ca pe viitor, legile şi standarde cu implicaţii asupra limbii să se elaboreze şi cu
consultarea lingviştilor.
41 Studiu introductiv
• În anumite situaţii există reglementări parţial diferite de normele generale,

de ex., în stilul administrativ, la completarea unor formulare privind operaţiuni
băneşti, se cere uneori scrierea numeralelor compuse notate în cuvinte în formă
continuă (fără blancuri), indiferent de forma lor din normă.
• Scrierea limbii române utilizează două sisteme de semne grafice: literele
(inclusiv elemente diacritice) şi semnele ortografice, precum şi seturi de reguli
pentru redarea în scris a cuvintelor şi a grupurilor de cuvinte, ca şi pentru
despărţirea la capăt de rând.
• Opţiunile din DOOM3 sunt explicate aici succint1, prezentul STUDIU
INTRODUCTIV neputând fi un tratat complet în acelaşi timp de fonetică, de
formare a cuvintelor, de gramatică şi de lexicologie a limbii române şi nici un
compendiu de informaţii enciclopedice2.
1. Semnele grafice
1.1. Literele
1.1.1. Alfabetul limbii române
• Limba română modernă se scrie cu alfabetul latin.
• Până în 1860, limba română s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic şi, mai
ales în ultima perioadă dinainte de adoptarea oficială a alfabetului latin, cu un
alfabet de tranziţie; în RSS Moldovenească s-a folosit până în 1989 alfabetul
chirilic modern/rusesc adaptat3.
• Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere, a căror ordine este cea din
Tab. 1. Toate literele sunt perechi: literă mare4 – literă mică5.
• Prin litere (mari sau mici, urmate sau nu de punct ori de spaţiu) sau prin
combinaţii de litere se redau şi unele abrevieri şi simboluri.
• Şapte litere mari au şi valoare de cifre romane6, folosite în diferite combinaţii.
• Literele de tipar7 sunt prezentate în tabelul care urmează, în ordinea alfabetică
pentru limba română.
1
Exemplele se dau, de regulă, în ordine alfabetică; accentul se indică (prin subliniere) numai dacă este
semnificativ din punctul de vedere discutat în cazul respectiv, precum şi la redarea pronunţării. Când este
necesar, limita dintre silabele fonetice se marchează prin semnul |.
2
De aceea cu privire la numele proprii, introduse selectiv în lista de cuvinte a DOOM3, numai din raţiuni
lingvistice (pentru a le distinge sub aspect ortografic, ortoepic sau/şi morfologic de substantivele comune
apropiate) se dau doar minime informaţii de ordin enciclopedic (de ex. despre purtătorul numelui Ampère, la
care se raportează unitatea de măsură amper), iar numeroase nume româneşti sau străine de personalităţi, realităţi
geografice ori istorice etc. sau derivate de la acestea nu au putut fi incluse în DOOM3.
3
Pentru o istorie a scrierii limbii române v. Aranghelovici, Vintilă-Rădulescu 2018, p. 406-442.
4
Numită curent majusculă sau, mai rar, capitală. Capitalele reduse ca dimensiuni se numesc şi capităluţe.
5
Numită şi minusculă (termen folosit mai rar cu acest sens) sau, în domeniul tipografic, de rând.
6
Din păcate, cunoscute de tot mai puţine persoane şi evitate, printre altele şi pentru că ocupă mai mult
spaţiu decât cifrele arabe corespunzătoare.
7
Forma literelor de mână nu este fixată printr-o normă. Ea este parţial diferită pentru diversele generaţii
şcolare, cu motivaţii pedagogice mai mult sau mai puţin întemeiate.
Tab. 1. Alfabetul limbii române

Nr. de Litera Denumirea/citirea
ordine Mare Mică literei1
1 A a a
2 Ă ă ă
3 Â â2 î (din a)
4 B b be/bî
5 C c če/kî
6 D d de/dî
7 E e e
8 F f ef/fe/fî
9 G g ğe/ghe/gî
10 H h haş/hî3
11 I i i
12 Î î4 î (din i)
13 J j je/jî
14 K k ka/kapa
15 L l el/le/lî
16 M m em/me/mî
17 N n en/ne/nî
18 O o o
19 P p pe/pî
20 Q q kü
21 R r er/re/rî
22 S s es/se/sî
23 Ş5 ş şe/şî
24 T t te/tî
25 Ţ5 ţ ţe/ţî
26 U u u
27 V v ve/vî
28 W w dublu ve/dublu vî
29 X x iks
30 Y y i grec
31 Z z ze/zet/zî
1
În tabel, denumirile aceleiaşi litere se dau în ordinea alfabetică a numelor, nu a frecvenţei lor în uz. Spre
deosebire de literele-vocale, numele principale ale literelor-consoane nu coincid cu valorile lor fonetice, respectiv cu
denumirile sunetelor corespunzătoare (v. în Dicţionar la fiecare literă). În citirea unor abrevieri şi simboluri pentru
elemente chimice, mărimi matematice şi fizice, unităţi de măsură ş.a. se folosesc cu precădere citirile (de inspiraţie
străină) ef, ğe, haş, kapa, el, em, en, er, es, zet ale literelor f, g, h, k, l, m, n, r, s, z. Unele litere din anumite abrevieri se
citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate (direct) abrevierile: CD [sidi], CV [sivi], ca în engleză.
2
Cu utilizare extinsă din 1993 în interiorul majorităţii cuvintelor. Nu se foloseşte la iniţială sau la finală de cuvânt.
3
Denumirea ha este ieşită din uz.
4
Folosit la iniţiala şi la finala cuvintelor şi, numai în anumite condiţii, în interiorul unor cuvinte.
5
Conform Academiei Române, literele Ş ş, Ţ ţ se scriu dedesubt cu virguliţă, nu cu sedilă. Pentru discuţie v.
1.1.3.2.3.
• Patru litere, k, q, w şi y, se utilizează în împrumuturi (provenite, direct sau

indirect1, din diverse limbi sau din fondul internaţional) neadaptate sau parţial
adaptate la limba română, în nume proprii străine şi în cuvinte bazate pe ele, precum
şi în unele nume proprii româneşti de persoane scrise după model străin. Scrierea
cu k, q, w, y şi nu cu echivalentele lor româneşti parţiale (c, u, v, i), chiar în cuvinte
în rest adaptate la limba română, se datorează provenienţei relativ recente din alte
limbi a cuvintelor respective. Datorită faptului că aceste litere nu apar în elemente
din fondul vechi, ele sunt conotate în continuare ca „străine”2. Pe măsura creşterii
actuale a numărului împrumuturilor, în special anglo-americane, a sporit însă şi
ocurenţa acestor litere în texte în limba română, unde au devenit destul de frecvente.
• Unele cuvinte scrise cu aceste litere au omofone parţiale sau totale ori
paronime (relativ) mai vechi în limbă, scrise cu literele româneşti corespunzătoare:
Anonymus – anonim, boy – boi, (à la) grecque – grec, kappa – capa, karling – carlingă,
kazah – cazac, keta – cheta, kil – chil, kit – chit, koala – coala, maya – maia, Qatar – catar,
quaestor – chestor, (in-)quarto – cvartet, wagon(-lit) – vagon.
• Dintre aceste litere, k a fost inclusă în alfabetul latin al limbii române încă
de la adoptarea lui, fiindcă exista şi în alfabetul chirilic. Ea a fost cel mai bine
asimilată, inclusiv datorită frecvenţei sale mai ales în cuvinte foarte uzuale de tipul
kilogram — cu variantele fam. kil şi (înv.) kilo —, kilometru, precum şi în cuvinte
scrise, prin tradiţie, şi cu litere româneşti (de ex. kalmâc, kârgâz, perestroikăi).
• q, w şi y au fost recunoscute ca făcând parte din alfabetul limbii române din
1982, în DOOM1. q a rămas litera cel mai rar utilizată în limba română. w este
tratată cel mai evident ca literă străină când apare la sfârşit de cuvânt, cu valoarea
[ŭ] (implicând ataşarea prin cratimă la asemenea cuvinte a articolului hotărât
şi a desinenţei de plural). Când au valoarea [v], respectiv [i] sau [ĭ], w şi y nu
mai trebuie tratate ca litere străine: basedowul [bazedovul], boyul [boĭul], derbyul
[derbiul], kiwiul [kiviul].
• În scrierea limbii române se folosesc şi combinaţii de litere (digrafe, trigrafe)
cu valoarea unui sunet.
1.1.2. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere

I. • În cele ce urmează sunt prezentate valorile literelor şi ale combinaţiilor de
litere care apar în cuvinte din fondul vechi sau în împrumuturi (semi)adaptate.
În notele la Tab. 2 se menţionează, selectiv, şi unele valori dintre cele înregistrate
cel mai frecvent ale aceloraşi (combinaţii de) litere în cuvinte străine aşa cum se
folosesc/citesc în contexte româneşti3.
1
Cuvintele din limbi care, în trecut, nu erau cunoscute direct vorbitorilor români (araba, chineza, hindi,
japoneza ş.a.) au intrat iniţial în română prin intermediul unei/unor limbi de circulaţie internaţională.
2
Astfel, litera k este folosită uneori şi cu conotaţie stilistică, pentru a marca cuvinte/sensuri prezentate
de cel care scrie ca străine, mai ales ruseşti: aparatcik pentru aparatcic; nomenklatură „pătura dominantă, prin
funcţiile deţinute în partidul comunist, în URSS şi în celelalte ţări foste socialiste” (şi derivatele lui), faţă de
nomenclatură „terminologie etc.”, dar şi germane: Diktat despre Dictatul de la Viena.
3
Distincţia între aceste categorii de împrumuturi nu este însă totdeauna uşor de făcut.
• Din cauza numărului extrem de mare de cuvinte preluate mai ales din
franceză şi, în special în ultima vreme, din engleză, precum şi a regulilor de
scriere foarte complicate în aceste limbi, nu pot fi consemnate aici toate situaţiile
întâlnite.
II. • Ortografia limbii române contemporane are în principal (dar nu exclusiv,
cum se afirmă/crede uneori) caracter fonologic (impropriu spus fonetic). Potrivit
acestui principiu, fiecare literă notează de regulă un sunet-tip distinct. Acest
principiu fundamental este secondat de principiile distribuţional, morfologic,
simbolic, sintactic şi tradiţional-istoric sau etimologic.
• Alfabetul limbii române cuprinde nouă litere-vocale: a, ă, â, e, i, î, o, u şi y,
care notează sunete-vocale şi sunete-semivocale. Această dublă valoare a unora
dintre ele (e, i, o, u, y) se concretizează în faptul că succesiunile de două, respectiv
trei litere-vocale care le includ reprezintă vocale în hiat sau diftongi/triftongi
(chiar dacă fac parte din cuvinte diferite).
• Româna are, în fondul tradiţional, conform DSL:
a. nouă diftongi ascendenţi – [ĕa, ĕo; ĭa, ĭe, ĭo, ĭu; ŏa; ŭa, ŭă]: bea, vreo, ia, ieri, iofca,
iubi, soare, lua, două;
b. 14 diftongi descendenţi – [aĭ, ăĭ, eĭ, iĭ, oĭ, uĭ, aŭ, ăŭ, eŭ, iŭ, îĭ, îŭ (scrişi âi, âu), oŭ,
uŭ]: ai, măi, bei, fii, doi, pui, au, lingău, bufeu, vizitiu, pâine, frâu, bou, ambiguu.
• Diftongii se scriu în general aşa cum se pronunţă, dar:
a. diftongul [ĭa] este reprezentat în scris şi prin ea în pr. aceea, ea [aceĭa, ĭa], iar [ĭe] şi
prin e în pr. el, ele [ĭel, ĭele] şi în formele verbale eram, erai, era, eraţi, erau; eşti, este [ĭeram, ĭeşti];
b. unii diftongi apar în formaţii scrise cu cratimă: de-a [dĕa].
• În limba română există şi numeroşi triftongi: [ĕaĭ, ĕaŭ, ĕŏa, ĭaĭ, ĭaŭ, ĭeĭ, ĭeŭ, ĭŏa,
ŏaĭ, ŭĕa], majoritatea scrişi aşa cum se pronunţă (unii în cuvinte scrise cu cratimă): beai, beau,
leoarcă, ia-i, (eu) iau/i-au (dat), iei, milieu, aripioară, turcoaică, înşeuează; triftongii [ĭeĭ] şi [ĭeŭ]
sunt reprezentaţi în scris şi prin ei, eu în pronume personale.
• În cuvinte străine folosite şi în contexte româneşti există şi diftongi şi triftongi
scrişi cu w [ŭ] sau cu y [ĭ], cf. show [şoŭ], western [ŭestărn], white-spirit [ŭaĭtspirit]; mayei
[maĭeĭ], Paraguay [paragŭaĭ].
• Succesiunile de vocale în hiat se produc în limba română în cuvinte simple
sau compuse: a|er, alco|ol, ale|e, a|ur, bore|al, du|el, famili|a, famili|e, fi|ică, ide|al, po|em,
whisky|uri, inclusiv în cuvinte scrise cu cratimă: astă-|iarnă. Ele sunt prea numeroase
pentru a fi enumerate toate aici.
• Aceleaşi succesiuni de litere-vocale pot avea în diverse cuvinte valori
diferite (de diftongi, triftongi sau vocale în hiat): agre|a, bea; e|o|antrop, le|oaică,
leoar|că; a se că|i/căi s. f. pl.; ia|urgiu, iau vb. În pronunţare există frecvent oscilaţii
mai ales între rostirea cu hiat1 şi aceea cu diftong. În istoria limbii române s-au
manifestat o idiosincrazie tradiţională a românilor pentru hiat şi tendinţa reducerii
acestuia, prin rostirea ca diftong a unor vocale alăturate, cf. mai vechiul *te|atru,
devenit şi în rostirea literară tea|tru.
1
Evitarea în vorbire a hiatului cu ajutorul semivocalelor de tranziţie ĭ sau ŭ (luŭa, saniĭe) ori prin diverse
alte procedee (afereză, contragere, eliziune, epenteză, sinereză) este socotită o particularitate a pronunţării
româneşti, iar hiatul este considerat cea mai importantă problemă ortoepică a limbii române actuale.
• Unele dintre combinaţiile de litere-vocale pot avea în cuvinte împrumutate din

alte limbi valori diferite (consemnate aici numai selectiv) faţă de cele din cuvinte
româneşti, de ex. ai fr. [e]: voltairian [volterian]; au fr. [o]: aubadă [obadă]; ei fr. [e]:
Eiffel [efel], germ. [aĭ]: eifelian [aĭfelian]; eu fr. [ö]: pasteuriza [pastöriza], germ. [oĭ]:
freudian [froĭdian]; ie [i]: engl. selfie [selfi], fr. curiepunctură [küripunktură], germ.
diesel [dizăl]; ou engl. [aŭ]: compoundare [kompaŭndare], fr. [u]: coulombmetru
[kulombmetru].
• Celelalte 22 de litere din alfabetul românesc sunt litere-consoane, care
notează sunete-consoane; numai w poate nota şi un sunet-consoană, [v], şi un
sunet-semivocală [ŭ] sau, rar, un sunet-vocală [u] – valori specificate în Dicţionar.
• Corespondenţa literă – sunet nu este în toate cazurile biunivocă. Pe de o
parte, numai 19 litere româneşti sunt monovalente (corespund câte unui singur
sunet-tip): a, ă, â, b, d, f, î, j, l, m, n, p, r, s, ş, t, ţ, v şi z. Celelalte 12 litere (c, e, g, h,
i, k, o, q, u, w, x şi y) sunt plurivalente, adică au mai multe valori fonetice, după
caz, în funcţie de:
- apartenenţa cuvintelor la fondul vechi sau la cel neologic;
- combinaţiile de litere în care apar;
- limba de origine a cuvintelor;
- poziţia literelor în cuvânt sau în silabă.
• Se adaugă valorile din limbile care au servit drept sursă pentru împrumuturi,
dintre care cele mai frecvente sunt semnalate selectiv în notele la tabel.
• Pe de altă parte, acelaşi sunet sau grup de sunete ([č], [ğ], [gʹ], [gz], [i], [ĭ], [ĭe],
[î], [k], [k′], [ks], [kŭ], [ŭ], [z]) poate fi redat în scris în cuvinte româneşti în mai
multe feluri.
III. • În Tab. 2 sunt prezentate principalele valori ale literelor şi combinaţiilor
de litere1 în limba română literară actuală, de regulă în cuvinte din fondul vechi şi
în împrumuturi (semi)adaptate, precum şi în unele nume proprii româneşti.
• În tabel nu au fost notate nuanţele de pronunţare fără rol distinctiv2, nici
toate valorile unor (combinaţii de) litere din împrumuturi şi nume proprii străine
pronunţate în limba română după modelul limbilor de origine şi neînregistrate în
cuvinte din fondul vechi.
Prin împrumuturi se introduc, faţă de fondul tradiţional, unele completări şi
modificări, deocamdată marginale, în structura fonetică (foneme şi diftongi rari3)
şi în regulile ortografice ale limbii române: creşterea frecvenţei literelor k, q, w,
y, a consoanelor duble, a unor combinaţii de litere precum consoană + h care nu
afectează rostirea sau ck = k; pronunţarea, în unele cuvinte devenite româneşti, a
lui c + i ca [s] sau a lui u ca [ü], ca în franceză: alură [pron. alüră]; ciclamen1 [ci
pron. si].
1
Ele au importanţă şi pentru despărţirea la capăt de rând.
2
Pentru astfel de situaţii produse în vorbire şi nenotate în scris v. 2. Reguli de scriere şi de pronunţare
literară.
3
De ex. diftongul ŭi, inexistent în română în fondul vechi, dar rostit ca în limba de origine de unii
români în împrumuturi din engleză ca swing, tweed, twist, în care este redat mai frecvent prin rom. uĭ.
Tab. 2. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere1

Litera/
Condiţii
Nr. combinaţia de Pronunţare3 Exemple4
/Scris
litere 2
1. a [a] asta, apa, casa, sofaua

2. ă [ă] ăsta, apă, casă, căsuţă
în interiorul cuvintelor,
3. â [î] 5
lână
în afară de nr. 20
4. b [b] bob, boboc
1. + C în afară de h + e, i acru, clasă
[k] 2. + V în afară de e, i, y7 casă, cămilă, cânepă, cocoş, cucurigu
5. c6
3. la sfârşit de cuvânt ac
v. şi ce, che, chi, ci
1.1. + C cec
licean [liče|an], licee [liče|e], liceul
1. [če] 9
1.2. + V în hiat
6. ce8 [liče|ul], merceolog [merče|olog]
1.3. la sfârşit de cuvânt eficace, tace
2. [č] + a în aceeaşi sil. ceară [ča|ră]
1. [k′e] în afară de 7.2. chem
7. che10
2. [k′]11 + a în aceeaşi sil. cheamă [k′a|mă]
1. [k′i] în afară de 7.2. chin, (a) ochi vb. [ok′i]
chiar [k′ar], chior [k′or], chiul
2.1. + a, o, u în aceeaşi sil.
8. chi [k′ul], unchiul [un|k′ul]
2. [k′] 12
2.2. i literă diacritică la
ochi s. [ok′], unchi [unk′]
sfârşit de cuvânt
1
În cuvintele străine utilizate în contexte româneşti, (combinaţiile de) litere pot avea alte valori (variind
de la limbă la limbă şi adesea de la cuvânt la cuvânt), conform ortografiei, uneori etimologice, a limbilor de
origine. Pentru ele nu se pot da aici reguli generale – situaţiile fiind mult prea numeroase şi prea diferite.
Scrierea şi pronunţarea acestor cuvinte trebuie învăţate/memorate; în caz de necunoaştere a cuvintelor/
limbilor de provenienţă trebuie să se consulte DOOM3 sau/şi dicţionare ale limbilor respective.
2
Abrevierile C, V pentru literă-consoană, literă-vocală folosite aici nu trebuie confundate cu literele
respective.
3
Păstrând tradiţia încetăţenită prin DOOM1, în Dicţionar pronunţarea se dă cu italice, în STUDIUL
INTRODUCTIV însă, ca în lucrările de fonetică, cu caractere drepte.
4
Se dau de regulă (în ordine alfabetică) unu sau mai multe exemple (cuvinte, eventual nume proprii),
mai numeroase dacă poziţia în cuvânt sau faţă de accent etc. este semnificativă. Asemenea detalii reies
din Dicţionar sau din alte capitole ale STUDIULUI INTRODUCTIV. Unele exemple sunt date la forme
flexionare, pentru a evidenţia începutul adaptării lor la limba română. Pronunţarea se indică numai dacă
pune probleme.
5
În rom., [î] se redă prin â sau prin î (dar în franceză â, î au altă valoare decât cea din română).
6
În rom., [k] poate fi redat prin c, k, qu (+ a, ă, â, o, u, după caz). Grupurile de litere ck, cqu, care apar
în unele împrumuturi, au aceeaşi valoare ca şi c [k]: engl. background [bekgraŭnd], it. acqua (tofana) [akŭa].
7
Din engl. cybercafé [cyber pron. saĭbăr], recycle bin [recycle pron. risaĭkăl].
8
În unele cuvinte străine, c +e [s]: service (engl.) [servis], romancero (sp.) [pron. rom. romansero].
9
[č] se poate reda prin engl., sp. ch, germ. tsch: chilian, gazpacho, kitsch, macho, Manchester, poncho.
10
În unele cuvinte străine, ch + e, i engl., sp. [č]: chipsuri (engl.) [čipsuri], ponchouri (sp.) [pončouri]; [ş]:
chartreuse (fr.) [şartröz], Chicago (engl.) [şikago]; ch germ. [h]: hochpartere [hohpartere].
11
[k′] se poate reda şi prin k + e, i: kaki, kebap.
12
[k′] poate fi redat şi prin ch, qu + e, i.
1.1. + C cinema, citric

acacia [akači|a], acacie [akači|e], acaciile
1.2. + V în hiat
1. [či] [akači|ile], capricios [kapriči|os]
1.3. i acc. la sfârşit de
(a) munci vb. [munči]
ci cuvânt
9. 2.1. + a, o, u în aceeaşi sil. ciaconă [ča|konă], ciot [čot], ciur [čur]
2. [č] 2.2. i neacc. la sfârşit de
munci s. f. pl. [munč], reci [reč]
cuvânt
2.3. în unele compuse nicicând [ničkînd]
în câteva cuvinte de ciclamen [siklamen],
3. [s]1
origine fr. citronadă [sitronadă]
10. d [d] da, drag, dud
1.1. după C în afară de 11.5. bere
1.2. la început de cuvânt
1. [e]2 (în afară de 11.2.) şi elev [elev], idee [ide|e], licee [liče|e],
de sil., mai ales în poezie [po|ezi|e], sebacee [sebače|e]
neologisme
la început de cuvânt, în
11. e 2. [ĭe] eu [ĭeu]3 , eşti [ĭeşti], eram [ĭeram]
pr. pers. şi vb. a fi
după C + a, o în aceeaşi
3. [ĕ] deal [dĕal], pleosc [plĕosk]
sil.
+ a la început de cuvânt
4. [ĭ] în ea pr. [ĭa]4
şi de sil.
5. [∅]5 V. ce, che, ge, ghe
12. f [f] fir, afla, vârf
1. + C în afară de h+e, i glob, gras
[g] 2. + V în afară de e, i, y6 gară, găină, gât, gong, gură
13. g
3. la sfârşit de cuvânt drag
v. şi ge, ghe, ghi, gi
1.1. + C gem
apogee [apoğe|e], apogeul [apoğe|ul],
1. [ğe]7 1.2. + V în hiat geolog [ğe|olog], meningeal
14. ge
[meninğe|al]
1.3. la sfârşit de cuvânt trage
2. [ğ]8 + a, o în aceeaşi sil. geam [ğam], georgian [ğor|ği|an]
1. [g′e] în afară de 15.2. ghem
15. ghe9
2. [g′] + a, o în aceeaşi sil. gheară [g′a|ră], Gheorghe [g′or|g′e]
1. [g′i] + C(C) ghindă [g′indă]
ghiaur [g′a|ur], ghiol [g′ol],
16. ghi unghiul [un|g′ul]
2. [g′]
2.2. i neacc. la sfârşit de
unghi [ung′]
cuvânt
1
În unele cuvinte străine ci [s]: ciné-vérité (fr.).
2
În unele cuvinte străine, e [ă]: führer (germ.) [fürăr].
3
Prin tradiţie. Este greşită pronunţarea hipercorectă cu [e] la iniţială a pr. ei, el, ele, eu şi a vb. eşti, este,
eram, practicată în special de unele cadre didactice (iniţial pentru a forma la elevi deprinderea de scriere
corectă).
4
Prin tradiţie; pronunţarea hipercorectă [ĕa] a pr. ea este greşită.
5
e are funcţie diacritică uneori în ce, che, ge, ghe – îndeplinită în unele limbi de semne diacritice.
6
În engl., groggy [ggy pron. g′i], dar high technology [pron. haĭteknoloği].
7
[ğ] poate fi redat prin ge, gi; din germ., ge [g′e]: röntgenterapie [röntg′enterapie].
8
[ğ] poate fi redat şi prin dg, tch: bridge, cambodgian, catch, gadget, ketchup, scotch.
9
[g′] poate fi redat prin gh + e, i.
1.1. + C gin
biologie [bioloği|e], colegial [koleği|al],
1.2. + V în hiat colegiile [koleği|ile], colegiul [koleği|ul],
1. [ği]2
contagios [kontaği|os]
1.3. i acc. la sfârşit de
17. gi1 îndrăgi [îndrăği]
cuvânt
giardia [ğar|di|a], giolul [ğo|lul],
giulgiu [ğul|ğu]
2. [ğ]
2.2. i neacc. la sfârşit de
dragi [drağ]
cuvânt
harpagon, hectar, hibrid, hlamidă, horă,
1. [h]3 în afară de 18.2.
18. h hulub, hrană, înhăma
2. [∅]4 V. şi che, chi, ghe, ghi; wh
bir, dor, fir, hibă, inimă, jir, kilogram,
1.1. după C, în afară de 19.3. miracol, nisip, pisică, rid, situaţie, şină,
tinereţe, ţinut, vină, xilofon, zid
1.2. la sfârşit de cuvânt
1.2.1. i acc. acri vb. [akri], bâzâi, citi, urzi, veni, zidi
1.2.2. după C + l, r în acri adj. [akri], cvadrupli [kvadrupli]
adj., s. m. pl. neart. (doi) membri [membri]
1. [i] 1.2.3. în unele
kaki [kaki], swahili [sŭahili],
neologisme (indiferent
taxi [taksi]
de accent)
1.3. la început de sil.
1.3.1. + C inimă [i|nimă]
1.3.2. + V în hiat, în unele
ion [i|on], Ion [i|on]
19. i5 neologisme, s. proprii6
2.1. în diftongi
iar, ied, iod, iute
ascendenţi (+ a, e, o, u)
2.2. în diftongi acrii adj. m. pl. art., bei, cai, cui, întâi,
2. [ĭ] descendenţi (toţi) membrii s. m. pl. art., oi, tăi
beai [bĕaĭ], ia-i,
2.3. în triftongi i-ai [ĭaĭ], iau [ĭaŭ],
iei [ĭeĭ], leoaică [le|ŏaĭcă]
auzi [auzi], azvârli [azvîrli], flori [flori],
3.1. după C(C)(C), la
3. [i] lincşi [linkşi], mişti [mişti], pomi [pomi],
sfârşit de cuvânt
(i „şoptit”) urşi [urşi]
3.2. în câteşi-, câteşitrei [kîteşitreĭ],
oareşi- + C oareşicare [ŭareşikare]
4. [∅]7 V. chi, ci, ghi, gi
1
gi pron. fr. ji în gigoletă (rar), gigolo.
2
În rom., [ğ] se redă uneori prin g +e, i şi, rar, prin dg, dj în nume proprii de locuri din România:
Medgidia [meğidia] şi din afara ei şi în derivate de la ele: azerbaidjeni, cambodgieni, djiboutieni, precum şi în
unele împrumuturi: gadgeturi (engl.) [g′eğeturi] (însă ad|jectiv, tad|jic).
3
În unele cuvinte străine, ch [č]: brunch (engl.) [branč], [ş]: chemin de fer (fr.) [şmẽdǝfer].
4
h are funcţie diacritică în rom. che, chi, ghe, ghi şi în alte combinaţii, în unele cuvinte străine din limbi în care conferă
valori diferite C precedente: cash (engl.) [keş], piranha (port.) [piraña], phoenix (lat. reg.) [föniks]. h [ø] în împrumuturile
în care nu schimbă valoarea C precedente: Buddha [buda], khmer [kmer], porte-bonheur [portbonör], rhodesian [rodezian],
singhalez [singalez], thailandez [tailandez] şi în Harpagon (fr.) [arpagõ], lohn (germ.) [lon]. V. şi wh în tabel 37. 2., 3.
5
În rom., [i] poate fi redat prin i, y (în împrumuturi), e (şi + a ) la început de cuvânt şi de silabă, în anumite pronume.
6
Nu există o regulă pentru pronunţarea cu diftong/hiat. Aceasta este specificată în Dicţionar.
7
i este uneori şi literă diacritică în chi, ci, ghi, gi – funcţie îndeplinită în alte limbi de semne diacritice.
1. la iniţială de cuvânt îhî, îmbarca, înger, înnădi, înota, îşi, îţi

2. la sfârşit de cuvânt îhî, imambaialdî, urî
3. în compuse în care al
doilea element începe bineînţeles [bineînţeles]
20. î [î]1 cu î-
4. în derivate cu prefixe
neînţeles [neînţeles]
de la baze care încep cu î-
5. în unele nume de
Rîpeanu2 [rîpĕanu]
familie
21. j [j] 3 jale, jărăgai, jeg, jir, joc, ajuta, utilaj
1.1. + C franklin, kripton, turkmen
k4 1.2. + kaizer, perestroikăi, kârgâz, kosovar,
1. [k]
22. în împrumuturi a, ă, â, o, u kurd
şi în nume 1.3. la sfârşit de cuvânt Irak, link, York
proprii străine5 2. [k′] + e, i, y berkeliu, kilogram, whisky
23. l [l] clor, flacără, franklin, glorie
24. m [m] mim, mima
25. n6 [n] cnut, lună, magnet, nun, pneu
1.1. după C în afară de
bol, coc, dor, foc, gol, hol, joc, vino
26. 2.
1. [o] 1.2. la început de
cuvânt/sil. în afară de ombilic, pionier [pi|o|nĭer]
26. o
26.3.
2. [ŏ] + a după C doară [dŏară], joacă [jŏakă]
+ a la început de cuvânt/ oameni [ŭameni],
3. [ŭ]
sil. respectuoasă [respektu|ŭasă]
papară, păcat, pâine, peşte, pin, pocnet,
27. p [p]
puşti, pap
q (foarte rar) în
cuvinte/
28. [k] + a Qatar, qatarez
nume proprii
din ar.
qu (de regulă) 1. [kŭ] quasar [kŭasar], quaker [kŭeĭkăr]
în cuvinte
29. donquijotesc [donkihotesk], quechua
străine şi 2. [k′] + e, i
[kečua]
internaţionale7
rac, rădăcină, râu, amărî, răsînţelege, rece,
30. r [r]
risc, roi, ruga
sat, sărat, sâmbătă, scai, seară, sirenă, slab,
31. s [s]8
soc, stat, suci, strangula
1
În transcriere redă şi pe â.
2
Dar şi Râpeanu, în funcţie de voinţa purtătorului şi de tradiţia familiei.
3
În unele cuvinte străine, j se pronunţă [ğ]: jazz (engl.) [ğaz/ğez], judoka (cuv. jap.) [ğudoka]; [ĭ]:
Jugendstil (germ.) [ĭugăndstil]; [h]: donquijote (sp.) [donkihote].
4
[kŭ] se poate reda prin c, q + u: quasar, scuar. ck şi kh din unele cuvinte străine au aceeaşi valoare ca şi
k: cocktail (engl.) [kokteĭl]; khmer [kmer].
5
În unele cuvinte străine, k- iniţial [ø]: knockdown (engl.) [nokdaŭn], knockout [nokaŭt], know-how [noŭhaŭ].
6
În unele cuvinte străine, n poate nota caracterul nazal al vocalei precedente: Harpagon [arpagõ].
7
În unele cuvinte străine, qu [kv]: quiproquo (lat.) [pron. rom. kviprokvo]. cqu au aceeaşi valoare ca şi qu:
acquis (fr.) [aki], acqua (tofana) (it.) [akŭa].
8
Uzual, s [z] în rom. cvasi-: cvasitotalitate [cvazitotalitate]. În unele cuvinte străine, s + V sau V-s-V [z]: berceuse (fr.)
[bersöz], siemens (germ.) [zimăns], furioso (it.) [furĭozo], (honoris) causa (lat.) [pron. rom. kaŭza]; s şi [ø]: gros-plan [groplan].
preş, şanţ, şănţuleţ, şâşâi, şerpui, şiş, şovăi,

32. ş1 [ş]
ştrasuri, şuvoi
tată, tăblie, tânăr, altîncotro, teatru, tipar,
33. t [t]
tot, traistă, tunet
ţap, ţăran, ţâr, piţîmpărătuş, ţeapă, ţine,
34. ţ1 [ţ]
ţopăi, ţuţ
1.1. după C bun, cum, dur, fura, gură, hun
1. [u] 1.2. la început de cuvânt
bour [bo|ur], taur [ta|ur], ulm, urs
şi de sil., în afară de 35.2.
2.1. în diftongi
acuarelă [akŭa|relă]
ascendenţi
2. [ŭ] 2.2. în diftongi ambiguu [ambi|guŭ], au, hău, râu, meu,
35. u2
descendenţi nou, viu
2.3. în triftongi beau, iau, eu [ĭeŭ], milieu
alură [alüră], carură [karüră], cupură
3. [ü] în cuvinte de origine fr. [kupüră], ecru [ekrü], parură [parüră],
tul [tül], tutu [tütü], uni [üni]3
3. V. şi qu
aperitiv, vară, văcar, vânt, veni, vino, voce,
36. v [v]4
vuiet
1. [v], cu
w excepţia
+V wat, weber, widia, wolfram, wulfenit
în împrumuturi unor cuvinte
şi în nume din engl.
37. 2. [ŭ]5 în 2.1. + V western [ŭestărn]
proprii străine 2.2. + h [∅] + V white-spirit [ŭaĭtspirit]
cuvinte din
şi româneşti 2.3. la finală de cuvânt show [şoŭ]
engl.
scrise după 3.[u] în câteva
model străin tweed [tuĭd], weekend [uĭkend],
cuvinte din + ee, + hi şi după C
whisky [uĭski], wigwam [uĭgŭam]
engl.6
4. [∅] în câteva
cuvinte din copywriter [writer pron. engl. raĭtăr]
engl.
1.1. după V, + C excursie, fluxmetru, juxtă, mixt
1.2. la sfârşit de cuvânt
lax adj., duplex, fix, inox, lux
după V
1. [ks]7
1.3. la început de cuvânt + V xantom, xerox, xilofon
38. x 1.4. uneori, între V; nu
axă, laxativ, execrabil
există o regulă
uneori, între V; nu există auxiliar, exact, elixir, examen, exemplu,
2. [gz]8
o regulă exista
1
Conform Academiei Române, ş, ţ, se scriu dedesubt cu virguliţă. Pentru discuţie v. 1.1.3.2.3.
2
În unele cuvinte străine, u [ü]: déjà-vu (fr.) [dejavü], uneori [a]: underground (engl) [andărgraŭnd].
3
Nu trebuie scrise *aliură, *cupiură.
4
În unele cuvinte străine, v [f]: vorland (germ.) [forland].
5
Pronunţare specificată în Dicţionar.
6
Deoarece diftongul [ŭi] nu există în limba română în cuvintele din fondul vechi.
7
Pronunţare nespecificată în Dicţionar. Înainte de i morfem al pluralului alternează cu cş: lax – lacşi. [ks]
se redă de cele mai multe ori prin x, dar şi, în unele cuvinte, prin cs: ecstasi, micsandră, însă extaz, a mixa.
8
Pronunţare specificată în Dicţionar. Este greşită rostirea [ks] în loc de [gz] a lui x în unele cuvinte, ca
examen, exemporal – practicată în special în învăţământ, pentru a fixa la elevi deprinderea de scriere. Rom.
[gz] se redă şi prin gz: zigzag [zig|zag], dar prin cz în eczematos [eg|ze|matos], eczemă [eg|ze|mă].
y1 1.1. la început de cuvânt ylang-ylang, ypresian, yterbiu, yterit,

1. [i]2
în împrumuturi + C(C) ytriu, ytrocerit
1.2. la sfârşit de cuvânt,
şi în nume country, derby, hobby, penalty, rugby, sexy
după C(C)
39. proprii străine
2.1. + V (în diftongi
şi româneşti yală, yeni, yoghini, yucca
ascendenţi)
scrise după 2. [ĭ]
2.2. după V la sfârşit de
model străin Paraguay, Uruguay
cuvânt/sil., în triftongi
40. z3 [z] azimă, iaz, zac, zări, zână, zer, zor
1.1.3. Elementele diacritice

• În scrierea limbii române se folosesc ca auxiliare două tipuri de elemente
diacritice: litere şi semne.
1.1.3.1. Literele diacritice

• Trei litere, e, i şi h, au în limba română şi rol de litere diacritice4 în cuvinte
şi în nume proprii:
1. e, i servesc la notarea, împreună cu c, g pe care le urmează (± altă vocală),
a sunetelor [č], [ğ]: ceară [čară], ciaconă, ciot, ciur, munci s. f. pl., nicicând, serviciu;
dragi, geam [ğam], George, georgian, giardia, giol, giulgiu; legi;
2. h + e, i se foloseşte la notarea, împreună cu c, g pe care le urmează (±
altă vocală), a sunetelor [k′], [g′]: cheamă [k′amă], chiar, chior, Chiriţescu, chiul,
Hurmuzachi, ochi; gheară [g′ară], Gheorghe, ghiaur (înv.), ghiol, unghi, unghiuri.
• În cuvinte străine folosite în contexte româneşti, literele e, i, h au alte valori
diacritice, conform normelor ortografice ale limbilor de origine: service (engl.)
[servis], romancero (sp.) [pron. rom. romansero]; ciné-vérité (fr.) [sineverite]; chips
(engl.) [čips], poncho (sp.) [pončo]; chartreuse (fr.) [şartröz], Chicago (engl.) [şikago].
• [k′] se notează în limba română şi prin litera k (urmată de i): Hurmuzaki, kilogram,
kibbutz, Kiriţescu (în împrumuturi şi în nume proprii ortografiate după model străin).
• În mod greşit, h, folosită cu altă valoare diacritică decât în limba română, şi s, z,
împrumutate ca litere diacritice din alte limbi, se utilizează actualmente, în comunicarea
electronică în limba română, în locul elementelor diacritice: sh [ş], ts/tz [ţ].
1.1.3.2. Semnele diacritice

I. • Cinci litere (consoane şi vocale) din alfabetul limbii române reiau câte o
literă-suport cu unul din următoarele trei5 semne diacritice (numite pe scurt diacritice),
suprascrise sau subscrise:
1
În unele cuvinte străine, y [aĭ]: cyberspaţiu (engl.) [saĭbărspaţĭu], dry [draĭ].
2
În unele cuvinte străine, y [i] după C(C) la sfârşit de cuvânt: derby (engl.) [derbi] şi în interiorul
cuvintelor: copywright [kopiraĭt].
3
În unele cuvinte străine, z/zz [ţ]: gablonz (germ.) [gablonţ]; (it.) intermezzo [pron. rom. intermeţo], scherzo [skerţo].
4
Trăsătură care se regăseşte şi în alte limbi.
5
Şi punctul suprapus de la i şi j este un semn diacritic, nenumit însă ca atare, pentru că nu are rol
distinctiv în limba română, în sensul că aceste litere nu se opun unor litere-suport fără punct deasupra
(spre deosebire de turcă, de ex., unde ı fără punct are valoarea [î]) —ci doar lui î.
1. căciula (pălăria, semnul scurtimii1 din notarea vocalelor scurte din latină şi din
transcrierea fonetică), proprie limbii române, plasată deasupra literei a, deosebeşte
litera ă [ă] de litera-suport a [a] şi de litera â [î], cf. opoziţiile apă neart. ~ apa art.;
cântă ind. perf. simplu ~ cânta imperf.; rău adj. ~ râu s.;
• Este greşită folosirea lui ã (a cu tildă), chiar pentru efecte grafice, în locul lui ă.
2. circumflexul2 (cu funcţii diferite faţă de alte limbi şi care nu notează în
română accentul), plasat deasupra literelor a şi i, deosebeşte literele â şi î [î] de
literele-suport a şi i [a, i], şi, respectiv, de ă [ă], cf. opoziţiile mână „membru”, vb.
~ mană „boală”; râu s. ~ rău adj.; în prep. ~ in s.
• Litera mare Â, care nu apare la iniţială, se foloseşte numai în cuvinte scrise
integral cu litere mari (în afişe, lozinci etc.).
• Pentru utilizarea lui â şi î (reglementată prin Hotărârea Adunării generale a
Academiei Române, din 17 februarie 1993, privind revenirea la „â” şi „sunt” în grafia
limbii române) v. Tab. 2; 2. Reguli de scriere şi de pronunţare literară şi ANEXE.
3. virguliţa3, plasată dedesubtul literelor ş şi ţ, deosebeşte literele ş [ş] şi, respectiv, ţ [ţ],
de literele-suport s [s] şi t [t], cf. opoziţiile şa s. ~ sa adj. pr., ţac interj. ~ tac interj., s., vb.
Conform Academiei Române, în scrierea românească actuală, acest semn este
diferit de sedilă – cu care literele în cauză s-au scris în trecut. El corespunde, la o
scară mai mică, desenului virgulei (de unde şi numele lui). În scrisul la calculator,
forma adoptată în cele din urmă de normele internaţionale şi respectată în fonturi
ca Times New Roman ş.a. evocă cifra 9 (ca şi în scrisul de mână). În alte fonturi
însă, semnul plasat sub literă a rămas identic cu sedila sau seamănă mai curând (ca
şi virgula din acestea) cu accentul ascuţit.
• În ordinea alfabetică, literele cu semne diacritice sunt plasate după literele
de bază: a, ă, â; i, î; s, ş; t, ţ.
• Folosirea semnelor diacritice este obligatorie.
• În mod special, entităţile publice (autorităţi, instituţii şi notari) au, prin Legea 183/2006
privind utilizarea codificării standardizate a setului de caractere în documentele în formă electronică,
obligaţia ca, la elaborarea şi procesarea acestor documente în limba română, să utilizeze
codificarea standardizată a setului de caractere româneşti şi tastatura standard românească.
Acestea includ literele cu semne diacritice şi sunt reglementate prin Ordinul 414/2006 al
ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei cu privire la utilizarea codării standardizate a
seturilor de caractere în documentele în formă electronică (v. ANEXE).
• Dar unele semne diacritice sunt omise (adesea deliberat) în scrierea anumitor
nume de familie (uneori şi cu efecte asupra pronunţării), conform voinţei
purtătorilor/tradiţiei familiei (ceea ce le deosebeşte de alte variante sau de aceleaşi
nume purtate de alte persoane ori de cuvinte/nume proprii înrudite): Coseriu/
Coşeriu, Coita, (Ovid) Densusianu [densuşanu] (dar Densuş), (B.P.) Hasdeu [haşdeu], Al.
Lapedatu, (Eugeniu) Sperantia [speranţa], St. [ste] (O. Iosif) pentru „Şt.”, Gh. Tattarescu,
dar şi (pentru alte persoane): Haşdeu, Lepădat(u), Speranţa, Tătărăscu, Tătărescu.
1
De aici şi denumirea (înv.) brevă. Numită, mai ales în învăţământul primar, şi căciuliţă.
2
Numit, în special în învăţământul primar, şi acoperiş, coif.
3
Numită şi virgulă, iar în învăţământul primar codiţă.
• Semnele diacritice trebuie notate şi la literele mari corespunzătoare.

• Însă în unele abrevieri sau sigle, majusculele cu diacritice sunt înlocuite cu
literele-suport respective (şi cu efecte asupra pronunţării): CNCSIS [čenečesis]
„Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior”, CSAT
[česeate/ksat] „Consiliul Suprem de Apărare a Ţării”, DSL [desele] „Dicţionarul
de ştiinţe ale limbii”, SNSPA [senesepea] „Şcoala Naţională de Studii Politice şi
Administrative”, dar CNŞT [čeneşete] fostul „Consiliu Naţional al Ştiinţei şi
Tehnologiei”.
• În mod greşit, semnele diacritice sunt tot mai des omise în scrierea pe
dispozitive electronice (deşi programele actuale le includ), ceea ce determină
confuzii între cuvinte sau între forme, adesea nerezolvabile prin context.
• În cuvinte străine folosite în contexte româneşti şi în nume proprii străine,
sunete reprezentate în limba română prin literele cu semne diacritice sunt redate
prin alte litere sau prin grupuri de litere, conform normelor ortografice ale limbilor
respective, de ex. [ş] prin ch: Michelet, Michelin; sh: aftershave, cash, flash, offshore,
shaker, shocking, shop, show, slash; Shakespeare, Shelley, Shetland (Insulele ~); sci: Brescia;
[ţ] prin t(t)s, tz, z, zz: hertzian, intermezzo, jiu-jitsu, kittsian, koblenzian, Kronprinz,
mezzosoprană, mozzarella, pizzerie, pizzicato, quetzal, rickettsia, scherzo, tsunami.
• În comunicarea electronică în limba română, în mod eronat, în locul semnelor
diacritice de la ş şi ţ sunt folosite frecvent (după model englez, mai rar german)
litere cu valori diacritice curente sau ocazionale: h în sh pentru [ş]1, s sau z în ts
ori în tz pentru [ţ].
• Procedeul este mai vechi şi a fost folosit în scrierea unor nume proprii
româneşti, cărora le conferă aspect străin (deosebindu-le, uneori suplimentar, de
aceleaşi nume purtate de alte persoane): Kretzulescu/Creţulescu, Tonitza/Toniţă.
II. • În împrumuturi neadaptate/parţial adaptate, în nume proprii străine şi în
derivate de la ele sau în nume de persoană româneşti scrise după model străin,
precum şi în limbile unor minorităţi naţionale din România (croată, maghiară,
sârbă), se folosesc şi alte semne diacritice, cu diferite valori:
1. accentul ascuţit notează, în funcţie de limba de origine (fr., magh., port.,
sp.), timbrul vocalei sau locul accentului: aide-mémoire, Art Déco, café-concert, café-
frappé, ciné-vérité, col-roulé, consommé, déjà-vu, en détail, fumé, nescafé, spectacol-coupé;
Bolívar, Ciudad de México, Córdoba, Gallé, István, Márquez, São Tomé, Valéry, Velásquez;
• Pentru folosirea accentului ascuţit în limba română v. 2. Reguli de scriere şi
de pronunţare literară.
2. accentul ascuţit dublu în maghiară (de aceea numit germ. Hungarumlaut
„umlaut maghiar”; confundat frecvent cu trema) la ő, ű marchează lungimea
vocalelor [ö] şi [ü]: Petőfi; fű „iarbă”;
3. accentul circumflex din franceză notează timbrul vocalei sau are rol
etimologic ori gramatical: Bâle, tête-à-tête, Bricôdepot, Côte d’Ivoire;
4. accentul grav din franceză notează timbrul vocalei sau are rol gramatical:
bric-à-brac, chou à la crème, deux-pièces, Ampère, Molière; cel din italiană marchează
1
În spirit ludic, semnul şi litera diacritică apar împreună, de ex. în titlul unei emisiuni TV (ŢĂST) ŞHOW.
locul accentului tonic: omertà, pietà, tiramisù;

5. cerculeţul (ring) deasupra lui a (sued., norv.) îi schimbă valoarea în [o]:
ångström/Ångström, bokmål;
6. sedila sub c (fr., port.) îi modifică valoarea în [s]: curaçao/Curaçao, (Nina) Façon;
7. tilda suprapusă unei vocale marchează în portugheză nazalitatea acesteia: São Paulo,
São Tomé; în spaniolă, suprapusă consoanei n, marchează nazala palatală: malagueña;
8. trema (formată din două puncte alăturate, suprapuse unei vocale care îşi
schimbă valoarea) este folosită în fr., germ. – numită şi dieresis, respectiv Umlaut1 –,
magh., sued.: ångström/Ångström, Aufklärung, ausländer, föhn, Führer, göthit, ländler,
löss, meistersänger, minnesänger, röntgenterapie, volapük, würmian, Bädeker, Baïf, Dürer,
Händel, Kästner, Köln, Malmö, München, Nürnberg, Saint-Saëns, Staël, Sütö;
9. alte semne diacritice sunt asociate unor consoane în anumite limbi slave
(majoritatea – omise frecvent în contexte româneşti): ceh. ř [rj]: Dvořak [dvorjak],
Jiři [irji]; ceh., sb., slov. š [ş]: Košice, Štur, Meštrović; croat., sb. ć [č]: Djoković
[ğokovič], Ivić; pol. ł „l barat” [l velar]: Wałęsa, simb. zł; ś [ş]: Świdnica ş.a.
• La ordonarea alfabetică a acestor cuvinte şi nume printre cuvinte şi nume
româneşti (în biblioteconomie etc.) nu se ţine în general seama de semnele diacritice.
• Unele dintre aceste semne se regăsesc în transcrierea fonetică.
• Nenotarea unor semne diacritice în scrierea unor cuvinte şi nume proprii
străine şi ignorarea valorii lor duc la pronunţarea greşită a acestora, încetăţenită
uneori deliberat în comerţ şi în limbajul curent: Goldenbrau, musli, Skoda pentru
Goldenbräu, müsli, Škoda, deoarece nu au corespondent în limba română şi sunt
necunoscute celor mai mulţi români.
1.2. Semnele ortografice

Generalităţi
• I. În scrierea limbii române, pe lângă litere (unele şi cu semne diacritice) şi combinaţii
de litere, se folosesc şi anumite mijloace grafice convenţionale: semne ortografice (în
sens strict) şi semne de punctuaţie.
• Semnele ortografice (în sens strict) sunt semne grafice folosite în scris, de regulă,
la nivelul elementelor lexicale – în interiorul unor cuvinte, pe lângă segmente de
cuvinte sau între cuvinte care formează o unitate, precum şi în anumite abrevieri
şi simboluri; unele dintre ele semnalează şi aspecte legate de pronunţare (cum ar
fi tempoul vorbirii).
• Semnele de punctuaţie2 marchează segmentarea unui text în unităţi sintactico-
semantice, reflectând, în acelaşi timp, de cele mai multe ori, şi aspecte prozodice
– intonaţia şi pauzele – şi pragmasemantice.
1
În ortografia germană anterioară ultimei reforme, vocalei cu umlaut îi corespundea vocala urmată de
litera cu rol diacritic e: foehn, Haendel, loess.
2
Semnele exclusiv de punctuaţie vor fi prezentate în Tratatul de punctuaţie, în pregătire tot la Institutul
de Lingvistică din Bucureşti.
• Distincţia semne ortografice – semne de punctuaţie nu este tranşantă: scrierea

corectă în sens larg include şi punctuaţia, iar multe semne pot îndeplini ambele
roluri.
• În plus, multe sunt şi semne grafice convenţionale în diverse domenii.
• II. Singurul semn exclusiv ortografic este apostroful.
• Semnele folosite cu ambele roluri, uneori cu predominarea unuia dintre ele,
sunt bara oblică, blancul (mai curând procedeu decât semn propriu-zis), cratima,
linia de pauză şi punctul. Astfel, cratima este preponderent semn ortografic, iar
linia de pauză şi punctul sunt precumpănitor semne de punctuaţie.
• Li se adaugă semnul exclamării şi virgula – semne de punctuaţie, dar care
sunt implicate într-o anumită măsură şi în scrierea unor cuvinte care formează o
unitate sau exprimă anumite valori, în concurenţă cu semne ortografice cu care
sunt echivalente în acelaşi context.
• În unele cazuri, diferenţa dintre cele două roluri ale aceluiaşi semn nu
este evidentă. Distincţia între caracterul de semn ortografic şi acela de semn de
punctuaţie (şi chiar de semn convenţional) al aceleiaşi mărci grafice este de altfel
neesenţială pentru utilizator. Important pentru cel care scrie este când poate/
trebuie să folosească sau nu un semn, iar dacă da, ce semn(e) anume să utilizeze.
De aceea în cele ce urmează sunt prezentate şi situaţii care depăşesc funcţiile
strict ortografice ale unor semne, dar care ar putea pune probleme utilizatorilor,
prezentându-se, când este cazul, şi uzul lor, în anumite cazuri, ca semne de
punctuaţie sau/şi ca semne grafice convenţionale.
Din acelaşi motiv sunt menţionate şi utilizări ale semnelor de punctuaţie care
se folosesc uneori în concurenţă cu semne ortografice propriu-zise şi care pot
prezenta dificultăţi celor care scriu.
• Unele semne ortografice îndeplinesc funcţii multiple (cratima având cele mai
multe), în timp ce altele au un rol limitat (mai ales bara oblică şi linia de pauză,
dar şi punctul, chiar dacă au utilizări mai numeroase ca semne de punctuaţie) sau
se folosesc, fie şi într-un număr relativ mare de cuvinte, numai în anumite stiluri
şi condiţii (apostroful).
• Între unele dintre semnele ortografice există, în anumite situaţii, concurenţă/
echivalenţă (deci posibilităţi de substituire, inclusiv cu semne de punctuaţie
propriu-zise, cu eventuala preferinţă pentru un anumit semn), iar uneori este
posibilă cumularea lor.
• Regulile de folosire a semnelor ortografice s-au schimbat parţial în cursul
istoriei limbii române. La editarea textelor din alte perioade, ortografia se
actualizează, inclusiv în ceea ce priveşte semnele ortografice, când ele nu reflectă
particularităţi fonetice.
• În cele ce urmează, semnele ortografice sunt prezentate în ordine alfabetică.
1.2.1. Apostroful
[’]
• Apostroful are forma virgulei, dar este plasat (după sau înainte de o literă/
cifră) în partea superioară a rândului (când este folosit după o literă, se pune la
umărul ei, ca exponent). Conform Academiei Române, desenul apostrofului
evocă, la fel cu acela al virgulei, cifra 9 (ca şi în scrisul de mână). În scrisul la
calculator, aceasta este şi forma adoptată de normele internaţionale şi respectată
în fonturi ca Times New Roman ş.a. În alte fonturi însă, el seamănă mai curând (ca
şi virgula din acestea) cu accentul ascuţit.
• Apostroful nu trebuie înlocuit cu semnul primă (′), care seamănă cu el prin
poziţie, dar nu are rotunjirea şi înclinaţia lui. El nu figurează în mod obişnuit pe
tastatura dispozitivelor electronice, dar se poate obţine prin diferite procedee, în
funcţie de sistemul de operare şi de suport (fiind probabil că aceste metode vor
evolua în continuare).
• Este singurul semn numai ortografic, nu şi de punctuaţie, dar este şi semn
grafic convenţional în anumite domenii.
• Apostroful era mai frecvent înainte de reforma ortografică din 1953, când avea
mai multe funcţii, dintre care unele au fost transferate cratimei. La reproducerea
unor texte anterioare, apostroful trebuie înlocuit, când este cazul, cu cratima,
deoarece nu reflectă o deosebire fonetică.
• În limba română literară actuală, rolul apostrofului este marginal, în cuvintele
româneşti fiind facultativ (cu excepţia folosirii sale înaintea notaţiei prescurtate
a unui an calendaristic). El nu se utilizează în scrierea formelor literare ale
cuvintelor pronunţate în tempo normal, ci notează anumite fenomene fonetice
(afereză, apocopă, sincopă). Apostroful redă fie o rostire în tempo rapid, fie, mai
ales, realităţi fonetice din vorbirea familiară, neglijentă, populară sau regională ori
deficienţe de rostire ale unor vorbitori, apărând în utilizări contextuale ale unor
cuvinte (de aceea în Dicţionar nu figurează exemple pentru toate ocurenţele lui).
• Apostroful se foloseşte mai ales în stilul beletristic: în genurile epic şi dramatic,
pentru caracterizarea unor personaje prin reproducerea vorbirii lor, iar în poezie
din motive de prozodie, permiţând eliminarea unei silabe: O, vin’, al nopţii mele
domn, / De ce nu vii tu, vină... Eminescu.
• Funcţia specifică a apostrofului este de a marca grafic absenţa accidentală
sau voită a unei/unor litere/sunete (rar) cifre.
• Căderea unor sunete poate fi redată în scris, după caz, fie prin apostrof, fie
prin cratimă. Apostroful se foloseşte când segmentele sonore ajunse, ca urmare
a căderii unor sunete, în alăturare nemijlocită nu devin parte din aceeaşi silabă:
făr’| de,
•Locul apostrofului în interiorul unui cuvânt coincide cu limita dintre silabele
rezultate (dom’|le; Sal’|tare! pentru domnule; Salutare!).
În schimb, cratima se utilizează când rezultă o nouă silabă: fă|r-a, precum şi când
căderea unor sunete are loc în cuvinte scrise în mod obişnuit cu cratimă: sor-mea.
• Cumularea celor două semne, folosite în ordinea cratimă + apostrof, se

foloseşte numai în indicarea prescurtată a anilor calendaristici precedaţi de un
prefix, unde este obligatorie: ante-’89.
• Detaliind, apostroful notează căderea:
1. unui sunet, fie el consoană (al’fel, cân’va, da’, dom’, pe dracu’ pentru altfel, cândva,
dar, domn, pe dracul) sau vocală (altădat’,’nainte, lu’ (Mihai), numa’, pân’ la, tocma’,
vin’ pentru altădată, înainte, lui (Mihai), numai, până la, tocmai, vino) ori a mai multor
sunete/a unei silabe sau a mai multora (’neaţa, dom’le, juma’, vino-ncoa’ pentru
(bună) dimineaţa, domnule, jumătate, vino încoace);
2. a una sau a două cifre arabe înaintea reprezentării prescurtate a unui an
calendaristic: ’98, ’989.
• În ceea ce priveşte poziţia, apostroful se foloseşte:
1. la începutul (rar) sau în interiorul unui cuvânt: ’nainte pentru înainte; dar’mite,
Sal’tare!, pentru darămite, Salutare!; sau al unui grup de cuvinte: Dom’ profesor!
Săru’ mâna! pentru Domnul(e) profesor, Sărut mâna, dar mai ales la sfârşitul unui
cuvânt (folosit izolat sau în propoziţii ori în fraze):
da’, da’ de unde, Domnu’!; Las’ pe mine!; Scoal’!; Las’ că-ţi arăt eu!; Pas’ de pricepe!;
poa’ să...; tre’ să... pentru dar, dar de unde, Domnul(e)!; Lasă pe mine!; Scoală!; Lasă că-ţi
arăt eu!; Pasă de pricepe!; poate să...; trebuie să...;
2. înaintea unui număr, apostroful marcând, mai ales în stilul publicistic, absenţa
accidentală a primei cifre /a primelor două cifre, la indicarea prescurtată a anilor
calendaristici scrişi fragmentar cu cifre arabe: ’989, ’89 = 1989.
• În interiorul cuvintelor, apostroful nu este precedat, nici urmat de blanc; la
început de cuvânt este, bineînţeles, precedat, dar nu urmat de blanc, iar la sfârşit
de cuvânt este, fireşte, urmat de blanc.
• Când locul despărţirii la capăt de rând ar coincide cu locul apostrofului din
interiorul unui cuvânt, despărţirea în acel loc trebuie evitată.
• Apostroful este obligatoriu în cuvinte străine (provenind din limbi în care
îndeplineşte, conform normelor ortografice ale acelor limbi, (şi) alte funcţii decât
în română) folosite în contexte româneşti, şi anume în:
1. substantive comune neadaptate:
engl. five o’clock, no-man’s-land, rock′n-roll, fr. trompe-l’œil, it. commedia dell’arte;
2. nume proprii de locuri, de persoane, de formaţii muzicale etc.:
Cortina d’Ampezzo, D’Audhebourg, L’Hospitalet de Llobregat, N’Djamena,
Nuku’alofa, Saint John’s, ’s-Gravenhage; D’Alembert, D’Annunzio, D’Artagnan, O’Neal,
O’Toole, Rifa’a at-Tahtawi; Guns N’ Roses;
3. nume proprii de firme străine conţinând articolul hotărât din franceză
(L’Occitane) sau „genitivul saxon” din engleză: Mc Donald’s (de unde a fost extins
la unele nume de firme româneşti: Bambu’s Casian, David’s Pub, Jerry’s Pizza).
1.2.2. Bara oblică

[/]
• Bara (oblică)/engl. slash [pron. sleş] este o liniuţă înclinată, de sus în jos, de la
dreapta spre stânga, aproximativ cu înălţimea unei litere mari1.
• Este semn ortografic cu rol limitat (I.), semn de punctuaţie2 (II.) şi semn grafic
convenţional (III.) în anumite domenii.
• I. Ca semn ortografic, bara oblică se utilizează mai ales în stilul administrativ,
jurnalistic şi ştiinţific şi nu este precedată, nici urmată de blanc.
• La trecerea de pe un rând pe altul, elementele despărţite prin bară ca semn
ortografic nu trebuie separate.
• Detaliind, ca semn ortografic, bara oblică se foloseşte:
1. obligatoriu (exprimând împărţirea unei unităţi la alta, cu semnificaţia liniei
de fracţie din matematică):
- în simbolurile unităţilor de măsură derivate, în care înlocuieşte prep. la, pe:
km/h, m/s, rot/min (cit. kilometri la/pe oră, metri pe secundă, rotaţii pe minut);
- în abrevierile/simbolurile unor unităţi monetare raportate la o unitate de
suprafaţă, de timp etc., în care înlocuieşte prep pe:
EUR/m2, EUR/mp, €/m2, €/mp (cit. euro pe metru pătrat);
• Între cuvinte desemnând aceleaşi unităţi de măsură sau monetare neabreviate:
kilometri/oră, euro/lună, bara oblică este considerată de unii semn de punctuaţie.
- în abrevierile tradiţionale c/val şi m/n pentru contravaloare, motonavă: m/n
„Transilvania”;
2. facultativ, în compusul scris/cititul.
• Dar acesta se scrie mai frecvent cu cratimă: predarea scris-cititului.
• II. Ca semn de punctuaţie, bara oblică se foloseşte între:

1. cuvinte care exprimă o relaţie: raportul semnificant/semnificat, transferul spaţiu/
timp; o alternativă: plată în avans/la livrare; o opoziţie: artistic/nonartistic;
2. numere care exprimă date calendaristice de tranziţie, cu valoarea prep. pe,
spre: În noaptea de 27/28 martie 2021 s-a schimbat ora;
3. numere care exprimă durata: intervalul orar 9/18, perioada 1/31 ianuarie;
• Dar în aceste cazuri se pot utiliza:
a. cratima: raportul semnificant-semnificat, transferul spaţiu-timp, intervalul orar 9-18,
perioada 1-31 ianuarie, noaptea de 27-28 martie...;
b. linia de pauză (despre care în DSL, s.v. pauză 2., se afirmă că în această situaţie
nu este încadrată de blancuri): raportul semnificant–semnificat, transferul spaţiu–timp;
intervalul orar 9–18, perioada 1–31 ianuarie, noaptea de 27–28 martie ...
1
Este în uz uneori şi bara oblică dublă: //, pentru care v. SEMNE ŞI CONVENŢII GRAFICE.
2
Asupra căruia a atras atenţia Mioara Avram 1979. Nu era recunoscută ca semn ortografic în DOOOM1.
Nu figurează ca semn de punctuaţie în ÎOOP. A fost inclusă în DSL s. v. bară 2., cu toate cele trei roluri.
• III. Ca semn grafic convenţional, bara oblică se foloseşte:

1. (în domeniul administrativ – în structura numerelor de înregistrare a
documentelor de orice fel –, în bibliografii, cu valoarea prep. pe, per): Legea nr. 1/2001,
Dosarul nr. C-205/44/2009; LR 1/2011;
2. (în analiza literară) pentru a nota rime: dascăl/recunoască-l; pentru a marca
limita dintre versuri redate fără alineat (caz în care este încadrată de blancuri):
A fost odată ca-n poveşti, / A fost ca niciodată... Eminescu;
3. (în lingvistică) pentru a despărţi alternanţe: x/cş: pentru a separa indicaţii
gramaticale: ă (literă; sunet) s. m./n.; cât priveşte adv. + vb. (+ s. sg./pl.: ~ condiţiile);
pentru a încadra secvenţe în transcriere fonologică: ghem /g′em/; pentru a separa
variante: abstracţie/abstracţiune;
4. (în texte nematematice) pentru exprimarea fracţiilor (cu valoare prep. pe,
supra): ½ (unu pe doi, unu supra doi); 1/3;
5. (în administraţie, corespondenţă) pentru indicarea datei prin cifre: 31/12/2020,
32/XII/2020 = 31 decembrie 2020.
• Dar cu acest rol, bara oblică este în concurenţă cu cratima: 31-12-2020 şi mai
ales cu punctul: 31.12.2020.
• Standardul internaţional ISO 86011 recomandă exprimarea datei cu ajutorul
cratimei, în ordinea a-l-z: 2020-12-31.
1.2.3. Blancul
[]
• Blancul – numit şi pauză albă/grafică sau spaţiu (alb) – constă într-un spaţiu liber.
El este separator „negativ”, cu rol de semn ortografic şi de auxiliar de punctuaţie
în sens larg2.
• În DOOM3 este tratat exclusiv ca semn ortografic (recunoscut relativ recent3
ca atare), caz în care este dispus între cuvinte şi are aproximativ dimensiunea unei
litere cu lăţime medie4.
• Ca semn ortografic, blancul delimitează între ele elemente lexicale, funcţia lui
fiind de a separa cuvinte simple sau componente ale cuvintelor compuse nesudate,
ale locuţiunilor şi ale grupurilor relativ stabile de cuvinte, în timp ce absenţa lui
(scrierea fără blanc/„legată”/într-un cuvânt, eventual cu cratimă) marchează
faptul că elementele scrise astfel formează o unitate lexicală (cf. de scăzut prep. +
vb. faţă de descăzut s. n.).
1
ISO 8601-1:2019 Date and time -- Representations for information interchange — Part 1: Basic rules (elaborat
iniţial în 1988), ISO 8601-2:2019 Date and time -- Representations for information interchange — Part 2: Extensions.
2
În DSL s. v. pauză 2. „semn (auxiliar) de punctuaţie”.
3
Flora Şuteu, Elisabeta Şoşa 1993/1999, p. 272, îl numesc „marcă ortografică”. A fost inclus ca atare în
DSL loc. cit. şi în DOOM2.
4
Mai exact între 1/3 si 1/2 din corpul unei litere cu lăţime medie (Funeriu 2021: 214).
• 1. Se lasă blanc între:

1.1. elementele cuvintelor compuse nesudate, ale locuţiunilor şi ale altor
grupuri de cuvinte:
Baia Mare, ceea ce pr., cinci sute num., pentru că conjcţ.; altă dată; câte o dată;
• Dar cuvintele simple, derivate sau compuse sudate se scriu într-un cuvânt ori
cu cratimă: băimărean, cincisutist s., cincizeci num.; cinci-degete s.
1.2. componentele numelor proprii compuse care desemnează:
1.2.1. unităţi administrativ-teritoriale din România (în conformitate cu Legea
nr. 290/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 2/1968 privind organizarea
administrativă a teritoriului României):
judeţul/municipiul Satu Mare, toate numele de localităţi formate cu Târgu
(Târgu Mureş etc), în afară de Târgu-Neamţ; alte nume de localităţi: Sântă Măria,
Turnu Măgurele;
• Dar, conform aceleiaşi legi, majoritatea numelor compuse de unităţi
administrativ-teritoriale din România se scriu cu cratimă: nume de judeţe: Bistriţa-
Năsăud, Caraş-Severin; de localităţi: Oraşu Nou-Vii, iar unele nume compuse de
localităţi se scriu într-un cuvânt: Câmpulung, Sântana.
1.2.2. state (inclusiv nume traduse/adaptate în limba română): Capul Verde,
Costa Rica;
• Dar alte nume compuse de state se scriu cu cratimă sau într-un cuvânt:
Guineea-Bissau; Muntenegru.
1.2.3. persoane (prenume, nume de familie):
Alecu Ivan (Ghilia), Ana Maria (Narti), Hagi Culea, Ion Gheorghe (Maurer), Ion
Marin (Sadoveanu), (Valeria) Guţu Romalo, Lia Olguţa, Victor Ion (Popa);
• Dar aceleaşi/alte nume compuse cu diverşi purtători se scriu într-un cuvânt
sau cu cratimă: Anamaria/Ana-Maria, Hagiculea; Gheorghiu-Dej, Popescu-Tăriceanu,
Sturdza-Bulandra, Ştefănescu-Delavrancea, iar Legea 119/1996 cu privire la actele de
stare civilă prevede ca, la întocmirea acestora, numele de familie şi prenumele
formate din două sau mai multe cuvinte să se scrie cu cratimă;
1.2.4. personaje folclorice şi literare:
Don Juan, Don Quijote, Moş Crăciun, Moş Ene, Palas Atena;
• Dar cele mai multe nume compuse româneşti ale unor astfel de personaje se
scriu cu cratimă: Baba-Cloanţa, Făt-Frumos, Harap-Alb, Muma-Pădurii, Sfarmă-Piatră,
Statu-Palmă-Barbă-Cot.
1.2.5. corpuri cereşti: Steaua Polară;
• Dar cele mai multe nume compuse de corpuri cereşti se scriu cu cratimă:
Calea-Laptelui, Carul-Mare, Cloşca-cu-Pui.
1.2.6. sărbători:
Adormirea Maicii Domnului, Anul Nou, Iom Kipur, Săptămâna Mare;
● Dar unele nume proprii compuse de sărbători se scriu cu cratimă: Lăsata-Secului,
Moş-Ajun.
• 2. Blancul poate avea rol distinctiv, diferenţiind de compuse secvenţe identice

prin sunetele constitutive, ale căror componente, despărţite prin blanc, formează
2.1. locuţiuni:
altă dată „în altă împrejurare”, de mult „de vreme îndelungată”, o dată „o sigură
dată” loc. adv.; Domnia Sa (despre un domnitor, boier) (înv.) loc. pr.;
2.2. grupuri relativ stabile de cuvinte: câte o dată „câte o unică dată” adv. + loc.
adv.
• Dar secvenţe asemănătoare pot fi cuvinte compuse scrise cu cratimă sau
într-un cuvânt: domnia-sa „dumnealui” pr.; altădată, demult „odinioară”, câteodată
„uneori” adv.
• 3. Blancul înlocuieşte uneori punctul între majusculele dintr-o abreviere
complexă, însă procedeul nu se recomandă, deoarece rezultatul este neeconomic
şi inestetic: S T B/S.T.B. pentru Societatea de Transport Bucureşti.
• 4. Blancul poate preceda sau urma ori nu alte semne ortografice: astfel, de
regulă, bara oblică, cratima şi punctul interior nu sunt precedate, nici urmate de
blanc, cu excepţia anumitor abrevieri; linia de pauză este încadrată de blancuri;
semnul exclamării şi virgula nu sunt precedate, dar sunt urmate de blanc.
• 5. Apar uneori scrise fără blanc unele interjecţii repetate:
Începu a râde hâd şi strâmbându-se: hîhî! Eminescu; Hîhîhî! nenee! moş Andronic o
spus o poveste. Bogdan; Strângea hăţurile, repetând lin şi totuşi poruncitor: Hohoho!...
Hohoho!... Rebreanu.
Este preferabil ca blancul să nu fie folosit în locul punctului ca semn grafic
convenţional pentru despărţirea grupurilor de câte trei cifre din reprezentarea
numerelor mari, deoarece aceasta prezintă riscul ca ele să apară despărţite la capăt
de rând: 1 000; 10 000; 1 205 200 pentru 1.000; 10.000; 1.205.200.
Când asemenea numere indică ani calendaristici, pagini ş.a., se scriu fără blanc
(şi fără punct): anul/pagina 1000.
1.2.4. Cratima
[-]
• Cratima – numită şi linioară, liniuţă (de despărţire/(şi) de unire sau (înv.) trăsură
de unire – este o liniuţă orizontală cu lungimea medie a unei litere pline, plasată
aproximativ la jumătatea înălţimii literelor mici.
• Este mai scurtă decât linia de pauză1 şi nu este precedată, nici urmată de
blanc, ceea ce o deosebeşte în plus de aceasta.
• Cratima este în principal semn ortografic (I.), dar şi semn de punctuaţie (II.)
şi semn grafic convenţional în anumite domenii (III.).
• Ea nu trebuie înlocuită cu linia de pauză, nici folosită în funcţiile proprii
acesteia (pentru excepţii v. mai jos II., III.).
1
Şi, nesemnificativ, decât linia de dialog – semn de punctuaţie identic numai formal, nu şi funcţional,
cu linia de pauză.
• În unele cazuri, diferenţa dintre diversele funcţii ale cratimei nu este evidentă;
ceea ce contează pentru utilizator sunt cazurile în care el trebuie/poate să utilizeze
cratima, alt semn (linia de pauză, virgula) sau niciun semn.
• Cratima este semnul ortografic cu cele mai multe funcţii şi cu cea mai mare
frecvenţă; în plus, una şi aceeaşi cratimă poate cumula mai multe roluri, de ex.,
pe lângă marcarea calităţii de compus a unui cuvânt, poate nota şi ataşarea unui
element gramatical (articol, desinenţă, prepoziţie, pronume ş.a.) sau/şi producerea
unor fenomene fonetice, precum căderea unui sunet.
• I. Ca semn ortografic, cratima se utilizează din raţiuni fonetice sau lexico-
gramaticale.
• Condiţiile în care se produc anumite modificări fonetice ţin de domeniul
foneticii, cele în care anumite elemente gramaticale se leagă de cuvântul de bază
– de cel al gramaticii, iar cele în care anumite compuse sau derivate se scriu cu
cratimă – de formarea cuvintelor. Ele nu pot fi toate prezentate aici în detaliu.
• Căderea unor sunete poate fi redată, după caz, fie prin apostrof, fie prin
cratimă, de aceea trebuie distinse situaţiile în care se utilizează unul sau altul din
aceste două semne.
• Astfel, se notează cu cratimă:
1. căderea unor sunete prin care elementele sonore devenite astfel alăturate
ajung să facă parte din aceeaşi silabă, cf. căderea unei vocale la întâlnirea cu un
cuvânt care începe tot cu o vocală (v. mai jos eliziunea);
2. căderea unei consoane în cuvinte compuse:
săru-mâna s. n. (în expr. a umbla cu ~ „a cerşi”), la sfântu-aşteaptă < la sfântul
aşteaptă;
Dar se scrie cu apostrof grupul de cuvinte Săruʼ mâna! „formulă de salut/de
mulţumire” vb. + s. f.
3. căderea unui sunet în cuvinte scrise în mod obişnuit cu cratimă:
D-ale carnavalului, Înşir-te, mărgărite; mam-mare, sor-sa pentru De-ale carnavalului,
Înşiră-te, mărgărite; mama-mare, soră-sa;
În acest caz se recomandă să se păstreze exclusiv cratima, care să nu se cumuleze
cu apostroful şi nici să nu se folosească apostroful singur (aşa cum s-a procedat în
trecut): *D’-ale carnavalului; *D’ale carnavalului.
• Dar când, ca urmare a căderii unor sunete, elementele sonore care ajung astfel
să se învecineze nu devin parte din aceeaşi silabă, se foloseşte apostroful.
• Cumularea celor două semne, în ordinea cratimă + apostrof, se utilizează
numai în indicarea prescurtată a anilor calendaristici precedaţi de un prefix, unde
este obligatorie: ante-’89.
• Cratima cu rol fonetic poate avea caracter:
1. obligatoriu/permanent:
dă-l, de-a dreptul, las-o, s-a dus, ţi-l dă (nu *dă îl, *de a dreptul, *lasă o, *se a dus, *ţi
îl dă);
2. facultativ, când se redă rostirea în tempo rapid: de-abia, n-am pentru de abia,
nu am.
• Ea se utilizează între cuvinte care formează o unitate sau în interiorul unui

cuvânt ori (mai rar) al unei abrevieri, având rolul de a lega sau, dimpotrivă, de a
separa elementele în cauză.
Cratima leagă:
1. articolul hotărât enclitic/desinenţa de unele cuvinte greu flexionabile sau cu
finale neobişnuite în limba română;
2. componentele anumitor abrevieri;
3. cuvinte pronunţate în tempo rapid, fără pauză între ele (v. mai jos afereza,
sinereza);
4. cuvinte repetate identic sau cu unele modificări;
5. elementele unor compuse cu grad mediu de sudură, ale unor locuţiuni şi
ale secvenţelor formate din substantive care desemnează grade de rudenie/relaţii
sociale + adjective posesive;
6. formanţii finali ai numeralelor ordinale şi sufixul substantivelor desemnând
fracţii de numeralul cardinal corespunzător scris cu cifre;
7. unele prefixe şi sufixe de baza derivatelor respective.
• Cratima separă:
1. segmentele unui cuvânt în cazul despărţirii acestuia la capăt de rând;
2. silabele unui cuvânt rostit sacadat.
• În toate situaţiile cu excepţia despărţirii la capăt de rând, cratima se foloseşte
indiferent de poziţia ocupată pe rând (în timp ce în cazul despărţirii la capăt de
rând este condiţionată de plasarea segmentului de cuvânt la sfârşitul rândului şi
trebuie eliminată când se schimbă dispunerea pe rânduri).
• Pentru cratima care are (şi) rol lexico-gramatical, în cele de mai jos se prezintă
contrastiv situaţiile în care secvenţe cu structură şi componenţă asemănătoare se
scriu cu cratimă sau în alt mod.
• Utilizările cratimei se pot detalia după cum urmează:
1. Leagă în scris cuvinte pronunţate fără pauză, notând o realitate fonetică
permanentă sau accidentală (în tempo rapid). Poate fi vorba de două-nouă (mai
ales în limba veche sau populară) cuvinte alăturate – cazuri în care numărul de
cratime variază între una şi opt:
s-a dus, a luat-o; dându-le-o, jelui-m-aş, lua-ţi-ar, întreba-se-vor, ucigă‑l‑crucea,
urându-mi-se, Da-vă-voi.; ducă-se-pe-pustii, face-li-se-va, plânsu‑mi‑te‑ai; (un)
lasă‑mă‑să-te-las; n-aude-na-vede-na-greul-pământului; Jumătate-de-Om-Călare-pe-
Jumătate-de-Iepure-Şchiop.
• Cuvintele neaccentuate ataşate prin cratimă pot fi în encliză: dă-l sau în
procliză: l-a dat.
• În unele cazuri, pronunţarea fără pauză (marcată prin cratimă) poate conduce
numai la modificări morfologice sau de topică ale cuvintelor implicate (rostite în
silabe diferite): pare-|se faţă de se pare.
•Alteori, ea poate duce la pronunţarea într-o singură silabă a unor sunete care,
în alte situaţii, formează silabe diferite: am văzu|t-o faţă de (înv.) o am văzut.
• În anumite cazuri, cratima poate semnala şi producerea (inclusiv în fonetică

sintactică) a unor fenomene care duc la modificări fonetice ale cuvintelor în cauză:
afereză, eliziune sau sinereză (admise în anumite cazuri şi în limba literară).
• Afereza (facultativă), în cuvinte compuse sau derivate, a lui î din cuvintele
de bază redă rostirea în tempo rapid a formaţiilor cu adverbul bine şi cu prepoziţia
de de la teme care încep cu îm-, în-: bi|ne-n|ţeles, de-m|părţit, de-n|mulţit şi a celor
cu prefixele ne- şi re-, eventual şi pre-, de la acelaşi tip de teme: ne-m|păcat, ne-
n|ţeles; a re-m|părţi, a re-n|călzi, a pre-n|tâmpina faţă de rostirea literară, în tempo
normal/lent: bine|înţeles; de|împărţit, de|înmulţit; ne|împăcat, ne|înţeles; a re|împărţi,
a re|încălzi; a pre|întâmpina; cf. şi ca-ntotdeauna, cu/pe-ncetul, de-a-ndoaselea etc.
• Eliziunea poate fi:
a. obligatorie/permanentă: din|tr-o|dată < dintru + odată, din|tr-un, în|tr-un,
prin|tr-un < dintru/întru/printru + un, în|tr-a|devăr < întru + adevăr, m-a, v-a (văzut)
< mă, vă + a (văzut);
b. facultativă: c-a văzut, c-un copil, du|p-o oră, fă|r-a (zice), n-a văzut, n-a|veam,
n-o să vadă, pâ|n-a|colo, s-o vadă, faţă de că a văzut, cu un copil, după o oră, fără a (zice),
nu a văzut, nu aveam, nu o să vadă, până acolo, să o vadă.
• Aceste posibilităţi sunt exploatate în poezie, din raţiuni prozodice, permiţând
reducerea numărului de silabe:
Ne-nţeles rămâne gândul / Ce-ţi străbate cânturile …; Ne spuneam atât de multe /
Făr-a zice un cuvânt. Eminescu
• Sinereza poate fi:
a. obligatorie/permanentă: de-a dreptul [dĕa], le-a dat [lĕa], mi-a spus [mĭa], mi-o
dă [mĭo], ne-am dat [nĕam];
b. facultativă, redând rostirea în tempo rapid: de-a|bia [dĕabĭa] faţă de de abia
[de abĭa] în tempo normal/lent; cf. şi de-un an, pe-un deal etc.
• Există dublete sau triplete omofone neomografe, scrise cu cratimă: în|tr-u|na
prep. + num.; l-a, ne-am, s-a, v-a pr. + vb. aux. sau fără cratimă/„legat”: întruna
„mereu” adv., la prep., neam s. n./adv., sa pr./adj. pr., va vb. aux.
2. Leagă elementele unor compuse mai slab sudate decât cele scrise într-un
cuvânt, şi anume:
2.1. adjective:
alb-albăstriu, aşa-zis, austro-ungar, bun-platnic, est-european, (dicţionar) francez‑italian,
roşu-deschis;
2.2. adverbe:
astă-iarnă, azi-dimineaţă, azi-mâine, azi-noapte, după-amiază, harcea-parcea,
târâş‑grăpiş;
2.3. interjecţii: haida-de;
2.4. pronume: domnia-sa „dumnealui”;
2.5. substantive:
acord-cadru, an-lumină, argint-viu, bună-credinţă, cafea-filtru, câine-lup, cerul‑gurii,
cuvânt-înainte, dublu-casetofon, ducă-se-pe-pustii, după-amiază, floarea‑soarelui,
gura‑leului (plantă), locotenent-colonel, mai-mult-ca-perfect, mamă‑surogat, ochiul‑boului
(plantă), prim-ministru, prim-viceprim-ministru, proces-verbal, redactor‑şef, scris‑cititul,
situaţie-limită, sud-est/Sud-Est (inclusiv între abrevierile lor: S-E), unsprezece‑metri

„lovitură de la 11 metri”, vel-spătar, viţă-de-vie;
• Compusele scrise cu cratimă se deosebesc astfel de îmbinările libere omofone:
ochiul boului.
• Dar se scrie, rar, şi cu bară oblică scris/cititul.
2.6. locuţiuni (adverbiale, prepoziţionale, pronominale):
de colo-colo, (de) zor-nevoie, jur-împrejurul, una-alta, vrând-nevrând.
• Dar compusele cu un grad avansat de sudură se scriu într-un cuvânt:
untdelemn.
2.7. cuvinte repetate (identic sau cu unele modificări) care formează o unitate,
şi anume:
2.7.1. adjective (unele folosite şi ca adverbe):
(adevărul) gol-goluţ, iute-iute, încet-încet, încet-încetişor, mare-mare, nou-nouţ,
repede-repede, repede-repejor, singur-singurel, talmeş-balmeş;
2.7.2. adverbe (unele folosite şi ca adjective):
acuşi-acuşi, bine-bine, câine-câineşte, doar-doar, foarte-foarte, fuga-fuga, fuga-fuguţa,
gata-gata, mai-mai, (ni)tam-nisam, poate-poate, prea-prea (nici ~, nici foarte-foarte),
şontâc-şontâc, talmeş-balmeş;
... încet-încet începu să vadă. Galaction
2.7.3. interjecţii:
ala-bala, boc-boc, cri-cri-cri-cri, măi-măi, nani-nani, pâş-pâş, pis-pis, pu-pu-pup,
şontâc-şontâc, şu-şu-şu, ta-ra-ta-ta, teleap-teleap, tilinc-tilinc, tipa-tipa, trosc-pleosc,
ţa‑ţa, ţac-pac1;
He-he-he-he! că bune tinereţe ai mai avut! Sadoveanu
• Cf. şi interjecţia repetată care a dobândit (în limbajul copiilor) şi valoare de
substantiv: na-na „bătaie” a da na-na.
• Interjecţiile se pot scrie şi:
a. cu semnul exclamării: Vai! vai! de s-ar face dimineaţă. Beniuc;
b. într-un cuvânt: hâhâ(hî), hohoho, tralala, uiuiu, uliuliu;
c. cu blancuri (rar): Ha ha ha ha! i-a-nfundat! Caragiale;
d. cu puncte de suspensie (rar): Înghite Agachi... gâl... gâl... gâl. Alecsandri.
2.7.4. pronume: ceva-ceva „puţin”;
2.7.5. substantive:
Doamne-Doamne „Dumnezeu”, puncte-puncte, rânduri-rânduri (interpretabil şi ca
loc. adv. „unul după altul”, „în număr mare”), tam-tam:
Gânduri-gânduri... treceau prin cugetul lui Dănilă. Galaction; Şi Apusul îşi împinse
toate neamurile-ncoace; / Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri... Eminescu;
• Dar în asemenea situaţii se poate folosi şi virgula, între:
a. adjective: mare, mare;
1
Devenită şi s. n. ca denumire comercială a unui produs de lipit cu efect rapid.
b. adverbe: foarte, foarte;

c. interjecţii: Aho, aho, copii şi fraţi... (Pluguşorul);
d. substantive: rânduri, rânduri: Trec, rânduri, rânduri, muncitorii... Beniuc
3. Leagă componentele secvenţelor (pop.) formate din substantive denumind
grade de rudenie/relaţii sociale + adjective posesive (cu sau fără apocopă):
mamă-ta/(vulg.) mă-ta, soră-ta, stăpână-sa, taică-su, tată-su/ta(c)-su/tat-su;
4. Leagă anumite prefixe sau sufixe de baza derivatului în derivate nesudate
(noi sau/şi ocazionale):
anti-Gherea, ex-ministru, non-UE, ultra-progresist; poe-esc, STB-ist, X-ulescu;
• Cratima se pune şi după prefixele folosite singure, pe prima poziţie, în opoziţie
cu termenul de bază sau cu un derivat de la aceeaşi bază cu alt prefix:
plăţi intra- şi interbancare, concediu pre- şi postnatal;
• Dar de obicei se scriu într-un cuvânt derivatele obişnuite cu prefixe şi cu
sufixe, iar elementele de compunere, prefixele şi sufixele folosite independent, cu
rol de cuvinte, se scriu separat: auto, bio, moto, neo, trans; (voturi) contra; isme.
5. Leagă articolul hotărât enclitic sau desinenţa de plural de cuvintele greu
flexionabile, în:
5.1. numele literelor şi ale sunetelor: x-ul, z-uri;
5.2. substantivele provenite din numerale cardinale notate cu cifre:
10-le „ zecele/nota 10”, 11-le „unsprezecele/echipa de fotbal”;
5.3. împrumuturile neadaptate (fonetic/grafic) şi numele de locuri străine a
căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare (inclusiv în cazul lui w
[ŭ], y [aĭ, eĭ]):
acquis-ul [aki|ul], bleu-ul [blö|ul], Bruxelles-ul [brüselul], show‑ul [şo|ul], pl.
show‑uri; standby-ul [stendbaĭul], Strasbourg-ul [strasburul];
• Dar, de regulă, articolul şi desinenţa nu se despart prin cratimă de cuvintele
la care se ataşează: bacul „bacalaureatul”, tirul „autocamionul”.
• Este contrară normelor ataşarea cu cratimă a articolului şi a desinenţei la orice
împrumut (chiar neadaptat integral fonetic/grafic) ori nume propriu străin dacă
literele în care se termină fac parte din alfabetul limbii române şi se pronunţă cu
valoarea de bază din română (inclusiv k [c], w [v], y [i], [ĭ]). Acestea trebuie scrise
fără cratimă la singular articulat sau la plural: basedowul [bazedovul], dandyul
[dendiul], folkul, New Yorkul [nĭuĭorkul]; rockuri [rokuri].
5.4. abrevierile/siglele/simbolurile folosite ca substantive:
CV-uri, pH-ul, STB‑ul.
6. Leagă formanţii -lea, -a din numeralele ordinale şi sufixul -ime din substantivele
desemnând fracţii de numeralele cardinale corespunzătoare scrise cu cifre (romane
sau arabe):
al XI-lea = al unsprezecelea, a 11-a = a unsprezecea, 16-ime = şaisprezecime;
7. Marchează în abrevierile discontinui omiterea unei secvenţe din interiorul
cuvântului abreviat, inclusiv al unui compus sudat:
ad-ţie, d-ta, P-ţa pentru administraţie, dumneata, Piaţa;
8. Cratima se păstrează în abrevierile anumitor compuse scrise cu cratimă:
lt.-maj., N-V pentru locotenent-major, nord-vest.
• Dar se suprimă în majoritatea abrevierilor/simbolurilor: Ah/A h, a.l., CD, CP,

kgf, kWh, mf, m.m.c.p., P.P.S. pentru amper-oră, an-lumină, compact-disc, cal-putere,
kilogram-forţă, kilowatt-oră, mezzo-forte, mai-mult-ca-perfect, post-post-scriptum.
9. Dintre substantivele proprii, se scriu cu cratimă între componente:
9.1.1. numele compuse ale majorităţii unităţilor administrativ-teritoriale din
România, care trebuie să respecte Legea 290/2018 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României:
numele judeţelor Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin şi nume de localităţi:
Boldeşti‑Scăeni, Bolintin-Vale, Bumbeşti-Jiu, Chişineu-Criş, Cluj-Napoca,
Drăgăneşti‑Olt, Drobeta-Turnu Severin, Fierbinţi-Târg, Lehliu-Gară, Miercurea-Ciuc,
Negreşti-Oaş, Oraşu Nou-Vii, Piatra-Neamţ, Piatra-Olt, Popeşti-Leordeni, Sângeorz‑Băi,
Slănic-Moldova, Tăuţii-Măgherăuş, Târgu-Neamţ (singurul compus cu Târgu scris cu
cratimă în Lege);
• Dar alte nume compuse (chiar similare) se scriu, conform Legii,
a. separat: Satu Mare, Sântă Măria, toate numele compuse cu Târgu (cu excepţia
lui Târgu-Neamţ): Târgu Mureş;
b. într-un cuvânt: Câmpulung, Sântana.
9.1.2. unele nume străine compuse de locuri (inclusiv de state, traduse/adaptate
în limba română): Guineea-Bissau, Papua-Noua Guinee, Trinidad-Tobago;
• Dar alte nume compuse de locuri se scriu:
a. într-un cuvânt: Eurasia, Muntenegru:
b. separat: Capul Verde, Costa Rica.
9.2. nume compuse de persoane:
Ana-Maria, Bogdan-Duică, Candiano-Popescu, Gheorghiu-Dej, Ioan-Aurel
(Pop), Micu-Klein, Popescu-Tăriceanu, Schweizer-Cumpăna, Sturdza-Bulandra,
Ştefănescu‑Delavrancea.
Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, la art. 66 alin. (1)-(2),
stipulează că „la întocmirea actului de naştere, precum şi a celorlalte acte de stare
civilă, numele de familie şi prenumele titularului [...] formate din două sau mai
multe cuvinte se scriu cu cratimă”.
● Dar alte nume compuse de persoane sunt scrise:
a. separat: Alecu Ivan Ghilia, Ana Maria, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Caragiu
Marioţeanu, Hagi Culea, Ion Marin Sadoveanu, Pană Dindelegan;
b. într-un cuvânt: Anamaria, Hagichirea, Hagiculea.
9.3. numele compuse de personaje istorice, folclorice şi literare:
Baba-Cloanţa(-Cotoroanţa), Barbă-Albastră, Cuza-Vodă, Făt-Frumos, Harap-Alb,
Jumătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Şchiop, Muma-Pădurii, Negru‑Vodă,
Sfarmă-Piatră, Statu-Palmă-Barbă-Cot, Strâmbă-Lemne;
• Dar unele nume compuse de personaje se scriu separat: Don Juan, Don Quijote,
Moş Crăciun, Moş Ene, Palas Atena.
9.4. numele compuse de corpuri cereşti:
Calea-Lactee/Calea-Laptelui/Calea-Robilor, Carul-Mare, Cloşca-cu-Pui,

Cornul‑Caprei, Luceafărul-Ciobanilor, Luceafărul-de-Dimineaţă, Părul-Berenicei,
Scroafa-cu-Purcei, Ursa-Mare;
• Dar unele nume compuse de corpuri cereşti se scriu separat: Steaua Polară.
9.5. unele nume compuse de sărbători: Lăsata-Secului, Moş-Ajun.
• Dar majoritatea numelor compuse de sărbători se scriu separat: Adormirea
Maicii Domnului, Anul Nou, Iom Kipur, Săptămâna Mare.
10. Cratima separă segmentele unui cuvânt în cazul despărţirii acestuia la
capăt de rând. Ea trebuie suprimată dacă segmentul nu mai ocupă această poziţie.
Când locul despărţirii ar coincide cu poziţia cratimei proprii unui cuvânt,
despărţirea în acel loc trebuie evitată, iar dacă acest lucru nu este posibil (de ex.
în textele dispuse pe coloane înguste), o singură cratimă îndeplineşte dublul rol.
11. Cratima redă grafic pauzele dintre silabele (fonetice ale) unor cuvinte rostite
sacadat, cu intenţie stilistică: I-nac-cep-ta-bil!, numărul cratimelor fiind în funcţie
de numărul silabelor.
• II. Ca semn de punctuaţie, cratima se foloseşte, facultativ, între:
1. cuvinte care exprimă un raport sau o asociere, redând sensul „dintre... şi...”:
raportul semnificant-semnificat, transferul spaţiu-timp;
• Dar în acest caz se pot utiliza şi:
a. bara oblică: raportul semnificant/semnificat, transferul spaţiu/timp;
b. linia de pauză: raportul semnificant – semnificat, transferul spaţiu – timp;
Linia de pauză se preferă cratimei pentru a reda relaţia dintre două părţi:
Acordul de împrumut România – Franţa, întâlnirea la nivel înalt NATO – Rusia.
2. cuvinte sau numere care indică limite ale unor distanţe în spaţiu sau ale unor
intervale de timp, redând sensurile „dintre/între ... şi, de la... (până) la (inclusiv),
din... (până) în...”:
anii 2020-2021, distanţa Bucureşti-Ploieşti, orele 8-16; paginile 1-22, perioada 1-23
august, temperaturi de 2-4 grade;
3. adverbe sau numerale (inclusiv scrise cu cifre) în construcţii care exprimă
aproximaţia/imprecizia: de azi-de ieri „de curând”, două-trei zile, 10-12 ore;
Numai când silea pe Sultănica să mestece doi-trei dumicaţi, se socotea în rai.
Delavrancea
• Dar în aceste situaţii se folosesc şi:
a. bara oblică: perioada 1/23 august;
b. linia de pauză: distanţa Bucureşti – Ploieşti, perioada 1 – 23 august, paginile 1 –
22; două – trei zile;
c. virgula: de azi, de ieri; două, trei zile.
• Cratima trebuie preferată liniei de pauză, deoarece oferă economie de spaţiu,
nefiind încadrată de blancuri1, cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de aceasta,
este direct accesibilă pe tastatura obişnuită a dispozitivelor electronice.
1
În DSL s.v. pauză 2. d), se consideră că, în anumite situaţii, linia de pauză nu ar trebui încadrată de
blancuri, ceea ce riscă a provoca derută în rândul celor care scriu, reducând deosebirile dintre ea şi cratimă.
• III. Ca semn grafic convenţional, printre altele, cratima:

1. însoţeşte în lingvistică elementele lipsite de independenţă, marcând
poziţia lor în cuvânt, sau serveşte la punerea în evidenţă a silabelor:
articolul -ul, desinenţa -uri, formantul -lea, infixul -n-, litera/vocala î-,
prefixul contra-, radicalul floar-; vocale în hiat: a-er;
2. separă silabele în analiza metrică:
Co-dru-le-co-dru-ţu-le-ce-mai-faci-dră-gu-ţu-le... Eminescu;
3. se foloseşte pentru indicarea datei cu cifre arabe, în uzul curent în
ordine „crescătoare” zz-ll-aaaa: 12-11-2020 = 12 noiembrie 2020, iar conform
ISO 86011 , în ordine „descrescătoare” aaaa-ll-zz: 2020-11-12.
• Neconcordanţa dintre uzul românesc tradiţional şi norma internaţională
(mai recentă şi puţin cunoscută şi respectată) antrenează riscul confuziei între lună
şi zi în cazul numerelor de până la 12 (de ex. la indicarea datei de expirare a unor
produse alimentare sau medicamentoase).
• Dar data poate fi indicată şi cu bară oblică: 12/11/2020 şi mai ales cu
punct: 12.11.2020.
1.2.5. Linia de pauză

[–]
• Linia de pauză2 este o liniuţă orizontală plasată aproximativ la jumătatea
înălţimii literelor mici.
• Este mai lungă decât cratima şi nu trebuie înlocuită cu aceasta şi nici folosită
în locul ei.
• Este în general precedată şi urmată de blanc, ceea ce o deosebeşte în plus de
cratimă.
• Spre deosebire de aceasta, linia de pauză nu este, în general, direct accesibilă
pe tastatura dispozitivelor electronice actuale (şi de aceea în locul ei se foloseşte
adesea, greşit, cratima), dar se poate obţine prin diferite procedee, în funcţie de
sistemul de operare şi de dispozitiv, fiind previzibil ca aceste metode să evolueze
în continuare.
• Linia de pauză este uneori şi semn ortografic (I.), dar în principal semn de
punctuaţie (II.), precum şi semn grafic convenţional în unele domenii.
• Pentru cel care scrie, ceea ce contează nu sunt însă aceste distincţii, ci situaţiile
în care el trebuie/poate folosi sau nu linia de pauză, respectiv cratima.
• I. Ca semn ortografic, linia de pauză are o funcţie foarte limitată, fiind utilizată,
în mod specific, numai în scrierea unor formaţii cu structură bipartită (mai mult
sau mai puţin ocazionale3, considerate tradiţional tot cuvinte compuse), şi anume
1
Elaborat în 1988 şi revizuit de mai multe ori, inclusiv în 2019: ISO 8601-1:2019 Date and time –
Representations for information interchange – Part 1: Basic rules, ISO 8601-2:2019 Date and time – Representations
for information interchange – Part 2: Extensions.
2
În ÎOOP, p. 81, se afirmă că linia de dialog şi linia de pauză reprezintă acelaşi semn de punctuaţie, deşi
se recunoaşte că au două funcţii total diferite, ceea ce impune concluzia că, deşi identice grafic, sunt semne
diferite, aşa cum şi sunt tratate în DSL.
3
Din cauza numărului şi a varietăţii lor, asemenea formaţii nu sunt incluse în Dicţionar, grafia lor
trebuind dedusă prin analogie cu exemplele date.
între componentele lor majore, care cuprind cel puţin un cuvânt compus propriu-
zis scris la rândul lui cu cratimă; rolul liniei de pauză este acela de a reflecta grafic
ierarhia raporturilor dintre termeni:
(relaţiile) americano – nord-coreene = relaţiile dintre America (= SUA) şi Coreea de
Nord; (Vântul suflă dinspre) nord – nord-est. = dinspre nord şi nord-est; (Râul curge pe
direcţia) sud-est – nord-vest. = dinspre sud-est spre nord-vest.
• Nu se recomandă folosirea şi la acest nivel a cratimei: (direcţia) *sud-est-nord-
vest, care nu reflectă această ierarhie.
• Când locul despărţirii la capăt de rând ar coincide cu locul liniei de pauză
din interiorul unei formaţii, aceasta trebuie evitată în acel loc, iar dacă acest lucru
nu este posibil (de ex. în textele dispuse pe coloane înguste), linia de pauză ţine şi
locul cratimei care ar marca despărţirea la capăt de rând.
II. • Ca semn de punctuaţie1, linia de pauză se foloseşte între:
1. cuvinte care exprimă un raport sau o asociere, redând sensul „dintre...
şi...”: raportul semnificant – semnificat, transferul spaţiu – timp;
• Dar în acest scop se pot utiliza şi
a. bara oblică: raportul semnificant/semnificat, transferul spaţiu/timp;
b. cratima: raportul semnificant-semnificat, transferul spaţiu-timp.
2. cifre care exprimă date calendaristice de tranziţie, cu valoarea prep. pe, spre:
În noaptea de 27 – 28 martie 2021 s-a schimbat ora;
• Dar în aceste cazuri se foloseşte uneori bara oblică: În noaptea de 27/28 martie
2021 s-a schimbat ora.
3. cifre care exprimă data în calendarul gregorian raportat la cel iulian (pe stil
vechi şi nou):
Revoluţia din 25 octombrie – 7 noiembrie 1917.
4. cuvinte sau cifre care indică limite în spaţiu:
distanţa Bucureşti – Ploieşti, paginile 1 – 22;
5. cuvinte care indică durata, inclusiv prin numere scrise cu cifre: perioada 1 – 23
august;
6. numerale alăturate (scrise cu cifre sau cu litere) care exprimă aproximaţia/
imprecizia:
doi – trei copii, una – două zile, 12 – 24 de ore.
• În asemenea cazuri, linia de pauză este de evitat, întrucât, fiind încadrată
de blancuri, generează risipă de spaţiu; cratima este de preferat, inclusiv graţie
faptului că este accesibilă pe tastaturi: perioada 1-23 august, distanţa Bucureşti-
Ploieşti, paginile 1-22; doi-trei copii, una-două zile, 12-24 de ore.
7. pentru a reda relaţia dintre două părţi (fiind preferată cratimei):
Acordul de împrumut România – Franţa, întâlnirea la nivel înalt NATO – Rusia;
8. la citarea unor titluri, între părţile titlului sau între titlul şi subtitlul unor
lucrări şi documente (în concurenţă cu blancul, cu semnul de paragraf sau cu
două-puncte):
Certificatul de origine al vehiculului – Declaraţia producătorului vehiculului de bază;
1
Pentru funcţiile liniei de pauză ca semn de punctuaţie în propoziţie şi în frază v. ÎOOP, p. 82-83.
9. (în special în stilul juridic) la marcarea unei structuri de apartenenţă,

conducând şi la o selecţie contextuală a subiectului:
Ministerul Economiei şi Finanţelor – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
va lua măsurile ce se impun. = Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din cadrul
Ministerului Economiei şi Finanţelor….
1.2.6. Punctul
[.]
• Punctul are forma unui cerculeţ minuscul plin, plasat pe nivelul inferior al
rândului.
• Este în principal semn de punctuaţie1, dar şi semn ortografic (I.) şi semn grafic
convenţional în anumite domenii (II.).
• Ca semn ortografic, punctul se foloseşte în abrevieri şi simboluri – la sfârşitul
sau/şi în interiorul lor, putând fi obligatoriu (I.1.), facultativ (I.2.) sau interzis
(I.3.).
• De regulă, el nu este precedat şi nici urmat de blanc când este punct interior
în abrevieri/simboluri complexe.
• Punctul final al unei abrevieri este, fireşte, urmat de blanc când îi succedă
alt cuvânt: acad. Eugen Simion, precum şi în cazul abrevierilor folosite independent
sau care se află la sfârşitul unei fraze.
• Există şi abrevieri de sintagme, cu sau fără punct interior, care se scriu cu
blanc între componente:
ad int., ad litt., ad val., al seg., art. cit., loc. cit., lucr. cit., op. cit.; nr. crt., ş.u. pentru
ad interim, ad litteram, ad valorem (lat.); al segno (it.), articolul citat, locul citat, lucrarea
citată, opera citată, numărul curent.
I. Ca semn ortografic, punctul este
1. obligatoriu:
1.1 ca punct final în următoarele categorii de abrevieri simple:
1.1.1 abrevierile care nu păstrează ultima literă a cuvântului abreviat:
acad., add., adj., agr./agron., al./alin., ald., ap., arh., art., asist., av., bd., bl., buc., cap.,
cf., cl., col., conf., coord., cpt., cresc., d., dest., doc., dv./dvs., ec., ed., etc., ex., exp., fasc.,
fem., fig., gen., ian., ib./ibid., id., ing., intr., jud., lat., lect., long., masc., mil., min., ms., n.,
nov., nr., op., p., pass., pizz., plt., p.m., prof., r., rall./rallent., reg., rtr., rot., sc., sec., serg.,
str., şos., tab., tov., univ., v., vol.
pentru
academician/-ă, addenda (lat.), adjectiv/adjunct/adjutant, agronom/-ă, alineat, aldină,
apartament/apud (lat.), arhipelag/arhitect/-ă, articol, asistent/-ă, avocat/-ă, bulevardul, bloc,
bucăţi, capitol, clasa, colonel/coloana, confer (lat.) „compară”, conferenţiar, coordonator,
căpitan, crescendo (it.), domnul, destinatar, docent, dumneavoastră, economist/-ă, editor/
editură/ediţie, et cetera (lat.), exemplu, expeditor, fasciculă, feminin, figură, general, ianuarie;
(lat.) ibidem, idem; inginer/-ă, intrarea, judeţ, latitudine, lector, longitudine, masculin, mileniu,
1
Pentru funcţiile punctului ca semn de punctuaţie în propoziţie şi în frază v. ÎOOP p. 52-55.
minut, manuscris, nota, noiembrie, numărul, opus, pagină, passim (lat.), pizzicato (it.),
plutonier, postmeridian, profesor/profesoară, rândul, rallentando (it.), regiune, (în) retragere,
rotaţie, scara, secol/secundă, sergent, strada/strâmtoarea, şoseaua, tabelul, tovarăşul/tovarăşa,
universitar, vezi, volum „tom”;
1.1.2. câteva abrevieri care (în virtutea tradiţiei, a analogiei sau a regulilor altor
limbi) păstrează ultima literă a cuvântului abreviat:
dr., drd., lt., mr., Mr., Mrs., nr. crt., slt.
pentru
doctor, doctorand, locotenent, maior; (engl.) mister, mistress; numărul curent,
sublocotenent;
1.1.3. abrevierile prenumelor masculine şi ale anumitor termeni religioşi:
C./Const., G., Gh., I., Şt., Th.
pentru
Constantin, George, Gheorghe, Ion, Ştefan, Theodor; Sf. pentru Sfântul/Sfânta;
1.2. ca punct interior fără blanc şi final în abrevierile complexe de la:
1.2.1. prenumele masculine compuse urmate de nume de familie:
B.P. Hasdeu, I.L. Caragiale
pentru
Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ion Luca Caragiale;
1.2.2. denumirile de ranguri bisericeşti:
P.C. (Sa), P.F. (Sa), P.S.S., S.S.
pentru
Preacucernicia (Sa), Preafericirea (Sa), Preasfinţia Sa, Sfinţia Sa;
1.2.3. denumirile de ranguri monarhice:
A.S., A.S.R., M.S.
pentru
Alteţa Sa, Alteţa Sa Regală, Majestatea Sa;
1.2.4. anumite expresii de uz internaţional:
A.D., d.c., D.S., h.c., N.B., P.S., s.v.
pentru
(lat.) anno Domini; (it.) da capo, dal segno; (lat.) honoris causa „datorită meritelor”,
nota bene „ia aminte”, post-scriptum, sub voce;
1.2.5. anumite cuvinte compuse/sintagme:
a.c., a.i., a.v., a.m., c.m.m.d.c., c.m.m.m.c., d.a., d.ex., d.H., e.g., e.n., î.e.n., î.H., O.U.G.,
ş.a., ş.a.m.d., ş.c.l., ş.u.
pentru
anul curent; (lat.) ad interim/ab initio; ad valorem, ante meridiem; cel mai mare divizor
comun, cel mai mic multiplu comun, după-amiază, de exemplu, după Hristos, (lat.) exempli
gratia; (în) era noastră, înaintea erei noastre, înainte de Hristos, Ordonanţă de Urgenţă a
Guvernului, şi altele/alţii, şi aşa mai departe, şi celelalte, şi următoarele;
1.2.6. derivate cu prefixe (în terminologia farmaceutică, medicală) formate din

litera iniţială a prefixului + litera iniţială a bazei:
c.i., i.d., i.m., i.v.
pentru
contraindicaţii, intradermic, intramuscular, intravenos.
2. facultativ, ca element interior (neurmat de blanc) şi final în abrevieri
complexe cu circulaţie naţională:
C.F.R., S.U.A., U.E.
pentru
Căile Ferate Române, Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană.
• Punctul este uneori înlocuit în interiorul unor abrevieri prin blanc: S T B
pentru S.T.B./STB, dar procedeul este nerecomandabil, deoarece duce la un aspect
neelegant şi la risipă de spaţiu.
• Se recomandă scrierea unor asemenea abrevieri fără punct1 (mai economică):
AGA, BBC, BCA, IMM, MAI, ONG, PAL, PFA, PIB, PFL, PVC, SF, TVA, UE, USLA
pentru
Adunarea Generală a Acţionarilor, (engl.) British Broadcasting Corporation/bumbac,
beton celular autoclavizat, întreprinderi mici şi mijlocii, organizaţie nonguvernamentală,
plăci aglomerate din lemn, persoană fizică autorizată, produs intern brut, plăci fibrolemnoase,
policlorură de vinil, (engl.) science-fiction, taxă pe valoarea adăugată, Unitatea Specială de
Luptă Antiteroristă.
Dar, prin tradiţie, se scriu cu puncte: P.S., P.P.S.
3. interzis:
3.1. după abrevierile care păstrează ultima literă a cuvântului abreviat (cu
excepţiile de sub 1.1.2.):
cca, cdor, dl, dle, dna, dra, d-ta, d-voastră, jr/Jr, sr/Sr, vs
pentru
circa, comandor, domnul, domnule, doamna, domnişoara, dumneata, dumneavoastră,
junior, senior, versus;
3.2. în acronimele cu statut de:
3.2.1. substantive proprii:
ADAS, AGERPRES, ALDE, ECOSOC, ROMARTA, TAROM
pentru
Administraţia Asigurărilor de Stat, Agenţia Română de Presă, Alianţa Liberalilor şi
Democraţilor, Economic and Social Council (engl.), Arta Românească, Transporturile
Aeriene Române;
3.2.2. substantive comune:
aragaz, elinvar, laser, quasar, radar, stas
1
Unele abrevieri apar şi scrise cu punct: M.A.I. aproape de tine, în titlul unei emisiuni TV, pentru Ministerul
Afacerilor Interne.
pentru
Asociaţia Româno-Americană + gaz; fr. elasticité invariable; engl. Light Amplification
by Stimulated Emission of Radiation, Quasi-stellar Radio Source, Radio Detection and
Ranging; standard de stat;
3.3. în cuvinte formate prin trunchiere (unele fam.):
antipolio, antitero, bac, dirig(ă), expat, grădi, mate, porno, prof(ă)
pentru
antipoliomielitic, antiterorist, bacalaureat, diriginte/dirigintă, expatriat, grădiniţă,
matematică, pornografic, profesor/profesoară;
3.4. în abrevierile scrise prin tradiţie cu bară oblică:
c/val, m/n
pentru
contravaloare, motonavă.
4. Se scriu de asemenea fără punct (final sau/şi interior):
4.1. următoarele categorii de abrevieri simple (scrise cu litere mari):
E, N, S, V; F, M pentru numele punctelor cardinale est, nord, sud, vest (şi în
compusele lor, respectiv
pentru (sexul) femeiesc/masculin (în stilul administrativ, în formulare);
4.2. următoarele categorii de abrevieri şi simboluri simple şi complexe (scrise
cu litere mari sau/şi mici), pentru termeni din diferite domenii:
4.2.1. astronomie, fizică, matematică:
A, cos, cosec, cotg, F, h, l, L, log, m, N, pH, QSR, sec, sin, tg, UV, V
pentru
arie, cosinus, cosecantă, cotangentă, forţă, înălţime, lăţime, lungime, logaritm, masă,
număr natural, puterea hidrogenului, quasar, secantă, sinus, tangentă, ultraviolete, volum;
4.2.2. chimie (simbolurile elementelor):
Ag, Al, B, C, Ca, Cl, Fe, He, I, K, Li, Mg, N, O, P, Ra
pentru
argint, aluminiu, bor, carbon, calciu, clor, fier, heliu, iod, kaliu, litiu, magneziu,
nitrogen, oxigen, fosfor, radiu;
4.2.3. finanţe (simboluri/coduri de monede):
EUR/Eur, Fr, Ft, MDL, Pf, PL/zl, R, ROL, RON, Rs, TL, USD [cit. usede]
pentru
euro, franc, forint, leu moldovenesc, pfenig, zlot nou, rublă rusă, leu (vechi), leu (nou),
rupie indiană, liră turcească; engl. United States dollar;
4.2.4. medicină:
ADN, ASLO/Aslo, BCG, EEG, EKG, IDR, ORL, Rh, TBC, VSH
pentru
acid dezoxiribonucleic, antistreptolizina O, Bacillus Calmette-Guérin, electroencefalo-

gramă, electrocardiogramă, intradermoreacţie, otorinolaringologie, (factorul) Rhesus, tu-
berculoză, viteza de sedimentare a hematiilor;
4.2.5. muzică:
AS, f, ff, p, pp
pentru
al segno, forte, fortissimo, piano, pianissimo (it.);
4.2.6. transporturi (tipuri de trenuri, mărci de automobile, de avioane):
FIAT, IL, IR, R
pentru
Fabbrica Italiana Automobili Torino (it.), (avion) Iliuşin, (tren) (inter)regional;
4.3. abrevierile unor nume proprii de instituţii:
BCR, BERD, BNR, CEC, ISO, NATO, OMS, ONU, PMP, PNL, SIF, SRR, SRTV,
UDMR, UNESCO, USR
pentru
Banca Comercială Română, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca
Naţională a României, Casa de Economii şi Consemnaţiuni; International Organization
for Standardisation, North Atlantic Treaty Organization (engl.), Organizaţia Mondială a
Sănătăţiii, Organizaţia Naţiunilor Unite, Partidul Mişcarea Populară, Partidul Naţional
Liberal, Societatea de Investiţii Financiare…, Societatea Română de Radiodifuziune,
Societatea Română de Televiziune, Uniunea Democrată Maghiară din România,
United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization (engl.), Uniunea
Salvaţi România;
4.4. alte abrevieri complexe cu caracter internaţional:
CD-ROM, CV, GMT, IQ, ISBN, ISSN
pentru
Compact Disc Read-Only Memory (engl.), curriculum vitae (lat., dar intrat prin
engl.), Greenwich Mean Time, intelligence quotient, International Standard Book Number,
International Standard Serial Number (engl.);
4.5. indicativele judeţelor din România şi ale statelor (pentru circulaţia rutieră;
proprietatea intelectuală): PH; RO pentru Prahova, România;
4.6. denumiri multiple de ranguri monarhice (conform protocolului Casei
Regale a României):
AALLRR, MMLL pentru Alteţele Lor Regale, Majestăţile Lor;
4.7. unele abrevieri/simboluri complexe (scrise fără punct interior) de la
cuvinte compuse scrise cu cratimă/cratime:
Ah/A h, CD, CP, DJ, kgf, kWh, mf, pf, tdW, tf
pentru
amper-oră; Compact-Disc (engl.), cal-putere; disc-jockey (engl.), kilogram-forţă,
kilowatt‑oră; mezzo-forte, piano-forte (it.); tonă-deadweight (engl.); tonă-forţă.
• Dar câteva păstrează cratima: N-V pentru nord-vest.

5. Simbolurile unităţilor de măsură se scriu conform standardelor internaţionale
şi interne1 (chiar când acestea nu coincid cu regulile ortografice ale limbii române)
şi anume fără punct (final şi interior):
A, a, at, cal, cm, dal, dB, Gcal, g, h, ha, hl, in, J, kg, km, km/h, l, m, mag, MHz, Mm,
mm, N, ns, ps, q, R, s, st, t, V, W, yd, μ, μm
pentru
amper, ar, atmosferă, calorie, centimetru, decalitru, decibel, gigacalorie, gram, oră,
hectar, hectolitru; inch (engl.)/ţol; Joule, kilogram, kilometru, kilometru pe oră, litru,
metru, miriagram, megahertz, milă marină, milimetru, newton, nanosecundă, picosecundă,
chintal, röntgen, secundă, ster, tonă, volt, watt, yard, micron, micrometru.
• La abrevieri/simboluri scrise cu sau fără punct final, articolul hotărât şi
desinenţa de plural se leagă prin cratimă: DJ-ul, OK-ul, OK-uri, P.S.-ul, P.S.-uri.
• Dacă o abreviere terminată cu punct se află la sfârşit de frază, după ea nu se
pune şi punct final de frază: S-au adoptat multe O.U.
• Punctul (neurmat de blanc) se foloseşte curent la exprimarea cu cifre arabe a
datei: 12.11.2020 = 12 noiembrie 2020 (în concurenţă cu bara oblică şi cu cratima) şi
a orei: 12.00.
Conform standardului internaţional ISO 86012, data trebuie exprimată însă cu
ajutorul cratimei, în ordinea 2020-11-12, iar ora cu ajutorul semnului două-puncte:
12:00.
II. Ca semn grafic convenţional, în scrierea numerelor mari, pentru despărţirea
grupurilor de câte trei cifre, se recomandă folosirea în română a punctului (şi nu a
blancului3 sau a virgulei4, ca în practica anglo-americană): 1.000; 10.000, 1.205.200
(o mie…).
Când asemenea numere indică ani calendaristici sau pagini, se scriu fără punct
sau blanc: anul/pagina 1000.
1.2.7. Alte semne de punctuaţie cu rol ortografic

• Pe lângă semnele propriu-zis ortografice, în scrierea unor succesiuni de cuvinte se
foloseşte uneori un semn de punctuaţie propriu-zisă: semnul exclamării sau virgula.
• Se poate considera că, în anumite situaţii, ele au rol şi de semne ortografice
datorită faptului că apar între cuvinte în situaţii în care, de obicei, se utilizează
cratima: interjecţii repetate pentru ambele semne în discuţie, iar, în cazul virgulei,
1
ISO 80000-1:2009, Quantities and units Part 1: General (înlocuit cu ISO/CD 8000-1, cf. şi Corrigenda ISO
80000-1:2009/Cor 1:2011), ISO 31-0 – 31-13: 1992, ISO 1000: 1992 SI units and recommendations for the use
of their multiples and of certain other units. Sistemul de unităţi de măsură legal în România este Système
international d’unités (SI), 8e éd., a cărui formă revizuită de Bureau international des poids et mesures este
în vigoare de la 20 mai 2019; v. şi Sistemul Internaţional de unităţi de măsură (SI) | Instrucţiuni 207/1968.
2
ISO 8601-1:2019 Date and time -- Representations for information interchange -- Part 1: Basic rules, ISO 8601-
2:2019 Part 2: Extensions.
3
Care poate pune probleme la sfârşit de rând.
4
Maniera anglo-americană, imitată uneori în România în texte administrative etc., contrar cutumelor
româneşti, dă naştere la confuzii periculoase.
şi alte cuvinte repetate sau numerale din construcţii care exprimă aproximaţia/
imprecizia1.
• Folosirea acestor semne în asemenea cazuri este facultativă (cu excepţia
locuţiunilor scrise cu virgulă), una şi aceeaşi succesiune putând fi scrisă cu semne
diferite – mai ales cu cratimă, uneori cu virgulă, mai rar cu semnul exclamării.
• Rar, între interjecţii repetate se înregistrează şi alt semn de punctuaţie,
punctele de suspensie: Înghite Agachi... gâl... gâl... gâl. Alecsandri
• Posibilitatea substituirii, în anumite situaţii, între semnul exclamării, respectiv
virgulă, şi cratimă (ultima fiind în general opţiunea din intrările de dicţionar) nu
conduce la considerarea şi a acestora ca semne ortografice propriu-zise2. Se pune
chiar întrebarea dacă asemenea secvenţe scrise cu semnul exclamării sau cu virgulă
reprezintă un cuvânt sau mai multe cuvinte (de aceea, majoritatea variantelor
scrise cu unul dintre aceste două semne nu sunt cuvinte-titlu în dicţionare).
• Pentru cel care scrie, asemenea distincţii nu sunt însă importante; ceea ce
interesează este care semne se pot folosi în asemenea situaţii.
• Semnul exclamării şi virgula nu sunt precedate, dar sunt urmate de blanc.
1.2.7.1. Semnul exclamării3

[!]
• Semnul exclamării – numit şi semn de exclamaţie sau (înv.) semnul mirării –
este format dintr-o liniuţă verticală uşor îngroşată în partea superioară în scrisul
de tipar, având înălţimea unei litere mari, şi un punct minuscul sub ea la mică
distanţă, plasat la baza rândului.
• El se pune între interjecţii:
1. repetate (identic, câte două sau câte trei):
A! a! a! mi-a scos alta! Caragiale; Ho! ho! nu mai vrei belete? Caragiale
2. rimate:
N-apuc să răspunz, domnule, şi şart! part! trosc! pleosc! patru palme. Caragiale
3. diferite:
U! O! Pi! Bre! Ce scandal! Negruzzi.
• Sub raportul semnelor folosite, scrierea construcţiilor cu interjecţii prezintă o
mare variaţie. Astfel, interjecţiile repetate se scriu şi4:
a. cu cratimă: Una, două... şase, murmură baba, ho-ho, destul! Sadoveanu
1
Dar după o singură interjecţie sau după ultima interjecţie dintr-o serie, semnul exclamării şi virgula
sunt folosite în calitatea lor de semne de punctuaţie.
2
Virgula este utilizată ca semn de punctuaţie în formule de invocare având pe prima poziţie un
cuvânt cu valoare de/o interjecţie, iar pe a doua poziţie un substantiv (propriu) în vocativ: feri, Doamne;
scârţ, Mariţo!; tronc, Marghioalo!, precum şi între cuvinte repetate care formează o unitate şi în care este în
concurenţă cu cratima.
3
Netratat în DOOM2.
4
Situaţii menţionate în ÎOOP, p. 90, la cratimă ca semn de punctuaţie. În ÎOOP, p. 60, se afirmă că se
despart prin cratimă sau prin virgulă interjecţii repetate care formează o unitate, şi anume între care în
rostire nu se fac pauze.
b. cu virgulă: Hei, hei! nu ştiţi dumneavoastră ce poam-a dracului e Harap-Alb aista.

Creangă; – Lăutari sunt? – Ho, ho! Câţi pofteşti. Creangă
c. într-un cuvânt: Strângea hăţurile, repetând lin şi totuşi poruncitor: Hohoho!...
Hohoho!... Rebreanu
d. (rar) cu puncte de suspensie: Înghite Agachi... gâl... gâl... gâl. Alecsandri.
• În virtutea faptului că interjecţiile pot exprima prin ele înseşi un enunţ,
cele repetate şi despărţite prin semnul exclamării pot fi considerate cuvinte
independente, iar semnul exclamării dintre ele poate fi interpretat şi ca având
valoarea proprie de semn de punctuaţie (cu atât mai mult când interjecţia care
urmează după el este scrisă cu literă mare), marcând pauze mai mari în rostire:
... De-abia se mai aude, departe: Cioc! Cioc! Cioc! Gîrleanu.
1.2.7.2. Virgula
[,]
• Virgula se plasează după cuvânt, pe nivelul inferior al rândului. Conform Academiei
Române, desenul ei evocă cifra 9 (ca şi în scrisul de mână). În scrisul la calculator, aceasta
este şi forma adoptată de normele internaţionale şi respectată în fonturi ca Times New
Roman ş.a. În alte fonturi însă, virgula seamănă mai curând cu accentul ascuţit.
Între cuvinte, virgula desparte:
1. componentele unor locuţiuni adverbiale cu structură simetrică, ritmate/rimate1:
de bine, de rău „cu mai mult ori mai puţin folos”:
Cu chiu, cu vai ajungem la Brădiceni... Vlahuţă; Cu voie, fără voie, … o să fiu musafirul
d-tale. Hogaş; De silă, de milă, fu nevoit a mai aştepta încă un an. Ispirescu; De voie, de
nevoie trebui să se scoale. Creangă; Logodna s-a făcut pe vrute, pe nevrute. Galaction.
• Ele apar uneori despărţite prin cratimă: Legumicultura de voie-de nevoie (internet).
2. cuvinte repetate (identic sau cu modificări) care formează o unitate2, şi anume:
2.1. adjective: Mare, mare, o mare iubire... (manea);
2.2. interjecţii (identice sau diferite):
Aho, aho, copii şi fraţi... (Pluguşorul); Cioc, boc, treci la loc! Teodorescu; ...gogâlţ,
gogâlţ... îi mergeau sarmalele întregi pe gât. Creangă; Ha, ha! măi badeo, mi-ai căzut
la mână acu? Alecsandri; Ha, ha, ha! bietul ispravnic! Alecsandri; Noapte bună, Moş
Arvinte, Fă hor, hor de-acu-nainte. Alecsandri; Nani, nani, puiul meu... Alecsandri; Nţ,
nţ, nţ, că rea a mai ajuns lumea în ziua de azi, nţ, nţ... (internet); Şi odată pornesc ei, teleap,
teleap, teleap. Creangă;
2.3. pronume: Am auzit tot, tot, tot. Caragiale;
2.4. substantive (unele succesiuni interpretabile şi ca locuţiuni adverbiale):
Începu a se strânge în cete, cete... Negruzzi.
• Dar în aceste situaţii se poate folosi şi cratima3 (soluţia consemnată, în general,
în dicţionare), între:
a. adjective: mare-mare;
b. adverbe: cum-necum; ... încet-încet începu să vadă. Galaction;
1
Situaţie nemenţionată cu privire la virgulă în ÎOOP şi în DSL.
2
Situaţie în care folosirea virgulei este înregistrată ca posibilă în ÎOOP, p. 90.
3
Situaţie menţionată la cratimă ca semn de punctuaţie în ÎOOP, p. 90.
c. interjecţii: He-he-he-he! că bune tinereţe ai mai avut! Sadoveanu; Au pornit teleap-

teleap! Scriban;
Interjecţiile se pot scrie şi:
(i) cu semnul exclamării: Vai! vai! de s-ar face dimineaţă. Beniuc;
(ii) (rar) într-un cuvânt: Începu a râde hâd şi strâmbându-se: hîhî! Eminescu;
Hîhîhî! nenee! moş Andronic o spus o poveste. Bogdan; Strângea hăţurile, repetând lin
şi totuşi poruncitor: Hohoho!... Hohoho!... Rebreanu;
(iii) (rar) în cuvinte separate: Ha ha ha ha! i-a-nfundat! Caragiale;
(iv) (rar) cu puncte de suspensie: Înghite Agachi... gâl... gâl... gâl. Alecsandri
d. substantive: Gânduri-gânduri... treceau prin cugetul lui Dănilă. Galaction
3. numerale (inclusiv scrise cu cifre) din construcţii care exprimă aproximaţia/
imprecizia1:
Ce focul, bade, te ţine / De nu vii seara la mine / Batăr la două, trei zile? Jarník, Bârseanu
• Dar între numerale juxtapuse se pot folosi şi:
a. cratima: Numai când silea pe Sultănica să mestece doi-trei dumicaţi, se socotea în
rai. Delavrancea
b. linia de pauză: două – trei zile.
1.3. Conversia unor sisteme de scriere2

• Când sunt folosite în contexte româneşti, cuvintele şi numele proprii din
limbi scrise cu alte alfabete decât cel latin sau cu alte sisteme de scriere sunt
supuse transcrierii, respectiv transliterării, care conduc, ambele, la convertirea
formei grafice a cuvintelor dintr-o limbă sau o scriere în alta. Este vorba de două
operaţiuni distincte, prin care redarea aceluiaş cuvânt se face în mod diferit.
• 1.3.1. Transcrierea
Reprezintă convertirea formei grafice a cuvintelor dintr-o limbă în alta prin
redarea (aproximativă) a pronunţării din limba de provenienţă cu ajutorul
sistemului de semne şi al convenţiilor ortografice ale limbii în care se face
transcrierea, în cazul în speţă ale limbii române. De aceea, transcrierea în caractere
latine diferă în funcţie de limba în care se transcrie. Cuvintele din limbile care se
scriu cu alt alfabet decât cel latin se redau cu acesta după reguli de corespondenţă
stabilite pentru fiecare limbă în care se transcrie.
• Transcrierea3 se foloseşte în textele curente destinate marelui public (literatură,
manuale, presă ş.a.). Ea poate fi fonologică sau fonetică.
• 1.3.2. Transliterarea
Este reprezentarea caracterelor unei scrieri (alfabetice sau silabice) în
caracterele alfabetului în care se face conversia. Ea se efectuează în principiu
caracter cu caracter.
1
Situaţie înregistrată în ÎOOP, p. 90 şi în DSL s.v. virgula 1. l).
2
Capitol nou, cu corespondent minim în anexele la DOOM1.
3
La editarea textelor româneşti scrise cu litere chirilice sau cu variante ortografice mai vechi ale scrierii
limbii române cu alfabetul latin se aplică reguli specifice de transcriere, care nu sunt prezentate aici.
• Transliterarea nu depinde de normele ortografice ale limbii în care se

transliterează. Ea se face după sistemele oficiale stabilite pentru limbile supuse
transliterării sau după alte norme naţionale ori internaţionale.
• Standardele internaţionale pentru conversia sistemelor de scriere urmăresc
asigurarea unui sistem de convertire riguros, univoc şi complet reversibil, fără
ambiguităţi. El trebuie să permită schimbul internaţional de informaţii prin
comunicarea cu mijloace manuale, mecanice sau electronice a mesajelor scrise
între oameni sau maşini, care să le poată transmite şi reconstitui automat. De
aceea la transliterare se face abstracţie de considerente fonetice sau estetice şi de
uzanţe naţionale.
• Transliterarea redă grafia, nu pronunţarea cuvintelor. Reprezentările rezultate
pe baza ei nu pot fi totdeauna pronunţate exact conform uzanţelor fonetice ale limbii
supuse conversiei, dar persoana care cunoaşte limba convertită poate reconstitui în
mod neechivoc grafia şi, între anumite limite, şi pronunţarea originară.
• Transliterarea diferitelor caractere este reglementată prin sisteme
internaţionale care redau aceste caractere prin aceleaşi litere pentru toate limbile
scrise cu alfabetul în care se face transliterarea (în cazul în speţă, cu cel latin1). Este
vorba de standarde ISO2, dintre care majoritatea sunt traduse, eventual completate
şi adoptate şi ca standarde române/SR ISO3.
Transliterarea se foloseşte în situaţii mai speciale decât transcrierea: în acte de
stare civilă şi notariale, în comunicaţii poştale, în lucrări de bibliografie (cataloage,
indici), de cartografie, de geografie, de istorie, de lingvistică.
• În cele ce urmează se dau normele de conversie în alfabetul latin a sistemelor
de scriere alfabetice şi nealfabetice ale câtorva dintre limbile cele mai răspândite.
• 1.3.3. Transliterarea caracterelor chirilice moderne în caractere latine.
Alfabetul chirilic modern este adaptat, cu unele diferenţe, pentru limbile slave
belarusă, bulgară, macedoneană, rusă, sârbă (alături de cel latin) şi ucraineană,
precum şi pentru limbi neslave din fosta URSS. El nota şi româna din RSS
Moldovenească până la obţinerea independenţei acesteia.
Transliterarea caracterelor chirilice în caractere latine se face conform SR ISO
9:1997 Informare şi documentare. Transliterarea caracterelor chirilice în caractere latine.
Limbi slave şi neslave (înlocuind STAS 5309/1-89), care transpune standardul ISO
9:1995 (confirmat în 2017) Information and documentation – Transliteration of Cyrillic
characters into Latin characters – Slavic and non-Slavic languages (înlocuind ISO
9:1986). SR 13456:2000 reglementează Transliterarea simplificată a caracterelor chirilice
în caractere latine fără semne diacritice.
• Multe litere chirilice sunt redate în transliterare cu alte semne decât în
transcrierea lor curentă în limba română.
1
Ea se poate face şi în alfabetul chirilic etc.
2
International Standard Organization/Organizaţia Internaţională de Standardizare/standard internaţional.
3
Textele standardelor nu se găsesc pe internet, trebuind cumpărate de la ASRO.
• 1.3.3.1. Redarea în română a cuvintelor şi a numelor din limba rusă
Litera din alfabetul rus Echivalentul românesc

Аа Aa
Бб Bb
Вв V v (v. şi mai jos)
Гг 1. G, g + a, o, u, consoană
2. Gh, gh + e, i
Дд Dd
Ее Ee
Ёё Io io (vezi şi mai jos)
Жж Jj
Зз Zz
Ии Ii
Йй Ii
Кк 1. K k (Kalmâkia, Kârgâzstan, Uzbekistan)
2. C, c în unele cuvinte, prin tradiţie (kalmâc, uzbec)
Лл Ll
Мм Mm
Нн Nn
Оо Oo
Пп Pp
Рр Rr
Сс Ss
Тт Tt
Уу Uu
Фф Ff
Хх Hh
Цц Ţţ
Чч 1. C c + e, i
2. Ce ce + a
3. Ci ci
• + o, u, consoane
• la sfârşit de cuvânt
Шш Şş
Щщ 1. Şc şc + e, i
2. Şce şce + a
3. Şci şci
• + o, u
• la sfârşit de cuvânt
Ъъ ∅
Ыы Â â în interiorul cuvintelor
Î î la sfârşit de cuvânt
Ь ь 1. + е, я şi după ч 1. I i
2. în celelalte situaţii 2. ∅
Ээ E, e
Юю Iu iu
Яя 1. Ia ia
• iniţial
• după vocală
2. ea după consoană
• La transcrierea în limba română a numelor proprii din limba rusă:

- litera chirilică e trebuie redată prin litera lat. e (nu prin ie): Менделеев – Mendeleev;
excepţii (prin tradiţie): Достоевский – Dostoievski, Тургенев – Turgheniev1;
- unele nume proprii de persoană terminate în -ёв, precum Киселёв (cf. numele
jurnalistului D.K. Kiseliov), Горбачёв – Gorbaciov au fost redate în trecut în alte cazuri
prin ef/eff, după model francez, păstrat în numele guvernatorului Pavel Kiseleff;
- rus. -ий din numele proprii se transcrie i: Достоевский – Dostoievski;
- litera chirilică к şi grupul кс se redau prin litera lat. k, respectiv prin ks (nu
prin cs sau x): Aleksandr Nevski, Alekseev, Aleksei (faţă de rom. Alexandru, Alexeev,
Alexei), iar sunetul [k′] – prin k (nu prin ch): Uzbekistan, Kirov;
- secvenţa ча se redă prin cea: Ceaikovski, Ceapaev, Goncearov;
- litera ы din interiorul cuvintelor se redă prin â (nu prin î): Cernâşevski, kalmâc,
Kalmâkia, kârgâz, Kârgâzstan, Kolâma, Saltâkov, Vâborg, conform normelor ortografice
actuale ale limbii române;
- litera я se redă prin ia la început de cuvânt şi după vocală: Ialta, Maiakovski,
Zoia, şi prin ea după consoană: Celeabinsk, Kolea, Olea, Tanea, Timireazev, Valea,
Vanea (dar s-a scris şi Unchiul Vania), Vasea, Volodea, dar prin ia în Nadia, Sonia,
pătrunse prin intermediar occidental, precum şi în Tania ş.a., când este vorba de
purtătoare românce.
• Este greşită redarea (parţial) anglicizată (practicată uneori la TV şi în unele
publicaţii), după modelul surselor în limba engleză din care se preiau informaţiile,
a numelor proprii scrise în limbile de origine cu alfabetul chirilic modern: corect
Anton Pavlovici Cehov, Elţân, Kârgâzstan, Navalnâi, Piotr Ilici Ceaikovski, Sahalin, nu
*Anton Pavlovich Chekhov, *Yeltsyn,*Kyrgyzstan, *Navalny, *Pyotr Ilyich Tchaikovsky,
*Sakhalin.
• 1.3.3.2. Redarea în română a unor caractere din limba bulgară (diferită de
cea pentru rusă)
Litera din Echivalentul
alfabetul limbii bulgare românesc
Гг+ъ Gh gh
Кк+ъ Ch ch
Щщ Şt şt
Ь ь după г, к, c şi + o Ii
Ъъ Ăă
1
Belarus este forma oficială adoptată de statul respectiv după dobândirea independenţei şi care a înlocuit
forma preluată din limba rusă Bielorusia.
• Pentru transliterarea caracterelor chirilice ale limbii bulgare în caractere latine

a fost creat în 1952 un sistem care a fost înlocuit în 1995 cu unul ales de guvernul
bulgar ca sistem oficial de transliterare, promulgat prin acte normative începând
din anul 2000 şi apoi în 2009, devenit oficial şi la ONU (din 2012), în Marea Britanie
şi în SUA (din 2013).
• 1.3.3.3. Redarea în română a literelor specifice limbii sârbe
Deoarece limba sârbă se scrie oficial atât cu alfabetul chirilic, cât şi cu cel latin1,
cuvintele din sârbă scrise cu litere chirilice trebuie redate cu litere latine în forma
lor din alfabetul ei latin, chiar dacă unele litere din alfabetul chirilic al sârbei au
în acesta corespondente diferite de cele din transliterarea internaţională şi din
transcrierea în limba română a aceloraşi caractere ale limbii ruse.
Litera din alfabetul Echivalentul din alfabetul
chirilic al limbii sârbe latin al limbii sârbe
Ђђ Đđ
Жж Žž
Jj Jj
Љљ Lj lj
Њњ Nj nj
Ћћ Ćć
Цц Cc
Чч Čč
Џџ Dž dž
Шш Šš
• 1.3.4. Transliterarea caracterelor arabe în caractere latine

Se face conform standardelor ISO 233:1984 Documentation – Transliteration of
Arabic characters into Latin characters (anterior ISO/R 233:1961, confirmat în 2017)
şi ISO 233-2:1993 Information and Documentation. Transliteration of Arabic characters
into Latin characters – Part 2: Arabic language – simplified transliteration (care
reglementează transcrierea simplificată a caracterelor arabe pentru informaţii
bibliografice, pornind de la ISO 233:1984), standard adoptat ca SR ISO 233-2:1996
1
Ca limbă a unei minorităţi naţionale cu reprezentare parlamentară din România scrisă şi cu alfabetul
latin, limbii sârbe i se aplică în România Legea 183/2006 privind utilizarea codificării standardizate a setului
de caractere în documentele în formă electronică şi Ordinul 414/2006 al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei
informaţiei cu privire la utilizarea codării standardizate a seturilor de caractere în documentele în formă electronică
(V. ANEXE).
Informare şi documentare. Transliterarea caracterelor arabe în caractere latine. Partea 2:

Limba arabă. Transliterare simplificată (ex.: Marrakech [marak′eş]).
• 1.3.5.Transpunerea semnelor chineze în litere latine
Chineza se scrie cu logograme numite hanzi, totalizând cca 40.000 de caractere.
Dintre acestea sunt folosite curent sub 10.000; un chinez cult recunoaşte 6-7.000
de logograme; pentru a citi un ziar este necesară cunoaşterea a 3.000 de caractere;
alfabetizarea presupune familiarizarea cu 2.000 de logograme.
• Au existat mai multe sisteme de transpunere a semnelor chineze în litere
latine. Pentru redarea în alfabetul latin a sistemului de scriere simplificat (faţă de
cel tradiţional) din RP Chineză, China1 şi ISO au adoptat sistemul Hanyu Pinyin
(sau „Schema alfabetului chinezesc fonetic”)/Pinyin/ISO 7098:1982 Documentation
– Romanization of Chinese, înlocuit prin ISO 7098: 1991, care foloseşte toate literele
alfabetului latin şi patru semne diacritice pentru redarea tonurilor.
• 1.3.6. Transliterarea caracterelor ebraice în caractere latine
Se face conform standardului ISO 259-2:1994(E): Information and documentation –
Transliteration of Hebrew characters into Latin characters, Part 2: Simplified transliteration,
adoptat ca SR ISO 259-2:1996 Informare şi documentare. Transliterarea caracterelor
ebraice în caractere latine. Partea 2: Transliterare simplificată, cf. şi ISO 259-3:1999
Conversion of Hebrew Characters into Latin characters. Part 3: Phonemic Conversion.
• 1.3.7. Conversia caracterelor greceşti2 în caractere latine
Se face conform SR ISO 843:2014 Informare şi documentare. Conversia caracterelor
greceşti în caractere latine, care transpune standardul ISO 843:1997 Information and
documentation – Conversion of Greek characters into Latin characters (iniţial ISO/
R843:1968; versiune corectată 1999-04; confirmat în 2017).
Litera din Numele Conversia în
alfabetul grecesc literei alfabetul latin
Αα alfa Aa
Ββ beta Vv
Γγ gama Gg
Δδ delta Dd
Εε epsilon Ee
Ζζ zeta Zz
Ηη eta Īī
Θθ teta Th th
Ιι iota [ĭota] Ii
Κκ kapa Kk
Λλ lambda Ll
Μμ miu [mĭu] Mm
1
Pentru chineza din afara RP Chineze propriu-zise se folosesc sisteme de redare parţial diferite.
2
Dintre care multe sunt folosite ca simboluri în diverse domenii ale ştiinţei şi tehnicii.
Νν niu [nĭu] Nn
Ξξ csi Xx
Οο omicron Oo
Ππ pi Pp
Ρρ ro Rr
σ/final ς sigma Ss
Ττ tau [taŭ] Tt
Υυ ipsilon Yy
Φφ fi Ff
Χχ hi Ch ch
Ψψ psi Ps ps
Ωω omega Ōō
• 1.3.8. Redarea cuvintelor japoneze în litere latine

• Japoneza are mai multe sisteme de scriere: două silabare – hiragana şi katakana
(cu câte 46 de caractere) – şi logograme/ideograme, numite kanji (împrumutate din
chineză). Există în total cca 50.000 de caractere kanji; în uzul cotidian sunt 1.945 de
caractere (predate – după învăţarea silabarelor – în învăţământul obligatoriu de 9
ani); un japonez cultivat poate recunoaşte (nu neapărat şi scrie) cel mult cca 5.000
de caractere.
• Pentru redarea cu litere latine (care în Japonia sunt învăţate de toţi elevii şi
general folosite în scrisul la calculator) a cuvintelor japoneze există trei sisteme
principale: Hepburn (Hebon-shiki Rōmaji), utilizat curent inclusiv de guvernul
japonez; Kunrei-shiki/Monbushō (standardizat prin norma ISO 3602:1989
Documentation – Romanization of Japanese (kana script) şi recunoscut oficial) şi Nippon
(variantă modificată a sistemului Hepburn), standardizat prin ISO 3602 Strict
(Nihon-shiki). Sistemul JSL Japanese Yale, influenţat de Kunrei-shiki, se foloseşte la
predarea pentru străini a japonezei vorbite. În diferite variante ale acestor sisteme,
numele capitalei Tokio, de ex., este redat ca Tōkyō/Tokyo/Tôkyô/Tohkyoh/Toukyou/
Tookyoo; cf. şi Fujisan/Huzisan pentru „muntele Fuji”.
2. Reguli de scriere şi de pronunţare1 literară a cuvintelor româneşti

• Prezentele reguli de scriere şi de pronunţare literară a cuvintelor româneşti
privesc aspecte în legătură cu care, în scriere sau/şi în pronunţare, pot exista
ezitări ori greşeli – din cauza necunoaşterii originii, a sensului şi a structurii unor
cuvinte sau din cauza influenţei unor rostiri dialectale, învechite, populare etc.
1
Pentru a înlesni lectura, pronunţările se redau aici în grafia românească obişnuită.
• Prezentarea acestor reguli este necesară şi pentru că ortografia limbii române

(numită curent fonetică) nu este de fapt integral fonologică, ci este guvernată în
unele cazuri şi de alte principii.
• Nu sunt notate în scrisul curent asimilările produse în vorbire între sunete
vecine, de ex. asurzirea lui b la [p] în cuvinte din fondul vechi înainte de consoane
surde, precum îndeobşte [îndeopşte], obcină [opčină] (pop.), subsuoară [supsuŭară],
subţire [supţire], dar şi în neologisme ca absent [apsent], abţine [apţine], obtuz
[optuz]; preiotarea lui e în cuvinte vechi ca mie [miĭe], vie [viĭe] sau pronunţarea [ŭa]
a diftongului iniţial de cuvânt sau de silabă scris oa- în cuvinte ca oameni [ŭameni],
respectuoasă [respektu|ŭasă].
• Regulile de mai jos sunt, în general, valabile pentru toate cuvintele din
familiile cărora le aparţin cele citate. Exemplele cu corp fonetic asemănător sunt
distinse prin clasa lexico-gramaticală sau prin glosare. Literele sunt enumerate în
ordine alfabetică, nu după locul/modul de articulare.
• În cazurile pentru care nu exisă reguli, scrierea/pronunţarea corectă trebuie
memorată sau verificată în Dicţionar.
• Pentru alte situaţii v. Mioara Avram, Ortografia pentru toţi, şi DIN.
2.1. (Grupuri de litere cu) consoane

2.1.1. c, chi sau g, ghi?
• Norma a optat pentru formele cu c, ch cangrenă, carafă, chitară, şi nu pentru
variantele cu g, gh *gangrenă, *garafă, *ghitară.
2.1.2. ci [či] sau [si]?

• În câteva împrumuturi relativ mai vechi din franceză, ci se pronunţă [si]: ciclamen,
citronadă; dar: cinema, citric, citrin.
2.1.3. h- sau ø?
• Se scriu cu h- şi se pronunţă cu [h] formaţiile cu hetero- „diferit”, hexa- „şase”,
hiero- „sfânt”: heterosexual, hexametru, hieratic, hieroglifă.
• Dar se scriu fără h- (şi se pronunţă ca atare) unele formaţii cu etero „diferit” şi
etero „de eter”: eterogen, eteromanie, precum şi ierarhie; umor (nu: *humor (înv.), însă
cu h‑ humorescă).
2.1.4. [ks]: cs sau x?

• Grupul de sunete pronunţat [ks] se scrie:
1. c + s în:
1.1. câteva cuvinte (mai ales provenite din limbi unde se scriu cu c(h)s): bucsău (deşi
adaptat din buxus), catadicsi, cocs, comics, ecstasy, fucsie „plantă”, hicsos, îmbâcsi, lacs
„peşte”, micsandră, sconcs, ticsi, tocsin „clopot de alarmă” (rar), vacs, vecsel (înv.);
1.2. unele nume proprii de familie: (Vasile) Alecsandri;
• Succesiunea de litere/sunete c + s în silabe diferite apare în compuse împru-
mutate/calchiate: blocstart, cârcserdar, cocsagâz, facsimil, rucsac.
2. x, de regulă, în:
2.1. numeroase cuvinte: chix, coxă, extaz, fux „manevră”, lax adj., a mixa, ruxandră,
tix „praf de curăţat”, toxină „substanţă”;
2.2. numeroase nume proprii de persoană: Alexandra, (Grigore) Alexandrescu,
Alexandri, Alexandru, Ruxandra.
• În scrierea unor nume de familie, lui x îi corespunde uneori ss: (Alfred)
Alessandrescu, (Ioan) Massim.
2.1.5. m sau n înainte de b, f, p?

• 1. Înainte de b şi p se scrie m şi se pronunţă [m], nu n (inclusiv în prefixe din
derivate româneşti sau împrumutate/calchiate care înaintea altor consoane se
scriu cu n): ambulanţă, amplasa, bomboană, combate, complăcea, emblemă, emplastru,
imbatabil, improviza, imputa, îmbolnăvi, îmbunătăţi, împacheta, împărat, împături, umbla;
• Elementul sin- are înainte de b, f, p, în cuvinte neanalizabile, varianta sim-:
simbioză, simbol, simfonie, simpatie (dar: sinfazic).
• 2. Însă se scrie n şi se pronunţă [n] şi înainte de b sau de p în:
2.1. compuse împrumutate: input, Kronprinz, lumpenproletariat;
2.2. elemente de compunere/prefixe ca avan-, non-, pan-: avanport, avanpost,
avanpremieră; nonprofit, panpsihism;
2.3. nume proprii străine de localităţi: Banbury, Brandenburg (de unde s. comun
brandenburg), Canberra, Istanbul (dar Stambul), Nürnberg;
• Dar se scriu şi se pronunţă fie cu m, fie cu n înainte de b şi de p unele substantive
proprii:
- nume de localităţi din România compuse cu sân- „sfânt”: Sâmbotin (jud. Gorj)/
Sânbotin (jud. Vaslui), Sânbenedic, Sânpetru (şi ~Almaşului, de Câmpie, German, Mare,
Mic), Valea Sânpetrului, conform Legii 290/2018 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României;
- nume de persoane cu purtători din România: Goldemberg/Goldenberg,
Goldenblum, Kernbach, Rosemberg/Rosenberg, Rosenbaum, Rosenblat, Rosenbusch,
Weinberg/Vaimberg sau cu purtători străini: Gutenberg, Steinbeck;
- nume de sărbători: Sâmpetru/Sânpetru.
• 3. Înainte de f se scrie m şi se pronunţă:
3.1. [m] în:
3.1.1. cuvinte ca amforă, bomfaier, camfor, damf, îngâmfat, limfă, nimfă, pamflet, triumf,
a umfla, zamfir;
3.1.2. elementul amfi-: amfibiu, amfibrah, amfiteatru, amfitrion;
3.1.3. nume proprii: Pamfil, Zamfira;
3.2. se scrie n şi se pronunţă n (şi nu m [m]) în:

3.2.1. cuvinte precum confort, fanfară, a fonfăi;
3.2.2. prefixul infra-: infraacustic, infralegal, inframicrobiologie, infrapaginal, infraroşu,
infrastructură.
2.1.6. -răsc, -răscu, -răşte -răşti sau -resc, -rescu,-reşte, -reşti?

• După r se scrie şi se pronunţă:
ă: -ăsc la ind. prez. pers. 1 sg. şi 3 pl. şi conj. prez. pers. 1 sg., -ăşti la ind. şi conj. prez.
pers. 2 sg., -ăşte la ind. prez. pers. 3 sg. la verbele de conjugarea a IV-a terminate la
infinitiv în -î care primesc augmentul -esc: eu, ei urăsc, tu (să) urăşti, el urăşte;
e: în -resc, -rescu, -reşte, -reşti în adjective, adverbe, nume proprii de persoane şi
de locuri derivate cu sufixele -esc, -eşte, -escu, -eşti: tătăresc; tătăreşte; Tatarescu/
Tattarescu/Tătărescu; Tătăreşti (jud. Satu Mare); sunt însă atestate şi nume proprii de
persoană sau de localităţi în -ăscu, -ăşti: Tătarăscu/Tătărăscu; Tătărăşti (jud. Bacău)1.
2.1.7. s sau c + i?
• În câteva împrumuturi din franceză, [s] se redă (etimologic şi prin tradiţie) prin
c (+i): ciclamen, citronadă.
2.1.8. s sau z?
• Înaintea anumitor litere (reprezentând consoane surde sau sonore, inclusiv
sonante (m, n, l, r), ori vocale) se scrie s sau z şi se pronunţă [s] sau [z] în funcţie,
în general, de rostirea actuală a vorbitorilor de limbă literară2; la unele cuvinte pot
exista ezitări cu privire la grafie/pronunţare.
• I. Se scrie s şi se pronunţă [s]:
1. în prefixele des- şi răs- înaintea consoanelor surde [k] şi [č] (scrise c, respectiv
c + e, i), [k′] (scrisă ch + e, i), f, h, p, t, ţ: a descânta, a descentraliza, a descheia, a
deschiaburi, a descifra, a desfereca, a deshăma, a despotcovi, a destăinui, a se desţăra (rar);
a răsciti, a răscoace, a răsfierbe, răsplată, a răstălmăci;
• Aceste prefixe pierd pe -s final în derivate de la baze care încep cu s: a desăra,
a răsuci, a răsufla.
2. în prefixele des-, răs- şi înaintea consoanei sonore z: a deszăpezi, a deszăvorî, a
răszice;
3. (inclusiv înaintea unor consoane sonore şi a unor sonante) în derivate/
compuse analizabile (formate în limba română sau împrumutate) cu:
3.1. elementul plus-: plusvaloare;
3.2. prefixul trans-: transdanubian, translucid, transmutaţie, transnaţional;
• Dar tranz- înainte de vocală în cuvinte împrumutate, neformate/neanalizabile
în limba română: tranzacţie, tranzistor, tranzit.
1
Conform Legii 290/2018.
2
În istoria limbii române, scrierea şi pronunţarea cu s sau z au fost uneori diferite de normele actuale.
4. în compuse împrumutate: aisberg, fosgen, glasbeton, glasvand, jurisdicţie şi

în nume proprii străine (în care este pronunţat şi [z]): Desdemona, Dresda, Israel,
Lesbos, Svetlana;
5. înainte de m în:
5.1. finala -sm: marasm, pleonasm, sarcasm;
5.2. finala -smă: agheasmă, carismă, catapeteasmă, clismă, fantasmă, miasmă,
mireasmă, plasmă, prismă, schismă, tenesmă;
5.3. sufixul -ism: comunism, simbolism;
6. în contexte variate (inclusiv la iniţială şi înainte de sonante), în alte cuvinte
mai vechi sau mai noi, fără nicio regulă formală: cicisbeu; a desluşi, disgravidie,
disjunctor; lesbiană, slab, smântână, a sminti, a smulge, snoavă, svastică, sveter, a trăsni,
a trosni, dar bezmetic, beznă, izlaz.
• II. Se scrie z şi se pronunţă [z]:
1. înaintea consoanelor sonore b, d, g, [g′] (scrisă gh + e, i), [ğ] (scrisă g + i), j şi v
(inclusiv la iniţială de cuvânt şi în variantele de prefixe diz-, răz- din derivate
analizabile, formate pe teren românesc sau împrumutate): a azvârli, brazdă, dizgraţie,
a izgoni, mâzgii, Pazvante; a răzbate, a răzda (rar), a se răzgândi, a se răzghina (reg.), a
răzjudeca; a zbura (dar, prin tradiţie, revista Sburătorul), zdup, a zghihui (înv., reg.),
zgomot, zvelt;
2. în prefixul dez- înaintea consoanelor sonore b, d, g, [g′] (scrisă gh +e, i), v şi
a sonantelor şi înainte de vocale: a dezaproba, a dezbobina, a dezdoi, a dezechilibra, a
dezgheţa, a dezghioca, a dezgoli, a dezinfecta, a dezlega, a dezmoşteni, a deznaţionaliza, a
dezonora, a dezrădăcina, a dezrăsuci, a dezumaniza, a dezvinovăţi;
3. înaintea sonantelor l, m, n (inclusiv la iniţială) în cuvinte ca: bezmetic, beznă,
boleaznă, buzna, cazma, caznă, cizmă, gleznă, guzlă, hazna, izlaz, izmană, izmă, iznoavă
(pop.), a îndrăzni, niznai, pizmă, razna, răzleţ, răzmeriţă, rozmarin, roznovean, tăzlăuan,
zlătar, zloată, zlot, a zmângăli, zmeu, zmeură; dar: a desluşi, slab, smântână, snoavă;
4. în împrumuturi şi în nume proprii pronunţate în limba română literară
actuală cu [z] intervocalic (ca în etimon): Câmpiile Elizee, concluziv, coroziv, (semi)
ocluziv, elizeu;
• Dar se scrie conclusum (lat.) [s pron. s/rom. z].
5. în elementul izo-: izoanaliză, izobară, izocoră, izodinamică, izoedric, izofonă,
izoglosă, izohipsă, izolinie, izomer, izonefă, izooctan, izoparafină.
• III. În cuvintele analizabile formate cu sufixul -nic se scrie şi se pronunţă s [s],
respectiv z [z], în funcţie de consoana finală a bazei:
1. casnic, dosnic, josnic, năprasnic (< năprasnă (înv., reg.));
2. colhoznic, groaznic, obraznic, paznic.
• Dar în împrumuturi neanalizabile se scrie şi se pronunţă conform etimonului:
becisnic, praznic.
• IV. Se admit variante scrise şi pronunţate cu s [s]/z [z] în cuvintele disertaţie/

(colocv.) dizertaţie, disident (livr.)/dizident, la care variantele cu z [z] au devenit
uzuale chiar în limbajul îngrijit şi în practica universitară, urmând tendinţa mai
veche în limbă de sonorizare a lui s intervocalic la z (ca în bazin, chermeză, viteză din
mai vechile basin, chermesă, vitesă); se recomandă însă în continuare numai premisă,
sesiune; cf. şi filozof/(livr.) filosof s. m., pl. filozofi/filosofi, teozof/(livr.) teosof şi familiile
lor.
• V. Se scrie s (conform principiului tradiţional-istoric), deşi se pronunţă uzual
[z] în elementul cvasi- [cvazi]: cvasinormal, cvasitotalitate, cvasiunanim.
2.1.9. sp, st, str sau şp, şt, ştr?

• În grupurile sp, st, str la iniţială de cuvânt
1. se scrie s şi se pronunţă [s] (nu [ş]) în anumite împrumuturi din engleză, franceză,
italiană, latină: spray, staff, stat „tabel” (~ de plată), stofă, a strangula;
2. se scrie ş şi se pronunţă [ş] (nu [s]) în împrumuturi din germană: ştrand, ştras.
2.1.10. x [ks] sau [gz]?
• Litera x redă fie grupul de consoane surde [k + s], fie grupul de consoane sonore
[g+ z], conform principiului tradiţional-istoric, şi anume:
• 1. x se pronunţă [ks]1:
1.1. la iniţială de cuvânt + V: xantom, xenofob, xilofon;
1.2. la finală de cuvânt: box, complex, fenix, fix, fox, lax adj., index, limax, linx, lux,
ortodox, perplex, phoenix, pix, prolix, sfinx, xerox;
1.3. în interiorul cuvintelor:
1.3.1. + C surdă (± C): ambidextru; a excava, excepţie, a excita, a exfolia, a explica, exsudat;
imixtiune; inexpugnabil, inextricabil; a juxtapune;
• În asemenea cuvinte, scrierea şi pronunţarea lui x ca [s] este ieşită din uz: O
enigmă nesplicată... Eminescu (= neexplicată).
1.3.2. după n, r: anxietate, marxism;
1.4. în nume proprii ca Alexandru, Felix, Sextil, Xenia;
• 2. În poziţie intervocalică, x se pronunţă [ks] sau [gz], şi anume:
2.1. [ks] în cuvinte ca aproximaţie, axă, bauxită, coxalgie, detoxifica, doxă (fam.); a
exacerba, a exagera; execrabil, exegeză, exigenţă, exit-poll; a fixa, hexametru, luxemburghez,
maxim, oxid, reflexe, taxă, toxic;
2.2. [gz]2 în neologisme latino-romanice ca auxiliar, elixir, exact, a exala, a exalta,
examen, exantematic, a exaspera, execuţie, exemplu, a exercita, exerciţiu, a exemplifica, a
exersa, a exila, a exista, exotism, a exulta3;
1
Pronunţare nespecificată în Dicţionar, deoarece corespunde componenţei literei: x = c + s.
2
Pronunţare specificată în Dicţionar, pentru că nu există o regulă.
3
Rostirea hipercorectă [ks] în loc de [gz] în aceste cuvinte – practicată în special în învăţământ, pentru a
fixa la elevi deprinderile de scriere – este greşită.
• Nu există reguli general valabile, ci numai unele îndrumări orientative, în

funcţie de etimologie (latino-romanică), de calea de pătrundere (orală sau scrisă),
de pronunţarea în limba de origine (mai ales franceză) sau contrară acesteia ş.a.,
iar grafia şi pronunţarea trebuie memorate sau verificate: când în Dicţionar nu se
indică pronunţarea înseamnă că x se rosteşte cu valoarea componentelor lui c +s:
[ks]; pronunţarea lui ca [gz] este indicată în Dicţionar.
• La pluralele în -i ale cuvintelor terminate în -x se scrie cş şi se pronunţă [kş]:
bocşi „câini”, complecşi, fenicşi „palmieri”, ficşi, focşi, indecşi „degete”, lacşi „peşti”,
limacşi, lincşi, lucşi „unitate de măsură”, ortodocşi, perplecşi, phoenicşi „plante”,
prolicşi, sconcşi „animale”, sfincşi; cf. şi mixt – micşti.
• 3. în Bruxelles şi bruxellez, x se pronunţă [s]: [brüsel];
• 4. în unele cuvinte şi nume proprii străine, x are valoarea [ø]: Bordeaux [bordo].
2.1.11. x, s/ex sau es?

• 1. La iniţială, se scrie ex şi se pronunţă [eks]1 în cuvinte:
1.1. împrumutate gata formate (înainte de consoană surdă, inclusiv de literele c,
c + e): excava, excepţie, excurs, excursie, expatria, explica, exploata, expre adv.; expres1, 2
adj., adv.; expres3 s. n.
1.2. în care ex este prefix: a exînscrie; ex-premier.
• 2. Dar se scrie es şi se pronunţă [es] în cuvinte:
2.1. împrumutate mai recent: espresor, espresso (cafea) (it.);
2.2. în care această secvenţă face parte din radical (nu este prefixul ex-): escadrilă,
escalada, escroc, espadrilă (nu: *excroc etc.).
• Nu trebuie omise în scris sau în pronunţare (cum se întâmplă uneori) x în
favoarea consoanei următoare, nici consoana care urmează după x: excrescenţă,
exsudat (nu: *ecrescenţă, *exudat).
2.1.12. x sau cţ?
x şi cţ nu trebuie confundate în scriere şi pronunţare în reflexie „fenomen fizic” şi
reflecţie „gândire”.
2.2. Vocale şi semivocale2

2.2.1. â sau î?
• Prin Hotărârea Academiei Române din anul 1993 privind înlocuirea literei î „din i”
cu â „din a” în interiorul cuvintelor3, scrierea cu â în situaţii determinate a devenit
obligatorie în publicaţiile oficiale din România (fără ca nerespectarea acestei
1
Când x se rosteşte [gz], pronunţarea este indicată în Dicţionar: examen [egzamen], a exista [egzista].
2
Inclusiv diftongi, hiat, triftongi.
3
V. ANEXE.
reguli să poată fi sancţionată legal) şi în învăţământ1 (unde încălcarea ei antrenează

scăderea notei).
• Dar există în continuare edituri, instituţii, persoane (mai ales literaţi, dar şi
unii lingvişti) şi publicaţii care aplică regula anterioară a scrierii numai cu î din i
sau/şi care cer periodic revenirea la ea. Limba română se singularizează astfel prin
aplicarea simultană a două ortografii, uneori în aceeaşi publicaţie.
• Conform acestei Hotărâri, sunetul [î] este redat în limba română actuală prin
două caractere, â şi î2 (cu litere-suport diferite, dar cu acelaşi semn diacritic), după
criteriul distribuţional/al poziţiei în cuvânt şi după cel al structurii morfologice.
• Sunetul [î] se notează actualmente prin:
1. litera â numai în interiorul cuvintelor: ascultând, brâncă, brânză, câmp, când,
pârâu, a râde, râmnic, rând, râpă, râu, român, sfânt, târg, vânt, vrâncean, inclusiv în:
1.1 derivate cu sufixe de la cuvinte terminate în -î: coborâre, coborâş, coborâtor
de la a coborî;
1.2. forme flexionare ale verbelor de conj. a IV-a terminate la inf. în -î: coborâi,
coborâsem, coborând, coborât de la a coborî;
2. litera î:
2.1. la iniţiala cuvintelor: în, încă, a începe, a se întuneca, a înţelege, şi, respectiv,
la finala verbelor de conj. a IV-a în -î: a amărî, a borî, a coborî, a doborî, a hotărî, a
mohorî, a omorî, a pârî, a scociorî, a tăbărî, a urî, a vârî, a zăvorî şi a s. imambaialdî.
2.2. în interiorul cuvintelor: numai în compusele în care al doilea element
începe cu î-: bineînţeles, semiîntuneric şi în derivatele cu prefixe de la cuvinte care
încep cu î-: neîmblânzit, neîncepere; a preîncălzi, a preîntâmpina; a reîmprospăta, a
reîncălzi; a subîmpărţi, a subînţelege;
• În unul şi acelaşi cuvânt pot apărea deci atât â, cât şi î: a se întâmpla, nemaiîntâlnit,
a preîntâmpina.
3. În ce priveşte substantivele proprii:
3.1. scrierea numelor de localităţi din România s-a adus în acord cu Hotărârea
Academiei prin Legea nr. 290/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 2/1968
privind organizarea administrativă a teritoriului României:
Brânzeni, Câmpulung, Întrerâuri, Pârâul Rece, Râmnicu Sărat, Râpile, Râu de Mori, Româneşti,
Sâmbotin/Sânbotin, Sânbenedic, Sângeorgiu de Pădure, Sângeorz-Băi, Sânicolau Mare, Sântana,
Sântă Măria (~ Orlea), Sfântu Gheorghe, Târgovişte, Târgu Jiu, Topârcea, Vrânceni; excepţie:
Pârău Gruiului;
1
Conform adreselor Ministerului Educaţiei şi Cercetării 48.871/23 noiembrie 2005 şi 31.641/3 mai 2006,
începând cu anul şcolar 2006-2007, „respectarea normelor prevăzute în ediţia a II-a a [...] DOOM este
obligatorie [...] la examenele de bacalaureat”. Aceste norme au devenit obligatorii şi în Republica Moldova
(de unde se importau în România tipărituri neconforme cu DOOM2) pentru instituţiile de învăţământ
începând de la 17 octombrie 2016, conform Ordinului ministrului Educaţiei şi hotărârilor Consiliului
Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
2
Cele două litere au în cuvintele din DOOM3 un număr apropiat de ocurenţe: â peste 10.000, î peste
11.000.
3.2. numele de familie purtate de români se pot scrie în interior cu â sau cu î,

în funcţie de tradiţia familiei, de voinţa purtătorilor şi, în epoca modernă, de actele
de stare civilă,
C. Brâncuşi, D. Brândză, V. Pârvan, V. Râpeanu, Topârceanu (cf. nume de localitate
Topârcea), Vântu, Vrânceanu, dar şi, cu alţi purtători, Brîncuşi, Brînză, V. Cîrlova, E.
Gîrleanu, Pîrvan, B.T. Rîpeanu, G. Topîrceanu, Vîntu, Vrînceanu (şi Vrănceanu).
4. Sunetul [î], fie că este scris cu litera â, fie că este scris cu litera î, se redă în
transcriere prin [î].
5. În editarea/reproducerea/transcrierea unor texte datând din perioade când
nu operau normele actuale, redarea trebuie făcută tacit conform acestora, întrucât
distincţia â – î nu are valoare fonetică.
6. Litera ы [î] din interiorul cuvintelor şi al numelor proprii din limbi scrise cu
alfabetul chirilic trebuie redată prin â, nu prin î: bâlină, Bâvalov, Cernâşevski, kalmâc,
kârgâz, Kârgâzstan, Kolâma, Saltâkov, Vâborg.
2.2.2. sânt, sînt sau sunt?

• Hotărârea Academiei din 19931 prevede şi revenirea la formele din seria sunt în loc
de sînt, dar expresia „în grafia limbii române” din titlul ei a provocat iniţial o oareca-
re derută, chiar la unii lingvişti; corect (conform principiului fonologic predominant
în ortografia românească), ea trebuie interpretată ca privind şi pronunţarea2.
• În reproducerea formelor verbale în cauză din texte mai vechi, populare etc.,
formele din seria sînt trebuie redate acum cu grafia sânt.
2.2.3. a, e, i sau ea, ă, â după j şi ş?

• După j şi ş se scrie în general, în funcţie de structura morfologică a cuvân-
tului, a, e, i sau ea, ă, â şi se pronunţă [a], [e], [i], respectiv [ěa], [ă], [î], şi anume:
• I.1. De regulă, în radicalul cuvântului se scrie a, e, i (şi nu ea, ă, â – cu excepţiile
de mai jos) şi se pronunţă [a], [e], [i] şi nu [ěa], [ă], [î]:
1.1. a: cârjaliu; jalbă, jale, jalon, jaluzea, jar, javră, tânjală („proţap”, cf. a se lăsa
pe ~); e: a jecmăni, a jeli; i: jilav, jiletcă, jilip, jilţ, jir;
1.2. e: a aşeza, a deşela, a deşerta, a înşela, a înşeua, şelar, şeptic, şerpar, şerpaş, şerpoai-
că, şes adj., s., şesime; i: maşină, şir; a: jalbă, muşama, pauşal, şa, şade, şalău, şale, şapcă,
şapte, şarpe, şasă (f. de la adj. (pop.) şes), şase;
• Dar actualmente se admite şi scrierea cu ea în deşartă adj., vb./deşeartă, înşală/
înşeală (deşi e din radical alternează cu a, nefiind vorba de augmentul -ează/sufixul
-eală), ca şi a lui aşează (cu a în radical), la fel cu a lui ataşează (cu ea din augment).
2. Însă se scrie ă, â şi se pronunţă [ă, î] în derivate:
2.1. jălbar, jăratic, jărăgai, stejăriş (după jalbă, jar, stejar);
2.2. ă: deşănţat, şăgalnic, şăluţ, şănţuleţ, şătrar (după şagă, şal, şanţ, şatră), â: a şâşâi.
1
V. ANEXE.
2
Dintre cele două prevederi din Hotărâre, cea privind revenirea la formele de tipul sunt nu a întâmpinat
aceeaşi rezistenţă ca reintroducerea lui â.
• II. În articolul hotărât f. sg., în desinenţe şi în sufixe se scriu şi se pronunţă

vocale din una din cele două serii, în funcţie de clasa morfologică a cuvintelor şi
respectându-se identitatea vocalei acestora după alte consoane decât j, ş, şi anume:
1. substantivele şi adjectivele feminine cu tema terminată în j, ş se scriu şi se
pronunţă cu:
1.1. -ă la NA sg. neart.: broşă, grijă, lojă, plajă, tijă, vrajă; cenuşă, fruntaşă adj., s.,
gureşă, mătuşă, păpuşă, tovarăşă, uşă (ca în mamă, bună), şi la V sg. neart.: tovarăşă
(opus V m. sg. sau NA f. pl. tovarăşe);
1.2. -a la NA sg. art.1: grija, loja, plaja, tija, vraja; broşa, cenuşa, fruntaşa, gureşa,
mătuşa, păpuşa, tovarăşa, uşa (ca în mama, buna);
1.3. -e la GD sg. neart. şi la NA pl.: plaje, tije; broşe, fruntaşe, gureşe, tovarăşe (ca
în mame, bune);
2. verbele de conj. I cu tema terminată în j, ş se scriu şi se pronunţă cu:
2.1. -a la infinitiv şi în formele şi cuvintele provenite de la acesta (imperf., part.,
imper. 2 sg. neg., inf. lung substantivat): angaja, angajam, angajat, angajare; ataşa,
ataşam, ataşat, ataşare (ca în lucra, lucram, lucrat, lucrare);
2.2. -ează (la verbele cu augment) la ind. prez. pers. 3: angajează, aranjează,
ataşează, erijează, şarjează (ca în lucrează);
2.3. -ă neaccentuat la ind. prez. pers. 3: îngraşă (la fel ca în ascultă) şi accentuat la
ind. prez. 1 pl. şi perf. s. 3 sg. angajăm, angajă; îngrăşăm, îngrăşă (ca în lucrăm, lucră);
2.4. -e (la verbele fără augment)/-eze (la verbele cu augment) la conj. prez. pers.
3 să angajeze, să îngraşe (ca în să cânte, să lucreze).
• III. Verbele de conj. a IV-a cu tema terminată în j, ş se scriu şi se pronunţă cu:
1. -i la infinitiv şi în formele şi cuvintele provenite de la acesta (ind. prez. 1
pl., perf. s., part., ger., imper. 2 sg. neg., inf. lung substantivat): a îngriji, îngrijim,
îngrijii, îngrijind, îngrijit, îngrijire; a ieşi, ieşim, ieşii, ieşind, ieşit, ieşire (ca în a citi, citim,
citii, citind, citit, citire);
• Astfel, la verbele cu tema terminată în j sau ş, gerunziul este diferit la majori-
tatea verbelor de conj. I: îngrijându-se (de la a se îngrija „a se nelinişti”) şi, respectiv,
a IV-a: îngrijind (de la a îngriji „a avea grijă”).
2. -eam/-ească (la verbele cu sufix/augment) la ind. imperf. pers. 1, respectiv
la conj. prez. pers. 3: îngrijeam, să îngrijească; sfârşeam, să sfârşească (ca în citeam, să
citească).
• IV. Sufixele se scriu cu a, ă, ea şi se pronunţă cum se scriu:
1. -ar: birjar; căluşar, cenuşar, chiţibuşar, cireşar, coşar, gogoşar, toboşar (ca în lemnar);
2. -ământ: îngrăşământ (ca în legământ);
3. -ăreasă dacă sunt legate (cel puţin virtual) de -ar: cenuşăreasă (după cenuşar)
şi -ereasă dacă sunt legate de -er: lenjereasă (după lenjerie);
1
De aceea aceste forme se dau în Dicţionar.
4. -ărie dacă sunt legate (cel puţin virtual) de -ar: birjărie (înv.); chiţibuşărie,
gogoşărie (după birjar, chiţibuşar, gogoşar; la fel ca în berărie) şi -erie dacă sunt legate
de -er: lenjerie, menajerie (ca în frizerie, tapiţerie) sau independente: cartuşerie;
5. -ător: crucişător, înduioşător, înfricoşător, îngrăşător (ca în temător);
6. -eală: bălmăjeală (fam.), gălbejeală (pop.), oblojeală (pop.), prăjeală, tânjeală
„tânjire”, vrăjeală (fam.); greşeală, învălmăşeală, linguşeală, moleşeală, răguşeală,
sfârşeală, zăpuşeală (ca în îndrăzneală);
• Tânjeală „tânjire” (rar), format cu sufixul -eală de la verbul a tânji, se distinge
astfel de tânjală „proţap”, care este probabil împrumutat ca atare.
7. -ean: blăjean, clujean, dejean, doljean, gorjean, lugojean, sălăjean, zaporojean; arge-
şean, crişean, (trans)făgărăşean, ieşean, (mara)mureşean, orăşean, someşean, timişean (ca
în braşovean);
• Însă se scrie -ian şi se pronunţă [ĭan] după un radical vocalic: buzoian, vasluian
şi [ian] în argentini|an, bolivi|an, iraki|an, israeli|an.
8. -ească: vitejească; arendăşească, ostăşească, papistăşească, strămoşească, tovărăşească
(la fel ca în bărbătească);
9. -eaţă: roşeaţă (ca în negreaţă);
• Dar unele nume proprii s-au fixat (şi) în forme care nu respectă regulile, di-
ferind de adj./s. comun corespunzător: nume de persoane: Argeşan(u)/Argeşeanu,
Cartojan, Crişan/Crişean, Făgărăşanu/Făgărăşeanu, Gorjan, Ieşanu, (Ana) Lugojana,
Orăşanu, Sălăjan, Someşan(u)/Someşeanu, Stolojan, Şearpe; nume de locuri: Argeşani,
Blăjani, Botoşani, Clejani, Crişan, Crişana, (Cubleşu) Someşan, Dejan, Dejani, Drăgăşani,
Focşani, Petroşani (localităţi), Transfăgărăşan (drum); nume de firme: Argeşana, Clu-
jana, Someşana (faţă de adj. şi s. comune argeşean, clujean, crişean, dejean, făgărăşean,
lugojean, şarpe, someşean, transfăgărăşean).
2.2.4. e sau i?
• Se scrie i, nu e, şi se pronunţă [i] în finala -atic (nu -atec): iernatic, jăratic, osta-
tic; cf. şi a deretica, petic, a trimite.
• Cf. şi nume de localităţi: Tomnatic (jud. Alba, Bihor, Timiş), Văratic (jud. Vas-
lui), dar şi Tomnatec (jud. Hunedoara), Văratec (jud. Neamţ).
2.2.5. e sau ie?

• Uneori poate exista ezitare între scrierea/pronunţarea cu e [e] sau cu ie [ĭe].
• La început de cuvânt şi de silabă după vocală se scrie e sau ie, în funcţie, în
general, de pronunţarea actuală a vorbitorilor de limbă literară, de etimologie, dar
şi de tradiţie (scrierea şi pronunţarea putând sau nu să concorde).
•1. În majoritatea neologismelor, la început de cuvânt şi de silabă după vocală

se scrie e şi se pronunţă (de către oamenii culţi) [e]1: ecran, educaţie, efect, efemer, elev,
elocvent, epic, epocă, epopee, elan, eră, Europa, examen; aed, aerodrom, alee, coexistenţă,
idee, poem, inclusiv în verbe cu augmentul -ez: agreez, creez, efectuez, procreez, recreez;
la fel în cuvinte mai vechi, cu caracter cărturăresc, ca egumen, episcop, evanghelie,
evreu (în timp ce unii vorbitori obişnuiţi le pronunţă cu [ie]).
• Dar ierarhic, ierarhie, ierarhiza.
• 2. În câteva cuvinte din cel mai vechi fond al limbii – pronume personale şi
forme ale verbului a fi –, se scrie e, dar se pronunţă [ĭe]2: eu, el, ei, ele; eşti, este, e,
eram, erai, era, eraţi, erau.
• 3. Se scrie ie şi se pronunţă [ĭe] în:
3.1. cuvinte din fondul vechi: ied, iederă, ieftin, iepure, ieri, a ierna, a ieşi; baie,
bătaie, cărăruie, cheie, femeie, voie, inclusiv la forme ale verbelor cu finală vocalică a
radicalului: bântuie, biruie, lălăie, măcăie, mângâie, suie, taie, trebuie;
3.2. verbe neologice cu radical cu finală vocalică: atribuie, contribuie (prin
asimilare la verbele din fondul vechi suie, trebuie); cf. şi bruiez, deraiez;
3.3. neologisme cu ie în etimon: hematopoieză, proiect.
2.2.6. ea sau ia?

• 1. La început de cuvânt şi de silabă după vocală:
1.1. se scrie ia şi se pronunţă [ĭa] când alternează cu ie: baia/baie, băiat/băieţi,
femeia/femeie, iadă/iede, iarnă/ierni, întemeiază/să întemeieze, îndoială/îndoieli, a tăia/taie,
să trăiască/trăieşte, trebuia/trebuie, îndoială/îndoieli, vasluian/vasluieni sau cu i: joia/joi,
a treia/trei;
1.2. se scrie ea, dar se pronunţă [ĭa] în pr. ea [ĭa]; se diferenţiază numai grafic f.
sg. aceeaşi – m. pl. aceiaşi.
1.3. în neologisme, vorbitorii limbii literare actuale pronunţă [ěa] (nu [ĭa]), sub
influenţa scrierii: aleea/alee, creează/creez, efectuează/efectuez.
• 2. După d, l, n, r, s, t, ţ şi z, diftongul se scrie ea (nu ia) şi se pronunţă [ěa] (nu
[ĭa]): deal, leac, neam, reavăn, seară, teapă, ţeapă, zeamă; dar cf. hiatul [e-a]: leal.
• 3. Dar se scrie ia în diabolo, diavol şi în (adj.) pr. aceştia, atâţia (unde alternează
cu i).
• 4. Se scrie cea, gea şi se pronunţă [ča, ğa] când formează o silabă: acea [a|ča],
ceapă, ceasuri, a cincea, să lucească, a tăcea; fugea [fu|ğa], geacă, geamuri.
• Secvenţele scrise cia, gia se pronunţă în unele cuvinte [či|a], [ği|a] (în două
silabe/cu hiat, i având valoare de vocală): ci|anură, colegi|al, elegi|ac, Luci|a, Lu-
ci|an, Ligi|a.
În alte cuvinte, ele se pronunţă [ča], [ğa] (formând o silabă, cu i literă diacritică):
ciaconă [ča|conă], ciadian [ča|dian], giardiază [ğar|diază].
1
Pronunţarea cu [ĭe], care poate fi explicată ca regionalism, este simţită ca incultă.
2
Rostirea hipercorectă cu [e] în loc de [ĭe] – practicată în special în şcoală, pentru a fixa la elevi deprinderile
de scriere – este greşită.
• 5. După b, f, m, p şi v se scrie şi se pronunţă:

5.1. ea [ěa] când alternează cu e: beat/beţi, să bârfească/bârfesc, să meargă/merg,
cârpeală/cârpeli, veac/veci (în expr.);
5.2. ia [ĭa] când alternează cu ie: biată/biete, fiare/fier, amiază/amiezi, piatră/pietre,
viaţă/vieţi.
• Astfel, beată [běată] „băută” se deosebeşte de biată [bĭată] „sărmană”.
• 6. După ch, gh se scrie:
6.1. ea când alternează cu e: agheasmă/aghesmei, blochează/blochez, cheag/a închega,
cheamă/chem, a deochea/deoache, gheară/gheruţă, gheată/ghete, gheaţă/gheţuri, încheagă/a
închega, tinichea/tinichele, a veghea/veghez;
6.2. ia când nu există forme alternante, iar trigrafele chi, ghi au valorile [k′], [g′]:
chiar, chiabur; ghiaur, maghiar.
2.2.7. eai, eau sau iai, iau?

• 1. La început de cuvânt şi de silabă după vocală se scrie iai, iau şi se pronunţă
[ĭaĭ, ĭaŭ]: i-ai, ia-i, iau, îndoiai, îndoiau; suiai, suiau.
• 2. După consoană se scrie şi se pronunţă după aceleaşi reguli ca la ea, ia:
2.1. eai, eau: beau, şleau, urecheai, urecheau, vegheai, vegheau;
2.2. iau: miau.
2.2.8. eo, eoa sau io, ioa?

• 1. Se scrie totdeauna io, ioa după c, g (pronunţate [č], [ğ]) şi după ch, gh
(pronunţate [k′], [g′]) rostite în aceeaşi silabă, când i este literă diacritică: cior|chine,
giol; cioară, gioar|să; chior, chioşc, şchiop, ghiol, (cu) ghiotura, ghiozdan; chioară, şchioapă,
ghioagă.
• 2. ceo, geo notează secvenţe pronunţate în silabe diferite ([če|o], [ğe|o]):
lance|olat, merce|olog, urce|ol; ge|odă, ge|oid, ge|ologie, ge|onomic, sau în aceeaşi
silabă, când e este literă diacritică ([čo], [ğo]): Geor|ge, geor|gian, Sângeor|giu de
Pădure, Sângeorz|‑Băi.
• 3. După alte consoane se scrie de obicei eo, eoa şi se pronunţă cu diftong/
triftong [ěo], [ěŏa]: a leor|păi, a pleos|căi; leoar|că, dar io în feleş|tioc (reg.).
2.2.9. -i [i], [i] sau ø?

• 1. -i este devocalizat [i] (şi nu formează silabă):
1.1. la sfârşit de cuvânt după C(C): ace|laşi, a|dormi, albi adj. m. pl., az|vârli,
bebe|luşi, buni, crezi, cum|peri, domni, drăgă|laşi, e|levi, fi|ori, go|laşi, ieşi, în|suşi,
lu|crezi, lupi, muşti, nopţi, oa|meni, o|braji, pescă|ruşi, puşti, pomi, roţi, se|nini,
to|tuşi, vi|sezi;
1.2. în anumite compuse: câ|teşi|trei, ori|când, ori|cât.
• 2. Însă -i final este plenison:
2.1. după C(C) + l, r (muta cum liquida): afli, aştri, codri, membri, umbli;
2.2. în nume proprii de familie cu purtători români: (Piaţa) Lahova|ri, Moru|zi

sau în nume proprii străine: Go|ri, Kara|chi [karači], So|ci.
• 3. În succesiunile chi, ci, ghi, gi, -i final de cuvânt are valoarea fonetică ø:
a|jungi [ajunğ], cinci [činč], dragi, joci, mergi, reci, unchi [unk′], unghi [ung′], ungi.
2.2.10. -i,-ii, -iii, (rar) iii-i?
• Litera i prezintă un caz particular prin aceea că la sfârşit de cuvânt pot apărea
în scris un i, doi i, trei i şi, rar, patru i (-i, -ii, -iii, -iii-i), cu pronunţări uneori iden-
tice sau apropiate, în timp ce scrierea este diferită – fiind conformă principiului
morfologic.
• Deşi aceste reguli sunt făcute cunoscute încă din şcoală (unde i „se numără”,
respectiv „nu se numără” ca sunet distinct: vocală, semivocală, i „şoptit”), există
totuşi uneori ezitări sau confuzii.
• I. În flexiunea nominală
1. Se scriu cu un singur -i
1.1. pluralul nearticulat al adjectivelor masculine şi, uneori, şi feminine
(inclusiv cu grupul muta cum liquida):
pl. neart. m. scris buni (prieteni)/(prieteni) buni pronunţat ca i „şoptit”: [buni]
pl. neart. m. şi f. scrise dragi (prietene)/(prietene) dragi, reci (ochi)/(ochi) reci,

sarmale reci pronunţate fără i (nici „şoptit”): [drağ], [reč]
pl. neart. scrise (ochi) albaştri, negri pronunţate cu o vocală [i]: [albaştri], [negri]
cf. şi acri, ampli, celebri, centupli, cvadrupli, cvintupli, ipohondri, mândri, mediocri,
neutri, sextupli, simpli, (sub)multipli, supli, tripli;
alpeştri, ecveştri, iluştri, lacuştri, măieştri, rupeştri, sihaştri, tereştri;
1.2. pluralul nearticulat al substantivelor masculine (inclusiv cu grupul
muta cum liquida):
pl. neart. scris (dragi/dragii) fraţi/prieteni pronunţat cu i „şoptit”:

[fraţi], [priĭeteni]
dar: sg. şi pl. unchi scris şi pronunţat fără i (nici „şoptit”): [unk′]
pl. neart. scris pl. cercei, sg. şi pl. pui pronunţate cu semivocala ĭ: [čerčeĭ], [puĭ]
pl. neart. scris (aceşti/alţi/anumiţi/ceilalţi (doi)/mulţi/nişte/puţini/unii) membri

pronunţat cu vocala i: [membri]
cf. şi acri, arbitri, aştri, băieţandri, cafri, ciocli, cuscri, extratereştri, felibri, membri,
metri, miniştri, negri, orfevri, socri, (sub)multipli, tigri; sihaştri;
1.3. pluralul nearticulat şi genitiv-dativul singular nearticulat al

substantivelor feminine:
pl. neart., GD sg. neart. scrise (aceste/acestor) nopţi pronunţate cu i „şoptit”

[nopţi]
pl. f. neart. scris (aceste) prietenii (de la prietenie) pronunţat cu diftongul [iĭ]:
[priĭeteniĭ]
1.4. pluralul pronumelor/adjectivelor pronominale posesive: (ai) noştri, (ai)
voştri
nu se scriu niciodată cu doi i: (prietenii) noştri/ai noştri (prieteni))
pronunţate cu 1 vocală [i]: [noş|tri].
• 2. Se scriu cu doi i (-ii)

2.1. pluralul articulat al adjectivelor masculine antepuse (inclusiv cu grupul
muta cum liquida):
pl. art. scris bunii (lui prieteni), albaştrii (ei ochi), celebrii (săi părinţi)
pronunţate cu o vocală [i]: [buni], [albaştri], [čelebri]
cf. şi acrii, amplii, centuplii, cvadruplii, cvintuplii, ipohondrii, mândrii, mediocrii, negrii,
neutrii, sextuplii, simplii, (sub)multiplii, suplii, triplii;
alpeştrii, ecveştrii, iluştrii, lacuştrii, măieştrii, rupeştrii, sihaştrii, tereştrii;
2.2. pluralul articulat al substantivelor masculine (inclusiv cu grupul muta

cum liquida):
pl. art. scris (toţi) prietenii, membrii pronunţat cu 1 vocală [i]: [priĭeteni], [membri]
cf. şi puii, fraţii, unchii, cerceii, cioclii, colegii (pl. de la coleg)

arbitrii, aştrii, băieţandrii, cafrii, cuscrii, extratereştrii, felibrii, membrii, metrii,
miniştrii, negrii, orfevrii, socrii, (sub)multiplii, tigrii; sihaştrii;
2.3. pluralul nearticulat al adjectivelor (de ambele genuri) şi al substantivelor

masculine şi neutre cu i în radical (terminate la m. sg. în -iu): adj. curbilinii,
rectilinii, proprii, stranii; s. barcagii, colegii (pl. de la colegiu);
2.4. pluralul nearticulat al substantivelor copil, fiu:
pl. neart. al s. copil scris copii pronunţat cu diftongul [iĭ]: [ko|piĭ]
cf. şi fii;
2.5. genitiv-dativul singular articulat al substantivelor feminine:
GD sg. art. scris nopţii (aceleia) pronunţat cu 1 vocală [i]: [nop|ţi]
2.6. genitiv-dativul singular articulat (al substantivelor feminine desemnând

grade de rudenie, relaţii sociale) + posesive conjuncte: maică-mii/-tii/-sii, (fam.)
mamă-mii/-tii/-sii, (vulgar) mă-tii-/sii, (pop., fam.) soră-mii/-tii/-sii (în tempo rapid:
sor-mii/-tii/-sii), stăpână-mii/-tii/-sii;
2.7. pluralul nearticulat al substantivelor feminine cu singularul în -ie: familii,
vii.
• 3. Se scriu cu trei i (-iii)
3.1. pluralul articulat al adjectivelor masculine antepuse cu i în radical
(terminate la m. sg. în -iu): propriii (lui fii), straniii (lui prieteni);
3.2. pluralul articulat al substantivelor copil, fiu:
pl. art. scris (toţi) copiii pronunţat cu 2 vocale: [kopi|i]
cf. şi fiii.
• 4. Se scriu (foarte rar) cu patru i (iii-i) adjectivele de sub 3.1. la pluralul
articulat hotărât + cliticul de dativ posesiv legat prin cratimă: propriii-i (fii).
• II. În flexiunea verbală
• 1. Se scriu cu un singur -i
1.1. (neaccentuat) la verbe de conj. I, a III-a indicativul prezent persoana 2
singular: (tu) afli, intri, umbli, umpli sau (monosilabic) la imperativul pozitiv
persoana 2 singular zi;
1.2. (accentuat) la verbele de conj. a IV-a cu radicalul terminat în consoană la:
1.2.1. infinitiv şi formele compuse cu el (cond. prez., imper. neg. pers. 2 sg.,
ind. viit.): a citi [čiti], aş citi, nu citi, voi citi; a veni, aş veni, nu veni, voi veni;
1.2.2. perfect simplu persoana 3 singular: (ea, el) citi, fugi, veni:
perf. s. pers. 3 sg. scris (ea, el) citi pronunţat cu 1 vocală [i]: [čiti]
1.3. la verbul a fi: infinitivul şi formele compuse cu el (cond. prez., imper. neg.
pers. 2 sg., ind. viit., cond. perf., conj. perf., viit. anter.): a fi, aş fi, nu fi, voi fi, aş fi
citit, să fi citit, voi fi citit;
• 2. Se scriu cu doi i (-ii)
2.1. la verbele de conj. I cu infinitivul în -ia (a apropia): indicativul prezent
persoanele 1, 2 singular: (eu, tu) apropii şi gerunziul: apropiind;
2.2. la verbele de conj. a IV-a cu radicalul terminat în consoană (şi la verbe de
altă conjugare cu neregularităţi: a ţine) la:
2.2.1. perfect simplu persoana 1 singular: (eu ) citii, fugii, venii;
perf. s. pers. 1 sg. scris (eu) citii pronunţat cu diftongul [iĭ]: [citiĭ]
2.2.2. indicativ şi conjunctiv prezent persoana 2 singular: (tu) (să) ştii, ţii, vii;
2.3. la verbele de conj. a IV-a cu radicalul terminat în -i (a înmii, a prii, a pustii, a

se sfii): inf., cond. prez., imper. neg. 2 sg., ind. viit., ger.:
formele scrise a se sfii, (eu) m-aş sfii, nu te sfii, (eu) mă voi sfii, sfiindu-mă
pronunţate cu 2 vocale [i]: [sfii]
2.4. la verbul a fi: imperativ persoana 2 singular fii, conjunctiv prezent persoana
2 singular (tu) să fii
2.5. imperativ pozitiv persoana 2 singular + -i: zi-i
• 3. Se scrie cu trei i (-iii) perfectul simplu persoana 1 singular la verbele de
conj. a IV-a cu radicalul terminat în -i (a înmii, a se sfii):
perf. s. 1 sg. scris (eu) mă sfiii pronunţat cu 1 vocală [i] + 1 diftong [iĭ]: [sfiiĭ]
• III. Sintetizând raportul grafie – pronunţare
• 1. la cuvintele cu un i în radical şi un i ca desinenţă, grupul -ii de la plural

nearticulat argintii [ar-ğin-tiĭ], copii [ko-piĭ], fii [fiĭ], respectiv pers. 1 ştii [ştiĭ]
reprezintă o realitate fonetică: diftongul descendent -ii̯ ;
• 2. la tipul grafic copiii, fiii (cu un i în radical: copil, fiu) se recomandă
pronunţarea finalei la plural articulat ca i silabic: copiii [ko-pi-i], fiii [fi-i];
• 3. la tipul grafic cu i ca desinenţă în formele de la plural articulat (oamenii,
elevii) se recomandă pronunţarea la finală cu i silabic: [ŭa-me-ni], [e-le-vi];
• 4. în cuvinte care includ un grup muta cum liquida, la substantive de tipul
unchi [unk′] şi la adjective de tipul propriu, diferenţele dintre formele grafice
la plural nearticulat şi articulat se neutralizează în pronunţare, ambele grafii
corespunzând aceleiaşi realizări fonetice, ca i silabic: arbitri, arbitrii [ar-bi-tri],
codri, codrii [ko-dri], proprii, art. propriii [pro-pri-i].
2.2.11. i- sau î-?

• Se scrie şi se pronunţă cu i- (nu cu î-) a incarna „a creşte în carne”, a investi1 „a plasa
capital”, dar cu î- a îmbiba, a încarna „a întrupa”; întreprindere (nu *intreprindere).
2.2.12. -iu sau ø?
• -iu final (-ciu, -riu, -toriu), care exprimă o realitate fonetică (cu excepţii ca Mateiu
Caragiale), trebuie scris iu şi pronunţat [ĭu] în adjective ca aleatoriu, definitoriu,
tranzitoriu şi în substantive neutre ca acvariu, auditoriu, contrariu, crematoriu, salariu,
serviciu – nu *aleator, *salar, *servici.
2.2.13. o sau eu, oe, ö?
• Se scrie ö şi se pronunţă [ö] în câteva cuvinte străine în care se păstrează grafia
(şi pronunţarea) din limba de origine (în cele mai multe cazuri germana), ca föhn,
löss, röntgenterapie.
Se scrie eu şi se pronunţă [ö] în împrumuturi parţial adaptate în care se păstrează

grafia şi pronunţarea din limba de origine (în cele mai multe cazuri franceza):
cozeur, friteuză, maseur, monteuză, a pasteuriza, remaieuză etc., dar şi io în machieur
(rar)/machior.
Se scrie oe şi se pronunţă [ö] în câteva cuvinte străine în care se păstrează grafia
şi pronunţarea din limba de origine (latina ş.a.), ca phoenix.
2.2.14. oa sau ua?
• 1. La început de cuvânt şi de silabă, diftongul oa se scrie oa, dar se pronunţă

[ŭa]): oameni [ŭameni], oare, oaste, oază, respectuoasă [respektu|ŭasă].
• 2. După consoană, diftongul se scrie oa şi se pronunţă, în general, în rostirea
literară, [ŏa]: boare, coadă, culoar, doar, foarte, goană, hoardă, joacă, loază, luxoasă, moară,
noadă, poartă, roată, soare, şoaptă, ţoapă, voal, zoaie. Dar: acuarelă, bouar, descuama,
jaguar, nouar, piuar, scuar, trotuar.
• 3. După vocală se scrie:
3.1. oa când alternează cu o: cuvioasă/cuvios;
3.2. ua când alternează cu uă: (a) doua, piua, roua, steaua, ziua/două, piuă, rouă, (reg.)
steauă, ziuă sau cu ŭ: băcăuan, tăzlăuan/Bacău, Tazlău.
2.2.15. -u sau -ul?

• 1. Articolul hotărât masculin enclitic -(u)l se notează obligatoriu în scris (în
virtutea etimologiei, a necesităţii dezambiguizării formelor gramaticale, a tradiţiei),
iar pronunţarea lui este recomandată în exprimarea oficială, solemnă.
În vorbirea curentă, acest -l nu se mai pronunţă, rostirea lui fiind datorată influen-
ţei scrierii asupra pronunţării.
• 2. În unele nume proprii de locuri, -u final apare ca urmare a omiterii lui -l final din
art. hot. -(u)l. Această grafie este inconsecventă şi încă în discuţie în terminologia
geografică, dar sistematică şi legiferată1 pentru unităţile administrativ-teritoriale
cu denumiri formate din substantiv comun + o complinire: Dealu Viei, Domnu
Tudor, Hanu lui Pală, Izvoru Ampoiului, Oraşu Nou, Oraşu Nou-Vii, Pârău Gruiului,
Râmnicu Sărat, Satu Mare, Satu Vechi, Târgu Jiu, Turnu Măgurele, sau în care (cel
puţin) un component este substantiv propriu: Mihai Viteazu.
• Omiterea lui -l conduce în unele cazuri la o structură silabică neobişnuită în
partea finală, cf. Pârău Gruiului [pârâ|u], dând naştere la o nouă realizare a opozi-
ţiei articulat ~ nearticulat.
1
Prin Legea 290/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a
teritoriului României.
• Dar Legea 290/2018 este inconsecventă, incluzând şi un număr restrâns de lo-

calităţi cu nume similare (provenite din substantive comune articulate + o compli-
nire), dar scrise cu -l: Dealul Viei, Drumul Carului, Hanul Ancuţei, Izvorul Trotuşului,
Pârâul Rece, Satul Vechi.
• 3. Uneori, acelaşi nume de persoană (chiar şi cu acelaşi purtător) apare scris cu şi
fără -l sau -u finali: Ş.V. Episcupescul/Piscupescu; Pompei/Pompeiu/Pompeius.
2.2.16. u pron. [u] sau [ü]?

• În unele împrumuturi din franceză, u se pronunţă [ü]:
alură [alüră], carură [karüră], cupură [kupüră], ecru [ekrü], etui [etüi], fondu, fondue
[fõdü], fumé [füme], parură [parüră], sanculot (rar) [sankülot], tul [tül], tutu [tütü],
uni [üni] (dar ecuson); ele nu trebuie scrise cu iu: *aliură, *cupiură; dar: computer [u
pron. engl. ĭu], însă computare.
2.2.17. u sau o?
• Se scrie şi se pronunţă u, nu o, în cuvinte precum fascicul, fasciculă, vehicul ş.a.
2.2.18. Vocale în hiat

• În limba română există multe alăturări de vocale în hiat: a|ed, a|er, a|erodrom,
argentini|an, ci|anură, co|existenţă, colegi|al, du|el, elegi|ac, E|uropa, famili|a,
famili|e, ge|ologi|e, Ligi|a, Luci|a, Luci|an, ide|al, po|em.
• Ele apar şi în cuvinte compuse scrise cu cratimă: astă-|iarnă şi în cuvinte
străine: whisky|uri.
• În nume proprii la origine greceşti şi latineşti vechi, succesiunea ea este hiat
în Ene|a (dar diftong în terminaţia -e|ea: Amalteea); nu se pronunţă cu hiat, ci cu
diftong Au|gust.
• Un caz particular de vocale în hiat îl reprezintă vocalele duble (pronunţate ca
atare în rostirea îngrijită): contra|atac, agre|ez, ale|e, epope|e, ide|e, fi|inţă, alco|ol,
acaju|ul.
• În istoria limbii române s-au manifestat idiodincrazia vorbitorilor pentru hiat
şi tendinţa reducerii hiatului, prin rostirea ca diftong a unor vocale alăturate, cf.
mai vechiul *te|atru, devenit şi în rostirea literară tea|tru.
• Pentru a deosebi situaţiile în care două litere-vocale învecinate redau un hiat
sau un diftong, cuvintele rostite cu hiat sunt semnalate în Dicţionar prin marcarea
accentului la cuvintele cu mai mult de o silabă, respectiv prin indicarea despărţirii
la capăt de rând a altora.
2.3. Litere duble

• În unele cuvinte pot apărea litere-consoane şi litere-vocale duble, uneori chiar
multiple.
• Astfel, se scriu obligatoriu cu litere duble cuvintele româneşti compuse sau

derivate în care primul, respectiv al doilea component se termină, respectiv începe
cu aceeaşi literă (v. mai jos).
• Litere duble apar şi în unele abrevieri:
AALLRR pentru Alteţele Lor Regale, EEG pentru electroencefalogramă.
• Facultativ, litere duble sau chiar multiple pot reda lungirea expresivă a unor
cuvinte (v. mai jos).
2.3.1. Litere-consoane duble
I. Poziţia literelor-consoane duble
• Literele-consoane duble se întâlnesc:
1. în interiorul cuvintelor (majoritatea);
2. la finala unor împrumuturi: all (right), baseball, bluff, boss, business, bypass,
exit‑poll, grill, homeless, jazz, löss, mall, miss, mistress, music-hall, off, staff, topless, watt;
3. la iniţiala unor cuvinte (numai accidental): *rromân şi, imediat după 1989, rom
scris *rrom în loc de ţigan, inclusiv pentru a se evita confuzia cu român, sau în nume
proprii străine: Llosa, Lloyd (pentru pronunţare v. mai jos).
• Literele-consoane duble/multiple pot nota lungirea expresivă a unor
sunete-consoane în interjecţii: brr, prrr, sst (inclusiv în cazul unor consoane care
nu se dublează în cuvinte din alte clase lexico-gramaticale: şşş, şşşt, ţţ) sau pentru
exprimarea superlativului absolut: acrru, rrrău.
• În trecut s-au folosit litere-consoane duble pentru a se distinge unele
neologisme de omonime din fondul vechi: *cassă, *massă, faţă de casă, masă; lite-
re-consoane duble se păstrează uneori şi astăzi, nejustificat, din limba de origine,
în utilizarea unor împrumuturi: *stress pentru stres.
II. Pronunţarea literelor-consoane duble
1. Literele-consoane duble notează, de regulă, două sunete-consoane, care se
pronunţă:
1.1. identic (în silabe fonetice şi grafice diferite), în:
1.1.1. compuse din cuvinte independente, inclusiv în împrumuturi recente şi în
nume proprii:
aerofotogram|metrie, ohm|metru, port|tabac, vacuum|metru; part-|time; Sân|nicolau;
1.1.2. derivate cu prefixe sau formate cu prefixoide de la cuvinte care încep cu
aceeaşi consoană ca aceea în care se termină prefixul:
hiper|realist, in|navigabil; în|nădi, în|nămoli, în|nebuni, în|negri, în|negura,
în|nobila, în|noda, în|noi, în|nopta, în|nora; post|totalitar, răs-|străbun,
sub|bibliotecar, super|refractar, trans|siberian;
• Dar se scriu cu un singur n îneca, înota, unde în nu este prefix, şi (conform
tradiţiei) înăbuşi, înăclăi, înăduşi, în care nu se mai recunoaşte faptul că au fost
formate cu prefixul în- de la năbuşi, năclăi, năduşi, actualmente ieşite din uz.
• răsuci, răsufla se scriu cu un singur s, prefixul răs- confundându-se cu ră-
înainte de s, dar răs- se poate ataşa cu cratimă în derivate ocazionale: a se suci şi a
se răs-suci.
1.2. diferit: [k] şi [č] notate cu aceeaşi literă, c şi c + e, i:

ac|cent, ac|ces, boc|cea, ciubuc|ciu, Isac|cea, oc|cident, suc|ces, vac|cin, Zambac|cian.
2. În unele cuvinte împrumutate şi nume proprii străine sau scrise după model
străin şi în derivate de la acestea, litera-consoană dublă poate nota, în conformitate
cu regulile limbii respective, un singur sunet, care se pronunţă în contexte româ-
neşti:
2.1. la fel cu litera-consoană simplă1:
2.1.1. în împrumuturi:
(a) cappella, adagietto, addenda, (ad) litteram, affettuoso, alla (breve), (à la) russe,
assai, allegro (ma non) troppo, allegretto, anno (Domini), banner, appassionato, babysitter,
bestseller, bidonville, bitter, bossa-nova, box-office, bourrée, bravissimo, café‑frappé, call-girl,
cannelloni, cappucino, cherry, coffee-break, challenger, chardonnay, cloisonné, commedia
dell’arte, (concerto) grosso, confetti, consommé, corrigenda, cottage, crossing‑shot,
curriculum, curry, cutter, dressing, expressis (verbis), flipper, flutter, fortissimo, full-
time, gaullist, glissando, globe-trotter, graffiti, grizzly, grosso (modo), happening, happy-
end, hippy, hobby, horror, jacuzzi, kibbutz, kidnapping, larghetto, lobby, mass-media,
mezzosoprană, minnesänger, miscellanea, modelling, mortadella, motto, offshore, passim,
passing-shot, peppermint, plotter, puzzle, quattrocento, rapper, rummy, scrabble, setter,
sex-appeal, shopping, sotto-voce, sparringpartner, stripper, summa (cum laude), summit,
summum, sunnit, thriller, travelling, trotteur, tutti-frutti, vedda, vivacissimo;
2.1.2. în nume proprii străine:
Apollo, Bruxelles, Buddha, Eiffel, Guineea-Bissau, Lloyd, Lully, Pierrot, Sezession,
Sierra Leone, Simmental, Sybilla, Tartuffe, Zeppelin;
2.1.3. în nume de familie româneşti scrise după model străin:
Bolliac, Mille, Millo, Pallady, Pally, Philippide, Ressu, Rosetti;
• Dublarea literei-consoană se foloseşte, la unele nume de persoane româneşti,
pentru a da o impresie de exotism sau a evoca o ascendenţă străină: Ana/Anna,
Jeni/Jenny, Negruţ(iu)/Negruzzi.
2.2. diferit, în unele împrumuturi, nume proprii străine sau româneşti scrise
după model străin:
2.2.1. ca altă consoană decât cea notată prin litera-consoană simplă:
ll sp. standard/cat. [l′]2: caudillo [caŭdil′o], seguidilla [seg′idil′a], sevillan [sevil′an];
Llobregat [l′obregat], Llosa [l′osa], Llull [l′ul′]; zz [ţ] în împrumuturi şi nume proprii
din italiană: intermezzo [pron. rom. intermeţo], mezzosoprană, mozzarella, paparazzo,
pizza, pizzicato; Buzzati;
2.2.2. (în combinaţie cu o literă-vocală) ca o semivocală:
fr. ill uneori [ĭ]: Braille [braĭ], grisaille [grizaĭ], Marseilleza [marseĭeza], millefeuille
[milföĭ].
1
Chiar dacă limba de origine (ca italiana) diferenţiază consoanele geminate de cele simple.
2
Regional în Spania, precum şi în spaniola americană [ĭ] – pronunţare care se aude frecvent la TV la
vorbitori români.
2.3.2. Litere-vocale duble

I. Poziţia literelor-vocale duble
• Literele-vocale duble se întâlnesc:
1. la iniţiala unor cuvinte/nume proprii (rar):
aa|lenian, (Vasile) Aa|ron, i|işoară, o|olit;
2. în interiorul unor cuvinte:
alco|ol, aracce|evism, continu|um, du|umvir, fe|erie, fi|indcă, ne|erladez, perpetu|um
(mobile), vacu|um, zo|ologie.
• În limba româna modernă se scriu (şi se pronunţă) cu o singură vocală prerie,
proroc (nu ca în trecut: *preerie, *prooroc).
3. la finala unor cuvinte:
3.1. -ee la singularul sau şi la pluralul unor substantive feminine; la pluralul
substantivelor neutre terminate la singular în -eu şi la femininul plural al adjecti-
velor terminate la masculin singular în -eu:
ale|e, amentacee, apnee, azalee, camee, compozee, epopee, galinacee, graminee, melopee,
onomatopee, papaveracee, primulacee, seboree, trahee; lice|e; sebace|e;
3.2. -uu la adjectivele de tipul ambiguu, precum şi la adăugarea articolului sg.
-(u)l şi a desinenţei de pl. -uri la substantive neutre terminate la singular în -u/-u
sau în -uu:
atu|ul, atu|uri; rezidu|ul, rezidu|uri.
• Accidental, literele-vocale pot fi multiplicate pentru a nota lungirea expresivă
a unor sunete, mai ales în interjecţii: piuuu, tii/tiii, Uraaa!, uu (inclusiv în cazul
unor vocale care nu se repetă în cuvinte din alte clase lexico-gramaticale: ăăă, zăău),
pentru exprimarea superlativului absolut: acruu, maare, biinee, buună ş.a. sau pentru
punerea în evidenţă a vocativului: Nenee! moş Andronic o spus o poveste. Bogdan.
II. Pronunţarea literelor-vocale duble
• Literele-vocale duble notează, de regulă, două sunete-vocale, care se pronunţă:
1. amândouă, identic (şi aşa cum se scriu), în silabe diferite/în hiat, în cuvinte:
1.1. simple:
alco|ol1, continu|um, du|umvir, ghe|enă „iad” (faţă de ghenă „amenajare pentru
aruncarea gunoiului”), gre|ement, o|ogeneză, o|olit, perpetu|um (mobile), pri|incios,
vacu|um, zo|o;
1.2. „formate” (în română sau împrumutate), şi anume:
1.2.1. compuse: giro|orizont;
1.2.2. cu prefixe sau cu prefixoide:
anti|inflamator, contra|amiral, co|opta, ne|economic, infra|acustic, intra|atomic,
juxta|articular, para|aldehidă, pre|electoral, re|examina, supra|aglomerat,
1 Scris cu doi o (oo) conform principiului etimologic-istoric şi ca în limbile de circulaţie internaţională,

dar pronunţat de fapt curent cu un singur o: [*alkol].
ultra|acustică; auto|observa, electro|optică, euro|obligaţiune, foto|obiectiv, izo|octan,

magneto|optică, micro|organism, neuro|oftalmologie, toxi|infecţie;
1.2.3. cu sufixe: conşti|inţă, cuvi|inţă, fi|inţă, pri|inţă, şti|inţă;
• Dar se scriu şi se pronunţă cu un singur i: cunoştinţă < cunoaşte + -inţă,
încunoştinţa, recunoştinţă.
1.3. la pluralul articulat în -iile al unor substantive feminine în -sie,-ţie etc.:
aberaţi|ile; obsesi|ile;
1.4. în forme verbale cu augmentul -ez: ind. prez. 1, 2 sg., conj. prez. 1, 2 sg.,
3 la verbe cu radicalul în e; gerunzii în -ind la verbe cu infinitivul în -ia, -ie, -i; în
substantive provenite din infinitive lungi cu radicalul în e: (să) agre|ez, cre|ez,
suple|ez; abrevi|ind, fi|ind, scri|ind, şti|ind; recre|ere.
• 2. ca o singură vocală, şi anume ca sunetul-vocală simplu respectiv:
aalenian [alenian], Aaron [aron], afrikaans [afrikans], Aavram [avram], Eekhoud
[ekhoŭt], Isaac [isac], Maastricht [mastriht], Oort [ort], Oost [ost], Oost Vlaanderen
[ostvlanderen], Uusimaa [usima].
• 3. În unele cuvinte, prima dintre literele-vocale se pronunţă ca sunet-vocală,
iar a doua ca semivocală/parte a unui diftong; la GD sg. neart. şi la pl. neart. al
unor substantive feminine; în formele cu augmentul -ează de la verbe cu radicalul
în -e; în unele nume proprii; în adjectivele de tipul ambiguu1:
ale|ea [aleĕa], ce|ea ce [čeĕače], mediterane|ean [mediteraneĕan]; aberaţii; ind.
prez. 3 agre|ează [agreĕază], cre|ează, suple|ează; Andre|ea [andreĕa], Core|ea,
Dulcine|ea, Eritre|ea, Guine|ea;
• 4. În unele cuvinte împrumutate, literele-vocale duble pot avea alte valori decât
în cuvintele româneşti, în funcţie de regulile ortografice ale limbii de provenienţă:
engl. afterschool [aftărskul], agreement „acord” [ăgriment], groom [oo pron. engl.
u], indoor [indor], tweed [tuĭd], weekend [uĭkend]; lat. equus [qu pron. rom. kv].
• 5. Litere-vocale duble se întâlnesc şi în nume proprii străine, precum şi în
nume de persoană româneşti scrise după model străin (dintre care unele au şi
variante scrise cu litera-vocală simplă), care se pronunţă în unul dintre modurile
de mai sus:
Aachen [ahăn], Aaron/Aron, Aasen (norv.), Aavram/Avram, Betle|em, Core|ei,
(Câmpiile) Elize|e, Google [gugăl], Hawaii [pron. rom. havaĭ|engl. hăŭaĭ], Hollywood
[holiud], Isaac/Isac, Mendele|ev, Nausicaa, Noua Guine|e, Noua Ze|elandă, Panatene|e,
Peer (Gynt) [per], Varlaam/Varlam.
• În spirit ludic, litere-vocale duble se folosesc în jocuri de cuvinte: târgul
de carte Bookfest (cu trimitere la engl. book „carte” şi la Bucureşti); Ce spun cărţile.
Bookiseli [buk′iseli], de Gheorghe Erizanu, sau într-un nume românesc de scenă,
Cheloo [k′elu].
1
Pronunţate şi cu două vocale în hiat.
2.4. Accentul
• Accentul poate fi fonetic sau (şi) grafic.
2.4.1. Accentul fonetic
• I. În limba română, accentul este liber (cu poziţie variabilă)1, caracter în
virtutea căruia poate distinge omografe, şi anume:
• 1. cuvinte (clase lexico-gramaticale/sensuri):
barem1 adv. – barem2 s. n., cavalerie1 „ordinul cavalerilor” – cavalerie2 „parte a
armatei”, colonie1 „apă de colonie” – colonie2 „localitate; teritoriu; grup”, companie1
„tovărăşie; societate” – companie2 „unitate militară”, haină adj. f. – haină s., mozaic1 adj.
m., s. m. „adept al mozaismului” – mozaic2 s. n. „lucrare decorativă”, torturi pl. de la
tort – torturi pl. de la tortură, vestibul1 „cavitate a urechii” – vestibul2 „încăpere”;
• 2. forme gramaticale: pers. 3 sg. ind. perf. s. cântă, încuie – prez. cântă, încuie.
• II. Locul accentului în cuvânt (exemplificat cu formele-tip ale cuvintelor2)
• Conform normelor literare actuale, în limba română:
• 1. sunt oxitone (accentuate pe ultima silabă):
1.1. cele mai multe cuvinte terminate în C:
con|vec|tor, dis|co|bol, duş|man, ma|ri|nar, per|for|mer;
1.2. unele cuvinte terminate în V (în afară de ă, â, y) – verbe la infinitiv, cuvinte
străine etc. – sau în diftongi:
a|li|go|te, bo|le|ro, ci|ti, de|ba|ra, ho|tă|rî, lu|cra, ta|bu; pă|rea;
• 2. sunt paroxitone (accentuate pe penultima silabă):
2.1. majoritatea cuvintelor terminate în V:
bo|dy, co|bo|râ|re, co|hor|tă, art. co|hor|ta, mer|ge, ne|u|tru, plă|ce|re,
sa|fa|ri;
2.2. unele cuvinte terminate în C: doc|tor, lec|tor, vec|tor, vul|tur;
• 3. sunt proparoxitone (accentuate pe antepenultima silabă):
ba|zi|li|că, fa|mi|li|e, fu|ri|e, gi|ne|re, ma|fi|e, mo|tri|ce (nu *furie, *mafie);
• 4. sunt superproparoxitone (accentuate pe a patra silabă dinspre sfârşitul
cuvântului):
bi|vo|li|ţă, că|lu|gă|ri|ţă, doc|to|ri|ţă, la|po|vi|ţă, pre|pe|li|ţă, ve|ve|ri|ţă.
• Prin numărul mare de cuvinte recente din engleză accentuate pe silaba iniţială
(cf. baby-boom [pron. beĭbibum], blockbuster, checklist, room-service [pron. rumservis],
sound blaster [pron. saŭndblastăr]), această repartiţie a accentelor tinde să se modifice
în româna actuală.
• 5. La puţine cuvinte, norma literară actuală admite două variante accentuale:
polip/polip.
• 6. Nu există criterii precise pentru predicţia locului accentului în toate
cuvintele şi formele şi de aceea pot exista ezitări şi oscilaţii şi se fac uneori greşeli
(mai ales la împrumuturi):
1
Spre deosebire de alte limbi, în care accentul este fix (totdeauna pe prima sau pe ultima silabă a
cuvintelor, în funcţie de limbă).
2
Formele flexionare ale unor cuvinte pot fi accentuate diferit faţă de forma-tip.
*colibri, *taxi, *tiramisu în loc de colibri, taxi (dar maxi-taxi), tiramisu.

• Trebuie evitată tendinţa deplasării accentului spre începutul cuvântului,
care se observă la diverşi profesionişti (mai ales sub influenţa modelului limbii
engleze): *colon, *pancreas.
• 7. În funcţie de uzul literar actual, prezentele norme recomandă o singură
accentuare la cuvinte (substantive, adjective) şi nume proprii precum:
acatist, anaforă, anost, antic, aripă, avarie, axilă, bantu, bengali, bolnav, butelie,
calcar, caracter, călugăriţă, chivot, delebil, doctoriţă, Dobrogea, duminică, duşman, editor,
februarie, fenomen, furie, gingaş, hatman, ianuarie, icos, intim, jilav, miros, nandu, niscai,
penurie, picnic, pilotă, pojghiţă, precaut, pricină, profesor, puber, radar, regizor, satiră,
sever, simbol, simpozion, şervet, trafic, unic, vector, vultur.
• 8. Unele accentuări şi silabaţii nerecomandate de normă sunt percepute ca
greşite/inculte:
*amnistie, *butelie, *capsulă, *email „smalţ”, *seif (corect: amnistie, butelie, capsulă,
email, seif).
• 9. Norma accentuală fiind relativ laxă, alte accentuări decât cele recomandate
se pot utiliza în anumite cazuri, fiind uneori livreşti, chiar resimţite ca pedante,
mai apropiate de etimon, eventual cu încercare de specializare semantică sau de
domeniu ori reprezentând accentuări mai vechi şi/sau regionale:
antic, profesor; caracter, fenomen; călugăriţă, doctoriţă; bolnav, duşman.
• La verbul a fi ind. prez. 1, 2 pl. se recomandă accentuarea suntem, sunteţi.
• În versuri/cântece, din motive de ritm/rimă, se înregistrează şi alte variante
accentuale decât cele recomandate de normele academice actuale: Mi-am pus cămaşa
de nailon... Mircea VINTILĂ.
• 10. Cuvintele polisilabice pot avea, pe lângă accentul principal, mai puternic,
şi un accent secundar, mai slab, care este indicat în Dicţionar numai în cazurile în
care pot exista ezitări: aerodinamic, anteroposterior, autoacuzare.
• Conform principiului un cuvânt – un accent, la cuvintele compuse, în Dicţionar
este indicat numai accentul compusului (nu al tuturor componentelor sale).
• III. Accentuarea sufixelor
1. cele mai multe sufixe monosilabice sunt accentuate:
-al, -an, -ar, -aş, -âş, -el, -esc, -et, -giu, -ior, -ism, -ist, -iş, -iu, -lâc, -oi, -os, -şag, -şor,
-tor, -ui (sculptural, african, celular, suliţaş, coborâş, cocoşel, românesc, brădet, macaragiu,
dulăpior, egalitarism, egalitarist, făţiş, liliachiu, paşalâc, păsăroi, scorţos, vălmăşag, bouşor,
mirositor, albăstrui);
2. unele sufixe monosilabice sunt neaccentuate: ´-bil, ´-nic (repetabil, rodnic);
3. câteva sufixe bisilabice (-ete, -işte) sunt accentuate în unele cuvinte şi
neaccentuate în altele: scumpete, cânepişte; foamete, inişte;
4. sufixele trisilabice, ca -(ă)tate, sunt totdeauna accentuate: bunătate.
5. Substantivele în -re provenite din „infinitivul lung” al verbelor în -ea trebuie
accentuate pe sufix:
prevedere (accentuat frecvent greşit *prevedere) – la fel ca belvedere, întrevedere,

plăcere, revedere, tăcere, vedere.
6. Este corectă o singură accentuare la forme verbale ca ind. şi conj. prez. 1, 2
pl. şi imper. 2 pl. – accentuate pe sufix la conj. a II-a: tipul (să) tăceţi, nu *(să) taceţi,
respectiv pe temă la conj. a III-a: tipul (să) bateţi, nu *(să) băteţi.
• IV. 1. Numele româneşti de familie terminate grafic în -iu se accentuează
corect în mod diferit, în conformitate cu originea şi cu structura lor:
Alexiu, Costiniu, Dimitriu/Dumitriu, Gheorghiu, Grigoriu, Ioaniţiu, Vasiliu (derivate
de la nume proprii), dar Ciubotariu, Coşeriu, Ferariu, Funeriu, Morariu, Olariu,
Prunariu, Puşcariu, Rotariu, Trăistariu (identice cu forme regionale/vechi ale unor
substantive comune).
2. La numele proprii străine trebuie verificată şi respectată accentuarea din
limba de origine1:
Ankara, Auchan [oşã], Carrefour [karfur], Kuweit, Modena, Nicosia, Stromboli.
Fac excepţie numele intrate mai de mult în uz, cu forma parţial românizată
adoptată prin tradiţie: Moscova, nu [maskva].
• V. Accentul în cursul flexiunii
• 1. În flexiunea nominală:
1.1. la marea majoritate a substantivelor, accentul este în cea mai mare parte
stabil, inclusiv la cuvintele terminate în -o (împrumuturi mai recente, termeni de
specialitate):
albedo (fiz.), avocado, comando, credo, fado, fiasco, flamingo, hidalgo, lumbago, mambo;
1.2. dar el este mobil la:
1.2.1. GD sg. şi pl. nurori, surori faţă de NA sg. noră, soră „grad de rudenie; călugăriţă”;
1.2.2. substantivele neutre terminate în -o intrate mai de mult în limbă:
duo, loto, radio, recto, tempo, verso, zero, la care accentul se deplasează pe acest o
la sg. art. şi la pl.: radioul, zeroul; radiouri, zerouri;
• 2. În flexiunea verbală, accentul este mobil (plasat pe temă sau pe desinenţă),
uneori chiar la acelaşi mod şi timp, dar la persoane diferite: ind. perf. s. 1 sg. adusei,
1 pl. aduserăm.
2.4.2. Accentul grafic

• I. De regulă, în scrierea limbii române nu se notează vocala accentuată.
• II. Utilizarea accentului ascuţit [´] este permisă pentru a marca distincţia
dintre elemente omografe, dar neomofone, care diferă (şi) prin poziţia accentului,
1
V. şi 2.5. Scrierea şi pronunţarea numelor proprii străine.
când nenotarea accentului ar putea duce la confuzii (uneori supărătoare), în cazul

unor cuvinte/sensuri:
ácele s. pl. art. de la ac – acéle adj. pr. f. pl. de la acea; comédie1 „întâmplare ciudată”
– comedíe2 „operă dramatică”; cópii s. f. pl. de la copie – copíi s. m. pl. de la copil; nódul s. n.
art. de la nod – nodúl s. m. neart.; véselă adj. – vesélă s.;
• III. Se păstrează accentul grafic (ascuţit, circumflex, grav) din limba de
origine în:
1. împrumuturi neadaptate:
bourrée, chou à la crème, ciné-vérité, cloisonné, col-roulé, consommé, córdoba oro,
omertà, pietà, tête-à-tête, tiramisù;
2. nume proprii străine:
Asunción, Bâle, Côte dʼIvoire, Lomé, Molière, Nouméa, San José, Yaoundé.
• În unele limbi, accentul grafic are altă valoare decât aceea de a marca accentul
tonic şi poate să nu coincidă cu locul acestuia: fr. Gérard [jerar], Valérie/Valéry
[valeri]; magh. István [iştvan].
• Prin tradiţie, la unele nume străine de state folosite în contexte româneşti nu
se notează accentul din limba de origine (ceea ce poate duce la accentuări greşite):
Panama, Peru.
2.4.3. Accentul în lanţul vorbirii

• În lanţul vorbirii, anumite cuvinte sunt rostite mai puternic, iar altele mai
slab, cf. formele numite accentuate ale pronumelor personale şi reflexive, opuse
celor numite neaccentuate/clitice, de ex. pr. pers. şi refl. 1 sg. D forma acc. mie
(Mie îmi dă.) vs formele neacc. îmi, mi, neataşate sau ataşate fonetic/grafic (prin
cratimă) de cuvintele care le servesc ca suport: Îmi dă. Mi se pare. Mi-a dat. Dă-mi.;
dându‑mi‑se.
2.5. Scrierea şi pronunţarea numelor proprii străine

1. În scrierea şi pronunţarea în limba română a numelor proprii străine din
limbi scrise numai sau şi cu alfabetul latin se respectă grafia şi pronunţarea din
limbile respective:
fr. Bordeaux [bordo], germ. Haendel/Händel [hendăl], magh. Jókai [ĭokoĭ], pol.
Mickiewicz [miţkevič], germ. München [münh′en], magh. Petöfi [petöfi], sp. Quito
[kito], fr. Racine [rasin], engl. Shakespeare [şeĭkspir], Wall Street [ŭălstrit], Yale [ĭeĭl],
germ. Zeiss [ţaĭs].
• Pentru redarea cu litere latine a substantivelor proprii şi a cuvintelor
scrise cu alte alfabete sau cu alte sisteme de scriere există norme, pentru care v.
1.3. Conversia unor sisteme de scriere.
2. Numele statelor (şi cuvintele din aceeaşi familie) trebuie folosite în forma
oficială actuală recomandată de acestea: Belarus, belarus, belarusă; Cambodgia, Côte
d’Ivoire1, Kampuchea, Myanmar.
3. Unele nume de locuri străine cunoscute de mai multă vreme pe teritoriul
României au, pe lângă formele cu grafia şi pronunţarea originare – folosite în
lucrări de specialitate (hărţi, studii de limbă etc.) –, şi forme tradiţionale curente,
intrate prin intermediul altor limbi şi adaptate limbii române (folosite inclusiv în
indicaţii bibliografice):
it. Firenze [Firenţe]/Florenţa, engl. London [landăn]/Londra, rus. Moskva
[maskva]/Moscova, it. Napoli/Neapole, fr. Nice [nis]/Nisa, ceh. Praha/Praga, gr.
Thessaloniki/Salonic, pol. Warszawa [varşava]/Varşovia, germ. Wien [vin]/Viena.
4. Unele nume proprii latineşti şi vechi greceşti circulă, în uzul literar românesc,
atât într-o formă tradiţională, adaptată, cât şi în forma originară (folosită în lucrări
de specialitate sau, în cazul numelor de persoană latineşti, când se reproduc cel
puţin două dintre componentele lor): August/Augustus, Quintilian/Quintilianus
[pron. rom. kvintilian(us)].
Normele actuale recomandă formele Damocles – cf. şi expresia consacrată sabia
lui Damocles –, Menalaos, Oedip [pron. ödip], Procust [pron. procust].
În literatură se admite şi folosirea altor forme decât cele recomandate de normele
actuale: Joe pentru Iupiter, alături de Jupiter.
Pentru flexiunea unor astfel de nume se recomandă g.-d. lui Artemis, Ceres,
Dido, Palas Atena, Venus – formele de tipul *Artemidei, *Cererei, Didonei, *Paladei
Atena, *Venerei (în afară de cazul când corespund nominativelor Didona, Venera),
după modelul limbii de origine, fiind ieşite din uz.
Când sunt folosite ca substantive proprii, respectiv ca substantive comune,
unele cuvinte au forme sau/şi grafii parţial diferite (acropolă, Acropole).
5. Derivatele de la nume proprii se scriu cu respectarea grafiei numelui de la
care provin, cf. shakespearian.
Alte referiri la scrierea şi pronunţarea numelor proprii străine se găsesc în
secţiuni din STUDIUL INTRODUCTIV în care sunt tratate diferite probleme
ortografice sau/şi ortoepice.
3. Scrierea cu literă mare sau mică2

• I. Scrierea cu literă mare sau mică se referă în special la iniţiala cuvintelor3
şi, în mai mică măsură – în cazul abrevierilor şi al simbolurilor –, şi la alte poziţii.
1
În lista MAE scris însă, greşit, Côte D’ivoire.
2
Pentru alte denumiri v. 1.1.1. Alfabetul limbii române.
3
În cele ce urmează vom omite precizarea „la iniţială”, menţionând, când este cazul, numai celelalte
poziţii.
• Litera mare sau mică la iniţiala elementelor lexicale este o marcă a caracterului
lor de nume proprii, respectiv comune, relevantă mai ales în cazul celor care pot
fi folosite cu ambele valori: prin scrierea cu literă mare, substantivele proprii
se deosebesc de substantivele comune din care provin sau care derivă din ele,
respectiv, prin scrierea cu literă mică, numele comune se disting de cele proprii
care le corespund, care se scriu cu literă mare.
• În cazul unităţilor lexicale complexe folosite ca nume proprii, scrierea cu
literă mare poate privi toate componentele sau numai primul.
• Fiind mai limitată, scrierea cu literă mare a unor cuvinte care în mod obişnuit
se scriu cu literă mică are în general ca efect punerea lor în evidenţă.
• II. Opţiunea între literă mare şi literă mică depinde în special de:
1. natura elementului (substantive comune sau proprii, cuvinte din celelalte
clase lexico-gramaticale, abrevieri/simboluri);
2. natura textului (informal/oficial, laic/religios; afişe, capete de tabel, cores-
pondenţă, etichete, plăcuţe indicatoare; poezie);
3. poziţia elementului (de sine stătător sau la începutul ori în interiorul unui
enunţ);
4. punctuaţia enunţului;
5. intenţia de a marca anumite valori (desconsiderarea sau, dimpotrivă,
importanţa, politeţea) sau de a produce anumite efecte stilistice, scrierea evident
intenţionată a unor cuvinte contrar normelor curente nefiind o greşeală.
• III. Pentru unele situaţii există reguli obligatorii, care privesc cuvinte sau
poziţii în care se foloseşte întotdeauna litera mare, respectiv mică; în altele, scrierea
cu literă mare, respectiv mică este facultativă. Probleme pun în special situaţiile
în care unul şi acelaşi (tip de) cuvânt se scrie fie cu literă mare, fie cu literă mică.
Mai ales în unele cazuri de treceri între substantive comune şi substantive proprii –
grafia depinzând de modul în care sunt tratate cuvintele în context –, distincţia nu
este totdeauna uşor de făcut. Regulile privesc în special cazurile în care pot apărea
ezitări, de aceea ele sunt prezentate contrastiv.
• Regulile de utilizare a literelor mari sau mici în scrierea limbii române au
variat în timp.
• Ele diferă de la o limbă la alta. Situaţiile în care în limba română se scrie cu
literă mare sunt mai numeroase decât în unele limbi (de ex., faţă de scrierea nu-
melor compuse de instituţii în franceză), dar mai restrictive decât în altele (faţă de
scrierea cu literă mare în engleză a cuvintelor din titluri – imitată abuziv în scrierea
limbii române în ultima perioadă – sau, în germană, a tuturor substantivelor).
• IV. Scrierea cu literă mare sau mică a numelor unităţilor de măsură şi a

simbolurilor lor, precum şi a simbolurilor altor termeni de specialitate (cu caracter
internaţional) nu face obiectul unor norme propriu-zis ortografice, de competenţa
lingviştilor, ci al reglementărilor din domeniile respective, în speţă al standardelor
internaţionale, adoptate şi ca standarde române1, şi care trebuie respectate, chiar
dacă contravin uneori normelor academice ale limbii române.
3.1. Scrierea cu literă mare

• I. Se scriu, de regulă, cu literă mare:
1. primul cuvânt (inclusiv substantivele comune sau elementele din alte
clase lexico-gramaticale) dintr-un enunţ (inclusiv în note de subsol, în titlurile
coloanelor dintr-un tabel etc.);
2. substantivele proprii folosite de sine stătător sau în interiorul unui enunţ;
3. componentele locuţiunilor pronominale de politeţe;
4. anumite abrevieri şi simboluri;
5. primul cuvânt al fiecărui vers în poezia de tip clasic:
A fost odată ca-n poveşti, / A fost ca niciodată... Eminescu
• Dar în poezia de tip modern, uneori, primul cuvânt al fiecărui vers este scris
cu literă mică.
• Detaliind, se scriu, de regulă, cu literă mare:
• 1. primul/singurul cuvânt dintr-un enunţ, şi anume:
1.1. când cuvântul este izolat:
Ploaie.
● Dar se scriu cu literă mică cuvintele de declaraţie când enunţul din care fac
parte urmează după altul în vorbire directă.
1.2. când între enunţuri nu este o legătură strânsă2, şi anume când enunţul
urmează după un altul:
1.2.1. întotdeauna, când enunţul precedent se încheie cu punct:
Săniile porniră iar încet. Frigul creştea odată cu lumina. Sadoveanu
1.2.2. de regulă, când enunţul precedent se încheie cu unul din celelalte semne
de punctuaţie finale:
1.2.2.1. puncte de suspensie:
Aici nu-i nevoie de baba Aniţa... Noroc să deie Dumnezeu! Sadoveanu
1.2.2.2. semnul exclamării:
Patria mă cheamă! Nu mai pot sta un moment! Caragiale
1.2.2.3. semnul întrebării:
Ce să facă? La muşteriu cu cioburi de sticlă nu putea merge. Caragiale
• Când legătura dintre enunţuri este strânsă, iar enunţul anterior este prezentat
ca neîncheiat, după aceste semne de punctuaţie se poate scrie şi cu literă mică.
1
Pentru sistemul de unităţi de măsură legal actualmente în România v. Bureau international des poids
et mesures, Le Système international d’unités (SI), Brochure sur le SI, 9e éd., 2019; v. şi SR ISO 31‑x:1995.
2
Gradul de legătură dintre enunţuri este apreciat subiectiv de către cel care scrie.
1.2.3. la începutul unui enunţ în vorbire directă precedat de două-puncte (şi de

linie de dialog, uneori de ghilimele):
Dl. Goe este foarte impacient şi, cu ton de comandă, zice încruntat:
– Mam-mare, de ce nu mai vine? Caragiale
• Un enunţ precedat de două-puncte începe cu literă mică dacă nu se află în
această situaţie.
1.2.4. la începutul reproducerii, după două-puncte, a unui enunţ citat care
începe cu literă mare (şi este încadrat, de regulă, între ghilimele):
Astfel se-ncheia proclamaţia..., cu acest frumos motto: „Evenimentele mari fac totdeauna
să tacă micile pasiuni!” Caragiale
1.2.5. în corespondenţă, cereri etc., cuvântul cu care începe primul enunţ după
formula de adresare:
Domnule Director,
Subsemnatul, ..., vă rog să binevoiţi...
• 2. numele proprii simple şi toate1 componentele numelor proprii compuse2
care desemnează:
2.1. unităţi administrativ-teritoriale, geografice sau politice din România
sau artere urbane, inclusiv termenii generici care fac parte din numele propriu,
respectiv în care primul termen este urmat de:
- un adjectiv:
Crişul Repede (râu), Europa Răsăriteană; Lacu Roşu, Oraşu Nou, Pârâul Rece, Staţiunea
Climaterică Sâmbăta (localităţi); Târnava Mare (râu); Ţara Românească (fost stat);
- un numeral: Bulevardul 23 August, Bulevardul 1848, Piaţa 1 Mai, Strada 1907;
- o prepoziţie + un adverb sau un substantiv: Europa de Est; Izvoru de Sus, Râu de
Mori (localităţi);
- un substantiv în G: Autostrada Soarelui, Bulevardul Laminorului, Drumul Taberei
(cartier; arteră urbană);
- mai multe cuvinte din clase diferite:
Bulevardul Armata Poporului (înv.), Oceanul Îngheţat de Nord, Oraşu Nou-Vii,
Strada Cocoşului de Munte;
- un nume propriu în N:
Băile Govora/Herculane/Olăneşti/Tuşnad, Colonia Ucea3, Oraşul Stalin4 (înv.)
(localităţi)
sau în care termenul generic în cauză:
- nu se mai atribuie realităţii denumite sau are un sens care nu corespunde acestei
realităţi:
Baia Sprie (localitate); Balta Albă (cartier); Dealu Negru; Râmnicu Vâlcea,
Ruşii‑Munţi, Târgu-Neamţ, Vârfu Dealului (localităţi);
1
Cu excepţia, de regulă, a elementelor ajutătoare.
2
Inclusiv ale unităţilor lexicale complexe folosite ca nume proprii.
3
Denumirea oraşului Victoria în anii 1949-1954.
4
Numele oraşului Braşov într-o parte a perioadei comuniste.
- se află pe locul al doilea după un nume propriu: Bolintin-Vale, Geoagiu-Băi,

Malnaş-Băi;
• Se scriu cu literă mare şi numeralele (scrise în litere) şi prepoziţiile aflate pe
primul loc în asemenea nume: După Deal (sat), Între Gârle (stradă), La Om (vârf de
munte), Trei Brazi (cabană).
Dar se scriu cu literă mică sectoarele (numerotate ale) municipiului Bucureşti.
2.2. state cu numele traduse în limba română (inclusiv când termenii generici fac
parte din denumirea oficială lungă a statului şi sunt urmaţi de un nume propriu
în N) şi alte teritorii:
Africa Centrală, Colectivitatea Teritorială Saint-Pierre şi Miquelon, Europa Centrală,
Insulele Feroe, Insulele Minore Îndepărtate ale Statelor Unite, Marea Britanie, Regiunea
Administrativă Specială Hong Kong (a Republicii Populare Chineze), Republica Albania,
Sfântul Scaun/Statul Cetăţii Vaticanului, Statul Independent Papua-Noua Guinee, Statul
Israel, Teritoriul Samoa Americană;
• Dar se scriu cu literă mică termenii generici care nu fac parte din numele
propriu al unităţilor administrativ-teritoriale, geografice sau politice.
2.3. animale:
Azor, Bubico, Duman, Grivei, Joiana, Murgu, Plăvan, Zefir;
2.4. corpuri cereşti:
Balanţa, Carul-Mic, Marte, Saturn, Ursa-Mare, inclusiv Lună, Pământ, Soare,
Superluna în terminologia astronomică;
• Dar se scriu cu literă mică lună, pământ, soare în uzul curent.
2.5. instituţii1, entităţi economice2 (inclusiv asociaţii, fundaţii, patronate etc.),
planuri de importanţă naţională:
Administraţia Prezidenţială, Asociaţia Chinologică Metropolitană, Avocatul Poporului,
Banca Comercială Română, Biserica Boteanu, Camera Deputaţilor, Comisia Europeană,
Congresul (SUA), Consiliul European, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea
Constituţională, Departamentul de Stat (al SUA), Editura Corint, Europol, Facultatea
de Litere, Fundaţia Regală Margareta a României, Inchiziţia, Institutul de Lingvistică,
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului, Interpol, Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, Mănăstirea Caşin, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul
Public, Organizaţia Naţiunilor Unite, Parchetul General, Parlamentul European, Planul
Naţional de Redresare şi Rezilienţă, Patronatul Serviciilor Publice, Preşedinţia României,
Radio Europa Liberă, Radio Vatican, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Sindicatul
Cadrelor Militare Disponibilizate, Teatrul Naţional, Unitatea Militară nr. ..., Uniunea
Artiştilor Plastici, Universitatea Politehnica din Bucureşti, Vocea Americii;
• Numele de instituţii se scriu cu literă mare chiar când sunt folosite eliptic:
dezbateri în Cameră, secretar de stat la Externe, Guvernul, student la Litere, Parlamentul,
admiterea la Politehnică.
1
Inclusiv funcţii unice care au şi statut de instituţie.
2
Româneşti, străine sau internaţionale denumite în limba română.
• Dar se scriu cu literă mică numele domeniilor la care se referă o funcţie

publică;
• Este incorectă scrierea cu literă mică, chiar pentru efecte grafice, a numelor
unor instituţii: editura universităţii din bucureşti pe publicaţiile editurii în cauză.
2.6. clădiri publice, alte construcţii şi monumente, cartiere, centre comerciale,
parcuri, săli şi alte realizări umane:
AFI Cotroceni, Arcul de Triumf, Ateneul Român, Biroul Oval, Canalul Dunăre-
Marea Neagră, Casa Academiei, Casa Albă, Casa Poporului, Palatul Cotroceni, Palatul
Parlamentului, Palatul Victoria, Parcul Herăstrău, Plaza Romania, Sala Palatului;
2.7. mijloace de transport cu nume devenite celebre: Orient Expres, Titanicul;
2.8. concepte exprimate prin cuvinte străine (eventual compuse) care în limbile
respective se scriu (ambele) cu literă mare:
Aufklärung, Big Bang, Big Brother, Bildungsroman, Führer, Weltanschauung;
2.9. marile epoci istorice, evenimente istorice interne şi internaţionale majore,
mişcări culturale sau religioase (inclusiv numite eliptic, când din context reiese
clar referinţa):
Antichitatea, Evul Mediu, Marea Unire, Marele Război, Renaşterea, Revoluţia
Franceză, (participant la) Revoluţie, Unirea Principatelor;
• Dar se scriu cu literă mică numele italieneşti ale secolelor.
2.10. războaie de anvergură sau prezentate ca fiind evenimente unice:
Primul Război Mondial, (Cel de-)Al Doilea Război Mondial; Războiul celor Două Roze,
Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de
100 de Ani;
• Dar se scriu cu literă mică denumirile perioadelor istorice delimitate vag şi ale
războaielor care nu sunt prezentate ca fiind unice.
2.11. manifestări artistice, culturale, politice, ştiinţifice (indiferent de amploare):
Festivalul „Cerbul de Aur”, Seminarul de Parenting, Simpozionul Internaţional de
Lingvistică, Workshopul de Fotografie de Nuntă de la Craiova;
2.12. mărci de produse: Izvorul Minunilor (apă minerală);
2.13. obiecte desemnate ocazional prin numele creatorului lor:
doi Grigoreşti „tablouri de Grigorescu”, trei Stradivarius „viori fabricate de
Stradivarius”;
• Dar se scriu cu literă mică substantivele comune denumind curent obiecte
după creatorul lor.
2.14. numele traduse ale distincţiilor/ordinelor de stat străine: Legiunea de
Onoare;
Numele decoraţiilor româneşti1 trebuie scrise ca în legile care le instituie (Legea
nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României ş.a.), chiar dacă acestea nu
1
Civile pe domenii, militare (de pace şi de război), naţionale – cruci, cruci comemorative, medalii,
ordine, semne onorifice.
respectă întru totul normele ortografice şi de punctuaţie (de ex. ghilimelele) şi există
inconsecvenţe în cadrul legilor: Crucea Comemorativă a Rezistenţei Anticomuniste,
Medalia Meritul pentru Învăţământ, Ordinul Pentru Merit, Ordinul Serviciul Credincios,
Ordinul Steaua României, Ordinul Virtutea Militară, Semnul onorific în serviciul armatei
etc.
• Dar se scriu cu literă mare numai la primul component numele unor medalii
sau premii şi cu literă mică titlurile ştiinţifice şi onorifice.
2.15. persoane – nume de familie, patronime, porecle, prenume, pseudonime,
alte supranume (inclusiv componentele lor provenite din nume de funcţii, ranguri
etc.):
Avădanei, Costapetru, Elvira Popescu, Vasiliu-Birlic, Hagichirea, Hagi-Tudose, Lev
Nicolaievici Tolstoi, Mihai-Vodă Viteazul, Moşandrei, Cantacuzino Nababul, Păstorel
Teodoreanu, Rousseau Vameşul, Ştefănescu-Delavrancea, Vlad Tepeş;
În unele nume de familie străine se scriu cu literă mare şi articolul şi particulele
din componenţa lor: Gabriele D’Annunzio, Vittorio De Sica, Luca Della Robbia, Du
Cange (dar Charles du Fresne, sieur du Cange), Ibn Saud, Jean de La Fontaine, Le
Corbusier, J.-L. Mac Adam, Eugene O’Neill, Vincent Van Gogh.
• Dar se scriu cu literă mică substantivele comune care denumesc funcţii,
ranguri etc. şi nu fac parte din numele propriu, precum şi cuvintele ajutătoare din
componenţa unor nume de persoană.
2.16. personaje folclorice, literare, mitologice, religioase:
Alah, Artemis, Barbă-Albastră, Buddha, Cenuşăreasa, Ceres, Făt-Frumos, Greuceanul,
Harpagon, Muma-Pădurii, Mohamed, Ra, Scaraoţchi, Sfarmă-Piatră, Venus, Zeus;
2.17. nume proprii şi termeni din domeniul religiei creştine:
Atotputernicul, Dumnezeu, Isus Hristos, Mântuitorul, Sfânta Fecioară, Sfânta Maria,
Sfânta Scriptură, Sfânta Treime, Sfântul Duh, Sfântul Mormânt, Sfântul Munte, Sfinţii
Constantin şi Elena, Tatăl „Dumnezeu”, Vechiul Testament;
• Dar se scriu cu literă mică substantivele comune care desemnează fiinţe mitice
neindividualizate şi tipuri omeneşti.
2.18. punctele cardinale când desemnează o zonă geografică sau când fac parte
dintr-un nume de loc compus, inclusiv dintr-un nume de localitate:
Apus, Orient, Vest; America de Nord; Europa de Est, Extremul Orient, Orientul
Apropiat, Orientul Mijlociu, Polul Nord, Polul Sud; Eforie Nord, Eforie Sud;
• Dar se scriu cu literă mică numele punctelor cardinale când nu au aceste
funcţii.
2.19. sărbătorile naţionale oficiale, alte sărbători laice şi religioase (ale
diverselor culte):
Adormirea Maicii Domnului, Anul Nou, Crăciunul, 1 Decembrie, Duminica Tomei/
Tomii, Hanuka, Iom Kipur, Înălţarea, Învierea, Paşte/Paşti, Patruzeci de Sfinţi, Pesach,
Purim, Ramazan Bairam, Rusaliile, Schimbarea la Faţă, Sfântul Andrei, Vinerea Mare,
Ziua Copilului, Ziua Naţională a României, Ziua Unirii Principatelor Române;
2.20. soiuri de plante şi rase de animale, inclusiv numele provenite dintr-un
adjectiv, când acesta, scris cu literă mică, ar putea fi interpretat ca un calificativ
oarecare:
Aurora (soi de floarea-soarelui), Marele Alb (rasă de porci); vaca Dobrogeană (rasă
de vaci);
• Dar adjectivele respective se scriu cu literă mică când exprimă o calificare
oarecare: oaie dobrogeană.
2.21. zodii:
Balanţă, Berbec, Capricorn, Fecioară, Gemeni, Leu, Peşti, Rac, Săgetător, Scorpion,
Taur, Vărsător;
2.22. toate componentele locuţiunilor pronominale de politeţe:
Alteţa Sa, Cucernicia Sa, Cuvioşia Sa, Domnia Sa (despre un domnitor, boier) (înv.),
Eminenţa Sa, Excelenţa Sa, Magnificenţa Sa, Majestatea Sa, Preafericirea Sa, Sanctitatea
Sa, Sfinţia Sa;
• Dar trebuie scrise cu literă mică pronumele nou formate din seria domnia-sa
„dumnealui”.
• 3. Se scriu cu litere mari primul/unicul component din substantivele proprii
care reprezintă:
3.1. denumiri ale organismelor de conducere şi ale compartimentelor, direcţiilor
etc. din instituţii:
Adunarea generală a Academiei Române, Catedra de limba română, Comisia de
cultivare a limbii a Academiei Române, Consiliul de administraţie (al BNR etc.), Consiliul
ştiinţific, Departamentul de limbi romanice, Direcţia de studii economice/Direcţia Studii
economice, Secretariatul, Secţia de filologie şi literatură a Academiei Române, Serviciul de
contabilitate;
3.2. numele ştiinţifice latineşti de specii animale şi vegetale:
Bacterium aceti, Gorilla beringei, Hygrophorus puniceus, Mustela nivalis, Sequoia
gigantea;
• Dar se scrie cu literă mare şi al doilea lor element dacă este o formă a unui
nume propriu.
3.3. titluri de acte normative, de alte documente de importanţă internaţională
sau naţională, de emisiuni radio-TV, de fonduri şi de programe guvernamentale
sau europene (inclusiv bancare), de opere artistice, literare, ştiinţifice (şi de părţi ale
lor – capitole ş.a.) etc., de publicaţii periodice, de medalii ocazionale sau de premii,
de zile comemorative şi festive (unele instituite prin hotărâri internaţionale, ale
Guvernului României sau ale altor foruri ori chiar prin legi, care trebuie respectate,
chiar dacă contravin nomelor ortografice):
„A 150-a aniversare a naşterii lui Mihai Eminescu” (medalie comemorativă1),
Adevărul de weekend (ziar), Amintiri din copilărie, Biblia, Capitalul, Codul penal,
Constituţia, Coranul, Declaraţia universală a drepturilor omului, Decret-lege, Floarea
darurilor, Fondul european de dezvoltare agricolă, Gramatica limbii române, Istoria
românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, Legea partidelor politice, Limba română (revistă),
Luna internaţională a conştientizării cancerului mamar, Monitorul oficial al României,
Ordonanţă de urgenţă a Guvernului, O scrisoare pierdută, Pactul de la Varşovia, Pe cuvânt
(emisiune TV), Premiul pentru cea mai bună piesă a anului..., Primăvara (pictură),
Proclamaţia de la Islaz; (Programul) „Cornul şi laptele”, Programul naţional de dezvoltare
1
OUG 194/1999 privind instituirea medaliei comemorative „150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu”.
rurală, (Programul) „Noua casă”, (Programul operaţional sectorial) „Dezvoltarea resurselor

umane”; Psaltirea scheiană, Regulamentul organic, Simfonia fantastică, Talmudul, Tatăl
nostru, Teatru la microfon, Teleenciclopedia, Vede, Vulgata; Ziua adolescentului1, Ziua
internaţională a cititului împreună, Ziua întreprinzătorilor din România2, Ziua limbii,
alfabetului şi culturii armene3, Ziua limbii bulgare, Ziua limbii cehe, Ziua limbii slovace,
Ziua limbii tătare, Ziua mondială de luptă împotriva cancerului de sân, Ziua naţională a
consultantului fiscal din România, (Ziua) „Zero discriminare”;
• Dar se scriu cu literă mare toate componentele numelor sărbătorilor naţionale
oficiale.
• Nu trebuie scrise cu litere mari toate componentele unor titluri, prin imitarea
modelului limbii engleze: *Atlasul Cadastrului Apelor Din România, *Evul Mediu
Românesc. Corect: Atlasul cadastrului apelor din România, Evul Mediu românesc.
• Dar se scriu cu literă mare toate cuvintele (cu excepţia elementelor de legătură)
din denumirile anumitor documente de importanţă naţională.
• 4. Abrevierile se scriu:
4.1. integral cu litere mari când sunt alcătuite din iniţialele:
4.1.1. componentelor unor nume proprii compuse scrise cu literă mare:
CFR = Căile Ferate Române, GMT [cit. ğiemti] = engl. Greenwich Mean Time, O.U.G.
= Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului (nr. ...), UE = Uniunea Europeană, UM = Unitatea
Militară (nr. ...);
4.1.2. numelor unor noţiuni de specialitate şi ale altor termeni:
A = arie sau amper, B = bor, IDR = intradermoreacţie, L = lungime, MW = megawatt,
OUG = ordonanţă de urgenţă a Guvernului, UAT = unitate administrativ-teritorială, UM
= unitate militară, TV = televiziune; televizor, TVA = taxa pe valoarea adăugată, VSH =
viteza de sedimentare a hematiilor;
• Dar se scriu cu literă mică alte abrevieri şi simboluri.
4.1.3. numelor punctelor cardinale: N = nord, S = sud;
4.1.4. prenumelor bărbăteşti compuse: I.L. Caragiale = Ion Luca Caragiale;
4.1.5. altor cuvinte şi expresii:
D.S. = it. dal segno, N.B. = lat. nota bene, PFL = plăci fibrolemnoase, P.S.= lat. post-
scriptum;
4.2. Se scriu cu literă mare numai pe primul loc sau şi în alte poziţii abrevieri
precum:
AChR = Asociaţia Chinologică Română, ACR = Automobil Clubul Român, HoReCa =
Hoteluri, Restaurante, Cafenele; Sf. = Sfântul, Sfânta, Sfinţii, Sfintele; dB = decibel, eV =
electronvolt, MeV = megaelectronvolt, MHz = megahertz, pH = puterea hidrogenului, Rh
= factorul Rhesus.
1
Legea 197/1997 privind instituirea Zilei adolescentului.
2
Hotărârea 546/1992 privind instituirea „Zilei întreprinzătorilor din România”.
3
Legea 181/2019 privind instituirea zilei de 12 octombrie – Ziua limbii, alfabetului şi culturii armene.
• II. Pentru a sugera anumite atitudini sau sentimente (ca devoţiune, respect1),
a marca valoarea specială a unui cuvânt, a-l scoate în evidenţă etc., cuvinte scrise
în mod obişnuit cu literă mică se pot scrie cu literă mare2:
1. termenii de adresare (inclusiv pronumele), în cereri, corespondenţă (pe
plicuri şi în text): Doamnei Directoare...; Domnule Preşedinte...; Dumneavoastră...;
2. cuvinte/sintagme folosite în adrese, pe etichete, hărţi, plăcuţe indicatoare, în
titlurile coloanelor unor tabele3 etc.:
Aleea Nucşoara; Băbească, Camembert; Denumirea/citirea literei;
3. în textele bisericeşti, anumite substantive şi sintagme, precum şi, în anumite
texte, pronumele/adjectivele pronominale referitoare la Dumnezeu sau la Isus
Hristos:
Atotţiitorul, Ceresc Tată, Domnul nostru Isus Hristos, Duhul Sfânt, Părinte; mare
mila Ta; Ne rugăm Ţie, Doamne;
4. în semn de cinstire:
Soldatul Necunoscut; Slavă Ţărilor Române!; Ziua Culturii Naţionale4, Ziua Limbii
Române5, Ziua Solidarităţii Naţionale împotriva Dictaturii6;
5. pentru a desemna un concept: Binele; Eul; Libertate, Egalitate, Fraternitate; Om;
Patrie;
6. pentru personificarea unei abstracţiuni şi conferirea valorii de simbol etc.:
Cortina de Fier, Justiţia; Războiul Rece; în numele Ştiinţei; „A venit pe culme Toamna”
Topîrceanu; Vestul Sălbatic, Zidul Berlinului, Mama-Natură;
7. pentru a conferi unui substantiv comun valoare de nume propriu: Capitala=
Bucureştiul, Mama.
• În perioada comunistă, pentru a le marca importanţa, numele unor organisme
de conducere pe linie de partid se scriau cu litere mari la toate componentele: Biroul
Organizaţiei de Bază, Comitetul Central al PCR, deprindere care se înregistrează
uneori şi actualmente: Comitetul Executiv al PSD.
3. 2. Scrierea cu literă mică

• I. Se scriu, de regulă, cu literă mică:
1. substantivele comune şi cuvintele aparţinând celorlalte clase lexico-
gramaticale, folosite de sine stătător sau în interiorul unui enunţ;
• Dar la începutul unui enunţ, aceste cuvinte se scriu cu literă mare.
2. anumite abrevieri şi simboluri;
1
Dar în mesajele şi în mailurile transmise pe dispozitive electronice, scrierea integrală cu litere mari
exprimă/suscită reacţii negative.
2
Excesul de majuscule le reduce însă efectul.
3
Actualmente, scrierea cu literă mare în unele trimiteri electronice scrise continuu este folosită pentru a
marca începutul fiecărui cuvânt: facebook.com/MicDejunCuUnCampion.
4
Legea 238/2010 privind declararea zilei de 15 ianuarie Ziua Culturii Naţionale.
5
Legea 53/2013 privind instituirea Zilei Limbii Române.
6
Legea 230/1998 pentru proclamarea Zilei Solidarităţii Naţionale împotriva Dictaturii.
3. uneori, în poezia modernă, primul cuvânt al fiecărui vers:

A venit toamna, / acoperă-mi inima / cu ceva... Nichita Stănescu.
• Dar în poezia de tip clasic, primul cuvânt al fiecărui vers se scrie cu literă
mare.
• II. Detaliind, se scriu cu literă mică la iniţială:
• 1. în interiorul unui enunţ, substantivele comune şi cuvintele aparţinând
celorlalte clase lexico-gramaticale, inclusiv, în anumite situaţii, primul cuvânt din
enunţ, şi anume:
1.1. când acesta este un cuvânt de declaraţie, iar enunţul din care face parte
urmează după altul în vorbire directă:
A adormit! zice cucoana. Caragiale
1.2. după puncte de suspensie, când între enunţuri există o legătură strânsă1:
Se mişcă fata... clipeşte din ochi... Caragiale
• Dar când legătura dintre enunţuri nu este strânsă, enunţul care urmează după
puncte de suspensie începe cu literă mare.
1.3. după semnul exclamării sau al întrebării, când enunţul anterior este
prezentat ca neîncheiat:
Fie-ţi milă! e nevastă-ta, iart-o! Caragiale
Ce-i? popă? negustor? Caragiale
• Dar dacă enunţul care urmează după semnul exclamării sau al întrebării este
prezentat ca încheiat, el începe cu literă mare.
1.4. după două-puncte între enunţuri:
Poarta ţarinii era deschisă: intră pe ea. Sadoveanu
• Dar când după două-puncte urmează un enunţ în vorbire directă (precedat de
linie de dialog sau de ghilimele) sau un citat (încadrat, de regulă, între ghilimele),
acestea încep cu literă mare.
1.5. când cuvântul începe un citat reprodus între ghilimele şi încadrat în
enunţ:
Strecura printre dinţii albi şi mărunţi câte un „ah!” care-i umplea pieptul. Delavrancea
• Dar o propoziţie/frază citată între ghilimele după două-puncte începe cu
literă mare.
• 2. substantivele comune folosite de sine stătător sau în interiorul unui enunţ,
printre care cele care desemnează:
2.1. fiinţe imaginare:
ciclop, elf, gigant, iele, muză, nereidă, nimfă, oceanidă, parcă, rusalcă, satir, sirenă,
titan, trol;
2.2. funcţii oficiale şi calităţi (oricât de importante), când numele sunt generice,
în registrul neoficial:
ambasador extraordinar şi plenipotenţiar, avocat, cancelar, deputat, domn „domnitor”,
general, han, împărat, ministru, paşă, prefect, premier, preşedinte, primar, prim-ministru,
principe, rege, secretar de stat, senator, sultan, şah, şahinşah, voievod, vodă;
1
Gradul de legătură dintre enunţuri este apreciat subiectiv de către cel care scrie.
• Se scriu cu literă mică şi substantivele comune care denumesc funcţii, ranguri

etc. şi nu fac parte din numele propriu: sultanul Baiazid.
Dar numele de funcţii se scriu cu literă mare în stilul oficial sau dacă cel care
scrie vrea să marcheze o atitudine ceremonioasă ori reverenţioasă.
2.3. instituţiile (guvernul român) şi domeniile la care se referă o funcţie publică:
ministru de externe/de interne, ministrul afacerilor externe al..., ministrul finanţelor/
muncii/turismului; răspunderea preşedintelui interimar;
• Dar se scriu cu literă mare numele de funcţii care reprezintă o instituţie.
2.4. obiecte denumite curent după creatorul lor (în sensul cel mai larg) sau după
locul de provenienţă: un marghiloman, o havană, olandă;
• Dar se scriu cu literă mare numele proprii folosite numai ocazional pentru a
desemna obiecte.
2.5. punctele cardinale: apus, est, nord, sud, vest;
• Dar numele punctelor cardinale se scriu cu literă mare când desemnează o
zonă geografică sau când fac parte dintr-un nume de loc propriu compus.
2.6.1. sisteme economico-sociale: capitalism, feudalism;
2.6.2. epoci geologice: mezozoic;
2.6.3. perioade istorice delimitate relativ vag: epoca modernă, paleolitic, perioada
contemporană şi numele din limba italiană ale secolelor: quattrocento;
2.6.4. războaie multiple, care nu au un nume propriu unic: războaiele balcanice,
punice;
• Dar se scriu cu literă mare denumirile războaielor de anvergură prezentate
ca unice.
2.7. substantivele cu sens generic când nu fac parte din numele propriu al
unităţilor administrativ-teritoriale, al unor entităţi geografice sau politice ori al
unor artere urbane şi care îşi păstrează sensul propriu, precum şi subdviziunile
administrativ-teritoriale numerotate (sectoare) ale municipiului Bucureşti:
aleea Nucşoara, autostrada A1, balta Călăraşi, băile Malnaş, bulevardul Nicolae
Bălcescu, calea Floreasca, comuna Tudor Vladimirescu, dealul Negru, drumul naţional
7C, fluviul Dunărea, insula Sfânta Elena, intrarea Popa Nan, judeţul Bistriţa-Năsăud,
lacul Gâlcescu, munţii Carpaţi, oraşul Victoria, pasul Bran, pârâul Căşeria, peninsula
Florida, republica Ucraina, râul Olt, sectorul 1, statul Israel, staţiunea Călimăneşti, strada
Anul 1907, strada Cuţitul de Argint, strada Răscoala/Răscoalei (din) 1907, şoseaua Mihai
Bravu, ţările române1, vârful Ciucaş;
• Dar în indicarea adresei, pe hărţi, tăbliţe indicatoare, asemenea substantive
se scriu cu literă mare, la fel şi cele cu sens generic care fac parte din numele
propriu compus al unităţilor administrativ-teritoriale sau al entităţilor geografice
ori politice.
2.8. tipuri umane desemnate după numele propriu al unor personaje:
un adonis, un apolo, un donjuan, un harpagon, un mitică, un păcală;
• Dar numele personajelor respective se scriu cu literă mare.
1
Care nu a reprezentat niciodată numele propriu al unei entităţi statale unitare.
2.9. unităţi de măsură (scrise conform standardelor internaţionale şi interne,

chiar dacă provin de la nume proprii de persoane): amper, joule, ohm, pascal, volt,
watt, weber;
2.10. varietăţi de plante şi de animale, sortimente de băuturi, de produse
alimentare etc.:
aligote, angora, băbească, buldog, cabernet, camembert, caniş, cornul-caprei (varietate
de ardei), fetească, ionatan, merinos, spancă, ţigaie, ţurcană;
• Dar pe etichete, numele produselor se scriu cu literă mare.
2.11. substantivele comune care denumesc disciplinele de învăţământ, lunile
anului, popoare, zilele săptămânii1 (care în unele limbi se scriu cu literă mare);
2.12. numele titlurilor ştiinţifice şi onorifice :
academician(ă), campion..., doctor honoris causa, doctor (în Drept), membru
corespondent al Academiei, membru de onoare;
•3. cuvintele din interiorul unui enunţ aparţinând celorlalte clase lexico‑grama-
ticale, inclusiv:
3.1. adjectivele din sintagme în care califică varietăţi de plante şi de animale:
măr creţesc, cireşi pietroase, oaie dobrogeană;
• Dar asemenea adjective se scriu cu literă mare când desemnează o rasă şi când,
dacă ar fi scrise cu literă mică, ar putea fi interpretate drept calificative oarecare.
3.2. cuvintele ajutătoare (articole, particule) din componenţa unor nume proprii
compuse de:
aştri: Luceafărul-de-Seară; entităţi administrativ-teritoriale sau geografice:
America de Nord, Oceanul Îngheţat de Nord, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei
de Nord, Statele Unite ale Americii, Râu de Mori; instituţii: Consiliul de Miniştri al ...,
Adunarea Naţională a Republicii Franceze; sărbători oficiale: Ziua Solidarităţii Naţionale
împotriva Dictaturii; nume de persoane compuse: Ludovic al XIV-lea, Ad al-Rahman,
Ion Vodă cel Cumplit, Ştefan cel Mare, Leonardo da Vinci, Charles de Gaulle, Andrea
del Sarto, Joachim du Bellay, Abd el-Kader, Jeanne la Papesse, Ludwig van Beethoven,
Friedrich von Schiller;
• Dar se scriu cu literă mare şi articolul şi particulele din componenţa unor
nume de familie străine.
• 4. pronumele, inclusiv cele de politeţe: domnia-sa „dumnealui”, dumneata,
dumneavoastră;
• În corespondenţă, cereri etc., pronumele de politeţe maximă se pot scrie
cu literă mare: Dumneavoastră; se scriu cu literă mare şi toate componentele
locuţiunilor pronominale de politeţe.
• 5. abrevierile şi simbolurile cuvintelor scrise cu literă mică:
a.c. = anul curent; acad. = academician, -ă; art. = articol; d-ta = dumneata; l = lăţime;
lt. = locotenent; m = metru.
• Scrierea simbolurilor unităţilor de măsură şi ale altor termeni de specialitate
se conformează standardelor şi altor reglementări proprii domeniilor respective.
1
Regulă mai veche.
• III. Pentru a sugera anumite atitudini sau sentimente (desconsiderarea,

minimalizarea, opoziţia), cuvinte scrise în mod obişnuit cu literă mare se pot scrie
ocazional cu literă mică. Astfel, s-au scris cu literă mică, în perioada comunistă,
cuvinte ca Dumnezeu şi altele legate de religie, iar mai ales imediat după 1989
cuvinte şi nume proprii amintind de epoca totalitarismului comunist: ceauşescu,
pcr = Partidul Comunist Român.
4. Scrierea compuselor, a derivatelor, a grupurilor de cuvinte

şi a locuţiunilor
• I. Cuvintele compuse şi derivate, grupurile relativ stabile de cuvinte şi
locuţiunile se pot scrie în trei moduri: cu cratimă; într-un cuvânt (fără blancuri
între componente); în cuvinte separate (cu blancuri între componente). Scrierea
lor pune unele probleme specifice, greutatea de a distinge uneori între formaţii
aparţinând uneia sau alteia dintre aceste categorii putând crea dificultăţi.
• Din punctul de vedere al modului de scriere, nu are importanţă dacă aceste
formaţii au luat naştere în limba română în mod independent, au fost calchiate
după modelul altor limbi ori au fost împrumutate gata formate1. Ceea ce contează
pentru vorbitorul nespecialist care scrie este modul în care structura lor în limba
română actuală este pentru el (semi)analizabilă.
• Caracterul (semi)analizabil al cuvintelor este într-o anumită măsură relativ,
fiind diferit de la un vorbitor la altul, şi se poate modifica în cursul istoriei limbii.
În practică, elementele componente ale anumitor cuvinte sunt adesea greu de
identificat, chiar de către persoanele cultivate, îndeosebi când este vorba de cuvinte
împrumutate gata formate din alte limbi, perceperea structurii lor presupunând
recunoaşterea formei şi a sensului componentelor. Este în special cazul cuvintelor
aparţinând unor terminologii de specialitate (mai ales al celor formate din elemente
vechi greceşti şi latineşti), a căror structură este recognoscibilă aproape numai
pentru unii dintre specialiştii domeniului respectiv.
• Dificultatea de a distinge, uneori, între prefixe şi prefixoide sau între sufixe
şi sufixoide, respectiv cuvinte neologice nu are implicaţii asupra modului de
scriere, deoarece derivatele, formaţiile din/cu elemente de compunere (prefixoide,
sufixoide) şi compusele cu cuvinte asemănătoare acestora se scriu în acelaşi fel.
• II. Reguli generale:
1. compusele se scriu, în funcţie de clasa lexico-gramaticală căreia îi aparţin şi
de gradul de sudură, în unul din cele trei moduri posibile menţionate;
1
Compusele, derivatele, grupurile de cuvinte şi locuţiunile împrumutate neadaptate se scriu, de
regulă — ca şi cuvintele simple neadaptate — ca în limba de origine.
2. derivatele se scriu într-un cuvânt (situaţiile în care ele se scriu diferit sau în
care un prefix/sufix se scrie cu cratimă ori separat sunt rare1);
3. formaţiile din sau cu elemente de compunere/prefixoide, sufixoide se scriu
într-un cuvânt;
4. grupurile relativ stabile de cuvinte se scriu separat;
5. locuţiunile se scriu în general în cuvinte separate, mai rar cu cratimă sau cu
virgulă.
• Unele compuse, derivate, grupuri de cuvinte sau locuţiuni se scriu cu apostrof
sau cu cratimă din raţiuni fonetice.
• Aceste reguli generale sunt detaliate în cele ce urmează, insistându-se asupra
situaţiilor care pot provoca ezitări.
4.1. Scrierea cuvintelor compuse
• Se au în vedere compusele propriu-zise, la care se adaugă unele formaţii din

cuvinte repetate (întocmai sau cu unele modificări) care alcătuiesc o unitate.
• I. Modul de scriere a cuvintelor compuse depinde de:
- apartenenţa componentelor la diferite clase lexico-gramaticale;
- clasa lexico-gramaticală căreia îi aparţin compusele;
- gradul lor de unitate semantică şi de sudură formală;
- modul de articulare şi de flexiune (în cazul cuvintelor flexibile);
- natura elementelor pe care le cuprind: abrevieri, cuvinte, prefixe, prefixoide, su-
fixe, sufixoide;
- raporturile sintactice care au stat la baza compuselor;
- tradiţie (uneori);
- vechimea compuselor.
• II. Nu există reguli cu valabilitate generală, de aceea în cele de mai jos se dă
mai curând o descriere a uzului ortografic privind principalele tipuri de compuse.
Ele sunt prezentate pe clase lexico-gramaticale (deşi unele cuvinte se pot încadra
în mai multe clase), în ordinea alfabetică a acestora. Flexiunea este menţionată,
când este semnificativă, numai la primul exemplu dintr-un şir. La formaţiile
prezentate contrastiv sau la cele care au sensuri diferite faţă de cuvântul de bază
se dă şi glosarea.
4.1.1. Scrierea adjectivelor compuse
• Adjectivele (nepronominale)2 compuse propriu-zise (dintre care unele au

şi omonime adverbe sau substantive) se scriu în unul din următoarele trei moduri:
I. cu cratimă, II. cu linie de pauză sau III. într-un cuvânt.
1
Pentru notarea prefixelor şi a sufixelor în lucrări de lingvistică v. 1.2.4. Cratima.
2
Pentru adjectivele pronominale v. 4.1.7. Pronume.
• I. Se scriu cu cratimă adjectivele compuse nesudate (dintre care unele sunt şi

substantive) cu structura:
1. adj.1 + adj.2:
1.1. cu flexiune numai la ultimul component:
bun-platnic (pl. bun-platnici), instructiv-educativ, literar-artistic, marxist-leninist,
rău-platnic;
1.2. cu flexiune la ambele componente: alb-argintiu (pl. albi-argintii), dulce-acrişor;
1.3. invariabile: alb-negru (televizoare ~);
• Dar unele adjective asemănătoare cu cele de mai sus se scriu într-un cuvânt
(rozalb).
2. adj. + adj.:
2.1. repetate identic: mare-mare „foarte mare”, tot-tot;
2.2. reluate printr-un derivat (mai ales diminutival): gol-goluţ, nou-nouţ,
singur‑singurel, singurică-singurea.
• Dar adjectivele repetate se pot scrie şi cu virgulă: mare, mare; gol, goluţ.
3. adj.1 + adj.2 (desemnând limbi): (dicţionare) croat-sârb, sârb-croat;
• Dar adjectivele asemănătoare cu V de legătură o formând o unitate se scriu
într-un cuvânt (ceholovac).
4. adj. folosit invariabil (desemnând o culoare) + adv. deschis/închis, exprimând
o nuanţă: roşu-deschis, roşu-închis (rujuri ~);
5. adj.1 + V de legătură o + adj.2-3, care exprimă un raport între cei doi temeni şi
au flexiune numai la ultimul component:
anglo-normand (f. anglo-normandă), austro-ungar, burghezo-democratic, ceho-slovac
„dintre Cehia şi Slovacia”, chimico-farmaceutic, economico-financiar, fizico-chimic,
franco-italo-spaniol, greco-catolic, indo-european, medico-legal, oralo-maxilo-facial,
româno-american, sârbo-croat „dintre sârbi şi croaţi”;
• Dar adjectivele asemănătoare formând o unitate se scriu într-un cuvânt
(sârbocroat).
6. adv. + adj. (eventual provenit din participiu), compusul prezentând uneori o
diferenţă de sens faţă de cuvintele de bază:
aşa-zis „pretins”; bine-crescut „cuviincios”, bine-cunoscut „celebru”, bine-venit
„oportun, agreat”; liber-schimbist; nou-ales, nou-născut, nou-venit; propriu-zis;
sus‑citat, sus-menţionat, sus-pus „cu o funcţie/situaţie înaltă”, sus-zis;
• Dar compusele asemănătoare sudate se scriu într-un cuvânt, iar îmbinările
libere de cuvinte care îşi păstrează sensul se scriu în cuvinte separate.
7. s. (care denumeşte un punct cardinal) + adj.:
est-european (f. est-europeană), nord-coreean, nord-vestic, sud-dunărean.
• II. Se scriu cu linie de pauză (încadrată de blancuri) între componentele lor

principale formaţiile care cuprind cel puţin un adjectiv compus scris cu cratimă:
(relaţiile) ruso – nord-coreene = dintre Rusia şi Coreea de Nord; Crivăţul este un vânt nord –
nord-estic. = dinspre nord sau nord-est.
• Linia de pauză nu trebuie înlocuită aici cu cratima deoarece s-ar masca
ierarhia componentelor.
• III. Se scriu într-un cuvânt adjectivele sudate (cu flexiune numai la ultimul
component sau invariabile), cu structura:
1. adj.1 + adj.2: rozalb (f. pl. flori rozalbe);
2. adj. + s.: pursânge „de rasă” (f. pl. iepe ~);
3. adj.1 + V de legătură o + adj.2 formând o unitate şi având flexiune numai la
ultimul element:
cehoslovac „din (fosta) Cehoslovacia” (pl. cehoslovaci), dacoromân „român(esc) din
Dacia”, galoromanic „romanic din Galia”, retoroman „romanic din Reţia”, sârbocroat
„referitor la sârbi şi la croaţi”;
• Dar adjectivele asemănătoare care exprimă un raport între cei doi termeni se
scriu cu cratimă (ceho-slovac).
4. adv. + adj.: clarvăzător, dreptcredincios, preafericit;
• Dar compusele asemănătoare mai puţin sudate se scriu cu cratimă, iar
îmbinările libere – separat: bine cunoscut (de toată lumea) „ştiut bine”.
5. compuse cu numerale cardinale şi sens colectiv sau distributiv: amândoi,
câteşitrei, tustrei.
6. prep. a + toate/tot + adj.: atoateştiutor, atotştiutor;
7. prep. + s./adj.: cuminte „liniştit”, deplin „desăvârşit”;
8. s. (uneori provenit din adj.) + adj.: codalb, răufăcător „infractor”, răuvoitor „cu rea-
voinţă”;
• Dar compusele asemănătoare mai puţin sudate se scriu cu cratimă, iar
îmbinările libere – separat: cu minte (~ de copil), de plin (~, e plin.), rău famat „cu o
proastă reputaţie”.
9. pref. ne- + adv. mai sau (rar) prea + adj. provenit din participiu: nemaivăzut,
nepreavăzut;
10. izolări de propoziţii: cumsecade „bun” (oameni ~).
• Dar îmbinările libere asemănătoare se scriu separat: Nu ştia cum se cade să se
poarte.
4.1.2. Scrierea adverbelor compuse

• Adverbele compuse (dintre care unele au omonime adjective, conjuncţii,
prepoziţii) se scriu I. cu cratimă sau II. într-un cuvânt.
• I. Se scriu cu cratimă adverbele compuse mai puţin sudate, cu structura:
1. adj. pr. astă + s.:
astă-iarnă „iarna trecută”, astă-noapte, astă-primăvară, astă-toamnă, astă-vară; astă-
seară „în seara aceasta”;
2. adv.1 + adv.2 în structuri care exprimă aproximaţia/imprecizia:

azi-mâine „astăzi sau mâine”, de azi-de ieri „de curând”, (de) colo-colo „(de) peste
tot”, ici-colo „pe alocuri”, ieri-alaltăieri „într-o zi precedentă”, mâine-poimâine „într-o
zi următoare”;
3. adv. azi + s.:
(pop.) azi-iarnă (pop.) „iarna trecută”, azi-vară (pop.) „vara trecută”; azi-noapte
„noaptea trecută” (provenind din astă-noapte);
4. adverbe repetate:
4.1. identic:
bine-bine, doar-doar „în speranţa că...”, foarte-foarte, fuga-fuga „foarte repede”,
gata-gata „cât pe ce”, iute-iute „foarte iute”, încet-încet „cu încetul, treptat”, mai‑mai
„aproape”, poate-poate „eventual”, prea-prea „excesiv”, repede-repede „foarte repede”;
• Se scrie cu cratimă din raţiuni fonetice, când este rostită în tempo rapid,
locuţiunea adverbială aşa-şi-aşa „relativ bine”.
4.2. cu reluare printr-un derivat (mai ales diminutival):
câine-câineşte „cu mare greutate”, fuga-fuguţa „foarte repede”, încet-încetişor „cu
încetul, treptat”, repede-repejor „foarte repede”;
• Dar adverbele repetate se pot scrie şi cu virgulă: încet, încetişor; repede, repede.
5. adv.1 + adv.2 (cu rimă sau asonanţă), considerate şi locuţiuni adverbiale:
harcea-parcea „ferfeniţă” (fam.), (ni)tam-nisam „în mod nepotrivit” (pop., fam.),
târâş-grăpiş „cu mare greutate”;
6. adv. provenite prin conversiune din s. compuse din prep. după + s.:
după-amiaza, după-amiază, după-masa, după-masă „în a doua parte a zilei”;
• Dar se scriu separat grupurile asemănătoare de cuvinte.
• Din motive fonetice, anumite adverbe se scriu cu cratimă care notează
eliziunea: dintr-adins, dintr-odată, într-adins.
7. adv. + s. (care precizează momentul zilei):
azi-dimineaţă, azi-noapte, (răs)(alaltă)ieri-dimineaţă, (răs)(alaltă)ieri-seară,
(răs)(poi)mâine-dimineaţă, (răs)(poi)mâine-seară;
• Dar se scriu separat (şi, eventual, cu virgulă ca semn de punctuaţie) secvenţele
asemănătoare de tipul Alaltăieri(,) dimineaţa(,) m-am pomenit cu o vizită neaşteptată.
• II. Se scriu într-un cuvânt adverbele sudate (unele provenite din structuri
mai vechi, al căror sens a devenit uneori netransparent şi care pot fi neanalizabile
pentru vorbitori) compuse din:
1. adj. pr. + adv.: alaltăieri, altcum, altcumva, altundeva;
2. adj. + s.:
alaltăseară (fam.), altădată „odinioară”, altfel „în alt mod; în caz contrar”, astăzi,
astfel „în acest mod”, bunăoară „de exemplu”, deseori, rareori, uneori;
• Dar se scriu separat locuţiunile şi alte secvenţe asemănătoare: altă dată „în
altă zi”, alt fel „fel diferit”.
3. adv. + num. + s.: câteodată „uneori”, niciodată „în niciun moment”;
• Dar se scriu separat grupurile de cuvinte şi locuţiunile adverbiale
asemănătoare.
4. adv. + conjcţ.: aşadar;

5. adv. + elementul final -va: cândva, câtva, cumva, undeva;
6. adv. + elementul final -şi: câtuşi, iarăşi, totuşi;
7. adv.1 ± prep. + adv.2/num.:
nicicând „niciodată”, nici(de)cum „deloc”, numai „doar”, numaidecât „imediat”,
(în)totdeauna; totodată „în acelaşi timp”, totuna „indiferent”;
• Dar se scriu separat grupurile asemănătoare de cuvinte.
8. art./num. + s.: odată „cândva; imediat, în sfârşit”;
• Dar se scriu separat grupurile şi alte secvenţe asemănătoare: o dată
(calendaristică) art. nehot. + s.
9. elementul iniţial fie-, oare(şi)-, ori(şi)- + adv.:
fiecum (înv.), fieunde, oarecum „cumva”, oareşicum (pop.), oricând, oriîncotro, oricât,
oricum, oriunde, orişicât, orişiunde.
• Dar se scriu separat succesiunile libere asemănătoare, cf. Fie cum vrei tu. Oare
când vom afla? Fiecare donează cât poate ori cât vrea.
10. prep.1 ± prep.2 + adj./adv.:
ades, arar, deasupra, dedesubt, decât „ca, faţă de; numai”, degeaba, demult
„odinioară”, deplin „complet”, desigur „în mod cert”, dinadins, dinăuntru, înadins
„intenţionat”, îndeaproape, îndelung, întocmai, întotdeauna;
• Dar se scriu separat secvenţele asemănătoare de cât, de plin, de sigur (~ e sigur.).
11. prep.1 ± prep.2 + num.: împreună, întruna „mereu”.
• Dar se scrie cu cratimă din raţiuni fonetice secvenţa asemănătoare într-una
(din zile) „într-una dintre zile”.
12. prep.1 + prep.2 + prep.3: dedesubt „în partea de jos, sub ceva”;
• Dar se scrie separat secvenţa de dedesubt „din partea de jos”.
13. prep.1 ± prep.2/art./num. + s.:
acasă, anume, aseară, defel „deloc”, degrabă „repede”, deloc „nicidecum”, deodată,
departe, devale „(în) jos”, devreme „din timp”, dimpotrivă, împotrivă, împrejur;
• Dar se scriu separat secvenţele asemănătoare de fel „de origine”, de grabă
„din cauza grabei”, de loc „originar; local”, de vale „despre vale”, de vreme „despre
vreme”.
14. izolări de propoziţii/fraze: cică, parcă, (care)vasăzică „adică, cu alte cuvinte”,
pasămite (pop., fam.).
• (care)vasăzică adv. se distinge astfel de fraza din care provine: care va să zică
(înv.) „care vrea să însemne”.
4.1.3. Scrierea conjuncţiilor compuse

• Conjuncţiile compuse (dintre care unele au şi omonime adverbe) se scriu I.
într-un cuvânt sau II. în cuvinte separate.
• I. Se scriu într-un cuvânt conjuncţiile compuse sudate (unele devenite

neanalizabile pentru vorbitori):
darămite (pop.), decât „faţă de cât”, deoarece, fiindcă, încât, întrucât „deoarece,
fiindcă”, precum „aşa cum”.
• Dar grupurile de cuvinte asemănătoare se scriu în cuvinte separate: dat fiind
că, de cât, în cât, întru cât „în ce măsură”.
• II. Se scriu în cuvinte separate conjuncţiile compuse analizabile formate din
două conjuncţii: ca să, cum că, cum şi, de să, încât să, precum că.
4.1.4. Scrierea interjecţiilor compuse
• Nu se poate face totdeauna distincţie între interjecţii compuse propriu-zise şi

interjecţii repetate, iar una şi aceeaşi interjecţie are adesea variante şi, sub aspectul
semnelor folosite, apare scrisă în moduri diferite, după cum a crezut mai potrivit
cel care scrie.
• Astfel că, privitor la interjecţii, supuse subiectivităţii, nu se pot formula
norme stricte, ci mai curând se consemnează uzul.
• Interjecţiile plurimembre, foarte numeroase, se scriu în cea mai mare varietate
de moduri dintre toate clasele lexico-gramaticale, şi anume: I. cu cratimă, II. (rar)
într-un cuvânt şi III. în cuvinte separate.
• I. Se scriu cu cratimă:
1. structurile formate din interj.1 + interj.2: haida-de, mai ales cele onomatopeice:
ding-dang(-ding), tic-tac, adesea rimate:
Şi hodoronc-tronc, ca din senin... s-auzea o gălăgie, un vuiet. Delavrancea; Ce tot
tranca-fleanca toată ziua? Scriban; ... tura-vura, ne-am abătut pe la o ţuică. Caragiale;
Crezi că popa-i slab? Să-l ţii şi să-l razi aşa, ţac-pac? Sadoveanu
2. interjecţiile repetate (aproape) obligatoriu (de două-patru ori):
2.1. identic:
Şi greierul cânta ca şi în vechi vremuri ale tinereţii, cri-cri-cri-cri! Sadoveanu; Cri‑cri-cri,
Toamnă gri... Topîrceanu; S-a strecurat pâş-pâş (sau pâşa-pâşa) pin coridor Scriban; A plecat
băiatul şontâc-şontâc înapoi. Caragiale; Îndată pornesc ei teleap‑teleap. Creangă; Mă aplec
pe vine-n jos: «Ţa-ţa!», şi chem căpriţa cu mâna... Caragiale;
2.2. cu modificări:
Ce mai ala-bala pe la Hagiu? Sadoveanu; ... numai ce aud şi pupăza cântând:
Pu‑pu‑pup... Creangă.
• II. Se scriu accidental într-un cuvânt unele interjecţii repetate:

Începu a râde hâd şi strâmbându-se: hîhî! Eminescu; Hîhîhî! nenee! moş Andronic o
spus o poveste. Bogdan.
• III. Se scriu în cuvinte separate:

1. cu blanc, interjecţiile (propriu-zise) compuse cu structura interj.1 + interj.2:
ei aş, ei na, ia hai, ia uite, (i)ete fleoşc, (i)ete na, (i)ete scârţ; Hai sictir... Că te trag în
bătătură Şi te toc ca pă trupină. (Şezătoarea).
2. cu virgulă între ele:
2.1. interjecţii repetate (identic, câte două-patru):
Gânsacul... ţipa cât îl lua gura: ga, ga, ga, ga! Creangă; Pune plosca la gură şi gâl, gâl,
gâl. Sevastos; Începu a-i face cu degetul şi-i zise: Ghidi, ghidi, tâlharule ce eşti! Ispirescu;
De acum în turbincă au să-ţi putrezească ciolanele. Hă, hă! Creangă; Ca d-voastră? – Hî,
hî! Alecsandri; Ea: mac, mac, mac…. Sevastos; Nani, nani, puiul meu... Alecsandri;
Neghiniţă intră în urechea dreaptă a împăratului şi şopa, şopa, şopa... Delavrancea;
Ţac, ţac / Prin copac, / Fâş, fâş / Prin păiş. Gorovei; Se repede la dânsa ş-o sărută, ţoc,
ţoc! Sadoveanu; Vai, vai, frate Virgile. Steinhardt;
2.2. grupuri repetate de interjecţii identice:
Şu-şu-şu, şu-şu-şu, am început a spune la năzbâtii, ca băieţii. Sadoveanu;
3. cu semnul exclamării între ele: interjecţii repetate (identic, câte două-trei):
Mânaţi, copii, hei! hei! Pop; Deodată se auzi prin pădure glasul ursului: mor! mor!
mor! Ispirescu; Bătea nepăsător în poartă: toc! toc! toc! Botez.
• Întrucât interjecţiile pot exprima un enunţ, semnul exclamării şi virgula dintre
ele pot fi interpretate ca având valoarea lor proprie de semne de punctuaţie.
• Anumite interjecţii pot juca rol de predicat, substituind un verb, pe care îl
sugerează şi a cărui grilă sintactică o preiau:
... De-abia se mai aude, departe [cum bate]: Cioc! Cioc! Cioc! Gîrleanu; Ursul... Se
scoală în picioare Şi, hâţa! hâţa! [= se urcă] până sus. Odobescu - Slavici; –N-apuc să
răspunz, domnule, şi şart! part! trosc! pleosc! [= îmi trage] patru palme. Caragiale.
4. rar, cu puncte de suspensie între ele:
Înghite Agachi... gâl... gâl... gâl. Alecsandri.
4.1.5. Scrierea numeralelor1 compuse

• Numeralele compuse2 se scriu I. într-un cuvânt sau II. în cuvinte separate.
• I. Se scriu într-un cuvânt numeralele cu un grad avansat de sudură:
1. cardinale propriu-zise: seriile cu spre (unsprezece...) şi unele serii formate prin
alăturare: douăzeci...;
2. ordinale: dintâi, întâiaşi, seriile al unsprezecelea..., al douăzecilea...
• II. Se scriu în cuvinte separate unele serii de numerale mai puţin sudate:
1. cardinale: seriile douăzeci şi unu...; o sută, două sute...; o mie, două mii, douăzeci
de mii...; un milion...; o sută unu...; o mie unu...
• Scrierea continuă/fără blancuri a numeralelor cardinale compuse, care se
cere uneori în stilul administrativ (pe formulare ş.a.), constituie o excepţie.
1
Cardinale şi ordinale. Vechile categorii de numerale au fost reinterpretate diferit, cf. GLRG.
2
Numeralele, mai ales cele compuse, se scriu însă, de regulă, rar în cuvinte şi mai frecvent cu cifre.
2. ordinale corespunzătoare celor cardinale din seriile de mai sus:

al douăzeci şi unulea...; al o sutălea, al două sutelea...; al (o) mielea...; al (un) milionulea...;
al o sută unulea...; al o mie unulea; al douăzeci miilea...
Succesiunile num.1 + num.2 juxtapuse (inclusiv scrise cu cifre) care exprimă
aproximaţia/imprecizia se scriu cu cratimă: doi-trei copii, două-trei zile, 10-12 ore, cu
virgulă: două, trei zile sau cu linie de pauză: două – trei zile (aceasta este preferabil
să se evite, deoarece antrenează risipă de spaţiu, fiind încadrată de blancuri).
4.1.6. Scrierea prepoziţiilor compuse

• Prepoziţiile compuse (dintre care unele au şi omonime adverbe) se scriu I.
într-un cuvânt sau II. separat.
• I. Se scriu într-un cuvânt prepoziţiile compuse sudate (unele devenite
neanalizabile pentru vorbitori):
deasupra, dedesubtul, despre, dinspre, dintre, dintru (înv.), împotriva, înspre, printre,
printru;
• II. Se scriu în cuvinte separate succesiunile de două sau trei prepoziţii

nesudate (prep.1+ prep.2 ± prep.3):
à la (fr.), datorită a; de deasupra, de dedesubtul, de după, de la, de pe (la), de pe lângă,
de peste, de sub, fără de, graţie a, în contra (înv., pop.), mulţumită a, până după, până în/
la/pe, până pe după/pe la/pe sub, pe la, pe lângă.
• Din motive fonetice,
- prepoziţia compusă de-a din locuţiuni ca de-a berbeleacul, de-a baba-oarba, de-a
latul se scrie totdeauna cu cratimă, în timp ce prepoziţiile de + a + verb la infinitiv
se scriu separat sau cu cratimă, în funcţie de tempo: de a/de-a scrie;
- când pierde pe -ă, la pronunţarea în tempo rapid, prep. fără + a se scrie cu
cratimă: fă|r-a, iar în prepoziţiile compuse fără de, până la cu apostrof: făr’| de milă,
pân’| la tine.
4.1.7. Scrierea pronumelor şi a adjectivelor pronominale compuse

• Pronumele şi adjectivele pronominale compuse se scriu I. cu cratimă între
componente (rar), II. într-un cuvânt sau III. în cuvinte separate.
• I. Se recomandă scrierea cu cratimă (şi cu litere mici) a noilor pronume de
politeţe din seria domnia-sa „dumnealui”, rezultate prin reluarea în uz a vechilor
locuţiuni pronominale de politeţe din seria Domnia Sa (folosite în trecut referitor la
domnitori sau la boieri).
• II. Se scriu într-un cuvânt pronumele şi adjectivele pronominale sudate,
compuse la origine şi devenite în parte neanalizabile:
1. de întărire: seria lui însumi;

2. demonstrative: seriile lui acelaşi; ălălalt, ăstălalt (fam.); celălalt; cestălalt (pop., rar);
3. nehotărâte compuse cu:
3.1. elementele iniţiale alt-, fie(ş)-, fi(e)şte-, fite-, oare(şi)-, ori(şi)-, vre-:
altceva, altcineva; fiecare; fieşcare, fieştecare (înv., pop.), fiştecare, fitecine (pop.);
oarecare; oareşicare (pop.); oricare; orişicare (pop.); vreun/vreunul;
3.2. elementele finale -lea, -şi, -va:
ceva, cevaşi (înv., reg.), cevaşilea (pop.), niscaiva (pop., fam.);
• Dar se scriu în cuvinte separate îmbinările libere asemănătoare de la nivelul
frazei precum oare care, ori (= sau) care: Oare care dintre ei o fi făcut asta? Să vină toţi
ori care vor.
4. negative:
niciun, nicio (N-a venit niciun elev/nicio elevă).
• Dar se scriu în cuvinte separate grupurile asemănătoare adv. + art./num. (nici
un, nici unul).
5. de politeţe: dumneata, dumnealui;
6. reflexive cu elementul final -şi: sieşi, (înv.) sineşi;
• III. Se scriu în cuvinte separate pronumele relativ compus ceea ce şi grupurile
pronominale libere cel/cei/cele ce.
4.1.8. Scrierea substantivelor compuse

4.1.8.1. Scrierea substantivelor comune compuse
• Substantivele comune compuse se scriu I. cu cratimă sau II. într-un cuvânt.
• I. Se scriu cu cratimă substantivele compuse cu unitate semantică mai redusă,
în care componentele şi-au păstrat individualitatea morfologică (semnalată aici, ca
şi sensul, la câte un exemplu), având structura:
1. adj. + s., şi anume:
1.1. adj. bun, rău + s.:
bună-credinţă „onestitate” (G-D art. bunei-credinţe), bună-creştere „educaţie bună”,
bună-cuviinţă „purtare bună”; bună-dimineaţa „zorea”, bun-gust „simţ estetic”,
bun‑plac „arbitrar”, bun-rămas „adio”, bun-simţ „decenţă”, bun-venit „formulă de
salut”; rea-credinţă „atitudine incorectă”, rea-voinţă „lipsă de bunăvoinţă”;
• Dar compusele sudate cu structură/componenţă asemănătoare se scriu
într‑un cuvânt, iar îmbinările libere1 – în cuvinte separate.
1.2. adj. dublu + s.:
dublu-casetofon (art. dublu-casetofonul), dublu-decalitru (art. dublul-decalitru),
dublu-decimetru, dublu-ster;
1
Pentru îmbinări libere neexemplificate aici v. 4.3. Scrierea grupurilor de cuvinte.
• Dar îmbinările libere cu structură asemănătoare se scriu în cuvinte separate:

în dublu rol.
1.3. prim, viceprim:
prim-amorez „june-prim” (pl. prim-amorezi), primă-doamnă „soţie de preşedinte
de stat” (art. prima-doamnă), prim-balerin(ă), prim-ministru „premier”, prim-plan
„cadru filmat de aproape”, prim-pretor, prim-procuror, prim-secretar, prim-solist(ă),
(prim-)viceprim-ministru;
• Dar compusele sudate cu structură/componenţă asemănătoare se scriu într-
un cuvânt, iar îmbinările libere – în cuvinte separate.
2. num. cardinal + s. (± adj.):
cinci-degete, doi-dinţi, doi-fraţi „plante”, nouă-metri „lovitură de la nouă metri”,
nouă-ochi „peşte”, şapte-metri „lovitură de la şapte metri”, trei-fraţi(-pătaţi) „plante”,
unsprezece-metri „lovitură de la 11 m”;
• Dar îmbinările libere cu componenţă asemănătoare se scriu în cuvinte
separate: (mâna cu) cinci degete.
3. prep. după + s.: după-amiază (G-D art. după-amiezii), după-masă „a doua parte
a zilei”;
• Dar îmbinările libere cu aceeaşi componenţă se scriu în cuvinte separate:
după amiază „după miezul zilei”, după masă „după dejun, după cină”.
4. s. + adj.:
argint-viu „mercur” (art. argintul-viu), burtă-verde „burghez” (fam.), cal‑turtit
„insectă”, coate-goale „persoană săracă” (fam.), făt-frumos „tânăr frumos”,
floare‑domnească „plantă”, gură-spartă „persoană care flecăreşte”, iarbă-deasă
„plantă”, jur-fix „zi de primire”, lemn-câinesc „plantă”, mamă-mare „bunică”,
maţe‑negre „peşte”, maţe-fripte „persoană zgârcită”, muscă-verde „insectă”,
peşte‑auriu „peşte”, piatră-vânătă „sulfat de cupru”, rămas-bun „adio”, sânge-rece
„calm”, tată-mare „bunic”, vorbă-lungă „persoană care flecăreşte”;
iarbă deasă „iarba cea deasă”.
5. s.1 + prep. + s.2:
arbore-de-cacao „plantă” (art. arborele-de-cacao), bou-de-baltă „bâtlan; gândac”,
brânză-n-sticlă „persoană zgârcită”, cal-de-apă „libelulă”, cal-de-mare „peşte”,
câine‑de-mare „animal”, drum-de-fier „cale ferată”, floare-de-colţ „plantă”, gură‑de‑lup
„malformaţie; ochi de parâmă; unealtă”, iarbă-de-Sudan „plantă”, ochi-de-pisică
„disc reflectorizant”, peşte-cu-spadă „specie de peşti”, piatră-de-var „carbonat de
calciu”, poale-n-brâu „plăcintă”, purice-de-apă „animal”, viţă-de-vie „plantă”;
• Dar îmbinările libere cu structură asemănătoare se scriu în cuvinte separate:
brânză de burduf, câine de curte, gură de rai, peşte de mare, piatră de râu.
6. s.1 + s.2 în N1:
an-lumină „unitate de măsură” (pl. ani-lumină), artist-cetăţean (pl.
artişti‑cetăţeni), bas-bariton, bloc-diagramă, bloc-turn, cal-putere „unitate de măsură”,
1
Caracterul de cuvinte compuse al acestor formaţii este contestat în unele cercetări.
căpitan‑comandor1, câine-lup „specie de câini”, contabil-şef2, cuvânt-titlu „intrare de

dicţionar”, cuvânt‑cheie „termen principal”, cuvânt-vedetă, decret-lege, formular-tip,
general‑locotenent, locotenent-comandor, locotenent-colonel, mamă-soacră „soacră”,
marxism-leninism „doctrină”, maşină-capcană, maşină-unealtă, moaşă-şefă, nord-est,
oală-minune; pasăre-liră, pasăre-muscă „specii de păsări”; peşte-ciocan „specie de
peşti”, plutonier-major, puşcă-mitralieră, redactor-şef, situaţie-limită, vagon-cisternă;
volt-amper, watt-oră „unităţi de măsură”; zi-lumină, zi-muncă;
• Dar compusele sudate cu structură asemănătoare se scriu într-un cuvânt, iar
îmbinările libere – în cuvinte separate: câine pechinez s. + adj.
7. Se scriu cu cratimă şi substantivele repetate identic care alcătuiesc o unitate:
gânduri-gânduri „multe gânduri”, rânduri-rânduri, râuri-râuri (ultimele
interpretate şi ca locuţiuni adverbiale „unul după altul”, „în număr mare”):
Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace; / Pentru-a crucii biruinţă se mişcară
râuri-râuri... Eminescu;
• Dar ele se pot scrie şi cu virgulă: rânduri, rânduri.
8. s.1 art. + s.2 în G:
arborele-vieţii „tuia” (reg.) (pl. arborii-vieţii), calul-dracului „insectă” (invariabil
la plural), cerul-gurii „palatul bucal”; ciuboţica-cucului, floarea-soarelui,
gura‑leului, iarba‑fiarelor, ochiul-boului „plante”; pasărea-paradisului „specie de
păsări”, piatra‑iadului „azotat de argint”, roza-vânturilor „reprezentare grafică”,
sângele‑voinicului „plantă”, vaca-Domnului „insectă”;
arborele vieţii „schema evoluţiei omului”.
9. izolări de propoziţii/fraze (majoritatea – epitete):
cască-gură „persoană distrată” (G-D art. lui cască-gură), ducă-se-pe-pustii
„dracul”, du-te-vino „mişcare”, fie-iertatul „răposatul”; fluieră-vânt, flutură-vânt
„haimana”; gură-cască „persoană distrată”, încurcă-lume „persoană care încurcă pe
alţii”, lasă‑mă-să-te-las „persoană indolentă”, lă-mă-mamă „persoană incapabilă”,
linge‑blide „parazit”, n-aude-na-vede(-na-greul-pământului) „personaj; persoană
năucă”, nu-mă-uita „plantă”, papă-lapte „nătăfleaţă”, pierde-vară „persoană leneşă”;
soare-apune, soare-răsare „puncte cardinale”; sparge-val „dig; parapet”, târâie-brâu
„om de nimic”; ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca „dracul”; a umbla cu uite-popa-nu‑e‑popa
1
Denumirile oficiale ale gradelor militare, printre care şi unele compuse (scrise cu cratimă), sunt
reglementate prin Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare din România, prin Ordonanţa de urgenţă
4/2004 pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare şi prin Legea 101/2019 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
2
Clasificarea ocupaţiilor din România (COR 2021), cu actualizare periodică, cuprinde lista denumirilor
oficiale ale acestora, care prezintă însă unele neconcordanţe cu normele lingvistice.
În cazul numelor de funcţii în care figurează şef se recomandă scrierea lor cu cratimă atunci când este
vorba de cuvinte compuse (procuror-şef al Secţiei X), nu şi de un cumul de funcţii (procuror, şef al Secţiei X);
când şef(ă) este plasat la sfârşitul sintagmei care desemnează funcţia se scrie separat (deoarece nu face corp
comun cu primul termen): inspector de stat şef (adjunct), inspector general judecătoresc şef.
Se recomandă să se scrie în cuvinte separate, fără niciun semn despărţitor, expresia (nesudată) preşedinte
director general, care desemnează un cumul de funcţii.
„a fi inconsecvent”, vino-ncoace „farmec” (Are pe ~.), zgârie-brânză „persoană

zgârcită”, zgârie-nori „construcţie foarte înaltă”;
• Dar îmbinările libere cu aceeaşi componenţă se scriu în cuvinte separate: Lă‑mă,
mamă! (înv.); Nu mă uita, dragul meu! Papă lapte, puiul mamii!; Vino-ncoace repede!
10. tipuri izolate:
ca-la-Breaza „dans”, cuvânt-înainte „prefaţă” (art. cuvântul-înainte), două-puncte
„semn de punctuaţie”, iarba-datului-şi-a-faptului „plantă”, mai-marele „superiorul”
(fam.), mai-mult-ca-perfect „timp verbal”, post-scriptum, punct-şi-virgulă „semn
de punctuaţie”, sânge-de-nouă-fraţi „plantă; răşină”, scârţa-scârţa(-pe-hârtie)
„funcţionar”, terchea-berchea „persoană de nimic” (fam.); trei-leşeştile, trei-păzeşte
„dansuri”.
• Dar îmbinările libere cu aceeaşi componenţă se scriu în cuvinte separate: ca
la Breaza, (cele) două puncte, Se pun şi punct şi virgulă.
• Se scriu cu cratimă compusele care denumesc substanţe chimice distincte,
specii de animale sau de plante (cu nume ştiinţifice diferite, care nu se precizează
în general în Dicţionar la toate cuvintele, glosate numai ca „pasăre”, „plantă” etc.)
ş.a.: apă-grea (oxigen şi deuteriu), viţă-de-vie „Vitis vinifera”.
• II. Se scriu într-un cuvânt substantivele compuse sudate, ale căror compo-
nente nu mai au individualitate morfologică (fapt semnalat la câte un exemplu),
formate din/cu:
1. cuvinte nelegate prin vocală de legătură, care formează compuse cu unitate
semantică şi gramaticală mai mare decât a celor scrise cu cratimă, având structura:
1.1. adj. + s.:
bunăstare „prosperitate” (G-D art. bunăstării), bunăvoinţă; dreptunghi; duraluminiu;
lungmetraj; primadonă, primăvară; scurtcircuit, scurtmetraj; triplusalt;
• Dar compusele mai puţin sudate cu componenţă identică/structură asemă-
nătoare se scriu cu cratimă, iar îmbinările libere – în cuvinte separate.
1.2. adv. + s.:
binecuvântare (G-D art. binecuvântării), binefăcător, binevoitor; răufăcător, răuvoitor;
1.3. prep.1 ± prep.2 + s.:
deîmpărţit, deînmulţit, demâncare „mâncare” (pop.), deochi; fărădelege; subsol, supat
(pop.);
• Dar îmbinările libere cu componenţă identică/structură asemănătoare se
scriu în cuvinte separate: (om) fără de lege „nelegiuit” (înv.) loc. adj.
• Din motive fonetice, de tempo, se scriu cu cratimă de-mpărţit, de-nmulţit.
1.4. s. + adj.: botgros (pl. botgroşi), botroş „păsări”, vinars „rachiu” (reg.);
scriu în cuvinte separate: Are un bot gros.
1.5. s.1 + s.2 în nominativ (sau provenit(e) din construcţii cu acuzativul):
blocstart (art. blocstartul), electronvolt, fluorclormetan, locţiitor, metalazbest;
omucidere, omucigaş, pruncucidere, pruncucigaş; valvârtej „vâltoare” (pop.; folosit mai
mult adverbial);
• Dar compusele cu structură asemănătoare mai puţin sudate se scriu cu

cratimă: bloc-turn (art. blocul-turn).
2. cuvinte unite prin vocala de legătură o:
anotimp (pl. anotimpuri), aurolac, citatomanie, cocainomanie, morfinomanie,
opiomanie, procesomanie, secretomanie, şedinţomanie;
3. compuse parasintetice: codobatură (G-D art. codobaturii), gâtlegău (înv.);
4. tipuri izolate:
atotputinţă (G-D art. atotputinţei), atotştiinţă, preaplin „dispozitiv”, sinucidere,
sinucigaş, untdelemn „ulei”.
scriu în cuvinte separate: prea plin.
4.1.8.2. Scrierea substantivelor proprii compuse

• Substantivele proprii compuse sunt foarte variate şi au un comportament
diferit sub raportul modului de scriere.
• Pentru anumite tipuri nu se pot da reguli generale, ci se descrie uzul, iar unele
nume nu pot fi normate de către lingvişti, cele oficiale fiind fixate de legislatori, iar
cele folosite în lucrări de specialitate – propuse de către profesioniştii domeniilor
respective (astronomi, geografi, oameni ai bisericii ş.a.).
• Ca urmare, unele nume proprii compuse cu structură şi chiar cu componenţă
asemănătoare apar în acte normative sau în diverse lucrări (şi) în variante diferite
(cu explicaţii diverse) de cele conforme cu normele academice. Formele din legi
sunt obligatorii şi nu trebuie „corectate” de utilizatori, chiar dacă se abat de la
normele lingvistice sau de la tiparul comun seriei din care fac parte. În schimb,
formele sub care apar alte categorii de nume (astronomice, geografice, religioase)
în lucrări din domeniile respective nu au acelaşi caracter obligatoriu.1
• Principalele tipuri de substantive proprii figurează în Dicţionar, însă DOOM3,
nefiind (şi) un dicţionar de nume proprii, cuprinde numai unele dintre acestea,
care pun anumite probleme. Ele au fost incluse (în număr mult mai mare decât
în ediţiile precedente) din anumite considerente lingvistice – între altele pentru
a diferenţia de ele substantivele comune înrudite sau apropiate sau pentru a
evidenţia scrierea diferită a unor nume cu structură asemănătoare sau identică.
• În cele de mai jos se au în vedere nume proprii în majoritate româneşti sau cu
forme în limba română şi numai puţine nume proprii străine2.
• În funcţie de categorie, de componenţă, de gradul de unitate, de oficializare,
ca şi de tradiţie, numele proprii compuse româneşti şi străine se scriu cu cratimă,
într-un cuvânt sau în cuvinte separate, fără nicio regulă; de aceea trebuie căutate,
la nevoie, în Dicţionar sau în surse oficiale.
• 1. Nume de locuri
1
Toate numele proprii ar trebui însă unificate prin conlucrarea cu lingviştii a organismelor care
elaborează acte normative, respectiv a autorilor de lucrări din domeniile de specialitate.
2
Pentru generalităţi despre acestea v. 1.5. Scrierea şi pronunţarea numelor proprii străine.
Pentru numele unităţilor administrativ-teritoriale (UAT) din România trebuie

respectate formele oficializate prin anexele la Legea 290/2018 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României,
ale căror motivări (prin componenţă, decizii administrative şi politice, rutină,
tradiţie etc.) nu le discutăm aici.
• Aceste nume, extrem de numeroase, nu puteau fi incluse toate în Dicţionar,
unde figurează doar cele mai importante şi mai frecvent folosite (de judeţe,
municipii şi alte oraşe, numai sporadic de localităţi mai mici, în funcţie de
problemele lingvistice pe care le pun); pentru celelalte trebuie consultată Legea.
• Conform Legii,
1.1. dintre numele compuse de judeţe se scriu: cu cratimă Bistriţa-Năsăud şi
Caraş-Severin, iar în cuvinte separate Satu Mare.
1.2. Numele compuse de oraşe (dintre care reproducem numele celor declarate
municipii) se scriu:
1.2.1. cu cratimă:
Boldeşti-Scăeni, Bolintin-Vale, Bumbeşti-Jiu, Chişineu-Criş, Cluj-Napoca,
Drăgăneşti‑Olt, Drobeta-Turnu Severin, Fierbinţi-Târg, Lehliu-Gară, Miercurea‑Ciuc,
Negreşti-Oaş, Piatra-Neamţ, Piatra-Olt, Popeşti-Leordeni, Sângeorz-Băi, Slănic‑Moldova,
Tăuţii-Măgherăuş, Târgu-Neamţ;
1.2.2. (rar) într-un cuvânt:
Câmpulung (inclusiv în ~ Moldovenesc), Sângeorgiu (în ~ de Pădure), Sânnicolau (în
~ Mare), Sântana;
1.2.3. în cuvinte separate:
Baia Mare, Baia Sprie1, Copşa Mică, Negru Vodă, Ocna Mureş, Râmnicu Sărat, Râmnicu
Vâlcea, Satu Mare, Sânnicolau Mare, Sfântu Gheorghe, Sighetu Marmaţiei, Şomcuta Mare;
toate numele compuse cu primul element Târgu în afară de Târgu‑Neamţ: Târgu
Bujor, Târgu Cărbuneşti, Târgu Frumos, Târgu Jiu, Târgu Lăpuş, Târgu Mureş, Târgu
Ocna, Târgu Secuiesc; Turnu Măgurele, Turnu Severin (actualmente în Drobeta-~);
1.3. Numele compuse ale comunelor şi satelor prezintă adesea inconsecvenţe
între ele şi faţă de numele asemănătoare de oraşe (chiar când au aceeaşi structură
şi uneori chiar aceeaşi componenţă), fiind scrise în Lege diferit referitor la localizări
diferite: cu cratimă între componentele principale, într-un cuvânt sau în cuvinte
separate.
Oraşu Nou-Vii; Dupăpiatră, Întrerâuri, Luncasprie, Satchinez, Satulung (jud.
Maramureş), Sântămăria – (în ~ Orlea), Subcetate (jud. Harghita), Subpiatră (jud.
Bihor), Suplai; După Deal, La Curte, Satu Lung (jud. Cluj), Sântă Măria (jud. Sălaj),
Sub Cetate (jud. Sălaj), Sub Piatră (jud. Alba), Sub Plai.
1.4. Numele compuse de locuri din afara României, traduse/adaptate în limba
română, se scriu în cuvinte separate sau într-un cuvânt:
1
De la adjectivul asprie „destul de aspră”, cf. N. Felecan, Semnificaţiile cuvântului Sprie, în LR, 32, 1983,
6, p. 524-527.
Asia Mică, Berlinul de Est, Berlinul de Vest/Berlinul Occidental, Extremul Orient,

Orientul Apropiat, Orientul Mijlociu, Polul Nord, Polul Sud; Eurasia.
1.5. Numele compuse de state traduse în limba română trebuie scrise conform
recomandărilor Ministerului român al Afacerilor Externe1 şi ale Ghidului de
redactare interinstituţional al Oficiului pentru Publicaţii al UE, şi anume cu cratimă
între componentele principale, într-un cuvânt sau, mai ales, în cuvinte separate:
Papua-Noua Guinee; Muntenegru; Capul Verde, Marea Britanie, Regatul Unit.
1.6. Numele proprii străine compuse de oraşe, state, teritorii etc. se scriu ca în
limba de origine (directă sau indirectă)/ca în uzul internaţional, cu cratimă (mai
rar), în cuvinte separate (mai frecvent), uneori şi cu alte semne ortografice (de ex.
cu apostrof):
Guineea-Bissau; Burkina Fasso, Costa Rica, Côte dʼIvoire, Hong Kong, Puerto Rico,
San Marino, Sierra Leone, Sri Lanka, New York.
• Scrierea altor categorii de nume geografice nu este reglementată în mod strict.
• 2. Nume de persoane şi asimilate lor
2.1. Numele proprii de persoană compuse – prenume şi nume de familie –
(neincluse în Dicţionar) se întâlnesc scrise fie cu cratimă, fie într-un cuvânt, fie în
cuvinte separate:
Ana-Maria/Anamaria/Ana Maria; Bogdan-Duică, Candiano-Popescu, Gheorghiu‑Dej,
Ionescu-Şişeşti, Micu-Klein, Niculescu-Mizil, Piuariu-Molnar, Popescu‑Gopo,
Popovici‑Bayreuth, Ronetti-Roman, Schweizer-Cumpăna, Sturdza-Bulandra,
Ştefănescu‑Delavrancea; Amarie(i), Avădanei, Boubătrân, Capdebo(u), Celmare/Cel
Mare, Cincilei, Costapetru, Delavrancea, Dinvale, Hagichirea, Hagiculea, Moşandrei,
Sparionoapte, Şaptefraţi; Alecu Ivan (Ghilia), Hagi Culea, Ioan Andrei (Wachmann), Ion
Emil (Bruckner), Ştefan Vasile (Episcupescul).
2.2. (Supra)numele personalităţilor istorice care datează din perioade când
sistemul actual al numelor de familie nu era constituit se scriu conform tradiţiei:
Ştefan cel Mare, Radu de la Afumaţi, Petru Şchiopul, Mihai Viteazul, Ioan Vodă cel
Cumplit.
2.3. Pentru a se asigura identitatea legală a persoanei, numele folosite oficial
se scriu în forma din documentele acesteia. Legea nr. 119/1996 cu privire la actele
de stare civilă, stipulează că la întocmirea actului de naştere, precum şi a celorlalte
acte de stare civilă, numele de familie şi prenumele titularului formate din două
sau mai multe cuvinte se scriu cu cratimă2. Este vorba de înscrierea în acte a
prenumelor nou-născuţilor şi a numelor de familie pentru care cetăţenii optează
la căsătorie/divorţ sau la schimbarea numelui.
• Ca orice lege, ea dispune numai pentru viitor, acest mod de scriere
neregăsindu‑se în toate actele întocmite anterior: cetăţenii au dreptul de a păstra
şi în uzul oficial forma propriilor nume corespunzătoare voinţei lor şi tradiţiei
1
Ministerul Afacerilor Externe, Lista corpului diplomatic acreditat în România, Direcţia Protocol, februarie
2020.
2
Pentru prenumele cu mai mult de două componente, scrierea lor în cuvinte separate, cf. prenumele
mai vechi Călin Constantin Anton (Popescu-Tăriceanu), apare totuşi ca mai firească decât scrierea lor cu
cratime.
familiei, în măsura în care ea este consemnată în actele lor de stare civilă emise
anterior.
Legea nu se aplică numelor neoficiale compuse de persoane – hipocoristice,
nume de autor, nume de scenă, porecle, pseudonime –, care se pot scrie potrivit
voinţei purtătorilor (cf. Ionescu-Ruxăndoiu, dar Guţu Romalo).
2.4. Numele compuse româneşti de personaje folclorice şi literare se scriu în
general cu cratimă sau în cuvinte separate:
Baba-Cloanţa(-Cotoroanţa), Barbă-Albastră, Făt-Frumos, Harap-Alb, Jumătate‑de-
Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Şchiop, Muma-Pădurii, Sfarmă-Piatră, Statu-Palmă-
Barbă-Cot, Strâmbă-Lemne; Moş Crăciun, Moş Ene, ca şi numele împrumutate ale
unor personaje literare sau mitologice: Don Juan, Don Quijote, Palas Atena.
• 3. Nume de corpuri cereşti
Numele proprii compuse de corpuri cereşti se scriu cu cratimă sau în cuvinte
separate:
Calea-Lactee/Calea-Laptelui/Calea-Robilor, Carul-Mare, Cloşca-cu-Pui, Cornul‑Caprei,
Luceafărul-Ciobanilor, Luceafărul-de-Dimineaţă, Părul-Berenicei, Scroafa-cu-Purcei,
Ursa‑Mare; Steaua Polară.
• 4. Nume de sărbători
Numele proprii compuse de sărbători laice sau religioase (indiferent de cult) se
scriu mai rar cu cratimă şi de cele mai multe ori în cuvinte separate:
Lăsata-Secului, Moş-Ajun; Adormirea Maicii Domnului, Anul Nou, Buna Vestire,
Iom Kipur, Săptămâna Mare, Patruzeci de Sfinţi, Ramazan Bairam, Schimbarea la Faţă,
1 Iunie.
• Numele proprii compuse formate din sintagme bazate pe cuvinte comune
(precum denumirile de instituţii, epoci istorice, titluri de documente etc.) se scriu
în cuvinte separate.
4.1.9. Scrierea verbelor compuse

• I. Puţinele verbe compuse sunt sudate şi se scriu, toate, într-un cuvânt:
a binecuvânta, a binedispune, a binevoi, a se sinucide, a telecomanda (inclusiv formaţii
accidentale ca a furgăsi, a furlua).
• II. Se scriu într-un cuvânt formaţiile alcătuite din prefixul ne- + adv. mai
sau (rar) prea + verb la gerunziu sau la participiu (adjectivizat): nemaivăzând,
nepreavăzând, nemaivăzut, nepreavăzut1.
4.2. Scrierea derivatelor2

• Regulile după care se scriu derivatele nu depind de faptul că sunt formate în
româneşte (inclusiv ca parasintetice), calchiate după alte limbi sau împrumutate
gata formate.
1
Aceste ultime formaţii nu sunt incluse în Dicţionar.
2
Unele cu variante fonetice. În general, formaţiile ocazionale nu sunt înregistrate în Dicţionar (decât,
eventual, cu titlu de exemplu).
• După unele păreri, prefixoidele şi sufixoidele nu se integrează strict în

derivare, fiind considerate mai curând elemente de compunere. În special
pentru vorbitorul obişnuit, mai ales în ce priveşte modul de scriere, prevalează
asemănările cu prefixarea, respectiv cu sufixarea, dar pentru acesta nu contează de
fapt interpretarea, ci modul în care trebuie/se pot scrie ele.
• Unul şi acelaşi formant este interpretat uneori fie ca prefix, fie ca prefixoid,
respectiv fie ca sufix, fie ca sufixoid, iar uneori există omonimie prefix – element
de compunere (de ex. hipo ca prefix înseamnă „(mai) mic”, iar ca element de
compunere are sensul „referitor la cai”).
4.2.1. (Formaţii cu) prefixe/prefixoide

• I. Se scriu într-un cuvânt majoritatea formaţiilor:
1. cu prefixe (vechi sau neologice):
amoral, antecalcul, antieuropean, arhiaglomerat, circumterestru, cisalpin, a conlucra,
a contrazice, a desface, deverbal, a dezabona, diafilm, disproporţie, ectoplasmă, endotermic,
a exînscrie, exotermic, extrafin, hiperaciditate, hipoaciditate, imoral, indisciplină,
infrastructură, interactiv, intracarpatic, a introduce, a îngălbeni, a întredeschide, a
juxtapune, neabătut, nonstop, paranormal, pericranian, a permuta, postcalcul, preşcolar,
proeuropean, a răsciti, a reîmpărţi, retroversiune, străvechi, subsecţiune, supercampion,
suprastructură, transalpin, ultraprogresist;
• Dar se scriu în cuvinte separate locuţiunile (împrumutate) cu componente
asemănătoare: (persona) non grata (lat.), iar alte formaţii împrumutate – ca post-
scriptum (lat.) – ori noi sau/şi ocazionale – cu cratimă între componente.
2. cu prefixoide neologice:
acvaplanare, aeroclub, a se autoaccidenta, biodegradabil, cvasiunanim, demipensiune,
electrocasnic, filorus, gastroenterolog, geopolitică, heliomarin, hemodializă, hipotracţiune,
izoglosă, macroeconomic, metaloterapie, microorganism, radiodifuziune, semianalfabet,
sociocultural, stereoacustică, telecabină, triatomic, zoofobie;
3. cu prefixoide vechi + baze inexistente în limba română actuală: başbuzuc
„ostaş turc” (înv.), pravoslavnic (înv., pop.), protopop;
• Dar formaţiile cu prefixoide vechi + substantive existente în limba română
actuală se scriu cu cratimă.
4. în care între prefixul ne- şi un verb la gerunziu sau la participiu se intercalează
adverbul mai: nemaipomenit.
• II. Anumite formaţii se scriu cu cratimă între prefix şi bază (corespunzând
unei rostiri mai insistente), şi anume:
1. obligatoriu:
1.1. derivatele cu prefixul ex- care exprimă o stare anterioară („fost (din)”):
ex‑campion, ex-premier, ex-preşedinte, ex-PSD;
• Dar derivatele cu prefixul ex- „în afară” se scriu într-un cuvânt.
1.2. formaţiile cu prefixoide vechi + substantive atestate şi în limba română
actuală (chiar dacă numai ca istorisme): baş-boier, treti-logofăt, vel-spătar, vtori‑stolnic;
• Dar formaţiile cu prefixoide vechi de la baze inexistente independent în limba

română actuală se scriu într-un cuvânt.
1.3. unele formaţii noi sau ocazionale care au ca bază o abreviere, indicarea
prescurtată a unui an calendaristic, o literă, un nume propriu, un pronume
substantivizat:
non-UE, pro-UE; ante-’89, post-’89; non-a; anti-Trump, post-Obama, pro‑Macron;
non-eu;
• Dar derivatele obişnuite cu aceste prefixe se scriu într-un cuvânt.
• Ocazional, din raţiuni fonetice (pentru a reda rostirea în tempo rapid) se scriu
cu cratimă derivate cu prefixele ne-, re- de la teme care încep cu îm-, în-: ne‑mpăcat,
re-mpărţit.
2. facultativ (pentru a pune în evidenţă prefixul sau/şi baza), unele derivate
scrise în mod obişnuit fără cratimă, mai ales:
2.1. cu prefixe cu sens superlativ: ultra-progresist (Caragiale);
• Dar, în mod obişnuit, asemenea derivate se scriu într-un cuvânt.
2.2. cu sensuri mai puţin obişnuite, asupra cărora se insistă:
pre-text „ceea ce precedă un text”;
• Dar omonimele lor curente se scriu într-un cuvânt: pretext „pretins motiv”.
2.3. supraprefixate cu acelaşi element (unele formaţii având sens superlativ):
extra-extrafin, post-post-scriptum, răs-răscitat;
• Dar derivatele obişnuite care prezintă cumul de prefixe se scriu într-un
cuvânt: antepreşcolar.
2.4. mai mult sau mai puţin ocazionale, în care prefixul se termină, iar cuvântul
de bază începe cu aceeaşi literă: răs-străbun.
• III. Un prefix poate fi scris între paranteze rotunde – mai ales în stilul ştiinţific
sau jurnalistic –, pentru a se evita repetarea cuvântului de bază: practici (re)introduse
după 1989 „introduse sau/şi reintroduse”.
• IV. Se scriu separat prefixele/prefixoidele (re)devenite cuvinte (adjective
invariabile, adverbe, prepoziţii, substantive):
anti, auto, bio, contra, extra, hiper, hipo1, hipo2, mini, mono, neo, pro, stereo, super,
trans, ultra: El este/votează totdeauna anti. X este hipertensiv, Y este hipo = hipotensiv;
grăsimi trans şi, accidental, alte prefixe opuse termenului de bază: „legume ne [=
nemirositoare] sau mai puţin mirositoare” (Gib. I. Mihăescu).
• Prefixele izolate privitoare la aceeaşi bază, neexprimată la primul termen,
se scriu cu cratimă: concediu pre- şi postnatal, glande endo-exocrine/exo-endocrine,
plăţi intra- şi interbancare.
• V. Unele abrevieri formate din litera iniţială a prefixului + litera iniţială a

bazei sunt scrise (în texte farmaceutice, medicale) cu punct între acestea:
c.i., i.d., i.m., i.v. pentru contraindicaţii, intradermic, intramuscular, intravenos.
• VI. Scrierea prefixelor din multiplii şi submultiplii unităţilor de măsură nu

este o chestiune de ortografie, care să fie decisă de lingvişti1.
4.2.2. (Formaţii cu) sufixe/sufixoide

• I. Se scriu, de regulă, într-un cuvânt, formaţiile:
1. cu sufixe:
african, albăstrui, berărie, bouşor, braşovean, brădet, bunătate, celular, coborâş, cocoşel,
dulăpior, făţiş, frizerie, inişte, îndrăzneală, legământ, lenjereasă, liliachiu, macaragiu,
mirositor, negreaţă, nuntaş, oportunism, oportunist, paşalâc, păsăroi, prevedere, repetabil,
rodnic, românesc, scorţos, sculptural, scumpete, temător, vălmăşag, chiar dacă bazele lor
se scriu cu cratimă: burtăverzime faţă de burtă-verde sau în cuvinte separate: albaiulian,
antonpannesc, cincisutist, donquijotism, sierraleonez, srilankez (faţă de Alba Iulia, Anton
Pann, cinci sute, Don Quijote, Sierra Leone, Sri Lanka);
2. cu sufixoide:
cartofor, centrifug, cronofag, dermatolog, organigramă, rusofil, rusofob, spermicid.
• II. Se scriu cu cratimă:

1. derivatele cu sufixe de la abrevieri literale sau de la litere: STB-ist; X-ulescu;
• Dar se scriu într-un cuvânt derivatele de la abrevieri devenite cuvinte: ceferist,
penelist, redegist, refegist, setebist, uslaş, utecist de la CFR, PNL, RDG, RFG, STB,
USLA, UTC.
2. derivatele cu sufixe de la unele nume proprii străine care păstrează litera
finală a numelui ce prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare: poe-esc, rousseau‑ism
(de la Poe [poŭ], Rousseau [ruso]).
• Dar se scriu mai frecvent fără cratimă, cu căderea vocalei finale, alte derivate
de la nume proprii străine: shakespearian de la Shakespeare.
• Când vocala iniţială a sufixului coincide grafic sau/şi fonetic cu finala bazei,
se păstrează numai vocala sufixului: dandy + -ism > dandism, lobby + -ist > lobbist (nu
*dandyism, *dandysm; *lobbyist, *lobbyst, cum se întâlneşte uneori).
• III. Un caz izolat îl reprezintă scrierea separată a unui sufix folosit ocazional
cu rol de cuvânt: ism „modă, tendinţă”, pl. isme.
4.3. Scrierea grupurilor relativ stabile de cuvinte2

• Grupurile relativ stabile de cuvinte (unele interpretate şi ca locuţiuni) se scriu,
ca şi locuţiunile, în cuvinte separate, iar cu cratimă numai din motive fonetice.
1
Ea este reglementată actualmente pe plan internaţional şi naţional în cap. 3 Multiples et sous-multiples
décimaux des unités SI din Brochure sur le SI, 9e éd., 2019 şi în SR ISO 31-x:1995.
2
Pentru că nu pun alte probleme ortografice, ortoepice sau morfologice decât cele generale, precum şi
ale componentelor lor (care figurează în Dicţionar), grupurile de cuvinte au fost incluse în Dicţionar numai
în măsura în care era necesar să se pună în contrast cu ele scrierea unor cuvinte compuse.
• Ele sunt secvenţe în care componentele îşi păstrează sensul de bază –

corespunzător realităţii denumite – şi pot avea structura:
1. adj. + s.:
bună creştere „dezvoltare bună” (O ~ a plantelor se realizează greu.), bună dimineaţa
(formulă de salut), bună stare „stare bună”; dublu ve/dublu vî „litera w”; prim ajutor
„ajutor medical imediat”, prim plan „plan preliminar”; triplu voal;
• Dar substantivele compuse cu componenţă identică sau asemănătoare se
scriu într-un cuvânt sau cu cratimă.
2. adv. bine + adj. (în general provenit din part.):
bine crescut „dezvoltat bine” (cozonac ~), bine cunoscut „ştiut bine” (caz ~ de toţi),
bine înţeles „priceput bine” (lucru ~ de elevi), bine venit „sosit cu bine”;
• Dar adjectivele şi adverbele compuse cu aceeaşi componenţă se scriu cu
cratimă sau într-un cuvânt.
3. adv.1 + adv.2:
nici când (N-a anunţat ~ a plecat.), nici cât (~ negru sub unghie), nici cum (Lucrurile
nu stau ~ am spus eu, ~ ai spus tu.), nici unde (Nu s-a dus ~ a promis.);
• Dar adverbele compuse cu aceeaşi componenţă se scriu într-un cuvânt.
4. adv. + art.: nici un, nici o (Nu e naiv şi nu e nici un om incult/nici o persoană incultă);
• Dar adjectivul pronominal compus cu aceeaşi componenţă se scrie într-un
cuvânt.
5. adv. + loc. adv.: nici o dată „nici măcar o singură dată” (Nu numai că n-a citit lecţia de
mai multe ori, dar n-a citit-o ~.);
6. adv.1 + prep. + adv.2:
nici de cât „nici despre cât”, nici de cum „nici despre cum” (Nu vorbeşte nici de cât
a suferit, nici de cum a fost umilit.);
7. adv.1 + adv.2/loc. adv.:
nici odată (= nici odinioară) (Nu l-am crezut nici odată/nici odinioară, nu-l cred nici
acum.);
8. adv. + num.:
nici o, nici un (N-am nici o soră, nici mai multe. N-am nici un frate, nici mai mulţi.),
nici una, nici unu (Nu participă nici una, nici mai multe/nici unu, nici mai mulţi);
• Dar se scriu într-un cuvânt adjectivele pronominale compuse cu componenţă
identică/asemănătoare.
9. adv. + pr.: nici una (Nu-mi place nici una, nici alta/nici cealaltă/nici unul, nici altul/nici
celălalt.);
• Dar se scriu într-un cuvânt pronumele compuse cu aceeaşi componenţă.
10. prep. + s.:
de mâncare (pop.) (Dă ~ la păsări.), după amiază „după miezul zilei” (Ei reîncep
cositul ~.), după masă „după masa (de prânz/de seară)” (~ bea un digestiv.);
• Dar cuvintele compuse cu aceeaşi componenţă se scriu într-un cuvânt sau cu
cratimă.
11. prep. + vb. (= supin): de mâncat (~, aş mânca.);

• Dar substantivele compuse cu aceeaşi componenţă se scriu într-un cuvânt:
demâncat „merinde” (pop., rar) (S-a dus cu ~ la câmp.).
12. pr.1 + pr.2: grupurile pronominale cel/cei/cele + ce;
13. s. + adj.: apă minerală, comisar principal, director adjunct, director general;
• Dar alte formaţii cu structură (relativ) asemănătoare sunt considerate
substantive compuse şi se scriu cu cratimă.
14. s.1 + prep. + s.2: apă de colonie, unt de cacao.
• Dar alte formaţii cu structură asemănătoare sunt considerate substantive
compuse şi se scriu într-un cuvânt sau cu cratimă.
4.4. Scrierea locuţiunilor1

• Majoritatea categoriilor de locuţiuni (când sunt rostite în tempo normal/lent)
se scriu în cuvinte separate (la fel ca grupurile relativ stabile de cuvinte); unele se
scriu însă cu cratimă sau cu virgulă.
• Din punctul de vedere al scrierii ca locuţiuni nu sunt semnificative situaţiile în
care unele componente ale lor sunt scrise cu cratimă din motive fonetice: totdeauna
(tipul de-a berbeleacul) sau accidental, pentru a reda rostirea lor în tempo rapid
(aducere-aminte, aşa şi-aşa, de-asta, Doamne-ajută, dup-aceea, luare-aminte) ori pentru
că includ cuvinte compuse scrise cu cratimă: de (pe) când Adam-Babadam.
1. Locuţiunile adjectivale (unele cu omonime locuţiuni adverbiale) se scriu în
cuvinte separate:
altfel de „diferit”, de bine, de damă, de nimic, de pomină, de prim ordin, de seamă, de sine
stătător, de-o şchioapă, de suflet, din preajmă, fără precedent, la locul lui etc./nelalocul lui
etc., nu ştiu cât, pe alese, pe potrivă, prin absurd, te miri cât, inclusiv numeroase locuţiuni
împrumutate: ad litteram (lat.), a giorno (it.), à la carte (fr.), low cost (engl.);
2. Locuţiuni adverbiale (unele cu omonime locuţiuni adjectivale) se scriu:
2.1. cu cratimă:
(de) zor-nevoie, dis-de-dimineaţă „dimineaţa foarte devreme”, jur-împrejur, mai-
mai;
2.2. cu virgulă (locuţiunile adverbiale cu structură simetrică, uneori ritmate
sau/şi rimate):
cu chiu, cu vai „cu mare greutate”; de bine, de rău „cât de cât”; de ieri, de azi „de
curând”; de milă, de silă; de voie, de nevoie „mai mult de silă decât de bunăvoie”; pe
vrute, pe nevrute „indiferent dacă doreşte sau nu”;
• Unele locuţiuni apar fie cu cratimă, fie cu virgulă: cum-necum/cum, necum „de
bine, de rău”; de una-de alta/de una, de alta „despre diverse lucruri”; până una-alta/
până una, alta „provizoriu”; vrând-nevrând/vrând, nevrând „mai mult de silă decât
de bunăvoie”.
2.3. (mai frecvent) în cuvinte separate:
1
În Dicţionar, majoritatea locuţiunilor (formate în limba română sau împrumutate) figurează, prin
convenţie, la locul alfabetic al cuvântului principal: timp (cât ~).
a doua oară, altă dată „în altă împrejurare”, câte o dată „câte o singură dată”, cu
bună ştiinţă, cine ştie cât, cu carul, cu frumosul, cu nemiluita, cu ridicata, cu toate astea,
de bunăvoie, de altfel, de (câte) două ori, de mult „de vreme îndelungată”, de sine, din
abundenţă, din contra, din zi în zi, dragă Doamne, fără seamăn, în contradictoriu, în cruciş,
în derâdere, în jur (de), în primul rând, întâia(şi) dată, între timp, la fix, mai ales, mai mult
ca sigur, mult şi bine, nevoie mare, nu cumva, (de) nu ştiu când, o dată „o singură dată”,
odată şi odată, pe ascuns, pe capete, pe deasupra, pe fugă, pe nebăgate de seamă, pentru ce,
per tu, prima dată, prin absurd, te miri când, zi de zi, inclusiv locuţiuni împrumutate:
allegro ma non troppo (it.), avant la lettre (fr.), et cetera (lat.), face to face (engl.);
• Dar se scriu într-un cuvânt adverbele compuse cu aceeaşi componenţă.
3. Locuţiunile conjuncţionale se scriu în cuvinte separate:
astfel că, ca şi când, chiar dacă, chit că, cu toate că, de câte ori, de parcă, de vreme ce, din
cauză că, doar că, după cât(e), după ce că, fără să, imediat ce, în concluzie, în loc (ca) să, în
timp ce, necum să, numai că, numai ce, odată ce, până ce, până să, pe lângă că, pe măsură ce,
pe motiv că, până ce, până să, pentru ca... să, pentru că, precum şi, prin urmare;
4. Locuţiunile interjecţionale (româneşti, foarte rar împrumutate), inclusiv
formulele de invocare, se scriu în cuvinte separate, şi anume:
4.1. cu blancuri:
ce Dumnezeu, ce mai, Doamne fereşte, Doamne păzeşte, ei bine, ferească Sfântul, ia te
uită, ia vezi, la naiba, măi să fie, no comment (engl.), nu zău, păcatele mele;
4.2. cu virgulă (locuţiunile care conţin un vocativ pe a doua poziţie): feri, Doamne;
scârţ, Mariţo; tronc, Marghioalo;
5. Locuţiunile prepoziţionale se scriu:
5.1. cu cratimă: jur-împrejurul;
5.2. mai ales în cuvinte separate:
(ca) urmare a, (de jur) împrejurul, din/în afara, din/în/prin preajma, faţă de, în caz de,
în ciuda, în jurul, în faţa, în/la dreapta, în locul, la adresa, odată cu, pe baza, pe dinafara,
vizavi de;
6. Locuţiunile pronominale se scriu în cuvinte separate:
cine ştie ce „ceva”, cine ştie cine „cineva”, Domnia Sa (despre un domnitor, boier)
(înv.), Majestatea Sa, nu ştiu cine „un oarecare”, te miri ce „nimica toată”, te miri cine
„ceva neînsemnat”;
• Dar se recomandă scrierea cu literă mică şi cratimă a noilor pronume de
politeţe compuse din seria lui domnia-sa.
7. Locuţiunile substantivale se scriu în cuvinte separate:
aducere aminte „amintire”, băgare de seamă „atenţie”, un te miri cine „un oarecare”,
însărcinat cu afaceri „diplomat temporar”, luare aminte „atenţie”, un nu ştiu ce „un
farmec nedefinit”, inclusiv unele locuţiuni împrumutate: curriculum vitae (lat.)
„tip de autobiografie”, hapax legomenon (gr.) „apariţie unică”, home delivery (engl.)
„livrare la domiciliu”, silenzio stampa (it.) „greva tăcerii”;
8. Locuţiunile verbale se scriu în cuvinte separate:
a(-şi) aduce aminte „a(-şi) aminti”, a avea de-a face „a fi în legătură, în relaţii”, a
băga de seamă „a observa”, a da năvală „a năvăli”, a lua aminte „a ţine seama de ceva;
a observa cu atenţie ceva”, a o lua din loc „a pleca”.
5. Despărţirea la capăt de rând
• Despărţirea la capăt de rând este identificată frecvent, în mod impropriu, cu

despărţirea în silabe1/silabaţia2/silabisirea.
• În realitate este însă vorba de două operaţiuni distincte, deşi corelative.
Despărţirea în silabe desemnează segmentarea cuvintelor după structura lor
fonetică, priveşte sunetele şi se face după criterii articulatorii. Ea este la origine
orală şi nu se reproduce în scris decât în puţine împrejurări (fără legătură cu poziţia
cuvintelor pe rând). Silabisirea este utilizată (rareori în textele non-lingvistice)
pentru a reproduce pronunţarea sacadată, silabă cu silabă – de ex. în unele opere
literare, unde are o anumită valoare stilistică –, precum şi în analiza poeziei, pentru
a pune în evidenţă metrica bazată pe ea.
• Despărţirea la capăt de rând, practicată în scrisul uzual mai frecvent decât cea
în silabe, este reglementată printr-un sistem convenţional de reguli. Din ea rezultă
în scrisul uzual succesiuni (numite uneori „silabe ortografice”) care coincid adesea
cu silabele (propriu-zise, fonetice3). Ea implică în principal litere şi în subsidiar
sunetele pe care le notează acestea.
• Despărţirea la capăt de rând ţine de ortografie, iar despărţirea în silabe – de
ortoepie.
• În virtutea caracterului DOOM3 de dicţionar ortografic şi ortoepic, la cuvintele
din Dicţionar se îmbină indicaţiile privind despărţirea la capăt de rând (precedată
în paranteză de abrevierea desp.) cu cele referitoare la pronunţarea cuvintelor,
care poate da şi indicii asupra structurii lor silabice.
• Despărţirea la capăt de rând (pe care o numim în continuare despărţire) vizează
în principal despărţirea în interiorul cuvintelor.
• Se pune de asemenea şi problema despărţirii grupurilor de cuvinte.
• Despărţirea la capăt de rând a pierdut din importanţă ca urmare a scrisului
la calculator sau pe telefon, unde există posibilitatea de a fi evitată automat
printr-o dispunere corespunzătoare a cuvintelor aflate la capăt de rând – prin
„condensarea” ori prin „expandarea” cuvintelor sau a spaţiilor dintre ele.
1
Silaba (fonetică) este definită în DSL ca „secvenţă fonică minimală, caracterizată printr-un singur accent,
plasat întotdeauna în acelaşi loc” (DSL 2001 s.v. SILABĂ).
2
V. şi SILABAŢIE, SILABĂ în DSL.
3
În Dicţionarul intitulat de despărţire în silabe (Aranghelovici 2008) se afirmă că este indicat un singur „tip
de silabaţie”, şi anume „despărţirea cuvintelor în silabe la capăt de rând”, după criteriul fonetic şi după
structură.
Despărţirii i se acordă o mare atenţie în şcoală (mai ales sub forma/numele de

despărţire în silabe), justificată de folosirea ei în predarea şi practicarea scrierii şi a
pronunţării corecte; ca urmare, ea figurează şi la anumite probe de la admiterea în
învăţământul superior.
• Cunoaşterea regulilor de despărţire este utilă şi în afara şcolii, mai ales sub
aspect practic, pentru a le aplica atunci când este necesar, nerespectarea lor putând
avea efecte supărătoare. Este, astfel, cazul textelor dispuse pe coloane mai înguste,
unde se poate constata uneori o despărţire întâmplătoare a cuvintelor şi a numelor
proprii (eventual şi a numerelor mari!), fără nicio regulă, în funcţie exclusiv de
spaţiul disponibil.
• Regulile despărţirii la capăt de rând în română nu sunt identice cu cele din alte
limbi (romanice şi neromanice), care nu trebuie aplicate automat limbii române.
5.1. Despărţirea în interiorul cuvintelor

Generalităţi
• La despărţirea în scris în interiorul cuvintelor se recurge atunci când un
cuvânt (cu mai mult de o silabă1) nu încape în întregime la sfârşitul unui rând,
partea lui finală trecându-se la începutul rândului următor2.
•Scopul despărţirii este de a face economie de spaţiu (de aceea nu are rost dacă
este neeconomică), precum şi de a contribui la o dispunere unitară şi estetică a
cuvintelor şi a spaţiilor în text.
• Despărţirea nu trebuie să provoace dificultăţi de înţelegere şi să fie neelegantă
(de exemplu prin folosirea în exces a despărţirilor în acelaşi text).
• Indicaţiile din Dicţionar privind despărţirea la capăt de rând pot contribui
la distingerea unor situaţii în care grafia şi marcarea accentului nu dau suficient
seama de rostire – de pildă de caracterul de vocală sau de semivocală al sunetului
notat printr-o literă, respectiv de pronunţarea unei secvenţe ca hiat sau ca diftong
– ori a celor în care unele litere nu notează efectiv sunete, ci servesc numai ca
semne grafice.
• La despărţirea în interiorul cuvintelor, limita dintre secvenţele rezultate se
marchează (ca şi la despărţirea în silabe) prin cratimă (-)3. Aceasta se notează la
sfârşitul primului rând şi nu se reia la începutul rândului următor – deşi, în cazul
cuvintelor şi al grupurilor legate permanent prin cratimă, când despărţirea se face
la locul acesteia4, în acest fel nu se mai marchează faptul că asemenea cuvinte se
scriu întotdeauna cu cratimă.
1
Este însă preferabil să nu se despartă cuvintele foarte scurte, deoarece se îngreunează înţelegerea şi
este neelegant.
2
În scrisul de mână, problema se poate rezolva uneori scriind cuvântul mai înghesuit sau mai mărunt,
ceea ce în scrisul la calculator se poate realiza prin spaţiere extinsă, respectiv condensată.
3
În dicţionare ale altor limbi prin punct.
4
Ceea ce este preferabil să se evite.
• În cazul modificării textului, există riscul ca în interiorul unui rând să rămână

o cratimă nejustificată1.
• Pentru a simplifica exprimarea, când nu există risc de confuzie, folosim
termenii consoană şi vocală pentru literă-consoană, respectiv literă-vocală. Vorbim
de succesiuni (de litere), nu de silabe, deoarece nu toate secvenţele implicate sunt
silabe în sens fonetic.
• Notăm literele care reprezintă consoane, vocale şi semivocale cu C, respectiv cu
V şi cu S, iar ordinea consoanelor în cuvânt cu indici (C1 etc.).
• În exemple marcăm cu cratimă despărţirile recomandate şi, suplimentar, şi cu
o liniuţă verticală (-|) pe cele care coincid cu locul cratimei proprii unui cuvânt/
grup ortografic, iar cu bară oblică dublă (//) despărţirile interzise/nerecomandabile.
• Exemplele sunt ilustrative, nu exhaustive, ca peste tot în STUDIUL
INTRODUCTIV, şi nu sunt în general urmate de etc.
• În exemple, familiile de cuvinte ai căror membri se despart în acelaşi mod sunt
reprezentate, de regulă, prin câte un singur cuvânt.
• Exemplele privesc atât cuvinte-titlu din DOOM3, cât şi acele forme flexionare
ale lor la care despărţirea este diferită de a cuvântului-titlu.
• În exemplele care ilustrează regulile indicăm numai segmentarea la care se
referă regula în discuţie.
• De altfel, la indicarea simultană a tuturor posibilităţilor de despărţire într-o
singură formulă (pre-emp-ţi-u-ne) nu se recurge în mod normal (cu excepţia marcării
rostirii silabisite), mai adecvată fiind, eventual, enumerarea separată a despărţirilor
realizabile efectiv în funcţie de spaţiul disponibil: pre-empţiune, preemp-ţiune,
preempţi-une, preempţiu-ne.
• Regulile de despărţire la capăt de rând privesc atât modul în care se face
aceasta, cât şi situaţiile în care despărţirea este interzisă sau nerecomandabilă.
Dicţionarul trebuie consultat ori de câte ori există dubii cu privire la aceste aspecte.
• În Dicţionar se indică excepţiile de la reguli, nu despărţirile conforme cu

acestea.
• Regula generală şi obligatorie a despărţirii cuvintelor este interdicţia de a

exista la sfârşit sau la început de rând o secvenţă care din punct de vedere fonetic
nu este silabă.
• Altfel spus, pe al doilea rând se trec numai secvenţe care sunt silabe întregi.
• Nu se recomandă să se despartă un cuvânt la sfârşit de rând prin trecerea
pe cel următor a unei singure litere-vocală, deoarece o astfel de despărţire (chiar
când, fonetic, este corectă, vocala formând silabă) nu are rost, neeconomisindu-se
1
La calculator există acum caracterele speciale cratimă neseparatoare (engl. nonbreaking hyphen) şi
cratimă opţională (engl. optional/soft hyphen) care permit evitarea acestor situaţii.
spaţiu: de ex., dacă din cuvinte ca alee, aprecia, lua, sui s-ar lăsa la capătul unui rând
ale-, apreci-, lu-, su- şi s-ar trece e, a, i la începutul rândului următor1, cratima ar
ocupa pe primul rând tot atâta spaţiu cât şi e, a, i finali, dacă nu s-ar despărţi.
În schimb, când este absolut necesar, prima vocală a unui cuvânt, deşi este ne-
concludentă, se poate lăsa la sfârşitul unui rând când restul din cuvânt se trece pe
rândul următor: a-fla, a-re, e-ră, o-ră.
În Dicţionar se indică însă separat prima sau ultima vocală dintr-un cuvânt
(chiar când se recomandă să se evite despărţirea lor), pentru a reflecta şi silabisirea
în rostirea sacadată: abducţie (desp. -ţi-e), auzi (a ~) (desp. a-u-).
• În limba română se folosesc două modalităţi de despărţire a cuvintelor „for-
mate” (compuse sudate şi unele derivate); ele sunt numite în continuare despărţi-
re după pronunţare, respectiv după structură.
Normele actuale admit, în principiu, la cuvintele „formate”, ambele variante

de despărţire (neprecedate în Dicţionar prin denumire).
Despărţirea după pronunţare ocupă primul loc, fiind cea preferată, şi este
urmată, la cuvintele în cauză, după bară oblică, de varianta de despărţire după
structură (indicată prin reluarea numai a secvenţelor care se despart diferit):
aerospaţial (desp. -ros-pa-ţi-al/-ro-spa-).
5.1.1. Despărţirea după pronunţare

• I. Despărţirea după pronunţare (sau bazată pe pronunţare) are în vedere în
principal literele componente ale cuvintelor şi valorile lor.
• II. Din punctul de vedere al despărţirii, unele litere (ca digrafele sau literele
„diacritice”) au un comportament aparte, numărul literelor şi cel al sunetelor
necoincizând întotdeauna:
1. digrafele ch, gh (+ e, i) (pron. [k′], [g′]) în cuvinte româneşti sunt tratate ca o
singură consoană şi nu se despart între ele, inclusiv când apar în succesiuni de mai
multe litere-consoane (v. şi mai jos 4.):
a-chita, anan-ghie, an-cheta, as-chimodie, dez-gheţ, is-chemie, în-chide, în-chipui,
în-gheţ, în-ghiţi, le-ghe, li-ghioană, port-chei, port-schi, un-gher, ure-che;
2. digraful dg (+ e, i) [pron. ğ] în unele nume proprii şi împrumuturi este tratat
ca o singură consoană şi nu se desparte:
*Cambo-dgia, *Me-dgidia; cambodgian (desp. -bo-dgi-an), dudgeonare (desp.
-dge-o-), gadget (desp. ga-dget), kimeridgian1 (desp. -dgi-an), ridger (desp. ri-dger);
3. literele e şi i pot servi şi ca simple semne grafice atât după digrafele ch, gh, cât
şi după c, g, în aceste cazuri ele necontând ca (semi)vocale:
1
Creând şi dificultăţi de înţelegere.
cea-ră, chea-mă, chia-bur, gea-muri, gean-tă, ghea-ră, ghia-ur, giar-dia, tul-cean,

nu *ce//ară etc.; în alte cuvinte aparent asemănătoare însă, ele au valoare de vocale
şi fac parte dintr-un hiat: Aghi-uţă, chi-asm, chi-etism, ge-anticlinal, ge-ologie, ghi‑oc,
lice-an, indicarea despărţirii putând contribui la distingerea între astfel de situaţii:
ciaconă (desp. cia-) dar cianură (desp. ci-a-);
4. litera h nu are valoare fonetică proprie în digrafele ch, gh, precum şi în unele
grafii străine, şi nu se desparte de consoana precedentă, împreună cu care este
tratată ca un singur sunet (v. şi mai sus 1.):
dh [pron. d], gh [pron. g], th [pron. t]: ca-thar-sis, ma-ghre-bian, mi-thra-ism,
prou‑dho-nism, sin-gha-lez; ch [pron. č], respectiv [pron. h]: ma-chist1, ma-chist2,
tech‑ne-ţiu; dar bog-head.
5. litera i, când notează un i devocalizat, nu formează silabă din punct de vedere
fonetic şi nu contează ca vocală sub aspectul despărţirii, iar consoanele urmate de
aceasta sunt tratate ca o consoană singură atât în interiorul unor compuse, cât şi la
finală de cuvânt:
ori-când, ori-ce, câteşi-trei; 2 sg. az-vârli; lincşi, duş-mani, dar inf. azvâr-li, înflo‑ri;
s. linc-şii, duşma-nii, indicarea despărţirii putând contribui (uneori alături de
accent) la distingerea între astfel de situaţii;
6. litera x, care notează două sunete-consoane ([pron. ks] sau [pron. gz]), chiar
dacă, fonetic, limita silabică este între sunetele [k] şi [s], respectiv [z], se comportă
grafic la despărţire ca o singură literă-consoană: ta-xi, inclusiv în succesiunile de
două sau trei litere-consoane:
ex-clama, ex-cursie, ex-plica, ex-prima, ex-sicator, ex-sudat, ex-trage, imix-tiune.
7. Alte digrafe şi trigrafe din împrumuturi în care redau un singur sunet se
comportă în acelaşi mod:
bu-shel, jiu-ji-tsu, que-tzal, ke-tchup, kibbu-tzuri, se-quoia, watt-metru, în care qu
[pron. kv]; sh [pron. ş]; tch [pron. č]; ts, tz [pron. ţ]; tt [pron. t].
• Despărţirea după pronunţare se poate aplica aproape tuturor cuvintelor
cel puţin bisilabice, inclusiv cuvintelor „formate” şi componentelor acestora, şi
este modalitatea de despărţire unică pentru cuvintele simple şi pentru majoritatea
derivatelor cu sufixe.
• Pentru despărţirea după pronunţare se pot stabili reguli generale, însă unele
cunosc excepţii sau privesc un număr redus de cuvinte.
• Aplicarea despărţirii după pronunţare la cuvinte „formate” conduce uneori la
rezultate ce pot leza simţul lingvistic al persoanelor care recunosc structura unor
cuvinte româneşti sau chiar a unor împrumuturi: centros-feră, pos-teminescian,
protop-salt, ocultând elementele lor componente: centro, post, proto şi, respectiv,
sferă, eminescian, psalt, puse în evidenţă prin despărţirea după structură. Asemenea
despărţiri după pronunţare trebuie însă acceptate în virtutea faptului că regulile
acesteia au un caracter pur formal, independent şi distinct de analiza structurii
cuvintelor respective.
Vorbitorii altor limbi, în care despărţirea după pronunţare este unica sau
principala modalitate în uz, nu par defel şocaţi de despărţiri asemănătoare.
• Pentru cuvintele neanalizabile în limba română (în care nu se recunoaşte
nicio unitate mai mică cu sens lexical şi care cuprind numai componente neînţelese
sau neproductive în româna actuală) şi pentru marea majoritate a derivatelor
analizabile, norma prevede exclusiv despărţirea după pronunţare: ab-stract,
su‑biect, nu (şi) *abs//tract, *sub//iect, precum şi evitarea unor despărţiri care ar
contraveni regulilor: a-broga, nu *ab//roga, deoarece br este un grup nedisociabil.
• Regulile despărţirii după pronunţare au drept criterii valorile literelor (v.
Tab. 2) în scrierea limbii române şi poziţia lor în diversele succesiuni.
5.1.1.1. Consoane
• Regulile de despărţire a consoanelor privesc consoanele aflate între vocale
(inclusiv când litera-vocală precedentă ori următoare notează o semivocală):
mai‑că, lupoai-că, re-seamănă.
• Regulile generale sunt următoarele:
- o consoană unică între vocale se trece pe rândul următor, fără excepţie: -C
- în succesiunile de două, trei sau patru consoane, despărţirea se face, de regulă,
după prima consoană, cealaltă/celelalte trecându-se pe rândul următor: -C-C,
C-CC, -CCC-, cu anumite excepţii;
- în extrem de puţinele secvenţe de cinci consoane, despărţirea se face, fără
excepţie, după a doua consoană (ultimele trei trecându-se pe rândul următor):
CC-CCC-.
• Un indiciu este reprezentat, în general, de existenţa, respectiv de inexistenţa

sau de raritatea secvenţelor în cauză la început de cuvânt.
• Anume, în principiu, nu se poate afla la început de silabă grafică (scrisă)

o succesiune de consoane care nu există în limba română sau este foarte rară la
început de cuvânt, fiind eventual limitată la câţiva termeni de specialitate sau la
câteva cuvinte vechi, puţin întrebuinţate1 (v. însă cazul lui dl, tl).
1
Astfel, o succesiune de consoane precum ct, cţ, gv, hn, pt, tf, care la început de cuvânt nu este atestată
sau este foarte rară (cf. numai ctitor şi familia; (înv.) *gvalt, *gvardie; pteranodon ş.a.), nu este admisă nici la
început de silabă.
• Regulile de despărţire după pronunţare a consoanelor şi excepţiile de la ele

sunt detaliate în cele ce urmează.
REGULA 1.1.: O consoană: -C

• O consoană între vocale se trece pe rândul următor: V-C-V.
• O literă-consoană unică aflată între două vocale se trece întotdeauna pe rândul

următor:
su-biect, fa-că, fa-ce, po-diş, a-fi-şa, le-ga, le-ge, ha-ha-le-ră, a-ba-jur, i-ra-kian,
mă‑lin, tea-mă, lu-nă, ma-pă, se-quoia, soa-re, ie-se, ma-şi-nă, ia-tă, ţa-ţă, ta-vă,
ba‑se‑do-wian, ta-xi, ra-ză.
Pentru digrafele şi trigrafele care redau un singur sunet şi se comportă din punctul
de vedere al despărţirii ca o singură consoană v. Despărţirea după pronunţare II.
• Regula nu are nicio excepţie.
REGULA 1.2.: Succesiunile1 de două consoane: C-C
• În majoritatea situaţiilor, două consoane între vocale se despart: VC-CV.
În general, dintre două litere-consoane aflate între vocale, cea dintâi rămâne pe
primul rând, iar a doua se trece pe rândul următor (dar v. şi EXCEPŢIA DE LA
REGULA 1.2.).
• Cele două consoane pot fi:
- diferite:
ab-ces, ac-tiv, as-tăzi, mul-te, os-cior, răb-da, ab-hora, ab-ject; ic-ni, tic-sit, ac-tiv,
frec-vent; lod-bă, od-gon, ad-jectiv; iof-ca, af-gan, caf-tan; mig-dală, mag-mă, tig-vă;
poh-fală, lih-nit; mij-loc, vaj-nic; cal-cula, mul-te; sim-bol, toam-nă, om-letă, dom-ră;
mân-ca, în-ger, lun-git, algon-kin, fin-landez, an-rocament, tran-silvan, mun-te, an-xios;
cap-să, aştep-ta; ar-că, ar-ce, mier-lă, cer-ne, ar-sură, ar-şiţă, ar-tist, amor-ţi, ar-vună,
ar-zător; as-cet, os-cior, breas-lă, as-pic, is-raelian, as-tăzi; muş-ca, puş-lama; mat-că,
bot-for, cat-gut; leţ-caie; plav-că; iz-bi, iz-laz, dez-robi.
- identice, notând:
- acelaşi sunet:
fortis-simo; in-navigabil, inter-regional, în-nădi, sân-nicolean, sub-bibliotecar;
sau
- sunete diferite: c [pron. k] + c + e, i [pron. č]: ac-cent, ac-cident.
Pentru cazul literei x [ks] v. Despărţirea după pronunţare II.
1
Roceric-Alexandrescu 1968: 64, 78 a inventariat 110 grupuri de două sunete-consoane.
EXCEPŢIE DE LA REGULA 1.2.: Despărţirea -C + l, -C + r

• Nu se despart, ci formează grupuri nedisociabile, trecându-se împreună pe
rândul următor, succesiunile de două consoane aflate între vocale care au ca al
doilea element o consoană sonantă lichidă (C2 = l sau r) şi ca prim component
una dintre următoarele litere reprezentând anumite tipuri de consoane1: C1 = b, c
(eventual k), d, f, g, h, p, t, v2. Succesiunile în cauză sunt:
bl ca-blu
br neo-brăzat
cl pro-clama
cr nea-crit
dl numai io-dler, ma-dlenă, povi-dlă, pu-dlaj; *Co-dlea
dr co-dru
fl nea-flat
fr pana-frican
gl nea-glutinat
gr nea-gricol
hl bâ-hli, ca-hlă, cea-hlău, pe-hlivan, si-hlă, alte câteva cuvinte
hr anti-hrist, cata-hreză, po-hrib, psi-hrofil, alte câteva cuvinte
pl su-plu
pr cu-pru
tl ti-tlu
tr li-tru
vl de-vlă, do-vleac, do-vlecel, e-vlavie, alte câteva cuvinte
vr de-vreme
• La fel se pot despărţi numele proprii străine care cuprind grupurile kl, kr:
*Cona-kry, *Ira-klion.
• Pentru claritate, în Dicţionar, la indicarea despărţirii se reproduce în astfel de
cazuri şi silaba precedentă: biblic (desp. bi-blic).
Pentru cuvintele care cuprind trei litere-consoane dintre care un h numai grafic
v. Despărţirea după pronunţare II.
REGULA 1.3. Succesiunile de trei consoane3: C-CC

• Trei consoane se despart, de regulă, după prima consoană: VC-CCV.
1
În cazul unor cuvinte compuse sau derivate, posibilitatea de despărţire poate fi dublă, cea după
structură şi cea după pronunţare putând diferi: sublunar (desp. su-blu-/sub-lu-), subredacţie (desp. su-
bre-/sub-re-).
2
În ciuda faptului că în limba română nu există cuvinte care să înceapă cu grupurile dl şi tl, pentru
despărţire, ele sunt tratate ca nedisociabile, prin simetrie cu dr, tr.
3
Roceric-Alexandrescu 1968:86 a găsit 53 de grupuri de trei sunete-consoane, la care a adăugat cinci (jdr,
lcl, [nks] scris nx, rşt, stm) care nu apăreau în textele cercetate.
• În succesiunile de trei litere-consoane aflate între vocale, despărţirea se face,

în majoritatea situaţiilor, după prima consoană, celelalte două trecându-se pe
rândul următor (dar v. EXCEPŢIA DE LA REGULA 1.3.):
artin-skian, as-pru, avan-scenă, car-stic, cin-ste, circum-specţie, con-tra,
crenvur‑ştii, delin-cvent, fol-clor, în-şfăca, lin-gvist, moj-drean, ob-şte, san-gvin.
Pentru digrafele care redau un singur sunet, precum şi pentru succesiunile de
trei litere-consoane dintre care prima este x [ks] v. Despărţirea după pronunţare II.
La unele cuvinte „formate”, despărţirea după pronunţare coincide cu/
respectiv diferă de cea după structură: avan-premieră; dar pais-prezece/pai-sprezece,
treis‑prezece/trei-sprezece.
• Despărţirea succesiunilor de trei consoane cunoaşte o singură excepţie.
EXCEPŢIE DE LA REGULA 1.3.: Despărţirea CC-C

•1. În următoarele succesiuni de trei consoane aflate între vocale VCC-CV , care
se regăsesc în neologisme şi în familia lui jertfă, despărţirea se face după a doua
consoană, a treia trecându-se pe rândul următor1. Succesiunile în cauză sunt:
lp-t: numai sculp-ta şi familia
mp-t; mp-ţ: simp-tom, somp-tuos şi familia; asump-ţie, preemp-ţiune şi alţi câţiva
termeni (în general rari)
nc-s, nc-ş, nc-t, nc-ţ: sconc-sul; sfinc-şii şi alte cuvinte; onc-tuos, punc-te; func-ţie,
punc-ţie, sanc-ţiune, familiile lor şi multe alte cuvinte
nd-v: numai (alt)când-va, (om-)send-viş/sand-vici
rc-t: numai arc-tic, familia lui şi (pre)infarc-turi
rt-f: jert-fă şi familia lui
st-m: numai familiile lui ast-matic, ist-mic şi compusele împrumutate
east‑mancolor, trust-men;
• 2. La succesiunile de sub 1. se adaugă altele, cu puţine ocurenţe (unele unicate),
care se regăsesc în cuvinte „formate” (semi)analizabile, la care excepţia VCC-CV
este justificată de regulile despărţirii după structură şi/sau în care secvenţa C2C3
din aceste succesiuni nu este posibilă în aceeaşi silabă, nefiind atestată la început
de cuvânt (decât cel mult în câteva cuvinte străine):
lb-g: alb-gardist
ld-m, lt-c [ltk, ltč]: numai feld-mareşal; alt-careva, alt-ceva şi alte câteva formaţii
similare
nd-b, nd-c, nt-l, nz-p: numai hand-bal; fiind-că; numai benz-piren
rb-ţ ş.a.: absorb-ţie, adsorb-ţie şi alţi câţiva termeni, jert-fă şi familia; pentru tipul
port- v. mai jos;
st-b, st-c, st-d, st-f, st-l, st-n, st-p, st-s, st-t, st-v: ast-fel; best-seller; pentru tipul
post- v. mai jos;
1
Prin aplicarea regulii generale C-CC ar fi rezultat secvenţe care sunt în majoritate nereperate sau rare
la iniţială absolută în cuvinte româneşti.
Pentru digrafele care redau un singur sunet-consoană şi se comportă deci

din punctul de vedere al despărţirii ca o singură consoană v. Despărţirea după
pronunţare II.
• Asemenea succesiuni de trei consoane, foarte numeroase, nu pot fi şi nici
nu trebuie memorate, deoarece se întâlnesc, de cele mai multe ori, în cuvinte
„formate” (semi)analizabile, cărora li se aplică despărţirea după structură, mai
uşor de intuit. Este vorba în special de formaţii cu:
- un element de compunere terminat într-un grup consonantic:
benz-piren; port-: port-bagaj, port-cuţit, port-hartă, port-jartier, port-mantou,
port‑pagină, port-ţigaret, port-vizit;
- un prefix terminat într-un grup consonantic: post-, trans-
post-calcul, post-data, post-garanţie, post-meridian, post-natal, post-palatal,
post‑verbal; trans-carpatic, trans-danubian;
- un sufix care începe cu o consoană (-lâc, -lâu, -nic, -şor, -ţie), ataşat la teme
terminate într-o succesiune de două consoane:
amant-lâc; pazvant-lâu; stâlp-nic;*târg-şor; absorb-ţie.
REGULA 1.4.: Succesiunile de patru consoane1: C-CCC

• Patru consoane se despart, de regulă, după prima consoană (VC-CCCV).
• În succesiunile de patru consoane aflate între vocale, despărţirea se face, de
regulă, după prima consoană, celelalte trei trecându-se pe rândul următor (v. şi
EXCEPŢIA I, EXCEPŢIA II):
ab-stract, con-structor, mon-stru, san-scrit.
• Unele succesiuni de patru consoane apar numai în cuvinte „formate”, în care
despărţirea după pronunţare coincide cu cea după structură: m-scr; n-spr, n-zdr;
x-str [pron. ksstr]: circum-scrie şi familia lui; numai din-spre, în-spre, un-sprezece şi
familia lui; în-zdrăveni şi familia lui; numai ex-strofie.
• Despărţirea după pronunţare a succesiunilor de patru consoane cunoaşte
două categorii de excepţii: CC-CC şi CCC-C.
EXCEPŢIA I LA REGULA 1.4.: Despărţirea CC-CC

• În unele succesiuni de patru consoane aflate între vocale din cuvinte aproape
unicat, despărţirea după pronunţare se face după a doua consoană2, ultimele două
trecându-se pe rândul următor3. Succesiunile în cauză sunt:
- ld-sp: numai feld-spat, feld-spatic
- nd-gr: numai land-graf, land-grafiat
- ng-st: numai gang-ster, gang-sterism şi tung-sten
1
Roceric-Alexandrescu 1968: 91 a găsit cinci succesiuni de patru sunete-consoane, la care se pot adăuga
alte patru, scrise cu câte trei litere-consoane, cu C1 = x.
2
La care, prin aplicarea regulii generale C-CCC, ar rezulta, în unele cazuri, secvenţe în general nereperate
sau (foarte) rare la început de silabă şi de cuvânt în cuvinte româneşti.
3
Succesiunile dgr, dsp, gst, nbl sunt nereperate în limba română la început de cuvânt.
- formaţii cu:
- un element de compunere terminat într-un grup consonantic:
port-: numai port-drapel
- un prefix terminat într-un grup consonantic: post-, trans-
ns-gr: numai trans-gresa, trans-gresiune
st-cr, st-pr, st-şc: numai post-criză; numai post-prandial, post-procesare; numai
post-şcolar.
• Despărţirea CC-CC coincide cu structura acestor cuvinte din română,
respectiv din limbile de origine. Nu este nevoie ca aceste succesiuni de consoane
să fie memorate, deoarece se întâlnesc în cuvinte (semi)analizabile, compuse
sau formate cu un prefix terminat într-un grup consonantic, şi li se poate aplica
(şi) despărţirea după structură, care este destul de evidentă şi conduce la acelaşi
rezultat.
Pentru secvenţa de patru litere-consoane incluzând digraful ch (+ e) [pron. k′]
v. Despărţirea după pronunţare II.
EXCEPŢIA II LA REGULA 1.4.: Despărţirea CCC-C

• Succesiunile de patru consoane rst-n, rst-v între vocale (greu de pronunţat)
se înregistrează într-un împrumut vechi (dejurst-vă) şi în trei derivate: (ne)vârst-nic
şi vârst-nicie (înv., reg.) şi se despart1 după a treia consoană (VCCC-CV), a patra
trecându-se pe rândul următor; li se adaugă împrumutul (înv.) sports-men. În
aceste formaţii, despărţirea după pronunţare coincide cu cea după structură (din
română, respectiv din limba de origine).
REGULA 1.5.: Succesiunile de cinci consoane2: CC-CCC

• Cinci consoane se despart după a doua consoană: VCC-CCCV.
• Succesiunile de cinci litere-consoane aflate între vocale în cuvinte
româneşti sunt pt-spr şi rt-sch – ultima, care cuprinde digraful ch, având patru
sunete‑consoane: sch [pron. sk′]; ele se despart după a doua consoană, celelalte
trecându‑se pe rândul următor. Ele se găsesc numai în opt-sprezece, al opt-sprezecelea
şi port-schi (pentru chi v. Despărţirea după pronunţare II.), la care despărţirea
după pronunţare şi cea după structură coincid. Li se adaugă ang-strom.
Această regulă nu are excepţii.
• Sintetizând, cele cinci reguli de despărţire pentru consoane sunt:
-C, C-C, C-CC, C-CCC, CC-CCC
iar cele patru excepţii de la aceste reguli sunt:
1
Convenţional, întrucât pentru aceste succesiuni intervocalice complexe nu se susţine nicio segmentare
fonetică, tăietura silabică neputând fi determinată univoc în funcţie de structura lor.
2
Roceric-Alexandrescu 1968:91 a găsit trei grupuri de cinci consoane: ptspr (optsprezece), [nčspr] (scris însă
ncispr, despărţit cinci-sprezece) şi stscr (post-scriptum, scris cu cratimă, care se desparte la locul acesteia).
-C,C, CC-C, CC-CC, CCC-C

deci în succesiunile de 2, 3 şi 4 consoane, despărţirea se face de regulă după
prima consoană; au alt regim anumite succesiuni de 2 consoane, care nu se
despart, succesiunile de 5 consoane şi, în anumite condiţii, cele de 3-4 consoane,
în care despărţirea se face după a doua consoană, iar în cazul unor succesiuni de 4
consoane, după a treia consoană.
5.1.1.2. Vocale
• Pentru o despărţire corectă a literelor-vocale trebuie cunoscută valoarea
lor de sunet-vocală sau de sunet-semivocală1. În caz de dubiu trebuie consultat
Dicţionarul.
• Când despărţirea implică litere-vocale trebuie să se aibă în vedere faptul că
literele e, i, o, u, y redau atât vocale propriu-zise, cât şi semivocale, despărţirea
depinzând de valoarea lor.
• Vorbitorii nativi de română fac cu relativă uşurinţă distincţia sunet-vocală –
semivocală la cuvintele din fondul vechi. În cazul neologismelor însă, pot exista
mai frecvent dubii dacă unele succesiuni de litere-vocale se pronunţă cu vocală
sau cu semivocală, deci cu hiat sau cu diftong2, şi se despart ca atare: te-andrie,
respectiv tea-tru.
• În principiu:
- două litere-vocale alăturate care notează vocale propriu-zise (în hiat) se
despart: V-V
- când literele e, i, o, u, y notează o semivocală urmată de o vocală (făcând parte
dintr-un diftong ascendent sau dintr-un triftong), despărţirea se face înaintea lor: -SV
- literele-vocale care notează sunete aflate în diftongi sau în triftongi nu se
despart între ele;
- literele-vocale care în cuvinte cu grafii (parţial) străine notează împreună un
singur sunet-vocală nu se despart: au fr. [pron. o] (desp. au-badă), ee engl. [pron.
i] (desp. splee-nul), eu fr. [pron. ö] (desp. cozeu-rul), ie germ. [pron. i] (desp. lie-dul),
ou fr. [pron. u] (desp. cou-lomb) ş.a.
Pentru situaţia specială în care se pot afla literele e, i în cuvinte româneşti v.
5.1.1. Despărţirea după pronunţare II.
• Regulile de despărţire a literelor-vocale se pot detalia în modul care urmează.
REGULA 2.1. Succesiunile V-V

• Două vocale alăturate se despart.
1
Nu intrăm în discuţia privitoare la termenii semivocală – semiconsoană, pentru care v. în DSL
SEMIVOCALĂ.
2
Limba română are, în cuvintele româneşti, nouă diftongi ascendenţi – [ĕa, ĕo; ĭa, ĭe, ĭo, ĭu; ŏa; ŭa, ŭă] – şi
14 descendenţi – [aĭ, ăĭ, eĭ, iĭ, oĭ, uĭ, aŭ, ăŭ, eŭ, iŭ, îĭ, îŭ (scrişi âi, âu), oŭ, uŭ] –, precum şi numeroşi triftongi:
[ĕaĭ, ĕaŭ, ĕŏa, ĭaĭ, ĭaŭ, ĭeĭ, ĭeŭ, ĭŏa, ŏaĭ, ŭĕa]. Vocalele în hiat sunt puse în evidenţă în Dicţionar la cuvintele
respective.
• Dintre două vocale propriu-zise alăturate, a doua se trece pe rândul următor1;

altfel spus, vocalele în hiat se despart.
• Cele două litere-vocale pot fi:
- diferite:
fa-eton, arha-ic, ba-obab, bacala-ure-at; behă-it, lingă-ul; hârâ-it, pârâ-ul;
be‑atitudine, cere-ale, de-ictic, ge-ologie, le-onin, che-utoare, le-ul; ci-anură, zi-ar,
pompi-er, i-onian, cafegi-ul; cro-at, po-et, cro-itor, bo-ur; lu-a, polu-are, continu‑ăm,
du-et, bănu-ise, afectu-os; keny-an (nu: be//ată, io//nian, dar: bea-tă, cia-conă,
geor‑gian etc.);
- identice:
ale-e, fi-inţă, alco-ol, continu-um, perpetu-um (mobile), vacu-um, dar continuu
(desp. -nuu)/continuu (desp. -nu-u).
• Unele succesiuni de vocale apar în cuvinte „formate”, în care despărţirea
după pronunţare V-V coincide cu cea după structură: anti-infecţios, bine-înţeles,
contra-argument, co-ordona, re-examina.
REGULA 2.2. Succesiunile SV
Literele-vocale alăturate care notează o semivocală urmată de o vocală nu se

despart.
• Nu se despart între ele, ci se lasă/se trec împreună pe acelaşi rând literele-
vocale alăturate dintre care prima notează o semivocală, iar a doua o vocală,
făcând parte dintr-un:
- diftong ascendent:
ba-ia, bă-iat, bă-ieţi, bea-tă, bia-tă, bo-uar, coa-fa, do-uă, du-ios, ghio-tura, ie‑pure,
iu-bit, mior-lăi, no-uă, oa-meni, zi-ua; himala-yan, himala-yeni, bo-yul (nu: be//ată,
dar: be-atifica etc.);
- triftong: ari-pioară, do-reau, le-oaică, leoar-că (nu: aripi//oară, dar: albi-oară etc.).
REGULA 2.3. Succesiunile V-S

• Literele-vocale alăturate care notează o vocală urmată de o semivocală nu
se despart.
• Într-o succesiune de două litere-vocale alăturate, când prima notează o vocală,
iar a doua o semivocală (care face parte dintr-un diftong sau dintr-un triftong),
despărţirea se face, după caz:
• I. în succesiunile de litere-vocale în care e, i, o, u sau y notează o semivocală,
aceasta se trece pe rândul următor când se află:
- după o vocală propriu-zisă, iar literele e, i, o, u, y care notează semivocala fac
parte dintr-un:
1
Dar aalenian1, 2 [aa pron. a] (desp. aa-le-ni-an).
- diftong ascendent:
accentu-ează, agre-ează, cre-ion, dubi-oasă, du-ios, gă-oace, gu-yanez, mama-ia,
pro-iect, ro-iul, no-uă, ro-ua, su-ia, su-ie, tă-ia, tămâ-ia, tămâ-ie; a-yatollah (nu:
accen//tuează)
- triftong: du-ioasă, înşe-uează, le-oaică, tă-iai, vo-iau (nu: al//bioară, dar: albi-oară etc.)
- după un diftong ascendent (deci tot după o vocală propriu-zisă), iar literele
a, e, i, o, u sau y fac parte dintr-un diftong: paragua-yan, ploa-ie, stea-ua (nu:
al//bioară).
• Altfel spus,
- diftongii şi triftongii se despart de vocala sau de diftongul care îi precedă;
- diftongii alăturaţi se despart între ei.
• II. când vocala şi semivocala formează un diftong descendent, ele nu se
despart:
ai-bă, au-gust, bojdeu-că, doi-nă, câi-ne, cey-lonez (nu: bojde//ucă, dar: a-i-kido etc.).
5.1.2. Despărţirea după structură

• Despărţirea după structură (numită şi despărţire bazată pe analiza morfologică sau
(lexico-)morfologică1) este guvernată de reguli întemeiate pe morfologia derivaţională,
care reflectă structura cuvintelor din punctul de vedere al formării lor.
• Numai cuvintele „formate” – compuse sudate, derivate cu prefixe şi unele
derivate cu sufixe – pot fi supuse (şi) despărţirii după structură.
• Şi prin despărţirea după structură trebuie să rezulte numai secvenţe care sunt,
fonetic, silabe, putându-se pronunţa şi independent, precum şi secvenţe care nu
contravin pronunţării:
nu *artr//algie, *centr//african, *gastr//ectomie, *hexametilentetr//amină, *hidr//oxid,
*într//ajutorare, *nevr//algie; nu *apendic//ectomie, *laring//ectocmie.
• Această modalitate se poate folosi numai la limita dintre elementele
componente ale cuvintelor din categoriile enumerate. Pentru aceeaşi zonă a
cuvântului, cel care scrie are, în anumite cazuri, libertatea de a alege, în funcţie de
spaţiul disponibil şi de opţiunea sa, una dintre cele două variante de despărţire:
dezinfecta: de-zinfecta/dez-infecta.
• Despărţirea după structură se aplică la cuvintele formate în limba română sau
împrumutate gata formate şi care au o structură relativ transparentă. Ea nu este
obligatorie şi are caracter cult, aplicarea ei depinzând de măsura în care cel care
scrie recunoaşte forma şi sensul elementelor componente ale cuvintelor formate în
limba română sau împrumutate gata formate din alte limbi. Recunoaşterea structurii
acestor cuvinte depinde de gradul de cultură al vorbitorilor, de cunoaşterea de
către ei a limbilor de origine şi de intuiţia lor lingvistică.
1
Pentru alte limbi, această despărţire este numită uneori etimologică, în sensul că se bazează pe etimologia
internă a cuvintelor create în limba respectivă.
• Ea se poate aplica, alternativ sau/şi facultativ (alături de cea după pronunţare),

atunci când sfârşitul unui rând coincide cu limita dintre componentele cuvintelor
„formate”.
• În cazul cuvintelor aparţinând unor terminologii de specialitate şi alcătuite, în
mare parte, din elemente vechi greceşti şi latineşti (precum ana-mneză), despărţirea
morfologică este adesea accesibilă numai unor specialişti din domeniul respectiv.
• În română, despărţirea după structură este dusă mai departe decât în
alte limbi romanice, aplicându-se nu numai cuvintelor analizabile, ci şi celor
semianalizabile – deci formaţiilor în care se recunoaşte cel puţin unul dintre
componente, chiar dacă nu există independent în formă sau/şi cu sens identice
celor din formaţia respectivă.
• Este vorba deci de formaţii1 ale căror componente sunt neapărat, amândouă
sau cel puţin una dintre ele:
- cuvinte independente: benz-aldehidă;
- elemente de compunere identificabile ca atare de către vorbitorii obişnuiţi (nu
doar de către specialişti sau oameni de cultură): port-tabac, port-ţigaret.
• Despărţirea după structură nu se aplică la cuvintele neanalizabile în limba
română – în care nu se recunoaşte nicio unitate mai mică cu sens lexical şi care
cuprind numai componente neînţelese sau neproductive în româna actuală.
Pentru asemenea cuvinte, norma prevede exclusiv despărţirea după pronunţare:
ab-stract, su-biect, nu (şi) *abs//tract, *sub//iect.
• Unele cuvinte împrumutate sunt compuse numai în limba de origine.
Structura lor în aceasta, necunoscută majorităţii românilor, nu reprezintă însă
un criteriu pentru despărţirea lor după structură în română. De ex. mal-adresă
„neîndemânare” (compus în franceză), în care se poate recunoaşte componentul
mal- (prezent în româneşte în numeroase compuse, ca malformaţie etc.), nu are nicio
legătură cu rom. adresă „domiciliu”; port-land (compus în engleză), în care se poate
identifica elementul land, nu are nicio legătură cu rom. port, port- (dar portland nu
se poate despărţi *por-tland după pronunţare deoarece tl nu este posibil la început
de cuvânt şi de silabă).
• Despărţirea după structură nu se aplică împrumuturilor neanalizabile în limba
română al căror al doilea element nu există în româneşte, cu un sens corespunzând
celui din compus, ca un cuvânt independent sau în formaţii similare. Asemenea
cuvinte pot fi supuse numai despărţirii după pronunţare, chiar dacă în limba de
origine sunt compuse sau derivate, iar unii români recunosc structura respectivă,
astfel încât o despărţire contrară ei ar putea să-i şocheze. Cf. fol-clor şi cuvintele
înrudite, care se despart numai după pronunţare, fol-clor, în română neexistând ca
elemente independente *folc, *lor (din engl. folk2, lore); tran-silvan, deoarece silvan1, 2
înseamnă numai „compus chimic” sau „faun”.
1
În exemplele date aici se indică numai despărţirea după structură – care face obiectul discuţiei –, nu şi
cea după pronunţare, chiar când este posibilă.
2
Rom. folk are sensul specializat „stil în muzica uşoară contemporană”.
• Detaliind, pot fi supuse (şi) despărţirii după structură cuvintele

(semi)analizabile, formate în limba română sau împrumutate (dar având o
structură recognoscibilă):
- compuse din cuvinte dintre care cel puţin unul există şi independent în
limba română cu un sens corespunzând celui din compus, ori formate din elemente
de compunere:
alt-ceva, alt-cumva; ast-fel; cinci-sprezece; de-spre; drept-unghi, fiind-că;
- compuse cu elemente de compunere: port-altoi;
- derivate cu prefixe:
dez-echilibru; in-egal, ne-stabil; post-eminescian; sub-acut, sub-linia (deşi b + l nu
se despart după pronunţare în cuvinte „neformate”); trans-african;
• În compuse, precum şi în derivate cu prefixe în care ultimul sunet (vocală) al
primului element şi primul sunet (tot vocală) al elementului următor se confundă
în scris într-o singură literă, la despărţirea după structură se acordă prioritate
ultimului element sau radicalui: prot-oxid, top-onomastică1 (care se despart însă
după pronunţare pro-to-, to-po-).
- derivatele cu sufixe care încep cu o consoană (-lâc, -lâu, -nic, -şor, -ţie) de la teme
terminate în secvenţe consonantice: savant-lâc; pazvant-lâu; vârst-nic; *târg-şor; absorb-ţie.
• Pot fi de asemenea supuse despărţirii după structură formaţiile semianalizabile
dintre ale căror componente cel puţin una există în limba română şi independent,
cu acelaşi sens: feld-mareşal cf. mareşal.
• Componentelor cuvintelor „formate” li se poate aplica, dacă este necesar,
despărţirea după pronunţare oriunde între celelalte secvenţe: ar-te-ri-os-cle-ro-ză.
• Despărţirea după structură nu se poate folosi pentru a indica rostirea silabisită.
• Când sunt posibile ambele variante de despărţire, despărţirea după
pronunţare este indicată în Dicţionar prima, fiind cea preferată, după care se pun
în evidenţă numai părţile din cuvânt pentru care cele două despărţiri diferă:
altundeva (desp. al-tun/alt-un), arterioscleroză (desp. -ri-os-cle-/-o-scle-), despre
(desp. des-pre/de-spre), dezechilibru (desp. de-ze-, -li-bru/dez-e-), dreptunghi
(desp. drep-tunghi/drept-unghi), nestabil (desp. nes-ta-/ne-sta-), nestrămutat
(desp. nes-tră-/ne-stră-), panafrican (desp. pa-na-fri-/pan-a-), portaltoi (desp.
por‑tal-/port-al-), postaprindere (desp. pos-ta-prin-/post-a-), sublinia (a ~) (desp.
su-bli-ni-a/sub-li-), transafrican (desp. tran-sa-fri-/trans-a-).
5.1.3. Raporturile dintre cele două modalităţi de despărţire

• Sintetizând, despărţirea după structură şi cea după pronunţare se pot găsi în
următoarele raporturi:
- coincid în multe cazuri, ca în
1
Uneori pentru despărţirea aceluiaşi cuvânt sunt valabile mai multe reguli care conduc la acelaşi
rezultat. În cazul lui transcrie, de ex., se aplică atât regula C-CCC (de aceea despărţirea tran-scrie nu este
indicată în Dicţionar), cât şi cea conform căreia radicalul (scrie) este privilegiat faţă de prefix (trans).
anti-infecţios, port-bagaj, post-comunism, trans-carpatic;

Astfel, prin indicaţia albgardist, albgardistă (desp. alb-gar-) se reflectă faptul
că, în prima sa parte, cuvântul poate fi supus despărţirii după pronunţare, în
conformitate cu excepţia CC-C – despărţire care coincide cu cea după structură – ,
dar nu (şi) în conformitate cu regula generală C-CC (desp. al//bgardist), deoarece
bg nu poate apărea la iniţială de silabă, cuvântul putând fi despărţit după regulă,
la nevoie, doar ca albgar-dist; de atfel, secvenţa lbg apare numai în acest compus.
- diferă în multe cazuri, ambele modalităţi fiind corecte, fiecare din punctul de
vedere respectiv:
de-zinfecta-/dez-infecta, electros-tatic/electro-static, hi-pe-ra-ciditate/hi-per‑aciditate,
inte-racţiune/inter-acţiune, manus-cris/manu-scris, metap-sihic/meta-psihic,
pe‑ninsulă/pen-insulă, pezeven-glâc/pezeveng-lâc, su-blingual/sub-lingual, teles-cop/
tele-scop, tran-zacţie/tranz-acţie;
- despărţirea după structură poate contraveni regulilor de despărţire după
pronunţare:
dez-echilibru, pan-african contravin regulii -C; port-altoi, post-aprindere,
trans‑african – regulii C-C; sub-linia – excepţiei de la regula -CC;
- în multe cazuri, despărţirea după structură este un indiciu pentru cea după
pronunţare (de ex. în absorb-ţie, adsorb-ţie, resorb-ţie, care se despart după excepţia
de la regula C-CC).
• Ca urmare, în numeroase situaţii, despărţirea după structură poate dispensa
de memorarea unora dintre foarte numeroasele succesiuni de consoane care
reprezintă excepţii de la regulile generale de despărţire după pronunţare şi
care privesc asemenea succesiuni întâlnite numai în cuvinte compuse (rar, şi în
anumite derivate) (semi)analizabile. Este, de ex., cazul formaţiilor analizabile şi
semianalizabile care cuprind secvenţe de trei sau patru consoane care se despart
după a doua consoană (CC-C, respectiv CC-CC sau CCC-C) şi care sunt formate cu:
- elementul de compunere port-:
tipurile port-bagaj, respectiv port-chei, port-drapel;
• Pentru a se putea aplica (şi) despărţirea după structură, şi al doilea element al
formaţiei (chiar dacă nu există totdeauna (sau este rar) ca un cuvânt independent,
cu forma şi/sau sensul din compus) trebuie să fie recognoscibil cel puţin prin
raportare la cuvinte asemănătoare sau la alte formaţii: tipul port-jartier (prin
raportare la jartieră).
- prefixul post-:
tipurile post-calcul, respectiv post-traumatic;
- prefixul trans-: trans-renan;
- sufixele -lâc, -lâu, -nic, -şor, -ţie ataşate la teme terminate în succesiuni de
consoane:
tipurile savant-lâc, pazvant-lâu, stâlp-nic, respectiv vârst-nic; variante cu sincopă,
ca târg-şor; absorb-ţie.
5.1.4. Despărţiri interzise/nerecomandabile

• Există şi categorii de cuvinte a căror despărţire este interzisă sau cel puţin
nerecomandabilă. Astfel, conform criteriului unităţii lexicale, nu se despart prin
niciuna dintre modalităţi1:
- siglele: nu SI//DA, U//NES//CO;
- derivatele scrise cu cratimă de la abrevieri: nu STB-//ist;
• Abrevierile şi derivatele de la ele devenite cuvinte urmează regimul
cuvintelor: cefe-rist, la-ser.
- numele proprii de persoane: nu Po//pescu, Popes//cu2;
- numeralele ordinale scrise în cifre şi litere şi cu cratimă: nu al V-//lea, a 5-//a.
5.1.5. Despărţirea cuvintelor scrise cu semne ortografice

• La cuvintele scrise cu semne ortografice, pentru păstrarea unităţii lor se
recomandă evitarea despărţirii la capăt de rând atunci când locul acesteia ar
coincide cu poziţia semnelor respective; însă, dacă nu poate fi evitată (de ex. în
texte dispuse pe coloane), despărţirea se admite totuşi, şi anume la locul semnelor
respective.
• Este vorba de:
- cuvinte compuse sau derivate şi locuţiuni scrise cu cratimă:
aducere-|aminte, calea-|valea, post-|scriptum, watt-|oră;
- cuvinte compuse complexe scrise cu linie de pauză:
americano – |sud-coreean sau americano – sud-|coreean;
- grupuri ortografice scrise cu cratimă: ducându-|mă, du-|te, fir-|ar, văzându-|mă;
- împrumuturi la care articolul şi desinenţele se leagă prin cratimă: slash-|ul,
slash-|uri.
• Despărţirea cuvintelor scrise cu semne ortografice nu se face când la sfârşitul
primului rând sau/şi la începutul rândului următor ar rezulta o singură literă – o
consoană, inclusiv + -i „şoptit” sau chiar o vocală: nu dându-//l, mi-//a, dă-//mi.
• La grupurile ortografice, despărţirea în alt loc decât al cratimei lor (din|tr‑un,
fi|r-ar) trebuie evitată, deoarece măreşte numărul cratimelor, contravenind
şi principiului estetic în ortografie. La grupurile mai lungi şi când este absolut
necesară, despărţirea se poate face totuşi şi în alt loc decât acela al cratimei, în
funcţie de poziţia ocupată de acel grup faţă de sfârşitul rândului: du|cându-se.
• Când locul despărţirii la capăt de rând ar coincide cu locul liniei de pauză
din interiorul unei formaţii, dacă despărţirea în acel loc nu poate fi evitată, linia de
pauză ţine şi locul cratimei care ar fi marcat despărţirea la capăt de rând.
1
La calculator se recurge în asemenea cazuri la extinderea, respectiv la condensarea spaţierii, pentru ca
acel cuvânt să apară integral pe acelaşi rând.
2
La numele proprii nonpersonale incluse în Dicţionar se indică, atunci când pun probleme, posibilităţile
de segmentare la care se poate recurge eventual în textele cu rânduri scurte, oferindu-se şi indicii asupra
pronunţării lor (cu hiat, nu cu diftong): Aghiuţă (desp. -ghi-u-).
5.2. Despărţirea expresiilor şi a grupurilor de cuvinte1

• Dacă nu mai încap pe un rând, se recomandă să nu se separe de la un rând la
altul, ci, pe cât posibil, să se treacă împreună pe rândul următor:
- prenumele (sau abrevierile lor) şi numele de familie: nu Ion // Popescu, I. // Popescu;
- notaţiile cifrice care includ abrevieri: nu 10//km, art.//3.
• Se tolerează plasarea pe rânduri diferite a abrevierilor pentru denumiri
generice, respectiv a numelor proprii din titulatura unor instituţii: FC | Argeş,
Roman | SA, SC Severnav | SA, dar şi SC | Severnav SA (ca şi în scrierea neabreviată: Fotbal
| Club Argeş, Fotbal Club | Argeş).
6. Câteva observaţii şi recomandări2

Preambul
• În cele ce urmează reunim câteva observaţii şi recomandări prin care atragem
atenţia asupra unor aspecte ţinând de gramatică, de semantică, de sintaxă sau de
stilistică, în legătură cu care se fac mai frecvent greşeli sau există dubii şi care nu au
putut fi incluse în Dicţionar pentru că excedau domeniului strict al acestuia.
• Componenta gramaticală fiind dominantă, ele sunt sistematizate, convenţional,
după clasele lexico-gramaticale cărora le sunt subsumate în principal şi care sunt
prezentate în ordine alfabetică.
6.1. Adjectivul
6.1.1. La pluralul adjectivelor anumit, destul, diferit, divers, felurit, mult, numeros,
puţin, tot, valorile de genitiv şi de dativ se pot exprima şi prin formele de acuzativ
cu prepoziţia a, respectiv la: opiniile a anumiţi oameni, a se adresa la anumiţi oameni.
6.1.2. Multe adjective, tratate ca defective în unele surse, sunt în realitate atestate
şi pe lângă substantive de alt gen/număr decât cel indicat: alcalino-pământos, aneroid,
anofel, antimonic, bisect, covăsit, retrovers, sterlin, sudoripar, sulfurat, viran.
6.1.3. Anumite adjective neologice prezintă la feminin diftongarea vocalei
accentuate: analoagă, omoloagă; econoamă; pitorească, iar altele nu: autonomă; baladescă,
burlescă, coşmarescă, dantescă, gigantescă, picarescă.
6.1.4.1. Sunt invariabile o parte din adjectivele cu finala -ce (atroce, eficace, factice,
ferice, feroce, locvace, motrice, perspicace, precoce, propice, vivace), în timp ce altele sunt
variabile: complice, novice, rapace, sagace, tenace, veloce1, vorace.
6.1.4.2. Şi numeroase alte adjective, ca bej, bleumarin, ciclamen, ecosez, grej, instant,
roz, vernil, sunt în limba literară invariabile, deşi finala lor ar permite flexiunea.
6.1.5. Există oscilaţii în uz în cazul perechilor de adjective în -sor/-soriu şi -tor/‑toriu,
considerate în DOOM3 cuvinte distincte, deşi numai unele au putut fi glosate mai mult
sau mai puţin diferit: executor „care execută”, dar executoriu „care trebuie executat”.
Ele s-au consacrat ca însoţind anumite substantive, în sintagme mai mult sau
mai puţin fixe:
1
Notăm cu o liniuţă verticală (|) separarea posibilă între cuvinte de la un rând la altul.
2
V. şi 6. Câteva norme morfologice, în DOOM2, p. LXXXIX-VCVIII, care nu se reiau aici.
pendul compensator, dar măsuri compensatorii, recurs compensatoriu; nerv

depresor, dar efect depresoriu, funcţie, zonă depresorie; proces inflamator, dar patologie
inflamatorie; bloc/câmp/protocol operator, dar anatomie/intervenţie/medicină operatorie;
tratament postoperator, dar accident/edem postoperatoriu; an preparator, dar măsuri/
studii preparatorii, şcoală preparatorie; somn reparator, dar chirurgie reparatorie, măsuri
reparatorii; aparat respirator, dar căi/mişcări respiratorii, viroză respiratorie.
6.1.6. La adjectivele neologice terminate în -uu (tipul continuu, perpetuu etc.),
norma actuală privilegiază pronunţarea finalei ca diftong descendent uŭ1 (aceste
adjective încadrându-se în tiparul adjectivelor din fondul vechi de tipul noǔ, noǔă,
noǐ); la fel se pronunţă adverbul (în)continuu şi substantivul reziduu.
În schimb se pronunţă cu hiat substantivele continuum; perpetuum (mobile) (lat.);
vacuum, vacuumare, vacuummetru (ca şi verbul a continua: (el) continuă, să continue).
6.1.7. Adjectivul (ca şi articolul/marca cel, cea, cei, cele) trebuie acordat în caz
cu substantivul determinat: alegerea candidatelor celor mai potrivite, nu: *alegerea
candidatelor cele mai potrivite.
6.1.8. Adjectivul se pune la singular în construcţii precum limba şi literatura română.
6.1.9. Pentru GD şi pluralul adjectivului grec se folosesc formele adjectivului
grecesc: limba greacă, dar istoria limbii greceşti.
6.1.10. Sunt nerecomandabile construcţiile eliptice, cu omiterea determinantului:
a face lucruri, ceva de genul.
6.2. Adverbul
6.2.1. Uneori înaintea unor adverbe provenite din adjective se pot adăuga
(întrucâtva pleonastic), pentru a sublinia sensul adverbial al construcţiei, expresiile
în mod(ul)… (dar nu: la modul…), într-un fel… ş.a.
6.2.2. Este inutilă folosirea actuală exagerată, în locul adverbelor/adjectivelor
astfel/aşa, a perifrazei în felul…
6.2.3. Se recomandă ca, pe lângă anumite cuvinte, determinanţii (adverbe, care
în alte situaţii pot fi şi adjective), precum critic, cronic, funcţional, grav, locomotor,
mintal, politic, psihic, social, implicând sensul „cu caracter...”, „din punct de
vedere...”, pe lângă adjective/substantive (aflate inclusiv la feminin sau la plural),
ca analfabetă/analfabeţi, asistată/asistaţi, bolnavă/bolnavi, debilă/debili, deţinută/deţinuţi,
handicapată/handicapaţi să nu fie acordate:
Este (o) analfabetă funcţional./Sunt (nişte) analfabeţi functional.; asistată/asistaţi
social; bolnavă/bolnavi critic/grav/psihic (ca şi grav bolnavă, grav bolnavi); debilă/debili
mintal, deţinută/deţinuţi politic, handicapată/handicapaţi (locomotor), însă s-a adoptat
titulatura Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici; cf. şi: bolnavi cronici, (colocv.) Secţia
Cronici a Spitalului de Boli Psihice.
Dar: tulburări funcţionale; boli cronice, grave, psihice; în stare critică; analişti politici,
oameni politici.
1
În DOOM2 se recomanda pronunţarea cu hiat, u-u, menţinută în DOOM3 ca variantă, pe locul al doilea.
6.3. Articolul1 şi mărci omonime cu el

6.3.1. Marca cel a superlativului relativ este variabilă la adjective (inclusiv
participiale): elevii cei mai buni/elevii cei mai pregătiţi, dar invariabilă în context
adverbial (Ei învaţă cel mai bine.), inclusiv atunci când este încorporată într-un
grup adjectival: elevii pregătiţi cel mai bine/elevii cel mai bine pregătiţi.
Fac excepţie situaţiile în care adverbul la superlativ este inclus într-un grup
adjectival, apare în poziţia iniţială a unui grup nominal, iar cel marchează şi
caracterul definit: Cei mai bine pregătiţi (elevi) au reuşit.
6.3.2. Substantivele comune care apar în DOOM3 la forma-tip, de NA singular,
descrise ca (formal) „articulate”, pot admite simultan şi un articol nehotărât: o/
nişte floarea-soarelui, un/nişte ochiul-boului.
6.3.3.1. DOOM3 recomandă ataşarea fără cratimă a articolului -(u)l (ca şi a
desinenţei -uri) şi la împrumuturile cu finala -y care nu prezintă deosebiri între
scriere şi pronunţare (ci în care y se rosteşte cu valoarea lui prototipică, [i] sau
[ĭ]): body art. bodyul; boy art. boyul.
Opţiunea se justifică prin aceea că y a fost recunoscut (încă de acum aproape

patru decenii) ca făcând parte din alfabetul limbii române.
6.3.3.2. Tot fără cratimă trebuie ataşat şi articolul hotărât plural -i: boy pl. boy,
(rar) art. boyi, dar asemenea grafii sunt percepute ca rebarbative şi trebuie evitate,
dacă este posibil.
6.3.3.3. Se recomandă de asemenea ataşarea fără cratimă a articolului –(u)l (ca
şi a desinenţei -uri) şi la împrumuturile – chiar neadaptate sub alte aspecte – care
se termină şi în alte litere percepute în continuare ca străine, dar pronunţate cu
valoarea lor prototipică2, ca w [v]: basedow art. basedowul, pl. basedowuri.
6.3.3.4. În schimb, în cuvintele în care w şi y au altă valoare decât [v], respectiv
[i], articolul –(u)l (ca şi desinenţa -uri) se leagă prin cratimă: bungalow [w pron. ŭ]
s. n., art. bungalow-ul; pl. bungalow-uri; chardonnay s. n., art. chardonnay-ul [pron.
şardoneul], (porţii; sorturi) pl. chardonnay-uri [pron. şardoneuri].
6.3.4. În timp ce la substantivele comune masculine şi neutre la NA singular,
articolul postpus -l este obligatoriu în scris şi în vorbirea solemnă, la substantivele
proprii situaţia este diferită.
6.3.4.1. Supranumele vechi îl păstrează pe -l: Mihai Viteazul, ca nume al
domnitorului (dar fără -l în nume de localităţi: Mihai Viteazu).
6.3.4.2. Numele de entităţi geografice sunt scrise în general fără -l: Moldoveanu
(vârf muntos), forme susţinute şi de unii lingvişti.
1
În DOOM3 se păstrează, tradiţional, termenii articol, articulat, deşi în GALR articolul nu mai este tratat
ca o clasă lexico-gramaticală distinctă; în cuprinsul GALR există, totuşi, referiri la formele de articol,
subsumat categoriei determinării.
2
Inclusiv é: ciné-véritéul, col-rouléuri; ù: tiramisùul.
6.3.4.3. În denumirile oficiale ale unor localităţi din România, fixate actualmente
prin Legea nr. 290/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 2/1968 privind
organizarea administrativă a teritoriului României, sunt unele inconsecvenţe privind
şi scrierea cu sau fără -l a unor nume cu o structură asemănătoare (uneori chiar
identice în rest): Izvoru Rece (jud. Vâlcea) – Izvorul Rece (jud. Dolj), Pârâu Mare
(jud. Mureş) – Pârâul Mare (jud. Neamţ). Ele contravin recomandărilor ortografice
generale: Izvoru Mureşului, Râmnicu Sărat, Râmnicu Vâlcea (faţă de folosirea
substantivelor comune: izvorul (Mureşului), pârâul, râmnicul (reg.) „iazul”). Cum
numele de localităţi nu fac obiectul normelor ortografice1, ci al celor legislative,
formele din Lege sunt obligatorii şi trebuie folosite ca atare, utilizatorii neavând
căderea de a le „corecta” (mai ales că eventualele intervenţii asupra formelor
consfinţite prin lege ar antrena complicaţii administrative majore).
La finală, -u după vocală preia rolul de „articol” al lui -l dispărut şi se produce
modificarea sub aspect silabic a radicalului, -u formând hiat în nume ca Pârâu
Mare [pron. pîrî-u], Răcătău de Jos (jud. Bacău) [pron. răcătă-u], faţă de diftong în
pârâu [pron. pîrîŭ], Răcătău (jud. Alba) [pron. răcătăŭ].
Articolul postpus reapare la GD: primarul Râmnicului Sărat, formulare cu care
sunt relativ echivalente construcţiile cu prepoziţii (primarul din Râmnicu Sărat) sau
perifrazele de tipul primarul oraşului Râmnicu Sărat.
6.3.4.4. Numele proprii de localităţi având forma-tip de singular sau plural
nearticulat (Bucureşti, Cluj, Iaşi) pot primi articolul de singular (Bucureştiul, Clujul,
Iaşiul), unele şi de plural (Bucureştii, Iaşii); ultimele sunt simţite ca forme învechite,
păstrate în special în anumite sintagme: Bucureştii Noi (cartier), Luna Bucureştilor.
6.3.4.5. La finală, -l nu se omite în termenii geografici traduşi din alte limbi şi
care desemnează realităţi din afara României: Cornul Africii (faţă de Cornu Luncii,
comună din România).
6.3.5. În construcţia din punct(ul) de vedere, punct trebuie folosit nearticulat când
este urmat de un adjectiv: din punct de vedere statistic, dar articulat când este urmat
de un substantiv în G: din punctul de vedere al statisticii.
6.3.6. Se recomandă formulările de tipul Catedra de Istorie a limbii române (nu:
de *Istoria limbii române).
6.4. Conjuncţia
6.4.1. Nu trebuie confundate conjuncţiile or (livr.) „aşadar; însă” şi ori „sau”,

aşa cum, în practică, în loc de or se foloseşte (mai ales oral), greşit, *ori: Hotărârea
a fost publicată; or [nu: *ori], numai realitatea va arăta dacă va fi aplicată ori încălcată.
1
Dar ar fi fost de dorit ca legiuitorul să le respecte.
6.4.2. Pentru introducerea unor subordonate este suficientă conjuncţia că, fiind
inutil să se recurgă la construcţia faptul că, de care se abuzează în prezent: Amin-
tim că Hotărârea a fost publicată./*Amintim faptul că Hotărârea a fost publicată.
6.4.3. În construcţiile cu corelative, acestea trebuie să preceadă fiecare dintre
elementele la care se referă: Învăţământul se va desfăşura în sistem fie clasic, fie online.,
nu:*Învăţământul se va desfăşura fie în sistem clasic, [*ori/sau] fie online.
6.5. Numeralul
6.5.1. În construcţii de tipul acele/aceste/câteva milioane de lei/câteva zeci de kilometri,

se recomandă ca acordul adjectivului pronominal să se facă cu substantivul care
indică numărul, nu cu determinantul acestuia (nu: *acei/aceşti/câţiva milioane de
lei/*câţiva zeci de kilometri).
6.5.2. La aproximarea valorii numerice prin s. f. sg. majoritatea sau prin cea mai
mare parte, acordul predicatului se poate face la singular (după formă) sau la plu-
ral (după înţeles, mai ales când urmează un substantiv la G pl.): Majoritatea/Cea
mai mare parte (a cetăţenilor) a/au votat în favoarea deciziei.
6.5.3. După numeralele mai mici de douăzeci se recomandă ca substantivele să
urmeze direct: Spleen se scrie cu doi e., dar se pot şi lega cu prep. de: Urmează doi de
re., A luat doi de zece. După numeralele egale cu sau mai mari de douăzeci, substan-
tivele la care se referă trebuie precedate de prepoziţia de: 1.500 de cazuri noi, nu
*1.500 cazuri noi (cum apare uneori mai ales în limbajul administrativ).
6.6. Prepoziţia
6.6.1. Pentru introducerea agentului [+nonuman] al unei acţiuni dintr-o con-
strucţie pasivă nu trebuie folosită prepoziţia de către în locul lui de: Rezultatele au
fost înregistrate de documente., nu: *Rezultatele au fost înregistrate de către documente.
(dar: de către istorici.).
6.6.2. Norma literară condamnă folosirea, tot mai răspândită, a lui ca şi (sau, mai
rar, oral, a lui ca, virgulă) în locul prep. ca pentru evitarea cacofoniilor (şi cu atât
mai mult când acest pericol nu există), în construcţii de tipul L-a luat ca şi consilier.
În locul ei se pot folosi, după caz, construcţii precum L-a luat (drept) consilier/A
lucrat în calitate de consilier.
6.6.3. Este necesară folosirea prepoziţiei de în sintagme de tipul procuror şef de
secţie, deşi în limbajul administrativ (inclusiv în COR/Clasificarea ocupaţiilor din
România) apare curent tipul, nerecomandabil, *şef secţie. În schimb nu se recomandă
folosirea prepoziţiei de în locul genitivului în construcţia (măsuri ) la *nivel de
Bucureşti pentru la nivelul Bucureştiului.
6.6.4. În construcţii de tipul graţie a...: graţie a mulţi parlamentari (nu *graţie la...),
a este prepoziţie, nu articol.
6.6.5. Folosirea prepoziţiei în în detrimentul lui la nu este totdeauna justificată:

TIFF 2020 a avut loc în Cluj = la Cluj. În cazul numelor identice de judeţe şi de
localităţi, selecţia prepoziţiei poate servi la dezambiguizare: Numărul de cazuri a
crescut la Cluj. = în oraşul Cluj., dar: în Cluj = în judeţul Cluj.; cf. şi numărul de cazuri
de la Cluj, respectiv din Cluj.
6.6.6. Prepoziţia pe s-a extins în jargonul sportiv, înaintea numelor de cluburi
sportive etc.: Rapid (o) bate pe Dinamo. = echipa Dinamo.
6.6.7. Se recomandă evitarea construcţiilor de tipul în cadrul, la nivelul în locul
celor cu prep. în/la: profesor *în cadrul Universităţii din Bucureşti/la Universitatea din
Bucureşti, Examenul se organizează *la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ./în fiecare...
6.6.8. dinainte (< de + înainte) nu trebuie precedată de de: perioada dinainte de
1989, nu *de dinainte de 1989.
6.7. Pronumele, adjectivele pronominale şi locuţiunile pronominale
6.7.1. În limba literară actuală, pronumele din seria dânsul au valoare de

pronume de politeţe, deci nu este corect să fie folosite referitor la substantive cu
trăsătura [+inanimat/+nonpersonal] (deci nu referitor la cartea, pisica etc.) – ceea
ce reprezintă un uz regional.
6.7.2. Formele de adresare/referire pentru persoana a II-a domnia-ta, domnia-
voastră, domniile-voastre, respectiv pentru persoana a III-a domnia-sa, domniile-lor,
care s-au extins în uz, alături de dumneavoastră, respectiv de dânsul, dumnealui, au
devenit noi pronume de politeţe şi se recomandă a fi scrise cu cratimă şi cu literă
mică la iniţiala ambelor componente. Ele se deosebesc de locuţiunile pronominale
omonime, ieşite din uz, din seria Domnia Ta etc. (scrise fără cratimă şi cu literă
mare la iniţiala ambelor componente), care se foloseau mai ales către/despre
boieri/domnitori etc.
6.7.3. Există ezitări între dublarea şi nedublarea complementului prin clitic
pronominal, dublarea nepotrivită apărând în exces, de ex. în cazul inanimatelor
neart.: Oarece dubii *le am. pentru Oarece dubii am.
6.7.4. Deşi a fost explicată în DOOM2, precum şi în numeroase articole ulterioare,
insistăm şi aici asupra scrierii într-un cuvânt a pronumelor (şi a adjectivelor)
negative compuse sudate din seria niciun1.
6.7.5. Este recomandabilă evitarea construcţiilor calchiate de tipul Situaţia este
*una gravă.; Aspretele a fost găsit de X, pe atunci *un student., şi favorizarea exprimării
directe Situaţia este gravă., Aspretele a fost găsit de X, pe atunci student.
1
La fel cu a celor din seria vreun. Scrierea într-un cuvânt s-a mai practicat în trecut şi are corespondent
în grafia formaţiilor similare din celelalte limbi romanice.
6.8. Substantivul
6.8.1. Anumite substantive neologice nume de ocupaţii/profesii/specializări
ş.a. prezintă la feminin diftongarea vocalei accentuate: agronoamă, astronoamă,
filozoafă/filosoafă, gastronoamă (ultimele două acceptate deja de DOOM1), teozoafă/
teosoafă, în timp ce altele nu: demagogă, (psiho)pedagogă.
• În ce priveşte foarte numeroasele asemenea nume cu variante în -oloagă/-ologă,
în DOOM3 s-a dat preferinţă celor dintâi, deşi ele – mai ales compusele mai lungi
sau desemnând specializări oricum mai rare chiar şi la masculin – sunt percepute (în
funcţie, în special, de generaţie şi de formaţie) de unii ca fiind mai curând colocviale,
faţă de celelalte, simţite de aceiaşi ca livreşti: filoloagă (colocv.)/(livr.) filologă.
• Pe de altă parte, în România există, în general, o rezistenţă destul de mare,
mai ales în unele medii, faţă de folosirea, pentru ocupaţiile exercitate de femei,
alături de/în locul denumirilor de genul masculin (generice şi percepute ca
valorizante), cf. Doamna X este filolog, lexicograf etc., a corespondentelor lor
formal de genul feminin (chiar dacă nu pun probleme de formă): Doamna X este
filoloagă, lexicografă.
În documentele administrative şi legale (v. Clasificarea ocupaţiilor din România/
COR) apar exclusiv formele de masculin.
În DOOM3 s-au completat totuşi seriile, eventual cu existenţă deocamdată
numai virtuală, în perspectiva viitorului, în care este de prevăzut că problemele
de gen şi de egalitate între sexe, fără discriminare, vor deveni tot mai sensibile.
6.8.2. Este nerecomandabilă folosirea, fie şi colocvială, în adresare a formei
omonime cu nominativul articulat (neurmat de numele propriu): Doamna!, Domnul/
Domnuʼ!, Şefa!, Şefuʼ! etc., în loc de Doamnă (X)/Doamna X, Domnul X, Domnule (X).
6.8.3. Inconsecvenţele în formele unor cuvinte populare, regionale sau
învechite aparţin limbii înseşi în diversele ei realizări diacronice sau diastratice,
normele limbii literare actuale neputându-se extrapola la acest nivel.
6.8.4. Substantivele rezultate prin siglare sunt folosite, în general, ca invariabile
la GD: programele BBC = programele postului BBC.
6.8.5. Norma nu recomandă însă folosirea, ca în jargonul mass-mediei, a
formelor de NA, precum *reporterii Realitatea (TV), în locul celei de GD reporterii
Realităţii (TV) – chiar dacă, oral, reporterii realităţii poate fi înţeles diferit –, corectă
fiind construcţia perifrastică (este drept, mai puţin economică) de tipul reporterii
postului „Realitatea”.
6.8.6. Acceptarea, în DOOM3, a unor foste variante de plural (şi de GD sg.
corespunzătoare) ale anumitor substantive feminine – ca mult discutatele căpşună,
pl. căpşuni, cireaşă, pl. cireşi – trebuie înţeleasă prin prisma faptului că se încadrează
în tendinţa istorică a trecerii, la pluralul femininelor, de la desinenţa -e la -i, cf. boli
(boale numai în expresii), coli, fragi, nuci, piersici, roţi pentru roată1 „cerc” (roate doar
în expresii), şcoli (faţă de Casa Şcoalelor) etc., care au fost de multă vreme unanim
acceptate. Aceasta nu a dereglat sistemul, aşa cum nu se va întâmpla nici prin

opţiunea pentru plurale precum cele de mai sus (chiar dacă la plural unele nume
de fructe coincid cu numele pomilor corespunzători: s. f. nucă, piersică, s. m. nuc,
piersic, pl. nuci, piersici). Conform aceleiaşi tendinţe, în DOOM3 s-au eliminat şi alte
variante de plural în -e la substantive feminine, păstrându-se numai cele în -i (şi
formele de GD sg. corespunzătoare): de ex. la găluşcă, rumeneală.
6.8.7. DOOM3 reflectă şi faptul că în „jargonul” profesional al unor muzicieni
s-a creat, la anumite substantive, precum clarinet, contrabas, fagot, flaut, oboi, timpan,
trombon, alături de forma curentă de genul neutru cu sensul „instrument muzical”,
o formă de plural masculin pentru a-l desemna pe instrumentistul respectiv din
orchestră, cf. clarinet „instrument muzical” s. n., pl. clarinete/s. m., pl. clarineţi (La
acest concert, clarineţii şi-au interpretat partitura la clarinete noi.).
6.8.8. Numele de dansuri populare româneşti cu formă de plural (articulat)
(alivencile, măturelele, trei-leşeştile) cer în acord singularul: Trei-leşeştile este jucat...
(având un comportament asemănător cu al unor nume proprii, ca Trei Ierarhi este
o biserică din Iaşi.).
6.8.9. La unele substantive polisemantice (feminine sau neutre) nu s-au putut
găsi criterii clare care să departajeze cele două forme de plural/GD singular:
coarde/corzi, niveluri/nivele.
6.8.10. Desinenţa de plural -uri se leagă:
6.8.10.1. fără cratimă la cuvintele – chiar neadaptate sub alte aspecte – care se
termină în litere din alfabetul limbii române (inclusiv (c)k), w [v]) pronunţate ca
în limba română: basedowuri, drinkuri, rockuri.
Astfel, DOOM3 recomandă ataşarea fără cratimă a desinenţei -uri (ca şi a

articolului –(u)l) – şi la împrumuturile cu finala -y care nu prezintă deosebire
între scriere şi pronunţare (ci în care y se rosteşte cu valoarea lui prototipică, [i]):
body art. bodyuri.
Opţiunea se justifică prin aceea că y este recunoscut (încă de acum aproape

patru decenii) ca făcând parte din alfabetul limbii române, şi, ca urmare, deja
DOOM1 recomandase grafii ca pl. hobbyuri, sprayuri, whiskyuri.
6.8.10.2. prin cratimă la cuvintele greu flexionabile/neflexionabile, de ex. la
substantivele rezultate prin siglare: CD-uri, VIP-uri;
6.8.10.3. la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare
(bleu2 (nuanţe) pl. bleu-uri [blöuri]) sau care au finale neobişnuite la cuvintele din
fondul vechi al limbii române: w [ŭ] (show-uri) sau combinaţii străine de litere:
chardonnay-uri, display-uri; flash-uri, kitsch-uri, scotch-uri, speech-uri etc.
6.8.11. În construcţii de tipul indicele de răspândire a virusului, se recomandă ca
substantivul în G să fie acordat cu al doilea termen, la care se referă, nu: *indicele
de răspândire al virusului = răspândirea virusului, nu *indicele virusului.
6.8.12. Pentru claritate şi eleganţă, este nerecomandabilă referirea în texte la

femei numai cu numele de familie şi omiterea prenumelui, care împiedică
identificarea persoanei.
6.9. Verbul
6.9.1. Perfectul simplu, înregistrat în Dicţionar ca formal posibil, este mai puţin folosit
în limba standard actuală (cu excepţia graiurilor olteneşti, unde se referă la o acţiune
recentă) – lucru nemenţionat la fiecare verb. El se regăseşte în special la persoana a 3-a
în opere narative din literatura de ficţiune, iar la verbele neologice este rar.
6.9.2. Pentru mai-mult-ca-perfect (destul de rar în comunicarea curentă,
cu frecvenţă ridicată numai în anumite tipuri de texte (culte) (de istorie sau
memorialistice) se menţine recomandarea din DOOM2 (deşi s-a semnalat că nu are
acoperire totală nici la buni scriitori) de a se prefera, la pers. 1 plural, formele cu
augmentul -ră-, în defavoarea celor fără -ră-: admite (a ~) m.m.c.p. 1 sg. admisesem,
1 pl. admiseserăm.
6.9.3.Viitorul standard de tipul voi + infinitiv: voi face se foloseşte cu precădere
în scris şi în registrul formal, în timp ce în registrul colocvial sunt mai fireşti
formele de tipul am să fac, o să fac.
6.9.4. În limba vorbită se manifestă tendinţa (inclusiv la persoane cultivate),
neacceptată de normă, de a trece anumite verbe de conjugarea a 2-a (a părea,
a plăcea, derivatele lor prefixate), la anumite forme, la conjugarea a 3-a: *mi-ar
(dis)place (prin aceeaşi tendinţă prin care verbe ca *a rămânea, *a ţinea, *a umplea
suferiseră de mult această trecere la toate formele).
6.9.5. Sunt greşite formele (el) *precede, (el) *succede, (ei) *preced, (ei) *succed,
care corespund mai vechilor infinitive *a precede, *a succede; corect: (el, ei) precedă,
succedă, de la actualele a preceda, a succeda.
6.9.6. Nu sunt acceptate de normă forme neliterare frecvente, cu şanse de a
se răspândi, eventual chiar de a se impune, cum este cazul celor rezultate din
contaminarea paradigmelor de imperfect de la voi1 (a ~) şi vrea (a ~): imperf. 1
(fam.) vroiam; literar: voiam.
6.9.7. În textele ştiinţifice este preferabilă folosirea formei este şi nu e, care
câştigă însă teren.
6.9.8. Este nerecomandată deplasarea accentului la imperativ + clitic: *spuneţi‑le
în loc de spuneţi-le.
6.9.9. Este de evitat folosirea formei active în locul celei reflexive în contexte
de tipul *A panicat. în loc de S-a panicat., şi invers: nu: *a se băga în seamă „a-şi da
importanţă”, *se merită; a unor locuţiuni calchiate precum *a face sens (în loc de a
avea sens); a verbului a finaliza cu sensul lui a termina (ca şi a s. final în loc de sfârşit).
6.9.10. După a merita este preferabil ca participiul să se lege prin verbul a fi:
merită să fie apreciată faţă de *merită apreciată, deşi ultima construcţie a câştigat
teren; corect însă şi: trebuie (să fie) apreciată.
6.10. Alte recomandări

6.10.1. La cuvintele/expresiile latine folosite în contexte în limba română,
pronunţarea indicată pentru uzul general este conformă cu tradiţia din România,
cu excepţia majorităţii celor cu -s- intervocalic, pronunţat şi ca atare:
conclusum (lat.) [s pron. s/rom. z]
În uzul ştiinţific, pronunţarea este conformă cu cea „restituită” pentru latina
clasică: captatio benevolentiae (lat.), dar [ti, ae pron. rom. ţi, e].
6.10.2. La cuvintele/expresiile intrate mai de mult în uz în limba română din
franceză se recomandă păstrarea pronunţării tradiţionale din franceză şi nu înlocuirea
ei cu pronunţarea din engleză: déjà-vu (fr.) [pron. dejavü], nu [*pron. engl. dejavu].
6.10.3. Este recomandabil să se evite, mai ales în situaţiile formale, calcurile şi
clişeele golite de conţinut, unele aflate la limita dintre familiar şi popular, altele
pretenţioase: a considera pe persoană fizică, a da cu subsemnatul, a da din casă, a face din
pix, a fi despre, a iubi „a-i plăcea”, a povesti „a spune, a relata”, a semna ca primarul,
a spune cu subiect şi predicat, Ce să vezi?!, dă cu virgulă, Despre ce vorbim?, Ei bine! E
noaptea minţii ş.a.
6.10.4. Trebuie evitată rostirea neglijentă poaʼ să pentru poate să.
ÎNDRUMĂRI PENTRU CONSULTAREA
DICŢIONARULUI1
Preambul
• În cele ce urmează se detaliază ce informaţii pot găsi utilizatorii în DOOM3,

unde anume şi cum trebuie ele interpretate.
• Pentru aspectele care nu-şi pot avea locul într-un dicţionar de tipul DOOM3
trebuie consultate lucrări specializate, cărora DOOM3 nu li se substituie şi dintre
care unele sunt incluse în BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ.
1. Lista de cuvinte
1.1. Ce cuprinde DOOM3
• Inventarul DOOM3 cuprinde, în intrări separate:
- precumpănitor cuvinte (inclusiv abrevieri2 care au şi statut de cuvinte) şi
grupuri stabile de cuvinte, mai ales locuţiuni, care aparţin limbii române standard
actuale;
- anumite elemente din afara acesteia sub raport diacronic sau diatopic, în
special3: învechite (şi chiar ieşite din uz), populare sau regionale, marcate cu
abrevierile (înv.), (pop.), (reg.);
• Ele nu aparţin limbii standard actuale: cele marcate (înv.) nu se mai
folosesc practic în uzul activ al limbii; cele (pop.) şi (reg.) apar în uzul
oral, rar şi în cel scris, sau doar local. Toate pot fi valorificate în literatură,
cu anumite efecte, sau preluate şi în uzul curent, dar numai ca elemente
expresive, familiare ş.a.
1
Diversele aspecte prezentate aici sunt grupate pe probleme, în general în ordinea secţiunilor din
articolele DOOM3, şi alfabetic în interiorul fiecărei secţiuni, pentru a fi regăsite mai uşor. În exemple
(neurmate de etc.) sunt reproduse acele părţi din articolele de dicţionar care privesc chestiunea în cauză,
fără a se marca omisiunile deliberate. Accentul este indicat numai când formează obiectul discuţiei sau
este semnificativ, precum şi în transcrieri. Între [ ] se dau unele explicaţii suplimentare. Pentru înţelegerea
regulilor aplicate în diversele cazuri particulare se recomandă consultarea STUDIULUI INTRODUCTIV.
2
Precum şi unele simboluri şi trunchieri.
3
Conform deciziei fostului Consiliu ştiinţific al Institutului, asemenea cuvinte, provenind din DOOM1,
fuseseră păstrate în DOOM2, deşi, potrivit autoarelor şi multor altor lingvişti, ele nu se pot norma.
Îndrumări pentru consultarea dicţionarului 178
• Istorismele, care denumesc realităţi dispărute şi sunt folosite şi astăzi

pentru a le desemna, nu au indicaţia (înv.): aspru2 [monedă veche].
- anumite nume proprii la care se precizează acest caracter1;
- anumite cuvinte străine folosite în contexte româneşti.
• Cuvintele/expresiile omografe (chiar scrise uneori cu minime deosebiri) la
forma-tip2 sunt înregistrate în Dicţionar ca intrări separate, în succesiune imediată,
cu glosări care pun în evidenţă deosebirile dintre ele:
arborele-vieţii (tuia) s. m. art.; arborele vieţii (schema evoluţiei omului)
s. m. + s. f.
i-i1 pr. + pr.; i-i2 pr. + vb.
• Distincţia omonimie totală – polisemie nu interesează DOOM3, deoarece, în
virtutea caracterului său de dicţionar în primul rând de forme, în obiectul său intră
omografia, nu omonimia.
• Toate componentele inventarului DOOM3 sunt tratate din punctul de vedere
al corectitudinii ortografice, ortoepice şi morfologice.
• Cuvintele introduse în plus în DOOM3 faţă de DOOM2 nu au fost glosate
— cu excepţia cazurilor de omografie şi de paronimie — (chiar dacă unele nu
figurează în alte dicţionare), deoarece DOOM3 nu este un dicţionar explicativ şi
respectă anumite constrângeri de redactare.
• Prezenţa în DOOM3 a unor cuvinte/forme/variante nu înseamnă că toate
sunt recomandate. Unele dintre ele figurează numai pentru cazurile în care ar
putea fi întâlnite/folosite în anumite situaţii/texte, pentru a se consemna scrierea,
pronunţarea şi flexiunea lor acceptate.
• Neconsemnarea în DOOM3 a altora nu înseamnă că ele nu sunt posibile sau

că sunt toate incorecte, ci că fie au utilizări limitate la anumite situaţii/texte, fie
nu corespund convenţiilor de redactare ale DOOM3.
• Din inventarul DOOM3 necesită aici o prezentare mai amănunţită substantivele
proprii şi cele provenite din abrevieri; pentru abrevierile propriu-zise, grupurile
stabile de cuvinte şi locuţiuni v. mai jos.
1.1.1. Substantivele proprii
• În DOOM3 figurează substantive proprii identice cu sau apropiate de
substantive comune. Ele se scriu, se pronunţă sau/şi se comportă din punct
de vedere gramatical diferit (cel puţin într-o anumită măsură) de cele comune
corespunzătoare. În Dicţionar, ele sunt însoţite de explicaţii minimale:
Arcaş (zodie) s. propriu m.; Arcaşul (constelaţie) s. propriu m. art.; arcaş
(oştean) s. m.
1
În schimb, caracterul de substantive comune se deduce din absenţa oricărei menţiuni în acest sens şi
din scrierea lor cu literă mică la iniţială.
2
Pentru forma-tip sub care figurează cuvintele din diverse clase lexico-gramaticale v. mai jos.
179 Îndrumări pentru consultarea dicţionarului
Ampère (fizician francez) s. propriu1; amper (unitate de măsură2) s. m.

• În DOOM3 apar şi nume proprii fără corespondent nume comun, în măsura
în care pun unele probleme de corectitudine:
Alba Iulia (oraş) (-li-a) s. propriu f., g.-d. Albei Iulia
Peru (stat) s. propriu n., (fam.) art. Perul, g.-d. art. Perului/[statului Peru]
Toma s. propriu m., g.-d. lui Toma (dar: Duminica Tomei/Tomii).
• Unele sintagme folosite ca nume proprii de instituţii etc. sunt menţionate
numai la sfârşitul articolului consacrat cuvântului comun de bază, pentru că, spre
deosebire de acesta, se scriu cu literă mare la iniţială3:
academie s. f. (dar: Academia Română s. propriu f.).
• DOOM3 nu este un dicţionar enciclopedic/de nume proprii, de aceea nu se
găsesc în el explicaţii mai amănunţite despre acestea şi nici nume de personalităţi
şi de alte realităţi chiar mai importante, după criterii extralingvistice, decât
unele dintre cele care au fost introduse din considerentele lingvistice enunţate.
1.1.2. Substantivele provenite din abrevieri
• Anumite cuvinte din DOOM3 sunt reprezentate de abrevieri4 folosite relativ
frecvent şi ca substantive (dar la care nu se menţionează provenienţa).
• Cele mai multe se scriu uneori integral cu litere mari şi fără punct final/
puncte intermediare:
BBC1/bbc (bumbac) [cit. bebece] s. n.; BBC2 (post de radio-TV) [cit. engl.
bibisi] s. propriu n.
• Asemenea substantive se scriu, se pronunţă sau/şi, eventual, se flexionează
într-o anumită măsură diferit de substantivele comune asemănătoare:
AGA (adunare a acţionarilor) s. f., pl. AGA; aga (comandant) (înv.) s. f., art.
agaua, g.-d. art. agalei; pl. agale.
• Abrevierile care nu au devenit şi cuvinte nu figurează în Dicţionar la locul lor
alfabetic, ci, eventual, numai după cuvintele/expresiile abreviate: initio (ab ~) abr.
a.i.
1.2. Forma cuvântului-titlu
• Intrările în DOOM3 sunt în general la forma-tip. Pentru aceasta şi pentru
excepţii v. mai jos diversele clase lexico-gramaticale.
• La cuvintele şi la locuţiunile plasate la locul alfabetic al elementului
principal, celelalte componente se dau imediat după cuvântul-titlu, urmate de ~.
Convenţiile de reprezentare în Dicţionar trebuie decodate ţinând seama de acest
mod de înregistrare:
1
La formele oficiale ale numelor de familie româneşti sau străine nu se poate indica genul.
2
În DOOM3 nu se poate explicita motivarea concretă a includerii fiecărui nume propriu, care este, în
general, deductibilă din alăturarea de substantivele comune corespunzătoare.
3
Regulile generale de scriere a substantivelor proprii sunt prezentate în STUDIUL INTRODUCTIV.
4
Termen prin care înţelegem aici şi sigle şi simboluri.
abitir (mai ~) adv. [= mai abitir]

altfel (de ~) loc. adv. [= de altfel].
1.3. Marcarea unor cuvinte-titlu1
• Înaintea unor cuvinte-titlu,
- semnul + marchează articolele adăugate în DOOM3:
+adagietto2 s. n.
- semnul ! marchează faptul că în DOOM3 s-au operat faţă de DOOM2 una sau
mai multe modificări care afectează într-o anumită măsură fie norma (ortografică,
ortoepică sau/şi morfologică), fie, mai ales, interpretarea gramaticală2 a
cuvântului-titlu (inclusiv adăugarea/eliminarea unor forme articulate sau
flexionare ori a unor variante, modificarea reprezentării accentului la compuse,
precizarea despărţirii la capăt de rând).
Natura modificărilor poate fi identificată de cei interesaţi dacă cunosc norma
anterioară, respectiv prin comparare cu DOOM2:
!abducţie/abducţiune, faţă de abducţie
!ablaut (desp. a-blaut), faţă de (a-blaut/ab-laut)
!absorbant2 s. n./(tehn.) s. m., faţă de s. n.
!acatalectic adj. m., f. acatalectică (formă ~), faţă de acatalectic adj. m., pl.
f. acatalectice
!acatist faţă de acatist/acatist
!acont faţă de acont/aconto
!adenopatie + pl. adenopatii
!ad-interim adj. invar., adv., faţă de ad-interim/ad interim adj. invar.
• Nu sunt marcate cu ! modificările care nu afectează normarea cuvintelor
sau nu privesc aspectele menţionate ale interpretării gramaticale:
abţine (a se ~): imper. 2 sg. afirm. abţine-te
aluneca (a ~): ind. prez. 1 sg. alunec, 2 sg. aluneci.
• Semnul ® după cuvântul-titlu indică faptul că este vorba de o marcă
înregistrată: xerox®.
1.4. Ce nu cuprinde DOOM3
• Utilizatorii nu trebuie să se aştepte să găsească în DOOM3 totalitatea
cuvintelor, grupurilor de cuvinte şi a locuţiunilor din toate ariile, timpurile şi
varietăţile stilistice ale limbii române şi din toate limbajele de specialitate, nici
toate abrevierile sau numele proprii care i-ar putea interesa.
• Astfel, nu s-au introdus ca intrări separate toate expresiile, extrem de
numeroase, nici toate compusele, derivatele şi cuvintele rezultate prin conversiuni
(cvasi)automate, foarte productive, obţinute prin aplicarea unor reguli, din
cuvinte/forme care figurează în DOOM3: unele adjective participiale; adverbe
1
Reprodusă aici la exemple numai când este semnificativă pentru discuţie.
2
De aici numărul relativ mare al acestor articole, care nu trebuie să sperie, întrucât nu reprezintă o
reformă ortografică.
şi substantive corespunzătoare unor adjective; substantive în -re („infinitive

lungi”) de la majoritatea verbelor; derivate negative de la infinitive lungi sau de
la participii.
• Fac excepţie mai ales formaţiile care au dezvoltat sensuri speciale.
• Spre deosebire de dicţionarele explicit corective1, în DOOM3 (care are un
astfel de caracter numai implicit2) nu sunt înregistrate faptele considerate greşite
(unele sunt semnalate însă în STUDIUL INTRODUCTIV).
Formele corecte trebuie căutate în diversele locuri în care este previzibil să
figureze: de ex., cuvintele cu privire la care utilizatorii îşi pot pune întrebarea dacă
se scriu cu sau fără h- trebuie căutate sub ambele iniţiale posibile, de pildă, pentru
arap, respectiv Harap-Alb, la literele A şi H (în aceste cazuri neexistând trimiteri).
• Din cauza constrângerilor formatului de dicţionar şi a dimensiunilor acestuia,
în DOOM3 nu s-au putut include toate formele flexionare care se conformează
regulilor generale (pentru care v. GALR, GLRG), ci cu predilecţie cele care pun
probleme ortografice sau/şi ortoepic ori/şi morfologice.
• Din clasa articolului, nu sunt incluse cele enclitice, care nu sunt cuvinte şi
nu au independenţă grafică.
• Nu figurează nici elementele care sunt numai afixe – cu excepţia cazurilor
când au devenit şi cuvinte (ca anti, ism, pro etc.).
• DOOM3 nu cuprinde nici informaţii de ordin semantic şi, cu atât mai puţin,
enciclopedic, decât cu caracter minimal.
• Problemele generale legate de scrierea, pronunţarea şi morfologia cuvintelor
din DOOM3 sunt prezentate în STUDIUL INTRODUCTIV.
1.5. Organizarea informaţiei
• Articolele din DOOM3 sunt mai mult sau mai puţin complexe. Centrul lor
de greutate îl constituie încadrarea lexico-gramaticală a cuvântului, urmată de
indicarea, la cele flexibile, a principalelor forme care pun probleme ortografice,
ortoepice sau/şi morfologice. Acest nucleu poate fi precedat de informaţii lexicale,
urmate de unele referitoare la formă şi de precizări privind contextul în care se
utilizează cuvântul (anumite indicaţii de acest ordin se dau şi în cuprinsul unor
articole).
• Ordinea informaţiilor este, în structura maximală a unui articolul, după caz,
următoarea: imediat după cuvântul-titlu, pentru identificarea lui, se indică sensul/
sensurile sau domeniul/domeniile; pot urma indicaţii privind registrul/uzul; în
continuare, la cuvintele străine se precizează limba de provenienţă; se dau apoi
indicaţii de pronunţare, respectiv de citire, şi privind despărţirea la capăt de rând;
1
Indicarea în fiecare caz a formelor greşite/nerecomandate şi de evitat aproape că ar fi dublat DOOM3.
Acesta ar fi alt dicţionar, care rămâne de făcut (v. deocamdată, de ex., Aranghelovici 2007, cu dimensiunea
unui Îndreptar, şi DIN).
2
Fiind de la sine înţeles că formele neincluse în DOOM3 nu sunt, în general, considerate corecte.
urmează încadrarea lexico-gramaticală, cu includerea unor forme semnificative;

le succedă citarea unui context specific şi abrevierea sau simbolul termenului în
cauză:
acquis (drepturile şi obligaţiile statelor UE; actele normative respective)
(fr.) [pron. aki] (desp. ac-quis) s. n., art. acquis-ul [pron. akiul] (~ comunitar)
ad-interim (lat.) adj. invar., adv. (ambasadori ~, a numi ~ ambasadori); abr.
ad int./a.i.
• Omografele care sunt omonime totale sunt comasate sub acelaşi cuvânt-titlu;
ele nu sunt distinse de cuvintele polisemantice, ambele tipuri fiind subsumate
convenţional unei forme lexicale supraordonate:
cală s. f., g.-d. art. calei; pl. cale [=„încăpere a unei nave” şi „plantă”]
cap2 (parte a corpului; căpătâi; extremitate; început; măciulie; motiv; sfârşit;
unitate; vârf) s. n., pl. capete
• Pentru economie sunt reunite în acelaşi articol şi utilizările aceluiaşi
cuvânt‑titlu conform apartenenţei la clase lexico-gramaticale apropiate sau fără
deosebiri formale (adj. – adv.), distinse prin exemplificări:
ad-hoc (lat.) adj. invar., adv. (divanuri ~, a se reuni ~)
cappella (a ~) (it.) loc. adj., loc. adv. (compoziţii ~, a cânta ~).
• Tot din motive de economie sunt reunite în acelaşi articol grupări constituite
din acelaşi adverb, dar cu prepoziţii diferite:
acolo (dintr-~/într-~).
• Omografele care nu sunt omonime totale sunt distinse prin cifre „la umăr”
(ca exponent):
abate1 (a ~) vb.; abate2 s. m.
adagio1 adv.; adagio2 s. n.
afin1 (arbust); afin2 (rudă).
2. Ordonarea alfabetică
• Omografele care sunt omonime parţiale figurează în ordinea alfabetică
strict formală a literelor iniţiale ale cuvintelor care urmează în articol (indiferent
de ordinea în care s-a produs eventuala conversiune):
acaju1 adj.; acaju2 (arbore) s. m.; acaju3 (culoare) s. n.
• Locuţiunile adjectivale şi adverbiale care au o prepoziţie pe primul loc se
găsesc sub cuvântul principal (de pe poziţia a doua): alese (pe ~) loc. adv. [= pe alese].
Fac excepţie numeroasele formaţii cu de-a, plasate toate la D.
• Grupurile de cuvinte omofone cu cuvinte compuse şi care se scriu parţial
diferit figurează imediat după compusele respective:
arborele-vieţii (tuia) s. m. art.; arborele vieţii (schema evoluţiei omului) s.
m. + s. f.
• Îmbinările omofone scrise cu cratimă sau în cuvinte separate sunt plasate
după cuvintele simple corespunzătoare:
al art.; a-l prep. + pr.
altădată adv.; altă dată1 adj. pr. + s. f.; altă dată2 loc. adv.
3. Indicarea accentului
• Accentul se indică atât la cuvântul-titlu, cât şi la formele lui flexionare (chiar
când nu suferă deplasări).
• Accentul (principal) este marcat prin sublinierea cu o linie a vocalei
accentuate:
anterioritate s. f., g.-d. art. anteriorităţii.
• Unele cuvinte au, pe lângă accentul principal, şi unul secundar. Acesta este
notat, prin sublinierea cu două linii a vocalei în cauză, numai la unele formaţii cu
elemente de compunere la care se produc frecvent ezitări sau confuzii cu privire
la locul accentului: autoacuza (a se ~).
• La cuvintele compuse scrise cu cratimă se indică accentul general al
compusului (chiar când cade pe un component monosilabic), nu şi accentul
celorlalte componente (polisilabice) ale lui:
argint-viu.
• În felul acesta se diferenţiază suplimentar cuvintele compuse – după
principiul „un cuvânt, un accent” – de grupuri de cuvinte sau de locuţiuni (în care
accentul este marcat la fiecare component):
meridiem (ante ~) loc. adv.
ante-mortem adj. invar., adv.
• Absenţa accentului arată că:
- un cuvânt-titlu sau o formă flexionară este monosilabic(ă) (caz în care nu se
precizează pronunţarea, nici despărţirea la capăt de rând):
hait2 pl. haituri (desp. hai-)
an2
- litera sau grupul de litere care redă vocala accentuată a unui cuvânt străin
polisilabic se pronunţă altfel decât se scrie, accentul fiind notat în aceste cazuri la
indicaţiile de pronunţare:
airbag (engl.) [pron. erbeg]
happening (engl.) [pron. hepăning].
4. Variantele1 din DOOM3

• DOOM3 este un dicţionar normativ, care înregistrează numai variantele a
căror folosire este recomandată sau cel puţin acceptată în anumite condiţii.
• În DOOM3 se dau, uneori, variante, care privesc mai ales forma cuvântului-
titlu, alte forme flexionare sau indicaţii din cuprinsul articolelor.
• Ordinea în care sunt înregistrate variantele indică preferinţa normativă
pentru cea plasată pe primul loc.
4.1. Variantele simple (cele mai numeroase) sunt despărţite prin /.
1
Mult reduse numeric faţă de DOOM2.
• Ele pot privi1:

- unele abrevieri:
segno (al ~) abr. al seg./AS
- accentul: polip/polip
- elementele cu care se poate combina cuvântul-titlu:
alde (~ Ion/ ~Ionescu)
arhon (+ nume de persoană/rang)
- cuvinte, respectiv sintagme din titlul unui articol: !alzheimer/boala (lui)
Alzheimer
- despărţirea la capăt de rând, după pronunţare şi după structură:
abdominalgie (desp. -mi-nal-/-min-al-)
idiostil (desp. -di-os-/-o-stil)
- forma cuvântului-titlu:
adineauri/adineaori
atât/atâta1
greier/greiere
• Variante pot apărea şi la unele exemple date în paranteză: alături
(Locuieşte ~.; dar: alăturea cu drumul).
- forme flexionare:
ansamblu pl. ansambluri/(tehn.) ansamble
căpşună g.-d. art. căpşunii/căpşunei
mămucă g.-d. art. mămucăi/mămuchii
răzui (a ~) (să) răzuiesc/(să) răzui
- genul:
astru s. m./s. n.; pl. m. aştri/n. astre
ghiont s. m./s. n., pl. m. ghionţi/n. ghionturi
- grafia/pronunţarea cuvântului-titlu:
Aheron/(gr.) Acheron
filozofie/filosofie
- grafia cuvântului-titlu şi a unor forme flexionare: ASLO/Aslo, pl. ASLO-uri/
Aslouri
- limba: bluf2/(engl. bluff) [pron. blaf]
- pronunţarea, în funcţie de:
- origine, în cazul cuvintelor străine: airbus (engl./fr.) [pron. erbas/erbüs]
- tempo:
aducere aminte/(în tempo rapid) aducere-aminte
avea2 (a ~) imper. 2 sg. neg. nu avea/(în tempo rapid) n-avea
- regimul cazual (rezultând din contexte):
aidoma (~ mie/cu mine)
asupra (~ lui/sa)
1
În ordinea alfabetică a aspectelor.
2
La variantele în română nu se precizează limba.
- registrul/uzul:
aduce (a ~) imper. 2 sg. afirm. adu/(fam.) adu
- simbolul:
amper-oră simb. Ah/A∙h
aprilie simb. IV/.04./-04-.
4.2. Grupurile de variante
Când sunt date (foarte rar), se despart prin //:
domnule//(fam., în tempo rapid) domʼle/domnʼe.
4.3. Statutul variantelor
• Unele variante incluse în acelaşi articol au o repartiţie parţial diferită:
acum/(pop.; fam.) acuma
belarus/(înv.) bielorus [în trecut după limba rusă, iar actualmente după
limba belarusă]
disertaţie/(colocv.) dizertaţie
fi1 (a ~), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sunt//neacc. (pop.) -s ((pop.) mi-~, Ăştia-~.),
(reg.) îs, 3 sg. este/e//(fam.) -i, i-, (reg.) îi
• Variantele pot fi uneori conotate diferit şi este posibilă favorizarea în uz a
variantei de pe locul al doilea: adendă/(lat.) addenda.
• Unele variante sunt însoţite de precizarea condiţiilor de utilizare/a tipului
de context:
acum (de ~ )/(în tempo rapid) de-acum
adormi (a ~) imper. 2 sg. afirm. adormi/( + clitic) adoarme (Adormi repede!,
dar: Adoarme-l repede! Adoarme-i bănuielile!)
fi1 (a ~) cond. prez. 3 ar fi/(în imprecaţii) fir-ar.
• La împrumuturi, variantele aceluiaşi cuvânt pot reflecta preferinţe diferite
în uz, una dintre ele atestând tendinţa actuală de reetimologizare, iar cealaltă,
dimpotrivă – de românizare. În asemenea cazuri, în DOOM3 se precizează limba
de origine a formelor etimologice în raport cu cele adaptate la limba română:
cocktail (engl.) [pron. kokteĭl]/cocteil.
• Variantele cu grafii românizate ale unor cuvinte străine sunt evitate uneori
de cei care scriu din teama de a nu fi suspectaţi de incultură sau din cauza riscului
de confuzie cu un cuvânt din fondul tradiţional:
ghem2 (joc (la tenis))/(engl.) game [pron. g′eĭm]; ghem1 (înfăşurare de fire).
• Unele variante reflectă uzul profesioniştilor din domeniile implicate,
respectiv originea unor termeni cu etimologie multiplă:
capelmaestru/(înv.) capelmaistru
filozof/(livr.) filosof [a doua formă a fost apropiată de către specialiştii
din domeniu de gr. sofia, deşi a intrat în română din fr. philosophe, în care litera -s-
se pronunţă [z]].
5. Informaţii lexicale
5.1. Contextul
• La unele cuvinte-titlu se dau precizări privind anumite restricţii contextuale:
arhon (+ nume/rang); arhonda (folosit singur).
• Câte un context caracteristic, între ( ) şi cu caractere italice, se dă, de regulă, la
sfârşitul articolelor (mai ales pentru a ilustra apartenenţa la clase lexico-gramaticale
diferite a aceleiaşi unităţi lexicale):
aşa adj. invar., adv. ((un) ~ om, ~ oameni, ~ mi-a promis., ~ şi pe dincolo, în
~ fel)
cappella (a ~) loc. adj., loc. adv. (compoziţii ~, a cânta ~).
• Şi în interiorul articolelor s-au inclus uneori exemple de contexte caracteristice:
adăugit adj. m. (+ s. n.: tiraj ~); f. adăugită (ediţie ~)
dată1 (o anumită zi) (pe data de...), g.-d. art. datei (în jurul ~ de...).
După semnul = se explicitează uneori formele folosite în tempo rapid faţă de
cele corespunzătoare în tempo normal/lent:
a-ţi prep. + pr. (~ da = a îţi da)
c-a (tempo rapid) conjcţ. + vb. aux. (Cred ~ venit. = că a venit).
5.2. Registrul/uzul
• DOOM3 are şi o componentă stilistică minimală: la unele cuvinte se
menţionează, după cuvântul-titlu, între ( ), distincţii cu caracter orientativ de
ordin diastratic: argotic; colocvial şi mai ales familiar, dar şi livresc, sau privind
frecvenţa: rar sau (mai) frecvent), marcate cu abrevierile (arg.), (colocv.), (fam.),
(livr.), ((mai) frecv.):
aberativ (rar)
aboliţiune (înv.)
achiesa (a ~) (livr.)
aburca (a ~) (pop.)
acarniţă (reg.)
babetă (fam.)
bermudă (mai frecv.) pl. bermude
canci (arg.)
ism (colocv.).
• Cuvintele aparţinând unor terminologii culte sau populare nu sunt etichetate
cu (livr.), respectiv cu (pop.) sau cu (rar):
abacă
priboi1, 2.
• Unele indicaţii sunt duble, reflectând fie statutul diverselor sensuri ale
aceluiaşi cuvânt, fie preluarea cuvântului şi în alt registru:
baban (arg., fam.)
berbantlâc (înv., fam.)
bocnă1 (pop., fam.)
chiondorâş (reg., fam.).

• Uzul poate fi (relativ) diferit la cuvinte din aceeaşi serie:
brumar (pop., înv.); cuptor2 (iulie) (pop.)
sau din aceeaşi familie:
dijmui (a ~) (înv., fam.); dar: dijmuială, dijmuire, dijmuit, dijmuitor
(înv.)
• Rar, informaţii cu privire la uz se dau şi la unele variante sau forme flexionare,
când acesta nu coincide cu cel al formei-tip:
datora2 (a se ~) (a avea drept cauză)/(înv.) datori (a se ~)
delicatesă pl. delicatese/(fam.) delicatesuri.
5.3. Sensul/domeniul
• Indicaţiile de sens sau de domeniu sunt sumare şi orientative, nevizând
exhaustivitatea sau maxima precizie. Ele au numai scopul de a servi la identificarea
unor cuvinte-titlu şi la dezambiguizare, permiţând să se distingă între cuvinte
care s-ar putea confunda.
Când se dau mai multe sensuri care privesc acelaşi cuvânt polisemantic sau
cuvinte diferite (omonime), ele sunt separate prin virgulă sau punct-şi-virgulă:
bretea (detaliu de îmbrăcăminte; reţea feroviară sau rutieră)
bumbac1 (fibră; fir; ţesătură).
• 5.3.1. Indicaţii de sens se dau, între ( ), cu caractere drepte, pentru a identifica:
- omografele care sunt omonime parţiale:
acordor1 (instrument) pl. acordoare; acordor2 (persoană) pl. acordori
- paronimele:
absorbi (a ~) (a încorpora); adsorbi (a ~) (a fixa pe suprafaţă)
- substantivele comune şi proprii cvasiomonime:
acropolă (citadelă); Acropole (colină din Grecia)
- anumite substantive compuse:
apă-tare (acid azotic) s. f.
boul-popii (buburuză) s. m. art.
ca-la-Breaza (dans) s. f.
crin-galben (plantă) s. m.,
distingându-le de îmbinări libere care cuprind aceleaşi tipuri de cuvinte:
apă minerală s. f. + adj.
sau, implicit, de cele care nu figurează în Dicţionar:
boul popii (= boul preotului) s. + s.
ca la Breaza prep. + prep.+ s.
crin galben s. + adj. [= nu alb]
- abrevierile parţial omofone cu anumite cuvinte:
CEC (instituţie) s. propriu n.; cec (document) s. n.
• Indicaţiile de tipul (animal), (insectă), (peşte), (plantă) etc. trebuie înţelese ca
„(o anumită) specie de...”.
• Unele precizări de sens se dau şi în cuprinsul anumitor articole, pentru a

semnala accepţiile la care se limitează utilizarea unor forme:
abilitate (deprinderi) pl. abilităţi.
• 5.3.2. Domeniul/domeniile în care se încadrează cuvântul-titlu se menţionează,
când glosarea succintă nu este posibilă, tot între ( ), prin abrevieri:
ax (anat.; tehn.); axă (fiz.; mat.).
5.4. Cuvintele străine
• Cuvintele străine/neintegrate sunt împrumuturi relativ recente, care
păstrează cel puţin unele caracteristici din limbile de origine, prezentând grafii
sau/şi pronunţări integral străine ori mixte, şi care sunt, eventual, adaptate
(parţial) la română (şi) din punctul de vedere al comportamentului gramatical.
• Statutul acestor cuvinte/felul cum sunt ele percepute de vorbitori este precizat
prin limbile1 de provenienţă directă, indicate prin abrevieri între ( )2, iar între [ ]
se dă, dacă pune probleme, pronunţarea (fără a se intra în cele mai mici nuanţe):
accelerando (it.)
advertising (engl.) [pron. edvărtaĭzing]
aide-mémoire (fr.) [pron. edmemŭar]
baedeker (germ.) [pron. bedekăr]
bokmål (norv.) [pron. bukmol]
catharsis (gr.)
curaçao (port.) [ç pron. s].
• Limba se indică numai la pronunţare dacă cuvântul este adaptat la limba
română ca desinenţă sau ca sufix:
aubadă [au pron. fr. o]
machism1 (atitudine de macho) [ch pron. sp. č]
machism2 (empiriocriticism) [ch pron. rus. h]
signorie [gn pron. it. n′].
• Cuvintele intrate independent din două limbi au indicaţii duble de
provenienţă, respectiv de pronunţare: airbus® (tip de avion) (engl./fr.) [pron.
erbas/erbüs].
• Pronunţarea cuvintelor străine folosite în contexte în limba română este mai
mult sau mai puţin adaptată la posibilităţile acesteia3 şi nu este, în general, identică
cu cea din limba de origine4. Rostirea românizată este redată prin convenţiile expuse
1
Limba de origine nu se indică la împrumuturile mai vechi, integrate în limba română, cf. start, dar
start-up (engl.) [up pron. ap].
2
(engl.), de ex., înseamnă aici „cuvânt din engleză” folosit în limba română, nu „cuvânt în limba
engleză”.
3
Pronunţarea nu este niciodată identică, nici măcar în ce priveşte sunetele notate cu litere comune celor
două limbi, cu modul rostirii acestora în limbile de origine (precum caracterul aspirat, nepronunţarea
lui r, durata sau gradul de deschidere la vocale ş.a.). Când pronunţare în limba română se îndepărtează
mai mult de cea din limba de origine, rostirea românizată este indicată prin abrevierea [pron. rom…]:
challenge (engl.) [pron. rom. čelenğ].
4
Aceasta nu se găseşte ca atare în DOOM3, ci trebuie căutată în dicţionarele limbilor în cauză.
sub Semne pentru indicarea pronunţării, care nu sunt totdeauna perfect adecvate
diferitelor limbi. Pe măsura progreselor în cunoaşterea directă de către anumiţi
români a unor limbi străine, mai ales a englezei, pronunţarea împrumuturilor
tinde să se apropie de cea originară.
• La cuvintele din engleză, pronunţarea se orientează uneori (fără ca acest
lucru să fie totdeauna conştientizat de vorbitori şi fără a fi precizat în DOOM3)
după varianta americană, auzită mai frecvent în România prin filme, muzică etc.,
nu după cea britanică, predată, în general, în învăţământ:
bodyguard (engl.) [pron. rom. badigard].
• La cuvintele din latină, pronunţarea indicată pentru uzul general în contexte
în limba română este cea românizată, conformă cu tradiţia din România:
aequo (ex ~) [pron. rom. eksekvo].
Fac excepţie cuvintele cu -s- intervocalic, la care se dau două pronunţii:
honoris causa (lat.) [causa pron. kaŭsa/rom. kaŭza].
În uzul ştiinţific, pronunţarea cuvintelor latineşti este cea „restituită”, a
latinei clasice, nemenţionată, cu excepţia lui -s-, în DOOM3.
• La cuvintele originare din limbi „exotice” (cu care româna, mai ales în trecut,
nu a intrat în contact nemijlocit) se fac trimiteri la cultura şi civilizaţia pe care
le evocă; provenind din limbi cu sisteme de scriere proprii, ele sunt redate în
transcrieri şi cu pronunţări inspirate din limbile de circulaţie internaţională care
au servit ca filiere. De ex., ayatollah, cuvânt persan (referitor la Irak), a ajuns în
română prin engleză sau franceză (etimologii directe care ies din obiectul DOOM3).
Cf. şi:
abaca (cuv. filip.)
burka (cuv. ar.)
feng shui (cuv. chin.) [sh pron. ş]
guarani1 (cuv. amerind.) [u pron. ŭ]
ikebana (cuv. jap.)
kava (cuv. polinez.)
kibbutz (cuv. ebr.) [tz pron. ţ]
kiwi2 (pasăre) (cuv. maori)
koala (cuv. austral.) (desp. ko-a-)
taekwando (cuv. cor.) [pron. taĭkŭando].
O situaţie specială au şi anumiţi termeni tehnici care nu au intrat în română
direct din limbile la care sunt raportabili, ci din fondul internaţional, şi care au fost
creaţi artificial, cel mai adesea pe baza numelui unei personalităţi din domeniul
respectiv; la aceştia se face uneori precizarea (term. internaţ.), cu excepţia celor la
care grafia sau/şi pronunţarea trimit explicit la o numită limbă:
oersted (unitate de măsură) (term. internaţ.) [oe pron. dan. ö]
Oersted (savant danez) [oe pron. ö] s. propriu m.,
dar:
hertz (unitate de măsură) [tz pron. germ. ţ]
+Hertz (fizician german) [tz pron. ţ] s. propriu
• Limba de provenienţă nu este indicată la cuvintele străine care se scriu şi se

pronunţă după reguli comune cu ale limbii române: adagio1, adagio2.
• La substantivele străine a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi
pronunţare, articolul -(u)l şi desinenţa -uri se leagă prin cratimă: acquis art. acquis-
ul [pron. akiul].
• La cele a căror finală se pronunţă cum se scrie (inclusiv cu valoarea prototipică
a literelor -w şi -y), chiar dacă în interior au şi grafii neromâneşti, articolul -(u)l/-i
şi desinenţa -uri se leagă direct:
!basedow art. basedowul
cowboy art. cowboyul pl. (rar) art. cowboyi
!whisky (engl.) [pron. rom. uĭski] pl. whiskyuri.
• Menţiunea referitoare la limbă nu coincide uneori cu etimologia (care
nu intră în obiectul DOOM3). Astfel, un anumit cuvânt poate apărea, datorită
pronunţării, cu marca (engl.), chiar dacă este un fals englezism, împrumutat din
franceză, unde s-a format însă din elemente englezeşti: happy-end (engl.). Cf. şi
calcio-vecchio (fals it.), cu aparenţă de italienism, dar inexistent în italiană. Deşi
abreviază o sintagmă din latină (curriculum vitae), lectura lui CV este [cit. engl.
sivi], pentru că se pronunţă ca în engleză, de unde a fost preluat.
Cuvintele-titlu la care nu se indică pronunţarea se rostesc cum se scriu, potrivit
regulilor de citire în limba română (printre altele în cazul majorităţii consoanelor
duble sau +h ş.a., când nu se schimbă valoarea fonetică).
Variantele la care nu se indică limba sunt în română: cocktail (engl.)/cocteil.
Nu toate cuvintele asemănătoare se pronunţă la fel, rostirea putând depinde
de vechime, calea de pătrundere – orală sau scrisă (grafia influenţând adesea
rostirea) –, filiere, analogii, registru ş.a.
Includerea cuvintelor străine în Dicţionar nu înseamnă că DOOM3 recomandă

folosirea tuturor, cu atât mai puţin a celor pentru care se pot găsi în limba română
cuvinte sau expresii cu sensuri asemănătoare ori chiar aproape identice.
• Scopul urmărit a fost acela de a consemna grafia, pronunţarea şi

comportamentul lor gramatical considerate corecte în cazul în care se utilizează,
pentru a se evita dubiile şi greşelile.
6. Indicaţii privind forma
6.1. Citirea/pronunţarea
• DOOM3 are şi o componentă ortoepică – privind pronunţarea considerată
corectă pentru limba standard actuală.
• Indicaţii de pronunţare se dau, în [ ], cu caractere italice1, după abrevierea
pron., la cuvintele (străine, pentru care v. şi mai sus, 5.4. Cuvintele străine, dar
1
Deşi, în lucrările de specialitate, pronunţarea se dă cu caractere drepte, italicele s-au păstrat în DOOM3
pentru concordanţa cu DOOM1, 2. Transcrierea dată aici este mai curând fonologică, reţinându-se numai
trăsăturile distinctive, fără a reflecta toate particularităţile de pronunţare (legate de context etc.).
uneori şi româneşti) şi în situaţiile în care rostirea nu rezultă în mod neechivoc din

scriere sau din recomandările pentru despărţirea la capăt de rând.
• În DOOM3, notaţia folosită este mixtă, fiind apropiată de ortografia românească
curentă; pentru ca ea să fie accesibilă unui public cât mai larg, nu s-a recurs la
Alfabetul fonetic internaţional. Pentru valoarea semnelor fonetice a căror introducere
a fost totuşi necesară v. SEMNE PENTRU INDICAREA PRONUNŢĂRII.
• Indicarea pronunţării se face reproducând, după caz, în transcriere, fie
cuvântul integral, fie secvenţa sau litera în cauză. Ea priveşte cuvântul-titlu sau
unele forme ale acestuia.
• Detaliind, este vorba de cuvinte româneşti
- la care pronunţarea nu concordă cu scrierea (sau cu valoarea prototipică a unor
litere):
cincisprezece [(în tempo rapid) cinci pron. čin]
eczemă [cz pron. gz]
enolog/oenolog [oe pron. e]
examen [x pron. gz]
hasdeian [s pron. ş]
- la care pronunţarea nu rezultă în mod neechivoc din scriere:
actiniu [niu pron. nĭu]
- care sunt împrumuturi (parţial) adaptate sau cuvinte străine (cu precizarea limbii
după care se orientează pronunţarea):
acheuleean1 [cheu pron. fr. şö]
basedowian [s pron. germ. z]
boghead (engl.) [head pron hed]
curaçao (port.) [ç pron. s]
machism1 [ch pron. sp. č]; machism2 [ch pron. rus. h]
segno (al ~) (it.) [gn pron. n’].
• Pronunţarea nu se indică (în afara cazurilor în care există alte raţiuni) la
cuvintele străine la care rezultă în mod neechivoc, chiar dacă se scriu după alte
norme decât ale limbii române: consoane duble pronunţate la fel cu consoana
simplă corespunzătoare (spre deosebire de cazurile în care consoanele duble au
altă valoare); consoane urmate de h, când h nu modifică pronunţarea consoanei
precedente:
cappella (a ~) (it.)
hobby (engl.),
dar:
caudillo (sp.) [ll pron. l′]1.
Dacă pot exista dubii (de ex. în ce priveşte valoarea lui -i final) se include
recomandarea de despărţire la capăt de rând, când coincide cu silabaţia:
1
În spaniola standard, ll se pronunţă [l’], nu [ĭ] – pronunţare regională care se aude uneori la TV la
subiecţi români.
broccoli (it.) (desp. -li).

• În absenţa unor indicaţii de pronunţare, orice literă sau succesiune de litere
susceptibilă de mai multe valori se pronunţă:
- cum se scrie (cu valoarea sa prototipică):
e [e] în epocă
gn [gn] în designa (a ~)
x [ks] în axilă
w [v] în wagnerian
- şi conform regulilor generale ale ortografiei româneşti1:
gh [g′] în bogheată s.v. boghet.
• Pronunţarea în română a unor împrumuturi poate diferi de cea din limba de
origine:
w [v] în watt s. n. (engl.) [pron. vat], dar: Watt s. propriu [pron. engl. ŭot].
• La împrumuturile neadaptate sau parţial adaptate grafic şi/sau fonetic se
dă, orientativ, rostirea dominantă actualmente la utilizatorii români. Aceasta nu
este totdeauna identică cu pronunţarea indicată în dicţionarele limbilor în cauză:
Big Brother (engl.) [Brother pron. rom. bradăr/brazăr]
thriller (engl.) [pron. rom. trilăr/srilăr].
• Pentru literele care pot fi interpretate atât ca vocale, cât şi ca semivocale,
când dubiul nu se rezolvă prin indicarea accentului, pronunţarea se deduce din
recomandarea pentru despărţirea la capăt de rând:
aul, dar: aulă (desp. a-u-).
• În unele cazuri se dau pentru acelaşi cuvânt două indicaţii de pronunţare, în
funcţie de:
- tempoul vorbirii (la cuvinte româneşti): deocamdată [deo pron. de-o/(în tempo
rapid) dĕo]
- limbile de provenienţă (la cuvinte străine): airbus [pron. engl. erbas/fr. erbüs].
• Pentru abrevieri sau pentru numele literelor şi ale sunetelor se dau indicaţii
de citire:
abc [cit. abeče]
b1 (literă) [cit. be/bî]; b2 (sunet) [cit. bî]
1 Decembrie [1 cit. întâi] s.v. decembrie
6.2. Despărţirea la capăt de rând2
• În Dicţionar, între ( ), se dau, cu caractere italice, după abrevierea desp., indicaţii
privind despărţirea în scris a cuvintelor la capăt de rând, cratima marcând limita
dintre secvenţe.
• Indicaţiile privesc despărţirea convenţională a cuvintelor (aşa cum sunt
rostite în tempo normal/lent) când nu încap în întregime pe acelaşi rând.
• Despărţirea se indică numai la cuvintele cu mai mult de o silabă care pun
probleme din acest punct de vedere şi numai pentru segmentele cu probleme.
1
Pentru care v. Tab. 2. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere.
2
Pentru detalii v. în STUDIUL INTRODUCTIV Despărţirea la capăt de rând.
Despărţirea poate fi după pronunţare sau/şi după structură.

• În Dicţionar se indică despărţirea cuvintelor-titlu, iar a formelor flexionare
numai atunci când implică alte probleme sau litere decât la acestea:
abducţie (desp. -ţi-e)/abducţiune (desp. -ţi-u-) s. f., art. abducţia (desp.
-ţi‑a)/abducţiunea, pl. abducţii/abducţiuni, art. abducţiile (desp. -ţi-i-)/
abducţiunile
abrevia (a ~) (desp. a-bre-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. abreviez (desp. -vi-ez);
ger. abreviind (desp. -vi-ind).
• Indicaţiile de despărţire se dau:
- când o literă ar putea fi interpretată ca vocală sau ca semivocală: acuarelă
(desp. -cua-);
- în cazul succesiunilor de consoane care constituie excepţii de la regulile
generale de despărţire:
arctic (desp. arc-tic)
cablu (desp. ca-blu)
feldspat (desp. feld-spat)
sculpta (a ~) (desp. sculp-ta)
vârstnic (desp. vârst-nic).
Nu se dau indicaţiile de despărţire când aceasta se face după reguli (cu excepţia
de mai jos).
• Când este absolut necesar, prima vocală a unui cuvânt (deşi acest lucru este
neconcludent) se poate lăsa la sfârşitul unui rând când restul cuvântului se trece pe
rândul următor: a-fla, a-re, e-ră, o-ră, inclusiv pentru a indica mai clar despărţirea
celorlalte silabe: aclama (a ~) (desp. a-cla-).
Despărţirea după pronunţare este urmată de consemnarea celei după structură
(în cazurile în care nu coincid) a anumitor secvenţe, separată de prima prin /:
acrostih (desp. a-cros-tih/-cro-stih).
Când se consemnează şi despărţirea după structură, cea după pronunţare se dă
chiar dacă se face după reguli.
• La unele cuvinte „formate” se indică pentru anumite secvenţe un singur mod
de despărţire, care coincide cu structura lor (când despărţirea după pronunţare a
acelor secvenţe nu este posibilă):
albgardist (desp. alb-gar-).
• În principiu, împrumuturile adaptate se despart după regulile limbii române,
iar cuvintele străine neadaptate, pe cât posibil după regulile limbii de origine.
• Se recomandă să nu se despartă numele proprii de persoane:
diesel (desp. die-) s. n., dar: Diesel (inginer german) s. propriu.
• Dacă este absolut necesară (de ex. în textele dispuse pe coloane), despărţirea
unor nume proprii nonpersonale, neindicată în DOOM3, poate urma, la rigoare,
modelul substantivelor comune omonime:
Ceahlău (munte) s. propriu n., eventual (desp. Cea-hlău), ca şi ceahlău
(pasăre) (desp. cea-hlău) s. m.
• Abrevierile/acronimele nu se despart:
ASLO/Aslo s. n., (analize; teste) pl. ASLO-uri/Aslouri.

7. Informaţii morfologice
• Pentru DOOM3 este cu atât mai adevărată afirmaţia Mioarei Avram despre
DOOM1 că dicţionarul este şi „o morfologie a limbii române detaliată până la
paradigma de bază a tuturor cuvintelor înregistrate” (DOOM1, p. V).
• Faptele cele mai generale cunoscute din gramaticile elementare nu se
menţionează însă, de cele mai multe ori, în Dicţionar. Au fost incluse numai cele care
pun probleme ortografice, mai rar ortoepice, iar din punct de vedere morfologic
în special cele care se abat de la regulile generale. Pentru verificarea aspectelor
care lipsesc se recomandă consultarea GALR, a gramaticilor şcolare şi a GLRG.
• În DOOM3 s-a optat în general pentru soluţiile gramaticii tradiţionale.
• Mai ales printre cuvintele cu corp fonetic redus există numeroase omografe
aparţinând la clase lexico-gramaticale diferite – în special adverbe, conjuncţii,
interjecţii, prepoziţii, pronume – distinse în Dicţionar prin contexte1:
ca1 (ca şi; decât; în calitate de) prep. (la fel de bun ~ tine/~ tine de bun, mai
bun ~ tine, a aduce ~ martor); ca2 conjcţ. (în ca să); ca3 (la fel ca) adv. (Îi vorbesc
lui ~ ei.); ca4 (reg.) interj.
de1 conjcţ. (~ treci codrii de aramă...); de2/deh interj. (N-ai ce face, ~!); de3
(pop.) pr. invar. (omul de-a venit aseară); de4 prep. (casă ~ piatră).
• Informaţiile gramaticale se dau, de la caz la caz, după informaţiile lexicale
şi după cele privitoare la formă şi încep cu indicarea clasei/claselor lexico-
gramaticale în care se încadrează cuvântul-titlu (desemnare făcută printr-o
abreviere):
acquis (drepturile şi obligaţiile statelor UE; actele normative respective)
(fr.) [pron. aki] (desp. ac-quis) s. n.
• Încadrarea lexico-gramaticală se limitează, de regulă, la consemnarea clasei,
fără a coborî la nivelul subclaselor.
• Cuvintele care au intrat prin conversiune într-o a doua clasă lexico-gramaticală
(şi care sunt invariabile sau, dacă sunt flexibile, au forme flexionare comune
cu prima) se dau uneori în DOOM3, şi anume în acelaşi articol. Clasele lexico-
gramaticale sunt indicate în ordine alfabetică (chiar dacă aceasta nu coincide cu
sensul conversiunii), cu exemple lămuritoare:
absurd (prin ~) loc. adj., loc. adv. (reuşită ~, a reuşi ~)
aievea adj. invar., adv. (apariţii ~, a apărea ~)
abonat adj. m., s. m., pl. abonaţi; adj. f., s. f. abonată, pl. abonate.
• De regulă, cuvintele aparţinând unor clase lexico-gramaticale diferite nu
sunt glosate, cu excepţia situaţiei în care unul dintre ele are un paronim, de care
trebuie distins.
1
Pentru o analiză mai rafinată (care depăşeşte cadrul DOOM3) a se vedea în special DIN.
• Alte cuvinte rezultate prin conversiune figurează în articole diferite (uneori cu

exemple), pentru a se pune în evidenţă diferenţele de comportament gramatical:
acaju1 adj. invar.; acaju2 (arbore) s. m., art. acajuul; pl. acaju; acaju3
(culoare) s. n., art. acajuul
dimineaţă1 adv. (Vino mâine ~.); dimineaţă2 s. f., g.-d. art. dimineţii; pl. dimineţi.
• Pentru a diferenţia substantivele omonime de genuri diferite se indică sensul
şi formele flexionare care le deosebesc:
acordor1 (instrument) s. n., pl. acordoare;
acordor2 (persoană) s. m., pl. acordori
ochi2 (de apă; de fereastră; la o împletitură; la plită; mâncare) s. n., pl.
ochiuri; ochi4 (organul vederii; mugur; privire) s. m., pl. ochi, art. ochii.
7.1. Adjectivele şi locuţiunile adjectivale
• Forma-tip sub care figurează, de regulă, adjectivele în DOOM3 este cea de
masculin singular:
aberant adj. m.
Fac excepţie adjectivele care nu au această formă: pitice adj. f. pl.
• În Dicţionar nu se precizează subcategoriile de adjective, cu excepţia celor
invariabile.
• În caz de dubiu, scrierea adjectivelor compuse (dintre care unele pot fi şi
substantive) trebuie verificată în Dicţionar; ele se scriu:
- într-un cuvânt: clarvăzător adj. m., s. m.
- cu cratimă:
aşa-zis (pretins) adj. m.
nou-născut adj. m., s. m., pl. nou-născuţi
nou-nouţ adj. m., pl. noi-nouţi
- (rar) cu linie de pauză: nord – nord-estic adj. m., pl. nord – nord-estici.
• La adjectivele variabile se dau şi formele de feminin şi de plural. Formele
aceluiaşi gen sunt separate prin virgulă, iar blocurile celor două genuri – prin
punct-şi-virgulă: abdominal adj. m., pl. abdominali; f. abdominală, pl. abdominale.
Uneori se înregistrează şi vocativul:
drag1 adj. m., voc. neart. drag (prieten ~)/dragă (~ prietene, frate ~), art.
dragule (prieten); f. dragă, voc. neart. dragă (~ prietenă, prietenă ~)
sfânt adj. m., s. m., voc. sfântule/sfinte (Sfinte Părinte).
• Când pune probleme de scriere/pronunţare se dă şi forma articulată de
feminin singular (după j, ş):
abraş f. abraşă, art. abraşa.
• Dacă prezintă probleme de ortografie şi de despărţire la capăt de rând se
includ şi formele articulate de plural:
roşu1 pl. art. f. roşiile (desp. -şi-i-).
• La adjectivele care determină (numai) substantive de genul neutru apar la
singular forma de masculin, iar la plural cea de feminin:
ascuţitunghic adj. m. (+ s. n.: triunghi ~); pl. f. ascuţitunghice.

• La adjectivele defective, acest caracter reiese din numărul redus de forme
incluse:
acetilsalicilic adj. m. (acid ~)
alicotă adj. f. (parte ~), pl. alicote.
• Multe adjective sunt şi substantive de ambele genuri, cu aceleaşi forme ca şi
adjectivele:
abhaz adj. m., s. m., pl. abhazi; adj. f., s. f. abhază, pl. abhaze,
sau numai substantive masculine:
abrudean adj. m., s. m., pl. abrudeni; adj. f. abrudeană, pl. abrudene,
atunci când substantivele feminine corespunzătoare au forme diferite:
abrudeanca (dans) s. f. art.; abrudeancă (persoană) s. f.
• Substantivele neutre provenite din adjective se dau în articole separate:
vişiniu2 s. n., art. vişiniul.
• La adjectivele care sunt invariabile (chiar dacă forma unora ar permite
flexiunea) se precizează adj. invar. şi se dau contexte în care determină substantive
feminine sau/şi substantive la plural:
caramel adj. invar. (cremă ~)
tartar1 adj. invar. (biftecuri ~).
• La adjectivele invariabile care sunt şi adverbe (respectiv la locuţiunile
adjectivale şi adverbiale), ambele valori se dau în acelaşi articol şi se ilustrează
prin contexte:
mişto1 adj. invar., adv. (geci ~, Se îmbracă ~.)
vivace adj. invar., adv. (ritmuri ~, a executa ~).
• Pentru economie, în DOOM3 nu s-au introdus toate adjectivele participiale,
care nu pun probleme vorbitorilor.
• În Dicţionar figurează numai câteva adjective gerunziale, categoria fiind rară
în limba actuală:
crescând adj. m., pl. crescânzi; f. crescândă, pl. crescânde (ordine crescândă)
suferind adj. m., s. m., pl. suferinzi; adj. f., s. f. suferindă, pl. suferinde
(persoane ~)
şi puţin frecventă chiar în poezia secolului 19:
murind (înv.) adj. m., s. m., pl. murinzi; adj. f., s. f. murindă, pl. murinde
(lebăda murindă eminescu).
• Cazul impus de unele adjective nu este precizat în Dicţionar (deoarece îi
depăşeşte obiectul), însă poate fi dedus după formele cazuale/prepoziţii ilustrate
prin exemple:
atent (şi: atent la/cu)
drag1 (şi: drag nouă).
• Locuţiunile adjectivale sunt plasate alfabetic (ca şi cele adverbiale),

convenţional, după primul element semnificativ (nu după prepoziţia cu care
încep):
nimic (de ~) loc. adj. (oameni de nimic)
vârstă (fără~/în ~) loc. adj. (femei fără vârstă, femei în vârstă).
7.2. Adverbele şi locuţiunile adverbiale
• Adverbelor, respectiv locuţiunilor adverbiale, le sunt consacrate articole
fie independente: abia adv.,
fie comune cu adjectivul invariabil, respectiv cu locuţiunea adjectivală
cu care sunt omografe, caz în care se diferenţiază prin contexte:
absurd (prin ~) loc. adj., loc. adv. (reuşită ~, a reuşi ~) [= prin absurd]
aievea adj. invar., adv. (apariţii ~, a apărea ~).
• În caz de dubiu, scrierea adverbelor compuse şi a locuţiunilor adverbiale
trebuie verificată în Dicţionar; în multe cazuri, ele se disting grafic de grupările de
cuvinte nelocuţionale asemănătoare, fiind scrise:
- într-un cuvânt:
altădată adv.; bineînţeles adv., dar: altă dată1 adj. pr. + s. f., bine înţeles
adv. + adj.
- cu cratimă (permanent sau accidental):
bineînţeles/(în tempo rapid) bine-nţeles adv.
de-a azvârlita loc. adv.
după-amiază1 adv.
- în cuvinte separate (ca şi grupările nelocuţionale de cuvinte):
altă dată2 loc. adv.
siguranţă (cu ~) loc. adv. [= cu siguranţă].
• Anumite adverbe construite cu prep. de sunt considerate grupări adv. + prep.:
aproape de adv. + prep. (nu locuţiuni prepoziţionale).
• În Dicţionar figurează, în articole separate, şi adverbe (de mod, de timp)
provenite din substantive (la singular sau la plural):
dimineaţa adv.; dimineaţă1 adv.; dimineţile adv.
ochi3 adv. (plin ~).
• Numeroase adjective (la forma de masculin singular) se pot folosi şi ca
adverbe, însă, pentru economie, în DOOM3, deşi numărul adverbelor a fost sporit,
nu s-au introdus decât relativ aleatoriu adverbe rezultate din adjective.
• Unele adverbe sunt formal identice cu prepoziţii: deasupra1 adv.; deasupra2
prep.
• În majoritatea situaţiilor, asemănarea este parţială, formele aparent
„nearticulate” fiind adverbe/locuţiuni adverbiale, iar cele aparent „articulate” –
prepoziţii/locuţiuni prepoziţionale:
dedesubt1 adv.; dedesubtul prep.
împotriva prep.; împotrivă adv.
• Cazul/regimul impus de unele adverbe nu este precizat în Dicţionar (deoarece

îi depăşeşte obiectul), dar se poate deduce din formele care apar în exemple:
aidoma adj. invar., adv. (~ mie/cu mine)
asemenea1 adv. (~ ţie).
• Locuţiunile adverbiale sunt plasate alfabetic (ca şi cele adjectivale),
convenţional, după primul element semnificativ (nu după prepoziţia cu care
încep); ele sunt prezentate frecvent în contrast cu grupările prep. + adv. cu care ar
putea fi confundate:
afară (de/din ~) prep. + adv. [= de afară, din afară], afară (în ~) loc. adv.
[= în afară].
7.3. Articolul şi mărcile omonime cu el
• Deşi nu mai este considerat o clasă lexico-gramaticală în GALR (unde
se vorbeşte totuşi despre articolul hotărât şi nehotărât ca mărci ale categoriei
determinării; v. şi GLRG), în DOOM3, termenul articol este folosit în continuare în
conformitate cu interpretarea tradiţională.
• Articolul hotărât enclitic nu beneficiază de intrări proprii în Dicţionar, întrucât
nu este un cuvânt de sine stătător.
Celelalte tipuri de articol sunt cuvinte independente.
• al, a, ai, ale:
al1 art. m., pl. ai; f. a, pl. ale; g.-d. pl. m. şi f. alor (alor lui/săi, de-ai voştri,
de-ale gurii),
interpretat şi ca pronume semiindependent:
al2 pr. m., pl. ai; f. a, pl. ale; g.-d. pl. m. şi f. alor (prietenul lui Ion şi al meu).
• cel este interpretat în GLRG ca articol (demonstrativ1) şi ca marcă a
superlativului relativ – variabilă la adjective: cei mai buni şi invariabilă la adverbe:
cel mai bine (clasaţi) –, precum şi ca pronume semiindependent:
cel2 art. m. (elevul ~ bun, elevul ~ mai bun), g.-d. celui (omului ~ bun, dar: lui
Ioan Vodă cel Cumplit), pl. cei ((Toţi) ~ trei copii sunt olimpici.); f. cea, g.-d. celei,
pl. cele; g.-d. pl. m. şi f. celor;
cel4 pr.2 m., g.-d. celui, pl. cei; f. cea, g.-d. celei, pl. cele; g.-d. pl. m. şi f. celor
(cel bun = elevul bun; cel mai bun = cel mai bun elev; cel de acolo; cel de-al treilea
= elevul de acolo; cel de-al treilea elev; Cei trei [= cei trei elevi] sunt olimpici.; şi
în: cel ce).
• Lui proclitic poate marca GD sg. art. analitic la unele substantive comune
de tipul frate-meu, gură-cască, ianuarie, tanti, tată, vlădică, vodă sau la numere
reprezentând un an calendaristic: lui 1989, precum şi la nume de persoane
româneşti masc., uneori şi fem. (invariabile): lui Ion, lui Carmen, inclusiv la
nume străine (care nu trebuie traduse, pentru a se păstra identitatea persoanei/
personajului): lui Blanche, lui Rosa Maria, lui Margareth.
1
Numit în gramatica tradiţională şi articol adjectival.
2
Semiindependent.
• În DOOM3, numeroase intrări au menţiunea art. = articulat (care se înţelege

„formal articulat hotărât”): substantive comune, uneori şi proprii, la NA (uneori
şi la GD singular) sau la plural:
Anul Nou s. propriu m. art., neart. An Nou, g.-d. art. Anului Nou
Dobrogea s. propriu f. art., neart. Dobroge, g.-d. art. Dobrogei
floarea-soarelui s. f. art., g.-d. art. florii-soarelui
lupul-bălţii (peşte) s. m. art.
• Articolul hotărât se scrie legat direct de cuvântul românesc pe care îl
determină:
aba2 s. f., art. abaua, g.-d. art. abalei
abagerie s. f., art. abageria, g.-d. art. abageriei; pl. art. abageriile (desp. -ri-i-)
abagiu s. m., art. abagiul; pl. art. abagiii (desp. -gi-ii)
şi de cuvinte străine (chiar neadaptate sub alte aspecte) terminate în litere din
alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română (inclusiv w, y):
basedow art. basedowul
dandy art. dandyul.
Forma articulată a acestor substantive nu este consemnată în Dicţionar dacă este
dat pluralul, modul ei de scriere fiind deductibil din modul de ataşare a desinenţiei
-uri, care se face după acelaşi principiu:
weekend (engl.) pl. weekenduri [pron. uĭkenduri].
• Articolul hotărât se leagă cu cratimă de substantive româneşti numai dacă
sunt greu flexionabile:
pH art. pH-ul
x-ul
11-le (echipă de fotbal),
iar de unele substantive străine dacă finala lor se pronunţă altfel decât se scrie:
Bruxelles [pron. brüsel] art. Bruxelles-ul
chardonnay [pron. şardone] art. chardonnay-ul [pron. şardoneul]
show [pron. şoŭ] art. show-ul.
7.4. Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale
• În caz de dubiu, scrierea conjuncţiilor (simple sau compuse) – dintre care
unele au şi omonime adverbe – şi a locuţiunilor conjuncţionale trebuie verificată
în Dicţionar; ele se scriu:
- într-un cuvânt:
fiindcă (deoarece) (desp. fi-ind-că) conjcţ.
- în cuvinte separate:
ca şi3 (şi) loc. conjcţ. (Ea, ~ el, au venit devreme. Au venit el, ~ cine a mai fost
chemat.)
ci şi conjcţ.
• Nu sunt considerate locuţiuni conjuncţionale, ci grupări de cuvinte,
construcţiile de tipul:
condiţia ca/să (cu ~) prep. + s. f. + conjcţ. [= cu condiţia ca/să]
fiind că (dat ~) part. + ger. + conjcţ. (Dat fiind că ploua, meciul s-a amânat.).
7.5. Interjecţiile şi locuţiunile interjecţionale
• În caz de dubiu, scrierea foarte numeroaselor interjecţii compuse şi
locuţiuni interjecţionale trebuie verificată în Dicţionar; ele se scriu în cea mai mare
diversitate de moduri dintre toate clasele lexico-gramaticale:
- cu cratimă: gâl-gâl interj.; mamă-mamă loc. interj.
- într-un cuvânt: heirup1 interj.; iacătă interj.
- în cuvinte separate: ei aş interj.; ei bine loc. interj.
- cu virgulă (uneori):
cioc, cioc, cioc interj. (sub cioc1); scârţ, Mariţo loc. interj.
• Formulele de salut sau de urare nu sunt considerate interjecţii: bună ziua
adj. + s. f. art.
7.6. Numeralele
• Dintre categoriile numeralului din gramaticile mai vechi, GLRG recunoaşte
ca numerale numai pe cel cardinal şi pe cel ordinal, în timp ce au primit alte
interpretări cele numite în interpretarea tradiţională numerale adverbiale,
colective, distributive, fracţionare şi multiplicative. Acestea, deşi implică
unele referiri numerice, sunt considerate acum, respectiv, locuţiuni adverbiale;
pronume/adjective (pronominale); adj. toţi/toate + numerale cardinale; adv.
câte(şi) + numerale cardinale; substantive; adjective (participiale şi neologice):
amândoi pr. m., adj. pr.
câte adv. (+ num.: ~ trei, trei ~ trei etc.)
câteşitrei pr. m., adj. pr.
întreit adj., adv.
o dată1 (o singură dată) loc. adv.
toţi trei etc. adj. pr. m. pl. + num.
treime s. f.
triplu1, 2, 3 adj., adv., s. n.
• Numeralele se scriu curent în cifre. Scrierea în cuvinte a numeralelor compuse
trebuie verificată în Dicţionar în caz de dubiu; ele se scriu:
- legat: doisprezece num.; douăzeci num.
- în cuvinte separate: două sute num.; douăzeci şi unu num. m.
- cu cratimă (accidental):
doilea (de al ~/în tempo rapid de-al) prep. + num. (cel de al.../cel de-al...).
• Unele numerale au şi omonime substantive:
doi1 (cifră; notă; număr) s. m., pl. doi (A scris din greşeală un ~ în loc de trei.
La teze a luat doi de ~.; etajul ~; zece minus ~)
mie2 s. f. (prima ~ de dolari)
zece1 (mulţime de zece elemente) s. f.; zeci s. f. pl.
• La numeralele invariabile se precizează acest caracter:
cinci2 num. invar.; două mii num. invar.
• La numeralele variabile, această trăsătură rezultă din indicarea genului şi din

includerea mai multor forme:
doi2 num. m., f. două; douăzeci şi doi num. m., f. douăzeci şi două;
doisprezece num. m., f. douăsprezece.
7.7. Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale
• Încadrarea în prepoziţii (simple şi compuse, dintre care unele au şi omografe
adverbe), în locuţiuni prepoziţionale şi în grupări de prepoziţii este indicată în
Dicţionar:
cât despre loc. prep.; datorită a/la prep. + prep. (~ mulţi cercetători);
despre (desp. des-pre/de-spre) prep.
• Scrierea lor trebuie verificată în Dicţionar în caz de dubiu; ele se scriu:
- legat: despre prep.
- în cuvinte separate: afara (din/în ~) loc. prep.; de către prep.
- cu cratimă:
de a1/de-a1 (în tempo rapid) prep. + vb. la inf. (a avea de a face/a avea
de-a face); de a2/de-a2 (în tempo rapid) prep. + num. f. (cea de a doua/cea de-a
doua); de-a3 (în loc. adv.).
• Cazul impus de prepoziţii nu este precizat în Dicţionar (deoarece îi depăşeşte
obiectul), dar regimul unor prepoziţii care se construiesc cu D, respectiv cu G/cu
posesive se poate deduce din contexte:
asupra prep. (~ lui/sa, ~ a două teze, ~ celor două teze); datorită prep. (~
lui); împotrivă- prep. (~i/le/ne).
• În situaţiile de asemănare parţială, distincţia formală prepoziţie – adverb
reiese din caracterul aparent „articulat”, respectiv „nearticulat”:
dedesubt1 (în partea de jos; sub ceva) adv.; dedesubtul prep. (~ lui/său).
• Construcţiile de tipul cu condiţia/excepţia/intenţia/scopul, din cauza/pricina, în
cazul/centrul/momentul/scopul sunt considerate grupări formate din substantive
precedate de prepoziţii (nu locuţiuni prepoziţionale):
condiţia (cu ~) prep. + s. f.,
întrucât substantivele respective pot primi determinanţi: cu această condiţie etc.
• Pentru prepoziţiile impuse, în general, de unele adjective, substantive sau
verbe a se vedea Dicţionarul:
atent adj. m. (~ la/cu); atenţie s. f. (~ la/pentru); apuca2 (a se ~) (a începe)
vb. refl. (a se apuca de).
7.8. Pronumele, adjectivele pronominale şi locuţiunile pronominale
• Felul pronumelor se precizează în DOOM3 la cele care sunt (şi) adjective
pronominale, precum şi la cele interogative şi relative şi la formele accentuate/
neaccentuate:
alt adj. pr.; care2 pr. int.; care3 pr. rel.; noi pr., d. acc. nouă, neacc. ne.
• În caz de dubiu, scrierea pronumelor simple, a celor compuse, a locuţiunilor

pronominale şi a grupărilor de pronume trebuie verificată în Dicţionar; ele se scriu:
- într-un cuvânt: niciun adj. pr.; vreun adj. pr.
- în cuvinte separate: ceea ce pr. invar.; Domnia Sa loc. pr.
- cu cratimă (rar): domnia-sa pr.
• Topica pronumelui/adjectivului pronominal este menţionată în DOOM3
când este semnificativă:
acel adj. pr. antepus m. (~ om); acela pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~)
• La pronumele/adjectivele pronominale invariabile se menţionează acest
caracter: alde adj. pr. invar.; altceva pr. invar.
• În schimb, la pronumele/adjectivele pronominale variabile, acest caracter
rezultă din faptul că se precizează genul şi numărul (dacă pronumele este la
plural) şi se dau formele flexionare:
acelaşi pr. m., adj. pr. m., g.-d. aceluiaşi, pl. aceiaşi; f. aceeaşi, g.-d. aceleiaşi,
pl. aceleaşi; g.-d. pl. m. şi f. aceloraşi; ambii pr. m. pl., adj. m. pl., g.-d. ambilor;
f. ambele, g.-d. ambelor.
• Când reiau sau însoţesc substantive neutre, pronumele/adjectivele
pronominale au la singular forma de masculin, iar la plural forma de feminin:
acest caiet, aceste caiete; unul, unele [= caiet(e)].
• Numeroasele expresii ceremonioase sunt considerate locuţiuni pronominale:
Alteţa Voastră loc. pr.
7.9. Substantivele şi locuţiunile substantivale
• Forma-tip sub care se dau în DOOM3 substantivele este, de regulă, cea de NA
singular neart.:
aba2 s. f.; abagiu s. m.; abajur s. n.; Albion s. propriu n.; Acropole s.
propriu f.; Adonis s. propriu m.
• Cele care nu au această formă se dau, rar,
- la alt caz: la singular: arhonda s. m. voc.
- sau la plural:
Almageste s. propriu n. pl.; anale s. f. pl.; antici s. m. pl.; aplauze s. n. pl.;
Armindeni s. propriu m. pl.; Sânziene s. propriu f. pl.
• Alte substantive figurează sub forma de NA singular sau plural (formal)
articulat:
acul-doamnei (plantă) s. m. art.; Cosânzeana s. propriu f. art.; Domnul s.
propriu m. art.; măturelele s. f. pl. art., neart. măturele.
• Formele de gen sunt separate în Dicţionar prin virgulă, iar blocul formelor de
singular şi al celor de plural prin punct-şi-virgulă.
• Scrierea substantivelor compuse şi a locuţiunilor substantivale trebuie, în
caz de dubiu, verificată în Dicţionar; ele se scriu:
- într-un cuvânt: botgros s. m.; bunăvoinţă s. f.; Câmpulung s. propriu n.
- în cuvinte separate: Baia Mare (oraş) s. propriu f. art.; bătaie de joc (batjocură)
loc. s. f.
- cu cratimă:
- accidental: aducere aminte/(în tempo rapid) aducere-aminte loc. s. f.
- permanent: bună-credinţă s. f.; proces-verbal s. n.
• În Dicţionar, subcategoria substantivului nu se precizează decât la cele proprii.
• Unele substantive defective de număr au numai singular: curaj s. n.; lapte1
s. n.; oină s. f.
• La toate substantivele se precizează genul (iar la cele defective de număr care
au numai plural, şi numărul) şi se dau, în funcţie de problemele pe care le pun,
- forma articulată hotărât:
aba2 s. f., art. abaua; câine s. m., art. câinele; registru s. n., art. registrul,
- rar şi forma articulată nehotărât: floarea-soarelui s. f. art. (şi: o floarea-soarelui)
- la substantivele feminine, la singular forma de GD articulat: aba2 g.-d. art.
abalei, sau nearticulat: abiologie s. f., g.-d. abiologii,
- sau atât nearticulat, cât şi articulat: lexicologie s. f., g.-d. lexicologii, art.
lexicologiei,
- uneori şi vocativul (nearticulat sau/şi articulat) singular, eventual şi plural:
Atotputernicul s. propriu m. art., voc. Atotputernice; băiat s. m., voc.
neart. băiete, art. băiatule; conaş s. m., voc. art. conaşule; conul s. m. art., voc.
coane/conule; doamnă s. f., voc. doamnă; pl. doamne, voc. doamnelor; domn2
s. m., voc. domn (stimate ~)/domnul (~ meu), art. domnule; pl. voc. domni
(stimaţi ~), art. domnii mei/domnilor; Ion s. propriu m., voc. Ioane/Ion,
- alteori (când pune probleme privind despărţirea la capăt de rând) şi forma
articulată de plural:
abaţie s. f.; pl. abaţii, art. abaţiile (desp. -ţi-i-).
• Formarea GD analitic cu marca lui la numele româneşti de persoană depinde
de gen (masculin): lui Ion şi de formă (la feminin – la cele invariabile): lui Carmen;
• GD poate fi (şi) sintetic:
- de regulă la femininele flexibile: Ileana s. propriu f., g.-d. Ileanei/Ilenei
- accidental la unele masculine: Toma s. propriu m., g.-d. lui Toma (dar:
Duminica Tomei/Tomii).
• Substantivele care desemnează constelaţii, (figuri la) dansuri (populare),
jocuri, obiceiuri, vânturi, sunt formal „articulate” (cu finale identice cu
articolul hotărât, dar la care nu este vorba de opoziţia determinat (ne)hotărât –
nedeterminat); la ele se dă şi forma nearticulată:
alunelul (dans) s. n. art., neart. alunel; ghimpele (dans) s. m. art., neart.
ghimpe; ţarina (dans) s. f. art., neart. ţarină; Hora (constelaţie) s. propriu f.
art., neart. Horă.
7.10. Verbele şi locuţiunile verbale

• Forma-tip sub care se dau verbele este cea de infinitiv (la conjugarea activă,
fără să se specifice acest lucru) urmat de (a ~ ) (spre deosebire de majoritatea
dicţionarelor, unde se dau fără a, prezenţa acestuia în uz depinzând de context):
cânta (a ~) vb. = a cânta.
• Verbele (obligatoriu) reflexive (la care se specifică acest caracter) sunt urmate de
(a se ~) sau de (a-şi ~): abţine (a se ~) vb. refl.; aroga (a-şi ~) vb. refl.
• Alte verbe se dau sub forme ca: arde2 (a-i ~) vb.; acri2 (a i se ~) vb. refl.; zbughi1
(a o ~) vb.
• La verbele/locuţiunile verbale cu paradigmă incompletă, cuvântul-titlu se dă
sub formele atestate:
confer (lat.) vb., imper. 2 sg. afirm.; nota bene (lat.) loc. vb., imper. 2 sg.
afirm.; păsa1 (a ~) imper. 2 sg. afirm. pasă/pas’ (numai: + să/de + vb.: Pas’
de pricepe/să pricepi.); va1 vb., ind. prez. 3 sg. (numai în expr.: Mai ~ până să
reuşeşti.).
• În Dicţionar nu se precizează (în plus faţă de cazul verbelor reflexive)
subcategoriile de verbe, cu excepţia auxiliarelor, în opoziţie cu perechile lor
predicative:
avea1 (a ~) vb. aux. pentru perf. comp. 1 am, 2 sg. ai, 3 sg. a etc.; !avea2
(a ~) vb. pred., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. are etc.
• În DOOM3 în raport cu DOOM1, 2, verbul a fost dezvoltat cel mai mult dintre
toate clasele lexico-gramaticale; acest lucru nu presupune, în general, modificări
de normă, nefiind marcat prin semnul !.
• Flexiunea verbelor româneşti, foarte bogată, nu poate fi însă reflectată
integral, ci numai selectiv într-un dicţionar de tipul şi dimensiunile DOOM3,
nesemnalându-se toate formele care respectă regulile generale.
• Astfel, se indică doar forme verbale simple din conjugarea activă, nu şi forme
compuse, nici construcţiile pasive (care se formează, toate, potrivit regulilor
cunoscute). În caz de dubiu, pentru regulile generale de formare şi de folosire
a modurilor şi a timpurilor verbale şi pentru o descriere completă a lor trebuie
consultate gramaticile normative (GALR, GLRG) şi dicţionarul specializat (Barbu
2005), incluse în BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ.
Pe lângă sincretismele caracteristice, în Dicţionar figurează forme cu
alternanţe faţă de infinitiv, precum şi alte forme care pun probleme ortografice
sau/şi de pronunţare.
• Formele flexionare (precedate de abrevieri) se dau în ordinea obişnuită a
modurilor.
• Modurile sunt separate prin punct-şi-virgulă, iar timpurile aceluiaşi mod
– prin virgulă; persoanele sunt indicate prin cifre arabe, de la 1 la 3, urmate de
abrevierea numărului:
abate1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abat, 2 sg. abaţi, 3 sg. abate; conj.
prez. 1 sg. să abat, 3 să abată; ger. abătând; part. abătut
• Neprecizarea numărului la o persoană înseamnă că forma este aceeaşi la

ambele numere:
abandona (a ~) 3 abandonează.
• Conform schemei minimale a articolelor consacrate verbelor, sunt consemnate
modurile şi timpurile de bază simple (la persoana şi numărul selectate), în orice
caz la indicativ şi la conjunctiv prezent. Alte timpuri, eventual persoane şi
numere, ale indicativului (imperfect, perfect simplu, mai-mult-ca-perfect) şi alte
moduri personale (imperativul afirmativ pers. 2 sg.), precum şi forme verbale
nepersonale – gerunziu, participiu – se înregistrează în măsura în care pun
probleme de formă, de grafie sau/şi de pronunţare:
abţine (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă abţin, 2 sg. te abţii, 3 sg. se abţine;
conj. prez. 1 sg. să mă abţin, 3 să se abţină; imper. 2 sg. afirm. abţine‑te; ger.
abţinându-mă; part. abţinut; acompania (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acompaniez, 3
acompaniază, 1 pl. acompaniem; conj. prez. 1 sg. să acompaniez, 3 să acompanieze;
ger. acompaniind (desp. -ni-ind).
• Verbele care pot fi şi reflexive numai cu anumite sensuri sau în anumite
contexte se dau doar la forma activă: abandona (a ~) vb.
• În anumite cazuri se dau separat perechi formate din acelaşi verb uneori
activ, alteori reflexiv:
afirma1 (a ~) vb.; afirma2 (a se ~ ) vb. refl.
• Ca în toate dicţionarele, în DOOM3 se indică, la verbele personale, pe primul
loc, la modurile şi timpurile la care este atestată sau posibilă, persoana 1 sg.:
abdica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abdic.
• Absenţa persoanei 1 înseamnă că verbul nu este personal:
abunda (a ~) vb., ind. prez. 3 abundă.
• Formele pentru alte persoane se includ numai când sunt semnificative, de ex.
prezintă alternanţe: adăpa (a ~) imper. 2 sg. afirm. adapă.
• Numărul indicat este, la toate formele, singularul, însă, în unele cazuri, şi/
numai pluralul. Astfel, la perfectul simplu sunt consemnate şi formele de plural,
când prezintă o deplasare de accent faţă de singular: aduce (a ~) perf. s. 1 sg.
adusei, 1 pl. aduserăm.
• La verbele unipersonale cu subiect nonanimat şi la cele care admit subiect
nonuman se dau pers. 3 sg. şi pl.:
apune (a ~) ind. prez. 3 sg. apune, 3 pl. apun; cotcodăci (a ~), ind. prez. 3
sg. cotcodăceşte, 3 pl. cotcodăcesc.
• Alte verbe unipersonale, cu forme de pers. 3 sg., nu au subiect:
tuna (a ~) ind. prez. 3 sg. tună.
• Câteva verbe unipersonale se pot folosi însă, contextual, figurat/metaforic, şi
cu subiect uman (inclusiv la pers. 1 şi 2):
Nu mai tot cotcodăci, femeie! Ce tot tuni şi fulgeri?!
• Invers, sunt ocazional impersonale, numai cu anumite sensuri sau în anumite
contexte, unele verbe, incluse separat în DOOM3:
ajunge1 (a ~) (a fi suficient) ind. prez. 3 sg. ajunge, 3 pl. ajung; ajunge2

(a ~) (a prinde din urmă; a sosi) ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ajung.
• Şi alte verbe au, pentru un anumit sens, numai pers. 3 sg.:
cuveni2 (a se ~) (a se cădea) ind. prez. 3 sg. se cuvine,
sau, pentru alt sens, şi pers. 3 pl.:
cuveni1 (a se ~) (a-i reveni ceva cuiva) ind. prez. 3 sg. se cuvine, 3 pl. se
cuvin.
• Uneori, pentru a reieşi clar că verbul se foloseşte şi la plural este inclusă şi o
formă de imperfect: adia (a ~) ind. prez. 3 adie, imperf. 3 pl. adiau.
• Tranzitivitatea/intranzitivitatea se menţionează (cu exemple) numai cu
privire la imperativul 2 sg. afirmativ al câtorva verbe, care au forme diferite pentru
cele două valori:
trece (a ~) imper. 2 sg. afirm. intranz. treci, tranz. trece (Mai treci pe la noi!
Trece-l clasa! Trece-i nota! Trece drumul!).
• La verbe parţial omonime sunt consemnate variantele de conjugare
specializate semantic şi diacronic:
datora1 (a ~) (a avea o datorie materială sau morală) vb., ind. prez. 1 sg.
datorez; datora2 (a se ~) (a avea drept cauză)/(înv.) datori (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3 sg. se datorează/se datoreşte.
• Se evidenţiază şi faptul că în unele cazuri, în funcţie de sens, verbele
înrudite sau parţial omonime se conjugă în parte diferit, de ex. la imperfect şi
mai‑mult‑ca‑perfect (cu sau fără reduplicare):
reda2 (a ~) (a descrie) imperf. 1 redam, (rar) perf. s. 1 pl. redarăm, m.m.c.p.
1 sg. redasem, 1 pl. redaserăm; reda1 (a ~) (a da din nou) imperf. 1 redădeam,
perf. s. 1 pl. redădurăm, m.m.c.p. 1 sg. redădusem, 1 pl. redăduserăm,
ca da (a ~) imperf. 1 dădeam, perf. s. 1 pl. dădurăm, m.m.c.p. 1 sg. dădusem, 1 pl.
2
dăduserăm.
• O problemă care nu poate fi tranşată în toate cazurile priveşte verbele cu sau
fără augmentele -esc şi -ez la indicativ şi conjunctiv prezent, la care în DOOM3
s-au făcut unele modificări (întemeiate pe studii pentru care v. BIBLIOGRAFIA
SELECTIVĂ), optându-se pentru una dintre forme: !bocăni (a ~) vb., ind. prez. 1
sg. bocăn; !ciocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ciocănesc.
La unele verbe s-au păstrat ambele variante, cu şi fără sufix:
cheltui (a ~), ind. prez. 1 sg. cheltuiesc/cheltui; învia (a ~), ind. prez. 1 sg.
învii/înviez.
La alte verbe s-a schimbat numai ordinea celor două variante:
!birui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. birui/biruiesc.
• La sfârşitul articolelor consacrate verbelor se semnalează, după caz, în
paranteză, la ce moduri sau/şi timpuri ori persoane nu se folosesc, sau/şi,
dimpotrivă, ce forme sunt utilizate cu precădere:
concede (a ~) (nefolosit la perf. s., m.m.c.p., part.); deceda (a ~) (folosit
mai ales la timpuri trecute, ger., part., supin); radiofica (a ~) (folosit şi la
forme compuse, ger., part., supin; nefolosit la unele persoane şi timpuri).
• Astfel, nu se folosesc la imperativ (lucru nespecificat la fiecare verb) verbele

care nu au decât pers. 3, dar nici alte verbe, în funcţie de sens:
conveni2 (a ~) (a corespunde) (nefolosit la imper.); conveni1 (a ~) (a
cădea de acord) (rar) imper. 2 sg. poz. convino.
• Verbele neutilizate la gerunziu sau la participiu nu au, evident, nici formele
compuse cu acestea, ceea ce nu se specifică la fiecare verb în parte.
• În unele cazuri, la anumite forme verbale se face precizarea (rar):
accede (a ~) (rar) part. acces.
• Puţinele verbe compuse sunt sudate şi se scriu, toate, într-un cuvânt: a se
autoacuza, a binecuvânta, a se sinucide, a telecomanda.
• Se scriu într-un cuvânt formaţiile alcătuite din prefixul ne- + adv. mai sau
(rar) prea + verb la gerunziu/participiu (adjectivizat): nemaivăzând, nepreavăzând,
nemaivăzut, nepreavăzut.
• Întrucât Hotărârea Academiei Române privitoare la revenirea la scrierea cu â
datează de peste un sfert de secol (v. şi STUDIUL INTRODUCTIV şi ANEXELE),
în DOOM3 nu s-a mai insistat nici la verb asupra distincţiei dintre formele care se
scriu cu î şi cele care se scriu cu â.
8. Grupurile de cuvinte
• În DOOM3 au fost incluse şi un număr limitat de grupuri relativ stabile de
cuvinte, pentru a distinge de ele cuvintele compuse omofone.
• Caracterul de grupuri nu se menţionează expres, rezultând din descrierea
lor ca însumare de elemente din diverse clase lexico-gramaticale.
Grupurile se caracterizează:
• din punct de vedere ortografic, prin faptul că se scriu în cuvinte separate;
• din punctul de vedere al accentuării indicate în Dicţionar (spre deosebire de
cuvintele compuse), prin faptul că aceasta se face la toate componentele polisilabice;
• din punctul de vedere al informaţiilor din Dicţionar (spre deosebire de
cuvintele compuse şi de locuţiuni), prin faptul că nu se dau şi formele flexionare,
chiar dacă sunt posibile:
apă minerală s. f. + adj., dar: apă-oxigenată (peroxid de hidrogen)/apă
oxigenată s. f., g.-d. art. apei-oxigenate/apei oxigenate.
• Grupurile de cuvinte sunt însoţite, în general, în Dicţionar, de glosări şi,
uneori, de exemple:
arborele vieţii (schema evoluţiei omului) s. m. + s. f.; dar: arborele‑vieţii
(tuia) s. m.; bine cunoscut (ştiut bine) adv. + adj. (caz ~ de toţi); dar:
bine‑cunoscut (celebru) (scriitor ~) adj.; nici odată (nici odinioară) adv. +
adv. (Nu l-am crezut ~, nu-l cred nici acum.); nici o dată (nici o singură dată)
adv. + loc. adv. (Nu s-a dus acolo ~, nici de mai multe ori.), dar: niciodată (în
niciun moment) adv. (~ n-a cântat mai bine.).
9. Locuţiunile
• În DOOM3 au fost incluse foarte multe locuţiuni (dar relativ puţine locuţiuni
substantivale şi mai ales verbale).
• Locuţiunile care au pe primul loc o prepoziţie figurează sub cuvântul
principal (fără trimiteri):
absurd (prin ~) loc. adj., loc. adv. (reuşită ~, a reuşi ~); alese (pe ~) loc.
adv. [= pe alese].
• Fac excepţie cele cu de-a, plasate la litera D: de-a buşilea loc. adv.
Locuţiunile se caracterizează:
• din punct de vedere ortografic, prin faptul că se scriu mai ales în cuvinte
separate, dar unele apar scrise cu cratimă sau/şi cu virgulă:
altă dată2 „în altă împrejurare” loc. adv. (dar: altădată „odinioară”
adv.); cum-necum/cum, necum loc. adv.; feri, Doamne loc. interj.
Unele locuţiuni se scriu cu cratimă din motive fonetice – totdeauna
(locuţiunile adverbiale de tipul de-a berbeleacul) sau accidental (pentru a
reda rostirea lor în tempo rapid ori pentru că includ un cuvânt compus):
aşa şi aşa/(în tempo rapid) aşa şi-aşa loc. adv.; Adam-Babadam (de
(pe) când ~) loc. adv.
• din punctul de vedere al accentuării indicate în Dicţionar (spre deosebire
de cuvintele compuse), prin faptul că aceasta se marchează la toate componentele
polisilabice: bătaie de inimă loc. s. f.
• din punct de vedere morfologic, prin echivalenţa cu clasele lexico-
gramaticale corespunzătoare, prin care sunt glosate uneori.
• La locuţiuni se dau, unde este cazul (spre deosebire de grupurile de cuvinte),
şi formele flexionare:
aducere aminte (amintire), loc. s. f., g.-d. art. aducerii aminte; pl. aduceri
aminte, art. aducerile aminte.
• Unele locuţiuni sunt glosate sau/şi urmate de exemple:
cum-necum (de bine, de rău) loc. adv. (Până la urmă s-a descurcat ~.).
• Locuţiunile care sunt şi adjectivale, şi adverbiale sunt tratate în acelaşi
articol, cu exemple:
abrupto (ex ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (pauză ~, întrerupt ~).
• Locuţiunile adverbiale şi cele prepoziţionale formate de la aceleaşi elemente
se deosebesc prin caracterul formal „nearticulat”, respectiv „articulat”:
jur-împrejur loc. adv.; jur-împrejurul loc. prep. (~ lui/său).
• Multe locuţiuni substantivale şi verbale îşi corespund:
aducere aminte (amintire) loc. s. f.; aduce aminte (a-şi ~) (a-şi aminti)
loc. vb.
• Locuţiunile verbale figurează în DOOM3 numai selectiv (cu trimitere
pentru flexiune, dacă este cazul, la verbul de bază şi cu includerea formelor care
pun probleme specifice, mai ales în măsura în care implică un aspect ortografic, şi
anume scrierea cu cratimă la imperativ şi la gerunziu:
da seama (a-şi ~) (a se lămuri) loc. vb. refl., v. da2; imper. 2 sg. afirm. dă-ţi
seama; ger. dându-mi seama.
V. şi clasele lexico-gramaticale corespunzătoare.
10. Informaţii sintactice
• Informaţiile sintactice sunt minimale, limitându-se la câteva precizări
referitoare la topică, sprijinite şi de exemple:
acel adj. pr. antepus m. (~ om); acela pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~);
amândoi pr. m., adj. pr. m., f. amândouă, g.-d. (antepus) amânduror, (singur/
postpus) amândurora (Amândoi (elevii)/Elevii amândoi au promovat.)
• Alte precizări privesc anumite limitări:
păsa1 (a ~) imper. 2 sg. afirm. pasă/pas’ (numai: + să/de + vb.: Pas’ de pricepe/
să pricepi.).
11. Exemplele
• Între ( ) se dau, cu caractere italice, la sfârşitul articolelor, uneori şi în
interiorul lor, exemple prin care:
• se ilustrează condiţiile de utilizare:
standby1 adj. invar. (acorduri ~); standby2 s. n. (în: a fi/a rămâne în ~,
standbyul laptopului)
• se precizează folosirea unor cuvinte/forme/variante:
- în anumite contexte:
aerobic1 adj. m. (+ s. n.: exerciţiu ~), f. aerobică (gimnastică ~); candel1 adj.
invar. (zahăr ~)
- în expresii, după dar:
conj. prez. 3 să ardă (dar: Arză-l(-ar) focul.) s. v. arde1 (a ~); daiboj (reg.) s.
n., pl. daiboji (în: a fi-n ~, a umbla cu daibojul)
• se ilustrează apartenenţa la mai multe clase lexico-gramaticale:
absurd (prin ~) loc. adj., loc. adv. (reuşită ~, a reuşi ~); cash1 adj. invar.,
adv. (plăţi ~, a plăti ~.).
În exemple nu se indică accentul.
12. Abrevierile1
• Pe lângă abrevierile devenite şi substantive, care constituie cuvinte-titlu în
DOOM3, la sfârşitul unor articole (sau, rar, în interiorul lor) se consemnează, când
este cazul, după abr., abrevierile sau simbolurile unor cuvinte şi expresii – care
se folosesc în scris în anumite situaţii:
Alteţele Lor Regale abr. AALLRR; aluminiu simb. Al; anul curent abr. a.c.
s.v. an2; doamnă, art. doamna, abr. dna; g.-d. art. doamnei, abr. dnei; in‑octavo1
(lat.) abr. in-8o ; mai-mult-ca-perfect abr. m.m.c.p.
1
Sub acest termen se înţeleg abrevieri propriu-zise, acronime, unele coduri (la monede), semne grafice,
simboluri, trunchieri.
• În unele cazuri s-au recomandat abrevierile cele mai scurte, chiar dacă în uz
există şi altele:
pagină, pagini abr. p. [nu şi pag., pp.].
• În alte cazuri s-au păstrat şi variante tradiţionale sau/şi mai explicite de
abrevieri, frecvente în uz:
alineat abr. al./alin.; dumneavoastră abr. dv./dvs./d-voastră; feminin1 abr.
F, f., fem.; fortissimo (it.) abr. ff
• La unele cuvinte se dau atât abrevierea, cât şi simbolul:
decrescendo1 abr. decresc., simb. >; euro abr. EUR/Eur, simb. €; noiembrie
abr. nov.; simb. XI/.11./-11- ; World Wide Web abr. web, simb. www.
• Când cuvântul-titlu desemnează (şi) o literă mai specială, un semn grafic ş.a.,
se reproduce, de regulă, şi semnul respectiv:
acoladă (semne grafice) {, {}; alfa1 α, Α; balboa simb. B,฿
• Pentru unele monede se indică (şi) codul: dirham marocan cod MAD s.v.
dirham.
• Uneori abrevierea/simbolul diferă în funcţie de domeniul în care sunt folosite
sau/şi de sensul cuvântului:
metru simb. m (în domeniul cadastral: metru liniar simb. ml/m.l.; metru
pătrat simb. mp/m.p.); milă2 simb. (milă marină) Mm, (milă terestră) mi.
• Unele abrevieri şi simboluri sunt urmate de punct, altele nu, în condiţiile
prezentate în STUDIUL INTRODUCTIV.
• În cazul simbolurilor scrise cu majuscule se recomandă scrierea lor fără
punct final:
leu simb. (leu moldovenesc) MDL, (leu românesc [nou]) L (cod RON),
(leu românesc anterior) cod ROL
• Multe dintre aceste abrevieri, coduri, reprezentări grafice au fost fixate prin
standarde şi alte reglementări oficiale şi trebuie respectate întocmai, chiar dacă
uneori nu coincid cu normele academice ale limbii române.
• Sub menţiunea abr., în unele articole se include şi folosirea unor forme
trunchiate ale unor cuvinte, care păstrează, de cele mai multe ori, numai începutul
acestora (şi dintre care unele figurează şi în articole separate). Unele asemenea
„abrevieri” sui-generis sunt mai de mult în uz, iar altele reprezintă rezultatul unei
tendinţe în curs de extindere şi de depăşire a limitării la limbajul strict familiar,
fiind folosite şi în „jargonul” informatic, medical, publicitar etc.:
dirigintă abr. (fam.) dirigă; Emiratele Arabe Unite abr. (fam.) Emirate s.v.
emirat
13. Trimiterile
• Trimiterile se fac, prin v., astfel:
- variantele cuvintelor-titlu, când nu se află în DOOM3 în succesiune imediată,
sunt înregistrate şi la locul lor alfabetic, cu trimitere la varianta sub care sunt
tratate:
Acheron v. Aheron; bielorus v. belarus
- formele flexionare care diferă substanţial de cuvântul-titlu respectiv sunt

