Metodica Predarii Limbii Si Literaturii Romane

5/27/2018 MetodicaPredariiLimbiiSiLiteraturiiRomane-slidepdf.
com
UNIVERSITATEA DE STAT CUPRINS

„BOGDAN PETRICEICU HASDEU” Preliminarii .............................................................................................3
din Cahul Capitolul I. Procesul de învăţământ.........................................................4
1.1 Definiţie..................................................................................4
1.2
1.3 Trăsăturile caracteristice.........................................................5
Principiile didactice................................................................8
Capitolul II. Conţinutul învăţământului limbii şi literaturii române în
Victor Axenti gimnaziu şi liceu
Maria Verşina 2.1 Conţinutul învăţământului......................................................10
2.2 Planul de învăţământ...............................................................12
2.3 Programa şcolară................................................................... 12
METODICA 2.4 Manualul şcolar..................................................................... 13
2.5 Planificarea semestrială a materiei........................................ 14
Capitolul III. Proiectarea şi desfăşurarea studierii limbii şi literaturii
PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII române .................................................................................................. 15
3.1. Tehnologia educaţională şi proiectarea didactică................. 16
ROMÂNE 3.2. Precizarea obiectivelor educaţionale.................................... 17
3.3. Analiza resurselor................................................................. 25
(în gimnaziu şi liceu) 3.4. Elaborarea strategiei didactice................................................27
SUPORT DE CURS 3.5. Evaluarea................................................................................31
Anexe......................................................................................................35
Capitolul IV. Metode utilizate în procesul de predare – învăţare –
evaluare...................................................................................................52
4.1 Expunerea................................................................................53
4.2 Conversaţia..............................................................................55
4.3 Demonstraţia...........................................................................58
4.4 Exerciţiul.................................................................................59
4.5 Analiza fonetică, lexicală, gramaticală....................................64
4.6 Descoperirea............................................................................66
4.7 Problematizarea.......................................................................68
4.8 Brainstormingul.......................................................................75
4.9 Instruirea programată..............................................................75
4.10 Jocul didactic.........................................................................77
Capitolul V. Tipurile de lecţii de limba şi literatura română..................79
5.1 Evenimentele instrucţionale ale lecţiei................................80
5.2 Lecţia de dobândire de noi cunoştinţe.................................81
5.3 Lecţia de fixare şi de formare a priceperilor şi deprinderilor...........83
5.4 Lecţia de recapitulare şi sistematizare..............................................84
1
http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-literaturii-romane 1/83
5/27/2018 MetodicaPredariiLimbiiSiLiteraturiiRomane-slidepdf.com
5.5 Lecţia de verificare şi evaluare a cunoştinţelor şi a deprinderilor....86 PRELIMINARII

5.6 Fonetica............................................................................................87
5.7 Vocabularul......................................................................................88 Din anii ’90 ai secolului trecut, învăţământul preuniversitar din
5.8 Morfosintaxa....................................................................................89 Republica Moldova a încercat şi mai încearcă să preia modele de
5.9 Ortografia, ortoepia şi punctuaţia.....................................................90 organizare a studiilor, care şi-au demonstrat viabilitatea în ţările
5.10 Comentariulunui
5.11 Prezentarea literar..........................................................................91
scriitor ................................................................92 occidentale. În ultimul
serie de modificări deceniu,
esenţiale, evaluarea
inspirate succesului altor
din experienţa şcolarţări.
a suferit o
Crearea
5.12 Concepte operaţionale de teorie ale literaturii şi stilistică..............93 curriculumului naţional la toate disciplinele pentru şcoala primară,
5.13 Compunerile şcolare.......................................................................93 gimnaziu şi liceu, revizuirea acestor documente reglatoare după o
5.14 Lectura suplimentară.......................................................................94 perioadă de implementare şi, mai ales, de analiză a fost un prilej şi o
Capitolul VI. Receptarea literaturii în şcoală..........................................95 necesitate de a oferi cadrelor didactice din Republica Moldova şi sugestii
6.1 Principiile de ghidare a didacticii speciale........................................95 de evaluare. Componenţa Evaluare este prezentă, de asemenea, în
6.2 Importanţa şi locul disciplinei Literatura română în şcoală..............99 majoritatea dintre ghidurile de implementare a curriculumului
Capitolul VII. Studiul literaturii în clasele gimnaziale.........................102 modernizat în învăţământul liceal.
7.1 Etapele studiului literaturii în şcoală..............................................102 Importanţa limbii române ca modalitate fundamentală de
7.2 Modalităţi de abordare a studiului textului literar..........................104 expresie a culturii noastre naţionale pentru a fi realizată îi revine
7.3 Modelul structural al studiului literaturii în clasele gimnaziale.....110 profesorului de limba şi literatura română. Fără însuşirea limbii române
Capitolul VIII. Texte abordabile în cadrul orelor de limba literare, întregul proces de pregătire şi instruire în şcoală ar fi dificil şi
şi literatura română...............................................................................119 lipsit de suport, întrucât cunoaşterea limbii facilitează asimilarea
8.1 Motivul literar şi prezenţa eului în poezia lirică.............................119 cunoştinţelor, noţiunilor, conceptelor specifice diferitelor discipline ce se
8.2 Funcţiile textului narativ; caracteristicile textului narativ..............122 studiază în şcoală. „Şcolii, în ansamblul său, ca instituţie de bază a
8.3 Caracteristici de organizare a textului descriptiv............................125 societăţii, îi revine obligaţia de a face din cunoaşterea limbii române, a
Capitolul IX. Comentariul sau analiza textului literar .........................130 limbii noastre naţionale, un obiectiv esenţial al culturii generale a
9.1 Specificul comentariului literar ca strategie didactică....................130 elevilor. Profesorii de limba română au datoria profesională şi morală să
9.2 Comentariul operei lirice................................................................134 realizeze, prin lecţia de limba română, o activitate dintre cele mai plăcute
9.3 Comentariul operei epice................................................................137 şi folositoare pentru elevi, un act de cultură cu largi răsfrângeri în
Capitolul X. Sistemul de lecţii în studiul literaturii .............................147 formarea caracterelor, a personalităţii”.
10. 1 Lecţia de comentariu literar.........................................................147 Pe lîngă pregătirea de specialitate, profesorul de limba şi
10.2 Lecţia de caracterizare generală....................................................150 literatura română trebuie să posede o bună pregătire pedagogică,
10.3 Lecţia de încheiere în studiul literaturii........................................150 teoretică şi practică. Aceasta se obţine după finalizarea cursurilor şi
Capitolul XI. Activităţi în afara clasei..................................................155 seminariilor de pedagogie, psihologie şi metodică, de asemenea şi prin
Capitolul XII. Cabinetul metodic de limba şi literatura română...........158 practica pedagogică la o anumită disciplină de învăţămînt.
Capitolul XIII. Comisia metodică a profesorilor de limba şi Metodica este o disciplină pedagogică, “parte integrantă a
literatura română ..................................................................................164 Didacticii Generale, care studiază metodele şi formele de predare
Cuprins..................................................................................................165 adaptate la specificul fiecărui obiect de studiu”. De aici rezultă că
Metodica predării limbii şi literaturii română se ocupă cu principiile,
obiectul şi metodele utilizate de către profesorul de limba şi literatura
română în procesul de învăţămînt.
2 3
Termenul “metodică” nu se confundă cu cel de “metodologie”, pentru utilizarea lor raţională şi pentru dezvoltarea armonioasă a
deoarece al doilea termen se referă strict la metodele de cercetare sistemului de învăţământ. Societatea îşi structurează anumite aşteptări în
utilizate într-o ştiinţă. ceea ce priveşte sistemul şcolar şi, implicit, faţă de procesul de
Ca disciplină, metodica predării limbii şi literaturii române se învăţământ. Permanent se caută soluţii şi modalităţi pentru utilizarea
află în strînsă legătură cu psihopedagogia, etica, estetica, legislaţia şi eficientă a resurselor alocate şi pentru corelarea învăţământului cu
administraţia
ani metodica şcolară, istoria ca
s-a dezvoltat şi dezvoltarea
o ştiinţă cuşcolii româneşti.
un cîmp În ultimii
circumscris de cerinţele dezvoltării economico-sociale.
cercetare şi cu rezultate care privesc atît orientările teoretice, cît şi cele Procesul de înv ţ mânt r eprezin t „ un an sambl u de acţiu ni
practice şi aplicative. exercitat e în mod conşti ent şi sistematic de c tr e educatori asupr a
educaţil or într -un cadr u in stitu ţion al or gani zat, în vederea for m ri i
personali t ţii acestora în conf ormi tate cu cerin ţele idealul ui
Note bibliografice: educaţion al” în scopul in tegr ri i socio- cul tur ale şi prof esion ale.
1. MÎŞ, Departamentul învăţământului preuniversitar, Direcţia
proiectare – evaluare, Programa de limba română pentru clasele V –
VIII, Bucureşti, 1991, p.3 Experienţa de viaţă şi de muncă a generaţiilor adulte, valorile
2. Mic dicţionar enciclopedic, Bucureşti, Editura Enciclopedică culturale, morale, artistice, ştiinţifice, pe care trebuie să le însuşească
Română, 1972, p. 582. generaţiile tinere, constituie conţinutul învăţământului, ceea ce se
3. Apostol, Pavel, Progresul în metodologia procesului de însuşeşte prin procesul de învăţământ. Instruirea şi educarea tinerilor
învăţământ, în Studii de metodică a limbii şi literaturii române, generaţii se pot realiza şi în afara procesului de învăţământ, prin munca
coordonator Al. Bojin, EDP, Bucureşti, 1974, p.3 – 4. independentă, prin lucrul individual, lectură, mas-media, conferinţe,
cercuri de activitate extraşcolară etc., dar această activitate se desfăşoară
cu rezultate mai sigure şi mai trainice în şcoală, sub îndrumarea
CAPITOLUL I. PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT învăţătorilor şi a profesorilor.
Procesul de învăţământ este un proces instructiv-educativ.
1.1 Definiţie Învăţătorii şi profesorii transmit elevilor cunoştinţe, le formează
1.2 Trăsăturile caracteristice priceperi şi deprinderi, conduită morală şi estetică, comportament de
1.3 Principiile didactice cultură în societate, trăsături de voinţă şi caracter. Ei, profesorii,
organizează şi îndrumă munca independentă a elevilor, verifică şi
Obiective: apreciază cunoştinţele elevilor, contribuie la exersarea şi formarea
Studiind acest modul veţi fi capabili: capacităţilor intelectuale şi morale ale acestora, îi „învaţă” cum să înveţe,
- să înţelegeţi ce reprezintă procesul de învăţământ; cum să descopere singuri cunoştinţele noi, cum să le aplice în practică,
- să conştientizaţi importanţa procesului de învăţământ; cum să se adapteze condiţiilor noi de viaţă.
- să stabiliţi trăsăturile caracteristice ale procesului de învăţământ; 1.2 Trăsăturile caracteristice ale procesului de învăţământ
- să cunoaşteţi şi să respectaţi principiile didactice pentru a face mai sînt următoarele:
eficient procesul predare – învăţare; a) Caracterul informativ sau instructiv : Sub îndrumarea
profesorilor, elevii descoperă realitatea obiectivă, cunoştinţele fiind
1.1 Definiţie. Învăţământul este considerat unul dintre cei mai rezultatul acestei reflectări active în conştiinţa elevilor sub formă de
importanţi factori ai dezvoltării social-economice, fapt atestat atât de imagini, noţiuni, principii, legi etc. Elevii observă, analizează,
resursele umane şi materiale consacrate acestui sector, cît şi de grija descoperă, gândesc atunci când sînt puşi în contact cu obiectele şi
4 5
fenomenele. Cunoştinţele noi se raportează la cele acumulate anterior, constituie domeniul evaluării. Aceasta urmăreşte corectările,
realizându-se sisteme de cunoştinţe. Acestea se structurează sub formă reorientările şi restructurările, găsirea mijloacelor adecvate pentru
de noţiuni, reguli, definiţii, legi, teorii, ipoteze etc. sau sub formă de definirea şi măsurarea variabilelor independente ale procesului de
abilităţi intelectuale şi practice. învăţământ, ca şi elaborarea modelelor practice de apreciere a
b) Caracterul for mativ sau educativ : În decursul procesului de obiectivelor, proceselor şi rezultatelor din învăţământ. Aprecierea
învăţământ
reformele ceseaurealizează unitateaactual
loc la momentul instrucţiei cu educaţia.
în învăţământ, Schimbările
vizibile şi
la nivelul elevilor
formulareape judecăţilor
baza unordemetode
valoareşiasupra
norme bine şcolare,
seriilor definiteasupra
are îneficienţii
vedere
conţinutului şi tehnologiei didactice, au ca efect şi intensificarea muncii profesorilor, a planurilor şi a programelor de învăţământ, a
caracterului formativ. Se urmăreşte dezvoltarea inteligenţei şi a metodelor pedagogice, în vederea prevenirii eşecului şcolar.
creativităţii elevilor, însuşirea de cunoştinţe fundamentale operante, Învăţământul în Republica Moldova a cunoscut, în ultimii ani, o
utilizabile în condiţiile economiei de piaţă, însuşirea limbajelor de serie de modificări ce sînt menite de a moderniza conţinutul şi
programare şi de prelucrare a informaţiei, dezvoltarea spiritului de metodologia predării acestuia, conform cerinţelor sociale ale vieţii de a
observaţie şi creativ, a gândirii divergente, formarea deprinderilor forma personalităţi capabile să satisfacă nevoile actuale şi de perspectivă
intelectuale, a unui comportament moral concretizat în ceea ce priveşte ale societăţii. Modernizarea metodelor de învăţământ valorifică noul
respectul faţă de oameni şi de muncă, o nouă concepţie despre lume şi conţinut al învăţământului, punând accent pe munca independentă a
viaţă, trăsături pozitive de caracter, cultivarea capacităţii de adaptare la elevilor, pe formele de pregătire diferenţiată a acestora, pe activităţile
schimbările sociale. desfăşurate în sălile de curs, cabinete, laboratoare, ateliere etc.
c) Caracterul bilateral : Vizează colaborarea celor doi factori Orientările noi privind implicarea tot mai puternică a şcolii în
educativi, educatorul şi educatul, fiecare cu atribuţii specifice: profesorul rezolvarea problemelor economice şi sociale pe care le impune
având rolul de conducător al activităţilor instructiv-educative, iar elevul dezvoltarea societăţii se referă la:
– rolul de participant la aceste acţiuni.  Generalizarea învăţământului de 9 ani, înfiinţarea şcolilor primare şi
Profesorul îi stimulează pe elevi, le solicită gândirea creativă, a gimnaziilor;
transmite cunoştinţe şi formează caractere. Pe lângă pregătirea ştiinţifică,  Înfiinţarea liceelor teoretice (clasele X – XII), a şcolilor profesionale
de specialitate, el trebuie să posede şi o temeinică pregătire didactică şi şi complementare;
metodică, să întrunească o serie de calităţi.  Organizarea învăţământului superior în trei cicluri: colegii,
Elevul trebuie să depună efort pentru a înţelege cunoştinţele pe învăţământ universitar şi postuniversitar;
care să le poată utiliza atunci când are nevoie de ele, astfel încât  Restructurarea programelor şcolare şi revizuirea manualelor (o dată
informaţiile şi cunoştinţele asimilate să devină operante şi utile. la 5 ani);
În concluzie, profesorul organizează şi îndrumă munca elevilor, 
iar aceştia învaţă cum să se formeze permanent. Posibilitatea

manualelor cadrelor didactice de şcolare
şi a programelor a-şi exprima
şi deopţiunea în privinţa
a contribui la
d) Caracterul de autoreglare : Schimbul de informaţii profesor – îmbunătăţirea acestora;
elev creează şi posibilităţile cercetării şi reorganizării procesului de  Modernizarea conţinutului învăţământului care este deschis spre
învăţământ în scopul obţinerii rezultatelor dorite. problematica lumii contemporane şi proiectat pe baza unui
Eforturile întreprinse în direcţia perfecţionării procesului de Curriculum „centrat pe necesităţile elevilor, ale studenţilor şi ale
învăţământ au evidenţiat necesitatea evaluării, „element indispensabil al personalului destinat reciclării profesionale”.
planificării învăţământului”. Aprecierea rezultatelor prin comparaţie cu  Introducerea de noi educaţii: pentru protecţia mediului înconjurător,
obiectivele propuse spre realizare constituie domeniul evaluării, în spiritul păcii şi al cooperării internaţionale, pentru democraţie şi
„element indispensabil al planificării învăţământului”. Aprecierea drepturile omului etc.;
rezultatelor prin comparaţie cu obiectivele propuse spre realizare
6 7
 O nouă dimensiune a învăţământului tehnologic oferind elevilor o Progresul în metodologia procesului de învăţământ trebuie văzut
viziune de ansamblu asupra ştiinţelor şi tehnologiei, prin promovarea în perspectiva transformărilor ce au loc în practica socială actuală, în
interdisciplinarităţii şi prin deschiderea şcolii spre lumea muncii statutul individului şi al colectivităţilor. Pornind de la aceste consideraţii,
productive; s-a observat că „progresul în domeniul metodologiei procesului de
 Folosirea unui nou sistem de evaluare concretizat în înlocuirea învăţământ constă în înţelegerea faptului că eficienţa sporeşte în măsura
examenului
cu examenul de admitere din învăţământul
de absolvire secundar
a învăţământul superiorinferior;
secundar (liceu) în
maicare educatorul
variat reuşeşte
de metode”, să-şi însuşească
organizate şi săflexibil,
într-un sistem aplice deschis.
un inventar cît
examenul de bacalaureat cuprinzând disciplinele: limba română, o Utilizate simultan şi alternativ, în diverse combinaţii sau
limbă străină, o disciplină socio-umană, o ştiinţă experimentală şi o succesiuni, metodele aplicate în funcţie de specificul situaţiei
disciplină opţională; educaţionale, de problemele concrete ce este necesită rezolvate în cadrul
 Adoptarea unui model flexibil şi deschis de proiectare didactică; ei sunt:
 Democratizarea relaţiilor dintre profesor şi elevi sau studenţi; a) analiza unor situaţii problematice;
 Caracterul accesibil al învăţământului pentru toate minorităţile etnice b) evaluarea resurselor şi mijloacelor de acţiune disponibile;
ce locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova etc. c) controlul treptat al raţionalităţii, eficienţei şi operativităţii
1.3 Principiile didactice. Eficienţa procesului de predare- demersurilor.
învăţare-evaluare nu se poate obţine numai prin fixarea obiectivelor şi Aceste metode de activare a calităţilor umane conferă valoare
întocmirea unei strategii didactice, ci pornind de la cunoaşterea şi operaţională cunoştinţelor prin aplicarea corespunzătoare la
respectarea principiilor didactice. rezolvarea problemelor socio-umane.
a) Principiul corelaţiei dintre senzorial şi raţional presupune
contactul direct al elevului cu materia de studiu, profesorul ajutându-l să Note bibliografice:
redescopere, să interpreteze ceea ce observă; 1. Stoica, Marin. Pedagogie şcolară pentru cadrele didactice
b) Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor – înscrise la definitivat, gradul al II-lea, gradul I şi la perfecţionare, Editura
ceea ce presupune ca elevul, prin efort propriu, să pătrundă în esenţa Gheorghe Cîrţu-Alexandru, p. 12.
obiectelor şi fenomenelor, să stabilească unele corelaţii şi să emită 2. Kravetz, N. Project de recherche sur l’evaluation des rẻsultats
ipoteze, judecăţi, raţionamente; des systemes d’enseignement, UNESCO, IIPE, Paris, 1970.
c) Principiul accesibilităţii solicită respectarea nivelului de 3. Stoica, Marin, Pedagogie şcolară pentru cadrele didactice
gândire conform vârstei elevilor şi învăţarea gradată; înscrise la definitivat, gradul al II-lea, gradul I şi la perfecţionare, Ed.
d) Principiul sistematizării vizează ordonarea cunoştinţelor şi Gheorghe Cîrţu – Alexandru, p.12.
4. Id., ibid., p 88 – 90.
integrarea
e) lorPrincipiul
în structuri însuşirii
complexe;temeinice se referă la formarea 5. Apostol, Pavel, Progresul în metodologia procesului de
deprinderilor de învăţare logică, ritmică şi la autocontrol; învăţământ, în Studii de metodică a limbii şi literaturii române,
f) Principiul diferenţierii procesului de instruire în raport cu coordonator Al. Bojin, EDP, Bucureşti, 1974, p.8.
particularităţile de vârstă şi cele individuale presupune ca procesul de
predare-învăţare să se desfăşoare conform ritmului de muncă al elevilor,
urmărind dezvoltarea atât a aptitudinilor şcolare, cît şi a celor specifice.
Metodologia şi perfecţionarea activităţii didactice contribuie în
mod hotărâtor la înnoirea procesului de învăţământ şi a relaţiilor
educaţionale.
8 9
CAPITOLUL II. CONŢINUTUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LIMBII ŞI a) adoptarea unui model flexibil şi deschis de proiectare
LITERATURII ROMÂNE ÎN GIMNAZIU ŞI LICEU curriculară;
2.1 Conţinutul învăţământului b) accentuarea caracterului activ şi actual al studiului limbii şi
2.2 Planul de învăţământ literaturii române;
2.3 Programa şcolară c) reevaluarea compartimentării disciplinei în „limbă” şi
2.4
2.5 Manualul şcolar
Planificarea semestrială a materiei de studiu „literatură”,
patru prin integratoare:
deprinderi opţiunea pentru un nou model
înţelegerea didactic
după auz, ce arelectura
vorbirea, la bază
şi
Obiective: scrierea;
Studiind acest modul veţi fi capabili: d) reechilibrarea ponderii acordate exprimării scrise faţă de cea
- să înţelegeţi ce constituie conţinutul învăţământului; orală, precum şi proceselor receptive (înţelegerea după auz şi lectura)
- să înţelegeţi importanţa planului de învăţământ pentru diverse tipuri de faţă de cele productive (vorbirea şi redactarea);
şcoli; e) promovarea unei paradigme funcţional-comunicative
- să faceţi cunoştinţă cu structura planului de învăţământ; cuprinzătoare, cu accent pe aspectele concrete ale utilizării limbii
- să cunoaşteţi structura programelor şcolare; literare;
- să faceţi cunoştinţă cu manualele de limba şi literatura română pentru f) formarea de priceperi şi deprinderi complexe, stimularea unor
gimnaziu şi liceu; motivaţii;
- să puteţi alcătui proiectele de lungă durată (planificarea semestrială). g) asigurarea caracterului progresiv al obiectivelor vizate şi al
2.1 Conţinutul învăţământului se constituie ca un ansamblu al gradului de dificultate a unităţilor de conţinut prin care acestea se
cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor şi aptitudinilor pe care trebuie realizează.
să şi le formeze elevii în procesul de învăţământ. El este înregistrat în Conţinuturile propuse pentru clasa a VIII-a sînt organizate într-
documentele şcolare – planurile de învăţământ, programele analitice – şi un set modular de unităţi, în funcţie de vârsta elevilor şi necesităţile
detaliat prin manuale şcolare. studiului limbii şi literaturii române în gimnaziu şi privesc : lectura,
În pedagogia modernă, noţiunea de „conţinut al învăţământului” practica raţională şi funcţională a limbii şi elementele de construcţie a
a fost substituită cu cea de „curriculum al învăţământului”. Acesta comunicării.
cuprinde „sistemul de valori (ştiinţifice, tehnologice, literar-artistice, Organizarea modulară a conţinutului vine în sprijinul elevilor
filosofice, morale, politice, religioase), de deprinderi şi abilităţi prin faptul că ţine seama de interesele şi capacităţile acestora, de ritmul
intelectuale, organizate pe trepte de şcolarizare, pe baza unor criterii lor de muncă intelectuală. Modulele didactice se referă la programele de
ştiinţifice, psihologice şi pedagogice, în scopul formării integrale, instruire şi sînt alcătuite din programe, manuale, materiale didactice şi
armonioase a personalităţii, în concordanţă cu cerinţele actuale şi de mijloace de învăţare, obiective didactice, teste de evaluare.
perspectivă ale dezvoltării societăţii”. Curriculum-ul învăţământului Curriculum-ul şcolar pentru clasa VIII-a la limba şi literatura
corespunde transformărilor social-economice, noii revoluţii ştiinţifico- română cuprinde:
tehnice, valorilor culturii literar-artistice. 1. Obiectivele generale ale studiului limbii şi literaturii române
Consiliul Naţional pentru Curriculum şi Pregătirea Profesorilor, în gimnaziu;
organism înfiinţat recent, a elaborat în 1996 „Curriculum-ul şcolar 2. Obiectivele de referinţă şi activităţile de învăţare recomandate
pentru clasa VIII-a” la disciplina limba şi literatura română. Acesta pentru atingerea acestora;
constituie un punct de plecare pentru realizarea viitoarelor manuale 3. Conţinuturile învăţării.
şcolare alternative care se vor adresa, la început, posibililor autori şi, Se prevede ca varianta integrală a curriculum-ui pentru gimnaziu
apoi, profesorilor de la catedră. Documentul are la bază câteva principii să mai cuprindă, pe lângă obiective şi conţinuturi, o componentă
pedagogice specifice: metodologică (care va sprijini acţiunea concretă la clasă) şi o
10 11
componentă privind evaluarea (necesară în stabilirea aprecierii suplimentară (opere literare incluse în manual), recapitularea la
performanţelor şcolare). începutul anului şcolar (cu probă de evaluare iniţială), recapitulări
2.2 Planul de învăţământ este un act oficial în care sânt semestriale şi finale (la sfârşit de an şcolar cu probă de evaluare
precizate obiectele de învăţământ pe care trebuie să le studieze elevii sumativă), de asemenea teze şi ore la dispoziţia profesorului.
dintr-un anumit tip de şcoală, succesiunea obiectelor de învăţământ pe c) disciplinele opţionale la clasele a VIII-a şi a IX-a [5].
ani şcolari,
perioada unuinumărul de oreunrezervat
an de studiu, fiecărui
semestru, obiect de
o săptămână. studiu
Uneori pentru
planul de Programa de limba şi literatura română pentru
învăţământ prezintă şi structura anului şcolar pentru tipul de şcoală învăţământul liceal, şcolile profesionale şi complementare, colegii are
respectiv. El este elaborat de către Ministerul Învăţământului, are o structură asemănătoare:
caracter unitar şi obligatoriu pentru fiecare tip de şcoală. a) obiectivele generale şi specifice;
Planurile de învăţământ elaborate în perioada actuală includ, pe b) repartizarea orelor pe secvenţele: noţiuni de teorie
lângă disciplinele obligatorii, care sînt dominante, şi disciplinele literară; momente, personalităţi şi opere din literatura română;
opţionale şi facultative, în corespundere cu interesele profesionale şi compuneri şi exerciţii de cultivare a exprimării orale şi scrise;
aptitudinile elevilor. Toate aceste discipline concură la formarea culturii recapitulări, lucrări scrise şi ore la dispoziţia profesorului; evaluări
generale, concept vast, care include cunoştinţe fundamentale din – toate acestea variind în funcţie de tipul de şcoală;
domeniile principale de activitate, abilităţi intelectuale, modalităţi de c) criterii de evaluare.
operare cu informaţiile etc. În ambele programe de limba şi literatura română conţinuturile
2.3 Programa şcolară este un document oficial în care sînt sînt prezentate detaliat pe ani şcolari şi tipuri de şcoli, oferind elevilor
precizate cunoştinţele, priceperile şi deprinderile pe care trebuie să şi le posibilitatea de a cunoaşte valorile literaturii române, scriitori şi opere
însuşească elevii la fiecare obiect de studiu, pe ani şcolari, pe capitole, reprezentative, literatura populară, de a-şi însuşi şi de a folosi limba
subcapitole şi teme, indicându-se şi numărul de ore destinate predării, română literară, de a-şi dezvolta deprinderile de comunicare orală şi
recapitulării cunoştinţelor, lucrărilor de control şi tezelor de an, precum scrisă, motivaţiile şi atitudinile intelectuale şi psihosociale etc.
şi orelor rămase la discreţia profesorului. La rândul său Programa de limba şi literatura română pentru
Programele şcolare sînt elaborate de o comisie în componenţa liceu a cunoscut multe modificări, fiind descongestionată printr-o
căreia sînt incluse cadre didactice din învăţământul universitar, liceal şi regândire a echilibrului dintre numărul de ore de predare-învăţare, a
gimnazial, în urma dezbaterii în colectivele catedrelor din şcoli. orelor de compunere, a testărilor sumative, prin sistematizarea
Programa de limba şi literatura română pentru gimnaziu informaţiilor.
(2006/2007) are avizul Comisiei Naţionale de limba română şi este 2.4 Manualul şcolar este cartea în care sînt expuse cunoştinţele
aprobată de Ministerul Învăţământului şi Tineretului al Republicii prevăzute în programă, ţinându-se seama de cerinţele metodice. El
Moldova, devenind un document de stat obligatoriu pentru toţi profesorii prezintă detaliat conţinutul programei şcolare, fiind mijlocul de bază
de limba şi literatura română care predau la ciclul gimnazial. Programa folosit în procesul de învăţământ pentru comunicarea şi consolidarea
corespunde cu manualele tipărite, raportându-se la materia cuprinsă în cunoştinţelor, un model de expunere sistematică a materialului din
ele. programă. Pentru cadrele didactice, manualele oferă sugestii privind
Programa şcolară cuprinde următoarele compartimente: organizarea muncii independente a elevilor, atât în clasă, cît şi acasă. Pe
a) obiectivele generale şi specifice; baza muncii cu manualul, elevii îşi formează deprinderea de a folosi şi
b) repartizarea orelor pentru o săptămână şi pe un an de studiu alte cărţi necesare în instruirea şi formarea lor.
la fiecare clasă, începând cu a V-a până la clasa IX-a la lectura literară La întocmirea manualelor se impun câteva cerinţe de ordin
( cu noţiuni de teorie literară şi la compoziţie), limba română (fonetică, ştiinţific şi psihopedagogic: conţinutul acestora să fie structurat logic,
vocabular, gramatică, ortografie, ortoepie, punctuaţie), lectura accesibil şi sistematizat, să vizeze cunoştinţele fundamentale, evitând
12 13
supraîncărcarea elevilor, să cuprindă întrebări - problemă, exerciţii, conţinutul, strategiile didactice şi evaluarea. Cum nivelul claselor din
demonstraţii, aşa încât să-l determine pe elev să înveţe prin acelaşi an de studiu poate fi diferit, profesorul trebuie să ţină seama de
redescoperire, nu prin memorarea mecanică, pentru a putea ajunge la repartizarea orelor, să modifice strategiile didactice în funcţie de
autoinstruire şi autoevaluare. Pentru a asigura o înţelegere uşoară şi capacităţile elevilor etc.
rapidă a conţinutului, manualul trebuie să fie redactat într-un limbaj clar Planificarea semestrială a disciplinei respective este obligatorie
şi precisdiagrame,
scheme, determinat, conţinutul
tabele etc. propriu-zis fiind însoţit permanent de pentru
didactic.toţi profesorii, indiferent de vechimea în învăţământ sau de gradul
Manualele de limba şi literatura română revizuite în Note bibliografice:
conformitate cu programele şcolare actuale îi ajută pe elevi să înveţe 1. Stoica, Marin, Pedagogie şcolară..., p. 68.
disciplina limba şi literatura română, obişnuindu-i cu munca individuală 2. Ministerul Învăţământului, Limba română – Curriculum
cu manualul. În general, puţine teme de limba sau literatura română sînt şcolar pentru clasa VIII-a, Bucureşti, 1996, p.5
eşalonate liniar, într-o etapă sau clasă, cu noţiuni prezentate şi însuşite 3. Apostol, Pavel, Progresul în metodologia procesului de
într-o formă definitivă, fără a fi reluate în clasele superioare. Cele mai învăţământ, în Studii de metodică a limbii şi literaturii
multe sînt redactate în sistemul concentric calitativ (noţiunile însuşindu- române, coordonator Al. Bojin, EDP, Bucureşti, 1974, p.8.
se în etape, prin reluări şi interpretări) sau în sistemul concentric 4. Limba română, nr.2 (44), Chişinău, 1999.
cantitativ (materia parcursă în clasele anterioare este reluată şi lărgită în
conformitate ci succesiunea claselor şi a treptelor şcolare).
Ideea creării
şcolar presupune manualelor
întocmirea alternative
unor modele adecvate unuioriginale
diferite şi curriculum
de CAPITOLULLIMBIIIII. PROIECTAREA ŞI DESFĂŞURAREA
STUDIERII ŞI LITERATURII ROMÂNE
abordare didactică a materiei. Acestea constau în selectarea şi 3.1. Tehnologia educaţională şi proiectarea didactică
structurarea textelor de bază şi a celor auxiliare, a secvenţelor de 3.2. Precizarea obiectivelor educaţionale
comunicare, a exerciţiilor şi a materialelor ilustrative. Ce ar cuprinde 3.3. Analiza resurselor
manualele alternative? Ce preconizează ca acestea să conţină 3.4. Elaborarea strategiei didactice
următoarele compartimente: text de bază şi auxiliar; probleme de 3.5. Evaluarea
comunicare orală şi scrisă; lexic, fonetica; gramatică funcţională;
ortografie, ortoepie, punctuaţie, elemente de stilistică, noţiuni de istorie a Obiective:
limbii etc. Studiind acest modul veţi fi capabili:
Pentru a fi eficiente, manualele alternative trebuie să fie coerente - să conştientizaţi ce reprezintă conceptul de tehnologie
şi unitare din punct de vedere conceptual – prin respectarea pe plan educaţională;
naţional a unor obiective generale şi de referinţă şi prin acoperirea - să vedeţi relaţia dintre obiectivele unei lecţii şi capitolul din care
unităţilor de conţinut prevăzute în programă – şi din punctul de vedere al face parte, concordanţa obiectivelor cu cerinţele programei şi ale
evaluării – prin stabilirea aceloraşi obiective de referinţă pe clase care planificărilor calendaristice, corelarea domeniilor de dezvoltare
vor sta la baza instrumentelor de evaluare şi a unor competenţe şi etc.;
capacităţi măsurabile în performanţe concrete. - să puteţi selecta conţinutul esenţial al învăţării;
2.5 Planificarea semestrială a materiei de studiu. Planificările - să elaboraţi strategii didactice sau educaţionale;
semestriale se elaborează de către profesori pe baza programelor şi a - să puteţi aplica metodele de învăţământ le elaborarea strategiilor
manualelor, în funcţie de nivelul de cunoştinţe ale elevilor. didactice;
Rubricaţia acestora cuprinde: capitolul, numărul de ore prevăzut - să luaţi cunoştinţă de ceea ce vizează evaluarea şi criteriile de
în programă, succesiunea lecţiilor, obiectivele generale şi specifice, evaluare.
14 15
3.1 Tehnologia educaţională şi proiectarea didactică. profesorul trebuie să cunoască foarte bine conţinutul programei şi a
Conceputul de „tehnologie educaţională”, noţiune complexă şi de manualului, particularităţile psihopedagogice ale elevilor (uneori şi pe
maximă utilitate în abordarea problematicii metodico-didactice, cele individuale), condiţiile concrete de desfăşurare a procesului de
reprezintă o modalitate sistematică de concepere, realizarea şi evaluare a învăţământ.
activităţii didactice. Conceperea sau „proiectarea activităţii didactice” 3.2 Precizarea obiectivelor educaţionale. Prima etapă a
constituie
învăţământ,înindiferent
mod obligatoriu „punctulpropuse
de obiectivele de plecare” al oricărui
şi mijloacele proces de
de atingere a proiectării
urmărite. Ladidactice implică
acest nivel, precizarea
există mai obiectivelor
multe raporturi pe careeducaţionale
profesorul
acestora. trebuie să le aibă în vedere: relaţia dintre obiectivele unei lecţii şi
Proiectarea didactic implică analiza tuturor factorilor care intră capitolul din care face parte, concordanţa obiectivelor cu cerinţele
în componenţa procesului instructiv – educativ şi conceperea unui programei şi ale planificărilor calendaristice, corelarea domeniilor de
proiect după care se va desfăşura lecţia. dezvoltare (intelectual, afectiv şi psihomotor etc.).
Cercetătorii români şi străini consideră că în proiectarea Identificarea cu exactitate a obiectivelor operaţionale oferă
didactică trebuie să se ţină seama de câteva aspecte, concretizate în posibilitatea: a) selectării corespunzătoare a conţinutului învăţării şi a
întrebări şi răspunsuri: solicitării capacităţilor de învăţare necesare atingerii lor; b) elaborării
unor strategii de asimilare a informaţiilor; c) evaluării continue,
Întrebări formative a rezultatelor printr-o raportare permanentă la obiectivele
Răspunsuri operaţionale.
1. Ce voi face? 1.Trebuie să precizez
obiectivele literaturaStructura obiectivelor
română poate educaţionale
fi reprezentată aleeficient
în mod disciplinei limba şi
prin următorul
educaţionale urmărite. triunghi:
2. Cu ce voi face? 2. Trebuie să analizez
resursele educaţionale
disponibile. I
3. Cum voi face? 3. Trebuie să elaborez I finalităţi generale
strategiile didactice II II obiective specifice
potrivite. III obiective operaţionale
4. Cum voi şti dacă ceea 4. Trebuie să evaluez III
eficienţa
ce am făcut este bine activităţii desfăşurate, Finalităţile generale ale predării şi învăţării limbii şi literaturii
stabilind române se regăsesc în programa de învăţământ care este periodică
făcut? o metodologie de revizuită şi îmbunătăţită de diverşi specialişti în domeniu.
evaluare. Obiectivele specifice sunt concepute şi sistematizate pe ani de
învăţământ; ele au o formulare precisă, indicând ci exactitate
Precizarea acestor elemente (întrebări şi, mai ales, răspunsuri) competenţele psiho-informative care trebuie formate în procesul
este esenţială în proiectarea didactică. În stabilirea celor patru etape instructiv-educativ prin intermediul unor cunoştinţe şi valori ale limbii şi
ţinem seama şi de condiţiile concrete (nivelul real de pregătire a clasei, literaturii române.
materialele şi mijloacele didactice disponibile, finalităţile propuse etc.). Obiectivele operaţionale rămân în sarcina fiecărui cadru
de aceea, proiectele de activitate didactică, pot fi diferite pentru aceeaşi didactic, fiind stabilite şi urmărite cu ajutorul unor proceduri de
unitate de învăţare (lecţie, capitol, subcapitol etc.). În prealabil, operaţionalizare complexe.
16 17
Prin stabilirea ierarhică a obiectivelor educaţionale, procesul de - să ştie să folosească diverse dicţionare ale limbii române;
învăţământ va fi mult facilitat. Astfel, activităţile didactice vor avea o - să definească sfera semantică a unor cuvinte;
desfăşurare coerentă, eliminând definitiv tentaţia improvizaţiei, întrucât - să dea seriile sinonimice ale unor cuvinte;
un obiectiv operaţional stabileşte un nivel standard al performanţei de - să dea antonimele unor cuvinte;
învăţare acceptabile, care poate fi măsurat pe baza unor teste de progres. - să dea contexte cu perechi de paronime;
Toate obiectivele
profesor, deoarecegenerale şi specifice corectă
operaţionalizarea trebuie să
şi fie cunoscute
temeinică bine de
trebuie să - să utilizeze
recunoascăcorect omonimeleşi în
neologismele să funcţie de context;
evidenţieze caracterul lor
acopere întreaga sferă de capacităţi ce pot fi dezvoltate prin conţinutul polisemantic;
disciplinei limba şi literatura română. Obiectivele specifice sau cu - să cunoască şi să utilizeze abrevierile recomandate în lucrările
generalitate medie pe clase şi niveluri de învăţământ gimnazial sau liceal cu caracter normativ;
fixează ceea ce trebuie să se realizeze în procesul predării şi învăţării - să cunoască mijloacele de îmbogăţire a vocabularului;
limbii şi literaturii române. Scopul este ca toţi elevii sau majoritatea să - să grupeze cuvintele în familii lexicale;
poată realiza anumite operaţii de gândire ori trăiri afective şi
comportamente, ca rezultate ale laturii formative. Aceste capacităţi 4. Fonetica
intelectuale, deprinderi şi comportamente ce urmează a fi formate la - să pronunţe corect cuvintele din limba română literară actuală, în
elevi sînt prevăzute în programe pe niveluri şi pe clase. Astfel, la conformitate cu normele de ortoepie recomandate;
încheierea ciclului gimnazial, elevii trebuie să aibă următoarele - să deosebească pronunţarea de scriere, să facă diferenţa de dintre
cunoştinţe şi deprinderi principale: cuvinte
- să cunoască şi litere;
noţiunile de sunet, literă, silabă, diftong, triftong, hiat,
1. Citir ea vocală, consoană, semivocală, accent;
- să ştie să citească fluent şi corect orice text studiat în clasă, - să ştie să despartă cuvintele în silabe;
orice text tipărit în limba română literară actuală, în diverse stiluri - să aibă deprinderea de a vorbi şi a citi în public;
funcţionale ale limbii; - să ştie să accentueze frazele, să le intoneze.
- să realizeze o citire logică, inteligentă a textelor accesibile
vârstei şi pregătirii lor; 5. Gramatica
- să tindă spre o lectură expresivă. - să cunoască noţiunile şi categoriile gramaticale ale diferitor părţi de
vorbire;
2. Scri sul - să facă deosebire între părţile de vorbire şi cele gramaticale;
- să aibă un scris citeţ şi ordonat, frumos; - să construiască diverse enunţuri în care au loc schimbări ale valorii
- să aibă formate deprinderile de aşezare în pagină a unui text gramaticale a cuvintelor;
(scrierea titlurilor, folosirea alineatelor etc.); - să cunoască şi să aplice în scris regulile privind realizarea acordului
- să aibă caiete curate, îngrijite. diferitelor părţi de vorbire determinate;
- să cunoască şi să aplice în scris regulile acordului predicatului cu
3. Vocabularu l subiectul;
- să cunoască noţiunile lexicale şi principalele categorii - să stăpânească noţiunile de propoziţie principală, propoziţie secundară,
semantice şi să le poată ilustra prin exemple; propoziţie regentă şi propoziţie subordonată;
- să cunoască sensul propriu al cuvintelor folosite; - să identifice elementul regent al unei subordonate;
- să poată preciza sensul de bază şi sensul contextual al - să delimiteze propoziţiile în cadrul frazei;
cuvintelor;
18 19
- să construiască diferite tipuri de fraze formate prin coordonare şi prin - să aibă cunoştinţe elementare despre polisemie, despre sensul de bază,
subordonare; sensul secundar şi sensul figurat al cuvântului;
- să observe corespondenţa dintre propoziţiile subordonate şi părţile de - să ştie să diferenţieze limbajul propriu de limbajul figurat;
propoziţie corespunzătoare; - să releve dintre valorile expresive, stilistice ale părţilor de vorbire şi de
- să observe modificările de sens ale enunţurilor, în urma contragerii şi a propoziţie;
expansiunii. - să aibăartistice
procedee cunoştinţe elementare
specifice despre
limbajului principalele figuri de stil şi
poetic;
6. Lectura li terar - să releve rolul neologismelor, al arhaismelor, al regionalismelor etc. în
- să citească integral textele literare cuprinse în manuale; să ştie titlurile diferite contexte.
şi autorii textelor;
- să cunoască subiectul operelor epice şi dramatice studiate în clasă sau 9. Ortograf ia şi punctuaţia
recomandate ca lectură suplimentară; - să cunoască forma-tip a cuvintelor (ortografia lexicală);
- să desprindă ideile şi sentimentele care îşi găsesc expresia în poeziile - să aibă priceperile şi deprinderile necesare pentru ortografierea
lirice incluse în manualele şcolare; diferitelor grupuri nominale şi verbale în flexiune;
- să cunoască principalele personaje din operele studiate, să prezinte - să motiveze diferitele ortograme şi utilizarea semnelor de punctuaţie;
trăsăturile lor caracteristice; - să ortografieze, după normele actuale, cuvintele compuse;
- să observe şi să explice relaţia care există între titlul unei opere şi - să fie familiarizaţi cu scrierea abrevierilor din limba română.
conţinutul acesteia;