înregistrate şi la locul lor alfabetic, cu trimitere la cuvântul-titlu din care provin:
ai1 art. v. al; aibă v. avea2
- se fac trimiteri de la locuţiuni verbale la verbul de bază: aduce aminte (a ~)
v. aduce.
• Nu se fac trimiteri în cazul prepoziţiilor aflate pe primul loc în locuţiunile
plasate la locul alfabetic al cuvântului principal:
alese (pe ~) loc. adv. [= pe alese] (care figurează numai la A, nu şi la P).
DICŢIONARUL
Aa
!a1 (literă; sunet) s. m./s. n., pl. m. a/n. a-uri abazie (dispozitiv de apărare) s. f., art. abazia, g.-d. art.
a2/aa interj. abaziei; pl. abazii, art. abaziile (desp. -zi-i-)
a3 v. al1 abc [cit. abeče] s. n., art. abc-ul [cit. abečeul]
a4 v. ar1 abces s. n., pl. abcese
!a5 v. al2 abdica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abdic, 2 sg. abdici, 3 abdică;
a6 v. avea1 conj. prez. 1 sg. să abdic, 3 să abdice
a7 prep. (a arăta ~ cerşetor, a mirosi ~ ars, tezele ~ doi elevi, abdicare s. f., g.-d. art. abdicării; pl. abdicări
graţie ~ noi donaţii, votul ~ mulţi cetăţeni) abdomen s. n., pl. abdomene
aa v. a2 abdominal adj. m., pl. abdominali; f. abdominală, pl.
!aalenian1 [aa pron. a] (desp. aa-le-ni-an) adj. m., pl. abdominale
aalenieni (desp. -ni-eni); f. aaleniană, pl. aaleniene abdominalgie (desp. -mi-nal-/-min-al-) s. f., art.
!aalenian2 [aa pron. a] (desp. aa-le-ni-an) s. n. abdominalgia, g.-d. art. abdominalgiei; pl. abdominalgii,
aba1 (înv.) interj. art. abdominalgiile (desp. -gi-i-)
aba2 s. f., art. abaua, g.-d. art. abalei; (sorturi) pl. abale abductor adj. m., pl. abductori; f. sg. şi pl. abductoare
abac (numărătoare; tabel) s. n., pl. abace abducţie (îndepărtare a unui membru) (desp. -duc-ţi-e) s.
+abaca (cânepă de Manila) (cuv. filip.) s. f., pl. abaca f., art. abducţia (desp. -ţi-a), g.-d. abducţii, art. abducţiei;
abacă (parte a unui capitel) s. f., g.-d. art. abacei; pl. abace pl. abducţii, art. abducţiile (desp. -ţi-i-)
abager (reg.) s. m., pl. abageri abecedar s. n., pl. abecedare
abagerie s. f., art. abageria, g.-d. art. abageriei; (ateliere) pl. +abera (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. aberez, 3 aberează;
abagerii, art. abageriile (desp. -ri-i-) conj. prez. 1 sg. să aberez, 3 să abereze
abagiu s. m., art. abagiul; pl. abagii, art. abagiii (desp. -gi‑ii) aberant adj. m., pl. aberanţi; f. aberantă, pl. aberante
abajur s. n., pl. abajururi aberativ (rar) adj. m., pl. aberativi; f. aberativă, pl. aberative
abandon s. n., pl. abandonuri
aberaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. aberaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
abandona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abandonez, 3 abandonează; art. aberaţiei; pl. aberaţii, art. aberaţiile (desp. -ţi-i-)
conj. prez. 1 sg. să abandonez, 3 să abandoneze
aberoscop (desp. -ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. aberoscoape
abandonare s. f., g.-d. art. abandonării; pl. abandonări
+abhaz adj. m., s. m., pl. abhazi; adj. f., s. f. abhază, pl.
abanos s. m., (arbori) pl. abanoşi
abhaze
abataj s. n., (locuri) pl. abataje
+abhază (limbă) s. f., g.-d. art. abhazei
abate1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abat, 2 sg. abaţi, 3
abhora (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. abhorez, 3 abhorează;
sg. abate; conj. prez. 1 sg. să abat, 3 să abată; ger. abătând;
part. abătut conj. prez. 1 sg. să abhorez, 3 să abhoreze
abate2 s. m., pl. abaţi abia (desp. -bia) adv.
abatere s. f., g.-d. art. abaterii; pl. abateri +abia-abia (desp. -bia-) adv.
abatesă s. f., g.-d. art. abatesei; pl. abatese +abia ce (desp. -bia) (pop.) loc. conjcţ.
abatiză s. f., g.-d. art. abatizei; pl. abatize abia (de ~)/(în tempo rapid) de-abia (desp. -bia) loc. adv.
abator s. n., pl. abatoare abietacee (desp. -bi-e-) s. f., art. abietaceea, g.-d. art.
abaţie (mănăstire) s. f., art. abaţia, g.-d. art. abaţiei; pl. abietaceei; pl. abietacee
abaţii, art. abaţiile (desp. -ţi-i-) +abietin (substanţă) (desp. -bi-e-) s. n.
abietinee 216
abietinee (familie de conifere) (desp. -bi-e-) s. f., art. abnegare (rar) s. f., g.-d. art. abnegării
abietineea, g.-d. art. abietineei; pl. abietinee abnegaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. abnegaţia (desp. -ţi-a),
abil adj. m., pl. abili; f. abilă, pl. abile g.‑d. abnegaţii, art. abnegaţiei
abilita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abilitez, 3 abilitează; conj. abnorm (rar) adj. m., pl. abnormi; f. abnormă, pl. abnorme
prez. 1 sg. să abilitez, 3 să abiliteze abnormitate (rar) s. f., g.-d. art. abnormităţii; pl. abnormităţi
abilitare s. f., g.-d. art. abilitării; pl. abilitări aboli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abolesc, 3 sg.
abilitate s. f., g.-d. art. abilităţii; (deprinderi) pl. abilităţi aboleşte, imperf. 1 aboleam; conj. prez. 1 sg. să abolesc,
abiogen (desp. -bi-o-) adj. m., pl. abiogeni; f. abiogenă, pl. 3 să abolească
abiogene abolire s. f., g.-d. art. abolirii; pl. aboliri
abiogeneză (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. abiogenezei aboliţionism (desp. -ţi-o-) s. n.
abiologie (desp. -bi-o-) s. f., art. abiologia, g.-d. abiologii, aboliţionist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl. aboliţionişti;
art. abiologiei adj. f., s. f. aboliţionistă, pl. aboliţioniste
abiotic (desp. -bi-o-) adj. m., pl. abiotici; f. abiotică, pl. abiotice aboliţiune (înv.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. aboliţiunii;
abiotrofie (desp. -bi-o-tro-) s. f., art. abiotrofia, g.-d. pl. aboliţiuni
abiotrofii, art. abiotrofiei abolla (lat.) s. f.
abioză (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. abiozei abominabil adj. m., pl. abominabili; f. abominabilă, pl.
abis s. n., pl. abisuri abominabile
abisal adj. m., pl. abisali; f. abisală, pl. abisale abona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abonez, 3 abonează; conj.
abisinian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. abisinieni (desp. prez. 1 sg. să abonez, 3 să aboneze
-ni-eni); adj. f., s. f. abisiniană, pl. abisiniene abonament s. n., pl. abonamente
abitaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. abitaţia (desp. -ţi-a), g.-d. abonare s. f., g.-d. art. abonării; pl. abonări
abitaţii, art. abitaţiei abonat adj. m., s. m., pl. abonaţi; adj. f., s. f. abonată, pl.
abitir (mai ~) (fam., reg.) loc. adv. abonate
abject adj. m., pl. abjecţi; f. abjectă, pl. abjecte +abord (med.) s. n., pl. aborduri
abjecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. abjecţia (desp. -ţi-a), g.-d. aborda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abordez, 3 abordează; conj.
art. abjecţiei; pl. abjecţii, art. abjecţiile (desp. -ţi-i-) prez. 1 sg. să abordez, 3 să abordeze
abjudeca (a ~) (a anula) vb., ind. prez. 1 sg. abjudec, 2 abordabil adj. m., pl. abordabili; f. abordabilă, pl. abordabile
sg. abjudeci, 3 abjudecă; conj. prez. 1 sg. să abjudec, 3 să
abordaj s. n., pl. abordaje
abjudece
abordare (studiere; acostare) s. f., g.-d. art. abordării; pl.
abjudecare (anulare) s. f., g.-d. art. abjudecării; pl.
abordări
abjudecări
aborigen adj. m., s. m., pl. aborigeni; adj. f., s. f. aborigenă,
abjura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abjur, 3 abjură; conj. prez.
pl. aborigene
1 sg. să abjur, 3 să abjure
abortiv1 adj. m., pl. abortivi; f. abortivă, pl. abortive
abjurare s. f., g.-d. art. abjurării; pl. abjurări
abortiv2 s. n., pl. abortive
ablactare (desp. a-blac-/ab-lac-) s. f., g.-d. art. ablactării
abracadabra (desp. a-bra-, -da-bra) interj.
ablactaţie (desp. a-blac-/ab-lac-, -ţi-e) s. f., art. ablactaţia
(desp. -ţi-a), g.-d. ablactaţii, art. ablactaţiei abracadabrant (desp. a-bra-, -da-brant) adj. m., pl.
abracadabranţi; f. abracadabrantă, pl. abracadabrante
ablativ (desp. a-bla-) s. n., (forme) pl. ablative
!ablaţie (astr.; med.) (desp. a-bla-ţi-e) s. f., art. ablaţia abraş (reg.) (desp. a-braş) adj. m., pl. abraşi; f. abraşă, art.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. ablaţiei; pl. ablaţii, art. ablaţiile abraşa, pl. abraşe
(desp. -ţi-i-) abrazare (rar) (desp. a-bra-) s. f., g.-d. art. abrazării; pl.
!ablaţiune (geol.) (desp. a-bla-ţi-u-) s. f., art. ablaţiunea, abrazări
g.-d. art. ablaţiunii; pl. ablaţiuni, art. ablaţiunile abraziune (desp. a-bra-zi-u-) s. f., g.-d. art. abraziunii; pl.
ablaut (desp. a-blaut/ab-laut) s. n., pl. ablauturi abraziuni
ablefarie (desp. a-ble-) s. f., art. ablefaria, g.-d. art. abraziv1 (desp. a-bra-) adj. m., pl. abrazivi; f. abrazivă, pl.
ablefariei; pl. ablefarii, art. ablefariile (desp. -ri-i-) abrazive
ablegat (reg., înv.) (desp. a-ble-/ab-le-) s. m., pl. ablegaţi !abraziv2 (desp. a-bra-) s. m., pl. abrazivi
ablepsie (desp. a-blep-) s. f., art. ablepsia, g.-d. art. abrazor (desp. a-bra-) s. n., pl. abrazoare
ablepsiei; pl. ablepsii, art. ablepsiile (desp. -si-i-) abrevia (a ~) (desp. a-bre-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. abreviez
abluţiune (desp. a-blu-ţi-u-) s. f., g.-d. art. abluţiunii; pl. (desp. -vi-ez), 3 abreviază, 1 pl. abreviem; conj. prez. 1 sg.
abluţiuni să abreviez, 3 să abrevieze; ger. abreviind (desp. -vi-ind)
abnega (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. abneg, 2 sg. abnegi, abreviativ (rar) (desp. a-bre-vi-a-) adj. m., pl. abreviativi; f.
3 abneagă; conj. prez. 1 sg. să abneg, 3 să abnege; imper. abreviativă, pl. abreviative
2 sg. afirm. abneagă abreviator (rar) (desp. a-bre-vi-a-) s. m., pl. abreviatori
217 absurditate
abreviaţie (înv.) (desp. a-bre-vi-a-ţi-e) s. f., art. abreviaţia absolutoriu2 [riu pron. rĭu] adj. m., f. absolutorie (desp.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. abreviaţiei; (prescurtări) pl. -ri-e); pl. m. şi f. absolutorii
abreviaţii, art. abreviaţiile (desp. -ţi-i-) absoluţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. absoluţiunii; pl.
abreviere (desp. a-bre-vi-e-) s. f., g.-d. art. abrevierii; absoluţiuni
(prescurtări) pl. abrevieri absolvent s. m., pl. absolvenţi
abroga (a ~) (desp. a-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. abrog, 2 absolventă s. f., g.-d. art. absolventei; pl. absolvente
sg. abrogi, 3 abrogă; conj. prez. 1 sg. să abrog, 3 să abroge absolvenţă s. f., g.-d. art. absolvenţei; pl. absolvenţe
abrogare (desp. a-bro-) s. f., g.-d. art. abrogării; pl. abrogări absolvi (a ~) (a termina un ciclu de învăţământ; a scuti de
abrogaţie (înv.) (desp. a-bro-, -ţi-e) s. f., art. abrogaţia pedeapsă) vb., ind. prez. 1 sg. absolv, 3 absolvă, imperf.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. abrogaţiei; pl. abrogaţii, art. 1 absolveam; conj. prez. 1 sg. să absolv, 3 să absolve
abrogaţiile (desp. -ţi-i-) absolvire s. f., g.-d. art. absolvirii; pl. absolviri
abrudean (desp. a-bru-) adj. m., s. m., pl. abrudeni; adj. f. absorbant1 (care încorporează) adj. m., pl. absorbanţi; f.
abrudeană, pl. abrudene absorbantă, pl. absorbante
abrudeanca (dans) (desp. a-bru-) s. f. art., neart. !absorbant2 (element care încorporează) s. n./(tehn.) s.
abrudeancă, g.-d. art. abrudencii; pl. abrudenci m., pl. n. absorbante/m. absorbanţi
abrudeancă (persoană) (desp. a-bru-) s. f., g.-d. art. absorbi (a ~) (a încorpora) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
abrudencei; pl. abrudence absorb, 3 sg. absoarbe, imperf. 1 absorbeam; conj. prez. 1
abrupt1 (desp. a-brupt) adj. m., pl. abrupţi; f. abruptă, pl. sg. să absorb, 3 să absoarbă, imper. 2 sg. afirm. absoarbe
abrupte absorbire s. f., g.-d. art. absorbirii; pl. absorbiri
abrupt2 (desp. a-brupt) s. n., pl. abrupturi absorbit adj. m., pl. absorbiţi; f. absorbită, pl. absorbite
abrupto (ex ~) (lat.) (desp. a-brup-) loc. adj., loc. adv. absorbitor1 (care încorporează) adj. m., pl. absorbitori; f.
(pauză ~, întrerupt ~) sg. şi pl. absorbitoare
abrutiza (a ~) (desp. a-bru-) vb., ind. prez. 1 sg. abrutizez, absorbitor2 (element care încorporează) s. n., pl. absorbitoare
3 abrutizează; conj. prez. 1 sg. să abrutizez, 3 să abrutizeze absorbţie (încorporare) (desp. -sorb-ţi-e) s. f., art.
abrutizant (desp. a-bru-) adj. m., pl. abrutizanţi; f. absorbţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. absorbţiei; pl. absorbţii,
abrutizantă, pl. abrutizante art. absorbţiile (desp. -ţi-i-)
abrutizare (desp. a-bru-) s. f., g.-d. art. abrutizării; pl. abstenţionism (desp. -ţi-o-) s. n.
abrutizări abstenţionist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl. abstenţionişti;
abscisă s. f., g.-d. art. abscisei; pl. abscise adj. f., s. f. abstenţionistă, pl. abstenţioniste
abscizie (desp. -zi-e) s. f., art. abscizia (desp. -zi-a), g.-d. abstenţiune (rar) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. abstenţiunii;
art. absciziei; pl. abscizii, art. absciziile (desp. -zi-i-) pl. abstenţiuni
abscons adj. m., pl. absconşi; f. absconsă, pl. absconse abstinent s. m., pl. abstinenţi
absent adj. m., pl. absenţi; f. absentă, pl. absente abstinentă s. f., g.-d. art. abstinentei; pl. abstinente
absenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. absentez, 3 absentează; abstinenţă s. f., g.-d. art. abstinenţei; pl. abstinenţe
conj. prez. 1 sg. să absentez, 3 să absenteze abstract1 adj. m., pl. abstracţi; f. abstractă, pl. abstracte
absenteism s. n. abstract2 s. n., (elemente) pl. abstracte
absenteist adj. m., s. m., pl. absenteişti; adj. f., s. f. abstractiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abstractizez, 3
absenteistă, pl. absenteiste abstractizează; conj. prez. 1 sg. să abstractizez, 3 să
absenţă s. f., g.-d. art. absenţei; pl. absenţe abstractizeze
absidă (nişă) s. f., g.-d. art. absidei; pl. abside abstractizare s. f., g.-d. art. abstractizării; pl. abstractizări
absidial (desp. -di-al) adj. m., pl. absidiali; f. absidială, pl. abstracţie/abstracţiune (desp. -ţi-u-) s. f., art. abstracţia
absidiale (desp. -ţi-a)/abstracţiunea, g.-d. art. abstracţiei/
absidiolă (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. absidiolei; pl. absidiole abstracţiunii; pl. abstracţii/abstracţiuni, art. abstracţiile
absint s. n., (porţii) pl. absinturi (desp. -ţi-i-)/abstracţiunile (dar numai: a face abstracţie)
absolut1 adj. m., pl. absoluţi; f. absolută, pl. absolute abstracţionism s. n.
absolut2 s. n., pl. absoluturi abstrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abstrag, 3 sg.
absolutism s. n. abstrage, imperf. 1 abstrăgeam; conj. prez. 1 sg. să
abstrag, 3 să abstragă; ger. abstrăgând; part. abstras
absolutist adj. m., pl. absolutişti; f. absolutistă, pl. absolutiste
abstragere (rar) s. f., g.-d. art. abstragerii; pl. abstrageri
absolutiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. absolutizez, 3
absolutizează; conj. prez. 1 sg. să absolutizez, 3 să abstrus (rar) adj. m., pl. abstruşi; f. abstrusă, pl. abstruse
absolutizeze absurd1 adj. m., pl. absurzi; f. absurdă, pl. absurde
absolutizare s. f., g.-d. art. absolutizării; pl. absolutizări absurd2 s. n.
absolutoriu1 (înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. absolutoriul; pl. absurd (prin ~) loc. adj., loc. adv. (reuşită ~, a reuşi ~)
absolutorii, art. absolutoriile (desp. -ri-i-) absurditate s. f., g.-d. art. absurdităţii; pl. absurdităţi
abţibild 218
abţibild s. n., pl. abţibilduri acaju3 (culoare) s. n., art. acajuul
abţine (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă abţin, 2 sg. te acalefă s. f., g.-d. art. acalefei; pl. acalefe
abţii, 3 sg. se abţine; conj. prez. 1 sg. să mă abţin, 3 să se acalmie s. f., art. acalmia, g.-d. acalmii, art. acalmiei
abţină; imper. 2 sg. afirm. abţine-te; ger. abţinându-mă; acantacee s. f., art. acantaceea, g.-d. art. acantaceei; pl.
part. abţinut acantacee
abţinere s. f., g.-d. art. abţinerii; pl. abţineri acantă s. f., g.-d. art. acantei; pl. acante
+Abu Dhabi [pron. abudabi] s. propriu n. acantocefal s. m., pl. acantocefali
+abule (arg.) interj. acantoză s. f., g.-d. art. acantozei; pl. acantoze
abulic adj. m., s. m., pl. abulici; adj. f., s. f. abulică, pl. acapara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acaparez, 3 acaparează;
abulice conj. prez. 1 sg. să acaparez, 3 să acapareze
abulie s. f., art. abulia, g.-d. art. abuliei; pl. abulii, art. acaparare s. f., g.-d. art. acaparării; pl. acaparări
abuliile (desp. -li-i-) acaparator adj. m., pl. acaparatori; f. sg. şi pl. acaparatoare
abunda (a ~) vb., ind. prez. 3 abundă, imperf. 3 pl. acar1 (obiect) (pop.) s. n., pl. acare
abundau; conj. prez. 3 să abunde
acar2 (persoană) s. m., pl. acari
abundent adj. m., pl. abundenţi; f. abundentă, pl. abundente
acaret s. n., pl. acareturi
abundenţă s. f., g.-d. art. abundenţei
acarian (desp. -ri-an) s. m., pl. acarieni (desp. -ri-eni)
+abundenţă (din ~) loc. adj., loc. adv. (marfă ~, a produce ~)
acaricid1 adj. m., pl. acaricizi; f. acaricidă, pl. acaricide
abur s. m., pl. aburi
acaricid2 s. n., pl. acaricide
aburca (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. aburc, 2 sg. aburci,
acarinată s. f., g.-d. art. acarinatei; pl. acarinate
3 aburcă; conj. prez. 1 sg. să aburc, 3 să aburce
acarioză (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. acariozei; pl. acarioze
abureală s. f., g.-d. art. aburelii; (mai ales (fam.) păcăliri)
pl. abureli acarniţă (reg.) s. f., g.-d. art. acarniţei; pl. acarniţe
aburi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aburesc, 3 sg. acasă adv.
abureşte, imperf. 1 abuream; conj. prez. 1 sg. să aburesc, acasă (pe ~)/(în tempo rapid) pe-acasă prep. + adv.
3 să aburească !acatafazie s. f., art. acatafazia, g.-d. art. acatafaziei
+aburind (rar) adj. m., pl. aburinzi; f. aburindă, pl. acatagrafie (desp. -ta-gra-) s. f., art. acatagrafia, g.-d. art.
aburinde acatagrafiei; pl. acatagrafii, art. acatagrafiile (desp. -fi-i-)
aburire s. f., g.-d. art. aburirii; pl. aburiri !acatalectic adj. m. (+ s. n.: vers ~), f. acatalectică (formă ~),
aburos (rar) adj. m., pl. aburoşi; f. aburoasă, pl. aburoase pl. acatalectice
abuz s. n., pl. abuzuri acatalepsie s. f., art. acatalepsia, g.-d. art. acatalepsiei; pl.
abuza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abuzez, 3 abuzează; conj. acatalepsii, art. acatalepsiile (desp. -si-i-)
prez. 1 sg. să abuzez, 3 să abuzeze !acatist s. n., pl. acatiste
+abuzator adj. m., s. m., pl. abuzatori; adj. f., s. f. sg. şi acaţ (reg.) s. m., pl. acaţi
pl. abuzatoare acaustobiolit (desp. -ca-us-, -bi-o-) s. n., pl. acaustobiolite
abuziv adj. m., pl. abuzivi; f. abuzivă, pl. abuzive acăriţă (pop.) s. f., g.-d. art. acăriţei; pl. acăriţe
ac s. n., pl. ace acătării (mai ~) (pop., fam.) (desp. -rii) loc. adj. (lucruri
acacie (desp. -ci-e) s. f., art. acacia (desp. -ci-a), g.-d. art. ~, persoane ~)
acaciei; pl. acacii, art. acaciile (desp. -ci-i-) !accede (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. acced, 2 sg.
acadea s. f., art. acadeaua, g.-d. art. acadelei; pl. acadele accezi, 3 sg. accede, (rar) imperf. 1 accedeam; conj. prez.
academic adj. m., pl. academici; f. academică, pl. academice 1 sg. să acced, 3 să acceadă; (rar) ger. accedând; part. acces
academician (desp. -ci-an) s. m., pl. academicieni (desp. accedere s. f., g.-d. art. accederii
-ci-eni); abr. acad. accelera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accelerez, 3 accelerează;
academiciană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. academicienei conj. prez. 1 sg. să accelerez, 3 să accelereze
(desp. -ci-e-); pl. academiciene; abr. acad. accelerando (it.) adv.; abr. accel.
academie s. f., art. academia, g.-d. art. academiei; pl. +accelerare s. f., g.-d. art. accelerării; pl. accelerări
academii, art. academiile (dar: Academia Română s. +accelerat1 adj. m., pl. acceleraţi; f. accelerată, pl. accelerate
propriu f.) +accelerat2 adv.
academism s. n. accelerat3 s. n., pl. accelerate
acadian1 (desp. -di-an) s. n. accelerator1 adj. m., pl. acceleratori; f. sg. şi pl. acceleratoare
acadian2 (referitor la Acadia/la acadian1) (desp. -di-an) !accelerator2 s. m./s. n., pl. m. acceleratori/n. acceleratoare
adj. m., s. m., pl. acadieni (desp. -di-eni); adj. f., s. f. acceleraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. acceleraţia (desp. -ţi-a),
acadiană, pl. acadiene g.‑d. art. acceleraţiei; pl. acceleraţii, art. acceleraţiile
acaju1 adj. invar. (unghii ~) (desp. -ţi-i-)
acaju2 (arbore) s. m., art. acajuul; pl. acaju accelerograf (desp. -ro-graf) s. n., pl. accelerografe
219 achiesare
accelerometru (desp. -me-tru) s. n., art. accelerometrul; pl. acefalie s. f., art. acefalia, g.-d. acefalii, art. acefaliei
accelerometre acel adj. pr. antepus m., g.-d. acelui, pl. acei; f. acea, g.-d.
accent s. n., pl. accente acelei, pl. acele; g.-d. pl. m. şi f. acelor (acel om)
accentua (a ~) (desp. -tu-a) vb., ind. prez. 1 sg. accentuez acela pr. m., adj. pr. postpus m., g.-d. aceluia, pl. aceia;
(desp. -tu-ez), 3 accentuează (desp. -tu-ea-), 1 pl. f. aceea, g.-d. aceleia, pl. acelea; g.-d. pl. m. şi f. acelora
accentuăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să accentuez, (omul acela)
3 să accentueze; ger. accentuând (desp. -tu-ând) acelaşi pr. m., adj. pr. m., g.-d. aceluiaşi, pl. aceiaşi; f.
accentuare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. accentuării (desp. aceeaşi, g.-d. aceleiaşi, pl. aceleaşi (desp. -leaşi); g.-d. pl.
-tu-ă-); pl. accentuări m. şi f. aceloraşi (dar şi: unui acelaşi)
accept (acord) s. n. aceracee s. f., art. aceraceea, g.-d. art. aceraceei; pl. aceracee
accepta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accept, 2 sg. accepţi, 3 acerateriu [riu pron. rĭu] s. m., art. acerateriul
acceptă; conj. prez. 1 sg. să accept, 3 să accepte aceră (reg.) s. f., g.-d. art. acerei; pl. acere
acceptabil adj. m., pl. acceptabili; f. acceptabilă, pl. acerb adj. m., pl. acerbi; f. acerbă, pl. acerbe
acceptabile
acest adj. pr. antepus m., g.-d. acestui, pl. aceşti; f. această,
+acceptabilitate s. f., g.-d. art. acceptabilităţii
g.-d. acestei, pl. aceste; g.-d. pl. m. şi f. acestor (acest om)
acceptare s. f., g.-d. art. acceptării; pl. acceptări
acesta pr. m., adj. pr. postpus m., g.-d. acestuia, pl. aceştia
acceptor1 adj. m., pl. acceptori; f. sg. şi pl. acceptoare (desp. -tia); f. aceasta, g.-d. acesteia, pl. acestea; g.-d. pl.
acceptor2 s. m., pl. acceptori m. şi f. acestora (omul acesta)
accepţie (înţeles) (desp. -ţi-e) s. f., art. accepţia (desp. -ţi‑a), +acest chip (în ~) (astfel) loc. adv.
g.-d. art. accepţiei; pl. accepţii, art. accepţiile (desp. -ţi-i-) acetaldehidă (desp. -ce-tal-/-cet-al-) s. f., g.-d. art.
acces1 (atac, izbucnire) s. n., pl. accese acetaldehidei; pl. acetaldehide
acces2 (intrare) s. n., pl. accesuri acetamidă (desp. -ce-ta-/-cet-a-) s. f., g.-d. art. acetamidei;
accesa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accesez, 3 accesează; conj. pl. acetamide
prez. 1 sg. să accesez, 3 să acceseze acetat s. m., pl. acetaţi
accesibil adj. m., pl. accesibili; f. accesibilă, pl. accesibile acetazolamidă (desp. -ce-ta-zo-la-/-cet-a-zol-a-) s. f., g.-d.
accesibilitate s. f., g.-d. art. accesibilităţii art. acetazolamidei; pl. acetazolamide
accesiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. accesiunii; pl. acetic adj. m., pl. acetici; f. acetică, pl. acetice
accesiuni acetifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acetific, 2 sg. acetifici, 3
accesoriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. accesorie (desp. -ri-e); acetifică; conj. prez. prez. 1 sg. să acetific, 3 să acetifice
pl. m. şi f. accesorii
acetificare s. f., g.-d. art. acetificării
accesoriu2 [riu pron. rĭu] s. n., pl. accesorii, art. accesoriile
acetil s. m., pl. acetili
(desp. -ri-i-)
acetilare s. f., g.-d. art. acetilării; pl. acetilări
+accesoriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accesorizez, 3
accesorizează; conj. prez. 1 sg. să accesorizez, 3 să acetilenă s. f., g.-d. art. acetilenei
accesorizeze acetilsalicilic adj. m. (acid ~)
accident1 (întâmplare) s. n., pl. accidente acetilură s. f., g.-d. art. acetilurii; pl. acetiluri
accident2 (semn muzical) s. m., pl. accidenţi acetobutirat s. m., pl. acetobutiraţi
accidenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accidentez, 3 acetofan s. n.
accidentează; conj. prez. 1 sg. să accidentez, 3 să acetofenonă s. f., g.-d. art. acetofenonei; pl. acetofenone
accidenteze acetonă s. f., g.-d. art. acetonei
accidental adj. m., pl. accidentali; f. accidentală, pl. accidentale acetonemie (desp. -to-ne-/-ton-e-) s. f., art. acetonemia,
accidentare s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări g.‑d. acetonemii, art. acetonemiei
accidenţar s. m., pl. accidenţari acetonurie (desp. -to-nu/-ton-u-) s. f., art. acetonuria, g.-d.
accidenţă s. f., g.-d. art. accidenţei; pl. accidenţe acetonurii, art. acetonuriei
acciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accizez, 3 accizează; conj. achenă s. f., g.-d. art. achenei; pl. achene
prez. 1 sg. să accizez, 3 să accizeze Acheron v. Aheron
accizare s. f., g.-d. art. accizării; pl. accizări acheuleean1 [cheu pron. fr. şö] (desp. -cheu-) adj. m., pl.
acciză s. f., g.-d. art. accizei; pl. accize acheuleeni; f. acheuleeană, pl. acheuleene
ac-de-mare (peşte) s. n., pl. ace-de-mare acheuleean2 [cheu pron. fr. şö] (desp. -cheu-) s. n.
aceea (de ~) [pron. ačeĭa]/(în tempo rapid) de-aceea loc. achiesa (a ~) (livr.) (desp. -chi-e-) vb., ind. prez. 1 sg.
adv. achiesez, 3 achiesează; conj. prez. 1 sg. să achiesez, 3 să
+aceea (după ~) [pron. ačeĭa]/(în tempo rapid) dup‑aceea achieseze
loc. adv. achiesare (livr.) (desp. -chi-e-) s. f., g.-d. art. achiesării; pl.
acefal adj. m., pl. acefali; f. acefală, pl. acefale achiesări
achilie 220
achilie s. f., art. achilia, g.-d. art. achiliei; pl. achilii, art. acioaie (pop.) (desp. -ci-oa-) s. f., art. acioaia, g.-d. acioaie,
achiliile (desp. -li-i-) art. acioaiei
achinezie s. f., art. achinezia, g.-d. achinezii, art. achineziei acioală (reg.) (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. acioalei; pl. acioale
!achingiu (înv.) s. m., art. achingiul; pl. achingii, art. aciola (a se ~) (rar) (desp. -cio-) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
achingiii (desp. -gi-ii) mă aciolez, 3 se aciolează; conj. prez. 1 sg. să mă aciolez,
achita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. achit, 2 sg. achiţi, 3 achită; 3 să se acioleze; imper. 2 sg. afirm. aciolează-te; ger.
conj. prez. 1 sg. să achit, 3 să achite aciolându-mă
achitare s. f., g.-d. art. achitării; pl. achitări acipensericultură s. f., g.-d. art. acipensericulturii
achiu1 (lovitură la biliard; tac) (înv.) s. n., art. achiul; pl. acipenserid s. m., pl. acipenserizi
achiuri acira (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. acir, 3 aciră; conj.
achiu2 (ţelină) (înv.) [chiu pron. kʹu] s. m., art. achiul; pl. prez. 1 sg. să acir, 3 să acire
achii, art. achiii (desp. -chi-ii) aciua (a se ~) (pop.) (desp. -ciu-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
achizitoare s. f., g.-d. art. achizitoarei; pl. achizitoare mă aciuez (desp. -ciu-ez), 3 se aciuează (desp. -ciu‑ea-),
achizitor s. m., pl. achizitori 1 pl. ne aciuăm (desp. -ciu-ăm); conj. prez. 1 sg. să mă
aciuez, 3 să se aciueze; imper. 2 sg. afirm. aciuează-te;
achiziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. achiziţia (desp. -ţi-a), g.-d.
ger. aciuându-mă (desp. -ciu-ân-)
art. achiziţiei; pl. achiziţii, art. achiziţiile (desp. -ţi-i-)
aciuare (desp. -ciu-a-) s. f., g.-d. art. aciuării (desp. -ciu-ă-)
achiziţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
achiziţionez, 3 achiziţionează; conj. prez. 1 sg. să aciuaş (reg.) (desp. -ciu-aş) s. n., pl. aciuaşe
achiziţionez, 3 să achiziţioneze aclama (a ~) (desp. a-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. aclam, 3
achiziţionare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. achiziţionării; pl. aclamă; conj. prez. 1 sg. să aclam, 3 să aclame
achiziţionări aclamare (desp. a-cla-) s. f., g.-d. art. aclamării; pl. aclamări
aci (pop.) adv. aclamaţie (desp. a-cla-, -ţi-e) s. f., art. aclamaţia (desp.
-ţi-a), g.-d. art. aclamaţiei; pl. aclamaţii, art. aclamaţiile
acianopsie (desp. -ci-a-nop-/-an-op-) s. f., art. acianopsia,
(desp. -ţi-i-)
g.-d. acianopsii, art. acianopsiei
aclimata (a ~) (înv.) (desp. a-cli-) vb., ind. prez. 1 sg.
aciclic (desp. -ci-clic) adj. m., pl. aciclici; f. aciclică, pl.
aclimatez, 3 aclimatează; conj. prez. 1 sg. să aclimatez, 3
aciclice
să aclimateze
acicul s. m., pl. aciculi
aclimatare (înv.) (desp. a-cli-) s. f., g.-d. art. aclimatării
acicular adj. m., pl. aciculari; f. aciculară, pl. aciculare
aclimatiza (a ~) (desp. a-cli-) vb., ind. prez. 1 sg.
acid1 adj. m., pl. acizi; f. acidă, pl. acide
aclimatizez, 3 aclimatizează; conj. prez. 1 sg. să
acid2 s. m., pl. acizi aclimatizez, 3 să aclimatizeze
acidamină (desp. -ci-da-/-cid-a-) s. f., g.-d. art. acidaminei; aclimatizare (desp. a-cli-) s. f., g.-d. art. aclimatizării; pl.
pl. acidamine aclimatizări
+acidifiant s. m., pl. acidifianţi aclinic (desp. a-cli-) adj. m., pl. aclinici; f. aclinică, pl. aclinice
acidifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acidific, 2 sg. acidifici, 3 acnee s. f., art. acneea, g.-d. acnee, art. acneei
acidifică; conj. prez. 1 sg. să acidific, 3 să acidifice acneiform (desp. -ne-i-) adj. m., pl. acneiformi; f.
acidificare s. f., g.-d. art. acidificării; pl. acidificări acneiformă, pl. acneiforme
acidimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. acidimetria, g.-d. acoi (pop.) s. n., pl. acoaie
art. acidimetriei; pl. acidimetrii, art. acidimetriile (desp. acoladă s. f., g.-d. art. acoladei; pl. acolade; (semne grafice)
-tri-i-) {, { }
acidimetru (desp. -me-tru) s. n., art. acidimetrul; pl. acolea (pe aici; prin apropiere) (pop.) adv.
acidimetre
acolie s. f., art. acolia, g.-d. acolii, art. acoliei
aciditate s. f., g.-d. art. acidităţii
acolisi (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă acolisesc,
acidofil adj. m., pl. acidofili; f. acidofilă, pl. acidofile 3 sg. se acoliseşte, imperf. 1 sg. mă acoliseam; conj. prez.
acidorezistenţă s. f., g.-d. art. acidorezistenţei 1 sg. să mă acolisesc, 3 să se acolisească; imper. 2 sg.
acidoză s. f., g.-d. art. acidozei afirm. acoliseşte-te; ger. acolisindu-mă
acidula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acidulez, 3 acidulează; acolit s. m., pl. acoliţi
conj. prez. 1 sg. să acidulez, 3 să aciduleze acolită s. f., g.-d. art. acolitei; pl. acolite
acidulare s. f., g.-d. art. acidulării; pl. acidulări acolo (în acel loc îndepărtat de vorbitor) adv.
acil s. m., pl. acili acolo (de ~/de pe ~/pe ~)/(în tempo rapid) de-acolo/de
acila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acilez, 3 acilează; conj. prez. pe-acolo/pe-acolo prep. + adv.
1 sg. să acilez, 3 să acileze acolo (dintr-~/într-~) (pop.) prep. + adv.
acin s. n., pl. acine acomoda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă acomodez,
acinos adj. m., pl. acinoşi; f. acinoasă, pl. acinoase 3 se acomodează; conj. prez. 1 sg. să mă acomodez, 3 să
221 acrobată
se acomodeze; imper. 2 sg. afirm. acomodează-te; ger. acosta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acostez, 3 acostează; conj.
acomodându-mă prez. 1 sg. să acostez, 3 să acosteze
acomodabil adj. m., pl. acomodabili; f. acomodabilă, pl. acostament s. n., pl. acostamente
acomodabile acostare s. f., g.-d. art. acostării; pl. acostări
acomodare s. f., g.-d. art. acomodării; pl. acomodări acotiledon (înv.) adj. m., pl. acotiledoni; f. acotiledonă, pl.
acompania (a ~) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. acompaniez acotiledone
(desp. -ni-ez), 3 acompaniază, 1 pl. acompaniem; conj. prez. acotiledonat adj. m., pl. acotiledonaţi; f. acotiledonată, pl.
1 sg. să acompaniez, 3 să acompanieze; ger. acompaniind acotiledonate
(desp. -ni-ind) acotiledonată s. f., g.-d. art. acotiledonatei; pl. acotiledonate
acompaniament (desp. -ni-a-) s. n., pl. acompaniamente acotiledonă (rar) s. f., g.-d. art. acotiledonei; pl. acotiledone
acompaniatoare (desp. -ni-a-) s. f., g.-d. art. acqua tofana (it.) [acqua pron. akŭa] (desp. ac-qua) s. f.
acompaniatoarei; pl. acompaniatoare acquis (drepturile şi obligaţiile statelor UE; actele
acompaniator (desp. -ni-a-) s. m., pl. acompaniatori normative respective) (fr.) [pron. aki] (desp. ac-quis) s.
acompaniere (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. acompanierii; pl. n., art. acquis-ul [pron. akiul] (~ comunitar)
acompanieri acraniat (desp. a-cra-ni-at) s. n., pl. acraniate
acondroplazie (desp. -dro-pla-) s. f., art. acondroplazia, acreală (desp. a-crea-) s. f., g.-d. art. acrelii; pl. acreli
g.‑d. acondroplazii, art. acondroplaziei acredita (a ~) (a-cre-) vb., ind. prez. 1 sg. acreditez, 3
aconit s. m., pl. aconiţi acreditează; conj. prez. 1 sg. să acreditez, 3 să acrediteze
aconitină s. f., g.-d. art. aconitinei; pl. aconitine acreditare (desp. a-cre-) s. f., g.-d. art. acreditării; pl.
!acont s. n., pl. aconturi acreditări
aconta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acontez, 3 acontează; conj. acreditiv (desp. a-cre-) s. n., pl. acreditive
prez. 1 sg. să acontez, 3 să aconteze acrescământ (desp. a-cres-) s. n., pl. acrescăminte
acontare s. f., g.-d. art. acontării; pl. acontări acrescent (desp. a-cres-) adj. m., pl. acrescenţi; f. acrescentă,
acoperământ s. n., pl. acoperăminte pl. acrescente
acoperi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acopăr, 3 acoperă, imperf. acri1 (a ~) (desp. a-cri) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. acresc,
1 acopeream; conj. prez. 1 sg. să acopăr, 3 să acopere 3 sg. acreşte, imperf. 1 acream; conj. prez. 1 sg. să acresc,
3 să acrească
acoperire s. f., g.-d. art. acoperirii; pl. acoperiri
+acri2 (a i se ~) (a se sătura) (fam.) (desp. a-cri) vb. refl.,
acoperiş s. n., pl. acoperişuri
ind. prez. 3 sg. mi (etc.) se acreşte, imperf. 3 sg. mi se
acoperitoare s. f., g.-d. art. acoperitorii; pl. acoperitori acrea; conj. prez. 3 sg. să mi se acrească; ger. acrindu‑mi‑se
acoperitor adj. m., pl. acoperitori; f. sg. şi pl. acoperitoare acribie (desp. a-cri-) s. f., art. acribia, g.-d. acribii, art.
acord s. n., pl. acorduri acribiei
acorda1 (a ~) (a da; a face acordul gramatical) vb., ind. acribologie (desp. a-cri-) s. f., art. acribologia, g.-d.
prez. 1 sg. acord, 2 sg. acorzi, 3 acordă; conj. prez. 1 sg. acribologii, art. acribologiei
să acord, 3 să acorde acricios (rar) (desp. a-cri-) adj. m., pl. acricioşi; f. acricioasă,
acorda2 (a ~) (a regla un instrument) vb., ind. prez. 1 pl. acricioase
sg. acordez, 3 acordează; conj. prez. 1 sg. să acordez, 3 acridă (desp. a-cri-) s. f., g.-d. art. acridei; pl. acride
să acordeze acridină (desp. a-cri-) s. f., g.-d. art. acridinei; pl. acridine
acordaj s. n., pl. acordaje acrilat (desp. a-cri-) s. m., pl. acrilaţi
acordant (rar) s. m., pl. acordanţi acrilic (desp. a-cri-) adj. m., pl. acrilici; f. acrilică, pl.
acordantă (rar) s. f., g.-d. art. acordantei; pl. acordante acrilice
acordare s. f., g.-d. art. acordării; pl. acordări acrilonitril (desp. a-cri-, -ni-tril) s. m.
acord-cadru (desp. -ca-dru) s. n., art. acordul-cadru, pl. acrime (rar) (desp. a-cri-) s. f., g.-d. art. acrimii
acorduri-cadru acrinie (desp. a-cri-) s. f., art. acrinia, g.-d. acrinii, art.
acordeon (desp. -de-on) s. n., pl. acordeoane acriniei
acordeonist (desp. -de-o-) s. m., pl. acordeonişti acrire (desp. a-cri-) s. f., g.-d. art. acririi; pl. acriri
acordeonistă (desp. -de-o-) s. f., g.-d. art. acordeonistei; pl. acriş (reg.) (desp. a-criş) s. n.
acordeoniste acrişor (desp. a-cri-) adj. m., pl. acrişori; f. acrişoară, pl.
acordic adj. m., pl. acordici; f. acordică, pl. acordice acrişoare
acordică s. f., g.-d. art. acordicii acritură (desp. a-cri-) s. f., g.-d. art. acriturii; pl. acrituri
acordor1 (instrument) s. n., pl. acordoare acriu (rar) (desp. a-criu) adj. m., f. acrie; pl. m. şi f. acrii
acordor2 (persoană) s. m., pl. acordori acrobat (desp. a-cro-) s. m., pl. acrobaţi
acorie s. f., art. acoria, g.-d. acorii, art. acoriei acrobată (desp. a-cro-) s. f., g.-d. art. acrobatei; pl. acrobate
acrobatic 222
acrobatic (desp. a-cro-) adj. m., pl. acrobatici; f. acrobatică, acru2 (gust) (desp. a-cru) s. n., art. acrul
pl. acrobatice acru3 (unitate de măsură) (desp. a-cru) s. m., art. acrul;
acrobatică (desp. a-cro-) s. f., g.-d. art. acrobaticii pl. acri, art. acrii
acrobaţie (desp. a-cro-) s. f., art. acrobaţia, g.-d. art. acruţ (rar) (desp. a-cruţ) adj. m., pl. acruţi; f. acruţă, pl.
acrobaţiei; pl. acrobaţii, art. acrobaţiile (desp. -ţi-i-) acruţe
acrocefal (desp. a-cro-) adj. m., pl. acrocefali; f. acrocefală, act s. n., pl. acte
pl. acrocefale acta (lat.) s. n. pl.
acrocefalie (desp. a-cro-) s. f., art. acrocefalia, g.-d. actant s. m., pl. actanţi
acrocefalii, art. acrocefaliei acteonela (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. acteonelei; pl.
acrocianoză (desp. a-cro-ci-a-) s. f., g.-d. art. acrocianozei acteonele
acrofobie (desp. a-cro-) s. f., art. acrofobia, g.-d. acrofobii, ACTH [cit. ačetehaş] s. n., art. ACTH-ul [cit. ačetehaşul]
art. acrofobiei actinic adj. m., pl. actinici; f. actinică, pl. actinice
acroleină (desp. a-cro-) s. f., g.-d. art. acroleinei; pl. actinid s. n., pl. actinide
acroleine
actinie (desp. -ni-e) s. f., art. actinia (desp. -ni-a), g.-d. art.
acrolit (desp. a-cro-) s. n., pl. acrolite actiniei; pl. actinii, art. actiniile (desp. -ni-i-)
acromanie (rar) (desp. a-cro-) s. f., art. acromania, g.-d. actinism s. n.
acromanii, art. acromaniei
actiniu [niu pron. nĭu] s. n., art. actiniul; simb. Ac
acromat1 (desp. a-cro-) adj. m., s. m., pl. acromaţi; adj. f., s.
actinodon s. m., pl. actinodoni
f. acromată, pl. acromate
actinograf (desp. -no-graf) s. n., pl. actinografe
acromat2 (desp. a-cro-) s. n., pl. acromate
actinografie (desp. -no-gra-) s. f., art. actinografia, g.-d.
acromatic (desp. a-cro-) adj. m., pl. acromatici; f.
actinografii, art. actinografiei
acromatică, pl. acromatice
actinometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. actinometrici; f.
acromatism (desp. a-cro-) s. n.
actinometrică, pl. actinometrice
acromatiza (a ~) (desp. a-cro-) vb., ind. prez. 1 sg.
actinometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. actinometria, g.-d.
acromatizez, 3 acromatizează; conj. prez. 1 sg. să
actinometrii, art. actinometriei
acromatizez, 3 să acromatizeze
actinometru (desp. -me-tru) s. n., art. actinometrul; pl.
acromatopsie (desp. a-cro-ma-top-/-mat-op-) s. f., art.
actinometre
acromatopsia, g.-d. acromatopsii, art. acromatopsiei
actinomicet s. n., pl. actinomicete
acromegalie (desp. a-cro-) s. f., art. acromegalia, g.-d.
actinomicoză s. f., g.-d. art. actinomicozei
acromegalii, art. acromegaliei
actinomorf adj. m., pl. actinomorfi; f. actinomorfă, pl.
acromicrie (desp. a-cro-mi-cri-) s. f., art. acromicria, g.-d.
actinomorfe
acromicrii, art. acromicriei
actinon (izotop) s. n.
acromie (desp. a-cro-) s. f., art. acromia, g.-d. acromii, art.
acromiei actinopterigian (desp. -nop-te-, gi-an/no-pte) s. m., pl.
actinopterigieni (desp. -gi-eni)
acromion (desp. a-cro-mi-on) s. n., pl. acromioane
actinot (silicat) s. m.
acronic (desp. a-cro-) adj. m., pl. acronici; f. acronică, pl.
acronice actinoterapie s. f., art. actinoterapia, g.-d. actinoterapii, art.
actinoterapiei
acronim (desp. a-cro-) s. n., pl. acronime
actinotropism (desp. -no-tro-) s. n.
acroparestezie (desp. a-cro-pa-res-/-par-es-) s. f., art.
acroparestezia, g.-d. acroparestezii, art. acroparesteziei activ1 adj. m., pl. activi; f. activă, pl. active
acropolă (citadelă) (desp. a-cro-) s. f., g.-d. art. acropolei; activ2 (grup de activişti) s. n., pl. activuri
pl. acropole activ3 (mijloc economic) s. n., pl. active
Acropole (colină din Grecia) (desp. A-cro-) s. propriu f., activa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. activez, 3 activează; conj.
g.‑d. Acropolei prez. 1 sg. să activez, 3 să activeze
acrospor (desp. a-cros-por/-cro-spor) s. m., pl. acrospori activant1 adj. m., pl. activanţi; f. activantă, pl. activante
acrostih (desp. a-cros-tih/-cro-stih) s. n., pl. acrostihuri activant2 s. m., pl. activanţi
acrostol (desp. a-cros-tol/-cro-stol) s. n., pl. acrostoluri activare s. f., g.-d. art. activării; pl. activări
acroşa (a ~) (desp. a-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. acroşez, 3 activator1 adj. m., pl. activatori; f. sg. şi pl. activatoare
acroşează, 1 pl. acroşăm; conj. prez. 1 sg. să acroşez, 3 să activator2 s. n., pl. activatoare
acroşeze; ger. acroşând activist s. m., pl. activişti
acroşaj (desp. a-cro-) s. n., pl. acroşaje activistă s. f., g.-d. art. activistei; pl. activiste
acroşare (desp. a-cro-) s. f., g.-d. art. acroşării; pl. acroşări activitate s. f., g.-d. art. activităţii; pl. activităţi
acroteră (desp. a-cro-) s. f., g.-d. art. acroterei; pl. acrotere activiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. activizez, 3 activizează;
acru1 (desp. a-cru) adj. m., pl. acri; f. acră, pl. acre conj. prez. 1 sg. să activizez, 3 să activizeze
223 acvatubular
activizare s. f., g.-d. art. activizării; pl. activizări acumula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acumulez, 3 acumulează;
actor s. m., pl. actori conj. prez. 1 sg. să acumulez, 3 să acumuleze
actoraş s. m., pl. actoraşi acumulare s. f., g.-d. art. acumulării; pl. acumulări
actoricesc adj. m., f. actoricească; pl. m. şi f. actoriceşti acumulator1 (auto) s. m., pl. acumulatori
actorie s. f., art. actoria, g.-d. actorii, art. actoriei acumulator2 (în alte domenii) s. n., pl. acumulatoare
actoriţă (înv.) s. f., g.-d. art. actoriţei; pl. actoriţe acupla (a ~) (desp. -cu-pla) vb., ind. prez. 1 sg. acuplez, 3
actriţă s. f., g.-d. art. actriţei; pl. actriţe acuplează; conj. prez. 1 sg. să acuplez, 3 să acupleze
actual (desp. -tu-al) adj. m., pl. actuali; f. actuală, pl. acuplaj (desp. -cu-plaj) s. n., pl. acuplaje
actuale acuplare (desp. -cu-pla-) s. f., g.-d. art. acuplării
actualism (desp. -tu-a-) s. n. acupunctor (desp. -punc-tor) s. m., pl. acupunctori
actualitate (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. actualităţii; acupunctură (desp. -punc-tu-) s. f., g.-d. art. acupuncturii
(evenimente, ştiri) pl. actualităţi acurat adj. m., pl. acuraţi; f. acurată, pl. acurate
actualiza (a ~) (desp. -tu-a-) vb., ind. prez. 1 sg. acurateţe s. f., art. acurateţea, g.-d. art. acurateţei
actualizez, 3 actualizează; conj. prez. 1 sg. să actualizez, acustic adj. m., pl. acustici; f. acustică, pl. acustice
3 să actualizeze
acustică s. f., g.-d. art. acusticii
actualizare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. actualizării; pl.
acustician (desp. -ci-an) s. m., pl. acusticieni (desp. -ci-eni)
actualizări
acusticiană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. acusticienei (desp.
actualmente (desp. -tu-al-) adv.
-ci-e-); pl. acusticiene
actuar (desp. -tu-ar) s. m., pl. actuari
!acuşi (pop., fam.) adv.
actuariat (desp. -tu-a-ri-at) s. n.
acuşica (pop., fam.) adv.
acţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. acţionez,
acuşor s. n., pl. acuşoare
3 acţionează; conj. prez. 1 sg. să acţionez, 3 să acţioneze
acut1 adj. m., pl. acuţi; f. acută, pl. acute
acţionar (desp. -ţi-o-) s. m., pl. acţionari
+acut2 adv. (bolnavă/bolnavi ~)
acţionară (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. acţionarei; pl.
acţionare acutiza (a ~) vb. refl., ind. prez. 3 acutizează, imperf. 3 pl.
acutizau; conj. prez. 3 să acutizeze
acţionare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. acţionării; pl. acţionări
acuza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acuz, 3 acuză; conj. prez. 1
acţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. acţiunii; pl. acţiuni
sg. să acuz, 3 să acuze
acuarelă (desp. -cua-) s. f., g.-d. art. acuarelei; pl. acuarele
acuzare s. f., g.-d. art. acuzării
acuarelist (desp. -cua-) s. m., pl. acuarelişti
acuzat s. m., pl. acuzaţi
acuarelistă (desp. -cua-) s. f., g.-d. art. acuarelistei; pl.
acuzată s. f., g.-d. art. acuzatei; pl. acuzate
acuareliste
acuzativ s. n., (forme) pl. acuzative
acuitate (desp. -cu-i-) s. f., g.-d. art. acuităţii
acuzator adj. m., s. m., pl. acuzatori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
acul-doamnei (plantă) s. m. art.
acuzatoare
aculeat (desp. -le-at) adj. m., pl. aculeaţi; f. aculeată, pl.
acuzaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. acuzaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
aculeate
art. acuzaţiei; pl. acuzaţii, art. acuzaţiile (desp. -ţi-i-)
aculeată (desp. -le-a-) s. f., g.-d. art. aculeatei; pl. aculeate
acuză s. f., g.-d. art. acuzei; pl. acuze
aculeiform (desp. -le-i-) adj. m., pl. aculeiformi; f.
acvaforte s. f., (gravuri) pl. acvaforte
aculeiformă, pl. aculeiforme
acvafortist (rar) s. m., pl. acvafortişti
aculeol (desp. -le-ol) s. m., pl. aculeoli
aculeu s. m., art. aculeul; pl. aculei, art. aculeii acvafortistă (rar) s. f., g.-d. art. acvafortistei; pl. acvafortiste
acul-pământului (plantă) s. m. art. acvamarin s. n.
aculturaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. aculturaţia (desp. -ţi-a), acvanaut s. m., pl. acvanauţi
g.-d. aculturaţii, art. aculturaţiei acvanaută (rar) s. f., g.-d. art. acvanautei; pl. acvanaute
acum/(pop.; fam.) acuma adv. acvaplan (desp. -va-plan) s. n.
!acumbent adj. m., pl. acumbenţi; f. acumbentă, pl. acvaplanare (desp. -va-pla-) s. f., g.-d. art. acvaplanării
acumbente acvaristică s. f., g.-d. art. acvaristicii
acum (de ~ )/(în tempo rapid) de-acum prep. + adv. acvariu [riu pron. rĭu] s. n., art. acvariul; pl. acvarii, art.
acum (înainte/încolo) (de ~)/(în tempo rapid) de-acum acvariile (desp. -ri-i-)
înainte/încolo) prep. + adv. acvatic adj. m., pl. acvatici; f. acvatică, pl. acvatice
acumetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. acumetria, g.-d. acvatintă s. f., g.-d. art. acvatintei; (gravuri) pl. acvatinte
acumetrii, art. acumetriei acvatipie s. f., art. acvatipia, g.-d. acvatipii, art. acvatipiei
acumetru (desp. me-tru) s. n., art. acumetrul; pl. acumetre acvatubular adj. m., pl. acvatubulari; f. acvatubulară, pl.
acuminat adj. m., pl. acuminaţi; f. acuminată, pl. acuminate acvatubulare
acvifer 224
acvifer adj. m., pl. acviferi; f. acviferă, pl. acvifere adăstare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. adăstării
acvilă s. f., g.-d. art. acvilei; pl. acvile adăuga (a ~) (desp. -dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. adaug
acvilidă s. f., g.-d. art. acvilidei; pl. acvilide (desp. -da-ug), 2 sg. adaugi, 3 adaugă; conj. prez. 1 sg. să
acvilin adj. m., pl. acvilini; f. acvilină, pl. acviline adaug, 3 să adauge; imper. 2 sg. afirm. adaugă
acvilon s. n. adăugare (desp. -dă-u-) s. f., g.-d. art. adăugării; pl.
acvitanian1 (desp. -ni-an) s. n. adăugări
acvitanian2 (referitor la acvitanian1) (desp. -ni-an) adj. adăugit (desp. -dă-u-) adj. m. (+ s. n.: tiraj ~); f. adăugită
m., pl. acvitanieni (desp. -ni-eni); f. acvitaniană, pl. (ediţie ~), pl. adăugite
acvitaniene adânc1 adj. m., f. adâncă; pl. m. şi f. adânci
adactilie s. f., art. adactilia, g.-d. adactilii, art. adactiliei +adânc2 adv.
adagietto1 (muz.) (it.) (desp. -giet-) adv. adânc3 s. n., pl. adâncuri
+adagietto2 (muz.) (it.) (desp. -giet-) s. n., pl. adagiettouri adâncat (rar) adj. m., pl. adâncaţi; f. adâncată, pl. adâncate
+adagio1 (muz.) (desp. -gio) adv.; abr. Ado adânci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. adâncesc, 3 sg.
adagio2 (muz.) (desp. -gio) s. n.; pl. adagiouri adânceşte, imperf. 1 adânceam; conj. prez. 1 sg. să
adâncesc, 3 să adâncească
adagiu (maximă) s. n., art. adagiul; pl. adagii, art. adagiile
(desp. -gi-i-) adâncime s. f., g.-d. art. adâncimii; pl. adâncimi
adamant (înv.) s. n., pl. adamante adâncire s. f., g.-d. art. adâncirii; pl. adânciri
adamantin adj. m., pl. adamantini; f. adamantină, pl. adâncitor s. n., pl. adâncitoare
adamantine adâncitură s. f., g.-d. art. adânciturii; pl. adâncituri
adamantină (smalţ dentar) s. f., g.-d. art. adamantinei adâncos (rar) adj. m., pl. adâncoşi; f. adâncoasă, pl.
adamască (reg.) s. f., g.-d. art. adamaştei adâncoase
Adam-Babadam (de (pe) când ~) (pop.) loc. adv. addenda v. adendă
adamism s. n. +adducţie (apropiere a unui membru) (desp. -duc-ţi-e) s.
adamit s. m., pl. adamiţi f., art. adducţia (desp. -ţi-a), g.-d. adducţii, art. adducţiei;
pl. adducţii, art. adducţiile (desp. -ţi-i-)
adamită (adeptă a adamismului) s. f., g.-d. art. adamitei;
pl. adamite !adendă/(lat.) addenda (ansamblu de note adiţionale)
s. f., g.-d. art. adendei/addendei; pl. adende/addende; abr.
adamsită (gaz de luptă) s. f., g.-d. art. adamsitei
add.
adaos s. n., pl. adaosuri
addendum (act adiţional) (lat.) s. n.
adapta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adaptez, 3 adaptează; conj.
adecva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adecvez, 3 adecvează; conj.
prez. 1 sg. să adaptez, 3 să adapteze
prez. 1 sg. să adecvez, 3 să adecveze
adaptabil adj. m., pl. adaptabili; f. adaptabilă, pl. adaptabile
adecvat1 adj. m., pl. adecvaţi; f. adecvată, pl. adecvate
adaptabilitate s. f., g.-d. art. adaptabilităţii
+adecvat2 adv.
adaptare s. f., g.-d. art. adaptării; pl. adaptări
ademeneală (pop.) s. f., g.-d. art. ademenelii; pl. ademeneli
+adaptativ adj. m., pl. adaptativi; f. adaptativă, pl.
adaptative ademeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ademenesc, 3
sg. ademeneşte, imperf. 1 ademeneam; conj. prez. 1 sg. să
adaptaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. adaptaţia (desp.
ademenesc, 3 să ademenească
-ţi-a), g.-d. art. adaptaţiei; pl. adaptaţii, art. adaptaţiile
(desp. -ţi-i-) ademenire s. f., g.-d. art. ademenirii; pl. ademeniri
adaptiv (rar) adj. m., pl. adaptivi; f. adaptivă, pl. adaptive ademenitor adj. m., pl. ademenitori; f. sg. şi pl. ademenitoare
adaptor s. n., pl. adaptoare adempţiune (rar) (desp. -demp-ţi-u-) s. f., g.-d. art.
adempţiunii
adăpa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adăp, 3 adapă; conj. prez. 1
sg. să adăp, 3 să adape; imper. 2 sg. afirm. adapă adenină s. f., g.-d. art. adeninei
adăpare s. f., g.-d. art. adăpării adenită s. f., g.-d. art. adenitei; pl. adenite
adăpat s. n. adenocarcinom s. n., pl. adenocarcinoame
adăpătoare s. f., g.-d. art. adăpătorii; pl. adăpători adenofibrom (desp. -fi-brom) s. n., pl. adenofibroame
adăpost s. n., pl. adăposturi adenohipofiză s. f., g.-d. art. adenohipofizei; pl.
adăposti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. adăpostesc, 3 adenohipofize
sg. adăposteşte, imperf. 1 adăposteam; conj. prez. 1 sg. să adenoid adj. m., pl. adenoizi; f. adenoidă, pl. adenoide
adăpostesc, 3 să adăpostească adenoidită (desp. -no-i-) s. f., g.-d. art. adenoiditei; pl.
adăpostire s. f., g.-d. art. adăpostirii adenoidite
!adăsta (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. adast, 2 sg. adenom s. n., pl. adenoame
adaşti, 3 adastă; conj. prez. 1 sg. să adast, 3 să adaste; !adenopatie s. f., art. adenopatia, g.-d. adenopatii, art.
imper. 2 sg. afirm. adastă adenopatiei; pl. adenopatii, art. adeopatiile (desp. -ti-i-)
225 administra
!adenotomie s. f., art. adenotomia, g.-d. art. adenotomiei; adipos adj. m., pl. adipoşi; f. adipoasă, pl. adipoase
pl. adenotomii, art. adenotomiile (desp. -mi-i-) adipozitate s. f., g.-d. art. adipozităţii
adept s. m., pl. adepţi adipsie s. f., art. adipsia, g.-d. adipsii, art. adipsiei
adeptă s. f., g.-d. art. adeptei; pl. adepte aditiv1 adj. m., pl. aditivi; f. aditivă, pl. aditive
adera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ader, 3 aderă; conj. prez. 1 aditiv2 s. m., pl. aditivi (aditiv alimentar aprobat în Europa
sg. să ader, 3 să adere abr. E)
aderare s. f., g.-d. art. aderării; pl. aderări aditivitate s. f., g.-d. art. aditivităţii
aderent adj. m., s. m., pl. aderenţi; adj. f., s. f. aderentă, !adiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. adiţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
pl. aderente adiţiei; pl. adiţii, art. adiţiile (desp. -ţi-i-)
aderenţă s. f., g.-d. art. aderenţei; pl. aderenţe adiţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. adiţionez,
adermină s. f., g.-d. art. aderminei 3 adiţionează; conj. prez. 1 sg. să adiţionez, 3 să adiţioneze
adesea adv. adiţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. adiţionali; f. adiţională,
adeseori (desp. -se-ori) adv. pl. adiţionale
adevăr s. n., pl. adevăruri adiţională (convorbire) (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art.
adevărat1 adj. m., pl. adevăraţi; f. adevărată, pl. adevărate adiţionalei; pl. adiţionale
+adevărat2 adv. adiţionare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. adiţionării; pl.
adiţionări
adevăr (într-~) loc. adv.
adjectiv s. n., pl. adjective
adeveri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. adeveresc, 3 sg.
adevereşte, imperf. 1 adeveream; conj. prez. 1 sg. să adjectiva (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. adjectivez, 3
adeveresc, 3 să adeverească adjectivează; conj. prez. 1 sg. să adjectivez, 3 să adjectiveze
adeverinţă s. f., g.-d. art. adeverinţei; pl. adeverinţe adjectival adj. m., pl. adjectivali; f. adjectivală, pl.
adjectivale
adeverire s. f., g.-d. art. adeveririi; pl. adeveriri
adjectivare (rar) s. f., g.-d. art. adjectivării; pl. adjectivări
adeveritor adj. m., pl. adeveritori; f. sg. şi pl. adeveritoare
adjectiviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adjectivizez, 3
adeziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. adeziunii; pl. adeziuni
adjectivizează; conj. prez. 1 sg. să adjectivizez, 3 să
adeziv1 adj. m., pl. adezivi; f. adezivă, pl. adezive adjectivizeze
adeziv2 s. m., pl. adezivi adjectivizare s. f., g.-d. art. adjectivizării; pl. adjectivizări
adezivitate s. f., g.-d. art. adezivităţii adjoncţiune (desp. -jonc-ţi-u-) s. f., g.-d. art. adjoncţiunii;
!ad-hoc (lat.) adj. invar., adv. (divanuri ~, a se reuni ~) pl. adjoncţiuni
adia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 3 adie, imperf. 3 pl. adjudeca (a ~) (a atribui) vb., ind. prez. 1 sg. adjudec, 2
adiau; conj. prez. 3 să adie; ger. adiind (desp. di-ind) sg. adjudeci, 3 adjudecă; conj. prez. 1 sg. să adjudec, 3 să
adiabată (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. adiabatei; pl. adiabate adjudece
adiabatic (desp. -di-a-) adj. m., pl. adiabatici; f. adiabatică, adjudecare (atribuire) s. f., g.-d. art. adjudecării; pl.
pl. adiabatice adjudecări
adiacent (desp. -di-a-) adj. m., pl. adiacenţi; f. adiacentă, adjudecatar s. m., pl. adjudecatari
pl. adiacente adjudecatară s. f., g.-d. art. adjudecatarei; pl. adjudecatare
adiator (desp. -di-a-) s. n., pl. adiatoare adjudecaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. adjudecaţia
adică adv. (desp. -ţi-a), g.-d. art. adjudecaţiei; pl. adjudecaţii, art.
+adică (la o ~) loc. adv. adjudecaţiile (desp. -ţi-i-)
adicălea (pop.) adv. adjudecătoare (rar) s. f., g.-d. art. adjudecătoarei; pl.
adicătelea (pop.) adv. adjudecătoare
adidas® (încălţăminte) s. m., pl. adidaşi adjudecător (rar) s. m., pl. adjudecători
!Adidas (firmă) s. propriu n. adjunct adj. m., s. m., pl. adjuncţi; adj. f., s. f. adjunctă
(desp. -junc-tă), pl. adjuncte; abr. adj. (şi: director
adiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. adierii; pl. adieri
adjunct)
adinamie s. f., art. adinamia, g.-d. adinamii, art. adinamiei
adjuraţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. adjuraţia (desp. -ţi-a),
!adineauri/(înv.) adineaori (desp. -nea-uri/-nea-ori) adv. g.-d. art. adjuraţiei; pl. adjuraţii, art. adjuraţiile (desp.
adins (înv.) adv. -ţi‑i‑)
adins (dintr-~/într-~) (pop.) loc. adv. adjutant (grad militar) s. m., pl. adjutanţi; abr. adj.
!ad-interim (lat.) adj. invar., adv. (ambasadori ~, a numi ~ adjuvant1 adj. m., pl. adjuvanţi; f. adjuvantă, pl. adjuvante
ambasadori); abr. a.i./ad int. !adjuvant2 (medicament secundar) s. m., pl. adjuvanţi
adio1 interj. administra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. administrez, 3
adio2 s. n. (spectacol de ~, a-şi lua ~) administrează; conj. prez. 1 sg. să administrez, 3 să
adipic adj. m., pl. adipici; f. adipică, pl. adipice administreze
administrare 226
administrare s. f., g.-d. art. administrării; pl. administrări adnotaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. adnotaţia (desp.
administrat (rar) s. m., pl. administraţi -ţi-a), g.-d. art. adnotaţiei; pl. adnotaţii, art. adnotaţiile
administrativ adj. m., pl. administrativi; f. administrativă, (desp. -ţi-i-)
pl. administrative +a doua etc. oară loc. adv.
administratoare s. f., g.-d. art. administratoarei; pl. adogmatic adj. m., s. m., pl. adogmatici; adj. f., s. f.
administratoare adogmatică, pl. adogmatice
adogmatism s. n.
administrator s. m., pl. administratori
adolescent s. m., pl. adolescenţi
administraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. administraţia (desp.
-ţi-a), g.-d. art. administraţiei; pl. administraţii, art. adolescentă s. f., g.-d. art. adolescentei; pl. adolescente
administraţiile (desp. -ţi-i-) adolescentin adj. m., pl. adolescentini; f. adolescentină, pl.
adolescentine
admira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. admir, 3 admiră; conj.
prez. 1 sg. să admir, 3 să admire adolescenţă s. f., g.-d. art. adolescenţei
!adonic adj. m. (+ s. n.: vers ~); f. adonică (formă ~), pl.
admirabil adj. m., pl. admirabili; f. admirabilă, pl.
adonice
admirabile
adonis (tânăr frumos; fluture) s. m., pl. adonişi
admirare (înv.) s. f., g.-d. art. admirării
Adonis (zeul frumuseţii masculine la greci) s. propriu
admirativ adj. m., pl. admirativi; f. admirativă, pl.
m.
admirative
adopta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adopt, 2 sg. adopţi, 3
admiratoare s. f., g.-d. art. admiratoarei; pl. admiratoare adoptă; conj. prez. 1 sg. să adopt, 3 să adopte
admirator s. m., pl. admiratori adoptare s. f., g.-d. art. adoptării; pl. adoptări
admiraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. admiraţia (desp. -ţi-a), g.-d. !adoptator (jur.) adj. m., s. m., pl. adoptatori; adj. f., s. f.
art. admiraţiei; pl. admiraţii, art. admiraţiile (desp. -ţi-i-) sg. şi pl. adoptatoare
admisibil adj. m., pl. admisibili; f. admisibilă, pl. admisibile adoptiv adj. m., pl. adoptivi; f. adoptivă, pl. adoptive
admisibilitate s. f., g.-d. art. admisibilităţii adopţie (desp. -ţi-e) s. f., art. adopţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
admisie (desp. -si-e) s. f., art. admisia (desp. -si-a), g.-d. adopţiei; pl. adopţii, art. adopţiile (desp. -ţi-i-)
art. admisiei; pl. admisii, art. admisiile (desp. -si-i-) adora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ador, 3 adoră; conj. prez. 1
admitanţă s. f., g.-d. art. admitanţei; pl. admitanţe sg. să ador, 3 să adore
admite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. admit, 2 sg. admiţi, adorabil adj. m., pl. adorabili; f. adorabilă, pl. adorabile
3 sg. admite, perf. s. 1 sg. admisei, 1 pl. admiserăm, adorare s. f., g.-d. art. adorării
m.m.c.p. 1 pl. admiseserăm; conj. prez. 1 sg. să admit, 3 adoratoare s. f., g.-d. art. adoratoarei; pl. adoratoare
să admită; ger. admiţând; part. admis adorator s. m., pl. adoratori
admitere s. f., g.-d. art. admiterii; pl. admiteri adoraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. adoraţia (desp. -ţi-a), g.-d.
admonesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. admonestez, 3 adoraţii, art. adoraţiei
admonestează; conj. prez. 1 sg. să admonestez, 3 să adormi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. adorm, 3 sg.
admonesteze adoarme, imperf. 1 adormeam; conj. prez. 1 sg. să
admonestare s. f., g.-d. art. admonestării; pl. admonestări adorm, 3 să adoarmă; imper. 2 sg. afirm. adormi/( +
clitic) adoarme (Adormi repede! dar: Adoarme-l repede!
admonestaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. admonestaţia
Adoarme-i bănuielile!)
(desp. -ţi-a), g.-d. art. admonestaţiei; pl. admonestaţii,
adormire s. f., g.-d. art. adormirii
art. admonestaţiile (desp. -ţi-i-)
Adormirea Maicii Domnului (sărbătoare) s. propriu f.
admonitiv (livr.) adj. m., pl. admonitivi; f. admonitivă, pl.
art., g.-d. art. Adormirii Maicii Domnului
admonitive
adormitor adj. m., pl. adormitori; f. sg. şi pl. adormitoare
admoniţiune (rar) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. admoniţiunii;
adormiţele s. f. pl.
pl. admoniţiuni
!adpres adj. m. (perişor ~), pl. adpreşi; f. adpresă (albăstriţă
ADN [cit. adene] s. n., art. ADN-ul [cit. adeneul]
~), pl. adprese
adnat adj. m., pl. adnaţi; f. adnată, pl. adnate adragant (desp. a-dra-) s. n.
+adnominal1 adj. m., pl. adnominali; f. adnominală, pl. adrenalină (desp. a-dre-) s. f., g.-d. art. adrenalinei
adnominale
adrenergic (desp. a-dre-) adj. m., pl. adrenergici; f.
+adnominal2 s. n., pl. adnominale adrenergică, pl. adrenergice
adnota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adnotez, 3 adnotează; conj. adrenocrom (desp. a-dre-no-crom) s. m.
prez. 1 sg. să adnotez, 3 să adnoteze adresa (a ~) (desp. a-dre-) vb., ind. prez. 1 sg. adresez, 3
adnotare s. f., g.-d. art. adnotării; pl. adnotări adresează; conj. prez. 1 sg. să adresez, 3 să adreseze
adnotatoare s. f., g.-d. art. adnotatoarei; pl. adnotatoare adresa (la ~) loc. prep. (la adresa lui/sa)
adnotator s. m., pl. adnotatori +adresabilitate s. f., g.-d. adresabilităţi, art. adresabilităţii
227 aerator
adresant (înv.) (desp. a-dre-) s. m., pl. adresanţi !adumbri2 (a se ~) (a se adăposti la umbră) (rar) (desp.
adresantă (înv.) (desp. a-dre-) s. f., g.-d. art. adresantei; pl. a-dum-/ad-um-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă adumbresc,
adresante 3 sg. se adumbreşte, imperf. 1 sg. mă adumbream; conj.
adresă (desp. a-dre-) s. f., g.-d. art. adresei; pl. adrese prez. 1 sg. să mă adumbresc, 3 să se adumbrească; imper.
2 sg. afirm. adumbreşte-te; ger. adumbrindu-mă
adsorbant (corp pe care se fixează o substanţă) s. m., pl.
adsorbanţi aduna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adun, 3 adună; conj. prez.
1 sg. să adun, 3 să adune
adsorbat s. m., pl. adsorbaţi
adunare s. f., g.-d. art. adunării; pl. adunări
adsorbi (a ~) (a fixa pe suprafaţă) vb., ind. prez. 1 sg. şi
3 pl. adsorb, 3 sg. adsoarbe, imperf. 1 adsorbeam; conj. adunata (figură la căluş) (reg.) s. f. art., neart. adunată,
prez. 1 sg. să adsorb, 3 să adsoarbă; imper. 2 sg. afirm. g.‑d. art. adunatei; pl. adunate
adsoarbe !adunător1 adj. m., s. m., pl. adunători; adj. f., s. f. sg. şi
adsorbţie (fixare pe suprafaţă) (desp. -sorb-ţi-e) s. f., art. pl. adunătoare
adsorbţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. adsorbţiei adunător2 (maşină) s. n., pl. adunătoare
adstrat s. n., pl. adstraturi adunătură s. f., g.-d. art. adunăturii; pl. adunături
aducător adj. m., pl. aducători; f. sg. şi pl. aducătoare advecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. advecţia (desp. -ţi-a), g.-d.
!aduce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aduc, 3 sg. aduce, art. advecţiei; pl. advecţii, art. advecţiile (desp. -ţi-i-)
perf. s. 1 sg. adusei, 1 pl. aduserăm, m.m.c.p. 1 pl. advent s. n., pl. adventuri
aduseserăm; conj. prez. 1 sg. să aduc, 3 să aducă; imper. 2 adventice s. f., art. adventicea, g.-d. art. adventicei
sg. afirm. adu /(fam.) adu; ger. aducând; part. adus adventism s. n.
aduce aminte (a ~) (a aminti) loc. vb. v. aduce adventist adj. m., s. m., pl. adventişti; adj. f., s. f. adventistă,
+aduce aminte (a-şi ~) (a-şi aminti) loc. vb. v. aduce; pl. adventiste
imper. 2 sg. afirm. adu-ţi/(fam.) adu-ţi aminte; ger. adventiv adj. m., pl. adventivi; f. adventivă, pl. adventive
aducându-mi aminte adverb s. n., pl. adverbe
aducere aminte/(în tempo rapid) aducere-aminte adverbial (desp. -bi-al) adj. m., pl. adverbiali; f. adverbială,
(amintire) loc. s. f., g.-d. art. aducerii aminte/aducerii- pl. adverbiale
aminte; pl. aduceri aminte/aduceri-aminte, art. aducerile
adverbializa (a ~) (desp. -bi-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
aminte/aducerile-aminte
adverbializez, 3 adverbializează; conj. prez. 1 sg. să
!aduct s. n., pl. aducte adverbializez, 3 să adverbializeze
!aductor adj. m. (muşchi ~), pl. aductori; f. sg. şi pl. adverbializare (desp. -bi-a-) s. f., g.-d. art. adverbializării;
aductoare (funcţie ~) pl. adverbializări
!aducţie (anat.) (desp. -ţi-e) s. f., art. aducţia (desp. -ţi-a), advers adj. m., pl. adverşi; f. adversă, pl. adverse
g.-d. art. aducţiei; pl. aducţii, art. aducţiile (desp. -ţi-i-)
adversar s. m., pl. adversari
!aducţiune (tehn.) (desp. -ţi-u-) s. f., art. aducţiunea, g.-d.
adversară s. f., g.-d. art. adversarei; pl. adversare
art. aducţiunii; pl. aducţiuni, art. aducţiunile
adversativ adj. m., pl. adversativi; f. adversativă, pl.
adula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adulez, 3 adulează; conj.
adversative
prez. 1 sg. să adulez, 3 să aduleze
+adversativă (propoziţie) s. f., g.-d. art. adversativei; pl.
adulare s. f., g.-d. art. adulării; pl. adulări
adversative
adulator adj. m., s. m., pl. adulatori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
adversitate s. f., g.-d. art. adversităţii; pl. adversităţi
adulatoare
!advertising (engl.) [pron. edvărtaĭzing] s. n., art.
adulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. adulaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
advertisingul [pron. edvărtaĭzingul]
art. adulaţiei; pl. adulaţii, art. adulaţiile (desp. -ţi-i-)
+advertorial (desp. -ri-al) s. n., pl. advertoriale
adulmeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adulmec, 2 sg. adulmeci,
3 adulmecă; conj. prez. 1 sg. să adulmec, 3 să adulmece !advon s. n., pl. advoane
adulmecare s. f., g.-d. art. adulmecării; pl. adulmecări aed s. m., pl. aezi
adulmecător (rar) adj. m., pl. adulmecători; f. sg. şi pl. +aequo (ex ~) (lat.) [pron. rom. eksekvo] (desp. ae-quo)
adulmecătoare loc. adj., loc. adv. (premii ~, premiaţi ~)
adult adj. m., s. m., pl. adulţi; adj. f., s. f. adultă, pl. adulte aer (amestec de gaze; aspect; atitudine; obiect de cult) s.
n., (atitudini; obiecte de cult) pl. aere (şi în: a-şi da aere )
adulter1 (infidel) adj. m., pl. adulteri; f. adulteră, pl.
adultere aera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aerez, 3 aerează; conj. prez. 1
sg. să aerez, 3 să aereze
adulter2 s. n., pl. adultere
aeraj s. n.
adulterin (legat de adulter2) adj. m., pl. adulterini; f.
adulterină, pl. adulterine aerare s. f., g.-d. art. aerării
!adumbri1 (a ~) (a ţine umbră) (rar) (desp. a-dum-/ad- aerarium (lat.) [ae pron. rom. e] (desp. ae-ra-ri-um) s. n.
um-) vb., ind. prez. 3 sg. adumbreşte, 3 pl. adumbresc, aerat adj. m., pl. aeraţi; f. aerată, pl. aerate
imperf. 3 sg. adumbrea; conj. prez. 3 să adumbrească aerator s. n., pl. aeratoare
aeraţie 228
aeraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. aeraţia (desp. -ţi-a), g.-d. aerografie (desp. -ro-gra-) s. f., art. aerografia, g.-d.
aeraţii, art. aeraţiei aerografii, art. aerografiei
aerian (desp. -ri-an) adj. m., pl. aerieni (desp. -ri-eni); f. aerogramă (desp. -ro-gra-) s. f., g.-d. art. aerogramei; pl.
aeriană, pl. aeriene aerograme
aerifer adj. m., pl. aeriferi; f. aeriferă, pl. aerifere aerolit (înv.) s. n., pl. aerolite
aeriform adj. m., pl. aeriformi; f. aeriformă, pl. aeriforme aerologie s. f., art. aerologia, g.-d. aerologii, art. aerologiei
aeriseală (rar) s. f., g.-d. art. aeriselii; pl. aeriseli aeromecanică s. f., g.-d. art. aeromecanicii
aerisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aerisesc, 3 sg. aerometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. aerometria, g.-d.
aeriseşte, imperf. 1 aeriseam; conj. prez. 1 sg. să aerisesc, aerometrii, art. aerometriei
3 să aerisească aerometru (desp. -me-tru) s. n., art. aerometrul; pl.
aerisire s. f., g.-d. art. aerisirii; pl. aerisiri aerometre
aerlift s. n. aeromobil1 adj. m., pl. aeromobili; f. aeromobilă, pl.
aeroambulanţă (desp. -ro-am-) s. f., g.-d. art. aeromobile
aeroambulanţei; pl. aeroambulanţe aeromobil2 s. n., pl. aeromobile
aerob adj. m., pl. aerobi; f. aerobă, pl. aerobe aeromodel s. n., pl. aeromodele
!aerobic1 adj. m. (+ s. n.: exerciţiu ~); f. aerobică, pl. aerobice aeromodelism s. n.
aerobic2 s. n. aeromodelist s. m., pl. aeromodelişti
aerobiotic (desp. -bi-o-) adj. m., pl. aerobiotici; f. aeromodelistă s. f., g.-d. art. aeromodelistei; pl. aeromodeliste
aerobiotică, pl. aerobiotice
aeromotor s. n., pl. aeromotoare
aerobioză (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. aerobiozei
aeronaut s. m., pl. aeronauţi
aerobuz s. n., pl. aerobuze
aeronaută s. f., g.-d. art. aeronautei; pl. aeronaute
aerocartograf (desp. -to-graf) s. n., pl. aerocartografe
aeronautic adj. m., pl. aeronautici; f. aeronautică, pl.
aerocartografie (desp. -to-gra-) s. f., art. aerocartografia,
aeronautice
g.-d. aerocartografii, art. aerocartografiei
aeronautică s. f., g.-d. aeronautici, art. aeronauticii
aeroclub (desp. -ro-club) s. n., pl. aerocluburi
aeronaval adj. m., pl. aeronavali; f. aeronavală, pl. aeronavale
aerocolie s. f., art. aerocolia, g.-d. aerocolii, art. aerocoliei
aeronavă s. f., g.-d. art. aeronavei; pl. aeronave
aerodinam s. n., pl. aerodinamuri
aeroplan (desp. -ro-plan) s. n., pl. aeroplane
aerodinamic adj. m., pl. aerodinamici; f. aerodinamică, pl.
aerodinamice aeroplancton (desp. -ro-planc-ton) s. n.
aerodinamică s. f., g.-d. art. aerodinamicii aeroport s. n., pl. aeroporturi
aerodinamicitate s. f., g.-d. art. aerodinamicităţii aeroportuar (desp. -tu-ar) adj. m., pl. aeroportuari; f.
aerodină s. f., g.-d. art. aerodinei; pl. aerodine aeroportuară, pl. aeroportuare
aerodrom (desp. -ro-drom) s. n., pl. aerodromuri aeropoştal adj. m., pl. aeropoştali; f. aeropoştală, pl.
aeropoştale
aeroduct s. n., pl. aeroducte
aeropurtat adj. m., pl. aeropurtaţi; f. aeropurtată, pl.
aeroelasticitate s. f., g.-d. art. aeroelasticităţii
aeropurtate
!aerofagie s. f., art. aerofagia, g.-d. art. aerofagiei; pl.
aerofagii, art. aerofagiile (desp. -gi-i-) aeroreactor (desp. -re-ac-) s. n., pl. aeroreactoare
aerofar (dispozitiv optic) s. n., pl. aerofaruri !aeros (înv.) adj. m., pl. aeroşi; f. aeroasă, pl. aeroase
!aerofobie s. f., art. aerofobia, g.-d. art. aerofobiei; pl. aeroscop (desp. -ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. aeroscoape
aerofobii, art. aerofobiile (desp. -bi-i-) aerosol s. m., pl. aerosoli
aerofor (aparat pentru scafandri) s. n., pl. aerofoare +aerosolizare s. f., g.-d. art. aerosolizării; pl. aerosolizări
aerofotografie (desp. -to-gra-) s. f., art. aerofotografia, g.-d. aerosoloterapie s. f., art. aerosoloterapia, g.-d.
art. aerofotografiei; pl. aerofotografii, art. aerofotografiile aerosoloterapii, art. aerosoloterapiei
(desp. -fi-i-) aerospaţial (desp. -ros-pa-ţi-al/-ro-spa-) adj. m., pl.
aerofotogrammetrie (desp. -to-gram-me-tri-) s. f., aerospaţiali; f. aerospaţială, pl. aerospaţiale
art. aerofotogrammetria, g.-d. aerofotogrammetrii, art. aerostat (desp. -ros-tat/-ro-stat) s. n., pl. aerostate
aerofotogrammetriei aerostatic (desp. -ros-ta-/-ro-sta-) adj. m., pl. aerostatici; f.
aerogară s. f., g.-d. art. aerogării; pl. aerogări aerostatică, pl. aerostatice
aerogen adj. m., pl. aerogeni; f. aerogenă, pl. aerogene aerostatică (desp. -ros-ta-/-ro-sta-) s. f., g.-d. aerostatici,
aerogenerator s. n., pl. aerogeneratoare art. aerostaticii
aerogeologie (desp. -ge-o-) s. f., art. aerogeologia, g.-d. aerostaţie (desp. -ros-ta-ţi-e/-ro-sta-) s. f., art. aerostaţia
aerogeologii, art. aerogeologiei (desp. -ţi-a), g.-d. art. aerostaţiei; (staţii) pl. aerostaţii,
aerograf (desp. -ro-graf) s. n., pl. aerografe art. aerostaţiile (desp. -ţi-i-)
229 afişa
aerotaxaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. aerotaxaţia (desp. -ţi-a), afeliu [liu pron. lĭu] s. n., art. afeliul
g.-d. aerotaxaţii, art. aerotaxaţiei afemeiat adj. m. (individ ~), s. m., pl. afemeiaţi
aerotehnică s. f., g.-d. art. aerotehnicii aferat adj. m., pl. aferaţi; f. aferată, pl. aferate
aeroterapie s. f., art. aeroterapia; g.-d. aeroterapii; art. aferent (dependent de ceva) adj. m., pl. aferenţi; f.
aeroterapiei aferentă, pl. aferente
aerotermă s. f., g.-d. art. aerotermei; pl. aeroterme aferentaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. aferentaţia (desp. -ţi-a),
aerotopograf (desp. -po-graf) s. n., pl. aerotopografe g.-d. aferentaţii, art. aferentaţiei
aerotopografie (desp. -po-gra-) s. f., art. aerotopografia, afereză s. f., g.-d. art. aferezei; pl. afereze
g.‑d. aerotopografii, art. aerotopografiei aferim (înv.) interj.
aerotransport (desp. -ro-tran-sport/-trans-port) s. n., pl. afet s. n., pl. afeturi
aerotransporturi affettuoso (muz.) (it.) [s pron. z] (desp. -tuo-) adv.
aerovehicul s. n., pl. aerovehicule !afgan adj. m., s. m., pl. afgani; adj. f., s. f. afgană, pl. afgane
afabil adj. m., pl. afabili; f. afabilă, pl. afabile !afgană (limbă) s. f., g.-d. art. afganei
afabilitate s. f., g.-d. afabilităţi, art. afabilităţii !afid s. n., pl. afide
afabulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. afabulaţia (desp. -ţi-a), afierosi (a ~) (înv.) (desp. -fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3
g.‑d. afabulaţii, art. afabulaţiei pl. afierosesc, 3 sg. afieroseşte, imperf. 1 sg. afieroseam;
afacere s. f., g.-d. art. afacerii; pl. afaceri conj. prez. 1 sg. să afierosesc, 3 să afierosească
afacerism s. n. afif (reg., înv.) adj. m., pl. afifi; f. afifă, pl. afife
afacerist s. m., pl. afacerişti afilia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. afiliez (desp.
afaceristă s. f., g.-d. art. afaceristei; pl. afaceriste -li-ez), 3 afiliază, 1 pl. afiliem; conj. prez. 1 sg. să afiliez, 3
afagie s. f., art. afagia, g.-d. art. afagiei să afilieze; ger. afiliind (desp. -li-ind)
afara (din/în ~) loc. prep. (din/în afara lui/sa) afiliaţie (înv.) (desp. -li-a-ţi-e) s. f., art. afiliaţia (desp.
+afara- (din/în ~) loc. prep. (în afara-i) -ţi‑a), g.-d. art. afiliaţiei; pl. afiliaţii, art. afiliaţiile (desp.
afară adv. -ţi-i-)
afară că (fam.) loc. conjcţ. afiliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. afilierii; pl. afilieri
afară de loc. prep. afin1 (arbust) s. m., pl. afini
afară (de/din ~)/(în tempo rapid) de-afară prep. + adv. afin2 (rudă) s. m., pl. afini
(căldura de(-)afară, Vine de(-)/din afară.) afina (a ~) (a separa de impurităţi, a subţia firele) vb.,
afară (în ~) loc. adv. ind. prez. 1 sg. afinez, 3 afinează; conj. prez. 1 sg. să
afinez, 3 să afineze
+afară că (în ~) (fam.) loc. conjcţ.
afinaj s. n., pl. afinaje
afară de (în ~) loc. prep.
afinant s. m., pl. afinanţi
afară (pe ~)/(în tempo rapid) pe-afară prep. + adv.
afinare (afinaj) s. f., g.-d. art. afinării; pl. afinări
afazic adj. m., s. m., pl. afazici; adj. f., s. f. afazică, pl. afazice
afazie s. f., art. afazia, g.-d. art. afaziei; (forme, cazuri) pl. afinată s. f., g.-d. art. afinatei; pl. afinate
afazii, art. afaziile (desp. -zi-i-) afină1 (fruct) s. f., g.-d. art. afinei; pl. afine
afâna (a ~) (a face mai puţin compact) vb., ind. prez. 1 sg. afină2 (rudă) s. f., g.-d. art. afinei; pl. afine
afânez, 3 afânează; conj. prez. 1 sg. să afânez, 3 să afâneze afinet (rar) s. n., pl. afineturi
afânare (acţiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânării; pl. afiniş s. n., pl. afinişuri
afânări afinitate s. f., g.-d. art. afinităţii; pl. afinităţi
afânător s. n., pl. afânătoare afinor s. m., pl. afinori
afebril (desp. -fe-bril) adj. m., pl. afebrili; f. afebrilă, pl. afion (desp. -fi-on) s. n.
afebrile afirma1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. afirm. 3 afirmă; conj.
afect s. n., pl. afecte prez. 1 sg. să afirm. 3 să afirme
afecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. afectez, 3 afectează; conj. +afirma2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă afirm, 3 se
prez. 1 sg. să afectez, 3 să afecteze afirmă; conj. prez. 1 sg. să mă afirm, 3 să se afirme; imper.
afectare s. f., g.-d. art. afectării; pl. afectări 2 sg. afirm. afirmă-te; ger. afirmându-mă
afectiv adj. m., pl. afectivi; f. afectivă, pl. afective afirmare s. f., g.-d. art. afirmării; pl. afirmări
afectivitate s. f., g.-d. art. afectivităţii afirmativ adj. m., pl. afirmativi; f. afirmativă, pl. afirmative
afectuos (desp. -tu-os) adj. m., pl. afectuoşi; f. afectuoasă, afirmaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. afirmaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
pl. afectuoase art. afirmaţiei; pl. afirmaţii, art. afirmaţiile (desp. -ţi-i-)
afectuozitate (desp. -tu-o-) s. f., g.-d. art. afectuozităţii afiş s. n., pl. afişe
afecţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. afecţiunii; (boli) pl. afişa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. afişez, 3 afişează, 1 pl. afişăm;
afecţiuni conj. prez. 1 sg. să afişez, 3 să afişeze; ger. afişând
afişaj 230
afişaj s. n., pl. afişaje +afrikaans1 (afr.) [pron. afrikans] (desp. a-fri-kaans) adj.
afişare s. f., g.-d. art. afişării; pl. afişări invar. (cuvinte ~)
afişier (desp. -şi-er) s. n., pl. afişiere !afrikaans2 (limbă) (afr.) [pron. afrikans] (desp.
afişoare s. f., g.-d. art. afişoarei; pl. afişoare a-fri‑kaans) s. n.
afişor1 (dispozitiv) s. n., pl. afişoare !afrikander (afr.) (desp. a-fri-kan-) s. m., pl. afrikanderi
afişor2 (persoană) s. m., pl. afişori afro (desp. a-fro) adj. invar., adv. (pieptănături ~, a se
pieptăna ~)
afix s. n., pl. afixe
+afro-american (african din America) (desp. a-fro-) adj.
afixal adj. m., pl. afixali; f. afixală, pl. afixale
m., s. m., pl. afro-americani; adj. f., s. f. afro-americană,
+afixoid s. n., pl. afixoide pl. afro-americane
afla (a ~) (desp. a-fla) vb., ind. prez. 1 sg. aflu, 3 află; conj. +afro-americancă (desp. a-fro-) s. f., g.-d. art.
prez. 1 sg. să aflu, 3 să afle afro‑americancei; pl. afro-americance
aflare (desp. a-fla-) s. f., g.-d. art. aflării afro-asiatic (desp. a-fro-a-si-a-) adj. m., pl. afro-asiatici; f.
aflător (desp. a-flă-) (rar) adj. m., pl. aflători; f. sg. şi pl. afro-asiatică, pl. afro-asiatice
aflătoare afrodiziac1 (desp. a-fro-, -zi-ac) adj. m., pl. afrodiziaci; f.
aflictiv (desp. a-flic-) adj. m., pl. aflictivi; f. aflictivă, pl. afrodiziacă, pl. afrodiziace
aflictive afrodiziac2 (desp. a-fro-, -zi-ac) s. n., pl. afrodiziace
aflicţiune (rar) (desp. a-flic-ţi-u-) s. f., g.-d. art. aflicţiunii; +afro-jazz [pron. afroğaz/engl. afrogez] s. n., art.
pl. aflicţiuni afro‑jazzul [pron. afroğazul/afrogezul]
afloriment (desp. a-flo-) s. n., pl. aflorimente afront (desp. a-front) s. n., pl. afronturi
afluent (desp. a-flu-ent) s. m., pl. afluenţi afronta (a ~) (desp. a-fron-) vb., ind. prez. 1 sg. afrontez,
afluenţă (desp. a-flu-en-) s. f., g.-d. art. afluenţei 3 afrontează; conj. prez. 1 sg. să afrontez, 3 să afronteze
aflui (a ~) (desp. -a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluieşte, 3 afrontare (desp. a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontării
pl. afluiesc, imperf. 3 sg. afluia; conj. prez. 3 să afluiască aftă s. f., g.-d. art. aftei; pl. afte
afluire (desp. -a-flu-) s. f., g.-d. art. afluirii; pl. afluiri +afterschool (engl.) [pron. aftărskul] (desp. after-school) s.
aflux (desp. a-flux) s. n., pl. afluxuri n., pl. afterschooluri [pron. aftărskuluri]
afocal adj. m., pl. afocali; f. afocală, pl. afocale aftershave (engl.) [pron. aftărşeĭv] s. n., pl. aftershave-uri
afon adj. m., s. m., pl. afoni; adj. f., s. f. afonă, pl. afone [pron. aftărşeĭvuri]
afonie s. f., art. afonia, g.-d. afonii, art. afoniei aftos adj. m., pl. aftoşi; f. aftoasă, pl. aftoase
afoniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. afonizez, 3 afonizează; afuiere s. f., g.-d. art. afuierii; pl. afuieri
conj. prez. 1 sg. să afonizez, 3 să afonizeze afum (rar) s. n.
afonizare s. f., g.-d. art. afonizării afuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. afum, 3 afumă; conj. prez.
aforism s. n., pl. aforisme 1 sg. să afum, 3 să afume
aforistic adj. m., pl. aforistici; f. aforistică, pl. aforistice afumare s. f., g.-d. art. afumării; pl. afumări
afreta (a ~) (desp. a-fre-) vb., ind. prez. 1 sg. afretez, 3 afumătoare s. f., g.-d. art. afumătorii; pl. afumători
afretează; conj. prez. 1 sg. să afretez, 3 să afreteze afumător (rar) adj. m., pl. afumători; f. sg. şi pl. afumătoare
african (desp. a-fri-) adj. m., s. m., pl. africani; adj. f., s. f. afumătorie (rar) s. f., art. afumătoria, g.-d. art. afumătoriei;
africană, pl. africane pl. afumătorii, art. afumătoriile (desp. -ri-i-)
africancă (desp. a-fri-) s. f., g.-d. art. africancei; pl. africance afumătură s. f., g.-d. art. afumăturii; pl. afumături
africanist (desp. a-fri-) s. m., pl. africanişti afund1 (rar) adj. m., pl. afunzi; f. afundă, pl. afunde
africanistă (desp. a-fri-) s. f., g.-d. art. africanistei; pl. afund2 (rar) s. n., pl. afunduri
africaniste afunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. afund, 2 sg. afunzi,
africanistică (desp. a-fri-) s. f., g.-d. art. africanisticii 3 afundă; conj. prez. 1 sg. să afund, 3 să afunde
africanoloagă v. africanologă afundătură (rar) s. f., g.-d. art. afundăturii; pl. afundături
africanolog (desp. a-fri-) s. m., pl. africanologi afundiş (rar) s. n., pl. afundişuri
!africanologă (livr.)/(colocv.) africanoloagă (desp. afunzime (rar) s. f., g.-d. art. afunzimii; pl. afunzimi
a-fri-) s. f., g.-d. art. africanologei/africanoloagei; pl. afurca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. afurc, 2 sg. afurci, 3 afurcă;
africanologe/africanoloage conj. prez. 1 sg. să afurc, 3 să afurce
africanologie (desp. a-fri-) s. f., art. africanologia, g.-d. afurcare s. f., g.-d. art. afurcării; pl. afurcări
africanologii, art. africanologiei afurcă s. f., g.-d. art. afurcii; pl. afurci
!africat (desp. a-fri-) adj. m. (+ s. n: sunet ~); f. africată afurisenie (desp. -ni-e) s. f., art. afurisenia (desp. -ni-a),
(consoană ~), pl. africate g.-d. art. afuriseniei; pl. afurisenii, art. afuriseniile (desp.
africată (desp. a-fri-) s. f., g.-d. art. africatei; pl. africate -ni-i-)
231 aglutinant2
afurisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. afurisesc, 3 sg. agesti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. agestesc, 3 sg.
afuriseşte, imperf. 1 afuriseam; conj. prez. 1 sg. să agesteşte, imperf. 1 agesteam; conj. prez. 1 sg. să agestesc,
afurisesc, 3 să afurisească 3 să agestească
afurisit adj. m., s. m., pl. afurisiţi; adj. f., s. f. afurisită, pl. agestru (con de dejecţie) s. n., art. agestrul; pl. agestre
afurisite +ageuzie (desp. -ge-u-) s. f., art. ageuzia, g.-d. ageuzii, art.
afuzali s. m., art. afuzaliul ageuziei
aga (comandant) (înv.) s. f., art. agaua, g.-d. art. agalei; agheasmatar s. n., pl. agheasmatare
pl. agale agheasmă s. f., g.-d. art. aghesmei
AGA (adunare a acţionarilor) s. f., pl. AGA aghesmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aghesmuiesc, 3
agabaritic adj. m., pl. agabaritici; f. agabaritică, pl. sg. aghesmuieşte, imperf. 1 aghesmuiam; conj. prez. 1 sg.
agabaritice să aghesmuiesc, 3 să aghesmuiască
agalactie s. f., art. agalactia, g.-d. agalactii, art. agalactiei aghesmuire s. f., g.-d. art. aghesmuirii; pl. aghesmuiri
agale adv. aghios (înv.) (desp. -ghi-os) s. n., pl. aghioase (azi în: a
agapă s. f., g.-d. art. agapei; pl. agape trage la aghioase)
agar-agar s. n. aghiotant (desp. -ghio-) s. m., pl. aghiotanţi
agarean (desp. -rean) (înv.) s. m., pl. agareni +aghiuţă (omul dracului) (fam.) (desp. -ghi-u-) s. m.,
g.‑d. art. lui aghiuţă
agareancă (desp. -rean-) (înv.) s. f., g.-d. art. agarencei; pl.
agarence Aghiuţă (Dracul) (fam.) (desp. -ghi-u-) s. propriu m.
agaricacee s. f., art. agaricaceea, g.-d. art. agaricaceei, pl. agie s. f., art. agia, g.-d. art. agiei; pl. agii, art. agiile (desp. -gi-i-)
agaricacee agil adj. m., pl. agili; f. agilă, pl. agile
agasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. agasez, 3 agasează; conj. agilitate s. f., g.-d. art. agilităţii
prez. 1 sg. să agasez, 3 să agaseze agio (fin.) (desp. -gio) s. n., art. agioul; pl. agiouri
agasant adj. m., pl. agasanţi; f. agasantă, pl. agasante agiota (a ~) (desp. -gio-) vb., ind. prez. 1 sg. agiotez, 3
agat (piatră semipreţioasă) s. n., pl. agate agiotează; conj. prez. 1 sg. să agiotez, 3 să agioteze
agată (literă) s. f., g.-d. art. agatei, pl. agate agiotaj (desp. -gio-) s. n., pl. agiotaje
!agatârs adj. m., s. m., pl. agatârşi (desp. -târşi) agita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. agit, 2 sg. agiţi, 3 agită; conj.
prez. 1 sg. să agit, 3 să agite
agavă s. f., g.-d. art. agavei; pl. agave
agitare s. f., g.-d. art. agitării; pl. agitări
agă (şeful agiei) s. m., art. aga, g.-d. art. agăi; pl. agi
agitatoare s. f., g.-d. art. agitatoarei; pl. agitatoare
agănăul (dans) (reg.) s. n. art., neart. agănău
agitator1 (dispozitiv) s. n., pl. agitatoare
agărlâc (înv.) s. n., pl. agărlâcuri
agitator2 (persoană) s. m., pl. agitatori
agăţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. agăţ, 3 agaţă; conj. prez. 1
sg. să agăţ, 3 să agaţe, imper. 2 sg. afirm. agaţă agitatoric adj. m., pl. agitatorici; f. agitatorică, pl. agitatorice
agăţare s. f., g.-d. art. agăţării agitaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. agitaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
agitaţiei; pl. agitaţii, art. agitaţiile (desp. -ţi-i-)
agăţătoare1 (atârnătoare) s. f., g.-d. art. agăţătorii; pl.
agăţători aglică (desp. a-gli-) s. f., g.-d. art. aglicei; pl. aglice
agăţătoare2 (pasăre) s. f., g.-d. art. agăţătoarei; pl. aglomera (a ~) (a-glo-) vb., ind. prez. 1 sg. aglomerez, 3
agăţătoare aglomerează; conj. prez. 1 sg. să aglomerez, 3 să aglomereze
agăţător adj. m., pl. agăţători; f. sg. şi pl. agăţătoare aglomerant (desp. a-glo-) s. m., pl. aglomeranţi
aglomerare (desp. a-glo-) s. f., g.-d. art. aglomerării; pl.
ageamiu (fam.) adj. m., s. m., pl. ageamii; adj. f., s. f.
aglomerări
ageamie; pl. ageamii
aglomerat1 (desp. a-glo-) adj. m., pl. aglomeraţi; f.
agendă s. f., g.-d. art. agendei; pl. agende
aglomerată, pl. aglomerate
agenezie s. f., art. agenezia, g.-d. agenezii, art. ageneziei
aglomerat2 (desp. a-glo-) s. n., pl. aglomerate
agent s. m., pl. agenţi
aglomeraţie (desp. a-glo-, -ţi-e) s. f., art. aglomeraţia
agentă s. f., g.-d. art. agentei; pl. agente (desp. -ţi-a), g.-d. art. aglomeraţiei; pl. aglomeraţii, art.
agentură s. f., g.-d. art. agenturii; pl. agenturi aglomeraţiile (desp. -ţi-i-)
agenţie s. f., art. agenţia, g.-d. art. agenţiei; pl. agenţii, art. aglosie (desp. a-glo-) s. f., art. aglosia, g.-d. aglosii, art.
agenţiile (desp. -ţi-i-) aglosiei
ager adj. m., pl. ageri; f. ageră, pl. agere aglutina (a se ~) (desp. a-glu-) vb. refl., ind. prez. 3 se
ageri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ageresc, 1 sg. aglutinează, imperf. 3 pl. se aglutinau; conj. prez. 3 să se
agereşte, imperf. 1 ageream; conj. prez. 1 sg. să ageresc, aglutineze; ger. aglutinându-se
3 să agerească aglutinant1 (anticorp) (desp. a-glu-) s. m., pl. aglutinanţi
agerime s. f., g.-d. art. agerimii aglutinant2 (desp. a-glu-) adj. m., pl. aglutinanţi; f.
!agest (îngrămădire de buşteni) (reg.) s. n., pl. agesturi aglutinantă, pl. aglutinante
aglutinant3 232
aglutinant3 (substanţă, material) (desp. a-glu-) s. n., pl. agravant (desp. a-gra-) adj. m., pl. agravanţi; f. agravantă,
aglutinante pl. agravante
aglutinare (desp. a-glu-) s. f., g.-d. art. aglutinării; pl. agravare (desp. a-gra-) s. f., g.-d. art. agravării; pl. agravări
aglutinări agrăi (a ~) (reg.) (desp. a-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
aglutinină (desp. a-glu-) s. f., g.-d. art. aglutininei agrăiesc, 3 sg. agrăieşte, imperf. 1 agrăiam; conj. prez. 1
aglutinogen (desp. a-glu-) s. m. sg. să agrăiesc, 3 să agrăiască
agnat s. m., pl. agnaţi agrea (a ~) (desp. a-gre-a) vb., ind. prez. 1 sg. agreez
agnată s. f., g.-d. art. agnatei; pl. agnate (desp. -gre-ez), 3 agreează (desp. -gre-ea-), 1 pl. agreăm
(desp. -gre-ăm); conj. prez. 1 sg. să agreez, 3 să agreeze;
agnaţiune (rar) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. agnaţiunii
ger. agreând (desp. -gre-ând)
agneţ s. n., pl. agneţe
agreabil (desp. a-gre-a-) adj. m., pl. agreabili; f. agreabilă,
!agnomen (lat.) s. n., pl. agnomina pl. agreabile
agnostic (desp. ag-nos-/a-gnos-) adj. m., s. m., pl. agnostici; !agreement (engl.) [pron. ăgrimănt] s. n., pl. agreementuri
adj. f., s. f. agnostică, pl. agnostice [pron. ăgrimănturi]
agnosticism (desp. ag-nos-/a-gnos-) s. n. agrega (a se ~) (desp. a-gre-) vb. refl., ind. prez. 3 se
agnozie (desp. ag-no-/a-gno-) s. f., g.-d. agnozii, art. agregă, imperf. 3 pl. se agregau; conj. prez. 3 să se agrege;
agnoziei ger. agregându-se
agogică s. f., g.-d. art. agogicii agregare (desp. a-gre-) s. f., g.-d. art. agregării; pl. agregări
agonal adj. m., pl. agonali; f. agonală, pl. agonale !agregat1 (desp. a-gre-) adj. m., s. m., pl. agregaţi; adj. f.
agonale s. f. pl. agregată, pl. agregate (profesor agregat)
agonă s. f., g.-d. art. agonei agregat2 (obiect) (desp. a-gre-) s. n., pl. agregate
agonic adj. m., pl. agonici; f. agonică, pl. agonice +agregator s. n., pl. agreatoare
agonie s. f., art. agonia, g.-d. art. agoniei; pl. agonii, art. agregaţie (desp. a-gre-, -ţi-e) s. f., art. agregaţia (desp.
agoniile (desp. -ni-i-) -ţi‑a), g.-d. agregaţii, art. agregaţiei
agoniseală (pop.) s. f., g.-d. art. agoniselii; pl. agoniseli !agrement (plăcere; consimţământ; acord) (desp. a-gre-)
agonisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. agonisesc, 3 sg. s. n., (documente) pl. agremente
agoniseşte, imperf. 1 agoniseam; conj. prez. 1 sg. să agrementa (a ~) (desp. a-gre-) vb., ind. prez. 1 sg.
agonisesc, 3 să agonisească agrementez, 3 agrementează; conj. prez. 1 sg. să
agonisire s. f., g.-d. art. agonisirii; pl. agonisiri agrementez, 3 să agrementeze
agonisită (pop.) s. f., g.-d. art. agonisitei; pl. agonisite agresiune (desp. a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. agresiunii; pl.
agresiuni
agonistic adj. m., pl. agonistici; f. agonistică, pl. agonistice
agresiv (desp. -gre-) adj. m., pl. agresivi; f. agresivă, pl.
agonistică s. f., g.-d. art. agonisticii
agresive
agoniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. agonizez, 3 agonizează;
agresivitate (desp. a-gre-) s. f., g.-d. art. agresivităţii; pl.
conj. prez. 1 sg. să agonizez, 3 să agonizeze
agresivităţi
agonizant adj. m., pl. agonizanţi; f. agonizantă, pl. agresor (desp. a-gre-) adj. m., s. m., pl. agresori; adj. f., s.
agonizante f. sg. şi pl. agresoare
agora (piaţă publică în Grecia antică) (gr.) s. f. agrest (rar) (desp. a-grest) adj. m., pl. agreşti; f. agrestă,
agorafobie s. f., art. agorafobia, g.-d. art. agorafobiei; pl. pl. agreste
agorafobii, art. agorafobiile (desp. -bi-i-) agricol (desp. a-gri-) adj. m., pl. agricoli; f. agricolă, pl.
agoră (spaţiu public) s. f., g.-d. art. agorei; pl. agore agricole
agrafă (desp. a-gra-) s. f., g.-d. art. agrafei; pl. agrafe agricultoare (desp. a-gri-) s. f., g.-d. art. agricultoarei; pl.
agrafie (desp. a-gra-) s. f., art. agrafia, g.-d. agrafii, art. agricultoare
agrafiei agricultor (desp. a-gri-) s. m., pl. agricultori
agramat (desp. a-gra-) adj. m., s. m., pl. agramaţi; adj. f., s. agricultură (desp. a-gri-) s. f., g.-d. art. agriculturii; pl.
f. agramată, pl. agramate agriculturi
!agramatism (a-gra-) s. n., pl. agramatisme agrimensor (desp. a-gri-) s. m., pl. agrimensori
agranulocitoză (desp. a-gra-) s. f., g.-d. art. agranulocitozei agrimensură (desp. a-gri-) s. f., g.-d. art. agrimensurii
agrar (desp. a-grar) adj. m., pl. agrari; f. agrară, pl. agrare agriotimie (desp. a-gri-o-) s. f., art. agriotimia, g.-d. art.
agrarian (desp. a-gra-ri-an) adj. m., s. m., pl. agrarieni agriotimiei; pl. agriotimii, art. agriotimiile (desp. -mi-i-)
(desp. -ri-eni); adj. f., s. f. agrariană, pl. agrariene agripnie (desp. a-grip-) s. f., art. agripnia, g.-d. art.
agrarianism (desp. a-gra-ri-a-) s. n. agripniei; pl. agripnii, art. agripniile (desp. -ni-i-)
agrava (a ~) (desp. a-gra-) vb., ind. prez. 1 sg. agravez, 3 !agriş (plantă) (desp. a-griş) s. m., pl. agrişi
agravează; conj. prez. 1 sg. să agravez, 3 să agraveze !agrişă (fruct) (desp. a-gri-) s. f., g.-d. art. agrişei; pl. agrişe
233 aici
agroalimentar (desp. a-gro-) adj. m., pl. agroalimentari; f. agrotehnică (desp. a-gro-) s. f., g.-d. art. agrotehnicii
agroalimentară, pl. agroalimentare agrotehnician (desp. a-gro-, -ci-an) s. m., pl. agrotehnicieni
agrobioloagă v. agrobiologă (desp. ci-eni)
agrobiolog (desp. a-gro-bi-o-) s. m., pl. agrobiologi agrotehniciană (desp. a-gro-, -ci-a-) s. f., g.-d. art.
!agrobiologă (livr.)/(colocv.) agrobioloagă (desp. agrotehnicienei (desp. -ci-e-); pl. agrotehniciene
a-gro-bi-o-) s. f., g.-d. art. agrobiologei/agrobioloagei; pl. agroterasă (desp. a-gro-) s. f., g.-d. art. agroterasei; pl.
agrobiologe/agrobioloage agroterase
agrobiologic (desp. a-gro-bi-o-) adj. m., pl. agrobiologici; f. agroturism (desp. a-gro-) s. n.
agrobiologică, pl. agrobiologice agrozootehnic (desp. a-gro-) adj. m., pl. agrozootehnici; f.
agrobiologie (desp. a-gro-bi-o-) s. f., art. agrobiologia, g.-d. agrozootehnică, pl. agrozootehnice
agrobiologii, art. agrobiologiei agrozootehnică (desp. a-gro-) s. f., g.-d. art. agrozootehnicii
agrochimic (desp. a-gro-) adj. m., pl. agrochimici; f. agrozootehnician (desp. a-gro-, -ci-an) s. m., pl.
agrochimică, pl. agrochimice agrozootehnicieni (desp. -ci-eni)
agrochimie (desp. a-gro-) s. f., art. agrochimia, g.-d. agrozootehniciană (desp. a-gro-, -ci-a-) s. f., g.-d. art.
agrochimii, art. agrochimiei agrozootehnicienei (desp. -ci-e-); pl. agrozootehniciene
agrochimist (desp. a-gro-) s. m., pl. agrochimişti agrozootehnie (desp. a-gro-) s. f., art. agrozootehnia, g.-d.
agrochimistă (desp. a-gro-) s. f., g.-d. art. agrochimistei; agrozootehnii, art. agrozootehniei
pl. agrochimiste agud (reg.) s. m., pl. aguzi
+agroforestier (desp. a-gro-, -ti-er) adj. m., pl. agudă (reg.) s. f., g.-d. art. agudei; pl. agude
agroforestieri; f. agroforestieră, pl. agroforestiere
aguridă s. f., g.-d. art. aguridei; pl. aguride
agrogeoloagă v. agrogeologă
agurijoară s. f., g.-d. art. agurijoarei; pl. agurijoare
agrogeolog (desp. a-gro-ge-o-) s. m., pl. agrogeologi
ah1 interj.
!agrogeologă (livr.)/(colocv.) agrogeoloagă (desp.
ah2 s. n., pl. ahuri
a-gro-ge-o-) s. f., g.-d. art. agrogeologei/agrogeoloagei; pl.
agrogeologe/agrogeoloage aha interj.
agrogeologie (desp. a-gro-ge-o-) s. f., art. agrogeologia, aheean (desp. -he-ean) adj. m., pl. aheeni (desp. -he-eni); f.
g.‑d. agrogeologii, art. agrogeologiei aheeană, pl. aheene
agroindustrial (desp. a-gro-, -tri-al) adj. m., pl. !Aheron/(gr.) Acheron [ch pron. h] (desp. A-che-) s. propriu n.
agroindustriali; f. agroindustrială, pl. agroindustriale !aherontic (subpămânean) adj. m., pl. aherontici; f.
agrologie (desp. a-gro-) s. f., art. agrologia, g.-d. agrologii, aherontică, pl. aherontice
art. agrologiei aheu s. m., art. aheul; pl. ahei, art. aheii
agrometeoroloagă v. agrometeorologă aho interj
agrometeorolog (desp. a-gro-, -te-o-) s. m., pl. ahotnic (reg.) adj. m., pl. ahotnici; f. ahotnică, pl. ahotnice
agrometeorologi aht (reg., rar) s. n., pl. ahturi
!agrometeorologă (livr.)/(colocv.) agrometeoroloagă ahtia (a se ~) (rar) (desp. -ti-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
(desp. a-gro-, -te-o-) s. f., g.-d. art. agrometeorologei/ mă ahtiez (desp. -ti-ez), 3 se ahtiază, 1 pl. ne ahtiem; conj.
agrometeoroloagei; pl. agrometeorologe/agrometeoroloage prez. 1 sg. să mă ahtiez, 3 să se ahtieze; imper. 2 sg.
agrometeorologie (desp. a-gro-, -te-o-) s. f., art. afirm. ahtiază-te; ger. ahtiindu-mă (desp. -ti-in-)
agrometeorologia, g.-d. agrometeorologii, art. ahtiat1 (rar) (desp. -ti-at) s. n.
agrometeorologiei ahtiat2 (desp. -ti-at) adj. m., pl. ahtiaţi; f. ahtiată, pl. ahtiate
agrominim (înv.) (desp. a-gro-) s. n. ahtiere (rar) (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. ahtierii; pl. ahtieri
!agronoamă (desp. a-gro-) s. f., g.-d. art. agronoamei; pl. ai1 v. al1
agronoame; abr. agr./agron.
ai2 v. al2
agronom (desp. a-gro-) s. m., pl. agronomi; abr. agr./agron.
ai3/ai-ai-ai interj.
agronomic (desp. desp. a-gro-) adj. m., pl. agronomici; f.
ai4 (usturoi; mamifer) (reg.) s. m., pl. ai, art. aii
agronomică, pl. agronomice
ai5 vb. v. avea1, avea2
agronomie (desp. a-gro-) s. f., art. agronomia, g.-d.
agronomii, art. agronomiei a-i prep. + pr. (în tempo rapid) (a-i da = a îi da)
+agropensiune (desp. a-gro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. aia v. ăla
agropensiunii; pl. agropensiuni aia (de ~)/(în tempo rapid) de-aia (fam.) loc. adv.
agrosilvic (desp. a-gro-) adj. m., pl. agrosilvici; f. aibă v. avea2
agrosilvică, pl. agrosilvice aici adv.
agrotehnic (desp. a-gro-) adj. m., pl. agrotehnici; f. aici (de/pe ~)/(în tempo rapid) de-aici/pe-aici prep. +
agrotehnică, pl. agrotehnice adv.
aide-mémoire 234
aide-mémoire (fr.) [pron. edmemŭar] s. n., pl. aide- 1 sg. să mă ajung, 3 să se ajungă; imper. 2 sg. afirm.
mémoire-uri [pron. edmemŭaruri] ajunge-te; ger. ajungându-mă
!aidoma adj. invar., adv. (gemeni ~, îmbrăcaţi ~; ~ mie/ ajungere (rar) s. f., g.-d. art. ajungerii
cu mine) ajuns s. n.
aiepta (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. aiept, 2 sg. aiepţi, 3 ajuns (de ~)/(în tempo rapid) de-ajuns loc. adv.
aiaptă; conj. prez. 1 sg. să aiept, 3 să aiepte; imper. 2 sg. ajur s. n., pl. ajururi
afirm. aiaptă ajura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ajurez, 3 ajurează; conj.
!aiest (reg.) adj. pr. antepus m., g.-d. aiestui, pl. aieşti; f. prez. 1 sg. să ajurez, 3 să ajureze
aiastă, g.-d. aiestei, pl. aieste, g.-d. m. şi f. aiestor (aiest ajusta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ajustez, 3 ajustează; conj.
om) prez. 1 sg. să ajustez, 3 să ajusteze
!aiesta (reg.) pr. m., adj. pr. postpus m., g.-d. aiestuia, !ajustaj (ajustare; relaţie) s. n., pl. ajustaje
pl. aieştia (desp. -ti-a); f. aiasta, g.-d. aiesteia, pl. aiestea,
ajustare s. f., g.-d. art. ajustării; pl. ajustări
g.‑d. m. şi f. aiestora (omul aiesta)
ajustoare s. f., g.-d. art. ajustoarei; pl. ajustoare
!aievea adj. invar., adv. (apariţii ~, a apărea ~)
ajustor s. m., pl. ajustori
+aikido (cuv. jap.) [ai pron. aĭ/ai] (desp. ai-/a-i-) s. n.
ajuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ajut, 2 sg. ajuţi, 3 ajută;
airbag (engl.) [pron. erbeg] (desp. air-bag) s. n., pl. conj. prez. 1 sg. să ajut, 3 să ajute
airbaguri [pron. erbeguri]
ajutaj (tub, duză) s. n., pl. ajutaje
airbus® (tip de avion) (engl./fr.) [pron. erbas/erbüs]
ajutare s. f., g.-d. art. ajutării; pl. ajutări
(desp. air-bus) s. n., pl. airbusuri [pron. erbasuri/
ajutător adj. m., pl. ajutători; f. sg. şi pl. ajutătoare
erbüsuri]
ajutoare s. f., g.-d. art. ajutoarei; pl. ajutoare
Airbus (firmă producătoare) (engl./fr.) [pron. erbas/
erbüs] (desp. Air-bus) s. propriu n. ajutor1 (persoană) (rar) s. m., pl. ajutori
aisberg (desp. ais-) s. n., pl. aisberguri ajutor2 (sprijin; persoană) s. n., pl. ajutoare
+aisfild (desp. ais-) s. n., pl. aisfilduri ajutora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ajutorez, 3 ajutorează;
conj. prez. 1 sg. să ajutorez, 3 să ajutoreze
aişor (desp. a-i-) s. m., pl. aişori
ajutorare s. f., g.-d. art. ajutorării; pl. ajutorări
aiura (a ~) (a delira) vb., ind. prez. 1 sg. aiurez, 3 aiurează;
conj. prez. 1 sg. să aiurez, 3 să aiureze ajutorinţă (înv.) s. f., g.-d. art. ajutorinţei; pl. ajutorinţe
aiurare s. f., g.-d. art. aiurării; pl. aiurări !akadian (referitor la Akad) (desp. -di-an) adj. m., s.
aiurea adv. m., pl. akadieni (desp. -di-eni); adj. f., s. f. akadiană, pl.
akadiene
aiurea (într-~) (pop.) loc. adv.
+akadiană (limbă) (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. akadienei
aiureală (fam.) s. f., g.-d. art. aiurelii; pl. aiureli
(desp. -di-e-)
aiuri (a ~) (a zăpăci) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
akân s. m., pl. akâni
aiuresc, 3 sg. aiureşte, imperf. 1 aiuream; conj. prez. 1 sg.
să aiuresc, 3 să aiurească al1 art.1 m., pl. ai; f. a, pl. ale; g.-d. pl. m. şi f. alor (alor lui/
aiurit adj. m., s. m., pl. aiuriţi; adj. f., s. f. aiurită, pl. aiurite săi, de-ai voştri, de-ale gurii)
ajun s. n., pl. ajunuri al2 pr.2 m., pl. ai; f. a, pl. ale; g.-d. pl. m. şi f. alor (prietenul
lui Ion şi al meu)
ajuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ajunez, 3 ajunează; conj.
prez. 1 sg. să ajunez, 3 să ajuneze a-l prep. + pr. (în tempo rapid) (a-l da = a îl da)
+ajunge1 (a ~) (a fi suficient) vb., ind. prez. 3 sg. ajunge, à la (fr.) prep.
3 pl. ajung, perf. s. 3 sg. ajunse, m.m.c.p. 3 sg. ajunsese, ala-bala interj.
3 pl. ajunseseră; conj. prez. 3 să ajungă/ajungă(-ţi); ger. alabandină s. f., g.-d. art. alabandinei
ajungând; part. ajuns alabastru (ghips) s. n., art. alabastrul; (sorturi) pl.
ajunge2 (a ~) (a prinde din urmă; a sosi) vb., ind. prez. alabastruri
1 sg. şi 3 pl. ajung, 3 sg. ajunge, perf. s. 1 sg. ajunsei, alac s. n., (spice) pl. alace
1 pl. ajunserăm, m.m.c.p. 1 pl. ajunseserăm; conj. prez.
alagea (înv., reg.) s. f., art. alageaua, g.-d. art. alagelei; pl.
1 sg. să ajung, 3 să ajungă; imper. 2 sg. afirm. intranz.
alagele
ajungi/tranz. ajunge (Ajunge-l din urmă! Ajunge-i
maşina!); ger. ajungând alai s. n., pl. alaiuri
+ajunge3 (a se ~) (a parveni) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. alait s. n.
mă ajung, 3 sg. se ajunge, perf. s. 1 sg. mă ajunsei, 1 pl. alaltăieri (desp. -ieri) adv.
ne ajunserăm, m.m.c.p. 1 pl. ne ajunseserăm; conj. prez. alaltăieri-dimineaţă (desp. -ieri-) adv.
1
Considerat în GALR marcă a genitivului.
2
Considerat în GALR pr. semiindependent.
235 albiciune
alaltăieri după-amiază (desp. -ieri) adv. +alb-albaştri (fani/fotbalişti ai Universităţii Craiova)
alaltăieri după-masă (desp. -ieri) adv. (fam.) adj. m. pl., s. m. pl., art. alb-albaştrii
alaltăieri-noapte (desp. -ieri-) adv. !alba-neagra (joc de noroc) (desp. -nea-gra) s. f. art.
alaltăieri-seară (desp. -ieri-) adv. albanez adj. m., s. m., pl. albanezi; adj. f., s. f. albaneză,
alaltăseară (fam.) adv. pl. albaneze
alaman1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. alamani; adj. f., s. albaneză (limbă) s. f., art. albaneza, g.-d. art. albanezei
f. alamană, pl. alamane albanistică s. f., g.-d. art. albanisticii
alaman2 (unealtă de pescuit) (reg.) s. n., pl. alamane alb-argintiu (desp. alb-ar-) adj. m., f. alb-argintie; pl. m.
alamă s. f., g.-d. art. alamei; (obiecte) pl. alămuri şi f. alb-argintii
alambic s. n., pl. alambicuri albaspină (desp. -bas-pi-/ba-spi-) s. f., g.-d. art. albaspinei
alambica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alambichez, 3 alambichează; albastru1 adj. m., pl. albaştri, art. albaştrii; f. albastră, pl.
conj. prez. 1 sg. să alambichez, 3 să alambicheze albastre
alambicare s. f., g.-d. art. alambicării; pl. alambicări albastru2 s. n., art. albastrul
alamină s. f., g.-d. art. alaminei albastru-azuriu adj. m., f. albastru-azurie, m. şi f. pl.
alan adj. m., s. m., pl. alani; adj. f., s. f. alană, pl. alane albastru-azurii
alandala (fam.) adv. albatros (desp. -ba-tros) s. m., pl. albatroşi
alantoidă s. f., g.-d. art. alantoidei; pl. alantoide albă (cântec) s. f., g.-d. art. albei; pl. albe
alarma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alarmez, 3 alarmează; conj. albăstrea s. f., art. albăstreaua, g.-d. art. albăstrelei; pl.
prez. 1 sg. să alarmez, 3 să alarmeze albăstrele
alarmant adj. m., pl. alarmanţi; f. alarmantă, pl. alarmante albăstreală s. f., g.-d. art. albăstrelii; pl. albăstreli
alarmare s. f., g.-d. art. alarmării; pl. alarmări !albăstrel (rar) adj. m., pl. albăstrei; f. albăstrea, pl. albăstrele
alarmă s. f., g.-d. art. alarmei; pl. alarme albăstri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. albăstresc, 3 sg.
alarmist adj. m., s. m., pl. alarmişti; adj. f., s. f. alarmistă, albăstreşte, imperf. 1 albăstream; conj. prez. 1 sg. să
pl. alarmiste albăstresc, 3 să albăstrească
alaun s. n. albăstrime s. f., g.-d. art. albăstrimii; (ceruri) pl. albăstrimi
!ală s. f., g.-d. art. alei; pl. ale albăstrior (desp. -tri-or) adj. m., pl. albăstriori; f.
alămar s. m., pl. alămari albăstrioară, pl. albăstrioare
alămărie s. f., art. alămăria, g.-d. art. alămăriei; (ateliere, albăstrire s. f., g.-d. art. albăstririi; pl. albăstriri
obiecte) pl. alămării, art. alămăriile (desp. -ri-i-) albăstriţă s. f., g.-d. art. albăstriţei; pl. albăstriţe
alămâioară (reg.) s. f., g.-d. art. alămâioarei; pl. alămâioare albăstriu adj. m., f. albăstrie; pl. m. şi f. albăstrii, art. m.
alămi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alămesc, 3 sg. albăstriii (desp. -tri-ii), f. albăstriile (desp. -tri-i-)
alămeşte, imperf. 1 alămeam; conj. prez. 1 sg. să alămesc,
albăstrui adj. m., f. albăstruie; pl. m. şi f. albăstrui
3 să alămească
albeală (pop.) s. f., g.-d. art. albelii; (farduri) pl. albeli
alămire s. f., g.-d. art. alămirii
alămiu (rar) adj. m., f. alămie; pl. m. şi f. alămii albeaţă s. f., g.-d. art. albeţii
alăpta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alăptez, 3 alăptează; conj. albedo (fiz.) s. n., art. albedoul
prez. 1 sg. să alăptez, 3 să alăpteze albei s. m., art. albeiul
alăptare s. f., g.-d. art. alăptării; pl. alăptări albescenţă (rar) s. f., g.-d. art. albescenţei
alătura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 alătură; conj. albeţ1 (reg.) adj. m., pl. albeţi; f. albeaţă, pl. albeţe
prez. 1 sg. să alătur, 3 să alăture albeţ2 (reg.) s. n., pl. albeţe
alăturare s. f., g.-d. art. alăturării; pl. alăturări albgardist (desp. alb-gar-) s. m., pl. albgardişti
!alături adv.
albgardistă (desp. alb-gar-) s. f., g.-d. art. albgardistei, pl.
+alături de adv. + prep. (Locuieşte ~ mine.; dar: alăturea albgardiste
cu drumul)
alb-gălbui adj. m., f. alb-gălbuie; pl. m. şi f. alb-gălbui
alb1 adj. m., s. m., pl. albi; adj. f., s. f. albă, pl. albe
albi (a ~) (a deveni/face alb) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
alb2 s. n. (şi: semnat în ~, negru pe ~)
albesc, 3 sg. albeşte, imperf. 1 albeam; conj. prez. 1 sg. să
alba (zorile) s. f. art., g.-d. art. albei
albesc, 3 să albească
!Alba Iulia (oraş) (desp. -li-a) s. propriu f. art., g.-d. art.
albian1 (desp. -bi-an) adj. m., pl. albieni (desp. -bi-eni); f.
Albei Iulia
albiană, pl. albiene
albaiulian (desp. -li-an) adj. m., s. m., pl. albaiulieni
(desp. -li-eni); adj. f. albaiuliană, pl. albaiuliene albian2 (desp. -bi-an) s. n.
albaiuliancă (desp. -li-an-) s. f., g.-d. art. albaiuliencei albicios adj. m., pl. albicioşi; f. albicioasă, pl. albicioase
(desp. -li-en-); pl. albaiulience albiciune (fam.) s. f., g.-d. art. albiciunii
albie 236
albie (desp. -bi-e) s. f., art. albia (desp. -bi-a), g.-d. art. alboradă (compoziţie muzicală) s. f., g.-d. art. alboradei;
albiei; pl. albii, art. albiile (desp. -bi-i-) pl. alborade
albier (desp. -bi-er) s. m., pl. albieri +alb-roşii (fani/sportivi ai clubului Dinamo) (fam.) adj.
albigens adj. m., s. m., pl. albigensi; adj. f., s. f. albigensă, m. pl., s. m. pl., art. alb-roşiii (desp. -şi-ii)
pl. albigense albui (rar) adj. m., f. albuie; pl. m. şi f. albui
albii (a se ~) (a lua formă de albie) (rar) vb. refl., ind. albuleţ (reg.) s. n., pl. albuleţe
prez. 3 sg. se albieşte (desp. -bi-eş-), 3 pl. se albiesc, album s. n., pl. albume
imperf. 3 sg. se albia (desp. -bi-a); conj. prez. 3 să se albumeală s. f., g.-d. art. albumelei; pl. albumele
albiască; ger. albiindu-se (desp. bi-in-) albumen (ţesut) s. n.
albiliţă s. f., g.-d. art. albiliţei; pl. albiliţe albumină (substanţă) s. f., g.-d. art. albuminei; pl.
albime (rar) s. f., g.-d. art. albimii; pl. albimi albumine
albinar s. m., pl. albinari albuminoid1 adj. m., pl. albuminoizi; f. albuminoidă, pl.
albină s. f., g.-d. art. albinei; pl. albine albuminoide
albinărel s. m., pl. albinărei albuminoid2 s. n.
albinărie (rar) s. f., art. albinăria, g.-d. art. albinăriei; pl. albuminometru (desp. -me-tru) s. n., art. albuminometrul;
albinării, art. albinăriile (desp. -ri-i-) pl. albuminometre
albinărit s. n. albuminos adj. m., pl. albuminoşi; f. albuminoasă, pl.
albineală (rar) s. f., g.-d. art. albinelii albuminoase
albineţ1 (reg.) adj. m., pl. albineţi; f. albineaţă, pl. albineţe albuminurie (desp. -mi-nu-/-min-u-) s. f., art. albuminuria,
g.-d. albuminurii, art. albuminuriei
albineţ2 (soi de grâu) (reg.) s. m.
albumiţă s. f., g.-d. art. albumiţei; pl. albumiţe
albini (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. albinesc, 3 sg.
albineşte, imperf. 1 albineam; conj. prez. 1 sg. să albinesc, albumoză s. f., g.-d. art. albumozei
3 să albinească alburi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. albureşte, 3 pl.
albinioară (rar) (desp. -nioa-) s. f., g.-d. art. albinioarei; pl. alburesc, imperf. 3 sg. alburea; conj. prez. 3 să alburească
albinioare alburiu1 adj. m., f. alburie; pl. m. şi f. alburii
albinism s. n. alburiu2 s. n., art. alburiul
albiniţă s. f., g.-d. art. albiniţei; pl. albiniţe alburn s. n., pl. alburnuri
albinos adj. m., s. m., pl. albinoşi; adj. f., s. f. albinoasă, albuş s. n., pl. albuşuri
pl. albinoase albuţ (rar) adj. m., pl. albuţi; f. albuţă, pl. albuţe
albinuşă (rar) s. f., art. albinuşa, g.-d. art. albinuşei; pl. +alb-violeţi (fani/sportivi ai clubului ASU Poli) (fam.)
albinuşe (desp. vi-o-) adj. m. pl., s. m. pl., art. alb-violeţii
albinuţă s. f., g.-d. art. albinuţei; pl. albinuţe alcaic (desp. -ca-ic) adj. m., pl. alcaici; f. alcaică, pl. alcaice
albioară (desp. -bi-oa-) s. f., g.-d. art. albioarei; pl. albioare alcalde s. m., art. alcaldele; pl. alcalzi
Albion (desp. -bi-on) s. propriu n. alcaliceluloză s. f., g.-d. art. alcalicelulozei
albior (desp. -bi-or) adj. m., pl. albiori; f. albioară, pl. albioare alcalimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. alcalimetria, g.-d.
alcalimetrii, art. alcalimetriei
albire s. f., g.-d. art. albirii; pl. albiri
alcalimetru (desp. -me-tru) s. n., art. alcalimetrul; pl.
albişoară s. f., g.-d. art. albişoarei; pl. albişoare
alcalimetre
albişor1 adj. m., pl. albişori; f. albişoară, pl. albişoare
alcalin adj. m., pl. alcalini; f. alcalină, pl. alcaline
albişor2 s. m., pl. albişori
alcalinitate s. f., g.-d. art. alcalinităţii
albit s. n.
alcaliniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alcalinizez, 3 alcalinizează;
albitoare s. f., g.-d. art. albitoarei; pl. albitoare conj. prez. 1 sg. să alcalinizez, 3 să alcalinizeze
albitor s. m., pl. albitori alcalinizare s. f., g.-d. art. alcalinizării; pl. alcalinizări
albitorie s. f., art. albitoria, g.-d. art. albitoriei; pl. albitorii, !alcalino-pământos adj. m. (piroxen ~), pl. alcalino-
art. albitoriile (desp. -ri-i-) pământoşi; f. alcalino-pământoasă (sticlă ~), pl. alcalino-
albitură s. f., g.-d. art. albiturii; pl. albituri pământoase
albiţă s. f., g.-d. art. albiţei; pl. albiţe alcaliu [liu pron. lĭu] s. n., pl. alcalii, art. alcaliile (desp.
albiu (rar) adj. m., f. albie; pl. m. şi f. albii -li-i-)
albiuţă (desp. -bi-u-) s. f., g.-d. art. albiuţei; pl. albiuţe alcaloid s. m., pl. alcaloizi
alb-negru1 (desp. -ne-gru) adj. invar. (televizoare ~) alcaloză s. f., g.-d. art. alcalozei
+alb-negru2 (desp. -ne-gru) s. n., art. alb-negrul (filme în alcan s. m., pl. alcani
alb-negru, epoca alb-negrului) alcarazas (rar) s. n., pl. alcarazasuri
alboare (rar) s. f., g.-d. art. alborii alcazar s. n., pl. alcazare
237 alertă
alcătui1 (a ~) (a face) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alcătuiesc, alega2 (a se ~) (a se ţine de capul cuiva) (înv., pop.) vb.
3 sg. alcătuieşte, imperf. 1 alcătuiam; conj. prez. 1 sg. să refl., ind. prez. 1 sg. mă aleg, 2 sg. te alegi, 3 se aleagă;
alcătuiesc, 3 să alcătuiască conj. prez. 1 sg. să mă aleg, 3 să se alege; imper. 2 sg.
alcătui2 (a se ~) (a se învoi) (reg.) vb. refl., ind. prez. afirm. aleagă-te; ger. alegându-mă
1 sg. mă alcătuiesc, 3 sg. se alcătuieşte, imperf. 1 sg. alegaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. alegaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
mă alcătuiam; conj. prez. 1 sg. să mă alcătuiesc, 3 să art. alegaţiei; pl. alegaţii, art. alegaţiile (desp. -ţi-i-)
se alcătuiască; imper. 2 sg. afirm. alcătuieşte-te; ger. alegătoare s. f., g.-d. art. alegătoarei; pl. alegătoare
alcătuindu-mă alegător s. m., pl. alegători
alcătuială s. f., g.-d. art. alcătuielii; pl. alcătuieli alege (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aleg, 3 sg. alege, perf.
alcătuire s. f., g.-d. art. alcătuirii; pl. alcătuiri s. 1 sg. alesei, 1 pl. aleserăm, m.m.c.p. 1 pl. aleseserăm;
alcătuitor (desp. -tu-i-) adj. m., s. m., pl. alcătuitori; adj. f., conj. prez. 1 sg. să aleg, 3 să aleagă; ger. alegând; part. ales
s. f. sg. şi pl. alcătuitoare alegere s. f., g.-d. art. alegerii; pl. alegeri
alchenă s. f., g.-d. art. alchenei; pl. alchene alegoric adj. m., pl. alegorici; f. alegorică, pl. alegorice
alchidal s. m. alegorie s. f., art. alegoria, g.-d. art. alegoriei; pl. alegorii,
art. alegoriile (desp. -ri-i-)
alchil s. m., pl. alchili
alegorism s. n.
alchilare s. f., g.-d. art. alchilării
alegru (livr.) (desp. -le-gru) adj. m., pl. alegri; f. alegră, pl.
alchimie s. f., art. alchimia, g.-d. alchimii, art. alchimiei
alegre
alchimist s. m., pl. alchimişti
!alei (pop.) interj.
alchină s. f., g.-d. art. alchinei; pl. alchine alelism s. n.
alcool1 (compus chimic) s. m., pl. alcooli !alelopatie s. f., art. alelopatia, g.-d. art. alelopatiei; pl.
alcool2 (spirt; băutură) s. n., (băuturi) pl. alcooluri alelopatii, art. alelopatiile (desp. -ti-i-)
alcoolat s. m. aleluia interj.
!alcoolemie (desp. -o-le-/-ol-e-) s. f., art. alcoolemia, g.-d. art. alemandă s. f., g.-d. art. alemandei; pl. alemande
alcoolemiei; pl. alcoolemii, art. alcoolemiile (desp. -mi-i-) alemanic adj. m., s. m., pl. alemanici; adj. f., s. f. alemanică,
alcoolic adj. m., s. m., pl. alcoolici; adj. f., s. f. alcoolică, pl. alemanice
pl. alcoolice alenă (hidrocarbură) s. f., g.-d. art. alenei; pl. alene
alcoolism s. n. alene adv.
alcooliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alcoolizez, 3 alcoolizează; alerga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alerg, 2 sg. alergi, 3 aleargă;
conj. prez. 1 sg. să alcoolizez, 3 să alcoolizeze conj. prez. 1 sg. să alerg, 3 să alerge; imper. 2 sg. afirm.
alcoolizare s. f., g.-d. art. alcoolizării aleargă
alcoolmetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. alcoolmetria, g.-d. alergare s. f., g.-d. art. alergării; pl. alergări (~ zilnice)
alcoolmetrii, art. alcoolmetriei alergătoare (cursă, parc, obiect) s. f., g.-d. art. alergătorii;
alcoolmetru (desp. -me-tru) s. n., art. alcoolmetrul; pl. pl. alergători
alcoolmetre alergător adj. m., s. m., pl. alergători; adj. f., (pasăre,
alcoolscop s. n., pl. alcoolscoape persoană) s. f. sg. şi pl. alergătoare
+alcooltest s. n., pl. alcoolteste alergătură s. f., g.-d. art. alergăturii; pl. alergături
alcov s. n., pl. alcovuri alergen1 adj. m., pl. alergeni; f. alergenă, pl. alergene
aldămaş s. n., pl. aldămaşuri !alergen2 s. m., pl. alergeni
alergic adj. m., pl. alergici; f. alergică, pl. alergice
alde (pop., fam.) adj. pr. invar. (~ Ion, ~ Ionescu)
alergie s. f., art. alergia, g.-d. art. alergiei; pl. alergii, art.
alde (de- ~) (pop., fam.) prep. + adj. pr. invar.
alergiile (desp. -gi-i-)
aldehidă s. f., g.-d. art. aldehidei; pl. aldehide
alergoloagă v. alergologă
aldin adj. m., pl. aldini; f. aldină, pl. aldine
alergolog s. m., pl. alergologi
aldină (literă) s. f., g.-d. art. aldinei; pl. aldine; abr. ald.
!alergologă (livr.)/(colocv.) alergoloagă s. f., g.-d. art.
Al Doilea Război Mondial v. Război Mondial alergologei/alergoloagei; pl. alergologe/alergoloage
aldosteron (desp. -dos-te-/-do-ste-) s. m. +alergologic adj. m., pl. alergologici; f. alergologică, pl.
alean (reg.) s. n., pl. aleanuri alergologice
aleatoriu [riu pron. rĭu] (desp. -le-a-) adj. m., f. aleatorie alergologie s. f., art. alergologia, g.-d. alergologii, art.
(desp. -ri-e); pl. m. şi f. aleatorii alergologiei
alee s. f., art. aleea, g.-d. art. aleii; pl. alei, art. aleile (desp. alert adj. m., pl. alerţi; f. alertă, pl. alerte
-le-i-) alerta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alertez, 3 alertează; conj.
alega1 (a ~) (a invoca) vb., ind. prez. 1 sg. aleghez, 3 prez. 1 sg. să alertez, 3 să alerteze
aleghează; conj. prez. 1 sg. să aleghez, 3 să alegheze alertă s. f., g.-d. art. alertei; pl. alerte
alerteţe 238
alerteţe (rar) s. f., art. alerteţea, g.-d. art. alerteţei algerian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. algerieni (desp.
ales1 adj. m., s. m., pl. aleşi; adj. f., s. f. aleasă, pl. alese -ri-eni); adj. f., s. f. algeriană, pl. algeriene
ales2 (alegere) s. n. algeriancă (desp. -ri-an-) s. f., g.-d. art. algeriencei (desp.
-ri-en-); pl. algerience
alesătură s. f., g.-d. art. alesăturii; pl. alesături
algezimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. algezimetria, g.-d.
alese (pe ~)/(în tempo rapid) pe-alese loc. adv.
algezimetrii, art. algezimetriei
alesidă (înv.) s. f., g.-d. art. alesidei; pl. aleside
algid adj. m., pl. algizi; f. algidă, pl. algide
+ales (mai ~) loc. adv.
algiditate s. f., g.-d. art. algidităţii
!alestâncă (reg., înv.) s. f., g.-d. art. alestâncii
!algie s. f., art. algia, g.-d. art. algiei; pl. algii, art. algiile
aleurit (desp. -leu-) s. n., pl. aleurite (desp. -gi-i-)
aleuritic (desp. -leu-) adj. m., pl. aleuritici; f. aleuritică, pl. algină s. f., g.-d. art. alginei
aleuritice algogen adj. m., pl. algogeni; f. algogenă, pl. algogene
!aleurolit (desp. -leu-) s. n., pl. aleurolite algologie s. f., art. algologia, g.-d. algologii, art. algologiei
aleurometru (desp. -leu-, -me-tru) s. n., art. aleurometrul; algomanie s. f., art. algomania, g.-d. algomanii, art.
pl. aleurometre algomaniei
aleuronat (desp. -leu-) s. n. algonkian1 (eră geologică) (desp. -ki-an) s. n.
aleuronă (desp. -leu-) s. f., g.-d. art. aleuronei algonkian2 (referitor la algonkian1) (desp. -ki-an) adj. m.,
!aleuronic (desp. -leu-) adj. m., pl. aleuronici (corpi ~); f. pl. algonkieni (desp. -ki-eni); f. algonkiană, pl. algonkiene
aleuronică (natură ~), pl. aleuronice algonkin (nume etnic) adj. m., s. m., pl. algonkini; adj. f.,
alevin s. m., pl. alevini s. f. algonkină, pl. algonkine
alevinaj (rar) s. n. algonkină (limbă) s. f., g.-d. art. algonkinei
alexandrin1 (elenistic) adj. m., pl. alexandrini; f. algoritm s. m., pl. algoritmi
alexandrină, pl. alexandrine algoritmic adj. m., pl. algoritmici; f. algoritmică, pl.
alexandrin2 (vers) s. m., pl. alexandrini algoritmice
+algoritmică s. f., g.-d. art. algoritmicei
alexandrinism s. n.
algrafie s. f., art. algrafia, g.-d. algrafii, art. algrafiei
!alexăndrean (referitor la Alexandria) adj. m., s. m., pl.
alexăndreni; adj. f. alexăndreană, pl. alexăndrene !alguazil (desp. -gua-) s. m., pl. alguazili
!alexăndreancă s. f., g.-d. art. alexăndrencei; pl. alexăndrence alia1 (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. aliez (desp.
-li‑ez), 3 aliază, 1 pl. aliem; conj. prez. 1 sg. să aliez, 3 să
alexie s. f., art. alexia, g.-d. alexii, art. alexiei
alieze; ger. aliind (desp. -li-ind)
alexină s. f., g.-d. art. alexinei; pl. alexine +alia2 (a se ~) (desp. -li-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
aleza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alezez, 3 alezează; conj. aliez (desp. -li-ez), 3 se aliază, 1 pl. ne aliem; conj. prez. 1
prez. 1 sg. să alezez, 3 să alezeze sg. să mă aliez, 3 să se alieze; imper. 2 sg. afirm. aliază-te;
alezaj s. n., pl. alezaje ger. aliindu-mă (desp. -li-in-)
alezare s. f., g.-d. art. alezării; pl. alezări aliaj (desp. -li-aj) s. n., pl. aliaje
aleză s. f., g.-d. art. alezei; pl. aleze alianţă (desp. -li-an-) s. f., g.-d. art. alianţei; pl. alianţe
alezie s. f., art. alezia, g.-d. alezii, art. aleziei alias (lat.) (desp. -li-as) adv.
alezor s. n., pl. alezoare aliat (desp. -li-at) adj. m., s. m., pl. aliaţi; adj. f., s. f. aliată,
pl. aliate
alfa1 (literă grecească) s. m., pl. alfa; , A
alibi s. n., pl. alibiuri
alfa2 (plantă) s. m.
!alică s. f., g.-d. art. alicei; pl. alice
alfabet s. n., pl. alfabete
alicărie s. f., art. alicăria, g.-d. alicării, art. alicăriei
alfabetar s. n., pl. alfabetare
alici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alicesc, 3 sg.
alfabetic adj. m., pl. alfabetici; f. alfabetică, pl. alfabetice
aliceşte, imperf. 1 aliceam; conj. prez. 1 sg. să alicesc, 3
alfabetiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alfabetizez, 3 alfabetizează; să alicească
conj. prez. 1 sg. să alfabetizez, 3 să alfabetizeze +alicot s. m., pl. alicoţi
alfabetizare s. f., g.-d. art. alfabetizării alicotă adj. f. (parte ~), pl. alicote
alfanumeric adj. m., pl. alfanumerici; f. alfanumerică, pl. alicuantă (desp. -cuan-) adj. f. (parte ~), pl. alicuante
alfanumerice alidadă s. f., g.-d. art. alidadei; pl. alidade
alfatron (desp. -fa-tron) s. n., pl. alfatroane aliena (a ~) (desp. -li-e-) vb., ind. prez. 1 sg. alienez, 3
algă s. f., g.-d. art. algei; pl. alge alienează; conj. prez. 1 sg. să alienez, 3 să alieneze
algebră (desp. -ge-bră) s. f., g.-d. art. algebrei alienabil (desp. -li-e-) adj. m., pl. alienabili; f. alienabilă,
algebric (desp. -ge-bric) adj. m., pl. algebrici; f. algebrică, pl. alienabile
pl. algebrice alienabilitate (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. alienabilităţii
239 alocuţiune
alienare (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. alienării; pl. alienări alipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alipesc, 3 sg. alipeşte,
alienat (desp. -li-e-) adj. m., s. m., pl. alienaţi; adj. f., s. f. imperf. 1 alipeam; conj. prez. 1 sg. să alipesc, 3 să
alienată, pl. alienate (alienaţi mintal) alipească
alienaţie (desp. -li-e-, -ţi-e) s. f., art. alienaţia (desp. -ţi-a), alipire s. f., g.-d. art. alipirii; pl. alipiri
g.-d. alienaţii, art. alienaţiei alismatacee s. f., art. alismataceea, g.-d. art. alismataceei;
alienist (desp. -li-e-) s. m., pl. alienişti pl. alismatacee
alienistă (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. alienistei; pl. alieniste alişveriş (reg.) s. n., pl. alişverişuri
alifatic adj. m., pl. alifatici; f. alifatică, pl. alifatice alit s. n.
alitare s. f., g.-d. art. alitării
alifie s. f., art. alifia, g.-d. art. alifiei; pl. alifii, art. alifiile
(desp. -fi-i-) aliteraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. aliteraţia (desp. -ţi-a), g.-d.
art. aliteraţiei; pl. aliteraţii, art. aliteraţiile (desp. -ţi-i-)
alifios (desp. -fi-os) adj. m., pl. alifioşi; f. alifioasă, pl. alifioase
+aliturgic adj. m., pl. aliturgici; f. aliturgică, pl. aliturgice
aligator s. m., pl. aligatori
alivancă (turtă) (reg.) s. f., g.-d. art. alivencii; pl. alivenci
!aligote (viţă-de-vie; vin) s. n., art. aligoteul (desp. -te-ul);
alivanta (înv., rar) interj.
(porţii; sorturi) pl. aligoteuri
alivencile (dans) (reg.) s. f. pl. art., neart. alivenci
alimba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alimbez, 3 alimbează; conj.
prez. 1 sg. să alimbez, 3 să alimbeze alizarină s. f., g.-d. art. alizarinei
alimbare s. f., g.-d. art. alimbării; pl. alimbări alizeu s. n., art. alizeul; pl. alizee
allargando (muz.) (it.) adv.; abr. allarg.
aliment s. n., pl. alimente
allegretto1 (muz.) (it.) (desp. -le-gret-) adv.; abr. alltto
alimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alimentez, 3 alimentează;
conj. prez. 1 sg. să alimentez, 3 să alimenteze +allegretto2 (muz.) (it.) (desp. -le-gret-) s. n., pl. allegrettouri
alimentar adj. m., pl. alimentari; f. alimentară, pl. allegro1 (muz.) (it.) (desp. -le-gro) adv.; abr. Allo
alimentare !allegro2 (muz.) (it.) (desp. -le-gro) s. n., pl. allegrouri
alimentară (magazin) (înv.) s. f., g.-d. art. alimentarei; pl. allegro assai (muz.) (it.) (desp. -le-gro, -sai) loc. adv.
alimentare allegro ma non troppo (muz.) (it.) (desp. -le-gro) loc. adv.
alimentare (hrănire) s. f., g.-d. art. alimentării; pl. alimentări +all-inclusive (engl.) [pron. olinklusiv] (desp. -in-clu-)
adj. invar. (vacanţe ~)
alimentator s. n., pl. alimentatoare
!all right1 (engl.) [pron. olraĭt] interj.
alimentaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. alimentaţia (desp. -ţi-a),
g.-d. art. alimentaţiei; pl. alimentaţii, art. alimentaţiile !all right2 (engl.) [pron. olraĭt] loc. adj., loc. adv.
(desp. -ţi-i-) (comportament ~, a se purta ~)
alin (rar) adv. Almageste (lucrări antice de astronomie) s. propriu n.
pl.
alina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alin, 3 alină; conj. prez. 1
!alma mater (lat.) loc. s. f., g.-d. almei mater
sg. să alin, 3 să aline
almanah s. n., pl. almanahuri
alinare s. f., g.-d. art. alinării; pl. alinări
almandin s. n.
alinător adj. m., pl. alinători; f. sg. şi pl. alinătoare
almar (reg.) s. n., pl. almare
alinătură (rar) s. f., g.-d. art. alinăturii; pl. alinături
almee s. f., art. almeea, g.-d. almee, art. almeei; pl. almee
alineat (desp. -ne-at) s. n., pl. alineate; abr. al./alin.
almicantarat (înv.) s. n., pl. almicantarate
alinia (a ~) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. aliniez (desp.
alo1 (apel telefonic) s. n., art. aloul (desp. -lo-ul), pl. alouri
-ni-ez), 3 aliniază, 1 pl. aliniem; conj. prez. 1 sg. să aliniez,
!alo2 interj.
3 să alinieze; ger. aliniind (desp. -ni-ind)
alobrog (desp. lo-brog) adj. m., s. m., pl. alobrogi; adj. f., s.
aliniament (desp. -ni-a-) s. n., pl. aliniamente
f. alobrogă, pl. alobroge
aliniat (desp. -ni-at) adj. m., pl. aliniaţi; f. aliniată, pl.
aloca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aloc, 2 sg. aloci, 3 alocă; conj.
aliniate
prez. 1 sg. să aloc, 3 să aloce
aliniere (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. alinierii; pl. alinieri
alocabil adj. m., pl. alocabili; f. alocabilă, pl. alocabile
alint s. n., pl. alinturi
alocare s. f., g.-d. art. alocării; pl. alocări
alinta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alint, 2 sg. alinţi, 3 alintă; alocaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. alocaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
conj. prez. 1 sg. să alint, 3 să alinte art. alocaţiei; pl. alocaţii, art. alocaţiile (desp. -ţi-i-)
alintare s. f., g.-d. art. alintării; pl. alintări alocromatic (desp. -lo-cro-) adj. m., pl. alocromatici; f.
alintător adj. m., pl. alintători; f. sg. şi pl. alintătoare alocromatică, pl. alocromatice
alintătură s. f., g.-d. art. alintăturii; pl. alintături alocromatism (desp. -lo-cro-) s. n.
alior (desp. -li-or) s. m., pl. aliori !alocuri (pe ~)/(în tempo rapid) pe-alocuri loc. adv.
Aliotman (înv., rar) (desp. -li-ot-) s. propriu n., art. alocuţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. alocuţiunii; pl.
Aliotmanul alocuţiuni
alodial 240
alodial (desp. -di-al) adj. m., pl. alodiali; f. alodială, pl. altcineva (desp. alt-ci-) pr., g.-d. altcuiva
alodiale altcum (desp. alt-cum) adv.
alodiu [diu pron. dĭu] s. n., art. alodiul; pl. alodii, art. altcumva (desp. alt-cum-) adv.
alodiile (desp. -di-i-) alte dăţi (în alte împrejurări) loc. adv.
aloe s. f., art. aloea, g.-d. aloe, art. aloei; pl. aloe alteori (desp. -te-ori) adv.
alofon s. n., pl. alofone altera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alterez, 3 alterează; conj.
alogam adj. m., pl. alogami; f. alogamă, pl. alogame prez. 1 sg. să alterez, 3 să altereze
alogamă s. f., g.-d. art. alogamei; pl. alogame alterabil adj. m., pl. alterabili; f. alterabilă, pl. alterabile
alogamie s. f., art. alogamia, g.-d. alogamii, art. alogamiei alterabilitate s. f., g.-d. art. alterabilităţii
alogen adj. m., pl. alogeni; f. alogenă, pl. alogene alterare s. f., g.-d. art. alterării; pl. alterări
alogenetic adj. m., pl. alogenetici; f. alogenetică, pl. alteraţie (muz.) (desp. -ţi-e) s. f., art. alteraţia (desp. -ţi‑a),
alogenetice g.-d. art. alteraţiei; pl. alteraţii, art. alteraţiile (desp. -ţi‑i-)
alogic adj. m., pl. alogici; f. alogică, pl. alogice altercaţie (dispută) (desp. -ţi-e) s. f., art. altercaţia (desp.
alogism s. n. -ţi-a), g.-d. art. altercaţiei; pl. altercaţii, art. altercaţiile
!alohton adj. m., pl. alohtoni; f. alohtonă, pl. alohtone (desp. -ţi-i-)
alomorf s. n., pl. alomorfe !alter ego (al doilea eu) (lat.) loc. s. n., (rar) pl. alter egouri
alonjă s. f., art. alonja, g.-d. art. alonjei; pl. alonje alteritate s. f., g.-d. art. alterităţii; pl. alterităţi
!alopat adj. m., s. m., pl. alopaţi; adj. f., s. f. alopată, pl. altern adj. m., pl. alterni; f. alternă, pl. alterne
alopate alterna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alternez, 3 alternează;
alopatic adj. m., pl. alopatici; f. alopatică, pl. alopatice conj. prez. 1 sg. să alternez, 3 să alterneze
!alopatie s. f., art. alopatia, g.-d. art. alopatiei; pl. alopatii, alternant adj. m., pl. alternanţi; f. alternantă, pl. alternante
art. alopatiile (desp. -ti-i-) alternanţă s. f., g.-d. art. alternanţei; pl. alternanţe
alopecie s. f., art. alopecia, g.-d. alopecii, art. alopeciei alternare s. f., g.-d. art. alternării; pl. alternări
alotropic (desp. -lo-tro-) adj. m., pl. alotropici; f. alotropică, alternativ adj. m., pl. alternativi; f. alternativă, pl.
pl. alotropice alternative
alotropie (desp. -lo-tro-) s. f., art. alotropia, g.-d. alotropii, alternativă s. f., g.-d. art. alternativei; pl. alternative
art. alotropiei alternator s. n., pl. alternatoare
aloxan s. n. Alteţa Sa [± Principesa/Principele [± prenume]] loc. pr.,
alozaur (desp. -za-ur) s. m., pl. alozauri g.-d. Alteţei Sale [± Principesei/Principelui...]; abr. AS
alozom s. m., pl. alozomi +Alteţa Sa Regală [± prenume] loc. pr. + adj., g.-d.
alpaca1 (aliaj) s. f., art. alpacaua, g.-d. art. alpacalei Alteţei Sale Regale; abr. ASR
!alpaca2 (animal; tip de lână; tip de stofă) s. f., art. +Alteţa Sa Regală [± Principesa/Principele [±
alpacaua, g.-d. art. alpacalei; (animale) pl. alpacale prenume]] loc. pr. + adj., g.-d. Alteţei Sale Regale [±
Principesei/Principelui...]
alpenştoc s. n., pl. alpenştocuri
Alteţa Voastră loc. pr., g.-d. Alteţei Voastre
alpestru adj. m., pl. alpeştri; f. alpestră, pl. alpestre
+Alteţa Voastră Regală loc. pr. + adj., g.-d. Alteţei
alpin adj. m., pl. alpini; f. alpină, pl. alpine
Voastre Regale
alpinism s. n.
alteţă (titlu) s. f., art. alteţa, g.-d. art. alteţei; pl. alteţe
alpinist s. m., pl. alpinişti
Alteţă (termen de adresare) s. f.
alpinistă s. f., g.-d. art. alpinistei; pl. alpiniste
+Alteţă Regală loc. pr., g.-d. Alteţei Regale; pl. Alteţele
!alsacian (desp. -ci-an) adj. m., s. m., pl. alsacieni (desp. Regale
-ci-eni); adj. f., s. f. alsaciană, pl. alsaciene
!Alteţele Lor... [± prenume] loc. pr. pl.
!alsaciană (idiom) (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. alsacienei
+Alteţele Lor Regale [± prenume] loc. pr. pl. + adj.; abr.
alt adj. pr. m., g.-d. altui, pl. alţi; f. altă, g.-d. altei, pl. alte, AALLRR
g.-d. m. şi f. altor (dar şi: unui alt…)
+Alteţele Lor Regale [± Principesele/Principii [±
altaic (desp. -ta-ic) adj. m., pl. altaici; f. altaică, pl. altaice prenume]] loc. pr. pl. + adj. + s. f. pl./s. m. pl.
altar s. n., pl. altare !Alteţele Voastre loc. pr. pl.
altădată (odinioară) adv. +Alteţele Voastre Regale loc. pr. pl. + adj.
+altă dată1 (altă zi calendaristică) adj. pr. + s. f. !altfel (în alt mod; în caz contrar) (desp. alt-fel) adj.
altă dată2 (în altă împrejurare) loc. adv. invar., adv. (şcoala ~; A procedat ~ decât tine. Fă cum
altcareva (reg.) (desp. alt-ca-) pr., g.-d. altcăruiva spun, ~, mă supăr.)
altcândva (rar) (desp. alt-când-va) adv. altfel (de ~) (de altminteri) (desp. alt-fel) loc. adv.
altceva (alt-ce-) pr. invar. altfel de (diferit) (desp. alt-fel) loc. adj. (~ oameni)
241 alviţă
+alt fel de (fel diferit) adj. pr. + s. n. + prep. (A comandat alunar s. m., pl. alunari
(un) ~ mâncare.) alunaş (rar) s. m., pl. alunaşi
+alt fel (de ~ ) (de alt soi) prep. + adj. pr. + s. n. alună s. f., g.-d. art. alunei; pl. alune
althorn (desp. alt-horn) s. n., pl. althornuri aluneasca (dans) s. f. art., neart. alunească, g.-d. art.
altigraf (desp. -ti-graf) s. n., pl. altigrafe aluneştii
altimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. altimetria, g.-d. aluneca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alunec, 2 sg. aluneci, 3
altimetrii, art. altimetriei alunecă; conj. prez. 1 sg. să alunec, 3 să alunece
altimetru (desp. -me-tru) s. n., art. altimetrul; pl. altimetre alunecare s. f., g.-d. art. alunecării; pl. alunecări
altist s. m., pl. altişti alunecător1 adj. m., pl. alunecători; f. sg. şi pl. alunecătoare
altistă s. f., g.-d. art. altistei; pl. altiste alunecător2 s. n., pl. alunecătoare
altitelemetru (desp. -me-tru) s. n., art. altitelemetrul; pl. alunecătură s. f., g.-d. art. alunecăturii; pl. alunecături
altitelemetre
alunecos adj. m., pl. alunecoşi; f. alunecoasă, pl. alunecoase
altitudine s. f., g.-d. art. altitudinii; pl. altitudini
alunecuş s. n., pl. alunecuşuri
altiţă s. f., g.-d. art. altiţei; pl. altiţe
alunel (arbust) s. m., pl. alunei, art. aluneii
altîncotro (rar) (desp. al-tîn-co-tro/alt-în-) adv. (şi în: a nu
avea ~) alunele (plante) s. f. pl.
altminteri (desp. alt-min-teri) adv. alunelul (dans) s. n. art., neart. alunel
altminteri (de ~)/(în tempo rapid) de-altminteri (desp. alunet s. n., pl. aluneturi
alt-min-) loc. adv. alunga (a ~) (a izgoni) vb., ind. prez. 1 sg. alung, 2 sg.
alto1 adj. invar. (saxofoane ~) alungi, 3 alungă; conj. prez. 1 sg. să alung, 3 să alunge
!alto2 s. n. alungare s. f., g.-d. art. alungării; pl. alungări
!altocumulus s. m., pl. altocumuluşi alungător (rar) adj. m., pl. alungători; f. sg. şi pl.
altogravură (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. altogravurii; pl. alungătoare
altogravuri alungi (a ~) (a întinde; a prelungi) vb., ind. prez. 1 sg. şi
altoi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. altoiesc, 3 sg. 3 pl. alungesc, 3 sg. alungeşte, imperf. 1 alungeam; conj.
altoieşte, imperf. 1 altoiam; conj. prez. 1 sg. să altoiesc, prez. 1 sg. să alungesc, 3 să alungească
3 să altoiască alungire s. f., g.-d. art. alungirii; pl. alungiri
altoi2 s. n., pl. altoaie !alunică (rar) s. f., g.-d. art. alunelei; pl. alunele
altoială (rar) s. f., g.-d. art. altoielii; pl. altoieli aluniş s. n., pl. alunişuri
altoire s. f., g.-d. art. altoirii; pl. altoiri alunit s. n.
altoit s. n. aluniţă s. f., g.-d. art. aluniţei; pl. aluniţe
altorelief (desp. -li-ef) s. n., pl. altoreliefuri aluniu (rar) adj. m., f. alunie; pl. m. şi f. alunii
!altostratus (desp. -tos-tra-/-to-stra-) s. m., pl. altostratuşi aluniza (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. alunizez, 3
altruism s. n. alunizează; conj. prez. 1 sg. să alunizez, 3 să alunizeze
altruist adj. m., s. m., pl. altruişti; adj. f., s. f. altruistă, pl. alunizare (înv.) s. f., g.-d. art. alunizării; pl. alunizări
altruiste
alură [pron. după fr. alüră] s. f., g.-d. art. alurii [pron.
altul pr. m., g.-d. altuia, pl. alţii; f. alta, g.-d. alteia, pl. alüri]; pl. aluri [pron. alüri]
altele, g.-d. pl. m. şi f. altora
aluvial (desp. -vi-al) adj. m., pl. aluviali; f. aluvială, pl. aluviale
altundeva (desp. al-tun-/alt-un-) adv.
aluvionar (desp. -vi-o-) adj. m., pl. aluvionari; f. aluvionară,
aluat (desp. -lu-at) s. n., pl. aluaturi
pl. aluvionare
alumin (varietate de caolin) s. n.
aluvionare (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. aluvionării
alumină (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. aluminei
aluviu [viu pron. vĭu] s. n., art. aluviul
aluminiu (metal) [niu pron. nĭu] s. n., art. aluminiul;
aluviune (desp. -vi-u-) s. f., g.-d. art. aluviunii; pl. aluviuni
simb. Al
aluzie (desp. -zi-e) s. f., art. aluzia (desp. -zi-a), g.-d. art.
aluminiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aluminizez, 3
aluziei; pl. aluzii, art. aluziile (desp. -zi-i-)
aluminizează; conj. prez. 1 sg. să aluminizez, 3 să
aluminizeze aluziv adj. m., pl. aluzivi; f. aluzivă, pl. aluzive
aluminizare s. f., g.-d. art. aluminizării alveolar (desp. -ve-o-) adj. m., pl. alveolari; f. alveolară, pl.
aluminotermie s. f., art. aluminotermia, g.-d. alveolare
aluminotermii, art. aluminotermiei alveolă (desp. -ve-o-) s. f., g.-d. art. alveolei; pl. alveole
alumnat s. n., pl. alumnate alveolită (desp. -ve-o-) s. f., g.-d. art. alveolitei
alumosilicat s. m., pl. alumosilicaţi alviţar s. m., pl. alviţari
alun s. m., pl. aluni alviţă s. f., g.-d. art. alviţei; (porţii; sorturi) pl. alviţe
alzheimer 242
!alzheimer [pron. germ. alţhaĭmăr] s. n., art. alzheimerul/ amăgi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amăgesc, 3 sg.
boala (lui) Alzheimer loc. s. f., g.-d. art. bolii (lui) amăgeşte, imperf. 1 amăgeam; conj. prez. 1 sg. să
Alzheimer amăgesc, 3 să amăgească
+Alzheimer (medic german) [pron. alţhaĭmăr] s. propriu amăgire s. f., g.-d. art. amăgirii; pl. amăgiri
am vb. v. avea1, avea2 amăgitor adj. m., pl. amăgitori; f. sg. şi pl. amăgitoare
ama (reg., înv.) interj. amănunt s. n., pl. amănunte
amabil (prietenos) adj. m., pl. amabili; f. amabilă, pl. amănuntul (cu de-~) loc. adv.
amabile amănunţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amănunţesc, 3
amabile (în mod graţios) (muz.) adv. sg. amănunţeşte, imperf. 1 amănunţeam; conj. prez. 1 sg.
amabilitate s. f., g.-d. art. amabilităţii; (cuvinte, fapte) pl. să amănunţesc, 3 să amănunţească
amabilităţi amănunţime (rar, înv.) s. f., g.-d. art. amănunţimii; pl.
amănunţimi (mai ales în expr.)
!amalgam s. n., pl. amalgamuri
amănunţire (rar) s. f., g.-d. art. amănunţirii; pl. amănunţiri
amalgama (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amalgamez, 3
amalgamează; conj. prez. 1 sg. să amalgamez, 3 să amănunţit1 adj. m., pl. amănunţiţi; f. amănunţită, pl.
amalgameze amănunţite
amănunţit2 (rar) s. n.
amalgamare s. f., g.-d. art. amalgamării; pl. amalgamări
amărăciune (mâhnire) s. f., g.-d. art. amărăciunii; pl.
Amalteea (animal mitologic) s. propriu f., g.-d. Amalteei
amărăciuni
amaltheus (amonit) s. m.
amărăluţă s. f., g.-d. art. amărăluţei; pl. amărăluţe
aman1 (înv.) interj.
amărătăciune (plantă) s. f., g.-d. art. amărătăciunii; pl.
!aman2 (la ~) (înv.) loc. adj., loc. adv. (în: a fi/a ajunge/a amărătăciuni
lăsa la aman)
amărâre (rar) s. f., g.-d. art. amărârii; pl. amărâri
amandea (reg., înv.) interj.
amărât adj. m., s. m., pl. amărâţi; adj. f., s. f. amărâtă, pl.
amandină s. f., g.-d. art. amandinei; pl. amandine amărâte
!amanet s. n., (obiecte) pl. amanete amăreală s. f., g.-d. art. amărelii; pl. amăreli
amaneta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amanetez, 3 amanetează; amăriu (rar) adj. m., f. amărie; pl. m. şi f. amării
conj. prez. 1 sg. să amanetez, 3 să amaneteze amărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amărăsc, 3 sg.
amanetare s. f., g.-d. art. amanetării; pl. amanetări amărăşte, imperf. 1 amăram; conj. prez. 1 sg. să amărăsc,
amant s. m., pl. amanţi 3 să amărască
amantă s. f., g.-d. art. amantei; pl. amante amărui adj. m., f. amăruie; pl. m. şi f. amărui
+amantlâc (fam.) (desp. -man-tlâc/-mant-lâc) s. n., pl. amâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amân, 3 amână; conj. prez.
amantlâcuri 1 sg. să amân, 3 să amâne
amar1 adj. m., pl. amari; f. amară, pl. amare amânare s. f., g.-d. art. amânării; pl. amânări
+amar2 interj. (Vai şi-~ de el!) !amândoi pr. m., adj. pr. m., f. amândouă, g.-d. (antepus)
+amar3 (rar) adv. (Suferă ~.) amânduror, (singur/postpus) amândurora (Amândoi
(elevii)/Elevii amândoi au promovat.)
amar4 s. n., pl. amaruri (atâta amar de vreme)
ambala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ambalez, 3 ambalează;
amara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amarez, 3 amarează; conj.
conj. prez. 1 sg. să ambalez, 3 să ambaleze
prez. 1 sg. să amarez, 3 să amareze
ambalaj s. n., pl. ambalaje
amarantacee s. f., art. amarantaceea, g.-d. art. amarantaceei;
ambalare s. f., g.-d. art. ambalării; pl. ambalări
pl. amarantacee
ambarcader s. n., pl. ambarcadere
amară (parâmă) s. f., g.-d. art. amarei; pl. amare
ambarcaţiune (desp. -ţi-u-) s. f., art. ambarcaţiunea, g.-d.
amarilidacee s. f., art. amarilidaceea, g.-d. art. amarilidaceei;
art. ambarcaţiunii; pl. ambarcaţiuni
pl. amarilidacee
ambarda (a ~) vb., ind. prez. 3 ambardează, imperf. 3 pl.
amarnic adj. m., pl. amarnici; f. amarnică, pl. amarnice ambardau; conj. prez. 3 să ambardeze
amator adj. m., s. m., pl. amatori; adj. f., s. f. sg. şi pl. ambardee s. f., art. ambardeea, g.-d. art. ambardeei; pl.
amatoare ambardee
!amatorism s. n., (fam.) pl. amatorisme ambasadă s. f., g.-d. art. ambasadei; pl. ambasade
amauroză (desp. -ma-u-) s. f., g.-d. art. amaurozei ambasadoare s. f., g.-d. art. ambasadoarei; pl. ambasadoare
amazoană s. f., g.-d. art. amazoanei; pl. amazoane ambasador s. m., pl. ambasadori
amazonit s. n. ambeta (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. ambetez, 3
+amazonian (desp. -ni-an) adj. m., pl. amazonieni (desp. ambetează; conj. prez. 1 sg. să ambetez, 3 să ambeteze
-ni-eni); f. amazoniană, pl. amazoniene ambetant (înv.) adj. m., pl. ambetanţi; f. ambetantă, pl.
amăgeală s. f., g.-d. art. amăgelii; pl. amăgeli ambetante
243 amendă
ambiant (desp. -bi-ant) adj. m., pl. ambianţi; f. ambiantă, ambroziac (livr.) (desp. -zi-ac) adj. m., pl. ambroziaci; f.
pl. ambiante ambroziacă, pl. ambroziace
ambianţă (desp. -bi-an-) s. f., g.-d. art. ambianţei; pl. ambrozie (băutură; plantă) (desp. -zi-e) s. f., art. ambrozia
ambianţe (desp. -zi-a), g.-d. ambrozii, art. ambroziei; (plante) pl.
ambidextrie s. f., art. ambidextria, g.-d. ambidextrii, art. ambrozii, art. ambroziile (desp. -zi-i-)
ambidextriei ambulacrar (desp. -la-crar) adj. m., pl. ambulacrari; f.
ambidextru adj. m., s. m., pl. ambidextri; adj. f., s. f. ambulacrară, pl. ambulacrare
ambidextră, pl. ambidextre ambulacru (desp. -la-cru) s. n., art. ambulacrul; pl.
ambielaj (desp. -bi-e-) s. n., pl. ambielaje ambulacre
ambient (desp. -bi-ent) s. n., pl. ambienturi ambulant adj. m., pl. ambulanţi; f. ambulantă, pl. ambulante
ambiental (desp. -bi-en-) adj. m., pl. ambientali; f. ambulanţă s. f., g.-d. art. ambulanţei; pl. ambulanţe
ambientală, pl. ambientale +ambulanţier (desp. -ţi-er) adj. m., s. m., pl. ambulanţieri;
ambigen1 adj. m., pl. ambigeni; f. ambigenă, pl. ambigene adj. f., s. f. ambulanţieră, pl. ambulanţiere
ambigen2 s. n. ambulatoriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. ambulatorie (desp.
ambiguitate (desp. -gu-i-) s. f., g.-d. art. ambiguităţii; -ri-e); pl. m. şi f. ambulatorii
(exprimări) pl. ambiguităţi ambulatoriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. ambulatoriul; pl.
ambiguiza (a ~) (desp. -gu-i-) vb., ind. prez. 1 sg. ambulatorii, art. ambulatoriile (desp. -ri-i-)
ambiguizez, 3 ambiguizează; conj. prez. 1 sg. să ambuscadă s. f., g.-d. art. ambuscadei; pl. ambuscade
ambiguizez, 3 să ambiguizeze ambuşură s. f., g.-d. art. ambuşurii; pl. ambuşuri
!ambiguu [guu pron. guŭ] (desp. -guu)/ambiguu [guu
ambuteiaj (desp. -te-iaj) s. n., pl. ambuteiaje
pron. guu] (desp. -gu-u) adj. m., pl. ambigui (desp.
ambutisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ambutisez, 3 ambutisează;
-gui); f. ambiguă (desp. -gu-ă), pl. ambigue (desp. -gu-e)
conj. prez. 1 sg. să ambutisez, 3 să ambutiseze
!ambii pr. m. pl., adj. pr. m. pl., g.-d. ambilor; f. ambele,
g.-d. ambelor (Ambii (elevi) au promovat.) ambutisare s. f., g.-d. art. ambutisării
ambitus s. n. ameliora (a ~) (desp. -li-o-) vb., ind. prez. 1 sg. ameliorez, 3
ameliorează; conj. prez. 1 sg. să ameliorez, 3 să amelioreze
ambiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ambiţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
ambiţiei; pl. ambiţii, art. ambiţiile (desp. -ţi-i-) ameliorabil (desp. -li-o-) adj. m., pl. ameliorabili; f.
ameliorabilă, pl. ameliorabile
ambiţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
ambiţionez, 3 ambiţionează; conj. prez. 1 sg. să ambiţionez, ameliorant (desp. -li-o-) adj. m., pl. amelioranţi; f.
3 să ambiţioneze ameliorantă, pl. ameliorante
ambiţios (desp. -ţi-os) adj. m., s. m., pl. ambiţioşi; adj. f., s. ameliorare (desp. -li-o-) s. f., g.-d. art. ameliorării; pl.
f. ambiţioasă, pl. ambiţioase ameliorări
ambivalent adj. m., pl. ambivalenţi; f. ambivalentă, pl. ameliorator1 (desp. -li-o-) adj. m., pl. amelioratori; f. sg. şi
ambivalente pl. amelioratoare
ambivalenţă s. f., g.-d. art. ambivalenţei; pl. ambivalenţe +ameliorator2 (desp. -li-o-) s. m., pl. amelioratori
ambliop (desp. -bli-op) adj. m., s. m., pl. ambliopi; adj. f., amelioraţie (desp. -li-o-, -ţi-e) s. f., art. amelioraţia
s. f. amblioapă, pl. amblioape (desp. -ţi-a), g.-d. art. amelioraţiei; pl. amelioraţii, art.
ambliopie (desp. -bli-o-) s. f., art. ambliopia, g.-d. ambliopii, amelioraţiile (desp. -ţi-i-)
art. ambliopiei amenaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amenajez, 3 amenajează,
amblipod s. n., pl. amblipode 1 pl. amenajăm; conj. prez. 1 sg. să amenajez, 3 să
amblistomă (desp. -blis-to-/-bli-sto-) s. f., g.-d. art. amenajeze, ger. amenajând
amblistomei; pl. amblistome amenajabil adj. m., pl. amenajabili; f. amenajabilă, pl.
ambosa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ambosez, 3 ambosează; amenajabile
conj. prez. 1 sg. să ambosez, 3 să amboseze amenajament s. n., pl. amenajamente
ambranşament s. n., pl. ambranşamente amenajare s. f., g.-d. art. amenajării; pl. amenajări
ambrasă (rar) s. f., g.-d. art. ambrasei; pl. ambrase amenda (a ~) (a da o amendă) vb., ind. prez. 1 sg.
ambrazură s. f., g.-d. art. ambrazurii; pl. ambrazuri amendez, 3 amendează; conj. prez. 1 sg. să amendez, 3 să
ambră s. f., g.-d. art. ambrei amendeze
ambreia (a ~) (desp. -bre-ia-) vb., ind. prez. 1 sg. ambreiez, amendabil adj. m., pl. amendabili; f. amendabilă, pl.
3 ambreiază, 1 pl. ambreiem; conj. prez. 1 sg. să ambreiez, amendabile
3 să ambreieze; ger. ambreind amendament s. n., pl. amendamente
ambreiaj (desp. am-bre-) s. n., pl. ambreiaje amendare (acţiunea de a amenda) s. f., g.-d. art.
ambreiere (desp. -bre-ie-) s. f., g.-d. art. ambreierii; pl. amendării; pl. amendări
ambreieri amendă s. f., g.-d. art. amenzii; pl. amenzi
ameninţa 244
ameninţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ameninţ, 3 ameninţă; ametrop (desp. -me-trop) adj. m., s. m., pl. ametropi; adj.
conj. prez. 1 sg. să ameninţ, 3 să ameninţe f., s. f. ametropă, pl. ametrope
ameninţare s. f., g.-d. art. ameninţării; pl. ameninţări ametropie (desp. -me-tro-) s. f., art. ametropia, g.-d.
ameninţător adj. m., pl. ameninţători; f. sg. şi pl. ametropii, art. ametropiei
ameninţătoare ameţeală s. f., g.-d. art. ameţelii; pl. ameţeli
amenitate (livr.) s. f., g.-d. art. amenităţii ameţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ameţesc, 3 sg.
amenoree s. f., art. amenoreea, g.-d. amenoree, art. ameţeşte, imperf. 1 ameţeam; conj. prez. 1 sg. să ameţesc,
amenoreei 3 să ameţească
ament s. m., pl. amenţi ameţitor adj. m., pl. ameţitori; f. sg. şi pl. ameţitoare
amentacee s. f., art. amentaceea, g.-d. art. amentaceei; pl. !amfetamină s. f., g.-d. art. amfetaminei; pl. amfetamine
amentacee !amfiartroză (articulaţie) (desp. -fi-ar-) s. f., g.-d. art.
America (continent) s. propriu f., g.-d. Americii; pl. amfiartrozei; pl. amfiartroze
Americi amfibian (batracian) (desp. -bi-an) s. m., pl. amfibieni
american adj. m., s. m., pl. americani; adj. f. americană, pl. (desp. -bi-eni)
americane amfibiu1 [biu pron. bĭu] adj. m., f. amfibie; pl. m. şi f.
americancă s. f., g.-d. art. americancei; pl. americance amfibii
americanism s. n., pl. americanisme amfibiu2 [biu pron. bĭu] s. n., art. amfibiul; pl. amfibii, art.
amfibiile (desp. -bi-i-)
americanist s. m., pl. americanişti
amfibol s. m., pl. amfiboli
americanistă s. f., g.-d. art. americanistei; pl. americaniste
!amfibolie (livr.) s. f., art. amfibolia, g.-d. amfibolii, art.
americanistică s. f., g.-d. art. americanisticii amfiboliei; (exprimări) pl. amfibolii, art. amfiboliile
americaniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. americanizez, 3 (desp. -li-i-)
americanizează; conj. prez. 1 sg. să americanizez, 3 să amfibologic (livr.) adj. m., pl. amfibologici; f. amfibologică,
americanizeze pl. amfibologice
americanizare s. f., g.-d. art. americanizării; pl. amfibologie s. f., art. amfibologia, g.-d. art. amfibologiei;
americanizări pl. amfibologii, art. amfibologiile (desp. -gi-i-)
+americano – nord-coreean adj. m., pl. americano – nord- amfibrah (desp. -fi-brah) s. m., pl. amfibrahi
coreeni; f. americano – nord-coreeană, pl. americano – amficţion (desp. -ţi-on) s. m., pl. amficţioni
nord-coreene (relaţiile ~) amficţionie (desp. -ţi-o-) s. f., art. amficţionia, g.-d.
americă (pânză) s. f., g.-d. art. americii; (sorturi) pl. amficţionii, art. amficţioniei
americi !amfidromic (desp. -fi-dro-) adj. m. (+ s. n.: punct ~); f.
americănesc (fam.) adj. m., f. americănească; pl. m. şi f. amfidromică (regiune ~), pl. amfidromice
americăneşti amfigonie s. f., art. amfigonia, g.-d. amfigonii, art.
americăneşte (fam.) adv. amfigoniei
americiu s. m., art. americiul; simb. Am amfiguric (livr.) adj. m., pl. amfigurici; f. amfigurică, pl.
amfigurice
amerindian (desp. -me-rin-di-an/-mer-in-) adj. m., s. m.,
pl. amerindieni (desp. -di-eni); adj. f., s. f. amerindiană, amfimacru (desp. -ma-cru) s. m., art. amfimacrul; pl.
pl. amerindiene amfimacri, art. amfimacrii
amfimixie s. f., art. amfimixia, g.-d. amfimixii, art.
+amerindiancă (desp. -me-rin-di-an/-mer-in-) s. f., g.-d.
amfimixiei
art. amerindiencei; pl. amerindience
amfineurian (desp. -ne-u-ri-an) s. m., pl. amfineurieni
ameriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amerizez, 3 amerizează;
(desp. -ri-eni)
conj. prez. 1 sg. să amerizez, 3 să amerizeze
amfiox (desp. -fi-ox) s. m., pl. amfiocşi
amerizaj (rar) s. n., pl. amerizaje
amfipod s. n., pl. amfipode
amerizare s. f., g.-d. art. amerizării; pl. amerizări
!amfiprostil (templu cu colonade) s. n., pl. amfiprostiluri
amerizor s. n., pl. amerizoare
amfiteatru (desp. -tea-tru) s. n., art. amfiteatrul; pl.
amestec s. n., pl. amestecuri amfiteatre
amesteca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amestec, 2 sg. amesteci, amfiteriu [riu pron. rĭu] s. m., art. amfiteriul; pl. amfiterii,
3 amestecă; conj. prez. 1 sg. să amestec, 3 să amestece art. amfiteriii (desp. -ri-ii)
amestecare s. f., g.-d. art. amestecării; pl. amestecări amfitrioană (desp. -fi-tri-oa-) s. f., g.-d. art. amfitrioanei;
amestecător s. n., pl. amestecătoare pl. amfitrioane
amestecătură s. f., g.-d. art. amestecăturii; pl. amestecături amfitrion (gazdă) (desp. -fi-tri-on) s. m., pl. amfitrioni
ametabolă adj. f. (insectă ~), pl. ametabole !Amfitrion (erou mitic)/(gr.) Amphitryon [ph pron. f] s.
ametist s. n., pl. ametiste propriu m.
245 Amor
amforă s. f., g.-d. art. amforei; pl. amfore amino (radical monovalent) s. n.
amfoter adj. m., pl. amfoteri; f. amfoteră, pl. amfotere aminoacid (desp. -no-a-) s. m., pl. aminoacizi
amfotonie s. f., art. amfotonia, g.-d. amfotonii, art. aminobenzen s. m.
amfotoniei !aminobenzoic (desp. -zo-ic) adj. m. (acid ~), pl.
amhar adj. m., s. m., pl. amhari; adj. f., s. f. amhară, pl. aminobenzoici; f. aminobenzoică (structură ~), pl.
amhare aminobenzoice
!amharică (limbă) s. f., g.-d. art. amharicei aminoplast (desp. -no-plast) s. n., pl. aminoplaste
amiabil (desp. -mi-a-) adj. m., pl. amiabili; f. amiabilă, pl. aminozahar s. n., pl. aminozaharuri
amiabile aminte adv. (în expr.)
amiant (rar) (desp. -mi-ant) s. n. aminti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amintesc, 3 sg.
amiază (desp. -mia-) s. f., g.-d. art. amiezii (desp. -mie-); aminteşte, imperf. 1 aminteam; conj. prez. 1 sg. să
pl. amiezi amintesc, 3 să amintească
amibă s. f., g.-d. art. amibei; pl. amibe amintire s. f., g.-d. art. amintirii; pl. amintiri
amic s. m., pl. amici !amiotrofie (desp. -mi-o-tro-) s. f., art. amiotrofia, g.-d. art.
amical1 adj. m., pl. amicali; f. amicală, pl. amicale amiotrofiei; pl. amiotrofii, art. amiotrofiile (desp. -fi-i-)
amical2 s. n., pl. amicale amiral s. m., pl. amirali
amică s. f., g.-d. art. amicei; pl. amice amiralitate s. f., g.-d. art. amiralităţii; pl. amiralităţi
amiciţie (desp. -ţi-e) s. f., art. amiciţia (desp. -ţi-a), g.-d. amitoză s. f., g.-d. art. amitozei
art. amiciţiei; pl. amiciţii, art. amiciţiile (desp. -ţi-i-) amnar s. n., pl. amnare
amidază s. f., g.-d. art. amidazei; pl. amidaze amnăruş (reg.) s. n., pl. amnăruşe
amidă s. f., g.-d. art. amidei; pl. amide amnezic (desp. am-ne-/a-mne-) adj. m., s. m., pl. amnezici;
amidină s. f., g.-d. art. amidinei; pl. amidine adj. f., s. f. amnezică, pl. amnezice
amidol (developator) s. n. amnezie (desp. am-ne-/a-mne-) s. f., art. amnezia, g.-d. art.
amidon (feculă) s. n. amneziei; pl. amnezii, art. amneziile (desp. -zi-i-)
amidopirină s. f., g.-d. art. amidopirinei amnios (desp. -ni-os) s. n., pl. amniosuri
amidură s. f., g.-d. art. amidurii; pl. amiduri amniotă (desp. -ni-o-) s. f., g.-d. art. amniotei; pl. amniote
amielinic (desp. -mi-e-) adj. m., pl. amielinici; f. amielinică, !amniotic (desp. -ni-o-) adj. m. (sac ~), pl. amniotici; f.
pl. amielinice amniotică (membrană ~), pl. amniotice
amiezită (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. art. amiezitei amnistia (a ~) (desp. -ti-a) vb., ind. prez. 1 sg. amnistiez
amigdală (glandă) s. f., g.-d. art. amigdalei; pl. amigdale (desp. -ti-ez), 3 amnistiază, 1 pl. amnistiem; conj. prez.
amigdalectomie (operaţie) (desp. -da-lec-/-dal-ec-) s. 1 sg. să amnistiez, 3 să amnistieze; ger. amnistiind (desp.
f., art. amigdalectomia, g.-d. art. amigdalectomiei; pl. -ti‑ind)
amigdalectomii, art. amigdalectomiile (desp. -mi-i-) amnistiabil (desp. -ti-a-) adj. m., pl. amnistiabili; f.
amigdalită (boală) s. f., g.-d. art. amigdalitei; pl. amigdalite amnistiabilă, pl. amnistiabile
amigdaloid adj. m., pl. amigdaloizi; f. amigdaloidă, pl. amnistie s. f., art. amnistia, g.-d. art. amnistiei; pl. amnistii,
amigdaloide art. amnistiile (desp. -ti-i-)
amil s. m., pl. amili amnistiere (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. amnistierii; pl.
amilaceu adj. m., pl. amilacei; f. sg. şi pl. amilacee amnistieri
amilază (produs al pancreasului) s. f., g.-d. art. amilazei; amoc s. n., pl. amocuri
pl. amilaze amofos s. n.
!amilic adj. m. (alcool ~), pl. amilici; f. amilică (substanţă amoniac (desp. -ni-ac) s. n.
~), pl. amilice amoniacal (desp. -ni-a-) adj. m., pl. amoniacali; f.
amilodextrină s. f., g.-d. art. amilodextrinei amoniacală, pl. amoniacale
amilograf (desp. -lo-graf) s. n., pl. amilografe amoniat (desp. -ni-at) s. m., pl. amoniaţi
amiloidoză (desp. -lo-i-) s. f., g.-d. art. amiloidozei amonificare s. f., g.-d. art. amonificării
amilopectină s. f., g.-d. art. amilopectinei; pl. amilopectine amonit s. m., pl. amoniţi
amiloză (constituent al amidonului) s. f., g.-d. art. amoniu [niu pron. nĭu] s. n., art. amoniul
amilozei; pl. amiloze amoniurie (desp. -ni-u-) s. f., art. amoniuria, g.-d.
amimie s. f., art. amimia, g.-d. amimii, art. amimiei amoniurii, art. amoniuriei
amin1 interj. amonoliză s. f., g.-d. art. amonolizei
amin2 (pop.) s. n. (în: cât(u-i) ~ul, până la ~, nici la ~) amonte s. n., art. amontele
aminare s. f., g.-d. art. aminării amor s. n., pl. amoruri
amină (substanţă) s. f., g.-d. art. aminei; pl. amine +Amor (zeul iubirii la romani) s. propriu m.
amoral 246
amoral adj. m., pl. amorali; f. amorală, pl. amorale amplasament s. n., pl. amplasamente
amoralism s. n. amplasare s. f., g.-d. art. amplasării; pl. amplasări
amoralitate s. f., g.-d. art. amoralităţii amplectiv adj. m., pl. amplectivi; f. amplectivă, pl.
amoraş s. m., pl. amoraşi amplective
amorez (înv.) s. m., pl. amorezi amplexicaul (desp. -caul) adj. m., pl. amplexicauli; f.
amoreza (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă amplexicaulă, pl. amplexicaule
amorezez, 3 se amorezează; conj. prez. 1 sg. să mă amorezez, amplexiflor (desp. -xi-flor) adj. m., pl. amplexiflori; f.
3 să se amorezeze; imper. 2 sg. afirm. amorezează-te; ger. amplexifloră, pl. amplexiflore
amorezându-mă amplexiune (rar) (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art. amplexiunii;
amoreză (înv.) s. f., g.-d. art. amorezei; pl. amoreze pl. amplexiuni
amorf adj. m., pl. amorfi; f. amorfă, pl. amorfe amplidină s. f., g.-d. art. amplidinei; pl. amplidine
amoros (referitor la amor) adj. m., pl. amoroşi; f. amoroasă, amplifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amplific, 2 sg. amplifici,
pl. amoroase 3 amplifică; conj. prez. 1 sg. să amplific, 3 să amplifice
amor-propriu [priu pron. prĭu] s. n., art. amorul-propriu, amplificare s. f., g.-d. art. amplificării; pl. amplificări
g.-d. art. amorului-propriu amplificator1 adj. m., pl. amplificatori; f. sg. şi pl.
amorsa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amorsez, 3 amorsează; amplificatoare
conj. prez. 1 sg. să amorsez, 3 să amorseze
amplificator2 s. n., pl. amplificatoare
amorsare s. f., g.-d. art. amorsării; pl. amorsări
amplitudine s. f., g.-d. art. amplitudinii; pl. amplitudini
amorsă s. f., g.-d. art. amorsei; pl. amorse
amploare s. f., g.-d. art. amplorii
amortibil adj. m., pl. amortibili; f. amortibilă, pl. amortibile
!amploaiat (înv.) s. m., pl. amploaiaţi
amortisment s. n., pl. amortismente
!amploaiată (înv.) s. f., g.-d. art. amploaiatei; pl. amploaiate
amortiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amortizez, 3 amortizează;
amplu adj. m., pl. ampli; f. amplă, pl. ample
conj. prez. 1 sg. să amortizez, 3 să amortizeze
amortizabil adj. m., pl. amortizabili; f. amortizabilă, pl. +amprenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amprentez, 3
amortizabile amprentează; conj. prez. 1 sg. să amprentez, 3 să
amprenteze
amortizare s. f., g.-d. art. amortizării; pl. amortizări
amprentă s. f., g.-d. art. amprentei; pl. amprente
amortizor s. n., pl. amortizoare
amprentologie s. f., art. amprentologia, g.-d. amprentologii,
amorţeală s. f., g.-d. art. amorţelii; pl. amorţeli
art. amprentologiei
amorţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amorţesc, 3 sg.
amorţeşte, imperf. 1 amorţeam; conj. prez. 1 sg. să ampriză s. f., g.-d. art. amprizei; pl. amprize
amorţesc, 3 să amorţească ampulă s. f., g.-d. art. ampulei; pl. ampule
amorţire s. f., g.-d. art. amorţirii; pl. amorţiri amputa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amputez, 3 amputează;
amovibil adj. m., pl. amovibili; f. amovibilă, pl. amovibile conj. prez. 1 sg. să amputez, 3 să amputeze
amovibilitate s. f., g.-d. art. amovibilităţii amputare s. f., g.-d. art. amputării; pl. amputări
ampatament s. n., pl. ampatamente amputaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. amputaţia (desp. -ţi-a),
ampelidacee s. f., art. ampelidaceea, g.-d. art. ampelidaceei; g.‑d. art. amputaţiei; pl. amputaţii, art. amputaţiile (desp.
pl. ampelidacee -ţi-i-)
ampelografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. ampelografia, g.-d. amu (pop., înv.) adv.
ampelografii, art. ampelografiei amuletă s. f., g.-d. art. amuletei; pl. amulete
ampenaj s. n., pl. ampenaje amurg s. n., pl. amurguri
amper (unitate de măsură) s. m., pl. amperi; simb. A amurgi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. amurgeşte, imperf. 3 sg.
amperaj s. n., pl. amperaje amurgea; conj. prez. 3 să amurgească
Ampère (fizician francez) [pron. ãper] s. propriu amurgit (pop.) s. n.
ampermetru (desp. -me-tru) s. n., art. ampermetrul; pl. amurgite (pe ~) (pop.) loc. adv.
ampermetre amuş (reg.) s. n., pl. amuşe
amper-oră s. m., pl. amperi-oră; simb. Ah/A·h amuşi1 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amuşesc,
amperormetru (desp. -pe-ror-me-tru/-per-or-) s. n., art. 3 sg. amuşeşte, imperf. 1 amuşeam; conj. prez. 1 sg. să
amperormetrul; pl. amperormetre amuşesc, 3 să amuşească
amper-spiră (înv.) s. m., pl. amperi-spiră; simb. Asp/A·sp amuşi2 (reg.) adv.
ampex s. n. amuşina (a ~) vb., ind. prez. 3 amuşină, imperf. 3 pl.
Amphitryon v. Amfitrion amuşinau; conj. prez. 3 să amuşine
amplasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amplasez, 3 amplasează; amuţa (a ~) (a asmuţi) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. amuţ, 3
conj. prez. 1 sg. să amplasez, 3 să amplaseze amuţă; conj. prez. 1 sg. să amuţ, 3 să amuţe
247 analitic
amuţi (a ~) (a deveni mut) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. anaforeză s. f., g.-d. art. anaforezei; pl. anaforeze
amuţesc, 3 sg. amuţeşte, imperf. 1 amuţeam; conj. prez. 1 anaforic adj. m., pl. anaforici; f. anaforică, pl. anaforice
sg. să amuţesc, 3 să amuţească anaforniţă s. f., g.-d. art. anaforniţei; pl. anaforniţe
amuţire s. f., g.-d. art. amuţirii; pl. amuţiri anafrodiziac1 (desp. a-na-fro-, -zi-ac/an-a-) adj. m., s. m.,
amuza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amuz, 3 amuză; conj. prez. pl. anafrodiziaci; adj. f., s. f. anafrodiziacă, pl. anafrodiziace
1 sg. să amuz, 3 să amuze anafrodiziac2 (desp. a-na-fro-, -zi-ac/an-a-) s. n., pl.
amuzament s. n., pl. amuzamente anafrodiziace
amuzant adj. m., pl. amuzanţi; f. amuzantă, pl. amuzante anafrodizie (desp. a-na-fro-/an-a-) s. f., art. anafrodizia,
amuzie s. f., art. amuzia, g.-d. amuzii, art. amuziei g.‑d. anafrodizii, art. anafrodiziei
amvon s. n., pl. amvoane anafură (pâine sfinţită) s. f., g.-d. art. anafurei
an1 (pop.) adv. (şi: mai an) anageneză s. f., g.-d. art. anagenezei
an2 s. m., pl. ani (şi în: an de an, de ani buni, de ani şi ani, la anaglifă (desp. -na-gli-) s. f., g.-d. art. anaglifei; pl. anaglife
anu՚); anul curent abr. a.c. anagliptic (desp. -na-glip-) adj. m., pl. anagliptici; f.
ana (frânghie) s. f., art. anaua, g.-d. art. analei; pl. anale anagliptică, pl. anagliptice
anabaptism s. n. anagnost (înv.) (a-nag-nost/-na-gnost) s. m., pl. anagnoşti
anabaptist adj. m., s. m., pl. anabaptişti; adj. f., s. f. anagogic adj. m., pl. anagogici; f. anagogică, pl. anagogice
anabaptistă, pl. anabaptiste anagogie s. f., art. anagogia, g.-d. anagogii, art. anagogiei
anabatic adj. m., pl. anabatici; f. anabatică, pl. anabatice anagrama (a ~) (desp. -na-gra-) vb., ind. prez. 1 sg.
anabioză (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. anabiozei anagramez, 3 anagramează; conj. prez. 1 sg. să anagramez,
anabolism s. n. 3 să anagrameze
anacard s. n., pl. anacarde anagramatic (desp. -na-gra-) adj. m., pl. anagramatici; f.
anacardier (desp. -di-er) s. m., pl. anacardieri anagramatică, pl. anagramatice
anaciclic (desp. -ci-clic) adj. m., pl. anaciclici; f. anaciclică, anagramatiza (a ~) (rar) (desp. -na-gra-) vb., ind. prez. 1
pl. anaciclice sg. anagramatizez, 3 anagramatizează; conj. prez. 1 sg. să
anagramatizez, 3 să anagramatizeze
anaclorhidrie (desp. -na-clor-hi-dri-) s. f., art. anaclorhidria,
g.-d. anaclorhidrii, art. anaclorhidriei anagramă (desp. -na-gra-) s. f., g.-d. art. anagramei; pl.
anagrame
anacolut s. n., pl. anacoluturi
anahoret s. m., pl. anahoreţi
anaconda s. f., g.-d. art. anacondei; pl. anaconde
anahoretă s. f., g.-d. art. anahoretei; pl. anahorete
anacreontic (desp. -na-cre-on-) adj. m., pl. anacreontici; f.
anacreontică, pl. anacreontice anahoretic (rar) adj. m., pl. anahoretici; f. anahoretică, pl.
anahoretice
anacronic (desp. -na-cro-) adj. m., pl. anacronici; f.
anacronică, pl. anacronice anal adj. m., pl. anali; f. anală, pl. anale
anacronism (desp. -na-cro-) s. n., pl. anacronisme analcid (înv.) s. n.
anacronistic (rar) (desp. -na-cro-) adj. m., pl. anacronistici; anale s. f. pl.
f. anacronistică, pl. anacronistice analecte s. f. pl.
anacruză (desp. -na-cru-) s. f., g.-d. art. anacruzei; pl. analepsie s. f., art. analepsia, g.-d. analepsii, art. analepsiei
anacruze analeptic1 adj. m., pl. analeptici; f. analeptică, pl. analeptice
anadiploză (desp. di-plo-) s. f., g.-d. art. anadiplozei; pl. analeptic2 s. n., pl. analeptice
anadiploze analfabet (desp. a-nal-/an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabeţi;
anadipsie s. f., art. anadipsia, g.-d. anadipsii, art. anadipsiei adj. f., s. f. analfabetă, pl. analfabete
anaerob (desp. a-na-e-/an-a-) adj. m., pl. anaerobi; f. analfabetism (desp. a-nal-/an-al-) s. n.
anaerobă, pl. anaerobe analgezic1 (desp. a-nal-/an-al-) adj. m., pl. analgezici; f.
anaerobiotic (desp. a-na-e-, -bi-o-/an-a-) adj. m., pl. analgezică, pl. analgezice
anaerobiotici; f. anaerobiotică, pl. anaerobiotice analgezic2 (desp. a-nal-/an-al-) s. n., pl. analgezice
anaerobioză (desp. a-na-e-, -bi-o-/an-a-) s. f., g.-d. art. analgezie (desp. a-nal-/an-al-) s. f., art. analgezia, g.-d.
anaerobiozei analgezii, art. analgeziei
anafilactic adj. m., pl. anafilactici; f. anafilactică, pl. analgezină (desp. a-nal-/an-al-) s. f., g.-d. art. analgezinei;
anafilactice pl. analgezine
anafilaxie s. f., art. anafilaxia, g.-d. anafilaxii, art. anafilaxiei +analgosedare (desp. a-nal-/an-al-) s. f., g.-d. art.
anafor (vârtej) (reg., înv.) s. n., pl. anafoare analgosedării; pl. analgosedări
anafora (raport) (înv.) s. f., art. anaforaua, g.-d. art. analist s. m., pl. analişti
anaforalei; pl. anaforale analistă s. f., g.-d. art. analistei; pl. analiste
!anaforă (figură de stil) s. f., g.-d. art. anaforei; pl. anafore analitic adj. m., pl. analitici; f. analitică, pl. analitice
analitism 248
analitism s. n. anason s. m.
analiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. analizez, 3 analizează; anastaltic1 (astringent) (desp. -nas-tal/-na-stal-) adj. m.,
conj. prez. 1 sg. să analizez, 3 să analizeze pl. anastaltici; f. anastaltică, pl. anastaltice
analizabil adj. m., pl. analizabili; f. analizabilă, pl. anastaltic2 (desp. -nas-tal/-na-stal-) s. n., pl. anastaltice
analizabile anastatic (imprimat, gravat) (desp. -nas-ta/-na-sta-) adj.
analizare s. f., g.-d. art. analizării; pl. analizări m., pl. anastatici; f. anastatică, pl. anastatice
analizator s. n., pl. analizatoare anastigmat (rar) (desp. a-nas-tig-/an-a-stig-) adj. m., pl.
analiză s. f., g.-d. art. analizei; pl. analize anastigmaţi; f. anastigmată, pl. anastigmate
analizor s. n., pl. analizoare anastigmatic (desp. a-nas-tig-/an-a-stig-) adj. m., pl.
!analog1 adj. m., pl. analogi; f. analoagă, pl. analoage anastigmatici; f. anastigmatică, pl. anastigmatice
analog2 s. n., pl. analoguri anastigmatism (desp. a-nas-tig-/an-a-stig-) s. n.
analogic adj. m., pl. analogici; f. analogică, pl. analogice anastomotic (desp. -nas-to-/-na-sto-) adj. m., pl.
anastomotici; f. anastomotică, pl. anastomotice
analogie s. f., art. analogia, g.-d. art. analogiei; pl. analogii,
art. analogiile (desp. -gi-i-) anastomoza (a ~) (desp. -nas-to-/-na-sto-) vb., ind. prez.
1 sg. anastomozez, 3 anastomozează; conj. prez. 1 sg. să
analogism s. n.
anastomozez, 3 să anastomozeze
+Anamaria/Ana-Maria/Ana Maria s. propriu f., g.-d.
anastomoză (desp. -nas-to-/-na-sto-) s. f., g.-d. art.
Anamariei/Anei-Maria/Anei Maria
anastomozei; pl. anastomoze
!anamneză (desp. -nam-ne/-na-mne-) s. f., g.-d. art.
!anastrofă (desp. -nas-tro-) s. f., g.-d. art. anastrofei; pl.
anamnezei; pl. anamneze
anastrofe
anamniotă (desp. -ni-o-) s. f., g.-d. art. anamniotei; pl.
anatemă s. f., g.-d. art. anatemei; pl. anateme
anamniote
anatemiza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. anatemizez,
anamorfozare s. f., g.-d. art. anamorfozării
3 anatemizează; conj. prez. 1 sg. să anatemizez, 3 să
anamorfozat adj. m., pl. anamorfozaţi; f. anamorfozată, pl. anatemizeze
anamorfozate
anatemizare (rar) s. f., g.-d. art. anatemizării; pl.
anamorfoză s. f., g.-d. art. anamorfozei, pl. anamorfoze anatemizări
ananas s. m., pl. ananaşi anatexie s. f., art. anatexia, g.-d. anatexii, art. anatexiei
ananghie (reg., fam.) (desp. -ghi-e-) s. f., art. ananghia anatocism (rar) s. n., pl. anatocisme
(desp. -ghi-a), g.-d. ananghii, art. ananghiei
anatomic adj. m., pl. anatomici; f. anatomică, pl. anatomice
anapest s. m., pl. anapeşti
anatomie s. f., art. anatomia, g.-d. anatomii, art. anatomiei
anapestic adj. m., pl. anapestici; f. anapestică, pl. anapestice
anatomist s. m., pl. anatomişti
anaplastic (desp. -na-plas-) adj. m., pl. anaplastici; f.
anatomistă s. f., g.-d. art. anatomistei; pl. anatomiste
anaplastică, pl. anaplastice
anatomofiziologic (desp. -zi-o-) adj. m., pl.
anaplastie (desp. -na-plas-) s. f., art. anaplastia, g.-d. art. anatomofiziologici; f. anatomofiziologică, pl.
anaplastiei; pl. anaplastii, art. anaplastiile (desp. -ti-i-) anatomofiziologice
anaplazie (desp. -na-pla-) s. f., art. anaplazia, g.-d. anatomopatoloagă v. anatomopatologă
anaplazii, art. anaplaziei
anatomopatolog s. m., pl. anatomopatologi
anapoda adv.
!anatomopatologă (livr.)/(colocv.) anatomopatoloagă
anaptixă s. f., g.-d. art. anaptixei; pl. anaptixe s. f., g.-d. art. anatomopatologei/anatomopatoloagei; pl.
anarhic adj. m., pl. anarhici; f. anarhică, pl. anarhice anatomopatologe/anatomopatoloage
anarhie s. f., art. anarhia, g.-d. anarhii, art. anarhiei anatomopatologic adj. m., pl. anatomopatologici; f.
anarhism s. n. anatomopatologică, pl. anatomopatologice
anarhist s. m., pl. anarhişti anatoxină s. f., g.-d. art. anatoxinei; pl. anatoxine
anarhistă s. f., g.-d. art. anarhistei; pl. anarhiste +anavirus s. n., pl. anavirusuri
anarhoindividualism (desp. -du-a-) s. n. ancablură (desp. -ca-blu-) s. f., g.-d. art. ancablurii; pl.
anarhosindicalism s. n. ancabluri
anarhosindicalist s. m., pl. anarhosindicalişti ancadrament (desp. -ca-dra-) s. n., pl. ancadramente
anarhosindicalistă s. f., g.-d. art. anarhosindicalistei; pl. ancastrament s. n., pl. ancastramente
anarhosindicaliste anceps s. n.
anartrie (desp. a-nar-/an-ar-) s. f., art. anartria, g.-d. ancestral adj. m., pl. ancestrali; f. ancestrală, pl. ancestrale
anartrii, art. anartriei ancheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anchetez, 3 anchetează;
!anart s. m., pl. anarţi (desp. a-narţi) conj. prez. 1 sg. să anchetez, 3 să ancheteze
anasarcă s. f., g.-d. art. anasarcei anchetare s. f., g.-d. art. anchetării
anasâna (cu ~) (reg., înv.) loc. adv. anchetatoare s. f., g.-d. art. anchetatoarei; pl. anchetatoare
249 anemografie
anchetator s. m., pl. anchetatori andosare s. f., g.-d. art. andosării; pl. andosări
anchetă s. f., g.-d. art. anchetei; pl. anchete andrea1 (ac de tricotat) s. f., art. andreaua, g.-d. art.
anchilostom (desp. -los-tom/-lo-stom) s. m., pl. anchilostomi andrelei; pl. andrele
anchilostomiază (desp. -los-to-mi-a-/-lo-sto-) s. f., g.-d. +andrea2 (decembrie) (pop., înv.) s. m., g.-d. art. lui
art. anchilostomiazei; pl. anchilostomiaze andrea (luna ~ )
anchiloza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anchilozez, 3 +androcentrism s. n.
anchilozează; conj. prez. 1 sg. să anchilozez, 3 să androceu s. n., art. androceul; pl. androcee
anchilozeze androfobie s. f., art. androfobia, g.-d. androfobii, art.
anchilozare s. f., g.-d. art. anchilozării; pl. anchilozări androfobiei
anchilozat adj. m., pl. anchilozaţi; f. anchilozată, pl. androgen (referitor la caracterele sexuale masculine)
anchilozate adj. m., pl. androgeni; f. androgenă, pl. androgene
anchiloză s. f., g.-d. art. anchilozei; pl. anchiloze androgin (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgini; adj.
ancie (desp. -ci-e) s. f., art. ancia (desp. -ci-a), g.-d. art. f., s. f. androgină, pl. androgine
anciei; pl. ancii, art. anciile (desp. -ci-i-) androginie s. f., art. androginia, g.-d. androginii, art.
+ancilar (livr.) adj. m., pl. ancilari; f. ancilară, pl. ancilare androginiei
anclanşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anclanşez, 3 anclanşează, android s. m., pl. androizi
1 pl. anclanşăm; conj. prez. 1 sg. să anclanşez, 3 să andrologie s. f., art. andrologia, g.-d. andrologii, art.
anclanşeze; ger. anclanşând andrologiei
anclanşare s. f., g.-d. art. anclanşării andromedidă s. f., g.-d. art. andromedidei; pl. andromedide
ancola (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ancolez, 3 ancolează; andropauză (desp. -pa-u-) s. f., g.-d. art. andropauzei; pl.
conj. prez. 1 sg. să ancolez, 3 să ancoleze andropauze
ancolare (rar) s. f., g.-d. art. ancolării; pl. ancolări androsteron (desp. -dros-te-/-dro-ste-) s. m.
ancombrament s. n., pl. ancombramente andruc s. n., pl. andrucuri
ancora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ancorez, 3 ancorează; conj. +anduranţă s. f., g. -d. art. anduranţei
prez. 1 sg. să ancorez, 3 să ancoreze
aneantiza (a ~) (livr.) (desp. -ne-an-) vb., ind. prez. 1 sg.
ancoraj s. n., pl. ancoraje aneantizez, 3 aneantizează; conj. prez. 1 sg. să aneantizez,
ancorare s. f., g.-d. art. ancorării; pl. ancorări 3 să aneantizeze
ancorator s. n., pl. ancoratoare aneantizare (livr.) (desp. -ne-an-) s. f., g.-d. art.
ancoră s. f., g.-d. art. ancorei; pl. ancore aneantizării; pl. aneantizări
ancorot s. n., pl. ancorote anecdotă s. f., g.-d. art. anecdotei; pl. anecdote
ancrasa (a ~) vb., ind. prez. 3 ancrasează, imperf. 3 pl. anecdotic adj. m., pl. anecdotici; f. anecdotică, pl. anecdotice
ancrasau; conj. prez. 3 să ancraseze anecdotică s. f., g.-d. art. anecdoticii
ancrasare s. f., g.-d. art. ancrasării; pl. ancrasări anecoid (desp. a-ne-/an-e-) adj. m., pl. anecoizi; f. anecoidă,
andabat s. m., pl. andabaţi pl. anecoide
andaluz adj. m., s. m., pl. andaluzi; adj. f., s. f. andaluză, anelid s. n., pl. anelide
pl. andaluze anemia (a ~) (desp. -mi-a) vb., ind. prez. 1 sg. anemiez
andaluzit s. n. (desp. -mi-ez), 3 anemiază, 1 pl. anemiem; conj. prez. 1 sg.
andante1 (muz.) adv.; abr. And. să anemiez, 3 să anemieze; ger. anemiind (desp. -mi‑ind)
!andante2 (muz.) s. n., art. andantele anemic adj. m., s. m., pl. anemici; adj. f., s. f. anemică, pl.
andantino1 (muz.) adv.; abr. Andino anemice
+andantino2 (muz.) s. n., art. andantinoul; pl. andantinouri anemie s. f., art. anemia, g.-d. art. anemiei; pl. anemii, art.
andezin (mineral) s. n. anemiile (desp. -mi-i-)
andezit (rocă) s. n., pl. andezite anemiere (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. art. anemierii; pl. anemieri
andin adj. m., pl. andini; f. andină, pl. andine anemocor adj. m., pl. anemocori; f. anemocoră, pl. anemocore
andivă s. f., g.-d. art. andivei; pl. andive anemocoră s. f., g.-d. art. anemocorei; pl. anemocore
+andoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. andochez, 3 andochează; anemocord s. n., pl. anemocorduri
conj. prez. 1 sg. să andochez, 3 să andocheze anemofil adj. m., pl. anemofili; f. anemofilă, pl. anemofile
andorran adj. m., s. m., pl. andorrani; adj. f., s. f. andorrană, anemofilă s. f., g.-d. art. anemofilei; pl. anemofile
pl. andorrane anemofilie s. f., art. anemofilia, g.-d. anemofilii, art.
andosa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. andosez, 3 andosează; anemofiliei
conj. prez. 1 sg. să andosez, 3 să andoseze anemograf (desp. -mo-graf) s. n., pl. anemografe
andosant s. m., pl. andosanţi anemografie (desp. -mo-gra-) s. f., art. anemografia, g.-d.
andosantă s. f., g.-d. art. andosantei; pl. andosante anemografii, art. anemografiei
anemogramă 250
anemogramă (desp. -mo-gra-) s. f., g.-d. art. anemogramei; anexionism (desp. -xi-o-) s. n.
pl. anemograme anexionist (desp. -xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexionişti; adj.
anemometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. anemometrici; f. f., s. f. anexionistă, pl. anexioniste
anemometrică, pl. anemometrice anexită s. f., g.-d. art. anexitei; pl. anexite
anemometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. anemometria, g.-d. anexiune (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art. anexiunii; pl.
anemometrii, art. anemometriei anexiuni
anemometru (desp. -me-tru) s. n., art. anemometrul; pl. anfiladă s. f., g.-d. art. anfiladei; pl. anfilade
anemometre angaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. angajez, 3 angajează, 1 pl.
anemonă (plantă) s. f., g.-d. art. anemonei; pl. anemone angajăm; conj. prez. 1 sg. să angajez, 3 să angajeze; ger.
anemonă-de-mare (animal) s. f., g.-d. art. anemonei-de- angajând
mare; pl. anemone-de-mare angajament s. n., pl. angajamente
anemoscop (desp. -mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. anemoscoape angajant adj. m., pl. angajanţi; f. angajantă, pl. angajante
anemostat (desp. -mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. anemostate angajare s. f., g.-d. art. angajării; pl. angajări
anemotrop (desp. -mo-trop) s. n., pl. anemotroape angajat adj. m., s. m., pl. angajaţi; adj. f., s. f. angajată, pl.
anencefalie (desp. a-nen-/an-en-) s. f., art. anencefalia, angajate
g.‑d. anencefalii, art. anencefaliei +angajator adj. m. (rar), s. m., pl. angajatori; adj. f., s. f.
anergie (desp. a-ner-/an-er-) s. f., art. anergia, g.-d. anergii, (rar) sg. şi pl. angajatoare
art. anergiei angara (înv., fam.) s. f., art. angaraua, g.-d. art. angaralei;
!aneroid adj. m. (+ s. n.: barometru ~); f. aneroidă (capsulă pl. angarale
~), pl. aneroide angarie s. f., art. angaria, g.-d. angarii, art. angariei
anestezia (a ~) (desp. -zi-a) vb., ind. prez. 1 sg. anesteziez angeită s. f., g.-d. art. angeitei; pl. angeite
(desp. -zi-ez), 3 anesteziază, 1 pl. anesteziem; conj. prez. angelic adj. m., pl. angelici; f. angelică, pl. angelice
1 sg. să anesteziez, 3 să anestezieze; ger. anesteziind angelină s. f., g.-d. art. angelinei
(desp. -zi-ind)
angelolatrie (desp. -la-tri-) s. f., art. angelolatria, g.-d.
anesteziant1 (desp. -zi-ant) adj. m., pl. anestezianţi; f. angelolatrii, art. angelolatriei
anesteziantă, pl. anesteziante
angelolatru (desp. -la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolatri;
anesteziant2 (rar) (desp. zi-ant) s. n., pl. anesteziante adj. f., s. f. angelolatră, pl. angelolatre
anestezic1 adj. m., pl. anestezici; f. anestezică, pl. anestezice angelologie s. f., art. angelologia, g.-d. angelologii, art.
anestezic2 s. n., pl. anestezice angelologiei
!anestezie s. f., art. anestezia, g.-d. art. anesteziei; pl. angelus s. n.
anestezii, art. anesteziile (desp. -zi-i-) !anghelică s. f., g.-d. art. anghelicii
anesteziere (desp. -zi-e-) s. f., g.-d. art. anestezierii; pl. anghemaht s. n., pl. anghemahturi
anestezieri
anghilă s. f., g.-d. art. anghilei; pl. anghile
anestezist s. m., pl. anestezişti
anghinare s. f., g.-d. art. anghinarei; pl. anghinare
anestezistă s. f., g.-d. art. anestezistei; pl. anesteziste
angină s. f., g.-d. art. anginei; pl. angine
aneurie (desp. -ne-u-) s. f., art. aneuria, g.-d. aneurii, art.
+anginos adj. m., pl. anginoşi; f. anginoasă, pl. anginoase
aneuriei
!angiocolită (desp. -gi-o-) s. f., g.-d. art. angiocolitei;
aneurină (desp. -ne-u-) s. f., g.-d. art. aneurinei; pl.
(cazuri; forme) pl. angiocolite
aneurine
angiogenie (desp. -gi-o-) s. f., art. angiogenia, g.-d.
aneuroză (desp. -ne-u-) s. f., g.-d. art. aneurozei
angiogenii, art. angiogeniei
anevoie adv.
angiografie (desp. -gi-o-gra-) s. f., art. angiografia, g.-d.
anevoinţă (înv.) s. f., g.-d. art. anevoinţei; pl. anevoinţe angiografii, art. angiografiei; (investigaţii) pl. angiografii,
(mai ales în expr.) art. angiografiile (desp. -fi-i-)
anevoios adj. m., pl. anevoioşi; f. anevoioasă, pl. anevoioase angiologie (desp. -gi-o-) s. f., art. angiologia, g.-d.
anevrism (desp. -ne-vrism) s. n., pl. anevrisme angiologii, art. angiologiei
anevrismal (desp. -ne-vris-) adj. m., pl. anevrismali; f. angiom (desp. -gi-om) s. n., pl. angioame
anevrismală, pl. anevrismale angiopatie (desp. -gi-o-) s. f., art. angiopatia, g.-d. art.
anevrismatic (desp. -ne-vris-) adj. m., pl. anevrismatici; f. angiopatiei; pl. angiopatii, art. angiopatiile (desp. -ti-i-)
anevrismatică, pl. anevrismatice angiospasm (desp. -gi-os-pasm/-o-spasm) s. n., pl.
anex adj. m., pl. anecşi; f. anexă, pl. anexe angiospasme
anexa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anexez, 3 anexează; conj. angiosperm (desp. -gi-os-perm/-o-sperm) adj. m., pl.
prez. 1 sg. să anexez, 3 să anexeze angiospermi; f. angiospermă, pl. angiosperme
anexare s. f., g.-d. art. anexării; pl. anexări angiospermă (desp. -gi-os-per-/-o-sper-) s. f., g.-d. art.
anexă s. f., g.-d. art. anexei; pl. anexe angiospermei; pl. angiosperme
251 anion
anglaise (fr.) [pron. ãglez] (desp. -glai-) s. f., pl. anglaise angular (livr.) adj. m., pl. angulari; f. angulară, pl. angulare
angli s. m. pl., art. anglii anhidridă (desp. -hi-dri-) s. f., g.-d. art. anhidridei; pl.
anglican adj. m., s. m., pl. anglicani; adj. f., s. f. anglicană, anhidride
pl. anglicane anhidrit (mineral) (desp. -hi-drit) s. m., pl. anhidriţi
anglicanism s. n. anhidroză (desp. -hi-dro-) s. f., g.-d. art. anhidrozei
anglicism s. n., pl. anglicisme anhidru (desp. -hi-dru) adj. m., pl. anhidri; f. anhidră, pl.
anglicist (înv.) s. m., pl. anglicişti anhidre
anglicistă (înv.) s. f., g.-d. art. anglicistei; pl. angliciste +an-iarnă (iarna trecută) (pop.) adv.
angliciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anglicizez, 3 anglicizează; aniconic (desp. a-ni-/an-i-) adj. m., pl. aniconici; f.
conj. prez. 1 sg. să anglicizez, 3 să anglicizeze aniconică, pl. aniconice
anglie (înv., pop.) s. f., art. anglia, g.-d. anglii, art. angliei anihila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anihilez, 3 anihilează;
anglist s. m., pl. anglişti conj. prez. 1 sg. să anihilez, 3 să anihileze
anglistă s. f., g.-d. art. anglistei; pl. angliste anihilare s. f., g.-d. art. anihilării; pl. anihilări
anglistică s. f., g.-d. art. anglisticii anihilator adj. m., pl. anihilatori; f. sg. şi pl. anihilatoare
anglo-american adj. m., s. m., pl. anglo-americani; f. anil s. n.
anglo-americană, pl. anglo-americane anilină s. f., g.-d. art. anilinei
anglo-americanism s. n., pl. anglo-americanisme anilism s. n.
anglofil adj. m., s. m., pl. anglofili; adj. f., s. f. anglofilă, anima1 (a ~) (a însufleţi) vb., ind. prez. 1 sg. anim, 3
pl. anglofile animă; conj. prez. 1 sg. să anim, 3 să anime
anglofilie s. f., art. anglofilia, g.-d. anglofilii, art. anglofiliei +anima2 (a ~) (a sugera mişcarea prin desen) vb., ind.
anglofob adj. m., s. m., pl. anglofobi; adj. f., s. f. anglofobă, prez. 1 sg. animez, 3 animează; conj. prez. 1 sg. să
pl. anglofobe animez, 3 să animeze
anglofobie s. f., art. anglofobia, g.-d. anglofobii, art. animal1 adj. m., pl. animali; f. animală, pl. animale
anglofobiei animal2 s. n., pl. animale
anglo-francez adj. m., pl. anglo-francezi; f. anglo-franceză, animalcul (înv.) s. m., pl. animalculi
pl. anglo-franceze
animalculist s. m., pl. animalculişti
angloman adj. m., s. m., pl. anglomani; adj. f., s. f.
animalic adj. m., pl. animalici; f. animalică, pl. animalice
anglomană, pl. anglomane
animalier (desp. -li-er) adj. m., pl. animalieri; f. animalieră,
anglomanie s. f., art. anglomania, g.-d. anglomanii, art.
pl. animaliere
anglomaniei
animalitate s. f., g.-d. art. animalităţii
anglo-normand adj. m., s. m., pl. anglo-normanzi; adj. f.,
s. f. anglo-normandă, pl. anglo-normande animaliza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. animalizez,
3 animalizează; conj. prez. 1 sg. să animalizez, 3 să
anglo-saxon adj. m., s. m., pl. anglo-saxoni; adj. f., s. f.
animalizeze
anglo-saxonă, pl. anglo-saxone
animalizare (rar) s. f., g.-d. art. animalizării
angoasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. angoasez, 3 angoasează;
conj. prez. 1 sg. să angoasez, 3 să angoaseze animare s. f., g.-d. art. animării
angoasă s. f., g.-d. art. angoasei; pl. angoase +animat1 adj. m., pl. animaţi; f. animată, pl. animate
angolez adj. m., s. m., pl. angolezi; adj. f., s. f. angoleză, +animat2 (categorie) s. n., (exemplare) pl. animate
pl. angoleze animato (muz.) adv.
angor (lat.) s. f. animator adj. m., s. m., pl. animatori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
angora (lână) s. f., g.-d. art. angorei animatoare
!angor pectoris (lat.) loc. s. f. animaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. animaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
angrena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. angrenez, 3 angrenează; animaţii, art. animaţiei
conj. prez. 1 sg. să angrenez, 3 să angreneze animism s. n.
angrenaj s. n., pl. angrenaje animist adj. m., s. m., pl. animişti; adj. f., s. f. animistă,
angrenare s. f., g.-d. art. angrenării; pl. angrenări pl. animiste
angro1 adj. invar., adv. (comerţ ~, a vinde ~) animozitate s. f., g.-d. art. animozităţii; pl. animozităţi
angro2 s. n., art. angroul; pl. angrouri anina (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. anin, 3 anină; conj.
angrosist adj. m., s. m., pl. angrosişti; adj. f., s. f. angrosistă, prez. 1 sg. să anin, 3 să anine
pl. angrosiste +Anina (oraş) s. propriu f., g.-d. Aninei
!angstrom/ångström (unitate de măsură) [å pron. sued. aninare (pop.) s. f., g.-d. art. aninării
o] (înv.) s. m., pl. angstromi/ångströmi; simb. Å aninătoare (pop.) s. f., g.-d. art. aninătorii; pl. aninători
Ångström (fizician suedez) [Å pron. o] s. propriu anion (desp. a-ni-on/an-i-) s. m., pl. anioni
anionactiv 252
anionactiv (desp. a-ni-o-nac-/an-i-on-ac-) adj. m., pl. +anorexic (desp. a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anorexici;
anionactivi; f. anionactivă, pl. anionactive adj. f., s. f. anorexică, pl. anorexice
anionit (desp. a-ni-o-/an-i-) s. m., pl. anioniţi !anorexie (desp. a-no-/an-o-) s. f., art. anorexia, g.-d. art.
anisian1 (desp. -si-an) adj. m., pl. anisieni (desp. -si-eni); f. anorexiei; pl. anorexii, art. anorexiile (desp. -xi-i-)
anisiană, pl. anisiene anorganic (desp. a-nor-/an-or-) adj. m., pl. anorganici; f.
anisian2 (desp. -si-an) s. n. anorganică, pl. anorganice
anisol s. m. anorhidie (desp. a-nor-/an-or-) s. f., art. anorhidia, g.-d.
anistoric (desp. a-nis-/an-is-) adj. m., pl. anistorici; f. anorhidii, art. anorhidiei
anistorică, pl. anistorice anormal (neobişnuit) adj. m., pl. anormali; f. anormală, pl.
anistorism (desp. a-nis/an-is-) s. n. anormale
anişor s. m., pl. anişori anormalitate s. f., g.-d. art. anormalităţii
aniversa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aniversez, 3 aniversează; anortit s. n., pl. anortite
conj. prez. 1 sg. să aniversez, 3 să aniverseze anosmie (desp. a-nos-/an-os-) s. f., art. anosmia, g.-d.
aniversar adj. m., pl. aniversari; f. aniversară, pl. aniversare anosmii, art. anosmiei
aniversare s. f., g.-d. art. aniversării; pl. aniversări !anost adj. m., pl. anoşti; f. anostă, pl. anoste
anizocitoză (desp. a-ni-/an-i-) s. f., g.-d. art. anizocitozei anosteală (rar) s. f., g.-d. art. anostelii; pl. anosteli
anizogamie (desp. a-ni-/an-i-) s. f., art. anizogamia, g.-d. anosti (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. anostesc, 3
anizogamii, art. anizogamiei sg. anosteşte, imperf. 1 anosteam; conj. prez. 1 sg. să
anizometropie (desp. a-ni-, -me-tro-/an-i-) s. f., art. anostesc, 3 să anostească
anizometropia, g.-d. anizometropii, art. anizometropiei anostie (rar) s. f., art. anostia, g.-d. anostii, art. anostiei
anizotrop (desp. a-ni-zo-trop/an-i-) adj. m., pl. anizotropi; anotimp s. n., pl. anotimpuri
f. anizotropă, pl. anizotrope anovarie (desp. a-no-/an-o-) s. f., art. anovaria, g.-d.
anizotropie (desp. a-ni-zo-tro-/an-i-) s. f., art. anizotropia, anovarii, art. anovariei
g.-d. anizotropii, art. anizotropiei anoxemie (desp. a-no-/an-o-) s. f., art. anoxemia, g.-d.
+Ankara (tc.) s. propriu f., g.-d. Ankarei anoxemii, art. anoxemiei
an-lumină s. m., pl. ani-lumină; abr. a.l. anoxibioză (desp. a-no-, -bi-o-/an-o-) s. f., g.-d. art.
anluminură s. f., g.-d. art. anluminurii; pl. anluminuri anoxibiozei
+anno Domini (de la naşterea lui Isus) (lat.) loc. adv.; anoxie (desp. a-no-/an-o-) s. f., art. anoxia, g.-d. anoxii, art.
abr. a.D. (în 145 a.D.) anoxiei
anod s. m., pl. anozi anrobare s. f., g.-d. art. anrobării
anodic adj. m., pl. anodici; f. anodică, pl. anodice anrocament s. n., pl. anrocamente
anodin adj. m., pl. anodini; f. anodină, pl. anodine ansamblu s. n., art. ansamblul; pl. ansambluri/(tehn.)
ansamble
anodontă s. f., g.-d. art. anodontei; pl. anodonte
!anofel adj. m. (ţânţar ~), pl. anofeli; f. anofelă (specie ~), ansă s. f., g.-d. art. ansei; pl. anse
pl. anofele anseriformă s. f., g.-d. art. anseriformei; pl. anseriforme
anofelism s. n. ansilaj s. n., pl. ansilaje
anofelogen adj. m., pl. anofelogeni; f. anofelogenă, pl. anşoa1 (pastă de peşte) (desp. -şoa) s. n., art. anşoaul;
anofelogene (sorturi) pl. anşoauri
anoftalmie (desp. a-nof-/an-of-) s. f., art. anoftalmia, g.-d. anşoa2 (peşte) (desp. -şoa) s. m., art. anşoaul; pl. anşoa
anoftalmii, art. anoftalmiei antablament (desp. -ta-bla-) s. n., pl. antablamente
anomal (neregulat) (livr.) adj. m., pl. anomali; f. anomală, antagonic (opus) adj. m., pl. antagonici; f. antagonică, pl.
pl. anomale antagonice
anomalie s. f., art. anomalia, g.-d. art. anomaliei; pl. antagonism s. n., pl. antagonisme
anomalii, art. anomaliile (desp. -li-i-) antagonist adj. m., pl. antagonişti; f. antagonistă, pl.
anomie s. f., art. anomia, g.-d. anomii, art. anomiei antagoniste
anonim (fără nume) (desp. a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. antal (reg.) s. n., pl. antale
anonimi; adj. f., s. f. anonimă, pl. anonime antalgic1 (desp. an-tal-/ant-al-) adj. m., pl. antalgici; f.
anonimat (desp. a-no-/an-o-) s. n. antalgică, pl. antalgice
+anonimiza (a ~) (desp. a-no-/an-o-) vb., ind. prez. 1 antalgic2 (desp. an-tal-/ant-al-) s. n., pl. antalgice
sg. anonimizez, 3 anonimizează; conj. prez. 1 sg. să +antama (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. antamez, 3
anonimizez, 3 să anonimizeze antamează; conj. prez. 1 sg. să antamez, 3 să antameze
Anonymus (autor anonim) (lat.) (desp. A-no-/An-o-) s. m. antanaclază (desp. an-ta-na-cla-/ant-a-) s. f., g.-d. art.
+anorectal adj. m., pl. anorectali; f. anorectală, pl. anorectale antanaclazei; pl. antanaclaze
253 antiamerican
antanagogă (desp. an-ta-/ant-a-) s. f., g.-d. art. antanagogei; +antepreşcolar (desp. -te-preş-co-/-pre-şco-) adj. m., s. m.,
pl. antanagoge pl. antepreşcolari; adj. f. antpreşcolară, pl. antepreşcolare
!Antanta (Tripla Înţelegere) s. propriu f. art., neart. anteproiect (desp. -pro-iect) s. n., pl. anteproiecte
Antantă (disensiunile din ~), g.-d. art. Antantei +antepronunţa (a se ~) (desp. -pro-) vb. refl, ind. prez.
antantă s. f., g.-d. art. antantei; pl. antante 1 sg. mă antepronunţ, 3 se antepronunţă; conj. prez. 1
antapex (desp. an-ta-/ant-a-) s. n., pl. antapexuri sg. să mă antepronunţ, 3 să se antepronunţe; imper. 2 sg.
antarctic (desp. an-tarc-tic/ant-arc-) adj. m., pl. antarctici; afirm. antepronunţă-te; ger. antepronunţându-mă
f. antarctică, pl. antarctice antepune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. antepun, 2
!Antarctica (regiune a Pământului) (desp. An-tarc-ti-/ sg. antepui, 3 sg. antepune, perf. s. 1 sg. antepusei, 1 pl.
Ant-arc-) s. propriu f. art., g.-d. art. Antarcticei antepuserăm, m.m.c.p. 1 pl. antepuseserăm; conj. prez.
antă s. f., g.-d. art. antei; pl. ante 1 sg. să antepun, 3 să antepună; ger. antepunând; part.
antepus
antebelic adj. m., pl. antebelici; f. antebelică, pl. antebelice
apune (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. apune, 3 pl. apun, perf. s.
antebraţ (desp. -te-braţ) s. n., pl. antebraţe
3 sg. apuse, m.m.c.p. 3 sg. apusese, 3 pl. apuseseră; conj.
antecalcul s. n., pl. antecalcule prez. 3 să apună; ger. apunând; part. apus
antecalculaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. antecalculaţia (desp.
anteră s. f., g.-d. art. anterei; pl. antere
-ţi-a), g.-d. art. antecalculaţiei; pl. antecalculaţii, art.
anteridie (desp. -di-e) s. f., art. anteridia (desp. -di-a), g.-d.
antecalculaţiile (desp. -ţi-i-)
art. anteridiei; pl. anteridii, art. anteridiile (desp. -di-i-)
antecameră (tehn.) s. f., g.-d. art. antecamerei; pl. antecamere
anterior1 (desp. -ri-or) adj. m., pl. anteriori; f. anterioară,
antecedent1 adj. m., pl. antecedenţi; f. antecedentă, pl.
pl. anterioare (anterior pandemiei)
antecedente
+anterior2 (desp. -ri-or) adv.
antecedent2 s. n., pl. antecedente
anterioritate (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. anteriorităţii
antecedenţă s. f., g.-d. art. antecedenţei; pl. antecedenţe
anteriu s. n., art. anteriul; pl. anterie, art. anteriele
antecesoare s. f., g.-d. art. antecesoarei; pl. antecesoare
anteroposterior (desp. -ri-or) adj. m., pl. anteroposteriori;
antecesor s. m., pl. antecesori
f. anteroposterioară (desp. -ri-oa-), pl. anteroposterioare
antecliză (desp. -te-cli-) s. f., g.-d. art. anteclizei; pl.
anterozoid s. m., pl. anterozoizi
anteclize
antestepă (desp. -tes-te-/-te-ste-) s. f., g.-d. art. antestepei;
antedata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. antedatez, 3 antedatează;
pl. antestepe
conj. prez. 1 sg. să antedatez, 3 să antedateze
!antet s. n., pl. anteturi
antedată s. f., g.-d. art. antedatei; pl. antedate
antetitlu (desp. -ti-tlu) s. n., art. antetitlul; pl. antetitluri
antedeviz s. n., pl. antedevize
antetren (desp. -te-tren) s. n., pl. antetrenuri
antediluvian (desp. -vi-an) adj. m., pl. antediluvieni
(desp. -vi-eni); f. antediluviană, pl. antediluviene antetrupiţă (desp. -te-tru-) s. f., g.-d. art. antetrupiţei; pl.
antetrupiţe
antefix s. n., pl. antefixe
antevorbitoare s. f., g.-d. art. antevorbitoarei; pl. antevorbitoare
antegardă (rar) s. f., g.-d. art. antegărzii; pl. antegărzi
antevorbitor s. m., pl. antevorbitori
antemăsurătoare s. f., g.-d. art. antemăsurătorii; pl.
antemăsurători +anti1 adj. invar., adv. (voturi ~, a vota ~)
+antemergător1 adj. m., s. m. (persoană), pl. antemergători; +anti2 prep. (a vota ~ democraţie, pretexte ~ vaccin)
adj. f., s. f. sg. şi pl. antemergătoare +antiacid adj. m., pl. antiacizi; f. antiacidă, pl. antiacide
+antemergător2 (obiect) s. n., pl. antemergătoare antiaerian (desp. -ti-a-e-ri-an) adj. m., pl. antiaerieni
antemeridian1 (dinainte de amiază) (livr.) (desp. -di-an) (desp. -ri-eni); f. antiaeriană, pl. antiaeriene
adj. m., f. antemeridiană, pl. antemeridiane; abr. a.m. antiaeriană (artilerie) (desp. -ti-a-e-ri-a-) s. f., g.-d. art.
(rutina antemeridiană, orele 8 antemeridiane) antiaerienei
antemeridian2 (dimineaţa) (livr.) (desp. -di-an) adv.; abr. antialcoolic (desp. -ti-al-) adj. m., s. m., pl. antialcoolici;
a.m. (ora/orele 8 ~) adj. f., s. f. antialcoolică, pl. antialcoolice
+ante-mortem (lat.) adj. invar., adv. (examen medical ~, antialcoolism (desp. -ti-al-) s. n.
a examina ~) antialergic1 (desp. -ti-a-) adj. m., pl. antialergici; f.
antenă s. f., g.-d. art. antenei; pl. antene antialergică, pl. antialergice
antenupţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. antenupţiali; f. antialergic2 (desp. -ti-a-) s. n., pl. antialergice
antenupţială, pl. antenupţiale +antialgic1 (desp. -ti-al-) adj. m., pl. antialgici; f. antialgică,
antepat s. n., pl. antepaturi pl. antialgice
antepenultim (desp. -pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. +antialgic2 (desp. -ti-al-) s. n., pl. antialgice
antepenultimi; f. antepenultimă, pl. antepenultime +antiamerican adj. m., s. m., pl. antiamericani; adj. f., s. f.
anteport s. n., pl. anteporturi antiamericană, pl. antiamericane
antiapoplectic1 254
antiapoplectic1 (desp. -ti-a-po-plec-) adj. m., pl. +anticeauşism (desp. -cea-u-) s. n.
antiapoplectici; f. antiapoplectică, pl. antiapoplectice +anticeauşist (desp. -cea-u-) adj. m., s. m., pl. anticeauşişti;
antiapoplectic2 (desp. -ti-a-po-plec-) s. n., pl. antiapoplectice adj. f., s. f. anticeauşistă, pl. anticeauşiste
antiartă (desp. -ti-ar-) s. f., g.-d. art. antiartei +anticelulitic adj. m., pl. anticelulitici; f. anticelulitică, pl.
antiartistic (desp. -ti-ar-) adj. m., pl. antiartistici; f. anticelulitice
antiartistică, pl. antiartistice anticentru s. n., art. anticentrul; pl. anticentre
antiastmatic1 (desp. -ti-ast-ma-) adj. m., pl. antiastmatici; antichimic adj. m., pl. antichimici; f. antichimică, pl.
f. antiastmatică, pl. antiastmatice antichimice
antiastmatic2 (desp. -ti-ast-ma-) s. n., pl. antiastmatice antichitate (obiect) s. f., g.-d. art. antichităţii; pl. antichităţi
antiatom (desp. -ti-a-) s. m., pl. antiatomi !Antichitatea (epocă istorică) s. propriu f. art., neart.
antiatomic (desp. -ti-a-) adj. m., pl. antiatomici; f. Antichitate (în ~), g.-d. art. Antichităţii
antiatomică, pl. antiatomice !antici s. m. pl., art. anticii
+antiavort (desp. -ti-a-) adj. invar. (legi ~) anticiclon (desp. -ci-clon) s. n., pl. anticicloane
antibacterian (desp. -ri-an) adj. m., pl. antibacterieni !anticipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anticipez, 3 anticipează;
(desp. -ri-eni); f. antibacteriană, pl. antibacteriene conj. prez. 1 sg. să anticipez, 3 să anticipeze
antibiogramă (desp. -bi-o-gra-) s. f., g.-d. art. anticipare s. f., g.-d. art. anticipării; pl. anticipări
antibiogramei; pl. antibiograme +anticipat adj. m., pl. anticipaţi; f. anticipată, pl. anticipate
antibiotic1 (desp. -bi-o-) adj. m., pl. antibiotici; f. +anticipate s. f. pl.
antibiotică, pl. antibiotice anticipativ adj. m., pl. anticipativi; f. anticipativă, pl.
antibiotic2 (desp. -bi-o-) s. n., pl. antibiotice anticipative
+antibioticoterapie (desp. -bi-o-) s. f., art. antibioticoterapia, anticipaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. anticipaţia (desp. -ţi-a),
g.-d. antibioticoterapii, art. antibioticoterapiei g.‑d. art. anticipaţiei; pl. anticipaţii, art. anticipaţiile
(desp. -ţi-i-)
antibioză (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. antibiozei; pl.
antibioze anticivilizator adj. m., pl. anticivilizatori; f. sg. şi pl.
anticivilizatoare
+antiblocare (desp. -ti-blo-) adj. invar. (sistem ~)
anticlerical (desp. -ti-cle-) adj. m., pl. anticlericali; f.
antibronşitic1 (desp. -ti-bron-) adj. m., pl. antibronşitici; f.
anticlericală, pl. anticlericale
antibronşitică, pl. antibronşitice
anticlericalism (desp. -ti-cle-) s. n.
antibronşitic2 (desp. -ti-bron-) s. n., pl. antibronşitice
anticlinal (desp. -ti-cli-) s. n., pl. anticlinale
+antibullying1 (desp. -ly-ing) adj. invar. (măsuri ~)
anticlinoriu1 [riu pron. rĭu] (desp. -ti-cli-) adj. m., f.
+antibullying2 (desp. -ly-ing) s. n., art. antibullyingul
anticlinorie (desp. -ri-e); pl. m. şi f. anticlinorii
!antic adj. m., pl. antici; f. antică, pl. antice
anticlinoriu2 [riu pron. rĭu] (desp. -ti-cli-) s. n., art.
+anticalcar adj. invar. (produse ~) anticlinoriul; pl. anticlinorii, art. anticlinoriile (desp. -ri‑i-)
anticameră (cameră de aşteptare) s. f., g.-d. art. anticlor (desp. -ti-clor) s. n.
anticamerei; pl. anticamere anticoagulant1 (desp. -co-a-) adj. m., pl. anticoagulanţi; f.
anticanceros adj. m., pl. anticanceroşi; f. anticanceroasă, pl. anticoagulantă, pl. anticoagulante
anticanceroase anticoagulant2 (desp. -co-a-) s. n., pl. anticoagulante
anticanonic adj. m., pl. anticanonici; f. anticanonică, pl. anticolonialism (desp. -ni-a-) s. n.
anticanonice
anticomunism s. n.
anticapitalist adj. m., pl. anticapitalişti; f. anticapitalistă,
anticomunist adj. m., s. m., pl. anticomunişti; adj. f., s. f.
pl. anticapitaliste anticomunistă, pl. anticomuniste
anticar1 (antitanc) (înv.) adj. invar. (arme ~) anticoncepţional1 (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. anticoncepţionali;
anticar2 (persoană) s. m., pl. anticari f. anticoncepţională, pl. anticoncepţionale
anticariat (desp. -ri-at) s. n., pl. anticariate anticoncepţional2 (desp. -ţi-o-) s. n., pl. anticoncepţionale
anticataliză s. f., g.-d. art. anticatalizei; pl. anticatalize anticongelant1 adj. m., pl. anticongelanţi; f. anticongelantă,
anticataral1 adj. m., pl. anticatarali; f. anticatarală, pl. pl. anticongelante
anticatarale anticongelant2 s. m., pl. anticongelanţi
anticataral2 s. n., pl. anticatarale anticonstituţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. anticonstituţionali;
anticatod s. m., pl. anticatozi f. anticonstituţională, pl. anticonstituţionale
anticărbunos adj. m., pl. anticărbunoşi; f. anticărbunoasă, +anticoronavirus adj. invar. (medicamente ~)
pl. anticărbunoase anticoroziv1 adj. m., pl. anticorozivi; f. anticorozivă, pl.
anticărie (înv.) s. f., art. anticăria, g.-d. art. anticăriei; pl. anticorozive
anticării, art. anticăriile (desp. -ri-i-) anticoroziv2 s. n., pl. anticorozive
+anticearcăn adj. invar. (creme ~), s. n., pl. anticearcăne anticorp s. m., pl. anticorpi
255 antihitlerist
anticorupţie1 (desp. -ţi-e) adj. invar. (măsuri ~) antifascist adj. m., s. m., pl. antifascişti; adj. f., s. f.
+anticorupţie2 (desp. -ţi-e) s. f., art. anticorupţia (desp. antifascistă, pl. antifasciste
-ţi‑a), g.-d. art. anticorupţiei antifebril1 (desp. -fe-bril) adj. m., pl. antifebrili; f.
anticreştin (desp. -ti-creş-) adj. m., pl. anticreştini; f. antifebrilă, pl. antifebrile
anticreştină, pl. anticreştine antifebril2 (desp. -fe-bril) s. n., pl. antifebrile
anticriptogamic1 (desp. -ti-crip-) adj. m., pl. antifebrină (desp. -fe-bri-) s. f., g.-d. art. antifebrinei; pl.
anticriptogamici; f. anticriptogamică, pl. anticriptogamice antifebrine
anticriptogamic2 (desp. -ti-crip-) s. n., pl. anticriptogamice antiferment s. m., pl. antifermenţi
anticristianism (rar) (desp. -ti-cris-ti-a-) s. n. !antifilozofic/(livr.) antifilosofic adj. m., pl. antifilozofici/
anticritică (desp. -ti-cri-) s. f., g.-d. art. anticriticii; (critici) antifilosofici; f. antifilozofică/antifilosofică, pl.
pl. anticritici antifilozofice/antifilosofice
anticriză (desp. -ti-cri-) adj. invar. (măsuri ~) antifon s. n., pl. antifoane
anticultural adj. m., pl. anticulturali; f. anticulturală, pl. antifonar s. n., pl. antifonare
anticulturale
antifonic adj. m., pl. antifonici; f. antifonică, pl. antifonice
!anticvă s. f., g.-d. art. anticvei; pl. anticve
antifonie s. f., art. antifonia, g.-d. antifonii, art. antifoniei
antideflagrant (desp. -de-fla-grant) adj. m., pl.
+antifraudă (desp. -fra-u-) adj. invar. (inspectori ~)
antideflagranţi; f. antideflagrantă, pl. antideflagrante
antifrază (desp. -ti-fra-) s. f., g.-d. art. antifrazei; pl.
antidemocratic (desp. -mo-cra-) adj. m., pl. antidemocratici;
antifraze
f. antidemocratică, pl. antidemocratice
antidepresiv1 (desp. -de-pre-) adj. m., pl. antidepresivi; f. antifricţiune (desp. -ti-fric-ţi-u-) s. f., g.-d. art. antifricţiunii
antidepresivă, pl. antidepresive +antifumat adj. invar. (produse ~)
antidepresiv2 (desp. -de-pre-) s. n., pl. antidepresive +antifungic adj. m., pl. antifungici; f. antifungică, pl.
antiderapant adj. m., pl. antiderapanţi; f. antiderapantă, pl. antifungice
antiderapante antifurt1 adj. invar. (dispozitive ~)
!antidetonant s. m., pl. antidetonanţi antifurt2 s. n., pl. antifurturi
antidetonanţă s. f., g.-d. art. antidetonanţei antigel s. n.
antidiabetic1 adj. m., pl. antidiabetici; f. antidiabetică, pl. !antigen s. n., pl. antigene
antidiabetice antiglonţ (desp. -ti-glonţ) adj. invar. (veste ~)
antidiabetic2 s. n., pl. antidiabetice antigraf (desp. -ti-graf) s. n., pl. antigrafuri
antidifteric adj. m., pl. antidifterici; f. antidifterică, pl. antigripal1 (desp. -ti-gri-) adj. m., pl. antigripali; f.
antidifterice antigripală, pl. antigripale
antidinastic adj. m., pl. antidinastici; f. antidinastică, pl. antigripal2 s. n., pl. antigripale
antidinastice
antigrizutos (desp. -ti-gri-) adj. m., pl. antigrizutoşi; f.
+antidogmatic adj. m., s. m., pl. antidogmatici; adj. f., s. f. antigrizutoasă, pl. antigrizutoase
antidogmatică, pl. antidogmatice
antiguan (desp. -gu-an) adj. m., s. m., pl. antiguani; adj. f.,
antidoping adj. invar. (reglementări ~)
s. f. antiguană, pl. antiguane
antidot s. n., pl. antidoturi
antiguvernamental adj. m., pl. antiguvernamentali; f.
antidrog adj. invar. (campanii ~) antiguvernamentală, pl. antiguvernamentale
antidumping1 (engl.) [pron. antidamping] adj. invar. !antihalou s. n., art. antihaloul; pl. antihalouri
(politici ~)
antihelmintic1 adj. m., pl. antihelmintici; f. antihelmintică,
+antidumping2 (engl.) [pron. antidamping] s. n., art.
pl. antihelmintice
antidumpingul [pron. antidampingul]
antihelmintic2 s. n., pl. antihelmintice
antielectron (desp. -ti-e-) s. m., pl. antielectroni
antihemoragic1 adj. m., pl. antihemoragici; f.
antienzimă (desp. -ti-en-) s. f., g.-d. art. antienzimei; pl.
antihemoragică, pl. antihemoragice
antienzime
antihemoragic2 s. n., pl. antihemoragice
antiepidemic (desp. -ti-e-) adj. m., pl. antiepidemici; f.
antiepidemică, pl. antiepidemice +antihipertensiv1 adj. m., pl. antihipertensivi; f.
antiestetic (desp. -ti-es-) adj. m., pl. antiestetici; f. antihipertensivă, pl. antihipertensive
antiestetică, pl. antiestetice +antihipertensiv2 s. n., pl. antihipertensive
+antieuropean (desp. -ti-e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. antihistaminic1 adj. m., pl. antihistaminici; f.
antieuropeni; adj. f., s. f. antieuropeană, pl. antieuropene antihistaminică, pl. antihistaminice
+antievreiesc (desp. -ti-e-vre-) adj. m., f. antievreiască; pl. antihistaminic2 s. n., pl. antihistaminice
m. şi f. antievreieşti antihitlerist (desp. -hi-tle-) adj. m., s. m., pl. antihitlerişti;
antifading (engl.) [pron. antifeĭding] adj. invar. (instalaţii ~) adj. f., s. f. antihitleristă, pl. antihitleriste
antiholeric1 256
antiholeric1 adj. m., pl. antiholerici; f. antiholerică, pl. antimefitic1 adj. m., pl. antimefitici; f. antimefitică, pl.
antiholerice antimefitice
antiholeric2 s. n., pl. antiholerice antimefitic2 s. n., pl. antimefitice
antihormon s. m., pl. antihormoni antimemorii s. n. pl., art. antimemoriile (desp. -ri-i-)
antihreză (desp. -ti-hre-) s. f., g.-d. art. antihrezei; pl. +antimeridian (meridian opus) (desp. -di-an) s. n., pl.
antihreze antimeridiane
antihrist (eretic, nemernic) (desp. -ti-hrist) s. m., pl. antimetabolă (rar) s. f., g.-d. art. antimetabolei; pl.
antihrişti antimetabole
!Antihrist (întruchipare a răului) (desp. -ti-hrist) s. +antimicotic1 adj. m., pl. antimicotici; f. antimicotică, pl.
propriu m., g.-d. art. Antihristului/lui Antihrist antimicotice
+antiimigraţie (desp. -ti-i-, -ţi-e) adj. invar. (măsuri ~) +antimicotic2 s. n., pl. antimicotice
antiimperialism (desp. -ti-im-, -ri-a-) s. n. +antimigraţie adj. invar. (politici ~)
antiimperialist (desp. -ti-im-, -ri-a-) adj. m., pl. antimilitarism s. n.
antiimperialişti; f. antiimperialistă, pl. antiimperialiste
antimilitarist adj. m., pl. antimilitarişti; f. antimilitaristă,
+antiincendiu [diu pron. dĭu] adj. invar. (echipamente ~) pl. antimilitariste
antiinfecţios (desp. -ti-in-, -ţi-os) adj. m., pl. antiinfecţioşi;
antimitotic1 adj. m., pl. antimitotici; f. antimitotică, pl.
f. antiinfecţioasă, pl. antiinfecţioase
antimitotice
antiinflamator1 (desp. -ti-in-) adj. m., pl. antiinflamatori;
antimitotic2 s. n., pl. antimitotice
f. sg. şi pl. antiinflamatoare
antimonarhic adj. m., pl. antimonarhici; f. antimonarhică,
antiinflamator2 (desp. -ti-in-) s. n., pl. antiinflamatoare
pl. antimonarhice
antiinflaţionist (desp. -ti-in-, -ţi-o-) adj. m., pl.
antimonarhist adj. m., s. m., pl. antimonarhişti; adj. f., s. f.
antiinflaţionişti; f. antiinflaţionistă, pl. antiinflaţioniste
antimonarhistă, pl. antimonarhiste
antiintelectualism (desp. -ti-in-, -tu-a-) s. n.
antimoniat (desp. -ni-at) s. m., pl. antimoniaţi
antiintelectualist (desp. -ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m.,
pl. antiintelectualişti; adj. f., s. f. antiintelectualistă, pl. !antimonic (chim.) adj. m. (acid ~); f. antimonică (iodură ~),
antiintelectualiste pl. antimonice
antiistorism (desp. -ti-is-) s. n. antimonit s. m.
+antiîmbătrânire (desp. -bă-trâ-) adj. invar. (tratamente ~) antimoniu (stibiu) [niu pron. nĭu] s. n., art. antimoniul;
+antiîngheţ adj. invar. (soluţii ~) simb. Sb
antijunimism s. n. +antimoralism s. n.
antijunimist adj. m., s. m., pl. antijunimişti; adj. f., s. f. antimuncitoresc adj. m., f. antimuncitorească; pl. m. şi f.
antijunimistă, pl. antijunimiste antimuncitoreşti
antiliteratură s. f., g.-d. art. antiliteraturii antinaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. antinaţionali; f.
antinaţională, pl. antinaţionale
antilogaritm s. m., pl. antilogaritmi; abr. antilog
antilogie (contradicţie) s. f., art. antilogia, g.-d. art. +antinazist adj. m., s. m., pl. antinazişti; adj. f., s. f.
antilogiei; pl. antilogii, art. antilogiile (desp. -gi-i-) antinazistă, pl. antinaziste
antilopă s. f., g.-d. art. antilopei; pl. antilope !antinefritic1 (desp. -ne-fri-) adj. m., pl. antinefritici; f.
antinefritică, pl. antinefritice
antiluetic1 (desp. -lu-e-) adj. m., pl. antiluetici; f.
antiluetică, pl. antiluetice !antinefritic2 (desp. -ne-fri-) s. n., pl. antinefritice
antiluetic2 (desp. -lu-e-) s. n., pl. antiluetice antineutrino (fiz.) (desp. -ne-u-tri-) s. m., art.
antimafia (desp. -fi-a) adj. invar. (legi ~) antineutrinoul; pl. antineutrino
antimagnetic adj. m., pl. antimagnetici; f. antimagnetică, antinevralgic1 (desp. -ne-vral-) adj. m., pl. antinevralgici;
pl. antimagnetice f. antinevralgică, pl. antinevralgice
antimalaric1 adj. m., pl. antimalarici; f. antimalarică, pl. antinevralgic2 (desp. -ne-vral-) s. n., pl. antinevralgice
antimalarice antinicotinic adj. m., pl. antinicotinici; f. antinicotinică, pl.
antimalaric2 s. n., pl. antimalarice antinicotinice
antimarxist adj. m., s. m., pl. antimarxişti; adj. f., s. f. antinomic (aflat în contradicţie) adj. m., pl. antinomici; f.
antimarxistă, pl. antimarxiste antinomică, pl. antinomice
antimaterie (desp. -ri-e) s. f., art. antimateria (desp. -ri-a), antinomie (contradicţie) s. f., art. antinomia, g.-d. art.
g.-d. antimaterii, art. antimateriei antinomiei; pl. antinomii, art. antinomiile (desp. -li-i-)
antimăluric1 adj. m., pl. antimălurici; f. antimălurică, pl. antioxidant1 (desp. -ti-o-) adj. m., pl. antioxidanţi; f.
antimălurice antioxidantă, pl. antioxidante
antimăluric2 s. n., pl. antimălurice antioxidant2 (desp. -ti-o-) s. m., pl. antioxidanţi
antimălurire s. f., g.-d. art. antimăluririi antioxigen (desp. -ti-o-) s. n.
257 antisemit
antipaludic1 adj. m., pl. antipaludici; f. antipaludică, pl. +antipornografic adj. m., pl. antipornografici; f.
antipaludice antipornografică, pl. antipornografice; abr. antiporno
antipaludic2 s. n., pl. antipaludice antiprogresist (desp. -ti-pro-gre-) adj. m., pl.
antipapă s. m., g.-d. art. antipapei; pl. antipapi antiprogresişti; f. antiprogresistă, pl. antiprogresiste
antipapism s. n. +antipsihotic1 adj. m., pl. antipsihotici; f. antipsihotică, pl.
antiparalel adj. m., pl. antiparaleli; f. antiparalelă, pl. antipsihotice
antiparalele +antipsihotic2 s. n., pl. antipsihotice
+antiparalelă s. f., g.-d. art. antiparalelei; pl. antiparalele antiputrid1 (desp. -pu-trid) adj. m., pl. antiputrizi; f.
antiputridă, pl. antiputride
antiparazit adj. m., pl. antiparaziţi; f. antiparazită, pl.
antiparazite antiputrid2 (desp. -pu-trid) s. n., pl. antiputride
+antiparazitar1 adj. m., pl. antiparazitari; f. antiparazitară, +antiquo (ab ~) (lat.) [quo pron. rom. kvo] loc. adj., loc.
pl. antiparazitare adv. (drepturi ~, cunoscute ~)
+antiparazitar2 s. n., pl. antiparazitare antirabic1 adj. m., pl. antirabici; f. antirabică, pl. antirabice
antiparlamentar adj. m., pl. antiparlamentari; f. +antirabic2 s. n., pl. antirabice
antiparlamentară, pl. antiparlamentare antirachetă adj. invar. (scuturi ~)
antiparticulă s. f., g.-d. art. antiparticulei; pl. antiparticule antiradar1 adj. invar. (dispozitive ~)
antipartinic adj. m., pl. antipartinici; f. antipartinică, pl. antiradar2 s. n., pl. antiradare
antipartinice antirahitic adj. m., pl. antirahitici; f. antirahitică, pl.
antipatic adj. m., pl. antipatici; f. antipatică, pl. antipatice antirahitice
antipatie s. f., art. antipatia, g.-d. art. antipatiei; pl. antirăzboinic adj. m., pl. antirăzboinici; f. antirăzboinică,
antipatii, art. antipatiile (desp. -ti-i-) pl. antirăzboinice
antipatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. antipatizez, 3 antirealism (desp. -re-a-) s. n.
antipatizează; conj. prez. 1 sg. să antipatizez, 3 să antirealist (desp. -re-a-) adj. m., pl. antirealişti; f.
antipatizeze antirealistă, pl. antirealiste
antipatriotic (desp. -pa-tri-o-) adj. m., pl. antipatriotici; f. +antireformă1 adj. invar. (politicieni ~)
antipatriotică, pl. antipatriotice +antireformă2 s. f., g.-d. art. antireformei; pl. antireforme
antiperistaltic (desp. -ris-tal-/-ri-stal-) adj. m., pl. +antireformist adj., s. m., pl. antitreformişti; adj. f., s. f.
antiperistaltici; f. antiperistaltică, pl. antiperistaltice antireformistă, pl. antireformiste
antiperistaltism (desp. -ris-tal-/-ri-stal-) s. n. antiregalist adj. m., s. m., pl. antiregalişti; adj. f., s. f.
antiregalistă, pl. antiregaliste
antipersonal adj. invar. (mine ~)
antireligios (desp. -gi-os) adj. m., pl. antireligioşi; f.
+antiperspirant adj. m. (+ s. n.: stick ~); f. antiperspirantă
antireligioasă, pl. antireligioase
(loţiune ~), pl. antiperspirante
!antirepublican (desp. -pu-bli-) adj. m., s. m., pl.
antipiretic1 adj. m., pl. antipiretici; f. antipiretică, pl.
antirepublicani; adj. f., s. f. antirepublicană, pl.
antipiretice
antirepublicane
antipiretic2 s. n., pl. antipiretice
antiretroviral1 (desp. -re-tro-) adj. m., pl. antiretrovirali; f.
antipirină s. f., g.-d. art. antipirinei; pl. antipirine antiretrovirală, pl. antiretrovirale
antipod (loc opus) s. m., pl. antipozi +antiretroviral2 (desp. -re-tro-) s. n., pl. antiretrovirale
antipodal adj. m., pl. antipodali; f. antipodală, pl. antipodale antireumatismal1 (desp. -re-u-) adj. m., pl. antireumatismali;
antipodă (celulă) s. f., g.-d. art. antipodei; pl. antipode f. antireumatismală, pl. antireumatismale
antipoetic adj. m., pl. antipoetici; f. antipoetică, pl. antireumatismal2 (desp. -re-u-) s. n., pl. antireumatismale
antipoetice antirevoluţionar (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. antirevoluţionari;
antipolio (fam.) (desp. -li-o) adj. invar. (vaccinare ~) f. antirevoluţionară, pl. antirevoluţionare
antipoliomielitic (desp. -li-o-mi-e-) adj. m., +antirid1 adj. invar. (cosmetice ~)
pl. antipoliomielitici; f. antipoliomielitică, pl. +antirid2 s. n., pl. antiriduri
antipoliomielitice; abr. (fam.) antipolio antiroman s. n., pl. antiromane
antipolitic adj. m., pl. antipolitici; f. antipolitică, pl. antiscorbutic1 (desp. -tis-cor-/-ti-scor-) adj. m., pl.
antipolitice antiscorbutici; f. antiscorbutică, pl. antiscorbutice
antipoluant1 (desp. -lu-ant) adj. m., pl. antipoluanţi; f. antiscorbutic2 (desp. -tis-cor-/-ti-scor-) s. n., pl.
antipoluantă, pl. antipoluante antiscorbutice
antipoluant2 (desp. -lu-ant) s. m., pl. antipoluanţi antiseismic adj. m., pl. antiseismici; f. antiseismică, pl.
antipopular adj. m., pl. antipopulari; f. antipopulară, pl. antiseismice
antipopulare antisemit adj. m., s. m., pl. antisemiţi; adj. f., s. f.
antiporno adj. invar. (campanii ~) antisemită, pl. antisemite
antisemitism 258
antisemitism s. n. antitiroidian1 (desp. -ro-i-di-an) adj. m., pl. antitiroidieni
antisepsie s. f., art. antisepsia, g.-d. antisepsii, art. (desp. -di-eni); f. antitiroidiană, pl. antitiroidiene
antisepsiei antitiroidian2 (desp. -ro-i-di-an) s. n., pl. antitiroidiene
antiseptic1 adj. m., pl. antiseptici; f. antiseptică, pl. (desp. -di-e-)
antiseptice antiton s. n.
antiseptic2 s. n., pl. antiseptice +antitotalitar adj. m., pl. antitotalitari; f. antitotalitară, pl.
antiser s. n., pl. antiseruri antitotalitare
antisifilitic1 adj. m., pl. antisifilitici; f. antisifilitică, pl. antitoxic1 adj. m., pl. antitoxici; f. antitoxică, pl. antitoxice
antisifilitice antitoxic2 s. n., pl. antitoxice
antisifilitic2 s. n., pl. antisifilitice antitoxină s. f., g.-d. art. antitoxinei; pl. antitoxine
antisimetric (desp. -me-tric) adj. m., pl. antisimetrici; f. +antitrafic (desp. -ti-tra-) adj. invar. (măsuri ~)
antisimetrică, pl. antisimetrice antitrinitar (desp. -ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitari;
antisocial (desp. -ci-al) adj. m., pl. antisociali; f. antisocială, adj. f., s. f. antitrinitară, pl. antitrinitare
pl. antisociale antitrinitarism (desp. -ti-tri-) s. n.
antisolar adj. m., pl. antisolari; f. antisolară, pl. antisolare antitrust (desp. -ti-trust) adj. invar. (legi ~)
+antisovietic (desp. -vi-e-) adj. m., s. m., pl. antisovietici; antituberculos adj. m., pl. antituberculoşi; f.
adj. f., s. f. antisovietică, pl. antisovietice antituberculoasă, pl. antituberculoase
antispasmodic (desp. -tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antitusiv1 adj. m., pl. antitusivi; f. antitusivă, pl. antitusive
antispasmodici; f. antispasmodică, pl. antispasmodice antitusiv2 s. n., pl. antitusive
antispast (desp. -tis-past/-ti-spast) s. n., pl. antispasturi antiuman (desp. -ti-u-) adj. m., pl. antiumani; f. antiumană,
antispastic (desp. -tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. pl. antiumane
antispastici; f. antispastică, pl. antispastice antiumanism (desp. -ti-u-) s. n.
antispumant (desp. -tis-pu-/-ti-spu-) s. m., pl. antispumanţi antiumanitar (desp. -ti-u-) adj. m., pl. antiumanitari; f.
antistatal (desp. -tis-ta-/-ti-sta-) adj. m., pl. antistatali; f. antiumanitară, pl. antiumanitare
antistatală, pl. antistatale antiunionist (desp. -ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl.
+antistatic1 (desp. -tis-ta-/-ti-sta-) adj. m., pl. antistatici; f. antiunionişti; adj. f., s. f. antiunionistă, pl. antiunioniste
antistatică, pl. antistatice +antiţigănism s. n. (Legea antiţigănismului)
antistatic2 (desp. -tis-ta-/-ti-sta-) s. n., pl. antistatice +antiţigănist adj. m., s. m., pl. antiţigănişti; adj. f., s. f.
+antistreptolizina O s. f. art., g.-d. art. antistreptolizinei antiţigănistă, pl. antiţigăniste
O; abr. ASLO/Aslo +antivaccinist (fam.) adj. m., s. m., pl. antivaccinişti; adj.
antistrofă1 (parte a unei poezii) (desp. -tis-tro-/-ti-stro-) s. f., s. f. antivaccinistă, pl. antivacciniste
f., g.-d. art. antistrofei; pl. antistrofe antiveneric adj. m., pl. antivenerici; f. antivenerică, pl.
!antistrofă2 (repetare a cuvintelor în ordine inversă) antivenerice
(desp. -tis-tro-) s. f., g.-d. art. antistrofei; pl. antistrofe antivibrator (desp. -vi-bra-) adj. m., pl. antivibratori; f. sg.
antişoc adj. invar. (bare ~) şi pl. antivibratoare
antiştiinţific (desp. -tiş-ti-in-/-ti-şti-) adj. m., pl. antiviral1 adj. m., pl. antivirali; f. antivirală, pl. antivirale
antiştiinţifici; f. antiştiinţifică, pl. antiştiinţifice antiviral2 s. n., pl. antivirale
antitabagic adj. m., pl. antitabagici; f. antitabagică, pl. +antivirus1 adj. invar. (medicamente ~)
antitabagice +antivirus2 s. n., pl. antivirusuri
antitanc adj. invar. (arme ~) antivoal (desp. -voal) s. n.
antitermic1 adj. m., pl. antitermici; f. antitermică, pl. antivomitiv1 adj. m., pl. antivomitivi; f. antivomitivă, pl.
antitermice antivomitive
antitermic2 s. n., pl. antitermice antivomitiv2 s. n., pl. antivomitive
antitero (fam.) adj. invar. (brigăzi ~) antizimic1 adj. m., pl. antizimici; f. antizimică, pl. antizimice
antiterorist adj. m., pl. antiterorişti; f. antireroristă, pl. antizimic2 s. n., pl. antizimice
antiteroriste; abr. (fam.) antitero antocian (desp. -ci-an) s. m., pl. antocieni (desp. -ci-eni)
antitetanic adj. m., pl. antitetanici; f. antitetanică, pl. antofilit s. n.
antitetanice !antofită adj. f. (plantă ~), s. f., pl. antofite
antitetanos adj. invar. (vaccinuri ~) antofitoză s. f., g.-d. art. antofitozei; pl. antofitoze
antitetic adj. m., pl. antitetici; f. antitetică, pl. antitetice antologa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. antologhez, 3 antologhează;
antiteză s. f., g.-d. art. antitezei; pl. antiteze conj. prez. 1 sg. să antologhez, 3 să antologheze
antitific1 adj. m., pl. antitifici; f. antitifică, pl. antitifice antologabil adj. m., pl. antologabili; f. antologabilă, pl.
antitific2 s. n., pl. antitifice antologabile
259 antroponimic1
antologic (reprezentativ) adj. m., pl. antologici; f. antreţel (fam.) s. n., pl. antreţele
antologică, pl. antologice antreu s. n., art. antreul; pl. antreuri
antologie (crestomaţie) s. f., art. antologia, g.-d. art. antricot s. n., pl. antricoate
antologiei; pl. antologii, art. antologiile (desp. -gi-i-) antropic adj. m., pl. antropici; f. antropică, pl. antropice
antonică (plantă) s. f., g.-d. art. antonicii; pl. antonici antropocentric adj. m., pl. antropocentrici; f.
antonim (desp. an-to-/ant-o-) s. n., pl. antonime antropocentrică, pl. antropocentrice
antonimic (desp. an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonimici; f. antropocentrism s. n.
antonimică, pl. antonimice antropofag adj. m., s. m., pl. antropofagi; adj. f., s. f.
antonimie (raport între antonime) (desp. an-to-/ant-o-) s. antropofagă, pl. antropofage
f., art. antonimia, g.-d. art. antonimiei; pl. antonimii, art. antropofagie s. f., art. antropofagia, g.-d. antropofagii, art.
antonimiile (desp. -mi-i-) antropofagiei
antonomaj s. n. antropofob adj. m., s. m., pl. antropofobi; adj. f., s. f.
!antonomasie (antonomază) (înv.) s. f., art. antonomasia, antropofobă, pl. antropofobe
g.-d. art. antonomasiei; pl. antonomasii, art. antonomasiile antropofobie s. f., art. antropofobia, g.-d. antropofobii, art.
(desp. -si-i-) antropofobiei
antonomază s. f., g.-d. art. antonomazei; pl. antonomaze antropogen adj. m., pl. antropogeni; f. antropogenă, pl.
antozoar (desp. -zo-ar) s. n., pl. antozoare antropogene
antracen s. m. antropogenetic adj. m., pl. antropogenetici; f.
antrachinonă s. f., g.-d. art. antrachinonei; pl. antrachinone antropogenetică, pl. antropogenetice
antracit s. n. antropogeneză s. f., g.-d. art. antropogenezei
antracnoză s. f., g.-d. art. antracnozei; pl. antracnoze antropogenie s. f., art. antropogenia, g.-d. antropogenii,
antracoteriu [riu pron. rĭu] s. m., art. antracoteriul; pl. art. antropogeniei
antracoterii, art. antracoteriii (desp. -ri-ii) antropogeografie (desp. -ge-o-gra-) s. f., art. antropogeografia,
antracoză s. f., g.-d. art. antracozei g.-d. antropogeografii, art. antropogeografiei
antract s. n., pl. antracte antropoid1 adj. m., pl. antropoizi; f. antropoidă, pl.
antropoide
!antranilic adj. m. (acid ~), pl. antranilici; f. antranilică
(aldehidă ~), pl. antranilice antropoid2 s. n., pl. antropoide
antranol s. m., pl. antranoli antropolatrie (desp. -la-tri-) s. f., art. antropolatria, g.-d.
antropolatrii, art. antropolatriei
antrax s. n.
antropoloagă v. antropologă
antren s. n.
antropolog s. m., pl. antropologi
antrena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. antrenez, 3 antrenează;
conj. prez. 1 sg. să antrenez, 3 să antreneze !antropologă (livr.)/(colocv.) antropoloagă s. f., g.-d. art.
antropologei/antropoloagei; pl. antropologe/antropoloage
antrenament s. n., pl. antrenamente
antropologic adj. m., pl. antropologici; f. antropologică, pl.
antrenant adj. m., pl. antrenanţi; f. antrenantă, pl.
antropologice
antrenante
antropologie s. f., art. antropologia, g.-d. antropologii, art.
antrenare s. f., g.-d. art. antrenării; pl. antrenări
antropologiei
antrenoare s. f., g.-d. art. antrenoarei; pl. antrenoare
antropologism s. n.
antrenor1 (persoană) s. m., pl. antrenori
antropometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. antropometrici;
antrenor2 (utilaj) s. n., pl. antrenoare f. antropometrică, pl. antropometrice
+antrenorat s. n., pl. antrenorate antropometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. antropometria,
antrepozit s. n., pl. antrepozite g.‑d. antropometrii, art. antropometriei
antreprenoare (desp. -tre-pre-) s. f., g.-d. art. antropomorf1 adj. m., pl. antropomorfi; f. antropomorfă, pl.
antreprenoarei; pl. antreprenoare antropomorfe
antreprenor (desp. -tre-pre-) s. m., pl. antreprenori antropomorf2 s. n., pl. antropomorfe
antreprenorial (desp. -tre-pre-, -ri-al) adj. m., pl. !antropomorfism s. n., pl. antropomorfisme
antreprenoriali; f. antreprenorială, pl. antreprenoriale antropomorfist adj. m., s. m., pl. antropomorfişti; adj. f., s.
+antreprenoriat (desp. -tre-pre-, -ri-at) s. n., pl. f. antropomorfistă, pl. antropomorfiste
antreprenoriate antropomorfiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. antropomorfizez,
antrepriză (desp. -tre-pri-) s. f., g.-d. art. antreprizei; pl. 3 antropomorfizează; conj. prez. 1 sg. să antropomorfizez,
antreprize 3 să antropomorfizeze
antresol s. n., pl. antresoluri antroponim (desp. -tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponime
antretoază (desp. -toa-) s. f., g.-d. art. antretoazei; pl. antroponimic1 (desp. -tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl.
antretoaze antroponimici; f. antroponimică, pl. antroponimice
antroponimic2 260
antroponimic2 (înv.) (desp. -tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. +anxiogen (desp. -xi-o-) adj. m., pl. anxiogeni; f. anxiogenă,
antroponimice pl. anxiogene
antroponimie (desp. -tro-po-/-trop-o-) s. f., art. +anxiolitic1 (desp. -xi-o-) adj. m., pl. anxiolitici; f.
antroponimia, g.-d. antroponimii, art. antroponimiei anxiolitică, pl. anxiolitice
antroponomastic (înv.) (desp. -tro-po-/-trop-o-) adj. anxiolitic2 (desp. -xi-o-) s. n., pl. anxiolitice
m., pl. antroponomastici; f. antroponomastică, pl. anxios (desp. -xi-os) adj. m., pl. anxioşi; f. anxioasă, pl.
antroponomastice anxioase
antroponomastică (înv.) (desp. -tro-po-/-trop-o-) s. f., !aoleu interj.
g.‑d. art. antroponomasticii aolică (pop.) interj.
antropopatism s. n. aorist s. n., pl. aoriste
antropopitec s. m., pl. antropopiteci aortă s. f., g.-d. art. aortei; pl. aorte
antroposofie (livr.)/antropozofie s. f., art. antroposofia/ aortic adj. m., pl. aortici; f. aortică, pl. aortice
antropozofia, g.-d. antroposofii/antropozofii, art.
aortită (desp. a-or-) s. f., g.-d. art. aortitei; pl. aortite
antroposofiei/antropozofiei
apagogic adj. m., pl. apagogici; f. apagogică, pl. apagogice
antum adj. m., pl. antumi; f. antumă, pl. antume
apanaj s. n., pl. apanaje
anturaj s. n., pl. anturaje
apar s. m., pl. apari
!anţărţ (reg.) adv.
aparat s. n., pl. aparate
anual (desp. -nu-al) adj. m., pl. anuali; f. anuală, pl. anuale
aparataj s. n., pl. aparataje
anuar (desp. -nu-ar) s. n., pl. anuare
aparatcic s. m., pl. aparatcici
anuitate (desp. -nu-i-) s. f., g.-d. art. anuităţii; pl. anuităţi
aparatură s. f., g.-d. art. aparaturii; pl. aparaturi
anula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anulez, 3 anulează; conj.
prez. 1 sg. să anulez, 3 să anuleze apareiaj (desp. -re-iaj) s. n.
anulabil adj. m., pl. anulabili; f. anulabilă, pl. anulabile aparent adj. m., pl. aparenţi; f. aparentă, pl. aparente
anulabilitate s. f., g.-d. art. anulabilităţii aparenţă s. f., g.-d. art. aparenţei; pl. aparenţe
anular (rar) adj. m., pl. anulari; f. anulară, pl. anulare apariţie (desp. -ţi-e) s. f., art. apariţia (desp. -ţi-a), g.-d.
art. apariţiei; pl. apariţii, art. apariţiile (desp. -ţi-i-)
anulare s. f., g.-d. art. anulării; pl. anulări
apartament s. n., pl. apartamente; (în adrese) abr. ap.
anulaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. anulaţia (desp. -ţi-a),
g.-d. art. anulaţiei; pl. anulaţii, art. anulaţiile (desp. -ţi-i-) aparte adj. invar., adv. (trăsături ~, îmbrăcat mai ~)
!Anul Nou (sărbătoare) s. propriu m. art., neart. An Nou apartenenţă s. f., g.-d. art. apartenenţei; pl. apartenenţe
(~ fericit!), g.-d. art. Anului Nou aparteu s. n., art. aparteul; pl. aparteuri
anume adj. invar., adv. (măsuri ~, A făcut-o ~.) apartheid (afr.) (desp. -part-heid) s. n.
anumit adj. m., pl. anumiţi; f. anumită, pl. anumite; g.-d. +aparţinător s. m., pl. aparţinători
pl. m. şi f. anumitor (opiniile/a se adresa ~ oameni) aparţine (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aparţin, 2 sg.
anunciator (aparat) (desp. -ci-a-) s. n., pl. anunciatoare aparţii, 3 sg. aparţine; conj. prez. 1 sg. să aparţin, 3 să
anunţ s. n., pl. anunţuri aparţină; ger. aparţinând; part. aparţinut (nefolosit la
imper.)
anunţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anunţ, 3 anunţă; conj.
prez. 1 sg. să anunţ, 3 să anunţe aparţinere (rar) s. f., g.-d. art. aparţinerii
anunţare s. f., g.-d. art. anunţării; pl. anunţări apaş s. m., pl. apaşi
anunţător ((persoană ş.a.) care anunţă ceva) (rar) adj. m., apatic adj. m., pl. apatici; f. apatică, pl. apatice
s. m., pl. anunţători; adj. f., s. f. sg. şi pl. anunţătoare apatie s. f., art. apatia, g.-d. apatii, art. apatiei
anură s. f., g.-d. art. anurei; pl. anure apatit s. n.
anurie (desp. -a-nu-/an-u-) s. f., art. anuria, g.-d. anurii, +apatozaur (desp. -za-ur) s. m., pl. apatozauri
art. anuriei apatrid (desp. -pa-trid) adj. m., s. m., pl. apatrizi; adj. f., s.
anus s. n., pl. anusuri f. apatridă, pl. apatride
an-vară (vara trecută) (pop.) adv. apă s. f., g.-d. art. apei; pl. ape
+anvelopa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anvelopez, 3 apă acră (apă minerală) (reg.) s. f. + adj.
anvelopează; conj. prez. 1 sg. să anvelopez, 3 să anvelopeze apă-albă (cataractă) (pop.) s. f., g.-d. art. apei-albe
+anvelopare s. f., g.-d. art. anvelopării; pl. anvelopări apă-amoniacală (hidroxid de amoniu) s. f., g.-d. art.
anvelopă s. f., g.-d. art. anvelopei; pl. anvelope (şi: anvelopă apei‑amoniacale
salarială) apă de clor s. f. + prep. + s. n.
anvergură s. f., g.-d. art. anvergurii; pl. anverguri (şi: de apă de colonie s. f., g.-d. art. apei de colonie; pl. ape de
mare anvergură) colonie
anxietate (desp. -xi-e-) s. f., g.-d. art. anxietăţii apă de flori s. f. + prep. + s. f. pl.
261 aplazie
apă de Javel s. f. + prep. + s. propriu n. apendicular adj. m., pl. apendiculari; f. apendiculară, pl.
apă de plumb s. f. + prep. + s. n. apendiculare
apă de var s. f. + prep. + s. n. apepsie s. f., art. apepsia, g.-d. apepsii, art. apepsiei; pl.
apă-grea (oxigen şi deuteriu) s. f., g.-d. art. apei-grele apepsii, art. apepsiile (desp. -si-i-)
apă minerală s. f. + adj. aperceptibilitate s. f., g.-d. art. aperceptibilităţii
aperceptiv adj. m., pl. aperceptivi; f. aperceptivă, pl.
apă-neagră (glaucom) (pop.) (desp. -nea-gră) s. f., g.-d.
aperceptive
art. apei-negre
apercepţie (desp. -ţi-e) s. f., art. apercepţia (desp. -ţi-a),
!apă-oxigenată (peroxid de hidrogen)/apă oxigenată s.
g.‑d. apercepţii, art. apercepţiei
f., g.-d. art. apei-oxigenate/apei oxigenate
aperiodic (desp. -ri-o-) adj. m., pl. aperiodici; f. aperiodică,
apă plată s. f. + adj.
pl. aperiodice
apăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. apăr, 2 sg. aperi, 3 apără,
aperitiv s. n., pl. aperitive
conj. prez. 1 sg. să apăr, 3 să apere
aperto (muz.) adj. invar., adv. (instrument ~, a cânta ~)
apăraie s. f., art. apăraia, g.-d. art. apăraiei
apertometru (desp. -me-tru) s. n., art. apertometrul; pl.
apărare s. f., g.-d. art. apărării; pl. apărări apertometre
apărătoare (obiect) s. f., g.-d. art. apărătorii; pl. apărători apertură s. f., g.-d. art. aperturii; pl. aperturi
apărător adj. m., s. m., pl. apărători; adj. f., (persoană) s. !apetal adj. m. (+ s. n.: caracter ~); f. apetală (floare ~), pl.
f. sg. şi pl. apărătoare apetale
apărea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. apar, 2 sg. apari, 3 apetenţă s. f., g.-d. art. apetenţei
sg. apare, viit. 1 sg. voi apărea; conj. prez. 1 sg. să apar, 3 apetisant adj. m., pl. apetisanţi; f. apetisantă, pl. apetisante
să apară; cond. prez. 1 sg. aş apărea; imper. 2 sg. afirm.
apetit s. n., pl. apetituri
apari, neg. nu apărea/(în tempo rapid) n-apărea; ger.
apărând; part. apărut apex s. n., pl. apexuri
apical adj. m., pl. apicali; f. apicală, pl. apicale
apă-regală (acid azotic şi clorhidric) s. f., g.-d. art. apei-
regale apicol adj. m., pl. apicoli; f. apicolă, pl. apicole
apărie s. f., art. apăria, g.-d. apării, art. apăriei apiculat adj. m., pl. apiculaţi; f. apiculată, pl. apiculate
apăsa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. apăs, 2 sg. apeşi, 3 apasă; apicultoare s. f., g.-d. art. apicultoarei; pl. apicultoare
conj. prez. 1 sg. să apăs, 3 să apese; imper. 2 sg. afirm. apicultor s. m., pl. apicultori
apasă apicultură s. f., g.-d. art. apiculturii
apăsare s. f., g.-d. art. apăsării; pl. apăsări apidă s. f., g.-d. art apidei; pl. apide
apăsător adj. m., pl. apăsători; f. sg. şi pl. apăsătoare +apio (tulpină de ţelină) (desp. -pi-o) s. m.
apă-tare (acid azotic) s. f., g.-d. art. apei-tari apiol (desp. -pi-ol) s. n.
apătos adj. m., pl. apătoşi; f. apătoasă, pl. apătoase apiolină (desp. -pi-o-) s. f., g.-d. art. apiolinei
apeduct s. n., pl. apeducte apiretic adj. m., pl. apiretici; f. apiretică, pl. apiretice
apel s. n., pl. apeluri apirexie s. f., art. apirexia, g.-d. apirexii, art. apirexiei
apela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. apelez, 3 apelează; conj. aplana (a ~) (desp. a-pla-) vb., ind. prez. 1 sg. aplanez, 3
prez. 1 sg. să apelez, 3 să apeleze aplanează; conj. prez. 1 sg. să aplanez, 3 să aplaneze
apelant s. m., pl. apelanţi aplanare (desp. a-pla-) s. f., g.-d. art. aplanării
apelantă s. f., g.-d. art. apelantei; pl. apelante aplanetic (desp. a-pla-) adj. m., pl. aplanetici; f. aplanetică,
pl. aplanetice
apelativ1 adj. m., pl. apelativi; f. apelativă, pl. apelative
aplanetism (desp. a-pla-) s. n.
apelativ2 s. n., pl. apelative
aplatiza (a ~) (desp. a-pla-) vb., ind. prez. 1 sg. aplatizez,
apella (adunarea poporului în Sparta) (gr.) s. f.
3 aplatizează; conj. prez. 1 sg. să aplatizez, 3 să aplatizeze
apelpisie (înv.) s. f., art. apelpisia, g.-d. art. apelpisiei; pl. aplatizare (desp. a-pla-) s. f., g.-d. art. aplatizării; pl.
apelpisii, art. apelpisiile (desp. -si-i-) aplatizări
apelpisit (înv.) adj. m., s. m., pl. apelpisiţi; adj. f., s. f. aplauda (a ~) (desp. a-pla-u-) vb., ind. prez. 1 sg. aplaud,
apelpisită, pl. apelpisite 2 sg. aplauzi, 3 aplaudă; conj. prez. 1 sg. să aplaud, 3 să
apendice1 (adaos) s. n., pl. apendice aplaude
+apendice2 (anat.) s. m., pl. apendici (~ sexuali) aplaudac (fam.) (desp. a-pla-u-) s. m., pl. aplaudaci
apendicectomie (desp. -di-cec-) s. f., art. apendicectomia, aplaudare (desp. a-pla-u-) s. f., g.-d. art. aplaudării; pl.
g.-d. art. apendicectomiei; pl. apendicectomii, art. aplaudări
apendicectomiile (desp. -mi-i-) aplauze (desp. a-pla-u-) s. n. pl.
apendicită (boală) s. f., g.-d. art. apendicitei; pl. apendicite aplazie (desp. a-pla-) s. f., art. aplazia, g.-d. aplazii, art.
apendicul s. n., pl. apendicule aplaziei
apleca 262
apleca (a ~) (desp. a-ple-) vb., ind. prez. 1 sg. aplec, 2 sg. apofiză s. f., g.-d. art. apofizei; pl. apofize
apleci, 3 apleacă; conj. prez. 1 sg. să aplec, 3 să aplece; apofonie s. f., art. apofonia, g.-d. art. apofoniei; pl. apofonii,
imper. 2 sg. afirm. apleacă art. apofoniile (desp. -ni-i-)
aplecare (desp. a-ple-) s. f., g.-d. art. aplecării; pl. aplecări apoftegmatic (livr.) adj. m., pl. apoftegmatici; f.
+aplecate (indigestie) (înv., pop.) s. n. pl. apoftegmatică, pl. apoftegmatice
aplecătoare (pop.) (desp. a-ple-) s. f., g.-d. art. aplecătoarei; apoftegmă (livr.) s. f., g.-d. art. apoftegmei; pl. apoftegme
pl. aplecătoare apogamie s. f., art. apogamia, g.-d. apogamii, art. apogamiei
aplecător (înv.) (desp. a-ple-) adj. m., pl. aplecători; f. sg. apogeu s. n., art. apogeul; pl. apogee
şi pl. aplecătoare
apogiatură (desp. -gia-) s. f., g.-d. art. apogiaturii; pl.
aplica (a ~) (desp. a-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. aplic, 2 sg. apogiaturi
aplici, 3 aplică; conj. prez. 1 sg. să aplic, 3 să aplice
apoi adv.
aplicabil (desp. a-pli-) adj. m., pl. aplicabili; f. aplicabilă,
apoi (de ~)/(în tempo rapid) de-apoi prep. + adv.
pl. aplicabile
apolinic adj. m., pl. apolinici; f. apolinică, pl. apolinice
aplicabilitate (desp. a-pli-) s. f., g.-d. art. aplicabilităţii
apolitic adj. m., s. m., pl. apolitici; adj. f., s. f. apolitică, pl.
aplicare (desp. a-pli-) s. f., g.-d. art. aplicării; pl. aplicări
apolitice
aplicativ (desp. a-pli-) adj. m., pl. aplicativi; f. aplicativă,
pl. aplicative apolitism s. n.
aplicaţie (desp. a-pli-, -ţi-e) s. f., art. aplicaţia (desp. -ţi-a), Apollo v. Apolo
g.-d. art. aplicaţiei; pl. aplicaţii, art. aplicaţiile (desp. -ţi-i-) apolo (tânăr frumos; fluture) s. m., pl. apolo
aplică (desp. a-pli-) s. f., g.-d. art. aplicei; pl. aplice Apolo/(gr., lat.) Apollo (zeu; planetoid) s. propriu m.
!aplit (desp. a-plit) s. n., pl. aplite apolog s. n., pl. apologuri
aplomb (desp. a-plomb) s. n. apologet s. m., pl. apologeţi
apnee (desp. ap-ne-/a-pne-) s. f., art. apneea, g.-d. apnee, apologetic adj. m., pl. apologetici; f. apologetică, pl. apologetice
art. apneei apologetică s. f., g.-d. art. apologeticii
!Apocalipsa (parte a Noului Testament; carte apocrifă)/ apologie s. f., art. apologia, g.-d. art. apologiei; pl. apologii,
Apocalipsul (text apocrif) s. propriu f. art./s. n. art., art. apologiile (desp. -gi-i-)
neart. Apocalipsă/Apocalips (în ~), g.-d. art. Apocalipsei/ apologism (rar) s. n.
Apocalipsulului (Apocalipsa Fecioarei, Apocalipsa lui
apometru (desp. -me-tru) s. n., art. apometrul; pl. apometre
Pavel; Apocalipsul Maicii Domnului)
apomixie s. f., art. apomixia, g.-d. apomixii, art. apomixiei
!apocalipsă (sfârşitul lumii) s. f., g.-d. art. apocalipsei;
(colocv.) pl. apocalipse apomorfină s. f., g.-d. art. apomorfinei
Apocalipsul v. Apocalipsa aponevrotic (desp. -ne-vro-) adj. m., pl. aponevrotici; f.
aponevrotică, pl. aponevrotice
apocaliptic adj. m., pl. apocaliptici; f. apocaliptică, pl.
apocaliptice aponevroză (desp. -ne-vro-) s. f., g.-d. art. aponevrozei; pl.
aponevroze
apocinacee s. f., art. apocinaceea, g.-d. art. apocinaceei; pl.
apocinacee apoplectic (desp. -po-plec-) adj. m., pl. apoplectici; f.
apocopa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. apocopez, 3 apocopează; apoplectică, pl. apoplectice
conj. prez. 1 sg. să apocopez, 3 să apocopeze apoplexie (desp. -po-ple-) s. f., art. apoplexia, g.-d. art.
apocopă s. f., g.-d. art. apocopei; pl. apocope apoplexiei; pl. apoplexii, art. apoplexiile (desp. -xi-i-)
apocrif1 (desp. -po-crif) adj. m., pl. apocrifi; f. apocrifă, pl. aporetic adj. m., pl. aporetici; f. aporetică, pl. aporetice
apocrife aporetică s. f., g.-d. art. aporeticii
apocrif2 (desp. -po-crif) s. n., pl. apocrife aporie s. f., art. aporia, g.-d. art. aporiei; pl. aporii, art.
apocrin (desp. -po-crin) adj. m., pl. apocrini; f. apocrină, aporiile (desp. -ri-i-)
pl. apocrine aport1 interj.
apocromat1 (desp. -po-cro-) adj. m. (+ s. n.: obiectiv foto ~); aport2 (contribuţie) s. n., pl. aporturi
f. apocromată (lunetă ~), pl. apocromate aporta (a ~) vb., ind. prez. 3 aportează, imperf. 3 pl.
apocromat2 (desp. -po-cro-) s. n., pl. apocromate aportau; conj. prez. 3 să aporteze
apocromatic (desp. -po-cro-) adj. m., pl. apocromatici; f. apos adj. m., pl. apoşi; f. apoasă, pl. apoase
apocromatică, pl. apocromatice apostat adj. m., s. m., pl. apostaţi; adj. f., s. f. apostată, pl.
apod adj. m., pl. apozi; f. apodă, pl. apode apostate
apodictic adj. m., pl. apodictici; f. apodictică, pl. apodictice apostazie s. f., art. apostazia, g.-d. art. apostaziei; pl.
apodoză s. f., g.-d. art. apodozei; pl. apodoze apostazii, art. apostaziile (desp. -zi-i-)
apoetic adj. m., pl. apoetici; f. apoetică, pl. apoetice aposteriorism (desp. -ri-o-) s. n.
apofantic adj. m., pl. apofantici; f. apofantică, pl. apofantice apostilă s. f., g.-d. art. apostilei; pl. apostile
263 apropia
apostilb (înv.) (desp. -pos-tilb/-po-stilb) s. m., pl. apostilbi; apreta (a ~) (desp. a-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. apretez, 3
simb. asb apretează; conj. prez. 1 sg. să apretez, 3 să apreteze
apostol (persoană) s. m., pl. apostoli apretare (desp. a-pre-) s. f., g.-d. art. apretării; pl. apretări
apostolat s. n., pl. apostolate apretoare (desp. a-pre-) s. f., g.-d. art. apretoarei; pl.
apostolesc (rar) adj. m., f. apostolească; pl. m. şi f. apretoare
apostoleşti apretor (desp. a-pre-) s. m., pl. apretori
apostoleşte (înv.) adv. (în: a merge etc. ~) apretură (desp. a-pre-) s. f., g.-d. art. apreturii; pl. apreturi
apostolic adj. m., pl. apostolici; f. apostolică, pl. apostolice apreţui (a ~) (înv.) (desp. a-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3
apostoliceşte (înv.) adv. (în: a merge etc. ~) pl. apreţuiesc, 3 sg. apreţuieşte, imperf. 1 apreţuiam; conj.
!Apostolul (carte liturgică) s. propriu n. art., neart. prez. 1 sg. să apreţuiesc, 3 să apreţuiască
Apostol (în ~) apreţuire (înv.) (desp. a-pre-) s. f., g.-d. art. apreţuirii; pl.
apostrof (semn ortografic) s. n., pl. apostrofuri; (semn apreţuiri
grafic) ’ apriat (reg., înv.) (desp. a-pri-at) adj. m., pl. apriaţi; f.
apostrofa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. apostrofez, 3 apostrofează; apriată, pl. apriate
conj. prez. 1 sg. să apostrofez, 3 să apostrofeze aprig (desp. a-prig) adj. m., pl. aprigi; f. aprigă, pl. aprige
apostrofare s. f., g.-d. art. apostrofării; pl. apostrofări !aprilie (desp. a-pri-li-e) s. m., g.-d. art. lui aprilie; abr.
apostrofă (figură retorică) s. f., g.-d. art. apostrofei; pl. apr.; simb. IV/.04./-04-
apostrofe aprinde (a ~) (desp. a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
apotemă s. f., g.-d. art. apotemei; pl. apoteme aprind, 2 sg. aprinzi, 3 sg. aprinde, perf. s. 1 sg. aprinsei,
apoteotic (desp. -te-o-) adj. m., pl. apoteotici; f. apoteotică, 1 pl. aprinserăm, m.m.c.p. 1 pl. aprinseserăm; conj. prez.
pl. apoteotice 1 sg. să aprind, 3 să aprindă; ger. aprinzând; part. aprins
apoteoza (a ~) (rar) (desp. -te-o-) vb., ind. prez. 1 sg. aprindere (desp. a-prin-) s. f., g.-d. art. aprinderii; pl.
apoteozez, 3 apoteozează; conj prez. 1 sg. să apoteozez, 3 aprinderi
să apoteozeze aprins (desp. a-prins) s. n.
apoteozare (rar) (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. apoteozării; aprinzătoare (obiect, chibrit) (reg.) (desp. a-prin-) s. f., pl.
pl. apoteozări aprinzători
apoteoză (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. apoteozei; pl. apoteoze aprinzător (dispozitiv) (desp. a-prin-) s. n., pl. aprinzătoare
apozitiv adj. m., pl. apozitivi; f. apozitivă, pl. apozitive aprioric (desp. a-pri-o-) adj. m., pl. apriorici; f. apriorică,
+apozitivă (propoziţie) s. f., g.-d. art. apozitivei; pl. pl. apriorice
apozitive apriorism (desp. a-pri-o-) s. n.
apoziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. apoziţia (desp. -ţi-a), g.-d. aproape (desp. a-proa-) adv.
art. apoziţiei; pl. apoziţii, art. apoziţiile (desp. -ţi-i-) aproape de (desp. a-proa-) adv. + prep. (Locuieşte ~ mine.)
appassionato (muz.) (it.) (desp. -sio-) adv. aproape (de/pe ~)/(în tempo rapid) de-aproape/
apraxie (desp. a-pra-) s. f., art. apraxia, g.-d. apraxii, art. pe‑aproape (desp. -proa-) adv.
apraxiei aproapele (semenul) (desp. a-proa-) s. m. art., g.-d. art.
aprecaţie (desp. a-pre-, -ţi-e) s. f., art. aprecaţia (desp. aproapelui
-ţi‑a), g.-d. aprecaţii, art. aprecaţiei aproba (a ~) (a încuviinţa) (desp. a-pro-) vb., ind. prez. 1
aprecia (a ~) (desp. a-pre-ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. apreciez sg. aprob, 3 aprobă; conj. prez. 1 sg. să aprob, 3 să aprobe
(desp. -ci-ez), 3 apreciază, 1 pl. apreciem; conj. prez. 1 sg. aprobare (încuviinţare) (desp. a-pro-) s. f., g.-d. art.
să apreciez, 3 să aprecieze; ger. apreciind (desp. -ci-ind) aprobării; pl. aprobări
apreciabil (desp. a-pre-ci-a-) adj. m., pl. apreciabili; f. aprobativ (desp. a-pro-) adj. m., pl. aprobativi; f. aprobativă,
apreciabilă, pl. apreciabile pl. aprobative
apreciativ (desp. a-pre-ci-a-) adj. m., pl. apreciativi; f. aprobator (desp. a-pro-) adj. m., pl. aprobatori; f. sg. şi pl.
apreciativă, pl. apreciative aprobatoare
apreciator (rar) (desp. a-pre-ci-a-) adj. m., s. m., pl. aprod (desp. a-prod) s. m., pl. aprozi
apreciatori; adj. f., s. f. sg. şi pl. apreciatoare aprofunda (a ~) (desp. a-pro-) vb., ind. prez. 1 sg.
apreciere (desp. a-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. aprecierii; pl. aprofundez, 3 aprofundează; conj. prez. 1 sg. să
aprecieri aprofundez, 3 să aprofundeze
aprehensiune (livr.) (desp. a-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. aprofundare (desp. a-pro-) s. f., g.-d. art. aprofundării; pl.
aprehensiunii; pl. aprehensiuni aprofundări
aprehensiv (livr.) (desp. a-pre-) adj. m., pl. aprehensivi; f. apropia (a ~) (a duce/a ajunge aproape) (desp. a-pro‑pi-a)
aprehensivă, pl. aprehensive vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. apropii, 3 apropie (desp. -pi‑e), 1
apreschi (desp. a-pres-chi/-pre-schi) s. n., pl. apreschiuri pl. apropiem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să apropii, 3 să apropie;
apret (desp. a-pret) s. n., (sorturi) pl. apreturi ger. apropiind (desp. -pi-ind)
apropiat 264
+apropiat (desp. a-pro-pi-at) adj. m., s. m., pl. apropiaţi; apucător1 adj. m., pl. apucători; f. sg. şi pl. apucătoare
adj. f., s. f. apropiată, pl. apropiate apucător2 s. n., pl. apucătoare
apropiere (acţiunea de a (se) apropia; proximitate) apucătură s. f., g.-d. art. apucăturii; pl. apucături
(desp. a-pro-pi-e-) s. f., g.-d. art. apropierii; pl. apropieri apud (lat.) prep. (+ nume de persoană); abr. ap. (apud
apropo (desp. a-pro-) adv. Iordan)
apropou (desp. a-pro-) s. n., art. apropoul; pl. apropouri apul adj. m., s. m., pl. apuli (desp. -puli)
apropria (a ~) (a-şi însuşi) (desp. a-pro-pri-a) vb., ind. apune (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. apune, 3 pl. apun, perf. s.
prez. 1 sg. apropriez (desp. -pri-ez), 3 apropriază, 1 pl. 3 sg. apuse, m.m.c.p. 3 sg. apusese, 3 pl. apuseseră; conj.
apropriem; conj. prez. 1 sg. să apropriez, 3 să aproprieze; prez. 3 să apună; ger. apunând; part. apus
ger. apropriind (desp. -pri-ind) apunere s. f., g.-d. art. apunerii; pl. apuneri
apropriere (acţiunea de a-şi însuşi) (desp. a-pro-pri-e-) s. apunta (a ~) vb., ind. prez. 3 apuntează, imperf. 3 pl.
f., g.-d. art. aproprierii; pl. aproprieri apuntau; conj. prez. 3 să apunteze
aprova (a ~) (a se înclina spre provă) (desp. a-pro-) vb., apuntament (punte) s. n., pl. apuntamente
ind. prez. 3 aprovă, imperf. 3 pl. aprovau; conj. prez. 3 apuntamente (remuneraţie) (înv.) s. n. pl.
să aprove
apuntare s. f., g.-d. art. apuntării; pl. apuntări
aprovare (înclinare spre provă) (desp. a-pro-) s. f., g.-d.
apupa (a ~) (a se înclina spre pupă) vb., ind. prez. 3
art. aprovării; pl. aprovări
apupă, imperf. 3 pl. apupau; conj. prez. 3 să apupe
aproviziona (a ~) (desp. a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 1
apupare (înclinare spre pupa) s. f., g.-d. art. apupării; pl.
sg. aprovizionez, 3 aprovizionează; conj. prez. 1 sg. să
apupări
aprovizionez, 3 să aprovizioneze
apus1 (faptul de a apune; moment al zilei) s. n., pl.
aprovizionare (desp. a-pro-, -zi-o-) s. f., g.-d. art.
apusuri
aprovizionării; pl. aprovizionări
apus2 (vest) (rar) s. n.
aproxima (a ~) (desp. a-pro-) vb., ind. prez. 1 sg.
Apus (zonă geografică) s. propriu n.
aproximez, 3 aproximează; conj prez. 1 sg. să aproximez,
3 să aproximeze apusean adj. m., s. m., pl. apuseni; adj. f., s. f. apuseană,
pl. apusene
aproximare (desp. a-pro-) s. f., g.-d. art. aproximării; pl.
aproximări aquitan (referitor la Aquitania) [qui pron. ki] (desp.
a-qui-) adj. m., s. m., pl. aquitani; adj. f., s. f. aquitană,
aproximativ (desp. a-pro-) adj. m., pl. aproximativi; f.
pl. aquitane
aproximativă, pl. aproximative
ar1 s. m., pl. ari; simb. a
aproximaţie (desp. a-pro-, -ţi-e) s. f., art. aproximaţia
(desp. -ţi-a), g.-d. art. aproximaţiei; pl. aproximaţii, art. ar2 vb. aux. v. avea1
aproximaţiile (desp. -ţi-i-) ara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ar, 3 ară; conj. prez. 1 sg. să
aprozar (înv.) (desp. a-pro-) s. n., pl. aprozare ar, 3 să are
apsidă (extremitate a orbitei) s. f., g.-d. art. apsidei; pl. arab adj. m., s. m., pl. arabi; adj. f. arabă, pl. arabe
apside arabă (limbă) s. f., g.-d. art. arabei
apşoară (fam.) s. f., g.-d. art. apşoarei; pl. apşoare arabesc (ornament) s. n., pl. arabescuri
apt adj. m., pl. apţi; f. aptă, pl. apte arabescă (compoziţie muzicală) s. f., g.-d. art. arabeştii;
apter adj. m., pl. apteri; f. apteră, pl. aptere pl. arabeşti
apterigotă s. f., g.-d. art. apterigotei; pl. apterigote arabic adj. m., pl. arabici; f. arabică, pl. arabice (şi în: gumă
arabică)
aptitudine s. f., g.-d. art. aptitudinii; pl. aptitudini
!Arabică (Peninsula ~) s. propriu f. art., g.-d. art.
apţian1 (desp. -ţi-an) adj. m., pl. apţieni (desp. -ţi-eni); f.
Peninsulei Arabice
apţiană, pl. apţiene
arabil adj. m., pl. arabili; f. arabilă, pl. arabile
apţian2 (desp. -ţi-an) s. n.
arabist s. m., pl. arabişti
apuca1 (a ~) (a prinde) vb., ind. prez. 1 sg. apuc, 2 sg.
apuci, 3 apucă; conj. prez. 1 sg. să apuc, 3 să apuce arabistă s. f., g.-d. art. arabistei; pl. arabiste
apuca2 (a se ~) (a începe) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă arabistică s. f., g.-d. art. arabisticii
apuc, 2 sg. te apuci, 3 se apucă; conj. prez. 1 sg. să mă arac s. m., pl. araci
apuc, 3 să se apuce; imper. 2 sg. afirm. apucă-te; ger. aracceevism s. n.
apucându-mă (a se apuca de) aracet s. n.
apucare s. f., g.-d. art. apucării; pl. apucări aragaz s. n., (maşini de gătit) pl. aragaze
+apucat1 adj. m., (fam.) s. m., pl. apucaţi; adj. f., (fam.) s. aragonez adj. m., s. m., pl. aragonezi; adj. f., s. f. aragoneză,
f. apucată, pl. apucate pl. aragoneze
apucat2 s. n. aragoneză (dans) s. f., g.-d. art. aragonezei; pl. aragoneze
apucate (pe ~) loc. adv. aragonit s. n.
265 arboricultoare
arahidă (plantă; sămânţă) s. f., g.-d. art. arahidei; pl. arăriel s. m.
arahide arăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. arăt, 2 sg. arăţi, 3 arată; conj.
arahnidă (animal) s. f., g.-d. art. arahnidei; pl. arahnide prez. 1 sg. să arăt, 3 să arate; imper. 2 sg. afirm. arată
arahnoidă s. f., g.-d. art. arahnoidei; pl. arahnoide arătare s. f., g.-d. art. arătării; pl. arătări
arahnoidită (desp. -no-i-) s. f., g.-d. art. arahnoiditei; pl. arătător s. n., pl. arătătoare
arahnoidite arător (rar) adj. m., pl. arători; f. sg. şi pl. arătoare
!aramaic (desp. -ma-ic) adj. m., pl. aramaici; f. aramaică, arătos adj. m., pl. arătoşi; f. arătoasă, pl. arătoase
pl. aramaice arătură s. f., g.-d. art. arăturii; pl. arături
!aramaică (limbă) (desp. -ma-i-) s. f., g.-d. art. aramaicei arbaletă s. f., g.-d. art. arbaletei; pl. arbalete
aramă s. f., g.-d. art. aramei; (obiecte) pl. arămuri arbaletrier1 (parte a acoperişului) (desp. -le-tri-er) s. n.,
arameean (desp. -me-ean) adj. m., s. m., pl. arameeni pl. arbaletriere
(desp. -me-eni); adj. f., s. f. arameeană, pl. arameene arbaletrier2 (soldat) (desp. -le-tri-er) s. m., pl. arbaletrieri
arameeană (limbă) (desp. -me-ea-) s. f., g.-d. art. arameenei arbitra (a ~) (desp. -bi-tra) vb., ind. prez. 1 sg. arbitrez, 3
aranja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aranjez, 3 aranjează, 1 pl. arbitrează; conj. prez. 1 sg. să arbitrez, 3 să arbitreze
aranjăm; conj. prez. 1 sg. să aranjez, 3 să aranjeze; ger.
arbitraj (desp. -bi-traj) s. n., pl. arbitraje
aranjând
+arbitrajist (desp. -bi-tra-) s. m., pl. arbitrajişti
aranjament s. n., pl. aranjamente
+arbitrajistă (desp. -bi-tra-) s. f., g.-d. art. arbitrajistei; pl.
aranjare s. f., g.-d. art. aranjării; pl. aranjări
arbitrajiste
aranjoare s. f., g.-d. art. aranjoarei; pl. aranjoare
arbitral (referitor la arbitraj) (desp. -bi-tral) adj. m., pl.
aranjor s. m., pl. aranjori arbitrali; f. arbitrală, pl. arbitrale
arap (înv.) s. m., pl. arapi arbitrar1 (desp. -bi-trar) s. n., pl. arbitraruri
arar (rar) adv. arbitrar2 (după bunul plac) (desp. -bi-trar) adj. m., pl.
arareori (rar) (desp. -re-ori) adv. arbitrari; f. arbitrară, pl. arbitrare
arat s. n. arbitrarietate (desp. -bi-tra-ri-e-) (rar) s. f., g.-d. art.
araucan (desp. -rau-) adj. m., s. m., pl. araucani; adj. f., s. arbitrarietăţii
f. araucană, pl. araucane arbitru (desp. -bi-tru) s. m., art. arbitrul; pl. arbitri, art.
araucană (limbă) (desp. -rau-) s. f., g.-d. art. araucanei arbitrii
!araucaria (desp. -rau-, -ri-a) s. f., g.-d. art. araucariei; pl. arbiu (înv.) s. n., art. arbiul; pl. arbie
araucarii, art. araucariile (desp. -ri-i-) arbora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. arborez, 3 arborează; conj.
arăbesc adj. m., f. arăbească; pl. m. şi f. arăbeşti prez. 1 sg. să arborez, 3 să arboreze
arăbeşte adv. arboradă (catarge şi vergi) s. f., g.-d. art. arboradei; pl.
arăboaică s. f., g.-d. art. arăboaicei; pl. arăboaice arborade
arăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. arăcesc, 3 sg. arăceşte, arboraş (rar) s. m., pl. arboraşi
imperf. 1 arăceam; conj. prez. 1 sg. să arăcesc, 3 să arbore s. m., art. arborele; pl. arbori
arăcească arbore-de-cacao (Theobroma cacao) s. m., art. arborele-
arăcit s. n. de-cacao; pl. arbori-de-cacao
arădean adj. m., s. m., pl. arădeni; adj. f. arădeană, pl. arbore-de-cafea (Coffea) s. m., art. arborele-de-cafea; pl.
arădene arbori-de-cafea
arădeancă s. f., g.-d. art. arădencei; pl. arădence arbore-de-cauciuc (Hevea brasiliensis) (desp. -ca-u-ciuc)
arămar (rar) s. m., pl. arămari s. m., art. arborele-de-cauciuc; pl. arbori-de-cauciuc
arămărie s. f., art. arămăria, g.-d. art. arămăriei; (ateliere, arbore-de-pâine (Artocarpus altilis) s. m., art. arborele-
obiecte) pl. arămării, art. arămăriile (desp. -ri-i-) de-pâine; pl. arbori-de-pâine
arămeasă (înv.) s. f., g.-d. art. arămesei; pl. arămese arborele-vieţii (tuia) (reg.) s. m. art., pl. arborii-vieţii
arămi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. arămesc, 3 sg. arborele vieţii (schema evoluţiei omului) s. m. art. + s.
arămeşte, imperf. 1 arămeam; conj. prez. 1 sg. să arămesc, f. art.
3 să arămească arborescent adj. m., pl. arborescenţi; f. arborescentă, pl.
arămire s. f., g.-d. art. arămirii; pl. arămiri arborescente
arămiu1 adj. m., f. arămie; pl. m. şi f. arămii arborescenţă s. f., g.-d. art. arborescenţei; pl. arborescenţe
arămiu2 s. n., art. arămiul !arboret1 (parte a catargului) s. m., pl. arboreţi
arăpesc (pop.) adj. m., f. arăpească; pl. m. şi f. arăpeşti !arboret2 (teren cu arbori) s. n., pl. arborete/(silv.)
!arăpilă (pop.) s. m. şi f., g.-d. art. lui arăpilă; pl. arăpilă arboreturi
arăpime (pop.) s. f., g.-d. art. arăpimii arboricol adj. m., pl. arboricoli; f. arboricolă, pl. arboricole
arăpoaică (pop.) s. f., g.-d. art. arăpoaicei; pl. arăpoaice arboricultoare s. f., g.-d. art. arboricultoarei; pl. arboricultoare
arboricultor 266
arboricultor s. m., pl. arboricultori ardei gras s. m. + adj.
arboricultură s. f., g.-d. art. arboriculturii ardei iute s. m. + adj.
arborizat adj. m., pl. arborizaţi; f. arborizată, pl. arborizate ardelean adj. m., s. m., pl. ardeleni; adj. f. ardeleană, pl.
arborizaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. arborizaţia (desp. -ţi-a), ardelene (dar: Şcoala Ardeleană s. propriu f.)
g.-d. arborizaţii, art. arborizaţiei ardeleana (dans) s. f. art., neart. ardeleană, g.-d. art.
arbust s. m., pl. arbuşti ardelenei
arc1 (porţiune de curbă) s. n., pl. arce ardeleancă (persoană) s. f., g.-d. art. ardelencei; pl.
arc2 (resort) s. n., pl. arcuri ardelence
arcaci (reg.) s. n., pl. arcaciuri ardeleneasca (dans) s. f. art., neart. ardelenească, g.-d. art.
ardeleneştii
arcadă s. f., g.-d. art. arcadei; pl. arcade
ardelenesc adj. m., f. ardelenească; pl. m. şi f. ardeleneşti
arcan (laţ) (pop.) s. n., pl. arcane
ardeleneşte adv.
arcane (taine) (livr.) s. f. pl.
ardelenism s. n., pl. ardelenisme
arcanul (dans) s. n. art., neart. arcan
ardenez adj. m., s. m., pl. ardenezi; adj. f., s. f. ardeneză,
arcaş (oştean) s. m., pl. arcaşi
pl. ardeneze
+Arcaş (zodie) (pop.) s. propriu m.
ardent (livr.) adj. m., pl. ardenţi; f. ardentă, pl. ardente
!Arcaşul (constelaţie) s. propriu m. art., neart. Arcaş
ardenţă (livr.) s. f., g.-d. art. ardenţei
(Toate stelele din ~ se văd cu ochiul liber.)
ardere s. f., g.-d. art. arderii; pl. arderi
arcat (rar) adj. m., pl. arcaţi; f. arcată, pl. arcate
ardezie (desp. -zi-e) s. f., art. ardezia (desp. -zi-a), g.-d. art.
arcatură s. f., g.-d. art. arcaturii; pl. arcaturi
ardeziei; pl. ardezii, art. ardeziile (desp. -zi-i-)
arcă s. f., g.-d. art. arcei; pl. arce
ardoare s. f., g.-d. art. ardorii
arcăni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. arcănesc,
ardometru (desp. -me-tru) s. n., art. ardometrul; pl. ardometre
3 sg. arcăneşte, imperf. 1 arcăneam; conj. prez. 1 sg. să
arcănesc, 3 să arcănească are vb. v. avea2
archebuză s. f., g.-d. art. archebuzei; pl. archebuze areal (desp. -re-al) s. n., pl. areale
archebuzier (desp. -zi-er) s. m., pl. archebuzieri !areflexie (abolirea reflexelor) (desp. -re-fle-xi-e) s. f.,
art. areflexia (desp. -xi-a), g.-d. areflexii (desp. -xii), art.
arcosolium (desp. -li-um) s. n.
areflexiei
arcoză s. f., g.-d. art. arcozei
areic (desp. -re-ic) adj. m., pl. areici; f. areică, pl. areice
arctic (desp. arc-tic) adj. m., pl. arctici; f. arctică, pl. arctice
arenă s. f., g.-d. art. arenei; pl. arene
(dar: Oceanul Arctic (desp. -ce-a-) s. propriu n. art.)
arenda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. arendez, 3 arendează; conj.
+Arctica (regiune a Pământului) (desp. Arc-ti-) s.
prez. 1 sg. să arendez, 3 să arendeze
propriu f. art., g.-d. art. Arcticei
arendare s. f., g.-d. art. arendării; pl. arendări
arcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. arcuiesc, 3 sg.
arcuieşte, imperf. 1 arcuiam; conj. prez. 1 sg. să arcuiesc, arendaş s. m., pl. arendaşi
3 să arcuiască arendă s. f., g.-d. art. arendei; pl. arende
arcuire s. f., g.-d. art. arcuirii; pl. arcuiri arendăşesc adj. m., f. arendăşească; pl. m. şi f. arendăşeşti
arcuitură (desp. -cu-i-) s. f., g.-d. art. arcuiturii; pl. arendăşi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. arendăşesc,
arcuituri 3 sg. arendăşeşte, imperf. 1 arendăşeam; conj. prez. 1 sg.
arculeţ s. n., pl. arculeţe să arendăşesc, 3 să arendăşească
arcuş s. n., pl. arcuşuri arendăşie s. f., art. arendăşia, g.-d. arendăşii, art. arendăşiei
arde1 (a ~) (a fi aprins; a băga în foc) vb., ind. prez. 1 sg. arendăşiţă (rar) s. f., g.-d. art. arendăşiţei; pl. arendăşiţe
şi 3 pl. ard, 2 sg. arzi, 3 sg. arde, perf. s. 1 sg. arsei, 1 pl. arendăşoaică (rar) s. f., g.-d. art. arendăşoaicei; pl.
arserăm, m.m.c.p. 1 pl. arseserăm; conj. prez. 1 sg. să ard, arendăşoaice
3 să ardă (dar: Arză-l focul să-l arză!); imper. 2 sg. afirm. areolar (desp. -re-o-) adj. m., pl. areolari; f. areolară, pl.
intranz. arzi/tranz. arde (Arde-l la note! Arde-i una!); areolare
ger. arzând; part. ars areolă (suprafaţă de piele) (desp. -re-o-) s. f., g.-d. art.
+arde2 (a-i ~) (a avea chef) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. [îmi areolei; pl. areole
etc.] arde, perf. s. 3 sg. [îmi] arse, m.m.c.p. 1 sg. [îmi] areometric (desp. -re-o-me-tric) adj. m., pl. areometrici; f.
arsese; conj. prez. 3 sg. să [îmi/să-mi] ardă; ger. arzându[- areometrică, pl. areometrice
mi]; part. ars (a-i arde de/să) areometrie (desp. -re-o-me-tri-) s. f., art. areometria, g.-d.
ardei s. m., pl. ardei, art. ardeii areometrii, art. areometriei
ardeia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ardeiez, 3 ardeiază, 1 pl. areometru (desp. -re-o-me-tru) s. n., art. areometrul; pl.
ardeiem; conj. prez. 1 sg. să ardeiez, 3 să ardeieze; ger. areometre
ardeind areopag (tribunal atenian) (desp. -re-o-) s. n., pl.
ardeiaş s. m., pl. ardeiaşi areopaguri
267 arhaizant
Areopag (deal din Atena) (desp. -re-o-) s. propriu n. !argilit s. n., pl. argilite
arest s. n., pl. aresturi !argilizare s. f., g.-d. art. argilizării; pl. argilizări
aresta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. arestez, 3 arestează; conj. argilos adj. m., pl. argiloşi; f. argiloasă, pl. argiloase
prez. 1 sg. să arestez, 3 să aresteze arginază s. f., g.-d. art. arginazei
arestant (înv.) s. m., pl. arestanţi arginină s. f., g.-d. art. argininei
arestantă (înv.) s. f., g.-d. art. arestantei; pl. arestante argint1 (ban) s. m., pl. arginţi
arestare s. f., g.-d. art. arestării; pl. arestări argint2 (metal) s. n., (obiecte; sorturi) pl. arginturi (rar);
arestat adj. m., s. m., pl. arestaţi; adj. f., s. f. arestată, pl. (element chimic) simb. Ag
arestate arginta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. argintez, 3 argintează;
arestui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. arestuiesc, conj. prez. 1 sg. să argintez, 3 să arginteze
3 sg. arestuieşte, imperf. 1 arestuiam; conj. prez. 1 sg. să argintar s. m., pl. argintari
arestuiesc, 3 să arestuiască argintare s. f., g.-d. art. argintării; pl. argintări
arestuire (înv.) s. f., g.-d. art. arestuirii; pl. arestuiri argintariţă s. f., g.-d. art. argintariţei; pl. argintariţe
argat s. m., pl. argaţi argintărie s. f., art. argintăria, g.-d. art. argintăriei; pl.
argată (rar) s. f., g.-d. art. argatei; pl. argate argintării, art. argintăriile (desp. -ri-i-)
argăseală s. f., g.-d. art. argăselii; pl. argăseli argintiu adj. m., f. argintie; pl. m. şi f. argintii
argăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. argăsesc, 3 sg. argintos adj. m., pl. argintoşi; f. argintoasă, pl. argintoase
argăseşte, imperf. 1 argăseam; conj. prez. 1 sg. să argintui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. argintuiesc,
argăsesc, 3 să argăsească 3 sg. argintuieşte, imperf. 1 argintuiam; conj. prez. 1 sg.
argăsire s. f., g.-d. art. argăsirii; pl. argăsiri să argintuiesc, 3 să argintuiască
argăsit s. n. argint-viu (mercur) (pop.) s. n., art. argintul-viu
argăsitor adj. m., s. m., pl. argăsitori; adj. f., s. f. sg. şi pl. arginţică s. f., g.-d. art. arginţelei; pl. arginţele
argăsitoare argirism s. n.
argăţel (rar) s. m., pl. argăţei, art. argăţeii !argiroză s. f., g.-d. art. argirozei; (leziuni) pl. argiroze
argăţesc (rar) adj. m., f. argăţească; pl. m. şi f. argăţeşti Argo (constelaţie; corabia lui Iason) s. propriu f., g.-d.
argăţi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. argăţesc, 3 lui Argo
sg. argăţeşte, imperf. 1 argăţeam; conj. prez. 1 sg. să argon s. n.; simb. Ar
argăţesc, 3 să argăţească argonaut s. m., pl. argonauţi
argăţie (rar) s. f., art. argăţia, g.-d. argăţii, art. argăţiei argotic adj. m., pl. argotici; f. argotică, pl. argotice
argăţime s. f., g.-d. art. argăţimii +argotism s. n., pl. argotisme
argea (reg.) s. f., art. argeaua, g.-d. art. argelei; pl. argele argou (limbaj) s. n., art. argoul; pl. argouri
argentan (aliaj) s. n. argument s. n., pl. argumente
argentifer adj. m., pl. argentiferi; f. argentiferă, pl. argumenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. argumentez, 3
argentifere argumentează; conj. prez. 1 sg. să argumentez, 3 să
argentin (praf de staniu) s. n. argumenteze
argentinian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. argentinieni +argumental adj. m., pl. argumentali; f. argumentală, pl.
(desp. -ni-eni); adj. f., s. f. argentiniană, pl. argentiniene argumentale
+argentiniancă (desp. -ni-an-) s. f., g.-d. art. argentiniencei argumentare s. f., g.-d. art. argumentării; pl. argumentări
(desp. -ni-en-); pl. argentinience argumentaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. argumentaţia (desp.
argentit s. n. -ţi-a), g.-d. art. argumentaţiei; pl. argumentaţii, art.
argentometru (desp. -me-tru) s. n., art. argentometrul; pl. argumentaţiile (desp. -ţi-i-)
argentometre argus (om cu privire ageră, vigilent) s. m., pl. arguşi
argentotipie s. f., art. argentotipia, g.-d. argentotipii, art. Argus (fiinţă mitică cu o mie de ochi) s. propriu m.
argentotipiei arguţie (livr.) s. f., art. arguţia, g.-d. arguţii, art. arguţiei
argeşean adj. m., s. m., pl. argeşeni; adj. f. argeşeană, pl. arhaic1 (desp. -ha-ic) adj. m., pl. arhaici; f. arhaică, pl.
argeşene (dar: Argeşana (firmă) s. propriu f. art.) arhaice
argeşeancă s. f., g.-d. art. argeşencei; pl. argeşence arhaic2 (desp. -ha-ic) s. n.
arghirofil (livr.) adj. m., s. m., pl. arghirofili; adj. f., s. f. arhaism s. n., pl. arhaisme
arghirofilă, pl. arghirofile arhaiza (a ~) (rar) (desp. -ha-i-) vb., ind. prez. 1 sg.
arghirofilie (livr.) s. f., art. arghirofilia, g.-d. arghirofilii, arhaizez, 3 arhaizează; conj. prez. 1 sg. să arhaizez, 3 să
art. arghirofiliei arhaizeze
argilă s. f., g.-d. art. argilei; pl. argile arhaizant (desp. -ha-i-) adj. m., pl. arhaizanţi; f. arhaizantă,
argilifer adj. m., pl. argiliferi; f. argiliferă, pl. argilifere pl. arhaizante
arhanghel 268
arhanghel s. m., pl. arhangheli arhimandrie (înv.) s. f., art. arhimandria, g.-d. arhimandrii,
arhar s. m., pl. arhari art. arhimandriei
arhegon s. n., pl. arhegoane arhimandrit s. m., pl. arhimandriţi
arhegoniată (desp. -ni-a-) s. f., g.-d. art. arhegoniatei; pl. arhimicetă s. f., g.-d. art. arhimicetei; pl. arhimicete
arhegoniate arhimilionar (rar) (desp. -li-o-) s. m., pl. arhimilionari
arheografie (desp. -he-o-gra-) s. f., art. arheografia, g.-d. arhimilionară (rar) (desp. -li-o-) s. f., g.-d. art.
arheografii, art. arheografiei arhimilionarei; pl. arhimilionare
arheoloagă v. arheologă arhipăstor s. m., pl. arhipăstori
arheolog (desp. -he-o-) s. m., pl. arheologi arhipăstorie s. f., art. arhipăstoria, g.-d. arhipăstorii, art.
!arheologă (livr.)/(colocv.) arheoloagă (desp. -he-o-) s. f., arhipăstoriei
g.-d. art. arheologei/arheoloagei; pl. arheologe/arheoloage arhipelag s. n., pl. arhipelaguri; abr. arh.
arheologic (desp. -he-o-) adj. m., pl. arheologici; f. arhiplin (desp. -hi-plin) adj. m., pl. arhiplini; f. arhiplină,
arheologică, pl. arheologice pl. arhipline
arheologie (desp. -he-o-) s. f., art. arheologia, g.-d. arhistrateg (desp. -his-tra-/-hi-stra-) s. m., pl. arhistrategi
arheologii, art. arheologiei
arhitect s. m., pl. arhitecţi; abr. arh.
arheopterix (desp. -he-op-te-/-o-pte-) s. m., pl. arheoptericşi
arhitectă s. f., g.-d. art. arhitectei; pl. arhitecte; abr. arh.
arheozoic (desp. -he-o-zo-ic) adj. m., pl. arheozoici; f.
arheozoică, pl. arheozoice arhitectonic adj. m., pl. arhitectonici; f. arhitectonică, pl.
arhitectonice
arhetip s. n., pl. arhetipuri
arhitectonică s. f., g.-d. art. arhitectonicii
arhetipal adj. m., pl. arhetipali; f. arhetipală, pl. arhetipale
arhitectoniceşte (rar) adv.
+arhiaglomera (a ~) (desp. -a-glo-) vb., ind. prez. 1 sg.
arhiaglomerez, 3 arhiaglomerează; conj. prez. 1 sg. să arhitectural adj. m., pl. arhitecturali; f. arhitecturală, pl.
arhiaglomerez, 3 să arhiaglomereze arhitecturale
+arhiconcept s. n., pl. arhiconcepte !arhitectură s. f., g.-d. art. arhitecturii; pl. arhitecturi
arhicunoscut adj. m., pl. arhicunoscuţi; f. arhicunoscută, arhitravă (desp. -hi-tra-) s. f., g.-d. art. arhitravei; pl.
pl. arhicunoscute arhitrave
arhidiacon (desp. -di-a-) s. m., pl. arhidiaconi +arhiva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. arhivez, 3 arhivează; conj.
!arhidiecezan (referitor la arhidieceze) (desp. di-e-) adj. prez. 1 sg. să arhivez, 3 să arhiveze
m., pl. arhidiecezani; f. arhidiecezană, pl. arhidiecezane arhivar s. m., pl. arhivari
!arhidieceză (arhiepiscopie catolică) (desp. -di-e-) s. f., arhivă s. f., g.-d. art. arhivei; pl. arhive
g.‑d. art. arhidiecezei; pl. arhidieceze arhivist s. m., pl. arhivişti
!arhidiocezan (referitor la arhidioceze) (desp. di-o-) adj. arhivistă s. f., g.-d. art. arhivistei; pl. arhiviste
m., pl. arhidiocezani; f. arhidiocezană, pl. arhidiocezane arhivistică s. f., g.-d. art. arhivisticii
!arhidioceză (episcopie în anumite Biserici) (desp. -di-o-)
arhivoltă s. f., g.-d. art. arhivoltei; pl. arhivolte
s. f., g.-d. art. arhidiocezei; pl. arhidioceze
arhon (+ nume de persoană/rang) (înv.) s. m. (~ Lupu,
arhiducat s. n., pl. arhiducate
~ spătar)
arhiduce s. m., art. arhiducele; pl. arhiduci
arhonda (termen de adresare) (înv.) (folosit singur) s. m.
arhiducesă s. f., g.-d. art. arhiducesei; pl. arhiducese voc.
arhiepiscop (desp. -hi-e-) s. m., pl. arhiepiscopi
arhondar s. m., pl. arhondari
arhiepiscopal (desp. -hi-e-) adj. m., pl. arhiepiscopali; f.
!arhondaric s. n., pl. arhondaricuri
arhiepiscopală, pl. arhiepiscopale
arhondăreasă s. f., g.-d. art. arhondăresei; pl. arhondărese
arhiepiscopat (desp. -hi-e-) s. n., pl. arhiepiscopate
arhondărie (rar) s. f., art. arhondăria, g.-d. art. arhondăriei;
arhiepiscopie (desp. -hi-e-) s. f., art. arhiepiscopia, g.-d.
pl. arhondării, art. arhondăriile (desp. -ri-i-)
art. arhiepiscopiei; pl. arhiepiscopii, art. arhiepiscopiile
(desp. -pi-i-) arhondăriţă s. f., g.-d. art. arhondăriţei; pl. arhondăriţe
arhierarh (desp. -hi-e-) s. m., pl. arhierarhi arhondologie s. f., art. arhondologia, g.-d. arhondologii,
arhieresc (desp. -hi-e-) adj. m., f. arhierească; pl. m. şi f. art. arhondologiei
arhiereşti arhonte (magistrat în Atena antică) s. m., pl. arhonţi
arhiereu (desp. -hi-e-) s. m., art. arhiereul; pl. arhierei, art. arian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. arieni (desp. -ri-eni);
arhiereii adj. f., s. f. ariană, pl. ariene
arhierie (desp. -hi-e-) s. f., art. arhieria, g.-d. art. arhieriei; arianism (desp. -ri-a-) s. n.
pl. arhierii, art. arhieriile (desp. -ri-i-) ariceală s. f., g.-d. art. aricelii; pl. ariceli
arhifonem s. n., pl. arhifoneme arici1 (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă aricesc,
arhiloc s. n., pl. arhilocuri 3 sg. se ariceşte, imperf. 1 sg. mă ariceam; conj. prez. 1
269 armoarii
sg. să mă aricesc, 3 să se aricească; imper. 2 sg. afirm. !aritmie s. f., art. aritmia, g.-d. art. aritmiei; pl. aritmii, art.
ariceşte-te; ger. aricindu-mă aritmiile (desp. -mi-i-)
arici2 s. m., pl. arici, art. aricii aritmograf (aparat) (desp. -mo-graf) s. n., pl. aritmografe
arici-de-mare (echinid) s. m., pl. arici-de-mare, art. aricii- aritmogrif (joc) (desp. -mo-grif) s. n., pl. aritmogrife
de-mare aritmometru (desp. -me-tru) s. n., art. aritmometrul; pl.
aricioaică (desp. -cioai-) s. f., g.-d. art. aricioaicei; pl. aritmometre
aricioaice arivism s. n.
arid adj. m., pl. arizi; f. aridă, pl. aride arivist s. m., pl. arivişti
ariditate s. f., g.-d. art. aridităţii arivistă s. f., g.-d. art. arivistei; pl. ariviste
arie (desp. -ri-e) s. f., art. aria (desp. -ri-a), g.-d. art. ariei; Arlecchino (personaj) (it.) [cch pron. k] s. propriu m.
pl. arii, art. ariile (desp. -ri-i-); (mat.) simb. A arlechin1 (culisă, reflector) s. n., pl. arlechine
arierat1 (datorie financiară) (desp. -ri-e-) s. n., pl. arierate arlechin2 (personaj comic) s. m., pl. arlechini
arierat2 (înapoiat mintal) (desp. -ri-e-) adj. m., s. m., pl. arlechinadă s. f., g.-d. art. arlechinadei; pl. arlechinade
arieraţi; adj. f., s. f. arierată, pl. arierate
arm (reg., înv.) s. n., pl. armuri
arierbec (desp. -ri-er-) s. n., pl. arierbecuri
arma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. armez, 3 armează; conj.
ariergardă (desp. -ri-er-) s. f., g.-d. art. ariergărzii; pl.
prez. 1 sg. să armez, 3 să armeze
ariergărzi
armadă s. f., g.-d. art. armadei; pl. armade
arierplan (ultimul plan) (livr.) s. n., pl. arierplanuri
!Armadă (Invincibila ~) (flotă spaniolă) s. propriu f. art.,
arietă (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. arietei; pl. ariete
g.-d. art. Invincibilei Armade
aril1 (înveliş al unor seminţe) s. n., pl. arile
armament s. n., pl. armamente
!aril2 (radical organic) s. m., pl. arili
arman (reg.) s. n., pl. armane
arima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. arimez, 3 arimează; conj.
armar s. n., pl. armare
prez. 1 sg. să arimez, 3 să arimeze
armare s. f., g.-d. art. armării
arimaj s. n., pl. arimaje
armaş1 (parte a arşicului) s. n., pl. armaşe
arimare s. f., g.-d. art. arimării
armaş2 (persoană) (înv.) s. m., pl. armaşi
arimor s. m., pl. arimori
armatan s. n.
arin s. m., pl. arini
armată s. f., g.-d. art. armatei; pl. armate
ariniş s. n., pl. arinişuri
armator s. m., pl. armatori
arinişte s. f., g.-d. art. ariniştii; pl. arinişti
armatură (semne pe portativ) s. f., g.-d. art. armaturii; pl.
arioso1 (it.) [s pron. z] (desp. -rio-) adv.
armaturi
arioso2 (it.) [s pron. z] (desp. -rio-) s. n., pl. ariosouri
armă s. f., g.-d. art. armei; pl. arme
aripat adj. m., pl. aripaţi; f. aripată, pl. aripate
armăsar s. m., pl. armăsari
aripă s. f., g.-d. art. aripii; pl. aripi
armăsăraş s. m., pl. armăsăraşi
aripioară (desp. -pioa-) s. f., g.-d. art. aripioarei; pl.
armăsăruş s. m., pl. armăsăruşi
aripioare
armăşel s. m., pl. armăşei, art. armăşeii
aristă s. f., g.-d. art. aristei; pl. ariste
armăşie (rar) s. f., art. armăşia, g.-d. armăşii, art. armăşiei
aristocrat (desp. -to-crat) s. m., pl. aristocraţi
armătură (tehn., biol.) s. f., g.-d. art. armăturii; pl. armături
aristocrată (desp. -to-cra-) s. f., g.-d. art. aristocratei; pl.
aristocrate armean adj. m., s. m., pl. armeni; adj. f. armeană, pl. armene
aristocratic (desp. -to-cra-) adj. m., pl. aristocratici; f. armeană (limbă) s. f., g.-d. art. armenei
aristocratică, pl. aristocratice armeancă (persoană) s. f., g.-d. art. armencei; pl. armence
aristocratism (desp. -to-cra-) s. n. armeneasca (dans) s. f. art., neart. armenească, g.-d. art.
aristocraţie (desp. -to-cra-) s. f., art. aristocraţia, g.-d. art. armeneştii
aristocraţiei; pl. aristocraţii, art. aristocraţiile (desp. -ţi-i-) armenesc adj. m., f. armenească; pl. m. şi f. armeneşti
aristofanic adj. m., pl. aristofanici; f. aristofanică, pl. armeneşte adv.
aristofanice armie (înv.) (desp. -mi-e) s. f., art. armia (desp. -mi-a),
ariston s. m., pl. aristoane g.‑d. art. armiei; pl. armii, art. armiile (desp. -mi-i-)
aristotelic adj. m., pl. aristotelici; f. aristotelică, pl. arminden (pom, creangă verde) s. m., pl. armindeni
aristotelice !Armindeni (sărbătoare) s. propriu m. pl.
aritmetic adj. m., pl. aritmetici; f. aritmetică, pl. aritmetice armistiţiu [iu pron. ĭu] s. n., art. armistiţiul; pl. armistiţii,
!aritmetică s. f., g.-d. art. aritmeticii; (manuale) (fam.) pl. art. armistiţiile (desp. -ţi-i-)
aritmetici armoarii (livr.) (desp. -moa-) s. f. pl., art. armoariile (desp.
aritmic adj. m., pl. aritmici; f. aritmică, pl. aritmice -ri-i-)
armonic 270
armonic adj. m., pl. armonici; f. armonică, pl. armonice aromâncă (persoană) s. f., g.-d. art. aromâncei; pl.
armonică1 (instrument muzical) s. f., g.-d. art. armonicii; aromânce
pl. armonici aromânesc adj. m., f. aromânească; pl. m. şi f. aromâneşti
+armonică2 (oscilaţie) s. f., g.-d. art. armonicei; pl. aromâneşte adv.
armonice aromeală s. f., g.-d. art. aromelii; pl. aromeli
armonie1 (muzicuţă) (reg.) (desp. -ni-e) s. f., art. armonia aromi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aromesc, 3 sg.
(desp. -ni-a), g.-d. art. armoniei; pl. armonii, art. aromeşte, imperf. 1 aromeam; conj. prez. 1 sg. să aromesc,
armoniile (desp. -ni-i-)
3 să aromească
armonie2 (potrivire a elementelor unui întreg) s. f., art.
aromire s. f., g.-d. art. aromirii; pl. aromiri
armonia, g.-d. art. armoniei; pl. armonii, art. armoniile
(desp. -ni-i-) aromitor adj. m., pl. aromitori; f. sg. şi pl. aromitoare
armonios (desp. -ni-os) adj. m., pl. armonioşi; f. armonioasă, aronda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. arondez, 3 arondează;
pl. armonioase conj. prez. 1 sg. să arondez, 3 să arondeze
armonist (rar) s. m., pl. armonişti arondare s. f., g.-d. art. arondării; pl. arondări
armonistă (rar) s. f., g.-d. art. armonistei; pl. armoniste arondisment s. n., pl. arondismente
armoniu [niu pron. nĭu] s. n., art. armoniul; pl. armonii, arpacaş s. n., (sorturi) pl. arpacaşuri
art. armoniile (desp. -ni-i-) +arpagic1 (bulb) s. n., pl. arpagicuri
armoniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. armonizez, 3 !arpagic2 (plantă) s. m.
armonizează; conj. prez. 1 sg. să armonizez, 3 să arpegiu s. n., art. arpegiul; pl. arpegii, art. arpegiile (desp.
armonizeze -gi-i-)
armonizare s. f., g.-d. art. armonizării; pl. armonizări arpentaj s. n.
armură s. f., g.-d. art. armurii; pl. armuri arpentor s. m., pl. arpentori
armurărie (rar) s. f., art. armurăria, g.-d. art. armurăriei;
arsătură (rar) s. f., g.-d. art. arsăturii; pl. arsături
pl. armurării, art. armurăriile (desp. -ri-i-)
arsen s. n.; simb. As
armurier (desp. -ri-er) s. m., pl. armurieri
arsenal s. n., pl. arsenale
+ARN [cit. arene] s. n., art. ARN-ul [cit. areneul]
arseniat (desp. -ni-at) s. n.
arnăut s. m., pl. arnăuţi
!arsenic1 adj. m. (acid ~), pl. arsenici; f. arsenică (anhidridă ~)
arnăuţel (pop.) (desp. -nă-u-) s. m., pl. arnăuţei, art.
arnăuţeii arsenic2 s. n.
arnăuţeasca (dans) (desp. -nă-u-) s. f. art., neart. arsenical adj. m., pl. arsenicali; f. arsenicală, pl. arsenicale
arnăuţească, g.-d. art. arnăuţeştii !arsenios (desp. -ni-os) adj. m. (acid ~), pl. arsenioşi; f.
arnăuţesc (desp. -nă-u-) adj. m., f. arnăuţească; pl. m. şi arsenioasă (pirită ~), pl. arsenioase
f. arnăuţeşti arsenit s. m., pl. arseniţi
arnăuţeşte (desp. -nă-u-) adv. arseniură (desp. -ni-u-) s. f., g.-d. art. arseniurii; pl.
arnăuţime (desp. -nă-u-) s. f., g.-d. art. arnăuţimii arseniuri
arnică (plantă) s. f., g.-d. art. arnicii; pl. arnici arsină s. f., g.-d. art. arsinei; pl. arsine
arnici (bumbac) (pop.) s. n., (feluri) pl. arniciuri arsură s. f., g.-d. art. arsurii; pl. arsuri
aroga (a-şi ~) vb. refl, ind. prez. 1 sg. îmi arog, 2 sg. îţi +arş interj.
arogi, 3 îşi arogă; conj. prez. 1 sg. să îmi/să-mi arog, 3 arşic s. n., pl. arşice
să îşi/să-şi aroge; imper. 2 sg. afirm. arogă-ţi; ger.
arşin s. m., pl. arşini
arogându-mi
arşiţă s. f., g.-d. art. arşiţei; pl. arşiţe
arogant adj. m., pl. aroganţi; f. arogantă, pl. arogante
artă s. f., g.-d. art. artei; pl. arte
aroganţă s. f., g.-d. art. aroganţei
aromat1 adj. m., pl. aromaţi; f. aromată, pl. aromate !Art Déco (stil în artă) (fr.) [pron. ardeko] s. propriu n.
aromat2 (rar) s. n., pl. aromate artefact s. n., pl. artefacte
aromatic adj. m., pl. aromatici; f. aromatică, pl. aromatice +Art Nouveau (stil în artă) (fr.) [pron. arnuvo] s. propriu n.
aromatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aromatizez, 3 artel s. n., pl. arteluri
aromatizează; conj prez. 1 sg. să aromatizez, 3 să Artemis (zeiţă) s. propriu f., g.-d. lui Artemis
aromatizeze arteră s. f., g.-d. art. arterei; pl. artere
aromatizare s. f., g.-d. art. aromatizării; pl. aromatizări arterial (desp. -ri-al) adj. m., pl. arteriali; f. arterială, pl.
aromă s. f., g.-d. art. aromei; pl. arome arteriale
aromân adj. m., s. m., pl. aromâni; adj. f. aromână, pl. !arteriectomie (desp. -ri-ec-) s. f., art. arteriectomia, g.-d.
aromâne art. arteriectomiei; pl. arteriectomii, art. arteriectomiile
aromână (idiom) s. f., g.-d. art. aromânei (desp. -mi-i-)
271 asamblare
!arteriografie (desp. -ri-o-gra-) s. f., art. arteriografia, artizan s. m., pl. artizani
g.‑d. art. arteriografiei; pl. arteriografii, art. arteriografiile artizanal adj. m., pl. artizanali; f. artizanală, pl. artizanale
(desp. -fi-i-) artizanat s. n., pl. artizanate
arteriolă (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. arteriolei; pl. arteriole artofor (înv.) s. n., pl. artofoare
arterioscleroză (desp. -ri-os-cle-/-o-scle-) s. f., g.-d. art. artos s. n., pl. artose
arteriosclerozei; pl. arterioscleroze
!artralgie (desp. ar-tral-) s. f., art. artralgia, g.-d. art.
arteriotomie (desp. -ri-o-) s. f., art. arteriotomia, g.-d. art. artralgiei; pl. artralgii, art. artralgiile (desp. -gi-i-)
arteriotomiei; pl. arteriotomii, art. arteriotomiile (desp.
artrită (boală a articulaţiilor) s. f., g.-d. art. artritei; pl.
-mi-i-)
artrite
arterită (boală a arterelor) s. f., g.-d. art. arteritei; pl.
artritic adj. m., s. m., pl. artritici; adj. f., s. f. artritică, pl.
arterite
artritice
artezian (desp. -zi-an) adj. m. (+ s. n.: izvor ~); f. arteziană
artritism s. n.
(fântână ~), pl. arteziene (desp. -zi-e-)
artrologie s. f., art. artrologia, g.-d. artrologii, art. artrologiei
articol s. n., pl. articole; abr. art.
artropatie s. f., art. artropatia, g.-d. art. artropatiei; pl.
articolaş s. n., pl. articolaşe
artropatii, art. artropatiile (desp. -ti-i-)
articula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. articulez, 3 articulează;
conj. prez. 1 sg. să articulez, 3 să articuleze !artroplastie (desp. -tro-plas-) s. f., art. artroplastia, g.-d.
art. artroplastiei; pl. artroplastii, art. artroplastiile (desp.
articular (referitor la articulaţii) adj. m., pl. articulari; f.
-ti-i-)
articulară, pl. articulare
artropod s. n., pl. artropode
articulare s. f., g.-d. art. articulării; pl. articulări
artroză s. f., g.-d. art. artrozei; pl. artroze
articulatoriu (referitor la articularea sunetelor) [riu
pron. rĭu] adj. m., f. articulatorie (desp. -ri-e); pl. m. şi arţag (pop., fam.) s. n., pl. arţaguri
f. articulatorii arţar s. m., pl. arţari
articulaţie (desp.-ţi-e) s. f., art. articulaţia (desp. -ţi-a), g.‑d. arţăgos (pop., fam.) adj. m., pl. arţăgoşi; f. arţăgoasă, pl.
art. articulaţiei; pl. articulaţii, art. articulaţiile (desp. -ţi-i-) arţăgoase
artificial (desp. -ci-al) adj. m., pl. artificiali; f. artificială, arţăraş s. m., pl. arţăraşi
pl. artificiale arunca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. arunc, 2 sg. arunci, 3
artificialitate (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. artificialităţii aruncă; conj. prez. 1 sg. să arunc, 3 să arunce
artificializa (a ~) (desp. -ci-a-) vb., ind. prez. 1 sg. aruncare s. f., g.-d. art. aruncării; pl. aruncări
artificializez, 3 artificializează; conj. prez. 1 sg. să aruncător1 adj. m., s. m., pl. aruncători; adj. f., s. f. sg. şi
artificializez, 3 să artificializeze pl. aruncătoare
artificializare (rar) (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. artificializării aruncător2 (armă) s. n., pl. aruncătoare
artificialmente (rar) (desp. -ci-al-) adv. aruncătură s. f., g.-d. art. aruncăturii; pl. aruncături
artificier (desp. -ci-er) s. m., pl. artificieri arvanit (înv.) adj. m., s. m., pl. arvaniţi; adj. f., s. f.
artificios (desp. -ci-os) adj. m., pl. artificioşi; f. artificioasă, arvanită, pl. arvanite
pl. artificioase arvună (pop.) s. f., g.-d. art. arvunei; pl. arvune
artificiozitate (desp. -ci-o-) s. f., g.-d. art. artificiozităţii arvuni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. arvunesc,
artificiu s. n., art. artificiul; pl. artificii, art. artificiile (desp. 3 sg. arvuneşte, imperf. 1 arvuneam; conj. prez. 1 sg. să
-ci-i-) arvunesc, 3 să arvunească
artilerie (desp. -ri-e) s. f., art. artileria (desp. -ri-a), g.-d. arvunire (pop.) s. f., g.-d. art. arvunirii
art. artileriei; pl. artilerii, art. artileriile (desp. -ri-i-) arz (înv.) s. n., pl. arzuri
artilerist s. m., pl. artilerişti arzător1 adj. m., (muncitor) s. m., pl. arzători; adj. f. sg.
artimon s. n., pl. artimoane şi pl. arzătoare
artinskian1 (desp. -ski-an) adj. m., pl. artinskieni (desp. arzător2 (aparat) s. n., pl. arzătoare
-ski-eni); f. artinskiană, pl. artinskiene arzmahzar (înv.) (desp. ar-zmah-/arz-mah-) s. n., pl.
artinskian2 (desp. -ski-an) s. n. arzmahzaruri
artiodactil1 (desp. -ti-o-) adj. m., pl. artiodactili; f. as s. m., pl. aşi
artiodactilă, pl. artiodactile asalt s. n., pl. asalturi
artiodactil2 (desp. -ti-o-) s. n., pl. artiodactile asalta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asaltez, 3 asaltează; conj.
artist s. m., pl. artişti prez. 1 sg. să asaltez, 3 să asalteze
artistă s. f., g.-d. art. artistei; pl. artiste asambla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asamblez, 3 asamblează;
+artist-cetăţean s. m., pl. artişti-cetăţeni conj. prez. 1 sg. să asamblez, 3 să asambleze
artistic adj. m., pl. artistici; f. artistică, pl. artistice asamblaj s. n., pl. asamblaje
artisticeşte adv. asamblare s. f., g.-d. art. asamblării; pl. asamblări
asana 272
asana (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asanez, 3 asanează; conj. asculta (a ~) (a-şi încorda auzul, a se supune) vb., ind.
prez. 1 sg. să asanez, 3 să asaneze prez. 1 sg. ascult, 2 sg. asculţi, 3 ascultă; conj. prez. 1 sg.
asanare s. f., g.-d. art. asanării; pl. asanări să ascult, 3 să asculte
asanator adj. m., pl. asanatori; f. sg. şi pl. asanatoare ascultare (încordare a auzului, supunere) s. f., g.-d. art.
ascultării; pl. ascultări
asasin s. m., pl. asasini
ascultător adj. m., s. m., pl. ascultători; adj. f., s. f. sg. şi
asasina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asasinez, 3 asasinează;
pl. ascultătoare
conj. prez. 1 sg. să asasinez, 3 să asasineze
ascunde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ascund, 2 sg.
asasinare s. f., g.-d. art. asasinării; pl. asasinări
ascunzi, 3 sg. ascunde, perf. s. 1 sg. ascunsei, 1 pl.
asasinat s. n., pl. asasinate ascunserăm, m.m.c.p. 1 pl. ascunseserăm; conj. prez. 1
asasină s. f., g.-d. art. asasinei; pl. asasine sg. să ascund, 3 să ascundă; ger. ascunzând; part. ascuns
ascarid s. m., pl. ascarizi ascuns s. n.
ascaridioză (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. ascaridiozei; pl. ascuns (în ~/într-~/pe ~) loc. adv.
ascaridioze ascunzătoare s. f., g.-d. art. ascunzătorii; pl. ascunzători
ască s. f., g.-d. art. ascei; pl. asce ascunziş s. n., pl. ascunzişuri
ascendent1 (înălţare a unui astru; semn zodiacal; ascuţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ascut, 3 sg. ascute,
autoritate morală) s. n. imperf. 1 ascuţeam; conj. prez. 1 sg. să ascut, 3 să ascută;
ascendent2 (suitor; progresiv; rudă din generaţii imper. 2 sg. afirm. ascute
anterioare) adj. m., s. m., pl. ascendenţi; adj. f., s. f. ascuţime s. f., g.-d. art. ascuţimii
ascendentă, pl. ascendente ascuţire s. f., g.-d. art. ascuţirii; pl. ascuţiri
ascendenţă (linie de rudenie) s. f., g.-d. art. ascendenţei; ascuţiş s. n., pl. ascuţişuri
pl. ascendenţe ascuţit s. n.
ascensional (desp. -si-o-) adj. m., pl. ascensionali; f. ascuţitoare s. f., g.-d. art. ascuţitorii; pl. ascuţitori
ascensională, pl. ascensionale ascuţitor s. m., pl. ascuţitori
ascensiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. ascensiunii; pl. ascuţitorie s. f., art. ascuţitoria, g.-d. art. ascuţitoriei; pl.
ascensiuni ascuţitorii, art. ascuţitoriile (desp. -ri-i-)
ascensor s. n., pl. ascensoare ascuţitunghic (desp. -ţi-tun-/-ţit-un-) adj. m. (+ s. n.:
ascet s. m., pl. asceţi triunghi ~); pl. f. ascuţitunghice
ascetă s. f., g.-d. art. ascetei; pl. ascete aseară adv.
ascetic adj. m., pl. ascetici; f. ascetică, pl. ascetice aseca (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. asec, 2 sg. aseci, 3
ascetică (ramură a teologiei) s. f., g.-d. art. asceticii aseacă; conj. prez. 1 sg. să asec, 3 să asece, imper. 2 sg.
afirm. aseacă
ascetism s. n.
asecare (rar) s. f., g.-d. art. asecării; pl. asecări
asceză s. f., g.-d. art. ascezei
asedia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. asediez (desp.
aschimodie (fam.) (desp. -di-e) s. f., art. aschimodia
-di-ez), 3 asediază, 1 pl. asediem; conj. prez. 1 sg. să
(desp. -di-a), g.-d. art. aschimodiei; pl. aschimodii, art.
asediez, 3 să asedieze; ger. asediind (desp. -di-ind)
aschimodiile (desp. -di-i-)
asediator (desp. -di-a) adj. m., s. m., pl. asediatori; adj. f.,
ascidie (desp. -di-e) s. f., art. ascidia (desp. -di-a), g.-d. art. s. f. sg. şi pl. asediatoare
ascidiei; pl. ascidii, art. ascidiile (desp. -di-i-)
asediere (desp. di-e-) s. f., g.-d. art. asedierii; pl. asedieri
ascită s. f., g.-d. art. ascitei
asediu [diu pron. dĭu] s. n., art. asediul; pl. asedii, art.
ascitic adj. m., s. m., pl. ascitici; adj. f., s. f. ascitică, pl. asediile (desp. -di-i-)
ascitice aseismic adj. m., pl. aseismici; f. aseismică, pl. aseismice
!asclepiad1 (desp. -pi-ad) adj. m. (+ s. n.: vers ~); f. aseleniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aselenizez, 3 aselenizează;
asclepiadă (formă ~), pl. asclepiade conj. prez. 1 sg. să aselenizez, 3 să aselenizeze
asclepiad2 (desp. -pi-ad) (vers; plantă; preot-medic) s. m., aselenizare s. f., g.-d. art. aselenizării; pl. aselenizări
pl. asclepiazi
asemăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asemăn, 2 sg. asemeni, 3
asclepiadacee (desp. -pi-a-) s. f., art. asclepiadaceea, g.-d. aseamănă; conj. prez. 1 sg. să asemăn, 3 să asemene; (rar)
art. asclepiadaceei; pl. asclepiadacee imper. 2 sg. afirm. aseamănă
Asclepiade (poet antic) s. propriu m. asemănare s. f., g.-d. art. asemănării; pl. asemănări
ascochitoză s. f., g.-d. art. ascochitozei asemănător adj. m., pl. asemănători; f. sg. şi pl.
ascomicetă s. f., g.-d. art. ascomicetei; pl. ascomicete asemănătoare
!ascorbic (desp. as-cor-/a-scor-) adj. m. (acid ~), pl. !asemenea1 adv. (~ lui; Mulţumesc, ~ (şi ţie)!)
ascorbici; f. ascorbică (glicozidă ~) asemenea2 (astfel de) adj. invar. antepus (~ triunghiuri)
ascospor (desp. -cos-por/-co-spor) s. m., pl. ascospori asemenea3 (mat.) adj. invar. postpus (figuri ~, triunghiuri ~)
273 asiriolog
asemenea (de ~)/(în tempo rapid) de-asemenea loc. adv. asiatic (desp. -si-a-) adj. m., s. m., pl. asiatici; adj. f., s. f.
asemui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. asemuiesc, 3 sg. asiatică, pl. asiatice
asemuieşte, imperf. 1 asemuiam; conj. prez. 1 sg. să asibila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asibilez, 3 asibilează; conj.
asemuiesc, 3 să asemuiască prez. 1 sg. să asibilez, 3 să asibileze
asemuire s. f., g.-d. art. asemuirii; pl. asemuiri asibilare s. f., g.-d. art. asibilării
asentiment s. n., pl. asentimente asibilaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. asibilaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
asepsie s. f., art. asepsia, g.-d. asepsii, art. asepsiei art. asibilaţiei; pl. asibilaţii, art. asibilaţiile (desp. -ţi-i-)
aseptic adj. m., pl. aseptici; f. aseptică, pl. aseptice asiduitate (desp. -du-i-) s. f., g.-d. art. asiduităţii
!asiduu [duu pron. duŭ] (desp. -duu)/asiduu [duu pron.
asertiv adj. m., pl. asertivi; f. asertivă, pl. asertive
duu] (desp. -du-u) adj. m., pl. asidui (desp. -dui); f.
asertoric (rar) adj. m., pl. asertorici; f. asertorică, pl.
asiduă (desp. -du-ă), pl. asidue (desp. -du-e)
asertorice
asietă (desp. -si-e-) s. f., g.-d. art. asietei; pl. asiete
aserţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. aserţiunii; pl.
asignat s. n., pl. asignate
aserţiuni
asigura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asigur, 3 asigură; conj.
aservi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aservesc, 3 sg.
prez. 1 sg. să asigur, 3 să asigure
aserveşte, imperf. 1 aserveam; conj. prez. 1 sg. să
asigurare s. f., g.-d. art. asigurării; pl. asigurări
aservesc, 3 să aservească
asigurat adj. m., s. m., pl. asiguraţi; adj. f., s. f. asigurată,
aservire s. f., g.-d. art. aservirii
pl. asigurate
asesoare (înv.) s. f., g.-d. art. asesoarei; pl. asesoare
+asiguratoare s. f., g-d. art. asiguratoarei; pl. asiguratoare
asesor s. m., pl. asesori (~ populari) +asigurator s. m., pl. asiguratori
+asexual (desp. -xu-al) adj. m., pl. asexuali; f. asexuală, pl. !asigurător adj. m., pl. asigurători; f. sg. şi pl. asigurătoare
asexuale (sechestru asigurător)
asexuat (desp. -xu-at) adj. m., pl. asexuaţi; f. asexuată, pl. asimetric (desp. -me-tric) adj. m., pl. asimetrici; f.
asexuate asimetrică, pl. asimetrice
asezona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asezonez, 3 asezonează; asimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. asimetria, g.-d. art.
conj. prez. 1 sg. să asezonez, 3 să asezoneze asimetriei; pl. asimetrii, art. asimetriile (desp. -tri-i-)
asezonare s. f., g.-d. art. asezonării; pl. asezonări asimila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asimilez, 3 asimilează;
asfalt s. n., (sorturi) pl. asfalturi conj. prez. 1 sg. să asimilez, 3 să asimileze
asfalta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asfaltez, 3 asfaltează; conj. asimilabil adj. m., pl. asimilabili; f. asimilabilă, pl.
prez. 1 sg. să asfaltez, 3 să asfalteze asimilabile
asfaltaj (rar) s. n. asimilare s. f., g.-d. art. asimilării; pl. asimilări
asfaltare s. f., g.-d. art. asfaltării; pl. asfaltări asimilator adj. m., pl. asimilatori; f. sg. şi pl. asimilatoare
asfaltene s. n. pl. asimilaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. asimilaţia (desp. -ţi-a),
asfaltic adj. m., pl. asfaltici; f. asfaltică, pl. asfaltice g.-d. art. asimilaţiei; pl. asimilaţii, art. asimilaţiile (desp.
-ţi-i-)
asfaltizare (rar) s. f., g.-d. art. asfaltizării
+asimptomatic (desp. -simp-to-) adj. m., s. m., pl.
asfaltor s. m., pl. asfaltori
asimptomatici; adj. f., s. f. asimptomatică, pl. asimptomatice
asfinţi (a ~) (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfinţeşte, 3 asimptotă (desp. -simp-to-) s. f., g.-d. art. asimptotei; pl.
pl. asfinţesc, imperf. 3 sg. asfinţea; conj. prez. 3 să asimptote
asfinţească
asimptotic (desp. -simp-to) adj. m., pl. asimptotici; f.
asfinţire s. f., g.-d. art. asfinţirii asimptotică, pl. asimptotice
asfinţit s. n., pl. asfinţituri asin s. m., pl. asini
asfinţite (pe ~) (pop.) loc. adv. asincron adj. m., pl. asincroni; f. asincronă, pl. asincrone
asfixia (a ~) (desp. -xi-a) vb., ind. prez. 1 sg. asfixiez asincronic adj. m., pl. asincronici; f. asincronică, pl.
(desp. -xi-ez), 3 asfixiază, 1 pl. asfixiem; conj. prez. 1 sg. asincronice
să asfixiez, 3 să asfixieze; ger. asfixiind (desp. -xi-ind) !asindet s. n.
asfixiant (desp. -xi-ant) adj. m., pl. asfixianţi; f. asfixiantă, asindetic adj. m., pl. asindetici; f. asindetică, pl. asindetice
pl. asfixiante asinergie s. f., art. asinergia, g.-d. asinergii, art. asinergiei
!asfixie (desp. -xi-e) s. f., art. asfixia (desp. -xi-a), g.-d. art. asirian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. asirieni (desp.
asfixiei; pl. asfixii, art. asfixiile (desp. -xi-i-) -ri‑eni); adj. f., s. f. asiriană, pl. asiriene
asfixiere (desp. -xi-e-) s. f., g.-d. art. asfixierii; pl. asfixieri asiriană (limbă) (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. asirienei (desp.
asfodel s. n. ‑ri-e-)
asfolit s. n. asirioloagă v. asiriologă
+Asia Mică (desp. -si-a) s. propriu f., g.-d. Asiei Mici asiriolog (desp. -ri-o-) s. m., pl. asiriologi
asiriologă 274
!asiriologă (livr.)/(colocv.) asirioloagă (desp. -ri-o-) s. f., aspersiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. aspersiunii
g.‑d. art. asiriologei/asirioloagei; pl. asiriologe/asirioloage aspersor s. n., pl. aspersoare
asiriologie (desp. -ri-o-) s. f., art. asiriologia, g.-d. aspic s. n., (porţii; sorturi) pl. aspicuri
asiriologii, art. asiriologiei
aspidă (rar) s. f., g.-d. art. aspidei; pl. aspide
asiro-babilonian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. asiro-
aspira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aspir, 3 aspiră; conj. prez.
babilonieni (desp. -ni-eni); adj. f., s. f. asiro-babiloniană,
1 sg. să aspir, 3 să aspire
pl. asiro-babiloniene
aspirant s. m., pl. aspiranţi
+asist (sport) s. n., pl. asisturi
aspirantă s. f., g.-d. art. aspirantei; pl. aspirante
asista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asist, 2 sg. asişti, 3 asistă;
conj. prez. 1 sg. să asist, 3 să asiste aspirantură (înv.) s. f., g.-d. art. aspiranturii
asistent adj. m., s. m., pl. asistenţi; adj. f., s. f. asistentă, pl. aspirare s. f., g.-d. art. aspirării; pl. aspirări
asistente; abr. asist. aspirat adj. m., pl. aspiraţi; f. aspirată, pl. aspirate
asistenţă s. f., g.-d. art. asistenţei aspirată s. f., g.-d. art. aspiratei; pl. aspirate
asistolie s. f., art. asistolia, g.-d. asistolii, art. asistoliei aspirator1 adj. m., pl. aspiratori; f. sg. şi pl. aspiratoare
asiză s. f., g.-d. art. asizei; pl. asize aspirator2 s. n., pl. aspiratoare
ASLO/Aslo s. n., (analize; teste) pl. ASLO-uri/Aslouri aspiraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. aspiraţia (desp. -ţi-a), g.-d.
asmuţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. asmut, 3 sg. art. aspiraţiei; pl. aspiraţii, art. aspiraţiile (desp. -ţi-i-)
asmute, imperf. 1 asmuţeam; conj. prez. 1 sg. să asmut, 3 aspirină s. f., g.-d. art. aspirinei; pl. aspirine
să asmută; imper. 2 sg. afirm. asmute
aspreală (rar) s. f., g.-d. art. asprelii; pl. aspreli
asmuţire s. f., g.-d. art. asmuţirii; pl. asmuţiri
asprete s. m., art. aspretele; pl. aspreţi
asocia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. asociez (desp.
aspri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aspresc, 3 sg.
-ci-ez), 3 asociază, 1 pl. asociem; conj. prez. să asociez, 3
aspreşte, imperf. 1 aspream; conj. prez. 1 sg. să aspresc,
să asocieze; ger. asociind (desp. -ci-ind)
3 să asprească
asociat (desp. -ci-at) adj. m., s. m., pl. asociaţi; adj. f., s. f.
asociată, pl. asociate asprime s. f., g.-d. art. asprimii; pl. asprimi
asociativ (desp. -ci-a-) adj. m., pl. asociativi; f. asociativă, asprişoară (plantă) s. f., g.-d. art. asprişoarei; pl. asprişoare
pl. asociative aspriu (rar) adj. m., f. asprie; pl. m. şi f. asprii
asociativitate (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. asociativităţii aspru1 adj. m., pl. aspri; f. aspră, pl. aspre
asociaţie (desp. -ci-a-ţi-e) s. f., art. asociaţia (desp. -ţi-a), aspru2 s. m., art. asprul; pl. aspri, art. asprii
g.‑d. art. asociaţiei; pl. asociaţii, art. asociaţiile (desp. -ţi‑i-) assai (it.) (desp. -sai) adv.
asociaţionism (desp. -ci-a-ţi-o-) s. n. asta v. ăsta
asociaţionist (desp. -ci-a-ţi-o-) adj. m., s. m., pl. +asta (de ~)/(în tempo rapid) de-asta loc. adv.
asociaţionişti; adj. f., s. f. asociaţionistă, pl. asociaţioniste astatiniu [niu pron. nĭu] s. n., art. astatiniul; simb. At
asociere (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. asocierii; pl. asocieri astatizare (desp. as-ta-/a-sta-) s. f., g.-d. art. astatizării
(asociere cu/între)
astă-iarnă (iarna trecută) adv.
asolament s. n., pl. asolamente
astă-noapte (noaptea trecută) adv.
+asoma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asomez, 3 asomează; conj.
prez. 1 sg. să asomez, 3 să asomeze astă-primăvară (primăvara trecută) adv.
asomare s. f., g.-d. art. asomării astă-seară (în seara aceasta) adv.
asonant adj. m., pl. asonanţi; f. asonantă, pl. asonante astă-toamnă (toamna trecută) adv.
asonanţă s. f., g.-d. art. asonanţei; pl. asonanţe astă-vară (vara trecută) adv.
asorta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asortez, 3 asortează; conj. astăzi adv.
prez. 1 sg. să asortez, 3 să asorteze astâmpăr s. n.
asortare s. f., g.-d. art. asortării; pl. asortări astâmpăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. astâmpăr, 2 sg.
asortiment s. n., pl. asortimente astâmperi, 3 astâmpără; conj. prez. 1 sg. să astâmpăr, 3
asparagus s. m., pl. asparaguşi să astâmpere
aspect s. n., pl. aspecte astâmpărare s. f., g.-d. art. astâmpărării
aspectuos (desp. -tu-os) adj. m., pl. aspectuoşi; f. astenic adj. m., s. m., pl. astenici; adj. f., s. f. astenică, pl.
aspectuoasă, pl. aspectuoase astenice
aspergiloză s. f., g.-d. art. aspergilozei astenie s. f., art. astenia, g.-d. art. asteniei; pl. astenii, art.
asperitate s. f., g.-d. art. asperităţii; pl. asperităţi asteniile (desp. -ni-i-)
aspermatic (desp. as-per-/a-sper-) adj. m., pl. aspermatici; asteniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. astenizez, 3 astenizează;
f. aspermatică, pl. aspermatice conj. prez. 1 sg. să astenizez, 3 să astenizeze
aspermatism (desp. as-per-/a-sper-) s. n. astereală s. f., g.-d. art. asterelii; pl. astereli
275 aşadar
astereognozie (desp. as-te-re-og-no-/a-ste-, -o-gno-) s. f., !astronoamă s. f., g.-d. art. astronoamei; pl. astronoame
art. astereognozia, g.-d. astereognozii, art. asterognoziei astronom s. m., pl. astronomi
asteridă s. f., g.-d. art. asteridei; pl. asteride astronomic adj. m., pl. astronomici; f. astronomică, pl.
asterie (desp. -ri-e) s. f., art. asteria (desp. -ri-a), g.-d. art. astronomice
asteriei; pl. asterii, art. asteriile (desp. -ri-i-) astronomie s. f., art. astronomia, g.-d. astronomii, art.
asterisc s. n., pl. asteriscuri; (semn grafic) * astronomiei
asterism s. n. astroscop (desp. -tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. astroscoape
asteroid s. m., pl. asteroizi !astru s. m./s. n., art. astrul; pl. m. aştri/n. astre, art. m.
asteronim (desp. -te-ro/-ter-o-) s. n., pl. asteronime aştrii/n. astrele
astfel (în acest mod) (desp. ast-fel) adv. astruca (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. astruc, 2 sg.
+astfel că (încât) (desp. ast-fel) loc. conjcţ. astruci, 3 astrucă; conj. prez. 1 sg. să astruc, 3 să astruce
astfel de (asemenea) (desp. ast-fel) loc. adj. ( ~ oameni) astrucare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. astrucării; pl. astrucări
astigmatic (desp. as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astupa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. astup, 3 astupă; conj. prez.
astigmatici; adj. f., s. f. astigmatică, pl. astigmatice 1 sg. să astup, 3 să astupe
astigmatism (desp. as-tig-/a-stig-) s. n. astupare s. f., g.-d. art. astupării; pl. astupări
astm s. n., art. astmul astupat s. n.
astmatic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmatici; adj. f., s. f. astupătoare s. f., g.-d. art. astupătorii; pl. astupători
astmatică, pl. astmatice astuţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. astuţia (desp. -ţi-a),
astragal s. n., pl. astragale g.‑d. astuţii, art. astuţiei
astrahan (blană) s. n., (haine) pl. astrahanuri asuda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asud, 2 sg. asuzi, 3 asudă;
+Astrahan (oraş; regiune) s. propriu n. conj. prez. 1 sg. să asud, 3 să asude
astral adj. m., pl. astrali; f. astrală, pl. astrale asudare s. f., g.-d. art. asudării
astralit s. n. !asuma (a-şi ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. îmi asum, 3 îşi
asumă; conj. prez. 1 sg. să îmi/să-mi asum, 3 să îşi/să‑şi
astrăgaci s. n., pl. astrăgace
asume; imper. 2 sg. afirm. asumă-ţi; ger. asumându-mi
astringent1 adj. m., pl. astringenţi; f. astringentă, pl.
asumare s. f., g.-d. art. asumării
astringente
!asumpţie (desp. -sump-ţi-e) s. f., art. asumpţia (desp. -ţi‑a),
astringent2 s. n., pl. astringente
g.-d. art. asumpţiei; pl. asumpţii, art. asumpţiile (desp.
astringenţă s. f., g.-d. art. astringenţei -ţi‑i-)
astrobiologie (desp. -bi-o-) s. f., art. astrobiologia, g.-d. asupra (desp. -su-pra) prep. (~ lui/sa, ~ a două teze, ~ celor
astrobiologii, art. astrobiologiei două teze)
astrofizică s. f., g.-d. art. astrofizicii asupra- (desp. -su-pra) prep. (~i)
astrofizician (desp. -ci-an) s. m., pl. astrofizicieni (desp. -ci‑eni) asupră- (înv.) (desp. -su-pră-) prep. (~i)
astrofiziciană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. astrofizicienei asupreală (pop.) (desp. -su-prea-) s. f., g.-d. art. asuprelii;
(desp. -ci-e-); pl. astrofiziciene pl. asupreli
astrograf (desp. -tro-graf) s. n., pl. astrografe asupri (a ~) (desp. -su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
astrografie (desp. -tro-gra-) s. f., art. astrografia, g.-d. asupresc, 3 sg. asupreşte, imperf. 1 asupream; conj. prez.
astrografii, art. astrografiei 1 sg. să asupresc, 3 să asuprească
astroidă s. f., g.-d. art. astroidei; pl. astroide asuprire (desp. -su-pri-) s. f., g.-d. art. asupririi; pl. asupriri
astrolab (instrument) s. m., pl. astrolabi asuprit (desp. -su-prit) adj. m., s. m., pl. asupriţi; adj. f., s.
astrolatrie (rar) (desp. -la-tri-) s. f., art. astrolatria, g.-d. f. asuprită, pl. asuprite
astrolatrii, art. astrolatriei !asupritor (desp. -su-pri-) adj. m., s. m., pl. asupritori; adj.
astroloagă v. astrologă f., s. f. sg. şi pl. asupritoare
astrolog s. m., pl. astrologi asurzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. asurzesc, 3 sg.
!astrologă (livr.)/(colocv.) astroloagă s. f., g.-d. art. asurzeşte, imperf. 1 asurzeam; conj. prez. 1 sg. să
astrologei/astroloagei; pl. astrologe/astroloage asurzesc, 3 să asurzească
astrologic adj. m., pl. astrologici; f. astrologică, pl. astrologice asurzire s. f., g.-d. art. asurzirii
astrologie s. f., art. astrologia, g.-d. astrologii, art. astrologiei asurzitor adj. m., pl. asurzitori; f. sg. şi pl. asurzitoare
astrometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. astrometria, g.-d. aş1 interj.
astrometrii, art. astrometriei aş2 vb. aux. v. avea1
astronaut s. m., pl. astronauţi aşa adj. invar., adv. ((un) ~ om, ~ oameni, ~ mi-a promis,
astronaută s. f., g.-d. art. astronautei; pl. astronaute ~ şi pe dincolo, în ~ fel)
astronautică s. f., g.-d. art. astronauticii aşa că loc. conjcţ.
astronavă s. f., g.-d. art. astronavei; pl. astronave !aşadar adv. (A greşit, (şi) ~ trebuie să plătească.)
aşa încât 276
+aşa încât loc. conjcţ. atare1 adj. pr. antepus m. şi f., g.-d. f. sg. atari; pl. m. şi f.
aşa-numit adj. m., pl. aşa-numiţi; f. aşa-numită, pl. aşa- atari (atare situaţie)
numite atare2 (ca ~) loc. adj., loc. adv. (recunoaştere ~, a
aşaşi (înv., reg.) (desp. -şaşi) adv. recunoaşte ~)
aşa şi aşa/(în tempo rapid) aşa şi-aşa loc. adv. !ataş s. n., pl. ataşuri
aşa zicând adv. + vb. ataşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ataşez, 3 ataşează, 1 pl.
ataşăm; conj. prez. 1 sg. să ataşez, 3 să ataşeze; ger.
aşa-zis (pretins) adj. m., pl. aşa-zişi; f. aşa-zisă, pl. aşa-zise
ataşând
aşchia (a ~) (desp. -chi-a) vb., ind. prez. 1 sg. aşchiez
ataşabil adj. m., pl. ataşabili; f. ataşabilă, pl. ataşabile
(desp. -chi-ez), 3 aşchiază, 1 pl. aşchiem; conj. prez. 1 sg.
să aşchiez, 3 să aşchieze; ger. aşchiind (desp. chi-ind) ataşament s. n., pl. ataşamente
aşchiabilitate (rar) (desp. -chi-a-) s. f., g.-d. art. ataşare s. f., g.-d. art. ataşării; pl. ataşări
aşchiabilităţii ataşat s. m., pl. ataşaţi
aşchie (desp. -chi-e) s. f., art. aşchia (desp. -chi-a), g.-d. art. atavic adj. m., pl. atavici; f. atavică, pl. atavice
aşchiei; pl. aşchii, art. aşchiile (desp. -chi-i-) atavism s. n., pl. atavisme
aşchiere (desp. -chi-e-) s. f., g.-d. art. aşchierii ataxie s. f., art. ataxia, g.-d. ataxii, art. ataxiei
aşchioară (desp. -chi-oa-) s. f., g.-d. art. aşchioarei; pl. atârna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atârn, 3 atârnă; conj. prez.
aşchioare 1 sg. să atârn, 3 să atârne
aşchiuţă (desp. -chi-u-) s. f., g.-d. art. aşchiuţei; pl. aşchiuţe atârnare s. f., g.-d. art. atârnării; pl. atârnări
!aşeza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aşez, 3 aşază/aşează; conj. atârnătoare s. f., g.-d. art. atârnătorii; pl. atârnători
prez. 1 sg. să aşez, 3 să aşeze; imper. 2 sg. afirm. aşază/ !atât/atâta1 adj. pr. m., pl. atâţi/atâţia (desp. -ţia); f. atâta,
aşează pl. atâtea; g.-d. sg. m. şi f. a atâta, pl. m. şi f. atâtor/(fam.)
aşezare s. f., g.-d. art. aşezării; pl. aşezări ac. m. a/la atâţi, f. a/la atâtea (votul atâtor persoane/a atâtea
persoane, a distribui atâtor persoane/la atâtea persoane)
aşezământ s. n., pl. aşezăminte
atât/atâta2 adv. (dar numai: atât el, cât şi ea; atât de mult;
a-şi prep. + pr. (~ închipui)
cu atât mai mult; în ceea ce priveşte atât forma, cât şi
aşijderea (înv., fam., reg.)/aşijderi (înv.) adv. conţinutul)
+aşram s. n., pl. aşramuri atât/atâta3 pr. m., pl. atâţi/atâţia (desp. -ţia); f. atâta, pl.
aştepta1 (a ~) (a sta în expectativă) vb., ind. prez. 1 sg. atâtea; g.-d. pl. m. şi f. atâtora/(fam.) ac. m. a/la atâţia, f.
aştept, 2 sg. aştepţi, 3 aşteaptă; conj. prez. 1 sg. să aştept, a/la atâtea (votul a atâţia, a distribui la atâţia)
3 să aştepte; imper. 2 sg. afirm. aşteaptă +atât... cât şi adv.+ loc. conjcţ.
+aştepta2 (a se ~) (a fi pregătit) vb. refl., ind. prez. 1 sg. atâtelea (al ~) (rar) adj. pr. m., f. a atâta
mă aştept, 2 sg. te aştepţi, 3 se aşteaptă; conj. prez. 1 sg. să
atâtica adj. pr. invar., adv. (nişte copii doar ~, A crescut
mă aştept, 3 să se aştepte; imper. 2 sg. afirm. aşteaptă-te; doar ~. )
ger. aşteptându-mă (a se aştepta la)
atebrină (desp. -te-bri-) s. f., g.-d. art. atebrinei
aşteptare s. f., g.-d. art. aşteptării; pl. aşteptări (şi în: peste/
ateism s. n.
sub aşteptări)
ateist adj. m., pl. ateişti; f. ateistă, pl. ateiste
aşteptat s. n.
atelaj s. n., pl. atelaje
aşterne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aştern, 3 sg.
atelă s. f., g.-d. art. atelei; pl. atele
aşterne; conj. prez. 1 sg. să aştern, 3 să aştearnă; ger.
aşternând; part. aşternut atelectazie (desp. -te-lec-/-tel-ec-) s. f., art. atelectazia, g.-d.
atelectazii, art. atelectaziei
aşternere (rar) s. f., g.-d. art. aşternerii
atelier (desp. -li-er) s. n., pl. ateliere
aşternut s. n., pl. aşternuturi
atemporal adj. m., pl. atemporali; f. atemporală, pl.
atac s. n., pl. atacuri
atemporale
ataca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atac, 2 sg. ataci, 3 atacă;
atenansă s. f., g.-d. art. atenansei; pl. atenanse
conj. prez. 1 sg. să atac, 3 să atace
ateneu s. n., art. ateneul; pl. atenee (dar: Ateneul Român s.
atacabil adj. m., pl. atacabili; f. atacabilă, pl. atacabile
propriu n.)
atacant s. m., pl. atacanţi
atenian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. atenieni (desp.
atacantă s. f., g.-d. art. atacantei; pl. atacante -ni‑eni); adj. f., s. f. ateniană, pl. ateniene
atacare s. f., g.-d. art. atacării; pl. atacări atent adj. m., pl. atenţi; f. atentă, pl. atente (atent la/cu)
atacatoare s. f., g.-d. art. atacatoarei; pl. atacatoare atenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atentez, 3 atentează; conj.
atacator s. m., pl. atacatori prez. 1 sg. să atentez, 3 să atenteze
ataman s. m., pl. atamani atentat s. n., pl. atentate
ataraxic s. n., pl. ataraxice atentatoare s. f., g.-d. art. atentatoarei; pl. atentatoare
ataraxie s. f., art. ataraxia, g.-d. ataraxii, art. ataraxiei atentator s. m., pl. atentatori
277 atotştiinţă
atenţie (desp. -ţi-e) s. f., art. atenţia (desp. -ţi-a), g.-d. !Atlantic/Oceanul ~ (desp. A-tlan-, O-cea-) s. propriu n.
art. atenţiei; (atitudini, gesturi, cadouri) pl. atenţii, art. art.
atenţiile (desp. -ţi-i-) (atenţie la/pentru) atlas (vertebră; colecţie de hărţi) (desp. a-tlas) s. n., pl.
atenţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. atlase
atenţionez, 3 atenţionează; conj. prez. 1 sg. să atenţionez, Atlas (titan) s. propriu m.
3 să atenţioneze
atlaz (ţesătură) (desp. a-tlaz) s. n., (sorturi) pl. atlazuri
atenţionare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. atenţionării; pl.
atlet (desp. a-tlet) s. m., pl. atleţi
atenţionări
atletă (desp. a-tle-) s. f., g.-d. art. atletei; pl. atlete
atenua (a ~) (desp. -nu-a) vb., ind. prez. 1 sg. atenuez
(desp. -nu-ez), 3 atenuează (desp. -nu-ea-), 1 pl. atenuăm atletic (desp. a-tle-) adj. m., pl. atletici; f. atletică, pl. atletice
(desp. -nu-ăm); conj. prez. 1 sg. să atenuez, 3 să atenueze; atletică (desp. a-tle-) s. f., g.-d. art. atleticii
ger. atenuând (desp. -nu-ând) atletism (desp. a-tle-) s. n.
atenuant (desp. -nu-ant) adj. m., pl. atenuanţi; f. atenuantă, +ATM [cit. ateme] s. n., pl. ATM-uri [cit. atemeuri]
pl. atenuante atmosferă (desp. -mos-fe-/-mo-sfe-) s. f., g.-d. art.
atenuare (desp. -nu-a-) s. f., g.-d. art. atenuării (desp. atmosferei; (unitate de măsură) pl. atmosfere; simb.
-nu‑ă-); pl. atenuări (atmosferă tehnică) at, (atmosferă absolută) ata/atü,
atenuator (desp. -nu-a-) s. n., pl. atenuatoare (atmosferă fizică) atm
aterină s. f., g.-d. art. aterinei; pl. aterine atmosferic (desp. -mos-fe-/-mo-sfe-) adj. m., pl. atmosferici;
ateriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aterizez, 3 aterizează; conj. f. atmosferică, pl. atmosferice
prez. 1 sg. să aterizez, 3 să aterizeze atol s. m., pl. atoli
aterizaj s. n., pl. aterizaje atom s. m., pl. atomi
aterizare s. f., g.-d. art. aterizării; pl. aterizări atomic adj. m., pl. atomici; f. atomică, pl. atomice
aterizor s. n., pl. aterizoare atomism s. n.
aterman adj. m., pl. atermani; f. atermană, pl. atermane atomist adj. m., s. m., pl. atomişti; adj. f., s. f. atomistă, pl.
!aterom s. n., pl. ateroame atomiste
+aterosclerotic (desp. -ros-cle-/-ro-scle-) adj. m., pl. atomistică s. f., g.-d. art. atomisticii
aterosclerotici; f. aterosclerotică, pl aterosclerotice atomiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atomizez, 3 atomizează;
!ateroscleroză (desp. -ros-cle-/-ro-scle-) s. f., g.-d. art. conj. prez. 1 sg. să atomizez, 3 să atomizeze
aterosclerozei; pl. ateroscleroze
!atomizare s. f., g.-d. art. atomizării; pl. (fig.) atomizări
atesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atest, 2 sg. ateşti, 3 atestă;
atomizator s. n., pl. atomizatoare
conj. prez. 1 sg. să atest, 3 să ateste
atomizor s. n., pl. atomizoare
atestare s. f., g.-d. art. atestării; pl. atestări
atomoelectric (desp. -mo-e-) adj. m., pl. atomoelectrici; f.
atestat s. n., pl. atestate
atomoelectrică, pl. atomoelectrice
!atetoză s. f., g.-d. art. atetozei; pl. atetoze
aton adj. m., pl. atoni; f. atonă, pl. atone
ateu adj. m., s. m., pl. atei; adj. f., s. f. sg. şi pl. atee
atonal adj. m., pl. atonali; f. atonală, pl. atonale
+athonit adj. m., s. m., pl. athoniţi; adj. f. athonită, pl.
athonite atonalism s. n.
+ATI [cit. atei] s. n. atonalitate s. f., g.-d. art. atonalităţii; pl. atonalităţi
atic1 adj. m., pl. atici; f. atică, pl. atice atonic adj. m., pl. atonici; f. atonică, pl. atonice
atic2 (parte a unei construcţii) s. n., pl. atice atonie s. f., art. atonia, g.-d. atonii, art. atoniei
aticism s. n. +atotbiruitor (desp. -ru-i-) adj. m., s. m., pl. atotbiruitori;
atingător (înv.) adj. m., pl. atingători; f. sg. şi pl. atingătoare adj. f., s. f. sg. şi pl. atotbiruitoare
atinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ating, 3 sg. atinge, +atotcunoscător adj. m., s. m., pl. atotcunoscători; adj. f.,
perf. s. 1 sg. atinsei, 1 pl. atinserăm, m.m.c.p. 1 pl. s. f. sg. şi pl. atotcunoscătoare
atinseserăm; conj. prez. 1 sg. să ating, 3 să atingă; ger. atotcuprinzător (desp. -cu-prin-) adj. m., pl.
atingând; part. atins atotcuprinzători; f. sg. şi pl. atotcuprinzătoare
atingere s. f., g.-d. art. atingerii; pl. atingeri atotputernic adj. m., pl. atotputernici; f. atotputernică, pl.
atipic adj. m., pl. atipici; f. atipică, pl. atipice atotputernice
atitudine s. f., g.-d. art. atitudinii; pl. atitudini atotputernicie s. f., art. atotputernicia, g.-d. atotputernicii,
atlant (a-tlant) s. m., pl. atlanţi art. atotputerniciei
atlantic (a-tlan-) adj. m., pl. atlantici; f. atlantică, pl. !Atotputernicul (Dumnezeu) s. propriu m. art., voc.
atlantice Atotputernice
Atlantic (Oceanul Atlantic) (desp. A-tlan-) s. propriu n. atotputinţă (înv.) s. f., g.-d. art. atotputinţei
(în ~), art. Atlanticul atotştiinţă (înv.) (desp. -şti-in-) s. f., g.-d. art. atotştiinţei
atotştiutor 278
atotştiutor (desp. şti-u-) adj. m., pl. atotştiutori; f. sg. şi aţâţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aţâţ, 3 aţâţă; conj. prez. 1
pl. atotştiutoare sg. să aţâţ, 3 să aţâţe
atotvăzător adj. m., pl. atotvăzători; f. sg. şi pl. atotvăzătoare aţâţare s. f., g.-d. art. aţâţării; pl. aţâţări
atractiv (desp. a-trac-) adj. m., pl. atractivi; f. atractivă, pl. aţâţător adj. m., pl. aţâţători; f. sg. şi pl. aţâţătoare
atractive aţi vb. aux. v. avea1
atracţie (desp. a-trac-ţi-e) s. f., art. atracţia (desp. -ţi-a), a-ţi prep. + pr. (în tempo rapid) (~ da = a îţi da)
g.-d. art. atracţiei; pl. atracţii, art. atracţiile (desp. -ţi-i-) aţică s. f., g.-d. art. aţicii
atrage (a ~) (desp. a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. atrag, aţine (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aţin, 2 sg. aţii, 3 sg.
3 sg. atrage, imperf. 1 atrăgeam, perf. s. 1 sg. atrăsei, 1 pl. aţine; conj. prez. 1 sg. să aţin, 3 să aţină; ger. aţinând;
atraserăm, m.m.c.p. 1 pl. atrăseserăm; conj. prez. 1 sg. să part. aţinut
atrag, 3 să atragă; ger. atrăgând; part. atras aţinti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aţintesc, 3 sg.
atragere (desp. a-tra-) s. f., g.-d. art. atragerii; pl. atrageri aţinteşte, imperf. 1 aţinteam; conj. prez. 1 sg. să aţintesc,
atrăgător (desp. a-tră-) adj. m., pl. atrăgători; f. sg. şi pl. 3 să aţintească
atrăgătoare aţintire s. f., g.-d. art. aţintirii
atrepsie (desp. a-trep-) s. f., art. atrepsia, g.-d. atrepsii, art. aţipeală s. f., g.-d. art. aţipelii; pl. aţipeli
atrepsiei aţipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aţipesc, 3 sg. aţipeşte,
atribui (a ~) (desp. a-tri-) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. atribui, imperf. 1 aţipeam; conj. prez. 1 sg. să aţipesc, 3 să
3 atribuie, imperf. 1 atribuiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. aţipească
să atribui, 3 să atribuie; imper. 2 sg. afirm. atribuie(-l, aţipire s. f., g.-d. art. aţipirii; pl. aţipiri
atribui-o) aţişoară s. f., g.-d. art. aţişoarei; pl. aţişoare
+atribuibil (desp. a-tri-) adj. m., pl. atribuibili; f. aţos adj. m., pl. aţoşi; f. aţoasă, pl. aţoase
atribuibilă, pl. atribuibile
au1 interj.
atribuire (desp. a-tri-) s. f., g.-d. art. atribuirii; pl. atribuiri
au2 (înv., reg.) conjcţ.
atribut (însuşire, rol gramatical) (desp. a-tri-) s. n., pl.
au3 (reg.) adv.
atribute
au4 vb. v. avea1, avea2
atributiv (desp. a-tri-) adj. m., pl. atributivi; f. atributivă,
aubadă [au pron. fr. o] (desp. au-) s. f., g.-d. art. aubadei;
pl. atributive
pl. aubade
+atributivă (propoziţie) (desp. a-tri-) s. f., g.-d. art.
+Auchan (fr.) [pron. oşã] s. propriu n.
atributivei; pl. atributive
+auctorial (livr.) (desp. -ri-al) adj. m., pl. auctoriali; f.
atribuţie (responsabilitate) (desp. a-tri-, -ţi-e) s. f., art.
auctorială, pl. auctoriale
atribuţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. atribuţiei; pl. atribuţii,
art. atribuţiile (desp. -ţi-i-) audia (a ~) (desp. a-u-di-a) vb., ind. prez. 1 sg. audiez
(desp. -di-ez), 3 audiază, 1 pl. audiem; conj. prez. 1 sg. să
+atrial (desp. a-tri-al) adj. m., pl. atriali; f. atrială, pl. atriale
audiez, 3 să audieze; ger. audiind (desp. -di-ind)
atriu (auricul) s. n., pl. atrii, art. atriile (desp. -tri-i-)
audibil (desp. a-u-) adj. m., pl. audibili; f. audibilă, pl.
atrium (vestibul la romani) (desp. -tri-um) s. n., pl. audibile
atriumuri
audibilitate (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. audibilităţii
atroce (desp. a-tro-) adj. invar. (dureri ~)
audient (rar) (desp. a-u-di-ent) s. m., pl. audienţi
atrocitate (desp. a-tro-) s. f., g.-d. art. atrocităţii; pl.
audientă (persoană) (rar) (desp. a-u-di-en-) s. f., g.-d. art.
atrocităţi
audientei; pl. audiente
atrofia (a se ~) (desp. a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se
audienţă (întrevedere; influenţă) (desp. a-u-di-en-) s. f.,
atrofiază, imperf. 3 pl. se atrofiau; conj. prez. 3 să se
g.-d. art. audienţei; pl. audienţe
atrofieze; ger. atrofiindu-se (desp. -fi-in-)
audiere (desp. a-u-di-e-) s. f., g.-d. art. audierii; pl. audieri
atrofie (desp. a-tro-) s. f., art. atrofia, g.-d. atrofii, art. atrofiei
audio (desp. a-u-di-o) adj. invar. (aparate ~)
atrofiere (desp. a-tro-fi-e-) s. f., g.-d. art. atrofierii; pl.
+audiobook [oo pron. engl. u] (desp. a-u-di-o-) s. n., pl.
atrofieri
audiobookuri
atropină (desp. a-tro-) s. f., g.-d. art. atropinei
audiofrecvenţă (desp. a-u-di-o-frec-) s. f., g.-d. art.
atu1 (avantaj) s. n., art. atuul; pl. atuuri audiofrecvenţei
atu2 (la jocul de cărţi) s. n., pl. atuuri/atale audiogramă (desp. a-u-di-o-gra-) s. f., g.-d. art.
atunci/(pop.) atuncea adv. audiogramei; pl. audiograme
!atunci (de/(de) pe ~)/(în tempo rapid) de-atunci/(de) audiometrie (măsurarea auzului) (desp. a-u-di-o-me-tri-)
pe-atunci prep. + adv. s. f., art. audiometria, g.-d. audiometrii, art. audiometriei
+ATV [cit. ateve] s. n., pl. ATV-uri [cit. ateveuri] audiometru (aparat pentru măsurarea auzului) (desp.
aţă s. f., g.-d. art. aţei; pl. aţe a-u-di-o-me-tru) s. n., art. audiometrul; pl. audiometre
aţă-de-mare (plantă; peşte) s. f., g.-d. art. aţei-de-mare audioprotector (desp. a-u-di-o-pro-) s. n., pl. audioprotectoare
279 auşel
audio-video (desp. a-u-di-o-, -de-o) adj. invar. (aparate ~) auri (a ~) (desp. a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. auresc, 3
audiovizual1 (desp. a-u-di-o-, -zu-al) adj. m., pl. sg. aureşte, imperf. 1 auream; conj. prez. 1 sg. să auresc,
audiovizuali; f. audiovizuală, pl. audiovizuale 3 să aurească
audiovizual2 (radioul şi televiziunea) (desp. a-u-di-o-, auricul (compartiment al inimii) (desp. a-u-) s. n., pl.
-zu-al) s. n. auricule
!audit (desp. a-u-) s. n., pl. audituri auricular (desp. a-u-) adj. m., pl. auriculari; f. auriculară,
pl. auriculare
audita (a ~) (desp. a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. auditez, 3
auriculă (pavilionul urechii) (desp. a-u-) s. f., g.-d. art.
auditează; conj. prez. 1 sg. să auditez, 3 să auditeze
auriculei; pl. auricule
auditiv (desp. a-u-) adj. m., pl. auditivi; f. auditivă, pl.
aurifer (desp. a-u-) adj. m., pl. auriferi; f. auriferă, pl.
auditive
aurifere
auditor (desp. a-u-) adj. m., s. m. (persoană), pl. auditori;
auriga (desp. au-) s. m.
adj. f., s. f. sg. şi pl. auditoare
aurină (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. aurinei
auditoriu (asistenţă; sală) [riu pron. rĭu] (desp. a-u-) s. n.,
auripigment (a-u-) s. m.
art. auditoriul; (săli) pl. auditorii, art. auditoriile (desp.
-ri-i-) (Onorat auditoriu!) aurire (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. auririi; pl. auriri
auriu (desp. a-u-) adj. m., f. aurie; pl. m. şi f. aurii
audiţie (desp. a-u-, ţi-e) s. f., art. audiţia (desp. -ţi-a), g.-d.
art. audiţiei; pl. audiţii, art. audiţiile (desp. -ţi-i-) aurolac1 (persoană) (fam.) (desp. a-u-) s. m., pl. aurolaci
Aufklärung (germ.) [pron. aŭfklerung] (desp. Auf-) s. f. aurolac2 (substanţă) (desp. a-u-) s. n.
auroră (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. aurorei; pl. aurore
augment (desp. aug-) s. n., pl. augmente
ausculta (a ~) (med.) (desp. aus-) vb., ind. prez. 1 sg.
augmenta (a ~) (desp. aug-) vb., ind. prez. 1 sg. augmentez,
auscult, 2 sg. ausculţi, 3 auscultă; conj. prez. 1 sg. să
3 augmentează; conj. prez. 1 sg. să augmentez, 3 să
auscult, 3 să ausculte
augmenteze
auscultare (med.) (desp. aus-) s. f., g.-d. art. auscultării;
augmentativ1 (desp. aug-) adj. m., pl. augmentativi; f.
pl. auscultări
augmentativă, pl. augmentative
auscultaţie (med.) (desp. aus-, -ţi-e) s. f., art. auscultaţia
augmentativ2 (desp. aug-) s. n., pl. augmentative (desp. ţi-a), g.-d. art. auscultaţiei; pl. auscultaţii, art.
augur1 (preot) (desp. au-) s. m., pl. auguri auscultaţiile (desp. -ţi-i-)
augur2 (prevestire) (desp. au-) s. n. (şi: de bun/rău ~) ausländer (rar) [pron. germ. aŭslendăr] (desp. aus-län-) s.
august1 (desp. au-) adj. m., pl. auguşti; f. augustă, pl. m., pl. ausländeri
auguste auspiciu (desp. a-us-) s. n., art. auspiciul; pl. auspicii, art.
august2 (lună) (desp. au-) s. m., g.-d. lui august; abr. aug.; auspiciile (desp. -ci-i-)
simb. VIII/.08./-08- (dar: 15 August = sărbătoare) austenită (desp. a-us-) s. f., g.-d. art. austenitei
August/(lat.) Augustus (împărat roman) s. propriu m. austenitizare (desp. a-us-) s. f., g.-d. art. austenitizării
augustin (desp. au-) adj. m., s. m., pl. augustini; adj. f., s. auster (desp. a-us-) adj. m., pl. austeri; f. austeră, pl. austere
f. augustină, pl. augustine austeritate (desp. a-us-) s. f., g.-d. art. austerităţii
Augustin/(lat.) Augustinus (părinte al Bisericii) s. austral (desp. a-us-) adj. m., pl. australi; f. australă, pl.
propriu m. australe
Augustus v. August australian (desp. a-us-tra-li-an) adj. m., s. m., pl.
aul s. n., pl. aule australieni (desp. -li-eni); adj. f., s. f. australiană, pl.
australiene
aulă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. aulei; pl. aule
australiancă (desp. a-us-tra-li-an-) s. f., g.-d. art.
aulic adj. m., pl. aulici; f. aulică, pl. aulice
australiencei (desp. -li-en-); pl. australience
aur (desp. a-ur) s. n.; simb. Au
australoid (desp. a-us-) adj. m., s. m., pl. australoizi; adj.
auramină (desp. a-u-ra-/-ur-a-) s. f., g.-d. art. auraminei; f., s. f. australoidă, pl. australoide
pl. auramine australopitec (desp. a-us-) s. m., pl. australopiteci
aurar (desp. a-u-) s. m., pl. aurari austriac (desp. a-us-tri-ac) adj. m., s. m., pl. austrieci
!aură (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. aurei; pl. aure (desp. -tri-eci); adj. f., s. f. austriacă, pl. austriece
aurărie (desp. a-u-) s. f., art. aurăria, g.-d. art. aurăriei; pl. austrică adj. f. (fază ~)
aurării, art. aurăriile (desp. -ri-i-) austromarxism (rar) (desp. a-us-) s. n.
aurel (desp. a-u-) (rar) adj. m., pl. aurei; f. aurică, pl. aurele austro-ungar (desp. a-us-) adj. m., pl. austro-ungari; f.
aureola (a ~) (desp. a-u-re-o-) vb., ind. prez. 1 sg. aureolez, austro-ungară, pl. austro-ungare (dar: Imperiul Austro-
3 aureolează; conj. prez. 1 sg. să aureolez, 3 să aureoleze Ungar s. propriu n.)
aureolă (nimb) (desp. a-u-re-o-) s. f., g.-d. art. aureolei; pl. austru s. n., art. austrul
aureole auşel (desp. a-u-) s. m., pl. auşei, art. auşeii
aut1 280
aut1 adv. autoamăgire (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoamăgirii; pl.
aut2 s. n., pl. auturi autoamăgiri
autarhic (desp. a-u-tar-/-ut-ar-) adj. m., pl. autarhici; f. +autoamfibie [bie pron. bĭe] (desp. a-u-) s. n., art.
autarhică, pl. autarhice autoamfibia; pl. autoamfibii, art. autoamfibiile (desp.
autarhie (desp. a-u-tar-/-ut-ar-) s. f., art. autarhia, g.-d. art. -bi‑i-)
autarhiei; (state) pl. autarhii, art. autarhiile (desp. -hi-i-) autoamfibiu [biu pron. bĭu] (desp. a-u-) s. n., art.
autentic (desp. a-u-) adj. m., pl. autentici; f. autentică, pl. autoamfibiul; pl. autoamfibii, art. autoamfibiile (desp.
autentice -bi‑i-)
autenticitate (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autenticităţii autoanticorp (desp. a-u-) s. m., pl. autoanticorpi
autentifica (a ~) (desp. a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. autoapărare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoapărării
autentific, 2 sg. autentifici, 3 autentifică; conj. prez. 1 sg. autoaprindere (desp. a-u-, -a-prin-) s. f., g.-d. art.
să autentific, 3 să autentifice autoaprinderii
autentificare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autentificării; pl. autoare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoarei; pl. autoare
autentificări autoatelier (desp. a-u-, -li-er) s. n., pl. autoateliere
autism (desp. a-u-) s. n. autobasculantă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autobasculantei;
autist (desp. a-u-) adj. m., s. m., pl. autişti; adj. f., s. f. pl. autobasculante
autistă, pl. autiste autobază (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autobazei; pl. autobaze
!auto1 (desp. a-u-) adj. invar. (conducători ~) autobetonieră (desp. a-u-, -ni-e-) s. f., g.-d. art.
+auto2 (dramă medievală) (port., sp.) (desp. a-u-) s. n. autobetonierei; pl. autobetoniere
+autoaccidenta (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 autobiografic (desp. a-u-, -bi-o-gra-) adj. m., pl.
sg. mă autoaccidentez, 3 se autoaccidentează; conj. prez. 1 autobiografici; f. autobiografică, pl. autobiografice
sg. să mă autoaccidentez, 3 să se autoaccidenteze; imper. 2 autobiografie (desp. a-u-, -bi-o-gra-) s. f., art.
sg. afirm. autoaccidentează-te; ger. autoaccidentându-mă autobiografia, g.-d. art. autobiografiei; pl. autobiografii,
autoacuza (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă art. autobiografiile (desp. -fi-i-)
autoacuz, 3 se autoacuză; conj. prez. 1 sg. să mă autoacuz, autoblindat (desp. a-u-to-blin-) s. n., pl. autoblindate
3 să se autoacuze; imper. 2 sg. afirm. autoacuză-te; ger. +autobloca (a se ~) (desp. a-u-to-blo-) vb. refl., ind. prez.
autoacuzându-mă 1 sg. mă autoblochez, 3 se autoblochează; conj. prez. 1
autoacuzare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoacuzării sg. să mă autoblochez, 3 să se autoblocheze; imper. 2 sg.
autoacuzaţie (desp. a-u-, -ţi-e) s. f., art. autoacuzaţia afirm. autoblochează-te; ger. autoblocându-mă
(desp. -ţi-a), g.-d. art. autoacuzaţiei; pl. autoacuzaţii, art. autoblocaj (desp. a-u-to-blo-) s. n., pl. autoblocaje
autoacuzaţiile (desp. -ţi-i-) autoblocare (desp. a-u-to-blo-) s. f., g.-d. art. autoblocării
+autoadeziv (desp. a-u-) adj. m., pl. autodezivi; f. autobrec (rar) (desp. a-u-to-brec) s. n., pl. autobrecuri
autoadezivă, pl. autoadezive autobuz (desp. a-u-) s. n., pl. autobuze
autoadministra (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. autocamion (desp. a-u-, -mi-on) s. n., pl. autocamioane
1 sg. mă autoadministrez, 3 se autoadministrează; conj.
autocamionetă (desp. a-u-, -mi-o-) s. f., g.-d. art.
prez. 1 sg. să mă autoadministrez, 3 să se autoadministreze;
autocamionetei; pl. autocamionete
imper. 2 sg. afirm. autoadministrează-te; ger.
autocaptor (desp. a-u-) s. n., pl. autocaptoare
autoadministrându-mă
autocar (desp. a-u-) s. n., pl. autocare
+autoadministra (a-şi ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez.
1 sg. îmi autoadministrez, 3 îşi autoadministrează; conj. +autocarantina (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1
prez. 1 sg. să-mi autoadministrez, 3 să-şi autoadministreze; sg. mă autocarantinez, 3 se autocarantinează; conj. prez. 1
imper. 2 sg. afirm. autoadministrează‑ţi; ger. sg. să mă autocarantinez, 3 să se autocarantineze; imper. 2
autoadministrându‑mi sg. afirm. autocarantinează-te; ger. autocarantinându‑mă
autoadministrare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autocataliză (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autocatalizei; pl.
autoadministrării autocatalize
autoaglomerare (desp. a-u-, -a-glo-) s. f., g.-d. art. autocălire (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autocălirii
autoaglomerării autocefal (desp. a-u-) adj. m., pl. autocefali; f. autocefală,
autoagresiune (desp. a-u-, -a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. pl. autocefale
autoagresiunii autocefalie (desp. a-u-) s. f., art. autocefalia, g.-d.
autoamăgi (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. autocefalii, art. autocefaliei
mă autoamăgesc, 3 se autoamăgeşte, imperf. 1 sg. mă autocisternă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autocisternei; pl.
autoamăgeam; conj. prez. 1 sg. să mă autoamăgesc, 3 să se autocisterne
autoamăgească; imper. 2 sg. afirm. autoamăgeşte-te; ger. +autocitare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autocitării; pl.
autoamăgindu-mă autocitări
281 autoeduca
+autocitire (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autocitirii; pl. autodemaşte; imper. 2 sg. afirm. autodemască-te; ger.
autocitiri autodemascându‑mă
autoclavă (desp. a-u-to-cla-) s. f., g.-d. art. autoclavei; pl. autodemascare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autodemascării;
autoclave pl. autodemascări
autoclavizare (desp. a-u-to-cla-) s. f., g.-d. art. +autodenunţ (desp. a-u-) s. n., pl. autodenunţuri
autoclavizării autodenunţa (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1
autocolant1 (desp. a-u-) adj. m., pl. autocolanţi; f. sg. mă autodenunţ, 3 se autodenunţă; conj. prez. 1 sg. să
autocolantă, pl. autocolante mă autodenunţ, 3 să se autodenunţe; imper. 2 sg. afirm.
autocolant2 (desp. a-u-) s. n., pl. autocolante autodenunţă-te; ger. autodenunţându-mă
autocombină (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autocombinei; pl. autodepanare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autodepanării; pl.
autocombine autodepanări
autoconducere (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoconducerii autodepăşi (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
mă autodepăşesc, 3 sg. se autodepăşeşte; conj. prez. 1 sg.
autoconserva (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1
să mă autodepăşesc, 3 să se autodepăşească; imper. 2 sg.
sg. mă autoconserv, 3 se autoconservă; conj. prez. 1 sg. să
afirm. autodepăşeşte-te; ger. autodepăşindu-mă
mă autoconserv, 3 să se autoconserve; imper. 2 sg. afirm.
+autodesemna (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez.
autoconservă-te; ger. autoconservându-mă
1 sg. mă autodesemnez, 3 se autodesemnează; conj. prez.
autoconservare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoconservării
1 sg. să mă autodesemnez, 3 să se autodesemneze; imper.
autocontrol (desp. a-u-) s. n. 2 sg. afirm. autodesemnează-te; ger. autodesemnându-mă
autocopiativ (desp. a-u, -pi-a-) adj. m., pl. autocopiativi; f. +autodetermina (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez.
autocopiativă, pl. autocopiative 3 se autodetermină; conj. prez. 3 să se autodetermine; ger.
autocopie (rar) (desp. a-u-, -pi-e) s. f., art. autocopia (desp. autodeterminându-se
-pi-a), g.-d. art. autocopiei; pl. autocopii, art. autocopiile autodeterminare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art.
(desp. -pi-i-) autodeterminării; pl. autodeterminări
autocor (desp. a-u-) adj. m., pl. autocori; f. autocoră, pl. +autodezvolta (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez.
autocore 3 se autodezvoltă; conj. prez. 3 să se autodezvolte; ger.
autocoră (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autocorei; pl. autocore autodezvoltându-se
+autocorecta (a se ~) vb., ind. prez. 1 sg. mă autocorectez, autodezvoltare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autodezvoltării;
3 se autocorectează; conj. prez. 1 sg. să mă autocorectez, 3 pl. autodezvoltări
să se autocorecteze; imper. 2 sg. afirm. autocorectează-te; autodidact (desp. a-u-) adj. m., s. m., pl. autodidacţi; adj.
ger. autocorectându-mă f., s. f. autodidactă, pl. autodidacte
autocrat (desp. a-u-to-crat) s. m., pl. autocraţi autodină (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autodinei; pl. autodine
autocratic (desp. a-u-to-cra-) adj. m., pl. autocratici; f. +autodirija (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
autocratică, pl. autocratice mă autodirijez, 3 sg. se autodirijează, 1 pl. ne autodirijăm;
autocratism (desp. a-u-to-cra-) s. n. conj. prez. 1 sg. să mă autodirijez, 3 să se autodirijeze;
autocrator (înv.) (desp. a-u-to-cra-) s. m., pl. autocratori imper. 2 sg. afirm. autodirijează-te; ger. autodirijându‑mă
autocraţie (desp. a-u-to-cra-) s. f., art. autocraţia, g.-d. art. +autodistruge (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1
autocraţiei; (state) pl. autocraţii, art. autocraţiile (desp. sg. mă autodistrug, 3 sg. se autodistruge; conj. prez. 1
-ţi-i-) sg. să mă autodistrug, 3 să se autodistrugă; imper. 2 sg.
afirm. autodistruge-te; ger. autodistrugându-mă; part.
autocritic (desp. a-u-to-cri-) adj. m., pl. autocritici; f.
autodistrus
autocritică, pl. autocritice
autodistrugere (desp. a-u-) a-u-) s. f., g.-d. art.
autocritică (desp. a-u-to-cri-) s. f., g.-d. art. autocriticii;
autodistrugerii
(observaţii) pl. autocritici
autocromie (desp. a-u-to-cro-) s. f., art. autocromia, autodizolva (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se
autodizolvă, imperf. 3 pl. se autodizolvau; conj. prez. 3 să
g.‑d. autocromii, art. autocromiei; pl. autocromii, art.
se autodizolve; ger. autodizolvându-se
autocromiile (desp. -mi-i-)
+autocunoaştere s. f., g.-d. art. autocunoaşterii autodizolvare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autodizolvării
autodafe (desp. au-) s. n., pl. autodafeuri autodrezină (desp. a-u-to-dre-) s. f., g.-d. art. autodrezinei;
pl. autodrezine
+autodeclara (a se ~) (desp. de-cla-) vb., ind. prez. 1
sg. mă autodeclar, 3 se autodeclară; conj. prez. 1 sg. să autodrom (pistă) (desp. a-u-to-drom) s. n., pl. autodromuri
mă autodeclar, 3 să se autodeclare; imper. 2 sg. afirm. autodrum (autostradă) (rar) (desp. a-u-to-drum) s. n., pl.
autodeclară-te; ger. autodeclarându-mă autodrumuri
autodemasca (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. autodubă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autodubei; pl. autodube
prez. 1 sg. mă autodemasc, 2 sg. te autodemaşti, 3 se autoeduca (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
autodemască; conj. prez. 1 sg. să mă autodemasc, 3 să se autoeduc, 3 se autoeducă; conj. prez. 1 sg. să mă autoeduc,
autoeducaţie 282
3 să se autoeduce; imper. 2 sg. afirm. autoeducă-te; ger. autogestiune (desp. a-u-, -ti-u-) s. f., g.-d. art. autogestiunii;
autoeducându-mă pl. autogestiuni
autoeducaţie (desp. a-u-) s. f., art. autoeducaţia, g.-d. autoghidat (desp. a-u-) adj. m., pl. autoghidaţi; f.
autoeducaţii, art. autoeducaţiei autoghidată, pl. autoghidate
autoepuraţie (desp. a-u-, -ţi-e) s. f., art. autoepuraţia autogir (desp. a-u-) s. n., pl. autogire
(desp. -ţi-a), g.-d. autoepuraţii, art. autoepuraţiei autogol (desp. a-u-) s. n., pl. autogoluri
autoetanşare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoetanşării autograf1 (desp. a-u-to-graf) adj. m., pl. autografi; f.
+autoevalua (a ~) (desp. -lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. autografă, pl. autografe
autoevaluez (desp. -lu-ez), 3 autoevaluează (desp. autograf2 (desp. a-u-to-graf) s. n., pl. autografe
-lu‑ea-), 1 pl. autoevaluăm (desp. -lu-ăm); conj. prez. 1 autografie (desp. a-u-to-gra-) s. f., art. autografia, g.-d.
sg. să autoevaluez, 3 să autoevalueze; ger. autoevaluând autografii, art. autografiei
(desp. -lu-ând) autogreder [er pron. ăr] (desp. a-u-to-gre-) s. n., pl.
autoexcavator (desp. a-u-) (rar) s. n., pl. autoexcavatoare autogredere
autoexcitaţie (desp. a-u-, -ţi-e) s. f., art. autoexcitaţia autoguverna (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 3
(desp. -ţi-a), g.-d. art. autoexcitaţiei; pl. autoexcitaţii, art. se autoguvernează, imperf. 3 pl. se autoguvernau; conj.
autoexcitaţiile (desp. -ţi-i-) prez. 3 să se autoguverneze; ger. autoguvernându-se
autoexigenţă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoexigenţei autoguvernare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoguvernării;
autofecundare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autofecundării; pl. autoguvernări
pl. autofecundări autohaltă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autohaltei; pl. autohalte
autofinanţa (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. autohemoterapie (înv.) (desp. a-u-) s. f., art.
mă autofinanţez, 3 se autofinanţează; conj. prez. 1 sg. să autohemoterapia, g.-d. autohemoterapii, art.
mă autofinanţez, 3 să se autofinanţeze; imper. 2 sg. afirm. autohemoterapiei
autofinanţează-te; ger. autofinanţându-mă !autohton (desp. a-u-) adj. m., pl. autohtoni; f. autohtonă,
autofinanţare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autofinanţării; pl. pl. autohtone
autofinanţări autohtonism (desp. a-u-) s. n.
autoflagela (a se ~) (desp. a-u-to-fla-) vb. refl., ind. prez. autoignora (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1
1 sg. mă autoflagelez, 3 se autoflagelează; conj. prez. 1 sg. mă autoignor, 3 se autoignoră; conj. prez. 1 sg. să
sg. să mă autoflagelez, 3 să se autoflageleze; imper. 2 sg. mă autoignor, 3 să se autoignore; imper. 2 sg. afirm.
afirm. autoflagelează-te; ger. autoflagelându-mă autoignoră-te; ger. autoignorându-mă
autoflagelare (a-u-to-fla-) s. f., g.-d. art. autoflagelării; pl. autoimpunere (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoimpunerii;
autoflagelări pl. autoimpuneri
autoflagelaţie (a-u-to-fla-, -ţi-e) s. f., art. autoflagelaţia +autoimun (desp. a-u-) adj. m., pl. autoimuni; f.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. autoflagelaţiei; pl. autoflagelaţii, autoimună, pl. autoimune (boli ~)
art. autoflagelaţiile (desp. -ţi-i-) autoinducţie (desp. a-u-, -ţi-e) s. f., art. autoinducţia
autofrânare (desp. a-u-to-frâ-) s. f., g.-d. art. autofrânării; (desp. -ţi-a), g.-d. art. autoinducţiei; pl. autoinducţii, art.
pl. autofrânări autoinducţiile (desp. -ţi-i-)
autofurgon (desp. a-u-) s. n., pl. autofurgoane autoinfecţie (desp. a-u-, -ţi-e) s. f., art. autoinfecţia
(desp. -ţi-a), g.-d. art. autoinfecţiei; pl. autoinfecţii, art.
autofurgonetă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autofurgonetei;
autoinfecţiile (desp. -ţi-i-)
pl. autofurgonete
+autoinjector (desp. a-u-) s. n., pl. autoinjectoare
!autogam (desp. a-u-) adj. m. (+ s. n.: caracter ~); f.
autointitula (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
autogamă (plantă ~), pl. autogame
mă autointitulez, 3 se autointitulează; conj. prez. 1 sg.
autogamă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autogamei; pl.
să mă autointitulez, 3 să se autointituleze; imper. 2 sg.
autogame afirm. autointitulează-te; ger. autointitulându-mă
autogamie (desp. a-u-) s. f., art. autogamia, g.-d. autogamii, autointoxicaţie (desp. a-u-, -ţi-e) s. f., art. autointoxicaţia
art. autogamiei (desp. -ţi-a), g.-d. art. autointoxicaţiei; pl. autointoxicaţii,
autogară (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autogării; pl. autogări art. autointoxicaţiile (desp. -ţi-i-)
!autogen (desp. a-u-) adj. m. (individ ~), pl. autogeni; f. autoironie (desp. a-u-) s. f., art. autoironia, g.-d. art.
autogenă (sudură ~), pl. autogene autoironiei; pl. autoironii
autogeneză (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autogenezei +autoizola (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1
autogestionar (desp. a-u-, -ti-o-) adj. m., s. m., sg. mă autoizolez, 3 se autoizolează; conj. prez. 1 sg. să
pl. autogestionari; adj. f., s. f. autogestionară, pl. mă autoizolez, 3 să se autoizoleze; imper. 2 sg. afirm.
autogestionare autoizolează-te; ger. autoizolându-mă
autogestionare (desp. a-u-, -ti-o-) s. f., g.-d. art. +autoizolare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoizolării
autogestionării; pl. autogestionări autoîncărcător (desp. a-u-) s. n., pl. autoîncărcătoare
283 autopropune
autoîncântare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoîncântării automutilare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. automutilării; pl.
autoînsămânţare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. automutilări
autoînsămânţării automutilat (desp. a-u-) adj. m., s. m., pl. automutilaţi;
autoliniştire (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoliniştirii adj. f., s. f. automutilată, pl. automutilate
autoliză (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autolizei; pl. autolize autonom (desp. a-u-) adj. m., pl. autonomi; f. autonomă,
automacara (desp. a-u-) s. f., art. automacaraua, g.-d. art. pl. autonome
automacaralei; pl. automacarale autonomie (desp. a-u-) s. f., art. autonomia, g.-d.
autonomii, art. autonomiei
+automarfar (desp. a-u-) s. n., pl. automarfare
+autonomiza (desp. a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. autonomizez,
automat1 (desp. a-u-) adj. m., pl. automaţi; f. automată, pl.
3 autonomizează; conj. prez. 1 sg. să autonomizez, 3 să
automate
autonomizeze
automat2 (desp. a-u-) s. n., pl. automate
autoobservare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoobservării;
automatic (desp. a-u-) adj. m., pl. automatici; f. automatică, pl. autoobservări
pl. automatice
autooscilaţie (desp. a-u-, -ţi-e) s. f., art. autooscilaţia
automatică (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. automaticii (desp. -ţi-a), g.-d. art. autooscilaţiei; pl. autooscilaţii, art.
automatism (desp. a-u-) s. n., (acte) pl. automatisme autooscilaţiile (desp. -ţi-i-)
automatist (desp. a-u-) s. m., pl. automatişti autooxidare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autooxidării; pl.
automatistă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. automatistei; pl. autooxidări
automatiste autopastişa (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez.
automatiza (a) (desp. a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. automatizez, 1 sg. mă autopastişez, 3 se autopastişează, 1 pl. ne
3 automatizează; conj. prez. 1 sg. să automatizez, 3 să autopastişăm; conj. prez. 1 sg. să mă autopastişez, 3 să se
automatizeze autopastişeze; imper. 2 sg. afirm. autopastişează-te; ger.
+automatizabil (desp. a-u-) adj. m., pl. automatizabili; f. autopastişându‑mă
automatizabilă, pl. automatizabile +autoperfecţiona (a se ~) (desp. -ţi-o-) vb. refl., ind.
automatizare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. automatizării; pl. prez. 1 sg. mă autoerfecţionez, 3 se autoperfecţionează;
automatizări conj. prez. 1 sg. să mă autoperfecţionez, 3 să se
autoperfecţioneze; imper. 2 sg. afirm. autoperfecţionează-
automedicaţie (desp. a-u, -ţi-e) s. f., art. automedicaţia,
te; ger. autoperfecţionându-mă
g.‑d. art. automedicaţiei
autoplastie (desp. a-u-to-plas-) s. f., art. autoplastia, g.-d.
autometamorfism (desp. a-u-) s. n.
art. autoplastiei; pl. autoplastii, art. autoplastiile (desp.
automişcare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. automişcării; pl. -ti-i-)
automişcări autopompă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autopompei; pl.
automobil1 (desp. a-u-) adj. m., pl. automobili; f. autopompe
automobilă, pl. automobile autopornire (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autopornirii
automobil2 (desp. a-u-) s. n., pl. automobile; abr. (fam.) autoportret (desp. a-u-) s. n., pl. autoportrete
auto
autoproclama (a se ~) (desp. a-u-to-pro-cla-) vb. refl., ind.
automobil-capcană (desp. a-u-) s. n., pl. automobile- prez. 1 sg. mă autoproclam, 3 se autoproclamă; conj. prez.
capcană 1 sg. să mă autoproclam, 3 să se autoproclame; imper. 2
automobilism (desp. a-u-) s. n. sg. afirm. autoproclamă-te; ger. autoproclamându-mă
automobilist (desp. a-u-) s. m., pl. automobilişti +autopromova (a se ~) (desp. a-u-to-pro-) vb. refl., ind.
automobilistă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. automobilistei; prez. 1 sg. mă autopromovez, 3 se autopromovează; conj.
pl. automobiliste prez. 1 sg. să mă autopromovez, 3 să se autopromoveze;
automobilistic (desp. a-u-) adj. m., pl. automobilistici; f. imper. 2 sg. afirm. autopromovează-te; ger.
automobilistică, pl. automobilistice autopromovându-mă
automodel (desp. a-u-) s. n., pl. automodele autopropulsa (a se ~) (desp. a-u-to-pro-) vb. refl., ind. prez.
1 sg. mă autopropulsez, 3 se autopropulsează; conj. prez.
automodelism (desp. a-u-) s. n.
1 sg. să mă autopropulsez, 3 să se autopropulseze; imper.
automodelist (desp. a-u-) s. m., pl. automodelişti 2 sg. afirm. autopropulsează-te; ger. autopropulsându-mă
automodelistă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. automodelistei; autopropulsat (desp. a-u-to-pro-) adj. m., pl.
pl. automodeliste autopropulsaţi; f. autopropulsată, pl. autopropulsate
automotor (tren) (desp. a-u-) s. n., pl. automotoare autopropulsie (desp. a-u-to-pro-, -si-e) s. f., art.
automulţumire (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. automulţumirii autopropulsia (desp. -si-a), g.-d. art. autopropulsiei; pl.
automutila (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. autopropulsii, art. autopropulsiile (desp. -si-i-)
mă automutilez, 3 se automutilează; conj. prez. 1 sg. să +autopropune (a se ~) (desp. a-u-to-pro-) vb. refl., ind.
mă automutilez, 3 să se automutileze; imper. 2 sg. afirm. prez. 1 sg. mă autopropun, 2 sg. te autopropui, 3 sg.
automutilează-te; ger. automutilându-mă se autopropune, perf. s. 1 sg. mă autopropusei, 1 pl. ne
autoprotecţie 284
autopropuserăm, m.m.c.p. 1 pl. ne autopropuseserăm; conj. autoservice (engl.) [ce pron. s] (desp. a-u-) s. n., pl.
prez. 1 sg. să mă autopropun, 3 să se autopropună; imper. autoservice-uri
2 sg. afirm. autopropune-te; ger. autopropunându‑mă; autoservire (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoservirii;
part. autopropus (magazine) pl. autoserviri
+autoprotecţie (desp. a-u-to-pro-, -ţi-e) s. f., art. +autosesiza (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
autoprotecţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. autoprotecţiei mă autosesizez, 3 se autosesizează; conj. prez. 1 sg. să
+autoproteja (a se ~) (desp. a-u-to-pro-) vb. refl., ind. mă autosesizez, 3 să se autosesizeze; imper. 2 sg. afirm.
prez. 1 sg. mă autoprotejez, 3 se autoprotejează, 1 pl. ne autosesizează-te; ger. autosesizându-mă
autoprotejăm; conj. prez. 1 sg. să mă autoprotejez, 3 să autosincronizare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art.
se autoproprotejeze; imper. 2 sg. afirm. autoprotejează-te; autosincronizării; pl. autosincronizări
ger. autoprotejându-se
+autospecială (desp. a-u-tos-pe-ci-a/a-u-to-spe-) s. f., g.-d.
autopsia (a ~) (desp. a-u-top-/-ut-op-) vb., ind. prez. 1 sg. art. autospecialei; pl. autospeciale
autopsiez, 3 autopsiază, 1 pl. autopsiem; conj. prez. 1 sg.
autosport (rar) (desp. a-u-tos-port/-to-sport) s. n.
să autopsiez, 3 să autopsieze
autostop (desp. a-u-tos-top/-to-stop) s. n., pl. autostopuri
autopsie (desp. a-u-top-/-ut-op-) s. f., art. autopsia, g.-d.
art. autopsiei; pl. autopsii, art. autopsiile (desp. -si-i-) autostopist (desp. a-u-tos-to-/-to-sto-) s. m., pl. autostopişti
autopsier (desp. a-u-top-/-ut-op-) s. m., pl. autopsieri autostopistă (desp. a-u-tos-to-/-to-sto-) s. f., g.-d. art.
autostopistei; pl. autostopiste
autor (desp. a-u-) s. m., pl. autori
autostradă (desp. a-u-tos-tra-/-to-stra-) s. f., g.-d. art.
autorapid (desp. a-u-) s. n., pl. autorapide
autostrăzii; pl. autostrăzi
autoraş (desp. a-u-) s. m., pl. autoraşi
autosugestie (desp. a-u-, -ti-e) s. f., art. autosugestia
+autorecenza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
(desp. -ti-a), g.-d. art. autosugestiei; pl. autosugestii, art.
autorecenzez, 3 se autorecenzează; conj. prez. 1 sg. să mă
autosugestiile (desp. -ti-i-)
autorecenzez, 3 să se autorecenzeze; imper. afirm. 2 sg.
autorecenzează-te; ger. autorecenzându-mă autosugestiona (a se ~) (desp. a-u-, -ti-o-) vb. refl., ind.
prez. 1 sg. mă autosugestionez, 3 se autosugestionează;
autoreferat (înv.) (desp. a-u-) s. n., pl. autoreferate
conj. prez. să mă autosugestionez, 3 să se autosugestioneze;
autoregla (a se ~) (desp. a-u-, -re-gla) vb. refl., ind. prez.
imper. 2 sg. afirm. autosugestionează-te; ger.
1 sg. mă autoreglez, 3 se autoreglează; conj. prez. 1 sg.
autosugestionându-mă
să mă autoreglez, 3 să se autoregleze; imper. 2 sg. afirm.
+autosusţine (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1
autoreglează-te; ger. autoreglându-mă
sg. mă autosusţin, 2 sg. te autosusţii, 3 sg. se autosusţine;
autoreglaj (desp. a-u-, -re-glaj) s. n., pl. autoreglaje
conj. prez. 1 sg. să mă autosusţin, 3 să se autosusţină;
autoreglare (desp. a-u-, -re-gla-) s. f., g.-d. art. autoreglării; imper. 2 sg. afirm. autosusţine-te; ger. autosusţinându-
pl. autoreglări mă; part. autosusţinut
+autoreglementare (desp. a-u-, -re-gle-) s. f., g.-d. art. autoşenilă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoşenilei; pl.
autoreglementării; pl. autoreglementări autoşenile
autoritar (desp. a-u-) adj. m., pl. autoritari; f. autoritară,
autoşeniletă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoşeniletei; pl.
pl. autoritare
autoşenilete
autoritarist (desp. a-u-) adj. m., pl. autoritarişti; f.
autotaxare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autotaxării
autoritaristă, pl. autoritariste
autotelic (desp. a-u-) adj. m., pl. autotelici; f. autotelică, pl.
autoritate (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autorităţii; (instituţii,
autotelice
persoane) pl. autorităţi
autoterapie (desp. a-u-) s. f., art. autoterapia, g.-d. art.
autoriza (a ~) (desp. a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. autorizez, 3
autoterapiei; pl. autoterapii, art. autoterapiile (desp. -pi-i-)
autorizează; conj. prez. 1 sg. să autorizez, 3 să autorizeze
autotipie (desp. a-u-) s. f., art. autotipia, g.-d. art. autotipiei;
autorizare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autorizării; pl.
(clişee) pl. autotipii, art. autotipiile (desp. -pi-i-)
autorizări
!autotomie (desp. a-u-) s. f., art. autotomia, g.-d. art.
autorizaţie (desp. a-u-, -ţi-e) s. f., art. autorizaţia
autotomiei; pl. autotomii, art. autotomiile (desp. -mi-i-)
(desp. -ţi‑a), g.-d. art. autorizaţiei; pl. autorizaţii, art.
autorizaţiile (desp. -ţi-i-) autotoxină (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autotoxinei; pl.
autotoxine
autosanitară (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autosanitarei; pl.
autosanitare autotractor (desp. a-u-to-trac-) s. n., pl. autotractoare
autoselector (desp. a-u-) s. n., pl. autoselectoare autotracţiune (desp. a-u-to-trac-ţi-u-) s. f., g.-d. art.
autoservi (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. autotracţiunii
mă autoservesc, 3 sg. se autoserveşte, imperf. 1 sg. mă autotransformator (desp. a-u-to-tran-sfor-/-trans-for-) s.
autoserveam; conj. prez. 1 sg. să mă autoservesc, 3 să se n., pl. autotransformatoare
autoservească; imper. 2 sg. afirm. autoserveşte-te; ger. autotransport (desp. a-u-to-tran-sport/-trans-port) s. n.,
autoservindu-mă pl. autotransporturi
285 avea2
autotransportor (desp. a-u-to-tran-spor-/-trans-por-) s. n., avangardism s. n.
pl. autotransportoare avangardist adj. m., s. m., pl. avangardişti; adj. f., s. f.
autotren (desp. a-u-) s. n., pl. autotrenuri avangardistă, pl. avangardiste
autotrof (desp. a-u-to-trof) adj. m., pl. autotrofi; f. autotrofă, avanport s. n., pl. avanporturi
pl. autotrofe avanpost s. n., pl. avanposturi
autotrofie (desp. a-u-to-tro-) s. f., art. autotrofia, g.-d. avanpremieră (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. art. avanpremierei;
autotrofii, art. autotrofiei pl. avanpremiere
autotun (desp. a-u-) s. n., pl. autotunuri avans s. n., pl. avansuri
autoturism (desp. a-u-) s. n., pl. autoturisme avansa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. avansez, 3 avansează; conj.
autoturn (desp. a-u-) s. n., pl. autoturnuri prez. 1 sg. să avansez, 3 să avanseze
autoutilitară (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoutilitarei; pl. avansare s. f., g.-d. art. avansării; pl. avansări
autoutilitare avanscenă s. f., g.-d. art. avanscenei; pl. avanscene
autovaccin (desp. a-u-) s. n., pl. autovaccinuri avantaj s. n., pl. avantaje
autovaccina (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. avantaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. avantajez, 3 avantajează,
mă autovaccinez, 3 se autovaccinează; conj. prez. 1 sg. 1 pl. avantajăm; conj. prez. 1 sg. să avantajez, 3 să
să mă autovaccinez, 3 să se autovaccineze; imper. 2 sg. avantajeze; ger. avantajând
afirm. autovaccinează-te; ger. autovaccinându-mă avantajant (rar) adj. m., pl. avantajanţi; f. avantajantă, pl.
autovaccinare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autovaccinării; avantajante
pl. autovaccinări avantajare s. f., g.-d. art. avantajării
autovehicul (desp. a-u-) s. n., pl. autovehicule avantajos adj. m., pl. avantajoşi; f. avantajoasă, pl.
autozom (desp. a-u-) s. m., pl. autozomi avantajoase
autumnal (desp. a-u-) adj. m., pl. autumnali; f. autumnală, !avantbec s. n., pl. avantbecuri
pl. autumnale avantren s. n., pl. avantrenuri
autunian1 [au pron. fr. o] (desp. au-tu-ni-an) adj. m., pl. avar adj. m., s. m., pl. avari; adj. f., s. f. avară, pl. avare
autunieni (desp. -ni-eni); f. autuniană, pl. autuniene
avaria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. avariez (desp.
autunian2 [au pron. fr. o] (desp. au-tu-ni-an) s. n.
-ri-ez), 3 avariază, 1 pl. avariem; conj. prez. 1 sg. să
auversian1 [au pron. fr. o] (desp. au-ver-si-an) adj. m., pl. avariez, 3 să avarieze; ger. avariind (desp. -ri-ind)
auversieni (desp. -si-eni); f. auversiană, pl. auversiene
avarie (desp. -ri-e) s. f., art. avaria (desp. -ri-a), g.-d. art.
auversian2 [au pron. fr. o] (desp. au-ver-si-an) s. n. avariei; pl. avarii, art. avariile (desp. -ri-i-)
auxiliar1 [x pron. gz] (desp. a-u-, -li-ar) adj. m., pl. avariere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. avarierii; pl. avarieri
auxiliari; f. auxiliară, pl. auxiliare
avariţie (desp. -ţi-e) s. f., art. avariţia (desp. -ţi-a), g.-d.
auxiliar2 [x pron. gz] (desp. a-u-, -li-ar) s. n., pl. auxiliare avariţii, art. avariţiei
auxină (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. auxinei; pl. auxine
avat s. m., pl. avaţi
auxocrom (desp. a-u-xo-crom) s. m., pl. auxocromi
avatar s. n., pl. avataruri
auz s. n.
avă1 (părinte) (rar, înv.) s. m.
auzi (a ~) (desp. a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aud, 2
avă2 (plasă de pescuit) (reg.) s. f., g.-d. art. avei; pl. ave
sg. auzi, 3 sg. aude, imperf. 1 auzeam; conj. prez. 1 sg. să
aud, 3 să audă; imper. 2 sg. afirm. auzi avânt s. n., pl. avânturi
auzire (rar) (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. auzirii avânta1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. avânt, 2 sg. avânţi, 3
auzit (desp. a-u-) s. n. avântă; conj. prez. 1 sg. să avânt, 3 să avânte
auzite (din ~) (desp. a-u-) loc. adv. +avânta1 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă avânt, 2 sg.
te avânţi, 3 se avântă; conj. prez. 1 sg. să mă avânt, 3 să se
+auzitor (desp. a-u-) adj. m., s. m., pl. auzitori; adj. f., s. f.
avânte; imper. 2 sg. afirm. avântă-te, ger. avântându-mă
sg. şi pl. auzitoare
!avântare s. f., g.-d. art. avântării; pl. avântări
avaet (înv.) s. n., pl. avaeturi
+AVC [cit. aveče] s. n., pl. AVC-uri [cit. avečeuri]
aval s. n.
avalanşă s. f., art. avalanşa, g.-d. art. avalanşei; pl. avalanşe avea1 (a ~) vb. aux. pentru perf. comp. 1 am, 2 sg. ai, 3 sg.
a, 2 pl. aţi, 3 pl. au; pentru cond. (prez., perf.) 1 sg. aş,
avan (pop.) adj. m., pl. avani; f. avană, pl. avane
2 sg. ai, 3 ar, 1 pl. am, 2 pl. aţi; (reg.) pentru viit. 3 sg a
avancronică s. f., g.-d. art. avancronicii; pl. avancronici (Eu/Noi am dat. Aş da. Ar da. A da.)
avanfosă s. f., g.-d. art. avanfosei !avea2 (a ~) vb. pred., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. are,
avangardă1 (avangardism) s. f., g.-d. art. avangardei; pl. 1 pl. avem, 2 pl. aveţi, 3 pl. au; imperf. 1 aveam, perf. s.
avangarde 1 sg. avui, 1 pl. avurăm, m.m.c.p. 1 pl. avuseserăm; conj.
avangardă2 (detaşament militar) s. f., g.-d. art. avangărzii; prez. 1 sg. să am, 3 să aibă; imper. 2 sg. afirm. ai, neg.
pl. avangărzi nu avea/(în tempo rapid) n-avea; ger. având; part. avut
avea (de/de-) a face 286
+avea (de/de-) a face (a ~) (a fi în legătură, în relaţii) loc. avitaminoză s. f., g.-d. art. avitaminozei; pl. avitaminoze
vb. v. avea2 aviva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. avivez, 3 avivează; conj.
avenă s. f., g.-d. art. avenei; pl. avene prez. 1 sg. să avivez, 3 să aviveze
aventura (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă aventurez, avivare s. f., g.-d. art. avivării; pl. avivări
3 se aventurează; conj. prez. 1 sg. să mă aventurez, 3 să aviz (înştiinţare) s. n., pl. avize
se aventureze; imper. 2 sg. afirm. aventurează-te; ger. aviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. avizez, 3 avizează; conj.
aventurându-mă prez. 1 sg. să avizez, 3 să avizeze
aventură s. f., g.-d. art. aventurii; pl. aventuri avizare s. f., g.-d. art. avizării; pl. avizări
aventurier (desp. -ri-er) s. m., pl. aventurieri avizier (desp. -zi-er) s. n., pl. aviziere
aventurieră (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. aventurierei; pl. avizo (navă mică) s. n., art. avizoul; pl. avizouri
aventuriere
avocado1 (fruct) s. n., art. avocadoul; pl. avocado
aventurin (cuarţ) s. n.
avocado2 (arbore) s. m., art. avocadoul; pl. avocado
aventurism s. n.
avocat (jurist) s. m., pl. avocaţi; abr. av. (dar: Avocatul
aventurist adj. m., pl. aventurişti; f. aventuristă, pl. Poporului (instituţie) s. propriu m.)
aventuriste
avocată s. f., g.-d. art. avocatei; pl. avocate; abr. av.
aventuros adj. m., pl. aventuroşi; f. aventuroasă, pl.
avocatură s. f., g.-d. art. avocaturii
aventuroase
avocaţial adj. m., pl. avocaţiali; f. avocaţială, pl. avocaţiale
avere s. f., g.-d. art. averii; pl. averi
avocăţel s. m., pl. avocăţei, art. avocăţeii
avers (faţa unei monede) s. n., pl. aversuri
avocăţesc adj. m., f. avocăţească; pl. m. şi f. avocăţeşti
aversă (ploaie) s. f., g.-d. art. aversei; pl. averse
avort s. n., pl. avorturi
aversiune (antipatie) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art.
aversiunii; pl. aversiuni avorta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. avortez, 3 avortează; conj.
prez. 1 sg. să avortez, 3 să avorteze
avertisment s. n., pl. avertismente
avorton s. m., pl. avortoni
avertiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. avertizez, 3 avertizează;
conj. prez. 1 sg. să avertizez, 3 să avertizeze !avram (reg.) (desp. a-vram) adj. m. (prun ~), s. m., pl.
avrami; adj. f., s. f. avramă (prună ~), pl. avrame
avertizare s. f., g.-d. art. avertizării; pl. avertizări
avrămeasă (reg.) (desp. a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămesei;
avertizor1 (aparat) s. n., pl. avertizoare (~ de altitudine, ~ pl. avrămese
de proximitate)
avuabil (livr.) (desp. -vu-a-) adj. m., pl. avuabili; f.
+avertizor2 (persoană) s. m., pl. avertizori (~ de integritate) avuabilă, pl. avuabile
aviar (desp. -vi-ar-) adj. m., pl. aviari; f. aviară, pl. aviare avulsiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. avulsiunii
(şi: gripă aviară)
avut s. n.
aviatic (desp. -vi-a-) adj. m., pl. aviatici; f. aviatică, pl.
avuţie s. f., art. avuţia, g.-d. art. avuţiei; pl. avuţii, art.
aviatice
avuţiile (desp. -ţi-i-)
aviatoare (desp. -vi-a-) s. f., g.-d. art. aviatoarei; pl.
!ax (anat.; tehn.) s. n., pl. axuri
aviatoare
axa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. axez, 3 axează; conj. prez. 1
aviator (desp. -vi-a-) s. m., pl. aviatori
sg. să axez, 3 să axeze
aviaţie (desp. -vi-a-ţi-e) s. f., art. aviaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
axare s. f., g.-d. art. axării; pl. axări
art. aviaţiei; pl. aviaţii, art. aviaţiile (desp. -ţi-i-)
!axă (fiz.; mat.) s. f., g.-d. art. axei; pl. axe
avicol adj. m., pl. avicoli; f. avicolă, pl. avicole
axial (desp. -xi-al) adj. m., pl. axiali; f. axială, pl. axiale
avicultoare s. f., g.-d. art. avicultoarei; pl. avicultoare
axilar adj. m., pl. axilari; f. axilară, pl. axilare
avicultor s. m., pl. avicultori
!axilă s. f., g.-d. art. axilei; pl. axile
avicultură s. f., g.-d. art. aviculturii
axiologic (desp. -xi-o-) adj. m., pl. axiologici; f. axiologică,
avid adj. m., pl. avizi; f. avidă, pl. avide
pl. axiologice
aviditate s. f., g.-d. art. avidităţii
axiologie (desp. -xi-o-) s. f., art. axiologia, g.-d. axiologii,
aviochimic (desp. -vi-o-) adj. m., pl. aviochimici; f. art. axiologiei
aviochimică, pl. aviochimice
axiomatic (desp. -xi-o-) adj. m., pl. axiomatici, f. axiomatică,
+aviofobie (desp. -vi-o-) s. f., art. aviofobia, g.-d. aviofobii, pl. axiomatice
art. aviofobiei
axiomatică (desp. -xi-o-) s. f., g.-d. art. axiomaticii
aviofon (desp. -vi-o-) s. n., pl. aviofoane
axiomatiza (a ~) (desp. -xi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
avion (desp. -vi-on) s. n., pl. avioane axiomatizez, 3 axiomatizează; conj. prez. 1 sg. să
avionetă (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. avionetei; pl. avionete axiomatizez, 3 să axiomatizeze
287 azvârlitură
axiomă (desp. -xi-o-) s. f., g.-d. art. axiomei; pl. axiome azimă s. f., g.-d. art. azimei; pl. azime
axiometru (desp. -xi-o-me-tru) s. n., art. axiometrul; pl. azi-mâine (în curând) adv.
axiometre azimioară (desp. -mioa-) s. f., g.-d. art. azimioarei; pl.
axion (desp. -xi-on) s. n., pl. axioane azimioare
!axis (anat.) s. n., pl. axisuri azimut s. n., pl. azimuturi
!axis mundi (lat.) loc. s. f. azimutal adj. m., pl. azimutali; f. azimutală, pl. azimutale
axolot s. m., pl. axoloţi
azi-noapte (noaptea trecută) adv.
axon s. m., pl. axoni
+azi-vară (vara trecută) (pop.) adv.
axonometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. axonometrici; f.
azoderivat s. m., pl. azoderivaţi
axonometrică, pl. axonometrice
axonometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. axonometria, azoospermie (desp. -os-per-/-o-sper-) s. f., art. azoospermia,
g.‑d. axonometrii, art. axonometriei; (reprezentări) pl. g.-d. azoospermii, art. azoospermiei
axonometrii, art. axonometriile (desp. -tri-i-) azot (nitrogen) s. n.; simb. N
+ayahuasca (sp.) s. f., g.-d. art. ayahuascăi azotat1 adj. m., pl. azotaţi; f. azotată, pl. azotate
ayatollah (cuv. pers.) s. m., pl. ayatollahi azotat2 s. m., pl. azotaţi
az (literă chirilică) (înv.) s. m. azotemie (desp. -zo-te-/-zot-e-) s. f., art. azotemia, g.-d.
azalee s. f., art. azaleea, g.-d. art. azaleei; pl. azalee azotemii, art. azotemiei
azbest s. n. azotic adj. m., pl. azotici; f. azotică, pl. azotice
azbestoză s. f., g.-d. art. azbestozei azotit s. m., pl. azotiţi
azbociment s. n. azotobacterie (desp. -ri-e) s. f., art. azotobacteria (desp.
azbotextolit s. n. -ri-a), g.-d. art. azotobacteriei; pl. azotobacterii, art.
azbuche (înv.) s. f., art. azbuchea azotobacteriile (desp. -ri-i-)
azbucoavnă (înv.) s. f., g.-d. art. azbucoavnei; pl. azotometru (desp. -me-tru) s. n., art. azotometrul; pl.
azbucoavne azotometre
azeotrop (desp. -ze-o-trop) adj. m., pl. azeotropi; f. azotos adj. m., pl. azotoşi; f. azotoasă, pl. azotoase
azeotropă, pl. azeotrope
azotură s. f., g.-d. art. azoturii; pl. azoturi
azeotropic (desp. ze-o-tro-) adj. m., pl. azeotropici; f.
azoturie (desp. -zo-tu-/-zot-u-) s. f., art. azoturia, g.-d.
azeotropică, pl. azeotropice
azoturii, art. azoturiei
azeotropie (desp. -ze-o-tro-) s. f., art. azeotropia, g.-d.
azeotropii, art. azeotropiei aztec adj. m., s. m., pl. azteci; adj. f., s. f. aztecă, pl. aztece
azeotropism (desp. -ze-o-tro-) s. n. azur s. n.
azer adj. m., s. m., pl. azeri; adj. f., s. f. azeră, pl. azere azurare s. f., g.-d. art. azurării
azeră (limbă) s. f., g.-d. art. azerei azurat adj. m., pl. azuraţi; f. azurată, pl. azurate
azerbaidjan [dj pron. ğ] (desp. -bai-) adj. m., s. m., pl. azurit s. n.
azerbaidjeni; adj. f., s. f. azerbaidjană, pl. azerbaidjene azuriu1 adj. m., f. azurie; pl. m. şi f. azurii
Azerbaidjan (stat) [dj pron. ğ] (desp. -bai-djan) s. propriu n. azuriu2 s. n., art. azuriul
azi adv. !azvârli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. azvârl, 2 sg. azvârli
azidă s. f., g.-d. art. azidei; pl. azide [pron. azvârli], 3 sg. azvârle, 3 pl. azvârlă, imperf. 1
azi-dimineaţă (în dimineaţa asta) adv. azvârleam; conj. prez. 1 sg. să azvârl, 3 să azvârle; imper.
azi după-amiază adv. 2 sg. afirm. azvârlă
azi după-masă adv. azvârlire s. f., g.-d. art. azvârlirii; pl. azvârliri
+azi-iarnă (iarna trecută) (pop.) adv. azvârlită (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlitei; pl. azvârlite
!azil s. n., pl. azile azvârlitor adj. m., pl. azvârlitori; f. sg. şi pl. azvârlitoare
azilant s. m., pl. azilanţi azvârlitură s. f., g.-d. art. azvârliturii; pl. azvârlituri (şi: la
azilantă s. f., g.-d. art. azilantei; pl. azilante o azvârlitură de băţ)
Ăă
!ă (literă1; sunet) s. m./n., pl. m. ă/n. ă-uri ăst (pop.) adj. pr. antepus m., g.-d. ăstui, pl. ăşti; f. astă,
ăl1 (reg.) adj. pr. antepus m., g.-d. ălui, pl. ăi; f. a, g.-d. ălei, g.-d. ăstei, pl. aste, g.-d. pl. m. şi f. ăstor (ăst om)
pl. ale, g.-d. pl. m. şi f. ălor (ăl om) ăsta (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m., g.-d. ăstuia, pl. ăştia
ăl2 (reg.) art. m., g.-d. ălui, pl. ăi; f. a, g.-d. ălei, pl. ale, g.-d. (desp. -tia); f. asta (şi cu valoare n.: Asta e sigur.), g.-d.
pl. m. şi f. ălor (omul ăl bun) ăsteia, pl. astea, g.-d. pl. m. şi f. ăstora (omul ăsta)
ăla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m., g.-d. ăluia, pl. ăia; ăstălalt pr. m., adj. pr. m., g.-d. ăstuilalt, pl. ăştilalţi, g.‑d.
f. aia, g.-d. ăleia, pl. alea, g.-d. pl. m. şi f. ălora (omul ăstorlalţi; f. astălaltă, g.-d. ăsteilalte, pl. astelalte, g.-d.
ăla bun) ăstorlalte
ălălalt (fam.) pr. m., adj. pr. m., g.-d. ăluilalt, pl. ăilalţi,
g.-d. ălorlalţi; f. ailaltă, g.-d. ăleilalte, pl. alelalte, g.-d.
ălorlalte
1
Semnul diacritic (căciula) nu trebuie omis.
Ââ
â1 (literă) [î]2 s. m./s. n., pl. m. â/n. â-uri
1
Denumită şi â din a. Circumflexul nu trebuie omis. Nu se foloseşte la iniţială sau la finală de cuvânt. Pentru condiţiile de utilizare
a literelor â şi î v. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere.
2
Litera â nu se foloseşte pentru a indica sunetul [î]; în transcriere se utilizează î.
Bb
!b1 (literă) [cit. be/bî] s. m./s. n., pl. m. b/n. b-uri babuin s. m., pl. babuini
!b2 (sunet) [cit. bî] s. m./s. n., pl. m. b/n. b-uri babuşcă (peşte) s. f., g.-d. art. babuştei; pl. babuşte
ba1 adv. (La soare mă pot uita, dar la tine ~.) babuvism s. n.
ba2 conjcţ. (~ plânge, ~ râde.) babuvist adj. m., s. m., pl. babuvişti; adj. f., s. f. babuvistă,
baba (reg.) s. f., art. babaua, g.-d. art. babalei; pl. babale pl. babuviste
babac (fam.) s. m., art. babacul, voc. babacule; pl. babaci +baby-boom (engl.) [pron. beĭbibum] s. n., pl. baby-
!babacă (înv., reg.) s. m., art. babaca, g.-d. art. babacăi/ boomuri [pron. beĭbibumuri]
babachii/lui babaca, voc. babacă; pl. babaci babyschi [baby pron. engl. beĭbi] s. n., pl. babyschiuri
!Baba-Cloanţa(-Cotoroanţa) (personaj) s. propriu f. art., babyschilift (rar) [baby pron. engl. beĭbi] s. n., pl.
g.-d. art. Babei-Cloanţa(-Cotoroanţa) babyschilifturi
babaie (înv., reg.) s. m., art. babaia, g.-d. babaie, art. babaiei !babysitter1 (engl.) [pron. beĭbisităr] s. f., g.-d. art.
babalâc (fam.) s. m., pl. babalâci babysitterei [pron. beĭbisităreĭ]; pl. babysittere [pron.
beĭbisităre]
baban (arg., fam.) adj. m., pl. babani; f. babană, pl. babane
!babysitter2 (engl.) [pron. beĭbisităr] s. m., pl. babysitteri
babană (reg.) s. f., g.-d. art. babanei; pl. babane
[pron. beĭbisitări]
!baba-oarba (joc) s. f. art., g.-d. art. babei-oarba
+babysitting (engl.) [pron. beĭbisiting] s. n., art.
babaros (arg.) s. n., pl. babaroase babysittingul [pron. beĭbisitingul]
babă s. f., g.-d. art. babei; pl. babe +baby spanac [baby pron. engl. beĭbi] s. m.
babetă (fam.) s. f., g.-d. art. babetei; pl. babete bac s. n., pl. bacuri
!babbit (aliaj) (engl.) [pron. bebit] s. n., art. babbitul [pron. bacalaureat1 (examen) (desp. -la-u-re-at) s. n., pl.
bebitul] bacalaureate; abr. (fam.) bac
+Babbit (inventator american) [pron. bebit] s. propriu bacalaureat2 (persoană) (desp. -la-u-re-at) s. m., pl. bacalaureaţi
babetă (bătrână) (fam.) s. f., g.-d. art. babetei; pl. babete bacalaureată (desp. -la-u-re-a-) s. f., g.-d. art. bacalaureatei;
!babeurre (fr.) [pron. babör] (desp. -beur-re) s. n., art. pl. bacalaureate
babeurre-ul [pron. babörul] bacanală s. f., g.-d. art. bacanalei; pl. bacanale
babilonian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. babilonieni bacantă s. f., g.-d. art. bacantei; pl. bacante
(desp. -ni-eni); adj. f., s. f. babiloniană, pl. babiloniene
bacara (cristal; joc de cărţi; decar) s. f., art. bacaraua,
babilonic (rar) adj. m., pl. babilonici; f. babilonică, pl. g.-d. art. bacaralei; (obiecte, partide) pl. bacarale (dar:
babilonice Baccarat s. propriu n.)
babilonie s. f., art. babilonia, g.-d. art. babiloniei; pl. bacator (rar) s. m.
babilonii, art. babiloniile (desp. -ni-i-)
bacă s. f., g.-d. art. bacei; pl. bace
babism s. n.
Bacău (judeţ; oraş) s. propriu n., art. Bacăul
babiţă s. f., g.-d. art. babiţei; pl. babiţe
bacăul (reg.) s. n. art. (în: a-şi găsi ~ (cu cineva))
baboi (peşte) s. m., pl. baboi, art. baboii
baccea (înv.) s. f., art. bacceaua, g.-d. art. baccelei; pl. baccele
baboiaş s. m., pl. baboiaşi
bacceli (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă baccelesc,
babord s. n., pl. baborduri 3 sg. se bacceleşte, imperf. 1 sg. mă bacceleam; conj. prez.
baborniţă s. f., g.-d. art. baborniţei; pl. baborniţe 1 sg. să mă baccelesc, 3 să se baccelească; imper. 2 sg.
baboşă (reg.) s. f., art. baboşa, g.-d. art. baboşei; pl. baboşe afirm. bacceleşte-te; ger. baccelindu-mă
291 bainită
bachelită s. f., g.-d. art. bachelitei baculit s. m., pl. baculiţi
Bacchus v. Bahus +ba da adv. + adv.
baci s. m., pl. baci, art. bacii +badantă (îngrijitoare) s. f., g.-d. art. badantei; pl. badante
bacifer adj. m., pl. baciferi; f. baciferă, pl. bacifere !bade (pop.) s. m., art. badea, g.-d. art. badei/badii/lui badea;
baciform adj. m., pl. baciformi; f. baciformă, pl. baciforme voc. bade/badeo
bacil s. m., pl. bacili +badge (engl.) [pron. beğ] s. n., pl. badge-uri [pron. beğuri]
bacilar adj. m., pl. bacilari; f. bacilară, pl. bacilare badian (reg.) (desp. -di-an) s. m., pl. badiani
!bacilemie (desp. -ci-le-/-cil-e-) s. f., art. bacilemia, g.-d. badijona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. badijonez, 3 badijonează;
art. bacilemiei; pl. bacilemii, art. bacilemiile (desp. -mi-i-) conj. prez. 1 sg. să badijonez, 3 să badijoneze
baciliform adj. m., pl. baciliformi; f. baciliformă, pl. baciliforme badijonaj s. n., pl. badijonaje
baciloză s. f., g.-d. art. bacilozei; pl. baciloze badijonare s. f., g.-d. art. badijonării; pl. badijonări
background (engl.) [pron. bekgraŭnd] (desp. back-ground) badinerie s. f., art. badineria, g.-d. badinerii, art. badineriei
s. n., pl. backgrounduri [pron. bekgraŭnduri] !badlands (terenuri aride) (engl.) [pron. bedlendz] (desp.
backhand (engl.) [pron. bekhend] (desp. back-hand) s. n., bad-lands) s. n. pl.
pl. backhanduri [pron. bekhenduri] !Badlands (regiune din SUA) (engl.) [pron. bedlendz]
+backup (engl.) [pron. bekap] (desp. back-up) s. n., pl. (desp. Bad-lands) s. propriu n. pl.
backupuri [pron. bekapuri] badminton (engl.) [pron. bedminton] s. n., art. badmintonul
baclava (ba-cla-) s. f., art. baclavaua, g.-d. art. baclavalei; [pron. bedmintonul]
pl. baclavale !baedeker (ghid) (înv.) (germ.) [pron. bedekăr] (desp.
bacon (engl.) [pron. beĭkăn] s. n., art. baconul [pron. beĭkănul] bae‑) s. n., pl. baedekeruri [pron. bedekăruri]
bacşiş s. n., pl. bacşişuri Baedeker (editor german) [pron. bedekăr] s. propriu
bacterian (desp. -ri-an) adj. m., pl. bacterieni (desp. baftă (fam.) s. f., g.-d. art. baftei; pl. bafte
-ri‑eni); f. bacteriană, pl. bacteriene
baga s. f., art. bagaua, g.-d. art. bagalei
bactericid1 adj. m., pl. bactericizi; f. bactericidă, pl. bactericide
bagaj s. n., pl. bagaje
bactericid2 s. n., pl. bactericide
bagajist s. m., pl. bagajişti
bacterie (desp. -ri-e) s. f., art. bacteria (desp. -ri-a), g.-d.
bagatelă s. f., g.-d. art. bagatelei; pl. bagatele
art. bacteriei; pl. bacterii, art. bacteriile (desp. -ri-i-)
bagateliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bagatelizez, 3 bagatelizează;
!bacteriemie (desp. -ri-e-) s. f., art. bacteriemia, g.-d. art.
conj. prez. 1 sg. să bagatelizez, 3 să bagatelizeze
bacteriemiei; pl. bacteriemii, art. bacteriemiile (desp. -mi‑i-)
bacteriocecidie (desp. -ri-o-) s. f., art. bacteriocecidia, g.-d. bagatelizare s. f., g.-d. art. bagatelizării
bacteriocecidii, art. bacteriocecidiei bagdadie (reg.) s. f., art. bagdadia, g.-d. art. bagdadiei; pl.
bacteriofag (desp. -ri-o-) s. m., pl. bacteriofagi bagdadii, art. bagdadiile (desp. -di-i-)
bacteriofagie (desp. -ri-o-) s. f., art. bacteriofagia, g.-d. bagea (reg.) s. f., art. bageaua, g.-d. art. bagelei; pl. bagele
bacteriofagii, art. bacteriofagiei bageac (lucarnă) (reg.) s. n., pl. bageacuri
bacterioliză (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriolizei bageacă (gură a coşului) (reg.) s. f., g.-d. art. bagecii; pl.
bacteriolizină (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriolizinei bageci
bacterioloagă v. bacteriologă baghetă s. f., g.-d. art. baghetei; pl. baghete
bacteriolog (desp. -ri-o-) s. m., pl. bacteriologi bahic adj. m., pl. bahici; f. bahică, pl. bahice
!bacteriologă (livr.)/(colocv.) bacterioloagă (desp. -ri-o-) bahnă (reg.) s. f., g.-d. art. bahnei; pl. bahne
s. f., g.-d. art. bacteriologei/bacterioloagei; pl. bacteriologe/ baht s. m., pl. bahţi
bacterioloage Bahus (zeul beţiei la romani)/(lat.) Bacchus [cch pron. k]
bacteriologic (desp. -ri-o-) adj. m., pl. bacteriologici; f. s. propriu m.
bacteriologică, pl. bacteriologice bai (reg.) s. n., pl. baiuri
bacteriologie (desp. -ri-o-) s. f., art. bacteriologia, g.-d. baiaderă s. f., g.-d. art. baiaderei; pl. baiadere
bacteriologii, art. bacteriologiei Baia Mare (oraş) s. propriu f. art., g.-d. art. Băii Mari
bacteriostatic1 (desp. -ri-os-ta-/-o-sta-) adj. m., pl. +Baia Sprie (oraş) s. propriu f. art., g.-d. art. Băii Sprie
bacteriostatici; f. bacteriostatică, pl. bacteriostatice
baibafir (înv.) (desp. bai-) s. n., pl. baibafire
bacteriostatic2 (desp. -ri-os-ta-/-o-sta-) s. n., pl. bacteriostatice
baibarac (reg.) (desp. bai-) s. n., pl. baibarace
bacteriostază (desp. -ri-os-ta-/-o-sta-) s. f., g.-d. art.
bacteriostazei baider (reg.) (desp. bai-) s. n., pl. baidere
bacterioză (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriozei; pl. baideraş (reg.) (bai-) s. n., pl. baideraşe
bacterioze baie s. f., art. baia, g.-d. art. băii; pl. băi
bacteriurie (desp. -ri-u-) s. f., art. bacteriuria, g.-d. !baieră (pop.) s. f., g.-d. art. baierii; pl. baieri
bacteriurii, art. bacteriuriei bainită (desp. ba-i-) s. f., g.-d. art. bainitei
bain-marie 292
!bain-marie (fr.) [pron. bẽmari] (desp. -rie) s. n., art. bain- balasta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. balastez, 3 balastează;
marie-ul [pron. bẽmariul] conj. prez. 1 sg. să balastez, 3 să balasteze
baionetă s. f., g.-d. art. baionetei; pl. baionete balastare s. f., g.-d. art. balastării; pl. balastări
bairac (înv.) (desp. ba-i-) s. n., pl. bairace balastieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. balastierei; pl. balastiere
bairam (petrecere) (fam.) (desp. bai-) s. n., pl. bairamuri balastor s. n., pl. balastoare
Bairam (sărbători musulmane) (desp. Bai-) s. propriu n. balaş (înv.) s. n., pl. balaşuri
bairamlâc (înv.) (desp. bai-) s. n., pl. bairamlâcuri balaur s. m., pl. balauri
baiţ s. n., (sorturi) pl. baiţuri (desp. bai-) balauroaică (rar) (desp. -la-u-) s. f., g.-d. art. balauroaicei;
baiu (reg.) (desp. -iu) interj. pl. balauroaice
bajoaier (desp. -joa-) s. n., pl. bajoaiere bală (monstru) (pop.) s. f., g.-d. art. balei; pl. bale
bajocian1 (desp. -ci-an) adj. m., pl. bajocieni (desp. -ci-eni); balâc1 (batog de nisetru) (înv.) s. n.
f. bajociană, pl. bajociene balâc2 (calcan) (înv.) s. m., pl. balâci
bajocian2 (desp. -ci-an) s. n. balboa (moneda panameză) (desp. -bo-a) s. m., pl. balboa;
bal s. n., pl. baluri simb. B, ฿
balaban1 (înv., reg.) s. m., pl. balabani +Balboa (explorator spaniol) s. propriu
balaban2 (reg.) adj. m., pl. balabani; f. balabană, pl. balabane balcaniadă (desp. -ni-a-) s. f., g.-d. art. balcaniadei; pl.
balabustă (fam.) s. f., g.-d. art. balabustei; pl. balabuste balcaniade
baladă s. f., g.-d. art. baladei; pl. balade balcanic adj. m., pl. balcanici; f. balcanică, pl. balcanice
balader s. n., pl. baladere balcanism s. n., pl. balcanisme
baladesc adj. m., f. baladescă; pl. m. şi f. baladeşti balcanist s. m., pl. balcanişti
baladin (livr.) s. m., pl. baladini balcanistă s. f., g.-d. art. balcanistei; pl. balcaniste
baladină (livr.) s. f., g.-d. art. baladinei; pl. baladine balcanistică s. f., g.-d. art. balcanisticii
balador s. n., pl. baladoare balcanoloagă v. balcanologă
balafon s. n., pl. balafoane balcanolog s. m., pl. balcanologi
balalaică s. f., g.-d. art. balalaicii; pl. balalaici !balcanologă (livr.)/(colocv.) balcanoloagă s. f., g.-d. art.
balcanologei/balcanoloagei; pl. balcanologe/balcanoloage
balama s. f., art. balamaua, g.-d. art. balamalei; pl. balamale
balcanologie s. f., art. balcanologia, g.-d. balcanologii, art.
balamuc s. n., pl. balamucuri
balcanologiei
balamut (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamuţi; adj. f., s. f.
balcâz (reg.) adj. m., pl. balcâzi; f. balcâză, pl. balcâze
balamută, pl. balamute
balcon s. n., pl. balcoane
balamuţie (înv.) s. f., art. balamuţia, g.-d. art. balamuţiei;
pl. balamuţii, art. balamuţiile (desp. -ţi-i-) balconaş s. n., pl. balconaşe
!balang interj. baldachin s. n., pl. baldachine
balangă (pop.) s. f., g.-d. art. bălăngii; pl. bălăngi bale (secreţii) s. f. pl.
balanită s. f., g.-d. art. balanitei; pl. balanite !balegă s. f., g.-d. art. balegii; pl. balegi
balans s. n., pl. balansuri baleia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. baleiez, 3 baleiază, 1 pl.
baleiem; conj. prez. 1 sg. să baleiez, 3 să baleieze; ger.
balansa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. balansez, 3 balansează;
baleind
conj. prez. 1 sg. să balansez, 3 să balanseze
baleiaj (desp. le-iaj) s. n., pl. baleiaje
balansare s. f., g.-d. art. balansării; pl. balansări
baleiere s. f., g.-d. art. baleierii
balansier (dispozitiv; bară; organ) (desp. -si-er) s. n., pl.
balansiere balenă s. f., g.-d. art. balenei; pl. balene
balansină s. f., g.-d. art. balansinei; pl. balansine balenieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. balenierei; pl. baleniere
balansoar (fotoliu) s. n., pl. balansoare balercă (reg.) s. f., g.-d. art. balercii; pl. balerci
balansor (dispozitiv) s. n., pl. balansoare balercuţă (reg.) s. f., g.-d. art. balercuţei; pl. balercuţe
+Balanţa (constelaţie) s. propriu f. art., neart. Balanţă, balerin (dansator; tip de pantofi) s. m., pl. balerini
g.‑d. art. Balanţei (În Balanţă sunt două stele strălucitoare.) balerină s. f., g.-d. art. balerinei; pl. balerine
balanţă (cântar) s. f., g.-d. art. balanţei; pl. balanţe balet s. n., pl. balete
+Balanţă (zodie) s. propriu f., g.-d. art. Balanţei; (nativi baletist (înv.) s. m., pl. baletişti
din zodia Balanţă) pl. Balanţe baletistă (înv.) s. f., g.-d. art. baletistei; pl. baletiste
balanus (crustaceu) s. m. balie (reg.) (desp. -li-e) s. f., art. balia (desp. -li-a), g.-d.
balaoacheş (desp. -oa-) adj. m., s. m., pl. balaoacheşi; adj. art. baliei; pl. balii, art. baliile (desp. -li-i-)
f., s. f. balaoacheşă, art. balaoacheşa, pl. balaoacheşe balimez (înv.) s. n., pl. balimezuri
balast s. n., pl. balasturi balistă s. f., g.-d. art. balistei; pl. baliste
293 bandajare
balistic adj. m., pl. balistici; f. balistică, pl. balistice balustradă s. f., g.-d. art. balustradei; pl. balustrade
balistică s. f., g.-d. art. balisticii balustru s. m., art. balustrul; pl. baluştri, art. baluştrii
balistician (desp. -ci-an) s. m., pl. balisticieni (desp. -ci‑eni) +bam interj.
balistograf (desp. -to-graf) s. n., pl. balistografe bamă s. f., g.-d. art. bamei; pl. bame
balivernă s. f., g.-d. art. balivernei; pl. baliverne bambus s. m., pl. bambuşi
baliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. balizez, 3 balizează; conj. ban s. m., pl. bani
prez. 1 sg. să balizez, 3 să balizeze banal1 adj. m., pl. banali; f. banală, pl. banale
balizaj s. n., pl. balizaje banal2 s. n.
balizare s. f., g.-d. art. balizării; pl. balizări banalitate s. f., g.-d. art. banalităţii; (lucruri, vorbe, idei)
baliză s. f., g.-d. art. balizei; pl. balize pl. banalităţi
balmoş (reg.) s. n. banaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. banalizez, 3 banalizează;
balnear (desp. -ne-ar) adj. m., pl. balneari; f. balneară, pl. conj. prez. 1 sg. să banalizez, 3 să banalizeze
balneare banalizare s. f., g.-d. art. banalizării
balneoclimateric (desp. -ne-o-cli-) adj. m., pl. banan (arbore) (rar) s. m., pl. banani
balneoclimaterici; f. balneoclimaterică, pl. balneoclimaterice banană (fruct) s. f., g.-d. art. bananei; pl. banane
balneoclimatic (rar) (desp. -ne-o-cli-) adj. m., pl. bananier1 (arbore) (desp. -ni-er) s. m., pl. bananieri
balneoclimatici; f. balneoclimatică, pl. balneoclimatice
bananier2 (desp. -ni-er) adj. m., pl. bananieri; f. bananieră,
+balneofizioterapeut (desp. -ne-o-fi-zi-o-) s. m., pl. pl. bananiere
balneofizioterapeuţi
bananier3 (navă) (desp. -ni-er) s. n., pl. bananiere
+balneofizioterapeută (desp. -ne-o-fi-zi-o-) s. f., g.-d. art.
banat (ţinut, dregătorie) s. n., pl. banate
balneofizioterapeutei; pl. balneofizioterapeute
Banat (regiune) s. propriu n.
balneoloagă v. balneologă
banatit s. n.
balneolog (desp. -ne-o-) s. m., pl. balneologi
!balneologă (livr.)/(colocv.) balneoloagă (desp. -ne-o‑) bană (semn pescăresc) s. f., g.-d. art. banei; pl. bane
s. f., g.-d. art. balneologei/balneoloagei; pl. balneologe/ banc s. n., pl. bancuri
balneoloage +bancabil adj. m., pl. bancabili; f. bancabilă, pl. bancabile
balneologic (desp. -ne-o-) adj. m., pl. balneologici; f. bancaizăn (desp. -cai-) s. n., pl. bancaizăne
balneologică, pl. balneologice bancar adj. m., pl. bancari; f. bancară, pl. bancare
balneologie (desp. -ne-o-) s. f., art. balneologia, g.-d. bancă s. f., g.-d. art. băncii; pl. bănci
balneologii, art. balneologiei bancher s. m., pl. bancheri
balneoterapie (desp. -ne-o-) s. f., art. balneoterapia, g.-d. banchet s. n., pl. banchete
balneoterapii, art. balneoterapiei
banchetă s. f., g.-d. art. banchetei; pl. banchete
balograf (desp. -lo-graf) s. n., pl. balografe
banchină s. f., g.-d. art. banchinei; pl. banchine
balon s. n., pl. baloane
banchiză s. f., g.-d. art. banchizei; pl. banchize
balona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. balonez, 3 balonează; conj.
bancnotă (desp. -ban-cno-/banc-no-) s. f., g.-d. art.
prez. 1 sg. să balonez, 3 să baloneze
bancnotei; pl. bancnote
balonare s. f., g.-d. art. balonării; pl. balonări
banco (rar) s. n. (în: a face ~)
balonaş s. n., pl. balonaşe
bancocrat (rar) (desp. -co-crat) s. m., pl. bancocraţi
balonet s. n., pl. balonete
bancocraţie (rar) (desp. -co-cra-) s. f., art. bancocraţia,
balon-sondă s. n., pl. baloane-sondă
g.‑d. bancocraţii, art. bancocraţiei
!balonzaid (desp. -zaid) s. n., pl. balonzaide
bancomat s. n., pl. bancomate
balot s. n./s. m., pl. n. baloturi/m. baloţi (~ de paie)
bancrut (rar) s. m., pl. bancruţi
balotaj s. n., pl. balotaje
bancruta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. bancrutez, 3
balsa (arbore) s. m. bancrutează; conj. prez. 1 sg. să bancrutez, 3 să bancruteze
balsam s. n., pl. balsamuri bancrutar (rar) s. m., pl. bancrutari
balsamic adj. m., pl. balsamici; f. balsamică, pl. balsamice bancrută s. f., g.-d. art. bancrutei; pl. bancrute
balsamină s. f., g.-d. art. balsaminei; pl. balsamine banda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandează, imperf. 3
baltag s. n., pl. baltage pl. se bandau; conj. prez. 3 să se bandeze; ger. bandându‑se
baltă s. f., g.-d. art. bălţii; pl. bălţi bandaj s. n., pl. bandaje
baltic adj. m., pl. baltici; f. baltică, pl. baltice (ţările ~) bandaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bandajez, 3 bandajează, 1
+Baltica s. propriu f. art., g.-d. art. Balticii pl. bandajăm; conj. prez. 1 sg. să bandajez, 3 să bandajeze;
!Baltică (Marea ~) s. propriu f. art., g.-d. art. Mării Baltice ger. bandajând
baluba (nume etnic) s. m. bandajare s. f., g.-d. art. bandajării; pl. bandajări
bandajist 294
bandajist s. m., pl. bandajişti bar2 (unitate de măsură) s. m., pl. bari; simb. bar (20 bar)
+bandană s. f., g.-d. art. bandanei; pl. bandane bara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. barez, 3 barează; conj. prez.
bandare s. f., g.-d. art. bandării 1 sg. să barez, 3 să bareze
bandă1 (fâşie) s. f., g.-d. art. benzii; pl. benzi barabancă (tobă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. barabancei; pl.
bandă2 (grup) s. f., g.-d. art. bandei; pl. bande barabance
+bandeletă s. f., g.-d. art. bandeletei; pl. bandelete barabanci (toboşar) (înv.) s. m., pl. barabanci
banderilă (livr.) s. f., g.-d. art. banderilei; pl. banderile baraboi (plantă) s. m., pl. baraboi, art. baraboii
banderolare s. f., g.-d. art. banderolării barabulă (reg.) s. f., g.-d. art. barabulei; pl. barabule
banderolă s. f., g.-d. art. banderolei; pl. banderole barabulişte (reg.) s. f., g.-d. art. barabuliştii; pl. barabulişti
bandieră (rar) (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. bandierei; pl. barabuşcă (reg.) s. f., g.-d. art. barabuştei; pl. barabuşte
bandiere baracament (rar) s. n., pl. baracamente
bandit s. m., pl. bandiţi baracă s. f., g.-d. art. barăcii; pl. barăci
banditesc adj. m., f. banditească; pl. m. şi f. banditeşti baragladină (pop.) (desp. -ra-gla-) s. f., g.-d. art.
banditeşte adv. baragladinei; pl. baragladine
banditism s. n., pl. banditisme baraj s. n., pl. baraje
bandoală (femeie proastă) (reg.) s. f., g.-d. art. bandoalei; barajist s. m., pl. barajişti
pl. bandoale barată s. f., g.-d. art. baratei; pl. barate
bandolă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandolei; pl. bară s. f., g.-d. art. barei; pl. bare
bandole barbacană s. f., g.-d. art. barbacanei; pl. barbacane
bandotecă s. f., g.-d. art. bandotecii; pl. bandoteci barba-caprei (plantă) (desp. -ca-prei) s. f. art., g.-d. art.
bandou s. n., art. bandoul; pl. bandouri bărbii-caprei
!bandulă (frânghie) s. f., g.-d. art. bandulei; pl. bandule barba-împăratului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bărbii-
bandulieră (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. bandulierei; pl. împăratului
banduliere barba-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bărbii-lupului
bandurar (rar) s. m., pl. bandurari barbar adj. m., s. m., pl. barbari; adj. f., s. f. barbară, pl.
bandură1 (cârpă, femeie depravată) (reg.) s. f., g.-d. art. barbare
bandurei; pl. bandure barbarie s. f., art. barbaria, g.-d. art. barbariei; (fapte) pl.
bandură2 (instrument muzical) (rar) s. f., g.-d. art. barbarii, art. barbariile (desp. -ri-i-)
bandurii; pl. banduri barbarism s. n., pl. barbarisme
bandurist (rar) s. m., pl. bandurişti barba-ursului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bărbii-ursului
banduristă (rar) s. f., g.-d. art. banduristei; pl. banduriste barbă s. f., g.-d. art. bărbii; pl. bărbi
bang1 interj. !barbă-albastră (bărbat care schimbă nevestele) (fam.) s.
bang2 s. n. (şi în: ~ sonic) m., g.-d. art. lui barbă-albastră; pl. barbă-albastră
bangăt (rar) s. n., pl. bangăte Barbă-Albastră (personaj) s. propriu m.
banieră (înv.) (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. banierei; pl. baniere +barbecue (engl.) [cue pron. kĭu] s. n., pl. barbecue-uri
baniţă s. f., g.-d. art. baniţei; pl. baniţe barbet (prepelicar) (rar) s. m., pl. barbeţi
banjo s. n., art. banjoul; pl. banjouri barbetă (favoriţi; parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbetei; pl.
banking (engl.) [pron. benking] s. n., art. bankingul [pron. barbete
benkingul] barbişă (rar) s. f., art. barbişa, g.-d. art. barbişei; pl. barbişe
banner (engl.) [pron. benăr] s. n., pl. bannere [pron. benăre] barbişon s. n., pl. barbişoane
bantoid adj. m, pl. bantoizi; f. bantoidă, pl. bantoide barbiton s. n., pl. barbitoane
!bantu1 adj. invar. (limbi ~) barbituric1 adj. m., pl. barbiturici; f. barbiturică, pl.
!bantu2 (nume etnic) s. m. şi f., pl. bantu barbiturice
bantustan (desp. -tus-tan/-tu-stan) s. n., pl. bantustane barbituric2 s. n., pl. barbiturice
+ba nu adv. + adv. barbiturism s. n.
baobab s. m., pl. baobabi barbotaj s. n., pl. barbotaje
baptism (rar) s. n. barbotare s. f., g.-d. art. barbotării; pl. barbotări
baptist adj. m., s. m., pl. baptişti; adj. f., s. f. baptistă, pl. barbotină s. f., g.-d. art. barbotinei
baptiste barbun s. m., pl. barbuni
baptisteriu [riu pron. rĭu] s. n., art. baptisteriul; pl. barbut (joc) s. n.
baptisterii, art. baptisteriile (desp. -ri-i-) barbută (monedă veche) s. f., g.-d. art. barbutei; pl. barbute
bar1 (local) s. n., pl. baruri barc s. n., pl. barcuri
295 basculantă
barcagiu s. m., art. barcagiul; pl. barcagii, art. barcagiii barogramă (desp. -ro-gra-) s. f., g.-d. art. barogramei; pl.
(desp. -gi-ii) barograme
barcană s. f., g.-d. art. barcanei; pl. barcane barometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. barometrici; f.
barcarolă s. f., g.-d. art. barcarolei; pl. barcarole barometrică, pl. barometrice
barcaz s. n., pl. barcazuri barometru (desp. -me-tru) s. n., art. barometrul; pl.
barcă s. f., g-d. art. bărcii; pl. bărci barometre
barchentină s. f., g.-d. art. barchentinei; pl. barchentine baron s. m., voc. baroane; pl. baroni
bard s. m., pl. barzi baronarcoză s. f., g.-d. art. baronarcozei
!bardac1 (prun) (reg.) s. m., pl. bardaci baroneasă s. f., g.-d. art. baronesei; pl. baronese
!bardac2 (vas) (reg.) s. n., pl. bardace baronet s. m., pl. baroneţi
!bardacă (cană; prună) (reg.) s. f., g.-d. art. bardacei; pl. baronie (rar) s. f., art. baronia, g.-d. art. baroniei; pl.
bardace baronii, art. baroniile (desp. -ni-i-)
bardă s. f., g.-d. art. bărzii; pl. bărzi baroreceptor s. m., pl. baroreceptori
bardou (animal hibrid) s. m., art. bardoul baros s. n., pl. baroase
barem1 adv. !barosan (fam.) adj. m., s. m., pl. barosani; adj. f., s. f.
barosană, pl. barosane
barem2 s. n., pl. bareme
baroscop (desp. -ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. baroscoape
baretă (bentiţă, bonetă) s. f., g.-d. art. baretei; pl. barete
barotermograf (desp. -mo-graf) s. n., pl. barotermografe
baretor s. n., pl. baretoare
barotermometru (desp. -me-tru) s. n., art. barotermometrul;
barhet s. n., (sorturi) pl. barheturi
pl. barotermometre
baric1 adj. m., pl. barici; f. barică, pl. barice
barou s. n., art. baroul; pl. barouri
+baric2 (butoi) s. n., pl. baricuri
barremian1 (desp. -mi-an) adj. m., pl. barremieni (desp.
baricada (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. baricadez, 3 baricadează; -mi-eni); f. barremiană, pl. barremiene
conj. prez. 1 sg. să baricadez, 3 să baricadeze
barremian2 (desp. -mi-an) s. n.
baricadare s. f., g.-d. art. baricadării; pl. baricadări
barşon (reg.) s. n., pl. barşoane
baricadă s. f., g.-d. art. baricadei; pl. baricade
+barter (engl.) [er pron. ăr] s. n., pl. bartere
baricentru s. n., art. baricentrul; pl. baricentre
bartiţă (rar) s. f., g.-d. art. bartiţei; pl. bartiţe
barie (desp. -ri-e) s. f., art. baria (desp. -ri-a), g.-d. art.
bartonian1 (desp. -ni-an) adj. m., pl. bartonieni (desp.
bariei; pl. barii, art. bariile (desp. -ri-i-)
-ni‑eni); f. bartoniană, pl. bartoniene
barieră (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. barierei; pl. bariere
bartonian2 (desp. -ni-an) s. n.
baril s. m., pl. barili
barză s. f., g.-d. art. berzei; pl. berze
barimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. barimetria, g.-d. bas1 (cântăreţ, sunet) s. m., pl. başi
barimetrii, art. barimetriei
bas2 (contrabas) s. n., pl. basuri
barion (desp. -ri-on) s. m., pl. barioni
basamac (pop.) s. n., (sorturi) pl. basamace
barionic (desp. -ri-o-) adj. m., pl. barionici; f. barionică, pl.
basarabean adj. m., s. m., pl. basarabeni; adj. f. basarabeană,
barionice
pl. basarabene
barisferă (desp. -ris-fe-/-ri-sfe-) s. f., g.-d. art. barisferei
basarabeancă s. f., g.-d. art. basarabencei; pl. basarabence
bariş (reg.) s. n., pl. barişe
bas-bariton s. m., pl. başi-baritoni, art. başi-baritonii
barită s. f., g.-d. art. baritei; pl. barite
!basc1 (beretă; parte a unei jachete/fuste) s. n., pl. bascuri
baritină s. f., g.-d. art. baritinei; pl. baritine
basc2 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f.
bariton1 (cântăreţ) s. m., pl. baritoni bască, pl. basce
bariton2 (instrument muzical) s. n., pl. baritoane bască1 (lâna tunsă de pe o oaie; bluză; vestă) (înv., reg.)
bariu [riu pron. rĭu] s. n., art. bariul; simb. Ba s. f., g.-d. art. băştii; pl. băşti
barjă s. f., art. barja, g.-d. art. barjei; pl. barje bască2 (limbă) s. f., g.-d. art. bascei
barman s. m., pl. barmani baschet1 (gheată) s. m., pl. bascheţi
barmaniţă (fam.) s. f., g.-d. art. barmaniţei; pl. barmaniţe baschet2 (joc) s. n.
barn s. m., pl. barni baschetbal (înv.) s. n.
baroană s. f., g.-d. art. baroanei; pl. baroane baschetbalist s. m., pl. baschetbalişti
baroc1 adj. m., pl. baroci; f. barocă, pl. baroce baschetbalistă s. f., g.-d. art. baschetbalistei; pl. baschetbaliste
baroc2 s. n. bascula (a ~) vb., ind. prez. 3 basculează, imperf. 3 pl.
barocameră s. f., g.-d. art. barocamerei; pl. barocamere basculau; conj. prez. 3 să basculeze
baroforeză s. f., g.-d. art. baroforezei basculant adj. m., pl. basculanţi; f. basculantă, pl. basculante
barograf (desp. -ro-graf) s. n., pl. barografe basculantă s. f., g.-d. art. basculantei; pl. basculante
basculare 296
basculare s. f., g.-d. art. basculării; pl. basculări başkir adj. m., s. m., pl. başkiri; adj. f., s. f. başkiră, pl.
basculator s. n., pl. basculatoare başkire
basculă s. f., g.-d. art. basculei; pl. bascule başkiră (limbă) s. f., g.-d. art. başkirei
baseball (engl.) [pron. beĭsbol] s. n., art. baseballul [pron. başoaldă (arg.) s. f., g.-d. art. başoaldei; pl. başoalde
beĭsbolul] !baştă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. băştii; pl. băşti
!basedow [s pron. germ. z] s. n., art. basedowul/boala (lui) +baştină (origine) (înv.) s. f., g.-d. art. baştinei
Basedow(-Graves) [s pron. germ. z, Graves pron. engl. baştină (de ~) loc. adj. (loc ~)
greĭvz] loc. s. f., g.-d. art. bolii (lui) Basedow(-Graves)
batal1 (berbec) s. m., pl. batali
Basedow (von ~) (medic german) [pron. fonbazedov] s.
batal2 (groapă) s. n., pl. batale
propriu
batalion (desp. -li-on) s. n., pl. batalioane
basedowian [s pron. germ. z] (desp. -wi-an) adj. m., s. m.,
pl. basedowieni (desp. -wi-eni); adj. f., s. f. basedowiană, batant1 adj. m., pl. batanţi; f. batantă, pl. batante
pl. basedowiene batant2 (panou) s. n., pl. batante
baset s. m., pl. baseţi !batard adj. m. (+ s. n.: caracter ~); f. batardă (literă ~), pl.
BASIC/Basic (engl.) [pron. beĭsik] s. propriu n. batarde
Basic-English (engl.) [pron. beĭsikingliş] s. n. +batardă s. f., g.-d. art. batardei; pl. batarde
basidie (desp. -di-e) s. f., art. basidia (desp. -di-a), g.-d. art. batardou s. n., art. batardoul; pl. batardouri
basidiei; pl. basidii, art. basidiile (desp. -di-i-) batat (plantă) s. m., pl. bataţi
basidiomicetă (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. basidiomicetei; batată (tubercul) s. f., g.-d. art. batatei; pl. batate
pl. basidiomicete batav adj. m., s. m., pl. batavi; adj. f., s. f. batavă, pl. batave
basidiospor (desp. -di-os-por/-o-spor) s. m., pl. basidiospori bată s. f., g.-d. art. betei; pl. bete
basist s. m., pl. basişti !batăr (reg.) adv.
basm s. n., pl. basme +batăr că/batăr să (reg.) loc. conjcţ.
basma s. f., art. basmaua, g.-d. art. basmalei; pl. basmale batcă (reg.) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce
basmangiu (înv.) s. m., art. basmangiul; pl. basmangii, art. bate (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bat, 2 sg. baţi, 3 sg.
basmangiii (desp. -gi-ii)
bate, imperf. 1 băteam, perf. s. 1 sg. bătui, m.m.c.p. 1 pl.
basnă (înv.) s. f., art. basnei; pl. basne bătuserăm; conj. prez. 1 sg. să bat, 3 să bată; imper. 2 pl.
bason (livr.) s. n., pl. basoane (nu) bateţi; ger. bătând; part. bătut
basorelief (desp. -li-ef) s. n., pl. basoreliefuri +bate joc (a-şi ~) (a ironiza) loc. vb., v. bate; imper. 2 sg.
basta (fam.) adv. afirm. bate-ţi joc, neg. nu-ţi bate joc; ger. bătându-mi joc
bastard adj. m., s. m., pl. bastarzi; adj. f., s. f. bastardă, pl. batel (rar) s. n.
bastarde batere s. f., g.-d. art. baterii; pl. bateri
bastardare (înv.) s. f., g.-d. art. bastardării; pl. bastardări baterie s. f., art. bateria, g.-d. art. bateriei; pl. baterii, art.
bastarn adj. m., s. m., pl. bastarni bateriile (desp. -ri-i-)
bastiment s. n., pl. bastimente baterist s. m., pl. baterişti
bastingaj s. n., pl. bastingaje bathonian1 (desp. -tho-ni-an) adj. m., pl. bathonieni (desp.
bastion (fortificaţie) (desp. -ti-on) s. n., pl. bastioane -tho-ni-eni); f. bathoniană, pl. bathoniene
baston (băţ) s. n., pl. bastoane bathonian2 (desp. -tho-ni-an) s. n.
bastonadă (livr.) s. f., g.-d. art. bastonadei; pl. bastonade !batial (desp. -ti-al) adj. m. (+ s. n.: domeniu ~); f. batială
bastonaş s. n., pl. bastonaşe (regiune ~), pl. batiale
baş1 (capătul unei bărci; agio) (înv.) s. n. batic s. n., pl. baticuri
baş2 (căpetenie, staroste) (înv.) s. m., pl. başi batigraf (desp. -ti-graf) s. n., pl. batigrafe
baş3 (reg.) adv. batigrafie (desp. -ti-gra-) s. f., art. batigrafia, g.-d.
baş-aga s. f., art. baş-agaua, g.-d. art. baş-agalei; pl. baş-agale batigrafii, art. batigrafiei
baş-boier s. m., pl. baş-boieri batigramă (desp. -ti-gra-) s. f., g.-d. art. batigramei; pl.
baş-bulucbaş s. m., pl. baş-bulucbaşi batigrame
başbuzuc (înv.) s. m., pl. başbuzuci batimetric (desp. -me-tric) adj. m., pl. batimetrici; f.
başca1 (fam.) adv. (Una vorbim şi ~ ne-nţelegem.) batimetrică, pl. batimetrice
başca2 (fam.) prep. (Are leafă mare, ~ sporurile.) batimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. batimetria, g.-d.
baş-caimacam s. m., pl. baş-caimacami batimetrii, art. batimetriei
başchie (desp. -chi-e) s. f., art. başchia (desp. -chi-a), g.-d. batimetru (desp. -me-tru) s. n., art. batimetrul; pl. batimetre
art. başchiei; pl. başchii, art. başchiile (desp. -chi-i-) batir (aţă) (înv.) s. n., pl. batire
baş-ciohodar s. m., pl. baş-ciohodari batiscaf (desp. -tis-caf/-ti-scaf) s. n., pl. batiscafuri
297 bădădăi
batisferă (desp. -tis-fe-/-ti-sfe-) s. f., g.-d. art. batisferei; pl. bazic adj. m., pl. bazici; f. bazică, pl. bazice
batisfere bazicitate s. f., g.-d. art. bazicităţii; pl. bazicităţi
batist (pânză) s. n., (sorturi) pl. batisturi bazileu s. m., art. bazileul; pl. bazilei, art. bazileii
batistă (bucată mică de pânză) s. f., g.-d. art. batistei; pl. bazilical adj. m., pl. bazilicali; f. bazilicală, pl. bazilicale
batiste !bazilicale (înv.) s. f. pl.
batiu s. n., art. batiul; pl. batiuri bazilică s. f., g.-d. art. bazilicii; pl. bazilici
batjocori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. batjocoresc, 3 sg. bazin s. n., pl. bazine
batjocoreşte, imperf. 1 batjocoream; conj. prez. 1 sg. să
+bazinal adj. m., pl. bazinali; f. bazinală, pl. bazinale
batjocoresc, 3 să batjocorească
bazinet s. n., pl. bazinete
batjocorire s. f., g.-d. art. batjocoririi; pl. batjocoriri
bazofil adj. m., pl. bazofili; f. bazofilă, pl. bazofile
batjocoritor adj. m., pl. batjocoritori; f. sg. şi pl. batjocoritoare
bazon s. n., pl. bazoane
batjocură s. f., g.-d. art. batjocurii; pl. batjocuri
bazona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bazonez, 3 bazonează;
batocrom (desp. -to-crom) s. n.
conj. prez. 1 sg. să bazonez, 3 să bazoneze
batog s. n., (sorturi) pl. batoguri
bazooka (engl.) [pron. bazuka] (desp. -zoo-) s. f., pl. bazooka
!batogit (reg.) adj. m., pl. batogiţi; f. batogită, pl. batogite
bă (pop.) interj.
!batolit s. n., pl. batolite
băbaică (reg.) s. f., g.-d. art. băbăicii; pl. băbăici
batometru (desp. -me-tru) s. n., art. batometrul; pl. batometre
băbăcuţă (înv., reg.) s. m., g.-d. art. băbăcuţii; pl. băbăcuţi
baton s. n., pl. batoane
!băbăluc (baubau) (reg.) s. m.
batozar (rar) s. m., pl. batozari
!băbăluc (din ~) (din moşi-strămoşi) (înv., reg.) loc. adj.,
batoză s. f., g.-d. art. batozei; pl. batoze loc adv. (datină ~, Se ştie ~.)
batracian (desp. ba-tra-ci-an) s. m., pl. batracieni (desp. băbăreasă (reg.) s. f., g.-d. art. băbăresei; pl. băbărese
-ci-eni)
băbătie (fam.) s. f., art. băbătia, g.-d. art. băbătiei; pl.
bau interj. băbătii, art. băbătiile (desp. -ti-i-)
!baubau (bau-) (fam.) s. m., art. baubaul (desp. -ba-ul), !băbească (viţă-de-vie; vin) s. f., g.-d. art. băbeascăi
g.‑d. art. lui baubau/baubaului
băbesc adj. m., f. băbească; pl. m. şi f. băbeşti
baud (fr.) [pron. bo] s. m.
băbeşte adv.
bauxită (desp. ba-u-) s. f., g.-d. art. bauxitei
băboi (baborniţă) s. m., pl. băboi, art. băboii
bavarez adj. m., s. m., pl. bavarezi; adj. f., s. f. bavareză,
băbuşcă (băbuţă; butonieră; pasăre; iarbă) s. f., g.-d. art.
pl. bavareze
băbuştii; pl. băbuşti
bavă s. f., g.-d. art. bavei
băbuţă s. f., g.-d. art. băbuţei; pl. băbuţe
bavetă (baveţică; apărătoare) s. f., g.-d. art. bavetei; pl.
băcan1 (colorant, lemn exotic) s. n.
bavete
băcan2 (negustor) s. m., pl. băcani
baveţică s. f., g.-d. art. baveţelei; pl. baveţele
băcăni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. băcănesc, 3
bavură s. f., g.-d. art. bavurii; pl. bavuri
sg. băcăneşte, imperf. 1 băcăneam; conj. prez. 1 sg. să
bax s. n., pl. baxuri băcănesc, 3 să băcănească
baza1 (a ~) (a întemeia) vb., ind. prez. 1 sg. bazez, 3 băcănie s. f., art. băcănia, g.-d. art. băcăniei; pl. băcănii, art.
bazează; conj. prez. 1 sg. să bazez, 3 să bazeze băcăniile (desp. -ni-i-)
+baza2 (a se ~) (a se bizui) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă băcănioară (desp. -ni-oa-) (rar) s. f., g.-d. art. băcănioarei;
bazez, 3 se bazează; conj. prez. 1 sg. să mă bazez, 3 să se pl. băcănioare
bazeze; imper. 2 sg. afirm. bazează-te; ger. bazându-mă
băcăniţă (rar) s. f., g.-d. art. băcăniţei; pl. băcăniţe
baza (pe ~) loc. prep. (pe baza lui/sa)
băcăuan (desp. -uan) adj. m., s. m., pl. băcăuani; adj. f.
bazaconie (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. bazaconia (desp. băcăuană, pl. băcăuane
-ni-a), g.-d. art. bazaconiei; pl. bazaconii, art. bazaconiile
băcăuancă (desp. -uan-) s. f., g.-d. art. băcăuancei; pl.
(desp. -ni-i-)
băcăuance
bazal adj. m., pl. bazali; f. bazală, pl. bazale
băcit (rar) s. n.
bazalt s. n., (feluri) pl. bazalturi
băciţă (pop.) s. f., g.-d. art. băciţei; pl. băciţe
bazaltic adj. m., pl. bazaltici; f. bazaltică, pl. bazaltice
băciui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. băciuiesc,
bazaochi (reg.) (desp. -ochi) adj. m., pl. bazaochi; f. sg. şi 3 sg. băciuieşte, imperf. 1 băciuiam; conj. prez. 1 sg. să
pl. bazaoache băciuiesc, 3 să băciuiască
bazar s. n., pl. bazaruri băcuiaţă (reg.) s. f., g.-d. art. băcuieţei; pl. băcuieţe
bază s. f., g.-d. art. bazei; pl. baze bădădăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bădădăiesc,
+bază (de ~) loc. adj. (oameni ~) 3 sg. bădădăieşte, imperf. 1 bădădăiam; conj. prez. 1 sg.
+bază (pe ~ de) loc. prep. (~ voluntariat) să bădădăiesc, 3 să bădădăiască
bădăran 298
bădăran adj. m., s. m., pl. bădărani; adj. f., s. f. bădărană, băieţime (rar) s. f., g.-d. art. băieţimii
pl. bădărane băieţoi s. m., pl. băieţoi, art. băieţoii
bădărancă (rar) s. f., g.-d. art. bădărancei; pl. bădărance băimărean (băi-) adj. m., s. m., pl. băimăreni; adj. f.
bădărănesc adj. m., f. bădărănească; pl. m. şi f. bădărăneşti băimăreană, pl. băimărene
bădărănie s. f., art. bădărănia, g.-d. art. bădărăniei; pl. băimăreancă (băi-) s. f., g.-d. art. băimărencei; pl. băimărence
bădărănii, art. bădărăniile (desp. -ni-i-) băiţă s. f., g.-d. art. băiţei; pl. băiţe
bădărănos (rar) adj. m., pl. bădărănoşi; f. bădărănoasă, pl.
băiţui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. băiţuiesc, 3 sg.
bădărănoase
băiţuieşte, imperf. 1 băiţuiam; conj. prez. 1 sg. să
!bădică (reg.) s. m., g.-d. art. bădicăi/bădichii/lui bădica băiţuiesc, 3 să băiţuiască
!bădicuţă (reg.) s. m., g.-d. art. bădicuţei/lui bădicuţa; pl.
băiţuit s. n.
bădicuţi
băjenar (înv.) s. m., pl. băjenari
bădie (reg.) s. m., art. bădia, g.-d. art. bădiei/lui bădia
băjenări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. băjenăresc,
bădişor (pop.) s. m., pl. bădişori
3 sg. băjenăreşte, imperf. 1 băjenăream; conj. prez. 1 sg.
bădiţă (reg.) s. m., g.-d. art. bădiţei/lui bădiţa
să băjenăresc, 3 să băjenărească
bădiţel (reg.) s. m., pl. bădiţei, art. bădiţeii
băjenărie (înv.) s. f., art. băjenăria, g.-d. art. băjenăriei; pl.
bădiţică (rar) s. m.
băjenării, art. băjenăriile (desp. -ri-i-)
bădiuliţă (reg.) (desp. -diu-) s. m.
băjenărit (înv.) s. n.
băga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bag, 2 sg. bagi, 3 bagă; conj.
băjeni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. băjenesc,
prez. 1 sg. să bag, 3 să bage; imper. 2 sg. afirm. bagă
3 sg. băjeneşte, imperf. 1 băjeneam; conj. prez. 1 sg. să
băga de seamă (a ~) (a observa) loc. vb. v. băga
băjenesc, 3 să băjenească
+băga în seamă (a ~) (a da atenţie) loc. vb. v. băga
băjenie (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. băjenia (desp. -ni-a),
băgare s. f., g.-d. art. băgării; pl. băgări
g.-d. art. băjeniei; pl. băjenii, art. băjeniile (desp. -ni-i-)
băgare de seamă (precauţie) loc. s. f., g.-d. art. băgării de
băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bălă, pl. băle
seamă; (observaţii) pl. băgări de seamă
bălai adj. m., pl. bălai; f. sg. şi pl. bălaie
băgăcios (fam.) adj. m., pl. băgăcioşi; f. băgăcioasă, pl.
băgăcioase bălan (pop.) adj. m., pl. bălani; f. bălană, pl. bălane
băgăreţ (fam.) adj. m., pl. băgăreţi; f. băgăreaţă, pl. băgăreţe bălăbăneală s. f., g.-d. art. bălăbănelii; pl. bălăbăneli
băgător adj. m., pl. băgători; f. sg. şi pl. băgătoare bălăbăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălăbănesc, 3
băgător de seamă (persoană care asistă inutil la o sg. bălăbăneşte, imperf. 1 bălăbăneam; conj. prez. 1 sg. să
acţiune) (fam.) loc. s. m., pl. băgători de seamă bălăbănesc, 3 să bălăbănească
băgrin (reg.) (desp. bă-grin) s. m., pl. băgrini bălăbănit s. n.
băhniş (înv.) s. n., pl. băhnişuri bălăcări (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălăcăresc,
băhnit (reg.) adj. m., pl. băhniţi; f. băhnită, pl. băhnite 3 sg. bălăcăreşte, imperf. 1 bălăcăream; conj. prez. 1 sg.
băhnos (reg.) adj. m., pl. băhnoşi; f. băhnoasă, pl. băhnoase să bălăcăresc, 3 să bălăcărească
băi1 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. băiesc, 3 sg. bălăcărie (înv.) s. f., art. bălăcăria, g.-d. art. bălăcăriei; pl.
băieşte, imperf. 1 băiam; conj. prez. 1 sg. să băiesc, 3 să bălăcării, art. bălăcăriile (desp. -ri-i-)
băiască bălăceală s. f., g.-d. art. bălăcelii; pl. bălăceli
+băi2 interj. bălăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălăcesc, 3 sg.
băiaş (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băieşi bălăceşte, imperf. 1 bălăceam; conj. prez. 1 sg. să bălăcesc,
!băiat s. m., voc. băiete, art. băiatule; pl. băieţi 3 să bălăcească
băiată (reg.) s. f., g.-d. art. băietei; pl. băiete bălăcire s. f., g.-d. art. bălăcirii; pl. bălăciri
băieş (miner) s. m., pl. băieşi bălăcit s. n.
băieşime (reg.) s. f., g.-d. art. băieşimii bălăiel (rar) adj. m., pl. bălăiei; f. bălăică, pl. bălăiele
băieşiţă (înv.) s. f., g.-d. art. băieşiţei; pl. băieşiţe bălăior adj. m., pl. bălăiori; f. bălăioară, pl. bălăioare
băietan s. m., pl. băietani bălălăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălălăiesc, 3
băietănaş (rar) s. m., pl. băietănaşi sg. bălălăieşte, imperf. 1 bălălăiam; conj. prez. 1 sg. să
băieţandru s. m., art. băieţandrul; pl. băieţandri, art. bălălăiesc, 3 să bălălăiască
băieţandrii bălălău (reg.) adj. m., s. m. (om ~, bălălăul)
băieţaş s. m., pl. băieţaşi bălănel (rar) adj. m., pl. bălănei; f. bălănică, pl. bălănele
băieţel s. m., pl. băieţei, art. băieţeii bălăngăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălăngăiesc,
băieţesc adj. m., f. băieţească; pl. m. şi f. băieţeşti 3 sg. bălăngăieşte, imperf. 1 bălăngăiam; conj. prez. 1 sg.
băieţeşte adv. să bălăngăiesc, 3 să bălăngăiască
+băieţică (fam.) s. m., g.-d. art. lui băieţică bălăngăit (reg.) s. n.
299 bărbie
bălăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălăngănesc, 3 bănăţean adj. m., s. m., pl. bănăţeni; adj. f. bănăţeană, pl.
sg. bălăngăneşte, imperf. 1 bălăngăneam; conj. prez. 1 sg. bănăţene
să bălăngănesc, 3 să bălăngănească bănăţeancă s. f., g.-d. art. bănăţencei; pl. bănăţence
bălăngănit s. n. bănăţenesc (rar) adj. m., f. bănăţenească; pl. m. şi f.
bălăngănitor (rar) adj. m., pl. bălăngănitori; f. sg. şi pl. bănăţeneşti
bălăngănitoare bănăţeneşte adv.
bălănuţ (rar) adj. m., pl. bălănuţi; f. bălănuţă, pl. bălănuţe băncuţă s. f., g.-d. art. băncuţei; pl. băncuţe
bălărie s. f., art. bălăria, g.-d. art. bălăriei; pl. bălării, art. băndurică (reg.) s. f., g.-d. art. bănduricii; pl. băndurici
bălăriile (desp. -ri-i-) băneasca (dans) (reg.) s. f. art., neart. bănească, g.-d. art.
bălăştioagă (reg., rar) (desp. -tioa-) s. f., g.-d. art. băneştii
bălăştioagei; pl. bălăştioage bănesc adj. m., f. bănească; pl. m. şi f. băneşti
bălăuc (reg.) adj. m., pl. bălăuci; f. bălăucă, pl. bălăuce băneşte adv.
bălbisă s. f., g.-d. art. bălbisei; pl. bălbise bănet s. n.
!bălega (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se balegă, imperf. 3 băni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bănesc, 3 sg.
pl. se bălegau; conj. prez. 3 să se balege; ger. bălegându-se băneşte, imperf. 1 băneam; conj. prez. 1 sg. să bănesc, 3
!bălegar1 (balegă) s. n., pl. bălegare să bănească
!bălegar2 (gândac) s. m., pl. bălegari bănică s. f., g.-d. art. bănicii; pl. bănici
băliuţă (reg.) (desp. -li-u-) s. f., g.-d. art. băliuţei; pl. băliuţe bănicer (rar) s. m., pl. băniceri
bălmăjeală (fam.) s. f., g.-d. art. bălmăjelii; pl. bălmăjeli bănicioară s. f., g.-d. art. bănicioarei; pl. bănicioare
bălmăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălmăjesc, 3 sg. bănie s. f., art. bănia, g.-d. art. băniei; pl. bănii, art. băniile
bălmăjeşte, imperf. 1 bălmăjeam; conj. prez. 1 sg. să (desp. -ni-i-)
bălmăjesc, 3 să bălmăjească bănişor s. m., pl. bănişori
bălos1 adj. m., pl. băloşi; f. băloasă, pl. băloase bănos adj. m., pl. bănoşi; f. bănoasă, pl. bănoase
bălos2 s. m., pl. băloşi bănui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bănuiesc, 3 sg.
băloşel (ciupercă) s. m., pl. băloşei, art. băloşeii bănuieşte, imperf. 1 bănuiam; conj. prez. 1 sg. să
băloşi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloşeşte, 3 pl. bănuiesc, 3 să bănuiască
se băloşesc, imperf. 3 sg. se băloşea; conj. prez. 3 să se bănuială s. f., g.-d. art. bănuielii; pl. bănuieli
băloşească; ger. băloşindu-se bănuire (rar) s. f., g.-d. art. bănuirii; pl. bănuiri
băloşire s. f., g.-d. art. băloşirii; pl. băloşiri bănuitor (desp. -nu-i-) adj. m., pl. bănuitori; f. sg. şi pl.
băltac (băltoacă) (reg.) s. n., pl. băltace bănuitoare
băltăgel (rar) s. n., pl. băltăgele bănuţ s. m., pl. bănuţi
băltăreţ adj. m., pl. băltăreţi; f. băltăreaţă, pl. băltăreţe bănuţel (rar) s. m., pl. bănuţei, art. bănuţeii
băltăreţul (vânt) s. n. art., neart. băltăreţ (adiere de ~) bărat (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. băraţi
băltău (reg.) s. n., art. băltăul; pl. băltaie bărăgan (şes) s. n., pl. bărăganuri
bălti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bălteşte, 3 pl. băltesc, imperf. Bărăgan (regiune) s. propriu n.
3 sg. băltea; conj. prez. 3 să băltească bărăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bărănesc,
!bălticică (rar) s. f., g.-d. art. bălticelei; pl. bălticele 3 sg. bărăneşte, imperf. 1 bărăneam; conj. prez. 1 sg. să
băltină (înv.) s. f., g.-d. art. băltinei; pl. băltine bărănesc, 3 să bărănească
băltiş (rar) s. n., pl. băltişuri bărăţie (înv., reg.) s. f., art. bărăţia, g.-d. art. bărăţiei; pl.
băltiţă (rar) s. f., g.-d. art. băltiţei; pl. băltiţe bărăţii, art. bărăţiile (desp. -ţi-i-)
băltoacă s. f., g.-d. art. băltoacei; pl. băltoace bărbat1 (rar) adj. m., pl. bărbaţi; f. bărbată, pl. bărbate (câini
băltoi (rar) s. n., pl. băltoaie bărbaţi, femei bărbate)
băltos adj. m., pl. băltoşi; f. băltoasă, pl. băltoase bărbat2 s. m., pl. bărbaţi
bălţat adj. m., pl. bălţaţi; f. bălţată, pl. bălţate bărbărie (rar) s. f., art. bărbăria, g.-d. bărbării, art. bărbăriei
bălţătură (pop.) s. f., g.-d. art. bălţăturii; pl. bălţături bărbătesc adj. m., f. bărbătească; pl. m. şi f. bărbăteşti
băluşcă s. f., g.-d. art. băluştei; pl. băluşte bărbăteşte adv.
băluţ (reg.) adj. m., pl. băluţi; f. băluţă, pl. băluţe bărbătos adj. m., pl. bărbătoşi; f. bărbătoasă, pl. bărbătoase
bănat (mâhnire; ciudă; bănuială; reproş) (reg.) s. n., bărbătuş s. m., pl. bărbătuşi
(bănuieli; reproşuri) pl. bănaturi bărbăţel s. m., pl. bărbăţei, art. bărbăţeii
bănănăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bănănăiesc, bărbăţie s. f., art. bărbăţia, g.-d. bărbăţii, art. bărbăţiei
3 sg. băbănăieşte, imperf. 1 bănănăiam; conj. prez. 1 sg. bărbânţă (reg.) s. f., g.-d. art. bărbânţei; pl. bărbânţe
să bănănăiesc, 3 să bănănăiască bărbie s. f., art. bărbia, g.-d. art. bărbiei; pl. bărbii, art.
bănărit (reg.) s. n., pl. bănărituri bărbiile (desp. -bi-i-)
bărbier 300
bărbier (desp. -bi-er) s. m., pl. bărbieri +bătaie de cap (frământare) loc. s. f., g.-d. art. bătăii de
bărbiereală (desp. -bi-e-) s. f., g.-d. art. bărbierelii; pl. bărbiereli cap; pl. bătăi de cap
bărbieresc (rar) (desp. -bi-e-) adj. m., f. bărbierească; pl. +bătaie de inimă (palpitaţie) loc. s. f., g.-d. art. bătăii de
m. şi f. bărbiereşti inimă; pl. bătăi de inimă
bărbieri (a ~) (desp. -bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bătaie de joc (batjocură) loc. s. f., g.-d. art. bătăii de joc;
bărbieresc, 3 sg. bărbiereşte, imperf. 1 bărbieream; conj. pl. bătăi de joc
prez. 1 sg. să bărbieresc, 3 să bărbierească bătăiaş (rar) s. m., pl. bătăiaşi
bărbierie (rar) (desp. -bi-e-) s. f., art. bărbieria, g.-d. art. bătăios adj. m., pl. bătăioşi; f. bătăioasă, pl. bătăioase
bărbieriei; (frizerii) pl. bărbierii, art. bărbieriile (desp. -ri‑i-)
bătăiţă (fam.) s. f., g.-d. art. bătăiţei; pl. bătăiţe
bărbierit (desp. -bi-e-) s. n.
bătălău1 (bătăuş) (pop.) s. m., art. bătălăul; pl. bătălăi, art.
bărbieriţă (rar) (desp. -bi-e-) s. f., g.-d. art. bărbieriţei; pl. bătălăii
bărbieriţe
bătălău2 (unealtă) (pop.) s. n., art. bătălăul; pl. bătălaie
bărbioară (rar) (desp. -bi-oa-) s. f., g.-d. art. bărbioarei; pl.
bătălie s. f., art. bătălia, g.-d. art. bătăliei; pl. bătălii, art.
bărbioare
bătăliile (desp. -li-i-)
bărbişoară (reg.) s. f., g.-d. art. bărbişoarei; pl. bărbişoare
bătătoare (mai de rufe; maşină; palmă de covoare) s. f.,
bărbiţă s. f., g.-d. art. bărbiţei; pl. bărbiţe
g.-d. art. bătătorii; pl. bătători
bărbiuţă (rar) (desp. -bi-u-) s. f., g.-d. art. bărbiuţei; pl.
bătător1 adj. m., s. m., pl. bătători; f. sg. şi pl. bătătoare
bărbiuţe
bătător2 (suport de bătut covoare) s. n., pl. bătătoare
bărboasă (plantă) s. f., g.-d. art. bărboasei; pl. bărboase
bărboi (fam.) s. n., pl. bărboaie bătători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bătătoresc, 3 sg.
bătătoreşte, imperf. 1 bătătoream; conj. prez. 1 sg. să
bărbos adj. m., pl. bărboşi; f. bărboasă, pl. bărboase
bătătoresc, 3 să bătătorească
bărbunc (înv., reg.) s. n.
bătătorit s. n.
bărbuţă s. f., g.-d. art. bărbuţei; pl. bărbuţe
bătătură s. f., g.-d. art. bătăturii; pl. bătături
bărcuţă s. f., g.-d. art. bărcuţei; pl. bărcuţe
bătăuş adj. m., s. m., pl. bătăuşi; adj. f., s. f. bătăuşă, art.
bărdaş (reg.) s. m., pl. bărdaşi
bătăuşa, pl. bătăuşe
!bărdăcuţă (rar) s. f., g.-d. art. bărdăcuţei; pl. bărdăcuţe
băteală s. f., g.-d. art. bătelii; pl. băteli
bărdiţă (rar) s. f., g.-d. art. bărdiţei; pl. bărdiţe
bătelişte (reg.) s. f., g.-d. art. băteliştii; pl. bătelişti
bărdui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bărduiesc, 3
sg. bărduieşte, imperf. 1 bărduiam; conj. prez. 1 sg. să bătrâior (desp. bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâiori; f. bătrâioară,
bărduiesc, 3 să bărduiască pl. bătrâioare
bărduire (rar) s. f., g.-d. art. bărduirii bătrân (desp. bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrâni; adj. f., s. f.
bătrână, pl. bătrâne
bărnaci (reg.) adj. m., pl. bărnaci; f. sg. şi pl. bărnace
bărzăun s. m., pl. bărzăuni !bătrânel (desp. bă-trâ-) adj. m., s. m., pl. bătrânei; adj. f.,
s. f. bătrânică, pl. bătrânele
bărzoi (rar) s. m., pl. bărzoi, art. bărzoii
bătrânesc (desp. bă-trâ-) adj. m., f. bătrânească; pl. m. şi
+băscuţă s. f., g.-d. art. băscuţei; pl. băscuţe
f. bătrâneşti
+băsmăluţă s. f., g.-d. art. băsmăluţei; pl. băsmăluţe
bătrâneşte (desp. bă-trâ-) adv.
băsnar (rar) s. m., pl. băsnari
bătrânet (desp. bă-trâ-) s. n.
băsni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. băsnesc, 3
sg. băsneşte, imperf. 3 sg. băsnea; conj. prez. 1 sg. să bătrâneţe (desp. bă-trâ-) s. f., art. bătrâneţea, g.-d. art.
băsnesc, 3 să băsnească bătrâneţii; pl. bătrâneţi
băsnire (înv.) s. f., g.-d. art. băsnirii; pl. băsniri bătrânicios (desp. bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicioşi; f.
băşcălie (fam., arg.) s. f., art. băşcălia, g.-d. băşcălii, art. bătrânicioasă, pl. bătrânicioase
băşcăliei bătrânime (rar) (desp. bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânimii
băşica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. băşic, 2 sg. băşici, 3 băşică; bătrâniş (desp. bă-trâ-) (rar) s. m.
conj. prez. 1 sg. să băşic, 3 să băşice bătuci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bătucesc, 3
băşicare s. f., g.-d. art. băşicării; pl. băşicări sg. bătuceşte, imperf. 1 bătuceam; conj. prez. 1 sg. să
băşică s. f., g.-d. art. băşicii; pl. băşici bătucesc, 3 să bătucească
băşicos (rar) adj. m., pl. băşicoşi; f. băşicoasă, pl. băşicoase bătut s. n.
băşicuţă s. f., g.-d. art. băşicuţei; pl. băşicuţe bătuta (dans) s. f. art., neart. bătută, g.-d. art. bătutei; pl.
băşină (pop.) s. f., g.-d. art. băşinii; pl. băşini bătute (Au jucat nişte ~.)
băştinaş adj. m., s. m., pl. băştinaşi; adj. f., s. f. băştinaşă, băţ s. n., pl. beţe
art. băştinaşa, pl. băştinaşe băţos adj. m., pl. băţoşi; f. băţoasă, pl. băţoase
bătaie s. f., art. bătaia, g.-d. art. bătăii; pl. bătăi băubil adj. m., pl. băubili; f. băubilă, pl. băubile
301 bâzâitură
băuni (a ~) (reg.) (desp. bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. băun/ bântuitor (desp. -tu-i-) adj. m., pl. bântuitori; f. sg. şi pl.
baun, 3 sg. băune/baune, imperf. 1 băuneam; conj. prez. bântuitoare
1 sg. să băun/să baun, 3 să băune/să baune bâr interj.
băut s. n. bârâi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. bârâi, 3 bârâie, imperf. 1
+băută (fam.) s. f., g.-d. art. băutei; pl. băute bârâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să bârâi, 3 să bârâie
băutor (desp. bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutori; adj. f., s. f. bârcoace s. f., art. bârcoacea, g.-d. art. bârcocii; pl. bârcoci
sg. şi pl. băutoare bârfă s. f., g.-d. art. bârfei; pl. bârfe
băutură (desp. bă-u-) s. f., g.-d. art. băuturii; pl. băuturi bârfeală s. f., g.-d. art. bârfelii; pl. bârfeli
!băuturică (desp. bă-u-) s. f., g.-d. art. băuturicii; pl. bârfi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bârfesc, 3 sg. bârfeşte,
băuturici imperf. 1 bârfeam; conj. prez. 1 sg. să bârfesc, 3 să
bâc1/bâc-bâc (reg.) interj. bârfească
bâc2 (tată) (rar) s. m. bârfire s. f., g.-d. art. bârfirii; pl. bârfiri
bâca1 (reg.) adv. (în: a da/a face/a veni ~) bârfit s. n.
bâca2 (reg.) interj. bârfitor adj. m., s. m., pl. bârfitori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
bâcă s. f. bârfitoare
bâcâi (a ~) (reg., inv.) vb., ind. prez. 3 bâcâie, imperf. 3 pl. bârlădean adj. m., s. m., pl. bârlădeni; adj. f. bârlădeană,
bâcâiau; conj. prez. 3 să bâcâie pl. bârlădene
bâc-bâc v. bâc1 bârlădeancă s. f., g.-d. art. bârlădencei; pl. bârlădence
bâhli (a se ~) (reg.) (desp. bâ-hli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. bârlog s. n., pl. bârloguri
se bâhleşte, 3 pl. se bâhlesc, imperf. 3 sg. se bâhlea; conj. bârnă s. f., g.-d. art. bârnei; pl. bârne
prez. 3 să se bâhlească; ger. bâhlindu-se
!bârneţ (reg.) s. n., pl. bârneţe
bâigui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. bâigui, 3 bâiguie,
bârnui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bârnuiesc, 3 sg.
imperf. 1 bâiguiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să bâigui, 3 să
bârnuieşte, imperf. 1 bârnuiam; conj. prez. 1 sg. să
bâiguie
bârnuiesc, 3 să bârnuiască
bâiguială s. f., g.-d. art. bâiguielii; pl. bâiguieli
bârsan adj. m., pl. bârsani; f. bârsană, pl. bârsane
bâiguitor (rar) (desp. -gu-i-) adj. m., pl. bâiguitori; f. sg.
bârsană s. f., g.-d. art. bârsanei; pl. bârsane
şi pl. bâiguitoare
bârsancă (rar) s. f., g.-d. art. bârsancei; pl. bârsance
bâjbâi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. bâjbâi, 3 bâjbâie, imperf.
1 bâjbâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să bâjbâi, 3 să bâjbâie bârsă s. f., g.-d. art. bârsei; pl. bârse
bâjbâială s. f., g.-d. art. bâjbâielii; pl. bâjbâieli !bârzoi (reg.) adj. invar., adv. (în: cu coada ~, a sta ~)
bâjbâire s. f., g.-d. art. bâjbâirii; pl. bâjbâiri bârzoia (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
bârzoiez, 3 se bârzoiază; conj. prez. 1 sg. să mă bârzoiez,
bâjbâit s. n.
3 să se bârzoieze; imper. 2 sg. afirm. bârzoiază-te; ger.
bâjbâitură (reg.) (desp. -bâ-i-) s. f., g.-d. art. bâjbâiturii;
bârzoindu-mă
pl. bâjbâituri
bâtă s. f., g-d. art. bâtei; pl. bâte
+bâlbă (fam.) s. f., g.-d. art. bâlbei; pl. bâlbe
bâtlan (bâ-tlan) s. m., pl. bâtlani
bâlbâi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. bâlbâi, 3 bâlbâie,
imperf. 1 bâlbâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să bâlbâi, 3 să bâtlănaş (bâ-tlă-) s. m., pl. bâtlănaşi
bâlbâie !bâţ interj.
bâlbâială s. f., g.-d. art. bâlbâielii; pl. bâlbâieli bâţan (reg.) s. m., pl. bâţani
!bâlbâilă (persoană) (fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui bâlbâilă; bâţâi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. bâţâi, 3 bâţâie, imperf. 1
pl. bâlbâilă bâţâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să bâţâi, 3 să bâţâie
bâlbor (reg.) s. m. bâţâială s. f., g.-d. art. bâţâielii; pl. bâţâieli
bâlci s. n., pl. bâlciuri bâz/bâzzz interj.
bâldâbâc interj. bâză s. f., g.-d. art. bâzei; pl. bâze
!bâlină (rar) s. f., g.-d. art. bâlinei; pl. bâline bâzâi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. bâzâi, 3 bâzâie, imperf.
bâltâc (rar) interj. 1 bâzâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să bâzâi, 3 să bâzâie
bâltâcâi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. bâltâcâi, 3 bâltâcâie, bâzâială s. f., g.-d. art. bâzâielii; pl. bâzâieli
imperf. 1 bâltâcâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să bâltâcâi, 3 bâzâit s. n.
să bâltâcâie bâzâitoare (rar) (desp. -zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitorii; pl.
bântui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. bântui, 3 bântuie, bâzâitori
imperf. 1 bântuiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să bântui, 3 să bâzâitor (desp. -zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitori; f. sg. şi pl.
bântuie bâzâitoare
bântuială (fam.) s. f., g.-d. art. bântuielii; pl. bântuieli bâzâitură (rar) (desp. -zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâiturii; pl.
bântuire s. f., g.-d. art. bântuirii; pl. bântuiri bâzâituri
bâzdâc 302
bâzdâc (fam.) s. n., pl. bâzdâcuri bectimis (înv.) s. n.
bâzdâganie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. bâzdâgania bedreag (reg.) (desp. be-dreag) s. n., pl. bedreaguri
(desp. -ni-a), g.-d. art. bâzdâganiei; pl. bâzdâganii, art. beduin adj. m., s. m., pl. beduini; adj. f., s. f. beduină, pl.
bâzdâganiile (desp. -ni-i-) beduine
bâzoi1 (coardă la instrumente muzicale) (pop.) s. n., pl. bee interj.
bâzoaie begonie (desp. -ni-e) s. f., art. begonia (desp. -ni-a), g.-d.
bâzoi2 (viespe) (pop.) s. m., pl. bâzoi, art. bâzoii art. begoniei; pl. begonii, art. begoniile (desp. -ni-i-)
+BBC1/bbc (bumbac) [cit. bebece] s. n. behaism (rar) s. n.
BBC2 (post de radio-TV) [cit. engl. bibisi] s. propriu n., behaviorism [beha pron. engl. biheĭ] (desp. -vi-o-) s. n.,
art. BBC-ul [cit. bibisiul] art. behaviorismul
BCA [cit. bečea] s. n., art. BCA-ul [cit. bečeaul] !behăi (a ~) vb., ind. prez. 3 behăieşte/behăie, imperf. 3 pl.
BCG [cit. bečeğe] s. n., art. BCG-ul [cit. bečeğeul] behăiau; conj. prez. 3 să behăiască/să behăie
BD [cit. bede] s. n., pl. BD-uri [cit. bedeuri] behăit s. n.
bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. beau, 2 sg. bei, 3 sg. behăitor (rar) (desp. -hă-i-) adj. m., pl. behăitori; f. sg. şi
bea, imperf. 1 beam, perf. s. 1 sg. băui, m.m.c.p. 1 pl. pl. behăitoare
băuserăm; conj. prez. 1 sg. să beau, 3 să bea; ger. bând; behăitură (desp. -hă-i-) s. f., g.-d. art. behăiturii; pl. behăituri
part. băut behehe interj.
+beachbar (engl.) [pron. bičbar] s. n., pl. beachbaruri behliţă (peşte) (reg.) (desp. be-hli-) s. f., g.-d. art. behliţei;
[pron. bičbaruri] pl. behliţe
beat1 adj. m., pl. beţi; f. beată, pl. bete bei s. m., pl. bei, art. beii
beat2 (specific beatnicilor) (engl.) [pron. bit] adj. invar. Beijing (capitala Chinei) (chin.) [pron. beĭğin] (desp.
(compoziţii ~) Bei‑)/(înv.) Pekin s. propriu n.
beatifica (a ~) (desp. be-a-) vb., ind. prez. 1 sg. beatific, beilerbei (desp. bei-) s. m., pl. beilerbei, art. beilerbeii
2 sg. beatifici, 3 beatifică; conj. prez. 1 sg. să beatific, 3 beilic (înv.) (desp. bei-) s. n., pl. beilicuri
să beatifice
beizadea (înv.; fam.) (desp. bei-) s. f., art. beizadeaua, g.-d.
beatificare (desp. be-a-) s. f., g.-d. art. beatificării; pl. art. beizadelei; pl. beizadele
beatificări
bej1 adj. invar. (rochii ~)
beatitudine (desp. be-a-) s. f., g.-d. art. beatitudinii
!bej2 s. n., (nuanţe) pl. bejuri
beatnic (engl.) [pron. bitnik] (desp. beat-nic) s. m., pl.
bel s. m., pl. beli; simb. B
beatnici
beladonă s. f., g.-d. art. beladonei; pl. beladone
!beaujolais (vin) (fr.) [pron. bojole] (desp. beau-jo-lais) s.
belaliu (reg., fam.) adj. m., f. belalie; pl. m. şi f. belalii
n., (porţii) pl. beaujolais-uri [pron. bojoleuri]
belarus/(înv.) bielorus (desp. bie-) adj. m., s. m., pl.
Beaujolais (regiune din Franţa) [pron. bojole] (desp.
belaruşi/bieloruşi; adj. f., s. f. belarusă/bielorusă, pl.
Beau-jo-lais) s. propriu n.
belaruse/bieloruse
!bebe1 (fam.) s. m., art. bebele, pl. bebe
!Belarus/(înv.) Bielorusia (stat) (desp. Bie-, -si-a) s.
!bebe2 (fam.) s. m., art. bebeul; pl. bebei, art. bebeii propriu n./f., g.-d. art. Belarusului/Bielorusiei
bebeluş s. m., pl. bebeluşi belarusă/(înv.) bielorusă (limbă) (desp. bie-) s. f., g.-d.
bebi s. m. art. belarusei/bielorusei
bec1 (fundaş) (rar) s. m., pl. beci belcanto s. n., art. belcantoul
bec2 (obiect de iluminat) s. n., pl. becuri !belchiţă (pârş) (rar) s. f., g.-d. art. belchiţei; pl. belchiţe
becar s. m., pl. becari belciug s. n., pl. belciuge
becaţă s. f., g.-d. art. becaţei; pl. becaţe belciugat (pop.) adj. m., pl. belciugaţi; f. belciugată, pl.
becaţină (rar) s. f., g.-d. art. becaţinei; pl. becaţine belciugate
becer (dregător) (reg., înv.) s. m., pl. beceri beldie (reg.) (desp. -di-e) s. f., art. beldia (desp. -di-a), g.-d.
becerie (rar, înv.) s. f., art. beceria, g.-d. art. beceriei; pl. art. beldiei; pl. beldii, art. beldiile (desp. -di-i-)
becerii, art. beceriile (desp. -ri-i-) beldiţă s. f., g.-d. art. beldiţei; pl. beldiţe
+béchamel (fr.) [ch pron. ş] s. n. (sos ~) belea (fam.) s. f., art. beleaua, g.-d. art. belelei
becher (burlac) (reg.) s. m., pl. becheri bele-arte (livr.) s. f. pl.
becheraş (înv.) s. m., pl. becheraşi belemnit s. m., pl. belemniţi
bechie s. f., art. bechia, g.-d. art. bechiei; pl. bechii, art. beletristic (desp. -le-tris-) adj. m., pl. beletristici; f.
bechiile (desp. -chi-i-) beletristică, pl. beletristice
!bechi (reg.) s. n. (în: a nu şti ~) beletristică (desp. -le-tris-) s. f., g.-d. art. beletristicii
beci s. n., pl. beciuri belfer (reg., fam.) s. m., pl. belferi
303 berbec
belgi (populaţie antică) s. m. pl. benevol adj. m., pl. benevoli; f. benevolă, pl. benevole
belgian (referitor la Belgia) (desp. -gi-an) adj. m., s. benga (fam.) s. m. (în: a-l lua ~)
m., pl. belgieni (desp. -gi-eni); adj. f., s. f. belgiană, pl. bengal adj. m. (+ s. n.: foc ~); pl. f. bengale
belgiene +Bengal (regiune din India) s. propriu n.
belgiancă (desp. -gi-an-) s. f., g.-d. art. belgiencei (desp. bengalez adj. m., s. m., pl. bengalezi; adj. f., s. f. bengaleză,
-gi-en-); pl. belgience
pl. bengaleze
belgrădean adj. m., s. m., pl. belgrădeni; adj. f. belgrădeană,
!bengali1 (desp. -ga-li) adj. invar. (cuvinte ~)
pl. belgrădene
!bengali2 (limbă) (desp. -ga-li) s. n.
belgrădeancă s. f., g.-d. art. belgrădencei; pl. belgrădence
!bengali3 (nume etnic) (desp. -ga-li) s. m. şi f., pl. bengali
beli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. belesc, 3 sg.
beleşte, imperf. 1 beleam; conj. prez. 1 sg. să belesc, 3 să !bengali4 (pasăre) (desp. -ga-li) s. m., pl. bengali
belească !benghi (fam.) s. n., pl. benghiuri
belicist (rar) adj. m., pl. belicişti; f. belicistă, pl. beliciste benign adj. m., pl. benigni; f. benignă, pl. benigne
belicos adj. m., pl. belicoşi; f. belicoasă, pl. belicoase benignitate s. f., g.-d. art. benignităţii
beligerant adj. m., pl. beligeranţi; f. beligerantă, pl. beninez adj. m., s. m., pl. beninezi; adj. f., s. f. benineză,
beligerante pl. benineze
beligeranţă s. f., g.-d. art. beligeranţei benjamin (rar) s. m., pl. benjamini
belinograf (desp. -no-graf) s. n., pl. belinografe benoar (înv.) s. n., pl. benoare
belinogramă (desp. -no-gra-) s. f., g.-d. art. belinogramei; bente (cătuşe; obezi) (înv., rar) s. f. pl.
pl. belinograme bentiţă s. f., g.-d. art. bentiţei; pl. bentiţe
belită (exploziv) s. f., g.-d. art. belitei bentonic adj. m., pl. bentonici; f. bentonică, pl. bentonice
belotă (joc de cărţi) s. f., g.-d. art. belotei bentonit s. n.
belşiţă s. f., g.-d. art. belşiţei; pl. belşiţe bentos s. n.
belşug s. n., pl. belşuguri benzaldehidă (desp. ben-zal-/benz-al-) s. f., g.-d. art.
+belugă s. f., g.-d. art. belugii; pl. belugi benzaldehidei; pl. benzaldehide
belvedere s. f., g.-d. art. belvederii; pl. belvederi benzedrină (desp. -ze-dri-) s. f., g.-d. art. benzedrinei
Belzebut (prinţ al iadului) (livr.) s. propriu m. benzen s. m.
bemberg® (înv.) s. n. benzenic adj. m., pl. benzenici; f. benzenică, pl. benzenice
+Bemberg (industriaş german) s. propriu benzidină s. f., g.-d. art. benzidinei
bemol s. m., pl. bemoli benzil s. m.
bemoliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bemolizez, 3 bemolizează; benziliden s. m.
conj. prez. 1 sg. să bemolizez, 3 să bemolizeze
benzină s. f., g.-d. art. benzinei; pl. benzine
benă (parte a unui camion) s. f., g.-d. art. benei; pl. bene
benzoat (desp. -zo-at) s. m., pl. benzoaţi
benchetui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
benchetuiesc, 3 sg. benchetuieşte, imperf. 1 benchetuiam; benzoe s. f.
conj. prez. 1 sg. să benchetuiesc, 3 să benchetuiască !benzoic (desp. -zo-ic) adj. m. (acid ~), pl. benzoici; f.
benchetuială (fam.) s. f., g.-d. art. benchetuielii; pl. benzoică (aldehidă ~)
benchetuieli benzoil s. m.
bendix s. n., pl. bendixuri benzoilare (desp. -zo-i-) s. f., g.-d. art. benzoilării
benedictin adj. m., s. m., pl. benedictini; adj. f., s. f. benzolism s. n.
benedictină, pl. benedictine benzonaftol s. m., pl. benzonaftoli
benedicţiune (livr.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. benzopirină s. f., g.-d. art. benzopirinei
benedicţiunii; pl. benedicţiuni benzopurpurină s. f., g.-d. art. benzopurpurinei
benefic adj. m., pl. benefici; f. benefică, pl. benefice benzpiren (desp. benz-pi-) s. n.
beneficia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. beneficiez berar s. m., pl. berari
(desp. -ci-ez), 3 beneficiază, 1 pl. beneficiem; conj. prez.
berat (înv.) s. n., pl. beraturi
1 sg. să beneficiez, 3 să beneficieze; ger. beneficiind (desp.
-ci-ind) +berăreasă (fam.) s. f., g.-d. art. berăresei; pl. berărese
beneficiar (desp. -ci-ar) s. m., pl. beneficiari berărie s. f., art. berăria, g.-d. art. berăriei; pl. berării, art.
beneficiară (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiarei; pl. berăriile (desp. -ri-i-)
beneficiare +berăriţă (fam.) s. f., g.-d. art. berăriţei, pl. berăriţe
beneficiu s. n., art. beneficiul; pl. beneficii, art. beneficiile berbant (înv.) s. m., pl. berbanţi
(desp. -ci-i-) berbantlâc (înv., fam.) (desp. -bant-lâc) s. n., pl. berbantlâcuri
Benelux (grup de state) s. propriu n. berbec (animal) s. m., pl. berbeci
Berbec 304
+Berbec (zodie) s. propriu m.; (nativi din zodia Berbec) bertă (reg.) s. f., g.-d. art. bertei; pl. berte
pl. Berbeci berton (rar) s. n., pl. bertoane
berbecar (rar) s. m., pl. berbecari besactea (reg., înv.) s. f., art. besacteaua, g.-d. art. besactelei;
berbecat (rar) adj. m., pl. berbecaţi; f. berbecată, pl. berbecate pl. besactele
berbecărie s. f., art. berbecăria, g.-d. art. berbecăriei; pl. beschie (fierăstrău) (desp. -chi-e) s. f., art. beschia (desp.
berbecării, art. berbecăriile (desp. -ri-i-) -chi-a), g.-d. art. beschiei; pl. beschii, art. beschiile (desp.
berbecel s. m., pl. berbecei, art. berbeceii -chi-i-)
berbeci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. berbecesc, 3 !besi s. m. pl., art. besii
sg. berbeceşte, imperf. 1 berbeceam; conj. prez. 1 sg. să bestial (desp. -ti-al) adj. m., pl. bestiali; f. bestială, pl. bestiale
berbecesc, 3 să berbecească bestialitate (desp. -ti-a-) s. f., g.-d. art. bestialităţii; pl.
!Berbecul (constelaţie) s. propriu m. art., neart. Berbec bestialităţi
(Hamal este steaua cea mai strălucitoare din ~.) bestiar1 (culegere) (livr.) (desp. -ti-ar) s. n., pl. bestiare
berbecuţ s. m., pl. berbecuţi bestiar2 (gladiator) (livr.) (desp. -ti-ar) s. m., pl. bestiari
berber adj. m., s. m., pl. berberi; adj. f., s. f. berberă, pl. bestie (desp. -ti-e) s. f., art. bestia (desp. -ti-a), g.-d. art.
berbere bestiei; pl. bestii, art. bestiile (desp. -ti-i-)
berberă (limbă) s. f., g.-d. art. berberei +best of (engl.) loc. s. n. (un ~ al melodiilor)
berberidacee s. f., art. berberidaceea, g.-d. art. berberidaceei; !bestseller (engl.) [er pron. ăr] (desp. best-sel-) s. n., pl.
pl. berberidacee bestsellere
berc1 adj. m., pl. berci; f. bearcă, pl. berce beşleagă (înv.) s. m., pl. beşlegi
berc2 (reg.) s. n., pl. bercuri beşlic (înv.) s. m., pl. beşlici
!berceuse (fr.) [pron. bersöz] (desp. -ceu-) s. f. beşliu (înv.) s. m., art. beşliul; pl. beşlii, art. beşliii (desp.
bere s. f., g.-d. art. berii; (porţii; sorturi) pl. beri -li-ii)
berechet1 (belşug; noroc) (reg.) s. n., pl. berecheturi beşteleală (fam.) s. f., g.-d. art. beştelelii; pl. beşteleli
berechet2 (fam.) adv. beşteli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. beştelesc,
berechet3 (haimana) (reg.) s. m., pl. berecheţi 3 sg. beşteleşte, imperf. 1 beşteleam; conj. prez. 1 sg. să
beregată (pop.) s. f., g.-d. art. beregatei; pl. beregate beştelesc, 3 să beştelească
beretă s. f., g.-d. art. beretei; pl. berete beta (literă grecească) s. m., pl. beta; β, Β
beri-beri s. n. +betablocant (desp. -ta-blo-) s. n., pl. betablocante
beril (piatră preţioasă) s. n., (sorturi) pl. beriluri +betacoronavirus s. n., pl. betacoronavirusuri
beriliu (element chimic) [liu pron. lĭu] s. n., art. beriliul; betatron (desp. -ta-tron) s. n., pl. betatroane
simb. Be beteag (pop.) adj. m., s. m., pl. betegi; adj. f., s. f. beteagă,
berjeră (rar) s. f., g.-d. art. berjerei; pl. berjere pl. betege
berkeliu [liu pron. lĭu] s. n., art. berkeliul; simb. Bk beteală s. f., g.-d. art. betelii
berlină s. f., g.-d. art. berlinei; pl. berline betegeală (pop.) s. f., g.-d. art. betegelii; pl. betegeli
berlinez adj. m., s. m., pl. berlinezi; adj. f., s. f. berlineză, betegi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. betegesc,
pl. berlineze 3 sg. betegeşte, imperf. 1 betegeam; conj. prez. 1 sg. să
+Berlinul de Est/Berlinul de Vest/Berlinul Occidental betegesc, 3 să betegească
s. proprii n. betegie (pop.) s. f., art. betegia, g.-d. art. betegiei; pl.
bermă s. f., g.-d. art. bermei; pl. berme betegii, art. betegiile (desp. -gi-i-)
+Bermuda (stat) s. propriu f., g.-d. Bermudei betel1 (arbust) s. m., pl. beteli
bermudă s. f., g.-d. art. bermudei; (mai frecv.) pl. bermude betel2 (produs) s. n.
Bermude (Insulele ~) s. propriu f. pl. betelie s. f., art. betelia, g.-d. art. beteliei; pl. betelii, art.
bernardină s. f., g.-d. art. bernardinei; pl. bernardine beteliile (desp. -li-i-)
bernă s. f. (în: drapel în ~) beteşug (pop.) s. n., pl. beteşuguri
berneveci (reg.) s. m. pl. beton s. n., (sorturi) pl. betoane
bernsteinian [stei pron. germ. ştaĭ] (desp. bern-stei-ni-an) betona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. betonez, 3 betonează; conj.
adj. m., s. m., pl. bernsteinieni (desp. -ni-eni); adj. f., s. f. prez. 1 sg. să betonez, 3 să betoneze
bernsteiniană, pl. bernsteiniene betonare s. f., g.-d. art. betonării; pl. betonări
bernsteinism [stei pron. germ. ştaĭ] (desp. bern-stei-) s. n. betonică s. f., g.-d. art. betonicii; pl. betonici
bernsteinist [stei pron. germ. ştaĭ] (desp. bern-stei-) adj. betonier (muncitor) (rar) (desp. -ni-er) s. m., pl. betonieri
m., s. m., pl. bernsteinişti; adj. f., s. f. bernsteinistă, pl. betonieră (maşină) (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. betonierei;
bernsteiniste pl. betoniere
bersalier (înv.) (desp. -li-er) s. m., pl. bersalieri betonist s. m., pl. betonişti
305 bicisnic
betonistă s. f., g.-d. art. betonistei; pl. betoniste bibliofil (desp. bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliofili; adj. f.,
betulacee s. f., art. betulaceea, g.-d. art. betulaceei; pl. s. f. bibliofilă, pl. bibliofile
betulacee bibliofilie (desp. bi-bli-o-) s. f., art. bibliofilia, g.-d.
beţie s. f., art. beţia, g.-d. art. beţiei; pl. beţii, art. beţiile bibliofilii, art. bibliofiliei
(desp. -ţi-i-) bibliofilm (desp. bi-bli-o-) s. n., pl. bibliofilme
beţigaş s. n., pl. beţigaşe bibliofob (rar) (desp. bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliofobi;
beţişor s. n., pl. beţişoare adj. f., s. f. bibliofobă, pl. bibliofobe
beţiv adj. m., s. m., pl. beţivi; adj. f., s. f. beţivă, pl. beţive bibliofobie (rar) (desp. bi-bli-o-) s. f., art. bibliofobia, g.-d.
beţivan adj. m., s. m., pl. beţivani; adj. f., s. f. beţivană, pl. bibliofobii, art. bibliofobiei
beţivane bibliograf (desp. bi-bli-o-graf) s. m., pl. bibliografi
beţivancă s. f., g.-d. art. beţivancei; pl. beţivance bibliografic (bi-bli-o-gra-) adj. m., pl. bibliografici; f.
beucă (desp. beu-) (reg.) s. f., g.-d. art. beucii; pl. beuci bibliografică, pl. bibliografice
beuţă (desp. beu-) (reg.) s. f., g.-d. art. beuţei; pl. beuţe bibliografie (bi-bli-o-gra-) s. f., art. bibliografia, g.-d. art.
bibliografiei; pl. bibliografii, art. bibliografiile (desp. -fi‑i-)
bevatron (desp. -va-tron) s. n., pl. bevatroane
bibliografiere (desp. bi-bli-o-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art.
bez (înv., fam.) prep.
bibliografierii
bezea s. f., art. bezeaua, g.-d. art. bezelei; pl. bezele
bibliologie (desp. bi-bli-o-) s. f., art. bibliologia, g.-d.
bezmetic adj. m., pl. bezmetici; f. bezmetică, pl. bezmetice bibliologii, art. bibliologiei
bezmeticit (rar) adj. m., pl. bezmeticiţi; f. bezmeticită, pl. biblioman (rar) (desp. bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl.
bezmeticite bibliomani; adj. f., s. f. bibliomană, pl. bibliomane
beznă s. f., g.-d. art. beznei; pl. bezne bibliomanie (rar) (desp. bi-bli-o-) s. f., art. bibliomania,
!biacid (desp. bi-a-) adj. m., s. m., pl. biacizi; f. biacidă, pl. g.-d. art. bibliomaniei; pl. bibliomanii, art. bibliomaniile
biacide (desp. -ni-i-)
bianual (de două ori pe an) (desp. bi-a-nu-al) adj. m., pl. biblioraft (desp. bi-bli-o-) s. n., pl. bibliorafturi
bianuali; f. bianuală, pl. bianuale bibliotecar (desp. bi-bli-o-) s. m., pl. bibliotecari
biatlon (desp. bi-a-tlon) s. n., pl. biatloane bibliotecară (desp. bi-bli-o-) s. f., g.-d. art. bibliotecarei; pl.
biatlonist (desp. bi-a-tlo-) s. m., pl. biatlonişti bibliotecare
biatlonistă (desp. bi-a-tlo-) s. f., g.-d. art. biatlonistei; pl. bibliotecă (desp. bi-bli-o-) s. f., g.-d. art. bibliotecii; pl.
biatloniste biblioteci
biatomic (desp. bi-a-) adj. m., pl. biatomici; f. biatomică, biblioteconomie (bi-bli-o-) s. f., art. biblioteconomia, g.-d.
pl. biatomice biblioteconomii, art. biblioteconomiei
biban s. m., pl. bibani bibliotehnică (desp. bi-bli-o-) s. f., g.-d. art. bibliotehnicii
bibazic adj. m., pl. bibazici; f. bibazică, pl. bibazice +BIC s. n., art. BIC-ul
bibelou s. n., art. bibeloul; pl. bibelouri bicameral adj. m., pl. bicamerali; f. bicamerală, pl. bicamerale
biber s. m., pl. biberi bicarbonat s. m., pl. bicarbonaţi
!biberet s. n., pl. biberete bicarpelar adj. m., pl. bicarpelari; f. bicarpelară, pl. bicarpelare
biberon s. n., pl. biberoane bicefal adj. m., pl. bicefali; f. bicefală, pl. bicefale
bibi (termen de adresare) (înv.) s. m. bicentenar1 adj. m., pl. bicentenari; f. bicentenară, pl.
bibic1 (pasăre) s. m., pl. bibici bicentenare
bibic2 (persoană) (fam.) s. m., pl. bibici bicentenar2 s. n., pl. bicentenare
bibică (persoană) (fam.) s. f., g.-d. art. bibicii; pl. bibici biceps s. m., pl. bicepşi
bibil s. n., pl. bibiluri bichiri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bichiresc,
bibilică s. f., g.-d. art. bibilicii; pl. bibilici 3 sg. bichireşte, imperf. 1 bichiream; conj. prez. 1 sg. să
bibiloi s. m., pl. bibiloi, art. bibiloii bichiresc, 3 să bichirească
!Biblia (cartea de bază a creştinismului) (desp. Bi-bli-a) s. bici s. n., pl. bice
propriu f. art., neart. Biblie (în ~), g.-d. art. Bibliei bicicletă (desp. -ci-cle-) s. f., g.-d. art. bicicletei; pl. biciclete
biblic (desp. bi-blic) adj. m., pl. biblici; f. biblică, pl. biblice bicicletă-tandem (desp. -ci-cle-) s. f., g.-d. art. bicicletei-
biblie (carte groasă, fundamentală) (desp. bi-bli-e) s. f., tandem; pl. biciclete-tandem
art. biblia (desp. -bli-a), g.-d. art. bibliei; pl. biblii, art. biciclist (desp. -ci-clist) s. m., pl. biciclişti
bibliile (desp. -bli-i-) biciclistă (desp. -ci-clis-) s. f., g.-d. art. biciclistei; pl. bicicliste
bibliobuz (desp. bi-bli-o-) s. n., pl. bibliobuze biciclu (desp. -ci-clu) s. n., art. biciclul; pl. bicicle
bibliofag (desp. bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliofagi; adj. !bicisnic (înv.) adj. m., s. m., pl. bicisnici; adj. f., s. f.
f., s. f. bibliofagă, pl. bibliofage bicisnică, pl. bicisnice
bicisnicie 306
!bicisnicie (înv.) s. f., art. bicisnicia, g.-d. art. bicisniciei; pl. bifurca (a se ~) vb., ind. prez. 3 se bifurcă, imperf. 3 pl.
bicisnicii, art. bicisniciile (desp. -ci-i-) se bifurcau; conj. prez. 3 să se bifurce; ger. bifurcându-se
biciui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. biciuiesc/biciui, 3 sg. bifurcare s. f., g.-d. art. bifurcării; pl. bifurcări
biciuieşte/biciue, imperf. 1 biciuiam; conj. prez. 1 sg. să bifurcaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. bifurcaţia (desp. -ţi-a),
biciuiesc/să biciui, 3 să biciuiască/să biciuie g.-d. art. bifurcaţiei; pl. bifurcaţii, art. bifurcaţiile (desp.
biciuială s. f., g.-d. art. biciuielii; pl. biciuieli -ţi-i-)
biciuire s. f., g.-d. art. biciuirii; pl. biciuiri big (îndoitură, maşină) s. n., pl. biguri
biciuitor (desp. -ciu-i-) adj. m., pl. biciuitori; f. sg. şi pl. bigam adj. m., s. m., pl. bigami; adj. f., s. f. bigamă, pl. bigame
biciuitoare bigamie s. f., art. bigamia, g.-d. art. bigamiei; pl. bigamii,
biciuşcă s. f., g.-d. art. biciuştii; pl. biciuşti art. bigamiile (desp. -mi-i-)
biciuşor (rar) s. n., pl. biciuşoare bigă1 (car roman) s. f., g.-d. art. bigei; pl. bige
biclorură (desp. bi-clo-) s. f., g.-d. art. biclorurii; pl. bicloruri bigă2 (macara) s. f., g.-d. art. bigii; pl. bigi
bicolor adj. m., pl. bicolori; f. bicoloră, pl. bicolore big band (engl.) [pron. bigbend] s. n., pl. big banduri
biconcav adj. m., pl. biconcavi; f. biconcavă, pl. biconcave [pron. bigbenduri]
biconvex adj. m., pl. biconvecşi; f. biconvexă, pl. biconvexe Big Bang (model cosmologic) (engl.) [pron. bigbeng] s. n.,
bicorn s. n., pl. bicornuri art. Big Bangul [pron. bigbengul]
bicromat (desp. bi-cro-) s. m., pl. bicromaţi !Big Brother (engl.) [Brother pron. rom. bradăr/brazăr] s. m.
bicuspid adj. m., pl. bicuspizi; f. bicuspidă, pl. bicuspide bigeminism s. n.
bideu s. n., art. bideul; pl. bideuri bigeneric adj. m., pl. bigenerici; f. bigenerică, pl. bigenerice
+bidimensional (desp. -si-o-) adj. m., pl. bidimensionali; f. bigi-bigi (înv.) s. n.
bidimensională, pl. bidimensionale bigot adj. m., s. m., pl. bigoţi; adj. f., s. f. bigotă, pl. bigote
bidinea s. f., art. bidineaua, g.-d. art. bidinelei; pl. bidinele bigoterie (livr.) s. f., art. bigoteria, g.-d. art. bigoteriei;
+bidirecţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. bidirecţionali; f. (fapte) pl. bigoterii, art. bigoteriile (desp. -ri-i-)
bidirecţională, pl. bidirecţionale bigotism s. n., pl. bigotisme
bidiviu s. m., art. bidiviul; pl. bidivii, art. bidiviii (desp. bigrilă (desp. bi-gri-) s. f., g.-d. art. bigrilei; pl. bigrile
-vi-ii)
bigudiu s. n., art. bigudiul; pl. bigudiuri
bidon s. n., pl. bidoane
bihorean adj. m., s. m., pl. bihoreni; adj. f. bihoreană, pl.
bidonville (fr.) [ville pron. vil] (desp. -don-ville) s. n., pl.
bihorene
bidonville-uri
bihoreancă s. f., g.-d. art. bihorencei; pl. bihorence
bie s. n., art. bieul; (fâşii) pl. bieuri
bihun s. n., pl. bihune
Biedermeier (stil în artă) (germ.) [pron. rom. bidărmaĭer]
s. propriu bihuncă (reg.) s. f., g.-d. art. bihuncii; pl. bihunci
bief s. n., pl. biefuri bijoi (reg.) s. n., pl. bijoaie
!bielă (desp. bie-) s. f., g.-d. art. bielei; pl. biele bijuterie s. f., art. bijuteria, g.-d. art. bijuteriei; pl. bijuterii,
art. bijuteriile (desp. -ri-i-)
!bieletă (desp. bie-) s. f., g.-d. art. bieletei; pl. bielete
bielorus v. belarus bijutier (desp. -ti-er) s. m., pl. bijutieri
bielorusă v. belarusă biker (engl.) [pron. baĭkăr] s. m., pl. bikeri [pron. baĭkări]
Bielorusia v. Belarus bikini (desp. -ni) s. m., art. bikiniul (desp. -ni-ul), (mai
ales) pl. bikini, art. bikinii
bienal (o dată la doi ani) (desp. bi-e-) adj. m., pl. bienali;
f. bienală, pl. bienale bilabial (desp. -bi-al) adj. m., pl. bilabiali; f. bilabială, pl.
bilabiale
bienală (desp. bi-e-) s. f., g.-d. art. bienalei; pl. bienale
biet adj. m., pl. bieţi; f. biată, pl. biete bilabială (desp. -bi-a-) s. f., g.-d. art. bilabialei; pl. bilabiale
bifa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bifez, 3 bifează; conj. prez. 1 bilabiat (desp. -bi-at) adj. m., pl. bilabiaţi; f. bilabiată, pl.
sg. să bifez, 3 să bifeze bilabiate
bifă s. f., g.-d. art. bifei; pl. bife bilanţ s. n., pl. bilanţuri
!bifid adj. m. (+ s. n.: canal ~); f. bifidă (frunză ~), pl. bifide bilateral adj. m., pl. bilaterali; f. bilaterală, pl. bilaterale
bifilar adj. m., pl. bifilari; f. bifilară, pl. bifilare bilateralism s. n.
bifocal adj. m., pl. bifocali; f. bifocală, pl. bifocale bilă s. f., g.-d. art. bilei; pl. bile
bifoliat (desp. -li-at) adj. m., pl. bifoliaţi; f. bifoliată, pl. !Bildungsroman (germ.) (desp. -dungs-ro-) s. n., pl.
bifoliate Bildungsromane
!bifor adj. m. (+ s. n.: uter ~); f. biforă (deschidere ~), pl. !bileală (reg.) s. f., g.-d. art. bilelii; pl. bileli
bifore bilentilă s. f., g.-d. art. bilentilei; pl. bilentile
biftec s. n., pl. biftecuri bilet (scrisorică; tichet) s. n., pl. bilete
307 binocla
biletă (semifabricat; parte a unui par) s. f., g.-d. art. +bine1 (fam.) adj. invar. (femei ~)
biletei; pl. bilete bine2 adv.
bileţel s. n., pl. bileţele bine3 s. n., art. binele
!bili (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bilesc, 3 !binecredincios adj. m., pl. binecredincioşi; f.
sg. bileşte, imperf. 1 bileam; conj. prez. 1 sg. să bilesc, 3 binecredincioasă, pl. binecredincioase
să bilească bine-crescut (cuviincios) adj. m., pl. bine-crescuţi; f. bine-
biliar (desp. -li-ar) adj. m., pl. biliari; f. biliară, pl. biliare crescută, pl. bine-crescute
biliard (desp. -li-ard) s. n., pl. biliarde bine crescut (dezvoltat bine) adv. + adj.
biliargiu (rar) (desp. -li-ar-) s. m., art. biliargiul; pl. bine-cunoscut (celebru) (scriitor ~) adj. m., pl. bine-
biliargii, art. biliargiii (desp. -gi-ii) cunoscuţi; f. bine-cunoscută, pl. bine-cunoscute
biligeneză s. f., g.-d. art. biligenezei bine cunoscut (ştiut bine) adv. + adj. (caz ~ de toţi)
bilingv adj. m., s. m., pl. bilingvi; adj. f., s. f. bilingvă, pl. binecuvânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binecuvântez, 3
bilingve binecuvântează; conj. prez. 1 sg. să binecuvântez, 3 să
bilingvism s. n. binecuvânteze
bilion (un miliard, o mie de miliarde) (rar) (desp. -li-on) binecuvântare s. f., g.-d. art. binecuvântării; pl.
s. n., pl. bilioane binecuvântări
bilios (rar) (desp. -li-os) adj. m., pl. bilioşi; f. bilioasă, pl. +bine (de ~) loc. adj. (oameni ~)
bilioase +bine, de rău (de ~) (cât de cât) loc. adv. (~, a învăţat
!bilire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bilirii; pl. biliri câte ceva.)
bilirubină s. f., g.-d. art. bilirubinei binedispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
!bilit (înv., reg.) s. n. binedispun, 2 sg. binedispui, 3 sg. binedispune, perf. s.
biliverdină s. f., g.-d. art. biliverdinei 1 sg. binedispusei, 1 pl. binedispuserăm, m.m.c.p. 1 pl.
bill (engl.) s. n., pl. billuri binedispuseserăm; conj. prez. 1 sg. să binedispun, 3 să
binedispună; ger. binedispunând; part. binedispus
bilobat adj. m., pl. bilobaţi; f. bilobată, pl. bilobate
binefacere s. f., g-.d. art. binefacerii; pl. binefaceri
bilocular (cu două cavităţi) adj. m., pl. biloculari; f.
biloculară, pl. biloculare binefăcător adj. m., s. m., pl. binefăcători; adj. f., s. f. sg.
şi pl. binefăcătoare
bilon1 (aliaj monetar; monedă) s. m., (monede) pl. biloni
bineînţeles/(în tempo rapid) bine-nţeles (desigur) adv.
bilon2 (ridicătură de pământ) s. n., pl. biloane
(~ că pleacă.)
bilunar adj. m., pl. bilunari; f. bilunară, pl. bilunare
bine înţeles (priceput bine) adv. + adj. (lucru ~ de toţi)
biman adj. m., pl. bimani; f. bimană, pl. bimane
binemerita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binemerit, 2 sg.
bimbaşă (înv.) s. m., art. bimbaşa, g.-d. art. bimbaşei; pl. binemeriţi, 3 binemerită; conj. prez. 1 sg. să binemerit, 3
bimbaşi să binemerite (mai frecv. la timpuri trecute şi compuse)
bimensual (livr.) (desp. -su-al) adj. m., pl. bimensuali; f. +bine-mersi (fam.) adv. (O duce ~.)
bimensuală, pl. bimensuale
+bine, mersi (fam.) adv. + interj. (– Cum te simţi? – Bine,
bimestrial (desp. -tri-al) adj. m., pl. bimestriali; f. mersi!)
bimestrială, pl. bimestriale
bine mirositor adv. + adj.
bimestru (livr.) s. n., art. bimestrul; pl. bimestre
bineţe (pop.) s. f. pl. (în: a(-şi) da ~)
bimetal s. n., pl. bimetale
!binevenit (oportun; agreat) adj. m., pl. bineveniţi; f.
bimetalic adj. m., pl. bimetalici; f. bimetalică, pl. bimetalice binevenită, pl. binevenite (decizii ~)
bimetalism s. n. bine venit (sosit cu bine) adv. + adj. (Fii ~ înapoi în ţară!)
bimetalist adj. m., pl. bimetalişti; f. bimetalistă, pl. bimetaliste binevoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. binevoiesc, 3
bimilenar adj. m., pl. bimilenari; f. bimilenară, pl. bimilenare sg. binevoieşte, imperf. 1 binevoiam; conj. prez. 1 sg. să
bimotor1 adj. m., pl. bimotori; f. sg. şi pl. bimotoare binevoiesc, 3 să binevoiască
bimotor2 s. n., pl. bimotoare binevoitor (desp. -vo-i-) adj. m., s. m., pl. binevoitori; adj.
bimzuire s. f., g.-d. art. bimzuirii f., s. f. sg. şi pl. binevoitoare
bina (reg.) s. f., art. binaua, g.-d. art. binalei; pl. binale biniş (înv.) s. n., pl. binişuri
binagiu (rar) s. m., art. binagiul; pl. binagii, art. binagiii binişliu (înv.) s. m., art. binişliul; pl. binişlii, art. binişliii
(desp. -gi-ii) (desp. -li-ii)
binar adj. m., pl. binari; f. binară, pl. binare binişor adv.
binder s. n. +binişorul (cu ~) loc. adv.
bindisi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bindisesc, binocla (a se ~) (rar) (desp. bi-no-cla/bin-o-) vb., ind. prez.
3 sg. bindiseşte, imperf. 1 bindiseam; conj. prez. 1 sg. să 1 sg. mă binoclez, 3 se binoclează; conj. prez. 1 sg. să mă
bindisesc, 3 să bindisească binoclez, 3 să se binocleze; ger. binoclându-mă
binoclu 308
binoclu (desp. bi-no-clu/bin-o-) s. n., art. binoclul; pl. biofizică (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biofizicii
binocluri biofor (desp. bi-o-) s. m., pl. biofori
binocular (cu ambii ochi) (desp. bi-no-/bin-o-) adj. m., pl. biofotogeneză (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biofotogenezei
binoculari; f. binoculară, pl. binoculare biogaz s. n.
binom s. n., pl. binoame biogen (desp. bi-o-) adj. m., pl. biogeni; f. biogenă, pl.
+binominal adj. m., pl. binominali; f. binominală, pl. biogene
binominale biogenetic (desp. bi-o-) adj. m., pl. biogenetici; f.
binormală s. f., g.-d. art. binormalei; pl. binormale biogenetică, pl. biogenetice
+bio adj. invar., adv. (alimente ~, a produce ~) biogeneză (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biogenezei
+bioactiv (desp. bi-o-) adj. m., pl. bioactivi; f. bioactivă, pl. biogeocenoză (desp. bi-o-ge-o-) s. f., g.-d. art. biogeocenozei
bioactive biogeochimie (desp. bi-o-ge-o-) s. f., art. biogeochimia,
bioacumulare (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. bioacumulării; g.‑d. biogeochimii, art. biogeochimiei
pl. bioacumulări biogeograf (desp. bi-o-ge-o-graf) s. m., pl. biogeografi
biobibliografic (desp. bi-o-bi-bli-o-gra-) adj. m., pl. +biogeografă (desp. bi-o-ge-o-graf) s. f., g.-d. art.
biobibliografici; f. biobibliografică, pl. biobibliografice biogeografei; pl. biogeografe
biobibliografie (desp. bi-o-bi-bli-o-gra-) s. f., art. biogeografic (desp. bi-o-ge-o-gra-) adj. m., pl. biogeografici;
biobibliografia, g.-d. art. biobibliografiei; pl. biobibliografii, f. biogeografică, pl. biogeografice
art. biobibliografiile (desp. -fi-i-) biogeografie (desp. bi-o-ge-o-gra-) s. f., art. biogeografia,
biocatalizator (desp. bi-o-) s. m., pl. biocatalizatori g.-d. biogeografii, art. biogeografiei
biocenologie (desp. bi-o-) s. f., art. biocenologia, g.-d. biograf (desp. bi-o-graf) s. m., pl. biografi
biocenologii, art. biocenologiei biografă (desp. bi-o-gra-) s. f., g.-d. art. biografei; pl.
biocenoză (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biocenozei biografe
biochimic (desp. bi-o-) adj. m., pl. biochimici; f. biochimică, biografic (desp. bi-o-gra-) adj. m., pl. biografici; f.
pl. biochimice biografică, pl. biografice
biochimie (desp. bi-o-) s. f., art. biochimia, g.-d. biochimii, biografie (desp. bi-o-gra-) s. f., art. biografia, g.-d. biografii,
art. biochimiei art. biografiei
biochimist (desp. bi-o-) s. m., pl. biochimişti biolit (desp. bi-o-) s. n., pl. biolite
biochimistă (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biochimistei; pl. bioloagă v. biologă
biochimiste biolog (desp. bi-o-) s. m., pl. biologi
+biocid (desp. bi-o-) s. n., pl. biocide !biologă (livr.)/(colocv.) bioloagă (desp. bi-o-) s. f., g.-d.
bioclimatolog (desp. bi-o-cli-) s. m., pl. bioclimatologi art. biologei/bioloagei; pl. biologe/bioloage
bioclimatologie (desp. bi-o-cli-) s. f., art. bioclimatologia, biologic (desp. bi-o-) adj. m., pl. biologici; f. biologică, pl.
g.-d. bioclimatologii, art. bioclimatologiei biologice
+biocombustibil (desp. bi-o-) s. m., pl. biocombustibili biologie (desp. bi-o-) s. f., art. biologia, g.-d. biologii, art.
biocorie (desp. bi-o-) s. f., art. biocoria, g.-d. biocorii, art. biologiei
biocoriei biologism (desp. bi-o-) s. n.
biocurent (desp. bi-o-) s. m., pl. biocurenţi biologist (înv.) (desp. bi-o-) s. m., pl. biologişti
biodegradabil (desp. bi-o-de-gra-) adj. m., pl. biologizant (desp. bi-o-) adj. m., pl. biologizanţi; f.
biodegradabili; f. biodegradabilă, pl. biodegradabile biologizantă, pl. biologizante
+biodegrada (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se biodegradează; !bioluminiscenţă (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. bioluminiscenţei
conj. prez. 3 să se biodegradeze; ger. biodegradându-se biomagnetism (desp. bi-o-) s. n.
+biodegradare (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biodegradării biomasă (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biomasei
biodermă (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biodermei biomecanică (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biomecanicii
biodinamică (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biodinamicii +biomedicină s. f., g.-d. art. biomedicinei
biodiversitate s. f., g.-d. art. biodiversităţii biometeorologie (desp. bi-o-, -te-o-) s. f., art.
bioelement (desp. bi-o-) s. n., pl. bioelemente biometeorologia, g.-d. biometeorologii, art. biometeorologiei
+bioenergetic (desp. bi-o-) adj. m., pl. bioenergetici; f. +biometric (desp. bi-o-) adj. m., pl. biometrici; f. biometrică,
bioenergetică, f. bioenergetice pl. biometrice
bioenergie (desp. bi-o-) s. f., art. bioenergia, g.-d. art. biometrie (desp. bi-o-me-tri-) s. f., art. biometria, g.-d.
bioenergiei; pl. bioenergii, art. bioenergiile (desp. -gi-i-) biometrii, art. biometriei
+bioetică (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. bioeticii biomicroscopie (desp. bi-o-mi-cros-co-/-cro-sco-) s. f., art.
biofenomenologie (desp. bi-o-) s. f., art. biofenomenologia, biomicroscopia, g.-d. biomicroscopii, art. biomicroscopiei
g.-d. biofenomenologii, art. biofenomenologiei +bionic (desp. bi-o-) adj. m., pl. bionici; f. bionică, pl.
biofiltru (desp. bi-o-) s. n., art. biofiltrul; pl. biofiltre bionice
309 bis2
bionică (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. bionicii biplan (desp. bi-plan) s. n., pl. biplane
bionomie (desp. bi-o-) s. f., art. bionomia, g.-d. bionomii, bipolar adj. m., pl. bipolari; f. bipolară, pl. bipolare
art. bionomiei bipolaritate s. f., g.-d. art. bipolarităţii
biopolitică (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biopoliticii biprismă (desp. bi-pris-) s. f., g.-d. art. biprismei; pl.
biopsie bi-op-si-/o-psi-) s. f., art. biopsia, g.-d. art. biopsiei; biprisme
pl. biopsii, art. biopsiile (desp. -si-i-) bir s. n., pl. biruri
+biorezonanţă (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biorezonanţei biraport s. n., pl. biraporturi
bioritm (desp. bi-o-) s. n., pl. bioritmuri birar (înv.) s. m., pl. birari
+biosecuritate (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biosecurităţii +birasial (desp. -si-al) adj. m., pl. birasiali; f. birasială, pl.
biosferă (desp. bi-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. biosferei birasiale
+biosiguranţă (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biosiguranţei birău (înv., reg.) s. m., art. birăul; pl. birăi, art. birăii
biosinteză (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biosintezei; pl. birefringent (desp. -re-frin-) adj. m., pl. birefringenţi; f.
biosinteze birefringentă, pl. birefringente
biosociologie (desp. bi-o-, -ci-o-) s. f., art. biosociologia, birefringenţă (desp. -re-frin-) s. f., g.-d. art. birefringenţei;
g.‑d. biosociologii, art. biosociologiei pl. birefringenţe
biospeologie (desp. bi-os-pe-o-/-o-spe-) s. f., art. biremă s. f., g.-d. art. biremei; pl. bireme
biospeologia, g.-d. biospeologii, art. biospeologiei birjar s. m., pl. birjari
biostatistică (desp. bi-os-ta-/-o-sta-) s. f., g.-d. art. birjă s. f., art. birja, g.-d. art. birjei; pl. birje
biostatisticii
birjăresc adj. m., f. birjărească; pl. m. şi f. birjăreşti
+biostatistician (desp. bi-os-ta-/-o-sta-; ci-an) s. m., pl.
birjăreşte adv.
biostatisticieni (desp. -ci-eni)
birjărie (înv.) s. f., art. birjăria, g.-d. art. birjăriei; pl.
+biostatisticiană (desp. bi-os-ta-/-o-sta-; ci-a-) s. f., g.-d.
birjării, art. birjăriile (desp. -ri-i-)
art. biostatisticienei (desp. -ci-e-); pl. biostatisticiene
birlic1 (carte de joc) (reg.) s. m., pl. birlici
biostratigrafie (desp. bi-os-tra-ti-gra-/-o-stra-) s. f., art.
biostratigrafia, g.-d. biostratigrafii, art. biostratigrafiei birlic2 (spetează la zmeu) s. n., pl. birlicuri
biotaxie (desp. bi-o-) s. f., art. biotaxia, g.-d. biotaxii, art. birman adj. m., s. m., pl. birmani; adj. f., s. f. birmană, pl.
biotaxiei birmane
bioterapie (desp. bi-o-) s. f., art. bioterapia, g.-d. bioterapii, birmană (limbă) s. f., g.-d. art. birmanei
art. bioterapiei birnic s. m., pl. birnici
+biotehnologie (desp. bi-o-) s. f., art. biotehnologia, g.-d. birnică s. f., g.-d. art. birnicei; pl. birnice
art. biotehnologiei; pl. biotehnologii, art. biotehnologiile birocrat (desp. -ro-crat) s. m., pl. birocraţi
(desp. -gi-i-) birocrată (desp. -ro-cra-) s. f., g.-d. art. birocratei; pl. birocrate
+bioterorism (desp. bi-o-) s. n. birocratic (desp. -ro-cra-) adj. m., pl. birocratici; f.
biotic (desp. bi-o-) adj. m., pl. biotici; f. biotică, pl. biotice birocratică, pl. birocratice
biotină (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biotinei birocratism (desp. -ro-cra-) s. n.
biotit (desp. bi-o-) s. n., pl. biotite birocratiza (a ~) (desp. -ro-cra-) vb., ind. prez. 1 sg.
biotop (desp. bi-o-) s. m., pl. biotopi birocratizez, 3 birocratizează; conj. prez. 1 sg. să
biotron (desp. bi-o-tron) s. n., pl. biotroane birocratizez, 3 să birocratizeze
bioxid (desp. bi-o-) s. m., pl. bioxizi birocratizare (desp. -ro-cra-) s. f., g.-d. art. birocratizării
bip s. n., pl. bipuri birocraţie (desp. -ro-cra-) s. f., art. birocraţia, g.-d. art.
bipartid (cu două partide) adj. m. (+ s. n.: sistem ~); f. birocraţiei; pl. birocraţii, art. birocraţiile (desp. -ţi-i-)
bipartidă (organizare ~), pl. bipartide birotică s. f., g.-d. art. biroticii
+bipartidism s. n. birou s. n., art. biroul; pl. birouri
bipartit (cu două părţi) adj. m., pl. bipartiţi; f. bipartită, birt s. n., pl. birturi
pl. bipartite birtaş (înv.) s. m., pl. birtaşi
bipartiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. bipartiţia (desp. -ţi-a), g.-d. birtăşiţă (înv.) s. f., g.-d. art. birtăşiţei; pl. birtăşiţe
art. bipartiţiei; pl. bipartiţii, art. bipartiţiile (desp. -ţi-i-) !birui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. birui/biruiesc, 3 sg. biruie/
bipătrat (desp. -pă-trat) adj. m., pl. bipătraţi; f. bipătrată, biruieşte, imperf. 1 biruiam; conj. prez. 1 sg. să birui/să
pl. bipătrate biruiesc, 3 să biruie/să biruiască
biped adj. m., pl. bipezi; f. bipedă, pl. bipede biruinţă s. f., g.-d. art. biruinţei; pl. biruinţe
bipenat adj. m., pl. bipenaţi; f. bipenată, pl. bipenate biruitor (desp. -ru-i-) adj. m., s. m., pl. biruitori; adj. f., s.
bipenatifid adj. m., pl. bipenatifizi; f. bipenatifidă, pl. f. sg. şi pl. biruitoare
bipenatifide !bis1 adj. invar. (numărul 10 ~)
biplacă (desp. bi-pla-) s. f., g.-d. art. biplăcii; pl. biplăci +bis2 interj.
bis3 310
bis3 s. n., pl. bisuri bitter (germ.) [er pron. ăr] s. n., (porţii; sorturi) pl. bitteruri
bisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bisez, 3 bisează; conj. prez. 1 bitum s. n., pl. bitumuri
sg. să bisez, 3 să biseze bituma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bitumez, 3 bitumează;
bisanual (livr.) (desp. bi-sa-nu-al/bis-a-) adj. m., pl. conj. prez. 1 sg. să bitumez, 3 să bitumeze
bisanuali; f. bisanuală, pl. bisanuale bitumaj s. n.
bisare s. f., g.-d. art. bisării; pl. bisări bitumare s. f., g.-d. art. bitumării; pl. bitumări
bisăptămânal adj. m., pl. bisăptămânali; f. bisăptămânală, bitumen s. n., pl. bitumene
pl. bisăptămânale bituminizare s. f., g.-d. art. bituminizării; pl. bituminizări
biscuit s. m., pl. biscuiţi bituminos adj. m., pl. bituminoşi; f. bituminoasă, pl.
!bisect adj. m. (an ~), pl. bisecţi; f. bisectă (secundă ~), pl. bituminoase
bisecte biunivoc (desp. bi-u-) adj. m., pl. biunivoci; f. biunivocă,
bisectoare s. f., g.-d. art. bisectoarei; pl. bisectoare pl. biunivoce
bisector adj. m. (+ s. n.: plan ~); f. bisectoare (linie ~), pl. biuretă (desp. biu-) s. f., g.-d. art. biuretei; pl. biurete
bisectoare biută (desp. biu-) s. f., g.-d. art. biutei; pl. biute
bisel s. n., pl. biseluri bivalent adj. m., pl. bivalenţi; f. bivalentă, pl. bivalente
biserică s. f., g.-d. art. bisericii; pl. biserici (dar: Biserica +bivalenţă s. f., g.-d. art. bivalenţei; pl. bivalenţe
(instituţie) s. propriu f.)
bivalv adj. m., pl. bivalvi; f. bivalvă, pl. bivalve
bisericesc adj. m., f. bisericească; pl. m. şi f. bisericeşti
bivol s. m., pl. bivoli
bisericeşte (rar) adv.
bivolar (rar) s. m., pl. bivolari
bisericos adj. m., s. m., pl. bisericoşi; adj. f., s. f. bisericoasă,
bivoliţă s. f., g.-d. art. bivoliţei; pl. bivoliţe
pl. bisericoase
bivuac (desp. -vu-ac) s. n., pl. bivuacuri
bisericuţă s. f., g.-d. art. bisericuţei; pl. bisericuţe
bivuaca (a ~) (rar) (desp. -vu-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
bisextil (rar) adj. m., pl. bisextili; f. bisextilă, pl. bisextile
bivuachez, 3 bivuachează; conj. prez. 1 sg. să bivuachez,
bisexual (desp. -xu-al) adj. m., pl. bisexuali; f. bisexuală, 3 să bivuacheze
pl. bisexuale
biv-vel-vornic s. m., pl. biv-vel-vornici
bisexualitate (desp. -xu-a-) s. f., g.-d. art. bisexualităţii
bizam (rozător) s. m., pl. bizami
bisexuat (desp. -xu-at) adj. m., pl. bisexuaţi; f. bisexuată,
bizantin adj. m., s. m., pl. bizantini; adj. f., s. f. bizantină,
pl. bisexuate
pl. bizantine
bisilabic adj. m. (termen ~), pl. bisilabici; f. bisilabică
!Bizantin (Imperiul ~) s. propriu n. art.
(formă ~), pl. bisilabice
bizantinism s. n., pl. bizantinisme
bismut s. n.; simb. Bi
bizantinist s. m., pl. bizantinişti
bismutină s. f., g.-d. art. bismutinei
bizantinistă s. f., g.-d. art. bizantinistei; pl. bizantiniste
bismutit s. n.
bizantinistică s. f., g.-d. art. bizantinisticii
bistriţ (reg.) adj. m., pl. bistriţi; f. bistriţă, pl. bistriţe
bizantinoloagă v. bizantinologă
+Bistriţa-Năsăud (judeţ) s. propriu n.
bizantinolog s. m., pl. bizantinologi
bistriţean adj. m., s. m., pl. bistriţeni; adj. f. bistriţeană,
pl. bistriţene !bizantinologă (livr.)/(colocv.) bizantinoloagă s. f.,
g.‑d. art. bizantinologei/bizantinoloagei; pl. bizantinologe/
bistriţeancă s. f., g.-d. art. bistriţencei; pl. bistriţence
bizantinoloage
bistrou s. n., art. bistroul; pl. bistrouri
bizantinologie s. f., art. bizantinologia, g.-d. bizantinologii,
bisturiu s. n., art. bisturiul; pl. bisturie art. bizantinologiei
bisulc adj. m., pl. bisulci; f. bisulcă, pl. bisulce
bizar1 adj. m., pl. bizari; f. bizară, pl. bizare
bisulfat s. m., pl. bisulfaţi
bizar2 s. n.
bisulfit s. m., pl. bisulfiţi
bizarerie s. f., art. bizareria, g.-d. art. bizareriei; pl. bizarerii,
bisulfură s. f., g.-d. art. bisulfurii; pl. bisulfuri art. bizareriile (desp. -ri-i-)
bişniţar (fam.) s. m., pl. bişniţari !bizeţ (înv.) s. n., pl. bizeţuri
bişniţă (afacere) (fam.) s. f., g.-d. art. bişniţei; pl. bişniţe bizon (erbivor) s. m., pl. bizoni
+biştar (arg.) s. m., pl. biştari bizotare s. f., g.-d. art. bizotării
bit (cea mai mică unitate de informaţie) s. m., pl. biţi bizui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă bizui, 2 sg. te
bitang (reg.) s. m., pl. bitangi bizui, 3 se bizuie, imperf. 1 sg. mă bizuiam; conj. prez.
bitangă (reg.) s. f., g.-d. art. bitangei; pl. bitange 1 sg. să mă bizui, 3 să se bizuie; imper. 2 sg. afirm.
+bitcoin (desp. -coin) s. m., pl. bitcoini bizuie‑te; ger. bizuindu-mă
bitronconic (desp. bi-tron-) adj. m., pl. bitronconici; f. bizuire s. f., g.-d. art. bizuirii
bitronconică, pl. bitronconice bla-bla1 interj.
311 blestema
+bla-bla2 (fam.) s. n., pl. bla-blauri blazer (engl.) [pron. bleĭzăr] s. n., pl. blazere [pron. bleĭzăre]
blacheu s. n., art. blacheul; pl. blacheuri blazon s. n., pl. blazoane
+Black Friday (engl.) [pron. blekfraĭdeĭ] s. propriu n. blăjean adj. m., s. m., pl. blăjeni; adj. f. blăjeană, pl. blăjene
blagoslovenie (înv.) (desp. -gos-lo-, -ni-e/-go-slo-) s. f., blăjeancă s. f., g.-d. art. blăjencei; pl. blăjence
art. blagoslovenia (desp. -ni-a), g.-d. art. blagosloveniei; blănar s. m., pl. blănari
pl. blagoslovenii, art. blagosloveniile (desp. -ni-i-) blănăreasă s. f., g.-d. art. blănăresei; pl. blănărese
blagoslovi (a ~) (înv., fam.) (desp. -gos-lo-/-go-slo-) vb., blănărie s. f., art. blănăria, g.-d. art. blănăriei; (ateliere,
ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. blagoslovesc, 3 sg. blagosloveşte, blănuri) pl. blănării, art. blănăriile (desp. -ri-i-)
imperf. 1 blagosloveam; conj. prez. 1 sg. să blagoslovesc,
blăniţă s. f., g.-d. art. blăniţei; pl. blăniţe
3 să blagoslovească
blănos adj. m., pl. blănoşi; f. blănoasă, pl. blănoase
blagoslovire (înv.) (desp. -gos-lo-/-go-slo-) s. f., g.-d. art.
blagoslovirii; pl. blagosloviri blănui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. blănuiesc,
3 sg. blănuieşte, imperf. 1 blănuiam; conj. prez. 1 sg. să
Blagoveştenie (sărbătoare) (pop.) (desp. -ni-e) s. propriu
blănuiesc, 3 să blănuiască
f., art. Blagoveştenia (desp. -ni-a), g.-d. art. Blagoveşteniei
blând adj. m., pl. blânzi; f. blândă, pl. blânde
blajin adj. m., pl. blajini; f. blajină, pl. blajine
blândă (urticarie) (pop.) s. f., g.-d. art. blândei; pl. blânde
blajinătate (rar) s. f., g.-d. art. blajinătăţii
blândeţe s. f., art. blândeţea, g.-d. art. blândeţii
blam s. n., pl. blamuri
bleandă (sperietoare; brânci) (pop.) s. f., g.-d. art. blendei;
blama (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. blamez, 3 blamează; conj.
pl. blende
prez. 1 sg. să blamez, 3 să blameze
blamabil adj. m., pl. blamabili; f. blamabilă, pl. blamabile bleaşc (rar) interj.
blamare s. f., g.-d. art. blamării; pl. blamări bleaşcă (reg.) adv.
blană1 (piele; haină) s. f., g.-d. art. blănii; pl. (piei bleau1 (reg.) interj. (în: a nu zice nici ~)
prelucrate) blăni/blănuri; (haine) blănuri bleau2 (tablă) (reg.) s. n., art. bleaul; pl. bleauri
blană2 (scândură) s. f., g.-d. art. blănii; pl. blăni blefarită s. f., g.-d. art. blefaritei; pl. blefarite
blanc1 (piele tăbăcită, material insensibil) s. n. blefaroptoză (desp. -rop-to-/-ro-pto-) s. f., g.-d. art.
blanc2 (spaţiu grafic) s. n., pl. blancuri blefaroptozei
blanchetă s. f., g.-d. art. blanchetei; pl. blanchete bleg adj. m., pl. blegi; f. bleagă, pl. blege
blanquism [qui pron. fr. ki] (desp. -quism) s. n. blegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. blegesc, 3 sg. blegeşte,
imperf. 1 blegeam; conj. prez. 1 sg. să blegesc, 3 să blegească
blanşare s. f., g.-d. art. blanşării
blehăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 blehăie, imperf. 3 pl.
blanşir s. n., pl. blanşiruri
blehăiau; conj. prez. 3 să blehăie
blanşiruire s. f., g.-d. art. blanşiruirii
blendă (rocă; diafragmă la aparatele foto) s. f., g.-d. art.
blasfem (rar) s. n., pl. blasfemuri
blendei; pl. blende
!blasfemie s. f., art. blasfemia, g.-d. art. blasfemiei; pl.
+blender [er pron. ăr] s. n., pl. blendere
blasfemii, art. blasfemiile (desp. -mi-i-)
blenoragic adj. m., pl. blenoragici; f. blenoragică, pl.
blastoderm s. n.
blenoragice
blastoftorie (desp. -tof-to/-to-fto-) s. f., art. blastoftoria, blenoragie s. f., art. blenoragia, g.-d. art. blenoragiei; pl.
g.‑d. blastoftorii, art. blastoftoriei blenoragii, art. blenoragiile (desp. -gi-i-)
blastogeneză s. f., g.-d. art. blastogenezei blenoree s. f., art. blenoreea, g.-d. art. blenoreei; pl. blenoree
blastomicoză s. f., g.-d. art. blastomicozei bleojdi (a ~) (pop.) (desp. bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3
blastomogeneză s. f., g.-d. art. blastomogenezei pl. bleojdesc, 3 sg. bleojdeşte, imperf. 1 bleojdeam; conj.
blastopor s. m. prez. 1 sg. să bleojdesc, 3 să bleojdească
blastulă s. f., g.-d. art. blastulei; pl. blastule bleojdire (pop.) (desp. bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdirii; pl.
blat s. n., pl. blaturi bleojdiri
+blatist (fam.) s. m., pl. blatişti bleot (reg.) adj. m., pl. bleoţi; f. bleoată (desp. bleoa-), pl.
bleoate
+blatistă (fam.) s. f., g.-d. art. blatistei, pl. blatiste
bleotocăreală (reg.) (desp. bleo-) s. f., g.-d. art. bleotocărelii;
+blat (pe ~) (fam.) loc. adv.
pl. bleotocăreli
!blau (rar) s. n. (în: a (o) face ~)
bleotocări (a ~) (reg.) (desp. bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3
blaugaz (desp. blau-) s. n. pl. bleotocăresc, 3 sg. bleotocăreşte, imperf. 1 bleotocăream;
blaz s. n. conj. prez. 1 sg. să bleotocăresc, 3 să bleotocărească
blaza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. blazez, 3 blazează; conj. blestem s. n., pl. blesteme
prez. 1 sg. să blazez, 3 să blazeze !blestema (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. blestem, 3 blestemă;
blazare s. f., g.-d. art. blazării conj. prez. 1 sg. să blestem, 3 să blesteme
blestemăţie 312
blestemăţie (pop.) s. f., art. blestemăţia, g.-d. art. blugi s. m. pl., art. blugii
blestămăţiei; pl. blestemăţii, art. blestemăţiile (desp. -ţi-i-) blum s. n., pl. blumuri
bleşti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bleştesc, 3 sg. bluming s. n., pl. bluminguri
bleşteşte, imperf. 1 bleşteam; conj. prez. 1 sg. să bleştesc, +blura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. blurez, 3 blurează; conj.
3 să bleştească prez. 1 sg. să blurez, 3 să blureze
bleu1 (fr.) [pron. blö] adj. invar. (pantaloni ~) +blush (engl.) [pron. blaş] s. n., pl. blush-uri [pron.
bleu2 (fr.) [pron. blö] s. n., (nuanţe) pl. bleu-uri [pron. blaşuri]
blöuri] bluzat adj. m., pl. bluzaţi; f. bluzată, pl. bluzate
bleumarin1 [eu pron. fr. ö] (desp. bleu-) adj. invar. bluză s. f., g.-d. art. bluzei; pl. bluze
(pantaloni ~)
bluziţă s. f., g.-d. art. bluziţei; pl. bluziţe
bleumarin2 [eu pron. fr. ö] (desp. bleu-) s. n.
bluzon s. n., pl. bluzoane
blid (pop.) s. n., pl. blide
bluzuliţă (rar) s. f., g.-d. art. bluzuliţei; pl. bluzuliţe
blidar1 (meşteşugar) (pop.) s. m., pl. blidari
BMW [cit. beemve] s. n., pl. BMW-uri [cit. beemveuri]
blidar2 (raft) (pop.) s. n., pl. blidare
boa s. m., pl. boa
blinda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. blindez, 3 blindează; conj.
boabă (fruct) s. f., g.-d. art. boabei; pl. boabe
prez. 1 sg. să blindez, 3 să blindeze
boacă (reg.) s. f. (în: a nu şti/a nu pricepe nicio/o ~)
blindaj s. n., pl. blindaje
boacăn (fam.) adj. m., pl. boacăni; f. boacănă, pl. boacăne
blindare s. f., g.-d. art. blindării; pl. blindări
boacănă (fam.) s. f., g.-d. art. boacănei; pl. boacăne
blindat s. n., pl. blindate
boaiou (desp. boa-iou) s. n., art. boaioul; pl. boaiouri
blinie (reg., înv.) s. f., art. blinia, g.-d. art. bliniei; pl. blinii,
boaită (pop.) (desp. boai-) s. f., g.-d. art. boaitei; pl. boaite
art. bliniile (desp. -ni-i-)
boala (lui) Alzheimer v. !alzheimer
blister s. n., pl. blistere
boala (lui) Basedow(-Graves) v. !basedow
bliţ s. n., pl. bliţuri
!boala (lui) Parkinson v. !parkinson
bloc s. n., pl. blocuri; (în adrese) abr. bl.
boală s. f., g.-d. art. bolii; pl. boli/(pop., fam.) boale (în: a
bloca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. blochez, 3 blochează; conj.
băga în boale)
prez. 1 sg. să blochez, 3 să blocheze
boambă (contrabas) (reg.) s. f., g.-d. art. boambei; pl. boambe
blocadă s. f., g.-d. art. blocadei; pl. blocade
boancă (reg.) s. f., g.-d. art. boancei; pl. boance
blocaj s. n., pl. blocaje
board (engl.) [pron. bord] s. n., pl. boarduri [pron. borduri]
blocare s. f., g.-d. art. blocării; pl. blocări
+boarding pass (engl.) [pron. bordingpas] s. n., pl.
bloc-diagramă (desp. -di-a-gra-) s. f., g.-d. art. bloc-
boarding passuri [pron. bordingpasuri]
diagramei; pl. bloc-diagrame
boare s. f., g.-d. art. boarei
blochaus (înv.) (desp. -haus) s. n., pl. blochausuri
boarfă (fam.) s. f., g.-d. art. boarfei; pl. boarfe
+blockbuster (engl.) [buster pron. bastăr] (desp. block-) s.
n., pl. blockbustere boarţă (reg.) s. f., g.-d. art. boarţei; pl. boarţe
blocnotes s. n., pl. blocnotesuri boască s. f., g.-d. art. boaştei; pl. boaşte
blocstart s. n., pl. blocstarturi boaţă (reg.) s. f., g.-d. art. boaţei; pl. boaţe
bloc-turn s. n., pl. blocuri-turn bob1 (plantă) s. m.
blodogori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bob2 (sanie, instalaţie de ridicat) s. n., pl. boburi
blodogoresc, 3 sg. blodogoreşte, imperf. 1 blodogoream; bob3 (sămânţă) s. n., pl. boabe
conj. prez. 1 sg. să blodogoresc, 3 să blodogorească bob4 (sămânţă pentru ghicit) s. m., pl. bobi
+blog s. n., pl. bloguri bobârnac (reg.) s. n., pl. bobârnace
+blogger (engl.) [er pron. ăr] s. m., pl. bloggeri bober s. m., pl. boberi
+bloggeriţă (fam.) [er pron. engl. ăr] s. f., g.-d. art. +boberă s. f., g.-d. art. boberei; pl. bobere
bloggeriţei; pl. bloggeriţe bobi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bobesc, 3 sg.
+blogging (engl.) [ggi pron. g΄i]s. n., art. bloggingul bobeşte, imperf. 1 bobeam; conj. prez. 1 sg. să bobesc, 3
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blondă, pl. blonde să bobească
blondă (dantelă) (înv.) s. f., g.-d. art. blondei; pl. blonde bobina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bobinez, 3 bobinează; conj.
blondin adj. m., s. m., pl. blondini; adj. f., s. f. blondină, prez. 1 sg. să bobinez, 3 să bobineze
pl. blondine bobinaj s. n., pl. bobinaje
!bluejeans (engl.) [pron. bluğinz] (desp. blue-) s. m. pl. bobinare s. f., g.-d. art. bobinării; pl. bobinări
!blues (engl.) [pron. bluz] s. n., pl. blues-uri [pron. bluzuri] bobinatoare s. f., g.-d. art. bobinatoarei; pl. bobinatoare
!bluf/(engl.) bluff [pron. blaf] s. n., pl. blufuri/bluffuri bobinator s. m., pl. bobinatori
[pron. blafuri] bobină s. f., g.-d. art. bobinei; pl. bobine
313 bohoci
bobiţă s. f., g.-d. art. bobiţei; pl. bobiţe +bodaproste (de ~) (pop.) (desp. -da-pros-) loc. adj., loc.
bobletic (reg.) (desp. bo-ble-) adj. m., pl. bobletici; f. adv. (haine ~, a da ~)
bobletică, pl. bobletice bodârlău s. m., art. bodârlăul; pl. bodârlăi, art. bodârlăii
bobleţ (reg.) (desp. bo-bleţ) adj. m., pl. bobleţi; f. bobleaţă, bodegă s. f., g.-d. art. bodegii; pl. bodegi
pl. bobleţe bodicec s. n., pl. bodicecuri
boboc s. m., pl. boboci bodiceca (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. bodicechez,
bobocel s. m., pl. bobocei, art. boboceii 3 bodicechează; conj. prez. 1 sg. să bodicechez, 3 să
boboşit (reg.) adj. m., pl. boboşiţi (ochi ~) bodicecheze
bobot (înv., reg.) s. n., pl. bobote (şi în: a vorbi în bobote) bodogăneală s. f., g.-d. art. bodogănelii; pl. bodogăneli
bobotaie (reg.) s. f., art. bobotaia, g.-d. art. bobotăii; pl. bodogăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bodogănesc, 3
bobotăi sg. bodogăneşte, imperf. 1 bodogăneam; conj. prez. 1 sg.
să bodogănesc, 3 să bodogănească
Bobotează (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. art. Bobotezei
bodogănire s. f., g.-d. art. bodogănirii; pl. bodogăniri
boboti (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. boboteşte, 3 pl.
bodoni (it.) (desp. do-ni) s. n.
bobotesc, imperf. 3 sg. bobotea; conj. prez. 3 să bobotească
+Bodoni (tipograf italian) [ni pron. ni] s. propriu
bobovină s. f., g.-d. art. bobovinei; pl. bobovine
!body s. n. (engl.) [pron. badi], pl. bodyuri [pron. badiuri]
!bobovnic (reg.) s. m., pl. bobovnici
!bodybuilding (engl.) [pron. badibilding] (desp. buil-) s.
bobsleigh (engl.) [eigh pron. eĭ] s. n., (sănii) pl. bobsleigh-
n., art. bodybuildingul [pron. badibildingul]
uri [pron. bobsleĭuri]
!bodyguard (engl.) [pron. rom. badigard] s. m., pl.
bobuleţ s. n., pl. bobuleţe bodyguarzi [pron. badigarzi]
bobuşor (plantă) s. m. boem (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boemi; adj.
boc1 (bancă; butuc; scaun) (reg.) s. n., pl. bocuri f., s. f. boemă, pl. boeme
boc2 interj. boemă (mediu, fel de viaţă) s. f., g.-d. art. boemei
!boc3 (înv., reg.) s. n. (în: a mânca ~ (turcesc)) bogasier (înv.) (desp. -si-er) s. m., pl. bogasieri
boca/boca-boca interj. bogasieresc (înv.) (desp. -si-e-) adj. m., f. bogasierească; pl.
bocanc s. m., pl. bocanci m. şi f. bogasiereşti
bocaport s. m., pl. bocaporţi bogasierie (înv.) (desp. -si-e-) s. f., art. bogasieria, g.-d.
bocăneală s. f., g.-d. art. bocănelii; pl. bocăneli art. bogasieriei; (mărfuri, prăvălii) pl. bogasierii, art.
bogasieriile (desp. -ri-i-)
!bocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocăn, 3 bocăne, imperf. 1
bocăneam; conj. prez. 1 sg. să bocăn, 3 să bocăne bogasiu (înv.) s. n., art. bogasiul; pl. bogasiuri
bocănit s. n. bogat adj. m., s. m., pl. bogaţi; adj. f., s. f. bogată, pl. bogate
bocănitoare (rar) s. f., g.-d. art. bocănitorii; pl. bocănitori bogatâr (rar) s. m., pl. bogatâri
bocănitură s. f., g.-d. art. bocăniturii; pl. bocănituri bogătan (pop.) s. m., pl. bogătani
boccea s. f., art. bocceaua, g.-d. art. boccelei; pl. boccele bogătană (pop.) s. f., g.-d. art. bogătanei; pl. bogătane
bogătaş s. m., pl. bogătaşi
boccegiu (înv.) s. m., art. boccegiul; pl. boccegii, art.
boccegiii (desp. -gi-ii) bogătaşă s. f., art. bogătaşa, g.-d. art. bogătaşei; pl. bogătaşe
boccealâc (înv.) s. n., pl. boccealâcuri bogătate (rar) s. f., g.-d. art. bogătăţii
bocceluţă s. f., g.-d. art. bocceluţei; pl. bocceluţe bogăţie s. f., art. bogăţia, g.-d. art. bogăţiei; pl. bogăţii, art.
bogăţiile (desp. -ţi-i-)
bocciu (fam.) adj. m., f. boccie; pl. m. şi f. boccii
boghead (engl.) [head pron. hed] (desp. bog-head) s. n., art.
boceală (fam.) s. f., g.-d. art. bocelii; pl. boceli
bogheadul
bocet s. n., pl. bocete
+Boghead (localitate din Scoţia) (engl.) [head pron. hed]
boci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bocesc, 3 sg. boceşte, (desp. Bog-head) s. propriu n.
imperf. 1 boceam; conj. prez. 1 sg. să bocesc, 3 să bocească !boghet (reg.) adj. m., pl. bogheţi; f. bogheată, pl. boghete
bocire s. f., g.-d. art. bocirii; pl. bociri boghiu s. n., art. boghiul; pl. boghiuri
bocit s. n. !böhmit [öh pron. germ. ö] (desp. böh-) s. n.
bocitoare s. f., g.-d. art. bocitoarei; pl. bocitoare boglar (reg.) (desp. bo-glar) s. m., pl. boglari
bocitor adj. m., pl. bocitori; f. sg. şi pl. bocitoare !bogomil adj. m., s. m., pl. bogomili; adj. f. bogomilă, pl.
bocnă1 (pop., fam.) adv. (a fi/a se face/a îngheţa ~) bogomile
+bocnă2 (reg.; înv.) s. f. +Bogomil (presupus călugăr) s. propriu m.
bocşă (reg.) s. f., g.-d. art. bocşei; pl. bocşe bogomilic adj. m., pl. bogomilici; f. bogomilică, pl. bogomilice
!bodaproste1 (pop.) (desp. -da-pros-) interj. bogomilism s. n.
+bodaproste2 (pop.) (rar) (desp. -da-pros-) s. n. bohoci s. m., pl. bohoci
boi1 314
boi1 (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. boiesc, 3 sg. bolborosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bolborosesc, 3
boieşte, imperf. 1 boiam; conj. prez. 1 sg. să boiesc, 3 să sg. bolboroseşte, imperf. 1 bolboroseam; conj. prez. 1 sg.
boiască să bolborosesc, 3 să bolborosească
boi2 (reg.) s. n., pl. boiuri bolborosire s. f., g.-d. art. bolborosirii; pl. bolborosiri
boia s. f., art. boiaua, g.-d. art. boielei; (vopsele; farduri) bolborosit s. n.
pl. boiele bolboşa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. bolboşez, 3
boială (reg.) s. f., g.-d. art. boielii; (farduri) pl. boieli bolboşează, 1 pl. bolboşăm; conj. prez. 1 sg. să bolboşez, 3
boiangerie (înv.) s. f., art. boiangeria, g.-d. art. boiangeriei; să bolboşeze; ger. bolboşând
(ateliere) pl. boiangerii, art. boiangeriile (desp. -ri-i-) bold1 (ac cu gămălie) s. n., pl. bolduri
boiangiu (înv.) s. m., art. boiangiul; pl. boiangii, art. bold2 adj. invar. (caractere ~)
boiangiii (desp. -gi-ii) +bold3 (font înnegrit) s. n. (scris cu ~)
boicot (desp. boi-) s. n., pl. boicoturi boldei (pop.) s. m., pl. boldei, art. boldeii
boicota (a ~) (desp. boi-) vb., ind. prez. 1 sg. boicotez, 3 boldeică (pop.) (desp. -dei-că) s. f., g.-d. art. boldeicii
boicotează; conj. prez. 1 sg. să boicotez, 3 să boicoteze (desp. -dei-cii); pl. boldeici [pron. boldeič]
boicotare (desp. boi-) s. f., g.-d. art. boicotării; pl. boicotări +Boldeşti-Scăeni (oraş) s. propriu n.
boicuş (reg.) (desp. boi-) s. m., pl. boicuşi boldi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. boldesc, 3 sg.
boldeşte, imperf. 1 boldeam; conj. prez. 1 sg. să boldesc,
boier s. m., pl. boieri
3 să boldească
boiereasă (rar) s. f., g.-d. art. boieresei; pl. boierese
boldiş (reg.) adv.
boieresc1 adj. m., f. boierească; pl. m. şi f. boiereşti boldişor (reg.) s. n., pl. boldişoare
boieresc2 s. n. boldo1 (arbore) s. m., art. boldoul; pl. boldo
boiereşte adv. boldo2 (accesoriu pentru pescuit) s. n., art. boldoul; pl.
boieri (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. boieresc, boldouri
3 sg. boiereşte, imperf. 1 boieream; conj. prez. 1 sg. să boleaznă (pop.) s. f., g.-d. art. boleznei; pl. bolezne
boieresc, 3 să boierească bolero (dans) s. n., art. boleroul; pl. bolerouri
boierie s. f., art. boieria, g.-d. art. boieriei; pl. boierii, art. !bolerou (vestă) s. n., art. boleroul; pl. bolerouri
boieriile (desp. -ri-i-)
boleşniţă (pop.) s. f., g.-d. art. boleşniţei; pl. boleşniţe
boierime s. f., g.-d. art. boierimii
bolfă (reg.) s. f., g.-d. art. bolfei; pl. bolfe
boieriţă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. boieriţei; pl. boieriţe boli (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bolesc, 3
boiernaş s. m., pl. boiernaşi sg. boleşte, imperf. 1 boleam; conj. prez. 1 sg. să bolesc,
boieroaică s. f., g.-d. art. boieroaicei; pl. boieroaice 3 să bolească
boieros adj. m., pl. boieroşi; f. boieroasă, pl. boieroase bolid s. m., pl. bolizi
!boiler [er pron. ăr] (desp. boi-) s. n., pl. boilere +Bolintin-Vale (oraş) s. propriu n., g.-d. art. Bolintinului-
boire (fam.) s. f., g.-d. art. boirii; pl. boiri Vale
boişte (desp. bo-iş-) s. f., g.-d. art. boiştii; pl. boişti bolişte (reg.) s. f., g.-d. art. boliştii; pl. bolişti
boiştean (desp. bo-iş-) s. m., pl. boişteni !bolivar (moneda Venezuelei) s. m., pl. bolivari; (bolívar
soberano) simb. Bs. F., Bs. S.
boit (fam.) s. n.
!Bolívar (independentist sud-american) s. propriu
boitar (reg.) (desp. boi-) s. m., pl. boitari
bolivian (desp. -vi-an) adj. m., s. m., pl. bolivieni (desp.
bojdeucă (reg.) (desp. -deu-) s. f., g.-d. art. bojdeucii; pl.
-vi-eni); adj. f., s. f. boliviană, pl. boliviene
bojdeuci
+boliviancă (desp. -vi-an) s. f., g.-d. art. boliviencei (desp.
bojoc (reg.) s. m., pl. bojoci -vi-en-); pl. bolivience
bojogar (rar) s. m., pl. bojogari bolnav adj. m., s. m., pl. bolnavi; adj. f., s. f. bolnavă, pl.
bokmål (norv.) [pron. bukmol] s. n. bolnave
bol s. n., pl. boluri bolnăvicios adj. m., pl. bolnăvicioşi; f. bolnăvicioasă, pl.
bolard s. m., pl. bolarzi bolnăvicioase
bolând (reg.) adj. m., pl. bolânzi; f. bolândă, pl. bolânde bolnăvior (desp. -vior) adj. m., pl. bolnăviori; f. bolnăvioară,
bolândatic (reg.) adj. m., pl. bolândatici; f. bolândatică, pl. pl. bolnăvioare
bolândatice bolniţă (reg., înv.) s. f., g.-d. art. bolniţei; pl. bolniţe
bolânzi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bolânzesc, bolohoveni (rar) s. m. pl.
3 sg. bolânzeşte, imperf. 1 bolânzeam; conj. prez. 1 sg. să bolometru (desp. -me-tru) s. n., art. bolometrul; pl. bolometre
bolânzesc, 3 să bolânzească bolovan s. m., pl. bolovani
bolboroseală s. f., g.-d. art. bolboroselii; pl. bolboroseli bolovănel (rar) s. m., pl. bolovănei, art. bolovăneii
315 bonti
bolovăni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bolovănesc, bompres s. n., pl. bomprese
3 sg. bolovăneşte, imperf. 1 bolovăneam; conj. prez. 1 sg. bon s. n., pl. bonuri
să bolovănesc, 3 să bolovănească bonapartism s. n.
bolovăniş s. n., pl. bolovănişuri bonapartist adj. m., s. m., pl. bonapartişti; adj. f., s. f.
bolovănos adj. m., pl. bolovănoşi; f. bolovănoasă, pl. bonapartistă, pl. bonapartiste
bolovănoase bonă s. f., g.-d. art. bonei; pl. bone
bolson s. n. bonc1 interj.
bolşevic adj. m., s. m., pl. bolşevici; adj. f., s. f. bolşevică, bonc2 (pop.) adj. m., pl. bonci; f. boancă, pl. boance
pl. bolşevice
bonca/bonca-bonca interj.
bolşevism (rar) s. n.
boncăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. boncăieşte/boncăie, 3
bolşeviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bolşevizez, 3 bolşevizează; pl. boncăiesc/boncăie, imperf. 3 sg. boncăia; conj. prez. 3
conj. prez. 1 sg. să bolşevizez, 3 să bolşevizeze să boncăiască/să boncăie
boltaş (reg.) s. m., pl. boltaşi boncălui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. boncăluieşte, 3 pl.
boltă s. f., g.-d. art. bolţii; pl. bolţi boncăluiesc, imperf. 3 sg. boncăluia; conj. prez. 3 să
bolti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. boltesc, 3 sg. bolteşte, boncăluiască
imperf. 1 bolteam; conj. prez. 1 sg. să boltesc, 3 să boncăluit s. n.
boltească bond s. n., pl. bonduri
boltişoară s. f., g.-d. art. boltişoarei; pl. boltişoare bondar s. m., pl. bondari
boltitură s. f., g.-d. art. boltiturii; pl. boltituri bondăraş (rar) s. m., pl. bondăraşi
boltiţă (rar) s. f., g.-d. art. boltiţei; pl. boltiţe bondisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bondisez, 3 bondisează;
bolţ s. n., pl. bolţuri conj. prez. 1 sg. să bondisez, 3 să bondiseze
bolţar s. m., pl. bolţari bondoc adj. m., s. m., pl. bondoci; adj. f., s. f. bondoacă,
bomba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bombez, 3 bombează; conj. pl. bondoace
prez. 1 sg. să bombez, 3 să bombeze !bondocel (fam.) adj. m., pl. bondocei; f. bondocică, pl.
bombaj s. n., pl. bombaje bondocele
bombament s. n. bonetă s. f., g.-d. art. bonetei; pl. bonete
bombarda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bombardez, 3 bombardează; boneţică s. f., g.-d. art. boneţelei; pl. boneţele
conj. prez. 1 sg. să bombardez, 3 să bombardeze bongoase (reg.) s. f. pl.
bombardament s. n., pl. bombardamente bonier (desp. -ni-er) s. n., pl. boniere
bombardare s. f., g.-d. art. bombardării; pl. bombardări bonifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bonific, 2 sg. bonifici, 3
bombardă (înv.) s. f., g.-d. art. bombardei; pl. bombarde bonifică; conj. prez. 1 sg. să bonific, 3 să bonifice
bombardier1 (aviator) (rar) (desp. -di-er) s. m., pl. bombardieri bonificare s. f., g.-d. art. bonificării; pl. bonificări
bombardier2 (avion) (desp. -di-er) s. n., pl. bombardiere bonificaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. bonificaţia (desp. -ţi‑a),
bombardon s. n., pl. bombardoane g.‑d. art. bonificaţiei; pl. bonificaţii, art. bonificaţiile
bombare s. f., g.-d. art. bombării; pl. bombări (desp. -ţi-i-)
bombastic adj. m., pl. bombastici; f. bombastică, pl. bombastice bonitare s. f., g.-d. art. bonitării; pl. bonitări
bombă (proiectil) s. f., g.-d. art. bombei; pl. bombe bonitate s. f., g.-d. art. bonităţii; pl. bonităţi
bombăneală s. f., g.-d. art. bombănelii; pl. bombăneli bonjur1 (bonjurist) (înv.) s. m., pl. bonjuri
!bombăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bombăn/bombănesc, bonjur2 (fam.) interj. (şi: a da ~)
3 sg. bombăne/bombăneşte; imperf. 1 bombăneam; conj. bonjur3 (haină) (înv.) s. n., pl. bonjururi
prez. 1 sg. să bombăn/să bombănesc, 3 să bombăne/să bonjurism s. n.
bombănească bonjurist s. m., pl. bonjurişti
bombănire s. f., g.-d. art. bombănirii; pl. bombăniri bonom s. m., pl. bonomi
bombănit s. n. bonomie s. f., art. bonomia, g.-d. bonomii, art. bonomiei
bombetă s. f., g.-d. art. bombetei; pl. bombete +bono (pro ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (apărare ~ , a apăra ~)
bombeu s. n., art. bombeul; pl. bombeuri +bonsai s. m., pl. bonsai, art. bonsaii
bombiţă (reg.) s. f., g.-d. art. bombiţei; pl. bombiţe bonsoar1 (fam.) (desp. -soar) s. n. (a da ~)
bomboană s. f., g.-d. art. bomboanei; pl. bomboane bonsoar2 (formulă de salut) (fam.) (desp. -soar) interj.
bombonerie s. f., art. bomboneria, g.-d. art. bomboneriei; bont1 adj. m., pl. bonţi; f. boantă, pl. boante
pl. bombonerii, art. bomboneriile (desp. -ri-i-) bont2 s. n., pl. bonturi
bombonieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. bombonierei; pl. bonti (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bontesc, 3 sg.
bomboniere bonteşte, imperf. 1 bonteam; conj. prez. 1 sg. să bontesc,
bomfaier (desp. -fa-ier) s. n., pl. bomfaiere 3 să bontească
bontire 316
bontire (rar) s. f., g.-d. art. bontirii; pl. bontiri bordură s. f., g.-d. art. bordurii; pl. borduri
bonton s. n. boreal (desp. -re-al) adj. m., pl. boreali; f. boreală, pl. boreale
bonus s. n., pl. bonusuri boreasă (reg.) s. f., g.-d. art. boresei; pl. borese
bonz s. m., pl. bonzi borfaş s. m., pl. borfaşi
boogie (engl.) [pron. bug‘i] (desp. boo-gie) s. n., pl. boogie- +borfaşă s. f., art. borfaşa, g.-d. art. borfaşei; pl. borfaşe
uri [pron. bug‘iuri] borfăşie (rar) s. f., art. borfăşia, g.-d. art. borfăşiei; pl.
!boogie-woogie (engl.) [pron. bug‘iug‘i (desp. boo-gie- borfăşii, art. borfăşiile (desp. -şi-i-)
woo-gie) s. n., pl. boogie-woogie-uri [pron. bug‘iug‘iuri] borghis s. n.
+booking (engl.) [pron. buking] (desp. boo-) s. n., art. borhot s. n., pl. borhoturi
bookingul [pron. bukingul] !boric adj. m., pl. borici (acizi ~); f. borică (anhidridă ~),
boom (engl.) [pron. bum] s. n., pl. boomuri [pron. bumuri] pl. borice
(desp. boo-muri) boricat adj. m., pl. boricaţi; f. boricată, pl. boricate
booster (engl.) [pron. bustăr] (desp. boos-) s. n., pl. borium (desp. -ri-um) s. n.
boostere [pron. bustăre]
borî (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. borăsc, 3
bor1 (element chimic) s. n.; simb. B sg. borăşte, imperf. 1 boram; conj. prez. 1 sg. să borăsc,
bor2 (margine de pălărie) s. n., pl. boruri 3 să borască
bora (vânt) s. m. bormaşină s. f., g.-d. art. bormaşinii; pl. bormaşini
boraci s. n., pl. borace borna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bornez, 3 bornează; conj.
boracit s. n. prez. 1 sg. să bornez, 3 să borneze
boraginacee s. f., art. boraginaceea, g.-d. art. boraginaceei; bornaj s. n.
pl. boraginacee bornare s. f., g.-d. art. bornării
boran s. m., pl. borani bornă s. f., g.-d. art. bornei; pl. borne
borangic (reg.) s. n., (feluri; piese) pl. borangicuri bornit s. n.
borat s. m., pl. boraţi boroană (reg.) s. f., g.-d. art. boroanei; pl. boroane
borax s. n. boroboaţă (reg.) s. f., g.-d. art. boroboaţei; pl. boroboaţe
borât (fam.) adj. m., pl. borâţi; f. borâtă, pl. borâte borod s. n.
borâtură (pop.) s. f., g.-d. art. borâturii; pl. borâturi boroni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. boronesc,
borcan s. n., pl. borcane 3 sg. boroneşte, imperf. 1 boroneam; conj. prez. 1 sg. să
borcănaş s. n., pl. borcănaşe boronesc, 3 să boronească
borcănat adj. m., pl. borcănaţi; f. borcănată, pl. borcănate boronit (reg.) s. n.
borceag1 (nutreţ) s. n., pl. borceaguri borsetă s. f., g.-d. art. borsetei; pl. borsete
borceag2 (plantă) (reg.) s. m. borş s. n., (ciorbe) pl. borşuri
bord s. n., pl. borduri +borşar s. m., pl. borşari
+borda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bordez, 3 bordează; conj. borşăreasă (rar) s. f., g.-d. art. borşăresei; pl. borşărese
prez. 1 sg. să bordez, 3 să bordeze borşi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borşeşte, 3 pl.
bordaj s. n., pl. bordaje se borşesc, imperf. 3 sg. se borşea; conj. prez. 3 să se
+bordare s. f., g.-d. art. bordării; pl. bordări borşească; ger. borşindu-se
bordeaux (vin) (fr.) [pron. bordo] (desp. bor-deaux) s. n., borşişor s. m.
(porţii; sorturi) pl. bordeaux-uri [pron. bordouri] bort s. n.
Bordeaux (oraş din Franţa) [pron. bordo] (desp. Bor- bortă (reg.) s. f., g.-d. art. bortei; pl. borte
deaux) s. propriu n. borteli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bortelesc,
bordee s. f., art. bordeea, g.-d. art. bordeei 3 sg. borteleşte, imperf. 1 borteleam; conj. prez. 1 sg. să
bordei s. n., pl. bordeie bortelesc, 3 să bortelească
bordeiaş s. n., pl. bordeiaşe borti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bortesc, 3 sg.
bordel s. n., pl. bordeluri borteşte, imperf. 1 borteam; conj. prez. 1 sg. să bortesc, 3
bordelez adj. m., s. m., pl. bordelezi; adj. f., s. f. bordeleză, să bortească
pl. bordeleze borticică (reg.) s. f., g.-d. art. borticelei; pl. borticele
borderou s. n., art. borderoul; pl. borderouri borţ (reg.) s. n., pl. borţuri
bordo1 adj. invar. (pantaloni ~) borţos (fam.) adj. m., pl. borţoşi; f. borţoasă, pl. borţoase
bordo2 s. n., art. bordoul; (nuanţe) pl. bordouri borură s. f., g.-d. art. borurii; pl. boruri
bordura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bordurez, 3 bordurează; borviz s. n.
conj. prez. 1 sg. să bordurez, 3 să bordureze borză s. f., g.-d. art. borzei; pl. borze
bordurare s. f., g.-d. art. bordurării; pl. bordurări bos v. boss
317 bou-de-mare
bosaj s. n., pl. bosaje botanică s. f., g.-d. art. botanicii
boscar (reg.) s. m., pl. boscari botanist s. m., pl. botanişti
boscărie (reg.) s. f., art. boscăria, g.-d. art. boscăriei; pl. botanistă s. f., g.-d. art. botanistei; pl. botaniste
boscării, art. boscăriile (desp. -ri-i-) botă (reg.) s. f., g.-d. art. botei; pl. bote
boschet s. n., pl. boschete botcă (reg.) s. f., g.-d. art. botcei; pl. botce
boschetar (fam.) s. m., pl. boschetari botei (reg.) s. n., pl. boteie
+boschetizare s. f., g.-d. art. boschetizării botelniţă (rar) s. f., g.-d. art. botelniţei; pl. botelniţe
boscorodeală s. f., g.-d. art. boscorodelii; pl. boscorodeli botez s. n., pl. botezuri
boscorodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. boscorodesc, 3 boteza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. botez, 3 botează; conj.
sg. boscorodeşte, imperf. 1 boscorodeam; conj. prez. 1 sg. prez. 1 sg. să botez, 3 să boteze
să boscorodesc, 3 să boscorodească
!botfor (reg.) s. m., pl. botfori
+Bosfor s. pr. n.
botgros (pasăre) s. m., pl. botgroşi
bosniac (desp. -ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniaci; adj. f., s.
botină s. f., g.-d. art. botinei; pl. botine
f. bosniacă, pl. bosniace
botişor s. n., pl. botişoare
boson s. m., pl. bosoni
botniţă s. f., g.-d. art. botniţei; pl. botniţe
boss (engl.)/ (fam.) bos s. m., art. bossul/bosul; pl. boşi
botoaşă (reg.) s. f., art. botoaşa, g.-d. art. botoaşei; pl. botoaşe
!bossa-nova (port.)/bossa-novă s. f., g.-d. art. bossa-novei;
pl. bossa-nove botos adj. m., pl. botoşi; f. botoasă, pl. botoase
bostan s. m., pl. bostani +botoş s. m., pl. botoşi
bostană (reg.) s. f., g.-d. art. bostanei; pl. bostane botoşănean adj. m., s. m., pl. botoşăneni; adj. f. botoşăneană,
bostangiu (înv.) s. m., art. bostangiul; pl. bostangii, art. pl. botoşănene
bostangiii (desp. gi-ii) botoşăneancă s. f., g.-d. art. botoşănencei; pl. botoşănence
bostănar (reg.) s. m., pl. bostănari botoşel (papucel) s. m., pl. botoşei, art. botoşeii
bostănărie (reg.) s. f., art. bostănăria, g.-d. art. bostănăriei; +botox s. n.
pl. bostănării, art. bostănăriile (desp. -ri-i-) botridie (desp. bo-tri-di-e) s. f., art. botridia (desp. -di-a),
bostănel (reg.) s. m., pl. bostănei, art. bostăneii g.-d. art. botridiei; pl. botridii, art. botridiile (desp. -di-i-)
!boston (dans; joc de cărţi; presă tipografică) s. n., pl. botriocefal (desp. bo-tri-o-) s. m., pl. botriocefali
bostonuri botriocefaloză (desp. bo-tri-o-) s. f., g.-d. art. botriocefalozei
Boston (oraşe din SUA, Marea Britanie) s. propriu n. botriomicoză (desp. bo-tri-o-) s. f., g.-d. art. botriomicozei
bostonian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. bostoniene botroş (desp. bo-troş/bot-roş) s. m., pl. botroşi, art. botroşii
(desp. -ni-eni); adj. f., s. f. bostoniană, pl. bostoniene +botul (la ~ calului) (fam.) loc. adj., loc. adv. (decizie ~,
bosumfla (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă a decide ~)
bosumflu, 3 se bosumflă; conj. prez. 1 sg. să mă bosumflu, botulinic adj. m., pl. botulinici; f. botulinică, pl. botulinice
3 să se bosumfle; imper. 2 sg. afirm. bosumflă-te; ger.
botulism s. n.
bosumflându-mă
boţ1 (cocoloş; parâmă) (pop.) s. n., pl. boţuri (şi: un boţ
bosumflare (fam.) s. f., g.-d. art. bosumflării; pl. bosumflări
cu ochi)
boş (pop.) s. n., (mai frecv.) pl. boaşe
+boţ2 (program automatizat) s. m., pl. boţi
boşar (reg.) s. m., pl. boşari
boţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. boţesc, 3 sg. boţeşte,
boşiman (desp. bo-şi-) adj. m., s. m., pl. boşimani; adj. f., s.
imperf. 1 boţeam; conj. prez. 1 sg. să boţesc, 3 să boţească
f. boşimană, pl. boşimane
boţişor (pop.) s. n., pl. boţişoare
boşimană (desp. bo-şi-) (limbă) s. f., g.-d. art. boşimanei
boţitură s. f., g.-d. art. boţiturii; pl. boţituri
boşoalcă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. boşoalcei; pl. boşoalce
boţman s. m., pl. boţmani
boşorog (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boşorogi; adj. f., s. f.
boşoroagă, pl. boşoroage boţog s. m., pl. boţogi
boşorogeală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. boşorogelii; pl. bou s. m., art. boul; pl. boi, art. boii
boşorogeli bouar (văcar) (pop.) (desp. -uar) s. m., pl. bouari
boşorogi (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. !Bouarul (constelaţie) (desp. -ua-) s. propriu m. art.,
mă boşorogesc, 3 sg. se boşorogeşte, imperf. 1 sg. mă neart. Bouar (Văcarul se mai numeşte şi ~.)
boşorogeam; conj. prez. 1 sg. să mă boşorogesc, 3 să se bou-de-apă (gândac) s. m., art. boul-de-apă; pl. boi-de-apă,
boşorogească; imper. 2 sg. afirm. boşorogeşte-te; ger. art. boii-de-apă
boşorogindu-mă bou-de-baltă (bâtlan; gândac) s. m., art. boul-de-baltă; pl.
boştină (reg.) s. f., g.-d. art. boştinei; pl. boştine boi-de-baltă, art. boii-de-baltă
bot s. n., pl. boturi bou-de-mare (peşte) s. m., art. boul-de-mare; pl. boi-de-
botanic adj. m., pl. botanici; f. botanică, pl. botanice mare, art. boii-de-mare
boul-babei 318
+boul-babei (rădaşcă; răgace) s. m. art. bracteolă (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. bracteolei; pl. bracteole
boul-Domnului (rădaşcă) s. m. art. brad s. m., pl. brazi
boulean (desp. bo-u-) s. m., pl. bouleni !Bradford (clasificare a lânii) (engl.) [pron. bredford] s.
boul-lui-Dumnezeu (rădaşcă; buburuză) s. m. art. propriu n. (sistemul ~)
boul-popii (buburuză) s. m. art., pl. art. boii-popii bradiartrie (desp. -di-ar-) s. f., art. bradiartria, g.-d.
bour s. m., pl. bouri bradiartrii, art. bradiartriei
bourean (pop.) (desp. bo-u-) adj. m., pl. boureni; f. bradicardie s. f., art. bradicardia, g.-d. bradicardii, art.
boureană, pl. bourene bradicardiei
!bourel1 (desp. bo-u-) adj. m., pl. bourei; f. bourică, pl. bourele bradifazie s. f., art. bradifazia, g.-d. bradifazii, art. bradifaziei
bourel2 (bou mic; melc) (desp. bo-u-) s. m., pl. bourei bradilalie s. f., art. bradilalia, g.-d. bradilalii, art. bradilaliei
bouresc (desp. bo-u-) adj. m., f. bourească; pl. m. şi f. bradipepsie s. f., art. bradipepsia, g.-d. bradipepsii, art.
boureşti bradipepsiei
bouroaică (rar) (desp. bo-u-roai-) s. f., g.-d. art. bouroaicei; bradipsihie (desp. -dip-si-/-di-psi-) s. f., art. bradipsihia,
pl. bouroaice g.-d. bradipsihii, art. bradipsihiei
bourrée (fr.) [pron. bure] (desp. bour-rée) s. n., pl. brad-negru (molid) (desp. -ne-gru) s. m., pl. brazi-negri
bourrée‑uri [pron. bureuri] brad-roşu (molid) s. m., pl. brazi-roşii
bouşor (desp. bo-u-) s. m., pl. bouşori bradt (engl.) [pron. brat] s. n.
bouţ s. m., pl. bouţi bradul-ciumei (jneapăn) s. m. art.
+bovaric adj. m., pl. bovarici; f. bovarică, pl. bovarice bragagerie (înv.) s. f., art. bragageria, g.-d. art. bragageriei;
bovarism s. n. pl. bragagerii, art. bragageriile (desp. -ri-i-)
bovideu s. n., art. bovideul; pl. bovidee bragagiu s. m., art. bragagiul; pl. bragagii, art. bragagiii
(desp. -gi-ii)
bovin adj. m., pl. bovini; f. bovină, pl. bovine
bragă (băutură) s. f., g.-d. art. brăgii; (porţii) pl. brăgi
bovină s. f., g.-d. art. bovinei; pl. bovine
braghină (reg.) s. f., g.-d. art. braghinei
bovindou s. n., art. bovindoul; pl. bovindouri
brahă (orz; reziduu) s. f., g.-d. art. brahei
bowling (engl.) [pron. baŭling] (desp. bow-ling) s. n., art.
bowlingul [pron. baŭlingul] brahial (desp. -hi-al) adj. m., pl. brahiali; f. brahială, pl.
brahiale
box1 (armă) s. n., pl. boxuri
brahianticlinal (desp. -hi-an-ti-cli-) s. n., pl. brahianticlinale
box2 (câine de rasă) (înv.) s. m., pl. bocşi
brahicefal adj. m., s. m., pl. brahicefali; adj. f., s. f.
box3 (piele; sport) s. n.
brahicefală, pl. brahicefale
boxa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. boxez, 3 boxează; conj. prez.
brahicefalie s. f., art. brahicefalia, g.-d. brahicefalii, art.
1 sg. să boxez, 3 să boxeze
brahicefaliei
boxă s. f., g.-d. art. boxei; pl. boxe
brahilogie s. f., art. brahilogia, g.-d. brahilogii, art. brahilogiei
boxer1 (câine de rasă) s. m., pl. boxeri
brahiopod (desp. -hi-o-) s. n., pl. brahiopode
boxer2 (sportiv) s. m., pl. boxeri
brahisinclinal s. n., pl. brahisinclinale
+boxeri (chiloţi bărbăteşti) s. m. pl.
brahistocronă (desp. -his-to-cro-/-hi-sto-) s. f., g.-d. art.
box-office (engl.) [office pron. ofis] s. n., art. box-office-ul brahistocronei
!boy (engl.) s. m., art. boyul; pl. boy, (rar) art. boyi Brahma (rasă de găini) s. propriu f.
boz s. m., pl. boji brahman adj. m., s. m., pl. brahmani; adj. f. brahmană, pl.
+bozgor (pop., peior.) s. m., pl. bozgori brahmane
bozafer (înv.) adj. m., pl. bozaferi; f. bozaferă, pl. bozafere Brahmane (scrieri indiene) s. propriu f. pl.
bozie (desp. -zi-e) s. f., art. bozia (desp. -zi-a), g.-d. art. brahmanic (rar) adj. m., pl. brahmanici; f. brahmanică, pl.
boziei; pl. bozii, art. boziile (desp. -zi-i-) brahmanice
brac1 (rasă de câini) s. m., pl. braci brahmanism s. n.
brac2 (rest; deşeu) (reg.) s. n., pl. bracuri +Braille (pedagog francez; sistem) [pron. braĭ] s. propriu
braca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. brachez, 3 brachează; conj. (alfabet ~, în ~)
prez. 1 sg. să brachez, 3 să bracheze brain drain (engl.) [pron. breĭndreĭn] s. n., art. brain
bracare s. f., g.-d. art. bracării drainul [pron. breĭndreĭnul]
bracona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. braconez, 3 braconează; !brainstorming (engl.) [pron. breĭnstorming] (desp.
conj. prez. 1 sg. să braconez, 3 să braconeze brain-) s. n., art. brainstormingul [pron. breĭnstormingul]
braconaj s. n., pl. braconaje bramă s. f., g.-d. art. bramei; pl. brame
braconier (desp. -ni-er) s. m., pl. braconieri brambura (fam.) adv.
bractee s. f., art. bracteea, g.-d. art. bracteei; pl. bractee brancardă s. f., g.-d. art. brancardei; pl. brancarde
319 brăţea
brancardier (desp. -di-er) s. m., pl. brancardieri braşovenie (înv.) s. f., art. braşovenia, g.-d. art. braşoveniei;
brancardieră (rar) (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. brancardierei; pl. braşovenii, art. braşoveniile (desp. -ni-i-)
pl. brancardiere braţ s. n., pl. braţe
branchipus (lat. şt.) [chi pron. hi] s. m. braţetă (la ~) (fam., înv.) loc. adv.
branciog (reg.) s. n., pl. brancioguri braunit (desp. brau-) s. n.
brand1 (aruncător de mine) s. n., pl. branduri brav1 adj. m., pl. bravi; f. bravă, pl. brave
+brand2 (marcă) (engl.) [pron. brend] s. n., pl. branduri brav2 (asasin) (rar) s. m., pl. bravi
[pron. brenduri] brava (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bravez, 3 bravează; conj.
brandenburg (şnur) s. n., pl. brandenburguri prez. 1 sg. să bravez, 3 să braveze
Brandenburg (oraş/land din Germania) s. propriu n. bravadă s. f., g.-d. art. bravadei; pl. bravade
brandenburghez adj. m., s. m., pl. brandrenburghezi; adj. bravissimo (it.) interj.
f., s. f. brandenburgheză, pl. brandenburgheze bravo interj.
brandenburgic adj. m., pl. brandenburgici; f. +bravos (înv., fam.) interj.
brandenburgică, pl. brandenburgice bravură s. f., g.-d. art. bravurii; (fapte vitejeşti) pl. bravuri
+brandui (a ~) (fam.) [bran pron. engl. bren] vb., ind. brazdă s. f., g.-d. art. brazdei; pl. brazde
prez. 1 sg. şi 3 pl. branduiesc, 3 sg. branduieşte, imperf. +Brazilia (stat) (desp. -li-a) s. f., g.-d. Braziliei
1 branduiam; conj. prez. 1 sg. să branduiesc, 3 să
brazilian (din Brazilia) (desp. -li-an) adj. m., s. m.,
branduiască pl. brazilieni (desp. -li-eni); adj. f., s. f. braziliană, pl.
!brandy (engl.) [pron. brendi] s. n., (porţii; sorturi) pl. braziliene
brandyuri [pron. brendiuri] braziliancă (desp. -li-an-) s. f., g.-d. art. braziliencei (desp.
branhie (organ la animale acvatice) (desp. -hi-e) s. f., art. -li-en-); pl. brazilience
branhia (desp. -hi-a), g.-d. art. branhiei; pl. branhii, art. brazură (sudură) s. f., g.-d. art. brazurii; pl. brazuri
branhiile (desp. -hi-i-)
brăcaci (reg.) s. n., pl. brăcace
branhiopod (desp. -hi-o-) s. n., pl. branhiopode
brăcinar (pop.) s. n., pl. brăcinare
branhiozaur (desp. -hi-o-za-ur) s. m., pl. branhiozauri
brăcui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. brăcuiesc,
branişte s. f., g.-d. art. braniştii; pl. branişti 3 sg. brăcuieşte, imperf. 1 brăcuiam; conj. prez. 1 sg. să
branşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. branşez, 3 branşează, 1 brăcuiesc, 3 să brăcuiască
pl. branşăm; conj. prez. 1 sg. să branşez, 3 să branşeze; brăcuire (reg.) s. f., g.-d. art. brăcuirii; pl. brăcuiri
ger. branşând
brădăţel (reg.) s. n., pl. brădăţele
branşament s. n., pl. branşamente
brădet s. n., pl. brădeturi
branşă s. f., art. branşa, g.-d. art. branşei; pl. branşe brădioară (ieruncă) (desp. -di-oa-) s. f., g.-d. art. brădioarei;
branţ s. n., pl. branţuri pl. brădioare
+branulă s. f., g.-d. art. branulei; pl. branule brădiş s. n., pl. brădişuri
bras s. n. brădişoară (pasăre) s. f., g.-d. art. brădişoarei; pl. brădişoare
brasaj s. n. brădişor s. m., pl. brădişori
brasardă s. f., g.-d. art. brasardei; pl. brasarde brădui (reg.) s. m., pl. brădui, art. brăduii
braserie s. f., art. braseria, g.-d. art. braseriei; pl. braserii, brăduleţ s. m., pl. brăduleţi
art. braseriile (desp. -ri-i-) brăduţ s. m., pl. brăduţi
brasieră (desp. -si-e-) s. f., g.-d. art. brasierei; pl. brasiere brăhni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. brăhneşte, 3 pl.
+Brasilia (capitala Braziliei) [s pron. port. z] (desp. -li-a) brăhnesc, imperf. 3 sg. brăhnea; conj. prez. 3 să brăhnească
s. f., g.-d. Brasiliei brăhnit (reg.) s. n.
+brasilian (din Brasilia) [s pron. port. z] (desp. -li-an) brăilean (desp. bră-i-) adj. m., s. m., pl. brăileni; adj. f.
adj. m., s. m., pl. brasilieni (desp. -li-eni); adj. f., s. f. brăileană, pl. brăilene
brasiliană, pl. brasiliene brăileanca (dans) (desp. bră-i-) s. f. art., neart. brăileancă,
+brasiliancă (din Brasilia) [s pron. port. z] (desp. -li-an-) g.-d. art. brăilencii
s. f., g.-d. art. brasiliencei (desp. -li-en-); pl. brasilience brăileancă (persoană) (desp. bră-i-) s. f., g.-d. art.
brasist s. m., pl. brasişti brăilencei; pl. brăilence
brasistă s. f., g.-d. art. brasistei; pl. brasiste !brănaci (reg.) s. n., pl. brănace
braşoavă (fam.) s. f., g.-d. art. braşoavei; pl. braşoave brănui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. brănuiesc, 3 sg.
braşovean adj. m., s. m., pl. braşoveni; adj. f. braşoveană, brănuieşte, imperf. 1 brănuiam; conj. prez. 1 sg. să
pl. braşovene brănuiesc, 3 să brănuiască
braşoveancă s. f., g.-d. art. braşovencei; pl. braşovence brăţară s. f., art. brăţara, g.-d. art. brăţării; pl. brăţări
braşovenesc adj. m., f. braşovenească; pl. m. şi f. braşoveneşti brăţea (rar) s. f., art. brăţeaua, g.-d. art. brăţelei; pl. brăţele
brăţişor 320
brăţişor s. n., pl. brăţişoare breakfast (engl.) [pron. brekfăst] (desp. break-) s. n., pl.
brăzda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. brăzdez, 3 brăzdează; conj. breakfasturi [pron. brekfăsturi]
prez. 1 sg. să brăzdez, 3 să brăzdeze +breaking news (engl.) [pron. breĭking nĭuz] loc. s. n. pl.
brăzdar s. n., pl. brăzdare breaslă s. f., g.-d. art. breslei; pl. bresle
brăzdătură (rar) s. f., g.-d. art. brăzdăturii; pl. brăzdături breaz adj. m., pl. breji; f. brează, pl. breze
brăzdui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. brăzduiesc, breaza (dans) s. f. art., neart. brează, g.-d. art. brezei
3 sg. brăzduieşte, imperf. 3 sg. brăzduia; conj. prez. 1 sg. breb s. m., pl. brebi
să brăzduiesc, 3 să brăzduiască
brebenea s. f., art. brebeneaua, g.-d. art. brebenelei; pl.
brăzduire (rar) s. f., g.-d. art. brăzduirii; pl. brăzduiri brebenele
brâglă (desp. brâ-glă) s. f., g.-d. art. brâglei; pl. brâgle brebenel s. m., pl. brebenei, art. brebeneii
brână s. f., g.-d. art. brânei; pl. brâne brebenoc (reg.) s. m., pl. brebenoci
brânca-porcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. brâncii- brec (automobil, comandă, trăsură) s. n., pl. brecuri
porcului
brecie (desp. -ci-e) s. f., art. brecia (desp. -ci-a), g.-d. art.
brâncariţă s. f., g.-d. art. brâncariţei; (plante) pl. brâncariţe breciei; pl. brecii, art. breciile (desp. -ci-i-)
brânca-ursului (plantă) s. f. art., g.-d. art. brâncii-ursului bregmă s. f., g.-d. art. bregmei; pl. bregme
brâncă (boală; plantă; mână) (pop.) s. f., g.-d. art. brâncii; brei (reg.) s. m., pl. brei, art. breii
(plante; mâini) pl. brânci (mai ales în expr.)
brelan s. n., pl. brelanuri
brânci (ghiont) s. m., pl. brânci
breloc s. n., pl. brelocuri
+brânci (pe ~) loc. adv.
bremză s. f., g.-d. art. bremzei; pl. bremze
brânciş (rar) adv.
breslaş s. m., pl. breslaşi
brâncovenesc adj. m., f. brâncovenească; pl. m. şi f.
brâncoveneşti breşă s. f., art. breşa, g.-d. art. breşei; pl. breşe
brânculiţă (pop.) s. f., g.-d. art. brânculiţei; pl. brânculiţe !bretea (detaliu de îmbrăcăminte; reţea feroviară sau
rutieră) s. f., art. breteaua, g.-d. art. bretelei; pl. bretele
brâncuţă s. f., g.-d. art. brâncuţei; pl. brâncuţe
bretesă (înv.) s. f., g.-d. art. bretesei; pl. bretese
brânduşă s. f., art. brânduşa, g.-d. art. brânduşei; pl. brânduşe
breton1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. bretoni; adj. f., s. f.
!brânduşică s. f., g.-d. art. brânduşelei; pl. brânduşele
bretonă, pl. bretone
brânduşiţă (rar) s. f., g.-d. art. brânduşiţei; pl. brânduşiţe
breton2 (pieptănătură) s. n., pl. bretoane
brânişor (reg.) s. n., pl. brânişoare
bretonă (limbă) s. f., g.-d. art. bretonei
brânza-iepurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art.
brânzei‑iepurelui brevă (livr.) s. f., g.-d. art. brevei; pl. breve
brânzar (pop.) s. m., pl. brânzari brevet s. n., pl. brevete
brânză s. f., g.-d. art. brânzei; pl. brânze breveta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. brevetez, 3 brevetează;
conj. prez. 1 sg. să brevetez, 3 să breveteze
brânză de iepure (lucru imposibil) (pop.) s. f. + prep. + s. m.
brevetare s. f., g.-d. art. brevetării; pl. brevetări
!brânză-n-sticlă (persoană zgârcită) (pop.) s. m. şi f.,
g.‑d. art. lui brânză-n-sticlă; pl. brânză-n-sticlă breviar (desp. -vi-ar) s. n., pl. breviare
brânzăreasă (pop.) s. f., g.-d. art. brânzăresei; pl. brânzărese brevilin adj. m., s. m., pl. brevilini; adj. f., s. f. brevilină,
pl. breviline
brânzărie (pop.) s. f., art. brânzăria, g.-d. art. brânzăriei;
(locuri) pl. brânzării, art. brânzăriile (desp. -ri-i-) brevilocvenţă (livr.) s. f., g.-d. art. brevilocvenţei
brânzeturi (feluri de brânză) s. n. pl. +Brexit s. propriu n., art. Brexitul
brânzi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzeşte, 3 pl. breza (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. brezez, 3 brezează;
se brânzesc, imperf. 3 sg. se brânzea; conj. prez. 3 să se conj. prez. 1 sg. să brezez, 3 să brezeze
brânzească; ger. brânzindu-se brezaie s. f., art. brezaia, g.-d. art. brezăii; pl. brezăi
brânzoaică s. f., g.-d. art. brânzoaicei; pl. brânzoaice brezătură (rar) s. f., g.-d. art. brezăturii; pl. brezături
brânzos adj. m., pl. brânzoşi; f. brânzoasă, pl. brânzoase bria (a ~) (livr.) (desp. bri-a) vb., ind. prez. 1 sg. briez
brâu (cingătoare; parte a corpului; ornament; şir) s. n., (desp. bri-ez), 3 briază, 1 pl. briem; conj. prez. 1 sg. să
art. brâul; pl. brâie briez, 3 să brieze; ger. briind (desp. bri-ind)
!brâul (dans) s. n. art., neart. brâu; pl. brâuri briant (livr.) (desp. bri-ant) adj. m., pl. brianţi; f. briantă,
brâuleţ (desp. brâ-u-) s. n., pl. brâuleţe pl. briante
brâuşor (desp. brâ-u-) s. n., pl. brâuşoare briantină (desp. bri-an-) s. f., g.-d. art. briantinei
bre interj. briboi (reg.) s. m., pl. briboi, art. briboii
breabăn (reg.) s. m., pl. brebeni bric1 adj. invar. (jachete ~)
!break (ghem câştigat pe serviciul adversarului) (engl.) bric2 (culoare) s. n.
[pron. breĭk] s. n., pl. breakuri [pron. breĭkuri] bric3 (navă) s. n., pl. bricuri
321 bronhic
!bricabrac/(fr.) bric-à-brac s. n., pl. bricabracuri/bric-à- britanic adj. m., s. m., pl. britanici; adj. f., s. f. britanică,
bracuri pl. britanice
briceag s. n., pl. bricege brizant1 adj. m., pl. brizanţi; f. brizantă, pl. brizante
bricheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. brichetez, 3 brichetează; brizant2 s. m., pl. brizanţi
conj. prez. 1 sg. să brichetez, 3 să bricheteze brizanţă s. f., g.-d. art. brizanţei
brichetaj s. n. briză s. f., g.-d. art. brizei; pl. brize
brichetare s. f., g.-d. art. brichetării; pl. brichetări
brizbiz (perdea) s. n., pl. brizbizuri
brichetă s. f., g.-d. art. brichetei; pl. brichete
+brizbriz (podoabă) (fam.) s. n., pl. brizbrizuri
+brici1 (fam.) adj. invar, adv. (minte ~, a merge ~)
brizură (sfărâmătură) s. f., g.-d. art. brizurii; pl. brizuri
brici2 s. n., pl. brice
broajbă (reg.) s. f., g.-d. art. broajbei; pl. broajbe
+Bricodépôt (fr.) [depôt pron. depo] s. propriu n.
broasca-apei (plantă) s. f. art., g.-d. art. broaştei-apei
bricola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bricolez, 3 bricolează; conj.
prez. 1 sg. să bricolez, 3 să bricoleze broască s. f., g.-d. art. broaştei; pl. broaşte
bricolaj s. n. broască-râioasă (specii de broaşte) s. f., g.-d. art. broaştei-
bricolă (înv.) s. f., g.-d. art. bricolei; pl. bricole râioase; pl. broaşte-râioase
bridă s. f., g.-d. art. bridei; pl. bride broască-ţestoasă (specie de reptile) s. f., g.-d. art. broaştei-
ţestoase; pl. broaşte-ţestoase
bridge (engl.) [pron. briğ] s. n., (partide) pl. bridge-uri
broatec s. m., pl. broateci
brie1 (plantă) s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile
(desp. bri-i-) broboadă s. f., g.-d. art. broboadei; pl. broboade
brie2 (sortiment de brânză) (fr.) [pron. bri] s. n., art. brie‑ul broboană s. f., g.-d. art. broboanei; pl. broboane
[pron. briul] broboni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. brobonesc, 3
Brie (regiune din Franţa) [pron. bri] s. propriu f. sg. broboneşte, imperf. 1 broboneam; conj. prez. 1 sg. să
briefing (engl.) [pron. brifing] (desp. brie-) s. n., pl. brobonesc, 3 să brobonească
briefinguri [pron. brifinguri] brocart s. n., (sorturi) pl. brocarturi
brigadă s. f., g.-d. art. brigăzii; pl. brigăzi !broccoli (it.) (desp. -li) s. m., art. broccoliul
brigadier (desp. -di-er) s. m., pl. brigadieri broda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. brodez, 3 brodează; conj.
brigadieră (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. brigadierei; pl. brigadiere prez. 1 sg. să brodez, 3 să brodeze
brigand (livr.) s. m., pl. briganzi brodare s. f., g.-d. art. brodării; pl. brodări
brigandaj (livr.) s. n., pl. brigandaje brodat s. n.
brigantină s. f., g.-d. art. brigantinei; pl. brigantine brodeală (fam.) s. f., g.-d. art. brodelii; pl. brodeli
brighidău (reg.) s. n., art. brighidăul; pl. brighidaie +broder s. m., pl. broderi
+briliant1 (desp. -li-ant) adj. m., pl. brilianţi; f. briliantă, broderie s. f., art. broderia, g.-d. art. broderiei; pl. broderii,
pl. briliante art. broderiile (desp. -ri-i-)
briliant2 (desp. -li-ant) s. n., pl. briliante brodeză s. f., g.-d. art. brodezei; pl. brodeze
briliantin (înv.) (desp. -li-an-) adj. m., pl. briliantini; f. brodi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. brodesc, 3 sg.
briliantină, pl. briliantine
brodeşte, imperf. 1 brodeam; conj. prez. 1 sg. să brodesc,
brio s. n., art. brioul (mai ales în: cu (mult) brio) 3 să brodească
brio (con ~) (muz.) (it.) loc. adj., loc. adv. (execuţie ~, a brodnic (înv.) s. m., pl. brodnici
executa ~)
broker (engl.) [er pron. ăr] s. m., pl. brokeri
brioală (desp. bri-oa-) s. f., g.-d. art. brioalei; pl. brioale
brom s. n.; simb. Br
briofită (desp. bri-o-) s. f., g.-d. art briofitei; pl. briofite
bromat s. m., pl. bromaţi
brioşă (desp. bri-o-) s. f., art. brioşa, g.-d. art. brioşei; pl.
brioşe !bromhidric (desp. -hi-dric) adj. m. (acid ~), f. bromhidrică
(sare ~)
briozoar (desp. bri-o-zo-ar) s. n., pl. briozoare
briptă (reg.) s. f., g.-d. art. briptei; pl. bripte bromhidroză (desp. -hi-dro-) s. f., g.-d. art. bromhidrozei
bristol (sortiment de hârtie) s. n. !bromic adj. m. (acid ~), pl. bromici; f. bromică (sare ~)
Bristol (oraşe din Marea Britanie, SUA) [pron. bristăl] s. bromism s. n.
propriu n. bromoform s. n.
brişcar (înv.) s. m., pl. brişcari bromurare s. f., g.-d. art. bromurării
brişcă (reg.) s. f., g.-d. art. briştii; pl. brişti bromură s. f., g.-d. art. bromurii; pl. bromuri
brişculiţă s. f., g.-d. art. brişculiţei; pl. brişculiţe bronhial (desp. -hi-al) adj. m., pl. bronhiali; f. bronhială,
brişcuţă s. f., g.-d. art. brişcuţei; pl. brişcuţe pl. bronhiale
britan s. m., pl. britani bronhic adj. m., pl. bronhici; f. bronhică, pl. bronhice
bronhie 322
bronhie (ramificaţie a traheii) (desp. -hi-e) s. f., art. broştesc (rar) adj. m., f. broştească; pl. m. şi f. broşteşti
bronhia (desp. -hi-a), g.-d. art. bronhiei; pl. bronhii, art. broşură s. f., g.-d. art. broşurii; pl. broşuri
bronhiile (desp. -hi-i-) !broşurică s. f., g.-d. art. broşurelei; pl. broşurele
bronhiolă (desp. -hi-o-) s. f., g.-d. art. bronhiolei; pl. brotac s. m., pl. brotaci
bronhiole
brotan (reg.) s. m., pl. brotani
+bronhoalveolar (desp -ve-o-) adj. m., pl. brohoalveolari;
brotăcel s. m., pl. brotăcei, art. brotăceii
f. bronhoalveolară, pl. bronholveolare
bronhofonie s. f., art. bronhofonia, g.-d. bronhofonii, art. !brownian [ow pron. engl. aŭ] (desp. brow-ni-an) adj. m.
bronhofoniei (curent ~), pl. brownieni; f. browniană (mişcare ~), pl.
browniene (desp. -ni-e-)
bronhografie (desp. -ho-gra-) s. f., art. bronhografia, g.-d.
bronhografii, art. bronhografiei browning® (revolver) (engl.) [pron. braŭning] (desp.
brow-ning) s. n., pl. browninguri [pron. braŭninguri]
bronhopneumonie (desp. -hop-ne-u-/-ho-pne-) s. f.,
art. bronhopneumonia, g.-d. art. bronhopneumoniei; pl. Browning (fondatorul companiei producătoare) (engl.)
bronhopneumonii, art. bronhopneumoniile (desp. -ni-i-) [pron. braŭning] s. propriu
+bronhopneumopatie (desp. -pne-u-) s. f., art. +browser (engl.) [pron. braŭzăr] s. n., pl. browsere [pron.
bronhopneumopatia, g.-d. art. bronhopneumopatiei; pl. braŭzăre]
bronhopneumopatii, art. bronhopneumopatiile (desp. -ti‑i-) brr interj.
bronhoree s. f., art. bronhoreea, g.-d. bronhoree, art. bruceloză s. f., g.-d. art. brucelozei; pl. bruceloze
bronhoreei brucină s. f., g.-d. art. brucinei
bronhoscop (desp. -hos-cop/-ho-scop) s. n., pl. bronhoscoape brudar (reg.) s. m., pl. brudari
bronhoscopie (desp. -hos-co-/-ho-sco-) s. f., art. bruderşaft s. n.
bronhoscopia, g.-d. art. bronhoscopiei; pl. bronhoscopii,
brudină (reg.) s. f., g.-d. art. brudinei; pl. brudine
art. bronhoscopiile (desp. -pi-i-)
brudiu (reg.) [diu pron. dĭu] adj. m., f. brudie (desp. -di-e);
bronhospasm (desp. -hos-pasm/-ho-spasm) s. n., pl.
pl. m. şi f. brudii
bronhospasme
bruft (reg.) s. n., pl. brufturi
bronhotomie s. f., art. bronhotomia, g.-d. art. bronhotomiei;
pl. bronhotomii, art. bronhotomiile (desp. -mi-i-) bruftui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bruftuiesc, 3
bronşectazie (desp. bron-şec-/bronş-ec-) s. f., art. sg. bruftuieşte, imperf. 1 bruftuiam; conj. prez. 1 sg. să
bronşectazia, g.-d. art. bronşectaziei; pl. bronşectazii, art. bruftuiesc, 3 să bruftuiască
bronşectaziile (desp. -zi-i-) bruftuială (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuielii; pl. bruftuieli
bronşită s. f., g.-d. art. bronşitei; pl. bronşite bruftuire (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuirii; pl. bruftuiri
bronşitic adj. m., pl. bronşitici; f. bronşitică, pl. bronşitice bruftului (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
brontozaur (desp. -za-ur) s. m., pl. brontozauri bruftuluiesc, 3 sg. bruftuluieşte, imperf. 1 bruftuluiam;
bronz s. n., (obiecte) pl. bronzuri conj. prez. 1 sg. să bruftuluiesc, 3 să bruftuluiască
bronza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bronzez, 3 bronzează; conj. bruh interj.
prez. 1 sg. să bronzez, 3 să bronzeze bruia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bruiez, 3 bruiază, 1 pl.
bronzare s. f., g.-d. art. bronzării; pl. bronzări bruiem; conj. prez. 1 sg. să bruiez, 3 să bruieze; ger. bruind
bronzit s. n. bruiaj s. n., pl. bruiaje
broscan s. m., pl. broscani bruion (livr.) (desp. -ion) s. n., pl. bruioane
broscariţă (plantă) s. f., g.-d. art. broscariţei; pl. broscariţe bruma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumează; conj. prez.
broscăresc (rar) adj. m., f. broscărească; pl. m. şi f. broscăreşti 3 sg. să brumeze
broscărie s. f., art. broscăria, g.-d. art. broscăriei; pl. !brumar (noiembrie) (pop., înv.) s. m., g.-d. art. lui
broscării, art. broscăriile (desp. -ri-i-) brumar (luna ~ )
broscăriţă (iarba-şarpelui) s. f., g.-d. art. broscăriţei; pl. brumatic (rar) adj. m., pl. brumatici; f. brumatică, pl. brumatice
broscăriţe brumă s. f., g.-d. art. brumei; pl. brume
broscoi s. m., pl. broscoi, art. broscoii brumărea s. f., art. brumăreaua, g.-d. art. brumărelei; pl.
broscuţ (rar) s. m., pl. broscuţi brumărele
broscuţă s. f., g.-d. art. broscuţei; pl. broscuţe !brumărel (octombrie) (înv., pop.) s. m., g.-d. art. lui
broşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. broşez, 3 broşează, 1 pl. brumărel (luna ~ )
broşăm; conj. prez. 1 sg. să broşez, 3 să broşeze; ger. brumăriţă s. f., g.-d. art. brumăriţei; pl. brumăriţe
broşând brumăriu adj. m., f. brumărie; pl. m. şi f. brumării
broşare s. f., g.-d. art. broşării; pl. broşări brumos (livr.) adj. m., pl. brumoşi; f. brumoasă, pl.
broşat s. n. brumoase
broşă s. f., art. broşa, g.-d. art. broşei; pl. broşe brun1 adj. m., pl. bruni; f. brună, pl. brune
broşiruire s. f., g.-d. art. broşiruirii brun2 s. n.
323 bucheri
bruna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. brunez, 3 brunează; conj. bubuire (rar) s. f., g.-d. art. bubuirii; pl. bubuiri
prez. 1 sg. să brunez, 3 să bruneze bubuit s. n.
brunaj s. n. bubuitor (desp. -bu-i-) adj. m., pl. bubuitori; f. sg. şi pl.
brunare s. f., g.-d. art. brunării bubuitoare
brunch (engl.) [pron. branč] s. n., pl. brunch-uri [pron. bubuitură (desp. -bu-i-) s. f., g.-d. art. bubuiturii; pl.
brančuri] bubuituri
brunel (înv.) s. n., pl. bruneluri bubuliţă s. f., g.-d. art. bubuliţei; pl. bubuliţe
brunet adj. m., s. m., pl. bruneţi; adj. f., s. f. brunetă, pl. buburos adj. m., pl. buburoşi; f. buburoasă, pl. buburoase
brunete
buburuz (cocoloş; gândăcel) (reg.) s. m., pl. buburuzi
brusc adj. m., pl. bruşti; f. bruscă, pl. bruşte
buburuză (bubiţă; cocoloş; gândăcel; mugur) s. f., g.-d.
brusca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bruschez, 3 bruschează; art. buburuzei; pl. buburuze
conj. prez. 1 sg. să bruschez, 3 să bruscheze
buc (fag; pleavă) (reg.) s. m., (fagi; scame) pl. buci
bruscare s. f., g.-d. art. bruscării; pl. bruscări
bucal adj. m., pl. bucali; f. bucală, pl. bucale
+bruschetă (preparat culinar) s. f., g.-d. art. bruschetei;
bucar (rar) s. n., pl. bucare
(mai frecv.) pl. bruschete
bruscheţe (purtare aspră) s. f., art. bruscheţea, g.-d. art. bucată (parte; porţiune; exemplar; operă) s. f., g.-d. art.
bruscheţei bucăţii; pl. bucăţi; abr. buc.
brusture s. m., art. brusturele; pl. brusturi bucate (alimente; cereale; mâncăruri) (pop.) s. f. pl. (şi:
carte de ~)
bruş (reg.) s. m., pl. bruşi
bucă (pop.) s. f., g.-d. art. bucii; pl. buci
brut adj. m., pl. bruţi; f. brută, pl. brute
brutal adj. m., pl. brutali; f. brutală, pl. brutale bucălai (bucălat) adj. m. sg. şi pl.; f. sg. şi pl. bucălaie
brutalitate s. f., g.-d. art. brutalităţii; pl. brutalităţi bucălat adj. m., pl. bucălaţi; f. bucălată, pl. bucălate
brutaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. brutalizez, 3 brutalizează; !bucălău (cu lână multă) (pop.) adj. m. (berbec ~); f.
conj. prez. 1 sg. să brutalizez, 3 să brutalizeze bucălaie (oaie ~); pl. m. şi f. bucălăi
brutar s. m., pl. brutari bucăliu (bucălat) (rar) adj. m., f. bucălie; pl. m. şi f. bucălii
brută s. f., g.-d. art. brutei; pl. brute bucătar s. m., pl. bucătari
brutăreasă (rar) s. f., g.-d. art. brutăresei; pl. brutărese bucătăreasă s. f., g.-d. art. bucătăresei; pl. bucătărese
brutărie s. f., art. brutăria, g.-d. art. brutăriei; (localuri) pl. bucătărie s. f., art. bucătăria, g.-d. art. bucătăriei; pl.
brutării, art. brutăriile (desp. -ri-i-) bucătării, art. bucătăriile (desp. -ri-i-)
bruto (înv.) adv. bucătărioară (desp. -ri-oa-) s. f., g.-d. art. bucătărioarei; pl.
Bruxelles (capitala Belgiei) (fr.) [pron. brüsel] s. propriu bucătărioare
n., art.1 Bruxelles-ul bucăţel (plantă) s. m., pl. bucăţei, art. bucăţeii
bruxellez [brux pron. fr. brüs] adj. m., s. m., pl. bruxellezi; bucăţeli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bucăţelesc,
adj. f., s. f. bruxelleză, pl. bruxelleze 3 sg. bucăţeleşte, imperf. 1 bucăţeleam; conj. prez. 1 sg.
bu/bu-bu/buuu interj. să bucăţelesc, 3 să bucăţelească
bubal s. m., pl. bubali bucăţi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bucăţesc,
bubalină s. f., g.-d. art. bubalinei; pl. bubaline 3 sg. bucăţeşte, imperf. 1 bucăţeam; conj. prez. 1 sg. să
bubat (pop.) s. n., pl. bubaturi bucăţesc, 3 să bucăţească
bubă s. f., g.-d. art. bubei; pl. bube bucăţică s. f., g.-d. art. bucăţelei; pl. bucăţele
bubă-neagră (dalac) (desp. -nea-gră) s. f., g.-d. art. buccinator s. m., pl. buccinatori
bubei‑negre bucea s. f., art. buceaua, g.-d. art. bucelei; pl. bucele
bube-dulci (herpes) s. f. pl. bucela (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. bucelez, 3 bucelează;
buberic s. m., pl. buberici conj. prez. 1 sg. să bucelez, 3 să buceleze
bubiţă s. f., g.-d. art. bubiţei; pl. bubiţe bucentaur (desp. -ta-ur) s. m., pl. bucentauri
buboi s. n., pl. buboaie buche s. f., art. buchea, g.-d. art. buchii; pl. buchi
bubon s. n., pl. buboane bucher s. m., pl. bucheri
bubonic adj. m., pl. bubonici; f. bubonică, pl. bubonice buchereală (înv.) s. f., g.-d. art. bucherelii
bubos adj. m., pl. buboşi; f. buboasă, pl. buboase buchereşte (rar) adv.
bu-bu v. bu bucheri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bucheresc, 3
bubui (a ~) vb., ind. prez. 3 bubuie, imperf. 3 pl. bubuiau; sg. buchereşte, imperf. 1 bucheream; conj. prez. 1 sg. să
conj. prez. 3 să bubuie bucheresc, 3 să bucherească
1
Fără rol de determinare.
bucherie 324
bucherie (rar) s. f., art. bucheria, g.-d. bucherii, art. bucşi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bucşesc, 3 sg.
bucheriei bucşeşte, imperf. 1 bucşeam; conj. prez. 1 sg. să bucşesc,
buchet s. n., pl. buchete 3 să bucşească
buchetieră (înv.) (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. buchetierei; bucura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bucur, 3 bucură; conj.
pl. buchetiere prez. 1 sg. să bucur, 3 să bucure (şi: a se bucura de)
bucheţel s. n., pl. bucheţele bucureştean adj. m., s. m., pl. bucureşteni; adj. f.
bucureşteană, pl. bucureştene
buchinist (livr.) s. m., pl. buchinişti
bucureşteancă s. f., g.-d. art. bucureştencei; pl. bucureştence
buchirisi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. buchirisesc,
!Bucureşti s. propriu n., art. Bucureştiul, (înv.) pl. art.
3 sg. buchiriseşte, imperf. 1 buchiriseam; conj. prez. 1 sg.
Bucureştii (~ Noi, Luna Bucureştilor)
să buchirisesc, 3 să buchirisească
bucurie s. f., art. bucuria, g.-d. art. bucuriei; pl. bucurii, art.
buchiseală (fam.) s. f., g.-d. art. buchiselii; pl. buchiseli
bucuriile (desp. -ri-i-)
buchisi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
bucuros adj. m., pl. bucuroşi; f. bucuroasă, pl. bucuroase
buchisesc, 3 sg. buchiseşte, imperf. 1 buchiseam; conj.
bucvariu (reg., înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. bucvariul; pl.
prez. 1 sg. să buchisesc, 3 să buchisească
bucvarii, art. bucvariile (desp. -ri-i-)
buciarda (a ~) (desp. -ciar-) vb., ind. prez. 1 sg. buciardez,
+Buda (parte a Budapestei) s. propriu f., g.-d. Budei
3 buciardează; conj. prez. 1 sg. să buciardez, 3 să
buciardeze !Buddha (fondatorul budismului) s. propriu m.
budala (înv.) s. f., art. budalaua
buciardare (desp. -ciar-) s. f., g.-d. art. buciardării
+Budapesta s. propriu f., g.-d. Budapestei
buciardă (desp. -ciar-) s. f., g.-d. art. buciardei; pl. buciarde
budapestan adj. m., s. m., pl. budapestani; adj. f., s. f.
buciniş (reg.) s. m., pl. bucinişi
budapestană, pl. budapestane
buciuc (reg., înv.) s. n., pl. buciucuri
budă (reg.; fam.) s. f., g.-d. art. budei; pl. bude
bucium s. n., pl. buciume
budăi (reg.) s. n., pl. budăie
buciuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bucium, 3 buciumă; budihace (reg.) s. f., art. budihacea, g.-d. art. budihacei; pl.
conj. prez. 1 sg. să bucium, 3 să buciume budihace
buciumare s. f., g.-d. art. buciumării; pl. buciumări budincă s. f., g.-d. art. budincii; pl. budinci
buciumaş s. m., pl. buciumaşi budism s. n.
buciumaşă s. f., art. buciumaşa, g.-d. art. buciumaşei; pl. budist adj. m., s. m., pl. budişti; adj. f., s. f. budistă, pl.
buciumaşe budiste
buciumător (rar) adj. m., pl. buciumători; f. sg. şi pl. budoar s. n., pl. budoare
buciumătoare buduroi s. n., pl. buduroaie
bucla (a ~) (desp. bu-cla) vb., ind. prez. 1 sg. buclez, 3 buf1 adj. m., pl. bufi; f. bufă, pl. bufe
buclează; conj. prez. 1 sg. să buclez, 3 să bucleze buf2 (figură la jocul de arşice) s. n.
buclaj (desp. bu-claj) s. n., pl. buclaje buf3 interj.
buclă (desp. bu-clă) s. f., g.-d. art. buclei; pl. bucle !bufan (reg.) s. m., pl. bufani
bucle1 (desp. bu-cle) adj. invar. (ţesături ~) bufancă (reg.) s. f., g.-d. art. bufencei; pl. bufence
bucle2 (desp. bu-cle) s. n., art. bucleul; (fire; sorturi) pl. bufant adj. m., pl. bufanţi; f. bufantă, pl. bufante
bucleuri bufă (reg.) s. f., g.-d. art. bufei; pl. bufe
bucluc (fam.) (desp. bu-cluc) s. n., pl. buclucuri bufet s. n., pl. bufete
buclucaş (desp. bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucaşi; adj. f., bufetier (desp. -ti-er) s. m., pl. bufetieri
s. f. buclucaşă, art. buclucaşa, pl. buclucaşe
bufetieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. bufetierei; pl. bufetiere
bucoavnă (înv.) s. f., g.-d. art. bucoavnei; pl. bucoavne bufeu s. n., art. bufeul; pl. bufeuri
bucolic adj. m., pl. bucolici; f. bucolică, pl. bucolice !buflei (fam.) (desp. bu-flei) adj. m., s. m., pl. buflei; adj. f.,
bucolică s. f., g.-d. art. bucolicei; pl. bucolice s. f. sg. şi pl. bufleie
+buco-maxilo-facial adj. m., pl. buco-maxilo-faciali; f. bufnă (rar) s. f., g.-d. art. bufnei; pl. bufne
buco-maxilo-facială, pl. buco-maxilo-faciale bufneală s. f., g.-d. art. bufnelii; pl. bufneli
bucovinean adj. m., s. m., pl. bucovineni; adj. f. bufnet s. n., pl. bufnete
bucovineană, pl. bucovinene bufni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bufnesc, 3 sg.
bucovineancă s. f., g.-d. art. bucovinencei; pl. bucovinence bufneşte, imperf. 1 bufneam; conj. prez. 1 sg. să bufnesc,
bucsău (arbust) s. m., art. bucsăul 3 să bufnească
bucşan (reg.) adj. m., s. m., pl. bucşani; adj. f., s. f. bucşană, bufnire s. f., g.-d. art. bufnirii; pl. bufniri
pl. bucşane bufnit s. n.
bucşă s. f., art. bucşa, g.-d. art. bucşei; pl. bucşe bufnitură s. f., g.-d. art. bufniturii; pl. bufnituri
325 bulevard
bufniţă s. f., g.-d. art. bufniţei; pl. bufniţe buiestraş (desp. -ies-) adj. m., s. m., pl. buiestraşi
bufon adj. m., s. m., pl. bufoni; adj. f. bufonă, pl. bufone buiestru1 (desp. -ies-) (rar) adj. m., pl. buieştri; f. buiastră
bufonadă (rar) s. f., g.-d. art. bufonadei; pl. bufonade (desp. -ias-), pl. buiestre
bufonerie s. f., art. bufoneria, g.-d. art. bufoneriei; pl. buiestru2 (desp. -ies-) s. n.
bufonerii, art. bufoneriile (desp. -ri-i-) buiestru (în ~) (desp. -ies-) loc. adj., loc. adv. (mers ~, a
buft (reg.) s. n., pl. bufturi merge ~)
!buftea s. m. şi f., g.-d. art. lui buftea; pl. buftea buimac adj. m., pl. buimaci; f. buimacă, pl. buimace
buged (reg.) adj. m., pl. bugezi; f. bugedă, pl. bugede buimatic (reg.) adj. m., pl. buimatici; f. buimatică, pl.
buget s. n., pl. bugete buimatice
+bugeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bugetez, 3 bugetează; buimăceală s. f., g.-d. art. buimăcelii; pl. buimăceli
conj. prez. 1 sg. să bugetez, 3 să bugeteze buimăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. buimăcesc, 3
bugetar adj. m., s. m., pl. bugetari; adj. f., s. f. bugetară, sg. buimăceşte, imperf. 1 buimăceam; conj. prez. 1 sg. să
pl. bugetare buimăcesc, 3 să buimăcească
bugetivor adj. m., pl. bugetivori; f. bugetivoră, pl. buimăcire s. f., g.-d. art. buimăcirii; pl. buimăciri
bugetivore buiurdisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
buglă (desp. bu-glă) s. f., g.-d. art. buglei; pl. bugle buiurdisesc, 3 sg. buiurdiseşte, imperf. 1 buiurdiseam;
buglovian1 (desp. bu-glo-vi-an) adj. m., pl. buglovieni conj. prez. 1 sg. să buiurdisesc, 3 să buiurdisească
(desp. -vi-eni); f. bugloviană, pl. bugloviene bujdă (reg.) s. f., g.-d. art. bujdei; pl. bujde
buglovian2 (desp. bu-glo-vi-an) s. n. bujdi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bujdesc, 3 sg.
buh (fam.) s. n. (în: a-i merge/a i se duce (cuiva) ~ul) bujdeşte, imperf. 1 bujdeam; conj. prez. 1 sg. să bujdesc,
3 să bujdească
buhai1 (instrument muzical) s. n., pl. buhaiuri
bujeniţă (reg.) s. f., g.-d. art. bujeniţei; pl. bujeniţe
buhai2 (taur) s. m., pl. buhai, art. buhaii
bujie s. f., art. bujia, g.-d. art. bujiei; pl. bujii, art. bujiile
buhai-de-baltă (bâtlan) s. m., pl. buhai-de-baltă, art.
(desp. -ji-i-)
buhaii-de-baltă
buha-semănăturilor (fluture) s. f. art., g.-d. art. buhei- bujor s. m., pl. bujori
semănăturilor bujoraş s. m., pl. bujoraşi
buha-verzei (fluture) s. f. art., g.-d. art. buhei-verzei bujorel s. m., pl. bujorei, art. bujoreii
buhă s. f., g.-d. art. buhei; pl. buhe bulat (reg.) s. n., pl. bulate
buhăi1 (a ~) (a ţipa; a tuşi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. bulă s. f., g.-d. art. bulei; pl. bule (şi: apă cu ~)
buhăi/buhăiesc, 3 sg. buhăie/buhăieşte, imperf. 3 sg. bulb s. m., pl. bulbi
buhăia; conj. prez. 1 sg. să buhăi/să buhăiesc, 3 să buhăie/ bulbifer adj. m., pl. bulbiferi; f. bulbiferă, pl. bulbifere
să buhăiască; ger. buhăind bulbiform adj. m., pl. bulbiformi; f. bulbiformă, pl.
buhăi2 (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. bulbiforme
mă buhăiesc, 3 sg. se buhăieşte, imperf. 1 sg. mă buhăiam; bulbil s. m., pl. bulbili
conj. prez. 1 sg. să mă buhăiesc, 3 să se buhăiască; imper.
bulboacă (reg.) s. f., g.-d. art. bulboacei; pl. bulboace
2 sg. afirm. buhăieşte-te; ger. buhăindu-mă
bulboană s. f., g.-d. art. bulboanei; pl. bulboane
buhăială (reg., rar) s. f., g.-d. art. buhăielii; pl. buhăieli
bulbos adj. m., pl. bulboşi; f. bulboasă, pl. bulboase
buhăiaş (rar) s. m., pl. buhăieşi
bulbuc s. m., pl. bulbuci
buhos adj. m., pl. buhoşi; f. buhoasă, pl. buhoase
bulbuca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bulbuc, 2 sg. bulbuci, 3
buhuhu1 (lovitură) (reg.) s. n.
bulbucă; conj. prez. 1 sg. să bulbuc, 3 să bulbuce
buhuhu2 (reg.) interj.
bulbucătură s. f., g.-d. art. bulbucăturii; pl. bulbucături
buhur (înv.) s. n., pl. buhururi
bulbuceală s. f., g.-d. art. bulbucelii; pl. bulbuceli
buhurdar (înv.) s. n., pl. buhurdaruri
bulbuci (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbuceşte, 3 pl. bulbucesc,
buhuşean adj. m., s. m., pl. buhuşeni; adj. f. buhuşeană, imperf. 3 sg. bulbucea; conj. prez. 3 să bulbucească
pl. buhuşene
bulcă (reg.) s. f., g.-d. art. bulcii; pl. bulci
buhuşeancă s. f., g.-d. art. buhuşencei; pl. buhuşence
!buldog s. m., pl. buldogi
bui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. buiesc, 3 sg.
buldozer s. n., pl. buldozere
buieşte, imperf. 1 buiam; conj. prez. 1 sg. să buiesc, 3
să buiască buldozerist s. m., pl. buldozerişti
buiac (reg.) adj. m., pl. buieci; f. buiacă, pl. buiece buleandră (fam.) s. f., g.-d. art. bulendrei; pl. bulendre
buiandrug s. m., pl. buiandrugi bulet (articulaţie la cai) s. m., pl. buleţi
!buieci (a ~) (desp. bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. +buletă (preparat culinar) s. f., g.-d. art. buletei; pl. bulete
buiecesc, 3 sg. buieceşte, imperf. 1 buieceam; conj. prez. 1 buletin s. n., pl. buletine
sg. să buiecesc, 3 să buiecească bulevard s. n., pl. bulevarde; (bulevardul) abr. bd.
bulevardier 326
bulevardier (desp. -di-er) adj. m., pl. bulevardieri; f. bulz (pop.) s. m., pl. bulzi
bulevardieră, pl. bulevardiere bulziş (reg.) adv.
bulevardist (fam.) s. m., pl. bulevardişti bulzişor s. m., pl. bulzişori
bulevardistă (fam.) s. f., g.-d. art. bulevardistei; pl. bum interj.
bulevardiste bumaşcă (înv.) s. f., g.-d. art. bumăştii; pl. bumăşti
bulfeu s. n., art. bulfeul; pl. bulfeie
bumb (reg.) s. m., pl. bumbi
bulgar adj. m., s. m., pl. bulgari; adj. f. bulgară, pl. bulgare
bumbac1 (fibră; fir; ţesătură) s. n., (sorturi) pl. bumbacuri;
bulgară (limbă) s. f., g.-d. art. bulgarei abr. BBC/bbc
bulgăraş s. m., pl. bulgăraşi bumbac2 (plantă) s. m.
!bulgăre s. m., art. bulgărele; pl. bulgări bumbăcar (rar) s. m., pl. bumbăcari
+bulgăreală s. f., g.-d. art. bulgărelii; pl. bulgăreli bumbăcariţă s. f., g.-d. art. bumbăcariţei; pl. bumbăcariţe
bulgăresc adj. m., f. bulgărească; pl. m. şi f. bulgăreşti bumbăcăreasă (rar) s. f., g.-d. art. bumbăcăresei; pl.
bulgăreşte adv. bumbăcărese
bulgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bulgăresc, bumbăcărie s. f., art. bumbăcăria, g.-d. art. bumbăcăriei;
3 sg. bulgăreşte, imperf. 1 bulgăream; conj. prez. 1 sg. să (ateliere, produse, plantaţii) pl. bumbăcării, art.
bulgăresc, 3 să bulgărească bumbăcăriile (desp. -ri-i-)
bulgărie (reg.) s. f., art. bulgăria, g.-d. art. bulgăriei; pl. bumbăceală (rar) s. f., g.-d. art. bumbăcelii; pl. bumbăceli
bulgării, art. bulgăriile (desp. -ri-i-)
bumbăcel s. n.
bulgăroaică s. f., g.-d. art. bulgăroaicei; pl. bulgăroaice
bumbăci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bumbăcesc,
bulgăros (rar) adj. m., pl. bulgăroşi; f. bulgăroasă, pl.
3 sg. bumbăceşte, imperf. 1 bumbăceam; conj. prez. 1 sg.
bulgăroase
să bumbăcesc, 3 să bumbăcească
bulgur s. n.
bumbăcit s. n.
bulhac (reg.) s. n., pl. bulhace
bumben (reg.) adv. (mai ales în: a dormi/a rămâne (mort) ~)
bulibaşă s. m., art. bulibaşa, g.-d. art. bulibaşei; pl. bulibaşi
bumerang s. n., pl. bumeranguri
bulicher (reg.) s. n., pl. bulichere
+Bumbeşti-Jiu (oraş) s. propriu n.
bulimie s. f., art. bulimia, g.-d. bulimii, art. bulimiei
bun1 adj. m., pl. buni; f. bună, pl. bune
bulină (obiect/desen rotund mic; parâmă; pilulă) s. f.,
bun2 (bunic) (pop.) s. m., pl. buni
g.-d. art. bulinei; pl. buline
bulion (desp. -li-on) s. n., pl. (preparate culinare) bun3 (fam.) adv.
bulionuri/(lichide pentru culturi) bulioane bun4 (obiect, avut) s. n., pl. bunuri
bullfinch (engl.) [ch pron. č] (desp. bull-finch) s. n., pl. buna (cauciuc) (înv.) s. f.
bullfinch-uri !Buna Vestire (sărbătoare) s. propriu f. art., g.-d. art.
+bull-terrier (engl.) (desp. -ri-er) s. m., pl. bull-terrieri Bunei Vestiri
+bullying (engl.) (desp. -ly-ing) s. n., art. bullyingul bună (bunică) (fam.) s. f., g.-d. art. bunei; pl. bune
bulon s. n., pl. buloane bună-credinţă (onestitate) s. f., art. buna-credinţă, g.-d.
bulona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bulonez, 3 bulonează; conj. art. bunei-credinţe
prez. 1 sg. să bulonez, 3 să buloneze bună-creştere (educaţie bună) s. f., art. buna-creştere,
bulonare s. f., g.-d. art. bulonării g.‑d. art. bunei-creşteri
+buluc (fam.) adv. (a intra ~) bună-cuviinţă (purtare bună) (desp. -vi-in-) s. f., art.
buluc (înv.) s. n., pl. bulucuri buna-cuviinţă, g.-d. art. bunei-cuviinţe
!bulucbaş s. m., pl. bulucbaşi bună-dimineaţa (zorea) (reg.) s. f. art., g.-d. art.
bulucbăşie (înv.) s. f., art. bulucbăşia, g.-d. art. bulucbăşiei; bunei‑dimineţi; pl. bune-dimineţi
pl. bulucbăşii, art. bulucbăşiile (desp. -şi-i-) bună dimineaţa (formulă de salut) adj. + s. f. art. (şi: a da
buluceală s. f., g.-d. art. bulucelii ~; Bună dimineaţa!)
buluci (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă bulucesc, +bună dispoziţie adj. + s. f.
3 sg. se buluceşte, imperf. 1 sg. mă buluceam; conj. prez. bunăoară adv.
1 sg. să mă bulucesc, 3 să se bulucească; imper. 2 sg. bună purtare adj. + s. f.
afirm. buluceşte-te; ger. bulucindu-mă bună seara (formulă de salut) adj. + s. f. art. (şi: a da ~;
bulughină (reg.) s. f., g.-d. art. bulughinei; pl. bulughine Bună seara!)
bulumac (reg.) s. m., pl. bulumaci bunăstare (prosperitate) (desp. -năs-ta-/-nă-sta-) s. f.,
!bulvan (reg.) s. m., pl. bulvani art. bunăstarea, g.-d. art. bunăstării (Bunăstarea multor
bulversa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bulversez, 3 bulversează; politicieni a sporit.)
conj. prez. 1 sg. să bulversez, 3 să bulverseze !bună stare (stare bună) adj. + s. f. (Casa este în ~.)
327 burghezime
!bună ştiinţă (cu ~) (conştient) (desp. şti-in-) loc. adj., bura1 (a ~) (a astupa cu buraj) vb., ind. prez. 1 sg. burez, 3
loc. adv. (decizie ~, a decide ~) burează; conj. prez. 1 sg. să burez, 3 să bureze
bunătate s. f., g.-d. art. bunătăţii; (binefaceri; mâncăruri; bura2 (a ~) (a burniţa) vb., ind. prez. 3 sg. burează; conj.
bogăţii) pl. bunătăţi prez. 3 să bureze
+bună seamă (de ~) loc. adv. buracă (reg.) s. f., g.-d. art. burăcii; pl. burăci
+bună vecinătate adj. + s. f. buraj s. n.
!bunăvoie (de ~) (benevol) loc. adj., loc. adv. (demisie ~, a burare s. f., g.-d. art. burării; pl. burări
demisiona ~) burat s. n., pl. burate
bunăvoinţă (atitudine binevoitoare) s. f., art. bunăvoinţa, !buratec (reg.) s. m., pl. burateci
g.-d. art. bunăvoinţei
bură s. f., g.-d. art. burei
bună ziua (formulă de salut) adj. + s. f. art. (şi: a da ~;
burbă s. f., g.-d. art. burbei; pl. burbe
Bună ziua!)
burcă (haină; turtă) (reg.) s. f., g.-d. art. burcii; pl. burci
buncăr s. n., pl. buncăre
bunceag (reg.) s. n., pl. bunceaguri burcuşoară (reg.) s. f., g.-d. art. burcuşoarei; pl. burcuşoare
bund (livr.) s. n., pl. bunduri burdigalian1 (desp. -li-an) adj. m., pl. burdigalieni (desp.
-li-eni); f. burdigaliană, pl. burdigaliene
bundă (reg.) s. f., g.-d. art. bundei; pl. bunde
burdigalian2 (desp. -li-an) s. n.
bundiţă (reg.) s. f., g.-d. art. bundiţei; pl. bundiţe
burduf s. n., pl. burdufuri
bunel (reg.) s. m., pl. bunei, art. buneii
buneţe (reg.) s. f., art. buneţea, g.-d. art. buneţii; pl. buneţi !burduhan (pop., fam.) s. n., pl. burduhane
bungalow (engl.) [w pron. ŭ] s. n., pl. bungalow-uri burduhănos (pop.) adj. m., pl. burduhănoşi; f.
burduhănoasă, pl. burduhănoase
+bun-găsit (formulă de salut) s. n.
burduhos (pop.) adj. m., pl. burduhoşi; f. burduhoasă, pl.
+bungee-jumping (engl.) [pron. bangʹiğamping] s. n., art.
burduhoase
bungee-jumpingul [pron. bangʹiğampingul]
bunget (reg.) s. n., pl. bungeturi burduşeală (rar) s. f., g.-d. art. burduşelii; pl. burduşeli
bunghini (a ~) (reg.) vb., ind, prez. 1 sg. şi 3 pl. burduşel (pop.) s. n., pl. burduşele
bunghinesc, 3 sg. bunghineşte, imperf. 1 bunghineam; burduşi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. burduşesc,
conj. prez. 1 sg. să bunghinesc, 3 să bunghinească 3 sg. burduşeşte, imperf. 1 burduşeam; conj. prez. 1 sg.
bun gust (simţ estetic) s. n., art. bunul gust să burduşesc, 3 să burduşească
bunic s. m., pl. bunici burduşire (fam.) s. f., g.-d. art. burduşirii; pl. burduşiri
bunică s. f., g.-d. art. bunicii; pl. bunici; abr. (fam.) buni burelet (cută a pielii) s. m., pl. bureleţi
bunică-mea/-ta/-sa (fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. buret (fir, ţesătură) s. n.
bunică‑mii/‑tii/-sii burete (ciupercă; obiect poros) s. m., pl. bureţi
+bunică-miu/-tu/-su (fam., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui burete-de-mare (animal) s. m., pl. bureţi-de-mare
bunică-miu/-tu/-su buretieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. buretierei; pl. buretiere
bunicel adj. m., pl. bunicei; f. bunicică, pl. bunicele buretos adj. m., pl. buretoşi; f. buretoasă, pl. buretoase
!bunicu-meu/-tău/-său (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui bureţel s. m., pl. bureţei, art. bureţeii
bunicu-meu/-tău/-său
bureză s. f., g.-d. art. burezei; pl. bureze
bunicuţă s. f., g.-d. art. bunicuţei; pl. bunicuţe
burfui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. burfuiesc,
bunişor adj. m., pl. bunişori; f. bunişoară, pl. bunişoare 3 sg. burfuieşte, imperf. 1 burfuiam; conj. prez. 1 sg. să
buniţă (pop.) s. f., g.-d. art. buniţei; pl. buniţe burfuiesc, 3 să burfuiască
bun-plac (arbitrar) s. n., art. bunul-plac (dar: după bunul burfuială (reg.) s. f., g.-d. art. burfuielii; pl. burfuieli
lui/său plac)
burg s. n., pl. burguri
bun-platnic adj. m., s. m., pl. bun-platnici; adj. f., s. f. bun-
burghez adj. m., s. m., pl. burghezi; adj. f., s. f. burgheză,
platnică, pl. bun-platnice
pl. burgheze
bun-rămas (adio) s. n. (a-şi lua ~; Bun-rămas!)
burghezi (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
bun-simţ (decenţă) s. n., art. bunul-simţ
burghezesc, 3 sg. se burghezeşte, imperf. 1 sg. mă
bun simţ adj. + s. n. (un ~ estetic) burghezeam; conj. prez. 1 sg. să mă burghezesc, 3 să se
bunt (înv., reg.) s. n., pl. bunturi burghezească; imper. 2 sg. afirm. burghezeşte-te; ger.
buntaş (reg.) s. m., pl. buntaşi burghezindu-mă
bunuţ (fam.) adj. m., pl. bunuţi; f. bunuţă, pl. bunuţe burghezie s. f., art. burghezia, g.-d. art. burgheziei; pl.
!bun-venit (formulă de salut) s. n. (a ura ~; Bun-venit!) burghezii, art. burgheziile (desp. -zi-i-)
bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. bură, pl. bure burghezime (rar) s. f., g.-d. art. burghezimii
burghezo-democratic 328
burghezo-democratic (desp. -mo-cra-) adj. m., pl. bursucă (plantă) s. f., g.-d. art. bursucei; pl. bursuce
burghezo-democratici; f. burghezo-democratică, pl. bursucel s. m., pl. bursucei, art. bursuceii
burghezo-democratice bursuflură (desp. -su-flu-) s. f., g.-d. art. bursuflurii; pl.
burghezo-moşieresc (înv.) (desp. -şi-e-) adj. m., f. bursufluri
burghezo-moşierească; pl. m. şi f. burghezo-moşiereşti burtă s. f., g.-d. art. burţii; pl. burţi
burghezo-moşierime (înv.) (desp. -şi-e-) s. f., g.-d. art. !burtă-verde (fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui burtă-verde; pl.
burghezo-moşierimii burtă-verde
burghiaş (desp. -ghi-aş) s. m., pl. burghiaşi burtăverzime s. f., g.-d. burtăverzimi, art. burtăverzimii
burghiere (desp. -ghi-e-) s. f., g.-d. art. burghierii !burtea (pop.) s. m., g.-d. art. lui burtea
burghiu (desp. -ghiu) s. n., art. burghiul; pl. burghie burtică s. f., g.-d. art. burticii; pl. burtici
burgrav s. m., pl. burgravi burticică s. f., g.-d. art. burticelei; pl. burticele
burgund adj. m., s. m., pl. burgunzi; adj. f., s. f. burgundă, burticos (rar) adj. m., pl. burticoşi; f. burticoasă, pl. burticoase
pl. burgunde burtieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. burtierei; pl. burtiere
burhai (rar) s. n., pl. burhaie burtos adj. m., pl. burtoşi; f. burtoasă, pl. burtoase
buric s. n., pl. burice buruiană s. f., g.-d. art. buruienii; pl. buruieni
buricul-apei (plantă) s. m. art. buruieniş s. n., pl. buruienişuri
buriu (înv., reg.) s. n., art. buriul; pl. burie buruienos adj. m., pl. buruienoşi; f. buruienoasă, pl.
burjui (înv.) s. m., pl. burjui, art. burjuii buruienoase
+burka (îmbrăcăminte femeiască islamistă) (cuv. ar.) s. buruienuţă (rar) s. f., g.-d. art. buruienuţei; pl. buruienuţe
f., g.-d. art. burkăi burundez adj. m., s. m., pl. burundezi; adj. f., s. f.
+Burkina Fasso (stat) s. propriu f., g.-d. Burkinei Fasso burundeză, pl. burundeze
burlac s. m., pl. burlaci burzului (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
burlan s. n., pl. burlane mă burzuluiesc, 3 sg. se burzuluieşte, imperf. 1 sg. mă
burlăci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. burlăcesc, 3 burzuluiam; conj. prez. 1 sg. să mă burzuluiesc, 3 să se
sg. burlăceşte, imperf. 1 burlăceam; conj. prez. 1 sg. să burzuluiască; imper. 2 sg. afirm. burzuluieşte-te; ger.
burlăcesc, 3 să burlăcească burzuluindu-mă
burlăcie s. f., art. burlăcia, g.-d. burlăcii, art. burlăciei burzuluială s. f., g.-d. art. burzuluielii; pl. burzuluieli
burlău (rar) s. m., art. burlăul; pl. burlăi, art. burlăii +bus s. n., pl. busuri
burlesc adj. m., f. burlescă; pl. m. şi f. burleşti busc s. n., pl. buscuri
burlescă s. f., g.-d. art. burleştii; pl. burleşti busculadă s. f., g.-d. art. busculadei; pl. busculade
burlet (şnur, sul) s. m., pl. burleţi bushel (engl.) [sh pron. ş] (desp. bu-shel) s. m., pl. busheli;
burlui s. n., pl. burluie abr. bu
burniţa (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burniţează; conj. prez. 3 business (afacere) (engl.) [pron. biznis] (desp. -si-ness) s.
n., pl. businessuri [pron. biznisuri]
sg. să burniţeze
businessman (engl.) [pron. biznismen] (desp. -si-ness-) s.
burniţă s. f., g.-d. art. burniţei; pl. burniţe
m., pl. businessmeni [pron. biznismeni]
burniţeală (rar) s. f., g.-d. art. burniţelii; pl. burniţeli
busnat (reg.) adj. m., pl. busnaţi; f. busnată, pl. busnate
burniţos (rar) adj. m., pl. burniţoşi; f. burniţoasă, pl.
busolă s. f., g.-d. art. busolei; pl. busole
burniţoase
bust s. n., pl. busturi
+burnout (engl.) [pron. bărnaŭt] s. n., art. burnoutul
[pron. bărnaŭtul] +bustieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. bustierei; pl. bustiere
burnuz (reg.) s. n., pl. burnuzuri bustrofedon s. n.
buroaică (rar) s. f., g.-d. art. buroaicei; pl. buroaice busuioacă (varietate de viţă-de-vie, de vin) s. f., g.-d. art.
busuioacei; (porţii; sorturi) pl. busuioace
bursă s. f., g.-d. art. bursei; pl. burse
busuioc1 adj. m., pl. busuioci; f. busuioacă, pl. busuioace
bursiculă s. f., g.-d. art. bursiculei; pl. bursicule
busuioc2 (plantă) s. m.
bursier1 (desp. -si-er) adj. m., pl. bursieri; f. bursieră, pl.
bursiere busuioc-roşu (plantă) s. m., art. busuiocul-roşu
bursier2 (stipendiat) (desp. -si-er) s. m., pl. bursieri busuioc-sălbatic (plantă) s. m., art. busuiocul-sălbatic
bursieră (stipendiată) (desp. -si-e-) s. f., g.-d. art. bursierei; busuiocul (dans) (reg.) s. n. art., neart. busuioc
pl. bursiere buş1 (lovitură) (înv.) s. n., pl. buşuri
bursuc (viezure) s. m., pl. bursuci buş2 (pumn; joc; ciorap) (pop.) s. m., pl. buşi
bursuca (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă bursuc, buşeală s. f., g.-d. art. buşelii; pl. buşeli
2 sg. te bursuci, 3 se bursucă; conj. prez. 1 sg. să mă buşeu s. n., art. buşeul; pl. buşeuri
bursuc, 3 să se bursuce; imper. 2 sg. afirm. bursucă-te; buşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. buşesc, 3 sg. buşeşte,
ger. bursucându-mă imperf. 1 buşeam; conj. prez. 1 sg. să buşesc, 3 să buşească
329 byte
buşitură s. f., g.-d. art. buşiturii; pl. buşituri butoiaş s. n., pl. butoiaşe
buşmachiu (înv., reg.) s. m., art. buşmachiul; pl. buşmachii, buton1 (comutator) s. n., pl. butoane
art. buşmachiii (desp. -chi-ii) buton2 (nasture) s. m., pl. butoni
buşon s. n., pl. buşoane butona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. butonez, 3 butonează;
+buştean1 (fam.) adv. (a dormi ~) conj. prez. 1 sg. să butonez, 3 să butoneze
buştean2 s. m., pl. buşteni butonare s. f., g.-d. art. butonării
buştenar (rar) adj. m., s. m., pl. buştenari; adj. f., s. f. butonieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. butonierei; pl.
buştenară, pl. buştenare butoniere
buşuma (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. buşumez, 3 butuc s. m., pl. butuci
buşumează; conj. prez. 1 sg. să buşumez, 3 să buşumeze
butucaş (rar) s. m., pl. butucaşi
but s. n., pl. buturi
butucănos adj. m., pl. butucănoşi; f. butucănoasă, pl.
butac (rar) adj. m., s. m., pl. butaci; adj. f., s. f. butacă, pl. butucănoase
butace
butucel s. m., pl. butucei, art. butuceii
butadă s. f., g.-d. art. butadei; pl. butade
butuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. butucesc, 3 sg.
butadienă (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. butadienei; pl. butadiene
butuceşte, imperf. 1 butuceam; conj. prez. 1 sg. să
butaforic adj. m., pl. butaforici; f. butaforică, pl. butaforice butucesc, 3 să butucească
butaforie s. f., art. butaforia, g.-d. butaforii, art. butaforiei; butucos (rar) adj. m., pl. butucoşi; f. butucoasă, pl. butucoase
pl. butaforii, art. butaforiile (desp. -ri-i-)
butul (în ~) (reg.) loc. prep.
butalcă (unealtă) (reg.) s. f., g.-d. art. butălcii; pl. butălci
butură (reg.) s. f., g.-d. art. buturii; pl. buturi
butan s. n.
buturugă s. f., g.-d. art. buturugii; pl. buturugi
butanol s. m., pl. butanoli
buturuguţă (rar) s. f., g.-d. art. buturuguţei; pl. buturuguţe
butar (înv., reg.) s. m., pl. butari
+buy-back (engl.) [pron. baĭbek] s. n., art. buy-backul
butargă (rar) s. f., g.-d. butargei
[pron. baĭbekul]
butaş s. m., pl. butaşi
buzaină (reg.) (desp. -zai-) s. f., g.-d. art. buzainei; pl. buzaine
butăşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. butăşesc, 3 sg.
butăşeşte, imperf. 1 butăşeam; conj. prez. 1 sg. să buzat adj. m., pl. buzaţi; f. buzată, pl. buzate
butăşesc, 3 să butăşească buză s. f., g.-d. art. buzei; pl. buze
butăşire s. f., g.-d. art. butăşirii; pl. butăşiri buzăţel (rar) adj. m., pl. buzăţei; f. buzăţică, pl. buzăţele
butcă (înv.) s. f., g.-d. art. butcii; pl. butci buzău (rar) adv. (Ei stăteau ~.)
bute s. f., art. butea, g.-d. art. buţii; pl. buţi buzdugan s. n., pl. buzdugane
butelcă (sticlă) (reg.) s. f., g.-d. art. butelcii; pl. butelci buzdugăni (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
butelcuţă (reg.) s. f., g.-d. art. butelcuţei; pl. butelcuţe buzdugănesc, 3 sg. buzdugăneşte, imperf. 1 buzdugăneam;
butelie (desp. -li-e) s. f., art. butelia (desp. -li-a), g.-d. art. conj. prez. 1 sg. să buzdugănesc, 3 să buzdugănească
buteliei; pl. butelii, art. buteliile (desp. -li-i-) buzer s. n., pl. buzere
butelnic (rar) s. n., pl. butelnice buzişoară (rar) s. f., g.-d. art. buzişoarei; pl. buzişoare
butenă s. f., g.-d. art. butenei; pl. butene buzna adv. (a da/a intra ~)
buterolă s. f., g.-d. art. buterolei; pl. buterole buzni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. buznesc, 3 sg.
butic s. n., pl. buticuri buzneşte, imperf. 1 buzneam; conj. prez. 1 sg. să buznesc,
+buticar (fam.) s. m., pl. buticari 3 să buznească
butil s. m. buzoi s. n., pl. buzoaie
butilenă s. f., g.-d. art. butilenei; pl. butilene buzoian adj. m., s. m., pl. buzoieni; adj. f. buzoiană, pl.
butilic adj. m., pl. butilici; f. butilică, pl. butilice buzoiene
butirat s. m., pl. butiraţi buzoiancă s. f., g.-d. art. buzoiencei; pl. buzoience
!butiric adj. m. (acid ~), pl. butirici; f. butirică (bacterie ~), +buzuki (gr.) s. n.
pl. butirice buzunar s. n., pl. buzunare
butirină s. f., g.-d. art. butirinei buzunăraş s. n., pl. buzunăraşe
butirometru (desp. -me-tru) s. n., art. butirometrul; pl. buzunăreală s. f., g.-d. art. buzunărelii; pl. buzunăreli
butirometre buzunărel s. n., pl. buzunărele
butisă s. f., g.-d. art. butisei; pl. butise buzunări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. buzunăresc, 3
butnar (reg.) s. m., pl. butnari sg. buzunăreşte, imperf. 1 buzunăream; conj. prez. 1 sg.