- să cunoască mesajul unei opere literare studiate, valorile morale care 10. Comuni carea oral
îşi găsesc expresia artistică în acestea; - să răspundă concis sau detaliat, prin enunţuri clare şi corecte, la diferite
- să memorizeze poeziile sau versurile din manualele indicate ca sarcină întrebări care se referă la pregătirea lor în şcoală;
obligatorie; - să poată susţine un dialog pe teme cît se poate de diferite;
- să citească integral cărţile de lectură suplimentară stabilite de profesor. - să poată prezenta, descrie sau explica diverse fenomene şi procese;
- să ştie să povestească fapte şi întâmplări cunoscute, văzute, trăite;
7. Teori a literar - să rezume conţinutul unei naraţiuni;
- să cunoască trăsăturile caracteristice ale genurilor literare; - să caracterizeze sumar un personaj literar;
- să poată încadra operele, pe baza structurii, a conţinutului şi a - să comenteze o operă literară studiată în clasă.
modalităţilor de exprimare artistică învăţate;
- să cunoască trăsăturile caracteristice ale speciilor literare învăţate; 11. Compuneril e
- să indice momentele subiectului unei opere literare epice şi dramatice; - să transpună, în scris, un enunţ oral;
- să ştie ce înseamnă a caracteriza un personaj literar; - să răspundă, în scris, la întrebări;
- să cunoască modurile de expunere dintr-o operă literară; - să reproducă o povestire ascultată;
- să stăpânească noţiunile de vorbire directă şi indirectă; să transforme - să dezvolte un subiect care ţine de obligaţiile şcolare;
vorbirea directă în vorbire indirectă şi invers; - să ştie să ia notiţe după explicaţii, expuneri, experienţe, demonstraţii;
- să aibă cunoştinţe elementare de prozodie. - să facă un rezumat;
- să realizeze un fapt, o întâmplare, etc.;
8. Stil istica - să elaboreze un plan simplu de idei sau un plan dezvoltat;
- să cunoască şi să aplice, în vorbire şi în scris, caracteristicile - să poată face caracteristica personajelor principale din operele literare
fundamentale ale exprimării literare; studiate;
20 21
- să redacteze compuneri libere sau la o temă indicată de profesor. - perfecţionarea tehnicilor de interpretare a textelor literare prin
adecvarea demersului analitic la specificul acestora;
Toate aceste obiective specifice derivă din obiectivele generale - exersarea competenţelor de transfer al informaţiei achiziţionate;
ale limbii şi literaturii române în ciclul gimnazial: - formarea şi dezvoltarea motivaţiilor şi a atitudinilor intelectuale,
- însuşirea şi utilizarea limbii române literare; psihosociale şi axiologice generate de mesajul oral şi scris.
- dezvoltarea deprinderilor de comunicare orală şi scrisă; Practica demonstrează că nu întotdeauna se ajunge la o
- lectura expresivă şi eficientă a textului literar şi nonliterar; deprindere intelectuală de formulare a obiectivelor. Este nevoie de o
- formarea şi dezvoltarea motivaţiilor şi a aptitudinilor exprimare clară în precizarea acţiunii, altfel aceasta devine echivocă.
(intelectuale, psiho-sociale, axiologice) generate de mesajul oral Astfel, Procedura lu i M ager obligă la trei precizări:
şi scris.
Aceste obiective se organizează pe trei dimensiuni: 1) practica Forma-standard Exemplificare
raţională şi funcţională a limbii române – premiză pentru formarea 1. Denumirea comportamentului 1. Reproduceţi în scris
culturii lingvistice a elevului; 2) formarea unei culturi literar-artistice, 2. Condiţiile în care trebuie 2. din memorie
precum şi a unui univers afectiv şi atitudinal coerent; 3) însuşirea unor să se producă respectivul comportament
metode şi tehnici de muncă intelectuală. 3. Criteriul de reuşită sau performanţă 3. cel puţin patru versuri
La finalizarea învăţământului secundar superior (liceu, colegiu, acceptabilă din Scrisoarea III de M.
şcoală profesională etc.), prin continuarea disciplinei de limba şi Eminescu, respectând
literatura
- săromână
poată studiată în gimnaziu,
argumenta latinitateaelevii vor fi capabili:
şi specificul limbii române în succesiunea
lor originară.şi punctuaţia
ansamblul limbilor romanice;
- să identifice noţiunile de teorie literară şi compoziţie în relaţia obligă la cinci precizări:
Procedura l ui De Landsheere
cu opera studiată; Forma-standard Exemplificare
- să determine specificitatea operei literare studiate; 1. Subiectul (cine va produce 1. Elevul
- să descopere textul liric, epic şi dramatic; Comportamentul dorit).
- să interpreteze opera literară din perspectiva sociologică, 2. Comportamentul observabil 2. să identifice
filosofică, psihologică, lingvistică; (care va dovedi că obiectivul a
- să circumscrie elementul estetic al textului; fost atins).
- să studieze creaţiile literare între tradiţie şi inovaţie; 3. Performanţa (sau produsul ce 3. cel puţin cinci episoade din
- să integreze operele literare în circuitul valorilor naţionale şi se va obţine pe baza acestui romanul Răscoala de Rebreanu,
universale; comportament). prezentând accentuarea
- să manifesteze atitudine faţă de opera literară studiată prin nemulţumirii ţăranilor în preajma
emiterea unor judecăţi de valoare; izbucnirii răscoalei,
- să aplice elementele receptate în comentarii scrise şi orale. 4. Restricţii la comportament 4. pe baza lecturii operei,
Aceste obiective specifice ale studierii limbii şi literaturii (în ce condiţii trebuie să aibă loc
române în liceu sînt circumscrise obiectivelor generale: comportamentul).
- cunoaşterea valorilor literaturii române şi integrarea acestora în 5. Restricţii de performanţă 5. numind personajele fiecărui
contextul culturii naţionale şi universale; (criteriile în temeiul cărora episod.
- cunoaşterea noţiunilor de teorie literară şi compoziţie; ajungem la concluzia că produsul
este satisfăcător sau acceptabil).
22 23
Această procedură, precizând criteriile de evaluare a compuneri, a unei analize literare sau gramaticale, elaborarea
performanţei standard, contribuie mult la elaborarea itemilor în textul unui plan de idei, a unui conspect etc.);
formativ. - să fie realizabil de către toţi cei cărora se adresează;
Procedura lui D’Hainaut , utilizată de obicei în procesul de - să fie formulate într-o succesiune logică;
predare-învăţare a limbii şi literaturii române, stabileşte că un obiectiv - să fie reanalizabile în timpul stabilit etc.
este bine operaţionalizat dacă sînt definite natura lui şi performanţa- Odată stabilite obiectivele operaţionale ale activităţii didactice
standard: (în strânsă legătură cu unul sau cu mai multe obiective specifice), se
Forma-standard Exemplificare poate trece la cea de-a doua etapă a proiectării didactice.
Natura obiectivului 3.3 Anal iza r esur selor implică: a) conţinutul necesar realizării
5 Acţiunea 1. Citind un fragment din romanului obiectivelor operaţionale propuse; b) capacităţile de învăţare necesare
Răscoala de L. Rebreanu realizării obiectivelor operaţionale.
6 Obiectivul asupra căruia 2. şi cunoscând în întregime Conţinutul propriu-zis al activităţii didactice la limba şi
se acţionează subiectul acestuia. literatura română constă în exerciţii de explicare şi înţelegere, aplicare,
7 Produsul acţiunii 3. elevul trebuie să identifice locul analiză, sinteză şi evaluare. Ideea este aceea a unei activităţi de
(performanţa) respectivului fragment în structura substanţă; de aceea se va evita eroarea identificării procesului de
romanului, învăţământ cu memorarea ineficientă şi rigidă de informaţii (mai ales în
studierea literaturii), acumularea făcându-se gradat şi, mai ales, în
8 Nivelul performanţei
Contextul (produsului)
în care produsul 4. identificarea trebuie să fie exactă, concordanţă cu stimularea
O problemă psihointelectuală
importantă a fiecăruiconţinutului
vizează selectarea elev. esenţial
va apărea al învăţării. Profesorul, în virtutea pregătirii sale, dispune de un
9 Criterii precise care să 5. elevul putând să indice episodul „surplus” de cunoştinţe în raport cu obiectivele operaţionale, fapt ce-i
permită evaluarea produsului anterior şi episodul posterior conferă o anumită trăire psihică numită de psihopedagogi „narcisism
fragmentului dat. educaţional”. Aceasta îl poate duce la incapacitatea temporară de a
distinge clar „conţinutul esenţial” şi „conţinutul neesenţial” al disciplinei
Această din urmă procedură este mai avantajoasă în sensul că (pericolul acesta apare de obicei la orele de literatură).
previne aglomerarea de obiective operaţionale. Oricare din aceste Pornind de la cerinţele programei şcolare şi având stabilite
proceduri de operaţionalizare prin utilizare continuă devine o obiectivele specifice, profesorul va putea alcătui conţinutul esenţial al
„deprindere intelectuală”, fiind de un real folos în proiectarea didactică. învăţării. Structurarea lui va ţine cont de câteva cerinţe ştiinţifice şi
O serie de verbe indică activităţile mintale observabile, în baza cărora didactice:
devin posibile performanţele. - să fie organizat logic (de la exerciţii mai simple la unele mai
Pentru a asigura eficienţa activităţii didactice, obiectivele complexe, de la descriere la explicare etc.);
generale, specifice sau operaţionale trebuie să îndeplinească anumite - să fie esenţial, adică să nu cuprindă elemente fără valoare, de
cerinţe: umplutură, să nu aibă date şi denumiri inutile, care duc la
- să fie în concordanţă cu cerinţele programei, ale manualului, cu suprasolicitarea elevilor;
nivelul de cunoştinţe ale elevilor; - să fie redat în modalităţi cît mai diferite: definiţii, reguli, text
- să precizeze conţinutul acţiunii – elevul să ştie să construiască, explicativ, noţiuni, scheme, grafice etc.;
să numere, să rezolve, să interpreteze, să analizeze etc.; - să fie integrat în predare în structuri mai ample.
- să ofere posibilitatea de a proba, de a măsura performanţa În general, conţinutul se trece în proiectul didactic sub forma
obţinută (prin rezolvări de exerciţii şi probleme, efectuarea unor unui plan, a unor idei principale, în funcţie de obiectivele informative
24 25
(Ce ştie elevul?) şi formative (Ce trebuie să ştie să facă elevul?). pentru evaluări; la clasa XII-a: 72 pentru literatura română, 3 pentru
Clasificarea acestor obiective stă la baza alcătuirii planificării compuneri şi exerciţii de cultivare a limbii, 20 pentru recapitulări, teze,
calendaristice. ore la dispoziţia profesorului şi 7 pentru evaluări.
 Pentru a putea alcătui o planificare calendaristică individuală la Din repartizarea orelor pe clase şi discipline se observă că, în
limba şi literatura română pe un semestru, profesorul va avea în general, aceasta este omogenă pe cele două secţiuni: limba română şi
vedere: selectarea din manual a conţinutului informativ inclus în literatura română, în raport cu obiectivele generale şi specifice, în liceu
programă, adică volumul de cunoştinţe; ponderea revenind literaturii române şi noţiunilor de teorie literară ( din
 raportarea celor două tipuri de conţinut (informativ şi formativ) la cele 306 ore, 217 sînt repartizate pentru literatură şi teorie literară).
elementul timp, prin stabilirea secvenţelor de lecţii într-o anumită În funcţie de cerinţele societăţii şi de profilul învăţământului,
succesiune şi a numărului de ore alocat acestora; numărul orelor repartizate la limba şi literatura română poate varia într-o
 concretizarea temelor pentru acasă, a probelor de evaluare pentru perioadă de timp determinată, programele şcolare fiind permanent
fiecare temă şi lecţie, a tezelor şi a lucrărilor de control etc. revizuite în scopul realizării unui învăţământ eficient.
Planificările calendaristice semestriale şi anuale sînt foarte 3.4 El aborarea strategiei didactice . A treia etapă a elaborării
diferite şi supuse permanent discuţiilor: de la cela mai sofisticate cu o proiectului didactic o constituie elaborarea strategiilor didactice sau
rubricaţie numeroasă, până la cele foarte simple, reduse la ordonarea şi educaţionale. În didactica modernă, conceptul de strategie didactică
enumerarea pe fiecare săptămână a secvenţelor de lecţii cu numărul de cunoaşte două accepţii: a) în sens larg, este o concepţie, metodologică cu
ore alocat fiecăruia. ajutorul căreia poate fi realizat un set de obiective educaţionale
Astfel la clasa V-a sînt repartizate 170 ore pe an (5 ore pe predeterminate
un ansamblu deîntr-o lecţie
metode, sau unşigrup
mijloace de lecţii;
materiale de b) în sens restrâns,
învăţământ este
cu ajutorul
săptămână): 62 ore pentru lectura literară, 60 pentru limba română, 9
pentru lectura suplimentară, 20 pentru recapitulări, 19 pentru teze şi ore cărora pot fi realizate unul sau mai multe obiective operaţionale într-o
la dispoziţia profesorului; la clasa VI-a: 136 de ore pe an (4 ore pe activitate didactică.
săptămână), dintre care: 47 pentru lectura literară, 58 pentru limba Fiecare obiectiv operaţional are rezervată cît o strategie
română, 9 pentru lectura suplimentară, 15 pentru recapitulări, 7 pentru didactică ce pune pe elev în situaţia de a rezolva o sarcină de învăţare.
teze şi ore la dispoziţia profesorului; la clasa VII-a: 136 de ore pe an (4 Combinaţiile metodologice apar ca „strategii didactice” numai din
ore pe săptămână), dintre care: 46 pentru lectura literară, 56 pentru limba punctul de vedere al profesorului, elevul le va resimţi ca sarcini de
română, 5 pentru lectura suplimentară, 17 pentru recapitulări, 12 pentru învăţare cu „ţintă” pe obiectivele operaţionale urmărite. Astfel eficienţa
teze şi ore la dispoziţia profesorului; la clasa VIII-a: 136 de ore pe an (4 strategiei didactice se probează numai atunci când elevul are „ocazii” de
ore pe săptămână), dintre care: 52 pentru lectura literară, 50 pentru limba învăţare în clasă. De aceea, în stabilirea strategiilor didactice, profesorul
română, 8 pentru lectura suplimentară, 17 pentru recapitulări, 9 pentru va ţine cont de natura obiectivului urmărit şi de nivelul performanţei
teze şi ore la dispoziţia profesorului; la clasa IX-a: 136 de ore pe an (4 aşteptate din partea elevului. În acest scop, el îşi pune în valoare
ore pe săptămână), dintre care: 48 pentru lectura literară, 52 pentru limba personalitatea şi competenţa didactică.
română, 9 pentru lectura suplimentară, 17 pentru recapitulări, 12 pentru La literatură, obiectivele privind memorarea de informaţii (aflate
teze şi ore la dispoziţia profesorului. la nivelul elementar al taxonomiei) sînt foarte rare. Se cere rezolvarea, în
În învăţământul liceal la toate clasele se prevăd 102 ore pe an, special, a obiectivelor operaţionale aflate pe niveluri taxonomice
dintre care: la clasa X-a: 72 pentru literatura română, 11 pentru superioare, care se adresează capacităţilor intelectuale ale gândirii:
compuneri şi exerciţii de cultivare a limbii, 11 pentru recapitulări, teze, analiză, sinteză, aplicare, evaluare. Obiectivelor de analiză sau sinteză le
ore la dispoziţia profesorului şi 8 pentru evaluări; la clasa XI-a: 73 corespund strategii didactice bazate pe problematizare şi pe euristică,
pentru literatura română, 8 pentru compuneri şi exerciţii de cultivare a celor de evaluare – strategii bazate pe conversaţii sau studiu de caz.
limbii, 13 pentru recapitulări, teze, ore la dispoziţia profesorului şi 7
26 27
O strategie activă este, în concluzie, aceea care pune pe elev în hărţi, planşe, folii transparente, grafice, filme, diapozitive, discuri
situaţie de „a învăţa făcând”, adică exersând comportamentul pe care îl înregistrate etc. mijloacele de învăţământ precum: retroproiectorul,
solicită verbul implicat de definirea obiectivului operaţional. Cu atât mai proiectorul, casetofonul, televizorul, aparatul de filmat, tabla, creta ş. a.
mult, la literatură elevul trebuie să fie solicitat pentru înţelegere, analiză, sînt numai instrumente de utilizare sau producere a materialelor
judecată riguroasă, spirit critic. Aceste obiective nu pot fi realizate decât didactice.
prin lectura operei, reflecţii asupra unor pasaje din textul literar, Când elaborează strategia didactică, profesorul trebuie să
emiterea unor judecăţi şi ipoteze etc. obiectivele afective cunoscute selecteze bine materialele şi mijloacele de învăţământ necesare, pe care
numai de profesor sînt urmărite şi realizate prin mai multe activităţi apoi le va combina între ele şi cu metodele de învăţământ stabilite. Cu
didactice, ele vizând dezvoltarea gustului pentru lectură, dragostea cît o metodă de învăţământ este mai puţin activă, cu atât mai mult este
pentru literatură, sensibilitatea în faţa creaţiei literare, simţul şi gustul necesar să fie combinată cu materialele didactice care să confere
estetic. strategiei create un caracter mai activ. De aceea, profesorul trebuie să
Un rol important în elaborarea strategiilor didactice îl au cunoască particularităţile psihologice ale materialelor didactice, cum ar
metodele de învăţământ, căile prin care profesorul îi pune pe elevi în fi, spre exemplu, rolul culorilor în receptare, estetica materialelor
legătură cu un anumit sistem de cunoştinţe şi le stimulează activitatea didactice etc. „Piramida experienţei educaţionale” realizată de către E.
pentru însuşirea acestora. Metodele de învăţământ servesc „nu numai la Dale demonstrează că modalităţile şi materialele cu potenţial de
dobândirea cunoştinţelor, ci şi la dezvoltarea capacităţilor creatoare, la activizare mai mare se întâlnesc cu cît se coboară mai mult pe „scara lui
dobândirea însuşirilor de caracter, a atitudinilor etc. Pedagogii recunosc Dale”
existenţa unui din
criterii: astfel, ansamblu
punct de devedere
metodeistoric,
diferenţiate
metodeleîn sînt
funcţie de diverse
tr adiţion ale şi Scara lui Dale (figura 1)
moderne ; din punctul de vedere al capacităţilor psihice solicitate, sînt Schimbări verbale
metode active şi pasive ; în funcţie de gradul de stimulare a elevilor, sînt Simboluri vizuale
metode partici pative şi mai puţin partici pative (sau neparticipative); în Înregistrări audio (radio, disc)
funcţie de categoriile de capacităţi formate cu ajutorul lor, sînt metode Imagini vizuale (diapozitive, fotografii)
inf ormative şi for mative . Imagini animate (filme)
Învăţământul modern se realizează prin metode active, Televiziune şcolară
participative, informativ-formative. Acestea au o pondere indiscutabilă Expoziţii
faţă de celelalte. Excursii de studiu
Concret, metodele moderne conduc la promovarea originalităţii Demonstraţii
şi a creativităţii, cultivă aptitudini intelectuale, spirit critic şi creativ, Dramatizări, interpretări de rol
independenţă în muncă. Metodele participative presupun autoinstruire şi Experienţe inventate (modele, machete, simulări etc.)
participare activă la lecţie, pentru că „activ este elevul care gândeşte, Experienţă semnificativă directă
care depune un efort de reflecţie personală, interioară, abstractă, care
întreprinde o activitate mintală de căutare, de cercetare, de redescoperire Prin corelarea metodelor cu mijloacele de învăţământ şi
a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe”. materialele didactice se urmăreşte ca efortul de învăţare al elevului să fie
Valoarea unei metode constă în felul cum este utilizată la lecţie cît mai eficient.
spre a servi cît mai bine la realizarea obiectivelor propuse. Baza materială a şcolilor nu corespunde întotdeauna cerinţelor
În procesul de învăţare metodele didactice îşi sporesc valoarea realizării procesului de predare-învăţare la limba şi literatura română. De
numai dacă sînt suplimentare prin materialele didactice şi mijloacele de aceea se recomandă amenajarea unor săli speciale şi cabinete dotate cu
învăţământ. În general, prin materialele didactice înţelegem scheme, materiale didactice şi mijloace de învăţământ adecvate, cu mobilier
28 29
corespunzător, biblioteci de specialitate, panouri, afişe, un stand de cărţi prin cumularea învăţării şi se încheie cu evaluări sumative. Elevii sînt
de fiecare dată în funcţie de scriitori a căror operă se studiază etc. diferenţiaţi şi notaţi.
Forma tradiţională de instruire este clasa, iar procesul de Activităţile evaluative se referă la lecţii întregi sau numai la
învăţământ organizat este cel frontal. Acestuia i se adaugă şi alte secvenţe ale lecţiilor cumulative şi constau în evaluarea sumativă
modalităţi, precum învăţarea în grup (grupuri omogene, eterogene etc.) propriu-zisă, prin teste, bareme, examene etc.
sau individuală. S-a depistat că lecţiile în care se îmbină mai multe De multe ori, lecţiile de recapitulare sînt şi lecţii de verificare. În
modalităţi de învăţare sînt mai eficiente, întrucât în lecţiile frontale elevii principiu, se impune o diferenţiere între activităţile cumulative – cele
sînt solicitaţi şi diferenţiaţi; unele sarcini de învăţare solicită activitatea care vizează recapitularea şi sistematizarea – şi cele evaluative, care
elevilor în grupuri; evaluările formative constau în rezolvarea urmăresc măsurarea şi aprecierea rezultatelor.
individuală a sarcinilor de lucru. Specificul tipurilor de activitate trebuie În activităţile cumulative profesorul reintegrează rezultatele
să fie în acord cu specificul obiectivelor urmărite şi cu tipul de evaluare îndeplinirii obiectivelor operaţionale în obiective terminale şi asigură
practicat. cumulul învăţării; un obiectiv terminal urmărit pe parcursul mai multor
Astfel, activităţile didactice se clasifică în trei tipuri: activităţi formative nu se realizează decât după se au fost parcurse toate
obiectivele operaţionale care îl compun.
ACTIVITĂŢ I DIDACTICE 3.5 Evaluarea . A patra etapă în elaborarea proiectării didactice
F ormative Cumulative Evaluarea o constituie evaluarea rezultatelor în procesul de învăţământ. Ea vizează:
Lecţia introductivă Lecţia de recapitulare Lecţia de verificare a) în ce măsură obiectivele generale şi specifice au fost atinse;
(epocă,
curent) scriitor, b) progresulmetodelor
c) eficienţa sau insuccesul elevilor; utilizate de profesor sau a
şi a mijloacelor
Lecţia de comentariu Lecţia de Lucrări scrise celor utilizate de elevi în activitatea de învăţare, permiţând reglarea şi
literar sistematizare-fixare perfecţionarea strategiilor didactice.
Lecţia combinată Meditaţiile Teste sumative Evaluarea rezultatelor şcolare trebuie să vizeze cât mai multe
Lecţia de predare de Bareme categorii şi tipuri de comportamente:
noi informaţii  nivelul de cunoştinţe (cantitatea, calitatea, varietatea şi
Lecţia de formare a Consultaţiile Examene temeinicia lor);
capacităţilor de a Concursuri  capacitatea de înţelegere, analiză, abstractizare şi generalizare,
utiliza informaţii, De ex.: Concursul de a stabili relaţii între cunoştinţe, de a discerne esenţialul de
date (priceperi şi „Mihai Eminescu” ceea ce este neesenţial;
deprinderi) etc.  dobândirea unor priceperi, deprinderi, abilităţi intelectuale, de
cercetare ştiinţifică;
Activităţile didactice formative sînt cele mai frecvente. Ele se  capacitatea de aplicare a cunoştinţelor;
concretizează în lecţii sau grupe de lecţii care acoperă obiectivele  trăsăturile de caracter: motivaţii, atitudini, convingeri, nivel de
operaţionale în întregime sau parţial şi se finalizează prin evaluări aspiraţii etc.
formative. Elevul are, astfel, posibilitatea de a afla „distanţa” la care se Criteriul fundamental de evaluare îl constituie conţinutul şi
află de performanţele standard ale obiectivelor operaţionale ale unui obiectivele stabilite în programele şcolare. Astfel, la limba şi literatura
capitol, ale unei lecţii etc. română pot fi evaluate:
Activităţile didactice cumulative se practică la încheierea
unităţilor instrucţionale (grup de lecţii, capitole ş. a.); se verifică direct la a) capacitatea de comunicare a elevilor în scris şi oral prin
nivelul obiectivelor terminale, urmărind precizia atingerii obiectivelor stabilirea unor itemi care îi pun pe elevi în situaţia de a:
30 31
▪ identifica sensurile proprii şi figurate ale cuvintelor; ▪ acoperirea progresivă, pe măsură ce elevii parcurg ciclul liceal,
▪ elabora compuneri literare sau la diverse teme; a domeniilor principale ale studierii limbii şi literaturii română care se
▪ alcătui rezumate, descrieri, comentarii, sinteze etc.; regăsesc în obiectivele specifice de la fiecare clasă;
▪ construi corect enunţuri; ▪ alegerea itemilor, urmărindu-se exersarea continuă a
▪ citi şi a vorbi corect, nuanţat. deprinderilor fundamentale testate (cunoaşterea, înţelegerea, analiza,
comparaţia, sinteza şi generalizarea);
b) cunoaşterea şi aplicarea normelor ortografice, ortoepice şi de ▪ verificarea şi aprecierea respectării exprimării corecte, clare şi
punctuaţie prin fixarea unor itemi privitor la: precise;
▪ folosirea corectă a semnelor ortografice şi de punctuaţie; ▪ cunoaşterea şi folosirea conştientă a normelor ortografice,
▪ despărţirea în silabe a cuvintelor; ortoepice şi de punctuaţie;
▪ pronunţarea corectă a cuvintelor, conform normelor. ▪ rezultatele probelor şi concluziile, desprinse de profesor din
analiza acestora, trebuie să constituie factori importanţi care să asigure
c) cunoaşterea unor noţiuni de istorie şi teorie literară: ameliorarea activităţii de predare-învăţare, a stilului didactic prin
▪ operă literară; aplicarea feed-back-ului în proiectarea, desfăşurarea şi evaluarea
▪ limbaj poetic; lecţiilor.
▪ subiect, compoziţie, personaj, temă, motiv etc.; Evaluările rezultatelor şcolare sînt de mai multe tipuri:
▪ moduri de expunere; 1. Evaluarea iniţială realizată la fiecare oră prin probe de evaluare
▪▪ figuri
genuride
şi stil;
specii literare etc. orale, scrisesumativă
2. Evaluarea sau practice;
(sau cumulativă) efectuată de profesori
periodic, prin lucrări de sondaj şi de verificare la finalizarea unui
d) cunoaşterea unor noţiuni de limbă privitoare la: semestru sau a unui an şcolar. Ea are în vedere obiectivele
▪ caracterul latin al limbii române; terminale, verificând nivelul reintegrării capacităţilor obţinute,
▪ vocabularul limbii române standard; prin realizarea obiectivelor operaţionale, în capacităţi complexe,
▪ mijloacele de îmbogăţire a vocabularului; finale; urmăreşte să diferenţieze între ei elevii, are deci caracter
▪ polisemia cuvintelor; normativ, notele care semnifică reuşitele finale se înscriu
▪ stilurile funcţionale ale limbii; obligatoriu în registrul clasei respective. Scopul acestor evaluări
▪ noţiunea de morfosintaxă etc.; este de a stabili nivelul performanţelor finale ale elevilor.
▪ identificarea unor personaje din operele literare studiate şi 3. Evaluarea continuă (sau formativă) desfăşurată pe tot parcursul
caracterizarea acestor personaje; procesului de învăţământ în cadrul lecţiilor şi la încheierea unui
▪ încadrarea corespunzătoare a operelor literare în curentul capitol. Ea urmăreşte verificarea unor obiective operaţionale
literar, genul, specia literară etc. exprimate în termeni de comportament observabil şi precizând
parametrii performanţelor standard minimale. Are în vedere
Programa de limbă şi literatură română pentru învăţământul reuşita tuturor elevilor, testul fiind alcătuit din itemi
liceal prevede ca probele de evaluare să respecte: corespunzători sarcinilor minimale de învăţare. Are caracter
▪ stabilirea şi formularea unor obiective concrete în funcţie de predictiv, deoarece indică lacunele şi erorile temporare şi
perioada didactică în care se aplică; parţiale. Notele rezultatelor parţiale nu trebuie neapărat înscrise
▪ includerea în probele de evaluare a acelor secvenţe de conţinut în registru. Ea se constituie doar ca un instrument de reglare a
esenţiale, prevăzute de programă şi concretizate în manualele didactice; procesului de învăţământ, de adaptare permanentă la obiectivele
urmărite , avînd valoare diagnostică.
32 33
cazul lucrărilor de control obişnuite. Notele lor se stabilesc în funcţie de

Comparativ, evaluarea sumativă şi formativă pot fi prezentate performanţa raportată la obiectivele fixate în predare şi evaluare.
contrastiv astfel: În elaborarea testelor, profesorul trebuie să ţină cont de:
obiective, conţinut, structura logică a conţinutului, formularea
Tipul de Funcţia Efectele Periodici- Judecata întrebărilor (itemilor), precizarea exerciţiilor şi a problemelor de
evaluare tatea de valoare rezolvat, fixarea punctajului etc.
Formativă corectivă nivelatoare continuă diagnostică Prezentăm câteva tipuri de evaluare la diferite clase în ANEXA
Sumativă selectivă diferenţiatoare finală normativă III, considerând că, având la dispoziţie obiectivele specifice limbii şi
literaturii române, precum şi itemii din evaluările sumative, profesorul
Evaluarea formativă pregăteşte reuşita elevilor pentru evaluarea va putea ajunge uşor la obiectivele operaţionale ale fiecărei unităţi
sumativă. Ambele pot fi scrise, în special cele sumative, şi orale, în instructive, convertind orice obiectiv terminal în unităţi de definire
special, cele formative, informează asupra rezultatelor aşteptate (parţiale operaţională. Aceste unităţi de conţinut vor servi împreună cu
şi finale) pe profesori şi pe elevi. Se recomandă ca itemii sumativi – care inventarele de verbe şi de complemente directe la definirea obiectivelor
privesc cerinţele obligatorii ale programei şcolare – să fie cunoscuţi de operaţionale concrete.
elevi încă de la începutul anului şcolar, al semestrului etc. De altfel, Evaluarea este foarte importantă în măsura în care asigură
condiţiile reuşitei activităţii evaluative sânt: controlul procesului de învăţare a elevilor, permite îmbunătăţirea
a) să se organizeze periodic, înainte de începerea anului de strategiilor didactice şi a competenţei pedagogice a profesorilor,
b) studiu, în timpul şicriterii