butnărie (reg.) s. f., art. butnăria, g.-d. art. butnăriei; să buzunăresc, 3 să buzunărească
(ateliere) pl. butnării, art. butnăriile (desp. -ri-i-) bypass (engl.) [pron. baĭpas] s. n., pl. bypassuri [pron.
butoarcă (reg.) s. f., g.-d. art. butorcii; pl. butorci baĭpasuri]
butoi s. n., pl. butoaie byte (set de 8 biţi) (engl.) [pron. baĭt] s. m., pl. byţi [pron baĭţi]
Cc
!c1 (literă1) [cit. če/kî] s. m./s. n., pl. m. c/n. c-uri cablaj (desp. ca-blaj) s. n., pl. cablaje
!c2 (sunet2) [cit. kî] s. m./s. n., pl. m. c/n. c-uri cablier (desp. ca-bli-er) s. n., pl. cabliere
ca1 (ca şi; decât; în calitate de) prep. (la fel de bun ~ tine/ cablogramă (desp. ca-blo-gra-) s. f., g.-d. art. cablogramei;
~ tine de bun, mai bun ~ tine, a aduce ~ martor) pl. cablograme
ca2 conjcţ. (în ca (...) să) cablu (desp. ca-blu) s. n., art. cablul; pl. cabluri
ca3 (la fel ca) adv. (Îi vorbesc lui ~ ei.) caboşon s. n., pl. caboşoane
ca4 (reg.) interj. cabotaj s. n., pl. cabotaje
c-a (în tempo rapid) conjcţ. + vb. aux. (Cred ~ venit. = că cabotier (desp. -ti-er) s. n., pl. cabotiere
a venit.) cabotin s. m., pl. cabotini
cab (rar) s. n., pl. caburi cabotinaj s. n.
cabală s. f., g.-d. art. cabalei; (intrigi) pl. cabale cabotină s. f., g.-d. art. cabotinei; pl. cabotine
cabalin adj. m., pl. cabalini; f. cabalină, pl. cabaline cabotinism s. n.
cabalină s. f., g.-d. art. cabalinei; pl. cabaline cabra (a ~) (desp. ca-bra) vb., ind. prez. 1 sg. cabrez, 3
cabalist s. m., pl. cabalişti cabrează; conj. prez. 1 sg. să cabrez, 3 să cabreze
cabalistă s. f., g.-d. art. cabalistei; pl. cabaliste cabraj (desp. ca-braj) s. n., pl. cabraje
cabalistic adj. m., pl. cabalistici; f. cabalistică, pl. cabalistice cabrare (desp. ca-bra-) s. f., g.-d. art. cabrării; pl. cabrări
cabană s. f., g.-d. art. cabanei; pl. cabane cabriolă (desp. ca-bri-o-) s. f., g.-d. art. cabriolei; pl. cabriole
cabanier (desp. -ni-er) s. m., pl. cabanieri cabrioletă (desp. ca-bri-o-) s. f., g.-d. art. cabrioletei; pl.
cabanieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. cabanierei; pl. cabaniere cabriolete
cabaniţă (înv.) s. f., g.-d. art. cabaniţei; pl. cabaniţe cabulă (superstiţie) (înv.) s. f., g.-d. art. cabulei; pl. cabule
cabanos s. m., pl. cabanoşi cabulipsi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
cabaret s. n., pl. cabarete cabulipsesc, 3 sg. cabulipseşte, imperf. 3 sg. cabulipsea;
cabaretier (rar) (desp. -ti-er) s. m., pl. cabaretieri conj. prez. 1 sg. să cabulipsesc, 3 să cabulipsească
cabaz (înv., reg.) s. m., pl. cabazi caca1 (fam.) adj. invar. (Lucrurile de pe jos sunt ~!)
cabazlâc (înv., reg.) s. n., pl. cabazlâcuri !caca2 (fam.) s. n.
cabernet (vin) (fr.) [pron. kaberne] s. n., (porţii; sorturi) cacadâr (reg.) s. m., pl. cacadâri
pl. cabernet-uri cacao s. f., art. cacaua
cabestan s. n., pl. cabestane cacaotier (desp. -ti-er) s. m., pl. cacaotieri
cabină s. f., g.-d. art. cabinei; pl. cabine cacealma s. f., art. cacealmaua, g.-d. art. cacealmalei; pl.
cabinet s. n., pl. cabinete cacealmale
cabinier (desp. -ni-er) s. m., pl. cabinieri +cache (zonă de memorie) (engl.) [pron. keş] s. n., pl.
cabinieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. cabinierei; pl. cabiniere cache-uri [pron. keşuri]
cabla (a ~) (desp. ca-bla) vb., ind. prez. 1 sg. cablez, 3 +cache-pot (mască pentru ghivece de flori) (fr.) [pron.
cablează; conj. prez. 1 sg. să cablez, 3 să cableze kaşpo] s. n., pl. cache-pot-uri
1
Pentru valorile literei c (inclusiv în combinaţiile ce, ci; che, chi) v. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere.
2
Notat în general k. Redat în unele împrumuturi prin k, ch, ck, q, pentru ale căror valori v. Valorile literelor şi ale combinaţiilor
de litere.
331 Caiafa
cachetero (sp.) [ch pron. č] (desp. ca-che-) s. n., art. cadran (desp. ca-dran) s. n., pl. cadrane
cacheteroul; pl. cachetero !cadratură (desp. ca-dra-) s. f., g.-d. art. cadraturii
!cacic (rar) (cuv. amerind.) [ci pron. či/si] s. m., pl. cacici cadră (tablou) (desp. ca-dră) s. f. (în: frumoasă ca o ~)
!caciur (reg.) (desp. -ciur) adj. m., s. m., pl. caciuri; adj. f., cadril (desp. ca-dril) s. n., pl. cadriluri
s. f. caciură, pl. caciure cadrilat (desp. ca-dri-) adj. m., pl. cadrilaţi; f. cadrilată, pl.
cacodilat s. m. cadrilate
!cacodilic adj. m. (compus ~), pl. cacodilici; f. cacodilică cadru (ramă; persoană) (desp. ca-dru) s. n., art. cadrul; pl.
(terapie ~), pl. cacodilice cadre
cacofonic adj. m., pl. cacofonici; f. cacofonică, pl. cacofonice caduc adj. m., pl. caduci; f. caducă, pl. caduce
cacofonie s. f., art. cacofonia, g.-d. art. cacofoniei; pl. caduceu s. n., art. caduceul; pl. caducee
cacofonii, art. cacofoniile (desp. -ni-i-) caducitate s. f., g.-d. art. caducităţii
cacofonism (rar) s. n., pl. cacofonisme cadus s. n., pl. cadusuri
cacografie (desp. -co-gra-) (rar) s. f., art. cacografia, g.-d. art. +CAER s. n., art. CAER-ul
cacografiei; pl. cacografii, art. cacografiile (desp. -fi‑i-)
Caesar v. Cezar
cacologie s. f., art. cacologia, g.-d. art. cacologiei; pl.
cafas (înv., reg.) s. n., pl. cafasuri
cacologii, art. cacologiile (desp. -gi-i-)
cafe (local) (rar) s. n., art. cafeul; pl. cafeuri
cacom1 (animal) (înv.) s. m., pl. cacomi
cafea (sămânţă; produs; băutură) s. f., art. cafeaua, g.-d.
cacom2 (blană) (înv.) s. n., pl. cacomuri
art. cafelei; (porţii; sorturi) pl. cafele
cacosmie (desp. ca-cos-/cac-os-) s. f., art. cacosmia, g.-d.
cafea espresso s. f. + s. n.
cacosmii, art. cacosmiei
cafea filtru s. f. + s. n.
cactacee s. f., art. cactaceea, g.-d. art. cactaceei; pl. cactacee
cactee s. f., art. cacteea, g.-d. art. cacteei; pl. cactee cafe-bar s. n., pl. cafe-baruri
cactus s. m., pl. cactuşi café-concert (fr.) [concert pron. rom. konser] s. n.
cadastra (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. cadastrez, 3 !café-frappé (fr.) s. n., pl. café-frappéuri
cadastrează; conj. prez. 1 sg. să cadastrez, 3 să cadastreze cafegi-başa s. m., pl. cafegi-başa
cadastral adj. m., pl. cadastrali; f. cadastrală, pl. cadastrale cafegioaică (desp. -gioai-) (fam.) s. f., g.-d. art. cafegioaicei;
cadastrare (rar) s. f., g.-d. art. cadastrării; pl. cadastrări pl. cafegioaice
cadastru s. n., art. cadastrul; (registre) pl. cadastre cafegiu (fam.) s. m., pl. cafegiul; pl. cafegii, art. cafegiii
(desp. -gi-ii)
cadaveric adj. m., pl. cadaverici; f. cadaverică, pl. cadaverice
cafeism s. n.
cadavru (desp. -da-vru) s. n., art. cadavrul; pl. cadavre
cafeli (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cafelesc, 3
cadă s. f., g.-d. art. căzii; pl. căzi
sg. se cafeleşte, imperf. 1 sg. mă cafeleam; conj. prez. 1
cadână s. f., g.-d. art. cadânei; pl. cadâne sg. să mă cafelesc, 3 să se cafelească; imper. 2 sg. afirm.
cadenţa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. cadenţez, 3 cafeleşte-te; ger. cafelindu-se
cadenţează; conj. prez. 1 sg. să cadenţez, 3 să cadenţeze
cafeluţă s. f., g.-d. art. cafeluţei; pl. cafeluţe
cadenţare (rar) s. f., g.-d. art. cadenţării; pl. cadenţări
cafenea s. f., art. cafeneaua, g.-d. art. cafenelei; pl. cafenele
cadenţă s. f., g.-d. art. cadenţei; pl. cadenţe
cafeneluţă (rar) s. f., g.-d. art. cafeneluţei; pl. cafeneluţe
cadet s. m., pl. cadeţi
cafeniu1 adj. m., f. cafenie; pl. m. şi f. cafenii
cadiascher (desp. -di-as-) s. m., pl. cadiascheri
+cafeniu2 s. n., art. cafeniul
cadiu (înv.) s. m., art. cadiul; pl. cadii, art. cadiii (desp. -di-ii)
cafetieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. cafetierei; pl. cafetiere
cadmia (a ~) (desp. -mi-a) vb., ind. prez. 1 sg. cadmiez
cafru (rar) (desp. ca-fru) s. m., pl. cafri, art. cafrii
(desp. -mi-ez), 3 cadmiază, 1 pl. cadmiem; conj. prez. 1 sg.
să cadmiez, 3 să cadmieze; ger. cadmiind (desp. -mi‑ind) caft (fam.) s. n., pl. cafturi
cadmie (depunere de oxid de zinc) (desp. -mi-e) s. f., art. caftan (înv.) s. n., pl. caftane
cadmia (desp. -mi-a), g.-d. cadmii, art. cadmiei cafti (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. caftesc, 3 sg.
cadmiere (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. art. cadmierii; pl. cadmieri cafteşte, imperf. 1 cafteam; conj. prez. 1 sg. să caftesc, 3
să caftească
cadmiu [miu pron. mĭu] s. n., art. cadmiul; simb. Cd
cagulă s. f., g.-d. art. cagulei; pl. cagule
cadou s. n., art. cadoul; pl. cadouri
cahlă (desp. ca-hlă) s. f., g.-d. art. cahlei; pl. cahle
+cadra1 (a ~) (a delimita spaţiul cuprins de un obiectiv)
(desp. ca-dra) vb., ind. prez. 1 sg. cadrez, 3 cadrează; caia s. f., art. caiaua, g.-d. art. caielei; pl. caiele
conj. prez. 1 sg. să cadrez, 3 să cadreze caiac (barcă de sport, barcă eschimosă) s. n., pl. caiace
cadra2 (a ~) (a se potrivi) (desp. ca-dra) vb., ind. prez. 3 caiacist s. m., pl. caiacişti
cadrează, imperf. 3 pl. cadrau; conj. prez. 3 să cadreze caiacistă s. f., g.-d. art. caiacistei; pl. caiaciste
cadraj (desp. ca-draj) s. n., pl. cadraje Caiafa (anchetatorul lui Isus) s. propriu m.
caiafă 332
caiafă (om făţarnic) s. f., g.-d. art. caiafei; pl. caiafe calapod s. n., pl. calapoade
caic (barcă cu vele, luntre) s. n., pl. caice cală s. f., g.-d. art. calei; pl. cale
caicciu (înv.) (desp. ca-ic-) s. m., art. caicciul; pl. caiccii, calc s. n., pl. calcuri
art. caicciii (desp. -ci-ii) calcan1 (peşte) s. m., pl. calcani
caicel (rar) (desp. ca-i-) s. n., pl. caicele calcan2 (zid) s. n., pl. calcane
caid1 (persoană) s. m., pl. caizi calcaneu s. n., art. calcaneul; pl. calcanee
caid2 (registru, arhivă) (înv.) s. n., pl. caiduri calcantit s. n.
caier s. n., pl. caiere calcar s. n., pl. calcare
caiet s. n., pl. caiete calcaron s. n.
caiet-program (desp. -pro-gram) s. n., pl. caiete-program calcaros adj. m., pl. calcaroşi; f. calcaroasă, pl. calcaroase
caieţel s. n., pl. caieţele calcavură (rar) s. f., g.-d. art. calcavurii; pl. calcavuri
caimac (desp. cai-) s. n., pl. caimacuri calce1 (oxid de calciu, material refractar) s. f., art. calcea,
caimacam (desp. cai-) s. m., pl. caimacami g.-d. art. calcei
caimacam-aga (desp. cai-) s. f., art. caimacam-agaua, g.-d. calce2 (plantă) s. f., art. calcea, g.-d. art. călcii; pl. călci
art. caimacam-agalei; pl. caimacam-agale calcedonie (piatră semipreţioasă) (desp. -ni-e) s. f., art.
caiman (desp. cai-) s. m., pl. caimani calcedonia (desp. -ni-a), g.-d. calcedonii, art. calcedoniei
cainic (desp. cai-) (înv.) adj. m., pl. cainici; f. cainică, pl. calcemie s. f., art. calcemia, g.-d. art. calcemiei; pl. calcemii,
cainice art. calcemiile (desp. -mi-i-)
cainozoic1 (desp. cai-, -zo-ic) adj. m., pl. cainozoici; f. calchia (a ~) (desp. -chi-a) vb., ind. prez. 1 sg. calchiez
cainozoică, pl. cainozoice (desp. -chi-ez), 3 calchiază, 1 pl. calchiem; conj. prez. 1 sg.
cainozoic2 (desp. cai-, -zo-ic) s. n. să calchiez, 3 să calchieze; ger. calchiind (desp. -chi-ind)
cairot (desp. ca-i-) adj. m., s. m., pl. cairoţi; adj. f., s. f. calchiere (desp. -chi-e-) s. f., g.-d. art. calchierii; pl. calchieri
cairotă, pl. cairote calcicol adj. m., pl. calcicoli; f. calcicolă, pl. calcicole
cais s. m., pl. caişi calcidid s. n., pl. calcidide
caisă s. f., g.-d. art. caisei; pl. caise calcifer adj. m., pl. calciferi; f. calciferă, pl. calcifere
+caju s. n., art. cajuul calciferol s. n.
cal s. m., pl. cai, art. caii (şi în: a sări peste cal) calcifia (a se ~) (rar) (desp. -fi-a) vb. refl., ind. prez. 3
cala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. calez, 3 calează; conj. prez. 1 se calcifiază, imperf. 3 pl. se calcifiau; conj. prez. 3 să se
sg. să calez, 3 să caleze calcifieze (desp. -fi-e-); ger. calcifiindu-se (desp. -fi-in-)
calabalâc (fam.) s. n., pl. calabalâcuri calcifica (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se calcifică, imperf.
ca-la-Breaza (dans) s. f., pl. ca-la-Breaza 3 pl. se calcificau; conj. prez. 3 să se calcifice; ger.
calabrez (referitor la Calabria) (desp. -la-brez) adj. m., s. calcificându-se
m., pl. calabrezi; adj. f., s. f. calabreză, pl. calabreze calcificare s. f., g.-d. art. calcificării; pl. calcificări
calabrian1 (desp. -la-bri-an) s. n. calcifiere (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. calcifierii; pl. calcifieri
calabrian2 (referitor la calabrian1) (desp. -la-bri-an) adj. m., calcina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. calcinez, 3 calcinează;
pl. calabrieni (desp. -bri-eni); f. calabriană, pl. calabriene conj. prez. 1 sg. să calcinez, 3 să calcineze
calafat (câlţi pentru călăfătuit) s. n. calcinare s. f., g.-d. art. calcinării; pl. calcinări
calaican (reg.) (desp. -lai-) s. n. calcinatoare s. f., g.-d. art. calcinatoarei; pl. calcinatoare
calaj s. n., pl. calaje calcinator1 (aparat) s. n., pl. calcinatoare
calamandros (reg.) s. n. calcinator2 (persoană) s. m., pl. calcinatori
!calamar s. m., pl. calamari calcinaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. calcinaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
calambur s. n., pl. calambururi art. calcinaţiei; pl. calcinaţii, art. calcinaţiile (desp. -ţi-i-)
calamină s. f., g.-d. art. calaminei; pl. calamine calcină s. f., g.-d. art. calcinei
calamita (a ~) vb., ind. prez. 3 calamitează, imperf. 3 pl. calcinoză s. f., g.-d. art. calcinozei
calamitau; conj. prez. 3 să calamiteze calcio-vecchio (fals it.) (desp. -cio, -chio) s. n.
calamitate s. f., g.-d. art. calamităţii; pl. calamităţi calcit s. n.
calamites s. n. calciu s. n., art. calciul; simb. Ca
calandra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. calandrez, 3 calandrează; calcocloroză (desp. -co-clo-) s. f., g.-d. art. calcoclorozei
conj. prez. 1 sg. să calandrez, 3 să calandreze calcograf (desp. -co-graf) s. m., pl. calcografi
calandrare s. f., g.-d. art. calandrării; pl. calandrări calcografie (desp. -co-gra-) s. f., art. calcografia, g.-d.
calandru s. n., art. calandrul; pl. calandre calcografii, art. calcografiei
calapăr (reg.) s. m. calcopirită s. f., g.-d. art. calcopiritei
333 calinerie
calcotipie s. f., art. calcotipia, g.-d. art. calcotipiei; (stampe) calibra (a ~) (desp. -li-bra) vb., ind. prez. 1 sg. calibrez, 3
pl. calcotipii, art. calcotipiile (desp. -pi-i-) calibrează; conj. prez. 1 sg. să calibrez, 3 să calibreze
calcozină s. f., g.-d. art. calcozinei calibraj (desp. -li-braj) s. n., pl. calibraje
calcul1 (piatră) s. m., pl. calculi calibrare (desp. -li-bra-) s. f., g.-d. art. calibrării; pl. calibrări
calcul2 (socoteală) s. n., pl. calcule calibror1 (desp. -li-bror) adj. m., pl. calibrori; f. sg. şi pl.
calcula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. calculez, 3 calculează; calibroare
conj. prez. 1 sg. să calculez, 3 să calculeze calibror2 (desp. -li-bror) s. n., pl. calibroare
calculabil adj. m., pl. calculabili; f. calculabilă, pl. calculabile calibru (desp. -li-bru) s. n., art. calibrul; pl. calibre
calculare s. f., g.-d. art. calculării; pl. calculări calic adj. m., s. m., pl. calici; adj. f., s. f. calică, pl. calice
calculatoare (femeie) (înv.) s. f., g.-d. art. calculatoarei; pl. calicenie (desp. -ni-e) s. f., art. calicenia (desp. -ni-a), g.-d.
calculatoare calicenii, art. caliceniei
calculator1 (bărbat) s. m., pl. calculatori calicesc (rar) adj. m., f. calicească; pl. m. şi f. caliceşti
calculator2 (tabel; aparat) s. n., pl. calculatoare caliceşte adv.
calculaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. calculaţia (desp. -ţi-a), g.-d. calici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. calicesc, 3 sg.
art. calculaţiei; pl. calculaţii, art. calculaţiile (desp. -ţi-i-) caliceşte, imperf. 1 caliceam; conj. prez. 1 sg. să calicesc,
calculos adj. m., pl. calculoşi; f. calculoasă, pl. calculoase 3 să calicească
calculoză s. f., g.-d. art. calculozei; pl. calculoze calicie s. f., art. calicia, g.-d. calicii, art. caliciei
cald adj. m., pl. calzi; f. caldă, pl. calde caliciform (rar) adj. m., pl. caliciformi; f. caliciformă, pl.
caliciforme
caldarâm s. n., pl. caldarâmuri
calicime s. f., g.-d. art. calicimii
caldarâmgiu (înv.) s. m., art. caldarâmgiul; pl. caldarâmgii,
calicire s. f., g.-d. art. calicirii
art. caldarâmgiii (desp. -gi-ii)
caliciu s. n., art. caliciul; pl. calicii, art. caliciile (desp. -ci-i-)
cal-de-apă (libelulă) s. m., pl. cai-de-apă, art. caii-de-apă
calico (pânză pentru legătorie) s. n., art. calicoul
!caldeean (desp. -de-ean) adj. m., s. m., pl. caldeeni; adj. f.,
s. f. caldeeană, pl. caldeene calicul s. n., pl. calicule
caldeiră (desp. -dei-) s. f., g.-d. art. caldeirei calif s. m., pl. califi
cal-de-mare (peşte) s. m., pl. cai-de-mare, art. caii-de-mare califat s. n., pl. califate
cale s. f., art. calea, g.-d. art. căii; pl. căi califica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. calific, 2 sg. califici, 3
califică; conj. prez. 1 sg. să calific, 3 să califice
!Calea-Lactee/Calea-Laptelui/Calea-Robilor (brâu
de stele) s. propriu f. art., g.-d. art. Căii-Lactee/Căii- calificare s. f., g.-d. art. calificării; pl. calificări
Laptelui/Căii-Robilor calificativ1 adj. m., pl. calificativi; f. calificativă, pl. calificative
caleaşcă (înv.) s. f., g.-d. art. caleştii; pl. caleşti calificativ2 s. n., pl. calificative
calea-valea loc. adv. calificaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. calificaţia (desp.
-ţi-a), g.-d. art. calificaţiei; pl. calificaţii, art. calificaţiile
cale afară (din ~)/(în tempo rapid) din cale-afară loc.
(desp. -ţi-i-)
adv.
californian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. californieni
caledonian (desp. -ni-an) adj. m., pl. caledonieni (desp.
(desp. -ni-eni); adj. f., s. f. californiană, pl. californiene
-ni-eni); f. caledoniană, pl. caledoniene
californiu [niu pron. nĭu] s. n., art. californiul; simb. Cf
calefacţie (desp. -ţi-e) s. f., art. calefacţia (desp. -ţi-a), g.-d.
calefacţii, art. calefacţiei caligraf (rar) (desp. -li-graf) s. m., pl. caligrafi
caleidoscop (desp. -lei-dos-cop/-do-scop) s. n., pl. caligrafă (rar) (desp. -li-gra-) s. f., g.-d. art. caligrafei; pl.
caleidoscoape caligrafe
calem (înv.) s. n., pl. calemuri caligrafia (a ~) (desp. -li-gra-fi-a) vb., ind. prez. 1 sg.
caligrafiez (desp. -fi-ez), 3 caligrafiază, 1 pl. caligrafiem;
calembec (înv.) s. m.
conj. prez. 1 sg. să caligrafiez, 3 să caligrafieze; ger.
calemcheriu (înv.) s. n., art. calemcheriul caligrafiind (desp. -fi-ind)
calemgiu (înv.) s. m., art. calemgiul; pl. calemgii, art. caligrafic (desp. -li-gra-) adj. m., pl. caligrafici; f.
calemgiii (desp. -gi-ii) caligrafică, pl. caligrafice
calendar s. n., pl. calendare caligrafie (desp. -li-gra-) s. f., art. caligrafia, g.-d. caligrafii,
calendaristic adj. m., pl. calendaristici; f. calendaristică, pl. art. caligrafiei
calendaristice !calimera (fam.) s. f. (mai ales în: a întoarce/a (se) schimba/a
calende s. f. pl. (se) strica ~)
!calevri (înv.) (desp. -le-vri) s. m. pl., art. calevrii calin adj. m., pl. calini; f. calină, pl. caline
calfata (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. calfatez, 3 calfatează; calindroi (reg.) s. m., pl. calindroi, art. calindroii
conj. prez. 1 sg. să calfatez, 3 să calfateze calinerie (rar) s. f., art. calineria, g.-d. calinerii, art.
calfă s. f., g.-d. art. calfei; pl. calfe calineriei
caliornă 334
caliornă (desp. -li-or-) s. f., g.-d. art. caliornei; pl. caliorne calorimetrie (măsurare a căldurii) (desp. -me-tri-) s. f.,
calipso (dans) s. n., art. calipsoul; pl. calipsouri art. calorimetria, g.-d. calorimetrii, art. calorimetriei
Calipso (nimfă; satelit al lui Saturn) s. propriu f., g.-d. calorimetru (instrument pentru măsurarea căldurii)
lui Calipso (desp. -me-tru) s. n., art. calorimetrul; pl. calorimetre
caliptră s. f., g.-d. art. caliptrei calos adj. m., pl. caloşi; f. caloasă, pl. caloase
calistenie (rar) (desp. -lis-te-/-li-ste-) s. f., art. calistenia, calosomă s. f., g.-d. art. calosomei; pl. calosome
g.-d. calistenii, art. calisteniei calotă s. f., g.-d. art. calotei; pl. calote
calit s. n. calotipie s. f., art. calotipia, g.-d. calotipii, art. calotipiei
calitate s. f., g.-d. art. calităţii; pl. calităţi calovian1 (desp. -vi-an) adj. m., pl. calovieni (desp.
calitativ adj. m., pl. calitativi; f. calitativă, pl. calitative -vi‑eni); f. caloviană, pl. caloviene
+call center (engl.) [pron. kolsentăr] s. n., pl. call centere calovian2 (desp. -vi-an) s. n.
[kolsentăre] calozitate s. f., g.-d. art. calozităţii; pl. calozităţi
call-girl (engl.) [pron. kolgărl] s. f., pl. call-girl calp (înv.) adj. m., pl. calpi; f. calpă, pl. calpe
calm1 adj. m., pl. calmi; f. calmă, pl. calme calpac (înv.) s. n., pl. calpace
calm2 s. n., (stări atmosferice) pl. calmuri cal-putere (unitate de măsură) s. m., art. calul-putere; pl.
calma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. calmez, 3 calmează; conj. cai-putere, art. caii-putere; simb. CP/(internaţional) HP
prez. 1 sg. să calmez, 3 să calmeze calpuzan (înv.) s. m., pl. calpuzani
calmant1 adj. m., pl. calmanţi; f. calmantă, pl. calmante calpuzană (înv.) s. f., g.-d. art. calpuzanei; pl. calpuzane
calmant2 s. n., pl. calmante caltaboş s. m., pl. caltaboşi
calmare s. f., g.-d. art. calmării !cal-turtit (libelulă) s. m., art. calul-turtit
calmuc (înv.) adj. m., s. m., pl. calmuci; adj. f., s. f. calmucă, calţavetă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. calţavetei; pl. calţavete
pl. calmuce !calul-dracului (libelulă) s. m. art.
calmucesc (înv.) adj. m., f. calmucească; pl. m. şi f. calmuceşti !calul-popii (libelulă) s. m. art.
calofil adj. m., s. m., pl. calofili; adj. f., s. f. calofilă, pl. calofile calup (reg.) s. n., pl. calupuri
caloian (reg.) s. m.
calus s. n., pl. calusuri
calomel s. n.
calvar s. n., pl. calvaruri
calomfir s. m., pl. calomfiri
calvin adj. m., s. m., pl. calvini; adj. f., s. f. calvină, pl.
calomnia (a ~) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. calomniez calvine
(desp. -ni-ez), 3 calomniază, 1 pl. calomniem; conj. prez.
calvinesc (înv.) adj. m., f. calvinească; pl. m. şi f. calvineşti
1 sg. să calomniez, 3 să calomnieze; ger. calomniind (desp.
-ni-ind) calvinism s. n.
calomniator (desp. -ni-a-) adj. m., s. m., pl. calomniatori; calvinist (înv.) adj. m., s. m., pl. calvinişti; adj. f., s. f.
adj. f., s. f. sg. şi pl. calomniatoare calvinistă, pl. calviniste
calomnie s. f., art. calomnia, g.-d. art. calomniei; pl. calviniza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. calvinizez, 3
calomnii, art. calomniile (desp. -ni-i-) calvinizează; conj. prez. 1 sg. să calvinizez, 3 să calvinizeze
calomniere (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. calomnierii; pl. calvinizare s. f., g.-d. art. calvinizării
calomnieri calviţie (livr.) s. f., art. calviţia, g.-d. calviţii, art. calviţiei;
calomnios (desp. -ni-os) adj. m., pl. calomnioşi; f. pl. caliviţii, art. calviţiile (desp. -ţi-i-)
calomnioasă, pl. calomnioase cam adv.
caloneţ (reg.) s. m., pl. caloneţi c-am (în tempo rapid) conjcţ. + vb. (V-am spus ~ fost. =
caloric adj. m., pl. calorici; f. calorică, pl. calorice că am fost)
calorie s. f., art. caloria, g.-d. art. caloriei; pl. calorii, art. camaieu (desp. -ma-ieu) s. n., (gravuri) pl. camaieuri
caloriile (desp. -ri-i-); simb. cal camarad s. m., pl. camarazi
calorifer1 (înv.) adj. m., pl. caloriferi; f. caloriferă, pl. camaradă s. f., g.-d. art. camaradei; pl. camarade
calorifere camaraderesc adj. m., f. camaraderească; pl. m. şi f.
calorifer2 s. n., pl. calorifere camaradereşti
caloriferist s. m., pl. caloriferişti camaradereşte adv.
calorific adj. m., pl. calorifici; f. calorifică, pl. calorifice camaraderie s. f., art. camaraderia, g.-d. art. camaraderiei;
calorifug1 adj. m., pl. calorifugi; f. calorifugă, pl. calorifuge pl. camaraderii, art. camaraderiile (desp. -ri-i-)
calorifug2 s. n., pl. calorifuge camarilă s. f., g.-d. art. camarilei; pl. camarile
calorigen adj. m., pl. calorigeni; f. calorigenă, pl. calorigene camă s. f., g.-d. art. camei; pl. came
calorimetric (privitor la calorimetrie) (desp. -me-tric) adj. camănă (înv.) s. f., g.-d. art. camenei; pl. camene
m., pl. calorimetrici; f. calorimetrică, pl. calorimetrice camătă s. f., g.-d. art. cametei; pl. camete
335 canalie
cambial (desp. -bi-al) adj. m., pl. cambiali; f. cambială, pl. camionetă (desp. -mi-o-) s. f., g.-d. art. camionetei; pl.
cambiale camionete
cambie (desp. -bi-e) s. f., art. cambia (desp. -bi-a), g.-d. art. camizol (înv.) s. n., pl. camizole
cambiei; pl. cambii, art. cambiile (desp. -bi-i-) camohas (înv.) s. n.
cambiu [biu pron. bĭu] s. n., art. cambiul campa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. campez, 3 campează; conj.
cambodgian (înv.) [dg pron. ğ] (desp. -bo-dgi-an) adj. prez. 1 sg. să campez, 3 să campeze
m., s. m., pl. cambodgieni (desp. -dgi-eni); adj. f., s. f. campadură (rar) s. f., g.-d. art. campadurii; pl. campaduri
cambodgiană, pl. cambodgiene
campament (înv.) s. n., pl. campamente
cambra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cambrez, 3 cambrează;
campanelă (clopoţel) (rar) s. f., g.-d. art. campanelei; pl.
conj. prez. 1 sg. să cambrez, 3 să cambreze
campanele
cambrare s. f., g.-d. art. cambrării; pl. cambrări
campanian1 (referitor la regiunea Campania/la
cambrian1 (desp. -bri-an) adj. m., pl. cambrieni (desp. campanian2) (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. campanieni
-bri‑eni); f. cambriană, pl. cambriene (desp. -ni-eni); adj. f., s. f. campaniană, pl. campaniene
cambrian2 (desp. -bri-an) s. n. campanian2 (desp. -ni-an) s. n.
cambrură (rar) s. f., g.-d. art. cambrurii; pl. cambruri campanie (desp. -ni-e) s. f., art. campania (desp. -ni-a),
!cambulă s. f., g.-d. art. cambulei; pl. cambule g.-d. art. campaniei; pl. campanii, art. campaniile (desp.
cambuză s. f., g.-d. art. cambuzei; pl. cambuze -ni-i-)
cambuzier (desp. -zi-er) s. m., pl. cambuzieri campanilă (clopotniţă) s. f., g.-d. art. campanilei; pl.
camee s. f., art. cameea, g.-d. art. cameei; pl. camee campanile
cameleon (desp. -le-on) s. m., pl. cameleoni campanulacee s. f., art. campanulaceea, g.-d. art.
cameleonic (livr.) (desp. -le-o-) adj. m., pl. cameleonici; f. campanulaceei; pl. campanulacee
cameleonică, pl. cameleonice campanulă (plantă) s. f., g.-d. art. campanulei; pl.
cameleonism (livr.) (desp. -le-o-) s. n. campanule
camelie (desp. -li-e) s. f., art. camelia (desp. -li-a), g.-d. art. camping (engl.) [pron. kemping] s. n., pl. campinguri
cameliei; pl. camelii, art. cameliile (desp. -li-i-) [pron. kempinguri]
camelină s. f., g.-d. art. camelinei; pl. cameline campioană (desp. -pi-oa-) s. f., g.-d. art. campioanei; pl.
camelotă (rar) s. f., g.-d. art. camelotei; pl. camelote campioane
camembert® (sortiment de brânză) (fr.) [pron. kamãber] campion (desp. -pi-on) s. m., pl. campioni
s. n., (porţii; sorturi) camembert-uri campionat (desp. -pi-o-) s. n., pl. campionate
Camembert (oraş din Franţa) [pron. kamãber] s. propriu n. campos (câmpii braziliene) (port.) [os pron. uş] s. n. pl.
cameral adj. m., pl. camerali; f. camerală, pl. camerale campus (ansamblu universitar) s. n., pl. campusuri
cameralism s. n. camufla (a ~) (desp. -mu-fla) vb., ind. prez. 1 sg. camuflez,
cameraman s. m., pl. cameramani 3 camuflează; conj. prez. 1 sg. să camuflez, 3 să camufleze
+cameramană (rar) s. f., g.-d. art. cameramanei; pl. camuflaj (desp. -mu-flaj) s. n., pl. camuflaje
cameramane camuflare (desp. -mu-fla-) s. f., g.-d. art. camuflării; pl.
cameră s. f., g.-d. art. camerei; pl. camere (dar: Camera de camuflări
Comerţ, Camera Deputaţilor/Camera s. proprii f. art.) canabină (substanţă) s. f., g.-d. art. canabinei
camerier (desp. -ri-er) (înv.) s. m., pl. camerieri canabis (drog) s. n.
camerist (înv.) s. m., pl. camerişti canadian (desp. -di-an) adj. m., s. m., pl. canadieni (desp.
cameristă s. f., g.-d. art. cameristei; pl. cameriste -di-eni); adj. f., s. f. canadiană, pl. canadiene
camerton s. n., pl. camertonuri +canadiană (haină) (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. canadienei
camerunez adj. m., s. m., pl. camerunezi; adj. f., s. f. (desp. -di-e-); pl. canadiene
cameruneză, pl. cameruneze canadiancă (persoană) (desp. -di-an-) s. f., g.-d. art.
camfor s. n. canadiencei (desp. -di-en-); pl. canadience
camforat adj. m., pl. camforaţi; f. camforată, pl. camforate canaf (ciucure) (rar) s. n./s. m., pl. n. canafuri/m. canafi
camforcă (reg.) s. f., g.-d. art. camforcii; pl. camforci canafas (pânză tare) s. n.
camgarn s. n. canal s. n., pl. canale
camilafcă s. f., g.-d. art. camilafcei; pl. camilafce canalagiu s. m., art. canalagiul; pl. canalagii, art. canalagiii
camion (desp. -mi-on) s. n., pl. camioane (desp. -gi-ii)
camionagiu (desp. -mi-o-) s. m., art. camionagiul; pl. canale (plantă) (reg.) s. f. pl.
camionagii, art. camionagiii (desp. -gi-ii) canalicul s. n., pl. canalicule
camionaj (desp. -mi-o-) s. n. canalie (desp. -li-e) s. f., art. canalia (desp. -li-a), g.-d. art.
camionar (rar) (desp. -mi-o-) s. m., pl. camionari canaliei; pl. canalii, art. canaliile (desp. -li-i-)
canaliza 336
canaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. canalizez, 3 canalizează; candelabru (desp. -la-bru) s. n., art. candelabrul; pl.
conj. prez. 1 sg. să canalizez, 3 să canalizeze candelabre
canalizabil adj. m., pl. canalizabili; f. canalizabilă, pl. candelă s. f., g.-d. art. candelei; pl. candele; (unitate de
canalizabile măsură) simb. cd
canalizare s. f., g.-d. art. canalizării; pl. canalizări !candid adj. m., pl. candizi; f. candidă, pl. candide
canalizator adj. m., pl. canalizatori; f. sg. şi pl. canalizatoare candida1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. candidez, 3 candidează;
canalizaţie (desp. -ţi-e) (rar) s. f., art. canalizaţia conj. prez. 1 sg. să candidez, 3 să candideze
(desp. -ţi‑a), g.-d. art. canalizaţiei; pl. canalizaţii, art. candida2 (ciupercă) s. f., g.-d. art. candidei
canalizaţiile (desp. -ţi-i-) candidat s. m., pl. candidaţi
canapea s. f., art. canapeaua, g.-d. art. canapelei; pl. canapele candidată s. f., g.-d. art. candidatei; pl. candidate
canapeluţă s. f., g.-d. art. canapeluţei; pl. canapeluţe candidatură s. f., g.-d. art. candidaturii; pl. candidaturi
canar s. m., pl. canari candidoză s. f., g.-d. art. candidozei
canara (înv., reg.) s. f., art. canaraua, g.-d. art. canaralei; candoare (desp. -doa-) s. f., g.-d. art. candorii; pl. candori
pl. canarale candriu (reg.) adj. m., f. candrie; pl. m. şi f. candrii
canarisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. canarisesc, 3 sg. !canea s. f., art. caneaua, g.-d. art. canelei; pl. canele
canariseşte, imperf. 1 canariseam; conj. prez. 1 sg. să
caneforă s. f., g.-d. art. caneforei; pl. canefore
canarisesc, 3 să canarisească
canela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. canelez, 3 canelează; conj.
canastă s. f., g.-d. art. canastei; pl. canaste
prez. 1 sg. să canelez, 3 să caneleze
canat1 (parte a uşii) s. n., pl. canaturi
canelare s. f., g.-d. art. canelării
canat2 (piele tăiată) s. n., pl. canate
canelură s. f., g.-d. art. canelurii; pl. caneluri
canava (urzeală; ţesătură) s. f., art. canavaua, g.-d. art.
canetă s. f., g.-d. art. canetei; pl. canete
canavalei; pl. canavale
canevas (crochiu) (înv.) s. n., pl. canevasuri
!canavaţă (pânză groasă) (înv.) s. f.
cange s. f., g.-d. art. căngii; pl. căngi
cană1 (plantă) s. f., g.-d. art. canei; pl. cane
cangrena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangrenează,
cană2 (vas) s. f., g.-d. art. cănii; pl. căni
imperf. 3 pl. se cangrenau; conj. prez. 3 să se cangreneze;
+Canberra (oraş) s. propriu f.
ger. cangrenându-se
cancan (bârfă; dans) s. n., pl. cancanuri
cangrenă s. f., g.-d. art. cangrenei; pl. cangrene
+cancel (engl.) [pron. kensăl] s. n. (în: a da ~)
cangrenos adj. m., pl. cangrenoşi; f. cangrenoasă, pl.
cancelar s. m., pl. cancelari cangrenoase
+cancelară s. f., g. -d. art. cancelarei; pl. cancelare cangur s. m., pl. canguri
cancelariat (desp. -ri-at) s. n., pl. cancelariate canibal s. m., pl. canibali
cancelarie (desp. -ri-e) s. f., art. cancelaria (desp. -ri-a), canibală s. f., g.-d. art. canibalei; pl. canibale
g.-d. art. cancelariei; pl. cancelarii, art. cancelariile (desp.
canibalic adj. m., pl. canibalici; f. canibalică, pl. canibalice
-ri-i-)
canibalism s. n.
cancer (boală; rac) s. n., pl. cancere
canicular (referitor la caniculă) adj. m., pl. caniculari; f.
+Cancer (zodie) (înv.) s. propriu n.
caniculară, pl. caniculare
canceriform adj. m., pl. canceriformi; f. canceriformă, pl.
caniculat (cu şanţuri) adj. m., pl. caniculaţi; f. caniculată,
canceriforme
pl. caniculate
cancerigen1 adj. m., pl. cancerigeni; f. cancerigenă, pl.
caniculă s. f., g.-d. art. caniculei; pl. canicule
cancerigene
canicultură s. f., g.-d. art. caniculturii
cancerigen2 s. n., pl. cancerigene
canid s. n., pl. canide
canceriza (a ~) vb., ind. prez. 3 cancerizează, imperf. 3 pl.
cancerizau; conj. prez. 3 să cancerizeze canin1 adj. m., pl. canini; f. canină, pl. canine
cancerologie s. f., art. cancerologia, g.-d. cancerologii, art. canin2 (dinte) s. m., pl. canini
cancerologiei canion (desp. -nion) s. n., pl. canioane
canceros adj. m., s. m., pl. canceroşi; adj. f., s. f. canceroasă, caniotă (desp. -nio-) s. f., g.-d. art. caniotei; pl. caniote
pl. canceroase canisă s. f., g.-d. art. canisei; pl. canise
+Cancerul (constelaţie) s. propriu n. art., neart. Cancer canistră s. f., g.-d. art. canistrei; pl. canistre
(Steaua Altarf face parte din ~.) canistrelă s. f., g.-d. art. canistrelei; pl. canistrele
canci (arg.) adv. caniş s. m., pl. canişi
cancioc (desp. -cioc) s. n., pl. canciocuri caniţie (desp. -ţi-e) s. f., art. caniţia (desp. -ţi-a), g.-d.
candel1 adj. invar. (zahăr ~) caniţii, art. caniţiei
candel2 s. n. cannelloni (it.) (desp. -ni) s. m. pl.
337 capella
canoe s. f., art. canoea, g.-d. art. canoei; pl. canoe canto s. n., art. cantoul
canoist s. m., pl. canoişti canton s. n., pl. cantoane
canoistă s. f., g.-d. art. canoistei; pl. canoiste cantona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cantonez, 3 cantonează;
canon s. n., pl. canoane conj. prez. 1 sg. să cantonez, 3 să cantoneze
canonadă s. f., g.-d. art. canonadei; pl. canonade cantonal adj. m., pl. cantonali; f. cantonală, pl. cantonale
canonarh s. m., pl. canonarhi cantonament s. n., pl. cantonamente
canoneală (pop.) s. f., g.-d. art. canonelii; pl. canoneli cantonier (desp. -ni-er) s. m., pl. cantonieri
canoni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. canonesc, cantonieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. cantonierei; pl.
3 sg. canoneşte, imperf. 1 canoneam; conj. prez. 1 sg. să cantoniere
canonesc, 3 să canonească cantonieriţă (desp. -ni-e-) (rar) s. f., g.-d. art. cantonieriţei;
canonial (rar) (desp. -ni-al) adj. m., pl. canoniali; f. pl. cantonieriţe
canonială, pl. canoniale cantor (cântăreţ de biserică) s. m., pl. cantori
canonic1 adj. m., pl. canonici; f. canonică, pl. canononice cantoră (birou) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. cantorei; pl. cantore
canonic2 s. m., pl. canonici canţonă s. f., g.-d. art. canţonei; pl. canţone
canonicat s. n. canţonetă s. f., g.-d. art. canţonetei; pl. canţonete
canonicitate s. f., g.-d. art. canonicităţii canţonier (desp. -ni-er) s. n., pl. canţoniere
canonieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. canonierei; pl. canoniere canulă s. f., g.-d. art. canulei; pl. canule
canoniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. canonizez, 3 canonizează; canură (pop.) s. f., g.-d. art. canurii; (fire) pl. canuri
ind. prez. 1 sg. să canonizez, 3 să canonizeze caolin s. n.
canonizare s. f., g.-d. art. canonizării; pl. canonizări caolinit s. n.
canota (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. canotez, 3 canotează; cap1 (conducător) s. m., pl. capi
conj. prez. 1 sg. să canotez, 3 să canoteze cap2 (parte a corpului; căpătâi; extremitate; început;
canotaj s. n. măciulie; motiv; sfârşit; unitate; vârf) s. n., pl. capete
canotier (rar) (desp. -ti-er) s. m., pl. canotieri cap3 (promontoriu) s. n., pl. capuri
canotieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. canotierei; pl. canotiere capabil adj. m., pl. capabili; f. capabilă, pl. capabile
canotoare s. f., g.-d. art. canotoarei; pl. canotoare +capabilitate s. f., g.-d. art. capabilităţii; pl. capabilităţi
canotor s. m., pl. canotori capac s. n., pl. capace
cant s. n., pl. canturi capacimetru (desp. -me-tru) s. n., art. capacimetrul; pl.
cantabil adj. m., pl. cantabili; f. cantabilă, pl. cantabile capacimetre
cantabile (it.) adv. +capacita (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. capacitez, 3
cantabilitate s. f., g.-d. art. cantabilităţii capacitează; conj. prez. 1 sg. să capacitez, 3 să capaciteze
cantabric adj. m., pl. cantabrici; f. cantabrică, pl. cantabrice capacitate s. f., g.-d. art. capacităţii; pl. capacităţi
cantabru (desp. -ta-bru) adj. m., s. m., pl. cantabri; adj. f., capama (înv.) s. f., art. capamaua, g.-d. art. capamalei; pl.
s. f. cantabră, pl. cantabre capamale
cantalup s. m., pl. cantalupi capan (înv.) s. n., pl. capanuri
cantar (vas, fântână) s. n., pl. cantare capanliu (înv.) s. m., art. capanliul; pl. capanlii, art.
cantaragiu s. m., art. cantaragiul; pl. cantaragii, art. capanliii (desp. -li-ii)
cantaragiii (desp. -gi-ii) capaucă (reg.) (desp. -pau-) s. f., g.-d. art. capaucei; pl. capauce
cantaridă (coleopter) s. f., g.-d. art. cantaridei; pl. cantaride capă s. f., g.-d. art. capei; pl. cape
cantaridină (substanţă) s. f., g.-d. art. cantaridinei capăt s. n., pl. capete
cantată s. f., g.-d. art. cantatei; pl. cantate capcană s. f., g.-d. art. capcanei; pl. capcane
cantautoare (desp. can-ta-u-/cant-a-) s. f., g.-d. art. +cap-coadă (fam.) loc. adv.
cantautoarei; pl. cantautoare cap de bour (timbru reprezentând un cap de bour) s. n.
cantautor (desp. can-ta-u-/cant-a-) s. m., pl. cantautori + prep. + s. m.
canter (galop) s. n. cap-de-cocoş (plantă) s. m., art. capul-de-cocoş
cantilenă s. f., g.-d. art. cantilenei; pl. cantilene cap-de-mort (fluture) s. m., art. capul-de-mort
cantină s. f., g.-d. art. cantinei; pl. cantine capela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capelez, 3 capelează; conj.
cantinier (înv.) (desp. -ni-er) s. m., pl. cantinieri prez. 1 sg. să capelez, 3 să capeleze
cantinieră (înv.) (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. cantinierei; capelan s. m., pl. capelani
pl. cantiniere capelă s. f., g.-d. art. capelei; pl. capele
cantitate s. f., g.-d. art. cantităţii; pl. cantităţi capelină s. f., g.-d. art. capelinei; pl. capeline
cantitativ adj. m., pl. cantitativi; f. cantitativă, pl. cantitative capella (a ~) (it.) loc. adj., loc. adv. (compoziţii ~, a cânta ~)
capelmaestru 338
!capelmaestru/(înv.) capelmaistru (desp. -mais-) s. capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări
m., art. capelmaestrul/capelmaistrul; pl. capelmaeştri/ capitularii (acte) s. n. pl.
capelmaiştri, art. capelmaeştrii/capelmaiştrii capitulaţie (convenţie) (desp. -ţi-e) s. f., art. capitulaţia
capeluţă s. f., g.-d. art. capeluţei; pl. capeluţe (desp. -ţi-a), g.-d. art. capitulaţiei; pl. capitulaţii, art.
caper (plantă) s. m., pl. caperi capitulaţiile (desp. -ţi-i-)
caperă (boboc de caper) s. f., g.-d. art. caperei; pl. capere capiu [piu pron. pĭu] adj. m., f. capie (desp. -pi-e); pl. m.
capeş (rar) adj. m., pl. capeşi; f. capeşă, pl. capeşe şi f. capii
+capete (pe ~) loc. adv. capîntortură (desp. ca-pîn-/cap-în-) s. f., g.-d. art.
capia (soi de ardei) (desp. -pi-a) s. m., pl. capia capîntorturii; pl. capîntorturi
capie (boală de oi) (reg.) (desp. -pi-e) s. f., art. capia (desp. caplama (reg.) (desp. ca-pla-) s. f., art. caplamaua, g.-d. art.
-pi-a), g.-d. capii, art. capiei caplamalei
capilar adj. m., pl. capilari; f. capilară, pl. capilare capnomanţie (rar) s. f., art. capnomanţia, g.-d. capnomanţii,
capilaritate s. f., g.-d. art. capilarităţii art. capnomanţiei
capilaroscopie (desp. -ros-co-/-ro-sco-) s. f., art. capo (da ~) (it.) loc. adv.; (muz.) abr. d.c.
capilaroscopia, g.-d. capilaroscopii, art. capilaroscopiei capo (da ~ al fine) (it.) loc. adv.; (muz.) abr. d.c. al fine
capişon s. n., pl. capişoane capoc s. n.
capişte (înv.) s. f., g.-d. art. capiştii; pl. capişti capodoperă s. f., g.-d. art. capodoperei; pl. capodopere
capital1 adj. m., pl. capitali; f. capitală, pl. capitale capon s. n., pl. capoane
capital2 (avuţie) s. n., pl. capitaluri capona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. caponez, 3 caponează;
capitală (oraş, literă) s. f., g.-d. art. capitalei; pl. capitale conj. prez. 1 sg. să caponez, 3 să caponeze
capitalband (rar) s. n. caponare s. f., g.-d. art. caponării
capitalism s. n. caporal s. m., pl. caporali
capitalist adj. m., s. m., pl. capitalişti; adj. f., s. f. capitalistă, caporalism (rar) s. n.
pl. capitaliste capot1 (îmbrăcăminte; învelitoare) s. n., pl. capoate
capitaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capitalizez, 3 capitalizează; capot2 (înv.) adj. invar. (la jocul de cărţi, în: a face pe
conj. prez. 1 sg. să capitalizez, 3 să capitalizeze cineva/a fi ~)
capitalizabil adj. m., pl. capitalizabili; f. capitalizabilă, pl. capota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capotez, 3 capotează; conj.
capitalizabile prez. 1 sg. să capotez, 3 să capoteze
+capita (per ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (calcul ~, calculat ~) capotaj s. n., pl. capotaje
capitat adj. m., pl. capitaţi; f. capitată, pl. capitate capotare s. f., g.-d. art. capotării
capitaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. capitaţia (desp. -ţi-a), g.-d. capotă (acoperământ de sistem tehnic) s. f., g.-d. art.
art. capitaţiei; pl. capitaţii, art. capitaţiile (desp. -ţi-i-) capotei; pl. capote
capitălaş (rar) s. n. capoţel s. n., pl. capoţele
capităluţă (majusculă redusă) s. f., g.-d. art. capităluţei; cappella (a ~) (it.) loc. adj., loc. adv. (compoziţii ~, a cânta ~)
pl. capităluţe (ex.: a)
!cappuccino (it.) [pron. kapučino] (desp. cap-puc-ci-) s. n.,
capitel (element de arhitectură) s. n., pl. capiteluri art. cappuccinoul
capitol (diviziune a unui text) s. n., pl. capitole; abr. cap. capra (joc) (desp. ca-pra) s. f. art., neart. capră, g.-d. art.
capitolin adj. m., pl. capitolini; f. capitolină, pl. capitoline caprei
Capitoliu (colină romană) [liu pron. lĭu] s. propriu n., capră (animal; obiect) (desp. ca-pră) s. f., g.-d. art. caprei;
art. Capitoliul pl. capre
capitona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capitonez, 3 capitonează; capră-de-munte (capră sălbatică) (desp. ca-pră-) s. f.,
conj. prez. 1 sg. să capitonez, 3 să capitoneze g.‑d. art. caprei-de-munte; pl. capre-de-munte
capitonaj s. n., pl. capitonaje capră-neagră (capră sălbatică) (desp. ca-pră-, nea-gră) s.
capitonare s. f., g.-d. art. capitonării; pl. capitonări f., g.-d. art. caprei-negre; pl. capre-negre
capitos (înv.) adj. m., pl. capitoşi; f. capitoasă, pl. capitoase capriccioso (muz.) (it.) [pron. kapričozo] (desp.
capitul1 (corp/adunare de canonici) s. m., pl. capituli ca‑pric‑cio-) adv.
capitul2 (inflorescenţă) s. n., pl. capitule capricios (cu capricii) (desp. ca-pri-ci-os) adj. m., pl.
capitula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capitulez, 3 capitulează; capricioşi; f. capricioasă, pl. capricioase
conj. prez. 1 sg. să capitulez, 3 să capituleze capriciu (desp. ca-pri-) s. n., art. capriciul; pl. capricii, art.
capitulant (rar) s. m., pl. capitulanţi capriciile (desp. -ci-i-)
capitulantă (rar) s. f., g.-d. art. capitulantei; pl. capitulante +capricorn (insectă) (desp. ca-pri-) s. m., pl. capricorni
capitulard (rar) adj. m., pl. capitularzi; f. capitulardă, pl. +Capricorn (zodie) (desp. Ca-pri-) s. propriu m.; (nativi
capitularde din zodia Capricorn) pl. Capricorni
339 Caraibe
!Capricornul (constelaţie) (desp. Ca-pri-) s. propriu m. capul-şarpelui (plantă) s. m. art.
art., neart. Capricorn (În ~ e o stea dublă.) !Capul Verde (stat) s. propriu n. art.
caprifoi (desp. ca-pri-) s. m., pl. caprifoi capuţiner (înv.) s. n., pl. capuţinere
caprin (desp. ca-prin) adj. m., pl. caprini; f. caprină, pl. capverdian (desp. -di-an) adj. m., s. m., pl. capverdieni
caprine (desp. -di-eni); adj. f., s. f. capverdiană, pl. capverdiene
caprină (desp. ca-pri-) s. f., g.-d. art. caprinei; pl. caprine car1 (insectă) s. m., pl. cari, art. carii
caprolactamă (desp. ca-pro-) s. f., g.-d. art. caprolactamei car2 (parte a maşinii de scris) s. n., pl. caruri
capron (desp. ca-pron) s. n. car3 (vehicul) s. n., pl. care
caprotină (desp. ca-pro-) s. f., g.-d. art. caprotinei; pl. caprotine c-ar (în tempo rapid) conjcţ. + vb. aux. (Mi-a spus c-ar
capsa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capsez, 3 capsează; conj. dori. = că ar dori)
prez. 1 sg. să capsez, 3 să capseze cara (înv.) s. f., art. caraua, g.-d. art. caralei; pl. carale
capsator s. n., pl. capsatoare caraban (reg.) s. m., pl. carabani
capsă s. f., g.-d. art. capsei; pl. capse carabă (fluier, babă) (reg., rar) s. f., g.-d. art. carabei; pl.
capsoman (fam.) s. m., pl. capsomani carabe
capsomană (fam.) s. f., g.-d. art. capsomanei; pl. capsomane carabăţ (reg.) s. m., pl. carabeţi
capsula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capsulez, 3 capsulează; carabidă s. f., g.-d. art. carabidei; pl. carabide
conj. prez. 1 sg. să capsulez, 3 să capsuleze carabină (puşcă) s. f., g.-d. art. carabinei; pl. carabine
capsular adj. m., pl. capsulari; f. capsulară, pl. capsulare carabinier (soldat) (desp. -ni-er) s. m., pl. carabinieri
capsulare s. f., g.-d. art. capsulării carabinieră (piesă) (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. carabinierei;
capsulă s. f., g.-d. art. capsulei; pl. capsule pl. carabiniere
capta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. captez, 3 captează; ind. carabuşcă (reg.) s. f., g.-d. art. carabuştii; pl. carabuşti
prez. 1 sg. să captez, 3 să capteze caracaşicuri (reg.) s. n. pl.
captabil adj. m., pl. captabili; f. captabilă, pl. captabile caracatiţă s. f., g.-d. art. caracatiţei; pl. caracatiţe
captalan (reg.) s. m., pl. captalani caracter s. n., pl. caractere
captare s. f., g.-d. art. captării; pl. captări caracteristic adj. m., pl. caracteristici; f. caracteristică, pl.
captator s. n., pl. captatoare caracteristice
captatio benevolentiae (lat.) [ti, ae pron. rom. ţi, e] (desp. caracteristică s. f., g.-d. art. caracteristicii; pl. caracteristici
-ti-o, -ti-ae) loc. s. f. caracteriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. caracterizez, 3
captaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. captaţia (desp. -ţi-a), g.-d. caracterizează; conj. prez. 1 sg. să caracterizez, 3 să
art. captaţiei; pl. captaţii, art. captaţiile (desp. -ţi-i-) caracterizeze
captiv adj. m., pl. captivi; f. captivă, pl. captive caracterizare s. f., g.-d. art. caracterizării; pl. caracterizări
captiva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. captivez, 3 captivează; caracterizator adj. m., pl. caracterizatori; f. sg. şi pl.
conj. prez. 1 sg. să captivez, 3 să captiveze caracterizatoare
captivant adj. m., pl. captivanţi; f. captivantă, pl. captivante caracterologic adj. m., pl. caracterologici; f. caracterologică,
captivare s. f., g.-d. art. captivării pl. caracterologice
captivitate s. f., g.-d. art. captivităţii caracterologie s. f., art. caracterologia, g.-d. caracterologii,
captor s. n., pl. captoare art. caracterologiei
captura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capturez, 3 capturează; caracudă s. f., g.-d. art. caracudei; pl. caracude
conj. prez. 1 sg. să capturez, 3 să captureze caracul s. n., (blăniţe, confecţii) pl. caraculuri
capturare s. f., g.-d. art. capturării; pl. capturări caradriiformă (desp. -ra-dri-i-) s. f., g.-d. art. caradriiformei;
captură s. f., g.-d. art. capturii; pl. capturi pl. caradriiforme
!capuchehaia s. f., art. capuchehaiaua, g.-d. art. carafă (cană) s. f., g.-d. art. carafei; pl. carafe
capuchehaialei; pl. capuchehaiale caraftă (parte a războiului de ţesut) s. f., g.-d. art. caraftei;
capucin adj. m., s. m., pl. capucini; adj. f., s. f. capucină, pl. carafte
pl. capucine caragană s. f., g.-d. art. caraganei; pl. caragane
capudan-paşa s. f., art. capudan-paşaua, g.-d. art. capudan- caragaţă (fam.) s. f., g.-d. art. caragaţei; pl. caragaţe (şi în:
paşalei; pl. capudan-paşale a face caragaţă)
capugiu s. m., art. capugiul; pl. capugii, art. capugiii (desp. caraghios (desp. -ghios) adj. m., pl. caraghioşi; f.
-gi-ii) caraghioasă, pl. caraghioase
capul-ariciului (plantă) s. m. art. caraghioslâc (desp. -ghios-) s. n., pl. caraghioslâcuri
!Capul-Balaurului (parte a unei constelaţii) (desp. -la-u-) caraib (nume etnic) adj. m., s. m., pl. caraibi; adj. f., s. f.
s. propriu n. art. caraibă, pl. caraibe
capul-lui-Adam (insectă) s. m. art. +Caraibe (regiune) s. propriu f. pl. (vacanţă în ~)
Caraibilor 340
!Caraibilor (Marea ~) s. propriu f. art. carboloy® s. n.
+caraliu (arg., fam.) s. m., pl. caralii, art. caraliii (desp. -li-ii) carbometru (desp. -me-tru) s. n., art. carbometrul; pl. carbometre
!caramaniu adj. m. (+ s. n.: covor ~); f. caramanie (carpetă carbon s. n. (şi în: hârtie ~); simb. C
~), pl. caramanii carbonado (diamant dur) s. n., art. carbonadoul; pl.
carambol s. n., pl. caramboluri carbonado
carambolaj s. n., pl. carambolaje carbonar s. m., pl. carbonari
!caramea (bomboană) s. f., art. carameaua, g.-d. art. carbonat (substanţă) s. m., pl. carbonaţi
caramelei; pl. caramele carbonata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. carbonatez, 3 carbonatează;
caramel1 adj. invar. (creme ~) conj. prez. 1 sg. să carbonatez, 3 să carbonateze
caramel2 (zahăr ars) s. n. carbonatare s. f., g.-d. art. carbonatării
carameliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. caramelizez, 3 carbonic adj. m., pl. carbonici; f. carbonică, pl. carbonice
caramelizează; conj. prez. 1 sg. să caramelizez, 3 să carbonier (referitor la cărbune) (desp. -ni-er) adj. m., pl.
caramelizeze carbonieri; f. carbonieră, pl. carboniere
caramelizare s. f., g.-d. art. caramelizării carbonifer1 (care conţine cărbune) adj. m., pl. carboniferi;
caransebeşean adj. m., s. m., pl. caransebeşeni; adj. f. f. carboniferă, pl. carbonifere
caransebeşeană, pl. caransebeşene carbonifer2 (perioadă a paleozoicului) s. n.
caransebeşeancă s. f., g.-d. art. caransebeşencei; pl. carbonificare s. f., g.-d. art. carbonificării
caransebeşence carbonil s. m., pl. carbonili
+carantina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. carantinez, 3 carbonitrurare (desp. -ni-tru-) s. f., g.-d. art. carbonitrurării
carantinează; conj. prez. 1 sg. să carantinez, 3 să carantineze
carboniza (a ~) vb., ind. prez. 3 carbonizează, imperf. 3 pl.
+carantinar adj. m., pl. carantinari; f. carantinară, pl. carbonizau; conj. prez. 3 să carbonizeze
carantinare
carbonizare s. f., g.-d. art. carbonizării; pl. carbonizări
+carantinare s. f., g.-d. art. carantinării; pl. carantinări
carborundum s. n.
carantină s. f., g.-d. art. carantinei
carboxihemoglobină (desp. car-bo-, -mo-glo-/carb-o-) s. f.,
carapace s. f., art. carapacea, g.-d. art. carapacei; pl. carapace g.-d. art. carboxihemoglobinei
caras s. m., pl. caraşi carboxilază (desp. car-bo-/carb-o-) s. f., g.-d. art.
+Caraş-Severin (judeţ) s. propriu n. carboxilazei; pl. carboxilaze
carat (unitate de măsură) s. n., pl. carate carboximetilceluloză (desp. car-bo-/carb-o-) s. f., g.-d. art.
caraulaş (reg.) (desp. -ra-u-) s. m., pl. caraulaşi carboximetilcelulozei
caraulă s. f., g.-d. art. caraulei; pl. caraule carbura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. carburez, 3 carburează;
caravană s. f., g.-d. art. caravanei; pl. caravane conj. prez. 1 sg. să carburez, 3 să carbureze
caravani (înv., reg.) (desp. -vani) s. m. pl. carburant s. m., pl. carburanţi
caravanserai s. n., pl. caravanseraiuri carburare s. f., g.-d. art. carburării; pl. carburări
caravă (unealtă de pescuit) (reg.) s. f., g.-d. art. caravei; carburator s. n., pl. carburatoare
pl. carave carburaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. carburaţia (desp. -ţi-a), g.‑d.
caravelă s. f., g.-d. art. caravelei; pl. caravele art. carburaţiei; pl. carburaţii, art. carburaţiile (desp. -ţi-i-)
carâmb s. m., pl. carâmbi carbură s. f., g.-d. art. carburii; pl. carburi
carbenă s. f., g.-d. art. carbenei; pl. carbene carcalete1 (băutură) s. n.
carbid s. n. !carcalete2 (lăcustă; (arg.) persoană) s. m., pl. carcaleţi
carbinol s. m., pl. carbinoli carcan s. n., pl. carcane
carboanţă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. carboanţei; pl. carboanţe carcasă s. f., g.-d. art. carcasei; pl. carcase
carboavă (reg.) s. f., g.-d. art. carboavei; pl. carboave +carceral adj. m., pl. carcerali; f. carcerală, pl. carcerale
carbodiamidă (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. carbodiamidei carceră s. f., g.-d. art. carcerei; pl. carcere
carbogazos adj. m. (+ s. n.: suc ~); f. carbogazoasă (apă ~), +carcinogen adj. m., pl. carcinogeni; f. carcinogenă, pl.
pl. carbogazoase carcinogene
carbogen s. n. carcinom s. n., pl. carcinoame
carbohemoglobină (desp. -mo-glo-) s. f., g.-d. art. card s. n., pl. carduri
carbohemoglobinei carda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cardez, 3 cardează; conj.
+carbohidrat (desp. hi-drat) s. m., pl. carbohidraţi prez. 1 sg. să cardez, 3 să cardeze
carbohidrază (desp. -hi-dra-) s. f., g.-d. art. carbohidrazei cardama s. f., art. cardamaua, g.-d. art. cardamalei; pl.
!carbolic adj. m. (acid ~), pl. carbolici; f. carbolică (apă ~), cardamale
pl. carbolice (uleiuri ~) +cardamom s. m.
carbolineum (desp. -ne-um) s. n. cardan s. n., pl. cardane
341 caricaturistă
cardanic adj. m., pl. cardanici; f. cardanică, pl. cardanice cardon s. m.
cardare s. f., g.-d. art. cardării; pl. cardări care1 adj. pr. m. şi f. sg. şi pl.; g.-d. sg. m. cărui; f. cărei;
cardaş (reg.) s. m., pl. cardaşi pl. g.-d. m. şi f. căror (Cărui om i-ai spus? Casa cărui om
cardă s. f., g.-d. art. cardei; pl. carde este asta?)
cardiac (desp. -di-ac) adj. m., s. m., pl. cardiaci; adj. f., s. f. care2 pr. int. m. şi f. sg. şi pl.; g. sg. independent/postpus
cardiacă, pl. cardiace m. căruia (A căruia dintre ei este casa?/În casa căruia ai
!cardialgie (desp. -di-al-) s. f., art. cardialgia, g.-d. art. intrat?), f. căreia; antepus (al, a, ai, ale) m. cărui (În a
cardialgiei; pl. cardialgii, art. cardialgiile (desp. -gi-i-) cărui casă ai intrat?), f. cărei; d. sg. m. căruia (Căruia
dintre ei i-ai dat?), f. căreia; g. pl. independent/postpus
cardie (desp. -di-e) s. f., art. cardia (desp. -di-a), g.-d. art.
cărora (În casa cărora ai intrat?), antepus (al, a, ai, ale)
cardiei; pl. cardii, art. cardiile (desp. -di-i-)
căror (În a căror casă ai intrat?); d. pl. m. şi f. cărora
cardiectazie (desp. -di-ec-) s. f., art. cardiectazia, g.-d.
cardiectazii, art. cardiectaziei care3 pr. rel. m. şi f. sg. şi pl. (Candidatul care a câştigat;
Candidatul pe care l-am votat); g. sg. antepus (al, a, ai, ale)
+cardigan s. n., pl. cardigane
m. cărui (Omul în a cărui casă ai intrat), f. cărei; postpus
cardinal1 adj. m., pl. cardinali; f. cardinală; pl. cardinale m. căruia (Omul în casa căruia ai intrat), f. căreia; d. sg.
cardinal2 s. m., pl. cardinali m. căruia, f. căreia; g. pl. antepus m. şi f. (al, a, ai, ale)
cardinalat (rar) s. n. căror, postpus cărora; d. pl. m. şi f. cărora
cardioaccelerator (desp. -di-o-) adj. m., pl. cardioacceleratori carelaj s. n., (pardoseli) pl. carelaje
cardiograf (desp. -di-o-graf) s. n., pl. cardiografe carena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. carenez, 3 carenează; conj.
cardiografic (desp. -di-o-gra-) adj. m., pl. cardiografici; f. prez. 1 sg. să carenez, 3 să careneze
cardiografică, pl. cardiografice carenaj s. n., pl. carenaje
cardiografie (desp. -di-o-gra-) s. f., art. cardiografia, g.-d. carenat adj. m., pl. carenaţi; f. carenată, pl. carenate
art. cardiografiei; pl. cardiografii, art. cardiografiile (desp. carenată s. f., g.-d. art. carenatei; pl. carenate
-fi-i-)
carenă s. f., g.-d. art. carenei; pl. carene
cardiogramă (desp. -di-o-gra-) s. f., g.-d. art. cardiogramei;
carenţă s. f., g.-d. art. carenţei; pl. carenţe
pl. cardiograme
cardioidă (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. cardioidei; pl. cardioide caret (broască-ţestoasă) s. m., pl. careţi
!cardioinhibitor (desp. -di-o-) adj. m. (nerv ~), pl. caretaş s. m., pl. caretaşi
cardioinhibitori; f. sg. şi pl. cardioinhibitoare (acţiune ~) caretă s. f., g.-d. art. caretei; pl. carete
cardioloagă v. cardiologă caretăşie s. f., art. caretăşia, g.-d. caretăşii, art. caretăşiei
cardiolog (desp. -di-o-) s. m., pl. cardiologi carete (viermişor) s. m., pl. careţi
!cardiologă (livr.)/(colocv.) cardioloagă (desp. -di-o‑) s. f., careu s. n., art. careul; pl. careuri
g.-d. art. cardiologei/cardioloagei; pl. cardiologe/cardioloage careva pr. invar.
cardiologie (desp. -di-o-) s. f., art. cardiologia, g.-d. carevasăzică1 (adică) (fam.) adv. (pilonul II, ~ sistemul
cardiologii, art. cardiologiei privat de pensii)
+cardiologic (desp. -di-o-) adj. m., pl. cardiologici; f. !carevasăzică2 (aşadar) (fam.) adv. (Au delapidat, (şi) ~
cardiologică, pl. cardiologice trebuie cercetaţi.)
cardiopatie (desp. -di-o-) s. f., art. cardiopatia, g.-d. art. carfologie s. f., art. carfologia, g.-d. carfologii, art. carfologiei
cardiopatiei; pl. cardiopatii, art. cardiopatiile (desp. -ti-i-) !cargafung s. n., pl. cargafunguri
cardioscleroză (desp. -di-os-cle-/-o-scle-) s. f., g.-d. art. cargan s. n., pl. cargane
cardiosclerozei; (forme, cazuri) pl. cardioscleroze
cargobot s. n., pl. cargoboturi
cardioscop (desp. -di-os-cop/-o-scop) s. n., pl. cardioscoape
cargou s. n., art. cargoul; pl. cargouri
cardioscopie (desp. -di-os-co-/-o-sco-) s. f., art. cardioscopia,
caria (a se ~) (desp. -ri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se cariază,
g.-d. art. cardioscopiei; pl. cardioscopii, art. cardioscopiile
imperf. 3 pl. se cariau; conj. prez. 3 să se carieze (desp.
(desp. -pi-i-)
-ri-e-); ger. cariindu-se (desp. -ri-in-)
cardiospasm (desp. -di-os-pasm/-o-spasm) s. n., pl.
cariatidă (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. cariatide
cardiospasme
!caribu (cuv. amerind.) s. m., art. caribuul; pl. caribu
cardiotonic1 (desp. -di-o-) adj. m., pl. cardiotonici; f.
cardiotonică, pl. cardiotonice caric (înv.) s. n.
cardiotonic2 (desp. -di-o-) s. n., pl. cardiotonice caricatural adj. m., pl. caricaturali; f. caricaturală, pl.
cardiotoxic (desp. -di-o-) adj. m., pl. cardiotoxici; f. caricaturale
cardiotoxică, pl. cardiotoxice caricatură s. f., g.-d. art. caricaturii; pl. caricaturi
cardiovascular (desp. -di-o-) adj. m., pl. cardiovasculari; f. caricaturism (rar) s. n.
cardiovasculară, pl. cardiovasculare caricaturist s. m., pl. caricaturişti
!cardită s. f., g.-d. art. carditei; pl. cardite caricaturistă s. f., g.-d. art. caricaturistei; pl. caricaturiste
caricaturiza 342
caricaturiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. caricaturizez, 3 carnasieră (măsea) (desp. -si-e-) s. f., g.-d. art. carnasierei;
caricaturizează; conj. prez. 1 sg. să caricaturizez, 3 să pl. carnasiere
caricaturizeze carnaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. carnaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
caricaturizare s. f., g.-d. art. caricaturizării; pl. caricaturizări art. carnaţiei; pl. carnaţii, art. carnaţiile (desp. -ţi-i-)
caridă s. f., g.-d. art. caridei; pl. caride carnaval s. n., pl. carnavaluri (şi: D‑ale carnavalului)
carie (desp. -ri-e) s. f., art. caria (desp. -ri-a), g.-d. art. carnavalesc (rar) adj. m., f. carnavalescă; pl. m. şi f.
cariei; pl. carii, art. cariile (desp. -ri-i-) carnavaleşti
carieră (exploatare minieră; profesie) (desp. -ri-e-) s. f., carnaxi (înv.) interj.
g.-d. art. carierei; pl. cariere carne s. f., g.-d. cărni, art. cărnii; (sorturi) pl. cărnuri
cariere (acţiunea de a se caria) (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. carnet s. n., pl. carnete
carierii carneţel s. n., pl. carneţele
carierism (desp. -ri-e-) s. n. carnian1 (desp. -ni-an) adj. m., pl. carnieni (desp. -ni-eni);
carierist (desp. -ri-e-) adj. m., s. m., pl. carierişti; adj. f., s. f. carniană, pl. carniene
f. carieristă, pl. carieriste carnian2 (desp. -ni-an) s. n.
carilon s. n., pl. carilonuri
carnivor1 adj. m., pl. carnivori; f. carnivoră, pl. carnivore
carioca (dans; instrument muzical) (desp. -ri-o-) s. f.,
carnivor2 s. n., pl. carnivore
g.‑d. art. cariocei; pl. carioce
!caro (culoare la jocul de cărţi) s. n., art. caroul; pl. carale
cariocă (creion) (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. cariocii; pl. carioci
caroiaj s. n., pl. caroiaje
cariochineză (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. cariochinezei
carolingian (desp. -gi-an) adj. m., pl. carolingieni (desp.
cariofilacee (desp. -ri-o-) s. f., art. cariofilaceea, g.-d. art.
-gi-eni); f. carolingiană, pl. carolingiene
cariofilaceei; pl. cariofilacee
carosabil1 adj. m., pl. carosabili; f. carosabilă, pl. carosabile
cariolă (desp. -ri-o-) (rar) s. f., g.-d. art. cariolei; pl. cariole
carosabil2 s. n.
cariologie (desp. -ri-o-) s. f., art. cariologia, g.-d. cariologii,
art. cariologiei caroserie s. f., art. caroseria, g.-d. art. caroseriei; pl.
caroserii, art. caroseriile (desp. -ri-i-)
cariometrie (desp. -ri-o-me-tri-) s. f., art. cariometria, g.-d.
cariometrii, art. cariometriei carosier1 (rar) (desp. -si-er) adj. m., pl. carosieri; f.
carosieră, pl. carosiere
cariopsă (desp. -ri-op-) s. f., g.-d. art. cariopsei; pl. cariopse
carosier2 (desp. -si-er) s. m., pl. carosieri
!carismatic adj. m., pl. carismatici; f. carismatică, pl. carismatice
carota (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. carotez, 3 carotează;
!carismă s. f., g.-d. art. carismei
conj. prez. 1 sg. să carotez, 3 să caroteze
caritabil adj. m., pl. caritabili; f. caritabilă, pl. caritabile
carotaj s. n., pl. carotaje
caritate s. f., g.-d. art. carităţii
carotă s. f., g.-d. art. carotei; pl. carote
carlingă (compartimentul piloţilor) s. f., g.-d. art.
caroten s. n.
carlingii; pl. carlingi
carotidă s. f., g.-d. art. carotidei; pl. carotide
carmac (reg.) s. n., pl. carmace
carotieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. carotierei; pl. carotiere
carmajin (reg.) s. n.
carou (pătrăţel) s. n., art. caroul; pl. carouri
carmangerie s. f., art. carmangeria, g.-d. art. carmangeriei;
pl. carmangerii, art. carmangeriile (desp. -ri-i-) carp1 (grup de oase) s. n.
carmaniolă (desp. -nio-) s. f., g.-d. art. carmaniolei; (veste) carp2 (nume etnic) s. m., pl. carpi
pl. carmaniole +carpaccio (it.) [ccio pron. čo] s. n.
carmelit s. m., pl. carmeliţi carpatic adj. m., pl. carpatici; f. carpatică, pl. carpatice
carmelită s. f., g.-d. art. carmelitei; pl. carmelite carpatin adj. m., pl. carpatini; f. carpatină, pl. carpatine
+carmin1 adj. invar. (rujuri ~) carpelă s. f., g.-d. art. carpelei; pl. carpele
carmin2 s. n. carpen s. m., pl. carpeni
carminativ1 adj. m., pl. carminativi; f. carminativă, pl. carpetă s. f., g.-d. art. carpetei; pl. carpete
carminative carpian (desp. -pi-an) adj. m., pl. carpieni (desp. -pi-eni); f.
carminativ2 s. n., pl. carminative carpiană, pl. carpiene
carnabat s. n. carpicultură s. f., g.-d. art. carpiculturii
!carnagiu (livr.) s. n., pl. carnagii, art. canagiile (desp. -gi‑i-) carpocapsă s. f., g.-d. art. carpocapsei; pl. carpocapse
carnal adj. m., pl. carnali; f. carnală, pl. carnale carpofag adj. m., pl. carpofagi; f. carpofagă, pl. carpofage
carnalit s. n. carpofor s. m., pl. carpofori
carnasier1 (animal) (desp. -si-er) s. m., pl. carnasieri carpologie s. f., art. carpologia, g.-d. carpologii, art.
carnasier2 (desp. -si-er) adj. m., pl. carnasieri; f. carnasieră, carpologiei
pl. carnasiere +Carrefour (fr.) [pron. karfur] s. propriu n.
343 casaţiune1
carst s. n., pl. carsturi cartografic (desp. -to-gra-) adj. m., pl. cartografici; f.
carstic adj. m., pl. carstici; f. carstică, pl. carstice cartografică, pl. cartografice
cart s. n., pl. carturi cartografie (desp. -to-gra-) s. f., art. cartografia, g.-d.
carta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cartez, 3 cartează; conj. prez. cartografii, art. cartografiei
1 sg. să cartez, 3 să carteze cartografiere (desp. -to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art.
cartaginez adj. m., s. m., pl. cartaginezi; adj. f., s. f. cartografierii; pl. cartografieri
cartagineză, pl. cartagineze cartogramă (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. cartogramei; pl.
cartograme
cartare s. f., g.-d. art. cartării; pl. cartări
cartomanţie (rar) s. f., art. cartomanţia, g.-d. cartomanţii,
cartă (manifest; act fundamental) s. f., g.-d. art. cartei; pl.
art. cartomanţiei
carte
cartometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. cartometria, g.-d.
carte (volum; cartonaş; carnet; text scris) s. f., g.-d. art.
cartometrii, art. cartometriei
cărţii; pl. cărţi
carton s. n., pl. cartoane
carte (à la ~) (fr.) [pron. alakart] loc. adj., loc. adv. (meniu
cartona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cartonez, 3 cartonează;
~, a mânca ~)
conj. prez. 1 sg. să cartonez, 3 să cartoneze
carte de credit s. f. + prep. + s. n.
cartonaj s. n., pl. cartonaje
carte de membru s. f. + prep. + s. m.
cartonare s. f., g.-d. art. cartonării; pl. cartonări
carte de muncă s. f. + prep. + s. f.
cartonaş s. n., pl. cartonaşe
carte de vizită s. f. + prep. + s. f.
cartonieră (rar) (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. cartonierei; pl.
cartel (monopol; coaliţie; convenţie) s. n., pl. carteluri cartoniere
cartela1 (a ~) (a raţionaliza) vb., ind. prez. 1 sg. cartelez, 3 cartotecă s. f., g.-d. art. cartotecii; pl. cartoteci
cartelează; conj. prez. 1 sg. să cartelez, 3 să carteleze
cartuş s. n., pl. cartuşe
cartela2 (a se ~) (a se uni într-un cartel) vb., ind. prez. 3
cartuşerie s. f., art. cartuşeria, g.-d. cartuşerii, art.
se cartelează, imperf. 3 pl. se cartelau; conj. prez. 3 să se
cartuşeriei
carteleze; ger. cartelându-se
cartuşieră (desp. -şi-e-) s. f., g.-d. art. cartuşierei; pl.
cartelare s. f., g.-d. art. cartelării; pl. cartelări cartuşiere
cartelă (carneţel cu bonuri; bandă perforată; fişă de carub s. m., pl. carubi
calculator) s. f., g.-d. art. cartelei; pl. cartele
carubier (desp. -bi-er) s. m., pl. carubieri
carte poştală s. f. + adj.
+carul (cu ~) loc. adj., loc. adv. (noroc ~, a răsplăti ~)
carter s. n., pl. cartere
!Carul-Mare (constelaţie) s. propriu n. art.
cartezian (desp. -zi-an) adj. m., s. m., pl. cartezieni (desp.
!Carul-Mic (constelaţie) s. propriu n. art.
-zi-eni); adj. f., s. f. carteziană, pl. carteziene
carură [pron. după fr. karüră] s. f., g.-d. art. carurii [pron.
cartezianism (desp. -zi-a-) s. n. karüriĭ]; pl. caruri [pron. karüri]
cartier (desp. -ti-er) s. n., pl. cartiere carus (comă) s. n.
cartilaginos adj. m., pl. cartilaginoşi; f. cartilaginoasă, pl. carusel s. n., pl. carusele
cartilaginoase
carvasara (înv.) s. f., art. carvasaraua, g.-d. art. carvasaralei;
!cartilagiu s. n., pl. cartilagii, art. cartilagiile (desp. -gi-i-) pl. carvasarale
carting s. n. +car-wash (engl.) [wash pron. ŭoş] s. n.
cartnic (desp. cart-nic) s. m., pl. cartnici +CAS [cit. čease] s. n., art. CAS-ul [cit. čeaseul]
cartodiagramă (desp. -di-a-gra-) s. f., g.-d. art. casa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. casez, 3 casează; conj. prez. 1
cartodiagramei; pl. cartodiagrame sg. să casez, 3 să caseze
cartof s. m., pl. cartofi (şi: ~ pai) casabil adj. m., pl. casabili; f. casabilă, pl. casabile
cartof-dulce (batat, batată) s. m., pl. cartofi-dulci +Casanova (aventurier italian) s. propriu m.
cartofior (desp. -fior) s. m., pl. cartofiori +casanova (tip uman) s. m., pl. casanova
cartofor s. m., pl. cartofori casant adj. m., pl. casanţi; f. casantă, pl. casante
cartoforă s. f., g.-d. art. cartoforei; pl. cartofore casap (reg.) s. m., pl. casapi
cartograf (desp. -to-graf) s. m., pl. cartografi casare s. f., g.-d. art. casării; pl. casări
cartografă (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. cartografei; pl. casată s. f., g.-d. art. casatei; pl. casate
cartografe !casaţie (organ judecătoresc; anulare; lichidare) (desp.
cartografia (a ~) (desp. -to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 1 -ţi-e)/(rar) casaţiune1 (desp. -ţi-u-) s. f., art. casaţia
sg. cartografiez (desp. -fi-ez), 3 cartografiază, 1 pl. (desp. -ţi-a)/casaţiunea, g.-d. casaţii/casaţiuni, art.
cartografiem; conj. prez. 1 sg. să cartografiez, 3 să casaţiei/casaţiunii (dar: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
cartografieze; ger. cartografiind (desp. -fi-ind) s. propriu f. art.)
casaţiune2 344
!casaţiune2 (piesă muzicală) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. castel s. n., pl. castele
casaţiunii; pl. casaţiuni castelan s. m., pl. castelani
casă s. f., g.-d. art. casei; pl. case (dar: Casa Corpului castelană s. f., g.-d. art. castelanei; pl. castelane
Didactic, Casa Regală a României s. proprii f. art.) castilian (desp. -li-an) adj. m., s. m., pl. castilieni (desp.
ca să (pentru ca... să) conjcţ. (Întreb ca să mă lămuresc.) -li-eni); adj. f., s. f. castiliană, pl. castiliene
ca... să (pentru ca să; să) conjcţ. (Întreb ca până la urmă să castiliană (idiom) (desp. -li-a-) s. f., g.-d. art. castilienei
mă lămuresc. Vreau ca el să mă lămurească.) (desp. -li-e-)
casă-muzeu s. f., g.-d. art. casei-muzeu; pl. case-muzeu !casting s. n., art. castingul; pl. castinguri
casâncă (reg.) s. f., g.-d. art. casâncii; pl. casânci castitate s. f., g.-d. art. castităţii
cascadă s. f., g.-d. art. cascadei; pl. cascade castor1 (animal) s. m., pl. castori
cascadoare s. f., g.-d. art. cascadoarei; pl. cascadoare castor2 (blană, postav) s. n.
cascador s. m., pl. cascadori castra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. castrez, 3 castrează; conj.
cascadorie s. f., art. cascadoria, g.-d. art. cascadoriei; pl. prez. 1 sg. să castrez, 3 să castreze
cascadorii, art. cascadoriile (desp. -ri-i-) castrare s. f., g.-d. art. castrării; pl. castrări
cască s. f., g.-d. art. căştii; pl. căşti castraţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. castraţia (desp. -ţi‑a),
!cască-gură (pop.) s. m. şi f., g.-d. art. lui cască-gură; pl. g.-d. art. castraţiei; pl. castraţii, art. castraţiile (desp.
cască-gură -ţi‑i-)
caschetă s. f., g.-d. art. caschetei; pl. caschete castravecior s. m., pl. castraveciori
+Casco1 adj. invar. (asigurări ~) castravete s. m., art. castravetele; pl. castraveţi
+Casco2 s. propriu n. castravete-de-mare (animal) s. m., art. castravetele-de-
caserolă s. f., g.-d. art. caserolei; pl. caserole mare; pl. castraveţi-de-mare
casetă s. f., g.-d. art. casetei; pl. casete castron s. n., pl. castroane
casetofon s. n., pl. casetofoane castronaş s. n., pl. castronaşe
cash1 (engl.) [pron. keş] adj. invar., adv. (plăţi ~, a plăti ~) castronel s. n., pl. castronele
cash2 (numerar) (engl.) [pron. keş] s. n., art. cash-ul [pron. castru s. n., art. castrul; pl. castre
keşul] +casual (engl.) [pron. kejuăl] adj. invar., adv. (ţinute ~, a
+cash and carry (engl.) [pron. keşendkeri] s. n. fi îmbrăcată ~)
+cashflow (engl.) [pron. keşflăŭ] s. n., art. cashflow-ul caş s. n.
[pron. keşflăul] c-aş (în tempo rapid) conjcţ. + vb. aux. (Nu cred ~ putea.
casier (desp. -si-er) s. m., pl. casieri = că aş putea)
casieră (desp. -si-e-) s. f., g.-d. art. casierei; pl. casiere caşa (stofă) s. f., art. caşaua, g.-d. art. caşalei
casierie (desp. -si-e-) s. f., art. casieria, g.-d. art. casieriei; caşalot s. m., pl. caşaloţi
pl. casierii, art. casieriile (desp. -ri-i-) caşare s. f., g.-d. art. caşării
casieriţă (desp. -si-e-) s. f., g.-d. art. casieriţei; pl. casieriţe caşă (mâncare) s. f., art. caşa, g.-d. art. caşei
Casiopeea (constelaţie) (desp. -si-o-) s. propriu f., g.-d. caşcaval s. n., (roţi; sorturi) pl. caşcavaluri
Casiopeei caşera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. caşerez, 3 caşerează; conj.
casiopeiu (luteţiu) [iu pron. ĭu] (desp. -si-o-) s. n.; simb. Lu prez. 1 sg. să caşerez, 3 să caşereze
casiterit s. n. caşerare s. f., g.-d. art. caşerării
casiu s. n., art. casiul; pl. casiuri caşet (carnet, plic) (rar) s. n., pl. caşete
casnic adj. m., s. m., pl. casnici; adj. f., s. f. casnică, pl. caşetă (capsulă) s. f., g.-d. art. caşetei; pl. caşete
casnice caşeu (mască) s. n., art. caşeul
casoletă s. f., g.-d. art. casoletei; pl. casolete caşexie s. f., art. caşexia, g.-d. caşexii, art. caşexiei
+CASS (contribuţia de asigurări sociale de sănătate) [cit. ca şi1 (ca) loc. prep. (cu compar. de egalitate: la fel de bun
čeasese] s. n., art. CASS-ul [cit. čeaseseul] ~ tine/~ tine de bun/~ oricine a învăţat)
cassone (it.) s. n., pl. cassone ca şi2 (în acelaşi fel ca) loc. adv. (Mă adresez lui ~ ei.)
cast adj. m., pl. caşti; f. castă, pl. caste ca şi3 (precum şi) loc. conjcţ. (Ea, ~ el, au venit devreme. Au
castan s. m., pl. castani venit el, ~ cine a mai fost chemat.)
castană s. f., g.-d. art. castanei; pl. castane ca şi când loc. conjcţ.
castanietă (desp. -nie-) s. f., g.-d. art. castanietei; pl. ca şi cum loc. conjcţ.
castaniete caşmir (ţesătură) s. n., (sorturi) pl. caşmiruri
castaniu1 adj. m., f. castanie; pl. m. şi f. castanii Caşmir (regiune din India) s. propriu n.
+castaniu2 s. n., art. castaniul cat (înv.) s. n., pl. caturi
castă s. f., g.-d. art. castei; pl. caste catabolism s. n.
345 catehizare
cataclastic (desp. -ta-clas-) adj. m., pl. cataclastici; f. cataplectic (referitor la cataplexie) (desp. -ta-plec-) adj.
cataclastică, pl. cataclastice m., pl. cataplectici; f. cataplectică, pl. cataplectice
cataclază (desp. -ta-cla-) s. f., g.-d. art. cataclazei; pl. cataclaze cataplexie (încremenire) (desp. -ta-ple-) s. f., art.
cataclism (desp. -ta-clism) s. n., pl. cataclisme cataplexia, g.-d. cataplexii, art. cataplexiei
catacombă s. f., g.-d. art. catacombei; pl. catacombe catapulta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. catapultez, 3 catapultează;
catadicsi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. catadicsesc, conj. prez. 1 sg. să catapultez, 3 să catapulteze
3 sg. catadicseşte, imperf. 1 catadicseam; conj. prez. 1 sg. catapultă s. f., g.-d. art. catapultei; pl. catapulte
să catadicsesc, 3 să catadicsească catar1 (albigens) adj. m., s. m., pl. catari; adj. f., s. f. catară,
catafalc s. n., pl. catafalcuri pl. catare
cataforeză s. f., g.-d. art. cataforezei catar2 (inflamaţie) s. n., pl. cataruri
catagrafia (a ~) (înv.) (desp. -ta-gra-fi-a) vb., ind. prez. cataractă s. f., g.-d. art. cataractei; pl. cataracte
1 sg. catagrafiez (desp. -fi-ez), 3 catagrafiază, 1 pl. cataral adj. m., pl. catarali; f. catarală, pl. catarale
catagrafiem; conj. prez. ind. prez. 1 sg. să catagrafiez, 3 cataramă s. f., g.-d. art. cataramei; pl. catarame
să catagrafieze; ger. catagrafiind (desp. -fi-ind) catarg s. n., pl. catarge
catagrafie (desp. -ta-gra-) (înv.) s. f., art. catagrafia, g.-d. catarinian (desp. -ni-an) s. m., pl. catarinieni (desp. -ni-eni)
art. catagrafiei; pl. catagrafii, art. catagrafiile (desp. -fi-i-) +cataroi1 (apoplexie; bolovan) (înv., reg.) s. n., (bolovani)
catahreză (desp. -ta-hre-) s. f., g.-d. art. catahrezei; pl. pl. cataroaie
catahreze cataroi2 (guturai) (înv., livr.) s. n.
catahris (înv.) (desp. -ta-hris) s. n., pl. catahrisuri catastif (înv., fam.) s. n., pl. catastife
cataif s. n., pl. cataifuri catastrofal adj. m., pl. catastrofali; f. catastrofală, pl.
catalan adj. m., s. m., pl. catalani; adj. f., s. f. catalană, pl. catastrofale
catalane catastrofă s. f., g.-d. art. catastrofei; pl. catastrofe
catalană (limbă) s. f., g.-d. art. catalanei catastrofic adj. m., pl. catastrofici; f. catastrofică, pl.
catalază s. f., g.-d. art. catalazei catastrofice
!catalectic adj. m. (+ s. n.: vers ~); f. catalectică (formă ~), catastrofism s. n.
pl. catalectice catatermometru (desp. -me-tru) s. n., art. catatermometrul;
catalepsie (suprimare a motricităţii) s. f., art. catalepsia, pl. catatermometre
g.-d. catalepsii, art. catalepsiei catavasie (desp. -si-e) s. f., art. catavasia (desp. -si-a), g.-d.
cataleptic (de catalepsie) adj. m., pl. cataleptici; f. art. catavasiei; pl. catavasii, art. catavasiile (desp. -si-i-)
cataleptică, pl. cataleptice catavasier (desp. -si-er) s. n., pl. catavasiere
catalige s. f. pl. catazonă s. f., g.-d. art. catazonei; pl. catazone
catalitic adj. m., pl. catalitici; f. catalitică, pl. catalitice catâr s. m., pl. catâri
cataliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. catalizez, 3 catalizează; catârcă s. f., g.-d. art. catârcei; pl. catârce
conj. prez. 1 sg. să catalizez, 3 să catalizeze !catch (engl.) [pron. keč] s. n.
catalizare s. f., g.-d. art. catalizării; pl. catalizări !catch-can (engl.) [pron. kečken] s. n.
catalizator s. m., pl. catalizatori catecolamină s. f., g.-d. art. catecolaminei; pl. catecolamine
cataliză s. f., g.-d. art. catalizei; pl. catalize catedrală (desp. -te-dra-) s. f., g.-d. art. catedralei; pl.
catalizor s. m., pl. catalizori catedrale
catalog s. n., pl. cataloage catedră (desp. -te-dră) s. f., g.-d. art. catedrei; pl. catedre
cataloga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cataloghez, 3 cataloghează; categorial (desp. -ri-al) adj. m., pl. categoriali; f. categorială,
conj. prez. 1 sg. să cataloghez, 3 să catalogheze pl. categoriale
catalogare s. f., g.-d. art. catalogării; pl. catalogări categoric adj. m., pl. categorici; f. categorică, pl. categorice
catalografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. catalografia, g.-d. categorie (noţiune, grup) s. f., art. categoria, g.-d. art.
catalografii, art. catalografiei categoriei; pl. categorii, art. categoriile (desp. -ri-i-)
Catalonia (regiune din Spania) (desp -ni-a) s. propriu f., categorisi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
g.-d. Cataloniei categorisesc, 3 sg. categoriseşte, imperf. 1 categoriseam;
catalpă s. f., g.-d. art. catalpei; pl. catalpe conj. prez. 1 sg. să categorisesc, 3 să categorisească
catamaran s. n., pl. catamarane categorisire s. f., g.-d. art. categorisirii; pl. categorisiri
catamneză (desp. -tam-ne-/-ta-mne-) s. f., g.-d. art. cateheză s. f., g.-d. art. catehezei; pl. cateheze
catamnezei catehism s. n., pl. catehisme
catapeteasmă s. f., g.-d. art. catapetesmei; pl. catapetesme catehiza (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. catehizez, 3
cataplasmă (desp. -ta-plas-) s. f., g.-d. art. cataplasmei; pl. catehizează; conj. prez. 1 sg. să catehizez, 3 să catehizeze
cataplasme catehizare (înv.) s. f., g.-d. art. catehizării
catehumen 346
catehumen s. m., pl. catehumeni catren (desp. ca-tren) s. n., pl. catrene
catehumenă s. f., g.-d. art. catehumenei; pl. catehumene catrinţă (reg.) (desp. ca-trin-) s. f., g.-d. art. catrinţei; pl.
catenar adj. m., pl. catenari; f. catenară, pl. catenare catrinţe
catenă s. f., g.-d. art. catenei; pl. catene +catwalk (engl.) [pron. ketŭok] s. n., pl. catwalkuri [pron.
caterincă (reg.) s. f., g.-d. art. caterincii; pl. caterinci ketŭokuri]
catering (engl.) [pron. ketăring] s. n., art. cateringul [pron. caţa interj.
ketăringul] caţaveică (reg.) (desp. -vei-) s. f., g.-d. art. caţaveicii; pl.
caterisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. caterisesc, 3 sg. caţaveici
cateriseşte, imperf. 1 cateriseam; conj. prez. 1 sg. să caţă (fam.) s. f., g.-d. art. caţei; pl. caţe
caterisesc, 3 să caterisească cauă (reg.) s. f., art. caua
caterpilar s. n., pl. caterpilare !cauc (potcap; vas) (înv., reg.) s. n., pl. cauce
catetă s. f., g.-d. art. catetei; pl. catete caucazian (desp. ca-u-, -zi-an) adj. m., s. m., pl. caucazieni
cateter s. n., pl. catetere (desp. -zi-eni); adj. f., s. f. caucaziană, pl. caucaziene
cateterism s. n. cauciuc (desp. ca-u-ciuc) s. n., (anvelope) pl. cauciucuri
cateteriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cateterizez, 3 cateterizează; cauciuca (a ~) (desp. ca-u-ciu-) vb., ind. prez. 1 sg.
conj. prez. 1 sg. să cateterizez, 3 să cateterizeze cauciuchez, 3 cauciuchează; conj. prez. 1 sg. să cauciuchez,
catetometru (desp. -me-tru) s. n., art. catetometrul; pl. 3 să cauciucheze
catetometre cauciucare (desp. ca-u-ciu-) s. f., g.-d. art. cauciucării; pl.
catgut s. n., (sorturi) pl. catguturi cauciucări
catharsis (gr.) (desp. ca-thar-) s. n., art. catharsisul caudal (desp. ca-u-) adj. m., pl. caudali; f. caudală, pl.
cathedra (ex ~) (lat.) (desp. -the-dra) loc. adj., loc. adv. caudale
(afirmaţie ~, a afirma ~) caudat (desp. ca-u-) s. n., pl. caudate
catifea s. f., art. catifeaua, g.-d. art. catifelei; (sorturi) pl. caudifer (rar) (desp. cau-) adj. m., pl. caudiferi; f. caudiferă,
catifele pl. caudifere
catifelat adj. m., pl. catifelaţi; f. catifelată, pl. catifelate caudillism (sp.) [ll pron. l’] (desp. cau-, -llism) s. n.
catifeliu (rar) adj. m., f. catifelie; pl. m. şi f. catifelii caudillo (sp.) [ll pron. l’] (desp. cau-, -llo) s. m., pl. caudillo
catigorie (clevetire) (înv.) s. f., art. catigoria, g.-d. art. !caudină (desp. cau-) adj. f. (strâmtoare ~), pl. caudine
catigoriei; pl. catigorii, art. catigoriile (desp. -ri-i-) (furci ~)
catihet s. m., pl. catiheţi caulescent (desp. cau-) adj. m., pl. caulescenţi; f.
catihetic adj. m., pl. catihetici; f. catihetică, pl. catihetice caulescentă, pl. caulescente
catihis (înv.) s. n. cauliflorie (cau-li-flo-) s. f., art. caulifloria, g.-d. cauliflorii,
catihisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. catihisesc, art. caulifloriei
3 sg. catihiseşte, imperf. 1 catihiseam; conj. prez. 1 sg. să caun (reg.) s. m., pl. cauni
catihisesc, 3 să catihisească cauper (desp. cau-) s. n., pl. caupere
catilinară s. f., g.-d. art. catilinarei; pl. catilinare caustic adj. m., pl. caustici; f. caustică, pl. caustice
cation (desp. ca-ti-on/cat-i-) s. m., pl. cationi caustică s. f., g.-d. art. causticii
catismă (înv.) s. f., g.-d. art. catismei; pl. catisme causticitate (desp. ca-us-) s. f., g.-d. art. causticităţii
catoblepas (desp. -to-ble-) s. m., pl. catoblepaşi caustobiolit (desp. ca-us-, -bi-o-) s. n., pl. caustobiolite
catod s. m., pl. catozi cauter (desp. ca-u-) s. n., pl. cautere
catodic adj. m., pl. catodici; f. catodică, pl. catodice cauteriza (a ~) (desp. ca-u-) vb., ind. prez. 1 sg. cauterizez,
!catodoluminiscenţă s. f., g.-d. art. catodoluminiscenţei 3 cauterizează; conj. prez. 1 sg. să cauterizez, 3 să
catolic adj. m., s. m., pl. catolici; adj. f., s. f. catolică, pl. cauterizeze
catolice cauterizare (desp. ca-u-) s. f., g.-d. art. cauterizării; pl.
catolicism s. n. cauterizări
catoliciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. catolicizez, 3 catolicizează; cauţiune (desp. ca-u-ţi-u-) s. f., g.-d. art. cauţiunii; pl.
conj. prez. 1 sg. să catolicizez, 3 să catolicizeze cauţiuni
catometru (desp. -me-tru) s. n., art. catometrul; pl. catometre cauza (a ~) (desp. ca-u-) vb., ind. prez. 1 sg. cauzez, 3
catonic (rar) adj. m., pl. catonici; f. catonică, pl. catonice cauzează; conj. prez. 1 sg. să cauzez, 3 să cauzeze
catoptrică s. f., g.-d. art. catoptricii +cauza (din ~) loc. prep. (din cauza lui/sa)
catrafuse (fam.) (desp. ca-tra-) s. f. pl. cauzal (privitor la cauză) (desp. ca-u-) adj. m., pl. cauzali;
catralion (un milion de trilioane, număr foarte mare) f. cauzală, pl. cauzale
(fam.) (desp. ca-tra-li-on) s. n., pl. catralioane cauzalgie (desp. ca-u-zal-/-uz-al-) s. f., art. cauzalgia, g.-d.
catran (desp. ca-tran) s. n., (feluri) pl. catranuri art. cauzalgiei; pl. cauzalgii, art. cauzalgiile (desp. -gi-i-)
347 căciuli
!cauzalitate (desp. ca-u-) s. f., g.-d. art. cauzalităţii; pl. cazac (vechi militar rus) s. m., pl. cazaci
cauzalităţi cazacă s. f., g.-d. art. cazacei; pl. cazace
!cauzativ1 (desp. ca-u-) adj. m. (operator ~), pl. cauzativi; f. cazacincă (reg.) s. f., g.-d. art. cazacincii
cauzativă (construcţie ~), pl. cauzative cazacioc (reg.) (desp. -cioc) s. n., pl. cazaciocuri
cauzativ2 (desp. ca-u-) s. n. cazacliu (înv.) (desp. -za-cliu/zac-liu) s. m., art. cazacliul;
cauzator (desp. ca-u-) adj. m., pl. cauzatori; f. sg. şi pl. pl. cazaclii, art. cazacliii (desp. -cli-ii)
cauzatoare cazan (recipient) s. n., pl. cazane
cauză (desp. ca-u-) s. f., g.-d. art. cauzei; pl. cauze
cazangerie s. f., art. cazangeria, g.-d. art. cazangeriei;
+cauză că (din ~) loc. conjcţ. (ateliere) pl. cazangerii, art. cazangeriile (desp. -ri-i-)
+cauză de (din ~) loc. prep. cazangiu s. m., art. cazangiul; pl. cazangii, art. cazangiii
cav adj. m., pl. cavi; f. cavă, pl. cave (desp. -gi-ii)
cavaf (înv.) s. m., pl. cavafi cazanie (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. cazania (desp. -ni-a),
caval1 (fluier) s. n., pl. cavale g.-d. art. cazaniei; pl. cazanii, art. cazaniile (desp. -ni-i-)
caval2 (şănţuleţ) s. n., pl. cavaluri cazanier (desp. -ni-er) adj. m., pl. cazanieri; f. cazanieră,
cavalcadă s. f., g.-d. art. cavalcadei; pl. cavalcade pl. cazaniere
cavaler s. m., pl. cavaleri cazare s. f., g.-d. art. cazării; pl. cazări
cavaleresc adj. m., f. cavalerească; pl. m. şi f. cavalereşti cazarmament s. n.
cavalereşte adv. cazarmă s. f., g.-d. art. cazărmii; pl. cazărmi
cavalerie1 (înv.) (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavaleria, cazeificare (desp. -ze-i-) s. f., g.-d. art. cazeificării
g.-d. art. cavaleriei; pl. cavalerii, art. cavaleriile (desp. cazeină s. f., g.-d. art. cazeinei
-ri-i-) cazeinogen (desp. -ze-i-) s. n.
cavalerie2 (parte a armatei) (desp. -ri-e) s. f., art. cavaleria cazemată s. f., g.-d. art. cazematei; pl. cazemate
(desp. -ri-a), g.-d. art. cavaleriei; pl. cavalerii, art.
cazic (reg.) s. m., pl. cazici
cavaleriile (desp. -ri-i-)
cazier (desp. -zi-er) s. n., pl. caziere
cavalerime (înv.) s. f., g.-d. art. cavalerimii
cazinou s. n., art. cazinoul; pl. cazinouri
cavalerism s. n.
cazma s. f., art. cazmaua, g.-d. art. cazmalei; pl. cazmale
cavalerist s. m., pl. cavalerişti
caznă s. f., g.-d. art. caznei; pl. cazne
cavalet s. n., pl. cavalete
cavalier (desp. -li-er) s. n., pl. cavaliere cazon adj. m., pl. cazoni; f. cazonă, pl. cazone
cavas (înv.) s. m., pl. cavaşi cazual (întâmplător; privitor la cazul gramatical) (desp.
-zu-al) adj. m., pl. cazuali; f. cazuală, pl. cazuale
cavatină s. f., g.-d. art. cavatinei; pl. cavatine
cazualism (desp. -zu-a-) s. n.
cavernă s. f., g.-d. art. cavernei; pl. caverne
cazualitate (desp. -zu-a-) s. f., g.-d. art. cazualităţii
cavernicol adj. m., pl. cavernicoli; f. cavernicolă, pl.
cavernicole cazuar (desp. -zu-ar) s. m., pl. cazuari
cavernogramă (desp. -no-gra-) s. f., g.-d. art. cazuist s. m., pl. cazuişti
cavernogramei; pl. cavernograme cazuistă s. f., g.-d. art. cazuistei; pl. cazuiste
cavernometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. cavernometria, cazuistic adj. m., pl. cazuistici; f. cazuistică, pl. cazuistice
g.‑d. cavernometrii, art. cavernometriei cazuistică s. f., g.-d. art. cazuisticii; pl. cazuistici
cavernometru (desp. -me-tru) s. n., art. cavernometrul; pl. +cazul (în ~) loc. prep. (în cazul lui/său)
cavernometre cazulcă (reg.) s. f., g.-d. art. cazulcii; pl. cazulci
cavernos adj. m., pl. cavernoşi; f. cavernoasă, pl. cavernoase că conjcţ.
caviar (desp. -vi-ar) s. n. căca (a ~) (vulg.) vb., ind. prez. 1 sg. cac, 2 sg. caci, 3 cacă;
cavilă s. f., g.-d. art. cavilei; pl. cavile conj. prez. 1 sg. să cac, 3 să cace; imper. 2 sg. afirm. cacă
cavilieră (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. cavilierei căcat (excrement) (vulg.) s. m./(fleac) (fam.) s. n., pl.
cavitate s. f., g.-d. art. cavităţii; pl. cavităţi căcaţi/căcaturi
cavitaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. cavitaţia (desp. -ţi-a), g.-d. căci conjcţ. (A pus această întrebare ~ era nelămurit.)
art. cavitaţiei; pl. cavitaţii, art. cavitaţiile (desp. -ţi-i-) căciular s. m., pl. căciulari
cavou s. n., art. cavoul; pl. cavouri căciulă s. f., g.-d. art. căciulii; pl. căciuli
caz s. n., pl. cazuri căciuleală s. f., g.-d. art. căciulelii; pl. căciuleli
caz că (în ~) loc. conjcţ. căciuli (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
caz de (în ~) loc. prep. căciulesc, 3 sg. se căciuleşte, imperf. 1 sg. mă căciuleam;
caza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cazez, 3 cazează; conj. prez. conj. prez. 1 sg. să mă căciulesc, 3 să se căciulească;
1 sg. să cazez, 3 să cazeze imper. 2 sg. afirm. căciuleşte-te; ger. căciulindu-mă
căciulie 348
căciulie s. f., art. căciulia, g.-d. art. căciuliei; pl. căciulii, art. călări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. călăresc, 3 sg.
căciuliile (desp. -li-i-) călăreşte, imperf. 1 călăream; conj. prez. 1 sg. să călăresc,
căciulire s. f., g.-d. art. căciulirii; pl. căciuliri 3 să călărească
căciuliţă s. f., g.-d. art. căciuliţei; pl. căciuliţe călărie s. f., art. călăria, g.-d. călării, art. călăriei
căciuloi s. n., pl. căciuloaie călărime (înv.) s. f., g.-d. art. călărimii
cădea1 (a ~) (a pica) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cad, 2 călărit s. n.
sg. cazi, 3 sg. cade, perf. s. 1 sg. căzui, m.m.c.p. 1 pl. călător adj. m., s. m., pl. călători; adj. f., s. f. sg. şi pl. călătoare
căzuserăm; conj. prez. 1 sg. să cad, 3 să cadă; imper. 2 sg. călători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. călătoresc, 3 sg.
afirm. cazi; ger. căzând; part. căzut călătoreşte, imperf. 1 călătoream; conj. prez. 1 sg. să
+cădea2 (a se ~) (a se cuveni) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se călătoresc, 3 să călătorească
cade, imperf. 3 pl. se cădeau; conj. prez. 3 să se cadă; ger. călătorie s. f., art. călătoria, g.-d. art. călătoriei; pl. călătorii,
căzându-se (nefolosit la celelalte moduri şi timpuri) art. călătoriile (desp. -ri-i-)
cădelniţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cădelniţez, 3 cădelniţează; călău s. m., art. călăul; pl. călăi, art. călăii
conj. prez. 1 sg. să cădelniţez, 3 să cădelniţeze călăuză s. f., g.-d. art. călăuzei; pl. călăuze
cădelniţă s. f., g.-d. art. cădelniţei; pl. cădelniţe
călăuzi (a ~) (desp. -lă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
cădenie (rar, înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. cădenia (desp. călăuzesc, 3 sg. călăuzeşte, imperf. 1 călăuzeam; conj.
-ni‑a), g.-d. cădenii, art. cădeniei prez. 1 sg. să călăuzesc, 3 să călăuzească
cădere s. f., g.-d. art. căderii; pl. căderi călăuzire (desp. -lă-u-) s. f., g.-d. art. călăuzirii
cădi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cădesc, 3 sg. călăuzitor (desp. -lă-u-) adj. m., pl. călăuzitori; f. sg. şi pl.
cădeşte, imperf. cădeam; conj. prez. 1 sg. să cădesc, 3 să călăuzitoare
cădească
călca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. calc, 2 sg. calci, 3 calcă; conj.
cădire (rar) s. f., g.-d. art. cădirii; pl. cădiri prez. 1 sg. să calc, 3 să calce; imper. 2 sg. afirm. calcă
căftănel (rar) s. n., pl. căftănele călcare s. f., g.-d. art. călcării; pl. călcări
căftăni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căftănesc, călcat s. n.
3 sg. căftăneşte, imperf. 1 căftăneam; conj. prez. 1 sg. să
călcătoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. călcătoarei; pl.
căftănesc, 3 să căftănească
călcătoare
căftănie (înv.) s. f., art. căftănia, g.-d. căftănii, art. căftăniei
călcătoare2 (scândură; vas; instalaţie) s. f., g.-d. art.
căi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă căiesc, 3 sg. se călcătorii; pl. călcători
căieşte, imperf. 1 sg. mă căiam; conj. prez. 1 sg. să mă
călcător1 (persoană) s. m., pl. călcători
căiesc, 3 să se căiască; imper. 2 sg. afirm. căieşte-te; ger.
căindu-mă călcător2 (unealtă; mecanism) s. n., pl. călcătoare
căierel (rar) s. n., pl. căierele călcătoreasă s. f., g.-d. art. călcătoresei; pl. călcătorese
căimăcămie s. f., art. căimăcămia, g.-d. art. căimăcămiei; pl. călcătorie s. f., art. călcătoria, g.-d. art. călcătoriei; pl.
căimăcămii, art. căimăcămiile (desp. -mi-i-) călcătorii, art. călcătoriile (desp. -ri-i-)
căina (a ~) (desp. că-i-) vb., ind. prez. 1 sg. căinez, 3 călcătură s. f., g.-d. art. călcăturii; pl. călcături
căinează; conj. prez. 1 sg. să căinez, 3 să căineze călcâi s. n., pl. călcâie
căinare (desp. că-i-) s. f., g.-d. art. căinării; pl. căinări călcâiaş s. n., pl. călcâiaşe
căinţă s. f., g.-d. art. căinţei; pl. căinţe căldare s. f., g.-d. art. căldării; pl. căldări
căişor (desp. că-i-) s. m., pl. căişori căldărar s. m., pl. căldărari
căiţă (reg.) s. f., g.-d. art. căiţei; pl. căiţe căldăraş s. m., pl. căldăraşi
călare1 adj. m. şi f., pl. călări căldărărie (înv.) s. f., art. căldărăria, g.-d. art. căldărăriei;
călare2 adv. pl. căldărării, art. căldărăriile (desp. -ri-i-)
călăfătui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. călăfătuiesc, 3 căldăroi (fam.) s. n., pl. căldăroaie
sg. călăfătuieşte, imperf. călăfătuiam; conj. prez. 1 sg. să căldăruşă s. f., art. căldăruşa, g.-d. art. căldăruşei; pl.
călăfătuiesc, 3 să călăfătuiască căldăruşe
călăfătuire s. f., g.-d. art. călăfătuirii; pl. călăfătuiri căldicel adj. m., pl. căldicei; f. căldicică, pl. căldicele
călăraş s. m., pl. călăraşi căldişor adj. m., pl. căldişori; f. căldişoară, pl. căldişoare
Călăraşi (oraş; judeţ) s. propriu n., art. Călăraşiul căldură s. f., g.-d. art. căldurii; pl. călduri
călărăşean adj. m., s. m., pl. călărăşeni; adj. f. călărăşeană, căldurică (fam.) s. f., g.-d. art. călduricii
pl. călărăşene călduros adj. m., pl. călduroşi; f. călduroasă, pl. călduroase
călărăşeancă s. f., g.-d. art. căldărăşencei; pl. călărăşence călduţ adj. m., pl. călduţi; f. călduţă, pl. călduţe
călăresc (înv.) adj. m., f. călărească; pl. m. şi f. călăreşti căleap (reg.) s. n., pl. călepe
călăreşte (înv.) adv. căli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. călesc, 3 sg. căleşte,
călăreţ adj. m., s. m., pl. călăreţi; f. călăreaţă, pl. călăreţe imperf. 1 căleam; conj. prez. 1 sg. să călesc, 3 să călească
349 căpitan-locotenent
călibil adj. m., pl. călibili; f. călibilă, pl. călibile cămin1 (instituţie; casă părintească) s. n., pl. cămine
călibilitate s. f., g.-d. art. călibilităţii cămin2 (sobă; cuptor; vatră; horn; acces subteran) s. n.,
călifar s. m., pl. călifari pl. căminuri
călimară s. f., g.-d. art. călimării; pl. călimări căminar (reg.) s. m., pl. căminari
călin (arbust) s. m., pl. călini căminist s. m., pl. căminişti
călină (fruct) s. f., g.-d. art. călinei; pl. căline căministă s. f., g.-d. art. căministei; pl. căministe
călinet (rar) s. n., pl. călineturi cămin-spital s. n., pl. cămine-spital
călire s. f., g.-d. art. călirii; pl. căliri cănăraş s. m., pl. cănăraşi
călit s. n. cănăriţă s. f., g.-d. art. cănăriţei; pl. cănăriţe
călţun (cizmă) (înv., pop.) s. m., pl. călţuni cănăruţ (rar) s. m., pl. cănăruţi
călţunar (înv.) s. m., pl. călţunari cănăţuie (rar) s. f., art. cănăţuia, g.-d. art. cănăţuii; pl.
călţunaş (ciorap, plantă) (reg.) s. m., pl. călţunaşi cănăţui
călţunăreasă (reg.) s. f., g.-d. art. călţunăresei; pl. căneală (pop.) s. f., g.-d. art. cănelii; pl. căneli
călţunărese căngiuit (rar) adj. m., pl. căngiuiţi; f. căngiuită, pl. căngiuite
călţunul-doamnei (plantă) s. m. art. căni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cănesc, 3 sg.
călugăr s. m., pl. călugări căneşte, imperf. 1 căneam; conj. prez. 1 sg. să cănesc, 3
călugăraş s. m., pl. călugăraşi să cănească
călugăresc adj. m., f. călugărească; pl. m. şi f. călugăreşti cănire (pop.) s. f., g.-d. art. cănirii
călugăreşte adv. căniţă s. f., g.-d. art. căniţei; pl. căniţe
călugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. călugăresc, 3 căpăcel s. n., pl. căpăcele
sg. călugăreşte, imperf. 1 călugăream; conj. prez. 1 sg. să căpăstru s. n., art. căpăstrul; pl. căpestre
călugăresc, 3 să călugărească căpăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capăt, 2 sg. capeţi, 3 capătă;
călugărie s. f., art. călugăria, g.-d. călugării, art. călugăriei conj. prez. 1 sg. să capăt, 3 să capete; imper. 2 sg. afirm.
călugăriţă s. f., g.-d. art. călugăriţei; pl. călugăriţe capătă
căluş s. n., pl. căluşuri căpătat s. n.
căluşar s. m., pl. căluşari căpătâi s. n., pl. căpătâie
căluşăresc adj. m., f. căluşărească; pl. m. şi f. căluşăreşti căpătui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căpătuiesc, 3 sg.
căpătuieşte, imperf. 1 căpătuiam; conj. prez. 1 sg. să
căluşel s. m., pl. căluşei, art. căluşeii
căpătuiesc, 3 să căpătuiască
căluşul (dans) s. n. art., neart. căluş
căpătuială s. f., g.-d. art. căpătuielii; pl. căpătuieli
căluţ s. m., pl. căluţi
căpătuire s. f., g.-d. art. căpătuirii; pl. căpătuiri
căluţ-de-mare (peşte) s. m., pl. căluţi-de-mare
căpăţână s. f., g.-d. art. căpăţânii; pl. căpăţâni
cămară s. f., g.-d. art. cămării; pl. cămări
căpăţânos (fam.) adj. m., pl. căpăţânoşi; f. căpăţânoasă, pl.
cămaşa-broaştei (algă) s. f. art., g.-d. art. cămăşii-broaştei
căpăţânoase
cămaşă s. f., art. cămaşa, g.-d. art. cămăşii; pl. cămăşi
căpău (reg.) s. m., art. căpăul; pl. căpăi, art. căpăii
cămăraş s. m., pl. cămăraşi
căpcăun s. m., pl. căpcăuni
cămărăşel (înv., reg.) s. m., pl. cămărăşei, art. cămărăşeii
!căpeneag (înv., reg. ) s. n., pl. căpenege
cămărăşiţă (înv.) s. f., g.-d. art. cămărăşiţei; pl. cămărăşiţe
căpetenie (desp. -ni-e) s. f., art. căpetenia (desp. -ni-a),
cămăruie s. f., art. cămăruia, g.-d. art. cămăruii; pl. cămărui g.-d. art. căpeteniei; pl. căpetenii, art. căpeteniile (desp.
cămăruţă s. f., g.-d. art. cămăruţei; pl. cămăruţe -ni-i-)
+cămăşoaie (pop., fam.) s. f., art. cămăşoaia, g.-d. art. căpeţea (reg.) s. f., art. căpeţeaua, g.-d. art. căpeţelei; pl.
cămăşoaiei; pl. cămăşoaie căpeţele
cămăşoi (pop., fam.) s. n., pl. cămăşoaie căpeţel s. n., pl. căpeţele
cămăşuială s. f., g.-d. art. cămăşuielii; pl. cămăşuieli căpia (a ~) (desp. -pi-a) vb., ind. prez. 1 sg. căpiez (desp.
cămăşuică s. f., g.-d. art. cămăşuicii; pl. cămăşuici -pi-ez), 3 căpiază, 1 pl. căpiem; conj. prez. 1 sg. să căpiez,
cămăşuţă s. f., g.-d. art. cămăşuţei; pl. cămăşuţe 3 să căpieze; ger. căpiind (desp. -pi-ind)
cămătar s. m., pl. cămătari căpială (rar) (desp. -pi-a-) s. f., g.-d. art. căpielii; pl. căpieli
cămătăreasă (rar) s. f., g.-d. art. cămătăresei; pl. cămătărese căpicioară (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. căpicioarei; pl.
cămătăresc adj. m., f. cămătărească; pl. m. şi f. cămătăreşti căpicioare
cămătăreşte adv. căpiere (desp. -pi-e-) s. f., g.-d. art. căpierii; pl. căpieri
cămătărie s. f., art. cămătăria, g.-d. art. cămătăriei; pl. căpistere (reg.) s. f., g.-d. art. căpisterii; pl. căpisteri
cămătării, art. cămătăriile (desp. -ri-i-) căpitan s. m., pl. căpitani; abr. cpt.
cămilă s. f., g.-d. art. cămilei; pl. cămile căpitan-locotenent (înv.) s. m., pl. căpitani-locotenenţi
căpitan-paşa 350
căpitan-paşa s. f., art. căpitan-paşaua, g.-d. art. căpitan- +căpuşa (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. căpuşez, 3
paşalei; pl. căpitan-paşale căpuşează; conj. prez. 1 sg. să căpuşez, 3 să căpuşeze; ger.
căpitălaş (rar) s. n., pl. căpitălaşe căpuşând
căpitănaş (rar) s. m., pl. căpitănaşi căpuşă (animal; plantă; mugur) s. f., art. căpuşa, g.-d. art.
căpuşei; pl. căpuşe
căpităneasă (rar) s. f., g.-d. art. căpitănesei; pl. căpitănese
căputa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. căputez, 3 căputează; conj.
căpitănie s. f., art. căpitănia, g.-d. art. căpităniei; pl.
prez. 1 sg. să căputez, 3 să căputeze
căpitănii, art. căpităniile (desp. -ni-i-)
căputare s. f., g.-d. art. căputării; pl. căputări
căpiţă s. f., g.-d. art. căpiţei; pl. căpiţe
căpută s. f., g.-d. art. căputei; pl. căpute
căpiţi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căpiţesc, 3 sg.
căputătură (înv.) s. f., g.-d. art. căputăturii; pl. căputături
căpiţeşte, imperf. 1 căpiţeam; conj. prez. 1 sg. să căpiţesc,
3 să căpiţească căra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. car, 2 sg. cari, 3 cară; conj.
prez. 1 sg. să car, 2 sg. să cari, 3 să care; imper. 2 sg.
căpos (fam.) adj. m., pl. căpoşi; f. căpoasă, pl. căpoase
afirm. cară
căprar (păstor; caporal) (pop.) (desp. că-prar) s. m., pl.
cărare s. f., g.-d. art. cărării; pl. cărări
căprari
cărat s. n.
căprărie (fam.) (desp. că-pră-) s. f., art. căprăria, g.-d. art.
cărăbăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cărăbănesc, 3 sg.
căprăriei; pl. căprării, art. căprăriile (desp. -ri-i-)
cărăbăneşte, imperf. 1 cărăbăneam; conj. prez. 1 sg. să
căpresc (desp. că-presc) adj. m., f. căprească; pl. m. şi f. cărăbănesc, 3 să cărăbănească
căpreşti
cărăbuş s. m., pl. cărăbuşi
căprioară (desp. că-pri-oa-) s. f., g.-d. art. căprioarei; pl. cărăbuşel s. m., pl. cărăbuşei, art. cărăbuşeii
căprioare
cărămidar s. m., pl. cărămidari
căprior (desp. că-pri-or) s. m., pl. căpriori
cărămidă s. f., g.-d. art. cărămizii; pl. cărămizi
căprioraş (rar) (desp. că-pri-o-) s. m., pl. căprioraşi
cărămidărie s. f., art. cărămidăria, g.-d. art. cărămidăriei;
căprioreală (rar) (desp. că-pri-o-) s. f., g.-d. art. căpriorelii; (locuri, ateliere) pl. cărămidării, art. cărămidăriile (desp.
pl. căprioreli -ri-i-)
căpriori (a ~) (rar) (desp. că-pri-o-) vb., ind. prez. 1 sg. şi cărămiziu1 adj. m., f. cărămizie; pl. m. şi f. cărămizii
3 pl. căprioresc, 3 sg. căprioreşte, imperf. 1 căprioream; cărămiziu2 s. n.
conj. prez. 1 sg. să căprioresc, 3 să căpriorească
cărărat adj. m., pl. cărăraţi; f. cărărată, pl. cărărate
căprişoară (rar) (desp. că-pri-) s. f., g.-d. art. căprişoarei; cărăruică s. f., g.-d. art. cărăruicii; pl. cărăruici
pl. căprişoare
cărăruie s. f., art. cărăruia, g.-d. art. cărăruii; pl. cărărui
căpriţă (desp. că-pri-) s. f., g.-d. art. căpriţei; pl. căpriţe
cărăruşă s. f., art. cărăruşa, g.-d. art. cărăruşei; pl. cărăruşe
căpriu (rar) (desp. că-priu) adj. m., f. căprie; pl. m. şi f.
cărăşel (peşte) s. m., pl. cărăşei, art. cărăşeii
căprii
cărăşelul (dans) s. n. art., neart. cărăşel
căprui (desp. că-prui) adj. m., f. căpruie; pl. m. şi f. căprui
cărătoare1 (butoi) (pop.) s. f., g.-d. art. cărătorii; pl. cărători
căpşor s. n., pl. căpşoare
cărătoare2 (persoană) (pop.) s. f., g.-d. art. cărătoarei; pl.
căpşun (plantă) s. m., pl. căpşuni cărătoare
+căpşunar (fam.) s. m., pl. căpşunari cărător1 (butoi) (pop.) s. n., pl. cărătoare
căpşună (fruct) s. f., g.-d. art. căpşunii/căpşunei; pl. cărător2 (persoană) (pop.) s. m., pl. cărători
căpşuni/căpşune cărătură s. f., g.-d. art. cărăturii; pl. cărături
+căpşunăriţă (fam.) s. f., g.-d. art. căpşunăriţei; pl. cărăuş s. m., pl. cărăuşi
căpşunăriţe
cărăuşeşte (desp. -ră-u-) adv.
căpşunică s. f., g.-d. art. căpşunelei; (fructe) pl. căpşunele cărăuşi (a ~) (desp. -ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
căptuşeală s. f., g.-d. art. căptuşelii; pl. căptuşeli cărăuşesc, 3 sg. cărăuşeşte, imperf. 1 cărăuşeam; conj.
căptuşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căptuşesc, 3 sg. prez. 1 sg. să cărăuşesc, 3 să cărăuşească
căptuşeşte, imperf. 1 căptuşeam; conj. prez. 1 sg. să cărăuşie (desp. -ră-u-) s. f., art. cărăuşia, g.-d. art. cărăuşiei;
căptuşesc, 3 să căptuşească (transporturi) pl. cărăuşii, art. cărăuşiile (desp. -şi-i-)
căptuşire s. f., g.-d. art. căptuşirii; pl. căptuşiri cărăuşit (desp. -ră-u-) s. n.
căpui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căpuiesc, cărbunar (persoană) s. m., pl. cărbunari
3 sg. căpuieşte, imperf. 1 căpuiam; conj. prez. 1 sg. să cărbunaş (cărbune mic) s. m., pl. cărbunaşi
căpuiesc, 3 să căpuiască cărbunărie s. f., art. cărbunăria, g.-d. art. cărbunăriei; pl.
căpuire s. f., g.-d. art. căpuirii; pl. căpuiri cărbunării, art. cărbunăriile (desp. -ri-i-)
căpuitor (desp. -pu-i-) s. n., pl. căpuitoare cărbune s. m., art. cărbunele; pl. cărbuni
!căpuş (instrument muzical) s. n., pl. căpuşuri cărbunos adj. m., pl. cărbunoşi; f. cărbunoasă, pl. cărbunoase
351 cătinel
cărei(a) v. care1, care2, care3 căsăpire s. f., g.-d. art. căsăpirii
cărindar (ianuarie) (pop., înv.) s. n., g.-d. art. lui cărindar căsătoresc (rar) adj. m., f. căsătorească; pl. m. şi f. căsătoreşti
(luna ~ ) căsători1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căsătoresc, 3
cărnărie s. f., art. cărnăria, g.-d. cărnării, art. cărnăriei sg. căsătoreşte, imperf. 1 căsătoream; conj. prez. 1 sg. să
cărnicică (rar) s. f. căsătoresc, 3 să căsătorească
cărnişoară s. f., g.-d. art. cărnişoarei +căsători2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă căsătoresc, 3
cărniţă s. f., g.-d. art. cărniţei; pl. cărniţe sg. se căsătoreşte, imperf. 1 sg. mă căsătoream; conj. prez.
cărnos adj. m., pl. cărnoşi; f. cărnoasă, pl. cărnoase 1 sg. să mă căsătoresc, 3 să se căsătorească; imper. 2 sg.
afirm. căsătoreşte-te; ger. căsătorindu-mă
!cărnosi (a ~) (a sfâşia; a îndepărta carnea) vb., ind.
prez. 1 sg. şi 3 pl. cărnosesc, 3 sg. cărnoseşte, imperf. 1 căsătorie s. f., art. căsătoria, g.-d. art. căsătoriei; pl.
cărnoseam; conj. prez. 1 sg. să cărnosesc, 3 să cărnosească căsătorii, art. căsătoriile (desp. -ri-i-)
!cărnosire s. f., g.-d. art. cărnosirii; pl. cărnosiri căsca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. casc, 2 sg. caşti, 3 cască;
conj. prez. 1 sg. să casc, 3 să caşte; imper. 2 sg. afirm.
cărpănos adj. m., s. m., pl cărpănoşi; adj. f., s. f. cărpănoasă,
cască
pl. cărpănoase
căscare s. f., g.-d. art. căscării
cărpănoşie s. f., art. cărpănoşia, g.-d. cărpănoşii, art.
cărpănoşiei căscat1 adj. m., s. m., pl. căscaţi; adj. f., s. f. căscată, pl.
căscate
cărpinar (carpen) (reg.) s. m., pl. cărpinari
căscat2 s. n., pl. căscaturi
cărpinaş (carpen mic) s. m., pl. cărpinaşi
căscătură s. f., g.-d. art. căscăturii; pl. căscături
cărpinet s. n., pl. cărpineturi
căscăund (pop.) adj. m., s. m., pl. căscăunzi; adj. f., s. f.
cărpiniş s. n., pl. cărpinişuri
căscăundă, pl. căscăunde
cărpiniţă s. f., g.-d. art. cărpiniţei; pl. cărpiniţe
căscioară (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. căscioarei; pl. căscioare
!cărticică s. f., g.-d. art. cărticelei; pl. cărticele
căsean (înv.) s. m., pl. căseni
cărturar s. m., pl. cărturari
căsişoară (rar) s. f., g.-d. art. căsişoarei; pl. căsişoare
cărturăreasă s. f., g.-d. art. cărturăresei; pl. cărturărese
căsnicesc (înv.) adj. m., f. căsnicească; pl. m. şi f. căsniceşti
cărturăresc adj. m., f. cărturărească; pl. m. şi f. cărturăreşti
căsnicie s. f., art. căsnicia, g.-d. art. căsniciei; pl. căsnicii,
cărturăreşte (rar) adv.
art. căsniciile (desp. -ci-i-)
cărturărie (rar, înv.) s. f., art. cărturăria, g.-d. cărturării,
căsoaie s. f., art. căsoaia, g.-d. art. căsoaiei; pl. căsoaie
art. cărturăriei
căsulie (rar) s. f., art. căsulia, g.-d. art. căsuliei; pl. căsulii,
cărţişoară (rar) s. f., g.-d. art. cărţişoarei; pl. cărţişoare
art. căsuliile (desp. -li-i-)
cărţoi (fam.) s. n., pl. cărţoaie
căsuţă s. f., g.-d. art. căsuţei; pl. căsuţe
cărţulie s. f., art. cărţulia, g.-d. art. cărţuliei; pl. cărţulii, art.
+căşar s. m., pl. căşari
cărţuliile (desp. -li-i-)
căşărie s. f., art. căşăria, g.-d. art. căşăriei; pl. căşării, art.
cărucean (reg.) s. n., pl. cărucene
căşăriile (desp. -ri-i-)
cărucer (reg.) s. m., pl. căruceri
căşuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. căşunez, 3 căşunează; conj.
cărucioară (rar) (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. cărucioarei; prez. 1 sg. să căşunez, 3 să căşuneze (nefolosit la imper.)
pl. cărucioare
căşuţ (rar) s. m., pl. căşuţi
cărucior s. n., pl. cărucioare
cătană (înv.) s. f., g.-d. art. cătanei; pl. cătane
cărui(a) v. care1, care2, care3
cătare s. f., g.-d. art. cătării; pl. cătări
cărunt adj. m., pl. cărunţi; f. căruntă, pl. cărunte
cătănesc (reg.) adj. m., f. cătănească; pl. m. şi f. cătăneşti
cărunteţe s. f., art. cărunteţea, g.-d. art. cărunteţii
cătăneşte (reg.) adv.
cărunţeală s. f., g.-d. art. cărunţelii cătăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cătănesc,
cărunţie (rar) s. f., art. cărunţia, g.-d. cărunţii, art. cărunţiei 3 sg. cătăneşte, imperf. 1 cătăneam; conj. prez. 1 sg. să
căruţ s. n., pl. căruţuri cătănesc, 3 să cătănească
căruţaş s. m., pl. căruţaşi cătănie (pop.) s. f., art. cătănia, g.-d. cătănii, art. cătăniei
căruţă s. f., g.-d. art. căruţei; pl. căruţe cătănime (reg.) s. f., g.-d. art. cătănimii; pl. cătănimi
căruţărie s. f., art. căruţăria, g.-d. căruţării, art. căruţăriei cătănioară (reg.) (desp. -nioa-) s. f., g.-d. art. cătănioarei;
cărvunar s. m., pl. cărvunari pl. cătănioare
căsăpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căsăpesc, 3 sg. cătăniţă (reg.) s. f., g.-d. art. cătăniţei; pl. cătăniţe
căsăpeşte, imperf. 1 căsăpeam; conj. prez. 1 sg. să cătănuţă (reg.) s. f., g.-d. art. cătănuţei; pl. cătănuţe
căsăpesc, 3 să căsăpească cătărămuţă (rar) s. f., g.-d. art. cătărămuţei; pl. cătărămuţe
căsăpie (reg.) s. f., art. căsăpia, g.-d. art. căsăpiei; pl. căsăpii, cătină s. f., g.-d. art. cătinii; pl. cătini
art. căsăpiile (desp. -pi-i-) cătinel adv.
cătiniş 352
cătiniş s. n., pl. cătinişuri căuzăşesc (înv.) (desp. că-u-) adj. m., f. căuzăşească; pl. m.
cătrăneală (desp. că-tră-) s. f., g.-d. art. cătrănelii; pl. şi f. căuzăşeşti
cătrăneli căvălaş (pop.) s. n., pl. căvălaşe
cătrăni (a ~) (desp. că-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căzăceasca (dans) s. f. art., neart. căzăcească, g.-d. art.
cătrănesc, 3 sg. cătrăneşte, imperf. 1 cătrăneam; conj. căzăceştii
prez. 1 sg. să cătrănesc, 3 să cătrănească căzăcesc adj. m., f. căzăcească; pl. m. şi f. căzăceşti
cătrănire (desp. că-tră-) s. f., g.-d. art. cătrănirii; pl. căzăceşte adv.
cătrăniri
căzăcime s. f., g.-d. art. căzăcimii
cătrănit (desp. că-tră-) s. n.
căzănărie (înv., reg.) s. f., art. căzănăria, g.-d. art.
cătrănitură (rar) (desp. că-tră-) s. f., g.-d. art. cătrăniturii;
căzănăriei; pl. căzănării, art. căzănăriile (desp. -ri-i-)
pl. cătrănituri
căzănel s. n., pl. căzănele
către (desp. că-tre) prep.
căzător adj. m., pl. căzători; f. sg. şi pl. căzătoare
cătun s. n., pl. cătune
căzătură s. f., g.-d. art. căzăturii; pl. căzături
cătur (reg.) s. m., pl. cături
căzmăluţă s. f., g.-d. art. căzmăluţei; pl. căzmăluţe
cătuşă s. f., art. cătuşa, g.-d. art. cătuşei; pl. cătuşe
cătuşnică (reg.) s. f., g.-d. art. cătuşnicii; pl. cătuşnici căzni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căznesc, 3 sg.
căzneşte, imperf. 1 căzneam; conj. prez. 1 sg. să căznesc,
căţăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. căţăi, 3 căţăie, imperf.
3 să căznească
1 căţăiam; conj. prez. 1 sg. să căţăi, 3 să căţăie
câine s. m., art. câinele; pl. câini, art. câinii
căţăra (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă caţăr, 2 sg. te
caţări, 3 se caţără; conj. prez. 1 sg. să mă caţăr, 3 să se !câine-câineşte (cu mare greutate) adv.
caţăre; imper. 2 sg. afirm. caţără-te; ger. căţărându-mă câine-de-mare (rechin) s. m., art. câinele-de-mare; pl.
căţărător adj. m., s. m., pl. căţărători; adj. f., s. f. sg. şi pl. câini-de-mare, art. câinii-de-mare
căţărătoare câinele-babei (vierme; larvă) s. m. art.
căţea s. f., art. căţeaua, g.-d. art. căţelei; pl. căţele !Câinele-Mare (constelaţie) s. propriu m. art.
căţel s. m., pl. căţei, art. căţeii !Câinele-Mic (constelaţie) s. propriu m. art.
căţelan s. m., pl. căţelani câine-lup s. m., art. câinele-lup; pl. câini-lupi, art.
căţelandru s. m., art. căţelandrul; pl. căţelandri, art. câinii‑lupi
căţelandrii câinesc adj. m., f. câinească; pl. m. şi f. câineşti
căţel-de-frasin (insectă) s. m., pl. căţei-de-frasin, art. câineşte adv.
căţeii-de-frasin câinie s. f., art. câinia, g.-d. câinii, art. câiniei
căţel-de-mare (peşte) s. m., pl. căţei-de-mare, art. căţeii-
câinos adj. m., pl. câinoşi; f. câinoasă, pl. câinoase
de-mare
câinoşenie (desp. -ni-e) s. f., art. câinoşenia (desp. -ni-a),
căţeli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se căţeleşte, 3 pl.
g.-d. câinoşenii, art. câinoşeniei
se căţelesc, imperf. 3 sg. se căţelea; conj. prez. 3 să se
căţelească; ger. căţelindu-se câlţi s. m. pl., art. câlţii
căţelul-frasinului (insectă) s. m. art. câlţişori s. m. pl., art. câlţişorii
căţelul-pământului (rozător) s. m. art. câlţos adj. m., pl. câlţoşi; f. câlţoasă, pl. câlţoase
căţeluş s. m., pl. căţeluşi câmp s. n./s. m., pl. n. câmpuri/m. câmpi (în: a bate/a-şi
căţeluşă s. f., art. căţeluşa, g.-d. art. căţeluşei; pl. căţeluşe lua câmpii)
căţuie s. f., art. căţuia, g.-d. art. căţuii; pl. căţui câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl.
câmpene
căulă (reg.) s. f., g.-d. art. căulei; pl. căule
căuş s. n., pl. căuşe câmpeancă s. f., g.-d. art. câmpencei; pl. câmpence
căuşel (pop.) (desp. că-u-) s. n., pl. căuşele câmpenesc adj. m., f. câmpenească; pl. m. şi f. câmpeneşti
căuta (a ~) (desp. că-u-) vb., ind. prez. 1 sg. caut, 2 sg. câmpesc (înv.) adj. m., f. câmpească; pl. m. şi f. câmpeşti
cauţi, 3 caută (desp. ca-u-); conj. prez. 1 sg. să caut, 3 să câmpie s. f., art. câmpia, g.-d. art. câmpiei; pl. câmpii, art.
caute; imper. 2 sg. afirm. caută câmpiile (desp. -pi-i-)
căutare (desp. că-u-) s. f., g.-d. art. căutării; pl. căutări +Câmpulung (oraş) s. propriu n., g.-d. art. Câmpulungului
căutat (desp. că-u-) s. n. câmpulungean adj. m., s. m., pl. câmpulungeni; adj. f.
căutătoare (desp. că-u-) s. f., g.-d. art. căutătoarei; pl. câmpulungeană, pl. câmpulungene
căutătoare câmpulungeancă s. f., g.-d. art. câmpulungencei; pl.
căutător (desp. că-u-) s. m., pl. căutători câmpulungence
căutătură (desp. că-u-) s. f., g.-d. art. căutăturii; pl. +Câmpulung Moldovenesc (oraş) s. propriu n., g.-d.
căutături art. Câmpulungului Moldovenesc
căuzaş (desp. că-u-) s. m., pl. căuzaşi câmpuşor (pop.) s. n., pl. câmpuşoare
353 cârmâz2
când1 adv. (~ vii? Spune-mi ~ vii. Plătesc comanda atunci ~ cârcăli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârcălesc,
mi se livrează. N-am ~ veni. ~ râde, ~ plânge.) 3 sg. cârcăleşte, imperf. 1 cârcăleam; conj. prez. 1 sg. să
când2 conjcţ. (~ a jignit-o, mai poate să-l ierte? ~ ar fi cârcălesc, 3 să cârcălească
vinovat, l-am pedepsi.) cârcâi (a ~) vb., ind. prez. 3 cârcâie, imperf. 3 pl. cârcâiau;
+când (din ~ în ~) loc. adv. conj. prez. 3 să cârcâie
+când şi când loc. adv. !cârceie (piesă de legătură) s. f., art. cârceia, g.-d. art.
cârceiei; pl. cârceie
cândva (desp. când-va) adv.
cârcel (contracţie; organ vegetal; căpuşă) s. m., pl. cârcei,
cânepa-codrului (plantă) (desp. -co-dru-) s. f. art., g.-d.
art. cârceii
art. cânepii-codrului
!cârcioc (tertip) (reg.) s. n., pl. cârciocuri
cânepar s. m., pl. cânepari
!cârciocar (reg.) s. m., pl. cârciocari
cânepă s. f., g.-d. art. cânepii; pl. cânepi
!cârciocăresc (reg.) adj. m., f. cârciocărească; pl. m. şi f.
cânepărie s. f., art. cânepăria, g.-d. art. cânepăriei; pl. cârciocăreşti
cânepării, art. cânepăriile (desp. -ri-i-)
cârciumar s. m., pl. cârciumari
cânepioară (desp. -pioa-) s. f., g.-d. art. cânepioarei; pl.
cârciumă s. f., g.-d. art. cârciumii; pl. cârciumi
cânepioare
cârciumăreasă s. f., g.-d. art. cârciumăresei; pl. cârciumărese
cânepişte s. f., g.-d. art. cânepiştii; pl. cânepişti
cârciumări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
cânepiu adj. m., f. cânepie, pl. m. şi f. cânepii cârciumăresc, 3 sg. cârciumăreşte, imperf. 1 cârciumăream;
câner (reg.) s. m., pl. câneri conj. prez. 1 sg. să cârciumăresc, 3 să cârciumărească
cânt s. n., pl. cânturi cârciumărit (pop.) s. n.
cânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cânt, 2 sg. cânţi, 3 cântă; cârciumăriţă s. f., g.-d. art. cârciumăriţei; pl. cârciumăriţe
conj. prez. 1 sg. să cânt, 3 să cânte cârciumioară (desp. -mioa-) s. f., g.-d. art. cârciumioarei;
cântar s. n., pl. cântare pl. cârciumioare
cântare s. f., g.-d. art. cântării; pl. cântări (~ bisericeşti) cârcotaş (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. cârcotaşi; adj. f., s.
cântat s. n. f. cârcotaşă, pl. cârcotaşe
cântăreală (rar) s. f., g.-d. art. cântărelii cârcotă (pop.) s. f., g.-d. art. cârcotei; pl. cârcote
cântăreaţă s. f., g.-d. art. cântăreţei; pl. cântăreţe cârcoti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârcotesc,
3 sg. cârcoteşte, imperf. 1 cârcoteam; conj. prez. 1 sg. să
cântăreţ s. m., pl. cântăreţi
cârcotesc, 3 să cârcotească
cântări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cântăresc, 3 sg.
cârcserdar (desp. cârc-ser-) s. m., pl. cârcserdari
cântăreşte, imperf. 1 cântăream; conj. prez. 1 sg. să
cârd s. n., pl. cârduri
cântăresc, 3 să cântărească
cârdăşie s. f., art. cârdăşia, g.-d. art. cârdăşiei; pl. cârdăşii,
cântărire s. f., g.-d. art. cântăririi; pl. cântăriri
art. cârdăşiile (desp. -şi-i-)
cântărit s. n.
cârdişor s. n., pl. cârdişoare
cântător adj. m., s. m., pl. cântători; adj. f. sg. şi pl.
cârjaliu (înv.) s. m., art. cârjaliul; pl. cârjalii, art. cârjaliii
cântătoare
(desp. -li-ii)
!cântători (pe la ~) loc. adv.
cârjancă (pop.) s. f., g.-d. art. cârjancei; pl. cârjance
cântec s. n., pl. cântece cârjă s. f., art. cârja, g.-d. art. cârjei; pl. cârje
cântecel s. n., pl. cântecele cârlan (reg.) s. m., pl. cârlani
câr interj. cârlană (reg.) s. f., g.-d. art. cârlanei; pl. cârlane
câră (pop.) s. f. (în: a fi în ~ cu cineva, a se ţine de câra cuiva) cârlănar (reg.) s. m., pl. cârlănari
cârâi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. cârâi, 3 cârâie, imperf. 1 cârlănaş (reg.) s. m., pl. cârlănaşi
cârâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să cârâi, 3 să cârâie cârlig s. n., pl. cârlige
cârâială s. f., g.-d. art. cârâielii; pl. cârâieli cârligaş s. n., pl. cârligaşe
cârâie (rar) s. f., art. cârâia, g.-d. art. cârâiei; pl. cârâie cârligel s. n., pl. cârligele
cârâit s. n. cârlionţ (desp. -li-onţ) s. m., pl. cârlionţi
cârâitoare (obiect) (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. cârâitorii; cârlionţa (a ~) (desp. -li-on-) vb., ind. prez. 1 sg.
pl. cârâitori cârlionţez, 3 cârlionţează; conj. prez. 1 sg. să cârlionţez,
cârâitor (desp. -râ-i-) adj. m., s. m., pl. cârâitori; adj. f., s. f. 3 să cârlionţeze
(persoană) sg. şi pl. cârâitoare cârmaci s. m., pl. cârmaci, art. cârmacii
cârc (pop., fam.) interj. (în: a nu (mai) zice/spune (nici) ~) cârmă s. f., g.-d. art. cârmei; pl. cârme
cârcă s. f. cârmâz1 (colorant, sirop) s. n.
cârcăiac (reg.) s. m., pl. cârcăieci !cârmâz2 (insectă; plantă) s. m., pl. cârmâzi
cârmâziu 354
cârmâziu (pop.) adj. m., f. cârmâzie; pl. m. şi f. cârmâzii cârtiţă s. f., g.-d. art. cârtiţei; pl. cârtiţe
cârmeală (pop.) s. f., g.-d. art. cârmelii; pl. cârmeli câşiţă s. f., g.-d. art. câşiţei; pl. câşiţe
cârmi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârmesc, 3 sg. câşlegi s. f. pl.
cârmeşte, imperf. 1 cârmeam; conj. prez. 1 sg. să cârmesc, câşti (înv.) s. n., pl. câştiuri (desp. -tiuri)
3 să cârmească câştig s. n., pl. câştiguri
cârmire s. f., g.-d. art. cârmirii; pl. cârmiri câştiga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. câştig, 2 sg. câştigi, 3
cârmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârmuiesc, 3 sg. câştigă; conj. prez. 1 sg. să câştig, 3 să câştige
cârmuieşte, imperf. 1 cârmuiam; conj. prez. 1 sg. să câştigare s. f., g.-d. art. câştigării
cârmuiesc, 3 să cârmuiască
câştigător adj. m., s. m., pl. câştigători; adj. f., s. f. sg. şi
cârmuire s. f., g.-d. art. cârmuirii; pl. cârmuiri pl. câştigătoare
cârmuitoare (desp. -mu-i-) s. f., g.-d. art. cârmuitoarei; pl. cât1 adj. pr. m., pl. câţi; f. câtă, pl. câte; g.-d. pl. m. şi f. (a/
cârmuitoare al) câtor/a câţi
cârmuitor (desp. -mu-i-) s. m., pl. cârmuitori cât2 adv.
cârn adj. m., pl. cârni; f. cârnă, pl. cârne cât3 (încât) (reg., înv.) conjcţ. (Suferea ~ ţi se făcea milă.)
cârnat s. m., pl. cârnaţi cât4 (în timpul în care...; atâta timp; până când) conjcţ.
cârnăcior s. m., pl. cârnăciori (Vorbeşte frumos ~ ştie că e auzit.)
cârnăţar s. m., pl. cârnăţari cât5 prep. (A plătit ~ tine.)
cârnăţăreasă (reg.) s. f., g.-d. art. cârnăţăresei; pl. cârnăţărese cât6 pr. m., pl. câţi; f. câtă, pl. câte; g.-d. pl. m. şi f. (a)
cârnăţărie s. f., art. cârnăţăria, g.-d. art. cârnăţăriei; câtora/a câţi
(prăvălii) pl. cârnăţării, art. cârnăţăriile (desp. -ri-i-) cât7 s. n., pl. câturi
!cârneleagă s. f., g.-d. cârnelegi, art. cârnelegii; pl. cârnelegi câta (a ~) v. câtelea (al ~)
cârni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârnesc, 3 sg. +cât despre loc. prep.
cârneşte, imperf. 1 cârneam; conj. prez. 1 sg. să cârnesc, cât/câte (după ~) loc. conjcţ.
3 să cârnească
câte adv. (+ num.: ~ trei, trei ~ trei etc.)
cârnire s. f., g.-d. art. cârnirii; pl. cârniri
câte (de ~ ori)1 loc. adv. (De câte ori n-a încercat!)
cârnit s. n., pl. cârnituri
câte ori (de ~)2 loc. conjcţ. (Vino de câte ori vrei.)
cârnitură (pop.) s. f., g.-d. art. cârniturii; pl. cârnituri
câtelea (al ~) pr. m., adj. pr. m., f. a câta
cârnuţ (rar) adj. m., pl. cârnuţi; f. cârnuţă, pl. cârnuţe
!câteodată (uneori) adv. [teo- pron. te-o-/(în tempo
cârpaci (desp. -paci) s. m., pl. cârpaci rapid) tĕo-] (desp. te-o-) adv.
cârpă s. f., g.-d. art. cârpei; pl. cârpe !câte o dată/(în tempo rapid) câte-o dată (câte o singură
cârpăceală (fam.) s. f., g.-d. art. cârpăcelii; pl. cârpăceli dată) loc. adv.
cârpăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârpăcesc, 3 sg. !câteşipatru (desp. -teşi-pa-tru) pr., adj. invar. (Câteşipatru
cârpăceşte, imperf. 1 cârpăceam; conj. prez. 1 sg. să (elevii) au promovat.)
cârpăcesc, 3 să cârpăcească !câteşitrei (desp. -teşi-trei) pr. m., adj. pr. m., f. câteşitrele
cârpăcie (înv.) s. f., art. cârpăcia, g.-d. cârpăcii, art. cârpăciei (Câteşitrele (elevele) au promovat.)
cârpăcitor (rar) adj. m., pl. cârpăcitori; f. sg. şi pl. câtime s. f., g.-d. art. câtimii; pl. câtimi
cârpăcitoare +cât pentru loc. prep.
cârpător (pop.) s. n., pl. cârpătoare +cât priveşte adv. + vb. (+ s. sg./pl.: ~ condiţiile)
cârpeală s. f., g.-d. art. cârpelii; pl. cârpeli câtuşi adv.
cârpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârpesc, 3 sg. !câtva1 adj. pr. m., pl. câţiva; f. câtăva, pl. câteva; g.-d. pl.
cârpeşte, imperf. 3 sg. cârpea; conj. prez. 1 sg. să cârpesc, m. şi f. câtorva (câtva timp, câtăva vreme, câţiva elevi,
3 să cârpească câteva eleve, câtorva elevi/eleve; şi: a câţiva...)
cârpire s. f., g.-d. art. cârpirii; pl. cârpiri +câtva2 adv.
+cârpişoară s. f., g.-d. art. cârpişoarei; pl. cârpişoare câţ (reg.) interj.
cârpit s. n. !câţiva pr. m. pl., f. câteva; g.-d. pl. câtorva (N-au venit
cârpitură s. f., g.-d. art. cârpiturii; pl. cârpituri decât câţiva/câteva. Şi votul câtorva contează!)
cârpuşoară s. f., g.-d. art. cârpuşoarei; pl. cârpuşoare CD [cit. engl. sidi] s. n., pl. CD-uri [cit. sidiuri]
cârteală (pop.) s. f., g.-d. art. cârtelii; pl. cârteli CD-player (engl.) [pron. sidipleĭăr] s. n., pl. CD-playere
cârti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârtesc, 3 sg. [pron. sidipleĭăre]
cârteşte, imperf. 1 cârteam; conj. prez. 1 sg. să cârtesc, 3 CD-ROM (engl.) [pron. sidirom] s. n., pl. CD-ROM-uri
să cârtească [pron. sidiromuri]
cârtire (pop.) s. f., g.-d. art. cârtirii; pl. cârtiri CD-writer (engl.) [pron. sidiraĭtăr] (desp. CD-wri-) s. n.,
cârtitor (pop.) adj. m., pl. cârtitori; f. sg. şi pl. cârtitoare pl. CD‑writere [pron. sidiraĭtăre]
355 ceea
ce1 adj. pr. invar. (Nu ştiu ce propunere s-a făcut. Ce ceardaş s. n., pl. ceardaşuri
propuneri s-au făcut?) cearşaf/cearceaf s. n., pl. cearşafuri/cearceafuri
ce2 (cât; cât de) adv. (Merge el ~ merge. ~ bun/bine e!) ceartă s. f., g.-d. art. certei; pl. certuri
ce3 pr. invar. (~ mi-ai adus? Nu ştiu ~ vrei.) ceas s. n., pl. ceasuri
cea1 adj. pr. v. cel2 +ceas de ceas loc. adv.
cea2 art. v. cel1 !ceasla s. f., art. ceaslaua, g.-d. art. ceaslalei
cea3 interj. ceaslov s. n., pl. ceasloave
cea4 pr. v. cel3 ceasornic s. n., pl. ceasornice
ce-a (în tempo rapid) pr. + vb. (~ spus? = Ce a spus?) ceasornicar s. m., pl. ceasornicari
cea ce v. cel ce ceasornicărie s. f., art. ceasornicăria, g.-d. art. ceasornicăriei;
ceac (reg.) s. n., pl. ceacuri (ateliere) pl. ceasornicării, art. ceasornicăriile (desp. -ri-i-)
ceacău (reg.) s. n., art. ceacăul; pl. ceacăie ceasta v. cesta
ceacâr (reg.) adj. m., pl. ceacâri; f. ceacâră, pl. ceacâre ceaşcă s. f., g.-d. art. ceştii; pl. ceşti
ceac-pac (aşa-şi-aşa) (fam.) adv. ceaşnic s. m., pl. ceaşnici
ceacşiri (înv.) s. m. pl. ceatal (înv., reg.) s. n.
ceadiriu (înv.) adj. m., f. ceadirie; pl. m. şi f. ceadirii ceată s. f., g.-d. art. cetei; pl. cete
ceafă s. f., g.-d. art. cefei; pl. cefe !ceatlău (reg.) (desp. cea-tlău) s. n., art. ceatlăul; pl. ceatlaie
ceahlău (pasăre) (reg.) (desp. cea-hlău) s. m., art. ceahlăul; ceaţă s. f., g.-d. art. ceţii; pl. ceţuri
pl. ceahlăi, art. ceahlăii ceaun s. n., pl. ceaune
ceai1 (arbust) s. m. ceaunaş (desp. cea-u-) s. n., pl. ceaunaşe
ceai2 (băutură, petrecere) s. n., pl. ceaiuri ceauş s. m., pl. ceauşi
ceainărie s. f., art. ceainăria, g.-d. art. ceainăriei; pl. ceauşel (fam., înv.) (desp. cea-u-) s. m., pl. ceauşei, art.
ceainării, art. ceainăriile (desp. -ri-i-) ceauşeii
ceainic s. n., pl. ceainice ceauşist (desp. cea-u-) adj. m., s. m., pl. ceauşişti; adj. f., s.
ceair (înv., reg.) s. n., pl. ceairuri f. ceauşistă, pl. ceauşiste
cealaltă v. celălalt cec (document) s. n., pl. cecuri
cealma (înv., reg.) s. f., art. cealmaua, g.-d. art. cealmalei; !CEC (instituţie) s. propriu n., (sucursale) pl. CEC-uri
pl. cealmale cecal adj. m., pl. cecali; f. cecală, pl. cecale
cealmagiu (înv., rar) s. m., art. cealmagiul; pl. cealmagii, cecen adj. m., s. m., pl. ceceni; adj. f., s. f. cecenă, pl. cecene
art. cealmagiii (desp. -gi-ii) cecenă (limbă) s. f., g.-d. art. cecenei
ceam s. n., pl. ceamuri cecidie s. f., art. cecidia, g.-d. cecidii, art. cecidiei
ceambur (înv., reg.) s. n., pl. ceambururi cecitate s. f., g.-d. art. cecităţii
ceamur (reg.) s. n. cecmegea (înv.) s. f., art. cecmegeaua, g.-d. art. cecmegelei;
ceanac (reg.) s. n., pl. ceanace pl. cecmegele
ceangău s. m., art. ceangăul; pl. ceangăi, art. ceangăii cecograf (desp. -co-graf) s. n., pl. cecografe
ceapa-ciorii (plantă) s. f. art., g.-d. art. cepei-ciorii cecografie (desp. -co-gra-) s. f., art. cecografia, g.-d.
ceapă s. f., g.-d. art. cepei; pl. cepe cecografii, art. cecografiei
+ceapă albă/galbenă/roşie (desp. -şi-e)/verde s. f. + adj. ceda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cedez, 3 cedează; conj. prez.
+ceapă de apă s. f. + prep. + s. f. 1 sg. să cedez, 3 să cedeze
+ceapă-franţuzească (eşalotă/haşmă) s. f., g.-d. art. cedare s. f., g.-d. art. cedării; pl. cedări
cepei-franţuzeşti; pl. cepe-franţuzeşti ce (de ~)1 (din ce cauză) prep. + pr. (~ s-a supărat?)
ceapcă (rar, înv.) s. f., g.-d. art. cepcii; pl. cepci ce (de ~)2 (pe măsură ce) (pop.) loc. conjcţ. (De ce se
ceapcân (rar) s. m., pl. ceapcâni gândea, de ce/de aceea/de-aia se-ntrista.)
ceapraz (desp. cea-praz) s. n., pl. ceaprazuri ce (de ~)3 (pentru ce) prep. + adj. pr./pr. (S-a întristat ~
ceaprazar (desp. cea-pra-) s. m., pl. ceaprazari vorbe i-ai spus./ S-a întristat ~ i-ai spus.)
ceaprăzărie (înv.) (desp. cea-pră-) s. f., art. ceaprăzăria, !cedent adj. m., s. m., pl. cedenţi; adj. f., s. f. cedentă, pl.
g.-d. art. ceaprăzăriei; (prăvălii) pl. ceaprăzării, art. cedente (creditor cedent)
ceaprăzăriile (desp. -ri-i-) cedru (desp. ce-dru) s. m., art. cedrul; pl. cedri, art. cedrii
ceapsă (reg.) s. f., g.-d. art. cepsei; pl. cepse +ce Dumnezeu loc. interj.
ceară s. f., g.-d. art. cerii; (sorturi) pl. ceruri ce (după ~) loc. conjcţ.
cearcăn s. n., pl. cearcăne ce (după ~ că) loc. conjcţ.
cearceaf v. cearşaf ceea v. cela
ceea ce 356
!ceea ce pr. invar. (Ceea ce era de spus s-a spus.) cel2 art. m. (elevul ~ bun, elevul ~ mai bun1), g.-d. celui
cefalalgie (desp. -fa-lal-/-fal-al-) s. f., art. cefalalgia, g.-d. (omului ~ bun, dar: lui Ioan Vodă cel Cumplit), pl. cei
art. cefalalgiei; pl. cefalalgii, art. cefalalgiile (desp. -gi-i-) ((Toţi) ~ trei copii sunt olimpici.); f. cea, g.-d. celei, pl. cele;
cefalee s. f., art. cefaleea, g.-d. art. cefaleei; pl. cefalee g.-d. pl. m. şi f. celor
cefalic adj. m., pl. cefalici; f. cefalică, pl. cefalice cel3 (pop.) adj. pr. antepus m. (~ colnic), g.-d. celui, pl. cei;
f. cea, g.-d. celei, pl. cele; g.-d. pl. m. şi f. celor
cefalină s. f., g.-d. art. cefalinei
cel4 pr.2 m., g.-d. celui, pl. cei; f. cea, g.-d. celei, pl. cele; g.-d.
cefalită s. f., g.-d. art. cefalitei; pl. cefalite
pl. m. şi f. celor (cel bun = elevul bun; cel mai bun = cel mai
cefalograf (desp. -lo-graf) s. n., pl. cefalografe bun elev; cel de acolo; cel de-al treilea = cel de-al treilea elev;
cefalografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. cefalografia, g.-d. art. Cei trei [= cei trei elevi] sunt olimpici.; şi în cel ce)
cefalografiei; pl. cefalografii, art. cefalografiile (desp. -fi‑i-) ce-l (în tempo rapid) pr. + pr. (~ preocupă? = Ce îl
cefalometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. cefalometria, g.-d. preocupă?)
cefalometrii, art. cefalometriei cela (pop.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~), g.-d.
cefalometru (desp. -me-tru) s. n., art. cefalometrul; pl. celuia, pl. ceia; f. ceea, g.-d. celeia, pl. celea; g.-d. pl. m.
cefalometre şi f. celora
cefalopod s. n., pl. cefalopode celafibră (fibră de celuloză) (desp. -fi-bră) s. f., g.-d. art.
cefalorahidian (desp. -di-an) adj. m., pl. cefalorahidieni celafibrei; pl. celafibre
(desp. -di-eni); f. cefalorahidiană, pl. cefalorahidiene celaperm s. n.
cefaloscopic (desp. -los-co-/-lo-sco-) adj. m., pl. celar (reg.) s. n., pl. celare
cefaloscopici; f. cefaloscopică, pl. cefaloscopice celălalt pr. m., adj. pr. m., g.-d. celuilalt, pl. ceilalţi (desp.
cefaloscopie (desp. -los-co-/-lo-sco-) s. f., art. cefaloscopia, cei-), g.-d. celorlalţi; f. cealaltă, g.-d. celeilalte, pl. celelalte,
g.-d. cefaloscopii, art. cefaloscopiei g.-d. celorlalte
cefalotorace s. n., art. cefalotoracele; pl. cefalotorace celărel (pop.) s. n., pl. celărele
cefar s. n., pl. cefare +cel care pr. m. + pr., g.-d. celui care, pl. cei care; f. cea care,
cefeidă s. f., g.-d. art. cefeidei; pl. cefeide g.-d. celei care, pl. cele care; g.-d. pl. m. şi f. celor care
+ce fel de loc. adj. pr. !cel ce pr. m. + pr.3, g.-d. celui ce, pl. cei ce; f. cea ce (înv.),
g.-d. celei ce, pl. cele ce; g.-d. pl. m. şi f. celor ce
ceferist (feroviar român) s. m., pl. ceferişti
celebra (a ~) (desp. -le-bra) vb., ind. prez. 1 sg. celebrez,
ceferistă s. f., g.-d. art. ceferistei; pl. ceferiste
3 celebrează; conj. prez. 1 sg. să celebrez, 3 să celebreze
cegă s. f., g.-d. art. cegii; pl. cegi
celebrare (desp. -le-bra-) s. f., g.-d. art. celebrării; pl.
!ceh adj. m., s. m., pl. cehi; adj. f. cehă, pl. cehe celebrări
cehă (limbă) s. f., g.-d. art. cehei celebraţie (rar) (desp. -le-bra-ţi-e) s. f., art. celebraţia (desp.
!cehăi (a ~) (a stărui; a sili; a lătra) (reg.) vb., ind. prez. -ţi-a), g.-d. art. celebraţiei; pl. celebraţii, art. celebraţiile
1 sg. şi 3 pl. cehăiesc, 3 sg. cehăieşte, imperf. 1 cehăiam; (desp. -ţi-i-)
conj. prez. 1 sg. să cehăiesc, 3 să cehăiască celebritate (desp. -le-bri-) s. f., g.-d. art. celebrităţii; pl.
cehesc adj. m., f. cehească; pl. m. şi f. ceheşti celebrităţi
ceheşte adv. celebru (desp. -le-bru) adj. m., pl. celebri; f. celebră, pl.
cehoaică s. f., g.-d. art. cehoaicei; pl. cehoaice celebre
cehoslovac (din (fosta) Cehoslovacia) (desp. -hos‑lo-/ celenterat s. n., pl. celenterate
‑ho‑slo-) adj. m., s. m., pl. cehoslovaci; adj. f., s. f. celerimetru (rar) (desp. -me-tru) s. n., art. celerimetrul; pl.
cehoslovacă, pl. cehoslovace celerimetre
ceho–slovac (dintre Cehia şi Slovacia) adj. m., pl. celeritate s. f., g.-d. art. celerităţii
ceho‑slovaci; f. ceho–slovacă, pl. ceho–slovace celest (livr.) adj. m., pl. celeşti; f. celestă, pl. celeste
cei1 adj. v. cel2 celestă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. celestei; pl.
cei2 art. v. cel1 celeste
cei3 pr. v. cel3 celestin s. m., pl. celestini
ce-i1 (în tempo rapid) pr. + pr. (~ preocupă? = Ce îi preocupă?) celestină s. f., g.-d. art. celestinei
+ce-i2 (în tempo rapid) pr. + vb. (~ cu el? = Ce e cu el?) celibat s. n.
cel1 adv. (marcă de superlativ la adverbe) (eleva ~ mai celibatar s. m., pl. celibatari
bine pregătită, elevii ~ mai bine pregătiţi) celibatară s. f., g.-d. art. celibatarei; pl. celibatare
1
Şi marcă a superlativului relativ.
2
Semiindependent.
3
Considerat la limita dintre compus şi grup liber.
357 centrifuga
celioscopie (desp. -li-os-co-/-o-sco-) s. f., art. celioscopia, +Centaurul (constelaţie) (desp. -ta-u-) s. propriu m.
g.‑d. celioscopii, art. celioscopiei art., neart. Centaur (În ~ se află cea mai apropiată stea de
cella (lat.) s. f. sistemul solar.)
celochit s. n. centenar1 adj. m., pl. centenari; f. centenară, pl. centenare
celofan s. n. centenar2 s. n., pl. centenare
celofibră (ţesătură) (desp. -fi-bră) s. f., g.-d. art. celofibrei centezimal adj. m., pl. centezimali; f. centezimală, pl.
celoidină (desp. -lo-i-) s. f., g.-d. art. celoidinei centezimale
celolână s. f., g.-d. art. celolânii centezimă s. f., g.-d. art. centezimei
celom s. n. centiar (desp. -ti-ar) s. m., pl. centiari
celomat s. n., pl. celomate centigrad1 (desp. -ti-grad) adj. m., pl. centigrazi; f.
celostat (desp. -los-tat/-lo-stat) s. n., pl. celostate centigradă, pl. centigrade
celsit s. n. centigrad2 (desp. -ti-grad) s. n., pl. centigrade
celt adj. m., s. m., pl. celţi; adj. f., s. f. celtă, pl. celte centigram (desp. -ti-gram) s. n., pl. centigrame; simb. cg
celta (fibră) s. f., g.-d. art. celtei centilitru (desp. -li-tru) s. m., art. centilitrul; pl. centilitri,
art. centilitrii; simb. cl
!celtă (limbă) s. f., g.-d. art. celtei
centimă s. f., g.-d. art. centimei; pl. centime
celtic adj. m., pl. celtici; f. celtică, pl. celtice
centimetru1 (panglică de măsurat) (desp. -me-tru) s. n.,
celui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. celuiesc,
art. centimetrul; pl. centimetre
3 sg. celuieşte, imperf. 1 celuiam; conj. prez. 1 sg. să
celuiesc, 3 să celuiască centimetru2 (unitate de măsură) (desp. -me-tru) s. m., art.
centimetrul; pl. centimetri, art. centimetrii; simb. cm
celuială (reg.) s. f., g.-d. art. celuielii; pl. celuieli
centiron (centură) s. n., pl. centiroane
celuitor (reg.) (desp. -lu-i-) adj. m., s. m., pl. celuitori; adj.
f., s. f. sg. şi pl. celuitoare centon s. n., pl. centoane
celular1 adj. m., pl. celulari; f. celulară, pl. celulare centra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. centrez, 3 centrează; conj.
prez. 1 sg. să centrez, 3 să centreze
celular2 s. n., pl. celulare
centrafrican (desp. -tra-fri-) adj. m., s. m., pl. centrafricani;
celulă s. f., g.-d. art. celulei; pl. celule
adj. f., s. f. centrafricană, pl. centrafricane (dar: Republica
celulită s. f., g.-d. art. celulitei
Centrafricană s. propriu f. art.)
celuloid s. n.
+centrafricancă (locuitoare din Republica Centrafricană)
celuloză s. f., g.-d. art. celulozei; pl. celuloze (desp. -tra-fri-) s. f., g.-d. art. centrafricancei; pl.
celulozic adj. m., pl. celulozici; f. celulozică, pl. celulozice centrafricance
+ce mai loc. interj. centraj s. n., pl. centraje
cement (agent pulverulent, material dentar) s. n., pl. central adj. m., pl. centrali; f. centrală, pl. centrale
cementuri centrală s. f., g.-d. art. centralei; pl. centrale
!cementa (a ~) (a trata dinţii/oţelul) vb., ind. prez. 1 sg. +central-european (desp. -e-u-, -pean) adj. m., s. m.,
cementez, 3 cementează; conj. prez. 1 sg. să cementez, 3 pl. central-europeni; adj. f., s. f. central-europeană, pl.
să cementeze central-europene
!cementare (tratarea dinţilor/oţelului) s. f., g.-d. art. centralism s. n.
cementării; pl. cementări
!centralist adj. m., pl. centralişti; adj. f., s. f. centralistă
cementită s. f., g.-d. art. cementitei; pl. cementite (persoană), pl. centraliste
cenaclu (desp. -na-clu) s. n., art. cenaclul; pl. cenacluri centraliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. centralizez, 3
cenestezie (impresie, sensibilitate) (desp. ce-nes-/cen-es-) centralizează; conj. prez. 1 sg. să centralizez, 3 să
s. f., art. cenestezia, g.-d. cenestezii, art. cenesteziei centralizeze
cenobit s. m., pl. cenobiţi centralizare s. f., g.-d. art. centralizării; pl. centralizări
cenobitism s. n. centralizator1 adj. m., pl. centralizatori; f. sg. şi pl.
cenomanian1 (desp. -ni-an) adj. m., pl. cenomanieni (desp. centralizatoare
-ni-eni); f. cenomaniană, pl. cenomaniene centralizator2 s. n., pl. centralizatoare
cenomanian2 (desp. -ni-an) s. n. centralizaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. centralizaţia
!cenotaf s. n., pl. cenotafuri (desp. -ţi-a), g.-d. art. centralizaţiei; pl. centralizaţii, art.
cens s. n., pl. censuri centralizaţiile (desp. -ţi-i-)
cent s. m., pl. cenţi; (centul SUA) abr. c./ct. centrare s. f., g.-d. art. centrării; pl. centrări
centaur (fiinţă mitologică; ornament) (desp. -ta-ur) s. m., centrifug adj. m., pl. centrifugi; f. centrifugă, pl. centrifuge
pl. centauri centrifuga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. centrifughez, 2 sg.
centauromahie (desp. -ta-u-) s. f., art. centauromahia, centrifughezi, 3 centrifughează; conj. prez. 1 sg. să
g.‑d. centauromahii, art. centauromahiei centrifughez, 2 sg. să centrifughezi, 3 să centrifugheze
centrifugal 358
centrifugal (înv.) adj. m., pl. centrifugali; f. centrifugală, cenzurabil adj. m., pl. cenzurabili; f. cenzurabilă, pl.
pl. centrifugale cenzurabile
centrifugare s. f., g.-d. art. centrifugării; pl. centrifugări cenzurare s. f., g.-d. art. cenzurării; pl. cenzurări
centrifugă s. f., g.-d. art. centrifugei; pl. centrifuge cenzură s. f., g.-d. art. cenzurii; pl. cenzuri
centripet adj. m., pl. centripeţi; f. centripetă, pl. centripete cep s. n., pl. cepuri
centripetal (înv.) adj. m., pl. centripetali; f. centripetală, pl. cepăi (a ~) (a lipăi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
centripetale cepăiesc, 3 sg. cepăieşte, imperf. 1 cepăiam; conj. prez. 1
centrism s. n. sg. să cepăiesc, 3 să cepăiască
centrist adj. m., s. m., pl. centrişti; adj. f., s. f. centristă, cepăit (lipăit) (reg.) s. n., pl. cepăituri
pl. centriste cepchen (înv.) s. n., pl. cepchene
centrosferă (desp. -tros-fe-/-tro-sfe-) s. f., g.-d. art. cepeleag (reg.) adj. m., pl. cepelegi; f. cepeleagă, pl. cepelege
centrosferei cepui (a ~) (a pune cepuri; a curăţa arbori) (reg., rar) vb.,
centrospermă (desp. -tros-per-/-tro-sper-) s. f., g.-d. art. ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cepuiesc, 3 sg. cepuieşte, imperf. 1
centrospermei; pl. centrosperme cepuiam; conj. prez. 1 sg. să cepuiesc, 3 să cepuiască
centrozom s. m., pl. centrozomi cepuit (acţiunea de a pune cepuri; de a curăţa arbori)
centru1 (punct anatomic, jucător) s. m., art. centrul; pl. (rar) s. n.
centri, art. centrii cepuşoară s. f., g.-d. art. cepuşoarei; pl. cepuşoare
centru2 (punct central, localitate, instituţie) s. n., art. cepuşor s. n., pl. cepuşoare
centrul; pl. centre cer1 (arbore) s. m., pl. ceri
centruire s. f., g.-d. art. centruirii cer2 (bolta cerească) s. n., pl. ceruri
+centrul (în ~) prep. + s. n. cerambicid s. n., pl. cerambicide
centumvir s. m., pl. centumviri ceramic adj. m., pl. ceramici; f. ceramică, pl. ceramice
centumviral (rar) adj. m., pl. centumvirali; f. centumvirală, ceramică s. f., g.-d. art. ceramicii; (varietăţi; obiecte) pl.
pl. centumvirale ceramici
centumvirat s. n. ceramist s. m., pl. ceramişti
centuplu (rar) (desp. -tu-plu) adj. m., pl. centupli; f. ceramistă s. f., g.-d. art. ceramistei; pl. ceramiste
centuplă, pl. centuple cerargirit (desp. ce-rar-/cer-ar-) s. n.
centură s. f., g.-d. art. centurii; pl. centuri cerat adj. m., pl. ceraţi; f. cerată, pl. cerate
centuriat (rar) (desp. -ri-at) adj. m., pl. centuriaţi; f. ceratit s. m., pl. ceratiţi
centuriată, pl. centuriate cerărit (înv.) s. n.
centurie (desp. -ri-e) s. f., art. centuria (desp. -ri-a), g.-d. cerb s. m., pl. cerbi
art. centuriei; pl. centurii, art. centuriile -(desp. ri-i-) cerbărie (rar) s. f., art. cerbăria, g.-d. art. cerbăriei; pl.
centurion (comandant) (desp. -ri-on) s. m., pl. centurioni cerbării, art. cerbăriile (desp. -ri-i-)
cenuroză s. f., g.-d. art. cenurozei; pl. cenuroze cerber (paznic) s. m., pl. cerberi
cenuşar1 (copist; arbore) s. m., pl. cenuşari !Cerberul (câinele de pază al Infernului) s. propriu m.
cenuşar2 (cutie; atelier; urnă) s. n., pl. cenuşare art., neart. Cerber (Dante l-a întâlnit pe ~ în Infern.)
cenuşă s. f., art. cenuşa, g.-d. art. cenuşii; pl. cenuşi cerbice (rar, înv.) s. f., g.-d. art. cerbicii
+Cenuşăreasa (personaj) s. propriu f. art., g.-d. art. cerbicie s. f., art. cerbicia, g.-d. cerbicii, art. cerbiciei
Cenuşăresei +cerb-lopătar (specie de cerbi) s. m., pl. cerbi-lopătari
cenuşăreasă s. f., g.-d. art. cenuşăresei; pl. cenuşărese cerboaică s. f., g.-d. art. cerboaicei; pl. cerboaice
cenuşări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cenuşăresc, cerc s. n., pl. cercuri
3 sg. cenuşăreşte, imperf. 1 cenuşăream; conj. prez. 1 sg. cerca (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. cerc, 2 sg. cerci, 3
să cenuşăresc, 3 să cenuşărească cearcă; conj. prez. 1 sg. să cerc, 3 să cerce; imper. 2 sg.
cenuşărit (rar) s. n. afirm. cearcă
cenuşerniţă (pop.) s. f., g.-d. art. cenuşerniţei; pl. cercar s. m., pl. cercari
cenuşerniţe cercănat adj. m., pl. cercănaţi; f. cercănată, pl. cercănate
cenuşiu1 adj. m., f. cenuşie; pl. m. şi f. cenuşii, art. m. cercănel (rar) s. n., pl. cercănele
cenuşiii (desp. şi-ii) f. cenuşiile (desp. -şi-i-) cercătoare (înv.) s. f., g.-d. art. cercătoarei; pl. cercătoare
cenuşiu2 s. n., art. cenuşiul cercător (înv.) s. m., pl. cercători
cenzitar adj. m., pl. cenzitari; f. cenzitară, pl. cenzitare cercătură (înv.) s. f., g.-d. art. cercăturii; pl. cercături
cenzor s. m., pl. cenzori cercel s. m., pl. cercei
cenzura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cenzurez, 3 cenzurează; cercelat adj. m., pl. cercelaţi; f. cercelată, pl. cercelate
conj. prez. 1 sg. să cenzurez, 3 să cenzureze cerceloi (rar) s. m., pl. cerceloi, art. cerceloii
359 cert
cerceluş s. m., pl. cerceluşi ceremonie s. f., art. ceremonia, g.-d. art. ceremoniei; pl.
cerceta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cercetez, 3 cercetează; conj. ceremonii, art. ceremoniile (desp. ni-i-)
prez. 1 sg. să cercetez, 3 să cerceteze ceremonios (desp. -ni-os) adj. m., pl. ceremonioşi; f.
cercetare s. f., g.-d. art. cercetării; pl. cercetări ceremonioasă, pl. ceremonioase
cercetaş s. m., pl. cercetaşi cerenţel s. m., pl. cerenţei, art. cerenţeii
cercetaşă s. f., art. cercetaşa, g.-d. art. cercetaşei; pl. cercetaşe cerere s. f., g.-d. art. cererii; pl. cereri
cercetăşie s. f., art. cercetăşia, g.-d. cercetăşii, art. cercetăşiei Ceres (zeiţă; planetă) s. propriu f., g.-d. lui Ceres
cercetător adj. m., s. m., pl. cercetători; adj. f., s. f. sg. şi ceresc adj. m., f. cerească; pl. m. şi f. cereşti
pl. cercetătoare cerezină s. f., g.-d. art. cerezinei; pl. cerezine
cercevea s. f., art. cerceveaua, g.-d. art. cercevelei; pl. cergă s. f., g.-d. art. cergii; pl. cergi
cercevele cerinţă s. f., g.-d. art. cerinţei; pl. cerinţe
cerchez adj. m., s. m., pl. cerchezi; adj. f., s. f. cercheză, pl.
cerithium (lat. şt.) (desp. -thi-um) s. n.
cercheze
ceriu [riu pron. rĭu] s. n., art. ceriul; simb. Ce
cercheză (limbă) s. f., g.-d. art. cerchezei
cernavodean adj. m., s. m., pl. cernavodeni; adj. f.
cerchezesc (rar) adj. m., f. cerchezească; pl. m. şi f.
cernavodeană, pl. cernavodene
cerchezeşti
cernavodeancă s. f., g.-d. art. cernavodencei; pl. cernavodence
cerchist adj. m., s. m., pl. cerchişti; adj. f., s. f. cerchistă,
pl. cerchiste cerne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cern, 3 sg. cerne;
conj. prez. 1 sg. să cern, 3 să cearnă; ger. cernând; part.
cerci s. m. pl., art. cercii
cernut
cercopitec s. m., pl. cercopiteci
cerneală1 (cernire) (pop., înv.) s. f., g.-d. art. cernelii; pl.
cercosporioză (desp. -cos-po-ri-o-/-co-spo-) s. f., g.-d. art.
cerneli
cercosporiozei
cerneală2 (substanţă) s. f., g.-d. art. cernelii; (sorturi) pl.
cercui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cercuiesc,
cerneluri
3 sg. cercuieşte, imperf. 1 cercuiam; conj. prez. 1 sg. să
cercuiesc, 3 să cercuiască cernere s. f., g.-d. art. cernerii; pl. cerneri
cercuială (înv.) s. f., g.-d. art. cercuielii; pl. cercuieli cerni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cernesc, 3 sg.
cercuire s. f., g.-d. art. cercuirii; pl. cercuiri cerneşte, imperf. 1 cerneam; conj. prez. 1 sg. să cernesc,
3 să cernească
cercuit (înv.) s. n.
cernire (pop.) s. f., g.-d. art. cernirii; pl. cerniri
cercuitor (înv.) (desp. -cu-i-) s. m., pl. cercuitori
cernit (rar) s. n.
cerculeţ s. n., pl. cerculeţe
cernoziom (desp. -ziom) s. n., (varietăţi) pl. cernoziomuri
cercurel (rar) s. n., pl. cercurele
cercuşor (rar) s. n., pl. cercuşoare cernuşcă s. f., g.-d. art. cernuştii; pl. cernuşti
!cerdac s. n., pl. cerdacuri cernut s. n.
cerdăcel (rar) s. n., pl. cerdăcele cerografie (desp. -ro-gra-) s. f., art. cerografia, g.-d.
cerografii, art. cerografiei
cerdăcuţ (rar) s. n., pl. cerdăcuţe
ceroplastică (desp. -ro-plas-) s. f., g.-d. art. ceroplasticii
cere (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cer, 3 sg. cere; conj.
prez. 1 sg. să cer, 3 să ceară; ger. cerând; part. cerut ceros adj. m., pl. ceroşi; f. ceroasă, pl. ceroase
cereală (desp. -re-a-) s. f., g.-d. art. cerealei; pl. cereale cerşetoare s. f., g.-d. art. cerşetoarei; pl. cerşetoare
cerealier (desp. -re-a-li-er) adj. m., pl. cerealieri; f. cerşetor s. m., pl. cerşetori
cerealieră, pl. cerealiere cerşetoresc (rar) adj. m., f. cerşetorească; pl. m. şi f.
cerealist (rar) (desp. -re-a-) s. m., pl. cerealişti cerşetoreşti
!cerebel s. n., pl. cerebele cerşetori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cerşetoresc,
cerebelos adj. m., pl. cerebeloşi; f. cerebeloasă, pl. cerebeloase 3 sg. cerşetoreşte, imperf. 1 cerşetoream; conj. prez. 1 sg.
cerebral (desp. -re-bral) adj. m., pl. cerebrali; f. cerebrală, să cerşetoresc, 3 să cerşetorească
pl. cerebrale cerşetorie s. f., art. cerşetoria, g.-d. art. cerşetoriei; pl.
cerebralitate (rar) (desp. -re-bra-) s. f., g.-d. art. cerebralităţii cerşetorii, art. cerşetoriile (desp. -ri-i-)
cerebroid (desp. -re-bro-) adj. m., pl. cerebroizi; f. cerşetorime s. f., g.-d. art. cerşetorimii
cerebroidă, pl. cerebroide cerşetorit (rar) s. n.
cerebrospinal (desp. -re-bros-pi-/-bro-spi-) adj. m., pl. cerşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cerşesc, 3 sg. cerşeşte,
cerebrospinali; f. cerebrospinală, pl. cerebrospinale imperf. 1 cerşeam; conj. prez. 1 sg. să cerşesc, 3 să
cerebrozidă (desp. -re-bro-) s. f., g.-d. art. cerebrozidei; pl. cerşească
cerebrozide cerşit s. n.
ceremonial (desp. -ni-al) s. n., pl. ceremoniale/ceremonialuri cert adj. m., pl. cerţi; f. certă, pl. certe
certa 360
certa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cert, 2 sg. cerţi, 3 ceartă; cetaş (pop., înv.) s. m., pl. cetaşi
conj. prez. 1 sg. să cert, 3 să certe; imper. 2 sg. afirm. cetate s. f., g.-d. art. cetăţii; pl. cetăţi
ceartă cetăţean s. m., voc. cetăţene; pl. cetăţeni
certare (înv.) s. f., g.-d. art. certării; pl. certări
cetăţeană s. f., g.-d. art. cetăţenei; pl. cetăţene
certăreţ adj. m., pl. certăreţi; f. certăreaţă, pl. certăreţe
cetăţeancă (fam.) s. f., g.-d. art. cetăţencei; pl. cetăţence
certifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. certific, 2 sg. certifici, 3
cetăţenesc adj. m., f. cetăţenească; pl. m. şi f. cetăţeneşti
certifică; conj. prez. 1 sg. să certific, 3 să certifice
cetăţeneşte adv.
certificare s. f., g.-d. art. certificării; pl. certificări
cetăţenie s. f., art. cetăţenia, g.-d. art. cetăţeniei; pl. cetăţenii
certificat s. n., pl. certificate
cetăţuie s. f., art. cetăţuia, g.-d. art. cetăţuii; pl. cetăţui
certitudine s. f., g.-d. art. certitudinii; pl. certitudini
cerui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ceruiesc, 3 sg. cetenă s. f., g.-d. art. cetenei; pl. cetene
ceruieşte, imperf. 3 sg. ceruia; conj. prez. 1 sg. să cetera (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ceter, 3 ceteră;
ceruiesc, 3 să ceruiască conj. prez. 1 sg. să ceter, 3 să cetere
ceruială s. f., g.-d. art. ceruielii; pl. ceruieli ceteraş (reg.) s. m., pl. ceteraşi
ceruire s. f., g.-d. art. ceruirii; pl. ceruiri ceteră (reg.) s. f., g.-d. art. ceterii; pl. ceteri
ceruit s. n., pl. ceruituri cetină s. f., g.-d. art. cetinii; pl. cetini
ceruleu (pigment mineral) s. n., art. ceruleul cetiniş (rar) s. n., pl. cetinişuri
cerul-gurii s. n., g.-d. art. cerului-gurii cetiniţă (rar) s. f., g.-d. art. cetiniţei; pl. cetiniţe
cerumen s. n. cetioară (desp. -ti-oa-) s. f., g.-d. art. cetioarei; pl. cetioare
cerut s. n. cetlui (a ~) (reg.) (desp. ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
ceruză s. f., g.-d. art. ceruzei cetluiesc, 3 sg. cetluieşte, imperf. 1 cetluiam; conj. prez. 1
ceruzit s. n. sg. să cetluiesc, 3 să cetluiască
cervană s. f., g.-d. art. cervanei; pl. cervane cetnic s. m., pl. cetnici
cervical adj. m., pl. cervicali; f. cervicală, pl. cervicale cetoacidoză (desp. -to-a-) s. f., g.-d. art. cetoacidozei
cervicită s. f., g.-d. art. cervicitei; pl. cervicite cetonă s. f., g.-d. art. cetonei; pl. cetone
cervid s. n., pl. cervide +cetonic adj. m., pl. cetonici; f. cetonică, pl. cetonice
cervin adj. m., pl. cervini; f. cervină, pl. cervine cetonurie (desp. -to-nu-/-ton-u-) s. f., art. cetonuria, g.-d.
cerviş (înv.) s. n., pl. cervişuri cetonurii, art. cetonuriei
cervix s. n. cetosteroid (desp. -tos-te-/-to-ste-) s. m.
+cervu (literă chirilică) s. m., pl. cervu cetoză s. f., g.-d. art. cetozei
cescuţ (reg.) s. n., pl. cescuţuri ceţos adj. m., pl. ceţoşi; f. ceţoasă, pl. ceţoase
cesiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg. cesionez, ceucă (reg.) (desp. ceu-) s. f., g.-d. art. ceucii; pl. ceuci
3 cesionează; conj. prez. 1 sg. să cesionez, 3 să cesioneze ceucuţă (desp. ceu-) s. f., g.-d. art. ceucuţei; pl. ceucuţe
cesionar (desp. -si-o-) s. m., pl. cesionari ceva1 (oarecare/o anumită cantitate) adj. pr. invar. (Ai
cesionară (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. cesionarei; pl. cesionare ~ bani?)
cesiu [siu pron. sĭu] s. n., art. cesiul; simb. Cs ceva2 pr. invar. (Ţi-am adus ~.)
cesiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. cesiunii; pl. cesiuni ceva3 (puţin) adv. (A progresat ~.; ~ mai bine)
cest1 (înv.) s. n., pl. cesturi +ceva-ceva (puţin) adv.
cest2 (pop., înv.) adj. pr. antepus m. (~ om), g.-d. cestui, +ceva (mai ~) loc. adj., loc. adv. (E o ninsoare mai ceva ca
pl. ceşti; f. ceastă, g.-d. cestei, pl. ceste; g.-d. pl. m. şi f.
iarna. Ninge mai ceva ca iarna.)
cestor
cevaşi (înv., reg.) pr. invar.
cesta (pop., înv.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~),
g.-d. cestuia, pl. ceştia (desp. -tia/-ti-a); f. ceasta, g.-d. cevaşilea (pop.) pr. invar.
cesteia, pl. cestea (desp. -tea); g.-d. pl. m. şi f. cestora ceviană (desp. -vi-a-) s. f., g.-d. art. cevienei; pl. ceviene
cestălalt (pop., rar) pr. m., adj. pr. m., g.-d. cestuilalt, pl. ceylonez [cey pron. čeĭ] adj. m., s. m., pl. ceylonezi; adj. f.,
ceştilalţi, g.-d. cestorlalţi; f. ceastălaltă, g.-d. cesteilalte, pl. s. f. ceyloneză, pl. ceyloneze
cestelalte, g.-d. cestorlalte cezar (împărat) s. m., pl. cezari
cestod s. n., pl. cestode !Cezar/(lat.) Caesar (personalitate romană) s. propriu m.
cesuleţ s. n., pl. cesuleţe cezarian (desp. -ri-an) adj. m., pl. cezarieni (desp. -ri-eni);
ceşculiţă (rar) s. f., g.-d. art. ceşculiţei; pl. ceşculiţe f. cezariană, pl. cezariene
ceşcuţă s. f., g.-d. art. ceşcuţei; pl. ceşcuţe cezariană (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. cezarienei (desp.
cetaceu (animal) s. n., art. cetaceul; pl. cetacee -ri‑e-); pl. cezariene
cetaceum (grăsime) (desp. -ce-um) s. n. cezarism s. n.
361 chelner
cezarotomie s. f., art. cezarotomia, g.-d. art. cezarotomiei; chefir s. n., pl. chefiruri
pl. cezarotomii, art. cezarotomiile (desp. -mi-i-) chefliu (desp. che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f.
cezură s. f., g.-d. art. cezurii; pl. cezuri cheflie, pl. m. şi f. cheflii
+CFR [cit. čefere] s. n., art. CFR-ul [cit. čefereul] chefni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefneşte, 3 pl.
!cha-cha-cha (sp.) [ch pron. č] s. n., art. cha-cha-chaul chefnesc, imperf. 3 sg. chefnea; conj. prez. 3 să chefnească
+chakra (sanscr.) [ch pron. č] (desp. cha-kra) s. f., g.-d. art. chefnit (rar) s. n., pl. chefnituri
chakrei; pl. chakre chefos (reg.) adj. m., pl. chefoşi; f. chefoasă, pl. chefoase
+challenge (engl.) [pron. rom. čelenğ] s. n., pl. chefui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chefuiesc, 3 sg.
challenge‑uri [pron. čelenğuri] chefuieşte, imperf. 1 chefuiam; conj. prez. 1 sg. să
!challenger (engl.) [pron. rom. čelenğăr] s. m., pl. chefuiesc, 3 să chefuiască
challengeri [pron. čelenğări] chefuleţ (fam.) s. n., pl. chefuleţe
!chalonă [ch pron. gr. h] s. f. chefuşor (rar) s. n., pl. chefuşoare
!chamois (piele) (fr.) [pron. şamŭa] (desp. -mois) s. n. !chehaia (înv.) s. f., art. chehaiaua, g.-d. art. chehaialei; pl.
chamosit [ch, s pron. fr. ş, z] s. n. chehaiale
champlevé (fr.) [pron. şãləve] (desp. champ-le-) s. n. !chehaialâc (înv.) s. n.
chardonnay (varietate de viţă-de-vie/de vin) (fr.) [pron. chei s. n., pl. cheiuri
şardone] s. n., art. chardonnay-ul [pron. şardoneul]; cheiaj (desp. che-iaj) s. n.
(porţii; sorturi) pl. chardonnay-uri [pron. şardoneuri] cheie s. f., art. cheia, g.-d. art. cheii; pl. chei
charleston (engl.) [pron. čarlston] (desp. charles-) s. n., pl. cheie de boltă s. f. + prep. + s. f.
charlestonuri [pron. čarlstonuri]
cheilită (desp. che-i-) s. f., g.-d. art. cheilitei
charmeuse (fr.) [pron. şarmöz] (desp. -meu-) s. f.
!cheiropter (desp. che-i-rop-ter/-ro-pter) s. n., pl. cheiroptere
charter (engl.) [pron. čartăr] s. n., pl. chartere
cheiţă s. f., g.-d. art. cheiţei; pl. cheiţe
chartism [ch pron. engl. č] s. n.
chel adj. m., pl. chei; f. cheală, pl. chele
!chartist [ch pron. engl. č] adj. m., s. m., pl. chartişti; adj.
f., s. f. chartistă, pl. chartiste chelar s. m., pl. chelari
chartreuse (fr.) [pron. şartröz] (desp. -treu-) s. f., (porţii) chelălăi (a ~) vb., ind. prez. 3 chelălăie, imperf. 3 pl.
pl. chartreuse chelălăiau; conj. prez. 3 să chelălăie
chat (engl.) [pron. čet] s. n., pl. chaturi [pron. četuri] chelălăială s. f., g.-d. art. chelălăielii; pl. chelălăieli
+chatbot (engl.) [pron. četbot] s. n., pl. chatboturi [pron. chelălăit s. n.
četboturi] chelălăitură (desp. -lă-i-) s. f., g.-d. art. chelălăiturii; pl.
chateaubriand (fel de friptură) (fr.) [pron. şatobriã] chelălăituri
(desp. -teau-bri-) s. n., (porţii) pl. chateaubriand-uri chelăreasă s. f., g.-d. art. chelăresei; pl. chelărese
[pron. şatobriãuri] chelăriţă s. f., g.-d. art. chelăriţei; pl. chelăriţe
Chateaubriand (scriitor francez) [pron. şatobriã] s. chelbe (pop.) s. f., g.-d. art. chelbei
propriu chelbos (pop.) adj. m., s. m., pl. chelboşi; adj. f., s. f.
chattian [ch pron. fr. ş] (desp. -ti-an) s. n., art. chattianul chelboasă, pl. chelboase
cheag s. n., pl. cheaguri chelboşi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chelboşesc,
chec s. n., pl. checuri 3 sg. chelboşeşte, imperf. 1 chelboşeam; conj. prez. 1 sg.
!checheriţă (reg.) s. f., g.-d. art. checheriţei; pl. checheriţe să chelboşesc, 3 să chelboşească
+check-in (engl.) [check pron. ček] s. n., art. check-inul cheleean [ch pron. fr. ş] (desp. -le-ean) s. n.
+checklist (engl.) [check pron. ček] s. n. chelen s. n.
cheddar v. cedar chelfăneală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chelfănelii; pl.
cheeseburger (engl.) [pron. čizburgăr] (desp. cheese-) s. chelfăneli
m., pl. cheeseburgeri [pron. čizburgări] chelfăni (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
+cheesecake (engl.) [pron. čizkeĭk] s. n., pl. cheesecake-uri chelfănesc, 3 sg. chelfăneşte, imperf. 1 chelfăneam; conj.
[pron. čizkeĭkuri] prez. 1 sg. să chelfănesc, 3 să chelfănească
+chef1 (fr.) [pron. şef] s. m., pl. chefi [pron. şefi] cheli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chelesc, 3 sg. cheleşte,
chef2 s. n., pl. chefuri imperf. 1 cheleam; conj. prez. 1 sg. să chelesc, 3 să
chelească
chefal s. m., pl. chefali
chelicer s. n., pl. chelicere
chefălui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
chefăluiesc, 3 sg. se chefăluieşte, imperf. 1 sg. mă chelie s. f., art. chelia, g.-d. art. cheliei; pl. chelii, art. cheliile
chefăluiam; conj. prez. 1 sg. să mă chefăluiesc, 3 să se (desp. -li-i-)
chefăluiască; imper. 2 sg. afirm. chefăluieşte-te; ger. chelifer s. m., pl. cheliferi
chefăluindu-mă chelner s. m., pl. chelneri
chelneriţă 362
chelneriţă s. f., g.-d. art. chelneriţei; pl. chelneriţe cheraţiţă (femeie afectată) (înv.) s. f., g.-d. art. cheraţiţei;
cheloid s. n., pl. cheloide pl. cheraţiţe
chelonian (desp. -ni-an) s. m., pl. chelonieni (desp. -ni-eni) chercheleală (fam.) s. f., g.-d. art. cherchelelii; pl. chercheleli
cheltui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cheltuiesc/cheltui, 2 sg. chercheli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cherchelesc,
cheltuieşti/cheltui, 3 sg. cheltuieşte/cheltuie, imperf. 1 3 sg. se chercheleşte, imperf. 1 sg. mă chercheleam; conj.
cheltuiam; conj. prez. 1 sg. să cheltuiesc/să cheltui, 3 să prez. 1 sg. să mă cherchelesc, 3 să se cherchelească; imper.
cheltuiască/să cheltuie 2 sg. afirm. chercheleşte-te; ger. cherchelindu-mă
cheltuială s. f., g.-d. art. cheltuielii; pl. cheltuieli cherci (înv.) s. m., pl. cherci
cheltuire s. f., g.-d. art. cheltuirii cherem (pop., fam.) s. n. (în: la ~ul)
cheltuitor (desp. -tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitori; adj. f., cherestea s. f., art. cheresteaua, g.-d. art. cherestelei; pl.
s. f. sg. şi pl. cheltuitoare cherestele
chema1 (a ~) (a striga) vb., ind. prez. 1 sg. chem, 3 cheamă; cherestegerie (înv.) s. f., art. cherestegeria, g.-d.
conj. prez. 1 sg. să chem, 3 să cheme; imper. 2 sg. afirm. art. cherestegeriei; (depozite) pl. cherestegerii, art.
cheamă cherestegeriile (desp. -ri-i-)
+chema2 (a se ~) (a se numi) vb. refl., ind. prez. 3 sg. mă cherestegiu (înv.) s. m., art. cherestegiul; pl. cherestegii,
cheamă; conj. prez. 3 sg. să mă cheme; ger. chemându-mă art. cherestegiii (desp. -gi-ii)
cherhana s. f., art. cherhanaua, g.-d. art. cherhanalei; pl.
chemare s. f., g.-d. art. chemării; pl. chemări
cherhanale
chemător adj. m., pl. chemători; f. sg. şi pl. chemătoare
chermeză s. f., g.-d. art. chermezei; pl. chermeze
chembrică s. f., g.-d. art. chembricii; (sorturi) pl. chembrici
chernăr s. n., pl. chernăre
chemigrafie (desp. -mi-gra-) s. f., art. chemigrafia, g.-d.
+cherry1 (engl.) [pron. čeri] adj. invar. (roşii ~)
chemigrafii, art. chemigrafiei
!cherry2 (băutură) (engl.) [pron. čeri] s. n., (porţii; sorturi)
chemin de fer (joc de noroc) (fr.) [pron. şmẽdǝfer] s. n.
pl. cherryuri
chemitipie s. f., art. chemitipia, g.-d. chemitipii, art.
!cherry-brandy (engl.) [pron. čeribrendi] s. n., (porţii;
chemitipiei
sorturi) pl. cherry-brandyuri [pron. čeribrendiuri]
chemoreceptor s. m., pl. chemoreceptori
chersin (reg.) s. n., pl. chersine
chemosorbţie (desp. -sorb-ţi-e) s. f., art. chemosorbţia
chervan (înv.) s. n., pl. chervane
(desp. -ţi-a), g.-d. chemosorbţii, art. chemosorbţiei
ches (înv., rar) interj. (în: a face ~)
chemozis s. n.
chesat (înv.) s. n.
chenaf s. m., pl. chenafi
cheson s. n., pl. chesoane
chenar s. n., pl. chenare
chesonier (desp. -ni-er) s. m., pl. chesonieri
chenăraş (rar) s. n., pl. chenăraşe
chestie (lucru; întâmplare) (fam.) s. f., g.-d. art. chestiei;
chenărui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chenăruiesc, pl. chestii, art. chestiile (desp. -ti-i-)
3 sg. chenăruieşte, imperf. 1 chenăruiam; conj. prez. 1 sg.
chestiona (a ~) (desp. -ti-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
să chenăruiesc, 3 să chenăruiască
chestionez, 3 chestionează; conj. prez. 1 sg. să chestionez,
chenopodiacee (desp. -di-a-) s. f., art. chenopodiaceea, 3 să chestioneze
g.‑d. art. chenopodiaceei; pl. chenopodiacee
chestionar (desp. -ti-o-) s. n., pl. chestionare
chenzinal adj. m., pl. chenzinali; f. chenzinală, pl.
chestiune (problemă; întrebare) (desp. -ti-u-) s. f., g.-d.
chenzinale art. chestiunii; pl. chestiuni
chenzină s. f., g.-d. art. chenzinei; pl. chenzine chestor (grad în poliţie, funcţie în parlament) s. m., pl.
chepeng s. n., pl. chepenguri chestori
chera (+ s. propriu f.) (înv.) s. f., g.-d. art. cherei (chera chestură s. f., g.-d. art. chesturii; pl. chesturi
Duduca) cheşchet (înv.) s. n., pl. cheşcheturi
cheramzit s. n. chetă s. f., g.-d. art. chetei; pl. chete
cherapleş (desp. -ra-pleş) (reg.) s. m., pl. cherapleşi !cheutoare (desp. che-u-) s. f., g.-d. art. cheutorii; pl.
cheratină s. f., g.-d. art. cheratinei cheutori
cheratinizare s. f., g.-d. art. cheratinizării chewing-gum (engl.) [pron. čuĭngam] s. n.
cheratinizat adj. m., pl. cheratinizaţi; f. cheratinizată, pl. chezaş (garant, suport) (pop.) s. m., pl. chezaşi
cheratinizate chezaşă s. f., art. chezaşa, g.-d. art. chezaşei; pl. chezaşe
cheratită (inflamaţie) s. f., g.-d. art. cheratitei; pl. cheratite chezăşie s. f., art. chezăşia, g.-d. art. chezăşiei; pl. chezăşii,
cheratoplastie (desp. -to-plas-) s. f., art. cheratoplastia, g.-d. art. chezăşiile (desp. -şi-i-)
art. cheratoplastiei; pl. cheratoplastii, art. cheratoplastiile chezăşui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chezăşuiesc, 3
(desp. -ti-i-) sg. chezăşuieşte, imperf. 1 chezăşuiam; conj. prez. 1 sg.
cheratoză s. f., g.-d. art. cheratozei să chezăşuiesc, 3 să chezăşuiască
363 chilot
chezăşuire s. f., g.-d. art. chezăşuirii; pl. chezăşuiri chiclaz (reg.) (desp. chi-claz) s. n., pl. chiclazuri
+chia s. f. (seminţe de ~) chicot s. n., pl. chicote
chiabur (desp. chia-) adj. m., s. m., pl. chiaburi; adj. f., s. f. chicoteală s. f., g.-d. art. chicotelii; pl. chicoteli
chiabură, pl. chiabure chicoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chicotesc, 3 sg.
chiaburaş (rar) (desp. chia-) s. m., pl. chiaburaşi chicoteşte, imperf. 1 chicoteam; conj. prez. 1 sg. să
chiaburesc (desp. chia-) adj. m., f. chiaburească; pl. m. şi chicotesc, 3 să chicotească
f. chiabureşti chicotit s. n., pl. chicotituri
chiaburi (a se ~) (rar) chia-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. chiculiţă (pop.) s. f., g.-d. art. chiculiţei; pl. chiculiţe
mă chiaburesc, 3 sg. se chiabureşte, imperf. 1 sg. mă chicuţă (reg.) s. f., g.-d. art. chicuţei; pl. chicuţe
chiabuream; conj. prez. 1 sg. să mă chiaburesc, 3 să se chietism (desp. chi-e-) s. n.
chiaburească; imper. 2 sg. afirm. chiabureşte-te; ger.
+chif-chif (fam., înv.) loc. adv.
chiaburindu-mă
chiflă (desp. chi-flă) s. f., g.-d. art. chiflei; pl. chifle
chiaburime (desp. chia-) s. f., g.-d. art. chiaburimii
chiftea s. f., art. chifteaua, g.-d. art. chiftelei; pl. chiftele
chiaburoaică (desp. chia-) s. f., g.-d. art. chiaburoaicei; pl.
chifteluţă s. f., g.-d. art. chifteluţei; pl. chifteluţe
chiaburoaice
chifti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. chifteşte, imperf. 3 pl.
chiaburoi (desp. chia-) s. m., pl. chiaburoi, art. chiaburoii
chifteau; conj. prez. 3 să chiftească
chianti (desp. chian-) (vin) s. n., art. chiantiul (desp. -ti-ul)
chihăi (a ~) (a tuşi, a ameţi cu vorba) (reg.) vb., ind. prez.
Chianti (regiune viticolă) (desp. Chian-) s. propriu n. 1 sg. şi 3 pl. chihăiesc, 3 sg. chihăieşte, imperf. 1 chihăiam;
chiar1 adv. conj. prez. 1 sg. să chihăiesc, 3 să chihăiască
chiar2 (înv.) adj. m., pl. chiari; f. chiară, pl. chiare chihlimbar (desp. chi-hlim-) s. n., (bucăţi, obiecte) pl.
+chiar dacă loc. conjcţ. chihlimbare
+chiar de/chiar să (pop.) loc. conjcţ. chihlimbariu (desp. chi-hlim-) adj. m., f. chihlimbarie; pl.
chiasm (figură de stil) (desp. chi-asm) s. n., pl. chiasme m. şi f. chihlimbarii
chiasmă (formaţiune nervoasă) (desp. chi-as-) s. f., g.-d. +chihuahua (engl.) [pron. čiŭaŭa] s. m.
art. chiasmei; pl. chiasme chil (lichid fiziologic) s. n.
chiau/chiau-chiau interj. chilă (măsură de capacitate; parte a navei) s. f., g.-d. art.
+chiaun (fam.) adj. m., pl. chiauni; f. chiaună, pl. chiaune chilei; pl. chile
chibitcă (rar) s. f., g.-d. art. chibitcei; pl. chibitce Chile (stat) [ch pron. sp. č] s. propriu n. [g.-d. art. statului
chibiţ s. m., pl. chibiţi Chile]
chibiţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. chibiţez, 3 chibiţează; conj. chiler (reg.) s. n., pl. chilere
prez. 1 sg. să chibiţez, 3 să chibiţeze +chili [chi pron. sp. či] s. n., art. chiliul (şi: ~ con carne)
chiblă (desp. chi-blă) s. f., g.-d. art. chiblei; pl. chible chilian [ch pron. sp. č] (desp. -li-an) adj. m., s. m., pl.
chibrit (desp. chi-brit) s. n., pl. chibrituri chilieni (desp. -li-eni); adj. f., s. f. chiliană, pl. chiliene
chibritelniţă (desp. chi-bri-) (rar) s. f., g.-d. art. chiliasm (desp. -li-asm) s. n.
chibritelniţei; pl. chibritelniţe chilie s. f., art. chilia, g.-d. art. chiliei; pl. chilii, art. chiliile
chibz (înv.) s. n., pl. chibzuri (în: a sta în/la chibz, a intra (desp. -li-i-)
în/la chibzuri) chilifer adj. m., pl. chiliferi; f. chiliferă, pl. chilifere
chibzui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chibzuiesc, 3 chilim (pop.) s. n., pl. chilimuri
sg. chibzuieşte, imperf. 1 chibzuiam; conj. prez. 1 sg. să !chilimoţ (reg.) s. n., pl. chilimoaţe
chibzuiesc, 3 să chibzuiască chilin (înv.) adj. m., pl. chilini; f. chilină, pl. chiline
chibzuială s. f., g.-d. art. chibzuielii; pl. chibzuieli chilin (de ~) (înv.) loc. adv.
chibzuinţă s. f., g.-d. art. chibzuinţei chilioară (desp. -li-oa-) s. f., g.-d. art. chilioarei; pl. chilioare
chibzuire s. f., g.-d. art. chibzuirii chilipir s. n., pl. chilipiruri
Chicago (oraş) (engl.) [ch pron. ş] s. propriu n. chilipirgioaică (desp. -gioai-) s. f., g.-d. art. chilipirgioaicei;
chica-voinicului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pl. chilipirgioaice
chicii‑voinicului chilipirgiu s. m., art. chilipirgiul; pl. chilipirgii, art.
chică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chicii; pl. chici chilipirgiii (desp. -gi-ii)
chichineaţă (fam.) s. f., g.-d. art. chichineţei; pl. chichineţe chiliuţă (desp. -li-u-) s. f., g.-d. art. chiliuţei; pl. chiliuţe
chichion (reg.) (desp. -chi-on) s. n., pl. chichioane !chilnă (reg.) s. f., g.-d. art. chilnei; pl. chilne
chichirez (fam.) s. n., pl. chichirezuri chilom1 (măciucă) (înv., reg.) s. n., pl. chiloame
chichiţă s. f., g.-d. art. chichiţei; pl. chichiţe chilom2 (pumn) (înv., reg.) s. m., pl. chilomi
chicinetă s. f., g.-d. art. chicinetei; pl. chicinete chiloman (înv.) s. n., pl. chilomane
chiciură s. f., g.-d. art. chiciurii, pl. chiciuri chilot s. m., pl. chiloţi
chilug 364
chilug adv. (tuns ~) chinezărie (fam.) s. f., art. chinezăria, g.-d. art. chinezăriei;
chim s. n., pl. chimuri pl. chinezării, art. chinezăriile (desp. -ri-i-)
chimen s. m. chinezesc adj. m., f. chinezească; pl. m. şi f. chinezeşti
chimic adj. m., pl. chimici; f. chimică, pl. chimice chinezeşte adv.
!chimicală (fam.) s. f., g.-d. art. chimicalei; pl. chimicale chinezoaică s. f., g.-d. art. chinezoaicei; pl. chinezoaice
+chimico-farmaceutic adj. m., pl. chimico-farmaceutici; f. chingă s. f., g.-d. art. chingii; pl. chingi
chimico-farmaceutică, pl. chimico-farmaceutice chinguliţă s. f., g.-d. art. chinguliţei; pl. chinguliţe
chimie s. f., art. chimia, g.-d. chimii, art. chimiei chinguţă (rar) s. f., g.-d. art. chinguţei; pl. chinguţe
!chimioluminiscenţă (desp. -mi-o-) s. f., g.-d. art. chinidină s. f., g.-d. art. chinidinei; pl. chinidine
chimioluminiscenţei chinină s. f., g.-d. art. chininei; pl. chinine
chimion (desp. -mi-on) s. m. chinolină s. f., g.-d. art. chinolinei
chimion-de-apă (plantă) (desp. -mi-on-) s. m., art. chinologic adj. m., pl. chinologici; f. chinologică, pl.
chimionul-de-apă chinologice
chimion-de-baltă (plantă) (desp. mi-on-) s. m., art. chinonă s. f., g.-d. art. chinonei
chimionul-de-baltă chinonic s. n., pl. chinonice
chimiosinteză (desp. -mi-o-) s. f., g.-d. art. chimiosintezei chinoroz s. n.
chimiotactism (desp. -mi-o-) s. n. chinotehnie s. f., art. chinotehnia, g.-d. chinotehnii, art.
chimiotaxie (desp. -mi-o-) s. f., art. chimiotaxia, g.-d. chinotehniei
chimiotaxii, art. chimiotaxiei chinovar s. n.
chimioterapie (desp. -mi-o-) s. f., art. chimioterapia, g.-d. chinovial (desp. -vi-al) adj. m., pl. chinoviali; f. chinovială,
chimioterapii, art. chimioterapiei
pl. chinoviale
chimiotropism (desp. -mi-o-tro-) s. n.
chinovie (desp. -vi-e) s. f., art. chinovia (desp. -vi-a), g.‑d.
chimir (înv.) s. n., pl. chimire art. chinoviei; pl. chinovii, art. chinoviile (desp. -vi-i-)
chimiraş s. n., pl. chimiraşe chintal s. n., pl. chintale; simb. q [cit. kü]
chimism s. n. !chintă (acces de tuse; figură la scrimă; la jocul de cărţi)
chimist s. m., pl. chimişti s. f., g.-d. art. chintei; pl. chinte
chimistă s. f., g.-d. art. chimistei; pl. chimiste chintesenţă (desp. chin-te-/chint-e-) s. f., g.-d. art.
chimiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. chimizez, 3 chimizează; chintesenţei
conj. prez. 1 sg. să chimizez, 3 să chimizeze !chinui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. chinui/chinuiesc, 3 sg.
chimizare s. f., g.-d. art. chimizării chinuie/chinuieşte, imperf. 1 chinuiam; conj. prez. 1 sg.
chimograf (desp. -mo-graf) s. n., pl. chimografe să chinui/să chinuiesc, 3 să chinuie/să chinuiască
chimografie (desp. -gra-) s. f., art. chimografia, g.-d. art. chinuială (rar) s. f., g.-d. art. chinuielii
chimografiei; pl. chimografii, art. chimografiile (desp. -fi-i-) chinuire s. f., g.-d. art. chinuirii
!chimonou s. n., art. chimonoul; pl. chimonouri chinuitor (desp. -nu-i-) adj. m., pl. chinuitori; f. sg. şi pl.
chimozină s. f., g.-d. art. chimozinei chinuitoare
chimval (înv.) s. n., pl. chimvale chiocec (înv., rar) (desp. chio-) s. n., pl. chiocecuri
chin s. n., pl. chinuri chiolbaş (desp. chiol-) s. m., pl. chiolbaşi
chinaldină (desp. chi-nal-/chin-al-) s. f., g.-d. art. chiolhan (pop., fam.) (desp. chiol-) s. n., pl. chiolhanuri
chinaldinei chiolhănos (înv.) (desp. chiol-) adj. m., s. m., pl.
chinchină s. f., g.-d. art. chinchinei; pl. chinchine chiolhănoşi; f. chiolhănoasă, pl. chiolhănoase
chindia (dans) (reg.) s. f. art., neart. chindie, g.-d. art. !chiomb (reg., fam.) adj. m., pl. chiombi; f. chioambă, pl.
chindiei chioambe
chindie (moment al zilei) (pop.) s. f., art. chindia, g.-d. !chiombăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. chiombăi, 3
art. chindiei; pl. chindii, art. chindiile (desp. -di-i-) chiombăie, imperf. 1 chiombăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să
chinestezic (desp. chi-nes-/chin-es-) adj. m., pl. chinestezici; chiombăi, 3 să chiombăie
f. chinestezică, pl. chinestezice chiondorâş (reg., fam.) adv.
chinestezie (senzaţie de mişcare) (desp. chi-nes-/chin-es-) chiondoreală (reg.) s. f., g.-d. art. chiondorelii; pl.
s. f., art. chinestezia, g.-d. chinestezii, art. chinesteziei chiondoreli
chinez1 (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinezi chior adj. m., pl. chiori; f. chioară, pl. chioare
chinez2 (referitor la/din China) adj. m., s. m., pl. chinezi; chiorâş1 (fam.) adv.
adj. f. chineză, pl. chineze chiorâş2 (înv., pop.) adj. m., pl. chiorâşi; f. chiorâşă, art.
chineză (limbă) s. f., g.-d. art. chinezei chiorâşa, pl. chiorâşe
365 chiştoc2
chiorî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chiorăsc, chiriarh (desp. -ri-arh) s. m., pl. chiriarhi
3 sg. chiorăşte, imperf. 1 chioram; conj. prez. 1 sg. să chiriarhie -ri-ar-) s. f., art. chiriarhia, g.-d. art. chiriarhiei;
chiorăsc, 3 să chiorască pl. chiriarhii, art. chiriarhiile (desp. -hi-i-)
!chiostec (piedică; şiret) (înv., reg.) s. n., pl. chiostecuri chiriaş (desp. -ri-aş) s. m., pl. chiriaşi
chiostro (arhit.) (desp. chios-) s. n., pl. chiostrouri chiriaşă (desp. -ri-a-) s. f., art. chiriaşa, g.-d. art. chiriaşei;
chioşc s. n., pl. chioşcuri pl. chiriaşe
chioşcar (fam.) s. m., pl. chioşcari chirie s. f., art. chiria, g.-d. art. chiriei; pl. chirii, art. chiriile
chioşcăreasă (fam.) s. f., g.-d. art. chioşcăresei; pl. (desp. -ri-i-)
chioşcărese chirighiţă (reg.) s. f., g.-d. art. chirighiţei; pl. chirighiţe
chiot s. n., pl. chiote chirigiu (înv., reg.) s. m., art. chirigiul; pl. chirigii, art.
chioti (a ~) (pop.) (desp. chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chirigiii (desp. -gi-ii)
chiotesc, 3 sg. chioteşte, imperf. 1 chioteam; conj. prez. 1 !chirilic adj. m. (+ s. n.: alfabet ~); adj. f., s. f. chirilică
sg. să chiotesc, 3 să chiotească (literă ~), pl. chirilice
chip s. n., pl. chipuri chirograf (desp. -ro-graf) s. n., pl. chirografe
chiparoasă (tuberoză) s. f., g.-d. art. chiparoasei; pl. chirografar (desp. -ro-gra-) adj. m., pl. chirografari; f.
chiparoase chirografară, pl. chirografare
chiparos (arbore) s. m., pl. chiparoşi chirologie s. f., art. chirologia, g.-d. chirologii, art.
!chipcel (reg.) s. n., pl. chipcele chirologiei
+chip de (în ~) loc. prep. chiromant s. m., pl. chiromanţi
chipeş adj. m., pl. chipeşi; f. chipeşă, art. chipeşa, pl. chipeşe chiromantă s. f., g.-d. art. chiromantei; pl. chiromante
!chipiu s. n., art. chipiul; pl. chipie chiromanţie s. f., art. chiromanţia, g.-d. chiromanţii, art.
chiromanţiei
+chip (în ce ~) (cum) loc. adv.
chirovnic (înv.) s. m., pl. chirovnici
chipos (pop.) adj. m., pl. chipoşi; f. chipoasă, pl. chipoase
chirpici s. n., art. chirpiciul
Chippendale (stil în artă) (engl.) [pron. čipăndeĭl] (desp.
-dale) s. propriu n. chirurg s. m., pl. chirurgi
chips [ch pron. engl. č] s. n., pl. chipsuri +chirurgă (rar) s. f., g.-d. art. chirurgei; pl. chirurge
+chipul (în ~) (înv.) loc. prep. chirurgical adj. m., pl. chirurgicali; f. chirurgicală, pl.
chirurgicale
chipurile (pop., fam.) adv.
+chirurgical adv.
+toate chipurile (în ~) (oricum) loc. adv.
chirurgie s. f., art. chirurgia, g.-d. chirurgii, art. chirurgiei
chipuşor s. n., pl. chipuşoare
chisea (vas; pungă) (înv., reg.) s. f., art. chiseaua, g.-d. art.
chir (+ s. propriu m.) (înv.) s. m. (~ Leonida) chiselei; pl. chisele
chira (doamna) (+ s. propriu f.) (înv.) s. f. art. (~ Caliţa; şi chiseliţă s. f., g.-d. art. chiseliţei; pl. chiseliţe
în: Are ~ socoteală.) chisnovat (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnovaţi; adj. f., s. f.
Chira (prenume) s. propriu f., g.-d. Chirei (Chira‑Chiralina) chisnovată, pl. chisnovate
chiraleisa1 (pop.) (desp. -lei-) interj. chist s. n., pl. chisturi
chiraleisa2 (pop.) (desp. -lei-) s. f., g.-d. art. chiraleisei chistic adj. m., pl. chistici; f. chistică, pl. chistice
+chiră (pasăre) s. f., g.-d. art. chirei; pl. chire chişai (reg.) s. n., pl. chişaiuri
chirăi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. chirăi, 3 chişav (pop.) adj. m., pl. chişavi; f. chişavă, pl. chişave
chirăie, imperf. 1 chirăiam; conj. prez. 1 sg. să chirăi, 3 chişcar (reg.) s. m., pl. chişcari
să chirăie chişcă (reg.) s. f., g.-d. art. chiştei; pl. chişte
chirăit (pop., fam.) s. n., pl. chirăituri +Chişinău (capitala R. Moldova) s. propriu n.
chirăitură (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chirăiturii; pl. +chişinăuian adj. m., s. m., pl. chişinăuieni; adj. f.
chirăituri chişinăuiană, pl. chişinăuiene
chirci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă chircesc, 3 sg. +chişinăuiancă s. propriu f., g.-d. art. chişinăuiencei; pl.
se chirceşte, imperf. 1 sg. mă chirceam; conj. prez. 1 sg. chişinăuience
să mă chircesc, 3 să se chircească; imper. 2 sg. afirm. +Chişineu-Criş (oraş din România) s. propriu n., g.-d.
chirceşte-te; ger. chircindu-mă art. Chişineului-Criş
chircitură (pop.) s. f., g.-d. art. chirciturii; pl. chircituri chişiţă (reg.) s. f., g.-d. art. chişiţei; pl. chişiţe
chirfoseală (reg.) s. f., g.-d. art. chirfoselii; pl. chirfoseli chişleag (reg.) s. n.
chirfosi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chirfosesc, chiştoacă s. f., g.-d. art. chiştoacei; pl. chiştoace
3 sg. chirfoseşte, imperf. 1 chirfoseam; conj. prez. 1 sg. să chiştoc1 (copil) s. m., pl. chiştoci
chirfosesc, 3 să chirfosească chiştoc2 (muc de ţigară) s. n., pl. chiştoace
chit1 366
chit1 (balenă) (înv.) s. m., pl. chiţi chiulangiu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangie;
chit2 (fam.) adv. pl. m. şi f. chiulangii, art. m. chiulangiii (desp. -gi-ii), f.
chit3 (pastă) s. n., (sorturi) pl. chituri chiulangiile (desp. -gi-i-)
chitanţă s. f., g.-d. art. chitanţei; pl. chitanţe !chiulasă s. f., g.-d. art. chiulasei; pl. chiulase
chitanţier (desp. -ţi-er) s. n., pl. chitanţiere chiuli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chiulesc,
chitară s. f., g.-d. art. chitarei; pl. chitare 3 sg. chiuleşte, imperf. 1 chiuleam; conj. prez. 1 sg. să
chiulesc, 3 să chiulească
chitarist s. m., pl. chitarişti
chiup (reg.) s. n., pl. chiupuri
chitaristă s. f., g.-d. art. chitaristei; pl. chitariste
chiureta (a ~) (desp. chiu-) vb., ind. prez. 1 sg. chiuretez, 3
chită (reg.) s. f., g.-d. art. chitei; pl. chite
chiuretează; conj. prez. 1 sg. să chiuretez, 3 să chiureteze
chit că (fam.) loc. conjcţ.
chiuretaj (desp. chiu-) s. n., pl. chiuretaje
chitcăit (reg.) adj. m., pl. chitcăiţi; f. chitcăită, pl. chitcăite
chiuretare (desp. chiu-) s. f., g.-d. art. chiuretării; pl.
chiteală (judecată; nimerire; găteală) (pop.) s. f., g.-d. art.
chiuretări
chitelii
chiuretă (desp. chiu-) s. f., g.-d. art. chiuretei; pl. chiurete
chiti (a ~) (a socoti, a aţinti, a împodobi) (pop.) vb.,
ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chitesc, 3 sg. chiteşte, imperf. 1 chiurluit (reg.) (desp. chiur-) adj. m., pl. chiurluiţi; f.
chiteam; conj. prez. 1 sg. să chitesc, 3 să chitească chiurluită, pl. chiurluite
+chitic1 (fam.) adv. (a tăcea ~) cu chiu şi vai v. chiu (cu ~, cu vai)
chitic2 (reg.) s. m., pl. chitici chiuvetă (desp. chiu-) s. f., g.-d. art. chiuvetei; pl. chiuvete
chitină s. f., g.-d. art. chitinei chivără (înv.) s. f., g.-d. art. chiverei; pl. chivere
chitinos adj. m., pl. chitinoşi; f. chitinoasă, pl. chitinoase chiverniseală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chiverniselii; pl.
chiton s. n., pl. chitoane chiverniseli
chitonag1 (pastă de gutui) (reg.) s. n. chivernisi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
chivernisesc, imperf. 3 sg. chivernisea; conj. prez. 1 sg. să
chitonag2 (unealtă) (rar) s. n., pl. chitonage
chivernisesc, 3 să chivernisească
chitră (desp. chi-tră) s. f., g.-d. art. chitrei; pl. chitre
chivernisire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisirii
chitru (desp. chi-tru) s. m., art. chitrul; pl. chitri, art. chitrii
chivernisitor (înv.) s. m., pl. chivernisitori
chitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chituiesc, 3 sg.
!chivot s. n., pl. chivoturi
chituieşte, imperf. 1 chituiam; conj. prez. 1 sg. să
chituiesc, 3 să chituiască chivuţă (fam.) s. f., g.-d. art. chivuţei; pl. chivuţe
chiţ interj. chix (fam.) s. n., pl. chixuri (mai frecv. în: a da chix ş.a.)
chiţăi (a ~) vb., ind. prez. 3 chiţăie, imperf. 3 pl. chiţăiau; chou à la crème (fr.) [pron. şualakrem] (desp. crè-) s. n.,
conj. prez. 3 să chiţăie pl. chou à la crème
chiţăit s. n. chow-chow (câine de rasă) (engl.) [pron. čaŭčaŭ] s. m.,
chiţcan s. m., pl. chiţcani art. chow-chow-ul [pron. čaŭčaul]; pl. chow-chow
chiţibuş (fam.) s. n., pl. chiţibuşuri chulo (sp.) [ch pron. č] s. m., art. chuloul; pl. chulo
chiţibuşar (fam.) s. m., pl. chiţibuşari ci conjcţ.
chiţibuşară (fam.) s. f., g.-d. art. chiţibuşarei; pl. chiţibuşare +CIA (engl.) [pron. siaĭeĭ] s. propriu n., art. CIA-ul [pron.
siaĭeĭul]
!chiţibuşărie (rar) s. f., art. chiţibuşăria, g.-d. art.
chiţibuşăriei; pl. chiţibuşării, art. chiţibuşăriile (desp. -ri-i-) +ciabatta (it.) (desp. cia-) s. f.
chiţoran s. m., pl. chiţorani ciaconă (desp. cia-) s. f., g.-d. art. ciaconei; pl. ciacone
chiu [pron. k’iŭ] s. n., art. chiul ciadian (desp. cia-di-an) adj. m., s. m., pl. ciadieni (desp.
+chiu (cu ~, cu vai)/cu chiu şi vai (cu mare greutate) -di-eni); adj. f., s. f. ciadiană, pl. ciadiene
[chiu pron. k’iŭ] loc. adv. cian s. n.
chiui (a ~) (desp. chi-u-) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. chiui, 3 cianamidă (desp. ci-a-na-/-an-a-) s. f., g.-d. art. cianamidei;
chiuie, imperf. 1 chiuiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să chiui, pl. cianamide
3 să chiuie ciancobalamină (desp. ci-an-, -ba-la-/-bal-a-) s. f., g.-d.
chiuit (desp. chi-u-) s. n., pl. chiuituri art. ciancobalaminei
chiuita (cu/de-a ~) (reg.) (desp. chi-u-) loc. adv. !cianhidric (desp. ci-an-hi-dric) adj. m. (acid ~); f.
chiuitură (desp. chi-u-) s. f., g.-d. art. chiuiturii; pl. cianhidrică (sare ~), pl. cianhidrice
chiuituri cianhidrină (desp. ci-an-hi-dri-) s. f., g.-d. art. cianhidrinei;
chiul s. n., pl. chiuluri pl. cianhidrine
chiulaf (desp. chiu-) (înv.) s. n., pl. chiulafuri cianhidrizare (desp. ci-an-hi-dri-) s. f., g.-d. art. cianhidrizării
chiulangioaică (fam.) (desp. -gioai-) s. f., g.-d. art. cianit (desp. ci-a-) s. n.
chiulangioaicei; pl. chiulangioaice cianizare (desp. ci-a-) s. f., g.-d. art. cianizării
367 cifoză
cianoficee (desp. ci-a-) s. f., art. cianoficeea, g.-d. art. ciclan (desp. ci-clan) s. m., pl. ciclani
cianoficeei; pl. cianoficee ciclic (desp. ci-clic) adj. m., pl. ciclici; f. ciclică, pl. ciclice
cianogen (desp. ci-a-) s. n. +ciclicitate (desp. ci-cli-) s. f., g.-d. art. ciclicităţii
cianometru (desp. ci-a-, -me-tru) s. n., art. cianometrul ciclism (desp. ci-clism) s. n.
cianotic (desp. ci-a-) adj. m., pl. cianotici; f. cianotică, pl. ciclist (desp. ci-clist) adj. m., s. m., pl. ciclişti; adj. f., s. f.
cianotice ciclistă, pl. cicliste
cianotipie (desp. ci-a-) s. f., art. cianotipia, g.-d. cianotipii, ciclită (desp. ci-cli-) s. f., g.-d. art. ciclitei
art. cianotipiei ciclizare (desp. ci-cli-) s. f., g.-d. art. ciclizării
cianoza (a ~) (desp. ci-a-) vb., ind. prez. 1 sg. cianozez, 3 !cicloalcan (desp. ci-clo-al-) s. m., pl. cicloalcani
cianozează; conj. prez. 1 sg. să cianozez, 3 să cianozeze
ciclocros (desp. ci-clo-cros) s. n., pl. ciclocrosuri
cianoză (desp. ci-a-) s. f., g.-d. art. cianozei
ciclofazotron (desp. ci-clo-, -zo-tron) s. n., pl.
cianurare (desp. ci-a-) s. f., g.-d. art. cianurării; pl.
ciclofazotroane
cianurări
ciclohexan (desp. ci-clo-) s. m.
cianură (desp. ci-a-) s. f., g.-d. art. cianurii; pl. cianuri
ciclohexanol (desp. ci-clo-) s. m.
ciao (it.) (fam.) (desp. cia-o) interj.
ciclohexanonă (desp. ci-clo-) s. f., g.-d. art. ciclohexanonei
cibernetic adj. m., pl. cibernetici; f. cibernetică, pl.
cicloidal (desp. ci-clo-i-) adj. m., pl. cicloidali; f. cicloidală,
cibernetice
pl. cicloidale
cibernetică s. f., g.-d. art. ciberneticii
cicloidă (desp. ci-clo-) s. f., g.-d. art. cicloidei; pl. cicloide
cibernetician (desp. -ci-an) s. m., pl. ciberneticieni (desp.
-ci-eni) ciclometrie (desp. ci-clo-me-tri-) s. f., art. ciclometria, g.-d.
ciclometrii, art. ciclometriei
ciberneticiană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. ciberneticienei
(desp. -ci-e-); pl. ciberneticiene ciclon (desp. ci-clon) s. n., pl. cicloane
ciborium (desp. -ri-um) s. n., pl. ciboriumuri ciclop (fiinţă mitică; rac cu un ochi; făt malformat) (desp.
ci-clop) s. m., pl. ciclopi
cicadă s. f., g.-d. art. cicadei; pl. cicade
cicloparafină (desp. ci-clo-) s. f., g.-d. art. cicloparafinei
cicadee s. f., art. cicadeea, g.-d. art. cicadeei; pl. cicadee
ciclopentadienă (desp. ci-clo-, -di-e-) s. f., g.-d. art.
cicar s. m., pl. cicari
ciclopentadienei
!cicatrice (desp. -ca-tri-) s. f., art. cicatricea, g.-d. art.
ciclopentan (desp. ci-clo-) s. m.
cicatricii; pl. cicatrici
ciclopic (desp. ci-clo-) adj. m., pl. ciclopici; f. ciclopică, pl.
cicatriza (a se ~) (desp. -ca-tri-) vb. refl., ind. prez.
ciclopice
3 se cicatrizează; conj. prez. 3 să se cicatrizeze; ger.
cicatrizându-se ciclopie (desp. ci-clo-) s. f., art. ciclopia, g.-d. ciclopii, art.
cicatrizare (desp. -ca-tri-) s. f., g.-d. art. cicatrizării; pl. ciclopiei
cicatrizări ciclopropan (desp. ci-clo-pro-) s. m.
cică (pop., fam.) adv. cicloramă (desp. ci-clo-) s. f., g.-d. art. cicloramei; pl.
cicăleală s. f., g.-d. art. cicălelii; pl. cicăleli ciclorame
cicăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cicălesc, 3 sg. ciclostom (desp. ci-clos-tom/-clo-stom) s. m., pl. ciclostomi
cicăleşte, imperf. 1 cicăleam; conj. prez. 1 sg. să cicălesc, ciclotimie (desp. ci-clo-) s. f., art. ciclotimia, g.-d. art.
3 să cicălească ciclotimiei; pl. ciclotimii, art. ciclotimiile (desp. -mi-i-)
cicălire s. f., g.-d. art. cicălirii; pl. cicăliri ciclotron (desp. ci-clo-tron) s. n., pl. ciclotroane
cicălitor adj. m., pl. cicălitori; f. sg. şi pl. cicălitoare cicloturism (desp. ci-clo-) s. n.
cicero1 adj. invar., adv. (tunsoare ~, tuns ~) cicloturist (desp. ci-clo-) s. m., pl. cicloturişti
cicero2 (corp de literă) s. n. cicloturistă (desp. ci-clo-) s. f., g.-d. art. cicloturistei; pl.
Cicero (personalitate romană) s. propriu m. cicloturiste
cicerone (călăuză) (înv.) s. m., art. ciceronele; pl. ciceroni cicloturistic (desp. ci-clo-) adj. m., pl. cicloturistici; f.
ciceronian (desp. -ni-an) adj. m., pl. ciceronieni (desp. cicloturistică, pl. cicloturistice
-ni‑eni); f. ciceroniană, pl. ciceroniene ciclu (desp. ci-clu) s. n., art. ciclul; pl. cicluri
cichirgiu (înv.) s. m., art. cichirgiul; pl. cichirgii, art. cicoare s. f., g.-d. art. cicorii; pl. cicori
cichirgiii (desp. -gi-ii) ciconiiformă (desp. -ni-i-) s. f., g.-d. art. ciconiiformei; pl.
cicisbeu (înv.) s. m., art. cicisbeul; pl. cicisbei, art. cicisbeii ciconiiforme
!ciclamă (desp. ci-cla-) s. f., g.-d. art. ciclamei; pl. ciclame cidru (desp. ci-dru) s. n., art. cidrul
ciclamen1 [ci pron. după fr. si] (desp. ci-cla-) adj. invar. +cifă® (înv.) s. f., g.-d. art. cifei; pl. cife
(pantaloni ~) !ciftlâc (înv.) (desp. cift-lâc) s. n., pl. ciftlâcuri
ciclamen2 [ci pron. după fr. si] (desp. ci-cla-) s. n. cifoză s. f., g.-d. art. cifozei; pl. cifoze
cifra 368
cifra (a ~) (desp. ci-fra) vb., ind. prez. 1 sg. cifrez, 3 cimpanzeu s. m., art. cimpanzeul; pl. cimpanzei, art. cimpanzeii
cifrează; conj. prez. 1 sg. să cifrez, 3 să cifreze !cimpi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cimpesc,
cifraj (desp. ci-fraj) s. n. 3 sg. se cimpeşte, imperf. 1 sg. mă cimpeam; conj. prez. 1
cifrare (desp. ci-fra-) s. f., g.-d. art. cifrării sg. să mă cimpesc, 3 să se cimpească; imper. 2 sg. afirm.
cifră (simbol grafic; cuantum) (desp. ci-fră) s. f., g.-d. art. cimpeşte-te; ger. cimpindu-mă
cifrei; pl. cifre cimpoi s. n., pl. cimpoaie (desp. -poa-ie)
!cifră record s. f. + s. n. cimpoiaş s. m., pl. cimpoiaşi
cifric (desp. ci-fric) adj. m., pl. cifrici; f. cifrică, pl. cifrice cimpoier s. m., pl. cimpoieri
cifru (cod) (desp. ci-fru) s. n., art. cifrul; pl. cifruri cin (înv., reg.) s. n., pl. cinuri
cil s. m., pl. cili cina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cinez, 3 cinează; ind. prez. 1
ciliar (desp. -li-ar) adj. m., pl. ciliari; f. ciliară, pl. ciliare sg. să cinez, 3 să cineze
ciliat1 (desp. -li-at) adj. m., pl. ciliaţi; f. ciliată, pl. ciliate cinabru (desp. -na-bru) s. n., art. cinabrul
ciliat2 (desp. -li-at) s. n., pl. ciliate cină s. f., g.-d. art. cinei; pl. cine
!cilibiu (înv., reg.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cilibie; pl. m. cinătui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cinătuiesc,
şi f. cilibii 3 sg. cinătuieşte, imperf. 1 cinătuiam; conj. prez. 1 sg. să
ciliciu s. n., art. ciliciul cinătuiesc, 3 să cinătuiască
cilindra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cilindrez, 3 cilindrează; cincantenar adj. m., pl. cincantenari; f. cincantenară, pl.
conj. prez. 1 sg. să cilindrez, 3 să cilindreze cincantenare
cilindrare s. f., g.-d. art. cilindrării; pl. cilindrări cincantin s. m.
cilindree s. f., art. cilindreea, g.-d. art. cilindreei; pl. cilindree cincar (reg.) adj. m., s. m., pl. cincari
cilindric adj. m., pl. cilindrici; f. cilindrică, pl. cilindrice
cincărel (reg.) adj. m., s. m., pl. cincărei
cilindru1 (corp geometric) s. m., art. cilindrul; pl. cilindri,
+cinci1 (cifră; notă) s. m., pl. cinci (A scris doi de cinci. La
art. cilindrii
teze a luat doi de cinci.)
cilindru2 (joben) (înv.) s. n., art. cilindrul; pl. cilindre
cinci2 num. invar.; 5, V
cilindrurie (desp. -lin-dru-) s. f., art. cilindruria, g.-d.
cinci-degete (plantă) s. m.
cilindrurii, art. cilindruriei
ciloză s. f., g.-d. art. cilozei cincilea (al ~) num. m., f. a cincea; al V-lea/al 5-lea, a V-a/a
5-a
+CIM s. n., pl. CIM-uri
cincime s. f., g.-d. art. cincimii; pl. cincimi
cimă s. f., g.-d. art. cimei; pl. cime
cimbal s. n., pl. cimbale !cincinal1 adj. m. (+ s. n. plan ~); f. cincinală (planificare ~),
pl. cincinale
cimbistră (rar) s. f., g.-d. art. cimbistrei; pl. cimbistre
cincinal2 s. n., pl. cincinale
cimbrişor s. m.
cincisprezece [(în tempo rapid) cinci pron. čin] (desp.
cimbru1 (nume etnic) s. m., art. cimbrul; pl. cimbri, art.
cimbrii cinci-spre-) num. invar.; 15, XV
cimbru2 (plantă) s. m., art. cimbrul cincisprezecelea (al ~) [(în tempo rapid) cinci pron. čin]
(desp. cinci-spre-) num. m., f. a cincisprezecea; al XV-lea/
ciment (material de construcţie) s. n., (sorturi) pl. cimenturi
al 15-lea, a XV-a/a 15-a
cimenta (a ~) (a consolida cu ciment) vb., ind. prez. 1
sg. cimentez, 3 cimentează; conj. prez. 1 sg. să cimentez, cincisprezecime [(în tempo rapid) cinci pron. čin]
3 să cimenteze (desp. cinci-spre-) s. f., g.-d. art. cincisprezecimii; pl.
cincisprezecimi
cimentare (consolidare cu ciment) s. f., g.-d. art.
cimentării; pl. cimentări cinci sute [(în tempo rapid) cinci pron. čin] num. invar.;
cimentometru (desp. -me-tru) s. n., art. cimentometrul; pl. 500/D
cimentometre cincisutelea (al ~) [(în tempo rapid) cinci pron. čin]
cimerian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. cimerieni (desp. (desp. cinci-) num. m., f. a cincisutea; al D-lea /al 500-lea,
-ri-eni); adj. f., s. f. cimeriană, pl. cimeriene a D-a/a 500-a
cimili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cimilesc, 3 sg. !cincisutist (înv.) (desp. cinci-) s. m., pl. cincisutişti
cimileşte, imperf. 1 cimileam; conj. prez. 1 sg. să cimilesc, cincizeci [(în tempo rapid) cinci pron. čin] (desp. cinci-)
3 să cimilească num. invar.; 50, L
cimilitură (pop.) s. f., g.-d. art. cimiliturii; pl. cimilituri cincizecilea (al ~) [(în tempo rapid) cinci pron. čin]
cimişir s. m., pl. cimişiri (desp. cinci-) num. m., f. a cincizecea; al L-lea/al 50-lea,
cimitir s. n., pl. cimitire a L-a/a 50-a
cimotie (reg.) (desp. -ti-e) s. f., art. cimotia (desp. -ti-a), cincizecime [(în tempo rapid) cinci pron. čin] (desp.
g.-d. art. cimotiei; pl. cimotii, art. cimotiile (desp. -ti-i-) cinci-) s. f., g.-d. art. cincizecimii; pl. cincizecimi
369 cioc2
+Cincizecimea (sărbătoare) [(în tempo rapid) Cinci pron. cinocefal s. m., pl. cinocefali
čin] (desp. Cinci-) s. propriu f. art., neart. Cincizecime cinofobie s. f., art. cinofobia, g.-d. cinofobii, art. cinofobiei
(de ~), g.-d. art. Cincizecimii cinopedie s. f., art. cinopedia, g.-d. cinopedii, art. cinopediei
cine pr., g.-d. cui cinorexie (desp. ci-no-/cin-o-) s. f., art. cinorexia, g.-d.
cineamatoare (desp. -ne-a-) s. f., g.-d. art. cineamatoarei; cinorexii, art. cinorexiei
pl. cineamatoare cinovnic (reg., înv.) s. m., pl. cinovnici
cineamator (desp. -ne-a-) s. m., pl. cineamatori cinquecento (livr.) (it.) [que pron. kŭe] (desp. -que-) s. n.,
cineast (desp. -ne-ast) s. m., pl. cineaşti art. cinquecentoul
cineastă (desp. -ne-as-) s. f., g.-d. art. cineastei; pl. cineaste cinste s. f., g.-d. cinste, art. cinstei
cineclub (desp. -ne-club) s. n., pl. cinecluburi +cinste (cu ~) loc. adj., loc. adv. (reprezentare ~, a
cinefil adj. m., s. m., pl. cinefili; adj. f., s. f. cinefilă, pl. reprezenta ~)
cinefile +cinste (pe ~) (fam.) loc. adj., loc. adv. (chef ~, a petrece ~)
cinegetic (livr.) adj. m., pl. cinegetici; f. cinegetică, pl. cinsteţ (înv.) s. m., pl. cinsteţi
cinegetice cinsti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cinstesc, 3 sg.
cinel1/cinel-cinel interj. cinsteşte, imperf. 1 cinsteam; conj. prez. 1 sg. să cinstesc,
cinel2 s. n., pl. cinele 3 să cinstească
cinel-cinel v. cinel1 cinstire s. f., g.-d. art. cinstirii; pl. cinstiri
!cinema s. n., art. cinemaul, (săli) pl. cinemauri cintez s. m., pl. cintezi
cinemascop (desp. -mas-cop/-ma-scop) s. n. cinteză s. f., g.-d. art. cintezei; pl. cinteze
cinematecă (arhivă de filme) s. f., g.-d. art. cinematecii; cintezoi s. m., pl. cintezoi, art. cintezoii
pl. cinemateci cintru s. n., art. cintrul; pl. cintre
cinematic adj. m., pl. cinematici; f. cinematică, pl. cinematice cinzeacă s. f., g.-d. art. cinzecii; pl. cinzeci
cinematică (ramură a mecanicii) s. f., g.-d. art. cinematicii cioacă (reg.) s. f., g.-d. art. cioacei; pl. cioace
cinematograf (desp. -to-graf) s. n., pl. cinematografe cioaclă (reg.) (desp. cioa-clă) s. f., g.-d. art. cioaclei; pl.
cinematografia (a ~) (desp. -to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 1 cioacle
sg. cinematografiez (desp. -fi-ez), 3 cinematografiază, 1 pl. cioancă (reg.) s. f., g.-d. art. cioancei; pl. cioance
cinematografiem; conj. prez. 1 sg. să cinematografiez, 3 cioandă (reg.) s. f., g.-d. art. cioandei
să cinematografieze; ger. cinematografiind (desp. -fi-ind) cioară s. f., g.-d. art. ciorii; pl. ciori
cinematografic (desp. -to-gra-) adj. m., pl. cinematografici; !cioarec s. m., pl. cioareci
f. cinematografică, pl. cinematografice
cioarsă (tăiş uzat) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. cioarsei; pl.
cinematografie (desp. -to-gra-) s. f., art. cinematografia, cioarse
g.-d. art. cinematografiei; pl. cinematografii, art.
cioată (buturugă, nod de arbore) (reg.) (desp. cioa-) s. f.,
cinematografiile (desp. -fi-i-)
g.-d. art. cioatei; pl. cioate
cinematografiere (desp. -to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. ciob s. n., pl. cioburi
cinematografierii
ciobacă (reg.) s. f., g.-d. art. ciobacei; pl. ciobace
!cineramă s. f., g-d. cineramei
cioban s. m., pl. ciobani
cinerară adj. f. (urnă ~), pl. cinerare
!Ciobanul-cu-Oile (constelaţie) s. propriu m. art.
cineraria (desp. -ri-a) s. f., g.-d. art. cinerariei; pl. cinerarii
ciobănaş s. m., pl. ciobănaşi
cinerit s. n.
ciobănel s. m., pl. ciobănei, art. ciobăneii
cineroman s. n., pl. cineromane
ciobănesc adj. m., f. ciobănească; pl. m. şi f. ciobăneşti
cinescop (desp. -nes-cop/-ne-scop) s. n., pl. cinescoape
ciobăneşte adv.
+cine ştie cât loc. adv. (N-a stat acolo ~. Nu s-a scris despre
ciobăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciobănesc, 3 sg.
asta ~.)
ciobăneşte, imperf. 1 ciobăneam; conj. prez. 1 sg. să
+cine ştie ce/cine loc. pr. ciobănesc, 3 să ciobănească
+cine ştie cum loc. adv. ciobănie s. f., art. ciobănia, g.-d. ciobănii, art. ciobăniei
+cine ştie (de/până/pe) când/unde loc. adv. ciobănit s. n.
cinetic adj. m., pl. cinetici; f. cinetică, pl. cinetice ciobăniţă s. f., g.-d. art. ciobăniţei; pl. ciobăniţe
cinetică s. f., g.-d. art. cineticii ciobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciobesc, 3 sg.
cineva pr., g.-d. cuiva (desp. cui-) ciobeşte, imperf. 1 ciobeam; conj. prez. 1 sg. să ciobesc,
!ciné-vérité (fr.) [ciné pron. sine] s. n., art. ciné-véritéul 3 să ciobească
cingătoare s. f., g.-d. art. cingătorii; pl. cingători ciobuleţ s. n., pl. ciobuleţe
cinic adj. m., pl. cinici; f. cinică, pl. cinice cioc1/cioc-cioc/cioc-cioc-cioc/cioc, cioc, cioc interj.
cinism s. n., pl. cinisme cioc2 s. n., pl. ciocuri
ciocan1 370
ciocan1 (ştiulete, cotor de varză) (reg.) s. m., pl. ciocani ciocoism s. n., pl. ciocoisme
ciocan2 (unealtă, păhărel) s. n., pl. ciocane ciocolată s. f., g.-d. art. ciocolatei; pl. ciocolate
ciocălău s. m., art. ciocălăul; pl. ciocălăi, art. ciocălăii ciocul-berzei (plantă) s. m. art.
ciocănar (persoană) s. m., pl. ciocănari ciocul-cocorului (plantă) s. m. art.
ciocănaş1 (obiect) s. n., pl. ciocănaşe ciocul-cucoarei (plantă) s. m. art.
ciocănaş2 (persoană) s. m., pl. ciocănaşi cioculeţ s. n., pl. cioculeţe
ciocănel s. n., pl. ciocănele cioflingar (reg.) (desp. cio-flin-) s. m., pl. cioflingari
!ciocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ciocănesc, 3 sg. ciocăneşte, ciohodar s. m., pl. ciohodari
imperf. 1 ciocăneam; conj. prez. 1 să ciocănesc, 3 să ciolac (reg.) adj. m., pl. ciolaci; f. ciolacă, pl. ciolace
ciocănească ciolan s. n., pl. ciolane
ciocănire s. f., g.-d. art. ciocănirii; pl. ciocăniri ciolănaş s. n., pl. ciolănaşe
ciocănit s. n., pl. ciocănituri ciolănel s. n., pl. ciolănele
ciocănitoare s. f., g.-d. art. ciocănitorii; pl. ciocănitori ciolănos adj. m., pl. ciolănoşi; f. ciolănoasă, pl. ciolănoase
ciocănitură s. f., g.-d. art. ciocăniturii; pl. ciocănituri ciolpan (pop.) s. m., pl. ciolpani
ciocârlan s. m., pl. ciocârlani cioltar (înv., pop.) s. n., pl. cioltare
ciocârlie s. f., art. ciocârlia, g.-d. art. ciocârliei; pl. ciocârlii, ciomag s. n., pl. ciomege
art. ciocârliile (desp. -li-i-) ciomăgar s. m., pl. ciomăgari
ciocârti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciocârtesc, ciomăgaş1 (obiect) (înv.) s. n., pl. ciomăgaşe
3 sg. ciocârteşte, imperf. 1 ciocârteam; conj. prez. 1 sg. să
ciomăgaş2 (persoană) (rar) s. m., pl. ciomăgaşi
ciocârtesc, 3 să ciocârtească
ciomăgeală (reg.) s. f., g.-d. art. ciomăgelii; pl. ciomăgeli
cioc-boc/cioc, boc interj.
ciomăgel s. n., pl. ciomăgele
cioc-cioc v. cioc1
ciomăgi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciomăgesc, 3 sg.
ciochie (reg.) s. f., art. ciochia, g.-d. art. ciochiei; pl. ciochii,
ciomăgeşte, imperf. 1 ciomăgeam; conj. prez. 1 sg. să
art. ciochiile (desp. -chi-i-)
ciomăgesc, 3 să ciomăgească
ciochinar s. n., pl. ciochinare
ciomp (ciot; cotor; cămaşă) (înv., pop.) s. n., pl. ciompuri
ciochină (înv.) s. f., g.-d. art. ciochinei; pl. ciochine
ciompo (meseriaş din Florenţa medievală) s. m., art.
cioc-întors (pasăre) s. m. ciompoul, (mai frecv.) pl. ciompi (desp. ciom-pi)
cioclej (reg.) (desp. cio-clej) s. m., pl. ciocleji ciondăneală (fam.) s. f., g.-d. art. ciondănelii; pl. ciondăneli
cioclovină (pop.) (desp. cio-clo-) s. f., g.-d. art. cioclovinei; ciondăni (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciondănesc,
pl. cioclovine 3 sg. ciondăneşte, imperf. 1 ciondăneam; conj. prez. 1 sg.
cioclu (desp. cio-clu) s. m., art. cioclul; pl. ciocli, art. cioclii să ciondănesc, 3 să ciondănească
ciocmăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciocmănesc, ciopată (reg.) s. f., g.-d. art. ciopăţii; pl. ciopăţi
3 sg. ciocmăneşte, imperf. 1 ciocmăneam; conj. prez. 1 sg. ciopârţeală s. f., g.-d. art. ciopârţelii; pl. ciopârţeli
să ciocmănesc, 3 să ciocmănească ciopârţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciopârţesc, 3 sg.
ciocneală s. f., g.-d. art. ciocnelii; pl. ciocneli ciopârţeşte, imperf. 1 ciopârţeam; conj. prez. 1 sg. să
ciocnet s. n., pl. ciocnete ciopârţesc, 3 să ciopârţească
ciocni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciocnesc, 3 sg. ciopârţire s. f., g.-d. art. ciopârţirii; pl. ciopârţiri
ciocneşte, imperf. 1 ciocneam; conj. prez. 1 sg. să ciocnesc, ciopleală (rar) (desp. cio-plea-) s. f., g.-d. art. cioplelii; pl.
3 să ciocnească ciopleli
ciocnire s. f., g.-d. art. ciocnirii; pl. ciocniri ciopli (a ~) (desp. cio-pli) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
ciocnit s. n. cioplesc, 3 sg. ciopleşte, imperf. 1 ciopleam; conj. prez. 1
ciocnitură s. f., g.-d. art. ciocniturii; pl. ciocnituri sg. să cioplesc, 3 să cioplească
ciocoaică (înv.) s. f., g.-d. art. ciocoaicei; pl. ciocoaice cioplire (desp. cio-pli-) s. f., g.-d. art. cioplirii; pl. ciopliri
ciocofleandură (desp. -co-flean-) s. f., g.-d. art. cioplit (desp. cio-plit) s. n.
ciocoflendurii; pl. ciocoflenduri cioplitoare1 (persoană) (desp. cio-pli-) s. f., g.-d. art.
ciocoi1 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ciocoiesc, 3 cioplitoarei; pl. cioplitoare
sg. se ciocoieşte, imperf. 1 sg. mă ciocoiam; conj. prez. 1 cioplitoare2 (unealtă) (desp. cio-pli-) s. f., g.-d. art.
sg. să mă ciocoiesc, 3 să se ciocoiască; imper. 2 sg. afirm. cioplitorii; pl. cioplitori
ciocoieşte-te; ger. ciocoindu-mă cioplitor1 (persoană) (desp. cio-pli-) s. m., pl. cioplitori
ciocoi2 (înv.) s. m., pl. ciocoi, art. ciocoii cioplitor2 (unealtă) (desp. cio-pli-) s. n., pl. cioplitoare
ciocoiaş s. m., pl. ciocoiaşi cioplitură (desp. cio-pli-) s. f., g.-d. art. ciopliturii; pl.
ciocoiesc adj. m., f. ciocoiască; pl. m. şi f. ciocoieşti cioplituri
ciocoime s. f., g.-d. art. ciocoimii ciopor (reg.) s. n., pl. ciopoare
371 circumspect
ciorap s. m., pl. ciorapi ciprinicultură (desp. ci-pri-) s. f., g.-d. art. cipriniculturii
ciorăpărie s. f., art. ciorăpăria, g.-d. art. ciorăpăriei; ciprinid (desp. ci-pri-) s. n., pl. ciprinide
(magazine) pl. ciorăpării, art. ciorăpăriile (desp. -ri-i-) cipriot (desp. ci-pri-ot) adj. m., s. m., pl. ciprioţi; adj. f., s.
ciorbagiu (ofiţer de ieniceri, amator de ciorbă) s. m., art. f. cipriotă, pl. cipriote
ciorbagiul; pl. ciorbagii, art. ciorbagiii (desp. -gi-ii) cir1 (fir de păr) (rar) s. m., pl. ciri
ciorbă s. f., g.-d. art. ciorbei; pl. ciorbe cir2 (terci) (reg.) s. n.
+ciorchine1 (fam.) adv. (a se strânge/sta ~) cirac (înv.) s. m., pl. ciraci
ciorchine2 s. m., art. ciorchinele; pl. ciorchini, art. ciorchinii circ s. n., pl. circuri
ciordeală (fam.) s. f., g.-d. art. ciordelii; pl. ciordeli circa adv.; abr. cca/c.
ciordi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciordesc, circar s. m., pl. circari
3 sg. ciordeşte, imperf. 1 ciordeam; conj. prez. 1 sg. să circă (fam.) s. f., g.-d. art. circii; pl. circi
ciordesc, 3 să ciordească
circoramă s. f., g.-d. art. circoramei
ciordit (fam.) s. n.
circuit s. n., pl. circuite
+ciorditor (fam.) adj. m., s. m., pl. ciorditori; adj. f., s. f.
circula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. circul, 3 circulă; conj.
sg. şi pl. ciorditoare
prez. 1 sg. să circul, 3 să circule
ciormoiag s. m., pl. ciormoiagi
circulabil adj. m., pl. circulabili; f. circulabilă, pl. circulabile
ciornă s. f., g.-d. art. ciornei; pl. ciorne
circulant adj. m., pl. circulanţi; f. circulantă, pl. circulante
cioroaică s. f., g.-d. art. cioroaicei; pl. cioroaice
circular1 adj. m., pl. circulari; f. circulară, pl. circulare
cioroi s. m., pl. cioroi, art. cioroii
circular2 s. n., pl. circulare
cioropină (reg.) s. f., g.-d. art. cioropinei; pl. cioropine
circulară s. f., g.-d. art. circularei; pl. circulare
ciorovăi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ciorovăiesc,
3 sg. se ciorovăieşte, imperf. 1 sg. mă ciorovăiam; conj. circulator adj. m., pl. circulatori; f. sg. şi pl. circulatoare
prez. 1 sg. să mă ciorovăiesc, 3 să se ciorovăiască; imper. 2 circulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. circulaţia (desp. -ţi-a), g.-d
sg. afirm. ciorovăieşte-te; ger. ciorovăindu-mă art. circulaţiei; pl. circulaţii, art. circulaţiile (desp. -ţi-i-)
ciorovăială (fam.) s. f., g.-d. art. ciorovăielii; pl. ciorovăieli circumcide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. circumcid, 2 sg.
ciorovăire (rar) s. f., g.-d. art. ciorovăirii; pl. ciorovăiri circumcizi, 3 sg. circumcide; conj. prez. 1 sg. să circumcid,
3 sg. să circumcidă; ger. circumcizând; part. circumcis
ciorpac (reg.) s. n., pl. ciorpace
circumcizie (desp. -zi-e) s. f., art. circumcizia (desp. -zi-a),
ciorsăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. ciorsăi, 3
g.-d. art. circumciziei; pl. circumcizii, art. circumciziile
ciorsăie; imperf. 1 ciorsăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să
(desp. -zi-i-)
ciorsăi, 3 să ciorsăie
circumferenţiar (desp. -ţi-ar) s. n., pl. circumferenţiare
ciortan (reg.) s. m., pl. ciortani
circumferinţă s. f., g.-d. art. circumferinţei; pl. circumferinţe
ciortănaş s. m., pl. ciortănaşi
circumflex adj. m., pl. circumflecşi; f. circumflexă, pl.
cioşmoli (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
circumflexe
cioşmolesc, 3 sg. se cioşmoleşte, imperf. 1 sg. mă
cioşmoleam; conj. prez. 1 sg. să mă cioşmolesc, 3 să se circumlocuţie (desp. -ţi-e) (rar) s. f., art. circumlocuţia
cioşmolească; imper. 2 sg. afirm. cioşmoleşte-te; ger. (desp. -ţi-a), g.-d. art. circumlocuţiei; pl. circumlocuţii,
cioşmolindu-mă art. circumlocuţiile (desp. -ţi-i-)
ciot (cioată; parte a corpului ciuntită) s. n., pl. cioturi circumnavigaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. circumnavigaţia
+ciotcă1 (reg.) adv. (a se strânge/sta ~) (desp. -ţi-a), g.-d. circumnavigaţii, art. circumnavigaţiei
ciotcă2 (reg.) s. f., g.-d. art. ciotcii; pl. ciotci circumnutaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. circumnutaţia (desp.
-ţi-a), g.-d. circumnutaţii, art. circumnutaţiei
cioturos adj. m., pl. cioturoşi; f. cioturoasă, pl. cioturoase
circumpolar adj. m., pl. circumpolari; f. circumpolară, pl.
ciovei (reg.) s. n., pl. cioveie
circumpolare
ciovică s. f., g.-d. art. ciovicii; pl. ciovici
circumscrie (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. circumscriu,
ciozvârtă s. f., g.-d. art. ciozvârtei; pl. ciozvârte 2 sg. circumscrii, 3 sg. circumscrie, 1 pl. circumscriem,
cip s. n., pl. cipuri 2 pl. circumscrieţi, perf. s. 1 sg. circumscrisei, 3 pl.
cipcii (a ~) (reg.) (desp. -ci-i) vb., ind. prez. 3 sg. cipcieşte circumscriserăm, m.m.c.p. 1 pl. circumscriseserăm;
(desp. -ci-eş-), 3 pl. cipciesc, imperf. 3 sg. cipcia (desp. conj. prez. 1 sg. să circumscriu, 3 să circumscrie; ger.
-ci-a); conj. prez. 3 să cipciască; ger. cipciind (desp. circumscriind (desp. -scri-ind); part. circumscris
-ci‑ind) circumscriere s. f., g.-d. art. circumscrierii; pl. circumscrieri
cip-cirip interj. circumscripţie (desp. -ţi-e) s. f., art. circumscripţia (desp.
ciperacee s. f., art. ciperaceea, g.-d. art. ciperaceei; pl. -ţi-a), g.-d. art. circumscripţiei; pl. circumscripţii, art.
ciperacee circumscripţiile (desp. -ţi-i-)
cipic s. m., pl. cipici circumspect adj. m., pl. circumspecţi; f. circumspectă, pl.
cipolin s. n. circumspecte
circumspecţie 372
circumspecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. circumspecţia (desp. cisalpin (desp. ci-sal-/cis-al-) adj. m., pl. cisalpini; f.
-ţi-a), g.‑d. circumspecţii, art. circumspecţiei cisalpină, pl. cisalpine
circumstanţă s. f., g.-d. art. circumstanţei; pl. circumstanţe +cisgen adj. invar.
+circumstanţia (a ~) (livr.) (desp. -ţi-a) vb., ind. prez. 1 cislă (înv.) s. f., g.-d. art. cislei; pl. cisle
sg. circumstanţiez (desp. -ţi-ez), 3 circumstanţiază; conj. cislui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cisluiesc,
prez. 1 sg. să circumstanţiez, 3 să cicumstanţieze; ger. 3 sg. cisluieşte, imperf. cisluiam; conj. prez. 1 sg. să
circumstanţiind (desp. -ţi-ind) cisluiesc, 3 să cisluiască
circumstanţial1 (desp. -ţi-al) adj. m., pl. circumstanţiali; f. cisoidă s. f., g.-d. art. cisoidei; pl. cisoide
circumstanţială, pl. circumstanţiale cistă s. f., g.-d. art. cistei; pl. ciste
circumstanţial2 (funcţie sintactică) (desp. -ţi-al) s. n., pl. cisteină s. f., g.-d. art. cisteinei
circumstanţiale cistercian (desp. -ci-an) adj. m., s. m., pl. cistercieni (desp.
+circumstanţială (propoziţie) s. f., g.-d. art. -ci-eni); adj. f., s. f. cisterciană, pl. cisterciene
circumstanţialei; pl. circumstanţiale cisternă s. f., g.-d. art. cisternei; pl. cisterne
+circumstanţiere (livr.) (desp. -ţi-e-) s. f., g.-d. art. cistic adj. m., pl. cistici; f. cistică, pl. cistice
circumstanţierii; pl. circumstanţieri
cisticerc s. m., pl. cisticerci
circumterestru adj. m., pl. circumtereştri; f. circumterestră,
cisticercoză s. f., g.-d. art. cisticercozei
pl. circumterestre
cistină1 (năvod) (reg.) s. f., g.-d. art. cistinei; pl. cistine
circumvalaţiune (fortificaţie; şosea de centură) (desp.
cistină2 (substanţă) s. f., g.-d. art. cistinei
-ţi-u-) s. f., g.-d. art. circumvalaţiunii; pl. circumvalaţiuni
cistită s. f., g.-d. art. cistitei; pl. cistite
circumvoluţiune (proeminenţă a scoarţei cerebrale)
(desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. circumvoluţiunii; pl. cistofor s. m., pl. cistofori
circumvoluţiuni cistoforă s. f., g.-d. art. cistoforei; pl. cistofore
cireadă (ciurdă) s. f., g.-d. art. cirezii; pl. cirezi cistografie (desp. -to-gra-) s. f., art. cistografia, g.-d. art.
cireaşă s. f., art. cireaşa, g.-d. art. cireşii/cireşei; pl. cireşi/ cistografiei; pl. cistografii, art. cistografiile (desp. -fi-i-)
cireşe cistoid s. n., pl. cistoide
!cirenaic (desp. -na-ic) adj. m., s. m., pl. cirenaici; adj. f. cistoscop (desp. -tos-cop/-to-scop) s. n., pl. cistoscoape
cirenaică (teză ~), pl. cirenaice cistoscopie (desp. -tos-co-/-to-sco-) s. f., art. cistoscopia,
+Cirenaica (regiune istorică) (desp. -na-i-) s. propriu f. g.‑d. art. cistoscopiei; pl. cistoscopii, art. cistoscopiile
art., g.-d. art. Cirenaicii (desp. -pi-i-)
cireş s. m., pl. cireşi cistotom s. n., pl. cistotomuri
!cireşar1 (iunie) (înv., pop.) s. n., g.-d. art. lui cireşar (luna ~ ) +ci şi conj.
cireşar2 (pasăre) s. m., pl. cireşari !cistotomie s. f., art. cistotomia, g.-d. art. cistotomiei; pl.
cistotomii, art. cistotomiile (desp. -mi-i-)
cireşiu (rar) adj. m., f. cireşie; pl. m. şi f. cireşii
cişmea s. f., art. cişmeaua, g.-d. art. cişmelei; pl. cişmele
cirezar (pop.) s. m., pl. cirezari
cit (înv., reg.) s. n., (sorturi) pl. cituri
cirip/cirip-cirip interj.
cita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. citez, 3 citează; conj. prez. 1
ciripeală s. f., g.-d. art. ciripelii; pl. ciripeli
sg. să citez, 3 să citeze
ciripi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciripesc, 3 sg.
citabil adj. m., pl. citabili; f. citabilă, pl. citabile
ciripeşte, imperf. 1 ciripeam; conj. prez. 1 sg. să ciripesc,
citadelă s. f., g.-d. art. citadelei; pl. citadele
3 să ciripească
citadin adj. m., s. m., pl. citadini; adj. f., s. f. citadină, pl.
ciripie (reg.) s. f., art. ciripia, g.-d. art. ciripiei; pl. ciripii,
citadine
art. ciripiile (desp. -pi-i-)
citanie (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. citania (desp. -ni-a),
ciripire s. f., g.-d. art. ciripirii; pl. ciripiri
g.-d. art. citaniei; pl. citanii, art. citaniile (desp. -ni-i-)
ciripit s. n.
citare (acţiunea de a cita) s. f., g.-d. art. citării; pl. citări
ciripitor adj. m., pl. ciripitori; f. sg. şi pl. ciripitoare (şi: semnele citării)
ciriş (reg.) s. n. citarea (înv.) s. f., art. citareaua, g.-d. art. citarelei
ciritel (reg.) s. m., pl. ciritei, art. ciriteii +citat1 (citare) s. n.
!cirocumulus s. m., pl. cirocumuluşi citat2 adj. m., pl. citaţi; f. citată, pl. citate; abr. cit.
!cirostratus (desp. -ros-tra-/-ro-stra-) s. m., pl. cirostratuşi citat3 (text reprodus) s. n., pl. citate
cirotic adj. m., s. m., pl. cirotici; adj. f., s. f. cirotică, pl. citatomanie s. f., art. citatomania, g.-d. citatomanii, art.
cirotice citatomaniei
ciroză s. f., g.-d. art. cirozei; pl. ciroze citaţie (convocare oficială) (desp. -ţi-e) s. f., art. citaţia
cirtă (înv.) s. f., g.-d. art. cirtei; pl. cirte (desp. -ţi-a), g.-d. art. citaţiei; pl. citaţii, art. citaţiile
cirus s. m. (desp. -ţi-i-)
373 ciul1
citeţ1 adj. m., pl. citeţi; f. citeaţă, pl. citeţe ciuboţica-cucului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ciuboţelei-
citeţ2 (înv.) s. m., pl. citeţi cucului
citi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. citesc, 3 sg. citeşte, ciuboţica-ursului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ciuboţelei-
imperf. 1 citeam; conj. prez. 1 sg. să citesc, 3 să citească ursului
citire s. f., g.-d. art. citirii; pl. citiri ciuboţică (reg.) s. f., g.-d. art. ciuboţelei; pl. ciuboţele
citit s. n. ciubuc1 (bacşiş) (fam.) s. n., pl. ciubucuri
cititoare s. f., g.-d. art. cititoarei; pl. cititoare ciubuc2 (pipă; ornament) (înv.) s. n., pl. ciubuce
cititor s. m., pl. cititori ciubucar1 (persoană) (fam.) s. m., pl. ciubucari
citoarhitectonică (desp. -to-ar-) s. f., g.-d. art. citoarhitectonicii ciubucar2 (unealtă) (pop.) s. n., pl. ciubucare
citocineză s. f., g.-d. art. citocinezei; pl. citocineze ciubucărie (înv.) s. f., art. ciubucăria, g.-d. art. ciubucăriei;
citocrom (desp. -to-crom) s. m., pl. citocromi pl. ciubucării, art. ciubucăriile (desp. -ri-i-)
citocromie (desp. -to-cro-) s. f., art. citocromia, g.-d. ciubucciu (înv.) s. m., art. ciubucciul; pl. ciubuccii, art.
citocromii, art. citocromiei ciubucciii (desp. -ci-ii)
citodiagnostic (desp. -di-ag-nos-/-a-gnos-) s. n., pl. +ciuciulete1 (fam.) adv. (ud ~)
citodiagnostice ciuciulete2 s. m., art. ciuciuletele; pl. ciuciuleţi
citofiziologie (desp. -zi-o-) s. f., art. citofiziologia, g.-d. ciuciuli (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ciuciulesc,
citofiziologii, art. citofiziologiei 3 sg. se ciuciuleşte, imperf. 1 sg. mă ciuciuleam; conj.
prez. 1 sg. să mă ciuciulesc, 3 să se ciuciulească; imper. 2
citogenă s. f., g.-d. art. citogenei; pl. citogene
sg. afirm. ciuciuleşte-te; ger. ciuciulindu-mă
+citochină s. f., g.-d. art. citochinei; pl. citochine
ciuciur (jgheab) (rar) s. n., pl. ciuciure
+citochinic adj. m., pl. citochinici; f. citochinică, pl.
ciuciure (plantă) s. m., art. ciuciurele; pl. ciuciuri
citochinice (furtună citochinică)
ciucuraş s. m., pl. ciucuraşi
citogenetic adj. m., pl. citogenetici; f. citogenetică, pl.
citogenetice ciucurat (rar) adj. m., pl. ciucuraţi; f. ciucurată, pl.
ciucurate
citogenetică s. f., g.-d. art. citogeneticii
ciucure (mănunchi de fire) s. m., art. ciucurele; pl. ciucuri
citoliză s. f., g.-d. art. citolizei
ciucurel s. m., pl. ciucurei, art. ciucureii
citologie s. f., art. citologia, g.-d. citologii, art. citologiei
ciucuşoară s. f., g.-d. art. ciucuşoarei; pl. ciucuşoare
citoplasmatic (desp. -to-plas-) adj. m., pl. citoplasmatici; f.
citoplasmatică, pl. citoplasmatice ciuda (în ~) loc. prep. (în ciuda dificultăţilor)
citoplasmă (desp. -to-plas-) s. f., g.-d. art. citoplasmei ciudat adj. m., pl. ciudaţi; f. ciudată, pl. ciudate
citopoieză (desp. -po-ie-) s. f., g.-d. art. citopoiezei ciudă s. f., g.-d. art. ciudei; pl. ciude
+citostatic (desp. -tos-ta-/-to-sta-) adj. m. (agent ~), pl. ciudăţenie (desp. -ni-e) s. f., art. ciudăţenia (desp. -ni‑a),
citostatici; f. citostatică (substanţă ~), pl. citostatice g.-d. art. ciudăţeniei; pl. ciudăţenii, art. ciudăţeniile
(desp. -ni-i-)
citostatic (desp. -tos-ta-/-to-sta-) s. n., pl. citostatice
ciudi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
citozină s. f., g.-d. art. citozinei
ciudesc, 3 sg. se ciudeşte, imperf. 1 sg. mă ciudeam; conj.
citrat (desp. ci-trat) s. m., pl. citraţi prez. 1 sg. să mă ciudesc, 3 să se ciudească; imper. 2 sg.
citric (desp. ci-tric) adj. m., pl. citrici; f. citrică, pl. citrice afirm. ciudeşte-te; ger. ciudindu-mă
!citrice (desp. ci-tri-) s. f. pl. ciudos adj. m., pl. ciudoşi; f. ciudoasă, pl. ciudoase
citrin (desp. ci-trin) s. n. ciuf1 (pasăre, persoană) (reg.) s. m., pl. ciufi
citronadă [ci pron. după fr. si] (desp. ci-tro-) s. f., g.-d. art. ciuf2 (smoc de păr) s. n., pl. ciufuri
citronadei; pl. citronade ciufuleală s. f., g.-d. art. ciufulelii; pl. ciufuleli
+City (cartier din Londra) (engl.) [pron. siti] s. propriu n. ciufuli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciufulesc, 3 sg.
+city-break (engl.) [pron. sitibreĭk] s. n., pl. city-breakuri ciufuleşte, imperf. 1 ciufuleam; conj. prez. 1 sg. să
[pron. sitibreĭkuri] ciufulesc, 3 să ciufulească
ciubăr (reg.) s. n., pl. ciubere ciufulire s. f., g.-d. art. ciufulirii
ciubăraş s. n., pl. ciubăraşe ciufut adj. m., s. m., pl. ciufuţi; adj. f., s. f. ciufută, pl.
ciubeică (înv.) (desp. -bei-) s. f., g.-d. art. ciubeicii; pl. ciufute
ciubeici ciuguleală s. f., g.-d. art. ciugulelii; pl. ciuguleli
ciubotar (reg.) s. m., pl. ciubotari ciuguli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciugulesc, 3 sg.
ciubotă (reg.) s. f., g.-d. art. ciubotei; pl. ciubote ciuguleşte, imperf. 1 ciuguleam; conj. prez. 1 sg. să
ciubotăresc (reg.) adj. m., f. ciubotărească; pl. m. şi f. ciugulesc, 3 să ciugulească
ciubotăreşti ciuhurez s. m., pl. ciuhurezi
ciubotărie (reg.) s. f., art. ciubotăria, g.-d. art. ciubotăriei; ciuin s. m., pl. ciuini
(ateliere) pl. ciubotării, art. ciubotăriile (desp. -ri-i-) ciul1 (reg.) adj. m., pl. ciuli; f. ciulă, pl. ciule
ciul2 374
ciul2 s. n., pl. ciuluri ciuruc s. n., pl. ciurucuri
ciulama s. f., art. ciulamaua, g.-d. art. ciulamalei; (porţii; ciurui1 (a ~) (a curge cu zgomot) (pop.) vb., ind. prez.
sorturi) pl. ciulamale 3 ciuruie, imperf. 3 pl. ciuruiau; conj. prez. 3 să ciuruie
ciuleandra (dans) (reg.) s. f. art., neart. ciuleandră, g.-d. ciurui2 (a ~) (a găuri, a trece prin ciur) vb., ind. prez. 1
art. ciulendrei sg. şi 3 pl. ciuruiesc, 3 sg. ciuruieşte, imperf. 1 ciuruiam;
ciulei s. m., pl. ciulei, art. ciuleii conj. prez. 1 sg. să ciuruiesc, 3 să ciuruiască
ciuli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciulesc, 3 sg. ciuleşte, ciuruială s. f., g.-d. art. ciuruielii; pl. ciuruieli
imperf. 1 ciuleam; conj. prez. 1 sg. să ciulesc, 3 să ciuruire (găurire, curgere) s. f., g.-d. art. ciuruirii; pl.
ciulească ciuruiri
ciulin s. m., pl. ciulini ciuş interj.
ciuma-apelor (plantă) s. f. art., g.-d. art. ciumei-apelor ciuşcă (reg.) s. f., g.-d. art. ciuştii; pl. ciuşti
ciumaş (rar, înv.) adj. m., pl. ciumaşi; f. ciumaşă, pl. ciut adj. m., pl. ciuţi; f. ciută, pl. ciute
ciumaşe ciută s. f., g.-d. art. ciutei; pl. ciute
ciumat adj. m., s. m., pl. ciumaţi; adj. f., s. f. ciumată, pl. ciutură s. f., g.-d. art. ciuturii; pl. ciuturi
ciumate ciuturea (pop.) s. f., art. ciutureaua, g.-d. art. ciuturelei;
ciumă s. f., g.-d. art. ciumei; pl. ciume pl. ciuturele
ciumăfaie s. f., art. ciumăfaia, g.-d. art. ciumăfăii; pl. ciuvaş adj. m., s. m., pl. ciuvaşi; adj. f., s. f. ciuvaşă, art.
ciumăfăi ciuvaşa, pl. ciuvaşe
ciumărea s. f., art. ciumăreaua, g.-d. art. ciumărelei; pl. ciuvaşă (limbă) s. f., art. ciuvaşa, g.-d. art. ciuvaşei
ciumărele civic adj. m., pl. civici; f. civică, pl. civice
ciumiză s. f., g.-d. art. ciumizei; pl. ciumize civil1 adj. m., s. m., pl. civili; f. civilă, pl. civile
ciumos (rar) adj. m., pl. ciumoşi; f. ciumoasă, pl. ciumoase +civil2 (drept civil) (fam.) s. n. (specializat în ~)
ciump (ciot) (reg.) s. m., pl. ciumpi civilie (pop.) s. f., art. civilia, g.-d. civilii, art. civiliei
ciumpei s. n., pl. ciumpeie civiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. civilizez, 3 civilizează;
ciung adj. m., pl. ciungi; f. ciungă, pl. ciunge conj. prez. 1 sg. să civilizez, 3 să civilizeze
ciungi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. civilizare s. f., g.-d. art. civilizării
ciungesc, 3 sg. ciungeşte, imperf. 1 ciungeam; conj. prez. civilizator adj. m., pl. civilizatori; f. sg. şi pl. civilizatoare
1 sg. să ciungesc, 3 să ciungească civilizaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. civilizaţia (desp. -ţi-a),
ciunt adj. m., pl. ciunţi; f. ciuntă, pl. ciunte g.‑d. art. civilizaţiei; pl. civilizaţii, art. civilizaţiile (desp.
ciunti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciuntesc, -ţi-i-)
3 sg. ciunteşte, imperf. 1 ciunteam; conj. prez. 1 sg. să civism s. n.
ciuntesc, 3 să ciuntească civit (înv.) adj. m., pl. civiţi; f. civită, pl. civite
ciuntire s. f., g.-d. art. ciuntirii cizela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cizelez, 3 cizelează; conj.
ciuntitură s. f., g.-d. art. ciuntiturii; pl. ciuntituri prez. 1 sg. să cizelez, 3 să cizeleze
ciupeală s. f., g.-d. art. ciupelii; pl. ciupeli cizelare s. f., g.-d. art. cizelării; pl. cizelări
ciupercă s. f., g.-d. art. ciupercii; pl. ciuperci cizelură (rar) s. f., g.-d. art. cizelurii; pl. cizeluri
ciupercărie s. f., art. ciupercăria, g.-d. art. ciupercăriei; cizmar s. m., pl. cizmari
(amenajări) pl. ciupercării, art. ciupercăriile (desp. -ri-i-) cizmă s. f., g.-d. art. cizmei; pl. cizme
ciupi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciupesc, 3 sg. cizmăreasă (rar) s. f., g.-d. art. cizmăresei; pl. cizmărese
ciupeşte, imperf. 1 ciupeam; conj. prez. 1 sg. să ciupesc, cizmăresc adj. m., f. cizmărească; pl. m. şi f. cizmăreşti
3 să ciupească cizmărie s. f., art. cizmăria, g.-d. art. cizmăriei; (ateliere)
ciupit s. n. pl. cizmării, art. cizmăriile (desp. -ri-i-)
ciupitor s. n., pl. ciupitoare cizmuliţă s. f., g.-d. art. cizmuliţei; pl. cizmuliţe
ciupitură s. f., g.-d. art. ciupiturii; pl. ciupituri clac1 interj.
ciur s. n., pl. ciururi clac2 (înv.) s. n., pl. clacuri
ciurar s. m., pl. ciurari claca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. clachez, 3 clachează; conj.
ciurdar (reg.) s. m., pl. ciurdari prez. 1 sg. să clachez, 3 să clacheze
ciurdă (reg.) s. f., g.-d. art. ciurdei; pl. ciurde clacaj s. n., pl. clacaje
!ciurec (reg., înv.) s. m./s. n., pl. m. ciurechi/n. ciurecuri clacare s. f., g.-d. art. clacării; pl. clacări
ciurecar (înv.) s. m., pl. ciurecari clacă s. f., g.-d. art. clăcii; pl. clăci
ciurel s. n., pl. ciurele clachetă s. f., g.-d. art. clachetei; pl. clachete
ciurlan (reg.) s. m., pl. ciurlani cladă (reg.) s. f., g.-d. art. clăzii; pl. clăzi
ciuroi s. n., pl. ciuroaie cladocer s. n., pl. cladocere
375 claxonare
claie s. f., art. claia, g.-d. art. clăii; pl. clăi clasic adj. m., pl. clasici; f. clasică, pl. clasice
+claie peste grămadă (pop., fam.) loc. adv. clasicism s. n.
clama (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. clamez, 3 clamează; clasicist s. m., pl. clasicişti
conj. prez. 1 sg. să clamez, 3 să clameze clasicistă s. f., g.-d. art. clasicistei; pl. clasiciste
clamare (livr.) s. f., g.-d. art. clamării; pl. clamări clasicitate (livr.) s. f., g.-d. art. clasicităţii
clamă (agrafă) s. f., g.-d. art. clamei; pl. clame clasiciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. clasicizez, 3 clasicizează;
clamoare (rar) s. f., g.-d. art. clamorii conj. prez. 1 sg. să clasicizez, 3 să clasicizeze
clamp interj. clasicizant adj. m., pl. clasicizanţi; f. clasicizantă, pl.
clampă (reg.) s. f., g.-d. art. clampei; pl. clampe clasicizante
clan s. n., pl. clanuri clasifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. clasific, 2 sg. clasifici, 3
clanc interj. clasifică; conj. prez. 1 sg. să clasific, 3 să clasifice
clandestin adj. m., pl. clandestini; f. clandestină, pl. clasificare s. f., g.-d. art. clasificării; pl. clasificări
clandestine clasificator1 adj. m., (persoană) s. m., pl. clasificatori; adj.
clandestinitate s. f., g.-d. art. clandestinităţii f., s. f. sg. şi pl. clasificatoare
clanţ1 (cioc; clanţă) (pop.) s. n., pl. clanţuri clasificator2 (carte, îndrumător) (rar) s. n., pl. clasificatoare
clanţ2 interj. clasificator3 (lingv.) s. m., pl. clasificatori
clanţă (mâner; gură; joc; cioc) s. f., g.-d. art. clanţei; pl. clasificaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. clasificaţia (desp.
clanţe -ţi-a), g.-d. art. clasificaţiei; pl. clasificaţii, art. clasificaţiile
(desp. -ţi-i-)
clap interj.
clasor s. n., pl. clasoare
clapă s. f., g.-d. art. clapei; pl. clape (şi: a trage clapa)
clastic adj. m., pl. clastici; f. clastică, pl. clastice
clapcă (pop.) s. f., g.-d. art. clăpcii; pl. clăpci
claudicaţie (med.) (desp. clau-, -ţi-e) s. f., art. claudicaţia
clapetă s. f., g.-d. art. clapetei; pl. clapete
(desp. -ţi-a), g.-d. claudicaţii, art. claudicaţiei
clapon s. m., pl. claponi
claun (înv.) s. m., pl. clauni
claponaş (rar) s. m., pl. claponaşi
claustra (a ~) (livr.) (desp. cla-us-) vb., ind. prez. 1 sg.
clar1 adj. m., pl. clari; f. clară, pl. clare claustrez, 3 claustrează; conj. prez. 1 sg. să claustrez, 3
+clar2 adv. să claustreze
+clar3 s. n. (în: ~ de lună, în ~) claustral (livr.) (desp. cla-us-) adj. m., pl. claustrali; f.
+clarifia (a ~) (termen culinar) (desp. -fi-a) vb., ind. prez. claustrală, pl. claustrale
1 sg. clarifiez (desp. -fi-ez), 3 clarifiază, 1 pl. clarifiem; claustrare (desp. cla-us-) s. f., g.-d. art. claustrării; pl.
conj. prez. 1 sg. să clarifiez, 3 să clarifieze; ger. clarifiind claustrări
(desp. -fi-ind) claustraţie (rar) (desp. cla-us-, -ţi-e) s. f., art. claustraţia
clarifica (a ~) (a elucida) vb., ind. prez. 1 sg. clarific, 2 sg. (desp. -ţi-a), g.-d. claustraţii, art. claustraţiei
clarifici, 3 clarifică; conj. prez. 1 sg. să clarific, 3 să clarifice claustrofobie (med.) (desp. cla-us-) s. f., art. claustrofobia,
clarificare s. f., g.-d. art. clarificării; pl. clarificări g.-d. art. claustrofobiei; pl. claustrofobii, art. claustrofobiile
clarificator adj. m., pl. clarificatori; f. sg. şi pl. clarificatoare (desp. -bi-i-)
+clarinet1 (clarinetist din orchestră) s. m., pl. clarineţi clauză (jur.) (desp. cla-u-) s. f., g.-d. art. clauzei; pl. clauze
clarinet2 (instrument muzical) s. n., pl. clarinete clauzulă (desp. cla-u-) s. f., g.-d. art. clauzulei; pl. clauzule
clarinetist s. m., pl. clarinetişti clavecin s. n., pl. clavecine
clarinetistă s. f., g.-d. art. clarinetistei; pl. clarinetiste clavecinist s. m., pl. clavecinişti
clarisim (livr.) adj. m., pl. clarisimi; f. clarisimă, pl. clavecinistă s. f., g.-d. art. clavecinistei; pl. claveciniste
clarisime claviatură (desp. -vi-a-) s. f., g.-d. art. claviaturii; pl.
claritate s. f., g.-d. art. clarităţii claviaturi
clarobscur (desp. cla-rob-/clar-ob-) s. n., pl. clarobscururi clavicord s. n., pl. clavicorduri
clarvăzător adj. m., s. m., pl. clarvăzători; adj. f., s. f. sg. şi clavicular adj. m., pl. claviculari; f. claviculară, pl. claviculare
pl. clarvăzătoare claviculă s. f., g.-d. art. claviculei; pl. clavicule
clarviziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. clarviziunii clavir (înv.) s. n., pl. clavire
clasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. clasez, 3 clasează; conj. prez. claviraş (rar) s. n., pl. claviraşe
1 sg. să clasez, 3 să claseze +clawback (engl.) [pron. klobek] s. n. (taxă (de) ~)
clasabil adj. m., pl. clasabili; f. clasabilă, pl. clasabile claxon s. n., pl. claxoane
clasament s. n., pl. clasamente claxona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. claxonez, 3 claxonează;
clasare s. f., g.-d. art. clasării; pl. clasări conj. prez. 1 sg. să claxonez, 3 să claxoneze
clasă s. f., g.-d. art. clasei; pl. clase; abr. cl. claxonare s. f., g.-d. art. claxonării; pl. claxonări
clăbuc 376
clăbuc s. m., pl. clăbuci clăpăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clăpăiesc, 3
clăbuci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clăbucesc, sg. clăpăieşte, imperf. 1 clăpăiam; conj. prez. 1 sg. să
3 sg. clăbuceşte, imperf. 1 clăbuceam; conj. prez. 1 sg. să clăpăiesc, 3 să clăpăiască
clăbucesc, 3 să clăbucească clăpăug adj. m., pl. clăpăugi; f. clăpăugă, pl. clăpăuge
clăcaş s. m., pl. clăcaşi clăpăugi (a se ~) (desp. -pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se
clăcăşesc adj. m., f. clăcăşească; pl. m. şi f. clăcăşeşti clăpăugeşte, 3 pl. se clăpăugesc, imperf. 3 sg. se clăpăugea;
clăcăşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clăcăşesc, 3 sg. conj. prez. 3 să se clăpăugească; ger. clăpăugindu-se
clăcăşeşte, imperf. 1 clăcăşeam; conj. prez. 1 sg. să clătări (a) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. clătăresc, 3 sg.
clăcăşesc, 3 să clăcăşească clătăreşte, imperf. 1 clătăream; conj. prez. 1 sg. să
clăcui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clăcuiesc, clătăresc, 3 să clătărească
3 sg clăcuieşte, imperf. 1 clăcuiam; conj. prez. 1 sg. să clăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clătesc, 3 sg. clăteşte,
clăcuiesc, 3 să clăcuiască imperf. 1 clăteam; conj. prez. 1 sg. să clătesc, 3 să clătească
clăcuşoară s. f., g.-d. art. clăcuşoarei; pl. clăcuşoare clătina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. clatin, 2 sg. clatini, 3
clădăraie (pop.) s. f., art. clădăraia, g.-d. art. clădărăii; pl. clatină; conj. prez. 1 sg. să clatin, 3 să clatine; imper. 2
clădărăi sg. afirm. clatină
clădărie (pop.) s. f., art. clădăria, g.-d. art. clădăriei; pl. clătinare s. f., g.-d. art. clătinării; pl. clătinări
clădării, art. clădăriile (desp. -ri-i-) clătinat s. n.
clădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clădesc, 3 sg. clătinătură s. f., g.-d. art. clătinăturii; pl. clătinături
clădeşte, imperf. 1 clădeam; conj. prez. 1 sg. să clădesc, clătire s. f., g.-d. art. clătirii; pl. clătiri
3 să clădească clătit s. n.
clădire s. f., g.-d. art. clădirii; pl. clădiri clătită s. f., g.-d. art. clătitei; pl. clătite
clădit s. n. +clătitărie s. f., art. clătităria, g.-d. art. clătităriei; pl.
clăditoare (rar) s. f., g.-d. art. clăditoarei; pl. clăditoare clătitării, art. clătităriile (desp. -ri-i-)
clăditor (rar) s. m., pl. clăditori clean s. m., pl. cleni
clăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clăiesc, 3 sg. clearing (engl.) [pron. kliring] (clea-), art. clearingul [pron.
clăieşte, imperf. 1 clăiam; conj. prez. 1 sg. să clăiesc, 3 kliringul]/cliring s. n., art. cliringul
să clăiască clefăi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. clefăi, 3 clefăie, imperf.
clăit (reg.) s. n. 1 clefăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să clefăi, 3 să clefăie
clăiţă s. f., g.-d. art. clăiţei; pl. clăiţe clefeti (a ~) (a clefăi) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
clămpăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clămpăiesc, 3 clefetesc, 3 sg. clefeteşte, imperf. 1 clefeteam; conj. prez. 1
sg. clămpăieşte, imperf. 1 clămpăiam; conj. prez. 1 sg. să sg. să clefetesc, 3 să clefetească
clămpăiesc, 3 să clămpăiască clei (substanţă pentru lipit) s. n., pl. cleiuri
clămpăneală s. f., g.-d. art. clămpănelii; pl. clămpăneli cleionaj s. n.
clămpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clămpănesc, 3 cleios adj. m., pl. cleioşi; f. cleioasă, pl. cleioase
sg. clămpăneşte, imperf. 1 clămpăneam; conj. prez. 1 sg. +cleistogamică (desp. cle-is-) adj. f. (polenizare ~), pl.
să clămpănesc, 3 să clămpănească cleistogamice
clămpănire s. f., g.-d. art. clămpănirii cleistogamie (autofecundare) (desp. cle-is-) s. f., g.-d.
clămpănit s. n. cleistogamii, art. cleistogamiei
clămpănitură s. f., g.-d. art. clămpăniturii; pl. clămpănituri clematită s. f., g.-d. art. clematitei; pl. clematite
clăncăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 clăncăie, imperf. 3 pl. clemă (cleşte) s. f., g.-d. art. clemei; pl. cleme
clăncăiau; conj. prez. 3 să clăncăie clement adj. m., pl. clemenţi; f. clementă, pl. clemente
clăncăit (pop.) s. n. +clementină s. f., g.-d. art. clementinei; pl. clementine
clănţăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clănţăiesc, 3 clemenţă s. f., g.-d. art. clemenţei; pl. clemenţe
sg. clănţăieşte, imperf. 1 clănţăiam; conj. prez. 1 sg. să !clempuş (reg.) s. n., pl. clempuşuri
clănţăiesc, 3 să clănţăiască
!clempuşor s. n., pl. clempuşoare
clănţăneală s. f., g.-d. art. clănţănelii; pl. clănţăneli
clenci (creangă bifurcată; bifurcaţia coarnelor de cerb;
!clănţăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. clănţăn/clănţănesc, 3 sg. motiv de ceartă; sens ascuns) (pop., fam.) s. n., pl.
clănţăne/clănţăneşte, imperf. 1 clănţăneam; conj. prez. 1 clenciuri
sg. să clănţăn/să clănţănesc, 3 să clănţăne/să clănţănească
clepsidră (desp. -si-dră) s. f., g.-d. art. clepsidrei; pl.
clănţănire s. f., g.-d. art. clănţănirii; pl. clănţăniri clepsidre
clănţănit s. n. cleptoman adj. m., s. m., pl. cleptomani; adj. f., s. f.
clănţănitură s. f., g.-d. art. clănţăniturii; pl. clănţănituri cleptomană, pl. cleptomane
clănţău s. m., art. clănţăul; pl. clănţăi, art. clănţăii cleptomanie s. f., art. cleptomania, g.-d. cleptomanii, art.
clăpar s. m., pl. clăpari cleptomaniei
377 cliring
cler s. n. climatoterapie s. f., art. climatoterapia, g.-d. climatoterapii,
cleric s. m., pl. clerici art. climatoterapiei
clerical adj. m., pl. clericali; f. clericală, pl. clericale climax s. n., pl. climaxuri
clericalism s. n. climă s. f., g.-d. art. climei; pl. clime
clersă s. f., g.-d. art. clersei; (sorturi) pl. clerse climostat (desp. -mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. climostate
cleştar1 (cristal) s. n. clin1 (element de croitorie) s. m., pl. clini
cleştar2 (unealtă) s. n., pl. cleştare clin2 (unealtă; petic de pământ) s. n., pl. clinuri
cleşte s. m., art. cleştele; pl. cleşti clină (pantă) (livr.) s. f., g.-d. art. clinei; pl. cline
cleştişor s. m., pl. cleştişori clincăni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 clincăne, imperf. 3 pl.
clincăneau; conj. prez. 3 să clincăne
cleveit s. n.
clincher s. n.
clevetă (înv.) s. f., g.-d. art. clevetei; pl. clevete
clinchet s. n., pl. clinchete
cleveteală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetelii; pl. cleveteli
clinci (încleştare la box) s. n., pl. clinciuri
cleveti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clevetesc, 3 sg.
cling/cling-cling interj.
cleveteşte, imperf. 1 cleveteam; conj. prez. 1 sg. să
clevetesc, 3 să clevetească clingherit s. n.
clevetire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetirii; pl. clevetiri clinic1 adj. m., pl. clinici; f. clinică, pl. clinice
+clinic2 adv.
clevetitor adj. m., s. m., pl. clevetitori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
clevetitoare clinică s. f., g.-d. art. clinicii; pl. clinici
clic1 interj. clinician (desp. -ci-an) s. m., pl. clinicieni (desp. -ci-eni)
clic2 (chicot; pâine) (înv., reg.) s. n., pl. clicuri cliniciană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. clinicienei (desp.
-ci‑e-); pl. cliniciene
clica (a ~) (inform.) vb., ind. prez. 1 sg. clichez, 3 clichează;
conj. prez. 1 sg. să clichez, 3 să clicheze clinograf (desp. -no-graf) s. n., pl. clinografe
clinometru (desp. -me-tru) s. n., art. clinometrul; pl.
clică (grup; noroi; necaz) s. f., g.-d. art. clicii; pl. clici
clinometre
clicăi (a ~) (a fi bolnăvicios) (reg.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg.
clinoterapie s. f., art. clinoterapia, g.-d. clinoterapii, art.
clicăi, 3 clicăie, imperf. 1 clicăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg.
clinoterapiei
să clicăi, 3 să clicăie
clint (rar, livr.) s. n., pl. clinturi
!clichet s. m., pl. clicheţi
clinti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clintesc, 3 sg.
+click (engl.) [ck pron. k] s. n., pl. clickuri (şi: a da/face
clinteşte, imperf. 1 clinteam; conj. prez. 1 sg. să clintesc,
click)
3 să clintească
clidonograf (desp. -no-graf) s. n., pl. clidonografe
clip s. n., pl. clipuri
client s. m., pl. clienţi clipă s. f., g.-d. art. clipei; pl. clipe
clientă (desp. cli-en-) s. f., g.-d. art. clientei; pl. cliente +clipboard (engl.) [board pron. bord] s. n., pl. clipboarduri
clientelar (desp. cli-en-) adj. m., pl. clientelari; f. clientelară, clipeală s. f., g.-d. art. clipelii; pl. clipeli
pl. clientelare
cliper s. n., pl. clipere
clientelă (desp. cli-en-) s. f., g.-d. art. clientelei; pl. clientele
clipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clipesc, 3 sg. clipeşte,
climacteriu [riu pron. rĭu] s. n. imperf. 1 clipeam; conj. prez. 1 sg. să clipesc, 3 să clipească
climat s. n., pl. climate cliping s. n.
climateric adj. m., pl. climaterici; f. climaterică, pl. clipire s. f., g.-d. art. clipirii; pl. clipiri
climaterice clipiş (rar) adv.
climatic adj. m., pl. climatici; f. climatică, pl. climatice clipit s. n.
climatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. climatizez, 3 climatizează; clipită s. f., g.-d. art. clipitei; pl. clipite
conj. prez. 1 sg. să climatizez, 3 să climatizeze clipoceală s. f., g.-d. art. clipocelii; pl. clipoceli
climatizare s. f., g.-d. art. climatizării; pl. climatizări clipoci1 (a ~) (a clipi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
climatizor s. n., pl. climatizoare clipocesc, 3 sg. clipoceşte, imperf. 1 clipoceam; conj. prez.
climatoloagă v. climatologă 1 sg. să clipocesc, 3 să clipocească
climatolog s. m., pl. climatologi clipoci2 (a ~) (a susura) vb., ind. prez. 3 sg. clipoceşte,
!climatologă (livr.)/(colocv.) climatoloagă s. f., g.-d. art. 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să
climatologei/climatoloagei; pl. climatologe/climatoloage clipocească
climatologic adj. m., pl. climatologici; f. climatologică, pl. clipocire s. f., g.-d. art. clipocirii; pl. clipociri
climatologice clipocit s. n.
climatologie s. f., art. climatologia, g.-d. climatologii, art. clips s. n., pl. clipsuri
climatologiei cliring v. clearing
clironoamă 378
clironoamă (înv.) s. f., g.-d. art. clironoamei; pl. clironoame clocotiş2 (clocot) (rar) s. n., pl. clocotişuri
clironom (înv.) s. m., pl. clironomi clocotiş3 (rar) adv.
clironomie (înv.) s. f., art. clironomia, g.-d. art. clironomiei; clocotitor adj. m., pl. clocotitori; f. sg. şi pl. clocotitoare
pl. clironomii, art. clironomiile (desp. -mi-i-) clocoţel s. m., (mai frecv.) pl. clocoţei, art. clocoţeii
clironomisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 !cloisonné (fr.) [pron. klŭazone] (cloi-) s. n., (obiecte) pl.
pl. clironomisesc, 3 sg. clironomiseşte, imperf. 1 cloisonnéuri
clironomiseam; conj. prez. 1 sg. să clironomisesc, 3 să clona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. clonez, 3 clonează; conj.
clironomisească prez. 1 sg. să clonez, 3 să cloneze
clisă s. f., g.-d. art. clisei; pl. clise
clonare s. f., g.-d. art. clonării; pl. clonări
clismă s. f., g.-d. art. clismei; pl. clisme
clonă s. f., g.-d. art. clonei; pl. clone
clisos adj. m., pl. clisoşi; f. clisoasă, pl. clisoase
clonc1(-clonc)/clonca(-clonca) (pop.) interj.
clistir (pop.) s. n., pl. clistire
clonc2 (unealtă pescărească) s. n., pl. cloncuri
clistron s. n., pl. clistroane
clonca(-clonca) v. clonc1
clişa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. clişez, 3 clişează, 1 pl.
cloncan (înv., reg.) s. m., pl. cloncani
clişăm; conj. prez. 1 sg. să clişez, 3 să clişeze; ger. clişând
cloncăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăieşte/
clişaj s. n., pl. clişaje
cloncăie, 3 pl. cloncăiesc/cloncăie, imperf. 3 sg. cloncăia;
clişare s. f., g.-d. art. clişării; pl. clişări conj. prez. 3 să cloncăiască/să cloncăie
+clişeiza (desp. -şe-i-) vb., ind. prez. 1 sg. clişeizez, 3 cloncăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăne/
clişeizează; conj. prez. 1 sg. să clişeizez, 3 să clişeizeze cloncăneşte, 3 pl. cloncăne/cloncănesc, imperf. 3 sg.
clişeu s. n., art. clişeul; pl. clişee cloncănea; conj. prez. 3 să cloncăne/să cloncănească
+clitic1 adj. m. (+ s. n.: pronume ~); f. clitică (formă ~), pl. cloncănire s. f., g.-d. art. cloncănirii; pl. cloncăniri
clitice
cloncănit s. n.
+clitic2 s. n., pl. clitice
clondir s. n., pl. clondire
+clitoridian (desp. -di-an) adj. m., pl. clitoridieni (desp.
clondiraş s. n., pl. clondiraşe
-di-eni); f. clitoridiană, pl. clitoridiene
clonţ (reg., fam.) s. n., pl. clonţuri
clitoris s. n., pl. clitorisuri
clonţos adj. m., pl. clonţoşi; f. clonţoasă, pl. clonţoase
cliva (a ~) vb., ind. prez. 3 clivează, imperf. 3 pl. clivau;
conj. prez. 3 să cliveze clonus s. n.
clivaj s. n., pl. clivaje clop s. n., pl. clopuri
clivare s. f., g.-d. art. clivării; pl. clivări +clopapir (fam., înv.) s. n.
+clo (fam., înv.) s. n., art. cloul; pl. clouri clopot s. n., pl. clopote
cloacă s. f., g.-d. art. cloacei; pl. cloace clopotar s. m., pl. clopotari
cloambă (reg.) s. f., g.-d. art. cloambei; pl. cloambe clopotniţă s. f., g.-d. art. clopotniţei; pl. clopotniţe
cloanţă (fam.) s. f., g.-d. art. cloanţei; pl. cloanţe clopoţel s. m., pl. clopoţei, art. clopoţeii
cloasmă (desp. clo-as-) s. f., g.-d. art. cloasmei clopoţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clopoţesc, 3 sg.
cloazon (desp. cloa-) s. n., pl. cloazoane clopoţeşte, imperf. 1 clopoţeam; conj. prez. 1 sg. să
clopoţesc, 3 să clopoţească
clocaj s. n.
clor s. n.; simb. Cl
cloceală s. f., g.-d. art. clocelii; pl. cloceli
cloral s. n.
cloci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clocesc, 3 sg. cloceşte,
imperf. 1 cloceam; conj. prez. 1 sg. să clocesc, 3 să cloramfenicol s. n.
clocească cloramină (desp. clo-ra-/clor-a-) s. f., g.-d. art. cloraminei
clocire s. f., g.-d. art. clocirii clorat s. m., pl. cloraţi
clocit s. n. cloretan (clorură de etil) (desp. clo-re-/clor-e-) s. m.
clocitoare (instalaţie) s. f., g.-d. art. clocitorii; pl. clocitori cloretonă (alcool) (desp. clo-re-/clor-e-) s. f., g.-d. art.
+clocitor adj. m. (mascul ~), pl. clocitori; adj. f. (pasăre ~), cloretonei
s. f. sg. şi pl. clocitoare clorhidrat (desp. -hi-drat) s. m., pl. clorhidraţi
clocot s. n., pl. clocote !clorhidric (desp. -hi-dric) adj. m. (acid ~); f. clorhidrică
clocoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clocotesc, 3 sg. (soluţie ~), pl. clorhidrice
clocoteşte, imperf. 1 clocoteam; conj. prez. 1 sg. să clorhidrină (desp. -hi-dri-) s. f., g.-d. art. clorhidrinei; pl.
clocotesc, 3 să clocotească clorhidrine
clocotici s. m., pl. clocotici, art. clocoticii !cloric adj. m. (acid ~); f. clorică (apă ~)
clocotire s. f., g.-d. art. clocotirii; pl. clocotiri clorit s. m., pl. cloriţi
clocotiş1 (arbust) s. m., pl. clocotişi clorizare s. f., g.-d. art. clorizării
379 coafa
!cloroanemie (desp. -ro-a-) s. f., art. cloroanemia, g.-d. art. clujean adj. m., s. m., pl. clujeni; adj. f. clujeană, pl. clujene
cloroanemiei; pl. cloroanemii, art. cloroanemiile (desp. (dar: Clujana (firmă) s. propriu f. art.)
-mi-i-) clujeancă s. f., g.-d. art. clujencei; pl. clujence
cloroficee s. f., art. cloroficeea, g.-d. art. cloroficeei; pl. +Cluj-Napoca (oraş)/(uzual) Cluj2 s. propriu n., g.-d.
cloroficee art. [oraşului Cluj-Napoca]/Clujului
clorofilă s. f., g.-d. art. clorofilei clupă s. f., g.-d. art. clupei; pl. clupe
clorofilian (desp. -li-an) adj. m., pl. clorofilieni (desp. +cluster (engl.) [pron. klastăr] s. n., pl. clustere [klastăre]
-li‑eni); f. clorofiliană, pl. clorofiliene +clusteriza (a ~) [u pron. engl. a] vb., ind. prez. 1 sg.
cloroform s. n. clusterizez, 3 clusterizează; conj. prez. 1 sg. să clusterizez,
cloroformiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cloroformizez, 3 3 să clusterizeze
cloroformizează; conj. prez. 1 sg. să cloroformizez, 3 să +cneaghină s. f., g.-d. art. cneaghinei; pl. cneaghine
cloroformizeze cneaz s. m., pl. cneji
cloroleucită (desp. -le-u-) s. f., g.-d. art. cloroleucitei; pl. cnezat s. n., pl. cnezate
cloroleucite +CNP [cit. čenepe] s. n., pl. CNP-uri [cit. čenepeuri]
clorometru (desp. -me-tru) s. n., art. clorometrul; pl. cnut s. n., pl. cnuturi
clorometre coabita (a ~) (desp. co-a-) vb., ind. prez. 1 sg. coabitez, 3
cloromicetină s. f., g.-d. art. cloromicetinei coabitează; conj. prez. 1 sg. să coabitez, 3 să coabiteze
cloropenie s. f., art. cloropenia, g.-d. cloropenii, art. coabitare (desp. co-a-) s. f., g.-d. art. coabitării; pl. coabitări
cloropeniei coabitaţie (desp. co-a-, -ţi-e) s. f., art. coabitaţia (desp.
cloropicrină (desp. -pi-cri-) s. f., g.-d. art. cloropicrinei -ţi‑a), g.-d. coabitaţii, art. coabitaţiei
cloroplast (desp. -ro-plast) s. n., pl. cloroplaste coacăz s. m., pl. coacăzi
cloropren (desp. -ro-pren) s. n. coacăză s. f., g.-d. art. coacăzei; pl. coacăze
clorotic adj. m., s. m., pl. clorotici; adj. f., s. f. clorotică, pl. coace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. coc, 2 sg. coci, 3
clorotice sg. coace, imperf. 1 coceam, perf. s. 1 sg. copsei, 1 pl.
cloroză s. f., g.-d. art. clorozei; pl. cloroze coapserăm, m.m.c.p. 1 pl. copseserăm; conj. prez. să coc,
clorura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. clorurez, 3 clorurează; 3 să coacă; ger. cocând; part. copt
conj. prez. 1 sg. să clorurez, 3 să clorureze coacere s. f., g.-d. art. coacerii
clorurare s. f., g.-d. art. clorurării coacervaţie (desp. co-a-, -ţi-e) s. f., art. coacervaţia (desp.
clorură s. f., g.-d. art. clorurii; pl. cloruri -ţi-a), g.-d. coacervaţii, art. coacervaţiei
+closed (engl.) [pron. klăŭzd] adj. invar. coachizitoare (desp. co-a-) s. f., g.-d. art. coachizitoarei; pl.
coachizitoare
closet s. n., pl. closete; abr. (fam., înv.) clo
coachizitor (desp. co-a-) s. m., pl. coachizitori
cloş1 adj. invar. (fuste ~)
coacuzat (desp. co-a-) s. m., pl. coacuzaţi
cloş2 s. n., pl. cloşuri
coacuzată (desp. co-a-) s. f., g.-d. art. coacuzatei; pl.
!Cloşca-cu-Pui (constelaţie) s. propriu f. art., g.-d. art.
coacuzate
Cloştii-cu-Pui
coada-calului (plantă) s. f. art., g.-d. art. cozii-calului
cloşcă s. f., g.-d. art. cloştii; pl. cloşti
coada-cocoşului (plantă) s. f. art., g.-d. art. cozii-cocoşului
clotoidă s. f., g.-d. art. clotoidei
coada-mâţei (plantă) s. f. art., g.-d. art. cozii-mâţei
+cloţ1 (reg.) adj. m. (prun ~), pl. cloţi; f. cloaţă (prună ~),
pl. cloaţe coada-mâţei-de-baltă (plantă) s. f. art., g.-d. art. cozii-
mâţei-de-baltă
cloţ2 (reg.) s. n., pl. cloţuri
coada-mielului (plantă) s. f. art., g.-d. art. cozii-mielului
cloţan (stâncă) s. n., pl. cloţane
coada-racului (plantă) s. f. art., g.-d. art. cozii-racului
clou (fr.) [pron. klu] s. n., pl. clou-uri [pron. kluuri]
coada-rândunicii (fluture) s. f. art., g.-d. art. cozii-
+cloud (engl.) [pron. klaŭd] s. n.
rândunicii
clovn s. m., pl. clovni, art. clovnii
coada-şoricelului (plantă) s. f. art., g.-d. art. cozii-
clovnerie s. f., art. clovneria, g.-d. art. clovneriei; pl. şoricelului
clovnerii, art. clovneriile (desp. -ri-i-) coada-vacii (plantă) s. f. art., g.-d. art. cozii-vacii
club s. n., pl. cluburi coada-vulpii (plantă) s. f. art., g.-d. art. cozii-vulpii
clubmen (rar) s. m., pl. clubmeni coada-zmeului (plantă) (desp. -zme-u-) s. f. art., g.-d. art.
clucer (înv.) s. m., pl. cluceri cozii-zmeului
clucereasă (înv.) s. f., g.-d. art. cluceresei; pl. clucerese coadă s. f., g.-d. art. cozii; pl. cozi/(cosiţe) şi coade (înv., pop.)
Cluj1 (judeţ) s. propriu n. coafa (a ~) (desp. coa-) vb., ind. prez. 1 sg. coafez, 3
Cluj2 (oraş) v. Cluj-Napoca coafează; conj. prez. 1 sg. să coafez, 3 să coafeze
coafare 380
coafare (desp. coa-) s. f., g.-d. art. coafării coasociat (desp. co-a-, -ci-at) s. m., pl. coasociaţi
coafat (desp. coa-) s. n. coasociată (desp. co-a, -ci-a-) s. f., g.-d. art. coasociatei; pl.
coafă s. f., g.-d. art. coafei; pl. coafe coasociate
coafeză (desp. coa-) s. f., g.-d. art. coafezei; pl. coafeze +Coasta de Fildeş (înv.) s. propriu f., g.-d. Coastei de
coafor1 (bărbat) (rar) (desp. coa-) s. m., pl. coafori (El e Fildeş
coafor.) coastă s. f., g.-d. art. coastei; pl. coaste
+coafor2 (local) (desp. coa-) s. n., pl. coaforuri (Lucrează !coate-goale (fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui coate-goale; pl.
într-un coafor.) coate-goale
coafură (pieptănătură) (desp. coa-) s. f., g.-d. art. coafurii; coautoare (desp. co-a-u-) s. f., g.-d. art. coautoarei; pl.
pl. coafuri coautoare
coagul (desp. co-a-) s. m., pl. coaguli coautor (desp. co-a-u-) s. m., pl. coautori
coagula (a ~) (desp. co-a-) vb., ind. prez. 1 sg. coagulez, +coautorat (desp. co-a-u-) s. n., pl. coautorate
3 coagulează; conj. prez. 1 sg. să coagulez, 3 să coaguleze coaxial (desp. co-a-xi-al) adj. m., pl. coaxiali; f. coaxială, pl.
coagulabil (desp. co-a-) adj. m., pl. coagulabili; f. coaxiale
coagulabilă, pl. coagulabile cobai (rozător) s. m., pl. cobai, art. cobaii
coagulant1 (desp. co-a-) adj. m., pl. coagulanţi; f. cobaie (găină) (reg.) s. f., g.-d. art. cobăii; pl. cobăi
coagulantă, pl. coagulante cobalamină (desp. -ba-la-/-bal-a-) s. f., g.-d. art. cobalaminei
!coagulant2 (desp. co-a-) s. n., pl. coagulante cobalt s. n.; simb. Co
coagulare (desp. co-a-) s. f., g.-d. art. coagulării; pl. cobaltină s. f., g.-d. art. cobaltinei
coagulări cobăit1 (reg.) adj. m., pl. cobăiţi; f. cobăită, pl. cobăite
coajă s. f., art. coaja, g.-d. art. cojii; pl. coji +cobăit2 (reg.) s. n.
coală s. f., g.-d. art. colii; pl. coli cobe s. f., g.-d. art. cobei; pl. cobe
coalescent (desp. co-a-) adj. m., pl. coalescenţi; f. cobeală s. f., g.-d. art. cobelii; pl. cobeli
coalescentă, pl. coalescente cobeligerant adj. m., s. m., pl. cobeligeranţi; adj. f., s. f.
coalescenţă (desp. co-a-) s. f., g.-d. art. coalescenţei cobeligerantă, pl. cobeligerante
coaliţie (desp. co-a-, -ţi-e) s. f., art. coaliţia (desp. -ţi-a), cobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cobesc, 3 sg. cobeşte,
g.-d. art. coaliţiei; pl. coaliţii, art. coaliţiile (desp. -ţi-i-) imperf. 1 cobeam; conj. prez. 1 sg. să cobesc, 3 să cobească
coaliza (a se ~) (desp. co-a-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă !cobilă (reg.) s. f., g.-d. art. cobilei; pl. cobile
coalizez, 3 se coalizează; conj. prez. 1 sg. să mă coalizez, !Cobiliţa-Ciobanului (constelaţie) s. propriu f. art., g.-d.
3 să se coalizeze; imper. 2 sg. afirm. coalizează-te; ger. art. Cobiliţei-Ciobanului
coalizându-mă
cobiliţă s. f., g.-d. art. cobiliţei; pl. cobiliţe
coalizare (desp. co-a-) s. f., g.-d. art. coalizării; pl. coalizări cobitor adj. m., pl. cobitori; f. sg. şi pl. cobitoare
coamă s. f., g.-d. art. coamei; pl. coame coblizan (reg.) (desp. co-bli-) s. m., pl. coblizani
coană (înv., fam.) s. f., art. coana, g.-d. art. coanei (coana coborâre s. f., g.-d. art. coborârii; pl. coborâri
Leana)
coborâş s. n., pl. coborâşuri
coană-mare s. f., art. coana-mare, g.-d. art. coanei-mari
coborâtoare (puţ de mină) s. f., g.-d. art. coborâtorii; pl.
coapsă s. f., g.-d. art. coapsei; pl. coapse coborâtori
coaptaţie (desp. co-ap-, -ţi-e) s. f., art. coaptaţia (desp. coborâtor adj. m., s. m., pl. coborâtori; adj. f., s. f.
-ţi-a), g.-d. coaptaţii, art. coaptaţiei; pl. coaptaţii, art. (persoană) sg. şi pl. coborâtoare
coaptaţiile (desp. -ţi-i-)
coborî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cobor, 3 coboară, imperf.
coarbă (reg.) s. f., g.-d. art. coarbei; pl. coarbe 1 coboram; conj. prez. 1 sg. să cobor, 3 să coboare; imper.
coardă1 (fir) s. f., g.-d. art. coardei/corzii; pl. coarde 2 sg. coboară
(coardele vocale, cvartet de ~, orchestră de ~)/corzi (~ de +cobot (robot colaborativ) s. m, pl. coboţi
contravântuire, ~ de vioară, teorema corzii, a băga în corzi;
cobră (desp. co-bră) s. f., g.-d. art. cobrei; pl. cobre
La un semn al dirijorului intră corzile.)
cobur1 (haină boierească) (înv.) s. n., pl. cobururi
coardă2 (spadă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. coardei; pl. coarde
cobur2 (toc de piele) (înv.) s. m., pl. coburi
coarnă (fruct) s. f., g.-d. art. coarnei; pl. coarne
cobuz (instrument muzical) s. n., pl. cobuze
coarticulaţie (desp. co-ar-, -ţi-e) s. f., art. coarticulaţia
cobzar s. m., pl. cobzari
(desp. -ţi-a), g.-d. coarticulaţii, art. coarticulaţiei
+cobză1 (fam.) adv. (răcit ~)
coasă s. f., g.-d. art. coasei; pl. coase
cobză2 s. f., g.-d. art. cobzei; pl. cobze
coase (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cos, 2 sg. coşi, 3 sg.
coase, imperf. 1 coseam, perf. s. 1 sg. cusui, m.m.c.p. 1 cobzişoară s. f., g.-d. art. cobzişoarei; pl. cobzişoare
pl. cususerăm; conj. prez. 1 sg. să cos, 3 să coasă; ger. coc1 (bacterie) s. m., pl. coci
cosând; part. cusut coc2 (pieptănătură; cucui) s. n., pl. cocuri
381 cocserie
coca1 (arbust) s. m., pl. coca cocktail (engl.) [pron. kokteĭl] (desp. kock-tail)/cocteil
coca2 (coca-cola) s. f., pl. coca (desp. -teil) s. n., pl. cocktailuri/cocteiluri
coca-cola® (băutură) s. f., (porţii) pl. coca-cola coclauri (desp. co-cla-uri) s. n. pl.
Coca-Cola (companie) s. propriu f. cocleală (desp. co-clea-) s. f., g.-d. art. coclelii; pl. cocleli
cocaină s. f., g.-d. art. cocainei !cocleţ (desp. co-cleţ) (pop.) s. n., pl. cocleţe
cocainoman (desp. -ca-i-) s. m., pl. cocainomani cocli (a se ~) (a se oxida) (desp. co-cli) vb. refl., ind. prez.
cocainomană (desp. -ca-i-) s. f., g.-d. art. cocainomanei; pl. 3 sg. se cocleşte, 3 pl. se coclesc, imperf. 3 sg. se coclea;
cocainomane conj. prez. 3 să se coclească; ger. coclindu-se
cocainomanie (desp. -ca-i-) s. f., art. cocainomania, g.-d. coclire (desp. co-cli-) s. f., g.-d. art. coclirii
cocainomanii, art. cocainomaniei cocoaşă s. f., art. cocoaşa, g.-d. art. cocoaşei; pl. cocoaşe
+cocalar (arg.) s. m., pl. cocalari cocoli (a ~) (a răsfăţa) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg.
cocardă s. f., g.-d. art. cocardei; pl. cocarde şi 3 pl. cocolesc, 3 sg. cocoleşte, imperf. 1 cocoleam; conj.
cocă1 (aluat, copil) s. f., g.-d. art. cocăi prez. 1 sg. să cocolesc, 3 să cocolească
cocă2 (parte a unui avion, a unei nave) s. f., g.-d. art. cocii; !cocoloş s. n., pl. cocoloaşe
pl. coci cocoloşeală s. f., g.-d. art. cocoloşelii; pl. cocoloşeli
cocător1 adj. m. (rar), s. m. (înv.), pl. cocători; adj. f., s. f. cocoloşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cocoloşesc, 3 sg.
sg. şi pl. cocătoare cocoloşeşte, imperf. 1 cocoloşeam; conj. prez. 1 sg. să
cocător2 (cuptor) (reg.) s. n., pl. cocătoare cocoloşesc, 3 să cocoloşească
cocârja (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cocârjez, 3 cocoloşire s. f., g.-d. art. cocoloşirii; pl. cocoloşiri
se cocârjează, 1 pl. ne cocârjăm; conj. prez. 1 sg. să mă cocon (înveliş protector) s. m., pl. coconi
cocârjez, 3 să se cocârjeze; imper. 2 sg. afirm. cocârjează- coconar s. m., pl. coconari
te; ger. cocârjându-mă coconieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. coconierei; pl.
cocârlă s. f., g.-d. art. cocârlei; pl. cocârle coconiere
coccidă (protozoar) s. f., g.-d. art. coccidei; (mai frecv.) pl. cocor1 (cucui) (reg.) s. n., pl. cocoruri
coccide cocor2 (pasăre) s. m., pl. cocori
coccidie (parazit) (desp. -di-e) s. f., art. coccidia (desp. cocos s. m. (mai ales în: nucă-de- ~)
-di‑a), g.-d. art. coccidiei; pl. coccidii, art. coccidiile (desp.
cocostârc (desp. -cos-târc/-co-stârc) s. m., pl. cocostârci
-di-i-)
cocoş1 (pasăre, miez de pepene, categorie sportivă) s. m.,
coccidioză (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. coccidiozei; pl.
pl. cocoşi
coccidioze
cocoş2 (piesă la arme, la ciocane) s. n., pl. cocoaşe
coccigian (desp. gi-an) adj. m., pl. coccigieni (desp.
-gi‑eni); f. coccigiană, pl. coccigiene cocoşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cocoşez, 3 cocoşează, 1 pl.
cocoşăm; conj. prez. 1 sg. să cocoşez, 3 să cocoşeze; ger.
coccis s. n., pl. coccisuri
cocoşând
cocean s. m., pl. coceni
cocoşar s. m., pl. cocoşari
cochet1 adj. m., pl. cocheţi; f. cochetă, pl. cochete
cocoşat adj. m., s. m., pl. cocoşaţi; adj. f., s. f. cocoşată, pl.
+cochet2 adv.
cocoşate
cocheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cochetez, 3 cochetează;
cocoş-de-mesteacăn (pasăre) s. m., pl. cocoşi-de-mesteacăn
conj. prez. 1 sg. să cochetez, 3 să cocheteze
cocoş-de-munte (pasăre) s. m., pl. cocoşi-de-munte
cochetărie s. f., art. cochetăria, g.-d. art. cochetăriei; pl.
cochetării, art. cochetăriile (desp. -ri-i-) cocoşel s. m., pl. cocoşei, art. cocoşeii
cochilie (desp. -li-e) s. f., art. cochilia (desp. -li-a), g.-d. art. cocoşel-de-câmp (plantă) s. m., pl. cocoşei-de-câmp, art.
cochiliei; pl. cochilii, art. cochiliile (desp. -li-i-) cocoşeii-de-câmp
cocie (reg.) s. f., art. cocia, g.-d. art. cociei; pl. cocii, art. cocoşeşte adv.
cociile (desp. -ci-i-) cocoşneaţă s. f., g.-d. art. cocoşneţei; pl. cocoşneţe
cocină s. f., g.-d. art. cocinii; pl. cocini cocoş-sălbatic (pasăre) s. m., pl. cocoşi-sălbatici
cocioabă s. f., g.-d. art. cocioabei; pl. cocioabe cocotă s. f., g.-d. art. cocotei; pl. cocote
!cocioc (reg.) s. n., pl. cociocuri cocotier (desp. -ti-er) s. m., pl. cocotieri
cociorvă s. f., g.-d. art. cociorvei; pl. cociorve cocoţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cocoţ, 3 cocoaţă; conj. prez.
cocker (engl) [pron. kokăr] (desp. co-cker) s. m., pl. cockeri 1 sg. să cocoţ, 3 să cocoaţe; imper. 2 sg. afirm. cocoaţă
cocker spaniel (engl.) [pron. kokăr spenĭăl] (desp. co-cker, cocs (combustibil) s. n., (sorturi) pl. cocsuri
-niel) s. m., pl. cockeri spaniel [pron. kokări spenĭăl] cocsagâz s. m.
cockpit ( engl.) [ck pron. k] (desp. cock-pit) s. n., pl. cocserie s. f., art. cocseria, g.-d. art. cocseriei; pl. cocserii,
cockpituri art. cocseriile (desp. -ri-i-)
cocsifica 382
cocsifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cocsific, 2 sg. cocsifici, 3 codi (a se ~) (a ezita) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1
cocsifică; conj. prez. 1 sg. să cocsific, 3 să cocsifice sg. mă codesc, 3 sg. se codeşte, imperf. 1 sg. mă codeam;
cocsificare s. f., g.-d. art. cocsificării; pl. cocsificări conj. prez. 1 sg. să mă codesc, 3 să se codească; imper. 2
cocsochimic adj. m., pl. cocsochimici; f. cocsochimică, pl. sg. afirm. codeşte-te; ger. codindu-mă
cocsochimice codice s. n., art. codicele; pl. codice
cocsochimie s. f., art. cocsochimia, g.-d. cocsochimii, art. codicil s. n., pl. codicile
cocsochimiei codifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. codific, 2 sg. codifici, 3
cocteil v. cocktail codifică; conj. prez. 1 sg. să codific, 3 să codifice
cocţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. cocţiunii codificare s. f., g.-d. art. codificării; pl. codificări
cocuţă (fam.) s. f., g.-d. art. cocuţei; pl. cocuţe codificator1 (aparat) s. n., pl. codificatoare
cod1 (act, sistem) s. n., pl. coduri codificator2 (rar) adj. m., s. m. (persoană), pl. codificatori;
cod2 (peşte) s. m. adj. f., (rar) s. f. sg. şi pl. codificatoare
coda1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. codez, 3 codează; conj. prez. codină (pop.) s. f., g.-d. art. codinii; pl. codini
1 sg. să codez, 3 să codeze codire (fam.) s. f., g.-d. art. codirii
coda2/codă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. codirector s. m., pl. codirectori
codei; pl. code codirişte (pop.) s. f., g.-d. art. codiriştii; pl. codirişti
codaj s. n, pl. codaje codism (înv.) s. n.
codalb (desp. co-dalb/cod-alb) adj. m., pl. codalbi; f. codalbă, codist (înv.) s. m., pl. codişti
pl. codalbe codistă (înv.) s. f., g.-d. art. codistei; pl. codiste
codalbă (codobatură) (desp. co-dal-/cod-al-) s. f., g.-d. art. codiţă s. f., g.-d. art. codiţei; pl. codiţe
codalbei; pl. codalbe codoaşă (pop.) s. f., art. codoaşa, g.-d. art. codoaşei; pl.
codan (pop., rar) adj. m., s. m., pl. codani; adj. f., s. f. codoaşe
codană, pl. codane codoaşcă (reg.) s. f., g.-d. art. codoaştei; pl. codoaşte
codare s. f., g.-d. art. codării; pl. codări codobatură s. f., g.-d. art. codobaturii; pl. codobaturi
codaş adj. m., s. m., pl. codaşi; adj. f., s. f. codaşă, art. codobelc s. m., pl. codobelci (şi: melc ~)
codaşa; pl. codaşe codoş (pop.) s. m., pl. codoşi
codat1 adj. m., pl. codaţi; f. codată, pl. codate codoşi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. codoşesc,
+codat2 adv. (a transmite ~) 3 sg. codoşeşte, imperf. 1 codoşeam; conj. prez. 1 sg. să
codat3 (mormoloc) s. m., pl. codaţi codoşesc, 3 să codoşească
codă v. coda2 codoşie (pop.) s. f., art. codoşia, g.-d. codoşii, art. codoşiei;
codălbel (reg.) (desp. co-dăl-/cod-ăl-) adj. m., pl. codălbei; pl. codoşii, art. codoşiile (desp. -şi-i-)
f. codălbea, pl. codălbele codrean (rar) (desp. co-drean) adj. m., s. m., pl. codreni;
codălbi (a o ~) (înv., reg.) (desp. co-dăl-/cod-ăl-) vb., ind. adj. f., s. f. codreană, pl. codrene
prez. 1 sg. şi 3 pl. o codălbesc, 3 sg. o codălbeşte, imperf. codresc (rar) (desp. co-dresc) adj. m., f. codrească; pl. m.
1 o codălbeam, perf. c. 1 am codălbit-o; conj. prez. 1 sg. să şi f. codreşti
o/s-o codălbesc, 3 să o/s-o codălbească; imper. 2 sg. afirm. codroş (desp. co-droş/cod-roş) s. m., pl. codroşi
codălbeşte-o; ger. codălbind-o codru (desp. co-dru) s. m., art. codrul; pl. codri, art. codrii
codălbiţă (desp. co-dăl-/cod-ăl-) s. f., g.-d. art. codălbiţei; codruleţ (desp. co-dru-) s. n., pl. codruleţe
pl. codălbiţe codruţ (desp. co-druţ) s. m., pl. codruţi
codănel (reg.) s. m., pl. codănei, art. codăneii coechipier (desp. -pi-er) s. m., pl. coechipieri
!codănică (reg.) s. f., g.-d. art. codănelei; pl. codănele coechipieră (desp. -pi-e-) s. f., g.-d. art. coechipierei; pl.
codăniţă (reg.) s. f., g.-d. art. codăniţei; pl. codăniţe coechipiere
codârlă (pop.) s. f., g.-d. art. codârlei; pl. codârle +coedita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. coeditez, 3 coeditează;
codeală (rar) s. f., g.-d. art. codelii; pl. codeli conj. prez. 1 să coeditez, 3 să coediteze
codebitoare s. f., g.-d. art. codebitoarei; pl. codebitoare +coeditare s. f., g.-d. art. coeditării; pl. coeditări
codebitor s. m., pl. codebitori coeficient (desp. ci-ent) s. m., pl. coeficienţi
+codecizie (desp. -zi-e) s. f., art. codecizia (desp. -zi-a), coempţiune (rar) (desp. -emp-ţi-u-) s. f., g.-d. art.
g.‑d. art. codeciziei; pl. codecizii, art. codeciziile (desp. coempţiunii
-zi-i-) coenzimă s. f., g.-d. art. coenzimei; pl. coenzime
+codependent adj. m., pl. codependenţi; f. codependentă, coercibil adj. m., pl. coercibili; f. coercibilă, pl. coercibile
pl. codependente coercitiv adj. m., pl. coercitivi; f. coercitivă, pl. coercitive
codeină s. f., g.-d. art. codeinei coerciţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. coerciţia (desp. -ţi-a),
codex s. n., pl. codexuri g.-d. coerciţii, art. coerciţiei
383 colagenoză
coerede s. m., art. coeredele; pl. coerezi cohlee (desp. co-hle-) s. f., art. cohleea, g.-d. art. cohleei
coerent1 adj. m., pl. coerenţi; f. coerentă, pl. coerente cohortă s. f., g.-d. art. cohortei; pl. cohorte
+coerent2 adv. coi (pop.) s. n., (mai frecv.) pl. coaie
coerenţă s. f., g.-d. art. coerenţei; pl. coerenţe coif s. n., pl. coifuri
coeror s. n., pl. coeroare +coifură (acoperământ al capului) s. f., g.-d. art. coifurii
coexista (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. coexist, 2 coincide (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. coincide, 3 pl. coincid;
sg. coexişti, 3 coexistă; conj. prez. 1 sg. să coexist, 3 să conj. prez. 3 să coincidă; ger. coincizând; part. coincis
coexiste coincident (rar) adj. m., pl. coincidenţi; f. coincidentă, pl.
coexistent [x pron. gz] adj. m., pl. coexistenţi; f. coexistentă, coincidente
pl. coexistente coincidenţă s. f., g.-d. art. coincidenţei; pl. coincidenţe
coexistenţă [x pron. gz] s. f., g.-d. art. coexistenţei; pl. +coinfecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. coinfecţia (desp. -ţi-a),
coexistenţe g.-d. art. coinfecţiei; pl. coinfecţii, art. coinfecţiile (desp.
coeziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. coeziunii; pl. coeziuni -ţi-i-)
+cofactor s. m., pl. cofactori cointeresa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cointeresez, 3 cointeresează;
cofă (reg.) s. f., g.-d. art. cofei; pl. cofe conj. prez. 1 sg. să cointeresez, 3 să cointereseze
!cofăiaş (reg.) s. n., pl. cofăiaşe cointeresare s. f., g.-d. art. cointeresării; pl. cointeresări
cofăiel (reg.) s. n., pl. cofăiele coiot s. m., pl. coioţi
+cofăriţă (pop.) s. f., g.-d. art. cofăriţei; pl. cofăriţe coit s. n., pl. coituri [pron. koĭturi]
cofei (reg.) s. n., pl. cofeie +coîmprumuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. coîmprumut,
!cofeină s. f., g.-d. art. cofeinei 2 sg. coîmprumuţi, 3 coîmprumută; conj. prez. 1 sg. să
coîmprumut, 3 să coîmprumute
coferdam s. n., pl. coferdamuri
cojeală s. f., g.-d. art. cojelii; pl. cojeli
coferment s. m., pl. cofermenţi
coji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cojesc, 3 sg. cojeşte,
cofetar s. m., pl. cofetari
imperf. 1 cojeam; conj. prez. 1 sg. să cojesc, 3 să cojească
cofetăreasă s. f., g.-d. art. cofetăresei; pl. cofetărese
cojire s. f., g.-d. art. cojirii; pl. cojiri
cofetărie s. f., art. cofetăria, g.-d. art. cofetăriei; (localuri)
cojitor s. n., pl. cojitoare
pl. cofetării, art. cofetăriile (desp. -ri-i-)
cojiţă s. f., g.-d. art. cojiţei; pl. cojiţe
cofeturi (feluri de dulciuri) s. n. pl.
cojoaică (pasăre) (reg.) s. f., g.-d. art. cojoaicei; pl. cojoaice
coffee-break (engl.) [pron. kofibreĭk] (desp. cof-fee-) s. n.,
pl. coffee-breakuri cojoc s. n., pl. cojoace
cofinanţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cofinanţez, 3 cojocar s. m., pl. cojocari
cofinanţează; conj. prez. 1 sg. să cofinanţez, 3 să cojocăreasă s. f., g.-d. art. cojocăresei; pl. cojocărese
cofinanţeze cojocăresc (rar) adj. m., f. cojocărească; pl. m. şi f. cojocăreşti
cofinanţare s. f., g.-d. art. cofinanţării, pl. cofinanţări cojocărie s. f., art. cojocăria, g.-d. art. cojocăriei; (ateliere)
cofiţă s. f., g.-d. art. cofiţei; pl. cofiţe pl. cojocării, art. cojocăriile (desp. -ri-i-)
cofleşi (a se ~) (pop.) (desp. co-fle-) vb. refl., ind. prez. 3 cojocel s. n., pl. cojocele
sg. se cofleşeşte, 3 pl. se cofleşesc, imperf. 3 sg. se cofleşea; col s. n., pl. coluri
conj. prez. 3 să se cofleşească; ger. cofleşindu-se cola1 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. colez, 3 colează; conj.
+cofondator adj. m., s. m., pl. cofondatori; adj. f., s. f. sg. prez. 1 sg. să colez, 3 să coleze
şi pl. cofondatoare cola2 (arbore) s. m., pl. cola
cofraj (desp. co-fraj) s. n., pl. cofraje cola3 (coca-cola) (fam.) s. f., g.-d. art. colei; pl. cola
cofret (desp. co-fret) s. n., pl. cofrete colabora (a ~) (a lucra împreună) vb., ind. prez. 1 sg.
cogeamite (fam.) (desp. -gea-) adj. invar. (~ flăcăii) colaborez, 3 colaborează; conj. prez. 1 sg. să colaborez, 3
+cogenerare s. f., g.-d. art. cogenerării; pl. cogenerări să colaboreze
!cognat s. m., pl. cognaţi colaborare s. f., g.-d. art. colaborării; pl. colaborări
cognaţiune (rar) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. cognaţiunii colaboratoare s. f., g.-d. art. colaboratoarei; pl. colaboratoare
cognitiv adj. m., pl. cognitivi; f. cognitivă, pl. cognitive colaborator s. m., pl. colaboratori
+cogniţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. cogniţia (desp. -ţi-a), colaboraţionism (desp. -ţi-o-) s. n.
g.-d. art. cogniţiei colaboraţionist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl. colaboraţionişti;
cognomen (lat.) s. n., pl. cognomina adj. f., s. f. colaboraţionistă, pl. colaboraţioniste
cognoscibil adj. m., pl. cognoscibili; f. cognoscibilă, pl. colac s. m., pl. colaci
cognoscibile colagen1 adj. m., pl. colageni; f. colagenă, pl. colagene
cognoscibilitate s. f., g.-d. art. cognoscibilităţii colagen2 s. n.
cohalm (reg.) s. n., pl. cohalmuri colagenoză s. f., g.-d. art. colagenozei
colagog1 384
colagog1 adj. m., pl. colagogi; f. colagogă, pl. colagoge colecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colectez, 3 colectează; conj.
colagog2 s. n. prez. 1 sg. să colectez, 3 să colecteze
colaj s. n., pl. colaje colectare s. f., g.-d. art. colectării; pl. colectări
colan (înv.) s. n., pl. colane colectă s. f., g.-d. art. colectei; pl. colecte
colant1 adj. m., pl. colanţi; f. colantă, pl. colante colectiv1 adj. m., pl. colectivi; f. colectivă, pl. colective
colant2 s. m., (mai frecv.) pl. colanţi colectiv2 (echipă, grup) s. n., pl. colective
!colaps s. n., pl. colapsuri colectivă (cooperativă) (înv.) s. f., g.-d. art. colectivei; pl.
+colapsa (a ~) vb., ind. prez. 3 colapsează; conj. prez. 3 colective
să colapseze colectivism s. n.
colapsoterapie s. f., art. colapsoterapia, g.-d. art. colectivist adj. m., s. m., pl. colectivişti; adj. f., s. f.
colapsoterapiei colectivistă, pl. colectiviste
colargol (desp. co-lar-/col-ar-) s. n. colectivitate s. f., g.-d. art. colectivităţii; pl. colectivităţi
!colateral adj. m., s. m., pl. colaterali; adj. f., s. f. colaterală, colectiviza (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. colectivizez,
pl. colaterale 3 colectivizează; conj. prez. 1 sg. să colectivizez, 3 să
colaţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. colaţionez, colectivizeze
3 colaţionează; conj. prez. 1 sg. să colaţionez, 3 să colectivizare s. f., g.-d. art. colectivizării; pl. colectivizări
colaţioneze colector1 adj. m., (persoană) s. m., pl. colectori; adj. f., s. f.
colaţionare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. colaţionării; pl. sg. şi pl. colectoare
colaţionări colector2 (obiect) s. n., pl. colectoare
colaţiune (livr.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. colaţiunii; pl. colectură s. f., g.-d. art. colecturii; pl. colecturi
colaţiuni colecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. colecţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
colăcar (pop.) s. m., pl. colăcari colecţiei; pl. colecţii, art. colecţiile (desp. -ţi-i-)
colăcări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. colăcăresc, colecţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
3 sg. colăcăreşte, imperf. 1 colăcăream; conj. prez. 1 sg. să colecţionez, 3 colecţionează; conj. prez. 1 sg. să colecţionez,
colăcăresc, 3 să colăcărească 3 să colecţioneze
colăcărie (pop.) s. f., art. colăcăria, g.-d. art. colăcăriei; pl. colecţionar (desp. -ţi-o-) s. m., pl. colecţionari
colăcării, art. colăcăriile (desp. -ri-i-) colecţionară (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. colecţionarei; pl.
colăcel s. m., pl. colăcei, art. colăceii colecţionare
colăci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. colăcesc, 3 sg. coledoc1 adj. m. (+ s. n.: canal ~)
colăceşte, imperf. 1 colăceam; conj. prez. 1 sg. să colăcesc, coledoc2 s. n., pl. coledocuri
3 să colăcească
coledocită s. f., g.-d. art. coledocitei
colărez (pop.) s. m., pl. colărezi
coleg s. m., pl. colegi
colb (reg.) s. n., pl. colburi
colegatar s. m., pl. colegatari
colbăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. colbăiesc,
colegatară s. f., g.-d. art. colegatarei; pl. colegatare
3 sg. colbăieşte, imperf. 1 colbăiam; conj. prez. 1 sg. să
colbăiesc, 3 să colbăiască colegă s. f., g.-d. art. colegei; pl. colege
colbăraie (reg.) s. f., art. colbăraia, g.-d. art. colbărăii colegial (desp. -gi-al) adj. m., pl. colegiali; f. colegială, pl.
colegiale
colbărie (reg.) s. f., art. colbăria, g.-d. art. colbăriei
colegialitate (desp. -gi-a-) s. f., g.-d. art. colegialităţii
colbertism s. n.
colburos (reg.) adj. m., pl. colburoşi; f. colburoasă, pl. colburoase colegian (înv.) (desp. -gi-an) s. m., pl. colegieni (desp. -gi-eni)
colcăi (a ~) vb., ind. prez. 3 colcăie, imperf. 3 pl. colcăiau; colegiu s. n., art. colegiul; pl. colegii, art. colegiile (desp.
conj. prez. 3 să colcăie -gi-i-)
colcăială s. f., g.-d. art. colcăielii coleire s. f., g.-d. art. coleirii
!colceac (reg., înv.) s. n., pl. colceacuri colembolă s. f., g.-d. art. colembolei; pl. colembole
colchicină s. f., g.-d. art. colchicinei colemie (desp. co-le-/col-e-) s. f., art. colemia, g.-d. colemii,
art. colemiei
colcotos (rar) adj. m., pl. colcotoşi; f. colcotoasă, pl.
colcotoase colenchim (desp. co-len-/col-en-) s. n.
colea/colea (pop.) adv. coleopter (desp. -le-op-ter/-o-pter) s. n., pl. coleoptere
coleaşă (reg.) s. f., art. coleaşa, g.-d. art. coleşei; pl. coleşe coleoptil (desp. -le-op-til/-o-ptil) s. n., pl. coleoptile
colecist s. n., pl. colecisturi coleoriză (desp. -le-o-) s. f., g.-d. art. coleorizei; pl. coleorize
colecistită s. f., g.-d. art. colecistitei; pl. colecistite coleretă s. f., g.-d. art. coleretei; pl. colerete
colecistografie (desp. -to-gra-) s. f., art. colecistografia, coleretic1 adj. m., pl. coleretici; f. coleretică, pl. coleretice
g.-d. art. colecistografiei; pl. colecistografii, art. coleretic2 s. n., pl. coleretice
colecistografiile (desp. -fi-i-) colereză (desp. co-le-/col-e-) s. f., g.-d. art. colerezei
385 colonelă
coleric (impulsiv) adj. m., s. m., pl. colerici; adj. f., s. f. colivar2 (persoană) s. m., pl. colivari
colerică, pl. colerice colivă s. f., g.-d. art. colivei; pl. colive
colesterină (desp. -les-te-/-le-ste-) s. f., g.-d. art. colesterinei +colivăreasă s. f., g.-d. art. colivăresei; pl. colivărese
colesterol (desp. -les-te-/-le-ste-) s. m. colivie s. f., art. colivia, g.-d. art. coliviei; pl. colivii, art.
colet s. n., pl. colete coliviile (desp. -vi-i-)
coletărie s. f., art. coletăria, g.-d. art. coletăriei; pl. coletării, colivioară (fam.) (desp. -vioa-) s. f., g.-d. art. colivioarei;
art. coletăriile (desp. -ri-i-) pl. colivioare
colet-capcană s. n., pl. colete-capcană coliziune (ciocnire) (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. coliziunii;
colhoz s. n., pl. colhozuri pl. coliziuni
colhoznic adj. m., s. m., pl. colhoznici; adj. f., s. f. colligatum (lat.) s. n.
colhoznică, pl. colhoznice colmata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colmatez, 3 colmatează;
colibacil s. m., pl. colibacili conj. prez. 1 sg. să colmatez, 3 să colmateze
colibaciloză s. f., g.-d. art. colibacilozei; pl. colibaciloze colmatare s. f., g.-d. art. colmatării; pl. colmatări
colibaş (rar) s. m., pl. colibaşi colnă (reg.) s. f., g.-d. art. colnei; pl. colne
colibă s. f., g.-d. art. colibei; pl. colibe colnic (potecă, luminiş, colină) s. n., pl. colnice
colibri (desp. -li-bri) s. m., pl. colibri, art. colibrii (desp. colnicel (pop.) s. n., pl. colnicele
-bri-i) colniţă (deluşor, şură) (reg.) s. f., g.-d. art. colniţei; pl.
colic adj. m., pl. colici; f. colică, pl. colice colniţe
colică s. f., g.-d. art. colicii; (mai frecv.) pl. colici colo (pop.) adv.
colier (desp. -li-er) s. n., pl. coliere coloană s. f., g.-d. art. coloanei; pl. coloane; (în indicaţii
coligativ adj. m., pl. coligativi; f. coligativă, pl. coligative bibliografice) abr. col.
colilie s. f., art. colilia, g.-d. art. coliliei; pl. colilii, art. colocatar s. m., pl. colocatari
coliliile (desp. -li-i-) colocatară s. f., g.-d. art. colocatarei; pl. colocatare
coliliu adj. m., f. colilie; pl. m. şi f. colilii +colocaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. colocaţia (desp. -ţi-a), g.‑d.
colima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colimez, 3 colimează; conj. art. colocaţiei; pl. colocaţii, art. colocaţiile (desp. -ţi-i-)
prez. 1 sg. să colimez, 3 să colimeze +colo-colo (de ~) loc. adj., loc. adv. (mişcare ~, a se mişca~)
colimare s. f., g.-d. art. colimării colocvial (desp. -vi-al) adj. m., pl. colocviali; f. colocvială,
colimator s. n., pl. colimatoare pl. colocviale
colimaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. colimaţia (desp. -ţi-a), g.-d. colocviu [viu pron. vĭu] s. n., art. colocviul; pl. colocvii, art.
colimaţii, art. colimaţiei colocviile (desp. -vi-i-)
colin (cracă) (reg.) s. m., pl. colini colodiu [diu pron. dĭu] s. n., art. colodiul
colină (deluşor; amină) s. f., g.-d. art. colinei; pl. coline colofon (însemnare) (livr.) s. n., pl. colofoane
!colind1 (cântec) s. n., pl. colinde colofoniu (sacâz) [niu pron. nĭu] s. n., art. colofoniul
colind2 (colindat) s. n. cologaritm s. m., pl. cologaritmi; abr. colog
colinda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colind, 2 sg. colinzi, 3 colografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. colografia, g.-d.
colindă; conj. prez. 1 sg. să colind, 3 să colinde colografii, art. colografiei
colindare s. f., g.-d. art. colindării; pl. colindări coloid1 adj. m., pl. coloizi; f. coloidă, pl. coloide
colindat s. n. coloid2 s. m., pl. coloizi
colindătoare s. f., g.-d. art. colindătoarei; pl. colindătoare coloidal (desp. -lo-i-) adj. m., pl. coloidali; f. coloidală, pl. coloidale
colindător s. m., pl. colindători colombină s. f., g.-d. art. colombinei; pl. colombine
colindeţ1 (colind; colindat; colăcel) (pop.) s. n., pl. colon1 (parte a intestinului) s. n., pl. colonuri
colindeţe colon2 (persoană; element de versificaţie; monedă) s.
+colindeţ2 (colindător) (pop.) s. m., pl. colindeţi m., pl. coloni; (moneda costaricană, fosta monedă
colinergic (desp. -li-ner-/-lin-er-) adj. m., pl. colinergici; f. salvadoriană) simb. ₡
colinergică, pl. colinergice colonadă s. f., g.-d. art. colonadei; pl. colonade
colinesterază (desp. -li-nes-/-lin-es-) s. f., g.-d. art. +colonat1 (scud spaniol) s. m., pl. colonaţi
colinesterazei colonat2 (starea de colon) s. n.
coliniar (desp. -ni-ar) adj. m., pl. coliniari; f. coliniară, pl. coloncifră (desp. -ci-fră) s. f., g.-d. art. coloncifrei; pl.
coliniare coloncifre
!colir s. n., pl. coliruri colonel1 (corp de literă) s. n.
colită s. f., g.-d. art. colitei; (cazuri; forme) pl. colite colonel2 (ofiţer) s. m., pl. colonei; abr. col.; colonel în
coliţă s. f., g.-d. art. coliţei; pl. coliţe retragere abr. col. (rtr)
colivar1 (obiect) s. n., pl. colivare colonelă (înv., rar) s. f., g.-d. art. colonelei; pl. colonele
coloneleasă 386
coloneleasă (fam.) s. f., g.-d. art. colonelesei; pl. colonelese colposcopie (desp. -pos-co-/-po-sco-) s. f., art. colposcopia,
colonetă s. f., g.-d. art. colonetei; pl. colonete g.-d. art. colposcopiei; pl. colposcopii, art. colposcopiile
colonial (desp. -ni-al) adj. m., pl. coloniali; f. colonială, pl. (desp. -pi-i-)
coloniale col-roulé (fr.) [roulé pron. rule] (desp. -rou-) s. n., pl.
coloniale (înv.) (desp. -ni-a-) s. f. pl. col‑rouléuri
colonialism (desp. -ni-a-) s. n. colt s. n., pl. colturi
colonialist (desp. -ni-a-) adj. m., s. m., pl. colonialişti; adj. +Colt (inventator american) s. propriu m.
f., s. f. colonialistă, pl. colonialiste coltuc (reg.) s. n., pl. coltuce
+Colonia (Köln) (înv.) (desp. -ni-a) s. propriu f., g.-d. coltucel s. n., pl. coltucele
Coloniei colţ1 (dinte; vârf; tăietură; crampon) s. m., pl. colţi
colonie1 (apă de colonie) (desp. -ni-e) s. f., art. colonia colţ2 (unghi; refugiu) s. n., pl. colţuri
(desp. -ni-a), g.-d. art. coloniei; pl. colonii, art. coloniile colţan (colţ de stâncă; om; animal; gândac; plantă) s. m.,
(desp. -ni-i-) pl. colţani
colonie2 (localitate; teritoriu; grup) s. f., art. colonia, g.-d. colţar1 (etajeră, dulăpior, piesă, echer, calibru, sobă,
art. coloniei; pl. colonii, art. coloniile (desp. -ni-i-) basm) s. n., pl. colţare
colonist s. m., pl. colonişti colţar2 (ramă pentru bocanci; dinte) s. m., pl. colţari
colonistă s. f., g.-d. art. colonistei; pl. coloniste colţat adj. m., pl. colţaţi; f. colţată, pl. colţate
coloniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colonizez, 3 colonizează; colţii-babei (plantă) s. m. pl. art.
conj. prez. 1 sg. să colonizez, 3 să colonizeze colţişor1 (colţuleţ) s. n., pl. colţişoare
colonizare s. f., g.-d. art. colonizării; pl. colonizări colţişor2 (plantă) s. m., pl. colţişori
colonizator adj. m., s. m., pl. colonizatori; adj. f., s. f. sg. colţos adj. m., pl. colţoşi; f. colţoasă, pl. colţoase
şi pl. colonizatoare colţul-babei (plantă) s. m. art.
colontitlu (desp. -ti-tlu) s. n., art. colontitlul; pl. colontitluri colţuleţ s. n., pl. colţuleţe
color adj. invar. (imprimante ~) !colţun (ciorap) (înv., reg.) s. m., pl. colţuni
colora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colorez, 3 colorează; conj. colţunaş (preparat culinar) s. m., pl. colţunaşi
prez. 1 sg. să colorez, 3 să coloreze
colţunii-popii (plantă) s. m. pl. art.
colorant1 adj. m., pl. coloranţi; f. colorantă, pl. colorante
colţunul-popii (plantă) s. m. art.
colorant2 s. m., pl. coloranţi
colţurat adj. m., pl. colţuraţi; f. colţurată, pl. colţurate
colorare s. f., g.-d. art. colorării; pl. colorări
colţuros adj. m., pl. colţuroşi; f. colţuroasă, pl. colţuroase
coloratură s. f., g.-d. art. coloraturii; pl. coloraturi
columbacă adj. f. (muscă ~), s. f., pl. columbace
coloraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. coloraţia (desp. -ţi-a), g.-d.
columbar s. n., pl. columbare
art. coloraţiei; pl. coloraţii, art. coloraţiile (desp. -ţi-i-)
columbă (înv., livr.) s. f., g.-d. art. columbei; pl. columbe
+colorectal adj. m., pl. colorectali; f. colorectală, pl. colorectale
columbian (referitor la Columbia) (desp. -bi-an) adj.
colorimetric (privitor la colorimetrie) (desp. -me-tric) m., s. m., pl. columbieni (desp. -bi-eni); adj. f., s. f.
adj. m., pl. colorimetrici; f. colorimetrică, pl. colorimetrice columbiană, pl. columbiene
colorimetrie (determinare a culorilor) (desp. -me-tri-) s. columbit s. n.
f., art. colorimetria, g.-d. colorimetrii, art. colorimetriei
columbiu (niobiu) (înv.) [biu pron. bĭu] s. n., art.
colorimetru (aparat optic) (desp. -me-tru) s. n., art. columbiul; simb. Nb
colorimetrul; pl. colorimetre
columbofil adj. m., s. m., pl. columbofili; adj. f., s. f.
colorist s. m., pl. colorişti columbofilă, pl. columbofile
coloristă s. f., g.-d. art. coloristei; pl. coloriste columelă s. f., g.-d. art. columelei; pl. columele
coloristic adj. m., pl. coloristici; f. coloristică, pl. coloristice columnă s. f., g.-d. art. columnei; pl. columne (dar:
colorit s. n., pl. colorituri Columna lui Traian s. propriu f. art.)
colos s. m., pl. coloşi colun (înv.) s. m., pl. coluni
colosal adj. m., pl. colosali; f. colosală, pl. colosale coluviu [viu pron. vĭu] s. n., art. coluviul
colostru s. n., art. colostrul coluziune (înţelegere secretă) (rar) (desp. -zi-u-) s. f.,
colpită s. f., g.-d. art. colpitei; pl. colpite g.‑d. art. coluziunii; pl. coluziuni
colporta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colportez, 3 colportează; coma (aberaţie optică) s. f., g.-d. art. comei
conj. prez. 1 sg. să colportez, 3 să colporteze comanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comand, 2 sg. comanzi,
colportaj s. n., pl. colportaje 3 comandă; conj. prez. 1 sg. să comand, 3 să comande
colportoare s. f., g.-d. art. colportoarei; pl. colportoare comandament s. n., pl. comandamente
colportor s. m., pl. colportori comandant s. m., pl. comandanţi
colposcop (desp. -pos-cop/-po-scop) s. n., pl. colposcoape comandare s. f., g.-d. art. comandării
387 comentariu
comandatură s. f., g.-d. art. comandaturii; pl. comandaturi combinaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. combinaţia (desp. -ţi-a),
comandă s. f., g.-d. art. comenzii; pl. comenzi g.-d. art. combinaţiei; pl. combinaţii, art. combinaţiile
comandir (înv.) s. m., pl. comandiri (desp. -ţi-i-)
comandita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comanditez, 3 combină s. f., g.-d. art. combinei; pl. combine
comanditează; conj. prez. 1 sg. să comanditez, 3 să combiner s. m., pl. combineri
comanditeze combineră (înv.) s. f., g.-d. art. combinerei; pl. combinere
comanditar s. m., pl. comanditari combinezon s. n., pl. combinezoane
comanditară s. f., g.-d. art. comanditarei; pl. comanditare combinor s. n., pl. combinoare
comanditat adj. m., s. m., pl. comanditaţi; adj. f., s. f. comburant1 adj. m., pl. comburanţi; f. comburantă, pl.
comanditată, pl. comanditate comburante
comandită s. f., g.-d. art. comanditei; pl. comandite comburant2 s. m., pl. comburanţi
comando s. n., art. comandoul; pl. comandouri combustibil1 adj. m., pl. combustibili; f. combustibilă, pl.
comandor s. m., pl. comandori; abr. cdor combustibile
comanş adj. m., s. m., pl. comanşi; adj. f., s. f. comanşă, art. combustibil2 s. m., pl. combustibili
comanşa, pl. comanşe combustibilitate s. f., g.-d. art. combustibilităţii
comarnic s. n., pl. comarnice combustie (desp. -ti-e) s. f., art. combustia (desp. -ti-a), g.‑d.
comasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comasez, 3 comasează; art. combustiei; pl. combustii, art. combustiile (desp. -ti-i-)
conj. prez. 1 sg. să comasez, 3 să comaseze comedian (rar) (desp. -di-an) s. m., pl. comedieni (desp.
comasare s. f., g.-d. art. comasării; pl. comasări -di-eni)
comediană (rar) (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. comedienei
comat (cu coamă) (rar) adj. m., pl. comaţi; f. comată, pl.
(desp. -di-e-); pl. comediene
comate (şi în: stea comată)
comediant (înv.) (desp. -di-ant) s. m., pl. comedianţi
comati (daci de rând) (lat.) (desp. -ti) s. m. pl.
comediantă (înv.) (desp. -di-an-) s. f., g.-d. art. comediantei;
comă (pierderea cunoştinţei; interval muzical; semn în
pl. comediante
muzică; pauză; virgulă) s. f., g.-d. art. comei; pl. come
comedie1 (întâmplare ciudată) (pop., fam.) (desp. -di‑e)
comănac1 (acoperământ al capului) (reg., înv.) s. n., pl.
s. f., art. comedia (desp. -di-a), g.-d. art. comediei; pl.
comănace
comedii, art. comediile (desp. -di-i-)
comănac2 (creangă) (reg.) s. m., pl. comănaci
comedie2 (operă dramatică) s. f., art. comedia, g.-d. art.
comând (înv.) s. n., pl. comânduri comediei; pl. comedii, art. comediile (desp. -di-i-)
comânda (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. comând, 2 sg. comedioară (fam.) (desp. -di-oa-) s. f., g.-d. art.
comânzi, 3 comândă; conj. prez. 1 sg. să comând, 3 să comedioarei; pl. comedioare
comânde
comediograf (desp. -di-o-graf) s. m., pl. comediografi
comândare (înv.) s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări
comedon s. n., pl. comedoane
combainist (desp. -bai-) (înv.) s. m., pl. combainişti
comemora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comemorez, 3 comemorează;
combainistă (desp. -bai-) (înv.) s. f., g.-d. art. combainistei; conj. prez. 1 sg. să comemorez, 3 să comemoreze
pl. combainiste comemorabil adj. m., pl. comemorabili; f. comemorabilă, pl.
combatant adj. m., s. m., pl. combatanţi; adj. f., s. f. comemorabile
combatantă, pl. combatante comemorare (aniversare) s. f., g.-d. art. comemorării; pl.
combate (a ~) vb., ind. 1 sg. şi 3 pl. combat, 2 sg. combaţi, 3 comemorări
sg. combate, imperf. 1 combăteam, perf. s. 1 sg. combătui, comemorativ adj. m., pl. comemorativi; f. comemorativă,
m.m.c.p. 1 pl. combătuserăm; conj. prez. 1 sg. să combat, pl. comemorative
3 să combată; ger. combătând; part. combătut
comemoraţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. comemoraţia
combatere s. f., g.-d. art. combaterii; pl. combateri (desp. -ţi-a), g.-d. art. comemoraţiei; pl. comemoraţii, art.
combativ adj. m., pl. combativi; f. combativă, pl. combative comemoraţiile (desp. -ţi-i-)
combativitate s. f., g.-d. art. combativităţii comenduire s. f., g.-d. art. comenduirii; pl. comenduiri
combina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. combin, 3 combină; conj. comensualism (desp. -su-a-) s. n.
prez. 1 sg. să combin, 3 să combine comensurabil adj. m., pl. comensurabili; f. comensurabilă,
combinare s. f., g.-d. art. combinării; pl. combinări pl. comensurabile
combinat s. n., pl. combinate comensurabilitate s. f., g.-d. art. comensurabilităţii
combinator1 adj. m., s. m., pl. combinatori; adj. f., s. f. sg. comenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comentez, 3 comentează;
şi pl. combinatoare ind. prez. 1 sg. să comentez, 3 să comenteze
combinator2 (aparat) s. n., pl. combinatoare comentare s. f., g.-d. art. comentării; pl. comentări
!combinatoriu (desp. -ri-u) adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. comentariu [riu pron. rĭu] s. n., art. comentariul; pl.
combinatorie (desp. -ri-e) (analiză ~), pl. combinatorii comentarii, art. comentariile (desp. -ri-i-)
comentatoare 388
comentatoare s. f., g.-d. art. comentatoarei; pl. comentatoare comişel s. m., pl. comişei, art. comişeii
comentator s. m., pl. comentatori comitagiu s. m., art. comitagiul; pl. comitagii, art. comitagiii
comercial (desp. -ci-al) adj. m., pl. comerciali; f. comercială, (desp. -gi-ii)
pl. comerciale comitat s. n., pl. comitate
comercializa (a ~) (desp. -ci-a-) vb., ind. prez. 1 sg. comite1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. comit, 2 sg. comiţi,
comercializez, 3 comercializează; conj. prez. 1 sg. să 3 sg. comite; conj. prez. 1 sg. să comit, 3 să comită; ger.
comercializez, 3 să comercializeze comiţând; part. comis
comercializare (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. comercializării; comite2 (înv.) s. m., pl. comiţi
pl. comercializări
comitent s. m., pl. comitenţi
comerciant (desp. -ci-ant) s. m., pl. comercianţi
comitentă s. f., g.-d. art. comitentei; pl. comitente
comerciantă (desp. -ci-an-) s. f., g.-d. art. comerciantei; pl.
comitere s. f., g.-d. art. comiterii; pl. comiteri
comerciante
comitet s. n., pl. comitete (dar: Comitetul Olimpic şi Sportiv
comerţ s. n.
Român s. propriu n. art.)
comesean s. m., pl. comeseni
comiţial (desp. -ţi-al) adj. m., s. m., pl. comiţiali; adj. f., s.
comeseană s. f., g.-d. art. comesenei; pl. comesene
f. comiţială, pl. comiţiale
comestibil adj. m., pl. comestibili; f. comestibilă, pl.
comiţii (înv.) s. f. pl., art. comiţiile (desp. -ţi-i-)
comestibile
cometă s. f., g.-d. art. cometei; pl. comete comizeraţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. comizeraţia (desp.
-ţi-a), g.-d. comizeraţii, art. comizeraţiei
comic1 adj. m., s. m. (actor), pl. comici; f. comică, pl. comice
!commedia dell’arte (it.) (desp. -di-a) loc. s. f., g.-d. art.
comic2 (categorie estetică) s. n.
commediei dell’arte
comicărie (fam.) s. f., art. comicăria, g.-d. art. comicăriei;
pl. comicării, art. comicăriile (desp. -ri-i-) comoară s. f., g.-d. art. comorii; pl. comori
comics (bandă desenată) s. n., pl. comicsuri comod adj. m., pl. comozi; f. comodă, pl. comode
+comiliton s. m., pl. comilitoni comodat s. n.
cominatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. cominatorie (desp. comodă s. f., g.-d. art. comodei; pl. comode
-ri-e); pl. m. şi f. cominatorii comoditate s. f., g.-d. art. comodităţii; pl. comodităţi
comină (reg.) s. f., g.-d. art. cominei !comodo (muz.) (it.) adv.
cominternist (desp. co-min-/com-in-) adj. m., s. m., pl. comodor s. m., pl. comodori
cominternişti; adj. f., s. f. cominternistă, pl. cominterniste comor s. n.
cominuţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. cominuţia (desp. comoraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. comoraţia (desp. -ţi-a),
-ţi-a), g.-d. art. cominuţiei; pl. cominuţii, art. cominuţiile g.‑d. comoraţii, art. comoraţiei
(desp. -ţi-i-)
+comorbiditate s. f., g.-d. art. comorbidităţii; pl.
comis1 (comandant roman, rang boieresc, rândaş) s. m., comorbidităţi
pl. comişi
comorian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. comorieni (desp.
comis2 (confiscare de bunuri) s. n., pl. comisuri
-ri-eni); adj. f., s. f. comoriană, pl. comoriene
comis3 (funcţionar) (înv.) s. m., pl. comişi
comornic (înv.) s. m., pl. comornici
comisar s. m., pl. comisari
comoştenitoare s. f., g.-d. art. comoştenitoarei; pl.
+comisară (rar) s. f., g.-d. art. comisarei; pl. comisare
comoştenitoare
(comisară europeană)
comoştenitor s. m., pl. comoştenitori
comisariat (desp. -ri-at) s. n., pl. comisariate
comoţie (desp. -ţi-e) s. f., art. comoţia (desp. -ţi-a), g.-d.
comisie (desp. -si-e) s. f., art. comisia (desp. -si-a), g.-d.
art. comoţiei; pl. comoţii, art. comoţiile (desp. -ţi-i-)
art. comisiei; pl. comisii, art. comisiile (desp. -si-i-)
compacitate s. f., g.-d. art. compacităţii
comision (desp. -si-on) s. n., pl. comisioane
comisiona (a ~) (înv.) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg. compact adj. m., pl. compacţi; f. compactă, pl. compacte
comisionez, 3 comisionează; conj. prez. 1 sg. să comisionez, compacta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. compactez, 3 compactează;
3 să comisioneze conj. prez. 1 sg. să compactez, 3 să compacteze
comisionar (desp. -si-o-) s. m., pl. comisionari compactare s. f., g.-d. art. compactării; pl. compactări
comisiune (comitere a unei infracţiuni) (desp. -si-u-) s. f., compact-disc s. n., pl. compact-discuri; abr. CD [cit. engl.
g.-d. art. comisiunii sidi]
comisoaie (înv.) s. f., g.-d. art. comisoaiei; pl. comisoaie compactometru (desp. -me-tru) s. n., art. compactometrul;
comisoriu [riu pron. rĭu] adj. m. (+ s. n.: pact ~), f. pl. compactometre
comisorie (desp. -ri-e) (clauză ~); pl. m. şi f. comisorii compactor1 (legător de cărţi) (reg., înv.) s. m., pl.
comisură s. f., g.-d. art. comisurii; pl. comisuri compactori
comis-voiajor (înv.) s. m., pl. comis-voiajori compactor2 (utilaj) s. n., pl. compactoare
389 complet1
companie1 (tovărăşie; societate) s. f., art. compania, g.-d. compendiu (sinteză) [diu pron. dĭu] s. n., art. compendiul;
art. companiei; pl. companii, art. companiile (desp. -ni-i-) pl. compendii, art. compendiile (desp. -di-i-)
companie2 (unitate militară) (desp. -ni-e) s. f., art. compendium (dispozitiv) (desp. -di-um) s. n., pl.
compania (desp. -ni-a), g.-d. art. companiei; pl. companii, compendiumuri
art. companiile (desp. -ni-i-) compensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. compensez, 3
companioană (livr.) (desp. -nioa-) s. f., g.-d. art. compensează; conj. prez. 1 sg. să compensez, 3 să
companioanei; pl. companioane compenseze
companion (livr.) (desp. -nion) s. m., pl. companioni compensabil adj. m., pl. compensabili; f. compensabilă, pl.
compara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. compar, 3 compară; conj. compensabile
prez. 1 sg. să compar, 3 să compare compensare s. f., g.-d. art. compensării; pl. compensări
comparabil adj. m., pl. comparabili; f. comparabilă, pl. compensator1 adj. m., pl. compensatori; f. sg. şi pl.
comparabile compensatoare (pendul compensator)
comparare s. f., g.-d. art. comparării; pl. comparări compensator2 s. n., pl. compensatoare
comparatist s. m., pl. comparatişti compensatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. compensatorie (desp.
comparatistă s. f., g.-d. art. comparatistei; pl. comparatiste -ri-e); pl. m. şi f. compensatorii (recurs compensatoriu)
comparativ1 adj. m., pl. comparativi; f. comparativă, pl. compensaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. compensaţia (desp.
comparative -ţi-a), g.-d. art. compensaţiei; pl. compensaţii, art.
comparativ2 (grad de comparaţie) s. n., pl. comparative compensaţiile (desp. -ţi-i)
comparator s. n., pl. comparatoare (comparator de preţuri) comper s. m., pl. comperi
comparaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. comparaţia (desp. -ţi-a), comperaj s. n., pl. comperaje
g.-d. art. comparaţiei; pl. comparaţii, art. comparaţiile competent adj. m., pl. competenţi; f. competentă, pl.
(desp. -ţi-i-) competente
compartiment s. n., pl. compartimente competenţă s. f., g.-d. art. competenţei; pl. competenţe
compartimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. compartimentez, competitiv adj. m., pl. competitivi; f. competitivă, pl.
3 compartimentează, conj. prez. 1 sg. să compartimentez, competitive
3 să compartimenteze
competitivitate s. f., g.-d. art. competitivităţii
compartimentaj (rar) s. n., pl. compartimentaje
competitoare s. f., g.-d. art. competitoarei; pl. competitoare
compartimentare s. f., g.-d. art. compartimentării; pl.
competitor s. m., pl. competitori
compartimentări
competiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. competiţia (desp. -ţi-a),
compas s. n., pl. compasuri
g.‑d. art. competiţiei; pl. competiţii, art. competiţiile
compasiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. compasiunii
(desp. -ţi-i-)
compatibil adj. m., pl. compatibili; f. compatibilă, pl.
competiţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. competiţionali; f.
compatibile
competiţională, pl. competiţionale
compatibilitate s. f., g.-d. art. compatibilităţii
compila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. compilez, 3 compilează;
+compatibiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. compatibilizez, 3 conj. prez. 1 sg. să compilez, 3 să compileze
compatibilizează; conj. prez. 1 sg. să compatibilizez, 3 să
compilare s. f., g.-d. art. compilării; pl. compilări
compatibilizeze
compilatoare s. f., g.-d. art. compilatoarei; pl. compilatoare
compatrioată (desp. -pa-tri-oa-) s. f., g.-d. art. compatrioatei;
pl. compatrioate compilator1 (persoană) s. m., pl. compilatori
compatriot (desp. -pa-tri-ot) s. m., pl. compatrioţi compilator2 (program) s. n., pl. compilatoare
compărea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. compar, 2 sg. compilaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. compilaţia (desp. -ţi‑a),
compari, 3 sg. compare, viit. 1 sg. voi compărea; conj. g.‑d. art. compilaţiei; pl. compilaţii, art. compilaţiile
prez. 1 sg. să compar, 3 să compară; cond. prez. 1 sg. aş (desp. -ţi-i-)
compărea; imper. 2 sg. afirm. compară; ger. compărând; complăcea (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă complac,
part. compărut 2 sg. te complaci, 3 sg. se complace, perf. s. 1 sg. mă
compătimi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. compătimesc, complăcui, m.m.c.p. 1 pl. ne complăcuserăm; conj. prez.
3 sg. compătimeşte, imperf. 1 compătimeam; conj. prez. 1 1 sg. să mă complac, 3 să se complacă; cond. prez. 1 sg.
sg. să compătimesc, 3 să compătimească m-aş complăcea; ger. complăcându-mă; part. complăcut
compătimire s. f., g.-d. art. compătimirii; pl. compătimiri complement (complinire; funcţie sintactică; substanţă)
compătimitor adj. m., pl. compătimitori; f. sg. şi pl. s. n., pl. complemente
compătimitoare complementar adj. m., pl. complementari; f. complementară,
compendiatoare (rar) (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. pl. complementare
compendiatoarei; pl. compendiatoare complementaritate s. f., g.-d. art. complementarităţii
compendiator (rar) (desp. -di-a-) s. m., pl. compendiatori complet1 adj. m., pl. compleţi; f. completă, pl. complete
complet2 390
!complet2 (bal; local (înv.); colectiv de judecători) s. n., component3 (persoană) s. m., pl. componenţi
pl. complete/completuri componentă (element constitutiv; persoană; vector;
completa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. completez, 3 completează; element electronic) s. f., g.-d. art. componentei; pl.
conj. prez. 1 sg. să completez, 3 să completeze componente
completamente (livr.) adv. componenţă s. f., g.-d. art. componenţei; pl. componenţe
completare s. f., g.-d. art. completării; pl. completări componist (înv.) s. m., pl. componişti
completaş (înv.) s. m., pl. completaşi componistă (înv.) s. f., g.-d. art. componistei; pl. componiste
completiv adj. m., pl. completivi; f. completivă, pl. completive componistic adj. m., pl. componistici; f. componistică, pl.
completivă (propoziţie) s. f., g.-d. art. completivei; pl. componistice
completive comporta1 (a ~) (a implica) vb., ind. prez. 3 comportă,
compleu (costum) s. n., art. compleul; pl. compleuri imperf. 3 pl. comportau; conj. prez. 3 să comporte
complex1 adj. m., pl. complecşi; f. complexă, pl. complexe +comporta2 (a se ~) (a se purta) vb. refl, ind. prez. 1 sg.
complex2 (construcţie) s. n., pl. complexuri mă comport, 2 sg. te comporţi, 3 se comportă; conj. prez.
complex3 (comportare) s. n., pl. complexe 1 sg. să mă comport, 3 să se comporte; imper. 2 sg. afirm.
comportă-te; ger. comportându-mă
complexat adj. m., pl. complexaţi; f. complexată, pl.
complexate comportament s. n., pl. comportamente
complexitate s. f., g.-d. art. complexităţii +comportamental adj. m., pl. comportamentali; f.
comportamentală, pl. comportamentale
complexiune (rar) (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art.
complexiunii; pl. complexiuni comportare s. f., g.-d. art. comportării; pl. comportări
complezent adj. m., pl. complezenţi; f. complezentă, pl. compost s. n., pl. composturi
complezente composta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. compostez, 3 compostează;
complezenţă s. f., g.-d. art. complezenţei; pl. complezenţe conj. prez. 1 sg. să compostez, 3 să composteze
complianţă (desp. -pli-an-) s. f., g.-d. art. complianţei +compostare s. f., g.-d. art. compostării; pl. compostări
complica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. complic, 2 sg. complici, +compostat s. n.
3 complică; conj. prez. 1 sg. să complic, 3 să complice compostor s. n., pl. compostoare
complicare s. f., g.-d. art. complicării; pl. complicări compot s. n., pl. compoturi
complicaţie (desp. -ţi-e-) s. f., art. complicaţia (desp. -ţi‑a), compotieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. compotierei; pl.
g.-d. art. complicaţiei; pl. complicaţii, art. complicaţiile compotiere
(desp. -ţi-i-) compound (engl.) [pron. kompaŭnd] (desp. -pound) s. n.
complice adj. m., s. m., pl. complici; adj. f., s. f. sg. şi pl. compoundare [ou pron. engl. aŭ] (desp. -poun-) s. f., g.-d.
complice art. compoundării
complicitate s. f., g.-d. art. complicităţii; pl. complicităţi compoundat [ou pron. engl. aŭ] (desp. -poun-) adj. m., pl.
compliment (laudă, salutare, plecăciune) s. n., pl. compoundaţi; f. compoundată, pl. compoundate
complimente compozee s. f., art. compozeea, g.-d. art. compozeei; (mai
complimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. complimentez, 3 frecv.) pl. compozee
complimentează; conj. prez. 1 sg. să complimentez, 3 să compozit1 adj. m. (vulcan ~), pl. compoziţi; adj. f. compozită
complimenteze (plantă ~), s. f., pl. compozite
complini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. complinesc, 3 !compozit2 (material), s. n., (materiale reunite) pl.
sg. complineşte, imperf. 1 complineam; conj. prez. 1 sg. compozite
să complinesc, 3 să complinească compozitoare s. f., g.-d. art. compozitoarei; pl. compozitoare
complinire s. f., g.-d. art. complinirii; pl. compliniri +compozitor1 (instrument tipografic) s. n., pl.
complinitor adj. m., pl. complinitori; f. sg. şi pl. compozitoare
complinitoare compozitor2 (muzician; tipograf) s. m., pl. compozitori
complot s. n., pl. comploturi compoziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. compoziţia (desp. -ţi‑a),
complota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. complotez, 3 complotează; g.-d. art. compoziţiei; pl. compoziţii, art. compoziţiile
conj. prez. 1 sg. să complotez, 3 să comploteze (desp. -ţi-i-)
complotaş (înv.) s. m., pl. complotaşi compoziţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. compoziţionali; f.
complotaşă (înv.) s. f., art. complotaşa, g.-d. art. compoziţională, pl. compoziţionale
complotaşei; pl. complotaşe comprador adj. m., s. m., pl. compradori; adj. f. compradoră,
complotist s. m., pl. complotişti pl. compradore
complotistă s. f., g.-d. art. complotistei; pl. complotiste comprehensibil adj. m., pl. comprehensibili; f.
component1 adj. m., pl. componenţi; f. componentă, pl. comprehensibilă, pl. comprehensibile
componente comprehensiune (livr.) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art.
component2 (chim.) s. n., pl. componente comprehensiunii
391 comutator
comprehensiv (livr.) adj. m., pl. comprehensivi; f. computeriza (a ~) [u pron. engl. ĭu] vb., ind. prez. 1
comprehensivă, pl. comprehensive sg. computerizez, 3 computerizează; conj. prez. 1 sg. să
compres (text tipărit) s. n. computerizez, 3 să computerizeze
compresă (tifon, prişniţ) s. f., g.-d. art. compresei; pl. computerizare [u pron. engl. ĭu] s. f., g.-d. art. computerizării
comprese comsomolist adj. m., s. m., pl. comsomolişti; adj. f., s. f.
compresibil adj. m., pl. compresibili; f. compresibilă, pl. comsomolistă, pl. comsomoliste
compresibile comun adj. m., pl. comuni; f. comună, pl. comune
compresibilitate s. f., g.-d. art. compresibilităţii comunal adj. m., pl. comunali; f. comunală, pl. comunale
compresiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. compresiunii; pl. comunard s. m., pl. comunarzi
compresiuni comunardă s. f., g.-d. art. comunardei; pl. comunarde
compresiv (livr.) adj. m., pl. compresivi; f. compresivă, pl. comună s. f., g.-d. art. comunei; pl. comune (dar: Comuna
compresive din Paris s. propriu f. art.)
compresor1 adj. m., pl. compresori; f. sg. şi pl. compresoare comuneros (sp.) s. m. pl.
compresor2 s. n., pl. compresoare comuniant (desp. -ni-ant) s. m., pl. comunianţi
comprima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comprim, 3 comprimă; comuniantă (desp. -ni-an-) s. f., g.-d. art. comuniantei; pl.
conj. prez. 1 sg. să comprim, 3 să comprime comuniante
comprimabil adj. m., pl. comprimabili; f. comprimabilă, pl. comunica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comunic, 2 sg. comunici,
comprimabile 3 comunică; conj. prez. 1 sg. să comunic, 3 să comunice
comprimare s. f., g.-d. art. comprimării; pl. comprimări comunicabil adj. m., pl. comunicabili; f. comunicabilă, pl.
comunicabile
comprimat s. n., pl. comprimate
comunicabilitate s. f., g.-d. art. comunicabilităţii
compromis s. n., pl. compromisuri
comunicant adj. m. (+ s. n.: vas ~); f. comunicantă (ramură ~),
compromisoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. compromisorie
pl. comunicante
(desp. -ri-e); pl. m. şi f. compromisorii
comunicare s. f., g.-d. art. comunicării; pl. comunicări
compromite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. compromit,
comunicat s. n., pl. comunicate
2 sg. compromiţi, 3 sg. compromite; conj. prez. 1 sg. să
compromit, 3 să compromită; ger. compromiţând; part. comunicativ adj. m., pl. comunicativi; f. comunicativă, pl.
comunicative
compromis
comunicativitate s. f., g.-d. art. comunicativităţii
compromitere s. f., g.-d. art. compromiterii; pl. compromiteri
+comunicatoare s. f., g.-d. art. comunicatoarei; pl.
compromiţător adj. m., pl. compromiţători; f. sg. şi pl.
comunicatoare
compromiţătoare
+comunicator s. n., pl. comunicatori
!comptoar (agenţie comercială; birou; tejghea) (înv.)
comunicaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. comunicaţia (desp. -ţi-a),
(desp. comp-toar) s. n., pl. comptoare
g.-d. art. comunicaţiei; pl. comunicaţii, art. comunicaţiile
compulsa (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. compulsez, 3
(desp. -ţi-i-)
compulsează; conj. prez. 1 sg. să compulsez, 3 să compulseze
comunism s. n.
compulsare (înv.) s. f., g.-d. art. compulsării; pl. compulsări
comunist adj. m., s. m., pl. comunişti; adj. f., s. f. comunistă,
+compulsiv (livr.) adj. m., pl. compulsivi; f. compulsivă, pl. comuniste (dar: Partidul Comunist s. propriu n. art.)
pl. compulsive
comunitar adj. m., pl. comunitari; f. comunitară, pl.
compune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. compun, 2 comunitare
sg. compui, 3 sg. compune, perf. s. 1 sg. compusei, 1 pl. comunitate s. f., g.-d. art. comunităţii; pl. comunităţi
compuserăm, m.m.c.p. 1 pl. compuseserăm; conj. prez.
comuniune (desp. -ni-u-) s. f., g.-d. art. comuniunii; pl.
1 sg. să compun, 3 să compună; ger. compunând; part.
comuniuni
compus
comuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comut, 2 sg. comuţi, 3
compunere s. f., g.-d. art. compunerii; pl. compuneri
comută; conj. prez. 1 sg. să comut, 3 să comute
compus1 adj. m. (pas ~), pl. compuşi; f. compusă (dobândă comutabil adj. m., pl. comutabili; f. comutabilă, pl.
~), pl. compuse comutabile
compus2 (cuvânt compus) s. n./s. m., pl. n. compuse/m. comutare (jur.; lingv.; mat.; psih.) s. f., g.-d. art. comutării;
compuşi pl. comutări
compus3 (substanţă) s. m., pl. compuşi comutativ adj. m., pl. comutativi; f. comutativă, pl.
comput (înv.) s. n., pl. computuri comutative
computare s. f., g.-d. art. computării; pl. computări comutativitate s. f., g.-d. art. comutativităţii
computaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. computaţia (desp. comutatoare (maşină) s. f., g.-d. art. comutatorii; pl.
-ţi-a), g.-d. computaţii, art. computaţiei comutatori
computer (engl.) [pron. kompĭutăr] s. n., pl. computere comutator (întrerupător) s. n., pl. comutatoare
comutaţie 392
comutaţie (jur., tehn.) (desp. -ţi-e) s. f., art. comutaţia concepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. concep, 3 sg.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. comutaţiei; pl. comutaţii, art. concepe, imperf. 1 concepeam; conj. prez. 1 sg. să concep,
comutaţiile (desp. -ţi-i-) 3 să conceapă; ger. concepând; part. conceput
con s. n., pl. conuri concepere s. f., g.-d. art. conceperii; pl. conceperi
conabiu1 (înv.) adj. m., f. conabie; pl. m. şi f. conabii concept s. n., pl. concepte
conabiu2 (înv.) s. n., art. conabiul conceptacul s. n., pl. conceptacule
conac s. n., pl. conace conceptism s. n.
conaş (înv.) s. m., voc. art. conaşule conceptual (desp. -tu-al) adj. m., pl. conceptuali; f.
conaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl. conaţionali; adj. conceptuală, pl. conceptuale
f., s. f. conaţională, pl. conaţionale conceptualism (desp. -tu-a-) s. n.
conăcar (înv., reg.) s. m., pl. conăcari conceptualiza (a ~) (desp. -tu-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
conăcărie (reg.) s. f., art. conăcăria, g.-d. art. conăcăriei; pl. conceptualizez, 3 conceptualizează; conj. prez. 1 sg. să
conăcării, art. conăcăriile (desp. -ri-i-) conceptualizez, 3 să conceptualizeze
conăci (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. conăcesc, conceptualizare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art.
3 sg. conăceşte, imperf. 1 conăceam; conj. prez. 1 sg. să conceptualizării; pl. conceptualizări
conăcesc, 3 să conăcească concepţie (desp. -ţi-e) s. f., art. concepţia (desp. -ţi-a), g.-d.
conăcire (înv.) s. f., g.-d. art. conăcirii; pl. conăciri art. concepţiei; pl. concepţii, art. concepţiile (desp. -ţi-i-)
concasa (a ~) vb., ind. prez. 1 concasez, 3 concasează; conj. concern s. n., pl. concerne
prez. 1 să concasez, 3 să concaseze concert s. n., pl. concerte
concasare s. f., g.-d. art. concasării concerta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. concertez, 3 concertează;
concasor s. n., pl. concasoare conj. prez. 1 sg. să concertez, 3 să concerteze
concatena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. concatenez, 3 concatenează; concertant (cu caracter de concert) adj. m., pl. concertanţi;
conj. prez. 1 sg. să concatenez, 3 să concateneze f. concertantă (simfonie), pl. concertante
concatenare s. f., g.-d. art. concatenării; pl. concatenări concertat (unit) adj. m., pl. concertaţi; f. concertată, pl.
concatenaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. concatenaţia (desp. concertate
-ţi-a), g.-d. art. concatenaţiei; pl. concatenaţii, art. concertină (instrument muzical) s. f., g.-d. art. concertinei;
concatenaţiile (desp. -ţi-i-) pl. concertine
concav adj. m., pl. concavi; f. concavă, pl. concave concertino (compoziţie muzicală, instrumente muzicale)
concavitate s. f., g.-d. art. concavităţii; pl. concavităţi s. n., art. concertinoul; pl. concertinouri
concă s. f., g.-d. art. concii concertist s. m., pl. concertişti
concede (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. conced, concertistă s. f., g.-d. art. concertistei; pl. concertiste
2 sg. concezi, 3 sg. concede, imperf. 1 concedeam; conj. concertistic adj. m., pl. concertistici; f. concertistică, pl.
prez. 1 sg. să conced, 3 să conceadă; ger. concedând concertistice
(nefolosit la perf. s., m.m.c.p., part.) !concertmaistru (desp. -cert-mais-)/concertmaestru s. m.,
concedia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. concediez art. concertmaistrul/concertmaestrul/; pl. concertmaiştri/
(desp. -di-ez), 3 concediază, 1 pl. concediem; conj. prez. concertmaeştri, art. concertmaiştrii/concertmaeştrii
1 sg. să concediez, 3 să concedieze; ger. concediind (desp. concerto grosso (muz.) (it.) s. m., pl. concerti grossi
-di-ind) concesie (îngăduinţă) (desp. -si-e) s. f., art. concesia (desp.
concediere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. concedierii; pl. concedieri -si-a), g.-d. art. concesiei; pl. concesii, art. concesiile
concediu [diu pron. dĭu] s. n., art. concediul; pl. concedii, (desp. -si-i-)
art. concediile (desp. -di-i-) concesiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
concentra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. concentrez, 3 concentrează; concesionez, 3 concesionează; conj. prez. 1 sg. să
conj. prez. 1 sg. să concentrez, 3 să concentreze concesionez, 3 să concesioneze
concentrare s. f., g.-d. art. concentrării; pl. concentrări concesionar (desp. -si-o-) s. m., pl. concesionari
concentrat s. n., pl. concentrate concesionare (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. concesionării; pl.
+concentrator s. n., pl. concentratoare concesionări
concentraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. concentraţia (desp. -ţi-a), concesiune (drept de exploatare) (desp. -si-u-) s. f., g.-d.
g.-d. art. concentraţiei; pl. concentraţii, art. concentraţiile art. concesiunii; pl. concesiuni
(desp. -ţi-i-) concesiv adj. m., pl. concesivi; f. concesivă, pl. concesive
concentraţionar (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. concentraţionari; +concesivă (propoziţie) s. f., g.-d. art. concesivei; pl.
f. concentraţionară, pl. concentraţionare concesive
concentric adj. m., pl. concentrici; f. concentrică, pl. concetăţean s. m., pl. concetăţeni
concentrice concetăţeană s. f., g.-d. art. concetăţenei; pl. concetăţene
393 concusiune
!concherant (înv., rar) adj. m., s. m., pl. concheranţi; adj. +concomitent2 adv.
f., s. f. concherantă, pl. concherante concorda (a ~) vb., ind. prez. 3 concordă, imperf. 3 pl.
conchetă (înv., rar) s. f., g.-d. art. conchetei; pl. conchete concordau; conj. prez. 3 să concorde (nefolosit la imper.)
conchide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. conchid, 2 sg. concordant adj. m., pl. concordanţi; f. concordantă, pl.
conchizi, 3 sg. conchide; conj. prez. 1 sg. să conchid, 3 să concordante
conchidă; ger. conchizând; part. conchis concordanţă s. f., g.-d. art. concordanţei; pl. concordanţe
conchiliologie (desp. -li-o-) s. f., art. conchiliologia, g.-d. concordat s. n., pl. concordate
conchiliologii, art. conchiliologiei concordie (desp. -di-e) s. f., art. concordia (desp. -di-a),
conchistador s. m., pl. conchistadori g.‑d. concordii, art. concordiei
conchistă (înv., rar) s. f., g.-d. art. conchistei; pl. conchiste concordism s. n.
conci s. n., pl. conciuri concrescent adj. m., pl. concrescenţi; f. concrescentă, pl.
conciclic (desp. -ci-clic) adj. m., pl. conciclici; f. conciclică, concrescente
pl. conciclice concrescenţă s. f., g.-d. art. concrescenţei; pl. concrescenţe
concilia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. conciliez concreşte (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. concreşte, 3 pl.
(desp. -li-ez), 3 conciliază, 1 pl. conciliem; conj. prez. 1 sg. concresc; conj. prez. 3 să concrească; ger. concrescând;
să conciliez, 3 să concilieze; ger. conciliind (desp. -li-ind) part. concrescut
conciliabul (desp. -li-a-) s. n., pl. conciliabule concreştere s. f., g.-d. art. concreşterii; pl. concreşteri
conciliant (desp. -li-ant) adj. m., pl. concilianţi; f. concret1 adj. m., pl. concreţi; f. concretă, pl. concrete
conciliantă, pl. conciliante concret2 s. n.
conciliator (desp. -li-a-) adj. m., pl. conciliatori; f. sg. şi concreteţe (livr.) s. f., art. concreteţea, g.-d. art. concreteţei
pl. conciliatoare concretiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. concretizez, 3 concretizează;
conciliatorism (desp. -li-a-) s. n. conj. prez. 1 sg. să concretizez, 3 să concretizeze
conciliaţie (desp. -li-a-ţi-e) s. f., art. conciliaţia (desp. concretizare s. f., g.-d. art. concretizării; pl. concretizări
-ţi‑a), g.-d. art. conciliaţiei; pl. conciliaţii, art. conciliaţiile concreţiona (a se ~) (desp. -ţi-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se
(desp. -ţi-i-) concreţionează, imperf. 3 pl. se concreţionau; conj. prez.
conciliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. concilierii; pl. concilieri 3 să se concreţioneze; ger. concreţionându-se
conciliu [liu pron. lĭu] s. n., art. conciliul; pl. concilii, art. concreţionar (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. concreţionari; f.
conciliile (desp. -li-i-) concreţionară, pl. concreţionare
concină (joc de cărţi) (înv.) s. f., g.-d. art. concinei; pl. concreţionare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. concreţionării
concine concreţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. concreţiunii; pl.
concis adj. m., pl. concişi; f. concisă, pl. concise concreţiuni
+concitadin (livr.) adj. m., s. m., pl. concitadini; adj. f., s. concubin s. m., pl. concubini
f. concitadină, pl. concitadine concubinaj s. n., pl. concubinaje
concizie (desp. -zi-e) s. f., art. concizia (desp. -zi-a), g.-d. concubină s. f., g.-d. art. concubinei; pl. concubine
concizii, art. conciziei concupiscent (livr.) adj. m., pl. concupiscenţi; f.
conclav s. n., pl. conclavuri concupiscentă, pl. concupiscente
conclude (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. conclud, 2 concupiscenţă (livr.) s. f., g.-d. art. concupiscenţei
sg. concluzi, 3 sg. conclude; conj. prez. 1 sg. să conclud, 3 concura1 (a ~) (a participa la un concurs, a face
să concludă; ger. concluzând; part. conclus concurenţă) vb., ind. prez. 1 sg. concurez, 3 concurează;
concludent adj. m., pl. concludenţi; f. concludentă, pl. conj. prez. 1 sg. să concurez, 3 să concureze
concludente concura2 (a ~) (a converge) vb., ind. prez. 3 concură,
!conclusum (lat.) [s pron. s/rom. z] s. n. imperf. 3 pl. concurau; conj. prez. 3 să concure
concluzie (desp. -zi-e) s. f., art. concluzia (desp. -zi-a), g.-d. concurent adj. m., s. m., pl. concurenţi; adj. f., s. f.
art. concluziei; pl. concluzii, art. concluziile (desp. -zi-i-) concurentă, pl. concurente
+concluzie (în ~) (desp. -zi-e) loc. conjcţ. concurenţă s. f., g.-d. art. concurenţei; pl. concurenţe
+concluziona (a ~) (desp. -zi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. concurenţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. concurenţiali; f.
concluzionez, 3 concluzionează; conj. prez. 1 sg. să concurenţială, pl. concurenţiale
concluzionez, 3 să concluzioneze concurge (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pl. concurg, imperf.
concluziv adj. m., pl. concluzivi; f. concluzivă, pl. 3 pl. concurgeau; conj. prez. 3 pl. să concurgă; ger.
concluzive concurgând (part. (rar) concurs)
+concluzivă (propoziţie) s. f., g.-d. art. concluzivei; pl. concurs s. n., pl. concursuri
concluzive concusionar (livr.) (desp. -si-o-) s. m., pl. concusionari
concomitent1 adj. m., pl. concomitenţi; f. concomitentă, pl. concusiune (livr.) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. concusiunii;
concomitente (concomitentă cu gripa) pl. concusiuni
condac 394
condac s. n., pl. condace condiţional2 (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. condiţionali; f.
condamna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. condamn, 3 condamnă; condiţională, pl. condiţionale
conj. prez. 1 sg. să condamn, 3 să condamne +condiţională (propoziţie) (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art.
condamnabil adj. m., pl. condamnabili; f. condamnabilă, condiţionalei; pl. condiţionale
pl. condamnabile +condiţionalitate (livr.) (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art.
condamnare s. f., g.-d. art. condamnării; pl. condamnări condiţionalităţii; pl. condiţionalităţi
!condamnat adj. m., s. m., pl. condamnaţi; adj. f., s. f., pl. +condiţional-optativ (desp. -ţi-o-) s. n., art. condiţional-
condamnate optativul
condei s. n., pl. condeie condiţionare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. condiţionării; pl.
condeiaş1 (condei) (rar) s. n., pl. condeiaşe condiţionări
+condeiaş2 (scriitor) (înv.) s. m., pl. condeiaşi condoleanţe (desp. -le-an-) s. f. pl.
condeier (rar) s. m., pl. condeieri condominiu [niu pron. nĭu] s. n., art. condominiul; pl.
condominii, art. condominiile (desp. -ni-i-)
condens s. n.
condor s. m., pl. condori
condensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. condensez, 3 condensează;
conj. prez. 1 sg. să condensez, 3 să condenseze condotier (desp. -ti-er) s. m., pl. condotieri
condensabil adj. m., pl. condensabili; f. condensabilă, pl. condrină s. f., g.-d. art. condrinei
condensabile condriom (desp. -dri-om) s. n.
condensare s. f., g.-d. art. condensării; pl. condensări condriozom (desp. -dri-o-) s. n.
condensat1 adj. m., pl. condensaţi; f. condensată, pl. condrită s. f., g.-d. art. condritei; pl. condrite
condensate condrocraniu [niu pron. nĭu] (desp. -dro-cra-) s. n., art.
+condensat2 s. n., pl. condensate condrocraniul
condensator (acumulator electric) s. n., pl. condensatoare !condroid (cu aspect de cartilaj) adj. m. (lobul ~), pl.
condensor (dispozitiv optic) s. n., pl. condensoare condroizi; adj. f. (tumoră ~), s. f. condroidă, pl. condroide
condescendent adj. m., pl. condescendenţi; f. condrom s. n., pl. condroame
condescendentă, pl. condescendente condroniu [niu pron. nĭu] s. m., art. condroniul
condescendenţă s. f., g.-d. art. condescendenţei; pl. conducător adj. m., s. m., pl. conducători; adj. f., s. f. sg.
condescendenţe şi pl. conducătoare
condescinde (a ~) (rar, înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 conduce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. conduc, 3 sg.
pl. condescind, 2 sg. condescinzi, 3 sg. condescinde; conduce, perf. s. 1 sg. condusei, 1 pl. conduserăm,
conj. prez. 1 sg. să condescind, 3 să condescindă; ger. m.m.c.p. 1 pl. conduseserăm; conj. prez. 1 sg. să conduc,
condescinzând; part. condescins 3 să conducă; imper. 2 sg. afirm. condu; ger. conducând;
condicar (înv.) s. m., pl. condicari part. condus
condică s. f., g.-d. art. condicii; pl. condici conducere s. f., g.-d. art. conducerii; pl. conduceri
condicăreasă (înv.) s. f., g.-d. art. condicăresei; pl. conduct (formaţiune anatomică) s. n., pl. conducte
condicărese conductanţă s. f., g.-d. art. conductanţei; pl. conductanţe
condicuţă s. f., g.-d. art. condicuţei; pl. condicuţe conductă (ţeavă) s. f., g.-d. art. conductei; pl. conducte
condil s. m., pl. condili conductibil (fiz.) adj. m., pl. conductibili; f. conductibilă,
condiment s. n., pl. condimente pl. conductibile
condimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. condimentez, 3 conductibilitate s. f., g.-d. art. conductibilităţii
condimentează; conj. prez. 1 sg. să condimentez, 3 să conductiv adj. m., pl. conductivi; f. conductivă, pl. conductive
condimenteze conductivitate s. f., g.-d. art. conductivităţii
condimentar (rar) adj. m., pl. condimentari; f. conductometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. conductometria,
condimentară, pl. condimentare g.-d. conductometrii, art. conductometriei
condiscipol (rar) s. m., pl. condiscipoli conductometru (desp. -me-tru) s. n., art. conductometrul;
+condiţia (cu ~) prep. + s. f. [= cu condiţia] pl. conductometre
+condiţia ca/să (cu ~) prep. + s. f. + conjcţ. [=cu condiţia conductor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. conductori; adj. f.,
ca/să] s. f. sg. şi pl. conductoare
condiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. condiţia (desp. -ţi-a), g.-d. conductor2 (cablu) s. m., pl. conductori
art. condiţiei; pl. condiţii, art. condiţiile (desp. -ţi-i-) conductor3 (corp; material; piesă) s. n., pl. conductoare
condiţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. conducţie (desp. -ţi-e) s. f., art. conducţia (desp. -ţi-a),
condiţionez, 3 condiţionează; conj. prez. 1 sg. să g.‑d. conducţii, art. conducţiei
condiţionez, 3 să condiţioneze conduită s. f., g.-d. art. conduitei; pl. conduite
condiţional1 (mod) (desp. -ţi-o-) s. n., (forme) pl. conduplicat (desp. -du-pli-) adj. m., pl. conduplicaţi; f.
condiţionale conduplicată, pl. conduplicate
395 confirmaţie
conduplicaţie (desp. -du-pli-, -ţi-e) s. f., art. conduplicaţia conferenţia (a ~) (desp. -ţi-a) vb., ind. prez. 1 conferenţiez
(desp. -ţi-a), g.-d. art. conduplicaţiei; pl. conduplicaţii, (desp. -ţi-ez), 3 conferenţiază, 1 pl. conferenţiem;
art. conduplicaţiile (desp. -ţi-i-) conj. prez. 1 să conferenţiez, 3 să conferenţieze; ger.
condur (înv., reg.) s. m., pl. conduri conferenţiind (desp. -ţi-ind)
conduraş s. m., pl. conduraşi conferenţiar (desp. -ţi-ar) s. m., pl. conferenţiari; (grad
universitar) abr. conf.
conecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conectez, 3 conectează;
conferenţiară (persoană care conferenţiază) (desp. -ţi-a)
conj. prez. 1 sg. să conectez, 3 să conecteze
s. f., g.-d. art. conferenţiarei; pl. conferenţiare
conectabil (care se poate conecta) adj. m., pl. conectabili;
conferi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. confer, 3 conferă, imperf.
f. conectabilă, pl. conectabile
1 confeream; conj. prez. 1 sg. să confer, 3 să confere
conectare s. f., g.-d. art. conectării; pl. conectări conferinţă s. f., g.-d. art. conferinţei; pl. conferinţe
conectiv1 adj. m., pl. conectivi; f. conectivă, pl. conective conferire s. f., g.-d. art. conferirii; pl. conferiri
conectiv2 s. n., pl. conective confesa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă confesez,
conector1 adj. m., pl. conectori; f. sg. şi pl. conectoare 3 se confesează; conj. prez. 1 sg. să mă confesez, 3 să
conector2 (functor) s. m., pl. conectori se confeseze; imper. 2 sg. afirm. confesează-te; ger.
conector3 (piesă) s. n., pl. conectoare confesându-mă
conetabil (comandant) s. m., pl. conetabili confesional1 (desp. -si-o-) adj. m., pl. confesionali; f.
confesională, pl. confesionale
coneţ (înv., reg.) s. n.
confesional2 (desp. -si-o-) s. n., pl. confesionale
conex adj. m., pl. conecşi; f. conexă, pl. conexe
confesiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. confesiunii; pl.
conexa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. conexez, 3 conexează; confesiuni
conj. prez. 1 sg. să conexez, 3 să conexeze confesiv adj. m., pl. confesivi; f. confesivă, pl. confesive
conexare s. f., g.-d. art. conexării; pl. conexări confesor s. m., pl. confesori
conexitate s. f., g.-d. art. conexităţii; pl. conexităţi confetti (it.) (desp. -fet-ti) s. f. pl.
conexiune (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art. conexiunii; pl. confia (a ~) (desp. -fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. confiez (desp.
conexiuni -fi-em), 3 confiază, 1 pl. confiem; conj. prez. 1 sg. să
confabulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. confabulaţia (desp. -ţi-a), confiez, 3 să confieze; ger. confiind (desp. -fi-ind)
g.-d. art. confabulaţiei; pl. confabulaţii, art. confabulaţiile confiat (desp. -fi-at) adj. m., pl. confiaţi; f. confiată, pl.
(desp. -ţi-i-) confiate
confareaţie (înv.) (desp. -re-a-ţi-e) s. f., art. confareaţia !confident adj. m., s. m., pl. confidenţi; adj. f., s. f.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. confareaţiei; pl. confareaţii, art. confidentă, pl. confidente
confareaţiile (desp. -ţi-i-) confidenţă s. f., g.-d. art. confidenţei; pl. confidenţe
confecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. confecţia (desp. -ţi-a), g.‑d. confidenţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. confidenţiali; f.
art. confecţiei; pl. confecţii, art. confecţiile (desp. -ţi-i-) confidenţială, pl. confidenţiale
confecţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. confidenţialitate (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art. confidenţialităţii
confecţionez, 3 confecţionează; conj. prez. 1 sg. să confient (înv., livr.) (desp. -fi-ent) adj. m., pl. confienţi; f.
confecţionez, 3 să confecţioneze confientă, pl. confiente
confecţionare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. confecţionării; confienţă (livr.) (desp. -fi-en-) s. f., g.-d. art. confienţei; pl.
pl. confecţionări confienţe
confecţioner (desp. -ţi-o-) s. m., pl. confecţioneri configura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. configurez, 3 configurează;
conj. prez. 1 sg. să configurez, 3 să configureze
confecţioneră (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. confecţionerei;
configuraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. configuraţia (desp. -ţi-a),
pl. confecţionere
g.-d. art. configuraţiei; pl. configuraţii, art. configuraţiile
confedera (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se
(desp. -ţi-i-)
confederează, imperf. 3 pl. se confederau; conj. prez. 3 să
confinat (livr.) adj. m. (perete ~), pl. confinaţi; f. confinată
se confedereze; ger. confederându-se
(atmosferă ~), pl. confinate
confederat adj. m., s. m., pl. confederaţi; adj. f., s. f. confirma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. confirm, 3 confirmă;
confederată, pl. confederate conj. prez. 1 sg. să confirm, 3 să confirme
confederativ adj. m., pl. confederativi; f. confederativă, pl. confirmare s. f., g.-d. art. confirmării; pl. confirmări
confederative confirmativ adj. m., pl. confirmativi; f. confirmativă, pl.
confederaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. confederaţia (desp. -ţi-a), confirmative
g.-d. art. confederaţiei; pl. confederaţii, art. confederaţiile confirmaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. confirmaţia
(desp. -ţi-i-) (desp. -ţi-a), g.-d. art. confirmaţiei; pl. confirmaţii, art.
confer (compară) (lat.) vb., imper. 2 sg. afirm.; abr. cf. confirmaţiile (desp. -ţi-i-)
confisca 396
confisca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. confisc, 2 sg. confişti, 3 confundabil adj. m., pl. confundabili; f. confundabilă, pl.
confiscă; conj. prez. 1 sg. să confisc, 3 să confişte confundabile
confiscare s. f., g.-d. art. confiscării; pl. confiscări confundare s. f., g.-d. art. confundării
conflagrant (rar) (desp. -fla-grant) adj. m., pl. conflagranţi; confutaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. confutaţia (desp.
f. conflagrantă, pl. conflagrante -ţi‑a), g.-d. confutaţii, art. confutaţiei
conflagraţie (desp. -fla-gra-ţi-e) s. f., art. conflagraţia confuz adj. m., pl. confuzi; f. confuză, pl. confuze
(desp. -ţi-a), g.-d. art. conflagraţiei; pl. conflagraţii, art.
confuzie (faptul de a confunda) (desp. -zi-e)/(înv.)
conflagraţiile (desp. -ţi-i-)
confuziune1 s. f., art. confuzia (desp. -zi-a)/confuziunea,
conflict s. n., pl. conflicte g.-d. art. confuziei/confuziunii; pl. confuzii/confuziuni,
conflictual (desp. -tu-al) adj. m., pl. conflictuali; f. art. confuziile (desp. -zi-i-)/confuziunile (şi: confuzie
conflictuală, pl. conflictuale mintală)
confluent1 (desp. -flu-ent) adj. m., pl. confluenţi; f. confuzionism (rar) (desp. -zi-o-) s. n.
confluentă, pl. confluente
confuziune2 (mai ales jur.: fuziune de patrimoniu/de
confluent2 (desp. -flu-ent) s. m., pl. confluenţi
statut) (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. confuziunii
confluenţă (desp. -flu-en-) s. f., g.-d. art. confluenţei; pl.
+conga (sp.) s. f., g.-d. art. congăi; pl. conga
confluenţe
congela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. congelez, 3 congelează;
conform1 adj. m., pl. conformi; f. conformă, pl. conforme
conj. prez. 1 sg. să congelez, 3 să congeleze
conform2 adv. (A terminat ~ planului/cu planul.)
congelabil adj. m., pl. congelabili; f. congelabilă, pl. congelabile
conforma (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă conformez,
3 se conformează; conj. prez. 1 sg. să mă conformez, 3 să congelare s. f., g.-d. art. congelării; pl. congelări
se conformeze; imper. 2 sg. afirm. conformează-te; ger. congelator s. n., pl. congelatoare
conformându-mă congeminaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. congeminaţia
conformare s. f., g.-d. art. conformării (desp. -ţi-a), g.-d. congeminaţii, art. congeminaţiei
conformator s. n., pl. conformatoare congener adj. m., pl. congeneri; f. congeneră, pl. congenere
conformaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. conformaţia (desp. -ţi-a), congenial (adecvat) (livr.) (desp. -ni-al) adj. m., pl.
g.-d. art. conformaţiei; pl. conformaţii, art. conformaţiile congeniali; f. congenială, pl. congeniale
(desp. -ţi-i-) congenital (înnăscut) adj. m., pl. congenitali; f. congenitală,
conformism s. n. pl. congenitale
conformist adj. m., s. m., pl. conformişti; adj. f., s. f. congestie (desp. -ti-e) s. f., art. congestia (desp. -ti-a), g.-d.
conformistă, pl. conformiste art. congestiei; pl. congestii, art. congestiile (desp. -ti-i-)
conformitate s. f., g.-d. art. conformităţii congestiona (a se ~) (desp. -ti-o-) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
confort s. n. mă congestionez, 3 se congestionează; conj. prez. 1 sg. să
confortabil adj. m., pl. confortabili; f. confortabilă, pl. mă congestionez, 3 să se congestioneze; imper. 2 sg. afirm.
confortabile congestionează-te; ger. congestionându-mă
confortant (rar) adj. m., pl. confortanţi; f. confortantă, pl. congestionare (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art. congestionării;
confortante pl. congestionări
confrate s. m., art. confratele; pl. confraţi congestionat (desp. -ti-o-) adj. m., pl. congestionaţi; f.
confrăţesc (rar) adj. m., f. confrăţească; pl. m. şi f. congestionată, pl. congestionate
confrăţeşti congestiv adj. m., pl. congestivi; f. congestivă, pl. congestive
confrăţie (înv.) s. f., art. confrăţia, g.-d. art. confrăţiei; pl.
congiariu1 (rar) [riu pron. rĭu] (desp. -gi-a-) adj. m., f.
confrăţii, art. confrăţiile (desp. -ţi-i-)
congiarie (desp. -ri-e); pl. m. şi f. congiarii
confrerie s. f., art. confreria, g.-d. art. confreriei; pl.
congiariu2 (rar) [riu pron. rĭu] (desp. -gi-a-) s. n., art.
confrerii, art. confreriile (desp. -ri-i-)
congiariul; pl. congiarii, art. congiariile (desp. -ri-i-)
confrunta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. confrunt, 2 sg. confrunţi,
congiu (rar) s. n., art. congiul
3 confruntă; conj. prez. 1 sg. să confrunt, 3 să confrunte
confruntare s. f., g.-d. art. confruntării; pl. confruntări conglăsui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
conglăsuiesc, 3 sg. conglăsuieşte, imperf. 1 conglăsuiam;
confruntaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. confruntaţia
conj. prez. 1 sg. să conglăsuiesc, 3 să conglăsuiască
(desp. -ţi-a), g.-d. art. confruntaţiei; pl. confruntaţii, art.
confruntaţiile (desp. -ţi-i-) conglăsuire (înv.) s. f., g.-d. art. conglăsuirii; pl. conglăsuiri
confucianism (desp. -ci-a-) s. n. conglomera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conglomerez, 3
confucianist (desp. -ci-a-) adj. m., s. m., pl. confucianişti; conglomerează; conj. prez. 1 sg. să conglomerez, 3 să
adj. f., s. f. confucianistă, pl. confucianiste conglomereze
confunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. confund, 2 sg. confunzi, conglomerare s. f., g.-d. art. conglomerării; pl. conglomerări
3 confundă; conj. prez. 1 sg. să confund, 3 să confunde conglomerat s. n., pl. conglomerate
397 conlucrătoare
conglomeraţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. conglomeraţia conjecturare s. f., g.-d. art. conjecturării; pl. conjecturări
(desp. -ţi-a), g.-d. art. conglomeraţiei; pl. conglomeraţii, conjectură (supoziţie) s. f., g.-d. art. conjecturii; pl.
art. conglomeraţiile (desp. -ţi-i-) conjecturi
conglutina (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. conglutinez, conjudeţean (rar) adj. m., pl. conjudeţeni; f. conjudeţeană,
3 conglutinează; conj. prez. 1 sg. să conglutinez, 3 să pl. conjudeţene
conglutineze conjuga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conjug, 2 sg. conjugi, 3
conglutinare (rar) s. f., g.-d. art. conglutinării conjugă; conj. prez. 1 sg. să conjug, 3 să conjuge
conglutinaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. conglutinaţia conjugabil adj. m. (factor ~), pl. conjugabili; f. conjugabilă
(desp. -ţi-a), g.-d. art. conglutinaţiei; pl. conglutinaţii, (parte de vorbire ~ ), pl. conjugabile
art. conglutinaţiile (desp. -ţi-i-) conjugal adj. m., pl. conjugali; f. conjugală, pl. conjugale
congolez adj. m., s. m., pl. congolezi; adj. f., s. f. congoleză, conjugare s. f., g.-d. art. conjugării; pl. conjugări
pl. congoleze
conjugat adj. m., pl. conjugaţi; f. conjugată, pl. conjugate
congratula (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. congratulez,
conjunct adj. m., pl. conjuncţi; f. conjunctă (desp. -junc-
3 congratulează; conj. prez. 1 sg. să congratulez, 3 să
tă), pl. conjuncte
congratuleze
conjunctiv1 (desp. -junc-tiv) adj. m. (mugur ~), pl.
congratulare s. f., g.-d. art. congratulării; pl. congratulări
conjunctivi; f. conjunctivă (membrană ~), pl. conjunctive
congratulaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. congratulaţia
+conjunctiv2 (mod) (desp. -junc-tiv) s. n., (forme) pl.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. congratulaţiei; pl. congratulaţii,
conjunctive
art. congratulaţiile (desp. -ţi-i-)
conjunctivă (membrană) (desp. -junc-ti-) s. f., g.-d. art.
congregaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. congregaţia (desp. -ţi-a),
conjunctivei; pl. conjunctive
g.-d. art. congregaţiei; pl. congregaţii, art. congregaţiile
(desp. -ţi-i-) conjunctivită (desp. -junc-ti-) s. f., g.-d. art. conjunctivitei;
pl. conjunctivite
congregaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. congregaţionali; f.
congregaţională, pl. congregaţionale conjunctor (desp. -junc-tor) s. n., pl. conjunctoare
!congregaţionist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl. conjunctor-disjunctor (desp. -junc-tor) s. n., pl.
congregaţionişti; adj. f., s. f., pl. congregaţioniste conjunctoare-disjunctoare
congres s. n., pl. congrese conjunctural (desp. -junc-tu-) adj. m., pl. conjuncturali; f.
conjuncturală, pl. conjuncturale
!congresist adj. m., s. m., pl. congresişti; adj. f., s. f.
congresistă, pl. congresiste conjunctură (concurs de împrejurări) (desp. -junc-tu-) s.
f., g.-d. art. conjuncturii; pl. conjuncturi
congresmen s. m., pl. congresmeni
conjuncţie (desp. -junc-ţi-e) s. f., art. conjuncţia (desp.
congruent (desp. -gru-ent) adj. m., pl. congruenţi; f.
-ţi‑a), g.-d. art. conjuncţiei; pl. conjuncţii, art. conjuncţiile
congruentă, pl. congruente
(desp. -ţi-i-)
congruenţă (desp. -gru-en-) s. f., g.-d. art. congruenţei; pl.
conjuncţional (desp. -junc-ţi-o-) adj. m., pl. conjuncţionali;
congruenţe
f. conjuncţională, pl. conjuncţionale
coniac (desp. -niac) s. n., (porţii; sorturi) pl. coniacuri
conjura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conjur, 3 conjură; conj.
conic adj. m., pl. conici; f. conică, pl. conice prez. 1 sg. să conjur, 3 să conjure
conică s. f., g.-d. art. conicei; pl. conice conjurat (livr.) s. m., pl. conjuraţi
conicitate s. f., g.-d. art. conicităţii; pl. conicităţi conjurată (rar) s. f., g.-d. art. conjuratei; pl. conjurate
conidian (desp. -di-an) adj. m., pl. conidieni (desp. -di‑eni); conjuraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. conjuraţia (desp. -ţi‑a),
f. conidiană, pl. conidiene g.‑d. art. conjuraţiei; pl. conjuraţii, art. conjuraţiile
conidie (desp. -di-e) s. f., art. conidia (desp. -di-a), g.-d. (desp. -ţi-i-)
art. conidiei; pl. conidii, art. conidiile (desp. -di-i-)
conlocui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. conlocuiesc,
conifer s. n., pl. conifere 3 sg. conlocuieşte, imperf. 1 conlocuiam; conj. prez. 1 sg.
conimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. conimetria, g.-d. să conlocuiesc, 3 să conlocuiască
conimetrii, art. conimetriei conlocuire (înv.) s. f., g.-d. art. conlocuirii
conimetru (desp. -me-tru) s. n., art. conimetrul; pl. conimetre conlocuitor (desp. -cu-i-) adj. m., s. m., pl. conlocuitori;
conirostră s. f., g.-d. art. conirostrei; pl. conirostre adj. f., s. f. sg. şi pl. conlocuitoare
conivent adj. m., pl. conivenţi; f. coniventă, pl. conivente conlucra (a ~) (desp. -lu-cra) vb., ind. prez. 1 sg. conlucrez,
conivenţă s. f. (în: de ~ (cu...)) 3 conlucrează, imperf. 1 conlucram; conj. prez. 1 sg. să
conjectura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conjecturez, 3 conlucrez, 3 să conlucreze
conjecturează; conj. prez. 1 sg. să conjecturez, 3 să conlucrare (desp. -lu-cra-) s. f., g.-d. art. conlucrării; pl.
conjectureze conlucrări
conjectural adj. m., pl. conjecturali; f. conjecturală, pl. conlucrătoare (înv.) (desp. -lu-cră-) s. f., g.-d. art.
conjecturale conlucrătoarei; pl. conlucrătoare
conlucrător 398
conlucrător (înv.) (desp. -lu-cră-) s. m., pl. conlucrători consecvent2 s. n., pl. consecvente
conoid1 adj. m., pl. conoizi; f. conoidă, pl. conoide consecvenţă s. f., g.-d. art. consecvenţei; pl. consecvenţe
conoid2 s. m., pl. conoizi consemn s. n., pl. consemne
conopidă s. f., g.-d. art. conopidei; pl. conopide consemna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. consemnez, 3
conosament s. n., pl. conosamente consemnează; conj. prez. 1 sg. să consemnez, 3 să
conotativ adj. m., pl. conotativi; f. conotativă, pl. conotative consemneze
conotaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. conotaţia (desp. -ţi-a), g.-d. consemnabil adj. m., pl. consemnabili; f. consemnabilă, pl.
art. conotaţiei; pl. conotaţii, art. conotaţiile (desp. -ţi-i-) consemnabile
conovăţ (înv.) s. n., pl. conoveţe consemnare (înregistrare) s. f., g.-d. art. consemnării, pl.
consacra (a ~) (desp. -sa-cra) vb., ind. prez. 1 sg. consacru, consemnări
3 consacră; ind. prez. 1 sg. să consacru, 3 să consacre consemnaţiune (păstrare a unei sume de bani) (înv.)
consacrant (rar) (desp. -sa-crant) adj. m., pl. consacranţi; f. (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. consemnaţiunii; pl.
consacrantă, pl. consacrante consemnaţiuni (dar: Casa de Economii şi Consemnaţiuni
consacrare (desp. -sa-cra-) s. f., g.-d. art. consacrării; pl. s. propriu f. art.)
consacrări consens s. n., pl. consensuri
consacraţie (rar) (desp. -sa-cra-ţi-e) s. f., art. consacraţia consensual (desp. -su-al) adj. m., pl. consensuali; f.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. consacraţiei; pl. consacraţii, art. consensuală, pl. consensuale
consacraţiile (desp. -ţi-i-) conserva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conserv, 3 conservă;
!consangvin/consanguin adj. m., pl. consangvini/ conj. prez. 1 sg. să conserv, 3 să conserve
consanguini; f. consangvină/consanguină, pl. consangvine/ conservant1 adj. m., pl. conservanţi; f. conservantă, pl.
consanguine conservante
!consangvinitate/consanguinitate s. f., g.-d. art. conservant2 s. m., pl. conservanţi
consangvinităţii/consanguinităţii conservare s. f., g.-d. art. conservării; pl. conservări
!consangvinizare/consanguinizare s. f., g.-d. art. conservatism (înv.) s. n.
consangvinizării/consanguinizării
conservativ adj. m., pl. conservativi; f. conservativă, pl.
consătean s. m., pl. consăteni conservative
consăteană (rar) s. f., g.-d. art. consătenei; pl. consătene conservator1 adj. m., (persoană) s. m., pl. conservatori;
consăteancă s. f., g.-d. art. consătencei; pl. consătence adj. f., s. f. sg. şi pl. conservatoare
consângean (rar) adj. m., pl. consângeni; f. consângeană, conservator2 (instituţie, rezervor) s. n., pl. conservatoare
pl. consângene
conservatorism s. n.
conscrie (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. conscriu,
conservaţiune (rar) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art.
3 sg. conscrie, perf. s. 1 sg. conscrisei, 1 pl. conscriserăm,
conservaţiunii; pl. conservaţiuni
m.m.c.p. 1 pl. conscriseserăm; conj. prez. 1 sg. să
conscriu, 3 să conscrie; ger. conscriind (desp. -scri-ind); conservă s. f., g.-d. art. conservei; pl. conserve
part. conscris consfătui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă consfătuiesc,
conscriptibil (înv.) adj. m., pl. conscriptibili; f. 3 sg. se consfătuieşte, imperf. 1 sg. mă consfătuiam;
conscriptibilă, pl. conscriptibile conj. prez. 1 sg. să mă consfătuiesc, 3 să se consfătuiască;
imper. 2 sg. afirm. consfătuieşte-te; ger. consfătuindu-mă
conscriptor (livr.) s. m., pl. conscriptori
consfătuire s. f., g.-d. art. consfătuirii; pl. consfătuiri
conscripţie (înv., reg.) (desp. -ţi-e) s. f., art. conscripţia
(desp. ţi-a), g.-d. art. conscripţiei; pl. conscripţii, art. consfinţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. consfinţesc, 3 sg.
conscripţiile (desp. -ţi-i-) consfinţeşte, imperf. 1 consfinţeam; conj. prez. 1 sg. să
consecinţă s. f., g.-d. art. consecinţei; pl. consecinţe consfinţesc, 3 să consfinţească
+consecinţă (în ~) loc. adv., loc. conjcţ. (a acţiona în consfinţire s. f., g.-d. art. consfinţirii; pl. consfinţiri
consecinţă; E pandemie, în consecinţă stăm în casă.) considera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. consider, 3 consideră;
consecutiv adj. m., pl. consecutivi; f. consecutivă, pl. conj. prez. 1 sg. să consider, 3 să considere
consecutive considerabil adj. m., pl. considerabili; f. considerabilă, pl.
+consecutivă (propoziţie) s. f., g.-d. art. consecutivei; pl. considerabile
consecutive considerare (examinare) s. f., g.-d. art. considerării
consecutivitate (rar) s. f., g.-d. art. consecutivităţii consideraţie (considerent; părere; stimă) (desp. -ţi-e) s.
consecuţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. consecuţia (desp. f., art. consideraţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. consideraţiei;
-ţi-a), g.-d. art. consecuţiei; pl. consecuţii, art. consecuţiile pl. consideraţii, art. consideraţiile (desp. -ţi-i-)
(desp. -ţi-i-) considerent s. n., pl. considerente
consecvent1 adj. m., pl. consecvenţi; f. consecventă, pl. consignatar (primitor în consignaţie) s. m., pl.
consecvente consignatari
399 constantinat
consignatară (primitoare în consignaţie) s. f., g.-d. art. consolaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. consolaţia (desp.
consignatarei; pl. consignatare -ţi-a), g.-d. art. consolaţiei; pl. consolaţii, art. consolaţiile
consignatoare (depunătoare în consignaţie) s. f., g.-d. (desp. -ţi-i-)
art. consignatoarei; pl. consignatoare consolă s. f., g.-d. art. consolei; pl. console
consignator (depunător în consignaţie) s. m., pl. consolida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. consolidez, 3 consolidează;
consignatori conj. prez. 1 sg. să consolidez, 3 să consolideze
consignaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. consignaţia (desp. -ţi-a), consolidant adj. m., pl. consolidanţi; f. consolidantă, pl.
g.-d. art. consignaţiei; pl. consignaţii, art. consignaţiile consolidante
(desp. -ţi-i-) consolidare s. f., g.-d. art. consolidării; pl. consolidări
consilia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. consiliez consolidator adj. m., pl. consolidatori; f. sg. şi pl.
(desp. -li-ez), 3 consiliază, 1 pl. consiliem; conj. prez. 1 sg. consolidatoare
să consiliez, 3 să consilieze; ger. consiliind (desp. -li‑ind) consolidaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. consolidaţia
consilier (desp. -li-er) s. m., pl. consilieri (desp. -ţi-a), g.-d. art. consolidaţiei; pl. consolidaţii, art.
consilieră (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. consilierei; pl. consolidaţiile (desp. -ţi-i-)
consiliere !consommé (fr.) [pron. rom. konsome] s. n., pl. consomméuri
consiliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. consilierii; pl. consonant adj. m., pl. consonanţi; f. consonantă, pl.
consilieri consonante
consiliu [liu pron. lĭu] s. n., art. consiliul; pl. consilii, art. consonantă (înv.) s. f., g.-d. art. consonantei; pl. consonante
consiliile (desp. -li-i-) consonantic adj. m., pl. consonantici; f. consonantică, pl.
!consiliu de miniştri (guvern) [liu pron. lĭu] s. n., art. consonantice
consiliul de miniştri (dar: Consiliul de Miniştri [al UE] consonantism s. n.
s. propriu n. art.) consonanţă s. f., g.-d. art. consonanţei; pl. consonanţe
consimil (rar) adj. m., pl. consimili; f. consimilă, pl. consort (persoană) s. m., pl. consorţi (mai ales în: prinţ
consimile consort)
consimilitudine (rar) s. f., g.-d. art. consimilitudinii; pl. consorţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. consorţiali; f. consorţială,
consimilitudini pl. consorţiale
consimţământ s. n., pl. consimţăminte consorţiu [iu pron. ĭu] s. n., art. consorţiul; pl. consorţii,
consimţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. consimt, 3 sg. art. consorţiile (desp. -ţi-i-)
consimte, imperf. 1 consimţeam; conj. prez. 1 sg. să conspect s. n., pl. conspecte
consimt, 3 să consimtă; imper. 2 sg. afirm. consimte conspecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conspectez, 3 conspectează;
consimţire s. f., g.-d. art. consimţirii; pl. consimţiri conj. prez. 1 sg. să conspectez, 3 să conspecteze
consista (a ~) vb., ind. prez. 3 consistă, imperf. 3 pl. conspectare s. f., g.-d. art. conspectării; pl. conspectări
consistau; conj. prez. 3 să consiste conspira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conspir, 3 conspiră; conj.
consistent adj. m., pl. consistenţi; f. consistentă, pl. prez. 1 sg. să conspir, 3 să conspire
consistente conspirativ adj. m., pl. conspirativi; f. conspirativă, pl.
consistenţă s. f., g.-d. art. consistenţei; pl. consistenţe conspirative
consistometru (desp. -me-tru) s. n., art. consistometrul; pl. conspirativitate s. f., g.-d. art. conspirativităţii
consistometre conspiratoare s. f., g.-d. art. conspiratoarei; pl. conspiratoare
consistorial (desp. -ri-al) adj. m., pl. consistoriali; f. conspirator s. m., pl. conspiratori
consistorială, pl. consistoriale conspiraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. conspiraţia (desp. -ţi-a),
consistoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. consistoriul; pl. g.-d. art. conspiraţiei; pl. conspiraţii, art. conspiraţiile
consistorii, art. consistoriile (desp. -ri-i-) (desp. -ţi-i-)
consoană s. f., g.-d. art. consoanei; pl. consoane +conspiraţionism (desp. -ţi-o-) s. n.
consoartă (fam.) s. f., g.-d. art. consoartei; pl. consoarte +conspiraţionist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl.
consola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. consolez, 3 consolează; conspiraţionişti; adj. f., s. f. conspiraţionistă, pl.
conj. prez. 1 sg. să consolez, 3 să consoleze conspiraţioniste
consolabil adj. m., pl. consolabili; f. consolabilă, pl. consta (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. constă, 3 pl. constau,
consolabile imperf. 3 sg. consta; conj. prez. 3 să constea (a consta
consolant (rar) adj. m., pl. consolanţi; f. consolantă, pl. din/în)
consolante constant adj. m., pl. constanţi; f. constantă, pl. constante
consolare s. f., g.-d. art. consolării; pl. consolări constantă s. f., g.-d. art. constantei; pl. constante
!consolator adj. m., s. m., pl. consolatori; adj. f., s. f. sg. şi constantan s. n.
pl. consolatoare constantinat s. m., pl. constantinaţi
constantinopolitan 400
constantinopolitan adj. m., s. m., pl. constantinopolitani; !constituţionalist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl.
adj. f., s. f. constantinopolitană, pl. constantinopolitane constituţionalişti; adj. f., s. f. constituţionalistă, pl.
constanţă s. f., g.-d. art. constanţei constituţionaliste
constata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. constat, 2 sg. constaţi, 3 constituţionalitate (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d.
constată; conj. prez. 1 sg. să constat, 3 să constate constituţionalităţi, art. constituţionalităţii
constatare s. f., g.-d. art. constatării; pl. constatări !constrângător adj. m., pl. constrângători; f. sg. şi pl.
+constatator adj. m., pl. constatatori; f. sg. şi pl. constrângătoare
constatatoare constrânge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. constrâng, 3 sg.
constănţean adj. m., s. m., pl. constănţeni; adj. f. constrânge, perf. s. 1 sg. constrânsei, 1 pl. constrânserăm,
constănţeană, pl. constănţene m.m.c.p. 1 pl. constrânseserăm; conj. prez. 1 sg. să
constrâng, 3 să constrângă; ger. constrângând; part.
constănţeancă s. f., g.-d. art. constănţencei; pl. constănţence
constrâns
constelat (rar) adj. m., pl. constelaţi; f. constelată, pl.
constrângere s. f., g.-d. art. constrângerii; pl. constrângeri
constelate
constrictiv adj. m. (ciorap ~), pl. constrictivi; f. constrictivă
constelaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. constelaţia (desp. -ţi‑a),
(consoană ~), pl. constrictive
g.-d. art. constelaţiei; pl. constelaţii, art. constelaţiile
(desp. -ţi-i-) constrictivă s. f., g.-d. art. constrictivei; pl. constrictive
consterna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. consternez, 3 consternează; constrictor adj. m., pl. constrictori; f. sg. şi pl. constrictoare
conj. prez. 1 sg. să consternez, 3 să consterneze constricţie (desp. -ţi-e) s. f., art. constricţia (desp. -ţi-a),
consternant adj. m., pl. consternanţi; f. consternantă, pl. g.‑d. art. constricţiei; pl. constricţii, art. constricţiile
consternante (desp. -ţi-i-)
constringenţă s. f., g.-d. art. constringenţei; pl.
consternare s. f., g.-d. art. consternării; pl. consternări
constringenţe
consternaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. consternaţia
construct s. n., pl. constructe
(desp. -ţi-a), g.-d. art. consternaţiei; pl. consternaţii, art.
consternaţiile (desp. -ţi-i-) constructiv adj. m., pl. constructivi; f. constructivă, pl.
constructive
constipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. constip, 3 constipă; conj.
prez. 1 sg. să constip, 3 să constipe constructivism s. n.
constipant adj. m., pl. constipanţi; f. constipantă, pl. constructivist adj. m., s. m., pl. constructivişti; adj. f., s. f.
constipante constructivistă, pl. constructiviste
constipaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. constipaţia (desp. -ţi-a), constructor1 adj. m., pl. constructori; f. sg. şi pl.
g.-d. art. constipaţiei; pl. constipaţii, art. constipaţiile constructoare
(desp. -ţi-i-) constructor2 s. m., pl. constructori
constituant (referitor la Constituţie) (desp. -tu-ant) adj. construcţie (desp. -ţi-e) s. f., art. construcţia (desp. -ţi-a),
m., pl. constituanţi; f. constituantă, pl. constituante g.-d. art. construcţiei; pl. construcţii, art. construcţiile
(frecv. în: adunare constituantă) (desp. -ţi-i-)
constituent1 (constitutiv, component) (desp. -tu-ent) adj. construi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. construiesc, 3 sg.
m., pl. constituenţi; f. constituentă, pl. constituente construieşte, imperf. 1 construiam; conj. prez. 1 sg. să
constituent2 (desp. -tu-ent) s. m., pl. constituenţi construiesc, 3 să construiască
constitui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. constitui, 3 construibil adj. m., pl. construibili; f. construibilă, pl.
constituie, imperf. 1 constituiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să construibile
constitui, 3 să constituie construire s. f., g.-d. art. construirii; pl. construiri
constituire s. f., g.-d. art. constituirii; pl. constituiri consubstanţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. consubstanţiali; f.
constitut (tip de contract) s. n., pl. constitute consubstanţială, pl. consubstanţiale
constitutiv adj. m., pl. constitutivi; f. constitutivă, pl. consubstanţialism (desp. -ţi-a-) s. n.
constitutive consubstanţialitate (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art.
!Constituţia (legea fundamentală) (desp. -ţi-a) s. propriu consubstanţialităţii
f. art., neart. Constituţie (în ~), g.-d. art. Constituţiei consuetudinar (desp. -su-e-) adj. m., pl. consuetudinari; f.
consuetudinară, pl. consuetudinare
constituţie (structură; lege) (desp. -ţi-a) s. f., art.
constituţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. constituţiei; pl. consuetudine (livr.) (desp. -su-e-) s. f., g.-d. art.
constituţii, art. constituţiile (desp. -ţi-i-) consuetudinii; pl. consuetudini
constituţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. constituţionali; consul s. m., pl. consuli
f. constituţională, pl. constituţionale (dar: Curtea consular adj. m., pl. consulari; f. consulară, pl. consulare
Constituţională s. propriu f. art.) consulat s. n., pl. consulate
constituţionalism (desp. -ţi-o-) s. n. consult s. n., pl. consulturi
401 conté
consulta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. consult, 2 sg. consulţi, 3 conta1 (a ~) (a avea importanţă) vb., ind. prez. 3 contează,
consultă; conj. prez. 1 sg. să consult, 3 să consulte imperf. 3 pl. contau; conj. prez. 3 să conteze
consultant adj. m., s. m., pl. consultanţi; adj. f., s. f. conta2 (a ~) (a se bizui) vb., ind. prez. 1 sg. contez, 3
consultantă, pl. consultante contează; conj. prez. 1 sg. să contez, 3 să conteze
consultanţă s. f., g.-d. art. consultanţei contabil adj. m., s. m., pl. contabili; adj. f., s. f. contabilă,
consultare s. f., g.-d. art. consultării; pl. consultări pl. contabile
consultativ adj. m., pl. consultativi; f. consultativă, pl. contabilicesc adj. m., f. contabilicească; pl. m. şi f.
consultative contabiliceşti
consultaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. consultaţia (desp. -ţi-a), +contabiliceşte adv.
g.-d. art. consultaţiei; pl. consultaţii, art. consultaţiile contabilitate s. f., g.-d. art. contabilităţii; pl. contabilităţi
(desp. -ţi-i-) contabiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contabilizez, 3
consulting (engl.) [pron. konsalting] s. n. contabilizează; conj. prez. 1 sg. să contabilizez, 3 să
contabilizeze
consum s. n., pl. consumuri
contabilizare s. f., g.-d. art. contabilizării
consuma (a ~) (a întrebuinţa, a distruge) vb., ind. prez.
1 sg. consum, 3 consumă; conj. prez. 1 sg. să consum, 3 contabil-şef s. m., pl. contabili-şefi
să consume contact1 (atingere; legătură) s. n., pl. contacte
consumabil1 adj. m., pl. consumabili; f. consumabilă, pl. +contact2 (persoană în contact cu un bolnav) s. m., pl.
consumabile contacţi
!consumabil2 s. n., (mai frecv.) pl. consumabile +contacta (a ~) (a stabili o legătură) vb., ind. prez. 1 sg.
contactez, 3 contactează; conj. prez. 1 sg. să contactez, 3
consumare s. f., g.-d. art. consumării; pl. consumări
să contacteze
consumatoare s. f., g.-d. art. consumatoarei; pl. consumatoare
+contactless (engl.) adj. invar., adv. (carduri ~, a funcţiona ~)
!consumator adj. m., s. m., pl. consumatori; adj. f., s. f. sg.
contactor s. n., pl. contactoare
şi pl. consumatoare
contadin (înv.) s. m., pl. contadini
consumaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. consumaţia (desp. -ţi-a),
contadină (înv.) s. f., g.-d. art. contadinei; pl. contadine
g.-d. art. consumaţiei; pl. consumaţii, art. consumaţiile
(desp. -ţi-i-) contagia (a ~) (rar) (desp. -gi-a) vb., ind. prez. 1 sg.
contagiez (desp. -gi-ez), 3 contagiază, 1 pl. contagiem;
+consumerism s. n.
conj. prez. 1 sg. să contagiez, 3 să contagieze; ger.
+consumerist adj. m., pl. consumerişti; f. consumeristă, pl. contagiind (desp. -gi-ind)
consumeriste contagiere (desp. -gi-e-) s. f., g.-d. art. contagierii; pl.
consumptibil (care se consumă) (desp. -sump-ti-) adj. contagieri
m., pl. consumptibili; f. consumptibilă, pl. consumptibile contagios (desp. -gi-os) adj. m., s. m. (persoană), pl.
consumptiv (care consumă) (desp. -sump-tiv) adj. m., pl. contagioşi; adj. f., s. f. contagioasă, pl. contagioase
consumptivi; f. consumptivă, pl. consumptive +contagiozitate (desp. -gi-o-) s. f., g.-d. art. contagiozităţii
consumpţie (desp. -sump-ţi-e) s. f., art. consumpţia (desp. contagiune (desp. -gi-u-) s. f., g.-d. art. contagiunii; pl.
-ţi-a), g.-d. consumpţii, art. consumpţiei contagiuni
consuna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. consun, 3 consună, !container [er pron. ăr] (desp. -tai-) s. n., pl. containere
imperf. 1 consunam; conj. prez. 1 sg. să consun, 3 să contamina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contaminez, 3
consune contaminează; conj. prez. 1 sg. să contaminez, 3 să
conşcolar (rar) s. m., pl. conşcolari contamineze
conştient (desp. -şti-ent) adj. m., pl. conştienţi; f. contaminabil adj. m., pl. contaminabili; f. contaminabilă,
conştientă, pl. conştiente pl. contaminabile
conştientiza (a ~) (desp. -şti-en-) vb., ind. prez. 1 sg. contaminant adj. m., s. m., pl. contaminanţi; f.
conştientizez, 3 conştientizează; conj. prez. 1 sg. să contaminantă, pl. contaminante
conştientizez, 3 să conştientizeze contaminare s. f., g.-d. art. contaminării; pl. contaminări
+conştienţă (reacţie la stimuli) (desp. -şti-en-) s. f., g.-d. contaminaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. contaminaţia
art. conştienţei (desp. -ţi-a), g.-d. art. contaminaţiei; pl. contaminaţii,
conştiincios (desp. -şti-in-) adj. m., pl. conştiincioşi; f. art. contaminaţiile (desp. -ţi-i-)
conştiincioasă, pl. conştiincioase contant (rar) adj. m., pl. contanţi; f. contantă, pl. contante
conştiinciozitate (desp. -şti-in-) s. f., g.-d. art. contăş (înv.; reg.) s. n., pl. contăşe
conştiinciozităţii contăşel (reg.) s. n., pl. contăşele
conştiinţă (înţelegere) (desp. -şti-in-) s. f., g.-d. art. conte (titlu de nobleţe) s. m., art. contele; pl. conţi
conştiinţei; pl. conştiinţe !conté (creion) (rar) (fr.) [pron. rom. konte] s. n., pl.
cont s. n., pl. conturi contéuri
Conté 402
+Conté (inventator francez) [pron. kõte] s. propriu +contextualiza (a ~) (desp. -tu-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
contemperaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. contemperaţia (desp. contextualizez, 3 contextualizează; conj. prez. 1 sg. să
-ţi-a), g.-d. art. contemperaţiei; pl. contemperaţii, art. contextualizez, 3 să contextualizeze
contemperaţiile (desp. -ţi-i-) contextură s. f., g.-d. art. contexturii; pl. contexturi
contempla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contemplu, 3 contiguitate (livr.) (desp. -gu-i-) s. f., g.-d. art. contiguităţii
contemplă; conj. prez. 1 sg. să contemplu, 3 să contemple !contiguu (livr.) [guu pron. guŭ] (desp. -guu)/contiguu
contemplare s. f., g.-d. art. contemplării; pl. contemplări [guu pron. guu] (desp. -gu-u) adj. m., pl. contigui (desp.
contemplativ adj. m., pl. contemplativi; f. contemplativă, -gui); f. contiguă (desp. -gu-ă), pl. contigue (desp. -gu-e)
pl. contemplative continent s. n., pl. continente
contemplativitate s. f., g.-d. art. contemplativităţii continental adj. m., pl. continentali; f. continentală, pl.
!contemplator adj. m., s. m., pl. contemplatori; adj. f., s. f. continentale
sg. şi pl. contemplatoare continenţă (rar) s. f., g.-d. art. continenţei; pl. continenţe
contemplaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. contemplaţia (desp. contingent1 adj. m., pl. contingenţi; f. contingentă, pl.
-ţi-a), g.-d. art. contemplaţiei; pl. contemplaţii, art. contingente
contemplaţiile (desp. -ţi-i-) contingent2 s. n., (efective de recruţi; plafoane
contemporan adj. m., pl. contemporani; f. contemporană, cantitative) pl. contingente (şi în: în contingent)
pl. contemporane contingenţă s. f., g.-d. art. contingenţei; pl. contingenţe
contemporaneitate (desp. -ne-i-) s. f., g.-d. art. continua (a ~) (desp. -nu-a) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg.
contemporaneităţii continui, 3 continuă (desp. -nu-ă); conj. prez. 1 şi 2 sg.
contencios1 (desp. -ci-os) adj. m., pl. contencioşi; f. să continui, 3 să continue (desp. -nu-e); ger. continuând
contencioasă, pl. contencioase (desp. -nu-ând)
contencios2 (desp. -ci-os) s. n., pl. contencioase (contencios continuare (desp. -nu-a) s. f., g.-d. art. continuării; pl.
administrativ) continuări
conteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. contenesc, 3 sg. +continuativ (livr.) (desp. -nu-a-) adj. m., pl. continuativi;
conteneşte, imperf. 1 conteneam; conj. prez. 1 sg. să f. continuativă, pl. continuative
contenesc, 3 să contenească !continuator (desp. -nu-a-) adj. m., s. m., pl. continuatori;
contenire s. f., g.-d. art. contenirii; pl. conteniri adj. f., s. f. sg. şi pl. continuatoare
content (înv.) adj. m., pl. contenţi; f. contentă, pl. contente continuitate (desp. -nu-i-) s. f., g.-d. art. continuităţii; pl.
contentaţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. contentaţia continuităţi
(desp. -ţi-a), g.-d. art. contentaţiei; pl. contentaţii, art. !continuu [nuu pron. nuŭ] (desp. -nuu)/continuu [nuu
contentaţiile (desp. -ţi-i-) pron. nuu] (desp. -nu-u) adj. m., pl. continui (desp.
+contenţie (med.) (desp. -ţi-e) s. f., art. contenţia (desp. -nui); f. continuă (desp. -nu-ă), pl. continue (desp. -nu-e)
-ţi-a); g.-d. art. contenţiei; pl. contenţii, art. contenţiile continuum (desp. -nu-um) s. n., pl. continuumuri
(desp. -ţi-i-)
contişor (rar) s. n., pl. contişoare
+contenţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
contondent adj. m., pl. contondenţi; f. contondentă, pl.
contenţionez, 3 contenţionează; conj. prez. 1 sg. să
contondente
contenţionez, 3 să contenţioneze
contopi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. contopesc, 3 sg.
contenţiune (dezbatere) (rar) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art.
contopeşte, imperf. 1 contopeam; conj. prez. 1 sg. să
contenţiunii; pl. contenţiuni
contopesc, 3 să contopească
contesă s. f., g.-d. art. contesei; pl. contese
contopire s. f., g.-d. art. contopirii; pl. contopiri
contesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contest, 2 sg. conteşti, 3
contestă; conj. prez. 1 sg. să contest, 3 să conteste contor (aparat de măsură) s. n., pl. contoare
contestabil adj. m., pl. contestabili; f. contestabilă, pl. contoriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contorizez, 3 contorizează;
contestabile conj. prez. 1 sg. să contorizez, 3 să contorizeze
contestare s. f., g.-d. art. contestării; pl. contestări contorizare s. f., g.-d. art. contorizării; pl. contorizări
contestatar adj. m., s. m., pl. contestatari; adj. f., s. f. contorsiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
contestatară, pl. contestatare contorsionez, 3 contorsionează; conj. prez. 1 sg. să
contestaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. contestaţia (desp. -ţi-a), contorsionez, 3 să contorsioneze
g.-d. art. contestaţiei; pl. contestaţii, art. contestaţiile contorsionare (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. contorsionării;
(desp. -ţi-i-) pl. contorsionări
context s. n., pl. contexte contorsionat (desp. -si-o-) adj. m., pl. contorsionaţi; f.
contextual (desp. -tu-al) adj. m., pl. contextuali; f. contorsionată, pl. contorsionate
contextuală, pl. contextuale contorsionist (desp. -si-o-) s. m., pl. contorsionişti
403 contrafagot2
contorsionistă (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. contorsionistei; contract s. n., pl. contracte
pl. contorsioniste contracta1 (a ~) (a încheia un contract; a dobândi o boală)
contorsiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. contorsiunii; pl. vb., ind. prez. 1 sg. contractez, 3 contractează; conj. prez.
contorsiuni 1 sg. să contractez, 3 să contracteze
contra1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contrez, 3 contrează; conj. contracta2 (a ~) (a micşora; a strânge) vb., ind. prez. 3
prez. 1 sg. să contrez, 3 să contreze contractă, imperf. 3 pl. contractau; conj. prez. 3 să
contra2 adj. invar, adv. (păreri ~, a vota ~) contracte
contra3 prep. (~ cronometru, ~ cost, ~ curentului, ~ vaccinare) contractant adj. m., s. m., pl. contractanţi; adj. f., s. f.
contraacuzaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. contraacuzaţia (desp. contractantă, pl. contractante
-ţi-a), g.-d. art. contraacuzaţiei; pl. contraacuzaţii, art. contractare s. f., g.-d. art. contractării; pl. contractări
contraacuzaţiile (desp. -ţi-i-) contractibil adj. m., pl. contractibili; f. contractibilă, pl.
contraalizeu s. n., art. contraalizeul; pl. contraalizee contractibile
contraamiral s. m., pl. contraamirali contractibilitate s. f., g.-d. art. contractibilităţii
contraargument (desp. -tra-ar-) s. n., pl. contraargumente contractil adj. m., pl. contractili; f. contractilă, pl. contractile
contraatac s. n., pl. contraatacuri contractilitate s. f., g.-d. art. contractilităţii
contraataca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contraatac, 2 sg. !contractor adj. m., s. m., pl. contractori; adj. f., s. f. sg. şi
contraataci, 3 contraatacă; conj. prez. 1 sg. să contraatac, pl. contractoare
3 să contraatace contract-tip s. n., art. contractul-tip; pl. contracte-tip
contrabalansa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contrabalansez, 3 contractual (desp. -tu-al) adj. m., pl. contractuali; f.
contrabalansează; conj. prez. 1 sg. să contrabalansez, 3 să contractuală, pl. contractuale
contrabalanseze contractură s. f., g.-d. art. contracturii; pl. contracturi
contrabalansare s. f., g.-d. art. contrabalansării; pl. contracţie (desp. -ţi-e) s. f., art. contracţia (desp. -ţi-a),
contrabalansări g.‑d. art. contracţiei; pl. contracţii, art. contracţiile (desp.
contrabandă s. f., g.-d. art. contrabandei; pl. contrabande -ţi-i-)
contrabandist s. m., pl. contrabandişti contracurbă s. f., g.-d. art. contracurbei; pl. contracurbe
contrabandistă s. f., g.-d. art. contrabandistei; pl. contracurent1 (de aer, electric, marin etc.) s. m., pl.
contrabandiste contracurenţi
contrabaraj s. n., pl. contrabaraje contracurent2 (tendinţă; mişcare artistică, de idei) s. n.,
+contrabas1 (contrabasist din orchestră) s. m., pl. pl. contracurente
contrabaşi contradans s. n., pl. contradansuri
contrabas2 (instrument muzical) s. n., pl. contrabasuri contradictorialitate (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art.
contrabasist s. m., pl. contrabasişti contradictorialităţii
contrabasistă (rar) s. f., g.-d. art. contrabasistei; pl. contradictoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. contradictorie
contrabasiste (desp. -ri-e); pl. m. şi f. contradictorii
contrabaterie s. f., art. contrabateria, g.-d. art. contrabateriei; +contradictoriu (în ~) [riu pron. rĭu] loc. adj., loc. adv.
pl. contrabaterii, art. contrabateriile (desp. -ri-i-) (discuţie ~, a discuta ~)
contracalibru (desp. -li-bru) s. n., art. contracalibrul; pl. contradicţie (desp. -ţi-e) s. f., art. contradicţia (desp. -ţi-a),
contracalibre g.-d. art. contradicţiei; pl. contradicţii, art. contradicţiile
contracandidat s. m., pl. contracandidaţi (desp. -ţi-i-)
contracandidată s. f., g.-d. art. contracandidatei; pl. contra (din ~)/din contră loc. adv.
contracandidate contraepolet (înv.) s. m., pl. contraepoleţi
contracara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contracarez, 3 contraescarpă s. f., g.-d. art. contraescarpei; pl.
contracarează; conj. prez. 1 sg. să contracarez, 3 să contraescarpe
contracareze contraexpertiză s. f., g.-d. art. contraexpertizei; pl.
+contracarare s. f., g.-d. art. contracarării contraexpertize
contracciu (înv.) s. m., art. contracciul; pl. contraccii, art. contraface (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. contrafac, 3
contracciii (desp. -ci-ii) sg. contraface, imperf. 1 contrafăceam, perf. s. 1 sg.
contraceptiv1 adj. m., pl. contraceptivi; f. contraceptivă, pl. contrafăcui, m.m.c.p. 1 pl. contrafăcuserăm; conj. prez.
contraceptive 1 sg. să contrafac, 3 să contrafacă; imper. 2 sg. afirm.
contraceptiv2 s. n., pl. contraceptive contrafă; ger. contrafăcând; part. contrafăcut
contracepţie (desp. -ţi-e) s. f., art. contracepţia (desp. contrafacere s. f., g-.d. art. contrafacerii; pl. contrafaceri
-ţi‑a), g.-d. art. contracepţiei contrafagot1 (contrafagotist din orchestră) s. m., pl.
contracivadieră (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. contracivadierei; contrafagoţi
pl. contracivadiere contrafagot2 (instrument muzical) s. n., pl. contrafagoturi
contrafagotist 404
+contrafagotist s. m., pl. contrafagotişti contraotravă (desp. -o-tra-) s. f., g.-d. art. contraotrăvii; pl.
contrafişă s. f., art. contrafişa, g.-d. art. contrafişei; pl. contraotrăvuri
contrafişe contrapagină s. f., g.-d. art. contrapaginii; pl. contrapagini
contrafort1 (element de construcţie) s. m., pl. contraforţi contrapantă s. f., g.-d. art. contrapantei; pl. contrapante
contrafort2 (turn de extracţie) s. n., pl. contraforturi contrapapă s. m., g.-d. art. contrapapei; pl. contrapapi
contrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. contrag, 3 sg. contrapartidă s. f., g.-d. art. contrapartidei
contrage, imperf. 1 contrăgeam; perf. s. 1 sg. contrăsei, 1 contraperformanţă s. f., g.-d. art. contraperformanţei; pl.
pl. contraserăm, m.m.c.p. 1 pl. contrăseserăm; conj. prez. contraperformanţe
1 sg. să contrag, 3 să contragă; ger. contrăgând; part. contrapiuliţă (desp. -pi-u-) s. f., g.-d. art. contrapiuliţei;
contras pl. contrapiuliţe
contragere s. f., g.-d. art. contragerii; pl. contrageri contraplacaj (desp. -tra-pla-) s. n., pl. contraplacaje
contragreutate (desp. -tra-gre-u-) s. f., g.-d. art. +contraplan (cinema) s. n., pl. contraplanuri
contragreutăţii; pl. contragreutăţi contrapondere s. f., g.-d. art. contraponderii; pl.
contragrifă (desp. -tra-gri-) s. f., g.-d. art. contragrifei; pl. contraponderi
contragrife contrapoziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. contrapoziţia (desp.
contraindica (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. contraindic, -ţi-a), g.-d. art. contrapoziţiei; pl. contrapoziţii, art.
2 sg. contraindici, 3 contraindică; conj. prez. 1 sg. să contrapoziţiile (desp. -ţi-i-)
contraindic, 3 să contraindice contrapregătire (desp. -tra-pre-) s. f., g.-d. art.
contraindicaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. contraindicaţia (desp. contrapregătirii; pl. contrapregătiri
-ţi-a), g.-d. art. contraindicaţiei; pl. contraindicaţii, art. contraprobă (desp. -tra-pro-) s. f., g.-d. art. contraprobei;
contraindicaţiile (desp. -ţi-i-); (farm.; med.) abr. c.i. pl. contraprobe
contrainformaţii s. f. pl., art. contrainformaţiile (desp. contraproductiv (desp. -tra-pro-) adj. m., pl.
-ţi‑i-) contraproductivi; f. contraproductivă, pl. contraproductive
contra (în ~) (înv., pop.) prep. contraproiect (desp. -tra-pro-) s. n., pl. contraproiecte
contralovitură s. f., g.-d. art. contraloviturii; pl. contrapropunere (desp. -tra-pro-) s. f., g.-d. art.
contralovituri contrapropunerii; pl. contrapropuneri
contralto (voce feminină) s. n. +contraprotest s. n., pl. contraproteste
contramaistru (înv.) (desp. -mais-) s. m., art. contrapunct s. n.
contramaistrul; pl. contramaiştri, art. contramaiştrii contrapunctic (desp. -punc-tic) adj. m., pl. contrapunctici;
contramanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contramandez, 3 f. contrapunctică, pl. contrapunctice
contramandează; conj. prez. 1 sg. să contramandez, 3 să contrar1 adv. (Campania s-a desfăşurat ~ aşteptărilor.)
contramandeze contrar2 (opus) adj. m., pl. contrari; f. contrară, pl. contrare
contramandare s. f., g.-d. art. contramandării; pl. contrarandă s. f., g.-d. art. contrarandei; pl. contrarande
contramandări contrarecepţie (desp. -ţi-e) s. f., art. contrarecepţia (desp.
+contramanifestant s. m., pl. contramanifestanţi -ţi-a), g.-d. art. contrarecepţiei; pl. contrarecepţii, art.
+contramanifestantă s. f., g.-d. art. contramanifestantei; contrarecepţiile (desp. -ţi-i-)
pl. contramanifestante !Contrareforma (mişcare religioasă) s. propriu f. art.,
+contramanifestaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. contramanifestaţia neart. Contrareformă (despre ~), g.-d. art. Contrareformei
(desp. -ţi-a), g.-d. art. contramanifestaţiei; pl. contrarevoluţie (desp. -ţi-e) s. f., art. contrarevoluţia (desp.
contramanifestaţii, art. contramanifestaţiile (desp. -ţi-i-) -ţi-a), g.-d. art. contrarevoluţiei; pl. contrarevoluţii, art.
contramarcă s. f., g.-d. art. contramărcii; pl. contramărci contrarevoluţiile (desp. -ţi-i-)
contramarş s. n., pl. contramarşuri contrarevoluţionar (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl.
contrarevoluţionari; adj. f., s. f. contrarevoluţionară, pl.
+contramăsură s. f., g.-d. art. contramăsurii; pl.
contrarevoluţionare
contramăsuri
contraria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. contrariez
contramina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contraminez, 3
(desp. -ri-ez), 3 contrariază, 1 pl. contrariem; conj. prez.
contraminează; conj. prez. 1 sg. să contraminez, 3 să
1 sg. să contrariez, 3 să contrarieze; ger. contrariind
contramineze
(desp. -ri-ind)
contramină s. f., g.-d. art. contraminei; pl. contramine
contrariere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. contrarierii; pl.
contraoctavă s. f., g.-d. art. contraoctavei; pl. contraoctave contrarieri
contraofensivă s. f., g.-d. art. contraofensivei; pl. contrarietate -ri-e-) s. f., g.-d. art. contrarietăţii; pl.
contraofensive contrarietăţi
contraofertă s. f., g.-d. art. contraofertei; pl. contraoferte +contrario (per a ~) (în caz contrar; în sens invers) (lat.)
contraordin s. n., pl. contraordine (desp. -ri-o) loc. adv.
405 contuziona
contrariu (noţiune opusă) [riu pron. rĭu] s. n., art. contră s. f., g.-d. art. contrei; pl. contre
contrariul; pl. contrarii, art. contrariile (desp. -ri-i-) !contre-jour (fr.) [pron. kõtrǝjur] s. n., art. contre-jourul
contrasăgeată s. f., g.-d. art. contrasăgeţii; pl. contrasăgeţi [pron. kõtrǝjurul] (şi: în contre-jour)
contrascotă (desp. -tras-co-/-tra-sco-) s. f., g.-d. art. contribuabil (desp. -bu-a-) s. m., pl. contribuabili
contrascotei; pl. contrascote contribuabilă (desp. -bu-a-) s. f., g.-d. art. contribuabilei;
contrasemna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contrasemnez, 3 pl. contribuabile
contrasemnează; conj. prez. 1 sg. să contrasemnez, 3 să contribui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. contribui, 3
contrasemneze contribuie, imperf. 1 contribuiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să
contrasemnare s. f., g.-d. art. contrasemnării contribui, 3 să contribuie
contrasemnătură s. f., g.-d. art. contrasemnăturii; pl. +contribuitor (contribuabil) (rar) adj. m., s. m., pl.
contrasemnături contribuitori; adj. f., s. f. sg. şi pl. contribuitoare
contrasens s. n. contributiv adj. m., pl. contributivi; f. contributivă, pl.
contraserviciu s. n., art. contraserviciul; pl. contraservicii, contributive
art. contraserviciile (desp. -ci-i-) +contributivitate s. f., g.-d. art. contributivităţii
contraspionaj (desp. -tras-pi-o-/-tra-spi-) s. n. +contributoare s. f., g.-d. art. contributoarei; pl.
contrast s. n., pl. contraste contributoare
contrasta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contrastez, 3 contrastează; +contributor (colaborator, comentator, contribuabil) s.
conj. prez. 1 sg. să contrastez, 3 să contrasteze m., pl. contributori
contrastant adj. m., pl. contrastanţi; f. contrastantă, pl. contributoriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. contributorie
contrastante (desp. -ri-e); pl. m. şi f. contributorii
contrastiv adj. m., pl. contrastivi; f. contrastivă, pl. contribuţie (desp. -ţi-e) s. f., art. contribuţia (desp. -ţi-a),
contrastive g.-d. art. contribuţiei; pl. contribuţii, art. contribuţiile
contrasubiect (desp. -biect) s. n., pl. contrasubiecte (desp. -ţi-i-)
contraşină s. f., g.-d. art. contraşinei; pl. contraşine control s. n., pl. controale
contratemă s. f., g.-d. art. contratemei; pl. contrateme controla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. controlez, 3 controlează;
conj. prez. 1 sg. să controlez, 3 să controleze
+contratenor s. m., pl. contratenori
controlabil adj. m., pl. controlabili; f. controlabilă, pl.
contratimp s. m., pl. contratimpi
controlabile
contratip s. n., pl. contratipuri
controlateral adj. m., pl. controlaterali; f. controlaterală, pl.
contratipie s. f., art. contratipia, g.-d. contratipii, art.
controlaterale
contratipiei
!controler (comutator) [er pron. ăr] s. n., pl. controlere
contratorpilor s. n., pl. contratorpiloare
controloare s. f., g.-d. art. controloarei; pl. controloare
contratreaptă (desp. -tra-treap-) s. f., g.-d. art. contratreptei;
controlor1 (aparat) s. n., pl. controloare
pl. contratrepte
controlor2 (persoană) s. m., pl. controlori
contravaloare s. f., g.-d. art. contravalorii; abr. c/val
controversa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. controversez,
contravântuire s. f., g.-d. art. contravântuirii; pl.
3 controversează; conj. prez. 1 sg. să controversez, 3 să
contravântuiri
controverseze
contraveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. contravin, 2
controversat adj. m., pl. controversaţi; f. controversată, pl.
sg. contravii, 3 sg. contravine, imperf. 1 contraveneam;
controversate
conj. prez. 1 sg. să contravin, 3 să contravină (imper. 2
sg. afirm. (rar) contravino) controversă s. f., g.-d. art. controversei; pl. controverse
!contravenient (desp. -ni-ent) adj. m., s. m., pl. contubernal s. m., pl. contubernali
contravenienţi; adj. f., s. f., pl. contraveniente contumacie s. f., art. contumacia, g.-d. contumacii, art.
contravenţie (desp. -ţi-e) s. f., art. contravenţia (desp. contumaciei (mai frecv.: în contumacie)
-ţi-a), g.-d. art. contravenţiei; pl. contravenţii, art. contur s. n., pl. contururi
contravenţiile (desp. -ţi-i-) contura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conturez, 3 conturează;
contravenţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. contravenţionali; conj. prez. 1 sg. să conturez, 3 să contureze
f. contravenţională, pl. contravenţionale conturare s. f., g.-d. art. conturării; pl. conturări
contravizită s. f., g.-d. art. contravizitei; pl. contravizite conturba (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. conturb, 3
contrazice (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. contrazic, 3 sg. conturbă; conj. prez. 1 sg. să conturb, 3 să conturbe
contrazice, perf. s. 1 sg. contrazisei, 1 pl. contraziserăm, contuzie (desp. -zi-e) s. f., art. contuzia (desp. -zi-a), g.‑d.
m.m.c.p. 1 pl. contraziseserăm; conj. prez. 1 sg. să art. contuziei; pl. contuzii, art. contuziile (desp. -zi-i-)
contrazic, 3 să contrazică; imper. 2 sg. afirm. contrazi, contuziona (a ~) (rar) (desp. -zi-o-) vb., ind. prez. 1
neg. nu contrazice; ger. contrazicând; part. contrazis sg. contuzionez, 3 contuzionează; conj. prez. 1 sg. să
contrazicere s. f., g.-d. art. contrazicerii; pl. contraziceri contuzionez, 3 să contuzioneze
conţ 406
conţ (reg.) s. n., pl. conţuri conversie (schimbare, inclusv de calificare) (desp. -si-e)
conţine (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. conţin, 2 sg. conţii, s. f., art. conversia, g.-d. art. conversiei; pl. conversii, art.
3 sg. conţine; conj. prez. 1 sg. să conţin, 3 să conţină; ger. conversiile (desp. -si-i-)
conţinând; part. conţinut conversiune (schimbare) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art.
conţinut s. n., pl. conţinuturi conversiunii; pl. conversiuni
conţopist (înv., fam.) s. m., pl. conţopişti converti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. convertesc, 3
conţopistă (înv., fam.) s. f., g.-d. art. conţopistei; pl. sg. converteşte, imperf. 1 converteam; conj. 1 sg. să
conţopiste convertesc, 3 să convertească
conul (+ s. propriu m.) (înv., fam.) s. m. art., voc. coane/ convertibil adj. m., pl. convertibili; f. convertibilă, pl.
conule (conul/conuʼ/conule Alecu) convertibile
conurbaţie (desp. co-nur-, -ţi-e/con-ur-) s. f., art. conurbaţia convertibilitate s. f., g.-d. art. convertibilităţii
(desp. -ţi-a), g.-d. conurbaţii, art. conurbaţiei convertire s. f., g.-d. art. convertirii; pl. convertiri
convalescent adj. m., s. m., pl. convalescenţi; adj. f., s. f. convertizare s. f., g.-d. art. convertizării; pl. convertizări
convalescentă, pl. convalescente convertizor s. n., pl. convertizoare
convalescenţă s. f., g.-d. art. convalescenţei convertoplan (desp. -to-plan) s. n., pl. convertoplane
convector s. n., pl. convectoare convertor s. n., pl. convertoare
convecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. convecţia (desp. -ţi-a), g.-d. convex adj. m., pl. convecşi; f. convexă, pl. convexe
art. convecţiei; pl. convecţii, art. convecţiile (desp. -ţi-i-) convexitate s. f., g.-d. art. convexităţii; pl. convexităţi
conveier s. n., pl. conveiere convicţiune (înv.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. convicţiunii;
convenabil adj. m., pl. convenabili; f. convenabilă, pl. pl. convicţiuni
convenabile convieţui (a ~) (desp. -vie-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
conveni1 (a ~) (a cădea de acord) vb., ind. prez. 1 sg. convieţuiesc, 3 sg. convieţuieşte, imperf. 1 convieţuiam;
şi 3 pl. convin, 2 sg. convii, 3 sg. convine, imperf. 1 sg. conj. prez. 1 sg. să convieţuiesc, 3 să convieţuiască
conveneam; conj. prez. 1 sg. să convin, 3 să convină;
convieţuire (desp. -vie-) s. f., g.-d. art. convieţuirii; pl.
imper. 2 sg. afirm. (rar) convino
convieţuiri
+conveni2 (a ~) (a corespunde) vb., ind. prez. 3 sg. (îmi
convieţuitor (desp. -vie-) adj. m., pl. convieţuitori; f. sg. şi
etc.) convine, 3 pl. convin, imperf. 3 sg. convenea; conj.
pl. convieţuitoare
prez. 3 să convină/să-mi convină
convingător adj. m., pl. convingători; f. sg. şi pl.
convenienţă (desp. -ni-en-) s. f., g.-d. art. convenienţei; pl.
convingătoare
convenienţe
convinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. conving, 3
convent (înv., reg.) s. n., pl. conventuri
sg. convinge, perf. s. 1 sg. convinsei, 1 pl. convinserăm,
conventicul (rar) s. n., pl. conventicule m.m.c.p. 1 pl. convinseserăm; conj. prez. 1 sg. să conving,
convenţie (desp. -ţi-e) s. f., art. convenţia (desp. -ţi-a), 3 sg. să convingă; ger. convingând; part. convins
g.-d. art. convenţiei; pl. convenţii, art. convenţiile (desp. convingere s. f., g.-d. art. convingerii; pl. convingeri
-ţi-i-)
conviv (livr.) s. m., pl. convivi
convenţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. convenţionali; f.
convivă (rar) s. f., g.-d. art. convivei; pl. convive
convenţională, pl. convenţionale
convivial (desp. -vi-al) adj. m., pl. conviviali; f. convivială,
convenţionalism (desp. -ţi-o-) s. n.
pl. conviviale
!convenţionalist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl.
convoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. convoc, 2 sg. convoci,
convenţionalişti; adj. f., s. f. convenţionalistă, pl.
3 convoacă; conj. prez. 1 sg. să convoc, 3 să convoace;
convenţionaliste
imper. 2 sg. afirm. convoacă
!converge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. converge, 3 pl. converg;
convocare s. f., g.-d. art. convocării; pl. convocări
conj. prez. 3 să conveargă; ger. convergând; part. (rar)
convers (nefolosit la perf.) +convocator1 adj. m. (+ s. n. tabel ~), f. convocatoare (listă
convergent adj. m., pl. convergenţi; f. convergentă, pl. ~); pl. convocatoare
convergente +convocator2 s. n., pl. convocatoare
convergenţă s. f., g.-d. art. convergenţei; pl. convergenţe convocaţiune (înv.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art.
convers adj. m., pl. converşi; f. conversă, pl. converse convocaţiunii; pl. convocaţiuni
conversa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conversez, 3 conversează; convoi s. n., pl. convoaie
conj. prez. 1 sg. să conversez, 3 să converseze convolut1 adj. m., pl. convoluţi; f. convolută, pl. convolute
conversaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. conversaţia (desp. -ţi-a), convolut2 s. n., pl. convoluturi
g.-d. art. conversaţiei; pl. conversaţii, art. conversaţiile convoluţie -ţi-e) s. f., art. convoluţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
(desp. -ţi-i-) convoluţiei; pl. convoluţii, art. convoluţiile (desp. -ţi-i-)
407 copilăreşte
convorbi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. convorbesc, cop (reg.) s. n., pl. copuri
3 sg. convorbeşte, imperf. 1 convorbeam; conj. prez. 1 sg. copac s. m., pl. copaci
să convorbesc, 3 să convorbească copai (desp. -pai) s. n.
convorbire s. f., g.-d. art. convorbirii; pl. convorbiri copaie (reg.) s. f., g.-d. art. copăii; pl. copăi
convulsa (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă copaier s. m., pl. copaieri
convulsez, 3 se convulsează; conj. prez. 1 sg. să mă
copal s. n.
convulsez, 3 să se convulseze; imper. 2 sg. afirm.
copan (pop., fam.) s. n., pl. copane
convulsează-te; ger. convulsându-mă
coparticipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. coparticip, 3
convulsie (desp. -si-e) s. f., art. convulsia (desp. -si-a),
coparticipă; conj. prez. 1 sg. să coparticip, 3 să coparticipe
g.-d. art. convulsiei; pl. convulsii, art. convulsiile (desp.
-si-i-) coparticipare s. f., g.-d. art. coparticipării; pl. coparticipări
convulsiona (a se ~) (desp. -si-o-) vb. refl., ind. prez. 1 coparticipaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. coparticipaţia (desp.
sg. mă convulsionez, 3 se convulsionează; conj. prez. 1 sg. -ţi-a), g.-d. art. coparticipaţiei; pl. coparticipaţii, art.
să mă convulsionez, 3 să se convulsioneze; imper. 2 sg. coparticipaţiile (desp. -ţi-i-)
afirm. convulsionează-te; ger. convulsionându-mă copastie (desp. -ti-e) s. f., art. copastia (desp. -ti-a), g.-d.
convulsiv adj. m., pl. convulsivi; f. convulsivă, pl. art. copastiei; pl. copastii, art. copastiile (desp. -ti-i-)
convulsive (şi în: tuse convulsivă) copăcel s. m., pl. copăcei, art. copăceii
+cookie (tip de fişier; prăjitură) (engl.) [pron. kuki] s. n., copăiţă (reg.) s. f., g.-d. art. copăiţei; pl. copăiţe
pl. cooki-uri [pron. kukiuri] copărtaş s. m., pl. copărtaşi
cool1 (fam.) (engl.) [pron. kul] adj. invar., adv. (tineri ~, copărtaşă s. f., art. copărtaşa, g.-d. art. copărtaşei; pl.
a se purta ~) copărtaşe
+cool2 (muz.) (engl.) [pron. kul] s. n. copârşeu (reg.) s. n., art. copârşeul; pl. copârşeie
coopera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cooperez, 3 cooperează; copcă1 (agrafă; gaură) s. f., g.-d. art. copcii; pl. copci
conj. prez. 1 sg. să cooperez, 3 să coopereze copcă2 (săritură) (reg.) s. f., g.-d. art. copcei; pl. copce
+cooperant adj. m., pl. cooperanţi; f. cooperantă, pl. copeică (desp. -pei-) s. f., g.-d. art. copeicii; pl. copeici
cooperante coperiş (reg.) s. n., pl. coperişuri
cooperare s. f., g.-d. art. cooperării; pl. cooperări coperta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. copertez, 3 copertează;
cooperatist adj. m., pl. cooperatişti; f. cooperatistă, pl. conj. prez. 1 sg. să copertez, 3 să coperteze
cooperatiste copertare s. f., g.-d. art. copertării; pl. copertări
+cooperativ adj. m., pl. cooperativi; f. cooperativă, pl. copertă s. f., g.-d. art. coperţii/copertei; pl. coperţi/coperte
cooperative (şi în: societate cooperativă)
copertină s. f., g.-d. art. copertinei; pl. copertine
cooperativă s. f., g.-d. art. cooperativei; pl. cooperative
copia (a ~) (desp. -pi-a) vb., ind. prez. 1 sg. copiez (desp.
cooperativiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cooperativizez, 3 -pi-ez), 3 copiază, 1 pl. copiem; conj. prez. 1 sg. să copiez,
cooperativizează; conj. prez. 1 sg. să cooperativizez, 3 să 3 să copieze; ger. copiind (desp. -pi-ind)
cooperativizeze
copiat1 (cleric) (desp. -pi-at) s. m., pl. copiaţi
cooperativizare s. f., g.-d. art. cooperativizării; pl.
copiat2 (copiere) (desp. -pi-at) s. n.
cooperativizări
copiator1 (aparat) (desp. -pi-a-) s. n., pl. copiatoare
!cooperator adj. m., s. m., pl. cooperatori; adj. f., s. f. sg. şi
+copiator2 (persoană) (desp. -pi-a-) s. m., pl. copiatori (~
pl. cooperatoare
note muzicale)
cooperaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. cooperaţia (desp. -ţi-a),
copie (desp. -pi-e) s. f., art. copia (desp. -pi-a), g.-d. art.
g.‑d. art. cooperaţiei; pl. cooperaţii, art. cooperaţiile (desp.
copiei; pl. copii, art. copiile (desp. -pi-i-)
-ţi-i-)
copier (desp. -pi-er) s. n., pl. copiere
coopta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cooptez, 3 cooptează; conj.
prez. 1 sg. să cooptez, 3 să coopteze copiere (desp. -pi-e-) s. f., g.-d. art. copierii; pl. copieri
cooptare s. f., g.-d. art. cooptării; pl. cooptări !copil1 (cârlig; cui) (reg.) s. n., pl. copile
coordona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. coordonez, 3 coordonează; copil2 (lăstar) (reg.) s. m., pl. copili
conj. prez. 1 sg. să coordonez, 3 să coordoneze copil3 (persoană) s. m., pl. copii, art. copiii (desp. -pi-ii)
coordonare s. f., g.-d. art. coordonării; pl. coordonări +copil4 (rar) adj. (mai copil)
+coordonat1 adj. m., pl. coordonaţi; f. coordonată, pl. copilandră s. f., g.-d. art. copilandrei; pl. copilandre
coordonate copilandru s. m., art. copilandrul; pl. copilandri, art.
+coordonat2 adv. copilandrii
coordonată s. f., g.-d. art. coordonatei; pl. coordonate copilaş s. m., pl. copilaşi
coordonator1 adj. m., (persoană) s. m., pl. coordonatori; copilă (fetiţă) s. f., g.-d. art. copilei; pl. copile
adj. f., s. f. sg. şi pl. coordonatoare copilăresc adj. m., f. copilărească; pl. m. şi f. copilăreşti
coordonator2 (aparat) s. n., pl. coordonatoare copilăreşte adv.
copilări 408
copilări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. copilăresc, 3 sg. coprocultură (desp. co-pro-) s. f., g.-d. art. coproculturii;
copilăreşte, imperf. 1 copilăream; conj. prez. 1 sg. să pl. coproculturi
copilăresc, 3 să copilărească coproducţie (desp. co-pro-, -ţi-e) s. f., art. coproducţia
copilărie s. f., art. copilăria, g.-d. art. copilăriei; pl. copilării, (desp. -ţi-a), g.-d. art. coproducţiei; pl. coproducţii, art.
art. copilăriile (desp. -ri-i-) coproducţiile (desp. -ţi-i-)
copilăros adj. m., pl. copilăroşi; f. copilăroasă, pl. copilăroase coprofag (desp. co-pro-) adj. m., pl. coprofagi; f. coprofagă,
copileţ1 (căprior, scăunel) s. n., pl. copileţe pl. coprofage
copileţ2 (lăstar) s. m., pl. copileţi coprolit (desp. co-pro-) s. n., pl. coprolite
copili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. copilesc, 3 sg. coprologic (desp. co-pro-) adj. m., pl. coprologici; f.
copileşte, imperf. 1 copileam; conj. prez. 1 sg. să copilesc, coprologică, pl. coprologice
3 să copilească coprologie (desp. co-pro-) s. f., art. coprologia, g.-d.
copilit s. n. coprologii, art. coprologiei
copiliţă s. f., g.-d. art. copiliţei; pl. copiliţe coproprietar (desp. co-pro-pri-e-) s. m., pl. coproprietari
+copil-minune s. m., pl. copii-minune, art. copiii-minune coproprietară (desp. co-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art.
(desp. -pi-ii-) coproprietarei; pl. coproprietare
copilot s. m., pl. copiloţi coproprietate (desp. co-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art.
+copil-problemă s. m., pl. copii-problemă, art. copiii- coproprietăţii; (bunuri) pl. coproprietăţi
problemă (desp. -pi-ii-) !coproscleroză (desp. co-pros-cle-/-pro-scle-) s. f., g.-d. art.
copios (desp. -pi-os) adj. m., pl. copioşi; f. copioasă, pl. coprosclerozei; (forme, cazuri) pl. coproscleroze
copioase coprostază (desp. co-pros-ta-/-pro-sta-) s. f., g.-d. art.
copist s. m., pl. copişti coprostazei
copistă s. f., g.-d. art. copistei; pl. copiste coprostazie (desp. co-pros-ta-/-pro-sta-) s. f., art.
copitat s. n., (mai frecv.) pl. copitate coprostazia, g.-d. coprostazii, art. coprostaziei
copită s. f., g.-d. art. copitei; pl. copite coprosterol (desp. co-pros-te-/-pro-ste-) s. m., pl. coprosteroli
+copiuţă (fam.) (desp. -pi-u-) s. f., g.-d. art. copiuţei; pl. cops s. n., pl. copsuri
copiuţe +Copşa Mică (oraş) s. propriu f., g.-d. Copşei Mici
coplanar (desp. co-pla-) adj. m., pl. coplanari; f. coplanară, copt1 (acţiune) s. n., pl. copturi
pl. coplanare +copt2 adj. m., pl. copţi; f. coaptă, pl. coapte
coplată (desp. co-pla-) s. f., g.-d. art. coplăţii copt3 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. copţi; adj. f., s. f. coptă,
copleşi (a ~) (desp. co-ple-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pl. copte
copleşesc, 3 sg. copleşeşte, imperf. 1 copleşeam; conj. prez. coptă (limbă) s. f., g.-d. art. coptei
1 sg. să copleşesc, 3 să copleşească coptătură (reg.) s. f., g.-d. art. coptăturii; pl. coptături
copleşire (desp. co-ple-) s. f., g.-d. art. copleşirii; pl. copleşiri coptorî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. coptorăsc,
copleşitor (desp. co-ple-) adj. m., pl. copleşitori; f. sg. şi 3 sg. coptorăşte, imperf. 1 coptoram; conj. prez. 1 sg. să
pl. copleşitoare coptorăsc, 3 să coptorască
copoi s. m., pl. copoi, art. copoii coptoroşi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
copoiaş s. m., pl. copoiaşi coptoroşesc, 3 sg. coptoroşeşte, imperf. 1. coptoroşeam;
copoiesc (rar) adj. m., f. copoiască; pl. m. şi f. copoieşti conj. prez. 1 sg. să coptoroşesc, 3 să coptoroşească
copolimerizare s. f., g.-d. art. copolimerizării; pl. coptură s. f., g.-d. art. copturii; pl. copturi
copolimerizări copulativ adj. m., pl. copulativi; f. copulativă, pl. copulative
coporâie (reg.) s. f., art. coporâia, g.-d. art. coporâii; pl. copulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. copulaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
coporâi art. copulaţiei; pl. copulaţii, art. copulaţiile (desp. -ţi-i-)
coposesiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. coposesiunii; pl. copulă s. f., g.-d. art. copulei; pl. copule
coposesiuni +copy-paste (engl.) [paste pron. peĭst] s. n. (a face ~)
copră (desp. co-pră) s. f., g.-d. art. coprei; pl. copre copyright (drept de proprietate intelectuală) (engl.)
copreşedintă (desp. co-pre-) s. f., g.-d. art. copreşedintei; [right pron. raĭt] s. n., art. copyrightul
pl. copreşedinte copywriter (engl.) [writer pron. raĭtăr] (desp. -py-wri-) s.
copreşedinte (desp. co-pre-) s. m., pl. copreşedinţi m., pl. copywriteri
+coprezent (desp. co-pre-) adj. m., pl. coprezenţi; f. copywriting (engl.) [writing pron. raĭting] (desp. -py‑wri-)
coprezentă, pl. coprezente s. n., art. copywritingul
+coprezenţă (desp. co-pre-) s. f., g.-d. art. coprezenţei; pl. cor (ansamblu muzical; compoziţie muzicală; grup în
coprezenţe teatrul antic; parte a unei biserici) s. n., pl. coruri
coprină (reg.) (desp. co-pri-) s. f., g.-d. art. coprinei; pl. corabie (desp. -bi-e) s. f., art. corabia (desp. -bi-a), g.-d. art.
coprine corabiei; pl. corăbii, art. corăbiile (desp. -bi-i-)
409 corector2
corai1 adj. invar. (panglici ~) corcoaţă (pop.) s. f., g.-d. art. corcoaţei; pl. corcoaţe
corai2 s. n., art. coraiul corcodel (reg.) s. m., pl. corcodei, art. corcodeii
coral1 (animal; piatră semipreţioasă) s. m., pl. corali corcoduş s. m., pl. corcoduşi
coral2 (cântare) s. n., pl. corale corcoduşă s. f., art. corcoduşa, g.-d. art. corcoduşei; pl.
coral3 (de/pentru cor) adj. m., pl. corali; f. corală, pl. corale corcoduşe
corală (cor) s. f., g.-d. art. coralei; pl. corale !corcoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corcolesc, 3
coralian (desp. -li-an) adj. m., pl. coralieni (desp. -li-eni); f. sg. corcoleşte, imperf. 1 corcoleam; conj. prez. 1 sg. să
coraliană, pl. coraliene corcolesc, 3 să corcolească
coralier1 (de coralier2) (desp. -li-er) adj. m., pl. coralieri; f. cord1 (inimă; cuţit) s. n., pl. corduri
coralieră, pl. coraliere cord2 (ţesătură) s. n.
coralier2 (clasă de animale) (desp. -li-er) s. m., pl. coralieri cordaj s. n., pl. cordaje
coralifer (care are corali) adj. m., pl. coraliferi; f. coraliferă, cordar1 (obiect) s. n., pl. cordare
pl. coralifere cordar2 (persoană) (rar) s. m., pl. cordari
coraligen adj. m., pl. coraligeni; f. coraligenă, pl. coraligene cordat1 adj. m., pl. cordaţi; f. cordată, pl. cordate
!Coranul (cartea sfântă a musulmanilor) s. propriu n. cordat2 s. n., (mai frecv.) pl. cordate
art., neart. Coran (în ~) cordea s. f., art. cordeaua, g.-d. art. cordelei; pl. cordele
coraport s. n., pl. corapoarte cordelier (desp. -li-er) s. m., pl. cordelieri
coraportoare s. f., g.-d. art. coraportoarei; pl. coraportoare cordeluţă s. f., g.-d. art. cordeluţei; pl. cordeluţe
coraportor s. m., pl. coraportori cordenci (reg.) s. n., art. cordenciul; pl. cordenciuri
coraslă s. f., g.-d. art. coraslei cordial (desp. -di-al) adj. m., pl. cordiali; f. cordială, pl.
coraziune (eroziune) (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. cordiale
coraziunii; pl. coraziuni cordialitate (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. cordialităţii
corăbiasca (dans) (desp. -bi-as-) s. f. art., neart. corăbiască, cordiform adj. m., pl. cordiformi; f. cordiformă, pl.
g.-d. art. corăbieştii (desp. -bi-eş-) cordiforme
!corăbiele (desp. -bie-) s. f. pl. +Cordilieri (Anzii ~) (desp. -li-eri) s. propriu m. pl. art.
corăbier (desp. -bi-er) s. m., pl. corăbieri cordiş (reg.) adv.
corăbierie (înv.) (desp. -bi-e-) s. f., art. corăbieria, g.-d. cordiţă s. f., g.-d. art. cordiţei
corăbierii, art. corăbieriei
Cordoba1 (conchistador spaniol) s. propriu
corăbioară (desp. -bi-oa-) s. f., g.-d. art. corăbioarei; pl.
+Cordoba2 (oraş) s. propriu f., g.-d. Cordobei
corăbioare
!córdoba oro (moneda statului Nicaragua) s. f.; simb. C$
corăsli (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se corăsleşte,
cordon s. n., pl. cordoane
3 pl. se corăslesc, imperf. 3 sg. se corăslea; conj. prez. 3 să
se corăslească; ger. corăslindu-se cordonaş1 (cordon mic) s. n., pl. cordonaşe
+corb1 (fam.) adv. (negru ~) cordonaş2 (grănicer) (înv.) s. m., pl. cordonaşi
corb2 (pasăre) s. m., pl. corbi +cordon bleu (fr.) [pron. kordõblö] s. n., pl. cordon bleu (Ea
corb-albastru (pasăre) s. m., pl. corbi-albaştri e un adevărat ~. Noi am mâncat nişte ~.)
corb-de-mare (pasăre) s. m., pl. corbi-de-mare cordovan (înv.) s. n., pl. cordovane
corb-de-noapte (pasăre) s. m., pl. corbi-de-noapte corecliză (der. -re-cli-) s. f., g.-d. art. coreclizei; pl. coreclize
corbişor (rar) s. m., pl. corbişori corect1 adj. m., pl. corecţi; f. corectă, pl. corecte
corbiu (rar) adj. m., f. corbie; pl. m. şi f. corbii +corect2 adv.
!Corbul (constelaţie) s. propriu m. art., neart. Corb ( În ~ corecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. corectez, 3 corectează;
sunt trei stele strălucitoare.) conj. prez. 1 sg. să corectez, 3 să corecteze
corbuleţ (rar) s. m., pl. corbuleţi corectare s. f., g.-d. art. corectării; pl. corectări
corbuşor (rar) s. m., pl. corbuşori corectazie (desp. co-rec-/cor-ec-) s. f., art. corectazia, g.-d.
corectazii, art. corectaziei
corchezi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corchezesc,
3 sg. corchezeşte, imperf. 1 corchezeam; conj. prez. 1 sg. corectitudine s. f., g.-d. art. corectitudinii
să corchezesc, 3 să corchezească +corectiv1 adj. m., pl. corectivi; f. corectivă, pl. corective
corci1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corcesc, 3 sg. corectiv2 s. n., pl. corective
corceşte, imperf. 1 corceam; conj. prez. 1 sg. să corcesc, corectopie (desp. co-rec-/cor-ec-) s. f., art. corectopia, g.-d.
3 să corcească corectopii, art. corectopiei
corci2 (corcitură) (reg.) s. m., pl. corci, art. corcii corectoare s. f., g.-d. art. corectoarei; pl. corectoare
corcire s. f., g.-d. art. corcirii; pl. corciri corector1 (aparat) s. n., pl. corectoare
corcitură s. f., g.-d. art. corciturii; pl. corcituri corector2 (persoană) s. m., pl. corectori
corectură 410
corectură s. f., g.-d. art. corecturii; pl. corecturi corespunde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corespund, 2
corecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. corecţia (desp. -ţi-a), g.-d. sg. corespunzi, 3 sg. corespunde, perf. s. 1 sg. corespunsei,
art. corecţiei; pl. corecţii, art. corecţiile (desp. -ţi-i-) 1 pl. corespunserăm, m.m.c.p. 1 pl. corespunseserăm;
corecţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. corecţionali; f. conj. prez. 1 sg. să corespund, 3 să corespundă; ger.
corecţională, pl. corecţionale corespunzând; part. corespuns
coree s. f., art. coreea, g.-d. coree, art. coreei corespunzător adj. m., pl. corespunzători; f. sg. şi pl.
!Coreea (~ de Nord/ ~ de Sud) (state) s. propriu f. art., corespunzătoare
neart. Coree, g.-d. art. Coreei, pl. Corei (dezideratul de a coreţ (reg.) s. n., pl. coreţe
se forma o singură Coree) coreu s. m., art. coreul; pl. corei, art. coreii
coreean adj. m., s. m., pl. coreeni; adj. f., s. f. coreeană, pl. coreut s. m., pl. coreuţi
coreene corfă (reg.) s. f., g.-d. art. corfei; pl. corfe
coreeană (limbă) s. f., g.-d. art. coreenei corfiţă (reg.) s. f., g.-d. art. corfiţei; pl. corfiţe
coreeancă (persoană) s. f., g.-d. art. coreencei; pl. coreence +corg s. m., pl. corgi
coreferat s. n., pl. coreferate corhan1 (insectă) s. m., pl. corhani
coreferent s. m., pl. coreferenţi corhan2 (piatră) s. n., pl. corhane
coreferentă s. f., g.-d. art. coreferentei; pl. coreferente corhană (coastă de deal) s. f., g.-d. art. corhanei; pl. corhane
coregent s. m., pl. coregenţi corhart s. n.
coregentă s. f., g.-d. art. coregentei; pl. coregente corhăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corhănesc, 3 sg.
coregenţă s. f., g.-d. art. coregenţei; pl. coregenţe corhăneşte, imperf. 1 corhăneam; conj. prez. 1 sg. să
coregizoare s. f., g.-d. art. coregizoarei; pl. coregizoare corhănesc, 3 să corhănească
coregizor s. m., pl. coregizori corhănit s. n.
coregon s. m., pl. coregoni !cori (pojar) (reg.) s. n., art. coriul (co-riul)
coregraf (desp. -re-graf) s. m., pl. coregrafi coriaceu (desp. -ri-a-) adj. m., pl. coriacei; f. sg. şi pl. coriacee
coregrafă (desp. -re-gra-) s. f., g.-d. art. coregrafei; pl. coriamb (picior de vers) (desp. -ri-amb) s. m., pl. coriambi
coregrafe +coriambic (desp. -ri-am-) adj. m. (+ s. n. vers ~); f.
coregrafic (desp. -re-gra-) adj. m., pl. coregrafici; f. coriambică (structură ~), pl. coriambice
coregrafică, pl. coregrafice coriandru (desp. -ri-an-) s. m., art. coriandrul
coregrafie (desp. -re-gra-) s. f., art. coregrafia, g.-d. coribant s. m., pl. coribanţi
coregrafii, art. coregrafiei coridă (luptă cu tauri) s. f., g.-d. art. coridei; pl. coride
coreic (referitor la coree) (desp. -re-ic) adj. m., s. m., pl. coridor s. n., pl. coridoare
coreici; adj. f., s. f. coreică, pl. coreice
coridoraş (rar) s. n., pl. coridoraşe
corela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. corelez, 3 corelează; conj.
corifee s. f., art. corifeea, g.-d. art. corifeei; pl. corifee
prez. 1 sg. să corelez, 3 să coreleze
corigent v. corijent
corelare s. f., g.-d. art. corelării; pl. corelări
corigenţă v. corijenţă
corelativ1 adj. m., pl. corelativi; f. corelativă, pl. corelative
corigibil v. corijibil
corelativ2 s. n., pl. corelative
corifeu s. m., art. corifeul; pl. corifei, art. corifeii
corelaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. corelaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
art. corelaţiei; pl. corelaţii; art. corelaţiile (desp. -ţi-i-) corija (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. corijez, 3 corijează, 1 pl.
corijăm; conj. prez. 1 sg. să corijez, 3 să corijeze; ger.
coreligionar (desp. -gi-o-) s. m., pl. coreligionari
corijând
coreligionară (desp. -gi-o-) s. f., g.-d. art. coreligionarei;
+corijabil adj. m., pl. corijabili; f. corijabilă, pl. corijabile
pl. coreligionare
corijare s. f., g.-d. art. corijării; pl. corijări
coreometru (desp. -re-o-me-tru) s. n., art. coreometrul; pl.
coreometre corijent/corigent adj. m., s. m., pl. corijenţi/corigenţi; adj.
corepetitoare s. f., g.-d. art. corepetitoarei; pl. corepetitoare f., s. f. corijentă/corigentă, pl. corijente/corigente
corepetitor s. m., pl. corepetitori corijenţă/corigenţă s. f., g.-d. art. corijenţei/corigenţei; pl.
corijenţe/corigenţe
coresponda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. corespondez, 3
corespondează; conj. prez. 1 sg. să corespondez, 3 să !corijibil/(înv.) corigibil adj. m., pl. corijibili/corigibili; f.
corespondeze corijibilă/corigibilă, pl. corijibile/corigibile
corespondent adj. m., s. m., pl. corespondenţi; adj. f., s. f. corimb (inflorescenţă) s. n.
corespondentă, pl. corespondente corindon s. n.
corespondenţă s. f., g.-d. art. corespondenţei; pl. corintean v. corintian
corespondenţe corinteu (reg.) s. m., art. corinteul; pl. corintei, art. corinteii
411 coroiaj
!corintian (desp. -ti-an)/(relig.) corintean adj. m., s. cornet2 (instrument; recipient) s. n., pl. cornete
m., pl. corintieni (desp. -ti-eni)/corinteni; adj. f., s. f. cornet3 (plantă; militar) s. m., pl. corneţi
corintiană/corinteană, pl. corintiene/corintene (Epistola cornflakes (engl.) [pron. kornfleĭks] (desp. corn-flakes)
către corinteni) s. n. pl.
corintic1 adj. m., pl. corintici; f. corintică, pl. corintice cornicul s. n., pl. cornicule
+corintic2 s. n cornicular s. m., pl. corniculari
corioepiteliom (desp. -ri-o-, -li-om) s. n., pl. corioepitelioame cornier1 (desp. -ni-er) adj. invar. (fier ~)
corion (desp. -ri-on) s. n., pl. corioane
cornier2 (desp. -ni-er) s. n., pl. corniere
corist s. m., pl. corişti
cornifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cornific, 2 sg. cornifici, 3
coristă s. f., g.-d. art. coristei; pl. coriste cornifică; conj. prez. 1 sg. să cornific, 3 să cornifice
corium (desp. -ri-um) s. n. cornist s. m., pl. cornişti
coriză s. f., g.-d. art. corizei; pl. corize cornistă s. f., g.-d. art. cornistei; pl. corniste
!corlată s. f., g.-d. art. corlatei; pl. corlate cornişă s. f., art. cornişa, g.-d. art. cornişei; pl. cornişe
corlă s. f., g.-d. art. corlei; pl. corle cornişon (castravete) s. m., pl. cornişoni
corli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corlesc, 3 sg. cornişor1 (corn; colţ mic) s. n., pl. cornişoare
corleşte, imperf. 1 corleam; conj. prez. 1 sg. să corlesc, 3
cornişor2 (plantă; varietate de struguri) s. m., (plante) pl.
să corlească
cornişori
corm s. n.
corniţă1 (corn mic; dispozitiv) s. f., g.-d. art. corniţei; pl.
cormană s. f., g.-d. art. cormanei; pl. cormane
corniţe
cormoran s. m., pl. cormorani
corniţă2 (varietate de struguri) s. f., g.-d. art. corniţei
corn1 (arbust; instrument de suflat; cornist în orchestă)
corniză s. f., g.-d. art. cornizei; pl. cornize
s. m., pl. corni
cornos adj. m., pl. cornoşi; f. cornoasă, pl. cornoase
corn2 (excrescenţă la animale; parte dintr-o construcţie/
maşină/unealtă) s. n., pl. coarne cornul-caprei1 (varietate de ardei) (desp. -ca-prei) s. m. art.
corn3 (franzeluţă; recipient; colţ; aripă de oaste) s. n., pl. cornul-caprei2 (vânt) (desp. -ca-prei) s. n. art.
cornuri !Cornul-Caprei (constelaţie) (desp. -ca-prei) s. propriu
cornac s. m., pl. cornaci n. art.
cornacee s. f., art. cornaceea, g.-d. art. cornaceei; (mai cornul-dracului (plantă) s. m. art.
frecv.) pl. cornacee cornuleţ s. n., pl. cornuleţe
cornaci1 adj. m., pl. cornaci; f. sg. şi pl. cornace cornul-secarei (ciupercă) s. m. art.
cornaci2 s. m., pl. cornaci cornurele s. n. pl.
cornaj s. n. cornut adj. m., pl. cornuţi; f. cornută, pl. cornute
cornalină s. f., g.-d. art. cornalinei cornută s. f., g.-d. art. cornutei; pl. cornute
cornar1 (obiect) s. n., pl. cornare cornuţ s. m., pl. cornuţi
cornar2 (persoană) s. m., pl. cornari Cornwall (rasă de porci) (engl.) [wall pron. ŭol] (desp.
cornat (rar) adj. m., pl. cornaţi; adj. f. cornată, pl. cornate Corn-wall) s. propriu m.
cornări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cornăresc, coroană s. f., g.-d. art. coroanei; pl. coroane; (moneda cehă)
3 sg. cornăreşte, imperf. 1 cornăream; conj. prez. 1 sg. să simb. Kč, (moneda daneză, islandeză, suedeză) simb. kr
cornăresc, 3 să cornărească corobană (reg.) s. f., g.-d. art. corobanei; pl. corobane
cornărit s. n. corobeaţă (reg.) s. f., g.-d. art. corobeţei; pl. corobeţe
cornăţar s. m., pl. cornăţari corobora (a ~) (a întări; a confirma) vb., ind. prez. 1 sg.
cornăţel s. m., pl. cornăţei, art. cornăţeii coroborez, 3 coroborează; conj. prez. 1 sg. să coroborez, 3
corn-de-secară (ciupercă) s. m. să coroboreze
corneci1 (insectă, drac) s. m., pl. corneci coroborant adj. m., pl. coroboranţi; f. coroborantă, pl.
corneci2 (reg.) (corn mic) s. n., pl. cornece coroborante
cornee s. f., art. corneea, g.-d. art. corneei; pl. cornee coroborare s. f., g.-d. art. coroborării; pl. coroborări
+corneean (desp. -ne-ean) adj. m., pl. corneeni (desp. coroda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. corodez, 3 corodează; conj.
-ne‑eni); f. corneeană, pl. corneene prez. 1 sg. să corodez, 3 să corodeze
corneeană (rocă) (desp. -ne-ea-) s. f., g.-d. art. corneenei corodare s. f., g.-d. art. corodării; pl. corodări
(desp. -ne-e-); pl. corneene coroi s. m., pl. coroi, art. coroii
corner (lovitură de colţ; organizaţie monopolistă) s. n., coroia (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se coroiază, imperf. 3
pl. cornere pl. se coroiau; conj. prez. 3 să se coroieze; ger. coroindu-se
cornet1 (deal; pădure; steag de cavalerie) s. n., pl. corneturi coroiaj s. n., pl. coroiaje
coroiatic 412
!coroiatic (pop.) adj. m., pl. coroiatici; f. coroiatică, pl. +corporal3 (obiect de cult) s. n., pl. corporale
coroiatice corporalitate s. f., g.-d. art. corporalităţii
coroidă (membrană) s. f., g.-d. art. coroidei; pl. coroide corporatism s. n.
coroidită (desp. -ro-i-) s. f., g.-d. art. coroiditei corporatist adj. m., s. m., pl. corporatişti; adj. f., s. f.
+corolar1 adj. m. (înger ~), pl. corolari; f. corolară corporatistă, pl. corporatiste
(extremitate ~), pl. corolare corporativ adj. m., pl. corporativi; f. corporativă, pl.
corolar2 s. n., pl. corolare corporative
corolă s. f., g.-d. art. corolei; pl. corole corporaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. corporaţia (desp. -ţi-a),
coromâslă (reg.) s. f., g.-d. art. coromâslei; pl. coromâsle g.‑d. art. corporaţiei; pl. corporaţii, art. corporaţiile (desp.
corona (descărcare electrică; formaţiune anatomică) s. f., -ţi-i-)
g.-d. art. coronei !corpore (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (demisii ~, a
!coronal1 (din frunte) adj. m. (+ s. n.: os ~); f. coronală demisiona ~)
(zonă ~), pl. coronale corpus (livr.) s. n., pl. corpusuri
+coronal2 s. n., pl. coronale !corpuscul s. m., pl. corpusculi
coronament s. n., pl. coronamente corpuscular adj. m., pl. corpusculari; f. corpusculară, pl.
coronar (în formă de coroană) adj. m. (+ s. n.: vas ~); f. corpusculare
coronară (arteră ~), pl. coronare corrigenda (lat.) s. n. pl.
coronară s. f., g.-d. art. coronarei; pl. coronare corsaj s. n., pl. corsaje
coronarian (referitor la arterele coronare) (desp. -ri-an) corsar s. m., pl. corsari
adj. m., pl. coronarieni (desp. -ri-eni); f. coronariană, pl. corset s. n., pl. corsete
coronariene +corsetier (desp. -ti-er) s. m., pl. corsetieri
coronarită s. f., g.-d. art. coronaritei corsetieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. corsetierei; pl.
+coronasceptic adj. m., s. m., pl. coronasceptici; adj. f., s. f. corsetiere
coronasceptică, pl. coronasceptice corsican adj. m., s. m., pl. corsicani; adj. f., s. f. corsicană,
+coronavirus s. n., pl. coronavirusuri (şi: noul coronavirus) pl. corsicane
coroner (rar) (engl.) [pron. karănăr] s. m., pl. coroneri corsicancă s. f., g.-d. art. corsicancei; pl. corsicance
coronişte s. f., g.-d. art. coroniştei +corso s. n., art. corsoul
coroniţă s. f., g.-d. art. coroniţei; pl. coroniţe cort s. n., pl. corturi
coroniu [niu pron. nĭu] s. n., art. coroniul cortegiu s. n., art. cortegiul; pl. cortegii, art. cortegiile
coronograf (desp. -no-graf) s. n., pl. coronografe (desp. -gi-i-)
coronografie (desp. -no-gra-) s. f., art. coronografia, g.‑d. !cortel (umbrelă; haină; cartier) (înv., reg.) s. n., pl.
art. coronografiei, pl. coronografii, art. coronografiile corteluri
(desp. -fi-i-) cortelaş (persoană) (reg.) s. m., pl. cortelaşi
coronulă s. f., g.-d. art. coronulei; pl. coronule !cortesuri (organe reprezentative; parlament spaniol) s.
coropcar (reg.) s. m., pl. coropcari n. pl.
coropişniţă s. f., g.-d. art. coropişniţei; pl. coropişniţe cortex (scoarţă) s. n., pl. cortexuri
coroplast (desp. -ro-plast) s. m., pl. coroplaşti cortical adj. m., pl. corticali; f. corticală, pl. corticale
coroti (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă corotesc, corticopleurită (desp. -co-ple-u-) s. f., g.-d. art.
3 sg. se coroteşte, imperf. 1 sg. mă coroteam; conj. prez. 1 corticopleuritei; pl. corticopleurite
sg. să mă corotesc, 3 să se corotească; imper. 2 sg. afirm. +corticosteroid (desp. -cos-te-/-co-ste-) s. m., pl.
coroteşte-te; ger. corotindu-mă corticosteroizi
corozbină s. f., g.-d. art. corozbinei; pl. corozbine corticosteron (desp. -cos-te-/-co-ste-) s. m., pl. corticosteroni
coroziune (oxidare) (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. coroziunii; !corticosuprarenal (desp. -su-pra-) adj. m. (hormon ~),
pl. coroziuni pl. corticosuprarenali; f. corticosuprarenală (glandă ~), pl.
coroziv adj. m., pl. corozivi; f. corozivă, pl. corozive corticosuprarenale
corozivitate s. f., g.-d. art. corozivităţii corticoterapie s. f., art. corticoterapia, g.-d. corticoterapii,
corp1 (formaţiune anatomică) s. m., pl. corpi art. corticoterapiei
corp2 (trup; trunchi; agregat de particule; colectivitate) s. corticotrop (desp. -co-trop) s. m., pl. corticotropi
n., pl. corpuri (şi în: corpuri legiuitoare) cortină s. f., g.-d. art. cortinei; pl. cortine
corpolent adj. m., pl. corpolenţi; f. corpolentă, pl. corpolente cortizon s. n.
corpolenţă s. f., g.-d. art. corpolenţei cortuleţ s. n., pl. cortuleţe
corporal1 adj. m., pl. corporali; f. corporală, pl. corporale !corturar adj. m., s. m., pl. corturari; adj. f., s. f. corturară,
+corporal2 (caporal) (înv., reg.) s. m., pl. corporali pl. corturare
413 cosmonomie
!corturele (rar) s. n. pl. cosmetică (îndeletnicire) s. f., g.-d. art. cosmeticii
coruncă s. f., g.-d. art. coruncei; pl. corunce cosmetice (produse) s. n. pl.
corupător adj. m., s. m., pl. corupători; adj. f., s. f. sg. şi cosmetician (desp. -ci-an) s. m., pl. cosmeticieni (desp.
pl. corupătoare -ci-eni)
corupe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corup, 3 sg. corupe, cosmeticiană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. cosmeticienei
perf. s. 1 sg. corupsei, 1 pl. corupserăm, m.m.c.p. 1 pl. (desp. -ci-e-); pl. cosmeticiene
corupseserăm; conj. prez. 1 sg. să corup, 3 să corupă; ger. cosmetiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cosmetizez, 3
corupând; part. corupt cosmetizează; conj. prez. 1 sg. să cosmetizez, 3 să
corupere s. f., g.-d. art. coruperii; pl. coruperi cosmetizeze
coruptibil adj. m., pl. coruptibili; f. coruptibilă, pl. coruptibile cosmetizare s. f., g.-d. art. cosmetizării; pl. cosmetizări
coruptibilitate s. f., g.-d. art. coruptibilităţii cosmetologie s. f., art. cosmetologia, g.-d. cosmetologii, art.
corupţie (desp. -ţi-e) s. f., art. corupţia (desp. -ţi-a), g.-d. cosmetologiei
art. corupţiei; pl. corupţii, art. corupţiile (desp. -ţi-i-) cosmiatrie (desp. -mi-a-tri-) s. f., art. cosmiatria, g.-d.
!corvoadă s. f., g.-d. art. corvezii; pl. corvezi cosmiatrii, art. cosmiatriei
corvetă (navă) s. f., g.-d. art. corvetei; pl. corvete cosmic adj. m., pl. cosmici; f. cosmică, pl. cosmice
corvid s. n., (mai frecv.) pl. corvide cosmobiologie (desp. -bi-o-) s. f., art. cosmobiologia, g.-d.
cosac (peşte; trunchi de lemn) s. m., pl. cosaci cosmobiologii, art. cosmobiologiei
cosar (pasăre) s. m., pl. cosari cosmochimie s. f., art. cosmochimia, g.-d. cosmochimii, art.
cosmochimiei
cosaş (insectă, persoană) s. m., pl. cosaşi
cosmocraţie (desp. -mo-cra-) (rar) s. f., art. cosmocraţia,
cosă s. f., g.-d. art. cosei; pl. cose
g.‑d. cosmocraţii, art. cosmocraţiei
cosăcel (peşte) s. m., pl. cosăcei, art. cosăceii
cosmodrom (desp. -mo-drom) s. n., pl. cosmodromuri
!Cosânzeana (personaj) s. propriu f. art., g.-d. art.
cosmoeconomie (rar) s. f., art. cosmoeconomia, g.-d.
Cosânzenei (Ileana Cosânzeana)
cosmoeconomii, art. cosmoeconomiei
cosânzeană (fată frumoasă) s. f., g.-d. art. cosânzenei; pl.
cosmofotogrammetrie (desp. -to-gram-me-tri-) s. f., art.
cosânzene
cosmofotogrammetria, g.-d. cosmofotogrammetrii, art.
cosecantă simb. cosec s. f., g.-d. art. cosecantei; pl. cosmofotogrammetriei
cosecante; abr. cosec
cosmogonic adj. m., pl. cosmogonici; f. cosmogonică, pl.
+cosemnatar s. m., pl. cosemnatari cosmogonice
+cosemnatară s. f., g.-d. art. cosemnatarei; pl. cosemnatare !cosmogonie s. f., art. cosmogonia, g.-d. art. cosmogoniei;
cosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cosesc, 3 sg. coseşte, pl. cosmogonii, art. cosmogoniile (desp. -ni-i-)
imperf. 1 coseam; conj. prez. 1 sg. să cosesc, 3 să cosească cosmograf (desp. -mo-graf) s. m., pl. cosmografi
cosicioară (rar) (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. cosicioarei; pl. cosicioare cosmografă (desp. -mo-gra-) s. f., g.-d. art. cosmografei; pl.
cosinus s. n., pl. cosinusuri; simb. cos cosmografe
cosinusoidă s. f., g.-d. art. cosinusoidei; pl. cosinusoide cosmografic (desp. -mo-gra-) adj. m., pl. cosmografici; f.
cosirişte (coada coasei) s. f., g.-d. art. cosiriştii; pl. cosirişti cosmografică, pl. cosmografice
cosit s. n. cosmografie (desp. -mo-gra-) s. f., art. cosmografia, g.-d.
cositoare (maşină) s. f., g.-d. art. cositorii; pl. cositori art. cosmografiei; pl. cosmografii
cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. cosmoloagă v. cosmologă
(persoană) sg. şi pl. cositoare cosmolog s. m., pl. cosmologi
+cositor2 (loc bun de cosit) (pop.) s. n., pl. cositoare !cosmologă (livr.)/(colocv.) cosmoloagă s. f., g.-d. art.
cosmologei/cosmoloagei; pl. cosmologe/cosmoloage
cositor3 (staniu) s. n.; simb. Sn
cosmologic adj. m., pl. cosmologici; f. cosmologică, pl.
cositori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cositoresc, 3 sg.
cosmologice
cositoreşte, imperf. 1 cositoream; conj. prez. 1 sg. să
cosmologie s. f., art. cosmologia, g.-d. cosmologii, art.
cositoresc, 3 să cositorească
cosmologiei
cositorire s. f., g.-d. art. cositoririi; pl. cositoriri
cosmonaut s. m., pl. cosmonauţi
cositură s. f., g.-d. art. cositurii; pl. cosituri
cosmonaută s. f., g.-d. art. cosmonautei; pl. cosmonaute
cosiţă s. f., g.-d. art. cosiţei; pl. cosiţe cosmonautic adj. m., pl. cosmonautici; f. cosmonautică, pl.
cosiţel s. m., pl. cosiţei, art. cosiţeii cosmonautice
+coslujitor (desp. cos-lu-/co-slu-) adj. m., pl. coslujitori cosmonautică s. f., g.-d. art. cosmonauticii
(preot coslujitor) cosmonavă (rar) s. f., g.-d. art. cosmonavei; pl. cosmonave
cosmetic adj. m., pl. cosmetici; f. cosmetică, pl. cosmetice cosmonomie s. f., art. cosmonomia, g.-d. cosmonomii, art.
cosmeticale (fam.) s. f. pl. cosmonomiei
cosmopolit 414
cosmopolit adj. m., s. m., pl. cosmopoliţi; adj. f., s. f. coşar2 (hambar; lojniţă) s. n., pl. coşare
cosmopolită, pl. cosmopolite coşarcă (reg.) s. f., g.-d. art. coşărcii; pl. coşărci
cosmopolitism s. n. !coşavă (vânt) (reg.) s. f., g.-d. art. coşavei
cosmos s. n. coşaveraj (desp. co-şa-/coş-a-) s. n., pl. coşaveraje
cosoi s. n., (obiecte) pl. cosoaie coşărcuţă (reg.) s. f., g.-d. art. coşărcuţei; pl. coşărcuţe
+coson s. m., pl. cosoni coşărit s. n.
cosor s. n., pl. cosoare !coşcană (reg.) s. f., (mai frecv.) pl. coşcane
cosorî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cosorăsc, 3 sg. coşciug s. n., pl. coşciuge
cosorăşte, imperf. 1 cosoram; conj. prez. 1 sg. să cosorăsc, coşcodan (înv.) s. m., pl. coşcodani
3 să cosorască coşcogea (fam.) adj. invar. (~ flăcăii)
cosoroabă s. f., g.-d. art. cosoroabei; pl. cosoroabe coşcogeamite (fam.) adj. invar. (~ flăcăii)
cost1 (hrană) (reg.) s. n. coşcov (reg.) adj. m., pl. coşcovi; f. coşcovă, pl. coşcove
cost2 (preţ) s. n., pl. costuri coşcovă (reg.) s. f., g.-d. art. coşcovei; pl. coşcove
costa (a ~) vb., ind. prez. 3 costă, imperf. 3 pl. costau; conj. coşcoveală s. f., g.-d. art. coşcovelii; pl. coşcoveli
prez. 3 să coste
coşcovi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se coşcoveşte, 3 pl.
costal adj. m., pl. costali; f. costală, pl. costale se coşcovesc, imperf. 3 sg. se coşcovea; conj. prez. 3 să se
!costalgie (desp. cos-tal-/cost-al-) s. f., art. costalgia, g.-d. coşcovească; ger. coşcovindu-se
art. costalgiei; pl. costalgii, art. costalgiile (desp. -gi-i-) coşcovitură (rar) s. f., g.-d. art. coşcoviturii; pl. coşcovituri
costandă (înv.) s. f., g.-d. art. costandei; pl. costande coşenilă s. f., g.-d. art. coşenilei; pl. coşenile
Costa Rica (stat) s. propriu f., g.-d. Costa Ricăi coşi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. coşesc, 3 sg.
costarican adj. m., s. m., pl. costaricani; adj. f., s. f. coşeşte, imperf. 1 coşeam; conj. prez. 1 sg. să coşesc, 3
costaricană, pl. costaricane să coşească
costător (înv.) adj. m., pl. costători; f. sg. şi pl. costătoare coşmagă s. f., g.-d. art. coşmăgii; pl. coşmăgi
costeliv adj. m., pl. costelivi; f. costelivă, pl. costelive coşmar s. n., pl. coşmaruri
costie (reg.) s. f., art. costia, g.-d. art. costiei; pl. costii, art. +coşmaresc adj. m., f. coşmarescă; pl. m. şi f. coşmareşti
costiile (desp. -ti-i-) coşmelie s. f., art. coşmelia, g.-d. art. coşmeliei; pl. coşmelii,
costier (desp. -ti-er) adj. m., pl. costieri; f. costieră, pl. art. coşmeliile (desp. -li-i-)
costiere coşniţă s. f., g.-d. art. coşniţei; pl. coşniţe
costisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. costiseşte, 3 sg. coşolină (reg.) s. f., g.-d. art. coşolinei
costisesc, imperf. 3 sg. costisea; conj. prez. 3 să costisească coştereaţă (reg.) s. f., g.-d. art. coştereţei; pl. coştereţe
costisitor adj. m., pl. costisitori; f. sg. şi pl. costisitoare coştoroabă (reg.) s. f., g.-d. art. coştoroabei; pl. coştoroabe
costiş1 ( reg.) adj. m., pl. costişi; f. costişă, art. costişa, pl. coşuleţ s. n., pl. coşuleţe
costişe
cot1 (articulaţie) s. n., pl. coate
+costiş2 (loc înclinat) ( reg.) s. n., pl. costişe
cot2 (meandră, tub) s. n., pl. coturi
costişă (pantă) s. f., art. costişa, g.-d. art. costişei; pl. costişe
cot3 (unitate de măsură) (înv.) s. m., pl. coţi
costişoară (rar) s. f., g.-d. art. costişoarei; pl. costişoare
cota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cotez, 3 cotează; conj. prez. 1
costiţă s. f., g.-d. art. costiţei; pl. costiţe sg. să cotez, 3 să coteze
costoboc s. m., (mai frecv.) pl. costoboci cotangentă s. f., g.-d. art. cotangentei; pl. cotangente; simb.
costotom s. n., pl. costotomuri cotg
costrăş (reg.) s. m., pl. costrăşi cotar1 (înv.) s. m., pl. cotari
costrei s. m., pl. costrei, art. costreii +cotar2 (tinda stânei) s. n., (uşi) pl. cotare
costum s. n., pl. costume cotare s. f., g.-d. art. cotării; pl. cotări
costuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. costumez, 3 costumează; cotarlă (reg.) s. f., g.-d. art. cotarlei; pl. cotarle
conj. prez. 1 sg. să costumez, 3 să costumeze !cotaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. cotaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
costumare s. f., g.-d. art. costumării; pl. costumări cotaţiei; pl. cotaţii, art. cotaţiile (desp. -ţi-i-)
costumaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. costumaţia (desp. -ţi-a), cotă s. f., g.-d. art. cotei; pl. cote
g.-d. art. costumaţiei; pl. costumaţii, art. costumaţiile cotă-parte s. f., art. cota-parte, g.-d. art. cotei-părţi; pl. cote-
(desp. -ţi-i-) părţi
costumier (desp. -mi-er) s. m., pl. costumieri cotări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cotăresc, 3 sg.
costumieră (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. art. costumierei; pl. cotăreşte, imperf. 1 cotăream; conj. prez. 1 sg. să cotăresc,
costumiere 3 să cotărească
coş s. n., pl. coşuri cotărit1 (măsurare cu cotul) (înv.) s. n., pl. cotărituri
coşar1 (hornar) s. m., pl. coşari cotărit2 (meseria cotarului; impozit) (înv.) s. n.
415 cotutoare
cotăriţă (reg.) s. f., g.-d. art. cotăriţei; pl. cotăriţe cotizaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. cotizaţia (desp. -ţi-a); pl.
cotângan (reg.) s. m., pl. cotângani cotizaţii, art. cotizaţiile (desp. -ţi-i-)
cotcodac interj. cotlet (antricot) (desp. co-tlet) s. n., pl. cotlete
cotcodăceală s. f., g.-d. art. cotcodăcelii; pl. cotcodăceli cotlete/cotleţi (favoriţi) (înv.) (desp. co-tle-) s. n. pl./s.
cotcodăci (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. cotcodăceşte, 3 pl. m. pl.
cotcodăcesc, imperf. 3 sg. cotcodăcea; conj. prez. 3 să cotlon (desp. co-tlon) s. n., pl. cotloane
cotcodăcească cotlonaş (desp. co-tlo-) s. n., pl. cotlonaşe
cotcodăcire s. f., g.-d. art. cotcodăcirii; pl. cotcodăciri cotnari (vin) s. n.
cotcodăcit s. n., pl. cotcodăcituri Cotnari (podgorie) (desp. -nari) s. propriu n., art. Cotnariul
cotcorozi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. cotcorozeşte, 3 cotoc1 (motan) s. m., pl. cotoci
pl. cotcorozesc, imperf. 3 sg. cotcorozea; conj. prez. 3 să cotoc2 (obiect) s. n., pl. cotoace
cotcorozească cotoi1 (motan) s. m., pl. cotoi, art. cotoii
cotecior (rar) s. n., pl. cotecioare cotoi2 (obiect; os, copan) (pop.) s. n., pl. cotoaie
+Côte dʼIvoire (stat) (fr.) [pron. kotdivŭar] (nume oficial cotolan (reg.) s. n., pl. cotolane
care a înlocuit Coasta de Fildeş) s. propriu n. coton s. n.
cotei1 (câine) s. m., pl. cotei, art. coteii cotonizare s. f., g.-d. art. cotonizării
cotei2 (cotitură) s. n., pl. coteie cotonog adj. m., s. m., pl. cotonogi; adj. f., s. f. cotonoagă,
coteică (rar) s. f., g.-d. art. coteicii; pl. coteici pl. cotonoage
coteicuţă (rar) s. f., g.-d. art. coteicuţei; pl. coteicuţe cotonogeală (fam.) s. f., g.-d. art. cotonogelii; pl. cotonogeli
coterie s. f., art. coteria, g.-d. art. coteriei; pl. coterii, art. cotonogi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cotonogesc,
coteriile (desp. -ri-i-) 3 sg. cotonogeşte, imperf. 1 cotonogeam; conj. prez. 1 sg.
coteţ s. n., pl. coteţe să cotonogesc, 3 să cotonogească
coti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cotesc, 3 sg. coteşte, cotor1 (rădăcină) (rar) s. m., pl. cotori
imperf. 1 coteam; conj. prez. 1 sg. să cotesc, 3 să cotească cotor2 (tulpină) s. n., pl. cotoare
cotidian1 (desp. -di-an) adj. m., pl. cotidieni (desp. -di-eni); cotoroanţă s. f., g.-d. art. cotoroanţei; pl. cotoroanţe
f. cotidiană, pl. cotidiene cotorosi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
cotidian2 (desp. -di-an) s. n., (ziare) pl. cotidiene (desp. -di-e-) cotorosesc, 3 sg. se cotoroseşte, imperf. 1 sg. mă
cotigar1 (căruţă) (rar) s. n., pl. cotigare cotoroseam; conj. prez. 1 sg. să mă cotorosesc, 3 să se
cotigar2 (persoană) (rar) s. m., pl. cotigari cotorosească; imper. 2 sg. afirm. cotoroseşte-te; ger.
cotorosindu-mă
cotigă s. f., g.-d. art. cotigii; pl. cotigi
cotoşman (pop.) s. m., pl. cotoşmani
cotigi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cotigesc, 3 sg.
cotreanţă (reg.) (desp. co-trean-) s. f., g.-d. art. cotrenţei;
cotigeşte, imperf. 1 cotigeam; conj. prez. 1 sg. să cotigesc,
(mai frecv.) pl. cotrenţe
3 să cotigească
cotrenţos (reg.) (desp. co-tren-) adj. m., pl. cotrenţoşi; f.
cotil s. m., pl. cotili
cotrenţoasă, pl. cotrenţoase
cotiledon s. n., pl. cotiledoane
!cotrobăi (a ~) (desp. co-tro-) vb., ind. prez. 1 sg cotrobăi,
cotiledonat adj. m., pl. cotiledonaţi; f. cotiledonată, pl. 3 cotrobăie, imperf. 1 cotrobăiam; conj. prez. 1 sg să
cotiledonate cotrobăi, 3 să cotrobăie
cotiledonată s. f., g.-d. art. cotiledonatei; (mai frecv.) pl. cotrobăială (desp. co-tro-) s. f., g.-d. art. cotrobăielii; pl.
cotiledonate cotrobăieli
cotili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cotilesc, 3 sg. cotrog (reg.) (desp. co-trog) s. n., pl. cotroage
cotileşte, imperf. 1 cotileam; conj. prez. 1 sg. să cotilesc,
cotropi (a ~) (desp. co-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
3 să cotilească
cotropesc, 3 sg. cotropeşte, imperf. 1 cotropeam; conj.
cotilion (desp. -li-on) s. n., pl. cotilioane prez. 1 sg. să cotropesc, 3 să cotropească
!cotineaţă (pop.) s. f., g.-d. art. cotineţei; pl. cotineţe cotropire (desp. co-tro-) s. f., g.-d. art. cotropirii; pl.
cotiş1 (rar) adv. cotropiri
cotiş2 (rar) s. n., pl. cotişe cotropitor (desp. co-tro-) adj. m., s. m., pl. cotropitori; adj.
cotişor (rar) s. n., pl. cotişoare f., s. f. sg. şi pl. cotropitoare
cotitate (rar) s. f., g.-d. art. cotităţii cotruţă (reg.) (desp. co-tru-) s. f., g.-d. art. cotruţei; pl.
cotitură s. f., g.-d. art. cotiturii; pl. cotituri cotruţe
cotiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cotizez, 3 cotizează; conj. cottage (engl.) [pron. kotiğ] (desp. -tage) s. n., pl. cottage‑uri
prez. 1 sg. să cotizez, 3 să cotizeze coturn s. m., pl. coturni
cotizant adj. m., s. m., pl. cotizanţi; adj. f., s. f. cotizantă, cotutelă s. f., g.-d. art. cotutelei; pl. cotutele
pl. cotizante cotutoare s. f., g.-d. art. cotutoarei; pl. cotutoare
cotutore 416
cotutore s. m., art. cotutorele; pl. cotutori coviţ (reg.) interj.
coţcar (reg.) s. m., pl. coţcari coviţa (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 coviţă, imperf. 3 pl.
coţcă s. f., g.-d. art. coţcii; pl. coţci coviţau; conj. prez. 3 să coviţe
coţcărie (pop., fam.) s. f., art. coţcăria, g.-d. art. coţcăriei; covor s. n., pl. covoare
pl. coţcării, art. coţcăriile (desp. -ri-i-) covoraş s. n., pl. covoraşe
coţofană s. f., g.-d. art. coţofenei; pl. coţofene +covrig1 (desp. co-vrig) adv. (a dormi/sta ~)
+couch (antrenor) (engl.) [pron. kăŭč] s. m. covrig2 (desp. co-vrig) s. m., pl. covrigi
+couching (engl.) [pron. kăŭcing] s. n., art. coachingul covrigar (desp. co-vri-) s. m., pl. covrigari
[pron. kăŭcingul] covrigăreasă (desp. co-vri-) s. f., g.-d. art. covrigăresei; pl.
coulomb (unitate de măsură) [ou pron. fr. u] (desp. covrigărese
cou‑lomb) s. m., pl. coulombi; simb. C covrigărie (desp. co-vri-) s. f., art. covrigăria, g.-d. art.
+Coulomb (fizician francez) [pron. kulõ] s. propriu covrigăriei; pl. covrigării, art. covrigăriile (desp. -ri-i-)
coulombian (referitor la energia electrostatică) [ou pron. covrigel (desp. co-vri-) s. m., pl. covrigei, art. covrigeii
fr. u] (desp. -bi-an) adj. m., pl. coulombieni (desp. -bi- covrigi (a se ~) (rar) (desp. co-vri-) vb. refl., ind. prez.
eni); f. coulombiană, pl. coulombiene 1 sg. mă covrigesc, 3 sg. se covrigeşte, imperf. 1 sg.
coulombmetru [ou pron. fr. u] (desp. -lomb-me-tru) s. n., mă covrigeam; conj. prez. 1 sg. să mă covrigesc, 3 să
art. coulombmetrul; pl. coulombmetre se covrigească; imper. 2 sg. afirm. covrigeşte-te; ger.
country (engl.) [pron. kantri] (desp. coun-) adj. invar. covrigindu-mă
(melodii ~) covru (reg.) (desp. co-vru) s. n., art. covrul; pl. covruri
!country (engl.) [pron. kantri] (desp. coun-) s. n., art. !cowboy (engl.) [pron. kaŭboĭ] s. m., art. cowboyul [pron.
countryul kaŭboĭul]; pl. cowboy, (rar) art. cowboyi
covaci (reg.) s. m., pl. covaci coxal adj. m. (+ s. n.: os ~); f. coxală (durere ~), pl. coxale
covalenţă s. f., art. covalenţa, g.-d. art. covalenţei; pl. covalenţe !coxalgie (desp. co-xal-/cox-al-) s. f., art. coxalgia, g.-d. art.
covali (reg.) s. m., pl. covali coxalgiei; pl. coxalgii, art. coxalgiile (desp. -gi-i-)
covarianţă (desp. -ri-an-) s. f., g.-d. art. covarianţei; pl. +coxartroză (desp. co-xar-/cox-ar-) s. f., g.-d. art.
covarianţe coxartrozei; pl. coxartroze
covată s. f., g.-d. art. coveţii; pl. coveţi coxă s. f., g.-d. art. coxei; pl. coxe
covăcie (reg.) s. f., art. covăcia, g.-d. art. covăciei; (ateliere) coz1 (reg.) adj. invar., adv. (fete ~, frumoase ~)
pl. covăcii, art. covăciile (desp. -ci-i-) coz2 (reg.) s. m., pl. cozi
covălie (reg.) s. f., art. covălia, g.-d. art. covăliei; (ateliere) cozerie (livr.) s. f., art. cozeria, g.-d. art. cozeriei; pl. cozerii,
pl. covălii, art. covăliile (desp. -li-i-) art. cozeriile (desp. -ri-i-)
covăseală (pop.) s. f., g.-d. art. covăselii; pl. covăseli cozeur (livr.) [pron. fr. kozör] (-zeur) s. m., pl. cozeuri
covăsi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. covăsesc, [pron. kozöri]
3 sg. covăseşte, imperf. 1 covăseam; conj. prez. 1 sg. să cozonac s. m., pl. cozonaci
covăsesc, 3 să covăsească cozondraci (fam.) s. m. pl.
!covăsit adj. m. (castravete ~), pl. covăsiţi; f. covăsită (varză cozoroc s. n., pl. cozoroace
~), pl. covăsite crab s. m., pl. crabi
+covăsit s. n. crabot s. m., pl. craboţi
covăţică s. f., g.-d. art. covăţelei; pl. covăţele crac1 interj.
covârşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. covârşesc, 3 sg. crac2 (pop.) s. m., pl. craci
covârşeşte, imperf. 1 covârşeam; conj. prez. 1 sg. să craca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crachez, 3 crachează; conj.
covârşesc, 3 să covârşească prez. 1 sg. să crachez, 3 să cracheze
covârşitor adj. m., pl. covârşitori; f. sg. şi pl. covârşitoare cracaj s. n., pl. cracaje
covelină s. f., g.-d. art. covelinei cracare s. f., g.-d. art. cracării; pl. cracări
+cover (engl.) [pron. kavăr] s. n., pl. coveruri [pron. cracauer (desp. -ca-uer) s. n.
kavăruri] cracă s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci
covercot (înv.) s. n., pl. covercoturi cracoviac (desp. -vi-ac) s. n., pl. cracoviace
covergă (reg.) s. f., g.-d. art. covergii; pl. covergi cracovian (desp. -vi-an) adj. m., s. m, pl. cracovieni (desp.
!cover-girl (engl.) [pron. kavărgărl] s. f., pl. cover-girl vi-eni); adj. f., s. f. cracoviană, pl. cracoviene
covertă (punte) s. f., g.-d. art. covertei; pl. coverte +cracoviană (dans) (desp. -vi-a-) s. f., g.-d. art. cracovienei;
+COVID-19 s. n. pl. cracoviene
+covidic adj. m., pl. covidici; f. covidică, pl. covidice craflă (reg.) (desp. cra-flă) s. f., g.-d. art. craflei; pl. crafle
coviltir s. n., pl. coviltire crah s. n., pl. crahuri
417 crâcneală
crai s. m., pl. crai, art. craii craun (reg.) adv.
craidon (înv.) (desp. crai-) s. m., pl. craidoni cravaşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cravaşez, 3 cravaşează, 1
crailâc (înv., fam.) (desp. crai-) s. n., pl. crailâcuri pl. cravaşăm; conj. prez. 1 sg. să cravaşez, 3 să cravaşeze;
+crainic1 (mecanism) (reg.) s. n., pl. crainicuri ger. cravaşând
crainic2 (spicher) s. m., pl. crainici cravaşare s. f., g.-d. art. cravaşării; pl. cravaşări
crainică s. f., g.-d. art. crainicei; pl. crainice cravaşă s. f., art. cravaşa, g.-d. art. cravaşei; pl. cravaşe
crai-nou (lună nouă) s. m. cravată s. f., g.-d. art. cravatei; pl. cravate
craiovean adj. m., s. m., pl. craioveni; adj. f. craioveană, cravatier (desp. -ti-er) s. m., pl. cravatieri
pl. craiovene +cravatieră (rar) (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. cravatierei; pl.
craioveancă s. f., g.-d. art. craiovencei; pl. craiovence cravatiere
+crai-vechi (lună plină) (pop.) s. m. crază s. f., g.-d. art. crazei; pl. craze
cramă s. f., g.-d. art. cramei; pl. crame +crazy (engl.) [pron. kreĭzi] adj. invar.
crampă s. f., g.-d. art. crampei; pl. crampe crăcană s. f., g.-d. art. crăcanei; pl. crăcane
crampon s. n., pl. crampoane crăcăna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. crăcănez, 3
crampona (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cramponez, crăcănează; conj. prez. 1 sg. să crăcănez, 3 să crăcăneze
3 se cramponează; conj. prez. 1 sg. să mă cramponez, 3 să crăcănuţă (rar) s. f., g.-d. art. crăcănuţei; pl. crăcănuţe
se cramponeze; imper. 2 sg. afirm. cramponează-te; ger.
crăci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. crăcesc, 3 sg.
cramponându-mă
crăceşte, imperf. 1 crăceam; conj. prez. 1 sg. să crăcesc,
!cramponare s. f., g.-d. art. cramponării; pl. cramponări
3 să crăcească
!cran (rar) s. n., pl. cranuri
Crăciun (sărbătoare) s. propriu n., pl. Crăciunuri (Îmi
cranial (referitor la craniu) (desp. -ni-al) adj. m., pl.
amintesc cu emoţie Crăciunurile din copilărie!)
craniali; f. cranială, pl. craniale
+crăciuniţă (persoană; plantă) s. f., g.-d. art. crăciuniţei;
cranian (privitor la craniu) (desp. -ni-an) adj. m., pl.
pl. crăciuniţe
cranieni (desp. -ni-eni); f. craniană, pl. craniene
crăculiţă (rar) s. f., g.-d. art. crăculiţei; pl. crăculiţe
craniologie (desp. -ni-o-) s. f., art. craniologia, g.-d.
craniologii, art. craniologiei crăcuşor s. m., pl. crăcuşori
craniometrie (desp. -ni-o-me-tri-) s. f., art. craniometria, crăcuţă s. f., g.-d. art. crăcuţei; pl. crăcuţe
g.-d. craniometrii, art. craniometriei crăiasă s. f., g.-d. art. crăiesei; pl. crăiese
craniometru (desp. -ni-o-me-tru) s. n., art. craniometrul; crăie (înv.) s. f., art. crăia, g.-d. art. crăiei; pl. crăii, art.
pl. craniometre crăiile (desp. -i-i-)
cranioscopie (desp. -ni-os-co-/-o-sco-) s. f., art. cranioscopia, crăiesc adj. m., f. crăiască; pl. m. şi f. crăieşti
g.-d. cranioscopii, art. cranioscopiei crăieşte adv.
craniotom (desp. -ni-o-) s. n., pl. craniotomuri crăime (înv.) s. f., g.-d. art. crăimii; pl. crăimi
craniotomie (desp. -ni-o-) s. f., art. craniotomia, g.-d. art. crăişor (desp. cră-i-) s. m., pl. crăişori
craniotomiei; pl. craniotomii, art. craniotomiile (desp.
crăiţă s. f., g.-d. art. crăiţei; pl. crăiţe
-mi-i-)
craniu [niu pron. nĭu] s. n., art. craniul; pl. cranii, art. crănţăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crănţănesc/crănţăn, 3 sg.
craniile (desp. -ni-i-) crănţăneşte/crănţăne, imperf. 1 crănţăneam; conj. prez. 1
sg. să crănţănesc/să crănţăn, 3 să crănţănească/să crănţăne
cranţ interj.
crăpa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crăp, 3 crapă; conj. prez. 1
crap s. m., pl. crapi
sg. să crăp, 3 să crape; imper. 2 sg. afirm. crapă
crapan s. n., pl. crapane
crăpat s. n.
crapodină s. f., g.-d. art. crapodinei; pl. crapodine
crăpăcios (pop.) adj. m., pl. crăpăcioşi; f. crăpăcioasă, pl.
crapulos (rar) adj. m., pl. crapuloşi; f. crapuloasă, pl.
crapuloase crăpăcioase
cras adj. m. (ignorant ~), pl. craşi; f. crasă (ignoranţă ~), crăpăt (reg.) s. n.
pl. crase crăpătură s. f., g.-d. art. crăpăturii; pl. crăpături
+crash (engl.) [sh pron. ş] s. n., pl. crash-uri !crăpăturică s. f., g.-d. art. crăpăturelei; pl. crăpăturele
crater s. n., pl. cratere crăpcean s. m., pl. crăpceni
cratimă s. f., g.-d. art. cratimei; pl. cratime; (semn grafic) - crăpelniţă (fam., reg.) s. f., g.-d. art. crăpelniţei
cratiţă s. f., g.-d. art. cratiţei; pl. cratiţe crăpuştean s. m., pl. crăpuşteni
cratogen s. n., pl. cratogene crăticioară (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. crăticioarei; pl.
craţăr s. n., pl. craţăre crăticioare
craul s. n. crâcneală s. f., g.-d. art. crâcnelii; pl. crâcneli
crâcni 418
crâcni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. crâcnesc, 3 sg. creatinfosforic (desp. cre-a-) adj. m. (acid ~)
crâcneşte, imperf. 1 crâcneam; conj. prez. 1 sg. să creatinină (derivat al creatinei) (desp. cre-a-) s. f., g.-d.
crâcnesc, 3 să crâcnească art. creatininei
crâcnire s. f., g.-d. art. crâcnirii; pl. crâcniri creativ (desp. cre-a-) adj. m., pl. creativi; f. creativă, pl.
crâmpei s. n., pl. crâmpeie creative
crâmpeiaş (rar) s. n., pl. crâmpeiaşe creativitate (livr.) (desp. cre-a-) s. f., g.-d. art. creativităţii
crâmpeiat (rar) adj. m., pl. crâmpeiaţi; f. crâmpeiată, pl. creator (desp. cre-a-) adj. m., s. m., pl. creatori; adj. f., s. f.
crâmpeiate sg. şi pl. creatoare
crâmpiţă (reg.) s. f., g.-d. art. crâmpiţei; pl. crâmpiţe creatură (desp. cre-a-) s. f., g.-d. art. creaturii; pl. creaturi
crâmpoşie s. f., art. crâmpoşia, g.-d. crâmpoşii, art. creaţă (varietate de viţă-de-vie) s. f., g.-d. art. creţei
crâmpoşiei creaţie (desp. cre-a-ţi-e) s. f., art. creaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
crâmpoţi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg şi 3 pl. crâmpoţesc, art. creaţiei; pl. creaţii, art. creaţiile (desp. -ţi-i-)
3 sg. crâmpoţeşte, imperf. 1 crâmpoţeam; conj. prez. 1 sg. creaţionism (desp. cre-a-ţi-o-) s. n.
să crâmpoţesc, 3 să crâmpoţească
!crede (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cred, 2 sg. crezi, 3
crâncen adj. m., pl. crânceni; f. crâncenă, pl. crâncene sg. crede, perf. s. 1 sg. crezui, m.m.c.p. 1 pl. crezuserăm;
crâncena (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă conj. prez. 1 sg. să cred, 3 să creadă; imper. 2 sg. (nu)
crâncenez, 3 se crâncenează; conj. prez. 1 sg. să mă crede; ger. crezând; part. crezut (a crede că)
crâncenez, 3 să se crânceneze; imper. 2 sg. afirm.
+credenţial (desp. -ţi-al) s. n., pl. credenţiale
crâncenează-te; ger. crâncenându-mă
credibil adj. m., pl. credibili; f. credibilă, pl. credibile
crâncenie (înv.) s. f., art. crâncenia, g.-d. art. crânceniei;
(fapte) pl. crâncenii, art. crânceniile (desp. -ni-i-) credibilitate s. f., g.-d. art. credibilităţii
crâncenit (rar) adj. m., pl. crânceniţi; f. crâncenită, pl. +credibiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. credibilizez, 3
crâncenite credibilizează; conj. prez. 1 sg. să credibilizez, 3 să
credibilizeze
crâng s. n., pl. crânguri
credincer (înv.) s. m., pl. credinceri
crânguleţ s. n., pl. crânguleţe
!credincios adj. m., s. m., pl. credincioşi; adj. f., s. f.
crânguşor s. n., pl. crânguşoare
credincioasă, pl. credincioase
crâsnic1 (paracliser) (reg.) s. m., pl. crâsnici
credinţă s. f., g.-d. art. credinţei; pl. credinţe
crâsnic2 (plasă de pescuit) s. n., pl. crâsnice
credinţi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
crâşca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. crâşc, 3 crâşcă; conj.
credinţesc, 3 sg. se credinţeşte, imperf. 1 sg. mă credinţeam;
prez. 1 sg. să crâşc, 3 să crâşte
conj. prez. să mă credinţesc, 3 să se credinţească; imper. 2
crâşcare (reg.) s. f., g.-d. art. crâşcării; pl. crâşcări sg. afirm. credinţeşte-te; ger. credinţindu-mă
+crâşmar (pop.) s. m., pl. crâşmari credit s. n., pl. credite
crâşmă (pop.) s. f., g.-d. art. crâşmei; pl. crâşme credita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. creditez, 3 creditează; conj.
+crâşmăriţă (pop.) s. f., g.-d. art. crâşmăriţei; pl. crâşmăriţe prez. 1 sg. să creditez, 3 să crediteze
crâşmuliţă (reg.) s. f., g.-d. art. crâşmuliţei; pl. crâşmuliţe creditare s. f., g.-d. art. creditării; pl. creditări
crâşmuşoară (reg.) s. f., g.-d. art. crâşmuşoarei; pl. creditor adj. m., s. m., pl. creditori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
crâşmuşoare creditoare
crâşmuţă (reg.) s. f., g.-d. art. crâşmuţei; pl. crâşmuţe credo s. n., art. credoul
crea (a ~) (desp. -cre-a) vb., ind. prez. 1 sg. creez (desp. credul adj. m., pl. creduli; f. credulă, pl. credule
cre-ez), 3 creează (desp. cre-ea-), 1 pl. creăm (desp.
credulitate s. f., g.-d. art. credulităţii
cre‑ăm); conj. prez. 1 să creez, 3 să creeze; ger. creând
(desp. cre-ând) creek (curs de apă) (engl.) [pron. krik] s. n., pl. creekuri
[pron. krikuri] (desp. cree-kuri)
creangă s. f., g.-d. art. crengii; pl. crengi
creier1 (element conducător, persoană) s. n., pl. creiere
creanţă (desp. cre-an-) s. f., g.-d. art. creanţei; pl. creanţe
creier2 (organ) s. m., pl. creieri
creanţier1 (creditor) (rar) (desp. cre-an-ţi-er) s. m., pl.
creanţieri creion s. n., pl. creioane
creanţier2 (registru) (desp. cre-an-ţi-er) s. n., pl. creanţiere creiona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. creionez, 3 creionează;
creanţieră (rar) (desp. cre-an-ţi-e-) s. f., g.-d. art. conj. prez. 1 sg. să creionez, 3 să creioneze
creanţierei; pl. creanţiere creionaj s. n., pl. creionaje
creare (desp. cre-a-) s. f., g.-d. art. creării; pl. creări creionare s. f., g.-d. art. creionării; pl. creionări
creasta-cocoşului (plantă erbacee; ferigă; ciupercă) s. f. creionaş s. n., pl. creionaşe
art., g.-d. art. crestei-cocoşului creionist (rar) s. m., pl. creionişti
creastă s. f., g.-d. art. crestei; pl. creste creionistă (rar) s. f., g.-d. art. creionistei; pl. creioniste
creatină (substanţă) (desp. cre-a-) s. f., g.-d. art. creatinei creiţar (înv., reg.) (desp. crei-) s. m., pl. creiţari
419 cretacic1
crem1 adj. invar. (pantaloni ~) crepitant (livr.) adj. m., pl. crepitanţi; f. crepitantă, pl.
crem2 s. n. crepitante
cremalieră (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. cremalierei; pl. crepitaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. crepitaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
cremaliere art. crepitaţiei; pl. crepitaţii, art. crepitaţiile (desp. -ţi-i-)
crematoriu1 (rar) [riu pron. rĭu] adj. m. (+ s. n. cuptor ~), f. crepon (rar) s. n., (sorturi) pl. crepoane
crematorie (instalaţie ~) (desp. -ri-e); pl. m. şi f. crematorii creponat adj. m., pl. creponaţi; f. creponată, pl. creponate
crematoriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. crematoriul; pl. creps (înv.) s. n., pl. crepsuri
crematorii, art. crematoriile (desp. -ri-i-) crepuscul s. n., pl. crepuscule
cremaţiune (rar) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. cremaţiunii; crepuscular adj. m., pl. crepusculari; f. crepusculară, pl.
pl. cremaţiuni crepusculare
cremă s. f., g.-d. art. cremei; pl. creme crescător adj. m., s. m., pl. crescători; adj. f., s. f. sg. şi pl.
crescătoare
cremene (rocă) s. f., g.-d. art. cremenii
crescătorie s. f., art. crescătoria, g.-d. art. crescătoriei; pl.
cremometru (desp. -me-tru) s. n., art. cremometrul; pl.
crescătorii, art. crescătoriile (desp. -ri-i-)
cremometre
crescând adj. m., pl. crescânzi; (mai frecv.) f. crescândă, pl.
cremonă s. f., g.-d. art. cremonei; pl. cremone
crescânde (ordine crescândă)
cremos adj. m., pl. cremoşi; f. cremoasă, pl. cremoase
crescendo1 (it.) adv.; abr. cresc., simb. <
+cremşnit s. n., pl. cremşnituri crescendo2 (it.) (creştere) s. n., art. crescendoul; pl.
crenat adj. m. (lob ~), pl. crenaţi; f. crenată (frunză ~), pl. crescendouri
crenate !creson (plantă) s. m., pl. cresoni
crenel s. n., pl. creneluri cresta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crestez, 3 crestează; conj.
crenela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crenelez, 3 crenelează; prez. 1 sg. să crestez, 3 să cresteze
conj. prez. 1 sg. să crenelez, 3 să creneleze crestare s. f., g.-d. art. crestării; pl. crestări
crengăraie s. f., art. crengăraia, g.-d. art. crengăraiei crestat1 adj. m., pl. crestaţi; f. crestată, pl. crestate
crengărie (rar) s. f., art. crengăria, g.-d. crengării, art. crestat2 (cocoş) (fam.) s. m., pl. crestaţi
crengăriei crestat3 (faptul de a cresta) s. n.
crengos adj. m., pl. crengoşi; f. crengoasă, pl. crengoase crestătură s. f., g.-d. art. crestăturii; pl. crestături
crenguliţă (pop.) s. f., g.-d. art. crenguliţei; pl. crenguliţe crestomaţie s. f., art. crestomaţia, g.-d. art. crestomaţiei; pl.
crengurea (pop.) s. f., art. crengureaua, g.-d. art. crestomaţii, art. crestomaţiile (desp. -ţi-i-)
crengurelei; pl. crengurele crestos (rar) adj. m., pl. crestoşi; f. crestoasă, pl. crestoase
crenguros (rar) adj. m., pl. crenguroşi; f. crenguroasă, pl. creşă s. f., art. creşa, g.-d. art. creşei; pl. creşe
crenguroase creşte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cresc, 3 sg. creşte,
crenguţă s. f., g.-d. art. crenguţei; pl. crenguţe perf. s. 1 sg. crescui, m.m.c.p. 1 pl. crescuserăm; conj.
crenoterapie s. f., art. crenoterapia, g.-d. crenoterapii, art. prez. 1 sg. să cresc, 3 să crească; imper. 2 sg. afirm.
crenoterapiei intranz. creşti/tranz. creşte (Creşte-l bine! Creşte-i
nota!); ger. crescând; part. crescut
crenvurst s. m., (mai frecv.) pl. crenvurşti
creştere s. f., g.-d. art. creşterii; pl. creşteri
creodontă (desp. cre-o-) s. f., g.-d. art. creodontei; (mai
creştet s. n., pl. creştete
frecv.) pl. creodonte
creştin adj. m., s. m., pl. creştini; adj. f., s. f. creştină, pl.
creofag (desp. cre-o-) adj. m., pl. creofagi; f. creofagă, pl.
creştine
creofage
creştina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. creştinez, 3 creştinează;
creofagie (desp. cre-o-) s. f., art. creofagia, g.-d. creofagii,
conj. prez. 1 sg. să creştinez, 3 să creştineze
art. creofagiei
creştinare s. f., g.-d. art. creştinării
creol adj. m., s. m., pl. creoli; adj. f., s. f. creolă, pl. creole
creştinătate s. f., g.-d. art. creştinătăţii
creolă (limbă) s. f., g.-d. art. creolei; pl. creole
+creştin-democrat (desp. -mo-crat-) adj. m., s. m., pl.
creolină (desp. cre-o-) s. f., g.-d. art. creolinei creştin-democraţi; adj. f., s. f. creştin-democrată, pl.
creozot (desp. cre-o-) s. n. creştin-democrate
creozota (a ~) (desp. cre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. creozotez, creştinesc adj. m., f. creştinească; pl. m. şi f. creştineşti
3 creozotează; conj. prez. 1 sg. să creozotez, 3 să creozoteze creştineşte adv.
creozotare (desp. cre-o-) s. f., g.-d. art. creozotării; pl. creştinism s. n.
creozotări cretaceu1 (cretacic1) (înv.) adj. m., pl. cretacei; f. sg. şi pl.
crep s. n., (sorturi) pl. crepuri cretacee
+crepdeşin s. n., (sorturi) pl. crepdeşinuri cretaceu2 (cretacic2) (înv.) s. n., art. cretaceul
crepidă s. f., g.-d. art. crepidei; pl. crepide cretacic1 adj. m., pl. cretacici; f. cretacică, pl. cretacice; abr. K
cretacic2 420
cretacic2 s. n. criminologie s. f., art. criminologia, g.-d. criminologii, art.
cretan adj. m., s. m., pl. cretani; adj. f., s. f. cretană, pl. criminologiei
cretane crin s. m., pl. crini
cretă s. f., g.-d. art. cretei; pl. crete crin-de-mare (animal) s. m., pl. crini-de-mare
cretin adj. m., s. m., pl. cretini; adj. f., s. f. cretină, pl. crin-de-pădure (plantă) s. m., pl. crini-de-pădure
cretine crin-de-toamnă (plantă) s. m., pl. crini-de-toamnă
cretinism s. n. crin-galben (plantă) s. m., pl. crini-galbeni
cretiniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cretinizez, 3 cretinizează; crinieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. crinierei; pl. criniere
conj. prez. 1 sg. să cretinizez, 3 să cretinizeze crinoid s. n., pl. crinoide
cretinizare s. f., g.-d. art. cretinizării crinolină s. f., g.-d. art. crinolinei; pl. crinoline
creton s. n., (sorturi) pl. cretoane crinovil s. n.
cretos (rar) adj. m., pl. cretoşi; f. cretoasă, pl. cretoase crintă (reg.) s. f., g.-d. art. crintei; pl. crinte
creţ1 adj. m., pl. creţi; f. creaţă, pl. creţe criocauter (desp. cri-o-ca-u-) s. n., pl. criocautere
creţ2 (cârlionţ) (rar) s. m., pl. creţi criofil (desp. cri-o-) adj. m., (animal) s. m., pl. criofili; adj.
creţ3 (cută, fald, zbârcitură, rid) s. n., pl. creţuri f., (plantă) s. f. criofilă, pl. criofile
creţesc adj. m. (măr ~), pl. creţeşti (mere ~, meri ~) criogenie (desp. cri-o-) s. f., art. criogenia, g.-d. criogenii,
creţişoară (plantă) s. f., g.-d. art. creţişoarei; pl. creţişoare art. criogeniei
creţişor1 adj. m., pl. creţişori; f. creţişoară, pl. creţişori criolit (desp. cri-o-) s. n.
creţişor2 (plantă) s. m., pl. creţişori criologie (desp. cri-o-) s. f., art. criologia, g.-d. criologii,
creţuşcă s. f., g.-d. art. creţuştei; pl. creţuşte art. criologiei
crioscop (desp. cri-os-cop/-o-scop) s. n., pl. crioscoape
creuzet (desp. cre-u-) s. n., pl. creuzete
crioscopie (desp. cri-os-co-/-o-sco-) s. f., art. crioscopia,
crevasă s. f., g.-d. art. crevasei; pl. crevase
g.‑d. crioscopii, art. crioscopiei
crevete s. m., art. crevetele; pl. creveţi
criostat (desp. cri-os-tat/-o-stat) s. n., pl. criostate
crez s. n., pl. crezuri
crioterapie (desp. cri-o-) s. f., art. crioterapia, g.-d.
crezare (înv.) s. f., g.-d. art. crezării; (rar) pl. crezări (în: crioterapii, art. crioterapiei
a da crezare)
criotron (desp. cri-o-tron) s. n., pl. criotroane
crezământ (înv.) s. n., pl. crezăminte
cripalcă (reg.) s. f., g.-d. art. cripălcii; pl. cripălci
crezol s. m., pl. crezoli
+cripta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. criptez, 3 criptează; conj.
cri/cri-cri-cri interj. prez. 1 sg. să criptez, 3 să cripteze
crib s. n., pl. criburi criptă s. f., g.-d. art. criptei; pl. cripte
criblură (desp. cri-blu-) s. f., g.-d. art. criblurii; pl. cribluri criptic adj. m., pl. criptici; f. criptică, pl. criptice
cric (aparat) s. n., pl. cricuri criptocomunist adj. m., s. m., pl. criptocomunişti; adj. f., s.
crichet (joc cu mingea) s. n. f. criptocomunistă, pl. criptocomuniste
cricoid adj. m., pl. cricoizi; f. cricoidă, pl. cricoide criptocristalin (desp. -to-cris-) adj. m., pl. criptocristalini;
cri-cri-cri v. cri f. criptocristalină, pl. criptocristaline
cridă (reg.) s. f., g.-d. art. cridei; pl. cride criptofită adj. f. (plantă ~), s. f., pl. criptofite
crighel (înv.) s. n., pl. crighele criptogamă adj. f. (plantă ~), s. f., pl. criptogame
crijac (reg., înv.) s. m., pl. crijaci criptogenetic adj. m., pl. criptogenetici; f. criptogenetică,
crijmă (reg.) s. f., g.-d. art. crijmei; pl. crijme pl. criptogenetice
crilă (reg.) s. f., g.-d. art. crilei; pl. crile criptografia (a ~) (desp. -to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 1
sg. criptografiez (desp. -fi-ez), 3 criptografiază, 1 pl.
crimă s. f., g.-d. art. crimei; pl. crime
criptografiem; conj. prez. 1 sg. să criptografiez, 3 să
criminal1 adj. m., (persoană) s. m., pl. criminali; adj. f., s.
criptografieze; ger. criptografiind (desp. -fi-ind)
f. criminală, pl. criminale
criptografic (desp. -to-gra-) adj. m., pl. criptografici; f.
criminal2 (tribunal, crimă, casă de corecţie, închisoare) criptografică, pl. criptografice
(înv., pop.) s. n., pl. criminaluri
criptografie (desp. -to-gra-) s. f., art. criptografia, g.-d. art.
+criminalist1 (criminal) (înv., pop.) s. m., pl. criminalişti criptografiei; pl. criptografii, art. criptografiile (desp. -fi-i-)
criminalist2 (jurist) s. m., pl. criminalişti criptogramă (document codat, problemă enigmistică)
criminalistă s. f., g.-d. art. criminalistei; pl. criminaliste (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. criptogramei; pl.
criminalistică s. f., g.-d. art. criminalisticii criptograme
criminalitate s. f., g.-d. art. criminalităţii +criptomonedă s. f., g.-d. art. criptomonedei; pl. criptomonede
+criminogen adj. m., pl. criminogeni; f. criminogenă, pl. criptonim1 (desp. crip-to-/cript-o-) adj. m., pl. criptonimi;
criminogene f. criptonimă, pl. criptonime
421 crohmală
criptonim2 (desp. crip-to-/cript-o-) s. n., pl. criptonime cristiană (viraj la schi) (desp. -ti-a-) s. f., g.-d. art.
criptorhidie (desp. crip-tor-/cript-or-) s. f., art. criptorhidia, cristianei; pl. cristiane
g.-d. criptorhidii, art. criptorhidiei cristianism (livr.) (desp. -ti-a-) s. n.
crisalidă s. f., g.-d. art. crisalidei; pl. crisalide +cristic adj. m. (+ s. n.: simbol ~); f. cristică (apariţie ~),
criselefantin (desp. cri-se-/cris-e-) adj. m., pl. criselefantini; pl. cristice
f. criselefantină, pl. criselefantine Cristos/Hristos s. propriu m. (după ~, înainte de ~ abr.
crisoberil s. n. d.H., î.H.)
crisofenină s. f., g.-d. art. crisofeninei; pl. crisofenine crişean adj. m., s. m., pl. crişeni; adj. f. crişeană, pl. crişene
(dar: Crişana (regiune) s. propriu f. art.)
crisograf (desp. -so-graf) s. m., pl. crisografi
crişeancă s. f., g.-d. art. crişencei; pl. crişence
crisografie (desp. -so-gra-) s. f., art. crisografia, g.-d.
criteriu [riu pron. rĭu] s. n., art. criteriul; pl. criterii, art.
crisografii, art. crisografiei
criteriile (desp. -ri-i-)
crisoidină (desp. -so-i-) s. f., g.-d. art. crisoidinei; pl. crisoidine
critic1 adj. m., pl. critici; f. critică, pl. critice
crisopraz (desp. -so-raz) s. n.
critic2 adv. (şi: bolnavă critic, bolnavi critic)
crisoterapie s. f., art. crisoterapia, g.-d. crisoterapii, art.
critic3 (persoană) s. m., pl. critici
crisoterapiei
critica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. critic, 2 sg. critici, 3 critică;
crispa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă crispez, 3 se
conj. prez. 1 sg. să critic, 3 să critice
crispează; conj. prez. 1 sg. să mă crispez, 3 să se crispeze;
criticabil adj. m., pl. criticabili; f. criticabilă, pl. criticabile
imper. 2 sg. afirm. crispează-te; ger. crispându-mă
criticant (rar) adj. m., s. m., pl. criticanţi; adj. f., s. f.
crispare s. f., g.-d. art. crispării; pl. crispări
criticantă, pl. criticante
crispaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. crispaţia (desp. -ţi-a),
criticastru (livr.) s. m., art. criticastrul; pl. criticaştri, art.
g.‑d. art. crispaţiei; pl. crispaţii, art. crispaţiile (desp.
criticaştrii
-ţi‑i-)
critică s. f., g.-d. art. criticii; (observaţii) pl. critici
+crist (reprezentare a lui Isus Cristos) s. n., pl. crişti
criticism s. n.
cristal1 (mineral) s. n., pl. cristale
criticist adj. m., s. m., pl. criticişti; adj. f., s. f. criticistă,
cristal2 (sticlă) s. n., (obiecte) pl. cristaluri pl. criticiste
cristal-de-stâncă (silice) s. n. criţă1 (fam.) adv. (beat ~)
cristalin1 adj. m., pl. cristalini; f. cristalină, pl. cristaline criţă2 (reg.) s. f., g.-d. art. criţei
cristalin2 s. n., pl. cristaline +crivac1 (creiţar) (înv., reg.) s. m., pl. crivaci
cristalit s. n., pl. cristalite crivac2 (instalaţie) s. n., pl. crivace
cristaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cristalizez, 3 cristalizează; crivat (înv., reg.) s. n., pl. crivaturi
conj. prez. 1 sg. să cristalizez, 3 să cristalizeze crivăţ s. n.
cristalizare s. f., g.-d. art. cristalizării; pl. cristalizări crivină s. f., g.-d. art. crivinii; pl. crivini
cristalizaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. cristalizaţia crizantemă s. f., g.-d. art. crizantemei; pl. crizanteme
(desp. -ţi-a), g.-d. art. cristalizaţiei; pl. cristalizaţii, art. criză s. f., g.-d. art. crizei; pl. crize
cristalizaţiile (desp. -ţi-i-)
!croasant (desp. croa-) s. n., pl. croasante
cristalizor s. n., pl. cristalizoare
croat adj. m., s. m., pl. croaţi; adj. f., s. f. croată (desp.
cristalogeneză s. f., g.-d. art. cristalogenezei cro-a-), pl. croate
cristalograf (desp. -lo-graf) s. m., pl. cristalografi croată (limbă) (desp. cro-a-) s. f., g.-d. art. croatei
cristalografă (desp. -lo-gra-) s. f., g.-d. art. cristalografei; !croazea (înv.) (desp. croa-) s. f., art. croazeaua, g.-d. art.
pl. cristalografe croazelei; pl. croazele
cristalografic (desp. -lo-gra-) adj. m., pl. cristalografici; f. croazieră (desp. croa-zi-e-) s. f., g.-d. art. croazierei; pl.
cristalografică, pl. cristalografice croaziere
cristalografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. cristalografia, g.-d. crobizi s. m. pl., art. crobizii
cristalografii, art. cristalografiei crocant adj. m., pl. crocanţi; f. crocantă, pl. crocante
cristaloid1 adj. m., pl. cristaloizi; f. cristaloidă, pl. cristaloide crochet (joc cu bile în aer liber) s. n.
cristaloid2 s. m., pl. cristaloizi crochetă (preparat culinar) s. f., g.-d. art. crochetei; pl.
cristalometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. cristalometria, g.-d. crochete
cristalometrii, art. cristalometriei crochiu s. n., art. crochiul; pl. crochiuri
!cristei (reg.) s. m., pl. cristei, art. cristeii crocodil s. m., pl. crocodili
cristei-de-baltă (pasăre) s. m., pl. cristei-de-baltă, art. crocodilian (desp. -li-an) s. m., (mai frecv.) pl. crocodilieni
cristeii-de-baltă (desp. -li-eni)
cristelniţă s. f., g.-d. art. cristelniţei; pl. cristelniţe crohmală (reg.) s. f., g.-d. art. crohmalei
crohmăli 422
crohmăli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. crohmălesc, cromolitografie (desp. -to-gra-) s. f., art. cromolitografia,
3 sg. crohmăleşte, imperf. 1 crohmăleam; conj. prez. 1 sg. g.‑d. art. cromolitografiei; (reproduceri) pl.
să crohmălesc, 3 să crohmălească cromolitografii, art. cromolitografiile (desp. -fi-i-)
croi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. croiesc, 3 sg. croieşte, cromoplast (desp. -mo-plast) s. n., pl. cromoplaste
imperf. 1 croiam; conj. prez. 1 sg. să croiesc, 3 să croiască cromoproteidă (desp. -mo-pro-) s. f., g.-d. art.
croi2 s. n., pl. croiuri cromoproteidei; pl. cromoproteide
croială s. f., g.-d. art. croielii; pl. croieli cromopsie (desp. cro-mop-/crom-op-) s. f., art. cromopsia,
croit s. n. g.-d. art. cromopsiei; pl. cromopsii, art. cromopsiile (desp.
croitor (desp. cro-i-) s. m., pl. croitori -si-i-)
croitoreasă (desp. cro-i-) s. f., g.-d. art. croitoresei; pl. cromoscop (desp. -mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. cromoscoape
croitorese cromosferă (desp. -mos-fe-/-mo-sfe-) s. f., g.-d. art.
croitorie (desp. cro-i-) s. f., art. croitoria, g.-d. art. croitoriei; cromosferei
(ateliere) pl. croitorii, art. croitoriile (desp. -ri-i-) cromosferic (desp. -mos-fe-/-mo-sfe-) adj. m., pl.
crom s. n.; simb. Cr cromosferici; f. cromosferică, pl. cromosferice
croma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cromez, 3 cromează; conj. cromoterapie s. f., art. cromoterapia, g.-d. cromoterapii, art.
prez. 1 sg. să cromez, 3 să cromeze cromoterapiei
cromafin (desp. cro-ma-/crom-a-) adj. m., pl. cromafini; f. cromotipie s. f., art. cromotipia, g.-d. art. cromotipiei; pl.
cromafină, pl. cromafine cromotipii, art. cromotipiile (desp. -pi-i-)
cromaj s. n. cromotipografie (desp. -po-gra-) s. f., art. cromotipografia,
cromare s. f., g.-d. art. cromării; pl. cromări g.-d. art. cromotipografiei; pl. cromotipografii, art.
cromat1 (cromare) s. n. cromotipografiile (desp. -fi-i-)
cromat2 (sare) s. m., pl. cromaţi cromozom s. m., pl. cromozomi
cromatare s. f., g.-d. art. cromatării cronaxie (desp. cro-na-/cron-a-) s. f., art. cronaxia, g.-d.
cronaxii, art. cronaxiei
cromatic adj. m., pl. cromatici; f. cromatică, pl. cromatice
cromatică s. f., g.-d. art. cromaticii cronc1 interj.
cromatină s. f., g.-d. art. cromatinei +cronc2 (reg.) s. m., pl. cronci
cromatism s. n. croncan (reg.) s. m., pl. croncani
cromatofor s. m., pl. cromatofori +croncar (reg.) s. m., pl. croncari
cromatogen adj. m., pl. cromatogeni; f. cromatogenă, pl. croncăni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. croncăne/croncăneşte,
cromatogene 3 pl. croncăne/croncănesc, imperf. 3 sg. croncănea; conj.
prez. 3 să croncăne/să croncănească
cromatografic (desp. -to-gra-) adj. m., pl. cromatografici; f.
cromatografică, pl. cromatografice croncănire s. f., g.-d. art. croncănirii; pl. croncăniri
cromatografie (desp. -to-gra-) s. f., art. cromatografia, g.‑d. croncănit s. n.
cromatografii, art. cromatografiei croncănitor adj. m., pl. croncănitori; f. sg. şi pl.
cromatoplast (desp. -to-plast) s. n., pl. cromatoplaste croncănitoare
cromatopsie (desp. -ma-top-/-mat-op-) s. f., art. croncănitură s. f., g.-d. art. croncăniturii; pl. croncănituri
cromatopsia, g.-d. cromatopsii, art. cromatopsiei cronic adj. m., pl. cronici; f. cronică, pl. cronice
!cromic adj. m. (acid ~); f. cromică (soluţie ~), pl. cromice +cronic adv. (bolnavă cronic, bolnavi cronic)
cromit s. m., pl. cromiţi cronicar s. m., pl. cronicari
cromizare s. f., g.-d. art. cromizării; pl. cromizări +cronicară s. f., g.-d. art. cronicarei; pl. cronicare
cromleh s. n., pl. cromlehuri cronică s. f., g.-d. art. cronicii; pl. cronici
cromnichel s. n. cronicăresc adj. m., f. cronicărească; pl. m. şi f. cronicăreşti
cromoalgrafie (desp. -mo-al-) s. f., art. cromoalgrafia, g.-d. cronicitate s. f., g.-d. art. cronicităţii
cromoalgrafii, art. cromoalgrafiei +croniciza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cronicizează,
cromoblast (desp. -mo-blast) s. n., pl. cromoblaste imperf. 3 pl. se cronicizau; conj. prez. 3 să se cronicizeze;
cromocistoscopie (desp. -tos-co-/-to-sco-) s. f., art. ger. cronicizându-se
cromocistoscopia, g.-d. cromocistoscopii, art. cromocistoscopiei +cronicizare s. f., g.-d. art. cronicizării; pl. cronicizări
cromofor s. m., pl. cromofori cronofag adj. m., pl. cronofagi; f. cronofagă, pl. cronofage
cromofotografie (desp. -to-gra-) s. f., art. cromofotografia, cronofotografic (desp. -to-gra-) adj. m., pl. cronofotografici;
g.-d. cromofotografii, art. cromofotografiei f. cronofotografică, pl. cronofotografice
cromogen s. m., pl. cromogeni cronofotografie (desp. -to-gra-) s. f., art. cronofotografia;
cromolitografic (desp. -to-gra-) adj. m., pl. cromolitografici; g.-d. art. cronofotografiei; pl. cronofotografii, art.
f. cromolitografică, pl. cromolitografice cronofotografiile (desp. -fi-i-)
423 crupe
cronograf1 (cronicar) (înv.) (desp. -no-graf) s. m., pl. crov (reg.) s. n., pl. crovuri
cronografi crown (engl.) [pron. kraŭn] adj. invar. (sticlă ~)
cronograf2 (scriere; aparat) (desp. -no-graf) s. n., pl. cruce s. f., art. crucea, g.-d. art. crucii; pl. cruci
cronografe crucea-pământului (plantă) s. f. art., g.-d. art. crucii-
cronografie (desp. -no-gra-) s. f., art. cronografia; g.-d. art. pământului
cronografiei; pl. cronografii, art. cronografiile (desp. -fi-i-) crucea-voinicului (plantă) s. f. art., g.-d. art. crucii-
cronogramă (desp. -no-gra-) s. f., g.-d. art. cronogramei; voinicului
pl. cronograme crucer (înv.) s. m., pl. cruceri
cronologic adj. m., pl. cronologici; f. cronologică, pl. crucetă s. f., g.-d. art. crucetei; pl. crucete
cronologice
cruci1 (a ~) (a încrucişa) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
cronologie s. f., art. cronologia, g.-d. art. cronologiei; pl. crucesc, 3 sg. cruceşte, imperf. 1 cruceam; conj. prez. 1
cronologii, art. cronologiile (desp. -gi-i-)
sg. să crucesc, 3 să crucească
cronologist (rar) s. m., pl. cronologişti
cruci2 (a se ~) (a se mira) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1
cronometra (a ~) (desp. -me-tra) vb., ind. prez. 1 sg. sg. mă crucesc, 3 sg. se cruceşte, imperf. 1 sg. mă cruceam;
cronometrez, 3 cronometrează; conj. prez. 1 sg. să conj. prez. 1 sg. să mă crucesc, 3 să se crucească; imper. 2
cronometrez, 3 să cronometreze sg. afirm. cruceşte-te; ger. crucindu-mă
cronometraj (desp. -me-tra) s. n., pl. cronometraje cruciadă (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. cruciadei; pl. cruciade
cronometrare (desp. -me-tra) s. f., g.-d. art. cronometrării; crucial (desp. -ci-al) adj. m., pl. cruciali; f. crucială, pl.
pl. cronometrări cruciale
cronometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. cronometrici; f. cruciat (desp. -ci-at) s. m., pl. cruciaţi
cronometrică, pl. cronometrice
crucieră (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. crucierei; pl. cruciere
cronometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. cronometria, g.-d.
cruciferă adj. f. (plantă ~), s. f., pl. crucifere
cronometrii, art. cronometriei
crucifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crucific, 2 sg. crucifici, 3
cronometroare (desp. -me-troa-) s. f., g.-d. art.
crucifică; conj. prez. 1 sg. să crucific, 3 să crucifice
cronometroarei; pl. cronometroare
crucificare s. f., g.-d. art. crucificării; pl. crucificări
cronometror (desp. -me-tror) s. m., pl. cronometrori
!crucifix s. n., pl. crucifixe
cronometru (desp. -me-tru) s. n., art. cronometrul; pl.
cronometre cruciform adj. m., pl. cruciformi; f. cruciformă, pl.
cruciforme
cronoscop (desp. -nos-cop/-no-scop) s. n., pl. cronoscoape
crop (reg.) s. n. cruciş1 adj. m., pl. crucişi; f. crucişă, art. crucişa, pl. crucişe
cros s. n., pl. crosuri cruciş2 adv.
crosă (baston; cârjă; smoc de pene) s. f., g.-d. art. crosei; cruciş3 (răspântie) (înv.) s. n.
pl. crose cruciş (în ~) loc. adv.
crosing s. n., pl. crosinguri crucişător s. n., pl. crucişătoare
crosist s. m., pl. crosişti crucişătură (reg.) s. f., g.-d. art. crucişăturii; pl. crucişături
crosistă s. f., g.-d. art. crosistei; pl. crosiste cruciţă (rar) s. f., g.-d. art. cruciţei; pl. cruciţe
crosnă s. f., g.-d. art. crosnei; pl. crosne cruciuliţă s. f., g.-d. art. cruciuliţei; pl. cruciuliţe
crossbar (engl.) (desp. cross-) s. n., art. crossbarul crucnă s. f., g.-d. art. crucnei; pl. crucne
!crossing-over (engl.) [er pron. ăr] s. n., pl. crossing- crud adj. m., pl. cruzi; f. crudă, pl. crude
overuri crudiciune (reg.) s. f., g.-d. art. crudiciunii; pl. crudiciuni
crossing-shot (engl.) [sh pron. ş] s. n., pl. crossing-shoturi cruditate (însuşire) s. f., g.-d. art. crudităţii; (fructe/
croşă (muz.) s. f., art. croşa, g.-d. art. croşei; pl. croşe legume proaspete) pl. crudităţi
croşet (ornament) s. n., pl. croşete cruduţ (reg.) adj. m., pl. cruduţi; f. cruduţă, pl. cruduţe
croşeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. croşetez, 3 croşetează; crug (înv.) s. n., pl. cruguri
conj. prez. 1 sg. să croşetez, 3 să croşeteze crumpenă (reg.) s. f., g.-d. art. crumpenei; pl. crumpene
croşetare s. f., g.-d. art. croşetării; pl. croşetări crunt adj. m., pl. crunţi; f. cruntă, pl. crunte
croşetat s. n. crunta (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. crunt/cruntez,
croşetă (ac; unealtă; piesă; paranteză dreaptă) s. f., g.-d. 2 sg. crunţi/cruntezi, 3 cruntă/cruntează; conj. prez. 1 sg.
art. croşetei; pl. croşete; (semn grafic) [ ] să crunt/să cruntez, 3 să crunte/să crunteze
croşeu s. n., art. croşeul; pl. croşee crup (difterie) (înv.) s. n.
crotal1 (castanietă) s. n., pl. crotale crupadă s. f., g.-d. art. crupadei; pl. crupade
crotal2 (şarpe-cu-clopoţei) s. m., pl. crotali crupă (parte a corpului unor mamifere; formă de relief)
crotalie (desp. -li-e) s. f., art. crotalia (desp. -li-a), g.-d. art. s. f., g.-d. art. crupei; pl. crupe
crotaliei; pl. crotalii, art. crotaliile (desp. -li-i-) crupe (boabe) (reg.) s. f. pl.
crupier 424
crupier (desp. -pi-er) s. m., pl. crupieri cuarţ s. n., (sorturi) pl. cuarţuri (desp. cuar-)
crupon s. n., pl. crupoane cuarţit (desp. cuar-) s. n., pl. cuarţite
cruponare s. f., g.-d. art. cruponării; pl. cruponări cuarţos (desp. cuar-) adj. m., pl. cuarţoşi; f. cuarţoasă, pl.
crural adj. m. (muşchi ~), pl. crurali; f. crurală (arteră ~), cuarţoase
pl. crurale cuaternar1 (desp. cua-) adj. m., pl. cuaternari; f. cuaternară,
crustaceu1 adj. m. (+ s. n.: animal ~); f. pl. crustacee pl. cuaternare
crustaceu2 s. n., pl. crustacee cuaternar2 (desp. cua-) s. n.
crustă s. f., g.-d. art. crustei; pl. cruste cub1 adj. m. (centimetru ~), pl. cubi; simb. 3; (centimetru
cruşăţea s. f., art. cruşăţeaua, g.-d. art. cruşăţelei; pl. cub abr. cc, simb. c3)
cruşăţele cub2 s. n., pl. cuburi
cruşeală (reg.) s. f., g.-d. art. cruşelii; pl. cruşeli cuba (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. cubez, 3 cubează; conj.
cruşi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cruşesc, 3 sg. prez. 1 sg. să cubez, 3 să cubeze
cruşeşte, imperf. 1 cruşeam; conj. prez. 1 sg. să cruşesc, cubaj s. n., pl. cubaje
3 să cruşească +cuban (înv.) adj. m., pl. cubani; f. cubană, pl. cubane
cruşin s. m., pl. cruşini cubanez adj. m., s. m., pl. cubanezi; adj. f., s. f. cubaneză,
cruşon s. n., pl. cruşoane pl. cubaneze
cruton s. n., pl. crutoane cubatură s. f., g.-d. art. cubaturii
cruţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cruţ, 3 cruţă; conj. prez. 1 cubeb (arbust) s. m., pl. cubebi
sg. să cruţ, 3 să cruţe +cubebă (fruct) s. f., g.-d. art. cubebei; pl. cubebe
cruţare s. f., g.-d. art. cruţării cubic adj. m., pl. cubici; f. cubică, pl. cubice
cruţător (rar) adj. m., pl. cruţători; f. sg. şi pl. cruţătoare cubică s. f., g.-d. art. cubicei; pl. cubice
cruzeiro (port.) [z pron. s] (desp. -zei-) s. m., pl. cruzeiro cubicular s. m., pl. cubiculari
cruzie (înv.) s. f., art. cruzia, g.-d. art. cruziei; pl. cruzii, cubiculum s. n., pl. cubiculumuri
art. cruziile (desp. -zi-i-) cubilou s. n., art. cubiloul; pl. cubilouri
cruzime s. f., g.-d. art. cruzimii; pl. cruzimi cubism s. n.
csi (literă grecească) s. m., pl. csi; x, X cubist adj. m., s. m., pl. cubişti; adj. f., s. f. cubistă, pl.
+CT [cit. čete] s. n., pl. CT-uri [cit. četeuri] cubiste
+cteno (peşte) s. m. cubital adj. m., pl. cubitali; f. cubitală, pl. cubitale
ctitor s. m., pl. ctitori !cubitus s. n., pl. cubitusuri
ctitoră s. f., g.-d. art. ctitorei; pl. ctitore +cuc1 (fam.) adv. (singur ~)
ctitoreasă s. f., g.-d. art. ctitoresei; pl. ctitorese cuc2 s. m., voc. art. cucule; pl. cuci
ctitori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ctitoresc, 3 sg. cuc-armenesc (pupăză) s. m., pl. cuci-armeneşti
ctitoreşte, imperf. 1 ctitoream; conj. prez. 1 sg. să cucă (femela cucului; căciulă; colină; horn; măciucă)
ctitoresc, 3 să ctitorească (reg.) s. f., g.-d. art. cucii; pl. cuci
ctitoricesc (înv.) adj. m., f. ctitoricească; pl. m. şi f. cuceri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cuceresc, 3 sg.
ctitoriceşti cucereşte, imperf. 1 cuceream; conj. prez. 1 sg. să
ctitorie s. f., art. ctitoria, g.-d. art. ctitoriei; pl. ctitorii, art. cuceresc, 3 să cucerească
ctitoriile (desp. -ri-i-) cucerie (înv.) s. f., art. cuceria, g.-d. cucerii, art. cuceriei
cu prep. (Zboară ~ elicopterul. Zboară ~ frică.) cucerire s. f., g.-d. art. cuceririi; pl. cuceriri
cuaga (desp. cu-a-) s. m. cuceritor adj. m., s. m., pl. cuceritori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
cuantă (desp. cuan-) s. f., g.-d. art. cuantei; pl. cuante cuceritoare
cuantic (desp. cuan-) adj. m., pl. cuantici; f. cuantică, pl. cucernic adj. m., pl. cucernici; f. cucernică, pl. cucernice
cuantice Cucernicia Ta/Sa/Voastră loc. pr., g.-d. Cucerniciei Tale/
cuantifica (a ~) (desp. cuan-) vb., ind. prez. 1 sg. cuantific, Sale/Voastre (către/despre preoţi)
2 sg. cuantifici, 3 cuantifică; conj. prez. 1 sg. să cuantific, cucernicie s. f., art. cucernicia, g.-d. cucernicii, art.
3 să cuantifice cucerniciei
+cuantificabil (desp. cuan-) adj. m., pl. cuantificabili; f. Cucerniciile Lor (desp. -ci-i-) loc. pr. pl. (despre preoţi)
cuantificabilă, pl. cuantificabile Cucerniciile Voastre (desp. -ci-i-) loc. pr. pl. (către
cuantificare (desp. cuan-) s. f., g.-d. art. cuantificării; pl. preoţi)
cuantificări cucoană s. f., g.-d. art. cucoanei; pl. cucoane
cuantificator (desp. cuan-) s. m., pl. cuantificatori !cucon1 (fiu; prunc) (înv., reg.) s. m., pl. cuconi
cuantor (log.) (desp. cuan-) s. m., pl. cuantori cucon2 (termen de politeţe) (înv.) s. m., voc. cucoane; pl.
cuantum (desp. cuan-) s. n., art. cuantumul; pl. cuantumuri cuconi
425 culcuşi
!cuconaş (înv., pop.) s. m., pl. cuconaşi cugeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cuget, 2 sg. cugeţi, 3
cuconet (multe cucoane) (fam.) s. n., pl. cuconeturi cugetă; conj. prez. 1 sg. să cuget, 3 să cugete
cuconi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cuconesc, cugetare s. f., g.-d. art. cugetării; pl. cugetări
3 sg. cuconeşte, imperf. cuconeam; conj. prez. 1 sg. să cugetătoare s. f., g.-d. art. cugetătoarei; pl. cugetătoare
cuconesc, 3 să cuconească cugetător s. m., pl. cugetători
cuconiţă s. f., g.-d. art. cuconiţei; pl. cuconiţe cuguar (desp. -gu-ar) s. m., pl. cuguari
cucovă (lebădă) s. f., g.-d. art. cucovei; pl. cucove cuhnie (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. cuhnia (desp. -ni-a),
cucu interj. g.-d. art. cuhniei; pl. cuhnii, art. cuhniile (desp. -ni-i-)
cucui s. n., pl. cucuie +cui1 (pop., fam.) adv. (beat ~)
cucuiat (reg.) adj. m., pl. cucuiaţi; f. cucuiată, pl. cucuiate cui2 pr. v. cine
(dar: două fete cucuiete) cui3 s. n., pl. cuie (şi: tocuri cui)
cuculat adj. m., pl. cuculaţi; f. cuculată, pl. cuculate cuib s. n., pl. cuiburi
cuculă s. f., g.-d. art. cuculei; pl. cucule cuiba (a ~) vb., ind. prez. 3 cuibează, imperf. 3 pl. cuibau;
cuculeasă s. f., g.-d. art. cuculesei; pl. cuculese conj. prez. 3 să cuibeze
cuculeţ s. m., pl. cuculeţi cuibar s. n., pl. cuibare
cucură (reg.; înv.) s. f., g.-d. art. cucurei; pl. cucure cuibări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cuibăresc, 3 sg.
cucurbitacee s. f., art. cucurbitaceea, g.-d. art. cucurbitaceei; cuibăreşte, imperf. 1 cuibăream; conj. prez. 1 sg. să
(mai frecv.) pl. cucurbitacee cuibăresc, 3 să cuibărească
cucurig (etaj; mansardă; galerie; foişor; miez de nucă) s. n. cuibuleţ s. n., pl. cuibuleţe
cucuriga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cucurigă, imperf. 3 pl. cuibuşor s. n., pl. cuibuşoare
cucurigau; conj. prez. 3 să cucurige cuier s. n., pl. cuiere
cucurigat (rar) s. n. cuirasa (a ~) (desp. cu-i-) vb., ind. prez. 1 sg. cuirasez,
cucurigu1 interj. 3 cuirasează; conj. prez. 1 sg. să cuirasez, 3 să cuiraseze
+cucurigu2 (fam.) s. n. (la ~) cuirasat (desp. cu-i-) s. n., pl. cuirasate
+cucurigu-gagu interj. cuirasă (desp. cu-i-) s. f., g.-d. art. cuirasei; pl. cuirase
cucuruz1 (porumb, con de brad) (reg.) s. m., pl. cucuruzi cuirasier (desp. cu-i-, -si-er) s. m., pl. cuirasieri
cucuruz2 (porumbişte) s. n., (mai frecv.) pl. cucuruze cuişoare (condiment) (desp. cu-i-) s. n. pl.
cucuruzaştină (reg.) s. f., g.-d. art. cucuruzaştinei cuişor1 (arbust; planta ornamentală) (desp. cu-i-) s. m.,
cucuşor s. m., pl. cucuşori pl. cuişori
cucută (plantă otrăvitoare) s. f., g.-d. art. cucutei; pl. cuişor2 (cui mic; broşă; cataramă; fruct) (desp. cu-i-) s.
cucute n., pl. cuişoare
cucută-de-apă (plantă) s. f., g.-d. art. cucutei-de-apă; pl. cuişoriţă (nume de plante) (desp. cu-i-) s. f., g.-d. art.
cucute-de-apă cuişoriţei; pl. cuişoriţe
cucută-de-pădure (plantă) s. f., g.-d. art. cucutei-de- cuiuţ (reg.) s. n., pl. cuiuţe
pădure; pl. cucute-de-pădure cujbă s. f., g.-d. art. cujbei; pl. cujbe
cucuţ s. m., pl. cucuţi culac s. m., pl. culaci
cucuvea s. f., art. cucuveaua, g.-d. art. cucuvelei; pl. culant adj. m., pl. culanţi; f. culantă, pl. culante
cucuvele culată s. f., g.-d. art. culatei; pl. culate
cucuveică (reg.) s. f., g.-d. art. cucuveicii; pl. cucuveici culă s. f., g.-d. art. culei; pl. cule
cuestă (desp. cues-) s. f., g.-d. art. cuestei; pl. cueste culăcime (rar) s. f., g.-d. art. culăcimii
cufăr s. n., pl. cufere culbec (reg.) s. m., pl. culbeci
cufăraş s. n., pl. cufăraşe +culbuta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. culbutez, 3
cufunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cufund, 2 sg. cufunzi, 3 culbutează: conj. prez. 1 sg. să culbutez, 3 să culbuteze
cufundă; conj. prez. 1 sg. să cufund, 3 să cufunde culbutor s. n., pl. culbutoare
cufundac s. m., pl. cufundaci culca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. culc, 2 sg. culci, 3 culcă;
cufundar s. m., pl. cufundari conj. prez. 1 sg. să culc, 3 să culce
cufundare s. f., g.-d. art. cufundării; pl. cufundări culcare s. f., g.-d. art. culcării; pl. culcări
cufundătură s. f., g.-d. art. cufundăturii; pl. cufundături culcat s. n.
cufureală s. f., g.-d. art. cufurelii; pl. cufureli culcuş s. n., pl. culcuşuri
cufuri (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cufuresc, +culcuşi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
3 sg. cufureşte, imperf. 1 cufuream; conj. prez. 1 sg. să culcuşesc, 3 sg. se culcuşeşte, imperf. 1 sg. mă culcuşeam;
cufuresc, 3 să cufurească conj. prez. 1 sg. să mă culcuşesc, 3 să se culcuşească;
cuget s. n., pl. cugete imper. 2 sg. afirm. culcuşeşte-te; ger. culcuşindu-mă
culee 426
culee s. f., art. culeea, g.-d. art. culeei; pl. culee culpeş (înv.) adj. m., pl. culpeşi; f. culpeşă, art. culpeşa, pl.
culegar s. n., pl. culegare culpeşe
culegătoare s. f., g.-d. art. culegătoarei; pl. culegătoare cult1 adj. m., pl. culţi; f. cultă, pl. culte
culegător s. m., pl. culegători cult2 s. n., pl. culte
culegătorie s. f., art. culegătoria, g.-d. art. culegătoriei; pl. cultism s. n., (cuvinte) pl. cultisme
culegătorii, art. culegătoriile (desp. -ri-i-) cultiva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cultiv, 3 cultivă; conj.
culege (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. culeg, 3 sg. culege, prez. 1 sg. să cultiv, 3 să cultive
perf. s. 1 sg. culesei, 1 pl. culeserăm, m.m.c.p. 1 pl. cultivabil adj. m., pl. cultivabili; f. cultivabilă, pl. cultivabile
culeseserăm; conj. prez. 1 sg. să culeg, 3 să culeagă; ger. cultivare s. f., g.-d. art. cultivării; pl. cultivări
culegând; part. cules cultivatoare s. f., g.-d. art. cultivatoarei; pl. cultivatoare
culegere s. f., g.-d. art. culegerii; pl. culegeri cultivator1 (persoană) s. m., pl. cultivatori
cules s. n., pl. culesuri cultivator2 (plug) s. n., pl. cultivatoare
culeşer s. n., pl. culeşere cultural adj. m., pl. culturali; f. culturală, pl. culturale
culevrină (înv.) (desp. -le-vri-) s. f., g.-d. art. culevrinei; culturaliceşte (rar) adv.
pl. culevrine culturaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. culturalizez, 3
culi (rar) s. m., pl. culi, art. culii culturalizează; conj. prez. 1 sg. să culturalizez, 3 să
culic s. m., pl. culici culturalizeze
culinar adj. m., pl. culinari; f. culinară, pl. culinare culturalizare s. f., g.-d. art. culturalizării; pl. culturalizări
culion (înv.) (desp. -li-on) s. n., pl. culioane cultură s. f., g.-d. art. culturii; pl. culturi
culisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. culisez, 3 culisează; conj. culturism s. n.
prez. 1 sg. să culisez, 3 să culiseze +culturist s. m., pl. culturişti
!culisare s. f., g.-d. art. culisării; pl. culisări +culturistă s. f., g.-d. art. culturistei; pl. culturiste
culisă s. f., g.-d. art. culisei; pl. culise (şi: în ~) culucciu (înv.) s. m., art. culucciul; pl. culuccii, art.
culisor s. n., pl. culisoare culucciii (desp. -ci-ii)
culm1 adj. m., pl. culmi; f. culmă, pl. culme cum1 adv. (~ e posibil?)
culm2 s. n. cum2 (imediat ce; deoarece) conjcţ. (~ a aflat, a şi plecat. ~
nu s-a descoperit încă făptaşul, cercetările continuă.)
culme s. f., g.-d. art. culmii; pl. culmi
cuman adj. m., s. m., pl. cumani; adj. f., s. f. cumană, pl.
culmina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. culminez, 3 culminează;
cumane
conj. prez. 1 sg. să culminez, 3 să culmineze
cumană (limbă) s. f., g.-d. art. cumanei
culminant adj. m., pl. culminanţi; f. culminantă, pl.
culminante cumarină s. f., g.-d. art. cumarinei; pl. cumarine
culminare s. f., g.-d. art. culminării cumaş1 (om de nimic) (înv., reg.) s. m., pl. cumaşi
culminaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. culminaţia (desp. -ţi-a), !cumaş2 (ţesătură) (înv.) s. n., (bucăţi; sorturi) pl. cumaşuri
g.-d. art. culminaţiei; pl. culminaţii, art. culminaţiile cumaşă (femeie de nimic) (înv., reg.) s. f., art. cumaşa,
(desp. -ţi-i-) g.‑d. art. cumaşei; pl. cumaşe
culminăriţă (reg.) s. f., g.-d. art. culminăriţei cumătră (desp. -mă-tră) s. f., g.-d. art. cumetrei; pl. cumetre
culmiş s. n., pl. culmişuri cumătru (desp. -mă-tru) s. m., art. cumătrul, voc. cumetre;
pl. cumetri, art. cumetrii
culmiţă s. f., g.-d. art. culmiţei; pl. culmiţe
cumâs (rar) s. n.
culoar (desp. -loar) s. n., pl. culoare
cumbara (înv.) s. f., art. cumbaraua, g.-d. art. cumbaralei;
culoare s. f., g.-d. art. culorii; pl. culori
pl. cumbarale
culoglu (înv.) (desp. -lo-glu) s. m., art. culoglul; pl. culogli,
+cum că loc. conjcţ.
art. culoglii
cum (după ~) loc. conjcţ.
culot (piesă izolantă) s. n., pl. culote
cumen s. n.
culpabil adj. m., pl. culpabili; f. culpabilă, pl. culpabile
cumetrel (pop.) (desp. -me-trel) s. m., pl. cumetrei, art.
culpabilitate s. f., g.-d. art. culpabilităţii
cumetreii
culpabiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. culpabilizez, 3 cumetri (a se ~) (pop.) (desp. -me-tri) vb. refl., ind. prez.
culpabilizează; conj. prez. 1 sg. să culpabilizez, 3 să 1 sg. mă cumetresc, 3 sg. se cumetreşte, imperf. 1 sg.
culpabilizeze mă cumetream; conj. prez. 1 sg. să mă cumetresc, 3 să
culpabilizare s. f., g.-d. art. culpabilizării se cumetrească; imper. 2 sg. afirm. cumetreşte-te; ger.
culpaş (înv.) adj. m., s. m., pl. culpaşi; adj. f., s. f. culpaşă, cumetrindu-mă
art. culpaşa; pl. culpaşe cumetrie (pop.) (desp. -me-tri-) s. f., art. cumetria, g.-d.
culpă s. f., g.-d. art. culpei; pl. culpe art. cumetriei; pl. cumetrii, art. cumetriile (desp. -tri-i-)
427 cupelă
cumetriţă (pop.) (desp. -me-tri-) s. f., g.-d. art. cumetriţei; cumul s. n., pl. cumuluri
pl. cumetriţe cumula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cumulez, 3 cumulează;
cumincior adj. m., pl. cuminciori; f. cumincioară, pl. conj. prez. 1 sg. să cumulez, 3 să cumuleze
cumincioare !cumulard adj. m., s. m., pl. cumularzi; adj. f., s. f.
cumineca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cuminec, 2 sg. cumineci, cumulardă, pl. cumularde
3 cuminecă; conj. prez. 1 sg. să cuminec, 3 să cuminece cumulare s. f., g.-d. art. cumulării; pl. cumulări
cuminecare s. f., g.-d. art. cuminecării; pl. cuminecări cumulativ adj. m., pl. cumulativi; f. cumulativă, pl.
cuminecătură s. f., g.-d. art. cuminecăturii; pl. cuminecături cumulative
cuminte adj. m. şi f., pl. cuminţi cumulaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. cumulaţia (desp.
+cuminţel adj. m., pl. cuminţei; f. cuminţică, pl. cuminţele -ţi‑a), g.-d. art. cumulaţiei; pl. cumulaţii, art. cumulaţiile
cuminţenie (desp. -ni-e) s. f., art. cuminţenia (desp. -ni-a), (desp. -ţi-i-)
g.-d. cuminţenii, art. cuminţeniei !cumulonimbus s. m., pl. cumulonimbuşi
cuminţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cuminţesc, 3 sg. !cumulostratus (desp. -los-tra-/-lo-stra-) s. m., pl.
cuminţeşte, imperf. 1 cuminţeam; conj. prez. 1 sg. să cumulostratuşi
cuminţesc, 3 să cuminţească !cumulus s. m., pl. cumuluşi
cuminţie (rar) s. f., art. cuminţia, g.-d. cuminţii, art.
cumva adv.
cuminţiei
cunctator ((persoană) care amână) (livr.) (desp. cunc-ta-)
cumnat s. m., pl. cumnaţi
adj. m., s. m., pl. cunctatori
cumnată s. f., g.-d. art. cumnatei; pl. cumnate
Cunctator (om politic roman) s. propriu m.
cumnată-mea/-ta/-sa (fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. cumnată-
cuneiform (desp. -ne-i-) adj. m. (+ s. n.: semn ~); f.
mii/-tii/-sii
cuneiformă (scriere ~), pl. cuneiforme
!cumnatu-meu/-tău/-său (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. art.
cuneiformă (desp. -ne-i-) s. f., g.-d. art. cuneiformei; pl.
lui cumnatu-meu/-tău/-său
cuneiforme
+cumnatu-miu/-tu/-su (fam., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d.
art. lui cumnatu-miu/-tu/-su cunetă s. f., g.-d. art. cunetei; pl. cunete
cumnăţel (fam.) s. m., pl. cumnăţei, art. cumnăţeii cuniculicultură s. f., g.-d. art. cuniculiculturii
cumnăţică (fam.) s. f., g.-d. art. cumnăţelei; pl. cumnăţele cunoaşte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cunosc, 2 sg.
cunoşti, 3 sg. cunoaşte, imperf. 1 cunoşteam, perf. s. 1
cumnăţie (rar) s. f., art. cumnăţia, g.-d. cumnăţii, art.
cumnăţiei sg. cunoscui, m.m.c.p. 1 pl. cunoscuserăm; conj. prez. 1
sg. să cunosc, 3 să cunoască; imper. 2 sg. afirm. cunoaşte
+cum-necum/cum, necum (de bine, de rău) loc. adv.
(mai ales la refl.: cunoaşte-te); ger. cunoscând; part.
(Până la urmă s-a descurcat ~.)
cunoscut
cumpănă s. f., g.-d. art. cumpenei; pl. cumpene
cunoaştere s. f., g.-d. art. cunoaşterii; pl. cunoaşteri
cumpăneală s. f., g.-d. art. cumpănelii; pl. cumpăneli
cunoscător adj. m., s. m., pl. cunoscători; adj. f., s. f. sg. şi
cumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cumpănesc, 3 sg.
pl. cunoscătoare
cumpăneşte, imperf. 1 cumpăneam; conj. prez. 1 sg. să
cumpănesc, 3 să cumpănească cunoscut adj. m., s. m., pl. cunoscuţi; adj. f., s. f. cunoscută,
pl. cunoscute
cumpănire s. f., g.-d. art. cumpănirii; pl. cumpăniri
cunoştinţă s. f., g.-d. art. cunoştinţei; pl. cunoştinţe
cumpăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cumpăr, 2 sg. cumperi, 3
cumpără; conj. prez. 1 sg. să cumpăr, 3 să cumpere cununa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cunun, 3 cunună; conj.
cumpărare s. f., g.-d. art. cumpărării prez. 1 sg. să cunun, 3 să cunune
cumpărătoare s. f., g.-d. art. cumpărătoarei; pl. cunună s. f., g.-d. art. cununii; pl. cununi
cumpărătoare cununie s. f., art. cununia, g.-d. art. cununiei; pl. cununii,
cumpărător s. m., pl. cumpărători art. cununiile (desp. -ni-i-)
cumpărătură s. f., g.-d. art. cumpărăturii; pl. cumpărături cununiţă s. f., g.-d. art. cununiţei; pl. cununiţe
cumpăt s. n. cupaj s. n., pl. cupaje
cumpăta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. cumpătez, 3 +cupaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cupajez, 3 cupajează;
cumpătează; conj. prez. 1 sg. să cumpătez, 3 să cumpăteze conj. prez. 1 să cupajez, 3 să cupajeze
cumpătare s. f., g.-d. art. cumpătării cupajare s. f., g.-d. art. cupajării; pl. cupajări
cumplit adj. m., pl. cumpliţi; f. cumplită, pl. cumplite cupar (înv., reg.) s. m., pl. cupari
cumsecade adj. invar. (oameni ~) cupa-vacii (plantă) s. f. art., g.-d. art. cupei-vacii
+cum se cade adv. + vb. (a se purta aşa ~) cupă s. f., g.-d. art. cupei; pl. cupe
cumsecădenie (desp. -ni-e) s. f., art. cumsecădenia (desp. cupelaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. cupelaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
-ni-a), g.-d. cumsecădenii, art. cumsecădeniei cupelaţii, art. cupelaţiei
+cum şi loc. conjcţ. cupelă s. f., g.-d. art. cupelei; pl. cupele
cuperos 428
cuperos adj. m., s. m., pl. cuperoşi; adj. f., s. f. cuperoasă, cuptorar s. m., pl. cuptorari
pl. cuperoase cuptoraş s. n., pl. cuptoraşe
cuperoză s. f., g.-d. art. cuperozei; pl. cuperoze cupulă s. f., g.-d. art. cupulei; pl. cupule
cupeţ (înv., reg.) s. m., pl. cupeţi cupuliferă s. f., g.-d. art. cupuliferei; pl. cupulifere
cupeu (compartiment; trăsură) (înv.) s. n., art. cupeul; pl. cupură [pron. după fr. kupüră] s. f., g.-d. art. cupurii
cupeuri [pron. kupüriĭ]; pl. cupuri [pron. kupüri]
cupid adj. m., pl. cupizi; f. cupidă, pl. cupide cur (pop.) s. n., pl. cururi
cupiditate s. f., g.-d. art. cupidităţii cura1 (a ~) (a curăţa) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. curez/cur, 3
+cupidon (tânăr frumos) s. m., pl. cupidoni curează/cură; conj. prez. 1 sg. să curez/să cur, 3 să cureze/
+Cupidon (zeul iubirii la romani) s. propriu m. să cure
cupit (reg.) adj. m., pl. cupiţi; f. cupită, pl. cupite cura2 (a ~) (a trata un bolnav) (rar) vb., ind. prez. 1 sg.
cupiu (rar) s. n., art. cupiul; pl. cupiuri curez, 3 curează; conj. prez. 1 sg. să curez, 3 să cureze
cupla (a ~) (desp. cu-pla) vb., ind. prez. 1 sg. cuplez, 3 curaçao (lichior) (port.) [ç pron. s] s. n., art. curaçaoul
cuplează; conj. prez. 1 sg. să cuplez, 3 să cupleze Curaçao (insulă) (port.) [ç pron. s] s. propriu n.
cuplaj (desp. cu-plaj) s. n., pl. cuplaje curaj s. n.
cuplare (desp. cu-pla-) s. f., g.-d. art. cuplării; pl. cuplări curajos adj. m., pl. curajoşi; f. curajoasă, pl. curajoase
cuplă (desp. cu-plă) s. f., g.-d. art. cuplei; pl. cuple curama (înv.) s. f., art. curamaua
cuplet (desp. cu-plet) s. n., pl. cuplete curant adj. m. (medic ~), pl. curanţi; f. curantă (doctoriţă
cupletist cu-ple-) s. m., pl. cupletişti ~), pl. curante
cupletistă (desp. cu-ple-) s. f., g.-d. art. cupletistei; pl. curantă s. f., g.-d. art. curantei; pl. curante
cupletiste curara s. f., g.-d. art. curarei
cuplu (desp. cu-plu) s. n., art. cuplul; pl. cupluri curarisi (a ~) (a trata) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi
cupolă s. f., g.-d. art. cupolei; pl. cupole 3 pl. curarisesc, 3 sg. curariseşte, imperf. 1 curariseam;
conj. prez. 1 sg. să curarisesc, 3 să curarisească
cupon s. n., pl. cupoane
curarisire (tratare) (înv., fam.) s. f., g.-d. art. curarisirii;
cupra (a ~) (desp. cu-pra) vb., ind. prez. 1 sg. cuprez, 3
pl. curarisiri
cuprează; conj. prez. 1 sg. să cuprez, 3 să cupreze
+curariza (a ~) (a administra curara) (rar) vb., ind.
cuprare (desp. cu-pra-) s. f., g.-d. art. cuprării; pl. cuprări
prez. 1 sg. curarizez, 3 curarizează; conj. prez. 1 sg. să
cupresacee (desp. cu-pre-) s. f., art. cupresaceea, g.-d. art.
curarizez, 3 să curarizeze
cupresaceei; (mai frecv.) pl. cupresacee
curarizare (administrare de curara) s. f., g.-d. art.
cupric (privitor la cupru) (desp. cu-pric) adj. m. (compus
curarizării
~), pl. cuprici; f. cuprică (soluţie ~), pl. cuprice
curat1 adj. m., pl. curaţi; f. curată, pl. curate
cuprifer (care conţine cupru) (desp. cu-pri-) adj. m., pl.
+curat2 s. n. (a face ~)
cupriferi; f. cupriferă, pl. cuprifere
curatelă s. f., g.-d. art. curatelei; pl. curatele
cuprinde (a ~) (desp. cu-prin-) vb., ind. prez. 1 sg.
şi 3 pl. cuprind, 2 sg. cuprinzi, 3 sg. cuprinde, perf. curativ adj. m., pl. curativi; f. curativă, pl. curative
s. 1 sg. cuprinsei, 1 pl. cuprinserăm, m.m.c.p. pl. 1 curator s. m., pl. curatori
cuprinseserăm, conj. prez. 1 sg. să cuprind, 3 să cuprindă; +curatoriat (livr.) (desp. -ri-at) s. n., pl. curatoriate
ger. cuprinzând; part. cuprins cură s. f., g.-d. art. curei; pl. cure
cuprindere (desp. cu-prin-) s. f., g.-d. art. cuprinderii; pl. curătură s. f., g.-d. art. curăturii; pl. curături
cuprinderi curăţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. curăţ, 2 sg. cureţi, 3 curăţă;
cuprins (desp. cu-prins) s. n., pl. cuprinsuri conj. prez. 1 sg. să curăţ, 3 să cureţe
cuprinzător (desp. cu-prin-) adj. m., pl. cuprinzători; f. sg. curăţare s. f., g.-d. art. curăţării; pl. curăţări
şi pl. cuprinzătoare curăţat s. n.
cuprism (desp. cu-prism) s. n. curăţătorie s. f., art. curăţătoria, g.-d. art. curăţătoriei; pl.
cuprit (desp. cu-prit) s. m. curăţătorii, art. curăţătoriile (desp. -ri-i-)
cupronichel (desp. cu-pro-) s. n. !curăţel adj. m., pl. curăţei; f. curăţică, pl. curăţele
cupros (cu cupru monovalent) (desp. cu-pros) adj. curăţenie (desp. -ni-e) s. f., art. curăţenia (desp. -ni-a),
m. (catalizator ~), pl. cuproşi; f. cuproasă (sare ~), pl. g.-d. art. curăţeniei; pl. curăţenii, art. curăţeniile (desp.
cuproase -ni-i-)
cuproxid (desp. cu-pro-) s. m., pl. cuproxizi curăţie (înv.) s. f., art. curăţia, g.-d. curăţii, art. curăţiei
cupru (desp. cu-pru) s. n., art. cuprul; simb. Cu curăţitoare (aparat) s. f., g.-d. art. curăţitorii; pl. curăţitori
cuptor1 (construcţie) s. n., pl. cuptoare curăţitor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. curăţitori; f. sg. şi
+cuptor2 (iulie) (pop.) s. m., g.-d. art. lui cuptor (luna ~ ) pl. curăţitoare
429 cursoare
curăţitor2 (aparat) s. n., pl. curăţitoare Curie (fizicieni francezi) [pron. küri] s. propriu
curând adv. curiepunctură [curie pron. fr. küri] (desp. -rie-punc-tu-) s.
!curând (de/în ~) loc. adv. f., g.-d. art. curiepuncturii; pl. curiepuncturi
curb adj. m., pl. curbi; f. curbă, pl. curbe curier1 (persoană) (desp. -ri-er) s. m., pl. curieri
curba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. curbez, 3 curbează; conj. curier2 (poştă; publicaţie; rubrică) (desp. -ri-er) s. n.,
prez. 1 sg. să curbez, 3 să curbeze (publicaţii; rubrici) pl. curiere
curbare s. f., g.-d. art. curbării; pl. curbări curieră (persoană) (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. curierei; pl.
curbatură s. f., g.-d. art. curbaturii; pl. curbaturi curiere
curbă s. f., g.-d. art. curbei; pl. curbe +curierat s. n.
curbetă s. f., g.-d. art. curbetei; pl. curbete !curieterapie [curie pron. fr. küri] (desp. -rie-) s. f., art.
curieterapia, g.-d. art. curieterapiei; pl. curieterapii, art.
curbiliniu [niu pron. nĭu] adj. m., f. curbilinie (desp.
curieterapiile (desp. -pi-i-)
-ni‑e); pl. m. şi f. curbilinii
curion (desp. -ri-on) s. m., pl. curioni
curbimetru (desp. -me-tru) s. n., art. curbimetrul; pl.
curbimetre curios (desp. -ri-os) adj. m., pl. curioşi; f. curioasă, pl.
curioase
curbură s. f., g.-d. art. curburii; pl. curburi
curiozitate (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. curiozităţii; (rarităţi,
curcan s. m., pl. curcani
ciudăţenii) pl. curiozităţi
curcă s. f., g.-d. art. curcii; pl. curci
curiu [riu pron. rĭu] s. n., art. curiul; simb. Cm
curcănaş s. m., pl. curcănaşi
curling (engl.) [pron. kărling] s. n.
curcănie (fam.) s. f., art. curcănia, g.-d. art. curcăniei; pl.
curm (reg.) s. n., pl. curmuri
curcănii, art. curcăniile (desp. -ni-i-)
curma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. curm, 3 curmă; conj. prez.
curcioaică (rar) (desp. -cioai-) s. f., g.-d. art. curcioaicei; 1 sg. să curm, 3 să curme
pl. curcioaice
curmal s. m., pl. curmali
curcubetă (reg.) s. f., g.-d. art. curcubetei; pl. curcubete
curmală s. f., g.-d. art. curmalei; pl. curmale
curcubeu s. n., art. curcubeul; pl. curcubeie
curmare s. f., g.-d. art. curmării; pl. curmări
+curcuma s. f., g.-d. art. curcumei
curmătură s. f., g.-d. art. curmăturii; pl. curmături
curea s. f., art. cureaua, g.-d. art. curelei; pl. curele
curmei (reg.) s. n., pl. curmeie
curechi (reg.) s. m., pl. curechi
curmeziş adv.
!curechi-de-munte (plantă erbacee) s. m., pl. curechi-de-
+curmeziş (în ~) loc. adv.
munte
curopalat s. m., pl. curopalaţi
curelar s. m., pl. curelari
curpen s. m., pl. curpeni
curelărie s. f., art. curelăria, g.-d. art. curelăriei; (ateliere)
curpeniş (pop.) s. n., pl. curpenişuri
pl. curelării, art. curelăriile (desp. -ri-i-)
curricular adj. m., pl. curriculari; f. curriculară, pl.
cureluşă s. f., art. cureluşa, g.-d. art. cureluşei; pl. cureluşe
curriculare
curent1 adj. m., pl. curenţi; f. curentă, pl. curente; număr
!curriculum (lat.) s. n., pl. curricula
curent abr. nr. crt.
curriculum vitae (lat.) [ae pron. rom. e] (desp. -tae) s. n.;
curent2 (de aer, electric, marin etc.) s. m., pl. curenţi
abr. CV [cit. engl. sivi]
curent3 (tendinţă, mişcare artistică, de idei) s. n., pl.
!curry (engl.) [pron. rom. kări] s. n., art. curryul [pron.
curente
kăriul]
curenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. curentez, 3 curentează;
curs (curgere; mers; expunere) s. n., pl. cursuri
conj. prez. 1 sg. să curentez, 3 să curenteze
cursant s. m., pl. cursanţi
curgător adj. m., pl. curgători; f. sg. şi pl. curgătoare
cursantă s. f., g.-d. art. cursantei; pl. cursante
curge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. curge, 3 pl. curg, perf. s.
3 sg. curse, m.m.c.p. 3 sg. cursese, 3 pl. curseseră; conj. cursă (distanţă, drum, întrecere; capcană; pastilă
prez. 3 să curgă; ger. curgând; part. curs aromatică) s. f., g.-d. art. cursei; pl. curse
curgere s. f., g.-d. art. curgerii; pl. curgeri cursier (cal de curse) (desp. -si-er) s. m., pl. cursieri
curial (desp. -ri-al) adj. m., pl. curiali; f. curială, pl. curiale +cursieră (bicicletă) (desp. -si-e-) s. f., g.-d. art. cursierei;
pl. cursiere
curiat (desp. -ri-at) adj. m., pl. curiaţi; f. curiată, pl. curiate
cursist s. m., pl. cursişti
curie1 (administraţia pontificală, diviziune tribală)
cursistă s. f., g.-d. art. cursistă; pl. cursiste
(desp. -ri-e) s. f., art. curia (desp. -ri-a), g.-d. art. curiei;
pl. curii, art. curiile (desp. -ri-i-) (dar: Curia Papală s. cursiv adj. m., pl. cursivi; f. cursivă, pl. cursive
propriu f. art.) cursivă (literă) s. f., g.-d. art. cursivei; pl. cursive
curie2 (unitate de măsură) [pron. fr. küri] (desp. -rie) s. cursivitate s. f., g.-d. art. cursivităţii
m., pl. curie; simb. Ci cursoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. cursorii; pl. cursori
cursor 430
cursor s. n., pl. cursoare cuscru s. m., art. cuscrul; pl. cuscri, art. cuscrii
curta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. curtez, 3 curtează; conj. +cuscus (preparat culinar) s. n.
prez. 1 sg. să curtez, 3 să curteze cuscută (plantă parazită) s. f., g.-d. art. cuscutei; pl.
curtaj s. n., pl. curtaje cuscute
curte s. f., g.-d. art. curţii; pl. curţi (dar: Curtea custode s. m., art. custodele; pl. custozi (dar: Custodele
Constituţională, Curtea de Conturi, Înalta Curte de Coroanei Române s. propriu m. art.)
Casaţie şi Justiţie s. proprii f. art.) custodie s. f., art. custodia, g.-d. art. custodiei; pl. custodii,
curtean s. m., pl. curteni art. custodiile (desp. -di-i-)
curteană s. f., g.-d. art. curtenei; pl. curtene custură s. f., g.-d. art. custurii; pl. custuri
curteancă s. f., g.-d. art. curtencei; pl. curtence cusur s. n., pl. cusururi
curtenesc adj. m., f. curtenească; pl. m. şi f. curteneşti cusurgioaică (desp. -gioai-) s. f., g.-d. art. cusurgioaicei; pl.
curteni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. curtenesc, cusurgioaice
3 sg. curteneşte, imperf. 1 curteneam; conj. prez. 1 sg. să cusurgiu s. m., art. cusurgiul; pl. cusurgii, art. cusurgiii
curtenesc, 3 să curtenească
(desp. -gi-ii)
curtenie s. f., art. curtenia, g.-d. curtenii, art. curteniei
cusut s. n.
curtenitor adj. m., pl. curtenitori; f. sg. şi pl. curtenitoare
cuşac s. n., pl. cuşacuri
curtezan (înv., fam.) s. m., pl. curtezani
cuşcaie (reg.) s. f., art. cuşcaia, g.-d. art. cuşcăii; pl. cuşcăi
curtezană (înv.) s. f., g.-d. art. curtezanei; pl. curtezane
cuşcă s. f., g.-d. art. cuştii; pl. cuşti
curticică s. f., g.-d. art. curticelei; pl. curticele
cuşchebap (înv.) s. n., pl. cuşchebapuri
curtier (înv.) (desp. -ti-er) s. m., pl. curtieri
cuşcuş (tip de paste făinoase) s. n.
curtină s. f., g.-d. art. curtinei; pl. curtine
cuşer adj. invar. (produse ~)
curtoazie (desp. -toa-) s. f., art. curtoazia, g.-d. art.
curtoaziei; pl. curtoazii, art. curtoaziile (desp. -zi-i-) cuşetă s. f., g.-d. art. cuşetei; pl. cuşete
curul adj. m., pl. curuli; f. curulă, pl. curule cuşmă (reg.) s. f., g.-d. art. cuşmei; pl. cuşme
!curuţ s. m., pl. curuţi cuşniţă (reg.) s. f., g.-d. art. cuşniţei; pl. cuşniţe
!curvar (pop.) adj. m., s. m., pl. curvari cuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cutez, 3 cutează; conj. prez.
curvă (pop.) s. f., g.-d. art. curvei; pl. curve 1 sg. să cutez, 3 să cuteze
+curvăsăreală (pop.) s. f., g.-d. art. curvăsărelii cutanat adj. m., pl. cutanaţi; f. cutanată, pl. cutanate
curvăsări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cutaneu adj. m., pl. cutanei; f. sg. şi pl. cutanee
curvăsăresc, 3 sg. curvăsăreşte, imperf. 1 curvăsăream; cutare1 adj. pr. m., g.-d. cutărui; f. cutare, g.-d. cutărei; pl.
conj. 1 sg. să curvăsăresc, 3 să curvăsărească m. şi f. cutare, g.-d. cutăror (cutare persoană)
curvăsărie (pop.) s. f., g.-d. art. curvăsăriei; pl. curvăsării, cutare2 (încreţire) s. f., g.-d. art. cutării; pl. cutări
art. curvăsăriile (desp. -ri-i-) cutare3 (persoană fictivă) s. m., g.-d. art. lui cutare
curvăsărit (pop.) s. n. cutare4 pr. m., g.-d. cutăruia; f. cutare, g.-d. cutăreia; pl. m.
curvi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. curvesc, 3 şi f. cutare, g.-d. cutărora
curveşte, imperf. 1 curveam; conj. prez. 1 sg. să curvesc, cută s. f., g.-d. art. cutei; pl. cute
3 să curvească Cutărescu (nume de familie imaginar) s. propriu
curvie (înv., pop.) s. f., art. curvia, g.-d. art. curviei; pl.
!cutărică (fam.) pron./s. m., g.-d. art. lui cutărică
curvii, art. curviile (desp. -vi-i-)
!cutăriţă (rar) pron./s. m., g.-d. art. lui cutăriţă
+curviştină (pop.) s. f., g.-d. art. curviştinei; pl. curviştine
cute s. f., g.-d. art. cutei; pl. cute
curvit (pop.) s. n.
cuter (ambarcaţiune) s. n., pl. cutere
+cusător adj. m., s. m., pl. cusători; adj. f., s. f., pl. cusătoare
cuterizare s. f., g.-d. art. cuterizării
cusătoreasă s. f., g.-d. art. cusătoresei; pl. cusătorese
cuteza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cutez, 3 cutează; conj.
cusătorie s. f., art. cusătoria, g.-d. art. cusătoriei; (ateliere)
pl. cusătorii, art. cusătoriile (desp. -ri-i-) prez. 1 sg. să cutez, 3 să cuteze
cusătură s. f., g.-d. art. cusăturii; pl. cusături cutezanţă s. f., g.-d. art. cutezanţei; pl. cutezanţe
cuscră s. f., g.-d. art. cuscrei; pl. cuscre cutezare s. f., g.-d. art. cutezării
cuscrenie (rar) (desp. -ni-e) s. f., art. cuscrenia (desp. cutezător adj. m., s. m., pl. cutezători; adj. f., s. f. sg. şi pl.
-ni-a), g.-d. art. cuscreniei; pl. cuscrenii, art. cuscreniile cutezătoare
(desp. -ni-i-) cuticulă s. f., g.-d. art. cuticulei; pl. cuticule
cuscrie s. f., art. cuscria, g.-d. art. cuscriei; pl. cuscrii, art. cutie s. f., art. cutia, g.-d. art. cutiei; pl. cutii, art. cutiile
cuscriile (desp. -cri-i-) (desp. -ti-i-)
cuscrişor s. m., pl. cuscrişori cutioară (desp. -ti-oa-) s. f., g.-d. art. cutioarei; pl. cutioare
431 cvadrilion
cutireacţie (desp. -re-ac-ţi-e) s. f., art. cutireacţia (desp. -ţi- cuveni1 (a i se ~) (a-i reveni ceva cuiva) vb. refl., ind.
a), g.-d. art. cutireacţiei; pl. cutireacţii, art. cutireacţiile prez. 3 sg. (mi etc.) se cuvine, 3 pl. mi se cuvin, imperf.
(desp. -ţi-i-) 3 sg. mi se cuvenea; conj. prez. 3 să mi se cuvină; ger.
cutiuţă (desp. -ti-u-) s. f., g.-d. art. cutiuţei; pl. cutiuţe cuvenindu-mi-se
cutnie (înv.) s. f., art. cutnia, g.-d. art. cutniei; pl. cutnii, +cuveni2 (a se ~) (a se cădea) vb. refl., ind. prez. 3 sg.
art. cutniile (desp. -ni-i-) se cuvine, imperf. 3 sg. se cuvenea; conj. prez. 3 să se
cutră (desp. cu-tră) s. f., g.-d. art. cutrei; pl. cutre cuvină; ger. cuvenindu-se
cutreier (rar) (desp. cu-tre-) s. n. cuvertă (email) s. f., g.-d. art. cuvertei; pl. cuverte
cutreiera (a ~) (desp. cu-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. cutreier, cuvertură s. f., g.-d. art. cuverturii; pl. cuverturi
3 cutreieră; conj. prez. 1 sg. să cutreier, 3 să cutreiere cuvetă (depresiune, sinclinal) s. f., g.-d. art. cuvetei; pl.
cuvete
cutreierat (desp. cu-tre-) s. n.
cuviincios (desp. -vi-in-cios) adj. m., pl. cuviincioşi; f.
cutremur (desp. cu-tre-) s. n., pl. cutremure
cuviincioasă, pl. cuviincioase
cutremura (a ~) (desp. cu-tre-) vb., ind. prez. 1 sg.
cuviinţă (desp. -vi-in-ţă) s. f., g.-d. art. cuviinţei; pl.
cutremur, 3 cutremură; ind. prez. 1 sg. să cutremur, 3
cuviinţe
să cutremure
cuvinţel s. n., pl. cuvinţele
cutremurare (desp. cu-tre-) s. f., g.-d. art. cutremurării; pl.
cutremurări cuvios (desp. -vi-os) adj. m., pl. cuvioşi; f. cuvioasă, pl.
cuvioase
cutremurător (desp. cu-tre-) adj. m, pl. cutremurători; f.
sg. şi pl. cutremurătoare !Cuvioşia Ta/Sa/Voastră (desp. -vi-o-) loc. pr., g.-d.
Cuvioşiei Tale/Sale/Voastre (către un arhimandrit,
cutter (cuţit) (engl.) [pron. katăr] s. n., pl. cuttere [pron.
egumen, ieromonah, (proto)singhel, stareţ)
katăre]
cuvioşie (desp. -vi-o-) s. f., art. cuvioşia, g.-d. art. cuvioşiei;
cutumă s. f., g.-d. art. cutumei; pl. cutume
pl. cuvioşii, art. cuvioşiile (desp. -şi-i-)
cutumiar (desp. -mi-ar) adj. m., pl. cutumiari; f. cutumiară,
Cuvioşiile Lor (desp. -vi-o-şi-i-) loc. pr. pl. (despre
pl. cutumiare
arhimandriţi, egumeni, ieromonahi, (proto)
cuţit s. n., pl. cuţite singheli, stareţi)
cuţitar s. m., pl. cuţitari Cuvioşiile Voastre (desp. -vi-o-şi-i-) loc. pr. pl.
cuţitaş s. n., pl. cuţitaşe (către arhimandriţi, egumeni, ieromonahi, (proto)
cuţitărie s. f., art. cuţităria, g.-d. art. cuţităriei; pl. cuţitării, singheli, stareţi)
art. cuţităriile (desp. -ri-i-) cuzinet s. m., pl. cuzineţi
cuţit-de-mare (lamelibranhiat) s. m. cuzism s. n.
cuţitoaie s. f., art. cuţitoaia, g.-d. art. cuţitoaiei; pl. cuţitoaie CV [cit. engl. sivi] s. n., pl. CV-uri [cit. siviuri]
cuţovlah (desp. -ţo-vlah) s. m., pl. cuţovlahi cvadragenar (desp. cva-dra-) adj. m., s. m., pl.
cuţovlahă (desp. -ţo-vla-) s. f., g.-d. art. cuţovlahei; pl. cvadragenari; adj. f., s. f. cvadragenară, pl. cvadragenare
cuţovlahe cvadrant (instrument muzical, parte din circumferinţă,
cuţu1/cuţu-cuţu interj. instrument, monedă) (desp. cva-drant) s. m., pl.
!cuţu2 (fam.) s. m., g.-d. art. lui cuţu cvadranţi
!cuţulache (fam.) s. m., g.-d. art. lui cuţulache cvadrat1 (pătrat) (înv.) (desp. cva-drat) s. n., pl. cvadrate
cuţulan (rar) s. m. cvadrat2 (unitate tipografică) (desp. cva-drat) s. m., pl.
cvadraţi
cuvă s. f., g.-d. art. cuvei; pl. cuve
cvadratură (desp. cva-dra-) s. f., g.-d. art. cvadraturii
cuvânt s. n., pl. cuvinte
cvadricolor (desp. cva-dri-) adj. m., pl. cvadricolori; f.
cuvânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cuvântez, 3 cuvântează;
cvadricoloră, pl. cvadricolore
conj. prez. 1 sg. să cuvântez, 3 să cuvânteze
cvadrienal (desp. cva-dri-e-) adj. m., pl. cvadrienali; f.
cuvântare s. f., g.-d. art. cuvântării; pl. cuvântări
cvadrienală, pl. cvadrienale
cuvântăreţ (înv.) adj. m., pl. cuvântăreţi; f. cuvântăreaţă,
cvadrică (mat.) (desp. cva-dri-) s. f.
pl. cuvântăreţe
cvadrigă (car) (desp. cva-dri-) s. f., g.-d. art. cvadrigei; pl.
cuvântător adj. m., s. m., pl. cuvântători; adj. f., s. f. sg. şi cvadrige
pl. cuvântătoare
cvadrigemeni (desp. cva-dri-) adj. m. pl., s. m. pl.; adj. f.
cuvânt-cheie s. n., pl. cuvinte-cheie pl., s. f. pl. cvadrigemene
cuvânt-înainte s. n., pl. cuvinte-înainte cvadrilateral (desp. cva-dri-) adj. m., pl. cvadrilaterali; f.
cuvânt-matcă s. n., pl. cuvinte-matcă cvadrilaterală, pl. cvadrilaterale
cuvânt-titlu s. n., pl. cuvinte-titlu cvadrilaterală (desp. cva-dri-) s. f., g.-d. art. cvadrilateralei;
cuvânt-vedetă s. n., pl. cuvinte-vedetă pl. cvadrilaterale
cuvelaj s. n. cvadrilion (desp. cva-dri-li-on) s. n., pl. cvadrilioane
cvadrimotor1 432
cvadrimotor1 (desp. cva-dri-) adj. m., pl. cvadrimotori; f. cvas s. n., pl. cvasuri
sg. şi pl. cvadrimotoare +cvasinormal [s pron. z] adj. m., pl. cvasinormali; f.
cvadrimotor2 (desp. cva-dri-) s. n., pl. cvadrimotoare cvasinormală, pl. cvasinormale
cvadripartit (desp. cva-dri-) adj. m. (+ s. n.: acord ~); f. cvasitotalitate [s pron. z] s. f., g.-d. art. cvasitotalităţii
cvadripartită (conferinţă ~), pl. cvadripartite cvasiunanim [s pron. z] (desp. -si-u-) adj. m., pl.
!cvadripetal (desp. cva-dri-) adj. m. (+ s. n. caracter ~); f. cvasiunanimi; f. cvasiunanimă, pl. cvasiunanime
cvadripetală (floare ~), pl. cvadripetale cvasiunanimitate [s pron. z] (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art.
cvadripol (desp. cva-dri-) s. n., pl. cvadripoluri cvasiunanimităţii
cvadriremă (desp. cva-dri-) s. f., g.-d. art. cvadriremei; pl. cver s. n.
cvadrireme
cvintadecimă (interval muzical) s. f., g.-d. art.
cvadruman (desp. cva-dru-) adj. m., pl. cvadrumani; adj. cvintadecimei; pl. cvintadecime
f., s. f. (maimuţă) cvadrumană, pl. cvadrumane
cvintă (interval muzical) s. f., g.-d. art. cvintei; pl. cvinte
cvadrupla (a ~) (desp. cva-dru-pla) vb., ind. prez. 1 sg.
cvintet (formaţie de cinci) s. n., pl. cvintete
cvadruplez, 3 cvadruplează; conj. prez. 1 sg. să cvadruplez,
3 să cvadrupleze cvintilion (desp. -li-on) s. n., pl. cvintilioane
cvadruplet (desp. cva-dru-plet) s. m., pl. cvadrupleţi cvintolet s. n., pl. cvintolete
cvadrupli (desp. cva-dru-pli) s. m. pl., art. cvadruplii cvintupli (desp. -tu-pli) s. m. pl., art. cvintuplii
cvadruplu (desp. cva-dru-plu) adj. m., pl. cvadrupli; f. cvintuplu (desp. -tu-plu) adj. m., pl. cvintupli; f. cvintuplă,
cvadruplă, pl. cvadruple pl. cvintuple
cvartadecimă (interval muzical) s. f., g.-d. art. cvorum s. n., pl. cvorumuri
cvartadecimei; pl. cvartadecime !cybercafé [cyber pron. engl. saĭbăr] s. n., pl. cybercaféuri
cvartal (înv., reg.) s. n., pl. cvartale cyberspaţiu [cyber pron. engl. saĭbăr] (desp. -ţi-u) s. n.,
cvartă s. f., g.-d. art. cvartei; pl. cvarte pl. cyberspaţii
cvartet s. n., pl. cvartete cyborg (engl.) [pron. saĭborg] s. m., pl. cyborgi [pron.
cvartir s. n., pl. cvartiruri saĭborğ]
Dd
d1 (literă; sunet) [cit. de/dî] s. m./s. n., pl. m. d/n. d-uri dactil s. m., pl. dactili
!d2 (sunet) [cit. dî] s. m./s. n., pl. m. d/n. d-uri +dactila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dactilez, 3 dactilează;
da1 adv. (şi: da-da(-da)) conj. prez. 1 sg. să dactilez, 3 să dactileze
da2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dau, 2 sg. dai, 3 sg. dă, +dactilem s. n., pl. dactileme
1 pl. dăm, 2 pl. daţi, imperf. 1 dădeam, perf. s. 1 sg. dădui, dactilic adj. m., pl. dactilici; f. dactilică, pl. dactilice
1 pl. dădurăm, m.m.c.p. 1 sg. dădusem, 1 pl. dăduserăm; dactiliotecă (rar) (desp. -li-o-) s. f., g.-d. art. dactiliotecii;
conj. prez. 1 să dau, 3 să dea; cond. prez. 3 ar da/(în pl. dactilioteci
imprecaţii) dar-ar; imper. 2 sg. afirm. dă dactilofazie s. f., art. dactilofazia, g.-d. dactilofazii, art.
dabilă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. dabilei; pl. dabile dactilofaziei
!dac adj. m., s. m., pl. daci; adj. f. dacă, pl. dace dactilograf (desp. -lo-graf) s. m., pl. dactilografi
dacă1 conjcţ. dactilografă (desp. -lo-gra-) s. f., g.-d. art. dactilografei; pl.
dacă2 (limbă) s. f., g.-d. art. dacei dactilografe
daciadă (înv.) (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. daciadei; pl. dactilografia (a ~) (desp. -lo-gra-fi-a) vb., ind. prez. 1
daciade sg. dactilografiez (desp. -fi-ez), 3 dactilografiază, 1 pl.
dacian1 (desp. -ci-an) adj. m., pl. dacieni (desp. -ci-eni); f. dactilografiem; conj. prez. 1 sg. să dactilografiez, 3 să
daciană, pl. daciene dactilografieze; ger. dactilografiind (desp. -fi-ind)
dacian2 (desp. -ci-an) s. n. dactilografiat (desp. -lo-gra-fi-at) s. n.
dacic adj. m., pl. dacici; f. dacică, pl. dacice dactilografic (desp. -lo-gra-) adj. m., pl. dactilografici; f.
dacism s. n., (cuvinte) pl. dacisme dactilografică, pl. dactilografice
dacit (rocă) s. n. dactilografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. dactilografia, g.-d.
dacită (exploziv) s. f., g.-d. art. dacitei dactilografii, art. dactilografiei
!dacnomanie (tendinţă de a muşca) s. f., art. dacnomania, dactilografiere (desp. -lo-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art.
g.-d. art. dacnomaniei; pl. dacnomanii, art. dacnomaniile dactilografierii; pl. dactilografieri
(desp. -ni-i-) dactilogramă (desp. -lo-gra-) s. f., g.-d. art. dactilogramei;
+daco-get adj. m., s. m., pl. daco-geţi; adj. f. daco-getă, pl. pl. dactilograme
daco-gete dactiloid (rar) adj. m., pl. dactiloizi; f. dactiloidă, pl.
+daco-getă (limbă) s. f., g.-d. art. daco-getei dactiloide
+dacomanie (exagerare a importanţei dacilor) s. f., art. dactilologie s. f., art. dactilologia, g.-d. dactilologii, art.
dacomania, g.-d. art. dacomaniei dactilologiei
!daco-roman adj. m., s. m., pl. daco-romani; adj. f. daco- dactilomanţie (rar) s. f., art. dactilomanţia, g.-d.
romană, pl. daco-romane dactilomanţii, art. dactilomanţiei
dacoromân (român(esc) din Dacia) adj. m., s. m., pl. dactilopter (desp. -lop-ter/-lo-pter) s. n., pl. dactiloptere
dacoromâni; adj. f. dacoromână, pl. dacoromâne dactiloscopic (desp. -los-co-/-lo-sco-) adj. m., pl.
dacoromână (idiom) s. f., g.-d. art. dacoromânei dactiloscopici; f. dactiloscopică, pl. dactiloscopice
dacriocistită (desp. da-cri-o-) s. f., g.-d. art. dacriocistitei; !dactiloscopie (desp. -los-co-/-lo-sco-) s. f., art.
pl. dacriocistite dactiloscopia, g.-d. art. dactiloscopiei; pl. dactiloscopii, art.
dacrioree (desp. da-cri-o-) s. f., art. dacrioreea, g.-d. dactiloscopiile (desp. -pi-i-)
dacrioree, art. dacrioreei dada (livr.) s. n.
dacron (desp. da-cron) s. n. dadaism s. n.
dadaist 434
dadaist adj. m., s. m., pl. dadaişti; adj. f., s. f. dadaistă, pl. dam1 (cerb) (înv.) s. m., pl. dami
dadaiste dam2 (clădire mare, acaret) (reg.) s. n., pl. damuri
dadă (reg.) s. f., g.-d. art. dadei; pl. dade damasc (ţesătură) s. n.
+da de gol (a ~) (a demasca) loc. vb. v. da2 Damasc (capitala Siriei) s. propriu n.
+da de ştire/de veste (a ~) (a vesti) loc. vb. v. da2 damaschina (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. damaschinez,
+daʼ de unde loc. interj. 3 damaschinează; conj. prez. 1 sg. să damaschinez, 3 să
dadofor (livr.) s. m., pl. dadofori damaschineze
dafie (reg.) (desp. -fi-e) s. f., art. dafia (desp. -fi-a), g.-d. damaschinaj (rar) s. n.
art. dafiei; pl. dafii, art. dafiile (desp. -fi-i-) damaschinare (rar) s. f., g.-d. art. damaschinării; pl.
dafin s. m., pl. dafini damaschinări
dafnie (livr.) (desp. -ni-e) s. f., art. dafnia (desp. -ni-a), damă (femeie; carte de joc) s. f., g.-d. art. damei; pl. dame
g.‑d. art. dafniei; pl. dafnii, art. dafniile (desp. -ni-i-) +damă (de ~) loc. adj. (pantofi ~)
+da foc (a ~) (a incendia) loc. vb. v. da2 dambla (pop., fam.) s. f., art. damblaua, g.-d. art. damblalei;
dagă (înv.) s. f., g.-d. art. dăgii; pl. dăgi pl. damblale
dagherotip (înv.) s. n., pl. dagherotipuri damblagi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
dagherotipie (înv.) s. f., art. dagherotipia, g.-d. dagherotipii, damblagesc, 3 sg. damblageşte, imperf. 1 damblageam;
art. dagherotipiei conj. prez. 1 sg. să damblagesc, 3 să damblagească
!daiboj (pop.) (desp. dai-) s. n., pl. daiboji (în: a fi-n daiboj, damblagire (pop.) s. f., g.-d. art. damblagirii; pl. damblagiri
a umbla cu daibojul) damblagiu (pop., fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f.
+daiboj (pe ~) (fam., pop.) (desp. dai-) loc. adj., loc. adv. damblagie; pl. m. şi f. damblagii, art. m. damblagiii (desp.
(mâncatul ~, a mânca ~) -gi-ii), f. damblagiile (desp. -gi-i-)
daică (reg.) (desp. dai-) s. f., g.-d. art. daicăi/daicii; pl. daici dame (joc) s. f. pl.
!daimio (cuv. jap.) [pron. daĭmĭo] s. m., pl. daimio damf (fam.) s. n., pl. damfuri
dairea (desp. da-i-) s. f., art. daireaua, g.-d. art. dairelei; pl. damigeană s. f., g.-d. art. damigenei; pl. damigene
dairele damna (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. damnez, 3 damnează;
!dajdie (înv.) (desp. -di-e) s. f., art. dajdia (desp. -di-a), conj. prez. 1 sg. să damnez, 3 să damneze
g.‑d. art. dăjdiei; pl. dăjdii, art. dăjdiile (desp. -di-i-) damnabil (livr.) adj. m., pl. damnabili; f. damnabilă, pl.
dajnic (înv.) adj. m., s. m., pl. dajnici; adj. f., s. f. dajnică, damnabile
pl. dajnice damnare (livr.) s. f., g.-d. art. damnării; pl. damnări
dakota1 (limbă) s. f., g.-d. art. dakotei damnat (livr.) adj. m., s. m., pl. damnaţi; adj. f, s. f.
dakota2 (nume etnic) s. m. şi f., pl. dakota damnată, pl. damnate
!Dakota (~ de Nord, ~ de Sud) (state din SUA) s. proprii damnaţiune (livr.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. damnaţiunii;
f., g.-d. Dakotei de Nord/de Sud pl. damnaţiuni
dalac1 (boală) (pop.) s. n., pl. dalacuri Damocles (personaj legendar) s. propriu m. (în: sabia lui ~)
dalac2 (plantă) s. m., pl. dalaci dan s. m., pl. dani
!dalai-lama s. m., g.-d. art. lui dalai-lama; pl. dalai-lama danaidă s. f., g.-d. art. danaidei; pl. danaide
dalaj s. n., pl. dalaje dană s. f., g.-d. art. danei; pl. dane
dală s. f., g.-d. art. dalei; pl. dale +da năvală (a ~) (a năvăli) loc. vb. v. da2
dalb (înv.) adj. m., pl. dalbi; f. dalbă, pl. dalbe dance (engl.) [pron. dens] (desp. dan-ce) s. n., art. dance-ul
dalie (desp. -li-e) s. f., art. dalia (desp. -li-a), g.-d. art. [pron. densul]
daliei; pl. dalii, art. daliile (desp. -li-i-) danci (pop.) s. m., pl. danci, art. dancii
dalmat (referitor la Dalmaţia) adj. m., s. m., pl. dalmaţi; dancing (engl.) [pron. densing] s. n., pl. dancinguri [pron.
adj. f., s. f. dalmată, pl. dalmate densinguri]
dalmată (limbă) s. f., g.-d. art. dalmatei dandana (fam.) s. f., art. dandanaua, g.-d. art. dandanalei;
dalmatic (referitor la Dalmaţia, la un tip de maluri) adj. pl. dandanale
m., pl. dalmatici; f. dalmatică, pl. dalmatice dandism (rar) [a pron. engl. e] s. n.
dalmatică (haină) s. f., g.-d. art. dalmaticii; pl. dalmatici !dandy (engl.) [pron. dendi] s. m., art. dandyul [pron.
dalmaţian (desp. -ţi-an) adj. m., s. m., pl. dalmaţieni dendiul]; pl. dandy, (rar) art. dandyi [pron. dendii]
(desp. -ţi-eni); adj. f., s. f. dalmaţiană, pl. dalmaţiene danez adj. m., s. m., pl. danezi; adj. f., s. f. daneză, pl.
daltă s. f., g.-d. art. dălţii; pl. dălţi daneze
daltonism s. n. daneză (limbă) s. f., g.-d. art. danezei
daltonist s. m., pl. daltonişti dang interj.
daltonistă s. f., g.-d. art. daltonistei; pl. daltoniste danga s. f., art. dangaua, g.-d. art. dangalei; pl. dangale
435 dăinuire
dangăt s. n., pl. dangăte darwinist adj. m., s. m., pl. darwinişti; adj. f., s. f.
danian1 (desp. -ni-an) adj. m., pl. danieni (desp. -ni-eni); f. darwinistă, pl. darwiniste
daniană, pl. daniene dascăl s. m., pl. dascăli
danian2 (desp. -ni-an) s. n. +da seama (a-şi ~) (a realiza) loc. vb. refl. v. da2; imper. 2
danie (desp. -ni-e) s. f., art. dania (desp. -ni-a), g.-d. art. sg. afirm. dă-ţi seama; ger. dându-mi seama
daniei; pl. danii, art. daniile (desp. -ni-i-) +da seamă (a ~) (a răspunde) loc. vb. v. da2
dans s. n., pl. dansuri dasie (înv.) s. f., art. dasia, g.-d. art. dasiei; pl. dasii, art.
dansa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dansez, 3 dansează; conj. dasiile (desp. -si-i-)
prez. 1 sg. să dansez, 3 să danseze dat1 (boală) (pop.) s. n., pl. daturi
dansant adj. m., pl. dansanţi; f. dansantă, pl. dansante dat2 (faptul de a da, soartă) s. n.
((înv.) ceai dansant)
data (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. datez, 3 datează; conj. prez.
dansatoare s. f., g.-d. art. dansatoarei; pl. dansatoare 1 sg. să datez, 3 să dateze
dansator s. m., pl. dansatori datare s. f., g.-d. art. datării; pl. datări
dantela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dantelez, 3 dantelează;
dată (de astă ~)/(în tempo rapid) de-astă dată loc. adv.
conj. prez. 1 sg. să dantelez, 3 să danteleze
dată1 (o anumită zi) s. f. (pe data de...), g.-d. art. datei (în
dantelare s. f., g.-d. art. dantelării; pl. dantelări
jurul ~ de...); pl. date
dantelă s. f., g.-d. art. dantelei; pl. dantele
dată2 (oară) s. f., g.-d. art. dăţii; pl. dăţi (şi în loc. adv.)
dantelărie s. f., art. dantelăria, g.-d. art. dantelăriei; pl.
dată3 (obicei; soartă) (reg.) s. f. (Cum e data. Aşa îi e data.)
dantelării, art. dantelăriile (desp. -ri-i-)
date (informaţii; elemente matematice) s. f. pl.
dantelură s. f., g.-d. art. dantelurii; pl. danteluri
datină s. f., g.-d. art. datinii; pl. datini
danteluţă s. f., g.-d. art. danteluţei; pl. danteluţe
dantesc adj. m., f. dantescă; pl. m. şi f. danteşti dativ s. n., pl. dative
dantura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. danturez, 3 danturează; dator adj. m., pl. datori; f. sg. şi pl. datoare
conj. prez. 1 sg. să danturez, 3 să dantureze !datora1 (a ~) (a avea o datorie) vb., ind. prez. 1 sg. datorez,
danturare s. f., g.-d. art. danturării; pl. danturări 3 datorează; conj. prez. 1 sg. să datorez, 3 să datoreze
dantură s. f., g.-d. art. danturii; pl. danturi datora2 (a se ~) (a avea drept cauză)/(înv.) datori (a se ~)
danubian (desp. -bi-an) adj. m., pl. danubieni (desp. vb. refl., ind. prez. 3 sg. se datorează/se datoreşte, imperf.
-bi‑eni); f. danubiană, pl. danubiene 3 pl. se datorau/se datoreau; conj. prez. 3 să se datoreze/să
se datorească; ger. datorându-se/datorindu-se
dar1 conjcţ.
datorie s. f., art. datoria, g.-d. art. datoriei; pl. datorii, art.
+dar şi conjcţ.
datoriile (desp. -ri-i-)
dar2 s. n., pl. daruri
datorinţă (înv.) s. f., g.-d. art. datorinţei; pl. datorinţe
dara s. f., art. daraua, g.-d. art. daralei; pl. darale
datorită (graţie, mulţumită) prep. (~ lui)
darabană (pop.) s. f., g.-d. art. darabanei; pl. darabane
+datorită a prep. + prep. (~ mulţi cercetători)
darac s. n., pl. darace
datornic s. m., pl. datornici
daradaică (reg.) (desp. -dai-) s. f., g.-d. art. daradaicei; pl.
daradaice datornică s. f., g.-d. art. datornicei; pl. datornice
!daravelă (înv., pop., fam.) s. f., g.-d. art. daravelei; pl. daună (desp. da-u-) s. f., g.-d. art. daunei; pl. daune
daravele dayac adj. m., s. m., pl. dayaci; adj. f., s. f. dayacă, pl. dayace
+dară adv. (aşadar, deci: Pleacă dară!) dayacă (limbă) s. f., g.-d. art. dayacei
!darămite/(în tempo rapid) dar՚mite (pop., fam.) conjcţ. dăbălăza (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 dăbălăzează, imperf.
dardă (înv.) s. f., g.-d. art. dardei; pl. darde 3 pl. dăbălăzau; conj. prez. 3 să dăbălăzeze
+dar (de ~) (pop.) loc. adj. (calul de dar…) dăbilar (înv.) s. m., pl. dăbilari
dare s. f., g.-d. art. dării; pl. dări dădacă s. f., g.-d. art. dădacei; pl. dădace
dare de mână (bogăţie) loc. s. f., g.-d. art. dării de mână dădăceală (fam.) s. f., g.-d. art. dădăcelii; pl. dădăceli
dare de seamă (raport) loc. s. f., g.-d. art. dării de seamă; dădăci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dădăcesc,
pl. dări de seamă 3 sg. dădăceşte, imperf. 1 dădăceam; conj. prez. 1 sg. să
darie (desp. -ri-e) s. f., art. daria (desp. -ri-a), g.-d. art. dădăcesc, 3 să dădăcească
dariei; pl. darii, art. dariile (desp. -ri-i-) dăina (a ~) (pop.) (desp. dăi-) vb., ind. prez. 1 sg. dăinez, 3
darnic adj. m., pl. darnici; f. darnică, pl. darnice dăinează; conj. prez. 1 sg. să dăinez, 3 să dăineze
+darts (engl.) [pron. darţ] s. n. !dăinui (a ~) (desp. dăi-) vb., ind. prez. 3 sg. dăinuie/
darwinian (desp. -ni-an) adj. m., pl. darwinieni (desp. dăinuieşte, imperf. 3 pl. dăinuiau; conj. prez. 3 să dăinuie/
-ni‑eni); f. darwiniană, pl. darwiniene să dăinuiască
darwinism s. n. !dăinuire (desp. dăi-) s. f., g.-d. art. dăinuirii; pl. dăinuiri
dăinuitor 436
dăinuitor (desp. dăi-nu-i-) (rar) adj. m., pl. dăinuitori; f. !dărăpănare s. f., g.-d. art. dărăpănării; pl. dărăpănări
sg. şi pl. dăinuitoare dărăpănător (înv., reg.) adj. m., pl. dărăpănători; f. sg. şi
dălbină (înv., pop.) s. f., g.-d. art. dălbinii; pl. dălbini pl. dărăpănătoare
dălbior (rar) (desp. -bi-or) adj. m., pl. dălbiori; f. dălbioară, dărăpănătură s. f., g.-d. art. dărăpănăturii; pl. dărăpănături
pl. dălbioare dărâma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dărâm, 3 dărâmă; conj.
dălcăuc (bătăuş, om de nimic) (pop.) s. m., pl. dălcăuci prez. 1 sg. să dărâm, 3 să dărâme
dălcăuş (plutaş) (pop.) s. m., pl. dălcăuşi dărâmare s. f., g.-d. art. dărâmării; pl. dărâmări
dăltiţă s. f., g.-d. art. dăltiţei; pl. dăltiţe dărâmătoare (rar) s. f., g.-d. art. dărâmătoarei; pl.
dăltui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dăltuiesc, dărâmătoare
3 sg. dăltuieşte, imperf. 1 dăltuiam; conj. prez. 1 sg. să dărâmător (rar) s. m., pl. dărâmători
dăltuiesc, 3 să dăltuiască dărâmătură s. f., g.-d. art. dărâmăturii; pl. dărâmături
dăltuire (rar) s. f., g.-d. art. dăltuirii; pl. dăltuiri dărnicie s. f., art. dărnicia, g.-d. art. dărniciei; pl. dărnicii,
dăltuitoare (rar) (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. dăltuitoarei; art. dărniciile (desp. -ci-i-)
pl. dăltuitoare dărui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dăruiesc, 3 sg.
dăltuitor (rar) (desp. -tu-i-) s. m., pl. dăltuitori dăruieşte, imperf. 1 dăruiam; conj. prez. 1 sg. să dăruiesc,
dăltuitură (rar) (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. dăltuiturii; pl. 3 să dăruiască
dăltuituri dăruială (rar) s. f., g.-d. art. dăruielii; pl. dăruieli
dăltuţă (reg.) s. f., g.-d. art. dăltuţei; pl. dăltuţe dăruinţă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. dăruinţei; pl. dăruinţe
dănănaie (reg.) s. f., art. dănănaia, g.-d. art. dănănăii; pl. dăruire s. f., g.-d. art. dăruirii; pl. dăruiri
dănănăi, art. dănănăile (desp. -nă-i-) dăruitoare (înv., pop.) (desp. -ru-i-) s. f., g.-d. art.
dănciuc (pop.) s. m., pl. dănciuci dăruitoarei; pl. dăruitoare
dăndănaie (reg.) s. f., art. dăndănaia, g.-d. art. dăndănăii; dăruitor (înv., pop.) (desp. -ru-i-) s. m., pl. dăruitori
pl. dăndănăi, art. dăndănăile (desp. -nă-i-) dăruşag (reg.) s. n., pl. dăruşaguri
!dăngăni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. dăngăne/dăngăneşte, 3 dăscălaş (rar) s. m., pl. dăscălaşi
pl. dăngăn/dăngănesc, imperf. 3 sg. dăngănea; conj. prez. dăscăleală s. f., g.-d. art. dăscălelii; pl. dăscăleli
3 să dăngăne/să dăngănească dăscălesc (rar) adj. m., f. dăscălească; pl. m. şi f. dăscăleşti
dăngănire s. f., g.-d. art. dăngănirii; pl. dăngăniri dăscăleşte (rar) adv.
!dăngănit s. n., pl. dăngănituri dăscăli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dăscălesc,
dănos (înv.) adj. m., pl. dănoşi; f. dănoasă, pl. dănoase 3 sg. dăscăleşte, imperf. 1 dăscăleam; conj. prez. 1 sg. să
dănţui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dănţuiesc, dăscălesc, 3 să dăscălească
3 sg. dănţuieşte, imperf. 1 dănţuiam; conj. prez. 1 sg. să dăscălicesc (înv.) adj. m., f. dăscălicească; pl. m. şi f.
dănţuiesc, 3 să dănţuiască dăscăliceşti
dănţuire (pop.) s. f., g.-d. art. dănţuirii; pl. dănţuiri dăscălici (înv.) s. m., pl. dăscălici
dănţuit (pop.) s. n. dăscălie (înv.) s. f., art. dăscălia, g.-d. art. dăscăliei;
!dănţuitor (pop., înv.) (desp. -ţu-i-) adj. m., s. m., pl. (poveţe) pl. dăscălii, art. dăscăliile (desp. -li-i-)
dănţuitori; adj. f., s. f. sg. şi pl. dănţuitoare dăscălime (pop., fam.) s. f., g.-d. art. dăscălimii
!dărab (reg.) s. n., pl. dăraburi dăscălire (rar) s. f., g.-d. art. dăscălirii; pl. dăscăliri
dărăbuţ (reg.) s. n., pl. dărăbuţe dăscălitură (rar) s. f., g.-d. art. dăscăliturii; pl. dăscălituri
dărăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dărăcesc, 3 sg. dăscăliţă (pop.) s. f., g.-d. art. dăscăliţei; pl. dăscăliţe
dărăceşte, imperf. 1 dărăceam; conj. prez. 1 sg. să dătător adj. m., pl. dătători; f. sg. şi pl. dătătoare
dărăcesc, 3 să dărăcească dăula (a ~) (a slei de puteri) (pop.) (desp. dă-u-) vb., ind.
dărăcire s. f., g.-d. art. dărăcirii; pl. dărăciri prez. 1 sg. dăulez, 3 dăulează; conj. prez. 1 sg. să dăulez,
dărăcit s. n. 3 să dăuleze
dărăcitoare s. f., g.-d. art. dărăcitoarei; pl. dărăcitoare dăuli (a ~) (a jeli) (reg.) (desp. dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg.
dărăcitor1 (instrument) s. n., pl. dărăcitoare şi 3 pl. dăulesc, 3 sg. dăuleşte, imperf. 1 dăuleam; conj.
dărăcitor2 (persoană) s. m., pl. dărăcitori prez. 1 sg. să dăulesc, 3 să dăulească
!dărăcitură (rar) s. f., g.-d. art. dărăciturii; pl. dărăcituri dăuna (a ~) (desp. dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. dăunez, 3
dăunează; conj. prez. 1 sg. să dăunez, 3 să dăuneze
dărăpăna1 (a ~) (a smulge păr, fulgi) (înv., reg.) vb., ind.
prez. 1 sg. dărapăn/dărăpăn, 2 sg. dărapeni/dărăpeni, 3 dăunaş (reg.) (desp. dă-u-) s. m., pl. dăunaşi
dărapănă; conj. prez. 1 sg. să dărapăn/să dărăpăn, 3 să dăunaşă (reg.) (desp. dă-u-) s. f., art. dăunaşa, g.-d. art.
dărapene/să dărăpene; imper. 2 sg. dărapănă dăunaşei; pl. dăunaşe
+dărăpăna2 (a se ~) (a se ruina) vb. refl., ind. prez. 3 se dăunător1 (desp. dă-u-) adj. m., pl. dăunători; f. sg. şi pl.
dărăpănează, imperf. 3 pl. se dărăpănau; conj. prez. 3 să dăunătoare
se dărăpăneze; ger. dărăpănându-se dăunător2 (desp. dă-u-) s. m., pl. dăunători
437 de-a stânga1
dăunos (rar) (desp. dă-u-) adj. m., pl. dăunoşi; f. dăunoasă, de-a berbeleacul loc. adv.
pl. dăunoase de-a binelea loc. adv.
dâcă (reg.) s. f. de-a buşilea loc. adv.
dâlmă (dâmb) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. dâlmei; pl. dâlme de-a călare (pop.) loc. adv.
dâmb s. n., pl. dâmburi de-a cufundul (reg.) loc. adv.
dâmboviţean adj. m., s. m., pl. dâmboviţeni; adj. f. +de-a curmeziş loc. adv. (a se pune ~ )
dâmboviţeană, pl. dâmboviţene de-a curmezişul1 loc. adv. (a se pune ~ )
dâmboviţeancă s. f., g.-d. art. dâmboviţencei; pl. de-a curmezişul2 loc. prep. (~ străzii)
dâmboviţence
!de-adevăratelea (pop., fam.) loc. adv.
dâmbuleţ s. n., pl. dâmbuleţe
+deadline (engl.) [pron. dedlaĭn] s. n., pl. deadline-uri
dâmbuşor s. n., pl. dâmbuşoare [pron. dedlaĭnuri]
dânsul pr. m., g.-d. dânsului, pl. dânşii, g.-d. dânşilor; f. de-a dreapta1 loc. adv. (a fi aşezat ~)
dânsa, g.-d. dânsei, pl. dânsele, g.-d. dânselor
de-a dreapta2 loc. prep. (~ Tatălui)
dâră s. f., g.-d. art. dârei; pl. dâre
de-a dreptul loc. adv.
dârdală (reg.) s. f., g.-d. art. dârdalei; pl. dârdale
de-a dura loc. adv.
dârdâi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. dârdâi, 3 sg. dârdâie,
deaferentare (de-a-) s. f., g.-d. art. deaferentării
imperf. 1 dârdâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să dârdâi, 3 să
dârdâie de-a fir a păr (pop.) loc. adv.
dârdâială s. f., g.-d. art. dârdâielii; pl. dârdâieli de-a gata loc. adv.
dârdâit s. n. +deal1 (engl.) [pron. dil] s. n., pl. dealuri [pron. diluri]
dârdoră (pop.) s. f., g.-d. art. dârdorii; pl. dârdori (mai ales deal2 s. n., pl. dealuri
în: în dârdoră) de-a latul1 loc. adv. (a se culca ~)
dârî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dârăsc, 3 sg. de-a latul2 loc. prep. (~ patului)
dârăşte, imperf. 1 dâram; conj. prez. 1 sg. să dârăsc, 3 să dealer (engl.) [pron. dilăr] (desp. dea-ler) s. m., pl. dealeri
dârască [pron. dilări]
dârjală (pop.) s. f., g.-d. art. dârjalei; pl. dârjale de-al meu v. mei (de-ai ~)
dârloagă (mârţoagă) (pop.) s. f., g.-d. art. dârloagei; pl. de-a lungul1 loc. adv. (aşezat ~)
dârloage de-a lungul2 loc. prep. (~ râului)
dârlog (curea) s. m., pl. dârlogi deambulatoriu1 (livr.) [riu pron. rĭu] (desp. de-am-) adj.
dârlogel (pop.) s. m., pl. dârlogei, art. dârlogeii m., f. deambulatorie (desp. -ri-e); pl. m. şi f. deambulatorii
dârmon (sită) (pop.) s. n., pl. dârmoane (şi în: prin ciur şi deambulatoriu2 [riu pron. rĭu] (desp. de-am-) s. n., art.
prin dârmon) deambulatoriul; pl. deambulatorii, art. deambulatoriile
dârmoz (plantă) s. m., pl. dârmoji (desp. -ri-i-)
dârstă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. dârstei; pl. dârste deambulaţie (livr.) (desp. de-am-, -ţi-e) s. f., art. deambulaţia
dârvală (înv., pop.) s. f., g.-d. art. dârvalei; pl. dârvale (desp. -ţi-a), g.-d. deambulaţii, art. deambulaţiei
dârvar (înv.) s. m., pl. dârvari de-a mea v. mele (de-ale ~)
dârz adj. m., pl. dârji; f. dârză, pl. dârze +de-a moaca (pe ~) (fam.) loc. adj., loc. adv. (produse ~,
dârzenie (desp. -ni-e) s. f., art. dârzenia (desp. -ni-a), g.-d. a primi ~)
dârzenii, art. dârzeniei de-a-n boulea (pop.) (desp. bo-u-) loc. adv.
dârzie (înv.) s. f., art. dârzia, g.-d. dârzii, art. dârziei de-a-ndăratelea (pop.) loc. adv.
DDT (înv.) [cit. dedete] s. n., art. DDT-ul [cit. dedeteul] de-a-ndoaselea loc. adv.
de1 conjcţ. (~ treci codrii de aramă...) de-a-n picioarelea (pop.) loc. adv.
de2/deh interj. (N-ai ce face, ~!) de-a-ntregul (pe ~) loc. adv.
de3 (pop.) pr. invar. (omul ~ a venit aseară) de-a poarca (pop.) loc. adv.
de4 prep. (casă ~ piatră) de-a prinselea loc. adv.
de a1/de-a1 (în tempo rapid) prep. + vb. la inf. (a avea de de-a puia-gaia loc. adv.
a face/a avea de-a face) de-a pururi/(relig.) de-a pururea loc. adv. (de-a pururea
+de a2/de-a2 (în tempo rapid) prep. + num. f. (cea de a şi-n vecii vecilor)
doua/cea de-a doua) de-a rândul loc. adv.
+de-a3 +… prep. + prep. (în loc. adv.) de-a roata (pop.) loc. adv.
de-a azvârlita loc. adv. de-a rostogolul loc. adv.
de-a baba-gaia (pop.) loc. adv. de-a spinarea (pop.) loc. adv.
de-a baba-oarba loc. adv. de-a stânga1 loc. adv. (aşezat ~)
de-a stânga2 438
de-a stânga2 loc. prep. (de-a stânga Tatălui) debleia (a ~) (a degaja un teren) (desp. de-ble-) vb., ind.
deasupra1 (desp. dea-su-pra) adv. (Cartea am pus-o ~.) prez. 1 sg. debleiez, 3 debleiază, 1 pl. debleiem; conj. prez.
deasupra2 (desp. dea-su-pra) prep. (Cartea am pus-o ~ 1 sg. să debleiez, 3 să debleieze
caietului.) debleiere (degajarea unui teren) (desp. de-ble-) s. f., g.-d.
art. debleierii; pl. debleieri
deasupra- (desp. dea-su-pra) prep. (~i)
debleu (desp. de-bleu) s. n., art. debleul; pl. debleuri
deasupra (de ~)1 (de peste) (desp. dea-su-pra) prep. +
prep. (norii ~ mării) debloca (a ~) (desp. de-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. deblochez,
3 deblochează; conj. prez. 1 sg. să deblochez, 3 să deblocheze
deasupra (de ~)2 (desp. dea-su-pra) (din partea de sus)
deblocare (desp. de-blo-) s. f., g.-d. art. deblocării; pl.
prep. + adv. (raftul ~)
deblocări
+deasupra (pe ~) (desp. dea-su-pra) loc. adv.
deborda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debordez, 3 debordează;
deasupră- (înv.) (desp. dea-su-pră) prep. (~i) conj. prez. 1 sg. să debordez, 3 să debordeze
de-a surda (pop.) loc. adv. debordant adj. m., pl. debordanţi; f. debordantă, pl.
de-a tumba loc. adv. debordante
!de-a valma loc. adj., loc. adv. (lucruri ~, a arunca ~) deboşare (rar) s. f., g.-d. art. deboşării
!de-a v-aţi ascunselea loc. adv. deboşat (rar) adj. m., s. m., pl. deboşaţi; adj. f., s. f.
debaclu (livr.) (desp. -ba-clu) s. n., art. debaclul; pl. deboşată, pl. deboşate
debacluri debranşa (a ~) (desp. de-bran-) vb., ind. prez. 1 sg.
debandadă s. f., g.-d. art. debandadei debranşez, 3 debranşează, 1 pl. debranşăm; conj. prez. 1
debara s. f., art. debaraua, g.-d. art. debaralei; pl. debarale sg. să debranşez, 3 să debranşeze; ger. debranşând
debarasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debarasez, 3 debarasează; debranşare (desp. -de-bran-) s. f., g.-d. art. debranşării; pl.
debranşări
conj. prez. 1 sg. să debarasez, 3 să debaraseze
debreia (a ~) (a desface legătura făcută prin ambreiaj)
debarasare s. f., g.-d. art. debarasării; pl. debarasări
(desp. de-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. debreiez, 3 debreiază,
debarasoare s. f., g.-d. art. debarasoarei; pl. debarasoare 1 pl. debreiem; conj. prez. 1 sg. să debreiez, 3 să debreieze;
debarasor s. m., pl. debarasori ger. debreind
debarca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debarc, 2 sg. debarci, 3 debreiaj (desp. de-bre-) s. n., pl. debreiaje
debarcă; conj. prez. 1 sg. să debarc, 3 să debarce debreiere (debreiaj) (desp. de-bre-) s. f., g.-d. art.
debarcader s. n., pl. debarcadere debreierii; pl. debreieri
debarcare s. f., g.-d. art. debarcării; pl. debarcări debreţin (cârnat) (desp. de-bre-) s. m., pl. debreţini
+debate (engl.) [pron. dibeĭt] s. n., pl. debate-uri [pron. !Debreţin (oraş din Ungaria) (desp. De-bre-) s. propriu n.
dibeĭturi] !deburaj (eliminare a balastului; curăţare a cardelor) s.
debavura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debavurez, 3 n., pl. deburaje
debavurează; conj. prez. 1 sg. să debavurez, 3 să debavureze !deburare (deburaj) s. f., g.-d. art. deburării; pl. deburări
debavurare s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări !deburbaj (limpezire a mustului; spălare a unui
debil adj. m., pl. debili; f. debilă, pl. debile minereu) s. n., pl. deburbaje
debilita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debilitez, 3 debilitează; deburbare (deburbaj) s. f., g.-d. art. deburbării; pl.
conj. prez. 1 sg. să debilitez, 3 să debiliteze deburbări
debilitant adj. m., pl. debilitanţi; f. debilitantă, pl. debursa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. debursez, 3
debilitante debursează; conj. prez. 1 sg. să debursez, 3 să deburseze
debilitare s. f., g.-d. art. debilitării; pl. debilitări debusola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debusolez, 3 debusolează;
conj. prez. 1 sg. să debusolez, 3 să debusoleze
debilitate s. f., g.-d. art. debilităţii; pl. debilităţi
debusolat adj. m., pl. debusolaţi; f. debusolată, pl. debusolate
debit s. n., pl. debite
debuşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debuşez, 3 debuşează, 1
debita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debitez, 3 debitează; conj.
pl. debuşăm; conj. prez. 1 sg. să debuşez, 3 să debuşeze;
prez. 1 sg. să debitez, 3 să debiteze
ger. debuşând
debitant s. m., pl. debitanţi !debuşeu s. n., art. debuşeul; pl. debuşee
debitantă s. f., g.-d. art. debitantei; pl. debitante debut s. n., pl. debuturi
debitare s. f., g.-d. art. debitării; pl. debitări debuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debutez, 3 debutează; conj.
debiteză s. f., g.-d. art. debitezei; pl. debiteze prez. 1 sg. să debutez, 3 să debuteze
debitmetru (desp. -me-tru) s. n., art. debitmetrul; pl. !debutant adj. m., s. m., pl. debutanţi; adj. f., s. f. debutantă,
debitmetre pl. debutante
debitor adj. m., s. m., pl. debitori; adj. f., s. f. sg. şi pl. decabrist (desp. -ca-brist) (rar) adj. m., s. m., pl. decabrişti;
debitoare adj. f., s. f. decabristă, pl. decabriste
439 decasilab2
decacord s. n., pl. decacorduri decantare s. f., g.-d. art. decantării; pl. decantări
decadă s. f., g.-d. art. decadei; pl. decade (decada 2021-2030) decantaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. decantaţia (desp.
decadent adj. m., pl. decadenţi; f. decadentă, pl. decadente -ţi-a), g.-d. art. decantaţiei; pl. decantaţii, art. decantaţiile
decadentism s. n. (desp. -ţi-i-)
decadenţă s. f., g.-d. art. decadenţei; pl. decadenţe decantor s. n., pl. decantoare
decadraj (desp. -ca-draj) s. n., pl. decadraje decapa (a ~) (a curăţa, a nivela, a trata pieile) vb., ind.
prez. 1 sg. decapez, 3 decapează; conj. prez. 1 sg. să
decaedru (desp. -e-dru) s. n., art. decaedrul; pl. decaedre
decapez, 3 să decapeze
decagon s. n., pl. decagoane
decapaj (curăţare; nivelare; tratare a pieilor) s. n., pl.
decagonal adj. m., pl. decagonali; f. decagonală, pl. decapaje
decagonale
!decapant s. m., pl. decapanţi
decagram (desp. -ca-gram) s. n., pl. decagrame; simb. dag
decapare (decapaj) s. f., g.-d. art. decapării; pl. decapări
decala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decalez, 3 decalează; conj.
decapita (a ~) (a tăia capul) vb., ind. prez. 1 sg. decapitez,
prez. 1 sg. să decalez, 3 să decaleze
3 decapitează; conj. prez. 1 sg. să decapitez, 3 să decapiteze
decalaj s. n., pl. decalaje
decapitaliza (a ~) (a lăsa fără capital) vb., ind. prez. 1
decalare s. f., g.-d. art. decalării; pl. decalări sg. decapitalizez, 3 decapitalizează; conj. prez. 1 sg. să
decalc s. n., pl. decalcuri decapitalizez, 3 să decapitalizeze
decalca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decalchez, 3 decalchează; decapitalizare (lăsare fără capital) s. f., g.-d. art.
conj. prez. 1 sg. să decalchez, 3 să decalcheze; ger. decapitalizării; pl. decapitalizări
decalchind decapitare (acţiunea de a decapita) s. f., g.-d. art.
decalcare s. f., g.-d. art. decalcării; pl. decalcări decapitării; pl. decapitări
!decalcifia (a se ~) (desp. -fi-a) vb. refl, ind. prez. 1 sg. mă decapitaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. decapitaţia (desp.
decalcifiez (desp. -fi-ez), 3 se decalcifiază; conj. prez. 1 sg. -ţi‑a), g.-d. art. decapitaţiei; pl. decapitaţii, art. decapitaţiile
să mă decalcifiez, 3 să se decalcifieze; imper. 2 sg. afirm. (desp. -ţi-i-)
decalcifiază-te; ger. decalcifiindu-mă (desp. -fi-in-) decapod s. n., pl. decapode
decalcifiant (desp. -fi-ant) s. m., pl. decalcifianţi decapota (a ~) (a înlătura capota) vb., ind. prez. 1 sg.
!decalcifica (a se ~) vb. refl, ind. prez. 1 sg. mă decalcific, decapotez, 3 decapotează; conj. prez. 1 sg. să decapotez, 3
2 sg. te decalcifici, 3 se decalcifică; conj. prez. 1 sg. să mă să decapoteze
decalcific, 3 să se decalcifice; imper. 2 sg. afirm. decalcifică- !decapotabil adj. m. (+ s. n.: automobil ~); f. decapotabilă
te; ger. decalcificându-mă (maşină ~), pl. decapotabile
decalcificare s. f., g.-d. art. decalcificării; pl. decalcificări decapsula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decapsulez, 3
decalcifiere (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. decalcifierii; pl. decapsulează; conj. prez. 1 sg. să decapsulez, 3 să
decalcifieri decapsuleze
decalcomanie s. f., art. decalcomania, g.-d. decalcomanii, decapsulare s. f., g.-d. art. decapsulării; pl. decapsulări
art. decalcomaniei decapsulator s. n., pl. decapsulatoare
decalibra (a ~) (desp. -li-bra) vb., ind. prez. 1 sg. decapsulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. decapsulaţia (desp. -ţi-a),
decalibrez, 3 decalibrează; conj. prez. 1 sg. să decalibrez, g.-d. art. decapsulaţiei; pl. decapsulaţii, art. decapsulaţiile
3 să decalibreze (desp. -ţi-i-)
decalibrare (desp. -li-bra-) s. f., g.-d. art. decalibrării; pl. decar s. m., pl. decari
decalibrări
+decarbonificare (desp. -car-bo-/-carb-o-) s. f., g.-d. art.
decalitru (desp. -li-tru) s. m., art. decalitrul; pl. decalitri, decarbonificării
art. decalitrii; simb. dal
decarboxilare (desp. -car-bo-/-carb-o-) s. f., g.-d. art.
decalog s. n., pl. decaloguri decarboxilării
decalvant adj. m., pl. decalvanţi; f. decalvantă, pl. decalvante decarbura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decarburez, 3
decalvaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. decalvaţia (desp. decarburează; conj. prez. 1 sg. să decarburez, 3 să
-ţi-a), g.-d. art. decalvaţiei; pl. decalvaţii, art. decalvaţiile decarbureze
(desp. -ţi-i-) decarburare s. f., g.-d. art. decarburării; pl. decarburări
decameron s. n., pl. decameroane decarburaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. decarburaţia (desp.
decametru (desp. -me-tru) s. m., art. decametrul; pl. -ţi-a), g.-d. art. decarburaţiei; pl. decarburaţii, art.
decametri, art. decametrii; simb. dam decarburaţiile (desp. -ţi-i-)
decan s. m., pl. decani decarta vb., ind. prez. 1 sg. decartez, 3 decartează; conj.
decanat s. n., pl. decanate prez. 1 sg. să decartez, 3 să decarteze
decană s. f., g.-d. art. decanei; pl. decane !decasilab1 (înv.) adj. m. (+ s. n.: vers ~); f. decasilabă
decanta (a ~) (a limpezi) vb., ind. prez. 1 sg. decantez, 3 (sextină ~), pl. decasilabe
decantează; conj. prez. 1 sg. să decantez, 3 să decanteze decasilab2 s. m., pl. decasilabi
decasilabic 440
!decasilabic adj. m. (+ s. n.: vers ~); f. decasilabică decemviral adj. m., pl. decemvirali; f. decemvirală, pl.
(sextină ~), pl. decasilabice decemvirale
decaster (desp. -cas-ter/-ca-ster) s. m., pl. decasteri; simb. decemvirat s. n., pl. decemvirate
das decenal (livr.) adj. m., pl. decenali; f. decenală, pl. decenale
!decastil (templu cu zece coloane) (desp. -cas-til) s. n., deceniu [niu pron. nĭu] s. n., art. deceniul; pl. decenii, art.
pl. decastiluri deceniile (desp. -ni-i-)
decata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decatez, 3 decatează; conj. decent adj. m., pl. decenţi; f. decentă, pl. decente
prez. 1 sg. să decatez, 3 să decateze decenţă s. f., g.-d. art. decenţei
decatare s. f., g.-d. art. decatării; pl. decatări decepţie (desp. -ţi-e) s. f., art. decepţia (desp. -ţi-a), g.-d.
decatlon (probă atletică) (desp. -ca-tlon) s. n. art. decepţiei; pl. decepţii, art. decepţiile (desp. -ţi-i-)
decatlonist (desp. -ca-tlo-) s. m., pl. decatlonişti decepţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
decatlonistă (desp. -ca-tlo-) s. f., g.-d. art. decatlonistei; pl. decepţionez, 3 decepţionează; conj. prez. 1 sg. să
decatloniste decepţionez, 3 să decepţioneze
decatron (tub electronic) (desp. -ca-tron) s. n., pl. decepţionant (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. decepţionanţi; f.
decatroane decepţionantă, pl. decepţionante
decava (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. decavez, 3 decepţionism (desp. -ţi-o-) s. n.
decavează; conj. prez. 1 sg. să decavez, 3 să decaveze decepţionist (livr.) (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. decepţionişti;
decavare (fam.) s. f., g.-d. art. decavării; pl. decavări f. decepţionistă, pl. decepţioniste
decădea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. decad, 2 sg. decerebrare (desp. -re-bra-) s. f., g.-d. art. decerebrării
decazi, 3 sg. decade; conj. prez. 1 sg. să decad, 3 să decadă; +decerebrat (desp. -re-bra-t) adj. m., pl. decerebraţi; f.
imper. 2 sg. afirm. decazi; ger. decăzând; part. decăzut decerebrată, pl. decerebrate
decădere s. f., g.-d. art. decăderii; pl. decăderi decerna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decernez, 3 decernează;
decăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. decălesc, 3 sg. conj. prez. 1 sg. să decernez, 3 să decerneze
decăleşte, imperf. 1 decăleam; conj. prez. 1 sg. să decălesc, decernare s. f., g.-d. art. decernării; pl. decernări
3 să decălească deces s. n., pl. decese
decălire s. f., g.-d. art. decălirii; pl. decăliri +deceuri (întrebări) (fam.) s. n. pl.
de către (desp. că-tre) prep. (promisiunile făcute de/ de către deci conjcţ.
candidaţi)
decibel s. m., pl. decibeli; simb. dB
+decât1 (ca; comparativ cu; cu excepţia; în afară de) prep.
decibelmetru (desp. -me-tru) s. n., art. decibelmetrul; pl.
(Cântă mai bine ~ mine. N-au publicat pe altcineva ~ pe el.)
decibelmetre
decât2 (ca, faţă de) adv. (Azi e mai cald ~ ieri. Spectacolul
decide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. decid, 2 sg. decizi, 3
i-a plăcut mai mult ei ~ lui.)
sg. decide, perf. s. 1 sg. decisei, 1 pl. deciserăm, m.m.c.p. 1
decât3 (faţă de cât) conjcţ. (Mai mult stă ~ munceşte.) pl. deciseserăm; conj. prez. 1 sg. să decid, 3 să decidă; ger.
decât4 (numai în construcţii negative) adv. (Nu intervine decizând; part. decis
~ pentru tine. N-au venit ~ doi. (= (în construcţii +decident adj. m., s. m., pl. decidenţi; adj. f., s. f. decidentă,
pozitive) Intervine doar/numai pentru tine. Au venit doar/ pl. decidente
numai doi.)
decigram (desp. -ci-gram) s. n., pl. decigrame; simb. dg
de cât prep. + adj. pr./pr. (Nu ştiu ~ capital dispune./Nu
decilitru (desp. -li-tru) s. m., art. decilitrul; pl. decilitri, art.
ştiu ~ dispune.)
decilitrii; simb. dl
deceda (a ~) vb., (rar) ind. prez. 3 decedează, perf. comp.
decima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decimez, 3 decimează;
3 sg. a decedat (mai frecv. la timpuri trecute, ger., part.,
conj. prez. 1 sg. să decimez, 3 să decimeze
supin; rar la unele timpuri şi persoane)
decimal1 adj. m., pl. decimali; f. decimală, pl. decimale
decela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decelez, 3 decelează; conj.
prez. 1 sg. să decelez, 3 să deceleze decimal2 (cântar) s. n., pl. decimale
decelabil adj. m., pl. decelabili; f. decelabilă, pl. decelabile !decimană (med.) adj. f. (febră ~)
decelare s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelări decimare s. f., g.-d. art. decimării; pl. decimări
deceleraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. deceleraţia (desp. -ţi‑a), decimaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. decimaţia (desp.
g.-d. art. deceleraţiei; pl. deceleraţii, art. deceleraţiile -ţi-a), g.-d. art. decimaţiei; pl. decimaţii, art. decimaţiile
(desp. -ţi-i-) (desp. -ţi-i-)
!decembrie (desp. -bri-e) s. m., g.-d. art. lui decembrie; decimă s. f., g.-d. art. decimei; pl. decime
abr. dec.; simb. XII/.12./-12- (dar: 1 Decembrie (ziua decimetru (desp. -me-tru) s. m., art. decimetrul; pl.
naţională) s. propriu m. [1 cit. întâi]) decimetri, art. decimetrii; simb. dm
decembrist adj. m., s. m., pl. decembrişti; adj. f., s. f. decindea (pop., înv.) adv.
decembristă, pl. decembriste decisiv adj. m., pl. decisivi; f. decisivă, pl. decisive
decemvir s. m., pl. decemviri decister (desp. -cis-ter/-ci-ster) s. m., pl. decisteri; simb. dst
441 decoloniza
decizie (desp. -zi-e) s. f., art. decizia (desp. -zi-a), g.-d. art. declina (a ~) (desp. de-cli-) vb., ind. prez. 1 sg. declin, 3
deciziei; pl. decizii, art. deciziile (desp. -zi-i-) declină; conj. prez. 1 sg. să declin, 3 să decline
decizional (desp. -zi-o-) adj. m., pl. decizionali; f. declinabil (desp. de-cli-) adj. m., pl. declinabili; f.
decizională, pl. decizionale declinabilă, pl. declinabile
decizoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. decizorie; pl. m. şi f. declinare (desp. de-cli-) s. f., g.-d. art. declinării; pl.
decizorii declinări
deck (engl.) [ck pron. k] s. n., pl. deckuri (desp. de-ckuri) declinator (desp. de-cli-) s. n., pl. declinatoare
declama (a ~) (desp. de-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. declam, 3 declinatoriu [riu pron. rĭu] (desp. de-cli-) adj. m., f.
declamă; conj. prez. 1 sg. să declam, 3 să declame declinatorie (desp. -ri-e); pl. m. şi f. declinatorii
declamare (desp. de-cla-) s. f., g.-d. art. declamării; pl. declinaţie (desp. de-cli-na-ţi-e) s. f., art. declinaţia (desp.
declamări -ţi-a), g.-d. art. declinaţiei; pl. declinaţii, art. declinaţiile
(desp. -ţi-i-)
declamativ (rar) (desp. de-cla-) adj. m., pl. declamativi; f.
declamativă, pl. declamative declinograf (desp. de-cli-no-graf) s. n., pl. declinografe
declamator (desp. de-cla-) adj. m., pl. declamatori; f. sg. şi declinometru (desp. de-cli-, -me-tru) s. n., art.
pl. declamatoare declinometrul; pl. declinometre
declamaţie (desp. de-cla-, -ţi-e) s. f., art. declamaţia (desp. declivitate (desp. de-cli-) s. f., g.-d. art. declivităţii; pl.
-ţi-a), g.-d. art. declamaţiei; pl. declamaţii, art. declamaţiile declivităţi
(desp. -ţi-i-) declivometru (desp. de-cli-, -me-tru) s. n., art.
declivometrul; pl. declivometre
declanşa (a ~) (desp. de-clan-) vb., ind. prez. 1 sg.
declanşez, 3 declanşează, 1 pl. declanşăm; conj. prez. 1 sg. decoafa (a ~) (desp. -coa-) vb., ind. prez. 1 sg. decoafez,
să declanşez, 3 să declanşeze; ger. declanşând 3 decoafează; conj. prez. 1 sg. să decoafez, 3 să decoafeze
declanşare (desp. de-clan-) s. f., g.-d. art. declanşării; pl. decoct s. n., pl. decocturi
declanşări decocţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. decocţia (desp. -ţi-a),
g.-d. art. decocţiei; pl. decocţii, art. decocţiile (desp. -ţi-i-)
declanşator1 (desp. de-clan-) adj. m., pl. declanşatori; f. sg.
şi pl. declanşatoare decoda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decodez, 3 decodează; conj.
prez. 1 sg. să decodez, 3 să decodeze
declanşator2 (desp. de-clan-) s. n., pl. declanşatoare
decodaj s. n., pl. decodaje
declanşor (desp. de-clan-) s. n., pl. declanşoare
decodare s. f., g.-d. art. decodării; pl. decodări
declara (a ~) (desp. de-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. declar, 3
declară; conj. prez. 1 sg. să declar, 3 să declare decodifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decodific, 2 sg.
decodifici, 3 decodifică; conj. prez. 1 sg. să decodific, 3 să
declarabil (desp. de-cla-) adj. m., pl. declarabili; f.
decodifice
declarabilă, pl. declarabile
decodificare s. f., g.-d. art. decodificării; pl. decodificări
declarant (desp. de-cla-) adj. m., s. m., pl. declaranţi; adj.
decodor s. n., pl. decodoare
f., s. f. declarantă, pl. declarante
!decofeiniza (a ~) (desp. -fe-i-) vb., ind. prez. 1 sg.
declarare (desp. de-cla-) s. f., g.-d. art. declarării; pl.
decofeinizez, 3 decofeinizează; conj. prez. 1 sg. să
declarări
decofeinizez, 3 să decofeinizeze
declarativ (desp. de-cla-) adj. m., pl. declarativi; f.
!decofeinizare (desp. -fe-i-) s. f., g.-d. art. decofeinizării;
declarativă, pl. declarative
pl. decofeinizări
declaraţie (desp. de-cla-, -ţi-e) s. f., art. declaraţia (desp. decofra (a ~) (desp. -co-fra) vb., ind. prez. 1 sg. decofrez,
-ţi-a), g.-d. art. declaraţiei; pl. declaraţii, art. declaraţiile 3 decofrează; conj. prez. 1 sg. să decofrez, 3 să decofreze
(desp. -ţi-i-)
decofrare (desp. -co-fra-) s. f., g.-d. art. decofrării; pl.
declasa (a ~) (desp. de-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. declasez, decofrări
3 declasează; conj. prez. 1 sg. să declasez, 3 să declaseze
!decola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decolez, 3 decolează; conj.
declasare (desp. de-cla-) s. f., g.-d. art. declasării; pl. prez. 1 sg. să decolez, 3 să decoleze (Decolez imediat, a spus
declasări pilotul. Avionul decolează imediat.)
+declasifica (a ~) (desp. de-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. decolare s. f., g.-d. art. decolării; pl. decolări
declasific, 2 sg. declasifici, 3 declasifică; conj. prez. 1 sg. să decoleta (a ~) (a prelucra) vb., ind. prez. 1 sg. decoletez,
declasific, 3 să declasifice 3 decoletează; conj. prez. 1 sg. să decoletez, 3 să decoleteze
+declasificare (desp. de-cla-) s. f., g.-d. art. declasificării; decoletare s. f., g.-d. art. decoletării; pl. decoletări
pl. declasificări
decolmata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decolmatez, 3
declic (desp. de-clic) s. n., pl. declicuri decolmatează; conj. prez. 1 sg. să decolmatez, 3 să
declimata (a ~) (livr.) (desp. de-cli-) vb., ind. prez. 1 sg. decolmateze
declimatez, 3 declimatează; conj. prez. 1 sg. să declimatez, decoloniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decolonizez, 3
3 să declimateze decolonizează; conj. prez. 1 sg. să decolonizez, 3 să
declin (desp. de-clin) s. n., pl. declinuri decolonizeze
decolonizare 442
decolonizare s. f., g.-d. art. decolonizării; pl. decolonizări decongelaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. decongelaţia
decolora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decolorez, 3 decolorează; (desp. -ţi-a), g.-d. art. decongelaţiei; pl. decongelaţii, art.
conj. prez. 1 sg. să decolorez, 3 să decoloreze decongelaţiile (desp. -ţi-i-)
decolorant1 adj. m., pl. decoloranţi; f. decolorantă, pl. decongestiv1 adj. m., pl. decongestivi; f. decongestivă, pl.
decolorante decongestive
decolorant2 s. m., pl. decoloranţi decongestiv2 s. n., pl. decongestive
decolorare s. f., g.-d. art. decolorării; pl. decolorări deconsilia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. deconsiliez
decolta (a ~) (a răscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decoltez, 3 (desp. -li-ez), 3 deconsiliază, 1 pl. deconsiliem; conj. prez.
decoltează; conj. prez. 1 sg. să decoltez, 3 să decolteze 1 sg. să deconsiliez, 3 să deconsilieze; ger. deconsiliind
(desp. -li-ind)
decolteu s. n., art. decolteul; pl. decolteuri
deconsiliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. deconsilierii; pl.
decomanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decomand, 2 sg.
deconsilieri
decomanzi, 3 decomandă; conj. prez. 1 sg. să decomand,
3 să decomande deconsolida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deconsolidez, 3
deconsolidează; conj. prez. 1 sg. să deconsolidez, 3 să
!decomandat adj. m. (+ s. n.: apartament ~); f. decomandată
deconsolideze
(locuinţă ~), pl. decomandate
deconsolidare s. f., g.-d. art. deconsolidării; pl. deconsolidări
+decomitere s. f., g.-d. art. decomiterii (risc de decomitere)
deconspira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deconspir, 3
decompensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decompensez, 3
deconspiră; conj. prez. 1 sg. să deconspir, 3 să deconspire
decompensează; conj. prez. 1 sg. să decompensez, 3 să
decompenseze decont s. n., pl. deconturi
decompensare s. f., g.-d. art. decompensării; pl. decompensări deconta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decontez, 3 decontează;
conj. prez. 1 sg. să decontez, 3 să deconteze
decompensaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. decompensaţia
(desp. -ţi-a), g.-d. art. decompensaţiei; pl. decompensaţii, +decontabil adj. m., pl. decontabili; f. decontabilă, pl.
art. decompensaţiile (desp. -ţi-i-) decontabile
decompoziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. decompoziţia (desp. decontamina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decontaminez, 3
-ţi-a), g.-d. art. decompoziţiei; pl. decompoziţii, art. decontaminează; conj. prez. 1 sg. să decontaminez, 3 să
decompoziţiile (desp. -ţi-i-) decontamineze
decompresiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. decompresiunii; decontaminare s. f., g.-d. art. decontaminării; pl.
pl. decompresiuni decontaminări
decomprima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decomprim, decontare s. f., g.-d. art. decontării; pl. decontări
3 decomprimă; conj. prez. 1 sg. să decomprim, 3 să decontracta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
decomprime decontractez, 3 se decontractează; conj. prez. 1 sg. să mă
decomprimare s. f., g.-d. art. decomprimării; pl. decomprimări decontractez, 3 să se decontracteze; imper. 2 sg. afirm.
decontractează-te; ger. decontractându-mă
decomuniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decomunizez, 3
decomunizează; conj. prez. 1 sg. să decomunizez, 3 să decoperta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decopertez, 3
decomunizeze decopertează; conj. prez. 1 sg. să decopertez, 3 să
decoperteze
+deconcentra (a ~) (a repartiza pe un spaţiu mai larg)
(livr.) vb., ind. prez. 1 sg. deconcentrez, 3 deconcentrează; decopertare s. f., g.-d. art. decopertării; pl. decopertări
conj. prez. 1 sg. să deconcentrez, 3 să deconcentreze decor s. n., pl. decoruri
+deconcentrate s. n. pl. decora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decorez, 3 decorează; conj.
deconcerta (a ~) (a deruta) (livr.) vb., ind. prez. 1 prez. 1 sg. să decorez, 3 să decoreze
sg. deconcertez, 3 deconcertează; conj. prez. 1 sg. să decorare s. f., g.-d. art. decorării; pl. decorări
deconcertez, 3 să deconcerteze decorativ adj. m., pl. decorativi; f. decorativă, pl. decorative
deconcertant (livr.) adj. m., pl. deconcertanţi; f. decorativism s. n.
deconcertantă, pl. deconcertante decorativitate s. f., g.-d. art. decorativităţii
deconecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deconectez, 3 decoratoare s. f., g.-d. art. decoratoarei; pl. decoratoare
deconectează; conj. prez. 1 sg. să deconectez, 3 să decorator s. m., pl. decoratori
deconecteze
decoraţie (ordin, medalie) (desp. -ţi-e) s. f., art. decoraţia
deconectant1 adj. m., pl. deconectanţi; f. deconectantă, pl. (desp. -ţi-a), g.-d. art. decoraţiei; pl. decoraţii, art.