să se stabilească sfârşitul
şi anului şcolar;
itemi cu grad de generalitate şi contribuie
repartizării lacorespunzătoare
perfecţionarea conţinutului
a acestuia pelimbii şi literaturii
subcapitole, române,
capitole, lecţii.a
accesibilitate medie; Practicată sistematic, evaluarea contribuie la schimbarea atitudinii
c) să se aducă la cunoştinţa elevilor şi părinţilor rezultatele în negative a elevilor faţă de învăţătură, a rezervei faţă de profesor,
mod diferenţiat, nu global; asigurând formarea unei atmosfere deschise, favorabile în raporturile
d) să se atribuie testelor valoare de predicţie nu şi valoare dintre elevi şi profesori, înţelegerea importanţei instruirii şi educării
prognostică definitivă. pentru elevi şi pentru societate.
Pe lângă evaluare, la clasele mari se poate practica şi Dată fiind complexitatea problemelor de care profesorul trebuie
autoevaluarea. Elevii trebuie să fie capabili să-şi verifice rezultatele la să ţină cont în elaborarea şi implementarea proiectului didactic, unii
teste fie singuri, ceea ce, desigur, este mai greu, fie cu ajutorul unor cercetători au studiat formule de sistematizare a operaţiilor ce trebuie
grile-standard de răspunsuri corecte. În acest fel se dezvoltă la elevi executate pentru a parcurge corect etapele întocmirii şi transpunerii în
capacitatea de autoapreciere, spiritul critic, maturizarea şi obiectivizarea practică a proiectelor didactice. O bună sinteză au alcătuit I. Jinga şi I.
reacţiei lor faţă de aprecierea şcolară. Negreţ, sistematizând operaţiile proiectării didactice corecte (v. Anexa
Sistemul verificării rezultatelor şcolare constă în chestionarea IV).
orală, probe scrise şi practice, teste de cunoştinţe şi deprinderi, ANEXA I
examinare etc. Notarea elevilor trebuie si fie continuă, ritmică şi Domeniul cognitiv
obiectivă. (Metfessel, Michael şi Kirschner, 1970)
Testarea şi notarea continuă contribuie la cunoaşterea
randamentului şcolar real, la clasificarea fiecărui elev în funcţie de Verbe la infinitiv Complemente directe Nivel Categorii
achiziţiile la fiecare lecţie, capitol. Elevii îşi dau seama mai repede de (comportamente) (categorii de taxonomice
ceea ce ştiu şi de ceea ce nu ştiu la notarea pe bază de test, pentru că nu conţinuturi)
mai sînt raportaţi la performanţa colegilor de clasă, cum se întâmplă în
34 35
a defini, - 1.00 Achiziţia criterii, baze, 1.24 Memorarea

a aminti, 1.10 informaţiilor elemente (achiziţia)
a recunoaşte, (cunoaşterea) criteriilor
a identifica, Achiziţia metode, tehnici, 1.25 Achiziţia
a dobândi. datelor procedee, abordări, metodelor
particulare
vocabular, termeni, 1.11 Memorarea utilizări, tratamente
terminologie, terminologiei 1.30 Memorarea
definiţii, referenţi, - reprezentărilor
elemente abstracte
fapte şi informaţii 1.12 Memorarea principii, legi, părţi 1.31 Memorarea
(nume, date, faptelor
esenţiale, principiilor şi
exemple, particulare
generalizări, legilor
evenimente, elemente esenţiale,
personal, perioade de implicaţii
timp, fenomene etc.)
- 1.20 Cunoaşterea teorii, baze structuri, 1.32 Cunoaşterea
mijloacelor
permit care
utilizarea doctrine etc. (memorarea)
teoriilor
datelor
particulare a traduce, - 2.00 Comprehensiu-
a transforma, nea
forme, uzanţe, 1.21 Memorarea
a exprima în semnificaţii, 2.10 Transpunerea
convenţii, convenţiilor
cuvinte proprii, exemple, definiţii,
reguli, modalităţi,
a redefini, abstracţii,
simboluri, stiluri,
a schimba, reprezentări, cuvinte,
reprezentări
a rescrie fraze
acţiuni, procese, 1.22 Memorarea a interpreta, Preferinţe, relaţii, 2.20 Interpretarea
mişcări,
secvenţe,tendinţe,
evoluţii, (achiziţia)
tendinţelor şi a reorganiza, fapte esenţiale,
a rearanja, aspecte, puncte de
caute, relaţii, secvenţelor a diferenţia, vedere noi, concluzii,
influenţe a explica, metode, teorii,
arii, tipuri, 1.23 Memorarea a demonstra, abstracţii
caracteristici, clase, clasificărilor şi a interpola, 2.30 Extrapolarea
ansambluri, aranjări, claselor a extrapola -
categorii, clasificări (categoriilor)
36 37
a aplica, principii, legi, 3.00 Aplicarea a propune, planuri, obiective, 5.20 Elaborarea unui
a generaliza, concluzii, efecte, a planifica, fapte schematice, plan de acţiune
a utiliza, metode, teorii, a produce, operaţii, modalităţi,
a stabili legături abstracţii, situaţii, a proiecta, soluţii, mijloace
generalizări, procese, a modifica,
fenomene, procedee a specifica,
a organiza, elemente, ipoteze, 4.00 Analiza
a distinge, concluzii, supoziţii, a produce, Fenomene, 5.30 Descrierea unor
a detecta, enunţuri de fapte, a deriva, taxonomii, concepte, relaţii abstracte
a clasifica, enunţuri de intenţii, a dezvolta, scheme, teorii, relaţii, dintr-un
a discrimina, argumente, 4.10 Căutarea a combina, abstracţii, ansamblu
a identifica, particularităţi elementelor a organiza, generalizări, ipoteze,
a categorisi, a sintetiza, percepţii, modalităţi,
a deduce a clarifica, descoperiri
a deduce,
a analiza, relaţii, interrelaţii, 4.20 Căutarea a formula,
a controla, pertinenţe, teme, relaţiilor a modifica
a compara, evidenţe, erori,
a distinge, cauze, argumente, a judeca, - 6.00 Evaluarea
a deduce efecte, căi indirecte,
părţi, idei a argumenta, exactităţi, pertinenţe, 6.10 Critica literară
a analiza forme, modele, 4.30 Căutarea a valida, erori, lacune,
a distinge, scopuri, punct de principiilor de a decide precizii, grade de
a detecta, vedere, tehnici, organizare exactitate
a deduce aranjamente, a judeca, scopuri, mijloace, 6.20 Critica externă
organizări, mijloace a argumenta, eficienţă, calitate,
indirecte, teme a considera, utilitate, alternative,
a scrie, structuri, modele, 5.00 Sinteză a compara, planuri de acţiune,
a povesti, fapte specifice, a contrasta, standarde, teorii,
a crea,
produce, produse,
performanţe, 5.10 Crearea unei aa evalua
standardiza, generalizări
a modifica, proiecte, lucrări, opere personale
a documenta comunicări, eforturi,
compuneri etc.
Domeniul afectiv
(Metfessel, Michael, 1970)
Verbe la infini Complementele Nivel Categorii