deconectante decoraţiile (desp. -ţi-i-)
deconectant2 s. n., pl. deconectante decoraţiune (ornamentaţie) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art.
deconectare s. f., g.-d. art. deconectării; pl. deconectări decoraţiunii; (mai frecv.) pl. decoraţiuni (în: ~ interioare
decongela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decongelez, 3 ş.a.)
decongelează; conj. prez. 1 sg. să decongelez, 3 să decongeleze decoromanie (rar) s. f., art. decoromania, g.-d. decoromanii,
decongelare s. f., g.-d. art. decongelării; pl. decongelări art. decoromaniei
443 dedramatiza
decortica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decortichez, 3 decuplare (desp. -cu-pla-) s. f., g.-d. art. decuplării; pl.
decortichează; conj. prez. 1 sg. să decortichez, 3 să decuplări
decorticheze decupra (a ~) (a înlătura cuprul) (desp. -cu-pra) vb., ind.
decorticare s. f., g.-d. art. decorticării; pl. decorticări prez. 1 sg. decuprez, 3 decuprează; conj. prez. 1 sg. să
decorticator s. n., pl. decorticatoare decuprez, 3 să decupreze
decorticaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. decorticaţia decurent adj. m., pl. decurenţi; f. decurentă, pl. decurente
(desp. -ţi-a), g.-d. art. decorticaţiei; pl. decorticaţii, art. decurge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. decurge, 3 pl. decurg;
decorticaţiile (desp. -ţi-i-) perf. s. 3 sg. decurse, m.m.c.p. 3 sg. decursese, 3 pl.
decovil s. n., pl. decovile decurseseră; conj. prez. 3 să decurgă; ger. decurgând; part.
decozină s. f., g.-d. art. decozinei; pl. decozine decurs
+decredibiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decredibilizez, decurie (livr.) (desp. -ri-e) s. f., art. decuria (desp. -ri-a),
3 decredibilizează; conj. prez. 1 sg. să decredibilizez, 3 să g.-d. art. decuriei; pl. decurii, art. decuriile (desp. -ri-i-)
decredibilizeze decurion (livr.) (desp. -ri-on) s. m., pl. decurioni
+decredibilizare s. f., g.-d. art. decredibilizării; pl. +decurs (în ~ de) loc. prep.
decredibilizări +decursu- (în ~) loc. prep. (în decursu-i)
decrement (desp. de-cre-) s. n., pl. decremente +decursul (în ~) loc. prep. (în decursul lui/său)
decrepit (desp. de-cre-) adj. m., pl. decrepiţi; f. decrepită, decusaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. decusaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
pl. decrepite art. decusaţiei; pl. decusaţii, art. decusaţiile (desp. -ţi-i-)
decrepita (a ~) (desp. de-cre-) vb., ind. prez. 1 sg. decuscuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decuscutez, 3
decrepitez, 3 decrepitează; conj. prez. 1 sg. să decrepitez, decuscutează; conj. prez. 1 sg. să decuscutez, 3 să
3 să decrepiteze decuscuteze
decrepitare (desp. de-cre-) s. f., g.-d. art. decrepitării; pl. decuscutare s. f., g.-d. art. decuscutării; pl. decuscutări
decrepitări
decuscutator s. n., pl. decuscutatoare
decrepitudine (desp. de-cre-) s. f., g.-d. art. decrepitudinii
decuvaj s. n., pl. decuvaje
decrescendo1 (it.) (desp. de-cres-) adv.; abr. decresc.,
deda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dedau, 2 sg. te
simb. >
dedai, 3 sg. se dedă, imperf. 1 mă dedam, perf. s. 1 pl. ne
!decrescendo2 (it.) (desp. de-cres-) s. n., art. decrescendoul;
dedarăm, m.m.c.p. 1 pl. ne dedaserăm; conj. prez. 1 sg. să
pl. decrescendouri
mă dedau, 3 să se dedea; imper. 2 sg. afirm. dedă-te; ger.
decret (desp. de-cret) s. n., pl. decrete dedându-mă
decreta (a ~) (desp. de-cre-) vb., ind. prez. 1 sg. decretez, dedal (labirint) (livr.) s. n., pl. dedaluri
3 decretează; conj. prez. 1 sg. să decretez, 3 să decreteze
Dedal (creatorul Labirintului din Creta) s. propriu m.
decretare (desp. de-cre-) s. f., g.-d. art. decretării
dedesubt1 (în partea de jos; sub ceva) adv.
decret-lege (desp. de-cret-) s. n., pl. decrete-lege
dedesubt2 s. n., pl. dedesubturi
+decreţel (fam.) (desp. de-cre-) s. m., pl. decreţei
dedesubt (de ~) (din partea de jos) prep. + adv.
decripta (a ~) (desp. de-crip-) vb., ind. prez. 1 sg. decriptez,
dedesubtul prep. (~ lui/său)
3 decriptează; conj. prez. 1 sg. să decriptez, 3 să decripteze
!dedesubtul (de ~) (de sub) prep. + prep.
decriptare (desp. de-crip-) s. f., g.-d. art. decriptării; pl.
decriptări dedica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dedic, 2 sg. dedici, 3 dedică;
decroma (a ~) (desp. de-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. decromez, conj. prez. 1 sg. să dedic, 3 să dedice
3 decromează; conj. prez. 1 sg. să decromez, 3 să decromeze +dedicat adj. m., pl. dedicaţi; f. dedicată, pl. dedicate
decroşa (a ~) (desp. de-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. decroşez, (persoane ~)
3 decroşează, 1 pl. decroşăm; conj. prez. 1 sg. să decroşez, dedicatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. dedicatorie
3 să decroşeze; ger. decroşând (desp. -ri‑e); pl. m. şi f. dedicatorii
decroşare (desp. de-cro-) s. f., g.-d. art. decroşării; pl. dedicaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. dedicaţia (desp. -ţi-a), g.‑d.
decroşări art. dedicaţiei; pl. dedicaţii, art. dedicaţiile (desp. -ţi-i-)
decubit s. n. dedină (înv.) s. f., g.-d. art. dedinei; pl. dedine
decupa (a ~) (a tăia) vb., ind. prez. 1 sg. decupez, 3 dediţă (reg.) s. f., g.-d. art. dediţei; pl. dediţe
decupează; conj. prez. 1 sg. să decupez, 3 să decupeze dediţel (floarea-Paştelui) s. m., pl. dediţei, art. dediţeii
decupaj (tăietură) s. n., pl. decupaje dediţel-de-mare (actinie) s. m., pl. dediţei-de-mare, art.
decupare (tăiere) s. f., g.-d. art. decupării; pl. decupări dediţeii-de-mare
decupat s. n. +de două etc. ori loc. adv.
decupla (a ~) (a deconecta) (desp. -cu-pla) vb., ind. prez. +dedramatiza (a ~) (desp. de-dra-) vb., ind. prez. 1 sg.
1 sg. decuplez, 3 decuplează; conj. prez. 1 sg. să decuplez, dedramatizez, 3 dedramatizează; conj. prez. 1 sg. să
3 să decupleze dedramatizez, 3 să dedramatizeze
dedubla 444
dedubla (a se ~) (desp. -du-bla) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă defecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defectez, 3 defectează;
dedublez, 3 se dedublează; conj. prez. 1 sg. să mă dedublez, conj. prez. 1 sg. să defectez, 3 să defecteze
3 să se dedubleze; imper. 2 sg. afirm. dedublează‑te; ger. defectare s. f., g.-d. art. defectării; pl. defectări
dedublându-mă defectiv adj. m. (termen ~), pl. defectivi; f. defectivă
dedublare (desp. -du-bla-) s. f., g.-d. art. dedublării; pl. (paradigmă ~), pl. defective
dedublări defectologie s. f., art. defectologia, g.-d. defectologii, art.
deduce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deduc, 3 sg. defectologiei
deduce, perf. s. 1 sg. dedusei, 1 pl. deduserăm, m.m.c.p. defectoscop (desp. -tos-cop/-to-scop) s. n., pl. defectoscoape
1 pl. deduseserăm; conj. prez. 1 sg. să deduc, 3 să deducă; defectoscopie (desp. -tos-co-/-to-sco-) s. f., art.
imper. 2 sg. afirm. dedu; ger. deducând; part. dedus defectoscopia, g.-d. art. defectoscopiei; pl. defectoscopii, art.
deducere s. f., g.-d. art. deducerii; pl. deduceri defectoscopiile (desp. -pi-i-)
deductibil adj. m., pl. deductibili; f. deductibilă, pl. defectuos (desp. -tu-os) adj. m., pl. defectuoşi; f.
deductibile defectuoasă, pl. defectuoase
deductiv adj. m., pl. deductivi; f. deductivă, pl. deductive defectuozitate (rar) (desp. -tu-o-) s. f., g.-d. art.
deducţie (desp. -ţi-e) s. f., art. deducţia (desp. -ţi-a), g.-d. defectuozităţii; pl. defectuozităţi
art. deducţiei; pl. deducţii, art. deducţiile (desp. -ţi-i-) defecţiune (desp. -ţi-u-) s. f., art. defecţiunea, g.-d. art.
dedulci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dedulcesc, 3 defecţiunii; pl. defecţiuni
sg. se dedulceşte, imperf. 1 sg. mă dedulceam; conj. prez. defel (deloc) (pop.) adv. (Nu întârzie ~.)
1 sg. să mă dedulcesc, 3 să se dedulcească; imper. 2 sg. +de fel (originar) prep. + s. n. (Ea era ~ din Teleorman.)
afirm. dedulceşte-te; ger. dedulcindu-mă defeminiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defeminizez, 3
deduriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dedurizez, 3 dedurizează; defeminizează; conj. prez. 1 sg. să defeminizez, 3 să
conj. prez. 1 sg. să dedurizez, 3 să dedurizeze defeminizeze
dedurizare s. f., g.-d. art. dedurizării; pl. dedurizări defendor (pârât, acuzat) (rar) s. m., pl. defendori
+de după prep. + prep. defensiv adj. m., pl. defensivi; f. defensivă, pl. defensive
defalca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defalc, 2 sg. defalci, 3 defensivă s. f., g.-d. art. defensivei; pl. defensive
defalcă; conj. prez. 1 sg. să defalc, 3 să defalce defensor (apărător, avocat) (rar) s. m., pl. defensori
defalcare s. f., g.-d. art. defalcării; pl. defalcări deferent (respectuos) adj. m., pl. deferenţi; f. deferentă, pl.
defavoarea s. f. art. (în: în ~ lui/sa) deferente
defavorabil adj. m., pl. defavorabili; f. defavorabilă, pl. deferenţă (respect) s. f., g.-d. art. deferenţei
defavorabile deferi (a ~) (a trimite la un for judiciar) vb., ind. prez. 1
defavoriza (a ~) vb., ind. prez. 1 defavorizez, 3 sg. defer, 3 deferă, imperf. 1 defeream; conj. prez. 1 sg. să
defavorizează; conj. prez. 1 să defavorizez, 3 să defavorizeze defer, 3 să defere (mai ales în: a deferi justiţiei)
defavorizare s. f., g.-d. art. defavorizării; pl. defavorizări deferire s. f., g.-d. art. deferirii; pl. deferiri
defavorizat adj. m., s. m., pl. defavorizaţi; adj. f., s. f. deferiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deferizez, 3 deferizează;
conj. prez. 1 sg. să deferizez, 3 să deferizeze
defavorizată, pl. defavorizate
deferizare s. f., g.-d. art. deferizării; pl. deferizări
defaza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defazez, 3 defazează; conj.
prez. 1 sg. să defazez, 3 să defazeze +deferla (livr.) vb., ind. prez. 3 deferlează, imperf. 3 pl.
deferlau; conj. prez. 3 să deferleze
defazaj s. n., pl. defazaje
!deferlare (livr.) s. f., g.-d. art. deferlării; pl. deferlări
defăima (a ~) (desp. -făi-) vb., ind. prez. 1 sg. defăimez,
3 defăimează; conj. prez. 1 sg. să defăimez, 3 să defăimeze defertiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defertilizez, 3
defertilizează; conj. prez. 1 sg. să defertilizez, 3 să
defăimare (desp. -făi-) s. f., g.-d. art. defăimării; pl.
defertilizeze
defăimări
defertilizare s. f., g.-d. art. defertilizării; pl. defertilizări
defăimător (desp. -făi-) adj. m., pl. defăimători; f. sg. şi pl.
defervescenţă s. f., g.-d. art. defervescenţei
defăimătoare
defetism s. n.
defeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defechez, 3 defechează;
conj. prez. 1 sg. să defechez, 3 să defecheze defetist adj. m., s. m., pl. defetişti; adj. f., s. f. defetistă, pl.
defetiste
defecant s. m., pl. defecanţi
defetişiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defetişizez, 3 defetişizează;
defecare s. f., g.-d. art. defecării; pl. defecări
conj. prez. 1 sg. să defetişizez, 3 să defetişizeze
defecator s. n., pl. defecatoare defibra (a ~) (a transforma în fibre) (desp. -fi-bra) vb.,
defecaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. defecaţia (desp. -ţi-a), g.-d. ind. prez. 1 sg. defibrez, 3 defibrează; conj. prez. 1 sg. să
art. defecaţiei; pl. defecaţii, art. defecaţiile (desp. -ţi-i-) defibrez, 3 să defibreze
defect1 adj. m., pl. defecţi; f. defectă, pl. defecte defibrare (transformare în fibre) (desp. -fi-bra-) s. f., g.-d.
defect2 s. n., pl. defecte art. defibrării; pl. defibrări
445 defulare
defibrator (aparat pentru defibrare) (desp. -fi-bra-) s. n., deflocula (a ~) (chim.) (desp. de-flo-) vb., ind. prez. 1 sg.
pl. defibratoare defloculez, 3 defloculează; conj. prez. 1 sg. să defloculez, 3
+defibrila (a ~) (a opri fibrilaţia) (desp. -fi-bri-) vb., ind. să defloculeze
prez. 1 sg. defibrilez, 3 defibrilează; conj. prez. 1 sg. să !defloculare (chim.) (desp. de-flo-) s. f., g.-d. art.
defibrilez, 3 să defibrileze defloculării; pl. defloculări
+defibrilare (oprirea fibrilaţiei) (desp. -fi-bri-) s. f., g.-d. deflora (a ~)(desp. de-flo-) vb., ind. prez. 1 sg. deflorez, 3
art. defibrilării; pl. defibrilări deflorează; conj. prez. 1 sg. să deflorez, 3 să defloreze
defibrilator (aparat pentru defibrilare) (desp. -fi-bri-) s. deflorare (desp. de-flo-) s. f., g.-d. art. deflorării; pl.
n., pl. defibrilatoare deflorări
deficient (desp. -ci-ent) adj. m., pl. deficienţi; f. deficientă, deflui (a ~) (desp. de-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. defluieşte,
pl. deficiente 3 pl. defluiesc, imperf. 3 sg. defluia; conj. prez. 3 să
deficienţă (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. deficienţei; pl. defluiască
deficienţe defolia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. defoliez
deficit s. n., pl. deficite (desp. -li-ez), 3 defoliază, 1 pl. defoliem; conj. prez. 1 sg.
să defoliez, 3 să defolieze; ger. defoliind (desp. -li-ind)
deficitar adj. m., pl. deficitari; f. deficitară, pl. deficitare
defoliaţie (desp. -li-a-ţi-e) s. f., art. defoliaţia (desp. -ţi-a),
defila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defilez, 3 defilează; conj.
g.-d. art. defoliaţiei; pl. defoliaţii, art. defoliaţiile (desp.
prez. 1 sg. să defilez, 3 să defileze
-ţi-i-)
defilare s. f., g.-d. art. defilării; pl. defilări
defoliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. defolierii; pl. defolieri
defileu s. n., art. defileul; pl. defilee
deforma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deformez, 3 deformează;
defini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. definesc, 3 sg.
conj. prez. 1 sg. să deformez, 3 să deformeze
defineşte, imperf. 1 defineam; conj. prez. 1 sg. să definesc,
deformabil adj. m., pl. deformabili; f. deformabilă, pl.
3 să definească
deformabile
definire s. f., g.-d. art. definirii; pl. definiri
deformant adj. m., pl. deformanţi; f. deformantă, pl.
definitiv adj. m., pl. definitivi; f. definitivă, pl. definitive deformante
definitiva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. definitivez, 3 deformare s. f., g.-d. art. deformării; pl. deformări
definitivează; conj. prez. 1 sg. să definitivez, 3 să definitiveze
deformaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. deformaţia (desp. -ţi‑a),
definitivare s. f., g.-d. art. definitivării; pl. definitivări g.-d. art. deformaţiei; pl. deformaţii, art. deformaţiile
definitivat s. n. (desp. -ţi-i-)
definitiv (în ~) loc. adv. defosfora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defosforez, 3
definitoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. definitorie (desp. defosforează; conj. prez. 1 sg. să defosforez, 3 să defosforeze
-ri‑e); pl. m. şi f. definitorii defosforare s. f., g.-d. art. defosforării; pl. defosforări
definiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. definiţia (desp. -ţi-a), g.-d. defrauda (a ~) (desp. -fra-u-) vb., ind. prez. 1 sg.
art. definiţiei; pl. definiţii, art. definiţiile (desp. -ţi-i-) defraudez, 3 defraudează; conj. prez. 1 sg. să defraudez,
deflagrant (desp. de-fla-grant) adj. m., pl. deflagranţi; f. 3 să defraudeze
deflagrantă, pl. deflagrante defraudare (desp. -fra-u-) s. f., g.-d. art. defraudării; pl.
deflagraţie (desp. de-fla-gra-ţi-e) s. f., art. deflagraţia defraudări
(desp. -ţi-a), g.-d. art. deflagraţiei; pl. deflagraţii, art. defraudatoare (desp. -fra-u-) s. f., g.-d. art. defraudatoarei;
deflagraţiile (desp. -ţi-i-) pl. defraudatoare
deflaţie (desp. de-fla-ţi-e) s. f., art. deflaţia (desp. -ţi-a), defraudator (desp. -fra-u-) s. m., pl. defraudatori
g.‑d. art. deflaţiei; pl. deflaţii, art. deflaţiile (desp. -ţi-i-) defrişa (a ~) (desp. de-fri-) vb., ind. prez. 1 sg. defrişez, 3
deflaţionist (desp. de-fla-ţi-o-) adj. m., pl. deflaţionişti; f. defrişează, 1 pl. defrişăm; conj. prez. 1 sg. să defrişez, 3 să
deflaţionistă, pl. deflaţioniste defrişeze; ger. defrişând
deflector1 (desp. de-flec-) adj. m., pl. deflectori; f. sg. şi pl. defrişabil (desp. de-fri-) adj. m., pl. defrişabili; f. defrişabilă,
deflectoare pl. defrişabile
deflector2 (desp. de-flec-) s. n., pl. deflectoare defrişare (desp. de-fri-) s. f., g.-d. art. defrişării; pl. defrişări
deflegma (a ~) (desp. de-fleg-) vb., ind. prez. 1 sg. defrişoare (desp. de-fri-) s. f., g.-d. art. defrişoarei; pl.
deflegmez, 3 deflegmează; conj. prez. 1 sg. să deflegmez, defrişoare
3 să deflegmeze defrişor (desp. de-fri-) s. m., pl. defrişori
deflegmare (desp. de-fleg-) s. f., g.-d. art. deflegmării; pl. !defula (a se ~) (a se exterioriza) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
deflegmări mă defulez, 3 se defulează; conj. prez. 1 sg. să mă defulez,
deflegmator (desp. de-fleg-) s. n., pl. deflegmatoare 3 să se defuleze; imper. 2 sg. afirm. defulează-te; ger.
deflexiune (desp. de-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. deflexiunii; defulându-mă
pl. deflexiuni defulare s. f., g.-d. art. defulării; pl. defulări
defunct 446
defunct adj. m., s. m., pl. defuncţi; adj. f., s. f. defunctă deglutiţie (desp. de-glu-, -ţi-e) s. f., art. deglutiţia (desp.
(desp. -func-tă), pl. defuncte -ţi-a), g.-d. art. deglutiţiei; pl. deglutiţii, art. deglutiţiile
degaja1 (a ~) (a elibera, a îndepărta) vb., ind. prez. 1 sg. (desp. -ţi-i-)
degajez, 3 degajează, 1 pl. degajăm; conj. prez. 1 sg. să degoma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. degomez, 3 degomează;
degajez, 3 să degajeze; ger. degajând conj. prez. 1 sg. să degomez, 3 să degomeze
degaja2 (a ~) (a emana, a răspândi) vb., ind. prez. 3 degomare s. f., g.-d. art. degomării; pl. degomări
degajă, imperf. 3 pl. degajau; conj. prez. 3 să degaje; ger.
degonfla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. degonflez, 3 degonflează;
degajând
conj. prez. 1 sg. să degonflez, 3 să degonfleze
degajament s. n., pl. degajamente
degrabă (repede) (desp. de-gra-) adv. (Vino ~!)
degajare s. f., g.-d. art. degajării; pl. degajări
+de grabă (din cauza grabei) prep. + s. f. (De grabă, a
degaza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. degazez, 3 degazează; conj.
greşit o cifră.)
prez. 1 sg. să degazez, 3 să degazeze
degrada (a ~) (desp. de-gra-) vb., ind. prez. 1 sg. degradez,
degazare s. f., g.-d. art. degazării; pl. degazări
3 degradează; conj. prez. 1 sg. să degradez, 3 să degradeze
degazator s. m., pl. degazatori
degradabil (desp. de-gra-) adj. m., pl. degradabili; f.
degazifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. degazific, 2 sg.
degradabilă, pl. degradabile
degazifici, 3 degazifică; conj. prez. 1 sg. să degazific, 3 să
degazifice degradant (desp. de-gra-) adj. m., pl. degradanţi; f.
degazificare s. f., g.-d. art. degazificării; pl. degazificări degradantă, pl. degradante
degazolina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. degazolinez, 3 degradare (desp. de-gra-) s. f., g.-d. art. degradării; pl.
degazolinează; conj. prez. 1 sg. să degazolinez, 3 să degradări
degazolineze degradator1 (desp. de-gra-) s. n., pl. degradatoare
degazolinare s. f., g.-d. art. degazolinării; pl. degazolinări degradator2 (rar) (desp. de-gra-) adj. m., pl. degradatori; f.
degazor s. n., pl. degazoare sg. şi pl. degradatoare
degeaba adv. degradaţie (înv.) (desp. de-gra-, -ţi-e) s. f., art. degradaţia
degenera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. degenerez, 3 degenerează; (desp. -ţi-a), g.-d. art. degradaţiei; pl. degradaţii, art.
conj. prez. 1 sg. să degenerez, 3 să degenereze degradaţiile (desp. -ţi-i-)
degenerare s. f., g.-d. art. degenerării; pl. degenerări degrade (desp. de-gra-) s. n., art. degradeul; pl. degradeuri
degenerativ adj. m., pl. degenerativi; f. degenerativă, pl. degras (desp. de-gras) s. n., pl. degrasuri
degenerative degresa (a ~) (desp. de-gre-) vb., ind. prez. 1 sg. degresez,
degeneraţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. degeneraţia 3 degresează; conj. prez. 1 sg. să degresez, 3 să degreseze
(desp. -ţi-a), g.-d. art. degeneraţiei; pl. degeneraţii, art. degresaj (desp. de-gre-) s. n., pl. degresaje
degeneraţiile (desp. -ţi-i-)
degresant1 (desp. de-gre-) adj. m., pl. degresanţi; f.
degenerescent adj. m., pl. degenerescenţi; f. degenerescentă,
degresantă, pl. degresante
pl. degenerescente
degresant2 (desp. de-gre-) s. m., pl. degresanţi
degenerescenţă s. f., g.-d. art. degenerescenţei; pl.
degenerescenţe degresare (desp. de-gre-) s. f., g.-d. art. degresării; pl.
degresări
degera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deger, 3 degeră; conj. prez.
1 sg. să deger, 3 să degere degresiune (livr.) (desp. de-gre-si-u-) s. f., g.-d. art.
degerare s. f., g.-d. art. degerării; pl. degerări degresiunii; pl. degresiuni
degerătură s. f., g.-d. art. degerăturii; pl. degerături degresiv (livr.) (desp. de-gre-) adj. m., pl. degresivi; f.
degermina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. degerminez, 3 degresivă, pl. degresive
degerminează; conj. prez. 1 sg. să degerminez, 3 să degresoare (persoană) (desp. de-gre-) s. f., g.-d. art.
degermineze degresoarei; pl. degresoare
degerminare s. f., g.-d. art. degerminării; pl. degerminări degresor1 (aparat) (desp. de-gre-) s. n., pl. degresoare
deget s. n., pl. degete degresor2 (persoană) (desp. de-gre-) s. m., pl. degresori
degetar s. n., pl. degetare degreva (a ~) (desp. de-gre-) vb., ind. prez. 1 sg. degrevez,
degetariţă (pop.) s. f., g.-d. art. degetariţei; pl. degetariţe 3 degrevează; conj. prez. 1 sg. să degrevez, 3 să degreveze
degetăruţ (reg.) s. m., pl. degetăruţi degrevant (rar) (desp. de-gre-) adj. m., pl. degrevanţi; f.
degetuţ (pop.) s. n., pl. degetuţe degrevantă, pl. degrevante
degeţel s. n., pl. degeţele degrevare (desp. de-gre-) s. f., g.-d. art. degrevării; pl.
degeţel-roşu (plantă) s. m., pl. degeţei-roşii degrevări
deghiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deghizez, 3 deghizează; degringoladă (desp. de-grin-) s. f., g.-d. art. degringoladei;
conj. prez. 1 sg. să deghizez, 3 să deghizeze pl. degringolade
deghizare s. f., g.-d. art. deghizării; pl. deghizări degrosisor (desp. de-gro-) s. n., pl. degrosisoare
447 delegat
degroşa (a ~) (desp. de-gro-) vb., ind. prez. 1 sg. degroşez, dejivror (desp. -ji-vror) s. n., pl. dejivroare
3 degroşează, 1 pl. degroşăm; conj. prez. 1 sg. să degroşez, !dejojare s. f., g.-d. art. dejojării; pl. dejojări
3 să degroşeze; ger. degroşând dejuca (a ~) (a zădărnici) vb., ind. prez. 1 sg. dejoc, 2 sg.
degroşare (desp. de-gro-) s. f., g.-d. art. degroşării; pl. dejoci, 3 dejoacă; conj. prez. 1 sg. să dejoc, 3 să dejoace;
degroşări imper. 2 sg. afirm. dejoacă
degudrona (a ~) (desp. -gu-dro-) vb., ind. prez. 1 dejucare (zădărnicire) s. f., g.-d. art. dejucării; pl. dejucări
sg. degudronez, 3 degudronează; conj. prez. 1 sg. să dejuga (a ~) (a scoate din jug) vb., ind. prez. 1 sg. dejug, 2
degudronez, 3 să degudroneze sg. dejugi, 3 dejugă; conj. prez. 1 sg. să dejug, 3 să dejuge
degudronare (desp. -gu-dro-) s. f., g.-d. art. degudronării; dejugare (scoatere din jug) s. f., g.-d. art. dejugării; pl.
pl. degudronări dejugări
degudronator (desp. -gu-dro-) s. n., pl. degudronatoare dejugat (scoatere din jug) s. n.
degusta (a ~) (a gusta; a savura) vb., ind. prez. 1 sg. dejugătoare (pop.) s. f., g.-d. art. dejugătorii; pl. dejugători
degust, 2 sg. deguşti, 3 degustă; conj. prez. 1 sg. să degust, dejun s. n., pl. dejunuri
3 să deguste
dejuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dejunez, 3 dejunează; conj.
degustare (acţiunea de a degusta) s. f., g.-d. art. prez. 1 sg. să dejunez, 3 să dejuneze
degustării; pl. degustări
dejurnă adj. invar. (militari ~)
degustaţie (degustare) (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art.
dejurstvă (înv.) (desp. -jurst-vă) s. f., g.-d. art. dejurstvei;
degustaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. degustaţiei; pl. pl. dejurstve
degustaţii, art. degustaţiile (desp. -ţi-i-)
!de la prep. + prep.
degustătoare s. f., g.-d. art. degustătoarei; pl. degustătoare
delabora (a ~) (a demonta) vb., ind. prez. 1 sg. delaborez,
degustător s. m., pl. degustători 3 delaborează; conj. prez. 1 sg. să delaborez, 3 să delaboreze
dehidrază (desp. -hi-dra-) s. f., g.-d. art. dehidrazei; pl. delabra (a ~) (a deteriora) (livr.) (desp. -la-bra) vb., ind.
dehidraze prez. 1 sg. delabrez, 3 delabrează; conj. prez. 1 sg. să
dehidrogena (a ~) (desp. -hi-dro-) vb., ind. prez. 1 sg. delabrez, 3 să delabreze
dehidrogenez, 3 dehidrogenează; conj. prez. 1 sg. să delapida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. delapidez, 3 delapidează;
dehidrogenez, 3 să dehidrogeneze conj. prez. 1 sg. să delapidez, 3 să delapideze
dehidrogenare (desp. -hi-dro-) s. f., g.-d. art. delapidare s. f., g.-d. art. delapidării; pl. delapidări
dehidrogenării; pl. dehidrogenări
delapidatoare s. f., g.-d. art. delapidatoarei; pl. delapidatoare
dehidrogenază (desp. -hi-dro-) s. f., g.-d. art.
delapidator s. m., pl. delapidatori
dehidrogenazei; pl. dehidrogenaze
delatoare s. f., g.-d. art. delatoarei; pl. delatoare
dehiscent adj. m., pl. dehiscenţi; f. dehiscentă, pl. dehiscente
delator s. m., pl. delatori
!dehiscenţă s. f., g.-d. art. dehiscenţei; pl. dehiscenţe
delaţiune (denunţ) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. delaţiunii;
deictic1 adj. m. (termen ~), pl. deictici; f. deictică (particulă pl. delaţiuni
~), pl. deictice
delăsa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă delas, 2 sg.
deictic2 s. n., pl. deictice te delaşi, 3 se delasă; conj. prez. 1 sg. să mă delas, 3 să
deifica (a ~) (livr.) (desp. de-i-) vb., ind. prez. 1 sg. deific, se delase; imper. 2 sg. afirm. delasă-te; ger. delăsându-mă
2 sg. deifici, 3 deifică; conj. prez. 1 sg. să deific, 3 să deifice delăsare s. f., g.-d. art. delăsării; pl. delăsări
deificare (livr.) (desp. de-i-) s. f., g.-d. art. deificării; pl. delăsător adj. m., s. m., pl. delăsători; adj. f., s. f. delăsătoare,
deificări pl. delăsătoare
deism s. n. delătura (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. delătur, 3 delătură;
deist adj. m., s. m., pl. deişti; adj. f., s. f. deistă, pl. deiste conj. prez. 1 sg. să delătur, 3 să delăture
deîmpărţit (mat.) s. n. +de lângă prep.
deînmulţit (mat.) s. n. !delcou s. n., art. delcoul; pl. delcouri
deja adv. deleatur (lat.) (desp. -le-a-) s. n.; (semn grafic) δ
dejalen s. n., (sorturi) pl. dejalenuri delebil (livr.) adj. m., pl. delebili; f. delebilă, pl. delebile
déjà-vu (fr.) [pron. dejavü] s. n. delecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. delectez, 3 delectează; conj.
+dejean adj. m., s. m., pl. dejeni; adj. f. dejeană, pl. dejene prez. 1 sg. să delectez, 3 să delecteze
+dejeancă s. f., g.-d. art. dejencei; pl. dejence delectabil adj. m., pl. delectabili; f. delectabilă, pl. delectabile
dejecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. dejecţia (desp. -ţi-a), g.-d. delectare s. f., g.-d. art. delectării; pl. delectări
art. dejecţiei; pl. dejecţii, art. dejecţiile (desp. -ţi-i-) delega (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deleg, 2 sg. delegi, 3
dejivra (a ~) (desp. -ji-vra) vb., ind. prez. 1 sg. dejivrez, 3 deleagă; conj. prez. 1 sg. să deleg, 3 să delege; imper. 2
dejivrează; conj. prez. 1 sg. să dejivrez, 3 să dejivreze sg. afirm. deleagă
dejivrare (desp. -ji-vra-) s. f., g.-d. art. dejivrării; pl. +delegare s. f., g.-d. art. delegării; pl. delegări
dejivrări delegat s. m., pl. delegaţi
delegatar 448
delegatar (livr.) adj. m., s. m., pl. delegatari; adj. f., s. f. delimitativ (rar) adj. m., pl. delimitativi; f. delimitativă, pl.
delegatară, pl. delegatare delimitative
delegată s. f., g.-d. art. delegatei; pl. delegate delimitator adj. m., pl. delimitatori; f. sg. şi pl. delimitatoare
delegaţie (grup; misiune ) (desp. -ţi-e) s. f., art. delegaţia delincvent s. m., pl. delincvenţi
(desp. -ţi-a), g.-d. art. delegaţiei; pl. delegaţii, art. delincventă s. f., g.-d. art. delincventei; pl. delincvente
delegaţiile (desp. -ţi-i-) delincvenţă s. f., g.-d. art. delincvenţei; pl. delincvenţe
delesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. delestez, 3 delestează; conj. delineavit (lat.) (desp. -ne-a-) s. n.
prez. 1 sg. să delestez, 3 să delesteze
delintersa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. delintersez, 3
+delete (engl.) [pron. dilit] s. n. (în: a da ~) delintersează; conj. prez. 1 sg. să delintersez, 3 să
deleter (livr.) adj. m., pl. deleteri; f. deleteră, pl. deletere delinterseze
delexicaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 delexicalizează, imperf. delintersare s. f., g.-d. art. delintersării; pl. delintersări
3 pl. delexicalizau; conj. prez. 3 să delexicalizeze delir s. n., pl. deliruri
delfin1 (animal; moştenitor al tronului Franţei) s. m., pl. delira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. delirez, 3 delirează; conj.
delfini prez. 1 sg. să delirez, 3 să delireze
+delfin2 (stil de înot) s. n. delirant adj. m., pl. deliranţi; f. delirantă, pl. delirante
delfinariu [riu pron. rĭu] s. n., art. delfinariul; pl. delfinarii, delirare s. f., g.-d. art. delirării; pl. delirări
art. delfinariile (desp. -ri-i-)
!delirium tremens (lat.) (desp. -ri-um) loc. s. n.
!Delfinul (constelaţie) s. propriu m. art., neart. Delfin (Te
delitescenţă s. f., g.-d. art. delitescenţei; pl. delitescenţe
poţi uita la ~ cu ochiul liber.)
deliu (soldat otoman) (înv.) s. m., art. deliul; pl. delii, art.
delibaşă (înv.) s. m., g.-d. art. delibaşei; pl. delibaşi
deliii (desp. -li-ii)
delibera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deliberez, 3 deliberează;
delniţă (pop.) s. f., g.-d. art. delniţei; pl. delniţe
conj. prez. 1 sg. să deliberez, 3 să delibereze
deloc (nicidecum) adv. (Nu plouă ~.)
deliberant (rar) adj. m., pl. deliberanţi; f. deliberantă, pl.
deliberante de loc (originar, local) prep. + s. n. (Ea era ~ din
Teleorman.)
deliberare s. f., g.-d. art. deliberării; pl. deliberări
delta (literă grecească) s. m., pl. delta; δ, Δ
+deliberat1 adj. m., pl. deliberaţi; f. deliberată, pl. deliberate
deltaic (desp. -ta-ic) adj. m., pl. deltaici; f. deltaică, pl.
+deliberat2 adv.
deltaice
deliberativ adj. m., pl. deliberativi; f. deliberativă, pl.
deltaplan (desp. -ta-plan) s. n., pl. deltaplane
deliberative
deltaplanism (desp. -ta-pla-) s. n.
deliberaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. deliberaţia (desp.
-ţi-a), g.-d. art. deliberaţiei; pl. deliberaţii, art. deliberaţiile deltaplanist (desp. -ta-pla-) s. m., pl. deltaplanişti
(desp. -ţi-i-) deltă (vărsare a unui fluviu) s. f., g.-d. art. deltei; pl. delte
delicat adj. m., pl. delicaţi; f. delicată, pl. delicate deltoid1 adj. m., pl. deltoizi; f. deltoidă, pl. deltoide
!delicatesă (aliment fin) s. f., g.-d. art. delicatesei; pl. deltoid2 s. m., pl. deltoizi
delicatese/(fam.) delicatesuri deluleţ (rar) s. n., pl. deluleţe
!delicateţe (fineţe; gingăşie; amabilitate) s. f., art. deluros adj. m., pl. deluroşi; f. deluroasă, pl. deluroase
delicateţea, g.-d. art. delicateţii; (vorbe amabile) ( fam.) deluşor s. n., pl. deluşoare
pl. delicateţuri deluţ (pop.) s. n., pl. deluţe
delicios adj. m., pl. delicioşi; f. delicioasă, pl. delicioase deluvial (sedimentar) (desp. -vi-al) adj. m., pl. deluviali; f.
deliciu s. n., art. deliciul; pl. delicii, art. deliciile (desp. -ci‑i-) deluvială, pl. deluviale
delict s. n., pl. delicte deluviu (sediment) [viu pron. vĭu] s. n., art. deluviul; pl.
delictual (desp. -tu-al) adj. m., pl. delictuali; f. delictuală, deluvii, art. deluviile (desp. -vi-i-)
pl. delictuale deluzoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. deluzorie (desp.
delictuos (înv.) (desp. -tu-os) adj. m., pl. delictuoşi; f. -ri-e); pl. m. şi f. deluzorii
delictuoasă, pl. delictuoase demachia (a ~) (desp. -chi-a) vb., ind. prez. 1 sg. demachiez
delicvescent adj. m., pl. delicvescenţi; f. delicvescentă, pl. (desp. -chi-ez), 3 demachiază, 1 pl. demachiem; conj. prez.
delicvescente 1 sg. să demachiez, 3 să demachieze; ger. demachiind
delicvescenţă s. f., g.-d. art. delicvescenţei (desp. -chi-ind)
!deligaţie (bandajare) (desp. -ţi-e) s. f., art. deligaţia (desp. demachiant1 (desp. -chi-ant) adj. m. (burete ~), pl.
-ţi-a), g.-d. art. deligaţiei; pl. deligaţii, art. deligaţiile demachianţi; f. demachiantă (soluţie ~), pl. demachiante
(desp. -ţi-i-) demachiant2 (desp. -chi-ant) s. n., pl. demachiante
delimita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. delimitez, 3 delimitează; demachiat (desp. -chi-at) s. n.
conj. prez. 1 sg. să delimitez, 3 să delimiteze demachiere (desp. -chi-e-) s. f., g.-d. art. demachierii; pl.
delimitare s. f., g.-d. art. delimitării; pl. delimitări demachieri
449 demixta
demagnetiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demagnetizez, 3 demenţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. demenţiali; f.
demagnetizează; conj. prez. 1 sg. să demagnetizez, 3 să demenţială, pl. demenţiale
demagnetizeze demers s. n., pl. demersuri
demagnetizant adj. m., pl. demagnetizanţi; f. +demidulce adj. m. şi f. (+ s. n.: vin ~, + s. f. şampanie ~);
demagnetizantă, pl. demagnetizante pl. demidulci
demagnetizare s. f., g.-d. art. demagnetizării; pl. demilitariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demilitarizez,
demagnetizări 3 demilitarizează; conj. 1 sg. să demilitarizez, 3 să
!demagog adj. m., s. m., pl. demagogi, adj. f., s. f. demagogă, demilitarizeze
pl. demagoge (politician demagog) demilitarizare s. f., g.-d. art. demilitarizării; pl.
demagogic adj. m., pl. demagogici; f. demagogică, pl. demilitarizări
demagogice demimonden (înv.) adj. m., pl. demimondeni; f.
demagogie s. f., art. demagogia, g.-d. art. demagogiei; pl. demimondenă, pl. demimondene
demagogii, art. demagogiile (desp. -gi-i-) demimondenă (înv.) s. f., g.-d. art. demimondenei; pl.
demantela (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. demantelez, demimondene
3 demantelează; conj. prez. 1 sg. să demantelez, 3 să demina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deminez, 3 deminează;
demanteleze conj. prez. 1 sg. să deminez, 3 să demineze
demara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demarez, 3 demarează; deminare s. f., g.-d. art. deminării; pl. deminări
conj. prez. 1 sg. să demarez, 3 să demareze demineraliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demineralizez, 3
demaraj s. n., pl. demaraje demineralizează; conj. prez. 1 sg. să demineralizez, 3 să
demarare s. f., g.-d. art. demarării; pl. demarări demineralizeze
!demarca1 (a ~) (a delimita) vb., ind. prez. 1 sg. demineralizare s. f., g.-d. art. demineralizării; pl.
demarchez, 3 demarchează; conj. prez. 1 sg. să demarchez, demineralizări
3 să demarcheze demipensiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. demipensiunii;
+demarca2 (a se ~) (a scăpa de adversar) (sport) vb. refl., pl. demipensiuni
ind. prez. 1 sg. mă demarc, 2 sg. te demarci, 3 se demarcă; !demisec adj. m. şi f. (+ s. n.: vin ~, + s. f.: şampanie ~);
conj. prez. 1 sg. să mă demarc, 2 sg. să te demarci, 3 să se pl. demiseci
demarce; imper. 2 sg. afirm. demarcă-te; ger. demarcându- demisie (desp. -si-e) s. f., art. demisia (desp. -si-a), g.-d.
mă art. demisiei; pl. demisii, art. demisiile (desp. -si-i-)
demarcaj s. n., pl. demarcaje demisiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
demarcare s. f., g.-d. art. demarcării; pl. demarcări demisionez, 3 demisionează; conj. prez. 1 sg. să demisionez,
demarcativ adj. m., pl. demarcativi; f. demarcativă, pl. 3 să demisioneze
demarcative demisionar (desp. -si-o-) adj. m., pl. demisionari; f.
demarcaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. demarcaţia (desp. -ţi‑a), demisionară, pl. demisionare
g.-d. art. demarcaţiei; pl. demarcaţii, art. demarcaţiile demisol s. n., pl. demisoluri
(desp. -ţi-i-) demistifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demistific, 2 sg.
demaror s. n., pl. demaroare demistifici, 3 demistifică; conj. prez. 1 sg. să demistific, 3
demasca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demasc, 2 sg. demaşti, 3 să demistifice
demască; conj. prez. 1 sg. să demasc, 3 să demaşte demite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. demit, 2 sg. demiţi,
demascare s. f., g.-d. art. demascării; pl. demascări 3 sg. demite; conj. prez. 1 sg. să demit, 3 să demită; ger.
demasculiniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demasculinizez, demiţând; part. demis
3 demasculinizează; conj. prez. 1 sg. să demasculinizez, 3 demitentă (rar) s. f., g.-d. art. demitentei; pl. demitente
să demasculinizeze demitere s. f., g.-d. art. demiterii; pl. demiteri
dematerializa (a ~) (desp. -ri-a-) vb., ind. prez. 1 sg. demitiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demitizez, 3 demitizează;
dematerializez, 3 dematerializează; conj. prez. 1 sg. să conj. prez. 1 sg. să demitizez, 3 să demitizeze
dematerializez, 3 să dematerializeze demitizant adj. m., pl. demitizanţi; f. demitizantă, pl.
dematerializare (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. dematerializării; demitizante
pl. dematerializări demitizare s. f., g.-d. art. demitizării; pl. demitizări
demâncare (merinde) (pop.) s. f., g.-d. art. demâncării (S-a demiu (desp. de-miu) s. n., art. demiul (desp. -mi-ul); pl.
dus cu ~ la câmp.) demiuri
de mâncare (pop.) prep. + s. f. (Dă ~ la păsări.) demiurg (desp. -mi-urg) s. m., pl. demiurgi
demâncat (merinde) (pop., rar) s. n. (S-a dus cu ~ la câmp.) demiurgic (desp. -mi-ur-) adj. m., pl. demiurgici; f.
!de mâncat vb. la supin (~ a mâncat.) demiurgică, pl. demiurgice
dement adj. m., s. m., pl. demenţi; adj. f., s. f. dementă, pl. demivoleu s. n., art. demivoleul; pl. demivoleuri
demente demixta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demixtez, 3 demixtează;
demenţă s. f., g.-d. art. demenţei; pl. demenţe conj. prez. 1 sg. să demixtez, 3 să demixteze
demn 450
demn adj. m., pl. demni; f. demnă, pl. demne demonetiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demonetizez, 3
demnitar s. m., pl. demnitari demonetizează; conj. prez. 1 sg. să demonetizez, 3 să
demnitate s. f., g.-d. art. demnităţii; (poziţii sociale) pl. demonetizeze
demnităţi demonetizare s. f., g.-d. art. demonetizării; pl. demonetizări
+demo s. n., pl. demo demoniac (livr.) (desp. -ni-ac) adj. m., pl. demoniaci; f.
demoazelă (înv.) (desp. -moa-) s. f., g.-d. art. demoazelei; demoniacă, pl. demoniace
pl. demoazele demonic adj. m., pl. demonici; f. demonică, pl. demonice
demobiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demobilizez, 3 +demonim (nume de cetăţean/locuitor) s. n., pl.
demobilizează; conj. prez. 1 sg. să demobilizez, 3 să demomine
demobilizeze demonism s. n.
demobilizare s. f., g.-d. art. demobilizării; pl. demobilizări demoniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demonizez, 3
demobilizator adj. m., pl. demobilizatori; f. sg. şi pl. demonizează; conj. prez. 1 sg. să demonizez, 3 să demonizeze
demobilizatoare demonolatrie (desp. -la-tri-) s. f., art. demonolatria, g.-d.
democrat (desp. -mo-crat) adj. m., s. m., pl. democraţi; adj. demonolatrii, art. demonolatriei
f., s. f. democrată, pl. democrate demonolatru (desp. -la-tru) adj. m., s. m., pl. demonolatri;
democrat-creştin (desp. -mo-crat-) adj. m., s. m., pl. adj. f., s. f. demonolatră, pl. demonolatre
democrat-creştini; adj. f., s. f. democrat-creştină, pl. demonologie s. f., art. demonologia, g.-d. demonologii, art.
democrat-creştine demonologiei
democratic (desp. -mo-cra-) adj. m., pl. democratici; f. demonomanie s. f., art. demonomania, g.-d. demonomanii,
democratică, pl. democratice art. demonomaniei
democratism (desp. -mo-cra-) s. n. demonstra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demonstrez, 3
democratiza (a ~) (desp. -mo-cra-) vb., ind. prez. 1 sg. demonstrează; conj. prez. 1 sg. să demonstrez, 3 să
democratizez, 3 democratizează; conj. prez. 1 sg. să demonstreze
democratizez, 3 să democratizeze demonstrabil adj. m., pl. demonstrabili; f. demonstrabilă,
democratizare (desp. -mo-cra-) s. f., g.-d. art. pl. demonstrabile
democratizării; pl. democratizări demonstrant s. m., pl. demonstranţi
democratură (livr.) (desp. -mo-cra-) s. f., g.-d. art. demonstrantă s. f., g.-d. art. demonstrantei; pl.
democraturii; pl. democraturi demonstrante
democraţie (desp. -mo-cra-) s. f., art. democraţia, g.-d. art. demonstrare s. f., g.-d. art. demonstrării; pl. demonstrări
democraţiei; pl. democraţii, art. democraţiile (desp. -ţi-i-) demonstrativ1 adj. m., pl. demonstrativi; f. demonstrativă,
demoda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se demodează, pl. demonstrative
imperf. 3 pl. se demodau; conj. prez. 3 să se demodeze; +demonstrativ2 s. n., pl. demonstrative
ger. demodându-se demonstraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. demonstraţia (desp.
demodare s. f., g.-d. art. demodării; pl. demodări -ţi-a), g.-d. art. demonstraţiei; pl. demonstraţii, art.
demodulator s. n., pl. demodulatoare demonstraţiile (desp. -ţi-i-)
demodulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. demodulaţia (desp. demonta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demontez, 3 demontează;
-ţi-a), g.-d. art. demodulaţiei; pl. demodulaţii, art. conj. prez. 1 sg. să demontez, 3 să demonteze
demodulaţiile (desp. -ţi-i-) demontabil adj. m., pl. demontabili; f. demontabilă, pl.
demofobie (rar) (desp. -bi-e) s. f., g.-d. demofobii, art. demontabile
demofobiei demontare s. f., g.-d. art. demontării; pl. demontări
demograf (desp. -mo-graf) s. m., pl. demografi demontat s. n.
+demografă (desp. -mo-gra-) s. f., g.-d. art. demografei; pl. demoraliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demoralizez, 3
demografe demoralizează; conj. prez. 1 sg. să demoralizez, 3 să
demografic (desp. -mo-gra-) adj. m., pl. demografici; f. demoralizeze
demografică, pl. demografice demoralizant adj. m., pl. demoralizanţi; f. demoralizantă,
demografie (desp. -mo-gra-) s. f., art. demografia, g.-d. pl. demoralizante
demografii, art. demografiei !demoralizare s. f., g.-d. art. demoralizării; pl. demoralizări
demola (a ~) (a dărâma) vb., ind. prez. 1 sg. demolez, 3 demoralizator adj. m., pl. demoralizatori; f. sg. şi pl.
demolează: conj. prez. 1 sg. să demolez, 3 să demoleze demoralizatoare
demolare (dărâmare) s. f., g.-d. art. demolării; pl. demolări demoralizaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. demoralizaţia
demoliţiune (înv.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. demoliţiunii; (desp. -ţi-a), g.-d. demoralizaţii, art. demoralizaţiei
pl. demoliţiuni demorfism s. n.
demon s. m., pl. demoni demos (livr.) s. n.
451 denominativ2
demotic (livr.) adj. m. (+ s. n.: caracter ~), f. demotică !dendrologă (livr.)/(colocv.) dendroloagă s. f., g.-d. art.
(scriere ~); pl. demotice dendrologei/dendroloagei; pl. dendrologe/dendroloage
+demotiva (a ~) vb., ind. prez. 1 demotivez, 3 demotivează; dendrologic adj. m., pl. dendrologici; f. dendrologică, pl.
conj. prez. 1 să demotivez, 3 să demotiveze dendrologice
demucilaginare s. f., g.-d. art. demucilaginării dendrologie s. f., art. dendrologia, g.-d. dendrologii, art.
demula (a ~) (a scoate dintr-un tipar) vb., ind. prez. 1 dendrologiei
sg. demulez, 3 demulează; conj. prez. 1 sg. să demulez, 3 dendrometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. dendrometria, g.-d.
să demuleze dendrometrii, art. dendrometriei
demult (odinioară) adv. (S-a întâmplat ~.) dendrometru (desp. -me-tru) s. n., art. dendrometrul; pl.
de mult (de multă vreme) loc. adv. (N-a mai venit ~.) dendrometre
demult (de ~) (de odinioară) prep. + adv. denega (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. deneg, 2 sg. denegi,
demultiplica (a ~) (desp. -ti-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. 3 deneagă; conj. prez. 1 sg. să deneg, 3 să denege, imper.
demultiplic, 2 sg. demultiplici, 3 demultiplică; conj. prez. 2 sg. afirm. deneagă
1 sg. să demultiplic, 3 să demultiplice denegare s. f., g.-d. art. denegării; pl. denegări
demultiplicare (desp. -ti-pli-) s. f., g.-d. art. demultiplicării; denegaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. denegaţia (desp.
pl. demultiplicări -ţi-a), g.-d. art. denegaţiei; pl. denegaţii, art. denegaţiile
demultiplicator (desp. -ti-pli-) s. n., pl. demultiplicatoare (desp. -ţi-i-)
demultişor (odinioară) (pop.) adv. (S-a întâmplat ~.) denichela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. denichelez, 3
de multişor (de vreme îndelungată) (pop., fam.) loc. denichelează; conj. prez. 1 sg. să denichelez, 3 să denicheleze
adv. (N-a mai venit ~.) denichelare s. f., g.-d. art. denichelării; pl. denichelări
!denar (monedă romană) s. m., pl. denari denicotiniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. denicotinizez, 3
denatalitate (rar) s. f., g.-d. art. denatalităţii denicotinizează; conj. prez. 1 sg. să denicotinizez, 3 să
denatura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. denaturez, 3 denaturează; denicotinizeze
conj. prez. 1 sg. să denaturez, 3 să denatureze denicotinizare s. f., g.-d. art. denicotinizării; pl.
denaturant1 adj. m., pl. denaturanţi; f. denaturantă, pl. denicotinizări
denaturante denie (desp. -ni-e) s. f., art. denia (desp. -ni-a), g.-d. art.
denaturant2 s. m., pl. denaturanţi deniei; pl. denii, art. deniile (desp. -ni-i-)
denaturare s. f., g.-d. art. denaturării; pl. denaturări denier (desp. -ni-er) s. m., pl. denieri; simb. den
denaturat adj. m., pl. denaturaţi; f. denaturată, pl. denigra (a ~) (desp. -ni-gra) vb., ind. prez. 1 sg. denigrez,
denaturate 3 denigrează; conj. prez. 1 sg. să denigrez, 3 să denigreze
denaţionalizare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. denaţionalizării; denigrant (rar) (desp. -ni-grant) adj. m., pl. denigranţi; f.
pl. denaţionalizări denigrantă, pl. denigrante
denazaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. denazalizez, 3 denigrare (desp. -ni-gra-) s. f., g.-d. art. denigrării; pl.
denazalizează; conj. prez. 1 sg. să denazalizez, 3 să denigrări
denazalizeze denigrator (desp. -ni-gra-) adj. m., s. m., pl. denigratori;
denazalizare s. f., g.-d. art. denazalizării; pl. denazalizări adj. f., s. f. sg. şi pl. denigratoare
denazifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. denazific, 2 sg. +denim s. n., art. denimul
denazifici, 3 denazifică; conj. prez. 1 sg. să denazific, 3 să denisipator s. n., pl. denisipatoare
denazifice denitrificare (desp. -ni-tri-) s. f., g.-d. art. denitrificării; pl.
!denazificare s. f., g.-d. art. denazificării; pl. denazificări denitrificări
dendrariu [riu pron. rĭu] s. n., art. dendrariul; pl. dendrarii, denivela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. denivelez, 3 denivelează;
art. dendrariile (desp. -ri-i-) conj. prez. 1 sg. să denivelez, 3 să deniveleze
dendrită s. f., g.-d. art. dendritei; pl. dendrite denivelare s. f., g.-d. art. denivelării; pl. denivelări
dendritic adj. m., pl. dendritici; f. dendritică, pl. dendritice denominal adj. m., pl. denominali; f. denominală, pl.
+dendrocronologic (desp. -dro-cro-) adj. m., denominale
pl. dendrocronologici; f. dendrocronologică, pl. !denominaliza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se
dendrocronologice denominalizează, imperf. 3 pl. se denominalizau; conj.
dendrografic (desp. -dro-gra-) adj. m., pl. dendrografici; f. prez. 3 să se denominalizeze; ger. denominalizându-se
dendrografică, pl. dendrografice denominalizare s. f., g.-d. art. denominalizării; pl.
dendrografie (desp. -dro-gra-) s. f., art. dendrografia, g.-d. denominalizări
dendrografii, art. dendrografiei denominativ1 adj. m., pl. denominativi; f. denominativă, pl.
dendroloagă v. dendrologă denominative
dendrolog s. m., pl. dendrologi denominativ2 s. n., pl. denominative
denominaţie 452
denominaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. denominaţia (desp. denunţător s. m., pl. denunţători
-ţi-a), g.-d. art. denominaţiei; pl. denominaţii, art. +de nu ştiu când loc. adj., loc. adv. (scrisoare ~, Datează ~.)
denominaţiile (desp. -ţi-i-) +de nu ştiu unde loc. adj., loc. adv. (apariţie ~, apărut ~)
denota (a ~) vb., ind. prez. 3 denotă, imperf. 3 sg. denotau;
denutriţie (desp. -nu-tri-ţi-e) s. f., art. denutriţia (desp.
conj. prez. 3 să denote
-ţi-a), g.-d. art. denutriţiei; pl. denutriţii, art. denutriţiile
denotat s. n., pl. denotate (desp. -ţi-i-)
denotativ adj. m., pl. denotativi; f. denotativă, pl. denotative
deoarece (desp. de-oa-) conjcţ.
denotaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. denotaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
deocamdată [deo pron. de-o/(în tempo rapid) děo] (desp.
art. denotaţiei; pl. denotaţii, art. denotaţiile (desp. -ţi-i-)
de-o-) adv.
dens adj. m., pl. denşi; f. densă, pl. dense
deochea (a ~) (desp. de-o-chea) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg.
densigramă (desp. -si-gra-) s. f., g.-d. art. densigramei; pl.
deochi, 3 deoache, 1 pl. deochem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să
densigrame
deochi, 3 să deoache; imper. 2 sg. afirm. deoache; ger.
densimetric (desp. -me-tric) adj. m., pl. densimetrici; f.
deochind
densimetrică, pl. densimetrice
deochetură (rar) (desp. de-o-) s. f., g.-d. art. deocheturii;
densimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. densimetria, g.-d.
pl. deocheturi
densimetrii, art. densimetriei
densimetru (desp. -me-tru) s. n., art. densimetrul; pl. deochi (vrăjire cu ochii) s. n., pl. deochiuri
densimetre +de ochi prep.+ s. m. pl. (boală ~)
densitate s. f., g.-d. art. densităţii; pl. densităţi; simb. ρ deodată [deo pron. de-o/(în tempo rapid) (desp. děo]
dental (despre sunete) adj. m., pl. dentali; f. dentală, pl. (desp. de-o-) adv.
dentale !deodorant1 (desp. de-o-) adj. m. (+ s. n.: stick ~); f.
dentală s. f., g.-d. art. dentalei; pl. dentale deodorantă (substanţă ~), pl. deodorante
dentar (privitor la dinţi) adj. m., pl. dentari; f. dentară, pl. deodorant2 (desp. de-o-) s. n., pl. deodorante
dentare +deonomastic (desp. de-o-) adj. m., pl. deonomastici; f.
+dente (al ~) (it.) loc. adj., loc. adv. (paste ~, fierte ~) deonomastică, pl. deonomastice
denticul s. n., pl. denticule +deontic (desp. de-on-) adj. m., pl. deontici; f. deontică, pl.
dentiform adj. m., pl. dentiformi; f. dentiformă, pl. deontice
dentiforme !deontologic (desp. de-on-) adj. m. (+ s. n.: cod ~); f.
dentină s. f., g.-d. art. dentinei deontologică (normă ~), pl. deontologice
dentist s. m., pl. dentişti deontologie (desp. de-on-) s. f., art. deontologia, g.-d.
dentistă s. f., g.-d. art. dentistei; pl. dentiste deontologii, art. deontologiei
dentistică s. f., g.-d. art. dentisticii deoparte (la o oarecare depărtare; izolat) [deo pron. de-o/
dentiţă (plantă) s. f., g.-d. art. dentiţei; pl. dentiţe (în tempo rapid) děo] (desp. de-o-) adv.
dentiţie (dantură) (desp. -ţi-e) s. f., art. dentiţia (desp. !de o parte (opus lui: de altă parte)/(în tempo rapid) de-o
-ţi-a), g.-d. art. dentiţiei; pl. dentiţii, art. dentiţiile (desp. parte [de-o pron. děo] prep. + adj. pr. + s. f.
-ţi-i-) deopotrivă [deo pron. de-o/(în tempo rapid) děo] (desp.
denucleariza (a ~) (desp. -nu-cle-a-) vb., ind. prez. 1 de-o-po-tri-) adv.
sg. denuclearizez, 3 denuclearizează; conj. prez. 1 sg. să deosebi (a ~) (desp. de-o-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
denuclearizez, 3 să denuclearizeze
deosebesc, 3 sg. deosebeşte, imperf. 1 deosebeam; conj.
denuclearizare (desp. -nu-cle-a-) s. f., g.-d. art. prez. 1 sg. să deosebesc, 3 să deosebească
denuclearizării; pl. denuclearizări
deosebire (desp. de-o-) s. f., g.-d. art. deosebirii; pl.
denudare s. f., g.-d. art. denudării; pl. denudări
deosebiri
denudaţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. denudaţia (desp.
depana (a ~) (a repara) vb., ind. prez. 1 sg. depanez, 3
-ţi-a), g.-d. art. denudaţiei; pl. denudaţii, art. denudaţiile
depanează; conj. prez. 1 sg. să depanez, 3 să depaneze
(desp. -ţi-i-)
depanare (reparare) s. f., g.-d. art. depanării; pl. depanări
denumi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. denumesc, 3
sg. denumeşte, imperf. 1 denumeam; conj. prez. 1 sg. să depanatoare (reparatoare) s. f., g.-d. art. depanatoarei; pl.
denumesc, 3 să denumească depanatoare
denumire s. f., g.-d. art. denumirii; pl. denumiri depanator (reparator) s. m., pl. depanatori
denunţ s. n., pl. denunţuri depanor (aparat) s. n., pl. depanoare
denunţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. denunţ, 3 denunţă; conj. deparafina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deparafinez, 3
prez. 1 sg. să denunţ, 3 să denunţe deparafinează; conj. prez. 1 sg. să deparafinez, 3 să
denunţare s. f., g.-d. art. denunţării; pl. denunţări deparafineze
denunţătoare s. f., g.-d. art. denunţătoarei; pl. denunţătoare deparafinare s. f., g.-d. art. deparafinării; pl. deparafinări
453 deplasat
deparazita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deparazitez, 3 dependent adj. m., pl. dependenţi; f. dependentă, pl.
deparazitează; conj. prez. 1 sg. să deparazitez, 3 să dependente (dependent de)
deparaziteze dependenţă (subordonare) s. f., g.-d. art. dependenţei; pl.
deparazitare s. f., g.-d. art. deparazitării; pl. deparazitări dependenţe (dependenţă de)
departaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. departajez, 3 dependinţă (încăpere) s. f., g.-d. art. dependinţei; pl.
departajează, 1 pl. departajăm; conj. prez. 1 sg. să dependinţe
departajez, 3 să departajeze; ger. departajând depersonaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depersonalizez, 3
departajare s. f., g.-d. art. departajării; pl. departajări depersonalizează; conj. prez. 1 sg. să depersonalizez, 3 să
departament s. n., pl. departamente depersonalizeze
departamental adj. m., pl. departamentali; f. depersonalizare s. f., g.-d. art. depersonalizării; pl.
departamentală, pl. departamentale depersonalizări
departe adv. !de peste prep. + prep.
departe (de ~) prep. + adv. depeşa (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. depeşez, 3 depeşează,
depava (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depavez, 3 depavează; 1 pl. depeşăm; conj. prez. 1 sg. să depeşez, 3 să depeşeze;
conj. prez. 1 sg. să depavez, 3 să depaveze ger. depeşând
depavare s. f., g.-d. art. depavării; pl. depavări depeşă (înv.) s. f., art. depeşa, g.-d. art. depeşei; pl. depeşe
depăna (a ~) (a înfăşura fire textile) vb., ind. prez. 1 sg. depigmenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depigmentez, 3
depăn, 2 sg. depeni, 3 deapănă; conj. prez. 1 sg. să depăn, depigmentează; conj. prez. 1 sg. să depigmentez, 3 să
3 să depene; imper. 2 sg. afirm. deapănă depigmenteze
depănare (depănat) s. f., g.-d. art. depănării; pl. depănări depigmentare s. f., g.-d. art. depigmentării; pl. depigmentări
depănat (depănare) s. n., pl. depănaturi depila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depilez, 3 depilează; conj.
depănătoare1 (dispozitiv) s. f., g.-d. art. depănătorii; pl. prez. 1 sg. să depilez, 3 să depileze
depănători depilant1 adj. m. (agent ~), pl. depilanţi; f. depilantă (cremă
depănătoare2 (muncitoare) s. f., g.-d. art. depănătoarei; pl. ~), pl. depilante
depănătoare depilant2 s. n., pl. depilante
depănător1 (muncitor) s. m., pl. depănători depilare s. f., g.-d. art. depilării; pl. depilări
depănător2 (piesă) s. n., pl. depănătoare +depilat s. n., pl. depilaturi
depănuşa (a ~) (a desface pănuşile) vb., ind. prez. 1 sg. depilator1 adj. m. (agent ~), pl. depilatori; f. depilatoare
depănuşez, 3 depănuşează, 1 pl. depănuşăm; conj. prez. 1 (cremă ~), pl. depilatoare
sg. să depănuşez, 3 să depănuşeze; ger. depănuşând depilator2 s. n., pl. depilatoare
depănuşător s. n., pl. depănuşătoare depilaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. depilaţia (desp. -ţi-a),
!depăra1 (a ~) (a smulge părul din cap) (înv., reg.) vb., g.-d. art. depilaţiei; pl. depilaţii, art. depilaţiile (desp. -ţi‑i-)
ind. prez. 1 sg. depăr, 2 sg. deperi, 3 deapără; conj. prez. depinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. depind, 2 sg.
ind. prez. 1 sg. să depăr, 3 să depere; imper. 2 sg. afirm. depinzi, 3 sg. depinde; conj. prez. 1 sg. să depind, 3 să
deapără depindă; ger. depinzând; part. depins (nefolosit la imper.)
depăra2 (a ~) (tehn.) vb., ind. prez. 1 sg. depărez, 3 depista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depistez, 3 depistează;
depărează; conj. prez. 1 sg. să depărez, 3 să depăreze; ger. conj. prez. 1 sg. să depistez, 3 să depisteze
depărând depistare s. f., g.-d. art. depistării; pl. depistări
depărcior (reg.) adv. deplanare (desp. de-pla-) s. f., g.-d. art. deplanării; pl.
depărta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depărtez, 3 depărtează; deplanări
conj. prez. 1 sg. să depărtez, 3 să depărteze deplanta (a ~) (desp. de-plan-) vb., ind. prez. 1 sg.
depărtare s. f., g.-d. art. depărtării; pl. depărtări deplantez, 3 deplantează; conj. prez. 1 sg. să deplantez, 3
depărtător s. n., pl. depărtătoare să deplanteze
depărtişor adv. deplantare (desp. de-plan-) s. f., g.-d. art. deplantării; pl.
depăşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. depăşesc, 3 sg. deplantări
depăşeşte; imperf. 1 depăşeam; conj. prez. 1 sg. să deplasa (a ~) (desp. de-pla-) vb., ind. prez. 1 sg. deplasez,
depăşesc, 3 să depăşească 3 deplasează; conj. prez. 1 sg. să deplasez, 3 să deplaseze
depăşire s. f., g.-d. art. depăşirii; pl. depăşiri deplasabil (desp. de-pla-) adj. m., pl. deplasabili; f.
!de pe prep. + prep. deplasabilă, pl. deplasabile
depeiza (a ~) (livr.) (desp. -pe-i-) vb., ind. prez. 1 sg. deplasament (desp. de-pla-) s. n., pl. deplasamente
depeizez, 3 depeizează; conj. prez. 1 sg. să depeizez, 3 să deplasare (desp. de-pla-) s. f., g.-d. art. deplasării; pl.
depeizeze deplasări
de pe la prep. deplasat (desp. de-pla-) adj. m., pl. deplasaţi; f. deplasată,
de pe lângă prep. pl. deplasate
deplastifiant 454
deplastifiant (desp. de-plas-, -fi-ant) s. m., pl. deplastifianţi depopulare s. f., g.-d. art. depopulării; pl. depopulări
deplastificator (desp. de-plas-) s. m., pl. deplastificatori deporta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deportez, 3 deportează;
deplânge (a ~) (desp. de-plân-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 conj. prez. 1 sg. să deportez, 3 să deporteze
pl. deplâng, 3 sg. deplânge, perf. s. 1 sg. deplânsei, 1 pl. deportare s. f., g.-d. art. deportării; pl. deportări
deplânserăm, m.m.c.p. 1 pl. deplânseserăm; conj. prez. 1 deportat adj. m., s. m., pl. deportaţi; adj. f., s. f. deportată,
sg. să deplâng, 3 sg. să deplângă; ger. deplângând; part. pl. deportate
deplâns deposeda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deposedez, 3
depleţiune (desp. de-ple-ţi-u-) s. f., g.-d. art. depleţiunii; deposedează; conj. prez. 1 sg. să deposedez, 3 să deposedeze
pl. depleţiuni
deposedare s. f., g.-d. art. deposedării; pl. deposedări
deplia (a ~) (desp. de-pli-a) vb., ind. prez. 1 sg. depliez
depou s. n., art. depoul; pl. depouri
(desp. -pli-ez), 3 depliază, 1 pl. depliem; conj. prez. 1 sg.
să depliez, 3 să deplieze; ger. depliind (desp. -pli-ind) depozant (înv.) s. m., pl. depozanţi
deplin1 (desp. de-plin) adj. m., pl. deplini; f. deplină, pl. depozantă (înv.) s. f., g.-d. art. depozantei; pl. depozante
depline depozit s. n., pl. depozite
+deplin2 (desp. de-plin) adv. depozita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depozitez, 3 depozitează;
+deplin3 (pe ~) (desp. de-plin) loc. adv. conj. 1 sg. să depozitez, 3 să depoziteze
+de plin prep. + adj. (De plin, e plin.) depozitar s. m., pl. depozitari
deplinătate (desp. de-pli-) s. f., g.-d. art. deplinătăţii depozitară s. f., g.-d. art. depozitarei; pl. depozitare
deplora (a ~) (livr.) (desp. de-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. depozitare s. f., g.-d. art. depozitării; pl. depozitări
deplor, 3 deploră; conj. prez. 1 sg. să deplor, 3 să deplore depoziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. depoziţia (desp. -ţi-a), g.‑d.
deplorabil (desp. de-plo-) adj. m., pl. deplorabili; f. art. depoziţiei; pl. depoziţii, art. depoziţiile (desp. -ţi-i-)
deplorabilă, pl. deplorabile deprava (a se ~) (desp. de-pra-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
deploraţie (rar) (desp. de-plo-, -ţi-e) s. f., art. deploraţia depravez, 3 se depravează; conj. prez. 1 sg. să mă depravez,
(desp. -ţi-a), g.-d. art. deploraţiei; pl. deploraţii, art. 3 să se depraveze; imper. 2 sg. afirm. depravează-te; ger.
deploraţiile (desp. -ţi-i-) depravându-mă
depolariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depolarizez, 3 depravare (desp. de-pra) s. f., g.-d. art. depravării; pl.
depolarizează; conj. prez. 1 sg. să depolarizez, 3 să depravări
depolarizeze depravaţiune (înv.) (desp. de-pra-, -ţi-u-) s. f., g.-d. art.
depolarizant1 adj. m., pl. depolarizanţi; f. depolarizantă, pl. depravaţiunii; pl. depravaţiuni
depolarizante deprecatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] (desp. de-pre-) adj. m.,
depolarizant2 s. m., pl. depolarizanţi f. deprecatorie (desp. -ri-e); pl. m. şi f. deprecatorii
depolarizare s. f., g.-d. art. depolarizării; pl. depolarizări deprecaţie (livr.) (desp. de-pre-, -ţi-e) s. f., art. deprecaţia
depolarizator s. m., pl. depolarizatori (desp. -ţi-a), g.-d. art. deprecaţiei; pl. deprecaţii, art.
depolimerizare s. f., g.-d. art. depolimerizării; pl. deprecaţiile (desp. -ţi-i-)
depolimerizări deprecia (a ~) (desp. de-pre-ci-a) vb., ind. prez. 1 sg.
depolitiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depolitizez, 3 depreciez (desp. -ci-ez), 3 depreciază, 1 pl. depreciem; conj.
depolitizează; conj. prez. 1 sg. să depolitizez, 3 să depolitizeze prez. 1 sg. să depreciez, 3 să deprecieze; ger. depreciind
(desp. -ci-ind)
depolua (a ~) (desp. -lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. depoluez
(desp. -lu-ez), 3 depoluează (desp. -lu-ea-); conj. prez. depreciativ (desp. de-pre-ci-a-) adj. m., pl. depreciativi; f.
1 sg. să depoluez, 3 să depolueze; ger. depoluând (desp. depreciativă, pl. depreciative
-lu‑ând) depreciere (desp. de-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. deprecierii; pl.
depoluant1 (desp. -lu-ant) adj. m., pl. depoluanţi; f. deprecieri
depoluantă, pl. depoluante depresa (a ~) (desp. de-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. depresez,
depoluant2 (desp. -lu-ant) s. m., pl. depoluanţi 3 depresează; conj. prez. 1 sg. să depresez, 3 să depreseze
depoluare (desp. -lu-a-) s. f., g.-d. art. depoluării; pl. depresaj (desp. de-pre-) s. n., pl. depresaje
depoluări depresant (desp. de-pre-) s. n., pl. depresante
deponent1 (depunător) s. m., pl. deponenţi depresare (desp. de-pre-) s. f., g.-d. art. depresării; pl.
!deponent2 (lingv.) adj. m. (+ s. n.: verb ~); f. deponentă depresări
(formă ~), pl. deponente depresie (deprimare) (desp. de-pre-si-e) s. f., art. depresia
deponentă (depunătoare) s. f., g.-d. art. deponentei; pl. (desp. -si-a), g.-d. art. depresiei; pl. depresii, art. depresiile
deponente (desp. -si-i-)
deponta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depontez, 3 depontează; depresiometru (desp. de-pre-si-o-me-tru) s. n., art.
conj. prez. 1 sg. să depontez, 3 să deponteze depresiometrul; pl. depresiometre
depopula (a ~) vb., ind. prez. 3 depopulează, imperf. 3 pl. depresionar (desp. de-pre-si-o-) adj. m., pl. depresionari; f.
depopulau; conj. prez. 3 să depopuleze depresionară, pl. depresionare
455 derivatograf
depresiune (formă de relief; criză economică) (desp. deputăţie (fam.) s. f., art. deputăţia, g.-d. art. deputăţiei; pl.
de‑pre-si-u-) s. f., g.-d. art. depresiunii; pl. depresiuni deputăţii, art. deputăţiile (desp. -ţi-i-)
depresiv (desp. de-pre-) adj. m., pl. depresivi; f. depresivă, +deputăţime (fam.) s. f., g.-d. art. deputăţimii
pl. depresive deraia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deraiez, 3 deraiază, 1 pl.
depresor1 (desp. de-pre-) adj. m., pl. depresori; f. sg. şi pl. deraiem; conj. prez. 1 sg. să deraiez, 3 să deraieze; ger.
depresoare (nerv depresor) deraind
!depresor2 (medicament; muşchi) (desp. de-pre-) s. m., pl. deraiere s. f., g.-d. art. deraierii; pl. deraieri
depresori deranj s. n., pl. deranjuri
+depresoriu (desp. de-pre-) adj. m. (+ s. n.: efect ~); f.
deranja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deranjez, 3 deranjează, 1
depresorie (funcţie ~), pl. depresorii
pl. deranjăm; conj. prez. 1 sg. să deranjez, 3 să deranjeze;
!depresuriza (a se ~) (desp. de-pre-) vb. refl., ind. prez. ger. deranjând
3 se depresurizează, imperf. 3 pl. se depresurizau; conj.
deranjament s. n., pl. deranjamente
prez. 3 să se depresurizeze; ger. depresurizându-se
+deranjant adj. m., pl. deranjanţi; f. deranjantă, pl. deranjante
depresurizare (desp. de-pre-) s. f., g.-d. art. depresurizării;
pl. depresurizări deranjare s. f., g.-d. art. deranjării; pl. deranjări
deprima (a ~) (desp. de-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. deprim, 3 derapa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. derapez, 3 derapează; conj.
deprimă; conj. prez. 1 sg. să deprim, 3 să deprime prez. 1 sg. să derapez, 3 să derapeze (Pe pârtie derapez
deprimant (desp. de-pri-) adj. m., pl. deprimanţi; f. controlat. Maşina derapează pe gheaţă.)
deprimantă, pl. deprimante derapaj s. n., pl. derapaje
deprimare (desp. de-pri-) s. f., g.-d. art. deprimării; pl. derapare s. f., g.-d. art. derapării; pl. derapări
deprimări deratiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deratizez, 3 deratizează;
+de prin prep. + prep. conj. prez. 1 sg. să deratizez, 3 să deratizeze
deprinde (a ~) (desp. de-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 deratizant1 adj. m., pl. deratizanţi; f. deratizantă, pl.
pl. deprind, 2 sg. deprinzi, 3 sg. deprinde, perf. s. 1 sg. deratizante
deprinsei, 1 pl. deprinserăm, m.m.c.p. 1 pl. deprinseserăm; deratizant2 s. n., pl. deratizante
conj. prez. 1 sg. să deprind, 3 să deprindă; ger. deprinzând; deratizare s. f., g.-d. art. deratizării; pl. deratizări
part. deprins
!derâdere (în ~) loc. adv.
deprindere (desp. de-prin-) s. f., g.-d. art. deprinderii; pl.
derbedeu s. m., art. derbedeul; pl. derbedei, art. derbedeii
deprinderi
deprofesionaliza (a ~) (desp. de-pro-, -si-o-) vb., ind. !derby (engl.)/derbi (cursă de călărie; întrecere sportivă)
prez. 1 sg. deprofesionalizez, 3 deprofesionalizează; conj. s. n., pl. derbyuri/derbiuri
prez. 1 sg. să deprofesionalizez, 3 să deprofesionalizeze !Derby (nobil englez) s. propriu
deproteiniza (a ~) (desp. de-pro-te-i-) vb., ind. prez. 1 derdeluş s. n., pl. derdeluşuri
sg. deproteinizez, 3 deproteinizează; conj. prez. 1 sg. să derea (pop.) s. f., art. dereaua, g.-d. art. derelei; pl. derele
deproteinizez, 3 să deproteinizeze deregla (a ~) (desp. -re-gla) vb., ind. prez. 1 sg. dereglez,
depsidă s. f., g.-d. art. depsidei; pl. depside 3 dereglează; conj. prez. 1 sg. să dereglez, 3 să deregleze
depunătoare s. f., g.-d. art. depunătoarei; pl. depunătoare dereglaj (desp. -re-glaj) s. n., pl. dereglaje
depunător s. m., pl. depunători dereglare (desp. -re-gla-) s. f., g.-d. art. dereglării; pl.
depuncta (a ~) (desp. -punc-ta) vb., ind. prez. 1 sg. dereglări
depunctez, 3 depunctează; conj. prez. 1 sg. să depunctez, +deresponsabilizare s. f., g.-d. art. deresponsabilizării
3 să depuncteze
dereş (reg.) adj. m., pl. dereşi; f. dereşă, pl. dereşe
depune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. depun, 2 sg.
deretica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deretic, 2 sg. deretici, 3
depui, 3 sg. depune, perf. s. 1 sg. depusei, 1 pl. depuserăm,
deretică; conj. prez. 1 sg. să deretic, 3 să deretice
m.m.c.p. 1 pl. depuseserăm; conj. prez. 1 sg. să depun, 3
să depună; ger. depunând; part. depus dereticare s. f., g.-d. art. dereticării; pl. dereticări
depunere s. f., g.-d. art. depunerii; pl. depuneri deriva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deriv, 3 derivă; conj. prez.
1 sg. să deriv, 3 să derive
depurativ1 adj. m., pl. depurativi; f. depurativă, pl.
depurative derivare s. f., g.-d. art. derivării; pl. derivări
depurativ2 s. n., pl. depurative derivat1 (produs industrial; cuvânt; lucru) s. n., pl.
depurator1 adj. m., pl. depuratori; f. sg. şi pl. depuratoare derivate
depurator2 s. n., pl. depuratoare derivat2 (substanţă) s. m., pl. derivaţi
depuraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. depuraţia (desp. -ţi-a), g.-d. derivată (mat.) s. f., g.-d. art. derivatei; pl. derivate
art. depuraţiei; pl. depuraţii, art. depuraţiile (desp. -ţi-i-) derivativ1 adj. m., pl. derivativi; f. derivativă, pl. derivative
deputat s. m., pl. deputaţi +derivativ2 s. n., pl. derivative
deputată s. f., g.-d. art. deputatei; pl. deputate derivatograf (desp. -to-graf) s. n., pl. derivatografe
derivaţie 456
derivaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. derivaţia (desp. -ţi-a), g.‑d. deroba (a se ~) (a se sustrage) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
art. derivaţiei; pl. derivaţii, art. derivaţiile (desp. -ţi-i-) mă derobez, 3 se derobează; conj. prez. 1 sg. să mă derobez,
derivă s. f., g.-d. art. derivei; pl. derive 3 să se derobeze; imper. 2 sg. afirm. derobează-te; ger.
derobându-mă
derivometru (desp. -me-tru) s. n., art. derivometrul; pl.
derivometre deroca (a ~) (a curăţa de roci) vb., ind. prez. 1 sg. derochez,
3 derochează; conj. prez. 1 sg. să derochez, 3 să derocheze
derivor s. n., pl. derivoare
deroga (a ~) (a face o excepţie) vb., ind. prez. 1 sg. derog,
deriziune (livr.) (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. deriziunii; pl.
2 sg. derogi, 3 derogă; conj. prez. 1 sg. să derog, 3 să deroge
deriziuni
derogare s. f., g.-d. art. derogării; pl. derogări
derizoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. derizorie (desp. -ri-e);
derogatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. derogatorie (desp.
pl. m. şi f. derizorii
-ri-e); pl. m. şi f. derogatorii
dermatalgie (desp. -ma-tal-/-mat-al-) s. f., art. dermatalgia,
derogaţiune (înv.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. derogaţiunii;
g.-d. art. dermatalgiei; pl. dermatalgii, art. dermatalgiile pl. derogaţiuni
(desp. gi-i-)
derula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. derulez, 3 derulează; conj.
dermatină (piele sintetică) s. f., g.-d. art. dermatinei prez. 1 sg. să derulez, 3 să deruleze
dermatită (inflamaţie a pielii) s. f., g.-d. art. dermatitei; derulare s. f., g.-d. art. derulării; pl. derulări
pl. dermatite derulator s. n., pl. derulatoare
+dermato-cosmetic adj. m., pl. dermato-cosmetici; f. derulor s. n., pl. deruloare
dermato-cosmetică, pl. dermato-cosmetice derusifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. derusific, 2 sg.
dermatofiţie s. f., art. dermatofiţia, g.-d. art. dermatofiţiei; derusifici, 3 derusifică; conj. prez. 1 sg. să derusific, 3 să
pl. dermatofiţii, art. dermatofiţiile (desp. -ţi-i-) derusifice
dermatograf1 (desp. -to-graf) adj. m. (+ s. n.: creion ~), f. deruta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. derutez, 3 derutează; conj.
pl. dermatografe prez. 1 sg. să derutez, 3 să deruteze
dermatograf2 (desp. -to-graf) s. n., pl. dermatografe derutant adj. m., pl. derutanţi; f. derutantă, pl. derutante
dermatoloagă v. dermatologă derutare s. f., g.-d. art. derutării; pl. derutări
dermatolog s. m., pl. dermatologi derută s. f., g.-d. art. derutei; pl. derute
!dermatologă (livr.)/(colocv.) dermatoloagă s. f., derviş s. m., pl. dervişi
g.‑d. art. dermatologei/dermatoloagei; pl. dermatologe/ dervişesc (înv.) adj. m., f. dervişească; pl. m. şi f. dervişeşti
dermatoloage des adj. m., pl. deşi; f. deasă, pl. dese
dermatologic adj. m., pl. dermatologici; f. dermatologică, desacraliza (a ~) (desp. -sa-cra-) vb., ind. prez. 1
pl. dermatologice sg. desacralizez, 3 desacralizează; conj. prez. 1 sg. să
dermatologie s. f., art. dermatologia, g.-d. dermatologii, art. desacralizez, 3 să desacralizeze
dermatologiei desagă s. f., g.-d. art. desagii; pl. desagi
!dermatom s. n., pl. dermatoame desaliniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desalinizez, 3
dermatomicoză s. f., g.-d. art. dermatomicozei; pl. desalinizează; conj. prez. 1 sg. să desalinizez, 3 să
dermatomicoze desalinizeze
desalinizare s. f., g.-d. art. desalinizării; pl. desalinizări
dermatonevroză (desp. -ne-vro-) s. f., g.-d. art.
dermatonevrozei; pl. dermatonevroze desant s. n., pl. desanturi
dermatoree s. f., art. dermatoreea, g.-d. dermatoree, art. desanta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. desantez, 3
desantează; conj. prez. 1 sg. să desantez, 3 să desanteze
dermatoreei
desăgăriţă (înv.) s. f., g.-d. art. desăgăriţei; pl. desăgăriţe
dermatovenerologie s. f., art. dermatovenerologia, g.-d.
dermatovenerologii, art. dermatovenerologiei desăgel (pop.) s. m., pl. desăgei, art. desăgeii
desăgi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desăgesc,
+dermatoveneric adj. m., pl. dermatovenerici; f.
3 sg. desăgeşte, imperf. 1 desăgeam; conj. prez. 1 sg. să
dermatovenerică, pl. dermatovenerice
desăgesc, 3 să desăgească
dermatoză s. f., g.-d. art. dermatozei; pl. dermatoze
desăgior (pop.) (desp. -gior) s. m., pl. desăgiori
dermatozoonoză s. f., g.-d. art. dermatozoonozei; pl.
desăguţă s. f., g.-d. art. desăguţei; pl. desăguţe
dermatozoonoze
!desămânţare (rar) s. f., g.-d. art. desămânţării; pl.
dermă s. f., g.-d. art. dermei; pl. derme desămânţări
dermic adj. m., pl. dermici; f. dermică, pl. dermice desăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desărez, 3 desărează; conj.
dermită s. f., g.-d. art. dermitei; pl. dermite prez. 1 sg. să desărez, 3 să desăreze
dermografism (desp. -mo-gra-) s. n. desărare s. f., g.-d. art. desărării; pl. desărări
dermotrop (desp. -mo-trop) adj. m., pl. dermotropi; f. desărcina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desărcinez, 3 desărcinează;
dermotropă, pl. dermotrope conj. prez. 1 sg. să desărcinez, 3 să desărcineze
457 deschinga
desărcinare s. f., g.-d. art. desărcinării; pl. desărcinări !descătărămare s. f., g.-d. art. descătărămării; pl.
desăvârşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desăvârşesc, 3 descătărămări
sg. desăvârşeşte, imperf. 1 desăvârşeam; conj. prez. 1 sg. descătuşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descătuşez, 3
să desăvârşesc, 3 să desăvârşească descătuşează, 1 pl. descătuşăm; conj. prez. 1 sg. să
desăvârşire s. f., g.-d. art. desăvârşirii; pl. desăvârşiri descătuşez, 3 să descătuşeze; ger. descătuşând
descalifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descalific, 2 sg. descătuşare s. f., g.-d. art. descătuşării; pl. descătuşări
descalifici, 3 descalifică; conj. prez. 1 sg. să descalific, 3 !descăzut (desp. des-că-/de-scă-) s. n., pl. descăzuturi
să descalifice !de scăzut vb. la supin (Din salariul brut avem de scăzut
+descalificant adj. m., pl. descalificanţi; f. descalificantă, impozitul.)
pl. descalificante descâlci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descâlcesc, 3
descalificare s. f., g.-d. art. descalificării; pl. descalificări sg. descâlceşte, imperf. 1 descâlceam; conj. prez. 1 sg. să
descarcera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descarcerez, 3 descâlcesc, 3 să descâlcească
descarcerează; conj. prez. 1 sg. să descarcerez, 3 să descâlcire s. f., g.-d. art. descâlcirii; pl. descâlciri
descarcereze descâlcit (pop.) s. n., pl. descâlcituri
descarcerare s. f., g.-d. art. descarcerării; pl. descarcerări descânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descânt, 2 sg. descânţi, 3
descăiera (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. descaier, 2 descântă; conj. prez. 1 sg. să descânt, 3 să descânte
sg. descaieri, 3 descaieră; conj. prez. 1 sg. să descaier, 3 să descântat s. n., pl. descântaturi
descaiere; imper. 2 sg. afirm. descaieră descântător adj. m., s. m., pl. descântători; adj. f., s. f. sg.
descălca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descalc, 2 sg. descalci, 3 şi pl. descântătoare
descalcă; conj. prez. 1 sg. să descalc, 3 să descalce; imper. descântătură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. descântăturii; pl.
2 sg. afirm. descalcă descântături
descălcare s. f., g.-d. art. descălcării; pl. descălcări descântec s. n., pl. descântece
descăleca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descalec, 2 sg. descaleci, descendent adj. m., s. m., pl. descendenţi; adj. f., s. f.
3 descalecă; conj. prez. 1 sg. să descalec, 3 să descalece; descendentă, pl. descendente
imper. 2 sg. afirm. descalecă descendenţă s. f., g.-d. art. descendenţei; (rar) pl. descendenţe
descălecare s. f., g.-d. art. descălecării; pl. descălecări descensiune (livr.) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. descensiunii;
descălecat s. n., pl. descălecaturi pl. descensiuni
descălecătoare (înv.) s. f., g.-d. art. descălecătorii descensiv (livr.) adj. m., pl. descensivi; f. descensivă, pl.
descălecător (înv.) s. m., pl. descălecători descensive
descălţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descalţ, 3 descalţă; conj. descentra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descentrez, 3 descentrează;
prez. 1 sg. să descalţ, 3 să descalţe; imper. 2 sg. afirm. conj. prez. 1 sg. să descentrez, 3 să descentreze
descalţă descentraliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descentralizez, 3
descălţare s. f., g.-d. art. descălţării; pl. descălţări descentralizează; conj. prez. 1 sg. să descentralizez, 3 să
descentralizeze
descălţat s. n., pl. descălţaturi
descentralizare s. f., g.-d. art. descentralizării; pl.
+descăpăcire s. f., g.-d. art. descăpăcirii
descentralizări
descăpăţâna (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. descăpăţânez,
descentrare s. f., g.-d. art. descentrării; pl. descentrări
3 descăpăţânează; conj. prez. 1 sg. să descăpăţânez, 3 să
descăpăţâneze deschega (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 descheagă, imperf. 3
pl. deschegau; conj. prez. 3 să deschege
descărca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descarc, 2 sg. descarci, 3
descarcă; con. prez. 1 sg. să descarc, 3 să descarce; imper. descheia (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. deschei, 3 descheie, 1
pl. descheiem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să deschei, 3 să descheie;
2 sg. afirm. descarcă
imper. 2 sg. afirm. descheie(-l, deschei-o); ger. descheind
descărcare s. f., g.-d. art. descărcării; pl. descărcări
deschiaburi vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deschiaburesc, 3
descărcat s. n.
sg. deschiabureşte, imperf. 1 deschiabuream; conj. prez. 1
descărcător1 adj. m., pl. descărcători; f. sg. şi pl. sg. să deschiaburesc, 3 să deschiaburească
descărcătoare
deschiaburire s. f., g.-d. art. deschiaburirii; pl. deschiaburiri
descărcător2 s. n., pl. descărcătoare deschide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deschid, 2
descărcătură s. f., g.-d. art. descărcăturii; pl. descărcături sg. deschizi, 3 sg. deschide, perf. s. 1 sg. deschisei, 1 pl.
descărna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. descărnez, 3 deschiserăm, m.m.c.p. 1 pl. deschiseserăm; conj. prez. 1
descărnează; conj. prez. 1 sg. să descărnez, 3 să descărneze sg. să deschid, 3 să deschidă; ger. deschizând; part. deschis
descărnare s. f., g.-d. art. descărnării; pl. descărnări deschidere s. f., g.-d. art. deschiderii; pl. deschideri
descătărăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descătărămez, 3 deschinga (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. desching, 2 sg.
descătărămează; conj. prez. 1 sg. să descătărămez, 3 să deschingi, 3 deschingă; conj. prez. 1 sg. să desching, 3 să
descătărămeze deschinge
deschiotora 458
deschiotora (a ~) (reg.) (desp. -chio-) vb., ind. prez. descompleta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descompletez, 3
1 sg. deschiotorez, 3 deschiotorează; conj. prez. 1 sg. să descompletează; conj. prez. 1 sg. să descompletez, 3 să
deschiotorez, 3 să deschiotoreze descompleteze
!deschis adv. (a vorbi ~) descompletare s. f., g.-d. art. descompletării; pl. descompletări
+deschis adv. (în nume de culori: cravată galben(ă)- descompune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
deschis etc.) descompun, 2 sg. descompui, 3 sg. descompune, perf. s.
deschizătoare (persoană) s. f., g.-d. art. deschizătoarei; pl. 1 sg. descompusei, 1 pl. descompuserăm, m.m.c.p. 1 pl.
deschizătoare descompuseserăm; conj. prez. 1 sg. să descompun, 3 să
deschizător1 (instrument) s. n., pl. deschizătoare descompună; ger. descompunând; part. descompus
deschizător2 (persoană) s. m., pl. deschizători descompunere s. f., g.-d. art. descompunerii; pl.
deschizătură s. f., g.-d. art. deschizăturii; pl. deschizături descompuneri
descifra (a ~) (desp. -ci-fra) vb., ind. prez. 1 sg. descifrez, desconcentra (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. desconcentrez,
3 descifrează; conj. prez. 1 sg. să descifrez, 3 să descifreze 3 desconcentrează; conj. prez. 1 sg. să desconcentrez, 3 să
desconcentreze
descifrabil (desp. -ci-fra-) adj. m., pl. descifrabili; f.
descifrabilă, pl. descifrabile desconcentrare (înv.) s. f., g.-d. art. desconcentrării; pl.
desconcentrări
descifrare (desp. -ci-fra-) s. f., g.-d. art. descifrării; pl.
descifrări descongestiona (a ~) (desp. -ti-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
descinde (a ~) (a proveni, a coborî) vb., ind. prez. 1 sg. descongestionez, 3 descongestionează; conj. prez. 1 sg. să
şi 3 pl. descind, 2 sg. descinzi, 3 sg. descinde, perf. s. 1 sg. descongestionez, 3 să descongestioneze
descinsei, 1 pl. descinserăm, m.m.c.p. 1 pl. descinseserăm; descongestionare (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art.
conj. prez. 1 sg. să descind, 3 să descindă; ger. descinzând; descongestionării; pl. descongestionări
part. descins desconsidera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desconsider,
descindere s. f., g.-d. art. descinderii; pl. descinderi 3 desconsideră; conj. prez. 1 sg. să desconsider, 3 să
descinge (a ~) (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desconsidere
descing, 3 sg. descinge, perf. s. 1 sg. descinsei, 1 pl. desconsiderare s. f., g.-d. art. desconsiderării; pl. desconsiderări
descinserăm, m.m.c.p. 1 pl. descinseserăm; conj. prez. 1 desconsideraţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. desconsideraţia
sg. să descing, 3 să descingă; ger. descingând; part. descins (desp. -ţi-a), g.-d. art. desconsideraţiei; pl. desconsideraţii,
descintra (a ~) (arhit.) vb., ind. prez. 1 sg. descintrez, 3 art. desconsideraţiile (desp. -ţi-i-)
descintrează; conj. prez. 1 sg. să descintrez, 3 să descintreze descopcia (a ~) (pop.) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg.
descintrare (arhit.) s. f., g.-d. art. descintrării; pl. descintrări descopciez (desp. -ci-ez), 3 descopciază, 1 pl. descopciem;
descleia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descleiez, 3 descleiază, 1 conj. prez. 1 sg. să descopciez, 3 să descopcieze; ger.
pl. descleiem; conj. prez. 1 sg. să descleiez, 3 să descleieze; descopciind (desp. -ci-ind)
ger. descleind descoperi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descopăr, 2 sg.
descleiere s. f., g.-d. art. descleierii; pl. descleieri descoperi, 3 descoperă, imperf. 1 descopeream; conj. prez.
descleşta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descleştez, 3 descleştează; 1 sg. să descopăr, 3 să descopere
conj. prez. 1 sg. să descleştez, 3 să descleşteze descoperire s. f., g.-d. art. descoperirii; pl. descoperiri
descleştare s. f., g.-d. art. descleştării; pl. descleştări descoperitoare s. f., g.-d. art. descoperitoarei; pl. descoperitoare
descloci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desclocesc, descoperitor s. m., pl. descoperitori
3 sg. descloceşte, imperf. 1 descloceam; conj. prez. 1 sg. să descotorosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descotorosesc,
desclocesc, 3 să desclocească 3 sg. descotoroseşte, imperf. 1 descotoroseam; conj. prez.
descoase (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descos, 2 sg. 1 sg. să descotorosesc, 3 să descotorosească
descoşi, 3 sg. descoase, imperf. 1 descoseam, perf. s. 1 sg. descotorosire s. f., g.-d. art. descotorosirii; pl. descotorosiri
descusui, m.m.c.p. 1 pl. descususerăm; conj. prez. 1 sg. să descotoşmăna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg.
descos, 3 să descoasă; ger. descosând; part. descusut descotoşmănez, 3 descotoşmănează; conj. prez. 1 sg. să
descoasere s. f., g.-d. art. descoaserii; pl. descoaseri descotoşmănez, 3 să descotoşmăneze
descoji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descojesc, 3 descovoia (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. descovoi,
sg. descojeşte, imperf. 1 descojeam; conj. prez. 1 sg. să 3 descovoaie, 1 pl. descovoiem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să
descojesc, 3 să descojească descovoi, 3 să descovoaie; imper. 2 sg. afirm. descovoaie;
descojire s. f., g.-d. art. descojirii; pl. descojiri ger. descovoind
descojit s. n., pl. descojituri descovoiere s. f., g.-d. art. descovoierii; pl. descovoieri
descolăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descolăcesc, 3 !descreierat adj. m., s. m., pl. descreieraţi; adj. f., s. f.
sg. descolăceşte, imperf. 1 descolăceam; conj. prez. 1 sg. să descreierată, pl. descreierate
descolăcesc, 3 să descolăcească descrescător adj. m., pl. descrescători; f. sg. şi pl.
descolăcire s. f., g.-d. art. descolăcirii; pl. descolăciri descrescătoare
459 deservire
descrescând adj. m., pl. descrescânzi; f. descrescândă, pl. descuraja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descurajez, 3
descrescânde descurajează, 1 pl. descurajăm; conj. prez. 1 sg. să
+descrescendo1 adv. descurajez, 3 să descurajeze; ger. descurajând
+descrescendo2 (descreştere) s. n., pl. descrescendouri descurajant adj. m., pl. descurajanţi; f. descurajantă, pl.
descrescent adj. m., pl. descrescenţi; f. descrescentă, pl. descurajante
descrescente descurajare s. f., g.-d. art. descurajării; pl. descurajări
descreşte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descresc, 2 sg. descurajator adj. m., pl. descurajatori; f. sg. şi pl.
descreşti, 3 sg. descreşte; conj. prez. 1 sg. să descresc, 3 să descurajatoare
descrească; ger. descrescând; part. descrescut descurca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descurc, 2 sg. descurci,
descreştere s. f., g.-d. art. descreşterii; pl. descreşteri 3 sg. descurcă; conj. prez. 1 sg. să descurc, 3 să descurce
descreţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descreţesc, 3 descurcăreţ adj. m., pl. descurcăreţi; f. descurcăreaţă, pl.
sg. descreţeşte, imperf. 1 descreţeam; conj. prez. 1 sg. să descurcăreţe
descreţesc, 3 să descreţească deseară v. diseară
descreţire s. f., g.-d. art. descreţirii; pl. descreţiri deseca (a ~) (a elimina apa) vb., ind. prez. 1 sg. desec, 2
descrie (a ~) (desp. des-cri-/de-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. sg. deseci, 3 deseacă; conj. prez. 1 sg. să desec, 3 să desece;
şi 3 pl. descriu, 3 sg. descrie, perf. s. 1 sg. descrisei, 1 pl. imper. 2 sg. afirm. deseacă
descriserăm, m.m.c.p. 1 pl. descriseserăm; conj. prez. 1 desecare (eliminare a apei) s. f., g.-d. art. desecării; pl.
sg. să descriu, 3 să descrie; imper. 2 sg. afirm. descrie(-l, desecări
descri-o); ger. descriind (desp. -cri-ind/-scri-ind); part. +desecretiza (a ~) (desp. -se-cre-) vb., ind. prez. 1
descris sg. desecretizez, 3 desecretizează; conj. prez. 1 sg. să
descriere (desp. des-cri-/de-scri-) s. f., g.-d. art. descrierii; desecretizez, 3 să desecretizeze
pl. descrieri desegregaţie (desp. -se-gre-, -ţi-e) s. f., art. desegregaţia
descriptibil (desp. des-crip-/de-scrip-) adj. m., pl. (desp. -ţi-a), g.-d. art. desegregaţiei; pl. desegregaţii, art.
descriptibili; f. descriptibilă, pl. descriptibile desegregaţiile (desp. -ţi-i-)
descriptiv (desp. des-crip-/de-scrip-) adj. m., pl. descriptivi; desemna (a ~) (a indica) vb., ind. prez. 1 sg. desemnez, 3
desemnează; conj. prez. 1 sg. să desemnez, 3 să desemneze
f. descriptivă, pl. descriptive
desemnare (indicare) s. f., g.-d. art. desemnării; pl.
descriptivism (desp. des-crip-/de-scrip-) s. n.
desemnări
descriptivist (desp. des-crip-/de-scrip-) adj. m., s. m., pl.
desen s. n., pl. desene
descriptivişti; adj. f., s. f. descriptivistă, pl. descriptiviste
desena (a ~) (a executa un desen) vb., ind. prez. 1 sg.
descripţie (înv.) (desp. des-crip-ţi-e/de-scrip-) s. f., art.
desenez, 3 desenează; conj. prez. 1 sg. să desenez, 3 să
descripţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. descripţiei; pl. descripţii,
deseneze
art. descripţiile (desp. -ţi-i-)
desenare (executare a unui desen) s. f., g.-d. art. desenării;
descrucişa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. descrucişez,
pl. desenări
3 descrucişează, 1 pl. descrucişăm; conj. prez. 1 sg. să
desenat s. n.
descrucişez, 3 să descrucişeze; ger. descrucişând
desenatoare s. f., g.-d. art. desenatoarei; pl. desenatoare
descrucişare (rar) s. f., g.-d. art. descrucişării; pl.
descrucişări desenator s. m., pl. desenatori
descrunta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. descrunt, 2 sg. desenatură s. f., g.-d. art. desenaturii; pl. desenaturi
descrunţi, 3 descruntă; conj. prez. 1 sg. să descrunt, 3 să desensibiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desensibilizez, 3
descrunte desensibilizează; conj. prez. 1 sg. să desensibilizez, 3 să
descuama (a se ~) (desp. -cua-) vb. refl., ind. prez. 3 se desensibilizeze
descuamează, imperf. 3 pl. se descuamau; conj. prez. 3 să desensibilizare s. f., g.-d. art. desensibilizării; pl. desensibilizări
se descuameze; ger. descuamându-se desensibilizator s. n., pl. desensibilizatoare
descuamare (desp. -cua-) s. f., g.-d. art. descuamării; pl. deseori (desp. -se-ori) adv.
descuamări desert s. n., pl. deserturi
descuia (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. descui, 3 descuie, 1 desertiza (a ~) (a dezasambla) vb., ind. prez. 1 sg.
pl. descuiem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să descui, 3 să descuie; desertizez, 3 desertizează; conj. prez. 1 sg. să desertizez,
imper. 2 sg. afirm. descuie(-l, descui-o); ger. descuind 3 să desertizeze
desculţ adj. m., pl. desculţi; f. desculţă, pl. desculţe desertizare s. f., g.-d. art. desertizării; pl. desertizări
descumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descumpănesc, deservi (a ~) (a face un deserviciu; a servi) vb., ind.
3 sg. descumpăneşte, imperf. 1 descumpăneam; conj. prez. prez. 1 sg. şi 3 pl. deservesc, 3 sg. deserveşte, imperf. 1
1 sg. să descumpănesc, 3 să descumpănească deserveam; conj. prez. 1 sg. să deservesc, 3 să deservească
descumpănire s. f., g.-d. art. descumpănirii; pl. deserviciu s. n., pl. deservicii, art. deserviciile (desp. -ci-i-)
descumpăniri deservire s. f., g.-d. art. deservirii; pl. deserviri
desesiza 460
desesiza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă desesizez, desfigurare s. f., g.-d. art. desfigurării; pl. desfigurări
3 se desesizează; conj. prez. 1 sg. să mă desesizez, 3 să desfiinţa (a ~) (desp. -fi-in-) vb., ind. prez. 1 sg. desfiinţez,
se desesizeze; imper. 2 sg. afirm. desesizează-te; ger. 3 desfiinţează; conj. prez. 1 sg. să desfiinţez, 3 să desfiinţeze
desesizându-mă
desfiinţare (desp. -fi-in-) s. f., g.-d. art. desfiinţării; pl.
desesizare s. f., g.-d. art. desesizării; pl. desesizări desfiinţări
deset (reg.) s. n.
desfira (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfiră,
!desetină (înv.) s. f., g.-d. art. desetinei; pl. desetine imperf. 3 pl. se desfirau; conj. prez. 3 să se desfire; ger.
desface (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desfac, 3 sg. desfirându-se
desface, imperf. 1 desfăceam, perf. s. 1 sg. desfăcui,
desfoia (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. desfoi, 3 desfoaie,
m.m.c.p. 1 pl. desfăcuserăm; conj. prez. 1 sg. să desfac, 3
1 pl. desfoiem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să desfoi, 3 să desfoaie;
să desfacă; imper. 2 sg. afirm. desfă, neg. nu desface; ger.
imper. 2 sg. afirm. desfoaie; ger. desfoind
desfăcând; part. desfăcut
desfacere s. f., g.-d. art. desfacerii; pl. desfaceri desfoiere s. f., g.-d. art. desfoierii; pl. desfoieri
desfăca (a ~) (a dezghioca) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. !desfrâna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. desfrânez, 3
desfac, 2 sg. desfaci, 3 desfacă; conj. prez. 1 sg. să desfac, 3 desfrânează; conj. prez. 1 sg. să desfrânez, 3 să desfrâneze
să desface; imper. 2 sg. afirm. desfacă desfrânare s. f., g.-d. art. desfrânării; pl. desfrânări
desfăcător s. n., pl. desfăcătoare desfrâu s. n., art. desfrâul; pl. desfrâuri
desfăcut s. n. desfrunzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desfrunzesc, 3
desfăşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfăş, 2 sg. desfeşi, 3 sg. desfrunzeşte, imperf. 1 desfrunzeam; conj. prez. 1 sg.
desfaşă, 1 pl. desfăşăm; conj. prez. 1 sg. să desfăş, 3 să să desfrunzesc, 3 să desfrunzească
desfeşe; imper. 2 sg. afirm. desfaşă; ger. desfăşând desfrunzire s. f., g.-d. art. desfrunzirii; pl. desfrunziri
desfăşare s. f., g.-d. art. desfăşării; pl. desfăşări desfunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfund, 2 sg. desfunzi,
desfăşura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfăşor, 2 sg. desfăşori, 3 desfundă; conj. prez. 1 sg. să desfund, 3 să desfunde
3 desfăşoară; conj. prez. 1 sg. să desfăşor, 3 să desfăşoare; desfundare s. f., g.-d. art. desfundării; pl. desfundări
imper. 2 sg. afirm. desfăşoară
desfundătură (rar) s. f., g.-d. art. desfundăturii; pl.
desfăşurare s. f., g.-d. art. desfăşurării; pl. desfăşurări
desfundături
desfăşurătoare s. f., g.-d. art. desfăşurătorii; pl. desfăşurători
deshăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desham, 2 sg. deshami, 3
desfăşurător s. n., pl. desfăşurătoare
deshamă; conj. prez. 1 sg. să desham, 3 să deshame; imper.
!desfăt (rar) s. n., pl. desfături 2 sg. afirm. deshamă
desfăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfăt, 2 sg. desfeţi, 3
deshămare s. f., g.-d. art. deshămării; pl. deshămări
desfată; conj. prez. 1 sg. să desfăt, 3 să desfete; imper. 2
sg. afirm. desfată deshidrata (a ~) (desp. -hi-dra-) vb., ind. prez. 1
sg. deshidratez, 3 deshidratează; conj. prez. 1 sg. să
desfătare s. f., g.-d. art. desfătării; pl. desfătări
deshidratez, 3 să deshidrateze
desfătător adj. m., pl. desfătători; f. sg. şi pl. desfătătoare
deshidratant1 (desp. -hi-dra-) adj. m., pl. deshidratanţi; f.
desfătui (a ~) (rar) (desp. des-fă-/de-sfă-) vb., ind. prez.
deshidratantă, pl. deshidratante
1 sg. şi 3 pl. desfătuiesc, 3 sg. desfătuieşte, imperf. 1
desfătuiam; conj. prez. 1 sg. să desfătuiesc, 3 să desfătuiască deshidratant2 (desp. -hi-dra-) s. m., pl. deshidratanţi
desfătuire (rar) (desp. des-fă-/de-sfă-) s. f., g.-d. art. deshidratare (desp. -hi-dra-) s. f., g.-d. art. deshidratării;
desfătuirii; pl. desfătuiri pl. deshidratări
desfăţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfăţ, 2 sg. desfeţi, 3 deshidratator (desp. -hi-dra-) s. n., pl. deshidratatoare
desfaţă; conj. prez. 1 sg. să desfăţ, 3 să desfeţe; imper. 2 deshidrator (desp. -hi-dra-) s. n., pl. deshidratoare
sg. afirm. desfaţă deshuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deshumez, 3 deshumează;
desfereca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desferec, 2 sg. desfereci, conj. prez. 1 sg. să deshumez, 3 să deshumeze
3 desferecă; conj. prez. 1 sg. să desferec, 3 să desferece
deshumare s. f., g.-d. art. deshumării; pl. deshumări
desferecare s. f., g.-d. art. desferecării; pl. desferecări
+desicant adj. m., s. m., pl. desicanţi; adj. f. desicantă, pl.
desfia (a ~) (desp. fi-a) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. desfiez desicante
(desp. fi-ez), 3 desfiază, 1 pl. desfiem; conj. prez. 1 sg. să
desfiez, 3 să desfieze; ger. desfiind (desp. -fi-ind) desigila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desigilez, 3 desigilează;
conj. prez. 1 sg. să desigilez, 3 să desigileze
desfid (înv., rar) s. n.
desigilare s. f., g.-d. art. desigilării; pl. desigilări
!desfide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desfid, 2 sg.
desfizi, 3 sg. desfide; conj. prez. 1 sg. să desfid, 3 să desfidă; design (engl.) [pron. dizaĭn] s. n.
ger. (rar) desfidând (nefolosit la timpuri trecute, part.) designa (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. designez, 3
desfidere (rar) s. f., g.-d. art. desfiderii; pl. desfideri designează; conj. prez. 1 sg. să designez, 3 să designeze
desfigura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfigurez, 3 designer (engl.) [pron. dizaĭnăr] s. m., pl. designeri [pron.
desfigurează; conj. prez. 1 sg. să desfigurez, 3 să desfigureze dizaĭnări]
461 despinteca
+designeră [designer pron. engl. dizaĭnăr] s. f., g.-d. despăduchea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. despăduchez, 3
art. designerei [pron. dizaĭnăreĭ]; pl. designere [pron. despăduchează, 1 pl. despăduchem; conj. prez. 1 sg. să
dizaĭnăre] despăduchez, 3 să despăducheze; ger. despăduchind
desigur (în mod cert) adv. despăduchere s. f., g.-d. art. despăducherii; pl. despăducheri
de sigur prep. + adj./adv. (~, e sigur.) despăduri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despăduresc, 3
sg. despădureşte, imperf. 1 despăduream; conj. prez. 1 sg.
desime s. f., g.-d. art. desimii; pl. desimi
să despăduresc, 3 să despădurească
desincroniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desincronizez, 3
despădurire s. f., g.-d. art. despăduririi; pl. despăduriri
desincronizează, conj. prez. 1 sg. să desincronizez, 3 să
despăgubi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despăgubesc, 3
desincronizeze
sg. despăgubeşte, imperf. 1 despăgubeam; conj. prez. 1 sg.
desinenţă s. f., g.-d. art. desinenţei; pl. desinenţe să despăgubesc, 3 să despăgubească
desinenţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. desinenţiali; f. despăgubire s. f., g.-d. art. despăgubirii; pl. despăgubiri
desinenţială, pl. desinenţiale despăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. despăienjenesc, 3
desinit (lat.) s. n. sg. despăienjeneşte, imperf. 1 despăienjeneam; conj. prez.
desista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desistez, 3 desistează; conj. 1 sg. să despăienjenesc
prez. 1 sg. să desistez, 3 să desisteze despărţământ (înv.) s. n., pl. despărţăminte
desistare s. f., g.-d. art. desistării; pl. desistări !despărţeală (înv.) s. f., g.-d. art. despărţelii; pl. despărţeli
desiş s. n., pl. desişuri despărţenie (înv., reg.) (desp. -ni-e) s. f., art. despărţenia
desişor (rar) adj. m., pl. desişori; f. desişoară, pl. desişoare (desp. -ni-a), g.-d. art. despărţeniei; pl. despărţenii, art.
despărţeniile (desp. -ni-i-)
desktop (engl.) (desp. desk-top) s. n., pl. desktopuri
despărţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despart, 2 sg.
desluşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desluşesc, 3
desparţi, 3 sg. desparte, imperf. 1 despărţeam; conj. prez.
sg. desluşeşte, imperf. 1 desluşeam; conj. prez. 1 sg. să
1 sg. să despart, 3 să despartă; imper. 2 sg. afirm. desparte
desluşesc, 3 să desluşească
despărţire s. f., g.-d. art. despărţirii; pl. despărţiri
desluşire s. f., g.-d. art. desluşirii; pl. desluşiri
despărţit s. n.
desluşitor (înv.) adj. m., pl. desluşitori; f. sg. şi pl.
despărţitor1 adj. m., pl. despărţitori; f. sg. şi pl. despărţitoare
desluşitoare
despărţitor2 s. n., pl. despărţitoare
desman (animal) s. m., pl. desmani
despărţitură s. f., g.-d. art. despărţiturii; pl. despărţituri
desmin (geol.) s. n. despături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despăturesc, 3
desmodrom (desp. -mo-drom) adj. m., pl. desmodromi; f. sg. despătureşte, imperf. 1 despătuream; conj. prez. 1 sg.
desmodromă, pl. desmodrome să despăturesc, 3 să despăturească
desmologie s. f., art. desmologia, g.-d. desmologii, art. despăturire s. f., g.-d. art. despăturirii; pl. despăturiri
desmologiei despecetlui (a ~) (înv.) (desp. -ce-tlu-) vb., ind. prez. 1
!desmopatie s. f., art. desmopatia, g.-d. art. desmopatiei; pl. sg. şi 3 pl. despecetluiesc, 3 sg. despecetluieşte, imperf.
desmopatii, art. desmopatiile (desp. -ti-i-) 1 despecetluiam; conj. prez. 1 sg. să despecetluiesc, 3 să
desmotropie (desp. -mo-tro-) s. f., art. desmotropia, g.-d. despecetluiască
desmotropii, art. desmotropiei despecetluire (înv.) (desp. -ce-tlu-) s. f., g.-d. art.
!desolidariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desolidarizez, despecetluirii; pl. despecetluiri
3 desolidarizează; conj. prez. 1 sg. să desolidarizez, 3 să despecetluit (înv.) (desp. -ce-tlu-) s. n.
desolidarizeze desperechea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desperechez, 3
desperechează, 1 pl. desperechem; conj. prez. 1 sg. să
desolidarizare s. f., g.-d. art. desolidarizării; pl. desolidarizări
desperechez, 3 să desperecheze; ger. desperechind
desolvata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desolvatez, 3 desolvatează;
desperechere s. f., g.-d. art. desperecherii; pl. desperecheri
conj. prez. 1 sg. să desolvatez, 3 să desolvateze
despica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. despic, 2 sg. despici, 3
desolvatare s. f., g.-d. art. desolvatării; pl. desolvatări
despică; conj. prez. 1 sg. să despic, 3 să despice
desorbţie (desp. -sorb-ţi-e) s. f., art. desorbţia (desp. -ţi‑a), despicare s. f., g.-d. art. despicării; pl. despicări
g.-d. art. desorbţiei; pl. desorbţii, art. desorbţiile (desp.
despicătură s. f., g.-d. art. despicăturii; pl. despicături
-ţi-i-)
despiedica (a ~) (desp. -pie-) vb., ind. prez. 1 sg. despiedic,
desovietiza (a ~) (desp. -vi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. 2 sg. despiedici, 3 despiedică; conj. prez. 1 sg. să despiedic,
desovietizez, 3 desovietizează; conj. prez. 1 sg. să 3 să despiedice
desovietizez, 3 să desovietizeze despiedicare (desp. -pie-) s. f., g.-d. art. despiedicării; pl.
despacheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. despachetez, 3 despiedicări
despachetează; conj. prez. 1 sg. să despachetez, 3 să despinteca (a ~) (rar) (desp. des-pin-/de-spin-) vb., ind.
despacheteze prez. 1 sg. despintec, 2 sg. despinteci, 3 despintecă; conj.
despachetare s. f., g.-d. art. despachetării; pl. despachetări prez. 1 sg. să despintec, 3 să despintece
despironi 462
despironi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despironesc, desprinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desprind, 2 sg.
3 sg. despironeşte, imperf. 1 despironeam; conj. prez. 1 sg. desprinzi, 3 sg. desprinde, perf. s. 1 sg. desprinsei, 1 pl.
să despironesc, 3 să despironească desprinserăm, m.m.c.p. 1 pl. desprinseserăm; conj. prez.
despleti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despletesc, 3 1 sg. să desprind, 3 să desprindă; ger. desprinzând; part.
sg. despleteşte, imperf. 1 despleteam; conj. prez. 1 sg. să desprins
despletesc, 3 să despletească desprindere s. f., g.-d. art. desprinderii; pl. desprinderi
despletire s. f., g.-d. art. despletirii; pl. despletiri despriponi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
despriponesc, 3 sg. despriponeşte, imperf. 1 despriponeam;
despodobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despodobesc, 3
conj. prez. 1 sg. să despriponesc, 3 să despriponească
sg. despodobeşte, imperf. 1 despodobeam; conj. prez. 1 sg.
despriponire (pop.) s. f., g.-d. art. despriponirii; pl.
să despodobesc, 3 să despodobească
despriponiri
despot s. m., pl. despoţi
desproprietări (a ~) (desp. -pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg.
despotat (rar) s. n., pl. despotate şi 3 pl. desproprietăresc, 3 sg. desproprietăreşte, imperf. 1
despotcovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despotcovesc, desproprietăream; conj. prez. 1 sg. să desproprietăresc, 3
3 sg. despotcoveşte, imperf. 1 despotcoveam; conj. prez. 1 să desproprietărească
sg. să despotcovesc, 3 să despotcovească desproprietărire (rar) (desp. -pro-pri-e-) s. f., g.-d. art.
despotic adj. m., pl. despotici; f. despotică, pl. despotice desproprietăririi; pl. desproprietăriri
despotism s. n. despuia (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. despoi, 3 despoaie, 1
despotmoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despotmolesc, pl. despuiem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să despoi, 3 să despoaie;
3 sg. despotmoleşte, imperf. 1 despotmoleam; conj. prez. 1 imper. 2 sg. afirm. despoaie(-l, despoai-o); ger. despuind
sg. să despotmolesc, 3 să despotmolească despuiere s. f., g.-d. art. despuierii; pl. despuieri
despotmolire s. f., g.-d. art. despotmolirii; pl. despotmoliri destabiliza (a ~) (desp. des-ta-/de-sta-) vb., ind. prez.
1 sg. destabilizez, 3 destabilizează; conj. prez. 1 sg. să
despoţie (înv.) s. f., art. despoţia, g.-d. art. despoţiei; pl.
destabilizez, 3 să destabilizeze
despoţii, art. despoţiile (desp. -ţi-i-)
destabilizare (desp. des-ta-/de-sta-) s. f., g.-d. art.
despovăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. despovărez, 3 destabilizării; pl. destabilizări
despovărează; conj. prez. 1 sg. să despovărez, 3 să
destabilizator (desp. des-ta-/de-sta-) adj. m., pl.
despovăreze destabilizatori; f. sg. şi pl. destabilizatoare
desprăfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desprăfuiesc, 3 destaliniza (a ~) (desp. des-ta-/de-sta-) vb., ind. prez.
sg. desprăfuieşte, imperf. 1 desprăfuiam; conj. prez. 1 sg. 1 sg. destalinizez, 3 destalinizează; conj. prez. 1 sg. să
să desprăfuiesc, 3 să desprăfuiască destalinizez, 3 să destalinizeze
desprăfuire s. f., g.-d. art. desprăfuirii; pl. desprăfuiri !destăinui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. destăinui, 3 destăinuie,
desprăfuitor (desp. -fu-i-) s. n., pl. desprăfuitoare imperf. 1 destăinuiam, conj. prez. 1 sg. să destăinui, 3 să
despre (desp. des-pre/de-spre) prep. destăinuie
desprejmui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 destăinuire s. f., g.-d. art. destăinuirii; pl. destăinuiri
pl. desprejmuiesc, 3 sg. desprejmuieşte, imperf. 1 destărniţa (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. destărniţez,
desprejmuiam; conj. prez. 1 sg. să desprejmuiesc, 3 să 3 destărniţează; conj. prez. 1 sg. să destărniţez, 3 să
desprejmuiască destărniţeze
desprejmuire (rar) s. f., g.-d. art. desprejmuirii; pl. destin s. n., pl. destine
desprejmuiri destina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. destinez, 3 destinează;
conj. prez. 1 sg. să destinez, 3 să destineze
despresura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. despresor, 2 sg.
despresori, 3 despresoară; conj. prez. 1 sg. să despresor, 3 destinare s. f., g.-d. art. destinării; pl. destinări
să despresoare; imper. 2 sg. afirm. despresoară destinatar s. m., pl. destinatari; (pe trimiteri poştale) abr.
Dest.
despresurare s. f., g.-d. art. despresurării; pl. despresurări
destinatară s. f., g.-d. art. destinatarei; pl. destinatare; (pe
despreuna (a ~) (înv., pop.) (desp. -pre-u-) vb., ind. prez.
trimiteri poştale) abr. Dest.
1 sg. despreunez, 3 despreunează; conj. prez. 1 sg. să
destinatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. destinatorie
despreunez, 3 să despreuneze
(desp. -ri-e); pl. m. şi f. destinatorii
despreunare (înv., reg.) (desp. -pre-u-) s. f., g.-d. art.
destinaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. destinaţia (desp. -ţi-a),
despreunării; pl. despreunări
g.-d. art. destinaţiei; pl. destinaţii, art. destinaţiile (desp.
desprimăvăra (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se -ţi-i-)
desprimăvărează; conj. prez. 3 să se desprimăvăreze; ger. destinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. destind, 2
desprimăvărându-se sg. destinzi, 1 sg. destinde, perf. s. 1 sg. destinsei, 1 pl.
!desprimăvărare s. f., g.-d. art. desprimăvărării; pl. destinserăm, m.m.c.p. 1 pl. destinseserăm; conj. prez. 1
desprimăvărări sg. să destind, 3 să destindă; ger. destinzând; part. destins
463 deşcă
destindere s. f., g.-d. art. destinderii; pl. destinderi destul1 adj. pr. m. (Produce ~ lapte/lapte ~.), pl. destui (~
destinzător (rar) adj. m., pl. destinzători; f. sg. şi pl. tineri); f. destulă (~ apă), pl. destule (~ tinere; cu valoare
destinzătoare neutră: A văzut ~.); g.-d. m. şi f. pl. destulor (antepus,
neprecedat de alt determinant cu forma cazuală
destitui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. destitui, 3 destituie,
marcată) (părerile/a se adresa ~ tineri/tinere.)
imperf. 1 destituiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să destitui, 3
destul2 adv. (S-au antrenat ~. Sunt ~ de buni.)
să destituie
destupa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. destup, 3 destupă; conj.
destituire s. f., g.-d. art. destituirii; pl. destituiri prez. 1 sg. să destup, 3 să destupe
destoarce (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. destorc, destupare s. f., g.-d. art. destupării; pl. destupări
3 sg. destoarce, perf. s. 1 sg. destorsei, 1 pl. destoarserăm, destupător (înv.) s. n., pl. destupătoare
m.m.c.p. 1 pl. destorseserăm; conj. prez. 1 sg. şi 3 pl. să +desţăra (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
destorc, 3 să destoarcă; ger. destorcând; part. destors desţărez, 3 se desţărează; conj. prez.1 sg. să mă desţărez,
destoia (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. destoi, 3 3 să se desţăreze; imper. 2 sg. afirm. desţărează-te; ger.
destoaie, 1 pl. destoiem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să destoi, 3 să desţărându-mă
destoaie; imper. 2 sg. afirm. destoaie; ger. destoind desţeleni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desţelenesc, 3
destoinic adj. m., pl. destoinici; f. destoinică, pl. destoinice sg. desţeleneşte, imperf. 1 desţeleneam; conj. prez. 1 sg. să
desţelenesc, 3 să desţelenească
!destoinicie (înv.) s. f., art. destoinicia, g.-d. art. destoiniciei;
desţelenire s. f., g.-d. art. desţelenirii; pl. desţeleniri
(fapte) pl. destoinicii, art. destoiniciile (desp. -ci-i-)
!de sub prep. + prep.
destrăbăla (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă destrăbălez,
desublimare (desp. -su-bli-) s. f., g.-d. art. desublimării;
3 se destrăbălează; conj. prez. 1 sg. să mă destrăbălez, 3 să
pl. desublimări
se destrăbăleze; imper. 2 sg. afirm. destrăbălează-te; ger.
desuci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desucesc,
destrăbălându-mă 3 sg. desuceşte, imperf. 1 desuceam; conj. prez. 1 sg. să
destrăbălare s. f., g.-d. art. destrăbălării; pl. destrăbălări desucesc, 3 să desucească
destrăbălat adj. m., s. m., pl. destrăbălaţi; adj. f., s. f. desudaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. desudaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
destrăbălată, pl. destrăbălate art. desudaţiei; pl. desudaţii, art. desudaţiile (desp. -ţi-i-)
destrăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. destram, 2 sg. destrami, desuet (desp. -su-et) adj. m., pl. desueţi; f. desuetă, pl.
3 destramă; conj. prez. 1 sg. să destram, 3 să destrame; desuete
imper. 2 sg. afirm. destramă desuetudine (desp. -su-e-) s. f., g.-d. art. desuetudinii
destrămare s. f., g.-d. art. destrămării; pl. destrămări desufleca (a ~) (reg.) (desp. -su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg.
desuflec, 2 sg. desufleci, 3 desuflecă; conj. prez. 1 sg. să
destrămător s. n., pl. destrămătoare
desuflec, 3 să desuflece
!destrămătură (pop.) s. f., g.-d. art. destrămăturii; pl. desulfitare s. f., g.-d. art. desulfitării; pl. desulfitări
destrămături desulfonare s. f., g.-d. art. desulfonării; pl. desulfonări
destroieni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. destroienesc, 3 desulfura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desulfurez, 3
sg. destroieneşte, imperf. 1 destroieneam; conj. prez. 1 sg. desulfurează; conj. prez. 1 sg. să desulfurez, 3 să
să destroienesc, 3 să destroienească desulfureze
destroienire s. f., g.-d. art. destroienirii; pl. destroieniri desulfurare s. f., g.-d. art. desulfurării; pl. desulfurări
destructibil adj. m., pl. destructibili; f. destructibilă, pl. deszăpezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deszăpezesc, 3
sg. deszăpezeşte, imperf. 1 deszăpezeam; conj. prez. 1 sg.
destructibile
să deszăpezesc, 3 să deszăpezească
destructor (rar) adj. m., s. m., pl. destructori; adj. f., s. f. deszăpezire s. f., g.-d. art. deszăpezirii; pl. deszăpeziri
sg. şi pl. destructoare deszăvorâre s. f., g.-d. art. deszăvorârii; pl. deszăvorâri
destructura (a ~) (desp. des-truc-/de-struc-) vb., ind. deszăvorî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deszăvorăsc, 3
prez. 1 destructurez, 3 destructurează; conj. prez. 1 să sg. deszăvorăşte, imperf. 1 deszăvoram; conj. prez. 1 sg.
destructurez, 3 să destructureze să deszăvorăsc, 3 să deszăvorască
destruna (a ~) (înv.) (desp. des-tru-/de-stru-) vb., ind. deşănţa (a se ~) (înv., rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
prez. 1 sg. destrunez, 3 destrunează; conj. prez. 1 sg. să deşănţez, 3 se deşănţează; conj. prez. 1 sg. să mă deşănţez,
3 să se deşănţeze; imper. 2 sg. afirm. deşănţează-te; ger.
destrunez, 3 să destruneze
deşănţându-mă
destrunare (înv.) (desp. des-tru-/de-stru-) s. f., g.-d. art. deşănţare (înv., rar) s. f., g.-d. art. deşănţării; pl. deşănţări
destrunării; pl. destrunări
deşănţat adj. m., s. m., pl. deşănţaţi; adj. f., s. f. deşănţată,
destui pr. pl. m. (~ gândesc aşa.), f. destule (~ gândesc aşa.; pl. deşănţate
cu valoare neutră: A îndurat ~.), g.-d. m. şi f. destulora !deşcă (înv., fam.) s. f., (rar) g.-d. art. deştii; pl. deşti (E ~
(părerile/a se adresa ~) bătrână.)
deşela 464
!deşela (a ~) (a frânge spinarea) vb., ind. prez. 1 sg. deşel, detalia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. detaliez
3 deşală/deşeală; conj. prez. 1 sg. să deşel, 3 să deşele; (desp. -li-ez), 3 detaliază, 1 pl. detaliem; conj. prez. 1 sg.
imper. 2 sg. afirm. deşală/deşeală să detaliez, 3 să detalieze; ger. detaliind (desp. -li-ind)
deşelat s. n. detaliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. detalierii; pl. detalieri
!deşert1 (înv., pop.) adj. m., pl. deşerţi; f. deşartă/deşeartă, detaliu [liu pron. lĭu] s. n., art. detaliul; pl. detalii, art.
pl. deşarte detaliile (desp. -li-i-)
deşert2 s. n., pl. deşerturi !detalonare s. f., g.-d. art. detalonării; pl. detalonări
!deşerta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deşert, 2 sg. deşerţi, 3 detartra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. detartrez, 3 detartrează;
deşartă/deşeartă; conj. prez. 1 sg. să deşert, 3 să deşerte; conj. prez. 1 sg. să detartrez, 3 să detartreze
imper. 2 sg. afirm. deşartă/deşeartă detartraj s. n., pl. detartraje
deşertare s. f., g.-d. art. deşertării; pl. deşertări detartrant1 adj. m., pl. detartranţi; f. detartrantă, pl.
deşertat s. n. detartrante
deşertăciune s. f., g.-d. art. deşertăciunii; pl. deşertăciuni detartrant2 s. n., pl. detartrante
deşertic adj. m., pl. deşertici; f. deşertică, pl. deşertice detartrare s. f., g.-d. art. detartrării; pl. detartrări
deşertifica (a se ~) vb. refl, ind. prez. 3 se deşertifică, detaşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. detaşez, 3 detaşează, 1 pl.
imperf. 3 pl. se deşertificau; conj. prez. 3 să se deşertifice; detaşăm; conj. prez. 1 sg. să detaşez, 3 să detaşeze; ger.
ger. deşertificându-se detaşând
deşeu s. n., art. deşeul; pl. deşeuri detaşabil adj. m., pl. detaşabili; f. detaşabilă, pl. detaşabile
deşeua (a ~) (a scoate şaua) (desp. -ua) vb., ind. prez. detaşament s. n., pl. detaşamente
1 sg. deşeuez (desp. -uez), 3 deşeuează (desp. -uea-), 1 detaşare s. f., g.-d. art. detaşării; pl. detaşări
pl. deşeuăm (desp. -uăm); conj. prez. 1 sg. deşeuez, 3 să detecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. detectez, 3 detectează;
deşeueze; ger. deşeuând (desp. -uând) conj. prez. 1 sg. să detectez, 3 să detecteze
deşi conjcţ. detectabil adj. m., pl. detectabili; f. detectabilă, pl. detectabile
deşira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deşir, 3 deşiră; conj. prez. detectare s. f., g.-d. art. detectării; pl. detectări
1 sg. să deşir, 3 să deşire detectiv s. m., pl. detectivi
deşirare s. f., g.-d. art. deşirării; pl. deşirări +detectivă (rar) s. f., g.-d. art. detectivei; pl. detective
deşosa (a ~) vb., ind. prez. 3 deşosează, imperf. 3 pl. detector s. n., pl. detectoare
deşosau; conj. prez. 3 să deşoseze
detecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. detecţia (desp. -ţi-a), g.-d.
deştept adj. m., pl. deştepţi; f. deşteaptă, pl. deştepte art. detecţiei; pl. detecţii, art. detecţiile (desp. -ţi-i-)
deştepta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deştept, 2 sg. deştepţi, 3 detensiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
deşteaptă; conj. prez. 1 sg. să deştept, 3 să deştepte; imper. detensionez, 3 detensionează; conj. prez. 1 sg. să
2 sg. afirm. deşteaptă detensionez, 3 să detensioneze
deşteptare s. f., g.-d. art. deşteptării; pl. deşteptări detensionare (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. detensionării; pl.
deşteptat s. n. detensionări
deşteptăciune s. f., g.-d. art. deşteptăciunii detentă s. f., g.-d. art. detentei; pl. detente
deşteptător1 adj. m., pl. deşteptători; f. sg. şi pl. deşteptătoare +detentoare s. f., g.-d. art. detentoarei; pl. detentoare
deşteptător2 s. n., pl. deşteptătoare detentor1 (deţinător) s. m., pl. detentori (în: (jur.) detentor
deşterne (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. precar)
deştern, 3 sg. deşterne; conj. prez. 1 sg. să deştern, 3 să +detentor2 (piesă reductoare de presiune) s. n., pl.
deştearnă; imper. 2 sg. afirm. deştearnă; ger. deşternând; detentoare
part. deşternut detenţie (desp. -ţi-e) s. f., g.-d. art. detenţiei; pl. detenţii
deşucheat (pop., fam.) adj. m., pl. deşucheaţi; f. deşucheată, detergent1 adj. m., pl. detergenţi; f. detergentă, pl.
pl. deşucheate detergente
deşuchetură (pop.) s. f., g.-d. art. deşucheturii; pl. detergent2 s. m., pl. detergenţi
deşucheturi deteriora (a ~) (desp. -ri-o-) vb., ind. prez. 1 sg. deteriorez,
deşuruba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deşurubez, 3 3 deteriorează; conj. prez. 1 sg. să deteriorez, 3 să
deşurubează; conj. prez. 1 sg. să deşurubez, 3 să deşurubeze deterioreze
deşurubare s. f., g.-d. art. deşurubării; pl. deşurubări deteriorare (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. deteriorării; pl.
détail (en ~) (fr.) [pron. ãdetaĭ] (desp. -tail) loc. adj., loc. deteriorări
adv. (comerţ ~, a vinde ~) determina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. determin, 3 determină;
detailist (înv.) (desp. -tai-) s. m., pl. detailişti conj. prez. 1 sg. să determin, 3 să determine
detailistă (înv.) (desp. -tai-) s. f., g.-d. art. detailistei; pl. determinabil adj. m., pl. determinabili; f. determinabilă, pl.
detailiste determinabile
465 devans
determinant1 adj. m., pl. determinanţi; f. determinantă, pl. +detresă (med.) (desp. de-tre-) s. f., g.-d. art. detresei; pl.
determinante detrese
determinant2 s. m., pl. determinanţi !detrimentul (în ~) (desp. de-tri-) loc. prep. (în detrimentul
determinare s. f., g.-d. art. determinării; pl. determinări lui/său)
determinativ adj. m., pl. determinativi; f. determinativă, pl. detritic (desp. de-tri-) adj. m., pl. detritici; f. detritică, pl.
determinative detritice
+determinativ s. n., pl. determinative !detritus (desp. de-tri-) s. n., pl. detritusuri
determinator (înv.) s. n., pl. determinatoare detrona (a ~) (desp. de-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. detronez,
determinism s. n. 3 detronează; conj. prez. 1 sg. să detronez, 3 să detroneze
determinist adj. m., s. m., pl. determinişti; adj. f., s. f. detronare (desp. de-tro-) s. f., g.-d. art. detronării; pl.
deterministă, pl. deterministe detronări
detersiune (rar) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. detersiunii detubare s. f., g.-d. art. detubării; pl. detubări
detesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. detest, 2 sg. deteşti, 3 detumescenţă s. f., g.-d. art. detumescenţei; pl.
detestă; conj. prez. 1 sg. să detest, 3 să deteste detumescenţe
detestabil adj. m., pl. detestabili; f. detestabilă, pl. detestabile detuna (a ~) (a bubui) vb., ind. prez. 3 detună, imperf. 3
+detimbra (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. detimbrez, 3 pl. detunau; conj. prez. 3 să detune
detimbrează; conj. prez. 1 sg. să detimbrez, 3 să detimbreze detunare s. f., g.-d. art. detunării; pl. detunări
!detimbrare s. f., g.-d. art. detimbrării; pl. detimbrări detunător1 adj. m., pl. detunători; f. sg. şi pl. detunătoare
detona (a ~) (a face să explodeze) vb., ind. prez. 1 sg. detunător2 (parte a unei arme) s. n., pl. detunătoare
detonez, 3 detonează; conj. prez. 1 sg. să detonez, 3 să detunătură s. f., g.-d. art. detunăturii; pl. detunături
detoneze detunet (rar) s. n., pl. detunete
detonabil adj. m., pl. detonabili; f. detonabilă, pl. detonabile
deturna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deturnez, 3 deturnează;
detonant adj. m., pl. detonanţi; f. detonantă, pl. detonante conj. prez. 1 sg. să deturnez, 3 să deturneze
detonator (dispozitiv) s. n., pl. detonatoare deturnare s. f., g.-d. art. deturnării; pl. deturnări
detonaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. detonaţia (desp. -ţi-a), g.-d. deţinătoare s. f., g.-d. art. deţinătoarei; pl. deţinătoare
art. detonaţiei; pl. detonaţii, art. detonaţiile (desp. -ţi-i-)
deţinător s. m., pl. deţinători
detorsiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
deţine (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deţin, 2 sg. deţii,
detorsionez, 3 detorsionează; conj. prez. 1 sg. să
3 sg. deţine; conj. prez. 1 sg. să deţin, 3 să deţină; ger.
detorsionez, 3 să detorsioneze
deţinând; part. deţinut
+detox (fam.) adj. invar., s. n. (cure ~)
deţinere s. f., g.-d. art. deţinerii; pl. deţineri
+detoxifia (a ~) (desp. -fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. detoxifiez
deţinut s. m., pl. deţinuţi (~ de drept comun)
(desp. -fi-ez-), 3 detoxifiază; conj. prez. 1 sg. să detoxifiez,
3 să detoxifieze; ger. detoxifiind (dep. -fi-ind) +deţinut politic s. m. + adv., pl. deţinuţi politic (dar:
detoxifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. detoxific, 2 sg. Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici s. propriu f. art.)
detoxifici, 3 detoxifică; conj. prez. 1 sg. să detoxific, 3 să deţinută s. f., g.-d. art. deţinutei; pl. deţinute
detoxifice +deţinută politic s. f. + adv., pl. deţinute politic
+detoxificare s. f., g.-d. art. detoxificării; abr. (fam.) detox deunăzi (pop.) (desp. de-u-năzi) adv.
+detoxifiere (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. detoxifierii; abr. deus ex machina (lat.) loc. s. n.
(fam.) detox deuteriu [riu pron. rĭu] (desp. deu-) s. n., art. deuteriul
!detraca (a se ~) (a se defecta; a se dezechilibra psihic) deuteromorfoză (desp. deu-) s. f., g.-d. art. deuteromorfozei
(livr.) (desp. de-tra-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă deuteron (desp. deu-) s. m., pl. deuteroni
detrachez, 3 se detrachează; conj. prez. 1 sg. să mă
deux-pièces (fr.) [pron. döpĭes] s. n., pl. deux-pièces-uri
detrachez, 3 să se detracheze; ger. detracându-mă (mai
folosit la timpuri trecute şi compuse) devale (în jos) (pop.) adv. (Se duce ~.)
detracare (desp. de-tra-) s. f., g.-d. art. detracării; pl. de vale (referitor la vale) prep.+ s. f. (E vorba de vale, nu
detracări de deal.)
detracta (a ~) (a defăima) (livr.) (desp. de-trac-) vb., ind. devaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. devalizez, 3 devalizează;
prez. 1 sg. detractez, 3 detractează; conj. prez. 1 sg. să conj. prez. 1 sg. să devalizez, 3 să devalizeze
detractez, 3 să detracteze devalizare s. f., g.-d. art. devalizării; pl. devalizări
detractare (livr.) (desp. de-trac-) s. f., g.-d. art. detractării; devaloriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. devalorizez, 3
pl. detractări devalorizează; conj. prez. 1 sg. să devalorizez, 3 să
detractoare (desp. de-trac-) s. f., g.-d. art. detractoarei; pl. devalorizeze
detractoare devalorizare s. f., g.-d. art. devalorizării; pl. devalorizări
detractor (desp. de-trac-) s. m., pl. detractori devans s. n., pl. devansuri
devansa 466
devansa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. devansez, 3 devansează; devlet (înv.) (desp. de-vlet) s. n., pl. devleturi
conj. prez. 1 sg. să devansez, 3 să devanseze !devoluţie (desp. -ţi-e) s. f., art. devoluţia (desp. -ţi-a),
devansare s. f., g.-d. art. devansării; pl. devansări g.‑d. devoluţii, art. devoluţiei
devasta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. devastez, 3 devastează; devon s. m., pl. devoni
conj. prez. 1 sg. să devastez, 3 să devasteze devonian1 (desp. -ni-an) adj. m., pl. devonieni (desp.
devastare s. f., g.-d. art. devastării; pl. devastări -ni‑eni); f. devoniană, pl. devoniene
devastator adj. m., pl. devastatori; f. sg. şi pl. devastatoare devonian2 (desp. -ni-an) s. n.
devălmaş (înv.) s. m., pl. devălmaşi devora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. devorez, 3 devorează; conj.
devălmăşie (înv.) s. f., art. devălmăşia, g.-d. art. prez. 1 sg. să devorez, 3 să devoreze
devălmăşiei; pl. devălmăşii, art. devălmăşiile (desp. -şi-i-) devorant (livr.) adj. m., pl. devoranţi; f. devorantă, pl.
developa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. developez, 3 developează; devorante
conj. prez. 1 sg. să developez, 3 să developeze devorator adj. m., pl. devoratori; f. sg. şi pl. devoratoare
developant1 adj. m., pl. developanţi; f. developantă, pl. !devot (livr.) adj. m., s. m., pl. devoţi; adj. f., s. f. devotă,
developante pl. devote
developant2 s. m., pl. developanţi devota (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă devotez, 3 se
developare s. f., g.-d. art. developării; pl. developări devotează; conj. prez. 1 sg. să mă devotez, 3 să se devoteze;
developator s. n., pl. developatoare imper. 2 sg. afirm. devotează-te; ger. devotându-mă
developeză s. f., g.-d. art. developezei; pl. developeze devotament s. n.
deveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. devin, 2 sg. devii, 3 devoţiune (livr.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. devoţiunii
sg. devine, imperf. 1 deveneam; conj. prez. 1 sg. să devin, devreme (din timp) (desp. de-vre-) adv. (S-a trezit ~.)
3 să devină de vreme (referitor la vreme) prep. + s. f. (Vorbeau de
devenire s. f., g.-d. art. devenirii; pl. deveniri vreme.)
dever s. n. dexteritate s. f., g.-d. art. dexterităţii; (obiecte de
învăţământ) (înv.) pl. dexterităţi
+deverbal1 adj. m., pl. deverbali; f. deverbală, pl. deverbale
dextran s. m., pl. dextrani
+deverbal2 s. n., pl. deverbale
dextrină s. f., g.-d. art. dextrinei; pl. dextrine
deversa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deversez, 3 deversează;
conj. prez. 1 sg. să deversez, 3 să deverseze dextrinizare s. f., g.-d. art. dextrinizării; pl. dextrinizări
deversare s. f., g.-d. art. deversării; pl. deversări !dextrocardie s. f., art. dextrocardia, g.-d. art. dextrocardiei;
pl. dextrocardii, art. dextrocardiile (desp. -di-i-)
deversor s. n., pl. deversoare
dextrogir adj. m., pl. dextrogiri; f. dextrogiră, pl. dextrogire
devia (a ~) (desp. -vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. deviez (desp.
-vi-ez), 3 deviază, 1 pl. deviem; conj. prez. 1 sg. să deviez, dextroză s. f., g.-d. art. dextrozei; pl. dextroze
3 să devieze; ger. deviind (desp. -vi-ind) dezabona (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
!deviator (deviaţionist) (desp. -vi-a-) adj. m., s. m., pl. dezabonez, 3 dezabonează; conj. prez. 1 sg. să dezabonez,
deviatori; adj. f., s. f. sg. şi pl. deviatoare 3 să dezaboneze
deviaţie (desp. -vi-a-ţi-e) s. f., art. deviaţia -ţi-a), g.-d. art. dezaburi (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. şi
deviaţiei; pl. deviaţii, art. deviaţiile (desp. -ţi-i-) 3 pl. dezaburesc, 3 sg. dezabureşte, imperf. 1 dezabuream;
conj. prez. 1 sg. să dezaburesc, 3 să dezaburească
deviaţionism (desp. -vi-a-ţi-o-) s. n.
dezaburitor (desp. de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezaburitoare
!deviaţionist (desp. -vi-a-ţi-o-) adj. m., s. m., pl.
deviaţionişti; adj. f., s. f. deviaţionistă; pl. deviaţioniste dezabuzat (livr.) (desp. de-za-/dez-a-) adj. m., pl.
dezabuzaţi; f. dezabuzată, pl. dezabuzate
+device (engl.) [pron. divaĭs] s. n., pl. device-uri [pron.
divaĭsuri] dezacord (desp. de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezacorduri
deviere (desp. -vi-e-) s. f., g.-d. art. devierii; pl. devieri dezacorda (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
dezacordez, 3 dezacordează; conj. prez. 1 sg. să dezacordez,
devirusa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. devirusez, 3 devirusează;
3 să dezacordeze
conj. prez. 1 sg. să devirusez, 3 să deviruseze
dezacordare (desp. de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art.
devirusare s. f., g.-d. art. devirusării; pl. devirusări
dezacordării; pl. dezacordări
devitaminiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. devitaminizez, 3
dezactiva (a ~) (desp. de-zac-/dez-ac-) vb., ind. prez. 1 sg.
devitaminizează; conj. prez. 1 sg. să devitaminizez, 3 să
dezactivez, 3 dezactivează; conj. prez. 1 sg. să dezactivez,
devitaminizeze
3 să dezactiveze
devitrificare (desp. -vi-tri-) s. f., g.-d. art. devitrificării
dezactivare (desp. de-zac-/dez-ac-) s. f., g.-d. art.
deviz (evaluare a cheltuielilor) s. n., pl. devize dezactivării; pl. dezactivări
deviză (slogan) s. f., g.-d. art. devizei; pl. devize dezadapta (a ~) (rar) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez.
devize (mijloace de plată) s. n. pl. 1 sg. dezadaptez, 3 dezadaptează; conj. prez. 1 sg. să
devlă (fam.) (desp. de-vlă) s. f., g.-d. art. devlei; pl. devle dezadaptez, 3 să dezadapteze
467 dezavuare
+dezadaptativ (desp. de-za-/dez-a-) adj. m., pl. !dezancolare (desp. de-zan-/dez-an-) s. f., g.-d. art.
dezadaptativi; f. dezadaptativă, pl. dezadaptative dezancolării; pl. dezancolări
dezaera (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. !dezangajare (desp. de-zan-/dez-an-) s. f., g.-d. art.
dezaerez, 3 dezaerează; conj. prez. 1 sg. să dezaerez, 3 să dezangajării; pl. dezangajări
dezaereze dezaproba (a ~) (desp. de-za-pro-/dez-a-) vb., ind. prez. 1
dezaerisi (a ~) (rar) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. sg. dezaprob, 3 dezaprobă; conj. prez. 1 sg. să dezaprob, 3
1 sg. şi 3 pl. dezaerisesc, 3 sg. dezaeriseşte, imperf. să dezaprobe
1 dezaeriseam; conj. prez. 1 sg. să dezaerisesc, 3 să dezaprobare (desp. de-za-pro-/dez-a-) s. f., g.-d. art.
dezaerisească dezaprobării; pl. dezaprobări
dezafecta (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. dezaprobator (desp. de-za-pro-/dez-a-) adj. m., pl.
dezafectez, 3 dezafectează; conj. prez. 1 sg. să dezafectez, dezaprobatori; f. sg. şi pl. dezaprobatoare
3 să dezafecteze dezarma (a ~) (desp. de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez. 1 sg.
dezaglomera (a ~) (desp. de-za-glo-/dez-a-) vb., ind. prez. dezarmez, 3 dezarmează; conj. prez. 1 sg. să dezarmez, 3
1 sg. dezaglomerez, 3 dezaglomerează; conj. prez. 1 sg. să să dezarmeze
dezaglomerez, 3 să dezaglomereze dezarmant (desp. de-zar-/dez-ar-) adj. m., pl. dezarmanţi;
dezagreabil (desp. de-za-gre-a-/dez-a-) adj. m., pl. f. dezarmantă, pl. dezarmante
dezagreabili; f. dezagreabilă, pl. dezagreabile dezarmare (desp. de-zar-/dez-ar-) s. f., g.-d. art. dezarmării;
dezagrega (a se ~) (desp. de-za-gre-/dez-a-) vb. refl., ind. pl. dezarmări
prez. 3 se dezagregă, imperf. 3 pl. se dezagregau; conj. dezarticula (a ~) (desp. de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez.
prez. 3 să se dezagrege; ger. dezagregându-se 1 sg. dezarticulez, 3 dezarticulează; conj. prez. 1 sg. să
dezagregare (desp. de-za-gre-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezarticulez, 3 să dezarticuleze
dezagregării; pl. dezagregări dezarticulare (desp. de-zar-/dez-ar-) s. f., g.-d. art.
dezagrement (livr.) (desp. de-za-gre-/dez-a-) s. n., pl. dezarticulării; pl. dezarticulări
dezagremente dezarticulaţie (rar) (desp. de-zar-, -ţi-e/dez-ar-) s. f., art.
dezalcooliza (a ~) (desp. de-zal-/dez-al-) vb., ind. prez. dezarticulaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. dezarticulaţiei; pl.
1 sg. dezalcoolizez, 3 dezalcoolizează; conj. prez. 1 sg. să dezarticulaţii, art. dezarticulaţiile (desp. -ţi-i-)
dezalcoolizez, 3 să dezalcoolizeze dezasambla (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez.
dezalcoolizare (desp. de-zal-/dez-al-) s. f., g.-d. art. 1 sg. dezasamblez, 3 dezasamblează; conj. prez. 1 sg. să
dezalcoolizării; pl. dezalcoolizări dezasamblez, 3 să dezasambleze
dezamăgi (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 !dezasfaltare (desp. de-zas-/dez-as-) s. f., g.-d. art.
pl. dezamăgesc, 3 sg. dezamăgeşte, imperf. 1 dezamăgeam; dezasfaltării; pl. dezasfaltări
conj. prez. 1 sg. să dezamăgesc, 3 să dezamăgească dezasimila (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez.
dezamăgire (desp. de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezamăgirii; 1 sg. dezasimilez, 3 dezasimilează; conj. prez. 1 sg. să
pl. dezamăgiri dezasimilez, 3 să dezasimileze
dezamăgitor (desp. de-za-/dez-a-) adj. m., pl. dezamăgitori; dezasimilare (desp. de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art.
f. sg. şi pl. dezamăgitoare dezasimilării; pl. dezasimilări
dezambala (a ~) (desp. de-zam-/dez-am-) vb., ind. prez. dezasimilaţie (desp. de-za-, -ţi-e/dez-a-) s. f., art.
1 sg. dezambalez, 3 dezambalează; conj. prez. 1 sg. să dezasimilaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. dezasimilaţiei; pl.
dezambalez, 3 să dezambaleze dezasimilaţii, art. dezasimilaţiile (desp. -ţi-i-)
dezambiguiza (a ~) (desp. de-zam-, -gu-i-/dez-am-) vb., dezastru s. n., art. dezastrul; pl. dezastre
ind. prez. 1 sg. dezambiguizez, 3 dezambiguizează; conj. dezastruos (desp. -tru-os) adj. m., pl. dezastruoşi; f.
prez. 1 sg. să dezambiguizez, 3 să dezambiguizeze dezastruoasă, pl. dezastruoase
dezambiguizare (desp. de-zam-, -gu-i-/dez-am-) s. f., g.-d. dezavantaj (desp. de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezavantaje
art. dezambiguizării; pl. dezambiguizări dezavantaja (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1
dezambreia (a ~) (desp. de-zam-/dez-am-) vb., ind. prez. sg. dezavantajez, 3 dezavantajează, 1 pl. dezavantajăm;
1 sg. dezambreiez, 3 dezambreiază, 1 pl. dezambreiem; conj. prez. 1 sg. să dezavantajez, 3 să dezavantajeze; ger.
conj. prez. 1 sg. să dezambreiez, 3 să dezambreieze, ger. dezavantajând
dezambreind dezavantajos (desp. de-za-/dez-a-) adj. m., pl.
!dezaminare (desp. de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezavantajoşi; f. dezavantajoasă, pl. dezavantajoase
dezaminării; pl. dezaminări dezavua (a ~) (livr.) (desp. de-za-/dez-a-vu-a) vb., ind.
dezamorsa (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. prez. 1 sg. dezavuez (desp. -vu-ez), 3 dezavuează (desp.
1 sg. dezamorsez, 3 dezamorsează; conj. prez. 1 sg. să -vu-ea-), 1 pl. dezavuăm (desp. -vu-ăm); conj. prez. 1 sg.
dezamorsez, 3 să dezamorseze să dezavuez, 3 să dezavueze; ger. dezavuând (desp. -vu‑ând)
dezamorsare (desp. de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezavuare (livr.) (desp. de-za-/dez-a-vu-a-) s. f., g.-d. art.
dezamorsării; pl. dezamorsări dezavuării (desp. -vu-ă-); pl. dezavuări
dezaxa 468
dezaxa (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. !dezdoire s. f., g.-d. art. dezdoirii; pl. dezdoiri
dezaxez, 3 dezaxează; conj. prez. 1 sg. să dezaxez, 3 să dezechilibra (a ~) (desp. de-ze-, -li-bra/dez-e-) vb., ind.
dezaxeze prez. 1 sg. dezechilibrez, 3 dezechilibrează; conj. prez. 1
dezaxare (desp. de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezaxării; pl. sg. să dezechilibrez, 3 să dezechilibreze
dezaxări dezechilibrare (desp. de-ze-, -li-bra-/dez-e-) s. f., g.-d. art.
dezbate (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezbat, 2 sg. dezechilibrării; pl. dezechilibrări
dezbaţi, 3 sg. dezbate, imperf. 1 dezbăteam, perf. s. 1 sg. !dezechilibru (desp. de-ze-, -li-bru/dez-e-) s. n., art.
dezbătui, m.m.c.p. 1 pl. dezbătuserăm; conj. prez. 1 sg. să dezechilibrul; pl. dezechilibre
dezbat, 3 să dezbată; ger. dezbătând; part. dezbătut dezechipa (a ~) (desp. de-ze-/dez-e-) vb., ind. prez. 1 sg.
dezbatere s. f., g.-d. art. dezbaterii; pl. dezbateri dezechipez, 3 dezechipează; conj. prez. 1 sg. să dezechipez,
dezbăiera (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. dezbaier, 2 sg. 3 să dezechipeze
dezbaieri, 3 dezbaieră; conj. prez. 1 sg. să dezbaier, 3 să dezechipare (desp. de-ze-/dez-e-) s. f., g.-d. art. dezechipării;
dezbaiere; imper. 2 sg. afirm. dezbaieră pl. dezechipări
!dezbăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezbar, 2 sg. dezbari, 3 dezemulsiona (a ~) (desp. de-ze-, -si-o-/dez-e-) vb., ind.
dezbară; conj. prez. 1 sg. să dezbar, 3 să dezbare; imper. 2 prez. 1 sg. dezemulsionez, 3 dezemulsionează; conj. prez.
sg. afirm. dezbară 1 sg. să dezemulsionez, 3 să dezemulsioneze
dezbărare s. f., g.-d. art. dezbărării !dezemulsionant (desp. de-ze-, -si-o-/dez-e-) s. m., pl.
dezbăta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. dezbăt, 2 sg. dezbeţi, dezemulsionanţi
3 dezbată; conj. prez. 1 sg. să dezbăt, 3 să dezbete; imper. dezerta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezertez, 3 dezertează;
2 sg. afirm. dezbată(-l) conj. prez. 1 sg. să dezertez, 3 să dezerteze
dezbârna (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. dezbârnez, 3 dezertare s. f., g.-d. art. dezertării; pl. dezertări
dezbârnează; conj. prez. 1 sg. să dezbârnez, 3 să dezbârneze dezertoare s. f., g.-d. art. dezertoarei; pl. dezertoare
!dezbenzinare s. f., g.-d. art. dezbenzinării; pl. dezbenzinări dezertor s. m., pl. dezertori
dezbina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezbin, 3 dezbină; conj. dezerţiune (livr.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. dezerţiunii;
prez. 1 sg. să dezbin, 3 să dezbine pl. dezerţiuni
dezbinare s. f., g.-d. art. dezbinării; pl. dezbinări +dezescaladare (desp. de-zes-/dez-es-) s. f., g.-d. art.
dezbinător (rar) adj. m., pl. dezbinători; f. sg. şi pl. dezescaladării
dezbinătoare dezesperant (livr.) adj. m., pl. dezesperanţi; f. dezesperantă,
dezbobina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezbobinez, 3 pl. dezesperante
dezbobinează; conj. prez. 1 sg. să dezbobinez, 3 să dezetatiza (a ~) (desp. de-ze-/dez-e-) vb., ind. prez. 1 sg.
dezbobineze dezetatizez, 3 dezetatizează; conj. prez. 1 sg. să dezetatizez,
dezbobinare s. f., g.-d. art. dezbobinării; pl. dezbobinări 3 să dezetatizeze
dezbodoli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. !dezexcitare (de-zex-/dez-ex-) s. f., g.-d. art. dezexcitării; pl.
dezbodolesc, 3 sg. dezbodoleşte, imperf. 1 dezbodoleam; dezexcitări
conj. prez. 1 sg. să dezbodolesc, 3 să dezbodolească dezgărdina (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. dezgărdinez,
dezbrăca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezbrac, 2 sg. dezbraci, 3 3 dezgărdinează; conj. prez. 1 sg. să dezgărdinez, 3 să
dezbracă; conj. prez. 1 sg. să dezbrac, 3 să dezbrace; imper. dezgărdineze
2 sg. afirm. dezbracă dezgheţ s. n., pl. dezgheţuri
dezbrăcare s. f., g.-d. art. dezbrăcării dezgheţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezgheţ, 3 dezgheaţă;
dezbrobodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezbrobodesc, conj. prez. 1 sg. să dezgheţ, 3 să dezgheţe; imper. 2 sg.
3 sg. dezbrobodeşte, imperf. 1 dezbrobodeam; conj. prez. 1 afirm. dezgheaţă
sg. să dezbrobodesc, 3 să dezbrobodească dezgheţare s. f., g.-d. art. dezgheţării; pl. dezgheţări
dezbrobodire s. f., g.-d. art. dezbrobodirii dezghin (înv.) s. n., pl. dezghinuri
dezbroboni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezghioca (a ~) (desp. -ghi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
dezbrobonesc, 3 sg. dezbroboneşte, imperf. 1 dezbroboneam; dezghioc, 2 sg. dezghioci, 3 dezghioacă; conj. prez. 1 sg. să
conj. prez. 1 sg. să dezbrobonesc, 3 să dezbrobonească dezghioc, 3 să dezghioace; imper. 2 sg. afirm. dezghioacă
dezbrobonitor (rar) s. n., pl. dezbrobonitoare dezghiocare (desp. -ghi-o-) s. f., g.-d. art. dezghiocării; pl.
dezbumba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. dezbumb, 3 dezghiocări
dezbumbă; conj. prez. 1 sg. să dezbumb, 3 să dezbumbe dezghiocat (desp. -ghi-o-) s. n.
dezdăuna (a ~) (desp. -dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. dezghiocător (desp. -ghi-o-) s. n., pl. dezghiocătoare
dezdăunez, 3 dezdăunează; conj. prez. 1 sg. să dezdăunez, dezgoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezgolesc, 3
3 să dezdăuneze sg. dezgoleşte, imperf. 1 dezgoleam; conj. prez. 1 sg. să
dezdoi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. dezdoi, 3 dezdoaie, dezgolesc, 3 să dezgolească
imperf. 1 dezdoiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să dezdoi, 3 să dezgolire s. f., g.-d. art. dezgolirii; pl. dezgoliri
dezdoaie; imper. 2 sg. afirm. dezdoaie dezgoveală (pop.) s. f., g.-d. art. dezgovelii; pl. dezgoveli
469 dezlănţuire
dezgovi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezgovesc, dezinfecţie (dezinfectare) (desp. de-zin-, -ţi-e/dez-in-) s.
3 sg. dezgoveşte, imperf. 1 dezgoveam; conj. prez. 1 sg. să f., art. dezinfecţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. dezinfecţiei; pl.
dezgovesc, 3 să dezgovească dezinfecţii, art. dezinfecţiile (desp. -ţi-i-)
dezgrădi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezgrădesc, dezinfesta (a ~) (a curăţa de paraziţi) (desp. de-zin-/
3 sg. dezgrădeşte, imperf. 1 dezgrădeam; conj. prez. 1 sg. dez‑in-) vb., ind. prez. 1 sg. dezinfestez, 3 dezinfestează;
să dezgrădesc, 3 să dezgrădească conj. prez. 1 sg. să dezinfestez, 3 să dezinfesteze
dezgrădire (rar) s. f., g.-d. art. dezgrădirii; pl. dezgrădiri dezinfestant (desp. de-zin-/dez-in-) s. m., pl. dezinfestanţi
dezgropa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezgrop, 3 dezgroapă; dezinflama (a ~) (desp. de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez.
conj. prez. 1 sg. să dezgrop, 3 să dezgroape; imper. 2 sg. 1 sg. dezinflamez, 3 dezinflamează; conj. prez. 1 sg. să
afirm. dezgroapă dezinflamez, 3 să dezinflameze
dezgropare s. f., g.-d. art. dezgropării; pl. dezgropări dezinforma (a ~) (desp. de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez.
dezgropat s. n. 1 sg. dezinformez, 3 dezinformează; conj. prez. 1 sg. să
dezgust s. n. dezinformez, 3 să dezinformeze
dezgusta (a ~) (a scârbi) vb., ind. prez. 1 sg. dezgust, 2 dezinformare (desp. de-zin-/dez-in-) s. f., g.-d. art.
sg. dezguşti, 3 dezgustă; conj. prez. 1 sg. să dezgust, 3 dezinformării; pl. dezinformări
să dezguste dezinhiba (a ~) (desp. de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 1 sg.
dezgustător (respingător) adj. m., pl. dezgustători; f. sg. dezinhib, 3 dezinhibă; conj. prez. 1 sg. să dezinhib, 3 să
şi pl. dezgustătoare dezinhibe
!dezice (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dezic, 3 sg. dezinsectiza (a ~) (desp. de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez.
se dezice, perf. s. 1 sg. mă dezisei, 1 pl. ne deziserăm, 1 sg. dezinsectizez, 3 dezinsectizează; conj. prez. 1 sg. să
m.m.c.p. 1 pl. ne deziseserăm; conj. prez. 1 sg. să mă dezinsectizez, 3 să dezinsectizeze
dezic, 3 să se dezică; imper. 2 sg. afirm. dezi-te; neg. nu te dezinsecţie (distrugere a insectelor) (desp. de-zin-,
dezice, ger. dezicându-mă; part. dezis -ţi‑e/dez-in-) s. f., art. dezinsecţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
!dezicere s. f., g.-d. art. dezicerii; pl. deziceri dezinsecţiei; pl. dezinsecţii, art. dezinsecţiile (desp. -ţi-i-)
dezideologiza (a ~) (desp. de-zi-de-o-/dez-i-) vb., ind. !dezinserţie (desprindere a unui muşchi/tendon) (desp.
prez. 1 sg. dezideologizez, 3 dezideologizează; conj. prez. 1 de‑zin-, -ţi-e/dez-in-) s. f., art. dezinserţia (desp. -ţi-a)
sg. să dezideologizez, 3 să dezideologizeze g.‑d. art. dezinserţiei; pl. dezinserţii, art. dezinserţiile
deziderat s. n., pl. deziderate (desp. -ţi-i-)
deziluzie (desp. de-zi-, -zi-e/dez-i-) s. f., art. deziluzia dezintegra (a ~) (desp. de-zin-te-gra/dez-in-) vb., ind.
(desp. -zi-a), g.-d. art. deziluziei; pl. deziluzii, art. prez. 1 sg. dezintegrez, 3 dezintegrează; conj. prez. 1 sg.
deziluziile (desp. -zi-i-) să dezintegrez, 3 să dezintegreze
deziluziona (a ~) (desp. de-zi-, -zi-o-/dez-i-) vb., ind. prez. dezintegrare (desp. de-zin-te-gra-/dez-in-) s. f., g.-d. art.
1 sg. deziluzionez, 3 deziluzionează; conj. prez. 1 sg. să dezintegrării; pl. dezintegrări
deziluzionez, 3 să deziluzioneze dezintegrator (de-zin-te-gra-/dez-in-) s. n., pl.
dezincrimina (a ~) (desp. de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 1 dezintegratoare
sg. dezincriminez, 3 dezincriminează; conj. prez. 1 sg. să dezinteres (desp. de-zin-/dez-in-) s. n.
dezincriminez, 3 să dezincrimineze dezinteresa (a se ~) (desp. de-zin-/dez-in-) vb. refl., ind.
dezincrusta (a ~) (desp. de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. prez. 1 sg. mă dezinteresez, 3 se dezinteresează; conj. prez.
1 sg. dezincrustez, 3 dezincrustează; conj. prez. 1 sg. să 1 sg. să mă dezinteresez, 3 să se dezintereseze; imper. 2 sg.
dezincrustez, 3 să dezincrusteze afirm. dezinteresează-te; ger. dezinteresându-mă
!dezincrustant (desp. de-zin-/dez-in-) s. m., pl. dezinteresare (desp. de-zin-/dez-in-) s. f., g.-d. art.
dezincrustanţi dezinteresării; pl. dezinteresări
dezincrustare (desp. de-zin-/dez-in-) s. f., g.-d. art. dezintoxica (a ~) (desp. de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 1
dezincrustării; pl. dezincrustări sg. dezintoxic, 2 sg. dezintoxici, 3 dezintoxică; conj. prez.
+dezindustrializare (desp. de-zin-/dez-in-) s. f., g.-d. art. 1 sg. să dezintoxic, 3 să dezintoxice
dezindustrializării dezintoxicare (desp. de-zin-/dez-in-) s. f., g.-d. art.
dezinfecta (a ~) (a distruge germenii patogeni) (desp. dezintoxicării; pl. dezintoxicări
de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 1 sg. dezinfectez, 3 dezinvolt adj. m., pl. dezinvolţi; f. dezinvoltă, pl. dezinvolte
dezinfectează; conj. prez. 1 sg. să dezinfectez, 3 să dezinvoltură s. f., g.-d. art. dezinvolturii
dezinfecteze dezirabil (livr.) adj. m., pl. dezirabili; f. dezirabilă, pl.
dezinfectant1 (desp. de-zin-/dez-in-) adj. m., pl. dezirabile
dezinfectanţi; f. dezinfectantă, pl. dezinfectante dezlănţui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. dezlănţui, 3
!dezinfectant2 (desp. de-zin-/dez-in-) s. m., pl. dezinfectanţi dezlănţuie, imperf. 3 sg. dezlănţuia; conj. prez. 1 şi 2 sg.
dezinfectare (dezinfecţie) (desp. de-zin-/dez-in-) s. f., să dezlănţui, 3 să dezlănţuie
g.‑d. art. dezinfectării; pl. dezinfectări dezlănţuire s. f., g.-d. art. dezlănţuirii; pl. dezlănţuiri
dezlâna 470
dezlâna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se dezlânează, dezmirişti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmiriştesc, 3
imperf. 3 pl. se dezlânau; conj. prez. 3 să se dezlâneze; sg. dezmirişteşte, imperf. 1 dezmirişteam; conj. prez. 1 sg.
ger. dezlânându-se să dezmiriştesc, 3 să dezmiriştească
dezlânare s. f., g.-d. art. dezlânării; pl. dezlânări dezmiriştire s. f., g.-d. art. dezmiriştirii; pl. dezmiriştiri
dezlega (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezleg, 2 sg. dezlegi, 3 dezmiriştit s. n.
dezleagă; conj. prez. 1 sg. să dezleg, 3 să dezlege; imper. 2 dezmiriştitor s. n., pl. dezmiriştitoare
sg. afirm. dezleagă dezmormânta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. dezmormântez,
dezlegare s. f., g.-d. art. dezlegării; pl. dezlegări 3 dezmormântează; conj. prez. 1 sg. să dezmormântez, 3 să
dezlegătoare s. f., g.-d. art. dezlegătoarei; pl. dezlegătoare dezmormânteze
dezlegător s. m., pl. dezlegători dezmorţeală s. f., g.-d. art. dezmorţelii; pl. dezmorţeli
dezlipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezlipesc, 3 sg. dezmorţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmorţesc, 3
dezlipeşte, imperf. 1 dezlipeam; conj. prez. 1 sg. să sg. dezmorţeşte, imperf. 1 dezmorţeam; conj. prez. 1 sg. să
dezlipesc, 3 să dezlipească dezmorţesc, 3 să dezmorţească
dezlipire s. f., g.-d. art. dezlipirii; pl. dezlipiri !dezmorţire s. f., g.-d. art. dezmorţirii; pl. dezmorţiri
dezlocui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezlocuiesc, 3 dezmoşteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmoştenesc,
sg. dezlocuieşte, imperf. 1 dezlocuiam; conj. prez. 1 sg. să 3 sg. dezmoşteneşte, imperf. 1 dezmoşteneam; conj. prez.
dezlocuiesc, 3 să dezlocuiască 1 sg. să dezmoştenesc, 3 să dezmoştenească
dezmăţ s. n., pl. dezmăţuri dezmoştenire s. f., g.-d. art. dezmoştenirii; pl. dezmoşteniri
dezmăţa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dezmăţ, 2 sg. deznaţionaliza (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
te dezmeţi, 3 se dezmaţă; conj. prez. 1 sg. să mă dezmăţ, deznaţionalizez, 3 deznaţionalizează; conj. prez. 1 sg. să
3 să se dezmeţe; imper. 2 sg. afirm. dezmaţă-te; ger. deznaţionalizez, 3 să deznaţionalizeze
dezmăţându-mă deznaţionalizare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art.
!dezmăţare s. f., g.-d. art. dezmăţării; pl. dezmăţări deznaţionalizării; pl. deznaţionalizări
dezmânia (a ~) (rar) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 şi 2 deznădăjdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
sg. dezmânii, 3 dezmânie (desp. -ni-e), 1 pl. dezmâniem; deznădăjduiesc, 3 sg. deznădăjduieşte, imperf. 1
conj. prez. 1 şi 2 sg. să dezmânii, 3 să dezmânie; ger. deznădăjduiam; conj. prez. 1 sg. să deznădăjduiesc, 3 să
dezmâniind (desp. -ni-ind) deznădăjduiască
dezmembra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezmembrez, 3 !deznădăjduire (înv.) s. f., g.-d. art. deznădăjduirii; pl.
dezmembrează; conj. prez. 1 sg. să dezmembrez, 3 să deznădăjduiri
dezmembreze deznădejde s. f., g.-d. art. deznădejdii; pl. deznădejdi
dezmembrabil adj. m., pl. dezmembrabili; f. dezmembrabilă, deznămoli (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
pl. dezmembrabile deznămolesc, 3 sg. deznămoleşte, imperf. 1 deznămoleam;
dezmembrare s. f., g.-d. art. dezmembrării; pl. dezmembrări conj. prez. 1 sg. să deznămolesc, 3 să deznămolească
dezmetic (pop.) adj. m., pl. dezmetici; f. dezmetică, pl. deznoda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deznod, 2 sg. deznozi,
dezmetice 3 deznoadă; conj. prez. 1 sg. să deznod, 3 să deznoade;
dezmetici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmeticesc, 3 imper. 2 sg. afirm. deznoadă
sg. dezmeticeşte, imperf. 1 dezmeticeam; conj. prez. 1 sg. deznodare s. f., g.-d. art. deznodării; pl. deznodări
să dezmeticesc, 3 să dezmeticească deznodământ s. n., pl. deznodăminte
dezmeticire s. f., g.-d. art. dezmeticirii; pl. dezmeticiri dezonora (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. dezonorez, 3
dezmeţi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmeţesc, dezonorează; conj. prez. 1 sg. să dezonorez, 3 să dezonoreze
3 sg. dezmeţeşte, imperf. 1 dezmeţeam; conj. prez. 1 sg. să dezobişnui (a ~) (desp. de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 1
dezmeţesc, 3 să dezmeţească sg. şi 3 pl. dezobişnuiesc, 3 sg. dezobişnuieşte, imperf.
dezmierda (a ~) (desp. -mier-) vb., ind. prez. 1 sg. 1 dezobişnuiam; conj. prez. 1 sg. să dezobişnuiesc, 3 să
dezmierd, 2 sg. dezmierzi, 3 dezmiardă (desp. -miar-); dezobişnuiască
conj. prez. 1 sg. să dezmierd, 3 să dezmierde; imper. 2 sg. dezobişnuire (desp. de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art.
afirm. dezmiardă dezobişnuirii
dezmierdare (desp. -mier-) s. f., g.-d. art. dezmierdării; pl. dezobstrua (a ~) (desp. de-zob-stru-a/dez-ob-) vb., ind.
dezmierdări prez. 1 sg. dezobstruez (desp. -stru-ez), 3 dezobstruează
dezmierdător (desp. -mier-) adj. m., pl. dezmierdători; f. (desp. -stru-ea-), 1 pl. dezobstruăm (desp. -stru-ăm);
sg. şi pl. dezmierdătoare conj. prez. 1 sg. să dezobstruez, 3 să dezobstrueze; ger.
dezminţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmint, 3 dezobstruând (desp. -stru-ând)
sg. dezminte, imperf. 1 dezminţeam; conj. prez. 1 sg. să dezocupa (a ~) (rar) (desp. de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez.
dezmint, 3 să dezmintă; imper. 2 sg. afirm. dezminte 1 sg. dezocup, 3 dezocupă; conj. prez. 1 sg. să dezocup, 3
dezminţire s. f., g.-d. art. dezminţirii; pl. dezminţiri să dezocupe
471 dezvinovăţire
dezodoriza (a ~) (desp. de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. dezrădăcina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezrădăcinez, 3
1 sg. dezodorizez, 3 dezodorizează; conj. prez. 1 sg. să dezrădăcinează; conj. prez. 1 sg. să dezrădăcinez, 3 să
dezodorizez, 3 să dezodorizeze dezrădăcineze
dezodorizant1 (desp. de-zo-/dez-o-) adj. m., pl. dezrădăcinare s. f., g.-d. art. dezrădăcinării; pl.
dezodorizanţi; f. dezodorizantă, pl. dezodorizante dezrădăcinări
dezodorizant2 (desp. de-zo-/dez-o-) s. n., pl. dezodorizante dezrăsuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezrăsucesc, 3
dezodorizare (desp. de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. sg. dezrăsuceşte, imperf. 1 dezrăsuceam; conj. prez. 1 sg.
dezodorizării; pl. dezodorizări să dezrăsucesc, 3 să dezrăsucească
dezodorizator (desp. de-zo-/dez-o-) s. n., pl. dezodorizatoare dezrăsucire s. f., g.-d. art. dezrăsucirii; pl. dezrăsuciri
dezola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezolez, 3 dezolează; conj. dezrobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezrobesc, 3
prez. 1 sg. să dezolez, 3 să dezoleze sg. dezrobeşte, imperf. 1 dezrobeam; conj. prez. 1 sg. să
dezolant adj. m., pl. dezolanţi; f. dezolantă, pl. dezolante dezrobesc, 3 să dezrobească
dezolare s. f., g.-d. art. dezolării; pl. dezolări dezrobire s. f., g.-d. art. dezrobirii; pl. dezrobiri
dezolator (rar) adj. m., pl. dezolatori; f. sg. şi pl. dezolatoare dezrobitor adj. m., pl. dezrobitori; f. sg. şi pl. dezrobitoare
!dezongulare (desp. de-zon-/dez-on-) s. f., g.-d. art. !dezuleiere (desp. de-zu-/dez-u-) s. f., g.-d. art. dezuleierii;
dezongulării; pl. dezongulări pl. dezuleieri
dezonoare (desp. de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezonoarei dezumaniza (a ~) (desp. de-zu-/dez-u-) vb., ind. prez. 1
dezonora (a ~) (desp. de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 1 sg. sg. dezumanizez, 3 dezumanizează; conj. prez. 1 sg. să
dezonorez, 3 dezonorează; conj. prez. 1 sg. să dezonorez, dezumanizez, 3 să dezumanizeze
3 să dezonoreze !dezumanizare (desp. de-zu-/dez-u-) s. f., g.-d. art.
dezonorant (desp. de-zo-/dez-o-) adj. m., pl. dezonoranţi; f. dezumanizării; pl. dezumanizări
dezonorantă, pl. dezonorante dezumfla (a ~) (desp. de-zum-/dez-um-) vb., ind. prez. 1
dezordine (desp. de-zor-/dez-or-) s. f., g.-d. art. dezordinii; sg. dezumflu, 3 dezumflă; conj. prez. 1 sg. să dezumflu, 3
pl. dezordini să dezumfle
dezordonat (desp. de-zor-/dez-or-) adj. m., pl. dezordonaţi; dezumflare (desp. de-zum-/dez-um-) s. f., g.-d. art.
f. dezordonată, pl. dezordonate dezumflării; pl. dezumflări
dezorganiza (a ~) (desp. de-zor-/dez-or-) vb., ind. prez. dezumflat (desp. de-zum-/dez-um-) s. n.
1 sg. dezorganizez, 3 dezorganizează; conj. prez. 1 sg. să dezuni (a ~) (rar) (desp. de-zu-/dez-u-) vb., ind. prez. 1
dezorganizez, 3 să dezorganizeze sg. şi 3 pl. dezunesc, 3 sg. dezuneşte, imperf. 1 dezuneam;
dezorganizare (desp. de-zor-/dez-or-) s. f., g.-d. art. conj. prez. 1 sg. să dezunesc, 3 să dezunească
dezorganizării; pl. dezorganizări dezunire (rar) (desp. de-zu-/dez-u-) s. f., g.-d. art.
dezorienta (a ~) (desp. de-zo-ri-en-/dez-o-) vb., ind. prez. dezunirii; pl. dezuniri
1 sg. dezorientez, 3 dezorientează; conj. prez. 1 sg. să dezvălătuci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
dezorientez, 3 să dezorienteze dezvălătucesc, 3 sg. dezvălătuceşte, imperf. 1 dezvălătuceam;
dezorientare (desp. de-zo-ri-en-/dez-o-) s. f., g.-d. art. conj. prez. 1 sg. să dezvălătucesc, 3 să dezvălătucească
dezorientării; pl. dezorientări dezvălui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. dezvălui, 3 dezvăluie,
dezosa (a ~) (desp. de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 1 sg. imperf. 1 dezvăluiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să dezvălui, 3
dezosez, 3 dezosează; conj. prez. 1 sg. să dezosez, 3 să să dezvăluie
dezoseze dezvăluire s. f., g.-d. art. dezvăluirii; pl. dezvăluiri
dezoxicorticosteron (desp. de-zo-, -cos-te-/dez-o-, -co-ste-) !dezvăra (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se dezvărează;
s. m. conj. prez. 3 sg. să se dezvăreze; ger. dezvărându-se
dezoxida (a ~) (desp. de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 1 sg. dezvăţ s. n.
dezoxidez, 3 dezoxidează; conj. prez. 1 sg. să dezoxidez, 3 dezvăţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezvăţ, 2 sg. dezveţi, 3
să dezoxideze dezvaţă; conj. prez. 1 sg. să dezvăţ, 3 să dezveţe; imper. 2
dezoxidant1 (desp. de-zo-/dez-o-) adj. m., pl. dezoxidanţi; f. sg. afirm. dezvaţă
dezoxidantă, pl. dezoxidante dezveli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezvelesc, 3
dezoxidant2 (desp. de-zo-/dez-o-) s. m., pl. dezoxidanţi sg. dezveleşte, imperf. 1 dezveleam; conj. prez. 1 sg. să
dezoxidare (desp. de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezoxidării; dezvelesc, 3 să dezvelească
pl. dezoxidări dezvelire s. f., g.-d. art. dezvelirii; pl. dezveliri
!dezoxiribonucleic (desp. de-zo-, -nu-cle-ic/dez-o-) adj. dezvinovăţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezvinovăţesc,
m. (acid ~), pl. dezoxiribonucleici; f. dezoxiribonucleică 3 sg. dezvinovăţeşte, imperf. 1 dezvinovăţeam; conj. prez.
(moleculă ~), pl. dezoxiribonucleice (acid dezoxiribonucleic 1 sg. să dezvinovăţesc, 3 să dezvinovăţească
abr. ADN) dezvinovăţire s. f., g.-d. art. dezvinovăţirii; pl. dezvinovăţiri
dezvinui 472
dezvinui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezvinuiesc, diafanoscop (desp. di-a-, -nos-cop/-no-scop) s. n., pl.
3 sg. dezvinuieşte, imperf. 1 dezvinuiam; conj. prez. 1 sg. diafanoscoape
să dezvinuiesc, 3 să dezvinuiască diafanoscopie (desp. di-a-, -nos-co-/-no-sco-) s. f., art.
dezvinuire (rar) s. f., g.-d. art. dezvinuirii; pl. dezvinuiri diafanoscopia, g.-d. diafanoscopii, art. diafanoscopiei
dezvirgina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezvirginez, 3 diafilm (desp. di-a-) s. n., pl. diafilme
dezvirginează; conj. prez. 1 sg. să dezvirginez, 3 să diafiză (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diafizei; pl. diafize
dezvirgineze diafonie (desp. di-a-) s. f., art. diafonia, g.-d. diafonii, art.
!dezvirginare s. f., g.-d. art. dezvirginării; pl. dezvirginări diafoniei
!dezvoalbe (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. dezvolb, 3 diaforă (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diaforei; pl. diafore
dezvoalbă; conj. prez. 1 sg. să dezvolb, 3 să dezvoalbe; ger. diaforetic1 (desp. di-a-) adj. m., pl. diaforetici; f. diaforetică,
dezvolbind (nefolosit la part.) pl. diaforetice
dezvolt (înv.) adj. m., pl. dezvolţi; f. dezvoaltă, pl. dezvoalte diaforetic2 (desp. di-a-) s. n., pl. diaforetice
dezvolta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezvolt, 2 sg. dezvolţi, 3 diaforeză (transpiraţie) (desp. di-a-) s. f., g.-d. art.
dezvoltă; conj. prez. 1 sg. să dezvolt, 3 să dezvolte diaforezei; pl. diaforeze
dezvoltare s. f., g.-d. art. dezvoltării; pl. dezvoltări
diafragmare (desp. di-a-frag-) s. f., g.-d. art. diafragmării;
+dezvoltator s. m., pl. dezvoltatori (~ imobiliari) pl. diafragmări
di/dii interj. diafragmă (desp. di-a-frag-) s. f., g.-d. art. diafragmei; pl.
diabaz (desp. di-a-) s. n., pl. diabaze diafragme
diabet (desp. di-a-) s. n., (cazuri; forme) pl. diabeturi diaftoreză (geol.) (desp. di-af-) s. f., g.-d. art. diaftorezei
diabetic (desp. di-a-) adj. m., s. m., pl. diabetici; adj. f., s. f. diageneză (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diagenezei
diabetică, pl. diabetice diagnostic (desp. di-ag-nos-/-a-gnos-) s. n., pl. diagnostice
diabolic (desp. di-a-) adj. m., pl. diabolici; f. diabolică, pl. diagnostica (a ~) (desp. di-ag-nos-/-a-gnos-) vb., ind. prez.
diabolice 1 sg. diagnostichez, 2 sg. diagnostichezi, 3 diagnostichează;
+diaboliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. diabolizez, 3 conj. prez. 1 sg. să diagnostichez, 3 să diagnosticheze
diabolizează; conj. prez. 1 sg. să diabolizez, 3 să diabolizeze !diagnosticare (desp. di-ag-nos-/-a-gnos-) s. f., g.-d. art.
diabolo (desp. dia-) s. n., art. diaboloul; pl. diabolouri diagnosticării; pl. diagnosticări
diac1 (diodă) s. n., pl. diace (desp. di-a-) diagnostician (desp. di-ag-nos-, -ci-an/-a-gnos-) s. m., pl.
diac2 (grămătic, cântăreţ bisericesc) s. m., pl. dieci diagnosticieni (desp. -ci-eni)
diachenă (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diachenei; pl. diachene diagnosticiană (desp. di-ag-nos-, -ci-a-/-a-gnos-) s. f., g.-d.
diaclază (desp. di-a-cla-) s. f., g.-d. art. diaclazei; pl. art. diagnosticienei (desp. -ci-e-); pl. diagnosticiene
diaclaze diagnoză (desp. di-ag-no-/-a-gno-) s. f., g.-d. art. diagnozei;
diacon (desp. di-a-) s. m., pl. diaconi pl. diagnoze
diaconic (desp. di-a-) s. n., pl. diaconice diagonal (desp. di-a-) adj. m., pl. diagonali; f. diagonală,
diaconie (desp. di-a-) s. f., art. diaconia, g.-d. diaconii, art. pl. diagonale
diaconiei diagonală (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diagonalei; pl.
!diacritic1 (desp. di-a-cri-) adj. m. (+ s. n.: semn ~); f. diagonale
diacritică (literă ~), pl. diacritice diagramă (reprezentare grafică) (desp. di-a-gra-) s. f.,
diacritic2 (desp. di-a-cri-) s. n., pl. diacritice g.–d. art. diagramei; pl. diagrame
diacronic (desp. di-a-cro-) adj. m., pl. diacronici; f. dialect (desp. di-a-) s. n., pl. dialecte
diacronică, pl. diacronice dialectal (desp. di-a-) adj. m., pl. dialectali; f. dialectală, pl.
diacronie (desp. di-a-cro-) s. f., art. diacronia, g.-d. dialectale
diacronii, art. diacroniei dialectic (desp. di-a-) adj. m., pl. dialectici; f. dialectică, pl.
diacustică (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diacusticii dialectice
diademă (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diademei; pl. diademe dialectică (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. dialecticii; pl. dialectici
diadoh (desp. di-a-) s. m., pl. diadohi dialectician (desp. di-a-, -ci-an) s. m., pl. dialecticieni
diafan (desp. di-a-) adj. m., pl. diafani; f. diafană, pl. diafane (desp. -ci-eni)
diafanie (desp. di-a-) s. f., art. diafania, g.-d. diafanii, art. dialecticiană (desp. di-a-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. dialecticienei
diafaniei (desp. -ci-e-); pl. dialecticiene
diafaniza (a ~) (livr.) (desp. di-a-) vb., ind. prez. 1 sg. dialectoloagă v. dialectologă
diafanizez, 3 diafanizează; conj. prez. 1 sg. să diafanizez, dialectolog (desp. di-a-) s. m., pl. dialectologi
3 să diafanizeze !dialectologă (livr.)/(colocv.) dialectoloagă (desp. di-a-)
diafanometru (desp. di-a-, -me-tru) s. n., art. diafanometrul; s. f., g.-d. art. dialectologei/dialectoloagei; pl. dialectologe/
pl. diafanometre dialectoloage
473 diavol
dialectologic (desp. di-a-) adj. m., pl. dialectologici; f. diarist (desp. di-a-) s. m., pl. diarişti
dialectologică, pl. dialectologice diaristă (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diaristei; pl. diariste
dialectologie (desp. di-a-) s. f., art. dialectologia, g.-d. diartroză (desp. di-ar-) s. f., g.-d. art. diartrozei; pl.
dialectologii, art. dialectologiei diartroze
dialelă (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. dialelei; pl. dialele diascop (desp. di-as-cop/-a-scop) s. n., pl. diascoape
!dialipetal (desp. di-a-) adj. m. (+ s. n.: caracter ~); adj. f., diascopic (desp. di-as-co-/-a-sco-) adj. m., pl. diascopici; f.
s. f. dialipetală (floare ~), pl. dialipetale diascopică, pl. diascopice
!dialisepal (desp. di-a-) adj. m. (+ s. n.: caracter ~); f. diascopie (desp. di-as-co-/-a-sco-) s. f., art. diascopia, g.-d.
dialisepală (floare ~), pl. dialisepale diascopii, art. diascopiei
dialit (desp. di-a-) s. n. diasistem (desp. di-a-) s. n., pl. diasisteme
+dializat (desp. di-a-) adj. m., pl. dializaţi; f. dializată, pl. diaspor1 (component din zăcăminte) (desp. di-as-por/
dializate ‑a‑spor) s. m.
dializă (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. dializei; pl. dialize diaspor2 (fragment vegetal) (desp. di-as-por/-a-spor) s. m.,
dializor (desp. di-a-) s. n., pl. dializoare pl. diaspori
dialog (desp. di-a-) s. n., pl. dialoguri !diaspora/(colocv.) diasporă (desp. di-as-po-/-a-spo-) s. f.,
dialoga (a ~) (desp. di-a-) vb., ind. prez. 1 sg. dialoghez, 3 art. diaspora, g.-d. art. diasporei; pl. diaspore
dialoghează; conj. prez. 1 sg. să dialoghez, 3 să dialogheze +diasporean (fam.) (desp. di-as-po-/-a-spo-) adj. m., s. m.,
diamagnetic (desp. di-a-) adj. m., pl. diamagnetici; f. pl. diasporeni; adj. f., s. f. diasporeană, pl. diasporene
diamagnetică, pl. diamagnetice diastaltic (desp. di-as-tal-/-a-stal-) adj. m., pl. diastaltici; f.
diamagnetism (desp. di-a-) s. n. diastaltică, pl. diastaltice
diamalţ (desp. di-a-) s. n. diastază (desp. di-as-ta-/-a-sta-) s. f., g.-d. art. diastazei; pl.
diamant (desp. di-a-) s. n., pl. diamante diastaze
diamantic (rar) (desp. di-a-) adj. m., pl. diamantici; f. diastazic (desp. di-as-ta-/-a-sta-) adj. m., pl. diastazici; f.
diamantică, pl. diamantice diastazică, pl. diastazice
diamanticale (înv.) (desp. di-a-) s. f. pl. diastemă (desp. di-as-te-/-a-ste-) s. f., g.-d. art. diastemei;
diamantifer (desp. di-a-) adj. m., pl. diamantiferi; f. pl. diasteme
diamantiferă, pl. diamantifere !diastil (intercolonament) (desp. di-as-) s. n., pl. diastiluri
diamantin (desp. di-a-) adj. m., pl. diamantini; f. diastolă (desp. di-as-to-/-a-sto-) s. f., g.-d. art. diastolei; pl.
diamantină, pl. diamantine diastole
diamantină (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diamantinei diastolic (desp. di-as-to-/-a-sto-) adj. m., pl. diastolici; f.
diametral1 (desp. di-a-me-tral) adj. m., pl. diametrali; f. diastolică, pl. diastolice
diametrală, pl. diametrale +diastratic (desp. di-a-stra-) adj. m., pl. diastratici; f.
+diametral2 (desp. di-a-me-tral) adv. diastratică, pl. diastratice
!diametru (desp. di-a-me-tru) s. n., art. diametrul; pl. diastrofism (desp. di-as-tro-/-a-stro-) s. n.
diametre; simb. Φ diată (testament) (înv.) (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diatei;
diamonfos (desp. di-a-) s. m. pl. diate
diapauză (desp. di-a-pa-u-) s. f., g.-d. art. diapauzei diaterman (desp. di-a-) adj. m., pl. diatermani; f.
diapazon (desp. di-a-) s. n., pl. diapazoane diatermană, pl. diatermane
diapedeză (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diapedezei diatermie (desp. di-a-) s. f., art. diatermia, g.-d. diatermii,
diapir (desp. di-a-) s. n., pl. diapire art. diatermiei
diapirism (desp. di-a-) s. n. diateză (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diatezei; pl. diateze
!diaplegie (desp. di-a-ple-) s. f., art. diaplegia, g.-d. art. diatomee (desp. di-a-) s. f., art. diatomeea, g.-d. art.
diaplegiei; pl. diaplegii, art. diaplegiile (desp. -gi-i-) diatomeei; pl. diatomee
diapozitiv (desp. di-a-) s. n., pl. diapozitive diatomit (desp. di-a-) s. n.
diapozitivare (rar) (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diapozitivării diaton (desp. di-a-) s. n.
diaproiector (desp. di-a-pro-) s. n., pl. diaproiectoare !diatonic (desp. di-a-) adj. m. (+ s. n.: semiton ~); f.
diatonică (gamă ~), pl. diatonice
diaproiecţie (rar)(di-a-pro-, -ţi-e) s. f., art. diaproiecţia
(desp. -ţi-a), g.-d. art. diaproiecţiei; pl. diaproiecţii, art. diatonică (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diatonicei; pl. diatonice
diaproiecţiile (desp. -ţi-i-) +diatopic (desp. di-a-) adj. m., pl. diatopici; f. diatopică,
diaree (desp. di-a-) s. f., art. diareea, g.-d. art. diareii; pl. pl. diatopice
diarei, art. diareile (desp. -re-i-) diatribă (desp. di-a-tri-) s. f., g.-d. art. diatribei; pl. diatribe
diareic (desp. di-a-re-ic) adj. m., pl. diareici; f. diareică, pl. !diaulă (desp. di-a-u-) s. f., g.-d. art. diaulei; pl. diaule
diareice diavol (desp. dia-) s. m., pl. diavoli
diavolesc 474
diavolesc (desp. dia-) adj. m., f. diavolească; pl. m. şi f. dicta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dictez, 3 dictează; conj. prez.
diavoleşti 1 sg. să dictez, 3 să dicteze
diavoleşte (desp. dia-) adv. dictafon® s. n., pl. dictafoane
diavoliţă (desp. dia-) s. f., g.-d. art. diavoliţei; pl. diavoliţe dictando1 (liniat) adj. invar. (caiete ~, foaie ~)
diazoderivat (desp. di-a-) s. m., pl. diazoderivaţi !dictando2 (tip de scriere) (înv.) s. n. (caiete de ~)
!diazotare (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diazotării; pl. dictare s. f., g.-d. art. dictării; pl. dictări
diazotări dictat s. n., pl. dictate (dar: Diktatul de la Viena s. propriu
dibaci adj. m., pl. dibaci; f. sg. şi pl. dibace n. art.)
dibăci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dibăcesc, dictatoare s. f., g.-d. art. dictatoarei; pl. dictatoare
3 sg. dibăceşte, imperf. 1 dibăceam; conj. prez. 1 sg. să dictator s. m., pl. dictatori
dibăcesc, 3 să dibăcească dictatorial (desp. -ri-al) adj. m., pl. dictatoriali; f.
dibăcie s. f., art. dibăcia, g.-d. art. dibăciei; pl. dibăcii, art. dictatorială, pl. dictatoriale
dibăciile (desp. -ci-i-) dictatură s. f., g.-d. art. dictaturii; pl. dictaturi
dibenzoil s. n. dicteu (rar) s. n., art. dicteul; pl. dicteuri (dicteu automat)
diblar (reg.) (desp. di-blar) s. m., pl. diblari !dictiocauloză (desp. -ti-o-ca-u-) s. f., g.-d. art.
diblă (pop.) (desp. di-blă) s. f., g.-d. art. diblei; pl. dible dictiocaulozei; pl. dictiocauloze
diblu (desp. di-blu) s. n., art. diblul; pl. dibluri dicton s. n., pl. dictoane
dibrometan (desp. di-bro-me-/-brom-e-) s. m. dicţie (desp. -ţi-e)/(înv.) dicţiune (desp. -ţi-u-) s. f., art.
dibui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dibui/dibuiesc1, 3 sg. dibuie/ dicţia (desp. -ţi-a)/dicţiunea, g.-d. art. dicţiei/dicţiunii;
dibuieşte, imperf. 1 dibuiam; conj. prez. 1 sg. să dibui/să pl. dicţii/dicţiuni, art. dicţiile (desp. -ţi-i-)/dicţiunile/
dibuiesc, 3 să dibuie/să dibuiască (cuvinte) pl. dicţiuni
dibuială s. f., g.-d. art. dibuielii; pl. dibuieli dicţionar (desp. -ţi-o-) s. n., pl. dicţionare
dibuire s. f., g.-d. art. dibuirii; pl. dibuiri +dicţionar-tezaur (desp. -ţi-o-) s. n., pl. dicţionare-tezaur
dibuit s. n. dicţionăraş (desp. -ţi-o-) s. n., pl. dicţionăraşe
dicasterie (înv.) (desp. -ri-e) s. f., art. dicasteria (desp. dicţiune v. dicţie
-ri-a), g.-d. art. dicasteriei; pl. dicasterii, art. dicasteriile didactic adj. m., pl. didactici; f. didactică, pl. didactice
(desp. -ri-i-) !didactică s. f., g.-d. art. didacticii; pl. didactici
+dicendi (lat.) (desp. -cen-di) adj. invar. (verbe ~) didacticism s. n.
dichici (reg.) s. n., pl. dichiciuri didacticist adj. m., pl. didacticişti; f. didacticistă, pl.
dichis (pop., fam.) s. n., pl. dichisuri didacticiste
dichiseală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. dichiselii; pl. dichiseli didactil adj. m., pl. didactili; f. didactilă, pl. didactile
dichisi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. didahie (înv.) s. f., art. didahia, g.-d. art. didahiei; pl.
dichisesc, 3 sg. dichiseşte, imperf. 1 dichiseam; conj. prez. didahii, art. didahiile (desp. -hi-i-)
1 sg. să dichisesc, 3 să dichisească didelf s. m., pl. didelfi
dichisire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. dichisirii; pl. dichisiri +Dido/Didona (personaj mitologic) s. propriu f., g.-d.
dichiu (înv., reg.) s. m., art. dichiul; pl. dichii, art. dichiii lui Dido/Didonei
(desp. -chi-ii) diecel (reg.) (desp. di-e-) s. m., pl. diecei, art. dieceii
diclorbenzen (desp. di-clor-) s. m. !diecezan (referitor la dieceze) (desp. di-e-) adj. m., pl.
diclormetan (desp. di-clor-) s. m. diecezani; f. diecezană, pl. diecezane
dicotiledonat adj. m., pl. dicotiledonaţi; f. dicotiledonată, !dieceză (eparhie catolică) (desp. di-e-) s. f., g.-d. art.
pl. dicotiledonate diecezei; pl. dieceze
dicotiledonată s. f., g.-d. art. dicotiledonatei; pl. dicotiledonate dieciţă (reg.) (desp. di-e-) s. f., g.-d. art. dieciţei; pl. dieciţe
!dicotomic adj. m., pl. dicotomici; f. dicotomică, pl. dicotomice diedru (desp. di-e-dru) s. n., art. diedrul; pl. diedre
!dicotomie s. f., art. dicotomia, g.-d. art. dicotomiei; pl. dielectric1 (desp. di-e-) adj. m., pl. dielectrici; f. dielectrică,
dicotomii, art. dicotomiile (desp. -mi-i-) pl. dielectrice
dicroism (desp. di-cro-) s. n. dielectric2 (desp. di-e-) s. m., pl. dielectrici
dicromatic (desp. di-cro-) adj. m., pl. dicromatici; f. dienă (desp. di-e-) s. f., g.-d. art. dienei; pl. diene
dicromatică, pl. dicromatice diencefal (desp. di-en-) s. n., pl. diencefale
dicromatopsie (desp. di-cro-ma-top-/-mat-op-) s. f., art. diereză (desp. di-e-) s. f., g.-d. art. dierezei; pl. diereze
dicromatopsia, g.-d. art. dicromatopsiei; pl. dicromatopsii, diesel® (motor) (germ.) [pron. dizăl] (desp. die-) s. n., pl.
art. dicromatopsiile (desp. -si-i-) diesele [pron. dizăle]
1
Cele două variante au aproximativ aceeaşi pondere.
475 digeste
Diesel (inginer german) [pron. dizăl] s. propriu difluenţă (desp. di-flu-en-) s. f., g.-d. art. difluenţei; pl.
die (sine ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (amânare ~, a amâna ~) difluenţe
dietanolamină (desp. di-e-, -no-la-/-nol-a-) s. f., g.-d. art. diform adj. m., pl. diformi; f. diformă, pl. diforme
dietanolaminei; pl. dietanolamine diformitate s. f., g.-d. art. diformităţii; pl. diformităţi
dietă (regim alimentar; adunare legislativă) (desp. di-e-) difosgen s. n.
s. f., g.-d. art. dietei; pl. diete (dar: Dieta Ungariei etc. s. !difracta (a se ~) (desp. di-frac-) vb. refl., ind. prez. 3
propriu f. art.) se difractă, imperf. 3 pl. se difractau; conj. prez. 3 să se
dietetic (desp. di-e-) adj. m., pl. dietetici; f. dietetică, pl. difracte; ger. difractându-se
dietetice difracţie (desp. di-frac-ţi-e) s. f., art. difracţia (desp. -ţi-a),
dietetică (desp. di-e-) s. f., g.-d. art. dieteticii g.-d. art. difracţiei; pl. difracţii, art. difracţiile (desp. -ţi‑i-)
dietetician (desp. di-e-, -ci-an) s. m., pl. dieteticieni (desp. difteric adj. m., s. m., pl. difterici; adj. f., s. f. difterică, pl.
-ci-eni) difterice
dieteticiană (desp. di-e-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. dieteticienei difterie s. f., art. difteria, g.-d. art. difteriei; pl. difterii, art.
(desp. -ci-e-); pl. dieteticiene difteriile (desp. -ri-i-)
diez s. m., pl. diezi difterovariolă (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. difterovariolei;
dieza (a ~) (desp. di-e-) vb., ind. prez. 1 sg. diezez, 3 pl. difterovariole
diezează; conj. prez. 1 sg. să diezez, 3 să diezeze diftină s. f., g.-d. art. diftinei; (sorturi) pl. diftine
difamant (livr.) adj. m., pl. difamanţi; f. difamantă, pl. diftong (desp. dif-tong/di-ftong) s. m., pl. diftongi
difamante diftonga (a ~) (desp. dif-ton-/di-fton-) vb., ind. prez. 1 sg.
difamator (livr.) adj. m., pl. difamatori; f. sg. şi pl. diftonghez, 3 diftonghează; conj. prez. 1 sg. să diftonghez,
difamatoare 3 să diftongheze
difazat adj. m., pl. difazaţi; f. difazată, pl. difazate diftongare (desp. dif-ton-/di-fton-) s. f., g.-d. art.
diftongării; pl. diftongări
!difeniloxid (desp. -ni-lo-/-nil-o-) s. m., pl. difeniloxizi
difuz adj. m., pl. difuzi; f. difuză, pl. difuze
diferend (conflict) s. n., pl. diferende
difuza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. difuzez, 3 difuzează; conj.
diferenţă (deosebire) s. f., g.-d. art. diferenţei; pl. diferenţe
prez. 1 sg. să difuzez, 3 să difuzeze
diferenţia (a ~) (desp. -ţi-a) vb., ind. prez. 1 sg. diferenţiez
difuzabil (care se poate difuza) adj. m., pl. difuzabili; f.
(desp. -ţi-ez), 3 diferenţiază, 1 pl. diferenţiem; conj. prez.
difuzabilă, pl. difuzabile
1 sg. să diferenţiez, 3 să diferenţieze; ger. diferenţiind
(desp. -ţi-ind) difuzare s. f., g.-d. art. difuzării; pl. difuzări
difuzibil (care pătrunde în masa altui corp) adj. m., pl.
diferenţial1 (desp. -ţi-al) adj. m., pl. diferenţiali; f.
difuzibili; f. difuzibilă, pl. difuzibile
diferenţială, pl. diferenţiale
difuzibilitate s. f., g.-d. art. difuzibilităţii
diferenţial2 (mecanism) (desp. -ţi-al) s. n., pl. diferenţiale
difuzie (desp. -zi-e) s. f., art. difuzia (desp. -zi-a), g.-d. art.
diferenţială (mat.) (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art. diferenţialei;
difuziei; pl. difuzii, art. difuziile (desp. -zi-i-) (şi în: difuzie
pl. diferenţiale
moleculară)
+diferenţiator (desp. -ţi-a-) adj. m., pl. diferenţiatori; f. sg.
difuziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. difuziunii; pl.
şi pl. diferenţiatoare
difuziuni (coeficient de difuziune, difuziune facilitată/a
diferenţiere (desp. -ţi-e-) s. f., g.-d. art. diferenţierii; pl. oxigenului/a responsabilităţii)
diferenţieri
difuziv adj. m., pl. difuzivi; f. difuzivă, pl. difuzive
diferi (a ~) (a se deosebi) vb., ind. prez. 1 sg. difer, 3 diferă,
difuzivitate s. f., g.-d. art. difuzivităţii
imperf. 1 difeream; conj. prez. 1 sg. să difer, 3 să difere
difuzoare (rar) s. f., g.-d. art. difuzoarei; pl. difuzoare
+diferit1 adv. (Cei doi au procedat ~.)
difuzor1 (dispozitiv) s. n., pl. difuzoare
diferit2 (care diferă) adj. m. (un om ~ de ceilalţi), pl. diferiţi
difuzor2 (persoană) s. m., pl. difuzori
(~oameni, oameni ~); f. diferită (o părere ~), pl. diferite
(~ păreri, păreri ~) dig s. n., pl. diguri
diferiţi (fel de fel) (antepus substantivului regent) !digama1 (insectă) s. m., pl. digama
adj. pl. m. (~ oameni), g.-d. art. diferiţilor (părerile ~ !digama2 (literă grecească) (înv.) s. m., pl. digama; ϝ, Ϝ
oameni întrebaţi; S-a plâns ~ oameni întâlniţi.); f. diferite digera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. diger, 3 digeră; conj. prez.
(~ persoane), g.-d. art. diferitelor (părerile ~ persoane 1 sg. să diger, 3 să digere
întrebate; S-a plâns ~ persoane întâlnite.) digerabil adj. m., pl. digerabili; f. digerabilă, pl. digerabile
dificil adj. m., pl. dificili; f. dificilă, pl. dificile digerare s. f., g.-d. art. digerării
dificultate s. f., g.-d. art. dificultăţii; pl. dificultăţi digest (rezumat) (engl.) [pron. daĭğest] s. n., pl. digesturi
!dificultuos (livr.) adj. m., pl. dificultuoşi; f. dificultuoasă, [pron. daĭğesturi]
pl. dificultuoase digeste (alimente digerate; culegere metodică) s. n. pl.
digestibil 476
digestibil (rar) adj. m., pl. digestibili; f. digestibilă, pl. dilata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dilat, 2 sg. dilaţi, 3 dilată;
digestibile conj. prez. 1 sg. să dilat, 3 să dilate
digestie (asimilare a alimentelor) (desp. -ti-e) s. f., art. dilatabil adj. m., pl. dilatabili; f. dilatabilă, pl. dilatabile
digestia (desp. -ti-a), g.-d. art. digestiei; pl. digestii, art. dilatant (care dilată) adj. m., pl. dilatanţi; f. dilatantă, pl.
digestiile (desp. -ti-i-) dilatante
digestiv1 adj. m., pl. digestivi; f. digestivă, pl. digestive dilatare s. f., g.-d. art. dilatării; pl. dilatări
+digestiv2 (băutură; medicament) s. n., pl. digestive dilatator adj. m., pl. dilatatori; f. sg. şi pl. dilatatoare
digestor s. n., pl. digestoare dilataţie (desp. -ţi-e) s. f., art. dilataţia (desp. -ţi-a), g.-d.
digit s. m., pl. digiţi art. dilataţiei; pl. dilataţii, art. dilataţiile (desp. -ţi-i-)
digital adj. m., pl. digitali; f. digitală, pl. digitale dilatograf (desp. -to-graf) s. n., pl. dilatografe
digitală s. f., g.-d. art. digitalei; pl. digitale dilatometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. dilatometria, g.-d.
dilatometrii, art. dilatometriei
digitalină s. f., g.-d. art. digitalinei
dilatometru (desp. -me-tru) s. n., art. dilatometrul; pl.
+digitaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. digitalizez, 3
dilatometre
digitalizează; conj. prez. 1 sg. să digitalizez, 3 să digitalizeze
dilatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. dilatorie (desp.
+digitalizare s. f., g.-d. art. digitalizării
-ri-e); pl. m. şi f. dilatorii
+digitiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. digitizez, 3 digitizează;
!dilaţiune (întârziere; amânare) (rar) (desp. -ţi-u-) s. f.,
conj. prez. 1 sg. să digitizez, 3 să digitizeze
g.-d. art. dilaţiunii; pl. dilaţiuni
digitat adj. m., pl. digitaţi; f. digitată, pl. digitate
dilauden (desp. -lau-) s. n.
!digitaţie (geol.; muz.) (desp. -ţi-e) s. f., art. digitaţia
+dildo s. n.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. digitaţiei; pl. digitaţii, art. digitaţiile
dilematic adj. m., pl. dilematici; f. dilematică, pl. dilematice
(desp. -ţi-i-)
dilemă s. f., g.-d. art. dilemei; pl. dileme
digitigrad (desp. -ti-grad) s. n., pl. digitigrade
diletant (amator) s. m., pl. diletanţi
+digliceridă s. f., g.-d. art. digliceridei; pl. digliceride
diletantă s. f., g.-d. art. diletantei; pl. diletante
diglosie (desp. di-glo-) s. f., g.-d. diglosii, art. diglosiei
diletantism s. n.
digraf (desp. di-graf) s. n., pl. digrafe
dili (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dilesc, 3 sg.
digramă (desp. di-gra-) s. f., g.-d. art. digramei; pl. digrame se dileşte, imperf. 1 sg. mă dileam; conj. prez. 1 sg. să mă
digresiune (desp. di-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. digresiunii; dilesc, 3 să se dilească; imper. 2 sg. afirm. dileşte-te; ger.
pl. digresiuni dilindu-mă
!dihai (mai ~) (pop., fam.) loc. adv. diligent (livr.) adj. m., pl. diligenţi; f. diligentă, pl. diligente
dihanie (animal) (desp. -ni-e) s. f., art. dihania (desp. -ni‑a), diligenţă s. f., g.-d. art. diligenţei; pl. diligenţe
g.-d. art. dihaniei; pl. dihănii, art. dihăniile (desp. -ni-i-) diliu (nebun) (fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. dilie, pl. m.
dihoca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. dihoc, 2 sg. dihoci, şi f. dilii
3 dihoacă; conj. prez. 1 sg. să dihoc, 3 să dihoace; imper. dilogie (livr.) s. f., art. dilogia, g.-d. art. dilogiei; pl. dilogii,
2 sg. afirm. dihoacă art. dilogiile (desp. -gi-i-)
dihonie (vrajbă) (pop., fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. dihonia dilua (a ~) (desp. -lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. diluez (desp.
(desp. -ni-a), g.-d. art. dihoniei; pl. dihonii, art. dihoniile -lu-ez), 3 diluează (desp. -lu-ea-), 1 pl. diluăm (desp.
(desp. -ni-i-) -lu‑ăm); conj. prez. 1 sg. să diluez, 3 să dilueze; ger.
!dihor s. m., pl. dihori diluând (desp. -lu-ând)
dii v. di diluant (desp. -lu-ant) s. m., pl. diluanţi
diiamb (desp. di-iamb) s. m., pl. diiambi diluare (desp. -lu-a-) s. f., g.-d. art. diluării; pl. diluări
diiodotirozină (desp. di-io-) s. f., g.-d. art. diiodotirozinei diluţie (desp. -ţi-e) s. f., art. diluţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
dijmar (dijmuitor) (înv.) s. m., pl. dijmari diluţiei; pl. diluţii, art. diluţiile (desp. -ţi-i-)
dijmaş (iobag; dregător) (înv.) s. m., pl. dijmaşi diluvial (aparţinând aluviunilor din cuaternar) (desp.
-vi-al) adj. m., pl. diluviali; f. diluvială, pl. diluviale
dijmă s. f., g.-d. art. dijmei; pl. dijme
diluvian1 (geol.) (desp. -vi-an) s. n.
dijmărit s. n.
diluvian2 (legat de potop; de diluvian1; torenţial) (desp.
dijmui (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
-vi-an) adj. m., pl. diluvieni (desp. -vi-eni); f. diluviană,
dijmuiesc, 3 sg. dijmuieşte, imperf. 1 dijmuiam; conj.
pl. diluviene
prez. 1 sg. să dijmuiesc, 3 să dijmuiască
diluviu (potop) [viu pron. vĭu] s. n., art. diluviul; pl.
dijmuială (înv.) s. f., g.-d. art. dijmuielii; pl. dijmuieli diluvii, art. diluviile (desp. -vi-i-)
dijmuire (înv.) s. f., g.-d. art. dijmuirii; pl. dijmuiri dimensiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
dijmuit (înv.) s. n. dimensionez, 3 dimensionează; conj. prez. 1 sg. să
dijmuitor (înv.) (desp. -mu-i-) s. m., pl. dijmuitori dimensionez, 3 să dimensioneze
477 dindărătul
dimensional (desp. -si-o-) adj. m., pl. dimensionali; f. dinamita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dinamitez, 3 dinamitează;
dimensională, pl. dimensionale conj. prez. 1 sg. să dinamitez, 3 să dinamiteze
dimensionare (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. dimensionării; dinamitard (livr.) adj. m., pl. dinamitarzi; f. dinamitardă,
pl. dimensionări pl. dinamitarde
dimensiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. dimensiunii; pl. dinamitare s. f., g.-d. art. dinamitării; pl. dinamitări
dimensiuni dinamită s. f., g.-d. art. dinamitei
dimer s. m., pl. dimeri dinamitieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. dinamitierei; pl.
dimerizare s. f., g.-d. art. dimerizării dinamitiere
dimerlie (reg.) s. f., art. dimerlia, g.-d. art. dimerliei; pl. dinamiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dinamizez, 3
dimerlii, art. dimerliile (desp. -li-i-) dinamizează; conj. prez. 1 sg. să dinamizez, 3 să dinamizeze
dimetilformamidă (desp. -for-ma-/-form-a-) s. f., g.-d. art. dinamizare s. f., g.-d. art. dinamizării; pl. dinamizări
dimetilformamidei dinamoelectric adj. m., pl. dinamoelectrici; f.
dimetru (desp. -me-tru) s. m., art. dimetrul; pl. dimetri, art. dinamoelectrică, pl. dinamoelectrice
dimetrii dinamograf (desp. -mo-graf) s. n., pl. dinamografe
!dimie s. f., art. dimia, g.-d. art. dimiei; (varietăţi) pl. dimii, dinamometamorfism s. n.
art. dimiile (desp. -mi-i-) dinamometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. dinamometria,
dimineaţa adv. (Învaţă numai ~.) g.‑d. dinamometrii, art. dinamometriei
+dimineaţă1 adv. (Vino ~.) dinamometru (instrument pentru măsurat forţa) (desp.
dimineaţă2 s. f., g.-d. art. dimineţii; pl. dimineţi -me-tru) s. n., art. dinamometrul; pl. dinamometre
dimineaţă (de ~) loc. adv. dinamovist adj. m., s. m., pl. dinamovişti; adj. f., s. f.
+dimineţile adv. (~ e uneori ceaţă.) dinamovistă, pl. dinamoviste
diminua (a ~) (desp. -nu-a) vb., ind. prez. 1 sg. diminuez dinanţian1 (desp. -ţi-an) adj. m., pl. dinanţieni (desp.
(desp. -nu-ez), 3 diminuează (desp. -nu-ea-); conj. prez. -ţi‑eni); f. dinanţiană, pl. dinanţiene
1 sg. să diminuez, 3 să diminueze; ger. diminuând (desp. dinanţian2 (desp. -ţi-an) s. n.
-nu-ând) dinapoi (desp. di-na-/din-a-) adj. invar., adv. (partea ~,
diminuare (desp. -nu-a-) s. f., g.-d. art. diminuării (desp. Fusta e mai lungă ~.)
-nu-ă-); pl. diminuări dinapoia (desp. di-na-/din-a-) prep. (~ lui/sa)
diminuendo (muz.) (desp. -nu-en-) adv.; abr. dim., simb. > +dinapoia- (desp. di-na-/din-a-) prep. (~i)
diminutiv s. n., pl. diminutive dinapoi (de ~) (desp. di-na-/din-a-) prep. + adv.
diminutival adj. m., pl. diminutivali; f. diminutivală, pl. dinar (monedă) s. m., pl. dinari; (dinar macedonean)
diminutivale simb. дин; (dinar sârbesc) simb. din./дин//d./д
dimorf adj. m., pl. dimorfi; f. dimorfă, pl. dimorfe dinast (rar) s. m., pl. dinaşti
dimorfism s. n. dinastic adj. m., pl. dinastici; f. dinastică, pl. dinastice
dimpotrivă (desp. -po-tri-) adv. dinasticism s. n.
dimprejur adj. invar., adv. (grădina ~, A plantat flori ~) dinastie s. f., art. dinastia, g.-d. art. dinastiei; pl. dinastii,
dimprejuru- prep. (~i) art. dinastiile (desp. -ti-i-)
dimprejurul prep. (~ lui/său) dină s. f., g.-d. art. dinei; pl. dine; simb. dyn
din prep. (Armata a făcut om ~ tine. o parte ~/dintre alegători) dinăuntru adj. invar., adv. (partea ~, a veni ~)
dinadins (desp. di-na-/din-a-) adv. dinăuntru- prep. (~i)
+dinadinsul (cu (tot) ~) (desp. di-na-/din-a-) loc. adv. dinăuntrul1 prep. (~ lui/său)
+dinafara (pe ~) loc. prep. dinăuntrul2 (pe ~) loc. prep. (~ lui/său)
din afară (din exterior) prep. + adv. (partea ~, venit ~) dincoace1 (în această parte) adv. (Locuieşte ~.)
dinafară (pe ~) (pe de rost) loc. adv. dincoace2 (mai recent; din această parte) adj. invar., adv.
dinainte adj. invar., adv. (partea ~, a şti ~) (vremurile (mai) ~, a veni ~)
dinainte- prep. (~i) dincoace (de ~) prep. + adv.
dinaintea1 prep. (~ lui/sa, anii ~ instaurării comunismului) dincolo (în cealaltă parte; acolo) adv. (Locuieşte ~.)
dinaintea2 (pe ~) loc. prep. din colo (din acea parte; de acolo) prep. + adv. (Vine ~.)
dinam s. n., pl. dinamuri dincolo (de ~) prep. + adv. (Vine de dincolo.)
dinametru (desp. me-tru) s. n., art. dinametrul; pl. dincotro (desp. -co-tro) adv.
dinametre dindărăt adj. invar., adv. (partea ~, a veni ~)
dinamic adj. m., pl. dinamici; f. dinamică, pl. dinamice dindărăt (de ~) prep. + adv.
dinamică s. f., g.-d. art. dinamicii dindărătu- prep. (~i)
dinamism s. n. dindărătul prep. (~ lui/său)
dineu 478
dineu s. n., art. dineul; pl. dineuri diolefină (desp. di-o-) s. f., g.-d. art. diolefinei; pl. diolefine
ding-dang interj. dionină (desp. di-o-) s. f., g.-d. art. dioninei
dinghi s. m., pl. dinghi, art. dinghii (desp. -ghi-i) dionisiac (desp. di-o-, -si-ac) adj. m., pl. dionisiaci; f.
dingo s. m., art. dingoul; pl. dingo dionisiacă, pl. dionisiace
+dining (engl.) [pron. daĭning] s. n., pl. dininguri [pron. !diopsid (desp. di-op-) s. n., pl. diopside
daĭninguri] dioptaz (desp. di-op-) s. n.
dinoceras s. m., pl. dinoceraşi dioptric (desp. di-op-) adj. m., pl. dioptrici; f. dioptrică, pl.
dinodă (electrod) s. f., g.-d. art. dinodei; pl. dinode dioptrice
dinoteriu [riu pron. rĭu] s. m., art. dinoteriul dioptrică (desp. di-op-) s. f., g.-d. art. dioptricii
dinozaur (desp. -za-ur) s. m., pl. dinozauri dioptrie (desp. di-op-) s. f., art. dioptria, g.-d. art. dioptriei;
dinozaurian (desp. -za-u-ri-an) s. m., pl. dinozaurieni pl. dioptrii, art. dioptriile (desp. -tri-i-)
(desp. -ri-eni) dioptru (desp. di-op-) s. n., art. dioptrul; pl. dioptre
dinspre prep. dioramă (desp. di-o-) s. f., g.-d. art. dioramei; pl. diorame
+dintâi1 (înv., pop.) adv. dioramic (desp. di-o-) adj. m., pl. dioramici; f. dioramică,
dintâi2 num. invar. (cel/cea/cei/cele ~, nevasta ~) pl. dioramice
dinte s. m., art. dintele; pl. dinţi diorie (înv.) (desp. di-o-) s. f., art. dioria, g.-d. art. dioriei;
pl. diorii, art. dioriile (desp. -ri-i-)
dinte-de-cal (soi de porumb) s. m., art. dintele-de-cal
diorit (desp. di-o-) s. n., pl. diorite
dintele-calului (soi de porumb) s. m. art.
dioxid (desp. di-o-) s. m., pl. dioxizi
dintele-dracului (plantă) s. m. art.
dioxină (desp. di-o-) s. f., g.-d. art. dioxinei
dintotdeauna adv.
dipeptidă s. f., g.-d. art. dipeptidei; pl. dipeptide
+dintr-acei/acele prep. + adj. pr.
!dipetal adj. m. (+ s. n.: caracter ~); f. dipetală (floare ~),
dintr-aceia/acelea prep. + pr.
pl. dipetale
+dintr-aceşti/aceste prep. + adj. pr.
diplegie (desp. di-ple-) s. f., art. diplegia, g.-d. art. diplegiei;
+dintr-aceştia/acestea prep. + pr.
pl. diplegii, art. diplegiile (desp. -gi-i-)
+dintr-al/a/ai/ale prep. + art.
diplobacil (desp. di-plo-) s. m., pl. diplobacili
+dintr-alt/altă/alţi/alte prep. + adj. pr.
diplococ (bacterie) (desp. di-plo-) s. m., pl. diplococi
!dintr-altul/alta/alţii/altele prep. + pr.
diplodoc (reptilă fosilă) (desp. di-plo-) s. m., pl. diplodoci
dintr-atât/atâta prep. + adv.
diploe (desp. di-plo-) s. f., g.-d. art. diploei
+dintr-atât/atâta prep. + adj. pr. (dintr-atâta deosebire)
diplofază (desp. di-plo-) s. f., g.-d. art. diplofazei
+dintr-atâţia/atâtea prep. + pr.
diplograf (desp. di-plo-graf) s. n., pl. diplografe
dintre prep. (unul ~ copii, relaţia ~ mine şi tine)
diploid (desp. di-plo-) adj. m. (+ s. n.: ţesut ~); f. diploidă
dintr-însul/însa/înşii/însele prep. + pr. (fază ~), pl. diploide
dintr-o prep. + art./num. (~ grădină, numai ~ privire) diplomat1 (desp. di-plo-) adj. m., (persoană) s. m., pl.
dintr-odată loc. adv. diplomaţi; adj. f., s. f. diplomată, pl. diplomate (diplomat de
dintru (înv.) prep. (~ început, ~-ntâi) carieră; diplomat univesitar; persoană diplomată)
dintr-un prep. + art./num. (~ sat de munte; maioneză +diplomat2 (prăjitură; tort; (fam.) servietă) (desp. di-plo-)
numai ~ ou) s. n.
dintr-unul/una/unii/unele prep. + pr. diplomatic (desp. di-plo-) adj. m., pl. diplomatici; f.
dinţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dinţez, 3 dinţează; conj. diplomatică, pl. diplomatice
prez. 1 sg. să dinţez, 3 să dinţeze diplomatică (desp. di-plo-) s. f., g.-d. art. diplomaticii
dinţar s. n., pl. dinţare diplomaţie (desp. di-plo-) s. f., art. diplomaţia, g.-d. art.
dinţare s. f., g.-d. art. dinţării; pl. dinţări diplomaţiei; (manifestări) pl. diplomaţii, art. diplomaţiile
dinţărit (fam.) s. n. (desp. -ţi-i-)
!dinţătură s. f., g.-d. art. dinţăturii; pl. dinţături diplomă (desp. di-plo-) s. f., g.-d. art. diplomei; pl. diplome
dinţişor s. m., pl. dinţişori diplopie (desp. di-plo-) s. f., art. diplopia, g.-d. art.
diplopiei; pl. diplopii, art. diplopiile (desp. -pi-i-)
!diocezan (referitor la dioceze) (desp. di-o-) adj. m., pl.
diocezani; f. diocezană, pl. diocezane diplură (desp. di-plu-) s. f., g.-d. art. diplurei; pl. diplure
!dioceză (unitate teritorială romană; eparhie în unele dipmetru (desp. -me-tru) s. n., art. dipmetrul; pl. dipmetre
Biserici) (desp. di-o) s. f., g.-d. art. diocezei; pl. dioceze dipnoi (desp. dip-noi/di-pnoi) s. m. pl., art. dipnoii
diodă (tub electronic) (desp. di-o-) s. f., g.-d. art. diodei; dipod adj. m., pl. dipozi; f. dipodă, pl. dipode
pl. diode dipodid s. n., pl. dipodide
dioic (desp. di-o-) adj. m., pl. dioici; f. dioică, pl. dioice dipodie s. f., art. dipodia, g.-d. dipodii, art. dipodiei
479 discografie
dipol s. m., pl. dipoli dirigui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. diriguiesc,
dipolar adj. m., pl. dipolari; f. dipolară, pl. dipolare 3 sg. diriguieşte, imperf. 1 diriguiam; conj. prez. 1 sg. să
dipolmoment s. n., pl. dipolmomente diriguiesc, 3 să diriguiască
!diriguitor (înv.) (desp. -gu-i-) adj. m., s. m., pl. diriguitori;
dipsacacee s. f., art. dipsacaceea, g.-d. art. dipsacaceei; pl.
adj. f., s. f. sg. şi pl. diriguitoare
dipsacacee
dirija (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dirijez, 3 dirijează, 1 pl.
dipsacee s. f., art. dipsaceea, g.-d. art. dipsaceei; pl. dipsacee
dirijăm; conj. prez. 1 sg. să dirijez, 3 să dirijeze; ger. dirijând
dipsoman s. m., pl. dipsomani
dirijabil1 adj. m., pl. dirijabili; f. dirijabilă, pl. dirijabile
dipsomană s. f., g.-d. art. dipsomanei; pl. dipsomane dirijabil2 s. n., pl. dirijabile
dipsomanie s. f., art. dipsomania, g.-d. dipsomanii, art. dirijare s. f., g.-d. art. dirijării; pl. dirijări
dipsomaniei
dirijism s. n.
dipter (desp. dip-ter/di-pter) s. n., pl. diptere dirijoare s. f., g.-d. art. dirijoarei; pl. dirijoare
diptic (desp. dip-tic/di-ptic) s. n., pl. diptice dirijor s. m., pl. dirijori
direclie (înv.) (desp. -re-cli-) s. f., art. direclia, g.-d. art. dirijoral adj. m., pl. dirijorali; f. dirijorală, pl. dirijorale
direcliei; pl. direclii, art. direcliile (desp. -cli-i-)
dirt-track (engl.) [pron. dărttrek] s. n., art. dirt-trackul
direct adj. m., pl. direcţi; f. directă, pl. directe [pron. dărttrekul]
directă s. f., g.-d. art. directei; pl. directe !disagio (fin.) (it.) [s pron. z] (desp. di-sa-gio/dis-a-) s. n.,
directiv (rar) adj. m., pl. directivi; f. directivă, pl. directive art. disagioul
directivă s. f., g.-d. art. directivei; pl. directive disamară s. f., g.-d. art. disamarei; pl. disamare
directivitate s. f., g.-d. art. directivităţii !disartrie (desp. di-sar-/dis-ar-) s. f., art. disartria, g.-d. art.
directoare (persoană) s. f., g.-d. art. directoarei; pl. disartriei; pl. disartrii, art. disartriile (desp. -tri-i-)
directoare disc s. n., pl. discuri
Directoire (stil în artă) (fr.) [pron. direktŭar] (desp. -toi‑re) discernământ s. n.
s. propriu n. discerne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. discern, 3 sg.
director1 adj. m., pl. directori; f. sg. şi pl. directoare discerne; conj. prez. 1 sg. să discern, 3 să discearnă; ger.
discernând; part. discernut
director2 (grupare de documente în calculator) s. n., pl.
!discheratoză s. f., g.-d. art. discheratozei; pl. discheratoze
directoare
dischetă s. f., g.-d. art. dischetei; pl. dischete
director3 (persoană) s. m., pl. directori
dischinezie s. f., art. dischinezia, g.-d. art. dischineziei; pl.
directoraş (fam.) s. m., pl. directoraşi
dischinezii, art. dischineziile (desp. -zi-i-)
directorat s. n., pl. directorate
disciplina (a ~) (desp. -ci-pli-) vb., ind. prez. 1 sg.
directorial (desp. -ri-al) adj. m., pl. directoriali; f. disciplinez, 3 disciplinează; conj. prez. 1 sg. să disciplinez,
directorială, pl. directoriale 3 să disciplineze
direcţie (orientare în spaţiu; sistem mecanic; conducere disciplinar (desp. -ci-pli-) adj. m., pl. disciplinari; f.
a unei instituţii; diviziune majoră a unei oganizaţii) disciplinară, pl. disciplinare
(desp. -ţi-e) s. f., art. direcţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. disciplinare (desp. -ci-pli-) s. f., g.-d. art. disciplinării; pl.
direcţiei; pl. direcţii, art. direcţiile (desp. -ţi-i-) disciplinări
direcţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. disciplină (desp. -ci-pli-) s. f., g.-d. art. disciplinei; (obiecte
direcţionez, 3 direcţionează; conj. prez. 1 sg. să direcţionez, de studiu, ramuri sportive) pl. discipline
3 să direcţioneze discipol s. m., pl. discipoli
direcţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. direcţionali; f. +discipolă s. f., g.-d. art. discipolei; pl. discipole
direcţională, pl. direcţionale !disc-jockey (engl.) [jockey pron. ğokeĭ] (desp. -jo-ckey) s.
direcţiune (personalul de conducere a unei instituţii) m., art. disc-jockeyul; pl. disc-jockey, (rar) art. disc-jockeyi;
(desp. -ţi-u-) s. f., art. direcţiunea, g.-d. art. direcţiunii; abr. DJ [cit. engl. digeĭ]
pl. direcţiuni, art. direcţiunile disco1 adj. invar. (melodii ~)
dirham s. m., pl. dirhami; (dirham din Emiratele Arabe disco2 s. n.
Unite) abr. DH/Dhs; (dirham marocan) cod MAD discobol s. m., pl. discoboli
dirigent (înv.) adj. m., pl. dirigenţi; f. dirigentă, pl. dirigente discobolă s. f., g.-d. art. discobolei; pl. discobole
dirigenţie s. f., art. dirigenţia, g.-d. art. dirigenţiei; (norme, discofil s. m., pl. discofili
ore) pl. dirigenţii, art. dirigenţiile (desp. -ţi-i-) discofilă s. f., g.-d. art. discofilei; pl. discofile
dirigintă s. f., g.-d. art. dirigintei; pl. diriginte; abr. (fam.) discografic (desp. -co-gra-) adj. m., pl. discografici; f.
dirigă discografică, pl. discografice
diriginte s. m., art. dirigintele; pl. diriginţi; abr. (fam.) discografie (desp. -co-gra-) s. f., art. discografia, g.-d. art.
dirig discografiei; pl. discografii, art. discografiile (desp. -fi-i-)
discoid 480
discoid (rar) adj. m., pl. discoizi; f. discoidă, pl. discoide !discromatopsie (desp. -ma-top-/-mat-op-) s. f.,
discoidal (desp. -co-i-) adj. m., pl. discoidali; f. discoidală, art. discromatopsia, g.-d. art. discromatopsiei; pl.
pl. discoidale discromatopsii, art. discromatopsiile (desp. -si-i-)
!discondroplazie (desp. -dro-pla-) s. f., art. discondroplazia, discromie s. f., art. discromia, g.-d. art. discromiei; pl.
g.-d. art. discondroplaziei; pl. discondroplazii, art. discromii, art. discromiile (desp. -mi-i-)
discondroplaziile (desp. -zi-i-) discui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. discuiesc, 3 sg.
disconfort s. n. discuieşte, imperf. 1 discuiam; conj. prez. 1 sg. să
discount (engl.) [pron. diskaŭnt] (desp. -count) s. n., pl. discuiesc, 3 să discuiască
discounturi [pron. diskaŭnturi] discuire s. f., g.-d. art. discuirii; pl. discuiri
discontinuitate (desp. -nu-i-) s. f., g.-d. art. discontinuităţii; discuitor (desp. -cu-i-) s. n., pl. discuitoare
pl. discontinuităţi disculpa (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. disculp, 3 disculpă;
!discontinuu [nuu pron. nuŭ] (desp. -nuu)/discontinuu conj. prez. 1 sg. să disculp, 3 să disculpe
[nuu pron. nuu] (desp. -nu-u) adj. m., pl. discontinui disculpare (livr.) s. f., g.-d. art. disculpării; pl. disculpări
(desp. -nui); f. discontinuă (desp. -nu-ă), pl. discontinue discurs s. n., pl. discursuri
(desp. -nu-e) discursiv (deductiv; referitor la discurs) adj. m., pl.
discopatie s. f., art. discopatia, g.-d. art. discopatiei; pl. discursivi; f. discursivă, pl. discursive
discopatii, art. discopatiile (desp. -ti-i-) discursivitate s. f., g.-d. art. discursivităţii
discorda (a ~) vb., ind. prez. 3 discordează, imperf. 3 pl. discusiv (care ţine de o controversă; care înlătură
discordau; conj. prez. 3 să discordeze acumularea de fluide) adj. m., pl. discusivi; f. discusivă,
discordant adj. m., pl. discordanţi; f. discordantă, pl. discordante pl. discusive
discordanţă s. f., g.-d. art. discordanţei; pl. discordanţe discuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. discut, 2 sg. discuţi, 3
discordare s. f., g.-d. art. discordării; pl. discordări discută; conj. prez. 1 sg. să discut, 3 să discute
discordie (desp. -di-e) s. f., art. discordia (desp. -di-a), g.-d. discutabil adj. m., pl. discutabili; f. discutabilă, pl.
art. discordiei; pl. discordii, art. discordiile (desp. -di-i-) discutabile
discotecă s. f., g.-d. art. discotecii; pl. discoteci discutare s. f., g.-d. art. discutării
discount v. discont discuţie (desp. -ţi-e) s. f., art. discuţia (desp. -ţi-a), g.-d.
art. discuţiei; pl. discuţii, art. discuţiile (desp. -ţi-i-)
discrazie s. f., art. discrazia, g.-d. art. discraziei; pl.
discrazii, art. discraziile (desp. -zi-i-) !dis-de-dimineaţă (dimineaţa foarte devreme) loc. adv.
discredit (rar) s. n. diseară/deseară adv.
discredita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. discreditez, 3 diseca (a ~) (a efectua o disecţie; a analiza) vb., ind. prez.
discreditează; conj. prez. 1 sg. să discreditez, 3 să 1 sg. disec, 2 sg. diseci, 3 disecă; conj. prez. 1 sg. să disec,
3 să disece
discrediteze
disecare (disecţie, analizare) s. f., g.-d. art. disecării; pl.
+discreditant adj. m., pl. discreditanţi; f. discreditantă, pl.
disecări
discreditante
disecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. disecţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
!discreditare s. f., g.-d. art. discreditării; pl. discreditări
disecţiei; pl. disecţii, art. disecţiile (desp. -ţi-i-)
discrepant adj. m., pl. discrepanţi; f. discrepantă, pl.
disemina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. diseminez, 3
discrepante
diseminează; conj. prez. 1 sg. să diseminez, 3 să disemineze
discrepanţă s. f., g.-d. art. discrepanţei; pl. discrepanţe
diseminare s. f., g.-d. art. diseminării; pl. diseminări
discret adj. m., pl. discreţi; f. discretă, pl. discrete
disensiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. disensiunii; pl.
discreţie (desp. -ţi-e) s. f., art. discreţia (desp. -ţi-a), g.-d. disensiuni
discreţii, art. discreţiei
!disepal adj. m. (+ s.n.: caracter ~); f. disepală (plantă ~),
discreţionar (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. discreţionari; f. pl. disepale
discreţionară, pl. discreţionare
!diserta (a ~)/dizerta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg.
discrimina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. discriminez, 3 disertez/dizertez, 3 disertează/dizertează; conj. prez. 1 sg.
discriminează; conj. prez. 1 sg. să discriminez, 3 să să disertez/să dizertez, 3 să diserteze/să dizerteze
discrimineze !disertaţie/(colocv.) dizertaţie (desp. ţi-e) s. f., art.
discriminant1 (rar) adj. m., pl. discriminanţi; f. disertaţia/dizertaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. disertaţiei/
discriminantă, pl. discriminante dizertaţiei; pl. disertaţii/dizertaţii, art. disertaţiile/
discriminant2 s. m., pl. discriminanţi dizertaţiile (desp. -ţi-i-)
discriminare s. f., g.-d. art. discriminării; pl. discriminări !disestezie (desp. di-ses-/dis-es-) s. f., art. disestezia, g.-d.
discriminatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. discriminatorie art. disesteziei; pl. disestezii, art. disesteziile (desp. -zi-i-)
(desp. -ri-e); pl. m. şi f. discriminatorii disfagie s. f., art. disfagia, g.-d. art. disfagiei
discromatic adj. m., pl. discromatici; f. discromatică, pl. !disfazie s. f., art. disfazia, g.-d. art. disfaziei; pl. disfaziile
discromatice (desp. -zi-i-)
481 dispeceră
disfonie s. f., art. disfonia, g.-d. art. disfoniei !dislalie s. f., art. dislalia, g.-d. art. dislaliei; pl. dislalii, art.
disfuncţie (desp. -func-ţi-e) s. f., art. disfuncţia (desp. dislaliile (desp. -li-i-)
-ţi-a), g.-d. art. disfuncţiei; pl. disfuncţii, art. disfuncţiile dislexie s. f., art. dislexia, g.-d. art. dislexiei; pl. dislexii, art.
(desp. -ţi-i-) dislexiile (desp. -xi-i-)
+disfuncţional (desp. func-ţi-o-) adj. m., pl. disfuncţionali; disloca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. disloc, 2 sg. disloci, 3
f. disfuncţională, pl. disfuncţionale dislocă; conj. prez. 1 sg. să disloc, 3 să disloce
disfuncţionalitate (desp. -func-ţi-o-) s. f., g.-d. art. dislocare s. f., g.-d. art. dislocării; pl. dislocări
disfuncţionalităţii; pl. disfuncţionalităţi dislocaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. dislocaţia (desp. -ţi-a),
!disgravidie s. f., art. disgravidia, g.-d. art. disgravidiei; pl. g.-d. art. dislocaţiei; pl. dislocaţii, art. dislocaţiile (desp.
disgravidii, art. disgravidiile (desp. -di-i-) -ţi-i-)
!disident/(colocv.) dizident adj. m., s. m., pl. disidenţi/ +dismatur adj. m., s. m., pl. dismaturi; adj. f., s. f.
dizidenţi; adj. f., s. f. disidentă/dizidentă, pl. disidente/ dismatură, pl. dismature
dizidente
dismenoree s. f., art. dismenoreea, g.-d. art. dismenoreei;
!disidenţă/(colocv.) dizidenţă s. f., g.-d. art. disidenţei/ pl. dismenoree
dizidenţei; pl. disidenţe/dizidenţe
!dismnezie s. f., art. dismnezia, g.-d. art. dismneziei; pl.
disilab s. m., pl. disilabi
dismnezii, art. dismneziile (desp. -zi-i-)
+disilabic adj. m., pl. disilabici; f. disilabică, pl. disilabice
disocia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. disociez
disimetric (desp. -me-tric) adj. m., pl. disimetrici; f. (desp. -ci-ez), 3 disociază, 1 pl. disociem; conj. prez. 1 sg.
disimetrică, pl. disimetrice să disociez, 3 să disocieze; ger. disociind (desp. -ci-ind)
disimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. disimetria, g.-d. art.
disociabil (desp. -ci-a-) adj. m., pl. disociabili; f. disociabilă,
disimetriei; pl. disimetrii, art. disimetriile (desp. -tri-i-)
pl. disociabile
disimila (a se ~) (a suferi o disimilaţie) vb. refl., ind.
disociativ (desp. -ci-a-) adj. m., pl. disociativi; f. disociativă,
prez. 3 se disimilează, imperf. 3 pl. se disimilau; conj.
pl. disociative
prez. 3 să se disimileze; ger. disimilându-se
disociaţie (desp. -ci-a-ţi-e) s. f., art. disociaţia (desp. -ţi-a),
disimilare (modificare a unui sunet) s. f., g.-d. art.
g.-d. art. disociaţiei; pl. disociaţii, art. disociaţiile (desp.
disimilării; pl. disimilări
-ţi-i-)
disimilaţie (disimilare) (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art.
disimilaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. disimilaţiei; pl. disociere (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. disocierii; pl. disocieri
disimilaţii, art. disimilaţiile (desp. -ţi-i-) disodie (desp. di-so-/dis-o-) s. f., art. disodia, g.-d. disodii,
!disimilitudine (rar) s. f., g.-d. art. disimilitudinii; pl. art. disodiei
disimilitudini disodil (rocă) s. n., pl. disodile
disimula (a ~) (a ascunde) vb., ind. prez. 1 sg. disimulez, 3 !disodilic adj. m. (+ s. n.: şist ~); f. disodilică (marnă ~),
disimulează; conj. prez. 1 sg. să disimulez, 3 să disimuleze pl. disodilice
disimulare (prefăcătorie) s. f., g.-d. art. disimulării; pl. disolut (livr.) adj. m., pl. disoluţi; f. disolută, pl. disolute
disimulări disolutiv adj. m., pl. disolutivi; f. disolutivă, pl. disolutive
disimulaţie (prefăcătorie) (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. disoluţie (desp. -ţi-e) s. f., art. disoluţia (desp. -ţi-a), g.-d.
disimulaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. disimulaţiei; pl. art. disoluţiei; pl. disoluţii, art. disoluţiile (desp. -ţi-i-)
disimulaţii, art. disimulaţiile (desp. -ţi-i-) disonant adj. m., pl. disonanţi; f. disonantă, pl. disonante
disipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. disipez, 3 disipează; conj. disonanţă s. f., g.-d. art. disonanţei; pl. disonanţe
prez. 1 sg. să disipez, 3 să disipeze
!disosmie (desp. di-sos-/dis-os-) s. f., art. disosmia, g.-d.
disipator s. n., pl. disipatoare
art. disosmiei; pl. disosmii, art. disosmiile (desp. -mi-i-)
disjunct adj. m., pl. disjuncţi; f. disjunctă (desp. -junc-tă),
disparat adj. m., pl. disparaţi; f. disparată, pl. disparate
pl. disjuncte
disparent (rar) adj. m., pl. disparenţi; f. disparentă, pl.
disjunctiv (desp. -junc-tiv) adj. m., pl. disjunctivi; f.
disparente
disjunctivă, pl. disjunctive
!disparitate (livr.) s. f., g.-d. art. disparităţii; pl. disparităţi
+disjunctivă (desp. -junc-ti-) (propoziţie) s. f., g.-d. art.
disjunctivei; pl. disjunctive dispariţie (desp. -ţi-e) s. f., art. dispariţia (desp. -ţi-a), g.-d.
disjunctor (desp. -junc-tor) s. n., pl. disjunctoare art. dispariţiei; pl. dispariţii, art. dispariţiile (desp. -ţi-i-)
disjuncţie (desp. -junc-ţi-e) s. f., art. disjuncţia (desp. dispărea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dispar, 2 sg.
-ţi-a), g.-d. art. disjuncţiei; pl. disjuncţii, art. disjuncţiile dispari, 3 sg. dispare; viit. 1 sg. voi dispărea; conj. prez.
(desp. -ţi-i-) 1 sg. să dispar, 3 să dispară; cond. prez. 1 sg. aş dispărea;
disjunge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. disjung, 2 sg. imper. 2 sg. afirm. dispari; ger. dispărând; part. dispărut
disjungi, 3 sg. disjunge; conj. prez. 1 sg. să disjung, 3 să dispecer s. m., pl. dispeceri
disjungă; ger. disjungând; part. disjuns dispecerat s. n., pl. dispecerate
disjungere s. f., g.-d. art. disjungerii; pl. disjungeri +dispeceră s. f., g.-d. dispecerei; pl. dispecere
dispensa 482
dispensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dispensez, 3 dispensează; disponibilitate s. f., g.-d. art. disponibilităţii; pl.
conj. prez. 1 sg. să dispensez, 3 să dispenseze disponibilităţi
dispensabil adj. m., pl. dispensabili; f. dispensabilă, pl. disponibiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. disponibilizez, 3
dispensabile disponibilizează; conj. prez. 1 sg. să disponibilizez, 3 să
dispensar s. n., pl. dispensare disponibilizeze
dispensare s. f., g.-d. art. dispensării; pl. dispensări +disponibilizare s. f., g.-d. art. disponibilizării; pl.
dispensariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dispensarizez, 3 disponibilizări
dispensarizează; conj. prez. 1 sg. să dispensarizez, 3 să disponibilizat adj. m., s. m., pl. disponibilizaţi; adj. f., s. f.
dispensarizeze disponibilizată, pl. disponibilizate
!dispensarizare s. f., g.-d. art. dispensarizării; pl. dispozitiv s. n., pl. dispozitive
dispensarizări dispoziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. dispoziţia (desp. -ţi-a),
dispensator (rar) adj. m., pl. dispensatori; f. sg. şi pl. g.-d. art. dispoziţiei; pl. dispoziţii, art. dispoziţiile (desp.
dispensatoare -ţi-i-)
dispensă s. f., g.-d. art. dispensei; pl. dispense dispreţ s. n.
+dispenser s. n., pl. dispensere dispreţui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dispreţuiesc, 3
dispepsie s. f., art. dispepsia, g.-d. art. dispepsiei; pl. sg. dispreţuieşte, imperf. 1 dispreţuiam; conj. prez. 1 sg.
dispepsii, art. dispepsiile (desp. -si-i-) să dispreţuiesc, 3 să dispreţuiască
dispeptic adj. m., pl. dispeptici; f. dispeptică, pl. dispeptice dispreţuire s. f., g.-d. art. dispreţuirii; pl. dispreţuiri
dispera (a ~) (desp. dis-pe-/di-spe-) vb., ind. prez. 1 sg. dispreţuitor (desp. -ţu-i-) adj. m., pl. dispreţuitori; f. sg. şi
disper, 3 disperă; conj. prez. 1 sg. să disper, 3 să dispere pl. dispreţuitoare
(nefolosit la imper. afirm.)
disproporţie (desp. -ţi-e) s. f., art. disproporţia (desp. -ţi-a),
disperare (desp. dis-pe-/di-spe-) s. f., g.-d. art. disperării;
g.-d. art. disproporţiei; pl. disproporţii, art. disproporţiile
pl. disperări
(desp. -ţi-i-)
!disperaţie (înv.) (desp. dis-pe-, -ţi-e/di-spe-) s. f., art.
disproporţionat (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. disproporţionaţi;
disperaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. disperaţiei; pl. disperaţii,
f. disproporţionată, pl. disproporţionate
art. disperaţiile (desp. -ţi-i-)
!dispers adj. m. (colorant ~), pl. disperşi; f. dispersă (fază disprosiu [siu pron. sĭu] s. n., art. disprosiul; simb. Dy
~), pl. disperse dispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dispun, 2
dispersa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dispersez, 3 dispersează; sg. dispui, 3 sg. dispune, perf. s. 1 sg. dispusei, 1 pl.
conj. prez. 1 sg. să dispersez, 3 să disperseze dispuserăm, m.m.c.p. 1 pl. dispuseserăm; conj. prez. 1 sg.
să dispun, 3 să dispună; ger. dispunând; part. dispus
dispersant adj. m., pl. dispersanţi; f. dispersantă, pl.
dispersante dispunere s. f., g.-d. art. dispunerii; pl. dispuneri
dispersare s. f., g.-d. art. dispersării; pl. dispersări disputa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. disput, 2 sg. dispuţi, 3
dispersie (desp. -si-e) s. f., art. dispersia (desp. -si-a), g.‑d. dispută; conj. prez. 1 sg. să disput, 3 să dispute
art. dispersiei; pl. dispersii, art. dispersiile (desp. -si-i-) disputabil adj. m., pl. disputabili; f. disputabilă, pl.
dispersiv adj. m., pl. dispersivi; f. dispersivă, pl. dispersive disputabile
dispersor s. n., pl. dispersoare disputare s. f., g.-d. art. disputării; pl. disputări
!display (engl.) [pron. displeĭ] s. n., pl. displayuri [pron. dispută s. f., g.-d. art. disputei; pl. dispute
displeĭuri] distant adj. m., pl. distanţi; f. distantă, pl. distante
!displazie s. f., art. displazia, g.-d. art. displaziei; pl. distanţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. distanţez, 3 distanţează;
displazii, art. displaziile (desp. -zi-i-) conj. prez. 1 sg. să distanţez, 3 să distanţeze
displăcea1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. displac, 2 sg. distanţare s. f., g.-d. art. distanţării; pl. distanţări
displaci, 3 sg. displace; conj. prez. 1 sg. să displac, 3 sg. să distanţă s. f., g.-d. art. distanţei; pl. distanţe
displacă; cond. prez. 1 sg. aş displăcea; ger. displăcând;
distanţier (desp. -ţi-er) s. n., pl. distanţiere
part. displăcut
disten s. n.
+displăcea2 (a-i ~) (a nu-i conveni) vb., ind. prez. 3 sg.
[îmi etc.] displace, 3 pl. [îmi etc.] displac; conj. prez. 3 !distensie (desp. -si-e) s. f., art. distensia (desp. -si-a), g.‑d.
să [îmi/să-mi] displacă; cond. 3 sg. [mi-] ar displăcea; ger. art. distensiei; pl. distensii, art. distensiile (desp. -si-i-)
displăcându-mi [etc.]; part. displăcut distih (strofă de două versuri) (desp. dis-tih/di-stih) s. n.,
dispnee s. f., art. dispneea, g.-d. dispnee, art. dispneei pl. distihuri
dispneic (desp. -pne-ic) adj. m., s. m., pl. dispneici; adj. f., !distil (edificiu cu două coloane) (desp. dis-til) s. n., pl.
s. f. dispneică, pl. dispneice distiluri
disponibil1 adj. m., pl. disponibili; f. disponibilă, pl. distila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. distilez, 3 distilează; conj.
disponibile prez. 1 sg. să distilez, 3 să distileze
+disponibil2 s. n. distilare s. f., g.-d. art. distilării; pl. distilări
483 divan1
distilatoare (persoană) s. f., g.-d. art. distilatoarei; pl. distribuitor1 (instrument) (desp. -bu-i-) s. n., pl.
distilatoare distribuitoare
distilator1 (aparat) s. n., pl. distilatoare distribuitor2 (persoană) (desp. -bu-i-) s. m., pl. distribuitori
distilator2 (persoană) s. m., pl. distilatori distributiv adj. m., pl. distributivi; f. distributivă, pl.
distilerie s. f., art. distileria, g.-d. art. distileriei; pl. distributive
distilerii, art. distileriile (desp. -ri-i-) distributivitate s. f., g.-d. art. distributivităţii
distinct adj. m., pl. distincţi; f. distinctă (desp. -tinc-tă), distribuţie (desp. -ţi-e) s. f., art. distribuţia (desp. -ţi‑a),
pl. distincte g.‑d. art. distribuţiei; pl. distribuţii, art. distribuţiile
distinctiv (desp. -tinc-tiv) adj. m., pl. distinctivi; f. (desp. -ţi-i-)
distinctivă, pl. distinctive distribuţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. distribuţionali; f.
distincţie (desp. -tinc-ţi-e) s. f., art. distincţia (desp. -ţi-a), distribuţională, pl. distribuţionale
g.-d. art. distincţiei; pl. distincţii, art. distincţiile (desp. district s. n., pl. districte
-ţi-i-) districtual (desp. -tu-al) adj. m., pl. districtuali; f.
distinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. disting, 3 sg. districtuală, pl. districtuale
distinge; conj. prez. 1 sg. să disting, 3 să distingă; ger. distrofic adj. m., s. m., pl. distrofici; adj. f., s. f. distrofică,
distingând; part. distins pl. distrofice
distingere s. f., g.-d. art. distingerii; pl. distingeri distrofie s. f., art. distrofia, g.-d. art. distrofiei; pl. distrofii,
!distocie s. f., art. distocia, g.-d. art. distociei; pl. distocii, art. distrofiile (desp. -fi-i-)
art. distociile (desp. -ci-i-) distructiv adj. m., pl. distructivi; f. distructivă, pl.
distom (desp. dis-tom/di-stom) s. m., pl. distomi distructive
!distomatoză (desp. dis-to-/di-sto-) s. f., g.-d. art. distrugător1 adj. m., pl. distrugători; f. sg. şi pl. distrugătoare
distomatozei; pl. distomatoze distrugător2 s. n., pl. distrugătoare
distona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. distonez, 3 distonează; distruge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. distrug, 3 sg.
conj. prez. 1 sg. să distonez, 3 să distoneze distruge; conj. prez. 1 sg. să distrug, 3 sg. să distrugă; ger.
distonant adj. m., pl. distonanţi; f. distonantă, pl. distonante distrugând; part. distrus
distrugere s. f., g.-d. art. distrugerii; pl. distrugeri
distonanţă s. f., g.-d. art. distonanţei; pl. distonanţe
disuasiv (livr.) (desp. -su-a-) adj. m., pl. disuasivi; f.
distonie s. f., art. distonia, g.-d. art. distoniei; pl. distonii,
disuasivă, pl. disuasive
art. distoniile (desp. -ni-i-)
disurie (desp. di-su-/dis-u-) s. f., art. disuria, g.-d. art.
+distopic adj. m., pl. distopici; f. distopică, pl. distopice
disuriei; pl. disurii, art. disuriile (desp. -ri-i-)
+distopie s. f., art. distopia, g.-d. art. distopiei; pl. distopii,
ditamai/ditai (fam.) adj. invar. (~ omul)
art. distopiile (desp. -pi-i-)
!ditionic (desp. -ti-o-) adj. m. (acid ~), pl. ditionici
distorsiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
distorsionez, 3 distorsionează; conj. prez. 1 sg. să ditionit (desp. -ti-o-) s. m., pl. ditioniţi
distorsionez, 3 să distorsioneze ditionos (desp. -ti-o-) adj. m. (acid ~)
distorsionant (desp. -si-o-) adj. m., pl. distorsionanţi; f. ditiramb s. m., pl. ditirambi
distorsionantă, pl. distorsionante ditirambic adj. m., pl. ditirambici; f. ditirambică, pl.
distorsiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. distorsiunii; pl. ditirambice
distorsiuni ditroit (desp. di-tro-) s. n.
distra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. distrez, 3 distrează; conj. diuretic1 (desp. di-u-) adj. m., pl. diuretici; f. diuretică, pl.
prez. 1 sg. să distrez, 3 să distreze diuretice
distractiv adj. m., pl. distractivi; f. distractivă, pl. distractive diuretic2 (desp. di-u-) s. n., pl. diuretice
distracţie (desp. -ţi-e) s. f., art. distracţia (desp. -ţi-a), g.-d. diureză (desp. di-u-) s. f., g.-d. art. diurezei; pl. diureze
art. distracţiei; pl. distracţii, art. distracţiile (desp. -ţi-i-) diurn adj. m., pl. diurni; f. diurnă, pl. diurne
distrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. distrag, 3 sg. diurnă s. f., g.-d. art. diurnei; pl. diurne
distrage, imperf. 1 distrăgeam, perf. s. 1 sg. distrăsei, 1 diurnist (rar) (desp. di-ur-) s. m., pl. diurnişti
pl. distraserăm, m.m.c.p. 1 pl. distrăseserăm; conj. prez. diurnistă (rar) (desp. di-ur-) s. f., g.-d. art. diurnistei; pl.
1 sg. să distrag, 3 să distragă; ger. distrăgând; part. distras diurniste
!distragere s. f., g.-d. art. distragerii; pl. distrageri divaga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. divaghez, 3 divaghează;
distribui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. distribui, 3 conj. prez. 1 sg. să divaghez, 3 să divagheze
distribuie, imperf. 1 distribuiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să divagare s. f., g.-d. art. divagării; pl. divagări
distribui, 3 să distribuie divagaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. divagaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
distribuire s. f., g.-d. art. distribuirii; pl. distribuiri art. divagaţiei; pl. divagaţii, art. divagaţiile (desp. -ţi-i-)
distribuitoare (persoană) (desp. -bu-i-) s. f., g.-d. art. !divan1 (sfat domnesc) s. n., pl. divanuri (dar: Divanul
distribuitoarei; pl. distribuitoare Moldovei s. propriu n. art.)
divan2 484
!divan2 (sofa) s. n., pl. divane divizor s. m., pl. divizori (cel mai mare divizor comun abr.
!divanist adj. m. (boier ~), s. m., pl. divanişti; adj. f. c.m.m.d.c.)
divanistă (boierime ~), pl. divaniste divorţ s. n., pl. divorţuri
divanit (înv.) adj. m. (boier ~), pl. divaniţi; f. divanită divorţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. divorţez, 3 divorţează;
(boierime ~), pl. divanite conj. prez. 1 sg. să divorţez, 3 să divorţeze
divă s. f., g.-d. art. divei; pl. dive divulga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. divulg, 2 sg. divulgi, 3
!diverge (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. diverge, 3 pl. diverg; divulgă; conj. prez. 1 sg. să divulg, 3 să divulge
conj. prez. 3 să diveargă; ger. divergând; part. (rar) divers divulgare s. f., g.-d. art. divulgării; pl. divulgări
(nefolosit la perf.) divulgatoare (rar) s. f., g.-d. art. divulgatoarei; pl.
divergent adj. m., pl. divergenţi; f. divergentă, pl. divergente divulgatoare
divergenţă s. f., g.-d. art. divergenţei; pl. divergenţe divulgator (rar) s. m., pl. divulgatori
divers adj. m., pl. diverşi; f. diversă, pl. diverse dixie (engl.) [xie pron. ksi] s. n.
diversifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. diversific, 2 sg. dixieland (engl.) [pron. diksilend] (desp. -xie-) s. n., pl.
diversifici, 3 diversifică; conj. prez. 1 sg. să diversific, 3 dixielanduri
să diversifice dixtuor (desp. -tu-or) s. n., pl. dixtuoruri
diversificare s. f., g.-d. art. diversificării; pl. diversificări dizabilitate (desp. di-za-/diz-a-) s. f., g.-d. art. dizabilităţii;
diversionism (desp. -si-o-) s. n. pl. dizabilităţi
diversionist (desp. -si-o-) adj. m., s. m., pl. diversionişti; dizaharidă s. f., g.-d. art. dizaharidei; pl. dizaharide
adj. f., s. f. diversionistă, pl. diversioniste dizarmonie (desp. di-zar-/diz-ar-) s. f., art. dizarmonia,
!diversitate s. f., g.-d. art. diversităţii; pl. diversităţi g.‑d. art. dizarmoniei; pl. dizarmonii, art. dizarmoniile
diversiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. diversiunii; pl. (desp. -ni-i-)
diversiuni dizenteric (desp. di-zen-/diz-en-) adj. m., s. m., pl.
diverticul s. n., pl. diverticule dizenterici; adj. f., s. f. dizenterică, pl. dizenterice
divertisment s. n., pl. divertismente dizenterie (desp. di-zen-/diz-en-) s. f., art. dizenteria, g.-d.
divide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. divid, 2 sg. divizi, 3 art. dizenteriei; pl. dizenterii, art. dizenteriile (desp. -ri-i-)
sg. divide; conj. prez. 1 sg. să divid, 3 să dividă; ger. (rar) dizenteriform (desp. di-zen-/diz-en-) adj. m., pl.
dividând (nefolosit la timpurile trecute, part.) dizenteriformi; f. dizenteriformă, pl. dizenteriforme
dividend s. n., pl. dividende dizerta (a ~) v. diserta (a ~)
divin adj. m., pl. divini; f. divină, pl. divine dizertaţie v. disertaţie
divinatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. divinatorie dizeur (înv.) [pron. fr. dizör] (desp. -zeur) s. m., pl. dizeuri
(desp. -ri-e); pl. m. şi f. divinatorii [pron. dizöri]
divinaţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. divinaţia (desp. -ţi‑a), dizeuză (înv.) [pron. după fr. dizöză] (desp. -zeu-) s. f., g.-
g.-d. art. divinaţiei; pl. divinaţii, art. divinaţiile (desp. d. art. dizeuzei [pron. dizözeĭ]; pl. dizeuze [pron. dizöze]
-ţi‑i-)
dizgraţia (a ~) (desp. -ţi-a) vb., ind. prez. 1 sg. dizgraţiez
divinitate s. f., g.-d. art. divinităţii; pl. divinităţi (desp. -ţi-ez), 3 dizgraţiază, 1 pl. dizgraţiem; conj. prez. 1
diviniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. divinizez, 3 divinizează; sg. să dizgraţiez, 3 să dizgraţieze; ger. dizgraţiind (desp.
conj. prez. 1 sg. să divinizez, 3 să divinizeze -ţi-ind)
divinizare s. f., g.-d. art. divinizării; pl. divinizări dizgraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. dizgraţia (desp. -ţi-a), g.‑d.
diviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. divizez, 3 divizează; conj. art. dizgraţiei; pl. dizgraţii, art. dizgraţiile (desp. -ţi-i-)
prez. 1 sg. să divizez, 3 să divizeze dizgraţiere (desp. -ţi-e-) s. f., g.-d. art. dizgraţierii; pl.
divizare s. f., g.-d. art. divizării; pl. divizări dizgraţieri
divizibil adj. m., pl. divizibili; f. divizibilă, pl. divizibile dizgraţios (desp. -ţi-os) adj. m., pl. dizgraţioşi; f.
divizibilitate s. f., g.-d. art. divizibilităţii dizgraţioasă, pl. dizgraţioase
divizie (unitate militară; categorie de echipe sportive; dizident v. disident
secţie) (desp. -zi-e) s. f., art. divizia (desp. -zi-a), g.-d. dizidenţă v. disidenţă
art. diviziei; pl. divizii, art. diviziile (desp. -zi-i-)
dizolva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dizolv, 3 dizolvă, conj.
divizion (batalion, unitate de nave) (desp. -zi-on) s. n., prez. 1 sg. să dizolv, 3 să dizolve
pl. divizioane
+dizolvabil adj. m., pl. dizolvabili; f. dizolvabilă, pl.
divizionar (desp. -zi-o-) adj. m., pl. divizionari; f.
diolvabile
divizionară, pl. divizionare
dizolvant1 adj. m., pl. dizolvanţi; f. dizolvantă, pl. dizolvante
divizionară (desp. -zi-o-) s. f., g.-d. art. divizionarei; pl.
divizionare dizolvant2 (solvent) s. m., pl. dizolvanţi
diviziune (împărţire) (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. dizolvare s. f., g.-d. art. dizolvării; pl. dizolvări
diviziunii; pl. diviziuni dizolvat1 adj. m., pl. dizolvaţi; f. dizolvată, pl. dizolvate
485 documentaristă
dizolvat2 s. m., pl. dizolvaţi dobrogeancă (desp. do-bro-) s. f., g.-d. art. dobrogencei; pl.
!DJ (engl.) [pron. diğeĭ] s. m., art. DJ-ul [pron. diğeĭul]; pl. dobrogence
DJ, art. DJ-i [pron. diğei] +dobru (literă chirilică) s. m., pl. dobru
djiboutian [djibou pron. fr. ğibu] (desp. -bou-ti-an) adj. dobzăla (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. dobzălez, 3
m., s. m., pl. djiboutieni (desp. -bou-ti-eni); adj. f., s. f. dobzălează; conj. prez. 1 sg. să dobzălez, 3 să dobzăleze
djiboutiană, pl. djiboutiene doc1 (bazin portuar) s. n., pl. docuri
do s. m., pl. do !doc2 (ţesătură) s. n.
doagă s. f., g.-d. art. doagei; pl. doage docar s. n., pl. docare
doamna-codrului (plantă) (desp. -co-dru-) s. f. art., g.-d. docăraş s. n., pl. docăraşe
art. doamnei-codrului docent s. m., pl. docenţi; abr. doc.
doamnă s. f., art. doamna (abr. dna), g.-d. art. doamnei (abr. docenţă s. f., g.-d. art. docenţei; pl. docenţe
dnei), voc. doamnă, (dragă ~)/Doamna X; pl. doamne, voc.
docher s. m., pl. docheri
doamnelor (dar în adresarea în cereri, corespondenţă:
Doamnă Directoare,...) docil adj. m., pl. docili; f. docilă, pl. docile
!doamnă-mare (plantă) s. f., g.-d. art. doamnei-mari docilitate s. f., g.-d. art. docilităţii
+Doamne interj. docimazie s. f., art. docimazia, g.-d. art. docimaziei; pl.
+Doamne-ajută loc. interj. docimazii, art. docimaziile (desp. -zi-i-)
+Doamne-Doamne (fam.) s. propriu m. (~ îi iubeşte pe docimologie s. f., art. docimologia, g.-d. docimologii, art.
copiii cuminţi.) docimologiei
+Doamne fereşte loc. interj. doct adj. m., pl. docţi; f. doctă, pl. docte
doapă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. doapei; pl. doape doctor (medic; absolvent(ă) de doctorat) s. m., pl. doctori;
abr. dr.
doar (numai) (în construcţii pozitive şi negative) adv.
((Nu) are ~ douăzeci de ani.) doctoral adj. m., pl. doctorali; f. doctorală, pl. doctorale (şi:
şcoală doctorală)
+doară (într-o ~) loc. adv.
doctorand s. m., pl. doctoranzi; abr. drd.
+doar că1 adv. + conjcţ. (A spus ~ acolo plouă.)
doctorandă s. f., g.-d. art. doctorandei; pl. doctorande; abr.
+doar că2 (însă) loc. conjcţ. (M-aş duce la plajă, ~ e cam
drd.
vânt.)
doctorantură (rar) s. f., g.-d. art. doctoranturii
+doar şi poate (fără ~) loc. adv.
doctoraş s. m., pl. doctoraşi
dobândă s. f., g.-d. art. dobânzii; pl. dobânzi
doctorat s. n., pl. doctorate
dobândi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dobândesc, 3
sg. dobândeşte, imperf. 1 dobândeam; conj. prez. 1 sg. să doctoreasă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. doctoresei; pl.
dobândesc, 3 să dobândească doctorese
dobândire s. f., g.-d. art. dobândirii; pl. dobândiri doctorie s. f., art. doctoria, g.-d. art. doctoriei; pl. doctorii,
doberman s. m., pl. dobermani art. doctoriile (desp. -ri-i-)
dobitoc1 adj. m., (persoană) s. m., pl. dobitoci; adj. f., s. f. doctoriţă (femeie medic) s. f., g.-d. art. doctoriţei; pl.
dobitoacă, pl. dobitoace doctoriţe
dobitoc2 (animal) s. n., pl. dobitoace doctorizare s. f., g.-d. art. doctorizării
dobitocesc (înv., pop.) adj. m., f. dobitocească; pl. m. şi f. doctrinar adj. m., s. m., pl. doctrinari; adj. f., s. f. doctrinară,
dobitoceşti pl. doctrinare
dobitoceşte (înv.) adv. doctrinarism s. n.
dobitocie s. f., art. dobitocia, g.-d. art. dobitociei; doctrină s. f., g.-d. art. doctrinei; pl. doctrine
(manifestări) pl. dobitocii, art. dobitociile (desp. -ci-i-) +docudramă (desp. -cu-dra-) s. f., g.-d. art. docudramei;
doborâre s. f., g.-d. art. doborârii; pl. doborâri pl. docudrame
doborâtor adj. m., pl. doborâtori; f. sg. şi pl. doborâtoare document s. n., pl. documente
+doborâtură s. f., g.-d. art. doborâturii; pl. doborâturi documenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. documentez, 3
doborî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dobor, 3 doboară, imperf. documentează; conj. prez. 1 sg. să documentez, 3 să
1 doboram; conj. prez. 1 sg. să dobor, 3 să doboare; imper. documenteze
2 sg. afirm. doboară documentar1 adj. m., pl. documentari; f. documentară, pl.
doboş s. n., pl. doboşuri documentare
!Dobrogea (regiune) (desp. Do-bro-) s. propriu f. art., documentar2 s. n., pl. documentare
neart. Dobroge (întreaga ~), g.-d. art. Dobrogei documentare s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări
dobrogean (desp. do-bro-) adj. m., s. m., pl. dobrogeni; documentarist s. m., pl. documentarişti
adj. f. dobrogeană, pl. dobrogene (plăcintă dobrogeană, dar: documentaristă s. f., g.-d. art. documentaristei; pl.
(rasa) oaie Dobrogeană) documentariste
documentaţie 486
documentaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. documentaţia (desp. dogmatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dogmatizez, 3
-ţi-a), g.-d. art. documentaţiei; pl. documentaţii, art. dogmatizează; conj. prez. 1 sg. să dogmatizez, 3 să
documentaţiile (desp. -ţi-i-) dogmatizeze
dodă (reg.) s. f., g.-d. art. dodei; pl. dode dogmă s. f., g.-d. art. dogmei; pl. dogme
dodecaedric (desp. -e-dric) adj. m., pl. dodecaedrici; f. dogoare s. f., g.-d. art. dogorii
dodecaedrică, pl. dodecaedrice dogoreală s. f., g.-d. art. dogorelii
dodecaedru (desp. -e-dru) s. n., art. dodecaedrul; pl. dogori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dogoresc, 3 sg.
dodecaedre dogoreşte, imperf. 1 dogoream; conj. prez. 1 sg. să
dodecafonic adj. m., pl. dodecafonici; f. dodecafonică, pl. dogoresc, 3 să dogorească
dodecafonice dogoritor adj. m., pl. dogoritori; f. sg. şi pl. dogoritoare
dodecafonie s. f., art. dodecafonia, g.-d. dodecafonii, art. dohot (reg.) s. n., (sorturi) pl. dohoturi
dodecafoniei dohotniţă (reg.) s. f., g.-d. art. dohotniţei; pl. dohotniţe
dodecafonism s. n. +doi1 (cifră; notă; număr) s. m., pl. doi (A scris din greşeală
dodecafonist adj. m., s. m., pl. dodecafonişti; adj. f., s. f. un ~ în loc de trei. La teze a luat doi de ~.; etajul ~, zece
dodecafonistă, pl. dodecafoniste minus ~)
dodecagon s. n., pl. dodecagoane doi2 num. m., f. două; 2/II (data de doi/de două…, doi/două
dodecagonal adj. m., pl. dodecagonali; f. dodecagonală, pl. ianuarie; locul doi, parcela doi = al doilea/a doua; dar
dodecagonale numai: ora două)
dodecar s. m., pl. dodecari doică s. f., g.-d. art. doicii; pl. doici
!dodecasilab1 (înv.) adj. m. (+ s. n.: vers ~); f. dodecasilabă doi-dinţi (plantă) s. m., pl. doi-dinţi
(măsură ~), pl. dodecasilabe doi-fraţi (plantă) s. m., pl. doi-fraţi
dodecasilab2 s. m., pl. dodecasilabi doilea (al ~) (desp. do-i-/doi-) num. m., f. a doua; al II-lea/
al 2-lea, a II-a/a 2-a
!dodecasilabic adj. m. (+ s. n.: vers ~); f. dodecasilabică
(măsură ~), pl. dodecasilabice !doilea etc. (de al ~/în tempo rapid de-al) prep. + num.
m. (cel de al.../cel de-al..., văr ~)
!dodecastil (edificiu cu 12 coloane) (desp. -cas-til) s. n.,
pl. dodecastiluri doime s. f., g.-d. art. doimii; pl. doimi
dodii (pop., fam.) s. f. pl. (în: a vorbi/a umbla în ~) doinar (rar) s. m., pl. doinari
doftori (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. doinaş (pop.) s. m., pl. doinaşi
doftoresc, 3 sg. doftoreşte, imperf. 1 doftoream; conj. prez. doină s. f., g.-d. art. doinei; pl. doine
1 sg. să doftoresc, 3 să doftorească doini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. doinesc, 3 sg.
doftoricesc (înv., pop.) adj. m., f. doftoricească; pl. m. şi doineşte, imperf. 1 doineam; conj. prez. 1 sg. să doinesc,
f. doftoriceşti 3 să doinească
doftorici (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. doinire s. f., g.-d. art. doinirii; pl. doiniri
doftoricesc, 3 sg. doftoriceşte, imperf. 1 doftoriceam; conj. doinişoară (reg.) s. f., g.-d. art. doinişoarei; pl. doinişoare
prez. 1 sg. să doftoricesc, 3 să doftoricească doinitor adj. m., pl. doinitori; f. sg. şi pl. doinitoare
doftoroaie (înv., pop.) s. f., art. doftoroaia, g.-d. art. doiniţă s. f., g.-d. art. doiniţei; pl. doiniţe
doftoroaiei; pl. doftoroaie doisprezece (desp. dois-pre-/doi-spre-) num. m., f.
dog s. m., pl. dogi douăsprezece (desp. -uăs-pre-/-uă-spre-); 12/XII (data
dogar1 (instrument) s. n., pl. dogare de doisprezece/douăsprezece, Circa doisprezece de Poliţie;
anul două mii doisprezece; numai: ora douăsprezece,
dogar2 (persoană) s. m., pl. dogari
douăsprezece zile)
dogărie s. f., art. dogăria, g.-d. art. dogăriei; (ateliere) pl.
doisprezecelea (al ~) (desp. dois-pre-/doi-spre-) num. m.,
dogării, art. dogăriile (desp. -ri-i-)
f. a douăsprezecea (desp. -uăs-pre-/-uă-spre-); al XII-lea/al
doge s. m., art. dogele; pl. dogi 12-lea, a XII-a/a 12-a (numai: clasa a douăsprezecea)
dogger (engl.) [pron. dogăr] s. n., art. doggerul doisprezecime (desp. dois-pre-/doi-spre-) s. f., g.-d. art.
dogi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dogesc, 3 sg. dogeşte, doisprezecimii; pl. doisprezecimi
imperf. 1 dogeam; conj. prez. 1 sg. să dogesc, 3 să dogească dojană s. f., g.-d. art. dojenii; pl. dojeni
dogmatic adj. m., s. m., pl. dogmatici; adj. f., s. f. dogmatică dojeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dojenesc, 3 sg.
(persoană), pl. dogmatice dojeneşte, imperf. 1 dojeneam; conj. prez. 1 sg. să dojenesc,
dogmatică (parte a teologiei) s. f., g.-d. art. dogmaticii 3 să dojenească
dogmatism s. n. dojenire s. f., g.-d. art. dojenirii; pl. dojeniri
dogmatist (rar) s. m., pl. dogmatişti dojenitor adj. m., pl. dojenitori; f. sg. şi pl. dojenitoare
dogmatistă (rar) s. f., g.-d. art. dogmatistei; pl. dogmatiste dol (jur.) s. n., pl. doluri
487 domnişorică
dolar s. m., pl. dolari; (dolarul american) simb. $; (dolarul dominaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. dominaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
canadian) simb. C$, $ art. dominaţiei; pl. dominaţii, art. dominaţiile (desp. -ţi-i-)
dolby s. n. (sistem ~) dominican adj. m., s. m., pl. dominicani; adj. f., s. f.
+Dolby (inginer britanic) s. propriu dominicană, pl. dominicane
dolce (muz.) (it.) adv. dominion (desp. -ni-on) s. n., pl. dominioane
dolcissimo (muz.) (it.) adv. domino s. n., art. dominoul; pl. dominouri
doldora adj. invar., adv. (tolbă ~, plini ~) !domn1 (stăpân; domnitor) (înv.) s. m., voc. doamne; pl.
doleanţă (desp. -le-an-) s. f., g.-d. art. doleanţei; pl. doleanţe domni (domnul Ţării Româneşti)
dolerit s. n. domn2 (termen de politeţe) s. m., art. domnul (abr. d./
dolicocefal adj. m., s. m., pl. dolicocefali; adj. f., s. f. dl); g.-d. art. domnului (abr. dlui), voc. domn (stimate ~)/
dolicocefală, pl. dolicocefale domnul (~ meu), art. domnule (abr. dle); pl. domni, g.‑d.
dolicocefalie s. f., art. dolicocefalia, g.-d. dolicocefalii, art. art. domnilor, voc. domni (stimaţi ~), art. domnii mei/
dolicocefaliei domnilor (abr. dlor)
dolie (reg.) (desp. -li-e) s. f., art. (desp. dolia -li-a), g.-d. domʼle v. domnule
art. doliei; pl. dolii, art. doliile (desp. -li-i-) domʼne v. domnule
dolină s. f., g.-d. art. dolinei; pl. doline domnesc (referitor la domnitor) adj. m., f. domnească; pl.
doliu (durere provocată de moartea cuiva) [liu pron. lĭu] m. şi f. domneşti
s. n., art. doliul; pl. doliuri domneşte adv.
doljean adj. m., s. m., pl. doljeni; adj. f. doljeană, pl. doljene domni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domnesc, 3 sg.
doljeancă s. f., g.-d. art. doljencei; pl. doljence domneşte, imperf. 1 domneam; conj. prez. 1 sg. să
dolman (haină) s. n., pl. dolmane domnesc, 3 să domnească
dolmen (monument funerar) s. n., pl. dolmene !Domnia Ei/Lui (despre un domnitor, boier) (înv.) loc.
dolofan adj. m., pl. dolofani; f. dolofană, pl. dolofane pr., g.-d. Domniei Ei/Lui
!dolomită s. f., g.-d. art. dolomitei; pl. dolomite +domnia-ei (dânsa, dumneaei) (rar) pr., g.-d. domniei-ei
dolomitic adj. m., pl. dolomitici; f. dolomitică, pl. dolomitice +domnia ei etc. s. f. + pr. (sub domnia ei, ...)
dolomitizare s. f., g.-d. art. dolomitizării; pl. dolomitizări +domnia-lui (dânsul, dumnealui) (rar) pr., g.-d.
domniei‑lui
dolosiv adj. m., pl. dolosivi; f. dolosivă, pl. dolosive
+Domnia Mea (înv., azi glumeţ) loc. pr., g.-d. Domniei
dom s. n., pl. domuri
Mele
domenial (rar) (desp. -ni-al) adj. m., pl. domeniali; f.
domenială, pl. domeniale !Domnia Sa (despre un domnitor, boier) (înv.) loc. pr.,
g.-d. Domniei Sale
domeniu [niu pron. nĭu] s. n., art. domeniul; pl. domenii,
art. domeniile (desp. -ni-i-) +domnia-sa (dânsul, dumnealui) pr., g.-d. domniei-sale
domestic adj. m., pl. domestici; f. domestică, pl. domestice !Domnia Ta (către un domnitor, boier) (înv.) loc. pr.,
g.‑d. Domniei Tale
domestici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domesticesc, 3
sg. domesticeşte, imperf. 1 domesticeam; conj. prez. 1 sg. +domnia-ta (dumneata) pr., g.-d. domniei-tale
să domesticesc, 3 să domesticească !Domnia Voastră (către un domnitor, boier) (înv.) loc.
domesticire s. f., g.-d. art. domesticirii; pl. domesticiri pr., g.-d. Domniei Voastre
domesticitate (rar) s. f., g.-d. art. domesticităţii +domnia-voastră (dumneavoastră) pr., g.-d.
domicilia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. domiciliez domniei‑voastre
(desp. -li-ez), 3 domiciliază, 1 pl. domiciliem; conj. prez. 1 domnie s. f., art. domnia, g.-d. art. domniei; pl. domnii, art.
sg. să domiciliez, 3 să domicilieze; ger. domiciliind (desp. domniile (desp. -ni-i-)
-li-ind) !Domniile Lor (despre domnitori, boieri) (înv.) (desp.
!domiciliar (desp. -li-ar) adj. m. (+ s. n.: arest ~); f. -ni-i-) loc. pr. pl., g.-d. Domniilor Lor
domiciliară (percheziţie ~), pl. domiciliare +domniile-lor (dânşii/dânsele, dumnealor) (desp.
domiciliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. domicilierii -ni‑i‑) pr. pl.
domiciliu [liu pron. lĭu] s. n., art. domiciliul; pl. domicilii, !Domniile Voastre (către domnitori, boieri) (înv.) (desp.
art. domiciliile (desp. -li-i-) -ni-i-) loc. pr. pl., g.-d. Domniilor Voastre
domina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. domin, 3 domină; conj. +domniile-voastre (dumneavoastră) (desp. -ni-i-) pr. pl.
prez. 1 sg. să domin, 3 să domine domnişoară s. f., art. domnişoara, abr. dra; g.-d. art.
dominant adj. m., pl. dominanţi; f. dominantă, pl. dominante domnişoarei, abr. drei; pl. domnişoare
dominantă s. f., g.-d. art. dominantei; pl. dominante domnişor (pop.) s. m., pl. domnişori
dominare s. f., g.-d. art. dominării; pl. dominări !domnişorică (fam.) s. f., g.-d. art. domnişorelei; pl.
dominator adj. m., pl. dominatori; f. sg. şi pl. dominatoare domnişorele
domnitor 488
domnitor adj. m., s. m., pl. domnitori; adj. f. sg. şi pl. dopare s. f., g.-d. art. dopării; pl. dopări
domnitoare (domnitorul Ţării Româneşti) doping s. n.
domniţă s. f., g.-d. art. domniţei; pl. domniţe dopion (desp. -pion) s. m., pl. dopioni
!Domnul (Dumnezeu) s. propriu m. art. (~ Dumnezeul dopuşor s. n., pl. dopuşoare
nostru), voc. Doamne dor s. n., pl. doruri
+domnule//(fam., în tempo rapid) domʼle/domnʼe doradă s. f., g.-d. art. doradei; pl. dorade
interj.
dori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. doresc, 3 sg. doreşte,
domo (pro ~ (sua)) (pentru propria cauză) (lat.) loc. adj., imperf. 1 doream; conj. prez. 1 sg. să doresc, 3 să dorească
loc. adv. (pledoarii ~, a pleda ~)
dorian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. dorieni (desp.
domol adj. m., pl. domoli; f. domoală, pl. domoale -ri‑eni); adj. f., s. f. doriană, pl. doriene
domoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domolesc, 3 doric1 adj. m., pl. dorici; f. dorică, pl. dorice
sg. domoleşte, imperf. 1 domoleam; conj. prez. 1 sg. să
+doric2 s. n.
domolesc, 3 să domolească
dorinţă s. f., g.-d. art. dorinţei; pl. dorinţe
domolire s. f., g.-d. art. domolirii; pl. domoliri
doritoare (plantă) s. f., g.-d. art. doritorii; pl. doritori
domră s. f., g.-d. art. domrei; pl. domre
doritor adj. m., s. m., pl. doritori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
dona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. donez, 3 donează; conj. prez.
doritoare (persoană)
1 sg. să donez, 3 să doneze
dormeză s. f., g.-d. art. dormezei; pl. dormeze
donare s. f., g.-d. art. donării
dormi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dorm, 3 sg. doarme,
donatar (bărbat/persoană care primeşte o donaţie) s. m.,
imperf. 1 dormeam; conj. prez. 1 sg. să dorm, 3 să doarmă;
pl. donatari
cond. prez. 2 sg. ai dormi/ (în imprecaţii) dormire-ai;
donatară (femeie care primeşte o donaţie) s. f., g.-d. art. imper. 2 sg. afirm. dormi
donatarei; pl. donatare
dormit s. n.
donativ (înv.) s. n., pl. donative
dormita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dormitez, 3 dormitează;
donatoare (femeie care donează) s. f., g.-d. art. donatoarei;
conj. prez. 1 sg. să dormitez, 3 să dormiteze
pl. donatoare
dormitor s. n., pl. dormitoare
donator (bărbat/persoană care donează) s. m., pl.
dorn (instrument) s. n., pl. dornuri
donatori
dornă (bulboană) (reg.) s. f., g.-d. art. dornei; pl. dorne
donaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. donaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
donaţiei; pl. donaţii, art. donaţiile (desp. -ţi-i-) dornean adj. m., s. m., pl. dorneni; adj. f. dorneană, pl.
dornene
dondăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dondănesc,
3 sg. dondăneşte, imperf. 1 dondăneam; conj. prez. 1 sg. dorneancă s. f., g.-d. art. dornencei; pl. dornence
să dondănesc, 3 să dondănească dornic1 adj. m., pl. dornici; f. dornică, pl. dornice
donicioară (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. donicioarei; pl. dornic2 (plantă) s. m., pl. dornici
donicioare dorobanţ s. m., pl. dorobanţi
doniţă s. f., g.-d. art. doniţei; pl. doniţe dorobănţesc (înv.) adj. m., f. dorobănţească; pl. m. şi f.
donjon s. n., pl. donjoane dorobănţeşti
donjuan (tip uman) (desp. -ju-an) s. m., pl. donjuani dorobănţime s. f., g.-d. art. dorobănţimii
Don Juan (personaj) s. propriu m. dorohoian adj. m., s. m., pl. dorohoieni; adj. f. dorohoiană,
donjuanism (desp. -ju-a-) s. n. pl. dorohoiene
donor1 adj. m. (atom ~), pl. donori; f. donoare (zonă ~), pl. dorohoiancă s. f., g.-d. art. dorohoiencei; pl. dorohoience
donoare dorsal adj. m., pl. dorsali; f. dorsală, pl. dorsale
donor2 (atom, persoană care donează) s. m., pl. donori +doruleţ1 (dor) (pop.) s. n., voc. neart. doruleţ, art.
!donquijote (tip uman) (livr.) [quijo pron. sp. kiho] (desp. doruleţule
-qui-) s. m., pl. donquijote +doruleţ2 (plantă) s. m, pl. doruleţi
Don Quijote (personaj) [Quijo pron. sp. kiho] s. propriu m. doruţ (pop.) s. n.
donquijotesc (livr.) [quijo pron. sp. kiho] (desp. -qui-) adj. dos s. n., pl. dosuri
m., f. donquijotescă; pl. m. şi f. donquijoteşti dosar s. n., pl. dosare
donquijotism (livr.) [quijo pron. sp. kiho] (desp. -qui-) s. n. +dosar-plic s. n., pl. dosare-plic
dop s. n., pl. dopuri dosi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dosesc,
dopa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dopez, 3 dopează; conj. prez. 3 sg. doseşte, imperf. 1 doseam; conj. prez. 1 sg. să dosesc,
1 sg. să dopez, 3 să dopeze 3 să dosească
dopaj s. n., pl. dopaje dosire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. dosirii; pl. dosiri
+dopamină s. f., g.-d. art. dopaminei dosnic adj. m., pl. dosnici; f. dosnică, pl. dosnice
dopant adj. m., pl. dopanţi; f. dopantă, pl. dopante dosnică-galbenă (plantă) s. f., g.-d. art. dosnicei-galbene
489 drajonaj
dospeală s. f., g.-d. art. dospelii; pl. dospeli dozator s. n., pl. dozatoare
dospi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. dospeşte, 3 pl. dospesc, doză (cantitate, cutie, dispozitiv) s. f., g.-d. art. dozei; pl.
imperf. 3 sg. dospea; conj. prez. 3 să dospească doze
dospire s. f., g.-d. art. dospirii; pl. dospiri dozimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. dozimetria, g.-d.
dospitoare (poliţă pentru caş) s. f., g.-d. art. dospitorii; pl. dozimetrii, art. dozimetriei
dospitori dozimetru (desp. -me-tru) s. n., art. dozimetrul; pl. dozimetre
dospitor (încăpere) s. n., pl. dospitoare drac s. m., pl. draci
dostoievskian (desp. -iev-ski-an) adj. m., pl. dostoievskieni; drac-de-mare (peşte) s. m., pl. draci-de-mare
f. dostoievskiană, pl. dostoievskiene dracilă s. f., g.-d. art. dracilei; pl. dracile
dota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dotez, 3 dotează; conj. prez. draconic adj. m., pl. draconici; f. draconică, pl. draconice
1 sg. să dotez, 3 să doteze draconitic adj. m., pl. draconitici; f. draconitică, pl.
dotal adj. m., pl. dotali; f. dotală, pl. dotale draconitice
dotare s. f., g.-d. art. dotării; pl. dotări +draft s. n., pl. drafturi
dotaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. dotaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. drag1 adj. m., voc. drag (prieten ~)/dragă (~ prietene, frate
dotaţiei; pl. dotaţii, art. dotaţiile (desp. -ţi-i-) ~), pl. dragi, art. dragii; f. dragă, g.-d. art. dragii (~ mele
dotă (înv.) s. f., g.-d. art. dotei; pl. dote fiice), voc. dragă (prietenă ~, ~ prietenă), pl. dragi, art.
două mii num. invar.; 2000/MM dragile (~ mele fiice) (şi: drag nouă)
!două-puncte (semn de punctuaţie) (desp. punc-te) s. n.; drag2 (dragoste) s. n. (cu/de ~), art. dragul (de ~ lui/său)
(semn grafic) : (~ este un semn de punctuaţie.) +drag3 (persoană dragă) s. m. (în: ~ cu ~), art. dragul (~
+două puncte (desp. punc-te) num. + s. n. pl. (Apar greşit meu/mamei); pl. art. dragii (~ mei/mamei)
~ în loc de unul.) draga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. draghez, 3 draghează; conj.
două sute num. invar.; 200/CC prez. 1 sg. să draghez, 3 să dragheze
douăzeci num. invar.; 20/XX dragaj s. n.
douăzecilea (al ~) num. m., f. a douăzecea; al XX-lea/al dragare s. f., g.-d. art. dragării; pl. dragări
20‑lea, a XX-a/a 20-a dragavei s. m., art. dragaveiul; pl. dragavei, art. dragaveii
+douăzecimiilea (al ~) num. m., f. a douăzecimia +dragă1 (fată/femeie dragă) s. f., art. draga (~ lui/mamei/
+douăzeci şi doi num. m., f. douăzeci şi două; 22/XXII mea), g.-d. art. dragii; pl. dragi, art. dragile (~ mele/mamei)
(data de douăzeci şi doi/de douăzeci şi două, dar numai: dragă2 (navă) s. f., g.-d. art. dragei; pl. drage
ora douăzeci şi două) +dragă3 (termen de adresare) s. m. şi f.
douăzeci şi unu num. m., f. douăzeci şi una; 21/XXI (data +dragă4 v. drag1
de douăzeci şi unu, ora douăzeci şi unu, secţia douăzeci şi +dragă Doamne (pasămite) loc. adv.
unu)
draghină (înv., reg.) s. f., g.-d. art. draghinii; pl. draghini
douăzeci şi unulea (al ~) num. m., f. a douăzeci şi una; al
draglină (desp. dra-gli-) s. f., g.-d. art. draglinei; pl.
XXI-lea/al 21-lea, a XXI-a/a 21-a
dragline
dovadă s. f., g.-d. art. dovezii; pl. dovezi
draglinist (desp. dra-gli-) s. m., pl. draglinişti
dovedi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dovedesc, 3 sg.
draglinistă (desp. dra-gli-) s. f., g.-d. art. draglinistei; pl.
dovedeşte, imperf. 1 dovedeam; conj. prez. 1 sg. să
dragliniste
dovedesc, 3 să dovedească
+Dragobete s. propriu m.
+dovedibil adj. m., pl. dovedibili; f. dovedibilă, pl. dovedibile
dragoman s. m., pl. dragomani
!dovedire s. f., g.-d. art. dovedirii; pl. dovediri
dragon1 (monstru; şopârlă; soldat) s. m., pl. dragoni
doveditor adj. m., pl. doveditori; f. sg. şi pl. doveditoare
dragon2 (şnur) s. n., pl. dragoane
dovleac (desp. do-vleac) s. m., pl. dovleci
!dragonadă (rar) s. f., g.-d. art. dragonadei; pl. dragonade
dovlecel (desp. do-vle-) s. m., pl. dovlecei, art. dovleceii
!Dragonul (constelaţie) s. propriu m. art., neart. Dragon
+downloada (a ~) [pron. rom. daŭnlŏada] (desp. down‑loa-)
(În ~ nu sunt stele stălucitoare.)
vb., ind. prez. 1 sg. downloadez, 3 downloadează; conj.
prez. 1 sg. să downloadez, 3 să downloadeze dragor1 (navă) s. n., pl. dragoare
doxă (fam.) s. f., g.-d. art. doxei dragor2 (persoană) s. m., pl. dragori
doxologie s. f., art. doxologia, g.-d. art. doxologiei; pl. dragoste s. f., g.-d. art. dragostei; pl. dragoste
doxologii, art. doxologiile (desp. -gi-i-) drahmă s. f., g.-d. art. drahmei; pl. drahme
doza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dozez, 3 dozează; conj. prez. draibăr (desp. drai-) s. n., pl. draibăre
1 sg. să dozez, 3 să dozeze draifus (desp. drai-) s. n., pl. draifuse
dozabil adj. m., pl. dozabili; f. dozabilă, pl. dozabile drajeu s. n., art. drajeul; pl. drajeuri
dozaj s. n., pl. dozaje drajon s. m., pl. drajoni
dozare s. f., g.-d. art. dozării; pl. dozări drajonaj s. n., pl. drajonaje
dram1 490
dram1 (înv., fam.) s. n., pl. dramuri drăgălăşenie (desp. -ni-e) s. f., art. drăgălăşenia (desp.
dram2 (monedă) s. m., pl. drami -ni‑a), g.-d. art. drăgălăşeniei; (manifestări) pl.
dramatic1 adj. m., pl. dramatici; f. dramatică, pl. dramatice drăgălăşenii, art. drăgălăşeniile (desp. -ni-i-)
+dramatic2 adv. drăgălăşie (rar) s. f., art. drăgălăşia, g.-d. art. drăgălăşiei;
(manifestări) pl. drăgălăşii, art. drăgălăşiile (desp. -şi-i)
dramatism s. n.
drăgănele (pop.) s. f. pl.
dramatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dramatizez, 3
dramatizează; conj. prez. 1 sg. să dramatizez, 3 să +Drăgăneşti-Olt (oraş) s. propriu n., g.-d. art.
dramatizeze Drăgăneştiului-Olt
dramatizare s. f., g.-d. art. dramatizării; pl. dramatizări drăgăstos adj. m., pl. drăgăstoşi; f. drăgăstoasă, pl.
drăgăstoase
dramaturg s. m., pl. dramaturgi
drăghici (reg.) s. m., pl. drăghici
+dramaturgă s. f., g.-d. art. dramaturgei; pl. dramaturge
drăgosteală (pop.) s. f., g.-d. art. drăgostelii; pl. drăgosteli
dramaturgie s. f., art. dramaturgia, g.-d. dramaturgii, art.
dramaturgiei drăgosti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drăgostesc,
3 sg. drăgosteşte, imperf. drăgosteam; conj. prez. 1 sg. să
dramă s. f., g.-d. art. dramei; pl. drame
drăgostesc, 3 să drăgostească
+dramoletă (fam.) s. f., g.-d. art. dramoletei; pl. dramolete
drăgostire (pop.) s. f., g.-d. art. drăgostirii
draniţă (pop.) s. f., g.-d. art. draniţei; pl. draniţe
drăguleţ (pop.) adj. m., pl. drăguleţi
drapa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. drapez, 3 drapează; conj.
!drăgulică1 (pop.) adj. f. (păsărică ~), pl. drăgulici
prez. 1 sg. să drapez, 3 să drapeze
!drăgulică2 (termen de adresare) (pop.) s. m. şi f.
drapaj s. n., pl. drapaje
!drăguliţă (termen de adresare) (pop.) s. m. şi f.
drapare s. f., g.-d. art. drapării; pl. drapări
drăguţ1 adj. m., pl. drăguţi; f. drăguţă, pl. drăguţe
drapel s. n., pl. drapele
drăguţ2 (iubit) (pop.) s. m., pl. drăguţi
draperie s. f., art. draperia, g.-d. art. draperiei; pl. draperii,
drăguţă1 (iubită) (pop.) s. f., g.-d. art. drăguţei; pl. drăguţe
art. draperiile (desp. -ri-i-)
drăguţă2 (termen de adresare) s. m. şi f.
drastic adj. m., pl. drastici; f. drastică, pl. drastice
drămălui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
dravidian (desp. -di-an) adj. m., s. m., pl. dravidieni (desp.
drămăluiesc, 3 sg. drămăluieşte, imperf. 1 drămăluiam;
-di-eni); adj. f., s. f. dravidiană, pl. dravidiene
conj. prez. 1 sg. să drămăluiesc, 3 să drămăluiască
dravidiană (limbă) (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. dravidienei
drămăluire (pop.) s. f., g.-d. art. drămăluirii
drăcărie (pop., fam.) s. f., art. drăcăria, g.-d. art. drăcăriei;
drămui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drămuiesc, 3
pl. drăcării, art. drăcăriile (desp. -ri-i-)
sg. drămuieşte, imperf. 1 drămuiam; conj. prez. 1 sg să
drăcesc adj. m., f. drăcească; pl. m. şi f. drăceşti
drămuiesc, 3 să drămuiască
drăceşte adv.
!drămuire s. f., g.-d. art. drămuirii; pl. drămuiri
drăcie s. f., art. drăcia, g.-d. art. drăciei; pl. drăcii, art. drănicer (reg.) s. m., pl. drăniceri
drăciile (desp. -ci-i-)
drâmbă s. f., g.-d. art. drâmbei; pl. drâmbe
drăcime (rar) s. f., g.-d. art. drăcimii
!drâmboi1 (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
drăcoaică s. f., g.-d. art. drăcoaicei; pl. drăcoaice mă drâmboiesc, 3 sg. se drâmboieşte, imperf. 1 sg.
drăcos adj. m., pl. drăcoşi; f. drăcoasă, pl. drăcoase mă drâmboiam; conj. prez. să mă drâmboiesc, 3 să se
drăcovenie (fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. drăcovenia drâmboiască; imper. 2 sg. afirm. drâmboieşte-te; ger.
(desp. -ni-a), g.-d. art. drăcoveniei; pl. drăcovenii, art. drâmboindu-mă
drăcoveniile (desp. -ni-i-) drâmboi2 (înv., pop.) s. n., pl. drâmboaie
drăcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. drăcui/drăcuiesc, 3 sg. drâng (reg.) s. n., pl. drânguri
drăcuie/drăcuieşte, imperf. 1 drăcuiam; conj. prez. 1 sg. drâng/drânga interj.
să drăcui/să drăcuiesc, 3 să drăcuie/să drăcuiască
drângălău (reg.) s. m., art. drângălăul; pl. drângălăi, art.
drăcuire s. f., g.-d. art. drăcuirii; pl. drăcuiri drângălăii
drăculeţ s. m., pl. drăculeţi drângăni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drângănesc,
drăcuşor s. m., pl. drăcuşori 3 sg. drângăneşte, imperf. 1 drângăneam; conj. prez. 1 sg.
drăgaica (dans) (desp. -gai-) s. f. art., neart. drăgaică, g.-d. să drângănesc, 3 să drângănească
art. drăgaicei dreadnought (engl.) [pron. drednot] (desp. dread-nought)
!Drăgaica (sărbătoare) (desp. -gai-) s. propriu f. art., s. n.
neart. Drăgaică (de ~), g.-d. art. Drăgaicei +dreapta (de (la)/din/din(spre)/în/(în)spre/la/prin ~)
drăgaică (persoană; târg; plantă) (desp. -gai-) s. f., g-d. loc. adj., loc. adv. (partid de dreapta, Ia-o în/(în)spre)/la/
art. drăgaicei; pl. drăgaice prin dreapta. Vine de la/din/din(spre) dreapta.; prima la
drăgălaş adj. m., pl. drăgălaşi; f. drăgălaşă, art. drăgălaşa, dreapta)
pl. drăgălaşe +dreapta (în/la ~) loc. prep. (~ Tatălui)
491 droga
dreaptă (mat.) s. f., g.-d. art. dreptei; pl. drepte (şi: segment dressing (engl.) s. n., pl. dressinguri
de dreaptă) dresură s. f., g.-d. art. dresurii; pl. dresuri
dreavă (reg.) s. f., g.-d. art. drevei; pl. dreve dresuri (mirodenii; ingrediente; arome; farduri) (rar) s.
dregător s. m., pl. dregători n. pl.
dregătoresc (înv.) adj. m., f. dregătorească; pl. m. şi f. dreţe1 (plantă) (reg.) s. f., art. dreţea, g.-d. art. dreţei
dregătoreşti dreţe2 (tărâţe pentru animale) (reg.) s. f. pl.
dregătorie s. f., art. dregătoria, g.-d. art. dregătoriei; pl. drezină s. f., g.-d. art. drezinei; pl. drezine
dregătorii, art. dregătoriile (desp. -ri-i) driadă (desp. dri-a-) s. f., g.-d. art. driadei; pl. driade
drege (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dreg, dribla (a ~) (desp. dri-bla) vb., ind. prez. 1 sg. driblez, 3
3 sg. drege, perf. s. 1 sg. dresei, 1 pl. dreserăm, m.m.c.p. driblează; conj. prez. 1 sg. să driblez, 3 să dribleze
1 pl. dreseserăm; conj. prez. 1 sg. să dreg, 3 sg. să dreagă; driblaj (desp. dri-blaj) s. n., pl. driblaje
ger. dregând; part. dres
driblare (desp. dri-bla-) s. f., g.-d. art. driblării; pl. driblări
+drege-strică adj. invar., s. m. (meşter ~)
dribler (desp. dri-bler) s. m., pl. dribleri
drelă s. f., g.-d. art. drelei; pl. drele
dribleră (desp. dri-ble-) s. f., g.-d. art. driblerei; pl. driblere
dren (constr.; med.) s. n., pl. drenuri
dribling (desp. dri-bling) s. n., pl. driblinguri
drena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. drenez, 3 drenează; conj.
dric s. n., pl. dricuri
prez. 1 sg. să drenez, 3 să dreneze
dricar s. m., pl. dricari
drenaj s. n., pl. drenaje
+drift (derapaj controlat) s. n., pl. drifturi
drenare s. f., g.-d. art. drenării; pl. drenări
drifter (ambarcaţiune) s. n., pl. driftere
drenă (med.) s. f., g.-d. art. drenei; pl. drene
dril s. n., (sorturi) pl. driluri
drepnea (reg.) s. f., g.-d. art. drepnelei; pl. drepnele
drilometru (desp. -me-tru) s. n., art. drilometrul; pl.
drept1 adj. m., s. m., pl. drepţi; adj. f., s. f. dreaptă, pl. drilometre
drepte (şi în: a porni cu dreptul, a scrie cu dreapta, dreapta
drink (engl.) s. n., pl. drinkuri
europeană, Dreptul umblă cu capul spart.; extrema dreaptă,
lumea drepţilor, Sărutăm dreapta.) driopitec (desp. dri-o-) s. m., pl. driopiteci
drept2 adv. (~ înainte) drişcă s. f., g.-d. art. driştei; pl. drişte
drişcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drişcuiesc, 3
drept3 (ca) prep. (~ răsplată)
sg. drişcuieşte, imperf. 1 drişcuiam; conj. prez. 1 sg. să
+drept4 s. n., pl. drepturi
drişcuiesc, 3 să drişcuiască
dreptaci adj. m., s. m., pl. dreptaci; adj. f., s. f. sg. şi pl.
drişcuire s. f., g.-d. art. drişcuirii; pl. drişcuiri
dreptace
drişcuit s. n.
dreptar (înv., reg.) s. n., pl. dreptare
drive (engl.) [pron. draĭv] s. n., pl. drive-uri [pron. draĭvuri]
dreptate s. f., g.-d. art. dreptăţii; pl. dreptăţi
!drive-in1 (engl.) [pron. draĭvin] adj. invar. (restaurante ~)
!dreptcredincios adj. m., s. m., pl. dreptcredincioşi; adj. f.,
!drive-in2 (engl.) [pron. draĭvin] s. n., pl. drive-inuri [pron.
s. f. dreptcredincioasă, pl. dreptcredincioase
draĭvinuri]
+drept (în ~) (jur.) loc. adv.
drivelob (engl.) [pron. draĭvlob] (desp. drive-) s. n., pl.
drept (pe ~) loc. adv. driveloburi [pron. draĭvloburi]
dreptu- (în ~) loc. prep. (~i) driver1 (obiect) (engl.) [pron. draĭvăr] s. n., pl. drivere
dreptul (în ~) loc. prep. (~ lui/său) [pron. draĭvăre]
dreptunghi (desp. drep-tunghi/drept-unghi) s. n., pl. driver2 (persoană) (engl.) [pron. draĭvăr] s. m., pl. driveri
dreptunghiuri [pron. draĭvări]
dreptunghic (desp. drep-tun-/drept-un-) adj. m., pl. droagă (pop.) s. f., g.-d. art. droagei; pl. droage
dreptunghici; f. dreptunghică, pl. dreptunghice droaie (fam.) s. f., art. droaia, g.-d. art. droaiei
dreptunghiular (desp. drep-tun-/drept-un- ghiu-) adj. m., drob1 (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobi
pl. dreptunghiulari; f. dreptunghiulară, pl. dreptunghiulare drob2 (măruntaie de miel, mâncare; cutie a teascului) s.
+drepţi interj. n., pl. droburi
dres1 (faptul de a drege) s. n. drob-de-munte (arbust) s. m., pl. drobi-de-munte
dres2 (ciorap-pantalon) s. n., pl. dresuri +Drobeta-Turnu Severin (oraş)/(uzual) Severin s.
dresa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dresez, 3 dresează; conj. propriu f., g.-d. Drobetei-Turnu Severin/Severinului
prez. 1 sg. să dresez, 3 să dreseze drobiţă (reg.) s. f., g.-d. art. drobiţei; pl. drobiţe
dresaj s. n., pl. dresaje drobuşor s. m., pl. drobuşori
dresare s. f., g.-d. art. dresării; pl. dresări drog s. n., pl. droguri
dresoare s. f., g.-d. art. dresoarei; pl. dresoare droga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. droghez, 3 droghează; conj.
dresor s. m., pl. dresori prez. 1 sg. să droghez, 3 să drogheze
drogare 492
drogare s. f., g.-d. art. drogării; pl. drogări !drumlin s. n., pl. drumlinuri
drogherie s. f., art. drogheria, g.-d. art. drogheriei; pl. drumui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drumuiesc,
drogherii, art. drogheriile (desp. -ri-i-) 3 sg. drumuieşte, imperf. 1 drumuiam; conj. prez. 1 sg. să
droghist (înv.) s. m., pl. droghişti drumuiesc, 3 să drumuiască
droghistă (înv.) s. f., g.-d. art. droghistei; pl. droghiste drumuleţ s. n., pl. drumuleţe
+drogtest s. n., pl. drogteste drumuşor s. n., pl. drumuşoare
drojdie (desp. -di-e) s. f., art. drojdia (desp. -di-a), g.-d. art. drupacee s. f., art. drupaceea, g.-d. art. drupaceei; pl.
drojdiei; pl. drojdii, art. drojdiile (desp. -di-i-) drupacee
drojdioară (reg.) (desp. -di-oa-) s. f., g.-d. art. drojdioarei; drupă s. f., g.-d. art. drupei; pl. drupe
pl. drojdioare drusă (drusetă) (rar) s. f., g.-d. art. drusei; pl. druse
drojdiuţă (reg.) (desp. -di-u-) s. f., g.-d. art. drojdiuţei; pl. drusetă s. f., g.-d. art. drusetei; pl. drusete
drojdiuţe druşcă (reg.) s. f., g.-d. art. druştei; pl. druşte
dromader (cămilă) s. m., pl. dromaderi druză (geol., bot.) s. f., g.-d. art. druzei; pl. druze
!dromateriu (animal fosil) [riu pron. rĭu] s. m., art. dry (engl.) [pron. draĭ] adj. invar. (şampanii (extra) ~)
dromateriul; pl. dromateri, art. dromaterii +DSP [cit. desepe] s. n., pl. DSP-uri [cit. desepeuri]
dromomanie s. f., art. dromomania, g.-d. art. dromomaniei; +dual1 adj. m., pl. duali; f. duală, pl. duale
pl. dromomanii, art. dromomaniile (desp. -ni-i-)
dual2 s. n., pl. duale
dropgol s. n., pl. dropgoluri
dualism (desp. du-a-) s. n.
+dronă s. f., g.-d. art. dronei; pl. drone
dualist (desp. du-a-) adj. m., s. m., pl. dualişti; adj. f., s. f.
dropică (pop.) s. f., g.-d. art. dropicii dualistă, pl. dualiste
dropie (desp. -pi-e) s. f., art. dropia (desp. -pi-a), g.-d. art.
dualitate (desp. du-a-) s. f., g.-d. art. dualităţii; pl. dualităţi
dropiei; pl. dropii, art. dropiile (desp. -pi-i-)
!duant s. n., pl. duanturi
dropioi (desp. -pi-oi) s. m., pl. dropioi, art. dropioii (desp.
duarhie (desp. du-ar-) s. f., art. duarhia, g.-d. duarhii, art.
-o-ii)
duarhiei
drops s. n., pl. dropsuri
dubas (înv., reg.) s. n., pl. dubasuri
!droseră s. f., g.-d. art. droserei; pl. drosere
dubă s. f., g.-d. art. dubei; pl. dube
drosofilă s. f., g.-d. art. drosofilei; pl. drosofile
dubălar (reg.) s. m., pl. dubălari
drosometru (desp. -me-tru) s. n., art. drosometrul; pl.
drosometre dubeală (reg.) s. f., g.-d. art. dubelii; pl. dubeli
droşcar (înv., pop.) s. m., pl. droşcari dubi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dubesc, 3 sg.
dubeşte, imperf. 1 dubeam; conj. prez. 1 sg. să dubesc, 3
droşcă (înv.) s. f., g.-d. art. droştei; pl. droşte
să dubească
droşcuţă (înv.) s. f., g.-d. art. droşcuţei; pl. droşcuţe
dubios (desp. -bi-os) adj. m., pl. dubioşi; f. dubioasă (desp.
drot s. n., pl. droturi -bi-oa-), pl. dubioase
drug1 (bară, parte a războiului de ţesut) s. m., pl. drugi !dubire (reg.) s. f., g.-d. art. dubirii; pl. dubiri
drug2 (broderie) s. n., pl. druguri dubitativ adj. m., pl. dubitativi; f. dubitativă, pl. dubitative
drugă (fus) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. drugii; pl. drugi !dubitaţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. dubitaţia (desp.
drughineaţă (reg.) s. f., g.-d. art. drughineţei; pl. drughineţe -ţi‑a), g.-d. art. dubitaţiei; pl. dubitaţii, art. dubitaţiile
drugstore (engl.) [pron. dragstor] s. n., pl. drugstore-uri (desp. -ţi-i-)
[pron. dragstoruri] +dubiţă s.f., g.-d. art. dubiţei; pl. dubiţe
druguleţ s. m., pl. druguleţi dubiu [biu pron. bĭu] s. n., art. dubiul; pl. dubii, art. dubiile
druid s. m., pl. druizi (desp. -bi-i-)
druidic (rar) adj. m., pl. druidici; f. druidică, pl. druidice dubla (a ~) (desp. du-bla) vb., ind. prez. 1 sg. dublez, 3
druidism (rar) (desp. dru-i-) s. n. dublează; conj. prez. 1 sg. să dublez, 3 să dubleze
drujbă s. f., g.-d. art. drujbei; pl. drujbe dublaj (desp. du-blaj) s. n., pl. dublaje
drum s. n., pl. drumuri dublare (desp. du-bla-) s. f., g.-d. art. dublării; pl. dublări
drumar s. m., pl. drumari dublă (desp. du-blă) s. f., g.-d. art. dublei; pl. duble
drumaş (înv.) s. m., pl. drumaşi duble (metal) (desp. du-ble) s. n., art. dubleul
drum-de-fier (înv.) s. n., art. drumul-de-fier dublet (al doilea exemplar) (desp. du-blet) s. n., pl. dublete
drumeag s. n., pl. drumeaguri dublon1 (monedă veche) (desp. du-blon) s. m., pl. dubloni
drumeaţă s. f., g.-d. art. drumeţei; pl. drumeţe dublon2 (repetare greşită a unei litere) (desp. du-blon) s. n.
drumeţ s. m., pl. drumeţi dublor (tehn.) (desp. du-blor) s. n., pl. dubloare
drumeţie s. f., art. drumeţia, g.-d. art. drumeţiei; pl. dublou (arc; grindă) (desp. du-blou) s. n., art. dubloul; pl.
drumeţii, art. drumeţiile (desp. -ţi-i-) dublouri
493 dulăpior
!dublu1 (desp. du-blu) adj. m., pl. dubli; f. dublă, pl. duble duduie (reg., fam., înv.) s. f., art. duduia, g.-d. art. duduii;
+dublu2 (desp. du-blu) adv. (Câştigă ~.) pl. dudui
dublu3 (desp. du-blu) s. n., art. dublul (~ unui număr) !duduit s. n., pl. duduituri
dublu-casetofon (desp. du-blu-) s. n., art. dublu- duduitură (desp. -du-i-) s. f., g.-d. art. duduiturii; pl.
casetofonul; pl. dublu-casetofoane duduituri
+dublu clic s. n. + adj. duduiţă (înv., fam.) s. f., g.-d. art. duduiţei; pl. duduiţe
dublu-decalitru (desp. du-blu-, -li-tru) s. m., art. dublu- duecento (livr.) (it.) (desp. du-e-) s. n., art. duecentoul
decalitrul; pl. dublu-decalitri, art. dublu-decalitrii; simb. +due diligence (engl.) [pron. dĭudileğăns] s. n.
ddal duel s. n., pl. dueluri
dublu-decimetru (desp. du-blu-, -me-tru) s. m., art. dublu- duela (a ~) (desp. du-e-) vb., ind. prez. 1 sg. duelez, 3
decimetrul; pl. dublu-decimetri, art. dublu-decimetrii duelează; conj. prez. 1 sg. să duelez, 3 să dueleze
+dublu mixt s. n.+ adj. duelgi (a se ~) (înv.) (desp. du-el-) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
dublură (desp. du-blu-) s. f., g.-d. art. dublurii; pl. dubluri mă duelgesc, 3 sg. se duelgeşte, imperf. 1 sg. mă duelgeam;
!dublu-ster (desp. du-blu-) s. m., art. dublu-sterul; pl. conj. prez. 1 sg. să mă duelgesc, 3 să se duelgească; imper.
dublu-steri, art. dublu-sterii 2 sg. afirm. duelgeşte-te; ger. duelgindu-mă
+dublu ve/dublu vî s. m., pl. dublu ve/dublu vî duelgiu (înv.) (desp. du-el-) s. m., art. duelgiul; pl. duelgii,
ducal adj. m., pl. ducali; f. ducală, pl. ducale art. duelgiii (desp. -gi-ii)
ducat1 (monedă veche) s. m., pl. ducaţi duelist (rar) (desp. du-e-) s. m., pl. duelişti
ducat2 (provincie) s. n., pl. ducate duet s. n., pl. duete
ducă (pop.) s. f. (în: de/pe ~, dor de ~) dugheană s. f., g.-d. art. dughenei; pl. dughene
!ducă-se-pe-pustii (pop.) s. m., g.-d. art. lui ducă-se-pe- dughie (reg.) s. f., art. dughia, g.-d. art. dughiei; pl. dughii,
pustii art. dughiile (desp. -ghi-i-)
duce1 (a ~) (a purta) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duc, 3 sg. duglas (desp. du-glas) s. m., pl. duglaşi
duce, perf. s. 1 sg. dusei, 1 pl. duserăm, m.m.c.p. 1 pl. dugliş (reg.) (desp. du-gliş) adj. m., s. m., pl. duglişi; adj.
duseserăm; conj. prez. 1 sg. să duc, 3 să ducă; imper. 2 sg. f., s. f. duglişă, art. duglişa, pl. duglişe
afirm. du, neg. nu duce; ger. ducând; part. dus duh s. n., pl. duhuri (dar: Duhul Sfânt s. propriu n. art.)
+duce2 (a se ~) (a merge) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă duc, duhan (reg.) s. n., (sorturi) pl. duhanuri
3 sg. se duce, perf. s. 1 sg. mă dusei, 1 pl. ne duserăm, duhăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duhănesc,
m.m.c.p. 1 pl. ne duseserăm; conj. prez. 1 sg. să mă duc, 3 sg. duhăneşte, imperf. 1 duhăneam; conj. prez. 1 sg. să
3 să se ducă/ducă-se; imper. 2 sg. afirm. du-te, neg. nu te duhănesc, 3 să duhănească
duce; ger. ducându-mă; part. dus duhliu (rar) (desp. du-hliu/duh-liu) adj. m., f. duhlie; pl.
duce3 s. m., pl. duci m. şi f. duhlii
ducere s. f., g.-d. art. ducerii; pl. duceri duhni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duhnesc,
ducesă s. f., g.-d. art. ducesei; pl. ducese 3 sg. duhneşte, imperf. 1 duhneam; conj. prez. 1 sg. să
ducipal (cal sprinten) s. m., pl. ducipali duhnesc, 3 să duhnească
Ducipal (calul lui Alexandru cel Mare) s. propriu m. duhoare s. f., g.-d. art. duhorii; pl. duhori
!duco® s. n. duhori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duhoresc,
+duct s. n., pl. ducturi 3 sg. duhoreşte, imperf. 1 duhoream; conj. prez. 1 sg. să
ductibilitate s. f., g.-d. art. ductibilităţii duhoresc, 3 să duhorească
ductil adj. m., pl. ductili; f. ductilă, pl. ductile duhovnic s. m., pl. duhovnici
+ductor1 (care poartă) adj. m., pl. ductori; f. sg. şi pl. duhovnicesc adj. m., f. duhovnicească; pl. m. şi f.
ductoare duhovniceşti
+ductor2 (cilindru) s. m., pl. ductori +duhovnicie s. f., art. duhovnicia, g.-d. duhovnicii, art.
duhovniciei
dud s. m., pl. duzi
duios adj. m., pl. duioşi; f. duioasă, pl. duioase
dudă s. f., g.-d. art. dudei; pl. dude
duioşie s. f., art. duioşia, g.-d. art. duioşiei; pl. duioşii, art.
dudău (pop.) s. n., art. dudăul; pl. dudaie
duioşiile (desp. -şi-i-)
!dudgeonare [dudg pron. engl. dağ] (desp. -dge-o-) s. f.,
!duium (înv.) s. n., pl. duiumuri
g.-d. art. dudgeonării; pl. dudgeonări
+duiumul (cu ~) loc. adv.
duducă (înv.) s. f., g.-d. art. duducăi/duduchii/duducii; pl.
duduci dulamă s. f., g.-d. art. dulamei; pl. dulame
duducuţă (înv.) s. f., g.-d. art. duducuţei; pl. duducuţe dulap1 (mobilă, scrânciob) s. n., pl. dulapuri
dudui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. dudui, 3 duduie, dulap2 (scândură) s. m., pl. dulapi
imperf. 1 duduiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să dudui, 3 să dulăpaş s. n., pl. dulăpaşe
duduie dulăpior (desp. -pior) s. n., pl. dulăpioare
dulău 494
dulău s. m., art. dulăul; pl. dulăi, art. dulăii duminecea s. f., art. dumineceaua, g.-d. art. duminecelei;
dulce1 adj. m. şi f., pl. dulci pl. duminecele
+dulce2 adv. (a privi ~, a vorbi ~) duminica adv. (~ se duc la biserică.)
dulce3 s. n., pl. dulciuri duminical adj. m., pl. duminicali; f. duminicală, pl.
+dulce-acrişor adj. m., pl. dulci-acrişori; f. dulce-acrişoară, duminicale
pl. dulci-acrişoare !Duminica Tomei/Tomii (sărbătoare) s. propriu f. art.,
dulceag adj. m., pl. dulcegi; f. dulceagă, pl. dulcege g.-d. art. Duminicii Tomei/Tomii
dulceaţă (însuşirea de a fi dulce) s. f., g.-d. art. dulceţii; duminică1 adv. (Vine ~.)
pl. (lucruri plăcute) dulceţi/(preparate alimentare) duminică2 s. f., g.-d. art. duminicii; pl. duminici
dulceţuri +duminicile adv. ( ~ se merge la biserică.)
dulcegărie s. f., art. dulcegăria, g.-d. art. dulcegăriei; pl. dumiri v. dumeri
dulcegării, art. dulcegăriile (desp. -ri-i-) dumirire v. dumerire
+dulcic (fam.) adj. m., f. dulcică, pl. m. şi f. dulcici dumitriţă (plantă) (desp. -mi-tri-) s. f., g.-d. art. dumitriţei;
dulcicol adj. m., pl. dulcicoli; f. dulcicolă, pl. dulcicole pl. dumitriţe
!dulcinee (femeie iubită) s. f., art. dulcineea, g.-d. art. dumnealui pr. m. (abr. d-lui), f. dumneaei; pl. m. şi f.
dulcineei; pl. dulcinee dumnealor, abr. d-lor
Dulcineea (personaj) s. propriu f., g.-d. Dulcineei dumneasa (înv.) pr. m. şi f., g.-d. dumisale
dulcişor1 adj. m., pl. dulcişori; f. dulcişoară, pl. dulcişoare dumneata pr. (abr. d-ta), g.-d. dumitale, abr. d-tale
dulcişor2 s. m., pl. dulcişori dumneavoastră pr.; abr. dv./dvs./(rar) d-voastră
dulciu (rar) (desp. -ciu) adj. m., f. dulcie (desp. -ci-e); pl. !dumnezee (zeiţă) (înv.) s. f., art. dumnezeea, g.-d. art.
m. şi f. dulcii dumnezeei; pl. dumnezee
dulgher s. m., pl. dulgheri dumnezeiesc adj. m., f. dumnezeiască; pl. m. şi f.
dulgherie s. f., art. dulgheria, g.-d. art. dulgheriei; (ateliere) dumnezeieşti
pl. dulgherii, art. dulgheriile (desp. -ri-i-) dumnezeieşte adv.
dulgherit s. n. dumnezeire s. f., g.-d. art. dumnezeirii
+dulgheriţă (fam.) s. f., g.-d. art. dulgheriţei; pl. dulgheriţe dumnezeu (zeu) s. m., art. dumnezeul; pl. dumnezei, art.
dumnezeii (desp. -ze-ii)
dulie s. f., art. dulia, g.-d. art. duliei; pl. dulii, art. duliile
(desp. -li-i-) !Dumnezeu (divinitatea) s. propriu m., g.-d. lui
Dumnezeu/(pop.; relig.) Dumnezeului (las-o ~)
duluţă (pop.) adv. (în: a se duce ~)
+Dumnezeule interj. (şi: Dumnezeule mare!)
!Duma de Stat (Cameră a Parlamentului rus) s. propriu
f. art., g.-d. art. Dumei de Stat dumping (engl.) [pron. damping] s. n., pl. dumpinguri
[pron. dampinguri]
!dumă (sfat; flecăreală) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. dumei;
pl. dume +dunavăţ s. n. (în: a pleca în ~)
dumbeţ s. m., pl. dumbeţi dună s. f., g.-d. art. dunei; pl. dune
dumbravă s. f., g.-d. art. dumbrăvii; pl. dumbrăvi +dunăre1 (pop.) adj. invar., adv. (în: a se face ~ de mânie/
de mânios, a fi (mânios) ~)
dumbravnic s. m., pl. dumbravnici
dunăre2 (apă mare) (pop.) s. f., g.-d. art. dunării
!dumbrăvean adj. m., s. m., pl. dumbrăveni; adj. f.
!Dunărea (fluviu) s. propriu f. art., neart. Dunăre (pe ~),
dumbrăveană, pl. dumbrăvene
g.-d. art. Dunării
dumbrăveancă s. f., g.-d. art. dumbrăvencii; pl.
!dunărean adj. m., s. m., pl. dunăreni; adj. f. dunăreană,
dumbrăvenci
pl. dunărene
dumbrăvioară (desp. -vioa-) s. f., g.-d. art. dumbrăvioarei;
dunăreancă s. f., g.-d. art. dunărencei; pl. dunărence
pl. dumbrăvioare
dunetă s. f., g.-d. art. dunetei; pl. dunete
!dum-dum adj. invar. (gloanţe ~)
dungat adj. m., pl. dungaţi; f. dungată, pl. dungate
!dumeri/dumiri (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
mă dumeresc/dumiresc, 3 sg. se dumereşte/dumireşte, dungă s. f., g.-d. art. dungii; pl. dungi
imperf. 1 sg. mă dumeream/dumiream; conj. prez. 1 sg. dungăţea s. f., art. dungăţeaua, g.-d. art. dungăţelei; pl.
să mă dumeresc/dumiresc, 3 să se dumerească/dumirească; dungăţele
imper. 2 sg. afirm. dumereşte-te/dumireşte-te; ger. dunguliţă s. f., g.-d. art. dunguliţei; pl. dunguliţe
dumerindu-mă/dumirindu-mă dunguţă (rar) s. f., g.-d. art. dunguţei; pl. dunguţe
!dumerire/dumirire (rar) s. f., g.-d. art. dumeririi/dumiririi dunit s. n.
!dumica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. dumic, 2 sg. duo s. n., art. duoul; pl. duouri
dumici, 3 dumică; conj. prez. 1 sg. să dumic, 3 să dumice !duodecimal (desp. du-o-) adj. m. (+ s. n.: număr ~); f.
dumicat (pop.) s. m., pl. dumicaţi duodecimală (bază ~), pl. duodecimale
495 dus şi întors
duodecimă (desp. du-o-) s. f., g.-d. art. duodecimei; pl. dura2 (a ~) (a construi) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. durez, 3
duodecime durează; conj. prez. 1 sg. să durez, 3 să dureze
duoden (desp. du-o-) s. n., pl. duodenuri dura3 interj.
duodenal (desp. du-o-) adj. m., pl. duodenali; f. duodenală, durabil adj. m., pl. durabili; f. durabilă, pl. durabile
pl. duodenale durabilitate s. f., g.-d. art. durabilităţii
duodenită (desp. du-o-) s. f., g.-d. art. duodenitei; pl. duracid (desp. du-ra-/dur-a-) s. m.
duodenite duraluminiu [niu pron. nĭu] (desp. du-ra-/dur-a-) s. n.,
duodiodă (desp. du-o-di-o-) s. f., g.-d. art. duodiodei; pl. art. duraluminiul
duodiode !dura mater (lat.) loc. s. f., g.-d. art. durei mater
duolet (desp. du-o-) s. n., pl. duolete
duramen s. n., pl. duramenuri
duotriodă (desp. du-o-tri-o-) s. f., g.-d. art. duotriodei; pl.
duran s. n.
duotriode
durare s. f., g.-d. art. durării
dup interj.
durat (durare, zidire) s. n.
după2 prep.
durată (timp) s. f., g.-d. art. duratei; pl. durate
după amiaza (după miezul zilei) (desp. -mia-) prep.
+ s. f. art. (După amiaza aceea toridă, s-a lăsat răcoarea !durativ adj. m. (+ s. n.: sens ~); f. durativă (valoare ~), pl.
înserării.) durative
după-amiaza/după-amiază1 (în a doua parte a zilei) dură (pop.) s. f., g.-d. art. durei; pl. dure
(desp. -mia-) adv.; abr. d.a. (Doarme ~. Vino (la 2) ~.) durăt (înv., pop.) s. n., pl. durăte
după-amiază2 (a doua parte a zilei) (desp. -mia-) s. f. durbacă (reg.) s. f., g.-d. art. durbacei; pl. durbace
(această/o ~), art. după-amiaza (~ de mâine), g.-d. art. durd (reg.) adj. m., pl. durzi; f. durdă, pl. durde
după-amiezii (desp. -mie-); pl. după-amiezi durdă (pop.) s. f., g.-d. art. durdei; pl. durde
+după amiază (după miezul zilei) (desp. -mia-) prep. + durdui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 durduie, imperf. 3 pl.
s. f. (După amiază urmează înserarea.) durduiau; conj. prez. 3 să durduie
după-amiezile (desp. -mie-) adv. durduit (reg.) s. n.
dupăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. dupăiesc/dupăi, 3 sg. durduliu adj. m., f. durdulie; pl. m. şi f. durdulii
dupăieşte/dupăie, imperf. 1 dupăiam; conj. prez. 1 sg. să durea (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. doare, 3 pl. dor; conj. prez.
dupăiesc/să dupăi, 3 să dupăiască/să dupăie 3 să doară; ger. durând; part. durut
dupăit (reg.) s. n. durere s. f., g.-d. art. durerii; pl. dureri
dupăitură (reg.) (desp. -pă-i-) s. f., g.-d. art. dupăiturii; pl. dureros adj. m., pl. dureroşi; f. dureroasă, pl. dureroase
dupăituri
durifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. durific, 2 sg. durifici, 3
după-masa (în a doua parte a zilei) adv. (Învaţă ~.)
durifică; conj. prez. 1 sg. să durific, 3 să durifice
+după masa prep. + s. f. art. (~ de prânz etc.)
durificare s. f., g.-d. art. durificării; pl. durificări
după-masă (în a doua parte a zilei) adv.
durilon (rar) s. n., pl. duriloane
după-masă (a doua parte a zilei) s. f. (această/o ~), art.
durit s. n.
după-masa (~ de mâine), g.-d. art. după-mesei; pl. după-
mese, art. după-mesele duritate s. f., g.-d. art. durităţii; (manifestări) pl. durităţi
!după masă (după prânz/cină) (~ bea un digestiv.) prep. duriţă (reg.) s. f., g.-d. art. duriţei; pl. duriţe
+ s. f. !durligi (pop.) s. n. pl.
+după-mesele adv. !duro (monedă veche) (sp.) s. m., art. duroul; pl. duro
+duplex1 (desp. du-plex) adj. invar. (sisteme ~) duroflex (desp. -ro-flex) s. n.
duplex2 (desp. du-plex) s. n., pl. duplexuri duroscop (desp. -ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. duroscoape
duplicat (desp. du-pli-) s. n., pl. duplicate durui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. durui, 3 duruie, imperf.
duplicitar (desp. du-pli-) adj. m., pl. duplicitari; f. 1 duruiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să durui, 3 să duruie
duplicitară, pl. duplicitare duruire s. f., g.-d. art. duruirii; pl. duruiri
+duplicitarism (desp. du-pli-) s. n. duruit s. n., pl. duruituri
!duplicitate (desp. du-pli-) s. f., g.-d. art. duplicităţii; pl. duruitoare (pop.) (desp. -ru-i-) s. f., g.-d. art. duruitorii;
duplicităţi pl. duruitori
dupuros (reg.) adj. m., pl. dupuroşi; f. dupuroasă, pl. duruitură (desp. -ru-i-) s. f., g.-d. art. duruiturii; pl.
dupuroase duruituri
dur1 adj. m., pl. duri; f. dură, pl. dure durut (pop.) s. n.
dur2 interj. dus s. n.
dura1 (a ~) (a avea o anumită durată) vb., ind. prez. 3 +dus şi întors (cu ~)/(în ritm rapid) cu dus şi-ntors
durează, imperf. 3 pl. durau; conj. prez. 3 să dureze (fam.) loc. adv.
dusină 496
dusină (mulură) s. f., g.-d. art. dusinei; pl. dusine duşmănos adj. m., pl. duşmănoşi; f. duşmănoasă, pl.
+dus-întors1 adj. invar. (bilete/călătorie ~) duşmănoase
+dus-întors2 s. n., art. dus-întorsul (Dus-întorsul e mai duşumea s. f., art. duşumeaua, g.-d. art. duşumelei; pl.
ieftin.) duşumele
duş s. n., pl. duşuri dutcă (înv.) s. f., g.-d. art. dutcei; pl. dutce
duşcă (fam.) s. f., g.-d. art. duştii; pl. duşti du-te-vino s. n.
duşegubină (înv.) s. f., g.-d. art. duşegubinei; pl. duty-free (engl.) [pron. dĭutifri] s. n., (magazine) pl. duty-
duşegubine free-uri [pron. dĭutifriuri]
duşman adj. m., s. m., pl. duşmani; adj. f. duşmană, pl. duumvir s. m., pl. duumviri
duşmane duumvirat s. n.
duşmancă s. f., g.-d. art. duşmancei; pl. duşmance !duză (ajutaj) s. f., g.-d. art. duzei; pl. duze
duşmănesc (înv.) adj. m., f. duşmănească; pl. m. şi f. duzină (grup de 12 elemente) s. f., g.-d. art. duzinii; pl.
duşmăneşti duzini
duşmăneşte adv. dvori (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dvoresc, 3 sg.
duşmăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duşmănesc, 3 dvoreşte, imperf. 1 dvoream; conj. prez. 1 sg. să dvoresc,
sg. duşmăneşte, imperf. 1 duşmăneam; conj. prez. 1 sg. să 3 să dvorească
duşmănesc, 3 să duşmănească dyke (engl.) [pron. daĭk] s. n.
!duşmănie s. f., art. duşmănia, g.-d. art. duşmăniei; pl.
duşmănii
Ee
e1 (literă1; sunet) s. m./s. n., pl. m. e/ n. e-uri ebrietate (desp. e-bri-e-) s. f., g.-d. art. ebrietăţii
e2 [pron. e] /ee interj. !ebuliometrie (desp. -li-o-, -me-tri-) s. f., art. ebuliometria,
e3 [pron. ĭe] vb. v. fi1 g.-d. art. ebuliometriei; pl. ebuliometrii, art. ebuliometriile
E1 abr. v. est (desp. -tri-i-)
E2 (aditiv alimentar aprobat în UE) s. n., pl. E-uri ebuliometru (desp. -li-o-, -me-tru) s. n., art. ebuliometrul;
ea [pron. ĭa] pr. f., g. ei [pron. ĭeĭ]; d. acc. ei, neacc. îi, i, pl. ebuliometre
i- (I-am dat.), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. ea ebulioscop (desp. -li-os-cop/-o-scop) s. n., pl. ebulioscoape
(prep. + ea), neacc. o, o- (O-nvaţă.), -o (Am dat-o.), -o- !ebulioscopie (desp. -li-os-co-/-o-sco-) s. f., art. ebulioscopia,
(da-o-ar); pl. ele [pron. ĭele], g. lor; d. acc. lor, neacc. le, g.-d. art. ebulioscopiei; pl. ebulioscopii, art. ebulioscopiile
le- (Le-am dat.), -le (Dă-le.), -le- (da-le-ar), li, li- (Li-l dă.), (desp. -pi-i-)
-li- (dându-li-se); ac. acc. ele (prep. + ele), neacc. le, le- ebuliţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ebuliţia (desp. -ţi-a), g.-d.
(Le-am dat.), -le (dându-le), -le- (da-le-ar) art. ebuliţiei; pl. ebuliţii, art. ebuliţiile (desp. -ţi-i-)
eastmancolor (engl.) [pron. istmănkolor] (desp. east- ecarisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ecarisez, 3 ecarisează; conj.
man-) s. n. prez. 1 sg. să ecarisez, 3 să ecariseze
!eben s. m., pl. ebeni !ecarisaj s. n., pl. ecarisaje
ebenin adj. m., pl. ebenini; f. ebenină, pl. ebenine !ecarisare s. f., g.-d. art. ecarisării; pl. ecarisări
ebenist s. m., pl. ebenişti ecarlat1 adj. invar. (pantaloni ~)
ebenistă (rar) s. f., g.-d. art. ebenistei; pl. ebeniste ecarlat2 (colorant) s. n.
!ebenisterie s. f., art. ebenisteria, g.-d. art. ebenisteriei; pl. ecart s. n., pl. ecarturi
ebenisterii, art. ebenisteriile (desp. -ri-i-) ecartament s. n., pl. ecartamente
ebenistică s. f., g.-d. art. ebenisticii !ecarte (joc de cărţi) s. n., art. ecarteul; (partide) pl.
ebenit s. n. ecarteuri
ebonită s. f., g.-d. art. ebonitei eche s. f., art. echea, g.-d. art. echei; pl. eche
+ebola s. f., g.-d. art. ebolei echer s. n., pl. echere
+e-book (engl.) [pron. ibuk] s. n., pl. e-bookuri [pron. echicurent adj. m., pl. echicurenţi; f. echicurentă, pl.
ibukuri] (desp. -boo-kuri) echicurente
eboşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eboşez, 3 eboşează, 1 pl. echidistant adj. m., pl. echidistanţi; f. echidistantă, pl.
eboşăm; conj. prez. 1 sg. să eboşez, 3 să eboşeze; ger. eboşând echidistante
eboşare s. f., g.-d. art. eboşării; pl. eboşări echidistanţă s. f., g.-d. art. echidistanţei; pl. echidistanţe
eboşă s. f., art. eboşa, g.-d. art. eboşei; pl. eboşe +Echidna (fiinţă mitologică) s. propriu f., g.-d. Echidnei
eboşoar s. n., pl. eboşoare echidnă (mamifer) s. f., g.-d. art. echidnei; pl. echidne
ebraic (desp. e-bra-ic) adj. m., pl. ebraici; f. ebraică, pl. echien (desp. -chi-en) adj. m., pl. echieni; f. echienă, pl.
ebraice echiene
ebraică (limbă) (desp. e-bra-i-) s. f., g.-d. art. ebraicei echigranular (desp. -chi-gra-) adj. m., pl. echigranulari; f.
ebraism (desp. e-bra-) s. n., pl. ebraisme echigranulară, pl. echigranulare
ebraist (desp. e-bra-) s. m., pl. ebraişti echigravitaţie (desp. -chi-gra-, -ţi-e) s. f., art. echigravitaţia
ebraistă (desp. e-bra-) s. f., g.-d. art. ebraistei; pl. ebraiste (desp. -ţi-a), g.-d. echigravitaţii, art. echigravitaţiei
1
Pentru valorile literei e v. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere.
echilateral 498
echilateral adj. m., pl. echilaterali; f. echilaterală, pl. echivoc1 adj. m., pl. echivoci; f. echivocă, pl. echivoce
echilaterale echivoc2 s. n., pl. echivocuri
echilibra (a ~) (desp. -li-bra-) vb., ind. prez. 1 sg. echilibrez, eclampsie (desp. e-clam-) s. f., art. eclampsia, g.-d. art.
3 echilibrează; conj. prez. 1 sg. să echilibrez, 3 să echilibreze eclampsiei; pl. eclampsii, art. eclampsiile (desp. -psi-i-)
echilibrare (desp. -li-bra-) s. f., g.-d. art. echilibrării; pl. eclata (a ~) (livr.) (desp. e-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. eclatez,
echilibrări 3 eclatează; conj. prez. 1 sg. să eclatez, 3 să eclateze
echilibrist (desp. -li-brist) s. m., pl. echilibrişti eclatant (livr.) (desp. e-cla-) adj. m., pl. eclatanţi; f.
echilibristă (desp. -li-bris-) s. f., g.-d. art. echilibristei; pl. eclatantă, pl. eclatante
echilibriste eclator (desp. e-cla-) s. n., pl. eclatoare
!echilibristică (desp. -li-bris-) s. f., g.-d. art. echilibristicii; eclectic (desp. e-clec-) adj. m., pl. eclectici; f. eclectică, pl.
pl. echilibristici eclectice
echilibror (desp. -li-bror) s. n., pl. echilibroare eclectism (desp. e-clec-) s. n.
echilibru (desp. -li-bru) s. n., art. echilibrul; pl. echilibre !ecler (desp. e-cler) s. n., pl. eclere
echimoză (vânătaie) s. f., g.-d. art. echimozei; pl. echimoze ecleraj (livr.) (desp. e-cle-) s. n., pl. ecleraje
+echinacea s. f., g.-d. art. echinaceei ecleziarh (desp. e-cle-zi-arh) s. m., pl. ecleziarhi
echină s. f., g.-d. art. echinei; pl. echine ecleziastic (desp. e-cle-zi-as-) adj. m., pl. ecleziastici; f.
!echinid s. n., pl. echinide ecleziastică, pl. ecleziastice
echinism s. n. +Ecleziastul1 (fiul împăratului David) s. propriu m. art,
echinococ s. m., pl. echinococi neart. Ecleziast (Îl evocă pe ~.)
!echinococoză s. f., g.-d. art. echinococozei !Ecleziastul2 (carte a Bibliei) (desp. E-cle-zi-as-) s. propriu
echinocţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. echinocţiali; f. n. art., neart. Ecleziast (în ~)
echinocţială, pl. echinocţiale eclimetru (desp. e-cli-me-tru) s. n., art. eclimetrul; pl.
echinocţiu [iu pron. ĭu] s. n., art. echinocţiul; pl. echinocţii, eclimetre
art. echinocţiile (desp. -ţi-i-) eclipsa (a ~) (desp. e-clip-) vb., ind. prez. 1 sg. eclipsez, 3
echinoderm s. n., pl. echinoderme eclipsează; conj. prez. 1 sg. să eclipsez, 3 să eclipseze
echipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. echipez, 3 echipează; conj. eclipsare (desp. e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsării; pl. eclipsări
prez. 1 sg. să echipez, 3 să echipeze eclipsă (desp. e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsei; pl. eclipse
echipaj s. n., pl. echipaje ecliptic (referitor la ecliptică) (desp. e-clip-) adj. m., pl.
echipament s. n., pl. echipamente ecliptici; f. ecliptică, pl. ecliptice
echipare s. f., g.-d. art. echipării; pl. echipări ecliptică (desp. e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipticei; pl. ecliptice
echipartiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. echipartiţia (desp. -ţi-a), eclisă (desp. e-cli-) s. f., g.-d. art. eclisei; pl. eclise
g.‑d. art. echipartiţiei; pl. echipartiţii, art. echipartiţiile eclogit (desp. e-clo-) s. n.
(desp. -ţi-i-) eclozionator (desp. e-clo-zi-o-) s. n., pl. eclozionatoare
echipă s. f., g.-d. art. echipei; pl. echipe ecloziune (desp. e-clo-zi-u-) s. f., g.-d. art. ecloziunii; pl.
echipier (desp. -pi-er) s. m., pl. echipieri ecloziuni
echipieră (desp. -pi-e-) s. f., g.-d. art. echipierei; pl. echipiere ecluza (a ~) (desp. e-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. ecluzez, 3
echipolent adj. m., pl. echipolenţi; f. echipolentă, pl. ecluzează; conj. prez. 1 sg. să ecluzez, 3 să ecluzeze
echipolente ecluză (desp. e-clu-) s. f., g.-d. art. ecluzei; pl. ecluze
echipolenţă s. f., g.-d. art. echipolenţei +eco adj. invar. (produse ~)
echipotenţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. echipotenţiali; f. +ecocardiograf (desp. -di-o-graf) s. n., pl. ecocardiografe
echipotenţială, pl. echipotenţiale +ecograf s. n., pl. ecografe
echitabil adj. m., pl. echitabili; f. echitabilă, pl. echitabile ecografic (desp. -co-gra-) adj. m., pl. ecografici; f. ecografică,
echitate (dreptate) s. f., g.-d. art. echităţii pl. ecografice
echitaţie (călărie) (desp. -ţi-e) s. f., art. echitaţia (desp. ecografie (desp. co-gra-) s. f., art. ecografia, g.-d. art.
-ţi‑a), g.-d. echitaţii, art. echitaţiei ecografiei; pl. ecografii, art. ecografiile (desp. -fi-i-)
echiunitar (desp. -chi-u-) adj. m., pl. echiunitari; f. ecogramă (desp. -co-gra-) s. f., g-d. art. ecogramei; pl.
echiunitară, pl. echiunitare ecograme
echivala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. echivalez, 3 echivalează; ecolalie s. f., art. ecolalia, g.-d. art. ecolaliei
conj. prez. 1 sg. să echivalez, 3 să echivaleze ecoloagă v. ecologă
echivalare s. f., g.-d. art. echivalării; pl. echivalări ecolog (ecologist) (rar) s. m., pl. ecologi
echivalent1 adj. m., pl. echivalenţi; f. echivalentă, pl. echivalente !ecologă (livr.)/(colocv.) ecoloagă (rar) s. f., g.-d. art.
!echivalent2 s. n., pl. echivalente ecologei/ecoloagei; pl. ecologe/ecoloage
echivalenţă s. f., g.-d. art. echivalenţei; pl. echivalenţe ecologic adj. m., pl. ecologici; f. ecologică, pl. ecologice
499 edafic
ecologie s. f., art. ecologia, g.-d. ecologii, art. ecologiei ecraniza (a ~) (desp. e-cra-) vb., ind. prez. 1 sg. ecranizez,
ecologist adj. m., s. m., pl. ecologişti; adj. f., s. f. ecologistă, 3 ecranizează; conj. prez. 1 sg. să ecranizez, 3 să ecranizeze
pl. ecologiste ecranizare (desp. e-cra-) s. f., g.-d. art. ecranizării; pl.
+e-comerţ s. n., art. e-comerţul ecranizări
!ecometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. ecometria, g.-d. art. ecrazită (desp. e-cra-) s. f., g.-d. art. ecrazitei
ecometriei; pl. ecometrii, art. ecometriile (desp. -tri-i-) ecru1 (fr.) [pron. ekrü] (desp. e-cru) adj. invar. (bluze ~)
ecometru (desp. -me-tru) s. n., art. ecometrul; pl. ecometre ecru2 (fr.) [pron. ekrü] (desp. e-cru) s. n., art. ecru-ul [pron.
ecomimie s. f., art. ecomimia, g.-d. ecomimii, art. ecomimiei ekrüul]
econom adj. m., s. m., pl. economi; adj. f., s. f. econoamă, ecruisa (a ~) (desp. e-cru-i-) vb., ind. prez. 1 sg. ecruisez,
pl. econoame 3 ecruisează; conj. prez. 1 sg. să ecruisez, 3 să ecruiseze
economat s. n., pl. economate ecruisaj (desp. e-cru-i-) s. n., pl. ecruisaje
econometric adj. m., pl. econometrici; f. econometrică, pl. +ecstasy (engl.) [pron. ekstăsi] s. n.
econometrice ectazie s. f., art. ectazia, g.-d. art. ectaziei; pl. ectazii, art.
econometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. econometria, g.-d. ectaziile (desp. -zi-i-)
econometrii, art. econometriei ectenie (desp. -ni-e) s. f., art. ectenia (desp. -ni-a), g.-d. art.
economic adj. m., pl. economici; f. economică, pl. economice ecteniei; pl. ectenii, art. ecteniile (desp. -ni-i-)
economicesc (înv.) adj. m., f. economicească; pl. m. şi f. ectimă s. f., g.-d. art. ectimei; pl. ectime
economiceşti ectoderm s. n., pl. ectoderme
economiceşte adv. ectodermic adj. m., pl. ectodermici; f. ectodermică, pl.
economicitate s. f., g.-d. art. economicităţii ectodermice
economico-financiar (desp. -ci-ar) adj. m., pl. economico- ectoendoparazită s. f., g.-d. art. ectoendoparazitei; pl.
financiari; f. economico-financiară, pl. economico-financiare ectoendoparazite
economicos adj. m., pl. economicoşi; f. economicoasă, pl. ectogeneză s. f., g.-d. art. ectogenezei
economicoase ectoparazit adj. m., s. m., pl. ectoparaziţi; adj. f., s. f.
ectoparazită, pl. ectoparazite
economie s. f., art. economia, g.-d. art. economiei; pl.
economii, art. economiile (desp. -mi-i-) ectopic adj. m., pl. ectopici; f. ectopică, pl. ectopice
economisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. economisesc, 3 !ectopie s. f., art. ectopia, g.-d. art. ectopiei; pl. ectopii, art.
sg. economiseşte, imperf. 1 economiseam; conj. prez. 1 sg. ectopiile (desp. -pi-i-)
să economisesc, 3 să economisească ectoplasmă (desp. -to-plas-) s. f., g.-d. art. ectoplasmei; pl.
economisire s. f., g.-d. art. economisirii; pl. economisiri ectoplasme
economism s. n. ectropion (desp. -pi-on) s. n.
economist s. m., pl. economişti; abr. ec. +Ecuador (stat) (desp. -cu-a-) s. propriu n.
economistă s. f., g.-d. art. economistei; pl. economiste; abr. ec. ecuadorian (desp. -cu-a-, -ri-an) adj. m., s. m., pl.
ecuadorieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. ecuadoriană, pl.
economizor s. n., pl. economizoare
ecuadoriene
ecorşeu s. n., art. ecorşeul; pl. ecorşee
ecuator (desp. -cu-a-) s. n.
ecosez1 adj. invar. (fuste ~)
ecuatorial1 (desp. -cu-a-, -ri-al) adj. m., pl. ecuatoriali; f.
+ecosez2 (stofă) s. n. ecuatorială, pl. ecuatoriale
ecoseză (dans; melodie) s. f., g.-d. art. ecosezei; pl. ecoseze ecuatorial2 (desp. -cu-a-, -ri-al) s. n., pl. ecuatoriale
ecosistem s. n., pl. ecosisteme ecuaţie (desp. -cu-a-ţi-e) s. f., art. ecuaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
ecosondă s. f., g.-d. art. ecosondei; pl. ecosonde art. ecuaţiei; pl. ecuaţii, art. ecuaţiile (desp. -ţi-i-)
ecospecie (desp. e-cos-, -ci-e/-co-spe-) s. f., g.-d. art. ecumenic adj. m., pl. ecumenici; f. ecumenică, pl. ecumenice
ecospeciei; pl. ecospecii, art. ecospeciile (desp. -ci-i-) ecumenism s. n.
+ecotichet s. n., pl. ecotichete ecuson s. n., pl. ecusoane
ecotip s. n., pl. ecotipuri ecvestru adj. m., pl. ecveştri; f. ecvestră, pl. ecvestre
+ecotoxicitate s. f., g.-d. art. ecotoxicităţii ecvideu s. n., art. ecvideul; pl. ecvidee
+ecoturism s. n. ecvin adj. m., pl. ecvini; f. ecvină, pl. ecvine
ecou s. n., art. ecoul; pl. ecouri ecvisetacee s. f., art. ecvisetaceea, g.-d. art. ecvisetaceei; pl.
ecpaia s. f., art. ecpaiaua, g.-d. art. ecpaielei; pl. ecpaiele ecvisetacee
ecran (desp. e-cran) s. n., pl. ecrane !eczematos [cz pron. gz] adj. m., s. m., pl. eczematoşi; adj.
ecrana (a ~) (desp. e-cra-) vb., ind. prez. 1 sg. ecranez, 3 f., s. f. eczematoasă, pl. eczematoase
ecranează; conj. prez. 1 sg. să ecranez, 3 să ecraneze !eczemă [cz pron. gz] s. f., g.-d. art. eczemei; pl. eczeme
ecranare (desp. e-cra-) s. f., g.-d. art. ecranării; pl. ecranări edafic adj. m., pl. edafici; f. edafică, pl. edafice
edafon 500
edafon s. n. !educaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. educaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
!edam (sortiment de brânză) s. n. art. educaţiei; pl. educaţii, art. educaţiile (desp. -ţi-i) (dar:
+Edam (localitate din Ţările de Jos) s. propriu n. Ministerul Educaţiei s. propriu n. art.)
edec s. n., pl. edecuri educaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. educaţionali; f.
educaţională, pl. educaţionale
edecar s. m., pl. edecari
edulcora (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. edulcorez, 3
edecliu (înv.) (desp. -de-cliu) s. m., art. edecliul; pl. edeclii,
edulcorează; conj. prez. 1 sg. să edulcorez, 3 să edulcoreze
art. edecliii (desp. -cli-ii)
edulcorant1 adj. m., pl. edulcoranţi; f. edulcorantă, pl.
edelvais (desp. -vais) (rar) s. m.
edulcorante
edem (inflamaţie) s. n., pl. edeme
edulcorant2 s. n., pl. edulcorante
eden (rai) (livr.) s. n. edulcorat (livr.) adj. m., pl. edulcoraţi; f. edulcorată, pl.
edenic (livr.) adj. m., pl. edenici; f. edenică, pl. edenice edulcorate
edenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. edentez, 3 edentează; conj. ee v. e2
prez. 1 sg. să edentez, 3 să edenteze EEG [cit. eeg′e] s. n., pl. EEG-uri [cit. eeg’euri]
edentat s. n., pl. edentate efeb s. m., pl. efebi
!edentaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. edentaţia, g.-d. edentaţii, efebie s. f., art. efebia, g.-d. art. efebiei; pl. efebii, art. efebiile
art. edentaţiei; pl. edentaţii, art. edentaţiile (desp. -ţi-i-) (desp. -bi-i-)
edict s. n., pl. edicte efect s. n., pl. efecte
edictal (rar) adj. m., pl. edictali; f. edictală, pl. edictale efectiv1 adj. m., pl. efectivi; f. efectivă, pl. efective
edicul s. n., pl. edicule efectiv2 s. n., pl. efective
edifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. edific, 2 sg. edifici, 3 efectua (a ~) (desp. -tu-a) vb., ind. prez. 1 sg. efectuez
edifică; conj. prez. 1 să edific, 3 să edifice (desp. -tu-ez), 3 efectuează (desp. -tu-ea-), 1 pl. efectuăm
edificare s. f., g.-d. art. edificării; pl. edificări (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să efectuez, 3 să efectueze;
edificator adj. m., pl. edificatori; f. sg. şi pl. edificatoare ger. efectuând (desp. -tu-ând)
edificiu s. n., art. edificiul; pl. edificii, art. edificiile (desp. -ci-i-) efectuare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. efectuării (desp.
edil s. m., pl. edili -tu‑ă-); pl. efectuări
!edilaj (rar) s. n., pl. edilaje efedrină (desp. -fe-dri-) s. f., g.-d. art. efedrinei
edilitar adj. m., pl. edilitari; f. edilitară, pl. edilitare efelidă s. f., g.-d. art. efelidei; pl. efelide
edilitate s. f., g.-d. art. edilităţii efemer adj. m., pl. efemeri; f. efemeră, pl. efemere
efemeră s. f., g.-d. art. efemerei; pl. efemere
edita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. editez, 3 editează; conj. prez.
1 să editez, 3 să editeze efemeridă s. f., g.-d. art. efemeridei; pl. efemeride
+editabil adj. m., pl. editabili; f. editabilă, pl. editabile efemina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. efeminez, 3 efeminează;
conj. prez. 1 sg. să efeminez, 3 să efemineze
editare s. f., g.-d. art. editării; pl. editări
!efeminaţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. efeminaţia (desp.
editoare s. f., g.-d. art. editoarei; pl. editoare; abr. ed.
-ţi-a), g.-d. art. efeminaţiei; pl. efeminaţii, art. efeminaţiile
!editor (de carte)/editor (TV) s. m., pl. editori/editori; abr. ed. (desp. -ţi-i-)
editorial1 (desp. -ri-al) adj. m., pl. editoriali; f. editorială, efendi (înv.) s. m.
pl. editoriale
eferent (care duce în afară) adj. m., pl. eferenţi; f. eferentă,
editorial2 (desp. -ri-al) s. n., pl. editoriale pl. eferente
editorialist (desp. -ri-a-) s. m., pl. editorialişti efervescent adj. m., pl. efervescenţi; f. efervescentă, pl.
editorialistă (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. editorialistei; pl. efervescente
editorialiste efervescenţă s. f., g.-d. art. efervescenţei; pl. efervescenţe
editură s. f., g.-d. art. editurii; pl. edituri; abr. ed. (dar: efet s. m., pl. efeţi
Editura Universităţii din Bucureşti etc. s. propriu f. art.) efetonină s. f., g.-d. art. efetoninei
ediţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ediţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. eficace adj. invar. (angajaţi ~)
ediţiei; pl. ediţii, art. ediţiile (desp. -ţi-i-); abr. ed.
eficacitate s. f., g.-d. art. eficacităţii
educa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. educ, 2 sg. educi, 3 educă;
eficient (desp. -ci-ent) adj. m., pl. eficienţi; f. eficientă, pl.
conj. prez. 1 sg. să educ, 3 să educe
eficiente
educabil adj. m., pl. educabili; f. educabilă, pl. educabile eficientiza (a ~) (desp. -ci-en-) vb., ind. prez. 1 sg.
educabilitate s. f., g.-d. art. educabilităţii eficientizez, 3 eficientizează; conj. prez. 1 sg. să
educare s. f., g.-d. art. educării eficientizez, 3 să eficientizeze
educativ adj. m., pl. educativi; f. educativă, pl. educative eficientizare (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. eficientizării; pl.
educator adj. m., s. m., pl. educatori; adj. f., s. f. sg. şi pl. eficientizări
educatoare eficienţă (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. eficienţei; pl. eficienţe
501 eicosan
efigial (desp. -gi-al) adj. m., pl. efigiali; f. efigială, pl. egipteancă (persoană) s. f., g.-d. art. egiptencei; pl.
efigiale egiptence
efigie (desp. -gi-e) s. f., art. efigia (desp. -gi-a), g.-d. art. egiptolog s. m., pl. egiptologi
efigiei; pl. efigii, art. efigiile (desp. -gi-i-) egiptologie s. f., art. egiptologia, g.-d. egiptologii, art.
eflora (a ~) (livr.) (desp. e-flo-) vb., ind. prez. 1 sg. eflorez, egiptologiei
3 eflorează; conj. prez. 1 sg. să eflorez, 3 să efloreze egipţiană (literă) (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art. egipţienei
eflorescent (desp. e-flo-) adj. m., pl. eflorescenţi; f. (desp. -ţi-e-); pl. egipţiene
eflorescentă, pl. eflorescente egirin s. n.
eflorescenţă (desp. e-flo-) s. f., g.-d. art. eflorescenţei; pl. eglindisi (a se ~) (înv.) (desp. e-glin-) vb. refl., ind. prez.
eflorescenţe 1 sg. mă eglendisesc, 3 sg. se eglindiseşte, imperf. 1 sg.
efluviu [viu pron. vĭu] (desp. e-flu-) s. n., art. efluviul; pl. mă eglindiseam; conj. prez. 1 sg. să mă eglendisesc, 3 să
efluvii, art. efluviile (desp. -vi-i-) se eglindisească; imper. 2 sg. afirm. eglendiseşte-te; ger.
eflux (scurgere de fluid) (desp. e-flux) s. n., pl. efluxuri eglendisindu-mă
efor s. m., pl. efori eglogă (desp. e-glo-) s. f., g.-d. art. eglogei; pl. egloge
eforat s. n. +ego s. n., (rar) pl. egouri
eforie s. f., art. eforia, g.-d. art. eforiei; pl. eforii, art. eforiile egocentric adj. m., s. m., pl. egocentrici; adj. f., s. f.
(desp. -ri-i-) egocentrică, pl. egocentrice
efort s. n., pl. eforturi egocentrism s. n.
efractoare (rar) (desp. e-frac-) s. f., g.-d. art. efractoarei; pl. egoism (iubire de sine) s. n.
efractoare egoist (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoişti;
efractor (rar) (desp. e-frac-) s. m., pl. efractori adj. f., s. f. egoistă, pl. egoiste
efracţie (desp. e-frac-ţi-e) s. f., art. efracţia (desp. -ţi-a), egolatrie (desp. -la-tri-) s. f., art. egolatria, g.-d. egolatrii,
g.‑d. art. efracţiei; pl. efracţii, art. efracţiile (desp. -ţi-i-) art. egolatriei
efuziometru (desp. -zi-o-me-tru) s. n., art. efuziometrul; egolatru (desp. -la-tru) adj. m., pl. egolatri; f. egolatră, pl.
pl. efuziometre egolatre
efuziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. efuziunii; pl. efuziuni egomism (rar) (egoism absolut) s. n.
efuziv adj. m., pl. efuzivi; f. efuzivă, pl. efuzive egotism (supraapreciere a propriei persoane) s. n.
efuzor s. n., pl. efuzoare egotist (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl.
egal adj. m., pl. egali; f. egală, pl. egale egotişti; adj. f., s. f. egotistă, pl. egotiste
egala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. egalez, 3 egalează; conj. egrena (a ~) (desp. e-gre-) vb., ind. prez. 1 sg. egrenez, 3
prez. 1 sg. să egalez, 3 să egaleze egrenează; conj. prez. 1 sg. să egrenez, 3 să egreneze
egalabil adj. m., pl. egalabili; f. egalabilă, pl. egalabile !egrenaj (desp. e-gre-) s. n., pl. egrenaje
egalare (egalizare) s. f., g.-d. art. egalării; pl. egalări egrenare (desp. e-gre-) s. f., g.-d. art. egrenării; pl. egrenări
egalitar adj. m., pl. egalitari; f. egalitară, pl. egalitare egrenat (desp. e-gre-) s. n.
egalitarism s. n. egretă (desp. e-gre-) s. f., g.-d. art. egretei; pl. egrete
egalitarist adj. m., s. m., pl. egalitarişti; adj. f., s. f. egumen s. m., pl. egumeni
egalitaristă, pl. egalitariste egumenă (rar) s. f., g.-d. art. egumenei; pl. egumene
egalitate s. f., g.-d. art. egalităţii; pl. egalităţi egumeni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. egumenesc,
egaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. egalizez, 3 egalizează; 3 sg. egumeneşte, imperf. 1 egumeneam; conj. prez. 1 sg.
conj. prez. 1 sg. să egalizez, 3 să egalizeze să egumenesc, 3 să egumenească
egalizare s. f., g.-d. art. egalizării; pl. egalizări !egumenie s. f., art. egumenia, g.-d. art. egumeniei; pl.
egumenii, art. egumeniile (desp. -ni-i-)
egalizator1 adj. m., pl. egalizatori; f. sg. şi pl. egalizatoare
!egutare s. f., g.-d. art. egutării; pl. egutări
egalizator2 (aparat; substanţă chimică) s. n., pl. egalizatoare
egutor s. n., pl. egutoare
egalizor (aparat) s. n., pl. egalizoare
eh interj.
egeean (desp. -ge-ean) adj. m., pl. egeeni (desp. -ge-eni); f.
egeeană, pl. egeene +ehehe interj.
egerie (rar) (desp. -ri-e) s. f., art. egeria (desp. -ri-a), g.-d. ehei interj.
art. egeriei; pl. egerii, art. egeriile (desp. -ri-i-) !eholot s. n., pl. eholoturi
eghilet s. m., pl. eghileţi ei1 [pron. eĭ] interj.
egidă s. f., g.-d. art. egidei; pl. egide ei2 [pron. ĭeĭ] pr. v. el
egiptean adj. m., s. m., pl. egipteni; adj. f., s. f. egipteană, +ei aş [pron. eĭ aş] interj.
pl. egiptene +ei bine [pron. eĭ bine] loc. interj.
egipteană (limbă) s. f., g.-d. art. egiptenei eicosan (desp. ei-) s. n.
eidetic 502
eidetic (desp. e-i-) adj. m., pl. eidetici; f. eidetică, pl. eidetice elaterid s. n., pl. elateride
eidetism (desp. e-i-) s. n. !eldorado (ţinut minunat) s. n., art. eldoradoul; pl. eldoradouri
Eifel (masiv montan) (germ.) [pron. aĭfăl] (desp. Ei-fel) Eldorado (ţinut imaginar din America) s. propriu n.
s. propriu n. eleagnacee (desp. -le-ag-) s. f., art. eleagnaceea, g.-d. art.
eifelian (perioadă geologică) [ei pron. germ. aĭ] (desp. eleagnaceei; pl. eleagnacee
-li-an) s. n. +e-learning (engl.) [pron. ilărning] s. n., art. e-learningul
Eiffel (Turnul ~) [Eiffel pron. fr. efel] s. propriu n. [pron. ilărningul]
+ei na interj. eleat (desp. -le-at) adj. m., s. m., pl. eleaţi; adj. f. eleată,
einstein (unitate de măsură) [pron. germ. aĭnştaĭn] (desp. pl. eleate
ein-stein) s. m., pl. einsteini [pron. aĭnştaĭni]; simb. Ei eleatic (desp. -le-a-) adj. m., pl. eleatici; f. eleatică, pl. eleatice
Einstein (fizician germano-american) [pron. germ. elebor s. m., pl. elebori
aĭnştaĭn] s. propriu electiv adj. m., pl. electivi; f. electivă, pl. elective
einsteiniu [einstein pron. germ. aĭnştaĭn] (desp. ein-stei- electivitate s. f., g.-d. art. electivităţii
niu) s. n., art. einsteiniul [pron. aĭnştaĭnĭul]; simb. Es
electoare s. f., g.-d. art. electoarei; pl. electoare
ejacula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ejaculez, 3 ejaculează;
elector s. m., pl. electori
conj. prez. 1 sg. să ejaculez, 3 să ejaculeze
electoral adj. m., pl. electorali; f. electorală, pl. electorale
ejaculare s. f., g.-d. art. ejaculării; pl. ejaculări
electorat s. n., pl. electorate
ejaculaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ejaculaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
art. ejaculaţiei; pl. ejaculaţii, art. ejaculaţiile (desp. -ţi-i-) electret s. m., pl. electreţi
+eject (engl.) [pron. iğekt] s. n. electric adj. m., pl. electrici; f. electrică, pl. electrice
ejecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ejectez, 3 ejectează; conj. electrician (desp. -ci-an) s. m., pl. electricieni (desp. -ci-eni)
prez. 1 sg. să ejectez, 3 să ejecteze electriciană (rar) (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. electricienei
ejectabil adj. m., pl. ejectabili; f. ejectabilă, pl. ejectabile (desp. -ci-e-); pl. electriciene
ejector s. n., pl. ejectoare electricitate s. f., g.-d. electricităţi, art. electricităţii
ejecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ejecţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. electrifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. electrific, 2 sg.
ejecţiei; pl. ejecţii, art. ejecţiile (desp. -ţi-i-) electrifici, 3 electrifică; conj. prez. 1 sg. să electrific, 3 să
EKG [cit. ekag’e] s. n., pl. EKG-uri [cit. ekag’euri] electrifice
el [pron. ĭel] pr. m., g. lui; d. acc. lui, neacc. îi, i, i- (I‑am electrificare s. f., g.-d. art. electrificării
dat.), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. el (prep. + electriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. electrizez, 3 electrizează;
el), neacc. îl, l- (L-a dat.), -l (dându-l), -l- (da-l-ar); pl. ei conj. prez. 1 sg. să electrizez, 3 să electrizeze
[pron. ĭeĭ]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le- (Le-am dat.), -le electrizabil adj. m., pl. electrizabili; f. electrizabilă, pl.
(Dă-le.), -le- (dându-le-o), li, li- (li-i dă), -li- (dându-li-se); electrizabile
ac. acc. ei (prep. + ei), neacc. îi, i- (I-am dat.), -i (dându-i), electrizant adj. m., pl. electrizanţi; f. electrizantă, pl.
-i- (da-i-ar) electrizante
elabora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. elaborez, 3 elaborează; !electrizare s. f., g.-d. art. electrizării; pl. electrizări
conj. prez. 1 sg. să elaborez, 3 să elaboreze electroacustic adj. m., pl. electroacustici; f. electroacustică,
elaborare s. f., g.-d. art. elaborării; pl. elaborări pl. electroacustice
elagaj s. n., pl. elagaje electroacustică (desp. -tro-a-) s. f., g.-d. art. electroacusticii
elagare (elagaj) s. f., g.-d. art. elagării; pl. elagări electroanaliză (desp. -tro-a-) s. f., g.-d. art. electroanalizei;
elamit adj. m., s. m., pl. elamiţi; adj. f., s. f. elamită, pl. pl. electroanalize
elamite electrobur (sapă) s. n., pl. electrobure
elamită (limbă) s. f., g.-d. art. elamitei electrobuz (vehicul) s. n., pl. electrobuze
elan1 (animal) s. m., pl. elani electrocaloric adj. m., pl. electrocalorici; f. electrocalorică,
elan2 (entuziasm; avânt) s. n., pl. elanuri pl. electrocalorice
elansa (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă elansez, 3 se electrocapilaritate s. f., g.-d. art. electrocapilarităţii
elansează; conj. prez. 1 sg. să mă elansez, 3 să se elanseze; electrocar s. n., pl. electrocare
imper. 2 sg. afirm. elansează-te; ger. elansându‑mă
electrocardiograf (desp. -di-o-graf) s. n., pl. electrocardiografe
elansare s. f., g.-d. art. elansării; pl. elansări
!electrocardiografie (desp. -di-o-gra-) s. f., art.
elastic1 adj. m., pl. elastici; f. elastică, pl. elastice electrocardiografia, g.-d. art. electrocardiografiei; pl.
elastic2 s. n., (bucăţi) pl. elastice electrocardiografii, art. electrocardiografiile (desp. -fi-i-)
!elasticitate s. f., g.-d. art. elasticităţii; pl. elasticităţi electrocardiogramă (desp. -di-o-gra-) s. f., g.-d. art.
elastină s. f., g.-d. art. elastinei electrocardiogramei; pl. electrocardiograme; abr. EKG
elastomecanică s. f., g.-d. art. elastomecanicii electrocasnic adj. m., pl. electrocasnici; f. electrocasnică, pl.
elastomer s. m., pl. elastomeri electrocasnice
503 electronist
+electrocasnice (produse) s. n. pl. electrofon1 adj. m., pl. electrofoni; f. electrofonă, pl.
electrocaustică s. f., g.-d. art. electrocausticii electrofone
electrocauter (desp. -ca-u-) s. n., pl. electrocautere electrofon2 (agregat) s. n., pl. electrofoane
electrocauteriza (a ~) (desp. -ca-u-) vb., ind. prez. 1 sg. electrofor (dispozitiv) s. n., pl. electrofoare
electrocauterizez, 3 electrocauterizează; conj. prez. 1 sg. electroforeză s. f., g.-d. art. electroforezei; pl. electroforeze
să electrocauterizez, 3 să electrocauterizeze electrofotografie (desp. -gra-) s. f., art. electrofotografia,
electrocauterizare (desp. -ca-u-) s. f., g.-d. art. g.-d. art. electrofotografiei; pl. electrofotografii, art.
electrocauterizării; pl. electrocauterizări electrofotografiile (desp. -fi-i-)
electrocăldură s. f., g.-d. art. electrocăldurii electrogen adj. m., pl. electrogeni; f. electrogenă, pl.
electroceramică s. f., g.-d. art. electroceramicii electrogene
electrochimic adj. m., pl. electrochimici; f. electrochimică, electrograf (desp. -tro-graf) s. n., pl. electrografe
pl. electrochimice electroizolant1 (desp. -tro-i-) adj. m., pl. electroizolanţi; f.
electrochimie s. f., art. electrochimia, g.-d. electrochimii, electroizolantă, pl. electroizolante
art. electrochimiei electroizolant2 (desp. -tro-i-) s. m., pl. electroizolanţi
electrochirurgie s. f., art. electrochirurgia, g.-d. electrolit s. m., pl. electroliţi
electrochirurgii, art. electrochirurgiei electrolitic adj. m., pl. electrolitici; f. electrolitică, pl.
electrocinetic adj. m., pl. electrocinetici; f. electrocinetică, electrolitice
pl. electrocinetice electroliză s. f., g.-d. art. electrolizei; pl. electrolize
electrocinetică s. f., g.-d. art. electrocineticii electrolizor s. n., pl. electrolizoare
electrocoagula (a ~) (desp. -co-a-) vb., ind. prez. 1 sg. !electroluminiscenţă s. f., g.-d. art. electroluminiscenţei
electrocoagulez, 3 electrocoagulează; conj. prez. 1 sg. să electromagnet s. m., pl. electromagneţi
electrocoagulez, 3 să electrocoaguleze electromagnetic adj. m., pl. electromagnetici; f.
electrocoagulare (desp. -co-a-) s. f., g.-d. art. electromagnetică, pl. electromagnetice
electrocoagulării; pl. electrocoagulări electromagnetism s. n.
electrocomunicaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. electrocomunicaţia electromecanic adj. m., pl. electromecanici; f.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. electrocomunicaţiei; pl. electromecanică, pl. electromecanice
electrocomunicaţii, art. electrocomunicaţiile (desp. -ţi-i-) electromecanică s. f., g.-d. art. electromecanicii
electrocorticografie (desp. -co-gra-) s. f., art. electromecanoterapie s. f., art. electromecanoterapia, g.-d.
electrocorticografia, g.-d. electrocorticografii, art. electromecanoterapii, art. electromecanoterapiei
electrocorticografiei
electrometalurgie s. f., art. electrometalurgia, g.-d.
!electrocultură s. f., g.-d. art. electroculturii; pl. electroculturi electrometalurgii, art. electrometalurgiei
electrocuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. electrocutez, 3 electrometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. electrometria, g.-d.
electrocutează; conj. prez. 1 sg. să electrocutez, 3 să electrometrii, art. electrometriei
electrocuteze
electrometru (desp. -me-tru) s. n., art. electrometrul; pl.
electrocutare s. f., g.-d. art. electrocutării; pl. electrocutări electrometre
electrocuţiune (rar) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. electromiograf (desp. -mi-o-graf) s. n., pl. electromiografe
electrocuţiunii; pl. electrocuţiuni
!electromiografie (desp. -mi-o-gra-) s. f., art.
electrod s. m., pl. electrozi electromiografia, g.-d. art. electromiografiei; pl.
electrodiagnostic (desp. -di-ag-) s. n., pl. electrodiagnostice electromiografii, art. electromiografiile (desp. -fi-i-)
electrodializă (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. electrodializei; electromotor1 adj. m., pl. electromotori; f. sg. şi pl.
pl. electrodialize electromotoare
electrodinam s. n., pl. electrodinamuri electromotor2 s. n., pl. electromotoare
electrodinamic adj. m., pl. electrodinamici; f. electron s. m., pl. electroni
electrodinamică, pl. electrodinamice electronarcoză s. f., g.-d. art. electronarcozei; pl. electronarcoze
electrodinamică s. f., g.-d. art. electrodinamicii electronavigaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. electronavigaţia
electrodinamism s. n. (desp. -ţi-a), g.-d. art. electronavigaţiei; pl.
electroencefalograf s. n., pl. electroencefalografe electronavigaţii, art. electronavigaţiile (desp. -ţi-i-)
electroencefalografie s. f., art. electroencefalografia, g.-d. electronegativ adj. m., pl. electronegativi; f. electronegativă,
electroencefalografii, art. electroencefalografiei pl. electronegative
electroencefalogramă s. f., g.-d. art. electroencefalogramei; electronic adj. m., pl. electronici; f. electronică, pl.
pl. electroencefalograme; abr. EEG electronice
!electroerodare s. f., g.-d. art. electroerodării; pl. electroerodări electronică s. f., g.-d. art. electronicii
electrofiziologie (desp. -zi-o-) s. f., art. electrofiziologia, +electronice (produse) s. n. pl.
g.‑d. electrofiziologii, art. electrofiziologiei electronist s. m., pl. electronişti
electronistă 504
electronistă s. f., g.-d. art. electronistei; pl. electroniste elefantin adj. m., pl. elefantini; f. elefantină, pl. elefantine
electronomicroscopie (desp. -mi-cros-co-/-cro-sco-) s. f., art. elegant adj. m., pl. eleganţi; f. elegantă, pl. elegante
electronomicroscopia, g.-d. art. electronomicroscopiei; pl. !eleganţă s. f., g.-d. art. eleganţei; pl. eleganţe
electronomicroscopii, art. electronomicroscopiile (desp. -pi-i-) elegiac (desp. -gi-ac) adj. m., pl. elegiaci; f. elegiacă, pl.
electronvolt s. m., pl. electronvolţi; simb. eV elegiace
electrooptic adj. m., pl. electrooptici; f. electrooptică, pl. elegie s. f., art. elegia, g.-d. art. elegiei; pl. elegii, art. elegiile
electrooptice (desp. -gi-i-)
electrooptică s. f., g.-d. art. electroopticii elei (pop.) interj.
!electroosmoză s. f., g.-d. art. electroosmozei; pl. element1 (fenomen, componentă) s. n., pl. elemente
electroosmoze
element2 (tehn.) s. m., pl. elemenţi (~ de calorifer)
electroplasmoliză (desp. -tro-plas-) s. f., g.-d. art.
elementar adj. m., pl. elementari; f. elementară, pl.
electroplasmolizei
elementare
electropozitiv adj. m., pl. electropozitivi; f. electropozitivă,
elen adj. m., s. m., pl. eleni; adj. f., s. f. elenă, pl. elene
pl. electropozitive
(autorităţile elene, guvernul elen)
!electroprelucrare (desp. -tro-pre-lu-cra-) s. f., g.-d. art.
elenic adj. m., pl. elenici; f. elenică, pl. elenice
electroprelucrării; pl. electroprelucrări
!elenism s. n., pl. elenisme
electroscop (desp. -tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. electroscoape
elenist s. m., pl. elenişti
electroscopic (desp. -tros-co-/-tro-sco-) adj. m., pl.
electroscopici; f. electroscopică, pl. electroscopice elenistă s. f., g.-d. art. elenistei; pl. eleniste
electroscopie (desp. -tros-co-/-tro-sco-) s. f., art. elenistic adj. m., pl. elenistici; f. elenistică, pl. elenistice
electroscopia, g.-d. electroscopii, art. electroscopiei eleron s. n., pl. eleroane
electrosomn s. n. eleusin (desp. -le-u-) adj. m., s. m., pl. eleusini; adj. f., s. f.
electrostatic (desp. -tros-ta-/-tro-sta-) adj. m., pl. eleusină, pl. eleusine
electrostatici; f. electrostatică, pl. electrostatice eleuterie (desp. -le-u-) s. f., art. eleuteria, g.-d. art. eleuteriei;
electrostatică (desp. -tros-ta-/-tro-sta-) s. f., g.-d. art. (serbări) pl. eleuterii, art. eleuteriile (desp. -ri-i-)
electrostaticii elev s. m., pl. elevi
!electrostricţiune (desp. -tros-tric-ţi-u-/-tro-stric-) s. f., elevat adj. m., pl. elevaţi; f. elevată, pl. elevate
g.‑d. art. electrostricţiunii; pl. electrostricţiuni elevator1 adj. m., pl. elevatori; f. sg. şi pl. elevatoare
electroşoc s. n., pl. electroşocuri elevator2 s. n., pl. elevatoare
electrotehnic adj. m., pl. electrotehnici; f. electrotehnică, pl. elevaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. elevaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
electrotehnice art. elevaţiei; pl. elevaţii, art. elevaţiile (desp. -ţi-i-)
electrotehnică s. f., g.-d. art. electrotehnicii elevă s. f., g.-d. art. elevei; pl. eleve
electroterapie s. f., art. electroterapia, g.-d. electroterapii, +elevă-model s. f., g.-d. art. elevei-model; pl. eleve-model
art. electroterapiei eleveză s. f., g.-d. art. elevezei; pl. eleveze
electrotermic adj. m., pl. electrotermici; f. electrotermică,
+elev-model s. m., pl. elevi-model
pl. electrotermice
elf (fiinţă mitică) s. m., pl. elfi
electrotermie s. f., art. electrotermia, g.-d. electrotermii, art.
elibera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eliberez, 3 eliberează; conj.
electrotermiei
prez. 1 sg. să eliberez, 3 să elibereze
electrotipic adj. m., pl. electrotipici; f. electrotipică, pl.
electrotipice eliberare s. f., g.-d. art. eliberării; pl. eliberări
electrotipie s. f., art. electrotipia, g.-d. electrotipii, art. eliberator adj. m., pl. eliberatori; f. sg. şi pl. eliberatoare
electrotipiei elice s. f., art. elicea, g.-d. art. elicei; pl. elice, art. elicele
!electrotomie s. f., art. electrotomia, g.-d. art. electrotomiei; elicitate s. f., g.-d. art. elicităţii
pl. electrotomii, art. electrotomiile (desp. -mi-i-) elicoid s. n., pl. elicoide
electrotonus s. n. elicoidal (desp. -co-i-) adj. m., pl. elicoidali; f. elicoidală,
electrotropism (desp. -tro-tro-) s. n. pl. elicoidale
electrovalenţă s. f., g.-d. art. electrovalenţei; pl. electrovalenţe elicopter (desp. -cop-ter/-co-pter) s. n., pl. elicoptere
electrum s. n. elicostat (desp. -cos-tat/-co-stat) s. n., pl. elicostate
!elecţie (alegere) (desp. -ţi-e) s. f., g.-d. art. elecţiei; pl. elida (a ~) (a înlătura vocala finală) vb., ind. prez. 1 sg.
elecţii, art. elecţiile (desp. -ţi-i-) elidez, 3 elidează; conj. prez. 1 sg. să elidez, 3 să elideze
elefant s. m., pl. elefanţi elidare (înlăturare a vocalei finale) s. f., g.-d. art. elidării;
elefantiazis (desp. -ti-a-) s. n. pl. elidări
elefantic (rar) adj. m., pl. elefantici; f. elefantică, pl. eligibil adj. m., pl. eligibili; f. eligibilă, pl. eligibile
elefantice eligibilitate s. f., g.-d. art. eligibilităţii
505 emancipare
elimina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. elimin, 3 elimină; conj. elucida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. elucidez, 3 elucidează;
prez. 1 sg. să elimin, 3 să elimine conj. prez. 1 sg. să elucidez, 3 să elucideze
eliminare s. f., g.-d. art. eliminării; pl. eliminări elucidare (clarificare) s. f., g.-d. art. elucidării; pl. elucidări
eliminator (rar) adj. m., pl. eliminatori; f. sg. şi pl. elucubrant (desp. -cu-brant) adj. m., pl. elucubranţi; f.
eliminatoare elucubrantă, pl. elucubrante
eliminatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. eliminatorie (desp. elucubraţie (desp. -cu-bra-ţi-e) s. f., art. elucubraţia
-ri-e); pl. m. şi f. eliminatorii (desp. -ţi-a), g.-d. art. elucubraţiei; pl. elucubraţii, art.
elină (limbă) s. f., g.-d. art. elinei elucubraţiile (desp. -ţi-i-)
elindă s. f., g.-d. art. elindei; pl. elinde eluda (a ~) (a ocoli, a evita) vb., ind. prez. 1 sg. eludez, 3
elinesc (rar) adj. m., f. elinească; pl. m. şi f. elineşti eludează; conj. prez. 1 sg. să eludez, 3 să eludeze
eludare (evitare) s. f., g.-d. art. eludării; pl. eludări
elineşte adv.
!eluţie (desp. -ţi-e) s. f., g.-d. art. eluţiei; pl. eluţii, art.
elinică (înv.) s. f., g.-d. art. elinicei
eluţiile (desp. -ţi-i-)
elinvar® s. n.
eluvial (desp. -vi-al) adj. m., pl. eluviali; f. eluvială, pl. eluviale
elipsă (loc geometric; figură de stil, omitere) s. f., g.-d.
eluvionare (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. eluvionării; pl.
art. elipsei; pl. elipse
eluvionări
elipsograf (desp. -so-graf) s. n., pl. elipsografe
eluviu [viu pron. vĭu] s. n., art. eluviul; pl. eluvii, art.
elipsoid s. n., pl. elipsoide eluviile (desp. -vi-i-)
elipsoidal (desp. -so-i-) adj. m., pl. elipsoidali; f. elipsoidală, eluviune (rar) (desp. -vi-u-) s. f., g.-d. art. eluviunii; pl.
pl. elipsoidale eluviuni
eliptic (referitor la elipsă) adj. m., pl. eliptici; f. eliptică, elvetic (elveţian) (rar) adj. m., pl. elvetici; f. elvetică, pl.
pl. eliptice elvetice
elisabetan adj. m., pl. elisabetani; f. elisabetană, pl. elisabetane elveţian (referitor la Elveţia) (desp. -ţi-an) adj. m., s. m.,
elită (persoane de valoare) s. f., g.-d. art. elitei; pl. elite pl. elveţieni (desp. -ţi-eni); adj. f. elveţiană, pl. elveţiene
elitism s. n. elveţiancă (desp. -ţi-an-) s. f., g.-d. art. elveţiencei (desp.
elitist adj. m., s. m., pl. elitişti; adj. f., s. f. elitistă, pl. elitiste -ţi‑en-); pl. elveţience (folosit şi adjectival: autoare elveţiancă)
elitră (aripă) (desp. -li-tră) s. f., g.-d. art. elitrei; pl. elitre elzevir (literă, ediţie) s. n., pl. elzevire
elixir [x pron. gz] s. n., pl. elixire +Elzevir (editori olandezi) s. propriu
Elizee (Câmpiile ~) (desp. -pi-i-) s. propriu f. pl. art. emacia (a se ~) (desp. -ci-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
elizeu (livr.) s. n., art. elizeul emaciez (desp. -ci-ez), 3 se emaciază, 1 pl. ne emaciem;
eliziune (desp. zi-u-) s. f., g.-d. art. eliziunii; pl. eliziuni conj. prez. 1 sg. să mă emaciez, 3 să se emacieze; imper. 2
sg. afirm. emaciază-te; ger. emaciindu-mă (desp. -ci-in-)
elocuţiune (mod de exprimare; parte a retoricii) (desp.
-ţi-u‑) s. f., g.-d. art. elocuţiunii; pl. elocuţiuni emaciaţie (desp. -ci-a-ţi-e) s. f., art. emaciaţia (desp. -ţi-a),
g.‑d. art. emaciaţiei; pl. emaciaţii, art. emaciaţiile (desp. -ţi‑i‑)
elocvent adj. m., pl. elocvenţi; f. elocventă, pl. elocvente
emaciere (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. emacierii; pl. emacieri
elocvenţă s. f., g.-d. art. elocvenţei
email (desp. -maĭl) s. n., (obiecte; sorturi) pl. emailuri
elodion (desp. -di-on) s. n., pl. elodioane
!e-mail (engl.) [pron. imeĭl] s. n., (mesaje) pl. e-mailuri
elogia (a ~) (desp. -gi-a) vb., ind. prez. 1 sg. elogiez (desp.
(desp. -mai-) [imeĭluri]; abr. (fam.) mail [pron. meĭl]
-gi-ez), 3 elogiază, 1 pl. elogiem; conj. prez. 1 sg. să
emaila (a ~) (desp. -maĭ-) vb., ind. prez. 1 sg. emailez, 3
elogiez, 3 să elogieze; ger. elogiind (desp. -gi-ind)
emailează; conj. prez. 1 sg. să emailez, 3 să emaileze
elogiere (desp. -gi-e-) s. f., g.-d. art. elogierii; pl. elogieri
emailare (desp. -maĭ-) s. f., g.-d. art. emailării; pl. emailări
elogios (desp. -gi-os) adj. m., pl. elogioşi; f. elogioasă, pl.
elogioase emailoare (desp. -maĭ-) s. f., g.-d. art. emailoarei; pl. emailoare
elogiu s. n., art. elogiul; pl. elogii, art. elogiile (desp. -gi-i-) emailor (desp. -maĭ-) s. m., pl. emailori
elongat adj. m., pl. elongaţi; f. elongată, pl. elongate emana (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eman, 3 emană; conj. prez.
elongaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. elongaţia (desp. -ţi-a), g.-d. 1 sg. să eman, 3 să emane
art. elongaţiei; pl. elongaţii, art. elongaţiile (desp. -ţi-i-) emanare s. f., g.-d. art. emanării; pl. emanări
eloxare s. f., g.-d. art. eloxării; pl. eloxări emanatism s. n.
eloxat adj. m., pl. eloxaţi; f. eloxată, pl. eloxate emanaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. emanaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
+El Salvador/(colocv.) Salvador (stat) s. propriu n. [g.- art. emanaţiei; pl. emanaţii, art. emanaţiile (desp. -ţi-i-)
d. art. statului El Salvador/Salvadorului] emanaţionism (desp. -ţi-o-) s. n.
eluant (desp. -lu-ant) s. m., pl. eluanţi emancipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. emancipez, 3 emancipează;
eluare (desp. -lu-a-) s. f., g.-d. art. eluării (desp. -lu-ă-); conj. prez. 1 sg. să emancipez, 3 să emancipeze
pl. eluări !emancipare s. f., g.-d. art. emancipării; pl. emancipări
emancipat 506
emancipat adj. m., pl. emancipaţi; f. emancipată, pl. emancipate emeri (rar) s. n., art. emeriul
!emancipaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. emancipaţia (desp. -ţi-a), emerit adj. m., pl. emeriţi; f. emerită, pl. emerite
g.-d. art. emancipaţiei; pl. emancipaţii, art. emancipaţiile emersiune (ieşire) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. emersiunii;
(desp. -ţi-i-) pl. emersiuni
emarginat adj. m., pl. emarginaţi; f. emarginată, pl. emetic s. n.
emarginate emetrop (desp. -me-trop) adj. m., s. m., pl. emetropi; adj. f.,
emascula (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. emasculez, 3 s. f. emetropă, pl. emetrope
emasculează; conj. prez. 1 sg. să emasculez, 3 să emasculeze emetropie (desp. -me-tro-) s. f., art. emetropia, g.-d.
emasculaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. emasculaţia (desp. -ţi-a), emetropii, art. emetropiei
g.-d. art. emasculaţiei; pl. emasculaţii, art. emasculaţiile emfatic adj. m., pl. emfatici; f. emfatică, pl. emfatice
(desp. -ţi-i-)
!emfază s. f., g.-d. art. emfazei; pl. emfaze
!embargou s. n., art. embargoul; pl. embargouri
emfiteoză (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. emfiteozei; pl. emfiteoze
embatic s. n., pl. embaticuri
emfizem s. n., pl. emfizeme
embaticar s. m., pl. embaticari
emfraxie s. f., art. emfraxia, g.-d. art. emfraxiei; pl. emfraxii,
emblematic adj. m., pl. emblematici; f. emblematică, pl. art. emfraxiile (desp. -xi-i-)
emblematice emigra (a ~) (a se expatria) (desp. -mi-gra) vb., ind. prez.
emblemă s. f., g.-d. art. emblemei; pl. embleme 1 sg. emigrez, 3 emigrează; conj. prez. 1 sg. să emigrez, 3
!embol s. n., pl. emboluri să emigreze
embolie s. f., art. embolia, g.-d. art. emboliei; pl. embolii, emigrant (expatriat) (desp. -mi-grant) adj. m., s. m., pl.
art. emboliile (desp. -li-i-) emigranţi; adj. f., s. f. emigrantă, pl. emigrante
!embriocardie (desp. -bri-o-) s. f., art. embriocardia, g.-d. emigrare (expatriere) (desp. -mi-gra-) s. f., g.-d. art.
art. embriocardiei; pl. embriocardii, art. embriocardiile emigrării; pl. emigrări
(desp. -di-i-) emigrat (desp. -mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigraţi; adj. f.,
embriogeneză (desp. -bri-o-) s. f., g.-d. art. embriogenezei s. f. emigrată, pl. emigrate
embrioloagă v. embriologă emigraţie (expatriere, totalitate a expatriaţilor) (desp.
embriolog (desp. -bri-o-) s. m., pl. embriologi -mi-gra-ţi-e) s. f., art. emigraţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
!embriologă (livr.)/(colocv.) embrioloagă (desp. -bri-o-) emigraţiei; pl. emigraţii, art. emigraţiile (desp. -ţi-i-)
s. f., g.-d. art. embriologei/embrioloagei; pl. embriologe/ eminamente adv.
embrioloage eminent (excepţional) adj. m., pl. eminenţi; f. eminentă,
embriologic (desp. -bri-o-) adj. m., pl. embriologici; f. pl. eminente
embriologică, pl. embriologice Eminenţa Sa/Voastră loc. pr., g.-d. Eminenţei Sale/Voastre
embriologie (desp. -bri-o-) s. f., art. embriologia, g.-d. (către/despre cardinali, episcopii-şefi ai anumitor
embriologii, art. embriologiei culte)
embrion (desp. -bri-on) s. m., pl. embrioni eminenţă (proeminenţă, superioritate) s. f., g.-d. art.
embrionar (desp. -bri-o-) adj. m., pl. embrionari; f. eminenţei; pl. eminenţe
embrionară, pl. embrionare Eminenţă (termen de adresare) s. f. (către cardinali,
embrionat (desp. -bri-o-) adj. m., pl. embrionaţi; f. episcopii-şefi ai anumitor culte)
embrionată, pl. embrionate Eminenţele Lor loc. pr. pl. (despre cardinali, episcopii-
embriotomie (desp. -bri-o-) s. f., art. embriotomia, g.-d. şefi ai anumitor culte)
art. embriotomiei; pl. embriotomii, art. embriotomiile Eminenţele Voastre loc. pr. pl. (către cardinali,
(desp. -mi-i-) episcopii-şefi ai anumitor culte)
Emden (rasă de gâşte) s. propriu n. eminescian (desp. -ci-an) adj. m., pl. eminescieni (desp.
emenagog s. n., pl. emenagoge -ci-eni); f. eminesciană, pl. eminesciene
emenda (a ~) (a corecta) vb., ind. prez. 1 sg. emendez, 3 !eminescianism (desp. -ci-a-) s. n., pl. eminescianisme
emendează; conj. prez. 1 sg. să emendez, 3 să emendeze eminescolog s. m., pl. eminescologi
emendanda (lat.) s. n. pl. emir s. m., pl. emiri
emendare (corectare) s. f., g.-d. art. emendării, pl. emendări emirat s. n., pl. emirate (dar: Emiratele Arabe Unite s.
emendaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. emendaţia (desp. -ţi-a), propriu n. pl. art.; abr. (fam.): Emirate)
g.-d. art. emendaţiei; pl. emendaţii, art. emendaţiile (desp. emirian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. emirieni (desp.
-ţi-i-) -ri-eni); adj. f., s. f. emiriană, pl. emiriene
emergent (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergenţi; emisar1 (canal) s. n., pl. emisare
f. emergentă, pl. emergente (şi: economii ~) emisar2 (trimis) s. m., pl. emisari
emergenţă (ieşire dintr-un mediu) s. f., g.-d. art. emisferă (desp. -mis-fe-/-mi-sfe-) s. f., g.-d. art. emisferei;
emergenţei; pl. emergenţe pl. emisfere
507 encarpă
emisferic (desp. -mis-fe-/-mi-sfe-) adj. m., pl. emisferici; f. !empatie s. f., art. empatia, g.-d. art. empatiei; pl. empatii,
emisferică, pl. emisferice art. empatiile (desp. -ti-i-)
emisie (transmisie radio, TV) (desp. -si-e-) s. f., g.-d. art. +empatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. empatizez, 3
emisiei; pl. emisii, art. emisiile (desp. -si-i-) (a fi/intra în empatizează; conj. prez. 1 sg. să empatizez, 3 să empatizeze
emisie) empiem (desp. -pi-em) s. n., pl. empiemuri
emisiune (program radio, TV; punere în circulaţie de Empire (stil în artă) (fr.) [pron. ãpir] (desp. -pi-re) s. propriu n.
instrumente de valoare) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. empireu (parte din cer) s. n., art. empireul
emisiunii; pl. emisiuni
empiric adj. m., pl. empirici; f. empirică, pl. empirice
emisiv adj. m., pl. emisivi; f. emisivă, pl. emisive
empiriocritic (desp. -ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocritici; f.
emistih (desp. -mis-tih/-mi-stih) s. n., pl. emistihuri empiriocritică, pl. empiriocritice
emitanţă s. f., g.-d. art. emitanţei; pl. emitanţe empiriocriticism (desp. -ri-o-cri-) s. n.
emite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. emit, 2 sg. emiţi, empiriomonism (desp. -ri-o-) s. n.
3 sg. emite; conj. prez. 1 sg. să emit, 3 să emită; ger.
empirism s. n.
emiţând; part. emis
empirist adj. m., s. m., pl. empirişti; adj. f., s. f. empiristă,
!emitent adj. m., s. m., pl. emitenţi; adj. f., s. f. emitentă,
pl. empiriste
pl. emitente
emplastru s. n., art. emplastrul; pl. emplastre
emitere s. f., g.-d. art. emiterii; pl. emiteri
emporiu [riu pron. rĭu] s. n., art. emporiul; pl. emporii, art.
emiţător1 adj. m., s. m., pl. emiţători; adj. f., s. f. sg. şi pl.
emporiile (desp. -ri-i-)
emiţătoare
emu (pasăre) s. m., art. emul; pl. emu
emiţător2 s. n., pl. emiţătoare
emul (concurent) s. m., pl. emuli
+emmental s. n.
emulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. emulaţia (desp. -ţi-a), g.‑d.
+emoji s. n., pl. emojiuri (desp. -ji-uri)
art. emulaţiei; pl. emulaţii, art. emulaţiile (desp. -ţi-i-)
emolient1 (desp. -li-ent) adj. m., pl. emolienţi; f. emolientă,
emulgator s. m., pl. emulgatori
pl. emoliente
emulsie (desp. -si-e) s. f., art. emulsia (desp. -si-a), g.-d.
emolient2 (desp. -li-ent) s. n., pl. emoliente
art. emulsiei; pl. emulsii, art. emulsiile (desp. -si-i-)
emolument s. n., pl. emolumente
+emulsifiant (desp. -fi-ant) s. m., pl. emulsifianţi
emonctoriu (rar) [riu pron. rĭu] (desp. -monc-to-) s. n., art.
!emulsină s. f., g.-d. art. emulsinei; pl. emulsine
emonctoriul; pl. emonctorii; art. emonctoriile (desp. -ri‑i‑)
emulsiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
emoncţiune (desp. -monc-ţi-u-) s. f., g.-d. art. emoncţiunii;
emulsionez, 3 emulsionează; conj. prez. 1 sg. să
pl. emoncţiuni
emulsionez, 3 să emulsioneze
emonda (a ~) (a curăţa arborii de crengi) vb., ind. prez.
!emulsionant (desp. -si-o-) s. m., pl. emulsionanţi
1 sg. emondez, 3 emondează; conj. prez. 1 sg. să emondez,
3 să emondeze emulsionare (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. emulsionării; pl.
emondaj s. n., pl. emondaje emulsionări
emondare s. f., g.-d. art. emondării; pl. emondări emulsiv1 adj. m., pl. emulsivi; f. emulsivă, pl. emulsive
emondaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. emondaţia (desp. -ţi‑a), emulsiv2 s. n., pl. emulsive
g.‑d. art. emondaţiei; pl. emondaţii, art. emondaţiile emulsor s. n., pl. emulsoare
(desp. -ţi-i-) enalagă s. f., g.-d. art. enalagei; pl. enalage
emondor s. n., pl. emondoare enantem s. n., pl. enanteme
+emoticon s. n., pl. emoticoane enantiomorf (desp. -ti-o-) adj. m., pl. enantiomorfi; f.
emotiv adj. m., pl. emotivi; f. emotivă, pl. emotive enantiomorfă, pl. enantiomorfe
emotivism s. n. enantiomorfie (desp. -ti-o-) s. f., art. enantiomorfia, g.-d.
!emotivitate s. f., g.-d. art. emotivităţii; pl. emotivităţi enantiomorfii, art. enantiomorfiei
emoţie (desp. -ţi-e) s. f., art. emoţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. enantiomorfism (desp. -ti-o-) s. n.
emoţiei; pl. emoţii, art. emoţiile (desp. -ţi-i-) enantiotrop (desp. -ti-o-trop) adj. m., pl. enantiotropi; f.
emoţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. enantiotropă, pl. enantiotrope
emoţionez, 3 emoţionează; conj. prez. 1 sg. să emoţionez, enantiotropie (desp. -ti-o-tro-) s. f., art. enantiotropia,
3 să emoţioneze g.‑d. enantiotropii, art. enantiotropiei
emoţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. emoţionali; f. enantioză (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art. enantiozei
emoţională, pl. emoţionale enarmonic (desp. e-nar-/en-ar-) adj. m., pl. enarmonici; f.
emoţionant (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. emoţionanţi; f. enarmonică, pl. enarmonice
emoţionantă, pl. emoţionante enarmonie (desp. e-nar-/en-ar-) s. f., art. enarmonia, g.-d. art.
!emoţionare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. emoţionării; pl. enarmoniei; pl. enarmonii, art. enarmoniile (desp. -ni-i-)
emoţionări encarpă s. f., g.-d. art. encarpei; pl. encarpe
encaustic 508
encaustic s. m., pl. encaustici endocraniu [niu pron. nĭu] (desp. -do-cra-) s. n., art.
encaustică s. f., g.-d. art. encausticii endocraniul
encefal s. n., pl. encefale endocrin (desp. -do-crin) adj. m., pl. endocrini; f. endocrină,
encefalic adj. m., pl. encefalici; f. encefalică, pl. encefalice pl. endocrine
encefalită s. f., g.-d. art. encefalitei; pl. encefalite endocrinoloagă v. endocrinologă
!encefalografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. encefalografia, g.‑d. endocrinolog (desp. -do-cri-) s. m., pl. endocrinologi
art. encefalografiei; pl. encefalografii, art. encefalografiile !endocrinologă (livr.)/(colocv.) endocrinoloagă (desp.
(desp. -fi-i) -do-cri-) s. f., g.-d. art. endocrinologei/endocrinoloagei; pl.
encefaloid adj. m., pl. encefaloizi; f. encefaloidă, pl. encefaloide endocrinologe/endocrinoloage
encefalomielită (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. art. endocrinologie (desp. -do-cri-) s. f., art. endocrinologia,
encefalomielitei; pl. encefalomielite g.‑d. endocrinologii, art. endocrinologiei
encefalopatie s. f., art. encefalopatia, g.-d. art. encefalopatiei; endocrinoterapie (desp. -do-cri-) s. f., art. endocrinoterapia,
pl. encefalopatii, art. encefalopatiile (desp. -ti-i-) g.-d. endocrinoterapii, art. endocrinoterapiei
enchimoză (afluenţă a sângelui) s. f., g.-d. art. enchimozei; endoderm s. n., pl. endoderme
pl. enchimoze endodermic adj. m., pl. endodermici; f. endodermică, pl.
enciclică (desp. -ci-cli-) s. f., g.-d. art. enciclicei; pl. enciclice endodermice
enciclopedic (desp. -ci-clo-) adj. m., pl. enciclopedici; f. endoecie s. f., art. endoecia, g.-d. endoecii, art. endoeciei
enciclopedică, pl. enciclopedice endoenzimă s. f., g.-d. art. endoenzimei; pl. endoenzime
enciclopedie (desp. -ci-clo-) s. f., art. enciclopedia, g.‑d. endoestezie s. f., art. endoestezia, g.-d. endoestezii, art.
art. enciclopediei; pl. enciclopedii, art. enciclopediile endoesteziei
(desp. -di-i-) +endo-exocrin (desp. -do-crin) adj. m., pl. endo-exocrini; f.
enciclopedism (desp. -ci-clo-) s. n. endo-exocrină, pl. endo-exocrine
enciclopedist (desp. -ci-clo-) adj. m., s. m., pl. endofită s. f., g.-d. art. endofitei; pl. endofite
enciclopedişti; adj. f., s. f. enciclopedistă, pl. enciclopediste !endogamie s. f., art. endogamia, g.-d. art. endogamiei; pl.
enclavă s. f., g.-d. art. enclavei; pl. enclave endogamii, art. endogamiile (desp. -mi-i-)
+enclaviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enclavizez, 3 endogen adj. m., pl. endogeni; f. endogenă, pl. endogene
enclavizează; conj. prez. 1 sg. să enclavizez, 3 să !endogeneză s. f., g.-d. art. endogenezei; pl. endogeneze
enclavizeze endolimfă s. f., g.-d. art. endolimfei
+enclavizare s. f., g.-d. art. enclavizării; pl. enclavizări endometrită (desp. -me-tri-) s. f., g.-d. art. endometritei;
+enclavizat adj. m., pl. enclavizaţi; f. enclavizată, pl. pl. endometrite
enclavizate endometru (desp. -me-tru) s. n., art. endometrul
enclitic adj. m., pl. enclitici; f. enclitică, pl. enclitice
endomorfism s. n.
encliză s. f., g.-d. art. enclizei; pl. enclize
endoparazit adj. m., s. m., pl. endoparaziţi; adj. f., s. f.
encomiastic (desp. -mi-as-) adj. m., pl. encomiastici; f. endoparazită, pl. endoparazite
encomiastică, pl. encomiastice
!endoplasmă (parte a celulei) (desp. -do-plas-) s. f., g.-d.
encomion (livr.) (desp. -mi-on) s. n., pl. encomioane art. endoplasmei, pl. endoplasme
encondrom s. n., pl. encondroame !endoplastă (masă protoplasmatică) (desp. -do-plas-) s.
endarterită (desp. en-dar-/end-ar-) s. f., g.-d. art. f., g.-d. art. endoplastei, pl. endoplaste
endarteritei; pl. endarterite endoradioterapie (desp. -di-o-) s. f., art. endoradioterapia,
endecagon s. n., pl. endecagoane g.-d. endoradioterapii, art. endoradioterapiei
+endecasilab1 (rar) adj. m. (+ s. n.: vers ~); f. endecasilabă endoreic (desp. -re-ic) adj. m., pl. endoreici; f. endoreică,
(măsură ~), pl. endecasilabe pl. endoreice
endecasilab2 s. m., pl. endecasilabi +endorfină s. f., g.-d. art. endorfinei; pl. endorfine
!endecasilabic adj. m. (+ s. n.: vers ~); f. endecasilabică endoscop (desp. -dos-cop/-do-scop) s. n., pl. endoscoape
(măsură ~), pl. endecasilabice !endoscopie (desp. -dos-co-/-do-sco-) s. f., art. endoscopia,
endemic adj. m., pl. endemici; f. endemică, pl. endemice g.-d. art. endoscopiei; pl. endoscopii, art. endoscopiile
endemie s. f., art. endemia, g.-d. art. endemiei; pl. endemii, (desp. -pi-i-)
art. endemiile (desp. -mi-i-) !endosmoză (desp. en-dos-/end-os-) s. f., g.-d. art.
!endemism s. n., pl. endemisme endosmozei; pl. endosmoze
endemoepidemic adj. m., pl. endemoepidemici; f. endosperm (desp. -dos-perm/-do-sperm) s. n., pl.
endemoepidemică, pl. endemoepidemice endosperme
endocard s. n., pl. endocarduri endoteliu [liu pron. lĭu] s. n., art. endoteliul; pl. endotelii,
endocardită s. f., g.-d. art. endocarditei; pl. endocardite art. endoteliile (desp. -li-i-)
endocarp s. n., pl. endocarpuri endoterm adj. m., pl. endotermi; f. endotermă, pl. endoterme
509 entitate
endotermic adj. m., pl. endotermici; f. endotermică, pl. !enoptromanţie s. f., art. enoptromanţia, g.-d. art.
endotermice enoptromanţiei; pl. enoptromanţii, art. enoptromanţiile
!endotermie s. f., art. endotermia, g.-d. art. endotermiei; pl. (desp. -ţi-i-)
endotermii, art. endotermiile (desp. -mi-i-) enoriaş (desp. -ri-aş) s. m., pl. enoriaşi
endotoxină s. f., g.-d. art. endotoxinei; pl. endotoxine enoriaşă (desp. -ri-a-) s. f., art. enoriaşa, g.-d. art. enoriaşei;
+enduro s. n. pl. enoriaşe
!eneacord (desp. -ne-a-) s. n., pl. eneacorduri enorie s. f., art. enoria, g.-d. art. enoriei; pl. enorii, art.
eneadă (rar) (grup de nouă obiecte) (desp. -ne-a-) s. f., enoriile (desp. -ri-i-)
g.-d. art. eneadei; pl. eneade enorm adj. m., pl. enormi; f. enormă, pl. enorme
eneagon (desp. -ne-a-) s. n., pl. eneagoane enormitate s. f., g.-d. art. enormităţii; pl. enormităţi
+eneasilab1 (desp. -ne-a-) adj. m. (+ s. n.: vers ~); f. enot s. m., pl. enoţi
eneasilabă (măsură ~), pl. eneasilabe enotehnică s. f., g.-d. art. enotehnicii
eneasilab2 (desp. -ne-a-) s. m., pl. eneasilabi ensiform adj. m., pl. ensiformi; f. ensiformă, pl. ensiforme
eneodă (tub electronic) (desp. -ne-o-) s. f., g.-d. art. entalpie s. f., art. entalpia, g.-d. entalpii, art. entalpiei
eneodei; pl. eneode entamibă (desp. en-ta-/ent-a-) s. f., g.-d. art. entamibei; pl.
eneolitic (desp. -ne-o-) s. n. entamibe
energetic adj. m., pl. energetici; f. energetică, pl. energetice entelehie s. f., art. entelehia, g.-d. entelehii, art. entelehiei
energetică s. f., g.-d. art. energeticii +enter (engl.) [er pron. ăr] s. n.
energetism s. n. enteralgie (desp. -te-ral-/-ter-al-) s. f., art. enteralgia, g.‑d.
energic adj. m., pl. energici; f. energică, pl. energice art. enteralgiei; pl. enteralgii, art. enteralgiile (desp. -gi‑i‑)
energie s. f., art. energia, g.-d. art. energiei; pl. energii, art. enterectazie (desp. -te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectazia,
energiile (desp. -gi-i-) g.-d. art. enterectaziei; pl. enterectazii, art. enterectaziile
energizant1 adj. m., pl. energizanţi; f. energizantă, pl. (desp. -zi-i-)
energizante enterectomie (desp. -te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectomia,
energizant2 s. n., pl. energizante g.-d. art. enterectomiei; pl. enterectomii, art. enterectomiile
energofag adj. m., pl. energofagi; f. energofagă, pl. energofage (desp. -mi-i-)
energumen s. m., pl. energumeni enteric adj. m., pl. enterici; f. enterică, pl. enterice
enerva (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 1 sg. enervez, 3 enterită s. f., g.-d. art. enteritei; pl. enterite
enervează; conj. prez. 1 sg. să enervez, 3 să enerveze enteroanastomoză (desp. -ro-a-nas-to-/-na-sto-) s. f., g.-d.
enervant adj. m., pl. enervanţi; f. enervantă; pl. enervante art. enteroanastomozei; pl. enteroanastomoze
enervare (iritare) s. f., g.-d. art. enervării; pl. enervări enterobacterie (desp. -ri-e) s. f., art. enterobacteria (desp.
-ri-a), g.-d. art. enterobacteriei; pl. enterobacterii, art.
engastrimit s. m., pl. engastrimiţi
enterobacteriile (desp. -ri-i-)
engineering (engl.) [pron. enğiniring] (desp. -nee-) s. n.
enterochinază s. f., g.-d. art. enterochinazei; pl.
englez adj. m., s. m., pl. englezi; adj. f. engleză, pl. engleze enterochinaze
engleză (limbă) s. f., g.-d. art. englezei enterocolită s. f., g.-d. art. enterocolitei; (cazuri; forme) pl.
englezesc adj. m., f. englezească; pl. m. şi f. englezeşti enterocolite
englezeşte adv. enterogastrită s. f., g.-d. art. enterogastritei; pl. enterogastrite
englezoaică (desp. -zoai-) s. f., g-d. art. englezoaicei; pl. enterogastronă s. f., g.-d. art. enterogastronei; pl.
englezoaice enterogastrone
engobă s. f., g.-d. art. engobei; pl. engobe enterohemoragie s. f., art. enterohemoragia, g.‑d.
engolpion (desp. -pi-on) s. n., pl. engolpioane art. enterohemoragiei; pl. enterohemoragii, art.
engramă s. f., g.-d. art. engramei; pl. engrame enterohemoragiile (desp. -gi-i-)
enigmatic adj. m., pl. enigmatici; f. enigmatică, pl. enigmatice enterologie s. f., art. enterologia, g.-d. enterologii, art.
enigmă s. f., g.-d. art. enigmei; pl. enigme enterologiei
enigmistică s. f., g.-d. art. enigmisticii enteromorf adj. m., pl. enteromorfi; f. enteromorfă, pl.
enoftalmie (desp. e-nof-/en-of-) s. f., art. enoftalmia, g.-d. enteromorfe
enoftalmii, art. enoftalmiei enteropatie s. f., art. enteropatia, g.-d. art. enteropatiei; pl.
enolază s. f., g.-d. art. enolazei enteropatii, art. enteropatiile (desp. -ti-i-)
enolog/oenolog [oe pron. e] (desp. oe-) s. m., pl. enologi/ enterotomie s. f., art. enterotomia, g.-d. art. enterotomiei;
oenologi pl. enterotomii, art. enterotomiile (desp. -mi-i-)
enologie/oenologie [oe pron. e] (desp. oe-) s. f., art. +entertainment (engl.) [pron. entărteĭnmănt] s. n.
enologia/oenologia, g.-d. enologii/oenologii, art. enologiei/ entimemă s. f., g.-d. art. entimemei; pl. entimeme
oenologiei entitate s. f., g.-d. art. entităţii; pl. entităţi
en-titre 510
+en-titre (fr.) [pron. ãtitr] loc. adj. (campioni ~) enzimologie s. f., art. enzimologia, g.-d. enzimologii, art.
entomofag adj. m., s. m., pl. entomofagi; adj. f., s. f. enzimologiei
entomofagă, pl. entomofage !enzootie s. f., art. enzootia, g.-d. art. enzootiei; pl. enzootii,
entomofil adj. m., pl. entomofili; f. entomofilă, pl. entomofile art. enzootiile (desp. -ti-i-)
entomoloagă v. entomologă eoantrop (desp. e-o-an-) s. m., pl. eoantropi
entomolog s. m., pl. entomologi eocen1 (desp. e-o-) adj. m., pl. eoceni; f. eocenă, pl. eocene
!entomologă (livr.)/(colocv.) entomoloagă s. f., g.-d. art. eocen2 (desp. e-o-) s. n.
entomologei/entomoloagei; pl. entomologe/entomoloage eolian (desp. e-o-li-an) adj. m., pl. eolieni (desp. -li-eni); f.
entomologic adj. m., pl. entomologici; f. entomologică, pl. eoliană, pl. eoliene
entomologice eolit (desp. e-o-) s. n., pl. eolite
entomologie s. f., art. entomologia, g.-d. entomologii, art. eolitic (desp. e-o-) adj. m., pl. eolitici; f. eolitică, pl. eolitice
entomologiei eolotrop (desp. e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotropi; f.
entomologist (rar) s. m., pl. entomologişti eolotropă, pl. eolotrope
entomologistă (rar) s. f., g.-d. art. entomologistei; pl. eolotropie (desp. e-o-lo-tro-) s. f., art. eolotropia, g.-d. art.
entomologiste eolotropiei; pl. eolotropii, art. eolotropiile (desp. -pi-i-)
entomostraceu (desp. -mos-tra-/-mo-stra-) s. n., art. eon s. m., pl. eoni
entomostraceul; pl. entomostracee eozină (desp. e-o-) s. f., g.-d. art. eozinei; pl. eozine
+entopic1 adj. m., pl. entopici; f. entopică, pl. entopice eozinofil (desp. e-o-) adj. m., pl. eozinofili; f. eozinofilă, pl.
entopic2 s. n., pl. entopice eozinofile
entorsă s. f., g.-d. art. entorsei; pl. entorse eozinofilie (desp. e-o-) s. f., art. eozinofilia, g.-d. eozinofilii,
entozoar (desp. -zo-ar) s. n., pl. entozoare art. eozinofiliei
entropic adj. m., pl. entropici; f. entropică, pl. entropice eozinopenie (desp. e-o-) s. f., art. eozinopenia, g.-d.
entropie s. f., art. entropia, g.-d. art. entropiei; pl. entropii, eozinopenii, art. eozinopeniei
art. entropiile (desp. -pi-i-) eozoic (desp. e-o-zo-ic) adj. m., pl. eozoici; f. eozoică, pl.
entropion (desp. -pi-on) s. n. eozoice
entuziasm (desp. -zi-asm) s. n., pl. entuziasme epactă s. f., g.-d. art. epactei; pl. epacte
entuziasma (a ~) (desp. -zi-as-) vb., ind. prez. 1 sg. epagog s. m., pl. epagogi
entuziasmez, 3 entuziasmează; conj. prez. 1 sg. să epagogic adj. m., pl. epagogici; f. epagogică, pl. epagogice
entuziasmez, 3 să entuziasmeze epanalepsă s. f., g.-d. art. epanalepsei; pl. epanalepse
entuziast (desp. -zi-ast) adj. m., pl. entuziaşti; f. entuziastă, epandaj s. n.
pl. entuziaste epanodă s. f., g.-d. art. epanodei; pl. epanode
enucleare (desp. -nu-cle-a-) s. f., g.-d. art. enucleării (desp. epanşament s. n., pl. epanşamente
-cle-ă-); pl. enucleări eparhial (desp. -hi-al) adj. m., pl. eparhiali; f. eparhială, pl.
enucleaţie (desp. -nu-cle-a-ţi-e) s. f., art. enucleaţia (desp. eparhiale
-ţi-a), g.-d. art. enucleaţiei; pl. enucleaţii, art. enucleaţiile eparhie s. f., art. eparhia, g.-d. art. eparhiei; pl. eparhii, art.
(desp. -ţi-i-) eparhiile (desp. -hi-i-)
enumera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enumăr, 2 sg. enumeri, 3 eparven s. n., pl. eparvene
enumeră; conj. prez. 1 sg. să enumăr, 3 să enumere
epata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. epatez, 3 epatează; conj.
enumerare s. f., g.-d. art. enumerării; pl. enumerări prez. 1 sg. să epatez, 3 să epateze
enumerativ adj. m., pl. enumerativi; f. enumerativă, pl. epatant adj. m., pl. epatanţi; f. epatantă, pl. epatante
enumerative
epatare s. f., g.-d. art. epatării; pl. epatări
enumeraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. enumeraţia (desp. -ţi-a),
epavă s. f., g.-d. art. epavei; pl. epave
g.-d. art. enumeraţiei; pl. enumeraţii, art. enumeraţiile
(desp. -ţi-i-) epecie s. f., art. epecia, g.-d. art. epeciei; pl. epecii, art.
epeciile (desp. -ci-i-)
enunţ s. n., pl. enunţuri
ependim s. n., pl. ependime
enunţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enunţ, 3 enunţă; conj.
prez. 1 sg. să enunţ, 3 să enunţe epenglu s. n., art. epenglul; pl. epengluri
enunţare s. f., g.-d. art. enunţării; pl. enunţări epentetic adj. m., pl. epentetici; f. epentetică, pl. epentetice
enunţiativ (desp. -ţi-a-) adj. m., pl. enunţiativi; f. epenteză s. f., g.-d. art. epentezei; pl. epenteze
enunţiativă, pl. enunţiative epibat s. m., pl. epibaţi
!enurezis (desp. e-nu-) s. n. epic adj. m., pl. epici; f. epică, pl. epice
enzimatic adj. m., pl. enzimatici; f. enzimatică, pl. epicard (înveliş al inimii) s. n., pl. epicarduri
enzimatice epicarp (pieliţă a fructului) s. n., pl. epicarpuri
enzimă s. f., g.-d. art. enzimei; pl. enzime epică s. f., g.-d. art. epicii
511 epistat
epicen adj. m. (+ s. n.: substantiv ~), pl. epicene epigeneză s. f., g.-d. art. epigenezei
epicentru s. n., art. epicentrul; pl. epicentre epiglotă (desp. -pi-glo-) s. f., g.-d. art. epiglotei; pl. epiglote
epicheremă s. f., g.-d. art. epicheremei; pl. epichereme !epigon adj. m. (rar), s. m., pl. epigoni; (rar) adj. f., s. f.
epicicloidă (desp. -ci-clo-) s. f., g.-d. art. epicicloidei; pl. epigonă
epicicloide epigonic adj. m., pl. epigonici; f. epigonică, pl. epigonice
epiciclu (desp. -ci-clu) s. n., art. epiciclul; pl. epicicluri epigonism s. n.
epicontinental adj. m., pl. epicontinentali; f. epigraf (desp. -pi-graf) s. n., pl. epigrafe
epicontinentală, pl. epicontinentale epigrafie (desp. -pi-gra-) s. f., art. epigrafia, g.-d. epigrafii,
epicotil s. n., pl. epicotile art. epigrafiei
epicureic (desp. -re-ic) adj. m., pl. epicureici; f. epicureică, epigrafist (desp. -pi-gra-) s. m., pl. epigrafişti
pl. epicureice epigrafistă (desp. -pi-gra-) s. f., g.-d. art. epigrafistei; pl.
epicureu adj. m., s. m., pl. epicurei; adj. f., s. f. sg. şi pl. epigrafiste
epicuree epigramatic (desp. -pi-gra-) adj. m., pl. epigramatici; f.
epicurian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. epicurieni (desp. epigramatică, pl. epigramatice
-ri-eni); adj. f., s. f. epicuriană, pl. epicuriene epigramă (desp. -pi-gra-) s. f., g.-d. art. epigramei; pl.
epicurism s. n. epigrame
epidemic adj. m., pl. epidemici; f. epidemică, pl. epidemice epigramist (desp. -pi-gra-) s. m., pl. epigramişti
epidemie s. f., art. epidemia, g.-d. art. epidemiei; pl. epigramistă (desp. -pi-gra-) s. f., g.-d. art. epigramistei; pl.
epidemii, art. epidemiile (desp. -mi-i-) epigramiste
epidemioloagă v. epidemiologă epila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. epilez, 3 epilează; conj. prez.
epidemiolog (desp. -mi-o-) s. m., pl. epidemiologi 1 sg. să epilez, 3 să epileze
!epidemiologă (livr.)/(colocv.) epidemioloagă s. f., epilare s. f., g.-d. art. epilării; pl. epilări
g.‑d. art. epidemiologei/epidemioloagei; pl. epidemiologe/ epilator1 adj. m., pl. epilatori; f. sg. şi pl. epilatoare
epidemioloage epilator2 s. n., pl. epilatoare
epidemiologic (desp. -mi-o-) adj. m., pl. epidemiologici; f. epilaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. epilaţia (desp. -ţi-a),
epidemiologică, pl. epidemiologice g.-d. art. epilaţiei; pl. epilaţii, art. epilaţiile (desp. -ţi-i-)
epidemiologie (desp. -mi-o-) s. f., art. epidemiologia, g.-d. epilepsie s. f., art. epilepsia, g.-d. art. epilepsiei; pl. epilepsii,
epidemiologii, art. epidemiologiei art. epilepsiile (desp. -si-i-)
epidermă s. f., g.-d. art. epidermei; pl. epiderme epileptic adj. m., s. m., pl. epileptici; adj. f., s. f. epileptică,
epidermic adj. m., pl. epidermici; f. epidermică, pl. pl. epileptice
epidermice epilog s. n., pl. epiloguri
epidermizare s. f., g.-d. art. epidermizării; pl. epidermizări epiloga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. epiloghez, 3
epidermofiţie s. f., art. epidermofiţia, g.-d. art. epidermofiţiei; epiloghează; conj. prez. 1 sg. să epiloghez, 3 să epilogheze
pl. epidermofiţii, art. epidermofiţiile (desp. -ţi-i-) epilogism s. n., pl. epilogisme
epidermoliză s. f., g.-d. art. epidermolizei epinefrină (desp. -ne-fri-) s. f., g.-d. art. epinefrinei
epidiascop (desp. -di-as-cop/-a-scop) s. n., pl. epidiascoape epiplon (desp. -pi-plon) s. n., pl. epiploane
epidictic (livr.) adj. m., pl. epidictici; f. epidictică, pl. epirogenetic adj. m., pl. epirogenetici; f. epirogenetică, pl.
epidictice epirogenetice
epidot s. n. epirogeneză s. f., g.-d. art. epirogenezei
epifenomen s. n., pl. epifenomene epirogenic adj. m., pl. epirogenici; f. epirogenică, pl.
epifenomenalism s. n. epirogenice
epifit adj. m., pl. epifiţi; f. epifită, pl. epifite episceniu [niu pron. nĭu] (desp. pis-ce-/-pi-sce-) s. n., art.
epifiză s. f., g.-d. art. epifizei; pl. epifize episceniul; pl. episcenii, art. episceniile (desp. -ni-i-)
epifonem s. n., pl. epifoneme episcop1 (aparat) (desp. -pis-cop/-pi-scop) s. n., pl. episcoape
epiforă s. f., g.-d. art. epiforei; pl. epifore episcop2 (persoană) (desp. -pis-cop) s. m., pl. episcopi
epifrază (desp. -pi-fra-) s. f., g.-d. art. epifrazei; pl. epifraze episcopal adj. m., pl. episcopali; f. episcopală, pl. episcopale
!epigastralgie (desp. -gas-tral-) s. f., art. epigastralgia, g.‑d. episcopat s. n., pl. episcopate
art. epigastralgiei; pl. epigastralgii, art. epigastralgiile episcopie s. f., art. episcopia, g.-d. art. episcopiei; pl.
(desp. -gi-i-) episcopii, art. episcopiile (desp. -pi-i-)
epigastric adj. m., pl. epigastrici; f. epigastrică, pl. epigastrice episilogism s. n., pl. episilogisme
epigastru s. n., art. epigastrul; pl. epigastre episod s. n., pl. episoade
epigenetic adj. m., pl. epigenetici; f. epigenetică, pl. episodic adj. m., pl. episodici; f. episodică, pl. episodice
epigenetice epistat s. m., pl. epistaţi
epistaxis 512
!epistaxis (rinoragie) (desp. -pis-ta-) s. n. epruvetă (probă) (desp. e-pru-) s. f., g.-d. art. epruvetei;
+epistemic adj. m., pl. epistemici; f. epistemică, pl. pl. epruvete
epistemice epsilon (literă grecească) s. m., pl. epsilon; ε, Ε
epistemologic adj. m., pl. epistemologici; f. epistemologică, epuiza (a ~) (desp. -pu-i-) vb., ind. prez. 1 sg. epuizez, 3
pl. epistemologice epuizează; conj. prez. 1 sg. să epuizez, 3 să epuizeze
epistemologie s. f., art. epistemologia, g.-d. epistemologii, epuizabil (desp. -pu-i-) adj. m., pl. epuizabili; f. epuizabilă,
art. epistemologiei pl. epuizabile
!epistil (arhitravă) s. n., pl. epistiluri epuizant (desp. -pu-i-) adj. m., pl. epuizanţi; f. epuizantă,
epistolar1 adj. m., pl. epistolari; f. epistolară, pl. epistolare pl. epuizante
epistolar2 s. n., pl. epistolare epuizare (desp. -pu-i-) s. f., g.-d. art. epuizării; pl. epuizări
epistolă s. f., g.-d. art. epistolei; pl. epistole epulon s. m., pl. epuloni
epistolie (înv.) s. f., art. epistolia, g.-d. art. epistoliei; pl. epura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. epurez, 3 epurează; conj.
epistolii, art. epistoliile (desp. -li-i-) prez. 1 sg. să epurez, 3 să epureze
!epistrofă (rar) (desp. -pis-tro-) s. f., g.-d. art. epistrofei; epurare s. f., g.-d. art. epurării; pl. epurări
pl. epistrofe epurativ adj. m., pl. epurativi; f. epurativă, pl. epurative
epitaf s. n., pl. epitafuri epurator s. n., pl. epuratoare
epitalam s. n., pl. epitalame epuraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. epuraţia (desp. -ţi-a), g.-d.
epitelial (desp. -li-al) adj. m., pl. epiteliali; f. epitelială, pl. art. epuraţiei; pl. epuraţii, art. epuraţiile (desp. -ţi-i-)
epiteliale epură s. f., g.-d. art. epurei; pl. epure
epiteliom (desp. -li-om) s. n., pl. epitelioame equus (lat.) [qu pron. rom. kv] (desp. e-quus) s. m.
epiteliu [liu pron. lĭu] s. n., art. epiteliul; pl. epitelii, art. eradica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eradichez, 3 eradichează;
epiteliile (desp. -li-i-) conj. prez. 1 sg. să eradichez, 3 să eradicheze
epitelizare s. f., g.-d. art. epitelizării; pl. epitelizări eradicare s. f., g.-d. art. eradicării; pl. eradicări
epitermal adj. m., pl. epitermali; f. epitermală, pl. epitermale eram v. fi1
epitet s. n., pl. epitete erasmic (livr.) adj. m., pl. erasmici; f. erasmică, pl. erasmice
epitetic adj. m., pl. epitetici; f. epitetică, pl. epitetice erată s. f., g.-d. art. eratei; pl. erate
+epitrahil s. n., pl. epitrahile eratic (livr.) (instabil) adj. m., pl. eratici; f. eratică, pl.
epitrop (desp. -pi-trop) s. m., pl. epitropi eratice
epitropie (desp. -pi-tro-) s. f., art. epitropia, g.-d. art. eră s. f., g.-d. art. erei; pl. ere (era noastră abr. e.n., înaintea
epitropiei; pl. epitropii, art. epitropiile (desp. -pi-i-) erei noastre abr. î.e.n.)
epiu s. n., art. epiul; pl. epiuri !erbaceu (rar) adj. m., pl. erbacei; f. sg. şi pl. erbacee
epizoar (desp. -zo-ar) s. n., pl. epizoare erbicid s. n., pl. erbicide
epizonă s. f., g.-d. art. epizonei; pl. epizone erbicida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. erbicidez, 3 erbicidează;
conj. prez. 1 sg. să erbicidez, 3 să erbicideze
epizootic adj. m., pl. epizootici; f. epizootică, pl. epizootice
erbicidare s. f., g.-d. art. erbicidării; pl. erbicidări
epizootie s. f., art. epizootia, g.-d. art. epizootiei; pl.
epizootii, art. epizootiile (desp. -ti-i-) erbiu [biu pron. bĭu] s. n., art. erbiul; simb. Er
epocal adj. m., pl. epocali; f. epocală, pl. epocale erbivor1 adj. m., pl. erbivori; f. erbivoră, pl. erbivore
epocă s. f., g.-d. art. epocii; pl. epoci (şi în: epoca bronzului, erbivor2 s. n., pl. erbivore
epoca fierului etc.) erboriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. erborizez, 3 erborizează;
epodă s. f., g.-d. art. epodei; pl. epode conj. prez. 1 sg. să erborizez, 3 să erborizeze
epolet s. m., pl. epoleţi erect adj. m., pl. erecţi; f. erectă, pl. erecte
eponim (desp. e-po-/ep-o-) adj. m., s. m., pl. eponimi; adj. erectil adj. m., pl. erectili; f. erectilă, pl. erectile
f. eponimă, pl. eponime erector1 adj. m., pl. erectori; f. sg. şi pl. erectoare
eponimie (desp. e-po-/ep-o-) s. f., art. eponimia, g.-d. erector2 (maşină) s. n., pl. erectoare
eponimii, art. eponimiei erecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. erecţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
eponj s. n. erecţiei; pl. erecţii, art. erecţiile (desp. -ţi-i-)
epopee s. f., art. epopeea, g.-d. art. epopeii; pl. epopei, art. erede s. m., art. eredele; pl. erezi
epopeile (desp. pe-i-) ereditar adj. m., pl. ereditari; f. ereditară, pl. ereditare
epopeic (desp. -pe-ic) adj. m., pl. epopeici; f. epopeică, pl. ereditate s. f., g.-d. eredităţi, art. eredităţii
epopeice eredosifilis s. n.
epos (livr.) s. n., pl. eposuri eremit s. m., pl. eremiţi
eprubetă (tub de sticlă) (desp. e-pru-) s. f., g.-d. art. eremitic (livr.) adj. m., pl. eremitici; f. eremitică, pl.
eprubetei; pl. eprubete eremitice
513 eructaţie
erepsină s. f., g.-d. art. erepsinei; pl. erepsine eritrină (desp. -ri-tri-) s. f., g.-d. art. eritrinei; pl. eritrine
eres s. n., pl. eresuri eritroblast (desp. -ri-tro-blast) s. n., pl. eritroblaste
erete s. m., art. eretele; pl. ereţi eritroblastoză (desp. -ri-tro-blas-) s. f., g.-d. art.
eretic s. m., pl. eretici eritroblastozei; pl. eritroblastoze
eretică s. f., g.-d. art. ereticei; pl. eretice eritrocit (desp. -ri-tro-) s. n., pl. eritrocite
eretism s. n. eritrodermie (desp. -ri-tro-) s. f., art. eritrodermia, g.‑d.
ereutofobie (desp. -reu-) s. f., art. ereutofobia, g.-d. art. art. eritrodermiei; pl. eritrodermii, art. eritrodermiile
ereutofobiei; pl. ereutofobii, art. ereutofobiile (desp. -bi-i-) (desp. -mi-i-)
erezie s. f., art. erezia, g.-d. art. ereziei; pl. erezii, art. ereziile eritrofobie (desp. -ri-tro-) s. f., art. eritrofobia, g.-d. art.
(desp. -zi-i-) eritrofobiei; pl. eritrofobii, art. eritrofobiile (desp. -bi-i-)
erg1 (deşert de nisip) s. n., pl. erguri eritropoieză (desp. -ri-tro-) s. f., g.-d. art. eritropoiezei
erg2 (unitate de măsură) s. m., pl. ergi; simb. erg (2 erg) eritropsină (desp. -ri-trop-) s. f., g.-d. art. eritropsinei; pl.
eritropsine
ergan s. n.
eritroză (desp. -ri-tro-) s. f., g.-d. art. eritrozei
ergasterie s. f., art. ergasteria, g.-d. art. ergasteriei; pl.
erizipel s. n., (cazuri; forme) pl. erizipele
ergasterii, art. ergasteriile (desp. -ri-i-)
ermetic adj. m., pl. ermetici; f. ermetică, pl. ermetice
ergocalciferol s. m.
ermetism s. n.
ergograf (desp. -go-graf) s. n., pl. ergografe
ermitaj s. n., pl. ermitaje (dar: Ermitajul s. propriu n. art.)
ergometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. ergometria, g.-d.
ergometrii, art. ergometriei eroare s. f., g.-d. art. erorii; pl. erori
ergometru (desp. -me-tru) s. n., art. ergometrul; pl. eroda (a ~) vb., ind. prez. 3 erodează, imperf. 3 pl. erodau;
ergometre conj. prez. 3 să erodeze
ergonă s. f., g.-d. art. ergonei; pl. ergone erodare s. f., g.-d. art. erodării; pl. erodări
ergonomic adj. m., pl. ergonomici; f. ergonomică, pl. erodiu (înv.) [diu pron. dĭu] s. m., art. erodiul; pl. erodii,
ergonomice art. erodiii (desp. -di-ii)
ergonomie s. f., art. ergonomia, g.-d. ergonomii, art. eroic (desp. -ro-ic) adj. m., pl. eroici; f. eroică, pl. eroice
ergonomiei eroiceşte (înv.) (desp. -ro-i-) adv.
ergosterol (desp. -gos-te-/-go-ste-) s. m., pl. ergosteroli eroicomic (desp. -ro-i-) adj. m., pl. eroicomici; f. eroicomică,
ergoterapie s. f., art. ergoterapia, g.-d. ergoterapii, art. pl. eroicomice
ergoterapiei eroină s. f., g.-d. art. eroinei; pl. eroine
ergotină s. f., g.-d. art. ergotinei; pl. ergotine eroism s. n.
ergotism (manie; boală) s. n. eronat adj. m., pl. eronaţi; f. eronată, pl. eronate
ergotoxină s. f., g.-d. art. ergotoxinei; pl. ergotoxine eros (iubire) (livr. ) s. n.
erija (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă erijez, 3 se Eros (zeul iubirii la greci) s. propriu m.
erijează, 1 pl. ne erijăm; conj. prez. 1 sg. să mă erijez, 3 să erotic adj. m., pl. erotici; f. erotică, pl. erotice
se erijeze; imper. 2 sg. afirm. erijează-te; ger. erijându-mă erotică s. f., g.-d. art. eroticii
erijare s. f., g.-d. art. erijării erotism s. n.
erinaceid s. n., pl. erinaceide erotoman adj. m., s. m., pl. erotomani; adj. f., s. f.
+erinie (zeiţă greacă a răzbunării; femeie răzbunătoare) erotomană, pl. erotomane
(desp. -ni-e) s. f., art. erinia (desp. -ni-a), g.-d. art. !erotomanie s. f., art. erotomania, g.-d. art. erotomaniei; pl.
eriniei; pl. erinii, art. eriniile (desp. -ni-i-) erotomanii, art. erotomaniile (desp. -ni-i-)
erisifacee s. f., art. erisifaceea, g.-d. art. erisifaceei; pl. erou s. m., art. eroul; pl. eroi, art. eroii
erisifacee eroziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. eroziunii; pl. eroziuni
eristic (referitor la eristică) adj. m., s. m., pl. eristici; adj. eroziv adj. m., pl. erozivi; f. erozivă, pl. erozive
f., s. f. eristică, pl. eristice erpetoloagă v. erpetologă
eristică (arta controversei) s. f., g.-d. art. eristicii erpetolog (rar) s. m., pl. erpetologi
eritem s. n., pl. eriteme erpetologic adj. m., pl. erpetologici; f. erpetologică, pl.
eritematos adj. m., s. m., pl. eritematoşi; adj. f., s. f. erpetologice
eritematoasă, pl. eritematoase erpetologie s. f., art. erpetologia, g.-d. erpetologii, art.
+Eritreea (stat) s. propriu f., g.-d. Eritreei erpetologiei
eritreean (desp. -ri-tre-ean) adj. m., s. m., pl. eritreeni eructa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eructez, 3 eructează; conj.
(desp. -ri-tre-eni); adj. f., s. f. eritreeană, pl. eritreene prez. 1 sg. să eructez, 3 să eructeze
eritremie (desp. -ri-tre-) s. f., art. eritremia, g.-d. art. eructaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. eructaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
eritremiei; pl. eritremii, art. eritremiile (desp. -mi-i-) art. eructaţiei; pl. eructaţii, art. eructaţiile (desp. -ţi-i-)
erudit 514
erudit adj. m., pl. erudiţi; f. erudită, pl. erudite escorta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. escortez, 3 escortează;
erudiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. erudiţia (desp. -ţi-a), g.-d. conj. prez. 1 sg. să escortez, 3 să escorteze
erudiţii, art. erudiţiei escortare s. f., g.-d. art. escortării; pl. escortări
!erupe (a ~) (a face erupţie) vb., ind. prez. 3 sg. erupe, 3 escortă s. f., g.-d. art. escortei; pl. escorte
pl. erup; conj. prez. 3 să erupă; ger. erupând; part. erupt escortor s. n., pl. escortoare
erupere (ţâşnire; izbucnire) s. f., g.-d. art. eruperii; pl. escroacă s. f., g.-d. art. escroacei; pl. escroace
eruperi escroc s. m., pl. escroci
eruptiv adj. m., pl. eruptivi; f. eruptivă, pl. eruptive escroca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. escrochez, 3 escrochează;
eruptivism s. n. conj. prez. 1 sg. să escrochez, 3 să escrocheze
erupţie (ţâşnire, izbucnire) (desp. -ţi-e) s. f., art. erupţia escrocare s. f., g.-d. art. escrocării; pl. escrocări
(desp. -ţi-a), g.-d. art. erupţiei; pl. erupţii, art. erupţiile escrocherie s. f., art. escrocheria, g.-d. art. escrocheriei; pl.
(desp. -ţi-i-) escrocherii, art. escrocheriile (desp. -ri-i-)
erzaţ s. n., pl. erzaţuri escudo (port.) s. m., art. escudoul; pl. escudo; (~
esaveraj (desp. e-sa-/es-a-) s. n., pl. esaveraje capverdian) simb. Esc.
escadră (desp. -ca-dră) s. f., g.-d. art. escadrei; pl. escadre esculap (medic) (rar) s. m., pl. esculapi
escadrilă (desp. -ca-dri-) s. f., g.-d. art. escadrilei; pl. Esculap (zeul medicinei la greci) s. propriu m.
escadrile esculină s. f., g.-d. art. esculinei
escadron (desp. -ca-dron) s. n., pl. escadroane eseist s. m., pl. eseişti
+escalada1 (a ~) (a se agrava) vb., ind. prez. 3 escaladează, eseistă s. f., g.-d. art. eseistei; pl. eseiste
imperf. 3 pl. escaladau; conj. prez. 3 să escaladeze
eseistic adj. m., pl. eseistici; f. eseistică, pl. eseistice
escalada2 (a ~) (a se căţăra) vb., ind. prez. 1 sg. escaladez,
eseistică s. f., g.-d. art. eseisticii
3 escaladează; conj. prez. 1 sg. să escaladez, 3 să escaladeze
esenţă s. f., g.-d. art. esenţei; (lichide, varietăţi de arbori)
escaladare s. f., g.-d. art. escaladării; pl. escaladări
pl. esenţe
escaladă s. f., g.-d. art. escaladei; pl. escalade
esenţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. esenţiali; f. esenţială, pl.
escalator s. n., pl. escalatoare esenţiale
escală s. f., g.-d. art. escalei; pl. escale eseu s. n., art. eseul; pl. eseuri
escalop s. n., pl. escalopuri esofag s. n., pl. (rar) esofage
escamota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. escamotez, 3 escamotează; esofagian (desp. -gi-an) adj. m., pl. esofagieni (desp.
conj. prez. 1 sg. să escamotez, 3 să escamoteze -gi‑eni); f. esofagiană, pl. esofagiene
escamotabil adj. m., pl. escamotabili; f. escamotabilă, pl. esofagism s. n.
escamotabile
esopic adj. m., pl. esopici; f. esopică, pl. esopice
escamotare s. f., g.-d. art. escamotării; pl. escamotări
espadon s. n., pl. espadoane
escapadă s. f., g.-d. art. escapadei; pl. escapade
espadrilă (desp. -pa-dri-) s. f., g.-d. art. espadrilei; pl.
+escape-room (engl.) [pron. iskeĭprum] s. n., pl. escape- espadrile
roomuri [pron. iskeĭprumuri]
esperantism s. n.
escară s. f., g.-d. art. escarei; pl. escare
esperantist adj. m., s. m., pl. esperantişti; adj. f., s. f.
escarpă s. f., g.-d. art. escarpei; pl. escarpe esperantistă, pl. esperantiste
escarpen1 (nedecupat, dar decoltat) adj. invar. (pantofi ~) esperanto s. n.
escarpen2 s. m., pl. escarpeni espingolă s. f., g.-d. art. espingolei; pl. espingole
escatologic adj. m., pl. escatologici; f. escatologică, pl. esplanadă s. f., g.-d. art. esplanadei; pl. esplanade
escatologice
+espresor s. n., pl. espresoare
escatologie s. f., art. escatologia, g.-d. escatologii, art.
!espresso (it.) s. n., pl. espressouri
escatologiei
est (punct cardinal) s. n. (şi în: est-vest); abr. E
eschilă s. f., g.-d. art. eschilei; pl. eschile
Est (zonă geografică) s. propriu n.
eschimos adj. m., s. m., pl. eschimoşi; adj. f., s. f. eschimosă,
pl. eschimose +establishment (engl.) [pron. istablişment] (desp. -blish-)
s. n.
eschimosă (limbă) s. f., g.-d. art. eschimosei
estacadă s. f., g.-d. art. estacadei; pl. estacade
eschiva (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă eschivez,
3 se eschivează; conj. prez. 1 sg. să mă eschivez, 3 să este v. fi1
se eschiveze; imper. 2 sg. afirm. eschivează-te; ger. ester s. m., pl. esteri
eschivându-mă esterificare s. f., g.-d. art. esterificării; pl. esterificări
eschivare s. f., g.-d. art. eschivării; pl. eschivări estet s. m., pl. esteţi
eschivă s. f., g.-d. art. eschivei; pl. eschive estetă s. f., g.-d. art. estetei; pl. estete
515 etalona
estetic adj. m., pl. estetici; f. estetică, pl. estetice estrogen2 s. m., pl. estrogeni
estetică s. f., g.-d. art. esteticii estronă s. f., g.-d. art. estronei; pl. estrone
estetician (desp. -ci-an) s. m., pl. esteticieni (desp. -ci-eni) estropia (a ~) (livr.) (desp. -pi-a) vb., ind. prez. 1 sg.
esteticiană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. esteticienei (desp. estropiez (desp. -pi-ez), 3 estropiază, 1 pl. estropiem; conj.
-ci-e-); pl. esteticiene prez. 1 sg. să estropiez, 3 să estropieze; ger. estropiind
estetism s. n. (desp. -pi-ind)
estetizant adj. m., s. m., pl. estetizanţi; adj. f., s. f. estropiaţie (desp. -pi-a-ţi-e) s. f., art. estropiaţia (desp.
estetizantă, pl. estetizante -ţi‑a), g.-d. art. estropiaţiei; pl. estropiaţii, art. estropiaţiile
(desp. -ţi-i-)
est-european (desp. est-e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. est-
europeni; adj. f., s. f. est-europeană, pl. est-europene estropiere (livr.) (desp. -pi-e-) s. f., g.-d. art. estropierii; pl.
estropieri
estezie (rar) s. f., art. estezia, g.-d. estezii, art. esteziei
estru s. n., art. estrul; pl. estre
esteziologie (desp. -zi-o-) s. f., art. esteziologia, g.-d.
estuar (desp. -tu-ar) s. n., pl. estuare
esteziologii, art. esteziologiei
+Eswatini (numele actual al fostului stat Swaziland) [w
esteziometrie (desp. -zi-o-me-tri-) s. f., art. esteziometria,
pron. ŭ] (desp. -ti-ni) s. propriu n.
g.-d. art. esteziometriei; pl. esteziometrii, art.
esteziometriile (desp. -tri-i-) eşafod s. n., pl. eşafoduri
esteziometru (desp. -zi-o-me-tru) s. n., art. esteziometrul; eşafodaj s. n., pl. eşafodaje
pl. esteziometre eşalon s. n., pl. eşaloane
est-german adj. m., s. m., pl. est-germani; adj. f., s. f. est- eşalona (a ~) vb., ind. prez. 1 eşalonez, 3 eşalonează; conj.
germană, pl. est-germane prez. 1 să eşalonez, 3 să eşaloneze
estic adj. m., pl. estici; f. estică, pl. estice eşalonare s. f., g.-d. art. eşalonării; pl. eşalonări
estima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. estimez, 3 estimează; conj. +eşalotă (ceapă-franţuzească, haşmă) s. f., g.-d. art.
prez. 1 sg. să estimez, 3 să estimeze eşalotei; pl. eşalote
estimabil adj. m., pl. estimabili; f. estimabilă, pl. estimabile eşantion (desp. -ti-on) s. n., pl. eşantioane
estimare s. f., g.-d. art. estimării; pl. estimări eşantiona (a ~) (desp. -ti-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
eşantionez, 3 eşantionează; conj. prez. 1 sg. să eşantionez,
estimat s. n., pl. estimate
3 să eşantioneze
estimativ adj. m., pl. estimativi; f. estimativă, pl. estimative
eşantionare (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art. eşantionării; pl.
estimatoriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. estimatorie
eşantionări
(desp. -ri-e); pl. m. şi f. estimatorii
eşapament s. n., pl. eşapamente
estimaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. estimaţia -ţi-a), g.-d. art.
eşarfă (batic) s. f., g.-d. art. eşarfei; pl. eşarfe
estimaţiei; pl. estimaţii, art. estimaţiile (desp. -ţi-i-)
eşarpă (direcţie de tragere) s. f., g.-d. art. eşarpei; pl. eşarpe
estimă s. f., g.-d. art. estimei; pl. estime
eşec s. n., pl. eşecuri
estimp (în acest an) (pop.) adv.
eşichier (desp. -chi-er) s. n., pl. eşichiere
estiv (livr.) adj. m., pl. estivi; f. estivă, pl. estive
eşti v. fi1
estival adj. m., pl. estivali; f. estivală, pl. estivale
eşua (a ~) (desp. -şu-a) vb., ind. prez. 1 sg. eşuez (desp.
estivaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. estivaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
-şu-ez), 3 eşuează (desp. -şu-ea-), 1 pl. eşuăm (desp.
estivaţii, art. estivaţiei
-şu‑ăm); conj. prez. 1 sg. să eşuez, 3 să eşueze; ger. eşuând
estompa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. estompez, 3 estompează; (desp. -şu-ând)
conj. prez. 1 sg. să estompez, 3 să estompeze
eşuare (desp. -şu-a-) s. f., g.-d. art. eşuării (desp. -şu-ă-);
estompare s. f., g.-d. art. estompării; pl. estompări pl. eşuări
estompă s. f., g.-d. art. estompei; pl. estompe eta (literă grecească) s. m., pl. eta; η, Η
eston adj. m., s. m., pl. estoni; adj. f., s. f. estonă, pl. estone etaj s. n., pl. etaje
estonă (limbă) s. f., g.-d. art. estonei etaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. etajez, 3 etajează, 1 pl.
estonian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. estonieni (desp. etajăm; conj. prez. 1 sg. să etajez, 3 să etajeze; ger. etajând
-ni-eni); adj. f., s. f. estoniană, pl. estoniene etajare s. f., g.-d. art. etajării; pl. etajări
estoniană (limbă) (desp. -ni-a-) s. f., g.-d. art. estonienei etajeră s. f., g.-d. art. etajerei; pl. etajere
+estoniancă (persoană) (desp. -ni-an-) s. f., g.-d. art. etala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. etalez, 3 etalează; conj. prez.
estoniencei (desp. -ni-en-); pl. estonience 1 sg. să etalez, 3 să etaleze
estradă s. f., g.-d. art. estradei; pl. estrade etalaj s. n., pl. etalaje
estradiol (desp. -di-ol) s. m., pl. estradioli etalare s. f., g.-d. art. etalării; pl. etalări
estral adj. m., pl. estrali; f. estrală, pl. estrale etalon s. n., pl. etaloane
estriol (desp. -tri-ol) s. m., pl. estrioli etalona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. etalonez, 3 etalonează;
estrogen1 adj. m., pl. estrogeni; f. estrogenă, pl. estrogene conj. prez. 1 sg. să etalonez, 3 să etaloneze
etalonare 516
etalonare s. f., g.-d. art. etalonării; pl. etalonări eterogenitate s. f., g.-d. art. eterogenităţii
etambou s. n., art. etamboul; pl. etambouri eteroman s. m., pl. eteromani
etambreu s. n., art. etambreul; pl. etambreuri eteromană s. f., g.-d. art. eteromanei; pl. eteromane
etamină s. f., g.-d. art. etaminei; (bucăţi; sorturi) pl. eteromanie s. f., art. eteromania, g.-d. art. eteromaniei; pl.
etamine eteromanii, art. eteromaniile (desp. -ni-i-)
etan s. m. +ete scârţ/iete scârţ (fam.) interj. + interj.
etanol s. m., pl. etanoli +etete/ietete interj.
etanş adj. m., pl. etanşi; f. etanşă, art. etanşa, pl. etanşe !ethno-rock (engl.) [th, ck pron. rom. t, k] (desp. eth-no-)
etanşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. etanşez, 3 etanşează, 1 pl. s. n., art. ethno-rockul (desp. -ro-ckul)
etanşăm; conj. prez. 1 sg. să etanşez, 3 să etanşeze; ger. etiaj (desp. -ti-aj) s. n., pl. etiaje
etanşând etic adj. m., pl. etici; f. etică, pl. etice
etanşare s. f., g.-d. art. etanşării; pl. etanşări etică s. f., g.-d. art. eticii
!etanşeitate (desp. -şe-i-) s. f., g.-d. art. etanşeităţii eticheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. etichetez, 3 etichetează;
etanşor s. n., pl. etanşoare conj. prez. 1 sg. să etichetez, 3 să eticheteze
etapă s. f., g.-d. art. etapei; pl. etape etichetare s. f., g.-d. art. etichetării; pl. etichetări
etapiza (a ~) (a împărţi în etape) vb., ind. prez. 1 sg. etichetă s. f., g.-d. art. etichetei; pl. etichete
etapizez, 3 etapizează; conj. prez. 1 sg. să etapizez, 3 să
etician (desp. -ci-an) s. m., pl. eticieni (desp. -ci-eni)
etapizeze
eticiană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. eticienei (desp. -ci-e-);
etapizare (împărţire în etape) s. f., g.-d. art. etapizării; pl.
pl. eticiene
etapizări
+e-ticketing (engl.) [pron. itiketing) s. n., art. e-ticketingul
etate s. f., g.-d. art. etăţii
!etil s. m.
etatism s. n.
etila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. etilez, 3 etilează; conj. prez.
etatist adj. m., s. m., pl. etatişti; adj. f., s. f. etatistă, pl.
1 sg. să etilez, 3 să etileze
etatiste
etilare s. f., g.-d. art. etilării; pl. etilări
etatiza (a ~) (a trece în proprietatea statului) vb., ind.
prez. 1 sg. etatizez, 3 etatizează; conj. prez. 1 sg. să !etilenă s. f., g.-d. art. etilenei
etatizez, 3 să etatizeze etilenglicol s. m., pl. etilenglicoli
etatizare (trecere în proprietatea statului) s. f., g.-d. art. etilenoxid (desp. -le-no-/-len-o-) s. m., pl. etilenoxizi
etatizării; pl. etatizări etilic adj. m., pl. etilici; f. etilică, pl. etilice
!et cetera (lat.) loc. adv.; abr. etc. [cit. etîkî] (neprecedat etilism s. n.
de virgulă)
+etilotest s. n., pl. etiloteste
+ete/iete (fam.) interj.
etimoloagă v. etimologă
+ete fleoşc/iete fleoşc (fam.) interj. + interj.
etimolog s. m., pl. etimologi
+ete na/iete na (fam.) interj.+ interj.
!etimologă (livr.)/(colocv.) etimoloagă s. f., g.-d. art.
etenă s. f., g.-d. art. etenei; pl. etene
etimologei/etimoloagei; pl. etimologe/etimoloage
eter1 (aer; atmosferă) s. n., pl. eteruri
etimologic adj. m., pl. etimologici; f. etimologică, pl.
eter2 (filoz.) s. n.
etimologice
eter3 (chim.) s. m., pl. eteri
etimologie s. f., art. etimologia, g.-d. art. etimologiei; pl.
eterat1 (livr.) adj. m., pl. eteraţi; f. eterată, pl. eterate
etimologii, art. etimologiile (desp. -gi-i-)
+eterat2 s. m., pl. eteraţi
etimologism s. n.
etereu (livr.) adj. m., pl. eterei; f. sg. şi pl. eteree
etimologist s. m., pl. etimologişti
Eteria s. propriu f., g.-d. Eteriei
etimologistă s. f., g.-d. art. etimologistei; pl. etimologiste
eteric adj. m., pl. eterici; f. eterică, pl. eterice
eterist s. m., pl. eterişti etimon s. n., pl. etimoane
eteriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eterizez, 3 eterizează; conj. etiola (a ~) (desp. -ti-o-) vb., ind. prez. 1 sg. etiolez, 3
prez. 1 sg. să eterizez, 3 să eterizeze etiolează; conj. prez. 1 sg. să etiolez, 3 să etioleze
etern adj. m., pl. eterni; f. eternă, pl. eterne etiolare (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art. etiolării; pl. etiolări
eternitate s. f., g.-d. art. eternităţii etiologic (desp. -ti-o-) adj. m., pl. etiologici; f. etiologică,
eterniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eternizez, 3 eternizează; pl. etiologice
conj. prez. 1 sg. să eternizez, 3 să eternizeze etiologie (ramură a medicinei) (desp. -ti-o-) s. f., art.
eteroclit (desp. -ro-clit) adj. m., pl. eterocliţi; f. eteroclită, etiologia, g.-d. etiologii, art. etiologiei
pl. eteroclite etiopian (desp. -ti-o-pi-an) adj. m., s. m., pl. etiopieni
eterogen adj. m., pl. eterogeni; f. eterogenă, pl. eterogene (desp. -pi-eni); adj. f., s. f. etiopiană, pl. etiopiene
517 eugenezic
etiopiană (limbă) (desp. -ti-o-pi-a-) s. f., g.-d. art. etiopienei etruscologie (desp. e-trus-) s. f., art. etruscologia, g.-d.
(desp. -pi-e-) etruscologii, art. etruscologiei
+etiopiancă (persoană) (desp. -ti-o-pi-a-) s. f., g.-d. art. etufa (a ~) (a trata gogoşile fluturelui-de-mătase) vb.,
etiopiencei (desp. -pi-en-) pl. etiopience ind. prez. 1 sg. etufez, 3 etufează; conj. prez. 1 sg. să
etira (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. etirez, 3 etirează; conj. etufez, 3 să etufeze
prez. 1 sg. să etirez, 3 să etireze etufare s. f., g.-d. art. etufării; pl. etufări
!etirare s. f., g.-d. art. etirării etui (fr.) [pron. etüi] (desp. -tui) s. n., pl. etuiuri [pron.
etizie (rar) s. f., art. etizia, g.-d. etizii, art. etiziei etüiuri]
etmoid s. n., pl. etmoide etuva (a ~) (a usca în etuvă) vb., ind. prez. 1 sg. etuvez, 3
etnic adj. m., pl. etnici; f. etnică, pl. etnice etuvează; conj. prez. 1 sg. să etuvez, 3 să etuveze
+etnicitate s. f., g.-d. art. etnicităţii etuvă s. f., g.-d. art. etuvei; pl. etuve
etnie s. f., art. etnia, g.-d. art. etniei; pl. etnii, art. etniile eu1 (concept filozofic) [pron. eŭ] s. n., art. eul
(desp. -ni-i-) eu2 [pron. ĭeŭ] pr., d. acc. mie, neacc. îmi, mi, mi- (Mi-a dat.),
etnobotanic1 adj. m., pl. etnobotanici; f. etnobotanică, pl. -mi (Dă-mi.), -mi- (dându-mi-se); ac. acc. mine (prep. +
etnobotanice mine), neacc. mă, mă- (Mă-ntreabă.), -mă (Dă‑mă.), -mă-
(Da-mă-vei.), m- (M-a dat.), -m- (Datu-m-a.)
+etnobotanic2 s. n., pl. etnobotanice
+eubiotic (desp. e-u-bi-o-) s. n., pl. eubiotice
etnocentrism s. n.
eucalipt (desp. e-u-) s. m., pl. eucalipţi
etnogeneză s. f., g.-d. art. etnogenezei
!eucaliptol (desp. e-u-) s. n.
etnogenie s. f., art. etnogenia, g.-d. etnogenii, art. etnogeniei
euclaz (desp. e-u-claz) s. n.
etnograf (desp. -no-graf) s. m., pl. etnografi
euclidian (desp. e-u-cli-di-an) adj. m., pl. euclidieni (desp.
etnografă (desp. -no-gra-) s. f., g.-d. art. etnografei; pl.
-di-eni); f. euclidiană, pl. euclidiene
etnografe
!eucoloid (desp. e-u-) s. m.
etnografic (desp. -no-gra-) adj. m., pl. etnografici; f.
etnografică, pl. etnografice eudemonism (desp. e-u-) s. n.
etnografie (desp. -no-gra-) s. f., art. etnografia, g.-d. eudemonist (desp. e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemonişti;
etnografii, art. etnografiei adj. f., s. f. eudemonistă, pl. eudemoniste
etnolingvistică s. f., g.-d. art. etnolingvisticii eudiometric (referitor la eudiometrie) (desp. e-u-di-
o-me-tric) adj. m., pl. eudiometrici; f. eudiometrică, pl.
etnoloagă v. etnologă
eudiometrice
etnolog s. m., pl. etnologi
eudiometrie (determinarea compoziţiei unui gaz) (desp.
!etnologă (livr.)/(colocv.) etnoloagă s. f., g.-d. art. e-u-di-o-me-tri-) s. f., art. eudiometria, g.-d. eudiometrii,
etnologei/etnoloagei; pl. etnologe/etnoloage art. eudiometriei
etnologic adj. m., pl. etnologici; f. etnologică, pl. etnologice eudiometru (aparat pentru eudiometrie) (desp. e-u-di-o-
etnologie (studiul societăţilor umane) s. f., art. etnologia, me-tru) s. n., art. eudiometrul; pl. eudiometre
g.-d. etnologii, art. etnologiei eudist (desp. e-u-) s. m., pl. eudişti
etnonim s. n., pl. etnonime eudistă (desp. e-u-) s. f., g.-d. art. eudistei; pl. eudiste
etnopsihologie (desp. -nop-si-/-no-psi-) s. f., art. eufemism (desp. e-u-) s. n., pl. eufemisme
etnopsihologia, g.-d. etnopsihologii, art. etnopsihologiei
eufemistic (desp. e-u-) adj. m., pl. eufemistici; f.
etnosociologie (desp. -ci-o-) s. f., art. etnosociologia, g.-d. eufemistică, pl. eufemistice
etnosociologii, art. etnosociologiei
eufonic (desp. e-u-) adj. m., pl. eufonici; f. eufonică, pl.
etocraţie (desp. -to-cra-) s. f., art. etocraţia, g.-d. etocraţii, eufonice
art. etocraţiei
eufonie (armonie sonoră) (desp. e-u-) s. f., art. eufonia,
etolă s. f., g.-d. art. etolei; pl. etole g.-d. art. eufoniei; pl. eufonii, art. eufoniile (desp. -ni-i-)
etologie (studiul comportamentului speciilor) s. f., art. eufoniu [niu pron. nĭu] (desp. e-u-) s. n., art. eufoniul; pl.
etologia, g.-d. etologii, art. etologiei eufonii, art. eufoniile (desp. -ni-i-)
etopee s. f., art. etopeea, g.-d. art. etopeii; pl. etopei, art. euforbiacee (desp. e-u-, -bi-a-) s. f., art. euforbiaceea; g.-d.
etopeile (desp. -pe-i-) art. euforbiaceei; pl. euforbiacee
etos s. n. euforic (desp. e-u-) adj. m., pl. euforici; f. euforică, pl.
etravă (desp. e-tra-) s. f., g.-d. art. etravei; pl. etrave euforice
etrier (desp. e-tri-er) s. n., pl. etriere euforie (beatitudine) (desp. e-u-) s. f., art. euforia, g.-d.
etrusc (desp. e-trusc) adj. m., s. m., pl. etrusci; adj. f., s. f. art. euforiei; pl. euforii, art. euforiile (desp. -ri-i-)
etruscă, pl. etrusce eugenetică (desp. e-u-) s. f., g.-d. art. eugeneticii
etruscă (limbă) (desp. e-trus-) s. f., g.-d. art. etruscei eugenezic (desp. e-u-) adj. m., pl. eugenezici; f. eugenezică,
etruscolog (desp. e-trus-) s. m., pl. etruscologi pl. eugenezice
eugenic 518
eugenic (livr.) (desp. e-u-) adj. m., pl. eugenici; f. eugenică, eurocomunism (desp. e-u-) s. n.
pl. eugenice +eurodeputat (desp. e-u-) s. m., pl. euroeputaţi
eugenie (desp. e-u-) s. f., art. eugenia, g.-d. eugenii, art. +eurodeputată (desp. e-u-) s. f., g.-d. art. eurodeputatei;
eugeniei pl. eurodeputate
euglenă (desp. e-u-gle-) s. f., g.-d. art. euglenei; pl. euglene eurodolar (desp. e-u-) s. m., pl. eurodolari
euharistic (desp. e-u-) adj. m., pl. euharistici; f. euharistică, +eurojargon (desp. e-u-) s. n.
pl. euharistice
euroobligaţiune (desp. e-u-ro-o-bli-, -ţi-u-) s. f., g.-d. art.
euharistie (desp. e-u-) s. f., art. euharistia, g.-d. art. euroobligaţiunii; pl. euroobligaţiuni
euharistiei; pl. euharistii, art. euharistiile (desp. -ti-i-)
+Europa (desp. E-u-) s. f., g.-d. Europei
euhemerism (desp. e-u-) s. n.
+europarlamentar (desp. e-u-) adj. m., s. m., pl.
!eumenidă (desp. e-u-) s. f., g.-d. art. eumenidei; pl. europarlamentari; adj. f., s. f. europarlamentară, pl.
eumenide europarlamentare
eunuc (desp. e-u-) s. m., pl. eunuci
european (desp. e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. europeni;
!eupatie (livr.) (desp. e-u-) s. f., art. eupatia, g.-d. art. adj. f., s. f. europeană, pl. europene
eupatiei; pl. eupatii, art. eupatiile (desp. -ti-i-)
europeancă (desp. e-u-, -pean-) s. f., g.-d. art. europencei;
eupatrid (desp. e-u-pa-trid) s. m., pl. eupatrizi pl. europence
eupepsie (desp. e-u-) s. f., art. eupepsia, g.-d. art. eupepsiei; europenesc (desp. e-u-) adj. m., f. europenească; pl. m. şi
pl. eupepsii; art. eupepsiile (desp. -si-i-) f. europeneşti
eupeptic1 (desp. e-u-) adj. m., pl. eupeptici; f. eupeptică, pl. europeneşte (desp. e-u-) adv.
eupeptice
+europenism (desp. e-u-) s. n.
eupeptic2 (desp. e-u-) s. n., pl. eupeptice
europeniza (a ~) (desp. e-u-) vb., ind. prez. 1 sg.
eupnee (desp. e-up-ne-/-u-pne-) s. f., art. eupneea, g.-d. art.
europenizez, 3 europenizează; conj. prez. 1 sg. să
eupneei
europenizez, 3 să europenizeze
Eurasia (supercontinent) (desp. E-u-ra-si-a/-ur-a-) s.
!europenizare (desp. e-u-) s. f., g.-d. art. europenizării; pl.
propriu f., g.-d. Eurasiei (desp. -si-ei)
europenizări
eurasian (desp. e-u-ra-si-an/-ur-a-) adj. m., s. m., pl.
europiu [piu pron. pĭu] (desp. e-u-) s. n., art. europiul;
eurasieni (desp. -si-eni); adj. f., s. f. eurasiană, pl.
simb. Eu
eurasiene
+Europol (desp. e-u-) s. propriu n.
euribar (desp. e-u-) adj. m., s. m., pl. euribari; adj. f., s. f.
euribară, pl. euribare +eurosceptic (desp. e-u-) adj. m., s. m., pl. eurosceptici;
euribiont (desp. e-u-, -bi-ont) adj. m., pl. euribionţi; f. adj. f., s. f. eurosceptică, pl. europsceptice
euribiontă, pl. euribionte +euroscepticism (desp. e-u-) s. n.
eurihalin (desp. e-u-) adj. m., pl. eurihalini; f. eurihalină, eusemie (desp. e-u-) s. f., art. eusemia, g.-d. art. eusemiei;
pl. eurihaline pl. eusemii, art. eusemiile (desp. -mi-i-)
eurionic (desp. e-u-ri-o-) adj. m., pl. eurionici; f. eurionică, !eustil (colonadă) (desp. -us-til) s. n., pl. eustiluri
pl. eurionice eutanasia (a ~) (desp. e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 1 sg.
eurip (desp. e-u-) s. n., pl. euripe eutanasiez (desp. -si-ez), 3 eutanasiază, 1 pl. eutanasiem;
euristic (desp. e-u-) (care serveşte la descoperire) adj. m., conj. prez. 1 sg. să eutanasiez, 3 să eutanasieze; ger.
pl. euristici; f. euristică, pl. euristice eutanasiind (desp. -si-ind)
euristică (metodă) (desp. e-u-) s. f., g.-d. art. euristicii eutanasie (desp. e-u-) s. f., art. eutanasia, g.-d. eutanasii,
euriterm (desp. e-u-) adj. m., pl. euritermi; f. euritermă, art. eutanasiei
pl. euriterme !eutanasiere (desp. e-u-, -si-e-) s. f., g.-d. art. eutanasierii;
euritmic (desp. e-u-) adj. m., pl. euritmici; f. euritmică, pl. pl. eutanasieri
euritmice eutectic (desp. e-u-) adj. m., pl. eutectici; f. eutectică, pl.
euritmie (desp. e-u-) s. f., art. euritmia, g.-d. art. euritmiei; eutectice
pl. euritmii, art. euritmiile (desp. -mi-i-) eutectoid (desp. e-u-) s. n., pl. eutectoide
euro (desp. e-u-) s. m., pl. euro; abr. EUR/Eur; simb. € eutexie (desp. e-u-) s. f., art. eutexia, g.-d. art. eutexiei; pl.
(EUR/m2, Eur/m2, €/m2, dar: euro/lună) eutexii, art. eutexiile (desp. -xi-i-)
euroatlantic (desp. e-u-ro-a-tlan-) adj. m., pl. euroatlantici; eutocie (desp. e-u-) s. f., art. eutocia, g.-d. art. eutociei; pl.
f. euroatlantică, pl. euroatlantice eutocii, art. eutociile (desp. -ci-i-)
+eurobarometru (desp. e-u, -me-tru) s. n., art. eutrofic (desp. e-u-tro-) adj. m., pl. eutrofici; f. eutrofică,
eurobarometrul; pl. eurobarometre pl. eutrofice
+eurobond (desp. e-u-) s. n., pl. eurobonduri eutrofie (desp. e-u-tro-) s. f., art. eutrofia, g.-d. art.
eurocent (desp. e-u-) s. m., pl. eurocenţi eutrofiei; pl. eutrofii, art. eutrofiile (desp. -fi-i-)
519 evocabil
+eutrofizare (desp. e-u-tro-) s. f., , g.-d. art. eutrofizării; evecţiune (astron.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. evecţiunii;
pl. eutrofizări pl. evecţiuni
!ev (livr.) s. n., (rar) pl. evuri eveniment s. n., pl. evenimente
evacua (a ~) (desp. -cu-a) vb., ind. prez. 1 sg. evacuez evenimenţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. evenimenţiali; f.
(desp. -cu-ez), 3 evacuează (desp. -cu-ea-), 1 pl. evacuăm evenimenţială, pl. evenimenţiale
(desp. -cu-ăm); conj. prez. 1 sg. să evacuez, 3 să evacueze; eventiv1 adj. m., pl. eventivi; f. eventivă, pl. eventive
ger. evacuând (desp. -cu-ând) eventiv2 s. n., pl. eventive
evacuabil (desp. -cu-a-) adj. m., pl. evacuabili; f. evacuabilă, eventraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. eventraţia (desp. -ţi-a),
pl. evacuabile g.‑d. art. eventraţiei; pl. eventraţii, art. eventraţiile (desp.
evacuare (desp. -cu-a-) s. f., g.-d. art. evacuării (desp. -ţi-i-)
-cu‑ă-); pl. evacuări eventual1 (desp. -tu-al) adj. m., pl. eventuali; f. eventuală,
evada (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. evadez, 3 evadează; conj. pl. eventuale
prez. 1 sg. să evadez, 3 să evadeze +eventual2 (desp. -tu-al) adv.
evadare s. f., g.-d. art. evadării; pl. evadări eventualitate (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. eventualităţii;
evalua (a ~) (desp. -lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. evaluez pl. eventualităţi
(desp. -lu-ez), 3 evaluează (desp. -lu-ea-), 1 pl. evaluăm !eversiune (distrugere; ieşire a unei membrane din
(desp. -lu-ăm); conj. prez. 1 sg. să evaluez, 3 să evalueze; cavitatea ei) (livr.) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. eversiunii;
ger. evaluând (desp. -lu-ând) pl. eversiuni
evaluabil (desp. -lu-a-) adj. m., pl. evaluabili, f. evaluabilă, evghenicos (înv.) adj. m., pl. evghenicoşi; f. evghenicoasă,
pl. evaluabile pl. evghenicoase
evaluare (desp. -lu-a-) s. f., g.-d. art. evaluării (desp. evghenie (înv.) s. f., art. evghenia, g.-d. art. evgheniei; pl.
-lu‑ă‑); pl. evaluări evghenii, art. evgheniile (desp. -ni-i-)
evanescent adj. m., pl. evanescenţi; f. evanescentă, pl. evicţiune (jur.: pierdere a posesiei) (desp. -ţi-u-) s. f.,
evanescente g.‑d. art. evicţiunii; pl. evicţiuni
evanescenţă s. f., g.-d. art. evanescenţei; pl. evanescenţe evident adj. m., pl. evidenţi; f. evidentă, pl. evidente
evangheliar (desp. -li-ar) s. n., pl. evangheliare evidenţă s. f., g.-d. art. evidenţei; pl. evidenţe
evanghelic adj. m., pl. evanghelici; f. evanghelică, pl. evidenţia (a ~) (desp. -ţi-a) vb., ind. prez. 1 sg. evidenţiez
evanghelice (desp. -ţi-ez), 3 evidenţiază, 1 pl. evidenţiem; conj. prez. 1
evanghelie (desp. -li-e) s. f., art. evanghelia (desp. -li‑a), sg. să evidenţiez, 3 să evidenţieze; ger. evidenţiind (desp.
g.-d. art. evangheliei; pl. evanghelii, art. evangheliile -ţi-ind)
(desp. -li-i-) +evidenţiator (desp. -ţi-a-) s. n., pl. evidenţiatoare
evanghelist s. m., pl. evanghelişti evidenţiere (desp. -ţi-e-) s. f., g.-d. art. evidenţierii; pl.
evangheliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. evanghelizez, 3 evidenţieri
evanghelizează; conj. prez. 1 sg. să evanghelizez, 3 să evinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eving, 3 sg. evinge, perf. s.
evanghelizeze 1 sg. evinsei, 1 pl. evinserăm, m.m.c.p. 1 pl. evinseserăm;
evantai s. n., pl. evantaie conj. prez. 1 sg. să eving, 3 să evingă; ger. (rar) evingând;
evapora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. evapor, 3 evaporă; conj. part. evins
prez. 1 sg. să evapor, 3 să evapore eviraţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. eviraţia (desp. -ţi-a),
evaporabil adj. m., pl. evaporabili; f. evaporabilă, pl. g.-d. art. eviraţiei; pl. eviraţii, art. eviraţiile (desp. -ţi-i-)
evaporabile eviscera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eviscerez, 3 eviscerează;
evaporare s. f., g.-d. art. evaporării; pl. evaporări conj. prez. 1 sg. să eviscerez, 3 să eviscereze
evaporatoare s. f., g.-d. art. evaporatoarei; pl. evaporatoare eviscerare s. f., g.-d. art. eviscerării; pl. eviscerări
evaporator1 (aparat) s. n., pl. evaporatoare evita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. evit, 2 sg. eviţi, 3 evită; conj.
evaporator2 (persoană) s. m., pl. evaporatori prez. 1 sg. să evit, 3 să evite
evaporimetru (desp. me-tru) s. n., art. evaporimetrul; pl. evitabil adj. m., pl. evitabili; f. evitabilă, pl. evitabile
evaporimetre evitabilitate (rar) s. f., g.-d. art. evitabilităţii
evaza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. evazez, 3 evazează; conj. evitare s. f., g.-d. art. evitării; pl. evitări
prez. 1 sg. să evazez, 3 să evazeze evlavie (desp. e-vla-vi-e) s. f., art. evlavia (desp. -vi-a),
evazare s. f., g.-d. art. evazării; pl. evazări g.‑d. art. evlaviei; pl. evlavii, art. evlaviile (desp. -vi-i-)
evazionism (desp. -zi-o-) s. n. evlavios (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavioşi; f. evlavioasă, pl.
evazionist (desp. -zi-o-) adj. m., s. m., pl. evazionişti; adj. evlavioase
f., s. f. evazionistă, pl. evazioniste evoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. evoc, 2 sg. evoci, 3 evocă;
evaziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. evaziunii; pl. evaziuni conj. prez. 1 sg. să evoc, 3 să evoce
evaziv adj. m., pl. evazivi; f. evazivă, pl. evazive evocabil adj. m., pl. evocabili; f. evocabilă, pl. evocabile
evocare 520
evocare s. f., g.-d. art. evocării; pl. evocări exalare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exalării; pl. exalări
evocativ adj. m., pl. evocativi; f. evocativă, pl. evocative exalaţie [x pron. gz] (desp. -ţi-e) s. f., art. exalaţia (desp.
evocator adj. m., pl. evocatori; f. sg. şi pl. evocatoare -ţi-a), g.-d. art. exalaţiei; pl. exalaţii, art. exalaţiile (desp.
evocaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. evocaţia (desp. -ţi-a), -ţi-i-)
g.-d. art. evocaţiei; pl. evocaţii, art. evocaţiile (desp. -ţi-i-) exalta (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exalt, 2 sg.
evolua (a ~) (desp. -lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. evoluez exalţi, 3 exaltă; conj. prez. 1 sg. să exalt, 3 să exalte
(desp. -lu-ez), 3 evoluează (desp. -lu-ea-), 1 pl. evoluăm exaltare [x pron. gz] s. f., g-d. art. exaltării; pl. exaltări
(desp. -lu-ăm); conj. prez. 1 sg. să evoluez, 3 să evolueze; !exaltaţie [x pron. gz] (desp. -ţi-e) s. f., art. exaltaţia (desp.
ger. evoluând (desp. -lu-ând) -ţi-a), g.-d. art. exaltaţiei; pl. exaltaţii, art. exaltaţiile
evoluare (desp. -lu-a-) s. f., g.-d. art. evoluării (desp. (desp. -ţi-i-)
-lu‑ă‑); pl. evoluări examen [x pron. gz] s. n., pl. examene
evolută s. f., g.-d. art. evolutei; pl. evolute examina (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. examinez, 3
evolutiv adj. m., pl. evolutivi; f. evolutivă, pl. evolutive examinează; conj. prez. 1 sg. să examinez, 3 să examineze
evoluţie (desp. -ţi-e) s. f., art. evoluţia (desp. -ţi-a), g.-d. examinare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. examinării; pl.
art. evoluţiei; pl. evoluţii, art. evoluţiile (desp. -ţi-i-) examinări
evoluţionism (desp. -ţi-o-) s. n. examinator [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatori; adj.
evoluţionist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl. evoluţionişti; f., s. f. sg. şi pl. examinatoare
adj. f., s. f. evoluţionistă, pl. evoluţioniste +ex ante (lat.) loc. adj., loc. adv. (control ~, a aborda ~)
evolventă s. f., g.-d. art. evolventei; pl. evolvente exantem [x pron. gz] s. n., pl. exanteme
evreică (desp. e-vrei-) s. f., g.-d. art. evreicei; pl. evreice !exantematic [x pron. gz] adj. m. (+ s. n.: tifos ~); f.
evreiesc (desp. e-vre-) adj. m., f. evreiască; pl. m. şi f. exantematică (febră ~), pl. exantematice
evreieşti (dar: Teatrul Evreiesc s. propriu n. art.) exaraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. exaraţia (desp. -ţi-a), g.-d.
evreieşte (desp. e-vre-) adv. art. exaraţiei; pl. exaraţii, art. exaraţiile (desp. -ţi-i-)
+evreime s. f., g.-d. art. evreimii exarh (desp. e-xarh/ex-arh) s. m., pl. exarhi
evreu (desp. e-vreu) adj. m. (şi + s. n.: Statul Evreu), s. m., exarhat (desp. e-xar-/ex-ar-) s. n., pl. exarhate
art. evreul; pl. evrei, art. evreii exaspera (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exasperez, 3
evrica (gr.) (desp. e-vri-) interj. exasperează; conj. prez. 1 sg. să exasperez, 3 să exaspereze
!Evul Mediu (epocă istorică) [diu pron. dĭu] s. propriu n. exasperant [x pron. gz] adj. m., pl. exasperanţi; f.
art., neart. Ev Mediu (întunecatul ~) exasperantă, pl. exasperante
evulsiune (rar) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. evulsiunii; pl. exasperare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exasperării; pl.
evulsiuni exasperări
exacerba (a ~) (desp. e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 1 sg. excava (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. excavez, 3 excavează; conj.
exacerbez, 3 exacerbează; conj. prez. 1 sg. să exacerbez, prez. 1 sg. să excavez, 3 să excaveze
3 să exacerbeze excavare s. f., g.-d. art. excavării; pl. excavări
exacerbare (e-xa-/ex-a-) s. f., g.-d. art. exacerbării; pl. excavator s. n., pl. excavatoare
exacerbări excavatorist s. m., pl. excavatorişti
exacerbaţie (livr.) (desp. e-xa-, -ţi-e/ex-a-) s. f., art. excavatoristă s. f., g.-d. art. excavatoristei; pl. excavatoriste
exacerbaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. exacerbaţiei; pl. excavaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. excavaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
exacerbaţii, art. exacerbaţiile (desp. -ţi-i-) art. excavaţiei; pl. excavaţii, art. excavaţiile (desp. -ţi-i-)
exact [x pron. gz] adj. m., pl. exacţi; f. exactă, pl. exacte !exceda (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. exced/excedez, 2
exactitate [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactităţii; pl. exactităţi sg. excezi/excedezi, 3 excedă/excedează; conj. prez. 1 sg. să
exactitudine [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactitudinii; pl. exced/să excedez, 3 să exceadă/să excedeze
exactitudini excedent s. n., pl. excedente
exacţiune (rar) [x pron. gz] (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. excedentar adj. m., pl. excedentari; f. excedentară, pl.
exacţiunii; pl. exacţiuni excedentare
exagera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. exagerez, 3 exagerează; excela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. excelez, 3 excelează; conj.
conj. prez. 1 sg. să exagerez, 3 să exagereze prez. 1 sg. să excelez, 3 să exceleze
exagerare s. f., g.-d. art. exagerării; pl. exagerări excelent adj. m., pl. excelenţi; f. excelentă, pl. excelente
exagerat adj. m., pl. exageraţi; f. exagerată, pl. exagerate Excelenţa Sa/Voastră loc. pr., g.-d. Excelenţei Sale/Voastre
exageraţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. exageraţia (desp. (către/despre ambasadori, arhiepiscopi catolici,
-ţi‑a), g.-d. art. exageraţiei; pl. exageraţii, art. exageraţiile miniştri, preşedintele Academiei Române, preşedinţi
(desp. -ţi-i-) de stat)
exala (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exal, 3 exală; !excelenţă (perfecţiune) s. f., g.-d. art. excelenţei; pl.
conj. prez. 1 sg. să exal, 3 să exale excelenţe
521 execraţie
Excelenţă (termen de adresare) s. f. (către ambasadori, exclamativ adj. m., pl. exclamativi; f. exclamativă, pl.
arhiepiscopi catolici, miniştri, preşedintele Academiei exclamative
Române, preşedinţi de stat) exclamaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. exclamaţia (desp. -ţi-a),
Excelenţele Lor loc. pr. pl. (despre ambasadori, g.-d. art. exclamaţiei; pl. exclamaţii, art. exclamaţiile
arhiepiscopi catolici, miniştri, preşedinţi de academii, (desp. -ţi-i-)
preşedinţi de stat) exclude (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. exclud, 2 sg.
Excelenţele Voastre loc. pr. pl. (către ambasadori, excluzi, 3 sg. exclude; conj. prez. 1 sg. să exclud, 3 să
arhiepiscopi catolici, miniştri, preşedinţi de academii, excludă; ger. excluzând; part. exclus
preşedinţi de stat) excludere s. f., g.-d. art. excluderii; pl. excluderi
!excentric1 adj. m., s. m., pl. excentrici; adj. f., s. f. exclusiv adj. m., pl. exclusivi; f. exclusivă, pl. exclusive
excentrică, pl. excentrice exclusivism s. n.
excentric2 s. n., pl. excentrice exclusivist adj. m., pl. exclusivişti; f. exclusivistă, pl.
excentricitate s. f., g.-d. art. excentricităţii; pl. excentricităţi exclusiviste
excepta (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 1 sg. exceptez, 3 exclusivitate s. f., g.-d. art. exclusivităţii; pl. exclusivităţi
exceptează; conj. prez. 1 sg. să exceptez, 3 să excepteze excluziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. excluziunii; pl.
!exceptare (excludere) s. f., g.-d. art. exceptării; pl. excluziuni
exceptări excogitaţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. excogitaţia
+excepţia (cu ~) (desp. -ţi-a) prep. + s. f. (desp. -ţi-a), g.-d. art. excogitaţiei; pl. excogitaţii, art.
excepţie (desp. -ţi-e) s. f., art. excepţia (desp. -ţi-a), g.-d. excogitaţiile (desp. -ţi-i-)
art. excepţiei; pl. excepţii, art. excepţiile (desp. -ţi-i-) excomunica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. excomunic, 2 sg.
+excepţie (de ~) (desp. -ţi-e) loc. adj. excomunici, 3 excomunică; conj. prez. 1 sg. să excomunic,
excepţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. excepţionali; f. 3 să excomunice
excepţională, pl. excepţionale excomunicare s. f., g.-d. art. excomunicării; pl. excomunicări
excerpta (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 1 sg. excerptez, 3 excoria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. excoriez
excerptează; conj. prez. 1 sg. să excerptez, 3 să excerpteze (desp. -ri-ez), 3 excoriază, 1 pl. excoriem; conj. prez. 1 sg.
excerptare (extragere) s. f., g.-d. art. excerptării; pl. să excoriez, 3 să excorieze; ger. excoriind (desp. -ri-ind)
excerptări excoriaţie (desp. -ri-a-ţi-e) s. f., art. excoriaţia (desp. -ţi-a),
excerpte s. n. pl. g.-d. art. excoriaţiei; pl. excoriaţii, art. excoriaţiile (desp.
exces s. n., pl. excese -ţi-i-)
excesiv adj. m., pl. excesivi; f. excesivă, pl. excesive excoriere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. excorierii; pl. excorieri
excipient1 (desp. -pi-ent) adj. m., pl. excipienţi; f. excorporaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. excorporaţia (desp. -ţi-a),
excipientă, pl. excipiente g.-d. art. excorporaţiei; pl. excorporaţii, art. excorporaţiile
(desp. -ţi-i-)
excipient2 (desp. -pi-ent) s. n., pl. excipiente
excrement s. n., pl. excremente
excita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. excit, 2 sg. exciţi, 3 excită;
conj. prez. 1 sg. să excit, 3 să excite excrescenţă s. f., g.-d. art. excrescenţei; pl. excrescenţe
excitabil adj. m., pl. excitabili; f. excitabilă, pl. excitabile excreta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. excretez, 3
excretează; conj. prez. 1 sg. să excretez, 3 să excreteze
!excitabilitate s. f., g.-d. art. excitabilităţii; pl. excitabilităţi
excretor adj. m., pl. excretori; f. sg. şi pl. excretoare
excitant1 adj. m., pl. excitanţi; f. excitantă, pl. excitante
excreţie (desp. -ţi-e) s. f., art. excreţia (desp. -ţi-a), g.-d.
excitant2 s. n., pl. excitante
art. excreţiei; pl. excreţii, art. excreţiile (desp. -ţi-i-)
excitare s. f., g.-d. art. excitării; pl. excitări
excurs (digresiune) s. n., pl. excursuri
excitator1 (rar) adj. m., pl. excitatori; f. sg. şi pl. excitatoare
excursie (călătorie) (desp. -si-e) s. f., art. excursia (desp.
excitator2 s. n., pl. excitatoare -si-a), g.-d. art. excursiei; pl. excursii, art. excursiile
excitaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. excitaţia (desp. -ţi-a), g.-d. (desp. si-i-)
art. excitaţiei; pl. excitaţii, art. excitaţiile (desp. -ţi-i-) excursionist (desp. -si-o-) s. m., pl. excursionişti
exciton (particulă) s. m., pl. excitoni excursionistă (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. excursionistei;
excitron (tub redresor) (desp. -ci-tron) s. n., pl. excitroane pl. excursioniste
exciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. excizez, 3 excizează; conj. execra (a ~) (rar) (desp. xe-cra) vb., ind. prez. 1 sg. execrez,
prez. 1 sg. să excizez, 3 să excizeze 3 execrează; conj. prez. 1 sg. să execrez, 3 să execreze
excizie (desp. -zi-e) s. f., art. excizia (desp. -zi-a), g.-d. art. execrabil (desp. -xe-cra-) adj. m., pl. execrabili; f. execrabilă,
exciziei; pl. excizii, art. exciziile (desp. -zi-i-) pl. execrabile
exclama (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. exclam, 3 exclamă; conj. execraţie (desp. -xe-cra-ţi-e) s. f., art. execraţia (desp. -ţi‑a),
prez. 1 sg. să exclam, 3 să exclame g.-d. art. execraţiei; pl. execraţii, art. execraţiile (desp.
exclamare s. f., g.-d. art. exclamării; pl. exclamări -ţi‑i-)
executa 522
executa (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. execut, 2 sg. exfoliaţie (desp. -li-a-ţi-e) s. f., art. exfoliaţia (desp. -ţi-a), g.-
execuţi, 3 execută; conj. prez. 1 sg. să execut, 3 să execute d. art. exfoliaţiei; pl. exfoliaţii, art. exfoliaţiile (desp. -ţi-i-)
executabil [x pron. gz] adj. m., pl. executabili; f. executabilă, exfoliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. exfolierii; pl. exfolieri
pl. executabile !exhaustiune (rar) (desp. -ha-us-ti-u-) s. f., g.-d. art.
executant [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executanţi; adj. f., exhaustiunii; pl. exhaustiuni
s. f. executantă, pl. executante exhaustiv (desp. -ha-us-) adj. m., pl. exhaustivi; f.
executare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. executării; pl. executări exhaustivă, pl. exhaustive
executiv1 [x pron. gz] adj. m., pl. executivi; f. executivă, exhaustivitate (desp. -ha-us-) s. f., g.-d. art. exhaustivităţii
pl. executive
exhaustor (desp. -ha-us-) s. n., pl. exhaustoare
executiv2 [x pron. gz] s. n., pl. executive
exhiba (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. exhib, 3 exhibă;
!executor [x pron. gz] s. m., pl. executori (executor conj. prez. 1 sg. să exhib, 3 să exhibe
judecătoresc, ~ testamentar)
exhibitoriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. exhibitorie
executoriu (care trebuie executat) [pron. egzecutorĭu] (desp. -ri-e); pl. m. şi f. exhibitorii
adj. m., f. executorie (desp. -ri-e); pl. m. şi f. executorii
exhibiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. exhibiţia (desp. -ţi-a), g.-d.
(hotărâre executorie, titlu executoriu)
art. exhibiţiei; pl. exhibiţii, art. exhibiţiile (desp. -ţi-i-)
execuţie [x pron. gz] (desp. -ţi-e) s. f., art. execuţia (desp.
-ţi-a), g.-d. art. execuţiei; pl. execuţii, art. execuţiile exhibiţionism (desp. -ţi-o-) s. n.
(desp. -ţi-i-) exhibiţionist (desp. -ţi-o-) s. m., pl. exhibiţionişti
exedră (desp. -xe-dră) s. f., g.-d. art. exedrei; pl. exedre exhibiţionistă (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. exhibiţionistei;
exeget s. m., pl. exegeţi pl. exhibiţioniste
+exegetă s. f., g.-d. art. exegetei; pl. exegete exhuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. exhumez, 3 exhumează;
exegetic adj. m., pl. exegetici; f. exegetică, pl. exegetice conj. prez. 1 sg. să exhumez, 3 să exhumeze
exegeză s. f., g.-d. art. exegezei; pl. exegeze exhumare s. f., g.-d. art. exhumării; pl. exhumări
exemplar1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplari; f. exemplară, exige (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. exig, 3 sg.
pl. exemplare exige; conj. prez. 1 sg. să exig, 3 să exigă (nefolosit la
exemplar2 [x pron. gz] s. n., pl. exemplare timpurile trecute, ger., part.)
exemplaritate [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplarităţii exigent adj. m., pl. exigenţi; f. exigentă, pl. exigente
exemplifica (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exigenţă s. f., g.-d. art. exigenţei; pl. exigenţe
exemplific, 2 sg. exemplifici, 3 exemplifică; conj. prez. 1 exigibil adj. m., pl. exigibili; f. exigibilă, pl. exigibile
sg. să exemplific, 3 să exemplifice exigibilitate s. f., g.-d. art. exigibilităţii
exemplificare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplificării; pl. !exiguitate (rar) (desp. -gu-i-) s. f., g.-d. art. exiguităţii
exemplificări !exiguu (livr.) [guu pron. guŭ] (desp. -guu)/exiguu [guu
+exempli gratia (de exemplu) (lat.) [x, ti pron. rom. gz, pron. guu] (desp. -gu-u) adj. m., pl. exigui (desp. -gui);
ţi] (desp. -ti-a) loc. adv.; abr. e.g. f. exiguă (desp. -gu-ă), pl. exigue (desp. -gu-e)
exemplu [x pron. gz] s. n., art. exemplul; pl. exemple exil [x pron. gz] s. n., pl. exiluri
+exemplu (de ~) [x pron. gz] loc. adv. exila (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exilez, 3 exilează;
exempt [x pron. gz] adj. m., pl. exempţi; f. exemptă (desp. conj. prez. 1 sg. să exilez, 3 să exileze
-xemp-tă), pl. exempte exilare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exilării; pl. exilări
exequatur (lat.) [qu pron. rom. kv] (desp. -qua-) s. n. exilarh (desp. -xi-larh/-xil-arh) s. m., pl. exilarhi
exercita (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exercit, 2 sg.
exista (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exist, 2 sg.
exerciţi, 3 exercită; conj. prez. 1 sg. să exercit, 3 să exercite
exişti, 3 există; conj. prez. 1 sg. să exist, 3 să existe
exercitare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exercitării; pl.
existent1 [x pron. gz] adj. m., pl. existenţi; f. existentă, pl.
exercitări
existente
exerciţiu [pron. egzerčiţĭu] s. n., art. exerciţiul; pl. exerciţii,
existent2 [x pron. gz] s. n.
art. exerciţiile (desp. -ţi-i-)
existenţă [x pron. gz] s. f., g.-d. art. existenţei; pl. existenţe
exereză s. f., g.-d. art. exerezei; pl. exereze
exergă s. f., g.-d. art. exergei; pl. exerge existenţial [x pron. gz] (desp. -ţi-al) adj. m., pl. existenţiali;
f. existenţială, pl. existenţiale
exersa (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exersez, 3
exersează; conj. prez. 1 sg. să exersez, 3 să exerseze existenţialism [x pron. gz] (desp. -ţi-a-) s. n.
exersare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exersării; pl. exersări existenţialist [x pron. gz] (desp. -ţi-a-) adj. m., s. m., pl.
exert adj. m., pl. exerţi; f. exertă, pl. exerte existenţialişti; adj. f., s. f. existenţialistă, pl. existenţialiste
exfolia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. exfoliez +exit (ieşire) (engl.) s. n.
(desp. -li-ez), 3 exfoliază, 1 pl. exfoliem; conj. prez. 1 sg. exit-poll (engl.) s. n., pl. exit-polluri
să exfoliez, 3 să exfolieze; ger. exfoliind (desp. -li-ind) exitus (deces) (lat.) s. n.
523 expectora
exînscrie (desp. e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. exorciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. exorcizez, 3 exorcizează;
exînscriu, 3 sg. exînscrie, perf. s. 1 sg. exînscrisei, 1 pl. conj. prez. 1 sg. să exorcizez, 3 să exorcizeze
exînscriserăm, m.m.c.p. 1 sg. exînscrisesem; conj. prez. exorcizare s. f., g.-d. art. exorcizării; pl. exorcizări
1 sg. să exînscriu, 3 să exînscrie; ger. exînscriind (desp. exordiu [diu pron. dĭu] s. n., art. exordiul; pl. exordii, art.
-scri-ind); part. exînscris exordiile (desp. -di-i-)
ex-libris (lat.) (desp. -li-bris) s. n., pl. ex-librisuri (ex-libris exorta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. exortez, 3 exortează;
Iorgu Iordan) conj. prez. 1 sg. să exortez, 3 să exorteze
exmatricula (a ~) (desp. -ma-tri-) vb., ind. prez. 1 sg.
exortare (livr.) s. f., g.-d. art. exortării; pl. exortări
exmatriculez, 3 exmatriculează; conj. prez. 1 sg. să
exortaţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. exortaţia (desp. -ţi‑a),
exmatriculez, 3 să exmatriculeze
g.-d. art. exortaţiei; pl. exortaţii, art. exortaţiile (desp. -ţi‑i-)
exmatriculare (desp. -ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculării;
!exosferă (desp. -xos-fe-/-xo-sfe-) s. f., g.-d. art. exosferei
pl. exmatriculări
exobiologie (desp. -bi-o-) s. f., art. exobiologia, g.-d. exosmoză (desp. e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exosmozei; pl.
exobiologii, art. exobiologiei exosmoze
exocarp s. n., pl. exocarpuri exostoză (desp. e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exostozei; pl.
exostoze
exocrin (desp. -xo-crin) adj. m., pl. exocrini; f. exocrină, pl.
exocrine exostozică (desp. e-xos-/ex-os-) adj. f. (boală ~), pl.
exostozice
exod s. n., pl. exoduri
exoteric (destinat publicului) adj. m., pl. exoterici; f.
exoderm s. n., pl. exoderme
exoterică, pl. exoterice
exoelectron s. m., pl. exoelectroni
exotermic (cu degajare de căldură) adj. m., pl. exotermici;
!exoemisie (desp. -si-e) s. f., art. exoemisia (desp. -si-a),
f. exotermică, pl. exotermice
g.‑d. art. exoemisiei
exotic [x pron. gz] adj. m., pl. exotici; f. exotică, pl. exotice
+exo-endocrin (desp. -do-crin) adj. m., pl. exo-endocrini; f.
exo-endocrină, pl. exo-endocrine exotism [x pron. gz] s. n.
exoflisi (a ~) (înv.) (desp. -xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 exotoxină s. f., g.-d. art. exotoxinei; pl. exotoxine
pl. exoflisesc, 3 sg. exofliseşte, imperf. 1 exofliseam; conj. expandat adj. m., pl. expandaţi; f. expandată, pl. expandate
prez. 1 sg. să exoflisesc, 3 să exoflisească expansibil adj. m., pl. expansibili; f. expansibilă, pl.
exoftalmic (desp. e-xof-/ex-of-) adj. m., pl. exoftalmici; f. expansibile
exoftalmică, pl. exoftalmice expansibilitate s. f., g.-d. art. expansibilităţii
exoftalmie (desp. e-xof-/ex-of-) s. f., art. exoftalmia, g.-d. expansionism (desp. -si-o-) s. n.
art. exoftalmiei; pl. exoftalmii, art. exoftalmiile (desp. -mi-i-) expansionist (desp. -si-o-) adj. m., pl. expansionişti; f.
exogamie s. f., art. exogamia, g.-d. art. exogamiei; pl. expansionistă, pl. expansioniste
exogamii, art. exogamiile (desp. -mi-i-) expansiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. expansiunii; pl.
exogen adj. m., pl. exogeni; f. exogenă, pl. exogene expansiuni
!exogiră s. f., g.-d. art. exogirei expansiv adj. m., pl. expansivi; f. expansivă, pl. expansive
exomorfism s. n. expansivitate s. f., g.-d. art. expansivităţii
exonda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondează, imperf. +expat (fam.) (rezident în altă ţară) adj. m., s. m., pl.
3 pl. se exondau; conj. prez. 3 să se exondeze; ger. expaţi; adj. f., s. f. expată, pl. expate
exondându‑se expatria (a se ~) (desp. -pa-tri-a) vb. refl., ind. prez.
exondare s. f., g.-d. art. exondării; pl. exondări 1 sg. mă expatriez (desp. -tri-ez), 3 se expatriază, 1 pl.
exonera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. exonerez, 3 exonerează; ne expatriem; conj. prez. 1 sg. să mă expatriez, 3 să
conj. prez. 1 sg. să exonerez, 3 să exonereze se expatrieze; imper. 2 sg. afirm. expatriază-te; ger.
exonerare s. f., g.-d. art. exonerării; pl. exonerări expatriindu-mă (desp. -tri-in-)
exoniroză (desp. e-xo-/ex-o-) s. f., g.-d. art. exonirozei; pl. +expatriat (emigrant) (desp. -pa-tri-at) adj. m., s. m.,
exoniroze pl. expatriaţi; adj. f., s. f. expatriată, pl. expatriate; abr.
exoraţie (livr.) (desp. e-xo-, -ţi-e/ex-o-) s. f., art. exoraţia (fam.) expat
(desp. -ţi-a), g.-d. art. exoraţiei; pl. exoraţii, art. exoraţiile expatriere (desp. -pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatrierii; pl.
(desp. -ţi-i-) expatrieri
exorbitant (desp. e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitanţi; f. expectativă s. f., g.-d. art. expectativei; pl. expectative
exorbitantă, pl. exorbitante expectaţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. expectaţia (desp.
!exorbitanţă (desp. e-xor-/ex-or-) s. f., g.-d. art. exorbitanţei -ţi-a), g.-d. art. expectaţiei; pl. expectaţii, art. expectaţiile
!exorcism s. n., pl. exorcisme (desp. -ţi-i-)
exorcist adj. m., s. m., pl. exorcişti; adj. f., s. f. exorcistă, expectora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. expectorez, 3 expectorează;
pl. exorciste conj. prez. 1 sg. să expectorez, 3 să expectoreze
expectorant1 524
expectorant1 adj. m., pl. expectoranţi; f. expectorantă, pl. expiraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. expiraţia (desp. -ţi-a), g.-
expectorante d. art. expiraţiei; pl. expiraţii, art. expiraţiile (desp. -ţi-i-)
expectorant2 s. n., pl. expectorante expletiv adj. m., pl. expletivi; f. expletivă, pl. expletive
expectorare s. f., g.-d. art. expectorării; pl. expectorări explica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. explic, 2 sg. explici, 3
expectoraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. expectoraţia (desp. -ţi-a), explică; conj. prez. 1 sg. să explic, 3 să explice
g.-d. art. expectoraţiei; pl. expectoraţii, art. expectoraţiile explicabil adj. m., pl. explicabili; f. explicabilă, pl. explicabile
(desp. -ţi-i-) explicare s. f., g.-d. art. explicării; pl. explicări
expedia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. expediez explicativ adj. m., pl. explicativi; f. explicativă, pl.
(desp. -di-ez), 3 expediază, 1 pl. expediem; conj. prez. 1 sg. explicative
să expediez, 3 să expedieze; ger. expediind (desp. -di-ind) explicator (înv.) adj. m., pl. explicatori; f. sg. şi pl.
expedient (desp. -di-ent) s. n., pl. expediente explicatoare
expediere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. expedierii; pl. explicaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. explicaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
expedieri art. explicaţiei; pl. explicaţii, art. explicaţiile (desp. -ţi-i-)
expeditiv adj. m., pl. expeditivi; f. expeditivă, pl. expeditive explicit adj. m., pl. expliciţi; f. explicită, pl. explicite
expeditor adj. m., s. m., pl. expeditori; adj. f., s. f. sg. şi pl. explicitate (rar) s. f., g.-d. art. explicităţii
expeditoare; abr. (pe trimiteri poştale) Exp. exploata (a ~) (desp. -ploa-) vb., ind. prez. 1 sg. exploatez,
expediţie (desp. -ţi-e) s. f., art. expediţia (desp. -ţi-a), g.-d. 3 exploatează; conj. prez. 1 sg. să exploatez, 3 să exploateze
art. expediţiei; pl. expediţii, art. expediţiile (desp. -ţi-i-) exploatabil (desp. -ploa-) adj. m., pl. exploatabili; f.
expediţionar (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. expediţionari; f. exploatabilă, pl. exploatabile
expediţionară, pl. expediţionare exploatabilitate (rar) (desp. -ploa-) s. f., g.-d. art.
experienţă (desp. -ri-en-) s. f., g.-d. art. experienţei; pl. exploatabilităţii
experienţe exploatare (desp. -ploa-) s. f., g.-d. art. exploatării; (lucrări)
experiment s. n., pl. experimente pl. exploatări
experimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. experimentez, 3 exploatat (desp. -ploa-) adj. m., s. m., pl. exploataţi; adj. f.,
experimentează; conj. prez. 1 sg. să experimentez, 3 să s. f. exploatată, pl. exploatate
experimenteze exploatator (desp. -ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatori;
experimental adj. m., pl. experimentali; f. experimentală, adj. f., s. f. sg. şi pl. exploatatoare
pl. experimentale exploataţie (desp. -ploa-, -ţi-e) s. f., art. exploataţia
experimentare s. f., g.-d. art. experimentării; pl. (desp. -ţi-a), g.-d. art. exploataţiei; pl. exploataţii, art.
experimentări exploataţiile (desp. -ţi-i-)
experimentatoare s. f., g.-d. art. experimentatoarei; pl. exploda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. explodez, 3 explodează;
experimentatoare conj. prez. 1 sg. să explodez, 3 să explodeze
experimentator s. m., pl. experimentatori explodare s. f., g.-d. art. explodării; pl. explodări
expert s. m., pl. experţi explora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. explorez, 3 explorează;
conj. prez. 1 sg. să explorez, 3 să eploreze
expertă s. f., g.-d. art. expertei; pl. experte
explorabil adj. m., pl. explorabili; f. explorabilă, pl.
expertiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. expertizez, 3 expertizează;
explorabile
conj. prez. 1 sg. să expertizez, 3 să expertizeze
explorare s. f., g.-d. art. explorării; pl. explorări
expertiză s. f., g.-d. art. expertizei; pl. expertize
exploratoare s. f., g.-d. art. exploratoarei; pl. exploratoare
expia (a ~) (livr.) (desp. -pi-a) vb., ind. prez. 1 sg. expiez
(desp. -pi-ez), 3 expiază, 1 pl. expiem; conj. prez. 1 sg. să explorator s. m., pl. exploratori
expiez, 3 să expieze; ger. expiind (desp. -pi-ind) +exploratoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. exploratorie (desp.
-ri-e); pl. m. şi f. exploratorii
expiabil (livr.) (desp. -pi-a-) adj. m., pl. expiabili; f.
expiabilă, pl. expiabile exploraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. exploraţia (desp. -ţi-a), g.-d.
art. exploraţiei; pl. exploraţii, art. exploraţiile (desp. -ţi-i-)
expiator (livr.) (desp. -pi-a-) adj. m., pl. expiatori; f. sg. şi
pl. expiatoare explozibil1 adj. m., pl. explozibili; f. explozibilă, pl. explozibile
expiaţie (livr.) (desp. -pi-a-ţi-e) s. f., art. expiaţia (desp. !explozibil2 s. m., pl. explozibili
-ţi-a), g.-d. art. expiaţiei; pl. expiaţii, art. expiaţiile (desp. explozie (desp. -zi-e) s. f., art. explozia (desp. -zi-a), g.-d.
-ţi-i-) art. exploziei; pl. explozii, art. exploziile (desp. -zi-i-)
expiere (livr.) (desp. -pi-e-) s. f., g.-d. art. expierii; pl. exploziv1 adj. m., pl. explozivi; f. explozivă, pl. explozive
expieri !exploziv2 s. m., pl. explozivi
expira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. expir, 3 expiră; conj. prez. explozor s. n., pl. explozoare
1 sg. să expir, 3 să expire exponat s. n., pl. exponate
expirare s. f., g.-d. art. expirării; pl. expirări exponent s. m., pl. exponenţi
expirator adj. m., pl. expiratori; f. sg. şi pl. expiratoare exponentă s. f., g.-d. art. exponentei; pl. exponente
525 extensor2
exponenţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. exponenţiali; f. expulza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. expulzez, 3 expulzează;
exponenţială, pl. exponenţiale conj. prez. 1 sg. să expulzez, 3 să expulzeze
exponometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. exponometria, g.-d. expulzare s. f., g.-d. art. expulzării; pl. expulzări
exponometrii, art. exponometriei expulzie (desp. -zi-e) s. f., art. expulzia (desp. -zi-a), g.-d.
exponometru (desp. -me-tru) s. n., art. exponometrul; pl. art. expulziei; pl. expulzii, art. expulziile (desp. -zi-i-)
exponometre expuncţiune (livr.) (desp. -punc-ţi-u-) s. f., g.-d. art.
export s. n., pl. exporturi expuncţiunii; pl. expuncţiuni
exporta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. export, 2 sg. exporţi, 3 expune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. expun, 2 sg.
exportă; conj. prez. 1 sg. să export, 3 să exporte expui, 3 sg. expune, perf. s. 1 sg. expusei, 1 pl. expuserăm,
exportabil adj. m., pl. exportabili; f. exportabilă, pl. m.m.c.p. 1 pl. expuseserăm; conj. prez. 1 sg. să expun, 3
exportabile să expună; ger. expunând; part. expus
exportare s. f., g.-d. art. exportării; pl. exportări expunere s. f., g.-d. art. expunerii; pl. expuneri
exportator adj. m., s. m., pl. exportatori; adj. f., s. f. sg. şi expurga (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. expurg, 2 sg.
pl. exportatoare
expurgi, 3 sg. expurgă; conj. prez. 1 sg. să expurg, 3 să
+ex post (lat.) loc. adj., loc. adv. (prejudiciu ~, a aborda ~) expurge
expozant adj. m., s. m., pl. expozanţi; adj. f., s. f. expozantă, expurgare s. f., g.-d. art. expurgării; pl. expurgări
pl. expozante
expurgaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. expurgaţia (desp. -ţi-a),
expozeu s. n., art. expozeul; pl. expozeuri
g.-d. art. expurgaţiei; pl. expurgaţii, art. expurgaţiile
expozitiv adj. m., pl. expozitivi; f. expozitivă, pl. expozitive (desp. -ţi-i-)
expoziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. expoziţia (desp. -ţi-a), g.-d.
!exsanguu [guu pron. guŭ] (desp. -guu)/exsanguu [guu
art. expoziţiei; pl. expoziţii, art. expoziţiile (desp. -ţi-i-)
pron. guu] (desp. -gu-u) adj. m., pl. exsangui (desp.
expoziţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. expoziţionali; f. -gui); f. exsanguă (desp. gu-ă), pl. exsangue (desp. -gu-e)
expoziţională, pl. expoziţionale
exsicator s. n., pl. exsicatoare
+expre (intenţionat) (fam.) adv. (în: a face ~)
+ex-sovietic (desp. -vi-e-) adj. m., pl. ex-sovietici; f. ex-
expres1 adj. m., pl. expreşi; f. expresă, pl. exprese
sovietică, pl. ex-sovietice
+expres2 adv.
!exstrofie s. f., art. exstrofia, g.-d. art. exstrofiei; pl. exstrofii,
!expres3 (restaurant; tren) s. n., pl. expresuri
art. exstrofiile (desp. -fi-i-)
expresie (desp. -si-e) s. f., art. expresia (desp. -si-a), g.-d.
exsudant1 adj. m., pl. exsudanţi; f. exsudantă, pl. exsudante
art. expresiei; pl. expresii, art. expresiile (desp. -si-i-)
exsudant2 s. m., pl. exsudanţi
expresionism (desp. -si-o-) s. n.
exsudat s. n., pl. exsudate
expresionist (desp. -si-o-) adj. m., s. m., pl. expresionişti;
adj. f., s. f. expresionistă, pl. expresioniste exsudaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. exsudaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
expresiv adj. m., pl. expresivi; f. expresivă, pl. expresive art. exsudaţiei; pl. exsudaţii, art. exsudaţiile (desp. -ţi-i-)
!expresivitate s. f., g.-d. art. expresivităţii; pl. expresivităţi extatic adj. m., pl. extatici; f. extatică, pl. extatice
+expressis verbis (lat.) loc. adj., loc. adv. (afirmaţie ~, a extaz s. n., pl. extaze
afirma ~) extazia (a ~) (desp. -zi-a) vb., ind. prez. 1 sg. extaziez
exprima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. exprim, 3 exprimă; conj. (desp. -zi-ez), 3 extaziază, 1 pl. extaziem; conj. prez. 1 sg.
prez. 1 sg. să exprim, 3 să exprime să extaziez, 3 să extazieze; ger. extaziind (desp. -zi-ind)
exprimabil adj. m., pl. exprimabili; f. exprimabilă, pl. extaziere (desp. -zi-e-) s. f., g.-d. art. extazierii; pl. extazieri
exprimabile extemporal s. n., pl. extemporale
exprimare s. f., g.-d. art. exprimării; pl. exprimări extensibil adj. m., pl. extensibili; f. extensibilă, pl. extensibile
expropria (a ~) (desp. -pro-pri-a) vb., ind. prez. 1 sg. extensibilitate s. f., g.-d. art. extensibilităţii
expropriez (desp. -pri-ez), 3 expropriază, 1 pl. expropriem;
extensie (med.; tehn. ş.a.) (desp. -si-e) s. f., art. extensia
conj. prez. 1 sg. să expropriez, 3 să exproprieze; ger.
(desp. -si-a-), g.-d. art. extensiei; pl. extensii, art.
expropriind (desp. -pri-ind)
extensiile (desp. -si-i-)
expropriabil (desp. -pro-pri-a-) adj. m., pl. expropriabili; f.
extensiune (lingv.; log.) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art.
expropriabilă, pl. expropriabile
extensiunii; pl. extensiuni
expropriat (desp. -pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriaţi;
adj. f., s. f. expropriată, pl. expropriate extensiv adj. m., pl. extensivi; f. extensivă, pl. extensive
expropriatoare (desp. -pro-pri-a-) s. f., g.-d. art. +extenso (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (un citat ~, a
expropriatoarei; pl. expropriatoare prezenta ~)
expropriator (desp. -pro-pri-a-) s. m., pl. expropriatori extensograf (desp. -so-graf) s. n., pl. extensografe
expropriere (desp. -pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. exproprierii; extensor1 adj. m., pl. extensori; f. sg. şi pl. extensoare
pl. exproprieri extensor2 s. n., pl. extensoare
extenua 526
extenua (a ~) (desp. -nu-a) vb., ind. prez. 1 sg. extenuez extirpator1 adj. m., pl. extirpatori; f. sg. şi pl. extirpatoare
(desp. -nu-ez), 3 extenuează (desp. -nu-ea-), 1 pl. extirpator2 s. n., pl. extirpatoare
extenuăm (desp. -nu-ăm); conj. prez. 1 sg. să extenuez, 3 extirpaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. extirpaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
să extenueze; ger. extenuând (desp. -nu-ând) art. extirpaţiei; pl. extirpaţii, art. extirpaţiile (desp. -ţi-i-)
extenuant (desp. -nu-ant) adj. m., pl. extenuanţi; f. extispiciu s. n., art. extispiciul; pl. extispicii, art. extispiciile
extenuantă, pl. extenuante (desp. -ci-i-)
extenuare (desp. -nu-a-) s. f., g.-d. art. extenuării (desp. extorca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. extorchez, 3 extorchează;
-nu-ă-); pl. extenuări conj. prez. 1 sg. să extorchez, 3 să extorcheze
exterior1 (desp. -ri-or) adj. m., pl. exteriori; f. exterioară, extorcare s. f., g.-d. art. extorcării; pl. extorcări
pl. exterioare
extorsiune (rar) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. extorsiunii;
exterior2 (desp. -ri-or) s. n., pl. exterioare pl. extorsiuni
!exterioritate (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. exteriorităţii; pl.
extra (fam.) adj. invar. (produse ~)
exteriorităţi
extrabugetar adj. m., pl. extrabugetari; f. extrabugetară, pl.
exterioriza (a ~) (desp. -ri-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
extrabugetare
exteriorizez, 3 exteriorizează; conj. prez. 1 sg. să
extrabursier (desp. si-er) adj. m., pl. extrabursieri; f.
exteriorizez, 3 să exteriorizeze
extrabursieră, pl. extrabursiere
exteriorizare (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. exteriorizării; pl.
exteriorizări +extracarpatic adj. m., pl. extracarpatici; f. extracarpatică,
pl. extracarpatice
exteritorial (desp. -ri-al) adj. m., pl. exteritoriali; f.
exteritorială, pl. exteritoriale extracelular adj. m., pl. extracelulari; f. extracelulară, pl.
extracelulare
exteritorialitate (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. exteritorialităţii
+extracomunitar adj. m., pl. extracomunitari; f.
extermina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. extermin, 3 extermină;
extracomunitară, pl. extracomunitare
conj. prez. 1 sg. să extermin, 3 să extermine
extraconjugal adj. m., pl. extraconjugali; f. extraconjugală,
exterminant adj. m., pl. exterminanţi; f. exterminantă, pl.
pl. extraconjugale
exterminante
extracontabil adj. m., pl. extracontabili; f. extracontabilă,
exterminare s. f., g.-d. art. exterminării; pl. exterminări
pl. extracontabile
exterminator adj. m., s. m., pl. exterminatori; adj. f., s. f.
extracorporal adj. m., pl. extracorporali; f. extracorporală,
sg. şi pl. exterminatoare
pl. extracorporale
!exterminaţie (rar) s. f., g.-d. exterminaţii, art. exterminaţiei
extract s. n., pl. extracte
extern adj. m., s. m., pl. externi; adj. f., s. f. externă, pl. externe
extractiv adj. m., pl. extractivi; f. extractivă, pl. extractive
externa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. externez, 3 externează;
conj. prez. 1 sg. să externez, 3 să externeze extractor1 adj. m., pl. extractori; f. sg. şi pl. extractoare
+externaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. externalizez, 3 extractor2 s. n., pl. extractoare
externalizează; conj. prez. 1 sg. să externalizez, 3 să extracţie (desp. -ţi-e) s. f., art. extracţia (desp. -ţi-a), g.-d.
externalizeze art. extracţiei; pl. extracţii, art. extracţiile (desp. -ţi-i-)
externat s. n., pl. externate +extracurricular adj. m., pl. extracurriculari; f.
extinctiv (desp. -tinc-tiv) adj. m., pl. extinctivi; f. extracurriculară, pl. extracurriculare
extinctivă, pl. extinctive extrados s. n., pl. extradosuri
extinctor1 (desp. -tinc-tor) adj. m., pl. extinctori; f. sg. şi extradotal adj. m., pl. extradotali; f. extradotală, pl.
pl. extinctoare extradotale
extinctor2 (desp. -tinc-tor) s. n., pl. extinctoare extraestetic adj. m., pl. extraestetici; f. extraestetică, pl.
extincţie (livr.) (desp. -tinc-ţi-e) s. f., art. extincţia (desp. extraestetice
-ţi-a), g.-d. art. extincţiei; pl. extincţii, art. extincţiile +extra-extrafin (rar) adj. m., pl. extra-extrafini; f. extra-
(desp. -ţi-i-) extrafină, pl. extra-extrafine
extinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. extind, 2 sg. extrafin adj. m., pl. extrafini; f. extrafină, pl. extrafine
extinzi, 3 sg. extinde, perf. s. 1 sg. extinsei, 1 pl. extinseră, extrafor s. n.
m.m.c.p. 1 pl. extinseserăm; conj. prez. 1 sg. să extind, 3 extragalactic adj. m., pl. extragalactici; f. extragalactică, pl.
să extindă; ger. extinzând; part. extins extragalactice
extindere s. f., g.-d. art. extinderii; pl. extinderi extrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. extrag, 3 sg.
extingibil adj. m., pl. extingibili; f. extingibilă, pl. extingibile extrage, imperf. 1 extrăgeam, perf. s. 1 sg. extrăsei, 1 pl.
extirpa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. extirp, 3 extirpă; conj. extraserăm, m.m.c.p. 1 pl. extrăseserăm; conj. prez. 1 sg.
prez. 1 sg. să extirp, 3 să extirpe să extrag, 3 să extragă; ger. extrăgând; part. extras
extirpabil (rar) adj. m., pl. extirpabili; f. extirpabilă, pl. extragere s. f., g.-d. art. extragerii; pl. extrageri
extirpabile extragramatical (desp. -tra-gra-) adj. m., pl.
extirpare s. f., g.-d. art. extirpării; pl. extirpări extragramaticali; f. extragramaticală, pl. extragramaticale
527 ezoterism
extrajudiciar (desp. -ci-ar) adj. m., pl. extrajudiciari; f. extravilan2 s. n. (în ~)
extrajudiciară, pl. extrajudiciare extrăda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. extrădez, 3 extrădează;
extralegal adj. m., pl. extralegali; f. extralegală, pl. extralegale conj. prez. 1 sg. să extrădez, 3 să extrădeze
extralingvistic adj. m., pl. extralingvistici; f. extrădare s. f., g.-d. art. extrădării; pl. extrădări
extralingvistică, pl. extralingvistice extrem1 adj. m., pl. extremi; f. extremă, pl. extreme
+extraliterar adj. m., pl. extraliterari; f. extraliterară, pl. extrem2 (limită a unei funcţii) s. n., pl. extreme
extraliterare
extrem3 (termen al unei proporţii) s. m., pl. extremi
extraneitate (desp. -ne-i-) s. f., g.-d. art. extraneităţii
extremală (funcţie matematică) s. f., g-d. art. extremalei;
extraneu (livr.) adj. m., pl. extranei; f. sg. şi pl. extranee pl. extremale
+extraopţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. extraopţiunii; extremă (margine, limită) s. f., g.-d. art. extremei; pl.
pl. extraopţiuni
extreme
extraordinar adj. m., pl. extraordinari; f. extraordinară, pl.
+extremă dreapta/extremă stânga (politică; sport) s. f. +
extraordinare
adj. (partid de extremă ~, joacă extremă ~)
extraparlamentar adj. m., pl. extraparlamentari; f.
+extremis (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (decizie ~, a
extraparlamentară, pl. extraparlamentare
decide ~)
extraperitoneal (desp. -ne-al) adj. m., pl. extraperitoneali;
f. extraperitoneală, pl. extraperitoneale !extremism s. n., pl. extremisme
extraplat (desp. -tra-plat) adj. m., pl. extraplaţi; f. extremist adj. m., s. m., pl. extremişti; adj. f., s. f.
extraplată, pl. extraplate extremistă, pl. extremiste
extrapleural (desp. -tra-ple-u-) adj. m., pl. extrapleurali; f. extremitate s. f., g.-d. art. extremităţii; pl. extremităţi
extrapleurală, pl. extrapleurale !Extremul Orient (desp. O-ri-ent) s. propriu n. art.
extrapola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. extrapolez, 3 extrapolează; extrinsec adj. m., pl. extrinseci; f. extrinsecă, pl. extrinsece
conj. prez. 1 sg. să extrapolez, 3 să extrapoleze extroversiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. extroversiunii;
extrapolare s. f., g.-d. art. extrapolării; pl. extrapolări pl. extroversiuni
extrapolaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. extrapolaţia (desp. -ţi-a), extrovertit adj. m., pl. extrovertiţi; f. extrovertită, pl.
g.-d. art. extrapolaţiei; pl. extrapolaţii, art. extrapolaţiile extrovertite
(desp. -ţi-i-) extrudare s. f., g.-d. art. extrudării; pl. extrudări
+extrareducere s. f., g.-d. art. extrareducerii; pl. extrareduceri extruziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. extruziunii; pl.
extras s. n., pl. extrase extruziuni
extrasenzorial (desp. -ri-al) adj. m., pl. extrasenzoriali; f. extumescenţă s. f., g.-d. art. extumescenţei; pl. extumescenţe
extrasenzorială, pl. extrasenzoriale exuberant adj. m., pl. exuberanţi; f. exuberantă, pl. exuberante
!extrasezon s. n., pl. extrasezoane exuberanţă s. f., g.-d. art. exuberanţei; pl. exuberanţe
extrasistolă s. f., g.-d. art. extrasistolei; pl. extrasistole exulceraţie (desp. e-xul-, -ţi-e/ex-ul-) s. f., art. exulceraţia
extrastatutar (desp. -tras-ta-/-tra-sta-) adj. m., pl. (desp. -ţi-a), g.-d. art. exulceraţiei; pl. exulceraţii, art.
extrastatutari; f. extrastatutară, pl. extrastatutare exulceraţiile (desp. -ţi-i-)
extraşcolar (desp. -traş-co-/-tra-şco-) adj. m., pl. exulta (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exult, 2 sg.
extraşcolari; f. extraşcolară, pl. extraşcolare exulţi, 3 exultă; conj. prez. 1 sg. să exult, 3 să exulte
extraterestru adj. m., s. m., pl. extratereştri; adj. f., s. f. exultant [x pron. gz] adj. m., pl. exultanţi; f. exultantă, pl.
extraterestră, pl. extraterestre exultante
extrateritorial (desp. -ri-al) adj. m., pl. extrateritoriali; f. exultare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exultării; pl. exultări
extrateritorială, pl. extrateritoriale
exultaţie [x pron. gz] (desp. -ţi-e) s. f., art. exultaţia (desp.
extrateritorialitate (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art.
-ţi-a), g.-d. art. exultaţiei; pl. exultaţii, art. exultaţiile
extrateritorialităţii
(desp. -ţi-i-)
extraurban (desp. -tra-ur-) adj. m., pl. extraurbani; f.
exuviabil (desp. -vi-a-) adj. m., pl. exuviabili; f. exuviabilă,
extraurbană, pl. extraurbane
pl. exuviabile
extrauterin (desp. -tra-u-) adj. m., pl. extrauterini; f.
extrauterină, pl. extrauterine +exuvie (desp. -vi-e) s. f., art. exuvia (desp. -vi-a), g.-d.
art. exuviei; pl. exuvii, art. exuviile (desp. -vi-i-)
extravagant adj. m., pl. extravaganţi; f. extravagantă, pl.
extravagante !ezerină s. f., g.-d. art. ezerinei
extravaganţă s. f., g.-d. art. extravaganţei; pl. extravaganţe ezita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ezit, 2 sg. eziţi, 3 ezită; conj.
prez. 1 sg. să ezit, 3 să ezite
extravaza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazează,
imperf. 3 pl. se extravazau; conj. prez. 3 să se extravazeze; ezitant adj. m., pl. ezitanţi; f. ezitantă, pl. ezitante
ger. extravazându-se ezitare s. f., g.-d. art. ezitării; pl. ezitări
extravazare s. f., g.-d. art. extravazării; pl. extravazări ezoteric (accesibil numai iniţiaţilor) adj. m., pl. ezoterici;
!extravilan1 adj. m. (+ s. n.: teren ~); f. extravilană f. ezoterică, pl. ezoterice
(suprafaţă ~), pl. extravilane ezoterism s. n.
Ff
f1 (literă) [cit. ef/fe/fî] s. m./s. n., pl. m. f/n. f-uri face2 (a se ~) (a deveni, a se preface) vb. refl., ind. prez.
!f2 (sunet1) [cit. fî] s. m./s. n., pl. m. f/n. f-uri 1 sg. mă fac, 3 sg. se face, imperf. 1 mă făceam, perf. s. 1
sg. mă făcui, m.m.c.p. 1 pl. ne făcuserăm; conj. prez. 1 sg.
fa1 interj. să mă fac, 3 să se facă/(în formule fixe) facă-se (Facă-se
fa2 (notă muzicală) s. m., pl. fa voia Ta!); imper. 2 sg. afirm. fă-te, neg. nu te face; ger.
fabian (desp. -bi-an) adj. m., s. m., pl. fabieni (desp. făcându-mă; part. făcut
-bi‑eni); adj. f., s. f. fabiană, pl. fabiene +Facebook (engl.) [pron. feĭsbuk] s. propriu n.
+facelift (engl.) [pron. feĭslift] s. n., art. faceliftul [pron.
fabianism (desp. -bi-a-) s. n.
feĭsliftul]
fabrica (a ~) (desp. fa-bri-) vb., ind. prez. 1 sg. fabric, 2 facere s. f., g.-d. art. facerii; pl. faceri
sg. fabrici, 3 fabrică; conj. prez. 1 sg. să fabric, 3 să fabrice +face to face (engl.) [pron. feĭstufeĭs] loc. adj., loc. adv.
fabricant (desp. fa-bri-) s. m., pl. fabricanţi (discuţie ~, a discuta ~)
fabricantă (desp. fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricantei; pl. fachie (rar) (desp. -chi-e) s. f., art. fachia (desp. -chi-a),
g.‑d. art. fachiei; pl. fachii, art. fachiile (desp. -chi-i-)
fabricante
fachir s. m., pl. fachiri
fabricare (desp. fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricării
facial (desp. -ci-al) adj. m., pl. faciali; f. facială, pl. faciale
fabricat (desp. fa-bri-) s. n., pl. fabricate facies (desp. -ci-es) s. n., pl. faciesuri
fabricaţie (desp. fa-bri-, -ţi-e) s. f., art. fabricaţia (desp. facil adj. m., pl. facili; f. facilă, pl. facile
-ţi-a), g.-d. art. fabricaţiei; pl. fabricaţii, art. fabricaţiile facilita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. facilitez, 3 facilitează; conj.
(desp. -ţi-i-) prez. 1 sg. să facilitez, 3 să faciliteze
fabrică (desp. fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricii; pl. fabrici facilitare s. f., g.-d. art. facilitării; pl. facilitări
facilitate s. f., g.-d. art. facilităţii; pl. facilităţi
fabula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fabulez, 3 fabulează; conj.
+facilitatoare s. f., g.-d. art. facilitatoarei; pl. facilitatoare
prez. 1 sg. să fabulez, 3 să fabuleze
+facilitator s. m., pl. facilitatori
+fabulatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. fabulatorie
faclă (desp. fa-clă) s. f., g.-d. art. faclei; pl. facle
(desp. -ri-e); pl. m. şi f. fabulatorii +facondă (livr.) s. f., g.-d. art. facondei
fabulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. fabulaţia (desp. -ţi-a), g.‑d. !facsimil s. n., pl. facsimile
art. fabulaţiei; pl. fabulaţii, art. fabulaţiile (desp. -ţi-i-) factaj s. n., pl. factaje
fabulă s. f., g.-d. art. fabulei; pl. fabule factice (livr.) adj. invar. (dureri ~)
fabulist s. m., pl. fabulişti factis s. n.
factitiv1 adj. m. (+ s. n.: verb ~); f. factitivă (valoare ~), pl.
fabulistă s. f., g.-d. art. fabulistei; pl. fabuliste
factitive
fabulos adj. m., pl. fabuloşi; f. fabuloasă, pl. fabuloase
factitiv2 s. n., pl. factitive
face1 (a ~) (a făuri) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fac, 3 sg. face, facto (de ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (situaţie ~, Cum stau
2 pl. faceţi, imperf. 1 făceam, perf. s. 1 sg. făcui, m.m.c.p. lucrurile ~?)
1 pl. făcuserăm; conj. prez. 1 sg. să fac, 3 să facă; imper. 2 factologic adj. m., pl. factologici; f. factologică, pl. factologice
sg. afirm. fă, neg. nu face; ger. făcând; part. făcut factologie s. f., art. factologia, g.-d. factologii, art. factologiei
1
Redat în unele împrumuturi prin ph.
529 falsificator
factor s. m., pl. factori fair (engl.) [pron. fer] adj. invar., adv. (comportament ~, a
!factorial1 (desp. -ri-al) adj. m. (+ s. n.: calcul ~); f. factorială se comporta ~)
(analiză ~), pl. factoriale !fairplay (engl.) [pron. ferpleĭ] (desp. fair-) s. n., art.
factorial2 (desp. -ri-al) s. n., pl. factoriale fairplayul [pron. ferpleĭul]
factorie s. f., art. factoria, g.-d. art. factoriei; pl. factorii, art. +fake1 (engl.) [pron. feĭk] adj. invar. (produse ~)
factoriile (desp. -ri-i-) +fake2 (engl.) [pron. feĭk] s. n., pl. fake-uri [pron. feĭkuri]
factoriţă s. f., g.-d. art. factoriţei; pl. factoriţe +fake news (engl.) [pron. feĭknĭuz] s. n., art. fake news-ul
factotum (livr.) s. m., art. factotumul; pl. factotum [pron. feĭknĭuzul]; pl. fake news-uri [pron. feĭknĭuzuri]
+factual (desp. -tu-al) adj. m., pl. factuali; f. factuală, pl. falacios (livr.) (desp. -ci-os) adj. m. (+ s. n.: argument ~);
factuale f. falacioasă (desp. -ci-oa-) (argumentaţie ~), pl. falacioase
factura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. facturez, 3 facturează; falaitar (înv.) (desp. -lai-) s. m., pl. falaitari
conj. prez. 1 sg. să facturez, 3 să factureze +falafel s. n.
factură s. f., g.-d. art. facturii; pl. facturi falangă s. f., g.-d. art. falangei; pl. falange
facturier (desp. -ri-er) s. n., pl. facturiere falangist s. m., pl. falangişti
facţios (livr.) (desp. -ţi-os) adj. m., pl. facţioşi; f. facţioasă, falanster s. n., pl. falanstere
pl. facţioase falansterian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. falansterieni
facţiune (grupare) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. facţiunii; (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. falansteriană, pl. falansteriene
pl. facţiuni falansterianism (desp. -ri-a-) s. n.
faculă s. f., g.-d. art. faculei; pl. facule falarică s. f., g.-d. art. falaricei; pl. falarice
facultate s. f., g.-d. art. facultăţii; pl. facultăţi fală s. f., g.-d. art. falei
facultativ adj. m., pl. facultativi; f. facultativă, pl. facultative falbala (înv.) s. f., art. falbalaua, g.-d. art. falbalalei; pl.
fad adj. m., pl. fazi; f. fadă, pl. fade falbalale
fading (engl.) [pron. feĭding] s. n., pl. fadinguri [pron. falcă (maxilar) s. f., g.-d. art. fălcii; pl. fălci
feĭdinguri] falce (măsură pentru suprafeţe) (înv.) s. f., g.-d. art. fălcii;
!fado (port.) [o pron. u] s. n., art. fadoul; pl. fadouri pl. fălci
+faeton1 (pasăre) s. m., pl. faetoni falconet (înv.) s. n., pl. falconete
faeton2 (şaretă) s. n., pl. faetoane falconidă s. f., g.-d. art. falconidei; pl. falconide
!Faeton/(gr.) Phaeton (conducător mitologic al unui car) falconiformă s. f., g.-d. art. falconiformei; pl. falconiforme
[ph pron. f] s. propriu m. fald s. n., pl. falduri
fag s. m., pl. fagi falenă s. f., g.-d. art. falenei; pl. falene
fagacee s. f., art. fagaceea, g.-d. art. fagaceei; pl. fagacee falet (înv.) s. n., pl. faleturi
fagocit s. n., pl. fagocite
faleză s. f., g.-d. art. falezei; pl. faleze
fagocitoză s. f., g.-d. art. fagocitozei; pl. fagocitoze
falia (a ~) (a produce o falie) (rar) (desp. -li-a) vb., ind.
fagot1 (fagotist din orchestră) s. m., pl. fagoţi prez. 1 sg. faliez (desp. -li-ez), 3 faliază, 1 pl. faliem; conj.
fagot2 (instrument muzical) s. n., pl. fagoturi prez. 1 sg. să faliez, 3 să falieze; ger. faliind (desp. -li-ind)
fagotist s. m., pl. fagotişti falie (ruptură) (desp. -li-e) s. f., art. falia (desp. -li-a), g.-d.
fagotistă s. f., g.-d. art. fagotistei; pl. fagotiste art. faliei; pl. falii, art. faliile (desp. -li-i-)
fagure s. m., art. fagurele; pl. faguri faliment s. n., pl. falimente
!fai (ţesătură; unealtă) s. n., pl. faiuri +falimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. falimentez, 3
faianţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. faianţez, 3 faianţează; falimentează; conj. prez. 1 sg. să falimentez, 3 să
conj. prez. 1 sg. să faianţez, 3 să faianţeze falimenteze
faianţar s. m., pl. faianţari falimentar adj. m., pl. falimentari; f. falimentară, pl.
faianţare s. f., g.-d. art. faianţării; pl. faianţări falimentare
faianţatoare s. f., g.-d. art. faianţatoarei; pl. faianţatoare falit adj. m., s. m., pl. faliţi; adj. f., s. f. falită, pl. falite
faianţator s. m., pl. faianţatori falnic adj. m., pl. falnici; f. falnică, pl. falnice
faianţă s. f., g.-d. art. faianţei; pl. faianţe fals1 adj. m., pl. falşi; f. falsă, pl. false
!faianţărie s. f., art. faianţăria, g.-d. art. faianţăriei; (fabrici) fals2 s. n., pl. falsuri
pl. faianţării, art. faianţăriile (desp. -ri-i-) falset s. n., pl. falsete
faimă (desp. fai-) s. f., g.-d. art. faimei falsifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. falsific, 2 sg. falsifici, 3
faimos (desp. fai-) adj. m., pl. faimoşi; f. faimoasă, pl. falsifică; conj. prez. 1 sg. să falsific, 3 să falsifice
faimoase falsificare s. f., g.-d. art. falsificării; pl. falsificări
fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. faină, pl. faine falsificatoare s. f., g.-d. art. falsificatoarei; pl. falsificatoare
+fain-frumos (fam.) adv. falsificator s. m., pl. falsificatori
falsitate 530
falsitate s. f., g.-d. art. falsităţii fandosit (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosiţi; adj. f., s. f.
falţ s. n., pl. falţuri fandosită, pl. fandosite
falun s. n., pl. falune faneră s. f., g.-d. art. fanerei; pl. fanere
falus s. n., pl. falusuri !fanerofită adj. f. (plantă ~), s. f.; pl. fanerofite
famelic adj. m., pl. famelici; f. famelică, pl. famelice !fanerogamă adj. f. (plantă ~), s. f.; pl. fanerogame
famen (înv.) s. m., pl. fameni fanfară s. f., g.-d. art. fanfarei; pl. fanfare
familial (de familie) (desp. -li-al) adj. m., pl. familiali; f. +fanfare (en ~) (fr.) [pron. ãfãfar] loc. adj., loc. adv.
familială, pl. familiale (victorie ~, a câştiga ~)
familiar (obişnuit) (desp. -li-ar) adj. m., pl. familiari; f. fanfaron adj. m., s. m., pl. fanfaroni; adj. f., s. f. fanfaroană,
familiară, pl. familiare pl. fanfaroane
familiarism (desp. -li-a-) s. n., pl. familiarisme fanfaronadă s. f., g.-d. art. fanfaronadei; pl. fanfaronade
familiaritate (desp. -li-a-) s. f., g.-d. art. familiarităţii; fangoterapie s. f., art. fangoterapia, g.-d. fangoterapii, art.
(gesturi, cuvinte) pl. familiarităţi fangoterapiei
familiariza (a ~) (desp. -li-a-) vb., ind. prez. 1 sg. fanion (steguleţ) (desp. -ni-on) s. n., pl. fanioane
familiarizez, 3 familiarizează; conj. prez. 1 sg. să fanon (lamelă pe maxilarul balenelor; îndoitură a pielii
familiarizez, 3 să familiarizeze bovinelor) s. n., pl. fanoane
familiarizare (desp. -li-a-) s. f., g.-d. art. familiarizării fanotron (desp. -no-tron) s. n., pl. fanotroane
familie (desp. -li-e) s. f., art. familia (desp. -li-a), g.-d. art. fantasc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantaşti; f.
familiei; pl. familii, art. familiile (desp. -li-i-) (şi: familie fantască, pl. fantaşte
extinsă/tradiţională; dar: Familia Regală a României s. fantasmagoric adj. m., pl. fantasmagorici; f. fantasmagorică,
propriu f.) pl. fantasmagorice
familist s. m., pl. familişti fantasmagorie s. f., art. fantasmagoria, g.-d. art.
familistă s. f., g.-d. art. familistei; pl. familiste fantasmagoriei; pl. fantasmagorii, art. fantasmagoriile
fan s. m., pl. fani (desp. -ri-i-)
fana (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fanez, 3 se fanează; fantasmă s. f., g.-d. art. fantasmei; pl. fantasme
conj. prez. 1 sg. să mă fanez, 3 să se faneze; imper. 2 sg. fantast (visător) (livr.) s. m., pl. fantaşti
afirm. fanează-te; ger. fanându-mă fantastă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. art. fantastei; pl.
fanal (felinar mare) (înv.) s. n., pl. fanale fantaste
fanar (felinar) (înv.) s. n., pl. fanare fantastic adj. m., pl. fantastici; f. fantastică, pl. fantastice
fanaragiu (înv.) s. m., art. fanaragiul; pl. fanaragii, art. fantaza (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. fantazez, 3
fanaragiii (desp. -gi-ii) fantazează; conj. prez. 1 sg. să fantazez, 3 să fantazeze
fanariot (desp. -ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarioţi; adj. f., s. fantă (deschizătură) s. f., g.-d. art. fantei; pl. fante
f. fanariotă, pl. fanariote fante (tânăr afemeiat) (fam.) s. m., art. fantele; pl. fanţi
fanariotic (rar) (desp. -ri-o-) adj. m., pl. fanariotici; f. fantezie s. f., art. fantezia, g.-d. art. fanteziei; pl. fantezii,
fanariotică, pl. fanariotice art. fanteziile (desp. -zi-i-)
fanariotism (rar) (desp. -ri-o-) s. n. fantezist adj. m., pl. fantezişti; f. fantezistă, pl. fanteziste
fanariotiza (a se ~) (rar) (desp. -ri-o-) vb. refl., ind. prez. fantomatic1 adj. m., pl. fantomatici; f. fantomatică, pl.
1 mă fanariotizez, 3 se fanariotizează; conj. prez. prez. fantomatice
1 să mă fanariotizez, 3 să se fanariotizeze; imper. 2 sg. +fantomatic2 s. n.
afirm. fanariotizează-te; ger. fanariotizându-mă
fantomă s. f., g.-d. art. fantomei; pl. fantome
fanatic adj. m., s. m., pl. fanatici; adj. f., s. f. fanatică, pl.
fantoşă (livr.) s. f., art. fantoşa, g.-d. art. fantoşei; pl. fantoşe
fanatice
fapt1 (acţiune; început) s. n., pl. fapte (şi: faptul zilei)
fanatism s. n., pl. fanatisme
fapt2 (farmec, vrajă) (pop.) s. n., pl. fapturi
fanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fandez, 3 fandează; conj.
prez. 1 sg. să fandez, 3 să fandeze fapt3 (omidă; plantă) s. m., pl. fapţi
fandango s. n, art. fandangoul; pl. fandango faptă s. f., g.-d. art. faptei; pl. fapte
fandare s. f., g.-d. art. fandării; pl. fandări +fapt (de ~) loc. adv.
fandoseală (fam.) s. f., g.-d. art. fandoselii; pl. fandoseli !faptic adj. m. (termen ~), pl. faptici; f. faptică (coordonată
~), pl. faptice
fandosi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
fandosesc, 3 sg. se fandoseşte, imperf. 1 sg. mă fandoseam; +fapt (în ~) (jur.) loc. adv.
conj. prez. 1 sg. să mă fandosesc, 3 să se fandosească; far s. n., pl. faruri
imper. 2 sg. afirm. fandoseşte-te; ger. fandosindu-mă farad s. m., pl. farazi; simb. F
fandosire (fam.) s. f., g.-d. art. fandosirii; pl. fandosiri faradic adj. m., pl. faradici; f. faradică, pl. faradice
531 fasolică
faradoterapie s. f., art. faradoterapia, g.-d. faradoterapii, farmacoloagă v. farmacologă
art. faradoterapiei farmacolog s. m., pl. farmacologi
farafastâc (fam.) s. n., pl. farafastâcuri !farmacologă (livr.)/(colocv.) farmacoloagă s. f.,
farandolă s. f., g.-d. art. farandolei; pl. farandole g.‑d. art. farmacologei/farmacoloagei; pl. farmacologe/
faraon s. m., pl. faraoni farmacoloage
faraonic adj. m., pl. faraonici; f. faraonică, pl. faraonice farmacologic adj. m., pl. farmacologici; f. farmacologică, pl.
fard s. n., pl. farduri farmacologice
farmacologie s. f., art. farmacologia, g.-d. farmacologii, art.
farda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fardez, 3 fardează; conj.
farmacologiei
prez. 1 sg. să fardez, 3 să fardeze
farmacopee s. f., art. farmacopeea, g.-d. art. farmacopeii; pl.
fardare s. f., g.-d. art. fardării
farmacopei, art. farmacopeile (desp. -pe-i-)
fardat s. n., pl. fardaturi
farmacoterapie s. f., art. farmacoterapia, g.-d.
faretră (desp. -re-tră) s. f., g.-d. art. faretrei; pl. faretre farmacoterapii, art. farmacoterapiei
farfara (înv.) s. f., art. farfaraua, g.-d. art. farfaralei; pl. farmazoană (pop.) s. f., g.-d. art. farmazoanei; pl.
farfarale farmazoane
farfasit (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasiţi; adj. f., s. f. farfasită, farmazon (pop.) s. m., pl. farmazoni
pl. farfasite
farmazonie (pop.) s. f., art. farmazonia, g.-d. art.
farfurărie (rar) s. f., art. farfurăria, g.-d. farfurării, art. farmazoniei; pl. farmazonii, art. farmazoniile (desp. -ni-i-)
farfurăriei
farmec s. n., pl. farmece
farfurie s. f., art. farfuria, g.-d. art. farfuriei; pl. farfurii, art.
farnesol s. m.
farfuriile (desp. -ri-i-)
farniente (it.) (livr.) (desp. -nien-) s. n. (şi în: dolce ~)
farfurioară (desp. -ri-oa-) s. f., g.-d. art. farfurioarei; pl.
farsă s. f., g.-d. art. farsei; pl. farse
farfurioare
farsoare s. f., g.-d. art. farsoarei; pl. farsoare
farfuriuţă (desp. -ri-u-) s. f., g.-d. art. farfuriuţei; pl.
farfuriuţe farsor s. m., pl. farsori
farin adj. invar. (zahăr ~) fascicul (mănunchi) s. n., pl. fascicule
fasciculat adj. m., pl. fasciculaţi; f. fasciculată, pl. fasciculate
farinaceu adj. m., pl. farinacei; f. sg. şi pl. farinacee
fasciculă (parte dintr-o tipăritură) s. f., g.-d. art. fasciculei;
faringal adj. m., pl. faringali; f. faringală, pl. faringale
pl. fascicule; abr. fasc.
faringală s. f., g.-d. art. faringalei; pl. faringale
fascie (membrană; însemn al lictorilor) (desp. -ci-e) s.
faringe s. n., art. faringele; pl. faringe f., art. fascia (desp. -ci-a), g.-d. art. fasciei; pl. fascii, art.
faringian (desp. -gi-an) adj. m., pl. faringieni (desp. fasciile (desp. -ci-i-)
-gi‑eni); f. faringiană, pl. faringiene fascina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fascinez, 3 fascinează;
faringită s. f., g.-d. art. faringitei; pl. faringite conj. prez. 1 sg. să fascinez, 3 să fascineze
faringolaringită s. f., g.-d. art. faringolaringitei; pl. fascinant adj. m., pl. fascinanţi; f. fascinantă, pl. fascinante
faringolaringite fascinare s. f., g.-d. art. fascinării
faringoscop (desp. -gos-cop/-go-scop) s. n., pl. faringoscoape fascinator adj. m., pl. fascinatori; f. sg. şi pl. fascinatoare
faringoscopie (desp. -gos-co-/-go-sco-) s. f., art. fascinaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. fascinaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
faringoscopia, g.-d. art. faringoscopiei; pl. faringoscopii, art. fascinaţiei; pl. fascinaţii, art. fascinaţiile (desp. -ţi-i-)
art. faringoscopiile (desp. -pi-i-) fascină s. f., g.-d. art. fascinei; pl. fascine
farinograf (desp. -no-graf) s. n., pl. farinografe fascioloză (desp. -ci-o-) s. f., g.-d. art. fasciolozei
farinotom s. n., pl. farinotoame fascism s. n.
fariseic (desp. -se-ic) adj. m., pl. fariseici; f. fariseică, pl. fascist adj. m., s. m., pl. fascişti; adj. f., s. f. fascistă, pl.
fariseice fasciste
fariseism s. n. fasciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fascizez, 3 fascizează; conj.
fariseu s. m., art. fariseul; pl. farisei, art. fariseii prez. 1 sg. să fascizez, 3 să fascizeze
farmaceutic adj. m., pl. farmaceutici; f. farmaceutică, pl. fascizare s. f., g.-d. art. fascizării
farmaceutice +fashion (engl.) [pron. feşăn] adj. invar., s. n. (măşti ~)
farmaceutică s. f., g.-d. art. farmaceuticii fasole s. f., g.-d. art. fasolei
farmacie s. f., art. farmacia, g.-d. art. farmaciei; pl. farmacii, fasoleală (fam.) s. f., g.-d. art. fasolelii; pl. fasoleli
art. farmaciile (desp. -ci-i-) fasoli (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fasolesc,
farmacist s. m., pl. farmacişti 3 sg. se fasoleşte, imperf. 1 sg. mă fasoleam; conj. prez. 1
farmacistă s. f., g.-d. art. farmacistei; pl. farmaciste sg. să mă fasolesc, 3 să se fasolească; imper. 2 sg. afirm.
farmacodinamie s. f., art. farmacodinamia, g.-d. fasoleşte-te; ger. fasolindu-mă
farmacodinamii, art. farmacodinamiei fasolică (fam.) s. f., g.-d. art. fasolicii
fasolire 532
fasolire (fam.) s. f., g.-d. art. fasolirii; pl. fasoliri faulta (a ~) (desp. fa-ul-) vb., ind. prez. 1 sg. faultez, 3
fason s. n., pl. fasoane faultează; conj. prez. 1 sg. să faultez, 3 să faulteze
fasona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fasonez, 3 fasonează; conj. faultare (desp. fa-ul-) s. f., g.-d. art. faultării; pl. faultări
prez. 1 sg. să fasonez, 3 să fasoneze faun (divinitate campestră) s. m., pl. fauni
fasonaj s. n. faună (desp. fa-u-) s. f., g.-d. art. faunei
fasonare s. f., g.-d. art. fasonării; pl. fasonări faunistic (desp. fa-u-) adj. m., pl. faunistici; f. faunistică,
fasonat s. n. pl. faunistice
fasonatoare s. f., g.-d. art. fasonatoarei; pl. fasonatoare !faur1 (februarie) (înv., pop.) s. m., g.-d. art. lui faur (luna
~)
fasonator s. m., pl. fasonatori
faur2 (fierar; gândac) s. m., pl. fauri
fast1 adj. m., pl. faşti; f. fastă, pl. faste
faurmaur (pop.) (desp. fa-ur-ma-ur) s. m.
fast2 s. n.
faustic adj. m., pl. faustici; f. faustică, pl. faustice
!Fastele (sărbători la romani) s. propriu f. pl. art., neart.
faustpatron (desp. fa-ust-pa-tron) s. n.
Faste (de ~)
favelă s. f., g.-d. art. favelei; pl. favele
!fast-food (engl.) [oo pron. u] s. n., (localuri) pl. fast-
fooduri [pron. fastfuduri] (desp. -foo-duri) favisă s. f., g.-d. art. favisei; pl. favise
fastidios (livr.) (desp. -di-os) adj. m., pl. fastidioşi; f. favoare (desp. -voa-) s. f., g.-d. art. favorii; pl. favoruri
fastidioasă, pl. fastidioase +favor (înv.; fam.) s. n., pl. favoruri
fastuos (desp. -tu-os) adj. m., pl. fastuoşi; f. fastuoasă, pl. favorabil adj. m., pl. favorabili; f. favorabilă, pl. favorabile
fastuoase favorit1 (perciune) s. m., pl. favoriţi
fasung s. n., pl. fasunguri favorit2 (preferat) adj. m., pl. favoriţi; f. favorită, pl. favorite
!faşă s. f., art. faşa, g.-d. art. feşei; pl. feşe favoritism s. n., pl. favoritisme
faşionabil (rar) (desp. -şi-o-) adj. m., pl. faşionabili; f. favoriza (a ~) vb., ind. prez. 1 favorizez, 3 favorizează;
faşionabilă, pl. faşionabile conj. prez. 1 să favorizez, 3 să favorizeze
fatal adj. m., pl. fatali; f. fatală, pl. fatale favorizare s. f., g.-d. art. favorizării
fatalism s. n. favus s. n., pl. favusuri
fatalist adj. m., s. m., pl. fatalişti; adj. f., s. f. fatalistă, pl. fax s. n., pl. faxuri
fataliste +faza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fazez, 3 fazează; conj. prez.
fatalitate s. f., g.-d. art. fatalităţii; pl. fatalităţi 1 sg. să fazez, 3 să fazeze
fatalmente adv. fazan s. m., pl. fazani
!fata morgana (miraj) (it.) s. f., g.-d. art. fetei morgana fazanerie s. f., art. fazaneria, g.-d. art. fazaneriei; pl.
fazanerii, art. fazaneriile (desp. -ri-i-)
fată s. f., g.-d. art. fetei, voc. fată/(pop.) fato; pl. fete
fază s. f., g.-d. art. fazei; pl. faze
+fată-mare (fecioară) s. f., g.-d. art. fetei-mari; pl. fete-mari
fazitron (tub) (desp. -zi-tron) s. n., pl. fazitroane
fatidic (livr.) adj. m., pl. fatidici; f. fatidică, pl. fatidice
fazmetru (desp. -me-tru) s. n., art. fazmetrul; pl. fazmetre
fatrasie (desp. fa-tra-) s. f., art. fatrasia, g.-d. art. fatrasiei;
fazotron (aparat) (desp. -zo-tron) s. n., pl. fazotroane
pl. fatrasii, art. fatrasiile (desp. -si-i-)
!fă (pop.) interj.
fatuitate (livr.) (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. fatuităţii
făcăleţ s. n., pl. făcăleţe
fatum (lat.) (livr.) s. n.
făcălui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făcăluiesc,
faţadă s. f., g.-d. art. faţadei; pl. faţade
3 sg. făcăluieşte, imperf. 1 făcăluiam; conj. prez. 1 sg. să
faţa (în ~) loc. prep. (~ lui/sa) făcăluiesc, 3 să făcăluiască
faţa- (în ~) loc. prep. (~i) făcăluire (reg.) s. f., g.-d. art. făcăluirii; pl. făcăluiri
faţă s. f., g.-d. art. feţei; pl. feţe (şi în: a face faţă, a fi de faţă făcăluit (reg.) s. n.
etc.) făcător (rar) adj. m., s. m., pl. făcători; adj. f., s. f. sg. şi
+faţă cu (înv.) loc. prep. pl. făcătoare
faţă de loc. prep. făcătură (fam.) s. f., g.-d. art. făcăturii; pl. făcături
faţă (în ~) loc. adv. făcău s. n., art. făcăul; pl. făcaie
faţă- (în ~) loc. prep. (~i) făclie (desp. fă-cli-) s. f., art. făclia, g.-d. art. făcliei; pl.
!faţă în faţă/(în tempo rapid) faţă-n faţă loc. adj., loc. făclii, art. făcliile (desp. -cli-i-)
adv. (discuţie ~, a discuta ~) făclier (rar) (desp. fă-cli-er) s. m., pl. făclieri
faţeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. faţetez, 3 faţetează; conj. făclioară (desp. fă-cli-oa-) s. f., g.-d. art. făclioarei; pl.
prez. 1 sg. să faţetez, 3 să faţeteze făclioare
faţetă s. f., g.-d. art. faţetei; pl. faţete făcliuţă (desp. fă-cli-u-) s. f., g.-d. art. făcliuţei; pl. făcliuţe
fault s. n., pl. faulturi (desp. fa-ul-) făcut s. n.
533 făţărniceşte
făgaş s. n., pl. făgaşe făptui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făptuiesc, 3 sg.
făgădău (reg.) s. n., art. făgădăul; pl. făgădaie făptuieşte, imperf. 1 făptuiam; conj. prez. 1 sg. să
făgădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făgăduiesc, 3 sg. făptuiesc, 3 să făptuiască
făgăduieşte, imperf. 1 făgăduiam; conj. prez. 1 sg. să făptuire s. f., g.-d. art. făptuirii; pl. făptuiri
făgăduiesc, 3 să făgăduiască făptuitoare (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. făptuitoarei; pl.
făgăduială s. f., g.-d. art. făgăduielii; pl. făgăduieli făptuitoare
făgăduinţă s. f., g.-d. art. făgăduinţei; pl. făgăduinţe făptuitor (desp. -tu-i-) s. m., pl. făptuitori
făgărăşean adj. m., s. m., pl. făgărăşeni; adj. f. făgărăşeană, făptură s. f., g.-d. art. făpturii; pl. făpturi
pl. făgărăşene făraş s. n., pl. făraşe
făgărăşeancă s. f., g.-d. art. făgărăşencei; pl. făgărăşence fără prep.
făget s. n., pl. făgete !fără de/(în tempo rapid) făr՚ de (înv.) prep. + prep.
făgeţel (pop.) s. n., pl. făgeţele (viaţă ~ moarte)
făinare (desp. fă-i-) s. f., g.-d. art. făinării fărădelege s. f., art. fărădelegea, g.-d. art. fărădelegii; pl.
fărădelegi
făină s. f., g.-d. art. făinii; (sorturi) pl. făinuri
+fără de lege (nelegiuit) (înv.) loc. adj. (oameni ~)
făinos (desp. fă-i-) adj. m., pl. făinoşi; f. făinoasă, pl.
făinoase +fără să loc. conjcţ.
fălălăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. fălălăieşte, 3 pl. fărâma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fărâm, 3 fărâmă; conj.
fălălăiesc, imperf. 3 sg. fălălăia; conj. prez. 3 să fălălăiască prez. 1 sg. să fărâm, 3 să fărâme
fălcariţă (pop.) s. f., g.-d. art. fălcariţei fărâmare s. f., g.-d. art. fărâmării
fărâmat s. n.
fălcea s. f., art. fălceaua, g.-d. art. fălcelei; pl. fălcele
fărâmă s. f., g.-d. art. fărâmei; pl. fărâme
fălcos adj. m., pl. fălcoşi; f. fălcoasă, pl. fălcoase
fărâmător s. n., pl. fărâmătoare
făli1 (a ~) (a preamări) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. fălesc, 3
sg. făleşte, imperf. 1 făleam; conj. prez. 1 sg. să fălesc, 3 fărâmătură (reg.) s. f., g.-d. art. fărâmăturii; pl. fărâmături
să fălească fărâmicios adj. m., pl. fărâmicioşi; f. fărâmicioasă, pl.
făli2 (a se ~) (a se mândri) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fărâmicioase
fălesc, 3 sg. se făleşte, imperf. 1 sg. mă făleam; conj. prez. fărâmiţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fărâmiţez, 3 fărâmiţează;
1 sg. să mă fălesc, 3 să se fălească; imper. 2 sg. afirm. conj. prez. 1 sg. să fărâmiţez, 3 să fărâmiţeze
făleşte-te; ger. fălindu-mă fărâmiţare s. f., g.-d art. fărâmiţării; pl. fărâmiţări
fălitor (înv.) adj. m., s. m., pl. fălitori; adj. f., s. f. sg. şi fărâmiţat s. n.
pl. fălitoare fărâmiţă s. f., g.-d. art. fărâmiţei; pl. fărâmiţe
fălnicie (înv.) s. f., art. fălnicia, g.-d. fălnicii, art. fălniciei fărşerot s. m., pl. fărşeroţi
fălos (pop.) adj. m., pl. făloşi; f. făloasă, pl. făloase fărşerotă s. f., g.-d. art. fărşerotei; pl. fărşerote
+făloşenie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. făloşenia (desp. făt s. m., pl. feţi
-ni-a), g.-d. art. făloşeniei făta (a ~) vb., ind. prez. 3 fată, imperf. 3 pl. fătau; conj.
făloşi (a se ~) (a se mândri) (pop.) vb. refl., ind. prez. prez. 3 să fete
1 sg. mă făloşesc, 3 sg. se făloşeşte, imperf. 1 sg. mă fătare s. f., g.-d. art. fătării; pl. fătări
făloşeam; conj. prez. 1 sg. să mă făloşesc, 3 să se făloşească; fătat s. n.
imper. 2 sg. afirm. făloşeşte-te; ger. făloşindu-mă fătălău (pop.) s. m., art. fătălăul; pl. fătălăi, art. fătălăii
făloşie (pop.) s. f., art. făloşia, g.-d. făloşii, art. făloşiei fătătoare1 adj. f. (oaie ~), pl. fătătoare
fălticenean adj. m., s. m., pl. fălticeneni; adj. f. fălticeneană, fătătoare2 s. f., g.-d. art. fătătorii; pl. fătători
pl. fălticenene
făt-frumos (tânăr frumos) s. m., pl. feţi-frumoşi
fălticeneancă s. f., g.-d. art. fălticenencei; pl. fălticenence
Făt-Frumos (personaj) s. propriu m.
fălţui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fălţuiesc, 3 sg.
făt-logofăt s. m., pl. feţi-logofeţi
fălţuieşte, imperf. 1 fălţuiam; conj. prez. 1 sg. să fălţuiesc,
fătoi (fam.) s. n., pl. fătoaie
3 să fălţuiască
făţarnic adj. m., s. m., pl. făţarnici; adj. f., s. f. făţarnică,
fălţuire s. f., g.-d. art. fălţuirii
pl. făţarnice
fălţuit s. n.
făţări (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă făţăresc,
fălţuitoare (desp. -ţu-i-) s. f., g.-d. art. fălţuitoarei; pl. 3 sg. se făţăreşte, imperf. 1 sg. mă făţăream; conj. prez. 1
fălţuitoare sg. să mă făţăresc, 3 să se făţărească; imper. 2 sg. afirm.
fălţuitor1 (persoană) (desp. -ţu-i-) s. m., pl. fălţuitori făţăreşte-te; ger. făţărindu-mă
fălţuitor2 (unealtă) (desp. -ţu-i-) s. n., pl. fălţuitoare făţărie (înv.) s. f., art. făţăria, g.-d. art. făţăriei; pl. făţării,
făptaş s. m., pl. făptaşi art. făţăriile (desp. -ri-i-)
făptaşă s. f., art. făptaşa, g.-d. art. făptaşei; pl. făptaşe făţărniceşte (înv.) adv.
făţărnici 534
făţărnici (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fântânar s. m., pl. fântânari
făţărnicesc, 3 sg. se făţărniceşte, imperf. 1 sg. mă fântână s. f., g.-d. art. fântânii; pl. fântâni
făţărniceam; conj. prez. 1 sg. să mă făţărnicesc, 3 să se fântânea (rar) s. f., art. fântâneaua, g.-d. art. fântânelei; pl.
făţărnicească; imper. 2 sg. afirm. făţărniceşte-te; ger. fântânele
făţărnicindu-mă
fântânel s. m., pl. fântânei, art. fântâneii
făţărnicie s. f., art. făţărnicia, g.-d. art. făţărniciei; pl.
fântânioară (rar) (desp. -nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioarei;
făţărnicii, art. făţărniciile (desp. -ci-i-)
pl. fântânioare
făţiş adj. m., pl. făţişi; f. făţişă, art. făţişa, pl. făţişe
fântâniţă (rar) s. f., g.-d. art. fântâniţei; pl. fântâniţe
făţui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făţuiesc, 3 sg.
fârnâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. fârnâi, 3 fârnâie,
făţuieşte, imperf. 1 făţuiam; conj. prez. 1 sg. să făţuiesc,
3 să făţuiască imperf. 1 fârnâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să fârnâi, 3 să
fârnâie
făţuială s. f., g.-d. art. făţuielii; pl. făţuieli
fârnâire (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâirii; pl. fârnâiri
făţuire s. f., g.-d. art. făţuirii; pl. făţuiri
fârnâit (reg.) s. n., pl. fârnâituri
făţuit s. n.
fârtat (pop.) s. m., pl. fârtaţi
făţuitoare1 (persoană) (desp. -ţu-i) s. f., g.-d. art.
făţuitoarei; pl. făţuitoare fârtăţie (înv.) s. f., art. fârtăţia, g.-d. fârtăţii, art. fârtăţiei
făţuitoare2 (unealtă) (desp. -ţu-i-) s. f., g.-d. art. făţuitorii; fâs1 (fam.) s. n.
pl. făţuitori fâs2 interj.
făţuitor1 (persoană) (desp. -ţu-i-) s. m., pl. făţuitori fâsă s. f., g.-d. art. fâsei; pl. fâse
făţuitor2 (unealtă) (desp. -ţu-i-) s. n., pl. făţuitoare fâsâi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. fâsâi, 3 fâsâie, imperf. 1
!făurar1 (februarie) (înv., pop.) (desp. fă-u-) s. m., g.-d. fâsâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să fâsâi, 3 să fâsâie
art. lui făurar (luna ~ ) fâsâială s. f., g.-d. art. fâsâielii; pl. fâsâieli
făurar2 (fierar, făuritor) (înv.) (desp. fă-u-) s. m., pl. fâsâire s. f., g.-d. art. fâsâirii; pl. fâsâiri
făurari fâsâit s. n., pl. fâsâituri
făurărie (înv., reg.) (desp. fă-u-) s. f., art. făurăria, g.-d. fâsâitură (desp. -sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâiturii; pl. fâsâituri
art. făurăriei; (ateliere) pl. făurării, art. făurăriile (desp. fâstâceală (fam.) s. f., g.-d. art. fâstâcelii
-ri-i-)
fâstâci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. fâstâcesc, 3 sg.
făuri (a ~) (desp. fă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făuresc, fâstâceşte, imperf. 1 fâstâceam; conj. prez. 1 sg. să
3 sg. făureşte, imperf. 1 făuream; conj. prez. 1 sg. să fâstâcesc, 3 să fâstâcească
făuresc, 3 să făurească
fâstâcire (rar) s. f., g.-d. art. fâstâcirii; pl. fâstâciri
făurire (desp. fă-u-) s. f., g.-d. art. făuririi
fâş1 interj.
făurişte (reg.) (desp. fă-u-) s. f., g.-d. art. făuriştii; pl.
făurişti fâş2 (înv.) s. n., (haine) pl. fâşuri
făuritoare (desp. fă-u-) s. f., g.-d. art. făuritoarei; pl. fâşâi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. fâşâi, 3 fâşâie, imperf. 1
făuritoare fâşâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să fâşâi, 3 să fâşâie
făuritor (desp. fă-u-) s. m., pl. făuritori fâşâială s. f., g.-d. art. fâşâielii; pl. fâşâieli
făzăniţă s. f., g.-d. art. făzăniţei; pl. făzăniţe fâşâire s. f., g.-d. art. fâşâirii; pl. fâşâiri
fâl/fâl-fâl interj. !fâşâit s. n., pl. fâşâituri
fâlfâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâlfâie, imperf. 3 pl. fâlfâiau; fâşâitor (rar) (desp. -şâ-i-) adj. m., pl. fâşâitori; f. sg. şi pl.
conj. prez. 3 să fâlfâie fâşâitoare
fâlfâire s. f., g.-d. art. fâlfâirii; pl. fâlfâiri fâşâitură (desp. -şâ-i-) s. f., g.-d. art. fâşâiturii; pl. fâşâituri
fâlfâit s. n. fâşie s. f., art. fâşia, g.-d. art. fâşiei; pl. fâşii, art. fâşiile
fâlfâitor (desp. -fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitori; f. sg. şi pl. (desp. -şi-i-)
fâlfâitoare fâşioară (desp. -şi-oa-) s. f., g.-d. art. fâşioarei; pl. fâşioare
fâlfâitură (rar) (desp. -fâ-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâiturii; pl. !fâşneţ (fam.) adj. m., pl. fâşneţi; f. fâşneaţă, pl. fâşneţe
fâlfâituri fâţ/fâţa interj.
fâl-fâl v. fâl fâţă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâţei; pl. fâţe
fân s. n., pl. fânuri fâţâi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. fâţâi, 3
fânaţ (pop.) s. n., pl. fânaţe fâţâie, imperf. 1 fâţâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să fâţâi, 3
fânărie (pop.) s. f., art. fânăria, g.-d. art. fânăriei; pl. să fâţâie
fânării, art. fânăriile (desp. -ri-i-) fâţâială (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâţâielii; pl. fâţâieli
fâneaţă s. f., g.-d. art. fâneţei; pl. fâneţe fâţâit (pop., fam.) s. n.
fânişor (pop.) s. n. fâţ-fâţ interj.
fânoasă (înv.) s. f., g.-d. art. fânoasei; pl. fânoase fâţişoară (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fâţişoarei; pl. fâţişoare
535 felin
+FBI (engl.) [pron. efbiaĭ] s. propriu n., art. FBI-ul [pron. feder s. n., pl. federe
efbiaĭul] federal adj. m., pl. federali; f. federală, pl. federale
febleţe (fam.) (desp. fe-ble-) s. f., art. febleţea, g.-d. febleţi, federalism s. n.
art. febleţii federalist adj. m., s. m., pl. federalişti; adj. f., s. f. federalistă,
febră (desp. fe-bră) s. f., g.-d. art. febrei pl. federaliste
febricita (a ~) (desp. fe-bri-) vb., ind. prez. 1 sg. febricitez, federaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. federalizez, 3
3 febricitează; conj. prez. 1 sg. să febricitez, 3 să febriciteze federalizează; conj. prez. 1 sg. să federalizez, 3 să
febricitate (desp. fe-bri-) s. f., g.-d. art. febricităţii federalizeze
febrifug1 (desp. fe-bri-) adj. m., pl. febrifugi; f. febrifugă, federalizare s. f., g.-d. art. federalizării; pl. federalizări
pl. febrifuge federat s. m., pl. federaţi
febrifug2 (desp. fe-bri-) s. n., pl. febrifuge federativ adj. m., pl. federativi; f. federativă, pl. federative
febril (desp. fe-bril) adj. m., pl. febrili; f. febrilă, pl. febrile federaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. federaţia (desp. -ţi-a), g.‑d.
febrilitate (desp. fe-bri-) s. f., g.-d. art. febrilităţii art. federaţiei; pl. federaţii, art. federaţiile (desp. -ţi‑i‑)
Februalii (sărbători la romani) (desp. Fe-bru-a-) s. (dar: Federaţia Română de Fotbal, Federaţia Rusă s.
propriu f. pl., art. Februaliile (desp. li-i-) proprii f. art.)
!februarie (desp. fe-bru-a-ri-e) s. m., g.-d. art. lui februarie; federvais (desp. -vais) s. n.
abr. febr.; simb. II/.02./-02- fee (livr.) s. f., art. feea, g.-d. art. feei; pl. fee
!fecal adj. m. (produs ~), pl. fecali; f. fecală (materie ~), (mai feedback (engl.) [pron. fidbek] (desp. feed-) s. n., pl.
frecv.) pl. fecale feedbackuri [pron. fidbekuri] (desp. -ba-ckuri)
fecale s. f. pl. +feeling (engl.) [pron. filing] s. n., pl. feelinguri [pron.
+Fecioara1 (constelaţie) s. propriu f. art., neart. Fecioară, filinguri]
g.-d. art. Fecioarei feeric adj. m., pl. feerici; f. feerică, pl. feerice
!Fecioara2/Fecioara Maria (Maica Domnului) s. propriu feerie (desp. fe-e-) s. f., art. feeria, g.-d. art. feeriei; pl. feerii,
f. art., g.-d. art. Fecioarei/Fecioarei Maria art. feeriile (desp. -ri-i-)
fecioară (fată) s. f., g.-d. art. fecioarei; pl. fecioare fel s. n., pl. feluri
+Fecioară (zodie) s. propriu f., g.-d. art. Fecioarei; (nativi felah s. m., pl. felahi
din zodia Fecioarei) pl. Fecioare felcer (înv., pop.) s. m., pl. felceri
fecior (pop.) s. m., pl. feciori felceră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. felcerei; pl. felcere
fecioraş (pop.) s. m., pl. fecioraşi felceriţă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. felceriţei; pl. felceriţe
!fecioreasca (dans) s. f. art., neart. feciorească, g.-d. art. feldmareşal (desp. feld-ma-) s. m., pl. feldmareşali
fecioreştii; pl. fecioreşti feldspat (desp. feld-spat) s. m., pl. feldspaţi
feciorelnic adj. m., pl. feciorelnici; f. feciorelnică, pl. feldspatic (desp. feld-spa-) adj. m., pl. feldspatici; f.
feciorelnice feldspatică, pl. feldspatice
fecioresc adj. m., f. feciorească; pl. m. şi f. fecioreşti feldwebel (germ.) [bel pron. băl] (desp. feld-we-) s. m., pl.
fecioreşte adv. feldwebeli
feciorică (rar) s. f., g.-d. art. feciorelei; pl. feciorele fele (reg.) s. f., g.-d. art. felei; pl. fele
feciorie s. f., art. fecioria, g.-d. feciorii, art. fecioriei felegean (înv.) (desp. -gean) s. n., pl. felegene
feculă s. f., g.-d. art. feculei; (sorturi) pl. fecule felendreş (înv.) s. n.
feculent adj. m., pl. feculenţi; f. feculentă, pl. feculente feleşag (reg.) s. n., pl. feleşaguri
feculenţă s. f., g.-d. art. feculenţei feleştioc (reg.) (desp. -tioc) s. n., pl. feleştiocuri
fecund adj. m., pl. fecunzi; f. fecundă, pl. fecunde felia (a ~) (a tăia felii) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg.
fecunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fecundez, 3 fecundează; feliez (desp. -li-ez), 3 feliază, 1 pl. feliem; conj. prez. 1 sg.
conj. prez. 1 sg. să fecundez, 3 să fecundeze să feliez, 3 să felieze; ger. feliind (desp. -li-ind)
fecundare s. f., g.-d. art. fecundării; pl. fecundări felibru (desp. -li-bru) s. m., art. felibrul; pl. felibri, art.
fecundat s. n. felibrii
fecundaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. fecundaţia (desp. -ţi‑a), felicita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. felicit, 2 sg. feliciţi, 3
g.‑d. art. fecundaţiei; pl. fecundaţii, art. fecundaţiile felicită; conj. prez. 1 sg. să felicit, 3 să felicite
(desp. -ţi-i-) felicitare s. f., g.-d. art. felicitării; pl. felicitări
fecunditate s. f., g.-d. art. fecundităţii felidă s. f., g.-d. art. felidei; pl. felide
+fedeleş1 (fam.) adv. (a lega ~) felie (bucată) s. f., art. felia, g.-d. art. feliei; pl. felii, art.
!fedeleş2 s. n., pl. fedeleşuri feliile (desp. -li-i-)
+fedeleşul (dans; petrecere) (reg.) s. n. art., neart. fedeleş; feliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. felierii; pl. felieri
pl. fedeleşuri felin adj. m., pl. felini; f. felină, pl. feline
felinar 536
felinar s. n., pl. felinare fenilalanină (desp. -ni-la-/-nil-a-) s. f., g.-d. art.
felină s. f., g.-d. art. felinei; pl. feline fenilalaninei
felinitate s. f., g.-d. art. felinităţii fenilamină (desp. -ni-la-/-nil-a-) s. f., g.-d. art. fenilaminei
felioară (desp. -li-oa-) s. f., g.-d. art. felioarei; pl. felioare fenilbutazonă s. f., g.-d. art. fenilbutazonei
+felisă s. f., g.-d. art. felisei; pl. felise fenilen s. m., pl. fenileni
feliuţă (desp. -li-u-) s. f., g.-d. art. feliuţei; pl. feliuţe fenilhidrazină (desp. -hi-dra-) s. f., g.-d. art. fenilhidrazinei
+fel (în ~ şi chip) loc. adv. fenix (palmier) s. m., pl. fenicşi
feloderm s. n. !fenofază s. f., g.-d. art. fenofazei; pl. fenofaze
felogen s. n. fenol s. m., pl. fenoli
felon s. n., pl. feloane fenolat s. m., pl. fenolaţi
felonie (livr.) s. f., art. felonia, g.-d. felonii, art. feloniei fenolază s. f., g.-d. art. fenolazei; pl. fenolaze
felucă s. f., g.-d. art. felucii; pl. feluci fenolftaleină s. f., g.-d. art. fenolftaleinei
!feluri (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se felureşte, 3 fenologie s. f., art. fenologia, g.-d. fenologii, art. fenologiei
pl. se feluresc, imperf. 3 sg. se felurea; conj. prez. 3 să se fenolsteroid s. m., pl. fenolsteroizi
felurească; ger. felurindu-se fenomen s. n., pl. fenomene
felurime s. f., g.-d. art. felurimii; pl. felurimi fenomenal adj. m., pl. fenomenali; f. fenomenală, pl.
felurit adj. m., pl. feluriţi; f. felurită, pl. felurite; g.-d. pl. fenomenale
m. şi f. feluritor (opiniile feluritor oameni//unor/acestor fenomenalism s. n.
feluriţi oameni) fenomenalist adj. m., s. m., pl. fenomenalişti; adj. f., s. f.
femeie s. f., art. femeia, g.-d. art. femeii; pl. femei (dar Ziua fenomenalistă, pl. fenomenaliste
Internaţională a Femeii s. propriu f. art.) fenomenalitate s. f., g.-d. art. fenomenalităţii
+femeie-jandarm s. f., g.-d. art. femeii-jandarm; pl. femei- fenomenolog s. m., pl. fenomenologi
jandarm
fenomenologic adj. m., pl. fenomenologici; f.
femeiesc adj. m., f. femeiască; pl. m. şi f. femeieşti; abr. F fenomenologică, pl. fenomenologice
femeieşte adv. fenomenologie s. f., art. fenomenologia, g.-d. fenomenologii,
femeiuşcă s. f., g.-d. art. femeiuştii; pl. femeiuşti art. fenomenologiei
femelă s. f., g.-d. art. femelei; pl. femele fenoplast (desp. -no-plast) s. n., pl. fenoplaste
feminin1 adj. m., pl. feminini; f. feminină, pl. feminine ; abr. !fenotip s. n., pl. fenotipuri
F, f., fem. +fenotipic adj. m., pl. fenotipici; f. fenotipică, pl. fenotipice
+feminin2 s. n., (forme) pl. feminine fenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fentez, 3 fentează; conj.
feminism s. n. prez. 1 sg. să fentez, 3 să fenteze
feminist adj. m., s. m., pl. feminişti; adj. f., s. f. feministă, fentă (tăietură; acţiune înşelătoare) s. f., g.-d. art. fentei;
pl. feministe pl. fente
feminitate s. f., g.-d. art. feminităţii ferat s. m., pl. feraţi
feminiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. feminizez, 3 feminizează; ferată adj. f. (cale ~), pl. ferate
conj. prez. 1 sg. să feminizez, 3 să feminizeze ferăstraş (pasăre) s. m., pl. ferăstraşi
feminizare s. f., g.-d. art. feminizării; pl. feminizări ferber (înv.) s. n., pl. ferbere
femur s. n., pl. femururi fercheş (pop., fam.) adj. m., pl. fercheşi; f. fercheşă, art.
femural adj. m., pl. femurali; f. femurală, pl. femurale fercheşa, pl. fercheşe
fenacetină (desp. fe-na-/fen-a-) s. f., g.-d. art. fenacetinei ferchezui (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
fenantren s. n. ferchezuiesc, 3 sg. ferchezuieşte, imperf. 1 ferchezuiam;
!fenazonă s. f., g.-d. art. fenazonei; pl. fenazone conj. prez. 1 sg. să ferchezuiesc, 3 să ferchezuiască
fenec s. m., pl. feneci ferchezuială (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferchezuielii; pl.
+feng shui (cuv. chin.) [sh pron. ş] adj. invar., s. n. ferchezuieli
(amenajare ~, tehnici de ~) ferdelă (reg.) s. f., g.-d. art. ferdelei; pl. ferdele
fenian (desp. -ni-an) s. m., pl. fenieni (desp. -ni-eni) fereală s. f., g.-d. art. ferelii
fenianism (desp. -ni-a-) s. n. +ferească Dumnezeu loc. interj.
fenic adj. m. (acid ~) +ferească Sfântul loc. interj.
fenician (desp. -ci-an) adj. m., s. m., pl. fenicieni (desp. fereastră s. f., g.-d. art. ferestrei; pl. ferestre
-ci-eni); adj. f., s. f. feniciană, pl. feniciene fereca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ferec, 2 sg. fereci, 3 ferecă;
feniciană (limbă) s. f., g.-d. art. fenicienei conj. prez. 1 sg. să ferec, 3 să ferece
fenicul s. m., pl. feniculi ferecare s. f., g.-d. art. ferecării; pl. ferecări
fenil s. m., pl. fenili ferecat s. n.
537 fertilizator
ferecătură s. f., g.-d. art. ferecăturii; pl. ferecături fermecare s. f., g.-d. art. fermecării; pl. fermecări
!ferecraţian (desp. -re-cra-ţi-an) adj. m. (+ s. n.: vers ~); f. fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; adj. f., s. f. sg. şi
ferecraţiană (măsură ~), pl. ferecraţiene (desp. -ţi-e-) pl. fermecătoare
feredeu (reg.) s. n., art. feredeul; pl. feredeie fermecătorie (pop.) s. f., art. fermecătoria, g.-d. art.
feredui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fereduiesc, fermecătoriei; pl. fermecătorii, art. fermecătoriile (desp.
3 sg. fereduieşte, imperf. 1 fereduiam; conj. prez. 1 sg. să -ri-i-)
fereduiesc, 3 să fereduiască fermenea (înv.) s. f., art. fermeneaua, g.-d. art. fermenelei;
fereduire (reg.) s. f., g.-d. art. fereduirii; pl. fereduiri pl. fermenele
feregea s. f., art. feregeaua, g.-d. art. feregelei; pl. feregele ferment s. m., pl. fermenţi
ferentar (soldat) s. m., pl. ferentari fermenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fermentează, imperf. 3 pl.
ferestrică (înv.) s. f., g.-d. art. ferestricii; pl. ferestrici fermentau; conj. prez. 3 să fermenteze
ferestruică s. f., g.-d. art. ferestruicii; pl. ferestruici fermentabil adj. m., pl. fermentabili; f. fermentabilă, pl.
fermentabile
ferestruie (rar) s. f., art. ferestruia, g.-d. art. ferestruii; pl.
ferestrui fermentare s. f., g.-d. art. fermentării; pl. fermentări
+ferfeniţă (pop., fam.) adv. (făcut ~) fermentat s. n.
!ferfeniţă (pop., fam.) s. f., g.-d art. ferfeniţei; pl. ferfeniţe fermentaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. fermentaţia (desp. -ţi‑a),
g.-d. art. fermentaţiei; pl. fermentaţii, art. fermentaţiile
ferfeniţi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
(desp. -ţi-i-)
ferfeniţesc, 3 sg. ferfeniţeşte, imperf. 1 ferfeniţeam; conj.
prez. 1 sg. să ferfeniţesc, 3 să ferfeniţească fermier (desp. -mi-er) s. m., pl. fermieri
ferfeniţire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferfeniţirii; pl. fermieră (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. art. fermierei; pl. fermiere
ferfeniţiri fermion (desp. -mi-on) s. m., pl. fermioni
ferfeniţit (pop., fam.) s. n. fermitate s. f., g.-d. art. fermităţii
ferfeniţos (pop., fam.) adj. m., pl. ferfeniţoşi; f. ferfeniţoasă, fermiu [miu pron. mĭu] s. n., art. fermiul; simb. Fm
pl. ferfeniţoase fermoar (desp. -moar) s. n., pl. fermoare
feri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. feresc, 3 sg. fereşte, feroaliaj (desp. -ro-a-li-aj) s. n., pl. feroaliaje
imperf. 1 feream; conj. prez. 1 sg. să feresc, 3 sg. să feroaluminiu [niu pron. nĭu] (desp. -ro-a-) s. n., art.
ferească feroaluminiul
feribot s. n., pl. feriboturi feroce adj. invar. (tigri ~)
feric adj. m., pl. ferici; f. ferică, pl. ferice ferocianură (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. ferocianurii; pl.
ferice1 (înv.) adj. invar. (tineri ~) ferocianuri
ferice2 (înv.) s. f., art. fericea ferocitate s. f., g.-d. art. ferocităţii
ferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fericesc, 3 sg. +ferodo® (metalazbest) s. n., art. ferodoul
fericeşte, imperf. 1 fericeam; conj. prez. 1 sg. să fericesc, ferodou (piesă) s. n., art. ferodoul; pl. ferodouri
3 să fericească feromagnetic adj. m., pl. feromagnetici; f. feromagnetică,
fericianură (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. fericianurii; pl. pl. feromagnetice
fericianuri feromagnetism s. n.
fericire s. f., g.-d. art. fericirii; pl. fericiri +feromon s. m., pl. feromoni
+fericire (din ~) loc. adv. feronerie s. f., art. feroneria, g.-d. art. feroneriei; pl.
fericit1 adj. m., pl. fericiţi; f. fericită, pl. fericite feronerii, art. feroneriile (desp. -ri-i-)
!fericit2 s. m., pl. fericiţi feros adj. m., pl. feroşi; f. feroasă, pl. feroase
fericitor (rar) adj. m., pl. fericitori; f. sg. şi pl. fericitoare ferotipie s. f., art. ferotipia, g.-d. ferotipii, art. ferotipiei
+feri, Doamne (pop.) loc. interj. feroviar (desp. -vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviari; adj. f., s.
ferigă s. f., g.-d. art. ferigii; pl. ferigi f. feroviară, pl. feroviare
ferimagnetism s. n. ferpar s. n., pl. ferpare
ferire s. f., g.-d. art. feririi fertil adj. m., pl. fertili; f. fertilă, pl. fertile
+ferit1 (ferire) s. n. fertilitate s. f., g.-d. art. fertilităţii
ferit2 (sare a acidului feros) s. m., pl. feriţi fertiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fertilizez, 3 fertilizează;
ferită (mineral) s. f., g.-d. art. feritei; pl. ferite conj. prez. 1 sg. să fertilizez, 3 să fertilizeze
ferm adj. m., pl. fermi; f. fermă, pl. ferme fertilizabil adj. m., pl. fertilizabili; f. fertilizabilă, pl.
fermă s. f., g.-d. art. fermei; pl. ferme fertilizabile
fermeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. farmec, 2 sg. farmeci, 3 +fertilizant s. m., pl. fertilizanţi
farmecă; conj. prez. 1 sg. să farmec, 3 să farmece; imper. fertilizare s. f., g.-d. art. fertilizării
2 sg. afirm. farmecă +fertilizator s. m., pl. fertilizatori
ferţă 538
ferţă s. f., g.-d. art. ferţei; pl. ferţe fetru (desp. fe-tru) s. n., art. fetrul
feruginos adj. m., pl. feruginoşi; f. feruginoasă, pl. fetus s. m., pl. fetuşi
feruginoase +feţe-feţe loc. adv. (a face ~)
ferură s. f., g.-d. art. ferurii; pl. feruri feţial (desp. -ţi-al) s. m., pl. feţiali
fervent adj. m., pl. fervenţi; f. ferventă, pl. fervente feţişoară s. f., g.-d. art. feţişoarei; pl. feţişoare
fervid (livr.) adj. m., pl. fervizi; f. fervidă, pl. fervide feudal (desp. fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudali; adj. f. feudală,
fervoare (desp. -voa-) s. f., art. fervoarea, g.-d. art. fervorii pl. feudale
fes s. n., pl. fesuri feudalism (desp. fe-u-) s. n.
fesă s. f., g.-d. art. fesei; pl. fese feudalitate (desp. fe-u-) s. f., g.-d. art. feudalităţii
fesfesele (reg.) s. f. pl. feudă s. f., g.-d. art. feudei; pl. feude
fesier (desp. -si-er) adj. m., pl. fesieri; f. fesieră, pl. fesiere fezabil adj. m., pl. fezabili; f. fezabilă, pl. fezabile
festă s. f., g.-d. art. festei; pl. feste fezabilitate s. f., g.-d. art. fezabilităţii
festin s. n., pl. festinuri fezanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fezandez, 3 fezandează;
festiv adj. m., pl. festivi; f. festivă, pl. festive conj. prez. 1 sg. să fezandez, 3 să fezandeze
festival s. n., pl. festivaluri fezandare s. f., g.-d. art. fezandării
festivism s. n. fezandat s. n.
festivist adj. m., pl. festivişti; f. festivistă, pl. festiviste !fi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sunt1/neacc. (pop.)
festivitate s. f., g.-d. art. festivităţii; pl. festivităţi -s (mi-s, Ăştia-s.), (reg.) îs, 2 sg. eşti [e pron. ĭe], 3 sg.
feston s. n., pl. festoane este [e- pron. ĭe]/e [pron. ĭe]/(fam.) -i, i-, (reg.) îi, 1 pl.
festonare s. f., g.-d. art. festonării; pl. festonări suntem, 2 pl. sunteţi, imperf. 1 eram [e pron. ĭe], perf.
fesuşor s. m., pl. fesuşori s. 1 sg. fui, 1 pl. furăm, m.m.c.p. 1 pl. fuseserăm; conj.
prez. 1 sg. să fiu, 2 sg. să fii, 3 să fie/(în formule fixe) fie,
feşteli (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
1 pl. să fim, 2 pl. să fiţi; cond. prez. 3 ar fi/(în imprecaţii)
feştelesc, 3 sg. feşteleşte, imperf. 1 feşteleam; conj. prez.
1 sg. să feştelesc, 3 să feştelească fir-ar; imper. 2 sg. afirm. fii, neg. nu fi; ger. fiind (desp.
fi-ind); part. fost
feştelire (reg., fam.) s. f., g.-d. art. feştelirii
fi2 (literă grecească) s. m., pl. fi; φ, Φ
feştelitor (reg.) adj. m., s. m., pl. feştelitori; adj. f., s. f. sg.
şi pl. feştelitoare fiabil (desp. fi-a-) adj. m., pl. fiabili; f. fiabilă, pl. fiabile
feştilă s. f., g.-d. art. feştilei; pl. feştile fiabilitate (desp. fi-a-) s. f., g.-d. art. fiabilităţii
fetal adj. m., pl. fetali; f. fetală, pl. fetale fiacru (înv.) (desp. fi-a-cru) s. n., art. fiacrul; pl. fiacre
fetească (viţă-de-vie, vin) s. f., g.-d. art. feteascăi fială (desp. fi-a-) s. f., g.-d. art. fialei; pl. fiale
fetesc adj. m., f. fetească; pl. m. şi f. feteşti fiară (desp. fia-) s. f., g.-d. art. fiarei; pl. fiare
feti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fetesc, 3 sg. fiasco (desp. fias-) s. n., art. fiascoul
feteşte, imperf. 1 feteam; conj. prez. 1 sg. să fetesc, 3 să fiastră (înv.) (desp. fi-as-) s. f., g.-d. art. fiastrei; pl. fiastre
fetească fiastru (fiu vitreg) (înv.) (desp. fi-as-) s. m., art. fiastrul;
fetică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. feticăi; pl. fetici pl. fiaştri, art. fiaştrii
feticid s. n., pl. feticide fibră (desp. fi-bră) s. f., g.-d. art. fibrei; pl. fibre
fetid adj. m., pl. fetizi; f. fetidă, pl. fetide fibrilar (desp. fi-bri-) adj. m., pl. fibrilari; f. fibrilară, pl.
fetiditate s. f., g.-d. art. fetidităţii fibrilare
fetie (pop.) s. f., art. fetia, g.-d. fetii, art. fetiei fibrilaţie (desp. fi-bri-, -ţi-e) s. f., art. fibrilaţia (desp. -ţi‑a),
fetiş s. n., pl. fetişuri g.-d. art. fibrilaţiei; pl. fibrilaţii, art. fibrilaţiile (desp.
fetişcană s. f., g.-d. art. fetişcanei; pl. fetişcane -ţi‑i-)
fetişism s. n. fibrilă (parte a unei fibre) (desp. fi-bri-) s. f., g.-d. art.
fibrilei; pl. fibrile
fetişist adj. m., s. m., pl. fetişişti; adj. f., s. f. fetişistă, pl.
fetişiste fibrină (proteină) (desp. fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrinei
fetişiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fetişizez, 3 fetişizează; fibrinogen (desp. fi-bri-) s. n.
conj. prez. 1 sg. să fetişizez, 3 să fetişizeze fibroadenom (desp. fi-bro-a-) s. n., pl. fibroadenoame
fetişizant adj. m., pl. fetişizanţi; f. fetişizantă, pl. fetişizante fibrocit (desp. fi-bro-) s. n., pl. fibrocite
fetişizare s. f., g.-d. art. fetişizării; pl. fetişizări fibrograf (desp. fi-bro-graf) s. n., pl. fibrografe
fetişoară (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fetişoarei; pl. fetişoare fibroină (desp. fi-bro-) s. f., g.-d. art. fibroinei
fetiţă (şi peior.) s. f., g.-d. art. fetiţei; pl. fetiţe fibrom (desp. fi-brom) s. n., pl. fibroame
1
[pron. sunt], precizare necesară din cauza confuziei posibile create de titlul Hotărârii Academiei privind reintroducerea acestor
forme, care cuprindea termenul „grafiaˮ limbii române; desigur însă, pronunţarea nu poate fi diferită de grafie.
539 fifty-fifty
fibromatos (desp. fi-bro-) adj. m., pl. fibromatoşi; f. fie-mea/-ta/-sa (pop., fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. fie‑mii/‑tii/‑sii
fibromatoasă, pl. fibromatoase fier (element chimic; metal) s. n., (unelte; lanţuri;
fibromatoză (desp. fi-bro-) s. f., g.-d. art. fibromatozei aparate) pl. fiare; (element chimic) simb. Fe
fibros (desp. fi-bros-) adj. m., pl. fibroşi; f. fibroasă, pl. fierar (desp. fie-) s. m., pl. fierari
fibroase fierar-betonist (desp. fie-) s. m., pl. fierari-betonişti
+fibroză (desp. -fi-bro-) s. f., g.-d. art. fibrozei; pl. fibroze fierărie (desp. fie-) s. f., art. fierăria, g.-d. art. fierăriei;
fibulă s. f., g.-d. art. fibulei; pl. fibule (ateliere; magazine) pl. fierării, art. fierăriile (desp. -ri‑i-)
ficat s. m., pl. ficaţi !fierăstrăiaş (unealtă) s. n., pl. fierăstrăiaşe
ficăţel s. m., pl. ficăţei, art. ficăţeii
!fierăstrău s. n., art. fierăstrăul; pl. fierăstraie
ficoeritrină (desp. -ri-tri-) s. f., g.-d. art. ficoeritrinei
!fierăstrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fierăstruiesc, 3
ficologie s. f., art. ficologia, g.-d. ficologii, art. ficologiei sg. fierăstruieşte, imperf. 1 fierăstruiam; conj. prez. 1 sg.
ficomicetă s. f., g.-d. art. ficomicetei; pl. ficomicete să fierăstruiesc, 3 să fierăstruiască
fictiv adj. m., pl. fictivi; f. fictivă, pl. fictive !fierăstruire s. f., art. fierăstruirea, g.-d. art. fierăstruirii;
+ficţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. ficţionali; f. ficţională, pl. fierăstruiri
pl. ficţionale
fier-beton s. n.
ficţionalism (desp. -ţi-o-) s. n.
fierbător1 (aparat) (desp. fier-) s. n., pl. fierbătoare
ficţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. ficţiunii; pl. ficţiuni
fierbător2 (persoană) (desp. fier-) s. m., pl. fierbători
ficus s. m., pl. ficuşi
fierbe (a ~) (desp. fier-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fierb,
fidea s. f., art. fideaua, g.-d. art. fidelei
3 sg. fierbe, perf. s. 1 sg. fiersei, 1 pl. fierserăm, m.m.c.p.
fideicomis (desp. -dei-) s. n., pl. fideicomisuri
1 pl. fierseserăm; conj. prez. 1 sg. să fierb, 3 să fiarbă;
fideism s. n.
imper. 2 sg. afirm. intranz. fierbi/tranz. fierbe (Fierbe-l!
fideist adj. m., s. m., pl. fideişti; adj. f., s. f. fideistă, pl.
Fierbe-i ceaiul!); ger. fierbând; part. fiert
fideiste
fierbere (desp. fier-) s. f., g.-d. art. fierberii; pl. fierberi
fideiusiune (desp. -de-iu-si-u-) s. f., g.-d. art. fideiusiunii
fideiusoare (desp. -de-iu-) s. f., g.-d. art. fideiusoarei; pl. fierbincior (desp. fier-) adj. m., pl. fierbinciori; f.
fideiusoare fierbincioară, pl. fierbincioare
fideiusor (desp. -de-iu-) s. m., pl. fideiusori fierbinte (desp. fier-) adj. m., f. fierbinte; pl. m. şi f. fierbinţi
fidel adj. m., pl. fideli; f. fidelă, pl. fidele fierbinţeală (desp. fier-) s. f., g.-d. art. fierbinţelii; pl.
fidelitate s. f., g.-d. art. fidelităţii fierbinţeli
fider s. n., pl. fidere +Fierbinţi-Târg (oraş) (desp. fier-) s. propriu n.
fidograf (desp. -do-graf) s. n., pl. fidografe fiere (desp. fie-) s. f., g.-d. art. fierii
fiduciar (desp. -ci-ar) adj. m., pl. fiduciari; f. fiduciară, pl. fierea-pământului (plantă) s. f. art., g.-d. art. fierii-
fiduciare pământului
fie1 ... fie conjcţ. + (,) conjcţ. (fie el, fie ea) +fiert1 adj. m., pl. fierţi; f. fiartă, pl. fierte
fie2 vb. v. fi1 fiert2 s. n.
+fiecare cu fiecare (desp. fi-e-) loc. pr. fiertură (desp. fier-) s. f., g.-d. art. fierturii; pl. fierturi
fiecare1 (desp. fi-e-) adj. pr. m. şi f., g.-d. m. fiecărui, f. fierturică (pop.) (desp. fier-) s. f., g.-d. art. fierturicii; pl.
fiecărei (părerea fiecărui participant/fiecărei participante) fierturici
fiecare2 (desp. fi-e-) pr. m. şi f., g.-d. m. fiecăruia, f. fiecăreia fiesc (rar) (desp. fi-esc) adj. m., f. fiască (desp. fi-as-); pl.
(părerea fiecăruia/fiecăreia dintre participanţi/participante) m. şi f. fieşti
+fiecare în parte (desp. fi-e-) loc. pr.
fiestă (desp. fies-tă) s. f., g.-d. art. fiestei; pl. fieste
+fiecare pe fiecare (desp. fi-e-) loc. pr.
!fieşcare1 (înv., pop.) (desp. fi-eş-) adj. pr. m. şi f., g.-d. m.
+fie că conj. + conj. (fie că..., fie că...)
fieşcărui, f. fieşcărei
+fie că... ori/sau conjcţ. + conjcţ. ... + conjcţ.
!fieşcare2 (înv., pop.) (desp. fi-eş-) pr. m. şi f., g.-d. m.
fiecând (înv.) (desp. fi-e-) adv. fieşcăruia, f. fieşcăreia
fiece (înv.) (desp. fi-e-) adj. pr. invar. (~ zi)
fieştecare1 (înv., pop.) (desp. fi-eş-) adj. pr. m. şi f., g.-d.
fiecine (înv.) (desp. fi-e-) pr., g.-d. fiecui m. fieştecărui, f. fieştecărei
fiecum (înv.) (desp. fi-e-) adv. fieştecare2 (înv., pop.) (desp. fi-eş-) pr. m. şi f., g.-d. m.
fief s. n., pl. fiefuri (desp. fi-e-) fieştecăruia, f. fieştecăreia
+fie-iertat (desp. fi-e-) adj. m., s. m., pl. fie-iertaţi; adj. f., fieunde (înv.) (desp. fi-e-) adv.
s. f. fie-iertată, pl. fie-iertate !fifty-fifty (engl.) adj. invar., adv. (plată ~, a plăti ~)
figura 540
figura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. figurez, 3 figurează; conj. filatelie s. f., art. filatelia, g.-d. filatelii, art. filateliei
prez. 1 sg. să figurez, 3 să figureze filatelist s. m., pl. filatelişti
figurant s. m., pl. figuranţi filatelistă s. f., g.-d. art. filatelistei; pl. filateliste
figurantă s. f., g.-d. art. figurantei; pl. figurante filatoare s. f., g.-d. art. filatoarei; pl. filatoare
figurare s. f., g.-d. art. figurării filator s. m., pl. filatori
figurat adj. m., pl. figuraţi; f. figurată, pl. figurate filatură s. f., g.-d. art. filaturii; pl. filaturi
+figurat (la ~) loc. adj., loc. adv. (folosire ~, folosit ~) filă s. f., g.-d. art. filei; pl. file; abr. f.
figurativ adj. m., pl. figurativi; f. figurativă, pl. figurative fildeş1 (dinte de elefant) s. m., pl. fildeşi
figuraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. figuraţia (desp. -ţi-a), g.-d. fildeş2 (ivoriu) s. n., (obiecte) pl. fildeşuri
art. figuraţiei; pl. figuraţii, art. figuraţiile (desp. -ţi-i-) fildeşiu (rar) adj. m., f. fildeşie; pl. m. şi f. fildeşii
figură s. f., g.-d. art. figurii; pl. figuri; abr. fig. file (fâşie de carne, de peşte) s. n., art. fileul; pl. fileuri
figurină s. f., g.-d. art. figurinei; pl. figurine filer1 (material) s. n.
fii v. fi1 filer2 (fostă monedă din Ungaria) s. m., pl. fileri
fiică (desp. fii-) s. f., g.-d. art. fiicei; pl. fiice filet (şanţ; ramificaţie a nervilor) s. n., pl. filete
fiică-mea/-ta/-sa (desp. fii-) s. f. + adj. pr., g.-d. fiică-mii/ fileta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. filetez, 3 filetează; conj.
‑tii/-sii prez. 1 sg. să filetez, 3 să fileteze
+fii-mea/-ta/-sa (pop., fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. fii-mii/ filetare s. f., g.-d. art. filetării; pl. filetări
-tii/-sii
filetă s. f., g.-d. art. filetei; pl. filete
fiindcă (deoarece) (desp. fi-ind-că) conjcţ.
fileu (plasă) s. n., art. fileul; pl. fileuri
fiind că (dat ~) (desp. fi-ind) part. + ger. + conjcţ. (Dat
filfizon (fam.) s. m., pl. filfizoni
fiind că ploua, meciul s-a amânat.)
filial (desp. -li-al) adj. m., pl. filiali; f. filială, pl. filiale
fiinţa (a ~) (desp. fi-in-) vb., ind. prez. 1 sg. fiinţez, 3
fiinţează; conj. prez. 1 sg. să fiinţez, 3 să fiinţeze filială (desp. -li-a-) s. f., g.-d. art. filialei; pl. filiale
fiinţă s. f., g.-d. art. fiinţei; pl. fiinţe filiaţie (desp. -li-a-ţi-e) s. f., art. filiaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
art. filiaţiei; pl. filiaţii, art. filiaţiile (desp. -ţi-i-)
fijian [j pron. engl. ğ] (desp. -ji-an) adj. m., s. m., pl. fijieni
(desp. -ji-eni); adj. f., s. f. fijiană, pl. fijiene filicină s. f., g.-d. art. filicinei; pl. filicine
fila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. filez, 3 filează; conj. prez. 1 filieră (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. filierei; pl. filiere
sg. să filez, 3 să fileze filiform adj. m., pl. filiformi; f. filiformă, pl. filiforme
filacteră s. f., g.-d. art. filacterei; pl. filactere filigran (desp. -li-gran) s. n., pl. filigrane
filadă s. f., g.-d. art. filadei; pl. filade filigrana (a ~) (desp. -li-gra-) vb., ind. prez. 1 sg.
filaliu (înv.) s. n., art. filaliul filigranez, 3 filigranează; conj. prez. 1 sg. să filigranez,
3 să filigraneze
filament s. n., pl. filamente
filamentos adj. m., pl. filamentoşi; f. filamentoasă, pl. filigranare (desp. -li-gra-) s. f., g.-d. art. filigranării; pl.
filamentoase filigranări
filantroapă s. f., g.-d. art. filantroapei; pl. filantroape filigranist (desp. -li-gra-) s. m., pl. filigranişti
filantrop s. m., pl. filantropi filigranoscop (desp. -li-gra-nos-cop/-no-scop) s. n., pl.
filigranoscoape
filantropic adj. m., pl. filantropici; f. filantropică, pl.
filantropice !filimică s. f., g.-d. art. filimelei; pl. filimele
filantropie s. f., art. filantropia, g.-d. filantropii, art. filioque (lat.) [qu pron. rom. kv] (desp. -li-o-) s. n.
filantropiei filipică (livr.) s. f., g.-d. art. filipicei; pl. filipice
filare s. f., g.-d. art. filării; pl. filări filipinez adj. m., s. m., pl. filipinezi; adj. f., s. f. filipineză,
filarie (desp. -ri-e) s. f., art. filaria, g.-d. art. filariei; pl. pl. filipineze
filarii, art. filariile (desp. -ri-i-) filistean (nume etnic) s. m., pl. filisteni
filarioză (desp. -ri-o) s. f., g.-d. art. filariozei filistin (om făţarnic) (livr.) s. m., pl. filistini
filarmonic adj. m., pl. filarmonici; f. filarmonică, pl. filistinism (livr.) s. n.
filarmonice filit s. n., pl. filite
filarmonică s. f., g.-d. art. filarmonicii; pl. filarmonici (dar: film s. n., pl. filme
Filarmonica „George Enescu” s. propriu f. art.) filma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. filmez, 3 filmează; conj.
filarmonist (rar) s. m., pl. filarmonişti prez. 1 sg. să filmez, 3 să filmeze
filarmonistă (rar) s. f., g.-d. art. filarmonistei; pl. filmare s. f., g.-d. art. filmării; pl. filmări
filarmoniste filmic adj. m., pl. filmici; f. filmică, pl. filmice
filat s. n. filmografie (desp. -mo-gra-) s. f., g.-d. art. filmografiei; pl.
filatelic adj. m., pl. filatelici; f. filatelică, pl. filatelice filmografii, art. filmografiile (desp. -fi-i-)
541 finanţe
filmologie s. f., art. filmologia, g.-d. filmologii, art. !filozoafă/(livr.)filosoafă s. f., g.-d. art. filozoafei/filosoafei;
filmologiei pl. filozoafe/filosoafe
filmostat (desp. -mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. filmostate !filozof/(livr.) filosof s. m., pl. filozofi/filosofi
filmotecă s. f., g.-d. art. filmotecii; pl. filmoteci !filozofa (a ~)/(livr.) filosofa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg.
!filmpac (desp. film-pac) s. n., pl. filmpacuri filozofez/filosofez, 3 filozofează/filosofează; conj. prez. 1 sg.
+filmuleţ s. n., pl. filmuleţe să filozofez/să filosofez, 3 să filozofeze/să filosofeze
filodendron s. m., pl. filodendroni !filozofală/(livr.) filosofală adj. f. (piatră ~)
filodormă (înv.) s. f., g.-d. art. filodormei; pl. filodorme !filozofare/(livr.) filosofare s. f., g.-d. art. filozofării/
filodoxie s. f., art. filodoxia, g.-d. filodoxii, art. filodoxiei filosofării; pl. filozofări/filosofări
+filoenglez adj. m., s. m., pl. filoenglezi; adj. f., s. f. !filozofic/(livr.) filosofic adj. m., pl. filozofici/filosofici; f.
filoengleză, pl. filoengleze filozofică/filosofică, pl. filozofice/filosofice
+filofrancez adj. m., s. m., pl. filofrancezi; adj. f., s. f. !filozoficeşte/(livr.) filosoficeşte (rar) adv.
filofranceză, pl. filofranceze !filozofie/(livr.) filosofie s. f., art. filozofia/filosofia, g.-d.
filogenetic adj. m., pl. filogenetici; f. filogenetică, pl. art. filozofiei/filosofiei; pl. filozofii/filosofii, art. filozofiile/
filogenetice filosofiile (desp. -fi-i-)
filogeneză s. f., g.-d. art. filogenezei filtra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. filtrez, 3 filtrează; conj. prez.
1 sg. să filtrez, 3 să filtreze
filogenie s. f., art. filogenia, g.-d. filogenii, art. filogeniei
filtrabil adj. m., pl. filtrabili; f. filtrabilă, pl. filtrabile
+filogerman adj. m., s. m., pl. filogermani; adj. f., s. f.
filogermană, pl. filogermane filtraj s. n., pl. filtraje
filoloagă v. filologă filtrant adj. m., pl. filtranţi; f. filtrantă, pl. filtrante
filolog s. m., pl. filologi filtrare s. f., g.-d. art. filtrării; pl. filtrări
!filologă (livr.)/(colocv.) filoloagă s. f., g.-d. art. filologei/ filtrat s. n.
filoloagei; pl. filologe/filoloage filtru s. n., art. filtrul; pl. filtre
filologic adj. m., pl. filologici; f. filologică, pl. filologice filţ s. n., (obiecte) pl. filţuri
filologie s. f., art. filologia, g.-d. filologii, art. filologiei +fi-miu/-tu/-su (pop., fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. art. lui
filomelă s. f., g.-d. art. filomelei; pl. filomele fi-miu/-tu/-su
fin1 adj. m., pl. fini; f. fină, pl. fine
filon s. n., pl. filoane
fin2 s. m., pl. fini
filonichie (înv.) s. f., art. filonichia, g.-d. art. filonichiei; pl.
filonichii, art. filonichiile (desp. -chi-i-) final1 adj. m., pl. finali; f. finală, pl. finale
+filoromân adj. m., s. m., pl. filoromâni; adj. f., s. f. final2 s. n., pl. finaluri
filoromână, pl. filoromâne finală (încheiere; propoziţie) s. f., g.-d. art. finalei; pl.
+filorus adj. m., s. m., pl. filoruşi; adj. f., s. f. filorusă, pl. finale
filoruse finalism s. n.
+filoslav adj. m., s. m., pl. filoslavi; adj. f., s. f. filoslavă, finalist adj. m., s. m., pl. finalişti; adj. f., s. f. finalistă, pl.
pl. filoslave finaliste
filosoafă v. filozoafă finalitate s. f., g.-d. art. finalităţii
filosof v. filozof finaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. finalizez, 3 finalizează;
filosofa (a ~) v. filozofa (a ~) conj. prez. 1 sg. să finalizez, 3 să finalizeze
finalizare s. f., g.-d. art. finalizării; pl. finalizări
filosofală v. filozofală
finalmente adv.
filosofare v. filozofare
financiar (desp. -ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiari; adj. f.,
filosofic v. filozofic
s. f. financiară, pl. financiare
filosoficeşte v. filozoficeşte
+financiar-bancar (desp. -ci-ar) adj. m., pl. financiar-
filosofie v. filozofie
bancari; f. financiar-bancară, pl. financiar-bancare
filotaxie s. f., art. filotaxia, g.-d. filotaxii, art. filotaxiei +financiar-contabil (desp. -ci-ar) adj. m., s. m., pl.
filotehnie (aptitudine) s. f., art. filotehnia, g.-d. filotehnii, financiar-contabili; adj. f., s. f. financiar-contabilă, pl.
art. filotehniei financiar-contabile
filotim1 (înv.) adj. m., pl. filotimi; f. filotimă, pl. filotime finanţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. finanţez, 3 finanţează;
filotim2 (înv.) s. n., pl. filotime conj. prez. 1 sg. să finanţez, 3 să finanţeze
filotimie (înv.) s. f., art. filotimia, g.-d. filotimii, art. finanţare s. f., g.-d. art. finanţării; pl. finanţări
filotimiei finanţator adj. m., s. m., pl. finanţatori; adj. f., s. f. sg. şi
filoxeră s. f., g.-d. art. filoxerei; pl. filoxere pl. finanţatoare
filozitate s. f., g.-d. art. filozităţii finanţe s. f. pl.
finanţist 542
finanţist s. m., pl. finanţişti firitisi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. firitisesc,
fină s. f., g.-d. art. finei; pl. fine 3 sg. firitiseşte, imperf. 1 firitiseam; conj. prez. 1 sg. să
fine s. n., art. finele (~ anului) firitisesc, 3 să firitisească
firitisire (fam.) s. f., g.-d. art. firitisirii; pl. firitisiri
fine (în ~) loc. adv.
firiz (reg.) s. n., pl. firize
finet s. n., (sorturi) pl. fineturi
firmament s. n., pl. firmamente
fineţe s. f., art. fineţea, g.-d. art. fineţii; (rafinamente) pl.
firman s. n., pl. firmane
fineţuri
firmă s. f., g.-d. art. firmei; pl. firme
fini (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. finesc, 3 sg.
+firmă (de ~) loc. adj. (haine ~)
fineşte, imperf. 1 fineam, conj. prez. 1 sg. să finesc, 3 să
finească +firmă-căpuşă s. f., g.-d. art. firmei-căpuşă; pl. firme-
căpuşă
+finic1 adj. m., pl. finici; f. finică, pl. finice
firimitură s. f., g.-d. art. firimiturii; pl. firimituri
+finic2 s. m., pl. finici
firmuliţă s. f., g.-d. art. firmuliţei; pl. firmuliţe
finisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. finisez, 3 finisează; conj.
firn s. n.
prez. 1 sg. să finisez, 3 să finiseze
firnis s. n., pl. firnisuri
finisaj s. n., pl. finisaje
firos adj. m., pl. firoşi; f. firoasă, pl. firoase
finisare s. f., g.-d. art. finisării; pl. finisări
firoscos (pop., fam) (desp. -ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m.,
+finisatoare s. f., g.-d. art. finisatoarei; pl. finisatoare pl. firoscoşi; adj. f., s. f. firoscoasă, pl. firoscoase
+finisator1 (aparat) s. n., pl. finisatoare firuţ (reg.) s. n., pl. firuţe
+finisator2 (persoană) s. m., pl. finisatori firuţă s. f., g.-d. art. firuţei; pl. firuţe
finisoare s. f., g.-d. art. finisoarei; pl. finisoare fisă s. f., g.-d. art. fisei; pl. fise
finisor1 (maşină) s. n., pl. finisoare fisc s. n.
finisor2 (persoană) s. m., pl. finisori fiscal adj. m., pl. fiscali; f. fiscală, pl. fiscale
finiş s. n., pl. finişuri +fiscal-contabil adj. m., pl. fiscal-contabili; f. fiscal-
finit1 adj. m., pl. finiţi; f. finită, pl. finite contabilă, pl. fiscal-contabile
finit2 s. n. fiscalism s. n.
finlandez adj. m., s. m., pl. finlandezi; adj. f., s. f. +fiscalist s. m., pl. fiscalişti
finlandeză, pl. finlandeze +fiscalistă s. f., g.-d. art. fiscalistei; pl. fiscaliste
finlandeză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandezei fiscalitate s. f., g.-d. art. fiscalităţii
fino-ugric (desp. -u-gric) adj. m., pl. fino-ugrici; f. fino- +fiscaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fiscalizez, 3 fiscalizează;
conj. prez. 1 sg. să fiscalizez, 3 să fiscalizeze
ugrică, pl. fino-ugrice
+fiscalizabil adj. m., pl. fiscalizabili; f. fiscalizabilă, pl.
fiolă (desp. fi-o-) s. f., g.-d. art. fiolei; pl. fiole
fiscalizabile
fiong (înv., reg.) s. n., pl. fionguri (desp. fion-)
fisibilitate s. f., g.-d. art. fisibilităţii
fior (desp. fi-or) s. m., pl. fiori fisiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg. fisionez, 3
fiord (desp. fi-ord) s. n., pl. fiorduri fisionează; conj. prez. 1 sg. să fisionez, 3 să fisioneze
!fiorin (monedă veche) (desp. fio-) s. m., pl. fiorini fisionabil (desp. -si-o-) adj. m., pl. fisionabili; f. fisionabilă,
fioritură (desp. fio-) s. f., g.-d. art. fioriturii; pl. fiorituri pl. fisionabile
fioros (desp. fi-o-) adj. m., pl. fioroşi; f. fioroasă, pl. fioroase fisionare (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. fisionării; pl. fisionări
fir s. n., pl. fire fisiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. fisiunii; pl. fisiuni
!firav adj. m., pl. firavi; f. firavă, pl. firave fistic1 (arbore) s. m., pl. fistici
fire s. f., g.-d. art. firii; pl. firi fistic2 (fruct) s. n.
firesc1 adj. m., f. firească; pl. m. şi f. fireşti fistichiu1 (pop., fam.) adj. m., f. fistichie; pl. m. şi f. fistichii
+fistichiu2 (pop., fam.) adv. (a se îmbrăca ~)
firesc2 s. n.
fistulă s. f., g.-d. art. fistulei; pl. fistule
fireşte adv.
fistulos adj. m., pl. fistuloşi; f. fistuloasă, pl. fistuloase
firet s. n., pl. fireturi
fisura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fisurez, 3 fisurează; conj.
firfiric s. m., pl. firfirici
prez. 1 sg. să fisurez, 3 să fisureze
firicel s. n., pl. firicele fisurare s. f., g.-d. art. fisurării; pl. fisurări
firicică s. f., g.-d. art. firicelei; pl. firicele fisură s. f., g.-d. art. fisurii; pl. fisuri
firidă s. f., g.-d. art. firidei; pl. firide fiş s. n., pl. fişuri
firişor s. n., pl. firişoare fişa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fişez, 3 fişează, 1 pl. fişăm;
firitiseală (fam.) s. f., g.-d. art. firitiselii; pl. firitiseli conj. prez. 1 sg. să fişez, 3 să fişeze; ger. fişând
543 fiziciană
fişă (foaie, piesă) s. f., art. fişa, g.-d. art. fişei; pl. fişe fitotehnic adj. m., pl. fitotehnici; f. fitotehnică, pl. fitotehnice
fişcă (reg.) s. f., g.-d. art. fiştii; pl. fişti fitotehnie (disciplină) s. f., art. fitotehnia, g.-d. fitotehnii,
fişet s. n., pl. fişete art. fitotehniei
fişic s. n., pl. fişicuri fitoterapeut s. m., pl. fitoterapeuţi
fişier (desp. -şi-er) s. n., pl. fişiere fitoterapeută s. f., g.-d. art. fitoterapeutei; pl. fitoterapeute
fişiu (înv.) s. n., art. fişiul; pl. fişiuri fitoterapie s. f., art. fitoterapia, g.-d. fitoterapii, art.
fiştecare1 (pop.) adj. pr. m. şi f., g.-d. m. fiştecărui, f. fitoterapiei
fiştecărei fitotoxic1 adj. m., pl. fitotoxici; f. fitotoxică, pl. fitotoxice
fiştecare2 (pop.) pr. m. şi f., g.-d. m. fiştecăruia, f. fiştecăreia fitotoxic2 s. n., pl. fitotoxice
fişteică (reg.) (desp. fiş-tei-) s. f., g.-d. art. fişteicii; pl. fitotron (desp. -to-tron) s. n., pl. fitotroane
fişteici fitui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fituiesc, 3 sg.
fit (înv.) s. n. (în: a trage la ~) fituieşte, imperf. 1 fituiam; conj. prez. 1 sg. să fituiesc, 3
fitecare (înv.) pr. m. şi f., g.-d. m. fitecăruia, f. fitecăreia să fituiască
fitece (pop.) adj. pr. invar. (Nu erau ~ neisprăviţi.) !fiţă (fam.) s. f., g.-d. art. fiţei; pl. fiţe
fitecine (pop.) pr., g.-d. fitecui +fiţe (de ~) (fam.) loc. adj. (localuri ~)
fitecum (înv.) adv. fiţuică (desp. -ţui-) s. f., g.-d. art. fiţuicii; pl. fiţuici
fitil s. n., pl. fitiluri fiu1 [pron. fiŭ] s. m., art. fiul; pl. fii, art. fiii (fi-ii)
fiting s. n., pl. fitinguri fiu2 vb. v. fi1
fitness (engl.) s. n., art. fitnessul fiuleţ (pop.) (desp. fi-u-) s. m., pl. fiuleţi
fitobiologie (desp. -bi-o-) s. f., art. fitobiologia, g.-d. +fiu-meu/-tău/-său (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui
fitobiologii, art. fitobiologiei fiu-meu/-tău/-său
fitocenologie s. f., art. fitocenologia, g.-d. fitocenologii, art. !fiu-miu/-tu/-su (pop., fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui
fitocenologiei fiu-miu/-tu/-su
fitocenoză s. f., g.-d. art. fitocenozei; pl. fitocenoze fiut (rar) [pron. fĭut] interj.
fitochimie s. f., art. fitochimia, g.-d. fitochimii, art. fiuţ (pop.) (desp. fi-uţ) s. m., pl. fiuţi
fitochimiei five o’clock (înv.) (engl.) [pron. faĭvoklok] s. n., pl. five
fitoclimat (desp. -to-cli-) s. n., pl. fitoclimate o’clockuri (desp. -ckuri)
fitofag adj. m., pl. fitofagi; f. fitofagă, pl. fitofage fix1 adj. m., pl. ficşi; f. fixă, pl. fixe
+fitofarmaceutic adj. m., pl. fitofarmaceutici; f. +fix2 adv.
fitofarmaceutică, pl. fitofarmaceutice +fix3 s. n., pl. fixuri
fitofiziologie (desp. -zi-o-) s. f., art. fitofiziologia, g.-d. +fix (la ~) (fam.) loc. adj., loc. adv. (intervenţie ~, a
fitofiziologii, art. fitofiziologiei interveni ~)
fitogeografie (desp. -ge-o-gra-) s. f., art. fitogeografia, g.-d. fixa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fixez, 3 fixează; conj. prez. 1
fitogeografii, art. fitogeografiei sg. să fixez, 3 să fixeze
fitogeosferă (desp. -ge-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. fixaj s. n.
fitogeosferei fixare s. f., g.-d. art. fixării
+fitonutrient (desp. -nu-tri-) s. m., pl. fitonutrienţi fixativ1 adj. m., pl. fixativi; f. fixativă, pl. fixative
fitopaleontologie (desp. -le-on-) s. f., art. fitopaleontologia,
fixativ2 s. n., pl. fixative
g.-d. fitopaleontologii, art. fitopaleontologiei
fixator s. m., pl. fixatori
fitopatoloagă v. fitopatologă
+fixaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. fixaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
fitopatolog s. m., pl. fitopatologi
fixaţiei; pl. fixaţii, art. fixaţiile (desp. -ţi-i-)
!fitopatologă (livr.)/(colocv.) fitopatoloagă s. f., g.‑d. art.
fixing s. n., art. fixingul
fitopatologei/fitopatoloagei; pl. fitopatologe/fitopatoloage
!fixism s. n., pl. fixisme
+fitopatologic adj. m., pl. fitopatologici; f. fitopatologică,
pl. fitopatologice fixist adj. m., s. m., pl. fixişti; adj. f., s. f. fixistă, pl. fixiste
fitopatologie s. f., art. fitopatologia, g.-d. art. fitopatologii, fixitate s. f., g.-d. art. fixităţii
art. fitopatologiei fizic1 adj. m., pl. fizici; f. fizică, pl. fizice
fitoplancton (desp. -to-planc-ton) s. n. fizic2 s. n.
fitosanitar adj. m., pl. fitosanitari; f. fitosanitară, pl. fizică s. f., g.-d. art. fizicii
fitosanitare fiziceşte adv.
fitosociologie (desp. -ci-o-) s. f., art. fitosociologia, g.-d. fizician (desp. -ci-an) s. m., pl. fizicieni (desp. -ci-eni)
fitosociologii, art. fitosociologiei fiziciană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. fizicienei (desp.
fitosterol (desp. -tos-te-/-to-ste-) s. m., pl. fitosteroli -ci‑e‑); pl. fiziciene
fizico-chimic 544
+fizico-chimic adj. m., pl. fizico-chimici; f. fizico-chimică, flagelaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. flagelaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
pl. fizico-chimice art. flagelaţiei; pl. flagelaţii, art. flagelaţiile (desp. -ţi-i-)
fiziocrat (desp. -zi-o-crat) s. m., pl. fiziocraţi +flagrant1 (desp. fla-grant) s. n., pl. flagrante (a organiza
fiziocratic (desp. -zi-o-cra-) adj. m., pl. fiziocratici; f. un flagrant, a prinde în flagrant)
fiziocratică, pl. fiziocratice flagrant2 (izbitor; evident) (desp. fla-grant) adj. m., pl.
fiziocraţie (desp. -zi-o-cra-) s. f., art. fiziocraţia, g.-d. flagranţi; f. flagrantă, pl. flagrante (flagrant delict)
fiziocraţii, art. fiziocraţiei flagranţă (evidenţă) (livr.) (desp. fla-gran-) s. f., g.-d. art.
fiziognomonie (desp. -zi-og-no-/-o-gno-) s. f., art. flagranţei
fiziognomonia, g.-d. fiziognomonii, art. fiziognomoniei flaier s. n., pl. flaiere
fiziografie (desp. -zi-o-gra-) s. f., art. fiziografia, g.-d. flaimoc (pop.) (desp. flai-) s. m., pl. flaimoci
fiziografii, art. fiziografiei flajolet s. n., pl. flajolete
fiziolatrie (desp. -zi-o-la-tri-) s. f., art. fiziolatria, g.-d. flamand adj. m., s. m., pl. flamanzi; adj. f., s. f. flamandă,
fiziolatrii, art. fiziolatriei pl. flamande
fizioloagă v. fiziologă flamandă (idiom) s. f., g.-d. art. flamandei
fiziolog (desp. -zi-o-) s. m., pl. fiziologi flamă s. f., g.-d. art. flamei; pl. flame
!fiziologă (livr.)/(colocv.) fizioloagă (desp. -zi-o-) s. f., flamba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flambez, 3 flambează; conj.
g.-d. art. fiziologei/fizioloagei; pl. fiziologe/fizioloage prez. 1 sg. să flambez, 3 să flambeze
fiziologic (desp. -zi-o-) adj. m., pl. fiziologici; f. fiziologică, flambaj s. n., pl. flambaje
pl. fiziologice
flambare s. f., g.-d. art. flambării; pl. flambări
fiziologie (desp. -zi-o-) s. f., art. fiziologia, g.-d. fiziologii,
flamboaiant (desp. -boa-iant) adj. m., pl. flamboaianţi; f.
art. fiziologiei
flamboaiantă, pl. flamboaiante
fiziologist (rar) (desp. -zi-o-) s. m., pl. fiziologişti
flamenco (dans) s. n., art. flamencoul
fiziologistă (rar) (desp. -zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziologistei;
flamin (preot) s. m., pl. flamini
pl. fiziologiste
flamingo (pasăre) s. m., art. flamingoul; pl. flamingi
+Fiziologul (carte populară) (desp. -zi-o-) s. propriu n.
art., neart. Fiziolog (în ~) flamură s. f., g.-d. art. flamurii; pl. flamuri
fizionomie (desp. -zi-o-) s. f., art. fizionomia, g.-d. art. flan s. n., pl. flanuri
fizionomiei; pl. fizionomii, art. fizionomiile (desp. -mi-i-) flana (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. flanez, 3 flanează;
fizionomist (desp. -zi-o-) s. m., pl. fizionomişti conj. prez. 1 sg. să flanez, 3 să flaneze
fizionomistă (desp. -zi-o-) s. f., g.-d. art. fizionomistei; pl. flanc s. n., pl. flancuri
fizionomiste flanca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flanchez, 3 flanchează; conj.
fiziopatolog (desp. -zi-o-) s. m., pl. fiziopatologi prez. 1 sg. să flanchez, 3 să flancheze
fiziopatologic (desp. -zi-o-) adj. m., pl. fiziopatologici; f. flancare s. f., g.-d. art. flancării; pl. flancări
fiziopatologică, pl. fiziopatologice flancgardă (desp. flanc-gar-) s. f., g.-d. art. flancgărzii; pl.
fiziopatologie (desp. -zi-o-) s. f., art. fiziopatologia, g.-d. flancgărzi
fiziopatologii, art. fiziopatologiei flanelă s. f., g.-d. art. flanelei; pl. flanele
fizioterapeut (desp. -zi-o-) s. m., pl. fizioterapeuţi flaneluţă s. f., g.-d. art. flaneluţei; pl. flaneluţe
fizioterapeută (desp. -zi-o-) s. f., g.-d. art. fizioterapeutei; flanşă s. f., art. flanşa, g.-d. art. flanşei; pl. flanşe
pl. fizioterapeute +flaps (tehn.) s. n., pl. flapsuri
fizioterapie (desp. -zi-o-) s. f., art. fizioterapia, g.-d. flasc adj. m., pl. flasci; f. flască, pl. flasce
fizioterapii, art. fizioterapiei flash (engl.) [pron. fleş] s. n., pl. flash-uri [pron. fleşuri]
fizostigmină (desp. -zos-tig-/-zo-stig-) s. f., g.-d. art. flashback (engl.) [pron. fleşbek] (desp. flash-back) s. n., pl.
fizostigminei flashbackuri [pron. fleşbekuri] (desp. -ba-ckuri)
flacără s. f., g.-d. art. flăcării; pl. flăcări +flashmob (engl.) [pron. fleşmob] (desp. flash-mob) s. n.,
flacid adj. m., pl. flacizi; f. flacidă, pl. flacide pl. flashmoburi [pron. fleşmoburi]
flacon s. n., pl. flacoane flaşnetar s. m., pl. flaşnetari
flaconaş s. n., pl. flaconaşe flaşnetă s. f., g.-d. art. flaşnetei; pl. flaşnete
flagel1 (bici, calamitate) s. n., pl. flageluri flata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flatez, 3 flatează; conj. prez.
flagel2 (bot., zool.) s. m., pl. flageli 1 sg. să flatez, 3 să flateze
flagela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flagelez, 3 flagelează; conj. flatare s. f., g.-d. art. flatării; pl. flatări
prez. 1 sg. să flagelez, 3 să flageleze flaterie s. f., art. flateria, g.-d. art. flateriei; pl. flaterii, art.
flagelare s. f., g.-d. art. flagelării; pl. flagelări flateriile (desp. -ri-i-)
flagelat (clasă de plante) s. n., pl. flagelate flatulenţă s. f., g.-d. art. flatulenţei
545 flintă
flauşat (desp. fla-u-) adj. m., pl. flauşaţi; f. flauşată, pl. flegmatic adj. m., pl. flegmatici; f. flegmatică, pl. flegmatice
flauşate flegmatism s. n.
+flaut1 (flautist din orchestră) (desp. fla-ut) s. m., pl. flegmazie s. f., art. flegmazia, g.-d. art. flegmaziei; pl.
flauţi flegmazii, art. flegmaziile (desp. -zi-i-)
flaut2 (instrument muzical) (desp. fla-ut) s. n., pl. flaute flegmă s. f., g.-d. art. flegmei; pl. flegme
flautist (desp. fla-u-) s. m., pl. flautişti flegmon s. n., pl. flegmoane
flautistă (desp. fla-u-) s. f., g.-d. art. flautistei; pl. flautiste fleică (desp. flei-) s. f., g.-d. art. fleicii; pl. fleici
flavonă s. f., g.-d. art. flavonei; pl. flavone flencăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. flencănesc,
flax s. n. 3 sg. flencăneşte, imperf. 1 flencăneam; conj. prez. 1 sg.
flăcăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. flăcăiesc, 3 sg. să flencănesc, 3 să flencănească
flăcăieşte, imperf. 1 flăcăiam; conj. prez. 1 sg. să flăcăiesc, flenderiţă (reg., fam.) s. f., g.-d. art. flenderiţei; pl.
3 să flăcăiască flenderiţe
flăcăiandru s. m., art. flăcăiandrul; pl. flăcăiandri, art. flenduros adj. m., pl. flenduroşi; f. flenduroasă, pl.
flăcăiandrii flenduroase
flăcăiaş s. m., pl. flăcăiaşi fleoş (rar) adj. m., pl. fleoşi; f. fleoaşă (desp. fleoa-), art.
flăcăime (rar) s. f., g.-d. art. flăcăimii fleoaşa, pl. fleoaşe
flăcăraie (rar) s. f., art. flăcăraia, g.-d. art. flăcăraiei fleoşc interj.
flăcărie (rar) s. f., art. flăcăria, g.-d. flăcării, art. flăcăriei fler s. n.
flăcăruie s. f., art. flăcăruia, g.-d. art. flăcăruii; pl. flăcărui fleşă s. f., art. fleşa, g.-d. art. fleşei; pl. fleşe
flăcău s. m., art. flăcăul; pl. flăcăi, art. flăcăii fleşcăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fleşcăiesc, 3 sg.
flăcăuan (reg.) s. m., pl. flăcăuani fleşcăieşte, imperf. 1 fleşcăiam; conj. prez. 1 sg. să
flămând adj. m., pl. flămânzi; f. flămândă, pl. flămânde fleşcăiesc, 3 să fleşcăiască
flămânzare (reg.) s. f., g.-d. art. flămânzării; pl. flămânzări fleşcăială s. f., g.-d. art. fleşcăielii; pl. fleşcăieli
flămânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. flămânzesc, 3 fleşcăit s. n.
sg. flămâzeşte, imperf. 1 flămânzeam; conj. prez. 1 sg. să fleşcăraie s. f., art. fleşcăraia
flămânzesc, 3 să flămânzească fleţ (fam.) adj. m., s. m., pl. fleţi; adj. f., s. f. fleaţă, pl. fleţe
flămânzică s. f., g.-d. art. flămânzelei; pl. flămânzele !fleuretis (fr.) [pron. flörti] (desp. fleu-) s. n.
!flămânzilă (persoană veşnic flămândă) (pop., fam.) s. !fleuron (fr.) [pron. rom. flöron] (desp. fleu-) s. m., pl.
m. şi f., g.-d. art. lui flămânzilă; pl. flămânzilă fleuroni
Flămânzilă (personaj) s. propriu m. +flex s. n., pl. flexuri
flămânzire s. f., g.-d. art. flămânzirii; pl. flămânziri +flexa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flexez, 3 flexează; conj.
fleac s. n., pl. fleacuri prez. 1 sg. să flexez, 3 să flexeze
fleancă (fam.) s. f. +flexare s. f., g.-d. art. flexării; pl. flexări
fleandură s. f., g.-d. art. flendurii; pl. flenduri flexibil1 adj. m., pl. flexibili; f. flexibilă, pl. flexibile
fleaşc interj. flexibil2 s. n., pl. flexibile
+fleaşcă1 (leoarcă) adv. (ud ~) flexibilitate s. f., g.-d. art. flexibilităţii
fleaşcă2 (fleşcăială) s. f. flexibiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flexibilizez, 3
flebită s. f., g.-d. art. flebitei; pl. flebite flexibilizează; conj. prez. 1 sg. să flexibilizez, 3 să
flexibilizeze
flebotomie s. f., art. flebotomia, g.-d. art. flebotomiei; pl.
flebotomii, art. flebotomiile (desp. -mi-i-) flexiona (a ~) (desp. -xi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. flexionez,
3 flexionează; conj. prez. 1 sg. să flexionez, 3 să flexioneze
flec s. n., pl. flecuri
flexionar (desp. -xi-o-) adj. m., pl. flexionari; f. flexionară,
flecar adj. m., s. m., pl. flecari; adj. f., s. f. flecară, pl. flecare
pl. flexionare
flecăreală s. f., g.-d. art. flecărelii; pl. flecăreli
flexiune (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art. flexiunii; pl. flexiuni
flecări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. flecăresc, 3 sg.
flexor adj. m. (muşchi ~), pl. flexori
flecăreşte, imperf. 1 flecăream; conj. prez. 1 sg. să
flecăresc, 3 să flecărească flexură s. f., g.-d. art. flexurii; pl. flexuri
flecărie (rar) s. f., art. flecăria, g.-d. art. flecăriei; pl. flecării, flibusterie (rar) s. f., art. flibusteria, g.-d. flibusterii, art.
art. flecăriile (desp. -ri-i-) flibusteriei
flecui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. flecuiesc, 3 sg. flibustier (rar) (desp. -ti-er) s. m., pl. flibustieri
flecuieşte, imperf. 1 flecuiam; conj. prez. 1 sg. să flecuiesc, flictenă s. f., g.-d. art. flictenei; pl. flictene
3 să flecuiască fligorn s. n., pl. fligornuri
fleculeţ s. n., pl. fleculeţe flint s. n.
flecuşteţ s. n., pl. flecuşteţe flintă (puşcă) s. f., g.-d. art. flintei; pl. flinte
flintuliţă 546
flintuliţă (pop.) s. f., g.-d. art. flintuliţei; pl. flintuliţe floretist s. m., pl. floretişti
flipper (engl.) [er pron. ăr] s. n., pl. flippere floretistă s. f., g.-d. art. floretistei; pl. floretiste
flirt s. n., pl. flirturi floribund adj. m., pl. floribunzi; f. floribundă, pl. floribunde
flirta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flirtez, 3 flirtează; conj. prez. +floricele s. f. pl. (~ de porumb)
1 sg. să flirtez, 3 să flirteze +Floricica (prenume) s. propriu f., g.-d. Floricicăi/(fam.)
fliş s. n., pl. flişuri Floricichii
flit1 (insecticid) (înv.) s. n. !floricică s. f., g.-d. art. floricelei; pl. floricele
flit2 (rât) (reg.) s. n., pl. flituri floricol adj. m., pl. floricoli; f. floricolă, pl. floricole
floare s. f., g.-d. art. florii; pl. flori floricultoare s. f., g.-d. art. floricultoarei; pl. floricultoare
Floarea (prenume) s. propriu f., g.-d. Floarei floricultor s. m., pl. floricultori
floarea-brumei (plantă) s. f. art., g.-d. art. florii-brumei
floricultură s. f., g.-d. art. floriculturii
floarea-doamnei (plantă) s. f. art., g.-d. art. florii-doamnei
florid adj. m, pl. florizi; f. floridă, pl. floride
!floarea-Paştelui (Anemone nemorosa L.) (reg.) s. f. art.,
flori-de-paie (imortele) s. f. pl.
g.‑d. art. florii-Paştelui
florifer adj. m., pl. floriferi; f. floriferă, pl. florifere
!floarea-Paştilor (Anemone ranunculoides L.) (reg.) s. f.
art., g.-d. art. florii-Paştilor Florii (sărbătoare) s. propriu f. pl., art. Floriile (desp.
floarea-reginei (plantă) s. f. art., g.-d. art. florii-reginei -ri‑i‑)
floarea-soarelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. florii-soarelui florilegiu s. n., art. florilegiul; pl. florilegii, art. florilegiile
(şi: o floarea-soarelui) (desp. -gi-i-)
floare-de-colţ (plantă) s. f., g.-d. art. florii-de-colţ; pl. flori- florin (monedă) s. m., pl. florini; (florin din Aruba) simb.
de-colţ Afl.
floare-de-leac (plantă) s. f., g.-d. art. florii-de-leac; pl. flori- florinte s. m., art. florintele; pl. florinţi
de-leac florist (rar) s. m., pl. florişti
floare-domnească (plantă) s. f., g.-d. art. florii-domneşti; floristă (rar) s. f., g.-d. art. floristei; pl. floriste
pl. flori-domneşti floristic adj. m., pl. floristici; f. floristică, pl. floristice
floc (pop.) s. m., pl. floci florişoară (rar) s. f., g.-d. art. florişoarei; pl. florişoare
flocăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. flocăiesc, floriu (rar) adj. m., f. florie; pl. m. şi f. florii
3 sg. flocăieşte, imperf. 1 flocăiam; conj. prez. 1 sg. să
floroglucină (desp. -ro-glu-) s. f., g.-d. art. floroglucinei
flocăiesc, 3 să flocăiască
flocos adj. m., pl. flocoşi; f. flocoasă, pl. flocoase flota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flotez, 3 flotează; conj. prez.
1 sg. să flotez, 3 să floteze
flocoşel s. m., pl. flocoşei, art. flocoşeii
flotabil adj. m., pl. flotabili; f. flotabilă, pl. flotabile
flocoşică s. f., g.-d. art. flocoşelei; pl. flocoşele
flotabilitate s. f., g.-d. art. flotabilităţii
flocul s. m., pl. floculi
floculare s. f., g.-d. art. floculării flotant adj. m., pl. flotanţi; f. flotantă, pl. flotante
flocuşor (pop.) s. m., pl. flocuşori flotare s. f., g.-d. art. flotării; pl. flotări
flogistic1 adj. m., pl. flogistici; f. flogistică, pl. flogistice flotaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. flotaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
flogistic2 s. n. flotaţiei; pl. flotaţii, art. flotaţiile (desp. -ţi-i-)
flogopit s. n. flotă1 (postav) s. f., g.-d. art. flotei
floral adj. m., pl. florali; f. florală, pl. florale flotă2 (totalitatea navelor; lichid; bazin) s. f., g.-d. art.
flotei; pl. flote
+florar1 (aprilie/mai) (pop., înv.) s. m., g.-d. art. lui florar
(luna ~ ) flotilă s. f., g.-d. art. flotilei; pl. flotile
florar2 (instrument) s. n., pl. florare flotor s. n., pl. flotoare
florar3 (persoană) s. m., pl. florari +flower power (engl.) [pron. flaŭărpaŭăr] s. n.
floră s. f., g.-d. art. florei +flox s. m., pl. flocşi
florăreasă s. f., g.-d. art. florăresei; pl. florărese flu adj. invar. (imagini ~)
florărie s. f., art. florăria, g.-d. art. florăriei; pl. florării, art. fluaj s. n., pl. fluaje
florăriile (desp. ri-i-) fluctua (a ~) (desp. -tu-a) vb., ind. prez. 3 fluctuează
floreal (desp. -re-al) s. n. (desp. -tu-ea-), imperf. 3 pl. fluctuau; conj. prez. 3 să
florean1 (pasăre) s. m., pl. floreni fluctueze (desp. -tu-e-); ger. fluctuând (desp. -tu-ând)
florean2 (rar) adj. m., pl. floreni; f. floreană, pl. florene fluctuant (desp. -tu-ant) adj. m., pl. fluctuanţi; f.
florentin adj. m., s. m., pl. florentini; adj. f., s. f. florentină, fluctuantă, pl. fluctuante
pl. florentine fluctuare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. fluctuării; pl.
floretă s. f., g.-d. art. floretei; pl. florete fluctuări
547 foame
fluctuaţie (desp. -tu-a-ţi-e) s. f., art. fluctuaţia (desp. -ţi-a), fluorografie (desp. flu-o-ro-gra-) s. f., art. fluorografia,
g.-d. art. fluctuaţiei; pl. fluctuaţii, art. fluctuaţiile (desp. g.‑d. fluorografii, art. fluorografiei
-ţi-i-) fluorometru (desp. flu-o-, -me-tru) s. n., art. fluorometrul;
fludă (înv.) s. f., g.-d. art. fludei; pl. flude pl. fluorometre
fludor s. n. fluoroscop (desp. flu-o-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl.
fluent1 adj. m., pl. fluenţi; f. fluentă, pl. fluente fluoroscoape
+fluent2 adv. (a vorbi ~) fluoroză (desp. flu-o-) s. f., g.-d. art. fluorozei; pl. fluoroze
fluenţă (desp. flu-en-) s. f., g.-d. art. fluenţei; pl. fluenţe fluorură (desp. flu-o-) s. f., g.-d. art. fluorurii; pl. fluoruri
fluid1 adj. m., pl. fluizi; f. fluidă, pl. fluide fluştura (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. fluştur, 3 fluştură;
fluid2 s. n., pl. fluide conj. prez. 1 sg. să fluştur, 3 să fluşture
!fluidifiant (desp. flu-i-, -fi-ant) s. m., pl. fluidifianţi fluşturatic adj. m., s. m., pl. fluşturatici; adj. f., s. f.
fluidifica (a ~) (desp. flu-i-) vb., ind. prez. 1 sg. fluidific, fluşturatică, pl. fluşturatice
2 sg. fluidifici, 3 fluidifică; conj. prez. 1 sg. să fluidific, 3 flutter (engl.) [pron. flatăr] s. n., art. flutterul [pron.
să fluidifice flatărul]
fluidificare (desp. flu-i-) s. f., g.-d. art. fluidificării; pl. flutura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flutur, 3 flutură; conj.
fluidificări prez. 1 sg. să flutur, 3 să fluture
fluiditate (desp. flu-i-) s. f., g.-d. art. fluidităţii fluturare s. f., g.-d. art. fluturării; pl. fluturări
fluidiza (a ~) (desp. flu-i-) vb., ind. prez. 1 sg. fluidizez, fluturaş s. m., pl. fluturaşi
3 fluidizează; conj. prez. 1 sg. să fluidizez, 3 să fluidizeze fluturat s. n.
!fluidizant (desp. flu-i-) adj. m., s. m., pl. fluidizanţi; adj. fluturatic (rar) adj. m., s. m., pl. fluturatici; adj. f., s. f.
f. fluidizantă, pl. fluidizante fluturatică, pl. fluturatice
fluidizare (desp. flu-i-) s. f., g.-d. art. fluidizării; pl. fluturător adj. m., pl. fluturători; f. sg. şi pl. fluturătoare
fluidizări !flutură-vânt (pop., fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui flutură-
fluier s. n., pl. fluiere vânt; pl. flutură-vânt
fluiera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fluier, 3 fluieră; conj. prez. fluture1 s. m., art. fluturele; pl. fluturi
1 sg. să fluier, 3 să fluiere +fluture2 (stil de înot) s. n.
fluierar s. m., pl. fluierari fluture-alb (insectă) s. m., pl. fluturi-albi
fluieraş1 (obiect) s. n., pl. fluieraşe fluture-de-mătase (specie de fluturi) s. m., pl. fluturi-de-
fluieraş2 (persoană) s. m., pl. fluieraşi mătase
fluierat s. n. fluture-de-varză (specie de fluturi) s. m., pl. fluturi-de-
fluierătoare s. f., g.-d. art. fluierătorii; pl. fluierători varză
fluierător adj. m., pl. fluierători; f. sg. şi pl. fluierătoare fluturel s. m., pl. fluturei, art. flutureii
fluierătură s. f., g.-d. art. fluierăturii; pl. fluierături fluture-roşu (specie de fluturi) s. m., pl. fluturi-roşii
!fluieră-vânt (pop., fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui fluieră- fluvial (desp. -vi-al) adj. m., pl. fluviali; f. fluvială, pl.
vânt; pl. fluieră-vânt fluviale
fluieriţă (pop.) s. f., g.-d. art. fluieriţei; pl. fluieriţe fluviometru (desp. -vi-o-me-tru) s. n., art. fluviometrul; pl.
fluometru (desp. flu-o-me-tru) s. n., art. fluometrul; pl. fluviometre
fluometre fluviu [viu pron. vĭu] s. n., art. fluviul; pl. fluvii, art.
fluor s. n.; simb. F fluviile (desp. -vi-i-)
fluorclormetan (desp. flu-or-) s. m., pl. fluorclormetani flux s. n., pl. fluxuri
fluoren (desp. flu-o-) s. n. fluxiune (rar) (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art. fluxiunii; pl.
fluoresceină (desp. flu-o-) s. f., g.-d. art. fluoresceinei fluxiuni
fluorescent (desp. flu-o-) adj. m., pl. fluorescenţi; f. fluxmetru (desp. -me-tru) s. n., art. fluxmetrul; pl.
fluorescentă, pl. fluorescente fluxmetre
fluorescenţă (desp. flu-o-) s. f., g.-d. art. fluorescenţei; pl. +flyer (engl.) [pron. flaĭăr] s. n., pl. flyere [pron. flaĭăre]
fluorescenţe +FMI [cit. femei] s. n., art. FMI-ul [cit. femeiul]
fluorfosgen (desp. flu-or-) s. n. foac s. m., pl. foaci
fluorhidric (desp. flu-or-hi-dric) adj. m. (acid ~) foaie s. f., art. foaia, g.-d. art. foii; pl. foi
fluorină (desp. flu-o-) s. f., g.-d. art. fluorinei foaie-grasă (plantă) s. f., art. foaia-grasă, g.-d. art. foii-
fluoriza (a ~) (desp. flu-o-) vb., ind. prez. 1 sg. fluorizez, grase
3 fluorizează; conj. prez. 1 sg. să fluorizez, 3 să fluorizeze foaier (desp. foa-ier) s. n., pl. foaiere
fluorizare (desp. flu-o-) s. f., g.-d. art. fluorizării; pl. foale (pop.) s. n., art. foalele; pl. foale
fluorizări foame s. f., g.-d. art. foamei
foamete 548
foamete s. f., g.-d. art. foametei !foiletonist (desp. foi-) s. m., pl. foiletonişti
foarfecă s. f., g.-d. art. foarfecii; pl. foarfeci !foiletonistă (desp. foi-) s.. f, g.-d. art. foiletonistei; pl.
foarte adv. foiletoniste
+foarte-foarte (fam.) adv. (şi în: nici prea-prea, nici ~ !foiletonistic (desp. foi-) adj. m., pl. foiletonistici; f.
„potrivit”) foiletonistică, pl. foiletonistice
fobie s. f., art. fobia, g.-d. art. fobiei; pl. fobii, art. fobiile foioase (clasă de arbori) s. f. pl.
(desp. -bi-i-) foios1 adj. m., pl. foioşi; f. foioasă, pl. foioase
foburg s. n., pl. foburguri foios2 (parte a stomacului rumegătoarelor) s. n., pl.
+foc1 (fam.) adv. (supărat ~/~ de supărat) foioase
foc2 s. n., pl. focuri foire s. f., g.-d. art. foirii; pl. foiri
+focaccia (it.) [ccia pron. ča] s. f., pl. focaccia foişor (desp. fo-i-) s. n., pl. foişoare
focal adj. m., pl. focali; f. focală, pl. focale foitaj (desp. fo-i-) s. n., pl. foitaje
focaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. focalizez, 3 focalizează; foiţă s. f., g.-d. art. foiţei; pl. foiţe
conj. prez. 1 sg. să focalizez, 3 să focalizeze !fojgăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. fojgăieşte, 3 pl.
focalizare s. f., g.-d. art. focalizării; pl. focalizări fojgăiesc, imperf. 3 sg. fojgăia; conj. prez. 3 să fojgăiască
focar s. n., pl. focare +fojgăială (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fojgăielii
focă s. f., g.-d. art. focii; pl. foci fojgăitură (reg.) (desp. -gă-i-) s. f., g.-d. art. fojgăiturii; pl.
fochist s. m., pl. fochişti fojgăituri
focometru (desp. -me-tru) s. n., art. focometrul; pl. fol/fol-fol interj.
focometre !folclor s. n.
focos1 adj. m., pl. focoşi; f. focoasă, pl. focoase !folcloric adj. m., pl. folclorici; f. folclorică, pl. folclorice
focos2 s. n., pl. focoase !folclorism s. n.
focşănean adj. m., s. m., pl. focşăneni; adj. f. focşăneană, !folclorist s. m., pl. folclorişti
pl. focşănene !folcloristă s. f., g.-d. art. folcloristei; pl. folcloriste
focşăneancă s. f., g.-d. art. focşănencei; pl. focşănence !folcloristic adj. m., pl. folcloristici; f. folcloristică, pl.
foculeţ s. n., pl. foculeţe folcloristice
+focus s. n. !folcloristică s. f., g.-d. art. folcloristicii
+focusa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. focusez, 3 focusează; conj. +folder (engl.) [er pron. ăr] s. n., pl. foldere
prez. 1 sg. să focusez, 3 să focuseze folfăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. folfăiesc, 3 sg.
+focusare s. f., g. d. art. focusării; pl. focusări folfăieşte, imperf. 1 folfăiam; conj. prez. 1 sg. să folfăiesc,
+focus-grup s. n., pl. focus-grupuri 3 să folfăiască
focuşor s. n., pl. focuşoare fol-fol v. fol
fodră (desp. fo-dră) s. f., g.-d. art. fodrei; pl. fodre folia (dans) s. f., g.-d. art. foliei
fofârlica s. f. art. (în: a umbla/a prinde pe cineva cu ~) foliaceu (desp. -li-a-) adj. m., pl. foliacei; f. sg. şi pl. foliacee
fofează s. f., g.-d. art. fofezei; pl. fofeze foliant (desp. -li-ant) s. n., pl. foliante
fofelniţă s. f., g.-d. art. fofelniţei; pl. fofelniţe foliat (desp. -li-at) adj. m., pl. foliaţi; f. foliată, pl. foliate
fofila (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fofilez, 3 se foliaţie (desp. -li-a-ţi-e) s. f., art. foliaţia (desp. ţi-a), g.-d.
fofilează; conj. prez. 1 sg. să mă fofilez, 3 să se fofileze; art. foliaţiei; pl. foliaţii, art. foliaţiile (desp. -ţi-i-)
imper. 2 sg. afirm. fofilează-te; ger. fofilându-mă folicul (formaţie anatomică) s. m., pl. foliculi
foflenchi (desp. fo-flenchi) interj. folicular adj. m., pl. foliculari; f. foliculară, pl. foliculare
fofolog (pop.) adj. m., s. m., pl. fofologi; adj. f., s. f. foliculă (fruct) s. f., g.-d. art. foliculei; pl. folicule
fofoloagă, pl. fofoloage foliculină (hormon) s. f., g.-d. art. foliculinei
föhn (germ.) [pron. fön] s. n., (aparate) pl. föhnuri (desp. foliculită (boală) s. f., g.-d. art. foliculitei; pl. foliculite
föh-nuri) folie1 (fam.) (lucru de admirat) (desp. -li-e) s. f., art. folia
foi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. foiesc, 3 sg. foieşte, (desp. -li-a), g.-d. art. foliei; pl. folii, art. foliile (desp.
imperf. 1 foiam; conj. prez. 1 sg. să foiesc, 3 să foiască -li‑i-)
foială s. f., g.-d. art. foielii; pl. foieli folie2 (material plastic) (desp. -li-e) s. f., art. folia (desp.
foicică (desp. fo-i-) s. f., g.-d. art. foicelei; pl. foicele -li-a), g.-d. art. foliei; pl. folii, art. foliile (desp. -li-i-)
+foie-gras (fr.) [pron. fŭagra] s. n., art. foie-gras-ul [pron. folio (format, filă) (desp. -li-o) s. n., art. folioul; pl. foliouri;
fŭagraul] abr. f/f.
!foileta (a ~) (livr.) (desp. foi-) vb., ind. prez. 1 sg. foiletez, foliolă (desp. -li-o-) s. f., g.-d. art. foliolei; pl. foliole
3 foiletează; conj. prez. 1 sg. să foiletez, 3 să foileteze foliu (curbă) [liu pron. lĭu] s. n., art. foliul; pl. folii, art.
!foileton (desp. foi-) s. n., pl. foiletoane foliile (desp. -li-i)
549 forare
folk1 adj. invar. (muzică ~) fonetist (înv.) s. m., pl. fonetişti
folk2 s. n., art. folkul fonetistă (înv.) s. f., g.-d. art. fonetistei; pl. fonetiste
folkist (fam.) s. m., pl. folkişti fonf adj. m., pl. fonfi; f. foanfă, pl. foanfe
folkistă (fam.) s. f., g.-d. art. folkistei; pl. folkiste fonfăi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. fonfăi, 3 fonfăie, imperf.
+follower (engl.) [pron. faloŭăr] s. m., pl. followeri [pron. 1 fonfăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să fonfăi, 3 să fonfăie
faloŭări] foniatră (desp. -ni-a-tră) s. f., g.-d. art. foniatrei; pl. foniatre
folos s. n., pl. foloase foniatrie (desp. -ni-a-tri-) s. f., art. foniatria, g.-d. foniatrii,
folosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. folosesc, 3 sg. art. foniatriei
foloseşte, imperf. 1 foloseam; conj. prez. 1 sg. să folosesc, foniatru (desp. -ni-a-tru) s. m., art. foniatrul; pl. foniatri,
3 să folosească art. foniatrii
folosinţă s. f., g.-d. art. folosinţei; pl. folosinţe fonic adj. m., pl. fonici; f. fonică, pl. fonice
folosire s. f., g.-d. art. folosirii; pl. folosiri fonie (rar) s. f., art. fonia, g.-d. fonii, art. foniei
folositor adj. m., pl. folositori; f. sg. şi pl. folositoare fonocardiograf (desp. -di-o-graf) s. n., pl. fonocardiografe
foloştină (pop.) s. f., g.-d. art. foloştinei; pl. foloştine fonocardiogramă (desp. -di-o-gra-) s. f., g.-d. art.
fomentaţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. fomentaţia (desp. fonocardiogramei; pl. fonocardiograme
-ţi-a), g.-d. fomentaţii, art. fomentaţiei fonograf (desp. -no-graf) s. n., pl. fonografe
fometos (livr.) adj. m., pl. fometoşi; f. fometoasă, pl. fonogramă (desp. -no-gra-) s. f., g.-d. art. fonogramei; pl.
fometoase fonograme
fon s. m., pl. foni fonogramic (desp. -no-gra-) adj. m., pl. fonogramici; f.
!fonator adj. m. (muşchi ~), pl. fonatori; f. sg. şi pl. fonogramică, pl. fonogramice
fonatoare (mişcare ~) fonoizolant (desp. -no-i-) adj. m., pl. fonoizolanţi; f.
fonaţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. fonaţiunii; pl. fonoizolantă, pl. fonoizolante
fonaţiuni fonoizolare (desp. -no-i-) s. f., g.-d. art. fonoizolării; pl.
foncieră (înv.) (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. foncierei; pl. fonoizolări
fonciere !fonolit s. n., pl. fonolite
fond s. n., pl. fonduri fonoloagă v. fonologă
fonda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fondez, 3 fondează; conj. fonolog s. m., pl. fonologi
prez. 1 sg. să fondez, 3 să fondeze !fonologă (livr.)/(colocv.) fonoloagă s. f., g.-d. art.
fondant1 adj. m., pl. fondanţi; f. fondantă, pl. fondante fonologei/fonoloagei; pl. fonologe/fonoloage
fondant2 (substanţă, medicament) s. m., pl. fondanţi fonologic adj. m., pl. fonologici; f. fonologică, pl. fonologice
fondantă (bomboană) s. f., g.-d. art. fondantei; pl. fondante fonologie s. f., art. fonologia, g.-d. fonologii, art. fonologiei
fondare s. f., g.-d. art. fondării; pl. fondări fonometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. fonometria, g.-d. art.
fonometriei; pl. fonometrii, art. fonometriile (desp. -tri-i-)
fondator adj. m., s. m., pl. fondatori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
fondatoare fonometru (desp. -me-tru) s. n., art. fonometrul; pl.
fonometre
fonderie s. f., art. fonderia, g.-d. art. fonderiei; pl. fonderii,
art. fonderiile (desp. -ri-i-) fonomontaj s. n., pl. fonomontaje
fondist s. m., pl. fondişti fonon s. m., pl. fononi
fondistă s. f., g.-d. art. fondistei; pl. fondiste fonotecare s. f., g.-d. art. fonotecării; pl. fonotecări
fondu (procedeu cinematografic) (fr.) [pron. fõdü] s. n., fonotecă s. f., g.-d. art. fonotecii; pl. fonoteci
pl. fondu-uri [pron. fõdüuri] font (set de litere) s. n., pl. fonturi
!fondue (preparat culinar) (fr.) [pron. fõdü] s. f., (feluri) fontanelă s. f., g.-d. art. fontanelei; pl. fontanele
pl. fondue-uri [pron. fõdüuri] fontă (aliaj) s. f., g.-d. art. fontei; (sorturi) pl. fonte
fonem s. n., pl. foneme fontură s. f., g.-d. art. fonturii; pl. fonturi
fonematic adj. m., pl. fonematici; f. fonematică, pl. for s. n., pl. foruri
fonematice fora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. forez, 3 forează; conj. prez. 1
+fonematică (înv.) s. f., g.-d. art. fonematicii sg. să forez, 3 să foreze
+fonemică (înv.) s. f., g.-d. art. fonemicii forabil adj. m., pl. forabili; f. forabilă, pl. forabile
fonetic adj. m., pl. fonetici; f. fonetică, pl. fonetice forabilitate s. f., g.-d. art. forabilităţii
fonetică s. f., g.-d. art. foneticii foraibăr (desp. -rai-) s. n., pl. foraibăre
fonetician (desp. -ci-an) s. m., pl. foneticieni (desp. -ci-eni) foraj s. n., pl. foraje
foneticiană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. foneticienei (desp. foramen s. n., pl. foramene
-ci-e-); pl. foneticiene foraminifer s. n., pl. foraminifere
fonetism s. n., pl. fonetisme forare s. f., g.-d. art. forării; pl. forări
forăi 550
forăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 forăie, imperf. 3 pl. formant s. m., pl. formanţi
forăiau; conj. prez. 3 să forăie +forma (pro ~) (lat.) loc. adj. (facturi ~)
forban (rar) s. m., pl. forbani formare (acţiunea de a da formă) s. f., g.-d. art. formării;
forceps s. n., pl. forcepsuri pl. formări
fordism s. n. format s. n., pl. formate
forehand (engl.) [pron. forhend] s. n., pl. forehanduri formata (a ~) (a exprima informaţia într-un format dat)
forestier (desp. -ti-er) adj. m., pl. forestieri; f. forestieră, pl. vb., ind. prez. 1 sg. formatez, 3 formatează; conj. prez. 1
forestiere sg. să formatez, 3 să formateze
foreză s. f., g.-d. art. forezei; pl. foreze formatare (exprimarea informaţiei într-un format dat) s.
forezie s. f., art. forezia, g.-d. art. foreziei; pl. forezii, art. f., g.-d. art. formatării; pl. formatări
foreziile (desp. -zi-i-) formativ adj. m., pl. formativi; f. formativă, pl. formative
forfait (fr.) [pron. forfe] (desp. -fait) s. n., pl. forfait-uri !formator adj. m., s. m., pl. formatori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
[pron. forfeuri] formatoare (şi: formator de opinie)
forfăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. forfăi, 3 forfăie, formaţie (echipă; combinaţie) (desp. -ţi-e) s. f., art.
imperf. 1 forfăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să forfăi, 3 să formaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. formaţiei; pl. formaţii, art.
forfăie formaţiile (desp. -ţi-i-)
forfeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. foarfec, 2 sg. foarfeci, 3 formaţiune (structură anatomică; economică; geologică;
foarfecă; conj. prez. 1 sg. să foarfec, 3 să foarfece militară) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. formaţiunii; pl.
forfecar s. m., pl. forfecari formaţiuni
forfecare s. f., g.-d. art. forfecării; pl. forfecări formă s. f., g.-d. art. formei; pl. forme
forfecătură s. f., g.-d. art. forfecăturii; pl. forfecături +formă-tip s. f., g.-d. art. formei-tip; pl. forme-tip
forfecuţă s. f., g.-d. art. forfecuţei; pl. forfecuţe formiat (desp. -mi-at) s. m., pl. formiaţi
forfetar adj. m., pl. forfetari; f. forfetară, pl. forfetare formic adj. m., pl. formici; f. formică, pl. formice
forfotă s. f., g.-d. art. forfotei formidabil adj. m., pl. formidabili; f. formidabilă, pl.
forfoteală s. f., g.-d. art. forfotelii; pl. forfoteli formidabile
forfoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. forfotesc, 3 sg. formol s. n.
forfoteşte, imperf. 1 forfoteam; conj. prez. 1 sg. să formoliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. formolizez, 3
forfotesc, 3 să forfotească formolizează; conj. prez. 1 sg. să formolizez, 3 să
forfotitor adj. m., pl. forfotitori; f. sg. şi pl. forfotitoare formolizeze
forint s. m., pl. forinţi; simb. Ft formolizare s. f., g.-d. art. formolizării; pl. formolizări
forja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. forjez, 3 forjează, 1 pl. forjăm; formula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. formulez, 3 formulează;
conj. prez. 1 sg. să forjez, 3 să forjeze; ger. forjând conj. prez. 1 sg. să formulez, 3 să formuleze
forjabil adj. m., pl. forjabili; f. forjabilă, pl. forjabile formular s. n., pl. formulare
forjabilitate s. f., g.-d. art. forjabilităţii formulare s. f., g.-d. art. formulării; pl. formulări
forjare s. f., g.-d. art. forjării; pl. forjări +formular-tip s. n., pl. formulare-tip
forjă s. f., art. forja, g.-d. art. forjei; pl. forje +formularistic adj. m., pl. formularistici; f. formularistică
forjărie (rar) s. f., art. forjăria, g.-d. art. forjăriei; pl. forjării, +formularistică s. f., g.-d. art. formularisticii; pl.
art. forjăriile (desp. -ri-i-) formularistici
forjor s. m., pl. forjori formulă s. f., g.-d. art. formulei; pl. formule
forma (a ~) (a da formă) vb., ind. prez. 1 sg. formez, 3 fornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. fornăi, 3 fornăie,
formează; conj. prez. 1 sg. să formez, 3 să formeze imperf. 1 fornăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să fornăi, 3 să
fornăie
formal adj. m., pl. formali; f. formală, pl. formale
fornăială s. f., g.-d. art. fornăielii; pl. fornăieli
formaldehidă (desp. for-mal-/form-al-) s. f., g.-d. art.
formaldehidei; pl. formaldehide fornăit s. n.
formalină s. f., g.-d. art. formalinei forpic s. n., pl. forpice
formalism s. n. forsterit s. n.
formalist adj. m., s. m., pl. formalişti; adj. f., s. f. formalistă, forşpan s. n., pl. forşpanuri
pl. formaliste fort s. n., pl. forturi
formalitate s. f., g.-d. art. formalităţii; pl. formalităţi fortăreaţă s. f., g.-d. art. fortăreţei; pl. fortăreţe
formaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. formalizez, 3 forte adj. invar., adv. (valută ~, a se face ~); (muz.) abr. f
formalizează; conj. prez. 1 sg. să formalizez, 3 să fortifiant1 (desp. -fi-ant) adj. m., pl. fortifianţi; f. fortifiantă,
formalizeze pl. fortifiante
formalizare s. f., g.-d. art. formalizării; pl. formalizări fortifiant2 (desp. -fi-ant) s. n., pl. fortifiante
551 fotocromie
fortifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fortific, 2 sg. fortifici, 3 +fost adj. m., s. m. (fam.), pl. foşti; adj. f., s. f. (fam.)
fortifică; conj. prez. 1 sg. să fortific, 3 să fortifice fostă, pl. foste (şi: Era considerată o fostă. Comuniştii îi
fortificare s. f., g.-d. art. fortificării; pl. fortificări prigoneau pe foşti.)
fortificaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. fortificaţia (desp. -ţi‑a), fosterit s. n., pl. fosterite
g.‑d. art. fortificaţiei; pl. fortificaţii, art. fortificaţiile foşnet s. n., pl. foşnete
(desp. -ţi-i-) foşni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. foşnesc, 3 sg.
fortiori (a ~) (lat.) [ti pron. rom. ţi] (desp. -ti-o-ri) loc. foşneşte, imperf. 1 foşneam; conj. prez. 1 sg. să foşnesc,
adj., loc. adv. (argument ~, a susţine ~) 3 să foşnească
!fortissimo (it.) adv. (a executa ~); abr. ff (cf. şi fff, ffff, ffff) foşnire s. f., g.-d. art. foşnirii; pl. foşniri
fortuit (întâmplător) adj. m., pl. fortuiţi; f. fortuită, pl. foşnit s. n.
fortuite
foşnitor adj. m., pl. foşnitori; f. sg. şi pl. foşnitoare
Fortuna (zeiţa norocului la romani) (livr.) s. propriu f.,
foşnitură s. f., g.-d. art. foşniturii; pl. foşnituri
g.-d. Fortunei
fot s. m., pl. foţi
forţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. forţez, 3 forţează; conj. prez.
1 sg. să forţez, 3 să forţeze fotă s. f., g.-d. art. fotei; pl. fote
forţamente (rar) adv. fotbal s. n.
forţare s. f., g.-d. art. forţării; pl. forţări fotbalist s. m., pl. fotbalişti
forţă s. f., g.-d. art. forţei; pl. forţe fotbalistă s. f., g.-d. art. fotbalistei; pl. fotbaliste
+forţos (fam.) adj. m., pl. forţoşi; f. forţoasă, pl. forţoase fotbalistic adj. m., pl. fotbalistici; f. fotbalistică, pl.
forum s. n., pl. forumuri fotbalistice
forzaţ s. n., pl. forzaţuri fotiţă (rar) s. f., g.-d. art. fotiţei; pl. fotiţe
fosă s. f., g.-d. art. fosei; pl. fose +foto adj. invar. (aparat ~)
fosăială s. f., g.-d. art. fosăielii; pl. fosăieli fotoaparat (înv.) (desp. -to-a-) s. n., pl. fotoaparate
fosfagen s. n. fotocameră s. f., g.-d. art. fotocamerei; pl. fotocamere
fosfat s. m., pl. fosfaţi fotocartare s. f., g.-d. art. fotocartării; pl. fotocartări
fosfata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fosfatez, 3 fosfatează; conj. fotocartograf (desp. -to-graf) s. n., pl. fotocartografe
prez. 1 sg. să fosfatez, 3 să fosfateze fotocataliză s. f., g.-d. art. fotocatalizei; pl. fotocatalize
fosfatare s. f., g.-d. art. fosfatării; pl. fosfatări fotocelulă s. f., g.-d. art. fotocelulei; pl. fotocelule
fosfatază s. f., g.-d. art. fosfatazei; pl. fosfataze fotoceramică s. f., g.-d. art. fotoceramicii
fosfatidă s. f., g.-d. art. fosfatidei; pl. fosfatide fotochimic adj. m., pl. fotochimici; f. fotochimică, pl.
fosfenă (senzaţie) s. f., g.-d. art. fosfenei; pl. fosfene fotochimice
fosfină (compus organic) s. f., g.-d. art. fosfinei fotochimie s. f., art. fotochimia, g.-d. art. fotochimiei
fosfit s. m., pl. fosfiţi fotocolografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. fotocolografia, g.-d.
fosfocreatină (desp. -fo-cre-a-) s. f., g.-d. art. fosfocreatinei art. fotocolografiei
fosfor s. n.; simb. P fotocolorimetru (desp. -me-tru) s. n., art. fotocolorimetrul;
fosforat adj. m., pl. fosforaţi; f. fosforată, pl. fosforate pl. fotocolorimetre
fosforescent adj. m., pl. fosforescenţi; f. fosforescentă, pl. fotoconductibilitate s. f., g.-d. art. fotoconductibilităţii
fosforescente fotoconductiv adj. m., pl. fotoconductivi; f. fotoconductivă,
fosforescenţă s. f., g.-d. art. fosforescenţei; pl. fosforescenţe pl. fotoconductive
fosforic adj. m., pl. fosforici; f. fosforică, pl. fosforice fotoconductor adj. m., pl. fotoconductori; f. sg. şi pl.
fosforism s. n. fotoconductoare
fosforit s. n., pl. fosforite fotoconducţie (desp. -ţi-e) s. f., art. fotoconducţia, g.-d.
fosforos adj. m., pl. fosforoşi; f. fosforoasă, pl. fosforoase fotoconducţii, art. fotoconducţiei
fosforoscop (desp. -ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. fosforoscoape fotocopia (a ~) (desp. -pi-a) vb., ind. prez. 1 sg. fotocopiez
fosfură s. f., g.-d. art. fosfurii; pl. fosfuri (desp. -pi-ez), 3 fotocopiază, 1 pl. fotocopiem; conj. 1 sg. să
fosgen s. n. fotocopiez, 3 să fotocopieze; ger. fotocopiind (desp. -pi-ind)
fosil adj. m., pl. fosili; f. fosilă, pl. fosile fotocopiator (desp. -pi-a-) s. n., pl. fotocopiatoare
fosilă s. f., g.-d. art. fosilei; pl. fosile fotocopie (desp. -pi-e) s. f., g.-d. art. fotocopiei; pl. fotocopii
fosiliza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se fosilizează, imperf. fotocopier (desp. -pi-er) s. n., pl. fotocopiere
3 pl. se fosilizau; conj. prez. 3 să se fosilizeze; ger. +fotocopiere (desp. -pi-e) s. f., g.-d. art. fotocopierii; pl.
fosilizându-se fotocopieri
fosilizare s. f., g.-d. art. fosilizării; pl. fosilizări fotocromie (desp. -to-cro-) s. f., art. fotocromia, g.-d.
fost v. fi1 fotocromii, art. fotocromiei
fotocromografie 552
fotocromografie (desp. -to-cro-mo-gra-) s. f., art. fotografiere (desp. -to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. fotografierii;
fotocromografia, g.-d. fotocromografii, art. fotocromografiei pl. fotografieri
fotocromotipografie (desp. -to-cro-, -po-gra-) s. f., fotogramă (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. fotogramei; pl.
art. fotocromotipografia, g.-d. fotocromotipografii, art. fotograme
fotocromotipografiei fotogrammetric (desp. -to-gram-me-tric) adj. m., pl.
fotocromoxilografie (desp. -to-cro-, -lo-gra-) s. f., art. fotogrammetrici; f. fotogrammetrică, pl. fotogrammetrice
fotocromoxilografia, g.-d. fotocromoxilografii, art. fotogrammetrie (desp. -to-gram-me-tri-) s. f., art.
fotocromoxilografiei fotogrammetria, g.-d. fotogrammetrii, art. fotogrammetriei
fotocronograf (desp. -to-cro-no-graf) s. n., pl. fotocronografe fotogrammetru1 (aparat) (desp. -to-gram-me-tru) s. n.,
fotoculegere s. f., g.-d. art. fotoculegerii; pl. fotoculegeri art. fotogrammetrul; pl. fotogrammetre
fotodermatoză s. f., g.-d. art. fotodermatozei; pl. fotogrammetru2 (persoană) (desp. -to-gram-me-tru) s. m.,
fotodermatoze art. fotogrammetrul; pl. fotogrammetri, art. fotogrammetrii
fotodezintegrare (desp. -de-zin-te-gra-/-dez-in-) s. f., g.-d. fotogravură (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. fotogravurii;
art. fotodezintegrării; pl. fotodezintegrări (gravuri) pl. fotogravuri
fotodiodă (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. fotodiodei; pl. +fotojurnalist s. m., pl. fotojurnalişti
fotodiode +fotojurnalistă s. f., g.-d. art. fotojurnalistei; pl.
fotodocument s. n., pl. fotodocumente fotojurnaliste
fotoefect s. n., pl. fotoefecte fotolitografic (desp. -to-gra-) adj. m., pl. fotolitografici; f.
fotoelasticimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. fotolitografică, pl. fotolitografice
fotoelasticimetria, g.-d. fotoelasticimetrii, art. fotolitografie (desp. -to-gra-) s. f., art. fotolitografia,
fotoelasticimetriei g.‑d. art. fotolitografiei; (gravuri) pl. fotolitografii, art.
fotoelasticitate s. f., g.-d. art. fotoelasticităţii fotolitografiile (desp. -fi-i-)
fotoelectric adj. m., pl. fotoelectrici; f. fotoelectrică, pl. fotoliu [liu pron. lĭu] s. n., art. fotoliul; pl. fotolii, art.
fotoelectrice fotoliile (desp. -li-i-)
fotoliu-pat [liu pron. lĭu] s. n., art. fotoliul-pat; pl. fotolii-
fotoelectricitate s. f., g.-d. art. fotoelectricităţii
pat, art. fotoliile-pat (desp. -li-i-)
fotoelectron s. m., pl. fotoelectroni
fotoliză s. f., g.-d. art. fotolizei; pl. fotolize
fotoelement s. n., pl. fotoelemente
!fotoluminiscenţă s. f., g.-d. art. fotoluminiscenţei
fotoemisie (desp. -si-e-) s. f., g.-d. art. fotoemisiei
fotomecanic adj. m., pl. fotomecanici; f. fotomecanică, pl.
fotoenergetică s. f., g.-d. art. fotoenergeticii
fotomecanice
fotofiniş s. n., pl. fotofinişuri fotomecanică s. f., g.-d. art. fotomecanicii
fotofobie s. f., art. fotofobia, g.-d. art. fotofobiei; pl. fotofobii, fotometalografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. fotometalografia,
art. fotofobiile (desp. -bi-i-) g.-d. fotometalografii, art. fotometalografiei
fotofon s. n., pl. fotofoane fotometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. fotometrici; f.
fotofonie s. f., art. fotofonia, g.-d. fotofonii, art. fotofoniei fotometrică, pl. fotometrice
fotofor adj. m., pl. fotofori; f. fotoforă, pl. fotofore fotometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. fotometria, g.-d.
fotoforeză s. f., g.-d. art. fotoforezei; pl. fotoforeze fotometrii, art. fotometriei
fotogen adj. m., pl. fotogeni; f. fotogenă, pl. fotogene fotometru (desp. -me-tru) s. n., art. fotometrul; pl. fotometre
fotogenic adj. m., pl. fotogenici; f. fotogenică, pl. fotogenice fotomicrografie (desp. -mi-cro-gra-) s. f., art.
fotogenie s. f., art. fotogenia, g.-d. fotogenii, art. fotogeniei fotomicrografia, g.-d. art. fotomicrografiei; pl.
fotogoniometru (desp. -ni-o-me-tru) s. n., art. fotomicrografii, art. fotomicrografiile (desp. -fi-i-)
fotogoniometrul; pl. fotogoniometre fotomicroscopie (desp. -mi-cros-co-/-cro-sco-) s. f.,
fotograf (desp. -to-graf) s. m., pl. fotografi art. fotomicroscopia, g.-d. art. fotomicroscopiei; pl.
fotomicroscopii, art. fotomicroscopiile (desp. -pi-i-)
fotografă (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. fotografei; pl.
fotografe fotomitralieră (desp. -mi-tra-li-e-) s. f., g.-d. art.
fotomitralierei; pl. fotomitraliere
fotografia (a ~) (desp. -to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 1 sg.
fotografiez (desp. -fi-ez), 3 fotografiază, 1 pl. fotografiem; fotomodel s. n., pl. fotomodele
conj. prez. 1 sg. să fotografiez, 3 să fotografieze; ger. fotomontaj s. n., pl. fotomontaje
fotografiind (desp. -fi-ind) fotomozaic s. n., pl. fotomozaicuri
fotografiat (desp. -to-gra-fi-at) s. n. fotomultiplicator (desp. -ti-pli-) s. n., pl. fotomultiplicatoare
fotografic (desp. -to-gra-) adj. m., pl. fotografici; f. foton s. m., pl. fotoni
fotografică, pl. fotografice; abr. (fam.) foto fotonastie s. f., art. fotonastia, g.-d. art. fotonastiei; pl.
fotografie (desp. -to-gra-) s. f., art. fotografia, g.-d. art. fotonastii, art. fotonastiile (desp. -ti-i-)
fotografiei; pl. fotografii, art. fotografiile (desp. -fi-i-) fotoobiectiv (desp. -to-o-biec-) s. n., pl. fotoobiective
553 franca
fotoperiodism (desp. -ri-o-) s. n. fractură s. f., g.-d. art. fracturii; pl. fracturi
fotoredresor (desp. -re-dre-) s. n., pl. fotoredresoare fracţie (raport matematic; parte dintr-o condamnare)
fotoreleu s. n., art. fotoreleul, pl. fotorelee (desp. -ţi-e) s. f., art. fracţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. fracţiei;
fotoreportaj s. n., pl. fotoreportaje pl. fracţii, art. fracţiile (desp. -ţi-i-) (fracţie ordinară, ~
zecimală; ultima fracţie din pedeapsă)
fotoreporter s. m., pl. fotoreporteri
fracţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. fracţionez,
fotoreporteră s. f., g.-d. art. fotoreporterei; pl. fotoreportere
3 fracţionează; conj. prez. 1 sg. să fracţionez, 3 să
fotoreproducere (desp. -re-pro-) s. f., g.-d. art.
fracţioneze
fotoreproducerii; pl. fotoreproduceri
fracţionar (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. fracţionari; f. fracţionară,
fotorezistiv adj. m., pl. fotorezistivi; f. fotorezistivă, pl. pl. fracţionare
fotorezistive
fracţionare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. fracţionării; pl.
fotosculptură (desp. -tos-culp-tu-/-to-sculp-) s. f., g.-d. art. fracţionări
fotosculpturii; pl. fotosculpturi
fracţionism (desp. -ţi-o-) s. n.
fotosensibil adj. m., pl. fotosensibili; f. fotosensibilă, pl.
fracţionist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl. fracţionişti; adj.
fotosensibile
f., s. f. fracţionistă, pl. fracţioniste
fotosensibilitate s. f., g.-d. art. fotosensibilităţii
fracţiune (fragment; porţiune; grupare politică) (desp.
fotosensibilizare s. f, g.-d. art. fotosensibilizării; pl. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. fracţiunii; pl. fracţiuni
fotosensibilizări
frag (plantă) s. m., pl. fragi
fotosferă (desp. -tos-fe-/-to-sfe-) s. f., g.-d. art. fotosferei
fragă (fruct fals) s. f., g.-d. art. fragii; pl. fragi, art. fragile
fotosferic (desp. -tos-fe-/-to-sfe-) adj. m., pl. fotosferici; f.
fragă-tătărească (plantă) s. f., g.-d. art. fragii-tătăreşti; pl.
fotosferică, pl. fotosferice
fragi-tătăreşti
fotosinteză s. f., g.-d. art. fotosintezei; pl. fotosinteze
frag-de-câmp (plantă) s. m., pl. fragi-de-câmp
fototactism s. n., pl. fototactisme
fraged adj. m., pl. fragezi; f. fragedă, pl. fragede
fototaxie s. f., art. fototaxia, g.-d. art. fototaxiei; pl. fototaxii,
fragil adj. m., pl. fragili; f. fragilă, pl. fragile
art. fototaxiile (desp. -xi-i-)
fragilitate s. f., g.-d. art. fragilităţii
fototecă s. f., g.-d. art. fototecii; pl. fototeci
fragment s. n., pl. fragmente
fototelegraf (desp. -le-graf) s. n., pl. fototelegrafe
fragmenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fragmentez, 3
fototelegrafie (desp. -le-gra-) s. f., art. fototelegrafia, g.-d.
fragmentează; conj. prez. 1 sg. să fragmentez, 3 să
fototelegrafii, art. fototelegrafiei
fragmenteze
fototeodolit (desp. -te-o-) s. n., pl. fototeodolite
fragmentar adj. m., pl. fragmentari; f. fragmentară, pl.
fototerapie s. f., art. fototerapia, g.-d. art. fototerapiei; pl. fragmentare
fototerapii, art. fototerapiile (desp. -pi-i-)
fragmentare s. f., g.-d. art. fragmentării; pl. fragmentări
fototermometru (desp. -me-tru) s. n., art. fototermometrul;
fragmentaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. fragmentaţia (desp.
pl. fototermometre
-ţi-a), g.-d. art. fragmentaţiei; pl. fragmentaţii, art.
fototipie s. f., art. fototipia, g.-d. art. fototipiei; pl. fototipii, fragmentaţiile (desp. -ţi-i-)
art. fototipiile (desp. -pi-i-)
fragrant (parfumat) (livr.) (desp. ra-grant) adj. m., pl.
fototopografie (desp. -po-gra-) s. f., art. fototopografia, fragranţi; f. fragrantă, pl. fragrante
g.‑d. fototopografii, art. fototopografiei
fragranţă (miros plăcut) (livr.) (desp. fra-gran-) s. f., g.-d.
fototropie (desp. -to-tro-) s. f., art. fototropia, g.-d. art. fragranţei; pl. fragranţe
fototropii, art. fototropiei
fraht s. n., pl. frahturi
fototropism (desp. -to-tro-) s. n.
frai (fam.) adj. invar. (intrare ~)
fotovoltaic (desp. -ta-ic) adj. m., pl. fotovoltaici; f.
fraier adj. m., s. m., pl. fraieri; adj. f., s. f. fraieră; pl. fraiere
fotovoltaică, pl. fotovoltaice
+frame (engl.) [pron. freĭm] s. n., pl. frame-uri [pron.
fotozincografie (desp. -co-gra-) s. f., art. fotozincografia,
freĭmuri]
g.-d. art. fotozincografiei
framee s. f., art. frameea, g.-d. art. frameii; pl. framei, art.
fourierism [ou pron. fr. u] (desp. -ri-e-) s. n.
frameile (desp. -me-i-)
fovism s. n.
+franc1 adv. (a răspunde ~)
fox s. m., pl. focşi
franc2 (loial; referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. francă,
foxterier (desp. -ri-er) s. m., pl. foxterieri pl. france
foxtrot s. n., pl. foxtroturi franc3 (monedă; portaltoi; nume etnic) s. m., pl. franci;
frac s. n., pl. fracuri (franc elveţian; moneda multor state africane) simb.
+fractare s. f., g.-d. art. fractării; pl. fractări Fr
fractura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fracturez, 3 fracturează; franca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. franchez, 3 franchează;
conj. prez. 1 sg. să fracturez, 3 să fractureze conj. prez. 1 sg. să franchez, 3 să francheze
francare 554
francare s. f., g.-d. art. francării; pl. francări franţuzism s. n., pl. franţuzisme
franceină s. f., g.-d. art. franceinei; pl. franceine franţuzoaică s. f., g.-d. art. franţuzoaicei; pl. franţuzoaice
francez adj. m., s. m., pl. francezi; adj. f. franceză, pl. franzelar s. m., pl. franzelari
franceze franzelă s. f., g.-d. art. franzelei; pl. franzele
franceză (limbă) s. f., g.-d. art. francezei franzelăreasă s. f., g.-d. art. franzelăresei; pl. franzelărese
+franceză-română (în franceză şi română) adj. invar. franzelărie s. f., art. franzelăria, g.-d. art. franzelăriei; pl.
(versiuni ~) franzelării, art. franzelăriile (desp. -ri-i-)
+francezo-român2 adj. m. (+ s. n.: dicţionar ~); f. francezo- franzeluţă s. f., g.-d. art. franzeluţei; pl. franzeluţe
română (cooperare ~), pl. francezo-române (relaţiile ~) frapa (a ~) vb., ind. prez. 1 frapez, 3 frapează; conj. prez. 1
francheţe s. f., art. francheţea, g.-d. art. francheţei să frapez, 3 să frapeze
franciscan adj. m., s. m., pl. franciscani; adj. f., s. f. frapant adj. m., pl. frapanţi; f. frapantă, pl. frapante
franciscană, pl. franciscane
frapieră (desp. -pi-e-) s. f., g.-d. art. frapierei; pl. frapiere
franciu s. n., art. franciul; simb. Fr
+frappé (fr.) s. n., pl. frappéuri
+franciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. francizez, 3 francizează;
frasin s. m., pl. frasini
conj. prez. 1 sg. să francizez, 3 să francizeze
frasnian (desp. -ni-an) s. n.
franciză s. f., g.-d art. francizei; pl. francize
+frastic (lit.) adj. m., pl. frastici; f. frastică, pl. frastice
francizor s. m., pl. francizori
+frate1 interj.
francmason (desp. franc-ma-) s. m., pl. francmasoni
frate2 s. m., art. fratele; pl. fraţi
francmasonerie (desp. franc-ma-) s. f., art. francmasoneria,
g.-d. francmasonerii, art. francmasoneriei !frate-meu/-tău/-său (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui
frate-meu/-tău/-său
francmasonic (desp. franc-ma-) adj. m., pl. francmasonici;
f. francmasonică, pl. francmasonice +frate-miu/-tu/-su (fam., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. art.
lui frate-miu/-tu/-su
franco adj. invar., adv. (colete ~, a expedia ~)
fratern adj. m., pl. fraterni; f. fraternă, pl. fraterne
francofil adj. m., pl. francofili; f. francofilă, pl. francofile
+francofilie s. f., art. francofilia, g.-d. francofilii, art. fraternitate s. f., g.-d. art. fraternităţii; pl. fraternităţi
francofiliei fraterniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fraternizez, 3
+francofob adj. m., s. m., pl. francofobi; adj. f., s. f. fraternizează; conj. prez. 1 sg. să fraternizez, 3 să
francofobă, pl. francofobe fraternizeze
+francofobie s. f., art. francofobia, g.-d. francofobii, art. fraternizare s. f., g.-d. art. fraternizării; pl. fraternizări
francofobiei fratricid1 (crimă) (desp. fra-tri-) s. n., pl. fratricide
francofon adj. m., s. m., pl. francofoni; adj. f., s. f. fratricid2 (criminal) (desp. fra-tri-) adj. m., s. m., pl.
francofonă, pl. francofone fratricizi; adj. f., s. f. fratricidă, pl. fratricide
francofonie s. f., art. francofonia, g.-d. francofonii, art. fratrie (desp. fra-tri-) s. f., art. fratria, g.-d. art. fratriei; pl.
francofoniei fratrii, art. fratriile (desp. -tri-i-)
+franco-român adj. m. (+ s. n. comerţul ~); f. franco- frauda (a ~) (desp. fra-u-) vb., ind. prez. 1 sg. fraudez, 3
română (cooperare ~), pl. franco-române (relaţiile ~) fraudează; conj. prez. 1 sg. să fraudez, 3 să fraudeze
franctiror (desp. franc-ti-) s. m., pl. franctirori fraudare (desp. fra-u-) s. f., g.-d. art. fraudării; pl. fraudări
franj (ornament textil) s. n., pl. franjuri fraudă (desp. fra-u-) s. f., g.-d. art. fraudei; pl. fraude
franjă (dungă de lumină) s. f., art. franja, g.-d. art. franjei; fraudulos (desp. fra-u-) adj. m., pl. frauduloşi; f.
pl. franje frauduloasă, pl. frauduloase
franjura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. franjurez, 3 franjurează; fraza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. frazez, 3 frazează; conj. prez.
conj. prez. 1 sg. să franjurez, 3 să franjureze 1 sg. să frazez, 3 să frazeze
!franklin (unitate de măsură) s. m., pl. franklini; simb. Fr frazare s. f., g.-d. art. frazării; pl. frazări
+Franklin (om de ştiinţă american) [pron. frenklin] s. frază s. f., g.-d. art. frazei; pl. fraze
propriu frazeolog (rar) (desp. -ze-o-) s. m., pl. frazeologi
franţuşcă (înv.) s. f., g.-d. art. franţuştei; pl. franţuşte frazeologic (desp. -ze-o-) adj. m., pl. frazeologici; f.
franţuz (înv.) s. m., pl. franţuji frazeologică, pl. frazeologice
franţuzească (limbă) (înv.) s. f., g.-d. art. franţuzeştii frazeologie (desp. -ze-o-) s. f., art. frazeologia, g.-d. art.
franţuzesc adj. m., f. franţuzească; pl. m. şi f. franţuzeşti frazeologiei; pl. frazeologii, art. frazeologiile (desp. -gi‑i‑)
franţuzeşte adv. frăgar (reg.) s. m., pl. frăgari
!franţuzi (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. frăgezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. frăgezesc, 3 sg.
franţuzesc, 3 sg. franţuzeşte, imperf. 1 franţuzeam; conj. frăgezeşte, imperf. 1 frăgezeam; conj. prez. 1 sg. să
prez. 1 sg. să franţuzesc, 3 să franţuzească frăgezesc, 3 să frăgezească
franţuzire (rar) s. f., g.-d. art. franţuzirii; pl. franţuziri frăgezime s. f., g.-d. art. frăgezimii
555 frenghie
frăgezire s. f., g.-d. art. frăgezirii frânghioară (desp. -ghi-oa-) s. f., g.-d. art. frânghioarei; pl.
frăguliţă s. f., g.-d. art. frăguliţei; pl. frăguliţe frânghioare
frăguşoară s. f., g.-d. art. frăguşoarei; pl. frăguşoare frânghiuţă (desp. -ghi-u-) s. f., g.-d. art. frânghiuţei; pl.
frăguţă s. f., g.-d. art. frăguţei; pl. frăguţe frânghiuţe
frământ (rar) s. n. frântură s. f., g.-d. art. frânturii; pl. frânturi
frământa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. frământ, 2 sg. frămânţi, frâu s. n., art. frâul; pl. frâie
3 frământă; conj. prez. 1 sg. să frământ, 3 să frământe frâuleţ (desp. frâ-u-) s. n., pl. frâuleţe
frământare s. f., g.-d. art. frământării; pl. frământări freamăt s. n., pl. freamăte
frământat s. n. freatic (desp. fre-a-) adj. m., pl. freatici; f. freatică, pl.
frământător s. n., pl. frământătoare freatice
frământătură s. f., g.-d. art. frământăturii; pl. frământături freatobiologie (desp. fre-a-, -bi-o-) s. f., art. freatobiologia,
g.-d. freatobiologii, art. freatobiologiei
frăncuşor s. m., pl. frăncuşori
freca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. frec, 2 sg. freci, 3 freacă; conj.
frăsinel s. m., pl. frăsinei, art. frăsineii
prez. 1 sg. să frec, 3 să frece; imper. 2 sg. afirm. freacă
frăsinet s. n., pl. frăsineturi
frecare s. f., g.-d. art. frecării; pl. frecări
!frăsinică s. f., g.-d. art. frăsinelei; pl. frăsinele
frecat s. n.
frăsui (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
frecătură s. f., g.-d. art. frecăturii; pl. frecături
frăsuiesc, 3 sg. frăsuieşte, imperf. 1 frăsuiam; conj. prez.
1 sg. să frăsuiesc, 3 să frăsuiască frecăţei (reg.) s. m. pl., art. frecăţeii
+frăsuială (pop., fam.) s. f., g.-d. art. frăsuielii frecţie (masaj) (desp. -ţi-e) s. f., art. frecţia (desp. -ţi-a),
g.‑d. art. frecţiei; pl. frecţii, art. frecţiile (desp. -ţi-i-)
frăţâne (înv., pop.) s. m., pl. frăţâni
!frecţiona (a ~) -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. frecţionez, 3
!frăţâne-meu/-tău/-său (înv., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d.
frecţionează; conj. prez. 1 sg. să frecţionez, 3 să frecţioneze
art. lui frăţâne-meu/-tău/-său
frecuş s. n., pl. frecuşuri
+frăţâne-miu/-tu/-su (înv., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. art.
frecvent adj. m., pl. frecvenţi; f. frecventă, pl. frecvente
lui frăţâne-miu/-tu/-su
frecventa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. frecventez, 3 frecventează;
frăţesc adj. m., f. frăţească; pl. m. şi f. frăţeşti
conj. prez. 1 sg. să frecventez, 3 să frecventeze
frăţeşte adv.
+frecventabil adj. m., pl. frecventabili; f. frecventabilă, pl.
frăţică (fam.) s. m.
frecventabile
frăţie s. f., art. frăţia, g.-d. art. frăţiei; pl. frăţii, art. frăţiile
frecventare s. f., g.-d. art. frecventării; pl. frecventări
(desp. -ţi-i-)
frecventativ adj. m., pl. frecventativi; f. frecventativă, pl.
frăţietate (desp. -ţi-e-) s. f., g.-d. art. frăţietăţii
frecventative
+frăţioare interj.
frecvenţă s. f., g.-d. art. frecvenţei; pl. frecvenţe
frăţior (desp. -ţi-or) s. m., voc. frăţioare; pl. frăţiori frecvenţmetru (desp. -venţ-me-tru) s. n., art.
frâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. frânez, 3 frânează; conj. frecvenţmetrul; pl. frecvenţmetre
prez. 1 sg. să frânez, 3 să frâneze fredona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fredonez, 3 fredonează;
frânar s. m., pl. frânari conj. prez. 1 sg. să fredonez, 3 să fredoneze
frânare s. f., g.-d. art. frânării; pl. frânări fredonare s. f., g.-d. art. fredonării; pl. fredonări
frânat s. n. +freelancer (engl.) [pron. frilensăr] s. m., pl. freelanceri
frână s. f., g.-d. art. frânei; pl. frâne [pron. frilensări]
frânc (înv.) s. m., pl. frânci fregată s. f., g.-d. art. fregatei; pl. fregate
frâncă (înv.) s. f., g.-d. art. frâncei; pl. frânce !fremăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. freamăt, 2 sg. freamăţi, 3
frâncuşă s. f., art. frâncuşa, g.-d. art. frâncuşei; pl. frâncuşe freamătă; conj. prez. 1 sg. să freamăt, 3 să fremete, imper.
frânge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. frâng, 3 sg. frânge, 2 sg. afirm. freamătă
perf. s. 1 sg. frânsei, 1 pl. frânserăm, m.m.c.p. 1 pl. fremătare s. f., g.-d. art. fremătării; pl. fremătări
frânseserăm; conj. prez. 1 sg. să frâng, 3 să frângă; ger. fremătător adj. m., pl. fremătători; f. sg. şi pl. fremătătoare
frângând; part. frânt fremătos (rar) adj. m., pl. fremătoşi; f. fremătoasă, pl.
frângere s. f., g.-d. art. frângerii; pl. frângeri fremătoase
frânghie (sfoară) s. f., art. frânghia, g.-d. art. frânghiei; pl. french-cancan [ch pron. engl. č] s. n., art. french-cancanul
frânghii, art. frânghiile (desp. -ghi-i-) frenetic adj. m., pl. frenetici; f. frenetică, pl. frenetice
frânghier (desp. -ghi-er) s. m., pl. frânghieri frenezie s. f., art. frenezia, g.-d. art. freneziei; pl. frenezii,
frânghierie (desp. -ghi-e-) s. f., art. frânghieria, g.-d. art. art. freneziile (desp. -zi-i-)
frânghieriei; (ateliere) pl. frânghierii, art. frânghieriile frenghie (brocart) (înv.) s. f., art. frenghia, g.-d. art.
(desp. -ri-i-) frenghiei; (sorturi) pl. frenghii, art. frenghiile (desp.
frânghierit (desp. -ghi-e-) s. n. -ghi-i-)
frenic1 556
frenic1 adj. m., pl. frenici; f. frenică, pl. frenice friganea (preparat culinar) s. f., art. friganeaua, g.-d. art.
frenic2 s. m. friganelei; pl. friganele
frenolog s. m., pl. frenologi frigare s. f., g.-d. art. frigării; pl. frigări
frenologic adj. m., pl. frenologici; f. frenologică, pl. frigăruică s. f., g.-d. art. frigăruicii; pl. frigăruici
frenologice frigăruie s. f., art. frăgăruia, g.-d. art. frigăruii; pl. frigărui
frenologie s. f., art. frenologia, g.-d. frenologii, art. frige (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. frig, 3 sg. frige,
frenologiei imperf. 1 frigeam, perf. s. 1 sg. fripsei, 1 pl. fripserăm,
freon s. m., pl. freoni m.m.c.p. 1 pl. fripseserăm; conj. prez. 1 sg. să frig, 3 să
frescă (pictură) s. f., g.-d. art. frescei; pl. fresce frigă; ger. frigând; part. fript
fresco (a ~) (it.) loc. adj., loc. adv. (pictură ~, pictat ~) !frige-linte (pop., fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui frige-linte;
fresco (ţesătură) s. n. pl. frige-linte
+fresh1 (engl.) [pron. freş] adj. invar. (Ele sunt totdeauna frigian (desp. -gi-an) adj. m., s. m., pl. frigieni (desp. -gi-
~.) eni); adj. f., s. f. frigiană, pl. frigiene
+fresh2 (engl.) [pron. freş] s. n., pl. fresh-uri [pron. freşuri] frigid adj. m., pl. frigizi; f. frigidă, pl. frigide
freta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fretez, 3 fretează; conj. prez. frigidarium (lat.) (desp. -ri-um) s. n.
1 sg. să fretez, 3 să freteze frigider s. n., pl. frigidere
fretaj s. n., pl. fretaje frigiditate s. f., g.-d. art. frigidităţii
fretare s. f., g.-d. art. fretării; pl. fretări frigorie s. f., art. frigoria, g.-d. art. frigoriei; pl. frigorii, art.
fretă s. f., g.-d. art. fretei; pl. frete frigoriile (desp. -ri-i-)
freudian [eu pron. germ. oĭ] (desp. freu-di-an) adj. m., pl. frigorifer1 adj. m., pl. frigoriferi; f. frigoriferă, pl. frigorifere
freudieni (desp. -di-eni); f. freudiană, pl. freudiene frigorifer2 s. n., pl. frigorifere
freudism [eu pron. germ. oĭ] (desp. freu-dism) s. n. frigorific adj. m., pl. frigorifici; f. frigorifică, pl. frigorifice
frez1 adj. invar. (eşarfe ~) frigorigen adj. m., pl. frigorigeni; f. frigorigenă, pl.
frez2 s. n. frigorigene
freza (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 1 sg. frezez, frigotehnică s. f., g.-d. art. frigotehnicii
3 frezează; conj. prez. 1 sg. să frezez, 3 să frezeze frigoterapie s. f., art. frigoterapia, g.-d. frigoterapii, art.
frezare s. f., g.-d. art. frezării; pl. frezări frigoterapiei
frezat s. n. friguleţ (fam.) s. n., pl. friguleţe
freză s. f., g.-d. art. frezei; pl. freze frigurică s. f., g.-d. art. frigurelei; pl. frigurele
frezie (desp. -zi-e) s. f., art. frezia, g.-d. art. freziei; pl. frezii, friguros adj. m., pl. friguroşi; f. friguroasă, pl. friguroase
art. freziile (desp. -zi-i-) fringilid s. n., pl. fringilide
frezmaşină s. f., g.-d. art. frezmaşinii; pl. frezmaşini fripon (livr.) s. m., pl. friponi
frezoare (persoană) s. f., g.-d. art. frezoarei; pl. frezoare fripta (joc) s. f. art., neart. friptă (la ~)
frezor1 (persoană) s. m., pl. frezori friptură s. f., g.-d. art. fripturii; pl. fripturi
frezor2 (unealtă) s. n., pl. frezoare fripturică s. f., g.-d. art. fripturicii; pl. fripturici
friabil (desp. fri-a-) adj. m., pl. friabili; f. friabilă, pl. friabile frison (senzaţie de frig) s. n., pl. frisoane
friabilitate (desp. fri-a-) s. f., g.-d. art. friabilităţii frişcă1 (nuia; femeie tânără) (pop.) s. f., g.-d. art. friştii;
!fricando s. n., art. fricandoul pl. frişti
!fricativ adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. fricativă (consoană ~), frişcă2 (produs lactat) s. f., g.-d. art. frişcăi
pl. fricative friteuză [pron. după fr. fritöză] (desp. fri-teu-) s. f., g.‑d.
fricativă s. f., g.-d. art. fricativei; pl. fricative art. friteuzei [pron. fritözeĭ]; pl. friteuze [pron. fritöze]
!frică s. f., g.-d. art. fricii; pl. (rar) frici friulan (desp. fri-u-) adj. m., s. m., pl. friulani; adj. f., s. f.
frichini (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. friulană, pl. friulane
frichinesc, 3 sg. frichineşte, imperf. 1 frichineam; conj. friulană (idiom) (desp. fri-u-) s. f., g.-d. art. friulanei
prez. 1 sg. să frichinesc, 3 să frichinească frivol adj. m., pl. frivoli; f. frivolă, pl. frivole
fricos adj. m., s. m., pl. fricoşi; adj. f., s. f. fricoasă, pl. frivolitate s. f., g.-d. art. frivolităţii; (fapte, vorbe) pl.
fricoase frivolităţi
fricţiune (frecare, conflict) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. friza (a ~) (a coafa; a se apropia de ridicol, de nebunie)
fricţiunii; pl. fricţiuni vb., ind. prez. 1 sg. frizez, 3 frizează; conj. prez. 1 sg. să
frideric s. m., pl. friderici frizez, 3 să frizeze
frig s. n., (frisoane; malarie) pl. friguri frizare s. f., g.-d. art. frizării; pl. frizări
frigana (formaţiune de arbori) s. f. frizat s. n.
frigană (insectă) s. f., g.-d. art. friganei; pl. frigane friză (ornament) s. f., g.-d. art. frizei; pl. frize
557 ftizic
frizer s. m., pl. frizeri frumos1 adj. m., pl. frumoşi; f. frumoasă, pl. frumoase
frizerie s. f., art. frizeria, g.-d. art. frizeriei; (saloane) pl. +frumos2 adv.
frizerii, art. frizeriile (desp. -ri-i-) frumos3 s. n.
frizeriţă s. f., g.-d. art. frizeriţei; pl. frizeriţe +frumosul (cu ~) loc. adv.
frizon (fibră textilă) s. n., pl. frizoane frumuseţe s. f., art. frumuseţea, g.-d. art. frumuseţii;
frizonet s. n. (fapte/lucruri/persoane frumoase) pl. frumuseţi, art.
frizură s. f., g.-d. art. frizurii; pl. frizuri frumuseţile
frondă s. f., g.-d. art. frondei; pl. fronde frumuşel adj. m., pl. frumuşei; f. frumuşică, pl. frumuşele
frondeur (fr.) [pron. rom. frondör] (fron-deur) s. m., pl. fruntar (grindă) s. n., pl. fruntare
frondeuri [pron. frondöri] +fruntarii (frontiere) (înv.) s. f. pl., art. fruntariile (desp.
fronseu s. n., art. fronseul; pl. fronseuri -ri-i-)
front s. n., pl. fronturi fruntaş adj. m., s. m., pl. fruntaşi; adj. f., s. f. fruntaşă, art.
frontal adj. m., pl. frontali; f. frontală, pl. frontale fruntaşa, pl. fruntaşe
frontal s. n. fruntăşie (înv.) s. f., art. fruntăşia, g.-d. art. fruntăşiei; pl.
frontalier (desp. -li-er) adj. m., pl. frontalieri; f. frontalieră, fruntăşii, art. fruntăşiile (desp. -şi-i-)
pl. frontaliere frunte s. f., g.-d. art. frunţii; pl. frunţi
frontalitate s. f., g.-d. art. frontalităţii frunzar1 (desiş; umbrar) s. n., pl. frunzare
frontieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. frontierei; pl. frontiere +frunzar2 (luna mai) (pop., înv.) s. m., g.-d. art. lui
+frontierist (desp. -ti-e-) s. m., pl. frontierişti frunzar (luna ~)
frontispiciu s. n., art. frontispiciul; pl. frontispicii, art. frunză s. f., g.-d. art. frunzei; pl. frunze
frontispiciile (desp. -ci-i-) frunză-de-potcă (plantă) s. f., g.-d. art. frunzei-de-potcă;
frontogeneză s. f., g.-d. art. frontogenezei; pl. frontogeneze pl. frunze-de-potcă
fronton s. n., pl. frontoane frunzăreală (rar) s. f., g.-d. art. frunzărelii; pl. frunzăreli
!frota (a se ~) (tehn.) vb. refl., ind. prez. 3 se frotează, frunzări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. frunzăresc, 3
imperf. 3 pl. se frotau; conj. prez. 3 să se froteze; ger. sg. frunzăreşte, imperf. 1 frunzăream; conj. prez. 1 sg. să
frotându-se frunzăresc, 3 să frunzărească
frotir s. n. frunzărime s. f., g.-d. art. frunzărimii
frotiu s. n., art. frotiul; pl. frotiuri frunzărire s. f., g.-d. art. frunzăririi; pl. frunzăriri
fruct s. n., pl. fructe frunzătură (rar) s. f., g.-d. art. frunzăturii; pl. frunzături
fructar (rar) s. m., pl. fructari frunzet s. n., pl. frunzeturi
fructărie (rar) s. f., art. fructăria, g.-d. art. fructăriei; pl. frunzică (rar) s. f., g.-d. art. frunzicii; pl. frunzici
fructării, art. fructăriile (desp. -ri-i-) frunziş s. n., pl. frunzişuri
fructidor s. m. frunzişoară s. f., g.-d. art. frunzişoarei; pl. frunzişoare
fructieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. fructierei; pl. fructiere frunziţă (pop.) s. f., g.-d. art. frunziţei; pl. frunziţe
fructifer adj. m., pl. fructiferi; f. fructiferă, pl. fructifere frunzos adj. m., pl. frunzoşi; f. frunzoasă, pl. frunzoase
fructifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fructific, 2 sg. fructifici, frunzucă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzucii; pl. frunzuci
3 fructifică; conj. prez. 1 sg. să fructific, 3 să fructifice
frunzuleană (pop.) s. f., g.-d. art. frunzulenei; pl.
fructificare s. f., g.-d. art. fructificării; pl. fructificări
frunzulene
fructificaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. fructificaţia (desp. -ţi-a),
frunzulică (pop.) s. f., g.-d. art. frunzulicii; pl. frunzulici
g.-d. art. fructificaţiei; pl. fructificaţii, art. fructificaţiile
(desp. -ţi-i-) frunzuliţă s. f., g.-d. art. frunzuliţei; pl. frunzuliţe
fructină s. f., g.-d. art. fructinei; pl. fructine frunzuţă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzuţei; pl. frunzuţe
fructoză s. f., g.-d. art. fructozei frupt (înv.) s. n., pl. frupturi
+fructul-pasiunii (maracuya) (desp. -si-u-) s. n., pl. frust adj. m., pl. fruşti; f. frustă, pl. fruste
fructele-pasiunii frustra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. frustrez, 3 frustrează; conj.
fructuos (desp. -tu-os) adj. m., pl. fructuoşi; f. fructuoasă, prez. 1 sg. să frustrez, 3 să frustreze
pl. fructuoase frustrare s. f., g.-d. art. frustrării; pl. frustrări
frugal adj. m., pl. frugali; f. frugală, pl. frugale frutescent adj. m., pl. frutescenţi; f. frutescentă, pl.
frugalitate s. f., g.-d. art. frugalităţii frutescente
frugifer adj. m., pl. frugiferi; f. frugiferă, pl. frugifere ftalat s. m., pl. ftalaţi
frugivor adj. m., s. m., pl. frugivori; adj. f., s. f. frugivoră, ftaleină s. f., g.-d. art. ftaleinei; pl. ftaleine
pl. frugivore ftalic adj. m., pl. ftalici; f. ftalică, pl. ftalice
!frullato (muz.) (it.) s. n., art. frullatoul ftizic adj. m., s. m., pl. ftizici; adj. f., s. f. ftizică, pl. ftizice
ftizie 558
ftizie s. f., art. ftizia, g.-d. art. ftiziei; pl. ftizii, art. ftiziile fugui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fuguiesc, 3 sg.
(desp. -zi-i-) fuguieşte, imperf. 1 fuguiam; conj. prez. 1 sg. să fuguiesc,
ftizioloagă v. ftiziologă 3 să fuguiască
ftiziolog (desp. -zi-o-) s. m., pl. ftiziologi fuguire s. f., g.-d. art. fuguirii; pl. fuguiri
!ftiziologă (livr.)/(colocv.) ftizioloagă (desp. -zi-o-) s. f., +fuguţa adv. (a se duce ~)
g.-d. art. ftiziologei/ftizioloagei; pl. ftiziologe/ftizioloage fuguţă s. f., g.-d. art. fuguţei; pl. fuguţe
ftiziologie (desp. -zi-o-) s. f., art. ftiziologia, g.-d. ftiziologii, führer (germ.) [pron. fürăr] (desp. füh-rer) s. m., pl.
art. ftiziologiei führeri (dar şi: Führerul s. propriu art. = Hitler)
fucoidă s. f., g.-d. art. fucoidei; pl. fucoide fui v. fi1
fucoxantină s. f., g.-d. art. fucoxantinei; pl. fucoxantine fuior s. n., pl. fuioare
fucsia1 (desp. -si-a) adj. invar. (şaluri ~) fuioraş s. n., pl. fuioraşe
+fucsia2 (culoare) (desp. -si-a) s. f. fuituială (reg.) (desp. fui-) s. f., g.-d. art. fuituielii; pl.
fucsie (plantă) (desp. -si-e) s. f., art. fucsia (desp. -si-a), fuituieli
g.‑d. art. fucsiei; pl. fucsii, art. fucsiile (desp. -si-i-) fuituitor (reg.) (desp. fui-tu-i-) s. n., pl. fuituitoare
fucsină s. f., g.-d. art. fucsinei ful s. n., pl. fuluri
fucus s. m. fula (a ~) vb., ind. prez. 3 fulează, imperf. 3 pl. fulau; conj.
fudul adj. m., pl. fuduli; f. fudulă, pl. fudule prez. 3 să fuleze
fuduli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fudulesc, 3 fular s. n., pl. fulare
sg. se fuduleşte, imperf. 1 sg. mă fuduleam; conj. prez. 1 fularda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fulardez, 3 fulardează;
sg. să mă fudulesc, 3 să se fudulească; imper. 2 sg. afirm. conj. prez. 1 sg. să fulardez, 3 să fulardeze
fuduleşte-te; ger. fudulindu-mă fulardare s. f., g.-d. art. fulardării; pl. fulardări
fudulie s. f., art. fudulia, g.-d. art. fuduliei; pl. fudulii, art. fulare s. f., g.-d. art. fulării; pl. fulări
fuduliile (desp. -li-i-) fuleu s. n., art. fuleul; pl. fulee
fuegian (desp. fu-e-gi-an) adj. m., s. m., pl. fuegieni (desp. fulg s. m., pl. fulgi
-gi-eni); adj. f., s. f. fuegiană, pl. fuegiene
fulgarin s. n., pl. fulgarine
fufă s. f., g.-d. art. fufei; pl. fufe
fulger s. n., pl. fulgere
+fuga adv. (a se duce ~)
fulgera1 (a ~) (a face scandal, a ţintui cu privirea) vb.,
fugaci1 adj. m., pl. fugaci; f. sg. şi pl. fugace ind. prez. 1 sg. fulger, 3 fulgeră; conj. prez. 1 sg. să
fugaci2 s. m., pl. fugaci fulger, 3 să fulgere
fugacitate s. f., g.-d. art. fugacităţii fulgera2 (a ~) (a se produce fulgere) vb., ind. prez. 3 sg.
+fuga-fuga (foarte repede) adv. fulgeră; conj. prez. 3 să fulgere
+fuga-fuguţa (foarte repede) adv. fulgerare s. f., g.-d. art. fulgerării; pl. fulgerări
fugar adj. m., s. m., pl. fugari; adj. f., s. f. fugară, pl. fugare fulgerător adj. m., pl. fulgerători; f. sg. şi pl. fulgerătoare
fugareţ (reg.) adj. m., pl. fugareţi; f. fugareţă, pl. fugareţe fulgerătură s. f., g.-d. art. fulgerăturii; pl. fulgerături
fugarnic (rar) adj. m., pl. fugarnici; f. fugarnică, pl. fulgereşte (rar) adv.
fugarnice fulgui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguieşte, imperf. 3 sg.
fugasă s. f., g.-d. art. fugasei; pl. fugase fulguia; conj. prez. 3 sg. să fulguiască
!fugato (muz.) s. n., pl. fugatouri fulguială s. f., g.-d. art. fulguielii; pl. fulguieli
fugă s. f., g.-d. art. fugii; pl. fugi fulguire s. f., g.-d. art. fulguirii; pl. fulguiri
+fugă (în ~/într-o ~/pe ~) loc. adv. fulguit s. n.
fugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fugăresc, 3 sg. fulguleţ s. m., pl. fulguleţi
fugăreşte, imperf. 1 fugăream; conj. prez. 1 sg. să fulgurant adj. m., pl. fulguranţi; f. fulgurantă, pl.
fugăresc, 3 să fugărească fulgurante
fugărire s. f., g.-d. art. fugăririi; pl. fugăriri fulguraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. fulguraţia (desp. -ţi-a),
fugător (rar) adj. m., pl. fugători; f. sg. şi pl. fugătoare g.‑d. art. fulguraţiei; pl. fulguraţii, art. fulguraţiile (desp.
fughetă s. f., g.-d. art. fughetei; pl. fughete -ţi-i-)
fugi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fug, 3 sg. fuge, imperf. fulgurit s. n., pl. fulgurite
1 fugeam; conj. prez. 1 sg. să fug, 3 să fugă; imper. 2 sg. fulie (desp. -li-e) s. f., art. fulia (desp. -li-a), g.-d. art. fuliei;
afirm. fugi pl. fulii, art. fuliile (desp. -li-i-)
fugitiv adj. m., pl. fugitivi; f. fugitivă, pl. fugitive +full (engl.) adj. invar. (Sala era ~.)
fugos adj. m., pl. fugoşi; f. fugoasă, pl. fugoase full-time (engl.) [time pron. taĭm] adj. invar., adv.
fugozitate s. f., g.-d. art. fugozităţii (contract ~, a lucra ~)
fugpapier [papier pron. gem. papir] (desp. -pier) s. n. fulmicoton s. n.
559 fundamenta
fulminant adj. m., pl. fulminanţi; f. fulminantă, pl. funambul (rar) adj. m., s. m., pl. funambuli; adj. f., s. f.
fulminante funambulă, pl. funambule
fulminat s. m., pl. fulminaţi funambulesc (livr.) adj. m., f. funambulescă; pl. m. şi f.
fulminaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. fulminaţia (desp. -ţi‑a), funambuleşti
g.‑d. art. fulminaţiei; pl. fulminaţii, art. fulminaţiile funciar (desp. -ci-ar) adj. m., pl. funciari; f. funciară, pl.
(desp. -ţi-i-) funciare
!fulminic adj. m. (acid ~), pl. fulminici funciarmente (desp. -ci-ar-) adv.
fum s. n., pl. fumuri functor (desp. func-tor) s. m., pl. functori
fuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fumez, 3 fumează; conj. funcţie1/funcţiune2 (arhit.; chim.; cont.; lingv.; log.;
prez. 1 sg. să fumez, 3 să fumeze med.) (desp. func-ţi-e/func-ţi-u-) s. f., art. funcţia (desp.
fumagină s. f., g.-d. art. fumaginei; pl. fumagine -ţi-a)/funcţiunea, g.-d. art. funcţiei/funcţiunii; pl. funcţii/
fumar s. n., pl. fumare funcţiuni, art. funcţiile (desp. -ţi-i-)/funcţiunile (stat de
funcţii,, exercitarea funcţiei; în exerciţiul funcţiunii)
fumarază s. f., g.-d. art. fumarazei
funcţie2 (mărime variabilă; rol; ocupaţie) (desp. func-
!fumaric adj. m. (acid ~), pl. fumarici; f. fumarică (anhidridă ~)
ţi-e) s. f., art. funcţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. funcţiei; pl.
fumarolă s. f., g.-d. art. fumarolei; pl. fumarole funcţii, art. funcţiile (desp. -ţi-i-)
fumat s. n. +funcţie (în ~ de) (desp. func-ţi-e) loc. prep.
fumăraie s. f., art. fumăraia, g.-d. art. fumăraiei funcţiona (a ~) (desp. func-ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
fumărar (înv.) s. m., pl. fumărari funcţionez, 3 funcţionează; conj. prez. 1 sg. să funcţionez,
fumărie s. f., art. fumăria, g.-d. fumării, art. fumăriei 3 să funcţioneze
fumărit s. n. +funcţionabil (desp. func-ţi-o-) adj. m., pl. funcţionabili; f.
fumăriţă s. f., g.-d. art. fumăriţei; pl. fumăriţe funcţionabilă, pl. funcţionabile
fumătoare s. f., g.-d. art. fumătoarei; pl. fumătoare +funcţionabilitate (desp. func-ţi-o-) s. f., g.-d. art.
+fumé (fr.) [pron. füme] adj. invar. (somon ~) funcţionabilităţii
fumător s. m., pl. fumători funcţional1 (desp. func-ţi-o-) adj. m., pl. funcţionali; f.
funcţională, pl. funcţionale
fumega (a ~) vb., ind. prez. 3 fumegă, imperf. 3 pl.
fumegau; conj. prez. 3 să fumege +funcţional2 (desp. func-ţi-o-) adv. (analfabetă funcţional,
analfabeţi funcţional)
fumegai (reg.) s. n.
funcţionalism (desp. func-ţi-o-) s. n.
fumegare s. f., g.-d. art. fumegării; pl. fumegări
funcţionalitate (desp. func-ţi-o-) s. f., g.-d. art.
fumegărie s. f., art. fumegăria, g.-d. fumegării, art. fumegăriei
funcţionalităţii
+fumegând adj. m., pl. fumegânzi; f. fumegândă, pl.
funcţionar (desp. func-ţi-o-) s. m., pl. funcţionari
fumegânde (hornuri ~)
funcţionară (desp. func-ţi-o-) s. f., g.-d. art. funcţionarei;
fumegos adj. m., pl. fumegoşi; f. fumegoasă, pl. fumegoase
pl. funcţionare
fumigant s. m., pl. fumiganţi
funcţionare (desp. func-ţi-o-) s. f., g.-d. art. funcţionării;
fumigaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. fumigaţia (desp. -ţi-a), pl. funcţionări
g.-d. art. fumigaţiei; pl. fumigaţii, art. fumigaţiile (desp.
funcţionarism (desp. func-ţi-o-) s. n.
-ţi-i-)
funcţionăraş (fam.) (desp. func-ţi-o-) s. m., pl.
fumigen adj. m., pl. fumigeni; f. fumigenă, pl. fumigene
funcţionăraşi
+fumigenă s. f., g.-d. art. fumigenei; pl. fumigene
funcţionăresc (desp. func-ţi-o-) adj. m., f. funcţionărească;
fumivor1 adj. m., pl. fumivori; f. fumivoră, pl. fumivore pl. m. şi f. funcţionăreşti
fumivor2 s. n., pl. fumivoare funcţionărime (desp. func-ţi-o-) s. f., g.-d. art. funcţionărimii
fumiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fumizez, 3 fumizează; funcţiune1 (acţiune; funcţionare; destinaţie) (desp.
conj. prez. 1 sg. să fumizez, 3 să fumizeze func-ţi-u-) s. f., art. funcţiunea, g.-d. art. funcţiunii; pl.
fumizare s. f., g.-d. art. fumizării; pl. fumizări funcţiuni
fumoar (desp. -moar) s. n., pl. fumoare funcţiune2 v. funcţie1
fumui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. fumuieşte, imperf. 3 fund s. n., pl. funduri
sg. fumuia; conj. prez. 3 să fumuiască fundac1 (fundătură; aşternut de paie) s. n., pl. fundacuri
fumuiag (rar) s. n., pl. fumuiage fundac2 (pasăre) s. m., pl. fundaci
fumuri (ifose) s. n. pl. fundal s. n., pl. fundaluri
fumuriu1 adj. m., f. fumurie; pl. m. şi f. fumurii fundament s. n., pl. fundamente
fumuriu2 s. n., art. fumuriul fundamenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fundamentez, 3
fumuros (înv.) adj. m., pl. fumuroşi; f. fumuroasă, pl. fundamentează; conj. prez. 1 sg. să fundamentez, 3 să
fumuroase fundamenteze
fundamental 560
fundamental adj. m., pl. fundamentali; f. fundamentală, pl. fura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fur, 3 fură; conj. prez. 1 sg.
fundamentale să fur, 3 să fure
fundamentalism s. n. furaj s. n., pl. furaje
fundamentalist adj. m., s. m., pl. fundamentalişti; adj. f., furajer adj. m., pl. furajeri; f. furajeră, pl. furajere
s. f. fundamentalistă, pl. fundamentaliste furajor (înv.) s. m., pl. furajori
fundamentare s. f., g.-d. art. fundamentării; pl. furan s. m.
fundamentări furat s. n.
fundarisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. furate (pe ~) loc. adv.
fundarisesc, 3 sg. fundariseşte, imperf. 1 fundariseam; +furăciune (fam.) s. f., g.-d. art. furăciunii; pl. furăciuni
conj. prez. 1 sg. să fundarisesc, 3 să fundarisească
furăm v. fi1
fundarisire s. f., g.-d. art. fundarisirii; pl. fundarisiri
furător (rar) adj. m., s. m., pl. furători; adj. f., s. f. sg. şi
fundaş s. m., pl. fundaşi pl. furătoare
fundaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. fundaţia (desp. -ţi-a), g.-d. furătură (rar) s. f., g.-d. art. furăturii; pl. furături
art. fundaţiei; pl. fundaţii, art. fundaţiile (desp. -ţi-i-)
furbură s. f., g.-d. art. furburii; pl. furburi
fundă s. f., g.-d. art. fundei; pl. funde
furcar s. m., pl. furcari
fundătură s. f., g.-d. art. fundăturii; pl. fundături; abr. fdt.
furcă s. f., g.-d. art. furcii; pl. furci
fundiţă s. f., g.-d. art. fundiţei; pl. fundiţe
furcărie (rar) s. f., art. furcăria, g.-d. art. furcăriei; pl.
funduară (înv.) (desp. -du-a-) adj. f. (carte ~), pl. funduare furcării, art. furcăriile (desp. -ri-i-)
funduc s. m., pl. funduci furchet s. m., pl. furcheţi
funducliu (desp. -du-cliu) s. m., art. funducliul; pl. furchiţă (pop.) s. f., g.-d. art. furchiţei; pl. furchiţe
funduclii, art. funducliii (desp. -cli-ii)
furcoi (pop.) s. n., pl. furcoaie
funebru (desp. -ne-bru) adj. m., pl. funebri; f. funebră, pl.
furculiţă s. f., g.-d. art. furculiţei; pl. furculiţe
funebre
furcuţă s. f., g.-d. art. furcuţei; pl. furcuţe
funeralii s. n. pl., art. funeraliile (desp. -li-i-)
furda (înv.) s. f., art. furdaua, g.-d. art. furdalei; pl. furdale
funerar adj. m., pl. funerari; f. funerară, pl. funerare
furfurol s. m., pl. furfuroli
funest adj. m., pl. funeşti; f. funestă, pl. funeste
furgon s. n., pl. furgoane
fungă (parâmă) s. f., g.-d. art. fungii; pl. fungi
furgonar s. m., pl. furgonari
fungi (ciuperci) s. m. pl., art. fungii
furgonetă s. f., g.-d. art. furgonetei; pl. furgonete
fungibil adj. m., pl. fungibili; f. fungibilă, pl. fungibile
furibund adj. m., pl. furibunzi; f. furibundă, pl. furibunde
+fungic adj. m., pl. fungici; f. fungică, pl. fungice
furie (mânie; femeie rea; zeitate romană a Infernului)
fungicid1 adj. m., pl. fungicizi; f. fungicidă, pl. fungicide
(desp. -ri-e) s. f., art. furia (desp. -ri-a), g.-d. art. furiei;
fungicid2 s. n., pl. fungicide pl. furii, art. furiile (desp. -ri-i-)
fungidă s. f., g.-d. art. fungidei; pl. fungide furier (desp. -ri-er) s. m., pl. furieri
fungiform adj. m., pl. fungiformi; f. fungiformă, pl. furios (desp. -ri-os) adj. m., pl. furioşi; f. furioasă, pl.
fungiforme furioase
fungistatic1 (desp. -gis-ta-/-gi-sta-) adj. m., pl. fungistatici; !furioso1 (it.) (muz.) [s pron. z] (desp. -rio-) adv.
f. fungistatică, pl. fungistatice !furioso2 (it.) (rasă de cai) [s pron. z] (desp. -rio-) s. m.
fungistatic2 (desp. -gis-ta-/-gi-sta-) s. n., pl. fungistatice furiş adj. m., pl. furişi; f. furişă, art. furişa, pl. furişe
funicul s. m., pl. funiculi +furiş (pe ~) loc. adv.
funicular1 adj. m. (+ s. n.: arc ~); f. funiculară (construcţie furişa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. furişez, 3 furişează, 1 pl.
~), pl. funiculare furişăm; conj. prez. 1 sg. să furişez, 3 să furişeze; ger.
funicular2 s. n., pl. funiculare furişând
funie (desp. -ni-e) s. f., art. funia (desp. -ni-a), g.-d. art. furişare s. f., g.-d. art. furişării; pl. furişări
funiei; pl. funii, art. funiile (desp. -ni-i-) furlandisi (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
funigel s. m., pl. funigeii, art. funigei furlandisesc, 3 sg. se furlandiseşte, imperf. 1 sg. mă
funingine s. f., g.-d. art. funinginii; pl. funingini furlandiseam; conj. prez. 1 sg. să mă furlandisesc, 3 să se
funinginos adj. m., pl. funinginoşi; f. funinginoasă, pl. furlandisească; imper. 2 sg. afirm. furlandiseşte-te; ger.
funinginoase furlandisindu-mă
funioară (rar) (desp. -ni-oa-) s. f., g.-d. art. funioarei; pl. furnal s. n., pl. furnale
funioare furnalist s. m., pl. furnalişti
fuoco (con ~) (it.) (desp. fuo-) loc. adj., loc. adv. furnica (a ~) vb., ind. prez. 3 furnică, imperf. 3 pl.
(interpretare ~, a interpreta ~) furnicau; conj. prez. 3 să furnice
fur (înv.) s. m., pl. furi furnicar1 (animal) s. m., pl. furnicari
561 fuziune
furnicar2 (muşuroi) s. n., pl. furnicare fustigaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. fustigaţia (desp. -ţi-a),
furnicare s. f., g.-d. art. furnicării; pl. furnicări g.-d. art. fustigaţiei; pl. fustigaţii, art. fustigaţiile (desp.
furnică s. f., g.-d. art. furnicii; pl. furnici -ţi-i-)
furnicătură s. f., g.-d. art. furnicăturii; pl. furnicături fustişoară s. f., g.-d. art. fustişoarei; pl. fustişoare
furnir s. n., (sorturi) pl. furnire fustiţă s. f., g.-d. art. fustiţei; pl. fustiţe
furnirui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. furniruiesc, 3 fusulină s. f., g.-d. art. fusulinei; pl. fusuline
sg. furniruieşte, imperf. 1 furniruiam; conj. prez. 1 sg. să fuşalău (reg.) s. m., art. fuşalăul; pl. fuşalăi, art. fuşalăii
furniruiesc, 3 să furniruiască fuşeri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fuşeresc, 3 sg.
furniruire s. f., g.-d. art. furniruirii; pl. furniruiri fuşereşte, imperf. 1 fuşeream; conj. prez. 1 sg. să fuşeresc,
furnitură s. f., g.-d. art. furniturii; pl. furnituri 3 să fuşerească
furniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. furnizez, 3 furnizează; fuştaş s. m., pl. fuştaşi
conj. prez. 1 sg. să furnizez, 3 să furnizeze fuşte (înv.) s. f., g.-d. art. fuştii; pl. fuşti
+furnizabil adj. m., pl. furnizabili; f. furnizabilă, pl. +fuşteică s. f., g.-d. art. fuşteicii; pl. fuşteici
furnizabile
futil (livr.) adj. m., pl. futili; f. futilă, pl. futile
furnizare s. f., g.-d. art. furnizării; pl. furnizări
futilitate (livr.) s. f., g.-d. art. futilităţii; pl. futilităţi
furnizoare s. f., g.-d. art. furnizoarei; pl. furnizoare
futurism s. n.
furnizor s. m., pl. furnizori
futurist adj. m., s. m., pl. futurişti; adj. f., s. f. futuristă,
furoare (rar) s. f., g.-d. art. furorii; pl. furori (mai ales în:
pl. futuriste
a face furori)
futuroloagă v. futurologă
furou s. n., art. furoul; pl. furouri
fursec s. n., pl. fursecuri futurolog s. m., pl. futurologi
furt s. n., pl. furturi !futurologă (livr.)/(colocv.) futuroloagă s. f., g.-d. art.
futurologei/futuroloagei; pl. futurologe/futuroloage
furtişag s. n., pl. furtişaguri
futurologie s. f., art. futurologia, g.-d. futurologii, art.
furtiv (livr.) adj. m., pl. furtivi; f. furtivă, pl. furtive
futurologiei
furtun s. n., pl. furtunuri
fux (manevră) s. n.
furtunar s. m., pl. furtunari
fuzant adj. m., pl. fuzanţi; f. fuzantă, pl. fuzante
furtunatic (rar) adj. m., pl. furtunatici; f. furtunatică, pl.
furtunatice fuzarioză (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. fuzariozei; pl.
furtună s. f., g.-d. art. furtunii; pl. furtuni fuzarioze
furtunos adj. m., pl. furtunoşi; f. furtunoasă, pl. furtunoase fuzee s. f., art. fuzeea, g.-d. art. fuzeei; pl. fuzee
furuncul s. n., pl. furuncule fuzel s. m.
furunculoză s. f., g.-d. art. furunculozei; pl. furunculoze fuzelaj s. n., pl. fuzelaje
furură s. f., g.-d. art. fururii; pl. fururi fuzen s. n., pl. fuzene
fus1 (anat.; arhit.; geogr.; mat.; tehn.) s. n., pl. fusuri fuzetă s. f., g.-d. art. fuzetei; pl. fuzete
fus2 (unealtă de tors) s. n., pl. fuse fuzibil1 adj. m., pl. fuzibili; f. fuzibilă, pl. fuzibile
fusaiolă (disc la fus) s. f., g.-d. art. fusaiolei; pl. fusaiole fuzibil2 s. m., pl. fuzibili
fusar s. m., pl. fusari fuzibilitate s. f., g.-d. art. fuzibilităţii
fusarolă (element decorativ) s. f., g.-d. art. fusarolei; pl. fuziona (a ~) (desp. -zi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. fuzionez,
fusarole 3 fuzionează; conj. prez. 1 sg. să fuzionez, 3 să fuzioneze
fuscel s. m., pl. fuscei, art. fusceii fuzionare (desp. -zi-o-) s. f., g.-d. art. fuzionării; pl.
fusei v. fi1 fuzionări
fusesem v. fi1 fuzionist (rar) (desp. -zi-o-) s. m., pl. fuzionişti
fuseserăm v. fi1 fuzionistă (rar) (desp. -zi-o-) s. f., g.-d. art. fuzionistei; pl.
fusiform adj. m., pl. fusiformi; f. fusiformă, pl. fusiforme fuzioniste
fustanelă s. f., g.-d. art. fustanelei; pl. fustanele fuzit s. n.
fustă s. f., g.-d. art. fustei; pl. fuste fuziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. fuziunii; pl. fuziuni
Gg
g1 (literă1) [cit. g’e/ğe/gî] s. m./s. n., pl. m. g/n. g-uri gagic (fam., pop.) s. m., pl. gagici
!g2 (sunet) [cit. gî] s. m./s. n., pl. m. g/n. g-uri gagică (fam., pop.) s. f., g.-d. art. gagicii; pl. gagici
ga/ga-ga interj. gagist (înv.) s. m., pl. gagişti
gabară s. f., g.-d. art. gabarei; pl. gabare gagistă (înv.) s. f., g.-d. art. gagistei; pl. gagiste
gabardină s. f., g.-d. art. gabardinei gagiu (fam., pop.) s. m., art. gagiul; pl. gagii, art. gagiii
gabarit s. n., pl. gabarite (desp. -gi-ii)
gabelă s. f., g.-d. art. gabelei; pl. gabele gagliardă (dans) [gli pron. it. l’] (desp. -gliar-) s. f., g.-d.
gabie (desp. -bi-e) s. f., art. gabia (desp. -bi-a), g.-d. art. art. gagliardei; pl. gagliarde
gabiei; pl. gabii, art. gabiile (desp. -bi-i-) gaiacol (desp. ga-ia-) s. n.
gabier (desp. -bi-er) s. m., pl. gabieri gaial (desp. ga-ial) s. m., pl. gaiali
gabion (desp. -bi-on) s. n., pl. gabioane gaibarace (reg.) s. n. pl.
gabionadă (rar) (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. gabionadei; pl. gaică s. f., g.-d. art. găicii; pl. găici
gabionade gaidă (reg.) s. f., g.-d. art. gaidei; pl. gaide
gablonz [z pron. germ. ţ] s. n., pl. gablonzuri gaie s. f., art. gaia, g.-d. art. găii; pl. găi
+Gablonz (localitate) [z pron. germ. ţ] s. propriu n. gaiţă (desp. ga-i-) s. f., g.-d. art. gaiţei; pl. gaiţe
gabonez adj. m., s. m., pl. gabonezi; adj. f., s. f. gaboneză, gaj s. n., pl. gajuri
pl. gaboneze gal s. m., pl. gali
!gabrou (desp. ga-brou) s. n., art. gabroul; pl. gabrouri galactic adj. m., pl. galactici; f. galactică, pl. galactice
gabrovean (desp. ga-bro-) s. m., pl. gabroveni galactofag adj. m., s. m., pl. galactofagi; adj. f., s. f.
gaci (reg.) s. m. pl. galactofagă, pl. galactofage
!gadget (engl.) [pron. g′eğet] (desp. ga-dget) s. n., pl. galactometru (desp. -me-tru) s. n., art. galactometrul; pl.
gadgeturi [pron. g′eğeturi] galactometre
gadină (pop.) s. f., g.-d. art. gadinei; pl. gadine galactoree s. f., art. galactoreea, g.-d. galactoree, art.
gadoliniu [niu pron. nĭu] s. n., art. gadoliniul; simb. Gd galactoreei
gael (desp. ga-el) s. m., pl. gaeli galactoză s. f., g.-d. art. galactozei
gaelică (limbă) (desp. ga-e-) s. f., g.-d. art. gaelicei galalit s. n.
gafa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gafez, 3 gafează; conj. prez. 1 galant adj. m., pl. galanţi; f. galantă, pl. galante
sg. să gafez, 3 să gafeze galantar s. n., pl. galantare
gafă s. f., g.-d. art. gafei; pl. gafe galanterie s. f., art. galanteria, g.-d. art. galanteriei;
gafeur (fr.) [pron. gaför] (desp. -feur) s. m., pl. gafeuri (complimente) pl. galanterii, art. galanteriile (desp.
gafeuză [pron. după fr. gaföză] (desp. -feu-ză) s. f., g.‑d. -ri‑i-)
art. gafeuzei [pron. gafözeĭ]; pl. gafeuze [pron. gaföze] galantină s. f., g.-d. art. galantinei; pl. galantine
gag s. n., pl. gaguri galanton (fam.) adj. m., pl. galantoni; f. galantoană, pl.
gaga (fam.) adj. invar. (bătrâni ~) galantoane
ga-ga v. ga galantonie (rar) s. f., art. galantonia, g.-d. galantonii, art.
gagarinit s. n. galantoniei
1
Pentru valorile literei g şi ale digrafului gh v. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere.
563 galvanotipie
galaonul (dans) s. n. art., neart. galaon galofob (rar) adj. m., s. m., pl. galofobi; adj. f., s. f. galofobă,
galaxie s. f., art. galaxia, g.-d. art. galaxiei; pl. galaxii, art. pl. galofobe
galaxiile (desp. -xi-i-) galofobie (rar) s. f., art. galofobia, g.-d. galofobii, art.
gală s. f., g.-d. art. galei; pl. gale galofobiei
galban s. n. galoman (rar) adj. m., s. m., pl. galomani; adj. f., s. f.
galben1 adj. m., pl. galbeni; f. galbenă, pl. galbene galomană, pl. galomane
galben2 (monedă veche) s. m., pl. galbeni galomanie (rar) s. f., art. galomania, g.-d. galomanii, art.
galomaniei
galben3 (substanţă, colorant, pigment) s. n.
galon s. n., pl. galoane
galbenă de Odobeşti (varietate de viţă-de-vie, de vin) s.
f., g.-d. art. galbenei de Odobeşti galonat adj. m., pl. galonaţi; f. galonată, pl. galonate
+galben-pai adj. invar. (rochii ~) galop s. n., pl. galopuri
galenă s. f., g.-d. art. galenei galopa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. galopez, 3 galopează; conj.
galenic adj. m., pl. galenici; f. galenică, pl. galenice prez. 1 sg. să galopez, 3 să galopeze
galenism s. n. galopadă (rar) s. f., g.-d. art. galopadei; pl. galopade
galenţi s. m. pl., art. galenţii galopant adj. m., pl. galopanţi; f. galopantă; pl. galopante
galeopitec (desp. -le-o-) s. m., pl. galeopiteci galopare s. f., g.-d. art. galopării; pl. galopări
galeră s. f., g.-d. art. galerei; pl. galere galoroman adj. m., s. m., pl. galoromani; adj. f. galoromană,
pl. galoromane
galerian (înv.) (desp. -ri-an) s. m., pl. galerieni (desp.
-ri‑eni) galoromanic adj. m., pl. galoromanici; f. galoromanică, pl.
galoromanice
galerie s. f., art. galeria, g.-d. art. galeriei; pl. galerii, art.
galeriile (desp. -ri-i-) galoş s. m., pl. galoşi
galeş adj. m., pl. galeşi; f. galeşă, art. galeşa; pl. galeşe galvanic adj. m., pl. galvanici; f. galvanică, pl. galvanice
galet (fragment de rocă, piesă) s. m., pl. galeţi galvanism s. n.
galetă (pesmet) (rar) s. f., g.-d. art. galetei; pl. galete galvaniza (a ~) vb., ind. prez. 1 galvanizez, 3 galvanizează;
conj. prez. 1 să galvanizez, 3 să galvanizeze
galfăd (reg.) adj. m., pl. galfezi; f. galfădă, pl. galfede
galvanizare s. f., g.-d. art. galvanizării; pl. galvanizări
galiamb (desp. -li-amb) s. m., pl. galiambi
!galvano (clişeu) s. n., art. galvanoul; pl. galvanouri
galiard (parte a punţii) (desp. -li-ard) s. n., pl. galiarde
galvanocaustică s. f., g.-d. art. galvanocausticii
galic adj. m., pl. galici; f. galică, pl. galice
galvanocauter (desp. -ca-u-) s. n., pl. galvanocautere
galican adj. m., s. m., pl. galicani; adj. f., s. f. galicană, pl.
galicane galvanocauterizare (desp. -ca-u-) s. f., g.-d. art.
galvanocauterizării; pl. galvanocauterizări
galicanism s. n.
galvanocromie (desp. -no-cro-) s. f., art. galvanocromia,
galician (referitor la Galicia) [c pron. sp. s] (desp. -ci-an)
g.‑d. galvanocromii, art. galvanocromiei
adj. m., s. m., pl. galicieni (desp. -ci-eni); adj. f., s. f.
galiciană, pl. galiciene galvanometru (desp. -me-tru) s. n., art. galvanometrul; pl.
galvanometre
galicism s. n., pl. galicisme
galvanoplastic (desp. -no-plas-) adj. m., pl. galvanoplastici;
galiformă s. f., g.-d. art. galiformei; pl. galiforme
f. galvanoplastică, pl. galvanoplastice
galileean (desp. -le-ean) adj. m., s. m., pl. galileeni (desp.
galvanoplastie (desp. -no-plas-) s. f., art. galvanoplastia,
-le-eni); adj. f., s. f. galileeană, pl. galileene
g.-d. galvanoplastii, art. galvanoplastiei; pl. galvanoplastii,
galimatias (livr.) (desp. -ti-as) s. n. art. gavanoplastiile (desp. -ti-i-)
galinacee s. f., art. galinaceea, g.-d. art. galinaceei; pl. galvanoscop (desp. -nos-cop/-no-scop) s. n., pl.
galinacee galvanoscoape
galion (desp. -li-on) s. n., pl. galioane
galvanostegie (desp. -nos-te-/-no-ste-) s. f., art.
galiotă (desp. -li-o-) s. f., g.-d. art. galiotei; pl. galiote galvanostegia, g.-d. galvanostegii, art. galvanostegiei
galiţă (reg.) s. f., g.-d. art. galiţei; pl. galiţe galvanostereotipie (desp. -nos-te-re-o-/-no-ste-) s. f.,
galiţian (desp. -ţi-an) adj. m., s. m., pl. galiţieni (desp. art. galvanostereotipia, g.-d. galvanostereotipii, art.
-ţi‑eni); adj. f., s. f. galiţiană, pl. galiţiene galvanostereotipiei
galiu [liu pron. lĭu] s. n., art. galiul; simb. Ga galvanotaxie s. f., art. galvanotaxia, g.-d. galvanotaxii, art.
+gallé (tip de sticlărie) (fr.) s. n., pl. galléuri galvanotaxiei
+Gallé (artist plastic francez) s. propriu galvanotehnică s. f., g.-d. art. galvanotehnicii
galofil (francofil) (rar) adj. m., s. m., pl. galofili; adj. f., s. galvanoterapie s. f., art. galvanoterapia, g.-d.
f. galofilă, pl. galofile galvanoterapii, art. galvanoterapiei
galofilie (francofilie) (rar) s. f., art. galofilia, g.-d. galofilii, galvanotipie s. f., art. galvanotipia, g.-d. galvanotipii, art.
art. galofiliei galvanotipiei
gama1 564
gama1 (literă grecească) s. m., pl. gama; γ, Γ garanţie s. f., art. garanţia, g.-d. art. garanţiei; pl. garanţii,
gama2 (unitate de măsură) s. f.; simb. γ art. garanţiile (desp. -ţi-i-)
gamaglobulină (desp. -ma-glo-) s. f., g.-d. art. garanţină s. f., g.-d. art. garanţinei
gamaglobulinei; pl. gamaglobuline garare s. f., g.-d. art. garării; pl. garări
gamagrafie (desp. -ma-gra-) s. f., art. gamagrafia, gară s. f., g.-d. art. gării; pl. gări
g.‑d. gamagrafii, art. gamagrafiei; pl. gamagrafii, art. gard s. n., pl. garduri
gamagrafiile (desp. -fi-i-) gardaman (rar) s. n., pl. gardamane
gamă s. f., g.-d. art. gamei; pl. game gardă s. f., g.-d. art. gărzii; pl. gărzi
gambă s. f., g.-d. art. gambei; pl. gambe gardenie (desp. -ni-e) s. f., art. gardenia (desp. -ni-a), g.‑d.
gambetă s. f., g.-d. art. gambetei; pl. gambete art. gardeniei; pl. gardenii, art. gardeniile (desp. -ni-i-)
gambian (desp. -bi-an) adj. m., s. m., pl. gambieni (desp. garden-party (engl.) [en pron. ăn] s. n., pl. garden-partyuri
-bi-eni); adj. f., s. f. gambiană, pl. gambiene garderob (dulap) (rar) s. n., pl. garderoburi
gambit s. n., pl. gambituri garderobă (îmbrăcăminte, loc amenajat) s. f., g.-d. art.
gambuzie (desp. -zi-e) s. f., art. gambuzia (desp. -zi-a), garderobei; pl. garderobe
g.-d. art. gambuziei; pl. gambuzii, art. gambuziile (desp. garderobier (desp. -bi-er) s. m., pl. garderobieri
-zi-i-) garderobieră (desp. -bi-e-) s. f., g.-d. art. garderobierei; pl.
game v. ghem2 garderobiere
gamelă s. f., g.-d. art. gamelei; pl. gamele gardian (desp. -di-an) s. m., pl. gardieni (desp. -di-eni)
+gamer (engl.) [pron. g’eĭmăr] s. m., pl. gameri [pron. +gardiancă (desp. -di-an-) s. f., g.-d. art. gardiencei; pl.
g’eĭmări] gardience
gamet s. m., pl. gameţi gardină s. f., g.-d. art. gardinii; pl. gardini
gametofit s. m., pl. gametofiţi gardist s. m., pl. gardişti
gamologie s. f., art. gamologia, g.-d. gamologii, art. gardon s. m., pl. gardoni
gamologiei garf s. n., pl. garfuri
!gamopetal adj. m. (+ s. n. caracter ~); adj. f., s. f. gargară s. f., g.-d. art. gargarei; pl. gargare
gamopetală (floare ~), pl. gamopetale gargariseală s. f., g.-d. art. gargariselii; pl. gargariseli
!gamosepal adj. m. (+ s. n. caracter ~); adj. f., s. f. !gargarisi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gargarisesc,
gamosepală (floare ~), pl. gamosepale 3 sg. se gargariseşte, imperf. 1 sg. mă gargariseam; conj.
gang s. n., pl. ganguri prez. 1 sg. să mă gargarisesc, 3 să se gargarisească; imper.
gangă s. f., g.-d. art. gangei; pl. gange 2 sg. afirm. gargariseşte-te; ger. gargarisindu-mă
ganglion (desp. -gli-on) s. m., pl. ganglioni gargarism s. n., pl. gargarisme
!gargariza (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
ganglionar (desp. -gli-o-) adj. m., pl. ganglionari; f.
gargarizez, 3 se gargarizează; conj. prez. 1 sg. să mă
ganglionară, pl. ganglionare
gargarizez, 3 să se gargarizeze; imper. 2 sg. afirm.
ganglioplegic1 (desp. -gli-o-ple-) adj. m. (+ s. n.:
gargarizează-te; ger. gargarizându-mă
medicament ~); f. ganglioplegică (substanţă~), pl.
gargui (burlan ornamentat) s. n., art. garguiul; pl. garguie
ganglioplegice
garlin s. n., pl. garline
ganglioplegic2 (desp. -gli-o-ple-) s. n., pl. ganglioplegice
garmond s. n.
gangster (desp. gang-ster) s. m., pl. gangsteri
garnetă s. f., g.-d. art. garnetei; pl. garnete
gangsterism (desp. gang-ste-) s. n.
garnierit (desp. -ni-e-) s. n.
ganoid s. m., pl. ganoizi
garnisaj s. n.
gaolean (desp. ga-o-le-an) s. m., pl. gaoleani
garnisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. garnisesc, 3 sg.
gara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. garez, 3 garează; conj. prez. garniseşte, imperf. 1 garniseam; conj. prez. 1 sg. să
1 sg. să garez, 3 să gareze garnisesc, 3 să garnisească
garaj s. n., pl. garaje garnisire s. f., g.-d. art. garnisirii
garajist s. m., pl. garajişti garnitură s. f., g.-d. art. garniturii; pl. garnituri
garant s. m., pl. garanţi garniţă s. f., g.-d. art. garniţei; pl. garniţe
garanta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. garantez, 3 garantează; garnizoană s. f., g.-d. art. garnizoanei; pl. garnizoane
conj. prez. 1 sg. să garantez, 3 să garanteze garoafă s. f., g.-d. art. garoafei; pl. garoafe
garantare s. f., g.-d. art. garantării garoafă-de-câmp (plantă) s. f., g.-d. art. garoafei-de-câmp;
garantă s. f., g.-d. art. garantei; pl. garante pl. garoafe-de-câmp
garantism s. n. garoafă-de-munte (plantă) s. f., g.-d. art. garoafei-de-
garanţă s. f., g.-d. art. garanţei; pl. garanţe munte; pl. garoafe-de-munte
565 gaz-ilariant
garofiţa-Pietrei-Craiului (plantă) (desp. -Pie-trei-) s. f. gastrulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. gastrulaţia (desp. -ţi-a),
art., g.-d. art. garofiţei-Pietrei-Craiului g.-d. gastrulaţii, art. gastrulaţiei
garofiţă s. f., g.-d. art. garofiţei; pl. garofiţe gastrulă s. f., g.-d. art. gastrulei
garofiţă-de-munte (plantă) s. f., g.-d. art. garofiţei-de- gaşcă (fam.) s. f., g.-d. art. găştii; pl. găşti
munte; pl. garofiţe-de-munte gaşper (fam.) s. m., pl. gaşperi
garou s. n., art. garoul; pl. garouri gaşperiţă (fam.) s. f., g.-d. art. gaşperiţei; pl. gaşperiţe
garson (înv.) s. m., pl. garsoni gat (reg.) s. n., pl. gaturi
garsonieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. garsonierei; pl. gata adj. invar., adv. (haine (de) ~, ~ preparat; copii de bani
garsoniere ~)
gasconadă s. f., g.-d. art. gasconadei; pl. gasconade +gata-gata (cât pe ce) adv.
gasparcolor s. n. gater s. n., pl. gatere
gasteropod s. n., pl. gasteropode gaterist s. m., pl. gaterişti
gastralgie (desp. gas-tral-) s. f., art. gastralgia, g.-d. art. gatism s. n.
gastralgiei; pl. gastralgii, art. gastralgiile (desp. -gi-i-) gaucho [ch pron. sp. č] (desp. gau-cho) s. m., art. gauchoul;
gastrectomie (desp. gas-trec-) s. f., art. gastrectomia, g.‑d. pl. gaucho
art. gastrectomiei; pl. gastrectomii, art. gastrectomiile gaudeamus (lat.) (desp. gau-de-a-) s. n.
(desp. -mi-i-) gaullist [aull pron. fr. ol] (desp. gaul-) adj. m., s. m., pl.
gastric adj. m., pl. gastrici; f. gastrică, pl. gastrice gaullişti; adj. f., s. f. gaullistă, pl. gaulliste
gastrită s. f., g.-d. art. gastritei; pl. gastrite gaur s. m., pl. gauri
gaestroenterită s. f., g.-d. art. gastroenteritei; pl. gaură (desp. ga-u-) s. f., g.-d. art. găurii; pl. găuri
gastroenterite gauss (unitate de măsură) s. m., pl. gauşi; simb. G
gastroenteroloagă v. gastroenterologă Gauss (savant german) [pron. gaŭs] s. propriu
gastroenterolog s. m., pl. gastroenterologi gavaj s. n., pl. gavaje
!gastroenterologă (livr.)/(colocv.) gastroenteroloagă gavanos (reg.) s. n., pl. gavanoase
s. f., g.-d. gastroenterologei/gastroenteroloagei; pl. gavial (desp. -vi-al) s. m., pl. gaviali
gastroenterologe/gastroenteroloage gavotă s. f., g.-d. art. gavotei; pl. gavote
gastroenterologie s. f., art. gastroenterologia, g.-d. +gay1 (engl.) [pron. g’eĭ] adj. invar. (comportamente ~)
gastroenterologii, art. gastroenterologiei !gay2 (engl.) [pron. g’eĭ] s. m., art. gayul [pron. g’eĭul]; pl.
+gastro-esofagian (desp. -gi-an) adj. m., pl. gay, (rar) art. gayi [pron. g’eiĭ]
gastro‑esofagieni (desp. -gi-eni); f. gastro-esofagiană, pl. gaz1 (fluid) s. n., pl. gaze
gastro-esofagiene
gaz2 (voal) s. n.
gastrofiloză s. f., g.-d. art. gastrofilozei gaza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gazez, 3 gazează; conj. prez.
gastrointestinal adj. m., pl. gastrointestinali; f. 1 sg. să gazez, 3 să gazeze
gastrointestinală, pl. gastrointestinale gazare s. f., g.-d. art. gazării; pl. gazări
gastrolatrie (desp. -la-tri-) s. f., art. gastrolatria, g.-d. gazbeton s. n.
gastrolatrii, art. gastrolatriei
gazdă s. f., g.-d. art. gazdei; pl. gazde
gastrolatru (desp. -la-tru) s. m., art. gastrolatrul; pl.
gazel (poezie) s. n., pl. gazeluri
gastrolatri, art. gastrolatrii
gazelă (animal) s. f., g.-d. art. gazelei; pl. gazele
gastrologie s. f., art. gastrologia, g.-d. gastrologii, art.
gazetar s. m., pl. gazetari
gastrologiei
gazetară (rar) s. f., g.-d. art. gazetarei; pl. gazetare
gastronoamă (rar) s. f., g.-d. art. gastronoamei; pl.
gastronoame gazetă s. f., g.-d. art. gazetei; pl. gazete
gastronom (rar) s. m., pl. gastronomi gazetăraş (fam.) s. m., pl. gazetăraşi
gazetăresc adj. m., f. gazetărească; pl. m. şi f. gazetăreşti
gastronomic adj. m., pl. gastronomici; f. gastronomică, pl.
gastronomice gazetăreşte adv.
gastronomie s. f., art. gastronomia, g.-d. gastronomii, art. gazetărie s. f., art. gazetăria, g.-d. gazetării, art. gazetăriei
gastronomiei +gazetăriţă (fam.) s. f, g.-d. art. gazetăriţei; pl. gazetăriţe
gastroscop (desp. -tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. gastroscoape gazeu s. n., art. gazeul; pl. gazeuri
gastroscopie (desp. -tros-co-/-tro-sco-) s. f., art. gazifer adj. m., pl. gaziferi; f. gaziferă, pl. gazifere
gastroscopia, g.-d. art. gastroscopiei; pl. gastroscopii, art. gazifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gazific, 2 sg. gazifici, 3
gastroscopiile (desp. -pi-i-) gazifică; conj. prez. 1 sg. să gazific, 3 să gazifice
gastrotomie s. f., art. gastrotomia, g.-d. art. gastrotomiei; gazificare s. f., g.-d. art. gazificării; pl. gazificări
pl. gastrotomii, art. gastrotomiile (desp. -mi-i-) !gaz-ilariant (protoxid de azot) (desp. -ri-ant) s. n.
gazoanalizator 566
gazoanalizator (desp. -zo-a-) s. n., pl. gazoanalizatoare găinăriţă (rar) (desp. gă-i-) s. f., g.-d. art. găinăriţei; pl.
gazoduct s. n., pl. gazoducte găinăriţe
gazogen s. n., pl. gazogene găinăţa (a se ~) (desp. gă-i-) vb. refl., ind. prez. 3 se
gazolină s. f., g.-d. art. gazolinei; pl. gazoline găinăţează, imperf. 3 pl. se găinăţau; conj. prez. 3 să se
găinăţeze; ger. găinăţându-se
gazometru (desp. -me-tru) s. n., art. gazometrul; pl.
gazometre !Găinuşa (constelaţie) (desp. Gă-i-) s. propriu f. art.,
gazon s. n. neart. Găinuşă (despre ~); g.-d. art. Găinuşei
gazona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gazonez, 3 gazonează; găinuşa-lunii (insectă) (desp. gă-i-) s. f. art., g.-d. art.
conj. prez. 1 sg. să gazonez, 3 să gazoneze găinuşei-lunii
gazonare s. f., g.-d. art. gazonării; pl. gazonări găinuşa-popii (insectă) (desp. gă-i-) s. f. art., g.-d. art.
găinuşei-popii
gazorniţă s. f., g.-d. art. gazorniţei; pl. gazorniţe
găinuşă (desp. gă-i-) s. f., art. găinuşa, g.-d. art. găinuşei;
gazos adj. m., pl. gazoşi; f. gazoasă, pl. gazoase
pl. găinuşe
gazoscop (desp. -zos-cop/-zo-scop) s. n., pl. gazoscoape
găinuşă-de-baltă (pasăre) (desp. gă-i-) s. f., art. găinuşa-
gazotron (desp. -zo-tron) s. n., pl. gazotroane
de-baltă, g.-d. art. găinuşei-de-baltă; pl. găinuşe-de-baltă
+gazpacho (sp.) [pron. rom. gaspačo] s. n., pl. gazpacho
găinuşă-de-seară (insectă) (desp. gă-i-) s. f., art. găinuşa-
găbji (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găbjesc, 3 sg. de-seară, g.-d. art. găinuşei-de-seară; pl. găinuşe-de-seară
găbjeşte, imperf. 1 găbjeam; conj. prez. 1 sg. să găbjesc,
găinuşă-galbenă (plantă) (desp. gă-i-) s. f., art. găinuşa-
3 să găbjească
galbenă, g.-d. art. găinuşei-galbene; pl. găinuşe-galbene
găbjire (pop., rar) s. f., g.-d. art. găbjirii; pl. găbjiri
găinuţă (desp. gă-i-) s. f., g.-d. art. găinuţei; pl. găinuţe
găbui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găbuiesc,
găitan1 (înv.) (desp. gă-i-) adv. (Treaba merge ~.)
3 sg. găbuieşte, imperf. 1 găbuiam; conj. prez. 1 sg. să
găitan2 (înv.) (desp. gă-i-) s. n., pl. găitane
găbuiesc, 3 să găbuiască
găbuire (pop., rar) s. f., g.-d. art. găbuirii; pl. găbuiri găitănar (înv.) (desp. gă-i-) s. m., pl. găitănari
găgăuţă1 (prostănac) (pop., fam.) s. m., g.-d. art. lui găitănat (înv.) (desp. gă-i-) adj. m., pl. găitănaţi; f.
găgăuţă; pl. găgăuţi găitănată, pl. găitănate
găgăuţă2 (prostănacă) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. găgăuţei; găitănărie (înv.) (desp. gă-i-) s. f., art. găitănăria, g.-d. art.
pl. găgăuţe găitănăriei; pl. găitănării, art. găitănăriile (desp. -ri-i-)
găgăuz (nume etnic) adj. m., s. m., pl. găgăuzi; adj. f., s. f. găităni (a ~) (înv.) gă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
găgăuză, pl. găgăuze găitănesc, 3 sg. găităneşte, imperf. 1 găităneam; conj.
prez. 1 sg. să găitănesc, 3 să găitănească
găina1 (a ~) (a boli) (pop.) (desp. gă-i-) vb., ind. prez. 1 sg.
găinez, 3 găinează; conj. prez. 1 sg. să găinez, 3 să găineze gălăgie s. f., art. gălăgia, g.-d. gălăgii, art. gălăgiei
găina2 (a se ~) (a se găinăţa) (desp. gă-i-) vb. refl., ind. gălăgios (desp. -gi-os) adj. m., pl. gălăgioşi; f. gălăgioasă,
prez. 3 se găinează, imperf. 3 pl. se găinau; conj. prez. 3 pl. gălăgioase
să se găineze; ger. găinându-se !gălămoz1 (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoaze
găina-lui-Dumnezeu (insectă) s. f. art., g.-d. art. găinii- !gălămoz2 (plantă) (reg.) s. m., pl. gălămoji
lui-Dumnezeu gălăţean adj. m., s. m., pl. gălăţeni; adj. f. gălăţeană, pl.
găinar (desp. gă-i-) s. m., pl. găinari gălăţene
găinaţ (desp. gă-i-) s. m., pl. găinaţi gălăţeancă s. f., g.-d. art. gălăţencei; pl. gălăţence
găină s. f., g.-d. art. găinii; pl. găini gălbează s. f., g.-d. art. gălbezei; pl. gălbeze
găină-cu-mărgăritare (bibilică) s. f., g.-d. art. găinii-cu- gălbejeală (pop.) s. f., g.-d. art. gălbejelii
mărgăritare; pl. găini-cu-mărgăritare gălbeji (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
găină-de-apă (lişiţă) s. f., g.-d. art. găinii-de-apă; pl. găini- gălbejesc, 3 sg. se gălbejeşte, imperf. 1 sg. mă gălbejeam;
de-apă conj. prez. 1 sg. să mă gălbejesc, 3 să se gălbejească; ger.
găină-de-mare (bibilică) s. f., g.-d. art. găinii-de-mare; pl. gălbejindu-mă
găini-de-mare gălbejos (pop.) adj. m., pl. gălbejoşi; f. gălbejoasă, pl.
găină-de-munte (găină-sălbatică) s. f., g.-d. art. găinii-de- gălbejoase
munte; pl. găini-de-munte gălbenaş (înv.) s. m., pl. gălbenaşi
găină-sălbatică (găină-de-munte) s. f., g.-d. art. găinii- gălbenatic (rar) adj. m., pl. gălbenatici; f. gălbenatică, pl.
sălbatice; pl. găini-sălbatice gălbenatice
găinăreasă (desp. gă-i-) s. f., g.-d. art. găinăresei; pl. gălbenea (plantă) s. f., art. gălbeneaua, g.-d. art. gălbenelei;
găinărese pl. gălbenele (cremă de ~)
găinărie (desp. gă-i-) s. f., art. găinăria, g.-d. art. găinăriei; gălbeneală (pop.) s. f., g.-d. art. gălbenelii; pl. (vopsele)
pl. găinării, art. găinăriile (desp. -ri-i-) gălbeneli
567 gâgâire
gălbeni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gătit s. n.
gălbenesc, 3 sg. gălbeneşte, imperf. 1 gălbeneam; conj. găunos (desp. gă-u-) adj. m., pl. găunoşi; f. găunoasă, pl.
prez. 1 sg. să gălbenesc, 3 să gălbenească găunoase
gălbeniu (rar) adj. m., f. gălbenie; pl. m. şi f. gălbenii găunoşi (a ~) (rar) (desp. gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi
gălbenuş s. n., pl. gălbenuşuri 3 pl. găunoşesc, 3 sg. găunoşeşte, imperf. 1 găunoşeam;
gălbinare (pop.) s. f., g.-d. art. gălbinării; pl. gălbinări conj. prez. 1 sg. să găunoşesc, 3 să găunoşească
gălbinicios (pop.) adj. m., pl. gălbinicioşi; f. gălbinicioasă, găunoşitură (rar) (desp. gă-u-) s. f., g.-d. art. găunoşiturii;
pl. gălbinicioase pl. găunoşituri
gălbior1 (ciupercă) (desp. -bi-or) s. m., pl. gălbiori găuri (desp. gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găuresc,
gălbior2 (pop.) (desp. -bi-or) adj. m., pl. gălbiori; f. 3 sg. găureşte, imperf. 1 găuream; conj. prez. 1 sg. să
gălbioară, pl. gălbioare găuresc, 3 să găurească
gălbiu (pop.) adj. m., f. gălbie; pl. m. şi f. gălbii !găurică (desp. gă-u-) s. f., g.-d. art. găurelei; pl. găurele
gălbui adj. m., f. gălbuie; pl. m. şi f. gălbui găurice (desp. gă-u-) s. f., g.-d. art. găuricii; pl. găurici
găleată s. f., g.-d. art. găleţii; pl. găleţi găurire (desp. gă-u-) s. f., g.-d. art. găuririi; pl. găuriri
găletuşă s. f., art. găletuşa, g.-d. art. găletuşei; pl. găletuşe găurit (desp. gă-u-) s. n.
+găletuţă s. f., g.-d. art. găletuţei; pl. găletuţe găuroi (fam., reg.) (desp. gă-u-) s. n., pl. găuroaie
+găleţică s. f., g.-d. art. găleţelei; pl. găleţele găvan (pop.) s. n., pl. găvane
găligan (fam.) s. m., pl. găligani găvănoşel (pop.) s. n., pl. găvănoşele
!găluşcă s. f., g.-d. art. găluştii; pl. găluşti +găvozd (cui; ic; pană) (reg.) s. n., pl. găvoazde
găluşcuţă s. f., g.-d. art. găluşcuţei; pl. găluşcuţe găvozdi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găvozdesc,
3 sg. găvozdeşte, imperf. 1 găvozdeam; conj. prez. 1 sg.
găman (pop.) s. m., pl. gămani
să găvozdesc, 3 să găvozdească
gămălie s. f., art. gămălia, g.-d. art. gămăliei; pl. gămălii,
găzar s. m., pl. găzari
art. gămăliile (desp. -li-i-)
găzărie s. f., art. găzăria, g.-d. art. găzăriei; pl. găzării, art.
gămălioară (desp. -li-oa-) s. f., g.-d. art. gămălioarei; pl.
găzăriile (desp. -ri-i-)
gămălioare
găzdoaie (înv., reg.) s. f., art. găzdoaia, g.-d. art. găzdoaiei;
găoace s. f., art. găoacea, g.-d. art. găocii; pl. găoci
pl. găzdoaie
găoază (pop.) s. f., g.-d. art. găoazei; pl. găoaze
găzdoi (pop.) s. m., pl. găzdoi, art. găzdoii
gărdinar s. n., pl. gărdinare
găzdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găzduiesc, 3 sg.
gărdui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gărduiesc, 3 găzduieşte, imperf. 1 găzduiam; conj. prez. 1 sg. să
sg. gărduieşte, imperf. 1 gărduiam; conj. prez. 1 sg. să găzduiesc, 3 să găzduiască
gărduiesc, 3 să gărduiască găzduire s. f., g.-d. art. găzduirii; pl. găzduiri
gărduleţ s. n., pl. gărduleţe gâde (pop.) s. m., art. gâdea (înv.)/gâdele, g.-d. art. gâdei
gărdurariţă s. f., g.-d. art. gărdurariţei; pl. gărdurariţe (înv.)/gâdelui; pl. gâzi
gărdurel s. n., pl. gărdurele gâdila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gâdil, 3 gâdilă; conj. prez.
gărduţ s. n., pl. gărduţuri 1 sg. să gâdil, 3 să gâdile
gărgăriţă s. f., g.-d. art. gărgăriţei; pl. gărgăriţe gâdilare s. f., g.-d. art. gâdilării; pl. gâdilări
gărgăun s. m., pl. gărgăuni gâdilat s. n.
găselniţă (fam.) s. f., g.-d. art. găselniţei; pl. găselniţe gâdilător adj. m., pl. gâdilători; f. sg. şi pl. gâdilătoare
găsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găsesc, 3 sg. găseşte, gâdilătură s. f., g.-d. art. gădilăturii; pl. gâdilături
imperf. 1 găseam; conj. prez. 1 sg. să găsesc, 3 să găsească gâdileală s. f., g.-d. art. gâdilelii; pl. gâdileli
găsire s. f., g.-d. art. găsirii gâdilici (pop., fam.) s. n.
găsit s. n. gâdilicios (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicioşi; f. gâdilicioasă,
găsitoare s. f., g.-d. art. găsitoarei; pl. găsitoare pl. gâdilicioase
găsitor s. m., pl. găsitori gâfâi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. gâfâi, 3 gâfâie, imperf. 1
+găta (a ~) (a termina) (reg.) vb., 1 sg. gat/gătez, 3 gată/ gâfâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să gâfâi, 3 să gâfâie
gătează, conj. prez. 1 sg. să gat/să gătez, 3 să gate/să găteze gâfâială s. f., g.-d. art. gâfâielii; pl. gâfâieli
găteală s. f., g.-d. art. gătelii; pl. găteli gâfâire s. f., g.-d. art. gâfâirii; pl. gâfâiri
gătej (reg.) s. n., pl. găteje gâfâit s. n.
gătejel (reg.) s. n., pl. gătejele gâfâitor (desp. -fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitori; f. sg. şi pl.
găti (a ~) (a face de mâncare; a împodobi) vb., ind. prez. gâfâitoare
1 sg. şi 3 pl. gătesc, 3 sg. găteşte, imperf. 1 găteam; conj. gâgâi (a ~) vb., ind. prez. 3 gâgâie, imperf. 3 pl. gâgâiau;
prez. 1 sg. să gătesc, 3 să gătească conj. prez. 3 să gâgâie
gătire s. f., g.-d. art. gătirii gâgâire s. f., g.-d. art. gâgâirii; pl. gâgâiri
gâgâit 568
gâgâit s. n., pl. gâgâituri gândite (pe ~) loc. adv.
gâgâitură (desp. -gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâiturii; pl. gânditor adj. m., s. m., pl. gânditori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
gâgâituri gânditoare
gâgâlice (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlicii; pl. gâgâlici gânganie (desp. -ni-e) s. f., art. gângania (desp. -ni-a),
gâjâi (a ~) vb., ind. prez. 3 gâjâie, imperf. 3 pl. gâjâiau; g.-d. art. gânganiei; pl. gângănii, art. gângăniile (desp.
conj. prez. 3 să gâjâie -ni-i-)
gâl/gâl-gâl interj. !gângav adj. m., s. m., pl. gângavi; adj. f., s. f. gângavă,
gâlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcii; pl. gâlci pl. gângave
gâlceavă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcevii; pl. gâlcevi gângăveală s. f., g.-d. art. gângăvelii; pl. gângăveli
gâlcevi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gângăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gângăvesc, 3
gâlcevesc, 3 sg. se gâlceveşte, imperf. 1 sg. mă gâlceveam; sg. gângăveşte, imperf. 1 gângăveam; conj. prez. 1 sg. să
conj. prez. 1 sg. să mă gâlcevesc, 3 să se gâlcevească; gângăvesc, 3 să gângăvească
imper. 2 sg. afirm. gâlceveşte-te; ger. gâlcevindu-mă gângăvie s. f., art. gângăvia, g.-d. art. gângăviei; pl.
gâlcevire (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevirii; pl. gâlceviri gângăvii, art. gângăviile (desp. -vi-i-)
gâlcevitor (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitori; adj. f., gângăvire s. f., g.-d. art. gângăvirii; pl. gângăviri
s. f. sg. şi pl. gâlcevitoare gângăvit s. n.
gâlgâi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. gâlgâi, 3 gâlgâie, gânguri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gânguresc, 3 sg.
imperf. 1 gâlgâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să gâlgâi, 3 să gângureşte, imperf. 1 gânguream; conj. prez. 1 sg. să
gâlgâie gânguresc, 3 să gângurească
gâlgâială s. f., g.-d. art. gălgâielii; pl. gâlgâieli gângurire s. f., g.-d. art. gânguririi; pl. gânguriri
gâlgâire s. f., g.-d. art. gâlgâirii; pl. gâlgâiri gângurit s. n.
gâlgâit s. n. !gânj (pop.) s. n., pl. gânjuri
gâlgâitor (desp. -gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitori; f. sg. şi pl. gânsac (pop.) s. m., pl. gânsaci
gâlgâitoare gârbaci s. n., pl. gârbace
gâlgâitură (desp. -gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâiturii; pl. gârbiţă s. f., g.-d. art. gârbiţei; pl. gârbiţe
gâlgâituri gârbov adj. m., pl. gârbovi; f. gârbovă, pl. gârbove
gâl-gâl v. gâl gârboveală s. f., g.-d. art. gârbovelii
gâlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlmei; pl. gâlme !gârbovi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gârbovesc,
gând s. n., pl. gânduri 3 sg. se gârboveşte, imperf. 1 sg. mă gârboveam; conj.
gândac s. m., pl. gândaci prez. 1 sg. să mă gârbovesc, 3 să se gârbovească; ger.
gândac-de-bucătărie (insectă) s. m., pl. gândaci-de- gârbovindu-mă
bucătărie gârgâr s. n., pl. gârgâre
gândac-de-casă (insectă) s. m., pl. gândaci-de-casă gârlă s. f., g.-d. art. gârlei; pl. gârle
gândac-de-Colorado (insectă) s. m., pl. gândaci-de- gârlici s. n., pl. gârliciuri
Colorado gârlişoară s. f., g.-d. art. gârlişoarei; pl. gârlişoare
gândac-de-frasin (insectă) s. m., pl. gândaci-de-frasin gârliţă s. f., g.-d. art. gârliţei; pl. gârliţe
gândac-de-mai (insectă) s. m., pl. gândaci-de-mai gârneţ (reg.) s. m., pl. gârneţi
gândac-negru (insectă) (desp. ne-gru) s. m., pl. gândaci- gârniţă (reg.) s. f., g.-d. art. gârniţei; pl. gârniţe
negri gârniţet (reg.) s. n., pl. gârniţeturi
gândăcărie (rar) s. f., art. gândăcăria, g.-d. gândăcării, art. gâscan (pasăre) s. m., pl. gâscani
gândăcăriei
gâscar (persoană) (rar) s. m., pl. gâscari
gândăcel s. m., pl. gândăcei, art. gândăceii
gâscariţă (plantă) s. f., g.-d. art. gâscariţei; pl. gâscariţe
gândi1 (a ~) (a concepe) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
gâscă s. f., g.-d. art. gâştei; pl. gâşte
gândesc, 3 sg. gândeşte, imperf. 1 gândeam; conj. prez. 1
sg. să gândesc, 3 să gândească gâscăriţă (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. gâscăriţei; pl.
gâscăriţe
gândi2 (a se ~) (a reflecta) vb., ind. prez. 1 sg. mă gândesc,
3 sg. se gândeşte, imperf. 1 mă gândeam; conj. prez. 1 gâsculiţă s. f., g.-d. art. gâsculiţei; pl. gâsculiţe
sg. să mă gândesc, 3 să se gândească; imper. 2 sg. afirm. gât s. n., pl. gâturi
gândeşte-te; ger. gândindu-mă gâtar s. n., pl. gâtare
gândire s. f., g.-d. art. gândirii; pl. gândiri gâtişor (rar) s. n., pl. gâtişoare
gândirism s. n. gâtiţă (reg.) s. f., g.-d. art. gâtiţei; pl. gâtiţe
gândirist adj. m., s. m., pl. gândirişti; adj. f., s. f. gândiristă, !gâtlan1 (desp. gâ-tlan) adj. m. (prun ~), pl. gâtlani; f.
pl. gândiriste gâtlană (prună ~), pl. gâtlane
gândit s. n. gâtlan2 (înv., reg.) (desp. gâ-tlan) s. n., pl. gâtlane
569 genealogist
gâtlană (desp. gâ-tla-) s. f., g.-d. art. gâtlanei; pl. gâtlane gelatină s. f., g.-d. art. gelatinei; pl. gelatine
+gâtlegău (înv.) s. n., art. gâtlegăul gelatiniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gelatinizez, 3
gâtlej (desp. gâ-tlej) s. n., pl. gâtlejuri gelatinizează; conj. prez. 1 sg. să gelatinizez, 3 să
gâtos (rar) adj. m., pl. gâtoşi; f. gâtoasă, pl. gâtoase gelatinizeze
gâtui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. gâtui, 3 gâtuie, imperf. gelatinizare s. f., g.-d. art. gelatinizării; pl. gelatinizări
1 gâtuiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să gâtui, 3 să gâtuie gelatinos adj. m., pl. gelatinoşi; f. gelatinoasă; pl. gelatinoase
gâtuire s. f., g.-d. art. gâtuirii; pl. gâtuiri gelep1 (persoană) (înv.) s. m., pl. gelepi
gâtuitor (rar) (desp. -tu-i-) s. n., pl. gâtuitoare gelep2 (taxă) s. n., pl. gelepuri
gâtuitură (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. gâtuiturii; pl. gelifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gelific, 2 sg. gelifici, 3
gâtuituri gelifică; conj. prez. 1 sg. să gelific, 3 să gelifice
gâză s. f., g.-d. art. gâzei; pl. gâze gelificare s. f., g.-d. art. gelificării; pl. gelificări
gâzulie (pop.) s. f., art. gâzulia, g.-d. art. gâzuliei; pl. gelinită s. f., g.-d. art. gelinitei
gâzulii, art. gâzuliile (desp. -li-i-) geliv adj. m., pl. gelivi; f. gelivă, pl. gelive
gâzuliţă s. f., g.-d. art. gâzuliţei; pl. gâzuliţe gelivaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. gelivaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
gâzuţă s. f., g.-d. art. gâzuţei; pl. gâzuţe gelivaţii, art. gelivaţiei
geaba (pop.) adv. gelivitate s. f., g.-d. art. gelivităţii
geacă (desp. gea-) s. f., g.-d. art. gecii; pl. geci gelivură s. f., g.-d. art. gelivurii; pl. gelivuri
gealat (înv., fam.) (desp. gea-) s. m., pl. gealaţi gelos adj. m., pl. geloşi; f. geloasă, pl. geloase
geală s. f., g.-d. art. gealei; pl. geale geloză (substanţă) s. f., g.-d. art. gelozei
gelozie (sentiment) s. f., art. gelozia, g.-d. art. geloziei; pl.
!gealău (reg.) (desp. gea-) s. n., art. gealăul; pl. gealăie
gelozii, art. geloziile (desp. -zi-i-)
geam s. n., pl. geamuri
gelui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. geluiesc, 3 sg.
geamală (înv.) (desp. gea-) s. f., g.-d. art. geamalei; pl.
geluieşte, imperf. 1 geluiam; conj. prez. 1 sg. să geluiesc,
geamale 3 să geluiască
geamandură s. f., g.-d. art. geamandurii; pl. geamanduri geluire s. f., g.-d. art. geluirii; pl. geluiri
geamantan s. n., pl. geamantane gem s. n., pl. gemuri
!geamăntănaş s. n., pl. geamăntănaşe gemă s. f., g.-d. art. gemei; pl. geme (şi: sare gemă)
!geamăn adj., s. m., pl. gemeni; adj. f., s. f. geamănă, pl. gemănare s. f., g.-d. art. gemănării; pl. gemănări
gemene
gemănariţă s. f., g.-d. art. gemănariţei; pl. gemănariţe
geamăt s. n., pl. gemete
gemător (rar) adj. m., pl. gemători; f. sg. şi pl. gemătoare
geambaş (înv.) s. m., pl. geambaşi
geme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gem, 3 sg. geme,
geambaşie (înv.) s. f., art. geambaşia, g.-d. art. geambaşiei; imperf. 1 gemeam; conj. prez. 1 sg. să gem, 3 să geamă;
pl. geambaşii, art. geambaşiile (desp. -şi-i-) ger. gemând; part. gemut
geambaşlâc (înv.) s. n., pl. geambaşlâcuri gemelar adj. m., pl. gemelari; f. gemelară, pl. gemelare
geamblac s. n., pl. geamblacuri gemelipară1 adj. f. (femeie ~), pl. gemelipare
geamgiu s. m., art. geamgiul; pl. geamgii, art. geamgiii +gemelipară2 s. f., g.-d. art. gemeliparei; pl. gemelipare
(desp. -gi-ii) +Gemeni (zodie, nativi din zodia ~) s. propriu m. pl.
geamie (desp. gea-) s. f., art. geamia, g.-d. art. geamiei; pl. !Gemenii (constelaţie) s. propriu m. pl. art., neart.
geamii, art. geamiile (desp. -mi-i-) Gemeni (În Gemeni sunt patru stele strălucitoare.)
geamlâc (desp. geam-) s. n., pl. geamlâcuri geminat adj. m., pl. geminaţi; f. geminată, pl. geminate
geamparagiu (desp. geam-) s. m., art. geamparagiul; pl. geminată s. f., g.-d. art. geminatei; pl. geminate
geamparagii, art. geamparagiii (desp. -gi-ii)
geminaţie (desp. ţi-e) s. f., art. geminaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
geamparale (desp. geam-) s. f. pl. art. geminaţiei; pl. geminaţii, art. geminaţiile (desp. -ţi-i-)
geanabet (rar) (desp. gea-) s. m., pl. geanabeţi gemulă s. f., g.-d. art. gemulei; pl. gemule
geană s. f., g.-d. art. genei; pl. gene gemuleţ s. n., pl. gemuleţe
geantă (poşetă; servietă) s. f., g.-d. art. genţii; pl. genţi gemut s. n.
+geantă-plic s. f., g.-d. art. genţii-plic; pl. genţi-plic gen s. n., pl. genuri
geanticlinal (desp. ge-an-ti-cli-) s. n., pl. geanticlinale genă s. f., g.-d. art. genei; pl. gene
gear (înv.) s. n., pl. gearuri (desp. gea-ruri) genealogic (desp. -ne-a-) adj. m., pl. genealogici; f.
gebea (rar) s. f., art. gebeaua, g.-d. art. gebelei; pl. gebele genealogică, pl. genealogice
gel s. n., pl. geluri genealogie (desp. -ne-a-) s. f., art. genealogia, g.-d. art.
+gelaterie s. f., art. gelateria, g.-d. art. gelateriei; pl. genealogiei; pl. genealogii, art. genealogiile (desp. -gi-i-)
gelaterii, art. gelateriile (desp. -ri-i-) genealogist (desp. -ne-a-) s. m., pl. genealogişti
genealogistă 570
genealogistă (rar) (desp. -ne-a-) s. f., g.-d. art. genealogistei; !Geneza (carte a Bibliei) s. propriu f. art., neart. Geneză
pl. genealogiste (în ~), g.-d. art. Genezei
genera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. generez, 3 generează; conj. geneză (naştere, formare) s. f., g.-d. art. genezei; pl. geneze
prez. 1 sg. să generez, 3 să genereze genezic adj. m., pl. genezici; f. genezică, pl. genezice
general1 adj. m., pl. generali; f. generală, pl. generale (şi: genial (desp. -ni-al) adj. m., pl. geniali; f. genială, pl.
director general, şcoala generală) geniale
general2 s. m., pl. generali; abr. gen./g-ral genialitate (desp. -ni-a-) s. f., g.-d. art. genialităţii
+general3 s. n. (~ul şi particularul) genist s. m., pl. genişti
general (în ~) loc. adj., loc. adv. (o prezentare ~, a prezenta ~) genital adj. m., pl. genitali; f. genitală, pl. genitale
general-colonel s. m., pl. generali-colonei; abr. gen.-col. genitiv s. n., (forme) pl. genitive
general de armată s. m. + prep. + s. f. genitival adj. m., pl. genitivali; f. genitivală, pl. genitivale
+general de brigadă s. m. + prep. + s. f. genitor s. m., pl. genitori
+general de flotilă aeriană (desp. -ri-a-) s. m. + prep. + genitoree s. f., art. genitoreea, g.-d. art. genitoreei; pl.
s. f. + adj. genitoree
generalisim s. m., pl. generalisimi genito-urinar adj. m., pl. genito-urinari; f. genito-urinară,
generalist s. m., pl. generalişti pl. genito-urinare
generalistă s. f., g.-d. art. generalistei; pl. generaliste geniu [niu pron. nĭu] s. n., art. geniul; pl. genii, art. geniile
generalitate s. f., g.-d. art. generalităţii; pl. generalităţi (desp. -ni-i-)
(dar: Generalitate (guvernământ regional în Spania) s. genocid s. n., pl. genocide
propriu f.) genol (substanţă) s. n.
generaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. generalizez, 3 !genom (grup de cromozomi) s. m., pl. genomi
generalizează; conj. prez. 1 sg. să generalizez, 3 să +genomic adj. m., pl. genomici; f. genomică, pl. genomice
generalizeze genotip s. n., pl. genotipuri
generalizare s. f., g.-d. art. generalizării; pl. generalizări gentil adj. m., pl. gentili; f. gentilă, pl. gentile
generalizator adj. m., pl. generalizatori; f. sg. şi pl. !gentileţe s. f., art. gentileţea, g.-d. art. gentileţei;
generalizatoare (manifestări) pl. gentileţuri
general-locotenent s. m., art. general-locotenentul; pl. gentilic adj. m., pl. gentilici; f. gentilică, pl. gentilice
generali-locotenenţi; abr. gen.-lt. gentilom (desp. -ti-lom/-til-om) s. m., pl. gentilomi
general-maior s. m., pl. generali-maiori; abr. gen.-mr. !gentleman (engl.) [pron. ğentălmen] (desp. -tle-) s. m.,
generalmente (rar) adv. pl. gentlemeni
generare s. f., g.-d. art. generării; pl. generări gentuliţă (rar) s. f., g.-d. art. gentuliţei; pl. gentuliţe
generativ adj. m., pl. generativi; f. generativă, pl. generative gentuţă s. f., g.-d. art. gentuţei; pl. gentuţe
generativism s. n. genţianacee (desp. -ţi-a-) s. f., art. genţianaceea, g.-d. art.
generatoare (linie) s. f., g.-d. art. generatoarei; pl. genţianaceei; pl. genţianacee
generatoare genţiană (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art. genţianei; pl. genţiane
generator1 adj. m., pl. generatori; f. sg. şi pl. generatoare genuflexiune (desp. -nu-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art.
generator2 (aparat) s. n., pl. generatoare genuflexiunii; pl. genuflexiuni
generaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. generaţia (desp. -ţi-a), g.-d. genuin adj. m., pl. genuini; f. genuină, pl. genuine
art. generaţiei; pl. generaţii, art. generaţiile (desp. -ţi-i-) genulieră (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. genulierei
+generăleasă (fam.) s. f., g.-d. art. generălesei; pl. genuncher (reg.) s. n., pl. genunchere
generălese genunchi s. m., pl. genunchi, art. genunchii
!genere (în ~) loc. adj., loc. adv. (prezentare ~, a prezenta ~) genunchieră (desp. -chi-e-) s. f., g.-d. art. genunchierei; pl.
genunchiere
generic1 adj. m., pl. generici; f. generică, pl. generice
genune s. f., g.-d. art. genunii; pl. genuni
+generic2 s. n., pl. generice
geobiologie (desp. ge-o-bi-o-) s. f., art. geobiologia, g.-d.
generos adj. m., pl. generoşi; f. generoasă, pl. generoase
geobiologii, art. geobiologiei
generozitate s. f., g.-d. art. generozităţii geobotanică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geobotanicii
genetic adj. m., pl. genetici; f. genetică, pl. genetice geocarpie (desp. ge-o-) s. f., art. geocarpia, g.-d. geocarpii,
genetică s. f., g.-d. art. geneticii art. geocarpiei
genetician (desp. -ci-an) s. m., pl. geneticieni (desp. -ci‑eni) geocentric (desp. ge-o-) adj. m., pl. geocentrici; f.
geneticiană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. geneticienei (desp. geocentrică, pl. geocentrice
-ci-e-); pl. geneticiene geocentrism (desp. ge-o-) s. n.
571 georgian2
geochimic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geochimici; f. geoloagă v. geologă
geochimică, pl. geochimice geolog (desp. ge-o-) s. m., pl. geologi
geochimie (desp. ge-o-) s. f., art. geochimia, g.-d. geochimii, !geologă (livr.)/(colocv.) geoloagă (desp. ge-o-) s. f., g.-d.
art. geochimiei art. geologei/geoloagei; pl. geologe/geoloage
geochimist (desp. ge-o-) s. m., pl. geochimişti geologic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geologici; f. geologică, pl.
geochimistă (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geochimistei; pl. geologice
geochimiste geologie (desp. ge-o-) s. f., art. geologia, g.-d. geologii, art.
geocriologie (desp. ge-o-cri-o-) s. f., art. geocriologia, g.-d. geologiei
geocriologii, art. geocriologiei geomagnetic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geomagnetici; f.
geocronologie (desp. ge-o-cro-) s. f., art. geocronologia, geomagnetică, pl. geomagnetice
g.‑d. geocronologii, art. geocronologiei geomagnetism (desp. ge-o-) s. n.
geodă (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geodei; pl. geode geomanţie (desp. ge-o-) s. f., art. geomanţia, g.-d.
geodez (desp. ge-o-) s. m., pl. geodezi geomanţii, art. geomanţiei
geodeză (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geodezei; pl. geodeze geomecanică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geomecanicii
geodezic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geodezici; f. geodezică, geometral (desp. ge-o-me-tral) adj. m., pl. geometrali; f.
pl. geodezice geometrală, pl. geometrale
geodezică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geodezicii geometră (desp. ge-o-me-tră) s. f., g.-d. art. geometrei; pl.
geodezie (desp. ge-o-) s. f., art. geodezia, g.-d. geodezii, art. geometre
geodeziei geometric (desp. ge-o-me-tric) adj. m., pl. geometrici; f.
geodimetru (desp. ge-o-, -me-tru) s. n., art. geodimetrul; geometrică, pl. geometrice
pl. geodimetre geometrie (desp. ge-o-me-tri-) s. f., art. geometria, g.-d.
geodinamic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geodinamici; f. geometrii, art. geometriei
geodinamică, pl. geodinamice geometru (desp. ge-o-me-tru) s. m., art. geometrul; pl.
geodinamică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geodinamicii geometri, art. geometrii
geofag (desp. ge-o-) adj. m., pl. geofagi; f. geofagă, pl. geomorfie (desp. ge-o-) s. f., art. geomorfia, g.-d. geomorfii,
geofage art. geomorfiei
!geofită (desp. ge-o-) adj. f. (plantă ~), s. f., pl. geofite geomorfogenie (desp. ge-o-) s. f., art. geomorfogenia, g.-d.
geofizic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geofizici; f. geofizică, pl. geomorfogenii, art. geomorfogeniei
geofizice geomorfoloagă v. geomorfologă
geofizică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geofizicii geomorfolog (desp. ge-o-) s. m., pl. geomorfologi
geofizician (desp. ge-o-, -ci-an) s. m., pl. geofizicieni (desp. !geomorfologă (livr.)/(colocv.) geomorfoloagă (desp.
ci-eni) ge-o-) s. f., g.-d. art. geomorfologei/geomorfoloagei; pl.
geofiziciană (desp. ge-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. geofizicienei geomorfologe/geomorfoloage
(desp. -ci-e-); pl. geofiziciene geomorfologic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geomorfologici; f.
geofon (desp. ge-o-) s. n., pl. geofoane geomorfologică, pl. geomorfologice
geogenic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geogenici; f. geogenică, geomorfologie (desp. ge-o-) s. f., art. geomorfologia, g.-d.
pl. geogenice geomorfologii, art. geomorfologiei
geogenie (desp. ge-o-) s. f., art. geogenia, g.-d. geogenii, geonomic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geonomici; f. geonomică,
art. geogeniei pl. geonomice
geognostic (desp. ge-og-nos-/-o-gnos-) adj. m., pl. geonomie (desp. ge-o-) s. f., art. geonomia, g.-d. geonomii,
geognostici; f. geognostică, pl. geognostice art. geonomiei
geognozie (desp. ge-og-no-/-o-gno-) s. f., g.-d. geognozii, geopolitic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geopolitici; f. geopolitică,
art. geognoziei pl. geopolitice
geograf (desp. ge-o-graf) s. m., pl. geografi geopolitică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geopoliticii
geografă (desp. ge-o-gra-) s. f., g.-d. art. geografei; pl. geopolitician (desp. ge-o-, -ci-an) s. m., pl. geopoliticieni
geografe (desp. -ci-eni)
geografic (desp. ge-o-gra-) adj. m., pl. geografici; f. +geopoliticiană (rar) (desp. ge-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art.
geografică, pl. geografice geopoliticienei (desp. -ci-e-); pl. geopoliticiene
geografie (desp. ge-o-gra-) s. f., art. geografia, g.-d. +georadar (desp. ge-o-) s. n., pl. georadare
geografii, art. geografiei georamă (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. georamei; pl. georame
geoid (desp. ge-o-) s. n. georgian1 (desp. geor-gi-an) adj. m., s. m. (persoană),
geoizotermă (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geoizotermei; pl. pl. georgieni (desp. -gi-eni); adj. f., s. f. georgiană, pl.
geoizoterme georgiene
+geolocalizare (desp. ge-o-) s. f., g. -d. art. geolocalizării georgian2 (eră geologică) (desp. geor-gi-an) s. n.
georgic 572
georgic (referitor la viaţa rurală) (livr.) (desp. ge-or-) adj. germanist s. m., pl. germanişti
m., pl. georgici; f. georgică, pl. georgice germanistă s. f., g.-d. art. germanistei; pl. germaniste
geoscopie (desp. ge-os-co-/-o-sco-) s. f., art. geoscopia, g.-d. germanistică s. f., g.-d. art. germanisticii
geoscopii, art. geoscopiei germaniu [niu pron. nĭu] s. n., art. germaniul; simb. Ge
geosferă (desp. ge-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. geosferei; pl. germaniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. germanizez, 3
geosfere germanizează; conj. prez. 1 sg. să germanizez, 3 să
geosinclinal (desp. ge-o-) s. n., pl. geosinclinale germanizeze
geostaţionar (desp. ge-os-ta-ţi-o-/-o-sta-) adj. m., pl. germanizare s. f., g.-d. art. germanizării; pl. germanizări
geostaţionari; f. geostaţionară, pl. geostaţionare germanofil adj. m., s. m., pl. germanofili; adj. f., s. f.
+geostrategic (desp. ge-os-tra-/-o-stra) adj. m., pl. germanofilă, pl. germanofile
geostrategici; f. geostrategică, pl. geostrategice germanofob adj. m., s. m., pl. germanofobi; adj. f., s. f.
geotactism (desp. ge-o-) s. n. germanofobă, pl. germanofobe
geotectonic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geotectonici; f. !germănar (martie) (rar) s. m., g.-d. art. lui germănar
geotectonică, pl. geotectonice (luna ~ )
geotectonică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geotectonicii !germene/germen s. m., art. germenele/germenul; pl.
geotehnic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geotehnici; f. geotehnică, germeni
pl. geotehnice germene (în ~) loc. adj., loc. adv. (idee ~, oprit ~)
geotehnică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geotehnicii germicid s. n., pl. germicide
geotermal (desp. ge-o-) adj. m., pl. geotermali; f. geotermală, +germicidal adj. m., pl. germicidali; f. germicidală, pl.
pl. geotermale germicidale
geotermic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geotermici; f. geotermică, germina (a ~) vb., ind. prez. 3 germinează, imperf. 3 pl.
pl. geotermice germinau; conj. prez. 3 să germineze
geotermie (desp. ge-o-) s. f., art. geotermia, g.-d. geotermii, germinal s. m.
art. geotermiei
germinare s. f., g.-d. art. germinării; pl. germinări
geotermometru (desp. ge-o-, -me-tru) s. n., art.
germinativ adj. m., pl. germinativi; f. germinativă, pl.
geotermometrul; pl. geotermometre
germinative
geotropism (desp. ge-o-tro-) s. n.
germinator1 adj. m., pl. germinatori; f. sg. şi pl.
gepid adj. m., s. m., pl. gepizi; adj. f., s. f. gepidă, pl. gepide germinatoare
ger s. n., pl. geruri germinator2 s. n., pl. germinatoare
gera (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 1 sg. gerez, 3 germinaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. germinaţia (desp. -ţi-a),
gerează; conj. prez. 1 sg. să gerez, 3 să gereze g.-d. art. germinaţiei; pl. germinaţii, art. germinaţiile
gerah (înv.) s. m., pl. gerahi (desp. -ţi-i-)
geraniacee (desp. -ni-a-) s. f., art. geraniaceea, g.-d. art. +gerontocratic adj. m., pl. gerontocratici; f. gerontocratică,
geraniaceei; pl. geraniacee pl. gerontocratice
geraniol (desp. -ni-ol) s. n. gerontocraţie (desp. -to-cra-) s. f., art. gerontocraţia, g.-d.
geraniu [niu pron. nĭu] s. m., art. geraniul gerontocraţii, art. gerontocraţiei
gerant (administrator) (rar) s. m., pl. geranţi gerontoloagă v. gerontologă
gerantă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerantei; pl. gerontolog s. m., pl. gerontologi
gerante !gerontologă (livr.)/(colocv.) gerontoloagă s. f., g.-d. art.
gerar (ianuarie) (înv., pop.) s. m., g.-d. art. lui gerar gerontologei/gerontoloagei; pl. gerontologe/gerontoloage
(luna ~ ) gerontologic adj. m., pl. gerontologici; f. gerontologică, pl.
!gerare (administrare) (rar) s. f., g.-d. art. gerării; pl. gerări gerontologice
gerberă s. f., g.-d. art. gerberei; pl. gerbere gerontologie s. f., art. gerontologia, g.-d. gerontologii, art.
gerg (înv.) s. n., pl. gerguri gerontologiei
geriatrie (desp. -ri-a-tri-) s. f., art. geriatria, g.-d. geriatrii, geros adj. m., pl. geroşi; f. geroasă, pl. geroase
art. geriatriei gerui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. geruieşte, imperf. 3 sg.
gerid (înv.) s. n., pl. geriduri geruia; conj. prez. 3 sg. să geruiască
gerişor (rar) s. n., pl. gerişoare geruială s. f., g.-d. art. geruielii; pl. geruieli
german adj. m., s. m., pl. germani; adj. f., s. f. germană, geruire s. f., g.-d. art. geruirii; pl. geruiri
pl. germane geruleţ (fam.) s. n., pl. geruleţe
germană (limbă) s. f., g.-d. art. germanei gerundiv s. n., pl. gerundive
germanic adj. m., pl. germanici; f. germanică, pl. germanice gerundival adj. m. (+ s. n.: adjectiv ~); f. gerundivală
germanism s. n., pl. germanisme (construcţie ~), pl. gerundivale
573 gheţar1
gerunzial (desp. -zi-al) adj. m. (+ s. n.: adjectiv ~); f. ghebos adj. m., pl. gheboşi; f. gheboasă, pl. gheboase
gerunzială (construcţie ~), pl. gerunziale gheboşa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gheboşez,
gerunziu [iu pron. ĭu] s. n., art. gerunziul; pl. gerunzii, art. 3 se gheboşează; conj. prez. 1 sg. să mă gheboşez, 3 să
gerunziile (desp. -zi-i-) se gheboşeze; imper. 2 sg. afirm. gheboşează-te; ger.
gerusia s. f., g.-d. gerusiei gheboşându-mă
gest s. n., pl. gesturi gheboşare s. f., g.-d. art. gheboşării; pl. gheboşări
gestaltism [gestal pron. germ. g’eştal] (desp. ge-stal-) s. n. gheboşat s. n.
Gestapo (fosta Poliţie Secretă de Stat germană) [gesta ghebri (rar) (desp. ghe-bri) s. m. pl., art. ghebrii
pron. g’esta] (desp. Ge-sta-) s. propriu n., art. Gestapoul gheenă (iad) s. f., g.-d. art. gheenei
gestaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. gestaţia (desp. -ţi-a), g.-d. gheişă (desp. ghei-) s. f., art. gheişa, g.-d. art. gheişei; pl.
gestaţii, art. gestaţiei gheişe
+gestaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. gestaţionali; f. gheizer (desp. ghei-) s. n., pl. gheizere
gestaţională, pl. gestaţionale
gheizerit (desp. ghei-) s. n.
+gestă (livr.) s. f., g.-d. art. gestei; pl. geste
ghelir (înv.) s. n., pl. gheliruri
gestică s. f., g.-d. art. gesticii
ghem1 (înfăşurare de fire) s. n., pl. gheme
gesticula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gesticulez, 3 gesticulează;
ghem2 (joc (la tenis))/(engl.) game [pron. g’eĭm] s. n., pl.
conj. prez. 1 sg. să gesticulez, 3 să gesticuleze
ghemuri/game-uri [pron. g’eĭmuri]
gesticulare s. f., g.-d. art. gesticulării; pl. gesticulări
ghemotoc s. n., pl. ghemotoace
gesticulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. gesticulaţia (desp. -ţi-a),
!ghemui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ghemuiesc, 3
g.-d. art. gesticulaţiei; pl. gesticulaţii, art. gesticulaţiile
sg. se ghemuieşte, imperf. 1 sg. mă ghemuiam; conj. prez.
(desp. -ţi-i-)
1 sg. să mă ghemuiesc, 3 să se ghemuiască; imper. 2 sg.
+gestiona (a ~) (desp. -ti-o-) vb., ind. prez. 1 sg. gestionez,
afirm. ghemuieşte-te; ger. ghemuindu-mă
3 gestionează; conj. prez. 1 sg. să gestionez, 3 să gestioneze
ghemuire s. f., g.-d. art. ghemuirii; pl. ghemuiri
+gestionabil adj. m., pl. gestionabili; f. gestionabilă, pl.
gestionabile ghemuit s. n., pl. ghemuituri
gestionar (desp. -ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionari; adj. f., ghemuleţ s. n., pl. ghemuleţe
s. f. gestionară, pl. gestionare ghemuşor (rar) s. n., pl. ghemuşoare
gestiune (desp. -ti-u-) s. f., g.-d. art. gestiunii; pl. gestiuni +ghenă (amenajare pentru gunoi) s. f., g.-d. art. ghenei;
gestoză s. f., g.-d. art. gestozei pl. ghene
gestual (desp. -tu-al) adj. m., pl. gestuali; f. gestuală, pl. ghepard s. m., pl. gheparzi
gestuale !gherdan (înv.) s. n., pl. gherdane
get adj. m., s. m., pl. geţi; adj. f., s. f. getă, pl. gete gherdap s. n., pl. gherdapuri
get-beget (pop.) adj. invar. (boieri ~) gheretă s. f., g.-d. art. gheretei; pl. gherete
getic adj. m., pl. getici; f. getică, pl. getice gherghef s. n., pl. gherghefuri
getinax s. n. gherghin (păducel) s. m., pl. gherghini
+geto-dac adj. m., s. m., pl. geto-daci; adj., s. f. geto-dacă, gherghină (dalie) s. f., g.-d. art. gherghinei; pl. gherghine
pl. geto-dace gherghir (reg.) s. n., pl. gherghire
+geto-dacă (limbă) s. f., g.-d. art. geto-dacei gheridon s. n., pl. gheridoane
getter (engl.) [pron. g’etăr] s. n. gherilă s. f., g.-d. art. gherilei; pl. gherile
gevrea (înv.) (desp. ge-vrea) s. f., art. gevreaua, g.-d. art. +Gherla (oraş) s. propriu f. art., g.-d. art. Gherlei
gevrelei; pl. gevrele
gherlă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gherlei; pl. gherle
ghanez [gh pron g] adj. m., s. m., pl. ghanezi; adj. f., s. f.
ghermea s. f., art. ghermeaua, g.-d. art. ghermelei; pl.
ghaneză, pl. ghaneze
ghermele
gheabă (ciupercă) s. f., g.-d. art. ghebei; pl. ghebe
ghermesut (înv.) s. n., pl. ghermesuturi
gheabă-de-brad (ciupercă) s. f., g.-d. art. ghebei-de-brad;
gheroc (rar) s. n., pl. gherocuri
pl. ghebe-de-brad
gheruţă s. f., g.-d. art. gheruţei; pl. gheruţe
gheabă-de-pădure (ciupercă) s. f., art. ghebei-de-pădure;
pl. ghebe-de-pădure !ghes s. n. (în: a da ~)
gheară s. f., g.-d. art. ghearei; pl. gheare gheşeft (fam.) s. n., pl. gheşefturi
gheată s. f., g.-d. art. ghetei; pl. ghete gheşeftar (fam.) s. m., pl. gheşeftari
gheaţă s. f., g.-d. art. gheţii; (gheţari, întinderi de gheaţă) ghetou s. n., art. ghetoul; pl. ghetouri
pl. gheţuri ghetră (desp. ghe-tră) s. f., g.-d. art. ghetrei; pl. ghetre
gheb (cocoaşă) s. n., pl. gheburi ghetuţă s. f., g.-d. art. ghetuţei; pl. ghetuţe
ghebă (manta) s. f., g.-d. art. ghebei; pl. ghebe gheţar1 (masă de gheaţă) s. m., pl. gheţari
gheţar2 574
gheţar2 (răcitor) (înv.) s. n., pl. gheţare !ghilosi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ghilosesc,
gheţărie s. f., art. gheţăria, g.-d. art. gheţăriei; pl. gheţării, 3 sg. se ghiloseşte, imperf. 1 sg. mă ghiloseam; conj. prez.
art. gheţăriile (desp. -ri-i-) 1 sg. să mă ghilosesc, 3 să se ghilosească; imper. 2 sg.
gheţişoară s. f., g.-d. art. gheţişoarei; pl. gheţişoare afirm. ghiloseşte-te; ger. ghilosindu-mă
gheţos (rar) adj. m., pl. gheţoşi; f. gheţoasă, pl. gheţoase ghilotina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ghilotinez, 3 ghilotinează;
conj. prez. 1 sg. să ghilotinez, 3 să ghilotineze
gheţuş s. n., pl. gheţuşuri
ghilotinare s. f., g.-d. art. ghilotinării; pl. ghilotinări
gheţuşcă s. f., g.-d. art. gheţuştii; pl. gheţuşti
ghilotină s. f., g.-d. art. ghilotinei; pl. ghilotine
ghiaur (înv.) (desp. ghia-) s. m., pl. ghiauri
!ghimbir s. m.
ghibelin s. m., pl. ghibelini
ghimie (înv.) s. f., art. ghimia, g.-d. art. ghimiei; pl. ghimii,
ghibirdic (reg.) s. m., pl. ghibirdici
art. ghimiile (desp. -mi-i-)
ghiborţ s. m., pl. ghiborţi
ghimirlie s. f., art. ghimirlia, g.-d. art. ghimirliei; pl.
ghiborţaş s. m., pl. ghiborţaşi ghimirlii, art. ghimirliile (desp. -li-i-)
ghici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ghicesc, 3 sg. ghimpar s. n., pl. ghimpare
ghiceşte, imperf. 1 ghiceam; conj. prez. 1 sg. să ghicesc, 3
ghimpariţă s. f., g.-d. art. ghimpariţei; pl. ghimpariţe
să ghicească; imper. 2 sg. afirm. ghiceşte/ghici
ghimpat adj. m., pl. ghimpaţi; f. ghimpată, pl. ghimpate
ghicire s. f., g.-d. art. ghicirii; pl. ghiciri
ghimpe (ţeapă, scaiete) s. m., art. ghimpele; pl. ghimpi
ghicit s. n.
ghimpele (dans) s. m. art., neart. ghimpe
ghicite (pe ~) loc. adv.
ghimpe-pădureţ (arbust) s. m., art. ghimpele-pădureţ; pl.
ghicitoare1 (cimilitură) s. f., g.-d. art. ghicitorii; pl. ghicitori
ghimpi-pădureţi
ghicitoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. ghicitoarei; pl.
ghimpos adj. m., pl. ghimpoşi; f. ghimpoasă, pl. ghimpoase
ghicitoare
ghin s. n., pl. ghinuri
ghicitor s. m., pl. ghicitori
ghindar (reg.) s. m., pl. ghindari
ghid1 (obiect) s. n., pl. ghiduri
ghindă s. f., g.-d. art. ghindei; pl. ghinde
ghid2 (persoană) s. m., pl. ghizi
ghindură (pop.) s. f., g.-d. art. ghindurii; pl. ghinduri
ghida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ghidez, 3 ghidează; conj.
ghinion (desp. -ni-on) s. n., pl. ghinioane
prez. 1 sg. să ghidez, 3 să ghideze
ghinionist (desp. -ni-o-) adj. m., s. m., pl. ghinionişti; adj.
ghidaj s. n., pl. ghidaje
f., s. f. ghinionistă, pl. ghinioniste
ghidare s. f., g.-d. art. ghidării
ghint s. n., pl. ghinturi
ghidă s. f., g.-d. art. ghidei; pl. ghide
ghintui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ghintuiesc, 3 sg.
ghidi/ghidi-ghidi interj. ghintuieşte, imperf. 1 ghintuiam; conj. prez. 1 sg. să
ghidon s. n., pl. ghidoane ghintuiesc, 3 să ghintuiască
ghidran (cal) (desp. ghi-dran) s. m., pl. ghidrani ghintuire s. f., g.-d. art. ghintuirii; pl. ghintuiri
ghidrin (peşte) (desp. ghi-drin) s. m., pl. ghidrini ghintuit s. n., pl. ghintuituri
ghidropă (desp. ghi-dro-) s. f., g.-d. art. ghidropei; pl. ghintuleţ s. n., pl. ghintuleţe
ghidrope ghinţ s. n., pl. ghinţuri
ghiduş (fam.) adj. m., s. m., pl. ghiduşi; adj. f., s. f. ghiduşă, ghinţură s. f., g.-d. art. ghinţurei; pl. ghinţure
art. ghiduşa, pl. ghiduşe
ghioagă (desp. ghioa-) s. f., g.-d. art. ghioagei; pl. ghioage
ghiduşar (rar) s. m., pl. ghiduşari
ghiob (reg.) s. n., pl. ghioburi
ghiduşie (fam.) s. f., art. ghiduşia, g.-d. art. ghiduşiei; pl.
ghiobuleţ (reg.) s. n., pl. ghiobuleţe
ghiduşii, art. ghiduşiile (desp. -şi-i-)
ghioc1 (albăstrea) s. m., pl. ghioci
ghiftui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ghiftuiesc,
3 sg. ghiftuieşte, imperf. 1 ghiftuiam; conj. prez. 1 sg. să ghioc2 (melc) s. n., pl. ghiocuri
ghiftuiesc, 3 să ghiftuiască ghiocear (reg.) (desp. ghio-cear) s. m., pl. ghioceari
ghiftuire (fam.) s. f., g.-d. art. ghiftuirii; pl. ghiftuiri ghiocel (desp. ghi-o-) s. m., pl. ghiocei, art. ghioceii
ghigilic (înv.) s. n., pl. ghigilice ghioci (căruţă) s. n., pl. ghiociuri
ghigosi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ghigosesc, ghiogar (rar) (desp. ghio-) s. m., pl. ghiogari
3 sg. ghigoseşte, imperf. 1 ghigoseam; conj. prez. 1 sg. să ghiol s. n., pl. ghioluri
ghigosesc, 3 să ghigosească ghiold (reg.) s. n., pl. ghiolduri
ghijoagă (reg.) s. f., g.-d. art. ghijoagei; pl. ghijoage ghionder (desp. ghion-) s. n., pl. ghiondere
ghildă s. f., g.-d. art. ghildei; pl. ghilde ghionoaie (ciocănitoare) (desp. ghi-o-) s. f., art. ghionoaia,
ghileală (reg.) s. f., g.-d. art. ghilelii; pl. ghileli g.-d. art. ghionoaiei; pl. ghionoaie
!ghilimele s. f. pl. (sg. ghilimea rar); (ghilimele româneşti ghionoi (târnăcop) (desp. ghi-o-) s. n., pl. ghionoaie
semn grafic) „ ˮ ghiont s. m./s. n., pl. m. ghionţi/n. ghionturi
575 gimnosofist
ghionti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ghiontesc, 3 sg. ghizdea (pop.) s. f., art. ghizdeaua, g.-d. art. ghizdelei; pl.
ghionteşte, imperf. 1 ghionteam; conj. prez. 1 sg. să ghizdele
ghiontesc, 3 să ghiontească ghizdei s. m., pl. ghizdei, art. ghizdeii
ghiontire s. f., g.-d. art. ghiontirii; pl. ghiontiri ghizdui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ghizduiesc,
ghiontit s. n., pl. ghiontituri 3 sg. ghizduieşte, imperf. 1 ghizduiam; conj. prez. 1 sg.
!ghiorăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 ghiorăie, imperf. 3 pl. să ghizduiesc, 3 să ghizduiască
ghiorăiau; conj. prez. 3 să ghiorăie !giardia (desp. giar-di-a) s. f., g.-d. art. giardiei
!ghiorăială (desp. -ră-ia-) s. f., g.-d. art. ghiorăielii; pl. giardiază (desp. giar-di-a-) s. f., g.-d. art. giardiazei
ghiorăieli gibbsit (desp. gibb-sit) s. n.
!ghiorăit s. n., pl. ghiorăituri giberelină s. f., g.-d. art. giberelinei; pl. gibereline
!ghiorăitură (desp. -ră-i-) s. f., g.-d. art. ghiorăiturii; pl. gibon s. m., pl. giboni
ghiorăituri gibozitate s. f., g.-d. art. gibozităţii
ghiordel (desp. ghior-) s. n., pl. ghiordele gig s. n., pl. giguri
ghiordum (înv.) (desp. ghior-) s. n., pl. ghiordumuri gigacalorie s. f., art. gigacaloria, g.-d. art. gigacaloriei; pl.
ghiorlan (reg.) (desp. ghior-) s. m., pl. ghiorlani gigacalorii, art. gigacaloriile (desp. -ri-i-); simb. Gcal
ghiorţ interj. gigafon s. n., pl. gigafoane
ghiorţăi (a ~) (desp. ghior-) (pop., fam.) vb., ind. prez. gigant (uriaş; fiinţă mitică) s. m., pl. giganţi
3 ghiorţăie, imperf. 3 pl. ghiorţăiau; conj. prez. 3 să gigantesc adj. m., f. gigantescă; pl. m. şi f. giganteşti
ghiorţăie
gigantic adj. m., pl. gigantici; f. gigantică, pl. gigantice
ghiorţăitură (pop.) (desp. ghior-ţă-i-) s. f., g.-d. art.
gigantism s. n.
ghiorţăiturii; pl. ghiorţăituri
gigantografie (desp. -to-gra-) s. f., art. gigantografia, g.-d.
ghioş (ornament, desen) s. n., pl. ghioşuri
gigantografii, art. gigantografiei
ghioşa (a ~) (desp. ghi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. ghioşez, 3
gigantomahie s. f., art. gigantomahia, g.-d. gigantomahii,
ghioşează, 1 pl. ghioşăm; conj. prez. 1 sg. să ghioşez, 3 să
art. gigantomahiei
ghioşeze; ger. ghioşând
gigantostraceu (desp. -tos-tra-/-to-stra-) s. n., art.
ghioşare (desp. ghi-o-) s. f., g.-d. art. ghioşării; pl. ghioşări
gigantostraceul; pl. gigantostracee
ghioşă (daltă) (desp. ghi-o-) s. f., art. ghioşa, g.-d. art.
gigantozaur (desp. -za-ur) s. m., pl. gigantozauri
ghioşei; pl. ghioşe
gigă s. f., g.-d. art. gigăi
!ghiotura (cu ~) (desp. ghio-) loc. adj., loc. adv. (minciuni
gigea (fam.) adj. invar. (copii ~)
~, a minţi ~)
gigoletă (rar) [gi pron. fr. ji] s. f., g.-d. art. gigoletei; pl.
ghiozdan (desp. ghioz-) s. n., pl. ghiozdane
gigolete
ghiozdănaş (desp. ghioz-) s. n., pl. ghiozdănaşe
gigolo (fr.) [gi pron. ji] s. m., art. gigoloul; pl. gigolo
ghiozdănel (desp. ghioz-) s. n., pl. ghiozdănele
gilbert (unitate de măsură) s. m., pl. gilberţi; simb. Gb
ghipcan (reg.) s. m., pl. ghipcani
+Gilbert (fizician englez) [pron. g’ilbărt] s. propriu
ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghipsuri
!gill-box (engl.) [gill pron. g’il] s. n., pl. gill-boxuri
ghipsotecă s. f., g.-d. art. ghipsotecii; pl. ghipsoteci
gimnast s. m., pl. gimnaşti
ghircă s. f., g.-d. art. ghircii
gimnastă s. f., g.-d. art. gimnastei; pl. gimnaste
ghirlandă s. f., g.-d. art. ghirlandei; pl. ghirlande
gimnastic adj. m., pl. gimnastici; f. gimnastică, pl.
!ghisman (reg.) s. n., pl. ghismane
gimnastice
ghişeu s. n., art. ghişeul; pl. ghişee
gimnastică s. f., g.-d. art. gimnasticii
ghiu (nav.) [pron. g’iŭ] s. n., art. ghiul; pl. ghiuri
gimnazial (desp. -zi-al) adj. m., pl. gimnaziali; f.
ghiuden (desp. ghiu-) s. n., (bucăţi; sorturi) pl. ghiudenuri gimnazială, pl. gimnaziale
ghiuj (reg.) s. m., pl. ghiuji gimnazier (înv.) (desp. -zi-er) s. m., pl. gimnazieri
ghiul s. n., pl. ghiuluri gimnazist (înv.) s. m., pl. gimnazişti
ghiulea (desp. ghiu-) s. f., art. ghiuleaua, g.-d. art. ghiulelei gimnazistă (înv.) s. f., g.-d. art. gimnazistei; pl. gimnaziste
ghiurghiuliu (reg.) (desp. ghiur-ghiu-) adj. m., f. gimnaziu [iu pron. ĭu] s. n., art. gimnaziul; pl. gimnazii,
ghiurghiulie; pl. m. şi f. ghiurghiulii art. gimnaziile (desp. -zi-i-)
ghiveci1 (mâncare; amestecătură) s. n., pl. ghiveciuri gimnocarp adj. m., pl. gimnocarpi; f. gimnocarpă, pl.
ghiveci2 (vas) s. n., pl. ghivece gimnocarpe
ghivent s. n., pl. ghiventuri gimnosofie s. f., art. gimnosofia, g.-d. gimnosofii, art.
ghizd s. n., pl. ghizduri gimnosofiei
ghizdav (înv.) adj. m., pl. ghizdavi; f. ghizdavă, pl. ghizdave gimnosofist s. m., pl. gimnosofişti
gimnospermă 576
gimnospermă (desp. -nos-per-/-no-sper-) s. f., g.-d. art. giorno (a ~) (it.) (desp. gior-) loc. adj., loc. adv. (luminaţie
gimnospermei; pl. gimnosperme ~, a lumina ~)
gimnot s. m., pl. gimnoţi +gips-carton s. n., art. gips-cartonul
gin s. n., (porţii; sorturi) pl. ginuri gir s. n., pl. giruri
+gin-rummy (engl.) [rumm pron. ram] s. n. gira (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 1 sg. girez, 3 girează;
ginandrie (desp. gi-nan-/gin-an-) s. f., art. ginandria, g.-d. conj. prez. 1 sg. să girez, 3 să gireze
ginandrii, art. ginandriei girafă s. f., g.-d. art. girafei; pl. girafe
gineceu s. n., art. gineceul; pl. ginecee girandolă s. f., g.-d. art. girandolei; pl. girandole
ginecocraţie (desp. -co-cra-) s. f., art. ginecocraţia, g.-d. girant (garant) s. m., pl. giranţi
ginecocraţii, art. ginecocraţiei girantă (garantă) s. f., g.-d. art. girantei; pl. girante
ginecofobie s. f., art. ginecofobia, g.-d. ginecofobii, art. girare (garantare) s. f., g.-d. art. girării
ginecofobiei
girasol (rar) s. n., pl. girasoluri
ginecoloagă v. ginecologă
giratar s. m., pl. giratari
ginecolog s. m., pl. ginecologi
giratoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. giratorie (desp. -ri-e);
!ginecologă (livr.)/(colocv.) ginecoloagă s. f., g.-d. art.
pl. m. şi f. giratorii
ginecologei/ginecoloagei; pl. ginecologe/ginecoloage
giraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. giraţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
ginecologic adj. m., pl. ginecologici; f. ginecologică, pl.
giraţiei; pl. giraţii, art. giraţiile (desp. -ţi-i-)
ginecologice
giravion (desp. gi-ra-/gir-a-) s. n., pl. giravioane
ginecologie s. f., art. ginecologia, g.-d. ginecologii, art.
ginecologiei gireadă (şiră, stog) (reg.) s. f., g.-d. art. girezii; pl. girezi
!ginecopatie s. f., art. ginecopatia, g.-d. ginecopatii, art. girobusolă s. f., g.-d. art. girobusolei; pl. girobusole
ginecopatiei; pl. ginecopatii, art. ginecopatiile (desp. -ti‑i-) giroclinometru (desp. -ro-cli-, -me-tru) s. n., art.
ginere s. m., art. ginerele; pl. gineri giroclinometrul; pl. giroclinometre
gineri (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gineresc, girodină s. f., g.-d. art. girodinei; pl. girodine
3 sg. ginereşte, imperf. 1 gineream; conj. prez. 1 sg. să girodirecţional (desp. -ţi-o-) s. n., pl. girodirecţionale
gineresc, 3 să ginerească girofar s. n., pl. girofaruri
ginerică (fam.) s. m., art. ginerica, g.-d. art. lui ginerică/ girofrecvenţă (desp. -ro-frec-) s. f., g.-d. art. girofrecvenţei
ginericăi giromanţie s. f., art. giromanţia, g.-d. giromanţii, art.
ginerie (rar) s. f., art. gineria, g.-d. ginerii, art. gineriei giromanţiei
!gingaş adj. m., pl. gingaşi; f. gingaşă, art. gingaşa, pl. girometru (desp. -me-tru) s. n., art. girometrul; pl.
gingaşe girometre
gingăşie s. f., art. gingăşia, g.-d. art. gingăşiei; pl. gingăşii, girondin s. m., pl. girondini
art. gingăşiile (desp. -şi-i-)
giroorizont s. n., pl. giroorizonturi
gingie s. f., art. gingia, g.-d. art. gingiei; pl. gingii, art.
giroplan (desp. -ro-plan) s. n., pl. giroplane
gingiile (desp. -gi-i-)
giroscop (desp. -ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. giroscoape
gingioară (desp. -gi-oa-) s. f., g.-d. art. gingioarei; pl.
gingioare giroscopic (desp. -ros-co-/-ro-sco-) adj. m., pl. giroscopici;
f. giroscopică, pl. giroscopice
gingirică s. f., g.-d. art. gingiricii; pl. gingirici
girosin s. n., pl. girosinuri
!gingirliu (înv.) adj. m. (tip ~), f. gingirlie (cafea ~); pl. m.
şi f. gingirlii girostat (desp. -ros-tat/-ro-stat) s. n., pl. girostate
gingival adj. m., pl. gingivali; f. gingivală, pl. gingivale girovertical s. n., pl. giroverticale
gingivită s. f., g.-d. art. gingivitei; pl. gingivite giruetă (desp. -ru-e-) s. f., g.-d. art. giruetei; pl. giruete
gini (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ginesc, 3 sg. gisment s. n., pl. gismente
gineşte, imperf. 1 gineam; conj. prez. 1 sg. să ginesc, 3 giubea (înv.) s. f., art. giubeaua, g.-d. art. giubelei; pl.
să ginească giubele
+ginseng s. m. giubeluţă (înv.) s. f., g.-d. art. giubeluţei; pl. giubeluţe
gintă s. f., g.-d. art. ginţii; pl. ginţi giugiuleală (fam.) s. f., g.-d. art. giugiulelii; pl. giugiuleli
gioarsă (haină uzată) (fam.) (desp. gioar-) s. f., g.-d. art. giugiuli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. giugiulesc,
gioarsei; pl. gioarse 3 sg. giugiuleşte, imperf. 1 giugiuleam; conj. prez. 1 sg.
giobertit (gio-) s. n. să giugiulesc, 3 să giugiulească
giocoso (muz.) (it.) [s pron. z] (desp. gio-) adv. giugiulit (fam.) s. n.
giol s. n., pl. gioale giulgiu (desp. giul-) s. n., art. giulgiul; pl. giulgiuri
giolar (înv.) (desp. gio-) s. m., pl. giolari giumbuş (rar) (desp. gium-) s. n., pl. giumbuşuri
gionat (rar) (desp. gio-) s. n., pl. gionate giumbuşluc (desp. gium-) s. n., pl. giumbuşlucuri
577 glie
giurgină (înv.) (desp. giur-) s. f., g.-d. art. giurginei; pl. glasiu s. n., art. glasiul
giurgine !glasnică (înv.) adj. f. (slovă ~), s. f., pl. glasnice
giurgiuvean (desp. giur-giu-vean) adj. m., s. m., pl. glasnost s. n.
giurgiuveni; adj. f. giurgiuveană, pl. giurgiuvene glaspapir s. n.
giurgiuveancă (desp. giur-giu-vean-) s. f., g.-d. art. glastră s. f., g.-d. art. glastrei; pl. glastre
giurgiuvencei; pl. giurgiuvence glasvand s. n., pl. glasvanduri
giurumea (înv.) (desp. giu-) s. f., art. giurumeaua, g.-d. glaucom (desp. glau-) s. n., pl. glaucoame
art. giurumelei; pl. giurumele
glauconit (desp. glau-) s. n.
giuvaier (desp. giu-) s. n., pl. giuvaiere
glazura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. glazurez, 3 glazurează;
giuvaiergerie (desp. giu-va-ier-) s. f., art. giuvaiergeria, conj. prez. 1 sg. să glazurez, 3 să glazureze
g.-d. art. giuvaiergeriei; (ateliere) pl. giuvaiergerii, art.
glazurare s. f., g.-d. art. glazurării; pl. glazurări
giuvaiergeriile (desp. -ri-i-)
glazură s. f., g.-d. art. glazurii; pl. glazuri
giuvaiergiu (desp. giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergiul; pl.
glădiţă s. f., g.-d. art. glădiţei; pl. glădiţe
giuvaiergii, art. giuvaiergiii (desp. -gi-ii)
glăscior (desp. -cior) s. n., pl. glăscioare
giuvaiericale (înv.) (desp. giu-va-ie-) s. f. pl.
glăsui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. glăsuiesc,
glabelă s. f., g.-d. art. glabelei; pl. glabele
3 sg. glăsuieşte, imperf. 1 glăsuiam; conj. prez. 1 sg. să
glabru (desp. gla-bru) adj. m., pl. glabri; f. glabră, pl. glabre glăsuiesc, 3 să glăsuiască
glacial (neprietenos) (desp. -ci-al) adj. m., pl. glaciali; f. glăsuire (vorbire) (înv.) s. f., g.-d. art. glăsuirii; pl. glăsuiri
glacială, pl. glaciale
glăsuitor (înv.) (desp. -su-i-) adj. m., pl. glăsuitori; f. sg.
glaciar (referitor la gheţari) (desp. -ci-ar) adj. m., pl. şi pl. glăsuitoare
glaciari; f. glaciară, pl. glaciare
glăzuire (înlăturare a stratului superficial la
!glaciaţiune (desp. -ci-a-ţi-u-) s. f., g.-d. art. glaciaţiunii; încălţăminte) s. f., g.-d. art. glăzuirii
pl. glaciaţiuni
glei (strat nămolos) s. n., pl. gleiuri
glacioloagă v. glaciologă
gleizare (desp. gle-i-) s. f., g.-d. art. gleizării
glaciolog (desp. -ci-o-) s. m., pl. glaciologi glenc (rar) s. n., pl. glencuri
!glaciologă (livr.)/(colocv.) glacioloagă (desp. -ci-o-) s. f., glenoid adj. m., pl. glenoizi; f. glenoidă, pl. glenoide
g.-d. art. glaciologei/glacioloagei; pl. glaciologe/glacioloage
glet s. n., pl. gleturi
glaciologic (desp. -ci-o-) adj. m., pl. glaciologici; f.
gleznă s. f., g.-d. art. gleznei; pl. glezne (şi: joc de ~)
glaciologică, pl. glaciologice
gleznieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. gleznierei; pl.
glaciologie (desp. -ci-o-) s. f., art. glaciologia, g.-d.
glezniere
glaciologii, art. glaciologiei
gleznişoară s. f., g.-d. art. gleznişoarei; pl. gleznişoare
glacis (teren) s. n., pl. glacisuri
gliadină (desp. gli-a-) s. f., g.-d. art. gliadinei; pl. gliadine
gladiator (desp. -di-a-) s. m., pl. gladiatori
+glicemic adj. m. (indice ~), pl. glicemici; f. glicemică
gladiolă (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. gladiolei; pl. gladiole
(monitorizare ~), pl. glicemice
gladiş s. m., pl. gladişi glicemie s. f., art. glicemia, g.-d. glicemii, art. glicemiei
gladium (desp. -di-um) s. n., pl. gladiumuri gliceridă s. f., g.-d. art. gliceridei; pl. gliceride
glaf s. n., pl. glafuri glicerină s. f., g.-d. art. glicerinei
glagolitic adj. m., pl. glagolitici; f. glagolitică, pl. glagolitice glicină s. f., g.-d. art. glicinei; pl. glicine
glagore (pop.) s. f., g.-d. art. glagorii glicocol s. m., pl. glicocoli
glajă (reg.) s. f., art. glaja, g.-d. art. glăjii; pl. glăji glicogen s. m., pl. glicogeni
glamnică (pop.) s. f., g.-d. art. glamnicei; pl. glamnice glicogenetic adj. m., pl. glicogenetici; f. glicogenetică, pl.
glandă s. f., g.-d. art. glandei; pl. glande glicogenetice
glandular adj. m., pl. glandulari; f. glandulară, pl. glicogeneză s. f., g.-d. art. glicogenezei
glandulare glicol s. m., pl. glicoli
glandulă s. f., g.-d. art. glandulei; pl. glandule glicometru (desp. -me-tru) s. n., art. glicometrul; pl.
glandulos adj. m., pl. glanduloşi; f. glanduloasă, pl. glicometre
glanduloase gliconic adj. m., pl. gliconici; f. gliconică, pl. gliconice
glanţ s. n., pl. glanţuri glicoproteidă (desp. -co-pro-) s. f., g.-d. art. glicoproteidei;
glas s. n., pl. glasuri pl. glicoproteide
glasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. glasez, 3 glasează; conj. glicozidă s. f., g.-d. art. glicozidei; pl. glicozide
prez. 1 sg. să glasez, 3 să glaseze glicozurie (desp. -co-zu-/-coz-u-) s. f., art. glicozuria, g.-d.
glasare s. f., g.-d. art. glasării; pl. glasări art. glicozuriei; pl. glicozurii, art. glicozuriile (desp. -ri-i-)
!glasbeton s. n. glie s. f., art. glia, g.-d. art. gliei; pl. glii
gligan 578
gligan (înv., reg.) s. m., pl. gligani glomerulă s. f., g.-d. art. glomerulei; pl. glomerule
gliom s. n., pl. gliomuri +glonţ1 (fam.) adv. (a fugi ~)
glioxal (desp. gli-o-) s. n. glonţ2 s. n., pl. gloanţe
gliptal s. m., pl. gliptali glorie (desp. -ri-e) s. f., art. gloria (desp. -ri-a), g.-d. art.
gliptic adj. m., pl. gliptici; f. gliptică, pl. gliptice gloriei; pl. glorii, art. gloriile (desp. -ri-i-)
gliptică s. f., g.-d. art. glipticii glorifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. glorific, 2 sg. glorifici, 3
gliptodon s. m., pl. gliptodoni glorifică; conj. prez. 1 sg. să glorific, 3 să glorifice
gliptogeneză s. f., g.-d. art. gliptogenezei glorificare s. f., g.-d. art. glorificării; pl. glorificări
gliptografie (desp. -to-gra-) s. f., art. gliptografia, g.-d. gloriolă (livr.) (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. gloriolei; pl.
gliptografii, art. gliptografiei gloriole
gliptotecă s. f., g.-d. art. gliptotecii; pl. gliptoteci glorios (desp. -ri-os) adj. m., pl. glorioşi; f. glorioasă, pl.
glisa (a ~) vb., ind. prez. 3 glisează, imperf. 3 pl. glisau; glorioase
conj. prez. 3 să gliseze glosa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. glosez, 3 glosează; conj.
glisadă s. f., g.-d. art. glisadei; pl. glisade prez. 1 sg. să glosez, 3 să gloseze
glisant adj. m., pl. glisanţi; f. glisantă, pl. glisante glosar s. n., pl. glosare
glisare s. f., g.-d. art. glisării; pl. glisări glosare s. f., g.-d. art. glosării; pl. glosări
glisieră (desp. -si-e-) s. f., g.-d. art. glisierei; pl. glisiere glosatoare s. f., g.-d. art. glosatoarei; pl. glosatoare
glissando1 (muz.) (it.) adv.; abr. gliss. glosator s. m., pl. glosatori
!glissando2 (muz.) (it.) s. n., art. glissandoul; pl. glissandi glosă s. f., g.-d. art. glosei; pl. glose
gloabă (taxă; cal slab) s. f., g.-d. art. gloabei; pl. gloabe glosematică s. f., g.-d. art. glosematicii
gloată (mulţime) s. f., g.-d. art. gloatei; pl. gloate glosită s. f., g.-d. art. glositei; pl. glosite
glob1 (obiect sferic) s. n., pl. globuri glosodinie s. f., art. glosodinia, g.-d. art. glosodiniei; pl.
glob2 (parte a ochiului) s. m., pl. globi glosodinii, art. glosodiniile (desp. -ni-i-)
glob3 (planetă) s. n. glosologie (med.) s. f., art. glosologia, g.-d. glosologii, art.
global adj. m., pl. globali; f. globală, pl. globale glosologiei
globaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. globalizez, 3 globalizează; glosoplegie (desp. -so-ple-) s. f., art. glosoplegia, g.-d. art.
conj. prez. 1 sg. să globalizez, 3 să globalizeze glosoplegiei; pl. glosoplegii, art. glosoplegiile (desp. -gi-i-)
globalizare s. f., g.-d. art. globalizării +glossy (engl.) adj. invar. (reviste ~)
globe-trotter (engl.) [pron. globtrotăr] s. m., pl. globe- glotal adj. m., pl. glotali; f. glotală, pl. glotale
trotteri glotaş (înv.) s. m., pl. glotaşi
globi (a ~) (înv.) vb., ind prez. 1 sg. şi 3 pl. globesc, 3 sg. glotă s. f., g.-d. art. glotei; pl. glote
globeşte, imperf. 1 globeam; conj. prez. 1 sg. să globesc,
glotologie (înv.) s. f., art. glotologia, g.-d. glotologii, art.
3 să globească
glotologiei
globigerină s. f., g.-d. art. globigerinei; pl. globigerine
+glotonim s. n., pl. glotonime
globire (înv.) s. f., g.-d. art. globirii; pl. globiri
+gloxinia (desp. -ni-a) s. f., g.-d. art. gloxiniei (desp.
globular adj. m., pl. globulari; f. globulară, pl. globulare
-ni‑ei); pl. gloxinii
globulă s. f., g.-d. art. globulei; pl. globule
glucidă s. f., g.-d. art. glucidei; pl. glucide
globulină s. f., g.-d. art. globulinei; pl. globuline
+glucidic adj. m., pl. glucidici; f. glucidică, pl. glucidice
globulos adj. m., pl. globuloşi; f. globuloasă, pl. globuloase
glucidogramă (desp. -do-gra-) s. f., g.-d. art. glucidogramei,
globuşor (rar) s. n., pl. globuşoare
pl. glucidograme
!glockenspiel (germ.) [pron. glokănşpil] (desp. glo-cken-
gluciniu (beriliu) [niu pron. nĭu] s. n., art. gluciniul; simb.
spiel) s. n., pl. glockenspieluri
Be
glod s. n., pl. gloduri
glucometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. glucometria, g.-d.
glodăraie (pop.) s. f., art. glodăraia, g.-d. art. glodăraiei
glucometrii, art. glucometriei
glodărie (pop.) s. f., art. glodăria, g.-d. glodării, art.
glucometru (desp. -me-tru) s. n., art. glucometrul; pl.
glodăriei
glucometre
glodi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. glodeşte, 3 pl. glodesc,
!gluconic adj. m. (acid ~), f. gluconică (fermentaţie ~)
imperf. 3 sg. glodea; conj. prez. 3 să glodească
glucoză s. f., g.-d. art. glucozei
glodire (pop.) s. f., g.-d. art. glodirii; pl. glodiri
gloduros (pop.) adj. m., pl. gloduroşi; f. gloduroasă, pl. !glucuronic adj. m. (acid ~), pl. glucuronici
gloduroase glugă s. f., g.-d. art. glugii; pl. glugi
glomerular adj. m., pl. glomerulari; f. glomerulară, pl. glumă s. f., g.-d. art. glumei; pl. glume
glomerulare glumeţ adj. m., pl. glumeţi; f. glumeaţă, pl. glumeţe
579 golgheter
glumi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. glumesc, 3 sg. goeletă s. f., g.-d. art. goeletei; pl. goelete
glumeşte, imperf. 1 glumeam; conj. prez. 1 sg. să gofra (a ~) (desp. go-fra) vb., ind. prez. 1 sg. gofrez, 3
glumesc, 3 să glumească gofrează; conj. prez. 1 sg. să gofrez, 3 să gofreze
+glutamat s. m., pl. glutamaţi gofraj (desp. go-fraj) s. n., pl. gofraje
!glutamic adj. m. (acid ~), pl. glutamici; f. glutamică gofrare (desp. go-fra-) s. f., g.-d. art. gofrării; pl. gofrări
(transaminază ~) gofrat (desp. go-frat) s. n., pl. gofraturi
gluten s. n. +gofră (desp. go-fră) s. f., g.-d. art. gofrei; pl. gofre
glutinos adj. m., pl. glutinoşi; f. glutinoasă, pl. glutinoase gofreu (desp. go-freu) s. n., art. gofreul; pl. gofreuri
gluton s. m., pl. glutoni gog (reg.) s. m., pl. gogi
gnais s. n., pl. gnaisuri (desp. gnai-) gogâlţ interj.
gnatostom (desp. -tos-tom/-to-stom) s. m., pl. gnatostomi gogi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gogesc, 3 sg.
gnom s. m., pl. gnomi gogeşte, imperf. 1 gogeam; conj. prez. 1 sg. să gogesc, 3
gnomic adj. m., pl. gnomici; f. gnomică, pl. gnomice să gogească
gnomologie (livr.) s. f., art. gnomologia, g.-d. art. gogire (pop.) s. f., g.-d. art. gogirii; pl. gogiri
gnomologiei; (culegeri) pl. gnomologii, art. gnomologiile gogleaz (înv.) (desp. go-gleaz) s. n., pl. gogleze
(desp. -gi-i-) gogoaşă s. f., art. gogoaşa, g.-d. art. gogoşii; pl. gogoşi
gnomon s. n., pl. gnomoane gogoaşă de mătase (cocon) s. f. + prep. + s. f.
gnomonică s. f., g.-d. art. gnomonicii gogoloi (pop., fam.) s. n., pl. gogoloaie
gnoseologic (desp. -se-o-) adj. m., pl. gnoseologici; f. gogoman (fam.) s. m., pl. gogomani
gnoseologică, pl. gnoseologice
gogomană (fam.) s. f., g.-d. art. gogomanei; pl. gogomane
gnoseologie (desp. -se-o-) s. f., art. gnoseologia, g.-d.
gogomănie (fam.) s. f., art. gogomănia, g.-d. art.
gnoseologii, art. gnoseologiei
gogomăniei; pl. gogomănii, art. gogomăniile (desp. -ni-i-)
gnostic adj. m., s. m., pl. gnostici; adj. f., s. f. gnostică, pl.
gogonat adj. m., pl. gogonaţi; f. gogonată, pl. gogonate
gnostice
gogonea s. f., art. gogoneaua, g.-d. art. gogonelei; pl.
gnosticism s. n.
gogonele
+gnoză s. f., g.-d. art. gnozei; pl. gnoze
gogoneţ adj. m., pl. gogoneţi; f. gogoneaţă, pl. gogoneţe
gnozie s. f., art. gnozia, g.-d. gnozii, art. gnoziei
gogoriţă s. f., g.-d. art. gogoriţei; pl. gogoriţe
gnu s. m., art. gnuul; pl. gnu
gogoşar s. m., pl. gogoşari
+go s. n.
gogoşărie s. f., art. gogoşăria, g.-d. art. gogoşăriei; pl.
+goalkeeper (engl.) [pron. golkipăr] s. m., pl. goalkeeperi
gogoşării, art. gogoşăriile (desp. -ri-i-)
[pron. golkipări]
!gogoşică s. f., g.-d. art. gogoşelei; pl. gogoşele
goană s. f., g.-d. art. goanei; pl. goane
gol1 adj. m., pl. goi; f. goală, pl. goale
goangă s. f., g.-d. art. goangei; pl. goange
gol2 s. n., pl. goluri
goarnă s. f., g.-d. art. goarnei; pl. goarne
golan s. m., pl. golani
goblen (desp. go-blen) s. n., pl. goblenuri
golancă s. f., g.-d. art. golancei; pl. golance
godac s. m., pl. godaci
golaş adj. m., pl. golaşi; f. golaşă, art. golaşa, pl. golaşe
godetă s. f., g.-d. art. godetei; pl. godete
golaveraj (desp. go-la-/gol-a-) s. n., pl. golaveraje
godeu (desp. -deu) s. n., art. godeul; pl. godeuri
golănel (fam.) s. m., pl. golănei, art. golăneii
godevil s. n., pl. godeviluri
golănesc adj. m., f. golănească; pl. m. şi f. golăneşti
godia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. godiez (desp.
-di-ez), 3 godiază, 1 pl. godiem; conj. prez. 1 sg. să godiez, golăneaţă (rar) s. f., g.-d. art. golăneţei; pl. golăneţe
3 să godieze; ger. godiind (desp. -di-ind) golăneşte adv.
godie1 (mireasă) (reg.) (desp. -di-e) s. f., art. godia (desp. golăneţ (rar) s. m., pl. golăneţi
-di-a), g.-d. art. godiei; pl. godii, art. godiile (desp. -di-i-) golănie s. f., art. golănia, g.-d. art. golăniei; pl. golănii, art.
godie2 (vâslă) s. f., art. godia, g.-d. art. godiei; pl. godii, art. golăniile (desp. -ni-i-)
godiile (desp. -di-i-) golănime s. f., g.-d. art. golănimii
godiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. godierii; pl. godieri golătate (înv.) s. f., g.-d. art. golătăţii
godin1 (purcel) (reg.) s. m., pl. godini goldan s. m., pl. goldani
godin2 (sobă) s. n., pl. godinuri goldană s. f., g.-d. art. goldanei; pl. goldane
godinac s. m., pl. godinaci gold-point (engl.) s. n.
godină (reg.) s. f., g.-d. art. godinei; pl. godine golf1 (parte a unei ape) s. n., pl. golfuri
godron (ornament) (desp. go-dron) s. n., pl. godroane golf2 (sport) s. n.
goeland (rar) s. m., pl. goelanzi golgheter s. m., pl. golgheteri
gol-goluţ 580
+gol-goluţ (fam.) adj. m., pl. goi-goluţi; f. goală-goluţă, pl. goniometrie (desp. -ni-o-me-tri-) s. f., art. goniometria,
goale-goluţe g.‑d. goniometrii, art. goniometriei
+Golgota s. propriu f., g.-d. art. Golgotei goniometru (desp. -ni-o-me-tru) s. n., art. goniometrul; pl.
+golgotă s. f., g.-d. art. golgotei; pl. golgote goniometre
goli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. golesc, 3 sg. goleşte, gonion (unghi facial) (desp. -ni-on) s. n.
imperf. 1 goleam; conj. prez. 1 sg. să golesc, 3 să golească gonire s. f., g.-d. art. gonirii; pl. goniri
goliard (desp. -li-ard) s. m., pl. goliarzi gonitor (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitori; adj. f., s. f. sg. şi
goliardic (desp. -li-ar-) adj. m., pl. goliardici; f. goliardică, pl. gonitoare
pl. goliardice goniţă s. f., g.-d. art. goniţei; pl. goniţe
goliciune s. f., g.-d. art. goliciunii; pl. goliciuni gonococ s. m., pl. gonococi
golire s. f., g.-d. art. golirii; pl. goliri gonoree s. f., art. gonoreea, g.-d. gonoree, art. gonoreei
golişte (înv.) s. f., g.-d. art. goliştii; pl. golişti gopac s. n., pl. gopacuri
gologan s. m., pl. gologani gordian (desp. -di-an) adj. m. (+ s. n.: nod ~); f. gordiană
(soluţie ~), pl. gordiene (desp. -di-e-)
gologăni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gologănesc,
3 sg. gologăneşte, imperf. 1 gologăneam; conj. prez. 1 sg. +Gordiană (dinastie ~) (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art.
să gologănesc, 3 să gologănească dinastiei Gordiene (desp. -di-e-)
goluţ adj. m., pl. goluţi; f. goluţă, pl. goluţe +gordian (vierme ~) (parazit) (desp. -di-an) s. m., pl.
viermi gordieni (desp. -di-eni)
gomaj s. n.
gordin s. m.
gomă1 (eleganţă pretenţioasă) (fam.) s. f., g.-d. art. gomei
gorgan s. n., pl. gorgane
gomă2 (tumoră; secreţie) s. f., g.-d. art. gomei; pl. gome
gorgonă (ornament architectural; animal celenterat) s. f.,
gomenol s. n.
g.-d. art. gorgonei; pl. gorgone
gomos (fam.) adj. m., s. m., pl. gomoşi; adj. f., s. f. gomoasă, +gorgonzola (it.) [z pron. rom. ţ] s. f., g.-d. art. gorgonzolei
pl. gomoase
gorilă s. f., g.-d. art. gorilei; pl. gorile
gonaci s. m., pl. gonaci, art. gonacii
gorjean adj. m., s. m., pl. gorjeni; adj. f. gorjeană, pl. gorjene
gonadă s. f., g.-d. art. gonadei; pl. gonade
gorjeancă s. f., g.-d. art. gorjencei; pl. gorjence
!gonadotrop (desp. -do-trop) adj. m. (hormon ~), pl.
gornic (reg.) s. m., pl. gornici
gonadotropi; f. gonadotropă (substanţă ~)
gorniceasă (reg.) s. f., g.-d. art. gornicesei; pl. gornicese
+gonartroză (go-nar-/gon-ar-) s. f., g.-d. art. gonartrozei;
gornist s. m., pl. gornişti
pl. gonartroze
gorun s. m., pl. goruni
gonaş (reg.) s. m., pl. gonaşi
gorunet s. n., pl. goruneturi
gondolă s. f., g.-d. art. gondolei; pl. gondole
goruniş s. n., pl. gorunişuri
gondoletă (rar) s. f., g.-d. art. gondoletei; pl. gondolete
gorunişte s. f., g.-d. art. goruniştii; pl. gorunişti
gondolier (desp. -li-er) s. m., pl. gondolieri
+gospel (engl.) [el pron. ăl] adj. invar. (cântece ~)
gondolieră (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. gondolierei; pl.
gospodar adj. m., s. m., pl. gospodari
gondoliere
gospodăresc adj. m., f. gospodărească; pl. m. şi f.
gonfalonier (desp. -ni-er) s. m., pl. gonfalonieri
gospodăreşti
gonfla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gonflez, 3 gonflează; conj.
gospodăreşte adv.
prez. 1 sg. să gonflez, 3 să gonfleze
gospodări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gospodăresc, 3
gonflabil adj. m., pl. gonflabili; f. gonflabilă, pl. gonflabile
sg. gospodăreşte, imperf. 1 gospodăream; conj. prez. 1 sg.
gonflant s. n. să gospodăresc, 3 să gospodărească
gonflare s. f., g.-d. art. gonflării; pl. gonflări gospodărie s. f., art. gospodăria, g.-d. art. gospodăriei; pl.
gong s. n., pl. gonguri gospodării, art. gospodăriile (desp. -ri-i-)
gongoric adj. m., pl. gongorici; f. gongorică, pl. gongorice gospodărioară (fam.) (desp. -ri-oa-) s. f., g.-d. art.
gongorism s. n. gospodărioarei; pl. gospodărioare
goni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gonesc, 3 sg. goneşte, gospodărire s. f., g.-d. art. gospodăririi; pl. gospodăriri
imperf. 1 goneam; conj. prez. 1 sg. să gonesc, 3 să gospodăros adj. m., pl. gospodăroşi; f. gospodăroasă, pl.
gonească gospodăroase
gonidie (desp. -di-e) s. f., art. gonidia (desp. -di-a), g.-d. gospodin (înv.) s. m., pl. gospodini
art. gonidiei; pl. gonidii, art. gonidiile (desp. -di-i-) gospodină s. f., g.-d. art. gospodinei; pl. gospodine
gonio (desp. -ni-o) s. n. (în instalaţie ~) gostat (înv.) (desp. gos-tat/go-stat) s. n., pl. gostaturi (dar:
goniometric (desp. -ni-o-me-tric) adj. m., pl. goniometrici; Gostat (firmă) s. propriu n.)
f. goniometrică, pl. goniometrice goştinar (înv.) s. m., pl. goştinari
581 grandoare
goştină (înv.) s. f., g.-d. art. goştinii; pl. goştini !grafologă (livr.)/(colocv.) grafoloagă s. f., g.-d. art.
got s. m., pl. goţi grafologei/grafoloagei; pl. grafologe/grafoloage
gotcan s. m., pl. gotcani grafologic adj. m., pl. grafologici; f. grafologică, pl.
gotcă (reg.) s. f., g.-d. art. gotcei; pl. gotce grafologice
!göthit (desp. gö-thit) s. n. grafologie s. f., art. grafologia, g.-d. grafologii, art.
grafologiei
gotic adj. m., pl. gotici; f. gotică, pl. gotice
grafoman adj. m., s. m., pl. grafomani; adj. f., s. f.
gotlandian1 (desp. -di-an) adj. m., pl. gotlandieni (desp.
-di-eni); f. gotlandiană, pl. gotlandiene grafomană, pl. grafomane
gotlandian2 (desp. -di-an) s. n. grafomanie s. f., art. grafomania, g.-d. grafomanii, art.
grafomaniei
goz (reg.) s. n., pl. gozuri
grafometru (desp. -me-tru) s. n., art. grafometrul; pl.
+GPL [cit. engl. ğipiel] s. n., art. GPL-ul [cit. ğipielul]
grafometre
grabă s. f., g-d. art. grabei
graforee s. f., art. graforeea, g.-d. graforee, art. graforeei
graben s. n., pl. grabene
graham (sortiment de pâine) s. n.
grabnic adj. m., pl. grabnici; f. grabnică, pl. grabnice
+Graham (dietetician american) [pron. greĭăm] s. propriu
grad s. n., pl. grade
grai s. n., pl. graiuri
grada (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gradez, 3 gradează; conj.
!graifer [er pron. ăr] (desp. grai-) s. n., pl. graifere
prez. 1 sg. să gradez, 3 să gradeze
grajd s. n., pl. grajduri
gradare s. f., g.-d. art. gradării; pl. gradări
gram s. n., pl. grame; simb. g
gradat1 adj. m., pl. gradaţi; f. gradată, pl. gradate
gramaj s. n., pl. gramaje
gradat2 adv.
gramatic (gramatician) (înv.) s. m., pl. gramatici
gradat3 s. m., pl. gradaţi
gramatical adj. m., pl. gramaticali; f. gramaticală, pl.
gradaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. gradaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
gramaticale
art. gradaţiei; pl. gradaţii, art. gradaţiile (desp. -ţi-i-)
!gramaticaliza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se
gradel s. n.
gramaticalizează, imperf. 3 pl. se gramaticalizau; conj.
graden s. n., pl. gradene
prez. 3 să se gramaticalizeze; ger. gramaticalizându-se
gradient (desp. -di-ent) s. m., pl. gradienţi
gramaticalizare s. f., g.-d. art. gramaticalizării; pl.
gradier (desp. -di-er) s. n., pl. gradiere gramaticalizări
gradină (daltă) s. f., g.-d. art. gradinei; pl. gradine gramatică s. f., g.-d. art. gramaticii; pl. gramatici
gradual1 (desp. -du-al) adj. m., pl. graduali; f. graduală, pl. gramatician (desp. -ci-an) s. m., pl. gramaticieni (desp.
graduale -ci‑eni)
gradual2 (desp. -du-al) adv. gramaticiană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. gramaticienei
gradual3 (desp. -du-al) s. n., pl. graduale (desp. -ci-e-); pl. gramaticiene
graf1 (conte) s. m., pl. grafi gram-forţă s. n., pl. grame-forţă; simb. gf
graf2 (model matematic) s. n., pl. grafuri gramieră (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. art. gramierei; pl.
grafem s. n., pl. grafeme gramiere
!graffiti (decoraţiune murală) (it.) s. n., pl. graffitiuri graminee s. f., art. gramineea, g.-d. art. gramineei; pl.
grafic1 adj. m., pl. grafici; f. grafică, pl. grafice graminee
grafic2 s. n., pl. grafice gramofon s. n., pl. gramofoane
grafică s. f., g.-d. art. graficii granat1 (plantă) s. m., pl. granaţi
grafician (desp. -ci-an) s. m., pl. graficieni (desp. -ci-eni) granat2 (silicat) s. n., pl. granate
graficiană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. graficienei (desp. granată (rodie) (rar) s. f., g.-d. art. granatei; pl. granate
-ci-e-); pl. graficiene +granda (di ~) (it.) loc. adj. (petreceri ~)
grafie s. f., art. grafia, g.-d. art. grafiei; pl. grafii, art. grafiile grande s. m., art. grandele; pl. granzi
(desp. -fi-i-) grandee s. f., art. grandeea, g.-d. art. grandeei; pl. grandee
grafit (mineral) s. n. grandilocvent adj. m., pl. grandilocvenţi; f. grandilocventă,
grafitiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. grafitizez, 3 grafitizează; pl. grandilocvente
conj. prez. 1 sg. să grafitizez, 3 să grafitizeze grandilocvenţă s. f., g.-d. art. grandilocvenţei
grafitizare s. f., g.-d. art. grafitizării; pl. grafitizări grandios (desp. -di-os) adj. m., pl. grandioşi; f. grandioasă,
grafitos adj. m., pl. grafitoşi; f. grafitoasă, pl. grafitoase pl. grandioase
grafofon s. n., pl. grafofoane grandiozitate (înv.) (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art.
grafoloagă v. grafologă grandiozităţii; pl. grandiozităţi
grafolog s. m., pl. grafologi grandoare s. f., g.-d. art. grandorii; pl. grandori
grandoman 582
grandoman s. m., pl. grandomani gratinare s. f., g.-d. art. gratinării; pl. gratinări
grandomană s. f., g.-d. art. grandomanei; pl. grandomane gratis adj. invar., adv. (călătorii ~, a călători ~)
grandomanie s. f., art. grandomania, g.-d. grandomanii, gratitudine s. f., g.-d. art. gratitudinii; pl. gratitudini
art. grandomaniei gratuit adj. m., pl. gratuiţi; f. gratuită, pl. gratuite
grangur s. m., pl. granguri gratuitate (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. gratuităţii; pl.
granic s. n., pl. granice gratuităţi
granit s. n., (varietăţi) pl. granituri gratula (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. gratulez, 3 gratulează;
granitic adj. m., pl. granitici; f. granitică, pl. granitice conj. prez. 1 sg. să gratulez, 3 să gratuleze
granitizare s. f., g.-d. art. granitizării gratulare (rar) s. f., g.-d. art. gratulării; pl. gratulări
graniţă s. f., g.-d. art. graniţei; pl. graniţe gratulaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. gratulaţia (desp.
granivor adj. m., pl. granivori; f. granivoră, pl. granivore -ţi‑a), g.-d. art. gratulaţiei; pl. gratulaţii, art. gratulaţiile
(desp. -ţi-i-)
granodiorit (desp. -di-o-) s. n., pl. granodiorite
graţia (a ~) (desp. -ţi-a) vb., ind. prez. 1 sg. graţiez (desp.
+grant s. n., pl. granturi
-ţi-ez), 3 graţiază, 1 pl. graţiem; conj. prez. 1 sg. să
granula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. granulez, 3 granulează; graţiez, 3 să graţieze; ger. graţiind (desp. -ţi-ind)
conj. prez. 1 sg. să granulez, 3 să granuleze
+graţie a (desp. -ţi-e) prep. + prep. (~ multe cercetări)
granular adj. m., pl. granulari; f. granulară, pl. granulare
graţie1 (datorită, mulţumită) (desp. -ţi-e) prep. (~ multor
granulare s. f., g.-d. art. granulării; pl. granulări cercetări)
granulator s. n., pl. granulatoare graţie2 (desp. -ţi-e) s. f., art. graţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
granulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. granulaţia (desp. -ţi-a), graţiei; pl. graţii, art. graţiile (desp. -ţi-i-)
g.‑d. art. granulaţiei; pl. granulaţii, art. granulaţiile graţiere (desp. -ţi e-) s. f., g.-d. art. graţierii; pl. graţieri
(desp. -ţi-i-) graţios (desp. -ţi-os) adj. m., pl. graţioşi; f. graţioasă, pl.
granulă s. f., g.-d. art. granulei; pl. granule graţioase
granulie s. f., art. granulia, g.-d. granulii, art. granuliei graţiozitate (rar) (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. graţiozităţii;
!granulit s. n., pl. granulite (vorbe afectate) pl. graţiozităţi
granulocit s. n., pl. granulocite graur s. m., pl. grauri
granulom s. n., pl. granuloame grav1 adj. m., pl. gravi; f. gravă, pl. grave
granulometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. granulometrici; +grav2 adv. (şi: bolnavi grav/grav bolnavi)
f. granulometrică, pl. granulometrice grava (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gravez, 3 gravează; conj.
granulometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. granulometria, prez. 1 sg. să gravez, 3 să graveze
g.‑d. granulometrii, art. granulometriei gravare s. f., g.-d. art. gravării; pl. gravări
granulos adj. m., pl. granuloşi; f. granuloasă, pl. granuloase gravelă s. f., g.-d. art. gravelei; pl. gravele
granulozitate s. f., g.-d. art. granulozităţii; pl. granulozităţi gravid adj. m. (+ s. n.: uter ~); f. gravidă (femeie ~), pl.
grapă s. f., g.-d. art. grapei; pl. grape gravide
grapină s. f., g.-d. art. grapinei; pl. grapine gravidă s. f., g.-d. art. gravidei; pl. gravide
graptolit s. m., pl. graptoliţi graviditate s. f., g.-d. art. gravidităţii
gras adj. m., pl. graşi; f. grasă, pl. grase gravific adj. m. (+ s. n.: câmp ~); f. gravifică (masă ~), pl.
!grasă de Cotnari (varietate de viţă-de-vie, de vin) s. f., gravifice
g.‑d. art. grasei de Cotnari gravimetric (desp. -me-tric) adj. m., pl. gravimetrici; f.
graseia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. graseiez, 3 graseiază, 1 gravimetrică, pl. gravimetrice
pl. graseiem; conj. prez. 1 sg. să graseiez, 3 să graseieze; gravimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. gravimetria, g.-d.
ger. graseind gravimetrii, art. gravimetriei
graseiere s. f., g.-d. art. graseierii; pl. graseieri gravimetru (desp. -me-tru) s. n., art. gravimetrul; pl.
graset s. n., pl. grasete gravimetre
gratie (desp. -ti-e) s. f., art. gratia (desp. -ti-a), g.-d. art. gravita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gravitez, 3 gravitează;
gratiei; pl. gratii, art. gratiile (desp. -ti-i-) conj. prez. 1 sg. să gravitez, 3 să graviteze
gratifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gratific, 2 sg. gratifici, 3 gravitate s. f., g.-d. art. gravităţii
gratifică; conj. prez. 1 sg. să gratific, 3 să gratifice gravitaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. gravitaţia (desp. -ţi-a),
gratificare s. f., g.-d. art. graficării; pl. gratificări g.‑d. gravitaţii, art. gravitaţiei
gratificaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. gratificaţia (desp. -ţi-a), gravitaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. gravitaţionali; f.
g.‑d. art. gratificaţiei; pl. gratificaţii, art. gratificaţiile gravitaţională, pl. gravitaţionale
(desp. -ţi-i-) graviton s. m., pl. gravitoni
gratina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gratinez, 3 gratinează; gravor s. m., pl. gravori
conj. prez. 1 sg. să gratinez, 3 să gratineze gravură s. f., g.-d. art. gravurii; (plăci, stampe) pl. gravuri
583 greco-roman
grazioso (muz.) (it.) [pron. rom. graţĭozo] (desp. -zio-) grăsuliu adj. m., f. grăsulie; pl. m. şi f. grăsulii
adv. grăsun1 adj. m., pl. grăsuni; f. grăsună, pl. grăsune
grăbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grăbesc, 3 sg. grăsun2 s. m., pl. grăsuni
grăbeşte, imperf. 1 grăbeam; conj. prez. 1 sg. să grăbesc, grăsuţ adj. m., pl. grăsuţi; f. grăsuţă, pl. grăsuţe
3 să grăbească
grătar s. n., pl. grătare
grăbire s. f., g.-d. art. grăbirii grăuncior (desp. gră-un-cior) s. n., pl. grăuncioare
grădea s. f., art. grădeaua, g.-d. art. grădelei; pl. grădele grăunte1 (înv., pop.) (fructul unor plante; obiect mic) s.
grădinar s. m., pl. grădinari n., art. grăuntele; pl. grăunţe
grădină s. f., g.-d. art. grădinii; pl. grădini grăunte2 (sămânţă; obiect mic; cristal metalic) s. m., art.
grădinăreasă s. f., g.-d. art. grădinăresei; pl. grădinărese grăuntele; pl. grăunţi
grădinăresc adj. m., f. grădinărească; pl. m. şi f. grădinăreşti grăunţă s. f., g.-d. art. grăunţei; (mai frecv.) pl. grăunţe
grădinări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grădinăresc, 3 grăunţos (desp. gră-un-) adj. m., pl. grăunţoşi; f.
sg. grădinăreşte, imperf. 1 grădinăream; conj. prez. 1 sg. grăunţoasă, pl. grăunţoase
să grădinăresc, 3 să grădinărească grânar1 (hambar) s. n., pl. grânare
grădinărie s. f., art. grădinăria, g.-d. art. grădinăriei; grânar2 (negustor) (înv.) s. m., pl. grânari
(grădini) pl. grădinării, art. grădinăriile (desp. -ri-i-) grâne (cereale) s. n. pl.
grădinărit s. n. grâu1 (plantă) s. m.
grădiniţă s. f., g.-d. art. grădiniţei; pl. grădiniţe; (instituţia) !grâu2 (semănătură; lan) s. n., pl. grâie
abr. (fam.) grădi
grâuleţ (desp. grâ-u-) s. m.
grădinuţă (rar) s. f., g.-d. art. grădinuţei; pl. grădinuţe
grâuşor (desp. grâ-u-) s. m.
grădişte s. f., g.-d. art. grădiştii; pl. grădişti
greabăn s. n., pl. grebene
grăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grăiesc, 3 sg.
greacă (limbă) s. f. [g.-d. art. limbii greceşti]
grăieşte, imperf. 1 grăiam; conj. prez. 1 sg. să grăiesc, 3
greaţă s. f., g.-d. greţe, art. greţei; pl. greţuri
să grăiască
grebănar s. n., pl. grebănare
grăire (înv.) s. f., g.-d. art. grăirii
grebănos adj. m., pl. grebănoşi; f. grebănoasă, pl. grebănoase
grăitor (desp. gră-i-) adj. m., pl. grăitori; f. sg. şi pl.
grăitoare grebla (a ~) (desp. gre-bla) vb., ind. prez. 1 sg. greblez, 3
greblează; conj. prez. 1 sg. să greblez, 3 să grebleze
grăjdar s. m., pl. grăjdari
greblare (desp. gre-bla-) s. f., g.-d. art. greblării; pl. greblări
+grămadă1 (fam.) adv. (a cădea/a se strânge ~)
greblat (desp. gre-blat) s. n., pl. greblaturi
grămadă2 s. f., g.-d. art. grămezii; pl. grămezi
greblă (desp. gre-blă) s. n., g.-d. art. greblei; pl. greble
grămădeală (pop.) s. f., g.-d. art. grămădelii; pl. grămădeli
grec adj. m., s. m., pl. greci; adj. f. greacă [g.-d. sg., pl.
grămădi (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grămădesc, 3
greceşti] (limbii greceşti)
sg. grămădeşte, imperf. 1 grămădeam; conj. prez. 1 sg. să
grămădesc, 3 să grămădească grecque (à la ~) (fr.) [pron. alagrek] (desp. grec-que) loc.
adj., loc. adv. (supă ~, a prepara ~)
grămădire s. f., g.-d. art. grămădirii; pl. grămădiri
grecesc adj. m., f. grecească; pl. m. şi f. greceşti
grămăjoară s. f., g.-d. art. grămăjoarei; pl. grămăjoare
greceşte adv.
grămăjuie (pop.) s. f., art. grămăjuia, g.-d. art. grămăjuii;
grecism s. n., pl. grecisme
pl. grămăjui
greciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. grecizez, 3 grecizează;
grămătic (înv.) s. m., pl. grămătici
conj. prez. 1 sg. să grecizez, 3 să grecizeze
grămăticie (înv.) s. f., art. grămăticia, g.-d. art. grămăticiei;
grecizare s. f., g.-d. art. grecizării
pl. grămăticii, art. grămăticiile (desp. -ci-i-)
grecoaică s. f., g.-d. art. grecoaicei; pl. grecoaice
grănicer s. m., pl. grăniceri
greco-catolic adj. m., s. m., pl. greco-catolici; adj. f., s. f.
grăniceresc adj. m., f. grănicerească; pl. m. şi f. grănicereşti
greco-catolică, pl. greco-catolice (dar: Biserica Greco-
grăpa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. grăpez, 3 grăpează; conj. Catolică s. propriu f. art.)
prez. 1 sg. să grăpez, 3 să grăpeze
grecoman s. m., pl. grecomani
grăpare s. f., g.-d. art. grăpării; pl. grăpări
grecomanie s. f., art. grecomania, g.-d. grecomanii, art.
grăpat s. n. grecomaniei
grăpătură (rar) s. f., g.-d. art. grăpăturii; pl. grăpături greco-oriental (desp. -ri-en-) adj. m., s. m., pl. greco-
grăpiş adv. orientali; adj. f., s. f. greco-orientală, pl. greco-orientale
grăsan adj. m., pl. grăsani; f. grăsană, pl. grăsane greco-răsăritean (rar) adj. m., s. m., pl. greco-răsăriteni;
grăscean (rar) (desp. -cean) adj. m., pl. grăsceni; f. adj. f., s. f. greco-răsăriteană, pl. greco-răsăritene
grăsceană, pl. grăscene greco-roman adj. m., pl. greco-romani; f. greco-romană, pl.
grăsime s. f., g.-d. art. grăsimii; (substanţe) pl. grăsimi greco-romane
grecotei 584
grecotei s. m., pl. grecotei, art. grecoteii greţos adj. m., pl. greţoşi; f. greţoasă, pl. greţoase
grecuşor s. m., pl. grecuşori greu1 adj. m., pl. grei, art. greii; f. grea, art. greaua, pl. grele
!greder [er pron. ăr] s. n., pl. gredere +greu2 adv.
greement (nav.) (desp. gre-e-) s. n., pl. greemente greu3 s. n., art. greul (şi: la greu)
greencard (engl.) [pron. grinkard] s. n., pl. greencarduri greunatic (reg.) (desp. gre-u-) adj. m., pl. greunatici; f.
[pron. grinkarduri] greunatică, pl. greunatice
!gref (unitate de măsură) (înv.) s. m., pl. grefi greuşor (desp. gre-u-) adj. m., pl. greuşori; f. greuşoară, pl.
grefa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. grefez, 3 grefează; conj. greuşoare
prez. 1 sg. să grefez, 3 să grefeze greutate (desp. gre-u-) s. f., g.-d. art. greutăţii; pl. greutăţi
grefare s. f., g.-d. art. grefării; pl. grefări greva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. grevez, 3 grevează; conj.
grefă s. f., g.-d. art. grefei; pl. grefe prez. 1 sg. să grevez, 3 să greveze
grefier (desp. -fi-er) s. m., pl. grefieri grevare s. f., g.-d. art. grevării; pl. grevări
grefieră (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. grefierei; pl. grefiere grevă s. f., g.-d. art. grevei; pl. greve
grefon s. n., pl. grefoane grevist adj. m., s. m., pl. grevişti; adj. f., s. f. grevistă, pl.
greviste
gregar adj. m., pl. gregari; f. gregară, pl. gregare
gri1 adj. invar. (costume ~)
greghetin s. m., pl. greghetini
gri2 s. n., (nuanţe) pl. griuri
!gregorian (desp. -ri-an) adj. m. (călugăr ~), pl. gregorieni;
grifă s. f., g.-d. art. grifei; pl. grife
f. gregoriană (muzică ~), pl. gregoriene (desp. -ri-e-)
grifon (monstru din mitologia greacă; motiv decorativ;
!greier/greiere s. m., art. greierul/greierele; pl. greieri
pasăre; rasă de câini) s. m., pl. grifoni
greieraş s. m., pl. greieraşi
grijanie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. grijania (desp. -ni-a),
greierel s. m., pl. greierei, art. greiereii g.-d. art. grijaniei; pl. grijanii, art. grijaniile (desp. -ni-i-)
greieruş s. m., pl. greieruşi grijă s. f., art. grija, g.-d. art. grijii; pl. griji
greime (înv.) s. f., g.-d. art. greimii griji (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grijesc, 3 sg.
greisen (germ.) [pron. graĭzăn] (desp. grei-) s. n. grijeşte, imperf. 1 grijeam; conj. prez. 1 sg. să grijesc, 3
grej1 adj. invar. (pleduri ~) să grijească
grej2 s. n., (nuanţe) pl. grejuri grijit (pop.) s. n.
gren s. n., pl. grenuri grijitor (reg.) adj. m., pl. grijitori; f. sg. şi pl. grijitoare
grena1 adj. invar. (mănuşi ~) grijnic (înv.) adj. m., pl. grijnici; f. grijnică, pl. grijnice
grena2 s. n., art. grenaul grijuliu adj. m., f. grijulie; pl. m. şi f. grijulii
grenadă s. f., g.-d. art. grenadei; pl. grenade grilaj s. n., pl. grilaje
grenadian (referitor la Grenada) (desp. -di-an) adj. m., s. grilă s. f., g.-d. art. grilei; pl. grile
m., pl. grenadieni (desp. -di-eni); adj. f., s. f. grenadiană, grill (engl.) s. n., pl. grilluri
pl. grenadiene grima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. grimez, 3 grimează; conj.
!grenadir s. m., pl. grenadiri prez. 1 sg. să grimez, 3 să grimeze
grenadină (fir; ţesătură; fruct) (rar) s. f., g.-d. art. grimare s. f., g.-d. art. grimării; pl. grimări
grenadinei; pl. grenadine grimasă s. f., g.-d. art. grimasei; pl. grimase
greoi adj. m., pl. greoi; f. sg. şi pl. greoaie grimă s. f., g.-d. art. grimei; pl. grime
grep (fruct) s. n., pl. grepuri grimea (reg.) s. f., art. grimeaua, g.-d. art. grimelei; pl.
grepfrut s. n., pl. grepfruturi grimele
gresa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gresez, 3 gresează; conj. grimeluţă (reg.) s. f., g.-d. art. grimeluţei; pl. grimeluţe
prez. 1 sg. să gresez, 3 să greseze grind s. n., pl. grinduri
gresaj s. n., pl. gresaje grindă s. f., g.-d. art. grinzii; pl. grinzi
gresare s. f., g.-d. art. gresării; pl. gresări grindei (obiect) s. n., pl. grindeie
gresie (desp. -si-e) s. f., art. gresia (desp. -si-a), g.-d. art. grindel (peşte) s. m., pl. grindei, art. grindeii
gresiei; pl. gresii, art. gresiile (desp. -si-i-) grindina (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. grindină; conj.
gresor s. n., pl. gresoare prez. 3 sg. să grindine
greş (înv.) s. n. (în: a da ~, fără (de) ~) grindină s. f., g.-d. art. grindinei; pl. grindine
greşeală s. f., g.-d. art. greşelii; pl. greşeli grindiş s. n., pl. grindişuri
greşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. greşesc, 3 sg. grinduliţă s. f., g.-d. art. grinduliţei; pl. grinduliţe
greşeşte, imperf. 1 greşeam; conj. prez. 1 sg. să greşesc, grinduţă s. f., g.-d. art. grinduţei; pl. grinduţe
3 să greşească gripa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gripez, 3 gripează; conj.
+greşit (bis.) s. m., pl. greşiţi (Iertăm greşiţilor noştri.) prez. 1 sg. să gripez, 3 să gripeze
585 grund
gripal adj. m., pl. gripali; f. gripală, pl. gripale grop s. n., pl. gropuri
gripare s. f., g.-d. art. gripării; pl. gripări gropan (reg.) s. n., pl. gropane
gripă s. f., g.-d. art. gripei; pl. gripe (şi în: gripă aviară, gripă gropar s. m., pl. gropari
sezonieră) gropăreasă (rar) s. f., g.-d. art. gropăresei; pl. gropărese
gripcă s. f., g.-d. art. gripcii; pl. gripci gropiş s. n., pl. gropişuri
!grisaille (fr.) [pron. grizaĭ] (desp. -saille) s. n. gropit (reg.) adj. m., pl. gropiţi; f. gropită, pl. gropite
griş s. n. gropiţă s. f., g.-d. art. gropiţei; pl. gropiţe
grişat adj. m. (+ s. n.: mălai ~); f. grişată (făină ~), pl. gropniţă s. f., g.-d. art. gropniţei; pl. gropniţe
grişate (făinuri ~)
gropuşoară s. f., g.-d. art. gropuşoarei; pl. gropuşoare
griv1 (pop.) adj. m., pl. grivi; f. grivă, pl. grive
gros1 adj. m., pl. groşi; f. groasă, pl. groase
griv2 (pop.) s. m., pl. grivi
gros2 (buştean; bârnă; măsură) s. m., pl. groşi
grivan (reg.) s. m., pl. grivani
gros3 (majoritate; (pop., fam.) închisoare) s. n.
grivă (pop.) s. f., g.-d. art. grivei; pl. grive
groscior1 (desp. -cior) adj. m., pl. grosciori; f. groscioară,
grivei (pestriţ) (reg.) adj. m. (câine ~), pl. grivei pl. groscioare
griza (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. grizez, 3 grizează; conj. groscior2 (pop.) (desp. -cior) s. n.
prez. 1 sg. să grizez, 3 să grizeze
grosier (desp. -si-er) adj. m., pl. grosieri; f. grosieră, pl.
grizare (livr.) s. f., g.-d. art. grizării; pl. grizări
grosiere
grizonant adj. m., pl. grizonanţi; f. grizonantă, pl.
grosiere (nutreţuri) (rar) (desp. -si-e-) s. n. pl.
grizonante
grosime s. f., g.-d. art. grosimii; pl. grosimi
grizu s. n., art. grizuul
grosisment s. n., pl. grosismente
grizumetru (desp. -me-tru) s. n., art. grizumetrul; pl.
grizumetre grosolan adj. m., pl. grosolani; f. grosolană, pl. grosolane
grizuscop (desp. -zus-cop/-zu-scop) s. n., pl. grizuscoape grosolănie s. f., art. grosolănia, g.-d. art. grosolăniei; pl.
grosolănii, art. grosolăniile (desp. -ni-i-)
grizutos adj. m., pl. grizutoşi; f. grizutoasă, pl. grizutoase
grosoman (înv.) s. m., pl. grosomani
!grizzly (engl.) (desp. grizz-ly) s. m., art. grizzlyul; pl.
grizzly, (rar) art. grizzlyi gros-plan [gros pron. fr. gro] s. n., pl. gros-planuri
groapă s. f., g.-d. art. gropii; pl. gropi grosso modo (lat.) loc. adv.
groază s. f., g.-d. art. groazei grosuţ adj. m., pl. grosuţi; f. grosuţă, pl. grosuţe
groaznic adj. m., pl. groaznici; f. groaznică, pl. groaznice groş (subdiviziune monetară) s. m., pl. groşi
grobian (desp. -bi-an) adj. m., pl. grobieni (desp. -bi-eni); groşiţă s. f., g.-d. art. groşiţei; pl. groşiţe
f. grobiană, pl. grobiene groştei (reg.) s. m., pl. groştei, art. groşteii
grof (reg.) s. m., pl. grofi grotă s. f., g.-d. art. grotei; pl. grote
grofesc (reg.) adj. m., f. grofească; pl. m. şi f. grofeşti grotesc1 adj. m., f. grotescă; pl. m. şi f. groteşti
grofiţă (reg.) s. f., g.-d. art. grofiţei; pl. grofiţe grotesc2 s. n.
grofoaie (reg.) s. f., art. grofoaia, g.-d. art. grofoaiei; pl. grozamă s. f., g.-d. art. grozamei; pl. grozame
grofoaie grozav adj. m., pl. grozavi; f. grozavă, pl. grozave
grog s. n., (porţii) pl. groguri grozăvenie (pop., fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. grozăvenia
groggy (engl.) [ggy pron. g’i] adj. invar. (boxer ~) (desp. -ni-a), g.-d. art. grozăveniei; pl. grozăvenii, art.
groh interj. grozăveniile (desp. -ni-i-)
grohăi (a ~) vb., ind. prez. 3 grohăie, imperf. 3 pl. grohăiau; grozăvi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
conj. prez. 3 să grohăie grozăvesc, 3 sg. se grozăveşte, imperf. 1 sg. mă grozăveam;
grohăire s. f., g.-d. art. grohăirii; pl. grohăiri conj. prez. 1 sg. să mă grozăvesc, 3 să se grozăvească;
grohăit s. n., pl. grohăituri imper. 2 sg. afirm. grozăveşte-te; ger. grozăvindu-mă
grohăitor (desp. -hă-i-) adj. m., pl. grohăitori; f. sg. şi pl. grozăvie s. f., art. grozăvia, g.-d. art. grozăviei; pl. grozăvii,
grohăitoare art. grozăviile (desp. -vi-i-)
grohăitură (desp. -hă-i-) s. f., g.-d. art. grohăiturii; pl. !grui1 (cocor) s. m., pl. grui, art. gruii
grohăituri !grui2 (deal) (reg.) s. n., pl. gruiuri
grohot (reg.) s. n., pl. grohote +gruie (macara; suport pentru fotografiat) s. f., g.-d. art.
grohoti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohoteşte, 3 pl. grohotesc, gruiei; pl. gruie
imperf. 3 sg. grohotea; conj. prez. 3 să grohotească gruieţ (reg.) s. n., pl. gruieţe
grohotiş s. n., pl. grohotişuri grumaz (pop.) s. m., pl. grumaji
gromovnic (înv.) s. n., pl. gromovnice grumăjer (rar) s. n., pl. grumăjere
groom (engl. [oo pron. u] s. m., pl. groomi grund s. n., pl. grunduri
grundui 586
grundui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grunduiesc, 3 sg. guelf s. m., pl. guelfi
grunduieşte, imperf. 1 grunduiam; conj. prez. 1 sg. să gugi (reg.) s. n., pl. gugiuri
grunduiesc, 3 să grunduiască gugiuman (desp. -giu-) s. n., pl. gugiumane
grunduire s. f., g.-d. art. grunduirii; pl. grunduiri guguştiuc s. m., pl. guguştiuci
grunjos adj. m., pl. grunjoşi; f. grunjoasă, pl. grunjoase gui-negui (înv., pop.) loc. adv.
grunz s. m., pl. grunji guinee (monedă) (desp. gu-i-) s. f., art. guineea, g.-d. art.
grunzuros adj. m., pl. grunzuroşi; f. grunzuroasă, pl. guineei; pl. guinee
grunzuroase Guineea (stat) (desp. Gu-i-) s. propriu f., g.-d. Guineei
grup s. n., pl. grupuri Guineea-Bissau (stat) (desp. Gu-i-) s. propriu f., g.-d.
grupa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. grupez, 3 grupează; conj. Guineei-Bissau
prez. 1 sg. să grupez, 3 să grupeze Guineea Ecuatorială (stat) (desp. Gu-i, -cu-a-, -ri-a-) s.
grupaj s. n., pl. grupaje propriu f., g.-d. Guineei Ecuatoriale
grupare s. f., g.-d art. grupării; pl. grupări guineean (referitor la Guineea) (desp. gu-i-) adj. m., s.
grupă s. f., g.-d. art. grupei; pl. grupe m., pl. guineeni; adj. f., s. f. guineeană, pl. guineene
grupet s. n., pl. grupete guineobissauan (referitor la Guineea-Bissau) (desp.
+grup-ţintă s. n., pl. grupuri-ţintă gu-i-) adj. m., s. m., pl. guineobissauani; adj. f., s. f.
guineobissauană, pl. guineobissauane
grupuleţ s. n., pl. grupuleţe
guineoecuatorian (referitor la Guineea Ecuatorială)
grupuşor s. n., pl. grupuşoare
(desp. gu-i-, -cu-a, -ri-an) adj. m., s. m., pl.
gruzin (înv.) adj. m., s. m., pl. gruzini; adj. f., s. f. gruzină, guineoecuatorieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f.
pl. gruzine guineoecuatoriană, pl. guineoecuatoriene
+guacamole (desp. gua-) s. n. guiţ interj.
!guaiac (desp. gua-) s. m., pl. guaiaci guiţa (a ~) (desp. gu-i-) vb., ind. prez. 3 guiţă, imperf. 3
guanaco (desp. gua-) s. m., pl. guanaco pl. guiţau; conj. prez. 3 să guiţe
guanidină (desp. gua-) s. f., g.-d. art. guanidinei guiţare (desp. gu-i-) s. f., g.-d. art. guiţării; pl. guiţări
guanină (desp. gua-) s. f., g.-d. art. guaninei guiţat (desp. gu-i-) s. n.
guano (desp. gua-) s. n., art. guanoul guiţătură (desp. gu-i-) s. f., g.-d. art. guiţăturii; pl.
!guarani1 (cuv. amerind.) [u pron. ŭ] adj. invar. (cuvinte ~) guiţături
!guarani2 (limbă) (cuv. amerind.) [u pron. ŭ] s. n. gujon s. n., pl. gujoane
guarani3 (moneda Paraguayului) (cuv. amerind.) [u gulag s. n., pl. gulaguri
pron. ŭ] s. m., pl. guarani; simb. Gs, G gulaş s. n., pl. gulaşuri
+guarani4 (nume etnic) (cuv. amerind.) [u pron. ŭ] s. m. gulden s. m., pl. guldeni; (moneda din Antilele Olandeze)
şi f., pl. guarani simb. f
guard (înv.) s. m., pl. guarzi guler s. n., pl. gulere
guaşă (desp. gua-) s. f., art. guaşa, g.-d. art. guaşei; guleraş s. n., pl. guleraşe
(desene) pl. guaşe gulerat adj. m., s. m., pl. guleraţi; adj. f., s. f. gulerată, pl.
guatemalez (desp. gua-) adj. m., s. m., pl. guatemalezi; gulerate
adj. f., s. f. guatemaleză, pl. guatemaleze gulie s. f., art. gulia, g.-d. art. guliei; pl. gulii, art. guliile
gubav (reg.) adj. m., pl. gubavi; f. gubavă, pl. gubave (desp. -li-i-)
gubă (reg.) s. f., g.-d. art. gubei; pl. gube guma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gumez, 3 gumează; conj.
gubernie (desp. -ni-e) s. f., art. gubernia (desp. -ni-a), g.-d. prez. 1 sg. să gumez, 3 să gumeze
art. guberniei; pl. gubernii, art. guberniile (desp. -ni-i-) gumaj s. n., pl. gumaje
gudron (desp. gu-dron) s. n., pl. gudroane gumare s. f., g.-d. art. gumării; pl. gumări
gudrona (a ~) (desp. gu-dro-) vb., ind. prez. 1 sg. gumă s. f., g.-d. art. gumei; pl. gume
gudronez, 3 gudronează; conj. prez. 1 sg. să gudronez, 3 gumilastic (pop.) s. n., pl. gumilastice
să gudroneze gunoi s. n., pl. gunoaie
gudronaj (desp. gu-dro-) s. n., pl. gudronaje gunoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gunoiesc, 3 sg.
gudronare (desp. gu-dro-) s. f., g.-d. art. gudronării; pl. gunoieşte, imperf. 1 gunoiam; conj. prez. 1 sg. să
gudronări gunoiesc, 3 să gunoiască
gudronator (desp. gu-dro-) s. n., pl. gudronatoare gunoier s. m., pl. gunoieri
gudura (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. gunoieră s. f., g.-d. art. gunoierei; pl. gunoiere
mă gudur, 3 se gudură; conj. prez. 1 sg. să mă gudur, gunoios (rar) adj. m., pl. gunoioşi; f. gunoioasă, pl.
3 să se gudure; imper. 2 sg. afirm. gudură-te; ger. gunoioase
gudurându‑mă gunoire s. f., g.-d. art. gunoirii; pl. gunoiri
587 guzlă
gunoişte s. f., g.-d. art. gunoiştii; pl. gunoişti gustos adj. m., pl. gustoşi; f. gustoasă, pl. gustoase
gunoit s. n. guşa-porumbelului (plantă) s. f. art., g.-d. art. guşii-
gupă s. f., g.-d. art. gupei; pl. gupe porumbelului
gura-leului (plantă) (desp. -le-u-) s. f. art., g.-d. art. guşa-porumbului (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. guşii-
gurii‑leului porumbului
gura-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gurii-lupului guşat adj. m., s. m., pl. guşaţi; adj. f., s. f. guşată, pl. guşate
guraliv adj. m., s. m., pl. guralivi; adj. f., s. f. guralivă, pl. guşă s. f., art. guşa, g.-d. art. guşii; pl. guşi
guralive
guşter1 (animal) s. m., pl. guşteri
gură s. f., g.-d. art. gurii; pl. guri
guşter2 (reg.) (gâtlej; boală) s. n., pl. guştere
!gură-bogată (pop., fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui gură-
bogată; pl. gură-bogată guşuliţă s. f., g.-d. art. guşuliţei; pl. guşuliţe
!gură-cască (persoană) (pop., fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui gutapercă s. f., g.-d. art. gutapercii
gură-cască; pl. gură-cască gută1 (boală) s. f., g.-d. art. gutei
gură-de-lup1 (malformaţie) s. f., g.-d. art. gurii-de-lup gută2 (fir) s. f., g.-d. art. gutei; pl. gute
gură-de-lup2 (ochi de parâmă; unealtă) s. f., g.-d. art. gutieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. gutierei; pl. gutiere
gurii-de-lup; pl. guri-de-lup
gutos adj. m., s. m., pl. gutoşi; adj. f., s. f. gutoasă, pl.
!gură-spartă (pop., fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui gură-
gutoase
spartă; pl. gură-spartă
gutui s. m., pl. gutui, art. gutuii
gurăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gurăie, imperf. 3 pl.
gurăiau; conj. prez. 3 să gurăie gutuie s. f., art. gutuia, g.-d. art. gutuii; pl. gutui
gureş adj. m., pl. gureşi; f. gureşă, art. gureşa; pl. gureşe gutuiţă s. f., g.-d. art. gutuiţei; pl. gutuiţe
gurgui (vârf) s. n., pl. gurguie !guturai s. n., pl. guturaiuri
!gurguia (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gutural adj. m., pl. guturali; f. guturală, pl. guturale
gurguiez, 3 se gurguiază, 1 pl. ne gurguiem; conj. prez. 1 guturală s. f., g.-d. art. guturalei; pl. guturale
sg. să mă gurguiez, 3 să se gurguieze; imper. 2 sg. afirm.
guvern s. n., pl. guverne (dar: Guvernul (= guvernul
gurguiază-te; ger. gurguindu-mă
României etc.) s. propriu n. art.)
gurist (fam.) s. m., pl. gurişti
guverna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. guvernez, 3 guvernează;
guristă (fam.) s. f., g.-d. art. guristei; pl. guriste
conj. prez. 1 sg. să guvernez, 3 să guverneze
guriţă s. f., g.-d. art. guriţei; pl. guriţe
gurlui (a ~) vb., ind. prez. 3 gurluie, imperf. 3 pl. gurluiau; guvernamental adj. m., pl. guvernamentali; f.
conj. prez. 3 să gurluie guvernamentală, pl. guvernamentale
gurluire s. f., g.-d. art. gurluirii; pl. gurluiri guvernant1 (rar) adj. m., pl. guvernanţi; f. guvernantă, pl.
gurluit s. n. guvernante
gurmand adj. m., s. m., pl. gurmanzi; adj. f., s. f. gurmandă, guvernant2 s. m., pl. guvernanţi
pl. gurmande guvernantă (înv.) s. f., g.-d. art. guvernantei; pl. guvernante
gurmă (boală) s. f., g.-d. art. gurmei; pl. gurme +guvernanţă s. f., g.-d. art. guvernanţei (bună guvernanţă)
gurnă (parte a unei nave) s. f., g.-d. art. gurnei; pl. gurne guvernare s. f., g.-d. art. guvernării; pl. guvernări
guru (livr.) s. m., art. gurul; pl. guru guvernator s. m., pl. guvernatori
gurut s. n.
guvernământ s. n., (unităţi administrativ-teritoriale) pl.
guseu s. n., art. guseul; pl. guseuri guvernăminte
gust s. n., (preferinţe) pl. gusturi
guvern-marionetă (desp. -ri-o-) s. n., pl. guverne-
gusta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gust, 2 sg. guşti, 3 gustă; marionetă
conj. prez. 1 sg. să gust, 3 să guste
guvernor (rar) s. m., pl. guvernori
!gustar (august) (pop., înv.) s. m., g.-d. art. lui gustar
(luna ~ ) guvid s. m., pl. guvizi
gustare s. f., g.-d. art. gustării; (mâncăruri) pl. gustări guyanez adj. m., s. m., pl. guyanezi; adj. f., s. f. guyaneză,
gustativ adj. m., pl. gustativi; f. gustativă, pl. gustative pl. guyaneze
!gustărică (fam.) s. f., g.-d. art. gustăricii; pl. gustărici guz s. m., pl. guzi
gustătoare s. f., g.-d. art. gustătoarei; pl. gustătoare guzgan s. m., pl. guzgani
gustător s. m., pl. gustători guzlă s. f., g.-d. art. guzlei; pl. guzle
Hh
h1 (literă1) [cit. haş/hî] s. m./s. n., pl. m. h/n. h-uri hagialâc (desp. -gia-) s. n., pl. hagialâcuri
!h2 (sunet2) [cit. hî] s. m./s. n., pl. m. h/n. h-uri hagiograf (desp. -gi-o-graf) s. m., pl. hagiografi
!ha/ha-ha/ha, ha interj. hagiografic (desp. -gi-o-gra-) adj. m., pl. hagiografici; f.
!haban adj. m., s. m., pl. habani; adj. f., s. f. habană, pl. hagiografică, pl. hagiografice
habane hagiografie (desp. -gi-o-gra-) s. f., art. hagiografia, g.-d.
habaneră s. f., g.-d. art. habanerei; pl. habanere hagiografii, art. hagiografiei
habar s. n. hagiologic (desp. -gi-o-) adj. m., pl. hagiologici; f.
+habarnist (fam.) adj. m., s. m., pl. habarnişti; adj. f., s. f. hagiologică, pl. hagiologice
habarnistă, pl. habarniste hagiologie (desp. -gi-o-) s. f., art. hagiologia, g.-d.
habeas corpus (lat.) (desp. -be-as) loc. s. n. hagiologii, art. hagiologiei
habitaclu (desp. -ta-clu) s. n., art. habitaclul; pl. habitacluri hagiu s. m., art. hagiul; pl. hagii, art. hagiii (desp. -gi-ii)
habitat s. n., pl. habitate (dar: Hagi Tudose s. propriu m.)
habitudine (livr.) s. f., g.-d. art. habitudinii; pl. habitudini ha-ha/ha, ha v. ha
habitus (lat.) s. n. hahaleră (fam.) s. f., g.-d. art. hahalerei; pl. hahalere
haboca (cu ~) (reg.) loc. adv. haham s. m., pl. hahami
habotnic adj. m., s. m., pl. habotnici; adj. f., s. f. habotnică, hai1 (fam.) s. n.
pl. habotnice hai2/hai-hai interj.
habotnicie s. f., art. habotnicia, g.-d. habotnicii, art. haida-de interj.
habotniciei
haidamac (fam.) s. m., pl. haidamaci
!habsburgic (desp. habs-bur-) adj. m., pl. habsburgici; f.
haidău (păzitor de vite) (reg.) s. m., art. haidăul; pl. haidăi,
habsburgică, pl. habsburgice (dar: Imperiul Habsburgic s.
art. haidăii
propriu n. art.)
haidăul (dans) s. n. art., neart. haidău
hac1 (răfuială) s. n.
haide interj.
hac2 (salariu; cui) (înv., reg.) s. n., pl. hacuri
hacana (arg., fam.) adv. (şi: mai ~) haidem interj.
hachiţă s. f., g.-d. art. hachiţei; pl. hachiţe haideţi interj.
hacienda [pron. sp. asĭenda] (desp. -cien-) s. f., g.-d. art. haidoş (reg.) adj. m., pl. haidoşi; f. haidoşă, art. haidoşa,
haciendei; pl. haciende pl. haidoşe
hacker (engl.) [pron. hekăr] (desp. ha-cker) s. m., pl. haiduc s. m., pl. haiduci
hackeri [pron. hekări] haiducel (pop.) s. m., pl. haiducei, art. haiduceii
+hacking (engl.) [pron. heking] (desp. ha-cking) s. m., art. haiducesc adj. m., f. haiducească; pl. m. şi f. haiduceşti
hackingul [pron. hekingul] haiduceşte adv.
hadâmb (înv.) s. m., pl. hadâmbi haiduci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. haiducesc, 3 sg.
hafniu [niu pron. nĭu] s. n., art. hafniul; simb. Hf haiduceşte, imperf. 1 haiduceam; conj. prez. 1 sg. să
hagadă s. f., g.-d. art. hagadei; pl. hagade haiducesc, 3 să haiducească
1
Pentru valorile literei h în combinaţiile ch, gh etc. v. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere.
2
În câteva împrumuri, sunetul h se redă prin c + h (cu h fără valoare fonetică proprie). În cuvinte străine, combinaţia c + h se pronunţă
conform regulilor din limbile de origine; pronunţările sunt indicate în dicţionar.
589 hamei
haiducie s. f., art. haiducia, g.-d. art. haiduciei; pl. haiducii, hali (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. halesc, 3 sg.
art. haiduciile (desp. -ci-i-) haleşte, imperf. 1 haleam; conj. prez. 1 sg. să halesc, 3 să
hai-hai v. hai halească
haihui adj. m., f. haihuie; pl. m. şi f. haihui halieutică (desp. -e-u-) s. f., g.-d. art. halieuticii
haiku (cuv. jap.) [i pron. ĭ] s. n., pl. haikuuri halima (pop.) s. f., art. halimaua, g.-d. art. halimalei; pl.
halimale
haimana s. f., art. haimanaua, g.-d. art. haimanalei; pl.
haimanale halit s. n.
halocromie (desp. -lo-cro-) s. f., art. halocromia, g.-d.
haimanalâc s. n., pl. haimanalâcuri
halocromii, art. halocromiei
hain adj. m., pl. haini; f. haină, pl. haine
halofită1 adj. f. (plantă ~), pl. halofite
haină s. f., g.-d. art. hainei; pl. haine
halofită2 s. f., g.-d. art. halofitei; pl. halofite
haini (a se ~) (înv.) (desp. ha-i-) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
halogen1 adj. m., pl. halogeni; f. halogenă, pl. halogene
mă hainesc, 3 sg. se haineşte, imperf. 1 sg. mă haineam;
halogen2 s. m., pl. halogeni
conj. prez. 1 sg. să mă hainesc, 3 să se hainească; imper. 2
sg. afirm. haineşte-te; ger. hainindu-mă halogena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. halogenez, 3 halogenează;
conj. prez. 1 sg. să halogenez, 3 să halogeneze
hainie (desp. ha-i-) s. f., art. hainia, g.-d. art. hainiei; pl.
halogenare s. f., g.-d. art. halogenării; pl. halogenări
hainii, art. hainiile (desp. -ni-i-)
halogenură s. f., g.-d. art. halogenurii; pl. halogenuri
hainlâc (înv.) (desp. ha-in-) s. n., art. hainlâcuri
+haloimăs (fam.) (desp. -loi-) s. n.
haios (fam.) adj. m., pl. haioşi; f. haioasă, pl. haioase
haloizit (desp. -lo-i-) s. n.
+hairstilist (rar) [hair pron. engl. her] s. m., pl. hairstilişti
!halou s. n., art. haloul; pl. halouri
+hairstilistă (rar) [hair pron. engl. her] s. f., g.-d. art.
halt interj.
hairstilistei; pl. hairstiliste
haltă s. f., g.-d. art. haltei; pl. halte
+hairstyling (engl.) [pron. herstaĭling] s. n., art.
hairstylingul [pron. herstaĭlingul] !halteră s. f., g.-d. art. halterei; pl. haltere
halterofil s. m., pl. halterofili
+hai sictir (arg., fam.) interj.
halterofilă s. f., g.-d. art. halterofilei; pl. halterofile
hait1 interj.
halucina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. halucinez, 3 halucinează;
hait2 (reg.) s. n., pl. haituri (desp. hai-)
conj. prez. 1 sg. să halucinez, 3 să halucineze
haită (desp. hai-) s. f., g.-d. art. haitei; pl. haite
halucinant adj. m., pl. halucinanţi; f. halucinantă, pl.
haitian (desp. ha-i-ti-an) adj. m., s. m., pl. haitieni (desp. halucinante
-ti-eni); adj. f., s. f. haitiană, pl. haitiene halucinatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. halucinatorie
haitic (reg.) (desp. hai-) s. n., pl. haiticuri (desp. -ri-e); pl. m. şi f. halucinatorii
haitiş (desp. hai-) (reg.) adj. m., pl. haitişi; f. haitişă, art. halucinaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. halucinaţia (desp. -ţi-a),
haitişa, pl. haitişe g.-d. art. halucinaţiei; pl. halucinaţii, art. halucinaţiile
hal s. n. (desp. -ţi-i-)
halagea (tărăboi; păţanie) (reg.) s. f., art. halageaua, g.-d. halucinogen adj. m., pl. halucinogeni; f. halucinogenă, pl.
art. halagelei; pl. halagele halucinogene
halaj s. n. halva s. f., art. halvaua, g.-d. art. halvalei; (sorturi) pl.
halal1 interj. halvale
+halal2 s. n. halvagiu (înv.) s. m., art. halvagiul; pl. halvagii, art.
halvagiii (desp. -gi-ii)
halat s. n., pl. halate
!ham1/ham-ham/ham, ham/ham! ham! interj.
hală s. f., g.-d. art. halei; pl. hale
ham2 s. n., pl. hamuri
halău (reg.) s. n., art. halăul; pl. halăie
!hamac s. n., pl. hamace
halbă s. f., g.-d. art. halbei; pl. halbe
hamadă s. f., g.-d. art. hamadei; pl. hamade
halca (înv.) s. f., art. halcaua, g.-d. art. halcalei; pl. halcale
hamadriadă (desp. -ma-dri-a-) s. f., g.-d. art. hamadriadei;
halcă s. f., g.-d. art. hălcii; pl. hălci pl. hamadriade
haldă s. f., g.-d. art. haldei; pl. halde hamal s. m., pl. hamali
haldeu s. m., art. haldeul; pl. haldei, art. haldeii hamalâc (fam.) s. n., pl. hamalâcuri
haleală (fam.) s. f., g.-d. art. halelii hambar s. n., pl. hambare
halebardă s. f., g.-d. art. halebardei; pl. halebarde +Hamburg (oraş) s. propriu n.
halebardier (desp. -di-er) s. m., pl. halebardieri +hamburg (varietate de struguri) s. n.
halenă s. f., g.-d. art. halenei hamburger (engl.) [ger pron. găr] s. m., pl. hamburgeri
half (rar) s. m., pl. halfi hamei s. m., art. hameiul
ham-ham 590
ham-ham/ham, ham/ham! ham! v. ham hap1 interj.
hamiş (reg.) adj. m., pl. hamişi; f. hamişă, art. hamişa, pl. hap2 (pop., fam.) s. n., pl. hapuri
hamişe !hapax s. n., pl. hapaxuri
hamit adj. m., s. m., pl. hamiţi; adj. f., s. f. hamită, pl. hamite !hapax legomenon (gr.) loc. s. n., pl. hapax legomena
hamitic adj. m., pl. hamitici; f. hamitică, pl. hamitice hapcă s. f., g.-d. art. hăpcii; pl. hăpci
hamito-semitic adj. m. (+ s. n.: idiom ~), f. hamito-semitică hapciu interj.
(limbă ~); pl. hamito-semitice !haplea (desp. ha-plea) (pop., fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui
hamsie s. f., art. hamsia, g.-d. art. hamsiei; pl. hamsii, art. haplea; pl. haplea
hamsiile (desp. -si-i-) haplofază (desp. ha-plo-) s. f., g.-d. art. haplofazei; pl.
hamster s. m., pl. hamsteri haplofaze
hamut (înv.) s. n., pl. hamuturi haploid (desp. ha-plo-) adj. m., pl. haploizi; f. haploidă; pl.
han1 (local) s. n., pl. hanuri haploide
han2 (persoană) s. m., pl. hani haplologie (desp. ha-plo-) s. f., art. haplologia, g.-d. art.
hanap s. n. haplologiei; pl. haplologii, art. haplologiile (desp. -gi-i-)
hanat s. n., pl. hanaturi happening (engl.) [pron. hepăning] s. n., pl. happeninguri
hanâmă (înv.) s. f., g.-d. art. hanâmei; pl. hanâme [pron. hepăninguri]
handbal (desp. hand-bal) s. n. happy-end (engl.) [pron. hepiend] s. n., pl. happy-enduri
handbalist (desp. hand-ba-) s. m., pl. handbalişti [pron. hepienduri]
handbalistă (desp. hand-ba-) s. f., g.-d. art. handbalistei; hapsân adj. m., pl. hapsâni; f. hapsână, pl. hapsâne
pl. handbaliste har s. n., (calităţi) pl. haruri
handbalistic (desp. hand-ba-) adj. m., pl. handbalistici; f. haraba (reg.) s. f., art. harabaua, g.-d. art. harabalei; pl.
handbalistică, pl. handbalistice harabale
handicap s. n., pl. handicapuri harababură s. f., g.-d. art. harababurii; pl. harababuri
handicapa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. handicapez, 3 harabagie (reg.) s. f., art. harabagia, g.-d. harabagii, art.
handicapează; conj. prez. 1 sg. să handicapez, 3 să harabagiei
handicapeze harabagiu (reg.) s. m., art. harabagiul; pl. harabagii, art.
handicapat adj. m., s. m., pl. handicapaţi; adj. f., s. f. harabagiii (desp. -gi-ii)
handicapată, pl. handicapate harachiri (desp. -chi-ri) s. n.
+handling (engl.) [pron. hendling] s. n. haraci s. n., pl. haraciuri
+hand-made (engl.) [pron. hendmeǐd] adj. invar., s. n. haraiman (reg.) (desp. -rai-) s. n.
+handout (engl.) [pron. hendaŭt] (desp. hand-out) s. n., haram (reg.) s. n., (vite) pl. haramuri
pl. handouturi [pron. hendaŭturi] harambaşă (înv., reg.) s. m., art. harambaşa, g.-d. art.
hang s. n., (instrumente) pl. hanguri harambaşei; pl. harambaşi
hangan (soi de porumb) s. m., pl. hangani haramin (înv., reg.) s. m., pl. haramini
hangar (construcţie) s. n., pl. hangare harancă (reg.) s. f., g.-d. art. harancei; pl. harance
hanger (pumnal) s. n., pl. hangere hara-para1 (pop.) adv.
hangioaică (înv.) (desp. -gioai-) s. f., g.-d. art. hangioaicei; hara-para2 (pop.) s. f.
pl. hangioaice Harap-Alb (personaj) s. propriu m.
hangiţă s. f., g.-d. art. hangiţei; pl. hangiţe harapnic (reg.) s. n., pl. harapnice
hangiu s. m., art. hangiul; pl. hangii, art. hangiii (desp. harbuz (reg.) s. m., pl. harbuji
-gi‑ii) harbuzărie (reg.) s. f., art. harbuzăria, g.-d. art. harbuzăriei;
hanorac s. n., pl. hanorace pl. harbuzării, art. harbuzăriile (desp. -ri-i-)
Hansa (uniune medievală) s. propriu f., g.-d. Hansei harbuzesc (reg.) adj. m., f. harbuzească; pl. m. şi f.
hansă (corporaţie) s. f., g.-d. art. hansei; pl. hanse harbuzeşti
hanseatic (desp. -se-a-) adj. m., pl. hanseatici; f. hanseatică, harcea-parcea (ferfeniţă) (fam.) adv.
pl. hanseatice harchină (reg.) s. f., g.-d. art. harchinei; pl. harchine
han-tătar (înv., pop.) s. m., pl. han-tătari hard s. n., pl. harduri
hantru s. m., art. hantrul; pl. hantri, art. hantrii !hard-disk (engl.) s. n., pl. hard-diskuri
hanţă (pop.) s. f., g.-d. art. hanţei; pl. hanţe hardpan (desp. hard-pan) s. n.
+Hanuka (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Hanukăi hard rock (engl.) [ck pron. k] s. n., art. hard rockul (desp.
hanzelă s. f., g.-d. art. hanzelei; pl. hanzele ro-ckul)
haos s. n. hardughie (pop.) s. f., art. hardughia, g.-d. art. hardughiei;
haotic adj. m., pl. haotici; f. haotică, pl. haotice pl. hardughii, art. hardughiile (desp. -ghi-i-)
591 hazard
hardughit (pop.) adj. m., pl. hardughiţi; f. hardughită, pl. haşişism s. n.
hardughite haşmă (eşalotă) s. f., g.-d. art. haşmei; pl. haşme
!hardware (engl.) [ware pron. ŭer] (desp. hard-ware) s. n., +haştag v. hashtag
pl. hardware-uri; abr. (fam.) hard haşura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. haşurez, 3 haşurează; conj.
!hareci (înv.) (desp. -reci) interj. prez. 1 sg. să haşurez, 3 să haşureze
harem s. n., pl. haremuri haşurare s. f., g.-d. art. haşurării; pl. haşurări
harfă (înv.) s. f., g.-d. art. harfei; pl. harfe haşurator s. n., pl. haşuratoare
harghitean adj. m., s. m., pl. harghiteni; adj. f. harghiteană, haşură s. f., g.-d. art. haşurii; pl. haşuri
pl. harghitene
hat s. n., pl. haturi
harghiteancă s. f., g.-d. art. harghitencei; pl. harghitence
hataia (înv.) s. f., art. hataiaua, g.-d. art. hataialei
harhăt (reg.) s. n., pl. harhăte
hatâr (pop., fam.) s. n., pl. hatâruri
harman (tutun) s. n., pl. harmanuri
hatie (reg.) (desp. -ti-e) s. f., art. hatia (desp. -ti-a), g.-d.
harnaşa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. harnaşez, 3
art. hatiei; pl. hatii, art. hatiile (desp. -ti-i-)
harnaşează, 1 pl. harnaşăm; conj. prez. 1 sg. să harnaşez,
3 să harnaşeze; ger. harnaşând hatişerif s. n., pl. hatişerifuri
harnaşament s. n., pl. harnaşamente !hatman s. m., pl. hatmani
harnic adj. m., pl. harnici; f. harnică, pl. harnice !hatoric adj. m. (pilastru ~), pl. hatorici; f. hatorică
harpagon (tip uman) s. m., pl. harpagoni (coloană ~), pl. hatorice
Harpagon (personaj) (fr.) [pron. arpagõ] s. propriu m. haţ interj.
harpă s. f., g.-d. art. harpei; pl. harpe haţegan adj. m., s. m., pl. haţegani; adj. f. haţegană, pl.
haţegane
harpie (femeie rea; pasăre; monstru mitologic) (desp.
-pi-e) s. f., art. harpia (desp. -pi-a), g.-d. art. harpiei; pl. !haţegana (dans) s. f. art., neart. haţegană, g.-d. art.
harpii, art. harpiile (desp. -pi-i-) haţeganei; pl. haţegane
harpist s. m., pl. harpişti haţegancă (persoană) s. f., g.-d. art. haţegancei; pl. haţegance
harpistă s. f., g.-d. art. harpistei; pl. harpiste hau/hau-hau interj.
harpon s. n., pl. harpoane haustor (desp. haus-) s. m., pl. haustori
harşa (înv.) s. f., art. harşaua, g.-d. art. harşalei; pl. harşale +haute couture (fr.) [pron. otkutür] (desp. hau-te, cou-
hartan (pop.) s. n., pl. hartane ture) s. n.
hartă s. f., g.-d. art. hărţii; pl. hărţi hauterivian1 [haute pron. fr. ot] (desp. hau-te-, -vi-an)
hartoi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hartoiesc, adj. m., pl. hauterivieni; f. hauteriviană, pl. hauteriviene
3 sg. hartoieşte, imperf. 1 hartoiam; conj. prez. 1 sg. să (desp. -vi-e-)
hartoiesc, 3 să hartoiască hauterivian2 [haute pron. fr. ot] (desp. hau-te-, -vi-an) s. n.
harţă s. f., g.-d. art. harţei hava (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. havez, 3 havează; conj. prez.
harţi s. m. pl., art. harţii 1 sg. să havez, 3 să haveze
haruspiciu s. m., art. haruspiciul; pl. haruspicii, art. havaiană (instrument muzical) (desp. -va-ia-) s. f., g.-d.
haruspiciii (desp. -ci-ii) art. havaienei (desp. -va-ie-); pl. havaiene
hască (bucată de piele) (reg.) s. f., g.-d. art. hăştii; pl. hăşti havaiu (înv.) adj. m., f. havaie; pl. m. şi f. havaii, m. art.
havaiii (desp. -i-ii)
hasdeian [s pron. ş] adj. m., pl. hasdeieni; f. hasdeiană, pl.
hasdeiene havalea (înv.) s. f., art. havaleaua, g.-d. art. havalelei
+Hasdeu [s pron. ş] s. propriu (B.P. ~) havan1 adj. invar. (pulovere ~)
+hashtag [sh pron. engl. ş] (desp. hash-)/haştag s. n., pl. +havan2 s. n.
hashtaguri/haştaguri; semn grafic # Havana (capitala Cubei) s. propriu f., g.-d. Havanei
hasidism s. n. havană (ţigară de foi) s. f., g.-d. art. havanei; pl. havane
hasmaţuchi (desp. -ţuchi) s. m. havare s. f., g.-d. art. havării; pl. havări
haspel s. n., pl. haspeluri haveză s. f., g.-d. art. havezei; pl. haveze
haşcă (copac, buturugă) (reg.) s. f., g.-d. art. hăştii; pl. havră (înv.) (desp. ha-vră) s. f., g.-d. art. havrei; pl. havre
hăşti havuz s. n., pl. havuzuri
haşe s. n., art. haşeul; (sorturi) pl. haşeuri +Hawaii (engl.) [pron. rom. havaĭ/engl. hăŭaĭ] s. propriu n.
+haşemit adj. m., s. m., pl. haşemiţi; adj. f., s. f. haşemită, hawaiian (referitor la Hawaii) [pron. havaĭan] adj. m., s.
pl. haşemite (dar: Regatul Haşemit al Iordaniei s. propriu m., pl. hawaiieni; adj. f., s. f. hawaiiană, pl. hawaiiene
n. art.) haz s. n.
haşiş s. n. hazard s. n., (întâmplări) pl. hazarduri
hazarda 592
hazarda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hazardez, hălălaie (pop.) s. f., art. hălălaia, g.-d. art. hălălăii; pl.
3 se hazardează; conj. prez. 1 sg. să mă hazardez, 3 să hălălăi
se hazardeze; imper. 2 sg. afirm. hazardează-te; ger. hălălăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hălălăiesc,
hazardându-mă 3 sg. hălălăieşte, imperf. 1 hălălăiam, conj. prez. 1 sg. să
hazliu adj. m., f. hazlie; pl. m. şi f. hazlii hălălăiesc, 3 să hălălăiască
hazna (latrină) s. f., art. haznaua, g.-d. art. haznalei; pl. !hăldan (reg.) s. m., pl. hăldani
haznale hălpăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. hălpăi, 3 hălpăie,
haznă (folos) (reg.) s. f., g.-d. art. haznei; pl. hazne imperf. 1 hălpăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să hălpăi, 3 să
hă/hă-hă/hă, hă (pop.) interj. hălpăie
hăbăuc (reg.) adj. m., pl. hăbăuci; f. hăbăucă, pl. hăbăuce hămăi (a ~) (a lătra) vb., ind. prez. 3 hămăie, imperf. 3 pl.
hăbăuci (a ~) (reg.) (desp. -bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi hămăiau; conj. prez. 3 să hămăie
3 pl. hăbăucesc, 3 sg. hăbăuceşte, imperf. 1 hăbăuceam; hămăială s. f., g.-d. art. hămăielii; pl. hămăieli
conj. prez. 1 sg. să hăbăucesc, 3 să hăbăucească hămăit s. n., pl. hămăituri
hăbuc (reg.) s. m., pl. hăbuci hămăitură (desp. -mă-i-) s. f., g.-d. art. hămăiturii; pl.
hăbuci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hăbucesc, hămăituri
3 sg. hăbuceşte, imperf. 1 hăbuceam; conj. prez. 1 sg. să hămeseală (fam.) s. f., g.-d. art. hămeselii
hăbucesc, 3 să hăbucească
hămesi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hămesesc,
hăci (reg.) s. n. 3 sg. hămeseşte, imperf. 1 hămeseam; conj. prez. 1 sg. să
hăcui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hăcuiesc, hămesesc, 3 să hămesească
3 sg. hăcuieşte, imperf. 1 hăcuiam; conj. prez. 1 sg. să hămişliu (reg.) adj. m., f. hămişlie; pl. m. şi f. hămişlii
hăcuiesc, 3 să hăcuiască
hămui (a ~) (a pune să tragă la ham) (reg.) vb., ind.
hăcuire (fam.) s. f., g.-d. art. hăcuirii; pl. hăcuiri
prez. 1 sg. şi 3 pl. hămuiesc, 3 sg. hămuieşte, imperf. 1
hădărag (reg.) s. m., pl. hădăragi hămuiam; conj. prez. 1 sg. să hămuiesc, 3 să hămuiască
hădărău (reg.) s. n., art. hădărăul; pl. hădăraie hămurărie (rar) s. f., art. hămurăria, g.-d. art. hămurăriei;
hă-hă/hă! hă! v. hă (locuri) pl. hămurării, art. hămurăriile (desp. -ri-i-)
hăi1 (a ~) (a striga) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hăiesc, hăndrălău (pop.) s. m., art. hăndrălăul; pl. hăndrălăi, art.
3 sg. hăieşte, imperf. 1 hăiam; conj. prez. 1 sg. să hăiesc, hăndrălăii
3 să hăiască !hăpăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. hăpăi, 3 hăpăie,
hăi2/hăi-hăi interj. imperf. 1 hăpăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să hăpăi, 3 să
hăimăni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hăimănesc, hăpăie
3 sg. hăimăneşte, imperf. 1 hăimăneam; conj. prez. 1 sg. hărăbaie (pop.) s. f., art. hărăbaia, g.-d. art. hărăbăii; pl.
să hăimănesc, 3 să hăimănească hărăbăi
hăinar (înv.) s. m., pl. hăinari hărăţi (a ~) (a aţâţa) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
hăinărie (înv.) s. f., art. hăinăria, g.-d. art. hăinăriei; hărăţesc, 3 sg. hărăţeşte, imperf. 1 hărăţeam; conj. prez. 1
(prăvălii) pl. hăinării, art. hăinăriile (desp. -ri-i) sg. să hărăţesc, 3 să hărăţească
hăinet (multe haine) (pop.) s. n., pl. hăineturi hărăzi (a ~) (a destina) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hărăzesc,
hăinişoară (rar) s. f., g.-d. art. hăinişoarei; pl. hăinişoare 3 sg. hărăzeşte, imperf. 1 hărăzeam; conj. prez. 1 sg. să
hăinuţă s. f., g.-d. art. hăinuţei; pl. hăinuţe hărăzesc, 3 să hărăzească
hăire (reg.) s. f., g.-d. art. hăirii; pl. hăiri hărăzire s. f., g.-d. art. hărăzirii; pl. hărăziri
hăis interj. hărhălaie (reg.) s. f., art. hărhălaia, g.-d. art. hărhălaiei
hăit (reg.) s. n., pl. hăituri hărhăti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hărhătesc,
hăitar (reg.) s. m., pl. hăitari 3 sg. hărhăteşte, imperf. 1 hărhăteam; conj. prez. 1 sg. să
hăitaş1 (gonaci) (reg.) s. m., pl. hăitaşi hărhătesc, 3 să hărhătească
hăitaş2 (stârnire a vânatului) (reg.) s. n., pl. hăitaşe hărmălaie s. f., art. hărmălaia, g.-d. art. hărmălaiei
hăitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hăituiesc, 3 sg. !hărnicel adj. m., pl. hărnicei; f. hărnicică, pl. hărnicele
hăituieşte, imperf. 1 hăituiam; conj. prez. 1 sg. să hărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hărnicesc, 3 sg.
hăituiesc, 3 să hăituiască hărniceşte, imperf. 1 hărniceam; conj. prez. 1 sg. să
hăituială s. f., g.-d. art. hăituielii; pl. hăituieli hărnicesc, 3 să hărnicească
hăituşcă (fam.) s. f., g.-d. art. hăituştei; pl. hăituşte hărnicie s. f., art. hărnicia, g.-d. hărnicii, art. hărniciei
hălăciugă (reg.) s. f., g.-d. art. hălăciugii; pl. hălăciugi hărnicuţ adj. m., pl. hărnicuţi; f. hărnicuţă, pl. hărnicuţe
hălădui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hălăduiesc, hărşni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hărşnesc,
3 sg. hălăduieşte, imperf. 1 hălăduiam; conj. prez. 1 sg. să 3 sg. hărşneşte, imperf. 1 hărşneam; conj. prez. 1 sg. să
hălăduiesc, 3 să hălăduiască hărşnesc, 3 să hărşnească
+hălăduială s. f., g.-d. art. hălăduielii; pl. hălăduieli hărtănaş (pop.) s. n., pl. hărtănaşe
593 hârşâi
hărtăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hărtănesc, hâi (a ~) (a înclina) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. hâiesc, 3
3 sg. hărtăneşte, imperf. 1 hărtăneam; conj. prez. 1 sg. să sg. hâieşte, imperf. 1 hâiam; conj. prez. 1 sg. să hâiesc,
hărtănesc, 3 să hărtănească 3 să hâiască
hărţaş (înv.) s. m., pl. hărţaşi hânsar (înv.) s. m., pl. hânsari
hărţui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hărţuiesc, 3 sg. hânţău (pop.) s. n., art. hânţăul; pl. hânţaie
hărţuieşte, imperf. 1 hărţuiam; conj. prez. 1 sg. să hâr interj.
hărţuiesc, 3 să hărţuiască hâră (reg.) s. f., g.-d. art. hârei; pl. hâre
hărţuială s. f., g.-d. art. hărţuielii; pl. hărţuieli hârău (reg.) s. m., art. hârăul; pl. hârăi, art. hârăii
hărţuire s. f., g.-d. art. hărţuirii; pl. hărţuiri hârâi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. hârâi, 3 hârâie, imperf. 1
hăt (pop.) adv. hârâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să hârâi, 3 să hârâie
hătălău (reg.) s. m., art. hătălăul; pl. hătălăi, art. hătălăii hârâială s. f., g.-d. art. hârâielii; pl. hârâieli
hătcăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hătcăiesc, hârâit s. n., pl. hârâituri
3 sg. hătcăieşte, imperf. 1 hătcăiam; conj. prez. 1 sg. să hârâitoare (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitorii; pl.
hătcăiesc, 3 să hătcăiască hârâitori
hăti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hătesc, 3 sg. hârâitor (desp. -râ-i-) adj. m., pl. hârâitori; f. sg. şi pl.
hăteşte, imperf. 1 hăteam; conj. prez. 1 sg. să hătesc, 3 hârâitoare
să hătească hârâitură (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâiturii; pl.
hătmăneasă (înv.) s. f., g.-d. art. hătmănesei; pl. hătmănese hârâituri
hătmănesc adj. m., f. hătmănească; pl. m. şi f. hătmăneşti hârb s. n., pl. hârburi
hătmănie s. f., art. hătmănia, g.-d. art. hătmăniei; pl. hârbar (pop.) adj. m., pl. hârbari; f. hârbară, pl. hârbare
hătmănii, art. hătmăniile (desp. -ni-i) hârbareţ (reg.) adj. m., pl. hârbareţi; f. hârbareţă, pl.
hăţ s. n., pl. hăţuri hârbareţe
hăţaş1 (cal) s. m., pl. hăţaşi hârbui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hârbuiesc, 3 sg.
!hăţaş2 (cărare; drum) (reg.) s. n., pl. hăţaşuri hârbuieşte, imperf. 1 hârbuiam; conj. prez. 1 sg. să
hăţi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hăţesc, 3 sg. hârbuiesc, 3 să hârbuiască
hăţeşte, imperf. 1 hăţeam; conj. prez. 1 sg. să hăţesc, 3 hârbuţ (rar) s. n., pl. hârbuţe
să hăţească hârcă s. f., g.-d. art. hârcii; pl. hârci
hăţiş (desiş, pădure; cărare) s. n., pl. hăţişuri hârcâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. hârcâi, 3 hârcâie,
hăţui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hăţuiesc, 3 sg. imperf. 1 hârcâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să hârcăi, 3 să
hăţuieşte, imperf. 1 hăţuiam; conj. prez. 1 sg. să hăţuiesc, hârcâie
3 să hăţuiască hârcâială (pop.) s. f., g.-d. art. hârcâielii; pl. hârcâieli
hău s. n., art. hăul; pl. hăuri hârcâit s. n.
!hăui (a ~) (a răsuna prelung) (pop.) (desp. hă-u-) vb., hârciog (animal) s. m., pl. hârciogi
ind. prez. 3 sg. hăuieşte, imperf. 3 pl. hăuiau; conj. prez. hârdăiaş s. n., pl. hârdăiaşe
3 să hăuiască hârdău s. n., art. hârdăul; pl. hârdaie
!hăuială (pop.) (desp. hă-u-) s. f., g.-d. art. hăuielii; pl. hârjoană s. f., g.-d. art. hârjoanei; pl. hârjoane
hăuieli
hârjoneală s. f., g.-d. art. hârjonelii; pl. hârjoneli
!hăuit (pop.) (desp. hă-u-) s. n., pl. hăuituri
hârjoni (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonesc, 3
hăuli (a ~) (a chiui) (pop.) (desp. hă-u-) vb., ind. prez. se hârjoneşte, imperf. 1 mă hârjoneam; conj. prez. 1 sg.
1 sg. şi 3 pl. hăulesc, 3 sg. hăuleşte, imperf. 1 hăuleam; să mă hârjonesc, 3 să se hârjonească; imper. 2 sg. afirm.
conj. prez. 1 sg. să hăulesc, 3 să hăulească hârjoneşte-te; ger. hârjonindu-mă
hăulire (pop.) (desp. hă-u-) s. f., g.-d. art. hăulirii; pl. hârlăuan adj. m., s. m., pl. hârlăuani; adj. f. hârlăuană, pl.
hăuliri hârlăuane
hăulit (pop.) (desp. hă-u-) s. n., pl. hăulituri hârlăuancă s. f., g.-d. art. hârlăuancei; pl. hârlăuance
hăulitură (pop.) (desp. hă-u-) s. f., g.-d. art. hăuliturii; pl. hârleţ s. n., pl. hârleţe
hăulituri hârlostea s. f., art. hârlosteaua, g.-d. art. hârlostelei; pl.
hâc interj. hârlostele
hâcâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. hâcâi, 3 hâcâie, hârsi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârsesc,
imperf. 1 hâcâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să hâcâi, 3 să 3 sg. se hârseşte, imperf. 1 sg. mă hârseam; conj. prez. 1
hâcâie sg. să mă hârsesc, 3 să se hârsească; imper. 2 sg. afirm.
hâd adj. m., pl. hâzi; f. hâdă, pl. hâde hârseşte-te; ger. hârsindu-mă
hâdoşenie (desp. -ni-e) s. f., art. hâdoşenia (desp. -ni-a), hârşâi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. hârşâi, 3 hârşâie,
g.-d. art. hâdoşeniei; pl. hâdoşenii, art. hâdoşeniile (desp. imperf. 1 hârşâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să hârşâi, 3 să
-ni-i-) hârşâie
hârşâire 594
hârşâire s. f., g.-d. art. hârşâirii; pl. hârşâiri hecatombă s. f., g.-d. art. hecatombei; pl. hecatombe
hârşâit s. n. hecelă (reg.) s. f., g.-d. art. hecelei; pl. hecele
hârşâitură (desp. -şâ-i-) s. f., g.-d. art. hârşâiturii; pl. hecht (germ.) [ch pron. h’] s. n.
hârşâituri hectar s. n., pl. hectare; simb. ha
hârşie (reg.) (desp. -şi-e) s. f., art. hârşia (desp. -şi-a), g.-d. hectic adj. m., pl. hectici; f. hectică, pl. hectice
art. hârşiei; pl. hârşii, art. hârşiile (desp. -şi-i-) hectizie s. f., art. hectizia, g.-d. art. hectiziei; pl. hectizii, art.
hârşovean adj. m., s. m., pl. hârşoveni; adj. f. hârşoveană, hectiziile (desp. -zi-i-)
pl. hârşovene hectograf (desp. -to-graf) s. n., pl. hectografe
hârşoveancă s. f., g.-d. art. hârşovencei; pl. hârşovence hectogram (desp. -to-gram) s. n., pl. hectograme; simb. hg
hârşti interj. hectolitric (desp. -li-tric) adj. m., pl. hectolitrici; f.
hârtău (reg.) s. n., art. hârtăul; pl. hârtaie hectolitrică, pl. hectolitrice
hârtie s. f., art. hârtia, g.-d. art. hârtiei; pl. hârtii, art. hectolitru (desp. -li-tru) s. m., art. hectolitrul; pl. hectolitri,
hârtiile (desp. -ti-i-) art. hectolitrii; simb. hl
hârtie carbon s. f. + s. n. hectometru (desp. -me-tru) s. m., art. hectometrul; pl.
+hârtie copiativă s. f. + adj. hectometri, art. hectometrii; simb. hm
hârtie-monedă (înv.) (bancnotă) s. f. hectowatt s. m., pl. hectowaţi; simb. hW
hârtioară (desp. -ti-oa-) s. f., g.-d. art. hârtioarei; pl. heder s. n., pl. hedere
hârtioare hedonism s. n.
hârtiuţă (desp. -ti-u-) s. f., g.-d. art. hârtiuţei; pl. hârtiuţe hedonist adj. m., s. m., pl. hedonişti; adj. f., s. f. hedonistă,
hârtop s. n., pl. hârtoape pl. hedoniste
hârţi (pop.) interj. hegelian [ge pron. germ. g’e] (desp. -li-an) adj. m., s.
hârţoagă s. f., g.-d. art. hârţoagei; pl. hârţoage m., pl. hegelieni (desp. -li-eni); adj. f., s. f. hegeliană, pl.
+hârţogăraie (fam.) s. f., g.-d. art. hârţogăraiei hegeliene
+hârţogărie (fam.) s. f., g.-d. art. hârţogăriei hegelianism [ge pron. germ. g’e] (desp. -li-a-) s. n.
hârzob (reg.) s. n., pl. hârzoabe hegemon adj. m., s. m., pl. hegemoni; adj. f. hegemonă, pl.
hâş interj. hegemone
hâşâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hâşâiesc, 3 sg. hegemonic adj. m., pl. hegemonici; f. hegemonică, pl.
hâşâieşte, imperf. 1 hâşâiam; conj. prez. 1 sg. să hâşâiesc, hegemonice
3 să hâşâiască hegemonie s. f., art. hegemonia, g.-d. hegemonii, art.
hâtru (desp. hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hâtrul, pl. hegemoniei
hâtri; adj. f., s. f. hâtră, pl. hâtre hegiră s. f., g.-d. art. hegirei
hâţ interj. !he/he-he interj.
hâţa/hâţa-hâţa interj. hehe v. he
hâţâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. hâţăi, 3 hâţâie; hei1 interj.
imperf. 1 hâţâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să hâţăi, 3 să hei2 (reg.) s. n., pl. heiuri
hâţâie heirup1 interj.
hâţâna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. hâţân, 3 hâţână; heirup2 s. n., art. heirupul; pl. (rar) heirupuri
conj. prez. 1 sg. să hâţân, 3 să hâţâne
+heirupism (fam.) s. n., pl. heirupisme
hâzenie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. hâzenia (desp. -ni-a),
helbet (înv.) interj.
g.-d. art. hâzeniei; pl. hâzenii, art. hâzeniile (desp. -ni-i-)
helcoză s. f., g.-d. art. helcozei; pl. helcoze
!hâzi (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hâzesc, 3
sg. se hâzeşte, imperf. 1 sg. mă hâzeam; conj. prez. 1 sg. heleşteu s. n., art. heleşteul; pl. heleşteie
să mă hâzesc, 3 să se hâzească; imper. 2 sg. afirm. hâzeşte- helge (reg.) s. f., g.-d. art. helgii; pl. helgi
te; ger. hâzindu-mă heliantină (desp. -li-an-) s. f., g.-d. art. heliantinei
+HBO [cit. haşbeo/engl. eĭčbio] s. n. heliast (desp. -li-ast) s. m., pl. heliaşti
!heavy metal (engl.) [pron. hevimetăl] s. n. helicon s. n., pl. helicoane
hebdomadar1 (livr.) adj. m., pl. hebdomadari; f. heliocentrală (desp. -li-o-) s. f., g.-d. art. heliocentralei, pl.
hebdomadară, pl. hebdomadare heliocentrale
hebdomadar2 (livr.) s. n., pl. hebdomadare heliocentric (desp. -li-o-) adj. m., pl. heliocentrici; f.
hebefrenie (desp. -be-fre-) s. f., art. hebefrenia, g.-d. art. heliocentrică, pl. heliocentrice
hebefreniei; pl. hebefrenii, art. hebefreniile (desp. -ni-i-) heliocentrism (desp. -li-o-) s. n.
hebetudine s. f., g.-d. art. hebetudinii; pl. hebetudini heliodor (desp. -li-o-) s. n.
hec (reg.) interj. heliograf (desp. -li-o-graf) s. n., pl. heliografe
595 hemiceluloză
heliografic (desp. -li-o-gra-) adj. m., pl. heliografici; f. hemartroză (desp. he-mar-/hem-ar-) s. f., g.-d. art.
heliografică, pl. heliografice hemartrozei; pl. hemartroze
heliografie (desp. -li-o-gra-) s. f., art. heliografia, g.-d. hematemeză (desp. -ma-te-/-mat-e-) s. f., g.-d. art.
heliografii, art. heliografiei hematemezei; pl. hematemeze
heliogravură (desp. -li-o-gra-) s. f., g.-d. art. heliogravurii; hematic adj. m., pl. hematici; f. hematică, pl. hematice
pl. heliogravuri hematie s. f., art. hematia, g.-d. art. hematiei; pl. hematii,
heliomarin (desp. -li-o-) adj. m., pl. heliomarini; f. art. hematiile (desp. -ti-i-)
heliomarină, pl. heliomarine hematimetru (desp. -me-tru) s. n., art. hematimetrul; pl.
heliomat (desp. -li-o-) adj. m., pl. heliomaţi; f. heliomată, hematimetre
pl. heliomate hematină s. f., g.-d. art. hematinei; pl. hematine
heliometru (desp. -li-o-me-tru) s. n., art. heliometrul; pl. hematit s. n.
heliometre hematocel s. n., pl. hematocele
helion (desp. -li-on) s. m., pl. helioni hematocheratoză s. f., g.-d. art. hematocheratozei; pl.
helioplastie (desp. -li-o-plas-) s. f., g.-d. art. helioplastiei; hematocheratoze
pl. helioplastii, art. helioplastiile (desp. -ti-i-) hematocrit (desp. -to-crit) s. n., pl. hematocrite
helioscop (desp. -li-os-cop/-o-scop) s. n., pl. helioscoape hematofag adj. m., s. m., pl. hematofagi; adj. f., s. f.
heliostat (desp. -li-os-tat/-o-stat) s. n., pl. heliostate hematofagă, pl. hematofage
helioterapie (desp. -li-o-) s. f., g.-d. art. helioterapiei; pl. hematofobie s. f., art. hematofobia, g.-d. art. hematofobiei;
helioterapii pl. hematofobii, art. hematofobiile (desp. -bi-i-)
heliotermic (desp. -li-o-) adj. m., pl. heliotermici; f. hematogen1 adj. m., pl. hematogeni; f. hematogenă, pl.
heliotermică, pl. heliotermice hematogene
heliotermie (desp. -li-o-) s. f., g.-d. art. heliotermiei; pl. hematogen2 s. n., pl. hematogene
heliotermii, art. heliotermiile (desp. -mi-i-) hematoglobinometru (desp. -to-glo-, -me-tru) s. n., art.
heliotipie (desp. -li-o-) s. f., art. heliotipia, g.-d. art. hematoglobinometrul; pl. hematoglobinometre
heliotipiei; pl. heliotipii, art. heliotipiile (desp. -pi-i-) hematoloagă v. hematologă
heliotrop1 (colorant; mineral) (desp. -li-o-trop) s. n., pl. hematolog s. m., pl. hematologi
heliotrope !hematologă (livr.)/(colocv.) hematoloagă s. f., g.-d. art.
heliotrop2 (plantă; ulei) (desp. -li-o-trop) s. m., pl. hematologei/hematoloagei; pl. hematologe/hematoloage
heliotropi hematologic adj. m., pl. hematologici; f. hematologică, pl.
heliotropină (desp. -li-o-tro-) s. f., g.-d. art. heliotropinei; hematologice
pl. heliotropine hematologie s. f., art. hematologia, g.-d. hematologii, art.
heliotropism (desp. -li-o-tro-) s. n. hematologiei
heliozincografie (desp. -li-o-, -co-gra-) s. f., g.-d. art. hematom s. n., pl. hematoame
heliozincografiei; (reproduceri) pl. heliozincografii, art. hematopoietic adj. m., pl. hematopoietici; f. hematopoietică,
heliozincografiile (desp. -fi-i-) pl. hematopoietice
heliport s. n., pl. heliporturi hematopoieză s. f., g.-d. art. hematopoiezei
heliu [liu pron. lĭu] s. n., art. heliul; simb. He hematoporfirină s. f., g.-d. art. hematoporfirinei
helmintiază (desp. -ti-a-) s. f., g.-d. art. helmintiazei; pl. hematoscop (desp. -tos-cop/-to-scop) s. n., pl. hematoscoape
helmintiaze
hematoză s. f., g.-d. art. hematozei; pl. hematoze
helmintologie s. f., art. helmintologia, g.-d. helmintologii,
hematozoar (desp. -zo-ar) s. n., pl. hematozoare
art. helmintologiei
hematurie (desp. -ma-tu/-mat-u-) s. f., art. hematuria, g.‑d.
helmintosporioză (desp. -tos-po-ri-o-/-to-spo-) s. f., g.-d.
art. hematuriei; pl. hematurii, art. hematuriile (desp. -ri‑i‑)
art. helmintosporiozei; pl. helmintosporioze
hemeralopie (desp. -ra-lo-/-ral-o-) s. f., art. hemeralopia,
helofită1 adj. f. (plantă ~), pl. helofite
g.-d. art. hemeralopiei; pl. hemeralopii, art. hemeralopiile
helofită2 s. f., g.-d. art. helofitei; pl. helofite (desp. -pi-i-)
helvet (nume etnic) s. m., pl. helveţi hemerologie (rar) s. f., art. hemerologia, g.-d. hemerologii,
helvetic (referitor la Confederaţia Helvetică) adj. m., pl. art. hemerologiei
helvetici; f. helvetică, pl. helvetice hemianestezie (desp. -mi-a-nes-/-an-es-) s. f., art.
helveţian1 (epocă geologică) (desp. -ţi-an) s. n. hemianestezia, g.-d. art. hemianesteziei; pl. hemianestezii,
helveţian2 (referitor la helveţian1) (desp. -ţi-an) adj. m., art. hemianesteziile (desp. -zi-i-)
pl. helveţieni (desp. -ţi-eni); f. helveţiană, pl. helveţiene hemianopsie (desp. -mi-a-nop-/-an-op-) s. f., art.
hem s. n., pl. hemuri hemianopsia, g.-d. art. hemianopsiei; pl. hemianopsii, art.
hemangiom (desp. he-man-gi-om/hem-an-) s. n., pl. hemianopsiile (desp. -si-i-)
hemangioame hemiceluloză s. f., g.-d. art. hemicelulozei; pl. hemiceluloze
hemiciclu 596
hemiciclu (desp. -ci-clu) s. n., art. hemiciclul; pl. hemicicluri hemoragie s. f., art. hemoragia, g.-d. art. hemoragiei; pl.
hemicranie (desp. -mi-cra-) s. f., art. hemicrania, g.-d. art. hemoragii, art. hemoragiile (desp. -gi-i-)
hemicraniei; pl. hemicranii, art. hemicraniile (desp. -ni‑i‑) hemoree s. f., art. hemoreea, g.-d. art. hemoreei; pl. hemoree
hemicriptofită1 (desp. -mi-crip-) adj. f. (plantă ~), pl. hemoroid s. m., pl. hemoroizi
hemicriptofite hemoroidal (desp. -ro-i-) adj. m., pl. hemoroidali; f.
hemicriptofită2 (desp. -mi-crip-) s. f., g.-d. art. hemoroidală, pl. hemoroidale
hemicriptofitei; pl. hemicriptofite hemosiderină s. f., g.-d. art. hemosiderinei; pl. hemosiderine
hemicristalin (desp. -mi-cris-) adj. m., pl. hemicristalini; f. hemosideroză s. f., g.-d. art. hemosiderozei; pl. hemosideroze
hemicristalină, pl. hemicristaline hemostatic1 (desp. -mos-ta-/-mo-sta-) adj. m., pl.
hemifonie s. f., art. hemifonia, g.-d. hemifonii, art. hemostatici; f. hemostatică, pl. hemostatice
hemifoniei hemostatic2 (desp. -mos-ta-/-mo-sta-) s. n., pl. hemostatice
hemimetabolă adj. f. (insectă ~), pl. hemimetabole hemostază (desp. -mos-ta-/-mo-sta-) s. f., g.-d. art.
hemină s. f., g.-d. art. heminei, pl. hemine hemostazei; pl. hemostaze
hemion (desp. -mi-on) s. m., pl. hemioni hemoterapie s. f., art. hemoterapia, g.-d. art. hemoterapiei;
pl. hemoterapii, art. hemoterapiile (desp. -pi-i-)
hemipareză s. f., g.-d. art. hemiparezei; pl. hemipareze
hemotoxie s. f., art. hemotoxia, g.-d. art. hemotoxiei; pl.
hemiplegic (desp. -mi-ple-) adj. m., s. m., pl. hemiplegici;
hemotoxii, art. hemotoxiile (desp. -xi-i-)
adj. f., s. f. hemiplegică, pl. hemiplegice
hemovaccinare s. f., g.-d. art. hemovaccinării; pl.
hemiplegie (desp. -mi-ple-) s. f., art. hemiplegia, g.-d. art.
hemovaccinări
hemiplegiei; pl. hemiplegii, art. hemiplegiile (desp. -gi-i-)
hendiadă (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. hendiadei; pl.
hemipter (desp. -mip-ter/-mi-pter) s. n., pl. hemiptere
hendiade
hemocianină (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. hemocianinei; pl. henoteism s. n.
hemocianine
!henry (unitate de măsură) s. m., pl. henry; simb. H
hemoclazie (desp. -mo-cla-) s. f., art. hemoclazia, g.-d.
+Henry (fizician american) s. propriu
hemoclazii, art. hemoclaziei
henţ s. n., pl. henţuri
hemocultură s. f., g.-d. art. hemoculturii; pl. hemoculturi
hepar s. n.
hemodiagnostic (desp. -di-ag-nos-/-a-gnos-) s. n., pl.
heparină s. f., g.-d. art. heparinei; pl. heparine
hemodiagnostice
hepatic adj. m., pl. hepatici; f. hepatică, pl. hepatice
hemodializă s. f., g.-d. art. hemodializei; pl. hemodialize
hepaticee s. f., art. hepaticeea, g.-d. art. hepaticeei; pl.
hemodinamică s. f., g.-d. art. hemodinamicii
hepaticee
hemofilie s. f., art. hemofilia, g.-d. art. hemofiliei; pl.
hepatită s. f., g.-d. art. hepatitei; pl. hepatite
hemofilii, art. hemofiliile (desp. -li-i-)
hepatologie s. f., art. hepatologia, g.-d. hepatologii, art.
hemogenie s. f., art. hemogenia, g.-d. art. hemogeniei; pl. hepatologiei
hemogenii, art. hemogeniile (desp. -ni-i-)
hepatomegalie s. f., art. hepatomegalia, g.-d. art.
hemoglobină (desp. -mo-glo-) s. f., g.-d. art. hemoglobinei hepatomegaliei; pl. hepatomegalii, art. hepatomegaliile
hemoglobinometru (desp. -mo-glo-, -me-tru) s. n., art. (desp. -li-i-)
hemoglobinometrul; pl. hemoglobinometre +hepatoprotector1 adj. m., pl. hepatoprotectori; f. sg. şi pl.
hemoglobinurie (desp. -mo-glo-bi-nu-/-bin-u-) s. f., hepatoprotectoare
art. hemoglobinuria, g.-d. art. hemoglobinuriei; pl. +hepatoprotector2 s. n., pl. hepatoprotectoare
hemoglobinurii, art. hemoglobinuriile (desp. -ri-i-) heptacord s. n., pl. heptacorduri
hemogramă (desp. -mo-gra-) s. f., g.-d. art. hemogramei; heptaedru (desp. -e-dru) s. n., art. heptaedrul; pl. heptaedre
pl. hemograme heptagon s. n., pl. heptagoane
+hemolitic adj. m., pl. hemolitici; f. hemolitică, pl. heptagonal adj. m., pl. heptagonali; f. heptagonală, pl.
hemolitice heptagonale
hemolimfă s. f., g.-d. art. hemolimfei; pl. hemolimfe !heptametru (desp. -me-tru) s. m., art. heptametrul; pl.
hemoliză s. f., g.-d. art. hemolizei; pl. hemolize heptametri
hemolizină s. f., g.-d. art. hemolizinei; pl. hemolizine heptan s. m., pl. heptani
hemometru (desp. -me-tru) s. n., art. hemometrul; pl. heptatlon (desp. hep-ta-tlon/hept-a-) s. n.
hemometre +heptatlonist (desp. hep-ta-tlo-/hept-a-tlo-) s. m., pl.
hemopatie s. f., art. hemopatia, g.-d. art. hemopatiei; pl. heptatlonişti
hemopatii, art. hemopatiile (desp. -ti-i-) +heptatlonistă (desp. hep-ta-tlo-/hept-a-tlo-) s. f., g.-d. art.
hemoptizie (desp. -mop-ti-/-mo-pti-) s. f., art. hemoptizia, heptatlonistei; pl. heptatloniste
g.-d. art. hemoptiziei; pl. hemoptizii, art. hemoptiziile heptavalent adj. m., pl. heptavalenţi; f. heptavalentă, pl.
(desp. -zi-i-) heptavalente
597 heterotrof
+heptavalenţă s. f., g.-d. art. heptavalenţei; pl. heptvalenţe +heterociclic (desp. -ci-clic) adj. m., pl. heterociclici; f.
heptemimer adj. m., pl. heptemimeri; f. heptemimeră, pl. heterociclică, pl. heterociclice
heptemimere heterociclu (desp. -ci-clu) s. n., art. heterociclul; pl.
heptodă (desp. hep-to-/hept-o-) s. f., g.-d. art. heptodei; pl. heterocicluri
heptode heterodină s. f., g.-d. art. heterodinei; pl. heterodine
herald s. m., pl. heralzi heterodont adj. m., s. m., pl. heterodonţi; adj. f., s. f.
heraldic adj. m., pl. heraldici; f. heraldică, pl. heraldice heterodontă, pl. heterodonte
heraldică s. f., g.-d. art. heraldicii heterodox adj. m., s. m., pl. heterodocşi; adj. f., s. f.
herb (înv.) s. n., pl. herburi heterodoxă, pl. heterodoxe
hercinic adj. m., pl. hercinici; f. hercinică, pl. hercinice heterodoxie s. f., art. heterodoxia, g.-d. heterodoxii, art.
heterodoxiei
herculeean (desp. -le-ean) adj. m., pl. herculeeni; f.
herculeeană, pl. herculeene heterofilie s. f., art. heterofilia, g.-d. art. heterofiliei; pl.
heterofilii, art. heterofiliile (desp. -li-i-)
Hereford (rasă de bovine) (engl.) [Here pron. her] s.
propriu n. heterofon adj. m., pl. heterofoni; f. heterofonă, pl. heterofone
herghelegiu s. m., art. herghelegiul; pl. herghelegii, art. heterofonie s. f., art. heterofonia, g.-d. art. heterofoniei; pl.
herghelegiii (desp. -gi-ii) heterofonii, art. heterofoniile (desp. -ni-i-)
herghelie s. f., art. herghelia, g.-d. art. hergheliei; pl. heterogam adj. m., pl. heterogami; f. heterogamă, pl.
herghelii, art. hergheliile (desp. -li-i-) heterogame
hering s. m., pl. heringi heterogamie s. f., art. heterogamia, g.-d. art. heterogamiei;
pl. heterogamii, art. heterogamiile (desp. -mi-i-)
hermafrodit (desp. her-ma-fro-/herm-a-) adj. m., s. m., pl.
hermafrodiţi; adj. f., s. f. hermafrodită, pl. hermafrodite heteroinfecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. heteroinfecţia (desp.
-ţi-a), g.-d. art. heteroinfecţiei; pl. heteroinfecţii, art.
hermafroditism (desp. her-ma-fro-/herm-a-) s. n.
heteroinfecţiile (desp. -ţi-i-)
hermă s. f., g.-d. art. hermei; pl. herme
heterometabolă adj. f. (insectă ~), pl. heterometabole
hermelină (înv.) s. f., g.-d. art. hermelinei; pl. hermeline
heteromorf adj. m., pl. heteromorfi; f. heteromorfă, pl.
+hermeneut (desp. -ne-ut) s. m., pl. hermeneuţi heteromorfe
hermeneutică (desp. -ne-u-) s. f., g.-d. art. hermeneuticii heteronim1 (referitor la nume) (desp. -ro-nim/-ter-o-) adj.
herminat adj. m., pl. herminaţi; f. herminată, pl. herminate m., pl. heteronimi; f. heteronimă, pl. heteronime
hermină s. f., g.-d. art. herminei; pl. hermine heteronim2 (desp. -ro-nim/-ter-o-) s. n., pl. heteronime
herniar (desp. -ni-ar) adj. m., pl. herniari; f. herniară, pl. heteronom (referitor la fenomene) adj. m., pl. heteronomi;
herniare f. heteronomă, pl. heteronome
hernie s. f., art. hernia, g.-d. art. herniei; pl. hernii, art. heteronomie s. f., art. heteronomia, g.-d. heteronomii, art.
herniile (desp. -ni-i-) heteronomiei
heroidă s. f., g.-d. art. heroidei; pl. heroide heteroplazie (desp. -ro-pla-) s. f., art. heteroplazia, g.-d.
heroină (drog) s. f., g.-d. art. heroinei art. heteroplaziei; pl. heteroplazii, art. heteroplaziile (desp.
herpes s. n., pl. herpesuri -zi-i-)
herpetic adj. m., pl. herpetici; f. herpetică, pl. herpetice heteropoliacid (desp. -li-a-) s. m., pl. heteropoliacizi
hertz (unitate de măsură) [tz pron. germ. ţ] s. m., pl. heteroproteidă (desp. -ro-pro-) s. f., g.-d. art.
hertzi; simb. Hz heteroproteidei; pl. heteroproteide
+Hertz (fizician german) [tz pron. ţ] s. propriu heteropter (desp. -rop-ter/-ro-pter) s. n., pl. heteroptere
hertzian [tz pron. germ. ţ] (desp. -tzi-an) adj. m., pl. heterosexual (desp. -xu-al) adj. m., s. m., pl. heterosexuali;
hertzieni (desp. -tzi-eni); f. hertziană, pl. hertziene adj. f., s. f. heterosexuală, pl. heterosexuale
herţog (înv.) s. m. heterosporee (desp. -ros-po-/-ro-spo-) s. f., art.
herul adj. m., s. m., pl. heruli; adj. f., s. f. herulă, pl. herule heterosporeea, g.-d. art. heterosporeei; pl. heterosporee
heruvic (imn) s. n., pl. heruvice heterostilie (desp. -ros-ti/-ro-sti-) s. f., art. heterostilia,
g.‑d. heterostilii, art. heterostiliei
heruvim (înger) s. m., pl. heruvimi
heterosugestie s. f., art. heterosugestia (desp. -ti-a), g.-d.
hesperidă s. f., g.-d. art. hesperidei; pl. hesperide
art. heterosugestiei; pl. heterosugestii, art. heterosugestiile
hesperornis (desp. -pe-ror-/-per-or-) s. m. (desp. -ti-i-)
!hessiană (desp. -si-a-) adj. f. (matricea ~), s. f. heterotaxie s. f., art. heterotaxia, g.-d. heterotaxii, art.
hetairă s. f., g.-d. art. hetairei; pl. hetaire heterotaxiei
hetairism (desp. -ta-i-) s. n. heterotermie s. f., art. heterotermia, g.-d. heterotermii, art.
heteroauxină (desp. -ro-a-) s. f., g.-d. art. heteroauxinei; heterotermiei
pl. heteroauxine heterotrof (desp. -ro-trof) adj. m., pl. heterotrofi; f.
heterocard s. n., pl. heterocarde heterotrofă, pl. heterotrofe
heterotrofie 598
heterotrofie (desp. -ro-tro-) s. f., art. heterotrofia, g.-d. +hiatus (discontinuitate) (desp. hi-a-) s. n., pl. hiatusuri
heterotrofii, art. heterotrofiei hibă (fam.) s. f., g.-d. art. hibei; pl. hibe
heterozidă s. f., g.-d. art. heterozidei; pl. heterozide hiberna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. hibernez, 3 hibernează;
heterozigot s. m., pl. heterozigoţi conj. prez. 1 sg. să hibernez, 3 să hiberneze
heterozis s. n. hibernal adj. m., pl. hibernali; f. hibernală, pl. hibernale
hevea (arbore) s. m. hibernare s. f., g.-d. art. hibernării; pl. hibernări
hexaclorbenzen (desp. -xa-clor-) s. m. hibernaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. hibernaţia (desp.
hexaclorciclohexan (desp. -xa-clor-ci-clo-) s. m. -ţi-a), g.-d. art. hibernaţiei; pl. hibernaţii, art. hibernaţiile
hexacoralier (desp. -li-er) s. m., pl. hexacoralieri (desp. -ţi-i-)
hexacord s. n., pl. hexacorduri hibernoterapie s. f., art. hibernoterapia, g.-d. art.
hexaedru (desp. -e-dru) s. n., art. hexaedrul; pl. hexaedre hibernoterapiei; pl. hibernoterapii, art. hibernoterapiile
hexagon (figură geometrică) s. n., pl. hexagoane (desp. -ti-i-)
hexagonal adj. m., pl. hexagonali; f. hexagonală, pl. hibiscus s. m., pl. hibiscuşi
hexagonale hibrid1 (desp. hi-brid) adj. m., pl. hibrizi; f. hibridă, pl.
hexametafosfat s. m. hibride
!hexametilentetramină (desp. -te-tra-) s. f., g.-d. art. hibrid2 (desp. hi-brid) s. m., pl. hibrizi
hexametilentetraminei hibrida (a ~) (desp. hi-bri-) vb., ind. prez. 1 sg. hibridez,
hexametru (desp. -me-tru) s. m., art. hexametrul; pl. 3 hibridează; conj. prez. 1 sg. să hibridez, 3 să hibrideze
hexametri, art. hexametrii hibridare (desp. hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridării; pl.
hexan s. m., pl. hexani hibridări
hexapod1 adj. m., pl. hexapozi; f. hexapodă, pl. hexapode hibridaţie (rar) (desp. hi-bri-, -ţi-e) s. f., art. hibridaţia
hexapod2 s. n., pl. hexapode (desp. -ţi-a), g.-d. hibridaţii, art. hibridaţiei
hexastic adj. m., pl. hexastici; f. hexastică, pl. hexastice hibriditate (desp. hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridităţii; pl.
hexastih1 (desp. -xas-tih/-xa-stih) adj. m. (+ s. n.: pastel ~); hibridităţi
f. hexastihă (strofă ~), pl. hexastihe hibridiza (a ~) (desp. hi-bri-) vb., ind. prez. 1 sg.
hexastih2 (desp. -xas-tih/-xa-stih) s. n., pl. hexastihuri hibridizez, 3 hibridizează; conj. prez. 1 sg. să hibridizez,
!hexastil (edificiu cu şase coloane) (desp. -xas-til) s. n., 3 să hibridizeze
pl. hexastiluri hibridizare (desp. hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridizării; pl.
hexavalent adj. m., pl. hexavalenţi; f. hexavalentă, pl. hibridizări
hexavalente hicăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hicăiesc, 3 sg.
+hexavalenţă s. f., g.-d. art. hexavalenţei; pl. hexavalenţe hicăieşte, imperf. 1 hicăiam; conj. prez. 1 sg. să hicăiesc,
hexodă (tub electronic) (desp. he-xo-/hex-o-) s. f., g.-d. art. 3 să hicăiască
hexodei; pl. hexode hiclenie (trădare) (înv.) (desp. hi-cle-) s. f., art. hiclenia,
hexoză (substanţă) s. f., g.-d. art. hexozei; pl. hexoze g.-d. art. hicleniei; pl. hiclenii, art. hicleniile (desp. -ni-i-)
+HG [cit. haşğe] s. n., pl. HG-uri [cit. haşğeuri] hicori (desp. -co-ri) s. m., pl. hicori
hi1 interj. hicsos s. m., pl. hicsoşi
hi2 (literă grecească) s. m., pl. hi; χ, Χ hidalgo s. m., art. hidalgoul; pl. hidalgo
hiacint (piatră semipreţioasă) (desp. hi-a-) s. n., pl. hidartroză (desp. hi-dar-) s. f., g.-d. art. hidartrozei; pl.
hiacinturi hidartroze
hiadă (nimfă) (desp. hi-a-) s. f., g.-d. art. hiadei; pl. hiade !hidatic adj. m. (+ s. n.: chist ~); f. hidatică (tumoră ~), pl.
Hiade (grup de stele) (desp. Hi-a-) s. propriu f. pl. hidatice
hialin (desp. hi-a-) adj. m., pl. hialini; f. hialină, pl. hialine hidatioză (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art. hidatiozei; pl.
hialinoză (desp. hi-a-) s. f., g.-d. art. hialinozei; pl. hialinoze hidatioze
hialit (opal transparent; sticlă neagră) (desp. hi-a-) s. n. hidatodă s. f., g.-d. art. hidatodei; pl. hidatode
hialită (inflamaţie a ochiului; opal transparent; sticlă hidos adj. m., pl. hidoşi; f. hidoasă, pl. hidoase
neagră) (desp. hi-a-) s. f., g.-d. art. hialitei; pl. hialite hidoşenie (desp. -ni-e) s. f., art. hidoşenia (desp. -ni-a),
hialograf (desp. hi-a-lo-graf) s. n., pl. hialografe g.-d. art. hidoşeniei; pl. hidoşenii, art. hidoşeniile (desp.
hialoplasmă (desp. hi-a-lo-plas-) s. f., g.-d. art. -ni-i-)
hialoplasmei; pl. hialoplasme +Hidra (şarpe mitologic; constelaţie) (desp. Hi-dra) s.
+hialuronic (desp. hi-a-) adj. m., pl. hialuronici (acizi ~); f. propriu f., g.-d. Hidrei
hialuronică, pl. hialuronice (creme ~) hidracarian (desp. hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracarieni
hiat (lingv.) s. n., pl. hiaturi (desp. -ri-eni)
+hiatal (desp. hi-a-) adj. m., pl. hiatali; f. hiatală, pl. hiatale hidracid (desp. hi-dra-) s. m., pl. hidracizi
599 hidrogen
hidragog1 (desp. hi-dra-) adj. m., pl. hidragogi; f. hidragogă, hidroceluloză (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocelulozei;
pl. hidragoge pl. hidroceluloze
hidragog2 (desp. hi-dra-) s. n. hidrocentrală (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocentralei;
!hidramnios (desp. hi-dram-ni-os) s. n. pl. hidrocentrale
hidrant (desp. hi-drant) s. m., pl. hidranţi hidrocentru (desp. hi-dro-) s. n., art. hidrocentrul; pl.
hidrargilit (desp. hi-drar-) s. m. hidrocentre
hidrargir (desp. hi-drar-) s. n.; simb. Hg hidrochimie (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. hidrochimii, art.
hidrochimiei
hidrargirism (desp. hi-drar-) s. n.
hidrochinonă (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrochinonei
hidrargiroză (desp. hi-drar-) s. f., g.-d. art. hidrargirozei;
hidrociclon (desp. hi-dro-ci-clon) s. n., pl. hidrocicloane
pl. hidrargiroze
hidrocinematică (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art.
hidrat (desp. hi-drat) s. m., pl. hidraţi
hidrocinematicii
hidrata (a ~) (desp. hi-dra-) vb., ind. prez. 1 sg. hidratez,
hidrocoră1 (desp. hi-dro-) adj. f. (plantă ~), pl. hidrocore
3 hidratează; conj. prez. 1 sg. să hidratez, 3 să hidrateze
hidrocoră2 (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocorei; pl.
hidratant (desp. hi-dra-) adj. m., pl. hidratanţi; f.
hidrocore
hidratantă, pl. hidratante
hidrocorie (desp. hi-dro-) s. f., art. hidrocoria, g.-d.
hidratare (desp. hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidratării; pl.
hidrocorii, art. hidrocoriei
hidratări
hidrodinamic (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidrodinamici; f.
hidraulic (desp. hi-dra-) adj. m., pl. hidraulici; f. hidraulică,
hidrodinamică, pl. hidrodinamice
pl. hidraulice
hidrodinamică (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrodinamicii
hidraulică (desp. hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidraulicii
hidroelectric (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidroelectrici; f.
hidrazidă (desp. hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazidei; pl. hidroelectrică, pl. hidroelectrice
hidrazide
hidroelevator (desp. hi-dro-) s. n., pl. hidroelevatoare
hidrazină (desp. hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazinei; pl.
hidroenergetic (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidroenergetici;
hidrazine
f. hidroenergetică, pl. hidroenergetice
hidrazobenzen (desp. hi-dra-) s. m.
hidrofil (care absoarbe apa) (desp. hi-dro-) adj. m., pl.
hidrazonă (desp. hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazonei; pl. hidrofili; f. hidrofilă, pl. hidrofile
hidrazone
hidrofilie (desp. hi-dro-) s. f., art. hidrofilia, g.-d. art.
hidră (mic animal celenterat; flagel) (desp. hi-dră) s. f., hidrofiliei
g.-d. art. hidrei; pl. hidre hidrofinare (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofinării; pl.
hidremie (desp. hi-dre-) s. f., art. hidremia, g.-d. art. hidrofinări
hidremiei; pl. hidremii, art. hidremiile (desp. -mi-i-) hidrofită1 (desp. hi-dro-) adj. f. (plantă ~), pl. hidrofite
hidric (desp. hi-dric) adj. m., pl. hidrici; f. hidrică, pl. hidrofită2 (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofitei; pl.
hidrice hidrofite
+hidroalcoolic (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidroalcoolici; f. hidrofob (desp. hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofobi; adj. f.,
hidroalcoolică, pl. hidroalcoolice s. f. hidrofobă, pl. hidrofobe
hidroamelioraţii (desp. hi-dro-a-, -li-o-) s. f. pl., art. hidrofobie (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofobiei; pl.
hidroamelioraţiile (desp. -ţi-i-) hidrofobii, art. hidrofobiile (desp. -bi-i-)
hidroaviaţie (desp. hi-dro-a-vi-a-ţi-e) s. f., g.-d. hidroaviaţii, hidrofon (desp. hi-dro-) s. n., pl. hidrofoane
art. hidroaviaţiei +hidrofor1 (desp. hi-dro-) adj. m. (+ s. n. canal ~), f.
hidroavion (desp. hi-dro-a-vi-on) s. n., pl. hidroavioane hidrofore
hidrobicicletă (desp. hi-dro-, -ci-cle-) s. f., g.-d. art. hidrofor2 (desp. hi-dro-) s. n., pl. hidrofoare
hidrobicicletei; pl. hidrobiciclete hidroftalmic (desp. hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftalmici;
hidrobiologie (desp. hi-dro-bi-o-) s. f., g.-d. hidrobiologii, adj. f., s. f. hidroftalmică, pl. hidroftalmice
art. hidrobiologiei hidroftalmie (desp. hi-drof-) s. f., art. hidroftalmia, g.-d.
hidrobion (desp. hi-dro-bi-on) s. n., pl. hidrobioane hidroftalmii, art. hidroftalmiei
hidrobuz (desp. hi-dro-) s. n., pl. hidrobuze hidrofug (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidrofugi; f. hidrofugă,
hidrocarbonat (desp. hi-dro-) s. m., pl. hidrocarbonaţi pl. hidrofuge
hidrocarbură (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocarburii; hidrofugare (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofugării; pl.
pl. hidrocarburi hidrofugări
hidrocefal (desp. hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefali; adj. hidrogamă (desp. hi-dro-) adj. f. (plantă ~), s. f., pl.
f., s. f. hidrocefală, pl. hidrocefale hidrogame
hidrocefalie (desp. hi-dro-) s. f., art. hidrocefalia, g.-d. art. hidrogel (gel coloidal) (desp. hi-dro-) s. n., pl. hidrogeluri
hidrocefaliei; pl. hidrocefalii, art. hidrocefaliile (desp. -li-i-) hidrogen (element chimic) (desp. hi-dro-) s. n.; simb. H
hidrogena 600
hidrogena (a ~) (desp. hi-dro-) vb., ind. prez. 1 sg. hidrometalurgie (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. hidrometalurgii,
hidrogenez, 3 hidrogenează; conj. prez. 1 sg. să hidrogenez, art. hidrometalurgiei
3 să hidrogeneze hidrometeor (desp. hi-dro-, -te-or) s. m., pl. hidrometeori
hidrogenare (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenării; pl. hidrometeorologie (desp. hi-dro-, -te-o-) s. f., g.-d.
hidrogenări hidrometeorologii, art. hidrometeorologiei
hidrogenerator (desp. hi-dro-) s. n., pl. hidrogeneratoare hidrometric (desp. hi-dro-me-tric) adj. m., pl. hidrometrici;
hidrogenoliză (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenolizei; f. hidrometrică, pl. hidrometrice
pl. hidrogenolize hidrometrie (desp. hi-dro-me-tri-) s. f., art. hidrometria,
hidrogeologie (desp. hi-dro-ge-o-) s. f., art. hidrogeologia, g.‑d. hidrometrii, art. hidrometriei
g.-d. hidrogeologii, art. hidrogeologiei hidrometru (desp. hi-dro-me-tru) s. n., art. hidrometrul; pl.
hidroglisor (desp. hi-dro-gli-) s. n., pl. hidroglisoare hidrometre
hidrograd (desp. hi-dro-grad) s. n., pl. hidrograde hidromodul (desp. hi-dro-) s. n., pl. hidromodule
hidrograf1 (aparat) (desp. hi-dro-graf) s. n., pl. hidrografe hidromonitor (desp. hi-dro-) s. n., pl. hidromonitoare
hidrograf2 (persoană) (desp. hi-dro-graf) s. m., pl. hidronefroză (desp. hi-dro-ne-fro-) s. f., g.-d. art.
hidrografi hidronefrozei; pl. hidronefroze
hidrografă (desp. hi-dro-gra-) s. f., g.-d. art. hidrografei; hidronim (desp. hi-dro-) s. n., pl. hidronime
pl. hidrografe hidronimie (desp. hi-dro-) s. f., art. hidronimia, g.-d.
hidronimii, art. hidronimiei
hidrografic (desp. hi-dro-gra-) adj. m., pl. hidrografici; f.
hidrografică, pl. hidrografice hidroniu [niu pron. nĭu] (desp. hi-dro-) s. m., art.
hidroniul; pl. hidronii, art. hidroniii (desp. -ni-ii)
hidrografie (desp. hi-dro-gra-) s. f., art. hidrografia, g.-d.
hidrografii, art. hidrografiei hidropat (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidropaţi; f. hidropată,
pl. hidropate
hidroizolaţie (desp. hi-dro-i-zo-la-ţi-e) s. f., art.
hidroizolaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. hidroizolaţiei; pl. hidropatie (desp. hi-dro-) s. f., art. hidropatia, g.-d. art.
hidropatiei; pl. hidropatii, art. hidropatiile (desp. -ti-i-)
hidroizolaţii, art. hidroizolaţiile (desp. -ţi-i-)
hidropedeză (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidropedezei
hidroizopieză (desp. hi-dro-i-zo-pi-e-) s. f., g.-d. art.
hidroizopiezei; pl. hidroizopieze hidropic (desp. hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropici; adj. f.,
s. f. hidropică, pl. hidropice
hidrolacolit (desp. hi-dro-) s. m., pl. hidrolacoliţi
hidropicos (înv.) (desp. hi-dro-) adj. m., s. m., pl.
hidrolază (enzimă) (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrolazei;
hidropicoşi; adj. f., s. f. hidropicoasă, pl. hidropicoase
pl. hidrolaze
hidropizie (desp. hi-dro-) s. f., art. hidropizia, g.-d. art.
hidrolitic (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidrolitici; f. hidrolitică,
hidropiziei; pl. hidropizii, art. hidropiziile (desp. -zi-i-)
pl. hidrolitice
hidroplanare (desp. hi-dro-pla-) s. f., g.-d. art.
hidroliză (reacţie chimică) (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidroplanării; pl. hidroplanări
hidrolizei; pl. hidrolize
hidroponică (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidroponicii
hidroloagă v. hidrologă
hidroree (desp. hi-dro-) s. f., art. hidroreea, g.-d. art.
hidrolog (desp. hi-dro-) s. m., pl. hidrologi hidroreei; pl. hidroree
!hidrologă (livr.)/(colocv.) hidroloagă (desp. hi-dro-) s. hidrosadenită (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrosadenitei;
f., g.-d. art. hidrologei/hidroloagei; pl. hidrologe/hidroloage pl. hidrosadenite
hidrologic (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidrologici; f. hidroscală (desp. hi-dros-ca-/-dro-sca-) s. f., g.-d. art.
hidrologică, pl. hidrologice hidroscalei; pl. hidroscale
hidrologie (desp. hi-dro-) s. f., art. hidrologia, g.-d. hidroseparator (desp. hi-dro-) s. n., pl. hidroseparatoare
hidrologii, art. hidrologiei hidroscop (desp. hi-dros-cop/-dro-scop) s. n., pl. hidroscoape
hidromanie (desp. hi-dro-) s. f., art. hidromania, g.-d. hidrosferă (desp. hi-dros-fe-/-dro-sfe-) s. f., g.-d. art.
hidromanii, art. hidromaniei hidrosferei
hidromasaj (desp. hi-dro-) s. n., pl. hidromasaje hidrosol (desp. hi-dro-) s. n., pl. hidrosoluri
hidromecanic (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanici; f. hidrosolubil (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidrosolubili; f.
hidromecanică, pl. hidromecanice hidrosolubilă, pl. hidrosolubile
hidromecanică (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidromecanicii hidrostatic (desp. hi-dros-ta-/-dro-sta-) adj. m., pl.
hidromecanizare (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrostatici; f. hidrostatică, pl. hidrostatice
hidromecanizării; pl. hidromecanizări hidrostatică (desp. hi-dros-ta-/-dro-sta-) s. f., g.-d. art.
hidromecanizat (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanizaţi; hidrostaticii
f. hidromecanizată, pl. hidromecanizate hidrotehnic (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidrotehnici; f.
hidromel (desp. hi-dro-) s. n., (porţii; sorturi) pl. hidrotehnică, pl. hidrotehnice
hidromeluri hidrotehnică (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrotehnicii
601 hiperactiv
hidrotehnician (desp. hi-dro-, -ci-an) s. m., pl. higrometric (desp. hi-gro-me-tric) adj. m., pl. higrometrici;
hidrotehnicieni (desp. -ci-eni) f. higrometrică, pl. higrometrice
hidrotehniciană (desp. hi-dro-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. higrometrie (desp. hi-gro-me-tri-) s. f., art. higrometria,
hidrotehnicienei (desp. -ci-e-); pl. hidrotehniciene g.‑d. higrometrii, art. higrometriei
hidroterapic (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidroterapici; f. higrometru (desp. hi-gro-me-tru) s. n., art. higrometrul; pl.
hidroterapică, pl. hidroterapice higrometre
hidroterapie (desp. hi-dro-) s. f., art. hidroterapia, g.-d. art. higroscop (desp. hi-gros-cop/-gro-scop) s. n., pl. higroscoape
hidroterapiei; pl. hidroterapii, art. hidroterapiile (desp. higroscopic (desp. hi-gros-co-/-gro-sco-) adj. m., pl.
-pi-i-) higroscopici; f. higroscopică, pl. higroscopice
hidrotermal (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidrotermali; f. higrostat (desp. hi-gros-tat/-gro-stat) s. n., pl. higrostate
hidrotermală, pl. hidrotermale +hijab s. n., pl. hijaburi
hidrotipie (desp. hi-dro-) s. f., art. hidrotipia, g.-d. art. hil s. n., pl. hiluri
hidrotipiei; pl. hidrotipii, art. hidrotipiile (desp. -pi-i-)
!hilar adj. m., pl. hilari; f. hilară, pl. hilare
hidrotropism (desp. hi-dro-tro-) s. n., pl. hidrotropisme
!hilaritate s. f., g.-d. art. hilarităţii
+hidroxiclorochină s. f., g.-d. art. hidroxiclorochinei
hilea s. f.
hidroxid (desp. hi-dro-) s. m., pl. hidroxizi
hilozoism s. n.
hidroxil (desp. hi-dro-) s. m., pl. hidroxili
hilozoist adj. m., s. m., pl. hilozoişti; adj. f., s. f. hilozoistă,
hidroxilamină (desp. hi-dro-xi-la-/-xil-a-) s. f., g.-d. art. pl. hilozoiste
hidroxilaminei
+himalayan adj. m., pl. himalayeni; f. himalayană, pl.
hidrozoar (desp. hi-dro-zo-ar) s. n., pl. hidrozoare himalayene
hidrură (desp. hi-dru-) s. f., g.-d. art. hidrurii; pl. hidruri himen s. n., pl. himene
hienă (desp. hi-e-) s. f., g.-d. art. hienei; pl. hiene himeneu s. n., art. himeneul; pl. himeneuri
hieratic (sacerdotal; solemn) (desp. hi-e-) adj. m., pl. himenopter (desp. -nop-te-/-no-pte-) s. n., pl. himenoptere
hieratici; f. hieratică, pl. hieratice
+Himera (monstru mitologic) s. propriu f., g.-d. Himerei
hieratism (desp. hi-e-) s. n.
himeră s. f., g.-d. art. himerei; pl. himere
hierodul (desp. hi-e-) s. m., pl. hieroduli
himeric adj. m., pl. himerici; f. himerică, pl. himerice
hierodulă (desp. hi-e-) s. f., g.-d. art. hierodulei; pl.
+hindi1 adj. invar. (cuvinte ~)
hierodule
!hindi2 (limbă) s. n.
hierofant (desp. hi-e-) s. m., pl. hierofanţi
hindichi (reg.) (desp. -dichi) s. n., pl. hindichiuri
hieroglifă (desp. hi-e-ro-gli-) s. f., g.-d. art. hieroglifei; pl.
hieroglife hinduism s. n.
hieroglific (desp. hi-e-ro-gli-) adj. m., pl. hieroglifici; f. hinduist adj. m., s. m., pl. hinduişti; adj. f., s. f. hinduistă,
hieroglifică, pl. hieroglifice pl. hinduiste
hifă s. f., g.-d. art. hifei; pl. hife hindus adj. m., s. m., pl. hinduşi; adj. f., s. f. hindusă, pl.
hinduse
+hi-fi (engl.) [pron. haĭfaĭ] adj. invar. (înregistrări ~)
!hindustani1 adj. invar. (cuvinte ~)
+high-class (engl.) [high pron. haĭ] adj. invar. (servicii ~)
!hindustani2 (limbă) s. n.
+high definition (engl.) [pron. haĭdefinişăn] adj. invar.;
abr. HD (filmare ~) hingher s. m., pl. hingheri
high fidelity (engl.) [high pron. haĭ] adj. invar. (înregistrări hingheri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hingheresc,
~); abr. hi-fi [pron. haĭfaĭ] 3 sg. hinghereşte, imperf. 1 hingheream; conj. prez. 1 sg.
să hingheresc, 3 să hingherească
high-life (engl.) [pron. haĭlaĭf] s. n., art. high-life-ul [pron.
haĭlaĭful] hinterland (germ.) [er pron. ăr] s. n., pl. hinterlanduri
!high-tech/hi-tech (engl.) [pron. haĭtek] adj. invar. hinteu (reg.) s. n., art. hinteul; pl. hinteie
(sisteme ~), s. n. !hioid1 (hi-o-) adj. m. (+ s. n.: os ~); f. hioidă (apofiză ~),
high technology (engl.) [pron. haĭteknoloği] (desp. tech- pl. hioide
no-) s. f.; abr. high-tech [pron. haĭtek] hioid2 (hi-o-) s. n., pl. hioide
higrofil (care caută umiditatea) (desp. hi-gro-) adj. m., pl. hiolă (în ~) (înv.) (desp. hi-o-) loc. adv.
higrofili; f. higrofilă, pl. higrofile hipalagă s. f., g.-d. art. hipalagei; pl. hipalage
higrograf (desp. hi-gro-graf) s. n., pl. higrografe hiparion (desp. -ri-on) s. m., pl. hiparioni
higrogramă (desp. hi-gro-gra-) s. f., g.-d. art. higrogramei; +hiper adj. invar. (Câţiva studenţi erau ~.)
pl. higrograme hiperaciditate (desp. -pe-ra-/-per-a-) s. f., g.-d. art.
higrologie (desp. hi-gro-) s. f., art. higrologia, g.-d. hiperacidităţii
higrologii, art. higrologiei +hiperactiv (desp. -pe-rac-/-per-ac-) adj. m., pl. hiperactivi;
higromă (desp. hi-gro-) s. f., g.-d. art. higromei; pl. higrome f. hiperactivă, pl. hiperactive
hiperacuzie 602
hiperacuzie (desp. -pe-ra-/-per-a-) s. f., art. hiperacuzia, hipermetrop (desp. -me-trop) adj. m., s. m., pl.
g.-d. art. hiperacuziei; pl. hiperacuzii, art. hiperacuziile hipermetropi; adj. f., s. f. hipermetropă, pl. hipermetrope
(desp. -zi-i-) hipermetropie (desp. -me-tro-) s. f., art. hipermetropia;
!hiperbat s. n., pl. hiperbate g.-d. art. hipermetropiei; pl. hipermetropii, art.
hiperbolă s. f., g.-d. art. hiperbolei; pl. hiperbole hipermetropiile (desp. -pi-i-)
hiperbolic adj. m., pl. hiperbolici; f. hiperbolică, pl. hipermetropism (desp. -me-tro-) s. n.
hiperbolice hipermetru (desp. -me-tru) s. m., art. hipermetrul; pl.
hiperboliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. hiperbolizez, 3 hipermetri, art. hipermetrii
hiperbolizează; conj. prez. 1 sg. să hiperbolizez, 3 să hipermnezie s. f., art. hipermnezia, g.-d. art. hipermneziei;
hiperbolizeze pl. hipermnezii, art. hipermneziile (desp. -zi-i-)
hiperboloid s. m., pl. hiperboloizi hiperon s. m., pl. hiperoni
hiperboreean (desp. -re-ean) adj. m., pl. hiperboreeni; f. hiperosmie (desp. -pe-ros-/-per-os-) s. f., art. hiperosmia,
hiperboreeană, pl. hiperboreene
g.‑d. art. hiperosmiei; pl. hiperosmii, art. hiperosmiile
hipercheratoză s. f., g.-d. art. hipercheratozei; pl. (desp. -mi-i-)
hipercheratoze
hiperparatiroidism (desp. -ro-i-) s. n.
hiperchinezie s. f., art. hiperchinezia, g.-d. art.
!hiperparazit adj. m., s. m., pl. hiperparaziţi; adj. f., s. f.
hiperchineziei; pl. hiperchinezii, art. hiperchineziile (desp.
hiperparazită, pl. hiperparazite
-zi-i-)
+hiperclinică s. f., g.-d. art. hiperclinicii; pl. hiperclinici hiperplazie s. f., art. hiperplazia, g.-d. art. hiperplaziei; pl.
hiperplazii, art. hiperplaziile (desp. -zi-i-)
hiperclorhidrie (desp. -hi-dri-) s. f., art. hiperclorhidria,
g.‑d. hiperclorhidrii, art. hiperclorhidriei hipersecreţie (desp. -se-cre-ţi-e) s. f., art. hipersecreţia
(desp. -ţi-a), g.-d. art. hipersecreţiei; pl. hipersecreţii, art.
hipercorect adj. m., pl. hipercorecţi; f. hipercorectă, pl.
hipercorecte hipersecreţiile (desp. -ţi-i-)
hipercorectitudine s. f., g.-d. art. hipercorectitudinii; pl. hipersensibil adj. m., pl. hipersensibili; f. hipersensibilă, pl.
hipercorectitudini hipersensibile
hiperemic (desp. -pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperemici; f. hipersensibilitate s. f., g.-d. art. hipersensibilităţii
hiperemică, pl. hiperemice hipersensibilizare s. f., g.-d. art. hipersensibilizării
hiperemie (desp. -pe-re-/-per-e-) s. f., art. hiperemia, g.‑d. +hipersonic adj. m., pl. hipersonici; f. hipersonică, pl.
art. hiperemiei; pl. hiperemii, art. hiperemiile (desp. -mi‑i‑) hipersonice
hiperemotiv (desp. -pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperemotivi; hipersustentaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. hipersustentaţia
f. hiperemotivă, pl. hiperemotive (desp. -ţi-a), g.-d. art. hipersustentaţiei; pl.
hiperemotivitate (desp. -pe-re-/-per-e-) s. f., g.-d. art. hipersustentaţii, art. hipersustentaţiile (desp. -ţi-i-)
hiperemotivităţii hipertensiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. hipertensiunii
hiperestezie (desp. -pe-res-/-per-es-) s. f., art. hiperestezia, hipertensiv adj. m., s. m., pl. hipertensivi; adj. f., s. f.
g.-d. art. hiperesteziei; pl. hiperestezii, art. hiperesteziile hipertensivă, pl. hipertensive
(desp. -zi-i-) hipertermie s. f., art. hipertermia, g-d. hipertermii, art.
hiperexcitabilitate (desp. -pe-rex-/-per-ex-) s. f., g.-d. art. hipertermiei
hiperexcitabilităţii
+hipertext1 adj. invar. (sisteme ~)
hiperfoliculinie s. f., art. hiperfoliculinia, g.-d.
+hipertext2 s. n.
hiperfoliculinii, art. hiperfoliculiniei
hipertimie s. f., art. hipertimia, g.-d. hipertimii, art.
!hiperglicemie s. f., art. hiperglicemia, g.-d. art.
hipertimiei
hiperglicemiei; pl. hiperglicemii, art. hiperglicemiile (desp.
-mi-i-) hipertiroidie (desp. -ro-i-) s. f., art. hipertiroidia, g.-d.
hiperhidroză (desp. -hi-dro-) s. f., g.-d. art. hiperhidrozei; hipertiroidii, art. hipertiroidiei
pl. hiperhidroze hipertiroidism (desp. -ro-i-) s. n.
+hiperimun adj. m., pl. hiperimuni; f. hiperimună, pl. hipertonic adj. m., pl. hipertonici; f. hipertonică, pl.
hiperimune hipertonice
hiperinflaţie (desp. -pe-rin-, -ţi-e/-per-in-) s. f., art. hipertonie s. f., art. hipertonia, g.-d. art. hipertoniei; pl.
hiperinflaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. hiperinflaţiei; pl. hipertonii, art. hipertoniile (desp. -ni-i-)
hiperinflaţii, art. hiperinflaţiile (desp. -ţi-i-) hipertricoză s. f., g.-d. art. hipertricozei
hiperinsulinism (desp. -pe-rin-/-per-in-) s. n. hipertriton s. m., pl. hipertritoni
+hiperlink s. n., pl. hiperlinkuri !hipertrofia (a se ~) (desp. -fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se
hipermarket s. n., pl. hipermarketuri hipertrofiază, imperf. 3 pl. se hipertrofiau; conj. prez. 3 să
hipermenoree s. f., art. hipermenoreea, g.-d. art. se hipertrofieze (desp. -fi-e-); ger. hipertrofiindu-se (desp.
hipermenoreei; pl. hipermenoree -fi-in-)
603 hipolog
hipertrofie s. f., art. hipertrofia, g.-d. art. hipertrofiei; pl. hipocicloidă (desp. -ci-clo-) s. f., g.-d. art. hipocicloidei; pl.
hipertrofii, art. hipertrofiile (desp. -fi-i-) hipocicloide
hiperurbanism (desp. -pe-rur-/-per-ur-) s. n., (forme) pl. hipociclu (desp. -ci-clu) s. n., art. hipociclul; pl. hipocicluri
hiperurbanisme hipoclorit (desp. -po-clo-) s. m., pl. hipocloriţi
hipervitaminoză s. f., g.-d. art. hipervitaminozei; pl. !hipocloros (desp. -po-clo-) adj. m. (acid ~), pl. hipocloroşi;
hipervitaminoze f. hipocloroasă (anhidridă ~)
+hip-hop1 adj. invar. (grupuri ~) hipocondru (regiune abdominală) s. n., art. hipocondrul;
hip-hop2 s. n., art. hip-hopul pl. hipocondre
hipiatrie (desp. hi-pi-a-tri-/hip-i-) s. f., art. hipiatria, g.-d. hipocoristic1 adj. m., pl. hipocoristici; f. hipocoristică, pl.
hipiatrii, art. hipiatriei hipocoristice
hipic adj. m., pl. hipici; f. hipică, pl. hipice hipocoristic2 s. n., pl. hipocoristice
hipiot adj. m., s. m., pl. hipioţi; adj. f., s. f. hipiotă, pl. hipocotil s. n., pl. hipocotile
hipiote hipocratic (desp. -po-cra-) adj. m., pl. hipocratici; f.
hipism s. n. hipocratică, pl. hipocratice
hipnagogic adj. m., pl. hipnagogici; f. hipnagogică, pl. hipocratism (desp. -po-cra-) s. n.
hipnagogice hipocristalin (desp. -po-cris-) adj. m., pl. hipocristalini; f.
hipnogen1 adj. m., pl. hipnogeni; f. hipnogenă, pl. hipnogene hipocristalină, pl. hipocristaline
hipoderm s. n.
hipnogen2 s. n., pl. hipnogene
hipodermic adj. m., pl. hipodermici; f. hipodermică, pl.
hipnopedie s. f., art. hipnopedia, g.-d. hipnopedii, art.
hipodermice
hipnopediei
hipodermoză s. f., g.-d. art. hipodermozei; pl. hipodermoze
+hipnoterapie s. f., art. hipnoterapia, g.-d. art. hipnoterapiei;
pl. hipnoterapii, art. hipnoterapiile (desp. -pi-i-) hipodrom (desp. -po-drom) s. n., pl. hipodromuri
hipnotic1 adj. m., pl. hipnotici; f. hipnotică, pl. hipnotice hipoestezie s. f., art. hipoestezia, g.-d. art. hipoesteziei; pl.
hipoestezii, art. hipoesteziile (desp. -zi-i-)
hipnotic2 s. n., pl. hipnotice
hipofag adj. m., pl. hipofagi; f. hipofagă, pl. hipofage
hipnotism s. n.
hipofagie s. f., art. hipofagia, g.-d. hipofagii, art. hipofagiei
hipnotiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. hipnotizez, 3
hipofizar adj. m., pl. hipofizari; f. hipofizară, pl. hipofizare
hipnotizează; conj. prez. 1 sg. să hipnotizez, 3 să
hipnotizeze hipofiză s. f., g.-d. art. hipofizei; pl. hipofize
hipnotizant1 adj. m., pl. hipnotizanţi; f. hipnotizantă, pl. hipofon adj. m., pl. hipofoni; f. hipofonă, pl. hipofone
hipnotizante hipofonie s. f., art. hipofonia, g.-d. art. hipofoniei; pl.
hipofonii, art. hipofoniile (desp. -ni-i-)
hipnotizant2 s. n., pl. hipnotizante
hipofosfat s. m., pl. hipofosfaţi
hipnotizare s. f., g.-d. art. hipnotizării; pl. hipnotizări
hipofosfit s. m., pl. hipofosfiţi
hipnotizator adj. m., s. m., pl. hipnotizatori; adj. f., s. f. sg.
şi pl. hipnotizatoare hipofosforic adj. m. (acid ~), pl. hipofosforici; f. hipofosforică
(dietă ~), pl. hipofosforice
hipnotizor (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizori; adj. f., s. f.
sg. şi pl. hipnotizoare hipofosforos adj. m. (acid ~), pl. hipofosforoşi
hipofuncţie (desp. -func-ţi-e) s. f., art. hipofuncţia
hipnoză s. f., g.-d. art. hipnozei; pl. hipnoze
(desp. -ţi-a), g.-d. art. hipofuncţiei; pl. hipofuncţii, art.
+hipo1 (hipotensiv) adj. invar. (pacienţi ~)
hipofuncţiile (desp. -ţi-i-)
+hipo2 (referitor la cai) adj. invar. (concursuri ~)
hipogastric adj. m., pl. hipogastrici; f. hipogastrică, pl.
hipoaciditate (desp. -po-a-) s. f., g.-d. art. hipoacidităţii hipogastrice
hipoacuzic adj. m., pl. hipoacuzici; f. hipoacuzică, pl. hipogastru s. n., art. hipogastrul; pl. hipogastre
hipoacuzice hipogeu1 adj. m., pl. hipogei; f. sg. şi pl. hipogee
hipoacuzie (desp. -po-a-) s. f., art. hipoacuzia, g.-d. art. hipogeu2 s. n., art. hipogeul; pl. hipogee
hipoacuziei; pl. hipoacuzii, art. hipoacuziile (desp. -zi-i-)
hipoglicemiant (desp. -po-gli-, -mi-ant) adj. m., pl.
hipoazotidă (desp. -po-a-) s. f., g.-d. art. hipoazotidei hipoglicemianţi; f. hipoglicemiantă, pl. hipoglicemiante
hipocamp s. m., pl. hipocampi hipoglicemie (desp. -po-gli-) s. f., art. hipoglicemia (desp.
hipocaust (desp. -caust) s. n., pl. hipocauste -mi-a), g.-d. art. hipoglicemiei; pl. hipoglicemii, art.
hipocaustic adj. m., pl. hipocaustici; f. hipocaustică, pl. hipoglicemiile (desp. -mi-i-)
hipocaustice hipoglos (desp. -po-glos) adj. m. (nerv ~), pl. hipogloşi
hipocentaur (desp. -ta-ur) s. m., pl. hipocentauri hipogrif (desp. -po-grif) s. m., pl. hipogrifi
hipocentru s. n., art. hipocentrul; pl. hipocentre hipolog (rar) s. m., pl. hipologi
hipologie 604
hipologie s. f., art. hipologia, g.-d. hipologii, art. hipologiei !hippy2 (engl.) s. m., art. hippyul; pl. hippy, (rar) art. hippyi
hipomanţie s. f., art. hipomanţia, g.-d. hipomanţii, art. hipsocromie (desp. -so-cro-) s. f., art. hipsocromia, g.-d.
hipomanţiei hipsocromii, art. hipsocromiei
hipomenoree s. f., art. hipomenoreea, g.-d. art. hipsometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. hipsometrici; f.
hipomenoreei; pl. hipomenoree hipsometrică, pl. hipsometrice
hipometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. hipometria, g.-d. hipsometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. hipsometria, g.-d.
hipometrii, art. hipometriei hipsometrii, art. hipsometriei
hipometru (desp. -me-tru) s. n., art. hipometrul; pl. hipsometru (desp. -me-tru) s. n., art. hipsometrul; pl.
hipometre hipsometre
hipomobil adj. m., pl. hipomobili; f. hipomobilă, pl. +hipster [er pron. ăr] s. m., pl. hipsteri
hipomobile hipuric (desp. hi-pu-/hip-u-) adj. m. (acid ~), pl. hipurici; f.
hiponastie s. f., art. hiponastia, g.-d. art. hiponastiei; pl. hipurică (textură ~), pl. hipurice
hiponastii, art. hiponastiile (desp. -ti-i-) hipurit s. m., pl. hipuriţi
hipopatologie s. f., art. hipopatologia, g.-d. hipopatologii, hirotoni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hirotonesc, 3
art. hipopatologiei sg. hirotoneşte, imperf. 1 hirotoneam; conj. prez. 1 sg. să
hipoplazie (desp. -po-pla-) s. f., art. hipoplazia, g.-d. art. hirotonesc, 3 să hirotonească
hipoplaziei; pl. hipoplazii, art. hipoplaziile (desp. -zi-i-)
hirotonie s. f., art. hirotonia, g.-d. art. hirotoniei; pl.
hipopotam s. m., pl. hipopotami hirotonii, art. hirotoniile (desp. -ni-i-)
hiporchemă s. f., g.-d. art. hiporchemei; pl. hiporcheme hirotonire s. f., g.-d. art. hirotonirii; pl. hirotoniri
hiposceniu [niu pron. nĭu] (desp. -pos-ce-/-po-sce-) s. n., hirotonisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hirotonisesc, 3
art. hiposceniul; pl. hiposcenii, art. hiposceniile (desp. sg. hirotoniseşte, imperf. 1 hirotoniseam; conj. prez. 1 sg.
-ni‑i-) să hirotonisesc, 3 să hirotonisească
hiposecreţie (desp. -se-cre-ţi-e) s. f., art. hiposecreţia, g.-d. hirotonisire s. f., art. hirotonisirea, g.-d. art. hirotonisirii;
art. hiposecreţiei; pl. hiposecreţii, art. hiposecreţiile (desp. pl. hirotonisiri
-ţi-i-)
hirsut adj. m., pl. hirsuţi; f. hirsută, pl. hirsute
hipostază (boală) (desp. -pos-ta-/-po-sta-) s. f., g.-d. art.
hirsutism s. n.
hipostazei; pl. hipostaze
hirtă (reg.) s. f., g.-d. art. hirtei; pl. hirte
!hipostil1 (desp. -pos-til) adj. m. (+ s. n.: templu ~); f.
hipostilă (sală ~), pl. hipostile hirudineu s. n., art. hirudineul; pl. hirudinee
!hipostil2 (desp. -pos-til) s. n., pl. hipostiluri hirudinizare s. f., g.-d. art. hirudinizării; pl. hirudinizări
!hiposulfit s. m., pl. hiposulfiţi hispanic adj. m., pl. hispanici; f. hispanică, pl. hispanice
hipotalamus s. n., pl. hipotalamusuri hispanism s. n., (elemente) pl. hispanisme
hipotensiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. hipotensiunii hispanist s. m., pl. hispanişti
hipotensiv1 adj. m., s. m., pl. hipotensivi; adj. f., s. f. hispanistă s. f., g.-d. art. hispanistei; pl. hispaniste
hipotensivă, pl. hipotensive !hispanofil adj. m., s. m., pl. hispanofili; adj. f., s. f.
hipotensiv2 s. n., pl. hipotensive hispanofilă, pl. hispanofile
hipotermal adj. m., pl. hipotermali; f. hipotermală, pl. +hispanofob adj. m., s. m, pl. hispanofobi; adj. f., s. f.
hipotermale hispanofobă, pl. hispanofobe
hipotermie s. f., art. hipotermia, g.-d. hipotermii, art. hispid adj. m., pl. hispizi; f. hispidă, pl. hispide
hipotermiei histamină (desp. his-ta-/hist-a-) s. f., g.-d. art. histaminei;
hipotiroidie (desp. -ro-i-) s. f., art. hipotiroidia, g.-d. art. pl. histamine
hipotiroidiei; pl. hipotiroidii, art. hipotiroidiile (desp. histerectomie (extirpare a uterului) (desp. -te-rec-/
-di‑i‑) ‑ter‑ec-) s. f., art. histerectomia, g.-d. art. histerectomiei;
hipotiroidism (desp. -ro-i-) s. n. pl. histerectomii, art. histeroctomiile (desp. -mi-i-)
hipotonic adj. m., pl. hipotonici; f. hipotonică, pl. hipotonice histerezis s. n.
hipotonie s. f., art. hipotonia, g.-d. art. hipotoniei; pl. histerotomie (incizie a uterului) s. f., art. histerotomia,
hipotonii, art. hipotoniile (desp. -ni-i-) g.‑d. art. histerotomiei; pl. histerotomii, art. histerotomiile
hipotracţiune (desp. -po-trac-ţi-u-) s. f., g.-d. art. (desp. -mi-i-)
hipotracţiunii; pl. hipotracţiuni histidină s. f., g.-d. art. histidinei
hipotrofie (desp. -po-tro-) s. f., art. hipotrofia, g.-d. art. histiocit (desp. -ti-o-) s. n., pl. histiocite
hipotrofiei; pl. hipotrofii, art. hipotrofiile (desp. -fi-i-) histoautoradiografie (desp. -to-a-u-, -di-o-gra-) s. f., art.
hipovitaminoză s. f., g.-d. art. hipovitaminozei; pl. histoautoradiografia, g.-d. art. histoautoradiografiei; pl.
hipovitaminoze histoautoradiografii, art. histoautoradiografiile (desp.
hippy1 (engl.) adj. invar. (comunităţi ~) -fi‑i-)
605 hoitar
histochimie s. f., art. histochimia, g.-d. histochimii, art. +hobanat adj. m., pl. hobanaţi; f. hobanată, pl. hobanate
histochimiei hobâc s. n., pl. hobâcuri
histofiziologie (desp. -zi-o-) s. f., art. histofiziologia, g.-d. +hobbit (engl.) s. m., pl. hobbiţi
histofiziologii, art. histofiziologiei !hobby (engl.) s. n., pl. hobbyuri
histogeneză s. f., g.-d. art. histogenezei; pl. histogeneze hobot (reg.) s. n., pl. hobote
histogramă (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. histogramei; pl.
hochei s. n., art. hocheiul
histograme
hocheist s. m., pl. hocheişti
histologic adj. m., pl. histologici; f. histologică, pl.
histologice +hocheistă s. f., g.-d. art. hocheistei; pl. hocheiste
histologie s. f., art. histologia, g.-d. histologii, art. histologiei hocheton s. n., pl. hochetonuri
histomonoză s. f., g.-d. art. histomonozei; pl. histomonoze hochim (înv.) s. n., pl. hochimuri
histonă s. f., g.-d. art. histonei; pl. histone hochparter [ch pron. germ. h] s. n., pl. hochpartere
+histopatologic adj. m., pl. histopatologici; f. hocus-pocus s. n.
histopatologică, pl. histopatologice hodoroaga (dans) s. f. art., neart. hodoroagă, g.-d. art.
histopatologie s. f., art. histopatologia, g.-d. histopatologii, hodoroagei
art. histopatologiei hodoroagă (persoană; obiect) (fam.) s. f., g.-d. art.
historiogramă (desp. -ri-o-gra-) s. f., g.-d. art. hodoroagei; pl. hodoroage
historiogramei; pl. historiograme hodorog1 (obiect) (pop.) s. n., pl. hodoroage
histoterapie s. f., art. histoterapia, g.-d. art. histoterapiei; hodorog2 (persoană) (fam.) s. m., pl. hodorogi
pl. histoterapii, art. histoterapiile (desp. -pi-i-) hodorogeală (fam.) s. f., g.-d. art. hodorogelii; pl. hodorogeli
histotom s. n., pl. histotomuri hodorogi1 (a ~) (a face zgomot) (fam.) vb., ind. prez.
histrion (desp. -tri-on) s. m., pl. histrioni 1 sg. şi 3 pl. hodorogesc, 3 sg. hodorogeşte, imperf.
histrionic (desp. -tri-o-) adj. m., pl. histrionici; f. 1 hodorogeam; conj. prez. 1 sg. să hodorogesc, 3 să
histrionică, pl. histrionice hodorogească
hit s. n., pl. hituri +hodorogi2 (a se ~) (a se şubrezi) (fam.) vb. refl., ind.
hi-tech v. high-tech prez. 1 sg. mă hodorogesc, 3 sg. se hodorogeşte, imperf.
hition (desp. -ti-on) adj. m., pl. hitioni; f. hitioană, pl. 1 sg. mă hodorogeam; conj. prez. 1 sg. să mă hodorogesc,
hitioane 3 să se hodorogească; imper. 2 sg. afirm. hodorogeşte-te;
hitit adj. m., s. m., pl. hitiţi; adj. f., s. f. hitită, pl. hitite ger. hodorogindu-mă
hitită (limbă) s. f., g.-d. art. hititei hodoronc interj.
hitlerism (desp. hi-tle-) s. n. hodoronc-tronc interj.
hitlerist (desp. hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitlerişti; adj. f., s. hogback (engl.) [a pron. e] s. n., pl. hogbackuri (desp.
f. hitleristă, pl. hitleriste -ba‑ckuri)
HIV s. n. hoge s. m., art. hogea, g.-d. art. hogii; pl. hogi, art. hogii
+hî! hî! interj. (dar: Nastratin Hogea s. propriu)
hlamidă s. f., g.-d. art. hlamidei; pl. hlamide hogeac (reg.) s. n., pl. hogeacuri
hleab (reg.) s. n., pl. hleaburi hoher (reg.) s. m., pl. hoheri
hlei (reg.) s. n., pl. hleiuri ho/ho-ho interj.
hleios (reg.) (desp. hle-ios) adj. m., pl. hleioşi; f. hleioasă, hohot s. n., pl. hohote (şi: în ~)
pl. hleioase hohoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hohotesc, 3 sg.
hlizi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hlizesc, 3 sg. se hohoteşte, imperf. 1 hohoteam; conj. prez. 1 sg. să
hlizeşte, imperf. 1 sg. mă hlizeam; conj. prez. 1 sg. să mă hohotesc, 3 să hohotească
hlizesc, 3 să se hlizească; imper. 2 sg. afirm. hlizeşte-te; hohotire s. f., g.-d. art. hohotirii; pl. hohotiri
ger. hlizindu-mă hohotit s. n.
hlujan (reg.) s. m., pl. hlujeni hohotitor adj. m., pl. hohotitori; f. sg. şi pl. hohotitoare
hm interj. hoinar adj. m., s. m., pl. hoinari; adj. f., s. f. hoinară, pl.
hoancă (pop.) s. f., g.-d. art. hoancei; pl. hoance hoinare
hoanghină (pop.) s. f., g.-d. art. hoanghinei; pl. hoanghine hoinăreală s. f., g.-d. art. hoinărelii; pl. hoinăreli
hoardă s. f., g.-d. art. hoardei; pl. hoarde hoinări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hoinăresc, 3 sg.
hoaspă (reg.) s. f., g.-d. art. hoaspei; pl. hoaspe hoinăreşte, imperf. 1 hoinăream; conj. prez. 1 sg. să
hoaşcă (fam.) s. f., g.-d. art. hoaştei; pl. hoaşte hoinăresc, 3 să hoinărească
hoaţă s. f., g.-d. art. hoaţei; pl. hoaţe hoit s. n., pl. hoituri
hoban s. n., pl. hobane hoitar s. m., pl. hoitari
hojbăi 606
hojbăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 şi 2 hojbăi, 3 hojbăie, holtei1 (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
imperf. 1 hojbăiam; conj. prez. 1 şi 2 să hojbăi, 3 să hojbăie holteiesc, 3 sg. holteieşte, imperf. 1 holteiam; conj. prez. 1
hojma (reg.) adv. sg. să holteiesc, 3 să holteiască
hojmalău (reg.) s. m., art. hojmalăul; pl. hojmalăi, art. holtei2 s. m., pl. holtei, art. holteii
hojmalăii holteiaş s. m., pl. holteiaşi
hol s. n., pl. holuri holteie (înv., reg.) s. f., art. holteia, g.-d. holteii, art. holteiei
holba1 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. holbez, 3 holbează; +holter [er pron. ăr] s. n., pl. holtere
conj. prez. 1 sg. să holbez, 3 să holbeze homar s. m., pl. homari
+holba2 (a se ~) (fam., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. mă +home delivery (engl.) [pron. hăŭmdelivări] loc. s. n.
holbez, 3 se holbează; conj. prez. 1 sg. să mă holbez, 3 să se !homeless (engl.) [pron. hăŭmles] s. m., art. homelessul
holbeze; imper. 2 sg. afirm. holbează-te; ger. holbându‑mă [pron. hăŭmlesul]; pl. homeless/(fam.) homleşi
holbare s. f., g.-d. art. holbării; pl. holbări homeopat (desp. -me-o-) s. m., pl. homeopaţi
holdă s. f., g.-d. art. holdei; pl. holde homeopată (desp. -me-o-) s. f., g.-d. art. homeopatei; pl.
holding s. n., pl. holdinguri homeopate
holdişoară s. f., g.-d. art. holdişoarei; pl. holdişoare homeopatic (desp. -me-o-) adj. m., pl. homeopatici; f.
holdiţă (rar) s. f., g.-d. art. holdiţei; pl. holdiţe homeopatică, pl. homeopatice
holdup (engl.) [up pron. ap] (desp. hold-up) s. n., pl. homeopatie (desp. -me-o-) s. f., art. homeopatia, g.-d.
holdupuri homeopatii, art. homeopatiei
holender s. n., pl. holendere homeoplazie (desp. -me-o-pla-) s. f., art. homeoplazia, g.-d.
holeră s. f., g.-d. art. holerei; pl. holere homeoplazii, art. homeoplaziei
holeric (referitor la holeră) adj. m., s. m., pl. holerici; adj. homeostază (desp. -me-os-ta-/-o-sta-) s. f., g.-d. art.
f., s. f. holerică, pl. holerice homeostazei; pl. homeostaze
holerină s. f., g.-d. art. holerinei; pl. holerine homeostazie (desp. -me-os-ta-/-o-sta-) s. f., art.
holism s. n. homeostazia, g.-d. homeostazii, art. homeostaziei
holmiu [miu pron. mĭu] s. n., art holmiul; simb. Ho homeoterm (desp. -me-o-) adj. m., s. m., pl. homeotermi;
+hollywoodian [hollywood pron. engl. holiud] (desp. adj. f., s. f., pl. homeoterme
-di-an) adj. m., pl. hollywoodieni (desp. -di-eni); f. homeotermie (desp. -me-o-) s. f., art. homeotermia, g.-d.
hollywoodiană, pl. hollywoodiene homeotermii, art. homeotermiei
holoangăr (reg.) (desp. -loan-) s. m., pl. holoangări homeric adj. m., pl. homerici; f. homerică, pl. homerice
holocaust (desp. -caust) s. n., pl. holocausturi +homeschooling (engl.) [pron. hăŭmskuling] s. n., art.
+Holocaustul (desp. -caus-) s. propriu n. art., neart. homeschoolingul [pron. hăŭmskulingul]
Holocaust (despre ~) +homeworking (engl.) [pron. hăŭmŭorking] s. n., art.
holocen1 adj. m., pl. holoceni; f. holocenă, pl. holocene homeworkingul [pron. hăŭmŭorkingul]
holocen2 s. n. homicid1 (crimă) s. n., pl. homicide
holocrin (desp. -lo-crin) adj. m., pl. holocrini; f. holocrină, homicid2 (criminal) adj. m., s. m., pl. homicizi; adj. f., s. f.
pl. holocrine homicidă, pl. homicide
holocristalin (desp. -lo-cris-) adj. m., pl. holocristalini; f. hominid s. m., pl. hominizi
holocristalină, pl. holocristaline +homo adj. invar., s. m. (înclinaţii ~, mai mulţi ~)
holoedrie (desp. -e-dri-) s. f., art. holoedria, g.-d. holoedrii, +homofob adj. m., pl. homofobi; f. homofobă, pl. homofobe
art. holoedriei +homofobie s. f., art. homofobia, g.-d. art. homofobiei; pl.
holoenzimă s. f., g.-d. art. holoenzimei; pl. holoenzime homofobii, art. homofobiile (desp. -bi-i-)
holoferment s. m., pl. holofermenţi homocentric adj. m., pl. homocentrici; f. homocentrică, pl.
holofrastic (desp. -lo-fras-) adj. m., pl. holofrastici; f. homocentrice
holofrastică, pl. holofrastice homocrom (care îşi adaptează culoarea) (desp. -mo-cro-)
holografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. holografia, g.-d. art. adj. m., pl. homocromi; f. homocromă, pl. homocrome
holografiei; pl. holografii, art. holografiile (desp. -fi-i-) homocromie (desp. -mo-cro-) s. f., art. homocromia, g.-d.
hologramă (desp. -lo-gra-) s. f., g.-d. art. hologramei; pl. homocromii, art. homocromiei
holograme homocron (simultan) (rar) (desp. -mo-cron) adj. m., pl.
holometabolă adj. f. (insectă ~), pl. holometabole homocroni; f. homocronă, pl. homocrone
holoparazit adj. m., s. m., pl. holoparaziţi, adj. f., s. f. homogrefă (desp. -mo-gre-) s. f., g.-d. art. homogrefei; pl.
holoparazită, pl. holoparazite homogrefe
holoturid s. n., pl. holoturide homomorf adj. m., pl. homomorfi; f. homomorfă, pl.
holoturie (desp. -ri-e) s. f., art. holoturia (desp. -ri-a), g.-d. homomorfe
art. holoturiei; pl. holoturii, art. holoturiile (desp. -ri-i-) homomorfism s. n.
607 horoscop
!homoplastie (desp. -mo-plas-) s. f., art. homoplastia, horaiţă (reg.) (desp. -ra-i-) s. f., g.-d. art. horaiţei; pl.
g.‑d. homoplastii, art. homoplastiei; pl. homoplastii, art. horaiţe
homoplastiile (desp. -ti-i-) horă s. f., g.-d. art. horei; pl. hore
homopter (desp. -mop-ter/-mo-pter) s. n., pl. homoptere horăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. horăi, 3 horăie,
homosexual (desp. -xu-al) adj. m., s. m., pl. homosexuali; imperf. 1 horăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să horăi, 3 să
adj. f., s. f. homosexuală, pl. homosexuale; abr. (fam.) horăie
homo horăit (reg.) s. n.
homosexualitate (desp. -xu-a-) s. f., g.-d. art. horăitură (reg.) (desp. -ră-i-) s. f., g.-d. art. horăiturii; pl.
homosexualităţii horăituri
homotransplant (desp. -tran-splant/-trans-plant) s. n., pl. horbotă (reg.) s. f., g.-d. art. horbotei; pl. horbote
homotransplanturi horboţică (reg.) s. f., g.-d. art. horboţelei; pl. horboţele
homozigot s. m., pl. homozigoţi
horcăi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. horcăi, 3 horcăie,
homunculus s. m., pl. homunculuşi imperf. 1 horcăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să horcăi, 3 să
hon s. n., pl. honuri horcăie
hondrăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. horcăială s. f., g.-d. art. horcăielii; pl. horcăieli
hondrănesc, 3 sg. hondrăneşte, imperf. 1 hondrăneam; !horcăit s. n., pl. horcăituri
conj. prez. 1 sg. să hondrănesc, 3 să hondrănească
horcăitură (desp. -că-i-) s. f., g.-d. art. horcăiturii; pl.
hondurian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. hondurieni horcăituri
(desp. -ri-eni); adj. f., s. f. honduriană, pl. honduriene
+HoReCa s. n.
+Hong Kong (regiune) s. propriu n., art. Hong Kongul
horeţ (reg.) s. n., pl. horeţe
honipsi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. honipsesc,
horezean adj. m., s. m., pl. horezeni; adj. f. horezeană, pl.
3 sg. honipseşte, imperf. 1 honipseam; conj. prez. 1 sg. să
horezene
honipsesc, 3 să honipsească
horezeancă s. f., g.-d. art. horezencei; pl. horezence
!honoris causa (pentru merite excepţionale) (lat.) [causa
pron. kaŭsa/rom. kaŭza] (desp. cau-) loc. adj.; abr. h.c. horhăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. horhăi, 3 horhăie,
(doctor ~) imperf. 1 horhăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să horhăi, 3 să
horhăie
honui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. honuiesc, 3 sg.
honuieşte, imperf. 1 honuiam; conj. prez. 1 sg. să !hor/hor-hor/hor! hor! interj.
honuiesc, 3 să honuiască hor-hor/hor! hor! v. hor
honuire s. f., g.-d. art. honuirii; pl. honuiri hori (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. horesc, 3 sg.
honuit s. n. horeşte, imperf. 1 hoream; conj. prez. 1 sg. să horesc, 3
honved s. m., pl. honvezi să horească
hop1/hopa interj. !horilcă (reg.) s. f., g.-d. art. horilcii; pl. horilci
hop2 s. n., pl. hopuri horişte (reg.) s. f., g.-d. art. horiştii; pl. horişti
hopa v. hop1 horitoare (reg.) s. f., g.-d. art. horitoarei; pl. horitoare
hop-aşa /hop-şi-aşa interj. horitor (reg.) s. m., pl. horitori
hopai-ţopai interj. horitură (reg.) s. f., g.-d. art. horiturii; pl. horituri
hopa-mitică s. m., pl. hopa-mitică hormism s. n.
!hopa-ţopa interj. hormon s. m., pl. hormoni
hopăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. hopăi, 3 hopăie, hormonal adj. m., pl. hormonali; f. hormonală, pl. hormonale
imperf. 1 hopăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să hopăi, 3 să hormonologie s. f., art. hormonologia, g.-d. hormonologii,
hopăie art. hormonologiei
hoplit (desp. ho-plit) s. m., pl. hopliţi hormonoterapie s. f., art. hormonoterapia, g.-d. art.
hoplolatrie (desp. ho-plo-la-tri-) s. f., art. hoplolatria (desp. hormonoterapiei; pl. hormonoterapii, art. hormonoterapiile
-tri-a), g.-d. hoplolatrii, art. hoplolatriei (desp. -pi-i-)
hoplomac (desp. ho-plo-) s. m., pl. hoplomaci horn s. n., pl. hornuri
hoplomahie (desp. ho-plo-) s. f., art. hoplomahia, g.-d. hornar s. m., pl. hornari
hoplomahii, art. hoplomahiei hornblendă (desp. horn-blen-) s. f., g.-d. art. hornblendei;
hop-şi-aşa v. hop-aşa pl. hornblende
+hop-ţop interj. hornblendit (desp. horn-blen-) s. m., pl. hornblendiţi
hopuros (rar) adj. m., pl. hopuroşi; f. hopuroasă, pl. horneţ (reg.) s. n., pl. horneţe
hopuroase !horodinca (dans) s. f. art., neart. horodincă, g.-d. art.
!Hora (constelaţie) (reg.) s. propriu f. art., neart. Horă (în horodincii
~), g.-d. art. Horei horoscop (desp. ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. horoscoape
horp 608
horp (reg.) interj. hoţi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hoţesc, 3 sg.
!horpăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. horpăi, 3 hoţeşte, imperf. 1 hoţeam; conj. prez. 1 sg. să hoţesc, 3
horpăie, imperf. 1 horpăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să să hoţească
horpăi, 3 să horpăie hoţie s. f., art. hoţia, g.-d. art. hoţiei; pl. hoţii, art. hoţiile
horpăială s. f., g.-d. art. horpăielii; pl. horpăieli (desp. -ţi-i-)
+horribile dictu (lat.) loc. adv. hoţiş (rar) adv.
horror1 (engl.) adj. invar. (filme ~) hoţit (rar) s. n.
horror2 (engl.) s. n., art. horrorul; pl. horror hoţoaică s. f., g.-d. art. hoţoaicei; pl. hoţoaice
horst s. n., pl. horsturi hoţoman s. m., pl. hoţomani
horşaf (reg.) s. n., pl. horşafuri hoţomană s. f., g.-d. art. hoţomanei; pl. hoţomane
hortativ adj. m., pl. hortativi; f. hortativă, pl. hortative hoţomancă s. f., g.-d. art. hoţomancei; pl. hoţomance
hortensie (desp. -si-e) s. f., art. hortensia (desp. -si-a), g.-d. hoţomăneşte (rar) adv.
art. hortensiei; pl. hortensii, art. hortensiile (desp. -si-i-) hoţomănie s. f., art. hoţomănia, g.-d. art. hoţomăniei; pl.
hoţomănii, art. hoţomăniile (desp. -ni-i-)
+horthist adj. m., pl. horthişti; f. horthistă, pl. horthiste
+house1 (engl.) [pron. haŭs] adj. invar.
horticol adj. m., pl. horticoli; f. horticolă, pl. horticole
house2 (engl.) [pron. haŭs] s. n., art. house-ul [pron.
horticultoare s. f., g.-d. art. horticultoarei; pl. horticultoare
haŭsul]
horticultor s. m., pl. horticultori
+HR [cit. haşer] s. n.
horticultură s. f., g.-d. art. horticulturii
hram s. n., pl. hramuri
horţiş (reg.) adj. m., pl. horţişi; f. horţişă, art. horţişa, pl.
hrana-vacii (plantă) s. f. art., g.-d. art. hranei-vacii
horţişe
hrană s. f., g.-d. art. hranei
+hostel (unitate de cazare ieftină) s. n., pl. hosteluri
!hrănaci (înv.) adj. m., pl. hrănaci; f. sg. şi pl. hrănace
+hostess (engl.) s. f., pl. hostesse
hrăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hrănesc, 3 sg.
hostie (azimă; jertfă) (desp. -ti-e) s. f., art. hostia (desp. hrăneşte, imperf. 1 hrăneam; conj. prez. 1 sg. să hrănesc,
-ti-a), g.-d. art. hostiei; pl. hostii, art. hostiile (desp. -ti-i) 3 să hrănească
hotar s. n., pl. hotare hrănire s. f., g.-d. art. hrănirii; pl. hrăniri
hotarnic (înv.) adj. m., pl. hotarnici; f. hotarnică, pl. hrănitor adj. m., pl. hrănitori; f. sg. şi pl. hrănitoare
hotarnice
hrăpăreţ adj. m., pl. hrăpăreţi; f. hrăpăreaţă, pl. hrăpăreţe
hotă s. f., g.-d. art. hotei; pl. hote hrean s. m.
hotărâre s. f., g.-d. art. hotărârii; pl. hotărâri hreapcă (reg.) s. f., g.-d. art. hrepcii; pl. hrepci
hotărâtor adj. m., pl. hotărâtori; f. sg. şi pl. hotărâtoare hreniţă s. f., g.-d. art. hreniţei; pl. hreniţe
hotărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hotărăsc, 3 sg. hrentui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hrentuiesc,
hotărăşte, imperf. 1 hotăram; conj. prez. 1 sg. să hotărăsc, 3 sg. se hrentuieşte, imperf. 1 sg. mă hrentuiam; conj.
3 să hotărască prez. 1 sg. să mă hrentuiesc, 3 să se hrentuiască; imper. 2
hotărnici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hotărnicesc, sg. afirm. hrentuieşte-te; ger. hrentuindu-mă
3 sg. hotărniceşte, imperf. 1 hotărniceam; conj. prez. 1 sg. hrepcui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hrepcuiesc,
să hotărnicesc, 3 să hotărnicească 3 sg. hrepcuieşte, imperf. 1 hrepcuiam; conj. prez. 1 sg.
hotărnicie s. f., art. hotărnicia, g.-d. art. hotărniciei; pl. să hrepcuiesc, 3 să hrepcuiască
hotărnicii, art. hotărniciile (desp. -ci-i-) hrib s. m., pl. hribi
hotdog s. m., art. hotdogul; pl. hotdogi, art. hotdogii hrincă (reg.) s. f., g.-d. art. hrincii; pl. hrinci
hotel (unitate de cazare pe termen limitat) s. n., pl. hrincuţă (reg.) s. f., g.-d. art. hrincuţei; pl. hrincuţe
hoteluri hrismă (înv.) s. f., g.-d. art. hrismei; pl. hrisme
hotelier (desp. -li-er) adj. m., s. m., pl. hotelieri; adj. f., s. f. hrisov (înv.) s. n., pl. hrisoave
hotelieră, pl. hoteliere hristoitie (înv.) (desp. -to-i-) s. f., art. hristoitia, g.-d.
hotentot adj. m., s. m., pl. hotentoţi; adj. f., s. f. hotentotă, hristoitii, art. hristoitiei
pl. hotentote Hristos v. Cristos
hotentotă (limbă) s. f., g.-d. art. hotentotei hrişcar s. m., pl. hrişcari
!hotline (engl.) [line pron. laĭn] s. n., pl. hotline-uri hrişcă s. f., g.-d. art. hriştii
hotnog s. m., pl. hotnogi hronic (înv.) s. n., pl. hronice
+hotspot s. n., pl. hotspoturi hronicar (înv.) s. m., pl. hronicari
hoţ s. m., pl. hoţi hrubă s. f., g.-d. art. hrubei; pl. hrube
hoţesc adj. m., f. hoţească; pl. m. şi f. hoţeşti htonian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. htonieni (desp.
hoţeşte adv. -ni-eni); adj. f., s. f. htoniană, pl. htoniene
609 hurmuz2
+hub (engl.) [pron. hab] s. n., pl. huburi [pron. haburi] hulubiţă (reg.) s. f., g.-d. art. hulubiţei; pl. hulubiţe
hublou (desp. hu-blou) s. n., art. hubloul; pl. hublouri huludeţ s. n., pl. huludeţe
huc (reg.) s. n., pl. hucuri humă s. f., g.-d. art. humei; (feluri) pl. hume
huceag (reg.) s. n., pl. huceaguri humărie (rar) s. f., art. humăria, g.-d. art. humăriei; pl.
huci (reg.) s. n., pl. huciuri humării, art. humăriile (desp. -ri-i-)
huciui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. huciuiesc, humeral (referitor la humerus) adj. m., pl. humerali; f.
3 sg. huciuieşte, imperf. 1 huciuiam; conj. prez. 1 sg. să humerală, pl. humerale
huciuiesc, 3 să huciuiască humerus s. n., art. humerusul
hudă (reg.) s. f., g.-d. art. hudei; pl. hude humificare s. f., g.-d. art. humificării
hudicioară (reg.) s. f., g.-d. art. hudicioarei; pl. hudicioare humologie s. f., art. humologia, g.-d. humologii, art.
hudiţă (reg.) s. f., g.-d. art. hudiţei; pl. hudiţe humologiei
hudubaie (reg.) s. f., g.-d. art. hudubăii; pl. hudubăi, art. humorean adj. m., s. m., pl. humoreni; adj. f. humoreană,
hudubăile (desp. -bă-i-) pl. humorene
hudubleajă (reg.) (desp. -du-blea-) s. f., art. hudubleaja, humoreancă s. f., g.-d. art. humorencei; pl. humorence
g.‑d. art. hudublejei; pl. hudubleje humorescă s. f., g.-d. art. humoreştii; pl. humoreşti
hududoi (reg.) s. n., pl. hududoaie humos (rar) adj. m., pl. humoşi; f. humoasă, pl. humoase
hughenot adj. m., s. m., pl. hughenoţi; adj. f., s. f. humui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. humuiesc,
hughenotă, pl. hughenote 3 sg. humuieşte, imperf. 1 humuiam; conj. prez. 1 sg. să
huhura (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. huhur, 3 huhură; humuiesc, 3 să humuiască
conj. prez. 1 sg. să huhur, 3 să huhure humus (component al solului; preparat culinar) s. n.
huhurez s. m., pl. huhurezi hun s. m., pl. huni
hui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huieşte, imperf. 3 pl. hunedorean adj. m., s. m., pl. hunedoreni; adj. f.
huiau; conj. prez. 3 să huiască hunedoreană, pl. hunedorene
huială (reg.) s. f., g.-d. art. huielii; pl. huieli hunedoreancă s. f., g.-d. art. hunedorencei; pl. hunedorence
!huideo (pop.) (desp. hui-deo) interj. +hunic adj. m., pl. hunici; f. hunică, pl. hunice
!huidui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. huidui, 3 huiduie, !hunter (engl.) [pron. hantăr] s. m., pl. hunteri [pron.
imperf. 1 huiduiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să huidui, 3 să hantări]
huiduie hunting (engl.) [pron. hanting] s. n., art. huntingul [pron.
huiduială s. f., g.-d. art. huiduielii; pl. huiduieli hantingul]
huiduitură (desp. -du-i-) s. f., g.-d. art. huiduiturii; pl. huo interj.
huiduituri hural s. n., pl. hurale (dar: Marele Hural s. propriu n. art.)
huidumă (fam.) s. f., g.-d. art. huidumei; pl. huidume hurcă (reg.) s. f., g.-d. art. hurcii; pl. hurci
huiet s. n., pl. huiete hurduca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. hurduc, 2 sg. hurduci, 3
huilă s. f., g.-d. art. huilei; (sorturi) pl. huile hurducă; conj. prez. 1 sg. să hurduc, 3 să hurduce
huiţa (a ~) (reg.) (desp. hu-i-) vb., ind. prez. 1 sg. huiţ, 3 hurducare s. f., g.-d. art. hurducării; pl. hurducări
huiţă; conj. prez. 1 sg. să huiţ, 3 să huiţe hurducăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. hurducăi, 3
hulă s. f., g.-d. art. hulei; pl. hule hurducăie, imperf. 1 hurducăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să
hurducăi, 3 să hurducăie
huli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hulesc, 3 sg. huleşte,
imperf. 1 huleam; conj. prez. 1 sg. să hulesc, 3 să hulească hurducăială (pop.) s. f., g.-d. art. hurducăielii; pl.
hurducăieli
huligan s. m., pl. huligani
hurducătură (pop.) s. f., g.-d. art. hurducăturii; pl.
huliganic adj. m., pl. huliganici; f. huliganică, pl. huliganice
hurducături
huliganism s. n., (fapte) pl. huliganisme
hurdui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hurduiesc,
hulire s. f., g.-d. art. hulirii 3 sg. hurduieşte, imperf. 1 hurduiam; conj. prez. 1 sg. să
hulitoare (rar) s. f., g.-d. art. hulitoarei; pl. hulitoare hurduiesc, 3 să hurduiască
hulitor (rar) s. m., pl. hulitori hurduitură (reg.) (desp. -du-i-) s. f., g.-d. art. hurduiturii;
hulpav (reg.) adj. m., pl. hulpavi; f. hulpavă, pl. hulpave pl. hurduituri
hulub1 (reg.) adj. m., pl. hulubi; f. hulubă, pl. hulube hurduz-burduz (rar) adv.
hulub2 (reg.) s. m., pl. hulubi hurican s. n., pl. huricane
hulubaş (reg.) s. m., pl. hulubaşi hurie s. f., art. huria, g.-d. art. huriei; pl. hurii, art. huriile
hulubă (reg.) s. f., g.-d. art. hulubei; pl. hulube (desp. -ri-i-)
hulubărie (reg.) s. f., art. hulubăria, g.-d. art. hulubăriei; hurlup (reg.) s. m., pl. hurlupi
pl. hulubării, art. hulubăriile (desp. -ri-i-) hurmuz1 (arbust) s. m., pl. hurmuzi
hulubel (reg.) s. m., pl. hulubei, art. hulubeii hurmuz2 (mărgică) s. n., pl. hurmuzuri
hurmuzul-pământului 610
hurmuzul-pământului (plantă) s. m. art. huştiuliuc (reg.) (desp. -tiu-liuc) interj.
huron s. m., pl. huroni hutupi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hutupesc,
hurtă (reg.) s. f. (în: la ~, cu hurta) 3 sg. hutupeşte, imperf. 1 hutupeam; conj. prez. 1 sg. să
hurui (a ~) vb., ind. prez. 3 huruie, imperf. 3 pl. huruiau; hutupesc, 3 să hutupească
conj. prez. 3 să huruie huţa/huţa-huţa interj.
huruială s. f., g.-d. art. huruielii; pl. huruieli huţan (reg.) adj. m., s. m., pl. huţani; adj. f., s. f. huţană,
huruit s. n. pl. huţane
huţancă (reg.) s. f., g.-d. art. huţancei; pl. huţance
huruitor (desp. -ru-i-) adj. m., pl. huruitori; f. sg. şi pl.
huruitoare huţănesc (reg.) adj. m., f. huţănească; pl. m. şi f. huţăneşti
huruitură (rar) (desp. -ru-i-) s. f., g.-d. art. huruiturii; pl. huţul adj. m., s. m., pl. huţuli; adj. f., s. f. huţulă, pl. huţule
huruituri huţulca (dans) s. f. art., neart. huţulcă, g.-d. art. huţulcii
husar s. m., pl. husari huţulinca (dans) s. f. art., neart. huţulincă, g.-d. art.
husă s. f., g.-d. art. husei; pl. huse huţulincii
husăresc (înv.) adj. m., f. husărească; pl. m. şi f. husăreşti huţuţa (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. huţuţ, 3 huţuţă;
conj. prez. 1 sg. să huţuţ, 3 să huţuţe
husăreşte (înv.) adv.
huzdup (reg.) interj.
husărime (înv.) s. f., g.-d. art. husărimii
huzdupa (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. huzdup, 3
husăş (înv., reg.) s. m., pl. husăşi
huzdupă; conj. prez. 1 sg. să huzdup, 3 să huzdupe
huscă (reg.) s. f., g.-d. art. huştii; (calupuri) pl. huşti
huzmet (înv.) s. n., pl. huzmeturi
husit adj. m., s. m., pl. husiţi; adj. f., s. f. husită, pl. husite huzmetar (înv.) s. m., pl. huzmetari
husitism s. n. huzur s. n.
+husky (engl.) [pron. haski] s. m., pl. husky [pron. haski] huzuri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. huzuresc, 3 sg.
huşean adj. m., s. m., pl. huşeni; adj. f. huşeană, pl. huşene huzureşte, imperf. 1 huzuream; conj. prez. 1 sg. să
huşeancă s. f., g.-d. art. huşencei; pl. huşence huzuresc, 3 să huzurească
huşte (reg.) s. f. pl. hybris (gr.) [y pron. gr. ü/rom. i] (desp. hy-bris) s. n.
huşti interj. +hypermedia (engl.) [pron. haĭpermidia] (desp. -di-a) s. f.
Ii
i (literă; sunet)1 s. m./s. n., pl. m. i/n. i-uri !ianuarie (desp. -nu-a-ri-e) s. m., g.-d. art. lui ianuarie;
i3/ii interj. abr. ian.; simb. I/.01./-01- (dar: 1, 2, 24 Ianuarie [1 cit.
i4, -i, i-, -i- pr. v. ea, el întâi, 2 cit. doi/două] (sărbători) s. proprii m.)
i5-, -i vb. v. fi1 iapă s. f., g.-d. art. iepei; pl. iepe
ia1 interj. iaprac (reg.) (desp. ia-prac) s. m.
ia2 vb. v. lua iar1 adv. (Plouă ~.)
i-a pr. + vb. aux. (~ dat.) iar2 conjcţ. (Unul vine, ~ altul pleacă.)
iac s. m., pl. iaci i-ar pr. + vb. aux. (~ da.)
iaca1 (guler) (înv.) s. f., art. iacaua, g.-d. art. iacalei; pl. iară1 (înv., pop.) adv. (Plouă ~.)
iacale iară2 (înv., pop.) conjcţ. (Unul vine, ~ altul pleacă.)
iaca2 (tutun de calitate) (înv.) s. f. (în: tutun ~) iarăşi adv.
iacă1 (bunică) (înv., reg.) s. f. iarba-acului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ierbii-acului
!iacă2 (pop.) interj. iarba-bivolului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ierbii-bivolului
iacătă (pop.) interj. iarba-broaştei (plantă) s. f. art., g.-d. art. ierbii-broaştei
iacobin adj. m., s. m., pl. iacobini; adj. f. iacobină, pl. iarba-cănăraşului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ierbii-
iacobine cănăraşului
iacobinism s. n. iarba-câmpului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ierbii-câmpului
iactant (livr.) adj. m., pl. iactanţi; f. iactantă, pl. iactante iarba-ciutei (plantă) s. f. art., g.-d. art. ierbii-ciutei
iactanţă (livr.) s. f., g.-d. art. iactanţei iarba-datului-şi-a-faptului (plantă) s. f. art., g.-d. art.
iad s. n., (situaţii) pl. iaduri ierbii-datului-şi-a-faptului
iadă s. f., g.-d. art. iedei; pl. iede iarba-fiarelor (plantă) s. f. art., g.-d. art. ierbii-fiarelor
iadeş s. n., pl. iadeşuri iarba-găii (plantă) s. f. art., g.-d. art. ierbii-găii
+ia hai interj. iarba-lui-Antonie (plantă) (desp. -ni-e) s. f. art., g.-d. art.
iahnie s. f., art. iahnia, g.-d. art. iahniei; pl. iahnii, art. ierbii-lui-Antonie
iahniile (desp. -ni-i-) iarba-osului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ierbii-osului
iaht s. n., pl. iahturi iarba-şopârlelor (plantă) s. f. art., g.-d. art. ierbii-
iahting s. n. şopârlelor
ialomiţean adj. m., s. m., pl. ialomiţeni; adj. f. ialomiţeană, iarbă s. f., g.-d. art. ierbii; (condimente; varietăţi) pl.
pl. ialomiţene (dar: Ialomiţeanul (rasă de cai) s. propriu ierburi
m. art.) iarbă-albă (plantă) s. f., g.-d. art. ierbii-albe
ialomiţeancă s. f., g.-d. art. ialomiţencei; pl. ialomiţence iarbă-creaţă (plantă) s. f., g.-d. art. ierbii-creţe
ialoviţă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ialoviţei; pl. ialoviţe iarbă-deasă (plantă) s. f., g.-d. art. ierbii-dese
iama s. f. art. (în: a da/face ~ în/prin ceva) iarbă-de-mare (plantă) s. f., g.-d. art. ierbii-de-mare
iamb s. m., pl. iambi iarbă-de-Sudan (plantă) s. f., g.-d. art. ierbii-de-Sudan
iambic adj. m., pl. iambici; f. iambică, pl. iambice iarbă-grâuleţ (plantă) (desp. -grâ-u-) s. f., g.-d. art. ierbii-
ian (pop.) interj. grâuleţ
1
Pentru valorile literei i v. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere. Punctul se omite la I mare.
iarbă-mare 612
iarbă-mare (plantă) s. f., g.-d. art. ierbii-mari ibovnicel (pop.) s. m., pl. ibovnicei, art. ibovniceii
iarbă-neagră (plantă) (desp. nea-gră) s. f., g.-d. art. ierbii- ibovnicuţă (pop.) s. f., g.-d. art. ibovnicuţei; pl. ibovnicuţe
negre ibric (desp. i-bric) s. n., pl. ibrice
iarbă-stelată (plantă) s. f., g.-d. art. ierbii-stelate ibricel (desp. i-bri-) s. n., pl. ibricele
iarmaroc s. n., pl. iarmaroace ibrişimgiu (înv.) (desp. i-bri-) s. m., art. ibrişimgiul; pl.
iarna adv. ibrişimgii, art. ibrişimgiii (desp. -gi-ii)
iarnă s. f., g.-d. art. iernii; pl. ierni ibrişin (desp. i-bri-) s. n., pl. ibrişine
iaroviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. iarovizez, 3 iarovizează; ibum s. n.
conj. prez. 1 sg. să iarovizez, 3 să iarovizeze ic (reg.) s. n., pl. icuri
iarovizare s. f., g.-d. art. iarovizării; pl. iarovizări +iceberg (engl.) [pron. aĭsberg] adj. invar. (salată ~)
iască s. f. !ice tea (engl.) [pron. aĭsti] s. n., (porţii; sorturi) pl. ice
iasomie s. f., art. iasomia, g.-d. art. iasomiei; pl. iasomii, art. tea-uri [pron. aĭstiuri]
iasomiile (desp. -mi-i-) ichi s. n., pl. ichiuri
+Iaşi s. propriu n., art. Iaşiul, (înv.) pl. art. Iaşii (Târgul ichilic s. m., pl. ichilici
Iaşilor)
ici (pop.) adv.
iaşmac (înv.) s. n., pl. iaşmace
ici-colo/pe ~ adv.
iatac (reg., înv.) s. n., pl. iatacuri
icioglan (înv.) (desp. -cio-glan) s. m., pl. icioglani
iatagan s. n., pl. iatagane
icneală s. f., g.-d. art. icnelii; pl. icneli
iată interj.
icnet s. n., pl. icnete
+ia te uită loc. interj.
icni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. icnesc, 3 sg. icneşte,
+iati (literă chirilică) s. n. imperf. 1 icneam; conj. prez. 1 sg. să icnesc, 3 să icnească
iatralipt (înv.) (desp. ia-tra-) s. m., pl. iatralipţi icnire s. f., g.-d. art. icnirii; pl. icniri
iatrochimie (desp. ia-tro-) s. f., art. iatrochimia, g.-d. icnitură s. f., g.-d. art. icniturii; pl. icnituri
iatrochimii, art. iatrochimiei
icoană (obiect de cult; imagine) s. f., g.-d. art. icoanei; pl.
iatromanţie (desp. ia-tro-) s. f., art. iatromanţia, g.-d.
icoane
iatromanţii, art. iatromanţiei
!icon (simbol grafic)/icon (engl.) [pron. aĭkăn] s. n., pl.
iau vb. v. lua
iconuri/iconuri [pron. aĭkănuri]
i-au pr. + vb. aux. (~ dat.)
iconar s. m., pl. iconari
iaurgerie s. f., art. iaurgeria, g.-d. art. iaurgeriei; pl.
iconic adj. m., pl. iconici; f. iconică, pl. iconice
iaurgerii, art. iaurgeriile (desp. -ri-i-)
iconiţă s. f., g.-d. art. iconiţei; pl. iconiţe
iaurgiu s. m., art. iaurgiul; pl. iaurgii, art. iaurgiii (desp.
-gi-ii) iconoclasm (desp. -no-clasm) s. n.
iaurt s. n., (porţii; sorturi) pl. iaurturi iconoclast (desp. -no-clast) adj. m., s. m., pl. iconoclaşti;
adj. f., s. f. iconoclastă, pl. iconoclaste
+ia uite interj.
iconoclastie (desp. -no-clas-) s. f., art. iconoclastia, g.-d.
iavaşa s. f., art. iavaşaua, g.-d. art. iavaşalei; pl. iavaşale
iconoclastii, art. iconoclastiei
!iavaş-iavaş/iavaş, iavaş (fără grabă) (fam., înv.) adv.
iconodul s. m., pl. iconoduli
+ia vezi loc. interj.
iconodulă s. f., g.-d. art. iconodulei; pl. iconodule
iaz s. n., pl. iazuri
iconograf (desp. -no-graf) s. m., pl. iconografi
iazig adj. m., s. m., pl. iazigi (desp. ia-zigi); adj. f., s. f.
iconografă (desp. -no-gra-) s. f., g.-d. art. iconografei; pl.
iazigă, pl. iazige
iconografe
iazmă (pop.) s. f., g.-d. art. iezmei; pl. iezme
iconografic (desp. -no-gra-) adj. m., pl. iconografici; f.
+IBAN s. n., pl. IBAN-uri
iconografică, pl. iconografice
ibâncă (reg.) s. f., g.-d. art. ibâncii; pl. ibânci
iconografie (desp. -no-gra-) s. f., art. iconografia, g.-d. art.
iberic adj. m., s. m., pl. iberici; adj. f., s. f. iberică, pl. iberice iconografiei; (colecţii) pl. iconografii, art. iconografiile
ibero-american adj. m., pl. ibero-americani; f. ibero- (desp. -fi-i-)
americană, pl. ibero-americane iconolatră (livr.) (desp. -la-tră) s. f., g.-d. art. iconolatrei;
iberoromanic adj. m., pl. iberoromanici; f. iberoromanică, pl. iconolatre
pl. iberoromanice iconolatrie (livr.) (desp. -la-tri-) s. f., art. iconolatria, g.-d.
ibex s. m., pl. ibecşi iconolatrii, art. iconolatriei
ibidem (lat.) (desp. i-bi-/ib-i-) adv.; abr. ib./ibid. iconolatru (livr.) (desp. -la-tru) s. m., art. iconolatrul; pl.
ibis s. m., pl. ibişi iconolatri, art. iconolatrii
ibovnic (pop.) s. m., pl. ibovnici iconologie s. f., art. iconologia, g.-d. iconologii, art.
ibovnică (pop.) s. f., g.-d. art. ibovnicei; pl. ibovnice iconologiei
613 idioţenie
iconometru (desp. -me-tru) s. n., art. iconometrul; pl. ideografic (desp. -de-o-gra-) adj. m., pl. ideografici; f.
iconometre ideografică, pl. ideografice
iconoscop (desp. -nos-cop/-no-scop) s. n., pl. iconoscoape ideografie (desp. -de-o-gra-) s. f., art. ideografia, g.-d. art.
iconostas (desp. -nos-tas/-no-stas) s. n., pl. iconostase ideografiei; pl. ideografii, art. ideografiile (desp. -fi-i-)
iconostrof (desp. -nos-trof/-no-strof) s. n., pl. iconostroafe ideogramă (semn grafic) (desp. -de-o-gra-) s. f., g.-d. art.
ideogramei; pl. ideograme
!icos s. n., pl. icose
ideoloagă v. ideologă
icosaedru (desp. -e-dru) s. n., art. icosaedrul; pl. icosaedre
ideolog (desp. -de-o-) s. m., pl. ideologi
icositetraedru (desp. -te-tra-e-dru) s. n., art. icositetraedrul;
pl. icositetraedre !ideologă (livr.)/(colocv.) ideoloagă (desp. -de-o-) s. f.,
g.-d. art. ideologei/ideoloagei; pl. ideologe/ideoloage
icră (desp. i-cră) s. f., g.-d. art. icrei; (mai frecv.) pl. icre
ideologic (desp. -de-o-) adj. m., pl. ideologici; f. ideologică,
icrişoară (desp. i-cri-) s. f., g.-d. art. icrişoarei; pl. icrişoare
pl. ideologice
icter s. n., pl. ictere ideologiceşte (înv.) (desp. -de-o-) adv.
icteric adj. m., s. m., pl. icterici; adj. f., s. f. icterică, pl. ideologie (desp. -de-o-) s. f., art. ideologia, g.-d. art.
icterice ideologiei; pl. ideologii, art. ideologiile (desp. -gi-i-)
ictus s. n., pl. ictusuri +id est (lat.) loc. adv.; abr. i.e.
!icusar s. m., pl. icusari idilă s. f., g.-d. art. idilei; pl. idile
+ID [cit. engl. aĭdi] s. n., pl. ID-uri [cit. aĭdiuri] idilic adj. m., pl. idilici; f. idilică, pl. idilice
ide s. f. pl. idilism s. n.
ideal1 (desp. -de-al) adj. m., pl. ideali; f. ideală, pl. ideale idiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. idilizez, 3 idilizează; conj.
ideal2 (desp. -de-al) s. n., pl. idealuri prez. 1 sg. să idilizez, 3 să idilizeze
idealism (desp. -de-a-) s. n. idilizare s. f., g.-d. art. idilizării; pl. idilizări
idealist (desp. -de-a-) adj. m., s. m., pl. idealişti; adj. f., s. f. idiocromatism (desp. -di-o-cro-) s. n.
idealistă, pl. idealiste idiogramă (reprezentare a cromozomilor) (desp.
idealitate (rar) (desp. -de-a-) s. f., g.-d. art. idealităţii -di‑o‑gra-) s. f., g.-d. art. idiogramei; pl. idiograme
idealiza (a ~) (desp. -de-a-) vb., ind. prez. 1 sg. idealizez, idiolect (desp. -di-o-) s. n., pl. idiolecte
3 idealizează; conj. prez. 1 sg. să idealizez, 3 să idealizeze idiom (desp. -di-om) s. n., pl. idiomuri
idealizant (rar) (desp. -de-a-) adj. m., pl. idealizanţi; f. idiomatic (desp. -di-o-) adj. m., pl. idiomatici; f. idiomatică,
idealizantă, pl. idealizante pl. idiomatice
idealizare (desp. -de-a-) s. f., g.-d. art. idealizării; pl. idiomatism (desp. -di-o-) s. n., pl. idiomatisme
idealizări idiomorf (desp. -di-o-) adj. m., pl. idiomorfi; f. idiomorfă,
ideatic (desp. -de-a-) adj. m., pl. ideatici; f. ideatică, pl. pl. idiomorfe
ideatice idiomorfism (desp. -di-o-) s. n.
ideaţie (desp. -de-a-ţi-e) s. f., art. ideaţia (desp. -ţi-a), g.-d. idiopatic (desp. -di-o-) adj. m., pl. idiopatici; f. idiopatică,
ideaţii, art. ideaţiei pl. idiopatice
idee s. f., art. ideea, g.-d. art. ideii; pl. idei, art. ideile (desp. idiopatie (desp. -di-o-) s. f., art. idiopatia, g.-d. art.
-de-i-) idiopatiei; pl. idiopatii, art. idiopatiile (desp. -ti-i-)
idem (lat.) adv.; abr. id. !idioplasmă (desp. -di-o-plas-) s. f., g.-d. art. idioplasmei;
idempotenţă s. f., g.-d. art. idempotenţei pl. idioplasme
identic adj. m., pl. identici; f. identică, pl. identice idiosincrazie (desp. -di-o-) s. f., art. idiosincrazia, g.-d. art.
idiosincraziei; pl. idiosincrazii, art. idiosincraziile (desp.
identifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. identific, 2 sg. identifici,
-zi-i-)
3 identifică; conj. prez. 1 sg. să identific, 3 să identifice
idiostil (stil individual) (desp. -di-os-/-o-stil) s. n., pl.
identificabil adj. m., pl. identificabili; f. identificabilă, pl.
idiostiluri
identificabile
idiot (desp. -di-ot) adj. m., s. m., pl. idioţi; adj. f., s. f.
identificare s. f., g.-d. art. identificării; pl. identificări idioată, pl. idioate
identificaţie (med.) (desp. -ţi-e) s. f., art. identificaţia idiotism (expresie) (desp. -di-o-) s. n., pl. idiotisme
(desp. -ţi-a), g.-d. identificaţii, art. identificaţiei
idiotiza (a ~) (desp. -di-o-) vb., ind. prez. 1 sg. idiotizez,
identitar adj. m., pl. identitari; f. identitară, pl. identitare 3 idiotizează; conj. prez. 1 sg. să idiotizez, 3 să idiotizeze
identitate s. f., g.-d. art. identităţii; pl. identităţi idiotizare (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. idiotizării; pl.
ideofrenie (desp. -de-o-fre-) s. f., art. ideofrenia, g.-d. idiotizări
ideofrenii, art. ideofreniei idioţenie (lipsă de inteligenţă) (desp. -di-o-, -ni-e) s. f., art.
ideogenie (desp. -de-o-) s. f., art. ideogenia, g.-d. ideogenii, idioţenia (desp. -ni-a), g.-d. art. idioţeniei; (manifestări)
art. ideogeniei pl. idioţenii, art. idioţeniile (desp. -ni-i-)
idioţie 614
idioţie (debilitate mintală) (desp. -di-o-) s. f., art. idioţia, iepureşte adv.
g.-d. art. idioţiei; (nerozii) pl. idioţii, art. idioţiile (desp. iepurime s. f., g.-d. art. iepurimii
-ţi-i-) iepuroaică s. f., g.-d. art. iepuroaicei; pl. iepuroaice
+idiş1 adj. invar. (cuvinte ~) iepuroi s. m., pl. iepuroi, art. iepuroii
idiş2 (limbă) s. n.
ier (literă chirilică) s. n., pl. ieruri
+ido1 adj. invar. (cuvinte ~)
ierarh s. m., pl. ierarhi
!ido2 (limbă) s. n.
ierarhic adj. m., pl. ierarhici; f. ierarhică, pl. ierarhice
idol s. m., pl. idoli
ierarhie s. f., art. ierarhia, g.-d. art. ierarhiei; pl. ierarhii,
idolaş (rar) s. m., pl. idolaşi art. ierarhiile (desp. -hi-i-)
idolatrie (desp. -la-tri-) s. f., art. idolatria, g.-d. idolatrii,
ierarhiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ierarhizez, 3 ierarhizează;
art. idolatriei
conj. prez. 1 sg. să ierarhizez, 3 să ierarhizeze
idolatriza (a ~) (desp. -la-tri-) vb., ind. prez. 1 sg.
ierarhizare s. f., g.-d. art. ierarhizării; pl. ierarhizări
idolatrizez, 3 idolatrizează; conj. prez. 1 sg. să idolatrizez,
3 să idolatrizeze ierbar s. n., pl. ierbare
idolatrizare (desp. -la-tri-) s. f., g.-d. art. idolatrizării ierbăluţă s. f., g.-d. art. ierbăluţei; pl. ierbăluţe
idolatru (desp. -la-tru) adj. m., s. m., pl. idolatri; adj. f., s. ierbărie s. f., art. ierbăria, g.-d. art. ierbăriei; pl. ierbării, art.
f. idolatră, pl. idolatre ierbăriile (desp. -ri-i-)
idolesc (înv.) adj. m., f. idolească; pl. m. şi f. idoleşti ierbărit s. n.
idoliţă (rar) s. f., g.-d. art. idoliţei; pl. idoliţe ierbos adj. m., pl. ierboşi; f. ierboasă, pl. ierboase
IDR [cit. idere] s. n., pl. IDR-uri [cit. idereuri] ierbuliţă (rar) s. f., g.-d. art. ierbuliţei; pl. ierbuliţe
ie (bluză) [pron. iĭe] s. f., art. ia [pron. iĭa], g.-d. art. iei; pl. ierbuşoară (rar) s. f., g.-d. art. ierbuşoarei; pl. ierbuşoare
ii, art. iile (desp. i-i-) ierbuţă (rar) s. f., g.-d. art. ierbuţei; pl. ierbuţe
i-e pr. + vb. (~ frig.) ieremiadă (livr.) (desp. -mi-a-) s. f., g.-d. art. ieremiadei;
ied s. m., pl. iezi pl. ieremiade
iederă s. f., g.-d. art. iederei; pl. iedere iereu (înv.) s. m., art. iereul; pl. ierei, art. iereii
ieduţ s. m., pl. ieduţi ierhă (reg.) s. f., g.-d. art. ierhei
ieduţă s. f., g.-d. art. ieduţei; pl. ieduţe ieri adv.
ieftin adj. m., pl. ieftini; f. ieftină, pl. ieftine +ieri-alaltăieri (într-o zi precedentă) adv.
ieftinătate s. f., g.-d. art. ieftinătăţii +ieri (de ~, de azi) (de curând) loc. adv.
ieftini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ieftinesc, 3 sg. ieri-dimineaţă adv.
ieftineşte, imperf. 1 ieftineam; conj. prez. 1 sg. să ieri-noapte adv.
ieftinesc, 3 să ieftinească
ieri-seară adv.
ieftinire s. f., g.-d. art. ieftinirii; pl. ieftiniri
ierna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. iernez, 3 iernează; conj.
ieftior (pop.) (desp. -ti-or) adj. m., pl. ieftiori; f. ieftioară,
prez. 1 sg. să iernez, 3 să ierneze
pl. ieftioare
iernat s. n., pl. iernaturi
iei v. lua
iernatic1 adj. m., pl. iernatici; f. iernatică, pl. iernatice
ielcovan (reg.) s. m., pl. ielcovani
iernatic2 s. n., (locuri) pl. iernatice
iele (fiinţe mitice) s. f. pl.
iernător s. n., pl. iernătoare
ienibahar s. n.
ienicer s. m., pl. ieniceri +iernile adv. ( ~ se merge la schi.)
ieniceresc adj. m., f. ienicerească; pl. m. şi f. ienicereşti ierodiacon (desp. -di-a-) s. m., pl. ierodiaconi
ienicerime (rar) s. f., g.-d. art. ienicerimii ieromonah s. m., pl. ieromonahi
ienupăr (arbust) s. m., pl. ienuperi ierta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. iert, 2 sg. ierţi, 3 iartă; conj.
prez. 1 sg. să iert, 3 să ierte; imper. 2 sg. afirm. iartă
ienuperă (fruct) s. f., g.-d. art. ienuperei; pl. ienupere
!iepşoară (pop.) s. f., g.-d. art. iepşoarei; pl. iepşoare iertare s. f., g.-d. art. iertării; pl. iertări
iepşună (reg.) s. f., g.-d. art. iepşunei; pl. iepşune iertat s. n.
iepurar s. m., pl. iepurari iertăciune (pop.) s. f., g.-d. art. iertăciunii; pl. iertăciuni
iepurariţă s. f., g.-d. art. iepurariţei iertător adj. m., pl. iertători; f. sg. şi pl. iertătoare
iepuraş s. m., pl. iepuraşi ierugă (pop.) s. f., g.-d. art. ierugii; pl. ierugi
iepure s. m., art. iepurele; pl. iepuri ieruncă s. f., g.-d. art. ieruncii; pl. ierunci
iepure-de-mare (gasteropod) s. m., art. iepurele-de-mare; iesle s. f., g.-d. art. ieslei; pl. iesle
pl. iepuri-de-mare ieşean adj. m., s. m., pl. ieşeni; adj. f. ieşeană, pl. ieşene
iepuresc adj. m., f. iepurească; pl. m. şi f. iepureşti ieşeancă s. f., g.-d. art. ieşencei; pl. ieşence
615 iişoară
ieşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ies, 3 sg. iese, imperf. ignifugare s. f., g.-d. art. ignifugării
1 ieşeam; conj. prez. 1 sg. să ies, 3 să iasă ignitron (desp. -ni-tron) s. n., pl. ignitroane
ieşind s. n., pl. ieşinduri ignobil (livr.) adj. m., s. m., pl. ignobili; adj. f., s. f.
ieşire s. f., g.-d. art. ieşirii; pl. ieşiri ignobilă, pl. ignobile
ieşit s. n. ignominie (livr.) s. f., art. ignominia, g.-d. art. ignominiei;
ieşitoare (înv.) s. f., g.-d. art. ieşitorii; pl. ieşitori pl. ignominii, art. ignominiile (desp. -ni-i-)
ieşitură (înv.) s. f., g.-d. art. ieşiturii; pl. ieşituri ignora (a ~) (desp. ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 1 sg. ignor,
ietăcel s. n., pl. ietăcele 3 ignoră; conj. prez. 1 sg. să ignor, 3 să ignore
iete v. ete ignorant (desp. ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoranţi;
iete fleoşc v. ete fleoşc adj. f., s. f. ignorantă, pl. ignorante
iete na v. ete na ignorantism (desp. ig-no-/i-gno-) s. n.
iete scârţ v. ete scârţ ignoranţă (desp. ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignoranţei
ieteră s. f., g.-d. art. ieterei; pl. ietere ignorare (desp. ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignorării; pl.
iezătură s. f., g.-d. art. iezăturii; pl. iezături ignorări
iezer s. n., pl. iezere ignoratio elenchi (sofism) (lat.) [ti pron. rom. ţi] (desp.
iezi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iezesc, 3 sg. ig‑no-ra-ti-o, -chi/i-gno-) loc. s. f.
iezeşte, imperf. 1 iezeam; conj. prez. 1 sg. să iezesc, 3 să igrasie (desp. i-gra-) s. f., art. igrasia, g.-d. igrasii, art.
iezească igrasiei
iezişor s. m., pl. iezişori igrasios (desp. i-gra-si-os) adj. m., pl. igrasioşi; f. igrasioasă,
!iezuit adj. m., s. m., pl. iezuiţi; adj. f. iezuită (atitudine ~), pl. igrasioase
pl. iezuite
iguană (desp. -gua-) s. f., g.-d. art. iguanei; pl. iguane
iezuitic adj. m., pl. iezuitici; f. iezuitică, pl. iezuitice
iguanodon (desp. -gua-) s. m., pl. iguanodoni
iezuitism s. n.
iha interj.
iezuşor (rar) s. n., pl. iezuşoare
ihneumon (desp. -ne-u-) s. m., pl. ihneumoni
ififliu (reg.) (desp. -fi-fliu) adj. m., f. ififlie; pl. m. şi f. ififlii
ihneumonid (desp. -ne-u-) s. n., pl. ihneumonide
ifos s. n., pl. ifose
ihtiocol (desp. -ti-o-) s. n.
ighemonicon (înv.) s. n., pl. ighemonicoane
ighemonicos (înv.) adj. m., pl. ighemonicoşi; f. ihtiofag (desp. -ti-o-) adj. m., pl. ihtiofagi; f. ihtiofagă, pl.
ighemonicoasă, pl. ighemonicoase ihtiofage
igienă (desp. -gi-e-) s. f., g.-d. art. igienei ihtiofagie (desp. -ti-o-) s. f., art. ihtiofagia, g.-d. ihtiofagii,
igienic (desp. -gi-e-) adj. m., pl. igienici; f. igienică, pl. art. ihtiofagiei
igienice ihtiofaună (desp. -ti-o-fa-u-) s. f., g.-d. art. ihtiofaunei
+igienico-sanitar (desp. -gi-e-) adj. m., pl. igienico- ihtiol (desp. -ti-ol) s. n.
sanitari; f. igienico-sanitară, pl. igienico-sanitare ihtioloagă v. ihtiologă
igienist (desp. -gi-e-) adj. m., s. m., pl. igienişti; adj. f., s. f. ihtiolog (desp. -ti-o-) s. m., pl. ihtiologi
igienistă, pl. igieniste !ihtiologă (livr.)/(colocv.) ihtioloagă (desp. -ti-o-) s. f.,
igieniza (desp. -gi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. igienizez, 3 g.-d. art. ihtiologei/ihtioloagei; pl. ihtiologe/ihtioloage
igienizează; conj. prez. 1 sg. să igienizez, 3 să igienizeze
ihtiologic (desp. -ti-o-) adj. m., pl. ihtiologici; f. ihtiologică,
+igienizant1 (desp. -gi-e-) adj. m., pl. igienizanţi; f. pl. ihtiologice
igienizantă, pl. igienizante
ihtiologie (desp. -ti-o-) s. f., art. ihtiologia, g.-d. ihtiologii,
+igienizant2 (desp. -gi-e-) s. n., pl. igienizante
art. ihtiologiei
igienizare (desp. -gi-e-) s. f., g.-d. art. igienizării; pl.
ihtiomorf (desp. -ti-o-) adj. m., pl. ihtiomorfi; f. ihtiomorfă,
igienizări
pl. ihtiomorfe
igliţă (desp. i-gli-) s. f., g.-d. art. igliţei; pl. igliţe
ihtiopatologie (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. ihtiopatologii, art.
iglu (desp. i-glu) s. n., art. igluul; pl. igluuri
ihtiopatologiei
ignamă s. f., g.-d. art. ignamei; pl. igname
ihtiornis (desp. -ti-or-) s. m., pl. ihtiornişi
ignar (livr.) (desp. ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignari; f.
ihtiozaur (desp. -ti-o-za-ur) s. m., pl. ihtiozauri
ignară, pl. ignare
ignat (pop.) s. m. (dar: Ignat (sărbătoare) s. propriu m.) ihtioză (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art. ihtiozei
igneu adj. m., pl. ignei; f. sg. şi pl. ignee ii v. i2
ignifug adj. m., pl. ignifugi; f. ignifugă, pl. ignifuge i-i1 pr. + pr. (Banii ~ dau.)
ignifuga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ignifughez, 3 ignifughează; i-i2 (reg.) pr. + vb. (~ frig.)
conj. prez. 1 sg. să ignifughez, 3 să ignifugheze iişoară (desp. i-i-) s. f., g.-d. art. iişoarei; pl. iişoare
ijderi 616
ijderi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ijderesc, 3 sg. iluminism (concepţie religioasă) s. n.
ijdereşte, imperf. 1 ijdeream; conj. prez. 1 sg. să ijderesc, Iluminismul (mişcare culturală) s. n. propriu art., neart.
3 să ijderească Iluminism (în ~)
ije (literă chirilică) s. m. iluminist adj. m., s. m., pl. iluminişti; adj. f., s. f. iluministă,
+ijiţa (literă chirilică) s. m. pl. iluministe
ikebana (cuv. jap.) s. f., g.-d. art. ikebanei; pl. ikebane ilustra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ilustrez, 3 ilustrează; conj.
ilativ s. n., pl. ilative prez. 1 sg. să ilustrez, 3 să ilustreze
ilău (reg.) s. n., art. ilăul; pl. ilaie ilustrare s. f., g.-d. art. ilustrării; pl. ilustrări
!Ileana (prenume) s. propriu f., g.-d. Ileanei/Ilenei ilustrată s. f., g.-d. art. ilustratei; pl. ilustrate
ileană (insectă) s. f., g.-d. art. ilenei; pl. ilene ilustrativ adj. m., pl. ilustrativi; f. ilustrativă, pl. ilustrative
ilegal adj. m., pl. ilegali; f. ilegală, pl. ilegale ilustratoare s. f., g.-d art. ilustratoarei; pl. ilustratoare
ilegalist s. m., pl. ilegalişti ilustrator s. m., pl. ilustratori
ilegalistă s. f., g.-d. art. ilegalistei; pl. ilegaliste ilustraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ilustraţia (desp. -ţi-a), g.-d.
ilegalitate s. f., g.-d. art. ilegalităţii; pl. ilegalităţi art. ilustraţiei; pl. ilustraţii, art. ilustraţiile (desp. -ţi-i-)
ilegaliza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ilegalizez, 3 ilustrisim adj. m., pl. ilustrisimi; f. ilustrisimă, pl.
ilegalizează; conj. prez. 1 sg. să ilegalizez, 3 să ilegalizeze ilustrisime
ilegalizare (rar) s. f., g.-d. art. ilegalizării; pl. ilegalizări ilustru adj. m., pl. iluştri; f. ilustră, pl. ilustre
ilegitim (livr.) adj. m., pl. ilegitimi; f. ilegitimă, pl. ilegitime ilutaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ilutaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
ilutaţiei; pl. ilutaţii, art. ilutaţiile (desp. -ţi-i-)
ilegitimitate (livr.) s. f., g.-d. art. ilegitimităţii
iluzie (desp. -zi-e) s. f., art. iluzia (desp. -zi-a), g.-d. art.
ileită s. f., g.-d. art. ileitei; pl. ileite
iluziei; pl. iluzii, art. iluziile (desp. -zi-i-)
ileon (porţiune a intestinului) (desp. -le-on) s. n., pl.
iluziona (a ~) (desp. -zi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. iluzionez,
ileonuri
3 iluzionează; conj. prez. 1 sg. să iluzionez, 3 să iluzioneze
ileus (desp. -le-us) s. n., pl. ileusuri
iluzionare (desp. -zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionării; pl.
ilfovean adj. m., s. m., pl. ilfoveni; adj. f. ilfoveană, pl. iluzionări
ilfovene
iluzionism (desp. -zi-o-) s. n.
ilfoveancă s. f., g.-d. art. ilfovencei; pl. ilfovence
iluzionist (desp. -zi-o-) s. m., pl. iluzionişti
iliac (desp. -li-ac) adj. m., pl. iliaci; f. iliacă, pl. iliace
iluzionistă (desp. -zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionistei; pl.
+iliberal adj. m., s. m., pl. iliberali; adj. f., s. f. iliberală, iluzioniste
pl. iliberale
iluzoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. iluzorie (desp. -ri-e); pl.
+iliberalism s. n. m. şi f. iluzorii
ilic s. n., pl. ilice im (reg.) s. n., pl. imuri
ilicel s. n., pl. ilicele imaculat adj. m., pl. imaculaţi; f. imaculată, pl. imaculate
ilicit adj. m, pl. iliciţi; f. ilicită, pl. ilicite imagina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imaginez, 3 imaginează;
ilimitat (rar) adj. m., pl. ilimitaţi; f. ilimitată, pl. ilimitate conj. prez. 1 sg. să imaginez, 3 să imagineze
ilion (os) (desp. -li-on) s. n., pl. ilionuri imaginabil adj. m., pl. imaginabili; f. imaginabilă, pl.
ilir adj. m., s. m., pl. iliri; adj. f., s. f. iliră, pl. ilire imaginabile
iliră (limbă) s. f., g.-d. art. ilirei imaginar1 adj. m., pl. imaginari; f. imaginară, pl. imaginare
iliş s. n., pl. ilişuri imaginar2 s. n.
ilizibil adj. m., pl. ilizibili; f. ilizibilă, pl. ilizibile imaginare (rar) s. f., g.-d. art. imaginării; pl. imaginări
ilmenit s. n. imaginativ adj. m., pl. imaginativi; f. imaginativă, pl.
+ilocuţionar (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. ilocuţionari; f. imaginative
ilocuţionară, pl. ilocuţionare imaginaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. imaginaţia (desp. -ţi-a),
ilogic adj. m., pl. ilogici; f. ilogică, pl. ilogice g.‑d. art. imaginaţiei; pl. imaginaţii, art. imaginaţiile
ilogism (rar) s. n. (desp. -ţi-i-)
ilot s. m., pl. iloţi imagine s. f., g.-d. art. imaginii; pl. imagini
ilumina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. iluminez, 3 iluminează; imagistic adj. m., pl. imagistici; f. imagistică, pl. imagistice
conj. prez. 1 sg. să iluminez, 3 să ilumineze imago s. f.
iluminare s. f., g.-d. art. iluminării; pl. iluminări imagologie s. f., art. imagologia, g.-d. imagologii, art.
iluminat s. n. imagologiei
iluminaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. iluminaţia (desp. -ţi‑a), imam s. m., pl. imami
g.‑d. art. iluminaţiei; pl. iluminaţii, art. iluminaţiile imamat s. n., pl. imamate
(desp. -ţi-i-) imambaialdî s. n.
617 imos
imamea s. f., art. imameaua, g.-d. art. imamelei; pl. imamele imigrantă (femeie care imigrează) (desp. -mi-gran-) s. f.,
imanent adj. m., pl. imanenţi; f. imanentă, pl. imanente g.-d. art. imigrantei; pl. imigrante
imanentism s. n. imigrare (stabilirea în altă ţară) (desp. -mi-gra-) s. f., g.-d.
imanenţă s. f., g.-d. art. imanenţei; pl. imanenţe art. imigrării; pl. imigrări
imaş s. n., pl. imaşuri imigraţie (imigrare) (desp. -mi-gra-ţi-e) s. f., art. imigraţia
(desp. -ţi-a), g.-d. art. imigraţiei; pl. imigraţii, art.
imaterial (desp. -ri-al) adj. m., pl. imateriali; f. imaterială,
imigraţiile (desp. -ţi-i-)
pl. imateriale
imineu s. m., art. imineul; pl. iminei, art. imineii
imaterialitate (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. imaterialităţii
iminent (inevitabil) adj. m., pl. iminenţi; f. iminentă, pl.
imatur adj. m., pl. imaturi; f. imatură, pl. imature iminente
imaturitate s. f., g.-d. art. imaturităţii iminenţă (inevitabilitate) s. f., g.-d. art. iminenţei
imbatabil adj. m., pl. imbatabili; f. imbatabilă, pl. imbatabile imiscibil adj. m., pl. imiscibili; f. imiscibilă, pl. imiscibile
imbecil adj. m., s. m., pl. imbecili; adj. f., s. f. imbecilă, pl. imita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imit, 2 sg. imiţi, 3 imită;
imbecile conj. prez. 1 sg. să imit, 3 să imite
imbecilitate s. f., g.-d. art. imbecilităţii; (fapte, vorbe) pl. imitabil adj. m., pl. imitabili; f. imitabilă, pl. imitabile
imbecilităţi imitare s. f., g.-d. art. imitării; pl. imitări
imbeciliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imbecilizez, 3 imitativ adj. m., pl. imitativi; f. imitativă, pl. imitative
imbecilizează; conj. prez. 1 sg. să imbecilizez, 3 să
imitatoare s. f., g.-d. art. imitatoarei; pl. imitatoare
imbecilizeze
imitator s. m., pl. imitatori
imbecilizare s. f., g.-d. art. imbecilizării; pl. imbecilizări
imitaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. imitaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
imberb (livr.) adj. m., pl. imberbi; f. imberbă, pl. imberbe art. imitaţiei; pl. imitaţii, art. imitaţiile (desp. -ţi-i-)
imbibiţie (livr., biol.) (desp. -ţi-e) s. f., art. imbibiţia (desp. imixtiune (ingerinţă) (desp. -ti-u-) s. f., g.-d. art.
-ţi-a), g.-d. imbibiţii, art. imbibiţiei imixtiunii; pl. imixtiuni
imblocaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. imblocaţia (desp. -ţi-a), IMM [cit. imeme] s. n., pl. IMM-uri [cit. imemeuri]
g.-d. art. imblocaţiei
imn s. n., pl. imnuri
imbold s. n., pl. imbolduri imnic adj. m., pl. imnici; f. imnică, pl. imnice
+imbricare s. f., g.-d. art. imbricării; pl. imbricări imobil1 (clădire) s. n., pl. imobile
imbricat adj. m., pl. imbricaţi; f. imbricată, pl. imbricate imobil2 (imobiliar) adj. m., pl. imobili; f. imobilă, pl. imobile
imbrifug adj. m., pl. imbrifugi; f. imbrifugă, pl. imbrifuge imobil3 (nemişcat) adj. m., pl. imobili; f. imobilă, pl. imobile
imbroglio (it.) [gli pron. l’] (desp. -glio) s. n., pl. imobiliar1 (desp. -li-ar) adj. m., pl. imobiliari; f. imobiliară,
imbrogliouri pl. imobiliare
imbrohor s. m., pl. imbrohori imobiliar2 s. n.
imediat1 (desp. -di-at) adj. m., pl. imediaţi; f. imediată, pl. imobilism s. n.
imediate imobilitate s. f., g.-d. art. imobilităţii
+imediat2 (desp. -di-at) adv. imobiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imobilizez, 3
+imediat3 (desp. -di-at) s. n. (în ~) imobilizează; conj. prez. 1 sg. să imobilizez, 3 să imobilizeze
+imediat ce loc. conjcţ. imobilizare s. f., g.-d. art. imobilizării; pl. imobilizări
imelman s. n. imola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imolez, 3 imolează; conj.
imemorabil adj. m., pl. imemorabili; f. imemorabilă, pl. prez. 1 sg. să imolez, 3 să imoleze
imemorabile imoral adj. m., pl. imorali; f. imorală, pl. imorale
imemorial (desp. -ri-al) adj. m., pl. imemoriali; f. imoralism s. n.
imemorială, pl. imemoriale imoralitate s. f., g.-d. art. imoralităţii; (manifestări) pl.
imens adj. m., pl. imenşi; f. imensă, pl. imense imoralităţi
imensitate s. f., g.-d. art. imensităţii; pl. imensităţi imortal (rar) adj. m., pl. imortali; f. imortală, pl. imortale
imergent (care străbate un mediu) adj. m., pl. imergenţi; imortalitate (rar) s. f., g.-d. art. imortalităţii
f. imergentă, pl. imergente imortaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imortalizez, 3
imersiune (scufundare) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. imortalizează; conj. prez. 1 sg. să imortalizez, 3 să
imersiunii imortalizeze
imigra (a ~) (a se stabili în altă ţară) (desp. -mi-gra) vb., imortalizare s. f., g.-d. art. imortalizării; pl. imortalizări
ind. prez. 1 sg. imigrez, 3 imigrează; conj. prez. 1 sg. să imortelă s. f., g.-d. art. imortelei; pl. imortele
imigrez, 3 să imigreze imortelă-galbenă (plantă) s. f., g.-d. art. imortelei-galbene;
imigrant (persoană care imigrează) (desp. -mi-grant) s. pl. imortele-galbene
m., pl. imigranţi imos (reg.) adj. m., pl. imoşi; f. imoasă, pl. imoase
impacient 618
impacient (livr.) (desp. -ci-ent) adj. m., pl. impacienţi; f. imperfect1 adj. m., pl. imperfecţi; f. imperfectă, pl. imperfecte
impacientă, pl. impaciente imperfect2 s. n.
impacienta (a se ~) (desp. -ci-en-) vb. refl., ind. prez. 1 imperfectibil adj. m., pl. imperfectibili; f. imperfectibilă, pl.
sg. mă impacientez, 3 se impacientează; conj. prez. 1 sg. să imperfectibile
mă impacientez, 3 să se impacienteze; imper. 2 sg. afirm. !imperfectiv adj. m. (+ s. n.: verb ~); f. imperfectivă (valoare
impacientează-te; ger. impacientându-mă ~), pl. imperfective
impacienţă (livr.) (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. impacienţei +imperfectiv s. n., pl. imperfective
impact s. n., pl. impacturi imperfecţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. imperfecţiunii;
+impacta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. impactez, 3 impactează; (defecte) pl. imperfecţiuni
conj. prez. 1 sg. să impactez, 3 să impacteze imperial (desp. -ri-al) adj. m., pl. imperiali; f. imperială,
impalpabil adj. m., pl. impalpabili; f. impalpabilă, pl. pl. imperiale
impalpabile imperială s. f., g.-d. art. imperialei; pl. imperiale
impalpabilitate (rar) s. f., g.-d. art. impalpabilităţii imperialism (desp. -ri-a-) s. n.
impar adj. m., pl. impari; f. impară, pl. impare imperialist (desp. -ri-a-) adj. m., s. m., pl. imperialişti; adj.
imparabil adj. m., pl. imparabili; f. imparabilă, pl. f. imperialistă, pl. imperialiste
imparabile imperios (desp. -ri-os) adj. m., pl. imperioşi; f. imperioasă,
impardonabil adj. m., pl. impardonabili; f. impardonabilă, pl. imperioase
pl. impardonabile imperiu [riu pron. rĭu] s. n., art. imperiul; pl. imperii, art.
imparicopitat1 adj. m., pl. imparicopitaţi; f. imparicopitată, imperiile (desp. -ri-i-)
pl. imparicopitate impermeabil1 (desp. -me-a-) adj. m., pl. impermeabili; f.
imparicopitat2 s. n., pl. imparicopitate impermeabilă, pl. impermeabile
imparidigitat adj. m., pl. imparidigitaţi; f. imparidigitată, impermeabil2 (desp. -me-a-) s. n., pl. impermeabile
pl. imparidigitate
impermeabilitate (desp. -me-a-) s. f., g.-d. art.
imparipenat adj. m., pl. imparipenaţi; f. imparipenată, pl. impermeabilităţii
imparipenate
impermeabiliza (a ~) (desp. -me-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
imparisilabic adj. m. (termen ~), pl. imparisilabici; f. impermeabilizez, 3 impermeabilizează; conj. prez. 1 sg. să
imparisilabică (formă ~), pl. imparisilabice impermeabilizez, 3 să impermeabilizeze
imparitate s. f., g.-d. art. imparităţii impermeabilizare (desp. -me-a-) s. f., g.-d. art.
impartajabil (rar) adj. m., pl. impartajabili; f. impartajabilă, impermeabilizării; pl. impermeabilizări
pl. impartajabile impersonal1 adj. m., pl. impersonali; f. impersonală, pl.
imparţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. imparţiali; f. imparţială, impersonale
pl. imparţiale +impersonal2 s. n., pl. impersonale
imparţialitate (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art. imparţialităţii impersonalitate s. f., g.-d. art. impersonalităţii
impas s. n., pl. impasuri impertinent adj. m., s. m., pl. impertinenţi; adj. f., s. f.
impasibil adj. m., pl. impasibili; f. impasibilă, pl. impasibile impertinentă, pl. impertinente
impasibilitate s. f., g.-d. art. impasibilităţii impertinenţă s. f., g.-d. art. impertinenţei; (manifestări)
impecabil adj. m., pl. impecabili; f. impecabilă, pl. pl. impertinenţe
impecabile imperturbabil adj. m., pl. imperturbabili; f. imperturbabilă,
impecabilitate (rar) s. f., g.-d. art. impecabilităţii pl. imperturbabile
impedanţă s. f., g.-d. art. impedanţei; pl. impedanţe imperturbabilitate s. f., g.-d. art. imperturbabilităţii
impediment s. n., pl. impedimente impesta (a ~) (a mirosi urât) (livr.) vb., ind. prez. 3
impenetrabil (desp. -ne-tra-) adj. m., pl. impenetrabili; f. impestează, imperf. 3 pl. impestau; conj. prez. 3 să
impenetrabilă, pl. impenetrabile impesteze
impenetrabilitate (desp. -ne-tra-) s. f., g.-d. art. !impetigo s. n., art. impetigoul; pl. impetigouri
impenetrabilităţii impetuos (desp. -tu-os) adj. m., pl. impetuoşi; f. impetuoasă,
impenitent (livr.) adj. m., pl. impenitenţi; f. impenitentă, pl. impetuoase
pl. impenitente impetuozitate (desp. -tu-o-) s. f., g.-d. art. impetuozităţii
impenitenţă (livr.) s. f., g.-d. art. impenitenţei impiegat (desp. -pie-) s. m., pl. impiegaţi
imperativ1 adj. m., pl. imperativi; f. imperativă, pl. impiegată (desp. -pie-) s. f., g.-d. art. impiegatei; pl.
imperative impiegate
imperativ2 s. n., pl. imperative impieta (a ~) (desp. -pi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. impietez,
imperceptibil adj. m., pl. imperceptibili; f. imperceptibilă, 3 impietează; conj. prez. 1 sg. să impietez, 3 să impieteze
pl. imperceptibile impietate (desp. -pi-e-) s. f., g.-d. art. impietăţii; (sacrilegii)
imperceptibilitate s. f., g.-d. art. imperceptibilităţii pl. impietăţi
619 imprescriptibil
implacabil adj. m., pl. implacabili; f. implacabilă, pl. importare s. f., g.-d. art. importării; pl. importări
implacabile importator adj. m., s. m., pl. importatori; adj. f., s. f. sg. şi
implacabilitate s. f., g.-d. art. implacabilităţii pl. importatoare
implant s. n., pl. implanturi importaţiune (înv.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art.
implanta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. implantez, 3 implantează; importaţiunii; pl. importaţiuni
conj. prez. 1 sg. să implantez, 3 să implanteze importun (livr.) adj. m., pl. importuni; f. importună, pl.
implantare s. f., g.-d. art. implantării; pl. implantări importune
implantaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. implantaţia (desp. -ţi-a), importuna (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. importunez,
g.-d. art. implantaţiei; pl. implantaţii, art. implantaţiile 3 importunează; conj. prez. 1 sg. să importunez, 3 să
(desp. -ţi-i-) importuneze
implantologie s. f., art. implantologia, g.-d. implantologii, importunitate (livr.) s. f., g.-d. art. importunităţii
art. implantologiei imposibil1 adj. m., pl. imposibili; f. imposibilă, pl. imposibile
implementa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. implementez, 3 imposibil2 s. n.
implementează; conj. prez. 1 sg. să implementez, 3 să imposibilitate s. f., g.-d. art. imposibilităţii
implementeze +impostaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. impostaţia (desp. -ţi-a)
implementare s. f., g.-d. art. implementării; pl. implementări impostă s. f., g.-d. art. impostei; pl. imposte
implica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. implic, 2 sg. implici, 3 impostoare s. f., g.-d. art. impostoarei; pl. impostoare
implică; conj. prez. 1 sg. să implic, 3 să implice impostor s. m., pl. impostori
implicare s. f., g.-d. art. implicării; pl. implicări impostură s. f., g.-d. art. imposturii; pl. imposturi
implicaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. implicaţia (desp. -ţi-a), impotent adj. m., pl. impotenţi; f. impotentă, pl. impotente
g.-d. art. implicaţiei; pl. implicaţii, art. implicaţiile (desp. impotenţă s. f., g.-d. art. impotenţei
-ţi-i-)
impozabil adj. m., pl. impozabili; f. impozabilă, pl.
implicit adj. m., pl. impliciţi; f. implicită, pl. implicite impozabile
implora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. implor, 3 imploră; conj. impozant adj. m., pl. impozanţi; f. impozantă, pl. impozante
prez. 1 sg. să implor, 3 să implore impozit s. n., pl. impozite
implorare s. f., g.-d. art. implorării; pl. implorări impozita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. impozitez, 3 impozitează;
implorator adj. m., pl. imploratori; f. sg. şi pl. imploratoare conj. prez. 1 sg. să impozitez, 3 să impoziteze
imploraţie (rar) (desp. -ţi-e-) s. f., art. imploraţia (desp. impozitare s. f., g.-d. art. impozitării; pl. impozitări
-ţi-a), g.-d. art. imploraţiei; pl. imploraţii, art. imploraţiile impracticabil adj. m., pl. impracticabili; f. impracticabilă,
(desp. -ţi-i-) pl. impracticabile
implozie (desp. -zi-e) s. f., art. implozia (desp. -zi-a), g.‑d. imprecatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. imprecatorie (desp.
art. imploziei; pl. implozii, art. imploziile (desp. -zi-i-) -ri-e); pl. m. şi f. imprecatorii
imploziv adj. m., pl. implozivi; f. implozivă, pl. implozive imprecaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. imprecaţia (desp. -ţi‑a),
impluviu [viu pron. vĭu] s. n., art. impluviul; pl. impluvii, g.‑d. art. imprecaţiei; pl. imprecaţii, art. imprecaţiile
art. impluviile (desp. -vi-i-) (desp. -ţi-i-)
!impoliteţe s. f., art. impoliteţea, g.-d. impoliteţi, art. imprecis adj. m., pl. imprecişi; f. imprecisă, pl. imprecise
impoliteţii; (manifestări) (fam.) pl. impoliteţuri imprecizie (desp. -zi-e) s. f., art. imprecizia (desp. -zi‑a),
imponderabil adj. m., pl. imponderabili; f. imponderabilă, g.-d. art. impreciziei; pl. imprecizii, art. impreciziile
pl. imponderabile (desp. -zi-i-)
imponderabilitate s. f., g.-d. art. imponderabilităţii +impredictibil adj. m., pl. impredictibili; f. impredictibilă,
impopular adj. m., pl. impopulari; f. impopulară, pl. pl. impredictibile
impopulare +impredictibilitate s. f., g.-d. art. impredictibilităţii
impopularitate s. f., g.-d. art. impopularităţii impregna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. impregnez, 3
import s. n., pl. importuri impregnează; conj. prez. 1 sg. să impregnez, 3 să
importa1 (a ~) (a avea importanţă) (livr.) vb., ind. prez. 3 impregneze
importă, imperf. 3 pl. importau; conj. prez. 3 să importe impregnare s. f., g.-d. art. impregnării; pl. impregnări
importa2 (a ~) (a face import) vb., ind. prez. 1 sg. import, impregnaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. impregnaţia (desp.
2 sg. imporţi, 3 importă; conj. prez. 1 sg. să import, 3 să -ţi‑a), g.-d. impregnaţii, art. impregnaţiei
importe impregnol s. n.
importabil adj. m., pl. importabili; f. importabilă, pl. impresar s. m., pl. impresari
importabile +impresară (rar) s. f., g.-d. art. impresarei; pl. impresare
important adj. m., pl. importanţi; f. importantă, pl. impresariat (desp. -ri-at) s. n., pl. impresariate
importante imprescriptibil (desp. -pres-crip-/-pre-scrip-) adj. m., pl.
importanţă s. f., g.-d. art. importanţei imprescriptibili; f. imprescriptibilă, pl. imprescriptibile
imprescriptibilitate 620
imprescriptibilitate (desp. -pres-crip-/-pre-scrip-) s. f., improvizaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. improvizaţia (desp.
g.‑d. art. imprescriptibilităţii -ţi-a), g.-d. art. improvizaţiei; pl. improvizaţii, art.
impresie (părere; senzaţie) (desp. -si-e) s. f., art. impresia improvizaţiile (desp. -ţi-i-)
(desp. -si-a), g.-d. art. impresiei; pl. impresii, art. imprudent adj. m., pl. imprudenţi; f. imprudentă, pl.
impresiile (desp. -si-i-) imprudente
impresiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg. imprudenţă s. f., g.-d. art. imprudenţei; (fapte) pl.
impresionez, 3 impresionează; conj. prez. 1 sg. să imprudenţe
impresionez, 3 să impresioneze impuber (livr.) adj. m., pl. impuberi; f. impuberă, pl.
impresionabil (desp. -si-o-) adj. m., pl. impresionabili; f. impubere
impresionabilă, pl. impresionabile impudic adj. m., pl. impudici; f. impudică, pl. impudice
impresionabilitate (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. impudicitate s. f., g.-d. art. impudicităţii
impresionabilităţii impudoare s. f., g.-d. art. impudorii
impresionant (desp. -si-o-) adj. m., pl. impresionanţi; f. impuls s. n., pl. impulsuri
impresionantă, pl. impresionante impulsie (desp. -si-e) s. f., art. impulsia (desp. -si-a), g.‑d.
impresionare (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. impresionării; pl. art. impulsiei; pl. impulsii, art. impulsiile (desp. -si-i-)
impresionări impulsiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
impresionism (desp. -si-o-) s. n. impulsionez, 3 impulsionează; conj. prez. 1 sg. să
impresionist (desp. -si-o-) adj. m., s. m., pl. impresionişti; impulsionez, 3 să impulsioneze
adj. f., s. f. impresionistă, pl. impresioniste impulsionare s. f., g.-d. art. impulsionării
+impresiune (amprentă) (desp. si-u-) s. f., g.-d. art. impulsiv adj. m., pl. impulsivi; f. impulsivă, pl. impulsive
impresiunii; pl. impresiuni impulsivitate s. f., g.-d. art. impulsivităţii
imprevizibil adj. m., pl. imprevizibili; f. imprevizibilă, pl. impulsor s. n., pl. impulsoare
imprevizibile impunător adj. m., pl. impunători; f. sg. şi pl. impunătoare
imprima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imprim, 3 imprimă; impune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. impun, 2 sg. impui,
conj. prez. 1 sg. să imprim, 3 să imprime 3 sg. impune, perf. s. 1 sg. impusei, 1 pl. impuserăm,
imprimantă s. f., g.-d. art. imprimantei; pl. imprimante m.m.c.p. 1 pl. impuseserăm; conj. prez. 1 sg. să impun, 3
imprimare s. f., g.-d. art. imprimării; pl. imprimări să impună; ger. impunând; part. impus
imprimat s. n., pl. imprimate impunere s. f., g.-d. art. impunerii; pl. impuneri
imprimatur (lat.) s. n. impunitate s. f., g.-d. art. impunităţii
imprimerie s. f., art. imprimeria, g.-d. art. imprimeriei; pl. impur adj. m., pl. impuri; f. impură, pl. impure
imprimerii, art. imprimeriile (desp. -ri-i-) impuritate s. f., g.-d. art. impurităţii; pl. impurităţi
imprimeu s. n., art. imprimeul; pl. imprimeuri imputa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imput, 2 sg. impuţi, 3
improbabil adj. m., pl. improbabili; f. improbabilă, pl. impută; conj. prez. 1 sg. să imput, 3 să impute
improbabile imputabil adj. m., pl. imputabili; f. imputabilă, pl.
improbabilitate s. f., g.-d. art. improbabilităţii imputabile
improbant adj. m., pl. improbanţi; f. improbantă, pl. imputare s. f., g.-d. art. imputării; pl. imputări
improbante imputaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. imputaţia (desp. -ţi-a),
impromptu (fr.) [pron. ẽprõtü] (desp. -promp-tu) s. n., pl. g.‑d. art. imputaţiei; pl. imputaţii, art. imputaţiile (desp.
impromptu-uri [pron. ẽprõtüuri] -ţi-i-)
improprietate (desp. -pri-e-) s. f., g.-d. art. improprietăţii; imuabil (desp. -mu-a-) adj. m., pl. imuabili; f. imuabilă, pl.
pl. improprietăţi imuabile
impropriu [priu pron. prĭu] (desp. im-pro-priu) adj. m., imuabilitate (desp. -mu-a-) s. f., g.-d. art. imuabilităţii
art. impropriul, pl. improprii, art. impropriii (desp. imun adj. m., pl. imuni; f. imună, pl. imune
-pri-ii); f. improprie (desp. -pri-e), art. impropria (desp. imund (livr.) adj. m., pl. imunzi; f. imundă, pl. imunde
-pri-a), g.-d. art. impropriei, pl. improprii, art. impropriile imunitar adj. m., pl. imunitari; f. imunitară, pl. imunitare
(desp. -pri-i-) !imunitate s. f., g.-d. art. imunităţii; pl. imunităţi
improviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. improvizez, 3 imuniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imunizez, 3 imunizează;
improvizează; conj. prez. 1 sg. să improvizez, 3 să conj. prez. 1 sg. să imunizez, 3 să imunizeze
improvizeze imunizare s. f., g.-d. art. imunizării; pl. imunizări
improvizare s. f., g.-d. art. improvizării; pl. improvizări imunochimie s. f., art. imunochimia, g.-d. imunochimii,
improvizat s. n. art. imunochimiei
improvizator adj. m., s. m., pl. improvizatori; adj. f., s. f. +imunodeficienţă (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art.
sg. şi pl. improvizatoare imunodeficienţei; pl. imunodeficienţe
621 inca
+imunodepresie (desp. -de-pre-si-e) s. f., art. inaderent (desp. i-na-/in-a-) adj. m., pl. inaderenţi; f.
imunodepresia (desp. -si-a), g.-d. art. imunodepresiei; pl. inaderentă, pl. inaderente
imunodepresii, art. imunodepresiile (desp. -si-i-) inaderenţă (desp. i-na-/in-a-) s. f., g.-d. art. inaderenţei; pl.
+imunodepresiv (desp. -de-pre-) adj. m., pl. inaderenţe
imunodepresivi; s. f. imunodepresivă, pl. imunodepresive inadmisibil (desp. i-nad-/in-ad-) adj. m., pl. inadmisibili; f.
+imunodeprimat (desp. -de-pri-) adj. m., pl. inadmisibilă, pl. inadmisibile
imunodeprimaţi; f. imunodeprimată, f. imunodeprimate inadmisibilitate (desp. i-nad-/in-ad-) s. f., g.-d. art.
+imunogen adj. m., pl. imunogeni; f. imunogenă, pl. inadmisibilităţii
imunogene inadvertenţă (desp. i-nad-/in-ad-) s. f., g.-d. art.
imunoglobulină (desp. -no-glo-) s. f., g.-d. art. inadvertenţei; pl. inadvertenţe
imunoglobulinei; pl. imunoglobuline inalienabil (desp. i-na-li-e-/in-a-) adj. m., pl. inalienabili; f.
imunologic adj. m., pl. imunologici; f. imunologică, pl. inalienabilă, pl. inalienabile
imunologice inalienabilitate (desp. i-na-li-e-/in-a-) s. f., g.-d. art.
imunologie s. f., art. imunologia, g.-d. imunologii, art. inalienabilităţii
imunologiei inalterabil (desp. i-nal-/in-al-) adj. m., pl. inalterabili; f.
imunopolizaharidă s. f., g.-d. art. imunopolizaharidei; pl. inalterabilă, pl. inalterabile
imunopolizaharide inamic (desp. i-na-/in-a-) adj. m., s. m., pl. inamici; adj. f.,
imunoterapie s. f., art. imunoterapia, g.-d. imunoterapii, s. f. inamică, pl. inamice
art. imunoterapiei inamovibil (desp. i-na-/in-a-) adj. m., pl. inamovibili; f.
imutabil adj. m., pl. imutabili; f. imutabilă, pl. imutabile inamovibilă, pl. inamovibile
imutabilitate (rar) s. f., g.-d. art. imutabilităţii inamovibilitate (desp. i-na-/in-a-) s. f., g.-d. art.
in1 (lan; fir; pânză) s. n., pl. inuri inamovibilităţii
in2 (plantă) s. m. inanimat1 (desp. i-na-/in-a-) adj. m., pl. inanimaţi; f.
inabil (desp. i-na-/in-a-) adj. m., pl. inabili; f. inabilă, pl. inanimată, pl. inanimate
inabile +inanimat2 (desp. i-na-/in-a-) s. n., pl. inanimate
inabilitate (desp. i-na-/in-a-) s. f., g.-d. art. inabilităţii inaniţie (desp. i-na-, -ţi-e/in-a-) s. f., art. inaniţia (desp.
inabordabil (desp. i-na-/in-a-) adj. m., pl. inabordabili; f. -ţi‑a), g.-d. inaniţii, art. inaniţiei
inabordabilă, pl. inabordabile inapetenţă (desp. i-na-/in-a-) s. f., g.-d. art. inapetenţei
inacceptabil (desp. i-nac-/in-ac-) adj. m., pl. inacceptabili; inaplicabil (desp. i-na-pli-/in-a-) adj. m., pl. inaplicabili; f.
f. inacceptabilă, pl. inacceptabile inaplicabilă, pl. inaplicabile
inaccesibil (desp. i-nac-/in-ac-) adj. m., pl. inaccesibili; f. inapreciabil (desp. i-na-pre-ci-a-/in-a-) adj. m., pl.
inaccesibilă, pl. inaccesibile inapreciabili; f. inapreciabilă, pl. inapreciabile
inaccesibilitate (desp. i-nac-/in-ac-) s. f., g.-d. art. +inaparent (desp. i-nap-/in-ap-) adj. m., pl. inaparenţi; f.
inaccesibilităţii inaparentă, pl. inaparente
inacomodabil (desp. i-na-/in-a-) adj. m., pl. inacomodabili; inapt (desp. i-napt/in-apt) adj. m., pl. inapţi; f. inaptă, pl.
f. inacomodabilă, pl. inacomodabile inapte
inacordabil (desp. i-na-/in-a-) adj. m., pl. inacordabili; f. inaptitudine (desp. i-nap-/in-ap-) s. f., g.-d. art.
inacordabilă, pl. inacordabile inaptitudinii
inactiv (desp. i-nac-/in-ac-) adj. m., pl. inactivi; f. inactivă, inar (înv.) s. m., pl. inari
pl. inactive inariţă (plantă) s. f., g.-d. art. inariţei; pl. inariţe
+inactiva (a ~) (desp. i-nac-/in-ac-) vb., ind. prez. 1 sg. inatacabil (desp. i-na-/in-a-) adj. m., pl. inatacabili; f.
inactivez, 3 inactivează; conj. prez. 1 sg. să inactivez, 3 inatacabilă, pl. inatacabile
să inactiveze inaugura (a ~) (desp. i-nau-/in-au-) vb., ind. prez. 1 sg.
inactivitate (desp. i-nac-/in-ac-) s. f., g.-d. art. inactivităţii inaugurez, 3 inaugurează; conj. prez. 1 sg. să inaugurez,
inactual (desp. i-nac-tu-al/in-ac-) adj. m, pl. inactuali; f. 3 să inaugureze
inactuală, pl. inactuale inaugural (desp. i-nau-/in-au-) adj. m., pl. inaugurali; f.
inacţiune (desp. i-nac-ţi-u-/in-ac-) s. f., g.-d. art. inacţiunii inaugurală, pl. inaugurale
inadaptabil (desp. i-na-/in-a-) adj. m., pl. inadaptabili; f. inaugurare (desp. i-nau-/in-au-) s. f., g.-d. art. inaugurării;
inadaptabilă, pl. inadaptabile pl. inaugurări
inadaptabilitate (desp. i-na-/in-a-) s. f., g.-d. art. inavuabil (livr.) (desp. i-na-vu-a-/in-a-) adj. m., pl.
inadaptabilităţii inavuabili; f. inavuabilă, pl. inavuabile
inadecvare (desp. i-na-/in-a-) s. f., g.-d. art. inadecvării inăriţă (pasăre) s. f., g.-d. art. inăriţei; pl. inăriţe
inadecvat (desp. i-na-/in-a-) adj. m., pl. inadecvaţi; f. inc (reg.) s. n., pl. incuri
inadecvată, pl. inadecvate +inca (cuv. amerind.) adj. invar. (triburi ~)
incalculabil 622
incalculabil adj. m., pl. incalculabili; f. incalculabilă, pl. incident1 adj. m., pl. incidenţi; f. incidentă, pl. incidente
incalculabile incident2 s. n., pl. incidente
incalificabil adj. m., pl. incalificabili; f. incalificabilă, pl. incidental adj. m., pl. incidentali; f. incidentală, pl.
incalificabile incidentale
incandescent adj. m., pl. incandescenţi; f. incandescentă, incidenţă s. f., g.-d. art. incidenţei; pl. incidenţe
pl. incandescente incinera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. incinerez, 3 incinerează;
incandescenţă s. f., g.-d. art. incandescenţei conj. prez. 1 sg. să incinerez, 3 să incinereze
+incantatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. incantatatorie; pl. incinerare s. f., g.-d. art. incinerării; pl. incinerări
m. şi f. incantatatorii incineraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. incineraţia (desp. -ţi-a),
incantaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. incantaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. incineraţiei; pl. incineraţii, art. incineraţiile
g.‑d. art. incantaţiei; pl. incantaţii, art. incantaţiile (desp. (desp. -ţi-i-)
-ţi-i-) incintă s. f., g.-d. art. incintei; pl. incinte
incapabil adj. m., pl. incapabili; f. incapabilă, pl. incapabile incipient (desp. -pi-ent) adj. m., pl. incipienţi; f. incipientă,
incapacitate s. f., g.-d. art. incapacităţii pl. incipiente
incarbonizare s. f., g.-d. art. incarbonizării incipit s. n., pl. incipituri
!incarna (a se ~) (a creşte în carne) vb. refl., ind. prez. 3 incisiv1 adj. m., pl. incisivi; f. incisivă, pl. incisive
se incarnează, imperf. 3 pl. se incarnau; conj. prez. 3 să incisiv2 s. m., pl. incisivi
se incarneze; ger. incarnându-se incisivitate s. f., g.-d. art. incisivităţii; pl. incisivităţi
incarnaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. incarnaţia (desp. -ţi‑a), incita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. incit, 2 sg. inciţi, 3 incită;
g.‑d. art. incarnaţiei; pl. incarnaţii, art. incarnaţiile conj. prez. 1 sg. să incit, 3 să incite
(desp. -ţi-i-) incitant adj. m., pl. incitanţi; f. incitantă, pl. incitante
incasabil adj. m., pl. incasabili; f. incasabilă, pl. incasabile incitare s. f., g.-d. art. incitării; pl. incitări
incaso (modalitate de plată) s. n., art. incasoul incitator adj. m., s. m., pl. incitatori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
!incaş adj. m., s. m., pl. incaşi; adj. f., s. f. incaşă, pl. incaşe incitatoare
(dar: Imperiul Incaş s. propriu n. art.) incitaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. incitaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
incendia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. incendiez art. incitaţiei; pl. incitaţii, art. incitaţiile (desp. -ţi-i-)
(desp. -di-ez), 3 incendiază, 1 pl. incendiem; conj. prez. inciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. incizez, 3 incizează; conj.
1 sg. să incendiez, 3 să incendieze; ger. incendiind (desp. prez. 1 sg. să incizez, 3 să incizeze
-di-ind) inciză (motiv ornamental, nucleu muzical) s. f., g.-d. art.
incendiar (desp. -di-ar) adj. m., pl. incendiari; f. incendiară, incizei; pl. incize
pl. incendiare incizie (tăietură) (desp. -zi-e) s. f., art. incizia (desp. -zi-
incendiatoare (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. incendiatoarei; a), g.-d. art. inciziei; pl. incizii, art. inciziile (desp. -zi-i-)
pl. incendiatoare incizură s. f., g.-d. art. incizurii; pl. incizuri
incendiator (desp. -di-a-) s. m., pl. incendiatori inclasabil adj. m., pl. inclasabili; f. inclasabilă, pl. inclasabile
incendiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. incendierii; pl. inclinometru (desp. -me-tru) s. n., art. inclinometrul; pl.
incendieri inclinometre
incendiu [diu pron. dĭu] s. n., art. incendiul; pl. incendii, include (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. includ, 2 sg.
art. incendiile (desp. -di-i-) incluzi, 3 include, perf. s. 1 sg. inclusei, 1 pl. incluserăm,
incert adj. m., pl. incerţi; f. incertă, pl. incerte m.m.c.p. 1 pl. incluseserăm; conj. prez. 1 sg. să includ, 3
incertitudine s. f., g.-d. art. incertitudinii; pl. incertitudini să includă; ger. incluzând; part. inclus
incest s. n., pl. incesturi includere s. f., g.-d. art. includerii; pl. includeri
incestuos (desp. -tu-os) adj. m., pl. incestuoşi; f. inclusiv (desp. in-clu-) adv.
incestuoasă, pl. incestuoase incluziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. incluziunii; pl.
inch (engl.) [ch pron. č] s. m., art. inch-ul; pl. inchi, art. incluziuni
inchii; simb. in +incluziv adj. m., pl. incluzivi; f. incluzivă, pl. incluzive
inchietudine (livr.) (desp. -chi-e-) s. f., g.-d. art. (educaţie incluzivă)
inchietudinii incoativ (desp. -co-a-) adj. m., pl. incoativi; f. incoativă, pl.
inchizitor s. m., pl. inchizitori incoative
inchizitorial (desp. -ri-al) adj. m., pl. inchizitoriali; f. incoativ2 (desp. -co-a-) s. n., pl. incoative
inchizitorială, pl. inchizitoriale incoercibil (livr.) adj. m., pl. incoercibili; f. incoercibilă, pl.
+Inchiziţia (instituţie) s. propriu f. art., neart. Inchiziţie incoercibile
(despre ~), g.-d. art. Inchiziţiei incoercibilitate (livr.) s. f., g.-d. art. incoercibilităţii
inchiziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. inchiziţia (desp. -ţi-a), g.-d. incoerent adj. m., pl. incoerenţi; f. incoerentă, pl. incoerente
inchiziţii, art. inchiziţiei incoerenţă s. f., g.-d. art. incoerenţei; pl. incoerenţe
623 incrimina
incognito adj. invar., adv. (călătorie ~, a călători ~) incongruenţă (desp. -gru-en-) s. f., g.-d. art. incongruenţei;
incognoscibil adj. m., pl. incognoscibili; f. incognoscibilă, pl. incongruenţe
pl. incognoscibile inconsecvent adj. m., pl. inconsecvenţi; f. inconsecventă,
incolor adj. m., pl. incolori; f. incoloră, pl. incolore pl. inconsecvente
incombustibil adj. m., pl. incombustibili; f. incombustibilă, inconsecvenţă s. f., g.-d. art. inconsecvenţei; pl.
pl. incombustibile inconsecvenţe
incombustibilitate s. f., g.-d. art. incombustibilităţii inconsistent adj. m., pl. inconsistenţi; f. inconsistentă, pl.
inconsistente
incomensurabil adj. m., pl. incomensurabili; f.
incomensurabilă, pl. incomensurabile inconsistenţă s. f., g.-d. art. inconsistenţei
incomensurabilitate s. f., g.-d. art. incomensurabilităţii inconsolabil adj. m., pl. inconsolabili; f. inconsolabilă, pl.
inconsolabile
incomestibil adj. m., pl. incomestibili; f. incomestibilă, pl.
inconstant adj. m., pl. inconstanţi; f. inconstantă, pl.
incomestibile
inconstante
incomod adj. m., pl. incomozi; f. incomodă, pl. incomode
inconstanţă s. f., g.-d. art. inconstanţei; pl. inconstanţe
incomoda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. incomodez, 3
!inconştient1 (desp. -şti-ent) adj. m., s. m., pl. inconştienţi;
incomodează; conj. prez. 1 sg. să incomodez, 3 să
adj. f., s. f. inconştientă, pl. inconştiente
incomodeze
inconştient2 (desp. -şti-ent) s. n.
incomodant adj. m., pl. incomodanţi; f. incomodantă, pl.
inconştienţă (desp. -şti-en-) s. f., g.-d. art. inconştienţei
incomodante
incontestabil adj. m., pl. incontestabili; f. incontestabilă, pl.
incomodare s. f., g.-d. art. incomodării
incontestabile
incomoditate s. f., g.-d. art. incomodităţii
incontinent adj. m., pl. incontinenţi; f. incontinentă, pl.
incomparabil adj. m., pl. incomparabili; f. incomparabilă, incontinente
pl. incomparabile
incontinenţă s. f., g.-d. art. incontinenţei
incompatibil adj. m., pl. incompatibili; f. incompatibilă, pl.
inconvenabil adj. m., pl. inconvenabili; f. inconvenabilă,
incompatibile
pl. inconvenabile
!incompatibilitate s. f., g.-d. art. incompatibilităţii; pl.
inconvenient (desp. -ni-ent) s. n., pl. inconveniente
incompatibilităţi
inconvenienţă (desp. -ni-en-) s. f., g.-d. art. inconvenienţei;
incompetent adj. m., pl. incompetenţi; f. incompetentă, pl. pl. inconvenienţe
incompetente
inconvertibil adj. m., pl. inconvertibili; f. inconvertibilă, pl.
incompetenţă s. f., g.-d. art. incompetenţei; pl. incompetenţe inconvertibile
incomplet adj. m., pl. incompleţi; f. incompletă, pl. incorect adj. m., pl. incorecţi; f. incorectă, pl. incorecte
incomplete incorectitudine s. f., g.-d. art. incorectitudinii; pl.
incomprehensibil (de neînţeles) adj. m., pl. incorectitudini
incomprehensibili; f. incomprehensibilă, pl. incorecţiune (înv.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art.
incomprehensibile incorecţiunii; pl. incorecţiuni
incomprehensibilitate s. f., g.-d. art. incomprehensibilităţii !incorijibil/(livr.) incorigibil adj. m., pl. incorijibili/
incompresibil (necomprimabil) adj. m., pl. incompresibili; incorigibili; f. incorijibilă/incorigibilă, pl. incorijibile/
f. incompresibilă, pl. incompresibile incorigibile
incompresibilitate s. f., g.-d. art. incompresibilităţii incorporal adj. m., pl. incorporali; f. incorporală, pl.
incomunicabil adj. m., pl. incomunicabili; f. incomunicabilă, incorporale
pl. incomunicabile incoruptibil adj. m., pl. incoruptibili; f. incoruptibilă, pl.
incomutabil adj. m., pl. incomutabili; f. incomutabilă, pl. incoruptibile
incomutabile incoruptibilitate s. f., g.-d. art. incoruptibilităţii
inconciliabil (desp. -li-a-) adj. m., pl. inconciliabili; f. !incot (reg.) s. n., pl. incote
inconciliabilă, pl. inconciliabile incredibil adj. m., pl. incredibili; f. incredibilă, pl. incredibile
inconfort s. n. incredibilitate (rar) s. f., g.-d. art. incredibilităţii
inconfortabil adj. m., pl. inconfortabili; f. inconfortabilă, incredul adj. m., pl. increduli; f. incredulă, pl. incredule
pl. inconfortabile incredulitate s. f., g.-d. art. incredulităţii
inconfundabil adj. m., pl. inconfundabili; f. inconfundabilă, increment (rar) s. n.
pl. inconfundabile incremental (rar) adj. m., pl. incrementali; f. incrementală,
incongelabil adj. m., pl. incongelabili; f. incongelabilă, pl. pl. incrementale
incongelabile incrimina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. incriminez, 3
incongruent (desp. -gru-ent) adj. m., pl. incongruenţi; f. incriminează; conj. prez. 1 sg. să incriminez, 3 să
incongruentă, pl. incongruente incrimineze
incriminabil 624
incriminabil adj. m., pl. incriminabili; f. incriminabilă, pl. indemn adj. m., pl. indemni; f. indemnă, pl. indemne
incriminabile indemnitate (rar) s. f., g.-d. art. indemnităţii; pl.
incriminare s. f., g.-d. art. incriminării; pl. incriminări indemnităţi
incriminator adj. m., pl. incriminatori; f. sg. şi pl. indemniza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. indemnizez,
incriminatoare 3 indemnizează; conj. prez. 1 sg. să indemnizez, 3 să
incriminaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. incriminaţia indemnizeze
(desp. -ţi-a), g.-d. art. incriminaţiei; pl. incriminaţii, art. indemnizare (rar) s. f., g.-d. art. indemnizării; pl. indemnizări
incriminaţiile (desp. -ţi-i-) indemnizaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. indemnizaţia (desp.
incrusta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. incrustez, 3 incrustează; -ţi-a), g.-d. art. indemnizaţiei; pl. indemnizaţii, art.
conj. prez. 1 sg. să incrustez, 3 să incrusteze indemnizaţiile (desp. -ţi-i-)
incrustare s. f., g.-d. art. incrustării; pl. incrustări indemonstrabil adj. m., pl. indemonstrabili; f.
incrustaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. incrustaţia (desp. -ţi-a), indemonstrabilă, pl. indemonstrabile
g.-d. art. incrustaţiei; pl. incrustaţii, art. incrustaţiile +indentare s. f., g.-d. art. indentării; pl. indentări
(desp. -ţi-i-) independent adj. m., pl. independenţi; f. independentă, pl.
incub s. m. independente
incubator s. n., pl. incubatoare +independentist adj. m., s. m., pl. independentişti; adj. f.,
incubaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. incubaţia (desp. -ţi-a), g.-d. s. f. independentistă, pl. independentiste
art. incubaţiei; pl. incubaţii, art. incubaţiile (desp. -ţi-i-) independenţă s. f., g.-d. art. independenţei
inculca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inculc, 2 sg. inculci, 3 indescifrabil (desp. ci-fra-) adj. m., pl. indescifrabili; f.
inculcă; conj. prez. 1 sg. să inculc, 3 să inculce indescifrabilă, pl. indescifrabile
inculcare s. f., g.-d. art. inculcării indescriptibil (desp. -des-crip-/-de-scrip-) adj. m., pl.
inculpa (a ~) (a acuza) vb., ind. prez. 1 sg. inculp, 3 indescriptibili; f. indescriptibilă, pl. indescriptibile
inculpă; conj. prez. 1 sg. să inculp, 3 să inculpe indestructibil (desp. -des-truc-/-de-struc-) adj. m., pl.
inculpare (acuzare) s. f., g.-d. art. inculpării indestructibili; f. indestructibilă, pl. indestructibile
inculpat s. m., pl. inculpaţi indestructibilitate (desp. -des-truc-/-de-struc-) s. f., g.-d.
inculpată s. f., g.-d. art. inculpatei; pl. inculpate art. indestructibilităţii
incult adj. m., s. m., pl. inculţi; adj. f., s. f. incultă, pl. inculte indeterminabil adj. m., pl. indeterminabili; f.
incultură s. f., g.-d. art. inculturii indeterminabilă, pl. indeterminabile
incumba (a ~) vb., ind. prez. 3 incumbă, imperf. 3 pl. indeterminare s. f., g.-d. art. indeterminării; pl. indeterminări
incumbau; conj. prez. 3 să incumbe indeterminism s. n.
incunabul s. n., pl. incunabule index1 (deget) s. m., pl. indecşi
incurabil adj. m., pl. incurabili; f. incurabilă, pl. incurabile index2 (listă) s. n., pl. indexuri
incurie (livr.) (desp. -ri-e) s. f., art. incuria (desp. -ri-a), indexa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. indexez, 3 indexează; conj.
g.-d. incurii, art. incuriei prez. 1 sg. să indexez, 3 să indexeze
incursiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. incursiunii; pl. indexare s. f., g.-d. art. indexării; pl. indexări
incursiuni indezirabil adj. m., pl. indezirabili; f. indezirabilă, pl.
!indantren s. m. indezirabile
indecent adj. m., pl. indecenţi; f. indecentă, pl. indecente !indian1 (desp. -di-an) adj. m., s. m., pl. indieni (desp.
indecenţă s. f., g.-d. art. indecenţei; (fapte) pl. indecenţe -di‑eni); adj. f., s. f. indiană, pl. indiene (dar: Oceanul
Indian (desp. -ce-a-) s. propriu n. art.)
indecis adj. m., pl. indecişi; f. indecisă, pl. indecise
indian2 (ţesătură) (desp. -di-an) s. n.
indecizie (desp. -zi-e) s. f., art. indecizia (desp. -zi-a), g.-d.
art. indeciziei; pl. indecizii, art. indeciziile (desp. -zi-i-) indiană (prăjitură) (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. indienei;
pl. indiene
indeclinabil (desp. -de-cli-) adj. m., pl. indeclinabili; f.
indeclinabilă, pl. indeclinabile indiancă (persoană) s. f., g.-d. art. indiencei; pl. indience
indefinibil adj. m., pl. indefinibili; f. indefinibilă, pl. indianism (desp. -di-a-) s. n., pl. indianisme
indefinibile indianist (desp. -di-a-) s. m., pl. indianişti
indefinit adj. m., pl. indefiniţi; f. indefinită, pl. indefinite indianistă (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. indianistei; pl.
indehiscent adj. m., pl. indehiscenţi; f. indehiscentă, pl. indianiste
indehiscente indianistică (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. indianisticii
indehiscenţă s. f., g.-d. art. indehiscenţei indic (rar) adj. m., pl. indici; f. indică, pl. indice
indelebil (livr.) adj. m., pl. indelebili; f. indelebilă, pl. indica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. indic, 2 sg. indici, 3 indică;
indelebile conj. prez. 1 sg. să indic, 3 să indice
indelicateţe s. f., art. indelicateţea, g.-d. art. indelicateţii; indican s. n.
(manifestări) pl. indelicateţi indicare s. f., g.-d. art. indicării; pl. indicări
625 indonezian
indicativ1 adj. m., pl. indicativi; f. indicativă, pl. indicative indisponibil adj. m., pl. indisponibili; f. indisponibilă, pl.
indicativ2 s. n., (forme) pl. indicative indisponibile
indicator1 adj. m., pl. indicatori; f. sg. şi pl. indicatoare indisponibilitate s. f., g.-d. art. indisponibilităţii; pl.
indicator2 (dispozitiv; semnal; text) s. n., pl. indicatoare indisponibilităţi
indicator3 (număr; substanţă) s. m., pl. indicatori indispoziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. indispoziţia (desp. -ţi-a),
indicaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. indicaţia (desp. -ţi-a), g.‑d. g.-d. art. indispoziţiei; pl. indispoziţii, art. indispoziţiile
art. indicaţiei; pl. indicaţii, art. indicaţiile (desp. -ţi-i-) (desp. -ţi-i-)
indice s. m., art. indicele; pl. indici indispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. indispun, 2 sg.
indispui, 3 sg. indispune, perf. s. 1 sg. indispusei, 1 pl.
indicibil (livr.) adj. m., pl. indicibili; f. indicibilă, pl.
indispuserăm, m.m.c.p. 1 pl. indispuseserăm; conj. prez.
indicibile
1 sg. să indispun, 3 să indispună; ger. indispunând; part.
indiciu s. n., art. indiciul; pl. indicii, art. indiciile (desp.
indispus
-ci‑i-)
indispus adj. m., pl. indispuşi; f. indispusă, pl. indispuse
indicţiune (livr.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. indicţiunii;
pl. indicţiuni indistinct adj. m., pl. indistincţi; f. indistinctă (desp.
-tinc‑tă), pl. indistincte
indiferent adj. m., pl. indiferenţi; f. indiferentă, pl.
indiferente indiu [diu pron. dĭu] s. n., art. indiul; simb. In
indiferentism (rar) s. n. individ s. m., pl. indivizi
indiferenţă s. f., g.-d. art. indiferenţei individă s. f., g.-d. art. individei; pl. individe
indigen adj. m., s. m., pl. indigeni; adj. f., s. f. indigenă, individual (desp. -du-al) adj. m., pl. individuali; f.
pl. indigene individuală, pl. individuale
indigena (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. indigenez, 3 individualism (desp. -du-a-) s. n.
indigenează; conj. prez. 1 sg. să indigenez, 3 să indigeneze individualist (desp. -du-a-) adj. m., s. m., pl. individualişti;
indigenare (înv.) s. f., g.-d. art. indigenării; pl. indigenări adj. f., s. f. individualistă, pl. individualiste
indigenat (înv.) s. n., pl. indigenate individualitate (desp. -du-a-) s. f., g.-d. art. individualităţii;
indigenţă (livr.) s. f., g.-d. art. indigenţei pl. individualităţi
indigest adj. m., pl. indigeşti; f. indigestă, pl. indigeste individualiza (a ~) (desp. -du-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
individualizez, 3 individualizează; conj. prez. 1 sg. să
indigestie (desp. -ti-e) s. f., art. indigestia (desp. -ti-a), g.-d.
individualizez, 3 să individualizeze
art. indigestiei; pl. indigestii, art. indigestiile (desp. -ti-i-)
individualizare (desp. -du-a-) s. f., g.-d. art.
indigna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. indignez, 3 indignează;
conj. prez. 1 sg. să indignez, 3 să indigneze individualizării; pl. individualizări
indignare s. f., g.-d. art. indignării; pl. indignări indiviz (în indiviziune) adj. m., pl. indivizi; f. indiviză, pl.
indivize
indigo1 adj. invar. (coli ~)
indivizibil (nedivizibil) adj. m., pl. indivizibili; f.
indigo2 s. n., art. indigoul; (foi) pl. indigouri
indivizibilă, pl. indivizibile
indigotier (desp. -ti-er) s. m., pl. indigotieri
indivizibilitate s. f., g.-d. art. indivizibilităţii
indirect adj. m., pl. indirecţi; f. indirectă, pl. indirecte
indiviziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. indiviziunii
indiscernabil (rar) adj. m., pl. indiscernabili; f.
indocil (rar) adj. m., pl. indocili; f. indocilă, pl. indocile
indiscernabilă, pl. indiscernabile
indisciplină (desp. -ci-pli-) s. f., g.-d. art. indisciplinei indocilitate (rar) s. f., g.-d. art. indocilităţii
indiscret adj. m., pl. indiscreţi; f. indiscretă, pl. indiscrete !indo-european (desp. -e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. indo-
europeni; adj. f., s. f. indo-europeană, pl. indo-europene
indiscreţie (desp. -ţi-e) s. f., art. indiscreţia (desp. -ţi‑a),
g.‑d. art. indiscreţiei; pl. indiscreţii, art. indiscreţiile indo-europeană (limbă) (desp. -e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art.
(desp. -ţi-i-) indo-europenei
indiscutabil adj. m., pl. indiscutabili; f. indiscutabilă, pl. +indo-europenist (desp. -e-u-) s. m., pl. indo-europenişti
indiscutabile +indo-europenistă (desp. -e-u-) s. f., g.-d. art. indo-
indisolubil adj. m., pl. indisolubili; f. indisolubilă, pl. europenistei; pl. indo-europeniste
indisolubile indo-germanic adj. m., pl. indo-germanici; f. indo-
indisolubilitate s. f., g.-d. art. indisolubilităţii germanică, pl. indo-germanice
indispensabil adj. m., pl. indispensabili; f. indispensabilă, indo-iranian (desp. -ni-an) adj. m., pl. indo-iranieni (desp.
pl. indispensabile -ni-eni); f. indo-iraniană, pl. indo-iraniene
indispensabili s. m. pl., art. indispensabilii indolent adj. m., pl. indolenţi; f. indolentă, pl. indolente
+indispensabiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. indolenţă s. f., g.-d. art. indolenţei; pl. indolenţe
indispensabilizez, 3 indispensabilizează; conj. prez. 1 sg. indonezian (desp. -zi-an) adj. m., s. m., pl. indonezieni
să indispensabilizez, 3 să indispensabilizeze (desp. -zi-eni); adj. f., s. f. indoneziană, pl. indoneziene
indoor 626
!indoor (engl.) [pron. indor] (desp. -door) adj. invar., adv. inedit (desp. i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inediţi; f. inedită, pl.
(competiţie ~, a se desfăşura ~) inedite
+indrea (decembrie) (pop., înv.) s. m., g.-d. art. lui indrea inefabil (desp. i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inefabili; f. inefabilă,
(luna ~ ) pl. inefabile
indruşaim s. m., pl. indruşaimi ineficace (desp. i-ne-/in-e-) adj. invar. (măsuri ~)
indubitabil1 adj. m., pl. indubitabili; f. indubitabilă, pl. ineficacitate (desp. i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. ineficacităţii
indubitabile ineficient (desp. i-ne-/in-e-) adj. m., pl. ineficienţi; f.
+indubitabil2 adv. ineficientă, pl. ineficiente
induce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. induc, 3 induce, ineficienţă (desp. i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. ineficienţei
perf. s. 1 sg. indusei, 1 pl. induserăm, m.m.c.p. 1 pl. inegal (desp. i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inegali; f. inegală, pl.
induseserăm; conj. prez. 1 sg. să induc, 3 să inducă; inegale
imper. 2 sg. afirm. indu; ger. inducând; part. indus inegalabil (desp. i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inegalabili; f.
inducere s. f., g.-d. art. inducerii; pl. induceri inegalabilă, pl. inegalabile
inductanţă s. f., g.-d. art. inductanţei; pl. inductanţe inegalitate (desp. i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. inegalităţii; pl.
inductiv adj. m., pl. inductivi; f. inductivă, pl. inductive inegalităţi
inductivitate s. f., g.-d. art. inductivităţii; pl. inductivităţi inel s. n., pl. inele
inductor1 adj. m., pl. inductori; f. sg. şi pl. inductoare inelaj s. n., pl. inelaje
inductor2 s. n., pl. inductoare inelar1 adj. m., pl. inelari; f. inelară, pl. inelare
inducţie (desp. -ţi-e) s. f., art. inducţia (desp. -ţi-a), g.-d. inelar2 (deget) s. n., pl. inelare
art. inducţiei; pl. inducţii, art. inducţiile (desp. -ţi-i-) inelar3 (fluture) s. m., pl. inelari
indulgent adj. m., pl. indulgenţi; f. indulgentă, pl. inelat adj. m., pl. inelaţi; f. inelată, pl. inelate
indulgente inelegant (desp. i-ne-/in-e-) adj. m., pl. ineleganţi; f.
indulgenţă s. f., g.-d. art. indulgenţei; (acte) pl. indulgenţe inelegantă, pl. inelegante
indult s. n. ineleganţă (desp. i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. ineleganţei;
induplicat (desp. -du-pli-) adj. m., pl. induplicaţi; f. (manifestări) pl. ineleganţe
induplicată, pl. induplicate ineligibil (desp. i-ne/in-e-) adj. m., pl. ineligibili; f.
indura (a se ~) (a deveni dur) vb. refl., ind. prez. 3 se ineligibilă, pl. ineligibile
indurează, imperf. 3 pl. se indurau; conj. prez. 3 să se ineligibilitate (desp. i-ne/in-e-) s. f., g.-d. art. ineligibilităţii
indureze; ger. indurându-se ineluctabil (livr.) (desp. i-ne-/in-e-) adj. m., pl. ineluctabili;
induraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. induraţia (desp. -ţi-a), g.-d. f. ineluctabilă, pl. ineluctabile
art. induraţiei; pl. induraţii, art. induraţiile (desp. -ţi-i-) ineluctabilitate (livr.) (desp. i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art.
industrial (desp. -tri-al) adj. m., pl. industriali; f. ineluctabilităţii
industrială, pl. industriale ineluş s. n., pl. ineluşe
industrialism (desp. -tri-a-) s. n. inept adj. m., pl. inepţi; f. ineptă, pl. inepte
industrializa (a ~) (desp. -tri-a-) vb., ind. prez. 1 sg. inepţie s. f., art. inepţia, g.-d. art. inepţiei; pl. inepţii, art.
industrializez, 3 industrializează; conj. prez. 1 sg. să inepţiile (desp. -ţi-i-)
industrializez, 3 să industrializeze inepuizabil (desp. i-ne-pu-i-/in-e-) adj. m., pl. inepuizabili;
industrializare (desp. -tri-a-) s. f., g.-d. art. industrializării; f. inepuizabilă, pl. inepuizabile
pl. industrializări inerent adj. m., pl. inerenţi; f. inerentă, pl. inerente
industriaş (desp. -tri-aş) s. m., pl. industriaşi inerenţă s. f., g.-d. art. inerenţei
industrie (desp. -tri-e) s. f., art. industria (desp. -tri-a), inerm adj. m., pl. inermi; f. inermă, pl. inerme
g.-d. art. industriei; pl. industrii, art. industriile (desp. inert adj. m., pl. inerţi; f. inertă, pl. inerte
-tri-i-) inerţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. inerţiali; f. inerţială, pl.
industrios (înv.) (desp. -tri-os) adj. m., pl. industrioşi; f. inerţiale
industrioasă, pl. industrioase inerţie s. f., art. inerţia, g.-d. art. inerţiei; pl. inerţii, art.
ineaţă s. f., g.-d. art. ineţei; pl. ineţe inerţiile (desp. -ţi-i-)
inechitabil (desp. i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inechitabili; f. inerva (a ~) (a excita) vb., ind. prez. 3 inervează, imperf. 3
inechitabilă, pl. inechitabile pl. inervau; conj. prez. 3 să inerveze
inechitate (desp. i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. inechităţii; pl. inervare (excitare) s. f., g.-d. art. inervării; pl. inervări
inechităţi inervaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. inervaţia (desp.-ţi-a), g.-d.
inecuaţie (desp. i-ne-cu-a-ţi-e/in-e-) s. f., art. inecuaţia art. inervaţiei; pl. inervaţii, art. inervaţiile (desp. -ţi-i-)
(desp. -ţi-a), g.-d. art. inecuaţiei; pl. inecuaţii, art. inestetic (desp. i-nes-/in-es-) adj. m., pl. inestetici; f.
inecuaţiile (desp. -ţi-i-) inestetică, pl. inestetice
627 infernal
inestimabil (desp. i-nes-/in-es-) adj. m., pl. inestimabili; f. infamant adj. m., pl. infamanţi; f. infamantă, pl. infamante
inestimabilă, pl. inestimabile infamator adj. m., pl. infamatori; f. sg. şi pl. infamatoare
inevitabil1 (desp. i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inevitabili; f. infamie s. f., art. infamia, g.-d. art. infamiei; pl. infamii, art.
inevitabilă, pl. inevitabile infamiile (desp. -mi-i-)
+inevitabil2 (desp. i-ne-/in-e-) adv. infantă s. f., g.-d. art. infantei; pl. infante
+inevitabil3 (desp. i-ne-/in-e-) s. n., art. inevitabilul infante s. m., art. infantele; pl. infanţi
inevitabilitate (desp. i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. infanterie (desp. -ri-e) s. f., art. infanteria (desp. -ri-a),
inevitabilităţii g.‑d. infanterii, art. infanteriei
inexact [x pron. gz] (desp. i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inexacţi; infanterist s. m., pl. infanterişti
f. inexactă, pl. inexacte infanticid1 (crimă) s. n., pl. infanticide
inexactitate [x pron. gz] (desp. i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. infanticid2 (criminal) adj. m., s. m., pl. infanticizi; adj. f.,
inexactităţii; pl. inexactităţi s. f. infanticidă, pl. infanticide
inexigibil (livr.) (desp. i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inexigibili; f. infantil adj. m., pl. infantili; f. infantilă, pl. infantile
inexigibilă, pl. inexigibile infantilism s. n.
inexistent [x pron. gz] (desp. i-ne-/in-e-) adj. m., pl. +infantiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. infantilizez, 3
inexistenţi; f. inexistentă, pl. inexistente infantilizează; conj. prez. 1 sg. să infantilizez, 3 să
inexistenţă [x pron. gz] (desp. i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. infantilizeze
inexistenţei !infarct s. n., pl. infarcturi (desp. -farc-turi)
inexorabil adj. m., pl. inexorabili; f. inexorabilă, pl. inexorabile infatigabil (livr.) adj. m., pl. infatigabili; f. infatigabilă, pl.
inexorabilitate (rar) s. f., g.-d. art. inexorabilităţii infatigabile
inexperienţă (rar) (desp. i-nex-, -ri-en-/in-ex-) s. f., g.-d. !infatua (a se ~) (desp. -tu-a) vb. refl., ind. prez. 1
art. inexperienţei sg. mă infatuez (desp. -tu-ez), 3 se infatuează (desp.
inexperimentat (desp. i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. -tu‑ea-), 1 pl. ne infatuăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1
inexperimentaţi; f. inexperimentată, pl. inexperimentate sg. să mă infatuez, 3 să se infatueze; imper. 2 sg. afirm.
inexpiabil (livr.) (desp. i-nex-pi-a-/in-ex-) adj. m., pl. infatuează‑te; ger. infatuându-mă (desp. -tu-ân-)
inexpiabili; f. inexpiabilă, pl. inexpiabile infatuare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. infatuării (desp.
inexplicabil (desp. i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inexplicabili; -tu‑ă-); pl. infatuări
f. inexplicabilă, pl. inexplicabile infatuat (desp. -tu-at) adj. m., pl. infatuaţi; f. infatuată, pl.
inexploatabil (desp. i-nex-ploa-/in-ex-) adj. m., pl. infatuate
inexploatabili; f. inexploatabilă, pl. inexploatabile infect adj. m., pl. infecţi; f. infectă, pl. infecte
inexplorabil (desp. i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inexplorabili; infecta (a ~) (a contamina) vb., ind. prez. 1 sg. infectez, 3
f. inexplorabilă, pl. inexplorabile infectează; conj. prez. 1 sg. să infectez, 3 să infecteze
inexplorat (desp. i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inexploraţi; f. infectant adj. m., pl. infectanţi; f. infectantă, pl. infectante
inexplorată, pl. inexplorate infectare (contaminare) s. f., g.-d. art. infectării; pl.
inexplozibil (desp. i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inexplozibili; infectări
f. inexplozibilă, pl. inexplozibile infectocontagios (desp. -gi-os) adj. m., pl. infectocontagioşi;
inexpresiv (desp. i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inexpresivi; f. f. infectocontagioasă, pl. infectocontagioase
inexpresivă, pl. inexpresive infecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. infecţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
inexprimabil (desp. i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inexprimabili; infecţiei; pl. infecţii, art. infecţiile (desp. -ţi-i-)
f. inexprimabilă, pl. inexprimabile +infecţionist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl. infecţionişti;
inexpugnabil (desp. i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. adj. f., s. f. infecţionistă, pl. infecţioniste
inexpugnabili; f. inexpugnabilă, pl. inexpugnabile infecţios (desp. -ţi-os) adj. m., pl. infecţioşi; f. infecţioasă,
inextensibil (desp. i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inextensibili; pl. infecţioase
f. inextensibilă, pl. inextensibile infecţiozitate (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. infecţiozităţii; pl.
inextingibil (desp. i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inextingibili; infecţiozităţi
f. inextingibilă, pl. inextingibile infera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inferez, 3 inferează; conj.
inextirpabil (desp. i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inextirpabili; prez. 1 sg. să inferez, 3 să infereze
f. inextirpabilă, pl. inextirpabile inferenţă s. f., g.-d. art. inferenţei; pl. inferenţe
inextricabil (desp. i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inextricabili; f. inferior (desp. -ri-or) adj. m., pl. inferiori; f. inferioară, pl.
inextricabilă, pl. inextricabile inferioare
infailibil (desp. -fa-i-) adj. m., pl. infailibili; f. infailibilă, inferioritate (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. inferiorităţii; pl.
pl. infailibile inferiorităţi
infailibilitate (desp. -fa-i-) s. f., g.-d. art. infailibilităţii !infern s. n., pl. infernuri
infam adj. m., pl. infami; f. infamă, pl. infame infernal adj. m., pl. infernali; f. infernală, pl. infernale
infertil 628
infertil adj. m., pl. infertili; f. infertilă, pl. infertile +inflamatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. inflamatorie; pl. m.
infertilitate s. f., g.-d. art. infertilităţii şi f. inflamatorii (patologie inflamatorie)
infesta (a ~) (a contamina, a invada) vb., ind. prez. 1 inflamaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. inflamaţia (desp. -ţi-a),
sg. infestez, 3 infestează; conj. prez. 1 sg. să infestez, 3 g.‑d. art. inflamaţiei; pl. inflamaţii, art. inflamaţiile (desp.
să infesteze -ţi-i-)
infestare (contaminare, invadare) s. f., g.-d. art. infestării; inflaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. inflaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
pl. infestări inflaţiei; pl. inflaţii, art. inflaţiile (desp. -ţi-i-)
infestaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. infestaţia (desp. -ţi-a), g.-d. +inflaţie record s. f. + s. n.
art. infestaţiei; pl. infestaţii, art. infestaţiile (desp. -ţi-i-) inflaţionist (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. inflaţionişti; f.
infidel adj. m., pl. infideli; f. infidelă, pl. infidele inflaţionistă, pl. inflaţioniste
infidelitate s. f., g.-d. art. infidelităţii; (fapte) pl. infidelităţi inflexibil adj. m., pl. inflexibili; f. inflexibilă, pl. inflexibile
infiltra (a ~) vb., ind. prez. 1 infiltrez, 3 infiltrează; conj. inflexibilitate s. f., g.-d. art. inflexibilităţii
prez. 1 să infiltrez, 3 să infiltreze inflexiune (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art. inflexiunii; pl.
inflexiuni
infiltrare s. f., g.-d. art. infiltrării; pl. infiltrări
inflicţiune (rar) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. inflicţiunii;
infiltrat s. n., pl. infiltrate
pl. inflicţiuni
infiltraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. infiltraţia (desp. -ţi-a), g.-d.
inflige (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. inflig, 3
art. infiltraţiei; pl. infiltraţii, art. infiltraţiile (desp. -ţi-i-)
sg. inflige; conj. prez. 1 sg. să inflig, 3 să inflige; ger.
infim adj. m., pl. infimi; f. infimă, pl. infime infligând (nefolosit la perf. s., m.m.c.p., part.)
infinit1 adj. m., pl. infiniţi; f. infinită, pl. infinite inflorescenţă s. f., g.-d. art. inflorescenţei; pl. inflorescenţe
infinit2 (categorie filozofică, nesfârşit) s. n., pl. infinituri +influencer (engl.) [cer pron. săr] (desp. -flu-en-) s. m.,
infinit3 (mărime matematică) s. m., pl. infiniţi; simb. ∞ pl. influenceri
infinitate (cantitate, număr) s. f., g.-d. art. infinităţii; pl. influent adj. m., pl. influenţi; f. influentă, pl. influente
infinităţi influenţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. influenţez, 3 influenţează;
infinitezimal adj. m., pl. infinitezimali; f. infinitezimală, conj. prez. 1 sg. să influenţez, 3 să influenţeze
pl. infinitezimale influenţabil adj. m., pl. influenţabili; f. influenţabilă, pl.
infinitism s. n. influenţabile
infinitiv s. n., (forme) pl. infinitive influenţare s. f., g.-d. art. influenţării; pl. influenţări
infinitival adj. m., pl. infinitivali; f. infinitivală, pl. influenţă s. f., g.-d. art. influenţei; pl. influenţe
infinitivale influx s. n., pl. influxuri
infirm adj. m., s. m., pl. infirmi; adj. f., s. f. infirmă, pl. infirme +info (fam.) s. n. (clasă de ~)
infirma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. infirm, 3 infirmă; conj. +infochioşc s. n., pl. infochioşcuri
prez. 1 sg. să infirm, 3 să infirme +infodemie s. f., g.-d. art. infodemiei; pl. infodemii, art.
infirmabil adj. m., pl. infirmabili; f. infirmabilă, pl. infodemiile (desp.-mi-i-)
infirmabile +infografic (desp. -fo-gra-) s. n., pl. infografice
infirmare s. f., g.-d. art. infirmării; pl. infirmări in-folio1 (lat.) (desp. -li-o) adj. invar. (volume ~)
infirmativ adj. m., pl. infirmativi; f. infirmativă, pl. in-folio2 (lat.) (desp. -li-o) s. n., art. in-folioul; pl. in-foliouri
infirmative inform adj. m., pl. informi; f. informă, pl. informe
infirmerie s. f., art. infirmeria, g.-d. art. infirmeriei; pl. informa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. informez, 3 informează;
infirmerii, art. infirmeriile (desp. -ri-i-) conj. prez. 1 sg. să informez, 3 să informeze
infirmier (desp. -mi-er-) s. m., pl. infirmieri informal adj. m., pl. informali; f. informală, pl. informale
infirmieră (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. art. infirmierei; pl. informare s. f., g.-d. art. informării; pl. informări
infirmiere +informatic adj. m., pl. informatici; f. informatică, pl.
infirmitate s. f., g.-d. art. infirmităţii; pl. infirmităţi informatice
informatică s. f., g.-d. art. informaticii; abr. (fam.) info
infix s. n., pl. infixe
informatician (desp. -ci-an) s. m., pl. informaticieni (desp.
!inflama (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inflamez, 3 inflamează;
-ci-eni)
conj. prez. 1 sg. să inflamez, 3 să inflameze
informaticiană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. informaticienei
inflamabil adj. m., pl. inflamabili; f. inflamabilă, pl. (desp. -ci-e-); pl. informaticiene
inflamabile
informativ adj. m., pl. informativi; f. informativă, pl.
inflamabilitate s. f., g.-d. art. inflamabilităţii informative
inflamare s. f., g.-d. art. inflamării; pl. inflamări +informatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. informatizez,
inflamator adj. m., pl. inflamatori; f. sg. şi pl. inflamatoare 3 informatizează; conj. prez. 1 sg. să informatizez, 3 să
(proces inflamator) informatizeze
629 inicvitate
informator adj. m., s. m., pl. informatori; adj. f., s. f. sg. şi ingeniozitate (desp. -ni-o-) s. f., g.-d. art. ingeniozităţii;
pl. informatoare (procedee) pl. ingeniozităţi
informaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. informaţia (desp. -ţi- ingenuitate (desp. -nu-i-) s. f., g.-d. art. ingenuităţii;
a), g.‑d. art. informaţiei; pl. informaţii, art. informaţiile (manifestări) pl. ingenuităţi
(desp. -ţi-i-) !ingenuu [nuu pron. nuŭ] (desp. -nuu)/ingenuu [nuu
informaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. informaţionali; f. pron. nuu] (desp. -nu-u) adj. m., pl. ingenui (desp.
informaţională, pl. informaţionale -nui); adj. f., s. f. ingenuă (desp. -nu-ă), pl. ingenue
infra (lat.) adv. (menţionat ~) (desp. -nu-e)
infraacustic adj. m., pl. infraacustici; f. infraacustică, pl. ingera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ingerez, 3 ingerează; conj.
infraacustice prez. 1 sg. să ingerez, 3 să ingereze
infractoare s. f., g.-d. art. infractoarei; pl. infractoare ingerare (înghiţire) s. f., g.-d. art. ingerării; pl. ingerări
+infractogen adj. m., pl. infractogeni; f. infractogenă, pl. ingerinţă (amestec) s. f., g.-d. art. ingerinţei; pl. ingerinţe
infractogene ingestie (desp. -ti-e) s. f., art. ingestia (desp. -ti-a), g.-d.
infractor s. m., pl. infractori art. ingestiei; pl. ingestii, art. ingestiile (desp. -ti-i-)
infracţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. infracţionali; f. inghinal (din regiunea abdominală) adj. m., pl. inghinali;
infracţională, pl. infracţionale f. inghinală, pl. inghinale
infracţionalitate s. f., g.-d. art. infracţionalităţii inginer s. m., pl. ingineri; abr. ing.
infracţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. infracţiunii; pl. ingineraş (fam.) s. m., pl. ingineraşi
infracţiuni ingineră s. f., g.-d. art. inginerei; pl. inginere; abr. ing.
+infralegal adj. m., pl. infralegali; f. infralegală, pl. infralegale ingineresc adj. m., f. inginerească; pl. m. şi f. inginereşti
inframicrob (desp. -mi-crob) s. m., pl. inframicrobi inginerie s. f., art. ingineria, g.-d. art. ingineriei;
inframicrobian (desp. -mi-cro-bi-an) adj. m., pl. (operaţiuni) pl. inginerii, art. ingineriile (desp. -ri-i-)
inframicrobieni (desp. -bi-eni); f. inframicrobiană, pl.
ingrat adj. m., s. m., pl. ingraţi; adj. f., s. f. ingrată, pl.
inframicrobiene
ingrate
inframicrobiologie (desp. -mi-cro-bi-o-) s. f., art.
ingratitudine s. f., g.-d. art. ingratitudinii; pl. ingratitudini
inframicrobiologia, g.-d. inframicrobiologii, art.
inframicrobiologiei ingredient (desp. -di-ent) s. n., pl. ingrediente
+infrapaginal adj. m., pl. infrapaginali; f. infrapaginală, pl. ingredienţă (înv.) (desp. -di-en-) s. f., g.-d. art. ingredienţei;
infrapaginale pl. ingredienţe
infraroşu1 adj. m., f. infraroşie (desp. -şi-e); pl. m. şi f. ingresiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. ingresiunii; pl.
infraroşii ingresiuni
infraroşu2 s. n., art. infraroşul ingurgita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ingurgitez, 3 ingurgitează;
infrasonor adj. m., pl. infrasonori; f. infrasonoră, pl. conj. prez. 1 sg. să ingurgitez, 3 să ingurgiteze
infrasonore ingurgitare s. f., g.-d. art. ingurgitării; pl. ingurgitări
infrastructură (desp. -fras-truc-/-fra-struc-) s. f., g.-d. art. inhala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inhalez, 3 inhalează; conj.
infrastructurii; pl. infrastructuri prez. 1 sg. să inhalez, 3 să inhaleze
infrasunet s. n., pl. infrasunete inhalare s. f., g.-d. art. inhalării; pl. inhalări
+infringement (engl.) [ge pron. ğ] s. n. (procedura de ~) inhalator s. n., pl. inhalatoare
infructuos (desp. -tu-os) adj. m., pl. infructuoşi; f. inhalaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. inhalaţia (desp. -ţi-a), g.‑d.
infructuoasă, pl. infructuoase art. inhalaţiei; pl. inhalaţii, art. inhalaţiile (desp. -ţi-i-)
infundibul s. n., pl. infundibule inhiba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inhib, 3 inhibă; conj. prez.
infuz (rar) adj. m., pl. infuzi; f. infuză, pl. infuze 1 sg. să inhib, 3 să inhibe
infuza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. infuzez, 3 infuzează; conj. inhibant adj. m., pl. inhibanţi; f. inhibantă, pl. inhibante
prez. 1 sg. să infuzez, 3 să infuzeze inhibare s. f., g.-d. art. inhibării; pl. inhibări
infuzibil adj. m., pl. infuzibili; f. infuzibilă, pl. infuzibile inhibitiv adj. m., pl. inhibitivi; f. inhibitivă, pl. inhibitive
infuzie (desp. -zi-e) s. f., art. infuzia (desp. -zi-a), g.-d. art. inhibitor1 adj. m., pl. inhibitori; f. sg. şi pl. inhibitoare
infuziei; pl. infuzii, art. infuziile (desp. -zi-i-) inhibitor2 s. m., pl. inhibitori
infuzor1 (animal) s. m., pl. infuzori inhibiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. inhibiţia (desp. -ţi-a), g.-d.
infuzor2 (recipient) s. n., pl. infuzoare art. inhibiţiei; pl. inhibiţii, art. inhibiţiile (desp. -ţi-i-)
inga (pop.) interj. inhumaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. inhumaţia (desp.
in-galben (plantă) s. m. -ţi‑a), g.-d. art. inhumaţiei; pl. inhumaţii, art. inhumaţiile
ingambament s. n., pl. ingambamente (desp. -ţi-i-)
ingenios (desp. -ni-os) adj. m., pl. ingenioşi; f. ingenioasă, inic (livr.) adj. m., pl. inici; f. inică, pl. inice
pl. ingenioase inicvitate (livr.) s. f., g.-d. art. inicvităţii; pl. inicvităţi
inie 630
inie (reg.) s. f., art. inia, g.-d. art. iniei; pl. inii, art. iniile injector s. n., pl. injectoare
(desp. -ni-i-) injecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. injecţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
inima-Domnului (plantă) s. f. art., g.-d. art. inimii- injecţiei; pl. injecţii, art. injecţiile (desp. -ţi-i-)
Domnului injoncţiune (rar) (desp. -jonc-ţi-u-) s. f., g.-d. art.
inimaginabil (desp. i-ni-/in-i-) adj. m., pl. inimaginabili; f. injoncţiunii; pl. injoncţiuni
inimaginabilă, pl. inimaginabile injuria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. injuriez
!Inima-Scorpionului (stea) (desp. -pi-o-) s. propriu f. (desp. -ri-ez), 3 injuriază, 1 pl. injuriem; conj. prez. 1
art., g.-d. art. Inimii-Scorpionului sg. să injuriez, 3 să injurieze; ger. injuriind (desp. -ri-ind)
inimă s. f., g.-d. art. inimii; pl. inimi injurie (desp. -ri-e) s. f., art. injuria (desp. -ri-a), g.-d. art.
inimiciţie (livr.) (desp. i-ni-, -ţi-e/in-i-) s. f., art. inimiciţia injuriei; pl. injurii, art. injuriile (desp. -ri-i-)
(desp. -ţi-a), g.-d. art. inimiciţiei; pl. inimiciţii, art. injurios (desp. -ri-os) adj. m., pl. injurioşi; f. injurioasă, pl.
inimiciţiile (desp. -ţi-i-) injurioase
inimioară (desp. -mioa-) s. f., g.-d. art. inimioarei; pl. injust adj. m., pl. injuşti; f. injustă, pl. injuste
inimioare injusteţe s. f., art. injusteţea, g.-d. art. injusteţii; pl. injusteţi
inimitabil (desp. i-ni-/in-i-) adj. m., pl. inimitabili; f. injustiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. injustiţia (desp. -ţi-a), g.-d.
inimitabilă, pl. inimitabile art. injustiţiei; pl. injustiţii, art. injustiţiile (desp. -ţi-i-)
inimoi (reg.) s. n., pl. inimoaie innavigabil (rar) adj. m., pl. innavigabili; f. innavigabilă,
inimos adj. m., pl. inimoşi; f. inimoasă, pl. inimoase pl. innavigabile
inimoşie s. f., art. inimoşia, g.-d. inimoşii, art. inimoşiei inobservabil (desp. i-nob-/in-ob-) adj. m., pl. inobservabili;
inimucă (rar) s. f., g.-d. art. inimucii; pl. inimuci f. inobservabilă, pl. inobservabile
inimuţă (rar) s. f., g.-d. art. inimuţei; pl. inimuţe inocent adj. m., pl. inocenţi; f. inocentă, pl. inocente
ininteligenţă (rar) (desp. i-nin-/in-in-) s. f., g.-d. art. inocenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inocentez, 3 inocentează;
ininteligenţei conj. prez. 1 sg. să inocentez, 3 să inocenteze
ininteligibil (desp. i-nin-/in-in-) adj. m., pl. ininteligibili; inocenţă s. f., g.-d. art. inocenţei
f. ininteligibilă, pl. ininteligibile in-octavo1 (lat.) adj. invar. (volume ~); abr. in-8o
inion (desp. -ni-on) s. m., pl. inioni in-octavo2 (lat.) s. n., art. in-octavoul; pl. in-octavouri; abr.
inişor s. m. in-8o
inişor-de-alior (plantă) -(desp. li-or) s. m. inocuitate (desp. -cu-i-) s. f., g.-d. art. inocuităţii
inişte s. f., g.-d. art. iniştii; pl. inişti inocula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inoculez, 3 inoculează;
!initio (ab ~) (lat.) [ti pron. rom. ţi] (desp. -ti-o) loc. adj., conj. prez. 1 sg. să inoculez, 3 să inoculeze
loc. adv.; abr. a.i. (greşeală ab initio, greşit ab initio) inoculabil adj. m., pl. inoculabili; f. inoculabilă, pl.
iniţă (reg.) s. f., g.-d. art. iniţei inoculabile
iniţia (a ~) (desp. -ţi-a) vb., ind. prez. 1 sg. iniţiez (desp. inoculare s. f., g.-d. art. inoculării; pl. inoculări
-ţi-ez), 3 iniţiază, 1 pl. iniţiem; conj. prez. 1 sg. să iniţiez, inoculaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. inoculaţia (desp. -ţi-a),
3 să iniţieze; ger. iniţiind (desp. -ţi-ind) g.‑d. art. inoculaţiei; pl. inoculaţii, art. inoculaţiile (desp.
iniţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. iniţiali; f. iniţială, pl. iniţiale -ţi-i-)
iniţială (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art. iniţialei; pl. iniţiale inodor (desp. i-no-/in-o-) adj. m., pl. inodori; f. inodoră, pl.
+iniţializa (a ~) (desp. -ţi-a-) vb., ind. prez. 1 sg. inodore
iniţializez, 3 iniţializează; conj. prez. 1 sg. să iniţializez, inofensiv (desp. vi-no-/in-o-) adj. m., pl. inofensivi; f.
3 să iniţializeze inofensivă, pl. inofensive
iniţiat (desp. -ţi-at) adj. m., s. m., pl. iniţiaţi; adj. f., s. f. inombrabil (rar) adj. m., pl. inombrabili; f. inombrabilă, pl.
iniţiată, pl. iniţiate inombrabile
iniţiatic (desp. -ţi-a-) adj. m., pl. iniţiatici; f. iniţiatică, pl. +inoperabil (desp. i-no-/in-o-) adj. m., pl. inoperabili; f.
iniţiatice inoperabilă, pl. inoperabile
iniţiativă (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art. iniţiativei; pl. inoperant (desp. i-no-/in-o-) adj. m., pl. inoperanţi; f.
initiative inoperantă, pl. inoperante
iniţiator (desp. -ţi-a-) adj. m., s. m., pl. iniţiatori; adj. f., s. inopinat (desp. i-no-/in-o-) adj. m., pl. inopinaţi; f.
f. sg. şi pl. iniţiatoare inopinată, pl. inopinate
iniţiere (desp. -ţi-e-) s. f., g.-d. art. iniţierii; pl. iniţieri inoportun (desp. i-no-/in-o-) adj. m., pl. inoportuni; f.
injecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. injectez, 3 injectează; conj. inoportună, pl. inoportune
prez. 1 sg. să injectez, 3 să injecteze inoportunitate (desp. i-no-/in-o-) s. f., g.-d. art.
injectabil adj. m., pl. injectabili; f. injectabilă, pl. injectabile inoportunităţii
injectare s. f., g.-d. art. injectării; pl. injectări inopozabil (desp. i-no-/in-o-) adj. m., pl. inopozabili; f.
+injectomat s. n., pl. injectomate inopozabilă, pl. inopozabile
631 insinuaţie
inorganic (rar) (desp. i-nor-/in-or-) adj. m., pl. inorganici; insecticid1 adj. m., pl. insecticizi; f. insecticidă, pl.
f. inorganică, pl. inorganice insecticide
inorog s. m., pl. inorogi insecticid2 s. n., pl. insecticide
inosită s. f., g.-d. art. inositei; pl. inosite insectifug1 adj. m., pl. insectifugi; f. insectifugă, pl. insectifuge
inospitalier (desp. i-nos-, -li-er/in-os-) adj. m., pl. insectifug2 s. n., pl. insectifuge
inospitalieri; f. inospitalieră, pl. inospitaliere insectivor1 adj. m., pl. insectivori; f. insectivoră, pl. insectivore
inova (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inovez, 3 inovează; conj. insectivor2 s. n., pl. insectivore
prez. 1 sg. să inovez, 3 să inoveze insectofungicid1 adj. m., pl. insectofungicizi; f.
inovare s. f., g.-d. art. inovării; pl. inovări insectofungicidă, pl. insectofungicide
+inovativ adj. m., pl. inovativi; f. inovativă, pl. inovative insectofungicid2 s. n., pl. insectofungicide
inovator adj. m., s. m., pl. inovatori; adj. f., s. f. sg. şi pl. insecuritate s. f., g.-d. art. insecurităţii
inovatoare insecutor s. m., pl. insecutori
inovaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. inovaţia (desp. -ţi-a), g.-d. inseminare s. f., g.-d. art. inseminării; pl. inseminări
art. inovaţiei; pl. inovaţii, art. inovaţiile (desp. -ţi-i-)
insensibil adj. m., pl. insensibili; f. insensibilă, pl.
+inox1 (fam.) adj. invar. (vase ~) insensibile
!inox2 (fam.) s. n., (sortimente, obiecte) pl. inoxuri insensibilitate s. f., g.-d. art. insensibilităţii
inoxidabil (desp. i-no-/in-o-) adj. m., pl. inoxidabili; f. insensibiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. insensibilizez, 3
inoxidabilă, pl. inoxidabile; abr. (fam.) inox insensibilizează; conj. prez. 1 sg. să insensibilizez, 3 să
in-plano1 (lat.) adj. invar. (volume ~) insensibilizeze
in-plano2 (lat.) s. n., art. in-planoul; pl. in-planouri insensibilizator adj. m., pl. insensibilizatori; f. sg. şi pl.
input s. n., pl. inputuri insensibilizatoare
in-quarto1 [qu pron. lat. kŭ] (desp. quar-) adj. invar. inseparabil adj. m., pl. inseparabili; f. inseparabilă, pl.
(volume ~); abr. in-4o inseparabile
in-quarto2 [qu pron. lat. kŭ] (desp. quar-) s. n., art. +inseparabilitate s. f., g.-d. art. inseparabilităţii
in‑quartoul; pl. in-quartouri; abr. in-4o insera (a ~) (a introduce) vb., ind. prez. 1 sg. inserez, 3
ins s. m., pl. inşi inserează; conj. prez. 1 sg. să inserez, 3 să insereze
insalubritate (desp. -lu-bri-) s. f., g.-d. art. insalubrităţii inserare (introducere) s. f., g.-d. art. inserării; pl. inserări
insalubru (desp. -lu-bru) adj. m., pl. insalubri; f. insalubră, insert (element inserat) s. n., pl. inserturi
pl. insalubre inserţie (inserare) (desp. -ţi-e) s. f., art. inserţia (desp.
insanitate (livr.) s. f., g.-d. art. insanităţii; pl. insanităţi -ţi-a), g.-d. art. inserţiei; pl. inserţii, art. inserţiile (desp.
insatisfacţie (desp. -ţi-e) s. f., art. insatisfacţia (desp. -ţi-a), -ţi-i-)
g.-d. art. insatisfacţiei; pl. insatisfacţii, art. insatisfacţiile insesizabil adj. m., pl. insesizabili; f. insesizabilă, pl.
(desp. -ţi-i-) insesizabile
insaţiabil (desp. -ţi-a-) adj. m., pl. insaţiabili; f. insaţiabilă, insesizabilitate s. f., g.-d. art. insesizabilităţii
pl. insaţiabile insidios (desp. -di-os) adj. m., pl. insidioşi; f. insidioasă,
insaţiabilitate (rar) (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art. pl. insidioase
insaţiabilităţii insignă s. f., g.-d. art. insignei; pl. insigne
insaţietate (rar) (desp. -ţi-e-) s. f., g.-d. art. insaţietăţii insignifiant (desp. -fi-ant) adj. m., pl. insignifianţi; f.
inscriptibil adj. m., pl. inscriptibili; f. inscriptibilă, pl. insignifiantă, pl. insignifiante
inscriptibile insignifianţă (rar) (desp. -fi-an-) s. f., g.-d. art.
inscripţie (text gravat) (desp. -ţi-e) s. f., art. inscripţia insignifianţei; pl. insignifianţe
(desp. -ţi-a), g.-d. art. inscripţiei; pl. inscripţii, art. insinua (a ~) (desp. -nu-a) vb., ind. prez. 1 sg. insinuez
inscripţiile (desp. -ţi-i-) (desp. -nu-ez), 3 insinuează (desp. -nu-ea-), 1 pl.
inscripţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. insinuăm (desp. -nu-ăm); conj. prez. 1 sg. să insinuez, 3
inscripţionez, 3 inscripţionează; conj. prez. 1 sg. să să insinueze; ger. insinuând (desp. -nu-ând)
inscripţionez, 3 să inscripţioneze insinuant (desp. -nu-ant) adj. m., pl. insinuanţi; f.
inscripţiune (înscriere, înregistrare) (desp. -ţi-u-) s. f., insinuantă, pl. insinuante
g.‑d. art. inscripţiunii; pl. inscripţiuni insinuare (desp. -nu-a-) s. f., g.-d. art. insinuării (desp.
insculpa (a ~) (a poansona) vb., ind. prez. 1 sg. insculpez, -nu-ă-); pl. insinuări
3 insculpează; conj. prez. 1 sg. să insculpez, 3 să insculpeze insinuator (rar) (desp. -nu-a-) adj. m., pl. insinuatori; f.
insculpare (poansonare) s. f., g.-d. art. insculpării; pl. sg. şi pl. insinuatoare
insculpări insinuaţie (rar) (desp. -nu-a-ţi-e) s. f., art. insinuaţia
insectar s. n., pl. insectare (desp. -ţi-a), g.-d. art. insinuaţiei; pl. insinuaţii, art.
insectă s. f., g.-d. art. insectei; pl. insecte insinuaţiile (desp. -ţi-i-)
insipid 632
insipid adj. m., pl. insipizi; f. insipidă, pl. insipide instalare s. f., g.-d. art. instalării; pl. instalări
insipiditate (rar) s. f., g.-d. art. insipidităţii; pl. insipidităţi instalatoare s. f., g.-d. art. instalatoarei; pl. instalatoare
insista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. insist, 2 sg. insişti, 3 instalator s. m., pl. instalatori
insistă; conj. prez. 1 sg. să insist, 3 să insiste instalaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. instalaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
insistent adj. m., pl. insistenţi; f. insistentă, pl. insistente art. instalaţiei; pl. instalaţii, art. instalaţiile (desp. -ţi-i-)
insistenţă s. f., g.-d. art. insistenţei; pl. insistenţe instant adj. invar. (supe ~)
insociabil (rar) (desp. -ci-a-) adj. m., pl. insociabili; f. instantaneitate (desp. -ne-i-) s. f., g.-d. art. instantaneităţii
insociabilă, pl. insociabile instantaneu1 adj. m., pl. instantanei; f. sg. şi pl. instantanee
insociabilitate (rar) (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. instantaneu2 adv.
insociabilităţii instantaneu3 s. n., art. instantaneul; pl. instantanee
insolaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. insolaţia (desp. -ţi-a), g.-d. instanţă s. f., g.-d. art. instanţei; pl. instanţe
art. insolaţiei; pl. insolaţii, art. insolaţiile (desp. -ţi-i-) instaura (a ~) (desp. -sta-u-) vb., ind. prez. 1 sg. instaurez,
insolent adj. m., pl. insolenţi; f. insolentă, pl. insolente 3 instaurează; conj. prez. 1 sg. să instaurez, 3 să instaureze
insolenţă s. f., g.-d. art. insolenţei; pl. insolenţe instaurare (desp. -sta-u-) s. f., g.-d. art. instaurării; pl.
insolit adj. m., pl. insoliţi; f. insolită, pl. insolite instaurări
insolubil adj. m., pl. insolubili; f. insolubilă, pl. insolubile instiga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. instig, 2 sg. instigi, 3
insolubilitate s. f., g.-d. art. insolubilităţii instigă; conj. prez. 1 sg. să instig, 3 să instige
insolubiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. insolubilizez, 3 instigare s. f., g.-d. art. instigării; pl. instigări
insolubilizează; conj. prez. 1 sg. să insolubilizez, 3 să instigator adj. m., s. m., pl. instigatori; adj. f., s. f. sg. şi
insolubilizeze pl. instigatoare
insolvabil adj. m., pl. insolvabili; f. insolvabilă, pl. instigaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. instigaţia (desp. -ţi-a),
insolvabile g.-d. art. instigaţiei; pl. instigaţii, art. instigaţiile (desp.
insolvabilitate s. f., g.-d. art. insolvabilităţii -ţi-i-)
insolvenţă s. f., g.-d. art. insolvenţei instila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. instilez, 3 instilează; conj.
prez. 1 sg. să instilez, 3 să instileze
insomniac (desp. -ni-ac) adj. m., pl. insomniaci; f.
instilator s. n., pl. instilatoare
insomniacă, pl. insomniace
instilaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. instilaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
insomnie s. f., art. insomnia, g.-d. art. insomniei; pl.
art. instilaţiei; pl. instilaţii, art. instilaţiile (desp. -ţi-i-)
insomnii, art. insomniile (desp. -ni-i-)
instinct s. n., pl. instincte (desp. -stinc-te)
insondabil adj. m., pl. insondabili; f. insondabilă, pl.
insondabile instinctiv (desp. -stinc-tiv) adj. m., pl. instinctivi; f.
instinctivă, pl. instinctive
insonorizare s. f., g.-d. art. insonorizării; pl. insonorizări
instinctual (desp. -stinc-tu-al) adj. m., pl. instinctuali; f.
inspecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inspectez, 3 inspectează;
instinctuală, pl. instinctuale
conj. prez. 1 sg. să inspectez, 3 să inspecteze
institui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. institui, 3 instituie,
inspectare s. f., g.-d. art. inspectării; pl. inspectări
imperf. 1 instituiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să institui, 3
inspectoare s. f., g.-d. art. inspectoarei; pl. inspectoare să instituie
inspector s. m., pl. inspectori instituire s. f., g.-d. art. instituirii; pl. instituiri
inspector-şef s. m., pl. inspectori-şefi institut s. n., pl. institute
inspectorat s. n., pl. inspectorate institutoare s. f., g.-d. art. institutoarei; pl. institutoare
inspecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. inspecţia (desp. -ţi-a), g.-d. institutor s. m., pl. institutori
art. inspecţiei; pl. inspecţii, art. inspecţiile (desp. -ţi-i-) instituţie (desp. -ţi-e) s. f., art. instituţia (desp. -ţi-a), g.-d.
inspira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inspir, 3 inspiră; conj. art. instituţiei; pl. instituţii, art. instituţiile (desp. -ţi-i-)
prez. 1 sg. să inspir, 3 să inspire +instituţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. instituţionali; f.
inspirare (rar) s. f., g.-d. art. inspirării; pl. inspirări instituţională, pl. instituţionale
inspirator adj. m., s. m., pl. inspiratori; adj. f., s. f. sg. şi instituţionalism (desp. -ţi-o-) s. n.
pl. inspiratoare instituţionaliza (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
inspiraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. inspiraţia (desp. -ţi-a), g.-d. instituţionalizez, 3 instituţionalizează; conj. prez. 1 sg. să
art. inspiraţiei; pl. inspiraţii, art. inspiraţiile (desp. -ţi-i-) instituţionalizez, 3 să instituţionalizeze
+inspiraţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. inspiraţionali; f. instructaj s. n., pl. instructaje
inspiraţională, pl. inspiraţionale instructiv adj. m., pl. instructivi; f. instructivă, pl.
instabil adj. m., pl. instabili; f. instabilă, pl. instabile instructive
instabilitate s. f., g.-d. art. instabilităţii instructiv-educativ adj. m., pl. instructiv-educativi; f.
instala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. instalez, 3 instalează; conj. instructiv-educativă, pl. instructiv-educative
prez. 1 sg. să instalez, 3 să instaleze instructoare s. f., g.-d. art. instructoarei; pl. instructoare
633 integraţie
instructor s. m., pl. instructori insuliţă s. f., g.-d. art. insuliţei; pl. insuliţe
instrucţie (instruire) (desp. -ţi-e) s. f., art. instrucţia (desp. insulta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. insult, 2 sg. insulţi, 3
-ţi-a), g.-d. instrucţii, art. instrucţiei insultă; conj. prez. 1 sg. să insult, 3 să insulte
instrucţiune (indicaţie) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. insultare s. f., g.-d. art. insultării; pl. insultări
instrucţiunii; pl. instrucţiuni insultă s. f., g.-d. art. insultei; pl. insulte
instrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. instruiesc, 3 sg. insultător adj. m., pl. insultători; f. sg. şi pl. insultătoare
instruieşte, imperf. 2 instruiam; conj. prez. 1 sg. să
insuportabil adj. m., pl. insuportabili; f. insuportabilă, pl.
instruiesc, 3 să instruiască
insuportabile
instruire s. f., g.-d. art. instruirii; pl. instruiri
insurecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. insurecţia (desp. -ţi-a),
instrument s. n., pl. instrumente g.‑d. art. insurecţiei; pl. insurecţii, art. insurecţiile (desp.
instrumenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. instrumentez, 3 -ţi-i-)
instrumentează; conj. prez. 1 sg. să instrumentez, 3 să insurecţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. insurecţionali; f.
instrumenteze insurecţională, pl. insurecţionale
instrumental1 adj. m., pl. instrumentali, f. instrumentală, insurgent s. m., pl. insurgenţi
pl. instrumentale
insurgentă s. f., g.-d. art. insurgentei; pl. insurgente
instrumental2 s. n., pl. instrumentale
insurgenţă s. f., g.-d. art. insurgenţei; pl. insurgenţe
instrumentalism s. n.
insurmontabil adj. m., pl. insurmontabili; f. insurmontabilă,
instrumentalist adj. m., s. m., pl. instrumentalişti; adj. f.,
pl. insurmontabile
s. f. instrumentalistă, pl. instrumentaliste
intabula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intabulez, 3 intabulează;
instrumentar s. n., pl. instrumentare
conj. prez. 1 sg. să intabulez, 3 să intabuleze
instrumentaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. instrumentaţia (desp.
intabulament s. n., pl. intabulamente
-ţi-a), g.-d. art. instrumentaţiei; pl. instrumentaţii, art.
instrumentaţiile (desp. -ţi-i-) intabulare s. f., g.-d. art. intabulării; pl. intabulări
instrumentist s. m., pl. instrumentişti intact adj. m., pl. intacţi; f. intactă, pl. intacte
instrumentistă s. f., g.-d. art. instrumentistei; pl. intalie (desp. -li-e) s. f., art. intalia (desp. -li-a), g.-d.
instrumentiste intalii, art. intaliei
insubmersibil adj. m., pl. insubmersibili; f. insubmersibilă, intangibil adj. m., pl. intangibili; f. intangibilă, pl.
pl. insubmersibile intangibile
insubordonanţă (desp. -su-bor-/-sub-or-) s. f., g.-d. art. intarsie (desp. -si-e) s. f., art. intarsia (desp. -si-a), g.-d.
insubordonanţei; pl. insubordonanţe art. intarsiei; pl. intarsii, art. intarsiile (desp. -si-i-)
insubordonare (desp. -su-bor-/-sub-or-) s. f., g.-d. art. integra (a ~) (desp. -te-gra) vb., ind. prez. 1 sg. integrez,
insubordonării; pl. insubordonări 3 integrează; conj. prez. 1 sg. să integrez, 3 să integreze
insubordonat (desp. -su-bor-/-sub-or-) adj. m., pl. integrabil (desp. -te-gra-) adj. m., pl. integrabili; f.
insubordonaţi; f. insubordonată, pl. insubordonate integrabilă, pl. integrabile
insubordonaţie (rar) (desp. -su-bor-, -ţi-e/-sub-or-) s. f., integral (desp. -te-gral) adj. m., pl. integrali; f. integrală,
art. insubordonaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. insubordonaţiei; pl. integrale
pl. insubordonaţii, art. insubordonaţiile (desp. -ţi-i-) integrală (desp. -te-gra-) s. f., g.-d. art. integralei; pl.
insucces s. n., pl. insuccese integrale
insuficient adj. m., pl. insuficienţi; f. insuficientă, pl. integralist (desp. -te-gra-) adj. m., s. m., pl. integralişti;
insuficiente adj. f., s. f. integralistă, pl. integraliste
insuficienţă (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. insuficienţei; pl.
integralitate (desp. -te-gra-) s. f., g.-d. art. integralităţii
insuficienţe
integramă (desp. -te-gra-) s. f., g.-d. art. integramei; pl.
insufla (a ~) (desp. -su-fla) vb., ind. prez. 1 sg. insuflu, 3
integrame
insuflă; conj. prez. 1 sg. să insuflu, 3 să insufle
insuflare (desp. -su-fla-) s. f., g.-d. art. insuflării; pl. integrant (desp. -te-grant) adj. m., pl. integranţi; f.
insuflări integrantă, pl. integrante
insuflaţie (desp. -su-fla-ţi-e) s. f., art. insuflaţia (desp. integrare (desp. -te-gra-) s. f., g.-d. art. integrării; pl.
-ţi-a), g.-d. art. insuflaţiei; pl. insuflaţii, art. insuflaţiile integrări
(desp. -ţi-i-) +integrator1 (desp. -te-gra-) adj. m., s. m., pl. integratori;
insular adj. m., pl. insulari; f. insulară, pl. insulare adj. f., s. f. sg. şi pl. integratoare
insulă s. f., g.-d. art. insulei; pl. insule integrator2 (desp. -te-gra-) s. n., pl. integratoare
insulină s. f., g.-d. art. insulinei integraţie (rar) (desp. -te-gra-ţi-e) s. f., art. integraţia
+insulinodependent adj. m., s. m., pl. insulinodependenţi; (desp. -ţi-a), g.-d. art. integraţiei; pl. integraţii, art.
adj. f., s. f. insulinodependentă, pl. insulinodependente integraţiile (desp. -ţi-i-)
integraţionist 634
integraţionist (desp. -te-gra-ţi-o-) adj. m., pl. intenţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
integraţionişti; f. integraţionistă, pl. integraţioniste intenţionez, 3 intenţionează; conj. prez. 1 sg. să
integrist (desp. -te-grist) adj. m., s. m., pl. integrişti; adj. intenţionez, 3 să intenţioneze
f., s. f. integristă, pl. integriste intenţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. intenţionali; f.
integritate (desp. -te-gri-) s. f., g.-d. art. integrităţii intenţională, pl. intenţionale
integrometru (desp. -te-gro-me-tru) s. n., art. intenţionalitate s. f., g.-d. art. intenţionalităţii
integrometrul; pl. integrometre inter s. m., pl. interi
integru (desp. -te-gru) adj. m., pl. integri; f. integră, pl. interactiv (desp. -te-rac-/-ter-ac-) adj. m., pl. interactivi; f.
integre interactivă, pl. interactive
integument s. n., pl. integumente +interacţie (fiz.) (desp. -te-rac-ţi-e/-ter-ac-ţi-e) s. f., art.
interacţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. interacţiei; pl. interacţii,
intelect s. n., pl. intelecte
art. interacţiile (desp. -ţi-i-)
!intelectual (desp. -tu-al) adj. m., s. m., pl. intelectuali; +interacţiona (a ~) (desp. -te-rac/-ter-ac-; -ţi-o-) vb., ind.
adj. f., s. f. intelectuală, pl. intelectuale prez. 1 sg. interacţionez, 3 interacţionează; conj. prez. 1
intelectualiceşte (desp. -tu-a-) adv. sg. să interacţionez, 3 să interacţioneze
intelectualism (desp. -tu-a-) s. n. interacţiune (desp. -te-rac-ţi-u-/-ter-ac-) s. f., g.-d. art.
intelectualitate (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. intelectualităţii interacţiunii; pl. interacţiuni
inteligent adj. m., pl. inteligenţi; f. inteligentă, pl. interaliat (desp. -te-ra-li-at/-ter-a-) adj. m., pl. interaliaţi; f.
inteligente interaliată, pl. interaliate
inteligenţă (deşteptăciune) s. f., g.-d. art. inteligenţei; pl. interastral (desp. -te-ras-/-ter-as-) adj. m., pl. interastrali;
inteligenţe f. interastrală, pl. interastrale
intelighenţie (intelectualitate) (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., interatomic (desp. -te-ra-/-ter-a-) adj. m., pl. interatomici;
art. intelighenţia (desp. -ţi-a), g.-d. intelighenţii, art. f. interatomică, pl. interatomice
intelighenţiei +interbancar adj. m., pl. interbancari; f. interbancară, pl.
interbancare
inteligibil adj. m., pl. inteligibili; f. inteligibilă, pl.
inteligibile !interbelic1 adj. m., s. m., pl. interbelici; adj. f. interbelică,
pl. interbelice
inteligibilitate s. f., g.-d. art. inteligibilităţii
+interbelic2 s. n. (în ~)
intemperant adj. m., pl. intemperanţi; f. intemperantă, pl.
+interbibliotecar (desp. bi-bli-o-) adj. m., pl.
intemperante
interbibliotecari; f. interbibliotecară, pl. interbibliotecare
intemperanţă s. f., g.-d. art. intemperanţei; (manifestări)
+interbiblioteci (desp. bi-bli-o-) adj. invar. (schimburi ~)
pl. intemperanţe
intercala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intercalez, 3 intercalează;
intemperat adj. m., pl. intemperaţi; f. intemperată, pl. conj. prez. 1 sg. să intercalez, 3 să intercaleze
intemperate
intercalar adj. m., pl. intercalari; f. intercalară, pl.
intemperie s. f., art. intemperia, g.-d. art. intemperiei; pl. intercalare
intemperii, art. intemperiile (desp. -ri-i-) intercalare s. f., g.-d. art. intercalării; pl. intercalări
intempestiv adj. m., pl. intempestivi; f. intempestivă, pl. intercalaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. intercalaţia (desp. -ţi-a),
intempestive g.-d. art. intercalaţiei; pl. intercalaţii, art. intercalaţiile
intendent s. m., pl. intendenţi (desp. -ţi-i-)
intendentă s. f., g.-d. art. intendentei; pl. intendente intercelular adj. m., pl. intercelulari; f. intercelulară, pl.
intendenţă s. f., g.-d. art. intendenţei; pl. intendenţe intercelulare
intens adj. m., pl. intenşi; f. intensă, pl. intense intercepta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. interceptez, 3
intensifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intensific, 2 sg. interceptează; conj. prez. 1 sg. să interceptez, 3 să
intercepteze
intensifici, 3 intensifică; conj. prez. 1 sg. să intensific, 3
să intensifice interceptare s. f., g.-d. art. interceptării; pl. interceptări
intensificare s. f., g.-d. art. intensificării; pl. intensificări interceptat adj. m., pl. interceptaţi; f. interceptată, pl.
interceptate
intensitate s. f., g.-d. art. intensităţii; pl. intensităţi
intercepţie (desp. -ţi-e) s. f., art. intercepţia (desp. -ţi‑a),
intensiv adj. m., pl. intensivi; f. intensivă, pl. intensive
g.-d. art. intercepţiei; pl. intercepţii, art. intercepţiile
intenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intentez, 3 intentează; (desp. -ţi-i-)
conj. prez. 1 sg. să intentez, 3 să intenteze intercesiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. intercesiunii; pl.
intentare s. f., g.-d. art. intentării; pl. intentări intercesiuni
+intenţia (cu ~) prep. + s. f. interchineză s. f., g.-d. art. interchinezei; pl. interchineze
intenţie (desp. -ţi-e) s. f., art. intenţia (desp. -ţi-a), g.-d. +interclinic adj. m., pl. interclinici; f. interclinică, pl.
art. intenţiei; pl. intenţii, art. intenţiile (desp. -ţi-i-) interclinice
635 interlop
intercluburi adj. invar. (competiţii ~) interfera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. interferez, 3 interferează;
intercolonament s. n., pl. intercolonamente conj. prez. 1 sg. să interferez, 3 să interfereze
intercondiţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. interferenţă s. f., g.-d. art. interferenţei; pl. interferenţe
intercondiţionez, 3 intercondiţionează; conj. prez. 1 sg. să interferometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. interferometria,
intercondiţionez, 3 să intercondiţioneze g.-d. art. interferometriei; pl. interferometrii, art.
intercondiţionare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. interferometriile (desp. -tri-i-)
intercondiţionării; pl. intercondiţionări interferometru (desp. -me-tru) s. n., art. interferometrul;
interconecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. interconectez, 3 pl. interferometre
interconectează; conj. prez. 1 sg. să interconectez, 3 să +interferon s. m., pl. interferoni
interconecteze interfluviu [viu pron. ĭu] s. n., art. interfluviul; pl.
interconectare s. f., g.-d. art. interconectării; pl. interfluvii, art. interfluviile (desp. -vi-i)
interconectări interfolia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. interfoliez
+interconector s. n., pl. interconectoare (desp. -li-ez), 3 interfoliază, 1 pl. interfoliem; conj. prez. 1
interconexiune (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art. interconexiunii; sg. să interfoliez, 3 să interfolieze; ger. interfoliind (desp.
pl. interconexiuni -li-ind)
+interconfesional (desp. -si-o-) adj. m., pl. +interfon s. n., pl. interfoane
interconfesionali; f. interconfesională, pl. interconfesionale +interfrastic (lit.) adj. m., pl. interfrastici; f. interfrastică,
pl. interfrastice
intercontinental adj. m., pl. intercontinentali; f.
intercontinentală, pl. intercontinentale +intergeneraţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl.
intergeneraţionali; f. intergeneraţională, pl.
intercostal adj. m., pl. intercostali; f. intercostală, pl.
intergeneraţionale
intercostale
interglaciar1 (desp. -ci-ar) adj. m., pl. interglaciari; f.
intercurent adj. m., pl. intercurenţi; f. intercurentă, pl.
interglaciară, pl. interglaciare
intercurente
interglaciar2 (desp. -ci-ar) s. n., pl. interglaciare
interdental adj. m., pl. interdentali; f. interdentală, pl.
interdentale !interglaciaţiune (desp. -ci-a-ţi-u-) s. f., g.-d. art.
interglaciaţiunii; pl. interglaciaţiuni, art. interglaciaţiunile
interdepartamental adj. m., pl. interdepartamentali; f.
!interimar adj. m., s. m., pl. interimari; adj. f., s. f.
interdepartamentală, pl. interdepartamentale
interimară, pl. interimare
interdependent adj. m., pl. interdependenţi; f.
interimat s. n., pl. interimate
interdependentă, pl. interdependente
interinstituţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. interinstituţionali;
interdependenţă s. f., g.-d. art. interdependenţei; pl.
f. interinstituţională, pl. interinstituţionale
interdependenţe
interior1 (desp. -ri-or) adj. m., pl. interiori; f. interioară, pl.
interdict (pedeapsă medievală) s. n., pl. interdicte
interioare
interdicţie (interzicere) (desp. -ţi-e) s. f., art. interdicţia
interior2 (desp. -ri-or) s. n., pl. interioare
(desp. -ţi-a), g.-d. art. interdicţiei; pl. interdicţii, art.
interdicţiile (desp. -ţi-i-) interioriza (a ~) (desp. -ri-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
interiorizez, 3 interiorizează; conj. prez. 1 sg. să
interdigital adj. m., pl. interdigitali; f. interdigitală, pl.
interiorizez, 3 să interiorizeze
interdigitale
interjecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. interjecţia (desp. -ţi-a),
interdisciplinar adj. m., pl. interdisciplinari; f.
g.‑d. art. interjecţiei; pl. interjecţii, art. interjecţiile (desp.
interdisciplinară, pl. interdisciplinare -ţi-i-)
interdisciplinaritate s. f., g.-d. art. interdisciplinarităţii interjudeţean adj. m., pl. interjudeţeni; f. interjudeţeană,
interes s. n., pl. interese pl. interjudeţene
interesa1 (a ~) (a prezenta importanţă) vb., ind. prez. interlinia (a ~) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. interliniez
3 interesează, imperf. 3 pl. interesau; conj. prez. 3 să (desp. -ni-ez), 3 interliniază, 1 pl. interliniem; conj. prez.
intereseze 1 sg. să interliniez, 3 să interlinieze; ger. interliniind
interesa2 (a se ~) (a se informa, a purta de grijă) vb. refl., (desp. -ni-ind)
ind. prez. 1 sg. mă interesez, 3 se interesează; conj. prez. interliniar (desp. -ni-ar) adj. m., pl. interliniari; f.
1 sg. să mă interesez, 3 să se intereseze; imper. 2 sg. afirm. interliniară, pl. interliniare
interesează-te; ger. interesându-mă interlinie (desp. -ni-e) s. f., art. interlinia (desp. -ni-a),
interesant adj. m., pl. interesanţi; f. interesantă, pl. g.-d. art. interliniei; pl. interlinii, art. interliniile (desp.
interesante -ni-i-)
interesare s. f., g.-d. art. interesării; pl. interesări interlocutoare s. f., g.-d. art. interlocutoarei; pl. interlocutoare
+interetnic adj. m., pl. interetnici; f. interetnică, pl. interlocutor s. m., pl. interlocutori
interetnice !interlop adj. m., s. m., pl. interlopi; adj. f. interlopă, pl.
interfaţă s. f., g.-d. art. interfeţei; pl. interfeţe interlope
interludiu 636
interludiu [diu pron. dĭu] s. n., art. interludiul; pl. internunţiu [iu pron. ĭu] s. m., art. internunţiul; pl.
interludii, art. interludiile (desp. -di-i-) internunţii, art. internunţiii (desp. -ţi-ii)
intermedia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. interoccidental (desp. -te-roc-/-ter-oc-) adj. m., pl.
intermediez (desp. -di-ez), 3 intermediază, 1 pl. interoccidentali; f. interoccidentală, pl. interoccidentale
intermediem; conj. prez. 1 sg. să intermediez, 3 să interoceanic (desp. -te-ro-cea-/-ter-o-cea-) adj. m., pl.
intermedieze; ger. intermediind (desp. -di-ind) interoceanici; f. interoceanică, pl. interoceanice
intermediar (desp. -di-ar) adj. m., s. m., pl. intermediari; interoceptor s. m., pl. interoceptori
adj. f., s. f. intermediară, pl. intermediare interocular (desp. -te-ro-/-ter-o-) adj. m., pl. interoculari; f.
intermedină s. f., g.-d. art. intermedinei interoculară, pl. interoculare
intermediu [diu pron. dĭu] s. n., art. intermediul; pl. interoga (a ~) (a chestiona) vb., ind. prez. 1 sg. interoghez,
intermedii, art. intermediile (desp. -di-i-) (şi în: prin 3 interoghează; conj. prez. 1 sg. să interoghez, 3 să
intermediul...) interogheze (~ pe cineva despre ceva)
intermezzo (it.) [zz pron. rom. ţ] s. n., pl. intermezzouri interogare s. f., g.-d. art. interogării; pl. interogări
interminabil adj. m., pl. interminabili; f. interminabilă, pl. interogativ adj. m., pl. interogativi; f. interogativă, pl.
interminabile interogative
interministerial (desp. -ri-al) adj. m., pl. interministeriali; interogatoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. interogatoriul; pl.
interogatorii, art. interogatoriile (desp. -ri-i-)
f. interministerială, pl. interministeriale
interogaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. interogaţia (desp. -ţi-a),
intermitent adj. m., pl. intermitenţi; f. intermitentă, pl.
g.-d. art. interogaţiei; pl. interogaţii, art. interogaţiile
intermitente
(desp. -ţi-i-)
intermitenţă s. f., g.-d. art. intermitenţei; pl. intermitenţe
+interoperabil adj. m. (+ s. n.: sistem ~); f. interoperabilă
+intermodal adj. m., pl. intermodali; f. intermodală, pl. (infrastructură ~), pl. interoperabile
intermodale interoperabilitate s. f., g.-d. art. interoperabilităţii
intermolecular adj. m., pl. intermoleculari; f. interparlamentar adj. m., pl. interparlamentari; f.
intermoleculară, pl. intermoleculare interparlamentară, pl. interparlamentare
intermuscular adj. m., pl. intermusculari; f. intermusculară, interpela (a ~) (a cere explicaţii) vb., ind. prez. 1 sg.
pl. intermusculare interpelez, 3 interpelează; conj. prez. 1 sg. să interpelez,
intern adj. m., s. m., pl. interni; adj. f., s. f. internă, pl. 3 să interpeleze
interne interpelare (întrebare) s. f., g.-d. art. interpelării; pl.
interna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. internez, 3 internează; interpelări
conj. prez. 1 sg. să internez, 3 să interneze interpelatoare s. f., g.-d. art. interpelatoarei; pl. interpelatoare
+internaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. internalizez, 3 interpelator s. m., pl. interpelatori
internalizează; conj. prez. 1 sg. să internalizez, 3 să interpelaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. interpelaţia
internalizeze (desp. -ţi-a), g.-d. art. interpelaţiei; pl. interpelaţii, art.
internare s. f., g.-d. art. internării; pl. internări interpelaţiile (desp. -ţi-i-)
internat s. n., pl. internate interpenetraţie (desp. -ne-tra-ţi-e) s. f., art. interpenetraţia
internaţional1 (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. internaţionali; (desp. -ţi-a), g.-d. art. interpenetraţiei; pl. interpenetraţii,
f. internaţională, pl. internaţionale (dar: Internaţionala art. interpenetraţiile (desp. -ţi-i-)
(organizaţie; imn) s. propriu f. art.) +interpersonal adj. m., pl. interpersonali; f. interpersonală,
+internaţional2 (desp. -ţi-o-) adv. (urmăriţi ~) pl. interpersonale
internaţionalism (desp. -ţi-o-) s. n. interplanetar adj. m., pl. interplanetari; f. interplanetară,
pl. interplanetare
internaţionalist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl.
Interpol s. propriu n.
internaţionalişti; adj. f., s. f. internaţionalistă, pl.
internaţionaliste interpola (a ~) (a intercala) vb., ind. prez. 1 sg. interpolez,
3 interpolează; conj. prez. 1 sg. să interpolez, 3 să
internaţionaliza (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
interpoleze
internaţionalizez, 3 internaţionalizează; conj. prez. 1 sg.
interpolar adj. m., pl. interpolari; f. interpolară, pl. interpolare
să internaţionalizez, 3 să internaţionalizeze
interpolare (intercalare) s. f., g.-d. art. interpolării; pl.
internaut s. m., pl. internauţi
interpolări
internaută s. f., g.-d. art. internautei; pl. internaute
interpolat adj. m., pl. interpolaţi; f. interpolată, pl. interpolate
internet s. n., art. internetul (pe internet); abr. net
interpolatoare s. f., g.-d. art. interpolatoarei; pl. interpolatoare
internist s. m., pl. internişti interpolator s. m., pl. interpolatori
internistă s. f., g.-d. art. internistei; pl. interniste interpolaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. interpolaţia
internod s. n., pl. internoduri (desp. -ţi-a), g.-d. art. interpolaţiei; pl. interpolaţii, art.
+internship (engl.) [sh pron. ş] s. n., pl. internshipuri interpolaţiile (desp. -ţi-i-)
637 interviu
interpoziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. interpoziţia (desp. -ţi-a), interspaţiu (rar) [ţiu pron. ţĭu] s. m., art. interspaţiul; pl.
g.-d. art. interpoziţiei; pl. interpoziţii, art. interpoziţiile interspaţii, art. interspaţiile (desp. -ţi-i-)
(desp. -ţi-i-) interstatal adj. m., pl. interstatali; f. interstatală, pl.
interpret s. m., pl. interpreţi interstatale
interpretă s. f., g.-d. art. interpretei; pl. interprete interstelar adj. m., pl. interstelari; f. interstelară, pl.
interpreta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. interpretez, 3 interstelare
interpretează; conj. prez. 1 sg. să interpretez, 3 să interstiţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. interstiţiali; f.
interpreteze interstiţială, pl. interstiţiale
interpretabil adj. m., pl. interpretabili; f. interpretabilă, pl. interstiţiu [iu pron. ĭu] s. n., art. interstiţiul; pl. interstiţii,
interpretabile art. interstiţiile (desp. -ţi-i-)
interpretariat (desp. -ri-at) s. n. interşanjabil adj. m., pl. interşanjabili; f. interşanjabilă, pl.
interpretare s. f., g.-d. art. interpretării; pl. interpretări interşanjabile
interpretativ adj. m., pl. interpretativi; f. interpretativă, pl. interşcolar adj. m., pl. interşcolari; f. interşcolară, pl.
interpretative interşcolare
interpretaţiune (înv.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. +intertextual (desp. -tu-al) adj. m., pl. intertextuali; f.
interpretaţiunii; pl. interpretaţiuni intertextuală, pl. intertextuale
+interprofesional (desp. -si-o-) adj. m., pl. intertip s. n., pl. intertipuri
interprofesionali; f. interprofesională, pl. interprofesionale !intertrigo s. n., art. intertrigoul; pl. intertrigouri
interpunctuaţie (desp. -punc-tu-a-ţi-e) s. f., art. intertropical adj. m., pl. intertropicali; f. intertropicală, pl.
interpunctuaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. interpunctuaţii, intertropicale
art. interpunctuaţiei interuman (desp. -te-ru-/-ter-u-) adj. m., pl. interumani; f.
interpune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. interpun, 2 sg. interumană, pl. interumane
interpui, 3 sg. interpune, perf. s. 1 sg. interpusei, 1 pl. interurban (desp. -te-rur-/-ter-ur-) adj. m., pl. interurbani;
interpuserăm, m.m.c.p. 1 pl. interpuseserăm; conj. prez. f. interurbană, pl. interurbane
1 sg. să interpun, 3 să interpună; ger. interpunând; part. interval s. n., pl. intervale
interpus
interveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. intervin, 2 sg.
interpunere s. f., g.-d. art. interpunerii; pl. interpuneri intervii, 3 sg. intervine, imperf. 1 interveneam; conj.
interpunte s. f., g.-d. art. interpunţii; pl. interpunţi prez. 1 sg. să intervin, 3 să intervină; imper. 2 sg. afirm.
interpupilar adj. m., pl. interpupilari; f. interpupilară, pl. intervino
interpupilare intervenient (desp. -ni-ent) adj. m., s. m., pl. intervenienţi;
!interpus adj. m., s. m., pl. interpuşi; adj. f., s. f. interpusă; adj. f., s. f. intervenientă, pl. interveniente
pl. interpuse intervenţie (desp. -ţi-e-) s. f., art. intervenţia (desp. -ţi‑a),
interraional adj. m., pl. interraionali; f. interraională, pl. g.-d. art. intervenţiei; pl. intervenţii, art. intervenţiile
interraionale (desp. -ţi-i-)
interregn s. n., pl. interregnuri +intervenţional adj. m., pl. intervenţionali; f.
interregional (desp. -gi-o-) adj. m., pl. interregionali; f. intervenţională, pl. intervenţionale (radiologie
interregională, pl. interregionale; abr. (tren) InterRegio, intervenţională)
simb. IR intervenţionism (desp. -ţi-o-) s. n.
+interreligios (desp. -gi-os) adj. m., pl. interreligioşi; f. intervenţionist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl.
interreligioasă, pl. interreligioase intervenţionişti; adj. f., s. f. intervenţionistă, pl.
interscapulum s. n. intervenţioniste
interschimbabil adj. m., pl. interschimbabili; f. interversiune (rar) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art.
interschimbabilă, pl. interschimbabile interversiunii; pl. interversiuni
interschimbabilitate s. f., g.-d. art. interschimbabilităţii interverti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. intervertesc, 3
intersecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intersectez, 3 sg. interverteşte, imperf. 1 interverteam; conj. prez. 1 sg.
intersectează; conj. prez. 1 sg. să intersectez, 3 să să intervertesc, 3 să intervertească
intersecteze intervertire s. f., g.-d. art. intervertirii; pl. intervertiri
intersectare s. f., g.-d. art. intersectării; pl. intersectări intervieva (a ~) (desp. -vi-e-) vb., ind. prez. 1 sg.
+intersectorial (desp. -ri-al) adj. m., pl. intersectoriali; f. intervievez, 3 intervievează; conj. prez. 1 sg. să intervievez,
intersectorială, pl. intersectoriale 3 să intervieveze
intersecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. intersecţia (desp. -ţi-a), intervievare (desp. -vi-e-) s. f., g.-d. art. intervievării; pl.
g.‑d. art. intersecţiei; pl. intersecţii, art. intersecţiile intervievări
(desp. -ţi-i-) +intervievat (desp. -vi-e-) adj. m., s. m., pl. intervievaţi;
intersexualitate (desp. -xu-a-) s. f., g.-d. art. adj. f., s. f. intervievată, pl. intervievate
intersexualităţii interviu s. n., art. interviul; pl. interviuri
intervocalic 638
intervocalic adj. m., pl. intervocalici; f. intervocalică, pl. intraatomic adj. m., pl. intraatomici; f. intraatomică, pl.
intervocalice intraatomice
interzice (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. interzic, 3 +intrabancar adj. m., pl. intrabancari; f. intrabancară, pl.
sg. interzice, perf. s. 1 sg. interzisei, 1 pl. interziserăm, intrabancare
m.m.c.p. 1 pl. interziseserăm; conj. prez. 1 sg. să interzic, intracarpatic adj. m., pl. intracarpatici; f. intracarpatică, pl.
3 să interzică; imper. 2 sg. afirm. interzi, neg. nu intracarpatice
interzice; ger. interzicând; part. interzis intracelular adj. m., pl. intracelulari; f. intracelulară, pl.
interzicere s. f., g.-d. art. interzicerii; pl. interziceri intracelulare
interzis adj. m., s. m., pl. interzişi; adj. f., s. f. interzisă, intracerebral (desp. -re-bral) adj. m., pl. intracerebrali; f.
pl. interzise intracerebrală, pl. intracerebrale
interzonal adj. m., pl. interzonali; f. interzonală, pl. intracomunitar adj. m., pl. intracomunitari; f.
interzonale intracomunitară, pl. intracomunitare
!intestat (ab ~) (jur.) (fr.) [pron. rom. abintestat] loc. adj., intradă s. f., g.-d. art. intradei; pl. intrade
loc. adv. (moştenire ~, a deceda ~ ) +intradermic adj. m., pl. intradermici; f. intradermică, pl.
+intestato (ab ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. intradermice; (farm.; med.) abr. i.d.
intestin1 (livr.) adj. m., pl. intestini; f. intestină, pl. intestine intradermoreacţie (desp. -re-ac-ţi-e) s. f., art.
intestin2 s. n., pl. intestine intradermoreacţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. intradermoreacţiei;
intestinal adj. m., pl. intestinali; f. intestinală, pl. intestinale pl. intradermoreacţii, art. intradermoreacţiile (desp. -ţi-i-);
abr. IDR [cit. idere]
!intim adj. m., pl. intimi; f. intimă, pl. intime
+intradomiciliar (desp. -li-ar) adj. m., pl intradomiciliari;
intima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intimez, 3 intimează; conj.
f. intradomiciliară, pl. intradomiciliare
prez. 1 sg. să intimez, 3 să intimeze
intrados s. n., pl. intradosuri
intimat s. m., pl. intimaţi
intraductibil adj. m., pl. intraductibili; f. intraductibilă, pl.
intimată s. f., g.-d. art. intimatei; pl. intimate
intraductibile
intimida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intimidez, 3 intimidează;
intraglandular (desp. -tra-glan-) adj. m., pl.
conj. prez. 1 sg. să intimidez, 3 să intimideze
intraglandulari; f. intraglandulară, pl. intraglandulare
intimidare s. f., g.-d. art. intimidării; pl. intimidări
+intrajudeţean adj. m., pl. intrajudeţeni; f. intrajudeţeană,
intimism s. n. pl. intrajudeţene
intimist adj. m., s. m., pl. intimişti; adj. f., s. f. intimistă, intralingvistic adj. m., pl. intralingvistici; f. intralingvistică,
pl. intimiste pl. intralingvistice
intimitate s. f., g.-d. art. intimităţii; (chestiuni personale) intramolecular adj. m., pl. intramoleculari; f.
pl. intimităţi intramoleculară, pl. intramoleculare
intitula (a ~) vb., ind. 1 sg. intitulez, 3 intitulează; conj. intramontan adj. m., pl. intramontani; f. intramontană, pl.
prez. 1 sg. să intitulez, 3 să intituleze intramontane
intitulare s. f., g.-d. art. intitulării; pl. intitulări intramuscular adj. m., pl. intramusculari; f. intramusculară,
intolerabil adj. m., pl. intolerabili; f. intolerabilă, pl. pl. intramusculare; (farm.; med.) abr. i.m.
intolerabile intranazal adj. m., pl. intranazali; f. intranazală, pl.
intolerant adj. m., pl. intoleranţi; f. intolerantă, pl. intranazale
intolerante +intranet s. n.
intoleranţă s. f., g.-d. art. intoleranţei; pl. intoleranţe intransigent adj. m., pl. intransigenţi; f. intransigentă, pl.
intona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intonez, 3 intonează; conj. intransigente
prez. 1 sg. să intonez, 3 să intoneze intransigenţă s. f., g.-d. art. intransigenţei
intonare s. f., g.-d. art. intonării; pl. intonări intransmisibil (desp. -tran-smi-/-trans-mi-) adj. m., pl.
intonaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. intonaţia (desp. -ţi-a), g.-d. intransmisibili; f. intransmisibilă, pl. intransmisibile
art. intonaţiei; pl. intonaţii, art. intonaţiile (desp. -ţi-i-) intranzitiv adj. m., pl. intranzitivi; f. intranzitivă, pl.
intonaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. intonaţionali; f. intranzitive
intonaţională, pl. intonaţionale intranzitivitate s. f., g.-d. art. intranzitivităţii
intoxica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intoxic, 2 sg. intoxici, 3 intraocular adj. m., pl. intraoculari; f. intraoculară, pl.
intoxică; conj. prez. 1 sg. să intoxic, 3 să intoxice intraoculare
intoxicare s. f., g.-d. art. intoxicării; pl. intoxicări +intraoperator adj. m. (+ s. n.: protocol ~); f. pl.
intoxicaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. intoxicaţia (desp. -ţi-a), intraoperatoare
g.‑d. art. intoxicaţiei; pl. intoxicaţii, art. intoxicaţiile intrarahidian (desp. -di-an) adj. m., pl. intrarahidieni
(desp. -ţi-i-) (desp. -di-eni); f. intrarahidiană, pl. intrarahidiene
intra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intru, 3 intră; conj. prez. 1 intrare s. f., g.-d. art. intrării; pl. intrări; (arteră urbană)
sg. să intru, 3 să intre abr. intr.
639 invaliditate
intraspecific (desp. -tras-pe-/-tra-spe-) adj. m., pl. intruziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. intruziunii; pl.
intraspecifici; f. intraspecifică, pl. intraspecifice intruziuni
+intraspitalicesc adj. m. (microb ~), pl. intraspitaliceşti; f. intruziv adj. m., pl. intruzivi; f. intruzivă, pl. intruzive
intraspitalicească (infecţie ~), pl. intraspitaliceşti intuba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intubez, 3 intubează; conj.
intraşcolar (desp. -traş-co-/-tra-şco-) adj. m., pl. prez. 1 sg. să intubez, 3 să intubeze
intraşcolari; f. intraşcolară, pl. intraşcolare intubare s. f., g.-d. art. intubării; pl. intubări
intrat s. n. intubaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. intubaţia (desp. ţi-a), g.-d.
intratabil adj. m., pl. intratabili; f. intratabilă, pl. intratabile art. intubaţiei; pl. intubaţii, art. intubaţiile (desp. -ţi-i-)
intraurban adj. m., pl. intraurbani; f. intraurbană, pl. intui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. intuiesc, 3 sg.
intraurbane intuieşte, imperf. 1 intuiam; conj. prez. 1 sg. să intuiesc,
intrauterin (desp. -tra-u-) adj. m., pl. intrauterini; f. 3 să intuiască
intrauterină, pl. intrauterine intuire s. f., g.-d. art. intuirii; pl. intuiri
intravenos adj. m., pl. intravenoşi; f. intravenoasă, pl. intuitiv (desp. -tu-i-) adj. m., pl. intuitivi; f. intuitivă, pl.
intravenoase; (farm.; med.) abr. i.v. intuitive
!intravilan1 adj. m. (+ s. n.: teren ~); f. intravilană (suprafaţă intuiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. intuiţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
~), pl. intravilane intuiţiei; pl. intuiţii, art. intuiţiile (desp. -ţi-i-)
intravilan2 s. n. (în ~) intuiţionism (desp. -tu-i-ţi-o-) s. n.
intrazonal adj. m., pl. intrazonali; f. intrazonală, pl. +inuit adj. m., s. m., pl. inuiţi; adj. f., s. f. inuită, pl. inuite
intrazonale inulină s. f., g.-d. art. inulinei
intrătură s. f., g.-d. art. intrăturii; pl. intrături inuman (desp. i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inumani; f. inumană,
intrând s. n., pl. intrânduri pl. inumane
intrepid (livr.) adj. m., pl. intrepizi; f. intrepidă, pl. inunda (a ~) (desp. i-nun-/in-un-) vb., ind. prez. 1 sg.
intrepide inund, 2 sg. inunzi, 3 inundă; conj. prez. 1 sg. să inund,
intrepiditate (livr.) s. f., g.-d. art. intrepidităţii 3 să inunde
intricaţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. intricaţia (desp. inundabil (desp. i-nun-/in-un-) adj. m., pl. inundabili; f.
-ţi-a), g.-d. art. intricaţiei; pl. intricaţii, art. intricaţiile indundabilă, pl. inundabile
(desp. -ţi-i-) inundare (desp. i-nun-/in-un-) s. f., g.-d. art. inundării; pl.
intriga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intrig, 2 sg. intrigi, 3 inundări
intrigă; conj. prez. 1 sg. să intrig, 3 să intrige inundaţie (desp. i-nun-,-ţi-e/in-un-) s. f., art. inundaţia
intrigant adj. m., s. m., pl. intriganţi; adj. f., s. f. intrigantă, (desp. -ţi-a), g.-d. art. inundaţiei; pl. inundaţii, art.
pl. intrigante inundaţiile (desp. -ţi-i-)
intrigă s. f., g.-d. art. intrigii; pl. intrigi inutil (desp. i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inutili; f. inutilă, pl.
intrinsec adj. m., pl. intrinseci; f. intrinsecă, pl. intrinsece inutile
introduce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. introduc, 3 inutilitate (desp. i-nu-/in-u-) s. f., g-d. art. inutilităţii
sg. introduce, perf. s. 1 sg. introdusei, 1 pl. introduserăm, inutilizabil (desp. i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inutilizabili; f.
m.m.c.p. 1 pl. introduseserăm; conj. prez. 1 sg. să inutilizabilă, pl. inutilizabile
introduc, 3 să introducă; imper. 2 sg. afirm. introdu; ger. inuzitat (desp. i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inuzitaţi; f.
introducând; part. introdus inuzitată, pl. inuzitate
introducere s. f., g.-d. art. introducerii; pl. introduceri invada (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. invadez, 3 invadează; conj.
introductiv adj. m., pl. introductivi; f. introductivă, pl. prez. 1 sg. să invadez, 3 să invadeze
introductive invadare s. f., g.-d. art. invadării; pl. invadări
introducţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. introducţia invadator adj. m., s. m., pl. invadatori; adj. f., s. f. sg. şi
(desp. -ţi-a), g.-d. art. introducţiei; pl. introducţii, art. pl. invadatoare
introducţiile (desp. -ţi-i-) invaginaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. invaginaţia (desp. -ţi-a),
introspectiv (desp. -tros-pec-/-tro-spec-) adj. m., pl. g.-d. art. invaginaţiei; pl. invaginaţii, art. invaginaţiile
introspectivi; f. introspectivă, pl. introspective (desp. -ţi-i-)
introspecţie (desp. -tros-pec-ţi-e/-tro-spec-) s. f., art. invalid adj. m., s. m., pl. invalizi; adj. f., s. f. invalidă, pl.
introspecţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. introspecţiei; pl. invalide
introspecţii, art. introspecţiile (desp. -ţi-i-) invalida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. invalidez, 3 invalidează;
introversiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. introversiunii conj. prez. 1 sg. să invalidez, 3 să invalideze
introvertit adj. m., pl. introvertiţi; f. introvertită, pl. invalidabil adj. m., pl. invalidabili; f. invalidabilă, pl.
introvertite invalidabile
intrus adj. m., s. m., pl. intruşi; adj. f., s. f. intrusă, pl. invalidare s. f., g.-d. art. invalidării; pl. invalidări
intruse invaliditate s. f., g.-d. art. invalidităţii; pl. invalidităţi
invar 640
invar® s. n. investi2 v. învesti
invariabil (desp. -ri-a-) adj. m., pl. invariabili; f. invariabilă, investiga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. investighez, 3 investighează;
pl. invariabile conj. prez. 1 sg. să investighez, 3 să investigheze
invariabilitate (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. invariabilităţii; investigabil adj. m., pl. investigabili; f. investigabilă, pl.
pl. invariabilităţi investigabile
invariant (desp. -ri-ant) adj. m., s. m., pl. invarianţi; adj. investigator adj. m., pl. investigatori; f. sg. şi pl. investigatoare
f., s. f. invariantă, pl. invariante investigaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. investigaţia (desp. -ţi-a),
invazie (desp. -zi-e) s. f., art. invazia (desp. -zi-a), g.-d. art. g.-d. art. investigaţiei; pl. investigaţii, art. investigaţiile
invaziei; pl. invazii, art. invaziile (desp. -zi-i-) (desp. -ţi-i-)
+invaziv adj. m., pl. invazivi; f. invazivă, pl. invazive investire1 (plasare de capital) s. f., g.-d. art. investirii; pl.
invectiva (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. invectivez, investiri
3 invectivează; conj. prez. 1 sg. să invectivez, 3 să investire2 v. învestire
invectiveze investitor adj. m., s. m., pl. investitori; adj. f., s. f. sg. şi
invectivă s. f., g.-d. art. invectivei; pl. invective pl. investitoare
!inventa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inventez, 2 sg. inventezi, investitură v. învestitură
3 inventează; conj. prez. 1 sg. să inventez, 3 să inventeze investiţie (capital plasat) (desp. -ţi-e) s. f., art. investiţia
inventar s. n., pl. inventare (desp. -ţi-a), g.-d. art. investiţiei; pl. investiţii, art.
inventare s. f., g.-d. art. inventării; pl. inventări investiţiile (desp. -ţi-i-)
inventaria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. inventariez +investiţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. investiţionali; f.
(desp. -ri-ez), 3 inventariază, 1 pl. inventariem; conj. prez. investiţională, pl. investiţionale
1 sg. să inventariez, 3 să inventarieze; ger. inventariind inveterat (vechi, împătimit) (livr.) adj. m., pl. inveteraţi; f.
(desp. -ri-ind) inveterată, pl. inveterate
inventariere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. inventarierii; pl. invidia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. invidiez
inventarieri (desp. -di-ez), 3 invidiază, 1 pl. invidiem; conj. prez. 1 sg.
inventatoare s. f., g.-d. art. inventatoarei; pl. inventatoare să invidiez, 3 să invidieze; ger. invidiind (desp. -di-ind)
inventator s. m., pl. inventatori invidie (desp. -di-e) s. f., art. invidia (desp. -di-a), g.-d. art.
inventică s. f., g.-d. art. inventicii invidiei; pl. invidii, art. invidiile (desp. -di-i-)
inventiv adj. m., pl. inventivi; f. inventivă, pl. inventive invidiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. invidierii
inventivitate s. f., g.-d. art. inventivităţii; pl. inventivităţi invidios (desp. -di-os) adj. m., s. m., pl. invidioşi; adj. f., s.
inventor (înv.) s. m., pl. inventori f. invidioasă, pl. invidioase
invenţie (descoperire, minciună) (desp. -ţi-e) s. f., art. invincibil adj. m., pl. invincibili; f. invincibilă, pl.
invenţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. invenţiei; pl. invenţii, art. invincibile
invenţiile (desp. -ţi-i-) invincibilitate s. f., g.-d. art. invincibilităţii
invenţiune (compoziţie muzicală) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. inviolabil (desp. -vi-o-) adj. m., pl. inviolabili; f. inviolabilă,
art. invenţiunii; pl. invenţiuni pl. inviolabile
invers adj. m., pl. inverşi; f. inversă, pl. inverse inviolabilitate (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. inviolabilităţii
inversa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inversez, 3 inversează; invita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. invit, 2 sg. inviţi, 3 invită;
conj. prez. 1 sg. să inversez, 3 să inverseze conj. prez. 1 sg. să invit, 3 să invite
inversare s. f., g.-d. art. inversării; pl. inversări invitare s. f., g.-d. art. invitării; pl. invitări
inversie (biol., fiz.) (desp. -si-e) s. f., art. inversia (desp. invitat s. m., pl. invitaţi
-si‑a), g.-d. art. inversiei; pl. inversii, art. inversiile (desp. invitată s. f., g.-d. art. invitatei; pl. invitate
-si-i-) invitaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. invitaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
inversiune (lingv.; mat.; med.) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. invitaţiei; pl. invitaţii, art. invitaţiile (desp. -ţi-i-)
art. inversiunii; pl. inversiuni invizibil adj. m., pl. invizibili; f. invizibilă, pl. invizibile
inversor s. n., pl. inversoare invizibilitate s. f., g.-d. art. invizibilităţii
invertază s. f., g.-d. art. invertazei; pl. invertaze invoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. invoc, 2 sg. invoci, 3
inverti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. invertesc, 3 sg. invocă; conj. prez. 1 sg. să invoc, 3 să invoce
inverteşte, imperf. 1 inverteam; conj. prez. 1 sg. să invocare s. f., g.-d. art. invocării; pl. invocări
invertesc, 3 să invertească invocaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. invocaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
invertire s. f., g.-d. art. invertirii; pl. invertiri art. invocaţiei; pl. invocaţii, art. invocaţiile (desp. -ţi-i-)
invertor s. n., pl. invertoare +involua (a ~) (desp. -lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. involuez
investi1 (a ~) (a plasa capital) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 (desp. -lu-ez), 3 involuează (desp. -lu-ea-), 1 pl. involuăm
pl. investesc, 3 sg. investeşte, imperf. 1 investeam; conj. (desp. -lu-ăm); conj. prez. 1 sg. să involuez, 3 să
prez. 1 sg. să investesc, 3 să investească involueze; ger. involuând (desp. -lu-ând)
641 ipohondru
involucru (desp. -lu-cru) s. n., art. involucrul; pl. involucre ioniu [niu pron. nĭu] (desp. i-o-niu) s. n., art. ioniul; simb.
involuntar adj. m., pl. involuntari; f. involuntară, pl. Io
involuntare ionizant (desp. i-o-) adj. m., pl. ionizanţi; f. ionizantă, pl.
involut adj. m., pl. involuţi; f. involută; pl. involute ionizante
involuţie (desp. -ţi-e) s. f., art. involuţia (desp. -ţi-a), g.-d. ionizare (desp. i-o-) s. f., g.-d. art. ionizării; pl. ionizări
art. involuţiei; pl. involuţii, art. involuţiile (desp. -ţi-i-) ionizaţie (rar) (desp. i-o-, -ţi-e) s. f., art. ionizaţia (desp.
invulnerabil adj. m., pl. invulnerabili; f. invulnerabilă, pl. -ţi-a), g.-d. art. ionizaţiei; pl. ionizaţii, art. ionizaţiile
invulnerabile (desp. -ţi-i-)
invulnerabilitate s. f., g.-d. art. invulnerabilităţii ionofon (desp. i-o-) s. n., pl. ionofoane
ioanit (desp. i-oa-) adj. m., s. m., pl. ioaniţi; adj. f. ioanită, ionometru (desp. i-o-, -me-tru) s. n., art. ionometrul; pl.
pl. ioanite (dar: Ordinul Ioaniţilor s. propriu n. art.) ionometre
iobag s. m., pl. iobagi ionosferă (desp. i-o-nos-fe-/-no-sfe-) s. f., g.-d. art.
iobagial (rar) (desp. -gi-al) adj. m., pl. iobagiali; f. iobagială, ionosferei
pl. iobagiale ionoterapie (desp. i-o-) s. f., art. ionoterapia, g.-d. art.
iobăgi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iobăgesc, 3 ionoterapiei; pl. ionoterapii, art. ionoterapiile (desp. -pi-i-)
sg. iobăgeşte, imperf. 1 iobăgeam; conj. prez. 1 sg. să Iordan (Bobotează; râu) s. propriu n.
iobăgesc, 3 să iobăgească iordane s. n. pl. (în expr.)
iobăgie s. f., art. iobăgia, g.-d. iobăgii, art. iobăgiei iordanian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. iordanieni (desp.
iobăgime s. f., g.-d. art. iobăgimii -ni-eni); adj. f., s. f. iordaniană, pl. iordaniene
iobăgire (rar) s. f., g.-d. art. iobăgirii iorgovan s. m., pl. iorgovani
iobăgiţă (rar) s. f., g.-d. art. iobăgiţei; pl. iobăgiţe iot (semivocală) s. n., pl. ioturi
ioc adv. !iota (literă grecească) s. m., pl. iota; ι, Ι
iod (element chimic) s. n.; simb. I iotacism (desp. io-) s. n.
iodat (desp. io-) s. m., pl. iodaţi iotaciza (a se ~) (desp. io-) vb. refl., ind. prez. 3 se
!iodhidric (desp. iod-hi-dric) adj. m. (acid ~), pl. iodhidrici iotacizează, imperf. 3 pl. se iotacizau; conj. prez. 3 să se
!iodic (desp. io-) adj. m. (acid ~), pl. iodici; f. iodică iotacizeze; ger. iotacizându-se
(albumină ~) iotacizare (desp. io-) s. f., g.-d. art. iotacizării; pl. iotacizări
iodism (desp. io-) s. n. iotă (cantitate mică) (fam.) s. f. (în: (nici) (măcar) o iotă)
!iodiza (a se ~) (desp. io-) vb. refl., ind. prez. 3 se iodizează, iov (salcie) s. m., pl. iovi
imperf. 3 pl. se iodizau; conj. prez. 3 să se iodizeze; ger. +iPad (engl.) [pron. aĭped] s. n., pl. iPaduri [pron. aĭpedurii]
iodizându-se ipeca s. f.
iodizare (desp. io-) s. f., g.-d. art. iodizării; pl. iodizări !ipecacuana (desp. -cua-) s. f., g.-d. art. ipecacuanei
iodler1 (cântăreţ) (desp. io-dler) s. m., pl. iodleri iperige s. f. pl.
iodler2 (cântec) (desp. io-dler) s. n., pl. iodlere iperită s. f., g.-d. art. iperitei
iodoform (desp. io-) s. n. +iPhone (engl.) [pron. aĭfon] s. n., pl. iPhone-uri [pron.
iodometrie (desp. io-, -me-tri-) s. f., art. iodometria, g.-d. aĭfonuri]
iodometrii, art. iodometriei ipingea (înv.) s. f., art. ipingeaua, g.-d. art. ipingelei; pl.
iodopsină (desp. io-dop-si-/-do-psi-) s. f., g.-d. art. ipingele
iodopsinei +ipochimen (înv., fam.) s. m./s. n., pl. m. ipochimeni/ n.
iodură (desp. io-) s. f., g.-d. art. iodurii; pl. ioduri ipochimene
iofca s. f., art. iofcaua, g.-d. art. iofcalei; pl. iofcale ipocomisar (înv.) s. m., pl. ipocomisari
+Iom Kipur (sărbătoare) s. propriu n. ipocrit (desp. -po-crit) adj. m., s. m., pl. ipocriţi; adj. f., s.
ion (desp. i-on) s. m., pl. ioni f. ipocrită, pl. ipocrite
+Ion/Ion s. propriu m., voc. Ioane/Ion; abr. I. (Ion Luca ipocrizie (desp. -po-cri-) s. f., art. ipocrizia, g.-d. art.
Caragiale abr. I.L. Caragiale) ipocriziei; pl. ipocrizii, art. ipocriziile (desp. -zi-i-)
ionatan1 (fruct) s. n., pl. ionatane +iPod (engl.) [pron. aĭpod] s. n., pl. iPoduri [pron. aĭpoduri]
ionatan2 (pom) s. m., pl. ionatani ipodiacon (înv.) (desp. -di-a-) s. m., pl. ipodiaconi
ionian (desp. i-o-ni-an) adj. m., s. m., pl. ionieni (desp. +ipohondriac (desp. -dri-ac) adj. m., s. m., pl. ipohondriaci;
-ni-eni); adj. f., s. f. ioniană, pl. ioniene adj. f., s. f. ipohondriacă, pl. ipohondriace
ionic1 (arhit.; fiz.; lingv.; lit.) (desp. i-o-) adj. m. (termen ipohondrie s. f., art. ipohondria, g.-d. art. ipohondriei; pl.
~), pl. ionici; f. ionică, pl. ionice ipohondrii, art. ipohondriile (desp. -dri-i-)
ionic2 (ordin arhitectonic) (desp. i-o-) s. n. ipohondru adj. m., s. m., art. ipohondrul, pl. ipohondri;
+ionic3 (picior de vers) (desp. i-o-) s. m., pl. ionici adj. f., s. f. ipohondră, pl. ipohondre
ipostază 642
ipostază (situaţie) (desp. -pos-ta-/-po-sta-) s. f., g.-d. art. irecuperabil adj. m., pl. irecuperabili; f. irecuperabilă, pl.
ipostazei; pl. ipostaze irecuperabile
ipostaziere (desp. -pos-ta-/-po-sta-) s. f., g.-d. art. irecuzabil (livr.) adj. m., pl. irecuzabili; f. irecuzabilă, pl.
ipostazierii; pl. ipostazieri irecuzabile
ipoteca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ipotechez, 3 ipotechează; iredent (rar) adj. m., pl. iredenţi; f. iredentă, pl. iredente
conj. prez. 1 sg. să ipotechez, 3 să ipotecheze iredentism s. n.
ipotecar adj. m., pl. ipotecari; f. ipotecară, pl. ipotecare iredentist adj. m., s. m., pl. iredentişti; adj. f., s. f.
ipotecare s. f., g.-d. art. ipotecării; pl. ipotecări iredentistă, pl. iredentiste
ipotecă s. f., g.-d. art. ipotecii; pl. ipoteci ireductibil adj. m., pl. ireductibili; f. ireductibilă, pl.
ireductibile
ipotenuză s. f., g.-d. art. ipotenuzei; pl. ipotenuze
ireductibilitate s. f., g.-d. art. ireductibilităţii
ipotetic adj. m., pl. ipotetici; f. ipotetică, pl. ipotetice
irefragabil (rar) (desp. -re-fra-) adj. m., pl. irefragabili; f.
ipoteză s. f., g.-d. art. ipotezei; pl. ipoteze
irefragabilă, pl. irefragabile
ipsilon s. m., pl. ipsilon; υ, Υ
irefutabil (livr.) adj. m., pl. irefutabili; f. irefutabilă, pl.
ipso facto (lat.) loc. adv. irefutabile
ipsofon s. n., pl. ipsofoane iregular (rar) adj. m., pl. iregulari; f. iregulară, pl. iregulare
!ipsos s. n., (sorturi) pl. ipsosuri iregularitate s. f., g.-d. art. iregularităţii; pl. iregularităţi
IQ (engl.) [cit. aĭkĭu] s. n., pl. IQ-uri [cit. aĭkĭuuri] irelevant adj. m., pl. irelevanţi; f. irelevantă, pl. irelevante
ir (pop.) s. n., pl. iruri +irelevanţă s. f., g.-d. art. irelevanţei
iradia (a ~) (desp. -di-a-) vb., ind. prez. 1 sg. iradiez ireligios (rar) (desp. -gi-os) adj. m., pl. ireligioşi; f.
(desp. -di-ez), 3 iradiază, 1 pl. iradiem; conj. prez. 1 sg. ireligioasă, pl. ireligioase
să iradiez, 3 să iradieze; ger. iradiind (desp. -di-ind) ireligiozitate (rar) (desp. -gi-o-) s. f., g.-d. art. ireligiozităţii
iradiant (desp. di-ant) adj. m., pl. iradianţi; f. iradiantă, pl. iremediabil (desp. -di-a-) adj. m., pl. iremediabili; f.
iradiante iremediabilă, pl. iremediabile
iradiaţie (desp. -di-a-ţi-e) s. f., art. iradiaţia (desp. -ţi-a), ireparabil adj. m., pl. ireparabili; f. ireparabilă, pl.
g.‑d. art. iradiaţiei; pl. iradiaţii, art. iradiaţiile (desp. -ţi-i-) ireparabile
iradiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. iradierii; pl. iradieri +irepetabil adj. m., pl. irepetabili; f. irepetabilă, pl.
Irak s. propriu n. irepetabile
irakian (desp. -ki-an) adj. m., s. m., pl. irakieni (desp. irepresibil (desp. -re-pre-) adj. m., pl. irepresibili; f.
-ki‑eni); adj. f., s. f. irakiană, pl. irakiene irepresibilă, pl. irepresibile
+irakiancă (desp. -ki-an-) s. f., g.-d. art. irakiencei (desp. ireproşabil (desp. -re-pro-) adj. m., pl. ireproşabili; f.
-ki-en-); pl. irakience ireproşabilă, pl. ireproşabile
iranian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. iranieni (desp. irespirabil (desp. -res-pi-/-re-spi-) adj. m., pl. irespirabili; f.
-ni‑eni); adj. f., s. f. iraniană, pl. iraniene irespirabilă, pl. irespirabile
+iraniancă (desp. -ni-an-) s. f., g.-d. art. iraniencei (desp. iresponsabil adj. m., pl. iresponsabili; f. iresponsabilă, pl.
iresponsabile
-ni-en-); pl. iranience
iresponsabilitate s. f., g.-d. art. iresponsabilităţii
iranic adj. m., pl. iranici; f. iranică, pl. iranice
ireverenţă s. f., g.-d. art. ireverenţei; pl. ireverenţe
irascibil adj. m., pl. irascibili; f. irascibilă, pl. irascibile
ireverenţios (desp. -ţi-os-) adj. m., pl. ireverenţioşi; f.
irascibilitate s. f., g.-d. art. irascibilităţii; pl. irascibilităţi
ireverenţioasă, pl. ireverenţioase
irato (muz.) adv.
ireversibil adj. m., pl. ireversibili; f. ireversibilă, pl.
iraţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. iraţionali; f. iraţională, ireversibile
pl. iraţionale ireversibilitate s. f., g.-d. art. ireversibilităţii
iraţionalism (desp. -ţi-o-) s. n. irevocabil adj. m., pl. irevocabili; f. irevocabilă, pl.
iraţionalist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl. iraţionalişti; adj. irevocabile
f., s. f. iraţionalistă, pl. iraţionaliste irezistibil adj. m., pl. irezistibili; f. irezistibilă, pl. irezistibile
iraţionalitate (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. iraţionalităţii irezonabil (rar) adj. m., pl. irezonabili; f. irezonabilă, pl.
irbis s. m., pl. irbişi irezonabile
ireal (desp. -re-al) adj. m., pl. ireali; f. ireală, pl. ireale iridacee s. f., art. iridaceea, g.-d. art. iridaceei; pl. iridacee
irealitate (desp. -re-a-) s. f., g.-d. art. irealităţii; pl. irealităţi iridiu [diu pron. dĭu] s. n., art. iridiul; simb. Ir
irealizabil (desp. -re-a-) adj. m., pl. irealizabili; f. iriga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. irig, 2 sg. irigi, 3 irigă; conj.
irealizabilă, pl. irealizabile prez. 1 sg. să irig, 3 să irige
ireconciliabil (desp. -li-a-) adj. m., pl. ireconciliabili; f. irigabil adj. m., pl. irigabili; f. irigabilă, pl. irigabile
ireconciliabilă, pl. ireconciliabile irigare s. f., g.-d. art. irigării; pl. irigări
643 isonar
irigator s. n., pl. irigatoare ISBN [cit. isebene] s. n., pl. ISBN-uri [cit. isebeneuri]
irigaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. irigaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. isca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. isc, 2 sg. işti, 3 iscă; conj.
irigaţiei; pl. irigaţii, art. irigaţiile (desp. -ţi-i-) prez. 1 sg. să isc, 3 să işte
irimic s. n. iscare s. f., g.-d. art. iscării; pl. iscări
iris1 (plantă) s. m., pl. irişi iscăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iscălesc, 3 sg.
iris2 (membrană la ochi; diafragmă) s. n., pl. irisuri iscăleşte, imperf. 1 iscăleam; conj. prez. 1 sg. să iscălesc,
irita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. irit, 2 sg. iriţi, 3 irită; conj. 3 să iscălească
prez. 1 sg. să irit, 3 să irite iscălire s. f., g.-d. art. iscălirii; pl. iscăliri
iritabil adj. m., pl. iritabili; f. iritabilă, pl. iritabile iscălit s. n.
iritabilitate s. f., g.-d. art. iritabilităţii; pl. iritabilităţi iscălitură s. f., g.-d. art. iscăliturii; pl. iscălituri
iritant adj. m., pl. iritanţi; f. iritantă, pl. iritante ischemic adj. m., pl. ischemici; f. ischemică, pl. ischemice
iritare s. f., g.-d. art. iritării; pl. iritări ischemie s. f., art. ischemia, g.-d. art. ischemiei; pl. ischemii,
iritaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. iritaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. art. ischemiile (desp. -mi-i-)
iritaţiei; pl. iritaţii, art. iritaţiile (desp. -ţi-i-) ischion (desp. -chi-on) s. n., pl. ischionuri
irită s. f., g.-d. art. iritei; pl. irite ischiuzar (înv.) (desp. -chiu-) adj. m., s. m., pl. ischiuzari;
iriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. irizez, 3 irizează; conj. prez. adj. f., s. f. ischiuzară, pl. ischiuzare
1 sg. să irizez, 3 să irizeze iscoadă s. f., g.-d. art. iscoadei; pl. iscoade
irizare s. f., g.-d. art. irizării; pl. irizări iscodeală s. f., g.-d. art. iscodelii; pl. iscodeli
irizaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. irizaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. iscodenie (rar) (desp. -ni-e) s. f., art. iscodenia (desp.
irizaţiei; pl. irizaţii, art. irizaţiile (desp. -ţi-i-) -ni‑a), g.-d. art. iscodeniei; pl. iscodenii, art. iscodeniile
(desp. -ni-i-)
irlandez adj. m., s. m., pl. irlandezi; adj. f., s. f. irlandeză,
pl. irlandeze iscodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iscodesc, 3 sg.
iscodeşte, imperf. 1 iscodeam; conj. prez. 1 sg. să iscodesc,
irlandeză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandezei
3 să iscodească
irmilic s. m., pl. irmilici
iscodire s. f., g.-d. art. iscodirii; pl. iscodiri
irmizea (înv.) s. f., art. irmizeaua, g.-d. art. irmizelei; pl.
iscoditor adj. m., pl. iscoditori; f. sg. şi pl. iscoditoare
irmizele
iscoditură (rar) s. f., g.-d. art. iscoditurii; pl. iscodituri
irmiziu (înv.) adj. m., f. irmizie; pl. m. şi f. irmizii
iscurie s. f., art. iscuria, g.-d. iscurii, art. iscuriei
irmos s. n., pl. irmoase
iscusi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iscusesc, 3 sg.
irochez adj. m., s. m., pl. irochezi; adj. f., s. f. irocheză, pl.
iscuseşte, imperf. 1 iscuseam; conj. prez. 1 sg. să iscusesc,
irocheze
3 să iscusească
irod (colindător) s. m., pl. irozi
iscusime (înv.) s. f., g.-d. art. iscusimii
Irod (rege al Iudeei) s. propriu m.
iscusinţă s. f., g.-d. art. iscusinţei; pl. iscusinţe
ironic adj. m., pl. ironici; f. ironică, pl. ironice
iscusire (înv.) s. f., g.-d. art. iscusirii
ironie s. f., art. ironia, g.-d. art. ironiei; pl. ironii, art.
+isihast (ascet) s. m., pl. isihaşti
ironiile (desp. -ni-i-)
isihie s. f., art. isihia, g.-d. isihii, art. isihiei
ironiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ironizez, 3 ironizează;
conj. prez. 1 sg. să ironizez, 3 să ironizeze islam (mahomedanism) s. n.
ironizare s. f., g.-d. art. ironizării; pl. ironizări Islam (lumea musulmană) s. propriu n.
iroseală s. f., g.-d. art. iroselii; pl. iroseli islamic adj. m., pl. islamici; f. islamică, pl. islamice
irosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. irosesc, 3 sg. iroseşte, islamism s. n.
imperf. 1 iroseam; conj. prez. 1 sg. să irosesc, 3 să islamiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. islamizez, 3 islamizează;
irosească conj. prez. 1 sg. să islamizez, 3 să islamizeze
irosire s. f., g.-d. art. irosirii; pl. irosiri +islamofob adj. m., pl. islamofobi; f. islamofobă, pl.
+Irozii (Vicleimul) s. propriu m. pl. art. islamofobe
irupe (a ~) (a izbucni) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. irup, 3 islandez adj. m., s. m., pl. islandezi; adj. f., s. f. islandeză,
sg. irupe, perf. s. 1 sg. irupsei, 1 pl. irupserăm, m.m.c.p. pl. islandeze
1 pl. irupseserăm; conj. prez. 1 sg. să irup, 3 să irupă; ger. islandeză (limbă) s. f., g.-d. art. islandezei
irupând; part. irupt +ism (modă; tendinţă) (colocv.) s. n., (mai ales la pl.) isme
irupere (izbucnire) s. f., g.-d. art. iruperii; pl. iruperi ismailit s. m., pl. ismailiţi
irupţie (izbucnire) (desp. -ţi-e) s. f., art. irupţia (desp. -ţi- isnaf1 (breaslă) (înv.) s. n., pl. isnafuri
a), g.-d. art. irupţiei; pl. irupţii, art. irupţiile (desp. -ţi-i-) isnaf2 (breslaş) (înv.) s. m., pl. isnafi
isadelf s. m., pl. isadelfi ison s. n.
isatină s. f., g.-d. art. isatinei isonar (înv.) s. m., pl. isonari
isop 644
isop s. m., pl. isopi !istălalt (reg.) pr. m., adj. pr. m., g.-d. istuilalt; pl. iştilalţi,
isoscel adj. m. (+ s. n.: triunghi ~), pl. isoscele g.-d. istorlalţi; f. iastălaltă, g.-d. isteilalte; pl. istelalte,
+ispas (despăgubire) (înv.) s. n., pl. ispasuri g.‑d. istorlalte
isteciune (înv.) s. f., g.-d. art. isteciunii; pl. isteciuni
Ispas (Înălţarea) s. propriu n.
isteric adj. m., s. m., pl. isterici; adj. f., s. f. isterică, pl.
ispaşă (înv.) s. f., art. ispaşa, g.-d. art. ispaşei; pl. ispaşe
isterice
ispăşenie (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. ispăşenia (desp.
istericale (fam.) s. f. pl.
-ni‑a), g.-d. art. ispăşeniei; pl. ispăşenii, art. ispăşeniile
isterie s. f., art. isteria, g.-d. art. isteriei; pl. isterii, art.
(desp. -ni-i-)
isteriile (desp. -ri-i-)
ispăşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ispăşesc, 3 sg.
isteţ adj. m., pl. isteţi; f. isteaţă, pl. isteţe
ispăşeşte, imperf. 1 ispăşeam; conj. prez. 1 sg. să ispăşesc,
isteţi (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă isteţesc,
3 să ispăşească
3 sg. se isteţeşte, imperf. 1 sg. mă isteţeam; conj. prez. 1
ispăşire s. f., g.-d. art. ispăşirii; pl. ispăşiri sg. să mă isteţesc, 3 să se isteţească; imper. 2 sg. afirm.
ispăşitor adj. m., pl. ispăşitori; f. sg. şi pl. ispăşitoare isteţeşte-te; ger. isteţindu-mă
ispisoc (înv.) s. n., pl. ispisoace isteţie (înv.) s. f., art. isteţia, g.-d. art. isteţiei; pl. isteţii, art.
ispită s. f., g.-d. art. ispitei; pl. ispite isteţiile (desp. -ţi-i-)
ispiti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ispitesc, 3 sg. isteţime s. f., g.-d. art. isteţimii; pl. isteţimi
ispiteşte, imperf. 1 ispiteam; conj. prez. 1 sg. să ispitesc, istm s. n., pl. istmuri (desp. ist-muri)
3 să ispitească istmic (desp. ist-mic) adj. m., pl. istmici; f. istmică, pl.
ispitire s. f., g.-d. art. ispitirii; pl. ispitiri istmice
ispititor adj. m., pl. ispititori; f. sg. şi pl. ispititoare !istoric1 adj. m., s. m., pl. istorici; adj. f, (rar) s. f. istorică,
ispol (reg.) s. n., pl. ispoale pl. istorice
ispravă s. f., g.-d. art. isprăvii; pl. isprăvi istoric2 s. n.
ispravnic s. m., pl. ispravnici istoricesc (înv.) adj. m., f. istoricească; pl. m. şi f. istoriceşti
istoriceşte adv.
isprăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. isprăvesc, 3 sg.
isprăveşte, imperf. 1 isprăveam; conj. prez. 1 sg. să istorie (desp. -ri-e) s. f., art. istoria (desp. -ri-a), g.-d. art.
isprăvesc, 3 să isprăvească istoriei; pl. istorii, art. istoriile (desp. -ri-i-)
isprăvire s. f., g.-d. art. isprăvirii; pl. isprăviri istorioară (desp. -ri-oa-) s. f., g.-d. art. istorioarei; pl.
istorioare
isprăvit s. n.
istoriograf (desp. -ri-o-graf) s. m., pl. istoriografi
isprăvniceasă (înv.) s. f., g.-d. art. isprăvnicesei; pl.
istoriografie (desp. -ri-o-gra-) s. f., art. istoriografia, g.‑d.
isprăvnicese
art. istoriografiei; pl. istoriografii, art. istoriografiile
isprăvnicel s. m., pl. isprăvnicei, art. isprăvniceii (desp. -fi-i-)
isprăvnicesc (înv.) adj. m., f. isprăvnicească; pl. m. şi f. istorisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. istorisesc, 3 sg.
isprăvniceşti istoriseşte, imperf. 1 istoriseam; conj. prez. 1 sg. să
isprăvnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. istorisesc, 3 să istorisească
isprăvnicesc, 3 sg. isprăvniceşte, imperf. 1 isprăvniceam; istorisire s. f., g.-d. art. istorisirii; pl. istorisiri
conj. prez. 1 sg. să isprăvnicesc, 3 să isprăvnicească istorism s. n.
isprăvnicie s. f., art. isprăvnicia, g.-d. art. isprăvniciei; pl. istov (înv.) s. n.
isprăvnicii, art. isprăvniciile (desp. -ci-i-) istoveală s. f., g.-d. art. istovelii
+Israel (stat) s. propriu n. istovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. istovesc, 3 sg.
israelian (referitor la statul Israel) (desp. -li-an) adj. m., istoveşte, imperf. 1 istoveam; conj. prez. 1 sg. să istovesc,
s. m., pl. israelieni (desp. -li-eni); adj. f., s. f. israeliană, 3 să istovească
pl. israeliene istovire s. f., g.-d. art. istovirii; pl. istoviri
+israeliancă (desp. -li-an-) s. f., g.-d. art. israeliencei istovitor adj. m., pl. istovitori; f. sg. şi pl. istovitoare
(desp. -li-en-); pl. israelience +istriot adj. m., s. m., pl. istrioţi; adj. f., s. f. istriotă, pl.
israelit (evreiesc, evreu) adj. m., s. m., pl. israeliţi; adj. f., istriote
s. f. israelită, pl. israelite istroromân adj. m., s. m., pl. istroromâni; adj. f.
!ist (reg.) adj. pr. m., g.-d. istui; pl. işti; f. iastă, g.-d. istei; istroromână, pl. istroromâne
pl. iste, g.-d. pl. m. şi f. istor istroromână (idiom) s. f., g.-d. art. istroromânei
!ista (reg.) pr. m., adj. pr. m. (postpus: omul ista), g.-d. istroromâncă (persoană) s. f., g.-d. art. istroromâncei; pl.
istuia; pl. iştia (desp. -tia), g.-d. istora; f. iasta, g.-d. istroromânce
isteia; pl. istea, g.-d. pl. m. şi f. istora !Isus s. propriu m.
+Istanbul (oraş) s. propriu n. işala (înv.) interj.
645 iuţeală
işlic (înv.) s. n., pl. işlice iubi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iubesc, 3 sg. iubeşte,
işlicar (înv.) s. m., pl. işlicari imperf. 1 iubeam; conj. prez. 1 sg. să iubesc, 3 să iubească
işlicel (înv.) s. n., pl. işlicele iubire s. f., g.-d. art. iubirii; pl. iubiri
+IT (engl.) [cit. aĭti] s. n., art. IT-ul [cit. aĭtiul] iubit1 adj. m., s. m., pl. iubiţi; adj. f., s. f. iubită, pl. iubite
Itala (lat.) s. propriu f., g.-d. Italei iubit2 s. n.
italian (desp. -li-an) adj. m., s. m., pl. italieni (desp. iubitor adj. m., pl. iubitori; f. sg. şi pl. iubitoare
-li‑eni); adj. f. italiană, pl. italiene iubiţel (fam.) s. m., pl. iubiţei, art. iubiţeii
italiană (limbă) (desp. -li-a-) s. f., g.-d. art. italienei (desp. iubiţică (fam.) s. f., g.-d. art. iubiţelei; pl. iubiţele
-li-e-) Iuda (trădător al lui Isus) s. propriu m.
italiancă (persoană) (desp. -li-an-) s. f., g.-d. art. italiencei iudaic adj. m., pl. iudaici; f. iudaică, pl. iudaice
(desp. -li-en-); pl. italience
iudaism s. n.
italic adj. m., pl. italici; f. italică, pl. italice
iudă (persoană făţarnică) s. f., g.-d. art. iudei; pl. iude
italică s. f., g.-d. art. italicei; pl. italice
+iudeo-creştin adj. m., s. m., pl. iudeo-creştini; adj. f., s. f.
italienesc (desp. -li-e-) adj. m., f. italienească; pl. m. şi f. iudeo-creştină, pl. iudeo-creştine
italieneşti
iudeospaniol (desp. -de-os-pa-ni-ol/-o-spa-) adj. m., pl.
italieneşte (desp. -li-e-) adv.
iudeospanioli; f. iudeospaniolă, pl. iudeospaniole
italienism (desp. -li-e-) s. n., pl. italienisme
iudeospaniolă (idiom) (desp. -de-os-pa-ni-o-/-o-spa-) s. f.,
italienist (desp. -li-e-) s. m., pl. italienişti g.-d. art. iudeospaniolei
italienistă (desp. -li-e-), s. f., g.-d. art. italienistei; pl. iudeu s. m., art. iudeul; pl. iudei, art. iudeii
italieniste
iuft s. n.
+italienistică (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. italienisticii
iugăr s. n., pl. iugăre
italieniza (a ~) (desp. -li-e-) vb., ind. prez. 1 sg. italienizez,
!iugoslav (desp. -gos-lav/-go-slav) adj. m., s. m., pl.
3 italienizează; conj. prez. 1 sg. să italienizez, 3 să
iugoslavi; adj. f., s. f. iugoslavă, pl. iugoslave
italienizeze
iui (a ~) (rar) (desp. i-u-) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. iui, 3
italiot (desp. -li-ot) s. m., pl. italioţi
iuie, imperf. 1 iuiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să iui, 3 să iuie
item1 (lat.) adv.
iuit (rar) (desp. i-u-) s. n., pl. iuituri
!item2 s. m., pl. itemi
iu-iu v. iu2
+itera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. iterez, 3 iterează; conj.
prez. 1 sg. să iterez, 3 să itereze !iulian (desp. -li-an) adj. m. (+ s. n.: calendar ~); f. iuliană
(eră ~)
iterativ adj. m., pl. iterativi; f. iterativă, pl. iterative
!iulie (desp. -li-e) s. m., g.-d. art. lui iulie; abr. iul.; simb.
iteraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. iteraţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
VII/.07./-07-
iteraţiei; pl. iteraţii, art. iteraţiile (desp. -ţi-i-)
itinera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. itinerez, 3 itinerează; conj. iuncher s. m., pl. iuncheri
prez. 1 sg. să itinerez, 3 să itinereze iuncherie (rar) s. f., art. iuncheria, g.-d. iuncherii, art.
itinerant adj. m., pl. itineranţi; f. itinerantă, pl. itinerante iuncheriei
itinerar s. n., pl. itinerare iuncherime (rar) s. f., g.-d. art. iuncherimii
+IT-ist [IT cit. engl. aĭti] s. m., pl. IT-işti [cit. aĭtişti] !iunie (desp. -ni-e) s. m., g.-d. art. lui iunie; abr. iun.;
simb. VI/.06./-06- (dar: 1 Iunie [1 cit. întâi] (sărbătoare)
+ITP [cit. itepe] s. n., art. ITP-ul [cit. itepeul]
s. propriu m.)
iţan (rar) s. m., pl. iţani
iureş s. n., pl. iureşuri
iţar (piesă la războiul de ţesut) s. n., pl. iţare
iurtă s. f., g.-d. art. iurtei; pl. iurte
iţari (pantaloni) s. m. pl.
ius (literă chirilică) s. n., pl. iusuri
iţă s. f., g.-d. art. iţei; pl. iţe
iuşcă (rar) s. f., g.-d. art. iuştii; pl. iuşti
iţăraşi (rar) s. m. pl.
iuşni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iuşnesc, 3 sg.
!iţi (a se ~) (fam., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. mă iţesc, 3
iuşneşte, imperf. 1 iuşneam; conj. prez. 1 sg. să iuşnesc,
sg. se iţeşte, imperf. 1 sg. mă iţeam; conj. prez. 1 sg. să
3 să iuşnească
mă iţesc, 3 să se iţească; imper. 2 sg. afirm. iţeşte-te; ger.
iţindu-mă iuşti interj.
iţii (rar) interj. iută s. f., g.-d. art. iutei
+iu1 (literă chirilică) s. m., pl. ĭu iute adj. m., f. iute; pl. m. şi f. iuţi
iu2/iu-iu interj. +iute-iute (foarte iute) adv.
iubăreţ (pop.) adj. m., pl. iubăreţi; f. iubăreaţă, pl. iubăreţe iutişor (pop.) adv.
iubeţ (pop.) adj. m., s. m., pl. iubeţi; adj. f., s. f. iubeaţă, iuţar (reg.) s. m., pl. iuţari
pl. iubeţe iuţeală s. f., g.-d. art. iuţelii; pl. iuţeli
iuţi 646
iuţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iuţesc, 3 sg. iuţeşte, izentalp adj. m., pl. izentalpi; f. izentalpă, pl. izentalpe
imperf. 1 iuţeam; conj. prez. 1 sg. să iuţesc, 3 să iuţească izentrop adj. m., pl. izentropi; f. izentropă, pl. izentrope
iuţire (rar) s. f., g.-d. art. iuţirii; pl. iuţiri izgoni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izgonesc, 3 sg.
Iuvenalii (sărbătoare la romani) (desp. iu-) s. propriu f. izgoneşte, imperf. 1 izgoneam; conj. prez. 1 sg. să
pl., art. Iuvenaliile (desp. -li-i-) izgonesc, 3 să izgonească
!iuzbaşă s. m., art. iuzbaşa, g.-d. art. iuzbaşei; pl. iuzbaşe izgonire s. f., g.-d. art. izgonirii
iuzluc s. m., pl. iuzluci izini (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izinesc, 3 sg.
ivăr s. n., pl. ivăre izineşte, imperf. 1 izineam; conj. prez. 1 sg. să izinesc, 3
iveală s. f., g.-d. art. ivelii (mai ales în expr.) să izinească
ivi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ivesc, 3 sg. se iveşte, izlaz s. n., pl. izlazuri
imperf. 1 sg. mă iveam; conj. prez. 1 sg. să mă ivesc, 3 să izma-broaştei (plantă) s. f., g.-d. art. izmei-broaştei
se ivească; imper. 2 sg. afirm. iveşte-te; ger. ivindu-mă izmană s. f., g.-d. art. izmenei, (mai frecv.) pl. izmene
ivire s. f., g.-d. art. ivirii izmă s. f., g.-d. art. izmei
+ivorian (privitor la Côte dʼIvoire) (desp. -ri-an) adj. m., izmă-creaţă (plantă) s. f., g.-d. art. izmei-creţe
s. m., pl. ivorieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. ivoriană, pl. izmeneală (fam.) s. f., g.-d. art. izmenelii; pl. izmeneli
ivoriene izmeni (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
ivorin (fildeş sintetic) s. n. izmenesc, 3 sg. se izmeneşte, imperf. 1 sg. mă izmeneam;
ivoriu (fildeş) [riu pron. rĭu] s. n., art. ivoriul conj. prez. 1 sg. să mă izmenesc, 3 să se izmenească;
+ivrit1 adj. invar. (cuvinte ~) imper. 2 sg. afirm. izmeneşte-te; ger. izmenindu-mă
!ivrit2 (limbă) s. n. izmenit (fam.) adj. m., s. m., pl. izmeniţi; adj. f., s. f.
iz s. n., pl. izuri izmenită, pl. izmenite
izanomalie (desp. i-za-/iz-a-) s. f., art. izanomalia, g.-d. art. iznoavă (pop.) s. f., g.-d. art. iznoavei; pl. iznoave
izanomaliei; pl. izanomalii, art. izanomaliile (desp. -li-i-) izoalcan (desp. -zo-al-) s. m., pl. izoalcani
izbavă (reg.) s. f., g.-d. art. izbăvii; pl. izbăvi izoamplitudine (desp. -zo-am-) s. f., g.-d. art.
izbă s. f., g.-d. art. izbei; pl. izbe izoamplitudinii; pl. izoamplitudini
izbăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbăvesc, 3 sg. izoanabază (desp. -zo-a-) s. f., g.-d. art. izoanabazei; pl.
izbăveşte, imperf. 1 izbăveam; conj. prez. 1 sg. să izoanabaze
izbăvesc, 3 să izbăvească izoanaliză (desp. -zo-a-) s. f., g.-d. art. izoanalizei; pl. izoanalize
izbăvire s. f., g.-d. art. izbăvirii; pl. izbăviri !izobar adj. m., pl. izobari; f. izobară, pl. izobare
izbăvitor adj. m., s. m., pl. izbăvitori; adj. f., s. f. sg. şi pl. izobară (linie unind punctele cu aceeaşi presiune) s. f.,
izbăvitoare g.-d. art. izobarei; pl. izobare
izbândă s. f., g.-d. art. izbânzii; pl. izbânzi izobată (linie unind punctele cu aceeaşi adâncime) s. f.,
izbândi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbândesc, 3 sg. g.-d. art. izobatei; pl. izobate
izbândeşte, imperf. 1 izbândeam; conj. prez. 1 sg. să izobutenă s. f., g.-d. art. izobutenei
izbândesc, 3 să izbândească izoclină (desp. -zo-cli-) s. f., g.-d. art. izoclinei; pl. izocline
izbândire s. f., g.-d. art. izbândirii; pl. izbândiri izocor adj. m., pl. izocori; f. izocoră, pl. izocore
izbânditor (rar) adj. m., pl. izbânditori; f. sg. şi pl. izocoră s. f., g.-d. art. izocorei; pl. izocore
izbânditoare izocrom (izocromatic) (desp. -zo-crom) adj. m., pl.
izbelişte (pop.) s. f., g.-d. art. izbeliştii izocromi; f. izocromă, pl. izocrome
izbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbesc, 3 sg. izbeşte, izocromatic (desp. -zo-cro-) adj. m., pl. izocromatici; f.
imperf. 1 izbeam; conj. prez. 1 sg. să izbesc, 3 să izbească izocromatică, pl. izocromatice
izbire s. f., g.-d. art. izbirii; pl. izbiri izocron (cu durată egală) (desp. -zo-cron) adj. m., pl.
izbitor adj. m., pl. izbitori; f. sg. şi pl. izbitoare izocroni; f. izocronă, pl. izocrone
izbitură s. f., g.-d. art. izbiturii; pl. izbituri izocronă (desp. -zo-cro-) s. f., g.-d. art. izocronei; pl. izocrone
izbuc s. n., pl. izbucuri izocronism (desp. -zo-cro-) s. n.
izbucni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbucnesc, 3 sg. izodinamic adj. m., pl. izodinamici; f. izodinamică, pl.
izbucneşte, imperf. 1 izbucneam; conj. prez. 1 sg. să izodinamice
izbucnesc, 3 să izbucnească izodinamică s. f., g.-d. art. izodinamicii; pl. izodinamice
izbucnire s. f., g.-d. art. izbucnirii; pl. izbucniri izodinamie s. f., art. izodinamia, g.-d. izodinamii, art.
izbuti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbutesc, 3 sg. izodinamiei
izbuteşte, imperf. 1 izbuteam; conj. prez. 1 sg. să izbutesc, izoedric (desp. -e-dric) adj. m., pl. izoedrici; f. izoedrică, pl.
3 să izbutească izoedrice
izbutire s. f., g.-d. art. izbutirii izofază s. f., g.-d. art. izofazei; pl. izofaze
izdat (pop.) s. n., pl. izdaturi izofigmă s. f., g.-d. art. izofigmei; pl. izofigme
647 izvorî
izofon adj. m., pl. izofoni; f. izofonă, pl. izofone izoparafină s. f., g.-d. art. izoparafinei; pl. izoparafine
izofonă s. f., g.-d. art. izofonei; pl. izofone izopectă s. f., g.-d. art. izopectei; pl. izopecte
izogam adj. m., pl. izogami; f. izogamă, pl. izogame izopentan s. m., pl. izopentani
izogamă s. f., g.-d. art. izogamei; pl. izogame izopicnă1 adj. f. (linie ~), pl. izopicne
izogamie s. f., art. izogamia, g.-d. izogamii, art. izogamiei izopicnă2 (linie unind punctele cu aceeaşi densitate) s. f.,
izogeoterm (desp. -ge-o-) adj. m., pl. izogeotermi; f. g.‑d. art. izopicnei; pl. izopicne
izogeotermă, pl. izogeoterme izopletă (desp. -zo-ple-) s. f., g.-d. art. izopletei; pl. izoplete
izogeotermă (desp. -ge-o-) s. f., g.-d. art. izogeotermei; pl. izopod s. n., pl. izopode
izogeoterme izopolimorfism s. n.
izoglosă (desp. -zo-glo-) s. f., g.-d. art. izoglosei; pl. izoglose izopren1 (hidrocarbură) (desp. -zo-pren) s. m., pl. izopreni
izogon adj. m., pl. izogoni; f. izogonă, pl. izogone +izopren2 (obiect din izopren1) (fam.) (desp. -zo-pren) s.
izogonă s. f., g.-d. art. izogonei; pl. izogone n., pl. izoprene
izohietă (desp. -hi-e-) s. f., g.-d. art. izohietei; pl. izohiete izopropilbenzen (desp. -zo-pro-) s. m., pl. izopropilbenzeni
izohipsă s. f., g.-d. art. izohipsei; pl. izohipse +izopropilic adj. m. (+ s. n.: alcool ~); abr. IPA
izola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. izolez, 3 izolează; conj. prez. +izopropanol s. n.
1 sg. să izolez, 3 să izoleze izoseistă1 adj. f. (linie ~), pl. izoseiste
izolant adj. m., pl. izolanţi; f. izolantă, pl. izolante izoseistă2 (linie unind punctele cu aceeaşi intensitate a
izolare s. f., g.-d. art. izolării; pl. izolări seismului) s. f., g.-d. art. izoseistei; pl. izoseiste
izolatoare s. f., g.-d. art. izolatoarei; pl. izolatoare izospin (desp. -zos-pin/-zo-spin) s. m., pl. izospini
izolator1 adj. m., pl. izolatori; f. sg. şi pl. izolatoare izosporie (desp. -zos-po-/-zo-spo-) s. f., art. izosporia, g.-d.
izosporii, art. izosporiei
izolator2 (persoană) s. m., pl. izolatori
izostazie (desp. -zos-ta-/-zo-sta-) s. f., art. izostazia, g.-d.
izolator3 (piesă) s. n., pl. izolatoare
izostazii, art. izostaziei
izolaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. izolaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
izoster (desp. -zos-ter/-zo-ster) adj. m., pl. izosteri; f.
izolaţiei; pl. izolaţii, art. izolaţiile (desp. -ţi-i-)
izosteră, pl. izostere
izolaţionism (desp. -ţi-o-) s. n.
izosteră s. f., g.-d. art. izosterei; pl. izostere
izolaţionist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl. izolaţionişti;
izotahă s. f., g.-d. art. izotahei; pl. izotahe
adj. f., s. f. izolaţionistă, pl. izolaţioniste
izoter adj. m., pl. izoteri; f. izoteră, pl. izotere
+izoletă s. f., g.-d. art. izoletei; pl. izolete
izolexă s. f., g.-d. art. izolexei; pl. izolexe izoteră s. f., g.-d. art. izoterei; pl. izotere
izolinie (desp. -ni-e) s. f., art. izolinia (desp. -ni-a), g.-d. izoterm adj. m., pl. izotermi; f. izotermă, pl. izoterme
art. izoliniei; pl. izolinii, art. izoliniile (desp. -ni-i-) izotermă s. f., g.-d. art. izotermei; pl. izoterme
izomagnetică s. f., g.-d. art. izomagneticei; pl. izomagnetice izotermic adj. m., pl. izotermici; f. izotermică, pl. izotermice
izomer1 adj. m., pl. izomeri; f. izomeră, pl. izomere izotipie s. f., art. izotipia, g.-d. izotipii, art. izotipiei
izomer2 s. m., pl. izomeri izotonic adj. m., pl. izotonici; f. izotonică, pl. izotonice
izomerie s. f., art. izomeria, g.-d. izomerii, art. izomeriei izotonie s. f., art. izotonia, g.-d. izotonii, art. izotoniei
!izomeriza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se izomerizează, izotop s. m., pl. izotopi
imperf. 3 pl. se izomerizau; conj. prez. 3 să se izomerizeze; izotopie s. f., art. izotopia, g.-d. izotopii, art. izotopiei
ger. izomerizându-se izotrop (desp. -zo-trop) adj. m., pl. izotropi; f. izotropă, pl. izotrope
izomerizare s. f., g.-d. art. izomerizării; pl. izomerizări izotropie (desp. -zo-tro-) s. f., art. izotropia, g.-d. izotropii,
izometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. izometrici; f. art. izotropiei
izometrică, pl. izometrice izvod (înv.) s. n., pl. izvoade
izometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. izometria, g.-d. art. izvodi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izvodesc,
izometriei; pl. izometrii, art. izometriile (desp. -tri-i-) 3 sg. izvodeşte, imperf. 1 izvodeam; conj. prez. 1 sg. să
izometropie (desp. -me-tro-) s. f., art. izometropia, g.-d. izvodesc, 3 să izvodească
izometropii, art. izometropiei izvodire (înv.) s. f., g.-d. art. izvodirii; pl. izvodiri
izomorf adj. m., pl. izomorfi; f. izomorfă, pl. izomorfe izvoditor (înv.) s. m., pl. izvoditori
izomorfă s. f., g.-d. art. izomorfei; pl. izomorfe izvor s. n., pl. izvoare
izomorfie s. f., art. izomorfia, g.-d. izomorfii, art. izomorfiei izvoraş s. n., pl. izvoraşe
!izomorfism s. n., pl. izomorfisme izvorâtor (înv.) adj. m., s. m., pl. izvorâtori; adj. f., s. f. sg.
izonefă s. f., g.-d. art. izonefei; pl. izonefe şi pl. izvorâtoare
izooctan s. m., pl. izooctani +Izvorul Tămăduirii (sărbătoare) s. propriu n. art.
izoosmotic adj. m., pl. izoosmotici; f. izoosmotică, pl. izvorî (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. izvorăşte, 3 pl. izvorăsc,
izoosmotice imperf. 3 sg. izvora; conj. prez. 3 să izvorască; ger.
izopagă s. f., g.-d. art. izopagei; pl. izopage izvorând; part. izvorât
Îî
!î (literă1; sunet) s. m./s. n., pl. m. î/n. î-uri îmbătător adj. m., pl. îmbătători; f. sg. şi pl. îmbătătoare
îhî interj. îmbătrâni (a ~) (desp. -bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
îi1 pr. v. ea, el îmbătrânesc, 3 sg. îmbătrâneşte, imperf. 1 îmbătrâneam;
îi2 vb. v. fi1 conj. prez. 1 sg. să îmbătrânesc, 3 să îmbătrânească
îmbarca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbarc, 2 sg. îmbarci, 3 îmbătrânire (desp. -bă-trâ-) s. f., g.-d. art. îmbătrânirii
îmbarcă; conj. prez. 1 sg. să îmbarc, 3 să îmbarce îmbăţoşa (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
îmbarcare s. f., g.-d. art. îmbarcării; pl. îmbarcări îmbăţoşez, 3 se îmbăţoşează, 1 pl. ne îmbăţoşăm; conj.
îmbăia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbăiez, 3 îmbăiază, 1 pl. prez. 1 sg. să mă îmbăţoşez, 3 să se îmbăţoşeze; imper. 2
îmbăiem; conj. prez. 1 sg. să îmbăiez, 3 să îmbăieze; ger. sg. afirm. îmbăţoşează-te; ger. îmbăţoşându-mă
îmbăind îmbâcseală s. f., g.-d. art. îmbâcselii; pl. îmbâcseli
îmbăiera (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbaier, 2 sg. îmbâcsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbâcsesc, 3 sg.
îmbaieri, 3 îmbaieră; conj. prez. 1 sg. să îmbaier, 3 să îmbâcseşte, imperf. 1 îmbâcseam; conj. prez. 1 sg. să
îmbaiere; imper. 2 sg. afirm. îmbaieră îmbâcsesc, 3 să îmbâcsească
îmbăierare (înv.) s. f., g.-d. art. îmbăierării îmbâcsire s. f., g.-d. art. îmbâcsirii
îmbăiere s. f., g.-d. art. îmbăierii; pl. îmbăieri îmbârliga (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârligă, imperf. 3 pl.
îmbăla (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbălez, 3 îmbârligau; conj. prez. 3 să îmbârlige
îmbălează; conj. prez. 1 sg. să îmbălez, 3 să îmbăleze îmbelciugat (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugaţi; f.
îmbălare (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălării; pl. îmbălări îmbelciugată, pl. îmbelciugate
îmbălătură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălăturii; pl. îmbelşuga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. îmbelşughez,
îmbălături 3 îmbelşughează; conj. prez. 1 sg. să îmbelşughez, 3 să
îmbălora (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbălorez, 3 îmbelşugheze
îmbălorează; conj. prez. 1 sg. să îmbălorez, 3 să îmbăloreze îmbelşugare s. f., g.-d. art. îmbelşugării
îmbăloşa (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbăloşez, îmbelşugat adj. m., pl. îmbelşugaţi; f. îmbelşugată, pl.
3 îmbăloşează, 1 pl. îmbăloşăm; conj. prez. 1 sg. să
îmbelşugate
îmbăloşez, 3 să îmbăloşeze; ger. îmbăloşând
îmbi (înv.) adj. m., f. îmbe
îmbălsăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbălsămez, 3
îmbălsămează; conj. prez. 1 sg. să îmbălsămez, 3 să îmbia (a ~) (desp. -bi-a) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. îmbii, 3
îmbălsămeze îmbie (desp. -bi-e), 1 pl. îmbiem; conj. prez. 1 sg. să îmbii,
3 să îmbie; ger. îmbiind (desp. -bi-ind)
îmbălsămare s. f., g.-d. art. îmbălsămării; pl. îmbălsămări
îmbărbăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbărbătez, 3 îmbiat (desp. -bi-at) s. n.
îmbărbătează; conj. prez. 1 sg. să îmbărbătez, 3 să îmbiba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbib, 3 îmbibă; conj.
îmbărbăteze prez. 1 sg. să îmbib, 3 să îmbibe
îmbărbătare s. f., g.-d. art. îmbărbătării; pl. îmbărbătări îmbibare s. f., g.-d. art. îmbibării
îmbăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbăt, 2 sg. îmbeţi, 3 +îmbibaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. îmbibaţia (desp. -ţi-a),
îmbată; conj. prez. 1 sg. să îmbăt, 3 să îmbete; imper. 2 g.-d. art. îmbibaţiei; pl. îmbibaţii, art. îmbibaţiile (desp.
sg. afirm. îmbată -ţi-i-) (îmbibaţie alcoolică)
îmbătare s. f., g.-d. art. îmbătării îmbiere (desp. -bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbierii; pl. îmbieri
1
Denumită şi î din i. Circumflexul nu trebuie omis. Indică în transcrierea fonetică sunetul [î]. Pentru condiţile de utilizare a
literelor î şi â, care redau acelaşi sunet, v. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere.
649 îmbulzire
îmbietor (desp. -bi-e-) adj. m., pl. îmbietori; f. sg. şi pl. îmbrăcat s. n.
îmbietoare !îmbrăcăminte s. f., g.-d. art. îmbrăcăminţii; (straturi de
îmbietură (rar) (desp. -bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbieturii; pl. material) pl. îmbrăcăminţi (~ asfaltice)
îmbieturi îmbrăţişa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbrăţişez, 3
îmbina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbin, 3 îmbină; conj. îmbrăţişează, 1 pl. îmbrăţişăm; conj. prez. 1 sg. să
prez. 1 sg. să îmbin, 3 să îmbine îmbrăţişez, 3 să îmbrăţişeze; ger. îmbrăţişând
îmbinare s. f., g.-d. art. îmbinării; pl. îmbinări îmbrăţişare s. f., g.-d. art. îmbrăţişării; pl. îmbrăţişări
îmblăciu (înv.) s. n., art. îmblăciul; pl. îmblăcie îmbrânceală s. f., g.-d. art. îmbrâncelii; pl. îmbrânceli
îmblăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmblănesc, 3 sg. îmbrânci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbrâncesc, 3
îmblăneşte, imperf. 1 îmblăneam; conj. prez. 1 sg. să sg. îmbrânceşte, imperf. 1 îmbrânceam; conj. prez. 1 sg.
îmblănesc, 3 să îmblănească să îmbrâncesc, 3 să îmbrâncească
îmblănire s. f., g.-d. art. îmblănirii îmbrâncire s. f., g.-d. art. îmbrâncirii; pl. îmbrânciri
îmblăti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmblătesc, îmbrâncitură s. f., g.-d. art. îmbrânciturii; pl. îmbrâncituri
3 sg. îmblăteşte, imperf. 1 îmblăteam; conj. prez. 1 sg. să
îmbrebena (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbrebenez,
îmblătesc, 3 să îmblătească
3 sg. îmbrebenează; conj. prez. 1 sg. să îmbrebenez, 3 să
îmblătire (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătirii; pl. îmblătiri îmbrebeneze
îmblătit (înv.) s. n. îmbrobodeală s. f., g.-d. art. îmbrobodelii; pl. îmbrobodeli
îmblătitoare (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătitoarei; pl. îmbrobodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbrobodesc,
îmblătitoare 3 sg. îmbrobodeşte, imperf. 1 îmbrobodeam; conj. prez. 1
îmblătitor (înv.) s. m., pl. îmblătitori sg. să îmbrobodesc, 3 să îmbrobodească
îmblânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmblânzesc, 3 îmbrobodire s. f., g.-d. art. îmbrobodirii; pl. îmbrobodiri
sg. îmblâzeşte, imperf. 1 îmblânzeam; conj. prez. 1 sg. să
îmbuca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbuc, 2 sg. îmbuci, 3
îmblânzesc, 3 să îmblânzească
îmbucă; conj. prez. 1 sg. să îmbuc, 3 să îmbuce
îmblânzire s. f., g.-d. art. îmblânzirii
îmbucare s. f., g.-d. art. îmbucării; pl. îmbucări
îmblânzitoare s. f., g.-d. art. îmblânzitoarei; pl.
îmbucătăţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbucătăţesc,
îmblânzitoare
3 sg. îmbucătăţeşte, imperf. 1 îmbucătăţeam; conj. prez.
îmblânzitor s. m., pl. îmblânzitori
1 sg. să îmbucătăţesc, 3 să îmbucătăţească
îmboboci (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmboboceşte, 3 pl.
îmbucătăţire (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătăţirii; pl.
îmbobocesc, imperf. 3 sg. îmbobocea; conj. prez. 3 să
îmbucătăţiri
îmbobocească
îmbucătură s. f., g.-d. art. îmbucăturii; pl. îmbucături
îmbobocire s. f., g.-d. art. îmbobocirii
îmbucăţi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbucăţesc,
îmbodoli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbodolesc,
3 sg. îmbucăţeşte, imperf. 1 îmbucăţeam; conj. prez. 1 sg.
3 sg. îmbodoleşte, imperf. 1 îmbodoleam; conj. prez. 1 sg.
să îmbucăţesc, 3 să îmbucăţească
să îmbodolesc, 3 să îmbodolească
îmbucura (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbucur, 3
îmbogăţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbogăţesc, 3
îmbucură; conj. prez. 1 sg. să îmbucur, 3 să îmbucure
sg. îmbogăţeşte, imperf. 1 îmbogăţeam; conj. prez. 1 sg.
să îmbogăţesc, 3 să îmbogăţească îmbucurător adj. m., pl. îmbucurători; f. sg. şi pl.
îmbogăţire s. f., g.-d. art. îmbogăţirii; pl. îmbogăţiri îmbucurătoare
îmbolboji (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. !îmbufna (a se ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. mă îmbufnez,
îmbolbojesc, 3 sg. îmbolbojeşte, imperf. 1 îmbolbojeam; 3 se îmbufnează; conj. prez. 1 sg. să mă îmbufnez, 3 să
conj. prez. 1 sg. să îmbolbojesc, 3 să îmbolbojească se îmbufneze; imper. 2 sg. afirm. îmbufnează-te; ger.
îmbufnându-mă
îmboldi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmboldesc, 3
sg. îmboldeşte, imperf. 1 îmboldeam; conj. prez. 1 sg. să îmbufnare (fam.) s. f., g.-d. art. îmbufnării
îmboldesc, 3 să îmboldească îmbuiba (a ~) (desp. -bui-) vb., ind. prez. 1 sg. îmbuib, 3
îmboldire s. f., g.-d. art. îmboldirii; pl. îmboldiri îmbuibă; conj. prez. 1 sg. să îmbuib, 3 să îmbuibe
îmbolditor (rar) adj. m., pl. îmbolditori; f. sg. şi pl. îmbuibare (desp. -bui-) s. f., g.-d. art. îmbuibării
îmbolditoare îmbujora (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îmbujorez,
îmbolnăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbolnăvesc, 3 se îmbujorează; conj. prez. 1 sg. să mă îmbujorez, 3 să
3 sg. îmbolnăveşte, imperf. 1 îmbolnăveam; conj. prez. 1 se îmbujoreze; imper. 2 sg. afirm. îmbujorează-te; ger.
sg. să îmbolnăvesc, 3 să îmbolnăvească îmbujorându-mă
!îmbolnăvire s. f., g.-d. art. îmbolnăvirii; pl. îmbolnăviri îmbulzeală s. f., g.-d. art. îmbulzelii; pl. îmbulzeli
îmbrăca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbrac, 2 sg. îmbraci, 3 îmbulzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbulzesc, 3 sg.
îmbracă; conj. prez. 1 sg. să îmbrac, 3 să îmbrace; imper. îmbulzeşte, imperf. 1 îmbulzeam; conj. prez. 1 sg. să
2 sg. afirm. îmbracă îmbulzesc, 3 să îmbulzească
îmbrăcare s. f., g.-d. art. îmbrăcării îmbulzire s. f., g.-d. art. îmbulzirii
îmbumba 650
îmbumba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbumb, 3 împăia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăiez, 3 împăiază, 1 pl.
îmbumbă; conj. prez. 1 sg. să îmbumb, 3 să îmbumbe împăiem; conj. prez. 1 sg. să împăiez, 3 să împăieze; ger.
îmbuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbunez, 3 îmbunează; împăind
conj. prez. 1 sg. să îmbunez, 3 să îmbuneze împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjeneşte, 3 pl.
îmbunare s. f., g.-d. art. îmbunării împăienjenesc, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3
să împăienjenească
îmbunătăţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbunătăţesc,
împăienjenire s. f., g.-d. art. împăienjenirii
3 sg. îmbunătăţeşte, imperf. 1 îmbunătăţeam; conj. prez.
1 sg. să îmbunătăţesc, 3 să îmbunătăţească împăiere s. f., g.-d. art. împăierii; pl. împăieri
îmbunătăţire s. f., g.-d. art. îmbunătăţirii; pl. îmbunătăţiri împământa (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 1
sg. împământez, 3 împământează; conj. prez. 1 sg. să
îmburda (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. îmburd, 2 sg.
împământez, 3 să împământeze
îmburzi, 3 îmburdă; conj. prez. 1 sg. să îmburd, 3 să
împământare (legare la pământ) s. f., g.-d. art.
îmburde
împământării; pl. împământări
îmburghezi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
!împământeni (a ~) (a stabili într-un loc, a integra)
îmburghezesc, 3 sg. se îmburghezeşte, imperf. 1 sg. mă vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împământenesc, 3 sg.
îmburghezeam; conj. prez. 1 sg. să mă îmburghezesc, 3 să împământeneşte, imperf. 1 împământeneam; conj. prez. 1
se îmburghezească; imper. 2 sg. afirm. îmburghezeşte-te; sg. să împământenesc, 3 să împământenească
ger. îmburghezindu-mă împământenire (stabilire într-un loc, integrare) s. f., g‑d.
îmburghezire s. f., g.-d. art. îmburghezirii art. împământenirii; pl. împământeniri
îmburuienat (rar) adj. m., pl. îmburuienaţi; f. îmburuienată, împăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împănez, 3 împănează;
pl. îmburuienate conj. prez. 1 sg. să împănez, 3 să împăneze
îmbutelia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. îmbuteliez împănare s. f., g.-d. art. împănării; pl. împănări
(desp. -li-ez), 3 îmbuteliază, 1 pl. îmbuteliem; conj. prez. împăpuri (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
1 sg. să îmbuteliez, 3 să îmbutelieze; ger. îmbuteliind împăpuresc, 3 sg. împăpureşte, imperf. 1 împăpuream;
(desp. -li-ind) conj. prez. 1 sg. să împăpuresc, 3 să împăpurească
îmbuteliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. îmbutelierii; pl. împărat s. m., pl. împăraţi
îmbutelieri împărăteasă s. f., g.-d. art. împărătesei; pl. împărătese
îmi v. eu2 împărătesc adj. m., f. împărătească; pl. m. şi f. împărăteşti
împacheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împachetez, 3 împărăteşte adv.
împachetează; conj. prez. 1 sg. să împachetez, 3 să împărătiţă (pop.) s. f., g.-d. art. împărătiţei; pl. împărătiţe
împacheteze împărăţi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
împachetare s. f., g.-d. art. împachetării; pl. împachetări împărăţesc, 3 sg. împărăţeşte, imperf. 1 împărăţeam; conj.
împachetat s. n. prez. 1 sg. să împărăţesc, 3 să împărăţească
împăca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împac, 2 sg. împaci, 3 împărăţie s. f., art. împărăţia, g.-d. art. împărăţiei; pl.
împacă; conj. prez. 1 sg. să împac, 3 să împace; imper. 2 împărăţii, art. împărăţiile (desp. -ţi-i-)
sg. afirm. împacă împăroşa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. împăroşez,
împăcare s. f., g.-d. art. împăcării; pl. împăcări 3 împăroşează, 1 pl. împăroşăm; conj. prez. 1 sg. să
împăroşez, 3 să împăroşeze; ger. împăroşând
împăcăciune (înv.) s. f., g.-d. art. împăcăciunii; pl.
împărtăşanie (desp. -ni-e) s. f., art. împărtăşania (desp.
împăcăciuni
-ni-a), g.-d. art. împărtăşaniei; pl. împărtăşanii, art.
împăciui (a ~) (rar) (desp. -ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 împărtăşaniile (desp. -ni-i-)
pl. împăciuiesc, 3 sg. împăciuieşte, imperf. 1 împăciuiam;
împărtăşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împărtăşesc, 3
conj. prez. 1 sg. să împăciuiesc, 3 să împăciuiască
sg. împărtăşeşte, imperf. 1 împărtăşeam; conj. prez. 1 sg.
împăciuire (rar) (desp. -ciu-i-) s. f., g.-d. art. împăciuirii; să împărtăşesc, 3 să împărtăşească
pl. împăciuiri împărtăşire s. f., g.-d. art. împărtăşirii; pl. împărtăşiri
împăciuitor (desp. -ciu-i-) adj. m., pl. împăciuitori; f. sg. împărţeală s. f., g.-d. art. împărţelii; pl. împărţeli
şi pl. împăciuitoare împărţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împart, 2 sg.
împăciuitorism (desp. -ciu-i-) s. n. împarţi, 3 sg. împarte, imperf. 1 împărţeam; conj. prez.
împăciuitorist (desp. -ciu-i-) adj. m., s. m., pl. 1 sg. să împart, 3 să împartă; imper. 2 sg. afirm. împarte
împăciuitorişti; adj. f., s. f. împăciuitoristă, pl. împărţire s. f., g.-d. art. împărţirii; pl. împărţiri
împăciuitoriste împărţitor s. m., pl. împărţitori
împăduri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împăduresc, 3 împătimi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împătimesc,
sg. împădureşte, imperf. 1 împăduream; conj. prez. 1 sg. 3 sg. împătimeşte, imperf. 1 împătimeam; conj. prez. 1
să împăduresc, 3 să împădurească sg. să împătimesc, 3 să împătimească
împădurire s. f., g.-d. art. împăduririi; pl. împăduriri împătimire (rar) s. f., g.-d. art. împătimirii
651 împletitură
împătimit adj. m., pl. împătimiţi; f. împătimită, pl. !împieliţa (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
împătimite împieliţez, 3 se împieliţează; conj. prez. 1 sg. să mă
împătri (a ~) (desp. -pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împieliţez, 3 să se împieliţeze; imper. 2 sg. afirm.
împătresc, 3 sg. împătreşte, imperf. 1 împătream; conj. împieliţează-te; ger. împieliţându-mă
prez. 1 sg. să împătresc, 3 să împătrească împieliţat adj. m., pl. împieliţaţi; f. împieliţată, pl.
împătrit adj. m., pl. împătriţi; f. împătrită, pl. împătrite împieliţate
împături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împăturesc, 3 sg. !Împieliţatul (Dracul) s. propriu m. art.
împătureşte, imperf. 1 împătuream; conj. prez. 1 sg. să împieptoşa (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
împăturesc, 3 să împăturească împieptoşez, 3 se împieptoşează, 1 pl. ne împieptoşăm;
împăturire s. f., g.-d. art. împăturirii; pl. împăturiri conj. prez. 1 sg. să mă împieptoşez, 3 să se împieptoşeze;
împăuna (a se ~) (desp. -pă-u-) vb. refl., ind. prez. 1 imper. 2 sg. afirm. împieptoşează-te, ger. împieptoşându-
sg. mă împăunez, 3 se împăunează; conj. prez. 1 sg. să mă
mă împăunez, 3 să se împăuneze; imper. 2 sg. afirm. împietri (a ~) (desp. -pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
împăunează-te; ger. împăunându-mă împietresc, 3 sg. împietreşte, imperf. 1 împietream; conj.
prez. 1 sg. să împietresc, 3 să împietrească
împăunare (desp. -pă-u-) s. f., g.-d. art. împăunării; pl.
împăunări împietrire (desp. -pie-tri-) s. f., g.-d. art. împietririi
împâcli (a se ~) (rar) (desp. -pâ-cli) vb. refl., ind. prez. împila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împilez, 3 împilează; conj.
3 sg. se împâcleşte, 3 pl. se împâclesc, imperf. 3 sg. se prez. 1 sg. să împilez, 3 să împileze
împâclea; conj. prez. 3 să se împâclească; ger. împâclindu- împilare s. f., g.-d. art. împilării; pl. împilări
se împilător adj. m., pl. împilători; f. sg. şi pl. împilătoare
împânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împânzesc, 3 împingător s. n., pl. împingătoare
sg. împânzeşte, imperf. 1 împânzeam; conj. prez. 1 sg. să împinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împing, 3
împânzesc, 3 să împânzească sg. împinge, perf. s. 1 sg. împinsei, 1 pl. împinserăm,
împânzire s. f., g.-d. art. împânzirii; pl. împânziri m.m.c.p. 1 pl. împinseserăm; conj. prez. 1 sg. să împing,
împâsli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împâslesc, 3 sg. 3 să împingă; ger. împingând; part. împins
împâsleşte, imperf. 1 împâsleam; conj. prez. 1 sg. să împingere s. f., g.-d. art. împingerii; pl. împingeri
împâslesc, 3 să împâslească împinsătură (rar) s. f., g.-d. art. împinsăturii; pl.
împâslire s. f., g.-d. art. împâslirii împinsături
împerechea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împerechez, 3 împintena (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. împintenez,
împerechează, 1 pl. împerechem; conj. prez. 1 sg. să 3 împintenează; conj. prez. 1 sg. să împintenez, 3 să
împerechez, 3 să împerecheze; ger. împerechind împinteneze
împerechere s. f., g.-d. art. împerecherii; pl. împerecheri împistri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împistresc,
împestriţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împestriţez, 3 3 sg. împistreşte, imperf. 1 împistream; conj. prez. 1 sg.
împestriţează; conj. prez. 1 sg. să împestriţez, 3 să să împistresc, 3 să împistrească
împestriţeze împlătoşa (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
împestriţare s. f., g.-d. art. împestriţării; pl. împestriţări împlătoşez, 3 se împlătoşează, 1 pl. ne împlătoşăm; conj.
prez. 1 sg. să mă împlătoşez, 3 să se împlătoşeze; imper. 2
împestriţătură s. f., g.-d. art. împestriţăturii; pl.
sg. afirm. împlătoşează-te; ger. împlătoşându-mă
împestriţături
împlânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împlânt, 2 sg. împlânţi,
împeticat (rar) adj. m., pl. împeticaţi; f. împeticată, pl.
3 împlântă; conj. prez. 1 sg. să împlânt, 3 să împlânte
împeticate
împlântare s. f., g.-d. art. împlântării; pl. împlântări
împeţi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împeţesc,
3 sg. împeţeşte, imperf. 1 împeţeam; conj. prez. 1 sg. să împleti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împletesc, 3 sg.
împeţesc, 3 să împeţească împleteşte, imperf. 1 împleteam; conj. prez. 1 sg. să
împletesc, 3 să împletească
împeţit (pop.) s. n.
împleticeală s. f., g.-d. art. împleticelii; pl. împleticeli
!împicioronga (a se ~) (a se pune pe picioare) (pop.)
vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împicioronghez, 3 se !împletici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împleticesc,
împicioronghează; conj. prez. 1 sg. să mă împicioronghez, 3 sg. se împleticeşte, imperf. 1 sg. mă împleticeam; conj.
3 să se împiciorongheze; imper. 2 sg. afirm. prez. 1 sg. să mă împleticesc, 3 să se împleticească; imper.
împicioronghează-te; ger. împiciorongându-mă 2 sg. afirm. împleticeşte-te; ger. împleticindu-mă
împiedica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împiedic, 2 sg. împleticire s. f., g.-d. art. împleticirii
împiedici, 3 împiedică; conj. prez. 1 sg. să împiedic, 3 să împletire s. f., g.-d. art. împletirii; pl. împletiri
împiedice împletit s. n.
împiedicare s. f., g.-d. art. împiedicării; pl. împiedicări împletitoare s. f., g.-d. art. împletitoarei; pl. împletitoare
împiedicător (rar) adj. m., pl. împiedicători; f. sg. şi pl. împletitor s. m., pl. împletitori
împiedicătoare împletitură s. f., g.-d. art. împletiturii; pl. împletituri
împlini 652
împlini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împlinesc, 3 sg. împrăştiere (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. împrăştierii; pl.
împlineşte, imperf. 1 împlineam; conj. prez. 1 sg. să împrăştieri
împlinesc, 3 să împlinească împrăştietor (înv.) (desp. -ti-e-) adj. m., pl. împrăştietori;
împlinire s. f., g.-d. art. împlinirii; pl. împliniri f. sg. şi pl. împrăştietoare
împodobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împodobesc, 3 împrejmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împrejmuiesc,
sg. împodobeşte, imperf. 1 împodobeam; conj. prez. 1 sg. 3 sg. împrejmuieşte, imperf. 1 împrejmuiam; conj. prez. 1
să împodobesc, 3 să împodobească sg. să împrejmuiesc, 3 să împrejmuiască
împodobire s. f., g.-d. art. împodobirii; pl. împodobiri împrejmuire s. f., g.-d. art. împrejmuirii; pl. împrejmuiri
împoncişa (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. împoncişez, împrejmuit s. n.
3 împoncişează, 1 pl. împoncişăm; conj. prez. 1 sg. să împrejmuitor (desp. -mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitori; f.
împoncişez, 3 să împoncişeze; ger. împoncişând sg. şi pl. împrejmuitoare
împoncişare (înv.) s. f., g.-d. art. împoncişării; pl. împrejur adv.
împoncişări împrejura (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. împrejur,
împopora (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. împoporez, 3 împrejură; conj. prez. 1 sg. să împrejur, 3 să împrejure
3 împoporează; conj. prez. 1 sg. să împoporez, 3 să împrejurare s. f., g.-d. art. împrejurării; pl. împrejurări
împoporeze împrejurime s. f., g.-d. art. împrejurimii; pl. împrejurimi
împoporare (înv.) s. f., g.-d. art. împoporării împrejuru- prep. (~i)
împopoţa (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. împopoţez, împrejurul prep. (~ lui/său)
3 împopoţează; conj. prez. 1 sg. să împopoţez, 3 să
împresura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresor, 2 sg.
împopoţeze
împresori, 3 împresoară; conj. prez. 1 sg. să împresor, 3 să
împopoţona (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. împopoţonez, împresoare; imper. 2 sg. afirm. împresoară
3 împopoţonează; conj. prez. 1 sg. să împopoţonez, 3 să
împresurare s. f., g.-d. art. împresurării; pl. împresurări
împopoţoneze
împreuna (a ~) (desp. -pre-u-) vb., ind. prez. 1 sg.
împopoţonare (fam.) s. f., g.-d. art. împopoţonării împreunez, 3 împreunează; conj. prez. 1 sg. să împreunez,
împotmoli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă 3 să împreuneze
împotmolesc, 3 sg. se împotmoleşte, imperf. 1 sg. mă împreunare (desp. -pre-u-) s. f., g.-d. art. împreunării; pl.
împotmoleam; conj. prez. 1 sg. să mă împotmolesc, 3 să se împreunări
împotmolească; imper. 2 sg. afirm. împotmoleşte-te, ger.
împreună adv.
împotmolindu-mă
împricina (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
împotmolire s. f., g.-d. art. împotmolirii; pl. împotmoliri
împricinez, 3 se împricinează; conj. prez. 1 sg. să mă
împotriva (desp. -po-tri-) prep. (~ lui/sa) împricinez, 3 să se împricineze; imper. 2 sg. afirm.
+împotriva- (desp. -po-tri-) prep. (~i) împricinează-te; ger. împricinându-mă
împotrivă (desp. -po-tri-) adv. împricinat adj. m., s. m., pl. împricinaţi; adj. f., s. f.
împotrivă- (desp. -po-tri-) prep. (~i/le/ne) împricinată, pl. împricinate
împotriveală (desp. -po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivelii; pl. împrieteni (a ~) (desp. -pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
împotriveli împrietenesc, 3 sg. împrieteneşte, imperf. 1 împrieteneam;
împotrivi (a se ~) (desp. -po-tri-) vb. refl., ind. prez. 1 conj. prez. 1 sg. să împrietenesc, 3 să împrietenească
sg. mă împotrivesc, 3 sg. se împotriveşte, imperf. 1 sg. împrietenire (desp. -pri-e-) s. f., g.-d. art. împrietenirii
mă împotriveam; conj. prez. 1 sg. să mă împotrivesc, 3 să împrimăvăra (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se
se împotrivească; imper. 2 sg. afirm. împotriveşte-te; ger. împrimăvărează; conj. prez. 3 sg. să se împrimăvăreze;
împotrivindu-mă ger. împrimăvărându-se
împotrivire (desp. -po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivirii; pl. împroprietări (a ~) (desp. -pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg.
împotriviri şi 3 pl. împroprietăresc, 3 sg. împroprietăreşte, imperf. 1
împotrivitor (rar) (desp. -po-tri-) adj. m., s. m., pl. împroprietăream; conj. prez. 1 sg. să împroprietăresc, 3 să
împotrivitori; adj. f., s. f. sg. şi pl. împotrivitoare împroprietărească
împovăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împovărez, 3 împroprietărire (desp. -pro-pri-e-) s. f., g.-d. art.
împovărează; conj. prez. 1 sg. să împovărez, 3 să împroprietăririi; pl. împroprietăriri
împovăreze împrospăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împrospătez, 3
împovărare s. f., g.-d. art. împovărării împrospătează; conj. prez. 1 sg. să împrospătez, 3 să
împovărător adj. m., pl. împovărători; f. sg. şi pl. împrospăteze
împovărătoare împrospătare s. f., g.-d. art. împrospătării
împrăştia (a ~) (desp. -ti-a) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. împroşca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împroşc, 2 sg. împroşti,
împrăştii, 3 împrăştie (desp. -ti-e), 1 pl. împrăştiem; 3 împroaşcă; conj. prez. 1 sg. să împroşc, 3 să împroaşte;
conj. prez. 1 şi 2 sg. să împrăştii, 3 să împrăştie; ger. imper. 2 sg. afirm. împroaşcă
împrăştiind (desp. -ti-ind) împroşcare s. f., g.-d. art. împroşcării; pl. împroşcări
653 înăbuşitor
împroşcătură s. f., g.-d. art. împroşcăturii; pl. împroşcături înaintare (desp. -na-in-) s. f., g.-d. art. înaintării; pl.
împrumut s. n., pl. împrumuturi înaintări
împrumuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împrumut, 2 sg. înaintaş (desp. -na-in-) adj. m., s. m., pl. înaintaşi; adj. f.,
împrumuţi, 3 împrumută; conj. prez. 1 sg. să împrumut, s. f. înaintaşă, art. înaintaşa, pl. înaintaşe
3 să împrumute înainte adv.
împrumutare s. f., g.-d. art. împrumutării +înainte de adv. + prep.
împrumutătoare s. f., g.-d. art. împrumutătoarei; pl. înainte- prep. (~i)
împrumutătoare
înaintea prep. (~ lui/sa)
împrumutător s. m., pl. împrumutători
+înaintea- prep. (~i)
!împuia1 (a ~) (a bate capul) (fam.) vb., ind. prez. 1 şi 2
sg. împui, 3 împuie, 1 pl. împuiem; conj. prez. 1 şi 2 sg. !înainte de adv. + prep.
să împui, 3 să împuie; ger. împuind înainte-mergător s. m., pl. înainte-mergători
+împuia2 (a se ~) (a se înmulţi) (fam.) vb. refl., ind. prez. înalt adj. m., pl. înalţi; f. înaltă, pl. înalte
3 se împuiază, imperf. 3 pl. se împuiau; conj. prez. 3 să se Înalta Poartă v. Poartă
împuieze; ger. împuindu-se +Înaltpreasfinţia Ta/Sa/Voastră loc. pr., g.-d.
împungaci (reg.) adj. m., pl. împungaci; f. sg. şi pl. Înaltpreasfinţiei Tale/Sale/Voastre (către/despre
împungace arhiepiscopi, mitropoliţi)
împungător adj. m., pl. împungători; f. sg. şi pl. +Înaltpreasfinţiile Lor (desp. -ţi-i-) loc. pr. pl. (despre
împungătoare arhiepiscopi, mitropoliţi)
împunge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împung, 3
+Înaltpreasfinţiile Voastre (desp. -ţi-i-) loc. pr. pl. (către
sg. împunge, perf. s. 1 sg. împunsei, 1 pl. împunserăm,
arhiepiscopi, mitropoliţi)
m.m.c.p. 1 pl. împunseserăm; conj. prez. 1 sg. să împung,
3 sg. să împungă; ger. împungând; part. împuns înamora (a se ~) (înv.) (desp. î-na-/în-a-) vb. refl., ind.
împungere s. f., g.-d. art. împungerii; pl. împungeri prez. 1 sg. mă înamorez, 3 se înamorează; conj. prez. 1
sg. să mă înamorez, 3 să se înamoreze; imper. 2 sg. afirm.
împunsătură s. f., g.-d. art. împunsăturii; pl. împunsături
înamorează-te; ger. înamorându-mă
!împupi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. împupeşte, 3
pl. împupesc, imperf. 3 sg împupea; conj. prez. 3 să înamorare (înv.) (desp. î-na-/în-a-) s. f., g.-d. art.
împupească înamorării; pl. înamorări
!împurpura (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înapoi (desp. î-na-/în-a-) adv.
împurpurez, 3 se împurpurează; conj. prez. 1 sg. să mă înapoia1 (a ~) (desp. î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
împurpurez, 3 să se împurpureze; imper. 2 sg. afirm. înapoiez, 3 înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 1 sg. să
împurpurează-te; ger. împurpurându-mă înapoiez, 3 să înapoieze; ger. înapoind
împuşca (a ~) (a omorî/a răni cu arme de foc) vb., ind. înapoia2 (desp. î-na-/în-a-) prep. (~ lui/sa)
prez. 1 sg. împuşc, 2 sg. împuşti, 3 împuşcă; conj. prez. 1 înapoiere (desp. î-na-/în-a-) s. f., g.-d. art. înapoierii; pl.
sg. să împuşc, 3 să împuşte înapoieri
împuşcare s. f., g.-d. art. împuşcării; pl. împuşcări
înaripa (a ~) (desp. î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
!împuşcă-n-lună (pop.) s. m. şi f., g.-d. art. lui împuşcă-n- înaripez, 3 înaripează; conj. prez. 1 sg. să înaripez, 3 să
lună; pl. împuşcă-n-lună înaripeze
împuşcătură s. f., g.-d. art. împuşcăturii; pl. împuşcături
înarma (a ~) (desp. î-nar-/în-ar-) vb., ind. prez. 1 sg.
împuternici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împuternicesc, înarmez, 3 înarmează; conj. prez. 1 sg. să înarmez, 3 să
3 sg. împuterniceşte, imperf. 1 împuterniceam; conj.
înarmeze
prez. 1 sg. să împuternicesc, 3 să împuternicească
înarmare (desp. î-nar-/în-ar-) s. f., g.-d. art. înarmării; pl.
împuternicire s. f., g.-d. art. împuternicirii; pl.
înarmări
împuterniciri
înauri (a ~) (rar) (desp. î-na-u-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
împuţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împut, 3 sg.
împute, imperf. 1 împuţeam; conj. prez. 1 sg. să împut, şi 3 pl. înauresc, 3 sg. înaureşte, imperf. 1 înauream; conj.
3 să împută prez. 1 sg. să înauresc, 3 să înaurească
împuţiciune s. f., g.-d. art. împuţiciunii; pl. împuţiciuni înavuţi (a ~) (desp. î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3
împuţina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împuţinez, 3 împuţinează; pl. înavuţesc, 3 sg. înavuţeşte, imperf. 1 înavuţeam; conj.
conj. prez. 1 sg. să împuţinez, 3 să împuţineze prez. 1 sg. să înavuţesc, 3 să înavuţească
împuţinare s. f., g.-d. art. împuţinării; pl. împuţinări înăbuşeală s. f., g.-d. art. înăbuşelii; pl. înăbuşeli
în prep. înăbuşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înăbuş, 3 înăbuşă, imperf.
înadins (desp. î-na-/în-a-) adv. 1 înăbuşeam; conj. prez. 1 sg. să înăbuş, 3 să înăbuşe
înainta (a ~) (desp. -na-in-) vb., ind. prez. 1 sg. înaintez, înăbuşire s. f., g.-d. art. înăbuşirii
3 înaintează; conj. prez. 1 sg. să înaintez, 3 să înainteze înăbuşitor adj. m., pl. înăbuşitori; f. sg. şi pl. înăbuşitoare
înăclăi 654
înăclăi (a ~) (pop.) (desp. -nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 încadrare (desp. -ca-dra-) s. f., g.-d. art. încadrării; pl.
pl. înăclăiesc, 3 sg. înăclăieşte, imperf. 1 înăclăiam; conj. încadrări
prez. 1 sg. să înăclăiesc, 3 să înăclăiască încai (reg.) adv.
înăcreală (pop.) (desp. î-nă-crea-/în-ă-) s. f., g.-d. art. !încaltea (reg.) adv.
înăcrelii încapsula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încapsulez, 3
înăcri (a ~) (pop.) (desp. î-nă-cri/în-ă-) vb., ind. prez. 1 sg. încapsulează; conj. prez. 1 sg. să încapsulez, 3 să
şi 3 pl. înăcresc, 3 sg. înăcreşte, imperf. 1 înăcream; conj. încapsuleze
prez. 1 sg. să înăcresc, 3 să înăcrească încapsulare s. f., g.-d. art. încapsulării; pl. încapsulări
înăcrire (desp. î-nă-cri-/în-ă-) s. f., g.-d. art. înăcririi încarcera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încarcerez, 3 încarcerează;
înăduşeală (reg.) s. f., g.-d. art. înăduşelii; pl. înăduşeli conj. prez. 1 sg. să încarcerez, 3 să încarcereze
înăduşi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înăduşesc, încarcerare s. f., g.-d. art. încarcerării; pl. încarcerări
3 sg. înăduşeşte, imperf. 1 înăduşeam; conj. prez. 1 sg. să !încarna (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 1 sg. încarnez, 3
înăduşesc, 3 să înăduşească încarnează; conj. prez. 1 sg. să încarnez, 3 să încarneze
înălbăstri (a ~) (desp. î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 !încarnare (întrupare) s. f., g.-d. art. încarnării; pl.
pl. înălbăstresc, 3 sg. înălbăstreşte, imperf. 1 înălbăstream; încarnări
conj. prez. 1 sg. să înălbăstresc, 3 să înălbăstrească încartirui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încartiruiesc, 3
înălbeală (desp. î-năl-/în-ăl-) s. f., g.-d. art. înălbelii; pl. sg. încartiruieşte, imperf. 1 încartiruiam; conj. prez. 1 sg.
înălbeli să încartiruiesc, 3 să încartiruiască
înălbi (a ~) (desp. î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încartiruire s. f., g.-d. art. încartiruirii; pl. încartiruiri
înălbesc, 3 sg. înălbeşte, imperf. 1 înălbeam; conj. prez. 1 încasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încasez, 3 încasează; conj.
sg. să înălbesc, 3 să înălbească prez. 1 sg. să încasez, 3 să încaseze
înălbire (desp. î-năl-/în-ăl-) s. f., g.-d. art. înălbirii; pl. încasare s. f., g.-d. art. încasării; pl. încasări
înălbiri încasatoare s. f., g.-d. art. încasatoarei; pl. încasatoare
înălbit (desp. î-năl-/în-ăl-) s. n. încasator s. m., pl. încasatori
înălbitor (desp. î-năl-/în-ăl-) s. m., pl. înălbitori !încastelură s. f., g.-d. art. încastelurii
!înălticel adj. m., pl. înălticei; f. înălticică, pl. înălticele încastra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încastrez, 3 încastrează;
înăltişor adj. m., pl. înăltişori; f. înăltişoară, pl. înăltişoare conj. prez. 1 sg. să încastrez, 3 să încastreze
înăltuţ adj. m., pl. înăltuţi; f. înăltuţă, pl. înăltuţe încastrare s. f., g.-d. art. încastrării; pl. încastrări
înălţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înalţ, 2 sg. înalţi, 3 înalţă; încazarma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încazarmez, 3
conj. prez. 1 sg. să înalţ, 3 să înalţe; imper. 2 sg. afirm. încazarmează; conj. prez. 1 sg. să încazarmez, 3 să
înalţă încazarmeze
înălţare s. f., g.-d. art. înălţării; pl. înălţări încazarmare s. f., g.-d. art. încazarmării
!Înălţarea (sărbătoare) s. propriu f. art., neart Înălţare (de încă adv.
~), g.-d. art. Înălţării încăibăra (a se ~) (reg.) (desp. -căi-) vb. refl., ind. prez.
înălţător1 adj. m., pl. înălţători; f. sg. şi pl. înălţătoare 1 sg. mă încaibăr, 2 sg. te încaiberi, 3 se încaibără; conj.
înălţător2 s. n., pl. înălţătoare prez. 1 sg. să mă încaibăr, 3 să se încaibere; imper. 2 sg.
afirm. încaibără-te; ger. încăibărându-mă
înălţătură s. f., g.-d. art. înălţăturii; pl. înălţături
încăiera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încaier, 2 sg. încaieri, 3
înălţime s. f., g.-d. art. înălţimii; pl. înălţimi; (mat.) simb. h
încaieră; conj. prez. 1 sg. să încaier, 3 să încaiere; imper.
!Înălţimea Ta/Sa/Voastră (înv.) loc. pr., g.-d. Înălţimii 2 sg. afirm. încaieră
Tale/Sale/Voastre
încăierare s. f., g.-d. art. încăierării; pl. încăierări
!Înălţimile Lor (înv.) loc. pr. pl.
încăierat s. n.
!Înălţimile Voastre (înv.) loc. pr. pl.
încăierătură (rar) s. f., g.-d. art. încăierăturii
înăspri (a ~) (desp. î-năs-/în-ăs-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3
încălăra (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
pl. înăspresc, 3 sg. înăspreşte, imperf. 1 înăspream; conj.
încălărez, 3 se încălărează; conj. prez. 1 sg. să mă încălărez,
prez. 1 sg. să înăspresc, 3 să înăsprească
3 să se încălăreze; imper. 2 sg. afirm. încălărează-te; ger.
înăsprire (desp. î-năs-/în-ăs-) s. f., g.-d. art. înăspririi încălărându-mă
înăuntru adv. încălărare (înv.) s. f., g.-d. art. încălărării
înăuntru- prep. (~i) încălca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încalc, 2 sg. încalci, 3
înăuntrul prep. (~ lui/său) încalcă; conj. prez. 1 sg. să încalc, 3 să încalce; imper. 2
încadra (a ~) (desp. -ca-dra) vb., ind. prez. 1 sg. încadrez, sg. afirm. încalcă
3 încadrează; conj. prez. 1 sg. să încadrez, 3 să încadreze încălcare s. f., g.-d. art. încălcării; pl. încălcări
încadrabil (desp. -ca-dra-) adj. m., pl. încadrabili; f. încăleca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încalec, 2 sg. încaleci, 3
încadrabilă, pl. încadrabile încalecă; conj. prez. 1 sg. să încalec, 3 să încalece
655 încercat
încălecare s. f., g.-d. art. încălecării; pl. încălecări încărunţire s. f., g.-d. art. încărunţirii
încălţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încalţ, 2 sg. încalţi, 3 încătărăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încătărămez, 3
încalţă; conj. prez. 1 sg. să încalţ, 3 să încalţe; imper. 2 încătărămează; conj. prez. 1 sg. să încătărămez, 3 să
sg. afirm. încalţă încătărămeze
încălţare s. f., g.-d. art. încălţării încătuşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încătuşez, 3 încătuşează,
încălţat s. n. 1 pl. încătuşăm; conj. prez. 1 sg. să încătuşez, 3 să
încălţăminte s. f., g.-d. art. încălţămintei încătuşeze; ger. încătuşând
încălţări (înv., reg., fam.) s. f. pl. încătuşare s. f., g.-d. art. încătuşării; pl. încătuşări
încălţător s. n., pl. încălţătoare !încâina (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
încâinez, 3 se încâinează, imperf. 1 sg. mă încâinam; conj.
încăluşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încăluşez, 3 încăluşează,
prez. 1 sg. să mă încâinez, 3 să se încâineze; imper. 2 sg.
1 pl. încăluşăm; conj. prez. 1 sg. să încăluşez, 3 să
afirm. încâinează-te; ger. încâinându-mă
încăluşeze; ger. încăluşând
încâlceală s. f., g.-d. art. încâlcelii; pl. încâlceli
încălzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încălzesc, 3 sg.
încâlci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încâlcesc, 3 sg.
încălzeşte, imperf. 1 încălzeam; conj. prez. 1 sg. să
încâlceşte, imperf. 1 încâlceam; conj. prez. 1 sg. să
încălzesc, 3 să încălzească
încâlcesc, 3 să încâlcească
încălzire s. f., g.-d. art. încălzirii; pl. încălziri
încâlcire s. f., g.-d. art. încâlcirii; pl. încâlciri
încălzit s. n.
încâlcitură s. f., g.-d. art. încâlciturii; pl. încâlcituri
încălzitor1 adj. m., pl. încălzitori; f. sg. şi pl. încălzitoare
încânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încânt, 2 sg. încânţi, 3
încălzitor2 s. n., pl. încălzitoare încântă; conj. prez. 1 sg. să încânt, 3 să încânte
încămite (pop.) adv. încântare s. f., g.-d. art. încântării; pl. încântări
încăpăstra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încăpăstrez, 3 încântător adj. m., pl. încântători; f. sg. şi pl. încântătoare
încăpăstrează; conj. prez. 1 sg. să încăpăstrez, 3 să
încârdoşa (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
încăpăstreze
încârdoşez, 3 se încârdoşează, 1 pl. ne încârdoşăm; conj.
încăpător adj. m., pl. încăpători; f. sg. şi pl. încăpătoare prez. 1 sg. să mă încârdoşez, 3 să se încârdoşeze; imper. 2
încăpăţâna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încăpăţânez, sg. afirm. încârdoşează-te; ger. încârdoşându-mă
3 se încăpăţânează; conj. prez. 1 sg. să mă încăpăţânez, 3 încârdui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încârduiesc,
să se încăpăţâneze; imper. 2 sg. afirm. încăpăţânează-te; 3 sg. încârduieşte, imperf. 1 încârduiam; conj. prez. 1 sg.
ger. încăpăţânându-mă să încârduiesc, 3 să încârduiască
încăpăţânare s. f., g.-d. art. încăpăţânării; pl. încăpăţânări încârliga (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. încârlig, 2 sg.
încăpea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încap, 2 sg. încapi, încârligi, 3 încârligă; conj. prez. 1 sg. să încârlig, 3 să
3 sg. încape; conj. prez. 1 sg. să încap, 3 să încapă; ger. încârlige
încăpând; part. încăput încârligare s. f., g.-d. art. încârligării
încăpere s. f., g.-d. încăperii; pl. încăperi încârlionţa (a ~) (pop.) (desp. -li-on-) vb., ind. prez.
încăpui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încăpuiesc, 1 sg. încârlionţez, 3 încârlionţează; conj. prez. 1 sg. să
3 sg. încăpuieşte, imperf. 1 încăpuiam; conj. prez. 1 sg. încârlionţez, 3 să încârlionţeze
să încăpuiesc, 3 să încăpuiască încât conj. (Îl durea gâtul atât de tare ~ nu putea vorbi.)
!încăpuşa (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 încăpuşează, imperf. +încât să conjcţ.
3 pl. încăpuşau; conj. prez. 3 sg. să încăpuşeze +în cât (în ce măsură; în ce dată) prep. + adv./adj. pr. (În
încăputa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încăputez, 3 încăputează; cât suntem astăzi? În cât timp ajungi?)
conj. prez. 1 sg. să încăputez, 3 să încăputeze +în (ceea) ce priveşte prep. + pr. + vb. (+ s. sg./pl.: ~
încărca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încarc, 2 sg. încarci, 3 condiţiile)
încarcă; conj. prez. 1 sg. să încarc, 3 să încarce; imper. 2 !începător adj. m., s. m., pl. începători; adj. f., s. f. sg. şi
sg. afirm. încarcă pl. începătoare
încărcare s. f., g.-d. art. încărcării; pl. încărcări începătură (înv.) s. f., g.-d. art. începăturii; pl. începături
încărcat s. n. începe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încep, 3 sg. începe;
încărcător1 (dispozitiv) s. n., pl. încărcătoare conj. prez. 1 sg. să încep, 3 să înceapă; ger. începând;
încărcător2 (persoană) s. m., pl. încărcători part. început
încărcătură s. f., g.-d. art. încărcăturii; pl. încărcături începere s. f., g.-d. art. începerii
încărna (a ~) (a pune carne pe el) (reg.) vb., ind. prez. 1 început s. n., pl. începuturi
sg. încărnez, 3 încărnează; conj. prez. 1 sg. să încărnez, încerca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încerc, 2 sg. încerci, 3
3 să încărneze încearcă, conj. prez. 1 sg. să încerc, 3 să încerce; imper. 2
încărunţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încărunţesc, 3 sg. afirm. încearcă
sg. încărunţeşte, imperf. 1 încărunţeam; conj. prez. 1 sg. încercare s. f., g.-d. art. încercării; pl. încercări
să încărunţesc, 3 să încărunţească încercat s. n.
încercate 656
încercate (pe ~) loc. adv. închiaburi (a ~) (înv.) (desp. -chia-) vb., ind. prez. 1
încercăna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încercănează, sg. şi 3 pl. închiaburesc, 3 sg. închiabureşte, imperf.
imperf. 3 pl. se încercănau; conj. prez. 3 să se încercăneze; 1 închiabuream; conj. prez. 1 sg. să închiaburesc, 3 să
ger. încercănându-se închiaburească
încercui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încercuiesc, 3 închiaburire (înv.) (desp. -chia-) s. f., g.-d. art.
sg. încercuieşte, imperf. 1 încercuiam; conj. prez. 1 sg. să închiaburirii; pl. închiaburiri
încercuiesc, 3 să încercuiască închide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. închid, 2
încercuire s. f., g.-d. art. încercuirii; pl. încercuiri sg. închizi, 3 sg. închide, perf. s. 1 sg. închisei, 1 pl.
încet1 adj. m., pl. înceţi; f. înceată, pl. încete închiserăm, m.m.c.p. 1 pl. închiseserăm; conj. prez. 1 sg.
încet2 adv. să închid, 3 să închidă; ger. închizând, part. închis
încet-încet (cu încetul, treptat) adv. închidere s. f., g.-d. art. închiderii; pl. închideri
+încet-încetişor adv. închina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. închin, 3 închină; conj.
prez. 1 sg. să închin, 3 să închine
înceta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încetez, 3 încetează; conj.
prez. 1 sg. să încetez, 3 să înceteze închinare s. f., g.-d. art. închinării; pl. închinări
încetare s. f., g.-d. art. încetării închinăciune s. f., g.-d. art. închinăciunii; pl. închinăciuni
+încetul (cu ~) loc. adj., loc. adv. (schimbări ~, a-l lua ~, închinătoare s. f., g.-d. art. închinătoarei; pl. închinătoare
încetul cu încetul) închinător s. m., pl. închinători
încetăţeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încetăţenesc, 3 închinga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înching, 2 sg. închingi,
sg. încetăţeneşte, imperf. 1 încetăţeneam; conj. prez. 1 sg. 3 închingă; conj. prez. 1 sg. să înching, 3 să închinge;
să încetăţenesc, 3 să încetăţenească imper. 2 sg. afirm. închinge
încetăţenire s. f., g.-d. art. încetăţenirii; pl. încetăţeniri închiorchioşat (înv., reg.) adj. m., pl. închiorchioşaţi; f.
încetineală s. f., g.-d. art. încetinelii; pl. încetineli închiorchioşată, pl. închiorchioşate
încetinel1 adj. m., pl. încetinei; f. încetinică, pl. încetinele închipui1 (a ~) (a imagina) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg.
încetinel2 adv. închipui, 3 închipuie, imperf. 1 închipuiam; conj. prez. 1
încetini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încetinesc, 3 sg. şi 2 sg. să închipui, 3 să închipuie
încetineşte, imperf. 1 încetineam; conj. prez. 1 sg. să închipui2 (a-şi ~) (a-şi imagina) vb. refl., ind. prez. 1 îmi
încetinesc, 3 să încetinească închipui, 3 îşi închipuie, imperf. 1 îmi închipuiam; conj.
încetinire s. f., g.-d. art. încetinirii; pl. încetiniri prez. 1 sg. să îmi/să-mi închipui, 3 să îşi/să-şi închipuie;
imper. 2 sg. afirm. închipuie-ţi; ger. închipuindu-mi
încetinitor s. n., pl. încetinitoare
închipuire s. f., g.-d. art. închipuirii; (plăsmuiri) pl.
+încetinitorul (cu ~) loc. adv.
închipuiri
încetişor adv.
!închirci (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
încet-încet v. încet2
închircesc, 3 sg. se închirceşte, imperf. 1 sg. mă închirceam;
încetul (cu ~) loc. adv. conj. prez. 1 sg. să mă închircesc, 3 să se închircească;
!înceţoşa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se înceţoşează, imper. 2 sg. afirm. închirceşte-te; ger. închircindu-mă
imperf. 3 pl. se înceţoşau; conj. prez. 3 să se înceţoşeze; închircire (reg.) s. f., g.-d. art. închircirii
ger. înceţoşându-se
închiria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. închiriez
înceţoşare s. f., g.-d. art. înceţoşării (desp. -ri-ez), 3 închiriază, 1 pl. închiriem; conj. prez.
închega (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încheg, 2 sg. închegi, 3 1 sg. să închiriez, 3 să închirieze; ger. închiriind (desp.
încheagă; conj. prez. 1 sg. să încheg, 3 să închege; imper. -ri‑ind)
2 sg. afirm. încheagă închiriere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. închirierii; pl.
închegare s. f., g.-d. art. închegării; pl. închegări închirieri
închegătoare s. f., g.-d. art. închegătorii; pl. închegători închis s. n.
închegător adj. m., pl. închegători; f. sg. şi pl. închegătoare +-închis adv. (în nume de culori: cravată galben(ă)-închis
închegătură (rar) s. f., g.-d. art. închegăturii; pl. închegături etc.)
închegăţică s. f., g.-d. art. închegăţelei; pl. închegăţele închisoare s. f., g.-d. art. închisorii; pl. închisori
încheia (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. închei, 3 încheie, 1 !închista (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă închistez,
pl. încheiem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să închei, 3 să încheie; 3 se închistează; conj. prez. 1 sg. să mă închistez, 3 să
imper. 2 sg. afirm. încheie(-l, închei-o); ger. încheind se închisteze; imper. 2 sg. afirm. închistează-te; ger.
încheiat s. n. închistându-mă
încheiere s. f., g.-d. art. încheierii; pl. încheieri închistare s. f., g.-d. art. închistării; pl. închistări
încheietoare s. f., g.-d. art. încheietorii; pl. încheietori închizătoare (dispozitiv de închidere) s. f., g.-d. art.
încheietor s. m., pl. încheietori închizătorii; pl. închizători
încheietură s. f., g.-d. art. încheieturii, pl. încheieturi închizător (dispozitiv la arme) s. n., pl. închizătoare
657 încotoşmăna
încinci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încincesc, 3 sg. încomat (rar) adj. m., pl. încomaţi; f. încomată, pl. încomate
încinceşte, imperf. 1 încinceam; conj. prez. 1 sg. să încondeia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încondeiez, 3
încincesc, 3 să încincească încondeiază, 1 pl. încondeiem; conj. prez. 1 sg. să
încincit adj. m., pl. încinciţi; f. încincită, pl. încincite încondeiez, 3 să încondeieze; ger. încondeind
încinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încing, 3 sg. încondeiat s. n.
încinge, perf. s. 1 sg. încinsei, 1 pl. încinserăm, m.m.c.p. încondeiere s. f., g.-d. art. încondeierii; pl. încondeieri
1 pl. încinseserăm; conj. prez. 1 sg. să încing, 3 să încingă; încondeietură s. f., g.-d. art. încondeieturii; pl. încondeieturi
ger. încingând; part. încins înconjur s. n., pl. înconjururi
încingere s. f., g.-d. art. încingerii; pl. încingeri înconjura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înconjor, 2 sg. înconjori,
încins s. n. 3 înconjoară; conj. prez. 1 sg. să înconjor, 3 să înconjoare;
înciocăla (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. înciocălez, 3 imper. 2 sg. afirm. înconjoară
înciocălează; conj. prez. 1 sg. să înciocălez, 3 să înciocăleze înconjurare s. f., g.-d. art. înconjurării
!înciuda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înciudez, înconjurător adj. m., pl. înconjurători; f. sg. şi pl.
3 se înciudează; conj. prez. 1 sg. să mă înciudez, 3 să înconjurătoare
se înciudeze; imper. 2 sg. afirm. înciudează-te; ger. !încontinuu [nuu pron. nuŭ] (desp. -nuu)/încontinuu
înciudându-mă [nuu pron. nuu] (desp. -nu-u) adv. (a plânge ~)
înciudare (rar) s. f., g.-d. art. înciudării; pl. înciudări !în continuu [nuu pron. nuŭ] (desp. -nuŭ)/în continuu
încleia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încleiez, 3 încleiază, 1 pl. [nuu pron. nuu] (desp. -nu-u) prep. + adj. (~ progres)
încleiem; conj. prez. 1 sg. să încleiez, 3 să încleieze; ger. încontra (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
încleind încontrez, 3 se încontrează; conj. prez. 3 1 sg. să
încleială s. f., g.-d. art. încleielii; pl. încleieli mă încontrez, să se încontreze; imper. 2 sg. afirm.
încleiat s. n. încontrează-te; ger. încontrându-mă
încleiere s. f., g.-d. art. încleierii; pl. încleieri încontrare (pop.) s. f., g.-d. art. încontrării; pl. încontrări
încleşta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încleştez, 3 încleştează; încopcia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. încopciez
conj. prez. 1 sg. să încleştez, 3 să încleşteze (desp. -ci-ez), 3 încopciază, 1 pl. încopciem; conj. prez.
încleştare s. f., g.-d. art. încleştării; pl. încleştări 1 sg. să încopciez, 3 să încopcieze; ger. încopciind (desp.
-ci-ind)
înclina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înclin, 3 înclină; conj.
prez. 1 sg. să înclin, 3 să încline încopciere (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. încopcierii; pl.
încopcieri
înclinare s. f., g.-d. art. înclinării; pl. înclinări
încorda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încordez, 3 încordează;
înclinaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. înclinaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
conj. prez. 1 sg. să încordez, 3 să încordeze
art. înclinaţiei; pl. înclinaţii, art. înclinaţiile (desp. -ţi-i-)
încordare s. f., g.-d. art. încordării; pl. încordări
încoace (desp. -coa-) adv.
încordător (reg.) s. n., pl. încordătoare
încolăceală s. f., g.-d. art. încolăcelii; pl. încolăceli
încordătură (înv.) s. f., g.-d. art. încordăturii; pl. încordături
încolăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încolăcesc, 3 sg.
încornora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încornorez, 3
încolăceşte, imperf. 1 încolăceam; conj. prez. 1 sg. să
încornorează; conj. prez. 1 sg. să încornorez, 3 să
încolăcesc, 3 să încolăcească
încornoreze
încolăcire s. f., g.-d. art. încolăcirii; pl. încolăciri
încorona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încoronez, 3 încoronează;
încolăcitură s. f., g.-d. art. încolăciturii; pl. încolăcituri conj. prez. 1 sg. să încoronez, 3 să încoroneze
încolătăci (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încoronare s. f., g.-d. art. încoronării; pl. încoronări
încolătăcesc, 3 sg. încolătăceşte, imperf. 1 încolătăceam;
!încorpora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încorporez, 3
conj. prez. 1 sg. să încolătăcesc, 3 să încolătăcească
încorporează; conj. prez. 1 sg. să încorporez, 3 să
încolo adv. încorporeze
încolona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încolonez, 3 încolonează; !încorporabil adj. m., pl. încorporabili; f. încorporabilă, pl.
conj. prez. 1 sg. să încolonez, 3 să încoloneze încorporabile
încolonare s. f., g.-d. art. încolonării !încorporare s. f., g.-d. art. încorporării; pl. încorporări
încolţat (reg.) adj. m., pl. încolţaţi; f. încolţată, pl. încolţate !încorporaţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. încorporaţia
+încolţi1 (a ~) (a germina) vb., ind. prez. 3 sg. încolţeşte, (desp. -ţi-a), g.-d. art. încorporaţiei; pl. încorporaţii, art.
3 pl. încolţesc, imperf. 3 sg. încolţea; conj. prez. 3 să încorporaţiile (desp. -ţi-i-)
încolţească încorseta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încorsetez, 3 încorsetează;
încolţi2 (a ~) (a prinde la strâmtoare) vb., ind. prez. 1 conj. prez. 1 sg. să încorsetez, 3 să încorseteze
sg. şi 3 pl. încolţesc, 3 sg. încolţeşte, imperf. 1 încolţeam; încorsetare s. f., g.-d. art. încorsetării; pl. încorsetări
conj. prez. 1 sg. să încolţesc, 3 să încolţească încotoşmăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încotoşmănez, 3
încolţire s. f., g.-d. art. încolţirii încotoşmănează; conj. prez. 1 sg. să încotoşmănez, 3 să
încolţit s. n. încotoşmăneze
încotro 658
încotro (desp. -co-tro) adv. încrucişat s. n.
!încotrova (înv.) (desp. -co-tro-) adv. încrunta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încrunt, 2 sg. încrunţi, 3
încovoia (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. încovoi, 3 încovoaie, încruntă; conj. prez. 1 sg. să încrunt, 3 să încrunte
1 pl. încovoiem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să încovoi, 3 să încruntare s. f., g.-d. art. încruntării
încovoaie; imper. 2 sg. afirm. încovoaie; ger. încovoind încruntătură s. f., g.-d. art. încruntăturii; pl. încruntături
încovoială s. f., g.-d. art. încovoielii; pl. încovoieli încruşi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încruşesc,
încovoiere s. f., g.-d. art. încovoierii; pl. încovoieri 3 sg. încruşeşte, imperf. 1 încruşeam; conj. prez. 1 sg. să
încovoietură s. f., g.-d. art. încovoieturii; pl. încovoieturi încruşesc, 3 să încruşească
încovriga (a ~) (desp. -co-vri-) vb., ind. prez. 1 sg. încuia (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. încui, 3 încuie, 1 pl.
încovrig, 2 sg. încovrigi, 3 încovrigă; conj. prez. 1 sg. să încuiem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să încui, 3 să încuie; imper.
încovrig, 3 să încovrige 2 sg. afirm. încuie(-l, încui-o); ger. încuind
încrâncena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încrâncenez, încuiat s. n.
3 se încrâncenează; conj. prez. 1 sg. să mă încrâncenez, 3 încuiba (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încuibez,
să se încrânceneze; imper. 2 sg. afirm. încrâncenează-te; 3 se încuibează; conj. prez. 1 sg. să mă încuibez, 3 să
ger. încrâncenându-mă se încuibeze; imper. 2 sg. afirm. încuibează-te; ger.
încrâncenare s. f., g.-d. art. încrâncenării; pl. încrâncenări încuibându-mă
încrede (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încred, 2 încuibare s. f., g.-d. art. încuibării
sg. te încrezi, 3 sg. se încrede, perf. s. 1 sg. mă încrezui, încuiere s. f., g.-d. art. încuierii; pl. încuieri
m.m.c.p. 1 pl. ne încrezuserăm; conj. prez. 1 sg. să mă
încuietoare s. f., g.-d. art. încuietorii; pl. încuietori
încred, 3 să se încreadă; imper. 2 sg. afirm. încrede-te;
ger. încrezându-mă; part. încrezut încuietură (pop.) s. f., g.-d. art. încuieturii; pl. încuieturi
încredere s. f., g.-d. art. încrederii încujba (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. încujbez, 3
încujbează; conj. prez. 1 sg. să încujbez, 3 să încujbeze
încredinţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încredinţez, 3
încredinţează; conj. prez. 1 sg. să încredinţez, 3 să încujbare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. încujbării
încredinţeze încumeta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încumet,
încredinţare s. f., g.-d. art. încredinţării; pl. încredinţări 2 sg. te încumeţi, 3 se încumetă; conj. prez. 1 sg. să mă
încremeneală s. f., g.-d. art. încremenelii; pl. încremeneli încumet, 3 să se încumete; imper. 2 sg. afirm. încumetă-
te; ger. încumetându-mă
încremeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încremenesc,
3 sg. încremeneşte, imperf. 1 încremeneam; conj. prez. 1 încumetare s. f., g.-d. art. încumetării
sg. să încremenesc, 3 să încremenească încumetri (a se ~) (pop.) (desp. -me-tri) vb. refl., ind.
încremenire s. f., g.-d. art. încremenirii prez. 1 sg. mă încumetresc, 3 sg. se încumetreşte, imperf.
1 sg. mă încumetream; conj. prez. 1 sg. să mă încumetresc,
încrengătură s. f., g.-d. art. încrengăturii; pl. încrengături
3 să se încumetrească; imper. 2 sg. afirm. încumetreşte-te;
încresta (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. încrestez, 3
ger. încumetrindu-mă
încrestează; conj. prez. 1 sg. să încrestez, 3 să încresteze
încunoştinţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încunoştinţez, 3
încreţ (pop.) s. n., pl. încreţuri
încunoştinţează; conj. prez. 1 sg. să încunoştinţez, 3 să
încreţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încreţesc, 3 sg. încunoştinţeze
încreţeşte, imperf. 1 încreţeam; conj. prez. 1 sg. să
încunoştinţare s. f., g.-d. art. încunoştinţării; pl.
încreţesc, 3 să încreţească
încunoştinţări
încreţire s. f., g.-d. art. încreţirii; pl. încreţiri
încununa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încununez, 3
încreţit s. n.
încununează; conj. prez. 1 sg. să încununez, 3 să
încreţitură s. f., g.-d. art. încreţiturii; pl. încreţituri încununeze
încrezător adj. m., pl. încrezători; f. sg. şi pl. încrezătoare încununare s. f., g.-d. art. încununării; pl. încununări
încrezut adj. m., s. m., pl. încrezuţi; adj. f., s. f. încrezută, încura (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. încur, 3 încură;
pl. încrezute conj. prez. 1 sg. să încur, 3 să încure
încropi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încropesc, 3 sg. încuraja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încurajez, 3 încurajează,
încropeşte, imperf. 1 încropeam; conj. prez. 1 sg. să
1 pl. încurajăm; conj. prez. 1 sg. să încurajez, 3 să
încropesc, 3 să încropească
încurajeze; ger. încurajând
încruci (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
încurajare s. f., g.-d. art. încurajării; pl. încurajări
încrucesc, 3 sg. se încruceşte, imperf. 1 sg. mă încruceam;
conj. prez. 1 sg. să mă încrucesc, 3 să se încrucească; încurajator adj. m., pl. încurajatori; f. sg. şi pl. încurajatoare
imper. 2 sg. afirm. încruceşte-te; ger. încrucindu-mă încurare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. încurării; pl. încurări
încrucişa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încrucişez, 3 încrucişează, încurca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încurc, 2 sg. încurci, 3 sg.
1 pl. încrucişăm; conj. prez. 1 sg. să încrucişez, 3 să încurcă; conj. prez. 1 sg. să încurc, 3 să încurce
încrucişeze; ger. încrucişând încurcală (reg.) s. f., g.-d. art. încurcalei
încrucişare s. f., g.-d. art. încrucişării; pl. încrucişări încurcare s. f., g.-d. art. încurcării
659 îndestulător
încurcat s. n. îndeletnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
!încurcă-lume (fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui încurcă-lume; îndeletnicesc, 3 sg. se îndeletniceşte, imperf. 1 sg. mă
pl. încurcă-lume îndeletniceam; conj. prez. 1 sg. să mă îndeletnicesc, 3 să se
încurcătură s. f., g.-d. art. încurcăturii; pl. încurcături îndeletnicească; imper. 2 sg. afirm. îndeletniceşte-te; ger.
încurela (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. încurelez, 3 îndeletnicindu‑mă
încurelează; conj. prez. 1 sg. să încurelez, 3 să încureleze îndeletnicire s. f., g.-d. art. îndeletnicirii; pl. îndeletniciri
încuscri (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încuscresc, îndelung1 adj. m., f. îndelungă; pl. m. şi f. îndelungi
3 sg. se încuscreşte, imperf. 1 sg. mă încuscream; conj. +îndelung2 adv.
prez. 1 sg. să mă încuscresc, 3 să se încuscrească; imper. 2 îndelunga (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. îndelung, 2 sg.
sg. afirm. încuscreşte-te; ger. încuscrindu-mă îndelungi, 3 îndelungă; conj. prez. 1 sg. să îndelung, 3 să
încuscrire s. f., g.-d. art. încuscririi; pl. încuscriri îndelunge
încuviinţa (a ~) (desp. -vi-in-) vb., ind. prez. 1 sg. îndemâna1 (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
încuviinţez, 3 încuviinţează; conj. prez. 1 sg. să îndemânez, 3 se îndemânează; conj. prez. 1 sg. să mă
încuviinţez, 3 să încuviinţeze îndemânez, 3 să se îndemâneze; imper. 2 sg. afirm.
încuviinţare (desp. -vi-in-) s. f., g.-d. art. încuviinţării; pl. îndemânează-te; ger. îndemânându-mă
încuviinţări îndemâna2 (la ~) loc. prep.
îndarn (înv.) adv. îndemânare s. f., g.-d. art. îndemânării
îndata-mare (în cea mai mare grabă) (reg.) loc. adv. îndemânatic adj. m., pl. îndemânatici; f. îndemânatică, pl.
îndată adv. îndemânatice
îndată ce loc. conjcţ. îndemână (la ~) loc. adv.
îndată (de ~)/(în tempo rapid) de-ndată loc. adv. îndemânos (reg.) adj. m., pl. îndemânoşi; f. îndemânoasă,
îndată ce (de ~)/(în tempo rapid) de-ndată ce loc. conjcţ. pl. îndemânoase
îndatora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndatorez, 3 îndatorează; îndemn s. n., pl. îndemnuri
conj. prez. 1 sg. să îndatorez, 3 să îndatoreze
îndemna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndemn, 3 îndeamnă;
îndatorinţă (rar) s. f., g.-d. art. îndatorinţei; pl. îndatorinţe conj. prez. 1 sg. să îndemn, 3 să îndemne; imper. 2 sg.
îndatorire s. f., g.-d. art. îndatoririi; pl. îndatoriri afirm. îndeamnă
îndatoritor adj. m., pl. îndatoritori; f. sg. şi pl. îndatoritoare îndemnare s. f., g.-d. art. îndemnării; pl. îndemnări
îndărăt adv. îndeobşte (desp. -de-ob-) adv.
îndărătnic adj. m., pl. îndărătnici; f. îndărătnică, pl. îndeosebi (desp. -de-o-) adv.
îndărătnice
îndepărta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndepărtez, 3
îndărătnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îndepărtează; conj. prez. 1 sg. să îndepărtez, 3 să
îndărătnicesc, 3 sg. se îndărătniceşte, imperf. 1 sg. mă îndepărteze
îndărătniceam; conj. prez. 1 sg. să mă îndărătnicesc, 3 să
îndepărtare s. f., g.-d. art. îndepărtării; pl. îndepărtări
se îndărătnicească; imper. 2 sg. afirm. îndărătniceşte-te;
ger. îndărătnicindu-mă îndeplini (a ~) (desp. -de-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3
îndărătnicie s. f., art. îndărătnicia, g.-d. art. îndărătniciei; pl. îndeplinesc, 3 sg. îndeplineşte, imperf. 1 îndeplineam;
pl. îndărătnicii, art. îndărătniciile (desp. -ci-i-) conj. prez. 1 sg. să îndeplinesc, 3 să îndeplinească
îndărătu- prep. (~i) îndeplinire (desp. -de-pli-) s. f., g.-d. art. îndeplinirii; pl.
îndepliniri
îndărătul prep. (~ lui/său)
îndesa (a ~) (a îngrămădi) vb., ind. prez. 1 sg. îndes, 2 sg.
îndătina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. îndătinez, 3
îndătinează; conj. prez. 1 sg. să îndătinez, 3 să îndătineze îndeşi, 3 îndeasă; conj. prez. 1 sg. să îndes, 3 să îndese;
imper. 2 sg. afirm. îndeasă
îndârjeală s. f., g.-d. art. îndârjelii; pl. îndârjeli
îndesare s. f., g.-d. art. îndesării; pl. îndesări
îndârji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndârjesc, 3 sg.
îndârjeşte, imperf. 1 îndârjeam; conj. prez. 1 sg. să îndeseară (pop.) adv.
îndârjesc, 3 să îndârjească îndesi (a ~) (a face să devină mai des) vb., ind. prez. 1 sg.
îndârjire s. f., g.-d. art. îndârjirii şi 3 pl. îndesesc, 3 sg. îndeseşte, imperf. 1 îndeseam; conj.
înde (înv., pop.) prep. prez. 1 sg. să îndesesc, 3 să îndesească
îndeaievea (rar) [(în tempo rapid) dea pron. děa] (desp. îndesire s. f., g.-d. art. îndesirii
-de‑a-) adv. îndestul (înv.) adj. m., pl. îndestui; f. îndestulă, pl. îndestule
îndeajuns [(în tempo rapid) dea pron. děa] (desp. -de-a-) îndestula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndestulez, 3 îndestulează;
adv. conj. prez. 1 sg. să îndestulez, 3 să îndestuleze
îndeaproape [(în tempo rapid) dea pron. děa] (desp. îndestulare s. f., g.-d. art. îndestulării; pl. îndestulări
-de‑a-proa-) adv. îndestulător adj. m., pl. îndestulători; f. sg. şi pl.
îndelete (pe ~)/(în tempo rapid) pe-ndelete loc. adv. îndestulătoare
îndigui 660
îndigui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndiguiesc, 3 sg. îndrăgi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndrăgesc, 3 sg.
îndiguieşte, imperf. 1 îndiguiam; conj. prez. 1 sg. să îndrăgeşte, imperf. 1 îndrăgeam; conj. prez. 1 sg. să
îndiguiesc, 3 să îndiguiască îndrăgesc, 3 să îndrăgească
îndiguire s. f., g.-d. art. îndiguirii; pl. îndiguiri îndrăgire s. f., g.-d. art. îndrăgirii
îndobitoci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndobitocesc, 3 îndrăgitor (rar) adj. m., pl. îndrăgitori; f. sg. şi pl.
sg. îndobitoceşte, imperf. 1 îndobitoceam; conj. prez. 1 sg. îndrăgitoare
să îndobitocesc, 3 să îndobitocească îndrăgosti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
îndobitocire s. f., g.-d. art. îndobitocirii îndrăgostesc, 3 sg. se îndrăgosteşte, imperf. 1 sg. mă
îndoctrina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndoctrinez, 3 îndrăgosteam; conj. prez. 1 sg. să mă îndrăgostesc, 3 să se
îndoctrinează; conj. prez. 1 sg. să îndoctrinez, 3 să îndrăgostească; imper. 2 sg. afirm. îndrăgosteşte-te; ger.
îndoctrineze îndrăgostindu‑mă
îndoctrinare s. f., g.-d. art. îndoctrinării îndrăgostire (rar) s. f., g.-d. art. îndrăgostirii
îndoi1 (a ~) (a dubla, a avea îndoială) vb., ind. prez. 1 sg. îndrăzneală s. f., g.-d. art. îndrăznelii; pl. îndrăzneli
şi 3 pl. îndoiesc, 3 sg. îndoieşte, imperf. 1 îndoiam; conj. îndrăzneţ adj. m., pl. îndrăzneţi; f. îndrăzneaţă, pl.
prez. 1 sg. să îndoiesc, 3 să îndoiască îndrăzneţe
îndoi2 (a ~) (a strânge în două, a încovoia) vb., ind. îndrăzni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndrăznesc, 3 sg.
prez. 1 şi 2 sg. îndoi, 3 îndoaie, imperf. 1 îndoiam; conj. îndrăzneşte, imperf. 1 îndrăzneam; conj. prez. 1 sg. să
prez. 1 şi 2 sg. să îndoi, 3 să îndoaie; imper. 2 sg. afirm. îndrăznesc, 3 să îndrăznească
îndoaie(-l, îndoai-o) îndrăznire (înv.) s. f., g.-d. art. îndrăznirii
îndoi3 (a se ~) (a avea dubii) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îndrăznitor (înv.) adj. m., pl. îndrăznitori; f. sg. şi pl.
îndoiesc, 3 sg. se îndoieşte, imperf. 1 sg. mă îndoiam; conj.
îndrăznitoare
prez. 1 sg. să mă îndoiesc, 3 să se îndoiască; imper. 2 sg.
+îndrea (decembrie) (înv., reg.) s. m., g.-d. art. lui îndrea
afirm. îndoieşte-te; ger. îndoindu-mă
(luna ~ )
îndoială s. f., g.-d. art. îndoielii; pl. îndoieli
îndrepta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndrept, 2 sg. îndrepţi,
îndoielnic adj. m., pl. îndoielnici; f. îndoielnică, pl.
3 îndreaptă; conj. prez. 1 sg. să îndrept, 3 să îndrepte;
îndoielnice
imper. 2 sg. afirm. îndreaptă
îndoios (rar) adj. m., pl. îndoioşi; f. îndoioasă, pl. îndoioase
îndreptar s. n., pl. îndreptare
îndoire s. f., g.-d. art. îndoirii; pl. îndoiri
îndreptare s. f., g.-d. art. îndreptării; pl. îndreptări
îndoit1 (curbat; dublu) adj. m., pl. îndoiţi; f. îndoită, pl.
îndreptător (înv.) adj. m., pl. îndreptători; f. sg. şi pl.
îndoite
îndreptătoare
îndoit2 s. n. (desp. -do-it)
îndreptăţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndreptăţesc,
îndoitură (desp. -do-i-) s. f., g.-d. art. îndoiturii; pl.
3 sg. îndreptăţeşte, imperf. 1 îndreptăţeam; conj. prez. 1
îndoituri
sg. să îndreptăţesc, 3 să îndreptăţească
îndolia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. îndoliez
îndreptăţire s. f., g.-d. art. îndreptăţirii; pl. îndreptăţiri
(desp. -li-ez), 3 îndoliază, 1 pl. îndoliem; conj. prez. 1 sg.
să îndoliez, 3 să îndolieze; ger. îndoliind (desp. -li-ind) îndreptui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
îndreptuiesc, 3 sg. îndreptuieşte, imperf. 1 îndreptuiam;
îndoliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. îndolierii; pl. îndolieri
conj. prez. 1 sg. să îndreptuiesc, 3 să îndreptuiască
îndopa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndop, 3 îndoapă; conj.
îndritui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndrituiesc, 3
prez. 1 sg. să îndop, 3 să îndoape; imper. 2 sg. afirm.
sg. îndrituieşte, imperf. 1 îndrituiam; conj. prez. 1 sg. să
îndoapă
îndrituiesc, 3 să îndrituiască
îndopare s. f., g.-d. art. îndopării; pl. îndopări
îndruga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndrug, 2 sg. îndrugi, 3
îndopat s. n. îndrugă; conj. prez. 1 sg. să îndrug, 3 să îndruge
îndosaria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. îndosariez
îndrugare s. f., g.-d. art. îndrugării; pl. îndrugări
(desp. -ri-ez), 3 îndosariază, 1 pl. îndosariem; conj. prez.
îndruma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndrum, 3 îndrumă;
1 sg. să îndosariez, 3 să îndosarieze; ger. îndosariind
conj. prez. 1 sg. să îndrum, 3 să îndrume
(desp. -ri-ind)
îndosariere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. îndosarierii; pl. îndrumar s. n., pl. îndrumare
îndosarieri îndrumare s. f., g.-d. art. îndrumării; pl. îndrumări
îndosi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndosesc, îndrumător1 adj. m., s. m., pl. îndrumători; adj. f., s. f. sg.
3 sg. îndoseşte, imperf. 1 îndoseam; conj. prez. 1 sg. să şi pl. îndrumătoare
îndosesc, 3 să îndosească îndrumător2 s. n., pl. îndrumătoare
îndrăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndrăcesc, 3 sg. înduioşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înduioşez, 3 înduioşează,
îndrăceşte, imperf. 1 îndrăceam; conj. prez. 1 sg. să 1 pl. înduioşăm; conj. prez. 1 sg. să înduioşez, 3 să
îndrăcesc, 3 să îndrăcească înduioşeze; ger. înduioşând
îndrăcire s. f., g.-d. art. îndrăcirii înduioşare s. f., g.-d. art. înduioşării
661 înfiorare
înduioşător adj. m., pl. înduioşători; f. sg. şi pl. înfăşurătoare (curbă) s. f., g.-d. art. înfăşurătoarei
înduioşătoare înfăşurător1 (cilindru) s. n., pl. înfăşurătoare
îndulci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndulcesc, 3 sg. înfăşurător2 (rar) adj. m., pl. înfăşurători; f. sg. şi pl.
îndulceşte, imperf. 1 îndulceam; conj. prez. 1 sg. să înfăşurătoare
îndulcesc, 3 să îndulcească înfăşurătură (rar) s. f., g.-d. art. înfăşurăturii; pl.
îndulcire s. f., g.-d. art. îndulcirii înfăşurături
îndulcitor adj. m., pl. îndulcitori; f. sg. şi pl. îndulcitoare înfăţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfăţ, 2 sg. înfeţi, 3 înfaţă;
îndumnezei (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. conj. prez. 1 sg. să înfăţ, 3 să înfeţe; imper. 2 sg. afirm.
îndumnezeiesc, 3 sg. îndumnezeieşte, imperf. 1 înfaţă
îndumnezeiam; conj. prez. 1 sg. să îndumnezeiesc, 3 să înfăţare s. f., g.-d. art. înfăţării; pl. înfăţări
îndumnezeiască
înfăţişa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfăţişez, 3 înfăţişează, 1
îndumnezeire (rar) s. f., g.-d. art. îndumnezeirii pl. înfăţişăm; conj. prez. 1 sg. să înfăţişez, 3 să înfăţişeze;
îndupleca (a ~) (desp. -du-ple-) vb., ind. prez. 1 sg. ger. înfăţişând
înduplec, 2 sg. îndupleci, 3 înduplecă; conj. prez. 1 sg. să înfăţişare s. f., g.-d. art. înfăţişării; pl. înfăţişări
înduplec, 3 să înduplece
înfeuda (a ~) (desp. -fe-u-) vb., ind. prez. 1 sg. înfeudez,
înduplecare (desp. -du-ple-) s. f., g.-d. art. înduplecării 3 înfeudează; conj. prez. 1 sg. să înfeudez, 3 să înfeudeze
înduplecător (înv.) (desp. -du-ple-) adj. m., pl.
înfeudare (desp. -fe-u-) s. f., g.-d. art. înfeudării; pl.
înduplecători; f. sg. şi pl. înduplecătoare
înfeudări
îndura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndur, 3 îndură; conj.
înfia (a ~) (desp. -fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. înfiez (desp.
prez. 1 sg. să îndur, 3 să îndure
fi-ez), 3 înfiază, 1 pl. înfiem; conj. prez. 1 sg. să înfiez, 3
îndurare s. f., g.-d. art. îndurării; pl. îndurări să înfieze; ger. înfiind (desp. -fi-ind)
îndurător (înv.) adj. m., pl. îndurători; f. sg. şi pl. înfiera (a ~) (desp. -fie-) vb., ind. prez. 1 sg. înfierez, 3
îndurătoare înfierează; conj. prez. 1 sg. să înfierez, 3 să înfiereze
îndurera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndurerez, 3 îndurerează; înfierare (desp. -fie-) s. f., g.-d. art. înfierării; pl. înfierări
conj. prez. 1 sg. să îndurerez, 3 să îndurereze
înfierat (desp. -fie-) s. n.
îndurerare s. f., g.-d. art. îndurerării
înfierbânta (a ~) (desp. -fier-) vb., ind. prez. 1 sg.
înduşmăni (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
înfierbânt, 2 sg. înfierbânţi, 3 înfierbântă; conj. prez. 1 sg.
înduşmănesc, 3 sg. se înduşmăneşte, imperf. 1 sg. mă
să înfierbânt, 3 să înfierbânte
înduşmăneam; conj. prez. 1 sg. să mă înduşmănesc, 3 să
se înduşmănească; imper. 2 sg. afirm. înduşmăneşte-te; înfierbântare (desp. -fie-) s. f., g.-d. art. înfierbântării
ger. înduşmănindu-mă înfierbântat (desp. -fier-) s. n.
înec s. n., pl. înecuri înfierbântător (desp. -fier-) adj. m., pl. înfierbântători; f.
îneca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înec, 2 sg. îneci, 3 îneacă; sg. şi pl. înfierbântătoare
conj. prez. 1 sg. să înec, 3 să înece; imper. 2 sg. afirm. înfiere (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. înfierii; pl. înfieri
îneacă înfietoare (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. înfietoarei; pl.
înecare s. f., g.-d. art. înecării înfietoare
înecăcios adj. m., pl. înecăcioşi; f. înecăcioasă, pl. înecăcioase înfietor (desp. -fi-e-) s. m., pl. înfietori
înecăciune s. f., g.-d. art. înecăciunii; pl. înecăciuni înfigăreţ adj. m., pl. înfigăreţi; f. înfigăreaţă, pl. înfigăreţe
înecător (rar) adj. m., pl. înecători; f. sg. şi pl. înecătoare înfige (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înfig, 3 sg. înfige,
înfăptui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înfăptuiesc, 3 perf. s. 1 sg. înfipsei, 1 pl. înfipserăm, m.m.c.p. 1 pl.
sg. înfăptuieşte, imperf. 1 înfăptuiam; conj. prez. 1 sg. să înfipseserăm; conj. prez. 1 sg. să înfig, 3 să înfigă; ger.
înfăptuiesc, 3 să înfăptuiască înfigând; part. înfipt
înfăptuire s. f., g.-d. art. înfăptuirii; pl. înfăptuiri înfigere s. f., g.-d. art. înfigerii; pl. înfigeri
înfăptuitoare (desp. -tu-i-) (rar) s. f., g.-d. art. înfiinţa (a ~) (desp. -fi-in-) vb., ind. prez. 1 sg. înfiinţez,
înfăptuitoarei; pl. înfăptuitoare 3 înfiinţează; conj. prez. 1 sg. să înfiinţez, 3 să înfiinţeze
înfăptuitor (desp. -tu-i-) (rar) s. m., pl. înfăptuitori înfiinţare (desp. -fi-in-) s. f., g.-d. art. înfiinţării; pl.
înfăşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfăş, 2 sg. înfeşi, 3 înfaşă, înfiinţări
1 pl. înfăşăm; conj. prez. 1 sg. să înfăş, 3 să înfeşe; imper. înfiola (a ~) (desp. -fi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. înfiolez, 3
2 sg. afirm. înfaşă; ger. înfăşând înfiolează; conj. prez. 1 sg. să înfiolez, 3 să înfioleze
înfăşare s. f., g.-d. art. înfăşării; pl. înfăşări înfiolare (desp. -fi-o-) s. f., g.-d. art. înfiolării; pl. înfiolări
înfăşura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfăşor, 2 sg. înfăşori, înfiora (a ~) (desp. -fi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. înfior, 3
3 înfăşoară; conj. prez. 1 sg. să înfăşor, 3 să înfăşoare; înfioară; conj. prez. 1 sg. să înfior, 3 să înfioare; imper.
imper. 2 sg. afirm. înfăşoară 2 sg. afirm. înfioară
înfăşurare s. f., g.-d. art. înfăşurării; pl. înfăşurări înfiorare (desp. -fi-o-) s. f., g.-d. art. înfiorării; pl. înfiorări
înfiorător 662
înfiorător (desp. -fi-o-) adj. m., pl. înfiorători; f. sg. şi pl. înfricoşare s. f., g.-d. art. înfricoşării
înfiorătoare înfricoşător adj. m., pl. înfricoşători; f. sg. şi pl.
înfira (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. înfir, 3 înfiră; conj. înfricoşătoare
prez. 1 sg. să înfir, 3 să înfire înfrigurare s. f., g.-d. art. înfrigurării
înfiripa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfirip, 3 înfiripă; conj. înfrumoşa (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. înfrumoşez,
prez. 1 sg. să înfirip, 3 să înfiripe 3 înfrumoşează, 1 pl. înfrumoşăm; conj. prez. 1 sg. să
înfiripare s. f., g.-d. art. înfiripării; pl. înfiripări înfrumoşez, 3 să înfrumoşeze; ger. înfrumoşând
înflăcăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înflăcărez, 3 înflăcărează; înfrumuseţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfrumuseţez, 3
conj. prez. 1 sg. să înflăcărez, 3 să înflăcăreze înfrumuseţează; conj. prez. 1 sg. să înfrumuseţez, 3 să
înflăcărare s. f., g.-d. art. înflăcărării înfrumuseţeze
înflora (a ~) (a împodobi cu flori) vb., ind. prez. 1 sg. înfrumuseţare s. f., g.-d. art. înfrumuseţării; pl.
înflorez, 3 înflorează; conj. prez. 1 sg. să înflorez, 3 să înfrumuseţări
înfloreze înfrunta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfrunt, 2 sg. înfrunţi, 3
+înflori1 (a ~) (a face flori) vb., ind. prez. 3 sg. înfloreşte, înfruntă; conj. prez. 1 sg. să înfrunt, 3 să înfrunte
3 pl. înfloresc, imperf. 3 sg. înflorea; conj. prez. 3 să înfruntare s. f., g.-d. art. înfruntării; pl. înfruntări
înflorească înfrunzi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzeşte, 3 pl.
înflori2 (a ~) (a împodobi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înfrunzesc, imperf. 3 sg. înfrunzea; conj. prez. 3 să
înfloresc, 3 sg. înfloreşte, imperf. 1 înfloream; conj. prez. înfrunzească
1 sg. să înfloresc, 3 să înflorească înfrunzire s. f., g.-d. art. înfrunzirii; pl. înfrunziri
înflorire s. f., g.-d. art. înfloririi; pl. înfloriri înfrupta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înfrupt, 2 sg.
înfloritor adj. m., pl. înfloritori; f. sg. şi pl. înfloritoare te înfrupţi, 3 se înfruptă; conj. prez. 1 sg. să mă înfrupt,
înfloritură s. f., g.-d. art. înfloriturii; pl. înflorituri 3 să se înfrupte; imper. 2 sg. afirm. înfruptă-te; ger.
înfoca (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. înfoc, 2 sg. înfoci, 3 înfruptându-mă
înfoacă; conj. prez. 1 sg. să înfoc, 3 să înfoace; imper. 2 înfruptare s. f., g.-d. art. înfruptării
sg. afirm. înfoacă înfuleca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfulec, 2 sg. înfuleci, 3
înfocare s. f., g.-d. art. înfocării înfulecă; conj. prez. 1 sg. să înfulec, 3 să înfulece
+înfocat adj. m., pl. înfocaţi; f. înfocată, pl. înfocate înfulecare s. f., g.-d. art. înfulecării
înfofoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înfofolesc, 3 înfumura (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înfumurez,
sg. înfofoleşte, imperf. 1 înfofoleam; conj. prez. 1 sg. să 3 se înfumurează; conj. prez. 1 sg. să mă înfumurez, 3 să
înfofolesc, 3 să înfofolească se înfumureze; imper. 2 sg. afirm. înfumurează-te; ger.
înfoia (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. înfoi, 3 înfoaie, 1 pl. înfumurându-mă
înfoiem; conj. 1 şi 2 sg. să înfoi, 3 să înfoaie; imper. 2 sg. înfumurare s. f., g.-d. art. înfumurării; pl. înfumurări
afirm. înfoaie; ger. înfoind înfunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfund, 2 sg. înfunzi, 3
înfoiere s. f., g.-d. art. înfoierii; pl. înfoieri înfundă; conj. prez. 1 sg. să înfund, să înfunde
înfometa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfometez, 3 înfometează; înfundare s. f., g.-d. art. înfundării
conj. prez. 1 sg. să înfometez, 3 să înfometeze înfundat s. n.
înfometare s. f., g.-d. art. înfometării înfundate (pe ~) loc. adv.
înfrăţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înfrăţesc, 3 sg. înfundătoare s. f., g.-d. art. înfundătorii; pl. înfundători
înfrăţeşte, imperf. 1 înfrăţeam; conj. prez. 1 sg. să înfundătură s. f., g.-d. art. înfundăturii; pl. înfundături
înfrăţesc, 3 să înfrăţească înfurca (a ~) (a lua cu furca) (înv., pop.) vb., ind. prez.
înfrăţire s. f., g.-d. art. înfrăţirii 1 sg. înfurc, 2 sg. înfurci, 3 înfurcă; conj. prez. 1 sg. să
înfrăţitor (rar) adj. m., pl. înfrăţitori; f. sg. şi pl. înfrăţitoare înfurc, 3 să înfurce
înfrâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfrânez, 3 înfrânează; înfurci (a se ~) (a se bifurca) (înv., pop.) vb. refl., ind.
conj. prez. 1 sg. să înfrânez, 3 să înfrâneze prez. 3 sg. se înfurceşte, 3 pl. se înfurcesc; imperf. 3 sg. se
înfrânare s. f., g.-d. art. înfrânării; pl. înfrânări înfurcea; conj. prez. 3 să se înfurcească; ger. înfurcindu-se
înfrânge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înfrâng, 3 înfurcitură (înv.) s. f., g.-d. art. înfurciturii; pl. înfurcituri
sg. înfrânge, perf. s. 1 sg. înfrânsei, 1 pl. înfrânserăm, înfuria (a ~) (desp. ri-a) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. înfurii, 3
m.m.c.p. 1 pl. înfrânseserăm; conj. prez. 1 sg. să înfrâng, înfurie (desp. -ri-e), 1 pl. înfuriem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să
3 să înfrângă; ger. înfrângând; part. înfrânt înfurii, 3 să înfurie; ger. înfuriind (desp. -ri-ind)
înfrângere s. f., g.-d. art. înfrângerii; pl. înfrângeri înfuriere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. înfurierii
înfrica (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. înfric, 2 sg. înfrici, 3 înfurnica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înfurnică, imperf. 3
înfrică; conj. prez. 1 sg. să înfric, 3 să înfrice pl. înfurnicau; conj. prez. 3 să înfurnice
înfricoşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfricoşez, 3 înfricoşează, îngădui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. îngădui, 3 îngăduie,
1 pl. înfricoşăm; conj. prez. 1 sg. să înfricoşez, 3 să imperf. 1 îngăduiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să îngădui, 3 să
înfricoşeze; ger. înfricoşând îngăduie; imper. 2 sg. afirm. îngăduie(-l, îngădui-o)
663 îngrăditură
îngăduială s. f., g.-d. art. îngăduielii; pl. îngăduieli înghemui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
îngăduinţă s. f., g.-d. art. îngăduinţei înghemuiesc, 3 sg. se înghemuieşte, imperf. 1 sg. mă
înghemuiam; conj. prez. 1 sg. să mă înghemuiesc, 3 să se
îngăduire s. f., g.-d. art. îngăduirii
înghemuiască; imper. 2 sg. afirm. înghemuieşte-te; ger.
îngăduitor (desp. -du-i-) adj. m., pl. îngăduitori; f. sg. şi înghemuindu-mă
pl. îngăduitoare
înghesui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. înghesui, 3 înghesuie,
!îngăima (a ~) (desp. -găi-) vb., ind. prez. 1 sg. îngaim, 2 imperf. 1 înghesuiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să înghesui,
sg. îngaimi, 3 îngaimă; conj. prez. 1 sg. să îngaim, 3 să 3 să înghesuie
îngaime; imper. 2 sg. afirm. îngaimă înghesuială s. f., g.-d. art. înghesuielii; pl. înghesuieli
îngăimare (desp. -găi-) s. f., g.-d. art. îngăimării; pl. înghesuire s. f., g.-d. art. înghesuirii
îngăimări înghesuit s. n.
îngăimător (rar) (desp. -găi-) adj. m., pl. îngăimători; f. sg. înghesuite (pe ~) loc. adv.
şi pl. îngăimătoare îngheţ s. n., pl. îngheţuri
îngăimeală (rar) (desp. -găi-) s. f., g.-d. art. îngăimelii; pl. îngheţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngheţ, 3 îngheaţă; conj.
îngăimeli prez. 1 sg. să îngheţ, 3 să îngheţe; imper. 2 sg. afirm.
îngăla (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. îngălez, 3 îngălează; îngheaţă
conj. prez. 1 sg. să îngălez, 3 să îngăleze îngheţare s. f., g.-d. art. îngheţării
îngălare (pop.) s. f., g.-d. art. îngălării; pl. îngălări +Îngheţat (Oceanul ~ de Nord) (desp. -ce-a-) s. propriu
îngălăciune (înv.) s. f., g.-d. art. îngălăciunii; pl. n. art.
îngălăciuni îngheţată s. f., g.-d. art. îngheţatei; pl. îngheţate
îngălbeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îngălbenesc, 3 înghimpa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înghimp, 3
sg. îngălbeneşte, imperf. 1 îngălbeneam; conj. prez. 1 sg. înghimpă; conj. prez. 1 sg. să înghimp, 3 să înghimpe
să îngălbenesc, 3 să îngălbenească înghioldeală (pop.) s. f., g.-d. art. înghioldelii; pl.
îngălbenire s. f., g.-d. art. îngălbenirii; pl. îngălbeniri înghioldeli
înghioldi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
îngâmfa (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
înghioldesc, 3 sg. înghioldeşte, imperf. 1 înghioldeam;
îngâmfez/mă îngâmf, 3 se îngâmfează/se îngâmfă; conj.
conj. prez. 1 sg. să înghioldesc, 3 să înghioldească
prez. 1 sg. să mă îngâmfez/să mă îngâmf, 3 să se îngâmfeze/
înghionti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înghiontesc, 3
să se îngâmfe; imper. 2 sg. afirm. îngâmfează‑te/
sg. înghionteşte, imperf. 1 înghionteam; conj. prez. 1 sg.
îngâmfă‑te; ger. îngâmfându-mă
să înghiontesc, 3 să înghiontească
îngâmfare s. f., g.-d. art. îngâmfării înghiontire s. f., g.-d. art. înghiontirii; pl. înghiontiri
îngâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngân, 3 îngână; conj. înghiţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înghit, 3 sg.
prez. 1 sg. să îngân, 3 să îngâne înghite, imperf. 1 înghiţeam; conj. prez. 1 sg. să înghit, 3
îngânare s. f., g.-d. art. îngânării; pl. îngânări să înghită; imper. 2 sg. afirm. înghite
îngândura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngândurez, 3 înghiţire s. f., g.-d. art. înghiţirii; pl. înghiţiri
îngândurează; conj. prez. 1 sg. să îngândurez, 3 să înghiţitoare (reg.) s. f., g.-d. art. înghiţitorii; pl. înghiţitori
îngândureze înghiţitură s. f., g.-d. art. înghiţiturii; pl. înghiţituri
îngândurare s. f., g.-d. art. îngândurării; pl. îngândurări îngloba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înglobez, 3 înglobează;
îngemăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănez, 3 conj. prez. 1 sg. să înglobez, 3 să înglobeze
îngemănează; conj. prez. 1 sg. să îngemănez, 3 să înglobare s. f., g.-d. art. înglobării; pl. înglobări
îngemăneze îngloda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înglodez, 3 înglodează;
îngemănare s. f., g.-d. art. îngemănării conj. prez. 1 sg. să înglodez, 3 să înglodeze
îngenunchea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngenunchez, 3 înglodare s. f., g.-d. art. înglodării; pl. înglodări
îngenunchează, 1 pl. îngenunchem; conj. prez. 1 sg. să îngloti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înglotesc,
îngenunchez, 3 să îngenuncheze; ger. îngenunchind 3 sg. îngloteşte, imperf. 1 îngloteam; conj. prez. 1 sg. să
înglontesc, 3 să înglotească
îngenunchere s. f., g.-d. art. îngenuncherii; pl. îngenuncheri
înglotire (înv.) s. f., g.-d. art. înglotirii; pl. înglotiri
înger s. m., pl. îngeri
îngrădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îngrădesc, 3 sg.
îngeraş s. m., pl. îngeraşi
îngrădeşte, imperf. 1 îngrădeam; conj. prez. 1 sg. să
îngerea (rar) s. f., art. îngereaua, g.-d. art. îngerelei; pl. îngrădesc, 3 să îngrădească
îngerele îngrădire s. f., g.-d. art. îngrădirii; pl. îngrădiri
îngerel (rar) s. m., pl. îngerei, art. îngereii îngrăditor (rar) adj. m., pl. îngrăditori; f. sg. şi pl.
îngeresc adj. m., f. îngerească; pl. m. şi f. îngereşti îngrăditoare
îngereşte adv. îngrăditură s. f., g.-d. art. îngrăditurii; pl. îngrădituri
îngrămădeală 664
îngrămădeală s. f., g.-d. art. îngrămădelii îngroşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngroş, 3 îngroaşă, 1 pl.
îngrămădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îngrămădesc, îngroşăm; conj. prez. 1 sg. să îngroş, 3 să îngroaşe; ger.
3 sg. îngrămădeşte, imperf. 1 îngrămădeam; conj. prez. 1 îngroşând
sg. să îngrămădesc, 3 să îngrămădească îngroşare s. f., g.-d. art. îngroşării
îngrămădire s. f., g.-d. art. îngrămădirii; pl. îngrămădiri îngroşător s. n., pl. îngroşătoare
îngrăşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngraş, 2 sg. îngraşi, 3 îngrozi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îngrozesc, 3 sg.
îngraşă, 1 pl. îngrăşăm; conj. prez. 1 sg. să îngraş, 3 să îngrozeşte, imperf. 1 îngrozeam; conj. prez. 1 sg. să
îngraşe; imper. 2 sg. afirm. îngraşă; ger. îngrăşând îngrozesc, 3 să îngrozească
îngrozire s. f., g.-d. art. îngrozirii
îngrăşare s. f., g.-d. art. îngrăşării
îngrozitor adj. m., pl. îngrozitori; f. sg. şi pl. îngrozitoare
îngrăşat s. n.
îngurlui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
îngrăşământ s. n., pl. îngrăşăminte
îngurluiesc, 3 sg. se îngurluieşte, imperf. 1 sg. mă
îngrăşătoare s. f., g.-d. art. îngrăşătoarei; pl. îngrăşătoare îngurluiam; conj. prez. 1 sg. să mă îngurluiesc, 3 să se
îngrăşător adj. m., pl. îngrăşători; f. sg. şi pl. îngrăşătoare îngurluiască; imper. 2 sg. afirm. îngurluieşte-te; ger.
îngrăşătorie s. f., art. îngrăşătoria, g.-d. art. îngrăşătoriei; îngurluindu-mă
pl. îngrăşătorii, art. îngrăşătoriile (desp. -ri-i-) îngurluire (reg.) s. f., g.-d. art. îngurluirii; pl. îngurluiri
îngreţoşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngreţoşez, 3 îngurzi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îngurzesc,
îngreţoşează, 1 pl. îngreţoşăm; conj. prez. 1 sg. să 3 sg. îngurzeşte, imperf. 1 îngurzeam; conj. prez. 1 sg. să
îngreţoşez, 3 să îngreţoşeze; ger. îngreţoşând îngurzesc, 3 să îngurzească
îngreţoşare s. f., g.-d. art. îngreţoşării îngurzitură (reg.) s. f., g.-d. art. îngurziturii; pl. îngurzituri