tiv (comporta- directe (categorii de taxonomice
38 39
mente) conţinuturi) a asista, artişti, proiecte, 3.20 Preferinţa pentru

a diferenţia, - 1.00 Receptarea a ajusta, puncte de vedere, o valoare
a separa, a subvenţiona, argumente
a izola, imagini, argumente, 1.10 Conştiinţa a încuraja
a diviza intenţii, sunete a nega, decepţii, 3.30 Angajarea
a protesta, inconsecvenţe,
aa acumula,
combina, modele, exemple,
configuraţii, 1.20 Dorinţa de a
recepta a dezbate, manifestări
a alege, mărimi, metri, a argumenta neraţionale
a accepta cadenţe a discuta, - 4.00 Organizarea
a alege, alternative, ritmuri, 1.30 Atenţia a teoretiza
asupra unei parametri, coduri, 4.10 Conceptualizarea
a răspunde, răspunsuri, nuanţe preferenţială standarde, scopuri unei valori
a asculta , a teme,
controla a abstrage, a
compara
a se conforma - 2.00 Răspunsul a armoniza, sisteme, abordări, 4.20 Organizarea unui
a urma, directive, 2.10 Asentimentul a organiza, criterii, limite sistem de valori
a încredinţa, instrucţiuni, legi, a defini,
a aproba linii de conduită, a formula
demonstraţii a revizui, - 5.00 Interiorizarea
a oferi spontan, instrumente, jocuri, 2.20 Dorinţa de a a schimba, Planuri, metode, 5.10 Ordonarea
a se juca, parodii, opere răspunde a completa comportamente, generalizată
a practica, dramatice eforturi
a discuta a fi apreciat de umanitarism, 5.20 Caracterizarea
a aplauda, cuvântări, piese, 2.30 Satisfacţia de a către cei egali morală, integritate, printr-o conduită
a aclama, prezentări, lucrări răspunde cu tine, maturitate, excese,
a-şi petrece literare a fi apreciat de conflicte, enormităţi
timpul liber către superiori
făcând ceva, pentru o
aa-şi
spori
spori - 3.00 Valorizarea calitate,
a evita,
competenţa producţii muzicale, 3.10 Acceptarea unei a dirija
prin, ca membrul unui valori Domeniul psihomotor
a spori cantităţi grup, producţie (Gronlund, 1970)
de, artistică, prietenii Obiectivele din domeniul psihomotor nu pot apărea decât cu
a renunţa, personale totul întâmplător în procesul predării şi învăţării limbii şi literaturii
a specifica române în liceu, inventarul verbelor active este expus fără alte precizări:
a asambla a calibra a combina a schimba
a racorda a corija a percepe a fixa
40 41
a ataşa a urma a face a repera modifica, a produce, a proiecta,

a manipula a identifica (un obiect) a organiza, a sintetiza, a deriva,
a scrie şi altele.
ANEXA II Exerciţiul Aplicare a aplica, a utiliza, a se servi de, a
Analiză clasifica, a analiza, a compara, a
Metode Obiective educaţionale recunoaşte ş.a.
Clase Verbe de acţiune Expunerea a aminti, a identifica, a dobândi,
Algoritmizarea Cunoaştere a aminti, a identifica, a ilustra, a a recunoaşte
Înţelegere recunoaşte, a reorganiza, a Jocul de rol Aplicare a exprima în cuvinte proprii, a
distinge, a conchide, a stabili Stimulările Analiză interpreta, a reorganiza, a
etc. Modelarea Sinteză prevedea, a stabili, a aplica, a
Brainstormingul Analiză a distinge, a detecta, a analiza, stabili legături,
Sinectica Sinteză a compara, a contrasta, a a utiliza, a organiza, a evalua ş.a.
produce, a deriva, a combina, a Metoda Sinteză a produce, a crea, a construi, a
formula, proiectelor Evaluare scrie, a povesti, a propune, a
a modifica, a propune, a relata proiecta, a specifica, a deriva, a
etc. formula, a judeca, a argumenta
Studiul de caz, Înţelegere a exprima în cuvinte proprii, ş.a.
Conversaţia, Analiză a ilustra, a redefini, a interpreta,
Euristica, Sinteză a explica, a demonstra, a estima, Problematizarea Elaborare a estima, a induce, a prevedea, a
dezbaterea Evaluare a stabili, a conchide, a extinde, Înţelegere interpola, a extrapola, a
a distinge, a detecta, a identifica, Aplicare completa, a aplica, a dezvolta, a
a analiza, a constata, a propune, Analiză restructura, a clasifica, a
a combina, a modifica, a judeca, Sinteză distinge, a detecta, a deduce, a
a argumenta, a decide, a Evaluare crea, a construi, a propune, a
compara, proiecta, a combina, a sintetiza,
a evalua etc. a valida, a evolua etc.
Demonstraţia Înţelegere a explica, a demonstra, a induce,
Aplicare a prevedea a determina, a extinde, a ANEXA III
interpola, Clasa IX-a
a extrapola, a completa, a stabili, Evaluări semestriale
a estima, a ilustra, a schimba, a (conţinutul unor itemi din evaluarea sumativă)
utiliza, a stabili legături, a  Să releve trăsăturile şi valorile literaturii populare; raporturile ei
clasifica, a transfera, a restaura cu literatura cultă.
ş.a.  Să comenteze texte din literatura populară şi să identifice
Descoperirea Analiză a distinge, a detecta, a identifica, particularităţile artistice.
Sinteză a discrimina, a recunoaşte, a  Să definească principalele etape ale dezvoltării limbii române.
descoperi, a deduce, a crea, a  Să explice în ce constă caracterul latin al limbii române.
42 43
 Să identifice stilurile funcţionale ale limbii şi să explice în ce 4. Definiţi locul scriitorului în contextul literaturii române – 1 p.
constau particularităţile acestora.
 Să redacteze compuneri în diferite stiluri. Corectitudinea exprimării, estetica – 1 p.
 Să releve contribuţia istoriografiei la dezvoltarea limbii şi Timp de lucru: 45 minute.
literaturii române.
 Să argumenteze în ce constă contribuţia Şcolii Ardelene la Clasa VI-a
dezvoltarea culturii române şi a conştiinţei naţionale.
 Să definească rolul şi locul „Daciei literare” la crearea unei Test docimologic
literaturi originale.
 Să demonstreze, cu exemplificări, caracterul popular, naţional şi Atributul
militant al literaturii de la 1848. Obiective:
 Să demonstreze în ce constă contribuţia creaţiei literare a lui 1. Definiţia noţiunii sintactice de atribut.
Vasile Alecsandri la dezvoltarea literaturii şi limbii române. 2. Clasificarea atributului după partea de vorbire prin care poate
fi exprimat.
 Să reliefeze particularităţile artistice ale dramei Răzvan şi Vidra
3. întrebările specifice atributului.
de Bogdan Petriceicu Haşdeu.
4. Recunoaşterea într-un text a atributelor învăţate.
 Să demonstreze în ce constă valoarea artistică a romanului 5. Motivarea recunoaşterii atributului pe baza stabilirii relaţiei
Ciocoii vechi şi noi de N. Filimon. dintre determinant şi determinat.
6. Corelarea cunoştinţelor de sintaxă cu cele de morfologie.
Evaluări anuale 7. Utilizarea corectă a întrebărilor specifice atributului.
 Să identifice particularităţile secolului al XIX-lea în ceea ce
priveşte dezvoltarea limbii şi literaturii române (caracterul (La aceste elemente de conţinut se observă că primele trei se
naţional patriotic al literaturii; diversitatea genurilor şi a adresează informaţiei sau cunoaşterii pasive, iar ultimele patru
speciilor literare; clasicismul şi romantismul; unitatea limbii se adresează informaţiei operaţionale, eficiente).
literare etc.).
 Să redacteze compuneri în diferite stiluri funcţionale.
 Să comenteze textul literar (dintre cele studiate sau la prima Model de test
lectură – din scriitorii studiaţi). Numele elevului.......................................................................
 Să explice semnele ortografice şi de punctuaţie dintr-un text Clasa....................................................
propus. Data.....................................................
I. 1. Atributul este partea...........................care..............................
Clasa XI –a .......................................................................................................
Evaluare cumulativă .......................................................................................................
(la încheierea studiului asupra lui Liviu Rebreanu) - Scrie algoritmul de recunoaştere.......................................
1. Enunţaţi principalele domenii ale lui Liviu Rebreanu – 2 p. 2. Scrie în spaţiul punctat felurile atributului după partea de
2. Enunţaţi cel puţin trei romane ale scriitorului şi tematica vorbire prin care poate fi exprimat:
acestora – 2 p.  .............................................................
3. Caracterizaţi personajul principal din romanul Ion, relevând  .............................................................
cel puţin patru modalităţi artistice utilizate de scriitor – 4p.  .............................................................
44 45
 .............................................................  Să identifice momentele subiectului unei opere literare