îngreuia (a ~) (rar) (desp. -gre-u-) vb., ind. prez. 1 sg. îngust adj. m., pl. înguşti; f. îngustă, pl. înguste
îngreuiez, 3 îngreuiază, 1 pl. îngreuiem; conj. prez. 1 sg. îngusta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngustez, 3 îngustează;
să îngreuiez, 3 să îngreuieze; ger. îngreuind conj. prez. 1 sg. să îngustez, 3 să îngusteze
îngreuiere (desp. -gre-u-) (rar) s. f., g.-d. art. îngreuierii îngustare s. f., g.-d. art. îngustării
îngreuna (a ~) (desp. -gre-u-) vb., ind. prez. 1 sg. îngustime s. f., g.-d. art. îngustimii; pl. îngustimi
îngreunez, 3 îngreunează; conj. prez. 1 sg. să îngreunez, înhăita (a se ~) (fam.) (desp. -hăi-) vb. refl., ind. prez. 1
3 să îngreuneze sg. mă înhăitez, 3 se înhăitează; conj. prez. 1 sg. să mă
înhăitez, 3 să se înhăiteze; imper. 2 sg. afirm. înhăitează-
îngreunare (desp. -gre-u-) s. f., g.-d. art. îngreunării
te; ger. înhăitându-mă
îngrija (a se ~) (a se nelinişti) (înv.) vb. refl., ind. prez.
înhăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înham, 2 sg. înhami, 3
1 sg. mă îngrijez, 3 se îngrijează; conj. prez. 1 sg. să mă înhamă; conj. prez. 1 sg. să înham, 3 să înhame; imper. 2
îngrijez, 3 să se îngrijeze; imper. 2 sg. afirm. îngrijează-te; sg. afirm. înhamă
ger. îngrijându-mă
înhămare s. f., g.-d. art. înhămării
îngrijare (rar) s. f., g.-d. art. îngrijării înhămat s. n.
îngriji (a ~) (a avea grijă) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înhăpa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înhap, 2 sg. înhapi,
îngrijesc, 3 sg. îngrijeşte, imperf. 1 îngrijeam; conj. prez. 3 înhapă; conj. prez. 1 sg. să înhap, 3 să înhape; imper. 2
1 sg. să îngrijesc, 3 să îngrijească sg. afirm. înhapă
îngrijire s. f., g.-d. art. îngrijirii; pl. îngrijiri înhăţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înhaţ, 2 sg. înhaţi, 3 înhaţă;
îngrijitoare s. f., g.-d. art. îngrijitoarei; pl. îngrijitoare conj. prez. 1 sg. să înhaţ, 3 să înhaţe; imper. 2 sg. afirm.
îngrijitor1 (înv.) adj. m., pl. îngrijitori; f. sg. şi pl. înhaţă
îngrijitoare înhăţare s. f., g.-d. art. înhăţării
îngrijitor2 s. m., pl. îngrijitori înhuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înhumez, 3 înhumează;
conj. prez. 1 sg. să înhumez, 3 să înhumeze
îngrijora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngrijorez, 3 îngrijorează;
conj. prez. 1 sg. să îngrijorez, 3 să îngrijoreze înhumare s. f., g.-d. art. înhumării; pl. înhumări
îngrijorare s. f., g.-d. art. îngrijorării; pl. îngrijorări îniepta (a ~) (reg.) (desp. î-niep-/în-iep-) vb., ind. prez.
1 sg. îniept, 2 sg. îniepţi, 3 îniaptă; conj. prez. 1 sg. să
îngrijorător adj. m., pl. îngrijorători; f. sg. şi pl.
îniept, 3 să îniepte; imper. 2 sg. afirm. îniaptă
îngrijorătoare
înierba (a ~) (desp. î-nier-/în-ier-) vb., ind. prez. 1 sg.
îngropa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngrop, 3 îngroapă; conj. înierbez, 3 înierbează; conj. prez. 1 sg. să înierbez, 3 să
prez. 1 sg. să îngrop, 3 să îngroape; imper. 2 sg. afirm. înierbeze
îngroapă înierbare (desp. î-nier-/în-ier-) s. f., g.-d. art. înierbării; pl.
îngropare s. f., g.-d. art. îngropării; pl. îngropări înierbări
îngropat s. n. !înjgheba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înjghebez, 3 înjghebează;
îngropăciune (pop.) s. f., g.-d. art. îngropăciunii; pl. conj. prez. 1 sg. să înjghebez, 3 să înjghebeze
îngropăciuni înjghebare s. f., g.-d. art. înjghebării; pl. înjghebări
665 înmugurire
înjosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înjosesc, 3 sg. înmagazina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înmagazinez, 3
înjoseşte, imperf. 1 înjoseam; conj. prez. 1 sg. să înjosesc, înmagazinează; conj. prez. 1 sg. să înmagazinez, 3 să
3 să înjosească înmagazineze
înjosire s. f., g.-d. art. înjosirii; pl. înjosiri înmagazinare s. f., g.-d. art. înmagazinării
înjositor adj. m., pl. înjositori; f. sg. şi pl. înjositoare înmatricula (a ~) (desp. -ma-tri-) vb., ind. prez. 1 sg.
înjuga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înjug, 2 sg. înjugi, 3 înmatriculez, 3 înmatriculează; conj. prez. 1 sg. să
înjugă; conj. prez. 1 sg. să înjug, 3 să înjuge înmatriculez, 3 să înmatriculeze
înjugare s. f., g.-d. art. înjugării înmatriculare (desp. -ma-tri-) s. f., g.-d. art. înmatriculării;
înjugat s. n. pl. înmatriculări
înjumătăţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înjumătăţesc, înmănunchea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înmănunchez, 3
3 sg. înjumătăţeşte, imperf. 1 înjumătăţeam; conj. prez. 1 înmănunchează, 1 pl. înmănunchem; conj. prez. 1 pl. să
sg. să înjumătăţesc, 3 să înjumătăţească înmănunchez, 3 să înmănuncheze; ger. înmănunchind
înjumătăţire s. f., g.-d. art. înjumătăţirii înmănunchere s. f., g.-d. art. înmănuncherii
înjunghia (a ~) (desp. -ghi-a) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. înmănuşat adj. m., pl. înmănuşaţi; f. înmănuşată, pl.
înjunghii, 3 înjunghie (desp. -ghi-e), 1 pl. înjunghiem; înmănuşate
conj. prez. 1 şi 2 sg. să înjunghii, 3 să înjunghie; ger. înmărmuri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înmărmuresc,
înjunghiind (desp. -ghi-ind) 3 sg. înmărmureşte, imperf. 1 înmărmuream; conj. prez.
înjunghiere (desp. -ghi-e-) s. f., g.-d. art. înjunghierii; pl. 1 sg. să înmărmuresc, 3 să înmărmurească
înjunghieri înmărmuritor adj. m., pl. înmărmuritori; f. sg. şi pl.
înjunghietor (desp. -ghi-e-) adj. m., pl. înjunghietori; f. sg. înmărmuritoare
şi pl. înjunghietoare înmâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înmânez, 3 înmânează;
înjunghietură (desp. -ghi-e-) s. f., g.-d. art. înjunghieturii; conj. prez. 1 sg. să înmânez, 3 să înmâneze
pl. înjunghieturi înmânare s. f., g.-d. art. înmânării
înjura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înjur, 3 înjură; conj. prez. înmii (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înmiesc (desp.
1 sg. să înjur, 3 să înjure -mi‑esc), 3 sg. înmieşte, imperf. înmiam (desp. -mi-am);
înjurare (rar) s. f., g.-d. art. înjurării; pl. înjurări conj. prez. 1 sg. să înmiesc, 3 să înmiască; ger. înmiind
înjurătură s. f., g.-d. art. înjurăturii; pl. înjurături (desp. -mi-ind)
înlăcrima (a ~) (desp. -lă-cri-) vb., ind. prez. 1 sg. înmiire s. f., g.-d. art. înmiirii; pl. înmiiri
înlăcrimez, 3 înlăcrimează; conj. prez. 1 sg. să înlăcrimez, înmiit adj. m., pl. înmiiţi; f. înmiită, pl. înmiite
3 să înlăcrimeze înmiresma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înmiresmez, 3
înlănţui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. înlănţui, 3 înlănţuie, înmiresmează; conj. prez. 1 sg. să înmiresmez, 3 să
imperf. 1 înlănţuiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să înlănţui, 3 înmiresmeze
să înlănţuie înmiresmare s. f., g.-d. art. înmiresmării; pl. înmiresmări
înlănţuire s. f., g.-d. art. înlănţuirii; pl. înlănţuiri înmlădia (a ~) (pop.) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg.
înlătura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înlătur, 3 înlătură; conj. înmlădiez (desp. -di-ez), 3 înmlădiază, 1 pl. înmlădiem;
prez. 1 sg. să înlătur, 3 să înlăture conj. prez. 1 sg. să înmlădiez, 3 să înmlădieze; ger.
înlăturare s. f., g.-d. art. înlăturării înmlădiind (desp. -di-ind)
înlemni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înlemnesc, 3 sg. înmlădiere (pop.) (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. înmlădierii;
înlemneşte, imperf. 1 înlemneam; conj. prez. 1 sg. să pl. înmlădieri
înlemnesc, 3 să înlemnească înmlădios (rar) (desp. -di-os) adj. m., pl. înmlădioşi; f.
înlemnire s. f., g.-d. art. înlemnirii înmlădioasă, pl. înmlădioase
înlesni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înlesnesc, 3 sg. !înmoina (a se ~) (pop.) (desp. -moi-) vb. refl., ind. prez.
înlesneşte, imperf. 1 înlesneam; conj. prez. 1 sg. să 3 sg. se înmoinează; conj. prez. 3 sg. să se înmoineze; ger.
înlesnesc, 3 să înlesnească înmoinându-se
înlesnire s. f., g.-d. art. înlesnirii; pl. înlesniri înmormânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înmormântez, 3
înlocui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înlocuiesc, 3 sg. înmormântează; conj. prez. 1 sg. să înmormântez, 3 să
înlocuieşte, imperf. 1 înlocuiam; conj. prez. 1 sg. să înmormânteze
înlocuiesc, 3 să înlocuiască înmormântare s. f., g.-d. art. înmormântării; pl.
înlocuire s. f., g.-d. art. înlocuirii înmormântări
înlocuitor (desp. -cu-i-) adj. m., s. m., pl. înlocuitori; adj. înmuguri (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înmugureşte, 3 pl.
f., s. f. sg. şi pl. înlocuitoare înmuguresc, imperf. 3 sg. înmugurea; conj. prez. 3 să
înlumina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înluminez, 3 înluminează; înmugurească
conj. prez. 1 sg. să înluminez, 3 să inlumineze înmugurire s. f., g.-d. art. înmuguririi; pl. înmuguriri
înmuia 666
înmuia (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. înmoi, 3 înmoaie, 1 înnobila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înnobilez, 3 înnobilează;
pl. înmuiem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să înmoi, 3 să înmoaie; conj. prez. 1 sg. să înnobilez, 3 să înnobileze
imper. 2 sg. afirm. înmoaie(-l, înmoai-o); ger. înmuind înnobilare s. f., g.-d. art. înnobilării; pl. înnobilări
înmuiere s. f., g.-d. art. înmuierii; pl. înmuieri înnoda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înnod, 2 sg. înnozi, 3
înmuietor s. n., pl. înmuietoare înnoadă; conj. prez. 1 sg. să înnod, 3 să înnoade; imper.
înmulţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înmulţesc, 3 sg. 2 sg. afirm. înnoadă
înmulţeşte, imperf. 1 înmulţeam; conj. prez. 1 sg. să înnodare s. f., g.-d. art. înnodării; pl. înnodări
înmulţesc, 3 să înmulţească înnodătură s. f., g.-d. art. înnodăturii; pl. înnodături
înmulţire s. f., g.-d. art. înmulţirii; pl. înmulţiri înnoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înnoiesc, 3 sg.
înmulţitor s. m., pl. înmulţitori înnoieşte, imperf. 1 înnoiam; conj. prez. 1 sg. să înnoiesc,
înmurgi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. înmurgeşte, 3 să înnoiască
imperf. 3 sg. înmurgea; conj. prez. 3 sg. să înmurgească înnoire s. f., g.-d. art. înnoirii; pl. înnoiri
înmurgit (pop.) s. n. înnoitor (desp. -no-i-) adj. m., pl. înnoitori; f. sg. şi pl.
înnădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înnădesc, 3 sg. înnoitoare
înnădeşte, imperf. 1 înnădeam; conj. prez. 1 sg. să înnopta1 (a ~) (a petrece noaptea) vb., ind. prez. 1 sg.
înnădesc, 3 să înnădească înnoptez, 3 înnoptează; conj. prez. 1 sg. să înnoptez, 3 să
înnădire s. f., g.-d. art. înnădirii; pl. înnădiri înnopteze
înnăditură s. f., g.-d. art. înnăditurii; pl. înnădituri +înnopta2 (a se ~) (a se face noapte) vb. refl., ind. prez.
înnămoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înnămolesc, 3 3 sg. se înnoptează; conj. prez. 3 să se înnopteze; ger.
sg. înnămoleşte, imperf. 1 înnămoleam; conj. prez. 1 sg. înnoptându-se
să înnămolesc, 3 să înnămolească înnoptare s. f., g.-d. art. înnoptării
înnămolire s. f., g.-d. art. înnămolirii; pl. înnămoliri înnoptat s. n.
înnărăvi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înnărăvesc, înnoptate (pe ~) loc. adv.
3 sg. înnărăveşte, imperf. 1 înnărăveam; conj. prez. 1 sg. !înnora (a se ~) vb. refl, ind. prez. 3 sg. se înnorează; conj.
să înnărăvesc, 3 să înnărăvească prez. 3 sg. să se înnoreze; ger. înnorându-se
înnăscut adj. m., pl. înnăscuţi; f. înnăscută, pl. înnăscute înnorare s. f., g.-d. art. înnorării; pl. înnorări
înnebuni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înnebunesc, 3 înnoroi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înnoroiesc, 3 sg.
sg. înnebuneşte, imperf. 1 înnebuneam; conj. prez. 1 sg. înnoroieşte, imperf. 1 înnoroiam; conj. prez. 1 sg. să
să înnebunesc, 3 să înnebunească înnoroiesc, 3 să înnoroiască
înnebunire (rar) s. f., g.-d. art. înnebunirii
înnoroire s. f., g.-d. art. înnoroirii
înnebunitor adj. m., pl. înnebunitori; f. sg. şi pl.
înot s. n.
înnebunitoare
înota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înot, 2 sg. înoţi, 3 înoată;
înnegreală (rar) (desp. -ne-grea-) s. f., g.-d. art. înnegrelii;
conj. prez. 1 sg. să înot, 3 să înoate; imper. 2 sg. afirm.
pl. înnegreli
înoată
înnegri (a ~) (desp. -ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
înotare s. f., g.-d. art. înotării; pl. înotări
înnegresc, 3 sg. înnegreşte, imperf. 1 înnegream; conj.
prez. 1 sg. să înnegresc, 3 să înnegrească înotat s. n.
înnegrire (desp. -ne-gri-) s. f., g.-d. art. înnegririi înotător adj. m., s. m., pl. înotători; adj. f., s. f. sg. şi pl.
înotătoare
înnegura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înnegurez, 3 înnegurează;
conj. prez. 1 sg. să înnegurez, 3 să înnegureze înrădăcina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înrădăcinez, 3
înrădăcinează; conj. prez. 1 sg. să înrădăcinez, 3 să
înnegurare s. f., g.-d. art. înnegurării; pl. înnegurări
înrădăcineze
înnemuri1 (a ~) (a imortaliza) (înv.) vb., ind. prez.
înrădăcinare s. f., g.-d. art. înrădăcinării
1 sg. şi 3 pl. înnemuresc, 3 sg. înnemureşte, imperf.
1 înnemuream; conj. prez. 1 sg. să înnemuresc, 3 să înrăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înrăiesc, 3 sg.
înnemurească înrăieşte, imperf. 1 înrăiam; conj. prez. 1 sg. să înrăiesc,
3 să înrăiască
înnemuri2 (a se ~) (a se înrudi) (reg.) vb. refl., ind. prez.
1 sg. mă înnemuresc, 3 sg. se înnemureşte, imperf. 1 sg. înrăire s. f., g.-d. art. înrăirii
mă înnemuream; conj. prez. 1 sg. să mă înnemuresc, 3 să înrăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înrămez, 3 înrămează;
se înnemurească; imper. 2 sg. afirm. înnemureşte-te; ger. conj. prez. 1 sg. să înrămez, 3 să înrămeze
înnemurindu-mă înrăutăţi (a ~) (desp. -ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
înnemurire (rar) s. f., g.-d. art. înnemuririi; pl. înnemuriri înrăutăţesc, 3 sg. înrăutăţeşte, imperf. 1 înrăutăţeam;
!înnisipa (a se ~) vb. refl, ind. prez. 3 se înnisipează, conj. prez. 1 sg. să înrăutăţesc, 3 să înrăutăţească
imperf. 3 pl. se înnisipau; conj. prez. 3 să se înnisipeze; înrăutăţire (desp. -ră-u-) s. f., g.-d. art. înrăutăţirii; pl.
ger. înnisipându-se înrăutăţiri
667 înserat (pe ~)
înrâuri (a ~) (desp. -râ-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. însărcina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. însărcinez, 3 însărcinează;
înrâuresc, 3 sg. înrâureşte, imperf. înrâuream; conj. prez. conj. prez. 1 sg. să însărcinez, 3 să însărcineze
1 sg. să înrâuresc, 3 să înrâurească însărcinare s. f., g.-d. art. însărcinării; pl. însărcinări
înrâurire (desp. -râ-u-) s. f., g.-d. art. înrâuririi; pl. însărcinat adj. m., pl. însărcinaţi; f. însărcinată, pl.
înrâuriri însărcinate
înregimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înregimentez, 3
!însărcinat cu afaceri (diplomat temporar) loc. s. m., pl.
înregimentează; conj. prez. 1 sg. să înregimentez, 3 să
însărcinaţi cu afaceri
înregimenteze
însăxănat (pop.) adj. m., pl. însăxănaţi; f. însăxănată, pl.
înregimentare s. f., g.-d. art. înregimentării
însăxănate
înregistra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înregistrez, 3
înregistrează; conj. prez. 1 sg. să înregistrez, 3 să însâmbra (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. însâmbrez,
înregistreze 3 însâmbrează; conj. prez. 1 sg. să însâmbrez, 3 să
înregistrare s. f., g.-d. art. înregistrării; pl. înregistrări însâmbreze
înregistrator1 adj. m., pl. înregistratori; f. sg. şi pl. însângera (a ~) vb., ind. prez. 1 însângerez, 3 însângerează;
înregistratoare conj. prez. 1 să însângerez, 3 să însângereze
înregistrator2 s. n., pl. înregistratoare înscăuna (desp. -scă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. înscăunez, 3
înrobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înrobesc, 3 sg. înscăunează; conj. prez. 1 sg. să înscăunez, 3 să înscăuneze
înrobeşte, imperf. 1 înrobeam; conj. prez. 1 sg. să înscăunare (desp. -scă-u-) s. f., g.-d. art. înscăunării; pl.
înrobesc, 3 să înrobească înscăunări
înrobire s. f., g.-d. art. înrobirii; pl. înrobiri înscena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înscenez, 3 înscenează;
înrobitor adj. m., s. m., pl. înrobitori; f. sg. şi pl. înrobitoare conj. prez. 1 sg. să înscenez, 3 să însceneze
înrola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înrolez, 3 înrolează; conj. înscenare s. f., g.-d. art. înscenării; pl. înscenări
prez. 1 sg. să înrolez, 3 să înroleze înscorţoşa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. înscorţoşez, 3
înrolare s. f., g.-d. art. înrolării; pl. înrolări înscorţoşează, 1 pl. înscorţoşăm; conj. prez. 1 sg. să
înroşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înroşesc, 3 sg. înscorţoşez, 3 să înscorţoşeze; ger. înscorţoşând
înroşeşte, imperf. 1 înroşeam; conj. prez. 1 sg. să înroşesc, înscrie (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înscriu, 3 sg.
3 să înroşească înscrie, perf. s. 1 sg. înscrisei, 1 pl. înscriserăm, m.m.c.p.
înroşire s. f., g.-d. art. înroşirii 1 pl. înscriseserăm; conj. prez. 1 sg. să înscriu, 3 sg. să
înroura (a se ~) (desp. -ro-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se înscrie; ger. înscriind (desp. -scri-ind); part. înscris
înrourează, imperf. 3 pl. se înrourau; conj. prez. 3 să se înscriere s. f., g.-d. art. înscrierii; pl. înscrieri
înroureze; ger. înrourându-se
înscris s. n., pl. înscrisuri
înrudi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înrudesc, 3 sg.
se înrudeşte, imperf. 1 sg. mă înrudeam; conj. prez. 1 sg. însemn s. n., pl. însemne
să mă înrudesc, 3 să se înrudească; imper. 2 sg. afirm. însemna1 (a ~) (a nota; a marca) vb., ind. prez. 1 sg.
înrudeşte-te; ger. înrudindu-mă însemnez, 3 însemnează; conj. prez. 1 sg. să însemnez, 3
înrudire s. f., g.-d. art. înrudirii; pl. înrudiri să însemneze
însă conjcţ. însemna2 (a ~) (a reprezenta) vb., ind. prez. 3 înseamnă,
însăila (desp. -să-i-) vb., ind. prez. 1 sg. însăilez, 3 imperf. 3 pl. însemnau; conj. prez. 3 să însemne
însăilează; conj. 1 sg. să însăilez, 3 să însăileze însemnare s. f., g.-d. art. însemnării; pl. însemnări
însăilare (desp. -să-i-) s. f., g.-d. art. însăilării; pl. însăilări însemnărică (fam.) s. f., g.-d. art. însemnăricii; pl.
însăilat (desp. -să-i-) s. n. însemnărele
însăilătură (desp. -să-i-) s. f., g.-d. art. însăilăturii; pl. însemnătate s. f., g.-d. art. însemnătăţii
însăilături însemnător (înv.) adj. m., pl. însemnători; f. sg. şi pl.
însăma (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. însăm, 3 însemnătoare
însamă; conj. prez. 1 sg. să însăm, 3 să însame; imper. 2 însenina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înseninez, 3 înseninează;
sg. afirm. însamă conj. prez. 1 sg. să înseninez, 3 să însenineze
însămânţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. însămânţez, 3
înseninare s. f., g.-d. art. înseninării
însămânţează; conj. prez. 1 sg. să însămânţez, 3 să
însămânţeze !însera1 (a ~) (a petrece seara) vb., ind. prez. 1 sg. înserez,
3 înserează; conj. prez. 1 sg. să înserez, 3 să însereze
însămânţare s. f., g.-d. art. însămânţării; pl. însămânţări
însămânţat s. n. !însera2 (a se ~) (a se face seară) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se
înserează; conj. prez. 3 sg. să se însereze; ger. înserându‑se
însănătoşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. însănătoşesc,
3 sg. însănătoşeşte, imperf. 1 însănătoşeam; conj. prez. 1 înserare (crepuscul) s. f., g.-d. art. înserării; pl. înserări
sg. să însănătoşesc, 3 să însănătoşească înserat s. n.
însănătoşire s. f., g.-d. art. însănătoşirii; pl. însănătoşiri !înserat (pe ~)/pe înserate loc. adv.
înseria 668
înseria (a ~) (a pune în serie) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 înstăpâni (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înstăpânesc,
sg. înseriez (desp. -ri-ez), 3 înseriază, 1 pl. înseriem; conj. 3 sg. se înstăpâneşte, imperf. 1 sg. mă înstăpâneam;
prez. 1 sg. să înseriez, 3 să înserieze; ger. înseriind (desp. conj. prez. 1 sg. să mă înstăpânesc, 3 să se înstăpânească;
-ri-ind) imper. 2 sg. afirm. înstăpâneşte-te; ger. înstăpânindu-mă
înseriere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. înserierii; pl. înserieri înstări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înstăresc, 3 sg.
înseta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. însetez, 3 însetează; conj. înstăreşte, imperf. 1 înstăream; conj. prez. 1 sg. să
prez. 1 sg. să însetez, 3 să înseteze înstăresc, 3 să înstărească
însetare s. f., g.-d. art. însetării !înstela (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înstelează; conj.
prez. 3 sg. să se însteleze; ger. înstelându-se
însetoşa (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. însetoşez, 3
însetoşează, 1 pl. însetoşăm; conj. prez. 1 sg. să însetoşez, înstrăina (a ~) (desp. -stră-i-) vb., ind. prez. 1 sg.
3 să însetoşeze; ger. însetoşând înstrăinez, 3 înstrăinează; conj. prez. 1 sg. să înstrăinez,
3 să înstrăineze
însetoşare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. însetoşării
înstrăinare (desp. -stră-i-) s. f., g.-d. art. înstrăinării
însiloza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. însilozez, 3 însilozează;
conj. prez. 1 sg. să însilozez, 3 să însilozeze înstrăinat (desp. -stră-i-) s. n.
însilozare s. f., g.-d. art. însilozării; pl. însilozări înstruna (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înstrun/
înstrunez, 3 înstrună/înstrunează; conj. prez. 1 sg. să
!însingura (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă însingurez,
înstrun/să înstrunez, 3 să înstrune/să înstruneze
3 se însingurează; conj. prez. 1 sg. să mă însingurez, 3 să
însufleţi (a ~) (desp. -su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
se însingureze; imper. 2 sg. afirm. însingurează-te; ger.
însufleţesc, 3 sg. însufleţeşte, imperf. 1 însufleţeam; conj.
însingurându-mă
prez. 1 sg. să însufleţesc, 3 să însufleţească
însingurare s. f., g.-d. art. însingurării
însufleţire (desp. -su-fle-) s. f., g.-d. art. însufleţirii; pl.
însori (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă însoresc, 3 sg. însufleţiri
se însoreşte, imperf. 1 sg. mă însoream; conj. prez. 1 sg.
însufleţitor (desp. -su-fle-) adj. m., pl. însufleţitori; f. sg.
să mă însoresc, 3 să se însorească; imper. 2 sg. afirm.
şi pl. însufleţitoare
însoreşte-te; ger. însorindu-mă
însul (înv.) pr. m., pl. înşii; f. însa, pl. însele (actualmente
însorire s. f., g.-d. art. însoririi; pl. însoriri
în: dintr-însul, într-însul, printr-însul)
însoţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. însoţesc, 3 sg.
însuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. însumez, 3 însumează;
însoţeşte, imperf. 1 însoţeam; conj. prez. 1 sg. să însoţesc,
conj. prez. 1 sg. să însumez, 3 să însumeze
3 să însoţească
însumare s. f., g.-d. art. însumării; pl. însumări
însoţire s. f., g.-d. art. însoţirii; pl. însoţiri
însumi1 adj. pr. m. (eu, mie, pe mine ~); f. însămi (eu, pe
însoţit s. n. mine ~), g.-d. însemi (a fetei mele ~, mie ~)
însoţitor adj. m., s. m., pl. însoţitori; adj. f., s. f. sg. şi pl. însumi2 (înv.) pr. m.; f. însămi, g.-d. însemi
însoţitoare
însura (a ~) vb., ind. prez. 1 însor, 2 sg. însori, 3 însoară;
înspăimânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înspăimânt, 2 conj. prez. 1 să însor, 3 să însoare; imper. 2 sg. afirm.
sg. înspăimânţi, 3 înspăimântă; conj. prez. 1 sg. să însoară
înspăimânt, 3 să înspăimânte
însurare (înv.) s. f., g.-d. art. însurării; pl. însurări
înspăimântare s. f., g.-d. art. înspăimântării
însurat s. n.
înspăimântător adj. m., pl. înspăimântători; f. sg. şi pl.
însurăciune (înv.) s. f., g.-d. art. însurăciunii; pl.
înspăimântătoare
însurăciuni
înspica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înspică, imperf. 3 pl. însurătoare s. f., g.-d. art. însurătorii; pl. însurători
înspicau; conj. prez. 3 să înspice
însurăţel s. m., pl. însurăţei, art. însurăţeii
înspicare (pop.) s. f., g.-d. art. înspicării; pl. înspicări
însuşi1 adj. pr. m. (el, lui, pe el ~); f. însăşi (ea, pe ea ~),
înspiţa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înspiţez, 3 g.-d. înseşi (însuşi profesorul, profesorul (acesta) însuşi,
înspiţează; conj. prez. 1 sg. să înspiţez, 3 să înspiţeze însuşi acest profesor, a fetei ei înseşi, ei înseşi, el însuşi,
înspiţare (pop.) s. f., g.-d. art. înspiţării; pl. înspiţări (rar) însuşi el, pe sine însuşi)
înspre prep. însuşi2 (a-şi ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. îmi însuşesc, 3 sg.
înspuma1 (a ~) (a se umple de spumă) vb., ind. prez. îşi însuşeşte, imperf. 1 sg. îmi însuşeam; conj. prez. 1 sg.
3 înspumează, imperf. 3 pl. înspumau; conj. prez. 3 să să îmi/să-mi însuşesc, 3 să îşi/să-şi însuşească; imper. 2 sg.
înspumeze afirm. însuşeşte-ţi; ger. însuşindu-mi
+înspuma2 (a ~) (a transforma în spumă; a introduce însuşi3 (înv.) pr. m.; f. însăşi, g.-d. înseşi
spumă înr-un material) vb., ind. prez. 1 sg. înspumez, 3 însuşire s. f., g.-d. art. însuşirii; pl. însuşiri
înspumează; conj. prez. 1 sg. să înspumez, 3 să înspumeze însuti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. însutesc, 3 sg.
înspumare s. f., g.-d. art. înspumării însuteşte, imperf. 1 sg. însuteam; conj. prez. 1 sg. să
înspumega (a ~) vb., ind. prez. 3 înspumegă, imperf. 3 pl. însutesc, 3 să însutească
înspumegau; conj. prez. 3 să înspumege însutit adj. m., pl. însutiţi; f. însutită, pl. însutite
669 înteţi
însuţi1 adj. pr. m. (tu, ţie, pe tine ~); f. însăţi (tu, pe tine ~), întări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întăresc, 3 sg.
g.-d. înseţi (a fetei tale ~, ţie ~) întăreşte, imperf. 1 întăream; conj. prez. 1 sg. să întăresc,
însuţi2 (înv.) pr. m.; f. însăţi, g.-d. înseţi 3 să întărească
!înşela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înşel, 3 înşală/înşeală; conj. întărire s. f., g.-d. art. întăririi; pl. întăriri
prez. 1 sg. să înşel, 3 să înşele întăritor adj. m., pl. întăritori; f. sg. şi pl. întăritoare
înşelare s. f., g.-d. art. înşelării întăritură s. f., g.-d. art. întăriturii; pl. întărituri
înşelăciune s. f., g.-d. art. înşelăciunii; pl. înşelăciuni întărniţa (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. întărniţez, 3
înşelător adj. m., pl. înşelători; f. sg. şi pl. înşelătoare întărniţează; conj. prez. 1 sg. să întărniţez, 3 să întărniţeze
înşelătorie s. f., art. înşelătoria, g.-d. art. înşelătoriei; pl. întâi1 adv.
înşelătorii, art. înşelătoriile (desp. -ri-i-) întâi2 num. m. (premiul ~/I; ~ Ianuarie), art. întâiul (~
înşeptit adj. m., pl. înşeptiţi; f. înşeptită, pl. înşeptite premiu), pl. întâi, art. întâii; f. întâi (clasa/clasei/clasele ~)/
înşesit adj. m., pl. înşesiţi; f. înşesită, pl. înşesite (fam.) întâia (clasa întâia), art. întâia (~ clasă), g.-d. întâii
(~ clase), pl. întâi, art. întâile, g.-d. pl. m. şi f. întâilor
!înşeua (a ~) (desp. -ua) vb., ind. prez. 1 sg. înşeuez (desp.
-uăz), 3 înşeuează (desp. -uea-), 1 pl. înşeuăm (desp. !întâia dată loc. adv.
-uăm); conj. prez. 1 sg. să înşeuez, 3 să înşeueze; ger. !întâia oară loc. adv.
înşeuând (desp. -uând) !întâiaşi dată (pop.) loc. adv.
înşfăca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înşfac, 2 sg. înşfaci, 3 întâietate s. f., g.-d. art. întâietăţii
înşfacă; conj. prez. 1 sg. să înşfac, 3 să înşface; imper. 2 +întâi-stătător s. m., art. întâiul-stătător; pl. întâi-stătători,
sg. afirm. înşfacă art. întâii-stătători (~ ai Bisericilor ortodoxe autocefale şi
înşfăcare s. f., g.-d. art. înşfăcării autonome)
înşine1 adj. pr. pl. m., f. însene (noi/nouă/pe noi înşine/ întâlni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întâlnesc, 3 sg.
însene) întâlneşte, imperf. 1 întâlneam; conj. prez. 1 sg. să
înşine2 (înv.) pr. pl. m.; f. însene întâlnesc, 3 să întâlnească
înşira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înşir, 3 înşiră; conj. prez. întâlnire s. f., g.-d. art. întâlnirii; pl. întâlniri
1 sg. să înşir, 3 să înşire (şi: înşir-o; Înşir-te, mărgărite!) întâlniş (pop.) s. n., pl. întâlnişuri
înşirare s. f., g.-d. art. înşirării; pl. înşirări întâlnitură (pop.) s. f., g.-d. art. întâlniturii; pl. întâlnituri
înşirui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. înşirui, 3 înşiruie, întâmpina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întâmpin, 3 întâmpină;
imperf. 1 înşiruiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să înşirui, 3 conj. prez. 1 sg. să întâmpin, 3 să întâmpine
să înşiruie întâmpinare s. f., g.-d. art. întâmpinării; pl. întâmpinări
înşiruire s. f., g.-d. art. înşiruirii; pl. înşiruiri întâmpla (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se întâmplă,
!înşişi1 adj. pr. pl. m. (ei, lor, pe ei ~); f. însele/înseşi (ele, imperf. 3 pl. se întâmplau; conj. prez. 3 să se întâmple;
lor, pe ele ~) (elevele însele/înseşi//înseşi elevele, acestea/ ger. întâmplându-se
ele însele) întâmplare s. f., g.-d. art. întâmplării; pl. întâmplări
înşişi2 (înv.) pr. pl. m.; f. înseşi/însele întâmplător1 adj. m., pl. întâmplători; f. sg. şi pl.
înşivă1 adj. pr. pl. m., f. însevă (voi/vouă/pe voi înşivă/ întâmplătoare
însevă) +întâmplător adv.
înşivă2 (înv.) pr. pl. m.; f. însevă întârzia (a ~) -(desp. zi-a) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. întârzii,
înşomoltoci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 3 întârzie (desp. -zi-e), 1 pl. întârziem; conj. prez. 1 şi 2
pl. înşomoltocesc, 3 sg. înşomoltoceşte, imperf. 1 sg. să întârzii, 3 să întârzie; ger. întârziind (desp. -zi-ind)
înşomoltoceam; conj. prez. 1 sg. să înşomoltocesc, 3 să întârziere (desp. -zi-e-) s. f., g.-d. art. întârzierii; pl.
înşomoltocească întârzieri
înştiinţa (a ~) (desp. -şti-in-) vb., ind. prez. 1 sg. întemeia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întemeiez, 3 întemeiază,
înştiinţez, 3 înştiinţează; conj. prez. 1 sg. să înştiinţez, 1 pl. întemeiem; conj. prez. 1 sg. să întemeiez, 3 să
3 să înştiinţeze întemeieze; ger. întemeind
înştiinţare (desp. -şti-in-) s. f., g.-d. art. înştiinţării; pl. întemeiere s. f., g.-d. art. întemeierii
înştiinţări întemeietoare s. f., g.-d. art. întemeietoarei; pl. întemeietoare
înşuruba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înşurubez, 3 înşurubează; întemeietor s. m., pl. întemeietori
conj. prez. 1 sg. să înşurubez, 3 să înşurubeze întemniţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întemniţez, 3
înşurubare s. f., g.-d. art. înşurubării; pl. înşurubări întemniţează; conj. prez. 1 sg. să întemniţez, 3 să
+întabula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întabulez, 3 întabulează; întemniţeze
conj. prez. 1 sg. să întabulez, 3 să întabuleze întemniţare s. f., g.-d. art. întemniţării; pl. întemniţări
întărâta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întărât, 2 sg. întărâţi, 3 înteţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înteţesc, 3 sg.
întărâtă; conj. prez. 1 sg. să întărât, 3 să întărâte înteţeşte, imperf. 1 înteţeam; conj. prez. 1 sg. să înteţesc,
întărâtare s. f., g.-d. art. întărâtării; pl. întărâtări 3 să înteţească
înteţire 670
înteţire s. f., g.-d. art. înteţirii întovărăşi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întovărăşesc,
întina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întinez, 3 întinează; conj. 3 sg. întovărăşeşte, imperf. 1 întovărăşeam; conj. prez. 1
prez. 1 sg. să întinez, 3 să întineze sg. să întovărăşesc, 3 să întovărăşească
întinare s. f., g.-d. art. întinării +întovărăşi2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
întinde (a ~) (a trage) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întind, întovărăşesc, 3 sg. se întovărăşeşte, imperf. 1 sg. mă
2 sg. întinzi, 3 sg. întinde, perf. s. 1 sg. întinsei, 1 pl. întovărăşeam; conj. prez. 1 sg. să mă întovărăşesc, 3 să se
întinserăm, m.m.c.p. 1 pl. întinseserăm; conj. prez. 1 sg. întovărăşească; imper. 2 sg. afirm. întovărăşeşte-te; ger.
întovărăşindu-mă
să întind, 3 să întindă; ger. întinzând; part. întins
întovărăşire s. f., g.-d. art. întovărăşirii; pl. întovărăşiri
întindere s. f., g.-d. art. întinderii; (suprafeţe) pl. întinderi
+într-acei/acele (desp. în-tr-a-) prep. + adj. pr.
întineri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întineresc, 3 sg.
întinereşte, imperf. 1 întineream; conj. prez. 1 sg. să +într-aceia/acelea (desp. în-tr-a-) prep. + pr.
întineresc, 3 să întinerească +într-aceşti/acestea (desp. în-tr-a-) prep. + adj. pr.
întinerire s. f., g.-d. art. întineririi +într-aceştia/acestea (desp. în-tr-a-) prep. + pr.
întineritor adj. m., pl. întineritori; f. sg. şi pl. întineritoare +într-adevăr loc. adv.
întinge (a ~) (a muia) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. +într-adins loc. adv.
înting, 3 sg. întinge, perf. s. 1 sg. întinsei, 1 pl. întinserăm, întrajutora (a se ~) (desp. în-tra-) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
m.m.c.p. 1 pl. întinseserăm; conj. prez. 1 sg. să înting, 3 mă întrajutorez, 3 pl. se întrajutorează; conj. prez. 1 sg.
să întingă; ger. întingând; part. întins să mă întrajutorez, 3 pl. să se întrajutoreze; imper. 2 sg.
întins s. n., pl. întinsuri afirm. întrajutorează-te; ger. întrajutorându-mă
întinsoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. întinsorii; pl. întinsori întrajutorare (desp. în-tra-) s. f., g.-d. art. întrajutorării
întinzător s. n., pl. întinzătoare într-al/a/ai/ale (desp. în-tr-al-) prep. + art.
întipări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întipăresc, 3 sg. +într-alt/altă/alţi/altele (desp. în-tr-al-) prep. + adj. pr.
întipăreşte, imperf. 1 întipăream; conj. prez. 1 sg. să într-altul/alta/alţii/altele (desp. în-tr-al-) prep. + pr. (şi
întipăresc, 3 să întipărească în: unul într-altul)
întipărire s. f., g.-d. art. întipăririi; pl. întipăriri întraripa (a ~) (înv., pop.) (desp. în-tra-) vb., ind. prez.
1 sg. întraripez, 3 întraripează; conj. prez. 1 sg. să
întoarce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întorc, 2
întraripez, 3 să întraripeze
sg. întorci, 3 sg. întoarce, perf. s. 1 sg. întorsei, 1 pl.
întoarserăm, m.m.c.p. 1 pl. întorseserăm; conj. prez. 1 sg. întrarma (a ~) (înv., pop.) (desp. în-trar-) vb., ind. prez.
să întorc, 3 să întoarcă; ger. întorcând; part. întors 1 sg. întrarmez, 3 întrarmează; conj. prez. 1 sg. să
întrarmez, 3 să întrarmeze
întoarcere s. f., g.-d. art. întoarcerii; pl. întoarceri
într-atât (desp. în-tr-a-) prep. + adv.
întocmai adv.
+într-atâţi/atâte (desp. în-tr-a-) prep. + adj. pr.
întocmi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întocmesc, 3 sg.
întocmeşte, imperf. 1 întocmeam; conj. prez. 1 sg. să +într-atâţia/atâtea (desp. în-tr-a-) prep. + pr.
întocmesc, 3 să întocmească întrauri (a ~) (înv., pop.) (desp. în-tra-u-) vb., ind.
prez. 1 sg. şi 3 pl. întrauresc, 3 sg. întraureşte, imperf.
întocmire s. f., g.-d. art. întocmirii; pl. întocmiri
1 întrauream; conj. prez. 1 sg. să întrauresc, 3 să
!întomna (a se ~) (rar) vb. refl, ind. prez. 3 sg. se
întraurească
întomnează; conj. prez. 3 sg. să se întomneze; ger.
între prep. (a distinge ~ datorie şi pasiune; ~ mine şi tine)
întomnându-se
întreba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întreb, 3 întreabă; conj.
întomnare (rar) s. f., g.-d. art. întomnării; pl. întomnări
prez. 1 sg. să întreb, 3 să întrebe
întorcător s. n., pl. întorcătoare
întrebare s. f., g.-d. art. întrebării; pl. întrebări
întors s. n.
întrebător adj. m., pl. întrebători; f. sg. şi pl. întrebătoare
întorsătură s. f., g.-d. art. întorsăturii; pl. întorsături
întrebuinţa (a ~) (desp. -bu-in-) vb., ind. prez. 1 sg.
întorsură (rar) s. f., g.-d. art. întorsurii; pl. întorsuri întrebuinţez, 3 întrebuinţează; conj. prez. 1 sg. să
întorsurean adj. m., s. m., pl. întorsureni; adj. f. întrebuinţez, 3 să întrebuinţeze
întorsureană, pl. întorsurene întrebuinţare (desp. -bu-in-) s. f., g.-d. art. întrebuinţării;
întorsureancă s. f., g.-d. art. întorsurencei; pl. întorsurence pl. întrebuinţări
întortochea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întortochez, 3 întrece (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întrec, 3 sg. întrece,
întortochează, 1 pl. întortochem; conj. prez. 1 sg. să imperf. 1 întreceam, perf. s. 1 sg. întrecui, m.m.c.p. 1 pl.
întortochez, 3 să întortocheze; ger. întortochind întrecuserăm; conj. prez. 1 sg. să întrec, 3 să întreacă; ger.
întortochere s. f., g.-d. art. întortocherii; pl. întortocheri întrecând; part. întrecut
întortochetură s. f., g.-d. art. întortocheturii; pl. întrecere s. f., g.-d. art. întrecerii; pl. întreceri
întortocheturi întrecut s. n.
întotdeauna adv. !întrecute (pe ~)/(în tempo rapid) pe-ntrecute loc. adv.
671 întruchipare
întredeschide vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întredeschid, întreprinzător (desp. -tre-prin-) adj. m., s. m., pl.
2 sg. întredeschizi, 3 sg. întredeschide, perf. s. 1 sg. întreprinzători; adj. f., s. f. sg. şi pl. întreprinzătoare
întredeschisei, 1 pl. întredeschiserăm, m.m.c.p. 1 pl. întrerupător1 (rar) adj. m., pl. întrerupători; f. sg. şi pl.
întredeschiseserăm; conj. prez. 1 sg. să întredeschid, 3 să întrerupătoare
întredeschidă; ger. întredeschizând; part. întredeschis întrerupător2 s. n., pl. întrerupătoare
întredeschidere s. f., g.-d. art. întredeschiderii; pl. întrerupe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întrerup, 3 sg.
întredeschideri întrerupe, perf. s. 1 sg întrerupsei, 1 pl. întrerupserăm,
întredeschizătură (rar) s. f., g.-d. art. întredeschizăturii; m.m.c.p. 1 pl. înrerupseserăm; conj. prez. 1 sg. să
pl. întredeschizături întrerup, 3 să întrerupă; ger. întrerupând; part. întrerupt
întrefier (desp. -fier) s. n., pl. întrefieruri întrerupere s. f., g.-d. art. întreruperii; pl. întreruperi
întreg1 adj. m., f. întreagă, g.-d. art. întregii; pl. m. şi f. întretăia (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă întretai, 2 sg.
întregi te întretai, 3 se întretaie, 1 pl. ne întretăiem; conj. prez.
+întreg2 (ansamblu) s. n., pl. întreguri (~ poştale) 1 sg. să mă întretai, 3 să se întretaie; imper. 2 sg. afirm.
întretaie-te; ger. întretăindu-mă
+întreg3 (număr întreg) s. m., pl. întregi
întretăiere s. f., g.-d. art. întretăierii; pl. întretăieri
întregi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întregesc, 3 sg.
întreţese (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întreţes, 3 sg.
întregeşte, imperf. 1 întregeam; conj. prez. 1 sg. să
întreţese, perf. s. 1 sg. întreţesui; conj. prez. 1 sg. să
întregesc, 3 să întregească
întreţes, 3 să întreţeasă; ger. întreţesând; part. întreţesut
întregime s. f., g.-d. art. întregimii; (ansambluri) pl.
întreţine (a ~) ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întreţin, 2 sg. întreţii,
întregimi
3 sg. întreţine; conj. prez. 1 sg. să întreţin, 3 să întreţină;
întregire s. f., g.-d. art. întregirii; pl. întregiri ger. întreţinând; part. întreţinut
întregitor adj. m., pl. întregitori; f. sg. şi pl. întregitoare întreţinere s. f., g.-d. art. întreţinerii; pl. întreţineri
(dar: Regele Ferdinand Întregitorul s. propriu m. art.) !întreţinut adj. m., s. m., pl. întreţinuţi; adj. f., s. f.
!întreg-întreguleţ (pop.) adj. m., pl. întregi-întreguleţi; f. întreţinută, pl. întreţinute
întreagă-întreguliţă, pl. întregi-întreguliţe întrevedea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întrevăd, 2
întreguţ (pop.) adj. m., pl. întreguţi; f. întreguţă, pl. sg. întrevezi, 3 sg. întrevede, perf. s. 1 sg. întrevăzăzui,
întreguţe m.m.c.p. 1 pl. întrevăzuserăm; conj. prez. 1 sg. să
întrei (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întreiesc, 3 sg. întrevăd, 3 să întrevadă; imper. 2 sg. afirm. întrevezi;
întreieşte, imperf. 1 întreiam; conj. prez. 1 sg. să întreiesc, ger. întrevăzând; part. întrevăzut
3 să întreiască întrevedere s. f., g.-d. art. întrevederii; pl. întrevederi
întreit1 (triplu) adj. m., pl. întreiţi; f. întreită, pl. întreite întrezări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întrezăresc, 3 sg.
(câştig întreit) întrezăreşte, imperf. 1 întrezăream; conj. prez. 1 sg. să
+întreit2 (triplu) adv. (a câştiga ~) întrezăresc, 3 să întrezărească
întrema (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întremez, 3 întremează; întrista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întristez, 3 întristează;
conj. prez. 1 sg. să întremez, 3 să întremeze conj. prez. 1 sg. să întristez, 3 să întristeze
întremare s. f., g.-d. art. întremării întristare s. f., g.-d. art. întristării; pl. întristări
întremător adj. m., pl. întremători; f. sg. şi pl. întremătoare întristător adj. m., pl. întristători; f. sg. şi pl. întristătoare
întreolaltă (pop.) [pron. tre-o/(în tempo rapid) trěo] +într-însul/însa/înşii/însele prep. + pr.
(desp. -tre-o-) adv. într-o prep. + art./num. (~ grădină, numai ~ clasă)
întrepătrunde (a se ~) (desp. -pă-trun-) vb. refl., ind. întroieni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. întroieneşte, 3 pl.
prez. 1 sg. mă întrepătrund, 2 sg. te întrepătrunzi, 3 sg. întroienesc, imperf. 3 sg. întroienea; conj. prez. 3 să
se întrepătrunde, perf. s. 1 sg. mă întrepătrunsei, 1 pl. ne întroienească
întrepătrunserăm, m.m.c.p. 1 pl. ne întrepătrunseserăm; întroienire s. f., g.-d. art. întroienirii; pl. întroieniri
conj. prez. 1 sg. să mă întrepătrund, 3 să se întrona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întronez, 3 întronează;
întrepătrundă; imper. 2 sg. afirm. întrepătrunde-te; ger. conj. prez. 1 sg. să întronez, 3 să întroneze
întrepătrunzându-mă; part. întrepătruns întru prep. (întru mulţi ani, întru tot/toate, Cred întru
întrepătrundere (desp. -pă-trun-) s. f., g.-d. art. Domnul nostru Isus Cristos.)
întrepătrunderii; pl. întrepătrunderi întrucât (deoarece) conjcţ. (A lipsit ~ era bolnav.)
întreprinde (a ~) (desp. -tre-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. întru cât (în ce măsură) (rar) prep. + adv. (Nu văd ~ ideea
şi 3 pl. întreprind, 2 sg. întreprinzi, 3 sg. întreprinde, sa ar fi mai bună.)
perf. s. 1 sg. întreprinsei, 1 pl. întreprinserăm, m.m.c.p. !întrucâtva (într-o oarecare măsură) adv.
1 pl. întreprinseserăm; conj. prez. 1 sg. să întreprind, 3 să întruchipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întruchipez, 3
întreprindă; ger. întreprinzând; part. întreprins întruchipează; conj. prez. 1 sg. să întruchipez, 3 să
întreprindere (desp. -tre-prin-) s. f., g.-d. art. întreprinderii; întruchipeze
pl. întreprinderi întruchipare s. f., g.-d art. întruchipării; pl. întruchipări
întruloca 672
!întruloca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. întruloc, 2 sg. înţepător adj. m., pl. înţepători; f. sg. şi pl. înţepătoare
întruloci, 3 întruloacă; conj. prez. 1 sg. să întruloc, 3 să înţepătură s. f., g.-d. art. înţepăturii; pl. înţepături
întruloace înţepeneală s. f., g.-d. art. înţepenelii
!întrulocare (reg.) s. f., g.-d. art. întrulocării înţepeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înţepenesc, 3
într-un prep. + art./num. (~ sat de munte, numai ~ liceu) sg. înţepeneşte, imperf. 1 înţepeneam; conj. prez. 1 sg. să
întruna (mereu) (desp. în-tru-) adv. (Vorbeşte ~.) înţepenesc, 3 să înţepenească
într-una (în una) prep. + num./pr. (~ singură, ~ din zile) înţepenire s. f., g.-d. art. înţepenirii
întruni (a ~) (desp. în-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înţepos (rar) adj. m., pl. înţepoşi; f. înţepoasă, pl. înţepoase
întrunesc, 3 sg. întruneşte, imperf. 1 întruneam; conj. înţepuşa (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. înţepuşez, 3
prez. 1 sg. să întrunesc, 3 să întrunească înţepuşează; conj. prez. 1 sg. să înţepuşez, 3 să înţepuşeze;
întrunire s. f., g.-d. art. întrunirii; pl. întruniri ger. înţepuşând
într-unul/una/unii/unele prep. + pr. înţesa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înţes, 2 sg. înţeşi, 3 înţeasă;
întrupa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întrupez, 3 întrupează; conj. prez. 1 sg. să înţes, 3 să înţese
conj. prez. 1 sg. să întrupez, 3 să întrupeze înţesare s. f., g.-d. art. înţesării; pl. înţesări
întrupare s. f., g.-d. art. întrupării; pl. întrupări înţigla (a ~) (pop.) (desp. -ţi-gla) vb., ind. prez. 1 sg.
întuneca1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întunec, 2 sg. întuneci, înţiglez, 3 înţiglează; conj. prez. 1 sg. să înţiglez, 3 să
3 întunecă; conj. prez. 1 sg. să întunec, 3 să întunece înţigleze
+întuneca2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se întunecă; înţina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. înţinez, 3 înţinează;
conj. prez. 3 sg. să se întunece; ger. întunecându-se conj. prez. 1 sg. să înţinez, 3 să înţineze
întunecare s. f., g.-d. art. întunecării; pl. întunecări înţoli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înţolesc, 3 sg.
întunecime s. f., g.-d. art. întunecimii; pl. întunecimi înţoleşte, imperf. 1 înţoleam; conj. prez. 1 sg. să înţolesc,
întunecos adj. m., pl. întunecoşi; f. întunecoasă, pl. 3 să înţolească
întunecoase înţoţona (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înţoţonez, 3
întuneric s. n. înţoţonează; conj. prez. 1 sg. să înţoţonez, 3 să înţoţoneze
înturna (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. întorn, 2 sg. întorni, învălătuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învălătucesc,
3 întoarnă; conj. prez. 1 sg. să întorn, 3 să întoarne 3 sg. învălătuceşte, imperf. 1 învălătuceam; conj. prez. 1
înturnare (reg.) s. f., g.-d. art. înturnării sg. să învălătucesc, 3 să învălătucească
înturnat (reg.) s. n. învălătucire s. f., g.-d. art. învălătucirii; pl. învălătuciri
înţărca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înţarc, 2 sg. înţarci, 3 învălmăşag s. n., pl. învălmăşaguri
înţarcă; conj. prez. 1 sg. să înţarc, 3 să înţarce învălmăşeală s. f., g.-d. art. învălmăşelii; pl. învălmăşeli
înţărcare s. f., g.-d. art. înţărcării învălmăşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învălmăşesc, 3
înţărcat s. n. sg. învălmăşeşte, imperf. 1 învălmăşeam; conj. prez. 1 sg.
înţărcătoare s. f., g.-d. art. înţărcătorii; pl. înţărcători să învălmăşesc, 3 să învălmăşească
înţărcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înţărcuiesc, 3 învălmăşire s. f., g.-d. art. învălmăşirii; pl. învălmăşiri
sg. înţărcuieşte, imperf. 1 înţărcuiam; conj. prez. 1 sg. să învălui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. învălui, 3 învăluie,
înţărcuiesc, 3 să înţărcuiască imperf. 1 învăluiam, conj. prez. 1 şi 2 sg. să învălui, 3
înţelegător adj. m., pl. înţelegători; f. sg. şi pl. înţelegătoare să învăluie
înţelege (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înţeleg, 2 sg. învăluială (înv.) s. f., g.-d. art. învăluielii; pl. învăluieli
înţelegi, 3 sg. înţelege, perf. s. 1 sg. înţelesei, 1 pl. învăluire s. f., g.-d. art. învăluirii; pl. învăluiri
înţeleserăm, m.m.c.p. 1 pl. înţeleseserăm; conj. prez. 1 învăluitor (desp. -lu-i-) adj. m., pl. învăluitori; f. sg. şi pl.
sg. să înţeleg, 3 să înţeleagă; ger. înţelegând; part. înţeles învăluitoare
înţelegere s. f., g.-d. art. înţelegerii; pl. înţelegeri învălura (a ~) vb., ind. prez. 3 învălurează, imperf. 3 pl.
înţeleni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înţelenesc, 3 sg. învălurau; conj. prez. 3 să învălureze
înţeleneşte, imperf. 1 înţeleneam; conj. prez. 1 sg. să învălurare s. f., g.-d. art. învălurării; pl. învălurări
înţelenesc, 3 să înţelenească învăpăia (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă învăpăiez,
înţelenire s. f., g.-d. art. înţelenirii; pl. înţeleniri 3 se învăpăiază, 1 pl. ne învăpăiem, imperf. 1 sg. mă
înţelepciune s. f., g.-d. art. înţelepciunii învăpăiam; conj. prez. 1 sg. să mă învăpăiez, 3 să se
!înţelept adj. m., s. m., pl. înţelepţi; adj. f., s. f. înţeleaptă, învăpăieze; imper. 2 sg. afirm. învăpăiază-te; ger.
pl. înţelepte învăpăindu-mă
înţelepţeşte (rar) adv. învăpăiere s. f., g.-d. art. învăpăierii; pl. învăpăieri
înţeles s. n., pl. înţelesuri învăţ s. n.
înţepa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înţep, 3 înţeapă; conj. prez. învăţa (a ~) vb., ind. prez. învăţ, 2 sg. înveţi, 3 învaţă; conj.
1 sg. să înţep, 3 să înţepe prez. 1 sg. să învăţ, 3 să înveţe; imper. 2 sg. afirm. învaţă
înţepare s. f., g.-d. art. înţepării; pl. înţepări învăţare s. f., g.-d. art. învăţării; pl. învăţări
673 învineţire
învăţat1 (faptul de a învăţa) s. n. învenina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înveninez, 3 înveninează;
învăţat2 (persoană) s. m., pl. învăţaţi conj. prez. 1 sg. să înveninez, 3 să învenineze
învăţăcel s. m., pl. învăţăcei, art. învăţăceii înveninare s. f., g.-d. art. înveninării; pl. înveninări
învăţământ s. n., (precepte, învăţături) pl. învăţăminte înverşuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înverşunez, 3
învăţătoare s. f., g.-d. art. învăţătoarei; pl. învăţătoare înverşunează; conj. prez. 1 sg. să înverşunez, 3 să
înverşuneze
învăţător s. m., pl. învăţători
înverşunare s. f., g.-d. art. înverşunării; pl. înverşunări
învăţătorime (rar) s. f., g.-d. art. învăţătorimii
înverzi1 (a ~) (despre oameni) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3
învăţătură s. f., g.-d. art. învăţăturii; (principii, poveţe)
pl. înverzesc, 3 sg. înverzeşte, imperf. 1 înverzeam; conj.
pl. învăţături
prez. 1 sg. să înverzesc, 3 să înverzească
învâlvora (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învâlvorează, imperf.
+înverzi2 (a ~) (despre vegetaţie) vb., ind. prez. 3 sg.
3 pl. învâlvorau; conj. prez. 3 să învâlvoreze
înverzeşte, 3 pl. înverzesc, imperf. 3 sg. înverzea; conj.
învârsta (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. învârstez, 3 prez. 3 să înverzească
învârstează; conj. prez. 1 sg. să învârstez, 3 să învârsteze
înverzire s. f., g.-d. art. înverzirii
învârstare (pop.) s. f., g.-d. art. învârstării; pl. învârstări înverzitor adj. m., pl. înverzitori; f. sg. şi pl. înverzitoare
învârteală s. f., g.-d. art. învârtelii; pl. învârteli înveseli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înveselesc, 3 sg.
învârtecuş (rar) s. n., pl. învârtecuşuri înveseleşte, imperf. 1 înveseleam; conj. prez. 1 sg. să
învârteji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învârtejesc, 3 sg. înveselesc, 3 să înveselească
învârtejeşte, imperf. 1 învârtejeam; conj. prez. 1 sg. să înveselire s. f., g.-d. art. înveselirii; pl. înveseliri
învârtejesc, 3 să învârtejească înveselitor adj. m., pl. înveselitori; f. sg. şi pl. înveselitoare
învârtejire s. f., g.-d. art. învârtejirii; pl. învârtejiri !învesti/investi2 (a ~) (a conferi o demnitate) vb., ind.
!învârti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învârt, 2 sg. prez. 1 sg. şi 3 pl. învestesc/investesc, 3 sg. învesteşte/
învârţi, 3 sg. învârte, imperf. 1 învârteam; conj. prez. 1 investeşte, imperf. 1 învesteam/investeam; conj. prez. 1
sg. să învârt, 2 sg. să învârţi, 3 să învârtă sg. să învestesc/investesc, 3 să învestească/investească
învârtire s. f., g.-d. art. învârtirii; pl. învârtiri !învestire/investire2 (conferirea unei demnităţi) s. f.,
învârtit1 adj. m., s. m., pl. învârtiţi; adj. f., s. f. învârtită, g.‑d. art. învestirii/investirii; pl. învestiri/investiri
pl. învârtite !învestitură/investitură (conferirea unei demnităţi)
învârtit2 s. n. s. f., g.-d. art. învestiturii/investiturii; pl. învestituri/
învârtitor adj. m., pl. învârtitori; f. sg. şi pl. învârtitoare investituri (ceremonie de învestitură/investitură)
învârtitură s. f., g.-d. art. învârtiturii; pl. învârtituri !înveşmânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înveşmântez, 3
înveşmântează; conj. prez. 1 sg. să înveşmântez, 3 să
învârtoşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. învârtoşez, 3
înveşmânteze
învârtoşează, 1 pl. învârtoşăm; conj. prez. 1 sg. învârtoşez,
3 să învârtoşeze; ger. învârtoşând înveşmântare s. f., g.-d. art. înveşmântării; pl. înveşmântări
învârtoşare s. f., g.-d. art. învârtoşării; pl. învârtoşări înveşnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înveşnicesc,
3 sg. înveşniceşte, imperf. 1 înveşniceam; conj. prez. 1 sg.
învechi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se învecheşte, 3 pl.
să înveşnicesc, 3 să înveşnicească
se învechesc, imperf. 3 sg. se învechea; conj. prez. 3 să se
învechească; ger. învechindu-se înveşte (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
învesc, 3 sg. înveşte, perf. s. 1 sg. învăscui, m.m.c.p. 1 pl.
învechire s. f., g.-d. art. învechirii
învăscuserăm; conj. prez. 1 sg. să învesc, 3 să învească;
învecina (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă învecinez, ger. învăscând; part. învăscut
3 se învecinează; conj. prez. 1 sg. să mă învecinez, 3 să
învia (a ~) (desp. -vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. învii/înviez
se învecineze; imper. 2 sg. afirm. învecinează-te; ger.
(desp. -vi-ez), 2 sg. învii/înviezi, 3 învie/înviază, 1 pl.
învecinându-mă
înviem; conj. prez. 1 sg. să învii/să înviez, 3 să învie/să
învecinare s. f., g.-d. art. învecinării învieze; ger. înviind (desp. -vi-ind)
învedera (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. învederez, 3 înviere (desp. -vi-e-) s. f., g.-d. art. învierii
învederează; conj. prez. 1 sg. să învederez, 3 să învedereze
!Învierea (sărbătoare) (desp. -vi-e-) s. propriu f. art.,
învederat (vizibil, evident) (rar) adj. m., pl. învederaţi; f. neart. Înviere (de ~), g.-d. art. Învierii
învederată, pl. învederate învietor (rar) (desp. -vi-e-) adj. m., pl. învietori; f. sg. şi
înveli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învelesc, 3 sg. pl. învietoare
înveleşte, imperf. 1 înveleam; conj. prez. 1 sg. să învelesc, învifora (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înviforează, imperf.
3 să învelească 3 pl. înviforau; conj. prez. 3 să înviforeze
învelire s. f., g.-d. art. învelirii; pl. înveliri învineţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învineţesc, 3 sg.
înveliş s. n., pl. învelişuri învineţeşte, imperf. 1 învineţeam; conj. prez. 1 sg. să
învelit s. n. învineţesc, 3 să învineţească
învelitoare s. f., g.-d. art. învelitorii; pl. învelitori învineţire s. f., g.-d. art. învineţirii; pl. învineţiri
învingător 674
învingător adj. m., s. m., pl. învingători; adj. f., s. f. sg. şi învrăjbire s. f., g.-d. art. învrăjbirii; pl. învrăjbiri
pl. învingătoare învrăjbitor adj. m., s. m., pl. învrăjbitori; adj. f., s. f. sg. şi
învinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înving, 3 sg. pl. învrăjbitoare
învinge, perf. s. 1 sg. învinsei, 1 pl. învinserăm, m.m.c.p. învrăjmăşi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
1 pl. învinseserăm; conj. prez. 1 sg. să înving, 3 sg. să învrăjmăşesc, 3 sg. învrăjmăşeşte, imperf. 1 învrăjmăşeam;
învingă; ger. învingând; part. învins conj. prez. 1 sg. să învrăjmăşesc, 3 să învrăjmăşească
învingere s. f., g.-d. art. învingerii; pl. învingeri !învrednici (a se ~) vb. refl, ind. prez. 1 sg. mă
învinovăţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învinovăţesc, învrednicesc, 3 sg. se învredniceşte, imperf. 1 sg. mă
3 sg. învinovăţeşte, imperf. 1 învinovăţeam; conj. prez. 1 învredniceam; conj. prez. 1 sg. să mă învrednicesc, 3 să se
sg. să învinovăţesc, 3 să învinovăţească învrednicească; imper. 2 sg. afirm. învredniceşte-te; ger.
învinovăţire s. f., g.-d. art. învinovăţirii; pl. învinovăţiri învrednicindu-mă
învinui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învinuiesc, 3 sg. înzăbăla (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înzăbălez, 3
învinuieşte, imperf. 1 învinuiam; conj. prez. 1 sg. să înzăbălează; conj. prez. 1 sg. să înzăbălez, 3 să înzăbăleze
învinuiesc, 3 să învinuiască înzăpezi (a ~) vb. refl, ind. prez. 3 sg. înzăpezeşte, 3 pl.
învinuire s. f., g.-d. art. învinuirii; pl. învinuiri înzăpezesc, imperf. 3 sg. înzăpezea; conj. prez. 3 să
+învinuit adj. m., s. m., pl. învinuiţi; adj. f., s. f. învinuită, înzăpezească
pl. învinuite înzăpezire s. f., g.-d. art. înzăpezirii
înviora (a ~) (desp. -vi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. înviorez, înzăuat adj. m., pl. înzăuaţi; f. înzăuată, pl. înzăuate
3 înviorează; conj. prez. 1 sg. să înviorez, 3 să învioreze înzdrăveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înzdrăvenesc, 3 sg.
înviorare (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. înviorării; pl. înzdrăveneşte, imperf. 1 înzdrăveneam; conj. prez. 1 sg.
înviorări să înzdrăvenesc, 3 să înzdrăvenească
înviorător (desp. -vi-o-) adj. m., pl. înviorători; f. sg. şi pl. înzdrăvenire s. f., g.-d. art. înzdrăvenirii
înviorătoare înzeci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înzecesc, 3 sg.
învioşa (a ~) (reg.) (desp. -vi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. înzeceşte, imperf. 1 înzeceam; conj. prez. 1 sg. să înzecesc,
învioşez, 3 învioşează, 1 pl. învioşăm; conj. prez. 1 sg. să 3 să înzecească
învioşez, 3 să învioşeze; ger. învioşând înzecire s. f., g.-d. art. înzecirii
învioşare (reg.) (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. învioşării; pl. înzecit adj. m., pl. înzeciţi; f. înzecită, pl. înzecite
învioşări înzestra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înzestrez, 3 înzestrează;
învoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învoiesc, 3 sg. conj. prez. 1 sg. să înzestrez, 3 să înzestreze
învoieşte, imperf. 1 învoiam; conj. prez. 1 sg. să învoiesc, înzestrare s. f., g.-d. art. înzestrării; pl. înzestrări
3 să învoiască înzidi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înzidesc, 3 sg.
învoială s. f., g.-d. art. învoielii; pl. învoieli înzideşte, imperf. 1 înzideam; conj. prez. 1 sg. să înzidesc,
!învoinici (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă 3 să înzidească
învoinicesc, 3 sg. se învoiniceşte, imperf. 1 sg. mă înzidire s. f., g.-d. art. înzidirii; pl. înzidiri
învoiniceam; conj. prez. 1 sg. să mă învoinicesc, 3 să se înzili (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înzilesc, 3 sg.
învoinicească; imper. 2 sg. afirm. învoiniceşte-te; ger. înzileşte, imperf. 1 înzileam; conj. prez. 1 sg. să înzilesc,
învoinicindu-mă 3 să înzilească
învoire s. f., g.-d. art. învoirii; pl. învoiri înzorzona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înzorzonez, 3
!învolbura (a ~) vb., ind. prez. 3 învolburează, imperf. 3 înzorzonează; conj. prez. 1 sg. să înzorzonez, 3 să
pl. învolburau; conj. prez. 3 să învolbureze înzorzoneze
învolburare s. f., g.-d. art. învolburării; pl. învolburări înzorzonare s. f., g.-d. art. înzorzonării; pl. înzorzonări
învolt (rar) adj. m., pl. învolţi; f. învoaltă, pl. învoalte +înzorzonat adj. m., pl. înzorzonaţi; f. înzorzonată, pl.
învolta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învoltează, imperf. 3 pl. înzorzonate
învoltau; conj. prez. 3 să învolteze îra (pop.) interj.
învrăjbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învrăjbesc, 3 îs v. fi1
sg. învrăjbeşte, imperf. 1 învrăjbeam; conj. prez. 1 sg. să îşi v. sie
învrăjbesc, 3 să învrăjbească
îţi v. tu
Jj
j1 (literă1) [cit. je/jî] s. m./s. n., pl. m. j/n. j-uri jalona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. jalonez, 3 jalonează; conj.
!j2 (sunet) [cit. jî ] s. m./s. n., pl. m. j/n. j-uri prez. 1 sg. să jalonez, 3 să jaloneze
jab (engl.) [pron. ğeb] s. n., pl. jaburi [pron. ğeburi] jalonare s. f., g.-d. art. jalonării; pl. jalonări
jabou s. n., art. jaboul; pl. jabouri jaluzea s. f., art. jaluzeaua, g.-d. art. jaluzelei; pl. jaluzele
jacard1 (dispozitiv) s. n., pl. jacarde Jamaica (stat) (desp. -mai-) s. propriu f., g.-d. Jamaicăi
jacard2 (ţesătură) s. n., pl. jacarduri jamaican (desp. -mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicani; adj. f.,
jacă (reg.) s. f., g.-d. art. jăcii; pl. jăci s. f. jamaicană, pl. jamaicane
jachetă s. f., g.-d. art. jachetei; pl. jachete jamaică (desp. -mai-) s. f., g-d. art. jamaicei; pl. (porţii;
jachetuţă s. f., g.-d. art. jachetuţei; pl. jachetuţe sorturi) jamaice
jacheţică s. f., g.-d. art. jacheţelei; pl. jacheţele jambă s. f., g.-d. art. jambei; pl. jambe
jack (engl.) [pron. ğek] s. n., pl. jackuri [pron. ğekuri] jambetă s. f., g.-d. art. jambetei; pl. jambete
(desp. ja-ckuri) jambieră (desp. -bi-e-) s. f., g.-d. art. jambierei; pl. jambiere
jackpot (engl.) [pron. ğekpot] (desp. jack-) s. n., pl. +jambon1 adj. invar. (pere ~)
jackpoturi [pron. ğekpoturi] jambon2 s. n., pl. jamboane
jacquerie (fr.) [pron. rom. jakerie] (desp. jac-que-) s. f., +jamon [j pron. sp. h] s. n. (~ Serrano)
g.‑d. art. jacqueriei +jam-session (engl.) [pron. ğemseşăn] s. n., art. jam-
!jacuzzi® (engl.) [pron. ğekuzi] s. n., pl. jacuzziuri (desp. sessionul
-zi-uri) jandarm s. m., pl. jandarmi
jad s. n., (obiecte) pl. jaduri jandarmerie s. f., art. jandarmeria, g.-d. art. jandarmeriei;
jadeit s. n., pl. jadeite pl. jandarmerii, art. jandarmeriile (desp. -ri-i-)
jaf s. n., pl. jafuri +jandarmeriţă (fam.) s. f., g.-d. art. jandarmeriţei; pl.
jaguar (desp. -guar) s. m., pl. jaguari jandarmeriţe
jainism (desp. ja-i-) s. n. janghinos (pop.) adj. m., pl. janghinoşi; f. janghinoasă, pl.
jainist (desp. ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainişti; adj. f., s. f. janghinoase
jainistă, pl. jainiste janilie (desp. -li-e) s. f., art. janilia (desp. -li-a), g.-d. janilii,
!jais (fr.) [pron. je] s. n., (obiecte) pl. jais-uri [pron. jeuri] art. janiliei
jalapă s. f., g.-d. art. jalapei jansenism s. n.
jalbă (pop.) s. f., g.-d. art. jalbei; pl. jalbe jansenist adj. m., s. m., pl. jansenişti; adj. f., s. f. jansenistă,
jale s. f., g.-d. art. jalei pl. janseniste
jale-de-câmp (plantă) s. f., g-d. art. jalei-de-câmp jantă (parte a roţii) s. f., g.-d. art. jantei; pl. jante
jale-de-grădină (plantă) s. f., g.-d. art. jalei-de-grădină janţ1 (stâncă) s. n., pl. janţuri
jaleo (sp.) [j pron. h] s. n., pl. jaleo janţ2 (zer) s. n.
jaleş s. m., pl. jaleşi jap1 (bătrân) (reg.) s. m., pl. japi
jalet (rar) s. n., pl. jalete jap2 (distanţă) (reg.) s. n., pl. japuri
jalnic adj. m., pl. jalnici; f. jalnică, pl. jalnice jap3 interj.
jalon s. n., pl. jaloane japă (nuia) (reg.) s. f., g.-d. art. japei; pl. jape
1
Când se pronunţă altfel decât [j] (în împrumuturi), în dicţionar se indică pronunţarea.
japca 676
japca (cu ~) loc. adv. jărui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jăruiesc, 3 sg.
japiţă s. f., g.-d. art. japiţei; pl. japiţe jăruieşte, imperf. 1 jăruiam; conj. prez. 1 sg. să jăruiesc,
japon (rar) s. n. 3 să jăruiască
jder s. m., pl. jderi
japonez adj. m., s. m., pl. japonezi; adj. f., s. f. japoneză,
pl. japoneze !jeans (engl.) [pron. ğinz]/jeanşi [jea pron. ği] s. m. pl.
japoneză (limbă) s. f., g.-d. art. japonezei jeb (reg.) s. n., pl. jeburi
jecmăneală s. f., g.-d. art. jecmănelii; pl. jecmăneli
japonoloagă v. japonologă
jecmăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jecmănesc, 3 sg.
japonolog s. m., pl. japonologi
jecmăneşte, imperf. 1 jecmăneam; conj. prez. 1 sg. să
!japonologă (livr.)/(colocv.) japonoloagă s. f., g.-d. art. jecmănesc, 3 să jecmănească
japonologei/japonoloagei; pl. japonologe/japonoloage
jeep® (maşină 4x4) (engl.) [pron. ğip] s. n., pl. jeepuri
japonologie s. f., art. japonologia, g.-d. japonologii, art. [pron. ğipuri] (desp. jee-puri)
japonologiei jefui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jefuiesc, 3 sg.
japşă (depresiune) s. f., art. japşa, g.-d. art. japşei; pl. japşe jefuieşte, imperf. 1 jefuiam; conj. prez. 1 sg. să jefuiesc,
jar s. n. 3 să jefuiască
jarcalete (reg.) s. m., pl. jarcaleţi jefuire s. f., g.-d. art. jefuirii; pl. jefuiri
jarcă (reg.) s. f., g.-d. art. jărcii; pl. jărci jefuit s. n.
jarchilă (haină) (reg.) s. f., g.-d. art. jarchilei; pl. jarchile jefuitor (desp. -fu-i-) adj. m., s. m., pl. jefuitori; adj. f., s. f.
sg. şi pl. jefuitoare
jarchină (ciomag) (reg.) s. f., g.-d. art. jarchinei; pl. jarchine
jeg s. n., pl. jeguri
jardă (os) s. f., g.-d. art. jardei; pl. jarde
jegos adj. m., pl. jegoşi; f. jegoasă, pl. jegoase
jardinieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. jardinierei; pl.
jejun s. n., pl. jejunuri
jardiniere
jejunită s. f., g.-d. art. jejunitei; pl. jejunite
jaret s. n., pl. jarete
jelanie (desp. -ni-e) s. f., art. jelania (desp. -ni-a), g.-d. art.
jargon s. n., pl. jargoane
jelaniei; pl. jelanii, art. jelaniile (desp. -ni-i-)
jarişte s. f., g.-d. art. jariştii; (păduri arse) pl. jarişti
jeler s. m., pl. jeleri
jart interj. jeleu s. n., art. jeleul; pl. jeleuri
jartieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. jartierei; pl. jartiere jeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jelesc, 3 sg. jeleşte,
jasp s. n. imperf. 1 jeleam; conj. prez. 1 sg. să jelesc, 3 să jelească
!javanez adj. m., s. m., pl. javanezi; adj. f., s. f. javaneză, jelire s. f., g.-d. art. jelirii
pl. javaneze jelit s. n.
javart s. n. jelitor adj. m., pl. jelitori; f. sg. şi pl. jelitoare
javelină (înv.) s. f., g.-d. art. javelinei; pl. javeline jelui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jeluiesc, 3 sg.
javelizare s. f., g.-d. art. javelizării jeluieşte, imperf. 1 jeluiam; conj. prez. 1 sg. să jeluiesc,
javră (desp. ja-vră) s. f., g.-d. art. javrei; pl. javre 3 să jeluiască
!jazz (engl.) [pron. ğaz/ğez] s. n., art. jazzul [pron. ğazul/ jeluială s. f., g.-d. art. jeluielii; pl. jeluieli
ğezul] jeluire s. f., g.-d. art. jeluirii; pl. jeluiri
!jazzband (engl.) [pron. ğazbend/ğezbend] (desp. jazz- jeluitor (desp. -lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitori; adj. f., s. f.
band) s. n., pl. jazzbanduri [pron. ğazbenduri/ğezbenduri] sg. şi pl. jeluitoare
+jazzman (engl.) [pron. ğazmen/ğezmen] s. m., pl. jena1 (a ~) (a incomoda) vb., ind. prez. 3 jenează, imperf.
3 pl. jenau; conj. prez. 3 să jeneze
jazzmeni [pron. ğazmeni/ğezmeni]
+jena2 (a se ~) (a se ruşina) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
!jazz-rock (engl.) [pron. ğazrok/ğezrok] s. n., art. jazz-
jenez, 3 se jenează; conj. prez. 1 sg. să mă jenez, 3 să se
rockul [pron. ğazrokul/ğezrokul] (desp. -ro-ckul)
jeneze; imper. 2 sg. afirm. jenează-te; ger. jenându-mă
!jăcaş (reg.) s. m., pl. jăcaşi
jenant adj. m., pl. jenanţi; f. jenantă, pl. jenante
jăchilă (reg.) s. f., g.-d. art. jăchilei jenă s. f., g.-d. art. jenei; pl. jene
jălbar (înv.) s. m., pl. jălbari jep (arbust) s. m., pl. jepi
jăpcan (pop.) s. m., pl. jăpcani jerbă s. f., g.-d. art. jerbei; pl. jerbe
jăratic s. n. jerpeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jerpelesc, 3 sg.
jărăgai (pop.) s. n., pl. jărăgaiuri jerpeleşte, imperf. 1 jerpeleam; conj. prez. 1 sg. să
jări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jăresc, 3 sg. jerpelesc, 3 să jerpelească
jăreşte, imperf. 1 jăream; conj. prez. 1 sg. să jăresc, 3 să jerpelire s. f., g.-d. art. jerpelirii
jărească +jerse (ţesătură) s. n. (rochie din ~)
jărpan (reg.) s. m., pl. jărpani !jerseu (pulover) s. n., art. jerseul; pl. jerseuri
677 jitar
jertfă (desp. jert-fă) s. f., g.-d. art. jertfei; pl. jertfe jigodios (desp. -di-os) adj. m., pl. jigodioşi; f. jigodioasă,
jertfelnic (înv.) (desp. jert-fel-) s. n., pl. jertfelnici pl. jigodioase
jertfi (a ~) (desp. jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jigou s. n., art. jigoul; pl. jigouri
jertfesc, 3 sg. jertfeşte, imperf. 1 jertfeam; conj. prez. 1 +jihad s. n., art. jihadul
sg. să jertfesc, 3 să jertfească +jihadism s. n.
jertfire (desp. jert-fi) s. f., g.-d. art. jertfirii +jihadist adj. m., s. m., pl. jihadişti; adj. f., s. f. jihadistă,
jet1 (avion) (engl.) [pron. ğet] s. n., pl. jeturi pl. jihadiste
jet2 (ţâşnitură) s. n., pl. jeturi !jilav adj. m., pl. jilavi; f. jilavă, pl. jilave
jetelă s. f., g.-d. art. jetelei; pl. jetele jilăveală s. f., g.-d. art. jilăvelii; pl. jilăveli
jeton s. n., pl. jetoane jilăvete (reg.) s. m., pl. jilăveţi
+jeun (à ~) (fr.) [pron. ajön] loc. adj., loc. adv. (analiză ~, jilăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jilăvesc, 3 sg.
recoltat ~) jilăveşte, imperf. 1 jilăveam; conj. prez. 1 sg. să jilăvesc,
jgheab s. n., pl. jgheaburi 3 să jilăvească
jghebuleţ s. n., pl. jghebuleţe jilăvire s. f., g.-d. art. jilăvirii; pl. jilăviri
jian (locuitor) (desp. ji-an) s. m., pl. jieni (desp. -ji-eni) jiletcă (înv.) s. f., g.-d. art. jiletcii; pl. jiletci
jiana (dans) (desp. ji-a-) s. f. art., neart. jiană, g.-d. art. jilip s. n., pl. jilipuri
jienei (desp. -ji-e-) jilţ s. n., pl. jilţuri
jianca (dans) (desp. ji-an-) s. f. art., neart. jiancă, g.-d. art. jimba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. jimbez, 3 jimbează;
jiencei (desp. ji-en-) conj. prez. 1 sg. să jimbez, 3 să jimbeze
jiancă (desp. ji-an-) s. f., g.-d. art. jiencei (desp. ji-en-); pl. jimbătură (reg.) s. f., g.-d. art. jimbăturii; pl. jimbături
jience jimblar (înv.) s. m., pl. jimblari
jianul (dans) (desp. ji-a-) s. n. art., neart. jian jimblă (înv.) s. f., g.-d. art. jimblei; pl. jimble
jiclor (desp. ji-clor) s. n., pl. jicloare jimblăreasă (înv.) s. f., g.-d. art. jimblăresei; pl. jimblărese
jidan (pop., peior.) s. m., pl. jidani jimblărie (înv.) s. f., art. jimblăria, g.-d. art. jimblăriei; pl.
jidancă (pop., peior.) s. f., g.-d. art. jidăncii; pl. jidănci jimblării, art. jimblăriile (desp. -ri-i-)
jidăncuţă (pop., peior.) s. f., g.-d. art. jidăncuţei; pl. jind s. n.
jidăncuţe jindios (înv.) (desp. -di-os) adj. m., pl. jindioşi; f. jindioasă,
jidănesc (pop., peior.) adj. m., f. jidănească; pl. m. şi f. pl. jindioase
jidăneşti jindui (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jinduiesc,
3 sg. jinduieşte, imperf. 1 jinduiam; conj. prez. 1 sg. să
jidov (pop., peior., înv.) s. m., pl. jidovi
jinduiesc, 3 să jinduiască
jidovesc (pop., peior.) adj. m., f. jidovească; pl. m. şi f.
jinduială (dorinţă) s. f., g.-d. art. jinduielii; pl. jinduieli
jidoveşti
jinduire (dorinţă) s. f., g.-d. art. jinduirii; pl. jinduiri
jieneasca (dans) (desp. ji-e-) s. f. art., neart. jienească,
g.‑d. art. jieneştii jinduitor adj. m., pl. jinduitori; f. sg. şi pl. jinduitoare
jigală (înv., reg.) s. f., g.-d. art. jigalei; pl. jigale jintălău (reg.) s. n., art. jintălăul; pl. jintălaie
jiganie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. jigania (desp. -ni-a), jintiţă s. f., g.-d. art. jintiţei
g.-d. art. jiganiei; pl. jigănii, art. jigăniile (desp. -ni-i-) jintui (a ~) (a frământa caşul) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
jigăraie (pop.) s. f., art. jigăraia, g.-d. art. jigărăii; pl. jigărăi jintuiesc, 3 sg. jintuieşte, imperf. 1 jintuiam; conj. prez.
1 sg. să jintuiesc, 3 să jintuiască
jigăreală s. f., g.-d. art. jigărelii; pl. jigăreli
jintuială (zer) s. f., g.-d. art. jintuielii; pl. jintuieli
jigări (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă jigăresc,
jintuire (frământare a caşului) s. f., g.-d. art. jintuirii; pl.
3 sg. se jigăreşte, imperf. 1 sg. mă jigăream; conj. prez. 1
jintuiri
sg. să mă jigăresc, 3 să se jigărească; imper. 2 sg. afirm.
jigăreşte-te; ger. jigărindu-mă jintuit s. n.
jighiuţă (reg.) (desp. -ghi-u-) s. f., g.-d. art. jighiuţei; pl. jip1 (arbore) (reg.) s. m., pl. jipi
jighiuţe jip2 (jeg) (reg.) s. n.
jiglă (reg.) (desp. ji-glă) s. f., g.-d. art. jiglei; pl. jigle jipan (reg.) s. m., pl. jipani
jigni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jignesc, 3 sg. jipat (reg.) adj. m., pl. jipaţi; f. jipată, pl. jipate
jigneşte, imperf. 1 jigneam; conj. prez. 1 sg. să jignesc, jir s. n.
3 să jignească jirebie (reg.) (desp. -bi-e) s. f., art. jirebia (desp. -bi-a),
jignire s. f., g.-d. art. jignirii; pl. jigniri g.‑d. art. jirebiei; pl. jirebii, art. jirebiile (desp. -bi-i-)
jignitor adj. m., pl. jignitori; f. sg. şi pl. jignitoare jirişte (reg.) s. f., g.-d. art. jiriştii; pl. jirişti
jigodie (desp. -di-e) s. f., art. jigodia (desp. -di-a), g.-d. art. jirovină (înv.) s. f., g.-d. art. jirovinei; pl. jirovine
jigodiei; pl. jigodii, art. jigodiile (desp. -di-i-) jitar (reg.) s. m., pl. jitari
jitări 678
jitări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jităresc, 3 sg. joker (engl.) [pron. ğokăr] s. m., pl. jokeri
jităreşte, imperf. 1 jităream; conj. prez. 1 sg. să jităresc, joncă s. f., g.-d. art. joncii; pl. jonci
3 să jitărească jonctor (desp. jonc-tor) s. m., pl. jonctori
jitărie (reg.) s. f., art. jităria, g.-d. art. jităriei; pl. jitării, art. !jonctură (desp. jonc-tu-) s. f., g.-d. art. joncturii; pl.
jităriile (desp. -ri-i-) joncturi
jitie (reg.) (desp. -ti-e) s. f., art. jitia (desp. -ti-a), g.-d. art. joncţiune (desp. jonc-ţi-u-) s. f., g.-d. art. joncţiunii; pl.
jitiei; pl. jitii, art. jitiile (desp. -ti-i-) joncţiuni
jitnicer s. m., pl. jitniceri jongla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. jonglez, 3 jonglează; conj.
jitniţă (înv.) s. f., g.-d. art. jitniţei; pl. jitniţe prez. 1 sg. să jonglez, 3 să jongleze
jiu-jitsu (cuv. jap.) [pron. jĭujiţu] (desp. -ji-tsu) s. n., art. jongler s. m., pl. jongleri
jiu-jitsul jonglerie s. f., art. jongleria, g.-d. art. jongleriei; pl.
jivină s. f., g.-d. art. jivinei; pl. jivine jonglerii, art. jongleriile (desp. -ri-i-)
jivraj (desp. ji-vraj) s. n. jordie (desp. -di-e) s. f., art. jordia (desp. -di-a), g.-d. art.
jivrat (desp. ji-vrat) adj. m., pl. jivraţi; f. jivrată, pl. jivrate jordiei; pl. jordii, art. jordiile (desp. -di-i-)
jnap interj. jordiţă s. f., g.-d. art. jordiţei; pl. jordiţe
jnăpăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. jnăpăi, 3 jnăpăie, jos1 adj. m., pl. joşi; f. joasă, pl. joase
imperf. 1 jnăpăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să jnăpăi, 3 să jos2 adv.
jnăpăie jos3 (de/de pe/în/pe~) loc. adv. (Vine pe jos.)
jneapăn s. m., pl. jnepeni josean (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joseni; adj. f. joseană,
jnepeniş s. n., pl. jnepenişuri pl. josene
joacă s. f. joseancă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. josencei; pl. josence
joagăr s. n., pl. joagăre josnic adj. m., pl. josnici; f. josnică, pl. josnice
joantă s. f., g.-d. art. joantei; pl. joante josnicie s. f., art. josnicia, g.-d. art. josniciei; pl. josnicii, art.
joardă (nuia) s. f., g.-d. art. joardei; pl. joarde josniciile (desp. -ci-i-)
job (engl.) [pron. ğob] s. n., pl. joburi josul (în ~) loc. prep. (Priveşte ~ râului.)
joben s. n., pl. jobene jotă [j pron. sp. h] s. f., g.-d. art. jotei; pl. jote
joule (unitate de măsură) [pron. fr. jul] s. m., art. joule-ul
jobenat (rar) adj. m., pl. jobenaţi; f. jobenată, pl. jobenate
[pron. julul], pl. jouli; simb. J
joc s. n., pl. jocuri
Joule (fizician englez) [pron. ğul] s. propriu
jocheu s. m., art. jocheul; pl. jochei, art. jocheii
jovial (desp. -vi-al) adj. m., pl. joviali; f. jovială, pl. joviale
jocot (reg.) s. n., pl. jocote
jovialitate (desp. -vi-a-) s. f., g.-d. art. jovialităţii
joculeţ s. n., pl. joculeţe
+joystick (engl.) [pron. ğoĭstik] (desp. joy-stick) s. n., pl.
jocuşor (rar) s. n., pl. jocuşoare joystickuri
jocuţ (reg.) s. n., pl. jocuţuri jubila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. jubilez, 3 jubilează; conj.
jogărar s. m., pl. jogărari prez. 1 sg. să jubilez, 3 să jubileze
jogging (engl.) [pron. ğog′ing] s. n., art. joggingul jubileu s. n., art. jubileul; pl. jubilee
+joi1 adv. (Vine ~.) jubiliar (desp. -li-ar) adj. m., pl. jubiliari; f. jubiliară, pl.
joi2 s. f., art. joia; g.-d. art. joii; pl. joi, art. joile (desp. jo-i-) jubiliare
joia (în fiecare joi) adv. (Conferinţele se ţin ~.) juca1 (a ~) (a dansa, a practica un joc/sport, a interpreta,
!Joia Mare (sărbătoare) s. propriu f. art., g.-d. art. Joii a pune în joc, a se mişca) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 2 sg.
Mari joci, 3 joacă; conj. prez. 1 sg. să joc, 2 sg. să joci, 3 să joace;
joian (plantă) s. m., pl. joieni imper. 2 sg. afirm. joacă
Joian (nume de bou) s. propriu m. +juca2 (a se ~) (a se distra; a nu lua în serios) vb. refl.,
ind. prez. 1 sg. mă joc, 2 sg. te joci, 3 se joacă; conj. prez.
joiana (dans) s. f. art., neart. joiană, g.-d. art. joienei
1 sg. să mă joc, 2 sg. să te joci, 3 să se joace; imper. 2 sg.
Joiana (nume de vacă) s. propriu f., g.-d. Joianei afirm. joacă-te; ger. jucându-mă
+joile (desp. jo-i-) adv. jucat s. n.
joimăriţă (desp. joi-) s. f., g.-d. art. joimăriţei; pl. joimăriţe jucărică s. f., g.-d. art. jucărelei; pl. jucărele
joimir (înv.) (desp. joi-) s. m., pl. joimiri jucărie s. f., art. jucăria, g.-d. art. jucăriei; pl. jucării, art.
+joint (engl.) [pron. ğoĭnt] s. n., pl. jointuri jucăriile (desp. -ri-i-)
!joint-venture (engl.) [pron. ğoĭntvenčăr] s. n., pl. joint- jucărioară (desp. -ri-oa-) s. f., g.-d. art. jucărioarei; pl.
venture-uri jucărioare
jojă s. f., art. joja, g.-d. art. jojei; pl. joje jucătoare s. f., g.-d. art. jucătoarei; pl. jucătoare
+jojoba s. f., g.-d art. jojobei; pl. jojobe jucător s. m., pl. jucători
679 junghi
jucăuş adj. m., pl. jucăuşi; f. jucăuşă, art. jucăuşa, pl. jugulară (venă) s. f., g.-d. art. jugularei; pl. jugulare
jucăuşe jugulare (sugrumare) s. f., g.-d. art. jugulării; pl. jugulări
jude s. m., art. judele; pl. juzi +juice (engl.) [pron. ğus] s. n., pl. juice-uri [pron. ğusuri]
judeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. judec, 2 sg. judeci, 3 juisa (a ~) (livr.) (desp. ju-i-) vb., ind. prez. 1 sg. juisez, 3
judecă; conj. prez. 1 sg. să judec, 3 să judece juisează; conj. prez. 1 sg. să juisez, 3 să juiseze
judecare s. f., g.-d. art. judecării; pl. judecări juisare (livr.) (desp. ju-i-) s. f., g.-d. art. juisării; pl. juisări
judecată s. f., g.-d. art. judecăţii; pl. judecăţi
+juisoare (livr., rar) (desp. ju-i-) s. f., g.-d. art. juisoarei;
judecătoare s. f., g.-d. art. judecătoarei; pl. judecătoare pl. juisoare
judecător s. m., pl. judecători
juisor (livr.) (desp. ju-i-) s. m., pl. juisori
judecătoraş (rar) s. m., pl. judecătoraşi
jujeu s. n., art. jujeul; pl. jujeie
judecătoreasă (rar) s. f., g.-d. art. judecătoresei; pl.
julfă (reg.) s. f., g.-d. art. julfei; pl. julfe
judecătorese
juli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. julesc, 3 sg. juleşte,
judecătoresc adj. m., f. judecătorească; pl. m. şi f.
judecătoreşti imperf. 1 juleam; conj. prez. 1 sg. să julesc, 3 să julească
judecătoreşte adv. julire s. f., g.-d. art. julirii; pl. juliri
judecătorie s. f., art. judecătoria, g.-d. art. judecătoriei; pl. julitură s. f., g.-d. art. juliturii; pl. julituri
judecătorii, art. judecătoriile (desp. -ri-i-) jumară s. f., g.-d. art. jumării; (mai frecv.) pl. jumări
judeci (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. judecesc, jumătate s. f., g.-d. art. jumătăţii; pl. jumătăţi (fam. juma՚,
3 sg. judeceşte, imperf. 1 judeceam; conj. prez. 1 sg. să juma՚-juma՚, jumate, jumi՚-juma՚)
judecesc, 3 să judecească +Jumătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-
judecire (înv.) s. f., g.-d. art. judecirii Şchiop (personaj) s. propriu m.
judeţ1 (primar, judecător) (înv.) s. m., pl. judeţi jumătate-de-pasăre (codobatură) s. f., g.-d. art. jumătăţii-
judeţ2 (judecată; unitate administrativă) s. n., pl. judeţe; de-pasăre
abr. (unităţi administrative) jud. jumătăţi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jumătăţesc,
judeţean adj. m., pl. judeţeni; f. judeţeană, pl. judeţene 3 sg. jumătăţeşte, imperf. 1 jumătăţeam; conj. prez. 1 sg.
judiciar (desp. -ci-ar) adj. m., pl. judiciari; f. judiciară, pl. să jumătăţesc, 3 să jumătăţească
judiciare jumelă s. f., g.-d. art. jumelei; pl. jumele
judicios (desp. -ci-os) adj. m., pl. judicioşi; f. judicioasă, pl. jumping (engl.) [pron. ğamping] s. n., art. jumpingul
judicioase [pron. ğampingul]
judiciozitate (desp. -ci-o-) s. f., g.-d. art. judiciozităţii; pl.
jumuleală s. f., g.-d. art. jumulelii; pl. jumuleli
judiciozităţi
jumuli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jumulesc, 3 sg.
judo (cuv. jap.) [j pron. ğ] s. n., art. judoul
jumuleşte, imperf. 1 jumuleam; conj. prez. 1 sg. să
judocan/(cuv. jap.) judoka [j pron. ğ] s. m., pl. judocani/
jumulesc, 3 să jumulească
judoka
jumulire s. f., g.-d. art. jumulirii; pl. jumuliri
jug s. n., pl. juguri
jumulit s. n.
jugan (reg.) s. m., pl. jugani
junc s. m., pl. junci
jugastru s. m., art. jugastrul; pl. jugaştri, art. jugaştrii
jugănar (pop.) s. m., pl. jugănari juncan s. m., pl. juncani
jugănaş (reg.) s. m., pl. jugănaşi juncană s. f., g.-d. art. juncanei; pl. juncane
jugănel (reg.) s. m., pl. jugănei, art. jugăneii juncancă (rar) s. f., g.-d. art. juncancei; pl. juncance
jugăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jugănesc, juncă s. f., g.-d. art. juncii; pl. junci
3 sg. jugăneşte, imperf. 1 jugăneam; conj. prez. 1 sg. să juncănaş (rar) s. m., pl. juncănaşi
jugănesc, 3 să jugănească juncuşor (rar) s. m., pl. juncuşori
jugănire (pop.) s. f., g.-d. art. jugănirii juncuţ (rar) s. m., pl. juncuţi
!jugănit (castrat, sterilizat) (pop.) adj. m. (mascul ~), pl. juncuţă (rar) s. f., g.-d. art. juncuţei; pl. juncuţe
jugăniţi; f. jugănită (femelă ~), pl. jugănite
june (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. jună,
jugărit s. n. pl. june
!Jugendstil (stil în artă) (germ.) [pron. ĭugăndstil] (desp.
junel (înv.) s. m., pl. junei, art. juneii
-gend-stil) s. propriu n.
junelaş (înv.) s. m., pl. junelaşi
juglandacee (desp. ju-glan-) s. f., art. juglandaceea, g.-d.
art. juglandaceei; pl. juglandacee june-prim (actor) s. m.
jugula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. jugulez, 3 jugulează; prez. juneţe (rar) s. f., art. juneţea, g.-d. art. juneţii; pl. juneţi
1 sg. să jugulez, 3 să juguleze jungher s. n., pl. junghere
jugular adj. m., pl. jugulari; f. jugulară, pl. jugulare junghi s. n., pl. junghiuri
junghia 680
junghia (a ~) (pop.) (desp. -ghi-a) vb., ind. prez. 1 şi 2 jur1 (împrejurime) s. n.
sg. junghii, 3 junghie (desp. -ghi-e), 1 pl. junghiem; conj. jur2 (jurat) (înv.) s. m., pl. juri (dar: Curtea cu Juri s.
prez. 1 şi 2 sg. să junghii, 3 să junghie; ger. junghiind propriu f. art.)
(desp. -ghi-ind)
jur3 (jurământ) (pop.) s. n., pl. jururi
junghiere (pop.) (desp. -ghi-e-) s. f., g.-d. art. junghierii;
jura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. jur, 3 jură; conj. prez. 1 sg.
pl. junghieri
să jur, 3 să jure
junghietor (pop.) (desp. -ghi-e-) adj. m., pl. junghietori; f.
jurare (înv.) s. f., g.-d. art. jurării; pl. jurări
sg. şi pl. junghietoare
jurasic1 adj. m., pl. jurasici; f. jurasică, pl. jurasice
junghietură (pop.) (desp. -ghi-e-) s. f., g. d. art.
junghieturii; pl. junghieturi jurasic2 s. n.
junglă s. f., g.-d. art. junglei; pl. jungle jurat s. m., pl. juraţi
junie (înv.) s. f., art. junia, g.-d. junii, art. juniei jurământ s. n., pl. jurăminte
junime (tineret) (înv.) s. f., g.-d. art. junimii jurătoare (înv.) s. f., g.-d. art. jurătoarei; pl. jurătoare
!Junimea (societate literară) s. propriu f. art., g.-d. art. jurător (înv.) s. m., pl. jurători
Junimii jur de (în ~) (circa) loc. adv.
junimism s. n. jure (de ~) (lat.) [ju pron. rom. ĭu] loc. adv.
junimist adj. m., s. m., pl. junimişti; adj. f., s. f. junimistă, jur-fix (înv.) s. n.
pl. junimiste
juridic adj. m., pl. juridici; f. juridică, pl. juridice
junincă s. f., g.-d. art. junincii; pl. juninci
juridiceşte adv.
junior1 (fiul) (desp. -ni-or) s. m.; (după un nume de
jurisconsult s. m., pl. jurisconsulţi
persoană) abr. jr/Jr
jurisconsultă s. f., g.-d. art. jurisconsultei; pl. jurisconsulte
junior2 (sportiv) (desp. -ni-or) adj. m., s. m., pl. juniori;
adj. f., s. f. junioară, pl. junioare jurisdicţie (desp. -ţi-e) s. f., art. jurisdicţia (desp. -ţi‑a),
juniorat (desp. -ni-o-) s. n. g.‑d. art. jurisdicţiei; pl. jurisdicţii, art. jurisdicţiile
(desp. -ţi-i-)
junt (pop.) s. n., pl. junturi
jurisdicţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. jurisdicţionali; f.
juntă [j pron. sp. h] s. f., g.-d. art. juntei; pl. junte
jurisdicţională, pl. jurisdicţionale
jupan (boier) (înv.) s. m., pl. jupani
jurisprudenţă s. f., g.-d. art. jurisprudenţei; pl.
jupaniţă (soţie de jupan) s. f., g.-d. art. jupaniţei; pl.
jurisprudenţe
jupaniţe
jurist s. m., pl. jurişti
jupă s. f., g.-d. art. jupei; pl. jupe
jupân (boier; stăpân) (înv.) s. m., pl. jupâni juristă s. f., g.-d. art. juristei; pl. juriste
jupâneasă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânesei; pl. jupânese juriu [riu pron. rĭu] s. n., art. juriul; pl. jurii, art. juriile
(desp. -ri-i-)
jupâneşică (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneşicăi/jupâneşichii; pl.
jupâneşele juriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. jurizez, 3 jurizează; conj.
jupâniţă (înv.) (boieroaică tânără) s. f., g.-d. art. jupâniţei; prez. 1 sg. să jurizez, 3 să jurizeze
pl. jupâniţe jurizare s. f., g.-d. art. jurizării; pl. jurizări
jupi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jupesc, 3 sg. jur-împrejur loc. adv.
jupeşte, imperf. 1 jupeam; conj. prez. 1 sg. să jupesc, 3 jur împrejur (de ~) loc. adv.
să jupească jur-împrejuru- loc. prep. (~i)
jupire (reg.) s. f., g.-d. art. jupirii; pl. jupiri jur împrejuru- (de ~) loc. prep. (~i)
+Jupiter1 (planetă) s. propriu n. jur-împrejurul loc. prep. (~ lui/său)
+Jupiter2 (zeu roman) s. propriu m. jur împrejurul (de ~) loc. prep.
jupitor ((persoană) care jupoaie) (reg.) adj. m., s. m., pl.
jur (în ~) (în preajmă) loc. adv.
jupitori; adj. f., s. f. sg. şi pl. jupitoare
jurnal s. n., pl. jurnale
jupon s. n., pl. jupoane
jurnalier (desp. -li-er) adj. m., pl. jurnalieri; f. jurnalieră,
jupui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. jupoi, 3 jupoaie, imperf.
pl. jurnaliere
1 jupuiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să jupoi, 3 să jupoaie;
imper. 2 sg. afirm. jupoaie jurnalism s. n
jupuială s. f., g.-d. art. jupuielii; pl. jupuieli jurnalist s. m., pl. jurnalişti
jupuire s. f., g.-d. art. jupuirii; pl. jupuiri jurnalistă s. f., g.-d. art. jurnalistei; pl. jurnaliste
jupuit s. n. jurnalistic adj. m., pl. jurnalistici; f. jurnalistică, pl.
jupuitor ((persoană) care jupoaie) adj. m., s. m., pl. jurnalistice
jupuitori; adj. f., s. f. sg. şi pl. jupuitoare jurnalistică s. f., g.-d. art. jurnalisticii
jupuitură s. f., g.-d. art. jupuiturii; pl. jupuituri jurubiţă s. f., g.-d. art. jurubiţei; pl. jurubiţe
681 juxtă
jurui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. juruiesc, justiţiar (desp. -ţi-ar) adj. m., pl. justiţiari; f. justiţiară, pl.
3 sg. juruieşte, imperf. 1 juruiam; conj. prez. 1 sg. să justiţiare
juruiesc, 3 să juruiască justiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. justiţia (desp. -ţi-a), g.‑d.
juru- (în ~) loc. prep. (~i) justiţii, art. justiţiei (dar: Înalta Curte de Casaţie şi
juruinţă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. juruinţei; pl. juruinţe Justiţie, Ministerul Justiţiei s. proprii art.)
juruit (înv., reg.) adj. m., pl. juruiţi; f. juruită, pl. juruite juvăţ s. n., pl. juveţe
juruită (promisiune) (reg.) s. f., g.-d. art. juruitei; pl. juvelnic s. n., pl. juvelnice
juruite juvenil adj. m., pl. juvenili; f. juvenilă, pl. juvenile
jurul (în ~) loc. prep. (~ lui/său) juvenilitate (rar) s. f., g.-d. art. juvenilităţii
just adj. m., pl. juşti; f. justă, pl. juste juvete s. m., art. juvetele; pl. juveţi
justeţe s. f., art. justeţea, g.-d. art. justeţei juxtaarticular adj. m., pl. juxtaarticulari; f. juxtaarticulară,
justifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. justific, 2 sg. justifici, 3 pl. juxtaarticulare
justifică; conj. prez. 1 sg. să justific, 3 să justifice juxtaliniară (desp. -ni-a-) adj. f. (traducere ~), pl.
justificabil adj. m., pl. justificabili; f. justificabilă, pl. juxtaliniare
justificabile juxtapoziţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. juxtapoziţia
justificare s. f., g.-d. art. justificării; pl. justificări (desp. -ţi-a), g.-d. art. juxtapoziţiei; pl. juxtapoziţii, art.
justificativ adj. m., pl. justificativi; f. justificativă, pl. juxtapoziţiile (desp. -ţi-i-)
justificative juxtapune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. juxtapun, 2 sg.
justificaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. justificaţia (desp. juxtapui, 3 sg. juxtapune, perf. s. 1 sg. juxtapusei, 1 pl.
-ţi‑a), g.-d. art. justificaţiei; pl. justificaţii, art. justificaţiile juxtapuserăm, m.m.c.p. 1 pl. juxtapuseserăm; conj. prez.
(desp. -ţi-i-) 1 sg. să juxtapun, 3 să juxtapună; ger. juxtapunând; part.
juxtapus
justiţiabil (desp. -ţi-a-) s. m., pl. justiţiabili
juxtapunere s. f., g.-d. art. juxtapunerii; pl. juxtapuneri
justiţiabilă (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art. justiţiabilei; pl.
justiţiabile juxtă s. f., g.-d. art. juxtei; pl. juxte
Kk
k1 (literă1) [cit. ka/kapa] s. m./s. n., pl. m. k/n. k-uri karate (cuv. jap.) s. n.
+k2 (sunet) [cit. kî] s. m./s. n., pl. m. k/n. k-uri karling (creastă de munte) s. n., pl. karlinguri
kabil adj. m., s. m., pl. kabili (desp. -bili); adj. f., s. f. kabilă, karma (sanscr.) s. f., g.-d. art. karmei
pl. kabile +karmic adj. m., pl. karmici; f. karmică, pl. karmice
+kabuki1 (cuv. jap.) adj. invar. (teatrul ~) +karaoke (cuv. jap.) s. n.
+kabuki2 (cuv. jap.) s. n. +karate (gen de luptă) (cuv. jap.) s. n.
+kaghebist adj. m., s. m., pl. kaghebişti; adj. f., s. f. +karateka (practicant de karate) (cuv. jap.) s. m. şi f., pl.
kaghebistă, pl. kaghebiste karateka
kainit (desp. ka-i-) s. n. kava (cuv. polinez.) s. f., g.-d. art. kavei; pl. kava
kaizer1 (împărat) [er pron. ăr] (desp. kai-) s. m., pl. kaizeri kazah (referitor la Kazahstan) (rus.) adj. m., s. m., pl.
kaizer2 (produs alimentar) [er pron. ăr] (desp. kai-) s. n. kazahi; adj. f., s. f. kazahă, pl. kazahe
!kakemono (pictură) (cuv. jap.) s. n., pl. kakemonouri kârgâz (rus.) adj. m., s. m., pl. kârgâzi; adj. f., s. f. kârgâză,
pl. kârgâze
kaki1 (fr.) adj. invar. (uniforme ~)
!kebap s. n.
!kaki2 (fr.) s. n., art. kakiul
kediv s. m., pl. kedivi
kala-azar s. n., art. kala-azarul
kenotron (desp. -no-tron) s. n., pl. kenotroane
kalam s. n., art. kalamul
kenyan (desp. -ny-an) adj. m., s. m., pl. kenyeni (desp.
kalaşnikov® (rus.) s. n., pl. kalaşnikovuri
-ny-eni); adj. f., s. f. kenyană, pl. kenyene
+Kalaşnikov (proiectant rus de arme) s. propriu
keramit s. n., art. keramitul
kalipatron (desp. -pa-tron) s. n., pl. kalipatroane
!keta (peşte) (rus.) s. m., pl. keta
kaliu [liu pron. lĭu] s. n., art. kaliul; simb. K
ketchup (engl.) [pron. kečap] (desp. ke-tchup) s. n., art.
kalmâc (rus.) adj. m., s. m., pl. kalmâci; adj. f., s. f. kalmâcă, ketchupul
pl. kalmâce
keuper (germ.) [pron. koĭpăr] (desp. keu-per) s. n.
kalmâcă (limbă) (rus.) s. f., g.-d. art. kalmâcei !keynesism (engl.) [pron. keĭnzism] (desp. key-) s. n.
+kamikaze1 (avion) (cuv. jap.) s. n., pl. kamikaze +KGB [cit. kag‘ebe] s. n., art. KGB-ul [kag‘ebeul]
+kamikaze2 (pilot) (cuv. jap.) s. m., pl. kamikaze khmer adj. m., s. m., pl. khmeri; adj. f., s. f. khmeră, pl.
!Kampuchea (Cambodgia) (înv.) [chea pron. ča] s. khmere (şi: khmerii roşii)
propriu f., g.-d. Kampuchei kibbutz (cuv. ebr.) [tz pron. ţ] s. n., pl. kibbutzuri (desp.
kantian (desp. -ti-an) adj. m., s. m., pl. kantieni (desp. -tzuri)
-ti‑eni); adj. f., s. f. kantiană, pl. kantiene +kickboxing (engl.) [ck pron. k] s. n., art. kickboxingul
kantianism (desp. -ti-a-) s. n. kidnapping (engl.) [napping pron. neping] s. n., art.
kantism (rar) s. n. kidnappingul
kaon s. m., pl. kaoni kieselgur [pron. germ. kizălgur] (desp. kie-) s. n.
kappa (gr.) s. m., pl. kappa; κ, Κ kieserit [kies pron. germ. kiz] (desp. kie-) s. n.
1
Literă recunoscută dintotdeauna ca făcând parte din alfabetul limbii române, devenită familiară mai ales graţie formaţiilor
cu kilo-, dar încă percepută ca literă străină, în opoziţie cu c/ch, deoarece nu se foloseşte în cuvinte din fondul vechi. Valorile ei
prototipice sunt [k], [k′], în funcţie de vocala următoare (pentru valorile literei k şi ale digrafului ck v. Valorile literelor şi ale
combinaţiilor de litere). k, k′ se folosesc în transcrierea fonetică pentru a reda rom. c (+a, ă, â, o, u), respectiv ch (+ e, i.).
683 kuweitian
kievean (ki-e-) adj. m., s. m., pl. kieveni; adj. f., s. f. kinoramă s. f., g.-d. art. kinoramei; pl. kinorame
kieveană, pl. kievene +kippa (cuv. ebr.) s. f., g.-d. art. kippei
kil (kilogram) (fam.) s. n., pl. kile !kiribatian (desp. -ti-an) adj. m., s. m., pl. kiribatieni
!kilo (înv.) s. n., art. kiloul; pl. kilo (desp. -ti-eni); adj. f., s. f. kiribatiană, pl. kiribatiene
kilocalorie s. f., art. kilocaloria, g.-d. art. kilocaloriei; pl. kit (set) s. n., pl. kituri
kilocalorii, art. kilocaloriile (desp. -ri-i-); simb. kcal kitsch (germ.) [tsch pron. č] s. n., (obiecte) pl. kitsch-uri
kilociclu (desp. -ci-clu) s. m., art. kilociclul; pl. kilocicli, [pron. kičurii]
art. kilociclii; simb. kc +kitschos (fam.) [tsch pron. germ. č] (desp. ki-tschos) adj.
kilogram (desp. -lo-gram) s. n., pl. kilograme; simb. kg; m., pl. kitschoşi; f. kitschoasă, pl. kitschoase
abr. (fam.) kil, kilo kittsian (referitor la Saint Kitts şi Nevis) [tts pron. engl. ţ]
kilogram-forţă (desp. lo-gram) s. n., art. kilogramul-forţă; (desp. -ttsi-an) adj. m, s. m., pl. kittsieni (desp. -ttsi‑eni);
pl. kilograme-forţă; simb. kgf adj. f., s. f. kittsiană, pl. kittsiene
kilogram-metru (desp. -lo-gram-, me-tru) s. m., art. kiwi1 (fruct) (engl.) s. n., pl. kiwi
kilogram-metrul; pl. kilogram-metri, art. kilogram-metrii; kiwi2 (pasăre) (cuv. maori) s. f., pl. kiwi
simb. kgm !kiwi3 (plantă) (engl.) s. m., pl. kiwi
kilohertz [tz pron. germ. ţ] s. m., pl. kilohertzi; simb. kHz !knockdown (engl.) [pron. nokdaŭn] (desp. -down) s. n.,
kilojoule [pron. rom. kilojul] s. m., art. kilojoule-ul [pron. pl. knockdownuri; abr. KD
kilojulul]; pl. kilojouli [pron. kilojuli]; simb. kJ !knockout (engl.) [pron. nokaŭt] (desp. kno-ckout/knock-
kilolitru (desp. -li-tru) s. m., art. kilolitrul; pl. kilolitri, art. out) s. n., pl. knockouturi; abr. KO
kilolitrii; simb. kl know-how (engl.) [pron. noŭhaŭ] s. n., art. know-how-ul
kilometra (a ~) (desp. -me-tra) vb., ind. prez. 1 sg. [noŭhaul]
kilometrez, 3 kilometrează; conj. prez. 1 sg. să kilometrez, koala (cuv. austral.) (desp. ko-a-) s. m., pl. koala
3 să kilometreze
koblenzian1 [z pron. germ. ţ] (desp. ko-blen-zi-an) adj.
kilometraj (desp. -me-traj) s. n., pl. kilometraje m., pl. koblenzieni (desp. -zi-eni); f. koblenziană, pl.
kilometrare (desp. -me-tra-) s. f., g.-d. art. kilometrării; pl. koblenziene
kilometrări koblenzian2 [z pron. germ. ţ] (desp. ko-blen-zi-an) s. n.
kilometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. kilometrici; f. koine (gr.) [i pron. ĭ] s. f.
kilometrică, pl. kilometrice
kosovar adj. m., s. m., pl. kosovari; adj. f., s. f. kosovară,
kilometru (desp. -me-tru) s. m., art. kilometrul; pl. pl. kosovare
kilometri, art. kilometrii; simb. km (şi: kilometri/oră, km/h)
kovar s. n.
kilotonă s. f., g.-d. art. kilotonei; pl. kilotone; simb. kt
!krarupizare s. f., g.-d. art. krarupizării; pl. krarupizări
kilovolt s. m., pl. kilovolţi; simb. kV
kripton s. n.; simb. Kr
kilovolt-amper s. m., pl. kilovolţi-amper; simb. kVA
!Kronprinz (germ.) [z pron. ţ] s. m.
kilowatt s. m., pl. kilowaţi; simb. kW
+kung-fu (cuv. chin.) s. n.
kilowatt-oră s. m., pl. kilowaţi-oră; simb. kWh
kungurian1 (desp. -ri-an) adj. m., pl. kungurieni (desp.
kilt s. n., pl. kilturi -ri-eni); f. kunguriană, pl. kunguriene
kimberlit s. n., pl. kimberlite kungurian2 (desp. -ri-an) s. n.
!kimmeridgian1 [dg pron. engl. ğ] (desp. -dgi-an) adj. m., kurd adj. m., s. m., pl. kurzi; adj. f., s. f. kurdă, pl. kurde
pl. kimmeridgieni (desp. -dgi-eni); f. kimmeridgiană, pl.
kurumă s. f., g.-d. art. kurumei; pl. kurume
kimmeridgiene
+Kurzarbeit (germ.) [pron. kurţarbaĭt] s. n.
!kimmeridgian2 [dg pron. engl. ğ] (desp. -dgi-an) s. n.
!Kuweit (stat; capitală) [pron. kuveĭt] (desp. -weit) s.
kinetoterapeut s. m., pl. kinetoterapeuţi
propriu n.
kinetoterapeută s. f., g.-d. art. kinetoterapeutei; pl.
!kuweitian (desp. -ti-an) adj. m., s. m., pl. kuweitieni
kinetoterapeute
(desp. -ti-eni); adj. f., s. f. kuweitiană, pl. kuweitiene
!kinetoterapie s. f., art. kinetoterapia, g.-d. art.
kinetoterapiei; pl. kinetoterapii, art. kinetoterapiile (desp.
-pi-i-)
Ll
l1 (literă) [cit. el/le/lî] s. m./s. n., pl. m. l/n. l-uri labiovelar (desp. -bi-o-) adj. m., pl. labiovelari; f.
!l2 (sunet) [cit. lî] s. m./s. n., pl. m. l/n. l-uri labiovelară, pl. labiovelare
l-, -l, -l- v. el labiovelară (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. labiovelarei; pl.
!la1 (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lau, 2 sg. labiovelare
lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, 2 pl. laţi, imperf. 1 lam; conj. prez. labirint s. n., pl. labirinturi
1 sg. să lau, 3 să laie; imper. 2 sg. afirm. lă; part. lăut labirintic adj. m., pl. labirintici; f. labirintică, pl. labirintice
la2 (notă muzicală) s. m., pl. la labirintită s. f., g.-d. art. labirintitei; pl. labirintite
la3 prep. (şi: Dau teme la doi elevi.) labirintodont (desp. -rin-to/-rint-o-) s. m., pl. labirintodonţi
l-a pr. + vb. aux. (~ dus.) labium (lat.) (desp. -bi-um) s. n.
laba-gâştei (rid; scris; plantă) s. f. art., g.-d. art. labei‑gâştei laborant s. m., pl. laboranţi
laba-mâţei (plantă) s. f. art., g.-d. art. labei-mâţei laborantă s. f., g.-d. art. laborantei; pl. laborante
laban s. m., pl. labani laborator s. n., pl. laboratoare
laborios (desp. -ri-os) adj. m., pl. laborioşi; f. laborioasă,
labarum (lat.) s. n.
pl. laborioase
laba-ursului (plantă) s. f. art, g.-d. art. labei-ursului
labrador1 (câine de rasă) (desp. la-bra-) s. m., pl. labradori
laba-ursului-roşie (plantă) (desp. -şi-e) s. f. art., g.-d. art.
labrador2 (mineral) (desp. la-bra-) s. n.
labei-ursului-roşie
Labrador (peninsulă) (desp. La-bra-) s. propriu n.
labă s. f., g.-d. art. labei; pl. labe
labradorit (desp. la-bra-) s. n., pl. labradorite
labă-de-iepure (plantă) s. f., g.-d. art. labei-de-iepure
labrum (lat.) (desp. la-brum) s. n.
labferment s. m., pl. labfermenţi
laburist adj. m., s. m., pl. laburişti; adj. f., s. f. laburistă,
labial (desp. -bi-al) adj. m., pl. labiali; f. labială, pl. labiale pl. laburiste
labială (desp. -bi-a-) s. f., g.-d. art. labialei; pl. labiale lac1 (iaz, soluţie) s. n., pl. lacuri
labializa (a ~) (desp. -bi-a-) vb., ind. prez. 1 sg. labializez, lac2 (piele) s. n.
3 labializează; conj. prez. 1 sg. să labializez, 3 să labializeze lacăt s. n., pl. lacăte
!labializare (desp. -bi-a-) s. f., g.-d. art. labializării; pl. lacertilian (desp. -li-an) s. m., pl. lacertilieni (desp. -li-eni)
labializări
lacherdă s. f., g.-d. art. lacherdei; pl. lacherde
labiat (desp. -bi-at) adj. m., pl. labiaţi; f. labiată, pl. labiate lacheu s. m., art. lacheul; pl. lachei, art. lacheii
labiată (desp. -bi-a-) s. f., g.-d. art. labiatei; pl. labiate laciniat (desp. -ni-at) adj. m., pl. laciniaţi; f. laciniată, pl.
!labie (desp. -bi-e) s. f., g.-d. art. labiei; pl. labii, art. labiile laciniate
(desp. -bi-i-) lacom adj. m., pl. lacomi; f. lacomă, pl. lacome
labil adj. m., pl. labili; f. labilă, pl. labile laconic adj. m., pl. laconici; f. laconică, pl. laconice
labilitate s. f., g.-d. art. labilităţii laconism s. n.
labiodental (desp. -bi-o-) adj. m., pl. labiodentali; f. lacrima-Christi (soi de viţă-de-vie; vin) (lat.) [ch pron. k]
labiodentală, pl. labiodentale (desp. la-cri-) s. n.
labiodentală (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. labiodentalei; pl. lacrimal (desp. la-cri-) adj. m., pl. lacrimali; f. lacrimală,
labiodentale pl. lacrimale
+labiolectură (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. labiolecturii; pl. lacrimatoriu [riu pron. rĭu] (desp. la-cri-) s. n., art.
labiolecturi lacrimatoriul; pl. lacrimatorii, art. lacrimatoriile (desp. -ri-i-)
685 lamelă
lacrimă (desp. la-cri-) s. f., g.-d. art. lacrimii; pl. lacrimi lagunar adj. m., pl. lagunari; f. lagunară, pl. lagunare
lacrimogen (desp. la-cri-) adj. m., pl. lacrimogeni; f. lagună s. f., g.-d. art. lagunei; pl. lagune
lacrimogenă, pl. lacrimogene lai (pop.) adj. m., f. laie; pl. m. şi f. lăi
!lacs (peşte) s. m., pl. lacşi l-ai pr. + vb. aux. (~ sancţiona. ~ sancţionat.)
lactalbumină (desp. lac-tal-/lact-al-) s. f., g.-d. art. lactalbuminei laibăr (pop.) s. n., pl. laibăre
lactamă s. f., g.-d. art. lactamei; pl. lactame laic adj. m., pl. laici; f. laică, pl. laice
lactat1 adj. m., pl. lactaţi; f. lactată, pl. lactate laiciza (a ~) (desp. la-i-) vb., ind. prez. 1 sg. laicizez, 3
lactat2 (sare a acidului lactic) s. m., pl. lactaţi laicizează; conj. prez. 1 sg. să laicizez, 3 să laicizeze
lactate s. n. pl. laicizare (desp. la-i-) s. f., g.-d. art. laicizării; pl. laicizări
lactaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. lactaţia (desp. -ţi-a), g.-d. !laie (pop.) s. f., pl. lăi
lactaţii, art. lactaţiei lainic (reg.) s. m., pl. lainici
!lactază s. f., g.-d. art. lactazei; pl. lactaze lainică (reg.) s. f., g.-d. art. lainicei; pl. lainice
!lactic adj. m. (ferment ~), pl. lactici; f. lactică (bacterie ~), laitmotiv (desp. lait-) s. n., pl. laitmotive
pl. lactice la-la-la interj.
!lacticemie (desp. -ti-ce-) s. f., art. lacticemia, g.-d. art. lalea s. f., art. laleaua, g.-d. art. lalelei; pl. lalele
lacticemiei; pl. lacticemii, art. lacticemiile (desp. -mi-i-)
!lalopatie s. f., art. lalopatia, g.-d. art. lalopatiei; pl. lalopatii,
lactifer adj. m., pl. lactiferi; f. lactiferă, pl. lactifere art. lalopatiile (desp. -ti-i-)
!lactobioză (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. lactobiozei; pl. lama (preot budist) s. m., pl. lama
lactobioze
lamaism s. n.
lactodensimetru (desp. -me-tru) s. n., art. lactodensimetrul;
lamaist adj. m., s. m., pl. lamaişti; adj. f., s. f. lamaistă, pl.
pl. lactodensimetre
lamaiste
lactoferment s. m., pl. lactofermenţi
lamantin s. m., pl. lamantini
lactofermentator s. n., pl. lactofermentatoare
lamarckism [ck pron. fr. k] (desp. -mar-ckism) s. n.
lactofiltru s. n., art. lactofiltrul; pl. lactofiltre
lamarckist [ck pron. fr. k] (desp. -mar-ckist) adj. m., s. m.,
lactoflavină (desp. -to-fla-) s. f., g.-d. art. lactoflavinei pl. lamarckişti; adj. f., s. f. lamarckistă, pl. lamarckiste
lactofruct (rar) (desp. -to-fruct) s. n. lamaserie s. f., art. lamaseria, g.-d. art. lamaseriei; pl.
lactoglobulină (desp. -to-glo-) s. f., g.-d. art. lactoglobulinei lamaserii, art. lamaseriile (desp. -ri-i-)
lactometru (desp. -me-tru) s. n., art. lactometrul; pl. lamă s. f., g.-d. art. lamei; pl. lame
lactometre lamba (rindea; parte a unei piese) s. f., art. lambaua, g.-d.
lactonă s. f., g.-d. art. lactonei; pl. lactone art. lambalei; pl. lambale
lactoscop (desp. -tos-cop/-to-scop) s. n., pl. lactoscoape lambada s. f., g.-d. art. lambadei; pl. lambade
lacto-vegetarian (desp. -ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetarieni lambar s. n., pl. lambare
(desp. -ri-eni); f. lacto-vegetariană, pl. lacto-vegetariene !lambă (lanţ; vergea) s. f., g.-d. art. lămbii; pl. lămbi
lactoză s. f., g.-d. art. lactozei lambda (literă grecească) (desp. lamb-da) s. m., pl.
lacunar adj. m., pl. lacunari; f. lacunară, pl. lacunare lambda; λ, Λ
lacună s. f., g.-d. art. lacunei; pl. lacune !lambert s. m., pl. lamberţi; simb. L
lacustru adj. m., pl. lacuştri; f. lacustră, pl. lacustre +Lambert (fizician elveţian) s. propriu
ladă s. f., g.-d. art. lăzii; pl. lăzi lambliază (desp. -bli-a-) s. f., g.-d. art. lambliazei; pl.
ladin1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. ladini; adj. f., s. f. lambliaze
ladină, pl. ladine lamblie (desp. -bli-e-) s. f., art. lamblia (desp. -bli-a), g.-d.
ladin2 (răşină) (înv.) s. m. art. lambliei; pl. lamblii, art. lambliile (desp. -bli-i-)
ladină (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladinei lambou s. n., art. lamboul; pl. lambouri
ladinian1 (desp. -ni-an) adj. m., pl. ladinieni (desp. lambrechin1 (draperie, parte a cornişei) s. n., pl. lambrechine
-ni‑eni); f. ladiniană, pl. ladiniene lambrechin2 (ornament pe scut) s. m., pl. lambrechini
ladinian2 (desp. -ni-an) s. n. lambrisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lambrisez, 3 lambrisează;
ladino (varietate a iudeospaniolei) s. n. conj. prez. 1 sg. să lambrisez, 3 să lambriseze
lady (engl.) [pron. leĭdi] s. f., g.-d. art. lui lady; pl. lady lambriu s. n., art. lambriul; pl. lambriuri
laf (înv.) s. n., pl. lafuri lame s. n., art. lameul; (sorturi) pl. lameuri
lagăr s. n., pl. lagăre lamela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lamelez, 3 lamelează; conj.
lagenă s. f., g.-d. art. lagenei; pl. lagene prez. 1 sg. să lamelez, 3 să lameleze
lagoftalmie (desp. la-gof-/lag-of-) s. f., art. lagoftalmia, lamelar adj. m., pl. lamelari; f. lamelară, pl. lamelare
g.‑d. lagoftalmii, art. lagoftalmiei lamelat adj. m., pl. lamelaţi; f. lamelată, pl. lamelate
lagostom (desp. -gos-tom/-go-stom) s. n. lamelă s. f., g.-d. art. lamelei; pl. lamele
lamelibranhiat1 686
lamelibranhiat1 (desp. -li-bran-hi-at) adj. m., pl. lan s. n., pl. lanuri
lamelibranhiaţi; f. lamelibranhiată, pl. lamelibranhiate +la naiba loc. interj.
lamelibranhiat2 (desp. -li-bran-hi-at) s. n., pl. lamelibranhiate lanametru (desp. -me-tru) s. n., art. lanametrul; pl. lanametre
lamelicorn adj. m., pl. lamelicorni; f. lamelicornă, pl. lancasterian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. lancasterieni
lamelicorne (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. lancasteriană, pl. lancasteriene
!lamelicornă s. f., g.-d. art. lamelicornei; pl. lamelicorne lancasterianism (desp. -ri-a-) s. n.
lameliform adj. m., pl. lameliformi; f. lameliformă, pl. lance s. f., art. lancea, g.-d. art. lăncii; pl. lănci
lameliforme lanceolat (desp. -ce-o-) adj. m., pl. lanceolaţi; f. lanceolată,
lamelirostră s. f., g.-d. art. lamelirostrei; pl. lamelirostre pl. lanceolate
lamelos (rar) adj. m., pl. lameloşi; f. lameloasă, pl. lameloase land (provincie) s. n., pl. landuri
lamenta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lamentez, landă (şes nisipos) s. f., g.-d. art. landei; pl. lande
3 se lamentează; conj. prez. 1 sg. să mă lamentez, 3 să landenian (desp. -ni-an) s. n.
se lamenteze; imper. 2 sg. afirm. lamentează-te; ger.
landgraf (desp. land-graf) s. m., pl. landgrafi
lamentându-mă
landgrafiat (desp. land-gra-fi-at) s. n., pl. landgrafiate
lamentabil adj. m., pl. lamentabili; f. lamentabilă, pl.
lamentabile +landler (etnic din Sibiu) [er pron. germ. ăr] (desp. land-
ler) s. m., pl. landleri
lamentare s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări
!ländler (dans; cântec) (germ.) [pron. lendlăr] (desp.
lamentaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. lamentaţia (desp. -ţi‑a),
länd‑ler) s. n., pl. ländlere
g.-d. art. lamentaţiei; pl. lamentaţii, art. lamentaţiile
(desp. -ţi-i-) !landlord (engl.) [pron. lendlord] (desp. land-lord) s. m.,
pl. landlorzi [pron. lendlorzi]
lamento (muz.) s. n., art. lamentoul; pl. lamentouri
lamina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. laminez, 3 laminează; landou s. n., art. landoul; pl. landouri
conj. prez. 1 sg. să laminez, 3 să lamineze landsknecht (germ.) [ch pron. h′] (desp. lands-knecht) s. m.
!laminaj s. n., pl. laminaje landsmål (norv.) [å pron. o] (desp. lands-mål) s. n.
laminar adj. m., pl. laminari; f. laminară, pl. laminare landşaft (desp. land-şaft) s. n., pl. landşafturi
laminare s. f., g.-d. art. laminării; pl. laminări Landtag (germ.) (desp. Land-tag) s. propriu n.
laminaria (desp. -ri-a) s. f., g.-d. laminarii, art. laminariei !langoare (stare psihică) (livr.) s. f., g.-d. art. langorii; pl.
laminat1 (acţiune) s. n. langori
laminat2 (produs) s. n., pl. laminate +langoş s. m., pl. langoşi
laminatoare s. f., g.-d. art. laminatoarei; pl. laminatoare languros adj. m., pl. languroşi; f. languroasă, pl. languroase
laminator s. m., pl. laminatori langustă s. f., g.-d. art. langustei; pl. languste
lamină s. f., g.-d. art. laminei, pl. lamine +langustină s. f., g.-d. art. langustinei; pl. langustine
laminectomie (desp. -mi-nec-/-min-ec-) s. f., art. lanifer (rar) adj. m., pl. laniferi; f. laniferă, pl. lanifere
laminectomia, g.-d. art. laminectomiei; pl. laminectomii, lanital® s. n.
art. laminectomiile (desp. -mi-i-) lanolină s. f., g.-d. art. lanolinei; pl. lanoline
laminor s. n., pl. laminoare lansa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lansez, 3 lansează; conj.
laminorist s. m., pl. laminorişti prez. 1 sg. să lansez, 3 să lanseze
laminoristă s. f., g.-d. art. laminoristei; pl. laminoriste !lansaj s. n., pl. lansaje
!lamoste (pop.) s. f., g.-d. art. lamostii; pl. lamosti lansare s. f., g.-d. art. lansării; pl. lansări
lampadar s. n., pl. lampadare lansator s. n., pl. lansatoare
lampagiu (înv.) s. m., art. lampagiul; pl. lampagii, art. lansetă (undiţă) s. f., g.-d. art. lansetei; pl. lansete
lampagiii (desp. -gi-ii) lantan s. n.; simb. La
lampant adj. m. (+ s. n.: petrol ~) !lantanid s. n., pl. lantanide
lampas s. n., pl. lampasuri lanternă s. f., g.-d. art. lanternei; pl. lanterne
lampă s. f., g.-d. art. lămpii; pl. lămpi lanternou s. n., art. lanternoul; pl. lanternouri
lampion (desp. -pi-on) s. n., pl. lampioane lanţ s. n., pl. lanţuri
lampist s. m., pl. lampişti lanţetă (instrument chirurgical, unealtă, ogivă, tip de
lampisterie s. f., art. lampisteria, g.-d. art. lampisteriei; pl. pană) s. f., g.-d. art. lanţetei; pl. lanţete
lampisterii, art. lampisteriile (desp. -ri-i-) lanugo s. n., art. lanugoul
lampretă s. f., g.-d. art. lampretei; pl. lamprete laolaltă adv.
lamprofir s. n., pl. lamprofire laoparte adv. (Dă-te ~.)
la mulţi ani (formulă de urare) prep. + adj. + s. laoţian (desp. -ţi-an) adj. m., s. m., pl. laoţieni (desp.
lamură s. f., g.-d. art. lamurii -ţi‑eni); adj. f., s. f. laoţiană, pl. laoţiene
687 latent
lapalisadă (livr.) s. f., g.-d. art. lapalisadei; pl. lapalisade +largo2 (muz.) s. n., pl. largouri
laparoscop (desp. -ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. laparoscoape larice s. f., art. laricea, g.-d. art. laricii; pl. larici
laparoscopie (desp. -ros-co-/-ro-sco-) s. f., art. laparoscopia, lariformă s. f., g.-d. art. lariformei; pl. lariforme
g.-d. art. laparoscopiei; pl. laparoscopii, art. laparoscopiile laringal adj. m., pl. laringali; f. laringală, pl. laringale
(desp. -pi-i-) laringală s. f., g.-d. art. laringalei; pl. laringale
laparotomie s. f., art. laparotomia, g.-d. art. laparotomiei; laringe s. n., art. laringele; pl. laringe
pl. laparotomii, art. laparotomiile (desp. -mi-i-) laringectomie (extirpare a laringelui) (desp. -rin-gec-)
lapicid (livr.) s. m., pl. lapicizi s. f., art. laringectomia, g.-d. art. laringectomiei; pl.
lapida (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. lapidez, 3 lapidează; laringectomii, art. laringectomiile (desp. -mi-i-)
conj. prez. 1 sg. să lapidez, 3 să lapideze laringian (desp. -gi-an) adj. m., pl. laringieni (desp.
lapidar adj. m., pl. lapidari; f. lapidară, pl. lapidare -gi‑eni); f. laringiană, pl. laringiene
lapidare (livr.) s. f., g.-d. art. lapidării; pl. lapidări laringită s. f., g.-d. art. laringitei; pl. laringite
lapidariu [riu pron. rĭu] s. n., art. lapidariul; pl. lapidarii, laringofon s. n., pl. laringofoane
art. lapidariile (desp. -ri-i-) laringoloagă v. laringologă
lapidaţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. lapidaţia (desp. -ţi-a), laringolog s. m., pl. laringologi
g.-d. art. lapidaţiei; pl. lapidaţii, art. lapidaţiile (desp. -ţi-i-) !laringologă (livr.)/(colocv.) laringoloagă s. f., g.-d. art.
!lapiez (desp. -pi-ez) (rar) s. n., pl. lapiezuri laringologei/laringoloagei; pl. laringologe/laringoloage
lapili (desp. -pili) s. m. pl., art. lapilii laringologie s. f., art. laringologia, g.-d. laringologii, art.
lapis s. n. laringologiei
lapislazuli (desp. -zu-li) s. n. laringoscop (desp. -gos-cop/-go-scop) s. n., pl. laringoscoape
lapit s. m., pl. lapiţi (desp. -piţi), art. lapiţii laringoscopie (desp. -gos-co-/-go-sco-) s. f., art.
laringoscopia, g.-d. art. laringoscopiei; pl. laringoscopii,
+lapită s. f., g.-d. art. lapitei; pl. lapite
art. laringoscopiile (desp. -pi-i-)
lapon adj. m., s. m., pl. laponi; adj. f., s. f. laponă, pl. lapone
laringotomie (incizie a laringelui) s. f., art. laringotomia,
laponă (limbă) s. f., g.-d. art. laponei g.-d. art. laringotomiei; pl. laringotomii, art. laringotomiile
!lapoviţă s. f., g.-d. art. lapoviţei; pl. lapoviţe (desp. -mi-i-)
lapping (engl.) [engl. leping] s. n., pl. lappinguri [pron. larmă s. f., g.-d. art. larmei
lepinguri] larmăt (rar) s. n.
lapsus s. n., pl. lapsusuri larvar adj. m., pl. larvari; f. larvară, pl. larvare
lapte1 (lichid secretat de glandele mamare) s. n. larvat (rar) adj. m., pl. larvaţi; f. larvată, pl. larvate
lapte2 (mulsoare) (pop.) s. m., pl. lapţi larvă (stadiu de dezvoltare) s. f., g.-d. art. larvei; pl. larve
lapte bătut s. n. + adj. larvicid1 adj. m., pl. larvicizi; f. larvicidă, pl. larvicide
!lapte-de-pasăre (desert) s. n. larvicid2 s. n., pl. larvicide
laptele-câinelui (plantă) s. m. +lasagna (it.) [pron. lazan′a] (desp. -sa-gna) s. f., g.-d. art.
laptele-cucului (plantă) s. m. lasagnei; pl. lasagne (~ bologneze [pron. bolon′eze])
laptele-stâncii (plantă) s. m. lasciv adj. m., pl. lascivi, f. lascivă, pl. lascive
laptop (engl.) [pron. leptop] s. n., pl. laptopuri [pron. lascivitate s. f., g.-d. art. lascivităţii
leptopuri] laser s. n., pl. lasere
lapţi (produse ale peştilor) s. m. pl. lasetă (şnur) s. f., g.-d. art. lasetei; pl. lasete
lar s. m., pl. lari lasitudine (livr.) s. f., g.-d. art. lasitudinii
l-ar pr. + vb. aux. (~ promova.) lasou s. n., art. lasoul; pl. lasouri
!lard (reg.) s. n., pl. larduri lassalleanism (desp. -le-a-) s. n.
larg1 adj. m., f. largă; pl. m. şi f. largi lastex (fir de cauciuc, ţesătură) s. n., pl. lastexuri
+larg2 adv. !lastic (înv., reg.) s. n.
larg3 (spaţiu vast) s. n., pl. larguri (şi în: în/pe larg, în lastră (înv.) s. f., g.-d. art. lastrei; pl. lastre
largul meu, largul mării etc.) +lasă-mă-să-te-las s. m. şi f., g.-d. art. lui lasă-mă-să-te-
larga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. larghez, 3 larghează; conj. las; pl. lasă-mă-să-te-las
prez. 1 sg. să larghez, 3 să largheze laş adj. m., s. m., pl. laşi; adj. f., s. f. laşă, art. laşa, pl. laşe
largare s. f., g.-d. art. largării; pl. largări l-aş pr. + vb. aux. (~ sancţiona.)
larghetto1 (it.) adv. laşitate s. f., g.-d. art. laşităţii; (fapte) pl. laşităţi
+larghetto2 (it.) s. n., pl. larghettouri lat1 adj. m., pl. laţi; f. lată, pl. late
largheţe s. f., art. largheţea, g.-d. art. largheţei !lat2 (lăţime) (pop.) s. m., pl. laţi (şi în: un lat de palmă etc.)
largo1 (muz.) adv. latent adj. m., pl. latenţi; f. latentă, pl. latente
latenţă 688
latenţă s. f., g.-d. art. latenţei; pl. latenţe !laudatio (lat.) [ti pron. rom. ţi] (desp. lau-) s. f., pl. laudatio
lateral adj. m., pl. laterali; f. laterală, pl. laterale laudativ (desp. la-u-) adj. m., pl. laudativi; f. laudativă, pl.
laterală s. f., g.-d. art. lateralei; pl. laterale laudative
laterit s. n., pl. laterite laudă (desp. la-u-) s. f., g.-d. art. laudei; pl. laude
lateş (înv.) adj. m., pl. lateşi; f. lateşă, art. lateşa, pl. lateşe !laude (cum ~) (lat.) (desp. lau-) loc. adj., loc. adv.
latex (suc al unor plante) s. n., pl. latexuri (doctorat ~, a absolvi ~)
latice s. f., art. laticea, g.-d. art. laticii; pl. latici laur s. m., pl. lauri
+laticifer adj. m. (+ s. n.: ţesut ~); f. laticiferă (celulă ~), lauracee (desp. la-u-) s. f., art. lauraceea, g.-d. art. lauraceei;
pl. laticifere pl. lauracee
laticifer s. n., pl. laticifere !laureat (desp. la-u-re-at) adj. m., s. m., pl. laureaţi; adj. f.,
laticlavă (desp. -ti-cla-) s. f., g.-d. art. laticlavei; pl. laticlave s. f., pl. laureate
latifundiar (desp. -di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiari; adj. lavabil adj. m., pl. lavabili; f. lavabilă, pl. lavabile
f., s. f. latifundiară, pl. latifundiare lavabou (înv.) s. n., art. lavaboul; pl. lavabouri
latifundiu [diu pron. dĭu] s. n., art. latifundiul; pl.
+lavaj s. n., pl. lavaje
latifundii, art. latifundiile (desp. -di-i-)
lavalieră (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. lavalierei; pl. lavaliere
latin adj. m., s. m., pl. latini; adj. f., s. f. latină, pl. latine
lavandă s. f., g.-d. art. lavandei; pl. lavande
latină (limbă) s. f., g.-d. art. latinei
lavă s. f., g.-d. art. lavei; pl. lave
latinesc adj. m., f. latinească; pl. m. şi f. latineşti
latineşte adv. lavetă s. f., g.-d. art. lavetei; pl. lavete
latinism s. n., pl. latinisme lavină s. f., g.-d. art. lavinei; pl. lavine
latinist adj. m., s. m., pl. latinişti; adj. f., s. f. latinistă, pl. laviţă s. f., g.-d. art. laviţei; pl. laviţe
latiniste laviu s. n., art. laviul; (desene) pl. laviuri
latinitate s. f., g.-d. art. latinităţii lavoar (desp. -voar) s. n., pl. lavoare
latiniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. latinizez, 3 latinizează; lavrac (desp. la-vrac) s. m., pl. lavraci
conj. prez. 1 sg. să latinizez, 3 să latinizeze lavră (mănăstire) (desp. la-vră) s. f., g.-d. art. lavrei; pl. lavre
latinizant adj. m., pl. latinizanţi; f. latinizantă, pl. latinizante lawrenţiu [law pron. engl. lo] (desp. law-ren-ţiu) s. n., art.
latinizare s. f., g.-d. art. latinizării; pl. latinizări lawrenţiul; simb. Lr
!latinizator (rar) adj. m., s. m., pl. latinizatori; adj. f., s. f. lax adj. m., pl. lacşi; f. laxă, pl. laxe
sg. şi pl. latinizatoare
laxativ1 adj. m., pl. laxativi; f. laxativă, pl. laxative
latino1 adj. invar. (melodii ~)
laxativ2 s. n., pl. laxative
latino2 (gen de muzică) s. n.
laxism s. n.
latino-american (referitor la America Latină) adj. m., s.
m., pl. latino-americani; adj. f., s. f. latino-americană, pl. layout (engl.) [pron. leĭaŭt] s. n., pl. layouturi [pron.
latino-americane leĭaŭturi]
!latinoman (rar) adj. m., s. m., pl. latinomani; adj. f., s. f., laz s. n., pl. lazuri
pl. latinomane lazane (înv.) s. f. pl.
latinomanie (rar) s. f., art. latinomania, g.-d. latinomanii, lazaret s. n., pl. lazarete
art. latinomaniei lazulit (fosfat de aluminiu) s. n.
+latinoromanic adj. m. (termen ~), pl. latinoromanici; adj. lazurit (silicat de aluminiu) s. n.
f. (influenţă ~), s. f., pl. latinoromanice
!lăbărţa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lăbărţează,
!latir s. m., pl. latiri imperf. 3 pl. se lăbărţau; conj. prez. 3 să se lăbărţeze; ger.
latirism s. n. lăbărţându-se
latitudine s. f., g.-d. art. latitudinii; pl. latitudini; abr. lat. lăbărţare s. f., g.-d. art. lăbărţării; pl. lăbărţări
latomie s. f., art. latomia, g.-d. art. latomiei; pl. latomii, art.
lăboaie (fam.) s. f., art. lăboaia, g.-d. art. lăboaiei; pl. lăboaie
latomiile (desp. -mi-i-)
lăbos (rar) adj. m., pl. lăboşi; f. lăboasă, pl. lăboase
latorfian1 (desp. -fi-an) adj. m., pl. latorfieni (desp. -fi-eni);
f. latorfiană, pl. latorfiene lăbuţă s. f., g.-d. art. lăbuţei; pl. lăbuţe
latorfian2 (desp. -fi-an) s. n. lăcar s. m., pl. lăcari
latrină (desp. la-tri-) s. f., g.-d. art. latrinei; pl. latrine !lăcaş (aşezământ) s. n., pl. lăcaşuri
latură s. f., g.-d. art. laturii; pl. laturi lăcăraie s. f., art. lăcăraia, g.-d. art. lăcăraiei
laţ s. n., pl. laţuri lăcărie (pop.) s. f., art. lăcăria, g.-d. lăcării, art. lăcăriei
laţe s. f. pl. lăcărit s. n.
laudanum (lau-) s. n. lăcătoi (fam.) s. n., pl. lăcătoaie
689 lăptişor de matcă
lăcătui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lăcătuiesc, 3 lăfăi (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lăfăi,
sg. lăcătuieşte, imperf. 1 lăcătuiam; conj. prez. 1 sg. să 3 sg. se lăfăie, imperf. 1 sg. mă lăfăiam; conj. prez. 1 sg.
lăcătuiesc, 3 să lăcătuiască să mă lăfăi, 3 să se lăfăie; imper. 2 sg. afirm. lăfăie-te; ger.
lăcătuire (rar) s. f., g.-d. art. lăcătuirii; pl. lăcătuiri lăfăindu-mă
lăcătuş s. m., pl. lăcătuşi lăfăire s. f., g.-d. art. lăfăirii
lăcătuşărie s. f., art. lăcătuşăria, g.-d. art. lăcătuşăriei; pl. lăibăraş (pop.) s. n., pl. lăibăraşe
(ateliere) lăcătuşării, art. lăcătuşăriile (desp. -ri-i-) lăibăruţ (pop.) s. n., pl. lăibăruţe
lăcăţel s. n., pl. lăcăţele lăieş adj. m., s. m., pl. lăieşi
lăcomeşte (rar) adv. lăieţ adj. m., s. m., pl. lăieţi; adj. f., s. f. lăiaţă, pl. lăieţe
!lăcomi (a se ~) vb. refl, ind. prez. 1 sg. mă lăcomesc, 3 sg. lăinici (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lăinicesc,
se lăcomeşte, imperf. 1 sg. mă lăcomeam; conj. prez. 1 sg. 3 sg. lăiniceşte, imperf. 1 lăiniceam; conj. prez. 1 sg. să
să mă lăcomesc, 3 să se lăcomească; imper. 2 sg. afirm. lăinicesc, 3 să lăinicească
lăcomeşte-te; ger. lăcomindu-mă lălăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. lălăi, 3 lălăie,
lăcomie s. f., art. lăcomia, g.-d. art. lăcomiei; pl. lăcomii, art. imperf. 1 lălăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să lălăi, 3 să lălăie
lăcomiile (desp. -mi-i-) lălăire (fam.) s. f., g.-d. art. lălăirii; pl. lălăiri
lăcomire s. f., g.-d. art. lăcomirii; pl. lăcomiri lălăit (fam.) s. n., pl. lălăituri
lăcomos (înv., pop.) adj. m., pl. lăcomoşi; f. lăcomoasă, pl. lălâu (fam.) adj. m., f. lălâie, pl. m. şi f. lălâi
lăcomoase !lă-mă-mamă (pop.) s. m. şi f., g.-d. art. lui lă-mă-mamă;
!lăcovişte (reg.) s. f., g.-d. art. lăcoviştii; pl. lăcovişti pl. lă-mă-mamă
lăcrămioară (floare) (desp. lă-cră-mioa-) s. f., g.-d. art. lămâi s. m., pl. lămâi, art. lămâii
lăcrămioarei; pl. lăcrămioare lămâie s. f., art. lămâia, g.-d. art. lămâii; pl. lămâi, art.
lăcrima (a ~) (desp. -cri-) vb., ind. prez. 1 sg. lăcrimez, 3 lămâile (desp. -mâ-i-)
lăcrimează; conj. prez. 1 sg. să lăcrimez, 3 să lăcrimeze
lămâioară s. f., g.-d. art. lămâioarei; pl. lămâioare
lăcrimar (desp. lă-cri-) s. n., pl. lăcrimare
lămâiţă s. f., g.-d. art. lămâiţei; pl. lămâiţe
lăcrimare (desp. lă-cri-) s. f., g.-d. art. lăcrimării; pl.
lămbui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lămbuiesc, 3
lăcrimări
sg. lămbuieşte, imperf. 1 lămbuiam; conj. prez. 1 sg. să
lăcrimător (rar) (desp. lă-cri-) adj. m., pl. lăcrimători; f. sg. lămbuiesc, 3 să lămbuiască
şi pl. lăcrimătoare
lămbuitor (pop.) (desp. -bu-i-) s. n., pl. lămbuitoare
lăcrimea (reg.) (desp. lă-cri-) s. f., art. lăcrimeaua, g.-d. art.
lămpaş s. n., pl. lămpaşe
lăcrimelei; pl. lăcrimele
lămpărie s. f., art. lămpăria, g.-d. art. lămpăriei; pl.
lăcrimioară (lacrimă) (desp. lă-cri-mioa-) s. f., g.-d. art.
lămpării, art. lămpăriile (desp. -ri-i-)
lăcrimioarei; pl. lăcrimioare
lămpişoară (rar) s. f., g.-d. art. lămpişoarei; pl. lămpişoare
lăcrimiţă (reg.) (desp. lă-cri-) s. f., g.-d. art. lăcrimiţei; pl.
lăcrimiţe lămpiţă s. f., g.-d. art. lămpiţei; pl. lămpiţe
!lăcrimos (desp. lă-cri-) adj. m., pl. lăcrimoşi; f. lăcrimoasă, lămuri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lămuresc, 3 sg.
pl. lăcrimoase lămureşte, imperf. 1 lămuream; conj. prez. 1 sg. să
lămuresc, 3 să lămurească
lăcrimuţă (reg.) (desp. lă-cri-) s. f., g.-d. art. lăcrimuţei;
pl. lăcrimuţe lămurire s. f., g.-d. art. lămuririi; pl. lămuriri
lăcui (a ~) (a da cu lac) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lăcuiesc, lămuritor adj. m., pl. lămuritori; f. sg. şi pl. lămuritoare
3 sg. lăcuieşte, imperf. 1 lăcuiam; conj. prez. 1 sg. să lăncier (desp. -ci-er) s. m., pl. lăncieri
lăcuiesc, 3 să lăcuiască lănţişor s. n., pl. lănţişoare
lăcuire (acoperire cu lac) s. f., g.-d. art. lăcuirii; pl. lăcuiri lănţug s. n., pl. lănţuguri
lăcuitoare (desp. -cu-i-) s. f., g.-d. art. lăcuitoarei; pl. lănţuş s. n., pl. lănţuşe
lăcuitoare lănţuşor (rar) s. n., pl. lănţuşoare
lăcuitor (desp. -cu-i-) s. m., pl. lăcuitori lăor (pop.) s. n.
lăculeţ s. n., pl. lăculeţe lăptar s. m., pl. lăptari
lăcustar s. m., pl. lăcustari lăptaş s. n., pl. lăptaşe
lăcustă s. f., g.-d. art. lăcustei; pl. lăcuste lăptăreasă s. f., g.-d. art. lăptăresei; pl. lăptărese
lăcuşor (pop.) s. n., pl. lăcuşoare lăptărie s. f., art. lăptăria, g.-d. art. lăptăriei; pl. lăptării, art.
lădăţuie (reg.) s. f., art. lădăţuia, g.-d. art. lădăţuii; pl. lădăţui lăptăriile (desp. -ri-i-)
lădişoară (rar) s. f., g.-d. art. lădişoarei; pl. lădişoare lăptic (fam.) s. n.
lădiţă s. f., g.-d. art. lădiţei; pl. lădiţe lăptişor1 (lapte) (fam.) s. n.
lădoi s. n., pl. lădoaie lăptişor2 (plantă) s. m., pl. lăptişori
lăduţă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. lăduţei; pl. lăduţe lăptişor de matcă s. n. + prep. + s. f.
lăptoc 690
lăptoc (pop.) s. n., pl. lăptoace lăturaş (înv.) adj. m., s. m., pl. lăturaşi; adj. f. lăturaşă, art.
lăptos adj. m., pl. lăptoşi; f. lăptoasă, pl. lăptoase lăturaşa, pl. lăturaşe
lăptucă s. f., g.-d. art. lăptucii; pl. lăptuci lătură s. f., g.-d. art. lăturii; pl. lături
lăpturi (pop.) s. n. pl. lături (în ~/pe/pe de ~) loc. adv.
lărgi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lărgesc, 3 sg. lărgeşte, lăturiş (înv., reg.) adv.
imperf. 1 lărgeam; conj. prez. 1 sg. să lărgesc, 3 să lărgească lăţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lăţesc, 3 sg. lăţeşte,
lărgime s. f., g.-d. art. lărgimii; pl. lărgimi imperf. 1 lăţeam; conj. prez. 1 sg. să lăţesc, 3 să lăţească
lărgire s. f., g.-d. art. lărgirii; pl. lărgiri lăţime s. f., g.-d. art. lăţimii; pl. lăţimi; (mat.) simb. l
lărgit s. n. lăţire s. f., g.-d. art. lăţirii; pl. lăţiri
lărgitor s. n., pl. lărgitoare lăţiş (pop.) s. n.
lărguţ adj. m., pl. lărguţi; f. lărguţă, pl. lărguţe lăţişor (pop.) s. n., pl. lăţişoare
lărmălău (reg.) s. n., art. lărmălăul; pl. lărmălaie lăţos adj. m., pl. lăţoşi; f. lăţoasă, pl. lăţoase
lărmui (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lăuda (a ~) (desp. lă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. laud, 2 sg.
lărmuiesc, 3 sg. lărmuieşte, imperf. 1 lărmuiam; conj. lauzi (desp. la-uzi), 3 laudă; conj. prez. 1 sg. să laud, 3 să
prez. 1 sg. să lărmuiesc, 3 să lărmuiască laude; imper. 2 sg. afirm. laudă
lărmuire (rar) s. f., g.-d. art. lărmuirii; pl. lărmuiri lăudabil (desp. lă-u-) adj. m., pl. lăudabili; f. lăudabilă, pl.
lăsa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. las, 2 sg. laşi, 3 lasă; conj. lăudabile
prez. 1 sg. să las, 3 să lase; imper. 2 sg. afirm. lasă (şi: lăudare (înv.) (desp. lă-u-) s. f., g.-d. art. lăudării
lasă-l, las-o) lăudăcios (rar) (desp. lă-u-) adj. m., pl. lăudăcioşi; f.
!lăsare s. f., g.-d. art. lăsării; pl. lăsări lăudăcioasă, pl. lăudăcioase
lăsat s. n. lăudăros (desp. lă-u-) adj. m., pl. lăudăroşi; f. lăudăroasă,
pl. lăudăroase
!Lăsata-Secului (sărbătoare) s. propriu f. art., g.-d. art.
Lăsatei-Secului lăudăroşenie (desp. lă-u, -ni-e) s. f., art. lăudăroşenia
(desp. -ni-a), g.-d. art. lăudăroşeniei; pl. lăudăroşenii, art.
lăsător (rar) adj. m., pl. lăsători; f. sg. şi pl. lăsătoare
lăudăroşeniile (desp. -ni-i-)
lăsătură s. f., g.-d. art. lăsăturii; pl. lăsături
!lăudăroşie (rar) (desp. lă-u-) s. f., art. lăudăroşia, g.-d. art.
lăsnicior (pop.) s. m., pl. lăsniciori
lăudăroşiei; pl. lăudăroşii, art. lăudăroşiile (desp. -şi-i-)
lăstar s. m., pl. lăstari
lăudătoare (înv.) (desp. lă-u-) s. f., g.-d. art. lăudătoarei;
lăstăraş (pop.) s. m., pl. lăstăraşi pl. lăudătoare
lăstărel (pop.) s. m., pl. lăstărei, art. lăstăreii lăudător (desp. lă-u-) s. m., pl. lăudători
lăstări (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lăuntric adj. m., pl. lăuntrici; f. lăuntrică, pl. lăuntrice
lăstăresc, 3 sg. lăstăreşte, imperf. 1 lăstăream; conj. prez.
!lăuruscă (înv., pop.) (desp. lă-u-) s. f., g.-d. art. lăuruştei;
1 sg. să lăstăresc, 3 să lăstărească
pl. lăuruşte
lăstărire (rar) s. f., g.-d. art. lăstăririi; pl. lăstăriri lăut (pop.) s. n.
lăstăriş s. n., pl. lăstărişuri lăutar (desp. lă-u-) s. m., pl. lăutari
lăstun s. m., pl. lăstuni lăută s. f., g.-d. art. lăutei; pl. lăute
lăstunaş s. m., pl. lăstunaşi lăutăreasca (dans) (desp. lă-u-) s. f. art., neart. lăutărească,
lătăreţ adj. m., pl. lătăreţi; f. lătăreaţă, pl. lătăreţe g.-d. art. lăutăreştii
lătăuş (reg.) s. m., pl. lătăuşi lăutăresc (desp. lă-u-) adj. m., f. lăutărească; pl. m. şi f.
lătra (a ~) (desp. lă-tra) vb., ind. prez. 3 latră, imperf. 3 pl. lăutăreşti
lătrau; conj. prez. 3 să latre lăutăreşte (desp. lă-u-) adv.
lătrare (desp. lă-tra-) s. f., g.-d. art. lătrării; pl. lătrări lăutoare (pop.) (desp. lă-u-) s. f., g.-d. art. lăutorii; pl. lăutori
lătrat (desp. lă-trat) s. n., pl. lătraturi lăutură (pop.) (desp. lă-u-) s. f., g.-d. art. lăuturii; pl. lăuturi
lătrător1 (desp. lă-tră-) adj. m., pl. lătrători; f. sg. şi pl. lăuză s. f., g.-d. art. lăuzei; pl. lăuze
lătrătoare lăuzi (a ~) (desp. lă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lăuzesc,
lătrător2 (desp. lă-tră-) s. m., pl. lătrători 3 sg. lăuzeşte, imperf. 1 lăuzeam; conj. prez. 1 sg. să
lătrătură (desp. lă-tră-) s. f., g.-d. art. lătrăturii; pl. lătrături lăuzesc, 3 să lăuzească
lătunoaie (pop.) s. f., art. lătunoaia, g.-d. art. lătunoaiei; !lăuzie (desp. lă-u-) s. f., art. lăuzia, g.-d. art. lăuziei; pl.
pl. lătunoaie lăuzii, art. lăuziile (desp. -zi-i-)
!lătunoi (reg.) s. n., pl. lătunoaie !lăvicer (reg.) s. n., pl. lăvicere
lătunoios (înv.) adj. m., pl. lătunoioşi; f. lătunoioasă, pl. lăvicioară (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. lăvicioarei; pl.
lătunoioase lăvicioare
lăturalnic adj. m., pl. lăturalnici; f. lăturalnică, pl. lăturalnice lâna-broaştei (plantă) s. f. art., g.-d. art. lânii-broaştei
691 legăna
lână s. f., g.-d. art. lânii; pl. (cantităţi de lână) lâni, lectura (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. lecturez, 3
(sorturi) lânuri lecturează; conj. prez. 1 sg. să lecturez, 3 să lectureze
lânărică s. f., g.-d. art. lânăricii lectură s. f., g.-d. art. lecturii; pl. lecturi
lânărie s. f., art. lânăria, g.-d. art. lânăriei; pl. lânării, art. lecţie (oră de clasă; temă) (desp. -ţi-e) s. f., art. lecţia (desp.
lânăriile (desp. -ri-i-) -ţi-a), g.-d. art. lecţiei; pl. lecţii, art. lecţiile (desp. -ţi-i-)
lânăriţă s. f., g.-d. art. lânăriţei; pl. lânăriţe lecţiune (versiune a unui text) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art.
lânced adj. m., pl. lâncezi; f. lâncedă, pl. lâncede lecţiunii; pl. lecţiuni
!lâncezeală s. f., g.-d. art. lâncezelii; pl. lâncezeli lecui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lecuiesc, 3 sg.
lecuieşte, imperf. 1 lecuiam; conj. prez. 1 sg. să lecuiesc,
lâncezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lâncezesc, 3 sg.
3 să lecuiască
lâncezeşte, imperf. 1 lâncezeam; conj. prez. 1 sg. să
lâncezesc, 3 să lâncezească lecuire s. f., g.-d. art. lecuirii; pl. lecuiri
!lâncezire s. f., g.-d. art. lâncezirii; pl. lânceziri !lecuitor (desp. -cu-i-) adj. m., s. m., pl. lecuitori; adj. f., s.
f. sg. şi pl. lecuitoare
!lânet (multă lână) s. n., (varietăţi de lână) pl. lâneturi
led s. n., pl. leduri
lângă prep.
ledeburită s. f., g.-d. art. ledeburitei
lângăolaltă (reg.) adv.
ledian1 (desp. -di-an) adj. m., pl. ledieni (desp. -di-eni); f.
lângă că (pe ~) loc. conjcţ. lediană, pl. lediene
!lânică (pop.) s. f., g.-d. art. lânicii; (varietăţi de lânică) ledian2 (desp. -di-an) s. n.
pl. lânicuri
lefegiu (înv., pop.) s. m., art. lefegiul; pl. lefegii, art. lefegiii
lânos adj. m., pl. lânoşi; f. lânoasă, pl. lânoase (desp. -gi-ii)
le-, -le, -le- v. el, ea lefuşoară (fam.) s. f., g.-d. art. lefuşoarei; pl. lefuşoare
leac (pop.) s. n., pl. leacuri left1 (monedă veche) s. m., pl. lefţi
+leadership (engl.) [pron. lidărşip] s. n., art. leadershipul left2 (podoabă) (înv.) s. n., pl. lefturi
[pron. lidărşipul] lefter (fam.) adj. m., pl. lefteri; f. lefteră, pl. leftere
leafă1 (găvan) (reg.) s. f., g.-d. art. lefii; pl. lefi lefteri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lefteresc,
leafă2 (retribuţie) s. f., g.-d. art. lefii; pl. lefuri 3 sg. leftereşte, imperf. 1 lefteream; conj. prez. 1 sg. să
leagăn s. n., pl. leagăne lefteresc, 3 să lefterească
!leah (înv.) adj. m., s. m., pl. leşi; adj. f., s. f. leahă lefterie (fam.) s. f., art. lefteria, g.-d. art. lefteriei; pl. lefterii,
leal adj. m., pl. leali; f. leală, pl. leale art. lefteriile (desp. -ri-i-)
lealitate (desp. le-a-) s. f., g.-d. art. lealităţii lega1 (a ~) (a lăsa prin testament) (înv.) vb., ind. prez.
leandru (desp. le-an-) s. m., art. leandrul; pl. leandri, art. 1 sg. leghez, 3 leghează; conj. prez. 1 sg. să leghez, 3 să
leandrii legheze
lega2 (a ~) (a uni) vb., ind. prez. 1 sg. leg, 2 sg. legi, 3 leagă;
leapşă (pop.) s. f., art. leapşa, g.-d. art. lepşei; pl. lepşe
conj. prez. 1 sg. să leg, 3 să lege; imper. 2 sg. afirm. leagă
leasă s. f., g.-d. art. lesei; pl. lese
legal adj. m., pl. legali; f. legală, pl. legale
leasing (engl.) [pron. lizing] (desp. lea-) s. n., art. leasingul
legalitate s. f., g.-d. art. legalităţii
[pron. lizingul]
legaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. legalizez, 3 legalizează;
leaşcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. leştei; pl. leşte
conj. prez. 1 sg. să legalizez, 3 să legalizeze
leat1 (an; contingent) (înv., pop.) s. n., pl. leaturi
legalizare s. f., g.-d. art. legalizării; pl. legalizări
!leat2 (soldat) (fam.) s. m., pl. leţi
legalmente (rar) adv.
leaţ s. n., pl. leaţuri
legare s. f., g.-d. art. legării; pl. legări
!Lebăda (constelaţie) s. propriu f. art., neart. Lebădă, g.-d.
legat1 (acţiune) s. n.
art. Lebedei (Crucea-Sudului se află în Lebădă.)
legat2 (dispoziţie testamentară) s. n., pl. legate
lebădă (pasăre) s. f., g.-d. art. lebedei; pl. lebede
legat3 (persoană) s. m., pl. legaţi
lebădoi (rar) s. m., pl. lebădoi, art. lebădoii
legatar s. m., pl. legatari
!lebăr s. n.
legatară s. f., g.-d. art. legatarei; pl. legatare
!lebărvurst (înv.) s. n., pl. lebărvurşti
legato1 (muz.) adv.
!lecitinază s. f., g.-d. art. lecitinazei; pl. lecitinaze
+legato2 (muz.) s. n., pl. legatouri
lecitină s. f., g.-d. art. lecitinei; pl. lecitine legaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. legaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
lectică s. f., g.-d. art. lecticii; pl. lectici legaţiei; pl. legaţii, art. legaţiile (desp. -ţi-i-)
lector (cititor, grad didactic) s. m., pl. lectori; (grad legământ s. n., pl. legăminte
didactic) abr. lect. legăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. legăn, 2 sg. legeni, 3
lectorat s. n., pl. lectorate leagănă; conj. prez. 1 sg. să legăn, 3 să legene; imper. 2
lectoră (referentă) (rar) s. f., g.-d. art. lectorei; pl. lectore sg. afirm. leagănă
legănare 692
legănare s. f., g.-d. art. legănării; pl. legănări legiuire (înv., pop.) (desp. -giu-) s. f., g.-d. art. legiuirii;
legănaş (pop.) s. n., pl. legănaşe pl. legiuiri
!legănat s. n., pl. legănaturi legiuitor (desp. -giu-) adj. m., s. m., pl. legiuitori; adj. f., s.
legănător adj. m., pl. legănători; f. sg. şi pl. legănătoare f. sg. şi pl. legiuitoare
legănătură s. f., g.-d. art. legănăturii; pl. legănături legiune (desp. -gi-u-) s. f., g.-d. art. legiunii; pl. legiuni
legănel (fam.) s. n., pl. legănele legumă s. f., g.-d. art. legumei; pl. legume
legănuş (reg.) s. n., pl. legănuşe legumărie (înv., reg.) s. f., art. legumăria, g.-d. legumării,
art. legumăriei
legănuţ (pop.) s. n., pl. legănuţe
legumărit (rar) s. n.
legătoare1 (obiect) s. f., g.-d. art. legătorii; pl. legători
legumeală (reg.) s. f., g.-d. art. legumelii; pl. legumeli
legătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. legătoarei; pl. legătoare
legumi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. legumesc,
legător s. m., pl. legători
3 sg. legumeşte, imperf. 1 legumeam; conj. prez. 1 sg. să
legătoreasă s. f., g.-d. art. legătoresei; pl. legătorese legumesc, 3 să legumească
legătorie s. f., art. legătoria, g.-d. art. legătoriei; (ateliere) legumicol adj. m., pl. legumicoli; f. legumicolă, pl. legumicole
pl. legătorii, art. legătoriile (desp. -ri-i-)
legumicultoare s. f., g.-d. art. legumicultoarei; pl.
legătură s. f., g.-d. art. legăturii; pl. legături legumicultoare
!legăturică s. f., g.-d. art. legăturelei; pl. legăturele legumicultor s. m., pl. legumicultori
lege s. f., g.-d. art. legii; pl. legi legumicultură s. f., g.-d. art. legumiculturii
legendar adj. m., pl. legendari; f. legendară, pl. legendare legumină s. f., g.-d. art. leguminei
legendă s. f., g.-d. art. legendei; pl. legende leguminos adj. m., pl. leguminoşi; f. leguminoasă, pl.
leghe s. f., g.-d. art. leghei; pl. leghe leguminoase
Leghorn (rasă de găini) (engl.) [gh pron. g] s. propriu n. leguminoasă s. f., g.-d. art. leguminoasei; pl. leguminoase
legic adj. m., pl. legici; f. legică, pl. legice legumire (reg.) s. f., g.-d. art. legumirii; pl. legumiri
legifera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. legiferez, 3 legiferează; lehamite (fam.) s. f.
conj. prez. 1 sg. să legiferez, 3 să legifereze lehăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lehăiesc, 3 sg.
legiferare s. f., g.-d. art. legiferării; pl. legiferări lehăieşte, imperf. lehăiam; conj. prez. 1 sg. să lehăiesc, 3
legionar (desp. -gi-o-) adj. m., s. m., pl. legionari; adj. f., s. să lehăiască
f. legionară, pl. legionare lehăit (reg.) s. n.
legisla (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. legislez, 3 legislează; lehămeti (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
conj. prez. 1 sg. să legislez, 3 să legisleze lehămetesc, 3 sg. se lehămeteşte, imperf. 1 sg. mă
legislativ1 adj. m., pl. legislativi; f. legislativă, pl. legislative lehămeteam; conj. prez. 1 sg. să mă lehămetesc, 3 să se
legislativ2 s. n. lehămetească; imper. 2 sg. afirm. lehămeteşte-te; ger.
lehămetindu-mă
legislator s. m., pl. legislatori
lehămetisi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
legislatură s. f., g.-d. art. legislaturii; pl. legislaturi
lehămetisesc, 3 sg. se lehămetiseşte, imperf. 1 sg. mă
legislaţie (desp. -ţi-e), s. f., art. legislaţia (desp. -ţi-a), g.-d. lehămetiseam; conj. prez. 1 sg. să mă lehămetisesc, 3 să se
art. legislaţiei; pl. legislaţii, art. legislaţiile (desp. -ţi-i-) lehămetisească; imper. 2 sg. afirm. lehămetiseşte-te; ger.
+legistică (drept) s. f., g.-d. art. legisticii lehămetisindu-mă
!legist adj. m., s. m., pl. legişti; adj. f., s. f. legistă, pl. legiste lehămetui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
legitate s. f., g.-d. art. legităţii; pl. legităţi lehămetuiesc, 3 sg. se lehămetuieşte, imperf. 1 sg. mă
legitim adj. m., pl. legitimi; f. legitimă, pl. legitime lehămetuiam; conj. prez. 1 sg. să mă lehămetuiesc, 3 să se
legitima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. legitimez, 3 legitimează; lehămetuiască; imper. 2 sg. afirm. lehămetuieşte-te; ger.
conj. prez. 1 sg. să legitimez, 3 să legitimeze lehămetuindu-mă
legitimare s. f., g.-d. art. legitimării; pl. legitimări lehău (înv., reg.) s. m., art. lehăul; pl. lehăi, art. lehăii
legitimaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. legitimaţia (desp. -ţi-a), lehime (înv.) s. f., g.-d. art. lehimii
g.‑d. art. legitimaţiei; pl. legitimaţii, art. legitimaţiile +Lehliu-Gară (oraş) (desp. -li-u-) s. propriu n., g.-d.
(desp. -ţi-i-) Lehliului-Gară
legitimism s. n. lehm (germ.) [pron. lem] s. n., art. lehmul (desp. leh-mul)
legitimist adj. m., s. m., pl. legitimişti; adj. f., (rar) s. f. leică1 (lele) (pop.) s. f., g.-d. art. leichii
legitimistă, pl. legitimiste leică2 (pâlnie) (reg.) s. f., g.-d. art. leicii; pl. leici
legitimitate s. f., g.-d. art. legitimităţii leiculiţă (pop.) s. f., g.-d. art. leiculiţei; pl. leiculiţe
legiui (a ~) (înv., pop.) (desp. -giu-) vb., ind. prez. 1 sg. leicuşoară (reg.) s. f., g.-d. art. leicuşoarei; pl. leicuşoare
şi 3 pl. legiuiesc, 3 sg. legiuieşte, imperf. 1 legiuiam; conj. leicuţă (reg.) (leiculiţă; pâlnioară) s. f., g.-d. art. leicuţei;
prez. 1 sg. să legiuiesc, 3 să legiuiască pl. leicuţe
693 lepidopter
leishmania (engl.) [pron. lişmenia] (desp. leish-ma-) s. f., lenjereasă s. f., g.-d. art. lenjeresei; pl. lenjerese
g.-d. art. leishmaniei [pron. lişmeniei] pl. leishmania !lenjerie s. f., art. lenjeria, g.-d. art. lenjeriei; pl. lenjerii, art.
!leishmanioză [leishma pron. engl. lişme] (desp. lenjeriile (desp. -ri-i-)
leish‑ma‑ni-o-) s. f., g.-d. art. leishmaniozei; pl. leishmanioze lenjuri (rufărie de corp) (rar) s. n. pl.
leit (pop.) adj. m., pl. leiţi; f. leită, pl. leite lenos (rar) adj. m., pl. lenoşi; f. lenoasă, pl. lenoase
leiţă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. leiţei; pl. leiţe lent adj. m., pl. lenţi; f. lentă, pl. lente
lejer adj. m., pl. lejeri; f. lejeră, pl. lejere lentă s. f., g.-d. art. lentei; pl. lente
lejeritate s. f., g.-d. art. lejerităţii lenticelă s. f., g.-d. art. lenticelei; pl. lenticele
lekytos (gr.) s. n. lenticular adj. m., pl. lenticulari; f. lenticulară, pl. lenticulare
lela (reg.) adv. (în: a umbla ~) lentilă s. f., g.-d. art. lentilei; pl. lentile
lele (pop.) s. f., g.-d. art. lelei !lento (muz.) adj. invar., adv. (pasaje ~, a se executa ~)
!lelică (reg.) s. f., g.-d. art. lelicăi/lelichii; pl. lelici lentoare s. f., g.-d. art. lentorii
lelicuţă (reg.) s. f., g.-d. art. lelicuţei; pl. lelicuţe le-o1 pr. + pr. (~ dă.)
lelişoară (pop.) s. f., g.-d. art. lelişoarei; pl. lelişoare le-o2 pr. + vb. aux. (~ da.)
leliţă (pop.) s. f., g.-d. art. leliţei; pl. leliţe leoaică (desp. le-oai-) s. f., g.-d. art. leoaicei; pl. leoaice
lemă s. f., g.-d. art. lemei; pl. leme leoarbă (reg.) (desp. leor-) s. f., g.-d. art. leoarbei; pl. leoarbe
leming s. m., pl. lemingi leoarcă1 (fam.) (desp. leoar-) adj. invar., adv. (cămaşă ~, uzi ~)
lemn s. n., pl. lemne leoarcă2 (înv., reg.) (desp. leoar-) s. f.
lemnar1 (butuc; daltă) s. n., pl. lemnare leonin (livr.) (desp. le-o-) adj. m., pl. leonini; f. leonină,
lemnar2 (muncitor; ploşniţă) s. m., pl. lemnari pl. leonine
lemnărie s. f., art. lemnăria, g.-d. art. lemnăriei; (ateliere) leop interj.
pl. lemnării, art. lemnăriile (desp. -ri-i-) leopard (desp. le-o-) s. m., pl. leoparzi
lemnărit s. n. !leopciofleandură (înv.) (desp. leop-cio-flean-) s. f., g.-d.
!lemn-câinesc (plantă) s. m. art. leopcioflendurei; pl. leopcioflendure
!lemn-dulce (plantă) s. m. leorbăi (a ~) (reg.) (desp. leor-) vb., ind. prez. 1 sg. leorbăi/
lemniscată s. f., g.-d. art. lemniscatei; pl. lemniscate leorbăiesc, 3 sg. leorbăie/leorbăieste, imperf. 1 leorbăiam;
lemnişor s. n., pl. lemnişoare conj. prez. 1 sg. să leorbăi/să leorbăiesc, 3 să leorbăie/să
leorbăiască
lemnos adj. m., pl. lemnoşi; f. lemnoasă, pl. lemnoase
leorbăială (reg.) (desp. leor-) s. f., g.-d. art. leorbăielii; pl.
!lemnul-Domnului (plantă) s. m. art.
leorbăieli
!lemnuş (reg.) s. n., pl. lemnuşe
leorbău (reg.) (desp. leor-) s. m., art. leorbăul; pl. leorbăi,
!lemur s. m., pl. lemuri, art. lemurii
art. leorbăii
lemurian (desp. -ri-an) s. m., pl. lemurieni (desp. -ri-eni)
leorcăi (a ~) (pop.) (desp. leor-) vb., ind. prez. 1 sg. leorcăi/
lenaj s. n., pl. lenajuri leorcăiesc, 3 sg. leorcăie/leorcăieşte, imperf. 1 leorcăiam;
lenchi s. n., pl. lenchiuri conj. prez. 1 sg. să leorcăi/să leorcăiesc, 3 să leorcăie/să
lene s. f., g.-d. art. lenei leorcăiască
leneş adj. m., s. m., pl. leneşi; adj. f., s. f. leneşă, art. leneşa, leorpăi (a ~) (reg.) (desp. leor-) vb., ind. prez. 1 sg. leorpăi/
pl. leneşe leorpăiesc, 3 sg. leorpăie/leorpăieşte, imperf. 1 leorpăiam;
lenevi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lenevesc, 3 sg. conj. prez. 1 sg. să leorpăi/să leorpăiesc, să leorpăie/să
leneveşte, imperf. 1 leneveam; conj. prez. 1 sg. să leorpăiască
lenevesc, 3 să lenevească leorpăit (reg.) (desp. leor-) s. n., pl. leorpăituri
lenevie s. f., art. lenevia, g.-d. lenevii, art. leneviei lepăda (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. lepăd, 2 sg.
lenevior (desp. -vior) adj. m., pl. leneviori; f. lenevioară lepezi, 3 leapădă; conj. prez. 1 sg. să lepăd, 3 să lepede;
(desp. -vioa-), pl. lenevioare imper. 2 sg. afirm. leapădă
!lenevire s. f., g.-d. art. lenevirii; pl. leneviri lepădare (pop.) s. f., g.-d. art. lepădării; pl. lepădări
lenevit s. n. lepădat (înv., pop.) s. n.
lenevos (înv., pop.) adj. m., pl. lenevoşi; f. lenevoasă, pl. lepădătură (pop., fam.) s. f., g.-d. art. lepădăturii; pl.
lenevoase lepădături
leninism s. n. lepedeu (reg.) s. n., art. lepedeul; pl. lepedeie
leninist adj. m., s. m., pl. leninişti; adj. f., s. f. leninistă, lepidocrocit (desp. -do-cro-) s. n.
pl. leniniste lepidodendron s. m., pl. lepidodendroni
lenitiv1 adj. m., pl. lenitivi; f. lenitivă, pl. lenitive !lepidolit s. n., pl. lepidolite
lenitiv2 s. n., pl. lenitive lepidopter (desp. -dop-ter/-do-pter) s. n., pl. lepidoptere
lepră 694
lepră (desp. le-pră) s. f., g.-d. art. leprei; (racile; persoane) !leşie s. f., art. leşia, g.-d. art. leşiei; pl. leşii, art. leşiile
pl. lepre (desp. -şi-i-)
lepros (desp. le-pros) adj. m., s. m., pl. leproşi; adj. f., s. f. leşietic (desp. -şi-e-) adj. m., pl. leşietici; f. leşietică, pl.
leproasă, pl. leproase leşietice
leprozerie (desp. le-pro-) s. f., art. leprozeria, g.-d. art. leşin s. n., pl. leşinuri
leprozeriei; pl. leprozerii, art. leprozeriile (desp. -ri-i-) leşina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. leşin, 3 leşină; conj. prez. 1
lepşi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lepşesc, 3 sg. sg. să leşin, 3 să leşine
lepşeşte, imperf. 1 lepşeam; conj. prez. 1 sg. să lepşesc, 3 leşinătură (fam.) s. f., g.-d. art. leşinăturii; pl. leşinături
să lepşească leşios (desp. -şi-os) adj. m., pl. leşioşi; f. leşioasă, pl. leşioase
lepton s. m., pl. leptoni leşnic (reg.) s. n., pl. leşnice
leptospiră (desp. -tos-pi-/-to-spi-) s. f., g.-d. art. leptospirei; leşui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. leşuiesc, 3 sg.
pl. leptospire leşuieşte, imperf. 1 leşuiam; conj. prez. 1 sg. să leşuiesc,
leptospiroză (desp. -tos-pi-/-to-spi-) s. f., g.-d. art. 3 să leşuiască
leptospirozei; pl. leptospiroze leşuială (reg.) s. f., g.-d. art. leşuielii; pl. leşuieli
lepui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lepuiesc, 3 sg. letal adj. m., pl. letali; f. letală, pl. letale
lepuieşte, imperf. 1 lepuiam; conj. prez. 1 sg. să lepuiesc, +letalitate s. f., g.-d. art. letalităţii
3 să lepuiască
letargic adj. m., pl. letargici; f. letargică, pl. letargice
lepuire s. f., g.-d. art. lepuirii; pl. lepuiri
!letargie s. f., art. letargia, g.-d. art. letargiei; pl. letargii,
lepuit s. n., pl. lepuituri art. letargiile (desp. -gi-i-)
!ler/lerui-ler (pop.) interj. letcă (reg.) s. f., g.-d. art. letcii; pl. letci
Ler-Împărat (personaj) s. propriu m., g.-d. lui Ler-Împărat letcon s. n., pl. letcoane
+Leroy Merlin (fr.) [pron. lǝrŭamerlĩ] s. propriu n. leton adj. m., s. m., pl. letoni; adj. f., s. f. letonă, pl. letone
lerpenea (reg.) s. f., art. lerpeneaua, g.-d. art. lerpenelei +letonă (limbă) s. f., g.-d. art. letonei
lerui-ler v. ler letopiseţ s. n., pl. letopiseţe
lesă s. f., g.-d. art. lesei; pl. lese +lettre (avant la ~) (fr.) [pron. avãlaletr] loc. adj., loc. adv.
lesbian1 (referitor la lesbianism) (desp. -bi-an) adj. m. (un romantic ~, a mânca vegan ~)
(+ s. n.: comportament ~); f. lesbiană (înclinaţie ~), pl. +letric adj. m. (+ s. n.: format ~); f. letrică (formă ~), pl.
lesbiene (desp. -bi-e-) letrice
lesbian2 (referitor la Lesbos) (desp. -bi-an) adj. m., s. m., letrism (desp. le-trism) s. n.
pl. lesbieni (desp. -bi-eni); adj. f., s. f. lesbiană, pl. lesbiene
!leţcaie (înv., pop.) s. f., art. leţcaia, g.-d. art. leţcăii; pl.
lesbiană (desp. -bi-a-) s. f., g.-d. art. lesbienei (desp. -bi-e-); leţcăi
pl. lesbiene
leu (animal; monedă) s. m., art. leul; pl. lei, art. leii; simb.
lesbianism (desp. -bi-a-) s. n. (leu moldovenesc) MDL, (leu românesc [nou]) L (cod
lesne (înv., pop.) adv. RON), (leu românesc anterior) cod ROL
lesnicios (rar) adj. m., pl. lesnicioşi; f. lesnicioasă, pl. +Leu (zodie) s. propriu m.; (nativi din zodia Leu) pl. Lei
lesnicioase leuaş (înv.) s. m., pl. leuaşi
!lesniciune (rar) s. f., g.-d. art. lesniciunii leucă (desp. leu-) s. f., g.-d. art. leucii; pl. leuci
lesothian (desp. -thi-an) adj. m., s. m., pl. lesothieni (desp. !leucemie (desp. le-u-ce-) s. f., art. leucemia, g.-d. art.
-thi-eni); adj. f., s. f. lesothiană, pl. lesothiene leucemiei; pl. leucemii, art. leucemiile (desp. -mi-i-)
lespede s. f., g.-d. art. lespezii; pl. lespezi leucină (desp. le-u-) s. f., g.-d. art. leucinei; pl. leucine
lespejoară (fam.) s. f., g.-d. art. lespejoarei; pl. lespejoare !leucit (desp. le-u-) s. n., (constituenţi celulari) pl. leucite
lest s. n., pl. lesturi leucobază (desp. le-u-) s. f., g.-d. art. leucobazei; pl.
lesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lestez, 3 lestează; conj. prez. leucobaze
1 sg. să lestez, 3 să lesteze !leucocidină (desp. le-u-) s. f., g.-d. art. leucocidinei
lestare s. f., g.-d. art. lestării; pl. lestări leucocit (desp. le-u-) s. n., pl. leucocite
leş (pop.) s. n., pl. leşuri leucocitar (desp. le-u-) adj. m., pl. leucocitari; f. leucocitară,
leşesc (înv., pop.) adj. m., f. leşească; pl. m. şi f. leşeşti pl. leucocitare
leşeşte (înv., pop.) adv. leucocitoză (desp. le-u-) s. f., g.-d. art. leucocitozei; pl.
leşia (a ~) (pop.) (desp. -şi-a) vb., ind. prez. 1 sg. leşiez leucocitoze
(desp. -şi-ez), 3 leşiază, 1 pl. leşiem; conj. prez. 1 sg. să leucoderivat (desp. le-u-) s. m., pl. leucoderivaţi
leşiez, 3 să leşieze; ger. leşiind (desp. -şi-ind) leucodermie (desp. le-u-) s. f., art. leucodermia, g.-d. art.
leşială (reg.) (desp. -şi-a-) s. f., g.-d. art. leşielii (desp. leucodermiei; pl. leucodermii, art. leucodermiile (desp.
-şi‑e-); pl. leşieli -mi‑i‑)
695 liber-arbitru
leucogramă (desp. le-u-, -gra-) s. f., g.-d. art. leucogramei; !lexic s. n., pl. lexicuri
pl. leucograme lexical adj. m., pl. lexicali; f. lexicală, pl. lexicale
leucom (desp. le-u-) s. n., pl. leucoame lexicograf (desp. -co-graf) s. m., pl. lexicografi
leucometru (desp. le-u-, -me-tru) s. n., art. leucometrul; pl. lexicografă (desp. -co-gra-) s. f., g.-d. art. lexicografei; pl.
leucometre lexicografe
leucopenie (desp. le-u-) s. f., art. leucopenia, g.-d. art. lexicografic (desp. -co-gra-) adj. m., pl. lexicografici; f.
leucopeniei; pl. leucopenii, art. leucopeniile (desp. -ni-i-) lexicografică, pl. lexicografice
!leucoplast (bandă adezivă) (desp. le-u-co-plast) s. n. lexicografie (desp. -co-gra-) s. f., art. lexicografia, g.-d.
leucoplaste (plastide) (desp. le-u-co-plas-) s. n. pl. lexicografii, art. lexicografiei
leucoplazie (desp. le-u-co-pla-) s. f., art. leucoplazia, g.-d. lexicoloagă v. lexicologă
art. leucoplaziei; pl. leucoplazii, art. leucoplaziile (desp. lexicolog s. m., pl. lexicologi
-zi-i-) !lexicologă (livr.)/(colocv.) lexicoloagă s. f., g.-d. art.
leucopoieză (desp. le-u-) s. f., g.-d. art. leucopoiezei lexicologei/lexicoloagei; pl. lexicologe/lexicoloage
leucoree (desp. le-u-) s. f., art. leucoreea, g.-d. art. leucoreei; lexicologic adj. m., pl. lexicologici; f. lexicologică, pl. lexicologice
pl. leucoree lexicologie s. f., art. lexicologia, g.-d. lexicologii, art. lexicologiei
leucosafir (desp. le-u-) s. n., pl. leucosafire lexicon s. n., pl. lexicoane
leucotaxină (desp. le-u-) s. f., g.-d. art. leucotaxinei leza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lezez, 3 lezează; conj. prez. 1
leucoză (desp. le-u-) s. f., g.-d. art. leucozei; pl. leucoze sg. să lezez, 3 să lezeze
leu-de-mare (mamifer) s. m., pl. lei-de-mare, art. leii-de-mare lezare s. f., g.-d. art. lezării; pl. lezări
+Leul (constelaţie) s. propriu m. art., neart. Leu (În ~ sunt leziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. leziunii; pl. leziuni
cinci stele strălucitoare.)
!lezmajestate s. f. (mai ales în: crimă de ~)
leul-furnicilor (insectă) s. m. art., pl. leii-furnicilor
+LGBT (engl.) [cit. elğibiti] adj. invar., s. n.
+leu-paraleu (pop.) s. m., pl. lei-paralei, art. leii-paralei
li, li-, -li- v. ea, el
leurdă (desp. le-ur-) s. f., g.-d. art. leurdei; pl. leurde
liană (li-a-) s. f., g.-d. art. lianei; pl. liane
leuşor (pop.) (desp. le-u-) s. m., pl. leuşori
liant (desp. li-ant) s. m., pl. lianţi
leuştean (desp. le-uş-) s. m.
lias (desp. li-as) s. n.
leuţ (fam.) s. m., pl. leuţi
liasic1 (desp. li-a-) adj. m., pl. liasici; f. liasică, pl. liasice
leva/levă s. f., g.-d. art. levei; pl. leve; simb. лв
!liasic2 (desp. li-a-) s. n.
levantin1 (etaj al pliocenului) s. n.
liază (desp. li-a-) s. f., g.-d. art. liazei; pl. liaze
levantin2 ((locuitor) din Levant) adj. m., s. m., pl.
libadea (înv., reg.) s. f., art. libadeaua, g.-d. art. libadelei;
levantini; adj. f., s. f. levantină; pl. levantine
pl. libadele
!levantină (ţesătură) (rar) s. f., g.-d. art. levantinei
libanez adj. m., s. m., pl. libanezi; adj. f., s. f. libaneză, pl.
levată s. f., g.-d. art. levatei; pl. levate libaneze
levănţică s. f., g.-d. art. levănţicii libarcă s. f., g.-d. art. libărcii; pl. libărci
!levent (înv.) adj. m. (haiduc ~), s. m., pl. levenţi libaţie (ceremonie) (desp. -ţi-e) s. f., art. libaţia (desp. -ţi‑a),
leviatan (agregat) (desp. -vi-a-) s. n., pl. leviatane g.-d. art. libaţiei; pl. libaţii, art. libaţiile (desp. -ţi‑i-)
Leviatan (monstru biblic) (desp. -vi-a-) s. propriu m. libelulă s. f., g.-d. art. libelulei; pl. libelule
levier (desp. -vi-er) s. n., pl. leviere liber1 adj. m., pl. liberi; f. liberă, pl. libere
leviga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. levighez, 3 levighează; conj. liber2 (ţesut vegetal) s. n., pl. libere
prez. 1 sg. să levighez, 3 să levigheze libera (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. liberez, 3 liberează;
levigabil adj. m., pl. levigabili; f. levigabilă, pl. levigabile conj. prez. 1 sg. să liberez, 3 să libereze
levigare s. f., g.-d. art. levigării; pl. levigări liberal adj. m., s. m., pl. liberali; adj. f., s. f. liberală, pl.
levigaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. levigaţia (desp. -ţi-a), g.-d. liberale
art. levigaţiei; pl. levigaţii, art. levigaţiile (desp. -ţi-i-) +liberal-democrat adj. m., s. m., pl. liberal-democraţi; adj.
levit (nume etnic biblic) s. m., pl. leviţi f., s. f. liberal-democrată, pl. liberal-democrate
!levitaţie s. f., art. levitaţia, g.-d. art. levitaţiei; pl. levitaţii, liberalism s. n.
art. levitaţiile (desp. -ţi-i-) liberalist adj. m., pl. liberalişti; f. liberalistă, pl. liberaliste
!Leviticul (carte a Bibliei) s. propriu n. art., neart. Levitic (în ~) liberalitate (rar) s. f., g.-d. art. liberalităţii; (acte juridice,
levogir adj. m., pl. levogiri; f. levogiră, pl. levogire daruri) pl. liberalităţi
!levulic adj. m. (acid ~); f. levulică (aldehidă ~) liberaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. liberalizez, 3 liberalizează;
!levuloză s. f., g.-d. art. levulozei; pl. levuloze conj. prez. 1 sg. să liberalizez, 3 să liberalizeze
levură s. f., g.-d. art. levurii; pl. levuri !liberalizare s. f., g.-d. art. liberalizării; pl. liberalizări
lexem s. n., pl. lexeme !liber-arbitru (desp. -bi-tru) s. n., art. liberul-arbitru
liberare 696
liberare (din armată, din detenţie) s. f., g.-d. art. liberării; licăritor adj. m., pl. licăritori; f. sg. şi pl. licăritoare
pl. liberări liceal (desp. -ce-al) adj. m., pl. liceali; f. liceală, pl. liceale
liberator (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. liberatori; adj. f., s. licean (desp. -ce-an) s. m., pl. liceeni
f. sg. şi pl. liberatoare liceană (desp. -ce-a-) s. f., g.-d. art. liceenei; pl. liceene
liberatoriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. liberatorie; pl. licenţă s. f., g.-d. art. licenţei; pl. licenţe
m. şi f. liberatorii
licenţia (a ~) (înv.) (desp. -ţi-a) vb., ind. prez. 1 sg.
liberă practică adj. + s. f. licenţiez (desp. -ţi-ez), 3 licenţiază, 1 pl. licenţiem; conj.
liberă trecere adj. + s. f. prez. 1 sg. să licenţiez, 3 să licenţieze; ger. licenţiind
liber consimţământ adj. + s. n. (desp. -ţi-ind)
liber-cugetătoare s. f., g.-d. art. liber-cugetătoarei; pl. liber- licenţiat (desp. -ţi-at) s. m., pl. licenţiaţi
cugetătoare licenţiată (desp. -ţi-a) s. f., g.-d. art. licenţiatei; pl. licenţiate
liber-cugetător s. m., pl. liber-cugetători licenţiere (rar) (desp. -ţi-e-) s. f., g.-d. art. licenţierii; pl.
liberian1 (referitor la Liberia) (desp. -ri-an) adj. m., s. licenţieri
m., pl. liberieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. liberiană, pl. licenţios (desp. -ţi-os) adj. m., pl. licenţioşi; f. licenţioasă,
liberiene pl. licenţioase
liberian2 (referitor la ţesuturi) (desp. -ri-an) adj. m., pl. licenţiozitate (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. licenţiozităţii; pl.
liberieni (desp. -ri-eni); f. liberiană, pl. liberiene licenţiozităţi
libero s. m., art. liberoul; pl. libero liceu s. n., art. liceul; pl. licee
liber-profesionist (desp. -si-o-) s. m., pl. liber-profesionişti lichea s. f., art. licheaua, g.-d. art. lichelei; pl. lichele
liber-profesionistă (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. liber- lichefia (a ~) (desp. -fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. lichefiez
profesionistei; pl. liber-profesioniste (desp. -fi-ez), 3 lichefiază, 1 pl. lichefiem; conj. prez. 1 sg.
!liber-schimb s. n., art. liber-schimbul să lichefiez, 3 să lichefieze; ger. lichefiind (desp. -fi-ind)
liber-schimbism s. n. lichefiere (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. lichefierii; pl. lichefieri
!liber-schimbist adj. m., s. m., pl. liber-schimbişti; adj. f., lichelism s. n.
s. f. liber-schimbistă, pl. liber-schimbiste licheluţă (fam.) s. f., g.-d. art. licheluţei; pl. licheluţe
libert s. m., pl. liberţi lichen s. m., pl. licheni
libertate s. f., g.-d. art. libertăţii; (drepturi) pl. libertăţi licheruire s. f., g.-d. art. licheruirii; pl. licheruiri
+libertă s. f., g.-d. art. libertei; pl. liberte lichid1 adj. m., pl. lichizi; f. lichidă, pl. lichide
libertin adj. m., pl. libertini; f. libertină, pl. libertine lichid2 (substanţă) s. n., pl. lichide
libertinaj s. n. lichida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lichidez, 3 lichidează; conj.
libian (desp. -bi-an) adj. m., s. m., pl. libieni (desp. -bi‑eni); prez. 1 sg. să lichidez, 3 să lichideze
adj. f., s. f. libiană, pl. libiene
lichidare s. f., g.-d. art. lichidării; pl. lichidări
libidinos adj. m., pl. libidinoşi; f. libidinoasă, pl. libidinoase
lichidatoare s. f., g.-d. art. lichidatoarei; pl. lichidatoare
libidinozitate (rar) s. f., g.-d. art. libidinozităţii;
lichidator s. m., pl. lichidatori
(manifestări) pl. libidinozităţi
lichidatorism (înv.) s. n.
!libido s. n., art. libidoul; pl. (rar) libidouri
lichidă (consoană) s. f., g.-d. art. lichidei; pl. lichide
libitum (ad ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (interpretare ~, a
lichiditate s. f., g.-d. art. lichidităţii; (bani) pl. lichidităţi
interpreta ~)
lichior (desp. -chior) s. n., (porţii; sorturi) pl. lichioruri
librar (desp. li-brar) s. m., pl. librari
libraţie (oscilaţie a lunii) (desp. li-bra-ţi-e) s. f., art. libraţia licit adj. m., pl. liciţi; f. licită, pl. licite
(desp. -ţi-a), g.-d. art. libraţiei; pl. libraţii, art. libraţiile licita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. licitez, 3 licitează; conj.
(desp. -ţi-i-) prez. 1 sg. să licitez, 3 să liciteze
librărie (desp. li-bră-) s. f., art. librăria, g.-d. art. librăriei; licitant s. m., pl. licitanţi
pl. librării, art. librăriile (desp. -ri-i-) licitantă s. f., g.-d. art. licitantei; pl. licitante
libret (text al unei opere muzicale, carnet de economii) licitare s. f., g.-d. art. licitării; pl. licitări
(desp. li-bret) s. n., pl. librete licitaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. licitaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
libretist (desp. li-bre-) s. m., pl. libretişti licitaţiei; pl. licitaţii, art. licitaţiile (desp. -ţi-i-)
licăr s. n., pl. licăre licoare s. f., g.-d. art. licorii; pl. licori
licări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. licăreşte, 3 pl. licăresc, !licopodiu [diu pron. dĭu] s. n., art. licopodiul; (plante) pl.
imperf. 3 sg. licărea; conj. prez. 3 să licărească licopodii, art. licopodiile (desp. -di-i-)
licărire s. f., g.-d. art. licăririi; pl. licăriri licorn (livr.) s. m., pl. licorni
licăriş (rar) s. n., pl. licărişuri lictar (reg.) s. n.
licărit s. n., pl. licărituri lictor (ofiţer roman) s. m., pl. lictori
697 limfatic
licuaţie (desp. -cu-a-ţi-e) s. f., art. licuaţia (desp. -ţi-a), liliachiu (desp. -li-a-) adj. m., f. liliachie; pl. m. şi f. liliachii
g.‑d. art. licuaţiei; pl. licuaţii, art. licuaţiile (desp. -ţi-i-) liliput (rar) adj. invar. (dicţionare ~)
licurici s. m., pl. licurici, art. licuricii Liliput (ţinut imaginar) s. propriu n.
licurin s. m., pl. licurini liliputan adj. m., s. m., pl. liliputani; adj. f., s. f. liliputană,
lider s. m., pl. lideri pl. liliputane
+lideră (rar) s. f., g.-d. art. liderei; pl. lidere liliuţă (desp. -li-u-) s. f., g.-d. art. liliuţei; pl. liliuţe
lidian (desp. -di-an) adj. m., s. m., pl. lidieni (desp. liman s. n., pl. limanuri
-di‑eni); adj. f., s. f. lidiană, pl. lidiene limax s. m., pl. limacşi
lidită s. f., g.-d. art. liditei; pl. lidite limb s. n., pl. limburi
liechtensteinian [liechtenstei pron. germ. lih′tănştaĭ] (desp. limba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. limbez, 3 limbează; conj.
liech-ten-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. liechtensteinieni prez. 1 sg. să limbez, 3 să limbeze
(desp. -ni-eni); adj. f., s. f. liechtensteiniană, pl. limba-apei (plantă) s. f. art., g.-d. art. limbii-apei
liechtensteiniene
limba-boului (plantă) (desp. -bo-u-) s. f. art., g.-d. art.
lied (germ.) [pron. lid] s. n., pl. lieduri [pron. liduri] (desp. limbii-boului
lie-duri)
limba-cucului (plantă) s. f. art., g.-d. art. limbii-cucului
lift s. n., pl. lifturi
limbaj s. n., pl. limbaje
lifta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. liftez, 3 liftează; prez. 1 sg.
limba-mielului (plantă) s. f. art., g.-d. art. limbii-mielului
să liftez, 3 să lifteze
limba-oii (plantă) s. f. art., g.-d. art. limbii-oii
liftă s. f., g.-d. art. liftei; pl. lifte
limba-peştelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. limbii-peştelui
liftier (desp. -ti-er) s. m., pl. liftieri
liftieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. liftierei; pl. liftiere limbare s. f., g.-d. art. limbării; pl. limbări
lifting s. n., pl. liftinguri limbareţ (rar) adj. m., pl. limbareţi; f. limbareţă, pl.
limbareţe
ligament s. n., pl. ligamente
limbariţă (fam.) s. f., g.-d. art. limbariţei; pl. limbariţe
ligamentos adj. m., pl. ligamentoşi; f. ligamentoasă, pl.
ligamentoase limba-soacrei (plantă) (soa-crei) s. f. art., g.-d. art.
limbii‑soacrei
ligatură s. f., g.-d. art. ligaturii; pl. ligaturi
limba-şarpelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. limbii-şarpelui
ligă s. f., g.-d. art. ligii; pl. ligi
limba-vrabiei (plantă) (desp. -bi-ei) s. f. art., g.-d. art.
!lighean s. n., pl. ligheane
limbii‑vrabiei
lighenaş s. n., pl. lighenaşe
limbă s. f., g.-d. art. limbii; pl. limbi
lighioană (pop.) (desp. -ghi-oa-) s. f., g.-d. art. lighioanei;
!limbă-de-mare (peşte) s. f., g.-d. art. limbii-de-mare; pl.
pl. lighioane
limbi-de-mare
+light (engl.) [pron. laĭt] adj. invar. (ţigări ~)
+limbă de mare s. f. + prep. + s. f.
+light design (engl.) [pron. laĭtdizaĭn] s. n., art. light
limbric s. m., pl. limbrici
designul [pron. laĭtdizaĭnul]
limbricariţă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. limbricariţei; pl.
lignifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lignific, 2 sg. lignifici, 3
limbricariţe
lignifică; conj. prez. 1 sg. să lignific, 3 să lignifice
limbut adj. m., s. m., pl. limbuţi; adj. f., s. f. limbută, pl.
lignificare s. f., g.-d. art. lignificării; pl. lignificări
limbute
lignină s. f., g.-d. art. ligninei; pl. lignine
limbuţă (fam.) s. f., g.-d. art. limbuţei; pl. limbuţe
lignit s. m., pl. ligniţi
limbuţi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
lignofoliu [liu pron. lĭu] s. n., art. lignofoliul
limbuţesc, 3 sg. limbuţeşte, imperf. 1 limbuţeam; conj.
ligroină (desp. li-gro-) s. f., g.-d. art. ligroinei prez. 1 sg. să limbuţesc, 3 să limbuţească
ligulă s. f., g.-d. art. ligulei; pl. ligule !limbuţie s. f., art. limbuţia, g.-d. art. limbuţiei; pl. limbuţii,
ligur adj. m., s. m., pl. liguri; adj. f., s. f. ligură, pl. ligure art. limbuţiile (desp. -ţi-i-)
lihneală (pop.) s. f., g.-d. art. lihnelii; pl. lihneli !limes s. n., pl. limesuri
lihnit adj. m., pl. lihniţi; f. lihnită, pl. lihnite +limetă (lămâie verde) s. f., g.-d. art. limetei; pl. limete
+like (engl.) [pron. laĭk] s. n., pl. like-uri [pron. laĭkuri] limfadenie (desp. lim-fa-/limf-a-) s. f., art. limfadenia, g.‑d.
lila1 adj. invar. (cravate ~) art. limfadeniei; pl. limfadenii, art. limfadeniile (desp.
lila2 s. n., art. lilaul -ni‑i-)
liliac (desp. -li-ac) s. m., pl. lilieci limfadenită (desp. lim-fa-/limf-a-) s. f., g.-d. art.
liliac-de-munte (plantă) (desp. -li-ac) s. m., pl. lilieci- limfadenitei; pl. limfadenite
de‑munte limfangită (desp. lim-fan-/limf-an-) s. f., g.-d. art.
liliacee (desp. -li-a-) s. f., art. liliaceea, g.-d. art. liliaceei; limfangitei; pl. limfangite
pl. liliacee limfatic adj. m., pl. limfatici; f. limfatică, pl. limfatice
limfatism 698
limfatism s. n. limpid (livr.) adj. m., pl. limpizi; f. limpidă, pl. limpide
limfă s. f., g.-d. art. limfei; pl. limfe limpiditate (livr.) s. f., g.-d. art. limpidităţii; pl. limpidităţi
limfocit s. n., pl. limfocite limuzină s. f., g.-d. art. limuzinei; pl. limuzine
limfocitoză s. f., g.-d. art. limfocitozei; pl. limfocitoze lin1 adj. m., pl. lini; f. lină, pl. line
limfogranulomatoză (desp. -fo-gra-) s. f., g.-d. art. +lin2 adv.
limfogranulomatozei; pl. limfogranulomatoze lin3 (peşte) s. m., pl. lini
limfoid adj. m., pl. limfoizi; f. limfoidă, pl. limfoide lin4 (vas) s. n., pl. linuri
limfopenie s. f., art. limfopenia, g.-d. art. limfopeniei; pl. linacee s. f., art. linaceea, g.-d. art. linaceei; pl. linacee
limfopenii, art. limfopeniile (desp. -ni-i-) linariţă s. f., g.-d. art. linariţei; pl. linariţe
!limfopoietic adj. m. (ganglion ~), pl. limfopoietici; f. linca/linca-linca (înv.) interj.
limfopoietică (funcţie ~), pl. limfopoietice
lincăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 lincăie, imperf. 3 pl.
limfopoieză s. f., g.-d. art. limfopoiezei lincăiau; conj. prez. 3 să lincăie
limfosarcom s. n., pl. limfosarcoame linchi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. linchesc, 3 sg.
!limicol adj. m., pl. limicoli; adj. f., s. f. limicolă, pl. limicole lincheşte, imperf. 1 lincheam; conj. prez. 1 sg. să linchesc,
liminar (livr.) adj. m., pl. liminari; f. liminară, pl. liminare 3 să linchească
limita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. limitez, 3 limitează; conj. linciuri (a ~) (reg.) (desp. -ciu-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3
prez. 1 sg. să limitez, 3 să limiteze pl. linciuresc, 3 sg. linciureşte, imperf. 1 linciuream; conj.
limitare s. f., g.-d. art. limitării; pl. limitări prez. 1 sg. să linciuresc, 3 să linciurească
limitativ adj. m., pl. limitativi; f. limitativă, pl. limitative lindină (pop.) s. f., g.-d. art. lindinii; pl. lindini
+limitator1 adj. m., pl. limitatori; f. sg. şi pl. limitatoare lindinos (înv., pop.) adj. m., pl. lindinoşi; f. lindinoasă, pl.
limitator2 s. n., pl. limitatoare lindinoase
limită s. f., g.-d. art. limitei; pl. limite lineal (riglă) (reg.) -ne-al) s. n., pl. lineale
limitor s. n., pl. limitoare lingareţ (înv., reg.) adj. m., pl. lingareţi; f. lingareţă, pl.
limitrof (desp. -mi-trof) adj. m., pl. limitrofi; f. limitrofă, lingareţe
pl. limitrofe lingav (pop.) adj. m., pl. lingavi; f. lingavă, pl. lingave
limnee s. f., art. limneea, g.-d. art. limneei; pl. limnee lingăreală (înv., reg.) s. f., g.-d. art. lingărelii; pl. lingăreli
limnigraf (desp. -ni-graf) s. n., pl. limnigrafe lingări (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
limnimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. limnimetria, g.-d. lingăresc, 3 sg. lingăreşte, imperf. 1 lingăream; conj.
limnimetrii, art. limnimetriei prez. 1 sg. să lingăresc, 3 să lingărească
limnimetru (desp. -me-tru) s. n., art. limnimetrul; pl. limnimetre lingău (fam.) s. m., art. lingăul; pl. lingăi, art. lingăii
limnolog (rar) s. m., pl. limnologi linge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ling, 3 sg. linge,
limnologie s. f., art. limnologia, g.-d. limnologii, art. limnologiei imperf. 1 lingeam, perf. s. 1 sg. linsei, 1 pl. linserăm,
m.m.c.p. 1 pl. linseserăm; conj. prez. 1 sg. să ling, 3 sg.
limonadă s. f., g.-d. art. limonadei; pl. limonade
să lingă, ger. lingând; part. lins
limonagiu (înv.) s. m., art. limonagiul; pl. limonagii, art.
!linge-blide (pop., fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui linge-blide;
limonagiii (desp. -gi-ii)
pl. linge-blide
limonie (lămâie) (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. limonia
!lingoare (boală; febră tifoidă; tifos etc.) (înv., pop.) s. f.,
(desp. -ni-a), g.-d. art. limoniei; pl. limonii, art. limoniile
g.-d. art. lingorii; pl. lingori
(desp. -ni-i-)
lingotieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. lingotierei; pl. lingotiere
!limonit s. n., pl. limonite
limoniu (înv.) adj. m., f. limonie; pl. m. şi f. limonii lingou s. n., art. lingoul; pl. lingouri
limpede adj. m., f. limpede; pl. m. şi f. limpezi lingual (desp. -gu-al) adj. m., pl. linguali; f. linguală, pl. linguale
limpejor (pop.) adj. m., pl. limpejori; f. limpejoară, pl. lingurar1 (obiect) s. n., pl. lingurare
limpejoare lingurar2 (persoană; crap) s. m., pl. lingurari
limpezeală s. f., g.-d. art. limpezelii; pl. limpezeli lingura-zânelor (plantă) s. f. art., g.-d. art. lingurii-zânelor
limpezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. limpezesc, 3 sg. lingură s. f., g.-d. art. lingurii; pl. linguri
limpezeşte, imperf. 1 limpezeam; conj. prez. 1 sg. să lingurăreasă (rar) s. f., g.-d. art. lingurăresei; pl. lingurărese
limpezesc, 3 să limpezească lingurăriţă (pop.) s. f., g.-d. art. lingurăriţei; pl. lingurăriţe
limpeziciune (rar) s. f., g.-d. art. limpeziciunii; pl. limpeziciuni !lingurică (parte a sternului; plantă) (pop.) s. f., g.-d. art.
limpezime s. f., g.-d. art. limpezimii; pl. limpezimi lingurelei; pl. lingurele
limpezire s. f., g.-d. art. limpezirii; pl. limpeziri linguriţa-zânei (plantă) s. f. art., g.-d. art. linguriţei-zânei
limpeziş (rar) s. n., pl. limpezişuri linguriţă s. f., g.-d. art. linguriţei; pl. linguriţe
limpezit s. n., pl. limpezituri linguroi (pop.) s. n., pl. linguroaie
limpeziu (rar) adj. m., f. limpezie; pl. m. şi f. limpezii linguşeală s. f., g.-d. art. linguşelii; pl. linguşeli
699 lipitură
linguşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. linguşesc, 3 lins adj. m., pl. linşi; f. linsă, pl. linse
sg. linguşeşte, imperf. linguşeam; conj. prez. 1 sg. să linşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. linşez, 3 linşează, 1 pl.
linguşesc, 3 să linguşească linşăm; conj. prez. 1 sg. să linşez, 3 să linşeze; ger. linşând
linguşire s. f., g.-d. art. linguşirii; pl. linguşiri linşaj s. n., pl. linşaje
linguşitor adj. m., pl. linguşitori; f. sg. şi pl. linguşitoare linşare s. f., g.-d. art. linşării; pl. linşări
linguşitură (înv.) s. f., g.-d. art. linguşiturii; pl. linguşituri lint (rar) (fibre de bumbac) s. n.
lingviform (rar) adj. m., pl. lingviformi; f. lingviformă, pl. linte (plantă; boală) s. f., g.-d. art. lintei
lingviforme
linters s. n.
lingvist s. m., pl. lingvişti
lintiţă s. f., g.-d. art. lintiţei; pl. lintiţe
lingvistă s. f., g.-d. art. lingvistei; pl. lingviste
lintou s. n., art. lintoul; pl. lintouri
lingvistic adj. m., pl. lingvistici; f. lingvistică, pl. lingvistice
linţi (cisticerci) (pop.) s. m. pl.
lingvistică s. f., g.-d. art. lingvisticii; pl. lingvistici
linţoliu [liu pron. lĭu] s. n., art. linţoliul; pl. linţolii, art.
linia (a ~) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. liniez (desp. linţoliile (desp. -li-i-)
-ni-ez), 3 liniază, 1 pl. liniem; conj. prez. 1 sg. să liniez, 3
linx s. m., pl. lincşi
să linieze; ger. liniind (desp. -ni-ind)
liofil (desp. li-o-) adj. m., pl. liofili; f. liofilă, pl. liofile
liniament (desp. -ni-a-) s. n., pl. liniamente
liofiliza (a ~) (desp. li-o-) vb., ind. prez. 1 sg. liofilizez,
liniar (rectiliniu, de gradul întâi) (desp. -ni-ar) adj. m.,
3 liofilizează; conj. prez. 1 sg. să liofilizez, 3 să liofilizeze
pl. liniari; f. liniară, pl. liniare
liofilizare (desp. li-o-) s. f., g.-d. art. liofilizării; pl.
liniaritate (rar) (desp. -ni-a-) s. f., g.-d. art. liniarităţii
liofilizări
liniatură (desp. -ni-a-) s. f., g.-d. art. liniaturii; pl. liniaturi
liofob (desp. li-o-) adj. m., pl. liofobi; f. liofobă, pl. liofobe
linie (desp. -ni-e) s. f., art. linia (desp. -ni-a), g.-d. art.
liniei; pl. linii, art. liniile (desp. -ni-i-) liogel (desp. li-o-) s. n., pl. liogeluri
liniere (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. linierii; pl. linieri liotă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. liotei; pl. liote
liniment s. n., pl. linimente lip (reg.) s. n.
linioară (desp. -ni-oa-) s. f., g.-d. art. linioarei; pl. linioare lipa/lipa-lipa interj.
liniometru (desp. -ni-o-me-tru) s. n., art. liniometrul; pl. lipan s. m., pl. lipani
liniometre liparit s. n., pl. liparite
linişor (pop.) adj. m., pl. linişori; f. linişoară, pl. linişoare lipază s. f., g.-d. art. lipazei; pl. lipaze
linişte s. f., g.-d. art. liniştii lipăi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. lipăi, 3 lipăie, imperf. 1
linişti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. liniştesc, 3 sg. lipăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să lipăi, 3 să lipăie
linişteşte, imperf. 1 linişteam; conj. prez. 1 sg. să !lipăit s. n., pl. lipăituri
liniştesc, 3 să liniştească lipcan (înv.) s. m., pl. lipcani
liniştire s. f., g.-d. art. liniştirii; pl. liniştiri lipcă (reg.) adv.
+liniştit1 adj. m., pl. liniştiţi; f. liniştită, pl. liniştite lipemie (desp. li-/lip-) s. f., art. lipemia, g.-d. lipemii, art.
+liniştit2 adv. lipemiei
liniştitor adj. m., pl. liniştitori; f. sg. şi pl. liniştitoare lipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lipesc, 3 sg. lipeşte,
liniuţă (desp. -ni-u-) s. f., g.-d. art. liniuţei; pl. liniuţe imperf. 1 lipeam; conj. prez. 1 sg. să lipesc, 3 să lipească
link (engl.) s. n., pl. linkuri lipici1 (plantă) s. m., pl. lipici
linograf (desp. -no-graf) s. n., pl. linografe lipici2 (substanţă; boală; farmec) s. n., pl. lipiciuri
linogravură (desp. -no-gra-) s. f., g.-d. art. linogravurii; lipicios adj. m., pl. lipicioşi; f. lipicioasă, pl. lipicioase
(gravuri) pl. linogravuri lipicioasă (plantă) s. f., g.-d. art. lipicioasei
linoleat (desp. -le-at) s. m., pl. linoleaţi lipidă s. f., g.-d. art. lipidei; pl. lipide
!linoleic (desp. -le-ic) adj. m. (acid ~), pl. linoleici; f. lipidemie (desp. -pi-de-/-pid-e-) s. f., art. lipidemia, g.-d.
linoleică (floare ~), pl. linoleice lipidemii, art. lipidemiei
linoleum (desp. -le-um) s. n., art. linoleumul; pl. linoleumuri lipie s. f., art. lipia, g.-d. art. lipiei; pl. lipii, art. lipiile (desp.
!linolic adj. m. (acid ~), pl. linolici -pi-i-)
linotip s. n., pl. linotipuri lipiodol® (desp. li-pi-o-/lip-i-) s. n.
linotipie s. f., art. linotipia, g.-d. art. linotipiei; (ateliere) lipire s. f., g.-d. art. lipirii; pl. lipiri
pl. linotipii, art. linotipiile (desp. -pi-i-) lipit s. n.
linotipist s. m., pl. linotipişti lipitoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. lipitoarei; pl. lipitoare
linotipistă s. f., g.-d. art. linotipistei; pl. linotipiste lipitoare2 (vierme, pasăre) s. f., g.-d. art. lipitorii; pl. lipitori
!linou s. n., art. linoul; (sorturi) pl. linouri lipitor s. m., pl. lipitori
linoxină s. f., g.-d. art. linoxinei lipitură s. f., g.-d. art. lipiturii; pl. lipituri
lipiţan 700
!lipiţan adj. m. (cal ~), s. m., pl. lipiţani; adj. f., s. f. lipiţană literar (care aparţine literaturii; cu o formă corectă) adj.
(iapă ~), pl. lipiţane m., pl. literari; f. literară, pl. literare (şi: limba literară)
lipoidă (desp. -po-i-) s. f., g.-d. art. lipoidei; pl. lipoide literar-artistic adj. m., pl. literar-artistici; f. literar-artistică,
lipoidoză (desp. -po-i-) s. f., g.-d. art. lipoidozei; pl. lipoidoze pl. literar-artistice
lipoliză s. f., g.-d. art. lipolizei; pl. lipolize literariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. literarizez, 3 literarizează;
lipom s. n., pl. lipoame conj. prez. 1 sg. să literarizez, 3 să literarizeze
lipomatoză s. f., g.-d. art. lipomatozei; pl. lipomatoze literarizare s. f., g.-d. art. literarizării; pl. literarizări
liposarcom s. n., pl. liposarcoame literar-muzical adj. m., pl. literar-muzicali; f.
liposolubil adj. m., pl. liposolubili; f. liposolubilă, pl. literar‑muzicală, pl. literar-muzicale
liposolubile literat s. m., pl. literaţi
+liposucţie (desp. -ţi-e) s. f., art. liposucţia (desp. -ţi-a), g.‑d. literată s. f., g.-d. art. literatei; pl. literate
art. liposucţiei; pl. liposucţii, art. liposucţiile (desp. -ţi-i-) literatoare (înv., rar) s. f., g.-d. art. literatoarei; pl. literatoare
lipotimie s. f., art. lipotimia, g.-d. art. lipotimiei; pl. literator (înv.) s. m., pl. literatori
lipotimii, art. lipotimiile (desp. -mi-i-) literatură s. f., g.-d. art. literaturii; pl. literaturi
lipovean s. m., pl. lipoveni literaturiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. literaturizez, 3
lipoveancă s. f., g.-d. art. lipovencei; pl. lipovence literaturizează; conj. prez. 1 sg. să literaturizez, 3 să
lipovenesc adj. m., f. lipovenească; pl. m. şi f. lipoveneşti literaturizeze
lipoveneşte adv. literaturizare s. f., g.-d. art. literaturizării; pl. literaturizări
lipovenime (rar) s. f., g.-d. art. lipovenimii literă s. f., g.-d. art. literei; pl. litere
lipsă s. f., g.-d. art. lipsei; pl. lipsuri +literă-consoană s. f., g.-d. art. literei-consoană; pl.
lipscan (înv.) s. m., pl. lipscani litere‑consoană
lipscănie (înv.) s. f., art. lipscănia, g.-d. art. lipscăniei; pl. +literă-suport s. f., g.-d. art. literei-suport; pl. litere-suport
lipscănii, art. lipscăniile (desp. -ni-i-) +literă-vocală s. f., g.-d. art. literei-vocală; pl. litere-vocală
!lipsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lipsesc, 3 sg. lipseşte, litiază (desp. -ti-a-) s. f., g.-d. art. litiazei; pl. litiaze
imperf. 1 lipseam; conj. prez. 1 sg. să lipsesc, 3 să +litiazic (desp. -ti-a-) adj. m., s. m., pl. litiazici; adj. f., s. f.
lipsească; imper. 2 sg. afirm. lipseşte/(pop.) lipseşti litiazică, pl. litiazice
lipsire (înv.) s. f., g.-d. art. lipsirii; pl. lipsiri litie (relig.) (desp. -ti-e) s. f., art. litia (desp. -ti-a), g.-d.
!Lira (constelaţie) s. propriu f. art., neart. Liră (în ~), g.-d. art. litiei; pl. litii, art. litiile (desp. -ti-i-)
art. Lirei litier (desp. -ti-er) s. n., pl. litiere
liră (instrument muzical; monedă) s. f., g.-d. art. lirei; pl. litieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. litierei; pl. litiere
lire; simb. (lira sterlină) £, (lira turcească) TL !litigant adj. m., pl. litiganţi; f. litigantă, pl. litigante
liric adj. m., pl. lirici; f. lirică, pl. lirice litigios (desp. -gi-os) adj. m., pl. litigioşi; f. litigioasă, pl.
lirică s. f., g.-d. art. liricii litigioase
lirism s. n. litigiu s. n., art. litigiul, pl. litigii; art. litigiile (desp. -gi-i-)
lisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lisez, 3 lisează; conj. prez. 1 litină s. f., g.-d. art. litinei
sg. să lisez, 3 să liseze litispendenţă s. f., g.-d. art. litispendenţei
lisare s. f., g.-d. art. lisării; pl. lisări litiu [tiu pron. tĭu] s. n., art. litiul; simb. Li
lisă s. f., g.-d. art. lisei; pl. lise
litocromie (desp. -cro-) s. f., art. litocromia, g.-d. litocromii,
liseză s. f., g.-d. art. lisezei; pl. liseze art. litocromiei
lista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. listez, 3 listează; conj. prez. !litogeneză s. f., g.-d. art. litogenezei; (procese) pl. litogeneze
1 sg. să listez, 3 să listeze
litograf (desp. -graf) s. m., pl. litografi
listare s. f., g.-d. art. listării; pl. listări
litografă (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. litografei; pl. litografe
listă s. f., g.-d. art. listei; pl. liste
litografia (a ~) (desp. -to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 1 sg.
listel s. n., pl. listeluri litografiez (desp. -fi-ez), 3 litografiază, 1 pl. litografiem;
listerioză (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. listeriozei; pl. listerioze conj. prez. 1 sg. să litografiez, 3 să litografieze; ger.
lişiţă s. f., g.-d. art. lişiţei; pl. lişiţe litografiind (desp. -fi-ind)
+liştav1 (reg.) adj. m., pl. liştavi; f. liştavă, pl. liştave litografic (desp. -to-gra-) adj. m., pl. litografici; f.
!liştav2 (reg.) adv. litografică, pl. litografice
litanie (desp. -ni-e) s. f., art. litania (desp. -ni-a), g.-d. art. litografie (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. litografiei; (secţii,
litaniei; pl. litanii, art. litaniile (desp. -ni-i-) desene) pl. litografii, art. litografiile (desp. -fi-i-)
!litargă s. f., g.-d. art. litargei !litografiere (desp. -to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. litografierii;
literal (textual, notat cu litere) adj. m., pl. literali; f. pl. litografieri
literală, pl. literale !litologie s. f., art. litologia, g.-d. art. litologiei; (compoziţii)
literalmente adv. pl. litologii, art. litologiile (desp. -gi-i-)
701 locaţie
litopon s. n. livră (înv.) (desp. li-vră) s. f., g.-d. art. livrei; pl. livre
litoral1 adj. m., pl. litorali; f. litorală, pl. litorale livrea (desp. li-vrea) s. f., art. livreaua, g.-d. art. livrelei;
litoral2 s. n., pl. litoraluri pl. livrele
!litosferă (desp. -tos-fe-/-to-sfe-) s. f., g.-d. art. litosferei; pl. livresc (desp. li-vresc) adj. m., f. livrescă; pl. m. şi f. livreşti
litosfere livret (document) (desp. li-vret) s. n., pl. livrete
litotamniu [niu pron. nĭu] s. n., art. litotamniul liză (reg.) s. f., g.-d. art. lizei; pl. lize
litotă s. f., g.-d. art. litotei; pl. litote lizibil adj. m., pl. lizibili; f. lizibilă, pl. lizibile
litotipografie (desp. -po-gra-) s. f., art. litotipografia, g.-d. lizieră (desp. -zi-e) s. f., g.-d. art. lizierei; pl. liziere
litotipografii, art. litotipografiei lizigen adj. m., pl. lizigeni; f. lizigenă, pl. lizigene
!litotom s. n., pl. litotoame lizimetru (desp. -me-tru) s. n., art. lizimetrul; pl. lizimetre
litotomie s. f., art. litotomia, g.-d. art. litotomiei; pl. lizină s. f., g.-d. art. lizinei; pl. lizine
litotomii, art. litotomiile (desp. -mi-i-) lizol s. n.
litotritie (desp. -to-tri-) s. f., art. litotritia, g.-d. art. lizozimă s. f., g.-d. art. lizozimei; pl. lizozime
litotritiei; pl. litotritii, art. litotritiile (desp. -ti-i-) llanos (sp.) [ll pron. l′] s. n. pl.
litră (pop.) (desp. li-tră) s. f., g.-d. art. litrei; pl. litre loază s. f., g.-d. art. loazei; pl. loaze
litru (desp. li-tru) s. m., art. litrul; pl. litri, art. litrii; simb. l lob1 (lovitură la tenis) s. n., pl. loburi
litteram (ad ~) (lat.) loc. adj., loc. adv.; abr. ad litt. lob2 (parte a unui organ; element de construcţie) s. m.,
(traducere ~, a traduce ~) pl. lobi
lituanian (desp. -tu-a-ni-an) adj. m., s. m., pl. lituanieni loba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lobez, 3 lobează; conj. prez. 1
(desp. -ni-eni); adj. f., s. f. lituaniană, pl. lituaniene sg. să lobez, 3 să lobeze
lituaniană (limbă) (desp. -tu-a-ni-a-) s. f., g.-d. art. lituanienei lobar (referitor la lob2) adj. m., pl. lobari; f. lobară, pl. lobare
(desp. -ni-e-) lobat (cu lobi2) adj. m., pl. lobaţi; f. lobată, pl. lobate
+lituaniancă (persoană) (desp. -tu-a-ni-a-) s. f., g.-d. art. +lobbist s. m., pl. lobbişti
lituaniencei; pl. lituanience !lobby (engl.) s. n., art. lobbyul
liturghie s. f., art. liturghia, g.-d. art. liturghiei; pl. liturghii, lobelie (desp. -li-e) s. f., art. lobelia (desp. -li-a), g.-d. art.
art. liturghiile (desp. -ghi-i-) lobeliei; pl. lobelii, art. lobeliile (desp. -li-i-)
liturghier (desp. -ghi-er) s. n., pl. liturghiere lobelină s. f., g.-d. art. lobelinei; pl. lobeline
liturgic adj. m., pl. liturgici; f. liturgică, pl. liturgice lobodă s. f., g.-d. art. lobodei; pl. lobode
liturgică s. f., g.-d. art. liturgicii lobonţ s. m., pl. lobonţi
liţă s. f., g.-d. art. liţei; pl. liţe lobul s. m., pl. lobuli
+liude1 (literă chirilică) s. n. loc s. n., pl. locuri
!liude2 (persoană) (înv.) s. m., pl. liuzi local1 adj. m., pl. locali; f. locală, pl. locale
!liude3 (unitate fiscală) (înv.) s. n., pl. liude local2 s. n., pl. localuri
liu-liu (reg.) interj. localitate s. f., g.-d. art. localităţii; pl. localităţi
liur (reg.) s. n. localiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. localizez, 3 localizează;
livadă s. f., g.-d. art. livezii; pl. livezi conj. prez. 1 sg. să localizez, 3 să localizeze
livan1 (înv., pop.) (arbore) s. m., pl. livani localizare s. f., g.-d. art. localizării; pl. localizări
livan2 (înv.) (tămâie) s. n. localnic adj. m., s. m., pl. localnici; adj. f., s. f. localnică,
live1 (engl.) [pron. laĭv] adj. invar., adv. (transmisie ~, a pl. localnice
transmite ~) !locantă (înv.) s. f., g.-d. art. locantei; pl. locante
live2 (engl.) [pron. laĭv] s. n., pl. live-uri [pron. laĭvuri] (a !locantier (desp. -ti-er) (înv.) s. m., pl. locantieri
transmite un ~) !locantieră (desp. -ti-e-) (înv.) s. f., g.-d. art. locantierei;
livid adj. m., pl. livizi; f. lividă, pl. livide pl. locantiere
lividitate s. f., g.-d. art. lividităţii locaş (gol într-o piesă) s. n., pl. locaşuri
living s. n., pl. livinguri locatar s. m., pl. locatari
living-room (engl.) [oo pron. u] s. n., pl. living-roomuri locatară s. f., g.-d. art. locatarei; pl. locatare
(desp.-roo-muri) locativ1 adj. m., pl. locativi; f. locativă, pl. locative
livra (a ~) (desp. li-vra) vb., ind. prez. 1 sg. livrez, 3 locativ2 s. n., pl. locative
livrează; conj. prez. 1 sg. să livrez, 3 să livreze locatoare s. f., g.-d. art. locatoarei; pl. locatoare
livrabil (desp. li-vra-) adj. m., pl. livrabili; f. livrabilă, pl. locator1 (obiect) s. n., pl. locatoare
livrabile locator2 (persoană) s. m., pl. locatori
livrare (desp. li-vra-) s. f., g.-d. art. livrării; pl. livrări locaţie (jur.; loc) (desp. -ţi-e) s. f., art. locaţia (desp. -ţi‑a),
+livratoare (desp. li-vra-) s. f., g.-d. art. livratoarei; pl. livratoare g.-d. art. locaţiei; pl. locaţii, art. locaţiile (desp. -ţi-i-)
+livrator (desp. li-vra-) s. m., pl. livratori (locaţie de gestiune)
locaţiune 702
+locaţiune (jur.: închiriere; contract) (desp. -ţi-u-) s. f., logaedic adj. m., pl. logaedici; f. logaedică, pl. logaedice
art. locaţiunea, g.-d. art. locaţiunii; pl. locaţiuni (contract logaritm s. m., pl. logaritmi; simb. log
de ~, dare în ~, drept de ~) logaritma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. logaritmez, 3 logaritmează;
locă s. f., g.-d. art. locei conj. prez. 1 sg. să logaritmez, 3 să logaritmeze
loch (fr.) [pron. lok] s. n., pl. lochuri (desp. lo-churi) logaritmic adj. m., pl. logaritmici; f. logaritmică, pl. logaritmice
loc de (în ~) loc. prep. logatom s. m., pl. logatomi
loc (ca...) să (în ~) loc. conjcţ. !loghiotat (înv.) (desp. -ghi-o-) s. m., pl. loghiotaţi
+lockdown (engl.) [pron. lokdaŭn] s. n., art. lockdownul logic1 adj. m., pl. logici; f. logică, pl. logice
+lockout (engl.) [pron. lokaŭt] s. n., art. lockoutul +logic2 adv.
locma (înv.) s. f., art. locmaua, g.-d. art. locmalei; pl. locmale logică s. f., g.-d. art. logicii; pl. logici
loco adv. logiceşte (înv.) adv.
locomobil adj. m., pl. locomobili; f. locomobilă, pl. locomobile logician (desp. -ci-an) s. m., pl. logicieni (desp. -ci-eni)
locomobilă (agregat, motor) (înv.) s. f., g.-d. art. logiciană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. logicienei (desp.
locomobilei; pl. locomobile -ci‑e‑); pl. logiciene
locomotivă (vehicul) s. f., g.-d. art. locomotivei; pl. locomotive logicism s. n.
locomotor1 adj. m., pl. locomotori; f. sg. şi pl. locomotoare logie (desp. -gi-e) s. f., g.-d. art. logiei; pl. logii, art. logiile
locomotor2 s. n., pl. locomotoare (desp. -gi-i-)
!locomoţie (desp. -ţi-e) s. f., art. locomoţia (desp. -ţi-a), logistic adj. m., pl. logistici; f. logistică, pl. logistice
g.-d. art. locomoţiei; pl. locomoţii, art. locomoţiile (desp.
logistică (comerţ) s. f., g.-d. art. logisticii
-ţi-i-)
logistician (desp. -ci-an) s. m., pl. logisticieni (desp. -ci-eni)
locotenent s. m., pl. locotenenţi; abr. lt.
logisticiană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. logisticienei (desp.
locotenent-colonel s. m., art. locotenent-colonelul; pl.
-ci-e-); pl. logisticiene
locotenenţi-colonei, art. locotenenţi-coloneii; abr. lt.-col.
logo s. n., art. logoul; pl. logouri
locotenent-comandor s. m., art. locotenent-comandorul;
pl. locotenenţi-comandori, art. locotenenţi-comandorii; logodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. logodesc, 3 sg.
abr. lt.-cdor logodeşte, imperf. 1 logodeam; conj. prez. 1 sg. să
logodesc, 3 să logodească
locotenenţă s. f., g.-d. art. locotenenţei; pl. locotenenţe
logodnă s. f., g.-d. art. logodnei; pl. logodne
locotractor (desp. -co-trac-) s. n., pl. locotractoare
logodnic s. m., pl. logodnici
!locşor s. n., pl. locşoare
logodnică s. f., g.-d. art. logodnicei; pl. logodnice
locţiitoare (desp. -ţi-i-) s. f., g.-d. art. locţiitoarei; pl. locţiitoare
locţiitor (desp. -ţi-i-) s. m., pl. locţiitori logofăt s. m., pl. logofeţi
locui (a ~) (a domicilia) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. logofeteasă (înv.) s. f., g.-d. art. logofetesei; pl. logofetese
locuiesc, 3 sg. locuieşte, imperf. 1 locuiam; conj. prez. 1 logofeţel (înv.) s. m., pl. logofeţei, art. logofeţeii
sg. să locuiesc, 3 să locuiască logofeţie (înv.) s. f., art. logofeţia, g.-d. art. logofeţiei; pl.
locuibil adj. m., pl. locuibili; f. locuibilă, pl. locuibile logofeţii, art. logofeţiile (desp. -ţi-i-)
locuinţă s. f., g.-d. art. locuinţei; pl. locuinţe logograf (autor) (desp. -go-graf) s. m., pl. logografi
!locuire (stabilire) s. f., g.-d. art. locuirii; pl. locuiri !logogrif (joc; limbaj) (desp. -go-grif) s. n., pl. logogrife
locuitoare (localnică) (desp. -cu-i-) s. f., g.-d. art. logogrific (desp. -go-gri-) adj. m., pl. logogrifici; f.
locuitoarei; pl. locuitoare logogrifică, pl. logogrifice
locuitor (localnic) (desp. -cu-i-) s. m., pl. locuitori logomahie (livr.) s. f., art. logomahia, g.-d. logomahii, art.
locu- (în ~) loc. prep. (~i) logomahiei
locul (în ~) loc. prep. (~ lui/său) logometru (desp. -me-tru) s. n., art. logometrul; pl. logometre
locul (la ~ ei/lui/lor/său etc.) loc. adj. (om la locul lui) logonevroză (desp. -ne-vro-) s. f., g.-d. art. logonevrozei;
locular adj. m., pl. loculari; f. loculară, pl. loculare pl. logonevroze
+locutoare s. f., g-d. art. locutoarei; pl. locutoare logopatie s. f., art. logopatia, g.-d. art. logopatiei; pl.
locutor s. m., pl. locutori logopatii, art. logopatiile (desp. -ti-i-)
locuţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. locuţiunii; pl. locuţiuni logoped s. m., pl. logopezi
locvace (livr.) adj. invar. (persoane ~) logopedă s. f., g.-d. art. logopedei; pl. logopede
locvacitate (livr.) s. f., g.-d. art. locvacităţii logopedie s. f., art. logopedia, g.-d. logopedii, art. logopediei
!lodbă (reg.) s. f., g.-d. art. lodbei; pl. lodbe logoree s. f., art. logoreea, g.-d. logoree, art. logoreei
loden s. n., pl. lodenuri logoreic adj. m., pl. logoreici; f. logoreică, pl. logoreice
+loga (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă loghez, 3 se logos s. n., pl. logosuri
loghează; conj. prez. 1 sg. să mă loghez, 3 să se logheze; +logostea (pop.) s. f. (stea-~)
imper. 2 sg. afirm. loghează-te; ger. logându-mă logotip s. n., pl. logotipuri
703 lua la rost
!lohie (desp. -hi-e) s. f., art. lohia (desp. -hi-a), g.-d. art. +looser (engl.) [pron. luzăr] (desp. loo-) s. m., pl. looseri
lohiei; pl. lohii, art. lohiile (desp. -hi-i-) [pron. luzări]
lohn (germ.) [pron. lon] s. n., art. lohnul (desp. loh-nul) lopată s. f., g.-d. art. lopeţii; pl. lopeţi
loial adj. m., pl. loiali; f. loială, pl. loiale lopăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lopătez, 3 lopătează; conj.
loialism (rar) s. n. prez. 1 sg. să lopătez, 3 să lopăteze
loialitate s. f., g.-d. art. loialităţii lopătar s. m., pl. lopătari
loisir (fr.) [pron. lŭazir] (desp. loi-sir) s. n., art. loisirul lopătare s. f., g.-d. art. lopătării; pl. lopătări
[pron. lŭazirul] lopăţică s. f., g.-d. art. lopăţelei; pl. lopăţele
loitră (desp. loi-tră) s. f., g.-d. art. loitrei; pl. loitre lor v. ea, el
lojă s. f., art. loja, g.-d. art. lojii; pl. loji lord s. m., pl. lorzi
lojniţă (reg.) s. f., g.-d. art. lojniţei; pl. lojniţe lordoză s. f., g.-d. art. lordozei; pl. lordoze
lolotă (reg.) s. f., g.-d. art. lolotei; pl. lolote lori s. m., pl. lori, art. lorii
loloti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lolotesc, 3 sg. lorică s. f., g.-d. art. loricei; pl. lorice
loloteşte, imperf. 1 loloteam; conj. prez. 1 sg. să lolotesc, lornietă (desp. -nie-) s. f., g.-d. art. lornietei; pl. lorniete
3 să lolotească lornion (desp. -nion) s. n., pl. lornioane (desp. -nioa-)
lom s. n., pl. lomuri !löss (germ.) s. n., (sorturi) pl. lössuri
lombalgie (desp. lom-bal-/lomb-al-) s. f., art. lombalgia, !lostopană (reg.) s. f., pl. lostopane
g.-d. art. lombalgiei; pl. lombalgii, art. lombalgiile (desp. lostriţă s. f., g.-d. art. lostriţei; pl. lostriţe
-gi-i-)
lot s. n., pl. loturi
lombar adj. m., pl. lombari; f. lombară, pl. lombare
lotcă s. f., g.-d. art. lotcii; pl. lotci
lombard1 (înv.) (instituţie de credit, împrumut) s. n., pl.
loterie s. f., art. loteria, g.-d. art. loteriei; pl. loterii, art.
lombarduri
loteriile (desp. -ri-i-)
lombard2 (referitor la Lombardia) adj. m., s. m., pl.
lotiform adj. m., pl. lotiformi; f. lotiformă, pl. lotiforme
lombarzi; adj. f., s. f. lombardă, pl. lombarde
lotiza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. lotizez, 3 lotizează;
lombarda (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. lombardez, 3
conj. prez. 1 sg. să lotizez, 3 să lotizeze
lombardează; conj. prez. 1 sg. să lombardez, 3 să lombardeze
lotizare (rar) s. f., g.-d. art. lotizării; pl. lotizări
lombardare (înv.) s. f., g.-d. art. lombardării
!loto (loterie; joc) s. n., art. lotoul; (jocuri) pl. lotouri
+Lombardia (it.) s. propriu f., g.-d. Lombardiei
lotrit (lo-trit) s. n.
lombartroză (desp. lom-bar-/lomb-ar-) s. f., g.-d. art.
lotru (înv., pop.) (desp. lo-tru) adj. m., s. m., pl. lotri; adj.
lombartrozei; pl. lombartroze
f., s. f. loatră, pl. loatre
lombosciatică (desp. -bos-ci-/-bo-sci-) s. f., g.-d. art.
lotus s. m., pl. lotuşi
lombosciaticii
loţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. loţiunii; pl. loţiuni
londonez adj. m., s. m., pl. londonezi; adj. f., s. f. londoneză,
pl. londoneze +lounge (engl.) [pron. laŭnğ] s. n.
loveală (lovitură) (rar) s. f., g.-d. art. lovelii; pl. loveli
longevitate s. f., g.-d. art. longevităţii
lovele (bani) (arg.) s. f. pl.
longeviv adj. m., s. m., pl. longevivi; adj. f., s. f. longevivă,
pl. longevive lovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lovesc, 3 sg. loveşte,
imperf. 1 loveam; conj. prez. 1 sg. să lovesc, 3 să lovească
longilin adj. m., pl. longilini; f. longilină, pl. longiline
lovire s. f., g.-d. art. lovirii; pl. loviri
longitudinal adj. m., pl. longitudinali; f. longitudinală, pl.
lovitură s. f., g.-d. art. loviturii; pl. lovituri
longitudinale
+low cost (engl.) [pron. lăŭkost] loc. adj. (zboruri ~)
longitudinală s. f., g.-d. art. longitudinalei; pl. longitudinale
loxodromă (desp. -xo-dro-) s. f., g.-d. art. loxodromei; pl.
longitudine s. f., g.-d. art. longitudinii; pl. longitudini; abr. loxodrome
long.
loxodromic (desp. -xo-dro-) adj. m., pl. loxodromici; f.
longobard adj. m., s. m., pl. longobarzi; adj. f., s. f. loxodromică, pl. loxodromice
longobardă, pl. longobarde loz s. n., pl. lozuri
longrină s. f., g.-d. art. longrinei; pl. longrine lozie (desp. -zi-e) s. f., art. lozia (desp. -zi-a), g.-d. art.
longue (à la ~) (fr.) [pron. alalõg] (desp. lon-gue) loc. adj., loziei; pl. lozii, art. loziile (desp. -zi-i-)
loc. adv. (epuizare ~, a se epuiza ~) lozincard adj. m., pl. lozincarzi; f. lozincardă, pl. lozincarde
lonjă s. f., art. lonja, g.-d. art. lonjei; pl. lonje lozincă s. f., g.-d. art. lozincii; pl. lozinci
lonjeron s. n., pl. lonjeroane LP [cit. engl. elpi] s. n., pl. LP-uri [cit. elpiuri]
look (engl.) [pron. luk] s. n., pl. lookuri [pron. lukuri] lua (a ~) (desp. lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iau, 2 sg.
(desp. loo-kuri) iei, 3 sg. ia,; conj. prez. 1 sg. să iau, 3 să ia; imper. 2 sg.
looping (engl.) [pron. luping] (desp. loo-) s. n., pl. afirm. ia; ger. luând (desp. lu-ând)
loopinguri [pron. lupinguri] +lua la rost (a ~) (a certa) (desp. lu-a) loc. vb. v. lua
lua aminte 704
+lua aminte (a ~) (a ţine seamă de ceva; a observa cu lucios adj. m., pl. lucioşi; f. lucioasă, pl. lucioase
atenţie ceva) (desp. lu-a) loc. vb. v. lua lucire s. f., g.-d. art. lucirii; pl. luciri
+lua cunoştinţă (a ~) (a afla; a fi informat) (desp. lu-a) lucitor adj. m., pl. lucitori; f. sg. şi pl. lucitoare
loc. vb. v. lua luciu1 adj. m., f. lucie (desp. -ci-e); pl. m. şi f. lucii
+lua din loc (a o ~) (a pleca) (fam.) (desp. lu-a) loc. vb. v. luciu2 s. n., art. luciul; pl. luciuri (~ de apă)
lua; ind. perf. c. 1 am luat-o din loc; imper. 2 sg. afirm. +lucky looser (engl.) [pron. lakiluzăr] s. m., pl. lucky looseri
ia-o din loc; ger. luând-o din loc (desp. lu-ând-o) [pron. lakiluzări]
+lua la sănătoasa (a o ~) (a fugi) (fam.) (desp. lu-a) loc. lucoare (înv.) s. f., g.-d. art. lucorii; pl. lucori
vb., v. lua; ind. perf. c. 1 am luat-o la sănătoasa; imper.
lucra (a ~) (desp. lu-cra) vb., ind. prez. 1 sg. lucrez, 3
2 sg. afirm. ia-o la sănătoasa; ger. luând-o la sănătoasa
lucrează; conj. prez. 1 sg. să lucrez, 3 să lucreze
(desp. lu-ând-)
lucrare (desp. lu-cra-) s. f., g.-d. art. lucrării; pl. lucrări
+lua peste picior (a ~) (a ironiza) (fam.) (desp. lu-a) loc.
vb. v. lua lucrat (desp. lu-crat) s. n.
!luare aminte/(în tempo rapid) luare-aminte (desp. lucrativ (desp. lu-cra-) adj. m., pl. lucrativi; f. lucrativă,
lu‑a-) loc. s. f., art. luarea aminte/(în tempo rapid) pl. lucrative
luarea-aminte, g.-d. art. luării aminte/luării-aminte lucrător (desp. lu-cră-) adj. m., s. m., pl. lucrători; adj. f., s.
+luare (desp. -lu-a-) s. f., g.-d. art. luării; pl. luări (luare de f. sg. şi pl. lucrătoare
mită, nedreaptă luare) lucrătură (desp. lu-cră-) s. f., g.-d. art. lucrăturii; pl. lucrături
+luare la cunoştinţă (desp. lu-a-) loc. s. f., art. luarea la lucru (desp. lu-cru) s. n., art. lucrul; pl. lucruri
cunoştinţă, g.-d. art. luării la cunoştinţă lucruşor (desp. lu-cru-) s. n., pl. lucruşoare
lubeniţă (reg.) s. f., g.-d. art. lubeniţei; pl. lubeniţe luctuos (rar) (desp. -tu-os) adj. m., pl. luctuoşi; f. luctuoasă,
lubric (desp. lu-bric) adj. m., pl. lubrici; f. lubrică, pl. lubrice pl. luctuoase
lubricare (desp. lu-bri-) s. f., g.-d. art. lubricării; pl. lubricări lud (reg.) adj. m., pl. luzi; f. ludă, pl. lude
lubricator (desp. lu-bri-) s. n., pl. lubricatoare luddism s. n.
lubricitate (livr.) (desp. lu-bri-) s. f., g.-d. art. lubricităţii ludian1 (desp. -di-an) adj. m., pl. ludieni (desp. -di-eni); f.
lubrifia (a ~) (desp. lu-bri-fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. lubrifiez ludiană, pl. ludiene
(desp. -fi-ez), 3 lubrifiază, 1 pl. lubrifiem; conj. prez. 1 sg. ludian2 (desp. -di-an) s. n.
să lubrifiez, 3 să lubrifieze; ger. lubrifiind (desp. -fi-ind) ludic (livr.) adj. m., pl. ludici; f. ludică, pl. ludice
lubrifiant1 (desp. lu-bri-fi-ant) adj. m., pl. lubrifianţi; f. !ludlow (maşină tipografică) (engl.) [pron. ladloŭ] (desp.
lubrifiantă, pl. lubrifiante lu-dlow) s. n., art. ludlow-ul [pron. ladloŭl]
lubrifiant2 (desp. lu-bri-fi-ant) s. m., pl. lubrifianţi ludovic s. m., pl. ludovici
lubrifianţă (desp. lu-bri-fi-an-) s. f., g.-d. art. lubrifianţei ludwigit s. n.
lubrificator (desp. lu-bri-) s. n., pl. lubrificatoare lues s. n.
lubrifiere (desp. lu-bri-fi-e-) s. f., g.-d. art. lubrifierii; pl. luetă (desp. lu-e-) s. f., g.-d. art. luetei; pl. luete
lubrifieri luetic (desp. lu-e-) adj. m., s. m., pl. luetici; adj. f., s. f.
Lucarii (sărbătoare la romani) s. propriu f. pl., art. luetică, pl. luetice
Lucariile (desp. -ri-i-) lufar s. m., pl. lufari
lucarnă s. f., g.-d. art. lucarnei; pl. lucarne lufă s. f., g.-d. art. lufei; pl. lufe
luceafăr (astru; figură proeminentă) s. m., pl. luceferi luft s. n., pl. lufturi
!Luceafărul (planetă) (pop.) s. propriu m. art., neart. lufta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. luftez, 3 luftează; conj. prez.
Luceafăr (Se uiă la ~ .) 1 sg. să luftez, 3 să lufteze
!Luceafărul-Ciobanilor (planetă) (pop.) s. propriu m. art. lugher s. n., pl. lughere
+Luceafărul-de-Dimineaţă (planetă) (pop.) s. propriu m. art. lugojean adj. m., s. m., pl. lugojeni; adj. f. lugojeană, pl.
!Luceafărul-de-Seară (planetă) (pop.) s. propriu m. art. lugojene (dar: (Ana) Lugojana s. propriu f.)
!Luceafărul-de-Ziuă (planetă) (pop.) s. propriu m. art. lugojeana (dans) s. f. art., neart. lugojeană, g.-d. art. lugojenei
lucernă s. f., g.-d. art. lucernei lugojeancă s. f., g.-d. art. lugojencei; pl. lugojence
luci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lucesc, 3 sg. luceşte, lugol (medicament) s. n.
imperf. 1 luceam; conj. prez. 1 sg. să lucesc, 3 să lucească +Lugol (medic francez) [pron. lügol] s. propriu
lucid adj. m., pl. lucizi; f. lucidă, pl. lucide lugubru (desp. -gu-bru) adj. m., pl. lugubri; f. lugubră, pl.
luciditate s. f., g.-d. art. lucidităţii lugubre
luciferic adj. m., pl. luciferici; f. luciferică, pl. luciferice lui1 art.1 pentru g.-d. sg. (~ frate-meu, ~ gură-cască, ~
luciferină s. f., g.-d. art. luciferinei ianuarie, ~ tanti, ~ tata, ~ vodă, ~ 1989, ~ Ion, ~ Carmen)
lucifob adj. m., pl. lucifobi; f. lucifobă, pl. lucifobe lui2 pr. v. el
luciolă (desp. -ci-o-) s. f., g.-d. art. luciolei; pl. luciole lujer s. m., pl. lujeri
1
Considerat în gramaticile mai noi marcă a genitiv-dativului.
705 luntre
+lulea1 (fam.) adv. (îndrăgostit ~) luminofor1 adj. m., pl. luminofori; f. luminoforă, pl. luminofore
lulea2 s. f., art. luleaua, g.-d. art. lulelei; pl. lulele luminofor2 (substanţă luminiscentă; semnal luminos)
luleluşă (pop.) s. f., art. luleluşa, g.-d. art. luleluşei; pl. s. m., pl. luminofori
luleluşe luminos adj. m., pl. luminoşi; f. luminoasă, pl. luminoase
lumaşel s. n. luminoschemă (desp. -nos-che-/-no-sche-) s. f., g.-d. art.
lumânare s. f., g.-d. art. lumânării; pl. lumânări luminoschemei; pl. luminoscheme
lumânărar (rar) s. m., pl. lumânărari luminozitate s. f., g.-d. art. luminozităţii; pl. luminozităţi
lumânărărie (rar) s. f., art. lumânărăria, g.-d. art. lumânărăriei; lumitip s. n., pl. lumitipuri
pl. lumânărării, art. lumânărăriile (desp. -ri-i-) lumpen s. m., pl. lumpeni
lumânărica-pământului (plantă) s. f. art., g.-d. art. lumpenproletariat (desp. -ri-at) s. n.
lumânărelei-pământului
+Luna (astron.) s. propriu f. art., neart. Lună, g.-d. art. Lunii
lumânărică s. f., g.-d. art. lumânărelei; pl. lumânărele
lunar adj. m., pl. lunari; f. lunară, pl. lunare
lumânărie s. f., art. lumânăria, g.-d. art. lumânăriei; pl.
lumânării, art. lumânăriile (desp. -ri-i) lunatic adj. m., pl. lunatici; f. lunatică, pl. lunatice
lumbago s. n., art. lumbagoul; pl. lumbagouri lunatism (rar) s. n.
lume s. f., g.-d. art. lumii; pl. lumi lunaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. lunaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
lunaţiei; pl. lunaţii, art. lunaţiile (desp. -ţi-i-)
lumen1 (canal al unui organ) s. n., pl. lumene
lumen2 (unitate de măsură) s. m., pl. lumeni; simb. lm lună (corpul ceresc, timp) s. f., g.-d. art. lunii; pl. luni
lumenmetru (desp. -me-tru) s. n., art. lumenmetrul; pl. luncă s. f., g.-d. art. luncii; pl. lunci
lumenmetre luncet s. n., pl. lunceturi
lumesc adj. m., f. lumească; pl. m. şi f. lumeşti lunculiţă s. f., g.-d. art. lunculiţei; pl. lunculiţe
lumeşte adv. luncuţă (reg.) s. f., g.-d. art. luncuţei; pl. luncuţe
lumeţ (înv., pop.) adj. m., pl. lumeţi; f. lumeaţă, pl. lumeţe lunea adv. (~ îţi intri greu în ritm.)
lumina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. luminez, 3 luminează; luneca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lunec, 2 sg. luneci, 3
conj. prez. 1 sg. să luminez, 3 să lumineze lunecă; conj. prez. 1 sg. să lunec, 3 să lunece
luminal® s. n. lunecare s. f., g.-d. art. lunecării; pl. lunecări
luminanţă s. f., g.-d. art. luminanţei lunecos adj. m., pl. lunecoşi; f. lunecoasă, pl. lunecoase
luminanţmetru (desp. -nanţ-me-tru) s. n., art. lunecuş s. n., pl. lunecuşuri
luminanţmetrul; pl. luminanţmetre lunetă s. f., g.-d. art. lunetei; pl. lunete
!luminare s. f., g.-d. art. luminării; pl. luminări lunetist s. m., pl. lunetişti
!Luminarea Ta/Sa/Voastră (înv.) loc. pr., g.-d. Luminării lung1 adj. m., f. lungă; pl. m. şi f. lungi
Tale/Sale/Voastre
lung2 s. n.
luminat s. n.
lungan (fam.) s. m., pl. lungani
luminator (panou transparent) s. n., pl. luminatoare
lungană (fam.) s. f., g.-d. art. lunganei; pl. lungane
luminaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. luminaţia (desp. -ţi-a), g.‑d.
+lungancă (fam.) s. f., g.-d. art. lungancei; pl. lungance
art. luminaţiei; pl. luminaţii, art. luminaţiile (desp. -ţi-i)
lungăreţ adj. m., pl. lungăreţi; f. lungăreaţă, pl. lungăreţe
lumină s. f., g.-d. art. luminii; pl. lumini
lungi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lungesc, 3 sg.
Luminările Lor (înv.) loc. pr. pl.
lungeşte, imperf. 1 lungeam; conj. prez. 1 sg. să lungesc,
+Luminările Voastre (înv.) loc. pr. pl.
3 să lungească
luminător (care luminează) adj. m., s. m., pl. luminători;
lungime s. f., g.-d. art. lungimii; pl. lungimi; (mat.) simb. L
adj. f., s. f. sg. şi pl. luminătoare
lungire s. f., g.-d. art. lungirii; pl. lungiri
Luminăţia Ta/Sa/Voastră (înv.) loc. pr., g.-d. Luminăţiei
Tale/Sale/Voastre lungiş (de/în ~) (pop.) loc. adv.
Luminăţiile Lor (înv.) (desp. -ţi-i-) loc. pr. pl. lungmetraj (desp. lung-me-traj) s. n., art. lungmetrajul; pl.
lungmetraje
Luminăţiile Voastre (înv.) (desp. -ţi-i-) loc. pr. pl.
lunguieţ adj. m., pl. lunguieţi; f. lunguiaţă, pl. lunguieţe
!luminiscent adj. m., pl. luminiscenţi; f. luminiscentă, pl.
luminiscente lunguleţ (pop.) adj. m., pl. lunguleţi; f. lunguleaţă, pl. lunguleţe
!luminiscenţă s. f., g.-d. art. luminiscenţei lunguţ (reg.) adj. m., pl. lunguţi; f. lunguţă, pl. lunguţe
luminism (iluminism) (rar) s. n. +luni1 adv. (Vine ~)
luminist (iluminist; tehnician de lumini) s. m., pl. luminişti luni2 s. f., art. lunea; pl. luni, art. lunile
luministă (iluministă) (rar) s. f., g.-d. art. luministei; pl. +lunile adv.
luministe luntraş s. m., pl. luntraşi
luminiş s. n., pl. luminişuri luntrăşiţă (înv.) s. f., g.-d. art. luntrăşiţei; pl. luntrăşiţe
luminiţă s. f., g.-d. art. luminiţei; pl. luminiţe luntre s. f., g.-d. art. luntrii; pl. luntri
luntri 706
luntri (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. luntresc, lustră (lampă) s. f., g.-d. art. lustrei; pl. lustre
3 sg. luntreşte, imperf. 1 luntream; conj. prez. 1 sg. să lustrin s. n.
luntresc, 3 să luntrească lustru1 (perioadă de cinci ani) s. m., art. lustrul; pl. lustri,
luntricică s. f., g.-d. art. luntricelei; pl. luntricele art. lustrii
luntrişoară s. f., g.-d. art. luntrişoarei; pl. luntrişoare lustru2 (strălucire) s. n., art. lustrul
luntriţă s. f., g.-d. art. luntriţei; pl. luntriţe lustrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lustruiesc, 3 sg.
lunulă (figură geometrică; zonă pe unghii) s. f., g.-d. art. lustruieşte, imperf. 1 lustruiam; conj. prez. 1 sg. să
lunulei; pl. lunule lustruiesc, 3 să lustruiască
lunură (defect în lemn) s. f., g.-d. art. lunurii; pl. lunuri lustruială s. f., g.-d. art. lustruielii; pl. lustruieli
lup (animal sălbatic; rasă de câini) s. m., pl. lupi, art. lupii lustruire s. f., g.-d. art. lustruirii; pl. lustruiri
lupan (pop.) adj. m., s. m., pl. lupani; f. lupană, pl. lupane lustruit s. n.
lupanar s. n., pl. lupanare lustruitoare (desp. -tru-i-) s. f., g.-d. art. lustruitoarei; pl.
lupă s. f., g.-d. art. lupei; pl. lupe lustruitoare
lupărie (rar) s. f., art. lupăria, g.-d. art. lupăriei; pl. lupării, lustruitor1 (obiect) -tru-i-) s. n., pl. lustruitoare
art. lupăriile (desp. -ri-i-) lustruitor2 (persoană) (desp. -tru-i-) s. m., pl. lustruitori
lup-de-mare (focă) s. m., pl. lupi-de-mare luş (livr.) adj. m., pl. luşi; f. luşă, art. luşa, pl. luşe
lup de mare (marinar) s. m. + prep. + s. f. !lut (argilă) s. n.
Lupercalii (sărbătoare la romani) s. propriu f. pl., art. lutărie s. f., art. lutăria, g.-d. art. lutăriei; pl. lutării, art.
Lupercaliile (desp. -li-i-) lutăriile (desp. -ri-i-)
lupesc adj. m., f. lupească; pl. m. şi f. lupeşti luteină s. f., g.-d. art. luteinei
lupeşte adv. luteran adj. m., s. m., pl. luterani; adj. f., s. f. luterană, pl.
!lupin s. m., pl. lupini luterane (dar: Biserica Luterană s. propriu f. art.)
lupinoză s. f., g.-d. art. lupinozei; pl. lupinoze luteranism s. n.
lupiu (rar) adj. m., f. lupie; pl. m. şi f. lupii luteţian1 (desp. -ţi-an) adj. m., pl. luteţieni (desp. -ţi-eni);
lupoaică s. f., g.-d. art. lupoaicei; pl. lupoaice f. luteţiană, pl. luteţiene
lupoaie (înv., pop.) s. f., art. lupoaia, g.-d. art. lupoaiei; pl. luteţian2 (desp. -ţi-an) s. n.
lupoaie luteţiu [iu pron. ĭu] s. n., art. luteţiul; simb. Lu
lupoi (fam.) s. m., pl. lupoi, art. lupoii luth (instrument muzical) s. n., pl. luthuri
lupta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lupt, 2 sg. lupţi, 3 luptă; lutier (meşteşugar) (desp. -ti-er) s. m., pl. lutieri
conj. prez. 1 sg. să lupt, 3 să lupte lutist (instrumentist) s. m., pl. lutişti
luptaci (reg.) s. n., pl. luptace lutistă s. f., g.-d. art. lutistei; pl. lutiste
luptare (înv.) s. f., g.-d. art. luptării; pl. luptări lutişor s. n.
luptaş (înv., pop.) s. m., pl. luptaşi lutos adj. m., pl. lutoşi; f. lutoasă, pl. lutoase
luptă s. f., g.-d. art. luptei; pl. lupte lutră (animal) (desp. lu-tră) s. f., g.-d. art. lutrei; pl. lutre
luptătoare s. f., g.-d. art. luptătoarei; pl. luptătoare lutru (blană) (desp. lu-tru) s. n., art. lutrul
luptător s. m., pl. luptători lutui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lutuiesc, 3 sg.
!lupul-albinelor (insectă) s. m. art., pl. lupii-albinelor lutuieşte, imperf. 1 lutuiam; conj. prez. 1 sg. să lutuiesc,
3 să lutuiască
!lupul-bălţii (peşte) s. m. art., pl. lupii-bălţii
lux1 (fast) s. n.
lupulină s. f., g.-d. art. lupulinei
lux2 (unitate de măsură) s. m., pl. lucşi; simb. lx
!lupul-vrăbiilor (pasăre) (desp. -bi-i-) s. m. art., pl. lupii‑vrăbiilor
luxa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. luxez, 3 luxează; conj. prez.
lupus s. n. 1 sg. să luxez, 3 să luxeze
lupuşor s. m., pl. lupuşori !luxare (luxaţie) s. f., g.-d. art. luxării; pl. luxări
lurex® s. n. luxaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. luxaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
lusitan (portughez) adj. m., s. m., pl. lusitani; adj. f., s. f. luxaţiei; pl. luxaţii, art. luxaţiile (desp. -ţi-i-)
lusitană, pl. lusitane luxemburghez adj. m., s. m., pl. luxemburghezi; adj. f., s.
lusitanian1 (eră geologică) (desp. -ni-an) s. n. f. luxemburgheză, pl. luxemburgheze
lusitanian2 (referitor la lusitanian1) (desp. -ni-an) adj. m., luxmetru (desp. -me-tru) s. n., art. luxmetrul; pl. luxmetre
pl. lusitanieni (desp. -ni-eni); f. lusitaniană, pl. lusitaniene luxos adj. m., pl. luxoşi; f. luxoasă, pl. luxoase
lustragerie s. f., art. lustrageria, g.-d. art. lustrageriei; pl. !luxură (lux) (livr.) s. f., g.-d. art. luxurii
lustragerii, art. lustrageriile (desp. -ri-i-) luxuriant (desp. -ri-ant) adj. m., pl. luxurianţi; f.
lustragiu s. m., art. lustragiul; pl. lustragii, art. lustragiii luxuriantă, pl. luxuriante
(desp. -gi-ii) luxurianţă (rar) (desp. -ri-an-) s. f., g.-d. art. luxurianţei
!lustraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. lustraţia (desp. -ţi-a), g.-d. luxurios (desp. ri-os) adj. m., pl. luxurioşi; f. luxurioasă,
art. lustraţiei; pl. lustraţii, art. lustraţiile (desp. -ţi-i-) pl. luxurioase
Mm
m1 (literă) [cit. em/me/mî] s. m./s. n., pl. m. m/n. m-uri mac-cornut (plantă) s. m.
!m2 (sunet) [cit. mî] s. m./s. n., pl. m. m/n. m-uri macedonean adj. m., s. m., pl. macedoneni; adj. f.
m-, -m- pr. v. eu macedoneană, pl. macedonene
!Maastricht (oraş) (neerl.) [pron. mastriht] (desp. Maas-) macedoneană (limbă) s. f., g.-d. art. macedonenei
s. propriu n. macedoneancă (persoană) s. f., g.-d. art. macedonencei; pl.
+maastrichtian1 [maastricht pron. neerl. mastriht] (desp. macedonence
maas‑trich‑ti‑an) adj. m., s. m. (locuitor), pl. maastrichtieni macedoromân adj. m., s. m., pl. macedoromâni; adj. f.
(desp. -ti-eni); adj. f., s. f. maastrichtiană, pl. maastrichtiene macedoromână, pl. macedoromâne
+maastrichtian2 (vârstă geologică) [maastricht pron. macedoromână (idiom) s. f., g.-d. art. macedoromânei
neerl. mastriht] (desp. maas-trich-ti-an) s. n. macedoromâncă (persoană) s. f., g.-d. art. macedoromâncei;
mac1/mac-mac interj. pl. macedoromânce
mac2 s. m., pl. maci macera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. macerez, 3 macerează;
macabru (desp. -ca-bru) adj. m., pl. macabri; f. macabră, conj. prez. 1 sg. să macerez, 3 să macereze
pl. macabre macerare s. f., g.-d. art. macerării; pl. macerări
macac s. m., pl. macaci maceraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. maceraţia (desp. -ţi-a), g.-d.
art. maceraţiei; pl. maceraţii, art. maceraţiile (desp. -ţi-i-)
macadam (rar) s. n., pl. macadamuri
+macetă (armă) s. f., g.-d. art. macetei; pl. macete
+macadamia (arbore) (desp. -mi-a) s. f., g.-d. art.
macadamiei (desp. -mi-ei) (nuci (de) macadamia) macferlan (înv.) s. n., pl. macferlane
macadamiza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. macadamizez, mach (unitate de măsură) [pron. germ. mah] s. m., pl.
3 macadamizează; conj. prez. 1 sg. să macadamizez, 3 să machi [pron. mahi]; simb. M
macadamizeze +Mach (fizician austriac) [pron. mah] s. propriu
macagiu (înv.) s. m., art. macagiul; pl. macagii, art. macagiii +machedon (fam.) adj. m., s. m., pl. machedoni; adj. f.,
(desp. -gi-ii) s. f. machedoancă, pl. machedoance; (pop.) machedoană
machedoane
!macairodus (desp. -ca-i-) s. m., pl. macairoduşi
macheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. machetez, 3 machetează;
macamă (rar) s. f., g.-d. art. macamei; pl. macame
conj. prez. 1 sg. să machetez, 3 să macheteze
+macao (joc de cărţi) s. n.
machetatoare s. f., g.-d. art. machetatoarei; pl. machetatoare
macara s. f., art. macaraua, g.-d. art. macaralei; pl. macarale
machetator s. m., pl. machetatori
macaragist (rar) s. m., pl. macaragişti
machetă (reproducere a unei clădiri; piese) s. f., g.-d. art.
macaragistă (rar) s. f., g.-d. art. macaragistei; pl. macaragiste machetei; pl. machete
macaragiţă (fam.) s. f., g.-d. art. macaragiţei; pl. macaragiţe machia (a ~) (desp. -chi-a) vb., ind. prez. 1 sg. machiez
macaragiu s. m., art. macaragiul; pl. macaragii, art. (desp. -chi-ez), 3 machiază, 1 pl. machiem; conj. prez. 1 sg.
macaragiii (desp. -gi-ii) să machiez, 3 să machieze; ger. machiind (desp. -chi-ind)
macaroană s. f., g.-d. art. macaroanei; pl. macaroane machiaj (desp. -chi-aj) s. n., pl. machiaje
macaronadă (livr.) s. f., g.-d. art. macaronadei; pl. macaronade machiavelic (desp. -chia-) adj. m., pl. machiavelici; f.
macaronar (fam.) s. m., pl. macaronari machiavelică, pl. machiavelice
macaronic (livr.) adj. m., pl. macaronici; f. macaronică, pl. machiavelism (desp. -chia-) s. n., (fapte) pl. machiavelisme
macaronice machiaverlâc (înv.) (desp. -chia-) s. n., pl. machiaverlâcuri
!macat (pop.) s. n., pl. macaturi machiere (desp. -chi-e-) s. f., g.-d. art. machierii; pl. machieri
macaz s. n., pl. macazuri machieur v. machior
machieuză 708
!machieuză (rar) [pron. după fr. makiĭöză] (desp. -chi-eu-) macroscopie (desp. ma-cros-co-/-cro-sco-) s. f., art.
s. f., g.-d. art. machieuzei [pron. makiĭözeĭ]; pl. machieuze macroscopia, g.-d. art. macroscopiei; pl. macroscopii, art.
[pron. makiĭöze] macroscopiile (desp. -pi-i-)
!machior/(rar) (fr.) machieur [pron. makiĭör] s. m., pl. macroseism (desp. ma-cro-) s. n., pl. macroseisme
machiori/machieuri [pron. makiĭöri] macrosistem (desp. ma-cro-) s. n., pl. macrosisteme
machism1 (atitudine de macho) [ch pron. sp. č] s. n., pl. macrosocial (desp. ma-cro-, -ci-al) adj. m., pl. macrosociali;
machisme f. macrosocială, pl. macrosociale
machism2 (empiriocriticism) [ch pron. rus. h] s. n. macrospor (desp. ma-cros-por/-cro-spor) s. m., pl. macrospori
!machist1 (referitor la machism1) [ch pron. sp. č] adj. m., s. macrostructură (desp. ma-cros-truc-/-cro-struc-) s. f., g.-d.
m., pl. machişti; adj. f. machistă, pl. machiste art. macrostructurii; pl. macrostructuri
machist2 (referitor la machism2) [ch pron. rus. h] adj. m., macrou (desp. ma-crou) s. n., art. macroul; pl. macrouri
s. m., pl. machişti; adj. f., s. f. machistă, pl. machiste macru (desp. ma-cru) adj. m., pl. macri; f. macră, pl. macre
macho [ch pron. sp. č] s. m., art. machoul; pl. macho macula (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. maculez, 3
maclat (desp. ma-clat) adj. m., pl. maclaţi; f. maclată, pl. maculează; conj. prez. 1 sg. să maculez, 3 să maculeze
maclate maculator s. n., pl. maculatoare
maclă (desp. ma-clă) s. f., g.-d. art. maclei; pl. macle maculatură s. f., g.-d. art. maculaturii
mac-mac v. mac1 maculă s. f., g.-d. art. maculei; pl. macule
macmahon (înv.) s. n., pl. macmahoane macul-ciorii (plantă) s. m. art.
macrameu (desp. ma-cra-) s. n., art. macrameul; pl. macrameuri !madam (± nume de persoană) (fam.) s. f., g.-d. art. lui
+macro1 adj. invar. (nivel ~) madam
+macro2 s. n., pl. macrouri madamă (înv.) s. f., g.-d. art. madamei; pl. madame
macrobiotic (desp. ma-cro-bi-o-) adj. m., pl. macrobiotici; f. madea (înv., reg.) s. f., art. madeaua, g.-d. art. madelei; pl.
macrobiotică, pl. macrobiotice madele
macrobiotică (desp. ma-cro-bi-o-) s. f., g.-d. art. macrobioticii madipolon (înv.) s. n.
macrocefal (desp. ma-cro-) adj. m., s. m., pl. macrocefali; +madlenă (desp. ma-dle-) s. f., g.-d. art. madlenei; pl. madlene
adj. f., s. f. macrocefală, pl. macrocefale madmoazelă (înv.) s. f., g.-d. art. madmoazelei; pl. madmoazele
macrocefalie (desp. ma-cro-) s. f., art. macrocefalia, g.‑d. Madona (Maica Domnului) s. propriu f., g.-d. Madonei
art. macrocefaliei; pl. macrocefalii, art. macrocefaliile madonă (reprezentare a Maicii Domnului) s. f., g.-d. art.
(desp. -li-i-) madonei; pl. madone
+macrocomandă s. f., g.-d. art. macrocomenzii; pl. madrepor (desp. ma-dre-) s. m., pl. madrepori
macrocomenzi !madrigal (desp. ma-dri-) s. n., pl. madrigale
macrocosmic (desp. ma-cro-) adj. m., pl. macrocosmici; f. madrilen (desp. ma-dri-) adj. m., s. m., pl. madrileni; adj.
macrocosmică, pl. macrocosmice f., s. f. madrilenă, pl. madrilene
!macrocosmos (desp. ma-cro-) s. n., pl. macrocosmosuri maestoso (muz.) (it.) [s pron. z] (desp. ma-es-) adv.
macrocristalin (desp. ma-cro-cris-) adj. m., pl. maestră s. f., g.-d. art. maestrei; pl. maestre
macrocristalini; f. macrocristalină, pl. macrocristaline maestru (persoană foarte competentă) s. m., art. maestrul;
macroeconomic (desp. ma-cro-) adj. m., pl. macroeconomici; pl. maeştri, art. maeştrii
f. macroeconomică, pl. macroeconomice Mafia (reţea teroristă italiană) (desp. -fi-a) s. propriu f.,
macroeconomie (desp. ma-cro-) s. f., art. macroeconomia, g.-d. Mafiei
g.-d. macroeconomii, art. macroeconomiei mafie (grup infracţional) (desp. -fi-e) s. f., art. mafia (desp.
macrofag (desp. ma-cro-) s. n., pl. macrofage -fi-a), g.-d. art. mafiei; pl. mafii, art. mafiile (desp. -fi-i-)
macromicetă (desp. ma-cro-) s. f., g.-d. art. macromicetei; mafiot (desp. -fi-ot) adj. m., s. m., pl. mafioţi; adj. f., s. f.
pl. macromicete mafiotă, pl. mafiote
macromolecular (desp. ma-cro-) adj. m., pl. mag s. m., pl. magi
macromoleculari; f. macromoleculară, pl. macromoleculare magazie s. f., art. magazia, g.-d. art. magaziei; pl. magazii,
macromoleculă (desp. ma-cro-) s. f., g.-d. art. art. magaziile (desp. -zi-i-)
macromoleculei; pl. macromolecule magazin s. n., pl. magazine
macronucleu (desp. ma-cro-nu-cleu) s. n., art. magazinaj s. n., pl. magazinaje
macronucleul; pl. macronuclee +magazinaş (fam.) s. n., pl. magazinaşe
macropod1 (desp. ma-cro-) adj. m., pl. macropozi; f. !magaziner/magazioner (desp. -zi-o-) s. m., pl. magazineri/
macropodă, pl. macropode magazioneri
macropod2 (desp. ma-cro-) s. n., pl. macropode !magazineră/magazioneră (desp. -zi-o-) s. f., g.-d. art.
macroscop (desp. ma-cros-cop/-cro-scop) s. n., pl. macroscoape magazinerei/magazionerei; pl. magazinere/magazionere
macroscopic (desp. ma-cros-co-/-cro-sco-) adj. m., pl. magazioară (desp. -zi-oa-) s. f., g.-d. art. magazioarei; pl.
macroscopici; f. macroscopică, pl. macroscopice magazioare
709 mahalagiu
magazioner v. magaziner magnetizaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. magnetizaţia (desp.
magazioneră v. magazineră -ţi-a), g.-d. art. magnetizaţiei; pl. magnetizaţii, art.
magdalenian1 (desp. -ni-an) adj. m., pl. magdalenieni magnetizaţiile (desp. -ţi-i-)
(desp. -ni-eni); f. magdaleniană, pl. magdaleniene magnetochimie s. f., art. magnetochimia, g.-d.
magnetochimii, art. magnetochimiei
magdalenian2 (desp. -ni-an) s. n.
magnetoelectric adj. m., pl. magnetoelectrici; f.
+magenta adj. invar. (bluză ~)
magnetoelectrică, pl. magnetoelectrice
+Magenta (localitate) s. f., g.-d. Magentei
magnetofon s. n., pl. magnetofoane
magherniţă s. f., g.-d. art. magherniţei; pl. magherniţe
magnetograf (desp. -to-graf) s. n., pl. magnetografe
maghiar (desp. -ghiar) adj. m., s. m., pl. maghiari; adj. f., s.
magnetogramă (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art.
f. maghiară, pl. maghiare magnetogramei; pl. magnetograme
!maghiară (limbă; persoană) (desp. -ghia-) s. f., g.-d. art. magnetoizolant (desp. -to-i-) s. m., pl. magnetoizolanţi
maghiarei; pl. (persoane) maghiare
magnetometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. magnetometria,
maghiarism (desp. -ghia-) s. n., pl. maghiarisme g.‑d. magnetometrii, art. magnetometriei
maghiariza (a ~) (desp. -ghia-) vb., ind. prez. 1 sg. magnetometru (desp. -me-tru) s. n., art. magnetometrul;
maghiarizez, 3 maghiarizează; conj. prez. 1 sg. să pl. magnetometre
maghiarizez, 3 să maghiarizeze magneton (unitate de măsură) s. m., pl. magnetoni; simb.
maghiarizare (desp. -ghia-) s. f., g.-d. art. maghiarizării; (magneton nuclear) MN, (magnetonul lui Bohr) MB
pl. maghiarizări magnetooptică s. f., g.-d. art. magnetoopticii
maghiran s. m., pl. maghirani magnetoscop (desp. -tos-cop/-to-scop) s. n., pl. magnetoscoape
maghrebian (desp. ma-ghre-bi-an) adj. m., s. m., pl. magnetostatică (desp. -tos-ta-/-to-sta-) s. f., g.-d. art.
maghrebieni (desp. -bi-eni); adj. f., s. f. maghrebiană, pl. magnetostaticii
maghrebiene magnetostricţiune (desp. -tos-tric-ţi-u-/-to-stric-) s. f.,
magic adj. m., pl. magici; f. magică, pl. magice g.‑d. art. magnetostricţiunii
magician (desp. -ci-an) s. m., pl. magicieni (desp. -ci-eni) magnetou (generator electric) s. n., art. magnetoul; pl.
magiciană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. magicienei (desp. magnetouri
-ci‑e-); pl. magiciene magnetron (tub electronic) (desp. -ne-tron) s. n., pl.
magie s. f., art. magia, g.-d. art. magiei; pl. magii, art. magnetroane
magiile (desp. -gi-i-) magnezian (desp. -zi-an) adj. m., pl. magnezieni (desp.
magistral adj. m., pl. magistrali; f. magistrală, pl. magistrale -zi-eni); f. magneziană, pl. magneziene
magistrală s. f., g.-d. art. magistralei; pl. magistrale magnezic adj. m., pl. magnezici; f. magnezică, pl. magnezice
magistrat s. m., pl. magistraţi magnezie (înv.) (desp. -zi-e) s. f., art. magnezia (desp.
-zi‑a), g.-d. magnezii, art. magneziei
magistratură s. f., g.-d. art. magistraturii; (durate ale
funcţiei) pl. magistraturi magnezit s. n.
magistru s. m., art. magistrul; pl. magiştri, art. magiştrii magneziu [iu pron. ĭu] s. n., art. magneziul; simb. Mg
magiun s. n., pl. magiunuri !magnico® (aliaj de fier, magneziu, nichel şi cobalt) s. n.,
art. magnicoul
magmatic adj. m., pl. magmatici; f. magmatică, pl. magmatice
magnific adj. m., pl. magnifici; f. magnifică, pl. magnifice
magmatism s. n.
Magnificenţa Sa/Voastră (livr.) loc. pr., g.-d.
magmă s. f., g.-d. art. magmei; pl. magme Magnificenţei Sale/Voastre (către/despre rectori)
!magna cum laude (lat.) (desp. lau-) loc. adj., loc. adv. magnificenţă (livr.) s. f., g.-d. art. magnificenţei
(doctorat ~, a absolvi ~)
Magnificenţele Lor (livr.) loc. pr. pl. (despre rectori)
magnanim (livr.) adj. m., pl. magnanimi; f. magnanimă, pl. Magnificenţele Voastre (livr.) loc. pr. pl. (către rectori)
magnanime
magnitudine s. f., g.-d. art. magnitudinii; pl. magnitudini
magnanimitate (livr.) s. f., g.-d. art. magnanimităţii
magno (aliaj nichel-magan) s. n., art. magnoul
magnat s. m., pl. magnaţi
magnolie (desp. -li-e) s. f., art. magnolia (desp. -li-a), g.-d.
magnet s. m., pl. magneţi art. magnoliei; pl. magnolii, art. magnoliile (desp. -li-i-)
magnetic adj. m., pl. magnetici; f. magnetică, pl. magnetice magot s. m., pl. magoţi
magnetism s. n. mahala s. f., art. mahalaua, g.-d. art. mahalalei; pl. mahalale
magnetit s. n. mahalagioaică (desp. -gioai-) s. f., g.-d. art. mahalagioaicei;
magnetiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. magnetizez, 3 magnetizează; pl. mahalagioaice
conj. prez. 1 sg. să magnetizez, 3 să magnetizeze mahalagism s. n., pl. mahalagisme
magnetizant adj. m., pl. magnetizanţi; f. magnetizantă, pl. mahalagiţă (rar) s. f., g.-d. art. mahalagiţei; pl. mahalagiţe
magnetizante mahalagiu s. m., art. mahalagiul; pl. mahalagii, art.
magnetizare s. f., g.-d. art. magnetizării; pl. magnetizări mahalagiii (desp. -gi-ii)
maharajah 710
maharajah s. m., pl. maharajahi maimuţărie (rar) s. f., art. maimuţăria, g.-d. art.
!maharani (rar) s. f., g.-d. art. lui maharani; pl. maharani maimuţăriei; pl. maimuţării, art. maimuţăriile (desp. ri-i-)
mahăr (înv.) s. m., pl. mahări maimuţărire s. f., g.-d. art. maimuţăririi; pl. maimuţăriri
mahmudea s. f., art. mahmudeaua, g.-d. art. mahmudelei; maimuţi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. maimuţesc,
pl. mahmudele 3 sg. maimuţeşte, imperf. 1 maimuţeam; conj. prez. 1 sg.
să maimuţesc, 3 să maimuţească
mahmur1 adj. m., pl. mahmuri; f. mahmură, pl. mahmure
maimuţică s. f., g.-d. art. maimuţelei; pl. maimuţele
mahmur2 (înv., reg.) s. n.
maimuţoi s. m., pl. maimuţoi, art. maimuţoii
mahmureală s. f., g.-d. art. mahmurelii; pl. mahmureli
+mainstream (engl.) [pron. meĭnstrim] s. n., pl.
!mahmurie (rar) s. f., art. mahmuria, g.-d. art. mahmuriei;
mainstreamuri [pron. meĭnstrimuri]
pl. mahmurii
maioneză (desp. ma-io-) s. f., g.-d. art. maionezei; pl.
mahomedan adj. m., s. m., pl. mahomedani; adj. f., s. f. maioneze
mahomedană, pl. mahomedane
maior s. m., pl. maiori; abr. mr.
mahomedanism s. n.
maioreasă (fam.) s. f., g.-d. art. maioresei; pl. maiorese
mahometism (înv.) s. n.
maiou (desp. ma-iou) s. n., art. maioul; pl. maiouri
mahon (arbore) s. m., pl. mahoni maistru (meşter) (desp. mais-) s. m., art. maistrul; pl.
mahonă (ambarcaţiune) s. f., g.-d. art. mahonei; pl. mahone maiştri, art. maiştrii
mahoniu1 adj. m., f. mahonie; pl. m. şi f. mahonii maizenă (desp. ma-i-) s. f., g.-d. art. maizenei
mahoniu2 s. n., art. mahoniul majarcă (pop.) s. f., g.-d. art. majărcii
mahorcă s. f., g.-d. art. mahorcii majă (înv., reg.) s. f., art. maja, g.-d. art. măjii; pl. măji
mai1 adv. (Nu mai ştiu.) !majestate/maiestate (măreţie) s. f., g.-d. art. majestăţii/
mai2 (ciocan; ficat) (reg.) s. n., pl. maiuri maiestăţii
mai3 (lună) s. m., g.-d. art. lui mai; simb. V/.05./-05- (dar: !Majestate (termen de adresare) s. f.
1 Mai (sărbătoare) [1 cit. întâi] s. propriu m., 2 Mai !Majestatea Sa loc. pr., g.-d. Majestăţii Sale; abr. M.S.
(localitate) [2 cit. doi] s. propriu m.) +Majestatea Sa Custodele Coroanei României [±
m-ai pr. + vb. aux. (~ văzut. ~ vedea.) prenume] loc. pr. + s. m. art. + s. f. g. art. + s. propriu
maia s. f., art. maiaua, g.-d. art. maielei; pl. maiele f. g. art.
maial (reg.) s. n., pl. maiale +Majestatea Sa Regele [± prenume] loc. pr. + s. m. art.,
g.-d. Majestăţii Sale Regelui…
!Maica Domnului s. propriu f. art., g.-d. art. Maicii
Domnului +Majestatea Sa Regina [± prenume] loc. pr. + s. f. art.,
g.-d. Majestăţii Sale Reginei…
!maică (călugăriţă; mamă) s. f., g.-d. art. maicii; pl. maici
!Majestatea Ta (înv.) loc. pr., g.-d. Majestăţii Tale
(şi: maica stareţă)
!Majestatea Voastră loc. pr., g.-d. Majestăţii Voastre
maică-mea/-ta/-sa (fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. maică-
mii/‑tii/-sii !Majestăţile Lor [± Imperiale] loc. pr. pl. [± adj.]; abr.
MMLL
maidan s. n., pl. maidane
!Majestăţile Voastre loc. pr. pl.
maidanez (fam.) adj. m., s. m., pl. maidanezi; adj. f., s. f.
!majestuos/maiestuos (desp. -tu-os) adj. m., pl.
maidaneză, pl. maidaneze
majestuoşi/maiestuoşi; f. majestuoasă/maiestuoasă, pl.
maiestate v. majestate majestuoase/maiestuoase
maiestuos v. majestuos !majestuozitate/maiestuozitate (desp. -tu-o-) s. f., g.-d.
maiestuozitate v. majestuozitate art. majestuozităţii/maiestuozităţii
maieutică (desp. -ie-u-) s. f., g.-d. art. maieuticii majolică s. f., g.-d. art. majolicii
+mail (engl.) [pron. meĭl] s. n., (mesaje) pl. mailuri [pron. major1 adj. m., pl. majori; f. majoră, pl. majore
meĭluri] major2 (înv.) s. m., pl. majori
maillechort (fr.) [pron. maĭşor] (desp. maille-chort) s. n. majora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. majorez, 3 majorează; conj.
mai-mai (aproape) loc. adv. prez. 1 sg. să majorez, 3 să majoreze
mai-marele (superiorul) (fam.) s. m. art., pl. art. mai-marii majorant1 adj. m., pl. majoranţi; f. majorantă, pl. majorante
mai-mult-ca-perfect (timp verbal) s. n., art. mai-mult-ca- majorant2 (mat.) s. m., pl. majoranţi
perfectul; abr. m.m.c.p. majorare s. f., g.-d. art. majorării; pl. majorări
+mai mult ca sigur loc. adv. !majorat s. n., (petreceri) pl. majorate
maimuţă s. f., g.-d. art. maimuţei; pl. maimuţe majordom s. m., pl. majordomi
maimuţăreală s. f., g.-d. art. maimuţărelii; pl. maimuţăreli majoretă s. f., g.-d. art. majoretei; pl. majorete
maimuţări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. maimuţăresc, majoritar adj. m., pl. majoritari; f. majoritară, pl. majoritare
3 sg. maimuţăreşte, imperf. 1 maimuţăream; conj. prez. 1 majoritate s. f., g.-d. art. majorităţii; pl. majorităţi
sg. să maimuţăresc, 3 să maimuţărească (Majoritatea (parlamentarilor) a/au votat.)
711 malnutriţie
majuscul adj. m., pl. majusculi; f. majusculă, pl. majuscule malaysian (referitor la Malaysia) (desp. -la-y-si-an)
majusculă s. f., g.-d. art. majusculei; pl. majuscule adj. m., s. m., pl. malaysieni (desp. -si-eni); adj. f., s. f.
makemono (cuv. jap.) s. n., pl. makemonouri malaysiană, pl. malaysiene
make-up (engl.) [pron. meĭkap] s. n., pl. make-upuri [pron. maldăr s. n., pl. maldăre
meĭkapuri] maldivian (referitor la Maldive) (desp. -vi-an) adj. m., s.
mal s. n., pl. maluri m., pl. maldivieni (desp. -vi-eni); adj. f., s. f. maldiviană,
pl. maldiviene
mala (reg.) s. f., art. malaua, g.-d. art. malalei; pl. malale
maleabil (desp. -le-a-) adj. m., pl. maleabili; f. maleabilă,
malac s. m., pl. malaci
pl. maleabile
malacă s. f., g.-d. art. malacei; pl. malace
maleabilitate (desp. -le-a-) s. f., g.-d. art. maleabilităţii
malacologie s. f., art. malacologia, g.-d. malacologii, art.
maleabiliza (a ~) (desp. -le-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
malacologiei
maleabilizez, 3 maleabilizează; conj. prez. 1 sg. să
malacostracee (desp. -cos-tra-/-co-stra-) s. f., art.
maleabilizez, 3 să maleabilizeze
malacostraceea, g.-d. art. malacostraceei; pl. malacostracee
maleabilizare (desp. -le-a-) s. f., g.-d. art. maleabilizării;
!malacov s. n., pl. malacovuri
pl. maleabilizări
+maladaptativ (desp. ma-la-/mal-a-) adj. m., pl.
!maledicţiune (livr.) (desp. -ţi-u-) s. f., art. maledicţiunea,
maladaptativi; f. maladaptativă, pl. maladaptative
g.-d. art. maledicţiunii; pl. maledicţiuni
maladie s. f., art. maladia, g.-d. art. maladiei; pl. maladii,
malefic adj. m., pl. malefici; f. malefică, pl. malefice
art. maladiile (desp. -di-i-)
maleficiu (livr.) s. n., art. maleficiul; pl. maleficii, art.
maladiv adj. m., pl. maladivi; f. maladivă, pl. maladive
maleficiile (desp. -ci-i-)
maladresă (înv., livr.) (desp. ma-la-dre-/mal-a-) s. f., g.-d.
maleină s. f., g.-d. art. maleinei
art. maladresei; pl. maladrese
maleolă (desp. -le-o-) s. f., g.-d. art. maleolei; pl. maleole
malaez (referitor la Malaezia) adj. m., s. m., pl. malaezi;
+malformat adj. m., pl. malformaţi; f. malformată, pl.
adj. f., s. f. malaeză, pl. malaeze
malformate
!Malaez (Arhipelagul ~) s. propriu n. art.
malformaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. malformaţia (desp. -ţi-a),
malaeză (limbă) s. f., g.-d. art. malaezei
g.-d. art. malformaţiei; pl. malformaţii, art. malformaţiile
+Malaezia (Peninsula ~) (desp. -zi-a) s. propriu f. art., (desp. -ţi-i-)
g.-d. art. Peninsulei Malaezia
malgaş adj. m., s. m., pl. malgaşi; adj. f., s. f. malgaşă, art.
Malaga (localitate) s. propriu f., g.-d. Malagăi malgaşa, pl. malgaşe
!malaga (vin) s. n. malgaşă (limbă) s. f., art. malgaşa, g.-d. art. malgaşei
malagambist (înv.) s. m., pl. malagambişti malian (referitor la Mali) (desp. -li-an) adj. m., s. m., pl.
malagueña [gueña pron. sp. g′en′a] (desp. -gue-) s. f., g.‑d. art. malieni (desp. -li-eni); adj. f., s. f. maliană, pl. maliene
malagueñei; pl. malagueñii, art. malagueñiile (desp. -ñi‑i-) !malic adj. m. (acid ~), f. malică (aciditate ~)
malahit s. n. malign adj. m., pl. maligni; f. malignă, pl. maligne
!malar1 adj. m. (+ s. n.: os ~); f. malară (erupţie ~), pl. malare malignitate s. f., g.-d. art. malignităţii
malar2 s. n., pl. malare maligniza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se malignizează,
malaric adj. m., s. m., pl. malarici; adj. f., s. f. malarică, pl. imperf. 3 pl. se malignizau; conj. prez. 3 să se malignizeze;
malarice ger. malignizându-se
malarie (desp. -ri-e) s. f., art. malaria (desp. -ri-a), g.-d. maliţie (livr.) (desp. -ţi-e) s. f., art. maliţia (desp. -ţi-a),
malarii, art. malariei g.-d. art. maliţiei; (fapte) pl. maliţii, art. maliţiile (desp.
-ţi-i-)
malarioterapie (desp. -ri-o-) s. f., art. malarioterapia, g.-d.
maliţios (livr.) (desp. -ţi-os) adj. m., pl. maliţioşi; f.
malarioterapii, art. malarioterapiei
maliţioasă, pl. maliţioase
malawian (referitor la Malawi) (desp. -wi-an) adj. m., s.
maliţiozitate (livr.) (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art.
m., pl. malawieni (desp. -wi-eni); adj. f., s. f. malawiană,
maliţiozităţii; (fapte) pl. maliţiozităţi
pl. malawiene
mall (engl.) [pron. mol] s. n., pl. malluri [pron. moluri]
malaxa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. malaxez, 3 malaxează;
mallorquin (referitor la Mallorca) [pron. sp. malʹorkin]
conj. prez. 1 sg. să malaxez, 3 să malaxeze
(desp. ma-llor-quin) adj. m., s. m., pl. mallorquini; adj. f.,
malaxare s. f., g.-d. art. malaxării; pl. malaxări
s. f. mallorquină, pl. mallorquine
malaxor s. n., pl. malaxoare
+malnutrit adj. m., pl. malnutriţi; f. malnutrită, pl.
+Malaya (Malaysia peninsulară) s. propriu f., g.-d. malnutrite
Malayei malnutriţie (desp. -nu-tri-ţi-e) s. f., art. malnutriţia
+Malaysia (stat) (desp. -la-y-si-a) s. propriu f., g.-d. (desp. -ţi-a), g.-d. art. malnutriţiei; pl. malnutriţii, art.
Malaysiei (desp. -si-ei) malnutriţiile (desp. -ţi-i-)
malonest 712
malonest (livr.) (desp. ma-lo-/mal-o-) adj. m., pl. maloneşti; mamorniţă (pop.) s. f., g.-d. art. mamorniţei; pl. mamorniţe
f. malonestă, pl. maloneste mamoş (înv.) s. m., pl. mamoşi
maloniluree (desp. -ni-lu-/-nil-u-) s. f., art. malonilureea, mamut s. m., pl. mamuţi
g.-d. art. malonilureei !management (engl.) [pron. manağment] s. n.
malotea (înv., reg.) s. f., art. maloteaua, g.-d. art. malotelei; !manager s. m., pl. manageri
pl. malotele
+manageră s. f., g.-d. art. managerei; pl. managere
malpraxis s. n.
+manageria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg.
maltază s. f., g.-d. art. maltazei manageriez (desp. -ri-ez), 3 manageriază, 1 pl. manageriem;
maltez adj. m., s. m., pl. maltezi; adj. f., s. f. malteză, pl. conj. prez. 1 sg. să manageriez, 3 să managerieze; ger.
malteze manageriind (desp. -ri-ind)
malteză (limbă) s. f., g.-d. art. maltezei managerial (desp. -ri-al) adj. m., pl. manageriali; f.
malthusian (desp. -thu-si-an) adj. m., s. m., pl. malthusieni managerială, pl. manageriale
(desp. -si-eni); adj. f., s. f. malthusiană, pl. malthusiene +manageriere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. managerierei
malthusianism (desp. -thu-si-a-) s. n. mană s. f., g.-d. art. manei
malthusianist (rar) (desp. -thu-si-a-) adj. m., s. m., pl. mană-de-ape (plantă) s. f., g.-d. art. manei-de-ape
malthusianişti; adj. f., s. f. malthusianistă, pl. malthusianiste
mancă (reg.) s. f., g.-d. art. mancei; pl. mance
maltoză s. f., g.-d. art. maltozei
mancipaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. mancipaţia (desp.
maltrata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. maltratez, 3 maltratează; -ţi-a), g.-d. mancipaţii, art. mancipaţiei
conj. prez. 1 sg. să maltratez, 3 să maltrateze
manciurian (desp. -ciu-ri-an) adj. m., s. m., pl. manciurieni
maltratare s. f., g.-d. art. maltratării; pl. maltratări (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. manciuriană, pl. manciuriene
malţ s. n. manco (fin.) s. n., art. mancoul
malţifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. malţific, 2 sg. malţifici, 3 mancurt (rar ) s. m., pl. mancurţi
malţifică; conj. prez. 1 sg. să malţific, 3 să malţifice
mancurtizare (rar) s. f., g.-d. art. mancurtizării
!malţificare s. f., g.-d. art. malţificării; pl. malţificări
mandant adj. m., s. m., pl. mandanţi; adj. f., s. f. mandantă,
malvacee s. f., art. malvaceea, g.-d. art. malvaceei; pl. pl. mandante
malvacee
mandarin s. m., pl. mandarini
!malversaţiune (livr.) (desp. -ţi-u-) s. f., art. malversaţiunea,
mandarinat s. n., pl. mandarinate
g.-d. art. malversaţiunii; pl. malversaţiuni
mandarină1 (fruct) s. f., g.-d. art. mandarinei; pl. mandarine
mamacă (reg.) s. f., g.-d. art. mamacăi/mamachii
!mamaie (bunică) (pop., fam.) s. f., art. mamaia, g.-d. art. +mandarină2 (idiom) s. f., g.-d. art. mandarinei
mamaiei, voc. mamaie mandat s. n., pl. mandate
+mama-natură s. f. art., g.-d. art. mamei-natură mandata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mandatez, 3 mandatează;
mamar adj. m., pl. mamari; f. mamară, pl. mamare conj. prez. 1 sg. să mandatez, 3 să mandateze
+mamă1 interj. mandatar s. m., pl. mandatari
mamă2 s. f., g.-d. art. mamei; pl. mame mandatară s. f., g.-d. art. mandatarei; pl. mandatare
+mamă-mamă loc. interj. mandatare s. f., g.-d. art. mandatării; pl. mandatări
mamă-mare/(în tempo rapid) mam-mare s. f., art. mama- !mandea (arg.) s. m., g.-d. art. lui mandea
mare, g.-d. art. mamei-mari; pl. mame-mari mandibular adj. m., pl. mandibulari; f. mandibulară, pl.
mamă-mea/-ta/-sa (fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. mamă-mii/ mandibulare
‑tii/-sii mandibulă s. f., g.-d. art. mandibulei; pl. mandibule
mamă-soacră (desp. -soa-cră) s. f., art. mama-soacră, g.-d. !mandolă s. f., g.-d. art. mandolei; pl. mandole
art. mamei-soacre; pl. mame-soacre mandolinată (rar) s. f., g.-d. art. mandolinatei; pl.
mambo s. n., art. mamboul; pl. mambouri mandolinate
mamelar (rar) adj. m., pl. mamelari; f. mamelară, pl. mandolină s. f., g.-d. art. mandolinei; pl. mandoline
mamelare mandragoră s. f., g.-d. art. mandragorei; pl. mandragore
mamelă s. f., g.-d. art. mamelei; pl. mamele mandră (reg.) s. f., g.-d. art. mandrei; pl. mandre
mamelon s. n., pl. mameloane mandril (animal) s. m., pl. mandrili
mameluc s. m., pl. mameluci mandrin (dispozitiv pentru lărgit tuburi) s. n., pl.
mamelucărie (rar) s. f., art. mamelucăria, g.-d. mamelucării, mandrine
art. mamelucăriei mandrina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mandrinez, 3
mamifer s. n., pl. mamifere mandrinează; conj. prez. 1 sg. să mandrinez, 3 să
mamită (inflamaţie) s. f., g.-d. art. mamitei; pl. mamite mandrineze
mamografie (desp. -mo-gra-) s. f., art. mamografia, g.-d. mandrinare s. f., g.-d. art. mandrinării; pl. mandrinări
art. mamografiei; pl. mamografii, art. mamografiile (desp. mandrină (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art.
-fi-i-) mandrinei; pl. mandrine
713 mani-mani
manea (cântec) s. f., art. maneaua, g.-d. art. manelei; pl. mangosit (reg.) adj. m., s. m., pl. mangosiţi; adj. f., s. f.
manele mangosită, pl. mangosite
manechin s. n., pl. manechine mangrovă s. f., g.-d. art. mangrovei; pl. mangrove
manej s. n., pl. manejuri mangustă s. f., g.-d. art. mangustei; pl. manguste
+manelă (piesă de lemn) s. f., g.-d. art. manelei; pl. manele mani1/mani-mani (reg.) interj.
+manelist s. m., pl. manelişti mani2 s. m. pl., art. manii
+manelistă s. f., g.-d. art. manelistei; pl. maneliste mania (a ~) (livr.) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. maniez
+maneliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. manelizez, 3 (desp. -ni-ez), 3 maniază, 1 pl. maniem; conj. prez. 1 sg.
manelizează; conj. prez. 1 sg. să manelizez, 3 să manelizeze să maniez, 3 să manieze; ger. maniind (desp. -ni-ind)
manetă (element de comandă) s. f., g.-d. art. manetei; pl. maniabil (livr.) (desp. -ni-a-) adj. m., pl. maniabili; f.
manete maniabilă, pl. maniabile
maneton s. n., pl. manetoane maniabilitate (livr.) (desp. -ni-a-) s. f., g.-d. art.
manevra (a ~) (desp. -ne-vra) vb., ind. prez. 1 sg. maniabilităţii
manevrez, 3 manevrează; conj. prez. 1 sg. să manevrez, 3 maniac (desp. -ni-ac) adj. m., s. m., pl. maniaci; adj. f., s. f.
să manevreze maniacă, pl. maniace
manevrabil (desp. -ne-vra-) adj. m., pl. manevrabili; f. maniacal (desp. -ni-a-) adj. m., pl. maniacali; f. maniacală,
manevrabilă, pl. manevrabile pl. maniacale
manevrabilitate (desp. -ne-vra-) s. f., g.-d. art. manevrabilităţii maniament (desp. -ni-a-) s. n., pl. maniamente
manevrant (desp. -ne-vrant) s. m., pl. manevranţi manichiurat (rar) (desp. -chiu-) adj. m., pl. manichiuraţi; f.
manevrare (desp. -ne-vra-) s. f., g.-d. art. manevrării; pl. manichiurată, pl. manichiurate
manevrări manichiură (desp. -chiu-) s. f., g.-d. art. manichiurii; pl.
manevră (desp. -ne-vră) s. f., g.-d. art. manevrei; pl. manevre manichiuri
mangafa (înv., fam.) s. f., art. mangafaua, g.-d. art. manichiureză (rar) (desp. -chiu-) s. f., g.-d. art.
mangafalei; pl. mangafale manichiurezei; pl. manichiureze
!mangafache (fam., rar) s. m., g.-d. art. lui mangafache; pl. manichiuristă (desp. -chiu-) s. f., g.-d. art. manichiuristei;
mangafache pl. manichiuriste
mangal1 (cărbune) s. n. manie s. f., art. mania, g.-d. art. maniei; pl. manii, art.
mangal2 (vas pentru jar) s. n., pl. mangaluri maniile (desp. -ni-i-)
mangalagiu (înv.) s. m., art. mangalagiul; pl. mangalagii, manierat (desp. -ni-e-) adj. m., pl. manieraţi; f. manierată,
art. mangalagiii (desp. -gi-ii) pl. manierate
+mangaliot (desp. -li-ot) adj. m., s. m., pl. mangalioţi; adj. manieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. manierei; pl. maniere
f., s. f. mangaliotă, pl. mangaliote manierism (desp. -ni-e-) s. n.
mangaliţă s. f., g.-d. art. mangaliţei; pl. mangaliţe manierist (desp. -ni-e-) adj. m., s. m., pl. manierişti; adj. f.,
mangalizator s. m., pl. mangalizatori s. f. manieristă, pl. manieriste
mangan (element chimic) s. n.; simb. Mn manifest1 adj. m., pl. manifeşti; f. manifestă, pl. manifeste
manganat (sare a acidului manganic) s. m., pl. manganaţi manifest2 s. n., pl. manifeste
manganic adj. m., pl. manganici; f. manganică, pl. manganice manifesta1 (a ~) (a exprima un sentiment/o tendinţă)
manganin (aliaj cu mangan) s. n. vb., ind. prez. 1 sg. manifest, 2 sg. manifeşti, 3 manifestă;
manganism s. n. conj. prez. 1 sg. să manifest, 3 să manifeste
manganit (oxid de mangan) s. m., pl. manganiţi manifesta2 (a ~) (a participa la o manifestaţie) vb., ind.
prez. 1 sg. manifestez, 3 manifestează; conj. prez. 1 sg. să
manganometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. manganometria,
manifestez, 3 să manifesteze
g.-d. manganometrii, art. manganometriei
manifestant s. m., pl. manifestanţi
manganos adj. m., pl. manganoşi; f. manganoasă, pl.
manganoase manifestantă s. f., g.-d. art. manifestantei; pl. manifestante
manget (înv.) s. n., pl. mangeturi manifestare s. f., g.-d. art. manifestării; pl. manifestări
manghier (arbore tropical) (desp. -ghi-er) s. m., pl. manifestaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. manifestaţia (desp. -ţi-a),
manghieri g.-d. art. manifestaţiei; pl. manifestaţii, art. manifestaţiile
mangleală (arg.) s. f., g.-d. art. manglelii; pl. mangleli (desp. -ţi-i-)
mangli (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. manglesc, maniheism s. n.
3 sg. mangleşte, imperf. 1 mangleam; conj. prez. 1 sg. să maniheist adj. m., s. m., pl. maniheişti; adj. f., s. f.
manglesc, 3 să manglească maniheistă, pl. maniheiste
manglier (arbore subtropical) (desp. -gli-er) s. m., pl. Manila (capitala Filipinelor) s. propriu f., g.-d. Manilei
manglieri manila (soi de cânepă) s. f., g.-d. art. manilei
mango1 (fruct) s. n., art. mangoul; pl. mango manilovism s. n.
mango2 (pom) s. m., art. mangoul; pl. mango mani-mani v. mani
manioc 714
manioc (desp. -ni-oc) s. m. manufactura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. manufacturez, 3
manipula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. manipulez, 3 manufacturează; conj. prez. 1 sg. să manufacturez, 3 să
manipulează; conj. prez. 1 sg. să manipulez, 3 să manufactureze
manipuleze manufacturare s. f., g.-d. art. manufacturării; pl.
manipulant s. m., pl. manipulanţi manufacturări
manipulantă s. f., g.-d. art. manipulantei; pl. manipulante manufactură s. f., g.-d. art. manufacturii; pl. manufacturi
manipulare s. f., g.-d. art. manipulării; pl. manipulări manufacturier (desp. -ri-er) adj. m., pl. manufacturieri; f.
manipulatoare s. f., g.-d. art. manipulatoarei; pl. manipulatoare manufacturieră, pl. manufacturiere
manipulator1 (aparat) s. n., pl. manipulatoare manumisiune (livr.) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art.
manipulator2 (persoană) s. m., pl. manipulatori manumisiunii
manipulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. manipulaţia (desp. -ţi-a), manuscris1 (desp. -nus-cris/-nu-scris) adj. m. (+ s. n.:
g.-d. art. manipulaţiei; pl. manipulaţii, art. manipulaţiile text ~); f. manuscrisă (însemnare ~), pl. manuscrise
(desp. -ţi-i-) manuscris2 (desp. -nus-cris/-nu-scris) s. n., pl. manuscrise;
manişcă (înv.) s. f., g.-d. art. maniştei; pl. manişte abr. ms.
manivelă s. f., g.-d. art. manivelei; pl. manivele manutanţă (înv.) s. f., g.-d. art. manutanţei; pl. manutanţe
manograf (desp. -no-graf) s. n., pl. manografe maoism s. n.
manometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. manometrici; f. maoist adj. m., s. m., pl. maoişti; adj. f., s. f. maoistă, pl.
manometrică, pl. manometrice maoiste
manometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. manometria, g.-d. maori (desp. -o-ri) adj. m. şi f., s. m. şi f.; pl. maori, s. m.
manometrii, art. manometriei pl. art. maorii
manometru (desp. -me-tru) s. n., art. manometrul; pl. mapamond s. n.
manometre +mapare (livr.) s. f., g.-d. art. mapării; pl. mapări
manoperă (desp. ma-no-/man-o-) s. f., g.-d. art. manoperei; mapă s. f., g.-d. art. mapei; pl. mape
pl. manopere maquis (fr.) [pron. maki] (desp. -quis) s. n.; (formaţii de
mansardat adj. m., pl. mansardaţi; f. mansardată, pl. luptă) pl. maquis-uri
mansardate maquisard (fr.) [pron. rom. makizard] (desp. -qui-) s. m.,
mansardă s. f., g.-d. art. mansardei; pl. mansarde pl. maquisarzi [pron. makizarzi]
mansuet (livr.) (desp. -su-et) adj. m., pl. mansueţi; f. marabu s. m., art. marabuul; pl. marabu
mansuetă, pl. mansuete maracas s. n., pl. maracase
mansuetudine (livr.) (desp. -su-e-) s. f., g.-d. art. marafet (fam., pop.) s. n., pl. marafeturi
mansuetudinii
maramă s. f., g.-d. art. maramei; pl. marame
mansup (înv.) s. n., pl. mansupuri
maramureşean adj. m., s. m., pl. maramureşeni; adj. f.
manşă s. f., art. manşa, g.-d. art. manşei; pl. manşe maramureşeană, pl. maramureşene
manşetă s. f., g.-d. art. manşetei; pl. manşete maramureşeancă s. f., g.-d. art. maramureşencei; pl.
manşon s. n., pl. manşoane maramureşence
manta s. f., art. mantaua, g.-d. art. mantalei; pl. mantale marangoz (rar) s. m., pl. marangozi
mantă (înv.) s. f., g.-d. art. mantei; pl. mante maraschino s. n., art. maraschinoul; (porţii) pl. maraschinouri
mantelă (înv.) s. f., g.-d. art. mantelei; pl. mantele marasm s. n.
manteluţă (înv.) s. f., g.-d. art. manteluţei; pl. manteluţe !maraton (probă sportivă) s. n., pl. maratoane
mantie (desp. -ti-e) s. f., art. mantia (desp. -ti-a), g.-d. art. Maraton (locul unei bătălii) s. propriu n.
mantiei; pl. mantii, art. mantiile (desp. -ti-i-)
maratonist s. m., pl. maratonişti
mantilă (înv.) s. f., g.-d. art. mantilei; pl. mantile
maratonistă s. f., g.-d. art. maratonistei; pl. maratoniste
mantinelă s. f., g.-d. art. mantinelei; pl. mantinele
marc s. n.
mantisă s. f., g.-d. art. mantisei; pl. mantise
marca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. marchez, 3 marchează; conj.
mantou (rar) s. n., art. mantoul; pl. mantouri
prez. 1 sg. să marchez, 3 să marcheze
!mantră/(sanscr.) mantra s. f., g.-d. art. mantrei; pl.
marcaj s. n., pl. marcaje
mantre
marcant adj. m., pl. marcanţi; f. marcantă, pl. marcante
manual1 (desp. -nu-al) adj. m., pl. manuali; f. manuală, pl.
manuale marcare s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări
manual2 (desp. -nu-al) s. n., pl. manuale marcasit s. n., pl. marcasite
manubriu [briu pron. brĭu] (desp. -nu-briu) s. n., art. marcat s. n.
manubriul marcatoare s. f., g.-d. art. marcatoarei; pl. marcatoare
manuelin (desp. -nu-e-) adj. m. (+ s. n.: stil ~); f. manuelină marcator1 (persoană; semn) s. m., pl. marcatori
(artă ~), pl. manueline marcator2 (unealtă) s. n., pl. marcatoare
715 marmora
marcă s. f., g.-d. art. mărcii; pl. mărci; (marca convertibilă Marghiloman (om de stat român) s. propriu
bosniacă) simb. KM marghiol (înv., reg.) (desp. -ghiol) adj. m., pl. marghioli; f.
marcher (persoană) (înv.) s. m., pl. marcheri marghioală, pl. marghioale
marchetărie s. f., art. marchetăria, g.-d. art. marchetăriei; marghioleală (înv., reg.) s. f., g.-d. art. marghiolelii; pl.
(obiecte) pl. marchetării, art. marchetăriile (desp. -ri-i-) marghioleli
marchitan (înv.) s. m., pl. marchitani marghioli (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
marchitănie (înv.) s. f., art. marchitănia, g.-d. art. mă marghiolesc, 3 sg. se marghioleşte, imperf. 1 sg. mă
marchităniei; (prăvălii, mărfuri) pl. marchitănii, art. marghioleam; conj. prez. 1 sg. să mă marghiolesc, 3 să se
marchităniile (desp. -ni-i-) marghiolească; imper. 2 sg. afirm. marghioleşte-te; ger.
marchiz s. m., pl. marchizi marghiolindu-mă
marchiză s. f., g.-d. art. marchizei; pl. marchize marghiolie (înv., reg.) s. f., art. marghiolia, g.-d. art.
marghioliei; pl. marghiolii, art. marghioliile (desp. -li-i-)
marchizet s. n., (sorturi) pl. marchizeturi
marginal adj. m., pl. marginali; f. marginală, pl. marginale
marciale (it.) (desp. -cia-) adv.
marginalia (lat.) (desp. -li-a) s. n. pl.
marcoman s. m., pl. marcomani
marginaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. marginalizez, 3
marcomanic adj. m., pl. marcomanici; f. marcomanică, pl.
marginalizează; conj. prez. 1 sg. să marginalizez, 3 să
marcomanice
marginalizeze
marcota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. marcotez, 3 marcotează;
+marginalitate s. f., g.-d. art. marginalităţii
conj. prez. 1 sg. să marcotez, 3 să marcoteze
marginalizare s. f., g.-d. art. marginalizării; pl. marginalizări
marcotaj s. n., pl. marcotaje
margine s. f., g.-d. art. marginii; pl. margini
marcotare s. f., g.-d. art. marcotării; pl. marcotări
margraf (persoană) (înv.) s. m., pl. margrafi
marcotă s. f., g.-d. art. marcotei; pl. marcote
margrafiat (înv.) (desp. -fi-at) s. n., pl. margrafiate
marda (reg.) s. f., art. mardaua, g.-d. art. mardalei; pl.
mardale mariachi [chi pron. sp. či] (desp. -ria-chi) s. m., pl.
mariachi, art. mariachii
mardeală (arg.) s. f., g.-d. art. mardelii; pl. mardeli
mariaj (căsătorie) (fam.) (desp. -ri-aj) s. n., pl. mariaje
mardeiaş (arg.) s. m., pl. mardeiaşi
+marian (referitor la Fecioara Maria) (desp. -ri-an) adj.
mardi (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mardesc,
m., pl. mariani; f. mariană, pl. mariane (sanctuar marian)
3 sg. mardeşte, imperf. 1 mardeam; conj. prez. 1 sg. să
mardesc, 3 să mardească mariaş (monedă veche) (desp. -ri-aş) s. m., pl. mariaşi
mare1 adj. m. şi f., pl. mari marijuana [j pron. sp. h] (desp. -jua-) s. f., g.-d. art.
marijuanei
mare2 s. f., g.-d. art. mării; pl. mări; (marea abr. M.)
+marimbă s. f., g.-d. art. marimbei; pl. marimbe
+Marea Britanie (desp. -ni-e) s. propriu f. art., g.-d. art.
Marii Britanii marin adj. m., pl. marini; f. marină, pl. marine
maree s. f., art. mareea, g.-d. art. mareei; pl. maree marina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. marinez, 3 marinează;
conj. prez. 1 sg. să marinez, 3 să marineze
maregraf (aparat) (desp. -re-graf) s. n., pl. maregrafe
marinar s. m., pl. marinari
!Marele Alb (rasă de porci) s. propriu m. art.
marinare s. f., g.-d. art. marinării; pl. marinări
mare-logofăt s. m., art. marele-logofăt; pl. mari-logofeţi, art.
marii-logofeţi marinată s. f., g.-d. art. marinatei; pl. marinate
mareometru (desp. -re-o-me-tru) s. n., art. mareometrul; pl. marină1 (flotă, navigaţie) s. f., g.-d. art. marinei
mareometre marină2 (pictură) s. f., g.-d. art. marinei; pl. marine
mare-spătar s. m., art. marele-spătar; pl. mari-spătari, art. marinăresc adj. m., f. marinărească; pl. m. şi f. marinăreşti
marii-spătari marinăreşte adv.
mareşal s. m., pl. mareşali marinism (livr.) s. n., (preţiozităţi) pl. marinisme
mareşalat (rar) s. n., pl. mareşalate marionetă (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. marionetei; pl. marionete
mare-vornic s. m., art. marele-vornic; pl. mari-vornici, art. marital adj. m., pl. maritali; f. maritală, pl. maritale
marii-vornici maritim adj. m., pl. maritimi; f. maritimă, pl. maritime
marfagiu (persoană) (înv.) s. m., art. marfagiul; pl. marjă s. f., art. marja, g.-d. art. marjei; pl. marje
marfagii, art. marfagiii (desp. -gi-ii) marker1 (creion) (engl.) [er pron. ăr] s. n., pl. markere
marfar (tren) s. n., pl. marfare +marker2 (genă) (engl.) [er pron. ăr] s. m., pl. markeri
marfă s. f., g.-d. mărfi, art. mărfii; pl. mărfuri market s. n., pl. marketuri
margaretă s. f., g.-d. art. margaretei; pl. margarete marketing s. n., art. marketingul
margaric adj. m. (acid ~) marmeladă s. f., g.-d. art. marmeladei; pl. marmelade
margarină s. f., g.-d. art. margarinei; (sorturi) pl. margarine marmită (vas) s. f., g.-d. art. marmitei; pl. marmite
margă (înv.) s. f., g.-d. art. margei marmora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. marmorez, 3 marmorează;
marghiloman (cafea) (înv.) s. n., pl. marghilomane conj. prez. 1 sg. să marmorez, 3 să marmoreze
marmoraj 716
marmoraj s. n., pl. marmoraje !martie (desp. -ti-e) s. m., g.-d. art. lui martie; abr. mart.;
marmorare s. f., g.-d. art. marmorării; pl. marmorări simb. III /.03./-03-
marmoreean (desp. -re-ean) adj. m., pl. marmoreeni (desp. martin s. m., pl. martini
-re-eni); f. marmoreeană, pl. marmoreene martinaş (rar) s. m., pl. martinaşi
marmoreu (rar) adj. m., pl. marmorei; f. sg. şi pl. marmoree martingală s. f., g.-d. art. martingalei; pl. martingale
marmoriu (rar) adj. m., f. marmorie; pl. m. şi f. marmorii +martini (it.) (desp. -ti-ni) s. n., art. martiniul, (porţii;
marmotă s. f., g.-d. art. marmotei; pl. marmote sorturi) pl. martiniuri
!marmură s. f., g.-d. art. marmurei; (lucrări, varietăţi) pl. martir1 (martiriu) (rar) s. n., pl. martire
marmure martir2 (persoană) s. m., pl. martiri
marnă s. f., g.-d. art. marnei; pl. marne martiraj s. n., pl. martiraje
marnos adj. m., pl. marnoşi; f. marnoasă, pl. marnoase martiră s. f., g.-d. art. martirei; pl. martire
maro1 adj. invar. (pantofi ~) martiriu [riu pron. rĭu] s. n., art. martiriul; pl. martirii, art.
maro2 s. n., art. maroul; (nuanţe) pl. marouri martiriile (desp. -ri-i-)
maroană (rar) s. f., g.-d. art. maroanei; pl. maroane martiriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. martirizez, 3 martirizează;
+Maroc s. propriu n. conj. prez. 1 sg. să martirizez, 3 să martirizeze
marocan adj. m., s. m., pl. marocani; adj. f., s. f. marocană, martirizare s. f., g.-d. art. martirizării; pl. martirizări
pl. marocane martirologie s. f., art. martirologia, g.-d. martirologii, art.
marocco (joc) s. n. martirologiei
!marochin s. n., (obiecte; sorturi) pl. marochine martirologiu s. n., art. martirologiul; pl. martirologii, art.
marochinărie s. f., art. marochinăria, g.-d. art. marochinăriei; martirologiile (desp. -gi-i-)
(ateliere) pl. marochinării, art. marochinăriile (desp. -ri-i-) martor s. m., pl. martori
marochiner s. m., pl. marochineri martoră s. f., g.-d. art. martorei; pl. martore
maroniu1 adj. m., f. maronie; pl. m. şi f. maronii marţ1 (la jocul de table) s. n. (în expr.)
maroniu2 s. n., art. maroniul !marţ2 (martie) (înv., pop.) s. m., g.-d. art. lui marţ (luna ~)
marotă (livr.) s. f., g.-d. art. marotei; pl. marote marţ3 (mărţişor) (înv., pop.) s. n., pl. marţuri
!Marseilleza (cântec) [ill pron. fr. ĭ] (desp. -se-ille-) s. marţafoi (fam.) s. m., pl. marţafoi, art. marţafoii
propriu f. art., g.-d. art. Marseillezei
marţea adv. (Se zice că ~ sunt trei ceasuri rele.)
marshallez (referitor la Insulele Marshall) [sh pron. engl.
+marţi1 adv. (Vine ~.)
ş] adj. m., s. m., pl. marshallezi; adj. f., s. f. marshalleză,
pl. marshalleze marţi2 s. f., art. marţea; pl. marţi, art. marţile
marsiliez (referitor la Marsilia) (desp. -li-ez) adj. m., s. marţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. marţiali; f. marţială, pl.
m., pl. marsiliezi; adj. f., s. f. marsilieză, pl. marsilieze marţiale
marsuin s. m., pl. marsuini marţian (desp. -ţi-an) adj. m., s. m., pl. marţieni (desp.
-ţi‑eni); adj. f., s. f. marţiană, pl. marţiene
+marsupial (desp. -pi-al) adj. m. (şoarece ~), s. m., pl.
marsupiali; adj. f. marsupială (pungă ~), pl. marsupiale +marţile adv.
!marsupial (desp. -pi-al) s. n., pl. marsupiale marţipan s. n., pl. marţipane
marsupiu [piu pron. pĭu] s. n., art. marsupiul; pl. marsupii, marufla (a ~) (desp. -ru-fla) vb., ind. prez. 1 sg. maruflez,
art. marsupiile (desp. -pi-i-) 3 maruflează; conj. prez. 1 sg. să maruflez, 3 să marufleze
marş1 interj. maruflaj (desp. -ru-flaj) s. n., pl. maruflaje
marş2 s. n., pl. marşuri maruflare (desp. -ru-fla-) s. f., g.-d. art. maruflării; pl.
marşa (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. marşez, 3 marşează; maruflări
conj. prez. 1 sg. să marşez, 3 să marşeze maruflu (desp. -ru-flu) s. n., art. maruflul
marşandă (înv.) s. f., g.-d. art. marşandei; pl. marşande marulă (reg.) s. f., g.-d. art. marulei; pl. marule
marşarier (desp. mar-şa-ri-er/marş-a-) s. n., pl. marşariere marxism s. n.
marşă s. f., art. marşa, g.-d. art. marşei; pl. marşe marxism-leninism s. n.
marşrut (desp. mar-şrut/marş-rut) s. n., pl. marşrute marxist adj. m., s. m., pl. marxişti; adj. f., s. f. marxistă,
marşrutiza (a ~) (desp. mar-şru-/marş-ru-) vb., ind. prez. pl. marxiste
1 sg. marşrutizez, 3 marşrutizează; conj. prez. 1 sg. să marxist-leninist adj. m., s. m., pl. marxist-leninişti; adj. f.,
marşrutizez, 3 să marşrutizeze s. f. marxist-leninistă, pl. marxist-leniniste
marşrutizare (desp. mar-şru-/marş-ru-) s. f., g.-d. art. mas (reg.) s. n., pl. masuri
marşrutizării; pl. marşrutizări masa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. masez, 3 masează; conj.
martac (pop.) s. m., pl. martaci prez. 1 sg. să masez, 3 să maseze
martalog (înv., reg.) s. m., pl. martalogi masacra (a ~) (desp. -sa-cra) vb., ind. prez. 1 sg. masacrez,
martensită s. f., g.-d. art. martensitei 3 masacrează; conj. prez. 1 sg. să masacrez, 3 să masacreze
717 maşinal
masacrare (desp. -sa-cra-) s. f., g.-d. art. masacrării; pl. masiv2 s. n., pl. masive
masacrări masivitate s. f., g.-d. art. masivităţii
masacru (desp. -sa-cru) s. n., art. masacrul; pl. masacre maslă (culoare la cărţile de joc) (rar) s. f., g.-d. art. maslei;
masaj s. n., pl. masaje pl. masle
masala (înv.) s. f., art. masalaua, g.-d. art. masalalei; pl. !maslu (slujbă religioasă) s. n., art. maslul; pl. masluri
masalale masochism s. n.
masalagiu (înv.) s. m., art. masalagiul; pl. masalagii, art. masochist adj. m., s. m., pl. masochişti; adj. f., s. f.
masalagiii (desp. -gi-ii) masochistă, pl. masochiste
masa-raiului (plantă) s. f. art., g.-d. art. mesei-raiului mason s. m., pl. masoni
masare s. f., g.-d. art. masării; pl. masări masonerie s. f., art. masoneria, g.-d. masonerii, art. masoneriei
masat1 (masare) s. n. masonic adj. m., pl. masonici; f. masonică, pl. masonice
masat2 (unealtă) s. n., pl. masate !mass-media (presă scrisă, radio şi TV) (desp. -di-a)/
masă1 (mobilă; mâncare) s. f., g.-d. art. mesei; pl. mese mass-medie (desp. -di-e), s. f. (o mass-media/mass-medie
masă2 (mulţime; mărime fizică) s. f., g.-d. art. masei; pl. independentă, în mass-media, întreaga mass-media/mass-
mase; (fiz.) simb. m medie), art. mass-media (~ actuală), g.-d. art. mass-mediei/
mass-media (influenţa ~, conform ~)
masca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. maschez, 3 maschează; conj.
prez. 1 sg. să maschez, 3 să mascheze +mass-start (engl.) s. n., art. mass-startul
mast s. n., pl. masturi
+mascara (rimel) (engl.) s. f.
master1 (masterat) s. n., pl. mastere
mascara (bufon; paiaţă; batjocură; ocară) (înv.; pop.) s.
f., art. mascaraua, g.-d. art. mascaralei; (obscenităţi) pl. !master2 (titlu ştiinţific) (rar) s. m., pl. masteri
mascarale masterand s. m., pl. masteranzi
mascaradă s. f., g.-d. art. mascaradei; pl. mascarade masterandă s. f., g.-d. art. masterandei; pl. masterande
mascare s. f., g.-d. art. mascării; pl. mascări masterat s. n., pl. masterate
mascaron s. n., pl. mascaroane +masterclass (engl.) [er pron. ăr] s. n., pl. masterclassuri
+mascarpone s. n. +master-plan (engl.) [er pron. ăr] s. n., pl. master-planuri
+mascat adj. m., s. m, pl. mascaţi; adj. f. mascată, pl. mastic s. n., (sorturi) pl. masticuri
mascate mastica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mastichez, 3 mastichează;
+mască1 (fam.) adv. (a lăsa ~, a rămâne ~) conj. prez. 1 sg. să mastichez, 3 să masticheze
mască2 s. f., g.-d. art. măştii; pl. măşti masticator1 adj. m., pl. masticatori; f. sg. şi pl. masticatoare
mascotă s. f., g.-d. art. mascotei; pl. mascote masticator2 s. n., pl. masticatoare
mascul1 adj. m. (+ s. n.: organ ~); f. masculă (floare ~), pl. masticaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. masticaţia (desp. -ţi-a),
mascule g.‑d. art. masticaţiei; pl. masticaţii, art. masticaţiile (desp.
-ţi‑i‑)
mascul2 s. m., pl. masculi
mastică s. f., g.-d. art. masticii; (porţii; sorturi) pl. mastici
masculin1 adj. m., pl. masculini; f. masculină, pl. masculine;
abr. M, m., masc. mastită s. f., g.-d. art. mastitei; pl. mastite
!masculin2 s. n., (forme) pl. masculine mastodont s. m., pl. mastodonţi
!mastoid1 adj. m. (muşchi ~), pl. mastoizi; f. mastoidă
masculinitate s. f., g.-d. art. masculinităţii
(apofiză ~), pl. mastoide
masculiniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. masculinizez, 3
+mastoid2 (osul mastoidian) s. n., pl. mastoide
masculinizează; conj. prez. 1 sg. să masculinizez, 3 să
masculinizeze mastoidă (apofiza mastoidă) s. f., g.-d. art. mastoidei; pl.
mastoide
masculinizare s. f., g.-d. art. masculinizării
mastoidian (desp. -to-i-di-an) adj. m., pl. mastoidieni
mascur (reg.) s. m., pl. mascuri
(desp. -di-eni); f. mastoidiană, pl. mastoidiene
maselotă s. f., g.-d. art. maselotei; pl. maselote
mastoidită (desp. -to-i-) s. f., g.-d. art. mastoiditei; pl.
maselotieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. maselotierei; pl. mastoidite
maselotiere
masturba (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă masturbez,
maser (dispozitiv) s. n., pl. masere 3 se masturbează; conj. prez. 1 sg. să mă masturbez, 3 să
maseter adj. m. (muşchi ~), s. m., pl. maseteri se masturbeze; imper. 2 sg. afirm. masturbează-te; ger.
maseur (fr.) [pron. masör] (desp. -seur) s. m., pl. maseuri masturbându-mă
[pron. masöri] masturbare s. f., g.-d. art. masturbării; pl. masturbări
maseuză [eu pron. după fr. masöză] (desp. -seu-) s. f., g.-d. masturbaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. masturbaţia
art. maseuzei [pron. masözeĭ]; pl. maseuze [pron. masöze] (desp. -ţi-a), g.-d. art. masturbaţiei; pl. masturbaţii, art.
+masifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. masific, 2 sg. masifici, 3 masturbaţiile (desp. -ţi-i-)
masifică; conj. prez. 1 sg. să masific, 3 să masifice maşala (înv.) interj.
masiv1 adj. m., pl. masivi; f. masivă, pl. masive maşinal adj. m., pl. maşinali; f. maşinală, pl. maşinale
maşinaliceşte 718
maşinaliceşte (înv.) adv. materializa (a ~) (desp. -ri-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
maşinaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. maşinaţia (desp. -ţi-a), g.-d. materializez, 3 materializează, conj. prez. 1 sg. să
art. maşinaţiei; pl. maşinaţii, art. maşinaţiile (desp. -ţi-i-) materializez, 3 să materializeze
maşină s. f., g.-d. art. maşinii; pl. maşini materializare (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. materializării; pl.
maşină-capcană s. f., g.-d. art. maşinii-capcană; pl. maşini- materializări
capcană materialmente (rar) -ri-al-) adv.
maşinărie s. f., art. maşinăria, g.-d. art. maşinăriei; pl. materie (desp. -ri-e) s. f., art. materia (desp. -ri-a), g.-d. art.
maşinării, art. maşinăriile (desp. -ri-i-) materiei; pl. materii, art. materiile (desp. -ri-i-)
maşină-unealtă s. f., g.-d. art. maşinii-unelte; pl. maşini- matern adj. m., pl. materni; f. maternă, pl. materne
unelte, art. maşinile-unelte maternal adj. m., pl. maternali; f. maternală, pl. maternale
maşinism s. n. (asistent ~)
maşinist adj. m., s. m., pl. maşinişti; adj. f., s. f. maşinistă, maternitate s. f., g.-d. art. maternităţii; (spitale) pl.
pl. maşiniste maternităţi
+materno-fetal adj. m., pl. materno-fetali; f. materno-fetală,
maşinuţă s. f., g.-d. art. maşinuţei; pl. maşinuţe
pl. materno-fetale
maşter (vitreg) (reg.) adj. m. (frate ~), pl. maşteri; f. maşteră
matimă (înv.) s. f., g.-d. art. matimii; pl. matimi
(soră ~), pl. maştere
matinal1 adj. m., pl. matinali; f. matinală, pl. matinale
maşteră (mamă vitregă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. maşterei;
pl. maştere +matinal2 (emisiune) s. n., pl. matinale
mat1 adj. m., pl. maţi; f. mată, pl. mate matineu1 (capot) (înv.) s. n., art. matineul; pl. matineuri
mat2 s. n. matineu2 (spectacol) s. n., art. matineul; pl. matinee
mata/matale (reg., pop.) pr., g.-d. matale matisa (a ~) (a finisa ţesături; a împreuna cabluri/
frânghii) vb., ind. prez. 1 sg. matisez, 3 matisează; conj.
matador s. m., pl. matadori prez. 1 sg. să matisez, 3 să matiseze
matahală s. f., g.-d. art. matahalei; pl. matahale matisare (finisare de ţesături; împreunare de cabluri/
matale v. mata frânghii) s. f., g.-d. art. matisării; pl. matisări
mataragiu (înv.) s. m., art. mataragiul; pl. mataragii, art. matisi (a ~) (a împleti cabluri/parâme) vb., ind. prez. 1
mataragiii (desp. -gi-ii) sg. şi 3 pl. matisesc, 3 sg. matiseşte, imperf. 1 matiseam;
mată s. f., g.-d. art. matei; pl. mate conj. prez. 1 sg. să matisesc, 3 să matisească
matcă s. f., g.-d. art. mătcii; pl. mătci matisire (împletirea unor cabluri/parâme) s. f., g.-d. art.
+mate-info (fam.) s. n. (clase de ~) matisirii; pl. matisiri
matelot (rar) s. m., pl. mateloţi matisoare s. f., g.-d. art. matisoarei; pl. matisoare
matematic1 adj. m., pl. matematici; f. matematică, pl. matisor s. m., pl. matisori
matematice matiţă (reg.) s. f., g.-d. art. matiţei; pl. matiţe
matematic2 (matematician) (înv.) s. m., pl. matematici matlasa (a ~) (desp. ma-tla-) vb., ind. prez. 1 sg. matlasez,
matematică (ştiinţă) s. f., g.-d. art. matematicii; pl. 3 matlasează; conj. prez. 1 sg. să matlasez, 3 să matlaseze
matematici; abr. (fam.) mate matlasare (desp. ma-tla-) s. f., g.-d. art. matlasării; pl.
matematicesc (înv.) adj. m., f. matematicească; pl. m. şi f. matlasări
matematiceşti matol (arg.) adj. m., pl. matoli; f. matoală, pl. matoale
matematiceşte (înv.) adv. matoli (a se ~) (a se îmbăta) (arg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
matematician (desp. -ci-an) s. m., pl. matematicieni (desp. mă matolesc, 3 sg. se matoleşte, imperf. 1 sg. mă matoleam;
-ci-eni) conj. prez. 1 sg. să mă matolesc, 3 să se matolească; imper.
2 sg. afirm. matoleşte-te; ger. matolindu-mă
matematiciană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. matematicienei
!matosi (a se ~) (a se ameţi) (pop., fam.) vb., ind. prez.
(desp. -ci-e-); pl. matematiciene
1 sg. mă matosesc, 3 sg. se matoseşte, imperf. 1 sg.
matematiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. matematizez, 3 mă matoseam; conj. prez. 1 sg. să mă matosesc, 3 să
matematizează; conj. prez. 1 sg. să matematizez, 3 să se matosească; imper. 2 sg. afirm. matoseşte-te; ger.
matematizeze matosindu-mă
matematizare s. f., g.-d. art. matematizării; pl. matematizări matostat (înv.) s. n., pl. matostate
material1 (desp. -ri-al) adj. m., pl. materiali; f. materială, matracucă (pop., fam.) (desp. ma-tra-) s. f., g.-d. art.
pl. materiale matracucii; pl. matracuci
material2 (desp. -ri-al) s. n., pl. materiale matrapazlâc (fam.) (desp. ma-tra-) s. n., pl. matrapazlâcuri
materialiceşte (înv.) (desp. -ri-a-) adv. matriarhal (desp. ma-tri-ar-) adj. m., pl. matriarhali; f.
materialism (desp. -ri-a-) s. n. matriarhală, pl. matriarhale
materialist (desp. -ri-a-) adj. m., s. m., pl. materialişti; adj. matriarhat (desp. ma-tri-ar-) s. n.
f., s. f. materialistă, pl. materialiste !matrice (mat., biol.) (desp. ma-tri-) s. f., art. matricea,
materialitate (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. materialităţii g.‑d. art. matricii; pl. matrici
719 maya2
matricial (desp. ma-tri-ci-al) adj. m., pl. matriciali; f. +maturiza (a se ~) (a deveni matur; a ajunge la maturaţie)
matricială, pl. matriciale vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă maturizez, 3 se maturizează;
matricid1 (desp. ma-tri-) (crimă) s. n., pl. matricide conj. prez. 1 sg. să mă maturizez, 3 să se maturizeze;
imper. 2 sg. afirm. maturizează-te; ger. maturizându-mă
matricid2 (desp. ma-tri-) (criminal) adj. m., s. m., pl.
matricizi; adj. f., s. f. matricidă, pl. matricide matusalemic adj. m., pl. matusalemici; f. matusalemică, pl.
matusalemice
matricol (desp. ma-tri-) adj. m., pl. matricoli; f. matricolă,
maţ s. n., pl. maţe
pl. matricole
!maţe-fripte (persoană) (fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui
matricolă (desp. ma-tri-) s. f., g.-d. art. matricolei; pl. matricole
maţe-fripte; pl. maţe-fripte
matricula (a ~) (înv.) (desp. ma-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. !maţe-goale (persoană) (rar) s. m. şi f., g.-d. art. lui maţe-
matriculez, 3 matriculează; conj. prez. 1 sg. să matriculez, goale; pl. maţe-goale
3 să matriculeze !maţe-negre (peşte) (reg.) (desp. -ne-gre) s. m., pl. maţe-
matricular (rar) (desp. ma-tri-) adj. m., pl. matriculari; f. negre
matriculară, pl. matriculare !maţe-pestriţe (persoană) (rar) s. m. şi f., g.-d. art. lui
matrimonial (desp. ma-tri-, -ni-al) adj. m., pl. matrimoniali; maţe-pestriţe; pl. maţe-pestriţe
f. matrimonială, pl. matrimoniale mau (pop., fam., în expr.) s. n., art. maul
matrimoniu [niu pron. nĭu] (desp. ma-tri-) s. n., art. m-au pr. + vb. aux. ( ~ văzut.)
matrimoniul; pl. matrimonii, art. matrimoniile (desp. -ni‑i-) maur adj. m., s. m., pl. mauri; adj. f., s. f. maură (desp.
matriţa (a ~) (desp. ma-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. matriţez, ma‑u-), pl. maure
3 matriţează; conj. prez. 1 sg. să matriţez, 3 să matriţeze mauresc (rar) (desp. ma-u-) adj. m., f. maurescă; pl. m. şi
matriţare (desp. ma-tri-) s. f., g.-d. art. matriţării; pl. f. maureşti
matriţări mauritan (rar) (desp. ma-u-) adj. m., s. m., pl. mauritani;
matriţă (formă) (desp. ma-tri-) s. f., g.-d. art. matriţei; pl. adj. f., s. f. mauritană, pl. mauritane
matriţe +mauritanian (referitor la Mauritania) (desp. ma-u-,
ni‑an) adj. m., s. m., pl. mauritanieni (desp. -ni-eni); adj.
matriţer (desp. ma-tri-) s. m., pl. matriţeri
f., s. f. mauritaniană, pl. mauritaniene
matriţeră (desp. ma-tri-) s. f., g.-d. art. matriţerei; pl.
mauritian (referitor la Mauritius) [ti pron. ţi] (desp.
matriţere
ma‑u-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. mauritieni (desp. -ti-eni);
matriţerie (desp. ma-tri-) s. f., art. matriţeria, g.-d. art. adj. f., s. f. mauritiană, pl. mauritiene
matriţeriei; pl. matriţerii, art. matriţeriile (desp. -ri-i-) maus (joc de cărţi) (înv.) s. n., pl. mausuri (desp. mau-)
matroană (desp. ma-troa-) s. f., g.-d. art. matroanei; pl. !mausoleu (desp. ma-u-) s. n., art. mausoleul; pl. mausolee
matroane mavrofor (desp. ma-vro-) s. m., pl. mavrofori
matronim (desp. ma-tro-) s. n., pl. matronime maxi adj. invar. (fuste ~)
matronimic1 (desp. ma-tro-) adj. m. (+ s. n.: sufix ~); f. pl. maxilar1 adj. m., pl. maxilari; f. maxilară, pl. maxilare
matronimice maxilar2 s. n., pl. maxilare
matronimic2 (desp. ma-tro-) s. n., pl. matronimice maxilă s. f., g.-d. art. maxilei; pl. maxile
matroz (rar) (desp. ma-troz) s. m., pl. matrozi maxim1 adj. m., pl. maximi; f. maximă, pl. maxime
matuf (înv.) adj. m., s. m., pl. matufi; adj. f. matufă, pl. !maxim2 s. n., pl. maxime (~ de temperatură)/maximuri (~
matufe de pedeapsă)
!matufi (a se ~) (a se ramoli) (înv.) vb. refl., ind. prez. maximafilie s. f., art. maximafilia, g.-d. maximafilii, art.
1 sg. mă matufesc, 3 sg. se matufeşte, imperf. 1 sg. maximafiliei
mă matufeam; conj. prez. 1 sg. să mă matufesc, 3 să maximal1 adj. m., pl. maximali; f. maximală, pl. maximale
se matufească; imper. 2 sg. afirm. matufeşte-te; ger. maximal2 (înv.) s. n., pl. maximale
matufindu-mă +maximalist adj. m., pl. maximalişti; f. maximalistă, pl.
matur adj. m., pl. maturi; f. matură, pl. mature maximaliste
matura (a ~) (despre brânzeturi ş.a.) vb., ind. prez. 1 sg. maximă s. f., g.-d. art. maximei; pl. maxime
maturez, 3 maturează; conj. prez. 1 sg. să maturez, 3 să maximum1 adv. (~ doi, doi ~)
matureze maximum2 s. n., art. maximumul
!maturare s. f., g.-d. art. maturării; pl. maturări maximum (la ~) loc. adv.
maturaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. maturaţia (desp. -ţi-a), g.‑d. maxi-taxi s. n., art. maxi-taxiul; pl. maxi-taxiuri
art. maturaţiei; pl. maturaţii, art. maturaţiile (desp. -ţi-i-) maxwell (unitate de măsură) [w pron. engl. ŭ] s. m., pl.
maturitate s. f., g.-d. art. maturităţii maxwelli; simb. Mx
maturiza (a ~) (a face să devină matur) vb., ind. prez. +Maxwell (fizician scoţian) [pron. meksŭel] s. propriu
3 maturizează, imperf. 3 pl. maturizau; conj. prez. 3 să maya1 (concept filozofic) (sanscr.) s. f., g.-d. art. mayei
maturizeze maya2 (limbă) (cuv. amerind.) s. f., g.-d. art. mayei
maya3 720
!maya3 (nume etnic) (cuv. amerind.) adj. invar. (indigeni ~), măceş s. m., pl. măceşi
s. m. şi f. (dar: Imperiul Maya s. propriu n. art.) măcina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. macin, 2 sg. macini, 3
+mayaş adj. m. (preot ~), s. m., pl. mayaşi; adj. f. mayaşă macină; conj. prez. 1 sg. să macin, 3 să macine; imper. 2
(elita ~), s. f., art. mayaşa, pl. mayaşe (dar: Imperiul sg. afirm. macină
Mayaş s. propriu n. art.) măcinare s. f., g.-d. art. măcinării; pl. măcinări
maz (înv.) s. n., art. mazul măcinat s. n.
!mazagran (desp. -za-gran) s. n., (porţii) pl. mazagranuri măcinătură s. f., g.-d. art. măcinăturii; pl. măcinături
mazăre s. f., g.-d. art. mazării măciniş (rar) s. n., pl. măcinişuri
mazdeism s. n. +măciucă1 (fam.) adv. (a i se face părul ~)
mazdeist adj. m., s. m., pl. mazdeişti; adj. f., s. f. mazdeistă, măciucă2 s. f., g.-d. art. măciucii; pl. măciuci
pl. mazdeiste măciucuţă (rar) s. f., g.-d. art. măciucuţei; pl. măciucuţe
mazdrac (înv., reg.) s. n., pl. mazdrace măciulie s. f., art. măciulia, g.-d. art. măciuliei; pl. măciulii,
mazetă (înv.) s. f., g.-d. art. mazetei; pl. mazete art. măciuliile (desp. -li-i-)
mazil s. m., pl. mazili măcriş (desp. mă-criş) s. m.
mazilaş s. m., pl. mazilaşi măcrişul-caprei (plantă) (desp. mă-cri-, -ca-prei) s. m. art.
mazili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mazilesc, 3 sg. măcrişul-iepurelui (plantă) (desp. mă-cri-) s. m. art.
mazileşte, imperf. 1 mazileam; conj. prez. 1 sg. să mădular1 (membru; organ) (pop.) s. n., pl. mădulare
mazilesc, 3 să mazilească mădular2 (persoană) (înv.) s. m., pl. mădulari
mazilie (înv.) s. f., art. mazilia, g.-d. art. maziliei; pl. măduvă s. f., g.-d. art. măduvei
mazilii, art. maziliile (desp. -li-i-)
măduvioară (desp. -vioa-) s. f., g.-d. art. măduvioarei; pl.
mazilire s. f., g.-d. art. mazilirii; pl. maziliri măduvioare
mazur (reg.) s. m., pl. mazuri măduvos (înv.) adj. m., pl. măduvoşi; f. măduvoasă, pl.
mazurcă s. f., g.-d. art. mazurcii; pl. mazurci măduvoase
mă1 (fam.) interj. măgar s. m., pl. măgari
mă2, -mă, mă-, -mă- v. eu măgădan (reg.) s. m., pl. măgădani
măcar adv.1 măgădău (reg.) s. m., art. măgădăul; pl. măgădăi, art.
măcar că (cu toate că) (pop.) loc. conjcţ. măgădăii
măcar de/să adv. + conjcţ. măgăoaie (pop.) s. f., art. măgăoaia, g.-d. art. măgăoii; pl.
măcăi (a ~) vb., ind. prez. 3 măcăie, imperf. 3 pl. măcăiau; măgăoi, art. măgăoile (desp. -o-i-)
conj. prez. 3 să măcăie măgăreaţă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. măgăreţei; pl.
măcăire s. f., g.-d. art. măcăirii; pl. măcăiri măgăreţe
măcăit s. n., pl. măcăituri măgăresc adj. m., f. măgărească; pl. m. şi f. măgăreşti (şi:
măcăitură (desp. -că-i-) s. f., g.-d. art. măcăiturii; pl. tuse măgărească)
măcăituri măgăreşte (rar) adv.
măcăleandru (desp. -lean-) s. m., art. măcăleandrul; pl. măgărie s. f., art. măgăria, g.-d. art. măgăriei; pl. măgării,
măcălendri, art. măcălendrii art. măgăriile (desp. -ri-i-)
măcăni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. măcăne, imperf. 3 pl. !măgăriţă s. f., g.-d. art. măgăriţei; pl. măgăriţe
măcăneau; conj. prez. 3 să măcăne măgăruş s. m., pl. măgăruşi
măcănit s. n. măguleală s. f., g.-d. art. măgulelii; pl. măguleli
măceaşă s. f., art. măceaşa, g.-d. art. măceşei; pl. măceşe măguli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măgulesc, 3 sg.
măcel s. n., pl. măceluri măguleşte, imperf. 1 măguleam; conj. prez. 1 sg. să
măcelar s. m., pl. măcelari măgulesc, 3 să măgulească
măcelăreasă (rar) s. f., g.-d. art. măcelăresei; pl. măcelărese măgulire s. f., g.-d. art. măgulirii; pl. măguliri
măcelăresc adj. m., f. măcelărească; pl. m. şi f. măcelăreşti măgulitor adj. m., pl. măgulitori; f. sg. şi pl. măgulitoare
măcelăreşte adv. măgulitură (rar) s. f., g.-d. art. măguliturii; pl. măgulituri
măgură s. f., g.-d. art. măgurii; pl. măguri
măcelări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măcelăresc, 3
sg. măcelăreşte, imperf. 1 măcelăream; conj. prez. 1 sg. să măgurică (reg.) s. f., g.-d. art. măgurelei; pl. măgurele
măcelăresc, 3 să măcelărească măi interj.
măcelărie s. f., art. măcelăria, g.-d. art. măcelăriei; pl. măiculeană (pop.) s. f., g.-d. art. măiculenei; pl. măiculene
măcelării, art. măcelăriile (desp. -ri-i-) +măiculiţă1 (pop.) interj.
măcelărire s. f., g.-d. art. măcelăririi; pl. măcelăriri măiculiţă2 (pop.) s. f., g.-d. art. măiculiţei; pl. măiculiţe
măcelărit s. n. măicuşoară (pop.) s. f., g.-d. art. măicuşoarei; pl. măicuşoare
1
În descrieri actuale considerat semiadverb.
721 mărfuşoară
măicuţă s. f., g.-d. art. măicuţei; pl. măicuţe mămulărie (înv.) s. f., art. mămulăria, g.-d. art. mămulăriei;
măiestreşte (înv.) adv. (prăvălii) pl. mămulării, art. mămulăriile (desp. -ri-i-)
măiestreţ (înv.) adj. m., pl. măiestreţi; f. măiestreaţă, pl. mămulică (reg.) s. f., g.-d. art. mămulicăi/mămulicii/
măiestreţe mămulichii
măiestri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măiestresc, !mămuliţă (pop.) s. f., g.-d. art. mămuliţei
3 sg. măiestreşte, imperf. 1 măiestream; conj. prez. 1 sg. !mămuşoară (pop.) s. f., g.-d. art. mămuşoarei
să măiestresc, 3 să măiestrească !mămuţă (rar) s. f., g.-d. art. mămuţei
măiestrie1 (obiect; meserie) (înv.) s. f., art. măiestria, g.-d. măna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se mănează, imperf. 3
art. măiestriei; pl. măiestrii, art. măiestriile (desp. -tri-i-) pl. se mănau; conj. prez. 3 să se măneze; ger. mănându-se
măiestrie2 (pricepere) s. f., art. măiestria, g.-d. măiestrii, !mănăstioară (desp. -ti-oa-) s. f., g.-d. art. mănăstioarei; pl.
art. măiestriei mănăstioare
măiestru adj. m., pl. măieştri; f. măiastră, pl. măiestre !mănăstire s. f., g.-d. art. mănăstirii; pl. mănăstiri
măi-măi v. măi !mănăstiresc adj. m., f. mănăstirească; pl. m. şi f.
+măi să fie loc. interj. mănăstireşti
măiug (pop.) s. n., pl. măiuge măngălău (reg.) s. n., art. măngălăul; pl. măngălaie
măiuţ (pop.) s. n., pl. măiuţe măngălui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
măjar (înv., reg.) s. m., pl. măjari măngăluiesc, 3 sg. măngăluieşte, imperf. 1 măngăluiam;
măjărit (înv., reg.) s. n. conj. prez. 1 sg. să măngăluiesc, 3 să măngăluiască
mălai s. n., (turte, semănături) pl. mălaie mănos adj. m., pl. mănoşi; f. mănoasă, pl. mănoase
!mălai-mare (om bleg; mâncăcios) (fam.) s. m., g.-d. măntăluţă (fam.) s. f., g.-d. art. măntăluţei; pl. măntăluţe
art. lui mălai-mare; pl. mălai-mare (dar: Mălaimare s. +mănunchi1 (fam.) adv. (a se strânge/a sta ~)
propriu) mănunchi2 s. n., pl. mănunchiuri (desp. -chiuri)
mălaiul-cucului (plantă) s. m. art. mănunchiaş1 (mănunchi mic) (desp. -chiaş) s. n., pl.
mălăiaş (rar) s. n., pl. mălăiaşe mănunchiaşe
mălăier (înv.) s. m., pl. mălăieri mănunchiaş2 (persoană) (reg.) (desp. -chiaş) s. m., pl.
mălăieţ adj. m., pl. mălăieţi; f. mălăiaţă, pl. mălăieţe mănunchiaşi
mălăişte (reg.) s. f., g.-d. art. mălăiştii; pl. mălăişti mănunchiuleţ (rar) (desp. -chiu-) s. n., pl. mănunchiuleţe
mălin s. m., pl. mălini mănuşar1 (obiect) s. n., pl. mănuşare
mălină s. f., g.-d. art. mălinei; pl. măline mănuşar2 (persoană) (înv.) s. m., pl. mănuşari
măliniş s. n., pl. mălinişuri mănuşă s. f., art. mănuşa, g.-d. art. mănuşii; pl. mănuşi
mălura (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se mălurează, mănuşărie (înv.) s. f., art. mănuşăria, g.-d. art. mănuşăriei;
imperf. 3 pl. se mălurau; conj. prez. 3 să se mălureze; ger. (ateliere) pl. mănuşării, art. mănuşăriile (desp. -ri-i-)
mălurându-se +măr1 (fam.) adv. (a bate ~)
!mălură (boală a cerealelor; ciupercă) s. f., g.-d. art. măr2 (fruct) s. n., pl. mere
mălurii; pl. măluri măr3 (pom) s. m., pl. meri
mălurici s. m. mărar s. m.
măluros adj. m., pl. măluroşi; f. măluroasă, pl. măluroase măraz (reg.) s. n., pl. mărazuri
măluşor (reg.) s. n., pl. măluşoare mărăcinar (pasăre) s. m., pl. mărăcinari
măluţ (pop.) s. n., pl. măluţuri mărăcinaş (rar) s. m., pl. mărăcinaşi
mămăligar s. m., pl. mămăligari mărăcine s. m., art. mărăcinele; pl. mărăcini
mămăligă s. f., g.-d. art. mămăligii; pl. mămăligi mărăcinet (rar) s. n., pl. mărăcineturi
mămăligoi (rar) s. n., pl. mămăligoaie mărăciniş s. n., pl. mărăcinişuri
mămăligos (pop.) adj. m., pl. mămăligoşi; f. mămăligoasă, mărăcinit (rar) adj. m., pl. mărăciniţi; f. mărăcinită, pl.
pl. mămăligoase mărăcinite
mămăliguţă s. f., g.-d. art. mămăliguţei; pl. mămăliguţe mărăcinos adj. m., pl. mărăcinoşi; f. mărăcinoasă, pl.
mămăruţă (reg.) s. f., g.-d. art. mămăruţei; pl. mămăruţe mărăcinoase
+mămic (fam.) s. m., (mai frecv.) voc. art. mămicule mărămioară (rar) (desp. -mioa-) s. f., g.-d. art. mărămioarei;
!mămică (fam.) s. f., g.-d. art. mămicii; pl. mămici pl. mărămioare
!mămiţă (rar) s. f., g.-d. art. mămiţei mărămuţă (rar) s. f., g.-d. art. mărămuţei; pl. mărămuţe
mămiţică (fam., reg.) s. f., g.-d. art. mămiţicăi/mămiţichii mărăraş s. m.
mămos (fam.) adj. m., pl. mămoşi; f. mămoasă, pl. mămoase măre/mări2 (pop.) interj.
!mămucă (reg.) s. f., g.-d. art. mămucăi/mămuchii măreţ adj. m., pl. măreţi; f. măreaţă, pl. măreţe
!mămucuţă (reg.) s. f., g.-d. art. mămucuţei măreţie s. f., art. măreţia, g.-d. măreţii, art. măreţiei
mămular (înv.) s. m., pl. mămulari mărfuşoară (fam.) s. f., g.-d. art. mărfuşoarei; pl. mărfuşoare
mărgărele 722
mărgărele (perle mici) (rar) s. f. pl. mărişor adj. m., pl. mărişori; f. mărişoară, pl. mărişoare
mărgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărgăresc, +mărit1 (înv.) adj. m., pl. măriţi; f. mărită, pl. mărite
3 pl. mărgăreşte, imperf. 1 mărgăream; conj. prez. 1 sg. mărit2 (măritat, mărire) (pop.) s. n.
să mărgăresc, 3 să mărgărească mărit3 (mire) (înv., reg.) s. m., pl. măriţi
mărgărit1 (floare) (înv., pop.) s. m. mărita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mărit, 2 sg. măriţi, 3
+mărgărit2 (perlă) (înv., pop.) s. n., pl. mărgărite mărită; conj. prez. 1 sg. să mărit, 3 să mărite
!mărgăritar1 (floare) (înv., reg.) s. m., pl. mărgăritari măritare s. f., g.-d. art. măritării
!mărgăritar2 (perlă) (pop.) s. n., pl. mărgăritare măritat s. n.
mărgărită (margaretă; insectă) (pop.) s. f., g.-d. art. mărită-mă-mamă (plantă) s. f.
mărgăritei; pl. mărgărite măritiş s. n., pl. măritişuri
mărgărităraş (perlă) (rar) s. n., pl. mărgărităraşe măritor adj. m., pl. măritori; f. sg. şi pl. măritoare
mărgăritărel1 (boală) (pop.) s. n. măriuţă (reg.) (desp. -ri-u-) s. f., g.-d. art. măriuţei; pl.
!mărgăritărel2 (floare) (înv., pop.) s. m., pl. mărgăritărei măriuţe
!mărgăritărel3 (perlă) (înv., pop.) s. n., pl. mărgăritărele mărmurar s. m., pl. mărmurari
mărgean (înv., pop.) s. n., pl. mărgeanuri mărmuri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărmuresc,
mărgelat (rar) adj. m., pl. mărgelaţi; f. mărgelată, pl. 3 sg. mărmureşte, imperf. 1 mărmuream; conj. prez. 1 sg.
mărgelate să mărmuresc, 3 să mărmurească
mărgeluşă s. f., art. mărgeluşa, g.-d. art. mărgeluşei; pl. mărmurire (reg.) s. f., g.-d. art. mărmuririi; pl. mărmuriri
mărgeluşe măroi (reg.) adj. m., pl. măroi; f. sg. şi pl. măroaie
mărgeluţă s. f., g.-d. art. mărgeluţei; pl. mărgeluţe mărşălui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărşăluiesc, 3
mărghilă (reg.) s. f., g.-d. art. mărghilei; pl. mărghile sg. mărşăluieşte, imperf. 1 mărşăluiam; conj. prez. 1 sg.
să mărşăluiesc, 3 să mărşăluiască
!mărgică1 (perlă) s. f., g.-d. art. mărgelei; pl. mărgele
mărşăluire s. f., g.-d. art. mărşăluirii; pl. mărşăluiri
mărgică2 (plantă) (pop.) s. f., g.-d. art. mărgicii; pl. mărgici
mărşăluitor (desp. -lu-i-) s. m., pl. mărşăluitori
mărginaş adj. m., s. m., pl. mărginaşi; adj. f., s. f. mărginaşă,
mărşui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărşuiesc,
art. mărginaşa, pl. mărginaşe
3 sg. mărşuieşte, imperf. 1 mărşuiam; conj. prez. 1 sg. să
mărginean adj. m., s. m., pl. mărgineni; adj. f., s. f. mărşuiesc, 3 să mărşuiască
mărgineană, pl. mărginene
mărturie s. f., art. mărturia, g.-d. art. mărturiei; pl. mărturii,
mărgineancă s. f., g.-d. art. mărginencei; pl. mărginence art. mărturiile (desp. -ri-i-)
mărgini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărginesc, 3 sg. !mărturisenie (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. mărturisenia
mărgineşte, imperf. 1 mărgineam; conj. prez. 1 sg. să (desp. -ni-a), g.-d. art. mărturiseniei; pl. mărturisenii, art.
mărginesc, 3 să mărginească mărturiseniile (desp. -ni-i-)
mărginire s. f., g.-d. art. mărginirii; pl. mărginiri mărturisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărturisesc, 3
mărginuţă (rar) s. f., g.-d. art. mărginuţei; pl. mărginuţe sg. mărturiseşte, imperf. 1 mărturiseam; conj. prez. 1 sg.
mărgioară (rar) (desp. -gi-oa-) s. f., g.-d. art. mărgioarei; să mărturisesc, 3 să mărturisească
pl. mărgioare mărturisire s. f., g.-d. art. mărturisirii; pl. mărturisiri
măr-gutui (reg.) s. m., pl. meri-gutui, art. meri-gutuii mărturisitor (înv.) adj. m., s. m., pl. mărturisitori; adj. f.
măr-gutuie (reg.) s. n., pl. mere-gutui, art. mere-gutuile sg. şi pl. mărturisitoare
mări1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măresc, 3 sg. mărţână (pop.) s. f., g.-d. art. mărţânei; pl. mărţâne
măreşte, imperf. 1 măream; conj. prez. 1 sg. să măresc, !mărţişor1 (martie) (pop.) s. m., g.-d. art. lui mărţişor (luna ~)
3 să mărească mărţişor2 (obiect de podoabă) s. n., pl. mărţişoare
mări2 v. măre mărţişor3 (plantă) s. m., pl. mărţişori
Măria Ta/Sa/Voastră (înv.) loc. pr., g.-d. Măriei Tale/Sale/ mărul-lupului (plantă) s. m. art.
Voastre mărunt adj. m., pl. mărunţi; f. măruntă, pl. mărunte
!măricel adj. m., pl. măricei; f. măricică, pl. măricele măruntaie s. n. pl.
mărie (înv.) s. f., art. măria, g.-d. art. măriei; pl. mării, art. !mărunţel adj. m., pl. mărunţei; f. mărunţică, pl. mărunţele
măriile (desp. -ri-i-) mărunţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărunţesc, 3
Măriile Lor (înv.) (desp. -ri-i-) loc. pr. pl. sg. mărunţeşte, imperf. 1 mărunţeam; conj. prez. 1 sg. să
Măriile Voastre (înv.) (desp. -ri-i-) loc. pr. pl. mărunţesc, 3 să mărunţească
mărime s. f., g.-d. art. mărimii; pl. mărimi mărunţime (rar) s. f., g.-d. art. mărunţimii; (lucruri
mărinimie s. f., art. mărinimia, g.-d. mărinimii, art. neînsemnate) pl. mărunţimi
mărinimiei mărunţire s. f., g.-d. art. mărunţirii; pl. mărunţiri
mărinimos adj. m., pl. mărinimoşi; f. mărinimoasă, pl. mărunţiş s. n., pl. mărunţişuri
mărinimoase mărunţişar (înv.) s. m., pl. mărunţişari
mărire s. f., g.-d. art. măririi; pl. măriri mărunţit s. n.
723 mătuire
mărunţite (pe ~) loc. adv. măsură s. f., g.-d. art. măsurii; pl. măsuri
mărunţuş (înv., pop.) s. n., pl. mărunţuşuri +măsură (pe ~) loc. adj., loc. adv. (îmbrăcăminte ~, a
măruţ (pop.) adj. m., pl. măruţi; f. măruţă, pl. măruţe pedepsi ~)
mă-sa v. mă-ta măsură ce (pe ~) (cu cât) loc. conjcţ.
măsai (reg.) s. n., pl. măsaie măsurătoare s. f., g.-d. art. măsurătorii; pl. măsurători
măsar1 (faţă de masă) (reg.) s. n., pl. măsare măsurător1 (instrument) s. n., pl. măsurătoare
măsar2 (tâmplar) (reg.) s. m., pl. măsari măsurător2 (rar) adj. m., s. m., pl. măsurători; adj. f., s. f.
măsălar (august) (pop.) s. m., g.-d. art. lui măsălar (luna ~) sg. şi pl. măsurătoare
măsăriţă (reg.) s. f., g.-d. art. măsăriţei; pl. măsăriţe măsuţă s. f., g.-d. art. măsuţei; pl. măsuţe
măscară (batjocură) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. măscării; măşcat (pop.) adj. m., pl. măşcaţi; f. măşcată, pl. măşcate
(mai frecv.) (obscenităţi) pl. măscări (şi: a face de mă-ta/mă-sa (vulgar) s. f. + adj. pr., g.-d. mă-tii/mă-sii
măscară) mătanie (îngenunchere; şirag de mărgele) (desp. -ni-e)
măscăreală (reg.) s. f., g.-d. art. măscărelii; pl. măscăreli s. f., art. mătania (desp. -ni-a), g.-d. art. mătaniei; pl.
măscări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măscăresc, mătănii, art. mătăniile (desp. -ni-i-)
3 sg. măscăreşte, imperf. 1 măscăream; conj. prez. 1 sg. să mătase s. f., art. mătasea, g.-d. mătăsi, art. mătăsii; (sorturi)
măscăresc, 3 să măscărească pl. mătăsuri
măscărici (bufon; saltimbanc) s. m., pl. măscărici, art. mătasea-bradului (plantă) s. f. art., g.-d. art. mătăsii-
măscăricii bradului
măscăriciune (înv.) s. f., g.-d. art. măscăriciunii; pl. mătasea-broaştei (plantă) s. f. art., g.-d. art. mătăsii-
măscăriciuni broaştei
măscărie (înv.) s. f., art. măscăria, g.-d. art. măscăriei; pl. mătăcină (pop.) s. f., g.-d. art. mătăcinei; pl. mătăcine
măscării, art. măscăriile (desp. -ri-i-) mătăhăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mătăhăiesc,
măscui (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă 3 sg. mătăhăieşte, imperf. 1 mătăhăiam; conj. prez. 1 sg.
măscuiesc, 3 sg. se măscuieşte, imperf. 1 sg. mă măscuiam; să mătăhăiesc, 3 să mătăhăiască
conj. prez. 1 sg. să mă măscuiesc, 3 să se măscuiască; mătăhălos adj. m., pl. mătăhăloşi; f. mătăhăloasă, pl.
imper. 2 sg. afirm. măscuieşte-te; ger. măscuindu-mă mătăhăloase
măsea s. f., art. măseaua, g.-d. art. măselei; pl. măsele mătăhuie (reg.) s. f., art. mătăhuia, g.-d. art. mătăhuii; pl.
măseaua-ciutei (plantă) s. f. art., g.-d. art. măselei-ciutei mătăhui
măselar (plantă) (reg.) s. m., pl. măselari mătălică (reg., pop.) pr.
măselariţă s. f., g.-d. art. măselariţei; pl. măselariţe mătăluţă (reg., pop.) pr.
!măselat (reg.) adj. m. (porumb ~); f. măselată (roată ~), pl. mătănăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mătănăiesc,
măselate 3 sg. mătănăieşte, imperf. 1 mătănăiam; conj. prez. 1 sg.
măseluţă s. f., g.-d. art. măseluţei; pl. măseluţe să mătănăiesc, 3 să mătănăiască
măslag (reg.) s. n. mătănii (mărgele pentru rugăciune) s. f. pl., art. mătăniile
măslin s. m., pl. măslini (desp. -ni-i-)
măslinar (înv.) s. m., pl. măslinari mătăsar (înv.) s. m., pl. mătăsari
măslină s. f., g.-d. art. măslinei; pl. măsline mătăsărie (înv.) s. f., art. mătăsăria, g.-d. art. mătăsăriei;
măsliniu adj. m., f. măslinie; pl. m. şi f. măslinii (ţesături, fabrici) pl. mătăsării, art. mătăsăriile (desp. -ri‑i‑)
măslui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măsluiesc, 3 sg. mătăsică s. f., g.-d. art. mătăsicii
măsluieşte, imperf. 1 măsluiam; conj. prez. 1 sg. să mătăsos adj. m., pl. mătăsoşi; f. mătăsoasă, pl. mătăsoase
măsluiesc, 3 să măsluiască mătăuz (reg.) s. n., pl. mătăuze
măsluială (rar) s. f., g.-d. art. măsluielii; pl. măsluieli mătcălău (reg.) s. m., art. mătcălăul
măsluire s. f., g.-d. art. măsluirii; pl. măsluiri mătrăgună (desp. mă-tră-) s. f., g.-d. art. mătrăgunei; pl.
măsluitoare (desp. -lu-i-) s. f., g.-d. art. măsluitoarei; pl. mătrăgune
măsluitoare mătrăşi (a ~) (pop., fam.) (desp. mă-tră-) vb., ind. prez.
măsluitor (desp. -lu-i-) s. m., pl. măsluitori 1 sg. şi 3 pl. mătrăşesc, 3 sg. mătrăşeşte, imperf. 1
măsoi (rar) s. n., pl. măsoaie mătrăşeam; conj. prez. 1 sg. să mătrăşesc, 3 să mătrăşească
măsorişte (înv.) s. f., art. măsoriştea, g.-d. art. măsoriştii; mătreaţa-brazilor (plantă) (desp. mă-trea-) s. f. art., g.-d.
pl. măsorişti art. mătreţii-brazilor
măsura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. măsor, 2 sg. măsori, 3 mătreaţă (desp. mă-trea-) s. f., g.-d. art. mătreţii
măsoară; conj. prez. 1 sg. să măsor, 3 să măsoare; imper. mătreaţă-de-arbori (plantă) (desp. mă-trea-) s. f., g.-d.
2 sg. afirm. măsoară art. mătreţii-de-arbori
măsurabil adj. m., pl. măsurabili; f. măsurabilă, pl. măsurabile mătriţă (plantă) (desp. mă-tri-) s. f., g.-d. art. mătriţei; pl.
măsurare s. f., g.-d. art. măsurării; pl. măsurări mătriţe
măsurat s. n. mătuire s. f., g.-d. art. mătuirii; pl. mătuiri
mătura 724
mătura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mătur, 3 mătură; conj. mâine-noapte adv.
prez. 1 sg. să mătur, 3 să măture !mâine-poimâine (într-o zi următoare) adv.
măturar (rar) s. m., pl. măturari mâine-seară adv.
măturare s. f., g.-d. art. măturării; pl. măturări mâl s. n., pl. mâluri
măturat s. n. mâlc adv.
mătură s. f., g.-d. art. măturii; pl. mături mâlci (a o ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. o mâlcesc,
măturătoare1 (obiect) s. f., g.-d. art. măturătorii; pl. 3 sg. o mâlceşte, imperf. 1 o mâlceam, perf. c. 1 sg. am
măturători mâlcit-o; conj. prez. 1 sg. să o/s-o mâlcesc, 3 să o/s-o
măturătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. măturătoarei; pl. mâlcească; imper. 2 sg. afirm. mâlceşte-o; ger. mâlcind-o
măturătoare mâli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mâlesc, 3 sg. mâleşte,
măturător s. m., pl. măturători imperf. 1 mâleam; conj. prez. 1 sg. să mâlesc, 3 să mâlească
măturătură (rar) s. f., g.-d. art. măturăturii; pl. măturături mâlire s. f., g.-d. art. mâlirii; pl. mâliri
măturele (plantă) s. f. pl. mâlitură s. f., g.-d. art. mâliturii; pl. mâlituri
măturelele (dans) s. f. pl. art., neart. măturele mâlos adj. m., pl. mâloşi; f. mâloasă, pl. mâloase
măturică s. f., g.-d. art. măturelei; pl. măturele
mâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mân, 3 mână; conj. prez. 1
măturice (înv.) s. f., g.-d. art. măturicii; pl. măturici sg. să mân, 3 să mâne
măturoi s. n., pl. măturoaie mânaci (rar) s. m., pl. mânaci
mătuşă s. f., art. mătuşa, g.-d. art. mătuşii; pl. mătuşi
mâna-Maicii-Domnului (plantă) s. f. art., g.-d. art.
mătuşă-mea/-ta/-sa (pop., fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. mâinii-Maicii-Domnului
mătuşă-mii/-tii/-sii
mânare s. f., g.-d. art. mânării; pl. mânări
!mătuşică (fam.) s. f., g.-d. art. mătuşicăi/mătuşichii/
mânaş (reg.) s. m., pl. mânaşi
mătuşicii; pl. mătuşele
mânat s. n.
măţar s. m., pl. măţari
măţişor (maţ mic) s. n., pl. măţişoare mână s. f., g.-d. art. mâinii; pl. mâini
măzărar (reg.) s. m., pl. măzărari mânăştergură (reg.) (desp. -năş-ter-/-nă-şter-) s. f., g.-d.
art. mânăştergurii; pl. mânăşterguri
măzărat (reg.) adj. m., pl. măzăraţi; f. măzărată, pl. măzărate
măzăriche s. f., art. măzărichea, g.-d. art. măzărichii mânătarcă s. f., g.-d. art. mânătărcii; pl. mânătărci
măzărichea-cucului (plantă) s. f. art., g.-d. art. măzărichii- mânător (pop.) s. m., pl. mânători
cucului mânătură (pop.) s. f., g.-d. art. mânăturii; pl. mânături
măzăriche-neagră (plantă) (desp. -nea-gră) s. f., art. mânca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mănânc, 2 sg. mănânci,
măzărichea-neagră, g.-d. art. măzărichii-negre 3 mănâncă; conj. prez. 1 sg. să mănânc, 3 să mănânce;
mâglă (reg.) (desp. mâ-glă) s. f., g.-d. art. mâglei; pl. mâgle imper. 2 sg. afirm. mănâncă
mâgliseală (reg.) (desp. mâ-gli-) s. f., g.-d. art. mâgliselii; mâncare s. f., g.-d. art. mâncării; (acţiuni) pl. mâncări,
pl. mâgliseli (feluri de mâncare) mâncăruri
mâglisi (a ~) (reg.) (desp. mâ-gli-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 mâncat s. n.
pl. mâglisesc, 3 sg. mâgliseşte, imperf. 1 mâgliseam; conj. +mâncate (pe ~) loc. adv.
prez. 1 sg. să mâglisesc, 3 să mâglisească mâncăcios adj. m., s. m., pl. mâncăcioşi; adj. f., s. f.
mâglisire (reg.) (desp. mâ-gli-) s. f., g.-d. art. mâglisirii; mâncăcioasă, pl. mâncăcioase
pl. mâglisiri
!mâncărică (fam.) s. f., g.-d. art. mâncăricii; pl. mâncărici
mâglisitor (reg.) (desp. mâ-gli-) adj. m., pl. mâglisitori; f.
mâncărici (fam.) s. n.
sg. şi pl. mâglisitoare
mâncărime s. f., g.-d. art. mâncărimii; pl. mâncărimi
mâhni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mâhnesc, 3 sg.
mâhneşte, imperf. 1 mâhneam; conj. prez. 1 sg. să mâncător adj. m., s. m., pl. mâncători; adj. f., s. f. sg. şi pl.
mâhnesc, 3 să mâhnească mâncătoare
mâhnicios (înv.) adj. m., pl. mâhnicioşi; f. mâhnicioasă, pl. mâncătorie s. f., art. mâncătoria, g.-d. art. mâncătoriei; pl.
mâhnicioase mâncătorii, art. mâncătoriile (desp. -ri-i-)
mâhniciune (înv.) s. f., g.-d. art. mâhniciunii; pl. mâncătură s. f., g.-d. art. mâncăturii; pl. mâncături
mâhniciuni mâncău (fam.) s. m., art. mâncăul; pl. mâncăi, art. mâncăii
mâhnire s. f., g.-d. art. mâhnirii; pl. mâhniri mândălac s. m., pl. mândălaci
mâhnitor adj. m., pl. mâhnitori; f. sg. şi pl. mâhnitoare mândra-nopţii (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. mândrei-
mâine adv. nopţii
mâine-dimineaţă adv. mândră (iubită) (pop.) s. f., g.-d. art. mândrei; pl. mândre
mâine după-amiază adv. mândreţe s. f., art. mândreţea, g.-d. art. mândreţii; (obiecte,
mâine după-masă adv. fiinţe) pl. mândreţi
725 mârc
mândri (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă mândresc, 3 mânjitură (rar) s. f., g.-d. art. mânjiturii; pl. mânjituri
sg. se mândreşte, imperf. 1 sg. mă mândream; conj. prez. mântui1 (a ~) (a izbăvi, a vindeca) vb., ind. prez. 1 sg.
1 sg. să mă mândresc, 3 să se mândrească; imper. 2 sg. mântuiesc/mântui, 3 sg. mântuieşte/mântuie, imperf. 1
afirm. mândreşte-te; ger. mândrindu-mă mântuiam; conj. prez. 1 sg. să mântuiesc/să mântui, 3 să
mândrie s. f., art. mândria, g.-d. art. mândriei; pl. mândrii, mântuiască/să mântuie
art. mândriile (desp. -dri-i-) mântui2 (a ~) (a termina) (pop.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg.
mândrire (rar) s. f., g.-d. art. mândririi mântui, 3 mântuie, imperf. 1 mântuiam; conj. prez. 1 şi 2
mândrişoară (pop.) s. f., g.-d. art. mândrişoarei; pl. sg. să mântui, 3 să mântuie
mândrişoare !mântuială (de ~) loc. adj., loc. adv. (lucru ~, a lucra ~)
mândrişor (pop.) s. m., pl. mândrişori mântuinţă (înv.) s. f., g.-d. art. mântuinţei; (dezvinovăţiri)
mândru1 adj. m., pl. mândri; f. mândră, pl. mândre pl. mântuinţe
mândru2 (iubit) (pop.) s. m., art. mândrul; pl. mândri, art. !mântuire s. f., g.-d. art. mântuirii
mândrii mântuitor (desp. -tu-i-) adj. m., pl. mântuitori; f. sg. şi pl.
mândruleană (pop.) s. f., g.-d. art. mândrulenei; pl. mântuitoare
mândrulene !Mântuitorul (Isus) s. propriu m. art., neart. Mântuitor
mândrulică (pop.) s. f., g.-d. art. mândrulicii; (rar) pl. (despre ~)
mândrulici mântuş (reg.) s. m., pl. mântuşi
mândruliţă (pop.) s. f., g.-d. art. mândruliţei; pl. mândruliţe mânui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mânuiesc, 3 sg.
mândruţ (pop.) adj. m., s. m., pl. mândruţi; adj. f., s. f. mânuieşte, imperf. 1 mânuiam; conj. prez. 1 sg. să
mândruţă, pl. mândruţe mânuiesc, 3 să mânuiască
mânea (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. mâi/mân, 2 mânuire s. f., g.-d. art. mânuirii; pl. mânuiri
sg. mâi, 3 sg. mâne, 3 pl. mân, perf. s. 1 sg. măsei, 1 pl. mânuitoare (desp. -nu-i-) s. f., g.-d. art. mânuitoarei; pl.
maserăm, m.m.c.p. 1 pl. măseserăm; conj. prez. 1 sg. să mâi/ mânuitoare
să mân, 3 să mâie/să mâne; ger. mâind/mânând; part. mas mânuitor (desp. -nu-i-) s. m., pl. mânuitori
mâneca (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. mânec, 2 sg. mânuriţă (reg.) s. f., g.-d. art. mânuriţei; pl. mânuriţe
mâneci, 3 mânecă; conj. prez. 1 sg. să mânec, 3 să mânece mânuşiţă s. f., g.-d. art. mânuşiţei; pl. mânuşiţe
mânecar s. n., pl. mânecare !mânuţa-Maicii-Domnului (plantă) s. f. art., g.-d. art.
mânecare (înv., pop.) s. f., g.-d. art. mânecării; pl. mânecări mânuţii-Maicii-Domnului
mânecat (zori) (pop.) s. n. mânuţă s. f., g.-d. art. mânuţei; pl. mânuţe
mânecat (de ~) (pop.) loc. adv. mânz s. m., pl. mânji
mânecate (de/la/pe ~) (înv., reg.) loc. adv. mânzare (pop.) s. f., g.-d. art. mânzării; pl. mânzări
mânecă s. f., g.-d. art. mânecii; pl. mâneci mânzat s. m., pl. mânzaţi
mânecuţă s. f., g.-d. art. mânecuţei; pl. mânecuţe mânzată (pop.) s. f., g.-d. art. mânzatei; pl. mânzate
mâner s. n., pl. mânere mânză s. f., g.-d. art. mânzei; pl. mânze
mânezi (reg.) adv. mânzărar1 (cioban) (pop.) s. m., pl. mânzărari
mângâia (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. mângâi, 3 mângâie, mânzărar2 (loc unde stau mânzările) (reg.) s. n., pl.
1 pl. mângâiem; conj. prez 1 şi 2 sg. să mângâi, 3 să mânzărare
mângâie; imper. 2 sg. afirm. mângâie(-l, mângâi-o); ger. mânzeşte adv.
mângâind
mânzişoară s. f., g.-d. art. mânzişoarei; pl. mânzişoare
mângâiere s. f., g.-d. art. mângâierii; pl. mângâieri
mânzişor s. m., pl. mânzişori
mângâietor adj. m., pl. mângâietori; f. sg. şi pl. mângâietoare
mânzoc (pop.) s. m., pl. mânzoci
mângâios (rar) adj. m., pl. mângâioşi; f. mângâioasă, pl.
mânzuc (reg.) s. m., pl. mânzuci
mângâioase
mânzuleţ (reg.) s. m., pl. mânzuleţi
mânia (a ~) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. mânii, 3
mânie (desp. -ni-e), 1 pl. mâniem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să mâr/mâr-mâr interj.
mânii, 3 să mânie; ger. mâniind (desp. -ni-ind) mârâi (a ~) vb., ind. prez. 3 mârâie, imperf. 3 pl. mârâiau;
mânie s. f., art. mânia, g.-d. art. mâniei; pl. mânii, art. conj. prez. 3 să mârâie
mâniile (desp. -ni-i-) mârâială s. f., g.-d. art. mârâielii; pl. mârâieli
mânios (desp. -ni-os) adj. m., pl. mânioşi; f. mânioasă, pl. mârâire s. f., g.-d. art. mârâirii; pl. mârâiri
mânioase mârâit s. n.
mânjeală s. f., g.-d. art. mânjelii; pl. mânjeli mârâitor (desp. -râ-i-) adj. m., pl. mârâitori; f. sg. şi pl.
mânji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mânjesc, 3 sg. mârâitoare
mânjeşte, imperf. 1 mânjeam; conj. prez. 1 sg. să mânjesc, mârâitură (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. mârâiturii; pl.
3 să mânjească mârâituri
mânjire s. f., g.-d. art. mânjirii; pl. mânjiri mârc (rar) interj.
mârced 726
mârced (reg.) adj. m., pl. mârcezi; f. mârcedă, pl. mârcede mecanică s. f., g.-d. art. mecanicii
mârlan (fam.) s. m., pl. mârlani mecaniceşte (înv.) adv.
mârlănesc (fam.) adj. m., f. mârlănească; pl. m. şi f. mecanicism s. n.
mârlăneşti mecanicist adj. m., s. m., pl. mecanicişti; adj. f., s. f.
mârlăneşte (fam.) adv. mecanicistă, pl. mecaniciste
mârlănie (fam.) s. f., art. mârlănia, g.-d. art. mârlăniei; mecanism s. n., pl. mecanisme
(fapte) pl. mârlănii, art. mârlăniile (desp. -ni-i-) mecaniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mecanizez, 3 mecanizează;
mârli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. mârleşte, 3 pl. conj. prez. 1 sg. să mecanizez, 3 să mecanizeze
mârlesc, imperf. 3 sg. mârlea; conj. prez. 3 să mârlească mecanizare s. f., g.-d. art. mecanizării; pl. mecanizări
mârlire (pop.) s. f., g.-d. art. mârlirii; pl. mârliri mecanizator s. m., pl. mecanizatori
mârlit (pop.) s. n. !mecanochimic (rar) adj. m. (+ s. n.: procedeu ~); f.
mâr-mâr v. mâr mecanochimică (metodă ~), pl. mecanochimice
mârşav adj. m., pl. mârşavi; f. mârşavă, pl. mârşave mecanoreceptor s. m., pl. mecanoreceptori
mârşăvi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mârşăvesc, !mecanotehnic (rar) adj. m. (+ s. n.: procedeu ~); f.
3 sg. mârşăveşte, imperf. 1 mârşăveam; conj. prez. 1 sg. mecanotehnică (orientare ~), pl. mecanotehnice
să mârşăvesc, 3 să mârşăvească mecanotehnică s. f., g.-d. art. mecanotehnicii
mârşăvie s. f., art. mârşăvia, g.-d. art. mârşăviei; pl.
mecanoterapie s. f., art. mecanoterapia, g.-d. mecanoterapii,
mârşăvii, art. mârşăviile (desp. -vi-i-)
art. mecanoterapiei
mârşăvire (reg.) s. f., g.-d. art. mârşăvirii; pl. mârşăviri
mecăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 mecăie, imperf. 3 pl.
mârtan (reg.) s. m., pl. mârtani mecăiau; conj. prez. 3 să mecăie
mârţoagă s. f., g.-d. art. mârţoagei; pl. mârţoage !mecena (protector al culturii) s. m., g.-d. art. lui mecena;
mârzac s. m., pl. mârzaci pl. mecena
mâşâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 mâşâie, imperf. 3 pl. Mecena (protector roman al artelor) s. propriu m.
mâşâiau; conj. prez. 3 să mâşâie mecenat1 (persoană) (rar) s. m., pl. mecenaţi
mâtcă (reg.) s. f., g.-d. art. mâtcii; pl. mâtci mecenat2 (protecţie a culturii) s. n., pl. mecenate
mâţ (pop.) s. m., pl. mâţi
mecet (înv., reg.) s. n., pl. meceturi
mâţan (rar) s. m., pl. mâţani
meci s. n., pl. meciuri
mâţă (pop.) s. f., g.-d. art. mâţei; pl. mâţe
meconină s. f., g.-d. art. meconinei
mâţesc (pop., fam.) adj. m., f. mâţească; pl. m. şi f. mâţeşti
meconiu [niu pron. nĭu] s. n., art. meconiul
mâţişor (pisic, inflorescenţă de salcie) s. m., pl. mâţişori
med (locuitor din Media) s. m., pl. mezi, art. mezii
mâţoi (rar) s. m., pl. mâţoi, art. mâţoii
medalia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. medaliez
mâţuc (rar) s. m., pl. mâţuci (desp. -li-ez), 3 medaliază, 1 pl. medaliem; conj. prez. 1 sg.
mâţucă (rar) s. f., g.-d. art. mâţucii; pl. mâţuci să medaliez, 3 să medalieze; ger. medaliind (desp. -li-ind)
mâzgă s. f., g.-d. art. mâzgii medalie (desp. -li-e) s. f., art. medalia (desp. -li-a), g.-d.
mâzgăleală s. f., g.-d. art. mâzgălelii; pl. mâzgăleli art. medaliei; pl. medalii, art. medaliile (desp. -li-i-)
mâzgăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mâzgălesc, 3 sg. medaliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. medalierii; pl.
mâzgăleşte, imperf. 1 mâzgăleam; conj. prez. 1 sg. să medalieri
mâzgălesc, 3 să mâzgălească medalion (desp. -li-on) s. n., pl. medalioane
mâzgălire s. f., g.-d. art. mâzgălirii; pl. mâzgăliri medalist s. m., pl. medalişti
mâzgălitură s. f., g.-d. art. mâzgăliturii; pl. mâzgălituri medalistică s. f., g.-d. art. medalisticii
mâzgos (rar) adj. m., pl. mâzgoşi; f. mâzgoasă, pl. mâzgoase medelean (reg.) s. m., pl. medeleni
mda (fam.) adv. medelnicer s. m., pl. medelniceri
mde interj.
medelniţă (înv.) s. f., g.-d. art. medelniţei; pl. medelniţe
mea1/a mea1 v. meu1/al meu1
media1 (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. mediez
mea2 (a ~) v. meu2 (al ~) (desp. -di-ez), 3 mediază, 1 pl. mediem; conj. prez. 1 sg.
-mea v. -meu/-miu să mediez, 3 să medieze; ger. mediind (desp. -di-ind)
!mea culpa (lat.) loc. s. n. (în: a face un ~) !media2 (presă scrisă, radio şi TV) (desp. -di-a)/medie
meandric (desp. me-an-) adj. m., pl. meandrici; f. (desp. -di-e) s. f., art. media (o media independentă/o medie
meandrică, pl. meandrice independentă, în media), art. media (~ actuală), g.-d. art.
meandru (desp. me-an-) s. n., art. meandrul; (mai frecv.) mediei/media (influenţa ~, conform ~)
pl. meandre medial (desp. -di-al) adj. m., pl. mediali; f. medială, pl.
meat s. n., pl. meaturi mediale
mecanic adj. m., s. m., pl. mecanici; adj. f. mecanică, pl. median (desp. -di-an) adj. m., pl. mediani; f. mediană, pl.
mecanice mediane
727 megaerg
mediană (mat.) (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. medianei; pl. medieşeancă (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. medieşencei; pl.
mediane medieşence
mediantă (muz.) (desp. -di-an-) s. f., g.-d. art. mediantei; medieval (desp. -di-e-) adj. m., pl. medievali; f. medievală,
pl. mediante pl. medievale
mediastin (desp. -di-as-) s. n. medievală (literă) (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. medievalei;
mediatic (desp. -di-a-) adj. m., pl. mediatici; f. mediatică, pl. medievale
pl. mediatice medievist (desp. -di-e-) s. m., pl. medievişti
mediatiza (a ~) (desp. -di-a-) vb., ind. prez. 1 sg. medievistă (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. medievistei; pl.
mediatizez, 3 mediatizează; conj. prez. 1 sg. să mediatizez, medieviste
3 să mediatizeze medievistică (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. medievisticii
mediatizare (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. mediatizării; pl. mediocritate (desp. -di-o-cri-) s. f., g.-d. art. mediocrităţii;
mediatizări (persoane) pl. mediocrităţi
mediatoare (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. mediatoarei; pl. mediocru (desp. -di-o-cru) adj. m., pl. mediocri; f. mediocră,
mediatoare pl. mediocre
mediator1 (desp. -di-a-) adj. m., pl. mediatori; f. sg. şi pl. medita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. meditez, 3 meditează; conj.
mediatoare prez. 1 sg. să meditez, 3 să mediteze
mediator2 (desp. -di-a-) s. m., pl. mediatori meditare s. f., g.-d. art. meditării; pl. meditări
mediaţie (desp. -di-a-ţi-e) s. f., art. mediaţia (desp. -ţi-a), meditativ adj. m., pl. meditativi; f. meditativă, pl. meditative
g.‑d. art. mediaţiei; pl. mediaţii, art. mediaţiile (desp. -ţi‑i-) meditatoare s. f., g.-d. art. meditatoarei; pl. meditatoare
medic1 (mat.) adj. m., pl. medici; f. medică, pl. medice meditator s. m., pl. meditatori
medic2 s. m., pl. medici meditaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. meditaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
art. meditaţiei; pl. meditaţii, art. meditaţiile (desp. -ţi-i-)
medical adj. m., pl. medicali; f. medicală, pl. medicale
mediteraneean (desp. -ne-ean) adj. m., pl. mediteraneeni
medicament s. n., pl. medicamente
(desp. -ne-eni); f. mediteraneeană, pl. mediteraneene
medicamenta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. medicamentez,
mediu1 (condiţii de viaţă) [diu pron. dĭu] s. n., art. mediul;
3 medicamentează; conj. prez. 1 sg. să medicamentez, 3 să pl. medii, art. mediile (desp. -di-i-)
medicamenteze
mediu2 [diu pron. dĭu] adj. m., f. medie (desp. -di-e); pl.
medicamentos adj. m., pl. medicamentoşi; f. m. şi f. medii
medicamentoasă, pl. medicamentoase
+medium (persoană care ar comunica cu spiritele)
medicaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. medicaţia (desp. -ţi-a), g.-d. (desp. -di-um) s. n., pl. mediumuri
art. medicaţiei; pl. medicaţii, art. medicaţiile (desp. -ţi-i-) medular adj. m., pl. medulari; f. medulară, pl. medulare
medicinal adj. m., pl. medicinali; f. medicinală, pl. medulosuprarenală (desp. -su-pra-) adj. f. (glandă ~), s. f.,
medicinale pl. medulosuprarenale
medicină1 (medicament) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. !medulotransfuzie (desp. -tran-sfu-zi-e) s. f., art.
medicinii; pl. medicini medulotransfuzia (desp. -zi-a), g.-d. art. medulotransfuziei;
medicină2 (ştiinţă) s. f., g.-d. art. medicinei pl. medulotransfuzii, art. medulotransfuziile (desp. -zi-i-)
medicinist s. m., pl. medicinişti +Meduza (monstru mitologic) s. propriu f., g.-d. Meduzei
medicinistă s. f., g.-d. art. medicinistei; pl. mediciniste meduză (animal) s. f., g.-d. art. meduzei; pl. meduze
medico-farmaceutic adj. m., pl. medico-farmaceutici; f. mefient (livr.) (desp. -fi-ent) adj. m., pl. mefienţi; f.
medico-farmaceutică, pl. medico-farmaceutice mefientă, pl. mefiente
medico-legal adj. m., pl. medico-legali; f. medico-legală, pl. mefienţă (livr.) (desp. -fi-en-) s. f., g.-d. art. mefienţei; pl.
medico-legale mefienţe
medico-militar adj. m., pl. medico-militari; f. medico-militară, mefistofelic adj. m., pl. mefistofelici; f. mefistofelică, pl.
pl. medico-militare mefistofelice
medico-sanitar adj. m., pl. medico-sanitari; f. medico-sanitară, mefitic (livr.) adj. m., pl. mefitici; f. mefitică, pl. mefitice
pl. medico-sanitare
megabit s. m., pl. megabiţi; simb. Mbit/Mb
medico-veterinar adj. m., pl. medico-veterinari; f.
medico‑veterinară, pl. medico-veterinare megaciclu (desp. -ci-clu) s. m., art. megaciclul; pl.
megacicli, art. megaciclii; simb. MHz
medie1 (valoare; rezultat) (desp. -di-e) s. f., art. media
(desp. -di-a), g.-d. art. mediei; pl. medii, art. mediile megacolon s. n.
(desp. -di-i-) (şi în: medie aritmetică/geometrică, în medie) megadină s. f., g.-d. art. megadinei; pl. megadine; simb.
medie2 v. media2 Mdyn
mediere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. medierii; pl. medieri +megadiversitate s. f., g.-d. art. megadiversităţii
medieşean (desp. -di-e-) adj. m., s. m., pl. medieşeni; adj. f. megaelectronvolt s. m., pl. megaelectronvolţi; simb. MeV
medieşeană, pl. medieşene megaerg s. m., pl. megaergi; simb. Merg
megafon 728
megafon s. n., pl. megafoane mehedinţean adj. m., s. m., pl. mehedinţeni; adj. f.
megagraf (desp. -ga-graf) s. n., pl. megagrafe mehedinţeană, pl. mehedinţene
megahertz [tz pron. germ. ţ] s. m., pl. megahertzi; simb. mehedinţeancă s. f., g.-d. art. mehedinţencei; pl.
MHz mehedinţence
megahit s. n., pl. megahituri mehehe interj.
megalit s. m., pl. megaliţi mehenghi1 (înv.) s. n., art. mehenghiul; pl. mehenghiuri
megalitic adj. m., pl. megalitici; f. megalitică, pl. megalitice mehenghi2 (pop.) adj. m., pl. mehenghi; f. sg. şi pl.
mehenghe
megalocefal adj. m., pl. megalocefali; f. megalocefală, pl.
megalocefale mehmendar s. m., pl. mehmendari
megalocefalie s. f., art. megalocefalia, g.-d. art. megalocefaliei; mehter (înv.) s. m., pl. mehteri
pl. megalocefalii, art. megalocefaliile (desp. -li-i-) mehterbaşa s. f., g.-d. art. mehterbaşalei; pl. mehterbaşale
megalocit s. n., pl. megalocite mehtup (înv.) s. n., pl. mehtupuri
megaloman adj. m., s. m., pl. megalomani; adj. f., s. f. mehtupciu s. m., art. mehtupciul; pl. mehtupcii, art.
megalomană, pl. megalomane mehtupciii (desp. -ci-ii)
!megalomanie s. f., art. megalomania, g.-d. art. megalomaniei mei1 (ai ~) v. meu1 (al ~)
megalopolis s. n., pl. megalopolisuri mei2/ai mei3 v. meu2/al meu1
megalozaur (desp. -za-ur) s. m., pl. megalozauri mei3 (meişte) s. n., pl. meiuri
mei4 (plantă) s. m.
+megapixel s. m., pl. megapixeli; simb. Mpx
!mei (de-ai ~) etc. prep. + pr. m. pl./de-al meu etc. prep.
megaric adj. m., s. m., pl. megarici; adj. f. megarică, pl.
+ pr. m. sg. (un prieten de-ai mei/de-al meu)
megarice
mei-lung (plantă) s. m.
!megascopic (desp. -gas-co-/-ga-sco-) adj. m. (vector ~), pl.
megascopici; f. megascopică (observare ~), pl. megascopice mei-nebun (plantă) s. m.
megastar (desp. -gas-tar/-ga-star) s. n., pl. megastaruri meioză s. f., g.-d. art. meiozei; pl. meioze
mei-pădureţ (plantă) s. m.
megateriu [riu pron. rĭu] s. m., art. megateriul; pl.
megaterii, art. megateriii (desp. -ri-ii) mei-păsăresc (plantă) s. m.
megawatt s. m., pl. megawaţi; simb. MW meistergesang (germ.) [pron. maĭstărg′ezang] s. n.
megeră (livr.) s. f., g.-d. art. megerei; pl. megere meistersänger (germ.) [pron. maĭstărzengăr] s. m., pl.
meistersängeri [pron. maĭstărzengări]
meghistan s. m., pl. meghistani
meişor (desp. me-i-) s. m.
megieş (înv., reg.) (desp. -gi-eş) adj. m., s. m., pl. megieşi;
meişte (desp. me-iş-) s. f., g.-d. art. meiştii; pl. meişti
adj. f., s. f. megieşă, art. megieşa, pl. megieşe
mei-tătăresc (plantă) s. m.
megieşesc (înv., reg.) (desp. -gi-e-) adj. m., f. megieşească;
pl. m. şi f. megieşeşti meiul-canarilor (plantă) s. m. art.
megieşi (a se ~) (înv., reg.) (desp. -gi-e-) vb. refl., ind. mejdă (reg.) s. f., g.-d. art. mejdei; pl. mejde
prez. 1 sg. mă megieşesc, 3 sg. se megieşeşte, imperf. 1 !mejdină (reg.) s. f., g.-d. art. mejdinii; pl. mejdini
sg. mă megieşeam; conj. prez. 1 sg. să mă megieşesc, 3 melafir s. n., pl. melafire
să se megieşească; imper. 2 sg. afirm. megieşeşte-te; ger. melaminat1 adj. m., pl. melaminaţi; f. melaminată, pl.
megieşindu-mă melaminate
megieşie (înv., reg.) (desp. -gi-e-) s. f., art. megieşia, g.-d. melaminat2 s. n., pl. melaminate
art. megieşiei; pl. megieşii, art. megieşiile (desp. -şi-i-) melamină s. f., g.-d. art. melaminei; pl. melamine
meglenit (desp. me-gle-) adj. m., s. m., pl. megleniţi; adj. f., melană s. f., g.-d. art. melanei; (sorturi) pl. melane
s. f. meglenită, pl. meglenite melancolic adj. m., pl. melancolici; f. melancolică, pl.
meglenoromân (desp. me-gle-) adj. m., s. m., pl. melancolice
meglenoromâni; adj. f. meglenoromână, pl. meglenoromâne melancolie s. f., art. melancolia, g.-d. art. melancoliei; pl.
meglenoromână (idiom) (desp. me-gle-) s. f., g.-d. art. melancolii, art. melancoliile (desp. -li-i-)
meglenoromânei melanemie (desp. -la-ne-/-lan-e-) s. f., art. melanemia, g.-d.
meglenoromâncă (persoană) (desp. me-gle-) s. f., g.-d. melanemii, art. melanemiei
art. meglenoromâncei; pl. meglenoromânce melanezian (desp. -zi-an) adj. m., s. m., pl. melanezieni
megohm [ohm pron. germ. om] (desp. me-gohm/meg-ohm) (desp. -zi-eni); adj. f., s. f. melaneziană, pl. melaneziene
s. m., pl. megohmi; simb. MΩ melanhidroză (desp. -hi-dro-) s. f., g.-d. art. melanhidrozei
megohmmetru [ohm pron. germ. om] (desp. me-gohm-me- melanic adj. m., pl. melanici; f. melanică, pl. melanice
tru/ meg-ohm-) s. n., art. megohmmetrul; pl. megohmmetre melanină s. f., g.-d. art. melaninei; pl. melanine
mehăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 mehăie, imperf. 3 pl. melanj s. n., pl. melanjuri
mehăiau; conj. prez. 3 să mehăie melanodermie s. m., art. melanodermia, g.-d. melanodermii,
mehăit (pop.) s. n., pl. mehăituri art. melanodermiei
729 menaj
melanom s. n., pl. melanoame meloman s. m., pl. melomani
melanosarcom s. n., pl. melanosarcoame melomană s. f., g.-d. art. melomanei; pl. melomane
melanterit s. n. melomanie s. f., art. melomania, g.-d. melomanii, art.
melanurie (desp. -la-nu-/-lan-u-) s. f., art. melanuria, g.-d. melomaniei
melanurii, art. melanuriei melon s. n., pl. meloane
melasă s. f., g.-d. art. melasei; pl. melase melonidă s. f., g.-d. art. melonidei; pl. melonide
melc s. m., pl. melci melopee s. f., art. melopeea, g.-d. art. melopeii; pl. melopei,
melcat adj. m., pl. melcaţi; f. melcată, pl. melcate art. melopeile (desp. -pe-i-)
melcişor s. m., pl. melcişori melopeic (desp. -pe-ic) adj. m., pl. melopeici; f. melopeică,
mele1/ale mele1 v. meu1/al meu1 pl. melopeice
mele2 (ale ~) v. meu2 (al ~) melos s. n.
mele3/a mele v. meu1/al meu1 meloterapie s. f., art. meloterapia, g.-d. art. meloterapiei; pl.
meleag s. n., (mai frecv.) pl. meleaguri meloterapii, art. meloterapiile (desp. -pi-i-)
melean (reg.) s. m., pl. meleni melotipie s. f., art. melotipia, g.-d. melotipii, art. melotipiei
!mele (de-ale ~ ) etc. prep. + pr. f. pl./de-a mea etc. prep. melşpaiz (reg.) (desp. -şpaiz) s. n., pl. melşpaize
+ pr. f. sg. (o prietenă de-ale mele/de-a mea) +memă s. f., g.-d. art. memei; pl. meme
melegar (reg.) s. n., pl. melegare membrană s. f., g.-d. art. membranei; pl. membrane
melenaş (reg.) s. m., pl. melenaşi membranos adj. m., pl. membranoşi; f. membranoasă, pl.
melenă s. f., g.-d. art. melenei; pl. melene membranoase
melesteu (reg.) s. n., art. melesteul; pl. melesteie membră s. f., g.-d. art. membrei; pl. membre
melestui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. melestuiesc, membru1 (parte a corpului; unitate dintr-o grupare) s. n.,
3 sg. melestuieşte, imperf. 1 melestuiam; conj. prez. 1 sg. art. membrul; pl. membre (şi: stat membru)
să melestuiesc, 3 să melestuiască membru2 (persoană; parte a unei expresii matematice) s.
meleu s. n., art. meleul; pl. meleuri m., art. membrul; pl. membri, art. membrii
melifer adj. m., pl. meliferi; f. meliferă, pl. melifere memento (livr.) s. n., art. mementoul; pl. mementouri
meliferă s. f., g.-d. art. meliferei; pl. melifere memora (a ~) vb., ind. prez. 1 memorez, 3 memorează; conj.
melinită s. f., g.-d. art. melinitei prez. 1 să memorez, 3 să memoreze
meliorism (desp. -li-o-) s. n. memorabil adj. m., pl. memorabili; f. memorabilă, pl.
meliorist (desp. -li-o-) adj. m., s. m., pl. meliorişti; adj. f., s. memorabile
f. melioristă, pl. melioriste memorandum s. n., pl. memorandumuri
melisă s. f., g.-d. art. melisei; pl. melise memorare s. f., g.-d. art. memorării; pl. memorări
meliţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. meliţ, 3 meliţă; conj. prez. memorator s. n., pl. memoratoare
1 sg. să meliţ, 3 să meliţe memorial1 (desp. -ri-al) adj. m., pl. memoriali; f. memorială,
meliţare (rar) s. f., g.-d. art. meliţării; pl. meliţări pl. memoriale
meliţat s. n. memorial2 (desp. -ri-al) s. n., pl. memoriale
meliţă s. f., g.-d. art. meliţei; pl. meliţe memorialist (desp. -ri-a-) s. m., pl. memorialişti
meliţoi (rar) s. n., pl. meliţoaie memorialistă (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. memorialistei; pl.
meliţuică (rar) s. f., g.-d. art. meliţuicii; pl. meliţuici memorialiste
melodic adj. m., pl. melodici; f. melodică, pl. melodice memorialistic (desp. -ri-a-) adj. m., pl. memorialistici; f.
melodică s. f., g.-d. art. melodicii memorialistică, pl. memorialistice
melodicitate s. f., g.-d. art. melodicităţii memorialistică (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. memorialisticii
melodie s. f., art. melodia, g.-d. art. melodiei; pl. melodii, memoriam (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (volum ~,
art. melodiile (desp. -di-i-) publicat ~)
melodios (desp. -di-os) adj. m., pl. melodioşi; f. melodioasă, memorie (desp. -ri-e) s. f., art. memoria (desp. -ri-a), g.-d.
pl. melodioase art. memoriei; (de calculator) pl. memorii, art. memoriile
melodist (rar) s. m., pl. melodişti (desp. -ri-i-)
melodistă (rar) s. f., g.-d. art. melodistei; pl. melodiste memorii (scriere) s. n. pl., art. memoriile (desp. -ri-i-)
!melodium (desp. -di-um) s. n., pl. melodiumuri memoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. memoriul; pl. memorii,
melodramatic (desp. -lo-dra-) adj. m., pl. melodramatici; f. art. memoriile (desp. -ri-i-)
melodramatică, pl. melodramatice memoriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. memorizez, 3 memo-
melodramatism (desp. -lo-dra-) s. n. rizează; conj. prez. 1 sg. să memorizez, 3 să memorizeze
melodramă (desp. -lo-dra-) s. f., g.-d. art. melodramei; pl. memorizare s. f., g.-d. art. memorizării; pl. memorizări
melodrame menadă (livr.) s. f., g.-d. art. menadei; pl. menade
melofobie s. f., art. melofobia, g.-d. melofobii, art. melofobiei menaj s. n., pl. menajuri
menaja 730
menaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. menajez, 3 menajează, 1 mental3 s. n. (~ul colectiv)
pl. menajăm; conj. prez. 1 sg. să menajez, 3 să menajeze; mentalitate s. f., g.-d. art. mentalităţii; pl. mentalităţi
ger. menajând mentă s. f., g.-d. art. mentei
menajament s. n., pl. menajamente +mentenanţă s. f., g.-d. art. mentenanţei; pl. mentenanţe
menajare s. f., g.-d. art. menajării; pl. menajări mentol s. n.
menajer adj. m., pl. menajeri; f. menajeră, pl. menajere
mentolat adj. m., pl. mentolaţi; f. mentolată, pl. mentolate
menajeră s. f., g.-d. art. menajerei; pl. menajere
mentor s. m., pl. mentori
menajerie s. f., art. menajeria, g.-d. art. menajeriei; pl.
+mentorat s. n., pl. mentorate
menajerii, art. menajeriile (desp. -ri-i-)
menţine (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. menţin, 2 sg.
mendeleeviu [viu pron. vĭu] s. n., art. mendeleeviul; simb.
menţii, 3 sg. menţine; conj. prez. 1 sg. să menţin, 3 să
Md
menţină; ger. menţinând; part. menţinut
mendelism s. n.
menţinere s. f., g.-d. art. menţinerii
mendelist adj. m., s. m., pl. mendelişti; adj. f., s. f.
mendelistă, pl. mendeliste menţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
menţionez, 3 menţionează; conj. prez. 1 sg. să menţionez,
mendre (fam.) s. f. pl. (în: a-şi face ~le)
3 să menţioneze
menestrel s. m., pl. menestreli
menţionare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. menţionării; pl.
menghină s. f., g.-d. art. menghinei; pl. menghine menţionări
menhir s. n., pl. menhire
menţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. menţiunii; pl.
meni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. menesc, 3 sg. meneşte, menţiuni
imperf. 1 meneam; conj. prez. 1 sg. să menesc, 3 să menească
menuet (desp. -nu-et) s. n., pl. menuete
menilit s. n.
menzil s. n., pl. menziluri
meninge s. n., art. meningele; pl. meninge
meoţian1 (desp. me-o-ţi-an) adj. m., pl. meoţieni (desp.
meningeal (desp. -ge-al) adj. m., pl. meningeali; f. -ţi‑eni); f. meoţiană, pl. meoţiene
meningeală, pl. meningeale
meoţian2 (desp. me-o-ţi-an) s. n.
meningian (desp. -gi-an) adj. m., pl. meningieni (desp.
-gi-eni); f. meningiană, pl. meningiene mepacrină (desp. -pa-cri-) s. f., g.-d. art. mepacrinei
meningită s. f., g.-d. art. meningitei; pl. meningite meplat (desp. me-plat) s. n., pl. meplaturi
meningococ s. m., pl. meningococi mepriza (a ~) (livr.) (desp. me-pri-) vb., ind. prez. 1 sg.
meprizez, 3 meprizează; conj. prez. 1 sg. să meprizez, 3
meningoencefalită s. f., g.-d. art. meningoencefalitei; pl.
să meprizeze
meningoencefalite
meprizabil (livr.) (desp. me-pri-) adj. m., pl. meprizabili; f.
menire s. f., g.-d. art. menirii; pl. meniri
meprizabilă, pl. meprizabile
menisc s. n., pl. meniscuri
merar (rar) s. m., pl. merari
menitor (înv.) adj. m., pl. menitori; f. sg. şi pl. menitoare
mercantil adj. m., pl. mercantili; f. mercantilă, pl. mercantile
meniu s. n., art. meniul; pl. meniuri
mercantilaj s. n., pl. mercantilaje
menopauză (desp. -pa-u-) s. f., g.-d. art. menopauzei
mercantilism s. n.
menoragie s. f., art. menoragia, g.-d. art. menoragiei; pl.
menoragii, art. menoragiile (desp. -gi-i-) mercantilist (rar) s. m., pl. mercantilişti
menoree s. f., art. menoreea, g.-d. art. menoreei; pl. menoree mercantilistă (rar) s. f., g.-d. art. mercantilistei; pl.
menou s. n., art. menoul; pl. menouri mercantiliste
mensolă (rar) s. f., g.-d. art. mensolei; pl. mensole mercantiliza (rar) vb., ind. prez. 1 sg. mercantilizez, 3
mercantilizează; ind. prez. 1 sg. să mercantilizez, 3 să
menstrual (desp. -stru-al) adj. m., pl. menstruali; f.
mercantilizeze
menstruală, pl. menstruale
mercantilizare (rar) s. f., g.-d. art. mercantilizării
menstruaţie (desp. -stru-a-ţi-e) s. f., art. menstruaţia
(desp. -ţi-a), g.-d. art. menstruaţiei; pl. menstruaţii, art. mercaptan s. m., pl. mercaptani
menstruaţiile (desp. -ţi-i-) mercede (livr., înv.) s. f.
mensual1 (livr.) (desp. -su-al) adj. m., pl. mensuali; f. !mercenar adj. m., s. m., pl. mercenari; adj. f., s. f.
mensuală, pl. mensuale mercenară, pl. mercenare
mensual2 (livr.) (desp. -su-al) s. n., pl. mensuale merceoloagă v. merceologă
menşevic adj. m., s. m., pl. menşevici; adj. f., s. f. menşevică, merceolog (desp. -ce-o-) s. m., pl. merceologi
pl. menşevice !merceologă (livr.)/(colocv.) merceoloagă (desp. -ce-o-)
menşevism s. n. s. f., g.-d. art. merceologei/merceoloagei; pl. merceologe/
+mental1 adv. (a accesa ~) merceoloage
mental2 (privitor la minte) adj. m., pl. mentali; f. mentală, merceologie (desp. -ce-o-) s. f., art. merceologia, g.-d. art.
pl. mentale (în/pe plan mental, capacitate/imagine/ merceologiei; pl. merceologii, art. merceologiile (desp.
problemă/reprezentare/rezervă/schimbare mentală) -gi‑i-)
731 mesean
mercerie s. f., art. merceria, g.-d. art. merceriei; pl. mercerii, merinozare s. f., g.-d. art. merinozării; pl. merinozări
art. merceriile (desp. -ri-i-) meristem s. n., pl. meristeme
merceriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mercerizez, 3 merişor1 (fruct) s. n., pl. merişoare
mercerizează; ind. prez. 1 sg. să mercerizez, 3 să mercerizeze merişor2 (plantă) s. m., pl. merişori
mercerizare s. f., g.-d. art. mercerizării; pl. mercerizări merit s. n., pl. merite
merchez (înv., reg.) s. n., pl. merchezuri merita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. merit, 2 sg. meriţi, 3
mercur (hidrargir) s. n.; simb. Hg merită; ind. prez. 1 sg. să merit, 3 să merite (Acest lucru
mercurial1 (înv.) (desp. -ri-al) adj. m., pl. mercuriali; f. merită să fie menţionat.)
mercurială, pl. mercuriale meritarisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
mercurial2 (desp. -ri-al) s. n., pl. mercuriale meritarisesc, 3 sg. meritariseşte, imperf. 1 meritariseam;
mercuric adj. m., pl. mercurici; f. mercurică, pl. mercurice conj. prez. 1 sg. să meritarisesc, 3 să meritarisească
mercuros adj. m., pl. mercuroşi; f. mercuroasă, pl. +meritocraţie (desp. -to-cra-) s. f., art. meritocraţia, g.‑d.
mercuroase art. meritocraţiei; pl. meritocraţii, art. meritocraţiile
merdenea s. f., art. merdeneaua, g.-d. art. merdenelei; pl. (desp. -ţi-i-)
merdenele meritoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. meritorie (desp. -ri-e);
meredeu (reg.) s. n., art. meredeul; pl. meredeie pl. m. şi f. meritorii
meremet (înv., reg.) s. n., pl. meremeturi merituos (desp. -tu-os) adj. m., pl. merituoşi; f. merituoasă,
pl. merituoase
meremetiseală (înv., reg.) s. f., g.-d. art. meremetiselii; pl.
meremetiseli merlin (frânghie, ciocan) s. n., pl. merline
meremetisi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. merlon (porţiune de zidărie) s. n., pl. merloane
meremetisesc, 3 sg. meremetiseşte, imperf. 1 meremetiseam; merlot (fr.) [pron. merlo] s. n., (porţii; sorturi) pl.
conj. prez. 1 sg. să meremetisesc, 3 să meremetisească merlot‑uri
meremetisire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. meremetisirii; pl. merovingian (desp. -gi-an) adj. m., pl. merovingieni
meremetisiri (desp. -gi-eni); f. merovingiană, pl. merovingiene
mereng s. n., pl. merenguri mers s. n., pl. mersuri
mereu1 adv. mersi interj.
mereu2 (înv., reg.) adj. m., pl. merei; f. sg. şi pl. mereie mersol (produs petrolier) s. m., pl. mersoli
(desp. -re-ie) !mersolat® (detergent) s. m., pl. mersolaţi
mergător (rar) adj. m., pl. mergători; f. sg. şi pl. mergătoare mertepea (de la ~) (înv.) loc. adv.
merge1 (a ~) (a o duce) vb., ind. prez. 3 sg. (îmi etc.) !mertic (înv.) s. n., pl. mertice
merge, perf. s. 3 sg. (îmi etc.) merse, m.m.c.p. 3 sg. (îmi +merţan (arg., fam.) s. n., pl. merţane
etc.) mersese; conj. prez. 3 să (îmi, să-mi) meargă; ger. merzlotă (rar) s. f., g.-d. art. merzlotei; pl. merzlote
mergându(-mi); part. mers
mesa (înv.) adv.
merge2 (a ~) (a umbla) vb., ind. prez. 1 sg. merg, 3 sg.
mesadă s. f., g.-d. art. mesadei; pl. mesade
merge, perf. s. 1 sg. mersei, 1 pl. merserăm, m.m.c.p. 1 pl.
merseserăm; conj. prez. 1 sg. să merg, 3 să meargă; ger. mesager s. m., pl. mesageri
mergând; part. mers mesageră s. f., g.-d. art. mesagerei; pl. mesagere
mergere (rar) s. f., g.-d. art. mergerii mesagerie s. f., art. mesageria, g.-d. art. mesageriei; pl.
meridian1 (desp. -di-an) adj. m. (+ s. n.: cerc ~); f. meridiană mesagerii, art. mesageriile (desp. -ri-i-)
(trecere ~), pl. meridiane mesaj s. n., pl. mesaje
meridian2 (desp. -di-an) s. n., pl. meridiane Mesalina (soţia unui împărat roman) s. propriu f., g.-d.
meridiană (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. meridianei; pl. Mesalinei
meridiane mesalină (femeie desfrânată) (livr.) s. f., g.-d. art.
meridiem (ante ~) (lat.) (desp. -di-em) loc. adv.; abr. a.m. mesalinei; pl. mesaline
(ora/orele 8 ~) !mesap s. m., pl. mesapi (desp. -sapi)
meridional (desp. -di-o-) adj. m., s. m., pl. meridionali; adj. mesapic adj. m., pl. mesapici; f. mesapică, pl. mesapice
f., s. f. meridională, pl. meridionale mesapică (limbă) s. f., g.-d. art. mesapicei
merindare (reg.) s. f., g.-d. art. merindării; pl. merindări mesă (slujbă religioasă) s. f., g.-d. art. mesei; pl. mese
merinde s. f., art. merindea, g.-d. art. merindei; pl. (mai mescalină s. f., g.-d. art. mescalinei; pl. mescaline
frecv.) merinde meschin adj. m., pl. meschini; f. meschină, pl. meschine
merindeaţă (reg.) s. f., g.-d. art. merindeţei; pl. merindeţe meschinărie s. f., art. meschinăria, g.-d. art. meschinăriei;
merinos1 adj. invar. (oi ~) pl. meschinării, art. meschinăriile (desp. -ri-i-)
merinos2 s. n. mescioară (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. mescioarei; pl.
merinoza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. merinozez, 3 merinozează; mescioare
conj. prez. 1 sg. să merinozez, 3 să merinozeze mesean s. m., pl. meseni
meseană 732
meseană s. f., g.-d. art. mesenei; pl. mesene meşteşugărie s. f., art. meşteşugăria, g.-d. art. meşteşugăriei;
meseriaş (desp. -ri-aş) s. m., pl. meseriaşi pl. meşteşugării, art. meşteşugăriile (desp. -ri-i-)
meseriaşă (desp. -ri-a-) s. f., art. meseriaşa, g.-d. art. meşteşugi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
meseriaşei; pl. meseriaşe meşteşugesc, 3 sg. meşteşugeşte, imperf. 1 meşteşugeam;
meserie s. f., art. meseria, g.-d. art. meseriei; pl. meserii, art. conj. prez. 1 sg. să meşteşugesc, 3 să meşteşugească
meseriile (desp. -ri-i-) meşteşugire (rar) s. f., g.-d. art. meşteşugirii; pl. meşteşugiri
meserniţă (reg.) s. f., g.-d. art. meserniţei; pl. meserniţe meşteşugos (înv., pop.) adj. m., pl. meşteşugoşi; f.
Mesia s. propriu m. meşteşugoasă, pl. meşteşugoase
mesianic (desp. -si-a-) adj. m., pl. mesianici; f. mesianică, !metabioză (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. metabiozei; pl.
pl. mesianice metabioze
mesianism (desp. -si-a-) s. n., (idei) pl. mesianisme !metabolă s. f., g.-d. art. metabolei; pl. metabole
mesişoară (rar) s. f., g.-d. art. mesişoarei; pl. mesişoare metabolic adj. m., pl. metabolici; f. metabolică, pl. metabolice
mesmerism s. n. metabolism s. n.
mesohippus s. m. metacarp s. n., pl. metacarpuri
mesopotamian (desp. -mi-an) adj. m., s. m., pl. mesopotamieni metacarpian (desp. -pi-an) adj. m., pl. metacarpieni (desp.
(desp. -mi-eni); adj. f., s. f. mesopotamiană, pl. mesopotamiene -pi-eni); f. metacarpiană, pl. metacarpiene
mesteacăn s. m., pl. mesteceni metacentru s. n., art. metacentrul; pl. metacentre
mesteca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mestec, 2 sg. mesteci, 3 metacrilat (desp. me-ta-cri-/met-a-) s. m., pl. metacrilaţi
mestecă; conj. prez. 1 sg. să mestec, 3 să mestece metacrilic (desp. me-ta-cri-/met-a-) adj. m. (acid ~)
mestecare s. f., g.-d. art. mestecării; pl. mestecări +metadată s. f., g.-d. art. metadatei; pl. metadate
mestecat s. n. metafizic adj. m., (înv.) s. m., pl. metafizici; adj. f.
!mestecă (boală; plantă; răşină) (reg.) s. f., g.-d. art. metafizică, pl. metafizice
mestecii, pl. mesteci metafizică s. f., g.-d. art. metafizicii
mestecănaş s. m., pl. mestecănaşi metafizician (desp. -ci-an) s. m., pl. metafizicieni (desp.
mestecăniş s. n., pl. mestecănişuri -ci‑eni)
mestecător s. n., pl. mestecătoare metafiziciană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. metafizicienei
mestecău (reg.) s. n., art. mestecăul; pl. mestecaie (desp. -ci-e-); pl. metafiziciene
meşă s. f., art. meşa, g.-d. art. meşei; pl. meşe metafonie s. f., art. metafonia, g.-d. art. metafoniei; pl.
meşi (înv., reg.) s. m. pl., art. meşii metafonii, art. metafoniile (desp. -ni-i-)
meşină s. f., g.-d. art. meşinei; pl. meşine metaforă s. f., g.-d. art. metaforei; pl. metafore
meşter adj. m., s. m., pl. meşteri; adj. f., s. f. meşteră, pl. metaforic adj. m., pl. metaforici; f. metaforică, pl. metaforice
meştere metaforism (rar) s. n.
meşteraş (rar) s. m., pl. meşteraşi metaforiza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. metaforizez,
meşteresc (rar) adj. m., f. meşterească; pl. m. şi f. meştereşti 3 metaforizează; conj. prez. 1 sg. să metaforizez, 3 să
metaforizeze
meştereşte (rar) adv.
metaforizare (rar) s. f., g.-d. art. metaforizării; pl. metaforizări
meştergrindă (reg.) s. f., g.-d. art. meştergrinzii; pl.
meştergrinzi metafosfat s. m., pl. metafosfaţi
meşteri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. meşteresc, 3 sg. !metafosforic adj. m. (acid ~), pl. metafosforici; f.
meştereşte, imperf. 1 meşteream; conj. prez. 1 sg. să metafosforică (proprietate ~), pl. metafosforice
meşteresc, 3 să meşterească metafrază (desp. -ta-fra-) s. f., g.-d. art. metafrazei; pl.
meşterie (înv., reg.) s. f., art. meşteria, g.-d. art. meşteriei; metafraze
pl. meşterii, art. meşteriile (desp. -ri-i-) !metagalaxie s. f., art. metagalaxia, g.-d. art. metagalaxiei;
!meşteriţă (pop.) s. f., g.-d. art. meşteriţei; pl. meşteriţe pl. metagalaxii, art. metagalaxiile (desp. -xi-i-)
!meşter-strică (fam.) s. m., g.-d. art. lui meşter-strică; pl. metagenetic adj. m., pl. metagenetici; f. metagenetică, pl.
meşter-strică metagenetice
meşteşug s. n., pl. meşteşuguri metageneză s. f., g.-d. art. metagenezei
meşteşugar s. m., pl. meşteşugari metagramă (desp. -ta-gra-) s. f., g.-d. art. metagramei; pl.
meşteşugareţ (înv.) adj. m., pl. meşteşugareţi; f. metagrame
meşteşugareţă, pl. meşteşugareţe metahirisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
meşteşugăresc adj. m., f. meşteşugărească; pl. m. şi f. metahirisesc, 3 sg. metahiriseşte, imperf. 1 metahiriseam;
meşteşugăreşti conj. prez. 1 sg. să metahirisesc, 3 să metahirisească
meşteşugări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 metal s. n., pl. metale
pl. meşteşugăresc, 3 sg. meşteşugăreşte, imperf. 1 !metalazbest (desp. -ta-laz-/-tal-az-) s. n.
meşteşugăream; conj. prez. 1 sg. să meşteşugăresc, 3 să metaldehidă (desp. me-tal-/met-al-) s. f., g.-d. art.
meşteşugărească metaldehidei
733 meteorograf
metalepsă s. f., g.-d. art. metalepsei; pl. metalepse metan s. n.
metalic adj. m., pl. metalici; f. metalică, pl. metalice +metanoia (gr.) [i pron. ĭ] s. f.
metalifer adj. m., pl. metaliferi; f. metaliferă, pl. metalifere metanol s. m., pl. metanoli
metalimbaj s. n., pl. metalimbaje metaplasmă (desp. -ta-plas-) s. f., g.-d. art. metaplasmei;
metalimbă s. f., g.-d. art. metalimbii; pl. metalimbi pl. metaplasme
metalingvistic adj. m., pl. metalingvistici; f. metalingvistică, metaplazie (desp. -ta-pla-) s. f., art. metaplazia, g.-d. art.
pl. metalingvistice metaplaziei; pl. metaplazii, art. metaplaziile (desp. -zi-i-)
metalingvistică s. f., g.-d. art. metalingvisticii metapsihic (desp. -tap-si-/-ta-psi-) adj. m., pl. metapsihici;
metaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. metalizez, 3 metalizează; f. metapsihică, pl. metapsihice
conj. prez. 1 sg. să metalizez, 3 să metalizeze metapsihologie (desp. -tap-si-/-ta-psi-) s. f., art.
metalizare s. f., g.-d. art. metalizării; pl. metalizări metapsihologia, g.-d. metapsihologii, art. metapsihologiei
metaloceramică s. f., g.-d. art. metaloceramicii !metasomatoză s. f., g.-d. art. metasomatozei; pl.
metasomatoze
metalochimic adj. m., pl. metalochimici; f. metalochimică,
pl. metalochimice metastabil (desp. tas-ta-/-ta-sta-) adj. m., pl. metastabili; f.
metastabilă, pl. metastabile
metalochimie s. f., art. metalochimia, g.-d. metalochimii,
art. metalochimiei metastabilitate (desp. -tas-ta-/-ta-sta-) s. f., g.-d. art.
metastabilităţii
metalofobie s. f., art. metalofobia, g.-d. metalofobii, art.
metalofobiei metastatic (desp. -tas-ta-/-ta-sta-) adj. m., pl. metastatici; f.
metastatică, pl. metastatice
metalogică s. f., g.-d. art. metalogicii
metastază (desp. -tas-ta-/-ta-sta-) s. f., g.-d. art. metastazei;
metalograf (desp. -lo-graf) s. m., pl. metalografi
pl. metastaze
metalografic (desp. -lo-gra-) adj. m., pl. metalografici; f.
metastazic (desp. -tas-ta-/-ta-sta-) adj. m., pl. metastazici;
metalografică, pl. metalografice
f. metastazică, pl. metastazice
metalografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. metalografia, g.-d.
metatars s. n., pl. metatarsuri
metalografii, art. metalografiei
metatarsian1 (desp. -si-an) adj. m., pl. metatarsieni; f.
metalogravură (desp. -lo-gra-) s. f., g.-d. art.
metatarsiană, pl. metatarsiene (desp. -si-e-)
metalogravurii; (clişee) pl. metalogravuri
metatarsian2 (desp. -si-an) s. n., pl. metatarsiene (desp. -si‑e-)
metaloid s. m., pl. metaloizi
metateorie (desp. -te-o-) s. f., art. metateoria, g.-d. art.
metaloplastie (desp. -lo-plas-) s. f., art. metaloplastia, g.‑d.
metateoriei; pl. metateorii, art. metateoriile (desp. -ri-i-)
art. metaloplastiei; pl. metaloplastii, art. metaloplastiile
(desp. -ti-i-) metateza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se metatezează,
imperf. 3 pl. se metatezau; conj. prez. 3 să se metatezeze;
metaloterapie s. f., art. metaloterapia, g.-d. metaloterapii,
ger. metatezându-se
art. metaloterapiei
metateză s. f., g.-d. art. metatezei; pl. metateze
metalotermie s. f., art. metalotermia, g.-d. metalotermii, art.
metalotermiei metatorace s. n., art. metatoracele; pl. metatorace
metalurg (înv.) s. m., pl. metalurgi metaxenie s. f., art. metaxenia, g.-d. metaxenii, art.
metaxeniei
metalurgic adj. m., pl. metalurgici; f. metalurgică, pl.
metalurgice metazoar (desp. -zo-ar) s. n., pl. metazoare
metalurgie s. f., art. metalurgia, g.-d. metalurgii, art. meteahnă (pop.) s. f., g.-d. art. metehnei; pl. metehne
metalurgiei metec s. m., pl. meteci
metalurgist s. m., pl. metalurgişti metempsihoză s. f., g.-d. art. metempsihozei
metalurgistă s. f., g.-d. art. metalurgistei; pl. metalurgiste metencefal (desp. me-ten-/met-en-) s. n., pl. metencefale
metamagnetism s. n. metensomatoză s. f., g.-d. art. metensomatozei
metamatematică s. f., g.-d. art. metamatematicii meteo (desp. -te-o) adj. invar. (prognoze ~)
metamer s. n., pl. metamere meteor (desp. -te-or) s. m., pl. meteori
metamerie s. f., art. metameria, g.-d. art. metameriei; pl. meteoric (desp. -te-o-) adj. m., pl. meteorici; f. meteorică,
metamerii, art. metameriile (desp. -ri-i-) pl. meteorice
metamorfic adj. m., pl. metamorfici; f. metamorfică, pl. meteorică (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. meteoricii
metamorfice meteorism (desp. -te-o-) s. n.
metamorfism s. n. meteorit (desp. -te-o-) s. m., pl. meteoriţi
metamorfoza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozez, 3 meteoritic (desp. -te-o-) adj. m., pl. meteoritici; f.
metamorfozează; conj. prez. 1 sg. să metamorfozez, 3 să meteoritică, pl. meteoritice
metamorfozeze meteoritică (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. meteoriticii
metamorfozare s. f., g.-d. art. metamorfozării; pl. !meteorizaţie (desp. -te-o-, -ţi-e) s. f., art. meteorizaţia
metamorfozări (desp. -ţi-a), g.-d. meteorizaţii, art. meteorizaţiei
metamorfoză s. f., g.-d. art. metamorfozei; pl. metamorfoze meteorograf (desp. -te-o-ro-graf) s. n., pl. meteorografe
meteorografie 734
meteorografie (desp. -te-o-ro-gra-) s. f., art. meteorografia, metonimie (desp. me-to-/met-o-) s. f., art. metonimia, g.‑d.
g.-d. meteorografii, art. meteorografiei art. metonimiei; pl. metonimii, art. metonimiile (desp.
meteorogramă (desp. -te-o-ro-gra-) s. f., g.-d. art. -mi‑i‑)
meteorogramei; pl. meteorograme !metonomasie (rar) (desp. me-to-/met-o-) s. f., art.
meteoroloagă v. meteorologă metonomasia, g.-d. art. metonomasiei; pl. metonomasii,
meteorolog (desp. -te-o-) s. m., pl. meteorologi art. metonomasiile (desp. -si-i-)
!meteorologă (livr.)/(colocv.) meteoroloagă (desp. +metonomază (desp. me-to-/met-o-) s. f., g.-d. art.
-te-o-) s. f., g.-d. art. meteorologei/meteoroloagei; pl. metonomazei; pl. metonomaze
meteorologe/meteoroloage metopă s. f., g.-d. art. metopei; pl. metope
meteorologic (desp. -te-o-) adj. m., pl. meteorologici; f. metraj (desp. me-traj) s. n., pl. metraje
meteorologică, pl. meteorologice metresă (înv.) (desp. me-tre-) s. f., g.-d. art. metresei; pl.
meteorologie (desp. -te-o-) s. f., art. meteorologia, g.-d. metrese
meteorologii, art. meteorologiei metric (desp. me-tric) adj. m., pl. metrici; f. metrică, pl.
meteoropatologie (desp. -te-o-) s. f., art. meteoropatologia, metrice
g.-d. meteoropatologii, art. meteoropatologiei
metrică1 (măsurare în informatică) (desp. me-tri-) s. f.,
meteorosensibil (desp. -te-o-) adj. m., pl. meteorosensibili; g.‑d. art. metricii; pl. metrici
f. meteorosensibilă, pl. meteorosensibile
metrică2 (ramură a poeticii/a muzicii) (desp. me-tri-) s.
meteorosensibilitate (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art.
f., g.-d. art. metricii
meteorosensibilităţii
metrică3 (registru, act) (înv., reg.) (desp. me-tri-) s. f., g.-d.
meteorutier (desp. -te-o-, -ti-er) adj. m., pl. meteorutieri; f.
art. metricei; pl. metrice
meteorutieră, pl. meteorutiere
metrită (desp. me-tri-) s. f., g.-d. art. metritei; pl. metrite
meteosensibil (desp. -te-o-) adj. m., pl. meteosensibili; f.
meteosensibilă, pl. meteosensibile metroanexită (desp. me-tro-a-) s. f., g.-d. art. metroanexitei;
meterez s. n., pl. metereze pl. metroanexite
meterhanea (înv.) s. f., art. meterhaneaua, g.-d. art. metroloagă v. metrologă
meterhanelei; pl. meterhanele metrolog (desp. me-tro-) s. m., pl. metrologi
meticulos adj. m., pl. meticuloşi; f. meticuloasă, pl. !metrologă (livr.)/(colocv.) metroloagă (desp. me-tro-)
meticuloase s. f., g.-d. art. metrologei/metroloagei; pl. metrologe/
meticulozitate s. f., g.-d. art. meticulozităţii metroloage
metil s. m. metrologic (desp. me-tro-) adj. m., pl. metrologici; f.
metilceluloză s. f., g.-d. art. metilcelulozei; pl. metilceluloze metrologică, pl. metrologice
metilcetonă s. f., g.-d. art. metilcetonei metrologie (desp. me-tro-) s. f., art. metrologia, g.-d.
metilen s. m. metrologii, art. metrologiei
metilic adj. m., pl. metilici; f. metilică, pl. metilice metronom (desp. me-tro-) s. n., pl. metronoame
metilmorfină s. f., g.-d. art. metilmorfinei metronomie (desp. me-tro-) s. f., art. metronomia, g.-d.
metronomii, art. metronomiei
metiloranj (desp. -ti-lo-/-til-o-) s. n.
metropolă (desp. me-tro-) s. f., g.-d. art. metropolei; pl.
metionină (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art. metioninei
metropole
metis s. m., pl. metişi
metropolitan1 (metrou) (înv.) (desp. me-tro-) s. n., pl.
metisaj s. n., pl. metisaje
metropolitane
metisă s. f., g.-d. art. metisei; pl. metise
metropolitan2 (referitor la metropolă) (desp. me-tro-) adj.
metoc s. n., pl. metocuri
m., pl. metropolitani; f. metropolitană, pl. metropolitane
metocar s. m., pl. metocari
metroragie (desp. me-tro-) s. f., art. metroragia, g.-d. art.
metodă s. f., g.-d. art. metodei; pl. metode metroragiei; pl. metroragii, art. metroragiile (desp. -gi-i-)
metodic adj. m., pl. metodici; f. metodică, pl. metodice metrou (desp. me-trou) s. n., art. metroul; pl. metrouri
metodică s. f., g.-d. art. metodicii; (texte) pl. metodici
metru (desp. me-tru) s. n., art. metrul; pl. metri, art. metrii;
metodism s. n. simb. m (în domeniul cadastral, metru liniar simb. ml/
metodist adj. m., s. m., pl. metodişti; adj. f., s. f. metodistă, m.l.; metru pătrat simb. mp/m.p.)
pl. metodiste meu1/al meu1 adj. pr. m., pl. mei/ai mei; f. mea/a mea,
metodologic adj. m., pl. metodologici; f. metodologică, pl. g.-d. mele/a mele, pl. mele/ale mele (prietenul meu/un
metodologice prieten al meu/(rar) al meu prieten; prietenului meu/
metodologie s. f., art. metodologia, art. metodologiei; unui prieten al meu; prietenii mei/nişte prieteni ai mei/ai
(tipuri) pl. metodologii, art. metodologiile (desp. -gi-i-) mei prieteni; prietenilor mei/unor prieteni ai mei; prietena
metol s. m. mea/o prietenă a mea/a mea prietenă; prietenele mele/nişte
metonimic (desp. me-to-/met-o-) adj. m., pl. metonimici; f. prietene ale mele/ale mele prietene; prietenelor mele/unor
metonimică, pl. metonimice prietene ale mele)
735 mic-gros
meu2 (al ~) pr. m., pl. ai mei, g.-d. alor mei; f. a mea, pl. mi1, -mi, mi-, -mi- v. eu
ale mele, g.-d. alor mele (Prietenul tău e medic, al meu e mi2 (notă muzicală) s. m., pl. mi
profesor.; contra mea) mia1 (a ~/a o ~) v. mielea
!-meu (fam.)/-miu (pop.) (după nume de rudenie) adj. mia2 (a + num. + ~) v. miilea
pr. m. (frate-meu/frate-miu, g.-d. art. lui frate-meu/lui
mia3 (pop.) [pron. mĭa] s. f., art. miaua, g.-d. art. mielei;
frate-miu); f. -mea (soră-mea), g.-d. -mii (soră-mii)
pl. miele
mexican adj. m., s. m., pl. mexicani; adj. f., s. f. mexicană,
mi-a pr. + vb. aux. (~ dat.)
pl. mexicane
mialgie (mi-al-) s. f., art. mialgia, g.-d. art. mialgiei; pl.
mexicancă (fam.) s. f., g.-d. art. mexicancei; pl. mexicance
mialgii, art. mialgiile (desp. -gi-i-)
mezalianţă (desp. me-za-li-an-/mez-a-) s. f., g.-d. art.
mezalianţei; pl. mezalianţe miambal (înv.) (desp. mi-am-) s. n.
mezanin s. n., pl. mezanine miar (fam.) s. n., pl. miare
mezat (pop.) s. n., (înv.) pl. mezaturi (în: a scoate la mezat) mi-ar pr. + vb. aux. (~ da.)
mezdri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mezdresc, !miarţă (stârpitură) (înv., pop.) (desp. miar-) s. f., g.-d.
3 sg. mezdreşte, imperf. 1 mezdream; conj. prez. 1 sg. să art. miarţei; pl. miarţe
mezdresc, 3 să mezdrească miasmatic (desp. mi-as-) adj. m., pl. miasmatici; f.
mezel s. n., pl. mezeluri miasmatică, pl. miasmatice
mezelar (rar) s. m., pl. mezelari miasmă (desp. mi-as-) s. f., g.-d. art. miasmei; pl. miasme
mezelărie (rar) s. f., art. mezelăria, g.-d. art. mezelăriei; pl. miastenie (desp. mi-as-) s. f., art. miastenia, g.-d. art.
mezelării, art. mezelăriile (desp. -ri-i-) miasteniei; pl. miastenii, art. miasteniile (desp. -ni-i-)
mezencefal (desp. me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezencefale miatonie (desp. mi-a-) s. f., art. miatonia, g.-d. art.
mezenchim (desp. me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezenchime miatoniei; pl. miatonii, art. miatoniile (desp. -ni-i-)
mezenter (desp. me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezentere miau interj.
mezenteric (desp. me-zen-/mez-en-) adj. m., pl. mezenterici; mi-au pr. + vb. aux. (~ dat)
f. mezenterică, pl. mezenterice miaun (rar) s. n., pl. miaune
mezi (mat.) s. m. pl., art. mezii miaut (rar) s. n., pl. miaute
mezin adj. m., s. m., pl. mezini; adj. f., s. f. mezină, pl. miază1 (boală) (desp. mi-a-) s. f., g.-d. art. miazei; pl. miaze
mezine miază2 (mijloc al zilei/al nopţii) (înv., pop.) (desp. mia-)
!mezocarp s. n., pl. mezocarpuri s. f.
mezoderm s. n., pl. mezoderme miazănoapte (desp. mia-) s. f.
mezofil s. n., (microorganisme) pl. mezofile miazăzi (desp. mia-) s. f.
mezofită adj. f. (plantă ~), s. f., pl. mezofite mic1 adj. m., f. mică; pl. m. şi f. mici
mezolitic1 adj. m., pl. mezolitici; f. mezolitică, pl. mezolitice mic2 (fam.) s. m., pl. mici
mezolitic2 s. n. micaceu adj. m., pl. micacei; f. sg. şi pl. micacee
mezologie s. f., art. mezologia, g.-d. mezologii, art. mezologiei micafoliu [liu pron. lĭu] s. n., art. micafoliul; pl. micafolii,
mezon s. m., pl. mezoni art. micafoliile (desp. -li-i-)
mezonic adj. m., pl. mezonici; f. mezonică, pl. mezonice micanită s. f., g.-d. art. micanitei; pl. micanite
mezoscaf (desp. -zos-caf/-zo-scaf) s. n., pl. mezoscafe micaşist s. n., pl. micaşisturi
mezosferă (desp. -zos-fe-/-zo-sfe-) s. f., g.-d. art. mezosferei +mică de ceas (într-o ~/pe ~) (pop.) loc. adv.
mezotermal adj. m., pl. mezotermali; f. mezotermală, pl. mică1 (înv., pop.) s. f. (în loc. adv.)
mezotermale mică2 (mineral) s. f., g.-d. art. micii
mezotorace s. n., art. mezotoracele; pl. mezotorace mic-burghez adj. m., s. m., pl. mic-burghezi; adj. f., s. f.
mezozaur (desp. -za-ur) s. m., pl. mezozauri mic-burgheză, pl. mic-burgheze
mezozoic1 (desp. -zo-ic) adj. m., pl. mezozoici; f. mezozoică, +micelar adj. m., pl. micelari; f. micelară, pl. micelare (apă
pl. mezozoice micelară)
mezozoic2 (desp. -zo-ic) s. n. micelă s. f., g.-d. art. micelei; pl. micele
mezozonă s. f., g.-d. art. mezozonei miceliu [liu pron. lĭu] s. n., art. miceliul; pl. micelii, art.
mezza-voce (muz.) [it. zz pron. rom. ţ] adv. miceliile (desp. -li-i-)
mezzo-forte (muz.) [it. zz pron. rom. ţ] adv.; abr. mf micenian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. micenieni (desp.
mezzo-piano (muz.) [it. zz pron. rom. ţ] (desp. -pia-) adv.; -ni-eni); adj. f., s. f. miceniană, pl. miceniene
abr. mp +mic-dejun s. n., art. micul-dejun/mic-dejunul; pl. mic-
mezzosoprană [it. zz pron. rom. ţ] (desp. -so-pra-) s. f., dejunuri, art. mic-dejunurile (Beau cafea la micul-dejun.
g.-d. art. mezzosopranei; pl. mezzosoprane Ăsta e mic-dejunul meu preferat.)
mezzo-tinto (pict.) [it. zz pron. rom. ţ] s. n. mic-gros s. n.
michiduţă 736
michiduţă (drăcuşor) (pop., fam.) s. m., g.-d. art. lui microbiologie (desp. mi-cro-bi-o-) s. f., art. microbiologia,
michiduţă g.-d. microbiologii, art. microbiologiei
Michiduţă (Dracul) (pop., fam.) s. propriu m. microbiologist (rar) (desp. mi-cro-bi-o-) s. m., pl.
mici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. micesc, 3 sg. microbiologişti
miceşte, imperf. 1 miceam; conj. prez. 1 sg. să micesc, 3 microbiologistă (rar) (desp. mi-cro-bi-o-) s. f., g.-d. art.
să micească microbiologistei; pl. microbiologiste
miciman (înv.) (desp. mici-) s. m., pl. micimani microbism (desp. mi-cro-) s. n.
micime s. f., g.-d. art. micimii; (fapte) pl. micimi microbist (fam.) (desp. mi-cro-) s. m., pl. microbişti
miciurinian (desp. -ciu-, -ni-an) adj. m., s. m., pl. microbistă (fam.) (desp. mi-cro-) s. f., g.-d. art. microbistei;
miciurinieni (desp. -ni-eni); adj. f., s. f. miciuriniană, pl. pl. microbiste
miciuriniene microbuz (desp. mi-cro-) s. n., pl. microbuze
miciurinism (desp. -ciu-) s. n. microcefal (desp. mi-cro-) adj. m., s. m., pl. microcefali;
miciurinist (desp. -ciu-) adj. m., s. m., pl. miciurinişti; adj. adj. f., s. f. microcefală, pl. microcefale
f., s. f. miciurinistă, pl. miciuriniste !microcefalie (desp. mi-cro-) s. f., art. microcefalia, g.-d.
micofloră (desp. -co-flo-) s. f., g.-d. art. micoflorei art. microcefaliei; pl. microcefalii, art. microcefaliile (desp.
micoloagă v. micologă -li-i-)
micolog s. m., pl. micologi microcentrală (desp. mi-cro-) s. f., g.-d. art. microcentralei;
!micologă (livr.)/(colocv.) micoloagă s. f., g.-d. art. pl. microcentrale
micologei/micoloagei; pl. micologe/micoloage microchimie (desp. mi-cro-) s. f., art. microchimia, g.-d.
micologie s. f., art. micologia, g.-d. micologii, art. micologiei microchimii, art. microchimiei
micoriză s. f., g.-d. art. micorizei; pl. micorize microchirurgie (desp. mi-cro-) s. f., art. microchirurgia,
g.‑d. microchirurgii, art. microchirurgiei
micosterol (desp. -cos-te-/-co-ste-) s. m., pl. micosteroli
microcip (desp. mi-cro-) s. n., pl. microcipuri
micotic adj. m., pl. micotici; f. micotică, pl. micotice
+microcipa (a ~) (desp. mi-cro-) vb., ind. prez. 1 sg.
micotoxicoză s. f., g.-d. art. micotoxicozei; pl. micotoxicoze
microcipez, 3 microcipează; conj. prez. 1 sg. să microcipez,
micoză s. f., g.-d. art. micozei; pl. micoze 3 să microcipeze
+micro1 (cartier) (fam.) (desp. mi-cro) s. n., pl. micro (Stă microcircuit (desp. mi-cro-) s. n., pl. microcircuite
în ~ 6.)
microclimat (desp. mi-cro-cli-) s. n., pl. microclimate
!micro2 (microradiofotografie) (fam.) (desp. mi-cro) s. f.,
microclimatic (desp. mi-cro-cli-) adj. m., pl. microclimatici;
pl. micro (La admitere nu se mai cere nicio micro.)
f. microclimatică, pl. microclimatice
microamper (desp. mi-cro-am-) s. m., pl. microamperi;
microclimă (desp. mi-cro-cli-) s. f., g.-d. art. microclimei;
simb. μA
pl. microclime
microampermetru (desp. mi-cro-am-, -me-tru) s. n., art.
microclin (desp. mi-cro-clin) s. n., pl. microcline
microampermetrul; pl. microampermetre
micrococ (desp. mi-cro-) s. m., pl. micrococi
microanaliză (desp. mi-cro-a-) s. f., g.-d. art. microanalizei;
pl. microanalize microcosmic (desp. mi-cro-) adj. m., pl. microcosmici; f.
microcosmică, pl. microcosmice
microanchetă (desp. mi-cro-an-) s. f., g.-d. art.
microanchetei; pl. microanchete microcosmos (desp. mi-cro-) s. n., pl. microcosmosuri
microantologie (desp. mi-cro-an-) s. f., art. microantologia, microcoulomb [ou pron. fr. u] (desp. mi-cro-) s. m., pl.
g.-d. art. microantologiei; pl. microantologii, art. microcoulombi; simb. μC
microantologiile (desp. -gi-i-) microcristalin (desp. mi-cro-cris-) adj. m., pl.
microb (desp. mi-crob) s. m., pl. microbi microcristalini; f. microcristalină, pl. microcristaline
microbacterie (desp. mi-cro-, -ri-e) s. f., art. microbacteria microeconomie (desp. mi-cro-) s. f., art. microeconomia,
(desp. -ri-a), g.-d. art. microbacteriei; pl. microbacterii, g.‑d. microeconomii, art. microeconomiei
art. microbacteriile (desp. -ri-i-) microelectronică (desp. mi-cro-) s. f., g.-d. art.
microbalanţă (desp. mi-cro-) s. f., g.-d. art. microbalanţei; microelectronicii
pl. microbalanţe microelement (desp. mi-cro-) s. n., pl. microelemente
microbian (desp. mi-cro-bi-an) adj. m., pl. microbieni microfarad (desp. mi-cro-) s. m., pl. microfarazi; simb. μF
(desp. -bi-eni); f. microbiană, pl. microbiene microfaună (desp. mi-cro-fa-u-) s. f., g.-d. art. microfaunei
microbioloagă v. microbiologă microfilm (desp. mi-cro-) s. n., pl. microfilme
microbiolog (desp. mi-cro-bi-o-) s. m., pl. microbiologi microfilma (a ~) (desp. mi-cro-) vb., ind. prez. 1 sg.
!microbiologă (livr.)/(colocv.) microbioloagă (desp. microfilmez, 3 microfilmează; conj. prez. 1 sg. să
mi‑cro-bi-o-) s. f., g.-d. art. microbiologei/microbioloagei; microfilmez, 3 să microfilmeze
pl. microbiologe/microbioloage microfilmare (desp. mi-cro-) s. f., g.-d. art. microfilmării;
microbiologic (desp. mi-cro-bi-o-) adj. m., pl. pl. microfilmări
microbiologici; f. microbiologică, pl. microbiologice microfloră (desp. mi-cro-flo-) s. f., g.-d. art. microflorei
737 microsion
microfon (desp. mi-cro-) s. n., pl. microfoane micron (desp. mi-cron) s. m., pl. microni; simb. μ
microfonie (desp. mi-cro-) s. f., art. microfonia, g.-d. art. micronezian (desp. mi-cro-, -zi-an) adj. m., s. m., pl.
microfoniei micronezieni (desp. -zi-eni); adj. f., s. f. microneziană, pl.
microfonist (desp. mi-cro-) s. m., pl. microfonişti microneziene
microfonistă (desp. mi-cro-) s. f., g.-d. art. microfonistei; micronucleu (desp. mi-cro-nu-cleu) s. n., art. micronucleul;
pl. microfoniste pl. micronuclee
microfotocopie (desp. mi-cro-, -pi-e) s. f., art. microfotocopia +micronutrient (desp. mi-cro-nu-tri-) s. m., pl.
(desp. -pi-a), g.-d. art. microfotocopiei; pl. microfotocopii, micronutrienţi
art. microfotocopiile (desp. -pi-i-) microobiect (desp. mi-cro-o-biect) s. n., pl. microobiecte
microfotografic (desp. mi-cro-, -to-gra-) adj. m., pl. microohm [oh pron. germ. o] (desp. mi-cro-) s. m., pl.
microfotografici; f. microfotografică, pl. microfotografice microohmi; simb. μΩ
microfotografie (desp. mi-cro-, -to-gra-) s. f., art. microorganism (desp. mi-cro-) s. n., pl. microorganisme
microfotografia, g.-d. art. microfotografiei; pl. microparticulă (desp. mi-cro-) s. f., g.-d. art.
microfotografii, art. microfotografiile (desp. fi-i-) microparticulei; pl. microparticule
microfotometru (desp. mi-cro-, -me-tru) s. n., art. micropil (desp. mi-cro-) s. n., pl. micropile
microfotometrul; pl. microfotometre +microplastic1 (desp. mi-cro-plas-) adj. m., pl.
+microfotoradiografie (desp. mi-cro-, -di-o-gra-) s. f., microplastici; f. microplastică, pl. microplastice
art. microfotoradiografia, g.-d. art. microfotoradiografiei;
+microplastic2 (desp. mi-cro-plas-) s. n., pl. microplastice
pl. microfotoradiografii, art. microfotoradiografiile (desp.
microporos1 (desp. mi-cro-) adj. m., pl. microporoşi; f.
-fi‑i-); abr. (fam.) micro
microporoasă, pl. microporoase
micrografie (desp. mi-cro-gra-) s. f., art. micrografia, g.-d.
micrografii, art. micrografiei microporos2 (desp. mi-cro-) s. n.
microgram (desp. mi-cro-gram) s. n., pl. micrograme; microprocesor (desp. mi-cro-pro-) s. n., pl. microprocesoare
simb. μg microproducţie (desp. mi-cro-pro-, -ţi-e) s. f., art.
microimprimare (desp. mi-cro-) s. f., g.-d. art. microproducţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. microproducţiei; pl.
microimprimării; pl. microimprimări microproducţii, art. microproducţiile (desp. -ţi-i-)
+microîntreprindere (desp. mi-cro-) s. f., g.-d. art. microprotal (desp. mi-cro-pro-) s. n., pl. microprotale
microîntreprinderii; pl. microîntreprinderi micropsie (desp. mi-crop-) s. f., art. micropsia, g.-d. art.
microlit (desp. mi-cro-) s. n., pl. microlite micropsiei; pl. micropsii, art. micropsiile (desp. -si-i-)
microlitic (desp. mi-cro-) adj. m., pl. microlitici; f. +microradiofotografie (desp. mi-cro-, -di-o-gra-) s. f.,
microlitică, pl. microlitice art. microradiofotografia, g.-d. art. microradiofotografiei;
pl. microradiofotografii, art. microradiofotografiile (desp.
micrologie (desp. mi-cro-) s. f., art. micrologia, g.-d.
-fi‑i-); abr. (fam.) micro
micrologii, art. micrologiei
microradiografie (desp. mi-cro-, -di-o-gra-) s. f., art.
micrometeorit (desp. mi-cro-, -te-o-) s. m., pl. micrometeoriţi
microradiografia, g.-d. art. microradiografiei; pl.
micrometric (desp. mi-cro-me-tric) adj. m., pl. micrometrici; microradiografii, art. microradiografiile (desp. -fi-i-); abr.
f. micrometrică, pl. micrometrice (fam.) micro
micrometrie (desp. mi-cro-me-tri-) s. f., art. micrometria,
microradioscopie (desp. mi-cro-, -di-os-co-/-o-sco-) s. f.,
g.-d. micrometrii, art. micrometriei
art. microradioscopia, g.-d. art. microradioscopiei; pl.
micrometru1 (instrument) (desp. mi-cro-me-tru) s. n., art. microradioscopii, art. microradioscopiile (desp. -pi-i-)
micrometrul; pl. micrometre
microraion (desp. mi-cro-) s. n., pl. microraioane
micrometru2 (micron) (rar) (desp. mi-cro-me-tru) s. m.,
microreceptor (desp. mi-cro-) s. n., pl. microreceptoare
art. micrometrul; pl. micrometri, art. micrometrii; simb.
μm microrelief (desp. mi-cro-, -li-ef) s. n., pl. microreliefuri
micromicetă (desp. mi-cro-) s. f., g.-d. art. micromicetei; pl. microril (disc de fonograf, ril îngust) (rar) (desp. mi-cro-)
micromicete s. n., pl. microrile
micromilimetru (desp. mi-cro-, -me-tru) s. m., art. microrilă (bandă de magnetofon) (rar) (desp. mi-cro-) s.
micromilimetrul; pl. micromilimetri, art. micromilimetrii; f., g.-d. art. microrilei; pl. microrile
simb. μmm microsistem (desp. mi-cro-) s. n., pl. microsisteme
micromolecular (desp. mi-cro-) adj. m., pl. micromoleculari; microscop (desp. mi-cros-cop/-cro-scop) s. n., pl. microscoape
f. micromoleculară, pl. micromoleculare microscopic (desp. mi-cros-co-/-cro-sco-) adj. m., pl.
micromoleculă (desp. mi-cro-) s. f., g.-d. art. microscopici; f. microscopică, pl. microscopice
micromoleculei; pl. micromolecule microscopie (desp. mi-cros-co-/-cro-sco-) s. f., art.
micromonografie (desp. mi-cro-, -no-gra-) s. f., art. microscopia, g.-d. art. microscopiei; pl. microscopii, art.
micromonografia, g.-d. art. micromonografiei; pl. microscopiile (desp. -pi-i-)
micromonografii, art. micromonografiile (desp. -fi-i-) microseism (desp. mi-cro-) s. n., pl. microseisme
micromotor (desp. mi-cro-) s. n., pl. micromotoare microsion (desp. mi-cro-si-on) s. n., pl. microsioane
microsociolog 738
microsociolog (rar) (desp. mi-cro-, -ci-o-) s. m., pl. midriază (desp. mi-dri-a-) s. f., g.-d. art. midriazei; pl.
microsociologi midriaze
microsociologic (desp. mi-cro-, -ci-o-) adj. m., pl. mie1 (o ~)/mie num. invar.; 1.000, M (o mie de dolari, cinci
microsociologici; f. microsociologică, pl. microsociologice la mie)
microsociologie (desp. mi-cro-, -ci-o-) s. f., art. mie2 s. f. (prima ~ de dolari), art. mia, g.-d. art. miei; pl. mii,
microsociologia, g.-d. microsociologii, art. microsociologiei art. miile (desp. mi-i-)
microsomie (desp. mi-cro-) s. f., art. microsomia, g.-d. mie3 v. eu
microsomii, art. microsomiei mi-e pr. + vb. (~ cald.)
microspor (desp. mi-cros-por/-cro-spor) s. m., pl. microspori mied s. n., pl. mieduri
microsporange (desp. mi-cros-po-/-cro-spo-) s. n., pl. miel s. m., pl. miei, art. mieii
microsporange mielărea (plantă) s. f., art. mielăreaua, g.-d. art. mielărelei;
microsporie (desp. mi-cros-po-/-cro-spo-) s. f., art. pl. mielărele
microsporia, g.-d. art. microsporiei; pl. microsporii, art. mielea (al ~ /al o ~) (referitor la o mie) num. m., f. a mia/a
microsporiile (desp. -ri-i-) o mia; al (o) M-lea/al 1.000-lea
microsporofilă (desp. mi-cros-po-/-cro-spo-) s. f., g.-d. art. mielină (desp. mi-e-) s. f., g.-d. art. mielinei; pl. mieline
microsporofilei; pl. microsporofile !mielinic (desp. mi-e-) adj. m. (nerv ~), pl. mielinici; f.
microstructură (desp. mi-cros-truc-/-cro-struc-) s. f., g.-d. mielinică (fibră ~), pl. mielinice
art. microstructurii; pl. microstructuri mielită (desp. mi-e-) s. f., g.-d. art. mielitei; pl. mielite
microtelefon (desp. mi-cro-) s. n., pl. microtelefoane !mieloblast (desp. mi-e-lo-blast) s. n., pl. mieloblaste
microtom (desp. mi-cro-) s. n., pl. microtoame mielografie (desp. mi-e-lo-gra-) s. f., art. mielografia, g.-d.
microtron (desp. mi-cro-tron) s. n., pl. microtroane art. mielografiei; pl. mielografii, art. mielografiile (desp.
microundă (desp. mi-cro-) s. f., g.-d. art. microundei; pl. -fi-i-)
microunde mielogramă (desp. mi-e-lo-gra-) s. f., g.-d. art. mielogramei;
microvolt (desp. mi-cro-) s. m., pl. microvolţi; simb. μV pl. mielograme
microvoltmetru (desp. mi-cro-volt-me-tru) s. n., art. !mielom (desp. mi-e-) s. n., pl. mieloame
microvoltmetrul; pl. microvoltmetre mielopatie (desp. mi-e-) s. f., art. mielopatia, g.-d. art.
microwatt (desp. mi-cro-) s. m., pl. microwaţi; simb. μW mielopatiei; pl. mielopatii, art. mielopatiile (desp. -ti-i-)
microzoar (desp. mi-cro-zo-ar) s. n., pl. microzoare mieloză (desp. mi-e-) s. f., g.-d. art. mielozei; pl. mieloze
microzonă (desp. mi-cro-) s. f., g.-d. art. microzonei; pl. mieluş (rar) s. m., pl. mieluşi
microzone mieluşă (rar) s. f., art. mieluşa, g.-d. art. mieluşei; pl.
micsandră s. f., g.-d. art. micsandrei; pl. micsandre mieluşe
micsandră-de-munte (plantă) s. f., g.-d. art. micsandrei‑de- mieluşei (ploaie cu gheaţă) (pop.) s. m. pl., art. mieluşeii
munte; pl. micsandre-de-munte mieluşel s. m., pl. mieluşei, art. mieluşeii
micsandră-sălbatică (plantă) s. f., g.-d. art. micsandrei- !mieluşică s. f., g.-d. art. mieluşelei; pl. mieluşele
sălbatice; pl. micsandre-sălbatice mieluşor (rar) s. m., pl. mieluşori
micşor (rar) adj. m., pl. micşori; f. micşoară, pl. micşoare mieluţ s. m., pl. mieluţi
micşora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. micşorez, 3 micşorează; mieluţă s. f., g.-d. art. mieluţei; pl. mieluţe
conj. prez. 1 sg. să micşorez, 3 să micşoreze miercurea adv. (~ nu are cursuri.)
micşorare s. f., g.-d. art. micşorării; pl. micşorări +Miercurea-Ciuc (oraş) s. propriu f. art., g.-d. art.
micşorel (pop.) adj. m., pl. micşorei; f. micşorică, pl. micşorele Miercurei-Ciuc
micşorime (rar) s. f., g.-d. art. micşorimii +miercuri1 adv. (Vine ~.)
!micşunică s. f., g.-d. art. micşunelei; pl. micşunele miercuri2 s. f., art. miercurea, g.-d. art. miercurii; pl.
micturiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. micturiţia (desp. -ţi-a), miercuri, art. miercurile
g.‑d. micturiţii, art. micturiţiei +miercurile adv.
micţiune (urinare) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. micţiunii; miere s. f., g.-d. art. mierii
pl. micţiuni mierea-cucului (plantă) s. f. art., g.-d. art. mierii-cucului
micuţ adj. m., pl. micuţi; f. micuţă, pl. micuţe mierea-ursului (plantă) s. f. art., g.-d. art. mierii-ursului
micuţel (pop.) adj. m., pl. micuţei; f. micuţea, pl. micuţele mieriu (rar) adj. m., f. mierie; pl. m. şi f. mierii
midi adj. invar. (fuste ~) mierlă s. f., g.-d. art. mierlei; pl. mierle
midie (desp. -di-e) s. f., art. midia (desp. -di-a), g.-d. art. mierli (a o ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. o mierlesc,
midiei; pl. midii, art. midiile (desp. -di-i-) 3 sg. o mierleşte, imperf. 1 o mierleam, perf. c. 1 am
midinetă (rar) s. f., g.-d. art. midinetei; pl. midinete mierlit-o; conj. prez. 1 sg. să o/s-o mierlesc, 3 să o/s-o
midriatic (desp. mi-dri-a-) adj. m., pl. midriatici; f. mierlească; imper. 2 sg. afirm. mierleşte-o; ger. mierlind-o
midriatică, pl. midriatice mierlică (rar) s. f., g.-d. art. mierlicii; pl. mierlici
739 milesian
mierliţă s. f., g.-d. art. mierliţei; pl. mierliţe mihrab (rar) (desp. mi-hrab) s. n.
mierloi s. m., pl. mierloi, art. mierloii mii (două/trei etc. ~) num.
mierluşcă (reg.) s. f., g.-d. art. mierluştei; pl. mierluşte -mii v. -meu (fam.)/-miu
mierluţă s. f., g.-d. art. mierluţei; pl. mierluţe mi-i pr. + pr. (~ dă.)
mieros adj. m., pl. mieroşi; f. mieroasă, pl. mieroase miilea (al + num. + ~) (referitor la mii) (desp. -mi-i-)
mierte-fierte (pop.) s. f. pl. num. m. (al două/trei etc. miilea), f. a … mia (a două/trei
mierţă (unitate de capacitate) (reg.) s. f., g.-d. art. mierţei; etc. mia)
pl. mierţe miime s. f., g.-d. art. miimii; pl. miimi
mieuna (a ~) (desp. mie-u-) vb., ind. prez. 3 miaună, miişoară (fam.) (desp. mi-i-) s. f., g.-d. art. miişoarei; pl.
imperf. 3 pl. mieunau; conj. prez. 3 să miaune miişoare
mieunat (desp. mie-u-) s. n., pl. mieunaturi mijă (reg.) s. f., art. mija, g.-d. art. mijii; pl. miji
miez1 (interior al unei unei forme de turnătorie) s. n., pl. mijeală (rar) s. f., g.-d. art. mijelii; pl. mijeli
miezuri miji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mijesc, 3 sg. mijeşte,
miez2 (mijloc) s. n. (în: miezul nopţii/verii etc.) imperf. 1 mijeam; conj. prez. 1 sg. să mijesc, 3 să mijească
!miez3 (parte comestibilă a unui fruct cu coaja tare) s. m., mijire s. f., g.-d. art. mijirii; pl. mijiri
pl. mieji mijitor (rar) adj. m., pl. mijitori; f. sg. şi pl. mijitoare
miezos adj. m., pl. miezoşi; f. miezoasă, pl. miezoase !mijloc1 (procedeu; unealtă) s. n., pl. mijloace
miezuină (pop.) s. f., g.-d. art. miezuinii; pl. miezuini !mijloc2 (punct/moment central; talie) s. n., pl. mijlocuri
miezuitoare (desp. -zu-i-) s. f., g.-d. art. miezuitoarei; pl. mijlocar (reg.) adj. m., pl. mijlocari; f. mijlocară, pl. mijlocare
miezuitoare !mijlocaş adj. m. (ţăran ~), s. m., pl. mijlocaşi; adj. f.
miezuitor (desp. -zu-i-) s. m., pl. miezuitori mijlocaşă (ţărănime ~), pl. mijlocaşe
migală s. f., g.-d. art. migalei +mijloc (de ~) loc. adj. (clasa ~)
migăleală s. f., g.-d. art. migălelii; pl. migăleli +mijloc de transport (vehicul) s. n., pl. mijloace de
migăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. migălesc, 3 sg. transport (~ în comun)
migăleşte, imperf. 1 migăleam; conj. prez. 1 sg. să mijlocel s. n., pl. mijlocele
migălesc, 3 să migălească mijloci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mijlocesc, 3 sg.
migălire s. f., g.-d. art. migălirii; pl. migăliri mijloceşte, imperf. 1 mijloceam; conj. prez. 1 sg. să
migălitură s. f., g.-d. art. migăliturii; pl. migălituri mijlocesc, 3 să mijlocească
migălos adj. m., pl. migăloşi; f. migăloasă, pl. migăloase mijlocire s. f., g.-d. art. mijlocirii; pl. mijlociri (şi: prin
migdal s. m., pl. migdali mijlocirea...)
migdalat adj. m., pl. migdalaţi; f. migdalată, pl. migdalate mijlocitoare s. f., g.-d. art. mijlocitoarei; pl. mijlocitoare
migdală s. f., g.-d. art. migdalei; pl. migdale mijlocitor s. m., pl. mijlocitori
migmatit s. n., pl. migmatite mijlociu adj. m., f. mijlocie; pl. m. şi f. mijlocii
migmă (înv.) s. f., g.-d. art. migmei; pl. migme +mijloc (în/la ~) loc. adv.
mignonă (tip de literă) [gn pron. fr. n′] (desp. mi-gno-) s. +mijlocul (din/în/prin ~) loc. prep. (~ lui/său)
f., g.-d. art. mignonei; pl. mignone mijoarca (joc) (reg.) s. f. art., neart. mijoarcă
migra (a ~) (desp. mi-gra) vb., ind. prez. 1 sg. migrez, 3 mikado (cuv. jap.) s. m., art. mikadoul
migrează; conj. prez. 1 sg. să migrez, 3 să migreze milacop s. m., pl. milacopi
migrare (desp. mi-gra-) s. f., g.-d. art. migrării; pl. migrări !milady (engl.) [pron. mileĭdi] s. f., g.-d. art. lui milady
migrator (desp. mi-gra-) adj. m., pl. migratori; f. sg. şi pl. milanez1 adj. m., s. m., pl. milanezi; adj. f., s. f. milaneză,
migratoare pl. milaneze
migratoriu (rar) [riu pron. rĭu] (desp. mi-gra-) adj. m., f. milanez2 (ţesătură) s. n.
migratorie (desp. -ri-e); pl. m. şi f. migratorii milă1 (sentiment) s. f., g.-d. art. milei
migraţie (desp. mi-gra-ţi-e) s. f., art. migraţia (desp. -ţi-a), milă2 (unitate de măsură) s. f., g.-d. art. milei; pl. mile;
g.-d. art. migraţiei; pl. migraţii, art. migraţiile (desp. -ţi‑i-) simb. (milă marină) Mm, (milă terestră) mi
migraţiune (înv.) (desp. mi-gra-ţi-u) s. f., g.-d. art. +milă (de ~, de silă) (mai mult de silă decât de bunăvoie)
migraţiunii; pl. migraţiuni loc. adv.
migrenă (desp. mi-gre-) s. f., g.-d. art. migrenei; pl. migrene milenar adj. m., pl. milenari; f. milenară, pl. milenare
mihalţ s. m., pl. mihalţi +milenial (desp. -ni-al) adj. m., s. m., pl. mileniali; adj. f.,
mihoho interj. s. f. milenială, pl. mileniale
!mihona (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. mihonă; imperf. 3 mileniu [niu pron. nĭu] s. n., art. mileniul; pl. milenii, art.
pl. mihonau; conj. prez. 3 să mihone mileniile (desp. -ni-i-); abr. mil.
mihoti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. mihoteşte, imperf. 3 milepor s. m., pl. milepori
pl. mihoteau; conj. prez. 3 să mihotească milesian (desp. -si-an) s. n.
milesim 740
milesim (livr.) s. n. militarist adj. m., s. m., pl. militarişti; adj. f., s. f. militaristă,
miliamper (desp. -li-am-) s. m., pl. miliamperi; simb. mA pl. militariste
miliampermetru (desp. -li-am-, -me-tru) s. n., art. militariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. militarizez, 3
miliampermetrul; pl. miliampermetre militarizează; conj. prez. 1 sg. să militarizez, 3 să
miliar1 (desp. -li-ar) adj. m., pl. miliari; f. miliară, pl. miliare militarizeze
miliar2 (desp. -li-ar) s. n., pl. miliare militarizare s. f., g.-d. art. militarizării; pl. militarizări
miliard1 (desp. -li-ard) s. n. (primul ~ de dolari), pl. miliarde milităresc adj. m., f. militărească; pl. m. şi f. milităreşti
miliard2 (un ~) (desp. -li-ard) num.; 1.000.000.000 (dar: milităreşte adv.
1,1 miliarde) militărie s. f., art. milităria, g.-d. militării, art. milităriei
miliarda1 (a ~/a o ~) v. miliardulea milităroi (rar) s. m., pl. milităroi, art. milităroii
miliarda2 (a + num. + ~) v. miliardelea milităros adj. m., pl. milităroşi; f. milităroasă, pl. milităroase
miliardar (desp. -li-ar-) s. m., pl. miliardari miliţea (plantă) s. f., art. miliţeaua, g.-d. art. miliţelei; pl.
miliardară (desp. -li-ar-) s. f., g.-d. art. miliardarei; pl. miliţele
miliardare miliţian (desp. -ţi-an) s. m., pl. miliţieni (desp. -ţi-eni)
miliarde (două/trei etc. ~) (desp. -li-ar-) num. miliţiană (rar) (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art. miliţienei (desp.
miliardelea (al + num. + ~) (referitor la miliarde) (desp. -ţi-e-); pl. miliţiene
-li-ar-) num. m. (al două/trei etc. miliardelea), f. a … miliţiancă (desp. -ţi-an-) s. f., g.-d. art. miliţiencei (desp.
miliarda (a două/trei etc. miliarda) -ţi-en-); pl. miliţience
miliardime (desp. -li-ar-) s. f., g.-d. art. miliardimii; pl. miliţie (poliţie) (desp. -ţi-e) s. f., art. miliţia (desp. -ţi-a),
miliardimi g.‑d. art. miliţiei; pl. miliţii, art. miliţiile (desp. -ţi-i-)
miliardulea (al ~/al un ~) (referitor la un miliard) (desp. milivolt s. m., pl. milivolţi; simb. mV
-li-ar-) num. m., f. a miliarda/a o miliarda
milivoltmetru (desp. -volt-me-tru) s. n., art. milivoltmetrul;
milibar s. m., pl. milibari; simb. mbar
pl. milivoltmetre
milieu (desp. -lieu) s. n., art. milieul; pl. milieuri
+milkshake (engl.) [shake pron. şeĭk] s. n., pl. milkshake‑uri
miligram (desp. -li-gram) s. n., pl. miligrame; simb. mg
millefeuille (fr.) [pron. milföĭ] (desp. mille-feuille) s. n.
mililitru (desp. -li-tru) s. m., art. mililitrul; pl. mililitri, art.
millefiori (it.) (desp. -fio-) s. f., pl. millefiori
mililitrii; simb. ml
millerit s. n., pl. millerite
milimetric (desp. -me-tric) adj. m., pl. milimetrici; f.
milimetrică, pl. milimetrice miloagă s. f., g.-d. art. miloagei; pl. miloage
milimetru (desp. -me-tru) s. m., art. milimetrul; pl. milog s. m., pl. milogi
milimetri, art. milimetrii; simb. mm milogeală s. f., g.-d. art. milogelii; pl. milogeli
milino (pânză) (rar) s. n., art. milinoul milogi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă milogesc, 3 sg.
milioana1 (a ~/a o ~) v. milionulea se milogeşte, imperf. 1 sg. mă milogeam; conj. prez. 1 sg.
milioana2 (a + num. + ~) v. milioanelea să mă milogesc, 3 să se milogească; imper. 2 sg. afirm.
milioane (două/trei etc. ~) (desp. -li-oa-) num. milogeşte-te; ger. milogindu-mă
milioanelea (al + num. + ~) (referitor la milioane) (desp. milogire (rar) s. f., g.-d. art. milogirii; pl. milogiri
-li-oa-) num. m. (al două/trei etc. milioanelea), f. a … milord (termen de adresare) s. m., pl. milorzi
milioana (a două/trei etc. milioana) milos adj. m., pl. miloşi; f. miloasă, pl. miloase
milion1 (desp. -li-on) s. n. (primul ~ de dolari), pl. milioane milosârdie (înv.) (desp. -di-e) s. f., art. milosârdia (desp.
milion2 (un ~) (desp. -li-on) num.; 1.000.000 (dar: 1,1 -di-a), g.-d. art. milosârdiei; pl. milosârdii, art. milosârdiile
milioane) (desp. -di-i-)
milionar (desp. -li-o-) s. m., pl. milionari milostenie (desp. -ni-e) s. f., art. milostenia (desp. -ni-a),
milionară (desp. -li-o-) s. f., g.-d. art. milionarei; pl. g.‑d. art. milosteniei; pl. milostenii, art. milosteniile (desp.
milionare -ni-i-)
milionime (desp. -li-o-) s. f., g.-d. art. milionimii; pl. milostiv adj. m., pl. milostivi; f. milostivă, pl. milostive
milionimi !milostivă (plantă) s. f., g.-d. art. milostivei; pl. milostive
milionulea (al ~/al un ~) (referitor la un milion) (desp. milostivi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă milostivesc,
-li-o‑) num. m., f. a milioana/a o milioana 3 sg. se milostiveşte, imperf. 1 sg. mă milostiveam; conj.
milita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. militez, 3 militează; ind. prez. 1 sg. să mă milostivesc, 3 să se milostivească; imper.
prez. 1 sg. să militez, 3 să militeze 2 sg. afirm. milostiveşte-te; ger. milostivindu-mă
militant adj. m., s. m., pl. militanţi; adj. f., s. f. militantă, milostivire s. f., g.-d. art. milostivirii; pl. milostiviri
pl. militante milui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. miluiesc, 3 sg.
militantism s. n. miluieşte, imperf. 1 miluiam; conj. prez. 1 sg. să miluiesc,
militar adj. m., s. m., pl. militari; adj. f. militară, pl. militare 3 să miluiască
militarism s. n. miluire s. f., g.-d. art. miluirii; pl. miluiri
741 minifotbal
miluitor (desp. -lu-i-) adj. m., pl. miluitori; f. sg. şi pl. mineralizare s. f., g.-d. art. mineralizării; pl. mineralizări
miluitoare mineralizator1 adj. m., pl. mineralizatori; f. sg. şi pl.
miluţă (pop.) s. f., g.-d. art. miluţei mineralizatoare
mim1 (actor) s. m., pl. mimi mineralizator2 s. n., pl. mineralizatoare
mim2 (comedie) (înv.) s. n., pl. mimuri mineralizaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. mineralizaţia (desp.
mima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mimez, 3 mimează; conj. -ţi-a), g.-d. art. mineralizaţiei; pl. mineralizaţii, art.
prez. 1 sg. să mimez, 3 să mimeze mineralizaţiile (desp. -ţi-i-)
mimansa (livr.) s. f. mineraloagă v. mineralogă
mimare s. f., g.-d. art. mimării; pl. mimări mineralog s. m., pl. mineralogi
mimă s. f., g.-d. art. mimei !mineralogă (livr.)/(colocv.) mineraloagă s. f., g.-d. art.
mimetic adj. m., pl. mimetici; f. mimetică, pl. mimetice mineralogei/mineraloagei; pl. mineraloge/mineraloage
mimetism s. n. mineralogic adj. m., pl. mineralogici; f. mineralogică, pl.
mineralogice
mimetiza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. mimetizez, 3
mimetizează; conj. prez. 1 sg. să mimetizez, 3 să mimetizeze mineralogie s. f., art. mineralogia, g.-d. mineralogii, art.
mineralogiei
mimic (rar) adj. m., pl. mimici; f. mimică, pl. mimice
mineralurgie s. f., art. mineralurgia, g.-d. mineralurgii, art.
mimică s. f., g.-d. art. mimicii
mineralurgiei
+mimico-gestual (desp. -tu-al) adj. m., pl. mimico-
minereu s. n., art. minereul; pl. minereuri
gestuali; f. mimico-gestuală, pl. mimico-gestuale (limbaj
mineri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mineresc, 3
mimico-gestual)
sg. minereşte, imperf. 1 mineream; conj. prez. 1 sg. să
mimodramatic (rar) (desp. -mo-dra-) adj. m., pl. mineresc, 3 să minerească
mimodramatici; f. mimodramatică, pl. mimodramatice
mineriadă (desp. ri-a-) s. f., g.-d. art. mineriadei; pl.
mimodramă (rar) (desp. -mo-dra-) s. f., g.-d. art. mineriade
mimodramei; pl. mimodrame
minerit s. n.
mimograf (rar) (desp. -mo-graf) s. m., pl. mimografi
mineriţă (rar) s. f., g.-d. art. mineriţei; pl. mineriţe
mimologie s. f., art. mimologia, g.-d. mimologii, art. mimologiei
minge s. f., art. mingea, g.-d. mingi, art. mingii; pl. mingi,
mimoză s. f., g.-d. art. mimozei; pl. mimoze art. mingile
mina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. minez, 3 minează; conj. mini adj. invar. (fuste ~)
prez. 1 sg. să minez, 3 să mineze
minia (a ~) (rar) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. miniez
minare s. f., g.-d. art. minării; pl. minări (desp. -ni-ez), 3 miniază, 1 pl. miniem; conj. prez. 1 sg. să
minarea (înv.) s. f., art. minareaua, g.-d. art. minarelei; pl. miniez, 3 să minieze; ger. miniind (desp. -ni-ind)
minarele miniatural (desp. -ni-a-) adj. m., pl. miniaturali; f.
minaret s. n., pl. minarete miniaturală, pl. miniaturale
minavet (înv.) s. n., pl. minavete miniatură (desp. -ni-a-) s. f., g.-d. art. miniaturii; pl.
mină1 (exploatare, parte a creionului, monedă) s. f., g.-d. miniaturi
art. minei; pl. mine miniaturism (desp. -ni-a-) s. n.
mină2 (înfăţişare) s. f., g.-d. art. minei miniaturist (desp. -ni-a-) s. m., pl. miniaturişti
mincinos adj. m., pl. mincinoşi; f. mincinoasă, pl. mincinoase miniaturistă (desp. -ni-a-) s. f., g.-d. art. miniaturistei; pl.
!minciog s. n., pl. mincioguri miniaturiste
minciună s. f., g.-d. art. minciunii; pl. minciuni miniaturistică (desp. -ni-a-) s. f., g.-d. art. miniaturisticii
!minciunică s. f., g.-d. art. minciunelei; pl. minciunele miniaturiza (a ~) (desp. -ni-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
minciuni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. minciunesc, miniaturizez, 3 miniaturizează; conj. prez. 1 sg. să
3 sg. minciuneşte, imperf. 1 minciuneam; conj. prez. 1 sg. miniaturizez, 3 să miniaturizeze
să minciunesc, 3 să minciunească miniaturizare (desp. -ni-a-) s. f., g.-d. art. miniaturizării;
mindirigiu (înv., reg.) s. m., art. mindirigiul; pl. mindirigii, pl. miniaturizări
art. mindirigiii (desp. -gi-ii) +minibar s. n., pl. minibaruri
mine v. eu minibaschet s. n.
minei s. n., pl. mineie +minicalculator s. n., pl. minicalculatoare
miner s. m., pl. mineri minicameră s. f., g.-d. art. minicamerei; pl. minicamere
mineral1 adj. m., pl. minerali; f. minerală, pl. minerale minicampionat (desp. -pi-o-) s. n., pl. minicampionate
mineral2 s. n., pl. minerale minicar s. n., pl. minicare
mineralier (desp. -li-er) s. n., pl. mineraliere minier (desp. -ni-er) adj. m., pl. minieri; f. minieră, pl.
mineraliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mineralizez, 3 miniere
mineralizează; conj. prez. 1 sg. să mineralizez, 3 să +minifocar s. n., pl. minifocare
mineralizeze +minifotbal s. n.
minigolf 742
minigolf s. n. minivacanţă s. f., g.-d. art. minivacanţei; pl. minivacanţe
+miniinvaziv adj. m., pl. miniinvazivi; f. miniinvazivă, pl. !minnesang (germ.) [s pron. z] s. n.
miniinvazive !minnesänger/minnesinger (germ.) [pron. minezengăr/
minijupă s. f., g.-d. art. minijupei; pl. minijupe minezingăr] s. m., pl. minnesängeri/minnesingeri
minijupistă (fam.) s. f., g.-d. art. minijupistei; pl. minoian s. n.
minijupiste minolă s. f., g.-d. art. minolei; pl. minole
+minilaborator s. n., pl. minilaboratoare !minologhion (rar) (desp. -ghi-on) s. n., pl. minologhioane
minim1 adj. m., pl. minimi; f. minimă, pl. minime minor adj. m., s. m., pl. minori; adj. f., s. f. minoră, pl.
minim2 adv. (~ invaziv) minore
minim3 (valoarea cea mai mică) s. n., pl. minimuri (un minorat s. n.
minim istoric) minorit s. m., pl. minoriţi
minimal adj. m., pl. minimali; f. minimală, pl. minimale minoritar adj. m., s. m., pl. minoritari; adj. f., s. f.
+minimalism s. n. minoritară, pl. minoritare
+minimalist adj. m., pl. minimalişti; f. minimalistă, pl. minoritate s. f., g.-d. art. minorităţii; pl. minorităţi
minimaliste !Minotaurul (creatură mitologică) (desp. -ta-ur) s.
minimaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. minimalizez, 3 propriu m. art., neart. Minotaur (despre ~)
minimalizează; conj. prez. 1 sg. să minimalizez, 3 să +mintal1 adv. (debilă/debili ~)
minimalizeze
mintal2 (care aparţine minţii, privitor la minte; care se
minimalizare s. f., g.-d. art. minimalizării; pl. minimalizări petrece în minte) adj. m., pl. mintali; f. mintală, pl.
minimalizator adj. m., pl. minimalizatori; f. sg. şi pl. mintale (afecţiune/alienare/boală/bunăstare/confuzie/
minimalizatoare debilitate/sănătate/stare/tulburare mintală; efort/handicap/
minimarket s. n., pl. minimarketuri retard mintal, dar şi: calcul mintal, operaţie mintală)
minimă s. f., g.-d. art. minimei; pl. minime minte s. f., g.-d. art. minţii; pl. minţi
minimetru (desp. -me-tru) s. n., art. minimetrul; pl. mintean (înv., pop.) s. n., pl. mintene
minimetre minten (reg.) adv.
+minimis (ajutor de ~) (sprijin de stat) s. n., pl. ajutoare mintenaş (reg.) adv.
de minimis
Mintia (localitate) s. propriu n.
+minimiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. minimizez, 3
mintie (reg.) s. f., art. mintia, g.-d. art. mintiei; pl. mintii,
minimizează; conj. prez. 1 sg. să minimizez, 3 să
art. mintiile (desp. -ti-i-)
minimizeze
mintos (fam.) adj. m., pl. mintoşi; f. mintoasă, pl. mintoase
+minimum1 adv. (~ doi, doi ~)
minţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mint, 3 sg. minte,
minimum2 s. n., art. minimumul
imperf. 1 minţeam; conj. prez. 1 sg. să mint, 3 să mintă;
minimum (la ~) loc. adv.
imper. 2 sg. afirm. minte
minion (desp. -nion) adj. m., pl. minioni; f. minionă, pl.
minţit s. n.
minione
minţitor (rar) adj. m., pl. minţitori; f. sg. şi pl. minţitoare
+minirobot s. m., pl. miniroboţi
minuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. minunez, 3 minunează;
miniscaf (desp. -nis-caf/-ni-scaf) s. n., pl. miniscafuri
conj. prez. 1 sg. să minunez, 3 să minuneze
+miniserial (desp. -ri-al) s. n., pl. miniseriale
minunare (rar) s. f., g.-d. art. minunării; pl. minunări
+miniserie (desp. -ri-e) s. f., art. miniseria (desp. -ri-a),
minunat adj. m., pl. minunaţi; f. minunată, pl. minunate
g.-d. art. miniseriei; pl. miniserii, art. miniseriile (desp.
-ri-i-) minunăţie s. f., art. minunăţia, g.-d. art. minunăţiei; pl.
minunăţii, art. minunăţiile (desp. -ţi-i-)
minister s. n., pl. ministere (dar: Ministerul Educaţiei
Naţionale etc. s. propriu n. art.) minune s. f., g.-d. art. minunii; pl. minuni
ministeriabil (desp. -ri-a-) s. m., pl. ministeriabili minus1 adv.
+ministeriabilă (rar) (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. minus2 s. n., pl. minusuri
ministeriabilei; pl. ministeriabile minuscul adj. m., pl. minusculi; f. minusculă, pl. minuscule
ministerial (desp. -ri-al) adj. m., pl. ministeriali; f. minusculă s. f., g.-d. art. minusculei; pl. minuscule
ministerială, pl. ministeriale minut (unitate de timp) s. n., pl. minute; abr. min., simb. ′
ministeriat (desp. -ri-at) s. n., pl. ministeriate minutar s. n., pl. minutare
+ministrant s. m., pl. ministranţi minută (document) s. f., g.-d. art. minutei; pl. minute
+ministră (fam.) (colocv.) s. f., g.-d. art. ministrei; pl. minuterie s. f., art. minuteria, g.-d. art. minuteriei; pl.
ministre minuterii, art. minuteriile (desp. -ri-i-)
ministreasă (fam.) s. f., g.-d. art. ministresei; pl. ministrese minuturi (mâncăruri) s. n. pl.
ministru s. m., art. ministrul; pl. miniştri, art. miniştrii minuţie (desp. -ţi-e) s. f., art. minuţia (desp. -ţi-a), g.-d.
miniu [niu pron. nĭu] s. n., art. miniul minuţii, art. minuţiei
743 miriadă
minuţios (desp. -ţi-os) adj. m., pl. minuţioşi; f. minuţioasă, mioritic (desp. mi-o-) adj. m., pl. mioritici; f. mioritică, pl.
pl. minuţioase mioritice
minuţiozitate -ţi-o-) s. f., g.-d. art. minuţiozităţii; pl. mioriţă (desp. mi-o-) s. f., g.-d. art. mioriţei; pl. mioriţe
minuţiozităţi miorlau interj.
mioară (desp. mi-oa-) s. f., g.-d. art. mioarei; pl. mioare miorlăi (a ~) vb., ind. prez. 3 miorlăie, imperf. 3 pl.
mioarcă1 (broască) (pop.) (desp. mioar-) s. f., g.-d. art. miorlăiau; conj. prez. 3 să miorlăie
mioarcei; pl. mioarce miorlăială s. f., g.-d. art. miorlăielii; pl. miorlăieli
mioarcă2 (mioară) (rar) (desp. mi-oar-) s. f., g.-d. art. miorlăit s. n., pl. miorlăituri
mioarcei; pl. mioarce miorlăitor (desp. -lă-i-) adj. m., pl. miorlăitori; f. sg. şi pl.
miocard (desp. mi-o-) s. n. miorlăitoare
miocardic (desp. mi-o-) adj. m., pl. miocardici; f. miocardică, miorlăitură (desp. -lă-i-) s. f., g.-d. art. miorlăiturii; pl.
pl. miocardice miorlăituri
miocardită (desp. mi-o-) s. f., g.-d. art. miocarditei; pl. miotomie (secţionare a unui muşchi) (desp. mi-o-) s.
miocardite f., art. miotomia, g.-d. art. miotomiei; pl. miotomii, art.
miocen (desp. mi-o-) s. n. miotomiile (desp. -mi-i-)
miocenic (desp. mi-o-) adj. m., pl. miocenici; f. miocenică, !miotonie (boală) (desp. mi-o-) s. f., art. miotonia, g.-d. art.
pl. miocenice miotoniei; pl. miotonii, art. miotoniile (desp. -ni-i-)
mioclonie (desp. mi-o-clo-) s. f., art. mioclonia, g.-d. !mioză (desp. mi-o-) s. f., g.-d. art. miozei; pl. mioze
mioclonii, art. miocloniei miozină (desp. mi-o-) s. f., g.-d. art. miozinei; pl. miozine
miodinie (desp. mi-o-) s. f., art. miodinia, g.-d. art. miozită (desp. mi-o-) s. f., g.-d. art. miozitei; pl. miozite
miodiniei; pl. miodinii, art. miodiniile (desp. -ni-i-)
!miozotis (livr.) (desp. mi-o-) s. m.
miofibrilă (desp. mi-o-fi-bri-) s. f., g.-d. art. miofibrilei; pl.
mir1 (lume) (înv.) s. n.
miofibrile
mir2 (ulei sfinţit) s. n., pl. miruri
miogen (desp. mi-o-) s. n.
mira1 (a ~) (a uimi) vb., ind. prez. 3 (mă etc.) miră, imperf.
mioglobină (desp. mi-o-glo-) s. f., g.-d. art. mioglobinei
3 pl. mirau; conj. prez. 3 să [îl/să-l etc.] mire
miograf (desp. mi-o-graf) s. n., pl. miografe
+mira2 (a se ~) (a fi surprins) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
miografic (desp. mi-o-gra-) adj. m., pl. miografici; f. mir, 3 se miră; conj. prez. 1 sg. să mă mir, 3 să se mire;
miografică, pl. miografice imper. 2 sg. afirm. miră-te; ger. mirându-mă
miografie (desp. mi-o-gra-) s. f., art. miografia, g.-d. art. mira3 (a se ~) (a se oglindi) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
miografiei; pl. miografii, art. miografiile (desp. -fi-i-) mă mirez, 3 se mirează; conj. prez. 1 sg. să mă mirez, 3 să
miologic (desp. mi-o-) adj. m., pl. miologici; f. miologică, se mireze; imper. 2 sg. afirm. mirează-te; ger. mirându‑mă
pl. miologice mirabil (livr.) adj. m., pl. mirabili; f. mirabilă, pl. mirabile
miologie (desp. mi-o-) s. f., art. miologia, g.-d. miologii, art. miracol s. n., pl. miracole
miologiei
miraculos adj. m., pl. miraculoşi; f. miraculoasă, pl.
!miom s. n., pl. mioame (desp. mi-oa-) miraculoase
miomalacie (desp. mi-o-) s. f., art. miomalacia, g.-d.
mirador s. n., pl. miradoare
miomalacii, art. miomalaciei
miraj s. n., pl. miraje
miop adj. m., s. m., pl. miopi; adj. f., s. f. mioapă (desp.
miralai (rar) s. m., pl. miralai, art. miralaii
mi-oa-), pl. mioape
mirare s. f., g.-d. art. mirării; pl. mirări
miopatie (desp. mi-o-) s. f., art. miopatia, g.-d. art.
miopatiei; pl. miopatii, art. miopatiile (desp. -ti-i-) miraz1 (minunăţie) (reg.) s. n.
miopie (desp. mi-o-) s. f., art. miopia, g.-d. art. miopiei; pl. miraz2 (moştenire) (înv., reg.) s. n., pl. mirazuri
miopii, art. miopiile (desp. -pi-i-) miră s. f., g.-d. art. mirei; pl. mire
miopism (rar) (desp. mi-o-) s. n. mire s. m., art. mirele; pl. miri, art. mirii
mioplasmă (desp. mi-o-plas-) s. f., g.-d. art. mioplasmei; pl. mirean adj. m., s. m., pl. mireni; adj. f., s. f. mireană, pl.
mioplasme mirene
mior (reg.) s. m., pl. miori mireancă s. f., g.-d. art. mirencei; pl. mirence
miorar (reg.) (desp. mi-o-) s. m., pl. miorari mireasă s. f., g.-d. art. miresei; pl. mirese
miorc (pop.) interj. mireasmă s. f., g.-d. art. miresmei; pl. miresme
miorcăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 miorcăie, imperf. 3 pl. mirenesc (rar) adj. m., f. mirenească; pl. m. şi f. mireneşti
miorcăiau; conj. prez. 3 să miorcăie miresma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. miresmez, 3
miorcăire (pop.) s. f., g.-d. art. miorcăirii; pl. miorcăiri miresmează; conj. prez. 1 sg. să miresmez, 3 să miresmeze
miorcăit (pop.) s. n. miresmare (rar) s. f., g.-d. art. miresmării; pl. miresmări
!miorică (rar) (desp. mi-o-) s. f., g.-d. art. miorelei; pl. miriadă (livr.) (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. miriadei; pl.
miorele miriade
miriagram 744
miriagram (desp. -ri-a-gram) s. n., pl. miriagrame; simb. misionară (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. misionarei; pl.
mag misionare
mirialitru (desp. -ri-a-li-tru) s. m., art. mirialitrul; pl. misionarism (desp. -si-o-) s. n.
mirialitri, art. mirialitrii; simb. mal misir (cal de rasă; monedă) (înv.) s. m., pl. misiri
miriametru (desp. -ri-a-me-tru) s. m., art. miriametrul; pl. misirliu s. m., art. misirliul; pl. misirlii, art. misirliii (desp.
miriametri, art. miriametrii; simb. mam -li-ii)
miriapod (desp. -ri-a-) s. n., pl. miriapode misit (mijlocitor) (înv.) s. m., pl. misiţi
mirific (livr.) adj. m., pl. mirifici; f. mirifică, pl. mirifice misitie (activitate de misit) (rar) s. f., art. misitia, g.-d. art.
mirişte s. f., g.-d. art. miriştii; pl. mirişti misitiei; pl. misitii, art. misitiile (desp. -ti-i-)
mirmidon (livr.) s. m., pl. mirmidoni misiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. misiunii; pl. misiuni
miroase (condimente) (pop.) s. n. pl. misivă (înv.) s. f., g.-d. art. misivei; pl. misive
mirobolant (livr.) adj. m., pl. mirobolanţi; f. mirobolantă, !mislete (literă chirilică) s. m., pl. mislete
pl. mirobolante misogam ((persoană) care se teme de căsătorie) adj. m.,
mirodenie (desp. -ni-e) s. f., art. mirodenia (desp. -ni-a), s. m., pl. misogami; adj. f., s. f. misogamă, pl. misogame
g.-d. art. mirodeniei; pl. mirodenii, art. mirodeniile (desp. misogamie s. f., art. misogamia, g.-d. misogamii, art.
-ni-i-) misogamiei
mirodie (înv.) (desp. -di-e) s. f., art. mirodia (desp. -di-a), misogin ((persoană) cu dispreţ pentru femei) adj. m., s.
g.-d. art. mirodiei; pl. mirodii, art. mirodiile (desp. -di-i-) m., pl. misogini; adj. f. (atitudine ~) misogină, pl. misogine
mironosiţă s. f., g.-d. art. mironosiţei; pl. mironosiţe misoginie s. f., art. misoginia, g.-d. misoginii, art. misoginiei
miros1 (emanaţie olfactivă) s. n., pl. mirosuri misoginism s. n.
miros2 (simţ) s. n. misologie s. f., art. misologia, g.-d. misologii, art. misologiei
mirosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. miros, 2 sg. miroşi, misoneism s. n.
3 sg. miroase, imperf. 1 miroseam; conj. prez. 1 sg. să mispichel s. n.
miros, 3 să miroasă, imper. 2 sg. afirm. miroase !miss (engl.) s. f., g.-d. art. lui miss; pl. miss
mirositor adj. m., pl. mirositori; f. sg. şi pl. mirositoare mistagog s. m., pl. mistagogi
miroznă (reg.) s. f., g.-d. art. miroznei; pl. mirozne !mistelă s. f., g.-d. art. mistelei; pl. mistele
mirt s. m., pl. mirţi mister1 s. m., g.-d. art. lui mister; abr. Mr.
mirtacee s. f., art. mirtaceea, g.-d. art. mirtaceei; pl. mirtacee mister2 s. n., pl. mistere
mirui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. miruiesc, 3 sg. misterios (desp. -ri-os) adj. m., pl. misterioşi; f. misterioasă,
miruieşte, imperf. 1 miruiam; conj. prez. 1 sg. să pl. misterioase
miruiesc, 3 să miruiască mistic adj. m., s. m., pl. mistici; adj. f., s. f. mistică, pl.
miruială s. f., g.-d. art. miruielii; pl. miruieli mistice
miruire s. f., g.-d. art. miruirii; pl. miruiri mistică (doctrină) s. f., g.-d. art. misticii
miruit s. n. misticism s. n., (practici mistice) pl. misticisme
miruitor (rar) (desp. -ru-i-) s. m., pl. miruitori misticitate (rar) s. f., g.-d. art. misticităţii
miruţă s. f., g.-d. art. miruţei; pl. miruţe mistifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mistific, 2 sg. mistifici, 3
misandrie (desp. mi-san-/mis-an-) s. f., art. misandria, mistifică; conj. prez. 1 sg. să mistific, 3 să mistifice
g.‑d. misandrii, art. misandriei mistificabil adj. m., pl. mistificabili; f. mistificabilă, pl.
misă (compoziţie muzicală) s. f., g.-d. art. misei; pl. mise mistificabile
mistificare s. f., g.-d. art. mistificării; pl. mistificări
miscelaneu (livr.) adj. m. (+ s. n.: codice ~); f. sg. şi pl.
miscelanee (culegeri ~) mistificator adj. m., s. m., pl. mistificatori; adj. f., s. f. sg.
şi pl. mistificatoare
miscellanea (lat.) (desp. -ne-a) s. n. pl.
mistificaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. mistificaţia
mischet s. n.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. mistificaţiei; pl. mistificaţii, art.
mischiu1 (înv., reg.) adj. m., f. mischie; pl. m. şi f. mischii mistificaţiile (desp. -ţi-i-)
mischiu2 (înv., reg.) s. n., art. mischiul mistral s. n.
miscibil adj. m., pl. miscibili; f. miscibilă, pl. miscibile mistreţ1 (corcit, pădureţ) (pop.) adj. m., pl. mistreţi; f.
miscibilitate s. f., g.-d. art. miscibilităţii mistreaţă, pl. mistreţe
miserere (lat.) [s pron. s/rom. z] s. n. mistreţ2 adj. m. (porc ~), s. m., pl. mistreţi
misidie (fizionomie) (înv.) (desp. -di-e) s. f., art. misidia mistrie s. f., art. mistria, g.-d. art. mistriei; pl. mistrii, art.
(desp. -di-a), g.-d. art. misidiei; pl. misidii, art. misidiile mistriile (desp. -tri-i-)
(desp. -di-i-) mistui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. mistui, 3 mistuie,
misie (înv.) (desp. -si-e) s. f., art. misia (desp. -si-a), g.-d. imperf. 1 mistuiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să mistui, 3 să
art. misiei; pl. misii, art. misiile (desp. -si-i-) mistuie
misionar (desp. -si-o-) s. m., pl. misionari mistuială (rar) s. f., g.-d. art. mistuielii; pl. mistuieli
745 mituială
mistuire s. f., g.-d. art. mistuirii; pl. mistuiri mitiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mitizez, 3 mitizează; conj.
mistuitor (desp. -tu-i-) adj. m., pl. mistuitori; f. sg. şi pl. prez. 1 sg. să mitizez, 3 să mitizeze
mistuitoare mitocan s. m., pl. mitocani
mişca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mişc, 2 sg. mişti, 3 mişcă; mitocancă s. f., g.-d. art. mitocancei; pl. mitocance
conj. prez. 1 sg. să mişc, 3 să mişte mitocănesc adj. m., f. mitocănească; pl. m. şi f. mitocăneşti
mişcare s. f., g.-d. art. mişcării; pl. mişcări mitocăneşte adv.
mişcător adj. m., pl. mişcători; f. sg. şi pl. mişcătoare mitocănie s. f., art. mitocănia, g.-d. art. mitocăniei; (fapte)
mişeaucă (pop.) (desp. -şeau-) adj. f., s. f., pl. mişeauce pl. mitocănii, art. mitocăniile (desp. -ni-i-)
mişel adj. m., s. m., pl. mişei; adj. f., s. f. (rar) mişea, pl. mitocănime s. f., g.-d. art. mitocănimii
mişele mitocănos (rar) adj. m., pl. mitocănoşi; f. mitocănoasă, pl.
mişelesc adj. m., f. mişelească; pl. m. şi f. mişeleşti mitocănoase
mişeleşte adv. mitocondrie (desp. -dri-e) s. f., art. mitocondria (desp.
mişelie s. f., art. mişelia, g.-d. art. mişeliei; pl. mişelii, art. -dri-a), g.-d. mitocondrii, art. mitocondriei
mişeliile (desp. -li-i-) mitolog (rar) s. m., pl. mitologi
mişelnic (înv.) adj. m., pl. mişelnici; f. mişelnică, pl. mitologic adj. m., pl. mitologici; f. mitologică, pl. mitologice
mişelnice mitologie s. f., art. mitologia, g.-d. art. mitologiei; pl.
!mişină1 (grămadă de alimente; mulţime de fiinţe) (reg.) mitologii, art. mitologiile (desp. -gi-i-)
s. f., g.-d. art. mişinii; pl. mişini mitologism (rar) s. n.
mişină2 (scobitură în dinţii ierbivorelor) s. f., g.-d. art. mitoman adj. m., s. m., pl. mitomani; adj. f., s. f. mitomană,
mişinei; pl. mişine pl. mitomane
mişmaş (fam.) s. n., pl. mişmaşuri mitomanie s. f., art. mitomania, g.-d. mitomanii, art.
!mişto1 (arg., fam.) adj. invar., adv. (geci ~, Se îmbracă ~.) mitomaniei
mişto2 (arg.) s. n., art. miştoul; pl. miştouri (şi în: a face mitoză s. f., g.-d. art. mitozei; pl. mitoze
mişto, a lua la mişto) mitral (desp. mi-tral) adj. m., pl. mitrali; f. mitrală, pl.
miştocar (arg.) adj. m., s. m., pl. miştocari; adj. f., s. f. mitrale
miştocară, pl. miştocare mitralia (a ~) (desp. mi-tra-li-a) vb., ind. prez. 1 sg.
mişui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 mişuie, imperf. 3 pl. mitraliez (desp. -li-ez), 3 mitraliază, 1 pl. mitraliem; conj.
mişuiau; conj. prez. 3 să mişuie prez. 1 sg. să mitraliez, 3 să mitralieze; ger. mitraliind
mişuială (rar) s. f., g.-d. art. mişuielii; pl. mişuieli (desp. -li-ind)
mişun (reg.) s. m., pl. mişuni mitralie (înv.) (desp. mi-tra-li-e) s. f., art. mitralia (desp.
mişuna (a ~) vb., ind. prez. 3 mişună, imperf. 3 pl. -li-a), g.-d. art. mitraliei; pl. mitralii, art. mitraliile (desp.
mişunau; conj. prez. 3 să mişune -li-i-)
mişunare s. f., g.-d. art. mişunării mitralieră (armă) (desp. mi-tra-li-e-) s. f., g.-d. art.
!mişuneală (rar) s. f., g.-d. art. mişunelii mitralierei; pl. mitraliere
mit s. n., pl. mituri mitraliere (împuşcare) (desp. mi-tra-li-e-) s. f., g.-d. art.
mitralierii; pl. mitralieri
mită s. f., g.-d. art. mitei; pl. mite
mitralior (desp. mi-tra-li-or) s. m., pl. mitraliori
mite (înv.) adv.
mitră (desp. mi-tră) s. f., g.-d. art. mitrei; pl. mitre
mitenă (rar) s. f., g.-d. art. mitenei; pl. mitene
mitridatiza (a ~) (desp. mi-tri-) vb., ind. prez. 1 sg.
mithraism (desp. mi-thra-) s. n.
mitridatizez, 3 mitridatizează, conj. prez. 1 sg. să
mitic adj. m., pl. mitici; f. mitică, pl. mitice mitridatizez, 3 să mitridatizeze
!mitică (tip uman) (fam.) s. m., g.-d. art. lui mitică; pl. mitridatizare (desp. mi-tri-) s. f., g.-d. art. mitridatizării;
mitici pl. mitridatizări
Mitică (nume de persoană; personaj) s. propriu m. mitroacă (reg.) (desp. mi-troa-) s. f., g.-d. art. mitroacei;
miticesc (rar) adj. m., f. miticească; pl. m. şi f. miticeşti pl. mitroace
miticism (fam.) s. n., (fapte, vorbe) pl. miticisme mitrofor (rar) (desp. mi-tro-) adj. m. (preot ~), pl. mitrofori
mitigaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. mitigaţia (desp. -ţi-a), mitropolie (desp. mi-tro-) s. f., art. mitropolia, g.-d. art.
g.-d. mitigaţii, art. mitigaţiei mitropoliei; pl. mitropolii, art. mitropoliile (desp. -li-i-)
miting s. n., pl. mitinguri mitropolit (desp. mi-tro-) s. m., pl. mitropoliţi
mitingist (fam.) s. m., pl. mitingişti mitropolitan (referitor la mitropolie) (desp. mi-tro-) adj.
mitingistă (fam.) s. f., g.-d. art. mitingistei; pl. mitingiste m., pl. mitropolitani; f. mitropolitană, pl. mitropolitane
!mititel1 adj. m., pl. mititei; f. mititică, pl. mititele mitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mituiesc, 3 sg.
mititel2 s. m., pl. mititei mituieşte, imperf. 1 mituiam; conj. prez. 1 sg. să mituiesc,
mititeluţ (pop.) adj. m., pl. mititeluţi; f. mititeluţă, pl. 3 să mituiască
mititeluţe mituială (rar) s. f., g.-d. art. mituielii; pl. mituieli
mituire 746
mituire s. f., g.-d. art. mituirii; pl. mituiri mizericordios (livr.) (desp. -di-os) adj. m., pl.
mituitoare (rar) (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. mituitoarei; mizericordioşi; f. mizericordioasă, pl. mizericordioase
pl. mituitoare mizerie (desp. -ri-e) s. f., art. mizeria (desp. -ri-a), g.-d. art.
mituitor (desp. -tu-i-) s. m., pl. mituitori mizeriei; (griji, necazuri) pl. mizerii, art. mizeriile (desp.
miţă s. f., g.-d. art. miţei; pl. miţe -ri-i-)
miţos adj. m., pl. miţoşi; f. miţoasă, pl. miţoase mizid s. n., pl. mizide
miţui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. miţuiesc, 3 sg. mizilic (fam.) s. n., pl. mizilicuri
miţuieşte, imperf. 1 miţuiam; conj. prez. 1 sg. să miţuiesc, mlacă (reg.) s. f., g.-d. art. mlăcii; pl. mlăci
3 să miţuiască mladă s. f., g.-d. art. mlăzii; pl. mlăzi
miţuială (pop.) s. f., g.-d. art. miţuielii; pl. miţuieli mlajă s. f., art. mlaja, g.-d. art. mlăjii; pl. mlăji
miţuire (pop.) s. f., g.-d. art. miţuirii; pl. miţuiri mlaştină s. f., g.-d. art. mlaştinii; pl. mlaştini
miţuit (pop.) s. n. mlădia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. mlădiez
miu (literă grecească) s. m., pl. miu; μ, M (desp. -di-ez), 3 mlădiază, 1 pl. mlădiem; conj. prez. 1 sg.
-miu v. -meu să mlădiez, 3 să mlădieze; ger. mlădiind (desp. -di-ind)
miuon (desp. miu-) s. m., pl. miuoni mlădiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. mlădierii; pl. mlădieri
+miuţă (fam.) (desp. mi-u-) s. f., g.-d. art. miuţei; pl. miuţe mlădior (pop.) (desp. -di-or) adj. m., pl. mlădiori; f.
+mix s. n., pl. mixuri mlădioară, pl. mlădioare
mixa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mixez, 3 mixează; conj. prez. mlădios (desp. -di-os) adj. m., pl. mlădioşi; f. mlădioasă, pl.
1 sg. să mixez, 3 să mixeze mlădioase
mixaj s. n., pl. mixaje mlădiţă s. f., g.-d. art. mlădiţei; pl. mlădiţe
mixare s. f., g.-d. art. mixării; pl. mixări mlădiu (rar) adj. m., f. mlădie; pl. m. şi f. mlădii
mixedem (desp. mi-xe-/mix-e-) s. n., pl. mixedeme mlăştiniş (rar) s. n., pl. mlăştinişuri
mixer s. n., pl. mixere mlăştiniţă s. f., g.-d. art. mlăştiniţei; pl. mlăştiniţe
mixobacterie (desp. -ri-e) s. f., art. mixobacteria (desp. mlăştinos adj. m., pl. mlăştinoşi; f. mlăştinoasă, pl. mlăştinoase
-ri-a), g.-d. art. mixobacteriei; pl. mixobacterii, art. mlecin s. m.
mixobacteriile (desp. -ri-i-) mnemonic (înv.) adj. m., pl. mnemonici; f. mnemonică, pl.
mixom s. n., pl. mixoame mnemonice
mixomicetă s. f., g.-d. art. mixomicetei; pl. mixomicete mnemonică (înv.) s. f., g.-d. art. mnemonicii
mixt adj. m., pl. micşti; f. mixtă, pl. mixte mnemotehnic adj. m., pl. mnemotehnici; f. mnemotehnică,
mixta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mixtez, 3 mixtează; conj. pl. mnemotehnice
prez. 1 sg. să mixtez, 3 să mixteze mnemotehnică s. f., g.-d. art. mnemotehnicii
!mixte (produse miniere) s. n. pl. mnemotehnie (rar) s. f., art. mnemotehnia, g.-d.
mixtiune (farm.) (desp. -ti-u-) s. f., g.-d. art. mixtiunii mnemotehnii, art. mnemotehniei
!mixtum compositum (lat.) [s pron. s/rom. z] loc. s. n. moacă (pop.) s. f., g.-d. art. moacei; pl. moace
mixtură (amestec) s. f., g.-d. art. mixturii; pl. mixturi moale1 adj. m. şi f.; pl. moi
miza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mizez, 3 mizează; conj. prez. moale2 (pop.) s. n., art. moalele (~ capului)
1 sg. să mizez, 3 să mizeze moar s. n., (sorturi) pl. moaruri (desp. moa-)
mizanscenă (punere în scenă) (livr.) (desp. mi-zan-/
moarat (desp. moa-) adj. m., pl. moaraţi; f. moarată, pl.
miz‑an-) s. f., g.-d. art. mizanscenei; pl. mizanscene
moarate
mizantrop (desp. mi-zan-/miz-an-) s. m., pl. mizantropi
moară (instalaţie de măcinat) s. f., g.-d. art. morii; pl. mori
mizantropă (desp. mi-zan-/miz-an-) s. f., g.-d. art.
moare (saramură) (reg.) s. f.
mizantropei; pl. mizantrope
moarte s. f., g.-d. art. morţii; pl. morţi
mizantropic (desp. mi-zan-/miz-an-) adj. m., pl.
mizantropici; f. mizantropică, pl. mizantropice moartea-găinilor (boală) (reg.) s. f. art., g.-d. art. morţii-
găinilor
mizantropie (desp. mi-zan-/miz-an-) s. f., art. mizantropia,
g.-d. mizantropii, art. mizantropiei moartea-puricelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. morţii-
puricelui
mizare s. f., g.-d. art. mizării; pl. mizări
moaşă s. f., art. moaşa, g.-d. art. moaşei; pl. moaşe
miză s. f., g.-d. art. mizei; pl. mize
mizenă s. f., g.-d. art. mizenei; pl. mizene moaşte s. f. pl.
mizer adj. m., pl. mizeri; f. mizeră, pl. mizere moaţă s. f., g.-d. art. moaţei; pl. moaţe
mizerabil adj. m., s. m., pl. mizerabili; adj. f., s. f. moază s. f., g.-d. art. moazei; pl. moaze
mizerabilă, pl. mizerabile mobil1 adj. m., pl. mobili; f. mobilă, pl. mobile
mizericordie (livr.) (desp. -di-e) s. f., art. mizericordia mobil2 (cauză, scop) s. n., pl. mobiluri
(desp. -di-a), g.-d. mizericordii, art. mizericordiei +mobil3 (corp în mişcare; telefon) s. n., pl. mobile
747 modernitate
mobila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mobilez, 3 mobilează; conj. +modală (propoziţie) s. f., g.-d. art. modalei; pl. modale
prez. 1 sg. să mobilez, 3 să mobileze modalitate s. f., g.-d. art. modalităţii; pl. modalităţi
mobilare s. f., g.-d. art. mobilării; pl. mobilări +modaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. modalizez, 3
mobilă s. f., g.-d. art. mobilei; pl. mobile modalizează; conj. prez. 1 sg. să modalizez, 3 să modalizeze
mobiliar (desp. -li-ar) adj. m., pl. mobiliari; f. mobiliară, modă s. f., g.-d. art. modei; pl. mode
pl. mobiliare modâlcă (pop.) s. f., g.-d. art. modâlcii; pl. modâlci
mobilier (desp. -li-er) s. n., pl. mobiliere model s. n., pl. modele
mobilitate s. f., g.-d. art. mobilităţii; pl. mobilităţi modela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. modelez, 3 modelează;
mobiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mobilizez, 3 mobilizează; conj. prez. 1 sg. să modelez, 3 să modeleze
conj. prez. 1 sg. să mobilizez, 3 să mobilizeze
+modelabil adj. m., pl. modelabili; f. modelabilă, pl.
mobilizabil adj. m., pl. mobilizabili; f. mobilizabilă, pl. modelabile
mobilizabile
modelaj s. n., pl. modelaje
mobilizare s. f., g.-d. art. mobilizării; pl. mobilizări
modelare s. f., g.-d. art. modelării; pl. modelări
mobilizator adj. m., pl. mobilizatori; f. sg. şi pl. mobilizatoare
modelatoare s. f., g.-d. art. modelatoarei; pl. modelatoare
+moca1 (fam.) adv. (şi: pe de-a ~)
modelator1 (persoană) s. m., pl. modelatori
moca2 (sortiment de cafea) s. f.
modelator2 (unealtă) s. n., pl. modelatoare
mocan s. m., pl. mocani
modelărie (rar) s. f., art. modelăria, g.-d. art. modelăriei; pl.
mocancă s. f., g.-d. art. mocancei; pl. mocance
modelării, art. modelăriile (desp. -ri-i-)
mocasin s. m., pl. mocasini
modeleu s. n., art. modeleul; pl. modelee
!mocăi (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
mocăi, 3 se mocăie, imperf. 1 sg. mă mocăiam; conj. prez. modelier (desp. -li-er) s. m., pl. modelieri
1 sg. să mă mocăi, 3 să se mocăie; imper. 2 sg. afirm. modelieră (rar) (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. modelierei; pl.
mocăie-te; ger. mocăindu-mă modeliere
mocăială (fam., pop.) s. f., g.-d. art. mocăielii; pl. mocăieli modelism s. n.
mocăit (fam., pop.) adj. m., s. m., pl. mocăiţi; adj. f., s. f. modelist (înv.) s. m., pl. modelişti
mocăită, pl. mocăite modelistă (rar) s. f., g.-d. art. modelistei; pl. modeliste
mocănaş s. m., pl. mocănaşi modeliza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. modelizez, 3
mocăncuţă s. f., g.-d. art. mocăncuţei; pl. mocăncuţe modelizează; conj. prez. 1 sg. să modelizez, 3 să modelizeze
mocăneasca (dans) s. f. art., neart. mocănească, g.-d. art. modelizare (rar) s. f., g.-d. art. modelizării; pl. modelizări
mocăneştii modelling (engl.) s. n., art. modellingul
mocănesc adj. m., f. mocănească; pl. m. şi f. mocăneşti modeloare s. f., g.-d. art. modeloarei; pl. modeloare
mocăneşte adv. modelor s. m., pl. modelori
mocănime s. f., g.-d. art. mocănimii !modem s. n., pl. modeme
mocăniţă s. f., g.-d. art. mocăniţei; pl. mocăniţe modenatură s. f., g.-d. art. modenaturii; pl. modenaturi
mocârţan (pop.) s. m., pl. mocârţani modera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. moderez, 3 moderează;
mocheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mochetez, 3 mochetează; conj. prez. 1 sg. să moderez, 3 să modereze
conj. prez. 1 sg. să mochetez, 3 să mocheteze
moderantism s. n.
mochetă s. f., g.-d. art. mochetei; pl. mochete
moderantist adj. m., s. m., pl. moderantişti; adj. f., s. f.
mocirlă s. f., g.-d. art. mocirlei; pl. mocirle moderantistă, pl. moderantiste
mocirlos adj. m., pl. mocirloşi; f. mocirloasă, pl. mocirloase
moderare s. f., g.-d. art. moderării; pl. moderări
mocneală s. f., g.-d. art. mocnelii; pl. mocneli
moderato1 (muz.) (it.) adv.
mocni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mocnesc, 3 sg.
moderato2 (muz.) (it.) s. n., pl. moderatouri
mocneşte, imperf. 1 mocneam; conj. prez. 1 sg. să
mocnesc, 3 să mocnească moderator1 adj. m., s. m., pl. moderatori; adj. f., s. f. sg. şi
pl. moderatoare
mocnire s. f., g.-d. art. mocnirii; pl. mocniri
moderator2 (dispozitiv) s. n., pl. moderatoare
mocofan s. m., pl. mocofani
mocoşeală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. mocoşelii; pl. mocoşeli moderator3 (substanţă) s. m., pl. moderatori
mocoşi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. !moderaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. moderaţia (desp. -ţi-a),
mocoşesc, 3 sg. mocoşeşte, imperf. 1 mocoşeam; conj. g.‑d. moderaţii, art. moderaţiei
prez. 1 sg. să mocoşesc, 3 să mocoşească modern adj. m., pl. moderni; f. modernă, pl. moderne
mocoşit (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. mocoşiţi; adj. f., s. f. modernism s. n., (atitudini, manifestări) pl. modernisme
mocoşită, pl. mocoşite modernist adj. m., s. m., pl. modernişti; adj. f., s. f.
mod s. n., pl. moduri modernistă, pl. moderniste
modal adj. m., pl. modali; f. modală, pl. modale modernitate s. f., g.-d. art. modernităţii
moderniza 748
moderniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. modernizez, 3 mofturos adj. m., s. m., pl. mofturoşi; adj. f., s. f. mofturoasă,
modernizează; conj. prez. 1 sg. să modernizez, 3 să pl. mofturoase
modernizeze mogâldeaţă s. f., g.-d. art. mogâldeţei; pl. mogâldeţe
modernizare s. f., g.-d. art. modernizării; pl. modernizări !moglan (reg.) (desp. mo-glan) s. m., pl. moglani
modernizator adj. m., pl. modernizatori; f. sg. şi pl. mogorogi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
modernizatoare mogorogesc, 3 sg. mogorogeşte, imperf. 1 mogorogeam;
!Modern-style (stil în artă) (engl.) [style pron. staĭl] s. n., conj. prez. 1 sg. să mogorogesc, 3 să mogorogească
art. Modern-style-ul mogorogire (reg.) s. f., g.-d. art. mogorogirii; pl. mogorogiri
modest adj. m., pl. modeşti; f. modestă, pl. modeste mogul adj. m., s. m., pl. moguli; adj. f., s. f. mogulă, pl.
modestie s. f., art. modestia, g.-d. modestii, art. modestiei mogule
modic (livr.) adj. m., pl. modici; f. modică, pl. modice mohair s. n., (sorturi) pl. mohairuri
modicitate (livr.) s. f., g.-d. art. modicităţii mohican adj. m., s. m., pl. mohicani; adj. f., s. f. mohicană,
modifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. modific, 2 sg. modifici, 3 pl. mohicane
modifică; conj. prez. 1 sg. să modific, 3 să modifice mohor s. n., (locuri cu mohor) pl. mohoare
modificabil adj. m., pl. modificabili; f. modificabilă, pl. mohoreală s. f., g.-d. art. mohorelii; pl. mohoreli
modificabile mohoriu (rar) adj. m., f. mohorie; pl. m. şi f. mohorii
modificare s. f., g.-d. art. modificării; pl. modificări mohorî (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mohorăsc,
modificator1 adj. m., pl. modificatori; f. sg. şi pl. modificatoare 3 sg. mohorăşte, imperf. 1 mohoram; conj. prez. 1 sg. să
mohorăsc, 3 să mohorască
modificator2 s. m., pl. modificatori
mohorâre (rar) s. f., g.-d. art. mohorârii
modificaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. modificaţia
(desp. -ţi-a), g.-d. art. modificaţiei; pl. modificaţii, art. moimă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. moimei; pl. moime
modificaţiile (desp. -ţi-i-) moimiţă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. moimiţei; pl. moimiţe
modilion (desp. -li-on) s. n., pl. modilioane moina (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se moinează;
conj. prez. 3 să se moineze; ger. moinându-se
modistă s. f., g.-d. art. modistei; pl. modiste
moină s. f., g.-d. art. moinei; (terenuri) pl. moine
modoran (reg.) s. m., pl. modorani
moinos adj. m., pl. moinoşi; f. moinoasă, pl. moinoase
modru (reg.) (desp. mo-dru) s. n., art. modrul
mojar s. n., pl. mojare
modul s. n., pl. module
mojdrean s. m., pl. mojdreni
modula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. modulez, 3 modulează;
conj. prez. 1 sg. să modulez, 3 să moduleze mojic adj. m., s. m., pl. mojici; adj. f., s. f. mojică, pl. mojice
mojicesc (rar) adj. m., f. mojicească; pl. m. şi f. mojiceşti
modular adj. m., pl. modulari; f. modulară, pl. modulare
mojiceşte (rar) adv.
modulare s. f., g.-d. art. modulării; pl. modulări
mojicie s. f., art. mojicia, g.-d. art. mojiciei; (fapte, vorbe)
modulator s. n., pl. modulatoare
pl. mojicii, art. mojiciile (desp. -ci-i-)
modulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. modulaţia (desp. -ţi-a),
mojicime (înv.) s. f., g.-d. art. mojicimii
g.-d. art. modulaţiei; pl. modulaţii, art. modulaţiile (desp.
-ţi-i-) mojicos (rar) adj. m., pl. mojicoşi; f. mojicoasă, pl. mojicoase
modus vivendi (compromis) (lat.) (desp. -ven-di) loc. s. n. mol1 (dig) s. n., pl. moluri
mol2 (moleculă-gram) s. m., pl. moli
mofetă s. f., g.-d. art. mofetei; pl. mofete
mola1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. molez, 3 molează; conj.
mofetic adj. m., pl. mofetici; f. mofetică, pl. mofetice
prez. 1 sg. să molez, 3 să moleze
!mofluz (înv., fam.) (desp. mo-fluz) adj. m., s. m., pl.
mola2 interj.
mofluzi; adj. f., s. f. mofluză, pl. mofluze
mola3 (înv.) s. f., art. molaua, g.-d. art. molalei; pl. molale
mofluzi (a ~) (înv.) (desp. mo-flu-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3
pl. mofluzesc, 3 sg. mofluzeşte, imperf. 1 mofluzeam; conj. molan1 (peşte) s. m., pl. molani
prez. 1 sg. să mofluzesc, 3 să mofluzească molan2 (vin) (pop.) s. n.
mofluzit (înv.) (desp. mo-flu-) s. m., pl. mofluziţi molar1 (măsea) s. m., pl. molari
moft s. n., pl. mofturi molar2 (referitor la mol2) adj. m., pl. molari; f. molară, pl.
molare
moftangioaică (înv.) (desp. -gioai-) s. f., g.-d. art.
moftangioaicei; pl. moftangioaice molasă s. f., g.-d. art. molasei; pl. molase
moftangiu (înv.) s. m., art. moftangiul; pl. moftangii, art. molatic1 adj. m., pl. molatici; f. molatică, pl. molatice
moftangiii (desp. -gi-ii) molatic2 (peşte) s. m., pl. molatici
moftolog (înv.) s. m., pl. moftologi !molă (tumoare) s. f., g.-d. art. molei; pl. mole
moftologic (înv.) adj. m., pl. moftologici; f. moftologică, pl. molălău (reg., rar) adj. m., pl. molălăi
moftologice molătate (rar) s. f., g.-d. art. molătăţii
moftologie (înv.) s. f., art. moftologia, g.-d. art. moftologiei; molâu adj. m., f. molâie; pl. m. şi f. molâi
pl. moftologii, art. moftologiile (desp. -gi-i-) molcom adj. m., pl. molcomi; f. molcomă, pl. molcome
749 molipsire
molcomeală (rar) s. f., g.-d. art. molcomelii molfăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. molfăi, 3 molfăie,
molcomi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. molcomesc, imperf. 1 molfăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să molfăi, 3 să
3 molcomeşte, imperf. 1 molcomeam; conj. prez. 1 sg. să molfăie
molcomesc, 3 să molcomească molfăială (fam.) s. f., g.-d. art. molfăielii; pl. molfăieli
molcomitor (pop.) adj. m., pl. molcomitori; f. sg. şi pl. molfăire (rar) s. f., g.-d. art. molfăirii; pl. molfăiri
molcomitoare molfăit (fam.) s. n.
molcotit (reg.) adv. molfăitură (rar) (desp. -fă-i-) s. f., g.-d. art. molfăiturii; pl.
molcuţ (pop.) adj. m., pl. molcuţi; f. molcuţă, pl. molcuţe molfăituri
moldav (înv.) adj. m., s. m., pl. moldavi; adj. f., s. f. molia-albinelor (fluture) (desp. -li-a-) s. f. art., g.-d. art.
moldavă, pl. moldave moliei-albinelor (desp. -li-ei-)
moldavit s. n. molia-merelor (fluture) (desp. -li-a-) s. f. art., g.-d. art.
moliei-merelor (desp. -li-ei-)
moldă (reg.) s. f., g.-d. art. moldei; pl. molde
molia-porumbului (fluture) (desp. -li-a-) s. f. art., g.-d.
+Moldova (regiune) s. propriu f., g.-d. Moldovei
art. moliei-porumbului (desp. -li-ei-)
moldovalah adj. m., s. m., pl. moldovalahi; adj. f., s. f.
molia-strugurilor (fluture) (desp. -li-a-) s. f. art., g.-d. art.
moldovalahă, pl. moldovalahe
moliei-strugurilor (desp. -li-ei-)
+Moldova Nouă (oraş) s. propriu f., g.-d. Moldovei Noi
molia-stupilor (fluture) (desp. -li-a-) s. f. art., g.-d. art.
moldovean adj. m., s. m., pl. moldoveni; adj. f. moldoveană, moliei-stupilor (desp. -li-ei-)
pl. moldovene molia-zidurilor (crustaceu) (desp. -li-a-) s. f. art., g.-d.
moldoveancă s. f., g.-d. art. moldovencei; pl. moldovence art. moliei-zidurilor (desp. -li-ei-)
moldoveneasca (dans) s. f. art., neart. moldovenească, molibdat s. m., pl. molibdaţi
g.‑d. art. moldoveneştii !molibden s. n.; simb. Mo
moldovenesc adj. m., f. moldovenească; pl. m. şi f. !molibdenic adj. m. (reactiv ~), pl. molibdenici; f.
moldoveneşti molibdenică (reacţie ~), pl. molibdenice
moldoveneşte adv. molibdenit s. n.
moldovenism s. n., pl. moldovenisme molibdit s. n.
moldoveniza (rar) vb., ind. prez. 1 sg. moldovenizez, 3 !molicel (pop., fam.) adj. m., pl. molicei; f. molicică, pl.
moldovenizează; conj. prez. 1 sg. să moldovenizez, 3 să molicele
moldovenizeze moliciune s. f., g.-d. art. moliciunii; pl. moliciuni
moldovenizare (rar) s. f., g.-d. art. moldovenizării; pl. molid s. m., pl. molizi
moldovenizări molidiş (rar) s. n., pl. molidişuri
molecular adj. m., pl. moleculari; f. moleculară, pl. moleculare molie (desp. -li-e) s. f., art. molia (desp. -li-a), g.-d. art.
moleculă s. f., g.-d. art. moleculei; pl. molecule moliei; pl. molii, art. moliile (desp. -li-i-)
moleculă-gram s. f., g.-d. art. moleculei-gram; pl. molecule- molie-de-albine (fluture) (desp. -li-e-) s. f., art. molia-de-
gram albine (desp. -li-a-), g.-d. art. moliei-de-albine; pl. molii-
moleschin s. n., (sorturi) pl. moleschinuri de-albine, art. moliile-de-albine (desp. -li-i-)
molesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. molestez, 3 molestează; molie-de-casă (crustaceu) (desp. -li-e-) s. f., art. molia-de-
conj. prez. 1 sg. să molestez, 3 să molesteze casă (desp. -li-a-), g.-d. art. moliei-de-casă; pl. molii-de-
molestare s. f., g.-d. art. molestării; pl. molestări casă, art. moliile-de-casă (desp. -li-i-)
moleşeală s. f., g.-d. art. moleşelii; pl. moleşeli molie-de-câmp (insectă) (desp. -li-e-) s. f., art. molia-de-
câmp (desp. -li-a-), g.-d. art. moliei-de-câmp; pl. molii-de-
moleşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. moleşesc, 3 sg.
câmp, art. moliile-de-câmp (desp. -li-i-)
moleşeşte, imperf. 1 moleşeam; conj. prez. 1 sg. să
moleşesc, 3 să moleşească molie-de-pământ (insectă) (desp. -li-e-) s. f., art. molia-
de-pământ (desp. -li-a-), g.-d. art. moliei-de-pământ; pl.
moleşire s. f., g.-d. art. moleşirii; pl. moleşiri
molii-de-pământ, art. moliile-de-pământ (desp. -li-i-)
moleşitor adj. m., pl. moleşitori; f. sg. şi pl. moleşitoare molie-de-stup (desp. -li-e-) s. f., art. molia-de-stup (desp.
!molet (tumoare la cai) s. n., pl. molete -li-a-), g.-d. art. moliei-de-stup; pl. molii-de-stup, art.
moleta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. moletez, 3 moletează; conj. moliile-de-stup (desp. -li-i-)
prez. 1 sg. să moletez, 3 să moleteze !moliftă s. f., g.-d. art. moliftei; pl. molifte
moletare s. f., g.-d. art. moletării; pl. moletări molimă s. f., g.-d. art. molimei; pl. molime
moletă (unealtă) s. f., g.-d. art. moletei; pl. molete molipseală (rar) s. f., g.-d. art. molipselii
!molete (larvă; boală de copii; peşte; arbore) (pop.) s. m., molipsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. molipsesc, 3 sg.
pl. moleţi molipseşte, imperf. 1 molipseam; conj. prez. 1 sg. să
moletieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. moletierei; pl. molipsesc, 3 să molipsească
moletiere molipsire s. f., g.-d. art. molipsirii; pl. molipsiri
molipsitor 750
molipsitor adj. m., pl. molipsitori; f. sg. şi pl. molipsitoare monarhie s. f., art. monarhia, g.-d. art. monarhiei; pl.
molişoare (plantă) s. f. pl. monarhii, art. monarhiile (desp. -hi-i-)
molişor (rar) adj. m., pl. molişori; f. molişoară, pl. molişoare monarhism s. n.
molitvelnic s. n., pl. molitvelnice monarhist adj. m., s. m., pl. monarhişti; adj. f., s. f.
moloh (livr.) s. m., pl. molohi monarhistă, pl. monarhiste
molon s. n., pl. moloane monastic adj. m., pl. monastici; f. monastică, pl. monastice
molos s. m., pl. moloşi monazit s. n., pl. monazite
moloşag (reg.) s. n., pl. moloşaguri monden adj. m., pl. mondeni; f. mondenă, pl. mondene
molotru (desp. -lo-tru) s. m., art. molotrul; pl. molotri, art. mondenitate s. f., g.-d. art. mondenităţii; (evenimente) pl.
molotrii mondenităţi
moloz s. n., pl. molozuri mondial (desp. -di-al) adj. m., pl. mondiali; f. mondială, pl.
molton s. n., (sorturi) pl. moltoane mondiale
molură (plantă) s. f., g.-d. art. molurii; pl. moluri mondializa (a ~) (desp. -di-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
moluscă s. f., g.-d. art. moluştei; pl. moluşte mondializez, 3 mondializează; conj. prez. 1 sg. să
mondializez, 3 să mondializeze
momâiaţă (reg.) s. f., g.-d. art. momâieţei; pl. momâieţe
mondializare (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. mondializării
momâie s. f., art. momâia, g.-d. art. momâii; pl. momâi, art.
momâile (desp. -mâ-i-) mondoeconomie s. f., art. mondoeconomia, g.-d.
mondoeconomii, art. mondoeconomiei
momeală s. f., g.-d. art. momelii; pl. momeli/momele (în:
cu şoşele, cu ~) monedă s. f., g.-d. art. monedei; pl. monede
moment s. n., pl. momente monegasc adj. m., s. m., pl. monegasci; adj. f., s. f.
momentan adj. m., pl. momentani; f. momentană, pl. monegască, pl. monegasce
momentane moneră s. f., g.-d. art. monerei; pl. monere
moment ce (din ~) loc. conjcţ. monetar1 adj. m., pl. monetari; f. monetară, pl. monetare
momentos (înv.) adj. m., pl. momentoşi; f. momentoasă, pl. monetar2 (inventar al banilor) s. n., pl. monetare
momentoase monetar3 (persoană) (rar) s. m., pl. monetari
+moment (de ~) loc. adj. monetărie s. f., art. monetăria, g.-d. art. monetăriei; pl.
moment (pe ~) loc. adv. monetării, art. monetăriile (desp. -ri-i-)
+momentul (în ~) prep. + s. n. monetiza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. monetizez, 3
momi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. momesc, 3 sg. monetizează; conj. prez. 1 sg. să monetizez, 3 să monetizeze
momeşte, imperf. 1 momeam; conj. prez. 1 sg. să momesc, mongol adj. m., s. m., pl. mongoli; adj. f., s. f. mongolă,
3 să momească pl. mongole
momire (rar) s. f., g.-d. art. momirii; pl. momiri mongolic (lingv.) adj. m., pl. mongolici; f. mongolică, pl.
momitor (rar) adj. m., pl. momitori; f. sg. şi pl. momitoare mongolice
momiţă (ganglion; produs de măcelărie; maimuţă) mongolism s. n.
(pop., reg.) s. f., g.-d. art. momiţei; pl. momiţe mongoloid adj. m., s. m., pl. mongoloizi; adj. f., s. f.
momiţărie (maimuţăreală) (înv., reg.) s. f., art. momiţăria, mongoloidă, pl. mongoloide
g.-d. art. momiţăriei; pl. momiţării, art. momiţăriile monilioză (desp. -li-o-) s. f., g.-d. art. moniliozei; pl.
(desp. -ri-i-) monilioze
momiţe (momeli) (pop.) s. f. pl. (în: a umbla cu chichiţe monism s. n.
şi ~) monist adj. m., s. m., pl. monişti; adj. f., s. f. monistă, pl.
momiţoi (maimuţoi) (reg.) s. m., pl. momiţoi, art. momiţoii moniste
monadă s. f., g.-d. art. monadei; pl. monade monitoare s. f., g.-d. art. monitoarei; pl. monitoare
monadologie s. f., art. monadologia, g.-d. monadologii, art. monitor1 (navă; periodic; aparat; program) s. n., pl.
monadologiei monitoare
monah s. m., pl. monahi monitor2 (persoană) s. m., pl. monitori
monahal adj. m., pl. monahali; f. monahală, pl. monahale monitorial (desp. -ri-al) adj. m. (+ s. n.: sistem ~); f.
monahă s. f., g.-d. art. monahei; pl. monahe monitorială (metodă ~), pl. monitoriale
monahicesc (rar) adj. m., f. monahicească; pl. m. şi f. monitoriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. monitorizez, 3
monahiceşti monitorizează; conj. prez. 1 sg. să monitorizez, 3 să
monahie s. f., art. monahia, g.-d. art. monahiei; (călugăriţe) monitorizeze
pl. monahii, art. monahiile (desp. -hi-i-) monitorizare s. f., g.-d. art. monitorizării; pl. monitorizări
monahism s. n. mono adj. invar., adv. (discuri ~, a înregistra ~)
monarh s. m., pl. monarhi monoachenă (desp. -no-a-) s. f., g.-d. art. monoachenei; pl.
monarhic adj. m., pl. monarhici; f. monarhică, pl. monarhice monoachene
751 monolit1
monoacid (desp. -no-a-) adj. m., s. m., pl. monoacizi; adj. f. monodactil2 s. n., pl. monodactile
monoacidă, pl. monoacide monodie (desp. mo-no-/mon-o-) s. f., art. monodia, g.-d.
monoandrie (desp. -no-an-) s. f., art. monoandria, g.-d. art. monodiei; pl. monodii, art. monodiile (desp. -di-i-)
monoandrii, art. monoandriei monodramă (desp. -no-dra-) s. f., g.-d. art. monodramei;
monoatomic (desp. -no-a-) adj. m., pl. monoatomici; f. pl. monodrame
monoatomică, pl. monoatomice monofag adj. m., s. m., pl. monofagi; adj. f., s. f. monofagă,
monobazic adj. m. (acid ~), pl. monobazici pl. monofage
monoblepsie (desp. -no-blep-) s. f., art. monoblepsia, g.‑d. monofagie s. f., art. monofagia, g.-d. monofagii, art. monofagiei
art. monoblepsiei; pl. monoblepsii, art. monoblepsiile monofazat adj. m., pl. monofazaţi; f. monofazată, pl. monofazate
(desp. -si-i-) monofazic adj. m., pl. monofazici; f. monofazică, pl. monofazice
monobloc1 (desp. -no-bloc) adj. invar. (dispozitive ~) monofizit adj. m., s. m., pl. monofiziţi; adj. f., s. f.
monobloc2 (desp. -no-bloc) s. n., pl. monoblocuri monofizită, pl. monofizite
monobrăzdar1 (desp. -no-brăz-) adj. m. (+ s. n.: plug ~); f. monofizitism s. n.
pl. monobrăzdare !monofobie s. f., art. monofobia, g.-d. art. monofobiei;
monobrăzdar2 (desp. -no-brăz-) s. n., pl. monobrăzdare (forme) pl. monofobii, art. monofobiile (desp. -bi-i-)
monocelular adj. m., pl. monocelulari; f. monocelulară, pl. monofonematic adj. m., pl. monofonematici; f.
monocelulare mofonematică, pl. monofonematice
monocer s. m., pl. monoceri monofoto (monotip) s. n.
monocilindric adj. m., pl. monocilindrici; f. monocilindrică, monoftong (desp. -nof-tong/-no-ftong) s. m., pl. monoftongi
pl. monocilindrice monoftonga (a se ~) (desp. -nof-ton-/-no-fton-) vb.
monocinetic adj. m., pl. monocinetici; f. monocinetică, pl. refl., ind. prez. 3 se monoftonghează, imperf. 3 pl. se
monocinetice monoftongau; conj. prez. 3 să se monoftongheze; ger.
monocit s. n., pl. monocite monoftongându-se
monoclat (rar) (desp. -no-clat) adj. m., s. m., pl. monoclaţi; monoftongare (desp. -nof-ton-/-no-fton-) s. f., g.-d. art.
adj. f. monoclată, pl. monoclate monoftongării; pl. monoftongări
monoclinal1 (desp. -no-cli-) adj. m., pl. monoclinali; f. monogam adj. m., s. m., pl. monogami; adj. f., s. f.
monoclinală, pl. monoclinale monogamă, pl. monogame
monoclinal2 (desp. -no-cli-) s. n., pl. monoclinale monogamic adj. m., pl. monogamici; f. monogamică, pl.
!monoclinic (desp. -no-cli-) adj. m. (+ s. n.: cristal ~); f. monogamice
monoclinică (formă ~), pl. monoclinice monogamie s. f., art. monogamia, g.-d. monogamii, art.
monoclu (desp. -mo-no-clu/mon-o-) s. n., art. monoclul; pl. monogamiei
monocluri monogenetic adj. m., pl. monogenetici; f. monogenetică, pl.
monocord1 adj. m., pl. monocorzi; f. monocordă, pl. monocorde monogenetice
monocord2 s. n., pl. monocorduri monogeneză s. f., g.-d. art. monogenezei; pl. monogeneze
monocotiledon (rar) adj. m., pl. monocotiledoni; f. +monogliceridă s. f., g.-d. art. monogliceridei; pl.
monocotiledonă, pl. monocotiledone monogliceride
monocotiledonat adj. m., pl. monocotiledonaţi; f. monograf (desp. -no-graf) s. m., pl. monografi
monocotiledonată, pl. monocotiledonate monografă (rar) (desp. -no-gra-) s. f., g.-d. art. monografei;
monocotiledonată s. f., g.-d. art. monocotiledonatei; pl. pl. monografe
monocotiledonate monografic (desp. -no-gra-) adj. m., pl. monografici; f.
monocristal (desp. -no-cris-) s. n., pl. monocristale monografică, pl. monografice
monocrom (desp. -no-crom) adj. m., pl. monocromi; f. monografie (desp. -no-gra-) s. f., art. monografia, g.-d. art.
monocromă, pl. monocrome monografiei; pl. monografii, art. monografiile (desp. -fi-i-)
monocromatic (desp. -no-cro-) adj. m., pl. monocromatici; monogramă (desp. -no-gra-) s. f., g.-d. art. monogramei;
f. monocromatică, pl. monocromatice pl. monograme
monocromator (desp. -no-cro-) s. n., pl. monocromatoare monogranular (desp. -no-gra-) adj. m., pl. monogranulari;
monocromie (desp. -no-cro-) s. f., art. monocromia, g.‑d. f. monogranulară, pl. monogranulare
art. monocromiei; pl. monocromii, art. monocromiile monoic (desp. -no-ic) adj. m., pl. monoici; f. monoică, pl.
(desp. -mi-i-) monoice
monocular (desp. mo-no-/mon-o-) adj. m., pl. monoculari; monoideism (desp. -no-i-) s. n.
f. monoculară, pl. monoculare monolingv adj. m., pl. monolingvi; f. monolingvă, pl.
monocultură s. f., g.-d. art. monoculturii; pl. monoculturi monolingve
!monodactil1 adj. m. (+ s. n.: picior ~); f. mondactilă monolingvism s. n.
(mână ~), pl. monodactile monolit1 adj. m., pl. monoliţi; f. monolită, pl. monolite
monolit2 752
monolit2 s. n., pl. monolite monopost s. n., pl. monoposturi
monolitic adj. m., pl. monolitici; f. monolitică, pl. monolitice !monopter1 (desp. -nop-ter/-no-pter) adj. m. (+ s. n.: edificiu ~);
monolitizare s. f., g.-d. art. monolitizării; pl. monolitizări f. monopteră (construcţie ~), pl. monoptere
monolog s. n., pl. monologuri monopter2 (desp. -nop-ter/-no-pter) s. n., pl. monoptere
monologa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. monologhez, 3 monologhează; monorai s. n., pl. monoraiuri
conj. prez. 1 sg. să monologhez, 3 să monologheze monorimă1 adj. f. (poezie ~), pl. monorime
monologic (rar) adj. m., pl. monologici; f. monologică, pl. monorimă2 s. f., g.-d. art. monorimei; pl. monorime
monologice monoscop (desp. -nos-cop/-no-scop) s. n., pl. monoscoape
monom s. n., pl. monoame monosemantic adj. m., pl. monosemantici; f.
monomahie (livr.) s. f., art. monomahia, g.-d. art. monosemantică, pl. monosemantice
monomahiei; pl. monomahii, art. monomahiile (desp. -hi-i-) monosemantism s. n.
monoman adj. m., s. m., pl. monomani; adj. f., s. f. monosemie s. f., art. monosemia, g.-d. monosemii, art.
monomană, pl. monomane monosemiei
monomaniac (rar) (desp. -ni-ac) adj. m., s. m., pl. !monosepal adj. m. (+ s. n.: caracter ~); f. monosepală
monomaniaci; adj. f., s. f. monomaniacă, pl. monomaniace (plantă ~), pl. monosepale
monomanie s. f., art. monomania, g.-d. art. monomaniei; pl. monosilab (înv.) adj. m. (termen ~), pl. monosilabi; f.
monomanii, art. monomaniile (desp. -ni-i-) monosilabă (particulă ~), pl. monosilabe
!monomembru adj. m. (termen ~), pl. monomembri; f. monosilabă s. f., g.-d. art. monosilabei; pl. monosilabe
monomembră (propoziţie ~), pl. monomembre monosilabic adj. m. (termen ~), pl. monosilabici; f.
monomer s. m., pl. monomeri monosilabică (particulă ~), pl. monosilabice
monometalism s. n. !monosperm (desp. -nos-perm/-no-sperm) adj. m. (+ s. n.:
monometru (desp. -me-tru) s. n., art. monometrul; pl. fruct ~); f. monospermă, pl. monosperme
monometre monostih (desp. -nos-tih/-no-stih) s. n., pl. monostihuri
monomorfematic adj. m., pl. monomorfematici; f. +monostrat adj. inv. (măşti ~)
monomorfematică, pl. monomorfematice monostrofă (desp. -nos-tro-/-no-stro-) s. f., g.-d. art.
monomotor1 adj. m. (+ s. n.: avion ~); f. pl. monomotoare monostrofei; pl. monostrofe
monomotor2 s. n., pl. monomotoare monoşină s. f., g.-d. art. monoşinei; pl. monoşine
+mononuclear (desp. -nu-cle-a-) adj. m. (anticorp ~), pl. monoteism s. n.
mononucleari; f. mononucleară (celulă ~), pl. mononucleare monoteist adj. m., s. m., pl. monoteişti; adj. f., s. f.
mononucleară (desp. -nu-cle-a-) s. f., g.-d. art. mononucle- monoteistă, pl. monoteiste
arei; pl. mononucleare monotelism s. n.
!mononucleoză (desp. -nu-cle-o-) s. f., g.-d. art. mononu- monotelit s. m., pl. monoteliţi
cleozei; pl. mononucleoze
monotip1 (rar) adj. m., pl. monotipi; f. monotipă, pl.
!monoparental adj. m. (+ s. n.: caracter ~); f. monoparentală monotipe
(familie ~), pl. monoparentale
monotip2 s. n., pl. monotipuri
!monopetal adj. m. (+ s. n. caracter ~); f. monopetală (floare ~),
monotipist s. m., pl. monotipişti
pl. monopetale
monotipistă s. f., g.-d. art. monotipistei; pl. monotipiste
monoplan (desp. -no-plan) s. n., pl. monoplane
monoton adj. m., pl. monotoni; f. monotonă, pl. monotone
monoplastidă (desp. -no-plas-) s. f., g.-d. art. monoplastidei;
pl. monoplastide monotonie s. f., art. monotonia, g.-d. art. monotoniei; pl.
monotonii, art. monotoniile (desp. -ni-i-)
monoplegie (desp. -no-ple-) s. f., art. monoplegia, g.-d. art.
monoplegiei; pl. monoplegii, art. monoplegiile (desp. -gi-i-) monotonizare (rar) s. f., g.-d. art. monotonizării; pl.
monotonizări
monopodiu [diu pron. dĭu] s. n., art. monopodiul; pl.
monopodii, art. monopodiile (desp. -di-i-) monotrem (desp. -no-trem) s. n., pl. monotreme
monopol s. n., pl. monopoluri monovalent adj. m., pl. monovalenţi; f. monovalentă, pl.
monovalente
monopolism s. n.
+monovalenţă s. f., g.-d. art. monovalenţei; pl. monovalenţe
monopolist adj. m., s. m., pl. monopolişti; adj. f., s. f.
monopolistă, pl. monopoliste monoverb s. n., pl. monoverbe
monopoliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. monopolizez, 3 monoxid (desp. mo-no-/mon-o-) s. m., pl. monoxizi
monopolizează; conj. prez. 1 sg. să monopolizez, 3 să monoxil1 (barcă) (desp. mo-no-/mon-o-) s. n., pl. monoxile
monopolizeze monoxil2 (dintr-un singur lemn) (desp. mo-no-/mon-o-)
monopolizare s. f., g.-d. art. monopolizării; pl. monopolizări adj. m., pl. monoxili; f. monoxilă, pl. monoxile
monopolizator adj. m., pl. monopolizatori; f. sg. şi pl. monozaharidă s. f., g.-d. art. monozaharidei; pl. monozaharide
monopolizatoare !monsenior (desp. -ni-or) s. m., voc. monseniore; pl. monseniori
753 morfem
+Monsenior (termen de politeţe) (desp. -ni-or) s. m., art. moracee s. f., art. moraceea, g.-d. art. moraceei; pl. moracee
Monseniorul, voc. Monseniore moral1 adj. m., pl. morali; f. morală, pl. morale
+monstru1 (fam.) adj. m. (+ s. n. scandal ~) moral2 s. n., pl. moraluri
monstru2 s. m., art. monstrul; pl. monştri, art. monştrii morală s. f., g.-d. art. moralei; (tipuri) pl. morale
monstruos (desp. -stru-os) adj. m., pl. monstruoşi; f. moralicesc (înv.) adj. m., f. moralicească; pl. m. şi f. moraliceşti
monstruoasă, pl. monstruoase moraliceşte (înv.) adv.
monstruozitate (desp. -stru-o-) s. f., g.-d. art. moralism s. n.
monstruozităţii; (fapte) pl. monstruozităţi
moralist s. m., pl. moralişti
monşer (termen de adresare) (fam.) s. m.
moralistă s. f., g.-d. art. moralistei; pl. moraliste
mont s. n., pl. monturi
moralitate s. f., g.-d. art. moralităţii
monta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. montez, 3 montează; conj.
moraliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. moralizez, 3 moralizează;
prez. 1 sg. să montez, 3 să monteze
conj. prez. 1 sg. să moralizez, 3 să moralizeze
+montagnes russes (fr.) [pron. montan′rüs] s. n., pl.
moralizare s. f., g.-d. art. moralizării; pl. moralizări
montagnes russes-uri [pron. montan′rüsuri]
moralizator adj. m., s. m., pl. moralizatori; adj. f., s. f. sg.
montaj s. n., pl. montaje
şi pl. moralizatoare
montan adj. m., pl. montani; f. montană, pl. montane
moralmente adv.
montaniard (desp. -niard) adj. m., s. m., pl. montaniarzi;
morar s. m., pl. morari
adj. f., s. f. montaniardă, pl. montaniarde
moratorie (desp. -ri-e) adj. f. (dobândă ~), pl. moratorii
montant1 adj. m., pl. montanţi; f. montantă, pl. montante
moratoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. moratoriul; pl. moratorii,
montant2 s. m., pl. montanţi
art. moratoriile (desp. -ri-i-)
montare s. f., g.-d. art. montării; pl. montări
morav adj. m., s. m., pl. moravi; adj. f., s. f. moravă, pl. morave
montatoare s. f., g.-d. art. montatoarei; pl. montatoare
moravuri s. n. pl.
montator s. m., pl. montatori
moră s. f., g.-d. art. morei; pl. more
montă s. f., g.-d. art. montei; pl. monte
morăraş (rar) s. m., pl. morăraşi
+monteur (fr.) [pron. montör] s. n., pl. monteuri [pron.
morăreasă s. f., g.-d. art. morăresei; pl. morărese
montöri]
morărel (rar) s. m., pl. morărei, art. morăreii
+monteuză [pron. după fr. montöză] s. f., g.-d. art.
morăresc (rar) adj. m., f. morărească; pl. m. şi f. morăreşti
monteuzei [pron. montözeĭ]; pl. monteuze [pron. montöze]
morări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. morăresc, 3
montgolfier (desp. mont-gol-fier) s. n., pl. montgolfiere
sg. morăreşte, imperf. 1 morăream; conj. prez. 1 sg. să
monticul s. m., pl. monticuli
morăresc, 3 să morărească
montmorillonit (desp. mont-mo-) s. n., (varietăţi) pl.
morărie (rar) s. f., art. morăria, g.-d. morării, art. morăriei
montmorillonite
morărit s. n.
montoare (rar) s. f., g.-d. art. montoarei; pl. montoare
morăriţă s. f., g.-d. art. morăriţei; pl. morăriţe
montor s. m., pl. montori
morb s. n., pl. morburi
montură s. m., g.-d. art. monturii; pl. monturi
morbid adj. m., pl. morbizi; f. morbidă, pl. morbide
monţian1 (desp. -ţi-an) adj. m., pl. monţieni (desp. -ţi-eni);
morbideţe (livr.) s. f., art. morbideţea, g.-d. art. morbideţii
f. monţiană, pl. monţiene
!morbiditate s. f., g.-d. art. morbidităţii; (boli) pl. morbidităţi
monţian2 (desp. -ţi-an) s. n.
morbos (rar) adj. m., pl. morboşi; f. morboasă, pl. morboase
monument s. n., pl. monumente
morcov s. m., pl. morcovi
monumental adj. m., pl. monumentali; f. monumentală, pl.
monumentale morcoveancă s. f., g.-d. art. morcovencei; pl. morcovence
monumentalism s. n. morcovel s. m., pl. morcovei, art. morcoveii
monumentalist (rar) s. m., pl. monumentalişti morcoviu (rar) adj. m., f. morcovie; pl. m. şi f. morcovii
monumentalistă (rar) s. f., g.-d. art. monumentalistei; pl. mordacitate (livr.) s. f., g.-d. art. mordacităţii
monumentaliste mordansare s. f., g.-d. art. mordansării; pl. mordansări
monumentalitate s. f., g.-d. art. monumentalităţii mordant1 (livr.) adj. m., pl. mordanţi; f. mordantă, pl.
monumentaliza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. mordante
monumentalizez, 3 monumentalizează; conj. prez. 1 sg. să mordant2 (substanţă) s. m., pl. mordanţi
monumentalizez, 3 să monumentalizeze mordent (ornament în muzică) s. m., pl. mordenţi
mop (obiect de gospodărie) s. n., pl. mopuri morenă s. f., g.-d. art. morenei; pl. morene
mops1 (câine de rasă) s. m., pl. mopşi moresc (înv.) adj. m., f. morescă; pl. m. şi f. moreşti
mops2 (cleşte) s. n., pl. mopsuri !morescă (dans) s. f., g.-d. art. moreştii; pl. moreşti
mor/mor-mor interj. morfem s. n., pl. morfeme
morfematic 754
morfematic adj. m., pl. morfematici; f. morfematică, pl. mormăitură (desp. -mă-i-) s. f., g.-d. art. mormăiturii; pl.
morfematice mormăituri
morfină s. f., g.-d. art. morfinei mormânjeală (reg.) s. f., g.-d. art. mormânjelii; pl. mormânjeli
morfinism s. n. mormânt s. n., pl. morminte
morfinoman s. m., pl. morfinomani mormântal adj. m., pl. mormântali; f. mormântală, pl.
morfinomană s. f., g.-d. art. morfinomanei; pl. morfinomane mormântale (linişte mormântală)
morfinomanie s. f., art. morfinomania, g.-d. morfinomanii, mormoloc s. m., pl. mormoloci
art. morfinomaniei mormon s. m., pl. mormoni
+morfism s. n., pl. morfisme mormonă s. f., g.-d. art. mormonei; pl. mormone
morfiu (reg.) [fiu pron. fĭu] s. n., art. morfiul mormonism s. n.
morfofiziologic (desp. -zi-o-) adj. m., pl. morfofiziologici; mor-mor v. mor
f. morfofiziologică, pl. morfofiziologice mormorosi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
morfofiziologie (desp. -zi-o-) s. f., art. morfofiziologia, mormorosesc, 3 sg. mormoroseşte, imperf. 1 mormoroseam;
g.‑d. morfofiziologii, art. morfofiziologiei conj. prez. 1 sg. să mormorosesc, 3 să mormorosească
morfogeneză s. f., g.-d. art. morfogenezei moroaică (pop.) s. f., g.-d. art. moroaicei; pl. moroaice
morfogenie s. f., art. morfogenia, g.-d. morfogenii, art. morocăneală s. f., g.-d. art. morocănelii; pl. morocăneli
morfogeniei morocăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
morfoleală (fam.) s. f., g.-d. art. morfolelii; pl. morfoleli morocănesc, 3 sg. morocăneşte, imperf. 1 morocăneam;
morfoli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. morfolesc, conj. prez. 1 sg. să morocănesc, 3 să morocănească
3 sg. morfoleşte, imperf. 1 morfoleam; conj. prez. 1 sg. să morocănos adj. m., pl. morocănoşi; f. morocănoasă, pl.
morfolesc, 3 să morfolească morocănoase
morfologi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. moroi (pop.) s. m., pl. moroi, art. moroii
morfologesc, 3 sg. morfologeşte, imperf. 1 morfologeam; moroşan (reg.) s. m., pl. moroşeni
conj. prez. 1 sg. să morfologesc, 3 să morfologească moroşană (reg.) s. f., g.-d. art. moroşenei; pl. moroşene
morfologic adj. m., pl. morfologici; f. morfologică, pl. morsă s. f., g.-d. art. morsei; pl. morse
morfologice !Morse s. propriu n. (alfabet ~, cod ~, în ~)
morfologie s. f., art. morfologia, g.-d. morfologii, art. morfologiei mort adj. m., s. m., pl. morţi; adj. f., s. f. moartă, pl. moarte
morfonem s. n., pl. morfoneme mortadella (it.) s. f., g.-d. art. mortadellei
morfonologie s. f., art. morfonologia, g.-d. morfonologii, mortal adj. m., pl. mortali; f. mortală, pl. mortale
art. morfonologiei mortalitate s. f., g.-d. art. mortalităţii
morfopatoloagă v. morfopatologă mortar s. n., pl. mortare
morfopatolog s. m., pl. morfopatologi mortăciune s. f., g.-d. art. mortăciunii; pl. mortăciuni
!morfopatologă (livr.)/(colocv.) morfopatoloagă morteza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mortezez, 3 mortezează;
s. f., g.‑d. art. morfopatologei/morfopatoloagei; pl. conj. prez. 1 sg. să mortezez, 3 să mortezeze
morfopatologe/morfopatoloagei
mortezare s. f., g.-d. art. mortezării; pl. mortezări
morfopatologie s. f., art. morfopatologia, g.-d.
morteză s. f., g.-d. art. mortezei; pl. morteze
morfopatologii, art. morfopatologiei
!mortieră (deschidere în zid; tun) (desp. -ti-e-) s. f., g.-d.
morganatică adj. f. (căsătorie ~), pl. morganatice
art. mortierei; pl. mortiere
morgă1 (aroganţă) s. f., g.-d. art. morgii
mortifiant (livr.) (desp. -fi-ant) adj. m., pl. mortifianţi; f.
morgă2 (loc pentru depus cadavrele) s. f., g.-d. art. morgii; mortifiantă, pl. mortifiante
pl. morgi mortifica (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. mortific, 2 sg.
moria (desp. -ri-a) s. f. mortifici, 3 mortifică; conj. prez. 1 sg. să mortific, 3 să
morion (desp. -ri-on) s. n., pl. morioane mortifice
morisc (rar) adj. m., s. m., pl. morisci; adj. f., s. f. moriscă, mortificare (rar) s. f., g.-d. art. mortificării; pl. mortificări
pl. morisce mortificaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. mortificaţia (desp. -ţi-a),
morişcă s. f., g.-d. art. moriştii; pl. morişti g.-d. art. mortificaţiei; pl. mortificaţii, art. mortificaţiile
morman s. n., pl. mormane (desp. -ţi-i-)
mormăi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. mormăi, 3 mormăie, mortinatalitate s. f., g.-d. art. mortinatalităţii
imperf. 1 mormăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să mormăi, 3 mortuar (desp. -tu-ar) adj. m., pl. mortuari; f. mortuară,
să mormăie pl. mortuare
mormăială s. f., g.-d. art. mormăielii; pl. mormăieli morţeşte (înv., reg.) adv.
mormăire s. f., g.-d. art. mormăirii; pl. mormăiri morţiş (pop., fam.) adv.
mormăit s. n., pl. mormăituri morţiu (reg.) s. n. (în: a urla/fluiera a ~)
755 motoaşcă
moruă (peşte) s. f., g.-d. art. moruei; pl. morue moşmoană (fruct, om molâu) s. f., g.-d. art. moşmoanei;
morulă (stadiu în dezvoltarea metazoarelor) s. f., g.-d. pl. moşmoane
art. morulei; pl. morule moşmoane (vrăji) (pop.) s. f. pl.
morun s. m., pl. moruni moşmon s. m., pl. moşmoni
morunaş s. m., pl. morunaşi moşmondi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
morvă s. f., g.-d. art. morvei; pl. morve moşmondesc, 3 sg. moşmondeşte, imperf. 1 moşmondeam;
morvos adj. m., pl. morvoşi; f. morvoasă, pl. morvoase conj. prez. 1 sg. să moşmondesc, 3 să moşmondească
mosc1 (mamifer) s. m., pl. moşti moşmoni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
moşmonesc, 3 sg. moşmoneşte, imperf. 1 moşmoneam;
mosc2 (substanţă) s. n., pl. moscuri
conj. prez. 1 sg. să moşmonesc, 3 să moşmonească
moscat (rar) adj. m., pl. moscaţi; f. moscată, pl. moscate
moşneag s. m., pl. moşnegi
moschee s. f., art. moscheea, g.-d. art. moscheii; pl. moschei,
moşnean s. m., pl. moşneni
art. moscheile (desp. -che-i-)
moşneancă s. f., g.-d. art. moşnencei; pl. moşnence
moschicesc (înv.) adj. m., f. moschicească; pl. m. şi f.
moschiceşti moşnegărie (rar) s. f., art. moşnegăria, g.-d. moşnegării,
art. moşnegăriei
moscovian (geol.) (desp. -vi-an) s. n.
moşnegel s. m., pl. moşnegei, art. moşnegeii
moscovit (referitor la Moscova) adj. m., s. m., pl.
moscoviţi; adj. f., s. f. moscovită, pl. moscovite moşnegesc (rar) adj. m., f. moşnegească; pl. m. şi f.
moşnegeşti
mosor s. n., pl. mosoare
moşnegeşte (rar) adv.
mosoraş s. n., pl. mosoraşe
moşneguţ s. m., pl. moşneguţi
mosorel s. n., pl. mosorele
moşnenesc (rar) adj. m., f. moşnenească; pl. m. şi f.
mostră (eşantion) s. f., g.-d. art. mostrei; pl. mostre
moşneneşti
moş s. m., pl. moşi (şi în: din moşi-strămoşi, la moşii verzi,
moştean (înv., reg.) s. m., pl. moşteni
moşi pe groşi, moş Martin)
moştenesc (înv., reg.) adj. m., f. moştenească; pl. m. şi f.
Moş-Ajun (ajunul Crăciunului) s. propriu n.
moşteneşti
+moş-ajun (colindat) s. n., art. moş-ajunul (a merge cu ~)
moşteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. moştenesc, 3 sg.
+Moş Crăciun (personaj legendar) s. propriu m. moşteneşte, imperf. 1 moşteneam; conj. prez. 1 sg. să
moşcondi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. moştenesc, 3 să moştenească
moşcondesc, 3 sg. moşcondeşte, imperf. 1 moşcondeam; moştenire s. f., g.-d. art. moştenirii; pl. moşteniri
conj. prez. 1 sg. să moşcondesc, 3 să moşcondească
moştenitoare s. f., g.-d. art. moştenitoarei; pl. moştenitoare
moşcoti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. moşcotesc,
moştenitor s. m., pl. moştenitori
3 sg. moşcoteşte, imperf. 1 moşcoteam; conj. prez. 1 sg. să
moşcotesc, 3 să moşcotească moşuleţ (rar) s. m., pl. moşuleţi
+Moş Ene (personaj imaginar) s. propriu m. !moşulică (fam.) s. m., g.-d. art. lui moşulică; pl. moşulici
Moşi (sărbătoare; bâlci) s. propriu m. pl. (şi în: ca la Moşi, motan s. m., pl. motani
Moşii de iarnă, Sâmbăta Moşilor) motănaş s. m., pl. motănaşi
moşi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. moşesc, motănel s. m., pl. motănei, art. motăneii
3 sg. moşeşte, imperf. 1 moşeam; conj. prez. 1 sg. să motănime s. f., g.-d. art. motănimii
moşesc, 3 să moşească motel s. n., pl. moteluri
moşic (fam.) s. m., pl. moşici motet s. n., pl. motete
moşică (reg.) s. f., g.-d. art. moşichii/moşicii; pl. moşici motilitate s. f., g.-d. art. motilităţii; pl. motilităţi
moşie s. f., art. moşia, g.-d. art. moşiei; pl. moşii, art. moşiile motiv1 s. n., pl. motive
(desp. -şi-i-) +motiv2 (pe ~ că) loc. conjcţ.
moşier (desp. -şi-er) s. m., pl. moşieri +motiv3 (pe ~ de) loc. prep.
moşiereasă (desp. -şi-e-) s. f., g.-d. art. moşieresei; pl. moşierese motiva (a ~) vb., ind. prez. 1 motivez, 3 motivează; conj.
moşieresc (desp. -şi-e-) adj. m., f. moşierească; pl. m. şi f. prez. 1 să motivez, 3 să motiveze
moşiereşti motivabil adj. m., pl. motivabili; f. motivabilă, pl. motivabile
moşierime (desp. -şi-e-) s. f., g.-d. art. moşierimii; pl. moşierimi motivare s. f., g.-d. art. motivării; pl. motivări
moşieriţă (rar) (desp. -şi-e-) s. f., g.-d. art. moşieriţei; pl. motivaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. motivaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
moşieriţe art. motivaţiei; pl. motivaţii, art. motivaţiile (desp. -ţi-i-)
moşioară (desp. -şi-oa-) s. f., g.-d. art. moşioarei; pl. moşioare motivaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. motivaţionali; f.
moşire (rar) s. f., g.-d. art. moşirii; pl. moşiri motivaţională, pl. motivaţionale
moşi-strămoşi (din ~) loc. adj., loc. adv. (tradiţie ~, ştiut ~) moto (con ~) (muz.) (it.) loc. adv.
moşit s. n., pl. moşituri motoaşcă (reg.) s. f., g.-d. art. motoaştei; pl. motoaşte
motobal 756
motobal s. n. motricitate (desp. mo-tri-) s. f., g.-d. art. motricităţii
motoblindat (desp. -to-blin-) s. n., pl. motoblindate motto (it.) s. n., pl. mottouri
motoc (reg.) s. m., pl. motoci moţ1 (fundă, bigudiu) (fam.) s. n., pl. moaţe
motocel s. m., pl. motocei, art. motoceii moţ2 (persoană) s. m., pl. moţi
motocicletă (desp. -ci-cle-) s. f., g.-d. art. motocicletei; pl. moţ3 (şuviţă de păr; smoc de pene; ciucure; vârf) s. n.,
motociclete pl. moţuri
motociclism (desp. -ci-clism) s. n. moţa (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. moţez, 3 moţează;
motociclist (desp. -ci-clist) adj. m., s. m., pl. motociclişti; conj. prez. 1 sg. să moţez, 3 să moţeze
adj. f., s. f. motociclistă, pl. motocicliste moţare (rar) s. f., g.-d. art. moţării; pl. moţări
+motocoasă s. f., g.-d. art. motocoasei; pl. motocoase moţăi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. moţăi, 3 moţăie, imperf.
motocompresor s. n., pl. motocompresoare 1 moţăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să moţăi, 3 să moţăie
motocros (desp. -to-cros) s. n., pl. motocrosuri moţăială s. f., g.-d. art. moţăielii; pl. moţăieli
motocrosist (desp. -to-cro-) s. m., pl. motocrosişti moţăit s. n.
motocultură (rar) s. f., g.-d. art. motoculturii; pl. moţăitură (rar) (desp. -ţă-i-) s. f., g.-d. art. moţăiturii; pl.
motoculturi moţăituri
motoflete (reg.) (desp. -to-fle-) s. m., pl. motofleţi moţesc (rar) adj. m., f. moţească; pl. m. şi f. moţeşti
motolog (reg.) adj. m., s. m., pl. motologi; adj. f., s. f. !moţional (lingv.) (desp. -ţi-o-) adj. m. (+ s. n.: sufix ~); f.
motoloagă, pl. motoloage moţională (sufixare ~), pl. moţionale
motomecanizare s. f., g.-d. art. motomecanizării moţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. moţiunii; pl. moţiuni
motomecanizat adj. m., pl. motomecanizaţi; f. moţogan (reg.) s. m., pl. moţogani
motomecanizată, pl. motomecanizate moţogană (reg.) s. f., g.-d. art. moţoganei; pl. moţogane
motomitralieră (desp. -mi-tra-li-e-) s. f., g.-d. art.
moţogancă (reg.) s. f., g.-d. art. moţogancei; pl. moţogance
motomitralierei; pl. motomitraliere
moţpan (reg.) s. m., pl. moţpani
motonautică s. f., g.-d. art. motonauticii
moţpancă (reg.) s. f., g.-d. art. moţpancei; pl. moţpance
motonavă s. f., g.-d. art. motonavei; pl. motonave; abr. m/n
moţpănoi (reg.) s. m., pl. moţpănoi, art. moţpănoii
motoplug (desp. -to-plug) s. n., pl. motopluguri
moţul-curcanului (plantă) s. m. art.
motopompă s. f., g.-d. art. motopompei; pl. motopompe
+mountain bike (engl.) [pron. maŭntănbaĭk] s. n.
motopropulsor (desp. -to-pro-) s. n., pl. motopropulsoare
mouse (dispozitiv) (engl.) [pron. maŭs] s. n., pl. mouse-uri
motor1 adj. m., pl. motori; f. sg. şi pl. motoare
[pron. maŭsuri]
motor2 s. n., pl. motoare
mov1 adj. invar. (rochii ~)
motoraş s. n., pl. motoraşe
mov2 s. n., (nuanţe) pl. movuri
motoreactor (desp. -re-ac-) s. n., pl. motoreactoare
movilă s. f., g.-d. art. movilei; pl. movile
motoretă s. f., g.-d. art. motoretei; pl. motorete
movili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. movilesc,
motorină s. f., g.-d. art. motorinei; pl. motorine
3 sg. movileşte, imperf. 1 movileam; conj. prez. 1 sg. să
motorist s. m., pl. motorişti movilesc, 3 să movilească
motoristă (rar) s. f., g.-d. art. motoristei; pl. motoriste movilire (reg.) s. f., g.-d. art. movilirii; pl. moviliri
motoriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. motorie (desp. -ri-e);
moviliţă s. f., g.-d. art. moviliţei; pl. moviliţe
pl. m. şi f. motorii
moviloi s. n., pl. moviloaie
motoriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. motorizez, 3 motorizează;
conj. prez. 1 sg. să motorizez, 3 să motorizeze moviluţă s. f., g.-d. art. moviluţei; pl. moviluţe
motorizare s. f., g.-d. art. motorizării; pl. motorizări moviolă (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. moviolei; pl. moviole
motorizate s. n. pl. mozaic1 (care ţine de mozaism) adj. m., s. m., pl. mozaici;
adj. f., s. f. mozaică, pl. mozaice
mototol1 adj. m., pl. mototoli; f. mototoală, pl. mototoale
mozaic2 (lucrare decorativă) s. n., pl. mozaicuri
mototol2 s. n., pl. mototoale
mozaicar (desp. -za-i-) s. m., pl. mozaicari
mototoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mototolesc, 3
sg. mototoleşte, imperf. 1 mototoleam; conj. prez. 1 sg. să mozaicară (rar) (desp. -za-i-) s. f., g.-d. art. mozaicarei; pl.
mototolesc, 3 să mototolească mozaicare
mototolire s. f., g.-d. art. mototolirii; pl. mototoliri mozaism s. n.
mototricicletă (desp. -to-tri-ci-cle-) s. f., g.-d. art. mozaist s. m., pl. mozaişti
mototricicletei; pl. mototriciclete mozaistă s. f., g.-d. art. mozaistei; pl. mozaiste
+motric (desp. mo-tric) adj. m. (+ s. n.: comportament ~); f. mozambican adj. m., s. m., pl. mozambicani; adj. f., s. f.
motrică (capacitate ~), pl. motrice mozambicană, pl. mozambicane
motrice (desp. mo-tri-) adj. invar. (roţi ~) mozoleală (reg.) s. f., g.-d. art. mozolelii; pl. mozoleli
757 muia
mozoli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mozolesc, mucilaginos adj. m., pl. mucilaginoşi; f. mucilaginoasă, pl.
3 sg. mozoleşte, imperf. 1 mozoleam; conj. prez. 1 sg. să mucilaginoase
mozolesc, 3 să mozolească mucilagiu s. n., art. mucilagiul; pl. mucilagii, art.
mozzarella (it.) [zz pron. rom. ţ] s. f., g.-d. art. mozzarellei mucilagiile (desp. -gi-i-)
mraniţă s. f., g.-d. art. mraniţei mucină s. f., g.-d. art. mucinei; pl. mucine
mrăniţos adj. m., pl. mrăniţoşi; f. mrăniţoasă, pl. mrăniţoase muciorniţă (reg.) (desp. -cior-) s. f., g.-d. art. muciorniţei
mreajă s. f., art. mreaja, g.-d. art. mrejei; pl. mreje mucles (arg.) (desp. mu-cles) interj.
mreană s. f., g.-d. art. mrenei; pl. mrene mucoasă s. f., g.-d. art. mucoasei; pl. mucoase
mreji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mrejesc, 3 sg. mucoitină (desp. -co-i-) s. f., g.-d. art. mucoitinei; pl.
mrejeşte, imperf. 1 mrejeam; conj. prez. 1 sg. să mrejesc, mucoitine
3 să mrejească mucopolizaharidă s. f., g.-d. art. mucopolizaharidei; pl.
mrenuţă (rar) s. f., g.-d. art. mrenuţei; pl. mrenuţe mucopolizaharide
mu interj. mucoproteidă (desp. -co-pro-) s. f., g.-d. art. mucoproteidei;
muabil (livr.) (desp. mu-a-) adj. m., pl. muabili; f. muabilă, pl. mucoproteide
pl. muabile mucoracee s. f., art. mucoraceea, g.-d. art. mucoraceei; pl.
muc1 (rest de ţigară/de lumânare) s. n., pl. mucuri mucoracee
muc2 (secreţie nazală) s. m., pl. muci mucos adj. m., s. m., pl. mucoşi; adj. f., s. f. mucoasă, pl.
mucalit adj. m., pl. mucaliţi; f. mucalită, pl. mucalite mucoase
mucalitlâc (înv.) (desp. -li-tlâc/-lit-lâc) s. n., pl. mucozitate s. f., g.-d. art. mucozităţii; pl. mucozităţi
mucalitlâcuri mucronat (desp. mu-cro-) adj. m., pl. mucronaţi; f.
mucronată, pl. mucronate
mucarer (înv.) s. n., pl. mucareruri
muculeţ1 (rest de ţigară/de lumânare) (rar) s. n., pl.
mucarnic (rar) s. m., pl. mucarnici
muculeţe
mucarniţă (înv.) s. f., g.-d. art. mucarniţei; pl. mucarniţe
muculeţ2 (secreţie nazală) (rar) s. m., pl. muculeţi
mucava s. f., art. mucavaua, g.-d. art. mucavalei; pl.
mucus s. n.
mucavale
mucuşor1 (rest de ţigară/de lumânare) (rar) s. n., pl.
mucări1 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mucăresc,
mucuşoare
3 sg. mucăreşte, imperf. 1 mucăream; conj. prez. 1 sg. să
mucăresc, 3 să mucărească mucuşor2 (secreţie nazală) (rar) s. m., pl. mucuşori
!mucări2 (înv., reg.) s. n. pl. mudejar [j pron. sp. h] adj. m., s. m., pl. mudejari; adj. f., s.
f. mudejară, pl. mudejare
mucărit (reg.) s. n.
mudir (administrator) (înv.) s. m., pl. mudiri
!mucea (fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui mucea; pl. mucea
muezin (desp. mu-e-) s. m., pl. muezini
muced adj. m., pl. mucezi; f. mucedă, pl. mucede
mufă s. f., g.-d. art. mufei; pl. mufe
mucegai s. n., pl. mucegaiuri
muflă (desp. mu-flă) s. f., g.-d. art. muflei; pl. mufle
mucegăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mucegăieşte, 3 pl.
mucegăiesc, imperf. 3 sg. mucegăia; conj. prez. 3 să muflon (desp. mu-flon) s. m., pl. mufloni
mucegăiască muftiu s. m., art. muftiul; pl. muftii, art. muftiii (desp. -ti‑ii)
mucegăială s. f., g.-d. art. mucegăielii; pl. mucegăieli muget s. n., pl. mugete
mucegăios (rar) adj. m., pl. mucegăioşi; f. mucegăioasă, pl. mugi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mugeşte, 3 pl. mugesc,
mucegăioase imperf. 3 sg. mugea; conj. prez. 3 să mugească
mucegăire s. f., g.-d. art. mucegăirii; pl. mucegăiri mugilid s. n., pl. mugilide
mucenic s. m., pl. mucenici mugind (rar) adj. m., pl. muginzi; f. mugindă, pl. muginde
mucenică s. f., g.-d. art. mucenicei; pl. mucenice mugire (rar) s. f., g.-d. art. mugirii; pl. mugiri
mucenicie s. f., art. mucenicia, g.-d. art. muceniciei; mugit (rar) s. n.
(chinuri) pl. mucenicii, art. muceniciile (desp. -ci-i-) mugitor adj. m., pl. mugitori; f. sg. şi pl. mugitoare
muceniţă s. f., g.-d. art. muceniţei; pl. muceniţe muguet (fr.) [pron. müg′e] (desp. -guet) s. n., art. muguet‑ul
mucezeală s. f., g.-d. art. mucezelii; pl. mucezeli mugur s. m., pl. muguri
mucezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mucezesc, 3 sg. muguraş s. m., pl. muguraşi
mucezeşte, imperf. 1 mucezeam; conj. prez. 1 sg. să mugurel s. m., pl. mugurei, art. mugureii
mucezesc, 3 să mucezească muhafiz (înv.) s. m., pl. muhafizi
mucezire s. f., g.-d. art. mucezirii muhurdar (înv.) s. m., pl. muhurdari
muchie (desp. -chi-e) s. f., art. muchia (desp. -chi-a), g.-d. muia (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. moi, 3 moaie; conj. prez.
art. muchiei; pl. muchii, art. muchiile (desp. -chi-i-) 1 şi 2 sg. să moi, 3 să moaie; imper. 2 sg. afirm. moaie(-l,
muchier (desp. -chi-er) s. n., pl. muchiere moai-o); ger. muind
muiant1 758
muiant1 adj. m., pl. muianţi; f. muiantă, pl. muiante !mult1 adj. pr. m., pl. mulţi; f. multă, pl. multe; g.-d. pl. m.
muiant2 (produs chimic) s. m., pl. muianţi şi f. (numai antepus) multor (votul ~ parlamentari)
muiat s. n. mult2 adv. (munceşte ~)
muică (reg.) s. f., g.-d. art. muichii/muicii; pl. muici multianual (desp. -ti-a-nu-al) adj. m., pl. multianuali; f.
muieratic (fam.) adj. m., pl. muieratici; f. muieratică, pl. multianuală, pl. multianuale
muieratice multicel adj. m., pl. multicei; f. multicică, pl. multicele
!muiercea (pop.) s. m., g.-d. art. lui muiercea; pl. muiercea multicelular adj. m., pl. multicelulari; f. multicelulară, pl.
muiere s. f., g.-d. art. muierii; pl. muieri multicelulare
muieresc (înv., pop.) adj. m., f. muierească; pl. m. şi f. multicolor adj. m., pl. multicolori; f. multicoloră, pl.
muiereşti multicolore
muiereşte (înv., pop.) adv. multicultural adj. m., pl. multiculturali; f. multiculturală,
pl. multiculturale
muieret (mulţime de femei) (înv., pop., fam.) s. n., pl.
muiereturi multiculturalism s. n.
muieri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă muieresc, multiculturalitate s. f., g.-d. art. multiculturalităţii
3 sg. se muiereşte, imperf. 1 sg. mă muieream; conj. prez. multidimensional (desp. -si-o-) adj. m., pl.
1 sg. să mă muieresc, 3 să se muierească; imper. 2 sg. multidimensionali; f. multidimensională, pl.
afirm. muiereşte-te; ger. muierindu-mă multidimensionale
muierime (reg.) s. f., g.-d. art. muierimii multidimensionalitate (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art.
muieros (înv., reg.) adj. m., pl. muieroşi; f. muieroasă, pl. multidimensionalităţii
muieroase multidisciplinar adj. m., pl. multidisciplinari; f.
muieruşă (rar) s. f., art. muieruşa, g.-d. art. muieruşei; pl. multidisciplinară, pl. multidisciplinare
muieruşe multidisciplinaritate s. f., g.-d. art. multidisciplinarităţii
!muieruşcă (fam.) s. f., g.-d. art. muieruştii; pl. muieruşti +multietnic adj. m., pl. multietnici; f. multietnică, pl.
mujahedin s. m., pl. mujahedini multietnice
mujdei s. n., pl. mujdeie +multifamilial (desp. -li-al) adj. m., pl. multifamiliali; f.
multifamilială, pl. multifamiliale
mul1 (catâr) (rar) s. m., pl. muli
multiflor (desp. -ti-flor) adj. m., pl. multiflori; f. multifloră,
mul2 (tip de humus) s. n.
pl. multiflore
mula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mulez, 3 mulează; conj.
multiform adj. m., pl. multiformi; f. multiformă, pl.
prez. 1 sg. să mulez, 3 să muleze
multiforme
mulaj s. n., pl. mulaje
multifuncţional (desp. -func-ţi-o-) adj. m., pl.
mulare s. f., g.-d. art. mulării; pl. mulări
multifuncţionali; f. multifuncţională, pl. multifuncţionale
mulatru (desp. -la-tru) adj. m., s. m., pl. mulatri; adj. f., s.
multifuncţionalitate (desp. -func-ţi-o-) s. f., g.-d. art.
f. mulatră, pl. mulatre
multifuncţionalităţii
!mulgară (reg.) adj. f., s. f., pl. mulgări (oaie/vacă mulgară)
+multigeneraţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl.
mulgătoare1 (pop.) adj. f. sg. şi pl. (vacă ~, vaci ~) multigeneraţionali; f. multigeneraţională, pl.
mulgătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. mulgătoarei; pl. multigeneraţionale
mulgătoare multilateral1 adj. m., pl. multilaterali; f. multilaterală, pl.
mulgător s. m., pl. mulgători multilaterale
mulge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mulg, 2 sg. mulgi, 3 +multilateral2 adv. (~ dezvoltată)
sg. mulge, perf. s. 1 sg. mulsei, 1 pl. mulserăm, m.m.c.p. multilateralitate s. f., g.-d. art. multilateralităţii
1 pl. mulseserăm; conj. prez. 1 sg. să mulg, 3 să mulgă;
multilingv adj. m., pl. multilingvi; f. multilingvă, pl.
ger. mulgând; part. muls
multilingve
mulge-capre (lipitoare2) (pop.) (desp. -ca-pre) s. f., g.-d.
multilingvism s. n.
lui mulge-capre; pl. mulge-capre
multilobat adj. m. (rinichi ~), pl. multilobaţi; f. multilobată
mulgere s. f., g.-d. art. mulgerii; pl. mulgeri
(frunză ~), pl. multilobate
mulina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mulinez, 3 mulinează;
multimedia (desp. -di-a) adj. invar. (campanii ~)
conj. prez. 1 sg. să mulinez, 3 să mulineze
multimetru (desp. -me-tru) s. n., art. multimetrul; pl.
mulinare s. f., g.-d. art. mulinării; pl. mulinări
multimetre
mulinetă s. f., g.-d. art. mulinetei; pl. mulinete
multimilenar adj. m., pl. multimilenari; f. multimilenară,
mulineu s. n., art. mulineul; pl. mulineuri pl. multimilenare
muls s. n., pl. mulsuri multimiliardar (desp. -li-ar-) adj. m., s. m., pl.
mulsoare (pop.) s. f., g.-d. art. mulsorii; pl. mulsori multimiliardari; adj. f., s. f. multimiliardară, pl.
mulsură (reg.) s. f., g.-d. art. mulsurii; pl. mulsuri multimiliardare
759 mundan
multimilionar (desp. -li-o-) adj. m., s. m., pl. multimilionari; mulţime s. f., g.-d. art. mulţimii; pl. mulţimi
adj. f., s. f. multimilionară, pl. multimilionare mulţumesc interj.
multinaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. multinaţionali; f. mulţumi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mulţumesc, 3 sg.
multinaţională, pl. multinaţionale mulţumeşte, imperf. 1 mulţumeam; conj. prez. 1 sg. să
+multinaţională (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. multinaţionalei; mulţumesc, 3 să mulţumească
pl. multinaţionale mulţumire s. f., g.-d. art. mulţumirii; pl. mulţumiri
multipar adj. m., pl. multipari; f. multipară, pl. multipare mulţumit adj. m., pl. mulţumiţi; f. mulţumită, pl. mulţumite
!multipartid (cu mai multe partide) adj. invar. (sisteme ~) mulţumită1 (înv., pop.) s. f., g.-d. art. mulţumitei; pl.
multipartidism s. n. mulţumite
multipartit (cu mai multe părţi) adj. m., pl. multipartiţi; f. mulţumită2 (datorită, graţie) prep. (~ muncii şi
multipartită, pl. multipartite perseverenţei)
multiplet (grup de linii spectrale) (desp. -ti-plet) s. m., +mulţumită a prep. + prep. (~ câţiva cercetători)
pl. multipleţi mulţumitor1 adj. m., pl. mulţumitori; f. sg. şi pl.
multiplex1 (desp. -ti-plex) adj. invar. (emisiuni, sistem ~) mulţumitoare
+multiplex2 (transmitere simultană) (desp. -ti-plex) s. n., +mulţumitor2 adv.
pl. multiplexuri mulură (ornament) s. f., g.-d. art. mulurii; pl. muluri
multiplica (a ~) (desp. -ti-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. !muma-pădurii (plantă; boală; femeie urâtă şi rea) s. f.
multiplic, 2 sg. multiplici, 3 multiplică; conj. prez. 1 sg. art., g.-d. art. mumei-pădurii
să multiplic, 3 să multiplice !Muma-Pădurii (personaj) s. propriu f. art., g.-d. art.
multiplicabil (desp. -ti-pli-) adj. m., pl. multiplicabili; f. Mumei-Pădurii
multiplicabilă, pl. multiplicabile mumbaia (înv.) s. f., art. mumbaiaua, g.-d. art. mumbaielii;
multiplicare (desp. -ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicării; pl. pl. mumbaieli
multiplicări mumbaiegiu (înv.) s. m., art. mumbaiegiul; pl. mumbaiegii,
multiplicativ (desp. -ti-pli-) adj. m., pl. multiplicativi; f. art. mumbaiegiii (desp. -gi-ii)
multiplicativă, pl. multiplicative mumbaşir (înv.) s. m., pl. mumbaşiri
multiplicator1 (aparat) (desp. -ti-pli-) s. n., pl. mumie s. f., art. mumia, g.-d. art. mumiei; pl. mumii, art.
multiplicatoare mumiile (desp. -mi-i-)
multiplicator2 (factor numeric, lucrător) (desp. -ti-pli-) s. mumifia (a ~) (rar) (desp. -fi-a) vb., ind. prez. 1 sg.
m., pl. multiplicatori mumifiez (desp. -fi-ez), 3 mumifiază, 1 pl. mumifiem; conj.
multiplicaţie (rar) (desp. -ti-pli-, -ţi-e) s. f., art. multiplicaţia prez. 1 sg. să mumifiez, 3 să mumifieze; ger. mumifiind
(desp. -ţi-a), g.-d. art. multiplicaţiei; pl. multiplicaţii, art. (desp. -fi-ind)
multiplicaţiile (desp. -ţi-i-) mumifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mumific, 2 sg. mumifici,
multiplicitate (desp. -ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicităţii 3 mumifică; conj. prez. 1 sg. să mumific, 3 să mumifice
multiplu1 (desp. -ti-plu) adj. m., pl. multipli; f. multiplă, mumificare s. f., g.-d. art. mumificării; pl. mumificări
pl. multiple mumificaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. mumificaţia
multiplu2 (desp. -ti-plu) s. m., art. multiplul, pl. multipli, (desp. -ţi-a), g.-d. art. mumificaţiei; pl. mumificaţii, art.
art. multiplii (cel mai mic multiplu comun abr. c.m.m.m.c.) mumificaţiile (desp. -ţi-i-)
multipol s. m., pl. multipoli mumifiere (rar) (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. mumifierii; pl.
multipolar adj. m., pl. multipolari; f. multipolară, pl. mumifieri
multipolare muncă s. f., g.-d. art. muncii; pl. munci
+multirezistent adj. m., pl. multirezistenţi; f. muncel s. n., pl. muncele
multirezistentă, pl. multirezistente munci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muncesc, 3 sg.
multisecular adj. m., pl. multiseculari; f. multiseculară, pl. munceşte, imperf. 1 munceam; conj. prez. 1 sg. să
multiseculare muncesc, 3 să muncească
multişor (fam.) adj. m., pl. multişori; f. multişoară, pl. muncire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. muncirii; pl. munciri
multişoare muncitor adj. m., s. m., pl. muncitori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
+multisistem adj. invar. (sindroame ~) muncitoare
multitudine s. f., g.-d. art. multitudinii; pl. multitudini muncitoresc adj. m., f. muncitorească; pl. m. şi f. muncitoreşti
multivibrator (desp. -vi-bra-) s. n., pl. multivibratoare muncitoreşte adv.
mult-puţin s. n., art. mult-puţinul muncitorime s. f., g.-d. art. muncitorimii
+mult şi bine loc. adv. munculiţă (pop.) s. f., g.-d. art. munculiţei
mulţam (pop.) interj. muncuşoară (pop.) s. f., g.-d. art. muncuşoarei
mulţi pr. m. pl., f. multe (şi cu valoare neutră); g.-d. pl. m. mundan (livr.) adj. m., pl. mundani; f. mundană, pl.
şi f. multora (votul ~) mundane
mundir 760
mundir (uniformă) (înv.) s. n., pl. mundire murdări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. murdăresc, 3
mundiraş (înv.) s. n., pl. mundiraşe sg. murdăreşte, imperf. 1 murdăream; conj. prez. 1 sg. să
mungerie (înv.) s. f., art. mungeria, g.-d. art. mungeriei; pl. murdăresc, 3 să murdărească
mungerii, art. mungeriile (desp. -ri-i-) murdărie s. f., art. murdăria, g.-d. art. murdăriei; pl.
mungiu (înv.) s. n., art. mungiul; pl. mungii, art. mungiii murdării, art. murdăriile (desp. -ri-i-)
(desp. -gi-ii) murdărire s. f., g.-d. art. murdăririi; pl. murdăriri
municipal adj. m., pl. municipali; f. municipală, pl. mureşean adj. m., s. m., pl. mureşeni; adj. f. mureşeană, pl.
municipale mureşene (dar: Andrei Mureşanu, Mureşianu s. proprii)
municipalitate s. f., g.-d. art. municipalităţii; pl. mureşeancă s. f., g.-d. art. mureşencei; pl. mureşence
municipalităţi murg1 (amurg) (înv., pop.) s. n., pl. murguri
municipaliza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. municipalizez, murg2 (de culoare închisă, despre cai ş. a.) adj. m., s. m.,
3 municipalizează; conj. prez. 1 sg. să municipalizez, 3 să pl. murgi; adj. f., s. f. murgă, pl. murge
municipalizeze murgi1 (a ~) (a amurgi) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sg.
municipalizare (rar) s. f., g.-d. art. municipalizării; pl. murgeşte, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 sg. să
municipalizări murgească
municipiu [piu pron. pĭu] s. n., art. municipiul; pl. !murgi2 (a ~) (a căpăta o culoare închisă) (rar) vb., ind.
municipii, art. municipiile (desp. -pi-i-) prez. 3 sg. murgeşte, 3 pl. murgesc, imperf. 3 sg. murgea;
munificent (livr.) adj. m., pl. munificenţi; f. munificentă, conj. prez. 3 să murgească
pl. munificente Murgilă (personaj) s. propriu m.
munificenţă (livr.) s. f., g.-d. art. munificenţei; pl. murgit (înv., reg.) s. n.
munificenţe murguleţ (rar) s. m., pl. murguleţi
muniţie (desp. -ţi-e) s. f., art. muniţia (desp. -ţi-a), g.-d. murguleţul (dans) s. n. art., neart. murguleţ
art. muniţiei; pl. muniţii, art. muniţiile (desp. -ţi-i-)
murguşor (rar) s. m., pl. murguşori
munte s. m., pl. munţi
murguţ (rar) adj. m., s. m., pl. murguţi; adj. f., s. f.
muntean adj. m., s. m., pl. munteni; adj. f. munteană, pl.
murguţă, pl. murguţe
muntene
muri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mor, 2 sg. mori, 3 sg.
munteancă s. f., g.-d. art. muntencei; pl. muntence
moare, imperf. 1 muream; conj. prez. 1 sg. să mor, 3 să
munte-bloc s. m., pl. munţi-bloc moară; imper. 2 sg. mori
munte-de-pietate (desp. -pi-e-) s. m., art. muntele-de- muribund adj. m., s. m., pl. muribunzi; adj. f., s. f.
pietate muribundă, pl. muribunde
munteneasca (dans) s. f. art., neart. muntenească, g.-d. murid s. n., pl. muride
munteneşti, art. munteneştii
murind (înv.) adj. m., s. m., pl. murinzi; adj. f., s. f.
+Muntenegru s. propriu n., art. Muntenegrul murindă, pl. murinde
muntenesc adj. m., f. muntenească; pl. m. şi f. munteneşti murire (înv.) s. f., g.-d. art. muririi
munteneşte adv. muriş (reg.) s. n., pl. murişuri
muntenism s. n., pl. muntenisme murişoară (rar) s. f., g.-d. art. murişoarei; pl. murişoare
!munteniza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. muntenizez, muritor adj. m., s. m., pl. muritori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
3 muntenizează; conj. prez. 1 sg. să muntenizez, 3 să
muritoare
muntenizeze
murmui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. murmui/
muntenizare (rar) s. f., g.-d. art. muntenizării; pl.
murmuiesc, 3 sg. murmuie/murmuieşte, imperf. 1
muntenizări
murmuiam; conj. prez. 1 sg. să murmui/să murmuiesc, 3
munticel (rar) s. m., pl. munticei, art. munticeii să murmuie/să murmuiască
muntişor (rar) s. m., pl. muntişori murmuială (înv.) s. f., g.-d. art. murmuielii; pl. murmuieli
muntos adj. m., pl. muntoşi; f. muntoasă, pl. muntoase murmuitor (înv.) (desp. -mu-i-) adj. m., pl. murmuitori; f.
mur s. m., pl. muri sg. şi pl. murmuitoare
mura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. murez, 3 murează; conj. murmur s. n., pl. murmure
prez. 1 sg. să murez, 3 să mureze murmura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. murmur, 3 murmură;
mural adj. m., pl. murali; f. murală, pl. murale conj. prez. 1 sg. să murmur, 3 să murmure
muralist s. m., pl. muralişti murmurare s. f., g.-d. art. murmurării; pl. murmurări
muralistă s. f., g.-d. art. muralistei; pl. muraliste murmurător adj. m., pl. murmurători; f. sg. şi pl.
murare s. f., g.-d. art. murării; pl. murări murmurătoare
mură s. f., g.-d. art. murei; pl. mure murmurând (rar) adj. m., pl. murmurânzi; f. murmurândă,
murătură s. f., g.-d. art. murăturii; pl. murături pl. murmurânde
murdar adj. m., pl. murdari; f. murdară, pl. murdare mursă (reg., înv.) s. f., g.-d. art. mursei; pl. murse
761 musterian
murseca (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. mursec, 2 sg. muscărime s. f., g.-d. art. muscărimii
murseci, 3 mursecă; conj. prez. 1 sg. să mursec, 3 să muscă-verde (insectă) s. f., g.-d. art. muştei-verzi; pl.
mursece muşte-verzi
murui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muruiesc, muscel s. n., pl. muscele
3 sg. muruieşte, imperf. 1 muruiam; conj. prez. 1 sg. să
!muschetar s. m., pl. muschetari
muruiesc, 3 să muruiască
muschetă s. f., g.-d. art. muschetei; pl. muschete
muruială (reg.) s. f., g.-d. art. muruielii; pl. muruieli
muschetărie (rar) s. f., art. muschetăria, g.-d. art. muschetăriei;
muruire (reg.) s. f., g.-d. art. muruirii; pl. muruiri
pl. muschetării, art. muschetăriile (desp. -ri‑i-)
mus s. m., pl. muşi
muscicapidă s. f., g.-d. art. muscicapidei; pl. muscicapide
musaca s. f., art. musacaua, g.-d. art. musacalei; pl. musacale
muscinee s. f., art. muscineea, g.-d. art. muscineei; pl.
musafir s. m., pl. musafiri
muscinee
musafiră s. f., g.-d. art. musafirei; pl. musafire
muscoi s. m., pl. muscoi, art. muscoii
musafirlâc (înv.) s. n., pl. musafirlâcuri
muscovit (mineral) s. n., pl. muscovite
musaget s. m., pl. musageţi
muscular (referitor la muşchi) adj. m., pl. musculari; f.
musai (pop., fam.) adv.
musculară, pl. musculare
musaip s. m., pl. musaipi
musculat (musculos) (rar) adj. m., pl. musculaţi; f.
musca-cireşelor (insectă) s. f. art., g.-d. art. muştei- musculată, pl. musculate
cireşelor
musculatură s. f., g.-d. art. musculaturii; pl. musculaturi
musca-hoiturilor (insectă) s. f. art., g.-d. art. muştei-
hoiturilor musculiţă s. f., g.-d. art. musculiţei; pl. musculiţe
muscal1 (nai) (înv., pop.) s. n., pl. muscaluri musculos adj. m., pl. musculoşi; f. musculoasă, pl.
musculoase
muscal2 (persoană) (înv., pop.) s. m., pl. muscali
muscuţă (rar) s. f., g.-d. art. muscuţei; pl. muscuţe
muscalagiu (înv., pop.) s. m., art. muscalagiul; pl.
muscalagii, art. muscalagiii (desp. -gi-ii) muselim s. m., pl. muselimi
muscar s. m., pl. muscari muselină (înv.) s. f., g.-d. art. muselinei; pl. museline
!muscardină (boală a viermilor de mătase) s. f., g.-d. art. musical (spectacol) (engl.) [pron. mĭuzikăl] s. n., pl.
muscardinei musicaluri [pron. mĭuzikăluri]
muscarină (substanţă otrăvitoare) s. f., g.-d. art. music-hall (local) (engl.) [pron. mĭuzikhol] s. n., pl. music-
muscarinei halluri [pron. mĭuzikholuri]
muscat1 adj. invar. (struguri ~, vin ~) musiu (termen de adresare) (înv.) s. m.
muscat2 s. n. !musli/(germ.) müsli s. m. pl.
!musca-ţeţe s. f. art., g.-d. art. muştei-ţeţe; pl. muşte-ţeţe muslim (înv.) s. m., pl. muslimi
muscă s. f., g.-d. art. muştei; pl. muşte muson s. m., pl. musoni
muscă-albastră (insectă) s. f., g.-d. art. muştei-albastre; pl. musonic adj. m., pl. musonici; f. musonică, pl. musonice
muşte-albastre +must1 (lucru obligatoriu) (engl.) (fam.) [pron. mast] s. n.
muscă-beţivă (insectă) s. f., g.-d. art. muştei-beţive; pl. (Vizitarea Voroneţului e un ~.)
muşte-beţive must2 (suc) s. n., pl. musturi
muscă-columbacă (insectă) s. f., g.-d. art. muştei- mustang s. m., pl. mustangi
columbace; pl. muşte-columbace
mustaţă s. f., g.-d. art. mustăţii; pl. mustăţi
muscă-de-cal (insectă) s. f., g.-d. art. muştei-de-cal; pl.
+mustaţă (la ~) (fam.) loc. adj., loc. adv. (evitare ~, a evita ~)
muşte-de-cal
muscă-de-carne (insectă) s. f., g.-d. art. muştei-de-carne; mustăci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mustăcesc,
pl. muşte-de-carne 3 sg. mustăceşte, imperf. 1 mustăceam; conj. prez. 1 sg.
să mustăcesc, 3 să mustăcească
!muscă-de-cireşe (insectă) s. f., g.-d. art. muştei-de-cireşe;
pl. muşte-de-cireşe mustăcioară (fam.) (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art.
mustăcioarei; pl. mustăcioare
muscă-de-varză (insectă) s. f., g.-d. art. muştei-de-varză;
pl. muşte-de-varză mustăcios adj. m., pl. mustăcioşi; f. mustăcioasă, pl.
muscălesc (înv., pop.) adj. m., f. muscălească; pl. m. şi f. mustăcioase
muscăleşti mustăcire (rar) s. f., g.-d. art. mustăcirii; pl. mustăciri
muscăleşte (înv.) adv. mustăreaţă (pop.) s. f., g.-d. art. mustăreţei
muscălime (înv.) s. f., g.-d. art. muscălimii mustărie s. f., art. mustăria, g.-d. art. mustăriei; pl.
muscă-mare (insectă) s. f., g.-d. art. muştei-mari; pl. mustării, art. mustăriile (desp. -ri-i-)
muşte-mari mustelidă s. f., g.-d. art. mustelidei; pl. mustelide
muscărie s. f., art. muscăria, g.-d. art. muscăriei musterian (desp. -ri-an) s. n.
musti 762
musti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. musteşte, 3 pl. mustesc, muştrului (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
imperf. 3 sg. mustea; conj. prez. 3 să mustească muştruluiesc, 3 sg. muştruluieşte, imperf. 1 muştruluiam;
mustimetru (desp. -me-tru) s. n., art. mustimetrul; pl. conj. prez. 1 sg. să muştruluiesc, 3 să muştruluiască
mustimetre muştruluială (fam.) s. f., g.-d. art. muştruluielii; pl.
mustire s. f., g.-d. art. mustirii; pl. mustiri muştruluieli
mustos adj. m., pl. mustoşi; f. mustoasă, pl. mustoase muşuroi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muşuroiesc, 3
mustra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mustru, 3 mustră; conj. sg. muşuroieşte, imperf. 1 muşuroiam; conj. prez. 1 sg. să
prez. 1 sg. să mustru, 3 să mustre muşuroiesc, 3 să muşuroiască
mustrare s. f., g.-d. art. mustrării; pl. mustrări muşuroi2 s. n., pl. muşuroaie
mustră (manevră) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. mustrei; pl. muşuroire s. f., g.-d. art. muşuroirii; pl. muşuroiri
mustre muşuroit s. n.
mustrător adj. m., pl. mustrători; f. sg. şi pl. mustrătoare mut adj. m., s. m., pl. muţi; adj. f., s. f. mută, pl. mute
mustui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mustuiesc, muta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mut, 2 sg. muţi, 3 mută;
3 sg. mustuieşte, imperf. 1 mustuiam; conj. prez. 1 sg. să conj. prez. 1 sg. să mut, 3 să mute
mustuiesc, 3 să mustuiască mutabil (rar) adj. m., pl. mutabili; f. mutabilă, pl. mutabile
mustuială (pop.) s. f., g.-d. art. mustuielii; pl. mustuieli
mutabilitate (rar) s. f., g.-d. art. mutabilităţii
mustuire (pop.) s. f., g.-d. art. mustuirii; pl. mustuiri
+mutagen adj. m., pl. mutageni; f. mutagenă, pl. mutagene
mustuitor (pop.) (desp. -tu-i-) s. n., pl. mustuitoare
!mutant adj. m., s. m., pl. mutanţi; adj. f., mutantă pl. mutante
mustuitură (pop.) (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. mustuiturii;
mutare s. f., g.-d. art. mutării; pl. mutări
pl. mustuituri
mutat s. n., pl. mutaturi
musulman adj. m., s. m., pl. musulmani; adj. f., s. f.
musulmană, pl. musulmane mutatis mutandis (lat.) loc. adv.
muşama s. f., art. muşamaua, g.-d. art. muşamalei; pl. mutator s. n., pl. mutatoare
muşamale mutaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. mutaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
muşamaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. muşamalizez, 3 art. mutaţiei; pl. mutaţii, art. mutaţiile (desp. -ţi-i-)
muşamalizează; conj. prez. 1 sg. să muşamalizez, 3 să mutaţionism (desp. -ţi-o-) s. n.
muşamalizeze mutălău (reg.) s. m., art. mutălăul; pl. mutălăi, art. mutălăii
muşamalizare s. f., g.-d. art. muşamalizării; pl. mutătoare s. f., g.-d. art. mutătorii; pl. mutători
muşamalizări mutător adj. m., pl. mutători; f. sg. şi pl. mutătoare
muşca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. muşc, 2 sg. muşti, 3 muşcă; mutelcă s. f., g.-d. art. mutelcii; pl. mutelci
conj. prez. 1 sg. să muşc, 3 să muşte
mutesc adj. m., f. mutească; pl. m. şi f. muteşti
muşcare s. f., g.-d. art. muşcării; pl. muşcări
muteşte adv. (mai frecv. pe ~)
muşcat s. n.
mutică adj. f. (frunză ~), pl. mutice
muşcată s. f., g.-d. art. muşcatei; pl. muşcate
mutila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mutilez, 3 mutilează; conj.
muşcător adj. m., pl. muşcători; f. sg. şi pl. muşcătoare
prez. 1 sg. să mutilez, 3 să mutileze
muşcătură s. f., g.-d. art. muşcăturii; pl. muşcături
mutilant adj. m., pl. mutilanţi; f. mutilantă, pl. mutilante
muşchi s. m., art. muşchiul; pl. muşchi, art. muşchii
mutilare s. f., g.-d. art. mutilării; pl. mutilări
muşchios (rar) (desp. -chios) adj. m., pl. muşchioşi; f.
mutilator adj. m., pl. mutilatori; f. sg. şi pl. mutilatoare
muşchioasă, pl. muşchioase
muşchiuleţ (desp. -chiu-) s. m., pl. muşchiuleţi mutism s. n.
muşeţel s. m. muton1 (blană) s. n.
muşina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 muşină, imperf. 3 pl. muton2 (segment de material genetic) s. m., pl. mutoni
muşinau; conj. prez. 3 să muşine mutră (desp. mu-tră) s. f., g.-d. art. mutrei; pl. mutre
muşiţă s. f., g.-d. art. muşiţei; pl. muşiţe mutrişoară (fam.) (desp. mu-tri-) s. f., g.-d. art. mutrişoarei;
muşlui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. muşluieşte, 3 pl. pl. mutrişoare
muşluiesc, imperf. 3 sg. muşluia; conj. prez. 3 să muşluiască mutual (desp. -tu-al) adj. m., pl. mutuali; f. mutuală, pl.
muştar1 (condiment; culoare) s. n., (sorturi) pl. muştaruri mutuale
muştar2 (plantă) s. m. mutualism (desp. -tu-a-) s. n.
muştarieră (rar) (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. muştarierei; mutualist (desp. -tu-a-) adj. m., s. m., pl. mutualişti; adj.
pl. muştariere f., s. f. mutualistă, pl. mutualiste
muştea s. f., art. muşteaua, g.-d. art. muştelei; pl. muştele mutualitate (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. mutualităţii
muşteriu (înv., fam.) s. m., art. muşteriul; pl. muşterii, art. mutulă s. f., g.-d. art. mutulei; pl. mutule
muşteriii (desp. -ri-ii) !mutulică (persoană) (fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui
muştiuc (desp. -tiuc) s. n., pl. muştiucuri mutulică; pl. mutulici
763 Myanmar
!muţenie (desp. -ni-e) s. f., art. muţenia (desp. -ni-a), g.-d. muzical adj. m., pl. muzicali; f. muzicală, pl. muzicale
art. muţeniei muzicalism s. n.
muţi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muţesc, 3 sg. muzicalitate s. f., g.-d. art. muzicalităţii
muţeşte, imperf. 1 muţeam; conj. prez. 1 sg. să muţesc, muzicant s. m., pl. muzicanţi
3 să muţească muzicantă s. f., g.-d. art. muzicantei; pl. muzicante
muţie (pop.) s. f., art. muţia, g.-d. muţii, art. muţiei muzicastru (livr.) s. m., art. muzicastrul; pl. muzicaştri,
muţire s. f., g.-d. art. muţirii; pl. muţiri art. muzicaştrii
muţiu (a ~) (reg.) loc. adv. (a lătra ~) muzică s. f., g.-d. art. muzicii
!muţunache (fam.) s. m., g.-d. art. lui muţunache; pl. muzician (desp. -ci-an) s. m., pl. muzicieni (desp. -ci-eni)
muţunache muziciană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. muzicienei (desp.
muză (fiinţă mitică; inspiratoare) s. f., g.-d. art. muzei; pl. -ci-e-); pl. muziciene
muze muzicografie (desp. -co-gra-) s. f., art. muzicografia, g.-d.
muzeal (desp. -ze-al) adj. m., pl. muzeali; f. muzeală, pl. muzicografii, art. muzicografiei
muzeale muzicoloagă v. muzicologă
muzeistic adj. m., pl. muzeistici; f. muzeistică, pl. muzeistice muzicolog s. m., pl. muzicologi
muzeistică s. f., g.-d. art. muzeisticii !muzicologă (livr.)/(colocv.) muzicoloagă s. f., g.-d. art.
muzeograf (desp. -ze-o-graf) s. m., pl. muzeografi muzicologei/muzicoloagei; pl. muzicologe/muzicoloage
muzeografă (desp. -ze-o-gra-) s. f., g.-d. art. muzeografei; muzicologic adj. m., pl. muzicologici; f. muzicologică, pl.
pl. muzeografe muzicologice
muzeografic (desp. -ze-o-gra-) adj. m., pl. muzeografici; f. muzicologie s. f., art. muzicologia, g.-d. muzicologii, art.
muzeografică, pl. muzeografice muzicologiei
muzeografie (desp. -ze-o-gra-) s. f., art. muzeografia, g.-d. muzicoman (rar) s. m., pl. muzicomani
muzeografii, art. muzeografiei muzicomană (rar) s. f., g.-d. art. muzicomanei; pl.
muzeoloagă v. muzeologă muzicomane
muzeolog (desp. -ze-o-) s. m., pl. muzeologi muzicomanie (rar) s. f., art. muzicomania, g.-d.
!muzeologă (livr.)/(colocv.) muzeoloagă (desp -ze-o‑) muzicomanii, art. muzicomaniei
s. f., g.-d. art. muzeologei/muzeoloagei; pl. muzeologe/ muzicoterapie s. f., art. muzicoterapia, g.-d. muzicoterapii,
muzeoloage art. muzicoterapiei
muzeologie (desp. -ze-o-) s. f., art. muzeologia, g.-d. muzicuţă s. f., g.-d. art. muzicuţei; pl. muzicuţe
muzeologii, art. muzeologiei muzoar (desp. -zoar) s. n., pl. muzoare
muzeu s. n., art. muzeul; pl. muzee +Myanmar (fosta Birmanie) s. propriu n.
Nn
n1 (literă) [cit. en/ne/nî] s. m./s. n., pl. m. n/n. n-uri nahlap (reg.) (desp. na-hlap) s. m., pl. nahlapi
!n2 (sunet) [cit. nî] s. m./s. n., pl. m. n/n. n-uri +naht (înv.) adj. invar. (bani ~)
+n3 (limita numerelor naturale) num. (şi (fam.) S-a naht (în ~) (înv.) loc. adj., loc. adv. (plată ~, a plăti ~)
supărat din n motive.) nai s. n., pl. naiuri
n- adv. v. nu n-ai (în tempo rapid) adv. + vb. (= nu ai) (~ timp. ~ veni.
na interj. ~ venit.)
n-a (în tempo rapid) adv. + vb. aux. (~ venit.) naiadă (nimfă; plantă) s. f., g.-d. art. naiadei; pl. naiade
nabab s. m., pl. nababi naiba (fam.) s. m. art., g.-d. art. naibii
nabederniţă s. f., g.-d. art. nabederniţei; pl. nabederniţe +naiba (la ~) loc. interj.
!nacafa (înv., reg.) s. f., art. nacafaua, g.-d. art. nacafalei; naică (reg.) s. f., g.-d. art. naichii
pl. nacafale nailon (desp. nai-) s. n., (sorturi) pl. nailonuri
nacealnic (înv.) (desp. -ceal-) s. m., pl. nacealnici naingiu (înv.) (desp. na-in-) s. m., art. naingiul; pl. naingii,
nacelă s. f., g.-d. art. nacelei; pl. nacele art. naingiii (desp. -gi-ii)
nacrit (desp. na-crit) s. n. naist s. m., pl. naişti
nacru (livr.) (na-cru) s. n., art. nacrul naistă s. f., g.-d. art. naistei; pl. naiste
nadă1 (înnăditură) s. f., g.-d. art. năzii; pl. năzi naiv adj. m., pl. naivi; f. naivă, pl. naive
nadă2 (momeală) s. f., g.-d. art. nadei; pl. nade naivitate (desp. na-i-) s. f., g.-d. art. naivităţii; pl. naivităţi
nadiceancă (reg.) s. f., g.-d. art. nadicencei; pl. nadicence nalbă s. f., g.-d. art. nalbei; pl. nalbe
nadir s. n. nalbă-de-grădină (plantă) s. f., g.-d. art. nalbei-de-grădină;
nadiral (rar) adj. m., pl. nadirali; f. nadirală, pl. nadirale pl. nalbe-de-grădină
!nadolean (reg.) adj. m. (cal ~), pl. nadoleni; f. nadoleană nalbă-mare (plantă) s. f., g.-d. art. nalbei-mari; pl. nalbe-
(găină ~), pl. nadolene mari
!nadoleancă (reg.) s. f., g.-d. art. nadolencei; pl. nadolence namaz s. n., pl. namazuri
nadpis (înv.) s. n., pl. nadpisuri namestie (înv., reg.) (desp. -ti-e) s. f., art. namestia (desp.
naftalină s. f., g.-d. art. naftalinei -ti-a), g.-d. art. namestiei; pl. namestii, art. namestiile
(desp. -ti-i-)
naftă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. naftei
namestnic (înv.) (desp. -mest-nic) s. m., pl. namestnici
naftenat s. m., pl. naftenaţi
namibian (desp. -bi-an) adj. m., s. m., pl. namibieni (desp.
naftenă (înv.) s. f., g.-d. art. naftenei; pl. naftene
-bi-eni); adj. f., s. f. namibiană, pl. namibiene
!naftenic adj. m. (acid ~), pl. naftenici; f. naftenică namilă s. f., g.-d. art. namilei; pl. namile
(hidrocarbură ~), pl. naftenice
nan s. m., pl. nani
naftil s. m., pl. naftili +na-na (fam.) s. n. (a da ~)
naftilamină (desp. -ti-la-/-til-a-) s. f., g.-d. art. naftilaminei; nană (reg.) s. f., g.-d. art. nanei; pl. nane
pl. naftilamine
nandralău (reg.) s. m., art. nandralăul; pl. nandralăi, art.
naftol s. m., pl. naftoli nandralăii
naftolat s. m., pl. naftolaţi !nandu s. m., art. nanduul; pl. nandu
nagaică (reg.) (desp. -gai-) s. f., g.-d. art. nagaicei; pl. nagaice !nanghin s. n.
nagâţ s. m., pl. nagâţi nani1/nani-nani interj.
nagodă (reg.) s. f., g.-d. art. nagodei; pl. nagode +nani2 (fam.) s. n. (Fă un ~ bun!)
765 natriu
nani-nani v. nani1 narcotism s. n.
nanism s. n. narcotiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. narcotizez, 3 narcotizează;
nanomelie s. f., art. nanomelia, g.-d. nanomelii, art. nanomeliei conj. prez. 1 sg. să narcotizez, 3 să narcotizeze
+nanometru (desp. -me-tru) s. n., pl. nanometre narcotizare s. f., g.-d. art. narcotizării; pl. narcotizări
+nanoparticulă s. f., g.-d. art. nanoparticulei; pl. nanoparticule narcotizator s. m., pl. narcotizatori
nanosecundă s. f., g.-d. art. nanosecundei; pl. nanosecunde; +narcotraficant (desp. -co-tra-) s. m., pl. narcotraficanţi
simb. ns narcoză s. f., g.-d. art. narcozei; pl. narcoze
nansuc (rar) s. n. nard s. m.
naos s. n., pl. naosuri narghelegiu s. m., art. narghelegiul; pl. narghelegii, art.
nap s. m., pl. napi narghelegiii (desp. -gi-ii)
napalm s. n. narghilea s. f., art. narghileaua, g.-d. art. narghilelei; pl.
napoleon (monedă veche) (desp. -le-on) s. m., pl. narghilele
napoleoni narină (rar) s. f., g.-d. art. narinei; pl. narine
Napoleon (personalitate; soiuri de fructe) s. propriu m. narodnic adj. m., s. m., pl. narodnici; adj. f., s. f. narodnică,
napoleonian (desp. -le-o-ni-an) adj. m., pl. napoleonieni pl. narodnice
(desp. -ni-eni); f. napoleoniană, pl. napoleoniene narodnicism s. n.
napolitan adj. m., s. m., pl. napolitani; adj. f., s. f. napolitană narodnicist adj. m., pl. narodnicişti; f. narodnicistă, pl.
(persoană; produs de patiserie), pl. napolitane narodniciste
nara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. narez, 3 narează; conj. prez. nart s. n., pl. narturi
1 sg. să narez, 3 să nareze nartex s. n., pl. nartexuri
naramz (portocal) (înv., reg.) s. m., pl. naramzi narval s. m., pl. narvali
naramzat (înv., reg.) adj. m., pl. naramzaţi; f. naramzată, nas s. n., pl. nasuri
pl. naramzate nascorniţă (reg.) s. f., g.-d. art. nascorniţei; pl. nascorniţe
naramză (portocală) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. naramzei; nasicorn s. m., pl. nasicorni
pl. naramze nasol (fam.) adj. m., pl. nasoli; f. nasoală, pl. nasoale
naramziu (înv., reg.) adj. m., f. naramzie; pl. m. şi f. nastie s. f., art. nastia, g.-d. art. nastiei; pl. nastii, art.
naramzii nastiile (desp. -ti-i-)
narativ1 adj. m., pl. narativi; f. narativă, pl. narative nastratinesc adj. m., f. nastratinească; pl. m. şi f. nastratineşti
+narativ2 s. n. nasture s. m., art. nasturele; pl. nasturi
narativitate s. f., g.-d. art. narativităţii naş1 (literă chirilică) s. m., pl. naş
naratoare s. f., g.-d. art. naratoarei; pl. naratoare naş2 (persoană) s. m., pl. naşi
naratologic adj. m., pl. naratologici; f. naratologică, pl. n-aş (în tempo rapid) (= nu aş) adv. + vb. aux. (~ veni.)
naratologice naşă s. f., art. naşa, g.-d. art. naşei; pl. naşe
naratologie s. f., art. naratologia, g.-d. naratologii, art. +naşpa (arg., fam.) adj. invar., adv. (rochie ~, a se îmbrăca ~)
naratologiei
naşte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nasc, 2 sg. naşti,
narator s. m., pl. naratori 3 sg. naşte, imperf. 1 sg. năşteam, perf. s. 1 sg. născui,
naraţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. naraţiunii; pl. m.m.c.p. 1 pl. născuserăm; conj. prez. 1 sg. să nasc, 3 să
naraţiuni nască; ger. născând; part. născut
nară s. f., g.-d. art. nării; pl. nări naştere s. f., g.-d. art. naşterii; pl. naşteri
narcisă s. f., g.-d. art. narcisei; pl. narcise nat (pop.) s. m.
narcisiac (livr.) (desp. -si-ac) adj. m., pl. narcisiaci; f. natal adj. m., pl. natali; f. natală, pl. natale
narcisiacă, pl. narcisiace natalitate s. f., g.-d. art. natalităţii
narcisic (livr.) adj. m., pl. narcisici; f. narcisică, pl. narcisice natantol (reg.) adj. m., pl. natantoli; f. natantoală, pl.
narcisism s. n. natantoale
narcisist adj. m., pl. narcisişti; f. narcisistă, pl. narcisiste nataţie (desp. -ţi-e) s. f., art. nataţia (desp. -ţi-a), g.-d.
narcolepsie s. f., art. narcolepsia, g.-d. narcolepsii, art. nataţii, art. nataţiei
narcolepsiei !nativ adj. m., s. m., pl. nativi; adj. f., s. f. nativă, pl. native
narcoman s. m., pl. narcomani nativism s. n.
narcomană s. f., g.-d. art. narcomanei; pl. narcomane nativist adj. m., s. m., pl. nativişti; adj. f., s. f. nativistă,
narcomanie s. f., art. narcomania, g.-d. narcomanii, art. pl. nativiste
narcomaniei !NATO s. propriu n.
narcotic1 adj. m., pl. narcotici; f. narcotică, pl. narcotice natră (desp. na-tră) s. f., g.-d. art. natrei; pl. natre
narcotic2 s. n., pl. narcotice natriu [riu pron. rĭu] (desp. na-triu) s. n., art. natriul;
narcotină s. f., g.-d. art. narcotinei; pl. narcotine simb. Na
natrolit 766
natrolit (desp. na-tro-) s. m. naufragiu (desp. na-u-fra-) s. n., art. naufragiul; pl.
natur adj. invar. (cartofi ~) naufragii, art. naufragiile (desp. gi-i-)
natural1 adj. m., pl. naturali; f. naturală, pl. naturale naumahie (rar) (desp. na-u-) s. f., art. naumahia, g.-d.
natural2 (rar) s. n. naumahii, art. naumahiei
naturaleţe s. f., art. naturaleţea, g.-d. art. naturaleţei naupatie (desp. na-u-) s. f., art. naupatia, g.-d. art.
naupatiei; pl. naupatii, art. naupatiile (desp. -ti-i-)
naturalism s. n.
nauplius (desp. -u-pli-us) s. m.
naturalist adj. m., s. m., pl. naturalişti; adj. f., s. f.
naturalistă, pl. naturaliste nauruan (desp. na-u-ru-an) adj. m., s. m., pl. nauruani;
adj. f., s. f. nauruană, pl. nauruane
naturaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. naturalizez, 3 naturalizează;
conj. prez. 1 sg. să naturalizez, 3 să naturalizeze nautic adj. m., pl. nautici; f. nautică, pl. nautice
nautică s. f., g.-d. art. nauticii
naturalizare s. f., g.-d. art. naturalizării; pl. naturalizări
nautil (desp. na-u-) s. m., pl. nautili
naturalizaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. naturalizaţia
(desp. -ţi-a), g.-d. naturalizaţii, art. naturalizaţiei nautiloid (desp. na-u-) s. n., pl. nautiloide
natură s. f., g.-d. art. naturii; pl. naturi naval adj. m., pl. navali; f. navală, pl. navale
naturism s. n. navă s. f., g.-d. art. navei; pl. nave
naturist adj. m., s. m., pl. naturişti; adj. f., s. f. naturistă, na-vă interj. + pr.
pl. naturiste +navă-şcoală s. f., g.-d. art. navei-şcoală; pl. nave-şcoală
n-aţi (în tempo rapid) adv. + vb. aux. (= nu aţi) (~ veni. navetă s. f., g.-d. art. navetei; pl. navete
~ venit.) navetist adj. m., s. m., pl. navetişti; adj. f., s. f. navetistă,
na-ţi interj. + pr. (~ banii.) pl. navetiste
+naţie (mai ales înv., fam.) (desp. -ţi-e) s. f., art. naţia naviga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. navighez, 3 navighează;
(desp. -ţi-a), g.-d. art. naţiei; pl. naţii, art. naţiile (desp. conj. prez. 1 sg. să navighez, 3 să navigheze
-ţi-i-) navigabil adj. m., pl. navigabili; f. navigabilă, pl. navigabile
naţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. naţionali; f. naţională, pl. navigabilitate s. f., g.-d. art. navigabilităţii
naţionale navigant adj. m., pl. naviganţi; f. navigantă, pl. navigante
naţionalism (desp. -ţi-o-) s. n. navigare s. f., g.-d. art. navigării
naţionalist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl. naţionalişti; adj. navigatoare s. f., g.-d. art. navigatoarei; pl. navigatoare
f., s. f. naţionalistă, pl. naţionaliste navigator s. m., pl. navigatori
naţionalitate (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. naţionalităţii; pl. navigaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. navigaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
naţionalităţi art. navigaţiei; pl. navigaţii, art. navigaţiile (desp. -ţi-i-)
naţionaliza (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. navigraf (desp. -vi-graf) s. n., pl. navigrafe
naţionalizez, 3 naţionalizează; conj. prez. 1 sg. să navisferă (desp. -vis-fe-/-vi-sfe-) s. f., g.-d. art. navisferei;
naţionalizez, 3 să naţionalizeze pl. navisfere
naţionalizare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. naţionalizării; pl. navlosi (a ~) (desp. na-vlo-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
naţionalizări navlosesc, 3 sg. navloseşte, imperf. 1 pl. navloseam; conj.
+naţional-liberal (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl. naţional- prez. 1 sg. să navlosesc, 3 să navlosească
liberali; adj. f., s. f. naţional-liberală, pl. naţional-liberale navlosire (desp. na-vlo-) s. f., g.-d. art. navlosirii; pl.
(dar: Partidul Naţional-Liberal s. propriu n.) navlosiri
naţional-socialism (desp. -ţi-o-, -ci-a-) s. n. navlositor (desp. na-vlo-) s. m., pl. navlositori
naţional-socialist (desp. -ţi-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. navlu (desp. na-vlu) s. n., art. navlul; pl. navluri
naţional-socialişti; adj. f., s. f. naţional-socialistă, pl. navomodel s. n., pl. navomodele
naţional-socialiste navomodelism s. n.
naţional-ţărănesc (desp. -ţi-o-) adj. m., f. naţional- navomodelist s. m., pl. navomodelişti
ţărănească; pl. m. şi f. naţional-ţărăneşti (dar: Partidul
navomodelistă s. f., g.-d. art. navomodelistei; pl. navomodeliste
Naţional-Ţărănesc s. propriu n. art.)
nazal adj. m., pl. nazali; f. nazală, pl. nazale
naţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. naţiunii; pl. naţiuni
nazală s. f., g.-d. art. nazalei; pl. nazale
!n-aude-na-vede(-na-greul-pământului) (personaj;
năuc) (pop.) s. m., g.-d. art. lui n-aude-na-vede(-na- nazalitate s. f., g.-d. art. nazalităţii
greul-pământului) nazaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. nazalizez, 3 nazalizează;
naufragia (a ~) (desp. na-u-fra-gi-a) vb., ind. prez. 1 sg. conj. prez. 1 sg. să nazalizez, 3 să nazalizeze
naufragiez (desp. -gi-ez), 3 naufragiază, 1 pl. naufragiem; nazalizare s. f., g.-d. art. nazalizării; pl. nazalizări
conj. prez. 1 sg. să naufragiez, 3 să naufragieze; ger. nazar (favoare) (înv.) s. n., pl. nazaruri
naufragiind (desp. -gi-ind) nazareean (creştin; sectant; pictor) s. m., pl. nazareeni
naufragiere (desp. na-u-fra-gi-e-) s. f., g.-d. art. nazareeană (creştină; sectantă; pictoriţă) s. f., g.-d. art.
naufragierii; pl. naufragieri nazareenei; pl. nazareene
767 năpădi
nazarinean (referitor la Nazaret) adj. m., s. m., pl. năduşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năduşesc, 3 sg.
nazarineni; adj. f., s. f. nazarineană, pl. nazarinene năduşeşte, imperf. 1 năduşeam; conj. prez. 1 sg. să
nazâr (persoană) s. m., pl. nazâri năduşesc, 3 să năduşească
nazism s. n. năduşire (rar) s. f., g.-d. art. năduşirii
nazist adj. m., s. m., pl. nazişti; adj. f., s. f. nazistă, pl. năduşitor (rar) adj. m., pl. năduşitori; f. sg. şi pl.
năduşitoare
naziste
năframă (desp. nă-fra-) s. f., g.-d. art. năframei; pl. năframe
nazofaringian (desp. -gi-an) adj. m., pl. nazofaringieni
(desp. -gi-eni); f. nazofaringiană, pl. nazofaringiene năfrămioară (reg.) (desp. nă-fră-mioa-) s. f., g.-d. art.
năfrămioarei; pl. năfrămioare
nazuri (fam.) s. n. pl. (în: a face ~)
năfrămiţă (reg.) (desp. nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămiţei;
năbădaică (reg.) (desp. -dai-) s. f., g.-d. art. năbădăicii; pl. pl. năfrămiţe
năbădăici
năfrămuţă (reg) (desp. nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămuţei;
năbădaie (pop.) s. f., g.-d. art. năbădăii; pl. năbădăi, art. pl. năfrămuţe
năbădăile (desp. -dă-i-) năfurică s. f., g.-d. art. năfuricii; pl. năfurici
năbădăi (a se ~) (pop., rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. năgară s. f., g.-d. art. năgarei
mă năbădăiesc, 3 sg. se năbădăieşte, imperf. 1 sg. mă năgăruş (rar) s. n.
năbădăiam; conj. prez. 1 sg. să mă năbădăiesc, 3 să se
năglag (reg.) (desp. nă-glag) s. n.
năbădăiască; imper. 2 sg. afirm. năbădăieşte-te; ger.
năier (rar) s. m., pl. năieri
năbădăindu-mă
năimeală (înv., reg.) (desp. nă-i-) s. f., g.-d. art. năimelii;
năbădăios (pop., fam.) adj. m., pl. năbădăioşi; f.
pl. năimeli
năbădăioasă, pl. năbădăioase
năimi (a ~) (înv., pop.) (desp. nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg.
năbădăire (pop., rar) s. f., g.-d. art. năbădăirii; pl. năbădăiri şi 3 pl. năimesc, 3 sg. năimeşte, imperf. 1 năimeam; conj.
năboi1 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năboiesc, 3 sg. prez. 1 sg. să năimesc, 3 să năimească
năboieşte, imperf. 1 năboiam; conj. prez. 1 sg. să năboiesc, năimit (înv., pop.) (desp. nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimiţi;
3 să năboiască adj. f., s. f. năimită, pl. năimite
năboi2 (înv., reg.) s. n., pl. năboiuri năimitor (înv.) (desp. nă-i-) s. m., pl. năimitori
năboire (reg.) s. f., g.-d. art. năboirii; pl. năboiri năjit (pop.) s. n.
năbuc s. n. !nălbar s. m., pl. nălbari
năbuşeală (pop.) s. f., g.-d. art. năbuşelii; pl. năbuşeli nălucă s. f., g.-d. art. nălucii; pl. năluci
năbuşi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. năbuşesc, 3 sg. năluceală (rar) s. f., g.-d. art. nălucelii; pl. năluceli
năbuşeşte, imperf. 1 năbuşeam; conj. prez. 1 sg. să năluci (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. năluceşte, 3 pl. nălucesc,
năbuşesc, 3 să năbuşească imperf. 3 sg. nălucea; conj. prez. 3 să nălucească
năbuşire (pop.) s. f., g.-d. art. năbuşirii; pl. năbuşiri nălucire s. f., g.-d. art. nălucirii; pl. năluciri
năbuşitor (pop.) adj. m., pl. năbuşitori; f. sg. şi pl. nălucitor (rar) adj. m., pl. nălucitori; f. sg. şi pl. nălucitoare
năbuşitoare nămete (grămadă de zăpadă) s. m., (mai frecv.) pl. nămeţi
năbuzna (reg.) adv. (în: a da ~) nămetenie (rar) (desp. -ni-e) s. f., art. nămetenia (desp.
năclăi (a ~) (desp. nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. -ni-a), g.-d. art. nămeteniei; pl. nămetenii, art. nămeteniile
năclăiesc, 3 sg. năclăieşte, imperf. 1 năclăiam; conj. prez. (desp. -ni-i-)
1 sg. să năclăiesc, 3 să năclăiască !nămiază (pop.) s. f., g.-d. art. nămiezii; pl. nămiezi
năclăială (desp. nă-clă-) s. f., g.-d. art. năclăielii; pl. nămeţi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămeţeşte, 3
năclăieli pl. nămeţesc, imperf. 3 sg. nămeţea; conj. prez. 3 să
nămeţească
năclăios (desp. nă-clă-) adj. m., pl. năclăioşi; f. năclăioasă,
nămeţire (pop.) s. f., g.-d. art. nămeţirii; pl. nămeţiri
pl. năclăioase
nămol s. n., pl. nămoluri
nădăjdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nădăjduiesc, 3
sg. nădăjduieşte, imperf. 1 nădăjduiam; conj. prez. 1 sg. nămoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nămolesc, 3 sg.
nămoleşte, imperf. 1 nămoleam; conj. prez. 1 sg. să
să nădăjduiesc, 3 să nădăjduiască
nămolesc, 3 să nămolească
nădăjduire (rar) s. f., g.-d. art. nădăjduirii; pl. nădăjduiri
nămolos adj. m., pl. nămoloşi; f. nămoloasă, pl. nămoloase
nădejde s. f., g.-d. art. nădejdii; pl. nădejdi
nănaş (înv., pop.) s. m., pl. nănaşi
nădrag (pop., fam.) (desp. nă-drag) s. m., pl. nădragi
nănaşă (înv., pop.) s. f., art. nănaşa, g.-d. art. nănaşei; pl.
nădrăgar (pop.) (desp. nă-dră-) s. m., pl. nădrăgari nănaşe
nădrăgel (pop.) (desp. nă-dră-) s. m., pl. nădrăgei, art. năpastă s. f., g.-d. art. năpastei; pl. năpaste
nădrăgeii năpatcă (reg.) s. f., g.-d. art. năpătcii; pl. năpătci
năduf (pop.) s. n., (supărări) pl. nădufuri !năpădi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. năpădeşte, 3 pl. năpădesc,
năduşeală s. f., g.-d. art. năduşelii; pl. năduşeli imperf. 3 sg. năpădea; conj. prez. 3 să năpădească
năpădire 768
năpădire s. f., g.-d. art. năpădirii; pl. năpădiri năsădi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năsădesc,
năpăstui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năpăstuiesc, 3 3 sg. năsădeşte, imperf. 1 năsădeam; conj. prez. 1 sg. să
sg. năpăstuieşte, imperf. 1 năpăstuiam; conj. prez. 1 sg. năsădesc, 3 să năsădească
să năpăstuiesc, 3 să năpăstuiască năsădire (pop.) s. f., g.-d. art. năsădirii; pl. năsădiri
năpăstuire s. f., g.-d. art. năpăstuirii; pl. năpăstuiri năsădit (pop.) s. n.
năpăstuitoare (rar) (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. năsăilă (pop.) s. m., g.-d. art. lui năsăilă
năpăstuitoarei; pl. năpăstuitoare năsălie (pop.) s. f., art. năsălia, g.-d. art. năsăliei; pl. năsălii,
năpăstuitor (rar) (desp. -tu-i-) s. m., pl. năpăstuitori art. năsăliile (desp. -li-i-)
năpârcă s. f., g.-d. art. năpârcii; pl. năpârci năsăudean (desp. -să-u-) adj. m., s. m., pl. năsăudeni; adj.
f. năsăudeană, pl. năsăudene
năpârli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năpârlesc, 3 sg.
năpârleşte, imperf. 1 năpârleam; conj. prez. 1 sg. să năsăudeancă (desp. -să-u-) s. f., g.-d. art. năsăudencei; pl.
năpârlesc, 3 să năpârlească năsăudence
născare (pop.) s. f., g.-d. art. născării; pl. născări
năpârlire s. f., g.-d. art. năpârlirii; pl. năpârliri
născător (înv., pop.) adj. m., pl. născători; adj. f., s. f. sg.
năpârstoacă (fam.) s. f., g.-d. art. năpârstoacei; pl.
şi pl. născătoare
năpârstoace
născând (rar) adj. m., pl. născânzi; f. născândă, pl. născânde
năpârstoc1 (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoace
născior (desp. -cior) s. n., pl. născioare
năpârstoc2 (persoană) (fam.) s. m., pl. năpârstoci
născoceală s. f., g.-d. art. născocelii; pl. născoceli
năprasnă (înv., reg.) (desp. nă-pras-) s. f., g.-d. art.
născoci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. născocesc, 3 sg.
năprasnei; pl. năprasne
născoceşte, imperf. 1 născoceam; conj. prez. 1 sg. să
năprasnic1 (desp. nă-pras-) adj. m., pl. năprasnici; f. născocesc, 3 să născocească
năprasnică, pl. năprasnice
născocire s. f., g.-d. art. născocirii; pl. născociri
năprasnic2 (plantă) (desp. nă-pras-) s. m., pl. năprasnici născocitor adj. m., pl. născocitori; f. sg. şi pl. născocitoare
năprasnică (plantă) (desp. nă-pras-) s. f., g.-d. art. născocitură (rar) s. f., g.-d. art. născociturii; pl. născocituri
năprasnicei; pl. năprasnice
născut1 adj. m., s. m., pl. născuţi; adj. f., s. f. născută, pl.
năprăsnicie (înv.) (desp. nă-prăs-) s. f., art. năprăsnicia, născute
g.-d. art. năprăsniciei; pl. năprăsnicii, art. năprăsniciile născut2 s. n.
(desp. -ci-i-)
năsilnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsilnici; f. năsilnică, pl.
năprui (reg.) (desp. nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprui; adj. năsilnice
f., s. f. năpruie, pl. năprui
năsilnicie (înv., reg.) s. f., art. năsilnicia, g.-d. art.
năpusti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă năpustesc, 3 năsilniciei; pl. năsilnicii, art. năsilniciile (desp. -ci-i-)
sg. se năpusteşte, imperf. 1 sg. mă năpusteam; conj. prez. năsoi1 (nas mare) s. n., pl. năsoaie
1 sg. să mă năpustesc, 3 să se năpustească; imper. 2 sg.
!năsoi2 (persoană) (fam.) s. m., g.-d. art. lui năsoi
afirm. năpusteşte-te; ger. năpustindu-mă
năsos (fam.) adj. m., pl. năsoşi; f. năsoasă, pl. năsoase
năpustire s. f., g.-d. art. năpustirii; pl. năpustiri
năstaşnic (reg.) adj. m., pl. năstaşnici; f. năstaşnică, pl.
nărav s. n., pl. năravuri năstaşnice
nărăvaş adj. m., pl. nărăvaşi; f. nărăvaşă, art. nărăvaşa, pl. năstăvi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năstăvesc,
nărăvaşe 3 sg. năstăveşte, imperf. 1 năstăveam; conj. prez. 1 sg. să
nărăveală (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvelii; pl. nărăveli năstăvesc, 3 să năstăvească
nărăvi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nărăvesc, năstrapă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. năstrapei; pl. năstrape
3 sg. nărăveşte, imperf. 1 nărăveam; conj. prez. 1 sg. să năstruşnic adj. m., pl. năstruşnici; f. năstruşnică, pl.
nărăvesc, 3 să nărăvească năstruşnice
nărăvie (reg.) s. f., art. nărăvia, g.-d. art. nărăviei; pl. năstruşnicie s. f., art. năstruşnicia, g.-d. art. năstruşniciei;
nărăvii, art. nărăviile (desp. -vi-i-) pl. năstruşnicii, art. năstruşniciile (desp. -ci-i-)
nărăvire (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvirii; pl. nărăviri năsturar (rar) s. m., pl. năsturari
nărtilă (reg.) s. m., g.-d. art. lui nărtilă năsturaş s. m., pl. năsturaşi
nărtos (rar) adj. m., pl. nărtoşi; f. nărtoasă, pl. nărtoase năsturărie (rar) s. f., art. năsturăria, g.-d. art. năsturăriei;
nărui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. nărui, 3 năruie, 1 pl. pl. năsturării, art. năsturăriile (desp. -ri-i-)
năruim, imperf. 1 năruiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să nărui, năsturel s. m., pl. năsturei, art. năstureii
3 să năruie năsuc s. n., pl. năsucuri
năruire s. f., g.-d. art. năruirii; pl. năruiri năsuşor (rar) s. n., pl. năsuşoare
năruitură (rar) (desp. -ru-i-) s. f., g.-d. art. năruiturii; pl. năsut (reg.) adj. m., pl. năsuţi; f. năsută, pl. năsute
năruituri năsuţ (rar) s. n., pl. năsuţuri
năsadă (pop.) s. f., g.-d. art. năsadei; pl. năsade năşel (rar) s. m., pl. năşei, art. năşeii
769 neaderent
năşi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năşesc, 3 sg. năvălnicie (rar) s. f., art. năvălnicia, g.-d. năvălnicii, art.
năşeşte, imperf. 1 năşeam; conj. prez. 1 sg. să năşesc, 3 năvălniciei
să năşească năvârlii (reg.) s. f. pl., art. năvârliile (desp. -li-i-)
năşic (pop.) s. m., pl. năşici năvârlios (reg.) (desp. -li-os) adj. m., pl. năvârlioşi; f.
năşică (pop.) s. f., g.-d. art. năşicii; pl. năşici năvârlioasă, pl. năvârlioase
năşicuţă (rar) s. f., g.-d. art. năşicuţei; pl. năşicuţe năvleg (reg.) (desp. nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlegi; adj.
năşie (fam.) s. f., art. năşia, g.-d. năşii, art. năşiei f., s. f. năvleagă, pl. năvlege
năşire (fam.) s. f., g.-d. art. năşirii; pl. năşiri năvod s. n., pl. năvoade
năşit (fam.) s. n. năvodar s. m., pl. năvodari
+nătăfleaţă (desp. -tă-flea-) s. m. şi f., g.-d. art. lui năvodi (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
nătăfleaţă; pl. nătăfleaţă năvodesc, 3 sg. năvodeşte, imperf. 1 năvodeam; conj.
nătăfleţ (desp. -tă-fleţ) adj. m., s. m., pl. nătăfleţi; adj. f., s. prez. 1 sg. să năvodesc, 3 să năvodească
f. nătăfleaţă, pl. nătăfleţe năvodire (pescuit) (rar) s. f., g.-d. art. năvodirii; pl.
nătăraucă (rar) (desp. -rau-) s. f., g.-d. art. nătăraucei; pl. năvodiri
nătărauce năvrap (desp. nă-vrap) s. m., pl. năvrapi
nătărăie (înv., reg.) s. f., art. nătărăia, g.-d. art. nătărăiei; năzatic (reg.) adj. m., pl. năzatici; f. năzatică, pl. năzatice
(fapte) pl. nătărăii, art. nătărăiile (desp. -i-i-)
năzăreală (pop.) s. f., g.-d. art. năzărelii; pl. năzăreli
nătărău adj. m., s. m., pl. nătărăi, art. nătărăii
năzări1 (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. năzar, 2 sg.
nătăroaică adj. f. (femeie ~), s. f., pl. nătăroaice năzari, 3 sg. năzare, imperf. 1 năzăream; conj. prez. 1 sg.
nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; adj. f., s. f. nătângă, pl. să năzar, 3 să năzară; imper. 2 sg. afirm. năzari
nătânge năzări2 (a i se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. mi (etc.) se
nătânga (dans) s. f. art., neart. nătângă, g.-d. art. nătângii năzare, imperf. 3 sg. mi se năzărea; conj. prez. 3 sg. să
nătângi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nătângesc, 3 mi se năzară
sg. nătângeşte, imperf. 1 nătângeam; conj. prez. 1 sg. să năzărire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. năzăririi; pl. năzăriri
nătângesc, 3 să nătângească
năzăritură (pop.) s. f., g.-d. art. năzăriturii; pl. năzărituri
nătângie (rar) s. f., art. nătângia, g.-d. art. nătângiei; pl.
năzbâtie (desp. -ti-e) s. f., art. năzbâtia (desp. -ti-a), g.-d.
nătângii, art. nătângiile (desp. -gi-i-)
art. năzbâtiei; pl. năzbâtii, art. năzbâtiile (desp. -ti-i-)
nătântoc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântoci; adj. f., s. f.
nătântoacă, pl. nătântoace !năzdrăvan adj. m., s. m., pl. năzdrăvani; adj. f., s. f.
năzdrăvană, pl. năzdrăvane
năuc adj. m., pl. năuci; f. năucă, pl. năuce
năzdrăvănie s. f., art. năzdrăvănia, g.-d. art. năzdrăvăniei;
năuceală s. f., g.-d. art. năucelii; pl. năuceli
pl. năzdrăvănii, art. năzdrăvăniile (desp. -ni-i-)
năuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năucesc, 3 sg.
năzui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năzuiesc, 3 sg.
năuceşte, imperf. 1 năuceam; conj. prez. 1 sg. să năucesc,
năzuieşte, imperf. 1 năzuiam; conj. prez. 1 sg. să
3 să năucească
năzuiesc, 3 să năzuiască
năucie (rar) s. f., art. năucia, g.-d. năucii, art. năuciei
năzuinţă s. f., g.-d. art. năzuinţei; pl. năzuinţe
năucire (rar) s. f., g.-d. art. năucirii
năzuire s. f., g.-d. art. năzuirii; pl. năzuiri
năucitor adj. m., pl. năucitori; f. sg. şi pl. năucitoare
năzuros (pop., fam.) adj. m., pl. năzuroşi; f. năzuroasă, pl.
năut s. m.
năzuroase
năutiu (înv.) (desp. nă-u-) adj. m., f. năutie; pl. m. şi f.
năutii ne, ne-, -ne, -ne- v. noi
năvală s. f., g.-d. art. năvalei; pl. năvale nea1 (zăpadă) s. f., art. neaua
năvalnic1 adj. m., pl. năvalnici; f. năvalnică, pl. năvalnice nea2 (pop.) interj.
năvalnic2 (plantă) s. m. !nea3 (+prenume m./nume de familie) (pop., fam.) s. m.,
g.-d. art. lui nea (~ Nelu/~ Popescu)
năvădi (a ~) (a ţese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
năvădesc, 3 sg. năvădeşte, imperf. 1 năvădeam; conj. ne-a pr. + vb. aux. (~ dat.)
prez. 1 sg. să năvădesc, 3 să năvădească neabătut (desp. ne-a-) adj. m., pl. neabătuţi; f. neabătută,
năvădire (ţesere) (pop.) s. f., g.-d. art. năvădirii; pl. pl. neabătute
năvădiri neacademic (desp. ne-a-) adj. m., pl. neacademici; f.
năvădit (pop.) s. n. neacademică, pl. neacademice
năvăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năvălesc, 3 sg. neadecvat (desp. ne-a-) adj. m., pl. neadecvaţi; f. neadecvată,
năvăleşte, imperf. 1 năvăleam; conj. prez. 1 sg. să pl. neadecvate
năvălesc, 3 să năvălească neademenit (desp. ne-a-) adj. m., pl. neademeniţi; f.
năvălire s. f., g.-d. art. năvălirii; pl. năvăliri neademenită, pl. neademenite
năvălitor adj. m., s. m., pl. năvălitori; adj. f. sg. şi pl. neaderent (desp. ne-a-) adj. m., pl. neaderenţi; f. neaderentă,
năvălitoare pl. neaderente
neaderenţă 770
neaderenţă (desp. ne-a-) s. f., g.-d. art. neaderenţei; pl. neascultător (desp. ne-as-) adj. m., pl. neascultători; f. sg.
neaderenţe şi pl. neascultătoare
neadevăr (desp. ne-a-) s. n., pl. neadevăruri neasemănat (desp. ne-a-) adj. m., pl. neasemănaţi; f.
neadormire (pop.) (desp. ne-a-) s. f., g.-d. art. neadormirii; neasemănată, pl. neasemănate
pl. neadormiri neasemuit (desp. ne-a-) adj. m., pl. neasemuiţi; f.
neadormit (desp. ne-a-) adj. m., pl. neadormiţi; f. neasemuită, pl. neasemuite
neadormită, pl. neadormite neasimilabil (desp. ne-a-) adj. m., pl. neasimilabili; f.
neafiliat (desp. ne-a-, -li-at) adj. m., pl. neafiliaţi; f. neasimilabilă, pl. neasimilabile
neafiliată, pl. neafiliate neasimilat (desp. ne-a-) adj. m., pl. neasimilaţi; f.
neagă (pop.) s. f. neasimilată, pl. neasimilate
neagă-rea (pop.) s. f., art. neaga-reaua neastâmpăr (desp. ne-as-) s. n.
+neaglomerare (desp. -a-glo-) s. f., g.-d. art. neaglomerării; neastâmpărat (desp. ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăraţi; f.
pl. neaglomerări neastâmpărată, pl. neastâmpărate
+neagreat (desp. ne-a-gre-at) adj. m., pl. neagreaţi; f. neaşteptat (desp. ne-aş-) adj. m., pl. neaşteptaţi; f.
neagreată, pl. neagreate neaşteptată, pl. neaşteptate
neagresiune (desp. ne-a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. neaşteptate (pe ~) (desp. ne-aş-) loc. adv.
neagresiunii; pl. neagresiuni neatârnare (înv.) (desp. ne-a-) s. f., g.-d. art. neatârnării;
pl. neatârnări
neajungere (înv., pop.) (desp. ne-a-) s. f., g.-d. art.
neajungerii; pl. neajungeri neatârnat (desp. ne-a-) adj. m., pl. neatârnaţi; f. neatârnată,
pl. neatârnate
neajuns (desp. ne-a-) s. n., pl. neajunsuri
neatent (desp. ne-a-) adj. m., pl. neatenţi; f. neatentă, pl.
neajutorat (desp. ne-a-) adj. m., pl. neajutoraţi; f.
neatente
neajutorată, pl. neajutorate
neatenţie (desp. ne-a-, -ţi-e) s. f., art. neatenţia (desp. -ţi-a),
nealiniat (desp. ne-a-, -ni-at) adj. m., pl. nealiniaţi; f.
g.-d. neatenţii, art. neatenţiei
nealiniată, pl. nealiniate
neatestat (desp. ne-a-) adj. m., pl. neatestaţi; f. neatestată,
nealiniere (desp. ne-a-, -ni-e-) s. f., g.-d. art. nealinierii; pl.
pl. neatestate
nealinieri
neatins (desp. ne-a-) adj. m., pl. neatinşi; f. neatinsă, pl.
nealtădată (rar) (desp. ne-al-) adv. (în: ca ~)
neatinse
nealtul (rar) (desp. ne-al-) pr. m., pl. nealţii; f. nealta, pl.
neautorizat (desp. ne-a-u-) adj. m., pl. neautorizaţi; f.
nealtele (în: ca ~) neautorizată, pl. neautorizate
neam1 (deloc) (reg., fam.) adv. +neatrăgător (desp. -a-tră-) adj. m., pl. neatrăgători; f. sg.
neam2 s. n., pl. neamuri şi pl. neatrăgătoare
ne-am pr. + vb. aux. (~ duce, ~dus.) neauzit (desp. ne-a-u-) adj. m., pl. neauziţi; f. neauzită, pl.
neamestec (desp. ne-a-) s. n. neauzite
neamţ s. m., pl. nemţi !neavenit (desp. ne-a-) adj. m., s. m., pl. neaveniţi; adj. f.,
neanalizabil (desp. ne-a-) adj. m., pl. neanalizabili; f. s. f. neavenită, pl. neavenite
neanalizabilă, pl. neanalizabile neavere (înv., pop.) (desp. ne-a-) s. f., g.-d. art. neaverii
+neanderthalian [er pron. germ. ăr] (desp. ne-an-, neavizat (desp. ne-a-) adj. m., pl. neavizaţi; f. neavizată,
-li-an) adj. m., pl. neanderthalieni (desp. -li-eni); f. pl. neavizate
neanderthaliană, pl. neanderthaliene nebăgare de seamă (neatenţie) loc. s. f., g.-d. art. nebăgării
neangajat (desp. ne-an-) adj. m., pl. neangajaţi; f. de seamă
neangajată, pl. neangajate nebăgare în seamă (lipsă de consideraţie) loc. s. f., g.-d.
!neant s. n., pl. (rar) neanturi art. nebăgării în seamă
neaoş adj. m., pl. neaoşi; f. neaoşă, art. neaoşa, pl. neaoşe nebăgate de seamă (pe ~ ) loc. adv.
neaoşism (fam.) s. n., pl. neaoşisme nebănuit adj. m., pl. nebănuiţi; f. nebănuită, pl. nebănuite
neaoşist (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoşişti; adj. f., s. f. nebăute (pe ~) loc. adv.
neaoşistă, pl. neaoşiste nebântuit adj. m., pl. nebântuiţi; f. nebântuită, pl.
neapărat1 (desp. ne-a-) adj. m., pl. neapăraţi; f. neapărată, nebântuite
pl. neapărate nebeligerant adj. m., pl. nebeligeranţi; f. nebeligerantă, pl.
neapărat2 (desp. ne-a-) adv. nebeligerante
nearanjat (desp. ne-a-) adj. m., pl. nearanjaţi; f. nearanjată, nebeligeranţă s. f., g.-d. art. nebeligeranţei
pl. nearanjate nebiruit adj. m., pl. nebiruiţi; f. nebiruită, pl. nebiruite
nearticulat (desp. ne-ar-) adj. m., pl. nearticulaţi; f. nebular adj. m., pl. nebulari; f. nebulară, pl. nebulare
nearticulată, pl. nearticulate +nebulizare s. f., g.-d. art. nebulizării; pl. nebulizări
neascultare (desp. ne-as-) s. f., g.-d. art. neascultării +nebulizator s. n., pl. nebulizatoare
771 necontenit
nebuloasă s. f., g.-d. art. nebuloasei; pl. nebuloase necicatrizat (desp. -ca-tri-) adj. m., pl. necicatrizaţi; f.
nebulos adj. m., pl. nebuloşi; f. nebuloasă, pl. nebuloase necicatrizată, pl. necicatrizate
nebulozitate s. f., g.-d. art. nebulozităţii; pl. nebulozităţi necinste s. f., g.-d. art. necinstei
nebun adj. m., s. m., pl. nebuni; adj. f., s. f. nebună, pl. necinsti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. necinstesc, 3 sg.
nebune necinsteşte, imperf. 1 necinsteam; conj. prez. 1 sg. să
nebunariţă (pop.) s. f., g.-d. art. nebunariţei; pl. nebunariţe necinstesc, 3 să necinstească
nebunatic adj. m., pl. nebunatici; f. nebunatică, pl. nebunatice necinstire (rar) s. f., g.-d. art. necinstirii; pl. necinstiri
nebuneală (pop.) s. f., g.-d. art. nebunelii; pl. nebuneli necinstitor (înv.) adj. m., pl. necinstitori; f. sg. şi pl.
nebunesc adj. m., f. nebunească; pl. m. şi f. nebuneşti necinstitoare
nebuneşte adv. necioplire (rar) (desp. -cio-pli-) s. f., g.-d. art. necioplirii
nebuni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nebunesc, necioplit (desp. -cio-plit) adj. m., pl. neciopliţi; f. necioplită,
3 sg. nebuneşte, imperf. 1 nebuneam; conj. prez. 1 sg. să pl. necioplite
nebunesc, 3 să nebunească neciteţ adj. m., pl. neciteţi; f. neciteaţă, pl. neciteţe
nebunie s. f., art. nebunia, g.-d. art. nebuniei; pl. nebunii, necivilizat adj. m., pl. necivilizaţi; f. necivilizată, pl. necivilizate
art. nebuniile (desp. -ni-i-) neck (engl.) [ck pron. k] s. n., pl. neckuri (desp. ne-ckuri)
nebunire (pop.) s. f., g.-d. art. nebunirii neclar (desp. ne-clar) adj. m., pl. neclari; f. neclară, pl.
necalculabil adj. m., pl. necalculabili; f. necalculabilă, pl. neclare
necalculabile neclaritate (desp. ne-cla-) s. f., g.-d. art. neclarităţii; pl.
necalificat adj. m., pl. necalificaţi; f. necalificată, pl. necalificate neclarităţi
necaz s. n., pl. necazuri neclătit (desp. ne-clă-) adj. m., pl. neclătiţi; f. neclătită, pl.
necăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. necăjesc, 3 sg. neclătite
necăjeşte, imperf. 1 necăjeam; conj. prez. 1 sg. să necăjesc, neclintire (desp. ne-clin-) s. f., g.-d. art. neclintirii; pl.
3 să necăjească neclintiri
necăjicios (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicioşi; f. necăjicioasă, neclintit (desp. ne-clin-) adj. m., pl. neclintiţi; f. neclintită,
pl. necăjicioase pl. neclintite
necăjire s. f., g.-d. art. necăjirii; pl. necăjiri necombatant adj. m., pl. necombatanţi; f. necombatantă, pl.
necălcat adj. m., pl. necălcaţi; f. necălcată, pl. necălcate necombatante
necăsătorit adj. m., pl. necăsătoriţi; f. necăsătorită, pl. +necomercial (desp. -ci-al) adj. m., pl. necomerciali; f.
necăsătorite necomercială, pl. necomerciale
necesar1 adj. m., pl. necesari; f. necesară, pl. necesare necomestibil adj. m., pl. necomestibili; f. necomestibilă, pl.
necesar2 s. n., pl. necesaruri necomestibile
necesarian (desp. -ri-an) s. m., pl. necesarieni (desp. -ri‑eni) necomunicativ adj. m., pl. necomunicativi; f.
necesariană (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. necesarienei (desp. necomunicativă, pl. necomunicative
-ri-e-); pl. necesariene neconcludent adj. m., pl. neconcludenţi; f. neconcludentă,
necesarmente (rar) adv. pl. neconcludente
necesita (a ~) vb., ind. prez. 3 necesită, imperf. 3 pl. necondiţionat1 (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. necondiţionaţi; f.
necesitau; conj. prez. 3 să necesite necondiţionată, pl. necondiţionate
necesitate s. f., g.-d. art. necesităţii; pl. necesităţi +necondiţionat2 (desp. -ţi-o-) adv.
nechemat adj. m., s. m., pl. nechemaţi; adj. f., s. f. +neconform adj. m., pl. neconformi; f. neconformă, pl.
nechemată, pl. nechemate neconforme
nechez (rar) s. n., pl. nechezuri neconformism (rar) s. n.
necheza (a ~) vb., ind. prez. 3 nechează, imperf. 3 pl. neconformist (rar) adj. m., s. m., pl. neconformişti; adj. f.,
nechezau; conj. prez. 3 să necheze s. f. neconformistă, pl. neconformiste
nechezare (rar) s. f., g.-d. art. nechezării; pl. nechezări neconsecvenţă (rar) s. f., g.-d. art. neconsecvenţei; pl.
nechezat1 (rar) adv. (în: a râde ~) neconsecvenţe
nechezat2 s. n., pl. nechezaturi +neconsemnare s. f., g.-d. art. neconsemnării
nechezător (rar) adj. m., pl. nechezători; f. sg. şi pl. neconsolat adj. m., pl. neconsolaţi; f. neconsolată, pl.
nechezătoare neconsolate
nechezătură (rar) s. f., g.-d. art. nechezăturii; pl. nechezături neconstituţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. neconstituţionali;
nechibzuinţă s. f., g.-d. art. nechibzuinţei; (fapte) pl. f. neconstituţională, pl. neconstituţionale
nechibzuinţe +neconstituţionalitate (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d.
nechibzuit adj. m., pl. nechibzuiţi; f. nechibzuită, pl. neconstituţionalităţi, art. neconstituţionalităţii
nechibzuite necontenit adj. m., pl. neconteniţi; f. necontenită, pl.
nechitit (reg.) adj. m., pl. nechitiţi; f. nechitită, pl. nechitite necontenite
necontestat 772
necontestat adj. m., pl. necontestaţi; f. necontestată, pl. necromanţie (desp. ne-cro-) s. f., art. necromanţia, g.-d.
necontestate necromanţii, art. necromanţiei
necontrolat adj. m., pl. necontrolaţi; f. necontrolată, pl. necropolă (desp. ne-cro-) s. f., g.-d. art. necropolei; pl.
necontrolate necropole
neconturat adj. m, pl. neconturaţi; f. neconturată, pl. necropsie (desp. ne-crop-) s. f., art. necropsia, g.-d. art.
neconturate necropsiei; pl. necropsii, art. necropsiile (desp. -si-i-)
neconvenţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. neconvenţionali; +necroptic (desp. ne-crop-) adj. m., pl. necroptici; f.
f. neconvenţională, pl. neconvenţionale necroptică, pl. necroptice
neconvertibil adj. m., pl. neconvertibili; f. neconvertibilă, necrotomie (desp. ne-cro-) s. f., art. necrotomia, g.-d. art.
pl. neconvertibile necrotomiei; pl. necrotomii, art. necrotomiile (desp. -mi-i-)
neconvingător adj. m., pl. neconvingători; f. sg. şi pl. necroza (a se ~) (desp. ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se
neconvingătoare necrozează, imperf. 3 pl. se necrozau; conj. prez. 3 să se
necopt adj. m., pl. necopţi; f. necoaptă, pl. necoapte necrozeze; ger. necrozându-se
necorespunzător adj. m., pl. necorespunzători; f. sg. şi pl. necrozare (desp. ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrozării; pl.
necorespunzătoare necrozări
necovârşit (înv.) adj. m., pl. necovârşiţi; f. necovârşită, pl. necroză (desp. ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrozei; pl. necroze
necovârşite necruţat (înv.) (desp. ne-cru-) adv.
necredincios (desp. ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincioşi; necruţător (desp. ne-cru-) adj. m., pl. necruţători; f. sg. şi
adj. f., s. f. necredincioasă, pl. necredincioase pl. necruţătoare
necredinţă (desp. ne-cre-) s. f., g.-d. art. necredinţei; pl. !nectar s. n., (băuturi) pl. nectaruri
necredinţe
nectarifer adj. m., pl. nectariferi; f. nectariferă, pl. nectarifere
necrezut (înv.) (desp. ne-cre-) adj. m., pl. necrezuţi; f.
nectarii (desp. -rii) s. f. pl., art. nectariile (desp. -ri-i-)
necrezută, pl. necrezute
necrobaciloză (desp. ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrobacilozei; +nectarin (pom) s. m., pl. nectarini
pl. necrobaciloze +nectarină (fruct) s. f., g.-d. art. nectarinei; pl. nectarine
necrobioză (desp. ne-cro-bi-o-) s. f., g.-d. art. necrobiozei; nectic adj. m., pl. nectici; f. nectică, pl. nectice
pl. necrobioze necton s. n.
!necrofag (desp. ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofagi; adj. f., necugetare s. f., g.-d. art. necugetării; pl. necugetări
s. f. necrofagă, pl. necrofage necugetat adj. m., pl. necugetaţi; f. necugetată, pl.
necrofagie (desp. ne-cro-) s. f., art. necrofagia, g.-d. necugetate
necrofagii, art. necrofagiei necultivat adj. m., pl. necultivaţi; f. necultivată, pl.
necrofil (desp. ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofili; adj. f., s. necultivate
f. necrofilă, pl. necrofile necum1 (înv., pop.) adv. (Erau oameni cinstiţi, ~ hoţi.)
necrofilie (desp. ne-cro-) s. f., art. necrofilia, g.-d. necrofilii, necum2 (înv., pop.) conjcţ. (Nu era mirat, ~ întristat.)
art. necrofiliei
+necum să loc. conjcţ. (Nu putea să meargă, ~ alerge.)
necrofob (desp. ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofobi; adj. f.,
necumpănire s. f., g.-d. art. necumpănirii; pl. necumpăniri
s. f. necrofobă, pl. necrofobe
necumpănit adj. m., pl. necumpăniţi; f. necumpănită, pl.
necrofobie (desp. ne-cro-) s. f., art. necrofobia, g.-d.
necumpănite
necrofobii, art. necrofobiei
necumpătare s. f., g.-d. art. necumpătării; pl. necumpătări
necrofor (desp. ne-cro-) s. m., pl. necrofori
necumpătat adj. m., pl. necumpătaţi; f. necumpătată, pl.
necrolatră (desp. ne-cro-la-tră) s. f., g.-d. art. necrolatrei;
necumpătate
pl. necrolatre
necunoaştere s. f., g.-d. art. necunoaşterii; pl. necunoaşteri
necrolatrie (desp. ne-cro-la-tri-) s. f., art. necrolatria, g.-d.
necrolatrii, art. necrolatriei necunoscător adj. m., pl. necunoscători; f. sg. şi pl.
necrolatru (desp. ne-cro-la-tru) s. m., art. necrolatrul; pl. necunoscătoare
necrolatri, art. necrolatrii necunoscut1 adj. m., s. m., pl. necunoscuţi; adj. f., s. f.
necrolog (desp. ne-cro-) s. n., pl. necrologuri necunoscută, pl. necunoscute
necrologic (desp. ne-cro-) adj. m., pl. necrologici; f. necunoscut2 s. n.
necrologică, pl. necrologice necuprins1 (desp. -cu-prins) adj. m., pl. necuprinşi; f.
necrologie (desp. ne-cro-) s. f., art. necrologia, g.-d. art. necuprinsă, pl. necuprinse
necrologiei; pl. necrologii, art. necrologiile (desp. -gi-i-) necuprins2 (desp. -cu-prins) s. n.
necromant (desp. ne-cro-) s. m., pl. necromanţi necurat adj. m., pl. necuraţi; f. necurată, pl. necurate
necromantă (desp. ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromantei; pl. +Necuratul (dracul) (fam., pop.) s. propriu m. art.
necromante necurăţenie (rar) (desp. -ni-e) s. f., art. necurăţenia
necromantic (desp. ne-cro-) adj. m., pl. necromantici; f. (desp. -ni-a), g.-d. art. necurăţeniei; (lucruri, fapte) pl.
necromantică, pl. necromantice necurăţenii, art. necurăţeniile (desp. -ni-i-)
773 nefer
necurăţie (înv.) s. f., art. necurăţia, g.-d. art. necurăţiei; nedrept1 (desp. ne-drept) adj. m., pl. nedrepţi; f. nedreaptă,
(lucruri, fapte) pl. necurăţii, art. necurăţiile (desp. -ţi-i-) pl. nedrepte
necurmat (pop.) adj. m., pl. necurmaţi; f. necurmată, pl. nedrept2 (pe ~) (desp. ne-drept) loc. adj., loc. adv.
necurmate (pedeapsă ~, a pedepsi ~)
necuvântător adj. m., pl. necuvântători; adj. f., s. f. sg. şi nedreptate (desp. ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptăţii; pl.
pl. necuvântătoare nedreptăţi
+necuvenit adj. m., pl. necuveniţi; f. necuvenită, pl. nedreptăţi (a ~) (desp. ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
necuvenite (foloase ~) nedreptăţesc, 3 sg. nedreptăţeşte, imperf. 1 nedreptăţeam;
conj. prez. 1 sg. să nedreptăţesc, 3 să nedreptăţească
necuviincios (desp. -vi-in-) adj. m., pl. necuviincioşi; f.
necuviincioasă, pl. necuviincioase nedumeri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nedumeresc,
3 sg. nedumereşte, imperf. 1 nedumeream; conj. prez. 1
necuviinţă s. f., g.-d. art. necuviinţei; pl. necuviinţe
sg. să nedumeresc, 3 să nedumerească (Purtarea lui mă
nedecapotabil adj. m., pl. nedecapotabili; f. nedecapotabilă, nedumereşte.)
pl. nedecapotabile
nedumerire (mirare) s. f., g.-d. art. nedumeririi; pl.
nedeclinabil (desp. -de-cli-) adj. m., pl. nedeclinabili; f. nedumeriri (Am o nedumerire.)
nedeclinabilă, pl. nedeclinabile +nedumerit (mirat) adj. m., pl. nedumeriţi; f. sg. şi pl.
nedefinit adj. m., pl. nedefiniţi; f. nedefinită, pl. nedefinite nedumerite (Sunt cam nedumerit.)
nedeie s. f., art. nedeia, g.-d. art. nedeii; pl. nedei, art. nedureros adj. m., pl. nedureroşi; f. nedureroasă, pl.
nedeile (desp. -de-i-) nedureroase
nedelicat adj. m., pl. nedelicaţi; f. nedelicată, pl. nedelicate neechilibrat (desp. -li-brat) adj. m., pl. neechilibraţi; f.
nedelicateţe s. f., art. nedelicateţea, g.-d. art. nedelicateţii; neechlibrată, pl. neechilibrate
(fapte, vorbe) pl. nedelicateţi neeconomic adj. m., pl. neeconomici; f. neeconomică, pl.
nedemn adj. m., pl. nedemni; f. nedemnă, pl. nedemne neeconomice
nedemontabil adj. m., pl. nedemontabili; f. nedemontabilă, neeficient (desp. -ci-ent) adj. m., pl. neeficienţi; f.
pl. nedemontabile neeficientă, pl. neeficiente
neder (reg.) s. m., pl. nederi neeficienţă (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. neeficienţei; pl.
neeficienţe
nedesăvârşire (rar) s. f., g.-d. art. nedesăvârşirii; pl.
nedesăvârşiri neerlandez adj. m., s. m., pl. neerlandezi; adj. f., s. f.
neerlandeză, pl. neerlandeze
nedesluşit adj. m., pl. nedesluşiţi; f. nedesluşită, pl.
neerlandeză (limbă) s. f., g.-d. art. neerlandezei
nedesluşite
neesenţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. neesenţiali; f.
nedespărţit adj. m., pl. nedespărţiţi; f. nedespărţită, pl.
neesenţială, pl. neesenţiale
nedespărţite
neeuclidian (desp. -e-u-cli-di-an) adj. m., pl. neeuclidieni
nedeterminare s. f., g.-d. art. nedeterminării; pl.
(desp. -di-eni); f. neeuclidiană, pl. neeuclidiene
nedeterminări
neexecutare s. f., g.-d. art. neexecutării
nedeterminat adj. m., pl. nedeterminaţi; f. nedeterminată,
nefalism (livr.) s. n.
pl. nedeterminate
nefalist (livr.) s. m., pl. nefalişti
nedezlipit adj. m., pl. nedezlipiţi; f. nedezlipită, pl.
nedezlipite nefalistă (livr.) s. f., g.-d. art. nefalistei; pl. nefaliste
nefalsificat adj. m., pl. nefalsificaţi; f. nefalsificată, pl.
nedezminţit adj. m., pl. nedezminţiţi; f. nedezminţită, pl.
nefalsificate
nedezminţite
nefamilist adj. m., s. m., pl. nefamilişti; adj. f., s. f.
+nediagnosticat (desp. -di-ag-nos-/-a-gnos-) adj. m., pl.
nefamilistă, pl. nefamiliste
nediagnosticaţi; f. nediagnosticată, pl. nediagnosticate
nefast adj. m., pl. nefaşti; f. nefastă, pl. nefaste
nediferenţiat (desp. -ţi-at) adj. m., pl. nediferenţiaţi; f.
nefavorabil adj. m., pl. nefavorabili; f. nefavorabilă, pl.
nediferenţiată, pl. nediferenţiate
nefavorabile
+nediscriminatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f.
nefăţărit (înv.) adj. m., pl. nefăţăriţi; f. nefăţărită, pl.
nediscriminatorie (desp. -ri-e); pl. m. şi f. nediscriminatorii
nefăţărite
nediseminare s. f., g.-d. art. nediseminării; pl. nediseminări
nefelin s. n.
nedisimulat adj. m., pl. nedisimulaţi; f. nedisimulată, pl. nefelion (desp. -li-on) s. n.
nedisimulate
nefelomanţie (livr.) s. f., art. nefelomanţia, g.-d.
nedomolit adj. m., pl. nedomoliţi; f. nedomolită, pl. nefelomanţii, art. nefelomanţiei
nedomolite
nefelometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. nefelometria, g.-d.
nedorit adj. m., pl. nedoriţi; f. nedorită, pl. nedorite nefelometrii, art. nefelometriei
nedormire (rar) s. f., g.-d. art. nedormirii nefelometru (desp. -me-tru) s. n., art. nefelometrul; pl.
nedormit adj. m., pl. nedormiţi; f. nedormită, pl. nedormite nefelometre
nedospit adj. m., pl. nedospiţi; f. nedospită, pl. nedospite nefer s. m., pl. neferi
neferici 774
neferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg şi 3 pl. nefericesc, 3 sg. negativ2 s. n., pl. negative
nefericeşte, imperf. 1 nefericeam; conj. prez. 1 sg. să +negativa (a se ~) vb.., ind. prez. 1 sg. mă negativez, 3
nefericesc, 3 să nefericească se negativează; conj. prez. 1 sg. să mă negativez, 3 să
nefericire s. f., g.-d. art. nefericirii; pl. nefericiri se negativeze; imper. 2 sg. afirm. negativează-te; ger.
neferos adj. m., pl. neferoşi; f. neferoasă, pl. neferoase negativându-mă
nefertil adj. m., pl. nefertili; f. nefertilă, pl. nefertile negativare s. f., g.-d. art. negativării; pl. negativări
nefiert adj. m., pl. nefierţi; f. nefiartă, pl. nefierte negativism s. n.
nefiinţă (livr.) s. f., g.-d. art. nefiinţei negativist adj. m., s. m., pl. negativişti; adj. f., s. f.
+nefinalizat adj. m., pl. nefinalizaţi; f. nefinalizată, pl. negativistă, pl. negativiste
nefinalizate negativiza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. negativizez,
nefiresc adj. m., f. nefirească; pl. m. şi f. nefireşti 3 negativizează; conj. prez. 1 sg. să negativizez, 3 să
neflă (desp. ne-flă) s. f., g.-d. art. neflei; pl. nefle negativizeze
neflexibil (desp. ne-fle-) adj. m., pl. neflexibili; f. neflexibilă, negativizare (rar) s. f., g.-d. art. negativizării; pl.
pl. neflexibile negativizări
nefolositor adj. m., pl. nefolositori; f. sg. şi pl. nefolositoare negaton (rar) s. m., pl. negatoni
nefondat adj. m., pl. nefondaţi; f. nefondată, pl. nefondate negator (livr.) adj. m., s. m., pl. negatori; adj. f., s. f. sg. şi
pl. negatoare
nefoscop (desp. -fos-cop/-fo-scop) s. n., pl. nefoscoape
negatoscop (desp. -tos-cop/-to-scop) s. n., pl. negatoscoape
nefrectomie (desp. ne-frec-) s. f., art. nefrectomia, g.-d. art.
nefrectomiei; pl. nefrectomii, art. nefrectomiile (desp. -mi-i-) negatron (rar) (desp. -ga-tron) s. m., pl. negatroni
+nefrecventabil (desp. ne-frec-) adj. m., pl. nefrecventabili; negaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. negaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
f. nefrecventabilă, pl. nefrecventabile negaţiei; pl. negaţii, art. negaţiile (desp. -ţi-i-)
nefridie (desp. ne-fri-di-e) s. f., art. nefridia (desp. -di-a), negândit adj. m., pl. negândiţi; f. negândită, pl. negândite
g.-d. art. nefridiei; pl. nefridii, art. nefridiile (desp. -di-i-) negândite (pe ~) loc. adv.
nefript (desp. ne-fript) adj. m., pl. nefripţi; f. nefriptă, pl. negel (rar) s. m., pl. negei, art. negeii
nefripte negelariţă (reg.) s. f., g.-d. art. negelariţei; pl. negelariţe
nefrit (piatră semipreţioasă) (desp. ne-frit) s. n. neghină s. f., g.-d. art. neghinei; pl. neghine
nefrită (boală de rinichi) (desp. ne-fri-) s. f., g.-d. art. neghină-sălbatică (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. neghinei-
nefritei; pl. nefrite sălbatice
!nefritic1 (desp. ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefritici; adj. f., s. neghiniţă s. f., g.-d. art. neghiniţei; pl. neghiniţe
f. nefritică, pl. nefritice neghinuţă s. f., g.-d. art. neghinuţei; pl. neghinuţe
+nefritic2 (medicament) (desp. ne-fri-) s. n., pl. nefritice neghiob adj. m., s. m., pl. neghiobi; adj. f., s. f. neghioabă,
nefroidă (desp. ne-fro-) s. f., g.-d. art. nefroidei; pl. nefroide pl. neghioabe
nefrolit (desp. ne-fro-) s. n., pl. nefrolite neghiobesc (rar) adj. m., f. neghiobească; pl. m. şi f.
nefrologie (desp. ne-fro-) s. f., art. nefrologia, g.-d. neghiobeşti
nefrologii, art. nefrologiei neghiobeşte (rar) adv.
nefron (desp. ne-fron) s. m., pl. nefroni neghiobie s. f., art. neghiobia, g.-d. art. neghiobiei; pl.
nefropatie (desp. ne-fro-) s. f., art. nefropatia, g.-d. neghiobii, art. neghiobiile (desp. -bi-i-)
nefropatii, art. nefropatiei neglasnică (înv.) (desp. ne-glas-) adj. f. (slovă ~), s. f., pl.
nefropexie (desp. ne-fro-) s. f., art. nefropexia, g.-d. neglasnice
nefropexii, art. nefropexiei neglija (a ~) (desp. ne-gli-) vb., ind. prez. 1 sg. neglijez, 3
nefroragie (desp. ne-fro-) s. f., art. nefroragia, g.-d. neglijează, 1 pl. neglijăm; conj. prez. 1 sg. să neglijez, 3 să
nefroragii, art. nefroragiei neglijeze; ger. neglijând
nefroscleroză (desp. ne-fros-cle-/-fro-scle-) s. f., g.-d. art. neglijabil (desp. ne-gli-) adj. m., pl. neglijabili; f.
nefrosclerozei; (forme, cazuri) pl. nefroscleroze neglijabilă, pl. neglijabile
nefroză (boală de rinichi) (desp. ne-fro-) s. f., g.-d. art. neglijare (desp. ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijării
nefrozei; pl. nefroze neglijent (desp. ne-gli-) adj. m., pl. neglijenţi; f. neglijentă,
nefuncţional (desp. -func-ţi-o-) adj. m., pl. nefuncţionali; f. pl. neglijente
nefuncţională, pl. nefuncţionale neglijenţă (desp. ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijenţei; pl.
+nefuncţionare (desp. -func-ţi-o-) s. f., g.-d. nefuncţionări, neglijenţe
art. nefuncţionării neglijeu (desp. ne-gli-) s. n., art. neglijeul; pl. neglijeuri
neg s. m., pl. negi negocia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. negociez
nega (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. neg, 2 sg. negi, 3 neagă; conj. (desp. -ci-ez), 3 negociază, 1 pl. negociem; conj. prez. 1 sg.
prez. 1 sg. să neg, 3 să nege, imper. 2 sg. afirm. neagă să negociez, 3 să negocieze; ger. negociind (desp. -ci-ind)
negare s. f., g.-d. art. negării; pl. negări negociabil (desp. -ci-a-) adj. m., pl. negociabili; f.
negativ1 adj. m., pl. negativi; f. negativă, pl. negative negociabilă, pl. negociabile
775 neios
negociabilitate (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. negociabilităţii negus s. m., pl. neguşi
negociatoare (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. negociatoarei; pl. negustor s. m., pl. negustori
negociatoare negustoraş (fam.) s. m., pl. negustoraşi
negociator (desp. -ci-a-) s. m., pl. negociatori negustoreasă s. f., g.-d. art. negustoresei; pl. negustorese
negociaţie (înv.) (desp. -ci-a-ţi-e) s. f., art. negociaţia (desp. negustoresc adj. m., f. negustorească; pl. m. şi f. negustoreşti
-ţi-a), g.-d. art. negociaţiei; pl. negociaţii, art. negociaţiile negustoreşte adv.
(desp. -ţi-i-)
negustori (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
negociere (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. negocierii; pl. negocieri negustoresc, 3 sg. negustoreşte, imperf. 1 negustoream;
negos (rar) adj. m., pl. negoşi; f. negoasă, pl. negoase conj. prez. 1 sg. să negustoresc, 3 să negustorească
!negoţ (înv.) s. n., pl. negoţuri negustorie s. f., art. negustoria, g.-d. art. negustoriei; pl.
negrăit (desp. ne-gră-) adj. m., pl. negrăiţi; f. negrăită, pl. negustorii, art. negustoriile (desp. -ri-i-)
negrăite negustorime s. f., g.-d. art. negustorimii
negreală (desp. ne-grea-) s. f., g.-d. art. negrelii; pl. negreli negustoriţă (rar) s. f., g.-d. art. negustoriţei; pl. negustoriţe
negreaţă (desp. ne-grea-) s. f., g.-d. art. negreţii; pl. negreţi negustoros (rar) adj. m., pl. negustoroşi; f. negustoroasă,
negresă (desp. ne-gre-) s. f., g.-d. art. negresei; pl. negrese pl. negustoroase
negreşit (desp. ne-gre-) adv. neguţa (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. neguţez, 3
+Negreşti-Oaş (oraş) (desp. Ne-greşti-O-aş) s. propriu n., neguţează; conj. prez. 1 sg. să neguţez, să neguţeze
g.-d. art. Negreştiului-Oaş (desp. -greş-ti-u-) neguvernamental adj. m., pl. neguvernamentali; f.
negri (a ~) (înv., pop.) (desp. ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. neguvernamentală, pl. neguvernamentale
şi 3 pl. negresc, 3 sg. negreşte, imperf. 1 negream; conj. nehotărâre s. f., g.-d. art. nehotărârii
prez. 1 sg. să negresc, 3 să negrească nehotărât adj. m., pl. nehotărâţi; f. nehotărâtă, pl. nehotărâte
negricios (desp. ne-gri-) adj. m., pl. negricioşi; f. neică (pop.) (desp. nei-) s. m., art. neica, g.-d. art. neichii/
negricioasă, pl. negricioase lui neica
negrilică (desp. ne-gri-) s. f., g.-d. art. negrilicii; pl. negrilici neiculean (pop., rar) (desp. nei-) s. m., voc. neiculene
negrior (pop.) (desp. ne-gri-or) adj. m., pl. negriori; f. neiculiţă (pop.) (desp. nei-) s. m.
negrioară, pl. negrioare
neicuşor (pop.) (desp. nei-) s. m., pl. neicuşori
!negrişor (desp. ne-gri-) adj. m., s. m., pl. negrişori; adj. f.,
neicuţă (pop.) (desp. nei-) s. m., art. neicuţa
s. f. negrişoară, pl. negrişoare
neidentificabil (desp. ne-i-) adj. m., pl. neidentificabili; f.
negritură (rar) (desp. ne-gri-) s. f., g.-d. art. negriturii
neidentificabilă, pl. neidentificabile
negriu (pop.) (desp. ne-griu) adj. m., f. negrie; pl. m. şi
neidentificat (desp. ne-i-) adj. m., pl. neidentificaţi; f.
f. negrii
neidentificată, pl. neidentificate
negroid (desp. ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroizi; adj. f., s.
neiertat adj. m., pl. neiertaţi; f. neiertată, pl. neiertate
f. negroidă, pl. negroide
neiertător adj. m., pl. neiertători; f. sg. şi pl. neiertătoare
negru1 (desp. ne-gru) adj. m., s. m., art. negrul, pl. negri,
art. negrii; adj. f. neagră, pl. negre (şi: bani negri) neimitabil adj. m., pl. neimitabili; f. neimitabilă, pl.
neimitabile
negru2 (desp. ne-gru) s. n., art. negrul
+neimplementare s. f., g.-d. art. neimplementării; pl.
negru-de-fum (chinoroz) (desp. ne-gru-) s. n.
neimplementări
+negru (la ~) (desp. ne-gru) loc. adj., loc. adv. (comerţ ~,
neimplicat adj. m., pl. neimplicaţi; f. neimplicată, pl.
a vinde ~)
neimplicate
!negru-moale (soi de viţă-de-vie) (desp. ne-gru-) s. m.
neimportant adj. m., pl. neimportanţi; f. neimportantă, pl.
negruşcă (desp. ne-gruş-) s. f., g.-d. art. negruştei; pl. neimportante
negruşte
neimpozabil adj. m., pl. neimpozabili; f. neimpozabilă, pl.
negruţ (pop., fam.) (ne-gruţ) adj. m., pl. negruţi; f. negruţă, neimpozabile
pl. negruţe
neinflamabil adj. m., pl. neinflamabili; f. neinflamabilă, pl.
!Negru Vodă1 (oraş) (desp. Ne-gru) s. propriu n. neinflamabile
!Negru Vodă2 (voievod) (desp. Ne-gru) s. propriu m. neinstruit adj. m., pl. neinstruiţi; f. neinstruită, pl.
negruvodean (desp. ne-gru-) adj. m., s. m., pl. negruvodeni; neinstruite
adj. f. negruvodeană, pl. negruvodene neinteligibil adj. m., pl. neinteligibili; f. neinteligibilă, pl.
negruvodeancă (desp. ne-gru-) s. f., g.-d. art. neinteligibile
negruvodencei; pl. negruvodence
neintenţionat (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. neintenţionaţi; f.
negurat (reg.) adj. m., pl. neguraţi; f. negurată, pl. negurate neintenţionată, pl. neintenţionate
negură s. f., g.-d. art. negurii; pl. neguri neintervenţie (desp. -ţi-e) s. f., art. neintervenţia (desp.
negureală (pop.) s. f., g.-d. art. negurelii; pl. negureli -ţi-a), g.-d. art. neintervenţiei; pl. neintervenţii, art.
neguriu (rar) adj. m., f. negurie; pl. m. şi f. negurii neintervenţiile (desp. -ţi-i-)
neguros adj. m., pl. neguroşi; f. neguroasă, pl. neguroase neios (înv., reg.) adj. m., pl. neioşi; f. neioasă, pl. neioase
neisan 776
neisan (înv.) (desp. nei-) s. m., pl. neisani neîngriji (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. neîngrijesc,
neisprăvit adj. m., s. m., pl. neisprăviţi; adj. f., s. f. 3 sg. neîngrijeşte, imperf. 1 neîngrijeam; conj. prez. 1 sg.
neisprăvită, pl. neisprăvite să neîngrijesc, 3 să neîngrijească
neistovit adj. m., pl. neistoviţi; f. neistovită, pl. neistovite neîngrijire s. f., g.-d. art. neîngrijirii
neizbândă (înv.) s. f., g.-d. art. neizbânzii; pl. neizbânzi neînsemnat adj. m., pl. neînsemnaţi; f. neînsemnată, pl.
neizbutit adj. m., pl. neizbutiţi; f. neizbutită, pl. neizbutite neînsemnate
neînsufleţit (desp. -su-fle-) adj. m., pl. neînsufleţiţi; f.
neîmblânzit adj. m., pl. neîmblânziţi; f. neîmblânzită, pl.
neînsufleţită, pl. neînsufleţite
neîmblânzite
neîntârziat (desp. -zi-at) adj. m., pl. neîntârziaţi; f.
neîmpăcat adj. m., pl. neîmpăcaţi; f. neîmpăcată, pl.
neîntârziată, pl. neîntârziate
neîmpăcate
neîntemeiat adj. m., pl. neîntemeiaţi; f. neîntemeiată, pl.
neîmpădurit adj. m., pl. neîmpăduriţi; f. neîmpădurită, pl.
neîntemeiate
neîmpădurite
neîntinat adj. m., pl. neîntinaţi; f. neîntinată, pl. neîntinate
neîmplinit adj. m., pl. neîmpliniţi; f. neîmplinită, pl.
neîntors adj. m., pl. neîntorşi; f. neîntoarsă, pl. neîntoarse
neîmplinite
neîntrecut adj. m., pl. neîntrecuţi; f. neîntrecută, pl.
neîmprejmuit adj. m., pl. neîmprejmuiţi; f. neîmprejmuită,
neîntrecute
pl. neîmprejmuite
neîntrerupt adj. m., pl. neîntrerupţi; f. neîntreruptă, pl.
+neîncălzit adj. m., pl. neîncălziţi; f. neîncălzită, pl.
neîntrerupte
neîncălzite
neînţelegător adj. m., pl. neînţelegători; f. sg. şi pl.
neîncepere s. f., g.-d. art. neînceperii (în: ~ a urmăririi
neînţelegătoare
penale abr. NUP)
neînţelegere s. f., g.-d. art. neînţelegerii; pl. neînţelegeri
neînceput adj. m., pl. neîncepuţi; f. neîncepută, pl.
neînţeles adj. m., pl. neînţeleşi; f. neînţeleasă, pl. neînţelese
neîncepute
neînvins adj. m., pl. neînvinşi; f. neînvinsă, pl. neînvinse
neîncetat adj. m., pl. neîncetaţi; f. neîncetată, pl. neîncetate
nejustificat adj. m., pl. nejustificaţi; f. nejustificată, pl.
neînchipuit adj. m., pl. neînchipuiţi; f. neînchipuită, pl.
nejustificate
neînchipuite
nelalocul ei/lui/lor/său etc. loc. adj.
neîncredere s. f., g.-d. art. neîncrederii
nelămurire s. f., g.-d. art. nelămuririi; pl. nelămuriri
neîncrezător adj. m., pl. neîncrezători; f. sg. şi pl.
nelămurit adj. m., pl. nelămuriţi; f. nelămurită, pl.
neîncrezătoare
nelămurite
neîndemânare s. f., g.-d. art. neîndemânării
nelegal adj. m., pl. nelegali; f. nelegală, pl. nelegale
neîndemânatic adj. m., pl. neîndemânatici; f.
nelegitim adj. m., pl. nelegitimi; f. nelegitimă, pl. nelegitime
neîndemânatică, pl. neîndemânatice
nelegiuire s. f., g.-d. art. nelegiuirii; pl. nelegiuiri
neîndemână (înv.) s. f.
!nelegiuit adj. m., s. m., pl. nelegiuiţi; adj. f., s. f. nelegiuită,
+neîndestulare s. f., g.-d. art. neîndestulării
pl. nelegiuite
neîndestulător adj. m., pl. neîndestulători; f. sg. şi pl.
+neletal adj. m., pl. neletali; f. neletală, pl. neletale (arme ~)
neîndestulătoare
nelimitat adj. m., pl. nelimitaţi; f. nelimitată, pl. nelimitate
neîndoielnic adj. m., pl. neîndoielnici; f. neîndoielnică, pl.
nelinişte s. f., g.-d. art. neliniştii; pl. nelinişti
neîndoielnice
nelinişti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. neliniştesc, 3
neîndoios adj. m., pl. neîndoioşi; f. neîndoioasă, pl. neîndoioase
sg. nelinişteşte, imperf. 1 nelinişteam; conj. prez. 1 sg. să
neînduplecare (desp. -du-ple-) s. f., g.-d. art. neînduplecării neliniştesc, 3 să neliniştească
neînduplecat (desp. -du-ple-) adj. m., pl. neînduplecaţi; f. neliniştitor adj. m., pl. neliniştitori; f. sg. şi pl. neliniştitoare
neînduplecată, pl. neînduplecate
nelipsit adj. m., pl. nelipsiţi; f. nelipsită, pl. nelipsite
neîndurare s. f., g.-d. art. neîndurării neloial adj. m., pl. neloiali; f. neloială, pl. neloiale
neîndurat adj. m., pl. neînduraţi; f. neîndurată, pl. +neluare (desp. -lu-a-) s. f., g.-d. art. neluării; pl. neluări
neîndurate
nelucrare (înv.) (desp. -lu-cra-) s. f., g.-d. art. nelucrării
neîndurător adj. m., pl. neîndurători; f. sg. şi pl. neîndurătoare
nelumea (ca ~) (fam.) loc. adj., loc. adv. (o lume ~, Face
neînfrânt adj. m., pl. neînfrânţi; f. neînfrântă, pl. neînfrânte totul ~.)
neînfricare s. f., g.-d. art. neînfricării neluminat adj. m., pl. neluminaţi; f. neluminată, pl.
neînfricat adj. m., pl. neînfricaţi; f. neînfricată, pl. neînfricate neluminate
neînfricoşat adj. m., pl. neînfricoşaţi; f. neînfricoşată, pl. nemaiauzit (desp. -ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m., pl.
neînfricoşate nemaiauziţi; f. nemaiauzită, pl. nemaiauzite
neîngăduitor (desp. -du-i-) adj. m., pl. neîngăduitori; f. sg. nemaicunoscut adj. m., pl. nemaicunoscuţi; f.
şi pl. neîngăduitoare nemaicunoscută, pl. nemaicunoscute
neîngrădit adj. m., pl. neîngrădiţi; f. neîngrădită, pl. nemaiîntâlnit (desp. -mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlniţi; f.
neîngrădite nemaiîntâlnită, pl. nemaiîntâlnite
777 nen-su/nen-tu
nemaipomenit adj. m., pl. nemaipomeniţi; f. nemaipomenită, nemţeancă s. f., g.-d. art. nemţencei; pl. nemţence
pl. nemaipomenite nemţeasca (dans) (reg.) s. f. art., neart. nemţească, g.-d.
nemaivăzut adj. m., pl. nemaivăzuţi; f. nemaivăzută, pl. art. nemţeştii
nemaivăzute nemţească (limbă) (înv.) s. f.
nemargine (rar) s. f., g.-d. art. nemarginii; pl. nemargini nemţesc adj. m., f. nemţească; pl. m. şi f. nemţeşti
nematelmint s. m., pl. nematelminţi nemţeşte adv.
nematod s. m., pl. nematozi nemţi (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă nemţesc, 3
nemărginire s. f., g.-d. art. nemărginirii; pl. nemărginiri sg. se nemţeşte, imperf. 1 sg. mă nemţeam; conj. prez. 1
nemărginit adj. m., pl. nemărginiţi; f. nemărginită, pl. sg. să mă nemţesc, 3 să se nemţească; imper. 2 sg. afirm.
nemărginite nemţeşte-te; ger. nemţindu-mă
nemăsurat adj. m., pl. nemăsuraţi; f. nemăsurată, pl. nemţie (înv., reg.) s. f., art. nemţia, g.-d. nemţii, art. nemţiei
nemăsurate nemţime (rar) s. f., g.-d. art. nemţimii
nemâncare s. f., g.-d. art. nemâncării nemţişor (rar) s. m., pl. nemţişori
!nemâncat adj. m., s. m., pl. nemâncaţi; adj. f., s. f. nemţişor-de-câmp (plantă) s. m., pl. nemţişori-de-câmp
nemâncată, pl. nemâncate nemţoaică s. f., g.-d. art. nemţoaicei; pl. nemţoaice
nemâncate (pe ~) loc. adj., loc. adv. (analize ~, Probele se nemţofil (fam., rar) adj. m., s. m., pl. nemţofili; adj. f., s. f.
recoltează ~.) nemţofilă, pl. nemţofile
nemângâiat adj. m., pl. nemângâiaţi; f. nemângâiată, pl. nemţoicuţă (fam.) s. f., g.-d. art. nemţoicuţei; pl. nemţoicuţe
nemângâiate nemulţumi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nemulţumesc,
+nemeean adj. m. (leul ~), pl. nemeeni; f. nemeeană (odă ~), 3 sg. nemulţumeşte, imperf. 1 nemulţumeam; conj. prez.
pl. nemeene 1 sg. să nemulţumesc, 3 să nemulţumească
+nemedical adj. m., pl. nemedicali; f. nemedicală, pl. nemulţumire s. f., g.-d. art. nemulţumirii; pl. nemulţumiri
nemedicale nemulţumitor adj. m., pl. nemulţumitori; f. sg. şi pl.
nemeice (desp. -me-i-) adj. f. pl. (+ s. n.: jocuri ~) nemulţumitoare
nemernic adj. m., s. m., pl. nemernici; adj. f., s. f. nemernică, nemuri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nemuresc, 3
pl. nemernice sg. nemureşte, imperf. 1 nemuream; conj. prez. 1 sg. să
nemuresc, 3 să nemurească
nemernici (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
nemernicesc, 3 sg. nemerniceşte, imperf. 1 nemerniceam; nemurire s. f., g.-d. art. nemuririi
conj. prez. 1 sg. să nemernicesc, 3 să nemernicească nemuritor adj. m., s. m., pl. nemuritori; adj. f., s. f. sg. şi
nemernicie s. f., art. nemernicia, g.-d. art. nemerniciei; pl. pl. nemuritoare
nemernicii, art. nemerniciile (desp. -ci-i-) nenatural adj. m., pl. nenaturali; f. nenaturală, pl. nenaturale
nemeş s. m., pl. nemeşi !nene (pop., fam.) s. m., art. nenea, g.-d. lui nenea, voc.
nemeşă s. f., art. nemeşa, g.-d. art. nemeşei; pl. nemeşe nene/neneo
nemeşesc (rar) adj. m., f. nemeşească; pl. m. şi f. nemeşeşti +neneacă1 interj.
nemeşie s. f., art. nemeşia, g.-d. nemeşii, art. nemeşiei neneacă2 (înv., reg.) s. f., g.-d. art. neneacăi/neneachii
nemeşime s. f., g.-d. art. nemeşimii +nenecesar adj. m., pl. nenecesari; f. nenecesară, pl. nenecesare
nenecuţă (reg.) s. f., g.-d. art. nenecuţei
nemet (neam) (înv.) s. n., pl. nemeturi
+nenegociabil adj. m., pl. nenegociabili; f. nenegociabilă,
nemetal s. n., pl. nemetale
pl. nenegociabile
nemijlocire s. f., g.-d. art. nemijlocirii
!nenic (pop.) s. m., voc. nenicule; pl. nenici
nemijlocit adj. m., pl. nemijlociţi; f. nemijlocită, pl. nemijlocite
+nenică (pop.) s. m., voc. nenică
nemilă (rar) s. f., g.-d. art. nemilei
nenişor (pop.) s. m., pl. nenişori
nemilos adj. m., pl. nemiloşi; f. nemiloasă, pl. nemiloase
+neniţă2 (pop.) s. m., voc. neniţă
nemilostiv adj. m., pl. nemilostivi; f. nemilostivă, pl.
nenormat adj. m., pl. nenormaţi; f. nenormată, pl. nenormate
nemilostive
nenoroc s. n.
nemiluit (rar) adj. m., pl. nemiluiţi; f. nemiluită, pl.
nenoroci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nenorocesc, 3 sg.
nemiluite
nenoroceşte, imperf. 1 nenoroceam; conj. prez. 1 sg. să
nemiluita (cu ~) loc. adv. nenorocesc, 3 să nenorocească
nemişcare s. f., g.-d. art. nemişcării nenorocire s. f., g.-d. art. nenorocirii; pl. nenorociri
nemişcat adj. m., pl. nemişcaţi; f. nemişcată, pl. nemişcate nenorocit adj. m., s. m., pl. nenorociţi; adj. f., s. f.
nemişcător adj. m., pl. nemişcători; f. sg. şi pl. nemişcătoare nenorocită, pl. nenorocite
nemite (pop.) adv. nenorocos adj. m., pl. nenorocoşi; f. nenorocoasă, pl.
nemotivat adj. m., pl. nemotivaţi; f. nemotivată, pl. nemotivate nenorocoase
nemţean adj. m., s. m., pl. nemţeni; adj. f. nemţeană, pl. +nen-su/nen-tu (pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui
nemţene nen‑su/nen-tu
nenufar 778
nenufar (livr.) s. m., pl. nenufari neofită (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neofitei; pl. neofite
nenumărat adj. m., pl. nenumăraţi; f. nenumărată, pl. neoformaţie (desp. ne-o-, -ţi-e) s. f., art. neoformaţia
nenumărate (desp. -ţi-a), g.-d. art. neoformaţiei; pl. neoformaţii, art.
+neo (med.; fam.) adj. invar. (formaţiune ~), s. n. (un ~) neoformaţiile (desp. -ţi-i-)
ne-o1 pr. + pr. (~ dă.) neogen1 (desp. ne-o-) adj. m., pl. neogeni; f. neogenă, pl.
ne-o2 pr. + vb. aux. (~ da.) neogene
neoanacreontic (desp. ne-o-a-na-cre-) adj. m., pl. neogen2 (desp. ne-o-) s. n.
neoanacreontici; f. neoanacreontică, pl. neoanacreontice neogotic1 (desp. ne-o-) adj. m., pl. neogotici; f. neogotică,
neoantrop (desp. ne-o-an-) s. m., pl. neoantropi pl. neogotice
neobaroc1 (desp. ne-o-) adj. m., pl. neobaroci; f. neobarocă, neogotic2 (desp. ne-o-) s. n.
pl. neobaroce neogramatic (desp. ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl.
neobaroc2 (desp. ne-o-) s. n. neogramatici; adj. f. neogramatică, pl. neogramatice
neobedient (desp. ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobedienţi; f. neogreacă (limbă) (desp. ne-o-grea-) s. f. [g.-d. art. limbii
neobedientă, pl. neobediente
neogreceşti]
neobişnuinţă (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neobişnuinţei
neogrec (desp. ne-o-grec) adj. m., pl. neogreci; f. neogreacă
neobişnuit (desp. ne-o-) adj. m., pl. neobişnuiţi; f. [pl. neogreceşti]
neobişnuită, pl. neobişnuite
neogrecesc (desp. ne-o-gre-) adj. m., f. neogrecească; pl. m.
neobligatoriu [riu pron. rĭu] (desp. ne-o-bli-) adj. m., f.
şi f. neogreceşti
neobligatorie (desp. -ri-e); pl. m. şi f. neobligatorii
neohegelian [ge pron. g′e] (desp. ne-o-, -li-an) adj.
neoboseală (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neoboselii
m., s. m., pl. neohegelieni (desp. -li-eni); adj. f., s. f.
neobosit (desp. ne-o-) adj. m., pl. neobosiţi; f. neobosită, pl.
neohegeliană, pl. neohegeliene
neobosite
neohegelianism [ge pron. g′e] (desp. ne-o-, -li-a-) s. n.
neobrăzare (desp. ne-o-bră-) s. f., g.-d. art. neobrăzării
neobrăzat (desp. ne-o-bră-) adj. m., pl. neobrăzaţi; f. neoimpresionism (desp. ne-o-, -si-o-) s. n.
neobrăzată, pl. neobrăzate neoimpresionist (desp. ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m.,
neobservat (desp. ne-ob-) adj. m., pl. neobservaţi; f. pl. neoimpresionişti; adj. f., s. f. neoimpresionistă, pl.
neobservată, pl. neobservate neoimpresioniste
neoclasic (desp. ne-o-cla-) adj. m., pl. neoclasici; f. neokantian (desp. ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl.
neoclasică, pl. neoclasice neokantieni (desp. -ti-eni); adj. f., s. f. neokantiană, pl.
neoclasicism (desp. ne-o-cla-) s. n. neokantiene
neocolonialism (desp. ne-o-, -ni-a-) s. n. neokantianism (desp. ne-o-, -ti-a-) s. n.
neocolonialist (desp. ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neolatin (desp. ne-o-) adj. m., pl. neolatini; f. neolatină, pl.
neocolonialişti; adj. f., s. f. neocolonialistă, pl. neocolonialiste neolatine
neocomunism (desp. ne-o-) s. n. neoliberal (desp. ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoliberali; adj. f.,
neocomunist (desp. ne-o-) adj. m., s. m., pl. neocomunişti; s. f. neoliberală, pl. neoliberale
adj. f., s. f. neocomunistă, pl. neocomuniste neoliberalism (desp. ne-o-) s. n.
neocortex (desp. ne-o-) s. n., pl. neocortexuri neolingvistică (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neolingvisticii
neocupat (desp. ne-o-) adj. m., pl. neocupaţi; f. neocupată, neolitic1 (desp. ne-o-) adj. m., pl. neolitici; f. neolitică, pl.
pl. neocupate neolitice
neodarwinism (desp. ne-o-) s. n. neolitic2 (desp. ne-o-) s. n.
neodarwinist (desp. ne-o-) adj. m., s. m., pl. neodarwinişti;
neolog (rar) (desp. ne-o-) s. m., pl. neologi
adj. f., s. f. neodarwinistă, pl. neodarwiniste
neologic (desp. ne-o-) adj. m., pl. neologici; f. neologică, pl.
+neodihnă (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neodihnei
neologice
neodihnit (desp. ne-o-) adj. m., pl. neodihniţi; f. neodihnită,
pl. neodihnite +neologie (desp. ne-o-) s. f., art. neologia, g.-d. neologii,
art. neologiei
neodim (desp. ne-o-) s. n.; simb. Nd
neologism (desp. ne-o-) s. n., pl. neologisme
neoecologie (desp. ne-o-) s. f., art. neoecologia, g.-d.
neoecologii, art. neoecologiei neologist (înv.) (desp. ne-o-) s. m., pl. neologişti
neofalină (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neofalinei neologistic (desp. ne-o-) adj. m., pl. neologistici; f.
neofascism (desp. ne-o-) s. n. neologistică, pl. neologistice
neofascist (desp. ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascişti; adj. f., neom s. m., pl. neoameni
s. f. neofascistă, pl. neofasciste neomalthusian (desp. ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl.
neoficial (desp. ne-o-, -ci-al) adj. m., pl. neoficiali; f. neomalthusieni (desp. -si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiană,
neoficială, pl. neoficiale pl. neomalthusiene
neofit (desp. ne-o-) s. m., pl. neofiţi neomalthusianism (desp. ne-o-, -si-a-) s. n.
779 nepoliticos
neomalthusianist (rar) (desp. ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., neostoit (desp. ne-os-) adj. m., pl. neostoiţi; f. neostoită, pl.
pl. neomalthusianişti; adj. f., s. f. neomalthusianistă, pl. neostoite
neomalthusianiste neotectonic (desp. ne-o-) adj. m., pl. neotectonici; f.
+neomarxism s. n. neotectonică, pl. neotectonice
+neomarxist adj. m., s. m., pl. neomarxişti; adj. f., s. f. neotectonică (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neotectonicii
neomarxistă, pl. neomarxiste neotenie (desp. ne-o-) s. f., art. neotenia, g.-d. neotenii, art.
neomenesc (desp. ne-o-) adj. m., f. neomenească; pl. m. şi neoteniei
f. neomeneşti +neotestamentar adj. m., pl. neotestamentari; f.
neomeneşte (desp. ne-o-) adv. neotestamentară, pl. neotestamentare
neomenie (desp. ne-o-) s. f., art. neomenia, g.-d. art. neotomism (desp. ne-o-) s. n.
neomeniei; (fapte) pl. neomenii, art. neomeniile (desp. -ni‑i-) neotomist (desp. ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomişti; adj. f.,
neomenit (înv.) (desp. ne-o-) adj. m., pl. neomeniţi; f. s. f. neotomistă, pl. neotomiste
neomenită, pl. neomenite neoxigenat (desp. ne-o-) adj. m., pl. neoxigenaţi; f.
neomenos (desp. ne-o-) adj. m., pl. neomenoşi; f. neoxigenată, pl. neoxigenate
neomenoasă, pl. neomenoase neozeelandez (desp. ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandezi;
neon s. n.; simb. Ne adj. f., s. f. neozeelandeză, pl. neozeelandeze
+neonatal adj. m., pl. neonatali, f. neonatală, pl. neonatale neozoic1 (desp. ne-o-zo-ic) adj. m., pl. neozoici; f. neozoică,
+neonatologie s. f., g.-d. neonatologii, art. neonatologiei pl. neozoice
neonazism (desp. ne-o-) s. n. neozoic2 (desp. ne-o-zo-ic) s. n.
neonazist (desp. ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazişti; adj. f., nepalez adj. m., s. m., pl. nepalezi; adj. f., s. f. nepaleză,
s. f. neonazistă, pl. neonaziste pl. nepaleze
neoplasm (desp. ne-o-plasm) s. n., pl. neoplasme; abr. +neparlamentar adj. m., pl. neparlamentari; f.
(fam.) neo neparlamentară, pl. neparlamentare
neoplatonic (desp. ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatonici; nepământean adj. m., s. m., pl. nepământeni; adj. f., s. f.
adj. f., s. f. neoplatonică, pl. neoplatonice nepământeană, pl. nepământene
neoplatonician (desp. ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. nepământesc adj. m., f. nepământească; pl. m. şi f.
neoplatonicieni (desp. -ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciană, nepământeşti
pl. neoplatoniciene nepărtinire s. f., g.-d. art. nepărtinirii
neoplatonism (desp. ne-o-pla-) s. n. nepărtinitor adj. m., pl. nepărtinitori; f. sg. şi pl. nepărtinitoare
neoplazic (desp. ne-o-pla-) adj. m., pl. neoplazici; f. nepăsare s. f., g.-d. art. nepăsării
neoplazică, pl. neoplazice
nepăsător adj. m., pl. nepăsători; f. sg. şi pl. nepăsătoare
neoplazie (desp. ne-o-pla-) s. f., art. neoplazia, g.-d. art.
nepătat adj. m., pl. nepătaţi; f. nepătată, pl. nepătate
neoplaziei; pl. neoplazii, art. neoplaziile (desp. -zi-i-)
nepătruns (desp. -pă-truns) adj. m., pl. nepătrunşi; f.
neopozabil (desp. ne-o-) adj. m., pl. neopozabili; f.
nepătrunsă, pl. nepătrunse
neopozabilă, pl. neopozabile
neopozitivism (desp. ne-o-) s. n. !neper s. m., pl. neperi; simb. Np
neopozitivist (desp. ne-o-) adj. m., s. m., pl. neopozitivişti; nepereche (rar) adj. invar. (poeţi ~)
adj. f., s. f. neopozitivistă, pl. neopozitiviste neperformant adj. m., pl. neperformanţi; f. neperformantă,
neopren (desp. ne-o-pren) s. n. pl. neperformante
neorânduială (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neorânduielii; nepermetru (desp. -me-tru) s. n., art. nepermetrul; pl.
(fapte) pl. neorânduieli nepermetre
neorânduit (desp. ne-o-) adj. m., pl. neorânduiţi; f. nepieritor adj. m., pl. nepieritori; f. sg. şi pl. nepieritoare
neorânduită, pl. neorânduite nepilduit (înv.) adj. m., pl. nepilduiţi; f. nepilduită, pl.
neordine (rar) (desp. ne-or-) s. f., g.-d. art. neordinii nepilduite
neorealism (desp. ne-o-re-a-) s. n. nepipăit adj. m., pl. nepipăiţi; f. nepipăită, pl. nepipăite
neorealist (desp. ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealişti; adj. f., neplată (desp. ne-pla-) s. f., g.-d. art. neplăţii
s. f. neorealistă, pl. neorealiste neplăcere (desp. ne-plă-) s. f., g.-d. art. neplăcerii; pl.
neorganic (desp. ne-or-) adj. m., pl. neorganici; f. neplăceri
neorganică, pl. neorganice neplăcut (desp. ne-plă-) adj. m., pl. neplăcuţi; f. neplăcută,
neoromantic (desp. ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromantici; pl. neplăcute
adj. f., s. f. neoromantică, pl. neoromantice nepoată s. f., g.-d. art. nepoatei; pl. nepoate
neoromantism (desp. ne-o-) s. n. nepoftit adj. m., pl. nepoftiţi; f. nepoftită, pl. nepoftite
neosalvarsan (desp. ne-o-) s. n. nepolar adj. m., pl. nepolari; f. nepolară, pl. nepolare
neostenit (desp. ne-os-) adj. m., pl. neosteniţi; f. neostenită, nepoliticos adj. m., pl. nepoliticoşi; f. nepoliticoasă, pl.
pl. neostenite nepoliticoase
nepoluant 780
nepoluant (desp. -lu-ant) adj. m., pl. nepoluanţi; f. nepriincios (rar) (desp. ne-pri-in-) adj. m., pl. nepriincioşi;
nepoluantă, pl. nepoluante f. nepriincioasă, pl. nepriincioase
nepomenit adj. m., pl. nepomeniţi; f. nepomenită, pl. neprimitor (desp. ne-pri-) adj. m., pl. neprimitori; f. sg. şi
nepomenite pl. neprimitoare
nepot s. m., pl. nepoţi neprincipial (desp. ne-prin-, -pi-al) adj. m., pl.
nepotism (fam.) s. n., pl. nepotisme neprincipiali; f. neprincipială, pl. neprincipiale
nepotolit adj. m., pl. nepotoliţi; f. nepotolită, pl. nepotolite nepristan (înv., reg.) (desp. ne-pris-) adv.
nepotrivire (desp. -po-tri-) s. f., g.-d. art. nepotrivirii; pl. neproductiv (desp. ne-pro-) adj. m., pl. neproductivi; f.
nepotriviri neproductivă, pl. neproductive
nepotrivit (desp. -po-tri-) adj. m., pl. nepotriviţi; f. +neprofesional (desp. ne-pro-, -si-o) adj. m., pl.
nepotrivită, pl. nepotrivite neprofesionali; f. neprofesională, pl. neprofesionale
nepoţel s. m., pl. nepoţei, art. nepoţeii +neprofesionalism (desp. ne-pro-, -si-o-) s. n.
nepoţică s. f., g.-d. art. nepoţelei; pl. nepoţele neprofesionist (desp. ne-pro-, -si-o-) adj. m., pl.
nepovestit adj. m., pl. nepovestiţi; f. nepovestită, pl. neprofesionişti; f. neprofesionistă, pl. neprofesioniste
nepovestite neproliferare (desp. ne-pro-) s. f., g.-d. art. neproliferării
neprecugetat (rar) (desp. ne-pre-) adj. m., pl. neprecugetaţi; neptunian (desp. -ni-an) adj. m., pl. neptunieni (desp.
f. neprecugetată, pl. neprecugetate -ni‑eni); f. neptuniană, pl. neptuniene
neprecupeţit (desp. ne-pre-) adj. m., pl. neprecupeţiţi; f. neptunic adj. m., pl. neptunici; f. neptunică, pl. neptunice
neprecupeţită, pl. neprecupeţite neptunism s. n.
neprecurmat (înv.) (desp. ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmaţi; neptuniu [niu pron. nĭu] s. n., art. neptuniul; simb. Np
f. neprecurmată, pl. neprecurmate nepus adj. m., pl. nepuşi; f. nepusă, pl. nepuse
nepredicativ (desp. ne-pre-) adj. m., pl. nepredicativi; f. nepusă (pe ~ masă) (pop., fam.) loc. adj., loc. adv.
nepredicativă, pl. nepredicative (intervenţie ~, a interveni ~)
nepregătit (desp. ne-pre-) adj. m., pl. nepregătiţi; f. neputincios adj. m., pl. neputincioşi; f. neputincioasă, pl.
nepregătită, pl. nepregătite neputincioase
nepregătite (pe ~) (desp. ne-pre-) loc. adv. neputinţă s. f., g.-d. art. neputinţei; pl. neputinţe
nepreget (înv.) (desp. ne-pre-) s. n. nerambursabil adj. m., pl. nerambursabili; f.
nepregetat (înv.) (desp. ne-pre-) adj. m., pl. nepregetaţi; f. nerambursabilă, pl. nerambursabile
nepregetată, pl. nepregetate neraţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. neraţionali; f.
nepretenţios (desp. ne-pre-, -ţi-os) adj. m., pl. nepretenţioşi; neraţională, pl. neraţionale
f. nepretenţioasă, pl. nepretenţioase nerăbdare s. f., g.-d. art. nerăbdării
nepreţuit (desp. ne-pre-) adj. m., pl. nepreţuiţi; f. nerăbdător adj. m., pl. nerăbdători; f. sg. şi pl. nerăbdătoare
nepreţuită, pl. nepreţuite nerăsuflate (pe ~) (desp. -su-fla-) loc. adv.
neprevăzător (desp. ne-pre-) adj. m., pl. neprevăzători; f. nerăzbătut adj. m., pl. nerăzbătuţi; f. nerăzbătută, pl.
sg. şi pl. neprevăzătoare nerăzbătute
neprevăzut1 (desp. ne-pre-) adj. m., pl. neprevăzuţi; f. nerăzbit (rar) adj. m., pl. nerăzbiţi; f. nerăzbită, pl. nerăzbite
neprevăzută, pl. neprevăzute nerealist (desp. -re-a-) adj. m., pl. nerealişti; f. nerealistă,
neprevăzut2 (desp. ne-pre-) s. n. pl. nerealiste
nepricepere (desp. ne-pri-) s. f., g.-d. art. nepriceperii; pl. nereceptiv adj. m., pl. nereceptivi; f. nereceptivă, pl. nereceptive
nepriceperi nerecunoscător adj. m., s. m., pl. nerecunoscători; adj. f., s.
nepriceput (desp. ne-pri-) adj. m., pl. nepricepuţi; f. f. sg. şi pl. nerecunoscătoare
nepricepută, pl. nepricepute nerecunoştinţă s. f., g.-d. art. nerecunoştinţei
nepricopsit (pop., fam.) (desp. ne-pri-) adj. m., pl. nerecuperabil adj. m., pl. nerecuperabili; f. nerecuperabilă,
nepricopsiţi; f. nepricopsită, pl. nepricopsite pl. nerecuperabile
neprielnic (desp. ne-pri-el-) adj. m., pl. neprielnici; f. neregularitate s. f., g.-d. art. neregularităţii; pl.
neprielnică, pl. neprielnice neregularităţi
neprieten (desp. ne-pri-e-) s. m., pl. neprieteni neregulat adj. m., pl. neregulaţi; f. neregulată, pl. neregulate
neprietenesc (desp. ne-pri-e-) adj. m., f. neprietenească; pl. neregulă s. f., g.-d. art. neregulii; pl. nereguli
m. şi f. neprieteneşti nereidă (nimfă; animal; plantă) s. f., g.-d. art. nereidei; pl.
+neprieteneşte adv. nereide
neprietenos (desp. ne-pri-e-) adj. m., pl. neprietenoşi; f. +nerelevant adj. m., pl. nerelevanţi; f. nerelavantă, pl.
neprietenoasă, pl. neprietenoase nerelevantă
neprihănire (desp. ne-pri-) s. f., g.-d. art. neprihănirii +nerespectare s. f., g.-d. art. nerespectării; pl. nerespectări
neprihănit (desp. ne-pri-) adj. m., pl. neprihăniţi; f. nerespectuos (desp. -tu-os) adj. m., pl. nerespectuoşi; f.
neprihănită, pl. neprihănite nerespectuoasă, pl. nerespectuoase
781 nestabilitate
nereuşit (desp. -re-u-) adj. m., pl. nereuşiţi; f. nereuşită, pl. neschimbător (desp. nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl.
nereuşite neschimbători; f. sg. şi pl. neschimbătoare
nereuşită (eşec) (desp. -re-u-) s. f., g.-d. art. nereuşitei; pl. !nescriptic (desp. nes-crip-/ne-scrip-) adj. m. (salariat ~),
nereuşite pl. nescriptici; f. nescriptică (grupă ~), pl. nescriptice
+nerezident adj. m., s. m., pl. nerezidenţi; adj. f., s. f. nescris (desp. nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescrişi; f.
nerezidentă, pl. nerezidente nescrisă, pl. nescrise
neritic adj. m., pl. neritici; f. neritică, pl. neritice nesecat adj. m., pl. nesecaţi; f. nesecată, pl. nesecate
nerod adj. m., s. m., pl. nerozi; adj. f., s. f. neroadă, pl. nesecătuit adj. m., pl. nesecătuiţi; f. nesecătuită, pl.
neroade nesecătuite
neroditor adj. m., pl. neroditori; f. sg. şi pl. neroditoare nesemnificativ adj. m., pl. nesemnificativi; f.
neromânesc adj. m., f. neromânească; pl. m. şi f. neromâneşti nesemnificativă, pl. nesemnificative
nerotunjit adj. m., pl. nerotunjiţi; f. nerotunjită, pl. !neserios (desp. -ri-os) adj. m., s. m., pl. neserioşi; adj. f., s.
nerotunjite f. neserioasă, pl. neserioase
nerozesc (rar) adj. m., f. nerozească; pl. m. şi f. nerozeşti neseriozitate (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. neseriozităţii
nerozeşte (rar) adv. nesfârşire (desp. nes-fâr-/ne-sfâr-) (rar) s. f., g.-d. art.
nerozie s. f., art. nerozia, g.-d. art. neroziei; pl. nerozii, art. nesfârşirii
neroziile (desp. -zi-i-) nesfârşit1 (desp. nes-fâr-/ne-sfâr-) adj. m., pl. nesfârşiţi; f.
nerumegat adj. m., pl. nerumegaţi; f. nerumegată, pl. nesfârşită, pl. nesfârşite
nerumegate nesfârşit2 (desp. nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în: la ~)
neruşinare s. f., g.-d. art. neruşinării nesigur adj. m., pl. nesiguri; f. nesigură, pl. nesigure
!neruşinat adj. m., s. m., pl. neruşinaţi; adj. f., s. f. nesiguranţă s. f., g.-d. art. nesiguranţei
neruşinată, pl. neruşinate nesilit adj. m., pl. nesiliţi; f. nesilită, pl. nesilite
nerv s. m., pl. nervi nesimţire s. f., g.-d. art. nesimţirii
nervatură s. f., g.-d. art. nervaturii; pl. nervaturi !nesimţit adj. m., s. m., pl. nesimţiţi; adj. f., s. f. nesimţită,
!nervaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. nervaţia (desp. -ţi-a), g.-d. pl. nesimţite
art. nervaţiei; pl. nervaţii, art. nervaţiile (desp. -ţi-i-) nesimţite (pe ~) loc. adv.
nervism s. n. nesimţitor adj. m., pl. nesimţitori; f. sg. şi pl. nesimţitoare
nervist adj. m., s. m., pl. nervişti; adj. f., s. f. nervistă, pl. nesmintit (desp. nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl.
nerviste nesmintiţi; f. nesmintită, pl. nesmintite
nervos adj. m., pl. nervoşi; f. nervoasă, pl. nervoase nesociabil (desp. -ci-a-) adj. m., pl. nesociabili; f.
nervozitate s. f., g.-d. art. nervozităţii nesociabilă, pl. nesociabile
nervurat adj. m., pl. nervuraţi; f. nervurată, pl. nervurate nesocoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nesocotesc, 3
sg. nesocoteşte, imperf. 1 nesocoteam; conj. prez. 1 sg. să
nervuraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. nervuraţia (desp. -ţi-a),
nesocotesc, 3 să nesocotească
g.‑d. art. nervuraţiei; pl. nervuraţii, art. nervuraţiile
(desp. -ţi-i-) nesocotinţă (înv.) s. f., g.-d. art. nesocotinţei; pl. nesocotinţe
nervură s. f., g.-d. art. nervurii; pl. nervuri nesocotire s. f., g-d. art. nesocotirii
nes® s. n., (porţii; sorturi) pl. nesuri nesofisticat adj. m., pl. nesofisticaţi; f. nesofisticată, pl.
nesofisticate
nesatisfăcător adj. m., pl. nesatisfăcători; f. sg. şi pl.
nesatisfăcătoare nesomn s. n.
nesaturat adj. m., pl. nesaturaţi; f. nesaturată, pl. nesaturate nespălat (desp. nes-pă-/ne-spă-) adj. m., pl. nespălaţi; f.
nespălată, pl. nespălate
nesaţ s. n.
+nespecific (desp. nes-pe-/ne-spe-) adj. m., pl. nespecifici;
nesăbuinţă s. f., g.-d. art. nesăbuinţei; pl. nesăbuinţe
f. nespecifică, pl. nespecifice
nesăbuire (rar) s. f., g.-d. art. nesăbuirii
nesperat (desp. nes-pe-/ne-spe-) adj. m., pl. nesperaţi; f.
nesăbuit adj. m., pl. nesăbuiţi; f. nesăbuită, pl. nesăbuite nesperată, pl. nesperate
nesănătos adj. m., pl. nesănătoşi; f. nesănătoasă, pl. nesportiv (desp. nes-por-/ne-spor-) adj. m., pl. nesportivi; f.
nesănătoase nesportivă, pl. nesportive
nesărat adj. m., pl. nesăraţi; f. nesărată, pl. nesărate nespus1 (desp. nes-pus/ne-spus) adj. m., pl. nespuşi; f.
nesărătură (rar) s. f., g.-d. art. nesărăturii; pl. nesărături nespusă, pl. nespuse
nesătul adj. m., pl. nesătui; f. nesătulă, pl. nesătule +nespus2 (desp. nes-pus/ne-spus) adv. (O iubea ~; Era ~
nesăţios (desp. -ţi-os) adj. m., pl. nesăţioşi; f. nesăţioasă, de iubită.)
pl. nesăţioase nestabil (desp. nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestabili; f.
!nescafé® (fr.) s. n., (porţii; sorturi) pl. nescaféuri nestabilă, pl. nestabile
neschimbat (desp. nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. nestabilitate (desp. nes-ta-/ne-sta-) s. f., g.-d. art.
neschimbaţi; f. neschimbată, pl. neschimbate nestabilităţii
nestatornic 782
nestatornic (desp. nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestatornici; netemeinicie s. f., art. netemeinicia, g.-d. netemeinicii, art.
f. nestatornică, pl. nestatornice netemeiniciei
nestatornicie (desp. nes-ta-/ne-sta-) s. f., art. nestatornicia, netezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. netezesc, 3 sg.
g.-d. nestatornicii, art. nestatorniciei netezeşte, imperf. 1 netezeam; conj. prez. 1 sg. să netezesc,
nestăpânit (desp. nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâniţi; f. 3 să netezească
nestăpânită, pl. nestăpânite netezime s. f., g.-d. art. netezimii; (suprafeţe) pl. netezimi
nestăvilit (desp. nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăviliţi; f. netezire s. f., g.-d. art. netezirii
nestăvilită, pl. nestăvilite neteziş (rar) s. m., pl. netezişuri
nestemată (desp. nes-te-/ne-ste-) adj. f. (piatră ~), s. f., pl. netezitoare s. f., g.-d. art. netezitorii; pl. netezitori
nestemate netezitor s. n., pl. netezitoare
nestimat (desp. nes-ti-/ne-sti-) adj. m., pl. nestimaţi; f. neto (înv.) adv.
nestimată, pl. nestimate
netot (pop.) adj. m., s. m., pl. netoţi; adj. f., s. f. netoată,
nestingherit (desp. nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. pl. netoate
nestingheriţi; f. nestingherită, pl. nestingherite
+netratabil (desp. ne-tra-) adj. m., pl. netratabili; f.
nestingibil (rar) (desp. nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl.
netratabilă, pl. netratabile
nestingibili; f. nestingibilă, pl. nestingibile
netrebnic (desp. ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrebnici; adj.
nestins (desp. nes-tins/ne-stins) adj. m., pl. nestinşi; f.
f., s. f. netrebnică, pl. netrebnice
nestinsă, pl. nestinse
netrebnicie (înv.) (desp. ne-treb-) s. f., art. netrebnicia, g.‑d.
nestrăbătut (desp. nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl.
art. netrebniciei; (fapte) pl. netrebnicii, art. netrebniciile
nestrăbătuţi; f. nestrăbătută, pl. nestrăbătute
(desp. -ci-i-)
nestrămutat (desp. nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl.
netrebuincios (desp. ne-tre-bu-in-) adj. m., pl.
nestrămutaţi; f. nestrămutată, pl. nestrămutate
netrebuincioşi; f. netrebuincioasă, pl. netrebuincioase
+nestresant (desp. nes-tre-/ne-stre-) adj. m., pl. nestresanţi;
+network (engl.) [pron. netŭork] s. n., art. networkul
f. nestresantă, pl. nestresante
+networking (engl.) [pron. netŭorking] s. n., art.
nestricat (desp. nes-tri-/ne-stri-) adj. m., pl. nestricaţi; f.
networkingul
nestricată, pl. nestricate
neţ s. n., pl. neţuri
+nesubtipat adj. m., pl. nesubtipaţi; f. nesubtipată, pl.
nesubtipate (virusuri ~) neţărmurit adj. m., pl. neţărmuriţi; f. neţărmurită, pl.
neţărmurite
nesuferire (rar) s. f., g.-d. art. nesuferirii
neţesălat (pop., fam.) adj. m., pl. neţesălaţi; f. neţesălată,
nesuferit adj. m., pl. nesuferiţi; f. nesuferită, pl. nesuferite
pl. neţesălate
nesupunere s. f., g.-d. art. nesupunerii; pl. nesupuneri
neuitat adj. m., pl. neuitaţi; f. neuitată, pl. neuitate
nesupus adj. m., pl. nesupuşi; f. nesupusă, pl. nesupuse
neumă (desp. neu-) s. f., g.-d. art. neumei; pl. neume
neşansă s. f., g.-d. art. neşansei; pl. neşanse
neumblat (desp. ne-um-) adj. m., pl. neumblaţi; f.
neşifonabil adj. m., pl. neşifonabili; f. neşifonabilă, pl.
neumblată, pl. neumblate
neşifonabile
neunire (rar) (desp. ne-u-) s. f., g.-d. art. neunirii; pl.
neşters (desp. neş-ters/ne-şters) adj. m., pl. neşterşi; f.
neuniri
neştearsă, pl. neşterse
neural (desp. ne-u-) adj. m., pl. neurali; f. neurală, pl. neurale
neştiinţă (desp. neş-ti-in-/ne-şti-) s. f., g.-d. art. neştiinţei
neurastenic (desp. ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl.
neştiinţific (desp. neş-ti-in-/ne-şti-) adj. m., pl. neştiinţifici;
neurastenici; adj. f., s. f. neurastenică, pl. neurastenice
f. neştiinţifică, pl. neştiinţifice
neurastenie (desp. ne-u-ras-/-ur-as-) s. f., art. neurastenia,
neştine (înv., reg.) pr., g.-d. nescui
g.-d. art. neurasteniei; pl. neurastenii, art. neurasteniile
neştirbit (desp. neş-tir-/ne-ştir-) adj. m., pl. neştirbiţi; f. (desp. -ni-i-)
neştirbită, pl. neştirbite
neurasteniza (a ~) (desp. ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez.
neştire1 (în ~) (desp. neş-ti-/ne-şti-) loc. adv. 1 sg. neurastenizez, 3 neurastenizează; conj. prez. 1 sg. să
neştire2 (înv.) (desp. neş-ti-/ne-şti-) s. f., g.-d. art. neştirii neurastenizez, 3 să neurastenizeze
neştiut (desp. neş-ti-/ne-şti-) adj. m., pl. neştiuţi; f. neştiută, neurastenizant (desp. ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., pl.
pl. neştiute neurastenizanţi; f. neurastenizantă, pl. neurastenizante
neştiutor (desp. neş-ti-u-/ne-şti-) adj. m., pl. neştiutori; f. neurină (desp. ne-u-) s. f., g.-d. art. neurinei; pl. neurine
sg. şi pl. neştiutoare neurit (axon) (rar) (desp. ne-u-) s. m., pl. neuriţi
net1 adj. m., pl. neţi; f. netă, pl. nete neuroanemie (desp. ne-u-ro-a-) s. f., art. neuroanemia, g.‑d.
+net2 (internet) (fam.) s. n., art. netul (pe net) art. neuroanemiei; pl. neuroanemii, art. neuroanemiile
netalentat adj. m., pl. netalentaţi; f. netalentată, pl. netalentate (desp. -mi-i-)
netăgăduit adj. m., pl. netăgăduiţi; f. netăgăduită, pl. +neuroanestezie s. f., art. neuroanestezia, g.-d. art.
netăgăduite neuroanesteziei; pl. neuroanestezii, art. neuroanesteziile
neted adj. m., pl. netezi; f. netedă, pl. netede (desp. -zi-i-)
783 nevoi
neurochirurgie (desp. ne-u-) s. f., art. neurochirurgia, g.-d. neutraliza (a ~) (desp. ne-u-tra-) vb., ind. prez. 1
neurochirurgii, art. neurochirurgiei sg. neutralizez, 3 neutralizează; conj. prez. 1 sg. să
neurocibernetică (desp. ne-u-) s. f., g.-d. art. neutralizez, 3 să neutralizeze
neurociberneticii neutralizant1 (desp. ne-u-tra-) adj. m., pl. neutralizanţi; f.
neurocit (desp. ne-u-) s. n., pl. neurocite neutralizantă, pl. neutralizante
neurofibrilă (desp. ne-u-, -fi-bri-) s. f., g.-d. art. neutralizant2 (desp. ne-u-tra-) s. n., pl. neutralizante
neurofibrilei; pl. neurofibrile neutralizare (desp. ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralizării;
neurofibromatoză (desp. ne-u-, -fi-bro-) s. f., g.-d. art. pl. neutralizări
neurofibromatozei; pl. neurofibromatoze +neutralizator1 (desp. ne-u-tra-) adj. m., pl. neutralizatori;
neuroleptic1 (desp. ne-u-) adj. m., pl. neuroleptici; f. f. sg. şi pl. neutralizatoare
neuroleptică, pl. neuroleptice +neutralizator2 (desp. ne-u-tra-) s. n., pl. neutralizatoare
neuroleptic2 (desp. ne-u-) s. n., pl. neuroleptice neutrino (fiz.) (desp. ne-u-tri-) s. m., art. neutrinoul; pl.
neuroloagă v. neurologă neutrino
neurolog (desp. ne-u-) s. m., pl. neurologi neutron (desp. ne-u-tron) s. m., pl. neutroni
!neurologă (livr.)/(colocv.) neuroloagă (desp. ne-u-) s. f., neutronic (desp. ne-u-tro-) adj. m., pl. neutronici; f.
g.-d. art. neurologei/neuroloagei; pl. neurologe/neuroloage neutronică, pl. neutronice
neurologic (desp. ne-u-) adj. m., pl. neurologici; f. neutru1 adj. m., pl. neutri, art. neutrii; f. neutră, pl. neutre
neurologică, pl. neurologice !neutru2 s. n., art. neutrul; (forme) pl. neutre
neurologie (desp. ne-u-) s. f., art. neurologia, g.-d. nev s. m., pl. nevi
neurologii, art. neurologiei
nevastă s. f., g.-d. art. nevestei; pl. neveste
neuromuscular (desp. ne-u-) adj. m., pl. neuromusculari;
nevastă-mea/-ta/-sa (pop., fam.) s. f. + adj. pr., g.-d.
f. neuromusculară, pl. neuromusculare
(pop.) nevesti-mii/-tii/-sii
neuron (desp. ne-u-) s. m., pl. neuroni
nevăstuică (desp. -tui-) s. f., g.-d. art. nevăstuicii; pl.
+neuronavigaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. neuronavigaţia nevăstuici
(desp. -ţi-a), g.-d. art. neuronavigaţiei; pl. neuronavigaţii,
nevătămat adj. m., pl. nevătămaţi; f. nevătămată, pl.
art. neuronavigaţiile (desp. -ţi-i-)
nevătămate
+neuronal (desp. ne-u-) adj. m., pl. neuronali; f. neuronală,
nevăzător adj. m., s. m., pl. nevăzători; adj. f., s. f. sg. şi
pl. neuronale
pl. nevăzătoare
neurooftalmologie (desp. ne-u-) s. f., art. neurooftalmologia,
g.-d. neurooftalmologii, art. neurooftalmologiei nevăzut adj. m., pl. nevăzuţi; f. nevăzută, pl. nevăzute
neuropatologie (desp. ne-u-) s. f., art. neuropatologia, g.-d. nevăzute (pe ~) loc. adv.
neuropatologii, art. neuropatologiei nevârstnic (desp. -vârst-nic) adj. m., pl. nevârstnici; f.
neuroplegic1 (desp. ne-u-ro-ple-) adj. m., pl. neuroplegici; nevârstnică, pl. nevârstnice
f. neuroplegică, pl. neuroplegice neverosimil adj. m., pl. neverosimili; f. neverosimilă, pl.
neuroplegic2 (desp. ne-u-ro-ple-) s. n., pl. neuroplegice neverosimile
neuroplegie (desp. ne-u-ro-ple-) s. f., art. neuroplegia, g.-d. nevertebrat1 (desp. -te-brat) adj. m., pl. nevertebraţi; f.
neuroplegii, art. neuroplegiei nevertebrată, pl. nevertebrate
neuropsihiatrie (desp. ne-u-rop-si-hi-a-tri-/-ro-psi-) nevertebrat2 (desp. -te-brat) s. n., pl. nevertebrate
s. f., art. neuropsihiatria, g.-d. neuropsihiatrii, art. nevestică (fam.) s. f., art. nevesticii; pl. nevestici
neuropsihiatriei neveştejit adj. m., pl. neveştejiţi; f. neveştejită, pl. neveştejite
+neuropsihic adj. m., pl. neuropsihici; f. neuropsihică, pl. neviabil (desp. -vi-a-) adj. m., pl. neviabili; f. neviabilă, pl.
neuropsihice neviabile
neuropsihologie (desp. ne-u-rop-si-/-ro-psi-) s. f., art. neviciat (desp. -ci-at) adj. m., pl. neviciaţi; f. neviciată, pl.
neuropsihologia, g.-d. neuropsihologii, art. neuropsihologiei neviciate
neurosimpatic (desp. ne-u-) adj. m., pl. neurosimpatici; f. nevindecabil adj. m., pl. nevindecabili; f. nevindecabilă, pl.
neurosimpatică, pl. neurosimpatice nevindecabile
+neuroştiinţă (desp. ne-u-ro-şti-) s. f., g.-d. art. nevindecat adj. m., pl. nevindecaţi; f. nevindecată, pl.
neuroştiinţei; pl. neuroştiinţe nevindecate
neurotrop (desp. ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotropi; !nevinovat adj. m., s. m., pl. nevinovaţi; adj. f., s. f..
adj. f. neurotropă, pl. neurotrope nevinovată, pl. nevinovate
neurovegetativ (desp. ne-u-) adj. m., pl. neurovegetativi; f. nevinovăţie s. f., art. nevinovăţia, g.-d. art. nevinovăţiei; pl.
neurovegetativă, pl. neurovegetative nevinovăţii, art. nevinovăţiile (desp. -ţi-i-)
neuston (desp. neus-) s. n. nevoi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
neutral (desp. ne-u-tral) adj. m., pl. neutrali; f. neutrală, nevoiesc, 3 sg. se nevoieşte, imperf. 1 sg. mă nevoiam;
pl. neutrale conj. prez. 1 sg. să mă nevoiesc, 3 să se nevoiască; imper.
neutralitate (desp. ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralităţii 2 sg. afirm. nevoieşte-te; ger. nevoindu-mă
nevoiaş 784
nevoiaş (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiaşi; adj. f., s. f. New York (engl.) [pron. nĭuĭork] s. propriu n., art. New
nevoiaşă, art. nevoiaşa, pl. nevoiaşe Yorkul [pron. nĭuĭorkul]
nevoie s. f., art. nevoia, g.-d. art. nevoii; pl. nevoi newyorkez [pron. nĭuĭorkez] (desp. new-yor-) adj. m., s.
nevoie mare (fam.) loc. adv. (mândru ~) m., pl. newyorkezi; adj. f., s. f. newyorkeză, pl. newyorkeze
nevoinţă (înv.) s. f., g.-d. art. nevoinţei; pl. nevoinţe nex (livr.) s. n., pl. nexuri
nevoit (obligat) adj. m., pl. nevoiţi; f. nevoită, pl. nevoite +next (engl.) adv.
nevolnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevolnici; adj. f., s. f. nezdruncinat (desp. nez-drun-/ne-zdrun-) adj. m., pl.
nevolnică, pl. nevolnice nezdruncinaţi; f. nezdruncinată, pl. nezdruncinate
nevolnicie (pop.) s. f., art. nevolnicia, g.-d. nevolnicii, art. ni1 interj.
nevolniciei ni2, ni-, -ni- pr. v. noi
nevralgic (desp. ne-vral-) adj. m., pl. nevralgici; f. Niagara (cascadă) (desp. Ni-a-) s. propriu f., g.-d. Niagarei
nevralgică, pl. nevralgice niagară (şuvoi de apă) (rar) (desp. ni-a-) s. f., g.-d. art.
nevralgie (desp. ne-vral-) s. f., art. nevralgia, g.-d. art. niagarei; pl. niagare
nevralgiei; pl. nevralgii, art. nevralgiile (desp. -gi-i-) +Nicaragua (stat) (desp. -gu-a) s. propriu f. [g.-d. art.
nevrax (desp. ne-vrax) s. n. Republicii/statului Nicaragua]
nevrectomie (desp. ne-vrec-) s. f., art. nevrectomia, g.‑d. nicaraguan (desp. -gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguani;
art. nevrectomiei; pl. nevrectomii, art. nevrectomiile adj. f., s. f. nicaraguană, pl. nicaraguane
(desp. -mi-i-) nicăieri/(înv.) nicăierea adv.
nevrednic (înv.) (desp. ne-vred-) adj. m., pl. nevrednici; f. nichel s. n.; simb. Ni
nevrednică, pl. nevrednice nichela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. nichelez, 3 nichelează;
nevrednicie (înv.) (desp. ne-vred-) s. f., art. nevrednicia, conj. prez. 1 sg. să nichelez, 3 să nicheleze
g.‑d. nevrednicii, art. nevredniciei
nichelaj s. n., pl. nichelaje
nevrica (fam.) (desp. ne-vri-) s. f., art. nevricaua, g.-d. art.
nichelare s. f., g.-d. art. nichelării; pl. nichelări
nevricalei; pl. nevricale
nevricos (fam.) (desp. ne-vri-) adj. m., pl. nevricoşi; f. nichelator (rar) s. m., pl. nichelatori
nevricoasă, pl. nevricoase nichelină s. f., g.-d. art. nichelinei; pl. nicheline
nevrită (leziune a unui nerv) (desp. ne-vri-) s. f., g.-d. art. !nichipercea (pop.) s. m., g.-d. art. lui nichipercea
nevritei; pl. nevrite !nici1 adv. (~ eu nu ştiu. ~ azi n-a venit. ~ nu mă gândesc.
nevroglie (ţesut) (desp. ne-vro-gli-) s. f., art. nevroglia, Nu ştiu şi nici nu mă interesează.)
g.‑d. nevroglii, art. nevrogliei nici2 conjcţ. (~ eu, ~ tu; ~ azi, ~ mâine; ~ unul, ~ altul/
nevrom (desp. ne-vrom) s. n., pl. nevroame celălalt; ~ nu ninge, ~ nu plouă)
nevropat (desp. ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropaţi; adj. f., nicicacum (reg.) (desp. nici-) adv.
s. f. nevropată, pl. nevropate nicicând (niciodată) (desp. nici-) adv.
nevropatic (desp. ne-vro-) adj. m., pl. nevropatici; f. nici când adv. + adv. (N-a anunţat ~ a plecat.)
nevropatică, pl. nevropatice
nicicât (deloc) (rar) (desp. nici-) adv.
nevropatie (desp. ne-vro-) s. f., art. nevropatia, g.-d.
nevropatii, art. nevropatiei nici cât adv. + adv. (~ negru sub unghie)
nevropter (desp. ne-vrop-ter/-vro-pter) s. n., pl. nevroptere nicicum (deloc) (desp. nici-) adv.
nevrotic (desp. ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrotici; adj. f., !nici cum adv. + adv. (~ am spus eu, ~ zici tu.)
s. f. nevrotică, pl. nevrotice nicidecât (deloc) (reg.) (desp. nici-) adv.
!nevrotomie (desp. ne-vro-) s. f., art. nevrotomia, g.-d. art. nici de cât adv. + prep. + adv. (Nu vorbeşte ~ a suferit.)
nevrotomiei; pl. nevrotomii, art. nevrotomiile (desp. -mi-i-) nicidecum (deloc) (desp. nici-) adv.
nevrozat (desp. ne-vro-) adj. m., pl. nevrozaţi; f. nevrozată, nici de cum adv. + prep. + adv. (Nu vorbeşte ~ l-au primit.)
pl. nevrozate
+nici măcar loc. adv.
nevroză (boală de nervi) (desp. ne-vro-) s. f., g.-d. art.
nicio adj. pr. v. niciun
nevrozei; pl. nevroze
nici o1 adv. + art. (Nu e naivă şi ~ persoană incultă.)
+newsletter (engl.) [pron. nĭuzletăr] s. n., pl. newslettere
[pron. nĭuzletăre] +nici o2 adv. + num. (după ~ săptămână; N-am ~ soră, nici
newton (unitate de măsură) (engl.) [pron. rom. nĭuton] s. mai multe.)
n., pl. newtoni [pron. nĭutoni]; simb. N niciodată (în niciun moment) (desp. ni-cio-/nici-o-) adv.
Newton (om de ştiinţă englez) [pron. nĭutăn] s. propriu (~ n-a cântat mai bine.)
newtonian [new pron. engl. nĭu] (desp. -ni-an) adj. m., s. !nici odată (nici odinioară) adv. + adv. (Nu l-am crezut ~,
m., pl. newtonieni (desp. -ni-eni); adj. f., s. f. newtoniană, nu-l cred nici astăzi.)
pl. newtoniene !nici o dată (nici o singură dată) adv. + loc. adv. (Nu s-a
+new wave (engl.) [pron. nĭuŭeĭv] s. n. dus acolo ~, nici de mai multe ori.)
785 nisetru
niciodinioară (niciodată) (înv.) (desp. ni-cio-, -ni-oa-/ nimb s. n., pl. nimburi
nici-o-) adv. !nimbostratus (desp. -bos-tra-/-bo-stra-) s. m., pl. nimbostratuşi
!nici odinioară (desp. -ni-oa-) adv. + adv. (Nu m-a ascultat nimbus s. m., pl. nimbuşi
~, nu mă ascultă nici astăzi.) !nimeni1 pr., g.-d. nimănui
!niciun (desp. ni-ciun/nici-un) adj. pr. m., g.-d. niciunui; +nimeni2 s. m. (E un ~.)
f. nicio (desp. ni-cio/nici-o), g.-d. niciunei; g.-d. pl. m.
nimereală (fam.) s. f., g.-d. art. nimerelii
şi f. niciunor (în niciun caz; Nu are niciun frate.; niciunor
copii) nimeri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nimeresc, 3 sg.
nimereşte, imperf. 1 nimeream; conj. prez. 1 sg. să
nici un1 adv. + art. (Nu e naiv şi ~ om incult.)
nimeresc, 3 să nimerească
!nici un2 adv. + num. (după ~ kilometru; N-am ~ frate, nici
nimfă s. f., g.-d. art. nimfei; pl. nimfe
mai mulţi.)
nimfeacee (desp. -fe-a-) s. f., art. nimfeaceea, g.-d. art.
niciuna pr. v. niciunul
nimfeaceei; pl. nimfeacee
!nici una1 adv. + num. (N-am ~, nici mai multe surori. Nu
nimfomană adj. f. (femeie ~), s. f., pl. nimfomane
participă ~, nici mai multe.)
nimfomanie s. f., art. nimfomania, g.-d. nimfomanii, art.
!nici una2 adv.+ pr. (~, nici alta/nici cealaltă)
nimfomaniei
+niciun chip (în ~) loc. adv.
!nimic1 pr.
niciunde (nicăieri) (pop.) (desp. ni-ciun-/nici-un-) adv.
nimic2 s. n., pl. nimicuri
nici unde adv. + adv. (Nu s-a dus ~ a promis.)
+nimica (fam.) s. f. (o ~ toată)
!nici unu adv. + num. (N-am ~, nici mai mulţi fraţi. Nu
+nimic (de ~) loc. adj. (oameni de nimic)
participă ~, nici mai mulţi.)
nimici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nimicesc, 3 sg.
niciunul (desp. ni-ciu-/nici-u-) pr. m., g.-d. niciunuia, pl.
nimiceşte, imperf. 1 nimiceam; conj. prez. 1 sg. să
niciunii; f. niciuna, g.-d. niciuneia, pl. niciunele; g.-d. pl.
nimicesc, 3 să nimicească
m. şi f. niciunora
nimicie (înv.) s. f., art. nimicia, g.-d. nimicii, art. nimiciei
!nici unul adv. + pr. (~, nici altul/nici celălalt)
nimicire s. f., g.-d. art. nimicirii; pl. nimiciri
nicochera (înv.) s. f., art. nicocheraua, g.-d. art. nicocheralei;
pl. nicocherale nimicitor adj. m., pl. nimicitori; f. sg. şi pl. nimicitoare
nicorete (pop.) s. m., pl. nicoreţi nimicnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg şi 3 pl. nimicnicesc,
3 sg. nimicniceşte, imperf. 1 nimicniceam; conj. prez. 1 sg
Nicosia s. propriu f., g.-d. Nicosiei
să nimicnicesc, 3 să nimicnicească
nicosian (desp. -si-an) adj. m., s. m., pl. nicosieni (desp.
nimicnicie (înv.) s. f., art. nimicnicia, g.-d. nimicnicii, art.
-si-eni); adj. f., s. f. nicosiană, pl. nicosiene
nimicniciei
nicotinamidă (desp. -ti-na-/-tin-a-) s. f., g.-d. art.
nimicnicire (înv.) s. f., g.-d. art. nimicnicirii; pl. nimicniciri
nicotinamidei
!nimicuţa (pop.) pr.
nicotină s. f., g.-d. art. nicotinei
nimitez (reg.) s. n., pl. nimitezuri
nicotinic adj. m., pl. nicotinici; f. nicotinică, pl. nicotinice
+ningău1 (decembrie) (pop., înv.) s. m., g.-d. art. lui
nicotinism s. n.
ningău (luna ~ )
nicotinizat adj. m., pl. nicotinizaţi; f. nicotinizată, pl.
ningău2 (ninsoare) (reg.) s. n., art. ningăul
nicotinizate
ninge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. ninge; conj. prez. 3 să
nicovală s. f., g.-d. art. nicovalei; pl. nicovale
ningă; ger. ningând; part. nins
nicrom (desp. ni-crom) s. n.
ninja1 adj. invar. (luptători ~, săbii ~)
nictaginacee s. f., art. nictaginaceea, g.-d. art. nictaginaceei;
ninja2 s. m., pl. ninja
pl. nictaginacee
ninsoare s. f., g.-d. art. ninsorii; pl. ninsori
nictalop adj. m., s. m., pl. nictalopi; adj. f., s. f. nictalopă,
pl. nictalope ninsoriu (rar) adj. m., f. ninsorie; pl. m. şi f. ninsorii
nictalopie s. f., art. nictalopia, g.-d. nictalopii, art. nictalopiei niobit (desp. ni-o-) s. n.
nictemer s. n. niobiu [biu pron. bĭu] (desp. ni-o-) s. n., art. niobiul; simb.
Nb
nife (înv.) s. n.
niplu (desp. ni-plu) s. n., art. niplul; pl. nipluri
nigerian (referitor la Niger, Nigeria) (desp. -ri-an)
adj. m., s. m., pl. nigerieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. nipon adj. m., s. m., pl. niponi; adj. f., s. f. niponă, pl. nipone
nigeriană, pl. nigeriene niprală (desp. ni-pra-) s. f., g.-d. art. nipralei; pl. niprale
nigrozină (desp. ni-gro-) s. f., g.-d. art. nigrozinei; pl. nirvana (repaos absolut) s. f., g.-d. art. nirvanei
nigrozine +Nirvana s. propriu f., g.-d. Nirvanei
nihilism s. n. !niscai (pop.) adj. pr. invar. (~ curaj/lume/oameni)
nihilist adj. m., s. m., pl. nihilişti; adj. f., s. f. nihilistă, pl. niscaiva (pop., fam.) adj. pr. invar. (~ oameni/lume/curaj)
nihiliste nisetru (desp. -se-tru) s. m., art. nisetrul; pl. nisetri, art.
nilgau s. m., art. nilgaul nisetrii
nisfia 786
nisfia (desp. -fi-a) s. f., art. nisfiaua, g.-d. art. nisfielei nitroglicerină (desp. ni-tro-gli-) s. f., g.-d. art.
(desp. -fi-e-); pl. nisfiele nitroglicerinei
nisip s. n., pl. nisipuri nitronatrit (desp. ni-tro-, -trit) s. m., pl. nitronatriţi
nisipar1 (dispozitiv) s. n., pl. nisipare nitros (desp. ni-tros) adj. m., pl. nitroşi; f. nitroasă, pl.
nisipar2 (persoană) (rar) s. m., pl. nisipari nitroase
nisipariţă (peşte) s. f., g.-d. art. nisipariţei; pl. nisipariţe nitrotoluen (desp. ni-tro-, -lu-en) s. n.
nisiparniţă (vas cu nisip; clepsidră) (înv.) s. f., g.-d. art. nitrura (a ~) (desp. ni-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. nitrurez,
nisiparniţei; pl. nisiparniţe 3 nitrurează; conj. prez. 1 sg. să nitrurez, 3 să nitrureze
nisipărie s. f., art. nisipăria, g.-d. art. nisipăriei; pl. nisipării, nitrurare (desp. ni-tru-) s. f., g.-d. art. nitrurării; pl.
art. nisipăriile (desp. -ri-i-) nitrurări
nisipiş (rar) s. n., pl. nisipişuri nitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nituiesc, 3 sg.
nituieşte; imperf. 1 nituiam; conj. prez. 1 sg. să nituiesc,
nisipişte s. f., g.-d. art. nisipiştii; pl. nisipişti
3 să nituiască
nisipit (rar) adj. m., pl. nisipiţi; f. nisipită, pl. nisipite
nituire s. f., g.-d. art. nituirii; pl. nituiri
nisipiu adj. m., pl. nisipie; pl. m. şi f. nisipii
nituit s. n.
nisipos adj. m., pl. nisipoşi; f. nisipoasă, pl. nisipoase nituitoare1 (maşină) (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. nituitorii;
nistagmus s. n. pl. nituitori
nistrean adj. m., s. m., pl. nistreni; adj. f., s. f. nistreană, nituitoare2 (persoană) (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art.
pl. nistrene nituitoarei; pl. nituitoare
nişangiu s. m., art. nişangiul; pl. nişangii, art. nişangiii nituitor (desp. -tu-i-) s. m., pl. nituitori
(desp. -gi-ii) nituitură (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. nituiturii; pl. nituituri
nişă s. f., art. nişa, g.-d. art. nişei; pl. nişe (şi: de nişă) niţel1 (reg., fam.) adj. m., pl. niţei; f. niţică, pl. niţele
nişte1 adj. pr. m. şi f. (numai + s. sg.: ~ făină, ~ lapte) +niţel2 (reg., fam.) adv.
nişte2 art. (numai + s. pl.: ~ făinuri), g.-d. pl. unor; v. un2 niţeluş1 (reg., fam.) adj. m., pl. niţeluşi; f. niţeluşă, art.
nit1 (tijă metalică) s. n., pl. nituri niţeluşa, pl. niţeluşe
+nit2 (unitate de măsură) s. m., pl. niţi; simb. nt +niţeluş2 (reg., fam.) adv.
nitam-nisam (în mod nepotrivit) (pop., fam.) adv. niu (literă grecească) s. m., pl. niu; ν, Ν
nitra (a ~) (desp. ni-tra) vb., ind. prez. 1 sg. nitrez, 3 nivaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. nivaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
nitrează; conj. prez. 1 sg. să nitrez, 3 să nitreze nivaţiei; pl. nivaţii, art. nivaţiile (desp. -ţi-i-)
nitragin (desp. ni-tra-) s. n. nivel (înălţime; stadiu; treaptă) s. n., pl. niveluri/nivele
nitrare (desp. ni-tra-) s. f., g.-d. art. nitrării; pl. nitrări nivela (a ~) vb., ind prez. 1 sg. nivelez, 3 nivelează; conj.
nitrat (desp. ni-trat) s. m., pl. nitraţi prez. 1 sg. să nivelez, 3 să niveleze
nitraţie (desp. ni-tra-ţi-e) s. f., art. nitraţia (desp. -ţi-a), nivelare s. f., g.-d. art. nivelării; pl. nivelări
g.‑d. art. nitraţiei; pl. nitraţii, art. nitraţiile (desp. -ţi-i-) nivelator1 adj. m., pl. nivelatori; f. sg. şi pl. nivelatoare
nitric (desp. ni-tric) adj. m., pl. nitrici; f. nitrică, pl. nitrice nivelator2 s. n., pl. nivelatoare
nitrifica (a ~) (desp. ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrifică, nivelă (instrument) s. f., g.-d. art. nivelei; pl. nivele
imperf. 3 pl. nitrificau; conj. prez. 3 să nitrifice nivelment s. n., pl. nivelmente
nitrificare (desp. ni-tri-) s. f., g.-d. art. nitrificării; pl. nivelmetric (desp. -me-tric) adj. m., pl. nivelmetrici; f.
nitrificări nivelmetrică, pl. nivelmetrice
nitrificator (desp. ni-tri-) adj. m., pl. nitrificatori; f. sg. şi nivelmetru (desp. -me-tru) s. n., art. nivelmetrul; pl.
pl. nitrificatoare nivelmetre
nitrificaţie (desp. ni-tri-, -ţi-e) s. f., art. nitrificaţia (desp. nivometru (desp. -me-tru) s. n., art. nivometrul; pl.
-ţi-a), g.-d. art. nitrificaţiei; pl. nitrificaţii, art. nitrificaţiile nivometre
(desp. -ţi-i-) nivoză (livr.) s. f., g.-d. art. nivozei
nitril (desp. ni-tril) s. m., pl. nitrili nixis (înv.) s. n., pl. nixisuri
nitrit (desp. ni-trit) s. m., pl. nitriţi nizam1 (soldat turc) s. m., pl. nizami
nitrobacterie (desp. ni-tro-, -ri-e) s. f., art. nitrobacteria nizam2 (statut de breaslă) s. n., pl. nizamuri
(desp. -ri-a), g.-d. art. nitrobacteriei; pl. nitrobacterii, art. !niznai (pop.) adj. invar., adv. (Când îl întrebai, se făcea ~.
nitrobacteriile (desp. -ri-i-) Se strâmba aşa, ~.)
nitrobenzen (desp. ni-tro-) s. m. niznaiul (pop., fam.) s. m. art. (în: a (o) face pe ~)
nitroceluloză (desp. ni-tro-) s. f., g.-d. art. nitrocelulozei; no1 (reg.) interj.
pl. nitroceluloze no2 s. n. (teatrul ~)
nitroderivat (desp. ni-tro-) s. m., pl. nitroderivaţi n-o1 adv. + pr. (~ cunoaşte.)
nitrogen (desp. ni-tro-) s. m.; simb. N n-o2 (pop.) adv. + vb. aux. (~ veni.)
787 nonformal
noadă (pop.) s. f., g.-d. art. noadei; pl. noade nomarh (desp. no-marh/nom-arh) s. m., pl. nomarhi
noapte s. f., g.-d. art. nopţii; pl. nopţi nomă s. f., g.-d. art. nomei; pl. nome
+noaptea (în timpul nopţii) adv. (Învaţă ~.) nomenclator s. n., pl. nomenclatoare
+noapte bună s. f. + adj. nomenclatoric (rar) adj. m., pl. nomenclatorici; f.
noastră1 v. nostru1 nomenclatorică, pl. nomenclatorice
noastră2 (a ~) v. nostru2 (al ~) nomenclatură s. f., g.-d. art. nomenclaturii; pl. nomenclaturi
noastre1 v. nostru1 nomenclaturist s. m., pl. nomenclaturişti
noastre2/(ale ~) v. nostru2 (al ~) nomenclaturistă s. f., g.-d. art. nomenclaturistei; pl.
noaten (pop.) s. m., pl. noateni nomenclaturiste
noatenă (pop.) s. f., g.-d. art. noatenei; pl. noatene nomenclaturistic (rar) adj. m., pl. nomenclaturistici; f.
nomenclaturistică, pl. nomenclaturistice
nobeliu [liu pron. lĭu] s. n., art. nobeliul; simb. No
nominal1 adj. m., pl. nominali; f. nominală, pl. nominale
nobil adj. m., s. m., pl. nobili; adj. f., s. f. nobilă, pl. nobile
nominal2 s. n., pl. nominale
nobiliar (desp. -li-ar) adj. m., pl. nobiliari; f. nobiliară, pl.
nominalism s. n.
nobiliare
nominalist adj. m., s. m., pl. nominalişti; adj. f., s. f.
nobilime s. f., g.-d. art. nobilimii
nominalistă, pl. nominaliste
nobilitar (înv.) adj. m., pl. nobilitari; f. nobilitară, pl.
nominaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. nominalizez, 3
nobilitare
nominalizează; conj. prez. 1 sg. să nominalizez, 3 să
nobilitate (înv.) s. f., g.-d. art. nobilităţii nominalizeze
nobleţe (desp. no-ble-) s. f., art. nobleţea, g.-d. art. nobleţei nominalizare s. f., g.-d. art. nominalizării; pl. nominalizări
nociv adj. m., pl. nocivi; f. nocivă, pl. nocive nominativ1 adj. m., pl. nominativi; f. nominativă, pl.
nocivitate s. f., g.-d. art. nocivităţii nominative
+no comment (engl.) [no pron. năŭ] loc. interj. nominativ2 s. n., pl. nominative
noctambul (desp. noc-tam-/noct-am-) adj. m., s. m., pl. nomocanon s. n., pl. nomocanoane
noctambuli; adj. f., s. f. noctambulă, pl. noctambule nomograf (desp. -mo-graf) s. m., pl. nomografi
noctambulism (desp. noc-tam-/noct-am-) s. n. nomografic (desp. -mo-gra-) adj. m., pl. nomografici; f.
nocturn adj. m., pl. nocturni; f. nocturnă, pl. nocturne nomografică, pl. nomografice
nocturnă s. f., g.-d. art. nocturnei; pl. nocturne nomografie (desp. -mo-gra-) s. f., art. nomografia, g.-d.
nod s. n., pl. noduri nomografii, art. nomografiei
nodal adj. m., pl. nodali; f. nodală, pl. nodale nomogramă (desp. -mo-gra-) s. f., g.-d. art. nomogramei;
+no-deal (engl.) [pron. năŭdil] adj. invar., s. n. pl. nomograme
nodos adj. m., pl. nodoşi; f. nodoasă, pl. nodoase non-a s. n.
nodozitate s. f., g.-d. art. nodozităţii; pl. nodozităţi nonagenar adj. m., s. m., pl. nonagenari; adj. f., s. f.
nonagenară, pl. nonagenare
nodul s. m., pl. noduli
+nonasertiv adj. m., pl. nonasertivi; f. nonasertivă, pl.
noduleţ s. n., pl. noduleţe
nonasertive
nodurar s. n., pl. nodurare
nonă s. f., g.-d. art. nonei; pl. none
noduros adj. m., pl. noduroşi; f. noduroasă, pl. noduroase
+nonbinar adj. m., pl. nonbinari; f. nonbinară, pl. nonbinare
nogai adj. m., s. m., pl. nogai; adj. f., s. f. sg. şi pl. nogaie
nonconformism s. n.
noi pr., d. acc. nouă, neacc. ne (Ne dă.), ne- (Ne-a dat.), -ne
nonconformist adj. m., s. m., pl. nonconformişti; adj. f., s.
(dându-ne), -ne- (da-ne-ar), ni (Ni se dă.), ni- (Ni-l dă.),
f. nonconformistă, pl. nonconformiste
-ni- (dându-ni-se); ac. acc. noi (prep. + noi), neacc. ne (Ne
vede.), ne- (Ne-a văzut.), -ne (văzându-ne), -ne- (vedea-ne‑ar) +noncontact adj. invar. (termometrizare ~)
noian s. n., pl. noiane noncontradicţie (desp. -ţi-e) s. f., art. noncontradicţia (desp.
-ţi-a), g.-d. art. noncontradicţiei; pl. noncontradicţii, art.
!noiembrie (desp. -bri-e) s. m., g.-d. art. lui noiembrie; abr.
noncontradicţiile (desp. -ţi-i-)
nov.; simb. XI/.11./-11-
+nonesenţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. nonesenţiali; f.
noimă (înv.) s. f., g.-d. art. noimei; pl. noime nonesenţială, pl. nonesenţiale
noime s. f., g.-d. art. noimii; pl. noimi nonet s. m., pl. nonete
noiţă s. f., g.-d. art. noiţei; pl. noiţe non-eu [eu pron. eŭ] s. n., art. non-eul
nojiţă s. f., g.-d. art. nojiţei; pl. nojiţe nonexistenţă [x pron.gz] (desp. no-ne-/non-e-) s. f., g.-d.
nolens volens v. volens nolens art. nonexistenţei
nomad adj. m., s. m., pl. nomazi; adj. f., s. f. nomadă, pl. nonfigurativ adj. m., pl. nonfigurativi; f. nonfigurativă, pl.
nomade nonfigurative
nomadism s. n. +nonformal adj. m., pl. nonformali; f. nonformală, pl.
!no-man’s-land (engl.) [pron. năumenzlend] s. n. nonformale
noninvaziv 788
+noninvaziv adj. m., pl. noninvazivi; f. noninvazivă, pl. +nord – nord-vestic adj. m., pl. nord – nord-vestici; f. nord
noninvazive – nord-vestică, pl. nord – nord-vestice
nonius (desp. -ni-us) s. m. nord-vest (punct cardinal) s. n.; abr. N-V
nonpareil (fr.) [pron. rom. nonpareĭ] (desp. -reil) s. n. +Nord-Vest (zonă geografică) s. propriu n.
nonprofit adj. invar. (organizaţii ~) nord-vestic adj. m., pl. nord-vestici; f. nord-vestică, pl.
+nonrăspuns s. n., pl. nonrăspunsuri nord-vestice
nonsens s. n., pl. nonsensuri nord-vietnamez (desp. -vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-
!nonstop adj. invar., adv. (magazine ~, deschis ~) vietnamezi; adj. f., s. f. nord-vietnameză, pl. nord-
vietnameze
nonşalant (fam.) adj. m., pl. nonşalanţi; f. nonşalantă, pl.
norea (pop.) s. f., art. noreaua, g.-d. art. norelei; pl. norele
nonşalante
norişor s. m., pl. norişori
nonşalanţă (fam.) s. f., g.-d. art. nonşalanţei
noriţă s. f., g.-d. art. noriţei; pl. noriţe
non troppo (muz.) (it.) loc. adv.
norma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. normez, 3 normează; conj.
+non-UE adj. invar. (state ~)
prez. 1 sg. să normez, 3 să normeze
nonvaloare s. f., g.-d. art. nonvalorii; pl. nonvalori
normal adj. m., pl. normali; f. normală, pl. normale
+nonverbal adj. m., pl. nonverbali; f. nonverbală, pl.
normalist (înv.) s. m., pl. normalişti
nonverbale
normalistă (înv.) s. f., g.-d. art. normalistei; pl. normaliste
nonviolenţă (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. nonviolenţei
+normalitate s. f., g.-d. art. normalităţii
nopal s. m.
normaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. normalizez, 3
noptatic (rar) adj. m., pl. noptatici; f. noptatică, pl. noptatice
normalizează; conj. prez. 1 sg. să normalizez, 3 să
nopticică (fam.) s. f., g.-d. art. nopticelei; pl. nopticele normalizeze
nopticoasă s. f., g.-d. art. nopticoasei; pl. nopticoase normalizare s. f., g.-d. art. normalizării; pl. normalizări
noptieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. noptierei; pl. noptiere normand adj. m., s. m., pl. normanzi; adj. f., s. f. normandă,
noptiţă (rar) s. f., g.-d. art. noptiţei; pl. noptiţe pl. normande
noptos (rar) adj. m., pl. noptoşi; f. noptoasă, pl. noptoase normare s. f., g.-d. art. normării; pl. normări
+nopţile adv. normativ1 adj. m., pl. normativi; f. normativă, pl. normative
nor s. m., pl. nori normativ2 s. n., pl. normative
noradrenalină (desp. no-ra-dre-/nor-a-) s. f., g.-d. art. normatoare s. f., g.-d. art. normatoarei; pl. normatoare
noradrenalinei normator s. m., pl. normatori
noră s. f., g.-d. art. nurorii; pl. nurori normă s. f., g.-d. art. normei; pl. norme
noră-mea/-ta/-sa (fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. noră-mii/-tii/‑sii noroc s. n., pl. (pop.) noroace
nord s. n.; abr. N norocel (pop.) s. n., pl. norocele
Nord (zonă geografică) s. propriu n. noroci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. norocesc, 3 sg.
+nord-african (desp. a-fri-) adj. m., s. m., pl. nord-africani; noroceşte, imperf. 1 noroceam; conj. prez. 1 sg. să
adj. f., s. f. nord-africană, pl. nord-africane norocesc, 3 să norocească
+nord-africancă (desp. a-fri-) s. f., g.-d. art. nord- norocire (pop.) s. f., g.-d. art. norocirii; pl. norociri
africancei; pl. nord-africance norocos adj. m., pl. norocoşi; f. norocoasă, pl. norocoase
nord-american adj. m., s. m., pl. nord-americani; adj. f., s. norod (înv.) s. n., pl. noroade
f. nord-americană, pl. nord-americane noroi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. noroiesc, 3 sg.
nord-americancă s. f., g.-d. art. nord-americancei; pl. nord- noroieşte; imperf. 1 noroiam; conj. prez. 1 sg. să noroiesc,
americance 3 să noroiască
nord-coreean adj. m., s. m., pl. nord-coreeni; adj. f., s. f. noroi2 s. n., pl. noroaie
nord-coreeană, pl. nord-coreene noroios adj. m., pl. noroioşi; f. noroioasă, pl. noroioase
nord-coreeancă s. f., g.-d. art. nord-coreencei; pl. nord- noros adj. m., pl. noroşi; f. noroasă, pl. noroase
coreence noruleţ s. m., pl. noruleţi
nord-dunărean adj. m., pl. nord-dunăreni; f. nord- noruţ (rar) s. m., pl. noruţi
dunăreană, pl. nord-dunărene norvegian (desp. -gi-an) adj. m., s. m., pl. norvegieni
nord-est (punct cardinal) s. n.; abr. N-E (desp. -gi-eni); adj. f., s. f. norvegiană, pl. norvegiene
+Nord-Est (zonă geografică) s. propriu n. norvegiană (limbă) (desp. -gi-a-) s. f., g.-d. art. norvegienei
nord-estic adj. m., pl. nord-estici; f. nord-estică, pl. nord- (desp. -gi-e-)
estice norvegiancă (persoană) (desp. -gi-an-) s. f., g.-d. art.
nordic adj. m., pl. nordici; f. nordică, pl. nordice norvegiencei (desp. -gi-en-); pl. norvegience
+nord – nord-estic adj. m., pl. nord – nord-estici; f. nord – !nosemă (ciupercă; boală a albinelor) s. f., g.-d. art.
nord-estică, pl. nord – nord-estice nosemei; pl. noseme
789 novăcesc
nosemoză (boală a albinelor) s. f., g.-d. art. nosemozei; pl. notist (fam.) s. m., pl. notişti
nosemoze notistă (fam.) s. f., g.-d. art. notistei; pl. notiste
+nosocomial (desp. -mi-al) adj. m., pl. nosocomiali notiţă s. f., g.-d. art. notiţei; pl. notiţe
(germeni ~); f. nosocomială (infecţie ~), pl. nosocomiale notiţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. notiţia (desp. -ţi-a), g.-d.
nosofobie s. f., art. nosofobia, g.-d. nosofobii, art. nosofobiei art. notiţiei; pl. notiţii, art. notiţiile (desp. -ţi-i-)
nostalgic adj. m., s. m., pl. nostalgici; adj. f., s. f. nostalgică, !notocord s. n., pl. notocorde
pl. nostalgice notorietate (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. notorietăţii
nostalgie s. f., art. nostalgia, g.-d. art. nostalgiei; pl. notoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. notorie (desp. -ri-e); pl.
nostalgii, art. nostalgiile (desp. -gi-i-) m. şi f. notorii
nostim adj. m., pl. nostimi; f. nostimă, pl. nostime noţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. noţionali; f. noţională, pl.
nostimadă s. f., g.-d. art. nostimadei; pl. nostimade noţionale
nostimior (fam.) (desp. -mior) adj. m., pl. nostimiori; f. noţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. noţiunii; pl. noţiuni
nostimioară, pl. nostimioare nou1 adj. m., f. nouă; pl. m. şi f. noi
nostiţă s. f., g.-d. art. nostiţei; pl. nostiţe nou2 s. n., art. noul
nostrom s. m., pl. nostromi nou-ales adj. m., pl. nou-aleşi; f. nou-aleasă, pl. nou-alese
nostru1/al nostru1 adj. pr. m., pl. noştri/ai noştri; f. nouar (desp. no-uar) s. m., pl. nouari
noastră/a noastră, g.-d. noastre/a noastre, pl. noastre/ale nouă1 adj., pr. v. nou1, noi
noastre (prietenul nostru/un prieten al nostru/al nostru +nouă2 (cifră; notă) s. m., pl. nouă (A scris din greşeală doi
prieten; prietenului nostru/unui prieten al nostru; prietenii de nouă. La teze a luat doi de nouă.)
noştri/nişte prieteni ai noştri/ai noştri prieteni; prietenilor
nouă3 num. invar.; 9/IX
noştri/unor prieteni ai noştri; prietena noastră/o prietenă a
nouălea (al ~) num. m., f. a noua; al IX-lea/al 9-lea, a IX‑a/a
noastră/a noastră prietenă; prietenei noastre/unei prietene
9-a
a noastre; prietenele noastre/nişte prietene ale noastre/
ale noastre prietene; prietenelor noastre/unor prietene ale +nouă-metri (desp. -me-tri) s. m., pl. nouă-metri (A dictat
noastre) doi ~.)
nostru2 (al ~) pr. m., pl. ai noştri, g.-d. alor noştri; f. a nouă-ochi (peşte) s. m., pl. nouă-ochi
noastră, pl. ale noastre, g.-d. alor noastre (Prietenul vostru nouăsprezece (desp. -uăs-pre-/-uă-spre-) num. invar.; 19/
e medic, al nostru e profesor.; contra noastră) XIX
noştri1 v. nostru1 nouăsprezecelea (al ~) (desp. -uăs-pre-/-uă-spre-) num.
m., f. a nouăsprezecea; al XIX-lea/al 19-lea, a XIX-a/a 19-a
noştri2 (ai ~) v. nostru2 (al ~)
nouă sute num. invar.; 900/CM
nota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. notez, 3 notează; conj. prez.
1 sg. să notez, 3 să noteze nouăzeci num. invar.; 90/XC
nota bene (ia aminte) (lat.) loc. vb., imper. 2 sg. afirm.; nouăzecilea (al ~) num. m., f. a nouăzecea; al XC-lea/al
s. n.; abr. N.B. 90‑lea, a XC-a/a 90-a
notabil adj. m., pl. notabili; f. notabilă, pl. notabile !Noul Testament (parte a Bibliei) s. propriu n. art.
notabilitate s. f., g.-d. art. notabilităţii; pl. notabilităţi nou-născut adj. m., s. m., pl. nou-născuţi, art. nou-născuţii;
adj. f., s. f. nou-născută, g.-d. art. nou-născutei, pl. nou-
notar s. m., pl. notari
născute
notare s. f., g.-d. art. notării; pl. notări
nou-nouţ (foarte nou) (fam.) adj. m., pl. noi-nouţi; f. nouă-
notarial (desp. -ri-al) adj. m., pl. notariali; f. notarială, pl. nouţă, pl. noi-nouţe
notariale nouraş (desp. no-u-) s. m., pl. nouraşi
notariat (desp. -ri-at) s. n., pl. notariate nourel (desp. no-u-) s. m., pl. nourei, art. noureii
notaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. notaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. noutate (desp. no-u-) s. f., g.-d. art. noutăţii; (obiecte,
notaţiei; pl. notaţii, art. notaţiile (desp. -ţi-i-) veşti) pl. noutăţi
notă s. f., g.-d. art. notei; pl. note; abr. n. nouţ (rar) adj. m., pl. nouţi; f. nouţă, pl. nouţe
notăreasă (fam.) s. f., g.-d. art. notăresei; pl. notărese nou-venit adj. m., s. m., pl. nou-veniţi, art. nou-veniţii; adj.
notăriţă (fam.) s. f., g.-d. art. notăriţei; pl. notăriţe f., s. f. nou-venită, g.-d. art. nou-venitei, pl. nou-venite
notătiţă (pasăre) s. f., g.-d. art. notătiţei; pl. notătiţe nova (a ~) (jur.) vb., ind. prez. 1 sg. novez, 3 novează; conj.
notătoare (plantă) s. f., g.-d. art. notătoarei; pl. notătoare prez. 1 sg. să novez, 3 să noveze
notes (rar) s. n., pl. notesuri novac (pop.) s. m., pl. novaci
notifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. notific, 2 sg. notifici, 3 novator adj. m., s. m., pl. novatori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
notifică; conj. prez. 1 sg. să notific, 3 să notifice novatoare
notificare s. f., g.-d. art. notificării; pl. notificări novaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. novaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
notificaţie (desp. -ţi-e-) s. f., art. notificaţia (desp. -ţi-a), novaţiei; pl. novaţii, art. novaţiile (desp. -ţi-i-)
g.‑d. art. notificaţiei; pl. notificaţii, art. notificaţiile (desp. novă s. f., g.-d. art. novei; pl. nove
-ţi-i-) novăcesc (pop.) adj. m., f. novăcească; pl. m. şi f. novăceşti
novecento 790
+novecento (livr.) (it.) s. n., art. novecentoul nucleol (desp. nu-cle-ol) s. m., pl. nucleoli
novelă (jur.) s. f., g.-d. art. novelei; pl. novele nucleon (desp. nu-cle-on) s. m., pl. nucleoni
novice adj. m., s. m., pl. novici; adj. f., s. f. sg. şi pl. novice nucleonică (desp. nu-cle-o-) s. f., g.-d. art. nucleonicii
noviciat (desp. -ci-at) s. n., pl. noviciate nucleoproteidă (desp. nu-cle-o-pro-) s. f., g.-d. art.
novita (înv.) s. f., art. novitaua, g.-d. art. novitalei; pl. novitale nucleoproteidei; pl. nucleoproteide
novocaină s. f., g.-d. art. novocainei +nucleotidă (desp. nu-cle-o-) s. f., g.-d. art. nucleotidei; pl.
novocilină s. f., g.-d. art. novocilinei nucleotide
novolac s. n., pl. novolacuri +nucleosol (desp. nu-cle-o-) s. m., pl. nucleosoli
+nowcasting (engl.) [now pron. naŭ] s. n. (atenţionare/ nucleu1 (element central; particulă centrală etc.) (desp.
avertizare [de] ~) nu-cleu) s. n., art. nucleul; pl. nuclee
noxă s. f., g.-d. art. noxei; pl. noxe nucleu2 (biol.) (desp. nu-cleu) s. m., art. nucleul; pl. nuclei
+nţ interj. nucşoară s. f., g.-d. art. nucşoarei; pl. nucşoare
nu/n- (în tempo rapid + vocală: N-are., N-a dat., N-o dă.) nucşor s. m., pl. nucşori
adv. (şi: nu-nu(-nu), nu şi nu) nuculă s. f., g.-d. art. nuculei; pl. nucule
nuanţa (a ~) (desp. nu-an-) vb., ind. prez. 1 sg. nuanţez, nuculeţ (rar) s. m., pl. nuculeţi
3 nuanţează; conj. prez. 1 sg. să nuanţez, 3 să nuanţeze +nu cumva loc. adv.
nuanţare (desp. nu-an-) s. f., g.-d. art. nuanţării; pl. nucuţ (rar) s. m., pl. nucuţi
nuanţări
nud1 adj. m., pl. nuzi; f. nudă, pl. nude
nuanţă (desp. nu-an-) s. f., g.-d. art. nuanţei; pl. nuanţe
nud2 s. n., pl. nuduri
nubil (livr.) adj. m., pl. nubili; f. nubilă, pl. nubile
nudism s. n.
nubilitate (livr.) s. f., g.-d. art. nubilităţii
nudist s. m., pl. nudişti
nuc s. m., pl. nuci
nudistă s. f., g.-d. art. nudistei; pl. nudiste
nucă s. f., g.-d. art. nucii; pl. nuci
nuditate s. f., g.-d. art. nudităţii; pl. nudităţi
nucă-americană (sămânţă comestibilă a unui arbore) s.
f., g.-d. art. nucii-americane; pl. nuci-americane nufăr s. m., pl. nuferi
nucă-de-cocos (fruct al cocotierului) s. f., g.-d. art. nucii- nufăriş s. n., pl. nufărişuri
de-cocos; pl. nuci-de-cocos nuga s. f., art. nugaua, g.-d. art. nugalei; (rar) (sorturi) pl.
nucă-de-stejar (gogoaşă de ristic) s. f., g.-d. art. nucii-de- nugale
stejar; pl. nuci-de-stejar nuia s. f., art. nuiaua, g.-d. art. nuielei; pl. nuiele
nucă-galică (gogoaşă de ristic) s. f., g.-d. art. nucii-galice; nuieluşă s. f., art. nuieluşa, g.-d. art. nuieluşei; pl. nuieluşe
pl. nuci-galice nuieluţă s. f., g.-d. art. nuieluţei; pl. nuieluţe
nucărie (reg.) s. f., art. nucăria, g.-d. art. nucăriei; pl. nul adj. m., pl. nuli; f. nulă, pl. nule
nucării, art. nucăriile (desp. -ri-i-) nu-l adv. + pr. (Nu-l văd.)
nucă-vomică (sămânţă toxică) s. f., g.-d. art. nucii-vomice; nulă s. f., g.-d. art. nulei; pl. nule
pl. nuci-vomice
nuligestă1 adj. f. (femeie ~), pl. nuligeste
nuce (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (proiect ~, rămas ~)
nuligestă2 s. f., g.-d. art. nuligestei; pl. nuligeste
nucelă s. f., g.-d. art. nucelei; pl. nucele
!nulipar adj. m. (+ s. n.: uter ~); ad. f., s. f. nulipară (femeie ~),
nucet s. n., pl. nuceturi pl. nulipare
+nu..., ci adv.+ conjcţ. (Nu e elev, ci (e) student. E nu elev, nulitate s. f., g.-d. art. nulităţii; pl. nulităţi
ci student. )
numai/(fam.) numa՚ (doar) (în construcţii pozitive şi
nucifer adj. m., pl. nuciferi; f. nuciferă, pl. nucifere
negative) adv. ((Nu) are ~ douăzeci de ani.)
nuciform adj. m., pl. nuciformi; f. nuciformă, pl. nuciforme
nu mai adv. + adv. (~ plânge!)
nuclear (desp. nu-cle-ar) adj. m., pl. nucleari; f. nucleară,
numai că1 adv. + conjcţ. (A spus ~ acolo plouă.)
pl. nucleare
numai că2 (dar) loc. conjcţ. (M-aş duce, ~ plouă.)
nucleariza (desp. nu-cle-a-) vb., ind. prez. 1 sg. nuclearizez,
3 nuclearizează; conj. prez. 1 sg. să nuclearizez, 3 să numai ce1 (tocmai) (pop.) loc. adv. (~ a intrat pe uşă.)
nuclearizeze numai ce2 adv. + pr. (Face ~ vrea el.)
nucleaţie (desp. nu-cle-a-ţi-e) s. f., art. nucleaţia (desp. numai ce3 (imediat ce) (pop.) loc. conjcţ. (~ a intrat pe uşă
-ţi‑a), g.-d. nucleaţii, art. nucleaţiei şi s-a şi apucat de lucru.)
nuclează (desp. nu-cle-a-) s. f., g.-d. art. nucleazei numaidecât (imediat) adv. (A răspuns ~.)
!nucleic (desp. nu-cle-ic) adj. m. (acid ~), pl. nucleici; f. numai de cât adv. + prep. + adv. (A vorbit ~ câştigă.)
nucleică (bază ~), pl. nucleice număr s. n., pl. numere; (numărul) abr. nr.; (număr natural)
nucleină (desp. nu-cle-) s. f., g.-d. art. nucleinei; pl. simb. N
nucleine număra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. număr, 2 sg. numeri, 3
nucleinic (desp. nu-cle-) adj. m. (acid ~), pl. nucleinici numără; conj. prez. 1 sg. să număr, 3 să numere
791 nutaţie
numărabil adj. m., pl. numărabili; f. numărabilă, pl. numulit s. m., pl. numuliţi
numărabile numulitic1 adj. m., pl. numulitici; f. numulitică, pl.
numărare s. f., g.-d. art. numărării; pl. numărări numulitice
numărat s. n. numulitic2 s. n.
numărătoare1 (numărare; obiect) s. f., g.-d. art. nun (pop.) s. m., pl. nuni
numărătorii; pl. numărători nună (pop.) s. f., g.-d. art. nunei; pl. nune
numărătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. numărătoarei; pl. nuneasca (dans) s. f. art., neart. nunească, g.-d. art.
numărătoare nuneştii
numărător1 (aparat) s. n., pl. numărătoare nuntaş s. m., pl. nuntaşi
numărător2 (persoană; termen al unei fracţii) s. m., pl. nuntaşă (pop., fam.) s. f., art. nuntaşa, g.-d. art. nuntaşei;
numărători pl. nuntaşe
numărătură (pop.) s. f., g.-d. art. numărăturii; pl. nuntă s. f., g.-d. art. nunţii; pl. nunţi
numărături
nunti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nuntesc, 3 sg.
nu-mă-uita (plantă) s. f., pl. nu-mă-uita nunteşte; imperf. 1 nunteam; conj. prez. 1 sg. să nuntesc,
+number one (engl.) [pron. nambărŭan] loc. adj., loc. s. n. 3 să nuntească
nume s. n., art. numele; pl. nume, art. numele nuntire (rar) s. f., g.-d. art. nuntirii; pl. nuntiri
numen s. n. nuntit (rar) s. n.
numenal adj. m., pl. numenali; f. numenală, pl. numenale nuntitor (rar) adj. m., pl. nuntitori; f. sg. şi pl. nuntitoare
+nume predicativ s. n., pl. nume predicative nunţial (înv.) (desp. -ţi-al) adj. m., pl. nunţiali; f. nunţială,
numerabilitate (rar) s. f., g.-d. art. numerabilităţii pl. nunţiale
numeral1 adj. m., pl. numerali; f. numerală, pl. numerale nunţiatură (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art. nunţiaturii; pl.
numeral2 (clasă lexico-gramaticală) s. n., pl. numerale nunţiaturi
numerar (bani lichizi) s. n. nunţiu [iu pron. ĭu] s. m., art. nunţiul; pl. nunţii, art.
numeraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. numeraţia (desp. -ţi‑a), nunţiii (desp. -ţi-ii)
g.‑d. art. numeraţiei; pl. numeraţii, art. numeraţiile +nu numai (că).., ci/dar şi... adv. (+ conjcţ.) ... conjcţ.
(desp. -ţi-i-) +NUP s. n., pl. NUP-uri
numeric adj. m., pl. numerici; f. numerică, pl. numerice nupţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. nupţiali; f. nupţială, pl.
numericeşte (înv.) adv. nupţiale
+numerologic adj. m., pl. numerologici; f. numerologică, nupţialitate (rar) (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art. nupţialităţii
pl. numerologice nur (pop.) s. m., (mai frecv.) pl. nuri
+numerologie s. f., art. numerologia, g.-d. numerologii, art. nurcă s. f., g.-d. art. nurcii; pl. nurci
numerologiei nuriţă (pop.) s. f., g.-d. art. nuriţei; pl. nuriţe
numeros adj. m., pl. numeroşi; f. numeroasă, pl. numeroase
nurliu (pop.) adj. m., f. nurlie; pl. m. şi f. nurlii
numerota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. numerotez, 3
+Nürnberg (oraş german) s. propriu n.
numerotează; conj. prez. 1 sg. să numerotez, 3 să
numeroteze nursă (înv.) s. f., g.-d. art. nursei; pl. nurse
numerotare s. f., g.-d. art. numerotării; pl. numerotări !nursing (engl.) [pron. nărsing] s. n., art. nursingul [pron.
nărsingul]
numerotat s. n.
+nu ştiu care loc. adj., loc. pr. (S-a trezit ~ (deputată) să
numerotator s. n., pl. numerotatoare
se opună!)
numerotaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. numerotaţia (desp. -ţi-a),
+nu ştiu când loc. adv. (Nu se poate să fi uitat, doar nu s-a
g.-d. art. numerotaţiei; pl. numerotaţii, art. numerotaţiile
întâmplat ~.)
(desp. -ţi-i-)
+nu ştiu cât1 loc. adv. (N-a întârziat ~.)
+numerus clausus (lat.) [clausus pron. klaŭsus/rom.
klaŭzus] loc. s. n. +nu ştiu cât1/câtă/câţi/câte loc. adj. (Are nu ştiu cât loc.)
numi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. numesc, 3 sg. numeşte, +nu ştiu cât1/câţi/câte loc. pr. (N-a trecut nu ştiu cât.)
imperf. 1 numeam; conj. prez. 1 sg. să numesc, 3 să numească nu ştiu ce1 loc. adj., loc. pr. (Are ~ idee. A spus ~.)
numire s. f., g.-d. art. numirii; pl. numiri +nu ştiu ce2 loc. s. n. (Are un ~.)
numismat s. m., pl. numismaţi nu ştiu cine1 loc. pr. (S-a trezit ~ să-l critice.)
numismată s. f., g.-d. art. numismatei; pl. numismate +nu ştiu cine2 loc. s. m. şi f. (un/o ~)
numismatic adj. m., pl. numismatici; f. numismatică, pl. +nu ştiu cum loc. adj., loc. adv. (E un tip cam ~. A procedat
numismatice cam ~.)
numismatică s. f., g.-d. art. numismaticii +nu ştiu unde loc. adv. (E venit de ~.)
+numit adj. m., s. m., pl. numiţi; adj. f., s. f. numită, pl. nut s. n., pl. nuturi
numite (şi: numitul + nume propriu) nutaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. nutaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
numitor s. m., pl. numitori nutaţiei; pl. nutaţii, art. nutaţiile (desp. -ţi-i-)
nutreţ 792
nutreţ (desp. nu-treţ) s. n., pl. nutreţuri nutriţionistă (desp. nu-tri-ţi-o-) s. f., g.-d. art.
nutri (a ~) (desp. nu-tri) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nutriţionistei; pl. nutriţioniste
nutresc, 3 sg. nutreşte; imperf. 1 nutream; conj. prez. 1 nutui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nutuiesc, 3 sg.
sg. să nutresc, 3 să nutrească nutuieşte, imperf. 1 nutuiam; conj. prez. 1 sg. să
nutrie (desp. nu-tri-e) s. f., art. nutria -tri-a), g.-d. art. nutuiesc, 3 să nutuiască
nutriei; pl. nutrii, art. nutriile (desp. -tri-i-)
nutuire s. f., g.-d. art. nutuirii; pl. nutuiri
+nutrient (substanţă nutritivă) (desp. nu-tri-) s. m., pl.
nutrienţi nuvelă s. f., g.-d. art. nuvelei; pl. nuvele
nutriet (blăniţă de miel) (desp. nu-tri-) s. n. nuveletă (livr., rar) s. f., g.-d. art. nuveletei; pl. nuvelete
nutriment (hrană) (livr., rar) (desp. nu-tri-) s. n., pl. nuvelică (rar) s. f., g.-d. art. nuvelicii; pl. nuvelici
nutrimente nuvelist s. m., pl. nuvelişti
nutrire (desp. nu-tri-) s. f., g.-d. art. nutririi; pl. nutriri
nuvelistă s. f., g.-d. art. nuvelistei; pl. nuveliste
nutritiv (desp. nu-tri-) adj. m., pl. nutritivi; f. nutritivă, pl.
nutritive nuvelistic adj. m., pl. nuvelistici; f. nuvelistică, pl.
nuvelistice
nutriţie (desp. nu-tri-ţi-e) s. f., art. nutriţia (desp. -ţi-a),
g.-d. art. nutriţiei; pl. nutriţii, art. nutriţiile (desp. -ţi-i-) nuvelistică s. f., g.-d. art. nuvelisticii
nutriţionist (desp. nu-tri-ţi-o-) s. m., pl. nutriţionişti +nu zău loc. interj.
Oo
o1 (literă1; sunet) s. m./s. n., pl. m. o/n. o-uri oarecine (cineva) (înv., reg.) pr., g.-d. oarecui
o2 adj. pr. v. un1 oare cine adv. + pr. (~ ştie?)
o3 art. v. un2 oarecum (cumva) adv.
o4 interj. oare cum adv. + adv. (~ îl cheamă?)
o5 num. v. un3 oareşicare (pop.) (desp. -reşi-) adj. pr. invar. (~ îndoieli)
o6, o-, -o, -o- pr. v. ea oareşicând (înv., reg.) (desp. -reşi-) adv.
oac interj. !oareşice (ceva) (pop.) (desp. -reşi-) adj. pr. invar., adv.,
oacăr (înv., reg.) adj. m., pl. oacări; f. oacără, pl. oacăre pr. invar. (~ necazuri, ~ mai îndrăzneţ, Avea să-i spună ~.)
oacheş (pop.) adj. m., pl. oacheşi; f. oacheşă, art. oacheşa, oareşicine (înv., pop.) (desp. -reşi-) pr., g.-d. oareşicui
pl. oacheşe oareşicum (pop.) (desp. -reşi-) adv.
oac-oac v. oac oareunde (oriunde) (înv., reg.) adv.
oaia-morţilor (pasăre) s. f. art., g.-d. art. oii-morţilor oare unde adv. + adv. (~ o fi?)
(desp. o-ii-) oarzăn (reg.) adj. m., pl. oarzăni; f. oarzănă, pl. oarzăne
oaie s. f., art. oaia, g.-d. art. oii; pl. oi, art. oile (desp. o-i-) +oarze (lanuri de orz) (pop.) s. n. pl.
oală s. f., g.-d. art. oalei; pl. oale oaspete s. m., art. oaspetele; pl. oaspeţi
oală-minune s. f., art. oala-minune, g.-d. art. oalei-minune; oaste s. f., g.-d. art. oştii; pl. oşti
pl. oale-minune
oază s. f., g.-d. art. oazei; pl. oaze
+oală sub presiune (desp. -si-u-) loc. s. f., art. oala sub
obadă (pop.) s. f., g.-d. art. obezii; pl. obezi
presiune, g.-d. art. oalei sub presiune; pl. oale sub presiune
obăda (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. obădez, 3 obădează;
oară1 (dată) s. f., pl. ori (şi în loc. adv.: prima ~, a doua ~)
conj. prez. 1 sg. să obădez, 3 să obădeze
oară2 (orătanie) (reg.) s. f., g.-d. art. oarei; pl. oare
obădar (reg.) s. n., pl. obădare
oare adv.
obârşi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg., 3 pl. obârşesc, 3 sg.
oarecare1 adj. pr. invar. (femei ~) obârşeşte, imperf. 1 obârşeam; conj. prez. 1 sg. să obârşesc,
oarecare2 (înv., reg.) pr. m., g.-d. oarecăruia; f. oarecare, 3 să obârşească
g.‑d. oarecăreia; pl. m. şi f. oarecare, g.-d. oarecărora obârşie (desp. -şi-e) s. f., art. obârşia (desp. -şi-a), g.-d. art.
oare care adv. + pr. (~ dintre ei ştie?) obârşiei; pl. obârşii, art. obârşiile (desp. -şi-i-)
oarecând (cândva) (înv., reg.) adv. obcină (pop.) s. f., g.-d. art. obcinii; pl. obcini
oare când adv. + adv. (~ vom afla?) obedient (desp. -di-ent) adj. m., pl. obedienţi; f. obedientă,
oarecât (câtva) (rar) adv. pl. obediente
oare cât adv. + adv. (~ costă?) obedienţă (desp. -di-en-) s. f., g.-d. art. obedienţei; pl.
!oarece (ceva) (pop.) adj. pr. invar., adv., pr. invar. (~ obedienţe
necazuri, ~ mai îndrăzneţ, Avea să-i spună ~.) obelisc s. n., pl. obeliscuri
oare ce adv. + pr. (~ vrea?) ober (înv.) (germ.) [er pron. ăr] s. m., pl. oberi
oareceva (ceva) (înv., reg.) pr. invar. (Păţise ~.) oberchelner (înv.) (germ.) [er pron. ăr] s. m., pl.
oare ceva adv. + pr. (~ de aici l-ar interesa?) oberchelneri
oarecică (reg.) s. f. (în: a spune o ~) oberec s. n., pl. oberecuri
1
Pentru valorile literei o v. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere.
oberliht 794
oberliht [er pron. germ. ăr] s. n., pl. oberlihturi oblăduire (înv., pop.) (desp. o-blă-) s. f., g.-d. art.
obertail [er pron. germ. ăr] (desp. -tail) s. n., pl. obertaile oblăduirii; pl. oblăduiri
oberţal (înv.) [er pron. germ. ăr] s. m., pl. oberţali oblăduitor (înv., pop.) (desp. o-blă-du-i-) adj. m., pl.
obez adj. m., s. m., pl. obezi; adj. f., s. f. obeză, pl. obeze oblăduitori; f. sg. şi pl. oblăduitoare
obezitate s. f., g.-d. art. obezităţii oblânc (desp. o-blânc) s. n., pl. oblâncuri
obială s. f., g.-d. art. obielei; pl. obiele obleţ (desp. o-bleţ) s. m., pl. obleţi
obicei s. n., pl. obiceiuri/(în expr.) obiceie !oblic (înclinat) (desp. o-blic) adj. m., pl. oblici; adj. f.,
obicei (de ~)/(în tempo rapid) de-obicei loc. adv. (linie) s. f. oblică, pl. oblice
obidă (pop.) s. f., g.-d. art. obidei; pl. obide oblica (a ~) (a ocoli, a coti) (rar) (desp. o-bli-) vb., ind.
prez. 1 sg. oblichez, 3 oblichează; conj. prez. 1 sg. să
obidi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obidesc,
3 sg. obideşte; imperf. 1 obideam; conj. prez. 1 sg. să oblichez, 3 să oblicheze
obidesc, 3 să obidească oblici (a ~) (a dibui, a afla) (înv., pop.) (desp. o-bli-) vb.,
obidire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. obidirii; pl. obidiri ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oblicesc, 3 sg. obliceşte, imperf. 1
obliceam; conj. prez. 1 sg. să oblicesc, 3 să oblicească
obidos (înv.) adj. m., pl. obidoşi; f. obidoasă, pl. obidoase
oblicitate (desp. o-bli-) s. f., g.-d. art. oblicităţii
obiect (desp. -biect) s. n., pl. obiecte
obliga (a ~) (desp. o-bli-) vb., ind. prez. 1 sg. oblig, 2 sg.
obiecta (a ~) (desp. -biec-) vb., ind. prez. 1 sg. obiectez, 3
obligi, 3 obligă; conj. prez. 1 sg. să oblig, 3 să oblige
obiectează; conj. prez. 1 sg. să obiectez, 3 să obiecteze
obiectiv1 (desp. -biec-) adj. m., pl. obiectivi; f. obiectivă, pl. obligativitate (desp. o-bli-) s. f., g.-d. art. obligativităţii
obiective obligatoriu [riu pron. rĭu] (desp. o-bli-) adj. m., f.
obiectiv2 (desp. -biec-) s. n., pl. obiective obligatorie (desp. -ri-e); pl. m. şi f. obligatorii
obiectiva (a ~) (desp. -biec-) vb., ind. prez. 1 sg. obiectivez, obligaţie (îndatorire) (desp. o-bli-, -ţi-e) s. f., art. obligaţia
3 obiectivează; conj. prez. 1 sg. să obiectivez, 3 să obiectiveze (desp. -ţi-a), g.-d. art. obligaţiei; pl. obligaţii, art.
obligaţiile (desp. -ţi-i-)
obiectivare (desp. -biec-) s. f., g.-d. art. obiectivării; pl.
obiectivări obligaţiune (titlu de credit) (desp. o-bli-, -ţi-u-) s. f., g.-d.
art. obligaţiunii; pl. obligaţiuni
obiectivism (desp. -biec-) s. n.
obiectivist (desp. -biec-) adj. m., pl. obiectivişti; f. obligă (cambie) (înv.) (desp. o-bli-) s. f., g.-d. art. obligii;
obiectivistă, pl. obiectiviste pl. obligi
obiectivitate (desp. -biec-) s. f., g.-d. art. obiectivităţii obligeană (desp. o-bli-) s. f., g.-d. art. obligenei; pl. obligene
obiectiviza (a ~) (desp. -biec-) vb., ind. prez. 1 sg. oblitera (a ~) (desp. o-bli-) vb., ind. prez. 1 sg. obliterez,
obiectivizez, 3 obiectivizează; conj. prez. 1 sg. să 3 obliterează; conj. prez. 1 sg. să obliterez, 3 să oblitereze
obiectivizez, 3 să obiectivizeze obliterant (desp. o-bli-) adj. m., pl. obliteranţi; f. obliterantă,
obiectivizare (desp. -biec-) s. f., g.-d. art. obiectivizării; pl. pl. obliterante
obiectivizări obliterare (desp. o-bli-) s. f., g.-d. art. obliterării; pl.
obiectual (livr.) (desp. -biec-tu-al) adj. m., pl. obiectuali; f. obliterări
obiectuală, pl. obiectuale obliteraţie (desp. o-bli-, -ţi-e) s. f., art. obliteraţia (desp.
obiecţie (desp. -biec-ţi-e) s. f., art. obiecţia (desp. -ţi-a), -ţi-a), g.-d. art. obliteraţiei; pl. obliteraţii, art. obliteraţiile
g.‑d. art. obiecţiei; pl. obiecţii, art. obiecţiile (desp. -ţi-i-) (desp. -ţi-i-)
obieluţă (rar) s. f., g.-d. art. obieluţei; pl. obieluţe oblojeală (pop.) (desp. o-blo-) s. f., g.-d. art. oblojelii; pl.
obijdui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obijduiesc, oblojeli
3 sg. obijduieşte, imperf. 1 obijduiam; conj. prez. 1 sg. să obloji (a ~) (pop.) (desp. o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3
obijduiesc, 3 să obijduiască pl. oblojesc, 3 sg. oblojeşte, imperf. 1 oblojeam; conj. prez.
obijduire (înv.) s. f., g.-d. art. obijduirii; pl. obijduiri 1 sg. să oblojesc, 3 să oblojească
obijduitoare (înv.) (desp. -du-i-) s. f., g.-d. art. oblojire (pop.) (desp. o-blo-) s. f., g.-d. art. oblojirii; pl.
obijduitoarei; pl. obijduitoare oblojiri
obijduitor (înv.) (desp. -du-i-) s. m., pl. obijduitori oblon (desp. o-blon) s. n., pl. obloane
obişnui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obişnuiesc, 3 oblonaş (desp. o-blo-) s. n., pl. oblonaşe
sg. obişnuieşte; imperf. 1 obişnuiam; conj. prez. 1 sg. să oblong (desp. o-blong/ob-long) (rar) adj. m., pl. oblongi; f.
obişnuiesc, 3 să obişnuiască oblongă, pl. oblonge
obişnuinţă s. f., g.-d. art. obişnuinţei; pl. obişnuinţe obloni (a ~) (rar) (desp. o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
oblanic (reg.) (desp. o-bla-) s. n., pl. oblanice oblonesc, 3 sg. obloneşte, imperf. 1 obloneam; conj. prez. 1
oblădui (a ~) (înv., pop.) (desp. o-blă-) vb., ind. prez. 1 sg. sg. să oblonesc, 3 să oblonească
şi 3 pl. oblăduiesc, 3 sg. oblăduieşte; imperf. 1 oblăduiam; oblu (drept) (pop.) (desp. o-blu) adj. m., pl. obli; f. oablă,
conj. prez. 1 sg. să oblăduiesc, 3 să oblăduiască pl. oable
795 obsesie
obnubila (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se obnubilează, obrăzui (a ~) (înv.) (desp. o-bră-) vb., ind. prez. 1 sg. şi
imperf. 3 pl. se obnubilau; conj. prez. 3 să se obnubileze; 3 pl. obrăzuiesc, 3 sg. obrăzuieşte, imperf. 1 obrăzuiam;
ger. obnubilându-se conj. prez. 1 sg. să obrăzuiesc, 3 să obrăzuiască
obnubilare s. f., g.-d. art. obnubilării; pl. obnubilări obrinteală (pop.) (desp. o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintelii;
obnubilaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. obnubilaţia (desp. -ţi-a), g.‑d. pl. obrinteli
art. obnubilaţiei; pl. obnubilaţii, art. obnubilaţiile (desp. -ţi-i-) obrinti (a ~) (pop.) (desp. o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. şi
oboi1 (instrument muzical) s. n., pl. oboaie 3 pl. obrintesc, 3 sg. obrinteşte, imperf. 1 obrinteam; conj.
+oboi2 (oboist din orchestră) s. m., pl. oboi, art. oboii prez. 1 sg. să obrintesc, 3 să obrintească
oboist s. m., pl. oboişti obrintire (pop.) (desp. o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintirii; pl.
oboistă s. f., g.-d. art. oboistei; pl. oboiste obrintiri
obol1 (contribuţie) (pop.) s. n., pl. oboluri obrintitură (pop.) (desp. o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintiturii;
pl. obrintituri
obol2 (monedă veche) s. m., pl. oboli
!obroc (desp. o-broc) (pop.; relig.) s. n., pl. obroace (mai
obor (pop.) s. n., pl. oboare
ales în: a pune sub obroc)
oborean (rar) s. m., pl. oboreni
obroci (a ~) (reg.) (desp. o-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
oboreană (rar) s. f., g.-d. art. oborenei; pl. oborene
obrocesc, 3 sg. obroceşte, imperf. 1 obroceam; conj. prez. 1
oborî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. obor, 3 oboară, imperf. sg. să obrocesc, 3 să obrocească
1 oboram; conj. prez. 1 sg. să obor, 3 să oboare; imper. 2
obscen adj. m., pl. obsceni; f. obscenă, pl. obscene
sg. afirm. oboară
obscenitate s. f., g.-d. art. obscenităţii; pl. obscenităţi
oboseală s. f., g.-d. art. oboselii; pl. oboseli
obscur adj. m., pl. obscuri; f. obscură, pl. obscure
obosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obosesc, 3 sg.
oboseşte, imperf. 1 oboseam; conj. prez. 1 sg. să obosesc, obscurantism s. n.
3 să obosească obscurantist adj. m., s. m., pl. obscurantişti; adj. f., s. f.
obosire s. f., g.-d. art. obosirii obscurantistă, pl. obscurantiste
obositor adj. m., pl. obositori; f. sg. şi pl. obositoare obscuritate s. f., g.-d. art. obscurităţii; pl. obscurităţi
obot s. n., pl. obote obsecraţie (desp. -se-cra-ţi-e) s. f., art. obsecraţia (desp.
-ţi-a), g.-d. art. obsecraţiei; pl. obsecraţii, art. obsecraţiile
obovat (desp. o-bo-/ob-o-) adj. m., pl. obovaţi; f. obovată,
(desp. -ţi-i-)
pl. obovate
obsecvent adj. m., pl. obsecvenţi; f. obsecventă, pl. obsecvente
obraţ (înv., reg.) (desp. o-braţ) s. n., pl. obraţe
obsecvios (livr.) (desp. -vi-os) adj. m., pl. obsecvioşi; f.
obraz1 (faţă, persoană, rang) (înv.) (desp. o-braz) s. n., pl.
obsecvioasă, pl. obsecvioase
obraze
obraz2 (parte a feţei) (desp. o-braz) s. m., pl. obraji obsecviozitate (livr.) (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art.
obsecviozităţii
!obraznic (desp. o-braz-) adj. m., s. m., pl. obraznici; adj. f.,
s. f. obraznică, pl. obraznice obseda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. obsedez, 3 obsedează; conj.
prez. 1 sg. să obsedez, 3 să obsedeze
obrăjel (desp. o-bră-) s. m., pl. obrăjei, art. obrăjeii
obsedant adj. m., pl. obsedanţi; f. obsedantă, pl. obsedante
obrăjor (desp. o-bră-) s. m., pl. obrăjori
obsedare s. f., g.-d. art. obsedării; pl. obsedări
obrăzar (desp. o-bră-) s. n., pl. obrăzare
obsedat adj. m., s. m., pl. obsedaţi; adj. f., s. f. obsedată, pl.
obrăzat (reg.) (desp. o-bră-) adj. m., pl. obrăzaţi; f. obrăzată,
obsedate
pl. obrăzate
observa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. observ, 3 observă; conj.
obrăznicătură (desp. o-brăz-) s. f., g.-d. art. obrăznicăturii;
prez. 1 sg. să observ, 3 să observe
pl. obrăznicături
observabil adj. m., pl. observabili; f. observabilă, pl.
obrăzniceşte (înv.) (desp. o-brăz-) adv.
observabile
obrăznici1 (a ~) (a mustra) (fam.) (desp. o-brăz-) vb.,
observare s. f., g.-d. art. observării; pl. observări
ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obrăznicesc, 3 sg. obrăzniceşte,
imperf. 1 obrăzniceam; conj. prez. 1 sg. să obrăznicesc, 3 observator1 adj. m., (persoană) s. m., pl. observatori; adj.
să obrăznicească f., s. f. sg. şi pl. observatoare
+obrăznici2 (a se ~) (a deveni obraznic) (desp. o-brăz-) observator2 (amenajare pentru observare) s. n., pl.
vb., ind. prez. 1 sg. mă obrăznicesc, 3 sg. se obrăzniceşte, observatoare (observator astronomic)
imperf. 1 sg. mă obrăzniceam; conj. prez. 1 sg. să mă observaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. observaţia (desp. -ţi-a),
obrăznicesc, 3 să se obrăznicească; imper. 2 sg. afirm. g.‑d. art. observaţiei; pl. observaţii, art. observaţiile (desp.
obrăzniceşte-te; ger. obrăznicindu-mă -ţi-i-)
obrăznicie (desp. o-brăz-) s. f., art. obrăznicia, g.-d. art. +observaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. observaţionali; f.
obrăzniciei; pl. obrăznicii, art. obrăzniciile (desp. -ci-i-) observaţională, pl. observaţionale
obrăznicuţ (desp. o-brăz-) adj. m., pl. obrăznicuţi; f. obsesie (desp. -si-e) s. f., art. obsesia (desp. -si-a), g.-d. art.
obrăznicuţă, pl. obrăznicuţe obsesiei; pl. obsesii, art. obsesiile (desp. -si-i-)
obsesional 796
obsesional (desp. -si-o-) adj. m., pl. obsesionali; f. obturaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. obturaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
obsesională, pl. obsesionale art. obturaţiei; pl. obturaţii, art. obturaţiile (desp. -ţi-i-)
obsesiv adj. m., pl. obsesivi; f. obsesivă, pl. obsesive obtuz adj. m., pl. obtuzi; f. obtuză, pl. obtuze
obsidian (desp. -di-an) s. n., pl. obsidiane obtuzitate s. f., g.-d. art. obtuzităţii; pl. obtuzităţi
obsigă s. f., g.-d. art. obsigii obtuziune (rar) (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. obtuziunii; pl.
obstacol s. n., pl. obstacole obtuziuni
obstetric (desp. -ste-tric) adj. m., pl. obstetrici; f. obstetrică, obtuzunghic (desp. -tu-zun-/-tuz-un-) adj. m. (+ s. n.:
pl. obstetrice triunghi ~); f. pl. obtuzunghice
obţine (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obţin, 2 sg. obţii,
obstetrical (desp. -ste-tri-) adj. m., pl. obstetricali; f.
3 sg. obţine; conj. prez. 1 sg. să obţin, 3 să obţină; ger.
obstetricală, pl. obstetricale
obţinând; part. obţinut
obstetrică (desp. -ste-tri-) s. f., g.-d. art. obstetricii
obţinere s. f., g.-d. art. obţinerii; pl. obţineri
obstetrician (desp. -ste-tri-ci-an) s. m., pl. obstetricieni (desp.
obuz s. n., pl. obuze
-ci‑eni)
obuzier (desp. -zi-er) s. n., pl. obuziere
obstetriciană (desp. -ste-tri-ci-a-) s. f., g.-d. art.
obversiune (rar) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. obversiunii;
obstetricienei (desp. -ci-e-); pl. obstetriciene
pl. obversiuni
obstina (a se ~) (livr.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
oca s. f., art. ocaua, g.-d. art. ocalei; pl. ocale
obstinez, 3 se obstinează; conj. prez. 1 să mă obstinez, 3
ocară (pop.) s. f., g.-d. art. ocării; pl. ocări
să se obstineze; imper. 2 sg. afirm. obstinează-te; ger.
obstinându-mă ocarină s. f., g.-d. art. ocarinei; pl. ocarine
obstinaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. obstinaţia (desp. -ţi-a), ocazie (desp. -zi-e) s. f., art. ocazia (desp. -zi-a), g.-d. art.
g.-d. art. obstinaţiei; pl. obstinaţii, art. obstinaţiile (desp. ocaziei; pl. ocazii, art. ocaziile (desp. -zi-i-)
-ţi-i-) ocaziona (a ~) (desp. -zi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. ocazionez,
3 ocazionează; conj. prez. 1 sg. să ocazionez, 3 să ocazioneze
obstrua (a ~) (desp. -stru-a) vb., ind. prez. 1 sg. obstruez
(desp. -stru-ez), 3 obstruează (desp. -stru-ea-), 1 pl. ocazional (desp. -zi-o-) adj. m., pl. ocazionali; f. ocazională,
obstruăm (desp. -stru-ăm); conj. prez. 1 sg. să obstruez, 3 pl. ocazionale
să obstrueze; ger. obstruând (desp. -stru-ând) ocazional (desp. -zi-o-) s. n.
obstruant (desp. -stru-ant) adj. m., pl. obstruanţi; f. ocăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ocăie, imperf. 3 pl. ocăiau;
obstruantă, pl. obstruante conj. prez. 3 să ocăie
obstruare (desp. -stru-a-) s. f., g.-d. art. obstruării; pl. obstruări ocăit (rar) s. n.
obstructiv adj. m., pl. obstructivi; f. obstructivă, pl. ocărâre s. f., g.-d. art. ocărârii; pl. ocărâri
obstructive ocărâtor adj. m., pl. ocărâtori; f. sg. şi pl. ocărâtoare
obstrucţie (desp. -ţi-e) s. f., art. obstrucţia -ţi-a), g.-d. art. ocărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ocărăsc, 2 sg. ocărăşti,
obstrucţiei; pl. obstrucţii, art. obstrucţiile (desp. -ţi-i-) 3 sg. ocărăşte, imperf. 1 ocăram; conj. prez. 1 sg. să
ocărăsc, 3 să ocărască
obstrucţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
obstrucţionez, 3 obstrucţionează; conj. prez. 1 sg. să ocârmui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ocârmuiesc,
3 sg. ocârmuieşte, imperf. 1 ocârmuiam; conj. prez. 1 sg.
obstrucţionez, 3 să obstrucţioneze
să ocârmuiesc, 3 să ocârmuiască
obstrucţionism (desp. -ţi-o-) s. n.
ocârmuire (înv.) s. f., g.-d. art. ocârmuirii; pl. ocârmuiri
obstrucţionist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl. obstrucţionişti;
ocârmuitor (înv.) (desp. -mu-i-) adj. m., s. m., pl.
adj. f., s. f. obstrucţionistă, pl. obstrucţioniste
ocârmuitori; adj. f., s. f. sg. şi pl. ocârmuitoare
obşte (înv., pop.) s. f., g.-d. art. obştii; pl. obşti
occident (punct cardinal) (rar) s. n.
obşte (de ~) (înv., pop.) loc. adj., loc. adv. (mănăstire ~, Occident (zonă geografică) s. propriu n.
a împărţi ~)
occidental adj m., pl. occidentali; f. occidentală, pl.
obştesc adj. m., f. obştească; pl. m. şi f. obşteşti occidentale
obşteşte (înv.) adv. occidentaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. occidentalizez, 3
obşti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obştesc, 3 sg. occidentalizează; conj. prez. 1 sg. să occidentalizez, 3 să
obşteşte, imperf. 1 obşteam; conj. prez. 1 sg. să obştesc, 3 occidentalizeze
să obştească occidentalizare s. f., g.-d. art. occidentalizării
obştime (înv.) s. f., g.-d. art. obştimii occipital1 adj. m., pl. occipitali; f. occipitală, pl. occipitale
obştire (înv.) s. f., g.-d. art. obştirii; pl. obştiri occipital2 s. n., pl. occipitale
obtura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. obturez, 3 obturează; conj. occiput s. n., pl. occiputuri
prez. 1 sg. să obturez, 3 să obtureze ocean (desp. -cean) s. n., pl. oceane; abr. Oc.
obturare s. f., g.-d. art. obturării; pl. obturări oceanic (desp. -cea-) adj. m., pl. oceanici; f. oceanică, pl.
obturator s. n., pl. obturatoare oceanice
797 octavă
oceanidă (nimfă marină) (desp. -cea-) s. f., g.-d. art. ochiul-boului (plantă) s. m. art.
oceanidei; pl. oceanide ochiuleţ s. n., pl. ochiuleţe
oceanograf (desp. -cea-no-graf) s. m., pl. oceanografi ochiul-păunului (fluture) s. m. art.
oceanografă (rar) (desp. -cea-no-gra-) s. f., g.-d. art. !Ochiul-Taurului (stea) (desp. -Ta-u-) s. propriu m. art.
oceanografei; pl. oceanografe ocinaş (înv., reg.) s. n., pl. ocinaşe
oceanografic (desp. -cea-no-gra-) adj. m., pl. oceanografici; ocină (înv., pop.) s. f., g.-d. art. ocinii; pl. ocini
f. oceanografică, pl. oceanografice ocitocină s. f., g.-d. art. ocitocinei; pl. ocitocine
oceanografie (desp. -cea-no-gra-) s. f., art. oceanografia, ocluzie (med.) (desp. o-clu-zi-e) s. f., art. ocluzia (desp. -zi‑a),
g.‑d. oceanografii, art. oceanografiei g.-d. art. ocluziei; pl. ocluzii, art. ocluziile (desp. -zi‑i-)
oceanoloagă v. oceanologă ocluziune (închidere a unui orificiu) (desp. o-clu-zi-u-) s.
oceanolog (desp. cea-) s. m., pl. oceanologi f., g.-d. art. ocluziunii; pl. ocluziuni
!oceanologă (livr.)/(colocv.) oceanoloagă (desp. -cea‑) ocluziv (desp. o-clu-) adj. m., pl. ocluzivi; f. ocluzivă, pl.
s. f., g.-d. art. oceanologei/oceanoloagei; pl. oceanologe/ ocluzive
oceanoloage ocluzivă (desp. o-clu-) s. f., g.-d. art. ocluzivei; pl. ocluzive
oceanologie (desp. -cea-) s. f., art. oceanologia, g.-d. +Ocna Mureş (oraş) s. propriu f. art., g.-d. art. Ocnei
oceanologii, art. oceanologiei Mureş
ocel s. m., pl. oceli ocnaş s. m., pl. ocnaşi
+oceriza (a ~) (a efectua recunoaşterea grafică a ocnă s. f., g.-d. art. ocnei; pl. ocne
caracterelor) vb., ind. prez. 1 sg. ocerizez, 3 ocerizează; ocnean adj. m., s. m., pl. ocneni; adj. f. ocneană, pl. ocnene
conj. prez. 1 sg. să ocerizez, 3 să ocerizeze
ocneancă s. f., g.-d. art. ocnencei; pl. ocnence
+ocerizare (recunoaştere grafică a caracterelor) s. f., g.-d.
ocnire s. f., g.-d. art. ocnirii; pl. ocniri
ocerizări, art ocerizării
ocniţă (pop.) s. f., g.-d. art. ocniţei; pl. ocniţe
ocheadă s. f., g.-d. art. ocheadei; pl. ocheade
ocol1 (împrejmuire; unitate administrativă) s. n., pl.
ochean (instrument) (desp. -chean) s. n., pl. ocheane
ocoale
ocheană (peşte) (desp. -chea-) s. f., g.-d. art. ochenei; pl.
ocol2 (mişcare) s. n., pl. ocoluri
ochene
ocolaş1 (conducător al unui ocol) (înv.) s. m., pl. ocolaşi
ochelari s. m. pl., art. ochelarii
ocolaş2 (ocol mic) (rar) s. n., pl. ocolaşe
ochelarist (fam.) s. m., pl. ochelarişti
ocoleală (pop.) s. f., g.-d. art. ocolelii; pl. ocoleli (în: cu/fără ~)
ochelaristă (fam.) s. f., g.-d. art. ochelaristei; pl. ochelariste
ocoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ocolesc, 3 sg.
ochelariţă s. f., g.-d. art. ochelariţei; pl. ochelariţe
ocoleşte; imperf. 1 ocoleam; conj. prez. 1 sg. să ocolesc,
ocheniţă s. f., g.-d. art. ocheniţei; pl. ocheniţe 3 să ocolească
!ocheşel (rar) adj. m., pl. ocheşei; f. ocheşică, pl. ocheşele ocolire s. f., g.-d. art. ocolirii; pl. ocoliri
ocheşele (plantă) s. f. pl. ocoliş s. n., pl. ocolişuri (şi în: fără ocolişuri)
ochet s. m., pl. ocheţi ocolit s. n.
ochi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ochesc, 3 sg. ocheşte, ocolite (pe ~) loc. adv.
imperf. 1 ocheam; conj. prez. 1 sg. să ochesc, 3 să ochească ocolitor adj. m., pl. ocolitori; f. sg. şi pl. ocolitoare
ochi2 (de apă; de fereastră; la o împletitură; la plită; ocroti (a ~) (desp. o-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
mâncare) s. n., pl. ochiuri ocrotesc, 3 sg. ocroteşte, imperf. 1 ocroteam; conj. prez. 1
+ochi3 (fam.) adv. (plin ~) sg. să ocrotesc, 3 să ocrotească
ochi4 (organul vederii; mugur; privire) s. m., pl. ochi, art. ocrotire (desp. o-cro-) s. f., g.-d. art. ocrotirii
ochii !ocrotitor (desp. o-cro-) adj. m., s. m., pl. ocrotitori; adj. f.,
ochi-de-pisică (disc reflectorizant) s. m., pl. ochi-de-pisică s. f. sg. şi pl. ocrotitoare
+ochi de pisică (ochii pisicii) s. m. + prep. + s. f. ocru1 (desp. o-cru) adj. invar. (ceramică ~)
ochii-păsăruicii (plantă) s. m. art. ocru2 (desp. o-cru) s. n., art. ocrul
+ochiometric1 (fam.) (desp. -me-tric) adj. m., pl. octacord adj. m., pl. octacorzi; f. octacordă, pl. octacorde
ochiometrici; f. ochiometrică, pl. ochiometrice octaedric (desp. -e-dric) adj. m., pl. octaedrici; f. octaedrică,
+ochiometric2 (fam.) (desp. -me-tric) adv. pl. octaedrice
ochios (fam.) adj. m., pl. ochioşi; f. ochioasă, pl. ochioase octaedru (desp. -e-dru) s. n., art. octaedrul; pl. octaedre
ochire s. f., g.-d. art. ochirii; pl. ochiri octal adj. m. (+ s. n.: sistem de numeraţie ~)
ochişor s. m., pl. ochişori octan s. m., pl. octani
!ochit s. n. octanic adj. m., pl. octanici; f. octanică, pl. octanice
ochitor s. m., pl. ochitori octant s. n., pl. octante
ochitură s. f., g.-d. art. ochiturii; pl. ochituri octavă s. f., g.-d. art. octavei; pl. octave
octavin 798
octavin s. n., pl. octavine ocupaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ocupaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
octet1 (formaţie muzicală; grup de electroni) s. n., pl. art. ocupaţiei; pl. ocupaţii, art. ocupaţiile (desp. -ţi-i-)
octete ocupaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. ocupaţionali; f.
octet2 (grup de opt biţi) s. m., pl. octeţi ocupaţională, pl. ocupaţionale (terapie ocupaţională)
octocoralier (desp. -li-er) s. m., pl. octocoralieri ocurent adj. m., pl. ocurenţi; f. ocurentă, pl. ocurente
octodă s. f., g.-d. art. octodei; pl. octode ocurenţă s. f., g.-d. art. ocurenţei; pl. ocurenţe
octofor s. m., pl. octofori ocurge (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. ocurge, 3 pl. ocurg,
octogenar adj. m., s. m., pl. octogenari; adj. f., s. f. perf. s. 3 sg. ocurse, m.m.c.p. 3 pl. ocurseseră; conj. prez.
octogenară, pl. octogenare 3 să ocurgă; ger. ocurgând; part. ocurs
octogon1 (înv.) adj. m., pl. octogoni; f. octogonă, pl. octogone odagaci s. m., (arbuşti) pl. odagaci, art. odagacii
octogon2 s. n., pl. octogoane odaie (pop.) s. f., art. odaia, g.-d. art. odăii; pl. odăi, art.
odăile (desp. -dă-i-)
octogonal adj. m., pl. octogonali; f. octogonală, pl. octogonale
odaliscă s. f., g.-d. art. odaliscei; pl. odalisce
octoih s. n., pl. octoihuri
odată (cândva; imediat; în sfârşit) adv. (A fost ~. O să-ţi
!octombrie (desp. -bri-e) s. m., g.-d. art. lui octombrie; abr.
spun eu ~. Taci ~. ~ terminată treaba)
oct.; simb. X/.10./-10
!o dată1 (o singură dată) loc. adv. (Te mai rog ~. ~ pentru
octopod1 adj. m., pl. octopozi; f. octopodă, pl. octopode
totdeauna, ~ în viaţă, ~ la două luni)
octopod2 s. n., pl. octopode
+o dată2 (o zi calendaristică) art./num./adj. pr. + s. f.
octosilab s. n., pl. octosilabe
odată ce (fiind admis că) loc. conjcţ.
octosilabic adj. m., pl. octosilabici; f. octosilabică, pl.
odată cu loc. prep.
octosilabice
odată şi odată (în tempo rapid odată-şi-odată) loc. adv.
!octuor (desp. -tu-or) s. n., pl. octuoruri
odă s. f., g.-d. art. odei; pl. ode
ocular1 adj. m., pl. oculari; f. oculară, pl. oculare
odăiaş (înv.) s. m., pl. odăiaşi
ocular2 s. n., pl. oculare
odăiţă s. f., g.-d. art. odăiţei; pl. odăiţe
oculaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. oculaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
odăjdii s. f. pl., art. odăjdiile (desp. -di-i-)
art. oculaţiei; pl. oculaţii, art. oculaţiile (desp. -ţi-i-)
odeon (desp. -de-on) s. n., pl. odeoane
oculist s. m., pl. oculişti
odgon s. n., pl. odgoane
oculistă s. f., g.-d. art. oculistei; pl. oculiste
odicolon (înv., pop.) s. n.
oculistic (rar) adj. m., pl. oculistici; f. oculistică, pl.
oculistice odihnă s. f., g.-d. art. odihnei; (paliere) pl. odihne
ocult adj. m., pl. oculţi; f. ocultă, pl. oculte odihni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. odihnesc, 3 sg.
odihneşte, imperf. 1 odihneam; conj. prez. 1 sg. să
oculta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. ocultez, 3 ocultează;
odihnesc, 3 să odihnească
conj. prez. 1 sg. să ocultez, 3 să oculteze
odihnire s. f., g.-d. art. odihnirii
ocultaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ocultaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
art. ocultaţiei; pl. ocultaţii, art. ocultaţiile (desp. -ţi-i-) odihnitor adj. m., pl. odihnitori; f. sg. şi pl. odihnitoare
ocultism s. n. odinioară (desp. -ni-oa-) adv.
ocultist adj. m., s. m., pl. ocultişti; adj. f., s. f. ocultistă, pl. odios (desp. -di-os) adj. m., pl. odioşi; f. odioasă, pl. odioase
ocultiste odiozitate (rar) (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. odiozităţii
ocultistic (rar) adj. m., pl. ocultistici; f. ocultistică, pl. +Odiseea (epopee) s. propriu f., g.-d. Odiseei
ocultistice odisee (călătorie; viaţă cu peripeţii) s. f., art. odiseea, g.-d.
ocultistică s. f., g.-d. art. ocultisticii odisee, art. odiseei
ocupa1 (a ~) (a cuceri, a deţine) vb., ind. prez. 1 sg. ocup, odiu (înv.) [diu pron. dĭu] s. n., art. odiul
3 ocupă; conj. prez. 1 sg. să ocup, 3 să ocupe odivoi (înv.) s. m., pl. odivoi, art. odivoii
ocupa2 (a se ~) (a se îndeletnici) vb., ind. prez. 1 sg. mă odograf (desp. -do-graf) s. n., pl. odografe
ocup, 3 se ocupă; conj. prez. 1 sg. să mă ocup, 3 să se ocupe; odografie (desp. -do-gra-) s. f., art. odografia, g.-d. art.
imper. 2 sg. afirm. ocupă-te; ger. ocupându-mă odografiei; pl. odografii, art. odografiile (desp. -fi-i-)
ocupant adj. m., s. m., pl. ocupanţi; adj. f., s. f. ocupantă, odolean (plantă) (desp. -lean) s. m., pl. odoleni
pl. ocupante odometru (desp. -me-tru) s. n., art. odometrul; pl. odometre
ocupare s. f., g.-d. art. ocupării; pl. ocupări odonat s. n., pl. odonate
ocuparisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ocuparisesc, odontalgic (desp. -don-tal-/-dont-al-) adj. m., pl.
3 sg. ocupariseşte; imperf. 1 ocupariseam; conj. prez. 1 sg. odontalgici; f. odontalgică, pl. odontalgice
să ocuparisesc, 3 să ocuparisească odontalgie (desp. -don-tal-/-dont-al-) s. f., art. odontalgia,
ocupatoare (rar) s. f., g.-d. art. ocupatoarei; pl. ocupatoare g.-d. art. odontalgiei; pl. odontalgii, art. odontalgiile
ocupator (rar) s. m., pl. ocupatori (desp. -gi-i-)
799 oficleid
odontoblast (desp. -to-blast) s. n., pl. odontoblaste of2 interj.
odontocie s. f., art. odontocia, g.-d. art. odontociei; pl. ofensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ofensez, 3 ofensează; conj.
odontocii, art. odontociile (desp. -ci-i-) prez. 1 sg. să ofensez, 3 să ofenseze
odontolit s. n., pl. odontolite ofensant (rar) adj. m., pl. ofensanţi; f. ofensantă, pl.
odontolog (rar) s. m., pl. odontologi ofensante
odontologic adj. m., pl. odontologici; f. odontologică, pl. ofensare s. f., g.-d. art. ofensării
odontologice ofensator adj. m., pl. ofensatori; f. sg. şi pl. ofensatoare
odontologie s. f., art. odontologia, g.-d. odontologii, art. ofensă s. f., g.-d. art. ofensei; pl. ofense
odontologiei ofensiv adj. m., pl. ofensivi; f. ofensivă, pl. ofensive
odontometru (desp. -me-tru) s. n., art. odontometrul; pl. ofensivă s. f., g.-d. art. ofensivei; pl. ofensive
odontometre oferi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ofer, 3 oferă, imperf. 1
odontoragie s. f., art. odontoragia, g.-d. odontoragii, art. ofeream; conj. prez. 1 sg. să ofer, 3 să ofere
odontoragiei oferire s. f., g.-d. art. oferirii; pl. oferiri
odontotehnică s. f., g.-d. art. odontotehnicii oferta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ofertez, 3 ofertează; conj.
odor1 (miros) (înv.) s. n., pl. odoruri prez. 1 sg. să ofertez, 3 să oferteze
odor2 (obiect de preţ) s. n., pl. odoare ofertant adj. m., s. m., pl. ofertanţi; adj. f., s. f. ofertantă,
odorant (rar) adj. m., pl. odoranţi; f. odorantă, pl. odorante pl. ofertante
odoraş (rar) s. n., pl. odoraşe ofertă s. f., g.-d. art. ofertei; pl. oferte
odorat (med.) s. n. off (exterior) (engl.) s. n. (A trimis mingea în ~. o voce
din ~)
odorifer adj. m., pl. odoriferi; f. odoriferă, pl. odorifere
+office (engl.) [pron. ofis] adj. invar., adv. (ţinute ~, a se
odoriferant (rar) adj. m., pl. odoriferanţi; f. odoriferantă, pl.
îmbrăca ~)
odoriferante
+off-label (engl.) [pron. ofleĭbăl] loc. adj., loc. adv.
odorific adj. m., pl. odorifici; f. odorifică, pl. odorifice
(utilizare ~, a utiliza ~)
odoriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. odorizez, 3 odorizează;
!offline1 (engl.) [pron. oflaĭn] adj. invar., adv. (operaţiuni
conj. prez. 1 sg. să odorizez, 3 să odorizeze
~, a lucra ~)
odorizant s. m., pl. odorizanţi
+offline2 (engl.) [pron. oflaĭn] s. n. (în ~)
odorizare s. f., g.-d. art. odorizării; pl. odorizări
+off-road (engl.) [pron. ofrăŭd] loc. adj., loc. adv. (trasee
odorob (reg.) s. n., pl. odoroabe ~, a concura ~)
odos (reg.) s. m. +offshore (engl.) [pron. ofşor] s. n., pl. offshore-uri
+odovanie (desp. -ni-e) s. f., art. odovania (desp. -ni-a), g.‑d. +off-the-record (engl.) [the pron. rom. d/z] loc. adj., loc.
art. odovaniei; pl. odovanii, art. odovaniile (desp. -ni-i-) adv. (discuţie ~, a discuta ~)
odraslă (fam.) (desp. o-dras-) s. f., g.-d. art. odraslei; pl. oficia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. oficiez (desp.
odrasle -ci-ez), 3 oficiază, 1 pl. oficiem; conj. prez. 1 sg. să oficiez,
odrăsli (a ~) (înv., pop.) (desp. o-drăs-) vb., ind. prez. 1 3 să oficieze; ger. oficiind (desp. -ci-ind)
sg. şi 3 pl. odrăslesc, 3 sg. odrăsleşte, imperf. 1 odrăsleam; oficial (desp. -ci-al) adj. m., s. m. (persoană), pl. oficiali;
conj. prez. 1 sg. să odrăslesc, 3 să odrăslească adj. f. oficială, pl. oficiale
odrăslire (înv., pop.) (desp. o-drăs-) s. f., g.-d. art. oficialitate (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. oficialităţii; pl.
odrăslirii; pl. odrăsliri oficialităţi
odrăslitor (înv., pop.) (desp. o-drăs-) adj. m., pl. odrăslitori; oficializa (a ~) (desp. -ci-a-) vb., ind. prez. 1 sg. oficializez,
f. sg. şi pl. odrăslitoare 3 oficializează; conj. prez. 1 sg. să oficializez, 3 să
odrăsluţă (reg.) (desp. o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăsluţei; oficializeze
pl. odrăsluţe oficializare (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. oficializării
Oedip (personaj mitologic) (gr.) [oe pron. rom. ö] (desp. oficialmente (rar) (desp. -ci-al-) adv.
oe-dip) s. propriu m. oficiant (desp. -ci-ant) adj. m., s. m., pl. oficianţi; adj. f., s.
+oedipian [oe pron. ö] (desp. oe-di-pi-an) adj. m., pl. f. oficiantă, pl. oficiante
oedipieni (desp. -pi-eni); f. oedipiană, pl. oedipiene oficiere (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. oficierii; pl. oficieri
oenochoe (gr.) [pron. enocoe] (desp. oe-no-cho-e) s. n. oficinal adj. m., pl. oficinali; f. oficinală, pl. oficinale
oenolog v. enolog oficină s. f., g.-d. art. oficinei; pl. oficine
oenologie v. enologie oficios1 (desp. -ci-os) adj. m., pl. oficioşi; f. oficioasă, pl.
oersted (unitate de măsură) [oe pron. dan. ö] (desp. oer-) oficioase
s. m., pl. oerstezi; simb. Oe oficios2 (desp. -ci-os) s. n., pl. oficioase
+Oersted (savant danez) [oe pron. ö] s. propriu m. oficiu s. n., art. oficiul; pl. oficii, art. oficiile (desp. -ci-i-)
of1 (durere) s. n., pl. ofuri oficleid (desp. -fi-cle-) s. n., pl. oficleide
ofidian 800
ofidian (desp. -di-an) s. m., pl. ofidieni (desp. -di-eni) oftalmoscopic (desp. -mos-co-/-mo-sco-) adj. m., pl.
!ofili (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ofilesc, 3 sg. se oftalmoscopici; f. oftalmoscopică, pl. oftalmoscopice
ofileşte, imperf. 1 sg. mă ofileam; conj. prez. 1 sg. să mă oftalmoscopie (desp. -mos-co-/-mo-sco-) s. f., art.
ofilesc, 3 să se ofilească; imper. 2 sg. afirm. ofileşte-te; ger. oftalmoscopia, g.-d. art. oftalmoscopiei; pl. oftalmoscopii,
ofilindu-mă art. oftalmoscopiile (desp. -pi-i-)
ofilire s. f., g.-d. art. ofilirii; pl. ofiliri oftalmotomie s. f., art. oftalmotomia, g.-d. art. oftalmotomiei;
ofiofag (desp. -fi-o-) adj. m., pl. ofiofagi; f. ofiofagă, pl. ofiofage pl. oftalmotomii, art. oftalmotomiile (desp. -mi-i-)
ofiofagie (desp. -fi-o-) s. f., art. ofiofagia, g.-d. ofiofagii, art. oftare s. f., g.-d. art. oftării; pl. oftări
ofiofagiei oftat s. n., pl. oftaturi
ofiolatră (desp. -fi-o-la-tră) s. f., g.-d. art. ofiolatrei; pl. oftătură (rar) s. f., g.-d. art. oftăturii; pl. oftături
ofiolatre oftica (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. oftic, 2 sg. oftici, 3
ofiolatrie (desp. -fi-o-la-tri-) s. f., art. ofiolatria, g.-d. oftică; conj. prez. 1 sg. să oftic, 3 să oftice
ofiolatrii, art. ofiolatriei ofticare (fam.) s. f., g.-d. art. ofticării; pl. ofticări
ofiolatru (desp. -fi-o-la-tru) s. m., art. ofiolatrul; pl. oftică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ofticii; pl. oftici
ofiolatri, art. ofiolatrii ofticos (pop., fam.) adj. m., pl. ofticoşi; f. ofticoasă, pl. ofticoase
ofiolit (desp. -fi-o-) s. n., pl. ofiolite ofusca (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
ofiolog (rar) (desp. -fi-o-) s. m., pl. ofiologi ofuschez, 3 se ofuschează; conj. prez. 1 sg. să mă ofuschez,
ofiologie (desp. -fi-o-) s. f., art. ofiologia, g.-d. ofiologii, art. 3 să se ofuscheze; imper. 2 sg. afirm. ofuschează-te; ger.
ofiologiei ofuscându-mă
ofit s. n. ogar s. m., pl. ogari
ofitic (rar) adj. m., pl. ofitici; f. ofitică, pl. ofitice ogarcă (pop.) s. f., g.-d. art. ogarcei; pl. ogarce
ofiţer s. m., pl. ofiţeri ogarnic (rar) adj. m., pl. ogarnici; f. ogarnică, pl. ogarnice
ofiţeraş (fam.) s. m., pl. ofiţeraşi ogăratic (rar) adj. m., pl. ogăratici; f. ogăratică, pl. ogăratice
ofiţereasă (fam.) s. f., g.-d. art. ofiţeresei; pl. ofiţerese ogăreşte (rar) adv.
ofiţeresc adj. m., f. ofiţerească; pl. m. şi f. ofiţereşti ogărime (rar) s. f., g.-d. art. ogărimii
ofiţereşte adv. ogârji (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ogârjesc,
3 sg. se ogârjeşte, imperf. 1 mă ogârjeam; conj. prez. 1
ofiţerime s. f., g.-d. art. ofiţerimii
sg. să mă ogârjesc, 3 să se ogârjească; imper. 2 sg. afirm.
ofiţeroi (rar) s. m., pl. ofiţeroi, art. ofiţeroii ogârjeşte-te; ger. ogârjindu-mă
ofiuridă (desp. -fi-u-) s. f., g.-d. art. ofiuridei; pl. ofiuride ogheal (reg.) s. n., pl. oghealuri
ofrandă (desp. o-fran-) s. f., g.-d. art. ofrandei; pl. ofrande ogival adj. m., pl. ogivali; f. ogivală, pl. ogivale
ofsaid (desp. -said) s. n., pl. ofsaiduri ogivă s. f., g.-d. art. ogivei; pl. ogive
ofset s. n. oglindă (desp. o-glin-) s. f., g.-d. art. oglinzii; pl. oglinzi
oft (înv., reg.) s. n., pl. ofturi oglindi (a ~) (desp. o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
ofta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. oftez, 3 oftează; conj. prez. 1 oglindesc, 3 sg. oglindeşte, imperf. 1 oglindeam; conj.
sg. să oftez, 3 să ofteze prez. 1 sg. să oglindesc, 3 să oglindească
oftalmic adj. m., pl. oftalmici; f. oftalmică, pl. oftalmice oglindire (desp. o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindirii; pl.
oftalmie s. f., art. oftalmia, g.-d. art. oftalmiei; pl. oftalmii, oglindiri
art. oftalmiile (desp. -mi-i-) oglinditor (rar) (desp. o-glin-) adj. m., pl. oglinditori; f. sg.
oftalmografie (desp. -mo-gra-) s. f., art. oftalmografia, g.‑d. şi pl. oglinditoare
art. oftalmografiei; pl. oftalmografii, art. oftalmografiile oglindos (rar) (desp. o-glin-) adj. m., pl. oglindoşi; f.
(desp. -fi-i-) oglindoasă, pl. oglindoase
oftalmoloagă v. oftalmologă oglinduţă (desp. o-glin-) s. f., g.-d. art. oglinduţei; pl.
oftalmolog s. m., pl. oftalmologi oglinduţe
!oftalmologă (livr.)/(colocv.) oftalmoloagă s. f., g.-d. art. oglinjoară (desp. o-glin-) s. f., g.-d. art. oglinjoarei; pl. oglinjoare
oftalmologei/oftalmoloagei; pl. oftalmologe/oftalmoloage ogoi1 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ogoiesc, 3 sg.
oftalmologic adj. m., pl. oftalmologici; f. oftalmologică, pl. ogoieşte, imperf. 1 ogoiam; conj. prez. 1 sg. să ogoiesc, 3
oftalmologice să ogoiască
oftalmologie s. f., art. oftalmologia, g.-d. oftalmologii, art. ogoi2 (reg.) s. n., pl. ogoaie
oftalmologiei ogoire (pop.) s. f., g.-d. art. ogoirii; pl. ogoiri
oftalmometru (desp. -me-tru) s. n., art. oftalmometrul; pl. ogor s. n., pl. ogoare
oftalmometre ogoraş s. n., pl. ogoraşe
oftalmoscop (desp. -mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. oftalmoscoape ogorât (înv., reg.) s. n.
801 olicică
ogorî (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ogorăsc, olandez adj. m., s. m., pl. olandezi; adj. f., (persoană) s. f.
3 sg. ogorăşte, imperf. 1 ogoram; conj. prez. 1 sg. să olandeză, pl. olandeze
ogorăsc, 3 să ogorască olandeză (limba neerlandeză) s. f., g.-d. art. olandezei
ogradă (reg.) (desp. o-gra-) s. f., g.-d. art. ogrăzii; pl. ogrăzi olandină s. f., g.-d. art. olandinei
ogrădaş (înv.) (desp. o-gră-) s. m., pl. ogrădaşi olar s. m., pl. olari
ogrăjoară (rar) (desp. o-gră-) s. f., g.-d. art. ogrăjoarei; pl. olat (înv.) s. n., pl. olaturi
ogrăjoare olăcar (înv., reg.) s. m., pl. olăcari
ogrinji (pop.) (desp. o-grinji) s. m. pl. +olăreasă s. f., g.-d. art. olăresei; pl. olărese
ogur (înv.) s. n., pl. ogururi olărie s. f., art. olăria, g.-d. art. olăriei; (ateliere) pl. olării,
ogurliu (înv.) adj. m., f. ogurlie; pl. m. şi f. ogurlii art. olăriile (desp. -ri-i-)
oh interj. olărit s. n.
ohabă (înv.) s. f., g.-d. art. ohabei; pl. ohabe olăriţă (rar) s. f., g.-d. art. olăriţei; pl. olăriţe
ohabnic (înv.) adj. m., pl. ohabnici; f. ohabnică, pl. ohabnice olcuţă (reg.) s. f., g.-d. art. olcuţei; pl. olcuţe
ohm (unitate de măsură) [pron. germ. om] s. m., pl. ohmi; !old-boy (engl.) s. m., art. old-boyul; pl. old-boy/(engl.) old-
simb. Ω boys [pron. oldboĭz], (rar) art. old-boyi
+Ohm (fizician german) [pron. om] s. propriu. ole1 (dans) (sp.) s. n., art. ole-ul; pl. ole-uri
ohmic [oh pron. germ. o] adj. m., pl. ohmici; f. ohmică, pl. ole2 (sp.) interj.
ohmice
oleacă (pop.) adv.
ohmmetru [oh pron. germ. o] (desp. ohm-me-tru) s. n., art.
oleacee (desp. -le-a-) s. f., art. oleaceea, g.-d. art. oleaceei;
ohmmetrul; pl. ohmmetre
pl. oleacee
oho interj.
oleaginos (desp. -le-a-) adj. m., pl. oleaginoşi; f. oleaginoasă,
ohrană (desp. o-hra-) s. f., g.-d. art. ohranei pl. oleaginoase
oi (pop.) interj. oleandra (dans) (reg.) (desp. -lean-) s. f. art., neart.
oiconim (desp. oi-co-/oic-o-) s. n., pl. oiconime oleandră, g.-d. art. oleandrei
oiconimie (desp. oi-co-/oic-o-) s. f., art. oiconimia, g.-d. oleat (desp. -le-at) s. m., pl. oleaţi
oiconimii, art. oiconimiei oleată (desp. -le-a-) s. f., g.-d. art. oleatei; pl. oleate
oicumena (desp. oi-) s. f. olecăi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
oidium (desp. -di-um) s. n. olecăi/mă olecăiesc, 3 sg. se olecăie/se olecăieşte, imperf.
oier s. m., pl. oieri 1 sg. mă olecăiam; conj. prez. 1 sg. să mă olecăi/să mă
oierie (pop.) s. f., art. oieria, g.-d. art. oieriei; (stâne) pl. olecăiesc, 3 să se olecăie/să se olecăiască; imper. 2 sg. afirm.
oierii, art. oieriile (desp. -ri-i-) olecăie-te/olecăieşte-te; ger. olecăindu-mă
oierit s. n. olecuşoară (reg.) adv.
oiesc (pop.) adj. m., f. oiască; pl. m şi f. oieşti olecuţă (pop.) adv.
oină (desp. oi-) s. f., g.-d. art. oinei olecuţică (reg.) adv.
oinist (desp. oi-) s. m., pl. oinişti olefină s. f., g.-d. art. olefinei; pl. olefine
oişoară (pop.) (desp. o-i-) s. f., g.-d. art. oişoarei; pl. oişoare oleic (desp. -le-ic) adj. m., pl. oleici; f. oleică, pl. oleice
oişte (desp. o-iş-) s. f., g.-d. art. oiştii; pl. oişti oleifer (desp. -le-i-) adj. m., pl. oleiferi; f. oleiferă, pl. oleifere
oiţă s. f., g.-d. art. oiţei; pl. oiţe oleină s. f., g.-d. art. oleinei; pl. oleine
oiţică (pop.) (desp. o-i-) s. f., g.-d. art. oiţicii; pl. oiţici oleoduct (desp. -le-o-) s. n., pl. oleoducte
ojă s. f., art. oja, g.-d. art. ojei; pl. oje +oleofob (desp. le-o-) adj. m., pl. oleofobi; f. oleofobă, pl.
ojog1 (băţ, coajă de mesteacăn) (reg.) s. n., pl. ojoage oleofobe
ojog2 (om înalt) (reg.) s. m., pl. ojogi oleografie (desp. -le-o-gra-) s. f., art. oleografia, g.-d. art.
!OK1 (fam.) (engl.) [cit. okeĭ] adj. invar., adv. (condiţii ~; oleografiei; pl. oleografii, art. oleografiile (desp. -fi-i-)
~, aşa facem.) oleoleo (desp. -leo-leo) (pop.) interj.
+OK2 (fam.) (engl.) [cit. okeĭ] s. n., art. OK-ul [cit. okeĭul] oleomargarină (desp. -le-o-) s. f., g.-d. art. oleomargarinei
(a(-şi) da ~) oleometru (desp. -le-o-me-tru) s. n., art. oleometrul; pl.
olac1 (poştalion) (înv.) s. n., pl. olace oleometre
olac2 (sol) (înv.) s. m., pl. olaci oleu (înv., reg.) s. n., art. oleul; pl. oleuri
olan1 (monedă veche) s. m., pl. olani oleum (desp. -le-um) s. n.
olan2 (piesă de argilă) s. n., pl. olane olfactiv adj. m., pl. olfactivi; f. olfactivă, pl. olfactive
Olanda (regiune din Ţările de Jos) s. propriu f., g.-d. olfacţie (desp. -ţi-e) s. f., art. olfacţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
Olandei olfacţiei; pl. olfacţii, art. olfacţiile (desp. -ţi-i-)
olandă (pânză) s. f., g.-d. art. olandei olicică (pop.) s. f., g.-d. art. olicelei; pl. olicele
oligant 802
oligant adj. m., pl. oliganţi; f. oligantă, pl. oligante oloi1 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oloiesc, 3 sg.
oligantropie (livr.) (desp. -li-gan-/-lig-an-) s. f., art. oloieşte, imperf. 1 oloiam; conj. prez. 1 sg. să oloiesc, 3 să
oligantropia, g.-d. oligantropii, art. oligantropiei oloiască
oligarh (desp. -li-garh/-lig-arh) s. m., pl. oligarhi oloi2 (oală mare) (pop., fam.) s. n., pl. oloaie
oligarhic (desp. -li-gar-/-lig-ar-) adj. m., pl. oligarhici; f. oloi3 (ulei) (înv., pop.) s. n., pl. oloiuri
oligarhică, pl. oligarhice oloiniţă (reg.) (desp. -loi-) s. f., g.-d. art. oloiniţei; pl.
oligarhie (desp. -li-gar-/-lig-ar-) s. f., art. oligarhia, g.-d. oloiniţe
art. oligarhiei; pl. oligarhii, art. oligarhiile (desp. -hi-i-) oloios (reg.) adj. m., pl. oloioşi; f. oloioasă, pl. oloioase
oligist s. n. oloisă (reg.) s. f., g.-d. art. oloisei; pl. oloise
oligocen1 adj. m., pl. oligoceni; f. oligocenă, pl. oligocene olonom (fiz.) adj. m., pl. olonomi; f. olonomă, pl. olonome
oligocen2 s. n. +olonomie (fiz.) s. f., art. olonomia, g.-d. olonomii, art.
oligochet s. n., pl. oligochete olonomiei
oligocitemie (desp. -ci-te-/-cit-e-) s. f., art. oligocitemia, oltar (înv., pop.) s. n., pl. oltare
g.‑d. art. oligocitemiei; pl. oligocitemii, art. oligocitemiile oltean adj. m., s. m., pl. olteni; adj. f. olteană, pl. oltene
(desp. -mi‑i-) olteancă s. f., g.-d. art. oltencei; pl. oltence
oligoelement s. n., pl. oligoelemente oltenesc adj. m., f. oltenească; pl. m. şi f. olteneşti
oligofagie s. f., art. oligofagia, g.-d. oligofagii, art. oligofagiei olteneşte adv.
!oligofren (desp. -go-fren) adj. m., s. m., pl. oligofreni; adj. olum (reg.) s. n., pl. olumuri
f., s. f. oligofrenă, pl. oligofrene oluţ (înv., pop.) s. n., pl. oluţe
oligofrenie (desp. -go-fre-) s. f., art. oligofrenia, g.-d. !om s. m., voc. art. omule; pl. oameni
oligofrenii, art. oligofreniei omag s. m.
oligofrenopedagogie (desp. -go-fre-) s. f., art. oligofrenope- omagia (a ~) (desp. -gi-a) vb., ind. prez. 1 sg. omagiez
dagogia, g.-d. oligofrenopedagogii, art. oligofrenopedagogiei (desp. -gi-ez), 3 omagiază, 1 pl. omagiem; conj. prez. 1 sg.
oligomenoree s. f., art. oligomenoreea, g.-d. art. să omagiez, 3 să omagieze, ger. omagiind (desp. -gi-ind)
oligomenoreei; pl. oligomenoree omagial (desp. -gi-al) adj. m., pl. omagiali; f. omagială, pl.
oligopol s. n., pl. oligopoluri omagiale
oligopot (livr.) s. m., pl. oligopoţi omagiere (desp. -gi-e-) s. f., g.-d. art. omagierii; pl. omagieri
oligopotă (livr.) s. f., g.-d. art. oligopotei; pl. oligopote omagiu s. n., art. omagiul; pl. omagii, art. omagiile (desp.
oligosperm (desp. -gos-perm/-go-sperm) s. n., pl. oligosperme -gi-i-)
oligozaharidă s. f., g.-d. art. oligozaharidei; pl. oligozaharide omanez adj. m., s. m., pl. omanezi; adj. f., s. f. omaneză,
oligurie (desp. -li-gu-/-lig-u-) s. f., art. oliguria, g.-d. art. pl. omaneze
oliguriei; pl. oligurii, art. oliguriile (desp. -ri-i-) omatidie s. f., art. omatidia, g.-d. art. omatidiei; pl. omatidii,
olimpiadă (desp. -pi-a-) s. f., g.-d. art. olimpiadei; pl. art. omatidiile (desp. -di-i-)
olimpiade (dar: Olimpiada de la Tokio s. propriu art.) omăt (zăpadă) (pop.) s. n., (nămeţi) pl. omături
olimpian (desp. -pi-an) adj. m., pl. olimpieni (desp. omătuţe s. f. pl.
-pi‑eni); f. olimpiană, pl. olimpiene ombilic s. n., pl. ombilicuri
olimpic adj. m., s. m., pl. olimpici; adj. f., s. f. olimpică, pl. ombilical adj. m., pl. ombilicali; f. ombilicală, pl. ombilicale
olimpice ombudsman (sued.) (desp. -buds-man) s. m., pl.
oliţă s. f., g.-d. art. oliţei; pl. oliţe ombudsmani
oliv1 adj. invar. (pantaloni ~) omega (literă grecească) s. m., pl. omega; ω, Ω
oliv2 (culoare) s. n. omegatron (desp. -ga-tron) s. n., pl. omegatroane
olivă (măslină) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. olivei; pl. olive omenesc1 adj. m., f. omenească; pl. m. şi f. omeneşti
olivină s. f., g.-d. art. olivinei; pl. olivine omenesc1 s. n.
olm (înv.) s. n., pl. olmuri omeneşte adv.
olmaz (înv.) s. n., pl. olmazuri omeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. omenesc,
olog adj. m., s. m., pl. ologi; adj. f., s. f. oloagă, pl. oloage 3 sg. omeneşte, imperf. 1 omeneam; conj. prez. 1 sg. să
ologeală (pop.) s. f., g.-d. art. ologelii; pl. ologeli omenesc, 3 să omenească
ologi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ologesc, 3 sg. omenie s. f., art. omenia, g.-d. omenii, art. omeniei
ologeşte, imperf. 1 ologeam; conj. prez. 1 sg. să ologesc, 3 omenime (înv., reg.) s. f., g.-d. art. omenimii
să ologească omenire s. f., g.-d. art. omenirii
ologire (rar) s. f., g.-d. art. ologirii; pl. ologiri omenos adj. m., pl. omenoşi; f. omenoasă, pl. omenoase
olograf (desp. -lo-graf) adj. m., pl. olografi; f. olografă, pl. omeoză (livr.) s. f., g.-d. art. omeozei; pl. omeoze
olografe omertà (it.) s. f.
803 onanie1
omet (lume) (înv., reg.) s. n. omogenizare s. f., g.-d. art. omogenizării; pl. omogenizări
ometiţă (reg.) s. f., g.-d. art. ometiţei omogenizator s. n., pl. omogenizatoare
omeţi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. omeţeşte, 3 pl. omograf1 (desp. -mo-graf) adj. m., pl. omografi; f. omografă,
omeţesc, imperf. 3 sg. omeţea; conj. prez. 3 să omeţească pl. omografe
omicron (literă grecească) s. m., pl. omicron; ο, Ο omograf2 (desp. -mo-graf) s. n., pl. omografe
omidă s. f., g.-d. art. omizii; pl. omizi omografie (desp. -mo-gra-) s. f., art. omografia, g.-d.
omiletic adj. m., pl. omiletici; f. omiletică, pl. omiletice omografii, art. omografiei
omiletică s. f., g.-d. art. omileticii omoi (reg.) s. m., pl. omoi, art. omoii
omiliar (desp. -li-ar) s. n., pl. omiliare !omolog adj. m., s. m., pl. omologi; adj. f., s. f. omoloagă,
omilie s. f., art. omilia, g.-d. art. omiliei; pl. omilii, art. pl. omoloage
omiliile (desp. -li-i-) omologa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. omologhez, 3 omologhează;
omisiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. omisiunii; pl. conj. prez. 1 sg. să omologhez, 3 să omologheze
omisiuni omologare s. f., g.-d. art. omologării; pl. omologări
omisiv adj. m., pl. omisivi; f. omisivă, pl. omisive omologie s. f., art. omologia, g.-d. art. omologiei; pl.
omite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. omit, 2 sg. omiţi, omologii, art. omologiile (desp. -gi-i-)
3 sg. omite; conj. prez. 1 sg. să omit, 3 să omită; ger. omonim1 (desp. o-mo-/om-o-) adj. m., pl. omonimi; f.
omiţând; part. omis omonimă, pl. omonime
omitere s. f., g.-d. art. omiterii; pl. omiteri omonim2 (desp. o-mo-/om-o-) s. n., pl. omonime
omletă s. f., g.-d. art. omletei; pl. omlete omonimie (desp. o-mo-/om-o-) s. f., art. omonimia, g.-d.
+omnes (erga ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (drepturi ~, art. omonimiei; pl. omonimii, art. omonimiile (desp. -mi-i-)
opozabil ~) omoplat (desp. -mo-plat) s. m., pl. omoplaţi
omnibuz (înv.) s. n., pl. omnibuze omor s. m., pl. omoruri
omnidirecţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. omnidirecţionali; omorâre s. f., g.-d. art. omorârii; pl. omorâri
f. omnidirecţională, pl. omnidirecţionale omorâtor (rar) adj. m., s. m., pl. omorâtori; adj. f., s. f. sg.
omnilateral (livr.) adj. m., pl. omnilaterali; f. omnilaterală, şi pl. omorâtoare
pl. omnilaterale om-orchestră s. m., pl. oameni-orchestră
omnilateralitate (livr.) s. f., g.-d. art. omnilateralităţii omorganic (desp. o-mor-/om-or-) adj. m., pl. omorganici; f.
omnipotent (livr.) adj. m., pl. omnipotenţi; f. omnipotentă, omorganică, pl. omorganice
pl. omnipotente omorî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. omor, 3 omoară, imperf. 1
omnipotenţă (livr.) s. f., g.-d. art. omnipotenţei omoram; conj. prez. 1 sg. să omor, 3 să omoare; imper. 2
omniprezent (desp. -ni-pre-) adj. m., pl. omniprezenţi; f. sg. afirm. omoară
omniprezentă, pl. omniprezente omotetic adj. m., pl. omotetici; f. omotetică, pl. omotetice
omniprezenţă (desp. -ni-pre-) s. f., g.-d. art. omniprezenţei omotetie s. f., art. omotetia, g.-d. art. omotetiei; pl. omotetii,
omniscient (livr.) (desp. -nis-ci-ent/-ni-sci-) adj. m., pl. art. omotetiile (desp. -ti-i-)
omniscienţi; f. omniscientă, pl. omnisciente +OMS [cit. omese] s. n., art. OMS-ul [cit. omeseul]
omniscienţă (desp. -nis-ci-en-/-ni-sci-) s. f., g.-d. art. !om-sendviş/om-sandvici (desp. send-viş/sand-vici) s. m.,
omniscienţei pl. oameni-sendviş/oameni-sandvici
!omnivor adj. m., s. m., pl. omnivori; adj. f., s. f. omnivoră, !omucid1 (crimă) (înv.) (desp. o-mu-/om-u-) s. n., pl.
pl. omnivore omucide
omoaie (reg.) s. f., art. omoaia, g.-d. art. omoaiei; pl. omoaie !omucid2 (criminal) (înv.) (desp. o-mu-/om-u-) adj. m., s.
omofag adj. m., pl. omofagi; f. omofagă, pl. omofage m., pl. omucizi; adj. f., s. f. omucidă, pl. omucide
omofon1 adj. m., pl. omofoni; f. omofonă, pl. omofone omucidere (desp. o-mu-/om-u-) s. f., g.-d. art. omuciderii;
+omofon2 s. n., pl. omofone pl. omucideri
omofonic adj. m., pl. omofonici; f. omofonică, pl. omofonice omucigaş (înv.) (desp. o-mu-/om-u-) s. m., pl. omucigaşi
omofonie s. f., art. omofonia, g.-d. art. omofoniei; pl. omucigaşă (înv.) (desp. o-mu-/om-u-) s. f., art. omucigaşa,
omofonii, art. omofoniile (desp. -ni-i-) g.-d. art. omucigaşei; pl. omucigaşe
omofor s. n., pl. omofoare omuleţ s. m., pl. omuleţi
omoform adj. m., pl. omoformi; f. omoformă, pl. omoforme omuşor1 (rar) (omuleţ) s. m., pl. omuşori
omogen adj. m., pl. omogeni; f. omogenă, pl. omogene omuşor2 (uvulă) s. n., pl. omuşoare
omogenitate s. f., g.-d. art. omogenităţii !om-zi s. m., pl. oameni-zile
omogeniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. omogenizez, 3 +on (literă chirilică) s. m., pl. on
omogenizează; conj. prez. 1 sg. să omogenizez, 3 să onanie1 (masturbaţie) s. f., art. onania, g.-d. onanii, art.
omogenizeze onaniei
onanie2 804
onanie2 (pocitanie) (reg.) (desp. -ni-e) s. f., art. onania !online1 (engl.) [pron. onlaĭn] adj. invar., adv. (conexiuni
(desp. -ni-a), g.-d. art. onaniei; pl. onanii, art. onaniile ~, conectat ~)
(desp. -ni-i-) +online2 (engl.) [pron. onlaĭn] s. n. (în ~)
onanism s. n. onoare (probitate) s. f., g.-d. art. onoarei
onanist s. m., pl. onanişti onomasiologic (desp. -si-o-) adj. m., pl. onomasiologici; f.
onanistă s. f., g.-d. art. onanistei; pl. onaniste onomasiologică, pl. onomasiologice
onănăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. onănăi, 3 onomasiologie (desp. -si-o-) s. f., art. onomasiologia, g.-d.
onănăie, imperf. 1 onănăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să onomasiologii, art. onomasiologiei
onănăi, 3 să onănăie onomastic adj. m., pl. onomastici; f. onomastică, pl. onomastice
oncoloagă v. oncologă onomastică s. f., g.-d. art. onomasticii; pl. onomastici
oncolog s. m., pl. oncologi onomasticon (rar) s. n., pl. onomasticoane
!oncologă (livr.)/(colocv.) oncoloagă s. f., g.-d. art. onomatopee s. f., art. onomatopeea, g.-d. art. onomatopeei;
oncologei/oncoloagei; pl. oncologe/oncoloage pl. onomatopee
oncologic adj. m., pl. oncologici; f. oncologică, pl. oncologice onomatopeic (desp. -pe-ic) adj. m., pl. onomatopeici; f.
onomatopeică, pl. onomatopeice
oncologie s. f., art. oncologia, g.-d. oncologii, art. oncologiei
onomatopoetic (înv.) adj. m., pl. onomatopoetici; f.
onctuos (livr.) (desp. onc-tu-os) adj. m., pl. onctuoşi; f.
onomatopoetică, pl. onomatopoetice
onctuoasă, pl. onctuoase
onor (manifestare a stimei) s. n., (manifestări; cărţi de
onctuozitate (livr.) (desp. onc-tu-o-) s. f., g.-d. art.
joc) pl. onoruri (şi în: a da onorul)
onctuozităţii
onora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. onorez, 3 onorează; conj.
ondină (livr.) s. f., g.-d. art. ondinei; pl. ondine prez. 1 sg. să onorez, 3 să onoreze
ondograf (desp. -do-graf) s. n., pl. ondografe onorabil adj. m., pl. onorabili; f. onorabilă, pl. onorabile
ondula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ondulez, 3 ondulează; conj. onorabilitate s. f., g.-d. art. onorabilităţii
prez. 1 sg. să ondulez, 3 să onduleze
onorant adj. m., pl. onoranţi; f. onorantă, pl. onorante
ondulare s. f., g.-d. art. ondulării; pl. ondulări onorar (onorific) (rar) adj. m., pl. onorari; f. onorară, pl.
ondulator s. n., pl. ondulatoare onorare
ondulatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. ondulatorie (desp. onorariu (retribuţie) [riu pron. rĭu] s. n., art. onorariul; pl.
-ri-e); pl. m. şi f. ondulatorii onorarii, art. onorariile (desp. -ri-i-)
ondulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ondulaţia (desp. -ţi-a), g.-d. onorific adj. m., pl. onorifici; f. onorifică, pl. onorifice
art. ondulaţiei; pl. ondulaţii, art. ondulaţiile (desp. -ţi-i-) ontic adj. m., pl. ontici; f. ontică, pl. ontice
onduleu s. n., art. onduleul; pl. onduleuri ontogenetic adj. m., pl. ontogenetici; f. ontogenetică, pl.
ondulograf (desp. -lo-graf) s. n., pl. ondulografe ontogenetice
ondulor s. n., pl. onduloare ontogeneză s. f., g.-d. art. ontogenezei
ondulos (înv.) adj. m., pl. onduloşi; f. onduloasă, pl. onduloase ontogenic (referitor la ontogenie) (rar) adj. m., pl.
ondulozitate (rar) s. f., g.-d. art. ondulozităţii; pl. ontogenici; f. ontogenică, pl. ontogenice
ondulozităţi ontogenie (devoltarea unei fiinţe) s. f., art. ontogenia,
one-man show (engl.) [pron. ŭanmenşoŭ] loc. s. n., pl. g.‑d. ontogenii, art. ontogeniei
one-man show-uri ontogenist s. m., pl. ontogenişti
onerar (rar) adj. m., pl. onerari; f. onerară, pl. onerare ontogenistă s. f., g.-d. art. ontogenistei; pl. ontogeniste
oneros adj. m., pl. oneroşi; f. oneroasă, pl. oneroase ontogonic (referitor la ontogonie) adj. m., pl. ontogonici;
f. ontogonică, pl. ontogonice
onerozitate (rar) s. f., g.-d. art. onerozităţii
ontogonie (studiul apariţiei fiinţelor) s. f., art. ontogonia,
onest adj. m., pl. oneşti; f. onestă, pl. oneste
g.-d. ontogonii, art. ontogoniei
onestitate s. f., g.-d. art. onestităţii
ontoloagă v. ontologă
ONG [cit. oenğe] s. n., pl. ONG-uri [cit. oenğeuri]
ontolog s. m., pl. ontologi
onicofagie (livr.) s. f., art. onicofagia, g.-d. onicofagii, art.
!ontologă (livr.)/(colocv.) ontoloagă s. f., g.-d. art.
onicofagiei ontologei/ontoloagei; pl. ontologe/ontoloage
+onicomicoză s. f., g.-d. art. onicomicozei; pl. onicomicoze ontologic (referitor la existenţă) adj. m., pl. ontologici; f.
oniric adj. m., pl. onirici; f. onirică, pl. onirice ontologică, pl. ontologice
onirism s. n. ontologie (ramură a filozofiei) s. f., art. ontologia, g.-d.
oniromanţie s. f., art. oniromanţia, g.-d. oniromanţii, art. ontologii, art. ontologiei
oniromanţiei ontologist s. m., pl. ontologişti
onix (mineral) s. n. ontologistă s. f., g.-d. art. ontologistei; pl. ontologiste
onixis (unghie incarnată) s. n. ONU s. propriu n.
805 opinti
oogamie s. f., art. oogamia, g.-d. oogamii, art. oogamiei operare s. f., g.-d. art. operării; pl. operări
oogeneză s. f., g.-d. art. oogenezei operat1 adj. m., s. m., pl. operaţi; adj. f., s. f. operată, pl. operate
oogon s. n., pl. oogoane operat2 (lucrare) (livr.) s. n., pl. operate
oolit s. n., pl. oolite operativ adj. m., pl. operativi; f. operativă, pl. operative
oolitic adj. m., pl. oolitici; f. oolitică, pl. oolitice operativitate s. f., g.-d. art. operativităţii
oologie s. f., art. oologia, g.-d. oologii, art. oologiei operatoare s. f., g.-d. art. operatoarei; pl. operatoare
oosferă (desp. -os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. oosferei; pl. oosfere +operator1 (destinat operaţiilor) adj. m. (+ s. n.: bloc ~);
oospor (desp. -os-por/-o-spor) s. m., pl. oospori f. pl. operatoare
op (înv., fam.) s. n., pl. opuri operator2 s. m., pl. operatori
opac1 adj. m., pl. opaci; f. opacă, pl. opace operatorie s. f., art. operatoria, g.-d. operatorii, art. operatoriei
opac2 s. n., pl. opace operatoriu (referitor la operaţii chirurgicale) [riu pron.
opacifia (a ~) (desp. -fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. opacifiez rĭu] adj. m., f. operatorie (desp. -ri-e); pl. m. şi f. operatorii
(desp. -fi-ez), 3 opacifiază, 1 pl. opacifiem; conj. prez. 1 sg. (intervenţie operatorie)
să opacifiez, 3 să opacifieze; ger. opacifiind (desp. -fi-ind) operaţie (mat.; med.; milit.; tehn.) (desp. -ţi-e) s. f., art.
opacifiere (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. opacifierii; pl. opacifieri operaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. operaţiei; pl. operaţii, art.
opacină (reg.) s. f., g.-d. art. opăcinii; pl. opăcini operaţiile (desp. -ţi-i-) (cele patru operaţii, operaţie pe cord
opacitate s. f., g.-d. art. opacităţii deschis, teatrele de operaţii etc.)
opaciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. opacizez, 3 opacizează; operaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. operaţionali; f.
conj. prez. 1 sg. să opacizez, 3 să opacizeze operaţională, pl. operaţionale
opacizant adj. m., pl. opacizanţi; f. opacizantă, pl. opacizante +operaţionaliza (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
opacizare s. f., g.-d. art. opacizării; pl. opacizări operaţionalizez, 3 operaţionalizează; conj. prez. 1 sg. să
opaiţ (desp. -pa-iţ) s. n., pl. opaiţe operaţionalizez, 3 să operaţionalizeze
opal s. n., pl. opale +operaţionalizare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. operaţionalizării
opalescent adj. m., pl. opalescenţi; f. opalescentă, pl. +operaţiune (fin.; milit.) (desp. -ţi-u) s. f., art. operaţiunea,
opalescente g.-d. art. operaţiunii; pl. operaţiuni (~ comerciale/
financiare, Operaţiunea „Barbarossa” etc.)
opalescenţă s. f., g.-d. art. opalescenţei; pl. opalescenţe
operă s. f., g.-d. art. operei; pl. opere
opalin adj. m., pl. opalini; f. opalină, pl. opaline
opercul s. n., pl. opercule
op-art s. n.
operetă s. f., g.-d. art. operetei; pl. operete
opaxit s. n., pl. opaxite
opiaceu1 (desp. -pi-a-) adj. m., pl. opiacei; f. sg. şi pl. opiacee
opăceală (reg.) s. f., g.-d. art. opăcelii; pl. opăceli
opiaceu2 (desp. -pi-a-) s. n., pl. opiacee
opăci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. opăcesc, 3 sg.
opăceşte, imperf. 1 opăceam; conj. prez. 1 sg. să opăcesc, opiat (desp. -pi-at) s. n., pl. opiate
3 să opăcească opilaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. opilaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
opăcire (reg.) s. f., g.-d. art. opăcirii; pl. opăciri opilaţiei; pl. opilaţii, art. opilaţiile (desp. -ţi-i-)
opăicior (desp. -pă-i-) (rar) s. n., pl. opăicioare opina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. opinez, 3 opinează; conj.
prez. 1 sg. să opinez, 3 să opineze
opăreală s. f., g.-d. art. opărelii; pl. opăreli
opinare (rar) s. f., g.-d. art. opinării; pl. opinări
opări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. opăresc, 3 sg.
opăreşte, imperf. 1 opăream; conj. prez. 1 sg. să opăresc, opincar s. m., pl. opincari
3 să opărească opincă s. f., g.-d. art. opincii; pl. opinci
opărire s. f., g.-d. art. opăririi; pl. opăriri opincărie (rar) s. f., art. opincăria, g.-d. art. opincăriei; pl.
opăritor (rar) adj. m., pl. opăritori; f. sg. şi pl. opăritoare opincării, art. opincăriile (desp. -ri-i-)
opăritură s. f., g.-d. art. opăriturii; pl. opărituri opincuţă s. f., g.-d. art. opincuţei; pl. opincuţe
opinie (desp. -ni-e) s. f., art. opinia (desp. -ni-a), g.-d. art.
open1 (engl.) [en pron. ăn] adj. invar. (turnee ~)
opiniei; pl. opinii, art. opiniile (desp. -ni-i-)
open2 (engl.) [en pron. ăn] s. n., pl. openuri
opinteală s. f., g.-d. art. opintelii; pl. opinteli
+open space1 (engl.) [pron. opănspeĭs] adj. invar. (birouri ~)
opinti (a ~) (a forţa un animal, a îmboldi) (reg.) vb., ind.
+open space2 (engl.) [pron. opănspeĭs] s. n., pl. open
prez. 1 sg. şi 3 pl. opintesc, 3 sg. opinteşte, imperf. 1
space‑uri [pron. opănspeĭsuri] (amenajarea unor ~)
opinteam; conj. prez. 1 sg. să opintesc, 3 să opintească
opera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. operez, 3 operează; conj.
+opinti (a se ~) (a se sforţa) vb., ind. prez. 1 sg. mă
prez. 1 sg. să operez, 3 să opereze opintesc, 3 sg. se opinteşte, imperf. 1 sg. mă opinteam;
operabil adj. m., pl. operabili; f. operabilă, pl. operabile conj. prez. 1 sg. să mă opintesc, 3 să se opintească; imper.
operant adj. m., pl. operanţi; f. operantă, pl. operante 2 sg. afirm. opinteşte-te; ger. opinintindu-mă
opintic 806
opintic s. m., pl. opintici oprimant (desp. o-pri-) adj. m., pl. oprimanţi; f. oprimantă,
opintire s. f., g.-d. art. opintirii; pl. opintiri pl. oprimante
+opioid (desp. -pi-o-) adj. m., pl. opioizi; f. opioidă, pl. opioide oprimare (desp. opri-) s. f., g.-d. art. oprimării; pl. oprimări
opioman (desp. -pi-o-) s. m., pl. opiomani oprire (desp. o-pri-) s. f., g.-d. art. opririi; pl. opriri
opiomană (desp. -pi-o-) s. f., g.-d. art. opiomanei; pl. opiomane oprit (desp. o-prit) s. n.
opiomanie (desp. -pi-o-) s. f., art. opiomania, g.-d. art. opritoare1 (stăvilar, plasă) (reg.) (desp. o-pri-) s. f., g.-d.
opiomaniei; pl. opiomanii, art. opinomaniile (desp. -ni-i-) art. opritorii; pl. opritori
opis s. n., pl. opise opritor/opritoare2 (curea la ham; frână) (pop.) (desp.
opistotonus s. n. o-pri-) s. n./s. f., pl. opritoare/opritori
opiu [piu pron. pĭu] s. n., art. opiul opritori (pari) (pop.) (desp. o-pri-) s. f. pl.
oplean (desp. o-plean) s. n., pl. oplene opritură (reg.) (desp. o-pri-) s. f., g.-d. art. opriturii; pl.
oploşi (a ~) (pop.) (desp. o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 oprituri
pl. oploşesc, 3 sg. oploşeşte, imperf. 1 oploşeam; conj. prez. oprobriu (livr.) [briu pron. brĭu] (desp. o-pro-briu) s. n.,
1 sg. să oploşesc, 3 să oploşească art. oprobriul; pl. oprobrii, art. oprobriile (desp. -bri-i-)
oploşire (rar) (desp. o-plo-) s. f., g.-d. art. oploşirii; pl. opsas (reg.) s. n., pl. opsasuri
oploşiri opsomanie s. f., art. opsomania, g.-d. opsomanii, art.
!oponent adj. m., s. m., pl. oponenţi; adj. f., s. f. oponentă opsomaniei
pl. oponente
opt1 (cifră, notă) s. m., pl. opt (A scris din greşeală doi de opt.
opoponax s. m., pl. opoponacşi La teze a luat doi de opt.)
oportun adj. m., pl. oportuni; f. oportună, pl. oportune opt2 (figură) s. n., pl. opturi (Făcea cu uşurinţă ~ pe gheaţă.)
oportunism s. n. opt3 num. invar.; 8/VIII
oportunist adj. m., s. m., pl. oportunişti; adj. f., s. f.
opta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. optez, 3 optează; conj. prez.
oportunistă, pl. oportuniste
1 sg. să optez, 3 să opteze
oportunitate s. f., g.-d. art. oportunităţii; (ocazii) pl.
+optant adj. m., s. m., pl. optanţi
oportunităţi
optar s. m., pl. optari
oposum s. m., pl. oposumi
optare s. f., g.-d. art. optării; pl. optări
opoterapie s. f., art. opoterapia, g.-d. opoterapii, art.
opoterapiei optativ1 adj. m., pl. optativi; f. optativă, pl. optative
opozabil adj. m., pl. opozabili; f. opozabilă, pl. opozabile optativ2 s. n., (forme) pl. optative
opozabilitate s. f., g.-d. art. opozabilităţii +optativ-condiţional1 (desp. -ţi-o-) adj. m. (+ s. n.:
opozant adj. m., s. m., pl. opozanţi; adj. f., s. f. opozantă, modul ~); f. optativ-condiţională (valoare ~); pl. optativ-
pl. opozante condiţionale
opozit (înv.) adj. m., pl. opoziţi; f. opozită, pl. opozite +optativ-condiţional2 (desp. -ţi-o-) s. n., art. optativ-
opoziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. opoziţia (desp. -ţi-a), g.-d. condiţionalul
art. opoziţiei; pl. opoziţii, art. opoziţiile (desp. -ţi-i-) optic adj. m., pl. optici; f. optică, pl. optice
opoziţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. opoziţionali; f. optică s. f., g.-d. art. opticii
opoziţională, pl. opoziţionale optician (desp. -ci-an) s. m., pl. opticieni (desp. -ci-eni)
opoziţionist (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. opoziţionişti; f. opticiană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. opticienei (desp.
opoziţionistă, pl. opoziţioniste -ci‑e‑); pl. opticiene
opreală (înv., pop.) (desp. o-prea-) s. f., g.-d. art. oprelii; optim1 adj. m., pl. optimi; f. optimă, pl. optime
pl. opreli +optim2 s. n. (~ ecologic etc.)
opreg (reg.) (desp. o-preg) s. n., pl. oprege optimal adj. m., pl. optimali; f. optimală, pl. optimale
oprelişte (desp. o-pre-) s. f., g.-d. art. opreliştii; pl. oprelişti optimat (înv.) s. m., pl. optimaţi
opresiune (desp. o-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. opresiunii; pl. optime s. f., g.-d. art. optimii; pl. optimi
opresiuni
optimetru (desp. -me-tru) s. n., art. optimetrul; pl. optimetre
opresiv (desp. o-pre-) adj. m., pl. opresivi; f. opresivă, pl.
opresive optimism s. n.
opresor (desp. o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresori; adj. f., s. optimist adj. m., s. m., pl. optimişti; adj. f., s. f. optimistă,
f. sg. şi pl. opresoare pl. optimiste
opri (a ~) (desp. o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. opresc, optimiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. optimizez, 3 optimizează;
3 sg. opreşte, imperf. 1 opream; conj. prez. 1 sg. să opresc, conj. prez. 1 sg. să optimizez, 3 să optimizeze
3 să oprească optimizare s. f., g.-d. art. optimizării; pl. optimizări
oprima (a ~) (desp. o-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. oprim, 3 +optometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. optometrici; f.
oprimă; conj. prez. 1 sg. să oprim, 3 să oprime optometrică, pl. optometrice
807 orbalţ2
optometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. optometria, g.-d. +oraş-martir s. n., pl. oraşe-martir
optometrii, art. optometriei oratoare s. f., g.-d. art. oratoarei; pl. oratoare
optometru (desp. -me-tru) s. n., art. optometrul; pl. orator s. m., pl. oratori
optometre
oratoric adj. m., pl. oratorici; f. oratorică, pl. oratorice
optsprezece num. invar.; 18/XVIII
oratorie s. f., art. oratoria, g.-d. oratorii, art. oratoriei
optsprezecelea (al ~) num. m., f. a optsprezecea; al
oratorism (rar) s. n.
XVIII‑lea/al 18-lea, a XVIII-a/a 18-a
oratoriu1 (înv.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. oratorie (desp.
opt sute num. invar.; 800/DCCC
-ri‑e); pl. m. şi f. oratorii
optulea (al ~) num. m., f. a opta; al VIII-lea/al 8-lea, a
VIII‑a/a 8-a oratoriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. oratoriul; pl. oratorii, art.
oratoriile (desp. -ri-i-)
optzeci (desp. opt-zeci) num. invar.; 80/LXXX
oraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. oraţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
optzecilea (al ~) (desp. opt-ze-) num. m., f. a optzecea; al
oraţiei; pl. oraţii, art. oraţiile (desp. -ţi-i-)
LXXX-lea/al 80-lea, a LXXX-a/a 80-a
optzecist (desp. opt-ze-) adj. m., s. m., pl. optzecişti; adj. f., oră s. f., g.-d. art. orei; pl. ore; abr. h/H (la ora/orele 5 )
s. f. optzecistă, pl. optzeciste orăcăi (a ~) vb., ind. prez. 3 orăcăie, imperf. 3 pl. orăcăiau;
opţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. opţionali; f. opţională, pl. conj. prez. 3 să orăcăie
opţionale orăcăială s. f., g.-d. art. orăcăielii; pl. orăcăieli
opţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. opţiunii; pl. opţiuni orăcăire (rar) s. f., g.-d. art. orăcăirii; pl. orăcăiri
opulent adj. m., pl. opulenţi; f. opulentă, pl. opulente orăcăit s. n., pl. orăcăituri
opulenţă s. f., g.-d. art. opulenţei; pl. opulenţe orădean adj. m., s. m., pl. orădeni; adj. f. orădeană, pl. orădene
opune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. opun, 2 sg. opui, 3 orădeancă s. f., g.-d. art. orădencei; pl. orădence
sg. opune, perf. s. 1 sg. opusei, 1 pl. opuserăm, m.m.c.p. 1 orăstică s. f., g.-d. art. orăsticii; pl. orăstici
pl. opuseserăm; conj. prez. 1 sg. să opun, 3 să opună; ger.
orăşean s. m., pl. orăşeni
opunând; part. opus
orăşeancă s. f., g.-d. art. orăşencei; pl. orăşence
opunere s. f., g.-d. art. opunerii; pl. opuneri
orăşel s. n., pl. orăşele
opunţia (desp. -ţi-a) s. f., g.-d. art. opunţiei; pl. opunţia
orăşenesc adj. m., f. orăşenească; pl. m. şi f. orăşeneşti
+opus1 adj. m, pl. opuşi; f. opusă, pl. opuse
orăşeneşte adv.
+opus2 (contrar) s. n., art. opusul
opus3 (operă) s. n., pl. opusuri; abr. op. orăşenie (rar) s. f., art. orăşenia, g.-d. art. orăşeniei; pl.
orăşenii, art. orăşeniile (desp. -ni-i-)
opuscul s. n., pl. opuscule
orăşenime s. f., g.-d. art. orăşenimii
opust (înv., pop.) s. n., pl. opusturi
orăşenism s. n., pl. orăşenisme
opuşină (reg.) s. f., g.-d. art. opuşinei; pl. opuşine
!or (aşadar; însă) (livr.) conjcţ. (Hotărârea a fost publicată; orăşeniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. orăşenizez, 3
or, ea trebuie aplicată. A perorat mult. Or, nu avea dreptate.) orăşenizează; conj. prez. 1 sg. să orăşenizez, 3 să orăşenizeze
orac (reg.) interj. orătanie (desp. -ni-e) s. f., art. orătania (desp. -ni-a), g.-d.
oracol s. n., pl. oracole art. orătaniei; pl. orătănii, art. orătăniile (desp. -ni-i-)
oracular (rar) adj. m., pl. oraculari; f. oraculară, pl. oraculare orândar (înv., reg.) s. m., pl. orândari
oral1 (referitor la gură; prin viu grai) adj. m., pl. orali; f. orândaş (reg.) s. m., pl. orândaşi
orală, pl. orale orândă1 (han; arendă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. orânzii;
oral2 (tip de examen) s. n., pl. orale pl. orânzi
oralitate s. f., g.-d. art. oralităţii orândă2 (soartă; datină) (pop.) s. f., g.-d. art. orândei; pl.
+oralo-maxilo-facial (desp. -ci-al) adj. m., pl. oralo-maxilo- orânde
faciali; f. oralo-maxilo-facială, pl. oralo-maxilo-faciale orândui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orânduiesc, 3
oraniţă (reg.) s. f., g.-d. art. oraniţei; pl. oraniţe sg. orânduieşte, imperf. 1 orânduiam; conj. prez. 1 sg. să
oranj1 adj. invar. (perne ~) orânduiesc, 3 să orânduiască
oranj2 s. n. orânduială s. f., g.-d. art. orânduielii; pl. orânduieli
oranjadă s. f., g.-d. art. oranjadei; pl. oranjade orânduire s. f., g.-d. art. orânduirii; pl. orânduiri
oranjerie s. f., art. oranjeria, g.-d. art. oranjeriei; pl. orânduitoare (înv.) (desp. -du-i-) s. f., g.-d. art.
oranjerii, art. oranjeriile (desp. -ri-i-) orânduitoarei; pl. orânduitoare
oranz (portocal) (înv.) s. m., pl. oranzi orânduitor (înv.) (desp. -du-i-) s. m., pl. orânduitori
orar1 (program) s. n., pl. orare orb adj. m., s. m., pl. orbi; adj. f., s. f. oarbă, pl. oarbe
orar2 (referitor la oră) adj. m., pl. orari; f. orară, pl. orare orbalţ1 (erizipel) (înv., pop.) s. n., pl. orbalţuri
oraş s. n., pl. oraşe orbalţ2 (plantă) s. m., pl. orbalţi
orbălţi 808
orbălţi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orbălţesc, orchestrină (orchestră mică) (rar) s. f., g.-d. art.
3 sg. orbălţeşte, imperf. 1 orbălţeam; conj. prez. 1 sg. să orchestrinei; pl. orchestrine
orbălţesc, 3 să orbălţească orchestrino (instrument muzical) s. n.
orbălţitură (reg.) s. f., g.-d. art. orbălţiturii; pl. orbălţituri orchestrion (desp. -tri-on) s. n., pl. orchestrioane
orbeală (reg.) s. f., g.-d. art. orbelii; pl. orbeli orchestrionet (desp. -tri-o-) s. n., pl. orchestionete
orbeca (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. orbec, 2 sg. orcic s. n., pl. orcicuri
orbeci, 3 orbecă; conj. prez. 1 sg. să orbec, 3 să orbece orcicar s. n., pl. orcicare
orbecare (înv.) s. f., g.-d. art. orbecării; pl. orbecări ordalie (livr.) s. f., art. ordalia, g.-d. art. ordaliei; pl. ordalii,
orbecăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. orbecăi/orbecăiesc1, 2 sg. art. ordaliile (desp. -li-i-)
orbecăi/orbecăieşti, 3 sg. orbecăie/orbecăieşte, 3 pl. orbecăie/ +ordaliţiu (livr.) [ţiu pron. ţĭu] s. n., pl. ordaliţii, art.
orbecăiesc, imperf. 1 orbecăiam; conj. prez. 1 sg. să ordaliţiile (desp. -ţi-i-)
orbecăi/să orbecăiesc, 3 să orbecăie/să orbecăiască
ordeolum (rar) s. n.
orbecăire s. f., g.-d. art. orbecăirii; pl. orbecăiri
!ordie (înv.) s. f., art. ordia, g.-d. art. ordiei; pl. ordii, art.
orbesc (rar) adj. m., f. orbească; pl. m. şi f. orbeşti ordiile (desp. -di-i-)
orbeşte adv. ordin s. n., pl. ordine
orbete (animal) s. m., pl. orbeţi !ordinal adj. m. (+ s. n.: numeral ~); f. ordinală (scală ~),
orbeţ adj. m., s. m., pl. orbeţi; adj. f., s. f. orbeaţă, pl. orbeţe pl. ordinale
orbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orbesc, 3 sg. orbeşte, ordinar (obişnuit, fără valoare, vulgar) adj. m., pl.
imperf. 1 orbeam; conj. prez. 1 sg. să orbesc, 3 să orbească ordinari; f. ordinară, pl. ordinare
orbicular adj. m., pl. orbiculari; f. orbiculară, pl. orbiculare ordinariat (desp. -ri-at) (înv.) s. n., pl. ordinariate
orbie (pop.) s. f., art. orbia, g.-d. orbii, art. orbiei ordinator (calculator) s. n., pl. ordinatoare
!orbilă (fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui orbilă ordine s. f., g.-d. art. ordinii; pl. ordini
orbilianism (desp. -li-a-) s. n. ordona1 (a ~) (a porunci) vb., ind. prez. 1 sg. ordon, 3
orbire s. f., g.-d. art. orbirii ordonă; conj. prez. 1 sg. să ordon, 3 să ordone
orbiş (pop.) adv. ordona2 (a ~) (a pune în ordine) vb., ind. prez. 1 sg.
orbital (referitor la orbita cerească) adj. m., pl. orbitali; f. ordonez, 3 ordonează; conj. prez. 1 sg. să ordonez, 3 să
orbitală, pl. orbitale ordoneze
orbitar (referitor la orbita oculară) adj. m., pl. orbitari; f. ordonanţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ordonanţez, 3 ordo-
orbitară, pl. orbitare nanţează; conj. prez. 1 sg. să ordonanţez, 3 să ordonanţeze
orbită s. f., g.-d. art. orbitei; pl. orbite ordonanţare s. f., g.-d. art. ordonanţării; pl. ordonanţări
orbitolină s. f., g.-d. art. orbitolinei; pl. orbitoline ordonanţă s. f., g.-d. art. ordonanţei; pl. ordonanţe
orbitor adj. m., pl. orbitori; f. sg. şi pl. orbitoare ordonare s. f., g.-d. art. ordonării; pl. ordonări
orbul găinilor/orbul găinii (boală) (pop.) s. n. art. ordonată (mat.) s. f., g.-d. art. ordonatei; pl. ordonate
orc (rar) s. m. ordonatoare s. f., g.-d. art. ordonatoarei; pl. ordonatoare
orcan (ciclon) s. n., pl. orcane ordonator s. m., pl. ordonatori (~ de credite)
orceag1 (bulb) (reg.) s. n., (feluri) pl. orceaguri (orceag ordovician1 (desp. -ci-an) adj. m., pl. ordovicieni (desp.
bulgăresc/selecţionat) -ci‑eni); f. ordoviciană, pl. ordoviciene
+orceag2 (plantă) (reg.) s. m. ordovician2 (desp. -ci-an) s. n.
orchestra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. orchestrez, 3 orchestrează; ordură (livr.) s. f., g.-d. art. ordurii; pl. orduri
conj. prez. 1 sg. să orchestrez, 3 să orchestreze ordurier (livr.) (desp. -ri-er) adj. m., pl. ordurieri; f.
orchestral adj. m., pl. orchestrali; f. orchestrală, pl. orchestrale ordurieră, pl. orduriere
orchestrant (rar) s. m., pl. orchestranţi oreadă (desp. -re-a-) s. f., g.-d. art. oreadei; pl. oreade
orchestrantă (rar) s. f., g.-d. art. orchestrantei; pl. oreav (reg.) s. n., pl. oreave
orchestrante +oregano s. m.
orchestrare s. f., g.-d. art. orchestrării; pl. orchestrări oreion s. n., (cazuri) pl. oreioane
+orchestratoare s. f., g.-d. art. orchestratoarei; pl. orchestratoare orelist adj. m., s. m., pl. orelişti; adj. f., s. f. orelistă, pl.
orchestrator s. m., pl. orchestratori oreliste
orchestraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. orchestraţia (desp. -ţi-a), oreşniţă s. f., g.-d. art. oreşniţei; pl. oreşniţe
g.-d. orchestraţiei; pl. orchestraţii, art. orchestraţiile (desp. oreximanie s. f., art. oreximania, g.-d. oreximanii, art.
-ţi-i-) oreximaniei
orchestră s. f., g.-d. art. orchestrei; pl. orchestre orez1 (aliment) s. n., (sorturi) pl. orezuri
1
Cele două variante au aproximativ aceeaşi pondere.
809 oricum
orez2 (plantă) s. m. organoleptic adj. m., pl. organoleptici; f. organoleptică, pl.
orezar (rar) s. m., pl. orezari organoleptice
orezărie s. f., art. orezăria, g.-d. art. orezăriei; pl. orezării, organolit s. n., pl. organolite
art. orezăriile (desp. -ri-i-) organon (instrument al gândirii) (livr.) s. n.
orfan adj. m., s. m., pl. orfani; adj. f., s. f. orfană, pl. orfane organopatie s. f., art. organopatia, g.-d. organopatii, art.
orfanotrofie (înv.) (desp. -no-tro-) s. f., art. orfanotrofia, organopatiei
g.-d. art. orfanotrofiei; pl. orfanotrofii, art. orfanotrofiile organosol s. m., pl. organosoli
(desp. -fi-i-) organoterapie s. f., art. organoterapia, g.-d. art. organote-
orfelin (înv.) adj. m., s. m., pl. orfelini; adj. f., s. f. orfelină, rapiei; pl. organoterapii, art. organoterapiile (desp. -pi-i-)
pl. orfeline organotrop (desp. -no-trop) adj. m., pl. organotropi; f.
orfelinat s. n., pl. orfelinate organotropă, pl. organotrope
orfevrărie (desp. -fe-vră-) s. f., art. orfevrăria, g.-d. art. organum (formă muzicală) s. n.
orfevrăriei; (obiecte, ateliere) pl. orfevrării, art. orfevrăriile organzin s. n., pl. organzine
(desp. -ri-i-) orgasm s. n., pl. orgasme
orfevrier (desp. -fe-vri-er) (înv.) adj. m., s. m., pl. orfevrieri; orgă s. f., g.-d. art. orgii; pl. orgi
adj. f. orfevrieră, pl. orfevriere orgiac (desp. -gi-ac) adj. m., pl. orgiaci; f. orgiacă, pl. orgiace
+orfevru (desp. -fe-vru) s. m., pl. orfevri orgiastic (desp. -gi-as-) adj. m., pl. orgiastici; f. orgiastică,
orfic adj. m., pl. orfici; f. orfică, pl. orfice pl. orgiastice
orfism s. n. orgie s. f., art. orgia, g.-d. art. orgiei; pl. orgii, art. orgiile
organ s. n., pl. organe (desp. -gi-i-)
organdi s. n., (sorturi) pl. organdiuri orgolios (desp. -li-os) adj. m., pl. orgolioşi; f. orgolioasă, pl.
organic adj. m., pl. organici; f. organică, pl. organice orgolioase
organicism s. n. orgoliu [liu pron. lĭu] s. n., art. orgoliul; pl. orgolii, art.
organicist adj. m., s. m., pl. organicişti; adj. f., s. f. orgoliile (desp. -li-i-)
organicistă, pl. organiciste orhidee s. f., art. orhideea, g.-d. art. orhideei; pl. orhidee
organicitate s. f., g.-d. art. organicităţii !orhiotomie (desp. -hi-o-) s. f., art. orhiotomia, g.-d.
orhiotomii, art. orhiotomiei; pl. orhiotomii
organigramă (desp. -ni-gra-) s. f., g.-d. art. organigramei;
pl. organigrame orhită s. f., g.-d. art. orhitei; pl. orhite
organino (orgă mică) s. n. orhitic adj. m., pl. orhitici; f. orhitică, pl. orhitice
organism s. n., pl. organisme ori1 (sau) conjcţ. (Pleci ~ rămâi?)
organist s. m., pl. organişti ori2 (oare) (înv., pop.) adv. (~ ce să fie asta?)
organistă s. f., g.-d. art. organistei; pl. organiste +ori…, ori conjcţ. + conjcţ. (ori el, ori ea)
organit s. n., pl. organite oribil adj. m., pl. oribili; f. oribilă, pl. oribile
organiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. organizez, 3 organizează; oricare1 (desp. ori-) adj. pr. m. şi f., g.-d. m. oricărui, f.
conj. prez. 1 sg. să organizez, 3 să organizeze oricărei; pl. m. şi f. oricare, g.-d. oricăror
organizare s. f., g.-d. art. organizării; pl. organizări oricare2 (desp. ori-) pr. m. şi f., g.-d. m. oricăruia, f.
organizator1 adj. m., s. m., pl. organizatori; adj. f., s. f. sg. oricăreia; pl. m. şi f. oricare, g.-d. oricărora
şi pl. organizatoare ori care conjcţ. + pr. (Vine care poate ~ vrea.)
+organizator2 s. n., pl. organizatoare (~ de medicamente) oricând (desp. ori-) adv.
organizatoric adj. m., pl. organizatorici; f. organizatorică, ori când conjcţ. + adv. (Vine când poate ~ vrea.)
pl. organizatorice oricât1 (desp. ori-) adj. pr. m., f. oricâtă; pl. m. oricâţi, f.
organizaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. organizaţia (desp. -ţi-a), oricâte, g.-d. m. şi f. oricâtor
g.-d. art. organizaţiei; pl. organizaţii, art. organizaţiile oricât2 (desp. ori-) adv.
(desp. -ţi-i-) ori cât conjcţ. + adv. (Donează fiecare cât poate ~ vrea.)
+organizaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. organizaţionali; f. oricâţi (desp. ori-) pr. m. pl., f. oricâte, g.-d. m. şi f. oricâtora
organizaţională, pl. organizaţionale
ori câţi conjcţ. + pr. (Vin câţi pot ~ vor.)
organogen adj. m., pl. organogeni; f. organogenă, pl.
orice1 (desp. ori-) adj. pr. invar. (~ nelămuriri)
organogene
organogeneză s. f., g.-d. art. organogenezei orice2 (desp. ori-) pr. invar. (Mănâncă ~.)
organografic (rar) (desp. -no-gra-) adj. m., pl. organografici; ori ce conjcţ. + pr. (Donează ce poate ~ vrea.)
f. organografică, pl. organografice oricine (desp. ori-) pr., g.-d. oricui
organografie (desp. -no-gra-) s. f., art. organografia, g.-d. ori cine conjcţ. + pr. (Donează cine poate ~ vrea.)
organografii, art. organografiei oricum (desp. ori-) adv.
ori cum 810
ori cum conjcţ. + adv. (Lucrează cum poate ~ vrea.) orişicare2 (pop.) (desp. ori-) pr. m. şi f., g.-d. m. orişicăruia,
ori de câte ori loc. adv. f. orişicăreia; pl. m. şi f. orişicare, g.-d. orişicărora
orie (desp. -ri-e) s. f., art. oria (desp. -ri-a), g.-d. art. oriei; orişicând (pop.) (desp. ori-) adv.
pl. orii, art. oriile (desp. -ri-i-) orişicât1 (pop.) (desp. ori-) adj. pr. m., f. orişicâtă; pl. m.
orient (est) (rar) (desp. -ri-ent) s. n. orişicâţi, f. orişicâte, g.-d. m. şi f. orişicâtor
Orient (zonă geografică) (desp. -ri-ent) s. propriu n. orişicât2 (pop.) (desp. ori-) adv.
orienta (a ~) (desp. -ri-en-) vb., ind. prez. 1 sg. orientez, 3 orişicâţi (pop.) (desp. ori-) pr. m. pl., f. orişicâte, g.-d. m.
orientează; conj. prez. 1 sg. să orientez, 3 să orienteze şi f. orişicâtora
orientabil (desp. -ri-en-) adj. m., pl. orientabili; f. orişice (pop.) (desp. ori-) adj. pr. invar. (~ poveşti), pr.
orientabilă, pl. orientabile invar. (Povesteşte ~.)
oriental (desp. -ri-en-) adj. m., s. m., pl. orientali; adj. f., s. orişicine (pop.) (desp. ori-) pr., g.-d. orişicui
f. orientală, pl. orientale orişicum (pop.) (desp. ori-) adv.
orientalism (desp. -ri-en-) s. n. orişiunde (pop.) (desp. ori-) adv.
orientalist (desp. -ri-en-) s. m., pl. orientalişti oriunde (desp. ori-) adv.
orientalistă (desp. -ri-en-) s. f., g.-d. art. orientalistei; pl. orizont s. n., pl. orizonturi
orientaliste orizontal adj. m., pl. orizontali; f. orizontală, pl. orizontale
orientalistică (desp. -ri-en-) s. f., g.-d. art. orientalisticii +orizontală (poziţie; dreaptă) s. f., g.-d. art. orizontalei;
orientare (desp. -ri-en-) s. f., g.-d. art. orientării; pl. orientări pl. orizontale
orientativ (desp. -ri-en-) adj. m., pl. orientativi; f. orizontalitate s. f., g.-d. art. orizontalităţii
orientativă, pl. orientative orizontaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. orizontalizez, 3
orientator (rar) (desp. -ri-en-) adj. m., pl. orientatori; f. sg. orizontalizează; conj. prez. 1 sg. să orizontalizez, 3 să
şi pl. orientatoare orizontalizeze
orientaţie (înv.) (desp. -ri-en-, -ţi-e) s. f., art. orientaţia orizontalizare s. f., g.-d. art. orizontalizării; pl.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. orientaţiei; pl. orientaţii, art. orizontalizări
orientaţiile (desp. -ţi-i-) orjad (înv.) s. n.
Orientul Apropiat (desp. -ri-en-, A-pro-pi-at) s. propriu !orjelet s. n., pl. orjelete
n. !ORL [cit. orele] s. n.
Orientul Mijlociu (desp. -ri-en-) s. propriu n. orlişte (reg.) s. f., g.-d. orliştii; pl. orlişti
orier (rar) (desp. -ri-er) s. m., pl. orieri orlon s. n.
orificiu s. n., art. orificiul; pl. orificii, art. orificiile (desp. orna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ornez, 3 ornează; conj. prez.
-ci-i-) 1 sg. să ornez, 3 să orneze
origami s. n. ornament s. n., pl. ornamente
original1 (inedit) adj. m., pl. originali; f. originală, pl. ornamenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ornamentez, 3
originale ornamentează; conj. prez. 1 sg. să ornamentez, 3 să
original2 s. n., pl. originale ornamenteze
originalitate s. f., g.-d. art. originalităţii; (ciudăţenii) pl. ornamental adj. m., pl. ornamentali; f. ornamentală, pl.
originalităţi ornamentale
originar (iniţial, de loc din...) adj. m., pl. originari; f. ornamentare s. f., g.-d. art. ornamentării; pl. ornamentări
originară, pl. originare ornamentaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ornamentaţia (desp.
origine s. f., g.-d. art. originii; pl. origini -ţi-a), g.-d. art. ornamentaţiei; pl. ornamentaţii, art.
oriîncotro (desp. ori-, -co-tro) adv. (~ te-ai uita, vezi culori ornamentaţiile (desp. -ţi-i-)
felurite.) ornamentică s. f., g.-d. art. ornamenticii
ori încotro conjcţ. + adv. (Du-te acolo ~ vrei.) ornant (livr.) adj. m., pl. ornanţi; f. ornantă, pl. ornante
Orion (constelaţie) (desp. -ri-on) s. propriu n. ornare s. f., g.-d. art. ornării
oripila (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. oripilez, 3 oripilează; ornat (înv.) s. n., (odăjdii) pl. ornate
conj. prez. 1 sg. să oripilez, 3 să oripileze ornic (înv.) s. n., pl. ornice
oripilant (livr.) adj. m., pl. oripilanţi; f. oripilantă, pl. ornicărie (înv.) s. f., art. ornicăria, g.-d. art. ornicăriei;
oripilante (ateliere, prăvălii) pl. ornicării, art. ornicăriile (desp.
oripilare (livr.) s. f., g.-d. art. oripilării -ri‑i-)
oripilaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. oripilaţia (desp. -ţi-a), g.-d. ornitofil adj. m., s. m., pl. ornitofili; adj. f., s. f. ornitofilă,
oripilaţii, art. oripilaţiei pl. ornitofile
orişicare1 (pop.) (desp. ori-) adj. pr. m. şi f., g.-d. m. ornitoloagă v. ornitologă
orişicărui, f. orişicărei; pl. m. şi f. orişicare, g.-d. orişicăror ornitolog s. m., pl. ornitologi
811 ortografia
!ornitologă (livr.)/(colocv.) ornitoloagă s. f., g.-d. art. ortăci (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ortăcesc,
ornitologei/ornitoloagei; pl. ornitologe/ornitoloage 3 sg. se ortăceşte, imperf. 1 sg. mă ortăceam; conj. prez.
ornitologic adj. m., pl. ornitologici; f. ornitologică, pl. 1 sg. să mă ortăcesc, 3 sg. să se ortăcească; imper. 2 sg.
ornitologice afirm. ortăceşte-te; ger. ortăcindu-mă
ornitologie s. f., art. ornitologia, g.-d. ornitologii, art. ortăcie (reg.) s. f., art. ortăcia, g.-d. art. ortăciei; pl. ortăcii,
ornitologiei art. ortăciile (desp. -ci-i-)
ornitologist (înv.) s. m., pl. ornitologişti +orteză (dispozitiv medical) s. f., g.-d. art. ortezei; pl.
orteze
ornitologistă (înv.) s. f., g.-d. art. ornitologistei; pl.
ornitologiste !ortic adj. m. (+ s. n.: triunghi ~); f. ortică (dreaptă ~), pl.
ortice
ornitomanţie s. f., art. ornitomanţia, g.-d. ornitomanţii, art.
orticon s. n., pl. orticoane
ornitomanţiei
orticonoscop (desp. -nos-cop/-no-scop) s. n., pl. orticonoscoape
ornitopter (desp. -top-ter/-to-pter) s. n., pl. ornitoptere
ortocentric adj. m., pl. ortocentrici; f. ortocentrică, pl.
ornitorinc s. m, pl. ornitorinci
ortocentrice
ornitoză s. f., g.-d. art. ornitozei; pl. ornitoze
ortocentru s. n., pl. ortocentre
oroare s. f., g.-d. art. ororii; (fapte, vorbe, situaţii) pl. orori
ortoceras s. m., pl. ortoceraşi
orogen s. n., pl. orogene
ortoclaz (desp. -to-claz) s. n.
orogenetic adj. m., pl. orogenetici; f. orogenetică, pl. orogenetice
ortocromatic (desp. -to-cro-) adj. m., pl. ortocromatici; f.
orogeneză s. f., g.-d. art. orogenezei; pl. orogeneze ortocromatică, pl. ortocromatice
orogenic adj. m., pl. orogenici; f. orogenică, pl. orogenice ortodiagonal (desp. -di-a-) adj. m., pl. ortodiagonali; f.
orogenie s. f., art. orogenia, g.-d. orogenii, art. orogeniei ortodiagonală, pl. ortodiagonale
orograf (desp. -ro-graf) s. m., pl. orografi ortodiagrafie (desp. -di-a-gra-) s. f., art. ortodiagrafia, g.‑d.
orografă (desp. -ro-gra-) s. f., g.-d. art. orografei; pl. orografe art. ortodiagrafiei; pl. ortodiagrafii, art. ortodiagrafiile
orografic (desp. -ro-gra-) adj. m., pl. orografici; f. orografică, (desp. -fi-i-)
pl. orografice ortodiagramă (desp. -di-a-gra-) s. f., g.-d. art. ortodiagramei;
orografie (desp. -ro-gra-) s. f., art. orografia, g.-d. orografii, pl. ortodiagrame
art. orografiei ortodiascopie (desp. -di-as-co-/-a-sco-) s. f., art.
ortodiascopia, g.-d. ortodiascopii, art. ortodiascopiei
orohidrografic (rar) (desp. -hi-dro-gra-) adj. m., pl.
orohidrografici; f. orohidrografică, pl. orohidrografice +ortodont (desp. or-to-/ort-o-) s. m., pl. ortodonţi
orologerie s. f., art. orologeria, g.-d. art. orologeriei; +ortodontic (desp. or-to-/ort-o-) adj. m., pl. ortodontici; f.
(ateliere, prăvălii) pl. orologerii, art. orologeriile (desp. ortodontică, pl. ortodontice
-ri-i-) ortodonţie (desp. or-to-/ort-o-) s. f., art. ortodonţia, g.-d.
ortodonţii, art. ortodonţiei
orologier (înv.) (desp. -gi-er) s. m., pl. orologieri
ortodox adj. m., s. m., pl. ortodocşi; adj. f., s. f. ortodoxă,
orologiu s. n., art. orologiul; pl. orologii, art. orologiile
pl. ortodoxe
(desp. -gi-i-)
ortodoxie (confesiune creştină; dreapta credinţă) s. f.,
oronim (desp. o-ro-/or-o-) s. n., pl. oronime
art. ortodoxia, g.-d. ortodoxii, art. ortodoxiei
oronimic1 (desp. o-ro-/or-o-) adj. m., pl. oronimici; f.
ortodoxism (ideologie) s. n.
oronimică, pl. oronimice
ortodromă (desp. -to-dro-) s. f., g.-d. art. ortodromei; pl.
oronimic2 (desp. o-ro-/or-o-) s. n., pl. oronimice ortodrome
oronimie (desp. o-ro-/or-o-) s. f., art. oronimia, g.-d. ortoedric (desp. -e-dric) adj. m., pl. ortoedrici; f. ortoedrică,
oronimii, art. oronimiei pl. ortoedrice
oropsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oropsesc, 3 sg. ortoepic adj. m., pl. ortoepici; f. ortoepică, pl. ortoepice
oropseşte, imperf. 1 oropseam; conj. prez. 1 sg. să oropsesc,
ortoepie s. f., art. ortoepia, g.-d. ortoepii, art. ortoepiei
3 să oropsească
ortofonic adj. m., pl. ortofonici; f. ortofonică, pl. ortofonice
orotip s. n., pl. orotipuri
ortofonie s. f., art. ortofonia, g.-d. ortofonii, art. ortofoniei
orpiment s. n.
ortofosforic adj. m. (acid ~)
orşovean adj. m., s. m., pl. orşoveni; adj. f. orşoveană, pl.
ortogeneză s. f., g.-d. art. ortogenezei
orşovene
ortogonal adj. m., pl. ortogonali; f. ortogonală, pl. ortogonale
orşoveancă s. f., g.-d. art. orşovencei; pl. orşovence
ortogonalitate s. f., g.-d. art. ortogonalităţii
ort1 (abataj) (reg.) s. n., pl. orturi
ortografia (a ~) (desp. -to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 1 sg.
ort2 (monedă) (înv., pop.) s. m., pl. orţi ortografiez (desp. -fi-ez), 3 ortografiază, 1 pl. ortografiem;
orta (înv.) s. f., art. ortaua, g.-d. art. ortalei; pl. ortale conj. prez. 1 sg. să ortografiez, 3 să ortografieze; ger.
ortac s. m., pl. ortaci ortografiind (desp. -fi-ind)
ortografic 812
ortografic (desp. -to-gra-) adj. m., pl. ortografici; f. !osana (cuv. ebr.) interj.
ortografică, pl. ortografice osanale s. f. pl. (mai ales în expr.)
ortografie (desp. -to-gra-) s. f., art. ortografia, g.-d. art. osatură s. f., g.-d. art. osaturii; pl. osaturi
ortografiei; pl. ortografii, art. ortografiile (desp. -fi-i-) osărie (rar) s. f., art. osăria, g.-d. osării, art. osăriei
ortografiere (desp. -to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. ortografierii; osândă (pedeapsă) (pop.) s. f., g.-d. art. osândei; pl. osânde
pl. ortografieri
osândi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. osândesc,
ortogramă (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. ortogramei; pl. 3 sg. osândeşte, imperf. 1 osândeam; conj. prez. 1 sg. să
ortograme osândesc, 3 să osândească
ortohidrogen (desp. -hi-dro-) s. n. osândire (pop.) s. f., g.-d. art. osândirii; pl. osândiri
ortolan s. m., pl. ortolani osânditor (pop.) adj. m., pl. osânditori; f. sg. şi pl.
ortoman (pop.) adj. m., pl. ortomani; f. ortomană, pl. osânditoare
ortomane osânză (grăsime) (pop.) s. f., g.-d. art. osânzei; pl. osânze
ortomănesc (pop.) adj. m., f. ortomănească; pl. m. şi f. osârdie (înv.) (desp. -di-e) s. f., art. osârdia (desp. -di-a),
ortomăneşti g.‑d. osârdii, art. osârdiei
ortomăneşte (pop.) adv. osârdnic (înv.) (desp. -sârd-nic) adj. m., pl. osârdnici; f.
ortomănos (pop.) adj. m., pl. ortomănoşi; f. ortomănoasă, osârdnică, pl. osârdnice
pl. ortomănoase osârdui (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
ortopancromatic adj. m., pl. ortopancromatici; f. osârduiesc, 3 sg. se osârduieşte, imperf. 1 sg. mă osârduiam;
ortopancromatică, pl. ortopancromatice conj. prez. 1 sg. să mă osârduiesc, 3 să se osârduiască;
ortoped s. m., pl. ortopezi imper. 2 sg. afirm. osârduieşte-te; ger. osârduindu-mă
ortopedă (rar) s. f., g.-d. art. ortopedei; pl. ortopede osârduitor (înv.) (desp. -du-i-) adj. m., pl. osârduitori; f.
ortopedic adj. m., pl. ortopedici; f. ortopedică, pl. ortopedice sg. şi pl. osârduitoare
ortopedie s. f., art. ortopedia, g.-d. ortopedii, art. ortopediei osc adj. m., s. m., pl. osci; adj. f., s. f. oscă, pl. osce
ortopedist (înv.) s. m., pl. ortopedişti oscă (limbă) s. f., g.-d. art. oscei
ortopedistă (înv.) s. f., g.-d. art. ortopedistei; pl. ortopediste oscila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. oscilez, 3 oscilează; conj.
prez. 1 sg. să oscilez, 3 să oscileze
ortopol s. m., pl. ortopoli
oscilant adj. m., pl. oscilanţi; f. oscilantă, pl. oscilante
ortopter (desp. -top-ter/-to-pter) s. n., pl. ortoptere
oscilare s. f., g.-d. art. oscilării; pl. oscilări
ortoptic (desp. or-top-/ort-op-) adj. m., pl. ortoptici; f.
ortoptică, pl. ortoptice oscilator s. n., pl. oscilatoare
ortoptică (desp. or-top-/ort-op-) s. f., g.-d. art. ortopticii oscilatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. oscilatorie (desp. -ri-e);
pl. m. şi f. oscilatorii
ortoscopic (desp. -tos-co-/-to-sco-) adj. m., pl. ortoscopici; f.
ortoscopică, pl. ortoscopice oscilaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. oscilaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
art. oscilaţiei; pl. oscilaţii, art. oscilaţiile (desp. -ţi-i-)
ortoscopie (desp. -tos-co-/-to-sco-) s. f., art. ortoscopia, g.-d.
ortoscopii, art. ortoscopiei oscilă s. f., g.-d. art. oscilei; pl. oscile
ortostatic (desp. -tos-ta-/-to-sta-) adj. m., pl. ortostatici; f. +oscilobatant adj. m., pl. oscilobatanţi; f. oscilobatantă, pl.
ortostatică, pl. ortostatice oscilobatante
ortotest s. n., pl. ortoteste oscilograf (desp. -lo-graf) s. n., pl. oscilografe
ortotropic (desp. -to-tro-) adj. m., pl. ortotropici; f. oscilografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. oscilografia, g.-d. art.
ortotropică, pl. ortotropice oscilografiei; pl. oscilografii, art. oscilografiile (desp. -fi-i-)
ortoză (mineral) s. f., g.-d. art. ortozei; pl. ortoze oscilogramă (desp. -lo-gra-) s. f., g.-d. art. oscilogramei; pl.
oscilograme
orz1 (plantă erbacee) s. m.
oscilometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. oscilometria, g.-d.
!orz2 (specie de orz) s. n., pl. orzuri
art. oscilometriei; pl. oscilometrii, art. oscilometriile (desp.
+orz3 (lan de orz) s. n., pl. oarze -tri-i-)
orzar1 (hambar) (rar) s. n., pl. orzare oscilometru (desp. -me-tru) s. n., art. oscilometrul; pl.
orzar2 (persoană) (înv.) s. m., pl. orzari oscilometre
orzărie (rar) s. f., art. orzăria, g.-d. art. orzăriei; pl. orzării, osciloscop (desp. -los-cop/-lo-scop) s. n., pl. osciloscoape
art. orzăriile (desp. -ri-i-) oscior s. n., pl. oscioare
orzişor (pop.) s. n. osebi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. osebesc,
orzoaică s. f., g.-d. art. orzoaicei 3 sg. osebeşte, imperf. 1 osebeam; conj. prez. 1 sg. să
orzoaică-de-baltă (plantă) s. f., g.-d. art. orzoaicei-de-baltă osebesc, 3 să osebească
orzoaie (reg.) s. f., art. orzoaia, g.-d. art. orzoaiei osebire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. osebirii; pl. osebiri
orzuleţ (rar) s. n. oseină s. f., g.-d. art. oseinei
os s. n., pl. oase oseminte s. n. pl.
813 osteopatie
osianic (desp. -si-a-) adj. m., pl. osianici; f. osianică, pl. ostăşesc adj. m., f. ostăşească; pl. m. şi f. ostăşeşti
osianice ostăşeşte adv.
osie (desp. -si-e) s. f., art. osia (desp. -si-a), g.-d. art. osiei; ostăşi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ostăşesc, 3 sg.
pl. osii, art. osiile (desp. -si-i-) ostăşeşte, imperf. 1 ostăşeam; conj. prez. 1 sg. să ostăşesc,
osifica (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se osifică, imperf. 3 3 să ostăşească
pl. se osificau; conj. prez. 3 să se osifice; ger. osificându-se ostăşie (înv.) s. f., art. ostăşia, g.-d. ostăşii, art. ostăşiei
osificare s. f., g.-d. art. osificării; pl. osificări ostăşime s. f., g.-d. art. ostăşimii
osificaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. osificaţia (desp. -ţi-a), g.‑d. ostealgie (desp. -te-al-) s. f., art. ostealgia, g.-d. art.
art. osificaţiei; pl. osificaţii, art. osificaţiile (desp. -ţi-i-) ostealgiei; pl. ostealgii, art. ostealgiile (desp. -gi-i-)
osişor (rar) s. n., pl. osişoare osteită s. f., g.-d. art. osteitei; pl. osteite
osman (înv.) adj. m., s. m., pl. osmani; adj. f., s. f. osmană, osteneală s. f., g.-d. art. ostenelii; pl. osteneli
pl. osmane osteni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
!osmanliu adj. m., s. m., f. osmanlie; pl. m. şi f. osmanlii ostenesc, 3 sg. osteneşte, imperf. 1 osteneam; conj. prez. 1
osmiridiu [diu pron. dĭu] (desp. os-mi-/osm-i-) s. n., art. sg. să ostenesc, 3 să ostenească
osmiridiul ostenicios (înv., pop.) adj. m., pl. ostenicioşi; f. ostenicioasă,
osmiu [miu pron. mĭu] s. n., art. osmiul; simb. Os pl. ostenicioase
osmologie s. f., art. osmologia, g.-d. osmologii, art. ostenitor (înv., pop.) adj. m., pl. ostenitori; f. sg. şi pl.
osmologiei ostenitoare
osmometru (desp. -me-tru) s. n., art. osmometrul; pl. ostensibil adj. m., pl. ostensibili; f. ostensibilă, pl. ostensibile
osmometre ostentativ adj. m., pl. ostentativi; f. ostentativă, pl. ostentative
osmoreglare (desp. re-gla-) s. f., g.-d. art. osmoreglării; pl. ostentatoriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. ostentatorie
osmoreglări (desp. -ri-e); pl. m. şi f. ostentatorii
osmotic adj. m., pl. osmotici; f. osmotică, pl. osmotice ostentaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ostentaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
osmoză s. f., g.-d. art. osmozei; pl. osmoze art. ostentaţiei; pl. ostentaţii, art. ostentaţiile (desp. -ţi-i-)
osos adj. m., pl. osoşi; f. osoasă, pl. osoase osteoartrită (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. osteoartritei
ospăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ospătez, 3 ospătează; conj. osteoblast (desp. -te-o-blast) s. n., pl. osteoblaste
prez. 1 sg. să ospătez, 3 să ospăteze osteocit (desp. -te-o-) s. n., pl. osteocite
ospătar s. m., pl. ospătari osteoclazie (desp. -te-o-cla-) s. f., art. osteoclazia, g.-d.
ospătare s. f., g.-d. art. ospătării; pl. ospătări osteoclazii, art. osteoclaziei
ospătarnic (reg.) adj. m., pl. ospătarnici; f. ospătarnică, pl. osteofibroză (desp. -te-o-fi-bro-) s. f., g.-d. art. osteofibrozei;
ospătarnice pl. osteofibroze
ospătat (rar) s. n. osteofit (desp. -te-o-) s. n., pl. osteofite
ospătărie (înv., pop.) s. f., art. ospătăria, g.-d. art. ospătăriei; osteofon (desp. -te-o-) s. n., pl. osteofoane
pl. ospătării, art. ospătăriile (desp. -ri-i-) osteogen (desp. -te-o-) adj. m., pl. osteogeni; f. osteogenă,
ospătăriţă s. f., g.-d. art. ospătăriţei; pl. ospătăriţe pl. osteogene
ospătătoare (înv.) s. f., g.-d. art. ospătătoarei; pl. ospătătoare osteogeneză (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. osteogenezei
ospătător (înv.) s. m., pl. ospătători osteolit (desp. -te-o-) s. m., pl. osteoliţi
ospătos (înv.) adj. m., pl. ospătoşi; f. ospătoasă, pl. ospătoase osteoloagă v. osteologă
osteolog (desp. -te-o-) s. m., pl. osteologi
ospăţ s. n., pl. ospeţe
!osteologă (livr.)/(colocv.) osteoloagă (desp. -te-o-) s. f.,
ospecior (pop.) s. m., pl. ospeciori
g.-d. art. osteologei/osteoloagei; pl. osteologe/osteoloage
ospeţie (pop.) s. f., art. ospeţia, g.-d. art. ospeţiei; (ospeţe)
osteologic (desp. -te-o-) adj. m., pl. osteologici; f. osteologică,
(rar) pl. ospeţii, art. ospeţiile (desp. -ţi-i-)
pl. osteologice
ospeţime (pop.) s. f., g.-d. art. ospeţimii
osteologie (desp. -te-o-) s. f., art. osteologia, g.-d. osteologii,
ospiciu s. n., art. ospiciul; pl. ospicii, art. ospiciile (desp. art. osteologiei
-ci-i-)
osteom (desp. -te-om) s. n., pl. osteoame
ospitalier (desp. -li-er) adj. m., pl. ospitalieri; f. ospitalieră,
osteomalacie (desp. -te-o-) s. f., art. osteomalacia, g.-d.
pl. ospitaliere
osteomalacii, art. osteomalaciei
ospitalitate s. f., g.-d. art. ospitalităţii
osteomielită (desp. -te-o-mi-e-) s. f., g.-d. art. osteomielitei;
osram® (aliaj) s. n. (becuri ~) pl. osteomielite
ost (înv.) s. n., pl. osturi osteonecroză (desp. -te-o-ne-cro-) s. f., g.-d. art.
ostaş s. m., pl. ostaşi osteonecrozei; pl. osteonecroze
ostatic s. m., pl. ostatici osteopatie (desp. -te-o-) s. f., art. osteopatia, g.-d. art.
ostatică s. f., g.-d. art. ostaticei; pl. ostatice osteopatiei; pl. osteopatii, art. osteopatiile (desp. -ti-i-)
osteoplastie 814
osteoplastie (desp. -te-o-plas-) s. f., art. osteoplastia, g.-d. osuţ (rar) s. n., pl. osuţe
art. osteoplastiei; pl. osteoplastii, art. osteoplastiile (desp. oşean (desp. -şean) adj. m., s. m., pl. oşeni; adj. f. oşeană,
-ti-i-) pl. oşene
osteoporoză (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. osteoporozei; pl. oşeancă (desp. -şean-) s. f., g.-d. art. oşencei; pl. oşence
osteoporoze oştean (înv., pop.) s. m., pl. oşteni
osteosarcom (desp. -te-o-) s. n., pl. osteosarcoame oştenesc (înv., pop.) adj. m., f. oştenească; pl. m. şi f.
osteosinteză (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. osteosintezei; pl. oşteneşti
osteosinteze oşti (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oştesc, 3
osteotomie (desp. -te-o-) s. f., art. osteotomia, g.-d. art. sg. oşteşte, imperf. 1 oşteam; conj. prez. 1 sg. să oştesc, 3
osteotomiei; pl. osteotomii, art. osteotomiile (desp. -mi-i-) să oştească
osteoză (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. osteozei; pl. osteoze oştime (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oştimii
ostic (înv.) adj. m., pl. ostici; f. ostică, pl. ostice oştire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oştirii; pl. oştiri
ostie (unealtă; azimă; orificiu cardiac) (desp. -ti-e) s. f., otac (reg.) s. n., pl. otace
art. ostia (desp. -ti-a), g.-d. art. ostiei; pl. ostii, art. ostiile otaj (înv.) s. n., pl. otaje
(desp. -ti-i-) otalgie (desp. o-tal-/ot-al-) s. f., art. otalgia, g.-d. otalgii, art.
ostil adj. m., pl. ostili; f. ostilă, pl. ostile otalgiei
ostilitate s. f., g.-d. art. ostilităţii; (operaţiuni militare) pl. otarie (desp. -ri-e) s. f., art. otaria (desp. -ri-a), g.-d. art.
ostilităţi otariei; pl. otarii, art. otariile (desp. -ri-i-)
+ostiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ostilizez, 3 ostilizează; otavă s. f., g.-d. art. otavei
conj. prez. 1 sg. să ostilizez, 3 să ostilizeze otăvi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. otăveşte, 3 pl. otăvesc,
!ostinato1 (muz.) adj. invar., adv. (execuţie ~, a executa ~) imperf. 3 sg. otăvea; conj. prez. 3 să otăvească
ostinato2 (muz.) s. n. (un ~ celebru) otăvire (pop.) s. f., g.-d. art. otăvirii; pl. otăviri
ostiolă (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art. ostiolei; pl. ostiole otânji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. otânjesc, 3 sg.
ostoi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ostoiesc, otânjeşte, imperf. 1 otânjeam; conj. prez. 1 sg. să otânjesc,
3 sg. ostoieşte, imperf. 1 ostoiam; conj. prez. 1 sg. să 3 să otânjească
ostoiesc, 3 să ostoiască otcup s. n., pl. otcupuri
ostoire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. ostoirii; pl. ostoiri otcupcic s. m., pl. otcupcici
ostracă (înv., rar) s. f., g.-d. art. ostracei; pl. ostrace otcupciu s. m., art. otcupciul; pl. otcupcii, art. octupciii
ostracee s. f., art. ostraceea, g.-d. art. ostraceei; pl. ostracee (desp. -ci-ii)
ostracism s. n. otfel (reg.) s. m., pl. otfeli
ostracită s. f., g.-d. art. ostracitei; pl. ostracite +otic1 (referitor la ureche) adj. m. (+ s. n.: produs ~); f.
otică (secreţie ~), pl. otice
ostraciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ostracizez, 3 ostracizează;
conj. prez. 1 sg. să ostracizez, 3 să ostracizeze otic2 (unealtă) (pop.) s. n., pl. otice
ostracizare s. f., g.-d. art. ostracizării; pl. ostracizări oticni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oticnesc, 3 sg.
oticneşte, imperf. 1 oticneam; conj. prez. 1 sg. să oticnesc,
ostracod s. n., pl. ostracode
3 să oticnească
ostracoderm s. m., pl. ostracodermi
otinc (reg.) s. n., pl. otincuri
ostree s. f., art. ostreea, g.-d. art. ostreei; pl. ostree
otită s. f., g.-d. art. otitei; pl. otite
ostreicultor (rar) (desp. -tre-i-) s. m., pl. ostreicultori
otnoşenie (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. otnoşenia (desp.
ostreicultură (desp. -tre-i-) s. f., g.-d. art. ostreiculturii -ni-a), g.-d. art. otnoşeniei; pl. otnoşenii, art. otnoşeniile
ostreţ (pop.) s. n., pl. ostreţe (desp. -ni-i-)
ostrogot adj. m., s. m., pl. ostrogoţi; adj. f., s. f. ostrogotă, otocist s. n., pl. otociste
pl. ostrogote otolit s. n., pl. otolite
!ostrogotic adj. m., pl. ostrogotici; f. ostrogotică, pl. ostrogotice otologie s. f., art. otologia, g.-d. otologii, art. otologiei
ostropel s. n., pl. ostropeluri otoman adj. m., s. m., pl. otomani; adj. f., s. f. otomană, pl.
ostrov s. n., pl. ostroave otomane
ostrovean adj. m., s. m., pl. ostroveni; adj. f., s. f. ostroveană, !Otoman (Imperiul ~) s. propriu n. art.
pl. ostrovene otomană (canapea) (înv.) s. f., g.-d. art. otomanei; pl.
ostroveanca (dans) s. f. art., neart. ostroveancă, g.-d. art. otomane
ostrovencei otoragie s. f., art. otoragia, g.-d. art. otoragiei; pl. otoragii,
ostrovel (rar) s. n., pl. ostrovele art. otoragiile (desp. -gi-i-)
ostrovuţ (rar) s. n., pl. ostrovuţe otoree s. f., art. otoreea, g.-d. art. otoreei; pl. otoree
osuar (desp. -su-ar) s. n., pl. osuare otorinolaringoloagă v. otorinolaringologă
osul-iepurelui (plantă) s. m. art. otorinolaringolog s. m., pl. otorinolaringologi
815 overlock
!otorinolaringologă (livr.)/(colocv.) otorinolaringoloagă oţetărie (rar) s. f., art. oţetăria, g.-d. art. oţetăriei; pl.
s. f., g.-d. art. otorinolaringologei/otorinolaringoloagei; pl. oţetării, art. oţetăriile (desp. -ri-i-)
otorinolaringologe/otorinolaringoloage oţeti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se oţeteşte, 3 pl. se
otorinolaringologie s. f., art. otorinolaringologia, g.-d. oţetesc, imperf. 3 sg. se oţetea; conj. prez. 3 să se oţetească;
otorinolaringologii, art. otorinolaringologiei; abr. ORL [cit. ger. oţetindu-se
orele] oţetire s. f., g.-d. art. oţetirii; pl. oţetiri
otoscop (desp. -tos-cop/-to-scop) s. n., pl. otoscoape oţios (livr.) (desp. -ţi-os) adj. m., pl. oţioşi; f. oţioasă, pl.
otoscopie (desp. -tos-co-/-to-sco-) s. f., art. otoscopia, g.-d. oţioase
art. otoscopiei; pl. otoscopii, art. otoscopiile (desp. -pi-i-) ou s. n., art. oul; pl. ouă, art. ouăle, g.-d. art. ouălor
otova adj. invar., adv. (rochii ~, a creşte ~) oua (a ~) (desp. o-ua) vb., ind. prez. 3 ouă, imperf. 3 pl.
otpust (înv., pop.) s. n., pl. otpusturi ouau; conj. prez. 3 să ouă; imper. 2 sg. afirm. (rar) ouă
otravă (desp. o-tra-) s. f., g.-d. art. otrăvii; (sorturi) pl. (~ odată!)
otrăvuri ouat (desp. o-uat) s. n.
otrăţel (desp. o-tră-) s. m., pl. otrăţei, art. otrăţeii ouătoare (desp. o-uă-) adj. f. (pasăre ~), s. f., pl. ouătoare
otrăţel-de-apă (plantă) (desp. o-tră-) s. m., pl. otrăţei-de- +OUG [cit. ouğe] s. n., pl. OUG-uri [cit. ouğeuri]
apă, art. otrăţeii-de-apă ouleţ (rar) (desp. o-u-) s. n., pl. ouleţe
otrăţelul-bălţilor (plantă) (desp. o-tră-) s. m. art., pl. ouşor (desp. o-u-) s. n., pl. ouşoare
otrăţeii-bălţilor +outdoor (engl.) [pron. aŭtdor] (desp. out-door) adj.
otrăvi (a ~) (desp. o-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. invar., adv. (evenimente ~, a se defăşura ~)
otrăvesc, 3 sg. otrăveşte, imperf. 1 otrăveam; conj. prez. 1 +outfit (engl.) [pron. aŭtfit] (desp. out-) s. n., pl. outfituri
sg. să otrăvesc, 3 să otrăvească [pron. aŭtfituri]
otrăvicios (rar) (desp. o-tră-) adj. m., pl. otrăvicioşi; f. +outlet (engl.) [pron. aŭtlet] (desp. out-) s. n., pl. outleturi
otrăvicioasă, pl. otrăvicioase [pron. aŭtleturi]
otrăvire (desp. o-tră-) s. f., g.-d. art. otrăvirii; pl. otrăviri output (engl.) [pron. aŭtput] (desp. out-) s. n., pl. outputuri
otrăvit (desp. o-tră-) s. n. [pron. aŭtputuri]
otrăvitor (desp. o-tră-) adj. m., pl. otrăvitori; f. sg. şi pl. !outsider (engl.) [pron. aŭtsaĭdăr] (desp. out-) s. m., pl.
otrăvitoare outsideri [pron. aŭtsaĭdări]
otreapă (pop.) (desp. o-trea-) s. f., g.-d. art. otrepei; pl. ouţ s. n., pl. ouţe
otrepe oval1 adj. m., pl. ovali; f. ovală, pl. ovale
otrocol (reg.) (desp. o-tro-) s. n., pl. otrocoale oval2 s. n., pl. ovale
+ottocento (livr.) (it.) s. n., art. ottocentoul ovalbumină (desp. o-val-/ov-al-) s. f., g.-d. art. ovalbuminei;
otuzbir (înv.) s. n. pl. ovalbumine
otuzbirul (cu ~) (înv.) loc. adv. ovaliza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ovalizează,
oţărâre (pop.) s. f., g.-d. art. oţărârii; pl. oţărâri imperf. 3 pl. se ovalizau; conj. prez. 3 să se ovalizeze; ger.
oţăreală (pop.) s. f., g.-d. art. oţărelii; pl. oţăreli ovalizându-se
oţărime (înv.) s. f., g.-d. art. oţărimii ovalizare s. f., g.-d. art. ovalizării; pl. ovalizări
oţărî (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă oţărăsc, ovar s. n., pl. ovare
3 sg. se oţărăşte, imperf. 1 sg. mă oţăram; conj. prez. 1 ovarian (desp. -ri-an) adj. m., pl. ovarieni (desp. -ri-eni); f.
sg. să mă oţărăsc, 3 să se oţărască; imper. 2 sg. afirm. ovariană, pl. ovariene
oţărăşte‑te; ger. oţărându-mă ovariectomie (desp. -ri-ec-) s. f., art. ovariectomia, g.-d.
oţel (aliaj) s. n., (sorturi) pl. oţeluri art. ovariectomiei; pl. ovariectomii, art. ovariectomiile
oţelar s. m., pl. oţelari (desp. -mi-i-)
oţelărie s. f., art. oţelăria, g.-d. art. oţelăriei; (uzine) pl. ovarită s. f., g.-d. art. ovaritei; pl. ovarite
oţelării, art. oţelăriile (desp. -ri-i-) ovat adj. m., pl. ovaţi; f. ovată, pl. ovate
oţel-balot s. n. ovaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ovaţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
oţel-beton s. n. ovaţiei; pl. ovaţii, art. ovaţiile (desp. -ţi-i-)
oţele (cuie; piese la arme) (înv.) s. n. pl. ovaţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. ovaţionez,
oţeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oţelesc, 3 sg. oţeleşte, 3 ovaţionează; conj. prez. 1 sg. să ovaţionez, 3 să ovaţioneze
imperf. 1 oţeleam; conj. prez. 1 sg. să oţelesc, 3 să oţelească ovă s. f., g.-d. art. ovei; pl. ove
oţelire s. f., g.-d. art. oţelirii; pl. oţeliri ovăz1 (lan de ovăz) s. n., pl. ovăzuri/oveze
oţeliu (rar) adj. m., f. oţelie; pl. m. şi f. oţelii ovăz2 (plantă erbacee) s. m.
oţet s. n., (sortimente) pl. oţeturi ovăzcior s. n.
oţetar1 (accesoriu de masă) (rar) s. n., pl. oţetare over (engl.) (înv.) [er pron. ăr] s. n.
oţetar2 (arbore) s. m., pl. oţetari overlock (engl.) [er pron. ăr] s. n.
ovibos 816
ovibos s. m., pl. oviboşi oxidaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. oxidaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
ovicid s. n., pl. ovicide art. oxidaţiei; pl. oxidaţii, art. oxidaţiile (desp. -ţi-i-)
oviduct s. n., pl. oviducte oxidază s. f., g.-d. art. oxidazei; pl. oxidaze
oviform adj. m., pl. oviformi; f. oviformă, pl. oviforme oxidimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. oxidimetria, g.-d.
ovin adj. m., pl. ovini; f. ovină, pl. ovine oxidimetrii, art. oxidimetriei
ovină s. f., g.-d. art. ovinei; pl. ovine oxidoreducere s. f., g.-d. art. oxidoreducerii; pl. oxidoreduceri
ovipar adj. m., pl. ovipari; f. ovipară, pl. ovipare oxidril (desp. -xi-dril) s. m., pl. oxidrili
oxigen s. n.; simb O
ovipozitor s. n., pl. ovipozitoare
oxigena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. oxigenez, 3 oxigenează;
oviscapt (desp. -vis-capt/-vi-scapt) s. n., pl. oviscapte
conj. prez. 1 sg. să oxigenez, 3 să oxigeneze
ovogeneză s. f., g.-d. art. ovogenezei
oxigenare s. f., g.-d. art. oxigenării; pl. oxigenări
ovoid adj. m., pl. ovoizi; f. ovoidă, pl. ovoide
oxigenoterapie s. f., art. oxigenoterapia, g.-d. oxigenoterapii,
ovoidal (desp. -vo-i-) adj. m., pl. ovoidali; f. ovoidală, pl. art. oxigenoterapiei
ovoidale
oxihemoglobină (desp. -mo-glo-) s. f., g.-d. art.
ovoscop (desp. -vos-cop/-vo-scop) s. n., pl. ovoscoape oxihemoglobinei; pl. oxihemoglobine
ovovivipar adj. m., pl. ovovivipari; f. ovovivipară, pl. oxilit s. m., pl. oxiliţi
ovovivipare
oximoron s. n., pl. oximoroane
ovrei (înv., pop., peior.) (desp. o-vrei) s. m., pl. ovrei, art.
!oxiton1 adj. m. (termen ~), pl. oxitoni; f. oxitonă (formă ~),
ovreii
pl. oxitone
ovreică (înv., pop., peior.) (desp. o-vrei-) s. f., g.-d. art. oxiton2 s. n., pl. oxitone
ovreicei; pl. ovreice
oxiur (desp. -xi-ur) s. m., pl. oxiuri
ovreiesc (înv., pop., peior.) (desp. o-vre-) adj. m., f.
oxiuriază (desp. -xi-u-ri-a-) s. f., g.-d. art. oxiuriazei; pl.
ovreiască; pl. m. şi f. ovreieşti
oxiuriaze
ovreieşte (înv., pop., peior.) (desp. o-vre-) adv.
oxosinteză s. f., g.-d. art. oxosintezei; pl. oxosinteze
ovul s. n., pl. ovule
ozalid s. n.
ovular adj. m., pl. ovulari; f. ovulară, pl. ovulare
ozenă s. f., g.-d. art. ozenei; pl. ozene
ovulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ovulaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
OZN [cit. ozene] s. n., pl. OZN-uri [cit. ozeneurii]
art. ovulaţiei; pl. ovulaţii, art. ovulaţiile (desp. -ţi-i-)
ozocherită s. f., g.-d. art. ozocheritei; pl. ozocherite
oxalat s. m., pl. oxalaţi
ozon s. n.; simb. O3
!oxalic adj. m., pl. oxalici (calculi ~); f. oxalică (litiază ~),
ozona (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 ozonez, 3 ozonează; conj.
pl. oxalice
prez. 1 să ozonez, 3 să ozoneze
oxiacid (desp. -xi-a-) s. m., pl. oxiacizi
ozonifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ozonific, 2 sg. ozonifici,
oxicefalie s. f., art. oxicefalia, g.-d. art. oxicefaliei; pl. 3 ozonifică; conj. prez. 1 sg. să ozonific, 3 să ozonifice
oxicefalii, art. oxicefaliile (desp. -li-i-)
ozoniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ozonizez, 3 ozonizează;
oxid s. m., pl. oxizi conj. prez. 1 sg. să ozonizez, 3 să ozonizeze
oxida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. oxidez, 3 oxidează; conj. ozonizare s. f., g.-d. art. ozonizării; pl. ozonizări
prez. 1 sg. să oxidez, 3 să oxideze ozonizor s. n., pl. ozonizoare
oxidabil adj. m., pl. oxidabili; f. oxidabilă, pl. oxidabile ozonometru (desp. -me-tru) s. n., art. ozonometrul; pl.
oxidant1 adj. m., pl. oxidanţi; f. oxidantă, pl. oxidante ozonometre
oxidant2 s. m., pl. oxidanţi ozonosferă (desp. -nos-fe-/-no-sfe-) s. f., g.-d. art.
oxidare s. f., g.-d. art. oxidării; pl. oxidări ozonosferei
oxidativ adj. m., pl. oxidativi; f. oxidativă, pl. oxidative ozor (reg.) s. n., pl. ozoare
Pp
p1 (literă) [cit. pe/pî] s. m./s. n., pl. m. p/n. p-uri !pacişă (pop.) s. f., art. pacişa, g.-d. art. pacişei; pl. pacişe
!p2 (sunet) [cit. pî] s. m./s. n., pl. m. p/n. p-uri !paciuli (plantă; parfum) (desp. -ciu-li) s. n.
pa interj. pack (fragment de banchiză) (engl.) [pron. pek] s. n., pl.
pac1/pac-pac interj. packuri [pron. pekuri] (desp. pa-ckuri)
pac2 (pachet de tutun) (înv.) s. n., pl. pacuri pacoste s. f., g.-d. art. pacostei; pl. pacoste
paca-paca interj. pac-pac v. pac1
pace s. f., g.-d. art. păcii; pl. păci pact s. n., pl. pacte
pacea (înv., reg.) s. f., art. paceaua, g.-d. art. pacelei; pl. pacele pactiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pactizez, 3 pactizează;
paceaură (pop., fam.) s. f., g.-d. art. paceaurei; pl. paceaure conj. prez. 1 sg. să pactizez, 3 să pactizeze
pacemaker (engl.) [pron. peĭsmeĭkăr] s. n., pl. pacemakere pactizare s. f., g.-d. art. pactizării; pl. pactizări
[pron. peĭsmeĭkăre] padelă s. f., g.-d. art. padelei; pl. padele
pacfong s. n. padină (mică depresiune) s. f., g.-d. art. padinii; pl. padini
pachebot s. n., pl. pacheboturi padişah s. m., pl. padişahi
pacher s. n., pl. pachere padoc s. n., pl. padocuri
pacheşcă (reg.) s. f., g.-d. art. pacheştii; pl. pacheşti +paella (sp.) [ll pron. l′] s. f., pl. paella
pachet s. n., pl. pachete paf interj.
pachetiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pachetizez, 3 pafta s. f., art. paftaua, g.-d. art. paftalei; pl. paftale
pachetizează; conj. prez. 1 sg. să pachetizez, 3 să pachetizeze !pag adj. m., s. m., pl. pagi; adj. f., s. f. pagă, pl. page
pachetizare s. f., g.-d. art. pachetizării; pl. pachetizări pagaie s. f., art. pagaia, g.-d. art. pagaiei; pl. pagaie
pacheţel s. n., pl. pacheţele pager (engl.) [pron. peĭğăr] s. n., pl. pagere [pron. peĭğăre]
pacient1 (desp. -ci-ent) s. m., pl. pacienţi pagina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. paginez, 3 paginează; conj.
pacient2 (răbdător) (livr.) (desp. -ci-ent) adj. m., pl. prez. 1 sg. să paginez, 3 să pagineze
pacienţi; f. pacientă, pl. paciente paginare s. f., g.-d. art. paginării; pl. paginări
pacientă (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. pacientei; pl. paciente paginatoare s. f., g.-d. art. paginatoarei; pl. paginatoare
pacienţă (livr.) (desp. ci-en-) s. f., g.-d. art. pacienţei paginator s. m., pl. paginatori
pacific (înv.) adj. m., pl. pacifici; f. pacifică, pl. pacifice paginatură (rar) s. f., g.-d. art. paginaturii
pacifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pacific, 2 sg. pacifici, 3 paginaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. paginaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
pacifică; conj. prez. 1 sg. să pacific, 3 să pacifice art. paginaţiei; pl. paginaţii, art. paginaţiile (desp. -ţi-i-)
pacificare s. f., g.-d. art. pacificării !pagină s. f., g.-d. art. paginii; pl. pagini; abr. p.
pacificator adj. m., s. m., pl. pacificatori; adj. f., s. f. sg. şi pagodă s. f., g.-d. art. pagodei; pl. pagode
pl. pacificatoare pagubă s. f., g.-d. art. pagubei; pl. pagube
Pacific (Oceanul Pacific) (desp. -cea-) s. propriu n. (în ~), pagur s. m., pl. paguri
art. Pacificul pahar s. n., pl. pahare
!Pacific (Oceanul ~) (desp. -cea-) s. propriu n. art. paharnic s. m., pl. paharnici
pacifism s. n. pahiderm s. n., pl. pahiderme
pacifist adj. m., s. m., pl. pacifişti; adj. f., s. f. pacifistă, pl. pahimeninge s. n.
pacifiste pahimeningită s. f., g.-d. art. pahimeningitei; pl.
pacioc (desp. -cioc) s. n. pahimeningite
pahipleurită 818
pahipleurită (desp. -hi-ple-u-) s. f., g.-d. art. pahipleuritei; !palatin3 (referitor la cerul gurii) adj. m. (+ s. n.: vălul ~);
pl. pahipleurite f. palatină (bolta ~), pl. palatine
pahonţ (pop.) s. m., pl. pahonţi palatin4 (referitor la palatin1/la palatinat) adj. m. (conte
pai s. n., pl. paie ~), pl. palatini; f. palatină (gardă ~), pl. palatine
paia (înv., reg.) s. f., art. paiaua, g.-d. art. paielei; pl. paiele palatinat s. n., pl. palatinate
paiantă s. f., g.-d. art. paiantei; pl. paiante +palatină (blană) s. f., g.-d. art. palatinei; pl. palatine
paiaţă s. f., g.-d. art. paiaţei; pl. paiaţe palatogramă (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. palatogramei;
pl. palatograme
paiaţărie (rar) s. f., art. paiaţăria, g.-d. art. paiaţăriei; pl.
paiaţării, art. paiaţăriile (desp. -ri-i-) palauan (referitor la Palau) (desp. -la-uan) adj. m., s. m.,
pl. palauani; adj. f., s. f. palauană, pl. palauane
paic s. m., pl. paici
palavragioaică (fam.) (desp. -la-vra-gioai-) s. f., g.-d. art.
paideia (gr.) [pron. paĭdeĭa] s. f.
palavragioaicei; pl. palavragioaice
paieric s. n., pl. paierice
palavragiu (fam.) (desp. -la-vra-) s. m., art. palavragiul; pl.
paiet (nav.) s. n., pl. paiete palavragii, art. palavragiii (desp. -gi-ii)
paietă (ornament) s. f., g.-d. art. paietei; pl. paiete palavră (fam.) (desp. -la-vră) s. f., g.-d. art. palavrei; pl. palavre
paing (înv.) s. m., pl. paingi pală s. f., g.-d. art. palei; pl. pale
+paintball (engl.) [pron. peĭntbol] s. n., art. paintballul palcă (reg.) s. f., g.-d. art. palcei; pl. palce
[pron. peĭntbolul]
paleantrop (desp. -le-an-) s. m., pl. paleantropi
+pair (au ~) (fr.) [pron. oper] loc. adj., loc. adv. (regim ~,
palee s. f., art. paleea, g. -d. art. paleei; pl. palee
a lucra ~)
paleoantropoloagă v. paleoantropologă
pair (fr.) [pron. per] s. m., pl. pairi, art. pairii [pron. periĭ]
paleoantropolog (desp. -le-o-) s. m., pl. paleoantropologi
(desp. pai-)
!paleoantropologă (livr.)/(colocv.) paleoantropoloagă
paisprezece (desp. pais-pre-/pai-spre-) num. invar.; 14/
(desp. -le-o-) s. f., g.-d. art. paleoantropologei/
XIV
paleoantropoloagei; pl. paleoantropologe/paleoantropoloage
paisprezecelea (al ~) (desp. pais-pre-/pai-spre-) num. m.,
paleoantropologie (desp. -le-o-) s. f., art. paleoantropologia,
f. a paisprezecea; al XIV-lea/al 14-lea, a XIV-a/a 14-a
g.-d. paleoantropologii, art. paleoantropologiei
paj s. m., pl. paji
paleoarheologie (desp. -le-o-, -he-o-) s. f., art.
pajişte s. f., g.-d. art. pajiştii; pl. pajişti paleoarheologia, g.-d. paleoarheologii, art. paleoarheologiei
pajură s. f., g.-d. art. pajurii; pl. pajuri paleobotanică (desp. -le-o-) s. f., g.-d. art. paleobotanicii
pakistanez adj. m., s. m., pl. pakistanezi; adj. f., s. f. paleocen1 (desp. -le-o-) adj. m., pl. paleoceni; f. paleocenă,
pakistaneză, pl. pakistaneze pl. paleocene
pal adj. m., pl. pali; f. pală, pl. pale paleocen2 (desp. -le-o-) s. n.
PAL s. n., art. PAL-ul paleoclimatologie (desp. -le-o-cli-) s. f., art. paleoclimatologia,
paladin s. m., pl. paladini g.-d. paleoclimatologii, art. paleoclimatologiei
paladiu1 (element chimic) [diu pron. dĭu] s. n., art. paleoclimă (desp. -le-o-cli-) s. f., g.-d. art. paleoclimei; pl.
paladiul; simb. Pd paleoclime
paladiu2 (statuie; ocrotire) (livr.) [diu pron. dĭu] s. n., art. paleocreştin (desp. -le-o-creş-) adj. m., pl. paleocreştini; f.
paladiul; (statui) pl. paladii, art. paladiile (desp. -di-i-) paleocreştină, pl. paleocreştine
paladizare s. f., g.-d. art. paladizării; pl. paladizări paleoetnoloagă v. paleoetnologă
palafită s. f., g.-d. art. palafitei; pl. palafite paleoetnolog (desp. -le-o-) s. m., pl. paleoetnologi
palan s. n., pl. palane !paleoetnologă (livr.)/(colocv.) paleoetnoloagă (desp.
palancă s. f., g.-d. art. palăncii; pl. palănci (în expr.) -le-o-) s. f., g.-d. art. paleoetnologei/paleoetnoloagei; pl.
palanchin s. n., pl. palanchine paleoetnologe/paleoetnoloage
paleoetnologic (desp. -le-o-) adj. m., pl. paleoetnologici; f.
+Palas Atena (zeiţă) s. propriu f., g.-d. art. lui Palas Atena
paleoetnologică, pl. paleoetnologice
palaşcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pălăştii; pl. pălăşti
paleoetnologie (desp. -le-o-) s. f., art. paleoetnologia, g.-d.
palat s. n., pl. palate
paleoetnologii, art. paleoetnologiei
palatal adj. m., pl. palatali; f. palatală, pl. palatale paleofitologie (desp. -le-o-) s. f., art. paleofitologia, g.-d.
palatală s. f., g.-d. art. palatalei; pl. palatale paleofitologii, art. paleofitologiei
palataliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. palatalizez, 3 palatalizează; paleogen1 (desp. -le-o-) adj. m., pl. paleogeni; f. paleogenă,
conj. prez. 1 sg. să palatalizez, 3 să palatalizeze pl. paleogene
palatalizare s. f., g.-d. art. palatalizării; pl. palatalizări paleogen2 (desp. -le-o-) s. n.
palatin1 (demnitar) s. m., pl. palatini paleogeofizică (desp. -le-o-ge-o-) s. f., g.-d. art.
+palatin2 (os) s. n., pl. palatine paleogeofizicii
819 palmitat
paleogeografie (desp. -le-o-ge-o-gra-) s. f., art. +paliaţie (desp. -li-a-ţi-e) s. f., art. paliaţia (desp. -ţi-a),
paleogeografia, g.-d. paleogeografii, art. paleogeografiei g.‑d. paliaţii, art. paliaţiei
paleograf (desp. -le-o-graf) s. m., pl. paleografi palicar s. m., pl. palicari
paleografă (rar) (desp. -le-o-gra-) s. f., g.-d. art. paleografei; palici (reg.) s. n., pl. paliciuri
pl. paleografe palid adj. m., pl. palizi; f. palidă, pl. palide
paleografic (desp. -le-o-gra-) adj. m., pl. paleografici; f. paliditate s. f., g.-d. art. palidităţii
paleografică, pl. paleografice palidor s. n.
paleografie (desp. -le-o-gra-) s. f., art. paleografia, g.-d. palie (înv.) s. f., art. palia, g.-d. art. paliei; pl. palii, art.
paleografii, art. paleografiei paliile (desp. -li-i-)
paleolitic1 (desp. -le-o-) adj. m., pl. paleolitici; f. paleolitică, palier (desp. -li-er) s. n., pl. paliere
pl. paleolitice palilalie s. f., art. palilalia, g.-d. palilalii, art. palilaliei
paleolitic2 (desp. -le-o-) s. n. palimpsest s. n., pl. palimpseste
paleolog (desp. -le-o-) (rar) s. m., pl. paleologi palincă s. f., g.-d. art. palincii; (porţii; sorturi) pl. palinci
paleontoloagă v. paleontologă palindrom s. n., pl. palindromuri
paleontolog (desp. -le-on-) s. m., pl. paleontologi palingeneză (geol.) s. f., g.-d. art. palingenezei
!paleontologă (livr.)/(colocv.) paleontoloagă (desp. palingenezie (filoz.) s. f., art. palingenezia, g.-d.
-le-on-) s. f., g.-d. art. paleontologei/paleontoloagei; pl. palingenezii, art. palingeneziei
paleontologe/paleoentoloage palinodic adj. m., pl. palinodici; f. palinodică, pl. palinodice
paleontologic (desp. -le-on-) adj. m., pl. paleontologici; f. palinodie s. f., art. palinodia, g.-d. art. palinodiei; pl.
paleontologică, pl. paleontologice palinodii, art. palinodiile (desp. -di-i-)
paleontologie (desp. -le-on-) s. f., art. paleontologia, g.-d. palinologie s. f., art. palinologia, g.-d. palinologii, art.
paleontologii, art. paleontologiei palinologiei
paleoslav (desp. -le-os-lav/-o-slav) adj. m., pl. paleoslavi; f. palisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. palisez, 3 palisează; conj.
paleoslavă, pl. paleoslave prez. 1 sg. să palisez, 3 să paliseze
paleoslavă (limbă) (desp. -le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. palisadă s. f., g.-d. art. palisadei; pl. palisade
paleoslavei palisaj s. n.
paleoteriu [riu pron. rĭu] (desp. -le-o-) s. m., art. paleoteriul; palisandru s. m., art. palisandrul; pl. palisandri, art.
pl. paleoterii, art. paleoteriii (desp. -ri-ii) palisandrii
paleozoic1 (desp. -le-o-zo-ic) adj. m., pl. paleozoici; f. palisare s. f., g.-d. art. palisării; pl. palisări
paleozoică, pl. paleozoice paliu (reg.) adj. m., f. palie; pl. m. şi f. palii
paleozoic2 (desp. -le-o-zo-ic) s. n. pallium (lat.) (desp. -li-um) s. n.
paleozoologie (desp. -le-o-) s. f., art. paleozoologia, g.-d. palm (rar) s. m., pl. palmi
paleozoologii, art. paleozoologiei palmac s. n., pl. palmace
palestinian (desp. ni-an) adj. m., s. m., pl. palestinieni palmacee s. f., art. palmaceea, g.-d. art. palmaceei; pl.
(desp. -ni-eni); adj. f., s. f. palestiniană, pl. palestiniene palmacee
+palestiniancă (desp. ni-an-) s. f., g.-d. art. palestiniencei; palma-Maicii-Domnului (plantă) s. f. art., g.-d. art.
pl. palestinience palmei-Maicii-Domnului
palestră s. f., g.-d. art. palestrei; pl. palestre palma-pământului (plantă) s. f. art., g.-d. art. palmei-
+palet (tip de ambalaj) s. m., pl. paleţi pământului
paletă (ustensilă pentru pictori; la tenisul de masă etc.) s. palmar adj. m., pl. palmari; f. palmară, pl. palmare
f., g.-d. art. paletei; pl. palete palmares s. n., pl. palmaresuri
paletiza (a~) vb., ind. prez. 1 sg. paletizez, 3 paletizează; palmat adj. m., pl. palmaţi; f. palmată, pl. palmate
conj. prez. 1 sg. să paletizez, 3 să paletizeze palmă s. f., g.-d. art. palmei; pl. palme
paletizare s. f., g.-d. art. paletizării; pl. paletizări palmă-cu-spini (plantă) s. f., g.-d. art. palmei-cu-spini; pl.
pali1 adj. invar. (texte ~) palme-cu-spini
pali2 (limbă) s. n. palmer (instrument) s. n., pl. palmere
+palia (a~) (desp. -li-a) vb., ind.prez. 1 sg. paliez (desp. palmetă s. f., g.-d. art. palmetei; pl. palmete
-li-ez), 3 paliază, 1 pl. paliem; conj. prez. 1 sg. să paliez, 3 palmier (arbore) (desp. -mi-er) s. m., pl. palmieri
să palieze; ger. paliind (desp. -li-ind) palmieră (protecţie pentru palme) (desp. -mi-e-) s. f.,
paliag (desp. -li-ag) s. n. g.‑d. art. palmierei; pl. palmiere
paliativ1 (desp. -li-a-) adj. m., pl. paliativi; f. paliativă, pl. palmiform adj. m., pl. palmiformi; f. palmiformă, pl. palmiforme
paliative palmiped s. n., pl. palmipede
paliativ2 (desp. -li-a-) s. n., pl. paliative palmitat s. m., pl. palmitaţi
palmitic 820
!palmitic adj. m. (acid ~), pl. palmitici; f. palmitică (stearină ~), pampers® (engl.) [pron. pempărs] s. m., pl. pamperşi
pl. palmitice [pron. pempărşi]
palmitină s. f., g.-d. art. palmitinei pan s. m., pl. pani
paloare s. f., g.-d. art. palorii; pl. palori panaceu s. n., art. panaceul; pl. panacee
palograf (desp. -lo-graf) s. n., pl. palografe panachidă (tăbliţă de scris) (înv.) s. f., g.-d. art. panachidei;
palogramă (desp. -lo-gra-) s. f., g.-d. art. palogramei; pl. pl. panachide
palograme panacod s. n., pl. panacoade
palonier (desp. -ni-er) s. n., pl. paloniere panafrican (desp. pa-na-fri-/pan-a-) adj. m., pl. panafricani;
paloş s. n., pl. paloşe f. panafricană, pl. panafricane
palotie (reg.) (desp. -ti-e) s. f., art. palotia (desp. -ti-a), panaghiar (desp. -ghi-ar) s. n., pl. panaghiare
g.‑d. art. palotiei; pl. palotii, art. palotiile (desp. -ti-i-) panaghie s. f., art. panaghia, g.-d. art. panaghiei; pl.
panaghii, art. panaghiile (desp. -ghi-i-)
palpa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. palpez, 3 palpează; conj.
prez. 1 sg. să palpez, 3 să palpeze panahidă (serviciu religios) (înv., pop.) s. f., g.-d. art.
panahidei; pl. panahide
palpabil adj. m., pl. palpabili; f. palpabilă, pl. palpabile
panama (împletitură din paie; escrocherie) s. f., art.
palpabilitate s. f., g.-d. art. palpabilităţii
panamaua, g.-d. art. panamalei; pl. panamale
palpare s. f., g.-d. art. palpării; pl. palpări
Panama (stat; canal) s. propriu f., g.-d. art. a Panama/[a
palpator s. n., pl. palpatoare canalului/statului ~] (Istoria modernă a [statului] Panama
palpaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. palpaţia (desp. -ţi-a), începe odată cu construirea canalului Panama.)
g.‑d. art. palpaţiei; pl. palpaţii, art. palpaţiile (desp. -ţi-i-) panamerican (desp. pa-na-/pan-a-) adj. m., pl.
+palpebral adj. m., pl. palpebrali; f. palpebrală, pl. panamericani; f. panamericană, pl. panamericane
palpebrale panamez adj. m., s. m., pl. panamezi; adj. f., s. f. panameză,
palpit (înv.) s. n., pl. palpite pl. panameze
palpita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. palpit, 2 sg. palpiţi, 3 panarab (desp. pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panarabi; f.
palpită; conj. prez. 1 sg. să palpit, 3 să palpite panarabă, pl. panarabe
palpitant adj. m., pl. palpitanţi; f. palpitantă, pl. palpitante panariţiu [ţiu pron. ţĭu] s. n., art. panariţiul; pl. panariţii,
palpitare s. f., g.-d. art. palpitării; pl. palpitări art. panariţiile (desp. -ţi-i-)
palpitaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. palpitaţia (desp. -ţi-a), g.-d. panaş s. n., pl. panaşe
art. palpitaţiei; pl. palpitaţii, art. palpitaţiile (desp. -ţi-i-) panaşat (rar) adj. m., pl. panaşaţi; f. panaşată, pl. panaşate
palpitător (rar) adj. m., pl. palpitători; f. sg. şi pl. panatenaic (referitor la Panatenee) (desp. pa-na-, -na-
palpitătoare ic/pan-a-) adj. m., pl. panatenaici; f. panatenaică, pl.
panatenaice
palplanşă s. f., art. palplanşa, g.-d. art. palplanşei; pl.
palplanşe Panatenee (festivităţi antice) (desp. Pa-na-/Pan-a-) s.
propriu f. pl., art. Panateneele
paltin s. m., pl. paltini
pana-zburătorului (plantă) s. f. art., g.-d. art. penei-
palton s. n., pl. paltoane
zburătorului
paltonaş s. n., pl. paltonaşe
pană s. f., g.-d. art. penei; pl. pene
paludic adj. m., pl. paludici; f. paludică, pl. paludice
pancalism s. n.
paludism s. n.
pancartă s. f., g.-d. art. pancartei; pl. pancarte
paludrină (desp. -lu-dri-) s. f., g.-d. art. paludrinei pancovă (reg.) s. f., g.-d. art. pancovei; pl. pancove
palustru adj. m., pl. paluştri; f. palustră, pl. palustre pancreas (desp. -cre-as) s. n., pl. pancreasuri
pama (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pamez, 3 pancreatic (desp. -cre-a-) adj. m., pl. pancreatici; f.
se pamează; conj. prez. 1 sg. să mă pamez, 3 să se pameze; pancreatică, pl. pancreatice
imper. 2 sg. afirm. pamează-te; ger. pamându-mă
pancreatină (desp. -cre-a-) s. f., g.-d. art. pancreatinei
pambriu (înv.) s. n., art. pambriul; pl. pambriuri pancreatită (desp. -cre-a-) s. f., g.-d. art. pancreatitei; pl.
pamflet s. n., pl. pamflete pancreatite
pamfletar adj. m., s. m., pl. pamfletari; adj. f., s. f. pancromatic adj. m., pl. pancromatici; f. pancromatică, pl.
pamfletară, pl. pamfletare pancromatice
pamfletăresc (rar) adj. m., f. pamfletărească; pl. m. şi f. pancronic adj. m., pl. pancronici; f. pancronică, pl. pancronice
pamfletăreşti panda s. m., pl. panda
pamfletist (rar) s. m., pl. pamfletişti pandalie (fam.) s. f., art. pandalia, g.-d. art. pandaliei; pl.
pamfletistă (rar) s. f., g.-d. art. pamfletistei; pl. pamfletiste pandalii, art. pandaliile (desp. -li-i-)
+pam-pam interj. pandant s. n., pl. pandante
pampas/(sp.) pampa s. n./s. f., pl. n. pampasuri pandantiv s. n., pl. pandantive
821 pansiv
pandecte s. f. pl. panicos (fam.) adj. m., s. m., pl. panicoşi; adj. f., s. f.
pandemic adj. m., pl. pandemici; f. pandemică, pl. pandemice panicoasă, pl. panicoase
pandemie s. f., art. pandemia, g.-d. art. pandemiei; pl. panicul s. n., pl. panicule
pandemii, art. pandemiile (desp.-mi-i-) paniculat adj. m., pl. paniculaţi; f. paniculată, pl. paniculate
pandemoniu (livr.) [niu pron. nĭu] s. n., art. pandemoniul panier (jupon) (înv.) (desp. -ni-er) s. n., pl. paniere
pandişpan s. n., pl. padişpane panifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. panific, 2 sg. panifici, 3
pandit s. m., pl. pandiţi panifică; conj. prez. 1 sg. să panific, 3 să panifice
Pandora (personaj mitologic) s. propriu f., g.-d. Pandorei panificabil adj. m., pl. panificabili; f. panificabilă, pl.
panificabile
pandoră (instrument muzical) s. f., g.-d. art. pandorei; pl.
pandore panificare s. f., g.-d. art. panificării
pandur s. m., pl. panduri panificaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. panificaţia (desp. -ţi-a),
g.-d. panificaţii, art. panificaţiei
panduresc (înv.) adj. m., f. pandurească; pl. m. şi f.
pandureşti panislamic (desp. pa-nis-/pan-is-) adj. m., pl. panislamici;
f. panislamică, pl. panislamice
pandurime (înv.) s. f., g.-d. art. pandurimii
panislamism (desp. pa-nis-/pan-is-) s. n.
pane1 adj. invar. (şniţele ~)
panlogism s. n.
+pane2 s. n., pl. paneuri
panmieloftizie (desp. -mi-e-lof-ti-/-lo-fti-) s. f., art.
panegiric s. n., pl. panegirice
panmieloftizia, g.-d. panmieloftizii, art. panmieloftiziei
panegirist (rar) s. m., pl. panegirişti
panoftalmie (desp. pa-nof-/pan-of-) s. f., art. panoftalmia,
panegiristă (rar) s. f., g.-d. art. panegiristei; pl. panegiriste g.-d. art. panoftalmiei; pl. panoftalmii, art. panoftalmiile
panel (placă de lemn; secţiune) s. n., pl. panele (desp. -mi-i-)
panelenic (desp. pa-ne-/pan-e-) adj. m., pl. panelenici; f. panonian1 (referitor la straturi geologice) (desp. -ni-an)
panelenică, pl. panelenice adj. m., pl. panonieni (desp. -ni-eni); f. panoniană, pl.
panelenism (desp. pa-ne-/pan-e-) s. n. panoniene
paner (coş) s. n., pl. panere panonian2 (desp. -ni-an) s. n.
paneraş s. n., pl. paneraşe panonic (referitor la Panonia) adj. m., pl. panonici; f.
paneuropean (desp. pa-ne-u-, -pean/pan-e-) adj. m., pl. panonică, pl. panonice
paneuropeni; f. paneuropeană, pl. paneuropene panoplie (desp. -no-pli-) s. f., art. panoplia, g.-d. art.
Panevghenia Ta/Sa (înv.) (desp. Pa-nev-/Pan-ev-) loc. pr., panopliei; pl. panoplii, art. panopliile (desp. -pli-i-)
g.-d. Panevgheniei Tale/Sale !panoptic (desp. pa-nop-/pan-op-) s. n., pl. panoptice
panfobie s. f., art. panfobia, g.-d. panfobii, art. panfobiei panorama (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. panoramez, 3
pangar (rar) s. n., pl. pangare panoramează; conj. prez. 1 sg. să panoramez, 3 să
panorameze
pangeneză s. f., g.-d. art. pangenezei
panoramă s. f., g.-d. art. panoramei; pl. panorame
pangermanic adj. m., pl. pangermanici; f. pangermanică,
panoramic adj. m., pl. panoramici; f. panoramică, pl. panoramice
pl. pangermanice
panortodox (desp. pa-nor-/pan-or-) adj. m., pl.
panglicar (fam.) s. m., pl. panglicari
panortodocşi; f. panortodoxă, pl. panortodoxe
panglică s. f., g.-d. art. panglicii; pl. panglici
panou s. n., art. panoul; pl. panouri
panglicărie (fam.) s. f., art. panglicăria, g.-d. art.
panpsihism s. n.
panglicăriei; pl. panglicării, art. panglicăriile (desp. -ri-i-)
panromanic adj. m., pl. panromanici; f. panromanică, pl.
panglicea (reg.) s. f., art. pangliceaua, g.-d. art. panglicelei;
panromanice
pl. panglicele
panromânism s. n.
panglicuţă s. f., g.-d. art. panglicuţei; pl. panglicuţe
pansa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pansez, 3 pansează; conj.
pangolin s. m., pl. pangolini
prez. 1 sg. să pansez, 3 să panseze
panica1 (a ~) (a produce panică) vb., ind. prez. 1 sg.
pansaj (rar) s. n., pl. pansaje
panichez, 3 panichează; conj. prez. 1 sg. să panichez, 3 să
pansament s. n., pl. pansamente
panicheze (a panica pe cineva)
pansare s. f., g.-d. art. pansării; pl. pansări
panica2 (a se ~) (a intra în panică) vb. refl., ind. prez. 1
sg. mă panichez, 3 se panichează; conj. prez. 1 sg. să mă pansea s. f., art. panseaua, g.-d. art. panselei; pl. pansele
panichez, 3 să se panicheze; imper. 2 sg. afirm. panichează- panseluţă s. f., g.-d. art. panseluţei; pl. panseluţe
te; ger. panicându-mă panseu (fam.) s. n., art. panseul; pl. panseuri
panicard adj. m., s. m., pl. panicarzi; adj. f., s. f. panicardă, pansexualism (desp. -xu-a-) s. n.
pl. panicarde pansinuzită s. f., g.-d. art. pansinuzitei; pl. pansinuzite
panică s. f., g.-d. art. panicii pansiv (rar) adj. m., pl. pansivi; f. pansivă, pl. pansive
panslav 822
panslav adj. m., pl. panslavi; f. panslavă, pl. panslave pap s. n.
panslavism s. n. !papa (fam.) s. m., g.-d. art. lui papa
panslavist adj. m., s. m., pl. panslavişti; adj. f., s. f. papagal s. m., pl. papagali
panslavistă, pl. panslaviste papagal-de-brazi (pasăre) s. m., pl. papagali-de-brazi
pantagruelic (livr.) (desp. -ta-gru-e-) adj. m., pl. papagalicesc (rar) adj. m., f. papagalicească; pl. m. şi f.
pantagruelici; f. pantagruelică, pl. pantagruelice papagaliceşti
pantahuză (înv.) s. f., g.-d. art. pantahuzei; pl. pantahuze papagaliceşte adv.
(în: a umbla cu pantahuza) papagaliţă s. f., g.-d. art. papagaliţei; pl. papagaliţe
pantalon s. m., pl. pantaloni papagal-ţigănesc (pasăre) s. m., pl. papagali-ţigăneşti
pantalonadă (livr.) s. f., g.-d. art. pantalonadei; pl. papa-găinii (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. papei-găinii
pantalonade
papaia s. f., g.-d. art. papaiei; pl. papaia
pantalonar s. m., pl. pantalonari
papaină s. f., g.-d. art. papainei
pantalonaş s. m., pl. pantalonaşi
papainog (pop.) (desp. -pai-) s. n., pl. papainoage
pantă s. f., g.-d. art. pantei; pl. pante
papal adj. m., pl. papali; f. papală, pl. papale
panteism s. n.
papalitate s. f., g.-d. art. papalităţii
panteist adj. m., s. m., pl. panteişti; adj. f., s. f. panteistă,
pl. panteiste papamobil s. n., pl. papamobile
panteistic (rar) adj. m., pl. panteistici; f. panteistică, pl. papanaş s. m., pl. papanaşi
panteistice paparazzo (it.) [zz pron. ţ] s. m., art. paparazzoul; pl.
panteon (desp. -te-on) s. n., pl. panteonuri paparazzi [razzi pron. raţi], art. paparazzii
panteră s. f., g.-d. art. panterei; pl. pantere !papară (pop., fam.) s. f., g.-d. art. păpării; pl. păpări
pantocrator (icoană) (desp. -to-cra-) s. n. paparudă (femeie) s. f., g.-d. art. paparudei; pl. paparude
Pantocrator (Isus) s. propriu m. paparugă (insectă) s. f., g.-d. art. paparugei; pl. paparuge
pantof s. m., pl. pantofi paparună (plantă) s. f., g.-d. art. paparunei; pl. paparune
pantofar1 (cizmar) (înv.) s. m., pl. pantofari papaveracee s. f., art. papaveraceea, g.-d. art. papaveraceei;
pl. papaveracee
+pantofar2 (dulăpior de încălţăminte) s. n., pl. pantofare
papaverină s. f., g.-d. art. papaverinei
pantofăreasă (înv.) s. f., g.-d. art. pantofăresei; pl. pantofărese
papă1 (mâncare) s. f., g.-d. art. papei
pantofărie (înv.) s. f., art. pantofăria, g.-d. art. pantofăriei;
(ateliere) pl. pantofării, art. pantofăriile (desp. -ri-i-) papă2 (şeful Bisericii Catolice) s. m., g.-d. art. papei; pl.
pantofior s. m., pl. pantofiori papi
pantoful-doamnei (plantă) s. m. art. !papă-lapte (fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui papă-lapte; pl.
papă-lapte
pantograf (desp. -to-graf) s. n., pl. pantografe
!papă-tot (pop.) s. m. şi f., g.-d. art. lui papă-tot; pl. papă‑tot
pantografie (desp. -to-gra-) s. f., art. pantografia, g.-d.
pantografii, art. pantografiei +papesă (rar) s. f., g.-d. art. papesei; pl. papese
pantometru (desp. -me-tru) s. n., art. pantometrul; pl. papetar1 (rar) adj. m., pl. papetari; f. papetară, pl. papetare
pantometre papetar2 (rar) s. m., pl. papetari
pantomim (mim) (rar) s. m., pl. pantomimi papetărie s. f., art. papetăria, g.-d. art. papetăriei;
pantomimă (spectacol) s. f., g.-d. art. pantomimei; pl. (magazine) pl. papetării, art. papetăriile (desp. -ri-i-)
pantomime papilar adj. m., pl. papilari; f. papilară, pl. papilare
pantomimic adj. m., pl. pantomimici; f. pantomimică, pl. papilă s. f., g.-d. art. papilei; pl. papile
pantomimice papilionaceu (desp. -li-o-) adj. m., pl. papilionacei; f. sg.
pantopon s. n. şi pl. papilionacee
pantoptoză (desp. -top-to-/-to-pto-) s. f., g.-d. art. papilionacee s. f., art. papilionaceea, g.-d. art. papilionaceei;
pantoptozei pl. papilionacee
pantrop adj. m., pl. pantropi; f. pantropă, pl. pantrope papilom s. n., pl. papiloame
!pantum s. n., pl. pantumuri papion1 (câine de rasă) (rar) (desp. -pi-on) s. m., pl.
panţarolă (înv.) s. f., g.-d. art. panţarolei; pl. panţarole papioni
panţir s. m., pl. panţiri papion2 (tip de cravată) (desp. -pi-on) s. n., pl. papioane
panunional (desp. pa-nu-ni-o-/pan-u-) adj. m., pl. papiotă (desp. -pi-o-) s. f., g.-d. art. papiotei; pl. papiote
panunionali; f. panunională, pl. panunionale papir (hârtie) (reg.) s. n., pl. papire
panzootie s. f., art. panzootia, g.-d. art. panzootiei; pl. papirolog (rar) s. m., pl. papirologi
panzootii, art. panzootiile (desp. -ti-i-) papirologie s. f., art. papirologia, g.-d. papirologii, art.
paos (rar) s. n. papirologiei
823 parafină
papirus1 (material) s. n., (manuscrise) pl. papirusuri parabolă s. f., g.-d. art. parabolei; pl. parabole
!papirus2 (plantă) s. m., pl. papiruşi parabolic adj. m., pl. parabolici; f. parabolică, pl. parabolice
papism (înv.) s. n. paraboloid s. m., pl. paraboloizi
papist (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papişti; adj. f., s. f. paraboloidal (desp. -lo-i-) adj. m., pl. paraboloidali; f.
papistă, pl. papiste paraboloidală, pl. paraboloidale
papistaş (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistaşi; adj. f., s. f. paracăzător s. n., pl. paracăzătoare
papistaşă, art. papistaşa, pl. papistaşe paracenteză s. f., g.-d. art. paracentezei; pl. paracenteze
papistăşesc (înv., reg.) adj. m., f. papistăşească; pl. m. şi paracheratoză s. f., g.-d. art. paracheratozei
f. papistăşeşti paracherniţă s. f., g.-d. art. paracherniţei; pl. paracherniţe
papistăşeşte (înv., reg.) adv. paraclinic (desp. -ra-cli-) adj. m., pl. paraclinici; f.
papistăşi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. paraclinică, pl. paraclinice
papistăşesc, 3 sg. papistăşeşte, imperf. 1 păpistăşeam; conj. paraclis (desp. -ra-clis) s. n., pl. paraclise
prez. 1 sg. să papistăşesc, 3 să papistăşească
paracliser (desp. -ra-cli-) s. m., pl. paracliseri
papistăşie (înv., reg.) s. f., art. papistăşia, g.-d. papistăşii,
paracronism (rar) (desp. -ra-cro-) s. n., pl. paracronisme
art. papistăşiei
parada (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. paradez, 3 paradează;
paporniţă (pop.) s. f., g.-d. art. paporniţei; pl. paporniţe
conj. prez. 1 sg. să paradez, 3 să paradeze
papricaş (desp. pa-pri-) s. n., (porţii) pl. papricaşuri
paradaisă (reg.) (desp. -dai-) s. f., g.-d. art. paradaisei; pl.
paprică (reg.) (desp. pa-pri-) s. f., g.-d. art. papricii; pl. paprici paradaise
papua (desp. -pu-a) adj. invar. (limbi ~) paradă s. f., g.-d. art. paradei; pl. parade
+Papua-Noua Guinee (stat) (desp. -pu-a) s. propriu f. paradi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. paradesc,
[g.-d. statului ~] 3 sg. paradeşte, imperf. 1 paradeam; conj. prez. 1 sg. să
papua-neoguineean (desp. -pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., paradesc, 3 să paradească
pl. papua-neoguineeni; adj. f., s. f. papua-neoguineeană, pl. paradiafonie (desp. -di-a-) s. f., art. paradiafonia, g.-d.
papua-neoguineene paradiafonii, art. paradiafoniei
!papuaş (înv.) (desp. -pu-aş) s. m., pl. papuaşi paradigmatic adj. m., pl. paradigmatici; f. paradigmatică,
!papuaşă (înv.) (desp. -pu-a-) s. f., art. papuaşa, g.-d. art. pl. paradigmatice
papuaşei; pl. papuaşe paradigmă s. f., g.-d. art. paradigmei; pl. paradigme
papuc s. m., pl. papuci paradis s. n., pl. paradisuri
papucar (înv., reg.) s. m., pl. papucari paraditură (fam.) s. f., g.-d. art. paraditurii; pl. paradituri
papucaş (rar) s. m., pl. papucaşi paradiziac (desp. -zi-ac) adj. m., pl. paradiziaci; f.
papucă (bunic) (înv.) s. m., g.-d. art. papucăi paradiziacă, pl. paradiziace
papucel s. m., pl. papucei, art. papuceii parados s. n., pl. paradosuri
papucul-doamnei (plantă) s. m. art. paradosi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. paradosesc,
papugiu (fam.) s. m., art. papugiul; pl. papugii, art. papugiii 3 sg. paradoseşte, imperf. 1 paradoseam; conj. prez. 1 să
(desp. -gi-ii) paradosesc, 3 să paradosească
papulă s. f., g.-d. art. papulei; pl. papule paradosire (înv.) s. f., g.-d. art. paradosirii; pl. paradosiri
papură s. f., g.-d. art. papurii; pl. papuri paradox s. n., pl. paradoxuri
papură-roşie (plantă) s. f., g.-d. art. papurii-roşii paradoxal adj. m., pl. paradoxali; f. paradoxală, pl.
papură-rotundă (plantă) s. f., g.-d. art. papurii-rotunde paradoxale
par1 adj. m., pl. pari; f. pară, pl. pare parafa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parafez, 3 parafează; conj.
par2 s. m., pl. pari prez. 1 sg. să parafez, 3 să parafeze
para1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parez, 3 parează; conj. prez. parafare s. f., g.-d. art. parafării; pl. parafări
1 sg. să parez, 3 să pareze +parafarmacie s. f., art. parafarmacia, g.-d. art. parafarmaciei
para2 s. f., art. paraua, g.-d. art. paralei; pl. parale parafazie (desp. pa-ra-/par-a-) s. f., art. parafazia, g.-d.
paraacetaldehidă (desp. -ce-tal-/-cet-al-) s. f., g.-d. art. parafazii, art. parafaziei
paraacetaldehidei parafă s. f., g.-d. art. parafei; pl. parafe
paraaldehidă s. f., g.-d. art. paraaldehidei parafernal (înv.) adj. m., pl. parafernali; f. parafernală, pl.
paraaminobenzoic (desp. -zo-ic) adj. m. (acid ~), pl. parafernale
paraaminobenzoici parafernă (înv.) s. f., g.-d. art. parafernei; pl. paraferne
!paraaminosalicilic adj. m. (acid ~), pl. paraaminosalicilici; parafina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parafinez, 3 parafinează;
f. paraaminosalicilică (sare ~), pl. paraaminosalicilice conj. prez. 1 sg. să parafinez, 3 să parafineze
parabază s. f., g.-d. art. parabazei; pl. parabaze parafinare s. f., g.-d. art. parafinării; pl. parafinări
parabil adj. m., pl. parabili; f. parabilă, pl. parabile parafină s. f., g.-d. art. parafinei; pl. parafine
parafinic 824
parafinic adj. m., pl. parafinici; f. parafinică, pl. parafinice paralâc (înv., reg.) s. n.
parafinos adj. m., pl. parafinoşi; f. parafinoasă, pl. paralel1 adj. m., pl. paraleli; f. paralelă, pl. paralele (şi: statul
parafinoase paralel)
paraflacără (desp. -ra-fla-) s. f., g.-d. art. paraflăcării; pl. paralel2 (cerc) s. n., pl. paralele
paraflăcări paralel3 (instrument) s. n., pl. paraleluri
parafoc s. n., pl. parafocuri paralelă (dreaptă, plan, comparaţie, bară) s. f., g.-d. art.
paraformaldehidă (desp. -for-mal-/-form-al-) s. f., g.-d. paralelei; pl. paralele
art. paraformaldehidei paralelipiped s. n., pl. paralelipipede
parafrastic (referitor la parafrază) (lit.) (desp. -ra-fras-) paralelipipedic adj. m., pl. paralelipipedici; f.
adj. m., pl. parafrastici; f. parafrastică, pl. parafrastice paralelipipedică, pl. paralelipipedice
parafraza (a ~) (lit.) (desp. -ra-fra-) vb., ind. prez. 1 sg. paralelism s. n., pl. paralelisme
parafrazez, 3 parafrazează; conj. prez. 1 sg. să parafrazez, paraleliza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. paralelizez, 3
3 să parafrazeze paralelizează; conj. prez. 1 sg. să paralelizez, 3 să paralelizeze
parafrazare (lit.) (desp. -ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrazării; paralelizare (rar) s. f., g.-d. art. paralelizării; pl. paralelizări
pl. parafrazări paralelogram (desp. -lo-gram) s. n., pl. paralelograme
parafrază (lit.) (desp. -ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrazei; pl. paraleu s. m., art. paraleul; pl. paralei, art. paraleii
parafraze
paralitic adj. m., s. m., pl. paralitici; adj. f., s. f. paralitică,
parafulger s. n., pl. parafulgere pl. paralitice
parafum s. n., pl. parafumuri paraliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. paralizez, 3 paralizează;
paragangliom (tip de tumoră) (desp. -gli-om) s. n., pl. conj. prez. 1 sg. să paralizez, 3 să paralizeze
paraganglioame paralizant adj. m., pl. paralizanţi; f. paralizantă, pl.
paraganglion (tip de ganglion) (desp. -gli-on) s. m., pl. paralizante
paraganglioni paralizare s. f., g.-d. art. paralizării; pl. paralizări
paragat s. n., pl. paragate paralizie s. f., art. paralizia, g.-d. art. paraliziei; pl. paralizii,
paragel s. n. art. paraliziile (desp. -zi-i-)
paragenetic adj. m., pl. paragenetici; f. paragenetică, pl. paralogic adj. m., pl. paralogici; f. paralogică, pl. paralogice
paragenetice paralogie s. f., art. paralogia, g.-d. art. paralogiei; pl.
parageneză s. f., g.-d. art. paragenezei; pl. parageneze paralogii, art. paralogiile (desp. -gi-i-)
parageuzie (desp. -ge-u-) s. f., art. parageuzia, g.-d. paralogism s. n., pl. paralogisme
parageuzii, art. parageuziei paramagnetic adj. m., pl. paramagnetici; f. paramagnetică,
paragină s. f., g.-d. art. paraginii; pl. paragini pl. paramagnetice
paraglobină (înv.) (desp. -ra-glo-) s. f., g.-d. art. paramagnetism s. n.
paraglobinei parameci (desp. -meci) s. m., pl. parameci, art. paramecii
paraglobulină (desp. -ra-glo-) s. f., g.-d. art. paraglobulinei paramedic s. m., pl. paramedici
paragogă (lingv.) (rar) s. f., g.-d. art. paragogei; pl. paragoge paramedical adj. m., pl. paramedicali; f. paramedicală, pl.
paragogic adj. m., pl. paragogici; f. paragogică, pl. paramedicale
paragogice parament s. n., pl. paramente
paragraf (desp. -ra-graf) s. n., pl. paragrafe; (semn grafic) § parametric (desp. -me-tric) adj. m., pl. parametrici; f.
paragrafie (desp. -ra-gra-) s. f., art. paragrafia, g.-d. parametrică, pl. parametrice
paragrafii, art. paragrafiei parametrită (desp. -me-tri-) s. f., g.-d. art. parametritei; pl.
paragramă (desp. -ra-gra-) s. f., g.-d. art. paragramei; pl. parametrite
paragrame parametron (desp. -me-tron) s. m., pl. parametroni
+Paraguay (stat; râu) [pron. paragŭaĭ] (desp. -guay) parametru (desp. -me-tru) s. m., art. parametrul; pl.
s. propriu n., art. Paraguayul (Numele oficial al parametri, art. parametrii
Paraguayului este Republica Paraguay.) paramilitar adj. m., pl. paramilitari; f. paramilitară, pl.
paraguayan [pron. paragŭaĭan] (desp. -gua-yan) adj. paramilitare
m., s. m., pl. paraguayeni (desp. -gua-yeni); adj. f., s. f. paramnezie (desp. pa-ram-/par-am-) s. f., art. paramnezia,
paraguayană, pl. paraguayene g.-d. art. paramneziei; pl. paramnezii, art. paramneziile
parai (arg.) s. m. pl., art. paraii (desp. -zi-i-)
paraimunitate (desp. -ra-i-) s. f., g.-d. art. paraimunităţii paranghelie (fam.) s. f., art. paranghelia, g.-d. art.
paralactic adj. m., pl. paralactici; f. paralactică, pl. parangheliei; pl. paranghelii, art. parangheliile (desp. -li-i-)
paralactice parangonaj s. n., pl. parangonaje
paralalie s. f., art. paralalia, g.-d. paralalii, art. paralaliei paranimfă (rar) s. f., g.-d. art. paranimfei; pl. paranimfe
paralaxă s. f., g.-d. art. paralaxei; pl. paralaxe paranoia s. f., g.-d. art. paranoiei
825 parazitoză
paranoic (desp. -no-ic) adj. m., s. m., pl. paranoici; adj. f., parataxă s. f., g.-d. art. parataxei; pl. parataxe
s. f. paranoică, pl. paranoice parathormon (desp. -rat-hor-) s. m.
paranormal1 adj. m., pl. paranormali; f. paranormală, pl. paratific adj. m., pl. paratifici; f. paratifică, pl. paratifice
paranormale !paratifoid adj. m. (bacil ~), pl. paratifoizi; f. paratifoidă
paranormal2 s. n. (febră ~), pl. paratifoide
parantetic adj. m., pl. parantetici; f. parantetică, pl. paratifos s. n.
parantetice paratifoză s. f., g.-d. art. paratifozei; pl. paratifoze
paranteză s. f., g.-d. art. parantezei; pl. paranteze; (semne paratirisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. paratirisesc,
grafice) ( ) [ ] < > 3 sg. paratiriseşte, imperf. 1 paratiriseam; conj. prez. 1 să
parapanghelos (înv., reg.) interj. paratirisesc, 3 să paratirisească
parapantă s. f., g.-d. art. parapantei; pl. parapante paratiroidă1 adj. f. (glandă ~), pl. paratiroide
parapet s. n., pl. parapete paratiroidă2 s. f., g.-d. art. paratiroidei; pl. paratiroide
parapitec s. m., pl. parapiteci paratiroidectomie (desp. -ro-i-dec-/-id-ec-) s. f., art.
paraplegic (desp. -ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplegici; paratiroidectomia, g.-d. art. paratiroidectomiei; pl.
adj. f., s. f. paraplegică, pl. paraplegice paratiroidectomii, art. paratiroidectomiile (desp. -mi-i-)
paraplegie (desp. -ra-ple-) s. f., art. paraplegia, g.-d. art. paratoner (înv.) s. n., pl. paratonere
paraplegiei; pl. paraplegii, art. paraplegiile (desp. -gi-i-) paratrăsnet (desp. -ra-trăs-) s. n., pl. paratrăsnete
parapod s. n., pl. parapode paratuberculoză s. f., g.-d. art. paratuberculozei; pl.
!parapon (înv., fam.) s. n. paratuberculoze
paraponiseală (înv.) s. f., g.-d. art. paraponiselii; pl. paraponiseli paravalanşă (desp. pa-ra-/par-a-) s. f., art. paravalanşa,
paraponisi (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă g.‑d. art. paravalanşei; pl. paravalanşe
paraponisesc, 3 sg. se paraponiseşte; imperf. 1 sg. mă paravalisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
paraponiseam; conj. prez. 1 sg. să mă paraponisesc, 3 să se paravalisesc, 3 sg. paravaliseşte, imperf. 1 paravaliseam;
paraponisească; imper. 2 sg. afirm. paraponiseşte-te; ger. conj. prez. 1 sg. să paravalisesc, 3 să paravalisească
paraponisindu-mă paravan s. n., pl. paravane
paraponisire (înv.) s. f., g.-d. art. paraponisirii; pl. paraponisiri paravânt s. n., pl. paravânturi
parapsihologie (desp. -rap-si-/-ra-psi-) s. f., art. !paravertebral (desp. -te-bral) adj. m. (muşchi ~), pl.
parapsihologia, g.-d. parapsihologii, art. parapsihologiei paravertebrali; f. paravertebrală (musculatură ~), pl.
pararocă s. f., g.-d. art. pararocii; pl. pararoci paravertebrale
parascântei (desp. -ras-cân-/-ra-scân-) s. n., pl. parascântei, paraxenie (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. paraxenia (desp.
art. parascânteile (desp. -te-i-) -ni-a), g.-d. art. paraxeniei; pl. paraxenii, art. paraxeniile
parascovenie (fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. parascovenia (desp. -ni-i-)
(desp. -ni-a), g.-d. art. parascoveniei; pl. parascovenii, art. paraxial (desp. pa-ra-xi-al/par-a-) adj. m. (+ s. n.: punct ~);
parascoveniile (desp. -ni-i-) f. paraxială (rază ~), pl. paraxiale
!parasimpatic1 adj. m. (+ s. n.: sistem ~); f. parasimpatică paraxin (înv.) adj. m., pl. paraxini; f. paraxină, pl. paraxine
(fibră ~), pl. parasimpatice parazăpadă s. f., g.-d. art. parazăpezii; pl. parazăpezi
parasimpatic2 s. n. parazit adj. m., s. m., pl. paraziţi; adj. f., s. f. parazită, pl.
parasintetic1 adj. m., pl. parasintetici; f. parasintetică, pl. parazite
parasintetice parazita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parazitez, 3 parazitează;
parasintetic2 s. n., pl. parasintetice conj. prez. 1 sg. să parazitez, 3 să paraziteze
parasol (înv., reg.) s. n., pl. parasoluri parazitar adj. m., pl. parazitari; f. parazitară, pl. parazitare
parasolar s. n., pl. parasolare paraziticid1 adj. m., pl. paraziticizi; f. paraziticidă, pl.
parastas s. n., pl. parastase paraziticide
parastisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. parastisesc, paraziticid2 s. n., pl. paraziticide
3 sg. parastiseşte, imperf. 1 parastiseam; conj. prez. 1 sg. parazitism s. n.
să parastisesc, 3 să parastisească parazitoloagă v. parazitologă
paraşuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. paraşutez, 3 paraşutează; parazitolog s. m., pl. parazitologi
conj. prez. 1 sg. să paraşutez, 3 să paraşuteze !parazitologă (livr.)/(colocv.) parazitoloagă s. f., g.-d. art.
paraşutare s. f., g.-d. art. paraşutării; pl. paraşutări parazitologei/parazitoloagei; pl. parazitologe/parazitoloage
paraşută s. f., g.-d. art. paraşutei; pl. paraşute parazitologie s. f., art. parazitologia, g.-d. parazitologii, art.
paraşutism s. n. parazitologiei
paraşutist adj. m., s. m., pl. paraşutişti; adj. f., s. f. parazitotrop (desp. -to-trop) adj. m., pl. parazitotropi; f.
paraşutistă, pl. paraşutiste parazitotropă, pl. parazitotrope
paratactic adj. m., pl. paratactici; f. paratactică, pl. paratactice parazitoză s. f., g.-d. art. parazitozei; pl. parazitoze
paraziţi 826
paraziţi (tehn.) s. m. pl. pardoseală s. f., g.-d. art. pardoselii; pl. pardoseli
!pară1 (flacără) s. f., g.-d. art. parei pardosi (a ~) (a pava) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pardosesc,
pară2 (fruct) s. f., g.-d. art. perei; pl. pere 3 sg. pardoseşte, imperf. 1 pardoseam; conj. prez. 1 sg. să
parâmă s. f., g.-d. art. parâmei; pl. parâme pardosesc, 3 să pardosească
parbriz s. n., pl. parbrize pardosire (pavare) s. f., g.-d. art. pardosirii; pl. pardosiri
parc s. n., pl. parcuri paremioloagă v. paremiologă
parca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parchez, 3 parchează; conj. paremiolog (desp. -mi-o-) s. m., pl. paremiologi
prez. 1 sg. să parchez, 3 să parcheze !paremiologă (livr.)/(colocv.) paremioloagă (desp.
parcagiu s. m., art. parcagiul; pl. parcagii, art. parcagiii -mi-o-) s. f., g.-d. art. paremiologei/paremioloagei; pl.
(desp. -gi-ii) paremiologe/paremioloage
parcaj s. n., pl. parcaje paremiologic (desp. -mi-o-) adj. m., pl. paremiologici; f.
paremiologică, pl. paremiologice
parcan s. n., pl. parcane
paremiologie (desp. -mi-o-) s. f., art. paremiologia, g.-d.
parcare s. f., g.-d. art. parcării; pl. parcări
paremiologii, art. paremiologiei
parcă1 adv.
parenchim s. n., pl. parenchime
!parcă2 (fiinţă mitică) s. f., g.-d. art. parcei; pl. parce
parenchimatic (rar) adj. m., pl. parenchimatici; f.
+parcă (de ~) loc. conjcţ. parenchimatică, pl. parenchimatice
parcea (unealtă de pescuit) s. f., art. parceaua, g.-d. art. parenchimatos adj. m., pl. parenchimatoşi; f.
parcelei; pl. parcele parenchimatoasă, pl. parenchimatoase
parcela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parcelez, 3 parcelează; parental adj. m., pl. parentali; f. parentală, pl. parentale
conj. prez. 1 sg. să parcelez, 3 să parceleze (concediu parental)
parcelare s. f., g.-d. art. parcelării; pl. parcelări Parentalii (sărbători la romani) s. propriu f. pl., art.
parcelator (rar) s. m., pl. parcelatori Parentaliile (desp. -li-i-)
parcelă s. f., g.-d. art. parcelei; pl. parcele parenteral (desp. pa-ren-/par-en-) adj. m., pl. parenterali; f.
parcheriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parcherizez, 3 parenterală, pl. parenterale
parcherizează; conj. prez. 1 sg. să parcherizez, 3 să +parenting s. n., art. parentingul
parcherizeze parestezie (desp. pa-res-/par-es-) s. f., art. parestezia, g.-d.
parcherizare s. f., g.-d. art. parcherizării; pl. parcherizări art. paresteziei; pl. parestezii, art. paresteziile (desp. -zi-i-)
parchet s. n., pl. parchete pareză s. f., g.-d. art. parezei; pl. pareze
parcheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parchetez, 3 parchetează; parezie s. f., art. parezia, g.-d. art. pareziei; pl. parezii, art.
conj. prez. 1 sg. să parchetez, 3 să parcheteze pareziile (desp. -zi-i-)
parchetar s. m., pl. parchetari parfe s. n., art. parfeul; pl. parfeuri
parchetare s. f., g.-d. art. parchetării; pl. parchetări parfum s. n., pl. parfumuri
parcimonie s. f., art. parcimonia, g.-d. art. parcimoniei; pl. parfuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parfumez, 3 parfumează;
parcimonii, art. parcimoniile (desp. -ni-i-) conj. prez. 1 sg. să parfumez, 3 să parfumeze
parcimonios (desp. -ni-os) adj. m., pl. parcimonioşi; f. parfumare s. f., g.-d. art. parfumării; pl. parfumări
parcimonioasă, pl. parcimonioase parfumerie s. f., art. parfumeria, g.-d. art. parfumeriei;
parcometru (desp. -me-tru) s. n., art. parcometrul; pl. (magazine) pl. parfumerii, art. parfumeriile (desp. -ri-i-)
parcometre parfumier (desp. -mi-er) s. m., pl. parfumieri
parcurge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. parcurg, 3 parhelic adj. m., pl. parhelici; f. parhelică, pl. parhelice
sg. parcurge, perf. s. 1 sg. parcursei, 1 pl. parcurserăm, parhelie s. f., art. parhelia, g.-d. art. parheliei; pl. parhelii,
m.m.c.p. 1 pl. parcurseserăm; conj. prez. 1 sg. să parcurg, art. parheliile (desp. -li-i-)
3 să parcurgă; ger. parcurgând; part. parcurs
paria1 (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. pariez (desp.
parcurgere s. f., g.-d. art. parcurgerii -ri-ez), 3 pariază, 1 pl. pariem; conj. prez. 1 sg. să pariez, 3
parcurs s. n., pl. parcursuri să parieze; ger. pariind (desp. -ri-ind)
pardesiaş (fam.) (desp. -si-aş) s. n., pl. pardesiaşe paria2 (desp. -ri-a) s. m., pl. paria
pardesiu s. n., art. pardesiul; pl. pardesie !pari (al ~) (it.) loc. adj., loc. adv. (titlu comercial ~, a se
pardon1 interj. vinde ~)
pardon2 (înv.) s. n. parian (desp. -ri-an) s. n.
pardona (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. pardonez, 3 paricid1 (crimă) s. n., pl. paricide
pardonează; conj. prez. 1 sg. să pardonez, 3 să pardoneze paricid2 (criminal) adj. m., s. m., pl. paricizi; adj. f., s. f.
+pardonabil adj. m., pl. pardonabili; f. pardonabilă, pl. paricidă, pl. paricide
pardonabile +paricopitat1 adj. m. (+ s. n. animal ~); f. paricopitată
pardos (înv.) s. m., pl. pardoşi (cornută ~), pl. paricopitate
827 paroxiton1
paricopitat2 s. n., pl. paricopitate parodie s. f., art. parodia, g.-d. art. parodiei; pl. parodii, art.
!parietal1 adj. m. (lob ~), pl. parietali; f. parietală (zonă ~), parodiile (desp. -di-i-)
pl. parietale parodiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. parodierii; pl. parodieri
parietal2 (os) s. n., pl. parietale parodist (rar) s. m., pl. parodişti
parietală (plantă) s. f., g.-d. art. parietalei; pl. parietale parodistic adj. m., pl. parodistici; f. parodistică, pl. parodistice
parigorie (înv., reg.) s. f., art. parigoria, g.-d. art. parigoriei; +parodontal adj. m., pl. parodontali; f. parodontală, pl.
pl. parigorii, art. parigoriile (desp. -ri-i-) parodontale
parigorisi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. parodontoză (desp. pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art.
parigorisesc, 3 sg. parigoriseşte, imperf. 1 parigoriseam; parodontozei; pl. parodontoze
conj. prez. 1 sg. să parigorisesc, 3 să parigorisească parodonţiu [iu pron. ĭu] (desp. pa-ro-/par-o-) s. n., art.
parimiar (desp. -mi-ar) s. n., pl. parimiare parodonţiul
parimie (înv.) s. f., art. parimia, g.-d. art. parimiei; pl. paroh s. m., pl. parohi
parimii, art. parimiile (desp. -mi-i-) parohial (desp. -hi-al) adj. m., pl. parohiali; f. parohială, pl.
parior (rar) (desp. -ri-or) s. m., pl. pariori parohiale
paripenat adj. m., pl. paripenaţi; f. paripenată, pl. paripenate parohie s. f., art. parohia, g.-d. art. parohiei; pl. parohii, art.
parisilabic adj. m., pl. parisilabici; f. parisilabică, pl. parisilabice parohiile (desp. -hi-i-)
paritate s. f., g.-d. art. parităţii; pl. parităţi paroi1 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. paroieşte, 3 pl.
paroiesc, imperf. 3 sg. paroia; conj. prez. 3 să paroiască
pariu s. n., art. pariul; pl. pariuri
paroi2 (pop.) s. n., pl. paroiuri
parizer s. n.
parol interj.
parizian (desp. -zi-an) adj. m., s. m., pl. parizieni (desp.
-zi-eni); adj. f., s. f. pariziană, pl. pariziene parola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parolez, 3 parolează; conj.
prez. 1 sg. să parolez, 3 să paroleze
pariziancă (desp. -zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziencei (desp.
-zi-en-); pl. parizience parolă s. f., g.-d. art. parolei; pl. parole
parking s. n., pl. parkinguri paroli (înv.) s. n., pl. paroli
parolist (fam.) adj. m., s. m., pl. parolişti; adj. f., s. f.
!parkinson s. n., art. parkinsonul/!boala (lui) Parkinson
parolistă, pl. paroliste
loc. s. f., g.-d. art. bolii (lui) Parkinson)
paronim (desp. pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paronime
Parkinson (medic englez) s. propriu
paronimic (desp. pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronimici; f.
parkinsonism (rar) s. n.
paronimică, pl. paronimice
parlagiu (înv.) s. m., art. parlagiul; pl. parlagii, art. parlagiii
paronimie (desp. pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronimia, g.-d. art.
(desp. -gi-ii)
paronimiei; pl. paronimii, art. paronimiile (desp. -mi-i-)
parlament s. n., pl. parlamente (dar: Parlamentul României
paronomasie (rar) (desp. pa-ro-/par-o-) s. f., art.
etc. s. propriu n. art.)
paronomasia, g.-d. art. paronomasiei; pl. paronomasii, art.
parlamenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parlamentez, 3 paronomasiile (desp. -si-i-)
parlamentează; conj. prez. 1 sg. să parlamentez, 3 să
paronomastic (rar) (desp. pa-ro-/par-o-) adj. m., pl.
parlamenteze
paronomastici; f. paronomastică, pl. paronomastice
parlamentar adj. m., s. m., pl. parlamentari; adj. f., s. f.
paronomază (desp. pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art.
parlamentară, pl. parlamentare
paronomazei; pl. paronomaze
parlamentare s. f., g.-d. art. parlamentării; pl. parlamentări
parorexie (desp. pa-ro-/par-o-) s. f., art. parorexia, g.-d.
parlamentarism s. n. parorexii, art. parorexiei
parloar (sală) (înv.) (desp. -loar) s. n., pl. parloare parosmie (desp. pa-ros-/par-os-) s. f., art. parosmia, g.-d.
parmac s. m., pl. parmaci parosmii, art. parosmiei
!parmalâc (înv., pop.) s. n., pl. parmalâcuri parotidă1 adj. f. (glandă ~), pl. parotide
parmen adj. invar. (mere ~, meri ~; ~ auriu) parotidă2 s. f., g.-d. art. parotidei; pl. parotide
parmezan s. n. parotidectomie (desp. -ti-dec-/-tid-ec-) s. f., art. parotidec-
parnasian (desp. -si-an) adj. m., s. m., pl. parnasieni (desp. tomia, g.-d. art. parotidectomiei; pl. parotidectomii, art.
-si-eni); adj. f., s. f. parnasiană, pl. parnasiene parotidectomiile (desp. -mi-i-)
parnasianism (desp. -si-a-) s. n. parotidian (desp. -di-an) adj. m., pl. parotidieni (desp.
parodia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. 1 sg. parodiez (desp. -di‑eni); f. parotidiană, pl. parotidiene
-di-ez), 3 parodiază, 1 pl. parodiem; conj. prez. 1 sg. să parotidită s. f., g.-d. art. parotiditei; pl. parotidite
parodiez, 3 să parodieze; ger. parodiind (desp. -di-ind) paroxism s. n., pl. paroxisme
parodiant (rar) (desp. -di-ant) adj. m., s. m., pl. parodianţi; paroxistic adj. m., pl. paroxistici; f. paroxistică, pl. paroxistice
adj. f., s. f. parodiantă, pl. parodiante paroxiton1 (desp. pa-ro-/par-o-) adj. m. (termen ~), pl.
parodic adj. m., pl. parodici; f. parodică, pl. parodice paroxitoni; f. paroxitonă (formă ~), pl. paroxitone
paroxiton2 828
paroxiton2 (desp. pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroxitone particular2 s. n. (generalul şi ~ul; în ~)
paroxitonie (desp. pa-ro-/par-o-) s. f., art. paroxitonia, g.-d. particularism s. n.
paroxitonii, art. paroxitoniei particularist adj. m., s. m., pl. particularişti; adj. f., s. f.
parpalac (pardesiu) (fam.) s. n., pl. parpalace particularistă, pl. particulariste
parpalec (negustor) (înv.) s. m., pl. parpaleci particularitate s. f., g.-d. art. particularităţii; pl. particularităţi
parpian (desp. -pi-an) s. m., pl. parpiani particulariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. particularizez, 3
parsec s. m., pl. parseci particularizează; conj. prez. 1 sg. să particularizez, 3 să
parsism s. n. particularizeze
parşi (adepţi ai zoroastrismului) s. m. pl. particularizant adj. m., pl. particularizanţi; f.
parşiv (pop., fam.) adj. m., pl. parşivi; f. parşivă, pl. parşive particularizantă, pl. particularizante
parşivenie (pop., fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. parşivenia particularnic (înv.) adj. m., pl. particularnici; f.
(desp. -ni-a), g.-d. art. parşiveniei; pl. parşivenii, art. particularnică, pl. particularnice
parşiveniile (desp. -ni-i-) particulă s. f., g.-d. art. particulei; pl. particule
!part1 adj. m., s. m., pl. parţi; adj. f. partă, pl. parte partid s. n., pl. partide
part2 (rar) interj. partidă1 (desfăşurare a unui joc etc.) s. f., g.-d. art. partidei;
partaj s. n., pl. partaje (jocuri; căsătorii; grupuri instrumentale) pl. partide
partaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. partajez, 3 partajează, 1 +partidă2 (lot de arbori destinat exploatării) s. f., g.-d.
pl. partajăm; conj. prez. 1 sg. să partajez, 3 să partajeze; art. partizii; pl. partizi
ger. partajând partinic adj. m., pl. partinici; f. partinică, pl. partinice
partal (pop.) s. n., pl. partale partinitate s. f., g.-d. art. partinităţii
partă (limbă) s. f., g.-d. art. partei parti-pris (fr.) [pron. partipri] s. n., pl. parti-pris-uri
parte s. f., g.-d. art. părţii; pl. părţi (şi în: a fi parte, a lua partit adj. m., pl. partiţi; f. partită, pl. partite
parte, a lua partea) partită (piesă muzicală) s. f., g.-d. art. partitei; pl. partite
+parte (în ~) loc. adj., loc. adv. (arendare ~; adevărat numai ~) partitiv1 adj. m., pl. partitivi; f. partitivă, pl. partitive
+parte (într-o ~) loc. adv. partitiv2 s. n.
parte (pe de altă ~) loc. adv. partitură s. f., g.-d. art. partiturii; pl. partituri
parte (pe de o ~)/(în tempo rapid) pe de-o parte (într-o partiţie (diviziune, împărţire) (desp. -ţi-e) s. f., art.
privinţă; dintr-un punct de vedere) partiţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. partiţiei; pl. partiţii, art.
partener s. m., pl. parteneri partiţiile (desp. -ţi-i-)
parteneră s. f., g.-d. art. partenerei; pl. partenere partiţiune (partitură) (rar) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art.
parteneriat (desp. -ri-at) s. n., pl. parteneriate partiţiunii; pl. partiţiuni
partenocarpie s. f., art. partenocarpia, g.-d. art. partizan adj. m., s. m., pl. partizani; adj. f., s. f. partizană,
partenocarpiei; pl. partenocarpii, art. partenocarpiile pl. partizane
(desp. -pi-i-) partizanat s. n., (atitudini) pl. partizanate
partenogenetic adj. m., pl. partenogenetici; f. partenogenetică, part-time (engl.) [pron. parttaĭm] adj. invar., adv.
pl. partenogenetice (contract ~, a lucra ~)
partenogeneză s. f., g.-d. art. partenogenezei parturiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. parturiţia (desp. -ţi-a), g.-d.
parter s. n., pl. partere art. parturiţiei; pl. parturiţii, art. parturiţiile (desp. -ţi-i-)
participa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. particip, 3 participă; !party (engl.) s. n., pl. partyuri
conj. prez. 1 sg. să particip, 3 să participe
parţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. parţiali; f. parţială, pl. parţiale
participant adj. m., s. m., pl. participanţi; adj. f., s. f.
parţialitate (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art. parţialităţii
participantă, pl. participante
parură [u pron. după fr. parüră] s. f., g.-d. art. parurii
participare s. f., g.-d. art. participării; pl. participări
[pron. parüriĭ]; pl. paruri [pron. parüri]
participativ adj. m., pl. participativi; f. participativă, pl.
parveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. parvin, 2 sg.
participative
parvii, 3 sg. parvine, imperf. 1 parveneam; conj. prez. 1
participaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. participaţia (desp. -ţi-a),
sg. să parvin, 3 să parvină; imper. 2 sg. afirm. parvino
g.-d. art. participaţiei; pl. participaţii, art. participaţiile
parvenire s. f., g.-d. art. parvenirii
(desp. -ţi-i-)
participial (desp. -pi-al) adj. m., pl. participiali; f. parvenit adj. m., s. m., pl. parveniţi; adj. f., s. f. parvenită,
participială, pl. participiale pl. parvenite
participiu [piu pron. pĭu] s. n., art. participiul; pl. participii, parvenitism s. n.
art. participiile (desp. -pi-i-) pas1 interj.
particular1 adj. m., s. m., pl. particulari; adj. f. particulară, pas2 (mişcare) s. m., pl. paşi
pl. particulare pas3 (trecătoare; spaţiu între spire) s. n., pl. pasuri
829 pastorală
pasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pasez, 3 pasează; conj. prez. pasiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. pasiunii; pl. pasiuni
1 sg. să pasez, 3 să paseze pasiv1 adj. m., pl. pasivi; f. pasivă, pl. pasive
pasabil adj. m., pl. pasabili; f. pasabilă, pl. pasabile pasiv2 s. n., (mijloace economice) pl. pasive
pasager adj. m., s. m., pl. pasageri; adj. f., s. f. pasageră, pasivism s. n.
pl. pasagere pasivitate s. f., g.-d. art. pasivităţii
pasaj s. n., pl. pasaje
pasiviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pasivizez, 3 pasivizează;
pasametru (desp. -me-tru) s. n., art. pasametrul; pl. conj. prez. 1 sg. să pasivizez, 3 să pasivizeze
pasametre
pasivizare s. f., g.-d. art. pasivizării; pl. pasivizări
!pasant1 adj. m. (+ s. n.: contor ~); f. pasantă (priză ~), pl.
pas (la ~) loc. adj., loc. adv. (mers ~, a merge ~)
pasante
pasmant (înv., reg.) s. n., pl. pasmanturi
pasant2 s. n., pl. pasante
pasmanterie s. f., art. pasmanteria, g.-d. art. pasmanteriei;
pasare s. f., g.-d. art. pasării; pl. pasări
(obiecte, prăvălii) pl. pasmanterii, art. pasmanteriile
pasarelă s. f., g.-d. art. pasarelei; pl. pasarele
(desp. -ri-i-)
+pasatoare s. f., g.-d. art. pasatoarei; pl. pasatoare
paspartu s. n., art. paspartuul; pl. paspartuuri
+pasator s. m., pl. pasatori
paspoal (desp. -poal) s. n., pl. paspoaluri
pasatrice (desp. -sa-tri-) s. f., g.-d. art. pasatricei; pl. pasatrice
paspoala (a ~) (desp. -poa-) vb., ind. prez. 1 sg. paspoalez,
pasă s. f., g.-d. art. pasei; pl. pase 3 paspoalează; conj. prez. 1 sg. să paspoalez, 3 să paspoaleze
pasămite (pop., fam.) adv. paspoalare (desp. -poa-) s. f., g.-d. art. paspoalării; pl.
pasăre s. f., g.-d. art. păsării; pl. păsări paspoalări
pasărea-cânepii (pasăre) s. f. art., g.-d. art. păsării-cânepii passacaglia (it.) [gli pron. l′] (desp. -ca-gli-a) s. f., g.‑d. art.
pasărea-liră (pasăre) s. f. art., g.-d. art. păsării-liră; pl. passacagliei (desp. -gli-ei); pl. passacaglii, art. passacagliile
păsări-liră (desp. -gli-i-)
pasărea-muscă (pasăre) s. f. art., g.-d. art. păsării-muscă; +passant (en ~) (fr.) [pron. ãpasã] loc. adv.
pl. păsări-muscă passim (lat.) adv.; abr. pass.
pasărea-omătului (pasăre) s. f. art., g.-d. art. păsării- passing-shot (engl.) [sh pron. ş] s. n., pl. passing-shoturi
omătului
+password (engl.) [pron. pasŭord] s. n., pl. passworduri
pasărea-paradisului (pasăre) s. f. art., g.-d. art. păsării-
[pron. pasŭorduri]
paradisului
pastă s. f., g.-d. art. pastei; pl. paste
pascal1 adj. m., pl. pascali; f. pascală, pl. pascale
pastel s. n., pl. pasteluri
pascal2 (unitate de măsură) s. m., pl. pascali; simb. Pa
pastelat adj. m., pl. pastelaţi; f. pastelată, pl. pastelate
Pascal (fizician francez) s. propriu
pastelist s. m., pl. pastelişti
pascalie (înv.) s. f., art. pascalia, g.-d. art. pascaliei; pl.
pascalii, art. pascaliile (desp. -li-i-) pastet (înv.) s. n., pl. pastete
pască (prăjitură; pâine nedospită) s. f., g.-d. art. pascăi pasteureloză [eu pron. fr. ö] (desp. -teu-) s. f., g.-d. art.
pasteurelozei; pl. pasteureloze
+pas cu pas loc. adj., loc. adv. (progres ~, a îndeplini ~)
+pas-de-deux (fr.) [pron. padǝdö] s. n., pl. pas-de-deux-uri pasteuriza (a ~) [eu pron. fr. ö] (desp. -teu-) vb., ind. prez.
[pron. padǝdöuri] 1 pasteurizez, 3 pasteurizează; conj. prez. 1 să pasteurizez,
3 să pasteurizeze
paseism s. n.
pasteurizare [eu pron. fr. ö] (desp. -teu-) s. f., g.-d. art.
paseist adj. m., s. m., pl. paseişti; adj. f., s. f. paseistă, pl. paseiste
pasteurizării; pl. pasteurizări
paseriformă s. f., g.-d. art. paseriformei; pl. paseriforme
pasteurizator [eu pron. fr. ö] (desp. -teu-) s. n., pl.
pasibil adj. m., pl. pasibili; f. pasibilă, pl. pasibile
pasteurizatoare
pasienţă (desp. -si-en-) s. f., g.-d. art. pasienţei; pl. pasienţe
pastică s. f., g.-d. art. pasticii; pl. pastici
pasifloră (desp. -si-flo-) s. f., g.-d. art. pasiflorei; pl. pasiflore
pastilă s. f., g.-d. art. pastilei; pl. pastile
pasigrafie (rar) (desp. -si-gra-) s. f., art. pasigrafia, g.-d.
pastişa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pastişez, 3 pastişează, 1
art. pasigrafiei; pl. pasigrafii, art. pasigrafiile (desp. -fi-i-)
pl. pastişăm; conj. prez. 1 sg. să pastişez, 3 să pastişeze;
pasimetru (desp. -me-tru) s. n., art. pasimetrul; pl.
ger. pastişând
pasimetre
pastişare s. f., g.-d. art. pastişării; pl. pastişări
pasiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg. pasionez,
3 pasionează; conj. prez. 1 sg. să pasionez, 3 să pasioneze pastişă s. f., art. pastişa, g.-d. art. pastişei; pl. pastişe
pasional (desp. -si-o-) adj. m., pl. pasionali; f. pasională, pastor s. m., pl. pastori
pl. pasionale pastoral1 adj. m., pl. pastorali; f. pastorală, pl. pastorale
pasionant (desp. -si-o-) adj. m., pl. pasionanţi; f. pasionantă, +pastoral2 s. n.
pl. pasionante pastorală s. f., g.-d. art. pastoralei; pl. pastorale
pastoraţie 830
+pastoraţie (desp. -ţi-e) s. f., art. pastoraţia (desp. -ţi-a), patenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. patentez, 3 patentează;
g.-d. art. pastoraţiei; pl. pastoraţii, art. pastoraţiile (desp. conj. prez. 1 sg. să patentez, 3 să patenteze
-ţi-i-) patentare s. f., g.-d. art. patentării; pl. patentări
pastramagiu s. m., art. pastramagiul; pl. pastramagii, art. patentă (capsă, act) s. f., g.-d. art. patentei; pl. patente
pastramagiii (desp. -gi-ii) pater (călugăr/preot catolic) s. m., pl. pateri
pastramă s. f., g.-d. art. pastramei; pl. (bucăţi) pastrame/ pateră (cupă, cuier) s. f., g.-d. art. paterei; pl. patere
(sorturi) păstrămuri
pateric s. n., pl. paterice
paşalâc s. n., pl. paşalâcuri
pateriţă s. f., g.-d. art. pateriţei; pl. pateriţe
paşaport s. n., pl. paşapoarte
patern adj. m., pl. paterni; f. paternă, pl. paterne
paşaportar (rar) s. m., pl. paşaportari
paternal adj. m., pl. paternali; f. paternală, pl. paternale
paşă s. m., art. paşa, g.-d. art. paşei; pl. paşi, art. paşii
paternalism s. n.
paşcă (pachet de tutun) (reg.) s. f., g.-d. art. păştii; pl. păşti
paternitate s. f., g.-d. art. paternităţii
paşli (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. paşlesc,
3 sg. paşleşte, imperf. 1 paşleam; conj. prez. 1 să paşlesc, paternoster (elevator) (rar) s. n.
3 să paşlească Pater noster (rugăciune) (lat.) s. propriu n.
paşnic adj. m., pl. paşnici; f. paşnică, pl. paşnice patetic adj. m., pl. patetici; f. patetică, pl. patetice
paşol (reg., fam.) interj. patetism s. n.
paşoptism (desp. pa-şop-/paş-op-) s. n. patetiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. patetizez, 3 patetizează;
!paşoptist (desp. pa-şop-/paş-op-) adj. m., s. m., pl. conj. prez. 1 sg. să patetizez, 3 să patetizeze
paşoptişti; adj. f., s. f. paşoptistă, pl. paşoptiste pateu (produs de patiserie) s. n., art. pateul; pl. pateuri
paşte1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pasc, 2 sg. paşti, 3 patibular (livr.) adj. m., pl. patibulari; f. patibulară, pl.
sg. paşte, perf. s. 1 sg. păscui, m.m.c.p. 1 pl. păscuserăm; patibulare
conj. prez. 1 sg. să pasc, 3 să pască; ger. păscând; part. patimă s. f., g.-d. art. patimii; pl. patimi
păscut patina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. patinez, 3 patinează; conj.
!paşte2 (pâine sfinţită) s. n., art. paştele; pl. paşti (După prez. 1 sg. să patinez, 3 să patineze
slujba de Înviere se împart paştile.) patinaj s. n.
!Paşte/Paşti (sărbătoare) s. propriu n./f. pl., art. Paştele/ patinaj-viteză s. n., art. patinajul-viteză
Paştile (De Paşte mergem la biserică; (în prima zi) de Paşte; patinare s. f., g.-d. art. patinării; pl. patinări
Un Paşte fericit! Paştele cade totdeauna duminica; postul
patinat s. n.
Paştelui; Sfintele Paşti)
patinatoare s. f., g.-d. art. patinatoarei; pl. patinatoare
+Paştele Blajinilor (sărbătoare) s. propriu m. art.
patinator s. m., pl. patinatori
paştele-cailor (plantă) (desp. -ca-i-) s. m. art.
patină1 (obiect de metal) s. f., g.-d. art. patinei; (mai
paştele-calului (plantă) s. m. art.
frecv.) pl. patine
!paştele (la ~ cailor) (niciodată) (fam.) (desp. ca-i-) loc.
adv. patină2 (strat suprapus) s. f., g.-d. art. patinei
!paşte-vânt (pop.) s. m. şi f., g.-d. art. lui paşte-vânt; pl. patinoar (desp. -noar) s. n., pl. patinoare
paşte-vânt patinoare (înv.) s. f., g.-d. art. patinoarei; pl. patinoare
Paşti v. Paşte patinor (înv.) s. m., pl. patinori
paşuş (înv., reg.) s. n., pl. paşuşuri patinsonare s. f., g.-d. art. patinsonării; pl. patinsonări
pat s. n., pl. paturi patio (arhit.) (desp. -ti-o) s. n., pl. patiouri
patagon (înv.) adj. m., s. m., pl. patagoni; adj. f., s. f. patiser s. m., pl. patiseri
patagonă, pl. patagone patiserie s. f., art. patiseria, g.-d. art. patiseriei; (localuri)
patagonez adj. m., s. m., pl. patagonezi; adj. f., s. f. pl. patiserii, art. patiseriile (desp. -ri-i-)
patagoneză, pl. patagoneze +patofiziologie (desp. -zi-o-) s. f., art. patofiziologia, g.-d.
patalama (fam.) s. f., art. patalamaua, g.-d. art. patalamalei; patofiziologii, art. patofiziologiei
pl. patalamale patogen adj. m., pl. patogeni; f. patogenă, pl. patogene
pataramă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pataramei; pl. patarame +patogen s. m., pl. patogeni
pataşcă s. f., g.-d. art. pataştei; pl. pataşte patogenetic adj. m., pl. patogenetici; f. patogenetică, pl.
pată s. f., g.-d. art. petei; pl. pete patogenetice
pate (pastă de ficat/de carne) s. n., art. pateul; (sorturi) +patogeneză s. f., g.-d. art. patogenezei; pl. patogeneze
pl. pateuri patogenie s. f., art. patogenia, g.-d. patogenii, art. patogeniei
patefon s. n., pl. patefoane patogenitate s. f., g.-d. art. patogenităţii
patent1 adj. m., pl. patenţi; f. patentă, pl. patente patognomonic (desp. -tog-no-/-to-gno-) adj. m., pl.
patent2 (cleşte; brevet de invenţie) s. n., pl. patente patognomonici; f. patognomonică, pl. patognomonice
831 pauză
patologic adj. m., pl. patologici; f. patologică, pl. patologice patronat (desp. pa-tro-) s. n.
!patologie s. f., art. patologia, g.-d. art. patologiei; pl. patronim (desp. pa-tro-) s. n., pl. patronime
patologii, art. patologiile (desp. -gi-i-) patronimic1 (desp. pa-tro-) adj. m. (sufix ~); f. pl. patronimice
patos s. n. patronimic2 (desp. pa-tro-) s. n., pl. patronimice
patrafir (desp. pa-tra-) s. n., pl. patrafire patronit (desp. pa-tro-) s. n.
patriarh (desp. pa-tri-arh) s. m., pl. patriarhi patrontaş (pop., înv.) (desp. pa-tron-) s. n., pl. patrontaşe
patriarhal (desp. pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarhali; f. patrontaşcă (reg.) (desp. pa-tron-) s. f., g.-d. art.
patriarhală, pl. patriarhale
patrontaştei; pl. patrontaşte
patriarhalism (desp. pa-tri-ar-) s. n.
+patru1 (cifră; notă) (desp. pa-tru) s. m., pl. patru (A scris
patriarhalitate (desp. pa-tri-ar-) s. f., g.-d. art. patriarhalităţii din greşeală doi de patru. La teze a luat doi de patru.)
patriarhat (desp. pa-tri-ar-) s. n. patru2 (desp. pa-tru) num. invar.; 4/IV
patriarhie (desp. pa-tri-ar-) s. f., art. patriarhia, g.-d. art.
patrula (a ~) (desp. pa-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. patrulez,
patriarhiei; pl. patriarhii, art. patriarhiile (desp. -hi-i-)
3 patrulează; conj. prez. 1 sg. să patrulez, 3 să patruleze
patrician (desp. pa-tri-ci-an) s. m., pl. patricieni (desp.
patrulare (desp. pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrulării; pl.
-ci‑eni)
patrulări
patriciană (desp. pa-tri-ci-a-) s. f., g.-d. art. patricienei
patrulater (desp. pa-tru-) s. n., pl. patrulatere
(desp. -ci-e-); pl. patriciene
patriciat (desp. pa-tri-ci-at) s. n. patrulateral (înv.) (desp. pa-tru-) adj. m., pl. patrulaterali;
f. patrulaterală, pl. patrulaterale
patricid1 (crimă) (rar) (desp. pa-tri-) s. n., pl. patricide
patrulă (desp. pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrulei; pl. patrule
!patricid2 (criminal) (rar) (desp. pa-tri-) adj., s. m., pl.
patricizi; adj., s. f. patricidă, pl. patricide patrulea (al ~) (desp. pa-tru-) num. m., f. a patra; al IV-lea/
patriciu (desp. pa-tri-) s. m., art. patriciul; pl. patricii, art. al 4-lea, a IV-a/a 4-a
patriciii (desp. -ci-ii) patrunghiular (rar) (desp. pa-trun-) adj. m., pl.
patrie (desp. pa-tri-e) s. f., art. patria (desp. -tri-a), g.-d. patrunghiulari; f. patrunghiulară, pl. patrunghiulare
art. patriei; pl. patrii, art. patriile (desp. -tri-i-) patruped1 (desp. pa-tru-) adj. m., pl. patrupezi; f.
+patrihoaţă (fam.) s. f., g.-d. art. patrihoaţei; pl. patrihoaţe patrupedă, pl. patrupede
+patrihoţ (fam.) s. m., pl. patrihoţi patruped2 (desp. pa-tru-) s. n., pl. patrupede
patrimonial (desp. pa-tri-, -ni-al) adj. m., pl. patrimoniali; patru sute (desp. pa-tru) num. invar.; 400/CD
f. patrimonială, pl. patrimoniale patruzeci (desp. pa-tru-) num. invar.; 40/XL
patrimoniu [niu pron. nĭu] (desp. pa-tri-) s. n., art. Patruzeci de Sfinţi (sărbătoare) (desp. pa-tru-) s. propriu
patrimoniul; pl. patrimonii, art. patrimoniile (desp. -ni-i-) m. pl.
!patriot (desp. pa-tri-ot) adj. m., s. m., pl. patrioţi; adj. f., s. patruzecilea (al ~) (desp. pa-tru-) num. m., f. a patruzecea;
f. patrioată, pl. patrioate (intelectual patriot) al XL-lea/al 40-lea, a XL-a/a 40-a
patriotard (desp. pa-tri-o-) adj. m., pl. patriotarzi; f. +pattern (engl.) s. n., pl. patternuri
patriotardă, pl. patriotarde
patvagon (înv.) s. n., pl. patvagoane
patriotic (desp. pa-tri-o-) adj. m., pl. patriotici; f. patriotică,
paţachină (fam.) s. f., g.-d. art. paţachinei; pl. paţachine
pl. patriotice
paţircă (rar) s. f., g.-d. art. paţircii; pl. paţirci
patriotism (desp. pa-tri-o-) s. n.
paucă (înv., reg.) (desp. pau-) s. f., g.-d. art. paucei; pl.
patristic (desp. pa-tris-) adj. m., pl. patristici; f. patristică,
pl. patristice pauce
patristică (desp. pa-tris-) s. f., g.-d. art. patristicii !pauliană (desp. pa-u-li-a-) adj. f. (acţiune ~), pl. pauliene
patriţă (desp. pa-tri-) s. f., g.-d. art. patriţei; pl. patriţe pauper (desp. pau-) adj. m., pl. pauperi; f. pauperă, pl.
paupere
patroană (desp. pa-troa-) s. f., g.-d. art. patroanei; pl. patroane
patrologie (desp. pa-tro-) s. f., art. patrologia, g.-d. pauperism (desp. pau-) s. n.
patrologii, art. patrologiei pauperiza (a ~) (desp. pau-) vb., ind. prez. 1 sg.
patron1 (cartuş; buşon; tipar) (desp. pa-tron) s. n., pl. patroane pauperizez, 3 pauperizează; conj. prez. 1 sg. să pauperizez,
3 să pauperizeze
patron2 (persoană) (desp. pa-tron) s. m., pl. patroni
patrona (a ~) (desp. pa-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. patronez, pauperizare (desp. pau-) s. f., g.-d. art. pauperizării; pl.
3 patronează; conj. prez. 1 sg. să patronez, 3 să patroneze pauperizări
patronaj (desp. pa-tro-) s. n., pl. patronaje paupertate (desp. pau-) s. f., g.-d. art. paupertăţii
patronal (desp. pa-tro-) adj. m., pl. patronali; f. patronală, pauşal1 (desp. pa-u-) adj. m., pl. pauşali; f. pauşală, pl.
pl. patronale pauşale
patronare (desp. pa-tro-) s. f., g.-d. art. patronării; pl. pauşal2 (desp. pa-u-) s. n.
patronări pauză (desp. pa-u-) s. f., g.-d. art. pauzei; pl. pauze
pava 832
pava (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pavez, 3 pavează; conj. prez. !păcală2 (tip uman) (fam.) s. m., g.-d. art. lui păcală; pl.
1 sg. să pavez, 3 să paveze păcală
pavagiu (înv.) s. m., art. pavagiul; pl. pavagii, art. pavagiii Păcală (personaj) s. propriu m.
(desp. -gi-ii) păcat s. n., pl. păcate
pavaj s. n., pl. pavaje +păcate (din ~) loc. adv.
pavană s. f., g.-d. art. pavanei; pl. pavane +păcatele mele loc. interj.
pavare s. f., g.-d. art. pavării; pl. pavări păcăleală s. f., g.-d. art. păcălelii; pl. păcăleli
pavat s. n. păcăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păcălesc, 3 sg.
pavatoare (rar) s. f., g.-d. art. pavatoarei; pl. pavatoare păcăleşte, imperf. 1 păcăleam; conj. prez.1 sg. să păcălesc,
pavator s. m., pl. pavatori 3 să păcălească
pavăză s. f., g.-d. art. pavezei; pl. paveze păcălici s. m., pl. păcălici, art. păcălicii
pavea s. f., art. paveaua, g.-d. art. pavelei; pl. pavele păcălire s. f., g.-d. art. păcălirii; pl. păcăliri
pavecerniţă s. f., g.-d. art. pavecerniţei; pl. pavecerniţe păcălit s. n.
pavela (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. pavelez, 3 pavelează; păcălitor adj. m., pl. păcălitori; f. sg. şi pl. păcălitoare
conj. prez. 1 sg. să pavelez, 3 să paveleze păcălitură (rar) s. f., g.-d. art. păcăliturii; pl. păcălituri
pavian (desp. -vi-an) s. m., pl. paviani păcăneală (zgomot) s. f., g.-d. art. păcănelii; pl. păcăneli
pavilion (desp. -li-on) s. n., pl. pavilioane +păcănele (joc) (fam.) s. f. pl.
+pavilionar (desp. -li-o-) adj. m., pl. pavilionari; f. păcăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păcănesc, 3 sg.
pavilionară, pl. pavilionare păcăneşte, imperf. 1 păcăneam; conj. prez. 1 să păcănesc,
3 să păcănească
paviment s. n., pl. pavimente
păcănire s. f., g.-d. art. păcănirii; pl. păcăniri
pavlichian (desp. pa-vli-chi-an) s. m., pl. pavlichieni (desp.
-chi-eni) păcănit s. n., pl. păcănituri
pavlichiană (desp. pa-vli-chi-a-) s. f., g.-d. art. pavlichienei păcănitoare s. f., g.-d. art. păcănitorii; pl. păcănitori
(desp. -chi-e-); pl. pavlichiene păcănitură s. f., g.-d. art. păcăniturii; pl. păcănituri
pavlichiancă (desp. pa-vli-chi-an-) s. f., g.-d. art. păcătos adj. m., s. m., pl. păcătoşi; adj. f., s. f. păcătoasă,
pavlichiencei (desp. -chi-en-); pl. pavlichience pl. păcătoase
+pavlovian (desp. pa-vlo-vi-an) adj. m., pl. pavlovieni păcătoşenie (desp. -ni-e) s. f., art. păcătoşenia (desp. -ni‑a),
(desp. -vi-eni); f. pavloviană, pl. pavloviene g.-d. art. păcătoşeniei; pl. păcătoşenii, art. păcătoşeniile
(desp. -ni-i-)
pavlovism (desp. pa-vlo-) s. n.
păcătoşi (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
pavoaz (desp. -voaz) s. n., pl. pavoaze
păcătoşesc, 3 sg. se păcătoşeşte, imperf. 1 sg. mă păcătoşeam;
pavoaza (desp. -voa-) vb., ind. prez. 1 sg. pavoazez, 3 conj. prez. 1 sg. să mă păcătoşesc, 3 să se păcătoşească;
pavoazează; conj. prez. 1 sg. să pavoazez, 3 să pavoazeze imper. 2 sg. afirm. păcătoşeşte-te; ger. păcătoşindu-mă
pavoazare (desp. -voa-) s. f., g.-d. art. pavoazării; pl. păcătoşie (rar) s. f., art. păcătoşia, g.-d. art. păcătoşiei; pl.
pavoazări păcătoşii, art. păcătoşiile (desp. -şi-i-)
+paypoint (engl.) [pron. peĭpoĭnt] s. n., pl. paypointuri păcătui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păcătuiesc, 3
[peĭpoĭnturi] sg. păcătuieşte, imperf. 1 păcătuiam; conj. prez. 1 sg. să
pazarghidean (înv.) s. m., pl. pazarghideni păcătuiesc, 3 să păcătuiască
pazarlâc (înv.) s. n., pl. pazarlâcuri păcătuire s. f., g.-d. art. păcătuirii; pl. păcătuiri
pazarnic (înv.) s. m., pl. pazarnici păcorniţă s. f., g.-d. art. păcorniţei; pl. păcorniţe
pază s. f., g.-d. art. pazei; pl. paze păcuină (reg.) s. f., g.-d. art. păcuinii; pl. păcuini
pazie (desp. -zi-e) s. f., art. pazia (desp. -zi-a), g.-d. art. păcurar (reg.) s. m., pl. păcurari
paziei; pl. pazii, art. paziile (desp. -zi-i-) păcură s. f., g.-d. art. păcurii
paznic s. m., pl. paznici păcurăraş (pop.) s. m., pl. păcurăraşi
pazvangiu (înv.) s. m., art. pazvangiul; pl. pazvangii, art. păcurărel (pop.) s. m., pl. păcurărei, art. păcurăreii
pazvangiii (desp. -gi-ii) păcurăresc (înv., reg.) adj. m., f. păcurărească; pl. m. şi f.
pazvant (înv.) s. m., pl. pazvanţi păcurăreşti
Pazvante s. propriu m. (în: din/în/pe vremea lui ~/~ păcurăreşte (înv., reg.) adv.
Chiorul) păcurări (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
pazvantlâu (înv.) (desp. -van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. păcurăresc, 3 sg. păcurăreşte, imperf. 1 păcurăream; conj.
pazvantlâul; pl. pazvantlâi, art. pazvantlâii prez. 1 sg. să păcurăresc, 3 să păcurărească
pazvantoglu (înv.) (desp. -van-to-glu/-vant-o-) s. m., art. păcurărie (înv., reg.) s. f., art. păcurăria, g.-d. păcurării,
pazvantoglul; pl. pazvantogli, art. pazvantoglii art. păcurăriei
păcală1 (păcăleală) (reg.) s. f., g.-d. art. păcalei; pl. păcale păcurărit (reg.) s. n.
833 pălimar
păcurăriţă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. păcurăriţei; pl. păcurăriţe păhărnicel s. m., pl. păhărnicei, art. păhărniceii
păcuriu (rar) adj. m., f. păcurie; pl. m. şi f. păcurii păhărnicie s. f., art. păhărnicia, g.-d. păhărnicii, art. păhărniciei
păcuros (rar) adj. m., pl. păcuroşi; f. păcuroasă, pl. păcuroase păhăruş (pop.) s. n., pl. păhăruşe
păducel s. m., pl. păducei, art. păduceii păhăruţ s. n., pl. păhăruţe
păduche s. m., pl. păduchi, art. păduchii păi interj.
păduchea (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. păduchez, 3 păianjen s. m., pl. păianjeni
păduchează, 1 pl. păduchem; conj. prez. 1 sg. să păduchez, păienjenel s. m., pl. păienjenei, art. păienjeneii
3 să păducheze; ger. păduchind !păienjeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. păienjeneşte, 3
păduche-de-lemn (insectă) s. m., pl. păduchi-de-lemn pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 să
păduchele-calului (insectă) s. m. art. păienjenească
păducherniţă s. f., g.-d. art. păducherniţei; pl. păducherniţe păienjenire (pop.) s. f., g.-d. art. păienjenirii
păduchios adj. m., pl. păduchioşi; f. păduchioasă, pl. păienjeniş s. n., pl. păienjenişuri
păduchioase păienjeniţă (rar) s. f., g.-d. art. păienjeniţei; pl. păienjeniţe
pădurar s. m., pl. pădurari păier1 (drug; parte a batozei; muncitor) s. m., pl. păieri
pădurat (rar) adj. m., pl. păduraţi; f. pădurată, pl. pădurate păier2 (saltea) (reg.) s. n., pl. păiere
păduratic adj. m., pl. păduratici; f. păduratică, pl. păduratice păioară (reg.) (desp. -ioa-) s. f., g.-d. art. păioarei; pl. păioare
pădurărie (înv.) s. f., art. pădurăria, g.-d. pădurării, art. păioasă (desp. -ioa-) s. f., g.-d. art. păioasei; (mai frecv.)
pădurăriei pl. păioase
pădurărit s. n. păios adj. m., pl. păioşi; f. păioasă, pl. păioase
pădure s. f., g.-d. art. pădurii; pl. păduri păiş (pop.) s. n., pl. păişuri
pădurean adj. m., s. m., pl. pădureni; adj. f., s. f. pădureană, păişiţă (reg.) (desp. pă-i-) s. f., g.-d. art. păişiţei; pl. păişiţe
pl. pădurene
păişor (reg.) (desp. pă-i-) s. n., pl. păişoare
pădureancă s. f., g.-d. art. pădurencei; pl. pădurence
!păiuş (reg.) s. n., pl. păiuşe
pădureţ adj. m., pl. pădureţi; f. pădureaţă, pl. pădureţe
păiuşcă s. f., g.-d. art. păiuştii
pădurice s. f., g.-d. art. păduricii; pl. pădurici
păiuţ s. n., pl. păiuţe
pădurişte s. f., g.-d. art. păduriştii; pl. pădurişti
pălălaie s. f., art. pălălaia, g.-d. art. pălălăii; pl. pălălăi, art.
păduriţă (rar) s. f., g.-d. art. păduriţei; pl. păduriţe pălălăile (desp. -lă-i-)
păduros adj. m., pl. păduroşi; f. păduroasă, pl. păduroase pălălăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. pălălăieşte, 3 pl. pălălăiesc,
păftăluţă (pop.) s. f., g.-d. art. păftăluţei; pl. păftăluţe imperf. 3 sg. pălălăia; conj. prez. 3 să pălălăiască
păfuga (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. păfug, 2 sg. păfugi, pălămar1 (odgon) (pop.) s. n., pl. pălămare
3 păfugă; conj. prez. 1 sg. să păfug, 3 să păfuge pălămar2 (paracliser) (reg.) s. m., pl. pălămari
păgân adj. m., s. m., pl. păgâni; adj. f., s. f. păgână, pl. păgâne pălămidă s. f., g.-d. art. pălămidei; pl. pălămide
păgânătate s. f., g.-d. art. păgânătăţii pălămidă-de-baltă (peşte) s. f., g.-d. art. pălămidei-de-
păgânesc adj. m., f. păgânească; pl. m. şi f. păgâneşti baltă; pl. pălămide-de-baltă
păgâneşte adv. pălăria-şarpelui (ciupercă) s. f. art., g.-d. art. pălăriei-
păgâni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păgânesc, 3 şarpelui
sg. păgâneşte, imperf. 1 păgâneam; conj. prez. 1 sg. să pălărie s. f., art. pălăria, g.-d. art. pălăriei; pl. pălării, art.
păgânesc, 3 să păgânească pălăriile (desp. -ri-i-)
păgânie (înv.) s. f., art. păgânia, g.-d. art. păgâniei; (păcate) pălărie de fier (zonă a unui zăcământ) s. f. + prep. + s. n.
pl. păgânii, art. păgâniile (desp. -ni-i-) pălărier (desp. -ri-er) s. m., pl. pălărieri
păgânime s. f., g.-d. art. păgânimii pălărioară (desp. -ri-oa-) s. f., g.-d. art. pălărioarei; pl.
păgânism s. n. pălărioare
păgubaş s. m., pl. păgubaşi pălăriuţă (desp. -ri-u-) s. f., g.-d. art. pălăriuţei; pl. pălăriuţe
păgubaşă s. f., art. păgubaşa, g.-d. art. păgubaşei; pl. păgubaşe pălăvatic (reg.) adj. m., pl. pălăvatici; f. pălăvatică, pl. pălăvatice
păgubi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păgubesc, 3 pălăvrăgeală (fam.) (desp. -lă-vră-) s. f., g.-d. art.
sg. păgubeşte, imperf. 1 păgubeam; conj. prez. 1 sg. să pălăvrăgelii; pl. pălăvrăgeli
păgubesc, 3 să păgubească
pălăvrăgi (a ~) (fam.) (desp. -lă-vră-) vb., ind. prez. 1 sg. şi
păgubire s. f., g.-d. art. păgubirii; pl. păgubiri 3 pl. pălăvrăgesc, 3 sg. pălăvrăgeşte, imperf. 1 pălăvrăgeam;
păgubitor adj. m., pl. păgubitori; f. sg. şi pl. păgubitoare conj. prez. 1 sg. să pălăvrăgesc, 3 să pălăvrăgească
păgubos adj. m., pl. păguboşi; f. păguboasă, pl. păguboase pălăvrăgit (fam.) (desp. -lă-vră-) s. n.
păhăraş (rar) s. n., pl. păhăraşe păli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pălesc, 3 sg. păleşte,
păhărel s. n., pl. păhărele imperf. 1 păleam; conj. prez. 1 sg. să pălesc, 3 să pălească
păhărniceasă (înv.) s. f., g.-d. art. păhărnicesei; pl. păhărnicese pălimar s. n., pl. pălimare
pălincuţă 834
pălincuţă (reg.) s. f., g.-d. art. pălincuţei; pl. pălincuţe păpurişte s. f., g.-d. art. păpuriştii; pl. păpurişti
pălire s. f., g.-d. art. pălirii păpuşar1 (fabricant/mânuitor de păpuşi) s. n., pl.
păliş (reg.) adv. păpuşari
pălitură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. păliturii; pl. pălituri păpuşar2 (tipar pentru brânză) (pop.) s. n., pl. păpuşare
păliur (desp. -li-ur) s. m., pl. păliuri păpuşare (accident la sonde) s. f., g.-d. art. păpuşării
pălmar (mănuşă) s. n., pl. pălmare (păpuşarea coloanei)
pălmaş (ţăran) (înv.) s. m., pl. pălmaşi păpuşă s. f., art. păpuşa, g.-d. art. păpuşii; pl. păpuşi
pălmaşă (înv.) s. f., art. pălmaşa, g.-d. art. pălmaşei; pl. păpuşăresc adj. m., f. păpuşărească; pl. m. şi f. păpuşăreşti
pălmaşe păpuşărie (rar) s. f., art. păpuşăria, g.-d. art. păpuşăriei; pl.
pălmiţă s. f., g.-d. art. pălmiţei; pl. pălmiţe păpuşării, art. păpuşăriile (desp. -ri-i-)
pălmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pălmuiesc, 3 păpuşeasca (dans) s. f. art., neart. păpuşească, g.-d. art.
sg. pălmuieşte, imperf. 1 pălmuiam; conj. prez. 1 sg. să păpuşeştii
pălmuiesc, 3 să pălmuiască păpuşică s. f., g.-d. art. păpuşelei; pl. păpuşele
pălmuire s. f., g.-d. art. pălmuirii; pl. pălmuiri păpuşoi1 (păpuşă mare; porumb) (pop.) s. m., pl. păpuşoi,
pălmuţă s. f., g.-d. art. pălmuţei; pl. pălmuţe art. păpuşoii
păloşel (pop.) s. n., pl. păloşele păpuşoi2 (porumbişte) (reg.) s. n., pl. păpuşoaie
păltinaş (pop.) s. m., pl. păltinaşi păpuşoişte (reg.) s. f., g.-d. art. păpuşoiştii; pl. păpuşoişti
păltinel (pop.) s. m., pl. păltinei, art. păltineii păr s. m., (fir de păr; pom) pl. peri
păltiniş s. n., pl. păltinişuri părangină (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. păranginii; pl.
păltior (pop.) (desp. -ti-or) s. m., pl. păltiori părangini
pămătuf s. n., pl. pămătufuri păraş (reg.) s. m., pl. păraşi
pământ s. n., (materiale; continente; teritorii) pl. părădui (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
pământuri părăduiesc, 3 sg. părăduieşte, imperf. 1 părăduiam; conj.
Pământ (astron.) s. propriu n. prez. 1 sg. să părăduiesc, 3 să părăduiască
pământean adj. m., s. m., pl. pământeni; adj. f. pământeană, părăgineală (rar) s. f., g.-d. art. părăginelii; pl. părăgineli
pl. pământene părăgini (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se părăgineşte, 3
pământeancă s. f., g.-d. art. pământencei; pl. pământence pl. se părăginesc, imperf. 3 sg. se părăginea; conj. prez. 3
pământenesc (înv.) adj. m., f. pământenească; pl. m. şi f. să se părăginească; ger. părăginindu-se
pământeneşti părăginire s. f., g.-d. art. părăginirii; pl. părăginiri
pământesc adj. m., f. pământească; pl. m. şi f. pământeşti părălet (rar) s. n.
pământiu adj. m., f. pământie; pl. m. şi f. pământii, art. m. părăluţă s. f., g.-d. art. părăluţei; pl. părăluţe
pământiii (desp. -ti-ii) părăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. părăsesc, 3 sg.
pământos adj. m., pl. pământoşi; f. pământoasă, pl. pământoase părăseşte, imperf. 1 sg. părăseam; conj. prez. 1 sg. să
pămânţel s. n., pl. pămânţele părăsesc, 3 să părăsească
pămânzalcă (reg.) s. f., g.-d. art. pămânzălcii; pl. pămânzălci părăsire s. f., g.-d. art. părăsirii; pl. părăsiri
pănură (pop.) s. f., g.-d. art. pănurii; pl. pănuri părăsitură (pop.) s. f., g.-d. art. părăsiturii; pl. părăsituri
pănuşă s. f., art. pănuşa, g.-d. art. pănuşii; pl. pănuşi părâng (plantă) s. m.
pănuşer (reg.) s. n., pl. pănuşere părângă (prăjină) s. f., g.-d. art. părângii; pl. părângi
pănuşiţă (reg.) s. f., g.-d. art. pănuşiţei; pl. pănuşiţe părea1 (a ~) (a avea aparenţa) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
păpa (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pap, 3 papă; conj. par, 2 sg. pari, 3 sg. pare; conj. prez. 1 sg. să par, 3 să pară;
prez. 1 sg. să pap, 3 să pape; imper. 2 sg. afirm. papă imper. 2 sg. afirm. pari; ger. părând; part. părut
păpădie s. f., art. păpădia, g.-d. art. păpădiei; pl. păpădii, +părea2 (a se ~) (a da impresia) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se
art. păpădiile (desp. -di-i-) pare; conj. prez. 3 să se pară; ger. părându-se; part. părut
păpălău s. m., art. păpălăul; pl. păpălăi, art. păpălăii părelnic (rar) adj. m., pl. părelnici; f. părelnică, pl. părelnice
păpăludă s. f., g.-d. art. păpăludei; pl. păpălude părere s. f., g.-d. art. părerii; pl. păreri
păpăradă (reg.) s. f., g.-d. art. păpăradei; pl. păpărade părere de rău loc. s. f., g.-d. art. părerii de rău; pl. păreri
păpesc (înv.) adj. m., f. păpească; pl. m. şi f. păpeşti de rău
păpică (fam.) s. f., g.-d. art. păpicii; pl. păpici păresimi (înv., pop.) s. f. pl.
păpuri (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păpuresc, păretar (pop.) s. n., pl. păretare
3 sg. păpureşte, imperf. 1 păpuream; conj. prez. 1 sg. să părincior (pop.) s. m., pl. părinciori
păpuresc, 3 să păpurească părinte s. m., pl. părinţi
păpurică (reg.) s. f., g.-d. art. păpuricii; pl. păpurici părintesc adj. m., f. părintească; pl. m. şi f. părinteşti
păpuriş s. n., pl. păpurişuri părinteşte adv.
835 pătare
părinţel (fam.) s. m., pl. părinţei, art. părinţeii păstor s. m., pl. păstori
părinţenie (rar) (desp. -ni-e) s. f., art. părinţenia (desp. păstoraş (rar) s. m., pl. păstoraşi
-ni‑a), g.-d. părinţenii, art. părinţeniei păstorel (rar) s. m., pl. păstorei, art. păstoreii
părinţie (rar) s. f., art. părinţia, g.-d. părinţii, art. părinţiei păstoresc adj. m., f. păstorească; pl. m. şi f. păstoreşti
păros adj. m., pl. păroşi; f. păroasă, pl. păroase păstori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păstoresc, 3 sg.
părtaş s. m., pl. părtaşi păstoreşte, imperf. 1 păstoream; conj. prez. 1 sg. să
părtaşă s. f., art. părtaşa, g.-d. art. părtaşei; pl. părtaşe păstoresc, 3 să păstorească
părticică s. f., g.-d. art. părticelei; pl. părticele păstorie s. f., art. păstoria, g.-d. păstorii, art. păstoriei
părtini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. părtinesc, 3 sg. păstorire s. f., g.-d. art. păstoririi
părtineşte, imperf. 1 părtineam; conj. prez. 1 sg. să păstorit s. n.
părtinesc, 3 să părtinească păstoriţă s. f., g.-d. art. păstoriţei; pl. păstoriţe
părtinire s. f., g.-d. art. părtinirii; pl. părtiniri !Păstorul-cu-Oile (constelaţie) s. propriu m. art.
părtinitor adj. m., pl. părtinitori; f. sg. şi pl. părtinitoare păstos adj. m., pl. păstoşi; f. păstoasă, pl. păstoase
+părţile (din/în toate ~) loc. adv. păstra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. păstrez, 3 păstrează; conj.
părui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păruiesc, 3 sg. prez. 1 sg. să păstrez, 3 să păstreze
păruieşte, imperf. 1 păruiam; conj. prez. 1 sg. să păruiesc, păstrare s. f., g.-d. art. păstrării
3 să păruiască păstrat s. n.
păruială s. f., g.-d. art. păruielii; pl. păruieli !păstrător adj. m., s. m., pl. păstrători; adj. f., s. f. sg. şi pl.
păruit s. n. păstrătoare
!Părul-Berenicei (constelaţie) s. propriu m. art. păstrăv s. m., pl. păstrăvi
părul-Maicii-Domnului (plantă) s. m. art. păstrăvar (rar) s. m., pl. păstrăvari
părul-porcului (plantă) s. m. art. păstrăvărie s. f., art. păstrăvăria, g.-d. art. păstrăvăriei; pl.
păs (pop.) s. n., pl. păsuri păstrăvării, art. păstrăvăriile (desp. -ri-i-)
păsa1 (a ~) (a încerca; a îndrăzni) (pop.) vb., imper. 2 sg. păstrăvior (desp. -vior) s. m., pl. păstrăviori
afirm. pasă/pas’ (numai + de/să + vb.: Pas’ de pricepe/să păstrăviţă (rar) s. f., g.-d. art. păstrăviţei; pl. păstrăviţe
pricepi.) păstru1 (păstrare, închisoare) (pop., fam.) s. n., art. păstrul
păsa2 (a ~) (a se duce) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. păs, 2 sg. păstru2 (persoană) (înv., reg.) s. m., art. păstrul
peşi, 3 pasă; conj. prez. 1 sg. să păs, 3 să pese; imper. 2
păstrugarniţă s. f., g.-d. art. păstrugarniţei; pl. păstrugarniţe
sg. afirm. pasă
păstrugă s. f., g.-d. art. păstrugii; pl. păstrugi
păsa3 (a-i ~) (a se sinchisi) vb., ind. prez. 3 sg. [îmi etc.]
!păstură1 (polen) s. f., g.-d. art. păsturii
pasă; conj. prez. 3 sg. să [îmi/să-mi] pese; ger. păsându-mi
!păstură2 (ştergar; năframă; catrinţă) (reg.) s. f., g.-d. art.
păsare (pop.) s. f., g.-d. art. păsării
păsturii; pl. păsturi
păsat s. n.
păsui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păsuiesc, 3 sg.
păsărar s. m., pl. păsărari
păsuieşte, imperf. 1 păsuiam; conj. prez. 1 sg. să păsuiesc,
păsărărie (rar) s. f., art. păsărăria, g.-d. art. păsărăriei; pl. 3 să păsuiască
păsărării, art. păsărăriile (desp. -ri-i-)
păsuială s. f., g.-d. art. păsuielii; pl. păsuieli
păsărească (limbaj) (fam.) s. f., g.-d. art. păsăreştii
păsuire s. f., g.-d. art. păsuirii; pl. păsuiri
păsăresc adj. m., f. păsărească; pl. m. şi f. păsăreşti
păşcănean adj. m, s. m., pl. păşcăneni; adj. f., s. f.
păsăreşte adv. păşcăneană, pl. păşcănene
păsăret s. n. păşcăneancă s. f., g.-d. art. păşcănencei; pl. păşcănence
!păsărică s. f., g.-d. art. păsărelei; pl. păsărele păşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păşesc, 3 sg. păşeşte,
păsărime s. f., g.-d. art. păsărimii imperf. 1 păşeam; conj. prez. 1 sg. să păşesc, 3 să păşească
păsăroi s. m., pl. păsăroi, art. păsăroii păşire s. f., g.-d. art. păşirii; pl. păşiri
păsăruică (rar) s. f., g.-d. art. păsăruicii; pl. păsăruici păştiţă s. f., g.-d. art. păştiţei; pl. păştiţe
păscare (pop.) s. f., g.-d. art. păscării; pl. păscări păşuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. păşunez, 3 păşunează;
păscătoare (pop.) s. f., g.-d. art. păscătorii; pl. păscători conj. prez. 1 sg. să păşunez, 3 să păşuneze
păscut s. n. păşunare s. f., g.-d. art. păşunării
păscuţă s. f., g.-d. art. păscuţei; pl. păscuţe păşunat s. n.
păstaie s. f., art. păstaia, g.-d. art. păstăii; pl. păstăi, art. păşune s. f., g.-d. art. păşunii; pl. păşuni
păstăile (desp. -tă-i-) păşuneală (reg.) s. f., g.-d. art. păşunelii; pl. păşuneli
păstăioasă s. f., g.-d. art. păstăioasei; pl. păstăioase păta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pătez, 3 pătează; conj. prez. 1
păstăios (rar) adj. m., pl. păstăioşi; f. păstăioasă, pl. păstăioase sg. să pătez, 3 să păteze
păstârnac s. m., pl. păstârnaci pătare s. f., g.-d. art. pătării; pl. pătări
pătăranie 836
pătăranie (pop., fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. pătărania pătură s. f., g.-d. art. păturii; pl. pături
(desp. -ni-a), g.-d. art. pătăraniei; pl. pătăranii, art. pături (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păturesc,
pătăraniile (desp. -ni-i-) 3 sg. pătureşte, imperf. 1 pătuream; conj. prez. 1 sg. să
pătimaş adj. m., pl. pătimaşi; f. pătimaşă, art. pătimaşa, pl. păturesc, 3 să păturească
pătimaşe păturică s. f., g.-d. art. păturelei; pl. păturele
pătimi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pătimesc, pătuţ s. n., pl. pătuţuri
3 sg. pătimeşte, imperf. 1 pătimeam; conj. prez. 1 sg. să păţanie (desp. -ni-e) s. f., art. păţania (desp. -ni-a), g.-d.
pătimesc, 3 să pătimească
art. păţaniei; pl. păţanii, art. păţaniile (desp. -ni-i-)
pătimire (pop.) s. f., g.-d. art. pătimirii; pl. pătimiri
păţeală (rar) s. f., g.-d. art. păţelii; pl. păţeli
pătimitor (înv., pop.) adj. m., pl. pătimitori; f. sg. şi pl.
păţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păţesc, 3 sg. păţeşte,
pătimitoare
imperf. 1 păţeam; conj. prez. 1 sg. să păţesc, 3 să păţească
pătişor (rar) s. n., pl. pătişoare
păţire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. păţirii; pl. păţiri
pătlagină (desp. pă-tla-) s. f., g.-d. art. pătlaginii; pl.
păţit1 (pop.) adj. m., s. m., pl. păţiţi; adj. f. păţită, pl. păţite
pătlagini
păţit2 (rar) s. n.
!pătlăgică (desp. pă-tlă-) s. f., g.-d. art. pătlăgelei; pl. pătlăgele
păun s. m., pl. păuni
!pătlăgică-roşie (plantă) (desp. pă-tlă-, -şi-e) s. f., g.-d. art.
pătlăgelei-roşii; pl. pătlăgele-roşii păunar (rar) (desp. pă-u-) s. n., pl. păunare
!pătlăgică-vânătă (plantă) (desp. pă-tlă-) s. f., g.-d. art. păunaş (desp. pă-u-) s. m., pl. păunaşi
pătlăgelei-vinete; pl. pătlăgele-vinete păună (rar) s. f., g.-d. art. păunei; pl. păune
pătlăginiu (înv., pop.) (desp. pă-tlă-) adj. m., f. pătlăginie; păunărie (rar) (desp. pă-u-) s. f., art. păunăria, g.-d.
pl. m. şi f. pătlăginii păunării, art. păunăriei
pătrar (desp. pă-trar) s. n., pl. pătrare păunel (rar) (desp. pă-u-) s. m., pl. păunei, art. păuneii
pătrat1 (desp. pă-trat) adj. m., pl. pătraţi; f. pătrată, pl. păuni (a se ~) (pop.) (desp. pă-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg.
pătrate mă păunesc, 3 sg. se păuneşte, imperf. 1 sg. mă păuneam;
pătrat2 (desp. pă-trat) s. n., pl. pătrate conj. prez. 1 sg. să mă păunesc, 3 să se păunească; imper.
pătratic (desp. pă-tra-) adj. m., pl. pătratici; f. pătratică, pl. 2 sg. afirm. păuneşte-te; ger. păunindu-mă
pătratice păuniţă s. f., g.-d. art. păuniţei; pl. păuniţe
pătrăţel (desp. pă-tră-) s. n., pl. pătrăţele păzea interj.
pătrăţică (desp. pă-tră-) s. f., g.-d. art. pătrăţelei; pl. pătrăţele păzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păzesc, 3 sg. păzeşte,
pătrime (desp. pă-tri-) s. f., g.-d. art. pătrimii; pl. pătrimi imperf. 1 păzeam; conj. prez. 1 sg. să păzesc, 3 să păzească
pătrişor (desp. pă-tri-) s. n., pl. pătrişoare păzire s. f., g.-d. art. păzirii; pl. păziri
pătrunde (a ~) (desp. pă-trun-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 păzit s. n.
pl. pătrund, 2 sg. pătrunzi, 3 sg. pătrunde, perf. s. 1 sg. păzitoare (rar) s. f., g.-d. art. păzitoarei; pl. păzitoare
pătrunsei, 1 pl. pătrunserăm, m.m.c.p. 1 pl. pătrunseserăm; păzitor (rar) s. m., pl. păzitori
conj. prez. 1 sg. să pătrund, 3 să pătrundă; ger. pătrunzând; pâc/pâc-pâc interj.
part. pătruns
pâca/pâca-pâca (reg.) interj.
pătrundere (desp. pă-trun-) s. f., g.-d. art. pătrunderii; pl.
pâcâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. pâcâi, 3 pâcâie,
pătrunderi
imperf. 1 pâcâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să pâcâi, 3 să
pătrunjel (desp. pă-trun-) s. m., pl. pătrunjei, art. pătrunjeii pâcâie
pătrunjel-de-câmp (plantă) (desp. pă-trun-) s. m., pl. pâclă (desp. pâ-clă) s. f., g.-d. art. pâclei; pl. pâcle
pătrunjei-de-câmp, art. pătrunjeii-de-câmp
pâclos (desp. pâ-clos) adj. m., pl. pâcloşi; f. pâcloasă, pl.
pătrunjelul-câinelui (plantă) (desp. pă-trun-) s. m. art. pâcloase
pătrunzător (desp. pă-trun-) adj. m., pl. pătrunzători; f. sg. pâc-pâc v. pâc
şi pl. pătrunzătoare
pâine s. f., g.-d. art. pâinii; pl. pâini
pătuc s. n., pl. pătucuri
pâinea-pădurii (plantă) s. f. art., g.-d. art. pâinii-pădurii
pătucean (pop.) s. n., pl. pătucene
pâinea-porcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pâinii-porcului
pătuiac (pop.) s. n., pl. pătuiace
pâinică s. f., g.-d. art. pâinicii; pl. pâinici
pătul1 adj. m. (+ s. m., s. n. măr); pl. m. pătuli (meri ~), f.
pătule (mere ~) pâinişoară s. f., g.-d. art. pâinişoarei; pl. pâinişoare
pătul2 s. n., pl. pătule pâiniţă s. f., g.-d. art. pâiniţei; pl. pâiniţe
pătuli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pătulesc, pâl/pâl-pâl interj.
3 sg. pătuleşte, imperf. 1 pătuleam; conj. prez. 1 sg. să pâlc s. n., pl. pâlcuri
pătulesc, 3 să pătulească pâlculeţ s. n., pl. pâlculeţe
pătulire (pop.) s. f., g.-d. art. pătulirii; pl. pătuliri pâlcuşor s. n., pl. pâlcuşoare
837 pârjol
pâlnie (desp. -ni-e) s. f., art. pâlnia (desp. -ni-a), g.-d. art. pânză s. f., g.-d. art. pânzei; pl. pânze
pâlniei; pl. pâlnii, art. pâlniile (desp. -ni-i-) pânzărie (rar) s. f., art. pânzăria, g.-d. art. pânzăriei; (ateliere,
pâlnioară (desp. -ni-oa-) s. f., g.-d. art. pâlnioarei; pl. pâlnioare magazine) pl. pânzării, art. pânzăriile (desp. -ri-i-)
pâlpâi (a ~) vb., ind. prez. 3 pâlpâie, imperf. 3 pl. pâlpâiau; pânzătură (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzăturii; pl. pânzături
conj. prez. 3 să pâlpâie pânzeturi (sorturi) s. n. pl.
pâlpâială s. f., g.-d. art. pâlpâielii; pl. pâlpâieli pânzică s. f., g.-d. art. pânzicii
pâlpâire s. f., g.-d. art. pâlpâirii; pl. pâlpâiri
pânziş (rar) s. n.
pâlpâit s. n.
pânzişoară s. f., g.-d. art. pânzişoarei; pl. pânzişoare
pâlpâitor (desp. -pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitori; f. sg. şi pl.
pânzucă (reg.) s. f., g.-d. art. pânzucii
pâlpâitoare
pânzuliţă (porţiune din încălţăminte) s. f., g.-d. art.
pâlpâitură (rar) (desp. -pâ-i-) s. f., g.-d. art. pâlpâiturii; pl.
pâlpâituri pânzuliţei; pl. pânzuliţe
pâl-pâl v. pâl pânzuţă (reg.) s. f., g.-d. art. pânzuţei; pl. pânzuţe
până1 conjcţ. (A strigat ~ a răguşit.) pâr1/pârr interj.
până2 prep. (S-a dus ~ acasă/pân-acasă.) pâr2 (reg.) s. m., pl. pâri
până ce loc. conjcţ. pâră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pârei; pl. pâre
+până după prep. + prep. pârâcios adj. m., pl. pârâcioşi; f. pârâcioasă, pl. pârâcioase
+până în prep. + prep. pârâciune (pop.) s. f., g.-d. art. pârâciunii; pl. pârâciuni
!până la/(în tempo rapid) pân՚ la (fam.) prep. + prep. !pârâi (a ~) vb., ind. prez. 3 pârâie, imperf. 3 pl. pârâiau;
+până pe prep. + prep. conj. prez. 3 să pârâie
+până pe după prep. + prep. + prep. pârâiaş s. n., pl. pârâiaşe
+până pe la prep. + prep. + prep. pârâit s. n., pl. pârâituri
+până pe sub prep. + prep. + prep. pârâitoare (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitorii; pl. pârâitori
până să loc. conjcţ. pârâitor (desp. -râ-i-) adj. m., pl. pârâitori; f. sg. şi pl.
+până şi (chiar şi) loc. adv. pârâitoare
pândaci (rar) adj. m., pl. pândaci; f. sg. şi pl. pândace pârâitură (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâiturii; pl. pârâituri
pândar s. m., pl. pândari pârâş (pop.) s. m., pl. pârâşi
pândaş (înv., reg.) s. m., pl. pândaşi pârât adj. m., s. m., pl. pârâţi; adj. f., s. f. pârâtă, pl. pârâte
pândă s. f., g.-d. art. pândei; pl. pânde pârâtor (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtori; adj. f., s. f. sg. şi
pândi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pândesc, 3 sg. pl. pârâtoare
pândeşte, imperf. 1 pândeam; conj. prez. 1 sg. să pândesc, pârâtură (înv.) s. f., g.-d. art. pârâturii; pl. pârâturi
3 să pândească pârâu s. n., art. pârâul; pl. pâraie
pândiş (pop.) adv.
pârâuţ (pop.) s. n., pl. pârâuţe
pândit s. n.
pârcălab s. m., pl. pârcălabi
pânditor adj. m., pl. pânditori; f. sg. şi pl. pânditoare
pârcălăbie s. f., art. pârcălăbia, g.-d. art. pârcălăbiei; pl.
pângări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pângăresc, 3 sg.
pârcălăbii, art. pârcălăbiile (desp. -bi-i-)
pângăreşte, imperf. 1 pângăream; conj. prez. 1 sg. să
pângăresc, 3 să pângărească pârdalnic (pop.) adj. m., pl. pârdalnici; f. pârdalnică, pl.
pârdalnice
pângărire s. f., g.-d. art. pângăririi; pl. pângăriri
pârgar s. m., pl. pârgari
pângăritor (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritori; adj. f., s. f.
sg. şi pl. pângăritoare pârgav (reg.) adj. m., pl. pârgavi; f. pârgavă, pl. pârgave
!pântec (pop.) s. n., pl. pântece !pârgă (pop.) s. f.
pântecare (reg.) s. f., g.-d. art. pântecării; pl. pântecări pârghie (desp. -ghi-e) s. f., art. pârghia (desp. -ghi-a), g.-d.
pântecăraie (reg., fam.) s. f., art. pântecăraia, g.-d. art. art. pârghiei; pl. pârghii, art. pârghiile (desp. -ghi-i-)
pântecărăii; pl. pântecărăi, art. pântecărăile (desp. -ră-i-) pârgui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguieşte, 3 pl.
pântecărie (reg.) s. f., art. pântecăria, g.-d. art. pântecăriei; se pârguiesc, imperf. 3 sg. se pârguia; conj. prez. 3 să se
pl. pântecării, art. pântecăriile (desp. -ri-i-) pârguiască; ger. pârguindu-se
pântecel s. n., pl. pântecele pârguială s. f., g.-d. art. pârguielii; pl. pârguieli
pântecos adj. m., pl. pântecoşi; f. pântecoasă, pl. pântecoase pârguit s. n.
pântecuţ (rar) s. n., pl. pântecuţe pârî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pârăsc, 3 sg. pârăşte,
pânzar1 (persoană) (înv.) s. m., pl. pânzari imperf. 1 pâram; conj. prez. 1 sg. să pârăsc, 3 să pârască
pânzar2 (sul la războiul de ţesut; corabie) s. n., pl. pânzare pârjoală (reg.) s. f., g.-d. art. pârjoalei; pl. pârjoale
pânzat adj. m., pl. pânzaţi; f. pânzată, pl. pânzate pârjol (pop.) s. n., pl. pârjoluri
pârjoli 838
pârjoli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pârjolesc, peaj s. n.
3 sg. pârjoleşte, imperf. 1 pârjoleam; conj. prez. 1 sg. să pe atât/pe atâta//(în tempo rapid) pe-atât/pe-atâta prep. +
pârjolesc, 3 să pârjolească adv.
pârlea (pop.) s. m., g.-d. pârlii, voc. pârleo (numai în expr.) pebegaz s. n., pl. pebegazuri
pârleală s. f., g.-d. art. pârlelii; pl. pârleli pebrină (desp. pe-bri-) s. f., g.-d. art. pebrinei; pl. pebrine
pârleaz s. n., pl. pârleazuri +pecan adj. invar. (nuc ~, nucă ~)
pârli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pârlesc, 3 sg. pârleşte, pecari s. m., art. pecariul; pl. pecari, art. pecarii (desp. -ri-i)
imperf. 1 pârleam; conj. prez. 1 sg. să pârlesc, 3 să pecarizare s. f., g.-d. art. pecarizării; pl. pecarizări
pârlească
peceneg adj. m., s. m., pl. pecenegi; adj. f., s. f. pecenegă,
pârlire s. f., g.-d. art. pârlirii; pl. pârliri pl. pecenege
pârlit s. n. pecenegă (limbă) s. f., g.-d. art. pecenegei
pârlitură (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pârliturii; pl. pârlituri pecetar1 (persoană) (înv.) s. m., pl. pecetari
pârloagă s. f., g.-d. art. pârloagei; pl. pârloage pecetar2 (sigiliu) (înv.) s. n., pl. pecetare
pârlogi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogeşte, pecete s. f., g.-d. art. peceţii; pl. peceţi
3 pl. se pârlogesc, imperf. 3 sg. se pârlogea; conj. prez. 3 să
pecetea-lui-Solomon (plantă) s. f. art., g.-d. art.
se pârlogească; ger. pârlogindu-se
peceţii‑lui-Solomon
pârnaie (reg., arg.) s. f., art. pârnaia, g.-d. art. pârnăii; pl.
pecetlui (a ~) (desp. -ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
pârnăi, art. pârnăile (desp. -nă-i-)
pecetluiesc, 3 sg. pecetluieşte, imperf. 1 pecetluiam; conj.
pârpălac (carne friptă) (înv.) s. n., pl. pârpălace
prez. 1 sg. să pecetluiesc, 3 să pecetluiască
!pârpăleală (pârpălire) (pop.) s. f., g.-d. art. pârpălelii; pl.
pecetluire (desp. -ce-tlu-) s. f., g.-d. art. pecetluirii; pl.
pârpăleli
pecetluiri
!pârpăli (a ~) (a frige uşor) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3
pecetluit (rar) (desp. -ce-tlu-) s. n.
pl. pârpălesc, 3 sg. pârpăleşte, imperf. 1 pârpăleam; conj.
prez. 1 sg. să pârpălesc, 3 să pârpălească pechinez s. m., pl. pechinezi
!pârpălire (pârpăleală) (pop.) s. f., g.-d. art pârpălirii; pl. !peching (ţesătură) (rar) s. n.
pârpăliri !Peching (rasă de raţe) s. propriu n.
pârpăriţă (reg.) s. f., g.-d. art. pârpăriţei; pl. pârpăriţe pecie (înv., reg.) (desp. -ci-e) s. f., art. pecia (desp. -ci-a),
pârr v. pâr1 g.‑d. art. peciei; pl. pecii, art. peciile (desp. -ci-i-)
pârş s. m., pl. pârşi pecingine s. f., g.-d. art. pecinginii; pl. pecingini
pârtie (desp. -ti-e) s. f., art. pârtia (desp. -ti-a), g.-d. art. pecinginos adj. m., pl. pecinginoşi; f. pecinginoasă, pl.
pârtiei; pl. pârtii, art. pârtiile (desp. -ti-i-) pecinginoase
pârtioară (desp. -ti-oa-) s. f., g.-d. art. pârtioarei; pl. pârtioare !peciu (înv., reg.) s. n., pl. peciuri
pârţ1 (pop.) interj. +pecorino s. n.
pârţ2 (pop.) s. n., pl. pârţuri pectază s. f., g.-d. art. pectazei; pl. pectaze
pârţag (pop., fam.) s. n. pectină s. f., g.-d. art. pectinei; pl. pectine
pârţâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. pârţâi, 3 pârţâie, pectoral1 adj. m., pl. pectorali; f. pectorală, pl. pectorale
imperf. 1 pârţâiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să pârţâi, 3 să pectoral2 (muşchi) s. m., pl. pectorali
pârţâie pectoral3 (pieptar, ornament) s. n., pl. pectorale
pâslar s. m., pl. pâslari peculiu [liu pron. lĭu] s. n.
pâslă s. f., g.-d. art. pâslei; pl. pâsle pecuniar (desp. -ni-ar) adj. m., pl. pecuniari; f. pecuniară,
pâsli (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsleşte, 3 pl. pecuniare
pl. se pâslesc, imperf. 3 sg. se pâslea; conj. prez. 3 să se pedagog s. m., pl. pedagogi
pâslească; ger. pâslindu-se pedagogă s. f., g.-d. art. pedagogei; pl. pedagoge
pâslos adj. m., pl. pâsloşi; f. pâsloasă, pl. pâsloase pedagogic adj. m., pl. pedagogici; f. pedagogică, pl. pedagogice
pâş interj. pedagogie s. f., art. pedagogia, g.-d. art. pedagogiei; pl.
!pâş-pâş interj., adj. invar., adv. (mers ~, a merge ~) pedagogii, art. pedagogiile (desp. -gi-i-)
pâşin (blajin) (reg.) adj. m., pl. pâşini; f. pâşină, pl. pâşine pedagogism (rar) s. n.
+PC (engl.) [pron. pisi] s. n., pl. PC-uri [pron. pisiuri] pedala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pedalez, 3 pedalează; conj.
+PCR1 (partid) [cit. pečere] s. n., art. PCR-ul [cit. pečereul] prez. 1 sg. să pedalez, 3 să pedaleze
+PCR2 (test) [cit. engl. pisiar] s. n., pl. PCR-uri [cit. pisiaruri] pedală s. f., g.-d. art. pedalei; pl. pedale
+pdf [cit. pedefe] s. n., pl. pdf-uri [cit. pedefeuri] pedalier (desp. -li-er) s. n., pl. pedaliere
+PDG [cit. pedege] s. m., art. PDG-ul [cit. pedeğeul] pedalizare s. f., g.-d. art. pedalizării; pl. pedalizări
pe prep. pedant adj. m., s. m., pl. pedanţi; adj. f., s. f. pedantă, pl. pedante
839 pelargonie
pedanterie s. f., art. pedanteria, g.-d. art. pedanteriei; pl. pedofilie s. f., art. pedofilia, g.-d. art. pedofiliei; pl. pedofilii,
pedanterii, art. pedanteriile (desp. -ri-i-) art. pedofiliile (desp. -li-i-)
pedantesc (livr.) adj. m., f. pedantescă; pl. m. şi f. pedanteşti pedogenetic adj. m., pl. pedogenetici; f. pedogenetică, pl.
pedantic (înv.) adj. m., pl. pedantici; f. pedantică, pl. pedantice pedogenetice
pedantism s. n. pedogeneză s. f., g.-d. art. pedogenezei
pedeapsă s. f., g.-d. art. pedepsei; pl. pedepse pedoloagă v. pedologă
pedel (înv.) s. m., pl. pedeli pedolog s. m., pl. pedologi
pedepsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pedepsesc, 3 !pedologă (livr.)/(colocv.) pedoloagă s. f., g.-d. art.
sg. pedepseşte, imperf. 1 pedepseam; conj. prez. 1 sg. să pedologei/pedoloagei; pl. pedologe/pedoloage
pedepsesc, 3 să pedepsească pedologic adj. m., pl. pedologici; f. pedologică, pl. pedologice
pedepsibil (rar) adj. m., pl. pedepsibili; f. pedepsibilă, pl. pedologie s. f., art. pedologia, g.-d. pedologii, art. pedologiei
pedepsibile !pedometru/podometru (aparat de înregistrat paşii)
pedepsibilitate s. f., g.-d. art. pedepsibilităţii (desp. -me-tru) s. n., art. pedometrul/podometrul; pl.
pedepsie (pop.) s. f., art. pedepsia, g.-d. pedepsii, art. pedometre/podometre
pedepsiei pedosferă (desp. -dos-fe-/-do-sfe-) s. f., g.-d. art. pedosferei
pedepsire s. f., g.-d. art. pedepsirii; pl. pedepsiri peduncul s. m., pl. pedunculi
pedepsitor (rar) adj. m., pl. pedepsitori; f. sg. şi pl. pedepsitoare pedunculat adj. m., pl. pedunculaţi; f. pedunculată, pl.
pederast s. m., pl. pederaşti pedunculate
+pedes (per ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (mers ~, a merge ~) +peeling (engl.) [pron. piling] s. n., pl. peelinguri [pron.
pederastie s. f., art. pederastia, g.-d. pederastii, art. pederastiei pilinguri]
pedestraş (înv., pop.) s. m., pl. pedestraşi +peer-review (engl.) [pron. pirrivĭu] s. n.
pedestri (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pegamoid s. n.
pedestresc, 3 sg. se pedestreşte, imperf. 1 sg. mă pedestream; !pegas (peşte) s. m., pl. pegaşi
conj. prez. 1 sg. să mă pedestresc, 3 să se pedestrească; !Pegas (cal mitologic; constelaţie) s. propriu m.
imper. 2 sg. afirm. pedestreşte-te; ger. pedestrindu-mă pegmatit s. n., pl. pegmatite
pedestrime (înv., pop.) s. f., g.-d. art. pedestrimii; pl. pegră (livr.) (desp. pe-gră) s. f., g.-d. art. pegrei
pedestrimi pehblendă s. f., g.-d. art. pehblendei
pedestru1 (înv.) s. m., pl. pedeştri, art. pedeştrii pehlivan (înv., fam.) (desp. pe-hli-) s. m., pl. pehlivani
pedestru2 (rar) adj. m., pl. pedeştri; f. pedestră, pl. pedestre pehlivănesc (înv.) (desp. pe-hli-) adj. m., f. pehlivănească;
pediatră (doctoriţă de copii) (desp. -di-a-tră) s. f., g.-d. pl. m. şi f. pehlivăneşti
art. pediatrei; pl. pediatre pehlivănie (înv.) (desp. pe-hli-) s. f., art. pehlivănia, g.‑d.
pediatric (privitor la medicina copilului) (desp. -di-a- art. pehlivăniei; pl. pehlivănii, art. pehlivăniile (desp. -ni‑i-)
tric) adj. m., pl. pediatrici; f. pediatrică, pl. pediatrice peiorativ adj. m., pl. peiorativi; f. peiorativă, pl. peiorative
pediatrie (medicina copilului) (desp. -di-a-tri-) s. f., art. peisagist (desp. pe-i-) adj. m., s. m., pl. peisagişti; adj. f., s.
pediatria, g.-d. pediatrii, art. pediatriei f. peisagistă, pl. peisagiste
pediatru (medic de copii) (desp. -di-a-tru) s. m., art. peisagistic (desp. pe-i-) adj. m., pl. peisagistici; f.
pediatrul; pl. pediatri, art. pediatrii peisagistică, pl. peisagistice
pedicel s. n., pl. pedicele peisagistică (desp. pe-i-) s. f., g.-d. art. peisagisticii
pedicelat adj. m., pl. pedicelaţi; f. pedicelată, pl. pedicelate peisaj (desp. pe-i-) s. n., pl. peisaje
pedichiură s. f., g.-d. art. pedichiurii; pl. pedichiuri pejmă s. f., g.-d. art. pejmei; pl. pejme
pedichiurist s. m., pl. pedichiurişti Pekin v. Beijing
pedichiuristă s. f., g.-d. art. pedichiuristei; pl. pedichiuriste +pe la (aproximativ la) adv. + prep. (Vino pe la zece!)
pedicul s. n., pl. pedicule !pe la2 prep. + prep. (Vino pe la mine!)
pediculat adj. m., pl. pediculaţi; f. pediculată, pl. pediculate peladă s. f., g.-d. art. peladei; pl. pelade
pediculoză s. f., g.-d. art. pediculozei; pl. pediculoze pelagic adj. m., pl. pelagici; f. pelagică, pl. pelagice
pedigri (desp. -di-gri) s. n., art. pedigriul; pl. pedigriuri pelagoscop (desp. -gos-cop/-go-scop) s. n., pl. pelagoscoape
pediometru (aparat de măsurat copiii) (desp. -di-o-me- pelagră (desp. -la-gră) s. f., g.-d. art. pelagrei; pl. pelagre
tru) s. n., art. pediometrul; pl. pediometre pelagros (rar) (desp. -la-gros) adj. m., s. m., pl. pelagroşi;
pediplenă (desp. -di-ple-) s. f., g.-d. art. pediplenei; pl. pediplene adj. f., s. f. pelagroasă, pl. pelagroase
pedoclimatic (desp. -do-cli-) adj. m., pl. pedoclimatici; f. pelagrozină (desp. -la-gro-) s. f., g.-d. art. pelagrozinei
pedoclimatică, pl. pedoclimatice pelargonie (desp. -ni-e) s. f., art. pelargonia (desp. -ni-a),
+pedodonţie s. f., art. pedodonţia, g.-d. pedodonţii, art. pedodonţiei g.‑d. art. pelargoniei; pl. pelargonii, art. pelargoniile (desp.
pedofil adj. m., s. m., pl. pedofili; adj. f., s. f. pedofilă, pl. pedofile -ni-i-)
pelasg 840
pelasg adj. m., s. m., pl. pelasgi; adj. f., s. f. pelasgă, pl. pelasge pelvis s. n., pl. pelvisuri
pelasgic adj. m., pl. pelasgici; f. pelasgică, pl. pelasgice pelvitomie s. f., art. pelvitomia, g.-d. art. pelvitomiei; pl.
pe lângă prep. + prep. pelvitomii, art. pelvitomiile (desp. -mi-i-)
pelerin (călător la locuri sfinte) s. m., pl. pelerini pembe1 (înv.) adj. invar. (funde ~)
pelerinaj (călătorie la locuri sfinte) s. n., pl. pelerinaje pembe2 (înv.) s. n., art. pembeul
pelerină (îmbrăcăminte) s. f., g.-d. art. pelerinei; pl. pemfigus s. n., art. pemfigusul
pelerine pempant (înv.) adj. m., pl. pempanţi; f. pempantă, pl.
pelerinuţă s. f., g.-d. art. pelerinuţei; pl. pelerinuţe pempante
peletic s. n., pl. peletice pena (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. penez, 3 penează; conj.
peletizare s. f., g.-d. art. peletizării; pl. peletizări prez. 1 sg. să penez, 3 să peneze
+peleţi (deşeuri de lemn) s. m. pl. penaj s. n., pl. penaje
pelican s. m., pl. pelicani !penal1 adj. m., s. m., pl. penali; f. penală, pl. penale (Prin
lege, penalii nu pot fi miniştri.)
pelicanol s. n.
+penal2 (drept penal) (colocv.) s. n. (specialist în ~)
pelicular adj. m., pl. peliculari; f. peliculară, pl. peliculare
penaliceşte (înv.) adv.
peliculă s. f., g.-d. art. peliculei; pl. pelicule
penalist s. m., pl. penalişti
peliculogen adj. m., pl. peliculogeni; f. peliculogenă, pl.
peliculogene penalistă s. f., g.-d. art. penalistei; pl. penaliste
pelin1 (băutură) s. n., (porţii; sorturi) pl. pelinuri penalitate s. f., g.-d. art. penalităţii; pl. penalităţi
pelin2 (plantă) s. m. penaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. penalizez, 3 penalizează;
conj. prez. 1 sg. să penalizez, 3 să penalizeze
pelinariţă s. f., g.-d. art. pelinariţei; pl. pelinariţe
penalizare s. f., g.-d. art. penalizării; pl. penalizări
pelinaş1 (băutură) (fam.) s. n., (porţii; sorturi) pl. pelinaşe
+penalizator adj. m., pl. penalizatori; f. sg. şi pl.
pelinaş2 (plantă) s. m.
penalizatoare
pelincă (scutec) (reg.) s. f., g.-d. art. pelincii; pl. pelinci
penalizaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. penalizaţia (desp.
pelincile-Domnului (prăjitură) s. f. pl. art. -ţi‑a), g.-d. art. penalizaţiei; pl. penalizaţii, art. penalizaţiile
pelin de mai s. n. + prep. + s. m. (desp. -ţi-i-)
pelin-de-mături (plantă) s. m. penalmente (rar) adv.
peliniţă s. f., g.-d. art. peliniţei; pl. peliniţe !penalti s. n., art. penaltiul (desp. -ti-ul); pl. penaltiuri
pelin-mic (plantă) s. m. (desp. -ti-uri)
pelinuţă s. f., g.-d. art. pelinuţei; pl. pelinuţe penar s. n., pl. penare
pelin-bun (plantă) s. m. penat adj. m., pl. penaţi; f. penată, pl. penate
pelit s. n., pl. pelite penaţi s. m. pl., art. penaţii
pelotă (joc cu mingea) s. f., g.-d. art. pelotei; pl. pelote penă (înv.) s. f., g.-d. art. penei; pl. pene
peltat adj. m., pl. peltaţi; f. peltată, pl. peltate pendinte adj. invar. (procese ~)
peltea s. f., art. pelteaua, g.-d. art. peltelei; pl. peltele pendul (dispozitiv care oscilează) s. n., pl. pendule
peltic adj. m., pl. peltici; f. peltică, pl. peltice pendula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pendulez, 3 pendulează;
pelticărie (rar) s. f., art. pelticăria, g.-d. art. pelticăriei; pl. conj. prez. 1 sg. să pendulez, 3 să penduleze
pelticării, art. pelticăriile (desp. -ri-i-) pendular adj. m., pl. pendulari; f. pendulară, pl. pendulare
pelticeală (rar) s. f., g.-d. art. pelticelii; pl. pelticeli pendulare s. f., g.-d. art. pendulării; pl. pendulări
peltici (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pelticesc, pendulă (ceas) s. f., g.-d. art. pendulei; pl. pendule
3 sg. se pelticeşte, imperf. 1 sg. mă pelticeam; conj. prez. 1 penel s. n., pl. peneluri
sg. să mă pelticesc, 3 să se pelticească; imper. 2 sg. afirm. +penelist adj. m., s. m., pl. penelişti; adj. f., s. f. penelistă,
pelticeşte-te; ger. pelticindu-mă pl. peneliste
pelticie s. f., art. pelticia, g.-d. art. pelticiei; pl. pelticii, art. peneplenă (desp. -ne-ple-) s. f., g.-d. art. peneplenei; pl.
pelticiile (desp. -ci-i-) peneplene
peltinerv adj. m., pl. peltinervi; f. peltinervă, pl. peltinerve peneplenizare (desp. -ne-ple-) s. f., g.-d. art. peneplenizării;
pelur1 adj. invar. (coli ~) pl. peneplenizări
pelur2 s. n. penet (rar) s. n., pl. peneturi
peluză s. f., g.-d. art. peluzei; pl. peluze penetra (desp. -ne-tra) vb., ind. prez. 1 sg. penetrez, 3
pelvian (desp. -vi-an) adj. m., pl. pelvieni (desp. -vi-eni); f. penetrează; conj. prez. 1 sg. să penetrez, 3 să penetreze
pelviană, pl. pelviene penetrabil (desp. -ne-tra-) adj. m., pl. penetrabili; f.
pelviperitonită s. f., g.-d. art. pelviperitonitei; pl. penetrabilă, pl. penetrabile
pelviperitonite penetrabilitate (desp. -ne-tra-) s. f., g.-d. art. penetrabilităţii
841 penultim
penetrant (desp. -ne-trant) adj. m., pl. penetranţi; f. pensula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pensulez, 3 pensulează;
penetrantă, pl. penetrante conj. prez. 1 sg. să pensulez, 3 să pensuleze
penetranţă (desp. -ne-tran-) s. f., g.-d. art. penetranţei; pl. pensulare s. f., g.-d. art. pensulării; pl. pensulări
penetranţe pensulaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. pensulaţia (desp. -ţi-a),
penetrare (desp. -ne-tra-) s. f., g.-d. art. penetrării; pl. g.-d. art. pensulaţiei; pl. pensulaţii, art. pensulaţiile (desp.
penetrări -ţi-i-)
penetraţie (desp. -ne-tra-ţi-e) s. f., art. penetraţia (desp. pensulă s. f., g.-d. art. pensulei; pl. pensule
-ţi-a), g.-d. art. penetraţiei; pl. penetraţii, art. penetraţiile pentacord s. n., pl. pentacorduri
(desp. -ţi-i-) pentadactil1 adj. m., pl. pentadactili; f. pentadactilă, pl.
penibil adj. m., pl. penibili; f. penibilă, pl. penibile pentadactile
!penicilic adj. m. (derivat ~), pl. penicilici pentadactil2 s. n., pl. pentadactile
penicilinază s. f., g.-d. art. penicilinazei; pl. penicilinaze pentadă (rar) s. f., g.-d. art. pentadei; pl. pentade
penicilină s. f., g.-d. art. penicilinei; (sorturi) pl. peniciline pentaedru (desp. -e-dru) s. n., art. pentaedrul; pl. pentaedre
!penicillium (lat.) (desp. -li-um) s. n. pentagon (figură geometrică) s. n., pl. pentagoane
penin s. n., pl. penine Pentagon (sediul Departamentului Apărării al SUA) s.
peninsular (desp. pe-nin-/pen-in-) adj. m., pl. peninsulari; propriu n.
f. peninsulară, pl. peninsulare pentagonal adj. m., pl. pentagonali; f. pentagonală, pl.
peninsulă (desp. pe-nin-/pen-in-) s. f., g.-d. art. peninsulei; pentagonale
pl. peninsule pentagramă (desp. -ta-gra-) s. f., g.-d. art. pentagramei; pl.
penis s. n., pl. penisuri pentagrame
penişoară (înv.) s. f., g.-d. art. penişoarei; pl. penişoare pentametru (desp. -me-tru) s. m., art. pentametrul; pl.
penitenciar1 (desp. -ci-ar) adj. m., pl. penitenciari; f. pentametri, art. pentametrii
penitenciară, pl. penitenciare (spital penitenciar) pentan s. m., pl. pentani
penitenciar2 (desp. -ci-ar) s. n., pl. penitenciare pentaoxid s. m., pl. pentaoxizi
penitent adj. m., s. m., pl. penitenţi; adj. f., s. f. penitentă, pentasilabic adj. m., pl. pentasilabici; f. pentasilabică, pl.
pl. penitente pentasilabice
penitenţă s. f., g.-d. art. penitenţei; pl. penitenţe Pentateuh s. propriu n.
peniţa-bungeacului (plantă) s. f. art., g.-d. art. peniţei- pentatlon (desp. pen-ta-tlon/pent-a-) s. n., pl. pentatloane
bungeacului pentatlonist (desp. pen-ta-tlo-/pent-a-) s. m., pl. pentatlonişti
peniţă s. f., g.-d. art. peniţei; pl. peniţe pentatlonistă (desp. pen-ta-tlo-/pent-a-) s. f., g.-d. art.
!penny (monedă) (engl.) s. m., pl. penny, (rar) art. pennyi pentatlonistei; pl. pentatloniste
[pron. peniĭ]/(engl.) pence [pron. pens] pentatonic adj. m., pl. pentatonici; f. pentatonică, pl. pentatonice
pensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pensez, 3 pensează; conj. pentavalent adj. m., pl. pentavalenţi; f. pentavalentă, pl.
prez. 1 sg. să pensez, 3 să penseze pentavalente
pensare s. f., g.-d. art. pensării; pl. pensări +pentavalenţă s. f., g.-d. art. pentavalenţei; pl. pentavalenţe
pensă s. f., g.-d. art. pensei; pl. pense pentazol s. n.
pensie (desp. -si-e) s. f., art. pensia (desp. -si-a), g.-d. art. penteleu s. n., art. penteleul; (beţe, pante) pl. penteleie
pensiei; pl. pensii, art. pensiile (desp. si-i-) pentelică adj. f. (marmură ~)
pensioară (desp. -si-oa-) s. f., g.-d. art. pensioarei; pl. +penthouse (engl.) [ou pron. aŭ] s. n., pl. penthouse-uri
pensioare [pron. penthaŭsuri]
pension (înv.) (desp. -si-on) s. n., pl. pensioane penticostal adj. m., s. m., pl. penticostali; adj. f., s. f.
pensiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg. pensionez, penticostală, pl. penticostale
3 pensionează; conj. prez. 1 sg. să pensionez, 3 să penticostar (carte bisericească) s. n., pl. penticostare
pensioneze pentodă (desp. pen-to-/pent-o-) s. f., g.-d. art. pentodei; pl.
+pensionabil (desp. -si-o-) adj. m., pl. pensionabili; f. pentode
pensionabilă, pl. pensionabile pentoză s. f., g.-d. art. pentozei; pl. pentoze
pensionar (desp. -si-o-) s. m., pl. pensionari pentru prep., adv. (a vota ~ moţiune, a vota ~)
pensionară (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. pensionarei; pl. pentru ca (...) să loc. conjcţ. (Profesorul vorbeşte rar, pentru
pensionare ca toţi elevii să poată lua notiţe.)
pensionare (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. pensionării; pl. pentru că loc. conjcţ.
pensionări pentru ce prep. + pr. (Luptă ~ îşi doreşte.)
pensionat (înv.) (desp. -si-o-) s. n., pl. pensionate penultim (desp. pe-nul-/pen-ul-) adj. m., pl. penultimi; f.
pensiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. pensiunii; pl. pensiuni penultimă, pl. penultime
penumbră 842
penumbră (desp. pe-num-/pen-um-) s. f., g.-d. art. perceptibil adj. m., pl. perceptibili; f. perceptibilă, pl.
penumbrei; pl. penumbre perceptibile
!penurie (desp. -ri-e) s. f., art. penuria (desp. -ri-a), g.-d. perceptibilitate s. f., g.-d. art. perceptibilităţii
penurii, art. penuriei perceptiv adj. m., pl. perceptivi; f. perceptivă, pl. perceptive
peon s. m., pl. peoni perceptor (încasator de impozite) s. m., pl. perceptori
peonaj (rar) (desp. pe-o-) s. n. perceptorial (rar) (desp. -ri-al) adj. m., pl. perceptoriali; f.
!pepelea (poznaş) (pop.) s. m., g.-d. art. lui pepelea perceptorială, pl. perceptoriale
!Pepelea (personaj) s. propriu m., g.-d. art. lui Pepelea/ percepţie (desp. -ţi-e) s. f., art. percepţia (desp. -ţi-a), g.‑d.
(înv.) Pepelei art. percepţiei; pl. percepţii, art. percepţiile (desp. -ţi-i-)
pepenar s. m., pl. pepenari !percheziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. percheziţia (desp. -ţi‑a),
pepenaş s. m., pl. pepenaşi g.‑d. art. percheziţiei; pl. percheziţii, art. percheziţiile
pepenărie s. f., art. pepenăria, g.-d. art. pepenăriei; pl. (desp. -ţi-i-)
pepenării, art. pepenăriile (desp. -ri-i-) !percheziţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
pepene s. m., pl. pepeni percheziţionez, 3 percheziţionează; conj. prez. 1 sg. să
percheziţionez, 3 să percheziţioneze
+pepene-galben (specie de pepeni) s. m., pl. pepeni-
galbeni percică (reg.) s. f., g.-d. art. percelei; pl. percele
+pepene-roşu/pepene-verde (specie de pepeni) s. m., pl. perciunat adj. m., pl. perciunaţi; f. perciunată, pl. perciunate
pepeni-roşii/pepeni-verzi perciune s. m., pl. perciuni
pepenişte (pop.) s. f., g.-d. art. pepeniştii; pl. pepenişti perclorat s. m., pl. percloraţi
pepenoaică s. f., g.-d. art. pepenoaicei; pl. pepenoaice !percloric adj. m. (derivat ~), pl. perclorici; f. perclorică
(anhidridă ~), pl. perclorice
pepenoaie (rar) s. f., art. pepenoaia, g.-d. art. pepenoaiei;
pl. pepenoaie percolare s. f., g.-d. art. percolării; pl. percolări
pepenoi s. m., pl. pepenoi, art. pepenoii percusiune (înv.) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. percusiunii;
pl. percusiuni
pepenos (rar) adj. m., pl. pepenoşi; f. pepenoasă, pl. pepenoase
percuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. percutez, 3 percutează;
pepinieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. pepinierei; pl. pepiniere
conj. prez. 1 sg. să percutez, 3 să percuteze
pepinierie (rar) (desp. -ni-e-) s. f., art. pepinieria, g.-d. art.
percutant adj. m., pl. percutanţi; f. percutantă, pl. percutante
pepinieriei; pl. pepinierii, art. pepinieriile (desp. -ri-i-)
percutare s. f., g.-d. art. percutării; pl. percutări
pepinierist (rar) (desp. -ni-e-) s. m., pl. pepinierişti
percutor s. n., pl. percutoare
pepit1 adj. invar. (stofe ~)
percuţie (desp. -ţi-e) s. f., art. percuţia (desp. -ţi-a), g.-d.
pepit2 (model de ţesătură) s. n.
art. percuţiei; pl. percuţii, art. percuţiile (desp. -ţi-i-)
pepită (bucată de metal nativ) s. f., g.-d. art. pepitei; pl.
percuţionist (desp. -ţi-o-) s. m., pl. percuţionişti
pepite
perdaf (înv., fam.) s. n., pl. perdafuri (mai ales în expr.)
peplum (desp. pe-plum) s. n., pl. peplumuri
perdant adj. m., pl. perdanţi; f. perdantă, pl. perdante
peppermint (engl.) [er pron. ăr] s. n., (porţii) pl.
pepperminturi perdăfui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. perdăfuiesc,
3 sg. perdăfuieşte, imperf. 1 perdăfuiam; conj. prez. 1 sg.
!pepsi® s. n., art. pepsiul; pl. pepsi
să perdăfuiesc, 3 să perdăfuiască
pepsic adj. m., pl. pepsici; f. pepsică, pl. pepsice
perdea s. f., art. perdeaua, g.-d. art. perdelei; pl. perdele
pepsi-cola® (băutură) s. f., g.-d. art. pepsi-colei; (porţii;
perdegiu (slujbaş domnesc) s. m., art. perdegiul; pl.
sorturi) pl. pepsi-cole
perdegii, art. perdegiii (desp. -gi-ii)
+Pepsi-Cola (companie) s. f.
perdelegiu (fabricant de perdele) (înv.) s. m., art.
pepsină s. f., g.-d. art. pepsinei; pl. pepsine perdelegiul; pl. perdelegii, art. perdelegiii (desp. -gi-ii)
peptidă s. f., g.-d. art. peptidei; pl. peptide perdelui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. perdeluiesc,
peptonă s. f., g.-d. art. peptonei; pl. peptone 3 sg. perdeluieşte, imperf. 1 perdeluiam; conj. prez. 1 sg.
per prep. (preţ ~ litru) să perdeluiesc, 3 să perdeluiască
peracid (desp. pe-ra-/per-a-) s. m., pl. peracizi perdeluire (rar) s. f., g.-d. art. perdeluirii; pl. perdeluiri
percaină s. f., g.-d. art. percainei perdeluţă s. f., g.-d. art. perdeluţei; pl. perdeluţe
percal (înv.) s. n., (sorturi) pl. percale perditanţă s. f., g.-d. art. perditanţei
percalină (înv.) s. f., g.-d. art. percalinei perdiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. perdiţia (desp. -ţi-a), g.-d.
percepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. percep, 3 sg. art. perdiţiei; pl. perdiţii, art. perdiţiile (desp. -ţi-i-)
percepe; conj. prez. 1 sg. să percep, 3 să perceapă; ger. pereche s. f., art. perechea, g.-d. art. perechii; pl. perechi
percepând; part. perceput perechiuşă (reg.) s. f., art. perechiuşa, g.-d. art. perechiuşei;
percepere s. f., g.-d. art. perceperii; pl. perceperi pl. perechiuşe
843 periclitare
peregrin (persoană care călătoreşte mult) (desp. -re-grin) perforant adj. m., pl. perforanţi; f. perforantă, pl. perforante
s. m., pl. peregrini perforare s. f., g.-d. art. perforării; pl. perforări
peregrina (a ~) (desp. -re-gri-) vb., ind. prez. 1 sg. perforat s. n.
peregrinez, 3 peregrinează; conj. prez. 1 sg. să peregrinez, perforatoare (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. perforatoarei;
3 să peregrineze pl. perforatoare
peregrinaj (călătorie lungă) (rar) (desp. -re-gri-) s. n., pl. perforator1 (instrument) s. n., pl. perforatoare
peregrinaje
perforator2 (persoană) (rar) s. m., pl. perforatori
peregrinare (desp. -re-gri-) s. f., g.-d. art. peregrinării; pl.
perforaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. perforaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
peregrinări
art. perforaţiei; pl. perforaţii, art. perforaţiile (desp. -ţi-i-)
peregrinaţie (rar) (desp. -re-gri-, -ţi-e) s. f., art. peregrinaţia
+performance (engl.) [pron. performăns] s. n., pl.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. peregrinaţiei; pl. peregrinaţii, art.
performance-uri
peregrinaţiile (desp. -ţi-i-)
performant adj. m., pl. performanţi; f. performantă, pl.
peremptoriu [riu pron. rĭu] (desp. -remp-to-) adj. m., f.
performante
peremptorie (desp. -ri-e); pl. m. şi f. peremptorii
performanţă s. f., g.-d. art. performanţei; pl. performanţe
perempţiune (jur.: perimarea unei acţiuni) (desp.
-remp‑ţi-u-) s. f., g.-d. art. perempţiunii; pl. perempţiuni !performer s. m., pl. performeri
peren adj. m., pl. pereni; f. perenă, pl. perene !performeră s. f., g.-d. art. performerei; pl. performere
perenitate s. f., g.-d. art. perenităţii perfuzie (desp. -zi-e) s. f., art. perfuzia (desp. -zi-a), g.-d.
art. perfuziei; pl. perfuzii, art. perfuziile (desp. -zi-i-)
!perestroika (rus.)/perestroica (desp. -troi-) s. f., g.-d.
art. perestroikăi perfuzor s. n., pl. perfuzoare
perete s. m., pl. pereţi pergament s. n., (documente) pl. pergamente
pereu s. n., art. pereul; pl. pereuri pergamentos adj. m., pl. pergamentoşi; f. pergamentoasă,
pl. pergamentoase
perfect1 adj. m., pl. perfecţi; f. perfectă, pl. perfecte
pergaminată adj. f. (hârtie ~), pl. pergaminate
perfect2 s. n., pl. perfecte
pergamut adj. m., pl. pergamuţi; f. pergamută, pl. pergamute
perfecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. perfectez, 3 perfectează;
conj. prez. 1 sg. să perfectez, 3 să perfecteze pergamută s. f., g.-d. art. pergamutei; pl. pergamute
perfectare s. f., g.-d. art. perfectării; pl. perfectări perghel (înv., reg.) s. n., pl. pergheluri
perfectibil adj. m., pl. perfectibili; f. perfectibilă, pl. perfectibile pergolă s. f., g.-d. art. pergolei; pl. pergole
perfectibilitate s. f., g.-d. art. perfectibilităţii perhidrol (desp. -hi-drol) s. n.
perfectiv1 adj. m. (+ s. n.: aspect); f. perfectivă (formă ~), peria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. perii, 3 perie
pl. perfective (desp. -ri-e), 1 pl. periem; conj. prez. 1 şi 2 sg. să perii, 3
să perie; ger. periind (desp. -ri-ind)
perfectiv2 s. n.
perfect compus s. n. + adj. periant (înveliş floral) (desp. -ri-ant) s. n., pl. periante
perfect simplu s. n. + adj. periarterită (boală a arterelor) (desp. -ri-ar-) s. f., g.-d. art.
periarteritei; pl. periarterite
!perfecţie (la ~) (desp. -ţi-e) loc. adj., loc. adv. (cunoaştere
~, a cunoaşte ~) periartrită (boală a articulaţiilor) (desp. -ri-ar-) s. f., g.-d.
art. periartritei; pl. periartrite
perfecţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
perfecţionez, 3 perfecţionează; conj. prez. 1 sg. să periat (periere) (desp. -ri-at) s. n., pl. periaturi
perfecţionez, 3 să perfecţioneze peribol s. n., pl. periboluri
perfecţionare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. perfecţionării; pl. pericard s. n., pl. pericarduri
perfecţionări pericardic adj. m., pl. pericardici; f. pericardică, pl.
+perfecţionism (desp. -ţi-o-) s. n. pericardice
perfecţionist (desp. -ţi-o-) adj. m., s. m., pl. perfecţionişti; pericardită s. f., g.-d. art. pericarditei; pl. pericardite
adj. f., s. f. perfecţionistă, pl. perfecţioniste pericarp s. n., pl. pericarpuri
perfecţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. perfecţiunii; pericarpatic adj. m., pl. pericarpatici; f. pericarpatică, pl.
(lucruri, fiinţe) pl. perfecţiuni pericarpatice
perfid adj. m., pl. perfizi; f. perfidă, pl. perfide pericentric adj. m., pl. pericentrici; f. pericentrică, pl.
perfidie s. f., art. perfidia, g.-d. art. perfidiei; pl. perfidii, art. pericentrice
perfidiile (desp. -di-i-) periciclu (desp. -ci-clu) s. n., art. periciclul; pl. pericicluri
perfoliat (desp. -li-at) adj. m., pl. perfoliaţi; f. perfoliată, pl. periclaz (desp. -ri-claz) s. n.
perfoliate periclita (a ~) (desp. -ri-cli-) vb., ind. prez. 1 sg. periclitez,
perfora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. perforez, 3 perforează; 3 periclitează; conj. prez. 1 sg. să periclitez, 3 să pericliteze
conj. prez. 1 sg. să perforez, 3 să perforeze periclitare (desp. -ri-cli-) s. f., g.-d. art. periclitării; pl.
perforaj s. n., pl. perforaje periclitări
periclitate 844
periclitate (desp. -ri-cli-) s. f., g.-d. art. periclităţii perimetru (desp. -me-tru) s. n., art. perimetrul; pl. perimetre
pericol s. n., pl. pericole perinda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă perind, 2 sg.
pericopă s. f., g.-d. art. pericopei; pl. pericope te perinzi, 3 se perindă; conj. prez. 1 sg. să mă perind,
pericranian (desp. -ri-cra-ni-an) adj. m., pl. pericranieni 3 să se perinde; imper. 2 sg. afirm. perindă-te; ger.
(desp. -ni-eni); f. pericraniană, pl. pericraniene perindându‑mă
pericraniu [niu pron. nĭu] (desp. -ri-cra-) s. n., art. perindare s. f., g.-d. art. perindării; pl. perindări
pericraniul; pl. pericranii, art. pericraniile (desp. -ni-i-) perineal (desp. -ne-al) adj. m., pl. perineali; f. perineală, pl.
periculos1 adj. m., pl. periculoşi; f. periculoasă, pl. periculoase perineale
+periculos2 adv. perinefrită (desp. -ne-fri-) s. f., g.-d. art. perinefritei; pl.
perinefrite
periculozitate s. f., g.-d. art. periculozităţii
perinefritic (desp. -ne-fri-) adj. m., pl. perinefritici; f.
peridot s. n., pl. peridote
perinefritică, pl. perinefritice
peridotit s. n., pl. peridotite
perineu s. n., art. perineul; pl. perinee
peridrom (desp. -ri-drom) s. n., pl. peridromuri
periniţa (dans) s. f. art., neart. periniţă, g.-d. art. periniţei;
perie (desp. -ri-e) s. f., art. peria (desp. -ri-a), g.-d. art. pl. periniţe
periei; pl. perii, art. periile (desp. -ri-i-)
perinoc s. n., pl. perinoace
periec (desp. -ri-ec) s. m., pl. perieci
perintrol s. n.
periegeză (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. periegezei; pl. periegeze
perioadă (interval de timp; frază amplă) (desp. -ri-oa-) s.
perier (persoană) (rar) (desp. -ri-er) s. m., pl. perieri f., g.-d. art. perioadei; pl. perioade
perieră (persoană) (rar) (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. +periocular adj. m., pl. perioculari; f. perioculară, pl.
perierei; pl. periere perioculare
periere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. perierii; pl. perieri period (menstruaţie) (înv.) (desp. -ri-od) s. n.
perierie (rar) (desp. -ri-e-) s. f., art. perieria, g.-d. art. periodic1 (desp. -ri-o-) adj. m., pl. periodici; f. periodică, pl.
perieriei; pl. perierii, art. perieriile (desp. -ri-i-) periodice
perietor (desp. -ri-e-) adj. m., pl. perietori; f. sg. şi pl. perietoare periodic2 (desp. -ri-o-) s. n., pl. periodice
perietură (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. perieturii; pl. perieturi periodicitate (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. periodicităţii
periferic adj. m., pl. periferici; f. periferică, pl. periferice periodism (desp. -ri-o-) s. n.
periferie s. f., art. periferia, g.-d. art. periferiei; pl. periferii, periodiza (a ~) (desp. -ri-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
art. periferiile (desp. -ri-i-) periodizez, 3 periodizează; conj. prez. 1 sg. să periodizez,
perifiton s. n. 3 să periodizeze
perifrastic (exprimat prin perifrază) (desp. ri-fras-) adj. periodizant (rar) (desp. -ri-o-) adj. m., pl. periodizanţi; f.
m. (+ s. n.: viitor ~); f. perifrastică (formă ~), pl. perifrastice periodizantă, pl. periodizante
perifraza (a ~) (rar) (desp. -ri-fra-) vb., ind. prez. 1 sg. periodizare (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. periodizării; pl.
perifrazez, 3 perifrazează; conj. prez. 1 sg. să perifrazez, 3 periodizări
să perifrazeze periodontită (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. periodontitei; pl.
perifrază (lingv.) (desp. -ri-fra-) s. f., g.-d. art. perifrazei; periodontite
pl. perifraze periodonţiu [iu pron. ĭu] (desp. -ri-o-) s. n., art. periodonţiul
perigeu s. n., art. perigeul; pl. perigee +perioral adj. m., pl. periorali; f. periorală, pl. periorale
periglaciar1 (desp. -ri-gla-ci-ar) adj. m., pl. periglaciari; f. periost (desp. -ri-ost) s. n., pl. periosturi
periglaciară, pl. periglaciare periostită (desp. -ri-os-) s. f., g.-d. art. periostitei; pl.
periglaciar2 (desp. -ri-gla-ci-ar) s. n. periostite
perigon s. n., pl. perigoane periostoză (desp. ri-os-) s. f., g.-d. art. periostozei; pl.
periheliu [liu pron. lĭu] s. n., art. periheliul; pl. perihelii, periostoze
art. periheliile (desp. -li-i-) peripatetic adj. m., s. m., pl. peripatetici; adj. f. peripatetică,
perilimfă s. f., g.-d. art. perilimfei pl. peripatetice
perima (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se perimează, peripatetician (desp. -ci-an) s. m., pl. peripateticieni (desp.
imperf. 3 pl. se perimau; conj. prez. 3 să se perimeze; ger. -ci-eni)
perimându-se peripatetism s. n.
perimare s. f., g.-d. art. perimării; pl. perimări peripatetiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. peripatetizez, 3
perimet s. n., pl. perimete peripatetizează; conj. prez. 1 sg. să peripatetizez, 3 să
perimetral (desp. -me-tral) adj. m., pl. perimetrali; f. peripatetizeze
perimetrală, pl. perimetrale peripeţie s. f., art. peripeţia, g.-d. art. peripeţiei; pl. peripeţii,
perimetric (desp. -me-tric) adj. m., pl. perimetrici; f. art. peripeţiile (desp. -ţi-i-)
perimetrică, pl. perimetrice peripiscă (înv.) s. f., g.-d. art. peripiştii; pl. peripişti
845 perniciozitate
periplizon (înv.) (desp. -ri-pli-) s. n., pl. periplizoane (în permanentiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. permanentizez, 3
expr.) permanentizează; conj. prez. 1 sg. să permanentizez, 3 să
periplu (desp. -ri-plu) s. n., art. periplul; pl. periple permanentizeze
peripter (desp. -rip-ter/-ri-pter) s. n., pl. periptere permanentizare s. f., g.-d. art. permanentizării; pl.
perisabil adj. m., pl. perisabili; f. perisabilă, pl. perisabile permanentizări
perisabilitate s. f., g.-d. art. perisabilităţii permanenţă s. f., g.-d. art. permanenţei; pl. permanenţe
periscop (desp. -ris-cop/-ri-scop) s. n., pl. periscoape permanganat s. m., pl. permanganaţi
perisferă (desp. -ris-fe-/-ri-sfe-) s. f., g.-d. art. perisferei permanganic adj. m., pl. permanganici; f. permanganică,
pl. permanganice
perisip s. n., pl. perisipuri
permeabil (desp. -me-a-) adj. m., pl. permeabili; f.
perisistolă s. f., g.-d. art. perisistolei; pl. perisistole
permeabilă, pl. permeabile
perisodactil s. n., pl. perisodactile
!permeabilitate (desp. -me-a-) s. f., g.-d. art. permeabilităţii
perisperm (desp. -ris-perm/-ri-sperm) s. n.
+permeabiliza (a ~) (desp. -me-a-) vb., ind. prez. 1
perispomen s. n., pl. perispomene sg. permeabilizez, 3 permeabilizează; conj. prez. 1 sg. să
!peristaltic (desp. -ris-tal-/-ri-stal-) adj. m. (factor ~), pl. permeabilizez, 3 să permeabilizeze
peristaltici; f. peristaltică (mişcare ~), pl. peristaltice +permeabilizare (desp. -me-a-) s. f., g.-d. art.
peristaltism (desp. -ris-tal-/-ri-stal-) s. n. permeabilizării; pl. permeabilizări
!peristil (galerie cu coloane) (desp. -ris-til) s. n., pl. permeametru (desp. -me-a-me-tru) s. n., art. permeametrul;
peristiluri pl. permeametre
perişoară s. f., g.-d. art. perişoarei; pl. perişoare permeanţă (desp. -me-an-) s. f., g.-d. art. permeanţei
perişor s. m., pl. perişori permendur s. n.
periteag (desp. -teag) s. n., pl. periteaguri permian1 (desp. -mi-an) adj. m., pl. permieni (desp.
periterestru adj. m., pl. peritereştri; f. periterestră, pl. periterestre -mi‑eni); f. permiană, pl. permiene
peritiflită (desp. -ti-fli-) s. f., g.-d. art. peritiflitei; pl. peritiflite permian2 (desp. -mi-an) s. n.
peritoneal (desp. -ne-al) adj. m., pl. peritoneali; f. perminvar (desp. per-min-/perm-in-) s. n.
peritoneală, pl. peritoneale permis s. n., pl. permise
peritoneu s. n., art. peritoneul; pl. peritonee permisie (învoire dată militarilor) (desp. -si-e) s. f., art.
peritonită s. f., g.-d. art. peritonitei; pl. peritonite permisia (desp. -si-a), g.-d. art. permisiei; pl. permisii, art.
periunghial (desp. -ri-un-ghi-al) adj. m., pl. periunghiali; permisiile (desp. -si-i-)
f. periunghială, pl. periunghiale permisiune (aprobare) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art.
periuţă (desp. -ri-u-) s. f., g.-d. art. periuţei; pl. periuţe permisiunii; pl. permisiuni
perivascular adj. m., pl. perivasculari; f. perivasculară, pl. permisiv (tolerant) adj. m., pl. permisivi; f. permisivă, pl.
perivasculare permisive
perj (reg.) s. m., pl. perji permisivitate (toleranţă) s. f., g.-d. art. permisivităţii
perjar (reg.) s. m., pl. perjari permite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. permit, 2 sg.
permiţi, 3 sg. permite, perf. s. 1 sg. permisei, 1 pl.
perjă (reg.) s. f., art. perja, g.-d. art. perjei; pl. perje
permiserăm, m.m.c.p. 1 pl. permiseserăm; conj. prez. 1 sg.
perjărie (reg.) s. f., art. perjăria, g.-d. art. perjăriei; (livezi)
să permit, 3 să permită; ger. permiţând; part. permis
pl. perjării, art. perjăriile (desp. -ri-i-)
permitivitate (fiz.) s. f., g.-d. art. permitivităţii; pl.
perl s. n.
permitivităţi
perlat adj. m., pl. perlaţi; f. perlată, pl. perlate permuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. permut, 2 sg. permuţi, 3
perlă s. f., g.-d. art. perlei; pl. perle permută; conj. prez. 1 sg. să permut, 3 să permute
perlingual (desp. -gu-al) adj. m., pl. perlinguali; f. permutabil adj. m., pl. permutabili; f. permutabilă, pl.
perlinguală, pl. perlinguale permutabile
perlit (material de construcţie) s. n. permutare s. f., g.-d. art. permutării; pl. permutări
perlită (constituent al oţelului) s. f., g.-d. art. perlitei; pl. permutaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. permutaţia
perlite (desp. -ţi‑a), g.-d. art. permutaţiei; pl. permutaţii, art.
perlon s. n. permutaţiile (desp. -ţi-i-)
+permafrost (desp. -ma-frost) s. n., pl. permafrosturi permutit s. m., pl. permutiţi
!permalloy® s. n., art. permalloyul pernă s. f., g.-d. art. pernei; pl. perne
permanent1 adj. m., pl. permanenţi; f. permanentă, pl. pernicios (desp. -ci-os) adj. m., pl. pernicioşi; f. pernicioasă,
permanente pl. pernicioase
permanent2 s. n., pl. permanente perniciozitate (desp. -ci-o-) s. f., g.-d. art. perniciozităţii
pernioară 846
pernioară (pop.) (desp. -ni-oa-) s. f., g.-d. art. pernioarei; persecuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. persecut, 2 sg. persecuţi,
pl. pernioare 3 persecută; conj. prez. 1 sg. să persecut, 3 să persecute
pernion (desp. -ni-on) s. n., pl. pernioane persecutare s. f., g.-d. art. persecutării; pl. persecutări
pernişoară (pop.) s. f., g.-d. art. pernişoarei; pl. pernişoare persecutoare s. f., g.-d. art. persecutoarei; pl. persecutoare
perniţă s. f., g.-d. art. perniţei; pl. perniţe persecutor s. m., pl. persecutori
pernuţă s. f., g.-d. art. pernuţei; pl. pernuţe persecutoriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. persecutorie
peron s. n., pl. peroane (desp. -ri-e); pl. m. şi f. persecutorii
peroneu s. n., art. peroneul; pl. peronee persecuţie (desp. -ţi-e) s. f., art. persecuţia (desp. -ţi-a),
g.-d. art. persecuţiei; pl. persecuţii, art. persecuţiile (desp.
peronină s. f., g.-d. art. peroninei
-ţi-i-)
peronosporă (desp. -nos-po-/-no-spo-) s. f., g.-d. art.
perseide s. f. pl.
peronosporei; pl. peronospore
persevera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. perseverez, 3 perseverează;
perora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. perorez, 3 perorează; conj.
conj. prez. 1 sg. să perseverez, 3 să persevereze
prez. 1 sg. să perorez, 3 să peroreze
perseverent adj. m., pl. perseverenţi; f. perseverentă, pl.
perorare s. f., g.-d. art. perorării; pl. perorări
perseverente
peroraţie (desp. pe-ro-, -ţi-e/per-o-) s. f., art. peroraţia perseverenţă s. f., g.-d. art. perseverenţei
(desp. -ţi-a), g.-d. art. peroraţiei; pl. peroraţii, art.
persiană (oblon) (înv.) (desp. -si-a-) s. f., g.-d. art. persienei
peroraţiile (desp. -ţi-i-)
(desp. -si-e-); pl. persiene
peroxid (desp. pe-ro-/per-o-) s. m., pl. peroxizi
persienesc (înv.) (desp. -si-e-) adj. m., f. persienească; pl.
peroxidază (desp. pe-ro-/per-o-) s. f., g.-d. art. peroxidazei; m. şi f. persieneşti
pl. peroxidaze
persifla (a ~) (desp. -si-fla) vb., ind. prez. 1 sg. persiflez,
perpeleală (perpelire) s. f., g.-d. art. perpelelii; pl. perpeleli 3 persiflează; conj. prez. 1 sg. să persiflez, 3 să persifleze
!perpeli1 (a ~) (a frige uşor; a chinui) vb., ind. prez. 1 sg. persiflaj (rar) (desp. -si-flaj) s. n.
perpelesc, 3 sg. perpeleşte, imperf. 1 perpeleam; conj. prez. persiflant (desp. -si-flant) adj. m., pl. persiflanţi; f.
1 să perpelesc, 3 să perpelească persiflantă, pl. persiflante
!perpeli2 (a se ~) (a se agita) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă persiflare (desp. -si-fla-) s. f., g.-d. art. persiflării; pl.
perpelesc, 3 sg. se perpeleşte, imperf. 1 sg. mă perpeleam; persiflări
conj. prez. 1 sg. să mă perpelesc, 3 să se perpelească; imper.
persiflator (desp. -si-fla-) adj. m., pl. persiflatori; f. sg. şi
2 sg. afirm. perpeleşte-te; ger. perpelindu-mă
pl. persiflatoare
!perpelire (perpeleală) s. f., g.-d. art. perpelirii persista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. persist, 2 sg. persişti, 3
perpendicular adj. m., pl. perpendiculari; f. perpendiculară, persistă; conj. prez. 1 sg. să persist, 3 să persiste
pl. perpendiculare persistent adj. m., pl. persistenţi; f. persistentă, pl. persistente
perpendiculară s. f., g.-d. art. perpendicularei; pl. perpendiculare persistenţă s. f., g.-d. art. persistenţei
perpendicularitate s. f., g.-d. art. perpendicularităţii persoană s. f., g.-d. art. persoanei; pl. persoane
perper s. m., (monede) pl. perperi persona grata (lat.) loc. s. f., pl. personae gratae [ae pron. e]
perpetua (a ~) (desp. -tu-a) vb., ind. prez. 1 sg. perpetuez personaj s. n., pl. personaje
(desp. -tu-ez), 3 perpetuează (desp. -tu-ea-), 1 pl. personal1 adj. m., pl. personali; f. personală, pl. personale
perpetuăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să perpetuez, 3
+personal2 adv.
să perpetueze; ger. perpetuând (desp. -tu-ând)
personal3 s. n., (înv.) (trenuri) pl. personale
perpetuare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. perpetuării; pl.
personalism s. n.
perpetuări
personalist adj. m., s. m., pl. personalişti; adj. f., s. f.
perpetuaţie (rar) (desp. -tu-a-ţi-e) s. f., art. perpetuaţia
personalistă, pl. personaliste
(desp. -ţi-a), g.-d. perpetuaţii, art. perpetuaţiei
personalitate s. f., g.-d. art. personalităţii; pl. personalităţi
perpetuitate (rar) (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. perpetuităţii
personaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. personalizez, 3
!perpetuu [tuu pron. tuŭ] (desp. -tuu)/perpetuu [tuu
personalizează; conj. prez. 1 sg. să personalizez, 3 să
pron. tuu] (desp. -tu-u) adj. m., pl. perpetui (desp. -tui); f.
personalizeze
perpetuă (desp. -tu-ă), pl. perpetue (desp. -tu-e)
+personam (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (acţiune ~, a
perpetuum mobile (lat.) (desp. -tu-um) loc. s. n.
acţiona ~)
perplex adj. m., pl. perplecşi (desp. -plecşi); f. perplexă, pl. persona non grata (lat.) loc. s. f., pl. personae non gratae
perplexe [ae pron. e]
perplexitate s. f., g.-d. art. perplexităţii; pl. perplexităţi personifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. personific, 2 sg.
pers s. m., pl. perşi personifici, 3 personifică; conj. prez. 1 sg. să personific, 3
persan adj. m., s. m., pl. persani; adj. f., s. f. persană, pl. persane să personifice
persană (limbă) s. f., g.-d. art. persanei personificare s. f., g.-d. art. personificării; pl. personificări
847 pesmecior
personificator adj. m., pl. personificatori; f. sg. şi pl. peruvian (livr., înv.) (desp. -vi-an) adj. m., s. m., pl.
personificatoare peruvieni (desp. -vi-eni); adj. f., s. f. peruviană, pl.
personificaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. personificaţia peruviene
(desp. -ţi-a), g.-d. art. personificaţiei; pl. personificaţii, art. peruzea s. f., art. peruzeaua, g.-d. art. peruzelei; pl. peruzele
personificaţiile (desp. -ţi-i-) pervaz s. n., pl. pervazuri
persorbţie (desp. -sorb-ţi-e) s. f., art. persorbţia (desp. pervers adj. m., s. m., pl. perverşi; adj. f., s. f. perversă, pl.
-ţi-a), g.-d. art. persorbţiei; pl. persorbţii, art. persorbţiile perverse
(desp. -ţi-i-) perversitate s. f., g.-d. art. perversităţii; pl. perversităţi
perspectival (rar) adj. m., pl. perspectivali; f. perspectivală, perversiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. perversiunii; pl.
pl. perspectivale perversiuni
perspectivă s. f., g.-d. art. perspectivei; pl. perspective perverti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pervertesc, 3
perspectivitate s. f., g.-d. art. perspectivităţii; pl. sg. perverteşte, imperf. 1 perverteam; conj. prez. 1 sg. să
perspectivităţi pervertesc, 3 să pervertească
perspectograf (desp. -to-graf) s. n., pl. perspectografe pervertire s. f., g.-d. art. pervertirii; pl. pervertiri
perspicace adj. invar. (copii ~) pervertitoare (rar) s. f., g.-d. art. pervertitoarei; pl.
pervertitoare
perspicacitate s. f., g.-d. art. perspicacităţii
pervertitor (rar) s. m., pl. pervertitori
persuada (a ~) (desp. -su-a-) vb., ind. prez. 1 sg.
pervitină s. f., g.-d. art. pervitinei
persuadez, 3 persuadează; conj. prez. 1 sg. să persuadez,
3 să persuadeze +Pesach [pron. pesah] s. pr. n.
pescador s. n., pl. pescadoare
persuasiune (desp. -su-a-si-u-) s. f., g.-d. art. persuasiunii
pescaj s. n., pl. pescaje
persuasiv (desp. -su-a-) adj. m., pl. persuasivi; f. persuasivă,
pl. persuasive pescar s. m., pl. pescari
persulfat s. m., pl. persulfaţi pescăraş (pasăre de apă) (rar) s. m., pl. pescăraşi
pescăreasă (rar) s. f., g.-d. art. pescăresei; pl. pescărese
pertinax® s. n.
pescărel (pasăre sălbatică) s. m., pl. pescărei, art. pescăreii
pertinent adj. m., pl. pertinenţi; f. pertinentă, pl. pertinente
pescăresc adj. m., f. pescărească; pl. m. şi f. pescăreşti
pertinenţă s. f., g.-d. art. pertinenţei
pescăreşte (rar) adv.
pertracta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pertractez, 3 pertractează;
pescări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pescăresc,
conj. prez. 1 sg. să pertractez, 3 să pertracteze
3 sg. pescăreşte, imperf. 1 pescăream; conj. prez. 1 sg. să
pertractare s. f., g.-d. art. pertractării; pl. pertractări
pescăresc, 3 să pescărească
pertuizană (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. pertuizanei; pl. pescărie s. f., art. pescăria, g.-d. art. pescăriei; pl. pescării,
pertuizane art. pescăriile (desp. -ri-i-)
perturba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. perturb, 3 perturbă; conj. pescărime (rar) s. f., g.-d. art. pescărimii; pl. pescărimi
prez. 1 sg. să perturb, 3 să perturbe
pescărit (reg.) s. n.
perturbare s. f., g.-d. art. perturbării; pl. perturbări pescăriţă s. f., g.-d. art. pescăriţei; pl. pescăriţe
perturbativ adj. m., pl. perturbativi; f. perturbativă, pl. pescăruş (pasăre marină) s. m., pl. pescăruşi
perturbative
pescui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pescuiesc, 3 sg.
perturbator adj. m., pl. perturbatori; f. sg. şi pl. perturbatoare pescuieşte, imperf. 1 sg. pescuiam; conj. prez. 1 sg. să
perturbaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. perturbaţia (desp. -ţi-a), pescuiesc, 3 să pescuiască
g.-d. art. perturbaţiei; pl. perturbaţii, art. perturbaţiile pescuire s. f., g.-d. art. pescuirii; pl. pescuiri
(desp. -ţi-i-) pescuit s. n.
+Peru (stat) s. propriu n., (fam.) art. Perul, g.-d. art. pescuitoare (înv.) (desp. -cu-i-) s. f., g.-d. art. pescuitoarei;
Perului/[statului Peru] pl. pescuitoare
peruan (desp. -ru-an) adj. m., s. m., pl. peruani; adj. f., s. f. pescuitor (desp. -cu-i-) s. m., pl. pescuitori
peruană, pl. peruane pescuţ s. m., pl. pescuţi
perucă s. f., g.-d. art. perucii; pl. peruci +pesedist adj. m., s. m., pl. pesedişti; adj. f., s. f. pesedistă,
perucăreasă (înv.) s. f., g.-d. art. perucăresei; pl. perucărese pl. pesediste
perucherie (rar) s. f., art. perucheria, g.-d. art. perucheriei; pesemne adv.
pl. perucherii, art. perucheriile (desp. -ri-i-) pesetă s. f., g.-d. art. pesetei; pl. pesete
peruchier (desp. -chi-er) s. m., pl. peruchieri pesimism s. n.
peruchieră (desp. -chi-e-) s. f., g.-d. art. peruchierei; pl. pesimist adj. m., s. m., pl. pesimişti; adj. f., s. f. pesimistă,
peruchiere pl. pesimiste
peruş s. m., pl. peruşi pesmecior s. m., pl. pesmeciori
pesmet 848
pesmet s. m., pl. pesmeţi petardă s. f., g.-d. art. petardei; pl. petarde
!peso s. m., art. pesoul; pl. peso/pesos petas (înv.) s. n., pl. petasuri
pestă s. f., g.-d. art. pestei; pl. peste (şi în: pestă porcină) +petent s. m., pl. petenţi
peste prep. +petentă s. f., g.-d. art. petentei; pl. petente
pestelcă (pop.) s. f., g.-d. art. pestelcii; pl. pestelci peteşie s. f., art. peteşia, g.-d. art. peteşiei; pl. peteşii, art.
pestelcuţă (pop.) s. f., g.-d. art. pestelcuţei; pl. pestelcuţe peteşiile (desp. -şi-i-)
pesticid s. n., pl. pesticide petetist (înv.) s. m., pl. petetişti
pestifer (livr.) adj. m., pl. pestiferi; f. pestiferă, pl. pestifere petetistă (înv.) s. f., g.-d. art. petetistei; pl. petetiste
pestiferat (livr.) adj. m., pl. pestiferaţi; f. pestiferată, pl. pestiferate petic s. n., pl. petice
pestilent (rar) adj. m., pl. pestilenţi; f. pestilentă, pl. pestilente peticar (înv.) s. m., pl. peticari
pestilenţă (livr.) s. f., g.-d. art. pestilenţei; pl. pestilenţe peticărie (rar) s. f., art. peticăria, g.-d. art. peticăriei; pl.
peticării, art. peticăriile (desp. -ri-i-)
pestilenţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. pestilenţiali; f.
pestilenţială, pl. pestilenţiale peticel s. n., pl. peticele
+pesto (it.) s. n., pl. pestouri petici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. peticesc, 3 sg.
peticeşte, imperf. 1 peticeam; conj. prez. 1 sg. să peticesc,
pestos (rar) adj. m., pl. pestoşi; f. pestoasă, pl. pestoase
3 să peticească
pestref (înv.) s. n., pl. pestrefuri
peticire s. f., g.-d. art. peticirii; pl. peticiri
pestricior (pop.) adj. m., pl. pestriciori; f. pestricioară, pl.
peticit s. n.
pestricioare
peticos (reg.) adj. m., pl. peticoşi; f. peticoasă, pl. peticoase
pestrişor (reg.) adj. m., pl. pestrişori; f. pestrişoară, pl.
pestrişoare peticuţ s. n., pl. peticuţe
petilă (reg.) s. f., g.-d. art. petilei; pl. petile
pestriţ adj. m., pl. pestriţi; f. pestriţă, pl. pestriţe
!petit (corp de literă) s. n. (cules cu ~)
pestriţa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. pestriţez, 3
pestriţează; conj. prez. 1 sg. să pestriţez, 3 să pestriţeze +petită (literă) s. f., g.-d. art. petitei; pl. petite
pestriţătură (rar) s. f., g.-d. art. pestriţăturii; pl. pestriţături petitio principii (lat.) [tio pron. rom. ţio] (desp. -ti-o, -pi-i)
loc. s. f.
pe sub prep.
petitoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. petitorie (desp. -ri-e); pl.
peş (într-un ~) (pop.) loc. adv.
m. şi f. petitorii
peşchegiu (înv.) s. m., art. peşchegiul; pl. peşchegii, art.
petiţă s. f., g.-d. art. petiţei; pl. petiţe
peşchegiii (desp. -gi-ii)
petiţie (desp. -ţi-e) s. f., art. petiţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
peşcheş (înv., pop., fam.) s. n., pl. peşcheşuri
petiţiei; pl. petiţii, art. petiţiile (desp. -ţi-i-)
peşchir (înv., reg.) s. n., pl. peşchire
petiţiona (a ~) (rar) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
peşin (în numerar) (pop., fam.) adj. invar., adv. (bani ~, petiţionez, 3 petiţionează; conj. prez. 1 sg. să petiţionez,
a plăti ~) 3 să petiţioneze
peşingiu (înv.) s. m., art. peşingiul; pl. peşingii, art. petiţionar (desp. -ţi-o-) s. m., pl. petiţionari
peşingiii (desp. -gi-ii)
petiţionară (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. petiţionarei; pl.
peşte s. m., pl. peşti petiţionare
peşte-auriu (peşte) s. m., pl. peşti-aurii petiţionare (rar) (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. petiţionării;
peşte-ciocan (peşte) s. m., pl. peşti-ciocan pl. petiţionări
peşte-cu-spadă (peşte) s. m., pl. peşti-cu-spadă petliţă (desp. pe-tli-) s. f., g.-d. art. petliţei; pl. petliţe
peşte-cu-şapte-nume (peşte) s. m., pl. peşti-cu-şapte-nume petrarchism (desp. pe-trar-) s. n.
peşte-de-mare (peşte) s. m., pl. peşti-de-mare petrecanie (înv.) (desp. pe-tre-, -ni-e) s. f., art. petrecania
peşte de mare s. m. + prep. + s. f. (desp. -ni-a), g.-d. art. petrecaniei; (întâmplări, petreceri)
peşte-fierăstrău (peşte) s. m., pl. peşti-fierăstrău pl. petrecanii, art. petrecaniile (desp. -ni-i-) (azi în: (fam.)
a face de petrecanie)
peştele-lui-Solomon (peşte) s. m. art.
petrecăreţ (desp. pe-tre-) adj. m., s. m., pl. petrecăreţi; adj.
peşteră s. f., g.-d. art. peşterii; pl. peşteri
f., s. f. petrecăreaţă, pl. petrecăreţe
+Peşti (zodie) s. m. pl.
!petrecător (înv., reg.) (desp. pe-tre-) adj. m., s. m., pl.
peştiman (înv., pop.) s. n., pl. peştimane petrecători; adj. f., s. f. sg. şi pl. petrecătoare
peştişoară (plantă) s. f., g.-d. art. peştişoarei; pl. peştişoare petrece (a ~) (desp. pe-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
peştişor s. m., pl. peştişori petrec, 3 sg. petrece; conj. prez. 1 să petrec, 3 să petreacă;
peştoaică (rar) s. f., g.-d. art. peştoaicei; pl. peştoaice ger. petrecând; part. petrecut
+PET s. n., pl. PET-uri petrecere (desp. pe-tre-) s. f., g.-d. art. petrecerii; pl. petreceri
petală s. f., g.-d. art. petalei; pl. petale petrefact (înv.) (desp. pe-tre-) s. n., pl. petrefacte
petaloid adj. m., pl. petaloizi; f. petaloidă, pl. petaloide petrel (desp. pe-trel) s. m., pl. petrei, art. petreii
849 Piatra-Olt
petrificaţie (înv.) (desp. pe-tri-, -ţi-e) s. f., art. petrificaţia peţitor s. m., pl. peţitori
(desp. -ţi-a), g.-d. art. petrificaţiei; pl. petrificaţii, art. peţitorie (rar) s. f., art. peţitoria, g.-d. art. peţitoriei; pl.
petrificaţiile (desp. -ţi-i-) peţitorii, art. peţitoriile (desp. -ri-i-)
petrochimic (desp. pe-tro-) adj. m., pl. petrochimici; f. peţitorlâc (înv.) s. n., pl. peţitorlâcuri
petrochimică, pl. petrochimice !pezevenghe (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pezevenghei; pl.
petrochimie (desp. pe-tro-) s. f., art. petrochimia, g.-d. pezevenghe
petrochimii, art. petrochimiei
!pezevenghi (pop., fam.) s. m., pl. pezevenghi
petrochimist (desp. pe-tro-) s. m., pl. petrochimişti
!pezevenglâc (înv.) (desp. -ven-glâc/-veng-lâc) s. n., pl.
petrochimistă (desp. pe-tro-) s. f., g.-d. art. petrochimistei; pezevenglâcuri
pl. petrochimiste
+PFA [cit. pefea] s. n., pl. PFA-uri [cit. pefeauri]
petrodolar (desp. pe-tro-) s. m., pl. petrodolari
pfenig (înv.) s. m., pl. pfenigi; abr. Pf
petroduroscop (desp. pe-tro-, -ros-cop/-ro-scop) s. n., pl.
pfi/pfii (fam.) interj.
petroduroscoape
pfiu [pron. pfĭu] interj.
petroglifă (desp. pe-tro-gli-) s. f., g.-d. art. petroglifei; pl.
petroglife PFL [cit. pefele] s. n., art. PFL-ul [cit. pefeleul]
petrograf (desp. pe-tro-graf) s. m., pl. petrografi pfu interj.
petrografă (rar) (desp. pe-tro-gra-) s. f., g.-d. art. pfui (reg.) interj.
petrografei; pl. petrografe pfund (unitate de măsură; monedă) (înv.) s. m., pl. pfunzi
petrografic (desp. pe-tro-gra-) adj. m., pl. petrografici; f. +pH (puterea hidrogenului) [cit. pehaş] s. n., art. pH-ul
petrografică, pl. petrografice [cit. pehaşul]
petrografie (desp. pe-tro-gra-) s. f., art. petrografia, g.-d. phi/phii (fam.) interj.
petrografii, art. petrografiei +phishing (engl.) [pron. fişing] s. n., art. phishingul
petrol (desp. pe-trol) s. n., (sorturi) pl. petroluri phiu (fam.) [pron. phĭu] interj.
petrolatum (desp. pe-tro-) s. n. Phaeton v. Faeton
!petrolier1 (referitor la petrol) (desp. pe-tro-li-er) adj. m. phoenix (specii de plante) [pron. lat. reg. föniks] (desp.
(combustibil ~), pl. petrolieri; f. petrolieră (platformă ~), phoe‑) s. m., pl. phoenicşi [pron. fönikşi]
pl. petroliere
+Phoenix (Pasărea ~) (pasăre mitologică) [Phoenix pron.
petrolier2 (desp. pe-tro-li-er) s. n., pl. petroliere lat. reg. föniks] (desp. Phoe-) s. propriu f. art., g.-d. art.
petrolifer (care conţine petrol) (desp. pe-tro-) adj. m. (+ s. Păsării Phoenix
n.: câmp ~); f. petroliferă (zonă ~), pl. petrolifere phi-ha (reg.) interj.
petrolist (desp. pe-tro-) s. m., pl. petrolişti phylloceras (gr.) [ph pron. f] s. n.
petrolistă (desp. pe-tro-) s. f., g.-d. art. petrolistei; pl. petroliste +pi1 interj.
petrologie (desp. pe-tro-) s. f., art. petrologia, g.-d.
pi2 (literă grecească) s. m., pl. pi; π, Π
petrologii, art. petrologiei
pia mater s. f., g.-d. art. piei mater
petromax (desp. pe-tro-) s. n., pl. petromaxuri
pian s. n., pl. piane
petrosin® (desp. pe-tro-) s. n.
pianină (desp. pi-a-) s. f., g.-d. art. pianinei; pl. pianine
+Petroşani (desp. Pe-tro-) s. propriu n., art. Petroşaniul
pianissimo (it.) (desp. pi-a-) adv.; abr. pp
petroşenean (desp. pe-tro-) adj. m., s. m., pl. petroşeneni;
adj. f. petroşeneană, pl. petroşenene pianist (desp. pi-a-) s. m., pl. pianişti
petroşeneancă (desp. pe-tro-) s. f., g.-d. art. petroşenencei; pianistă (desp. pi-a-) s. f., g.-d. art. pianistei; pl. pianiste
pl. petroşenence pianistic (desp. pi-a-) adj. m., pl. pianistici; f. pianistică,
petulant (livr.) adj. m., pl. petulanţi; f. petulantă, pl. pl. pianistice
petulante piano (muz.) (desp. pia-) adv.; abr. p
petulanţă (livr.) s. f., g.-d. art. petulanţei pianoforte (pian) (înv.) (desp. pia-) s. n.
petunie (desp. -ni-e) s. f., art. petunia (desp. -ni-a), g.-d. piano-forte (muz.) (desp. pia-) adv.; abr. pf
art. petuniei; pl. petunii, art. petuniile (desp. -ni-i-) pianolă (desp. pi-a-) s. f., g.-d. art. pianolei; pl. pianole
peţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. peţesc, 3 sg. peţeşte, piastru (subdiviziune monetară) (desp. pi-as-) s. m., art.
imperf. 1 peţeam; conj. prez. 1 sg. să peţesc, 3 să peţească piastrul; pl. piaştri, art. piaştrii
peţiol (desp. -ţi-ol) s. n., pl. peţioluri piatra-iadului (azotat de argint) (pop.) (desp. pia-tra-) s.
peţiolat (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. peţiolaţi; f. peţiolată, pl. f. art., g.-d. art. pietrei-iadului (desp. pie-trei-)
peţiolate +Piatra-Neamţ (oraş) (desp. Pia-tra-) s. propriu f. art.,
peţire s. f., g.-d. art. peţirii; pl. peţiri g.‑d. art. Pietrei-Neamţ (desp. Pie-trei-)
peţit s. n. +Piatra-Olt (oraş) (desp. Pia-tra-) s. propriu f. art., g.-d.
peţitoare s. f., g.-d. art. peţitoarei; pl. peţitoare art. Pietrei-Olt (desp. Pie-trei-)
piatră 850
piatră (desp. pia-tră) s. f., g.-d. art. pietrei (desp. pie-trei); picheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pichetez, 3 pichetează;
pl. pietre conj. prez. 1 sg. să pichetez, 3 să picheteze
piatră-acră (alaun) (pop.) (desp. pia-tră-a-cră) s. f., g.-d. pichetaj s. n., pl. pichetaje
art. pietrei-acre (desp. pie-trei-) +pichetar s. m., pl. pichetari
piatră de râu (desp. pia-tră) s. f. + prep. + s. n. pichetare s. f., g.-d. art. pichetării; pl. pichetări
piatră-de-var (carbonat de calciu) (desp. pia-tră-) s. f., !pichire (bibilică) (reg.) s. f., g.-d. art. pichirii; pl. pichiri
g.‑d. art. pietrei-de-var (desp. pie-trei)
pichiri (reg.) (desp. -chi-ri) interj.
!piatră filozofală (desp. pia-tră) s. f. + adj.
pici s. m., pl. pici, art. picii
piatră-vânătă (sulfat de cupru) (pop.) (desp. pia-tră-) s. f.,
picioare-lungi (pasăre) s. m.
g.-d. art. pietrei-vinete (desp. pie-trei-)
+picioare (în/pe ~) loc. adv.
piaţă (desp. pia-) s. f., g.-d. art. pieţei (desp. pia-); pl. pieţe
picioică (reg.) (desp. -cioi-) s. f., g.-d. art. picioicii; pl. picioici
piaţetă (desp. pia-) s. f., g.-d. art. piaţetei; pl. piaţete
picior s. n., pl. picioare
piază (pop.) (desp. pia-) s. f., g.-d. art. piezei (desp. pie-);
pl. pieze picior-de-gaiţă (plantă) (desp. -ga-i-) s. m.
piază rea (desp. pia-) s. f. + adj. !picioroange (catalige) s. n. pl.
+PIB s. n., art. PIB-ul, pl. PIB-uri [cit. piburi] +piciorong (pasăre) s. m., pl. piciorongi
pic1 (cantitate mică) s. n. +picior (pe ~) (silv.) loc. adj., loc. adv. (arbori ~, a
pic2 interj. valorifica ~)
pic3 (picătură) s. n., pl. picuri +picior (pe ~ de plecare) loc. adv.
pica1 (a ~) (a cădea) vb., ind. prez. 1 sg. pic, 2 sg. pici, 3 piciorul-caprei (plantă) (desp. -ca-prei) s. m. art.
pică; conj. prez. 1 sg. să pic, 3 să pice (şi în: frumoasă de picioruş s. n., pl. picioruşe
pică) picioruţ s. n., pl. picioruţe
pica2 (a ~) (a coborî în picaj) vb., ind. prez. 1 pichez, 3 !pickhammer (germ.) [er pron. ăr] (desp. pick-ham-)/
pichează; conj. prez. 1 să pichez, 3 să picheze picamer [er pron. ăr] s. n., pl. pickhammere/picamere
+pica (în ~) (reg.) loc. prep. (~ lui/sa) pick-up (engl.) [pron. pikap] s. n., pl. pick-upuri
picador s. m., pl. picadori piclaj (desp. pi-claj) s. n., pl. piclaje
picaj s. n., pl. picaje piclare (desp. pi-cla-) s. f., g.-d. art. piclării; pl. piclări
picamer v. pickhammer picni (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. picnesc,
picant adj. m., pl. picanţi; f. picantă, pl. picante 3 sg. picneşte, imperf. 1 picneam; conj. prez. 1 sg. să
picanterie s. f., art. picanteria, g.-d. art. picanteriei; pl. picnesc, 3 să picnească
picanterii, art. picanteriile (desp. -ri-i-) picnic1 (biol.) adj. m., s. m., pl. picnici; adj. f., s. f. picnică,
picare s. f., g.-d. art. picării pl. picnice
picaresc adj. m., f. picarescă; pl. m. şi f. picareşti !picnic2 s. n., pl. picnicuri
picaro s. m., art. picaroul; pl. picaro picnire s. f., g.-d. art. picnirii; pl. picniri
picat s. n. picnometru (desp. -me-tru) s. n., art. picnometrul; pl.
+pică1 (lance; unealtă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. picei; pl. picnometre
pice !picnostil (intercolonament) (desp. -nos-til) s. n., pl.
pică2 (semn pe cărţile de joc) s. f., g.-d. art. picii; pl. pici (as picnostiluri
de pică, a tăia la pici) picofarad s. m., pl. picofarazi; simb. pF
pică3 (ură) (pop.) s. f., g.-d. art. picii (în: a avea/prinde/ picoliţă s. f., g.-d. art. picoliţei; pl. picoliţe
purta pică ş.a.) picolo s. m., art. picoloul; pl. picoli (desp. -co-li), art. picolii
picătoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. picătorii; pl. picători picon s. n., pl. picoane
!picător s. n., pl. picătoare picosecundă s. f., g.-d. art. picosecundei; pl. picosecunde;
picătură s. f., g.-d. art. picăturii; pl. picături simb. ps
picăturică (fam.) s. f., g.-d. art. picăturelei; pl. picăturele picoteală s. f., g.-d. art. picotelii; pl. picoteli
!picăţea (pop., fam.) s. f., art. picăţeaua, g.-d. art. picăţelei; picoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. picotesc, 3 sg.
pl. picăţele picoteşte, imperf. 1 picoteam; conj. prez. 1 sg. să picotesc,
picher1 (persoană) s. m., pl. picheri 3 să picotească
picher2 (piesă la războiul de ţesut) s. n., pl. pichere picotire s. f., g.-d. art. picotirii
picheroi (reg.) s. m., pl. picheroi, art. picheroii picrat (desp. pi-crat) s. m., pl. picraţi
pichet1 (joc de cărţi; ţesătură) s. n. !picric (desp. pi-cric) adj. m. (derivat ~), pl. picrici; f. picrică
pichet2 (ţăruş) s. m., pl. picheţi (aromă ~), pl. picrice
pichet3 (unitate militară) s. n., pl. pichete picrit (desp. pi-crit) s. m.
851 pieri
picta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pictez, 3 pictează; conj. prez. pielos (rar) adj. m., pl. pieloşi; f. pieloasă, pl. pieloase
1 sg. să pictez, 3 să picteze pieluşică (reg.) s. f., g.-d. art. pieluşelei; pl. pieluşele
pictografic (desp. -to-gra-) adj. m., pl. pictografici; f. piemie (desp. pi-e-) s. f., art. piemia, g.-d. art. piemiei; pl.
pictografică, pl. pictografice piemii, art. piemiile (desp. -mi-i-)
pictografie (desp. -to-gra-) s. f., art. pictografia, g.-d. piemont (desp. pie-) s. n., pl. piemonturi
pictografii, art. pictografiei Piemont (regiune din Italia) (desp. Pie-) s. propriu n.
pictogramă (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. pictogramei; pl. piemontan (referitor la piemont) (desp. pie-) adj. m., pl.
pictograme
piemontani; f. piemontană, pl. piemontane
pictor s. m., pl. pictori
piemontez (referitor la Piemont) (desp. pie-) adj. m., s.
pictorial (desp. -ri-al) s. n., pl. pictoriale m., pl. piemontezi; adj. f., s. f. piemonteză, pl. piemonteze
pictoriţă s. f., g.-d. art. pictoriţei; pl. pictoriţe piept1 (parte a îmbrăcămintei; produs de măcelărie;
pictural adj. m., pl. picturali; f. picturală, pl. picturale penajul de pe torace) s. m., pl. piepţi
picturalitate (rar) s. f., g.-d. art. picturalităţii piept2 (sân) (pop.) s. n. (a avea/da ~)
pictură s. f., g.-d. art. picturii; (tablouri) pl. picturi piept3 (torace; povârniş; promontoriu; piesă la strung)
picui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. picuiesc, 3 sg. (rar) s. n., pl. piepturi
picuieşte, imperf. 1 picuiam; conj. prez. 1 sg. să picuiesc, pieptar (pop.) s. n., pl. pieptare
3 să picuiască
!pieptăn s. m., pl. piepteni
piculeţ (fam.) s. n.
pieptăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3
piculină s. f., g.-d. art. piculinei; pl. piculine piaptănă; conj. prez. 1 sg. să pieptăn, 3 să pieptene; imper.
picur (picătură) (reg.) s. m., pl. picuri 2 sg. afirm. piaptănă
picura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. picur, 3 picură; conj. prez. pieptănare s. f., g.-d. art. pieptănării; pl. pieptănări
1 sg. să picur, 3 să picure pieptănariţă s. f., g.-d. art. pieptănariţei; pl. pieptănariţe
picurare s. f., g.-d. art. picurării; pl. picurări pieptănaş s. m., pl. pieptănaşi
picurat s. n. pieptănat s. n.
+picurător s. n., pl. picurătoare
pieptănătoare1 (maşină) s. f., g.-d. art. pieptănătorii; pl.
picurătoare s. f., g.-d. art. picurătorii; pl. picurători pieptănători
picuriş (rar) s. n. pieptănătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. pieptănătoarei; pl.
picuş (pop.) s. n., pl. picuşuri pieptănătoare
picuşor (pop.) s. n. pieptănător (persoană) s. m., pl. pieptănători
picuţ (pop.) s. n. pieptănătorie s. f., art. pieptănătoria, g.-d. art. pieptănătoriei;
pidalion (desp. -li-on) s. n., pl. pidalioane pl. pieptănătorii, art. pieptănătoriile (desp. -ri-i-)
pidosnic1 (plantă) s. m. pieptănătură s. f., g.-d. art. pieptănăturii; pl. pieptănături
pidosnic2 (pop.) adj. m., pl. pidosnici; f. pidosnică, pl. !pieptănel (rar) s. n., pl. pieptănei, art. pieptăneii
pidosnice pieptănuş (rar) s. m., pl. pieptănuşi
+pied (en ~) (fr.) [pron. ãpĭe] loc. adj. (însărcinat cu afaceri ~) pieptăraş (pop.) s. n., pl. pieptăraşe
!piedestal (desp. pie-) s. n., pl. piedestaluri pieptărel (pop.) s. n., pl. pieptărele
piedică s. f., g.-d. art. piedicii; pl. piedici pieptăruţ (reg.) s. n., pl. pieptăruţe
piedicuţă s. f., g.-d. art. piedicuţei; pl. piedicuţe pieptiş1 adj. m., pl. pieptişi; f. pieptişă, art. pieptişa, pl.
piedin (desp. pie-) s. n., pl. piedine pieptişe
pieire s. f., g.-d. art. pieirii pieptiş2 adv.
pielar s. m., pl. pielari pieptos (fam.) adj. m., pl. pieptoşi; f. pieptoasă, pl. pieptoase
pielărie s. f., g.-d. art. pielăriei; (ateliere, obiecte) pl. pieptuţ (rar) s. n., pl. pieptuţuri
pielării, art. pielăriile (desp. -ri-i-)
+piercing (engl.) [pron. pirsing] s. n., (realizări) pl.
piele s. f., g.-d. piei, art. pielii/(de animal) pieii; pl. piei piercinguri [pron. pirsinguri]
piei-roşii (amerindieni) (pop.) s. m. pl., art. pieile-roşii pierde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pierd, 2 sg. pierzi,
(desp. pie-i-) (aceşti piei-roşii) 3 sg. pierde; conj. prez. 1 sg. să pierd, 3 să piardă; ger.
!pielicică s. f., g.-d. art. pielicelei; pl. pielicele pierzând; part. pierdut
pielişoară (rar) s. f., g.-d. art. pielişoarei; pl. pielişoare pierdere s. f., g.-d. art. pierderii; pl. pierderi
pielită (desp. pi-e-) s. f., g.-d. art. pielitei; pl. pielite !pierde-vară (fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui pierde-vară; pl.
pieliţă s. f., g.-d. art. pieliţei; pl. pieliţe pierde-vară
pielm (pop.) s. n., pl. pielmuri pieri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pier, 3 sg. piere,
pielonefrită (desp. pi-e-, -ne-fri-) s. f., g.-d. art. pielonefritei; imperf. 1 pieream; conj. prez. 1 sg. să pier, 3 să piară;
pl. pielonefrite imper. 2 sg. afirm. pieri/piei
pieritor 852
pieritor adj. m., pl. pieritori; f. sg. şi pl. pieritoare pietroşel-sur (pasăre) (desp. pie-tro-) s. m., pl. pietroşei-
pieritură s. f., g.-d. art. pieriturii; pl. pierituri suri, art. pietroşeii-suri
!Pierrot (personaj) (fr.) [pron. pĭero] s. propriu m. pietrui (desp. pie-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
piersic s. m., pl. piersici pietruiesc, 3 sg. pietruieşte, imperf. 1 pietruiam; conj.
prez. 1 sg. să pietruiesc, 3 să pietruiască
piersica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. piersic, 2 sg.
piersici, 3 piersică; conj. prez. 1 sg. să piersic, 3 să piersice pietruire (desp. pie-tru-) s. f., g.-d. art. pietruirii; pl.
pietruiri
piersică s. f., g.-d. art. piersicii; pl. piersici
pietruit (desp. pie-tru-) s. n.
piersiciu (rar) adj. m., f. piersicie; pl. m. şi f. piersicii
piez (unitate de măsură) s. m., pl. piezi; simb. pz
pierzanie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. pierzania (desp.
piezi (în ~) (înv., reg.) loc. adv.
-ni‑a), g.-d. pierzanii, art. pierzaniei
pieziş1 (desp. pie-) adj. m., pl. piezişi; f. piezişă, art. piezişa,
pierzare (pop.) s. f., g.-d. art. pierzării
pl. piezişe
pierzător (înv., pop.) adj. m., pl. pierzători; f. sg. şi pl.
pieziş2 (desp. pie-) adv.
pierzătoare
piezoelectric (desp. pie-) adj. m., pl. piezoelectrici; f.
piesă (desp. pie-) s. f., g.-d. art. piesei; pl. piese
piezoelectrică, pl. piezoelectrice
piesetă (desp. pie-) s. f., g.-d. art. piesetei; pl. piesete
piezoelectricitate (desp. pie-) s. f., g.-d. art.
+piesuliţă (fam.) (desp. pie-) s. f., g.-d. art. piesuliţei; pl. piezoelectricităţii
piesuliţe piezometru (desp. pie-, -me-tru) s. n., art. piezometrul; pl.
piesuţă (fam.) (desp. pie-) s. f., g.-d. art. piesuţei; pl. piesuţe piezometre
pietà (it.) (desp. pie-) s. f., pl. pietà pifan (fam.) s. m., pl. pifani
pietate (desp. pi-e-) s. f., g.-d. art. pietăţii (dar: Muntele de pifă (fam.) s. f., g.-d. art. pifei
Pietate (organizaţie de caritate) s. propriu m. art.) piftie s. f., art. piftia, g.-d. art. piftiei; pl. piftii, art. piftiile
pietin (desp. pi-e-) s. n. (desp. -ti-i-)
pietism (desp. pi-e-) s. n. pigment s. m., pl. pigmenţi
pietist (desp. pi-e-) adj. m., s. m., pl. pietişti; adj. f., s. f. pigmenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pigmentez, 3
pietistă, pl. pietiste pigmentează; conj. prez. 1 sg. să pigmentez, 3 să pigmenteze
pieton (desp. pi-e-) s. m., pl. pietoni pigmentare s. f., g.-d. art. pigmentării; pl. pigmentări
+pietonal (desp. pi-e-) adj. m., pl. pietonali; f. pietonală, pigmentaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. pigmentaţia (desp. -ţi-a),
pl. pietonale g.-d. art. pigmentaţiei; pl. pigmentaţii, art. pigmentaţiile
+pietonaliza (a ~) (rar) (desp. pi-e-) vb., ind. prez. 1 (desp. -ţi-i-)
sg. pietonalizez, 3 pietonalizează; conj. prez. 1 sg. să pigmeu adj. m., s. m., pl. pigmei, art. pigmeii; adj. f., s. f.
pietonalizez, 3 să pieonalizeze sg. şi pl. pigmee
pietos (înv.) (desp. pi-e-) adj. m., pl. pietoşi; f. pietoasă, pl. piguleală (pop.) s. f., g.-d. art. pigulelii; pl. piguleli
pietoase piguli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pigulesc,
pietrar (desp. pie-trar) s. m., pl. pietrari 3 sg. piguleşte, imperf. 1 piguleam; conj. prez. 1 sg. să
pietrărie (desp. pie-tră-) s. f., art. pietrăria, g.-d. art. pigulesc, 3 să pigulească
pietrăriei; (cariere, grămezi) pl. pietrării, art. pietrăriile pihotaş (înv., reg.) s. m., pl. pihotaşi
(desp. -ri-i-) pihotă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pihotei; pl. pihote
pietrean (desp. pie-trean) adj. m., s. m., pl. pietreni; adj. f. pijama s. f., art. pijamaua, g.-d. art. pijamalei; (seturi) pl.
pietreană, pl. pietrene pijamale
pietreancă (desp. pie-trean-) s. f., g.-d. art. pietrencei; pl. pil interj.
pietrence pilaci (fam.) adj. m., pl. pilaci; f. sg. şi pl. pilace
pietricică (desp. pie-tri-) s. f., g.-d. art. pietricelei; pl. pilaf s. n., pl. pilafuri
pietricele pilafgiu (rar) s. m., art. pilafgiul; pl. pilafgii, art. pilafgiii
pietrifica (a ~) (desp. pie-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. pietrific, (desp. -gi-ii)
2 sg. pietrifici, 3 pietrifică; conj. prez. 1 sg. să pietrific, 3 pilangiu (fam.) s. m., art. pilangiul; pl. pilangii, art.
să pietrifice pilangiii (desp. -gi-ii)
pietrificare (desp. pie-tri-) s. f., g.-d. art. pietrificării; pl. pilastru s. m., art. pilastrul; pl. pilaştri, art. pilaştrii
pietrificări pilă s. f., g.-d. art. pilei; pl. pile
pietriş (desp. pie-triş) s. n., pl. pietrişuri pildă s. f., g.-d. art. pildei; pl. pilde
pietroi (desp. pie-troi) s. n., pl. pietroaie pildă (de ~) loc. adv.
pietros (desp. pie-tros) adj. m., pl. pietroşi; f. pietroasă, pl. pildui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pilduiesc,
pietroase (cireşi ~) 3 sg. pilduieşte, imperf. 1 pilduiam; conj. prez. 1 sg. să
pietroşel (desp. pie-tro-) s. m., pl. pietroşei, art. pietroşeii pilduiesc, 3 să pilduiască
853 pipăruş
pilduire (înv.) s. f., g.-d. art. pilduirii; pl. pilduiri pinguin s. m., pl. pinguini
pilduitor (înv.) (desp. -du-i-) adj. m., pl. pilduitori; f. sg. pinion (desp. -ni-on) s. n., pl. pinioane
şi pl. pilduitoare piniped s. n., pl. pinipede
pileală (fam.) s. f., g.-d. pilelii; pl. pileli pinolă (piesă de strung) s. f., g.-d. art. pinolei; pl. pinole
pileat (desp. -le-at) s. m., pl. pileaţi pinot (fr.) [pron. pino] s. n., (porţii; sorturi) pl. pinot-uri
pili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pilesc, 3 sg. pileşte, (şi: pinot noir [pron. nŭar])
imperf. 1 pileam; conj. prez. 1 sg. să pilesc, 3 să pilească pinten s. m., pl. pinteni
pilier (desp. -li-er) s. n., pl. piliere pintenaş s. m., pl. pintenaşi
pilire s. f., g.-d. art. pilirii; pl. piliri pintenat adj. m., pl. pintenaţi; f. pintenată, pl. pintenate
pilit s. n. pintenog adj. m., pl. pintenogi; f. pintenoagă, pl. pintenoage
pilitură s. f., g.-d. art. piliturii; pl. pilituri pintenoagă (plantă) s. f., g.-d. art. pintenoagei; pl.
pilocarpină s. f., g.-d. art. pilocarpinei pintenoage
pilon s. m., pl. piloni pintenul-secarei (plantă) (înv., reg.) s. m. art.
pilona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pilonez, 3 pilonează; conj. pinţă (reg.) s. f., g.-d. art. pinţei; pl. pinţe
prez. 1 sg. să pilonez, 3 să piloneze
pinulă (placă de metal; frunză) s. f., g.-d. art. pinulei; pl.
pilonare s. f., g.-d. art. pilonării; pl. pilonări pinule
pilor s. m., pl. pilori Pinzgau (rasă de bovine; rasă de cai) (germ.) [z pron. ţ]
+piloric adj. m. (+ s. n.: spasm ~); f. pilorică (stenoză ~), s. propriu n.
pl. pilorice
piodermită (desp. pi-o-) s. f., g.-d. art. piodermitei; pl.
pilos adj. m., pl. piloşi; f. piloasă, pl. piloase piodermite
pilot s. m., pl. piloţi piogen (desp. pi-o-) adj. m., pl. piogeni; f. piogenă, pl. piogene
pilota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pilotez, 3 pilotează; conj. piolet (desp. pi-o-) s. m., pl. pioleţi
prez. 1 sg. să pilotez, 3 să piloteze
pion s. m., pl. pioni
pilotaj s. n., pl. pilotaje
pioneză v. piuneză
pilotare s. f., g.-d. art. pilotării; pl. pilotări
pionier (desp. pi-o-ni-er) s. m., pl. pionieri
!pilotă s. f., g.-d. art. pilotei; pl. pilote
pionierat (desp. pi-o-ni-e-) s. n.
pilotină s. f., g.-d. art. pilotinei; pl. pilotine
pionieră (desp. pi-o-ni-e-) s. f., g.-d. art. pionierei; pl.
pilozitate s. f., g.-d. art. pilozităţii
pioniere
pilug (unealtă) (reg.) s. n., pl. piluge
pionieresc (desp. pi-o-ni-e-) adj. m., f. pionierească; pl. m.
pilulă s. f., g.-d. art. pilulei; pl. pilule şi f. pioniereşti
pin (arbore) s. m., pl. pini pioree (desp. pi-o-) s. f., art. pioreea, g.-d. pioree, art. pioreei
+PIN (număr personal de identificare) s. n., pl. PIN-uri pios adj. m., pl. pioşi; f. pioasă, pl. pioase
pinacee s. f., art. pinaceea, g.-d. art. pinaceei; pl. pinacee
piosepticemie (desp. pi-o-) s. f., art. piosepticemia, g.-d.
pinacle (joc de cărţi) (fr.) [pron. pinakl] (desp. -na-cle) s. art. piosepticemiei; pl. piosepticemii, art. piosepticemiile
n., (partide) pl. pinacle-uri (desp. -mi-i-)
pinaclu (element de construcţie) (desp. -na-clu) s. n., art. pioşenie (desp. pi-o-, -ni-e) s. f., art. pioşenia (desp. -ni-a),
pinaclul; pl. pinacluri g.-d. art. pioşeniei; pl. pioşenii, art. pioşeniile (desp. -ni-i-)
pinacotecă s. f., g.-d. art. pinacotecii; pl. pinacoteci piotorax (desp. pi-o-) s. n.
pince-nez (fr.) [pron. pẽsne] (desp. pin-ce-) s. n., pl. pince-
pipa (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pipez, 3 pipează;
nez-uri
conj. prez. 1 sg. să pipez, 3 să pipeze
pindaric adj. m., pl. pindarici; f. pindarică, pl. pindarice
pipat (reg.) s. n.
!pineal (desp. -ne-al) adj. m. (+ s. n.: corpul ~); f. pineală
pipă s. f., g.-d. art. pipei; pl. pipe
(glanda ~), pl. pineale
pipăi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. pipăi, 3 pipăie, imperf. 1
pinen s. m., pl. pineni
pipăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să pipăi, 3 să pipăie
pingea s. f., art. pingeaua, g.-d. art. pingelei; pl. pingele
pipăială s. f., g.-d. art. pipăielii; pl. pipăieli
pingeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pingelesc, 3
pipăibil adj. m., pl. pipăibili; f. pipăibilă, pl. pipăibile
sg. pingeleşte, imperf. 1 pingeleam; conj. prez. 1 sg. să
pingelesc, 3 să pingelească pipăire s. f., g.-d. art. pipăirii; pl. pipăiri
pingelire s. f., g.-d. art. pingelirii; pl. pingeliri pipăit s. n.
ping-pong s. n., art. ping-pongul +pipăite (pe ~) loc. adv.
pingpongist (rar) s. m., pl. pingpongişti pipăitură (desp. -pă-i-) s. f., g.-d. art. pipăiturii; pl. pipăituri
pingpongistă (rar) s. f., g.-d. art. pingpongistei; pl. pipărătură s. f., g.-d. art. pipărăturii; pl. pipărături
pingpongiste pipăruş s. m., pl. pipăruşi
pipeline 854
pipeline (engl.) [pron. paĭplaĭn] s. n., pl. pipeline-uri pirită s. f., g.-d. art. piritei; pl. pirite
[pron. paĭplaĭnuri] piritos adj. m., pl. piritoşi; f. piritoasă, pl. piritoase
piper (condiment; ardei) s. m., (ardei) pl. piperi pirobalistică s. f., g.-d. art. pirobalisticii
pipera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. piperez, 3 piperează; conj. pirocatechină s. f., g.-d. art. pirocatechinei
prez. 1 sg. să piperez, 3 să pipereze piroclastic (desp. -ro-clas-) adj. m., pl. piroclastici; f.
piperacee s. f., art. piperaceea, g.-d. art. piperaceei; pl. piroclastică, pl. piroclastice
piperacee piroclastit (desp. -ro-clas-) s. n., pl. piroclastite
piperazină s. f., g.-d. art. piperazinei; pl. piperazine piroelectricitate s. f., g.-d. art. piroelectricităţii
piperniceală s. f., g.-d. art. pipernicelii pirofor s. m., pl. pirofori
pipernici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pipernicesc, piroforic adj. m., pl. piroforici; f. piroforică, pl. piroforice
3 sg. se piperniceşte, imperf. 1 sg. mă piperniceam; conj.
!pirogalic adj. m. (+ s. n. tanin ~); f. pl. pirogalice
prez. 1 sg. să mă pipernicesc, 3 să se pipernicească; imper.
pirogalol s. m.
2 sg. afirm. piperniceşte-te; ger. pipernicindu-mă
pirogă s. f., g.-d. art. pirogii; pl. pirogi
pipernicie (rar) s. f., art. pipernicia, g.-d. pipernicii, art.
piperniciei pirogenare s. f., g.-d. art. pirogenării
pipernicire s. f., g.-d. art. pipernicirii pirograva (a ~) (desp. -ro-gra-) vb., ind. prez. 1 sg.
pirogravez, 3 pirogravează; conj. prez. 1 sg. să pirogravez,
piperniţă (rar) s. f., g.-d. art. piperniţei; pl. piperniţe
3 să pirograveze
piperul (dans) s. n. art., neart. piper
pirogravare (desp. -ro-gra-) s. f., g.-d. art. pirogravării; pl.
piperul-lupului (plantă) s. m. art. pirogravări
piperuţă s. f., g.-d. art. piperuţei; pl. piperuţe pirogravoare (desp. -ro-gra-) s. f., g.-d. art. pirogravoarei;
pipetă s. f., g.-d. art. pipetei; pl. pipete pl. pirogravoare
pipi (fam.) s. n., art. pipiul; pl. pipiuri pirogravor (desp. -ro-gra-) s. m., pl. pirogravori
pi-pi-pi interj. pirogravură (desp. -ro-gra-) s. f., g.-d. art. pirogravurii; pl.
pipirig s. m., pl. pipirigi pirogravuri
pipiriguţ s. m., pl. pipiriguţi pirol s. m., pl. piroli
pipotă s. f., g.-d. art. pipotei; pl. pipote !pirolignos adj. m. (derivat ~), pl. pirolignoşi; f. pirolignoasă
pir s. m. (apă ~), pl. pirolignoase
piramidal adj. m., pl. piramidali; f. piramidală, pl. piramidale piroliză s. f., g.-d. art. pirolizei
piramidă s. f., g.-d. art. piramidei; pl. piramide piroluzit s. n.
piramidon s. n., pl. piramidoane piroman s. m., pl. piromani
pirandă (pop.) s. f., g.-d. art. pirandei; pl. pirande piromană s. f., g.-d. art. piromanei; pl. piromane
piranha (port.) [nh pron. n′] (desp. -ra-nha) s. m., pl. piromanie s. f., art. piromania, g.-d. piromanii, art. piromaniei
piranha piromant s. m., pl. piromanţi
piranometru (desp. -me-tru) s. n., art. piranometrul; pl. piromantă s. f., g.-d. art. piromantei; pl. piromante
piranometre piromanţie s. f., art. piromanţia, g.-d. piromanţii, art.
pirargirit s. n. piromanţiei
pirat s. m., pl. piraţi pirometamorfism s. n.
pirata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. piratez, 3 piratează; conj. pirometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. pirometrici; f.
prez. 1 sg. să piratez, 3 să pirateze pirometrică, pl. pirometrice
pirateresc adj. m., f. piraterească; pl. m. şi f. piratereşti pirometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. pirometria, g.-d.
piraterie s. f., art. pirateria, g.-d. art. pirateriei; pl. piraterii, pirometrii, art. pirometriei
art. pirateriile (desp. -ri-i-) pirometru (desp. -me-tru) s. n., art. pirometrul; pl. pirometre
piraticesc (înv.) adj. m., f. piraticească; pl. m. şi f. piraticeşti piromorfit s. n.
piretic adj. m., pl. piretici; f. piretică, pl. piretice piron s. n., pl. piroane
piretoterapie s. f., art. piretoterapia, g.-d. piretoterapii, art. pironi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pironesc, 3 sg.
piretoterapiei pironeşte, imperf. 1 pironeam; conj. prez. 1 sg. să pironesc,
pirexie s. f., art. pirexia, g.-d. art. pirexiei; pl. pirexii, art. 3 să pironească
pirexiile (desp. -xi-i-) pironire s. f., g.-d. art. pironirii
pirheliograf (desp. -li-o-graf) s. n., pl. pirheliografe pirop s. n.
pirheliometru (desp. -li-o-me-tru) s. n., art. pirheliometrul; piroplasmoză (desp. -ro-plas-) s. f., g.-d. art. piroplasmozei;
pl. pirheliometre pl. piroplasmoze
piridină s. f., g.-d. art. piridinei piroscaf (desp. -ros-caf/-ro-scaf) s. n., pl. piroscafe
piriform adj. m., pl. piriformi; f. piriformă, pl. piriforme pirosferă (desp. -ros-fe-/-ro-sfe-) s. f., g.-d. art. pirosferei
855 pistonare
pirostat (desp. -ros-tat/-ro-stat) s. n., pl. pirostate piscoaie1 (fluier) (reg.) s. f., art. piscoaia, g.-d. art. piscoaiei;
pirostrie s. f., art. pirostria, g.-d. art. pirostriei; pl. pirostrii, pl. piscoaie
art. pirostriile (desp. -tri-i-) piscoaie2/piscoi1 (tub sonor; oboi; parte a morii) (pop.) s.
piroşcă (reg.) s. f., g.-d. art. piroştii; pl. piroşti f./s. m., pl. piscoaie/piscoi
piroteală s. f., g.-d. art. pirotelii piscoi2 (om scund) (reg.) s. m., pl. piscoi, art. piscoii
pirotehnic adj. m., pl. pirotehnici; f. pirotehnică, pl. pirotehnice piscui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. piscuieşte/piscuie, 3
pirotehnică s. f., g.-d. art. pirotehnicii pl. piscuiesc/piscuie, imperf. 3 sg. piscuia; conj. prez. 3 să
piscuiască/să piscuie
pirotehnician (desp. -ci-an) s. m., pl. pirotehnicieni (desp.
-ci-eni) piscuire (reg.) s. f., g.-d. art. piscuirii
pirotehnie s. f., art. pirotehnia, g.-d. art. pirotehniei; piscuit (reg.) s. n.
(fabrici) pl. pirotehnii, art. pirotehniile (desp. -ni-i-) pisculeţ s. n., pl. pisculeţe
pirotermic adj. m., pl. pirotermici; f. pirotermică, pl. pirotermice piscuşor s. n., pl. piscuşoare
piroti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pirotesc, 3 sg. pisic s. m., pl. pisici
piroteşte, imperf. 1 piroteam; conj. prez. 1 sg. să pirotesc, pisică s. f., g.-d. art. pisicii; pl. pisici
3 să pirotească pisică-de-mare (peşte) s. f., g.-d. art. pisicii-de-mare; pl.
pirotină s. f., g.-d. art. pirotinei pisici-de-mare
piroxen s. m., pl. piroxeni pisică sălbatică s. f. + adj.
piroxenit s. n., pl. piroxenite pisicesc (rar) adj. m., f. pisicească; pl. m. şi f. pisiceşti
piroxilină s. f., g.-d. art. piroxilinei; pl. piroxiline pisiceşte (rar) adv.
pirpiriu adj. m., f. pirpirie; pl. m. şi f. pirpirii pisici (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pisicesc,
pirueta (a ~) (rar) (desp. -ru-e-) vb., ind. prez. 1 sg. 3 sg. se pisiceşte, imperf. 1 sg. mă pisiceam; conj. prez. 1
piruetez, 3 piruetează; conj. prez. 1 sg. să piruetez, 3 să sg. să mă pisicesc, 3 să se pisicească; imper. 2 sg. afirm.
pirueteze pisiceşte-te; ger. pisicindu-mă
piruetă (desp. -ru-e-) s. f., g.-d. art. piruetei; pl. piruete pisicos (fam.) adj. m., pl. pisicoşi; f. pisicoasă, pl. pisicoase
pirui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 piruie, imperf. 3 pl. pisicuţ s. m., pl. pisicuţi
piruiau; conj. prez. 3 să piruie pisicuţă s. f., g.-d. art. pisicuţei; pl. pisicuţe
piruit (rar) s. n. pisoar (desp. -soar) s. n., pl. pisoare
pis/pis-pis interj. pisoi s. m., pl. pisoi, art. pisoii
pisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pisez, 3 pisează; conj. prez. 1 pisoiaş s. m., pl. pisoiaşi
sg. să pisez, 3 să piseze pisolit s. n., pl. pisolite
pisanie (desp. -ni-e) s. f., art. pisania (desp. -ni-a), g.-d. pisolitic adj. m., pl. pisolitici; f. pisolitică, pl. pisolitice
art. pisaniei; pl. pisanii, art. pisaniile (desp. -ni-i-) pis-pis v. pis
pisar (înv.) s. m., pl. pisari pistard s. m., pl. pistarzi
pisare s. f., g.-d. art. pisării pistă s. f., g.-d. art. pistei; pl. piste
pisat s. n. pistil (organ al plantelor; pastă de fructe) s. n., pl. pistiluri
pisăgeală (rar) s. f., g.-d. art. pisăgelii; pl. pisăgeli pistofon (fiz.) s. n., pl. pistofoane
pisăgi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pisăgesc, 3 sg. pistol1 (armă, aparat, probă sportivă) s. n., (arme,
pisăgeşte, imperf. 1 pisăgeam; conj. prez. 1 sg. să pisăgesc, aparate) pl. pistoale
3 să pisăgească pistol2 (monedă veche) s. m., pl. pistoli
pisălog1 adj. m., s. m., pl. pisălogi; adj. f., s. f. pisăloagă, pistolar (trăgător; scandalagiu) s. m., pl. pistolari
pl. pisăloage pistolard (scandalagiu) (rar) s. m., pl. pistolarzi
pisălog2 s. n., pl. pisăloage pistolaş s. n., pl. pistolaşe
pisălogeală (fam.) s. f., g.-d. art. pisălogelii; pl. pisălogeli pistolet (înv.) s. n., pl. pistolete
pisălogi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pisălogesc, !pistol-mitralieră (desp. -mi-tra-li-e-) s. n., pl. pistoale-
3 sg. pisălogeşte, imperf. 1 pisălogeam; conj. prez. 1 sg. să mitralieră
pisălogesc, 3 să pisălogească !pistol-portbandulă (desp. -port-ban-) s. n., pl. pistoale-
pisc1 (reg.) interj. portbandulă
pisc2 s. n., pl. piscuri !pistol-rachetă s. n., pl. pistoale-rachetă
piscan (reg.) s. n., pl. piscane piston s. n., pl. pistoane
piscicol adj. m., pl. piscicoli; f. piscicolă, pl. piscicole pistona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pistonez, 3 pistonează;
piscicultor s. m., pl. piscicultori conj. prez. 1 sg. să pistonez, 3 să pistoneze
piscicultură s. f., g.-d. art. pisciculturii pistonaj s. n., pl. pistonaje
piscină s. f., g.-d. art. piscinei; pl. piscine pistonare s. f., g.-d. art. pistonării; pl. pistonări
pistonfon 856
pistonfon (electr.) s. n., pl. pistonfoane pitchpine (engl.) [pron. pičpaĭn] (desp. pitch-pine) s. m.,
pistornic (sigiliu) (înv.) s. n., pl. pistornice art. pitchpine-ul [pron. pičpaĭnul]
pistră (reg.) s. f., g.-d. art. pistrei; pl. pistre pitecantrop (desp. -te-can-/-tec-an-) s. m., pl. pitecantropi
pistrui1 (rar) adj. m., f. pistruie; pl. m. şi f. pistrui piteştean adj. m., s. m., pl. piteşteni; adj. f. piteşteană, pl.
pistrui2 s. m., pl. pistrui, art. pistruii piteştene
pistruia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pistruiez, 3 pistruiază, 1 piteşteancă s. f., g.-d. art. piteştencei; pl. piteştence
pl. pistruiem; conj. prez. 1 sg. să pistruiez, 3 să pistruieze; piti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pitesc, 3 sg.
ger. pistruind piteşte, imperf. 1 piteam; conj. prez. 1 sg. să pitesc, 3 să
pistruială (rar) s. f., g.-d. art. pistruielii pitească
pistui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pistuiesc, 3 pitiadă (livr.) (desp. -ti-a-) s. f., g.-d. art. pitiadei; pl. pitiade
sg. pistuieşte, imperf. 1 pistuiam; conj. prez. 1 sg. să pitic adj. m., s. m., pl. pitici; adj. f., s. f. pitică, pl. pitice
pistuiesc, 3 să pistuiască pitice adj. f. pl. (+ s. n.: jocuri ~)
piş1/piş-piş (fam.) interj. pitici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. piticesc, 3 sg.
piş2 (pop., fam.) s. n. piticeşte, imperf. 1 piticeam; conj. prez. 1 sg. să piticesc,
pişa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. piş, 3 pişă, 1 pl. pişăm; 3 să piticească
conj. prez. 1 sg. să piş, 3 să pişe; ger. pişând piticire (rar) s. f., g.-d. art. piticirii
pişat (pop.) s. n., pl. pişaturi pitire (pop.) s. f., g.-d. art. pitirii
pişca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pişc, 2 sg. pişti, 3 pişcă; conj. pitiriazis (desp. -ri-a-) s. n.
prez. 1 sg. să pişc, 3 să pişte
pitiş (pop.) adv.
pişcare s. f., g.-d. art. pişcării
pitoaşcă (reg.) s. f., g.-d. art. pitoaştei; pl. pitoaşte
pişcat s. n.
pitoi (reg.) s. n., pl. pitoaie
pişcă (parâmă) s. f., g.-d. art. piştii; pl. pişti
piton1 (piron) s. n., pl. pitoane
pişcăcios (fam.) adj. m., pl. pişcăcioşi; f. pişcăcioasă, pl.
piton2 (şarpe) s. m., pl. pitoni
pişcăcioase
pitoresc1 adj. m., f. pitorească; pl. m. şi f. pitoreşti
pişcă-n-floare (pasăre) (reg.) s. m.
pişcător adj. m., pl. pişcători; f. sg. şi pl. pişcătoare pitoresc2 s. n.
pişcătură s. f., g.-d. art. pişcăturii; pl. pişcături pitpalac1 interj.
pişcot s. n., pl. pişcoturi pitpalac2 s. m., pl. pitpalaci
pişicher (fam.) adj. m., s. m., pl. pişicheri; adj. f., s. f. pitpalacă (rar) s. f., g.-d. art. pitpalacei; pl. pitpalace
pişicheră, pl. pişichere pituitar (desp. -tu-i-) adj. m., pl. pituitari; f. pituitară, pl.
pişicherlâc (rar) s. n., pl. pişicherlâcuri pituitare
pişoarcă (pop.) s. f., g.-d. art. pişoarcei; pl. pişoarce pituitară (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. pituitarei; pl. pituitare
piş-piş v. piş1 pituită s. f., g.-d. art. pituitei; pl. pituite
+pita (lipie arăbească) s. f., g.-d. art. pitei; pl. pite pituitiv (desp. -tu-i-) adj. m., pl. pituitivi; f. pituitivă, pl.
pitac1 (decret; scrisoare) (înv.) s. n., pl. pitace pituitive
pitac2 (monedă veche) (înv.) s. m., pl. pitaci pituitos (desp. -tu-i-) adj. m., pl. pituitoşi; f. pituitoasă, pl.
pituitoase
pitagoreic (desp. -re-ic) adj. m., s. m., pl. pitagoreici; adj. f.
pitagoreică, pl. pitagoreice pituitrină (desp. -tu-i-tri-) s. f., g.-d. art. pituitrinei
pitagoric (rar) adj. m., pl. pitagorici; f. pitagorică, pl. pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. pitulez, 3
pitagorice pitulează; conj. prez. 1 sg. să pitulez, 3 să pituleze
pitagorician (desp. -ci-an) s. m., pl. pitagoricieni (desp. pitulare (pop.) s. f., g.-d. art. pitulării
-ci-eni) pitulice s. f., g.-d. art. pitulicii; pl. pitulici
pitagorism s. n. pituliş1 (pop.) adv.
pitar s. m., pl. pitari pituliş2 (pop.) s. n.
pitarcă (reg.) s. f., g.-d. art. pitărcii; pl. pitărci pitura (a ~) (a vopsi o navă) vb., ind. prez. 1 sg. piturez, 3
pita-vacii (plantă) s. f. art., g.-d. art. pitei-vacii piturează; conj. prez. 1 sg. să piturez, 3 să pitureze
pită (pâine) (reg.) s. f., g.-d. art. pitei; pl. pite piturare s. f., g.-d. art. piturării
pitărcuţă s. f., g.-d. art. pitărcuţei; pl. pitărcuţe pitură s. f., g.-d. art. piturii; pl. pituri
pităreasă (rar) s. f., g.-d. art. pităresei; pl. pitărese piţigăia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. piţigăiez, 3 piţigăiază, 1
pitărel s. m., pl. pitărei, art. pităreii pl. piţigăiem; conj. prez. 1 sg. să piţigăiez, 3 să piţigăieze;
pitărie (înv., reg.) s. f., art. pităria, g.-d. art. pităriei; pl. ger. piţigăind
pitării, art. pităriile (desp. -ri-i-) piţigăială s. f., g.-d. art. piţigăielii; pl. piţigăieli
+pitbull (engl.) s. m., pl. pitbulli piţigoi s. m., pl. piţigoi, art. piţigoii
857 plafonieră
piţigoi-codat (pasăre) s. m., pl. piţigoi-codaţi, art. piţigoii- pizmăreţ (rar) adj. m., pl. pizmăreţi; f. pizmăreaţă, pl.
codaţi pizmăreţe
piţigoi moţat s. m. + adj. pizmătareţ (înv., reg.) adj. m., pl. pizmătareţi; f.
piţigoi-pungaş (pasăre) s. m., pl. piţigoi-pungaşi, art. pizmătareţă, pl. pizmătareţe
piţigoii-pungaşi pizmătăreţ (rar) adj. m., pl. pizmătăreţi; f. pizmătăreaţă, pl.
piţigoi vânăt s. m. + adj. pizmătăreţe
piţiguş s. m., pl. piţiguşi pizmui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pizmuiesc,
+piţipoancă (arg.) s. f., g.-d. art. piţipoancei; pl. piţipoance 3 sg. pizmuieşte, imperf. 1 pizmuiam; conj. prez. 1 sg. să
pizmuiesc, 3 să pizmuiască
piţîmpărătuş (reg.) (desp. pi-ţîm-/piţ-îm-) s. m., pl.
piţîmpărătuşi pizmuire (pop.) s. f., g.-d. art. pizmuirii; pl. pizmuiri
piţulă (fam.) s. f., g.-d. art. piţulei; pl. piţule pizmuitor (pop.) (desp. mu-i-) adj. m., s. m., pl. pizmuitori;
adj. f., s. f. sg. şi pl. pizmuitoare
!piua (a ~) (pop.) (desp. pi-ua) vb., ind. prez. 1 sg. piuez
(desp. pi-uez), 3 piuează (desp. pi-uea-), 1 pl. piuăm pizza (it.)/pizză [zz pron. ţ] (desp. pi-zza/pi-zză) s. f., art.
(desp. pi-uăm); conj. prez. 1 sg. să piuez, 3 să piueze; ger. pizza, g.-d. art. pizzei; pl. pizze
piuând (desp. pi-uând) +pizzer [zz pron. ţ] (desp. pi-zzer) s. m., pl. pizzeri
piuar (pop.) (desp. pi-uar) s. m., pl. piuari pizzerie [zz pron. ţ] (desp. pi-zze-) s. f., art. pizzeria, g.-d.
piuare (pop.) (desp. pi-ua-) s. f., g.-d. art. piuării (desp. art. pizzeriei; pl. pizzerii, art. pizzeriile (desp. -ri-i-)
pi-uă-) pizzicato1 (it.) [zz pron. ţ] (desp. pi-zzi-) adv.; abr. pizz.
piuă (desp. pi-uă) s. f., g.-d. art. pivei; pl. pive pizzicato2 [zz pron. ţ] (desp. pi-zzi-) s. n., pl. pizzicatouri
piui (a ~) (desp. pi-u-) vb., ind. prez. 3 piuie, imperf. 3 pl. placa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plachez, 3 plachează; conj.
piuiau; conj. prez. 3 să piuie prez. 1 sg. să plachez, 3 să placheze
piuială (desp. pi-u-) s. f., g.-d. art. piuielii; pl. piuieli placaj s. n., pl. placaje
piuit (desp. pi-u-) s. n. placarda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. placardez, 3 placardează;
piuitor (desp. pi-u-i-) adj. m., pl. piuitori; f. sg. şi pl. piuitoare conj. prez. 1 sg. să placardez, 3 să placardeze
piuitură (desp. pi-u-i-) s. f., g.-d. art. piuiturii; pl. piuituri placardare s. f., g.-d. art. placardării; pl. placardări
piuliţă (desp. pi-u-) s. f., g.-d. art. piuliţei; pl. piuliţe placardă s. f., g.-d. art. placardei; pl. placarde
piuneză (livr.) [piu pron. pĭu] (desp. piu-)/pioneză [pio placare s. f., g.-d. art. placării; pl. placări
pron. pĭo] (desp. pio-) s. f., g.-d. art. piunezei/pionezei; placat (înv.) s. n., pl. placate
pl. piuneze/pioneze placă s. f., g.-d. art. plăcii; pl. plăci
piu/piu-piu (despre pui) [piu pron. piŭ] interj. !plac (după~) loc. adj., loc. adv. (alegere ~, a alege ~)
piure [piu pron. pĭu] (desp. piu-) s. n., art. piureul; pl. placebo s. n., art. placeboul
piureuri placentar1 adj. m., pl. placentari; f. placentară, pl. placentare
piurie (desp. pi-u-) s. f., art. piuria, g.-d. art. piuriei; pl. placentar2 s. n., pl. placentare
piurii, art. piuriile (desp. -ri-i-) placentaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. placentaţia (desp. -ţi‑a),
!piuuu (despre proiectile) (desp. piu-u-u) interj. g.‑d. art. placentaţiei; pl. placentaţii, art. placentaţiile
pivnicer s. m., pl. pivniceri (desp. -ţi-i-)
pivnicerit s. n. placentă s. f., g.-d. art. placentei; pl. placente
pivnicioară (fam.) s. f., g.-d. art. pivnicioarei; pl. pivnicioare plachetă s. f., g.-d. art. plachetei; pl. plachete
pivniţă s. f., g.-d. art. pivniţei; pl. pivniţe plachie s. f., art. plachia, g.-d. art. plachiei; pl. plachii, art.
pivot1 (fus; rădăcină) s. n., pl. pivoturi plachiile (desp. -chi-i-)
pivot2 (militar; sportiv) s. m., pl. pivoţi placid adj. m., pl. placizi; f. placidă, pl. placide
pivota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pivotez, 3 pivotează; conj. placiditate s. f., g.-d. art. placidităţii
prez. 1 sg. să pivotez, 3 să pivoteze placoderm s. m., pl. placodermi
pivotant adj. m., pl. pivotanţi; f. pivotantă, pl. pivotante placodont (desp. pla-co-/plac-o-) s. m., pl. placodonţi
pivotare s. f., g.-d. art. pivotării; pl. pivotări !plac (pe ~) loc. adj., loc. adv. (purtare ~, a face cuiva ~)
pivotaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. pivotaţia (desp. -ţi-a), g.-d. +placul (pe ~) loc. prep. (~ lui/său)
art. pivotaţiei; pl. pivotaţii, art. pivotaţiile (desp. -ţi-i-) plafon s. n., pl. plafoane
pix s. n., pl. pixuri plafona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plafonez, 3 plafonează;
+pixel s. m., pl. pixeli; simb. px, p conj. prez. 1 sg. să plafonez, 3 să plafoneze
pixidă s. f., g.-d. art. pixidei; pl. pixide plafonare s. f., g.-d. art. plafonării; pl. plafonări
pizmaş (pop.) adj. m., s. m., pl. pizmaşi; adj. f., s. f. plafonier (persoană) (desp. -ni-er) s. m., pl. plafonieri
pizmaşă, art. pizmaşa, pl. pizmaşe plafonieră (obiect) (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. plafonierei;
pizmă (pop.) s. f., g.-d. art. pizmei pl. plafoniere
plagă 858
plagă s. f., g.-d. art. plăgii; pl. plăgi planimetru (desp. -me-tru) s. n., art. planimetrul; pl.
plagia (a ~) (desp. -gi-a) vb., ind. prez. 1 sg. plagiez (desp. planimetre
-gi-ez), 3 plagiază, 1 pl. plagiem; conj. prez. 1 sg. să planisferă (desp. -nis-fe-/-ni-sfe-) s. f., g.-d. art. planisferei;
plagiez, 3 să plagieze; ger. plagiind (desp. -gi-ind) pl. planisfere
plagiat (desp. -gi-at) s. n., pl. plagiate planisferic (desp. -nis-fe-/-ni-sfe-) adj. m., pl. planisferici;
plagiatoare (desp. -gi-a-) s. f., g.-d. art. plagiatoarei; pl. f. planisferică, pl. planisferice
plagiatoare planisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. planisesc,
plagiator (desp. -gi-a-) s. m., pl. plagiatori 3 sg. planiseşte, imperf. 1 planiseam; conj. prez. 1 sg. să
plagiere (desp. -gi-e-) s. f., g.-d. art. plagierii; pl. plagieri planisesc, 3 să planisească
plagioclaz (desp. -gi-o-claz) s. m., pl. plagioclazi planitate s. f., g.-d. art. planităţii
plagiostom (desp. -gi-os-tom/-o-stom) s. m., pl. plagiostomi planning (engl.) [pron. plening] s. n., art. planningul
plai s. n., pl. plaiuri [pron. pleningul] (~ familial)
plaivaz (pop., fam.) s. n., pl. plaivaze !plano (de ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (respingere ~, a
respinge ~)
plajă s. f., art. plaja, g.-d. art. plajei; pl. plaje
plan1 adj. m., pl. plani; f. plană, pl. plane planografie (desp. -no-gra-) s. f., art. planografia, g.-d.
planografii, art. planografiei
plan2 s. n., pl. planuri
planor s. n., pl. planoare
plana (a ~) vb., ind. prez. 1 planez, 3 planează; conj. prez.
1 să planez, 3 să planeze planorbis (desp. pla-nor-/plan-or-) s. m.
planare s. f., g.-d. art. planării; pl. planări planorism s. n.
planarie (desp. -ri-e) s. f., art. planaria (desp. -ri-a), g.-d. planorist s. m., pl. planorişti
art. planariei; pl. planarii, art. planariile (desp. -ri-i-) planoristă s. f., g.-d. art. planoristei; pl. planoriste
planator s. n., pl. planatoare planşă s. f., art. planşa, g.-d. art. planşei; pl. planşe
plancă s. f., g.-d. art. plăncii; pl. plănci planşetă s. f., g.-d. art. planşetei; pl. planşete
planctologie (desp. planc-to-) s. f., art. planctologia, g.-d. planşeu s. n., art. planşeul; pl. planşee
planctologii, art. planctologiei planta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plantez, 3 plantează; conj.
plancton (biocenoză) (desp. planc-ton) s. n. prez. 1 sg. să plantez, 3 să planteze
planctonofag (desp. planc-to-) adj. m., pl. planctonofagi; f. plantaginacee s. f., art. plantaginaceea, g.-d. art.
planctonofagă, pl. planctonofage plantaginaceei; pl. plantaginacee
planctont (microorganism din plancton) (desp. plantar adj. m., pl. plantari; f. plantară, pl. plantare
planc‑tont) s. n., pl. planctonte plantare s. f., g.-d. art. plantării; pl. plantări
planetar adj. m., pl. planetari; f. planetară, pl. planetare plantat s. n.
planetară s. f., g.-d. art. planetarei; pl. planetare plantatoare s. f., g.-d. art. plantatoarei; pl. plantatoare
planetariu [riu pron. rĭu] s. n., art. planetariul; pl. plantator1 (persoană) s. m., pl. plantatori
planetarii, art. planetariile (desp. -ri-i-) plantator2 (unealtă) s. n., pl. plantatoare
planetă s. f., g.-d. art. planetei; pl. planete plantaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. plantaţia (desp. -ţi-a), g.‑d.
planetoid s. m., pl. planetoizi art. plantaţiei; pl. plantaţii, art. plantaţiile (desp. -ţi-i-)
planeză s. f., g.-d. art. planezei; pl. planeze plantă s. f., g.-d. art. plantei; pl. plante
planic adj. m., pl. planici; f. planică, pl. planice plantigrad1 (desp. -ti-grad) adj. m., pl. plantigrazi; f.
planifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. planific, 2 sg. planifici, 3 plantigradă, pl. plantigrade
planifică; conj. prez. 1 sg. să planific, 3 să planifice plantigrad2 (desp. -ti-grad) s. n., pl. plantigrade
planificare s. f., g.-d. art. planificării; pl. planificări planton s. n., pl. plantoane
planificator adj. m., s. m., pl. planificatori; adj. f., s. f. sg. plantulă s. f., g.-d. art. plantulei; pl. plantule
şi pl. planificatoare
planturos adj. m., pl. planturoşi; f. planturoasă, pl. planturoase
planiglob (desp. -ni-glob) s. n., pl. planigloburi
plapumă s. f., g.-d. art. plăpumii; pl. plăpumi
planimetra (desp. -me-tra) vb., ind. prez. 1 sg. planimetrez,
plasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plasez, 3 plasează; conj.
3 planimetrează; conj. prez. 1 sg. să planimetrez, 3 să
prez. 1 sg. să plasez, 3 să plaseze
planimetreze
plasament s. n., pl. plasamente
planimetrare (desp. -me-tra-) s. f., g.-d. art. planimetrării;
pl. planimetrări plasare s. f., g.-d. art. plasării; pl. plasări
planimetric (desp. -me-tric) adj. m., pl. planimetrici; f. plasatoare s. f., g.-d. art. plasatoarei; pl. plasatoare
planimetrică, pl. planimetrice plasator s. m., pl. plasatori
planimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. planimetria, g.-d. plasă1 (fel de mâncare) (reg.) s. f., g.-d. art. plesei; pl. plese
planimetrii, art. planimetriei plasă2 (împletitură) s. f., g.-d. art. plasei; pl. plase
859 playboy
!plasă3 (veche unitate administrativă) s. f., g.-d. art. plăşii; plat adj. m., pl. plaţi; f. plată, pl. plate
pl. plăşi platan1 (copac) s. m., pl. platani
plasmagenă s. f., g.-d. art. plasmagenei; pl. plasmagene platan2 (taler) s. n., pl. platane
plasmalemă s. f., g.-d. art. plasmalemei; pl. plasmaleme plată s. f., g.-d. art. plăţii; pl. plăţi
plasmatic adj. m., pl. plasmatici; f. plasmatică, pl. plasmatice platbandă s. f., g.-d. art. platbandei; pl. platbande
plasmatron (desp. -ma-tron) s. n., pl. plasmatroane platcă1 (de la jocul de cărţi) (înv.) s. f. (în expr.)
plasmă s. f., g.-d. art. plasmei; (feluri) pl. plasme platcă2 (parte la îmbrăcăminte) s. f., g.-d. art. plătcii; pl.
plasmochină s. f., g.-d. art. plasmochinei plătci
plasmodesme s. f. pl. platelaj s. n., pl. platelaje
plasmodiu [diu pron. dĭu] s. n., art. plasmodiul; platelmint s. m., pl. platelminţi
(protozoare) pl. plasmodii, art. plasmodiile (desp. -di-i-) platformă s. f., g.-d. art. platformei; pl. platforme
plasmoliză s. f., g.-d. art. plasmolizei; pl. plasmolize platfus s. n.
plasmom (granulom) s. n., pl. plasmoame platina (a ~) vb., ind. prez. 1 platinez, 3 platinează; conj.
plasmon (particulă) s. m., pl. plasmoni prez. 1 să platinez, 3 să platineze
plastă (reg.) s. f., g.-d. art. plastei; pl. plaste platinare s. f., g.-d. art. platinării; pl. platinări
plastbeton (desp. plast-be-) s. n. platină1 (element chimic) s. f., g.-d. art. platinei; simb. Pt
plastic1 adj. m., pl. plastici; f. plastică, pl. plastice platină2 (piesă la maşină; laminat) s. f., g.-d. art. platinei;
plastic2 s. n. pl. platine
plastică s. f., g.-d. art. plasticii platinic (rar) adj. m., pl. platinici; f. platinică, pl. platinice
plastician (desp. -ci-an) s. m., pl. plasticieni (desp. -ci-eni) platinifer adj. m., pl. platiniferi; f. platiniferă, pl. platinifere
plasticiană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. plasticienei (desp. platinit s. n.
-ci-e-); pl. plasticiene platinoid s. n., pl. platinoide
plasticitate s. f., g.-d. art. plasticităţii platinos adj. m., pl. platinoşi; f. platinoasă, pl. platinoase
plasticiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plasticizez, 3 plasticizează; platinotipie s. f., art. platinotipia, g.-d. platinotipii, art.
conj. prez. 1 sg. să plasticizez, 3 să plasticizeze platinotipiei
plasticizare s. f., g.-d. art. plasticizării platitudine s. f., g.-d. art. platitudinii; (vorbe, idei) pl.
plastidă s. f., g.-d. art. plastidei; pl. plastide platitudini
plastidom s. n. platnic (rar) adj. m., s. m., pl. platnici; adj. f., s. f. platnică,
pl. platnice (mai ales în bun-, rău-platnic)
plastie s. f., art. plastia, g.-d. art. plastiei; pl. plastii, art.
plastiile (desp. -ti-i-) platonian (înv., rar) (desp. -ni-an) adj. m., pl. platonieni
(desp. -ni-eni); f. platoniană, pl. platoniene
plastifia (a ~) (desp. -fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. plastifiez
(desp. -fi-ez), 3 plastifiază, 1 pl. plastifiem; conj. prez. 1 sg. platonic adj. m., pl. platonici; f. platonică, pl. platonice
să plastifiez, 3 să plastifieze; ger. plastifiind (desp. -fi-ind) platonician (desp. -ci-an) adj. m., s. m., pl. platonicieni
plastifiant (desp. -fi-ant) s. m., pl. plastifianţi (desp. -ci-eni); adj. f., s. f. platoniciană, pl. platoniciene
plastifiere (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. plastifierii; pl. platonism s. n.
plastifieri platonizant adj. m., pl. platonizanţi; f. platonizantă, pl.
plastilină s. f., g.-d. art. plastilinei; pl. plastiline platonizante
plastograf (desp. -to-graf) s. m., pl. plastografi platoşă s. f., art. platoşa, g.-d. art. platoşei; pl. platoşe
plastografă (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. plastografei; pl. platou s. n., art. platoul; pl. platouri
plastografe plaur s. m., pl. plauri
plastografia (desp. -to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. plauzibil (desp. pla-u-) adj. m., pl. plauzibili; f. plauzibilă,
plastografiez (desp. -fi-ez), 3 plastografiază, 1 pl. pl. plauzibile
plastografiem; conj. prez. 1 sg. să plastografiez, 3 să plauzibilitate (desp. pla-u-) s. f., g.-d. art. plauzibilităţii
plastografieze; ger. plastografiind (desp. -fi-ind) plav (reg.) s. n., pl. plavuri
plastografie (desp. -to-gra-) s. f., art. plastografia, g.-d. art. plavă s. f., g.-d. art. plavei; pl. plave
plastografiei; pl. plastografii, art. plastografiile (desp. -fi-i-) plavcă (reg.) s. f., g.-d. art. plavcei; pl. plavce
plastografiere (desp. -to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. plavie (desp. -vi-e) s. f., art. plavia (desp. -vi-a), g.-d. art.
plastografierii; pl. plastografieri plaviei; pl. plavii, art. plaviile (desp. -vi-i-)
plastomer s. m., pl. plastomeri +play (engl.) [pron. pleĭ] s. n. (a da ~)
plastron s. n., pl. plastroane play-back (engl.) [pron. pleĭbek] s. n., pl. play-backuri
plasture s. m., pl. plasturi [pron. pleĭbekuri]
plaşcă (plasă de pescuit) (reg.) s. f., g.-d. art. plăştii; pl. !playboy (engl.) [pron. pleĭboĭ] s. m., art. playboyul [pron.
plăşti pleĭboĭul]; pl. playboy, (rar) art. playboyi [pron. pleĭboiĭ]
player 860
player (engl.) [pron. pleĭăr] (desp. pla-yer) s. n., pl. playere plăpumioară (desp. -mioa-) s. f., g.-d. art. plăpumioarei; pl.
+playlist (engl.) [pron. pleĭlist] s. n., pl. playlisturi [pron. plăpumioare
pleĭlisturi] plăpumiţă (rar) s. f., g.-d. art. plăpumiţei; pl. plăpumiţe
+play-off (engl.) [pron. pleĭof] s. n., pl. play-offuri [pron. plăsea s. f., art. plăseaua, g.-d. art. plăselei; pl. plăsele
pleĭofuri] plăsmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plăsmuiesc, 3
+play-out (engl.) [pron. pleĭaŭt] s. n., pl. play-outuri sg. plăsmuieşte, imperf. 1 plăsmuiam; conj. prez. 1 sg. să
[pron. pleĭaŭturi] plăsmuiesc, 3 să plăsmuiască
+playstation (engl.) [pron. pleĭsteĭşăn] s. n., pl. plăsmuire s. f., g.-d. art. plăsmuirii; pl. plăsmuiri
playstationuri [pron. pleĭsteĭşănuri] plăsmuitor (desp. -mu-i-) adj. m., s. m., pl. plăsmuitori;
plaz s. n., pl. plazuri adj. f., s. f. sg. şi pl. plăsmuitoare
!plăcea1 (a ~) (a agrea) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plac, 2 plăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plătesc, 3 sg. plăteşte,
sg. placi, 3 sg. place; conj. prez. 1 sg. să plac, 3 să placă; imperf. 1 plăteam; conj. prez. 1 sg. să plătesc, 3 să plătească
cond. 1 sg. aş plăcea; ger. plăcând; part. plăcut plătibil adj. m., pl. plătibili; f. plătibilă, pl. plătibile
+plăcea2 (a-i ~) (a-i conveni) vb., ind. prez. 3 sg. [îmi plătică s. f., g.-d. art. plăticii; pl. plătici
etc.] place, 3 pl. [îmi etc.] plac; conj. prez. 3 să [îmi/să‑mi] plătire (rar) s. f., g.-d. art. plătirii
placă; cond. 3 sg. [mi- etc.] ar plăcea; ger. plăcându-mi plătitor adj. m., s. m., pl. plătitori; adj. f., s. f. sg. şi pl.
[etc.]; part. plăcut plătitoare
plăcere s. f., g.-d. art. plăcerii; pl. plăceri plăvai (pop.) adj. m., f. plăvaie; pl. m. şi f. plăvăi
plăcintar s. m., pl. plăcintari plăvan (pop.) adj. m., pl. plăvani; f. plăvană, pl. plăvane
plăcintă s. f., g.-d. art. plăcintei; pl. plăcinte plăvioară (desp. -vi-oa-) s. f., g.-d. art. plăvioarei; pl. plăvioare
plăcintărie s. f., art. plăcintăria, g.-d. art. plăcintăriei; plăviţ (pop.) adj. m., pl. plăviţi; f. plăviţă, pl. plăviţe
(prăvălii, localuri) pl. plăcintării, art. plăcintăriile (desp.
plăviu (înv., reg.) adj. m., f. plăvie; pl. m. şi f. plăvii
-ri-i-)
plângăcios adj. m., pl. plângăcioşi; f. plângăcioasă, pl.
plăcintioară (rar) (desp. -tioa-) s. f., g.-d. art. plăcintioarei;
plângăcioase
pl. plăcintioare
plângăreţ adj. m., pl. plângăreţi; f. plângăreaţă, pl. plângăreţe
plăcintuţă (fam.) s. f., g.-d. art. plăcintuţei; pl. plăcintuţe
plângător adj. m., pl. plângători; f. sg. şi pl. plângătoare
plăcinţică (fam.) s. f., g.-d. art. plăcinţelei; pl. plăcinţele
plânge1 (a ~) (a lăcrima) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
plăcuţă s. f., g.-d. art. plăcuţei; pl. plăcuţe
plâng, 3 sg. plânge, perf. s. 1 sg. plânsei, 1 pl. plânserăm,
plăieş s. m., pl. plăieşi m.m.c.p. 1 pl. plânseserăm; conj. prez. 1 sg. să plâng, 3 să
plăieşie (rar) s. f., art. plăieşia, g.-d. art. plăieşiei; pl. plângă; ger. plângând; part. plâns
plăieşii, art. plăieşiile (desp. -şi-i-) plânge2 (a se ~) (a reclama) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
plăişor (desp. plă-i-) s. n., pl. plăişoare plâng, 3 sg. se plânge, perf. s. 1 sg. mă plânsei, 1 pl. ne
plămadă s. f., g.-d. art. plămezii; (feluri) pl. plămezi plânserăm, m.m.c.p. 1 pl. ne plânseserăm; conj. prez. 1 sg.
plămădeală s. f., g.-d. art. plămădelii; pl. plămădeli să mă plâng, 3 să se plângă; imper. 2 sg. afirm. plânge-te;
plămădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plămădesc, 3 ger. plângându-mă; part. plâns
sg. plămădeşte, imperf. 1 plămădeam; conj. prez. 1 sg. să plângere s. f., g.-d. art. plângerii; pl. plângeri
plămădesc, 3 să plămădească plâns s. n., pl. plânsuri
plămădire s. f., g.-d. art. plămădirii plânset s. n., pl. plânsete
plămădit s. n. plânsoare (rar) s. f., g.-d. art. plânsorii; pl. plânsori
plămân s. m., pl. plămâni plean (înv., pop.) s. n., pl. pleanuri
!plămânărică (plantă) s. f., g.-d. art. plămânărelei; pl. pleasnă (pop.) s. f., g.-d. art. plesnei; pl. plesne
plămânărele pleaşcă (pradă, chilipir) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pleştii;
plămânăriţă (plantă) s. f., g.-d. art. plămânăriţei; pl. plămânăriţe pl. pleşti
plăntuţă (fam.) s. f., g.-d. art. plăntuţei; pl. plăntuţe pleavă s. f., g.-d. art. plevei
plănui (a ~) (a face planuri) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plebe s. f., g.-d. art. plebei
plănuiesc, 3 sg. plănuieşte, imperf. 1 plănuiam; conj. prez. plebeian (livr.) adj. m., s. m., pl. plebeieni; adj. f., s. f.
1 sg. să plănuiesc, 3 să plănuiască plebeiană, pl. plebeiene
plănuire s. f., g.-d. art. plănuirii plebeu adj. m., s. m., pl. plebei; adj. f., s. f. sg. şi pl. plebee
plăpând adj. m., pl. plăpânzi; f. plăpândă, pl. plăpânde plebiscit s. n., pl. plebiscite
plăpumar s. m., pl. plăpumari plebiscitar (rar) adj. m., pl. plebiscitari; f. plebiscitară, pl.
plăpumăreasă s. f., g.-d. art. plăpumăresei; pl. plăpumărese plebiscitare
plăpumărie s. f., art. plăpumăria, g.-d. art. plăpumăriei; pleca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plec, 2 sg. pleci, 3 pleacă; conj.
(ateliere, prăvălii) pl. plăpumării, art. plăpumăriile prez. 1 sg. să plec, 3 să plece; imper. 2 sg. afirm. pleacă
(desp. -ri-i-) plecare s. f., g.-d. art. plecării; pl. plecări
861 pleurodinie
plecat s. n. pleoşti (a ~) (desp. pleoş-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
plecate1 (indigestie) (înv., pop.) s. n. pl. pleoştesc, 3 sg. pleoşteşte, imperf. 1 pleoşteam; conj. prez.
plecate2 (pe ~) loc. adv. 1 sg. să pleoştesc, 3 să pleoştească
plecăciune s. f., g.-d. art. plecăciunii; pl. plecăciuni pleoştire (desp. pleoş-) s. f., g.-d. art. pleoştirii; pl. pleoştiri
plecopter (desp. -cop-ter/-co-pter) s. n., pl. plecoptere plescaviţă (pop.) s. f., g.-d. art. plescaviţei; pl. plescaviţe
plectru s. n., art. plectrul; pl. plectre plescăi (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. plescăi, 3 plescăie,
imperf. 1 plescăiam; conj. prez. 1 şi 2 sg. să plescăi, 3 să
pled s. n., pl. pleduri
plescăie
pleda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pledez, 3 pledează; conj.
plescăire s. f., g.-d. art. plescăirii; pl. plescăiri
prez. 1 sg. să pledez, 3 să pledeze
plescăit s. n., pl. plescăituri
pledant adj. m., pl. pledanţi; f. pledantă, pl. pledante
plescăitură (desp. -că-i-) s. f., g.-d. art. plescăiturii; pl.
pledare s. f., g.-d. art. pledării plescăituri
pledoarie (desp. -doa-) s. f., art. pledoaria, g.-d. art. plesiozaur (desp. -si-o-za-ur) s. m., pl. plesiozauri
pledoariei; pl. pledoarii, art. pledoariile (desp. -ri-i-)
plesnet s. n., pl. plesnete
!Pleiada (grupare literară) s. propriu f. art., neart. Pleiadă
plesni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plesnesc, 3 sg.
(faimoasa ~), g.-d. art. Pleiadei
plesneşte, imperf. 1 plesneam; conj. prez. 1 sg. să plesnesc,
pleiadă (grup) s. f., g.-d. art. pleiadei; pl. pleiade 3 să plesnească
!Pleiadele (constelaţie) s. propriu f. pl. art., neart. Pleiade plesnire s. f., g.-d. art. plesnirii
(Din ~ face parte şi o stea dublă.) plesnit s. n.
plein-air (fr.) [pron. plener] s. n. plesnitoare s. f., g.-d. art. plesnitorii; pl. plesnitori
pleiocaziu [iu pron. ĭu] s. n., art. pleiocaziul; pl. pleiocazii, plesnitură s. f., g.-d. art. plesniturii; pl. plesnituri
art. pleiocaziile (desp. -zi-i-)
pleş (înv., reg.) adj. m., pl. pleşi; f. pleaşă, art. pleaşa, pl. pleşe
pleistocen1 (desp. ple-is-) adj. m., pl. pleistoceni; f.
pleşcar (fam.) s. m., pl. pleşcari
pleistocenă, pl. pleistocene
pleşcară (fam.) s. f., g.-d. art. pleşcarei; pl. pleşcare
pleistocen2 (desp. ple-is-) s. n.
pleşcaş (reg.) s. m., pl. pleşcaşi
plen s. n.
pleşcui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pleşcuiesc,
plenar adj. m., pl. plenari; f. plenară, pl. plenare 3 sg. pleşcuieşte, imperf. 1 pleşcuiam; conj. prez. 1 sg. să
plenară s. f., g.-d. art. plenarei; pl. plenare pleşcuiesc, 3 să pleşcuiască
plenipotent (înv.) adj. m. (ministru ~), s. m., pl. plenipotenţi pleşcuit (reg.) s. n.
plenipotenţă (rar) s. f., g.-d. art. plenipotenţei; pl. plenipotenţe pleşuv adj. m., pl. pleşuvi; f. pleşuvă, pl. pleşuve
!plenipotenţiar (desp. -ţi-ar) adj. m. (ambasador ~), pleşuvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pleşuvesc, 3
pl. plenipotenţiari; f. plenipotenţiară (comisie ~), pl. sg. pleşuveşte, imperf. 1 pleşuveam; conj. prez. 1 sg. să
plenipotenţiare pleşuvesc, 3 să pleşuvească
plenison adj. m., pl. plenisoni; f. plenisonă, pl. plenisone pleşuvie s. f., art. pleşuvia, g.-d. art. pleşuviei; pl. pleşuvii,
plenitudine s. f., g.-d. art. plenitudinii art. pleşuviile (desp. -vi-i-)
plenui (a ~) (a jefui) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 !plete s. f. pl. (sg. pleată rar)
pl. plenuiesc, 3 sg. plenuieşte, imperf. 1 plenuiam; conj. pleter s. n., pl. pletere
prez. 1 sg. să plenuiesc, 3 să plenuiască pletină s. f., g.-d. art. pletinei; pl. pletine
pleoapă (desp. pleoa-) s. f., g.-d. art. pleoapei; pl. pleoape pletoră s. f., g.-d. art. pletorei
pleocroism (desp. ple-o-cro-) s. n. pletoric adj. m., pl. pletorici; f. pletorică, pl. pletorice
pleonasm (repetiţie semantică) (desp. ple-o-) s. n., pl. pletos adj. m., pl. pletoşi; f. pletoasă, pl. pletoase
pleonasme pleu (reg.) s. n., art. pleul; (obiecte) pl. pleuri
pleonast (mineral) (desp. ple-o-) s. n. pleural (desp. ple-u-) adj. m., pl. pleurali; f. pleurală, pl.
pleonastic (referitor la pleonasm) (desp. ple-o-) adj. m., pleurale
pl. pleonastici; f. pleonastică, pl. pleonastice pleură (desp. ple-u-) s. f., g.-d. art. pleurei; pl. pleure
pleosc interj. pleurezie (desp. ple-u-) s. f., art. pleurezia, g.-d. art.
pleoscăi (a ~) (desp. pleos-) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. pleureziei; pl. pleurezii, art. pleureziile (desp. -zi-i-)
pleoscăi, 3 pleoscăie, imperf. 1 pleoscăiam; conj. prez. 1 şi pleurită (desp. ple-u-) s. f., g.-d. art. pleuritei; pl. pleurite
2 sg. să pleoscăi, 3 să pleoscăie pleuritic (desp. ple-u-) adj. m., s. m., pl. pleuritici; adj. f.,
pleoscăit (desp. pleos-) s. n., pl. pleoscăituri s. f. pleuritică, pl. pleuritice
pleoscăitură (desp. pleos-că-i-) s. f., g.-d. art. pleoscăiturii; pleurodinie (desp. ple-u-) s. f., art. pleurodinia, g.-d. art.
pl. pleoscăituri pleurodiniei; pl. pleurodinii, art. pleurodiniile (desp. -ni-i-)
pleuropneumonie 862
pleuropneumonie (desp. ple-u-rop-ne-u-/-ro-pne-) s. f., plinătate s. f., g.-d. art. plinătăţii
art. pleuropneumonia, g.-d. art. pleuropneumoniei; pl. plini (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg şi 3 pl. plinesc, 3
pleuropneumonii, art. pleuropneumoniile (desp. -ni-i-) sg. plineşte, imperf. 1 plineam; conj. prez. 1 sg. să plinesc,
pleuroscop (desp. ple-u-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. pleuroscoape 3 să plinească
pleuroscopie (desp. ple-u-ros-co-/-ro-sco-) s. f., art. plinire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. plinirii
pleuroscopia, g.-d. art. pleuroscopiei; pl. pleuroscopii, art. plinişor (rar) adj. m., pl. plinişori; f. plinişoară, pl. plinişoare
pleuroscopiile (desp. -pi-i-) plintă s. f., g.-d. art. plintei; pl. plinte
pleurotomie (desp. ple-u-) s. f., art. pleurotomia, g.-d. art. plinuţ adj. m., pl. plinuţi; f. plinuţă, pl. plinuţe
pleurotomiei; pl. pleurotomii, art. pleurotomiile (desp. -mi-i-)
pliocen1 (desp. pli-o-) adj. m., pl. plioceni; f. pliocenă, pl.
plevaiţă (desp. -va-i-) s. f., g.-d. art. plevaiţei; pl. plevaiţe pliocene
plevilă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. plevilei; pl. plevile pliocen2 (desp. pli-o-) s. n.
pleviţă (reg.) s. f., g.-d. art. pleviţei; pl. pleviţe pliroforie (înv.) s. f., art. pliroforia, g.-d. art. pliroforiei; pl.
plevuşcă s. f., g.-d. art. plevuştii; pl. plevuşti pliroforii, art. pliroforiile (desp. -ri-i-)
plex s. n., pl. plexuri pliroforisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
plexiglas® (desp. -xi-glas) s. n. pliroforisesc, 3 sg. pliroforiseşte, imperf. 1 pliroforiseam;
plezanterie (înv.) s. f., art. plezanteria, g.-d. art. plezanteriei; conj. prez. 1 sg. să pliroforisesc, 3 să pliroforisească
pl. plezanterii, art. plezanteriile (desp. -ri-i-) plisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plisez, 3 plisează; conj. prez.
plia (a ~) (desp. -pli-a) vb., ind. prez. 1 sg. pliez (desp. 1 sg. să plisez, 3 să pliseze
pli-ez), 3 pliază, 1 pl. pliem; conj. prez. 1 sg. să pliez, 3 să plisaj (rar) s. n.
plieze; ger. pliind (desp. pli-ind) plisare s. f., g.-d. art. plisării
pliabil (desp. -pli-a-) adj. m., pl. pliabili; f. pliabilă, pl. pliabile plisc s. n., pl. pliscuri
pliaj s. n. !pliscul-cocorului (plantă) s. m. art.
pliant1 adj. m., pl. plianţi; f. pliantă, pl. pliante pliscuşor (fam.) s. n., pl. pliscuşoare
pliant2 s. n., pl. pliante pliseu s. n., art. pliseul; pl. pliseuri
plic s. n., pl. plicuri plită s. f., g.-d. art. plitei; pl. plite
plică s. f., g.-d. art. plicei; pl. plice pliu [pron. pliŭ] s. n., art. pliul; pl. pliuri
plici1 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plicesc, 3 sg. pliurd (reg.) adj. m., pl. pliurzi; f. pliurdă (desp. pli-ur-),
pliceşte, imperf. 1 pliceam; conj. prez. 1 sg. să plicesc, 3 pl. pliurde
să plicească
plivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plivesc, 3 pliveşte,
plici2 interj. imperf. 1 pliveam; conj. prez. 1 sg. să plivesc, 3 să plivească
plici3 s. n., art. pliciul; pl. pliciuri plivire s. f., g.-d. art. plivirii; pl. pliviri
pliciui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pliciuiesc, plivit s. n., pl. plivituri
3 sg. pliciuieşte, imperf. 1 pliciuiam; conj. prez. 1 sg. să
plivitoare1 (instrument) s. f., g.-d. art. plivitorii; pl.
pliciuiesc, 3 să pliciuiască
plivitori
pliciuire (rar) s. f., g.-d. art. pliciuirii; pl. pliciuiri
plivitoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. plivitoarei; pl.
plicticos adj. m., pl. plicticoşi; f. plicticoasă, pl. plicticoase plivitoare
plictis s. n. plivitor (persoană) s. m., pl. plivitori
plictiseală s. f., g.-d. art. plictiselii; pl. plictiseli plivitură s. f., g.-d. art. pliviturii; pl. plivituri
plictisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plictisesc, 3 sg. ploaie s. f., art. ploaia, g.-d. art. ploii; pl. ploi, art. ploile
plictiseşte, imperf. 1 plictiseam; conj. prez. 1 sg. să (desp. plo-i-)
plictisesc, 3 să plictisească
plocon s. n., pl. plocoane
plictisitor adj. m., pl. plictisitori; f. sg. şi pl. plictisitoare
ploconaş (rar) s. n., pl. ploconaşe
pliculeţ s. n., pl. pliculeţe
ploconeală s. f., g.-d. art. ploconelii; pl. ploconeli
pliere (desp. pli-e-) s. f., g.-d. art. plierii; pl. plieri
ploconi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ploconesc, 3
plimba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plimb, 3 plimbă; conj. sg. se ploconeşte, imperf. 1 sg. mă ploconeam; conj. prez.
prez. 1 sg. să plimb, 3 să plimbe 1 sg. să mă ploconesc, 3 sg. să se ploconească; imper. 2 sg.
plimbare s. f., g.-d. art. plimbării; pl. plimbări afirm. ploconeşte-te; ger. ploconindu-mă
plimbat s. n. ploconire s. f., g.-d. art. ploconirii; pl. ploconiri
plimbăreţ adj. m., pl. plimbăreţi; f. plimbăreaţă, pl. plimbăreţe plod1 (copil) (pop., fam.) s. m., pl. plozi
!plimbărică (fam.) s. f., g.-d. art. plimbărelei; pl. plimbărele plod2 (germene) (pop.) s. n., pl. ploduri
plin1 adj. m., pl. plini; f. plină, pl. pline (şi: plin de lume) plodi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plodesc, 3 sg.
plin2 s. n., pl. plinuri plodeşte, imperf. 1 plodeam; conj. prez. 1 sg. să plodesc, 3
+plin (din ~) loc. adv. să plodească
863 pluricavitar
ploicică (fam.) (desp. plo-i-) s. f., g.-d. art. ploicelei; pl. ploştină (reg.) s. f., g.-d. art. ploştinei; pl. ploştine
ploicele plot s. n., pl. ploturi
ploier1 (pasăre) s. m., pl. ploieri plotter (engl.) [er pron. ăr] s. n., pl. plottere
ploier2 (umbrelă) (reg.) s. n., pl. ploiere ploua (a ~) (desp. plo-ua) vb., ind. prez. 3 sg. plouă (desp.
ploier-comun (pasăre) s. m., pl. ploieri-comuni plo-uă); conj. prez. 3 sg. să plouă; ger. plouând (desp.
ploier-mic (pasăre) s. m., pl. ploieri-mici plo‑uând)
ploieştean adj. m., s. m., pl. ploieşteni; adj. f. ploieşteană, plug s. n., pl. pluguri
pl. ploieştene plugar s. m., pl. plugari
ploieşteancă s. f., g.-d. art. ploieştencei; pl. ploieştence plugăresc (rar) adj. m., f. plugărească; pl. m. şi f. plugăreşti
plointe1 (reg.) adj. invar. (vreme ~) plugăreşte (rar) adv.
plointe2 (reg.) s. f., art. plointea plugări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plugăresc,
ploios adj. m., pl. ploioşi; f. ploioasă, pl. ploioase 3 sg. plugăreşte, imperf. 1 plugăream; conj. prez. 1 sg. să
ploişoară (rar) (desp. plo-i-) s. f., g.-d. art. ploişoarei; pl. plugăresc, 3 să plugărească
ploişoare plugărie (rar) s. f., art. plugăria, g.-d. plugării, art. plugăriei
ploiţă (rar) s. f., g.-d. art. ploiţei; pl. ploiţe plugărime (rar) s. f., g.-d. art. plugărimii
plomba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plombez, 3 plombează; plugărire (rar) s. f., g.-d. art. plugăririi
conj. prez. 1 sg. să plombez, 3 să plombeze
plugărit s. n.
plombagină s. f., g.-d. art. plombaginei
pluguleţ (rar) s. n., pl. pluguleţe
plombaj s. n., pl. plombaje
pluguşor s. n., pl. pluguşoare
plombare s. f., g.-d. art. plombării; pl. plombări
pluguţ (reg.) s. n., pl. pluguţe
plombă s. f., g.-d. art. plombei; pl. plombe
plumb1 (element chimic) s. n.; simb. Pb
plonja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plonjez, 3 plonjează, 1 pl.
plumb2 (glonţ; greutate) s. m., pl. plumbi
plonjăm; conj. prez. 1 sg. să plonjez, 3 să plonjeze; ger.
plonjând plumb3 (pecete; condei) (înv., reg.) s. n., pl. plumburi
plonjare s. f., g.-d. art. plonjării; pl. plonjări plumbat s. m., pl. plumbaţi
plonjeu s. n., art. plonjeul; pl. (acţiuni) plonjeuri/(taluzuri) plumbic adj. m., pl. plumbici; f. plumbică, pl. plumbice
plonjee plumbifer adj. m., pl. plumbiferi; f. plumbiferă, pl. plumbifere
plonjon s. n., pl. plonjoane plumbişor (rar) s. m., pl. plumbişori
plonjor1 (aparat) s. n., pl. plonjoare plumbotipie s. f., art. plumbotipia, g.-d. plumbotipii, art.
plonjor2 (persoană) s. m., pl. plonjori plumbotipiei
plop s. m., pl. plopi plumbui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plumbuiesc, 3
plop-alb (specie de plopi) s. m., pl. plopi-albi sg. plumbuieşte, imperf. 1 plumbuiam; conj. prez. 1 sg. să
plop-de-munte (specie de plopi) s. m., pl. plopi-de-munte plumbuiesc, 3 să plumbuiască
plopar s. m., pl. plopari plumbuire s. f., g.-d. art. plumbuirii; pl. plumbuiri
plopărie s. f., art. plopăria, g.-d. art. plopăriei; pl. plopării, plumbuit s. n.
art. plopăriile (desp. -ri-i-) plumburiu adj. m., f. plumburie; pl. m. şi f. plumburii
plopiş s. n., pl. plopişuri plumieră (livr.) (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. art. plumierei; pl.
plopovăţ (reg.) s. n. plumiere
plopuşor s. m., pl. plopuşori plumpox s. n.
plopuţ (reg.) s. m., pl. plopuţi plumulă s. f., g.-d. art. plumulei; pl. plumule
ploscar s. m., pl. ploscari plunger s. n., pl. plungere
ploscaş (reg.) s. m., pl. ploscaşi plural1 adj. m., pl. plurali; f. plurală, pl. plurale
ploscă s. f., g.-d. art. ploştii; pl. ploşti plural2 s. n., pl. plurale
ploschiţă (pop.) s. f., g.-d. art. ploschiţei; pl. ploschiţe plurale tantum (lat.) loc. adj., pl. pluralia tantum (desp.
ploscuţă s. f., g.-d. art. ploscuţei; pl. ploscuţe -li-a) (substantive ~)
ploşniţa-verzei (insectă) s. f. art., g.-d. art. ploşniţei-verzei pluralism s. n.
ploşniţă s. f., g.-d. art. ploşniţei; pl. ploşniţe pluralist adj. m., s. m., pl. pluralişti; adj. f., s. f. pluralistă,
ploşniţă-de-pom (insectă) s. f., g.-d. art. ploşniţei-de-pom; pl. pluraliste
pl. ploşniţe-de-pom pluralitate s. f., g.-d. art. pluralităţii; pl. pluralităţi
ploşniţă-sură (insectă) s. f., g.-d. art. ploşniţei-sure; pl. pluricarpelar adj. m., pl. pluricarpelari; f. pluricarpelară,
ploşniţe-sure pl. pluricarpelare
ploşniţărie s. f., art. ploşniţăria, g.-d. art. ploşniţăriei; pl. pluricavitar adj. m., pl. pluricavitari; f. pluricavitară, pl.
ploşniţării, art. ploşniţăriile (desp. -ri-i-) pluricavitare
pluricelular 864
pluricelular adj. m., pl. pluricelulari; f. pluricelulară, pl. plutică s. f., g.-d. art. pluticii; pl. plutici
pluricelulare plutind (rar) adj. m., pl. plutinzi; f. plutindă, pl. plutinde
pluridimensional (desp. -si-o-) adj. m., pl. plutire s. f., g.-d. art. plutirii; pl. plutiri
pluridimensionali; f. pluridimensională, pl. plutit s. n.
pluridimensionale
plutitoare (plantă) s. f., g.-d. art. plutitorii; pl. plutitori
pluridisciplinar (desp. -ci-pli-) adj. m., pl. pluridisciplinari;
plutitoare-dulce (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. plutitorii-
f. pluridisciplinară, pl. pluridisciplinare
dulci
pluriflor (desp. -ri-flor) adj. m., pl. pluriflori; f. plurifloră,
plutitor1 adj. m., pl. plutitori; f. sg. şi pl. plutitoare
pl. pluriflore
plutitor2 (obiect) s. n., pl. plutitoare
pluriform adj. m., pl. pluriformi; f. pluriformă, pl. pluriforme
plutocrat (desp. -to-crat) s. m., pl. plutocraţi
pluriglandular (desp. -ri-glan-) adj. m., pl. pluriglandulari;
f. pluriglandulară, pl. pluriglandulare plutocrată (desp. -to-cra-) s. f., g.-d. art. plutocratei; pl.
plutocrate
plurilateral adj. m., pl. plurilaterali; f. plurilaterală, pl.
plurilaterale plutocratic (desp. -to-cra-) adj. m., pl. plutocratici; f.
plutocratică, pl. plutocratice
plurilingv adj. m., pl. plurilingvi; f. plurilingvă, pl.
plurilingve plutocraţie (desp. -to-cra-) s. f., art. plutocraţia, g.-d. art.
plurimilenar adj. m., pl. plurimilenari; f. plurimilenară, pl. plutocraţiei; pl. plutocraţii, art. plutocraţiile (desp. -ţi-i-)
plurimilenare pluton1 (corp de roci) s. m., pl. plutoni
plurinaţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. plurinaţionali; f. pluton2 (unitate militară) s. n., pl. plutoane
plurinaţională, pl. plurinaţionale plutonian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. plutonieni
pluripartid (cu mai multe partide) adj. m. (+ s. n.: sistem (desp. -ni-eni); adj. f., s. f. plutoniană, pl. plutoniene
~); f. pluripartidă (organizare ~), pl. pluripartide plutonic adj. m., pl. plutonici; f. plutonică, pl. plutonice
pluripartidism s. n. plutonier (desp. -ni-er-) s. m., pl. plutonieri; abr. plt.
pluripartit (cu mai multe părţi) adj. m. (+ s. n.: sistem ~); plutonier-adjutant (desp. -ni-er-) s. m., pl. plutonieri-
f. pluripartită (operaţiune ~), pl. pluripartite adjutanţi; abr. plt.-adj.
plurivalent adj. m., pl. plurivalenţi; f. plurivalentă, pl. plutonier-major (desp. -ni-er-) s. m., pl. plutonieri-majori;
plurivalente abr. plt.-maj.
plurivalenţă s. f., g.-d. art. plurivalenţei; pl. plurivalenţe plutonism s. n.
plurivoc adj. m., pl. plurivoci; f. plurivocă, pl. plurivoce plutonit s. n., pl. plutonite
plus1 (mat.) adv.; (semn grafic) + plutoniu [niu pron. nĭu] s. n., art. plutoniul; simb. Pu
plus2 s. n., pl. plusuri plutui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plutuiesc, 3 sg.
plusa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plusez, 3 plusează; conj. plutuieşte, imperf. 1 plutuiam; conj. prez. 1 sg. să
prez. 1 sg. să plusez, 3 să pluseze plutuiesc, 3 să plutuiască
+plus (în ~) loc. adv. plutuire s. f., g.-d. art. plutuirii; pl. plutuiri
plusprodus s. n. plutuit s. n.
plusvaloare s. f., g.-d. art. plusvalorii pluvial1 (desp. -vi-al) adj. m., pl. pluviali; f. pluvială, pl.
pluş s. n., (sorturi) pl. pluşuri pluviale
pluşa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pluşez, 3 pluşează, 1 pl. pluvial2 (desp. -vi-al) s. n.
pluşăm; conj. prez. 1 sg. să pluşez, 3 să pluşeze; ger. pluşând pluviodenudare (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art.
pluşare s. f., g.-d. art. pluşării; pl. pluşări pluviodenudării; pl. pluviodenudări
plutaş s. m., pl. plutaşi pluviograf (desp. -vi-o-graf) s. n., pl. pluviografe
plută1 (ambarcaţiune; copac; obiect de plută) s. f., g.-d. pluviometric (desp. -vi-o-me-tric) adj. m., pl. pluviometrici;
art. plutei; pl. plute f. pluviometrică, pl. pluviometrice
plută2 (material) s. f., g.-d. art. plutei pluviometru (desp. -vi-o-me-tru) s. n., art. pluviometrul;
plută-far s. f., g.-d. art. plutei-far; pl. plute-far pl. pluviometre
plutări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plutăresc, 3 sg. pluvios (desp. -vi-os) adj. m., pl. pluvioşi; f. pluvioasă, pl.
plutăreşte, imperf. 1 plutăream; conj. prez. 1 sg. să pluvioase
plutăresc, 3 să plutărească pluvioscop (desp. -vi-os-cop/-o-scop) s. n., pl. pluvioscoape
plutărie s. f., art. plutăria, g.-d. plutării, art. plutăriei pluviose (fr.) [pron. plüvĭoz] (desp. -vi-ose) s. m.
plutărit s. n. +PMR [cit. pemere] s. n., art. PMR-ul [cit. pemereul]
plutăşie s. f., art. plutăşia, g.-d. plutăşii, art. plutăşiei pneu s. n., art. pneul; pl. pneuri
pluti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plutesc, 3 sg. pluteşte, pneumatic (desp. pne-u-) adj. m., pl. pneumatici; f.
imperf. 1 pluteam; conj. prez. 1 sg. să plutesc, 3 să plutească pneumatică, pl. pneumatice
plutibil (rar) adj. m., pl. plutibili; f. plutibilă, pl. plutibile pneumatică (desp. pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumaticii
865 pocherist
pneumatolit (desp. pne-u-) s. n., pl. pneumatolite poamă s. f., g.-d. art. poamei; pl. poame
pneumatolitic (desp. pne-u-) adj. m., pl. pneumatolitici; f. poame-de-pământ (plantă) (pop.) s. f. pl.
pneumatolitică, pl. pneumatolitice poamele-mâţei (plantă) (pop.) s. f. pl. art.
pneumatoliză (desp. pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumatolizei poanson (desp. poan-) s. n., pl. poansoane
pneumatoză (desp. pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumatozei; pl. poansona (a ~) (desp. poan-) vb., ind. prez. 1 sg.
pneumatoze poansonez, 3 poansonează; conj. prez. 1 sg. să poansonez,
pneumococ (desp. pne-u-) s. m., pl. pneumococi 3 să poansoneze
+pneumocit (desp. pne-u-) s. n., pl. pneumocite poansonaj (desp. poan-) s. n., pl. poansonaje
pneumococic (desp. pne-u-) adj. m., pl. pneumococici; f. poansonare (desp. poan-) s. f., g.-d. art. poansonării; pl.
pneumococică, pl. pneumococice poansonări
pneumoconioză (desp. pne-u-, -ni-o-) s. f., g.-d. art. poansoneză (desp. poan-) s. f., g.-d. art. poansonezei; pl.
pneumoconiozei; pl. pneumoconioze poansoneze
pneumoenterită (desp. pne-u-) s. f., g.-d. art. poantă s. f., g.-d. art. poantei; pl. poante
pneumoenteritei; pl. pneumoenterite poantou (desp. poan-) s. n., art. poantoul; pl. poantouri
+pneumoftiziologie (desp. pne-u-, -zi-o-) s. f., art. poară (în ~) (reg.) loc. adv.
pneumoftiziologia, g.-d. pneumoftiziologii, art. pneumoftiziologiei poară (reg.) s. f.
pneumogastric (desp. pne-u-) adj. m., pl. pneumogastrici; poarcă (pop.) s. f., g.-d. art. poarcei; (scroafe) pl. poarce
f. pneumogastrică, pl. pneumogastrice
!Poartă/Înalta Poartă (reşedinţa sultanului turc) s.
pneumograf (desp. pne-u-mo-graf) s. n., pl. pneumografe propriu f., g.-d. art. Porţii/Înaltei Porţi
pneumologie (desp. pne-u-) s. f., art. pneumologia, g.-d. poartă s. f., g.-d. art. porţii; pl. porţi
pneumologii, art. pneumologiei
+poate (posibil) adv.
pneumonic (desp. pne-u-) adj. m., pl. pneumonici; f.
+poate-poate (eventual) adv.
pneumonică, pl. pneumonice
pobedit s. m.
pneumonie (desp. pne-u-) s. f., art. pneumonia, g.-d. art.
pneumoniei; pl. pneumonii, art. pneumoniile (desp. -ni-i-) poc interj.
pneumopatie (desp. pne-u-) s. f., art. pneumopatia, g.-d. pocaianie (înv., reg.) (desp. -ni-e) s. f., art. pocaiania (desp.
art. pneumopatiei; pl. pneumopatii, art. pneumopatiile -ni-a), g.-d. art. pocaianiei; pl. pocaianii, art. pocaianiile
(desp. -ti-i-) (desp. -ni-i-)
pneumoperitoneu (desp. pne-u-) s. n., art. pocal s. n., pl. pocale
pneumoperitoneul; pl. pneumoperitonee pocăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pocăiesc, 3 sg.
pneumoragie (desp. pne-u-) s. f., art. pneumoragia, g.-d. pocăieşte, imperf. 1 pocăiam; conj. prez. 1 sg. să pocăiesc,
art. pneumoragiei; pl. pneumoragii, art. pneumoragiile 3 să pocăiască
(desp. -gi-i-) pocăială (rar) s. f., g.-d. art. pocăielii; pl. pocăieli
pneumosept (desp. pne-u-) s. n. pocăinţă s. f., g.-d. art. pocăinţei; pl. pocăinţe
pneumoterapie (desp. pne-u-) s. f., art. pneumoterapia, pocăire s. f., g.-d. art. pocăirii
g.-d. art. pneumoterapiei; pl. pneumoterapii, art. pocăit adj. m., s. m., pl. pocăiţi; adj. f., s. f. pocăită, pl. pocăite
pneumoterapiile (desp. -pi-i-) pocăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pocănesc,
pneumotomie (desp. pne-u-) s. f., art. pneumotomia, g.-d. 3 sg. pocăneşte, imperf. 1 pocăneam; conj. prez. 1 sg. să
art. pneumotomiei; pl. pneumotomii, art. pneumotomiile pocănesc, 3 să pocănească
(desp. -mi-i-) pocănit (reg.) s. n.
pneumotorax (desp. pne-u-) s. n., pl. pneumotoraxuri pocănitoare (reg.) s. f., g.-d. art. pocănitorii; pl. pocănitori
pneumotrop1 (desp. pne-u-mo-trop) adj. m., pl. pocănitură (reg.) s. f., g.-d. art. pocăniturii; pl. pocănituri
pneumotropi; f. pneumotropă, pl. pneumotrope pocâlti (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
pneumotrop2 (desp. pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotropi pocâltesc, 3 sg. se pocâlteşte, imperf. 1 sg. mă pocâlteam;
poala-Maicii-Domnului (plantă) s. f. art., g.-d. art. conj. prez. 3 să mă pocâltesc, 3 să se pocâltească; imper. 2
poalei-Maicii-Domnului sg. afirm. pocâlteşte-te; ger. pocâltindu-mă
poala-rândunicii (plantă) s. f. art., g.-d. art. poalei-rândunicii pocâltire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pocâltirii
poala-Sfintei-Marii (plantă) s. f. art., g.-d. art. poalei- pocânzeu (reg.) s. m., art. pocânzeul; pl. pocânzei, art.
Sfintei-Marii pocânzeii
poală s. f., g.-d. art. poalei; pl. poale poceală (pop.) s. f., g.-d. art. pocelii; pl. poceli
poală-albă (boală) (pop.) s. f. pocher/(engl.) poker [er pron. ăr] s. n., (partide) pl.
poale-n-brâu (plăcintă) s. f. pl. pochere/pokere (şi: poker mecanic)
poama-câinelui (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. poamei- pocheraş (fam.) s. n., (partide) pl. pocheraşe
câinelui pocherist (rar) s. m., pl. pocherişti
pocheristă 866
pocheristă (rar) s. f., g.-d. art. pocheristei; pl. pocheriste +podiatru (specialist în medicina piciorului) (desp.
poci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pocesc, 3 sg. poceşte, -di‑a‑tru) s. m., pl. podiatri, art. podiatrii
imperf. 1 poceam; conj. prez. 1 sg. să pocesc, 3 să pocească !podidi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. podideşte, 3 pl. podidesc,
pocie (reg.) (desp. -ci-e) s. f., art. pocia (desp. -ci-a), g.-d. imperf. 3 sg. podidea; conj. prez. 3 să podidească
art. pociei; pl. pocii, art. pociile (desp. -ci-i-) podină (pardoseală) s. f., g.-d. art. podinii; pl. podini
pocinog s. n., pl. pocinoage podire s. f., g.-d. art. podirii; pl. podiri
pocire s. f., g.-d. art. pocirii; pl. pociri podiş s. n., pl. podişuri
pocitanie (desp. -ni-e) s. f., art. pocitania (desp. -ni-a), g.‑d. podişcă (pop.) s. f., g.-d. art. podiştii; pl. podişti
art. pocitaniei; pl. pocitanii, art. pocitaniile (desp. -ni-i-) podişor s. n., pl. podişoare
pocitură s. f., g.-d. art. pociturii; pl. pocituri podit s. n.
pociumb (înv., pop.) s. m., pl. pociumbi poditură (rar) s. f., g.-d. art. poditurii; pl. podituri
pocladă (reg.) (desp. po-cla-) s. f., g.-d. art. poclăzii; pl. podium (desp. -di-um) s. n., pl. podiumuri
poclăzi podmet (reg.) s. n., pl. podmeturi
poclău (desp. po-clău) s. n., art. poclăul; pl. poclăie podmol (pop.) s. n., pl. podmoluri
poclit (reg.) (desp. po-clit) s. n., pl. poclituri podnojie (înv., pop.) (desp. -ji-e) s. f., art. podnojia (desp.
pocneală s. f., g.-d. art. pocnelii; pl. pocneli -ji-a), g.-d. art. podnojiei; pl. podnojii, art. podnojiile
pocnet s. n., pl. pocnete (desp. -ji-i-)
pocni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pocnesc, 3 sg. podoabă s. f., g.-d. art. podoabei; pl. podoabe
pocneşte, imperf. 1 pocneam; conj. prez. 1 sg. să pocnesc, podobi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
3 să pocnească podobesc, 3 sg. podobeşte, imperf. 1 podobeam; conj. prez.
pocnire s. f., g.-d. art. pocnirii 1 sg. să podobesc, 3 să podobească
pocnit s. n. podobie (desp. -bi-e) s. f., art. podobia (desp. -bi-a), g.-d.
pocnitoare s. f., g.-d. art. pocnitorii; pl. pocnitori art. podobiei; pl. podobii, art. podobiile (desp. -bi-i-)
pocnitură s. f., g.-d. art. pocniturii; pl. pocnituri podofilină s. f., g.-d. art. podofilinei
pocoi s. m. podolian (desp. -li-an) adj. m., s. m., pl. podolieni (desp.
-li-eni); adj. f., s. f. podoliană, pl. podoliene
pocrovăţ (desp. po-cro-) s. n., pl. pocroveţe
podologie s. f., art. podologia, g.-d. podologii, art. podologiei
pod s. n., pl. poduri
podometru v. pedometru
podagră (desp. -da-gră) s. f., g.-d. art. podagrei
podorojnă (înv.) s. f., g.-d. art. podorojnei; pl. podorojne
podan (înv., reg.) s. m., pl. podani
poduleţ s. n., pl. poduleţe
podar s. m., pl. podari
podurel (rar) s. n., pl. podurele
podară s. f., g.-d. art. podarei; pl. podare
poduşcă (înv.) s. f., g.-d. art. poduştii; pl. poduşti
podărit (pop.) s. n., pl. podărituri
poduţ1 (peşte) s. m., pl. poduţi
podăriţă (rar) s. f., g.-d. art. podăriţei; pl. podăriţe
poduţ2 (podeţ) (rar) s. n., pl. poduţuri
!podbeal (reg.) s. m., pl. podbeli
podvadă s. f., g.-d. art. podvezii; pl. podvezi
+podcast (tip de emisiuni) s. n., pl. podcasturi
podval s. n., pl. podvale
podea s. f., art. podeaua, g.-d. art. podelei; pl. podele
podvodar s. m., pl. podvodari
podeaţă (rar) s. f., g.-d. art. podeţei; pl. podeţe
podzol s. n., pl. podzoluri
podeţ s. n., pl. podeţe
podzolic adj. m., pl. podzolici; f. podzolică, pl. podzolice
podgorean adj. m., s. m., pl. podgoreni; adj. f., s. f.
podzolire s. f., g.-d. art. podzolirii; pl. podzoliri
podgoreană, pl. podgorene
podzolit adj. m., pl. podzoliţi; f. podzolită, pl. podzolite
podgoreancă s. f., g.-d. art. podgorencei; pl. podgorence
poem s. n., pl. poeme
podgorie (desp. -ri-e) s. f., art. podgoria (desp. -ri-a), g.-d.
art. podgoriei; pl. podgorii, art. podgoriile (desp. -ri-i-) poematic adj. m., pl. poematici; f. poematică, pl. poematice
podgoriu (rar) adj. m., f. podgorie; pl. m. şi f. podgorii poet s. m., pl. poeţi
podi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. podesc, 3 sg. podeşte, poetard (livr.) s. m., pl. poetarzi
imperf. 1 podeam; conj. prez. 1 sg. să podesc, 3 să podească poetastru (livr.) s. m., art. poetastrul; pl. poetaştri, art.
+podiatră (specialistă în medicina piciorului) (desp. poetaştrii
-di‑a-tră) s. f., g.-d. art. podiatrei; pl. podiatre poetaş (rar) s. m., pl. poetaşi
+podiatric (privitor la medicina piciorului) (desp. poetă s. f., g.-d. art. poetei; pl. poete
-di‑a‑tric) adj. m., pl. podiatrici; f. podiatrică, pl. podiatrice poetesă (livr.) s. f., g.-d. art. poetesei; pl. poetese
+podiatrie (medicina piciorului) (desp. -di-a-tri-) s. f., poetic adj. m., pl. poetici; f. poetică, pl. poetice
art. podiatria, g.-d. podiatrii, art. podiatriei !poetică s. f., g.-d. art. poeticii; (tratate) pl. poetici
867 polarizant
poetiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. poetizez, 3 poetizează; pohoţ (reg.) s. m., pl. pohoţi
conj. prez. 1 sg. să poetizez, 3 să poetizeze poiană s. f., g.-d. art. poienii; pl. poieni
poetizant (rar) adj. m., pl. poetizanţi; f. poetizantă, pl. poiată (reg.) s. f., g.-d. art. poieţii; pl. poieţi
poetizante !poichiloterm (desp. poi-) adj. m., s. m., pl. poichilotermi;
poetizare s. f., g.-d. art. poetizării adj. f., s. f. poichilotermă, pl. poichiloterme
poezea (fam.) s. f., art. poezeaua, g.-d. art. poezelei; pl. poichilotermie (desp. poi-) s. f., art. poichilotermia, g.-d.
poezele poichilotermii, art. poichilotermiei
poezie s. f., art. poezia, g.-d. art. poeziei; pl. poezii, art. poienar adj. m., s. m., pl. poienari; adj. f., s. f. poienară,
poeziile (desp. -zi-i-) pl. poienare
poezioară (fam.) (desp. -zi-oa-) s. f., g.-d. art. poezioarei; poieniţă s. f., g.-d. art. poieniţei; pl. poieniţe
pl. poezioare !poieţică (reg.) s. f., g.-d. art. poieţelei; pl. poieţele
pofida (în ~) loc. prep. poimâine adv.
pofidă (pop.) s. f., g.-d. art. pofidei; pl. pofide poimâine-dimineaţă adv.
pofil s. n., pl. pofile poimâine după-amiază adv.
poftă s. f., g.-d. art. poftei; pl. pofte (şi: Poftă bună!) poimâine după-masă adv.
poftăreţ (reg.) adj. m., pl. poftăreţi; f. poftăreaţă, pl. poftăreţe poimâine-noapte adv.
pofteală s. f., g.-d. art. poftelii; pl. pofteli poimâine-seară adv.
pofti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poftesc, 3 sg. pofteşte, pointer (engl.) [er pron. ăr] s. m., pl. pointeri
imperf. 1 pofteam; conj. prez. 1 sg. să poftesc, 3 să poftească !pointillism [pron. după fr. pŭãtiism] (desp. poin-) s. n.,
pofticios adj. m., pl. pofticioşi; f. pofticioasă, pl. pofticioase art. pointillismul
poftim interj. !pointillist [pron. după fr. pŭãtiist] (desp. poin-) adj. m.,
poftire s. f., g.-d. art. poftirii; pl. poftiri s. m., pl. pointillişti; adj. f., s. f. pointillistă, pl. pointilliste
poftitor (rar) adj. m., pl. poftitori; f. sg. şi pl. poftitoare poise (fr.) [pron. pŭaz] s. m.; simb. P
poftiţi interj. pojar s. n., pl. pojaruri
poftori (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poftoresc, pojarnic (înv., reg.) s. m., pl. pojarnici
3 sg. poftoreşte, imperf. 1 poftoream; conj. prez. 1 sg. să pojarniţă (plantă) (pop.) s. f., g.-d. art. pojarniţei; pl.
poftoresc, 3 să poftorească pojarniţe
poftorire (înv.) s. f., g.-d. art. poftoririi; pl. poftoriri pojărnicie (post de pompieri) (înv., reg.) s. f., art.
pogace (pop.) s. f., g.-d. art. pogăcii; pl. pogăci pojărnicia, g.-d. art. pojărniciei; pl. pojărnicii, art.
pogan (reg.) adj. m., pl. pogani; f. pogană, pl. pogane pojărniciile (desp. -ci-i-)
pogăcea (reg.) s. f., art. pogăceaua, g.-d. art. pogăcelei; pl. !pojghiţă s. f., g.-d. art. pojghiţei; pl. pojghiţe
pogăcele pojijie (reg.) (desp. -ji-e) s. f., art. pojijia (desp. ji-a), g.-d.
pogăcioară (reg.) (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. pogăcioarei; art. pojijiei; pl. pojijii, art. pojijiile (desp. -ji-i-)
pl. pogăcioare poker v. pocher
!poghiaz (înv., reg.) (desp. -ghiaz) s. n., pl. poghiazuri pol1 (jumătate) (înv.) s. n.
poghibală (reg.) s. f., g.-d. art. poghibalei; pl. poghibale pol2 (punct geografic, electric, magnetic; sumă de bani)
pogon s. n., pl. pogoane s. m., pl. poli
pogonaş s. n., pl. pogonaşe !polab adj. m., pl. polabi (termeni ~); f. polabă (limba ~)
pogonărit s. n. polabă (limbă) s. f., g.-d. art. polabei
pogonici (pop.) s. m., pl. pogonici, art. pogonicii polar adj. m., pl. polari; f. polară, pl. polare
pogonofor s. m., pl. pogonofori polară s. f., g.-d. art. polarei; pl. polare
pogorî (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pogor, 3 polarimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. polarimetria, g.-d.
se pogoară, imperf. 1 sg. mă pogoram; conj. prez. 1 sg. să polarimetrii, art. polarimetriei
mă pogor, 3 să se pogoare; imper. 2 sg. afirm. pogoară-te; polarimetru (desp. -me-tru) s. n., art. polarimetrul; pl.
ger. pogorându-mă polarimetre
pogribanie (înv.) (desp. po-gri-, -ni-e) s. f., art. pogribania polariscop (desp. -ris-cop/-ri-scop) s. n., pl. polariscoape
(desp. -ni-a), g.-d. art. pogribaniei; pl. pogribanii, art. polaritate s. f., g.-d. art. polarităţii
pogribaniile (desp. -ni-i-) polariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. polarizez, 3 polarizează;
pogrom (desp. po-grom) s. n., pl. pogromuri conj. prez. 1 sg. să polarizez, 3 să polarizeze
pogromist (desp. po-gro-) (rar) adj. m., s. m., pl. pogromişti; polarizabil adj. m., pl. polarizabili; f. polarizabilă, pl.
adj. f., s. f. pogromistă, pl. pogromiste polarizabile
pohfală (înv.) s. f., g.-d. art. pohfalei; pl. pohfale polarizant adj. m., pl. polarizanţi; f. polarizantă, pl.
pohoaţă (reg.) s. f., g.-d. art. pohoaţei; pl. pohoaţe polarizante
polarizare 868
polarizare s. f., g.-d. art. polarizării; pl. polarizări poliacetat (desp. -li-a-) s. m.
polarizator adj. m., pl. polarizatori; f. sg. şi pl. polarizatoare poliachenă (desp. -li-a-) s. f., g.-d. art. poliachenei; pl.
polarizaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. polarizaţia (desp. -ţi‑a), poliachene
g.‑d. art. polarizaţiei; pl. polarizaţii, art. polarizaţiile poliacid (desp. -li-a-) s. m., pl. poliacizi
(desp. -ţi-i-) poliacrilonitril (desp. -li-a-cri-, -ni-tril) s. m.
polarizor1 adj. m., pl. polarizori; f. sg. şi pl. polarizoare polialcool (desp. -li-al-) s. m., pl. polialcooli
polarizor2 s. n., pl. polarizoare poliamidă (desp. -li-a-) s. f., g.-d. art. poliamidei; pl. poliamide
polarograf (desp. -ro-graf) s. n., pl. polarografe poliamidic (desp. -li-a-) adj. m., pl. poliamidici; f.
polarografic (desp. -ro-gra-) adj. m., pl. polarografici; f. poliamidică, pl. poliamidice
polarografică, pl. polarografice poliandră1 (desp. -li-an-) adj. f. (floare ~), pl. poliandre
polarografie (desp. -ro-gra-) s. f., art. polarografia, g.-d. poliandră2 (desp. -li-an-) s. f., g.-d. art. poliandrei; pl.
polarografii, art. polarografiei poliandre
polaroid s. m., pl. polaroizi poliandrie (desp. -li-an-) s. f., art. poliandria, g.-d.
polaron s. m., pl. polaroni poliandrii, art. poliandriei
polată (reg.) s. f., g.-d. art. polatei; pl. polate poliarhie (desp. -li-ar-) s. f., art. poliarhia, g.-d. poliarhii,
polc (înv.) s. n., pl. polcuri art. poliarhiei
polcă s. f., g.-d. art. polcii; pl. polci poliarticular (desp. -li-ar-) adj. m., pl. poliarticulari; f.
polcovnic s. m., pl. polcovnici poliarticulară, pl. poliarticulare
polcovnicesc (înv.) adj. m., f. polcovnicească; pl. m. şi f. poliartrită (desp. -li-ar-) s. f., g.-d. art. poliartritei; pl.
polcovniceşti poliartrite
polcovnicie (înv.) s. f., art. polcovnicia, g.-d. polcovnicii, poliatlon (desp. -li-a-tlon) s. n., pl. poliatloane
art. polcovniciei poliatomic (desp. -li-a-) adj. m., pl. poliatomici; f.
polcuţă (reg.) s. f., g.-d. art. polcuţei; pl. polcuţe poliatomică, pl. poliatomice
polder s. n., pl. poldere polibazic adj. m. (acid ~), pl. polibazici
poleac (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. poleci; adj. f., s. f. poleacă, polibrăzdar (desp. -li-brăz-) s. n., pl. polibrăzdare
pl. polece policalificare s. f., g.-d. art. policalificării
polecesc (înv., reg.) adj. m., f. polecească; pl. m. şi f. poleceşti policandru s. n., art. policandrul; pl. policandre
polei1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poleiesc, 3 sg. policaprolactamă (desp. -ca-pro-) s. f., g.-d. art. policaprolactamei
poleieşte, imperf. 1 poleiam; conj. prez. 1 sg. să poleiesc, policar s. m., pl. policari
3 să poleiască
+policarbonat s. m., pl. policarbonaţi
polei2 s. n., art. poleiul; pl. poleiuri
policelular adj. m., pl. policelulari; f. policelulară, pl. policelulare
poleială s. f., g.-d. art. poleielii; pl. poleieli
!polichet s. n., pl. polichete
poleire s. f., g.-d. art. poleirii; pl. poleiri
+polichistic adj. m., pl. polichistici; f. polichistică, pl.
poleit s. n.
polichistice
poleitor (rar) (desp. -le-i-) s. m., pl. poleitori
policiclic (desp. -ci-clic) adj. m., pl. policiclici; f. policiclică,
polemarh (desp. -le-marh/-lem-arh) s. m., pl. polemarhi pl. policiclice
polemic adj. m., pl. polemici; f. polemică, pl. polemice policioară s. f., g.-d. art. policioarei; pl. policioare
polemică s. f., g.-d. art. polemicii; pl. polemici policitemie (desp. -ci-te-/-cit-e-) s. f., art. policitemia, g.‑d.
polemist s. m., pl. polemişti art. policitemiei; pl. policitemii, art. policitemiile (desp.
polemistă s. f., g.-d. art. polemistei; pl. polemiste -mi-i-)
polemiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. polemizez, 3 polemizează; policlinică (desp. -li-cli-) s. f., g.-d. art. policlinicii; pl.
conj. prez. 1 sg. să polemizez, 3 să polemizeze policlinici
polen s. n., pl. polenuri policlorură (desp. -li-clo-) s. f., g.-d. art. policlorurii; pl.
polenic adj. m., pl. polenici; f. polenică, pl. polenice policroruri
polenifer adj. m., pl. poleniferi; f. poleniferă, pl. polenifere policondensare s. f., g.-d. art. policondensării; pl. policondensări
poleniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. polenizez, 3 polenizează; policristalin (desp. -li-cris-) adj. m., pl. policristalini; f.
conj. prez. 1 sg. să polenizez, 3 să polenizeze policristalină, pl. policristaline
polenizare s. f., g.-d. art. polenizării; pl. polenizări policrom (desp. -li-crom) adj. m., pl. policromi; f. policromă,
polenizator s. m., pl. polenizatori pl. policrome
polenizaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. polenizaţia (desp. -ţi‑a), policromat (desp. -li-cro-) adj. m., pl. policromaţi; f.
g.‑d. art. polenizaţiei; pl. polenizaţii, art. polenizaţiile policromată, pl. policromate
(desp. -ţi-i-) policromie (desp. -li-cro-) s. f., art. policromia, g.-d.
!pole-position (engl.) [pron. rom. polpozişăn] s. f. policromii, art. policromiei
869 poliploidie
polidactilie s. f., art. polidactilia, g.-d. art. polidactiliei; pl. poligraf2 (autor) (desp. -li-graf) s. m., pl. poligrafi
polidactilii, art. polidactiliile (desp. li-i-) poligrafic (desp. -li-gra-) adj. m., pl. poligrafici; f.
polidimit s. n. poligrafică, pl. poligrafice
polidipsie s. f., art. polidipsia, g.-d. art. polidipsiei; pl. poligrafie (desp. -li-gra-) s. f., art. poligrafia, g.-d. art.
polidipsii, art. polidipsiile (desp. -si-i-) poligrafiei; pl. poligrafii, art. poligrafiile (desp. -fi-i-)
polidisc s. n., pl. polidiscuri poligrafist (desp. -li-gra-) s. m., pl. poligrafişti
polidrupă (desp. -li-dru-) s. f., g.-d. art. polidrupei; pl. polihibridare (desp. -hi-bri-) s. f., g.-d. art. polihibridării;
polidrupe pl. polihibridări
poliedric (desp. -li-e-dric) adj. m., pl. poliedrici; f. polihistor (livr.) s. m., pl. polihistori
poliedrică, pl. poliedrice poliizopren (desp. -li-i-zo-pren) s. m.
poliedru (desp. -li-e-dru) s. n., art. poliedrul; pl. poliedre poliloghie v. polologhie
!polieleu (desp. -li-e-) s. n., art. polieleul; pl. polieleuri +polimat (înv.) s. m., pl. polimaţi
poliembrionie (desp. -li-em-bri-o-) s. f., art. poliembrionia, +polimată (înv.) s. f., g.-d. art. polimatei; pl. polimate
g.-d. poliembrionii, art. poliembrioniei polimer s. m., pl. polimeri
poliester (desp. -li-es-) s. m., pl. poliesteri polimeriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. polimerizez, 3
polietilenă (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. polietilenei polimerizează; conj. prez. 1 sg. să polimerizez, 3 să polimerizeze
polifag adj. m., pl. polifagi; f. polifagă, pl. polifage polimerizare s. f., g.-d. art. polimerizării; pl. polimerizări
polifagie s. f., art. polifagia, g.-d. polifagii, art. polifagiei polimetacrilat (desp. -me-ta-cri-/-met-a-) s. m., pl.
polifazat adj. m., pl. polifazaţi; f. polifazată, pl. polifazate polimetacrilaţi
polifenol s. m., pl. polifenoli polimetalic adj. m., pl. polimetalici; f. polimetalică, pl.
polimetalice
!poliflor (desp. -li-flor) adj. m. (+ s. n.: polen ~); f. polifloră
(miere ~), pl. poliflore polimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. polimetria, g.-d.
polimetrii, art. polimetriei
polifonematic adj. m., pl. polifonematici; f. polifonematică,
pl. polifonematice polimorf adj. m., pl. polimorfi; f. polimorfă, pl. polimorfe
polifonic adj. m., pl. polifonici; f. polifonică, pl. polifonice polimorfism s. n.
+polinesaturat adj. m., pl. polinesaturaţi; f. polinesaturată,
polifonie s. f., art. polifonia, g.-d. art. polifoniei; pl. polifonii,
pl. polinesaturate
art. polifoniile (desp. -ni-i-)
polinevrită (desp. -ne-vri-) s. f., g.-d. art. polinevritei; pl.
polifonist s. m., pl. polifonişti
polinevrite
polifonizare s. f., g.-d. art. polifonizării; pl. polifonizări
polinezian (desp. -zi-an) adj. m., s. m., pl. polinezieni
polifonizat adj. m., pl. polifonizaţi; f. polifonizată, pl. (desp. -zi-eni); adj. f., s. f. polineziană, pl. polineziene
polifonizate
polinom s. n., pl. polinoame
poligală s. f., g.-d. art. poligalei; pl. poligale
!polinuclear (desp. nu-cle-a-) adj. m. (compus ~), pl.
poligam adj. m., s. m., pl. poligami; adj. f., s. f. poligamă, polinucleari; f. polinucleară (celulă ~), pl. polinucleare
pl. poligame
polinucleară (desp. -nu-cle-a-) s. f., g.-d. polinuclearei; pl.
poligamie s. f., art. poligamia, g.-d. poligamii, art. poligamiei polinucleare
poligeneză s. f., g.-d. art. poligenezei polinucleoză (desp. -nu-cle-o-) s. f., g.-d. art. polinucleozei;
poligenie (rar) s. f., art. poligenia, g.-d. poligenii, art. pl. polinucleoze
poligeniei poliodă (desp. -li-o-) s. f., g.-d. art. poliodei; pl. poliode
poligenism s. n. poliomielită (desp. -li-o-mi-e-) s. f., g.-d. art. poliomielitei;
poliglobulie (desp. -li-glo-) s. f., art. poliglobulia, g.-d. art. pl. poliomielite
poliglobuliei; pl. poliglobulii, art. poliglobuliile (desp. -li‑i-) poliomielitic (desp. -li-o-mi-e-) adj. m., pl. poliomielitici; f.
poliglot (desp. -li-glot) adj. m., s. m., pl. poligloţi; adj. f., s. poliomielitică, pl. poliomielitice
f. poliglotă, pl. poliglote polioximetilenă (desp. -li-o-) s. f., g.-d. art. polioximetilenei;
poligon s. n., pl. poligoane pl. polioximetilene
poligonacee s. f., art. poligonaceea, g.-d. art. poligonaceei; polip/polip s. m., pl. polipi/polipi
pl. poligonacee polipeptidă s. f., g.-d. art. polipeptidei; pl. polipeptide
poligonal adj. m., pl. poligonali; f. poligonală, pl. poligonale !polipetal adj. m. (+ s. n.: caracter ~); f. polipetală (floare ~),
poligonaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. poligonaţia (desp. -ţi-a), pl. polipetale
g.-d. poligonaţii, art. poligonaţiei polipier (desp. -pi-er) s. m., pl. polipieri
poligonometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. poligonometria, poliploid (desp. -li-plo-) adj. m., s. m., pl. poliploizi; adj. f.
g.‑d. poligonometrii, art. poligonometriei poliploidă, pl. poliploide
+poligraf1 (aparat) (desp. -li-graf) s. n., pl. poligrafe (şi în: poliploidie (desp. -li-plo-i-) s. f., art. poliploidia, g.-d.
test ~) poliploidii, art. poliploidiei
polipnee 870
polipnee s. f., art. polipneea, g.-d. polipnee, art. polipneei politicastru (livr.) s. m., art. politicastrul; pl. politicaştri,
polipod adj. m., pl. polipozi; f. polipodă, pl. polipode art. politicaştrii
polipropilenă (desp. -li-pro-) s. f., g.-d. art. polipropilenei; politică s. f., g.-d. art. politicii; pl. politici
pl. polipropilene politicesc (înv.) adj. m., f. politicească; pl. m. şi f. politiceşti
poliptic s. n., pl. polipticuri politiceşte (rar) adv.
poliritmie s. f., art. poliritmia, g.-d. art. poliritmiei; pl. politichie (înv., fam.) s. f., art. politichia, g.-d. politichii,
poliritmii, art. poliritmiile (desp. -mi-i-) art. politichiei
polis s. n., pl. polisuri politician (desp. -ci-an) s. m., pl. politicieni (desp. -ci-eni)
polisemantic adj. m., pl. polisemantici; f. polisemantică, pl. politiciană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. politicienei (desp.
polisemantice -ci-e-); pl. politiciene
polisemantism s. n. politicianism (desp. -ci-a-) s. n.
polisemic adj. m., pl. polisemici; f. polisemică, pl. polisemice politicianist (desp. -ci-a-) adj. m., pl. politicianişti; f.
politicianistă, pl. politicianiste
polisemie s. f., art. polisemia, g.-d. art. polisemiei; pl.
polisemii, art. polisemiile (desp. -mi-i-) politicos adj. m., pl. politicoşi; f. politicoasă, pl. politicoase
!polisepal adj. m. (+ s. n.: caracter ~); f. polisepală (plantă ~), politie (înv.) s. f., art. politia, g.-d. art. politiei; pl. politii,
pl. polisepale art. politiile (desp. -ti-i-)
polisilabic adj. m., pl. polisilabici; f. polisilabică, pl. polisilabice politiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. politizez, 3 politizează;
conj. prez. 1 sg. să politizez, 3 să politizeze
polisilogism s. n., pl. polisilogisme
politizare s. f., g.-d. art. politizării; pl. politizări
!polisindet s. n.
politoloagă v. politologă
polisintetic adj. m., pl. polisintetici; f. polisintetică, pl.
politolog s. m., pl. politologi
polisintetice
!politologă (livr.)/(colocv.) politoloagă s. f., g.-d. art.
polisintetism s. n.
politologei/politoloagei; pl. politologe/politoloage
polisinteză s. f., g.-d. art. polisintezei; pl. polisinteze
politologie s. f., art. politologia, g.-d. politologii, art. politologiei
polisoar (rar) (desp. -soar) s. n., pl. polisoare
!politomie (rar) s. f., art. politomia, g.-d. art. politomiei; pl.
polisportiv (desp. -lis-por-/-li-spor-) adj. m., s. m., pl. politomii, art. politomiile (desp. -mi-i-)
polisportivi; adj. f., s. f. polisportivă, pl. polisportive
politonalism s. n.
!polistil (cu multe coloane) (desp. -lis-til) adj. m. (+ s. n.:
politonalitate s. f., g.-d. art. politonalităţii
edificiu ~); f. polistilă (construcţie ~), pl. polistile
+politraumă (desp. -trau-) s. f., g.-d. art. politraumei; pl.
polistiren (desp. -lis-ti-/-li-sti-) s. m., pl. polistireni politraume
polisulfură s. f., g.-d. art. polisulfurii; pl. polisulfuri politruc (fam.) (desp. -li-truc) s. m., pl. politruci
+poliş (fam.) s. n. poliţai (înv., fam.) s. m., pl. poliţai, art. poliţaii
politehnic adj. m., pl. politehnici; f. politehnică, pl. poliţă s. f., g.-d. art. poliţei; pl. poliţe
politehnice
poliţie (desp. -ţi-e) s. f., art. poliţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
+Politehnica s. propriu f. art., neart. Politehnică (student poliţiei; pl. poliţii, art. poliţiile (desp. -ţi-i-)
la ~), g.-d. art. Politehnicii poliţienesc (desp. -ţi-e-) adj. m., f. poliţienească; pl. m. şi
!politehnică s. f., g.-d. art. politehnicii; pl. politehnici f. poliţieneşti
politehnician (desp. -ci-an) s. m., pl. politehnicieni (desp. poliţism (rar) s. n.
-ci-eni) poliţist adj. m., s. m., pl. poliţişti; adj. f., s. f. poliţistă, pl.
politehniciană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. politehnicienei poliţiste
(desp. -ci-e-); pl. politehniciene poliţmaistru (înv.) (desp. -mais-) s. m., art. poliţmaistrul;
politehnizare s. f., g.-d. art. politehnizării pl. poliţmaiştri, art. poliţmaiştrii
politeism s. n. poliuretan (desp. -li-u-) s. m., pl. poliuretani
politeist adj. m., s. m., pl. politeişti; adj. f., s. f. politeistă, poliuretanic (desp. -li-u-) adj. m., pl. poliuretanici; f.
pl. politeiste poliuretanică, pl. poliuretanice
politeţe s. f., art. politeţea, g.-d. art. politeţii; (amabilităţi) poliurie (desp. -li-u-) s. f., art. poliuria, g.-d. art. poliuriei;
pl. politeţi/(fam.) politeţuri pl. poliurii, art. poliuriile (desp. -ri-i-)
politic1 adj. m., pl. politici; f. politică, pl. politice (şi: analişti polivalent adj. m., pl. polivalenţi; f. polivalentă, pl. polivalente
politici, oameni politici) polivalenţă s. f., g.-d. art. polivalenţei; pl. polivalenţe
+politic2 adv. (şi: deţinută/deţinuţi ~) (dar: Asociaţia polivinil s. n.
Foştilor Deţinuţi Politici s. propriu f. art.) polivitamină s. f., g.-d. art. polivitaminei; pl. polivitamine
politic3 s. n. poliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. polizez, 3 polizează; conj.
politicale (înv.) s. f. pl. prez. 1 sg. să polizez, 3 să polizeze
871 pompagiu
polizaharidă s. f., g.-d. art. polizaharidei; pl. polizaharide pomadă s. f., g.-d. art. pomezii; pl. pomezi
polizare s. f., g.-d. art. polizării; pl. polizări pomanagioaică (fam.) (desp. -gioai-) s. f., g.-d. art.
polizat s. n. pomanagioaicei; pl. pomanagioaice
polizor s. n., pl. polizoare pomanagiu (fam.) s. m., art. pomanagiul; pl. pomanagii,
polnoglasie (desp. -no-gla-) s. f., art. polnoglasia, g.-d. art. pomanagiii (desp. -gi-ii)
polnoglasii, art. polnoglasiei pomană s. f., g.-d. art. pomenii; pl. pomeni
polo s. n., art. poloul pomăda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pomădez, 3 pomădează;
poloboc (pop.) s. n., pl. poloboace conj. prez. 1 sg. să pomădez, 3 să pomădeze
polobocel (pop.) s. n., pl. polobocele pomădui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pomăduiesc,
polog (pop.) s. n., pl. poloage 3 sg. pomăduieşte, imperf. 1 pomăduiam; conj. prez. 1 sg.
să pomăduiesc, 3 să pomăduiască
pologar (reg.) s. m., pl. pologari
pomărit (pop.) s. n.
pologaş (reg.) s. m., pl. pologaşi
pomăzui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pomăzuiesc,
pologi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pologesc,
3 sg. pomăzuieşte, imperf. 1 pomăzuiam; conj. prez. 1 sg.
3 sg. pologeşte, imperf. 1 pologeam; conj. prez. 1 sg. să
să pomăzuiesc, 3 să pomăzuiască
pologesc, 3 să pologească
pomelnic s. n., pl. pomelnice
pologit (pop.) s. n.
+pomelo s. n., art. pomeloul; pl. pomelouri
poloist s. m., pl. poloişti
!pomeneală (nici ~) (nicidecum) loc. adv.
!polologhie (fam.)/(livr.) poliloghie s. f., art. polologhia/
poliloghia, g.-d. art. polologhiei/poliloghiei; pl. polologhii/ pomeni1 (a ~) (a rememora) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
poliloghii, art. polologhiile/poliloghiile (desp. -ghi-i-) pomenesc, 3 sg. pomeneşte, imperf. 1 pomeneam; conj.
prez. 1 sg. să pomenesc, 3 să pomenească
polon adj. m., pl. poloni; f. polonă, pl. polone
+pomeni2 (a se ~) (a se trezi pe neaşteptate) (pop., fam.)
polonă (limbă) s. f., g.-d. art. polonei
vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pomenesc, 3 sg. se pomeneşte,
polonez adj. m., s. m., pl. polonezi; adj. f., s. f. poloneză, imperf. 1 sg. mă pomeneam; conj. prez. 1 sg. să mă
pl. poloneze
pomenesc, 3 să se pomenească; ger. pomenindu-mă
poloneză1 (dans; persoană) s. f., g.-d. art. polonezei; pl.
pomenire s. f., g.-d. art. pomenirii; (parastase) pl. pomeniri
poloneze
pomet (mulţime de pomi/de fructe) s. n., pl. pometuri
poloneză2 (limbă) s. f., g.-d. art. polonezei
pomeţi (părţi ale obrazului) s. m. pl.
polonic s. n., pl. polonice
pomicol adj. m., pl. pomicoli; f. pomicolă, pl. pomicole
poloniu [niu pron. nĭu] s. n., art. poloniul; simb. Po
pomicultoare s. f., g.-d. art. pomicultoarei; pl. pomicultoare
poloniza (a ~) vb., ind. prez. 1 polonizez, 3 polonizează;
pomicultor s. m., pl. pomicultori
conj. prez. 1 să polonizez, 3 să polonizeze
pomicultură s. f., g.-d. art. pomiculturii
poltinic s. m., pl. poltinici
pomieră (livr.) (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. art. pomierei; pl.
poltron (livr.) adj. m., s. m., pl. poltroni; adj. f., s. f.
poltronă, pl. poltrone pomiere
poltronerie (livr.) s. f., art. poltroneria, g.-d. art. pomină (de ~) loc. adj. (petrecere ~)
poltroneriei; pl. poltronerii, art. poltroneriile (desp. -ri-i-) pomişoară (rar) s. f., g.-d. art. pomişoarei; pl. pomişoare
polturac s. m., pl. polturaci pomişor s. m., pl. pomişori
polua (a ~) (desp. -lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. poluez (desp. pomişte (rar) s. f.
-lu-ez), 3 poluează (desp. -lu-ea-), 1 pl. poluăm (desp. pomneată (pop.) s. f., g.-d. art. pomnetei; pl. pomnete
-lu‑ăm); conj. prez. 1 sg. să poluez, 3 să polueze; ger. pomojnic s. m., pl. pomojnici
poluând (desp. -lu-ând) pomolog s. m., pl. pomologi
poluant1 (desp. -lu-ant) adj. m., pl. poluanţi; f. poluantă, pomologic adj. m., pl. pomologici; f. pomologică, pl. pomologice
pl. poluante pomologie s. f., art. pomologia, g.-d. pomologii, art. pomologiei
+poluant2 (desp. -lu-ant) s. m., pl. poluanţi pomoste s. f., g.-d. art. pomostei; pl. pomoste
poluare (desp. -lu-a-) s. f., g.-d. art. poluării; pl. poluări pomosteală (reg.) s. f., g.-d. art. pomostelii; pl. pomosteli
Polul Nord s. propriu m. pomosti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pomostesc,
Polul Sud s. propriu m. 3 sg. pomosteşte, imperf. 1 pomosteam; conj. prez. 1 sg. să
polunoşniţă s. f., g.-d. art. polunoşniţei; pl. polunoşniţe pomostesc, 3 să pomostească
poluşcă s. f., g.-d. art. poluştei; pl. poluşte pomostină (reg.) s. f., g.-d. art. pomostinei; pl. pomostine
poluţie (desp. -ţi-e) s. f., art. poluţia (desp. -ţi-a), g.-d. art. pompa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pompez, 3 pompează; conj.
poluţiei; pl. poluţii, art. poluţiile (desp. -ţi-i-) prez. 1 sg. să pompez, 3 să pompeze
pom s. m., pl. pomi pompagiu (înv.) s. m., art. pompagiul; pl. pompagii, art.
pomacee s. f., art. pomaceea, g.-d. art. pomaceei; pl. pomacee pompagiii (desp. -gi-ii)
pompaj 872
pompaj s. n., pl. pompaje ponosire (pop.) s. f., g.-d. art. ponosirii
pompare s. f., g.-d. art. pompării; pl. pompări pont1 (pontator la jocuri de noroc) (rar) s. m., pl. ponţi
pompă s. f., g.-d. art. pompei; pl. pompe pont2 (secret prin care se poate obţine un avantaj etc.)
pompeian adj. m., pl. pompeieni; f. pompeiană, pl. pompeiene (fam.) s. n., pl. ponturi
pompier (desp. -pi-er) s. m., pl. pompieri ponta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pontez, 3 pontează; conj.
pompieresc (rar) (desp. -pi-e-) adj. m., f. pompierească; pl. prez. 1 sg. să pontez, 3 să ponteze
m. şi f. pompiereşti +pontaj s. n., pl. pontaje
pompierie (rar) (desp. -pi-e-) s. f., art. pompieria, g.-d. pontare s. f., g.-d. art. pontării; pl. pontări
pompierii, art. pompieriei pontaş (înv.) s. m., pl. pontaşi
pompieristic1 (desp. -pi-e-) adj. m., pl. pompieristici; f. pontat s. n.
pompieristică, pl. pompieristice pontatoare s. f., g.-d. art. pontatoarei; pl. pontatoare
+pompieristic2 (fam.) (desp. -pi-e-) adv. pontator s. m., pl. pontatori
pompon s. n., pl. pompoane pontă s. f., g.-d. art. pontei; pl. ponte
pompos adj. m., pl. pompoşi; f. pompoasă, pl. pompoase pontic adj. m., pl. pontici; f. pontică, pl. pontice
pomuleţ (fam.) s. m., pl. pomuleţi
pontif s. m., pl. pontifi (dar: Suveranul Pontif s. propriu
pomuşoară (reg.) s. f., g.-d. art. pomuşoarei; pl. pomuşoare m. art.)
!ponce (fr.) [pron. pons] adj. invar. (piatră ~) pontifical adj. m., pl. pontificali; f. pontificală, pl. pontificale
poncho [ch pron. sp. č] s. n., pl. ponchouri pontificat s. n., pl. pontificate
!poncif s. n., pl. poncife pontifice (rar) s. m., pl. pontifici
ponciş (reg.) adj. m., pl. poncişi; f. poncişă, art. poncişa, pl. ponton s. n., pl. pontoane
poncişe
pontonier (desp. -ni-er) s. m., pl. pontonieri
pondera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ponderez, 3 ponderează;
ponţian1 (desp. -ţi-an) adj. m., pl. ponţieni (desp. -ţi-eni);
conj. prez. 1 sg. să ponderez, 3 să pondereze
f. ponţiană, pl. ponţiene
ponderabil adj. m., pl. ponderabili; f. ponderabilă, pl.
ponţian2 (desp. -ţi-an) s. n.
ponderabile
ponderabilitate s. f., g.-d. art. ponderabilităţii pop1 (mănunchi) (pop.) s. n., pl. popuri
ponderal adj. m., pl. ponderali; f. ponderală, pl. ponderale pop2 (stâlp) s. m., pl. popi
ponderator adj. m., pl. ponderatori; f. sg. şi pl. ponderatoare pop3 (stil muzical) adj. invar. (muzica ~), s. n., art. popul
ponderaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. ponderaţia (desp. -ţi-a), pop-art (engl.) s. n.
g.‑d. ponderaţii, art. ponderaţiei popas s. n., pl. popasuri
pondere s. f., g.-d. art. ponderii; pl. ponderi popaz s. m.
ponderitate (rar) s. f., g.-d. art. ponderităţii; pl. ponderităţi popă s. m., g.-d. art. popii; pl. popi
ponegreală (rar) (desp. -ne-grea-) s. f., g.-d. art. ponegrelii; popâc (pop.) interj.
pl. ponegreli popândac s. m., pl. popândaci
ponegri (a ~) (desp. -ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. popândău s. m., art. popândăul; pl. popândăi, art. popândăii
ponegresc, 3 sg. ponegreşte, imperf. 1 ponegream; conj. popândeţ1 (rozător) (reg.) s. m., pl. popândeţi
prez. 1 sg. să ponegresc, 3 să ponegrească popândeţ2 (sperietoare de păsări) (pop.) s. n., pl.
ponegrire (desp. -ne-gri-) s. f., g.-d. art. ponegririi; pl. popândeţe
ponegriri
popândoc1 (reg.; fam.) adj. m., pl. popândoci; f. popândoacă,
ponegritor (rar) (desp. -ne-gri-) adj. m., pl. ponegritori; f. pl. popândoace
sg. şi pl. ponegritoare
popândoc2 (rozător) s. m., pl. popândoci
!ponei s. m., pl. ponei, art. poneii
!popcorn (engl.) s. n.
ponivos adj. m., s. m., pl. ponivoşi; adj. f., s. f. ponivoasă,
popenchi s. m., art. popenchiul; pl. popenchi, art. popenchii
pl. ponivoase
popesc (pop.) adj. m., f. popească; pl. m. şi f. popeşti
ponor (pop.) s. n., pl. ponoare
popeşte (pop.) adv.
ponorâtură (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ponorâturii; pl.
ponorâturi +Popeşti-Leordeni (oraş) (desp. -le-or-) s. propriu n.,
g.‑d. art. Popeştiului-Leordeni
ponorî (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ponorăşte,
3 pl. se ponorăsc, imperf. 3 sg. se ponora; conj. prez. 3 să popi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. popesc, 3 sg.
se ponorască; ger. ponorându-se popeşte, imperf. 1 popeam; conj. prez. 1 sg. să popesc, 3
ponos (pop.) s. n., pl. ponoase să popească
ponosi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ponosesc, popic s. n., pl. popice
3 sg. ponoseşte, imperf. 1 ponoseam; conj. prez. 1 sg. să popicar s. m., pl. popicari
ponosesc, 3 să ponosească popicăreasă s. f., g.-d. art. popicăresei; pl. popicărese
873 porfirogenet
popicărie s. f., art. popicăria, g.-d. art. popicăriei; pl. popularizant (rar) adj. m., pl. popularizanţi; f.
popicării, art. popicăriile (desp. -ri-i-) popularizantă, pl. popularizante
popie (pop., fam.) s. f., art. popia, g.-d. popii, art. popiei popularizare s. f., g.-d. art. popularizării; pl. popularizări
popilnic s. m., pl. popilnici popularizator adj. m., s. m., pl. popularizatori; adj. f., s. f.
popime (pop., fam.) s. f., g.-d. art. popimii sg. şi pl. popularizatoare
popincă s. f., g.-d. popincii; pl. popinci populaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. populaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
popistra (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. popistrez, 3 art. populaţiei; pl. populaţii, art. populaţiile (desp. -ţi-i-)
popistrează; conj. prez. 1 sg. să popistrez, 3 să popistreze +populaţional (desp. -ţi-o) adj. m., pl. populaţionali; f.
poplin (desp. po-plin) s. n., (sorturi) pl. poplinuri populaţională, pl. populaţionale
+poponar (vulg.) s. m., pl. poponari !populism s. n., pl. (colocv.) populisme
populist adj. m., pl. populişti; f. populistă, pl. populiste
poponeţ1 (feştilă; sperietoare de păsări; şezut) (reg.,
fam.) s. n., pl. poponeţe popustă (reg.) s. f., g.-d. art. popustei; pl. popuste
poponeţ2 (rozător) (reg.) s. m., pl. poponeţi por s. m., pl. pori
popor s. n., pl. popoare porc s. m., pl. porci
poporal (înv.) adj. m., pl. poporali; f. poporală, pl. poporale porcar s. m., pl. porcari
poporan (înv.) adj. m., s. m., pl. poporani; adj. f., s. f. porcăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. porcăiesc,
poporană, pl. poporane 3 sg. porcăieşte, imperf. 1 porcăiam; conj. prez. 1 sg. să
porcăiesc, 3 să porcăiască
poporanism s. n.
porcărie s. f., art. porcăria, g.-d. art. porcăriei; pl. porcării,
poporanist adj. m., s. m., pl. poporanişti; adj. f., s. f.
art. porcăriile (desp. -ri-i-)
poporanistă, pl. poporaniste
porc-de-mare (peşte) s. m., pl. porci-de-mare
poporaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. poporaţia (desp. -ţi-a-),
g.-d. art. poporaţiei; pl. poporaţii, art. poporaţiile (desp. porcesc adj. m., f. porcească; pl. m. şi f. porceşti
-ţi-i-) porc-ghimpos (rozător) s. m., pl. porci-ghimpoşi
poporime (înv., reg.) s. f., g.-d. art. poporimii porcin adj. m., pl. porcini; f. porcină, pl. porcine (şi: pestă
porcină)
poporos (înv.) adj. m., pl. poporoşi; f. poporoasă, pl.
poporoase porcină s. f., g.-d. art. porcinei; pl. porcine
poposi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poposesc, 3 sg. porc-mistreţ s. m., pl. porci-mistreţi
poposeşte, imperf. 1 poposeam; conj. prez. 1 sg. să porcoi (peşte; porc mare) s. m., pl. porcoi, art. porcoii
poposesc, 3 să poposească porcoiaş (peşte) s. m., pl. porcoiaşi
poposire s. f., g.-d. art. poposirii porcos adj. m., pl. porcoşi; f. porcoasă, pl. porcoase
popotar s. m., pl. popotari porc-sălbatic (mistreţ) s. m., pl. porci-sălbatici
popotă s. f., g.-d. art. popotei; pl. popote porc-spinos (rozător) s. m., pl. porci-spinoşi
popou (fam.) s. n., art. popoul; pl. popouri porculeţ (rar) s. m., pl. porculeţi
popreală (înv., reg.) (desp. po-prea-) s. f., g.-d. art. poprelii; porcuşor s. m., pl. porcuşori
pl. popreli +porcuşor-de-Guineea (animal de companie) s. m., pl.
popri (a ~) (pop.) (desp. po-pri) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 porcuşori-de-Guineea
pl. popresc, 3 sg. popreşte, imperf. 1 popream; conj. prez. poreclă (desp. -re-clă) s. f., g.-d. art. poreclei; pl. porecle
1 sg. să popresc, 3 să poprească porecli (a ~) (desp. -re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
poprire (desp. po-pri-) s. f., g.-d. art. popririi; pl. popriri poreclesc, 3 sg. porecleşte, imperf. 1 porecleam; conj. prez.
popritoare (reg.) (desp. po-pri-) s. f., g.-d. art. popritorii; 1 sg. să poreclesc, 3 să poreclească
pl. popritori poreclire (desp. -re-cli-) s. f., g.-d. art. poreclirii; pl. porecliri
popritor (înv.) (desp. po-pri-) adj. m., pl. popritori; f. sg. porfir (rocă mai ales roşie) s. n., (feluri) pl. porfire
şi pl. popritoare porfiră (purpură) (înv.) s. f., g.-d. art. porfirei; pl. porfire
pop-rock (engl.) [ck pron. k] s. n., art. pop-rockul porfiric adj. m., pl. porfirici; f. porfirică, pl. porfirice
popula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. populez, 3 populează; conj. porfirie (boală) s. f., art. porfiria, g.-d. art. porfiriei; pl.
prez. 1 sg. să populez, 3 să populeze porfirii, art. porfiriile (desp. -ri-i-)
populament (arboret) s. n. porfirină s. f., g.-d. art. porfirinei; pl. porfirine
popular adj. m., pl. populari; f. populară, pl. populare porfirit s. n., (feluri) pl. porfirite
populare s. f., g.-d. art. populării; pl. populări porfiriu (purpuriu) adj. m., f. porfirie; pl. m. şi f. porfirii
popularitate s. f., g.-d. art. popularităţii porfiroblast (desp. -ro-blast) s. n., pl. porfiroblaste
populariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. popularizez, 3 !porfirogenet adj. m., s. m., pl. porfirogeneţi; adj. f.,
popularizează; conj. prez. 1 sg. să popularizez, 3 să s. f. porfirogenetă, pl. porfirogenete (dar: Constantin
popularizeze Porfirogenetul, Zoe Porfirogeneta s. proprii)
porifer 874
porifer adj. m., pl. poriferi; f. poriferă, pl. porifere portdrapel2 (persoană) (desp. port-dra-) s. m.
porneală (pop.) s. f., g.-d. art. pornelii; pl. porneli porte-bonheur (fr.) [pron. portbonör] (desp. -bon-heur) s. n.,
porni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pornesc, 3 sg. pl. porte-bonheururi [pron. portbonöruri] (desp. -heu-ruri)
porneşte, imperf. 1 porneam; conj. prez. 1 sg. să pornesc, portfard (desp. port-fard) s. n., pl. portfarduri
3 să pornească !porthartă (desp. port-har-) s. f.
pornire s. f., g.-d. art. pornirii; (plecări, impulsuri, portic s. n., pl. porticuri
predispoziţii) pl. porniri portieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. portierei; pl. portiere
pornitor (rar) s. n., pl. pornitoare portiţă s. f., g.-d. art. portiţei; pl. portiţe
pornitură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. porniturii; pl. pornituri +portîncărcător (desp. por-tîn-/port-în-) s. n., pl.
porno (fam.) adj. invar. (filme ~) portîncărcătoare
pornograf (desp. -no-graf) s. m., pl. pornografi portjartier (desp. port-jar-ti-er) s. n., pl. portjartiere
pornografic (desp. -no-gra-) adj. m., pl. pornografici; f. +Portland (insulă din Anglia) (engl.) [pron. portlend]
pornografică, pl. pornografice; abr. (fam.) porno (desp. port-land) s. propriu n.
pornografie (desp. -no-gra-) s. f., art. pornografia, g.-d. art. !portland (desp. port-land) s. n. (ciment ~)
pornografiei; (atitudini, fapte, vorbe) pl. pornografii, art.
!portlandian1 (desp. port-lan-di-an) adj. m., pl. portlandieni
pornografiile (desp. -fi-i-)
(desp. -di-eni); f. portlandiană, pl. portlandiene
poroinic (desp. -roi-) s. m., pl. poroinici
!portlandian2 (desp. port-lan-di-an) s. n.
poroplast (desp. -ro-plast) s. n., pl. poroplaste
portmantou (desp. port-man-) s. n., art. portmantoul; pl.
poros adj. m., pl. poroşi; f. poroasă, pl. poroase portmantouri
porozimetru (desp. -me-tru) s. n., art. porozimetrul; pl. portmoneu (desp. port-mo-) s. n., art. portmoneul; pl.
porozimetre portmonee
porozitate s. f., g.-d. art. porozităţii; pl. porozităţi porto (vin; taxă poştală) s. n., art. portoul; (porţii/sorturi
porridge (engl.) [pron. poriğ] (desp. -ridge) s. n., pl. de vin) pl. portouri
porridge-uri +Porto (oraş în Portugalia) s. propriu n.
+port1 (costum; purtare) s. n. (~ popular, portul măştii) portocal s. m., pl. portocali
port2 (loc de acostare; parte dintr-o adresă de reţea de portocală s. f., g.-d. art. portocalei; pl. portocale
calculatoare) s. n., pl. porturi (şi port USB)
portocaliu1 adj. m., f. portocalie; pl. m. şi f. portocalii
+porta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. portez, 3 portează; conj.
portocaliu2 s. n., art. portocaliul
prez. 1 sg. să portez, 3 să porteze
portochelari (desp. por-to-/port-o-) s. m., pl. portochelari
portabil (uşor de transportat) adj. m., pl. portabili; f.
portabilă, pl. portabile portofel s. n., pl. portofele
+portaj s. n., (părţi ale unui fluviu) pl. portaje portofoliu [liu pron. lĭu] s. n., art. portofoliul; (mape) pl.
portofolii, art. portofoliile (desp. -li-i-)
portal s. n., pl. portaluri
porto-franco s. n., pl. porto-franco
portaltoi (desp. por-tal-/port-al-) s. n., pl. portaltoaie
portor s. n., pl. portoare
portant adj. m., pl. portanţi; f. portantă, pl. portante
portorican (referitor la Puerto Rico) adj. m., s. m., pl.
portanţă s. f., g.-d. art. portanţei; pl. portanţe
portoricani; adj. f., s. f. portoricană, pl. portoricane
portar s. m., pl. portari
Porto Rico v. Puerto Rico
portarmă (desp. por-tar-/port-ar-) s. f.
portpagină (desp. port-pa-) s. f., g.-d. art. portpaginii; pl.
portativ1 (rar) adj. m., pl. portativi; f. portativă, pl. portative
portpagini
portativ2 s. n., pl. portative
portperie (desp. port-pe-ri-e) s. f., art. portperia (desp.
portavion (desp. por-ta-vi-on/port-a-) s. n., pl. portavioane -ri‑a), g.-d. art. portperiei; pl. portperii, art. portperiile
portavoce s. f., g.-d. art. portavocei; pl. portavoce (desp. -ri-i-)
portă adj. f. (vena ~), pl. porte portret s. n., pl. portrete
portăreasă s. f., g.-d. art. portăresei; pl. portărese portreta (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. portretez, 3
portărel s. m., pl. portărei, art. portăreii portretează; conj. prez. 1 sg. să portretez, 3 să portreteze
portbagaj (desp. port-ba-) s. n., pl. portbagaje portretar (înv.) s. m., pl. portretari
portbaionetă (desp. port-ba-) s. f., g.-d. art. portbaionetei; portretist s. m., pl. portretişti
pl. portbaionete portretistă s. f., g.-d. art. portretistei; pl. portretiste
portbebe (desp. port-be-) s. n., art. portbebeul; pl. portbebeuri portretistic adj. m., pl. portretistici; f. portretistică, pl.
portbilet (rar) (desp. port-bi-) s. n., pl. portbilete portretistice
portchei (desp. port-chei) s. n., pl. portchei portretistică s. f., g.-d. art. portretisticii
portcuţit (desp. port-cu-) s. n., pl. portcuţite portretiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. portretizez, 3 portretizează;
portdrapel1 (obiect) (desp. port-dra-) s. n., pl. portdrapele conj. prez. 1 sg. să portretizez, 3 să portretizeze
875 pospolită
portretizare s. f., g.-d. art. portretizării; pl. portretizări porumbel călător s. m. + adj.
portret-robot s. n., pl. portrete-robot porumbel-râzător (guguştiuc) s. m., pl. porumbei-râzători
portsabie (desp. port-sa-bi-e) s. f., art. portsabia (desp. porumbişte s. f., g.-d. art. porumbiştii; pl. porumbişti
-bi‑a), g.-d. art. portsabiei; pl. portsăbii, art. portsăbiile porumbiţă s. f., g.-d. art. porumbiţei; pl. porumbiţe
(desp. -bi-i-) poruncă s. f., g.-d. art. poruncii; pl. porunci
portsart (desp. port-sart) s. n., pl. portsarturi porunceală (pop.) s. f., g.-d. art. poruncelii; pl. porunceli
portschi (desp. port-schi) s. n., art. portschiul; pl. portschiuri porunci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poruncesc, 3 sg.
portsculă (desp. port-scu-) s. f., g.-d. art. portsculei; pl. porunceşte, imperf. 1 porunceam; conj. prez. 1 sg. să
portscule poruncesc, 3 să poruncească
portsemnal (desp. port-sem-) s. n., pl. portsemnale poruncitor adj. m., pl. poruncitori; f. sg. şi pl. poruncitoare
+portstindard1 (obiect) (desp. port-stin-) s. n., pl. +POS [cit. pos/engl. piăŭes] s. n., pl. POS-uri [cit. posuri/
portstindarde engl. piăŭesuri]
+portstindard2 (persoană) (desp. port-stin-) s. m. posac adj. m., pl. posaci; f. posacă, pl. posace
porttabac (rar) (desp. port-ta-) s. n., pl. porttabacuri posadă (pop.) s. f., g.-d. art. posadei; pl. posade
portţigaret (desp. port-ţi-) s. n., pl. portţigarete posăceală (rar) s. f., g.-d. art. posăcelii; pl. posăceli
portuar (desp. -tu-ar) adj. m., pl. portuari; f. portuară, pl. posconiţă s. f., g.-d. art. posconiţei; pl. posconiţe
portuare
poseda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. posed, 2 sg. posezi, 3
portughez adj. m., s. m., pl. portughezi; adj. f., s. f. posedă; conj. prez. 1 sg. să posed, 3 să posede
portugheză, pl. portugheze
posedant (rar) adj. m., pl. posedanţi; f. posedantă, pl.
portugheză (limbă) s. f., g.-d. art. portughezei posedante
portulacă s. f., g.-d. art. portulacei; pl. portulace
posedare s. f., g.-d. art. posedării
portulan s. n., pl. portulane
posesie (deţinere) (desp. -si-e) s. f., art. posesia (desp.
portunealtă (desp. por-tu-/port-u-) s. f., g.-d. art. -si‑a), g.-d. posesii, art. posesiei
portuneltei; pl. portunelte
posesiune (teritoriu) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art.
portvizit (desp. port-vi-) s. n., pl. portvizite posesiunii; pl. posesiuni
porţelan s. n., (obiecte; sorturi) pl. porţelanuri posesiv adj. m., pl. posesivi; f. posesivă, pl. posesive
porţelănărie s. f., art. porţelănăria, g.-d. art. porţelănăriei; posesoare s. f., g.-d. art. posesoarei; pl. posesoare
pl. porţelănării, art. porţelănăriile (desp. -ri-i-)
posesor s. m., pl. posesori
porţie (cantitate determinată) (desp. -ţi-e) s. f., art. porţia
posesoriu (jur.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. posesorie (desp.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. porţiei; pl. porţii, art. porţiile (desp.
-ri-e); pl. m. şi f. posesorii
-ţi-i-)
posibil1 adj. m., pl. posibili; f. posibilă, pl. posibile
porţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. porţionez,
3 porţionează; conj. prez. 1 sg. să porţionez, 3 să porţioneze posibil2 adv. (Posibil să vină.)
porţiune (bucată; segment) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. posibil3 s. n. (a face tot ~ul)
porţiunii; pl. porţiuni posibilitate s. f., g.-d. art. posibilităţii; pl. posibilităţi
porumb1 (plantă; ştiulete; pasăre) s. m., pl. porumbi posluşnic s. m., pl. posluşnici
porumb2 (pop.) adj. m., pl. porumbi; f. porumbă, pl. porumbe posmag (reg.) s. m., pl. posmagi
porumb3 (semănătură, lan) s. n., pl. porumburi posmăgi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. posmăgesc,
porumbac1 adj. m., pl. porumbaci; f. porumbacă, pl. porumbace 3 sg. posmăgeşte, imperf. 1 posmăgeam; conj. prez. 1 sg.
porumbac2 (fluture) s. m., pl. porumbaci să posmăgesc, 3 să posmăgească
porumbar1 (adăpost pentru porumbei, pătul) s. n., pl. posologie s. f., art. posologia, g.-d. posologii, art. posologiei
porumbare posomorâre s. f., g.-d. art. posomorârii; pl. posomorâri
porumbar2 (arbust; pasăre) s. m., pl. porumbari posomoreală s. f., g.-d. art. posomorelii; pl. posomoreli
porumbaş (pop.) s. m., pl. porumbaşi posomorî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. posomorăsc, 3
porumbă (fruct, porumbiţă) (pop.) s. f., g.-d. art. sg. posomorăşte, imperf. 1 posomoram; conj. prez. 1 sg. să
porumbei; pl. porumbe posomorăsc, 3 să posomorască
porumbărie s. f., art. porumbăria, g.-d. art. porumbăriei; pl. pospai (pop.) s. n.
porumbării, art. porumbăriile (desp. -ri-i-) pospăi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
porumbea (fruct; porumbiţă) (reg.) s. f., art. porumbeaua, pospăiesc, 3 sg. pospăieşte, imperf. 1 pospăiam; conj. prez.
g.-d. art. porumbelei; pl. porumbele 1 sg. să pospăiesc, 3 să pospăiască
porumbel1 (pasăre; plantă; ştiulete) s. m., pl. porumbei, pospăială (rar) s. f., g.-d. art. pospăielii; pl. pospăieli
art. porumbeii +pospolit (înv.) adj. m., pl. pospoliţi; f. pospolită, pl.
porumbel2 (reg.) adj. m., pl. porumbei; f. porumbea, pl. pospolite
porumbele pospolită (înv.) s. f., g.-d. art. pospolitei; pl. pospolite
post 876
post s. n., pl. posturi posterior1 (desp. -ri-or) adj. m., pl. posteriori; f. posterioară,
posta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. postez, 3 postează; conj. pl. posterioare
prez. 1 sg. să postez, 3 să posteze posterior2 (desp. -ri-or) (fam.) s. n., pl. posterioare
+postac (fam.) s. m., pl. postaci posteriori (a ~) (lat.) (desp. -ri-o-ri) loc. adj., loc. adv.
+postacut (desp. pos-ta-/post-a-) adj. m., pl. postacuţi; f. (cunoaştere ~, a cunoaşte ~)
postacută, pl. postacute posterioritate (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. posteriorităţii
+postacă (rar) s. f., g.-d. art. postacei; pl. postace posteritate s. f., g.-d. art. posterităţii
+postadopţie (desp. pos-ta, -ţi-e/post-a-) adj. invar. posteroinferior (desp. -ro-in-, -ri-or) adj. m., pl.
(perioada ~) posteroinferiori; f. posteroinferioară, pl. posteroinferioare
postament s. n., pl. postamente posterolingual (desp. -gu-al) adj. m., pl. posterolinguali; f.
postaprindere (desp. pos-ta-prin-/post-a-) (rar) s. f., g.-d. posterolinguală, pl. posterolinguale
art. postaprinderii; pl. postaprinderi posteucă (pop.) (desp. -teu-) s. f., g.-d. art. posteucii; pl.
+postare s. f., g.-d. art. postării; pl. postări posteuci
!postaţă (silv.) s. f., g.-d. art. postăţii; pl. postăţi +postexternare (desp. pos-tex-/post-ex-) adj. invar.
postav (ţesătură) s. n., (sorturi) pl. postavuri (tratatmente ~)
postavă (albie) (pop.) s. f., g.-d. art. postăvii; pl. postăvi postfaţă (desp. post-fa-) s. f., g.-d. art. postfeţei; pl. postfeţe
postăvar s. m., pl. postăvari postgaranţie (desp. post-ga-) s. f., art. postgaranţia, g.-d.
postăvăreasă (rar) s. f., g.-d. art. postăvăresei; pl. postăvărese postgaranţii, art. postgaranţiei
postăvărie s. f., art. postăvăria, g.-d. art. postăvăriei; pl. postglaciar (desp. post-gla-ci-ar) adj. m., pl. postglaciari; f.
postăvării, art. postăvăriile (desp. -ri-i-) postglaciară, pl. postglaciare
postăvior (rar) (desp. -vior) s. n., (sorturi) pl. postăvioare +postgust s. n. (desp. post-gust)
postbelic (desp. post-be-) adj. m., pl. postbelici; f. postbelică, posti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. postesc, 3 sg. posteşte,
pl. postbelice imperf. 1 posteam; conj. prez. 1 sg. să postesc, 3 să postească
+post-Brexit adj. invar, adv. (perioada ~, a se comporta ~) postilion (înv.) (desp. -li-on) s. m., pl. postilioni
postcalcul (desp. post-cal-) s. n., pl. postcalcule +postinfecţios (desp. pos-tin-, -ţi-os/post-in-) adj. m., pl.
postcalculaţie (desp. post-cal-, -ţi-e) s. f., art. postcalculaţia postinfecţioşi; f. postinfecţioasă, pl. postinfecţioase
(desp. -ţi-a), g.-d. art. postcalculaţiei; pl. postcalculaţii, +postintervenţie (desp. -pos-tin-, ţi-e-/post-in-) adj.
art. postcalculaţiile (desp. -ţi-i-) invar., adv. (tratament ~, a se comporta ~)
+post-cheie s. n., pl. posturi-cheie postiş (livr.) adj. m., pl. postişi; f. postişă, pl. postişe
postcomunism (desp. post-co-) s. n. postişă (livr.) s. f., art. postişa, g.-d. art. postişei; pl. postişe
postcomunist (desp. post-co-) adj. m., pl. postcomunişti; f. !postliceal (desp. post-li-ce-al) adj. m., pl. postliceali; f.
postcomunistă, pl. postcomuniste postliceală, pl. postliceale
+postcriză (desp. post-cri-) adj. invar., adv. (măsurile ~, !postludiu [diu pron. dĭu] (desp. post-lu-) s. n., art.
a acţiona ~) postludiul; pl. postludii, art. postludiile (desp. -di-i-)
postdata (a ~) (desp. post-da-) vb., ind. prez. 1 sg. postdatez, postmeridian1 (de după amiază) (livr.) (desp. post-me-,
3 postdatează; conj. prez. 1 sg. să postdatez, 3 să postdateze -di-an) adj. m., f. postmeridiană, pl. postmeridiane; abr. p.m.
postdatare (desp. post-da-) s. f., g.-d. art. postdatării; pl. (reuniune postmeridiană, orele 8 postmeridiane = ora 20)
postdatări +postmeridian2 (după amiază) (livr.) (desp. post-me-,
postdecembrist (desp. post-de-) adj. m., pl. postdecembrişti; -di‑an) adv.; abr. p.m. (ora/orele 8 ~ = ora 20)
f. postdecembristă, pl. postdecembriste post meridiem (lat.) (desp. di-em) loc. adv.; abr. p.m. (ora
postdiluvian (desp. post-di-, -vi-an) adj. m., pl. postdiluvieni 8 ~ = ora 20)
(desp. -vi-eni); f. postdiluviană, pl. postdiluviene +postmodern (desp. post-mo-) adj. m., pl. postmoderni; f.
postelectoral (desp. pos-te-/post-e-) adj. m., pl. postmodernă, pl. postmoderne
postelectorali; f. postelectorală, pl. postelectorale postmodernism (desp. post-mo-) s. n.
postelnic s. m., pl. postelnici postmodernist (desp. post-mo-) adj. m., s. m., pl.
postelniceasă s. f., g.-d. art. postelnicesei; pl. postelnicese postmodernişti; adj. f., s. f. postmodernistă, pl. postmoderniste
postelnicel s. m., pl. postelnicei, art. postelniceii post-mortem (lat.) adj. invar., adv. (membri ~, decoraţi ~);
postelnicie s. f., art. postelnicia, g.-d. postelnicii, art. abr. (după grade militare) (p.m.)
postelniciei postnatal (desp. post-na-) adj. m., pl. postnatali; f.
posteminescian (desp. pos-te-, -ci-an/post-e-) adj. m., pl. postnatală, pl. postnatale
posteminescieni (desp. -ci-eni); f. posteminesciană, pl. !postnominal1 (desp. post-no-) adj. m. (termen ~), pl.
posteminesciene postnominali; f. postnominală (structură ~), pl. postnominale
poster s. n., pl. postere postnominal2 (desp. post-no-) s. n., pl. postnominale
877 potcoavă
+postoperator1 (desp. pos-to-/post-o-) adj. m., pl. postoperatori; postulant s. m., pl. postulanţi
f. sg. şi pl. postoperatoare (tratament postoperator) postulantă s. f., g.-d. art. postulantei; pl. postulante
+postoperator2 (desp. pos-to-/post-o-) adv. (a trata ~) postulat s. n., pl. postulate
postoperatoriu [riu pron. rĭu] (desp. pos-to-/post-o-) adj. postulativ adj. m., pl. postulativi; f. postulativă, pl.
m. (+ s. n. edem ~), f. postoperatorie (desp. -ri-e); pl. m. postulative
şi f. postoperatorii postum adj. m., pl. postumi; f. postumă, pl. postume
postoroncă (reg.) s. f., g.-d. art. postoroncii; pl. postoronci postumă s. f., g.-d. art. postumei; pl. postume
postpalatal (desp. post-pa-) adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. postumitate (livr.) s. f., g.-d. art. postumităţii
postpalatală (vocală ~), pl. postpalatale
postuniversitar (desp. pos-tu-/post-u-) adj. m., pl.
+postpandemie (desp. post-pan-) adj. invar., adv. (măsuri postuniversitari; f. postuniversitară, pl. postuniversitare
~, a acţiona ~)
postură s. f., g.-d. art. posturii; pl. posturi
post-partum1 (lat.) adj. invar. (depresii ~)
+postvaccinal (desp. post-vac-) adj. m., pl. postvaccinali; f.
post-partum2 (lat.) s. n. postvaccinală, pl. postaccinale
postpaşoptist (desp. post-pa-) adj. m., pl. postpaşoptişti; f. !postverbal1 (desp. post-ver-) adj. m. (termen ~), pl.
postpaşoptistă, pl. postpaşoptiste postverbali; f. postverbală (formaţie ~), pl. postverbale
!post-post-scriptum (lat.) s. n., pl. post-post-scriptumuri; postverbal2 (desp. post-ver-) s. n., pl. postverbale
abr. P.P.S. [cit. pepese]
+poş (cornet de uz culinar) s. n., pl. poşuri
postpoziţie (desp. post-po-, -ţi-e) s. f., art. postpoziţia
poşetă s. f., g.-d. art. poşetei; pl. poşete
(desp. -ţi-a), g.-d. art. postpoziţiei; pl. postpoziţii, art.
poşidic1 (mulţime de copii mici/de animale mici) (reg.)
postpoziţiile (desp. -ţi-i-)
s. n., pl. poşidicuri
postprandial (desp. post-pran-di-al) adj. m., pl.
poşidic2 (om mic de statură) (reg.) s. m., pl. poşidici
postprandiali; f. postprandială, pl. postprandiale
poşircă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. poşircii; pl. poşirci
+postprocesare (desp. post-pro-) adj. invar., adv.
(procedură ~, a proceda ~) poşoar (desp. -şoar) s. n., pl. poşoare
postpune (a ~) (desp. post-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. poşovoaica (dans) s. f. art., neart. poşovoaică, g.-d. art.
şi 3 pl. postpun, 2 sg. postpui, 3 sg. postpune, perf. poşovoaicii
s. 1 sg. postpusei, 1 pl. postpuserăm, m.m.c.p. 1 pl. poştal adj. m., pl. poştali; f. poştală, pl. poştale
postpuseserăm; conj. prez. 1 sg. să postpun, 3 să postpună; poştalion1 (diligenţă) (desp. -li-on) s. n., pl. poştalioane
ger. postpunând; part. postpus poştalion2 (surugiu; cal) (înv.) (desp. -li-on) s. m., pl.
postpunere (desp. post-pu-) s. f., g.-d. art. postpunerii; pl. poştalioni
postpuneri poştar (rar) s. m., pl. poştari
postrevoluţionar (desp. post-re-, -ţi-o-) adj. m., pl. poştaş s. m., pl. poştaşi
postrevoluţionari; f. postrevoluţionară, pl. postrevoluţionare poştă s. f., g.-d. art. poştei; pl. poşte
post-restant adv., s. n. poştăriţă s. f., g.-d. art. poştăriţei; pl. poştăriţe
postscenium (desp. post-sce-ni-um) s. n., art. pot (sumă de bani) s. n., pl. poturi
postsceniumul; pl. postsceniumuri
potabil adj. m., pl. potabili; f. potabilă, pl. potabile
!post-scriptum (lat.) s. n., pl. post-scriptumuri; abr. P.S.
potabilitate s. f., g.-d. art. potabilităţii
[cit. pese]
potaie (fam.) s. f., art. potaia, g.-d. art. potăii; pl. potăi, art.
postsincron (desp. post-sin-) s. n.
potăile (desp. -tă-i-)
postsincronizare (desp. post-sin-) s. f., g.-d. art.
potamolog (rar) s. m., pl. potamologi
postsincronizării; pl. postsincronizări
potamologie s. f., art. potamologia, g.-d. potamologii, art.
+postsovietic (desp. post-so-vi-e-) adj. m., pl. postsovietici;
potamologiei
f. postsovietică, pl. postsovietice
potasă (carbonat de potasiu) (înv., reg.) s. f., g.-d. art.
postşcolar (desp. post-şco-) adj. m., pl. postşcolari; f.
potasei
postşcolară, pl. postşcolare
potasic adj. m., pl. potasici; f. potasică, pl. potasice
posttonic (desp. post-to-) adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f.
potasiu (kaliu) [siu pron. sĭu] s. n., art. potasiul; simb. K
posttonică (vocală ~), pl. posttonice
potâng s. n., pl. potânguri
posttotalitar (desp. post-to-) adj. m., pl. posttotalitari; f.
posttotalitară, pl. posttotalitare potârniche s. f., g.-d. art. potârnichii; pl. potârnichi
+posttranzacţie (desp. -tran-zac-ţi-e) adj. invar., adv. potcap s. n., pl. potcapuri
(măsură ~, a proceda ~) potcapic (înv., reg.) s. n., pl. potcapice
posttraumatic (desp. post-tra-u-) adj. m., pl. posttraumatici; potcaş (pop.) adj. m., s. m., pl. potcaşi; adj. f., s. f. potcaşă,
f. posttraumatică, pl. posttraumatice art. potcaşa, pl. potcaşe
postula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. postulez, 3 postulează; potcă (pop.) s. f., g.-d. art. potcei; pl. potce
conj. prez. 1 sg. să postulez, 3 să postuleze potcoavă s. f., g.-d. art. potcoavei; pl. potcoave
potcovar 878
potcovar s. m., pl. potcovari potoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. potolesc, 3 sg.
potcovărie s. f., art. potcovăria, g.-d. art. potcovăriei; potoleşte, imperf. 1 potoleam; conj. prez. 1 sg. să potolesc,
(ateliere) pl. potcovării, art. potcovăriile (desp. -ri-i-) 3 să potolească
potcoveală (rar) s. f., g.-d. art. potcovelii; pl. potcoveli potolire s. f., g.-d. art. potolirii
potcovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. potcovesc, 3 potolitor (rar) adj. m., pl. potolitori; f. sg. şi pl. potolitoare
sg. potcoveşte, imperf. 1 potcoveam; conj. prez. 1 sg. să potop s. n., pl. potopuri
potcovesc, 3 să potcovească potopenie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. potopenia (desp.
potcovire s. f., g.-d. art. potcovirii -ni-a), g.-d. art. potopeniei; pl. potopenii, art. potopeniile
potcovit s. n. (desp. -ni-i-)
potecă s. f., g.-d. art. potecii; pl. poteci potopi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. potopesc,
potecea (pop.) s. f., art. poteceaua, g.-d. art. potecelei; pl. 3 sg. potopeşte, imperf. 1 potopeam; conj. prez. 1 sg. să
potecele potopesc, 3 să potopească
potecuţă s. f., g.-d. art. potecuţei; pl. potecuţe potopire (pop.) s. f., g.-d. art. potopirii
potent adj. m., pl. potenţi; f. potentă, pl. potente potopitor (pop.) adj. m., pl. potopitori; f. sg. şi pl. potopitoare
potentat s. m., pl. potentaţi potou s. n., art. potoul; pl. potouri
potenţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. potenţez, 3 potenţează; potpuriu s. n., art. potpuriul; pl. potpuriuri
conj. prez. 1 sg. să potenţez, 3 să potenţeze potricală (înv., reg.) (desp. po-tri-) s. f., g.-d. art. potricalei;
potenţare s. f., g.-d. art. potenţării; pl. potenţări pl. potricale
potenţă s. f., g.-d. art. potenţei; pl. potenţe potricăli (înv., reg.) (desp. po-tri-) vb., ind. prez. 1 sg.
şi 3 pl. potricălesc, 3 sg. potricăleşte; conj. prez. 1 sg. să
potenţial1 (desp. -ţi-al) adj. m., pl. potenţiali; f. potenţială,
potricălesc, 3 să potricălească
pl. potenţiale
potricălire (înv., reg.) (desp. po-tri-) s. f., g.-d. art.
potenţial2 (desp. -ţi-al) s. n., pl. potenţiale
potricălirii; pl. potricăliri
potenţialitate (desp. -ţi-a-) s. f., g.-d. art. potenţialităţii
potriva (pe ~) (desp. po-tri-) loc. prep. (~ lui/sa)
+potenţiator (desp. -ţi-a-) s. m., pl. potenţiatori (~ de gust)
potrivă (înv.) (desp. po-tri-) s. f.
potenţiometrie (desp. -ţi-o-me-tri-) s. f., art. potenţiometria,
+potrivă (pe ~) (desp. po-tri-) loc. adj. (Şi-a ales prieteni ~.)
g.-d. potenţiometrii, art. potenţiometriei
potrivă- (pe ~) (desp. po-tri-) loc. prep. (pe potrivă~i)
potenţiometru (desp. -ţi-o-me-tru) s. n., art. potenţiometrul;
pl. potenţiometre potriveală (desp. po-tri-) s. f., g.-d. art. potrivelii; pl.
potriveli
poteraş (mercenar dintr-o poteră) s. m., pl. poteraşi
potrivi (a ~) (desp. po-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
poteră s. f., g.-d. art. poterii; pl. poteri
potrivesc, 3 sg. potriveşte, imperf. 1 potriveam; conj. prez.
poterie (livr.) s. f., art. poteria, g.-d. poterii, art. poteriei 1 sg. să potrivesc, 3 să potrivească
potică (farmacie) (reg.) s. f., g.-d. art. poticii; pl. potici potrivire (desp. po-tri-) s. f., g.-d. art. potrivirii; pl. potriviri
poticneală s. f., g.-d. art. poticnelii; pl. poticneli +potrivit1 (desp. po-tri-) adj. m., pl. potriviţi; f. potrivită,
poticni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poticnesc, 3 sg. pl. potrivite
poticneşte, imperf. 1 poticneam; conj. prez. 1 sg. să potrivit2 (desp. po-tri-) adv. (Se îmbracă totdeauna ~/~
poticnesc, 3 să poticnească ocaziilor/~ cu ocaziile.)
poticnire s. f., g.-d. art. poticnirii; pl. poticniri potrivit3 (desp. po-tri-) s. n.
poticnit s. n. potrivnic (înv.) (desp. po-triv-) adj. m., s. m., pl. potrivnici;
potir s. n., pl. potire adj. f., s. f. potrivnică, pl. potrivnice
potiraş (potir mic; plantă) s. n., pl. potiraşe potrivnicie (înv.) (desp. po-triv-) s. f., art. potrivnicia, g.‑d.
potlog (desp. po-tlog) s. n., pl. potloage art. potrivniciei; pl. potrivnicii, art. potrivniciile (desp. -ci-i-)
potlogar (fam.) (desp. po-tlo-) s. m., pl. potlogari !potroacă1 (fam.) (desp. po-troa-) adj. invar., adv.
potlogăresc (fam.) (desp. po-tlo-) adj. m., f. potlogărească; (mâncăruri ~, sărat ~)
pl. m. şi f. potlogăreşti potroacă2 (mâncare acră/sărată; vin acru; nume de plante)
potlogăreşte (fam.) (desp. po-tlo-) adv. (desp. po-troa-) s. f., g.-d. art. potroacei; pl. potroace
potlogări (a ~) (fam.) (desp. po-tlo-) vb., ind. prez. 1 sg. şi potroace (măruntaie; ciorbă) (desp. po-troa-) s. n. pl.
3 pl. potlogăresc, 3 sg. potlogăreşte, imperf. 1 potlogăream; (ciorbă de ~, tocană din ~)
conj. prez. 1 sg. să potlogăresc, 3 să potlogărească potroc1 (ciorbă) (desp. po-troc) s. n., pl. potroace
potlogărie (fam.) (desp. po-tlo-) s. f., art. potlogăria, g.-d. potroc2 (înv.; rar) (desp. po-troc) adj. m., pl. potroci; f.
art. potlogăriei; pl. potlogării, art. potlogăriile (desp. -ri-i-) potroacă, pl. potroace (lovituri ~)
potlogărit (fam.) (desp. po-tlo-) s. n. potroc3 (reg.) (desp. po-troc) s. n. (în: a băga ~)
potnog s. m., pl. potnogi potronic (desp. po-tro-) s. m., pl. potronici
potoleală (rar) s. f., g.-d. art. potolelii; pl. potoleli poturei (înv., pop.) s. m. pl., art. potureii
879 pralină
poturi (pantaloni) (înv., pop.) s. m. pl. !pozitroniu (sistem de particule) [niu pron. nĭu] (desp.
poţiune (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. poţiunii; pl. poţiuni -zi-tro-) s. n., art. pozitroniul; pl. pozitronii, art. pozitroniii
pound (engl.) [pron. paŭnd] s. m., pl. pounzi [pron. paŭnzi] (desp. -ni-ii)
povară s. f., g.-d. art. poverii; pl. poveri poziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. poziţia (desp. -ţi-a), g.-d. art.
poziţiei; pl. poziţii, art. poziţiile (desp. -ţi-i-)
povarnagiu (reg.) s. m., art. povarnagiul; pl. povarnagii,
art. povarnagiii (desp. -gi-ii) poziţie-cheie (desp. -ţi-e-) s. f., art. poziţia-cheie (desp.
-ţi‑a-), g.-d. art. poziţiei-cheie; pl. poziţii-cheie, art.
povarnă (reg.) s. f., g.-d. art. povernei; pl. poverne
poziţiile-cheie (desp. -ţi-i-)
povaţă (pop.) s. f., g.-d. art. poveţei; pl. poveţe
poziţiona (a ~) (desp. -ţi-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
povăţui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. povăţuiesc, poziţionez, 3 poziţionează; conj. prez. 1 sg. să poziţionez,
3 sg. povăţuieşte, imperf. 1 povăţuiam; conj. prez. 1 sg. să 3 să poziţioneze
povăţuiesc, 3 să povăţuiască
poziţionare (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. poziţionării; pl.
povăţuială (înv.) s. f., g.-d. art. povăţuielii; pl. povăţuieli poziţionări
povăţuire (pop.) s. f., g.-d. art. povăţuirii; pl. povăţuiri poznaş (pop., fam.) adj. m., pl. poznaşi; f. poznaşă, art.
povăţuitoare (pop.) (desp. -ţu-i-) s. f., g.-d. art. poznaşa, pl. poznaşe
povăţuitoarei; pl. povăţuitoare poznă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. poznei; pl. pozne
povăţuitor (pop.) (desp. -ţu-i-) s. m., pl. povăţuitori +P.P.S. [cit. pepese] s. n., pl. P.P.S.-uri [cit. pepeseuri]
povârni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. povârnesc, 3 +PR [cit. engl. piar] s. n.
sg. povârneşte, imperf. 1 povârneam; conj. prez. 1 sg. să
practic1 adj. m., pl. practici; f. practică, pl. practice
povârnesc, 3 să povârnească
+practic2 adv.
povârnire s. f., g.-d. art. povârnirii
practica1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. practic, 2 sg. practici, 3
povârniş s. n., pl. povârnişuri
practică; conj. prez. 1 sg. să practic, 3 să practice
povestar (reg.) s. m., pl. povestari
+practica2 (jur.) s. f., art. practicaua, g.-d. art. practicalei;
povestaş s. m., pl. povestaşi pl. practicale
poveste s. f., g.-d. art. poveştii; pl. poveşti practicabil1 adj. m., pl. practicabili; f. practicabilă, pl.
povesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. povestesc, 3 practicabile
sg. povesteşte, imperf. 1 povesteam; conj. prez. 1 sg. să practicabil2 (podium, platformă) s. n., pl. practicabile
povestesc, 3 să povestească
practicant s. m., pl. practicanţi
povestioară (desp. -ti-oa-) s. f., g.-d. art. povestioarei; pl.
practicantă s. f., g.-d. art. practicantei; pl. practicante
povestioare
practicare s. f., g.-d. art. practicării
povestire s. f., g.-d. art. povestirii; pl. povestiri
practică s. f., g.-d. art. practicii; pl. practici
povestit s. n.
practician (desp. -ci-an) s. m., pl. practicieni (desp. -ci-eni)
povestitoare s. f., g.-d. art. povestitoarei; pl. povestitoare
practiciană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. practicienei (desp.
povestitor s. m., pl. povestitori
-ci-e-); pl. practiciene
povidlă (reg.) (desp. -vi-dlă) s. f., g.-d. art. povidlei;
practicism s. n.
(sorturi) pl. povidle
practicist adj. m., pl. practicişti; f. practicistă, pl. practiciste
povod (înv., reg.) s. n.
pradă s. f., g.-d. art. prăzii; pl. prăzi
poza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pozez, 3 pozează; conj. prez.
1 sg. să pozez, 3 să pozeze praf s. n., (substanţe, medicamente) pl. prafuri
+pozar (fam.) s. m., pl. pozari praftoriţă (pop.) s. f., g.-d. art. praftoriţei; pl. praftoriţe
poză s. f., g.-d. art. pozei; pl. poze praftură (pop.) s. f., g.-d. art. prafturii; pl. prafturi
prag s. n., pl. praguri
pozeur (livr.) [pron. după fr. pozör] (desp. -zeur) adj. m.,
s. m., pl. pozeuri [pron. pozöri] praghez adj. m., s. m., pl. praghezi; adj. f., s. f. pragheză,
pl. pragheze
pozitiv1 adj. m., pl. pozitivi; f. pozitivă, pl. pozitive
pragmatic adj. m., pl. pragmatici; f. pragmatică, pl. pragmatice
pozitiv2 s. n., pl. pozitive
pragmatică s. f., g.-d. art. pragmaticii
+pozitiva (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pozitivez,
3 se pozitivează; conj. prez. 1 sg. să mă pozitivez, 3 să pragmatism s. n.
se pozitiveze; imper. 2 sg. afirm. pozitivează-te; ger. pragmatist adj. m., s. m., pl. pragmatişti; adj. f., s. f.
pozitivându-mă pragmatistă, pl. pragmatiste
pozitivism s. n. prahovean adj. m., s. m., pl. prahoveni; adj. f. prahoveană,
pozitivist adj. m., s. m., pl. pozitivişti; adj. f., s. f. pl. prahovene
pozitivistă, pl. pozitiviste prahoveancă s. f., g.-d. art. prahovencei; pl. prahovence
pozitron (particulă elementară) (desp. -zi-tron) s. m., pl. prairial (fr.) (livr.) [ai pron. e] (desp. prai-ri-al) s. m.
pozitroni pralină s. f., g.-d. art. pralinei; pl. praline
pramatie 880
pramatie (desp. -ti-e) s. f., art. pramatia (desp. -ti-a), g.‑d. prăfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăfuiesc, 3 sg.
art. pramatiei; pl. pramatii, art. pramatiile (desp. -ti-i-) prăfuieşte, imperf. 1 prăfuiam; conj. prez. 1 sg. să
prandial (rar) (desp. -di-al) adj. m., pl. prandiali; f. prăfuiesc, 3 să prăfuiască
prandială, pl. prandiale prăfuială s. f., g.-d. art. prăfuielii
!praporgic (înv.) s. m., pl. praporgici prăfuire s. f., g.-d. art. prăfuirii
prapur s. m., pl. prapuri prăfuleţ (rar) s. n., pl. prăfuleţe
praseodim (desp. -se-o-) s. n.; simb. Pr prăfuriu (rar) adj. m., f. prăfurie; pl. m. şi f. prăfurii
praşă (pop.) s. f., art. praşa, g.-d. art. praşei; pl. praşe prăfuros (rar) adj. m., pl. prăfuroşi; f. prăfuroasă, pl.
praşilă s. f., g.-d. art. praşilei; pl. praşile prăfuroase
praştie (desp. -ti-e) s. f., art. praştia (desp. -ti-a), g.-d. art. prăfuşor (rar) s. n., pl. prăfuşoare
praştiei; pl. praştii, art. praştiile (desp. -ti-i-) prăgar (reg.) s. n., pl. prăgare
pravilă s. f., g.-d. art. pravilei; pl. pravile prăguşor s. n., pl. prăguşoare
pravilnic (înv.) adj. m., pl. pravilnici; f. pravilnică, pl. prăjeală s. f., g.-d. art. prăjelii; pl. prăjeli
pravilnice prăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăjesc, 3 sg. prăjeşte,
pravilnicesc (înv.) adj. m., f. pravilnicească; pl. m. şi f. imperf. 1 prăjeam; conj. prez. 1 sg. să prăjesc, 3 să
prăjească
pravilniceşti
prăjină s. f., g.-d. art. prăjinii; pl. prăjini
pravilniceşte (înv.) adv.
prăjire s. f., g.-d. art. prăjirii; pl. prăjiri
pravoslavie (înv., pop.) s. f., art. pravoslavia, g.-d.
pravoslavii, art. pravoslaviei prăjit s. n.
pravoslavnic adj. m., s. m., pl. pravoslavnici; adj. f., s. f. prăjitoare1 (instalaţie) s. f., g.-d. art. prăjitorii; pl. prăjitori
pravoslavnică, pl. pravoslavnice prăjitoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. prăjitoarei; pl. prăjitoare
pravoslavnicie (înv.) s. f., art. pravoslavnicia, g.-d. prăjitor1 (aparat) s. n., pl. prăjitoare
pravoslavnicii, art. pravoslavniciei prăjitor2 (persoană) s. m., pl. prăjitori
praxiologie (desp. -xi-o-) s. f., art. praxiologia, g.-d. prăjitură s. f., g.-d. art. prăjiturii; pl. prăjituri
praxiologii, art. praxiologiei prăjiturică (fam.) s. f., g.-d. art. prăjiturelei; pl. prăjiturele
praxis s. n. prăpastie (desp. -ti-e) s. f., art. prăpastia (desp. -ti-a), g.-d.
praxiu [xiu pron. ksĭu] s. n., art. praxiul; pl. praxiuri art. prăpastiei; pl. prăpăstii, art. prăpăstiile (desp. -ti-i-)
praz s. m., pl. (reg.) praji prăpăd s. n., pl. prăpăduri
praznic s. n., pl. praznice prăpădenie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. prăpădenia (desp.
-ni-a), g.-d. prăpădenii, art. prăpădeniei
prăbuşeală s. f., g.-d. art. prăbuşelii; pl. prăbuşeli
prăpădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăpădesc, 3
prăbuşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăbuşesc, 3
sg. prăpădeşte, imperf. 1 prăpădeam; conj. prez. 1 sg. să
sg. prăbuşeşte, imperf. 1 prăbuşeam; conj. prez. 1 sg. să
prăpădesc, 3 să prăpădească
prăbuşesc, 3 să prăbuşească
prăpădire s. f., g.-d. art. prăpădirii
prăbuşire s. f., g.-d. art. prăbuşirii; pl. prăbuşiri
prăpăditor (rar) adj. m., pl. prăpăditori; f. sg. şi pl.
prăbuşitură s. f., g.-d. art. prăbuşiturii; pl. prăbuşituri prăpăditoare
prăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prăpăstenie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. prăpăstenia
pradă; conj. prez. 1 sg. să prad, 3 să prade (desp. ni-a), g.-d. art. prăpăsteniei; pl. prăpăstenii, art.
prădalnic (înv.) adj. m., pl. prădalnici; f. prădalnică, pl. prăpăsteniile (desp. -ni-i-)
prădalnice prăpăstios (desp. -ti-os) adj. m., pl. prăpăstioşi; f.
prădare (pop.) s. f., g.-d. art. prădării; pl. prădări prăpăstioasă, pl. prăpăstioase
prădat (pop.) s. n. prăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăsesc, 3 sg. prăseşte,
prădăciune (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prădăciunii; pl. imperf. 1 prăseam; conj. prez. 1 sg. să prăsesc, 3 să prăsească
prădăciuni prăsilă s. f., g-d. art. prăsilei; pl. prăsile
!prădător adj. m., s. m., pl. prădători; adj. f., s. f. sg. şi pl. prăsire s. f., g.-d. art. prăsirii; pl. prăsiri
prădătoare prăsit s. n.
prădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăduiesc, 3 prăsitor adj. m., pl. prăsitori; f. sg. şi pl. prăsitoare
sg. prăduieşte, imperf. 1 prăduiam; conj. prez. 1 sg. să prăşi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăşesc, 3 sg.
prăduiesc, 3 să prăduiască prăşeşte, imperf. 1 prăşeam; conj. prez. 1 sg. să prăşesc,
prăfăraie s. f., art. prăfăraia, g.-d. art. prăfăraiei 3 să prăşească
prăfărie s. f., art. prăfăria, g.-d. art. prăfăriei; (pulberării) prăşire s. f., g.-d. art. prăşirii; pl. prăşiri
pl. prăfării, art. prăfăriile (desp. -ri-i-) prăşit s. n., pl. prăşituri
prăfos adj. m., pl. prăfoşi; f. prăfoasă, pl. prăfoase prăşitoare (unealtă) s. f., g.-d. art. prăşitorii; pl. prăşitori
881 preambala
prăşitor adj. m., s. m., pl. prăşitori; adj. f., s. f. sg. şi pl. preacuvios (desp. -vi-os) adj. m., pl. preacuvioşi; f.
prăşitoare preacuvioasă, pl. preacuvioase
prăşitură (pop.) s. f., g.-d. art. prăşiturii; pl. prăşituri Preacuvioşia Ta/Sa/Voastră (desp. -vi-o-) loc. pr., g.‑d.
prăştiaş (înv., pop.) (desp. -ti-aş) s. m., pl. prăştiaşi Preacuvioşiei Tale/Sale/Voastre (către/despre (iero)
prăştină (reg.) s. f., g.-d. art. prăştinii; (porţii/sorturi de monahi stareţi)
rachiu; prăjini) pl. prăştini +Preacuvioşiile Lor (desp. -vi-o-şi-i-i-) loc. pr. pl. (despre
(iero)monahi stareţi)
!prăval (reg.) s. n., pl. prăvaluri
Preacuvioşiile Voastre (desp. -vi-o-şi-i-i-) loc. pr. pl.
prăvălatic (pop.) adj. m., pl. prăvălatici; f. prăvălatică, pl.
(către (iero)monahi stareţi)
prăvălatice
preaderare (desp. pre-a-) s. f., g.-d. art. preaderării
prăvăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăvălesc, 3 sg.
prăvăleşte, imperf. 1 prăvăleam; conj. prez. 1 sg. să preadolescent (desp. pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescenţi;
adj. f., s. f. preadolescentă, pl. preadolescente
prăvălesc, 3 să prăvălească
preadolescenţă (desp. pre-a-) s. f., g.-d. art. preadolescenţei
prăvăliaş (rar) (desp. -li-aş) s. m., pl. prăvăliaşi
+Preafericirea Sa loc. pr., g.-d. Preafericirii Sale (despre
prăvălie s. f., art. prăvălia, g.-d. art. prăvăliei; pl. prăvălii,
patriarhi); abr. P.F. (Sa)
art. prăvăliile (desp. -li-i-)
+Preafericirea Voastră loc. pr., g.-d. Preafericirii Voastre
prăvălioară (desp. -li-oa-) s. f., g.-d. art. prăvălioarei; pl.
(către patriarhi)
prăvălioare
+Preafericirile Lor loc. pr. pl. (despre patriarhi)
prăvălire s. f., g.-d. art. prăvălirii; pl. prăvăliri
+Preafericirile Voastre loc. pr. pl. (către patriarhi)
prăvăliş (pop.) s. n., pl. prăvălişuri
preafericit adj. m., pl. preafericiţi; f. preafericită, pl.
prăvăliuţă (desp. -li-u-) s. f., g.-d. art. prăvăliuţei; pl. preafericite
prăvăliuţe
!Preafericitul s. m. art., voc. Preafericite (Preafericitul
+prăznicar s. n., pl. prăznicare Părinte Patriarh...)
prăznui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăznuiesc, 3 preafrumos (înv.) (desp. prea-fru-) adj. m., pl. preafrumoşi;
sg. prăznuieşte, imperf. 1 prăznuiam; conj. prez. 1 sg. să f. preafrumoasă, pl. preafrumoase
prăznuiesc, 3 să prăznuiască
preaiubit (înv., pop.) adj. m., pl. preaiubiţi; f. preaiubită,
prăznuire s. f., g.-d. art. prăznuirii; pl. prăznuiri pl. preaiubite
prăzuliu (pop.) adj. m., f. prăzulie; pl. m. şi f. prăzulii preaînalt (înv.) adj. m., pl. preaînalţi; f. preaînaltă, pl.
prânz s. n., pl. prânzuri preaînalte
prânzare (pop.) s. f., g.-d. art. prânzării !Preaînaltul (Dumnezeu) s. propriu m. art., voc. Preaînalte
prânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prânzesc, 3 sg. preaînălţat (înv.) adj. m., pl. preaînălţaţi; f. preaînălţată, pl.
prânzeşte, imperf. 1 prânzeam; conj. prez. 1 sg. să preaînălţate
prânzesc, 3 să prânzească preaînţelept (înv.) adj. m., pl. preaînţelepţi; f. preaînţeleaptă,
prânzişor (înv., pop.) s. n., pl. prânzişoare pl. preaînţelepte
prânzit s. n. preaînvăţat (înv.) adj. m., pl. preaînvăţaţi; f. preaînvăţată,
prânzitor (înv., reg.) s. n., pl. prânzitoare pl. preaînvăţate
prânzuleţ (pop.) s. n., pl. prânzuleţe preajma (din/în/prin ~) loc. prep. (~ lui/sa)
prânzuţ (pop.) s. n., pl. prânzuţuri +preajma- (din/în/prin ~) loc. prep. (~-i)
!prâslea (fam.) s. m. şi f., g.-d. art. lui prâslea; pl. prâslea +preajmă (de prin/din ~) loc. adj., loc. adv. (desişurile ~;
Vine ~.)
Prâslea-cel-Voinic (personaj) s. propriu m., g.-d. lui
preajmă (în/prin ~) loc. adv. (Stai ~.)
Prâslea-cel-Voinic
preajmă- (din/în/prin ~) loc. prep. (~-i)
prâsnel s. n., pl. prâsnele
prealabil1 (desp. pre-a-) adj. m., pl. prealabili; f. prealabilă,
prea adv.
pl. prealabile
preabataj (desp. pre-a-) s. n., pl. preabataje
prealabil2 (în ~) (desp. pre-a-) loc. adv.
preabun (înv.) adj. m., pl. preabuni; f. preabună, pl. preabune
prealuminat (înv.) adj. m., pl. prealuminaţi; f. prealuminată,
preacinstit adj. m., pl. preacinstiţi; f. preacinstită, pl. preacinstite pl. prealuminate
+Preacucernicia Sa loc. pr., g.-d. Preacucerniciei Sale preamări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. preamăresc, 3
(despre preoţi); abr. P.C./(rar) P. Cuc. sg. preamăreşte, imperf. 1 preamăream; conj. prez. 1 sg. să
+Preacucernicia Voastră loc. pr., g.-d. Preacucerniciei preamăresc, 3 să preamărească
Voastre (către preoţi) preamărire s. f., g.-d. art. preamăririi; pl. preamăriri
preacurat adj. m., pl. preacuraţi; f. preacurată, pl. preacurate preambala (a ~) (desp. pre-am-) vb., ind. prez. 1 sg.
!Preacurata (Maica Domnului) s. propriu f. art., g.-d. art. preambalez, 3 preambalează; conj. prez. 1 sg. să preambalez,
Preacuratei, voc. Preacurată 3 să preambaleze
preambalat 882
preambalat (desp. pre-am-) adj. m., pl. preambalaţi; f. precambrian1 (desp. -bri-an) adj. m., pl. precambrieni
preambalată, pl. preambalate (desp. -bri-eni); f. precambriană, pl. precambriene
preambul (desp. pre-am-) s. n., pl. preambuluri precambrian2 (desp. -bri-an) s. n.
preambular (desp. pre-am-) adj. m., pl. preambulari; f. +precampanie (desp. -ni-e) s. f., art. precampania (desp.
preambulară, pl. preambulare -ni-a), g.-d. art. precampaniei; pl. precampanii, art.
preamilostiv (înv.) adj. m., pl. preamilostivi; f. precampaniile (desp. -ni-i-)
preamilostivă, pl. preamilostive precapitalist adj. m., pl. precapitalişti; f. precapitalistă, pl.
preamplificator (desp. pre-am-) s. n., pl. preamplificatoare precapitaliste
preaplecat (înv.) (desp. prea-ple-) adj. m., pl. preaplecaţi; f. precar adj. m., pl. precari; f. precară, pl. precare
preaplecată, pl. preaplecate precaritate s. f., g.-d. art. precarităţii
preaplin (desp. prea-plin) s. n., pl. preaplinuri !precaut (desp. -ca-ut) adj. m., pl. precauţi; f. precaută, pl.
precaute
prea-prea (excesiv) adv. (în: nici ~, nici foarte-foarte =
potrivit) precauţie (desp. -ţi-e) s. f., art. precauţia (desp. -ţi-a), g.-d.
art. precauţiei; pl. precauţii, art. precauţiile (desp. -ţi-i-)
preapreţios (rar) (desp. prea-pre-ţi-os) adj. m., pl.
preapreţioşi; f. preapreţioasă, pl. preapreţioase !precădere (cu ~) loc. adv.
preaprindere (desp. pre-a-prin-) s. f., g.-d. art. precât (pop.) adv.
preaprinderii; pl. preaprinderi preceda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. preced, 2 sg. precezi, 3
precedă; conj. prez. 1 sg. să preced, 3 să preceadă (Îi preced
preaputernic (înv.) adj. m., pl. preaputernici; f.
celuilalt candidat. Îl preced pe celălalt candidat. Proba orală
preaputernică, pl. preaputernice
precedă proba scrisă.)
!preasfânt (desp. preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., s. m.,
precedent1 adj. m., pl. precedenţi; f. precedentă, pl. precedente
voc. preasfinte, pl. preasfinţi; adj. f., s. f. preasfântă, pl.
preasfinte precedent2 s. n., pl. precedente
!Preasfinţia Ta/Sa/Voastră (desp. Preas-fin-/Prea-sfin-) +precedent (fără ~) loc. adj. (succese ~)
loc. pr., g.-d. Preasfinţiei Tale/Sale/Voastre; abr. P.S.S. precedenţă s. f., g.-d. art. precedenţei; pl. precedenţe
(Preasfinţia Sa Arhiereul...) (către/despre arhierei precept s. n., pl. precepte
vicari, episcopi (eparhioţi, vicari)) preceptor (educator) s. m., pl. preceptori
Preasfinţiile Lor (desp. Preas-fin-/Prea-sfin-ţi-i-) loc. pr., precesie (desp. -si-e) s. f., art. precesia (desp. -si-a), g.-d.
g.-d. Preasfinţiilor Lor (despre arhierei vicari, episcopi art. precesiei; pl. precesii, art. precesiile (desp. -si-i-)
(eparhioţi, vicari)) precipita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. precipit, 2 sg. precipiţi,
Preasfinţiile Voastre (desp. Preas-fin-/Prea-sfin-ţi-i-) loc. 3 precipită; conj. prez. 1 sg. să precipit, 2 sg. să precipiţi,
pr., g.-d. Preasfinţiilor Voastre (către arhierei vicari, 3 să precipite
episcopi (eparhioţi, vicari)) precipitabil adj. m., pl. precipitabili; f. precipitabilă, pl.
preasfinţit (înv.) (desp. preas-fin-/prea-sfin-) adj. m., pl. precipitabile
preasfinţiţi precipitabilitate s. f., g.-d. art. precipitabilităţii
Preasfinţitul (desp. Preas-fin-/Prea-sfin-) s. m. art., voc. precipitant s. m., pl. precipitanţi
Preasfinţite; pl. Preasfinţiţii (despre episcopi, episcopi precipitare s. f., g.-d. art. precipitării; pl. precipitări
vicari, arhierei vicari) precipitat s. n., pl. precipitate
preaslăvi (înv.) (desp. preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. precipitaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. precipitaţia (desp. -ţi-a),
şi 3 pl. preaslăvesc, 3 sg. preaslăveşte, imperf. 1 preaslăveam; g.-d. art. precipitaţiei; pl. precipitaţii, art. precipitaţiile
conj. prez. 1 sg. să preaslăvesc, 3 să preaslăvească (desp. -ţi-i-)
preastimat (desp. preas-ti-/prea-sti-) adj. m., pl. preastimaţi; precipitină s. f., g.-d. art. precipitinei; pl. precipitine
f. preastimată, pl. preastimate precipitron (desp. -pi-tron) s. n., pl. precipitroane
preastrălucit (înv.) (desp. preas-tră-/prea-stră-) adj. m., pl. precipiţiu (înv.) [iu pron. ĭu] s. n., art. precipiţiul; pl.
preastrăluciţi; f. preastrălucită, pl. preastrălucite precipiţii, art. precipiţiile (desp. -ţi-i-)
preaviz (desp. pre-a-) s. n., pl. preavize preciput s. n., pl. preciputuri
preaviza (a ~) (desp. pre-a-) vb., ind. prez. 1 sg. preavizez, precis adj. m., pl. precişi; f. precisă, pl. precise
3 preavizează; conj. prez. 1 sg. să preavizez, 3 să preavizeze Precista s. propriu f. art., g.-d. art. Precistei
+prebiotic1 (desp. -bi-o-) adj. m., pl. prebiotici; f. prebiotică, preciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. precizez, 3 precizează;
pl. prebiotice conj. prez. 1 sg. să precizez, 3 să precizeze
+prebiotic2 (desp. -bi-o-) s. n., pl. prebiotice precizare s. f., g.-d. art. precizării; pl. precizări
preburghez (rar) adj. m., pl. preburghezi; f. preburgheză, precizie (exactitate) (desp. -zi-e) s. f., art. precizia (desp.
pl. preburgheze -zi-a), g.-d. precizii, art. preciziei
precalculat adj. m., pl. precalculaţi; f. precalculată, pl. preciziune (precizare) (înv.) (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art.
precalculate preciziunii; pl. preciziuni
883 predicativ suplimentar
preclasic (desp. pre-cla-) adj. m., pl. preclasici; f. preclasică, precurma (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. precurm, 3
pl. preclasice precurmă; conj. prez. 1 sg. să precurm, 3 să precurme
preclasicism (desp. pre-cla-) s. n. precurmare (înv.) s. f., g.-d. art. precurmării
+precoace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. precoc, 2 precurmător (înv.) adj. m., pl. precurmători; f. sg. şi pl.
sg. precoci, 3 sg. precoace, imperf. 1 precoceam, perf. precurmătoare
s. 1 sg. precopsei, 1 pl. precoapserăm, m.m.c.p. 1 pl. precursoare s. f., g.-d. art. precursoarei; pl. precursoare
precopseserăm; conj. prez. să precoc, 2 sg. să precoci, 3 să precursor s. m., pl. precursori
precoacă; ger. precocând; part. precopt
precuvânta (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. precuvântez,
precoce adj. invar. (copii ~) 3 precuvântează; conj. prez. 1 sg. să precuvântez, 3 să
precocitate s. f., g.-d. art. precocităţii precuvânteze
+precolaps s. n., pl. precolapsuri precuvântare (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântării; pl.
precolumbian (desp. -bi-an) adj. m., pl. precolumbieni precuvântări
(desp. -bi-eni); f. precolumbiană, pl. precolumbiene preda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. predau, 2 sg. predai,
precomandă s. f., g.-d. art. precomenzii; pl. precomenzi 3 sg. predă, imperf. 1 predam, perf. s. 1 pl. predarăm,
precomprimare s. f., g.-d. art. precomprimării; pl. m.m.c.p. 1 pl. predaserăm; conj. prez. 1 sg. să predau, 3 să
precomprimări predea, imper. 2 sg. afirm. predă
precomprimat adj. m., pl. precomprimaţi; f. precomprimată, predabil (rar) adj. m., pl. predabili; f. predabilă, pl. predabile
pl. precomprimate predare s. f., g.-d. art. predării; pl. predări
+precomptare (silv.) s. f., g.-d. art. precomptării; pl. precomptări predecesoare s. f., g.-d. art. predecesoarei; pl. predecesoare
preconcepţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. preconcepţia predecesor s. m., pl. predecesori
(desp. -ţi-a), g.-d. art. preconcepţiei; pl. preconcepţii, art. predelă s. f., g.-d. art. predelei; pl. predele
preconcepţiile (desp. -ţi-i-) predelean adj. m., s. m., pl. predeleni; adj. f. predeleană,
preconceput adj. m., pl. preconcepuţi; f. preconcepută, pl. pl. predelene
preconcepute predeleancă s. f., g.-d. art. predelencei; pl. predelence
preconiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. preconizez, 3 preconizează; predestina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. predestinez, 3
conj. prez. 1 sg. să preconizez, 3 să preconizeze predestinează; conj. prez. 1 sg. să predestinez, 3 să
preconizare s. f., g.-d. art. preconizării; pl. preconizări predestineze
precontract s. n., pl. precontracte predestinare s. f., g.-d. art. predestinării; pl. predestinări
precorector s. m., pl. precorectori predestinaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. predestinaţia
precorectură s. f., g.-d. art. precorecturii; pl. precorecturi (desp. -ţi-a), g.-d. art. predestinaţiei; pl. predestinaţii, art.
!precovârşi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. precovârşeşte, predestinaţiile (desp. -ţi-i-)
3 pl. precovârşesc, imperf. 3 sg. precovârşea; conj. prez. 3 predetermina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. predetermin,
să precovârşească 3 predetermină; conj. prez. 1 sg. să predetermin, 3 să
precreştin (desp. pre-creş-) adj. m., pl. precreştini; f. predetermine
precreştină, pl. precreştine predeterminant1 adj. m., pl. predeterminanţi; f.
precum1 adv. (conectori ~ conjuncţiile) predeterminantă, pl. predeterminante
precum2 conjcţ. (E isteţ ~ eşti şi tu.) predeterminant2 s. m., pl. predeterminanţi
precum că conjcţ. (S-au adus dovezi precum că aşa a fost.) predeterminare s. f., g.-d. art. predeterminării; pl.
!precumpăni vb., ind. prez 3 sg. precumpăneşte, 3 pl. predeterminări
precumpănesc, imperf. 3 sg. precumpănea; conj. prez. 3 predeterminaţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. predeterminaţia
să precumpănească (desp. -ţi-a), g.-d. predeterminaţii, art. predeterminaţiei
precumpănire s. f., g.-d. art. precumpănirii; pl. predeterminism s. n.
precumpăniri predica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. predic, 2 sg. predici, 3
precumpănitor adj. m., pl. precumpănitori; f. sg. şi pl. predică; conj. prez. 1 sg. să predic, 3 să predice
precumpănitoare predicabil adj. m., pl. predicabili; f. predicabilă, pl. predicabile
precum şi loc. conjcţ. (La congres au participat membrii predicare s. f., g.-d. art. predicării; pl. predicări
organzaţiei, ~ invitaţi). predicat s. n., pl. predicate
precupeaţă (fam.) s. f., g.-d. art. precupeţei; pl. precupeţe predicativ adj. m., pl. predicativi; f. predicativă, pl. predicative
precupeţ (rar) s. m., pl. precupeţi +predicativă (propoziţie) s. f., g.-d. art. predicativei; pl.
precupeţi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. precupeţesc, 3 predicative
precupeţeşte, imperf. 1 sg. precupeţeam; conj. prez. 1 sg. predicativitate s. f., g.-d. art. predicativităţii
să precupeţesc, 3 să precupeţească +predicativ suplimentar (parte de propoziţie) s. n., pl.
precupeţire s. f., g.-d. art. precupeţirii; pl. precupeţiri predicative suplimentare
predicativă suplimentară 884
+predicativă suplimentară (propoziţie) s. f., g.-d. art. preeminent (superior) adj. m., pl. preeminenţi; f.
predicativei suplimentare; pl. predicative suplimentare preeminentă, pl. preeminente
predicatoare s. f., g.-d. art. predicatoarei; pl. predicatoare preeminenţă (superioritate) s. f., g.-d. art. preeminenţei;
predicator s. m., pl. predicatori pl. preeminenţe
predicaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. predicaţia (desp. -ţi-a), g.-d. +preemptor (jur.) (desp. -emp-tor) s. m., pl. preemptori
art. predicaţiei; pl. predicaţii, art. predicaţiile (desp. -ţi-i-) preempţiune (jur.) (desp. -emp-ţi-u-) s. f., g.-d. art.
predică s. f., g.-d. art. predicii; pl. predici preempţiunii; pl. preempţiuni (drept de preempţiune)
+predictibil adj. m., pl. predictibili; f. predictibilă, pl. +preepidemic adj. m., pl. preepidemici; f. preepidemică, pl.
predictibile preepidemice
+predictibilitate s. f., g.-d. art. predictibilităţii preexista (a ~) [x pron. gz] vb , ind. prez. 3 preexistă,
+predictiv adj. m., pl. predictivi; f. predictivă, pl. predictive imperf. 3 pl. preexistau; conj. prez. 3 să preexiste
predicţie (desp. -ţi-e) s. f., art. predicţia (desp. -ţi-a), g.-d. preexistent [x pron. gz] adj. m., pl. preexistenţi; f.
art. predicţiei; pl. predicţii, art. predicţiile (desp. -ţi-i-) preexistentă, pl. preexistente
predigestie (desp. -ti-e) s. f., art. predigestia (desp. -ti‑a), preexistenţă [x pron. gz] s. f., g.-d. art. preexistenţei; pl.
g.-d. art. predigestiei; pl. predigestii, art. predigestiile preexistenţe
(desp. -ti-i-) prefabrica (a ~) (rar) (desp. -fa-bri-) vb., ind. prez. 1 sg.
predilect adj. m., pl. predilecţi; f. predilectă, pl. predilecte prefabric, 2 sg. prefabrici, 3 prefabrică; conj. prez. 1 sg. să
predilecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. predilecţia (desp. -ţi-a), prefabric, 3 să prefabrice
g.-d. art. predilecţiei; pl. predilecţii, art. predilecţiile (desp. prefabricare (desp. -fa-bri-) s. f., g.-d. art. prefabricării; pl.
-ţi-i-) prefabricări
predispoziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. predispoziţia (desp. prefabricat (desp. -fa-bri-) s. n., pl. prefabricate
-ţi-a), g.-d. art. predispoziţiei; pl. predispoziţii, art. preface (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prefac, 3 sg. preface,
predispoziţiile (desp. -ţi-i-) imperf. 1 prefăceam, perf. s. 1 sg. prefăcui, m.m.c.p. 1
predispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. predispun, 2 pl. prefăcuserăm; conj. prez. 1 sg. să prefac, 3 să prefacă;
sg. predispui, 3 sg. predispune, perf. s. 1 sg. predipusei, imper. 2 sg. afirm. prefă; ger. prefăcând; part. prefăcut
1 pl. predispuserăm, m.m.c.p. 1 pl. predispuseserăm; prefacere s. f., g.-d. art. prefacerii; pl. prefaceri
conj. prez. 1 sg. să predispun, 3 să predispună; ger. prefaţa (a ~) vb., ind. prez. 1 prefaţez, 3 prefaţează; conj.
predispunând; part. predispus prez. 1 sg. să prefaţez, 3 să prefaţeze
predispunere (rar) s. f., g.-d. art. predispunerii; pl. prefaţatoare s. f., g.-d. art. prefaţatoarei; pl. prefaţatoare
predispuneri
prefaţator s. m., pl. prefaţatori
predispus adj. m., pl. predispuşi; f. predispusă, pl. predispuse
prefaţă s. f., g.-d. art. prefeţei; pl. prefeţe
predmet (înv.) s. n., pl. predmeturi
prefăcător (rar) adj. m., pl. prefăcători; f. sg. şi pl. prefăcătoare
predomina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. predomin, 3
prefăcătorie s. f., art. prefăcătoria, g.-d. art. prefăcătoriei;
predomină; conj. prez. 1 sg. să predomin, 3 să predomine
pl. prefăcătorii, art. prefăcătoriile (desp. -ri-i-)
predominant adj. m., pl. predominanţi; f. predominantă, pl.
predominante prefăcătură (rar) s. f., g.-d. art. prefăcăturii; pl. prefăcături
predominanţă s. f., g.-d. art. predominanţei; pl. predominanţe prefect s. m., pl. prefecţi
predominare s. f., g.-d. art. predominării +prefectă (rar) s. f., g.-d. art. prefectei; pl. prefecte
predominator (rar) adj. m., pl. predominatori; f. sg. şi pl. prefectoral adj. m., pl. prefectorali; f. prefectorală, pl.
predominatoare prefectorale
predominaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. predominaţia (desp. prefectură s. f., g.-d. art. prefecturii; pl. prefecturi
-ţi-a), g.-d. art. predominaţiei; pl. predominaţii, art. prefera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prefer, 3 preferă; conj.
predominaţiile (desp. -ţi-i-) prez. 1 sg. să prefer, 3 să prefere
predomni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. preferabil adj. m., pl. preferabili; f. preferabilă, pl. preferabile
predomnesc, 3 sg. predomneşte, imperf. 1 predomneam; preferans (înv.) s. n., (partide) pl. preferansuri
conj. prez. 1 sg. să predomnesc, 3 să predomnească preferenţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. preferenţiali; f.
predomnire (înv.) s. f., g.-d. art. predomnirii preferenţială, pl. preferenţiale
predomnitor (înv.) adj. m., pl. predomnitori; f. sg. şi pl. preferinţă s. f., g.-d. art. preferinţei; pl. preferinţe
predomnitoare prefeudal (desp. -fe-u-) adj. m., pl. prefeudali; f. prefeudală,
predoslovie (înv.) s. f., art. predoslovia, g.-d. art. pl. prefeudale
predosloviei; pl. predoslovii, art. predosloviile (desp. -vi-i-) +prefierbe (a ~) (desp. fier-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3
preducea s. f., art. preduceaua, g.-d. art. preducelei; pl. pl. prefierb, 3 sg. prefierbe, perf. s. 1 sg. prefiersei, 1 pl.
preducele prefierserăm, m.m.c.p. 1 pl. prefierseserăm; conj. prez. 1
preelectoral adj. m., pl. preelectorali; f. preelectorală, pl. sg. să prefierb, 3 să prefiarbă; imper. 2 sg. afirm. prefierbe;
preelectorale ger. prefierbând; part. prefiert
885 prelingere
prefigura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prefigurez, 3 prefigurează; preistorie (desp. -ri-e) s. f., art. preistoria (desp. -ri-a),
conj. prez. 1 sg. să prefigurez, 3 să prefigureze g.‑d. preistorii, art. preistoriei
prefigurare s. f., g.-d. art. prefigurării; pl. prefigurări preîncălzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. preîncălzesc, 3
prefiguraţie (rar) (desp. -ţi-e) s. f., art. prefiguraţia sg. preîncălzeşte, imperf. 1 preîncălzeam; conj. prez. 1 sg.
(desp. -ţi-a), g.-d. art. prefiguraţiei; pl. prefiguraţii, art. să preîncălzesc, 3 să preîncălzească
prefiguraţiile (desp. -ţi-i-) preîncălzire s. f., g.-d. art. preîncălzirii; pl. preîncălziri
prefiltru s. n., art. prefiltrul; pl. prefiltre preîncălzitor s. n., pl. preîncălzitoare
+prefinanţa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prefinanţez, 3 preînnoi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. preînnoiesc,
prefinanţează; conj. prez. 1 sg. să prefinanţez, 3 să prefinanţeze 3 sg. preînnoieşte, imperf. 1 preînnoiam; conj. prez. 1 sg.
prefira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prefir, 3 prefiră; conj. prez. să preînnoiesc, 3 să preînnoiască
1 sg. să prefir, 3 să prefire
preînnoire (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoirii; pl. preînnoiri
prefirare s. f., g.-d. art. prefirării
preîntâmpina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. preîntâmpin,
prefix s. n., pl. prefixe 3 preîntâmpină; conj. prez. 1 sg. să preîntâmpin, 3 să
prefixa (a ~) vb., ind. prez. 1 prefixez, 3 prefixează; conj. preîntâmpine
prez. 1 să prefixez, 3 să prefixeze
preîntâmpinare s. f., g.-d. art. preîntâmpinării; pl.
prefixal adj. m., pl. prefixali; f. prefixală, pl. prefixale preîntâmpinări
prefixare s. f., g.-d. art. prefixării; pl. prefixări
prejmet (înv.) s. n., pl. prejmete
prefixaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. prefixaţia (desp.
prejos (mai ~) loc. adj., loc. adv.
-ţi-a), g.-d. art. prefixaţiei; pl. prefixaţii, art. prefixaţiile
(desp. -ţi-i-) prejudecată s. f., g.-d. art. prejudecăţii; pl. prejudecăţi
prefixoid s. n., pl. prefixoide prejudeţ (înv.) s. n., pl. prejudeţe
prefloraţie (desp. pre-flo-, -ţi-e) s. f., art. prefloraţia (desp. prejudicia (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. prejudiciez
-ţi-a), g.-d. art. prefloraţiei; pl. prefloraţii, art. prefloraţiile (desp. -ci-ez), 3 prejudiciază, 1 pl. prejudiciem; conj. prez.
(desp. -ţi-i-) 1 sg. să prejudiciez, 3 să prejudicieze; ger. prejudiciind
prefoliaţie (desp. -li-a-ţi-e) s. f., art. prefoliaţia (desp. -ţi-a), (desp. -ci-ind)
g.-d. art. prefoliaţiei; pl. prefoliaţii, art. prefoliaţiile (desp. prejudiciabil (desp. -ci-a-) adj. m., pl. prejudiciabili; f.
-ţi-i-) prejudiciabilă, pl. prejudiciabile
preforjare s. f., g.-d. art. preforjării; pl. preforjări prejudicial (desp. -ci-al) adj. m., pl. prejudiciali; f.
preformaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. preformaţia prejudicială, pl. prejudiciale
(desp. -ţi-a), g.-d. art. preformaţiei; pl. preformaţii, art. prejudiciu s. n., art. prejudiciul; pl. prejudicii, art.
preformaţiile (desp. -ţi-i-) prejudiciile (desp. -ci-i-)
preformism s. n. prelarg (înv.) s. n.
pregăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pregătesc, 3 sg. prelat s. m., pl. prelaţi
pregăteşte, imperf. 1 pregăteam; conj. prez. 1 sg. să
prelată s. f., g.-d. art. prelatei; pl. prelate
pregătesc, 3 să pregătească
prelatin adj. m., pl. prelatini; f. prelatină, pl. prelatine
pregătire s. f., g.-d. art. pregătirii; pl. pregătiri
prelatură s. f., g.-d. art. prelaturii; pl. prelaturi
pregătitor adj. m., pl. pregătitori; f. sg. şi pl. pregătitoare
prelecţiune (înv.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. prelecţiunii;
pregeneric s. n., pl. pregenerice
pl. prelecţiuni
preget (pop.) s. n.
prelegere s. f., g.-d. art. prelegerii; pl. prelegeri
pregeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. preget, 2 sg. pregeţi, 3
pregetă; conj. prez. 1 sg. să preget, 3 să pregete !preleva (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 1 sg. prelevez, 3
pregetare s. f., g.-d. art. pregetării prelevează; conj. prez. 1 sg. să prelevez, 3 să preleveze
preglaciar (desp. pre-gla-) adj. m., pl. preglaciari; f. prelevare s. f., g.-d. art. prelevării; pl. prelevări
preglaciară, pl. preglaciare !prelimina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prelimin, 3 prelimină;
pregnant adj. m., pl. pregnanţi; f. pregnantă, pl. pregnante conj. prez. 1 sg. să prelimin, 3 să prelimine
pregnanţă s. f., g.-d. art. pregnanţei preliminar adj. m., pl. preliminari; f. preliminară, pl.
pregusta (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. pregust, 2 preliminare
sg. preguşti, 3 pregustă; conj. prez. 1 sg. să pregust, 3 să preliminare s. f., g.-d. art. preliminării; pl. preliminări
preguste preliminarii s. n. pl., art. preliminariile (desp. -ri-i-)
prehensil adj. m., pl. prehensili; f. prehensilă, pl. prehensile prelinge (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prelinge,
preimperialist (desp. -ri-a-) adj. m., pl. preimperialişti; f. 3 pl. se preling, perf. s. 3 sg. se prelinse, m.m.c.p. 3
preimperialistă, pl. preimperialiste pl. se prelinseseră; conj. prez. 3 să se prelingă; ger.
preinfarct s. n., pl. preinfarcturi (desp. -farc-turi) prelingându‑se; part. prelins
preistoric adj. m., pl. preistorici; f. preistorică, pl. preistorice prelingere s. f., g.-d. art. prelingerii; pl. prelingeri
prelua 886
prelua (a ~) (desp. -lu-a) vb., ind. prez 1 sg. şi 3 pl. preiau, premisă s. f., g.-d. art. premisei; pl. premise
2 sg. preiei, 3 sg. preia, 1 pl. preluăm (desp. -lu-ăm); conj. premiu [miu pron. mĭu] s. n., art. premiul; pl. premii, art.
prez. 1 sg. să preiau, 3 să preia; imper. 2 sg. afirm. preia; premiile (desp. -mi-i-)
ger. preluând (desp. -lu-ând) +premium [mium pron. mĭum] adj. invar. (benzină ~)
preluare (desp. -lu-a-) s. f., g.-d. art. preluării; pl. preluări premodern adj. m., pl. premoderni; f. premodernă, pl.
prelucra (a ~) (desp. -lu-cra) vb., ind. prez. 1 sg. prelucrez, premoderne
3 prelucrează; conj. prez. 1 sg. să prelucrez, 3 să prelucreze
premolar s. m., pl. premolari
prelucrabil (desp. -lu-cra-) adj. m., pl. prelucrabili; f.
premonitoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. premonitorie (desp.
prelucrabilă, pl. prelucrabile
-ri-e); pl. m. şi f. premonitorii
prelucrare (desp. -lu-cra-) s. f., g.-d. art. prelucrării; pl.
premoniţie (desp. -ţi-e) s. f., art. premoniţia (desp. -ţi‑a),
prelucrări
g.‑d. art. premoniţiei; pl. premoniţii, art. premoniţiile
prelucrător (desp. -lu-cră-) adj. m., pl. prelucrători; f. sg.
(desp. -ţi-i-)
şi pl. prelucrătoare
premonopolist adj. m., pl. premonopolişti; f.
preluda (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. preludez, 3
premonopolistă, pl. premonopoliste
preludează; conj. prez. 1 sg. să preludez, 3 să preludeze
prenadez s. n.
preludare (livr.) s. f., g.-d. art. preludării; pl. preludări
prenatal adj. m., pl. prenatali; f. prenatală, pl. prenatale
preludiu [diu pron. dĭu] s. n., art. preludiul; pl. preludii,
art. preludiile (desp. -di-i-) prenota (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. prenotez, 3
prenotează; conj. prez. 1 sg. să prenotez, 3 să prenoteze
prelung adj. m., f. prelungă; pl. m. şi f. prelungi
prelungi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prelungesc, 3 prenotare (rar) s. f., g.-d. art. prenotării; pl. prenotări
sg. prelungeşte, imperf. 1 prelungeam; conj. prez. 1 sg. să prenumăra (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. prenumăr, 2 sg.
prelungesc, 3 să prelungească prenumeri, 3 prenumără; conj. prez. 1 sg. să prenumăr, 3
prelungire s. f., g.-d. art. prelungirii; pl. prelungiri să prenumere
prelungitor s. n., pl. prelungitoare prenumărare (rar) s. f., g.-d. art. prenumărării; pl. prenumărări
premarxist adj. m., pl. premarxişti; f. premarxistă, pl. prenume (nume dat la naştere) s. n., art. prenumele; pl.
premarxiste prenume, art. prenumele
prematur1 adj. m., s. m., pl. prematuri; adj. f. prematură, prenupţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. prenupţiali; f.
pl. premature prenupţială, pl. prenupţiale
+prematur2 adv. (decedat ~) Preobrajenie (pop.) (desp. Pre-o-bra-, -ni-e) s. propriu f.,
premedita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. premeditez, 3 art. Preobrajenia (desp. -ni-a), g.-d. art. Preobrajeniei
premeditează; conj. prez. 1 sg. să premeditez, 3 să premediteze preocupa1 (a ~) (a îngrijora) (desp. pre-o-) vb., ind. prez.
premeditare s. f., g.-d. art. premeditării; pl. premeditări 3 preocupă, imperf. 3 pl. preocupau; conj. prez. 3 să
premeditaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. premeditaţia preocupe
(desp. -ţi-a), g.-d. art. premeditaţiei; pl. premeditaţii, pl. +preocupa2 (a se ~) (a se interesa) (desp. pre-o-) vb. refl.,
premeditaţiile (desp. -ţi-i-) ind. prez. 1 sg. mă preocup, 3 se preocupă; conj. prez. 1
premergător1 adj. m., pl. premergători; f. sg. şi pl. premergătoare sg. să mă preocup, 3 să se preocupe; imper. 2 sg. afirm.
preocupă-te; ger. preocupându-mă
premergător2 s. n., pl. premergătoare
preocupare (desp. pre-o-) s. f., g.-d. art. preocupării; pl.
premerge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. premerge, 3 pl. premerg,
perf. s. 3 sg. premerse, m.m.c.p. 3 pl. premerseseră; conj. preocupări
prez. 3 să premeargă; ger. premergând; part. premers preocupaţie (înv.) (desp. pre-o-, -ţi-e) s. f., art. preocupaţia
premia (a ~) (desp. -mi-a) vb., ind. prez. 1 sg. premiez (desp. -ţi-a), g.-d. art. preocupaţiei; pl. preocupaţii, art.
(desp. mi-ez), 3 premiază, 1 pl. premiem; conj. prez. 1 sg. preocupaţiile (desp. -ţi-i-)
să premiez, 3 să premieze; ger. premiind (desp. -mi-ind) preolimpic (desp. pre-o-) adj. m., pl. preolimpici; f.
premial (rar) (desp. -mi-al) adj. m., pl. premiali; f. premială, preolimpică, pl. preolimpice
pl. premiale +preoperator1 (desp. pre-o-) adj. m. (+ s. n.: risc ~)
premiant (desp. -mi-ant) s. m., pl. premianţi +preoperator2 (desp. pre-o-) adv. (pregătit ~)
premiantă (desp. -mi-an-) s. f., g.-d. art. premiantei; pl. preoperatoriu1 [riu pron. rĭu] (desp. pre-o-) adj. m. (+ s.
premiante n.: tratament ~), f. preoperatorie (pregătire ~) (desp. -ri-e);
premier (prim-ministru) (desp. -mi-er) s. m., pl. premieri pl. m. şi f. preoperatorii
premieră (primă reprezentaţie) (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. +preoperatoriu2 [riu pron. rĭu] (desp. pre-o-) s. n. (în ~)
art. premierei; pl. premiere preopina (a ~) (rar) (desp. pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg.
premiere (acordare de premii) (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. preopinez, 3 preopinează; conj. prez. 1 sg. să preopinez, 3
art. premierii; pl. premieri să preopineze
premilitar adj. m., pl. premilitari; f. premilitară, pl. premilitare preopinent (desp. pre-o-) s. m., pl. preopinenţi
premilitărie s. f., art. premilităria, g.-d. premilitării, art. preopinentă (desp. pre-o-) s. f., g.-d. art. preopinentei; pl.
premilităriei preopinente
887 preschimbare
preorăşenesc (desp. pre-o-) adj. m., f. preorăşenească; pl. prepoziţional (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. prepoziţionali; f.
m. şi f. preorăşeneşti prepoziţională, pl. prepoziţionale
preot s. m., pl. preoţi +preprăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. preprăjesc, 3
preoteasă (desp. pre-o-) s. f., g.-d. art. preotesei; pl. preotese sg. preprăjeşte, imperf. 1 preprăjeam; conj. prez. 1 sg. să
preoţesc (desp. pre-o-) adj. m., f. preoţească; pl. m. şi f. preprăjesc, 3 să preprăjească
preoţeşti +preprimar adj. m., pl. preprimari; f. preprimară, pl.
preoţeşte (rar) (desp. pre-o-) adv. preprimare
preoţi (a ~) (desp. pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. +preprint s. n., pl. preprinturi
preoţesc, 3 sg. preoţeşte, imperf. 1 preoţeam; conj. prez. 1 prepune (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prepun,
sg. să preoţesc, 3 să preoţească 2 sg. prepui, 3 sg. prepune, perf. s. 1 sg. prepusei, 1 pl.
preoţie (desp. pre-o-) s. f., art. preoţia, g.-d. preoţii, art. prepuserăm, m.m.c.p. 1 pl. prepuseserăm; conj. prez. 1 sg.
preoţiei să prepun, 2 sg. să prepui, 3 să prepună; ger. prepunând;
preoţime (desp. pre-o-) s. f., g.-d. art. preoţimii part. prepus
prepalatal adj. m., pl. prepalatali; f. prepalatală, pl. prepalatale prepunere (pop.) s. f., g.-d. art. prepunerii; pl. prepuneri
prepara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prepar, 3 prepară; conj. prepus1 adj. m., s. m., pl. prepuşi; adj. f. prepusă, pl. prepuse
prez. 1 sg. să prepar, 3 să prepare prepus2 (pop.) s. n., pl. prepusuri
preparandial (înv.) (desp. -di-al) adj. m., pl. preparandiali; prepuţ s. n., pl. prepuţuri
f. preparandială, pl. preparandiale prerafaelit adj. m., s. m., pl. prerafaeliţi; adj. f., s. f.
preparandie (înv.) (desp. -di-e) s. f., art. preparandia prerafaelită, pl. prerafaelite
(desp. -di-a), g.-d. art. preparandiei; pl. preparandii, art. prerafaelitism s. n.
preparandiile (desp. -di-i-) prerevoluţionar (desp. -ţi-o-) adj. m., pl. prerevoluţionari;
preparandist (înv.) s. m., pl. preparandişti f. prerevoluţionară, pl. prerevoluţionare
preparare s. f., g.-d. art. preparării; pl. preparări prerie s. f., art. preria, g.-d. art. preriei; pl. prerii, art.
preparat s. n., pl. preparate preriile (desp. -ri-i-)
preparative s. f. pl. prerogativă s. f., g.-d. art. prerogativei; pl. prerogative
preparator adj. m., s. m., pl. preparatori; adj. f., s. f. sg. şi preroman adj. m., pl. preromani; f. preromană, pl. preromane
pl. preparatoare (an preparator) preromantic adj. m., pl. preromantici; f. preromantică, pl.
+preparatoriu (înv.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. preparatorie preromantice
(desp. -ri-e); pl. m. şi f. preparatorii (măsuri ~) preromantism s. n.
preparaţie (înv.) (desp. -ţi-e) s. f., art. preparaţia (desp. presa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presez, 3 presează; conj.
-ţi-a), g.-d. art. preparaţiei; pl. preparaţii, art. preparaţiile prez. 1 sg. să presez, 3 să preseze
(desp. -ţi-i-)
presaj (rar) s. n.
+prepay (engl.) [pron. pripeĭ] adj. invar. (cartele ~)
presant adj. m., pl. presanţi; f. presantă, pl. presante
prepeleac s. n., pl. prepelece
presare s. f., g.-d. art. presării; pl. presări
prepelicar s. m., pl. prepelicari
presat s. n.
prepeliţă s. f., g.-d. art. prepeliţei; pl. prepeliţe
presatoare (rar) s. f., g.-d. art. presatoarei; pl. presatoare
prepeliţoi (rar) s. m., pl. prepeliţoi, art. prepeliţoii
presator (rar) s. m., pl. presatori
+preplăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. preplătesc, 3
presă1 (dispozitiv; maşină) s. f., g.-d. art. presei; pl. prese
sg. preplăteşte, imperf. 1 preplăteam; conj. prez. 1 sg. să
preplătesc, 3 să preplătească presă2 (mijloacele de informare în masă) s. f., g.-d. art.
prepondera (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 preponderează, presei
imperf. 3 pl. preponderau; conj. prez. 3 să prepondereze presădi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. presădesc,
preponderent adj. m., pl. preponderenţi; f. preponderentă, 3 sg. presădeşte, imperf. 1 presădeam; conj. prez. 1 sg. să
pl. preponderente presădesc, 3 să presădească
preponderenţă s. f., g.-d. art. preponderenţei; pl. presădire (pop.) s. f., g.-d. art. presădirii; pl. presădiri
preponderenţe presăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presar, 2 sg. presari, 3
prepotent (rar) adj. m., pl. prepotenţi; f. prepotentă, pl. presară; conj. prez. 1 sg. să presar, 3 să presare; imper. 2
prepotente sg. afirm. presară
prepotenţă (rar) s. f., g.-d. art. prepotenţei; pl. prepotenţe presărare s. f., g.-d. art. presărării; pl. presărări
prepotrivire (desp. -po-tri-) s. f., g.-d. art. prepotrivirii; pl. presărat s. n.
prepotriviri presărătură (rar) s. f., g.-d. art. presărăturii; pl. presărături
prepozit s. m., pl. prepoziţi preschimba (a ~) (desp. pres-chim-/pre-schim-) vb., ind.
prepozitiv adj. m., pl. prepozitivi; f. prepozitivă, pl. prez. 1 sg. preschimb, 3 preschimbă; conj. prez. 1 sg. să
prepozitive preschimb, 3 să preschimbe
prepoziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. prepoziţia (desp. -ţi-a), g.-d. preschimbare (desp. pres-chim-/pre-schim-) s. f., g.-d. art.
art. prepoziţiei; pl. prepoziţii, art. prepoziţiile (desp. -ţi-i-) preschimbării; pl. preschimbări
prescrie1 888
prescrie1 (a ~) (a recomanda) (desp. pres-cri-/pre-scri-) presopunctură (desp. -punc-tu-) s. f., g.-d. art. presopuncturii
vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prescriu, 3 sg. prescrie, perf. presor1 (dispozitiv) s. n., pl. presoare
s. 1 sg. prescrisei, 1 pl. prescriserăm, m.m.c.p. 1 pl. presor2 (persoană) (rar) s. m., pl. presori
prescriseserăm; conj. prez. 1 sg. să prescriu, 3 să prescrie;
presoreceptor s. m., pl. presoreceptori
ger. prescriind (desp. -scri-ind); part. prescris
presostat (desp. -sos-tat/-so-stat) s. n., pl. presostate
+prescrie2 (a se ~) (a-şi pierde valabilitatea) (desp.
pres-cri-/pre-scri-) vb., ind. prez. 3 sg. se prescrie, 3 pl. !prespapier [ier pron. ĭe] (desp. -pier) s. n., pl. prespapier‑uri
se prescriu, perf. s. 3 sg. se prescrise, m.m.c.p. 3 pl. se prespălare (desp. pres-pă-/pre-spă-) s. f., g.-d. art.
prescriseseră; conj. prez. 3 să se prescrie; ger. prescriindu‑se prespălării; pl. prespălări
(desp. -scri-in-); part. prescris +prespitalicesc adj. m., f. prespitalicească; pl. m. şi f.
prescriere (desp. pres-cri-/pre-scri-) s. f., g.-d. art. prespitaliceşti
prescrierii; pl. prescrieri presşpan s. n., pl. presşpanuri
prescript (înv.) (desp. pres-cript/pre-script) s. n., pl. prescripte presta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prestez, 3 prestează; conj.
prescriptibil (desp. pres-crip-/pre-scrip-) adj. m., pl. prez. 1 sg. să prestez, 3 să presteze
prescriptibili; f. prescriptibilă, pl. prescriptibile prestabili (a ~) (desp. pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez.
+prescriptiv (desp. pres-crip-/pre-scrip-) adj. m., pl. 1 sg. şi 3 pl. prestabilesc, 3 sg. prestabileşte, imperf.
prescriptivi; f. prescriptivă, pl. prescriptive 1 sg. prestabileam; conj. prez. 1 sg. să prestabilesc, 3 să
+prescriptivism (desp. pres-crip-/pre-scrip-) s. n. prestabilească
+prescriptor (desp. pres-crip-/pre-scrip-) adj. m., s. m., pl. prestanţă s. f., g.-d. art. prestanţei
prescriptori; adj. f., s. f. sg. şi pl. prescriptoare prestare s. f., g.-d. art. prestării; pl. prestări
prescripţie (obligaţie; recomandare; prescriere) (desp. prestatal (desp. pres-ta-/pre-sta-) adj. m., pl. prestatali; f.
pres-crip-ţi-e/pre-scrip-) s. f., art. prescripţia (desp. -ţi‑a), prestatală, pl. prestatale
g.‑d. art. prescripţiei; pl. prescripţii, art. prescripţiile +prestator adj. m., s. m., pl. prestatori; adj. f., s. f. sg. şi
(desp. -ţi-i-) pl. prestatoare
prescură s. f., g.-d. art. prescurii; pl. prescuri prestaţie (desp. -ţi-e-) s. f., art. prestaţia (desp. -ţi-a), g.-d.
prescurta (desp. pre-scur-/pres-) vb., ind. prez. 1 sg. art. prestaţiei; pl. prestaţii, art. prestaţiile (desp. -ţi-i-)
prescurtez, 3 prescurtează; conj. prez. 1 sg. să prescurtez,
+prestidigitatoare s. f., g.-d. art. prestidigitatoarei; pl.
3 să prescurteze
prestidigitatoare
prescurtare (desp. pre-scur-/pres-) s. f., g.-d. art.
prestidigitator s. m., pl. prestidigitatori
prescurtării; pl. prescurtări
prestidigitaţie (desp. -ţi-e) s. f., art. prestidigitaţia (desp.
preselecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. preselectez, 3
-ţi-a), g.-d. prestidigitaţii, art. prestidigitaţiei
preselectează; conj. prez. 1 sg. să preselectez, 3 să
preselecteze prestigios (desp. -gi-os) adj. m., pl. prestigioşi; f.
prestigioasă, pl. prestigioase
preselecţie (desp. -ţi-e) s. f., art. preselecţia (desp. -ţi-a),
g.‑d. art. preselecţiei; pl. preselecţii, art. preselecţiile (desp. prestigiu s. n., art. prestigiul
-ţi-i-) prestissimo (muz.) (it.) adv.
presenă (reg.) s. f., g.-d. art. presenei; pl. presene presto1 (muz.) (it.) adv.
presentiment s. n., pl. presentimente +presto2 (muz.) (it.) s. n., pl. prestouri
presesiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. presesiunii; pl. presupoziţie (desp. -ţi-e) s. f., art. presupoziţia (desp. -ţi-a),
presesiuni g.-d. art. presupoziţiei; pl. presupoziţii, art. presupoziţiile
presetupă (desp. pre-se-/pres-e-) s. f., g.-d. art. presetupei; (desp. -ţi-i-)
pl. presetupe presupune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. presupun,
presezon s. n., pl. presezoane 2 sg. presupui, 3 sg. presupune, perf. s. 1 sg. presupusei,
presgarnitură s. f., g.-d. art. presgarniturii; pl. presgarnituri 1 pl. presupuserăm, m.m.c.p. 1 pl. presupuseserăm; conj.
presimţământ (înv.) s. n., pl. presimţăminte prez. 1 sg. să presupun, 3 să presupună; ger. presupunând;
part. presupus
presimţi (a ~) vb., ind. prez 1 sg. şi 3 pl. presimt, 3 sg.
presimte, imperf. 1 presimţeam; conj. prez. 1 sg. să presupunere s. f., g.-d. art. presupunerii; pl. presupuneri
presimt, 3 să presimtă; imper. 2 sg. afirm. presimte presupus (pop., fam.) s. n., pl. presupusuri (şi (fam.): a-şi
presimţire s. f., g.-d. art. presimţirii; pl. presimţiri da cu presupusul)
presing s. n. +presură1 (cheag) s. f., g.-d. art. presurii
presiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. presiunii; pl. presiuni presură2 (pasăre) s. f., g.-d. art. presurii; pl. presuri
presocialist (desp. -ci-a-) adj. m., pl. presocialişti; f. presuriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presurizez, 3 presurizează;
presocialistă, pl. presocialiste conj. prez. 1 sg. să presurizez, 3 să presurizeze
presocratic (desp. -so-cra-) adj. m., s. m., pl. presocratici; presurizare s. f., g.-d. art. presurizării; pl. presurizări
adj. f. presocratică, pl. presocratic !presus (mai ~) loc. adj., loc. adv.
presoare (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. presoarei; pl. presoare preş s. n., pl. preşuri
889 prevestire
preşcolar (desp. preş-co-/pre-şco-) adj. m., s. m., pl. preţăluitor (înv., pop.) (desp. -lu-i-) s. m., pl. preţăluitori
preşcolari; adj. f. preşcolară, pl. preşcolare preţios (desp. -ţi-os) adj. m., pl. preţioşi; f. preţioasă, pl.
preşedintă s. f., g.-d. art. preşedintei; pl. preşedinte preţioase
preşedinte s. m., pl. preşedinţi preţiozitate (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. preţiozităţii;
preşedinţial (desp. -ţi-al) adj. m., pl. preşedinţiali; f. (vorbe, atitudini) pl. preţiozităţi
preşedinţială, pl. preşedinţiale (şi: ordonanţe ~) preţui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. preţuiesc, 3 sg.
preşedinţie s. f., art. preşedinţia, g.-d. preşedinţii, art. preţuieşte, imperf. 1 preţuiam; conj. prez. 1 sg. să
preşedinţiei (dar: Preşedinţia (României) s. propriu f. art.) preţuiesc, 3 să preţuiască
preştiinţă (desp. preş-ti-in-/pre-şti-) s. f., g.-d. art. preştiinţei preţuire s. f., g.-d. art. preţuirii
preta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pretez, 3 se preţuitoare (desp. -ţu-i-) s. f., g.-d. art. preţuitoarei; pl.
pretează; conj. prez. 1 sg. să mă pretez, 3 să se preteze; preţuitoare
imper. 2 sg. afirm. pretează-te; ger. pretându-mă preţuitor (desp. -ţu-i-) s. m., pl. preţuitori
pretabil adj. m., pl. pretabili; f. pretabilă, pl. pretabile preuniversitar1 (desp. pre-u-) adj. m., pl. preuniversitari; f.
pretcar (reg.) s. n., pl. pretcare preuniversitară, pl. preuniversitare
pretcă (reg.) s. f., g.-d. art. pretcei; pl. pretce +preuniversitar2 (desp. pre-u-) s. n. (în ~)
pretendent s. m., pl. pretendenţi prevala1 (a ~) (a predomina) vb., ind. prez. 3 prevalează,
pretendentă s. f., g.-d. art. pretendentei; pl. pretendente imperf. 3 pl. prevalau; conj. prez. 3 să prevaleze
pretensionare (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. pretensionării; prevala2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă
pl. pretensionări prevalez, 3 se prevalează; conj. prez. 1 sg. să mă prevalez,
pretensionat (desp. -si-o-) adj. m., pl. pretensionaţi; f. 3 să se prevaleze; imper. 2 sg. afirm. prevalează-te; ger.
pretensionată, pl. pretensionate prevalându-mă
pretenţie (desp. -ţi-e) s. f., art. pretenţia (desp. -ţi-a), g.‑d. prevalare (rar) s. f., g.-d. art. prevalării
art. pretenţiei; pl. pretenţii, art. pretenţiile (desp. -ţi-i-) prevalent (livr.) adj. m., pl. prevalenţi; f. prevalentă, pl.
pretenţios (desp. -ţi-os) adj. m., pl. pretenţioşi; f. prevalente
pretenţioasă, pl. pretenţioase prevalenţă (livr.) s. f., g.-d. art. prevalenţei
pretenţiozitate (rar) (desp. -ţi-o-) s. f., g.-d. art. prevaricator (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatori; adj. f., s.
pretenţiozităţii f. sg. şi pl. prevaricatoare
preterit s. n., pl. preterite prevaricaţiune (livr.) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art.
preteriţiune (rar) (desp. -ţi-u-) s. f., g.-d. art. preteriţiunii; prevaricaţiunii; pl. prevaricaţiuni
pl. preteriţiuni prevăzător adj. m., pl. prevăzători; f. sg. şi pl. prevăzătoare
pretermisie (rar) (desp. -si-e) s. f., art. pretermisia prevedea (a ~) (a presimţi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
(desp. -si-a), g.-d. art. pretermisiei; pl. pretermisii, art. prevăd, 2 sg. prevezi, 3 sg. prevede, perf. s. 1 sg. prevăzui,
pretermisiile (desp. -si-i-) m.m.c.p. 1 pl. prevăzuserăm; conj. prez. 1 sg. să prevăd,
pretext s. n., pl. pretexte 3 să prevadă; imper. 2 sg. afirm. prevezi; ger. prevăzând;
pretexta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pretextez, 3 pretextează; part. prevăzut
conj. prez. 1 sg. să pretextez, 3 să pretexteze prevedere s. f., g.-d. art. prevederii; pl. prevederi
pretimpuriu adj. m., f. pretimpurie; pl. m. şi. f. pretimpurii preveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. previn, 2 sg.
pretinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pretind, 2 previi, 3 sg. previne, imperf. 1 preveneam; conj. prez. 1
sg. pretinzi, 3 sg. pretinde, perf. s. 1 sg. pretinsei, 1 pl. sg. să previn, 3 să prevină; imper. 2 sg. afirm. previno
pretinserăm, m.m.c.p. 1 pl. pretinseserăm; conj. prez. 1 +prevenibil adj. m., pl. prevenibili; f. prevenibilă, pl.
sg. să pretind, 3 să pretindă; ger. pretinzând; part. pretins prevenibile
pretor s. m., pl. pretori prevenire s. f., g.-d. art. prevenirii; pl. preveniri
pretorat s. n., pl. pretorate prevenitor1 adj. m., pl. prevenitori; f. sg. şi pl. prevenitoare
pretorian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. pretorieni (desp. prevenitor2 s. n., pl. prevenitoare
-ri-eni); adj. f. pretoriană, pl. pretoriene preventiv1 adj. m., pl. preventivi; f. preventivă, pl.
pretoriu [riu pron. rĭu] s. m., art. pretoriul; pl. pretorii, art. preventive (şi: arest preventiv)
pretoriile (desp. -ri-i-) +preventiv2 adv. (arestată/arestaţi preventiv)
pretort s. n., pl. pretorturi preventoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. preventoriul; pl.
pretură s. f., g.-d. art. preturii; pl. preturi preventorii, art. preventoriile (desp. -ri-i-)
pretutindeni adv. prevenţie (desp. -ţi-e) s. f., art. prevenţia (desp. -ţi-a), g.-d.
preţ s. n., pl. preţuri art. prevenţiei; pl. prevenţii, art. prevenţiile (desp. -ţi-i-)
preţălui (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prevesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prevestesc, 3
preţăluiesc, 3 sg. preţăluieşte, imperf. 1 preţăluiam; conj. sg. prevesteşte, imperf. 1 prevesteam; conj. prez. 1 sg. să
prez. 1 sg. să preţăluiesc, 3 să preţăluiască prevestesc, 3 să prevestească
preţăluire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. preţăluirii; pl. preţăluiri prevestire s. f., g.-d. art. prevestirii; pl. prevestiri
prevestitor 890
prevestitor adj. m., pl. prevestitori; f. sg. şi pl. prevestitoare prezidenţie (preşedinţie) (înv.) s. f., art. prezidenţia, g.‑d.
previzibil adj. m., pl. previzibili; f. previzibilă, pl. previzibile art. prezidenţiei; pl. prezidenţii, art. prezidenţiile (desp.
previzibilitate s. f., g.-d. art. previzibilităţii -ţi-i-)
previzionare (desp. -zi-o-) s. f., g.-d. art. previzionării; pl. prezidial (rar) (desp. -di-al) adj. m., pl. prezidiali; f.
previzionări prezidială, pl. prezidiale
previziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. previziunii; pl. prezidiu [diu pron. dĭu] s. n., art. prezidiul; pl. prezidii, art.
previziuni prezidiile (desp. -di-i-)
prezbit adj. m., s. m., pl. prezbiţi; adj. f., s. f. prezbită, pl. !preziua s. f. art., g.-d. art. prezilei; pl. prezilele (în/din
prezbite preziua...)
prezbiter s. m., pl. prezbiteri !prezon s. n., pl. prezoane
prezbiteră s. f., g.-d. art. prezbiterei; pl. prezbitere prezuma (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. prezum, 3
prezbiterian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiterieni prezumă; conj. prez. 1 sg. să prezum, 3 să prezume
(desp. -ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriană, pl. prezbiteriene prezumtiv1 adj. m., pl. prezumtivi; f. prezumtivă, pl.
prezbiterianism (desp. -ri-a-) s. n. prezumtive
prezbiteriu [riu pron. rĭu] s. n., art. prezbiteriul; pl. prezumtiv2 s. n., pl. prezumtive
prezbiterii, art. prezbiteriile (desp. -ri-i-)
prezumţie (desp. -ţi-e) s. f., art. prezumţia (desp. -ţi-a),
prezbitism s. n.
g.-d. art. prezumţiei; pl. prezumţii, art. prezumţiile (desp.
prezbiţie s. f., art. prezbiţia, g.-d. art. prezbiţiei; pl. prezbiţii, -ţi-i-)
art. prezbiţiile (desp. -ţi-i-)
prezumţios (livr.) (desp. -ţi-os) adj. m., pl. prezumţioşi; f.
prezent1 adj. m., pl. prezenţi; f. prezentă, pl. prezente
prezumţioasă, pl. prezumţioase
prezent2 (cadou) (înv.) s. n., pl. prezenturi
prian (pop.) adj. m., pl. priani; f. priană, pl. priane
prezent3 (timp) s. n.
priapic (desp. pri-a-) adj. m., pl. priapici; f. priapică, pl.
prezenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezint, 2 sg. prezinţi, 3
priapice
prezintă; conj. prez. 1 sg. să prezint, 3 să prezinte; imper.
2 sg. afirm. prezintă priapism (desp. pri-a-) s. n.
prezentabil adj. m., pl. prezentabili; f. prezentabilă, pl. pribeag adj. m., s. m., pl. pribegi; adj. f., s. f. pribeagă, pl.
prezentabile pribege
prezentare (expunere) s. f., g.-d. art. prezentării; pl. pribegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pribegesc, 3
prezentări sg. pribegeşte, imperf. 1 pribegeam; conj. prez. 1 sg. să
prezentatoare s. f., g.-d. art. prezentatoarei; pl. prezentatoare pribegesc, 3 să pribegească
prezentator s. m., pl. prezentatori pribegie s. f., art. pribegia, g.-d. art. pribegiei; pl. pribegii,
prezentaţie (poziţie a fătului) (desp. -ţi-e) s. f., art. art. pribegiile (desp. -gi-i-)
prezentaţia (desp. -ţi-a), g.-d. prezentaţii, art. prezentaţiei pribegire s. f., g.-d. art. pribegirii; pl. pribegiri
prezenţă s. f., g.-d. art. prezenţei; pl. prezenţe pribegitor (rar) adj. m., pl. pribegitori; f. sg. şi pl. pribegitoare
prezerva (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. prezerv, 3 priboi1 (a ~) (a găuri) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. priboiesc,
prezervă; conj. prez. 1 sg. să prezerv, 3 să prezerve 3 sg. priboieşte, imperf. 1 priboiam; conj. prez. 1 sg. să
prezervare (livr.) s. f., g.-d. art. prezervării; pl. prezervări priboiesc, 3 să priboiască
prezervativ s. n., pl. prezervative priboi2 (unealtă; plantă; dans) s. n., pl. priboaie
prezicătoare s. f., g.-d. art. prezicătoarei; pl. prezicătoare priboiaş s. n., pl. priboiaşe
prezicător s. m., pl. prezicători priboire s. f., g.-d. art. priboirii
prezice (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prezic, 3 sg. pricaz (reg.) s. n., pl. pricazuri
prezice, perf. s. 1 sg. prezisei, 1 pl. preziserăm, m.m.c.p.
pricăji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pricăjesc, 3
1 pl. preziseserăm; conj. prez. 1 sg. să prezic, 3 să prezică;

DOOM Ed III - 2021 Tipar

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DOOM Ed III - 2021 Tipar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DICȚIONARUL ORTOGRAFIC,

Coperta: Silviu IORDACHE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Toate drepturile sunt rezervate Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC GOLD.

București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2021

Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, 2005 (DOOM2)

Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, 2021 (DOOM3)

Ediţie aprobată de Secţia de filologie şi literatură a Academiei Române

Dicţionarul a fost avizat de Consiliul ştiinţific al Institutului de Lingvistică

NOTĂ ASUPRA PREZENTEI EDIŢII . ............................................................................... 9

1.2. Semnele ortografice.

4.1.2. Adverbe . ............................................................................................................ 128

1.1.2. Substantivele provenite din abrevieri ........................................................... 179

NOTĂ ASUPRA PREZENTEI EDIŢII1

• În DOOM3 s-au păstrat, în general, corpusul DOOM2 şi majoritatea

• Diferenţele faţă de DOOM2 – care nu reprezintă o reformă ortografică – sunt

mai importante modificări operate în DOOM3 în raport cu DOOM2 sunt prezentate

(informatică, medicală etc.), care au dobândit în ultima vreme o circulaţie tot

Includerea în DOOM3 a unor asemenea cuvinte şi expresii nu echivalează cu

flexionare sau a unor variante, modificarea reprezentării accentului la compuse

2.1. Tratamentul variantelor

2.1.1. Reducerea variantelor

• Aceasta nu înseamnă însă că folosirea variantelor care nu se regăsesc în

• În DOOM3 se recomandă câte una singură dintre mai multe variante:

- dintre variantele cu -a (considerate populare) şi cele fără -a (socotite literare)

• În ce priveşte despărţirea la capăt de rând a cuvintelor (semi)analizabile,

2.1.2. Schimbarea ordinii unor variante

2.1.3. Adăugarea unor variante

2.2. Modificarea altor norme

2.2.1. generalizarea ataşării fără cratimă a articolului -(u)l şi a desinenţei de

2.3. Completarea unor paradigme

2.4. Alte modificări

s. propriu n. art., neart. Ev Mediu (întunecatul ~). Cu observaţia că numele proprii

3. Intervenţii care nu afectează norma

- adăugarea unor abrevieri/coduri de monede/simboluri la sfârşitul unor

4. Îmbunătăţirea organizării informaţiei

II. CE S-A PĂSTRAT ÎN DOOM3 DIN DOOM2

10. s-au păstrat, la despărţirea la capăt de rând a cuvintelor (semi)analizabile,

III. ELABORAREA DOOM3

Exprimăm tuturor colegilor recunoştinţa noastră pentru osteneală şi pentru

accent pronunţare mai intensă a unei silabe↑/a unui cuvânt

colocvial element specific conversaţiei

element de compunere↑ element asemănător cu prefixele↑ sau cu sufixele↑, dar cu

procliză ataşare a unui element la termenul următor, cu care se

sonoritate trăsătură, atât a vocalelor↑, cât şi a unor consoane↑,

abr. abreviat; abreviere des. desinenţă

it. italian(ă); din italiană pop. popular

ASRO Asociaţia de Standardizare din România

Fulvia Ciobanu, Finuţa Hasan, vol. I: Compunerea, 1970; Mioara Avram,

Semnul Denumire/poziţie Valoare Exemple2

Folosite în Dicţionar şi/sau în STUDIUL INTRODUCTIV.

Se reproduce numai partea din exemplu semnificativă pentru aspectul ilustrat.

() paranteze rotunde încadrează

nazalizarea acesteia sẽbernar], [pron. sovinʹõ]

Pentru norma morfologică, detaliată în GALR I, a se vedea acum, într-o formă

• În anumite situaţii există reglementări parţial diferite de normele generale,

Tab. 1. Alfabetul limbii române

• Patru litere, k, q, w şi y, se utilizează în împrumuturi (provenite, direct sau

1.1.2. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere

• Unele dintre combinaţiile de litere-vocale pot avea în cuvinte împrumutate din

Tab. 2. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere1

1. a [a] asta, apa, casa, sofaua

1.1. + C cinema, citric

1. la iniţială de cuvânt îhî, îmbarca, înger, înnădi, înota, îşi, îţi