 ............................................................. şi să le definească pe scurt;
3. La ce întrebări răspunde atributul?  Să alcătuiască un rezumat;
 .....................................  Să recunoască o metaforă, o comparaţie, un epitet din
 ..................................... citatele învăţate;
 .....................................  Să explice folosirea unor ortograme şi să analizeze
 ..................................... morfosintactic cuvintele date;
II. În textul de mai jos există 10 atribute diferite. Subliniază-le  Să utilizeze corect valorile gramaticale ale verbului „a
pe fiecare. Apoi analizează-le în tabelul dat. fi”.
Bucuria copiilor din clasele mici este nespus de mare. Conţinut: 1. Identificaţi momentele subiectului operei literare
Elevi ca ei rar văd marea în zori. Dorul de ea îi stăpâneşte de-a Fefeleaga . 5 itemi
binelea. Mîine le va fi satisfăcută dorinţa de a revedea marea în sezonul Formulaţi ideea corespunzătoare fiecăreia. 5 itemi
estival. Drumul de parcurs va fi greu, dar satisfacţia zilei de mîine va fi Definiţi-le pe scurt. 5 itemi
mare. 2. Alcătuiţi rezumatul lecturii Fefeleaga.
Un item introducere
4. Atributul 5.Cuvîntul pe 6.Felul atributu 7.Întrebarea Un item cuprins
care îl determină lui după partea corectă la ca- Un item încheiere
de vorbire re răspunde 3. Utilizândşicitatele
comparaţie învăţate, daţi exemple de o metaforă, o3
un epitet.
itemi
4. Se dă enunţul: „S-ar fi bucurat să vă vadă pe toţi în casa lui”.
Se cere:
a) explicaţi ortograma „s-ar fi bucurat” 1 item
b) analizaţi morfosintactic cuvintele: să vadă, pe toţi, lui. 3 itemi
III. Subliniază atributele din propoziţiile de mai jos şi indică prin 5. Formulaţi pe scurt un text în care să folosiţi valorile gramaticale
săgeată cuvintele pe care le determină. ale verbului „a fi” (minimum două) 2 itemi
Verbul a scri e este un verb de conjugarea a treia.
Prepoziţia spre este o prepoziţie simplă. Total: 27 itemi
Strigătul vai m-a speriat. 27 itemi corespund notei 10.
Clasa VII-a Test grilă

Probă de evaluare sumativă Adjectivul
Numele şi prenumele.................................................... Răspunsurile corecte se bifează cu în căsuţa corespunzătoare.
Clasa........................................... Total – 10 puncte corespunzătoare celor 10 cerinţe:
Data............................................ 1. Adjectivele obosit, citit, rupt, stins sânt:
Timp de lucru: 45 minute  a) propriu-zise;
Obiective: Elevii vor demonstra că ştiu:  b) provenite din alte părţi de vorbire;
 c) împrumutate din alte limbi.
2. Adjectivele mare, verde, cuminte au:
46 47
    ţie; Clasa VIII-a

 b) două terminaţii; Test
 c) sînt invariabile. Vocabular
3. Următoarele cuvinte – formate cu un adjectiv şi altă parte de
vorbire – nou-născut, prim-ministru, prim solist sânt: 1. Corectaţi cuvintele „deformate” din enunţurile:
   bstantive compuse; Pe semne că magna vulcanică pietrificase resturile
    vegetale.
  ă parte de vorbire. Regina îi dăruise un piaptăn fiicei sale vitrege.
4. În enunţul: Fata era deşteaptă foc adjectivul este la gradul de Elevii răi pun pioneze şi plastelină pe scaunul dascălului
comparaţie: lor.
   Traiul libertin şi promiscu al unor tineri era prinplanul
   filmului.
    Lipsa unui repertor teatral variat are repercursiuni asupra
5. Adjectivul poate fi termen regent pentru: vânzării de bilete şi a renumeraţiei actorilor.
  atribut; Deşi matur, omul acela mai trăia pe spesele părinţilor.
   
Imaginea preeriei era simbolul singurătăţii şi crea tot
   
odată premizele unui sfârşit confuz.
6. Prin conversiune, adjectivul poate deveni:
   2. Corectaţi greşelile
Tânărul de vocabular:
conducea bine automobilul, dar se încurca la

  
marşalier.
  
7. Adjectivul poate îndeplini funcţia sintactică de:  Războiul civil a decimat toţi locuitorii dintr-un sat.
      Doamna Popescu îl aniversa pe fiul ei, Ionel.
     Unii elevi se duc la şcoală doar pentru ambianţă.
  complement circumstanţial de cauză.  Anul acesta se comemorează 159 de ani de la naşterea
8. Utilizarea corectă a adjectivului „principal” este: lui Mihai Eminescu – „Luceafărul” poeziei române.
    mai principal în viaţă este sănătatea. 3. Alegeţi contextul optim pentru următoarele cuvinte:
  Lucrul principal în viaţă este sănătatea. Profunzime
  Lucrul foarte principal în viaţă este sănătatea. 1. Medicul studiase cazul în ................ şi cu simţ de
9.
 Adjectivul „vindecativ” este sinonim cu:
 vindecător; răspundere.
2. Oraşul era în sărbătoare, o.................de lumini şi de culori.
  de vânzare; A recupera
  răzbunător. 1. A trebuit să insiste pentru a-şi ...................cartea împrumutată
10. În versul: Gigantică poartă-o cupolă pe frunte. (G. Coşbuc) de atâta vreme.
- Adjectivul are valoare stilistică de: 2. După un seism de amplitudine, cu greu se mai
  ţie; ..............pierderile.
   Scolastic
  ă.
48 49
1. Examinatorul era convins că un studiu aprofundat i-ar fi făcut   u;

pe studenţi să dea răspunsuri mai bune, nu aşa de puerile şi de 7. Subordonata completivă indirectă poate fi anticipată de un
........... . complement indirect în propoziţia regentă?
2. Pantagruel trebuia mai întâi să elimine surplusul de învăţătură   
pe care sistemul...........................îl impunea.   
Speculativ 8. Subordonata completivă indirectă are în regentă corelative?
1. Studiul pur teoretic nu are decât un caracter limitat şi   
................. .   
2. Demersurile unui om cupid trădează intenţii........................ . 9. Locul subordonatei completive indirecte este întotdeauna după
Punctajul ar putea fi: regentă?
1. 7,50 puncte;   
2. 1,50 puncte;   
3. 1,00 puncte. 10. Subordonata completivă indirectă se desparte întotdeauna prin
virgulă când precedă regenta?
Test grilă   
Subordonata completivă indirectă   
1. Subordonata completivă indirectă răspunde la întrebarea „pe ce”?
  ; În cazul alegerii răspunsului corespunzător lui „da” acesta se
  ; motivează sau se exemplifică după caz. Se acordă câte un punct pentru
2. Subordonata completivă indirectă poate avea ca termen regent o fiecare întrebare.
locuţiune verbală la mod nepredicativ?
   Test de evaluare sumativă
  ; Derivarea cu prefixe
3. Subordonata completivă indirectă poate fi introdusă în frază prin Obiective:
pronume relativ fără prepoziţie?  Să recunoască cuvintele formate cu prefixe.
    Să despartă corect în silabe termenii formaţi prin
   derivare cu prefixe.
4. În textul: „Sunt o natură absolut plebeiană, un nibelung robit să Itemi:
prefacă aurul împrumutat în coroane”, subordonata evidenţiată este 1. Despărţiţi în silabe cuvintele: constrângere, despărţi, desena,
completivă
 indirectă?
 dezacord,
2. Formaţipreşcolar,
cuvinte noitranspune. prefixelor:
cu ajutorul 2 p.
   re-, îm- răs-, în-. 2 p.
5. Subordonata completivă indirectă are elemente relaţionale 3. Subliniaţi în seria de cuvinte de mai jos, cuvintele formate cu
specializate? prefixe: convingere, constrângere, concetăţean, decolorant,
   demolare, despărţi, dezbinare, premieră, preşcolar, transmite,
   transpune. 3 p.
6. Subordonata completivă indirectă poate fi reluată printr-un 4. Alcătuiţi serii de câte trei cuvinte cu prefixele ante-, anti-, extra-
complement indirect în propoziţia regentă? Explicaţi sensul cuvintelor. 3 p.
  
50 51
Probă de control - să luaţi cunoştinţă cu metodele utilizabile în cadrul procesului de

Caracterizarea sumară a unui personaj literar predare – învăţare – evaluare;
- veţi cunoaşte clasificarea metodelor de predare;
Itemi: - veţi studia metodele tradiţionale şi moderne;
1. De ce este Tudor Şoimaru un personaj reprezentativ pentru Modernizarea procesului de învăţământ implică şi
„şoimăreşti”? 5 puncte perfecţionarea metodelor şi procedeelor de învăţare constituite ca
2. Relataţi succint scene în care Tudor Şoimaru face dreptate modalităţi de organizare a cunoştinţelor şi a deprinderilor în funcţie de
pentru el şi pentru răzeşi. 3 obiectivele didactice, tipul lecţiei, natura conţinutului învăţământului şi
puncte vârsta elevilor.
3. Ce trăsături de caracter apreciaţi la Tudor Şoimaru? De-a lungul timpului, metodele au cunoscut îmbunătăţiri şi
2 puncte reevaluări, progrese şi diversificări, permanent raportându-se atât la
cadrele didactice (ce face profesorul şi cum procedează, în raport cu
Note bibliografice: elevii pe care îi instruieşte şi îi educă), cît şi la elevi (elevul fiind subiect
1. Bărboi, Constanţa (coordonator), Metodica predării limbii şi şi obiect al procesului instructiv-educativ). Procedeele didactice au
literaturii române în liceu, EDP, Bucureşti, 1983, p.25 secondat metodele, permiţând trecerea rapidă de la o activitate la alta,
2. Stoica, Marin, Pedagogie şcolară pentru cadrele didactice stimulând afirmarea şi dezvoltarea iniţiativei şi a inovaţiei, înviorând şi
înscrise la definitivat, gradul al II-lea, gradul I şi la perfecţionare, p. 118. făcând mai atractivă lucrul în clasă.
3. Ivănuş, Dumitru, Metodica predării limbii şi literaturii române Metodele se clasifică în funcţie de anumite criterii. În
în şcoală – Curs pentru studenţi şi profesori, Univ. din Craiova, 1988, p. procesul de predare-învăţare-evaluare a limbii şi literaturii române
31. fiecare metodă practicată are rolul ei, care, de obicei, se asociază cu alta
4. Cerghit, I., Reevaluarea metodelor de învăţământ din sau chiar cu mai multe, din considerentele asigurării eficienţei activităţii
perspectiva actualelor cerinţe de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii, în elevilor în clasă; metodele clasice, tradiţionale, mult discutate de
„Revista de pedagogie”, nr. 6/1976, p.18. pedagogi, nu sînt excluse sau ignorate, ci activate prin îmbinarea cu cele
noi.
4.1 Expunerea este o metodă de comunicare orală, care se
CAPITOLUL IV. METODE UTILIZATE ÎN PROCESUL DE prezintă sub trei forme:
PREDARE – ÎNVĂŢARE – EVALUARE a) povestirea; b) explicaţia c) prelegerea
4.1 Expunerea Povestirea se utilizează în deosebi la orele de literatură română
4.2 Conversaţia la clasele mici: a V-a, a VI-a. Conţinutul narativ poate fi asociat cu
4.3
4.4 Demonstraţia
Exerciţiul material demonstrativ,
înconjurătoare, cu descrieri
din experienţa şi explicaţii,
familială exemple
a elevilor. Un din viaţa
rol deosebit de
5.5 Analiza fonetică, lexicală, gramaticală important îi revine profesorului, a cărui intonaţie poate spori
5.6 Descoperirea expresivitatea povestirii şi caracterul ei emoţional. De exemplu , lectura
5.7 Problematizarea Puiul de Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, la clasa a V-a, al cărei scop
5.8 Brainstormingul este educativ, comportă, pe lângă povestirea propriu-zisă, discuţii cu
5.9 Instruirea programată elevii despre părinţi şi copii, exemple pozitive şi negative din experienţa
5.10 Jocul didactic copiilor etc. Elevii pot povesti fapte petrecute de ei sau cunoscute, în
Obiective: timp ce profesorul urmăreşte, pe de o parte, capacitatea lor de a înlănţui
Studiind acest modul veţi fi capabili: ideile într-o anumită ordine logică, de a se exprima corect etc., iar pe de
52 53
altă parte, mesajul educativ, trăsăturile de caracter ş. a. La clasa a VI-a, Prelegerea, ca metodă, presupune un efort deosebit de mare din
lectura Sobieski şi românii de Constantin Negruzzi şi legenda Povestea partea elevului, deoarece este solicitat intelectual – capacităţi de atenţie,
Vrancei pot fi înţelese mai bine dacă în povestirea lor se foloseşte gândire logică, raţionamente rapide, sinteză, generalizare şi abstractizare
material demonstrativ: planşe sau tablouri cu scene de luptă, ilustraţii, etc. – nu mai este ajutat de materialul didactic sau de mijloacele de
diapozitive etc. învăţământ care îl puneau în contact direct (vizual, auditiv ş.a.m.d.)
Ex pli caţia presupune argumentarea raţională şi riguroasă a facilitând înţelegerea fenomenelor, a conceptelor etc.
cunoştinţelor (noţiuni, concepte, fenomene etc.). Rolul ei este de a-i 4.2 Con versaţia este o metodă interogativă, tradiţională şi este
ajuta pe elevi să înţeleagă mai bine informaţiile, regulile, să-i ajute sa le considerată una dintre cele mai eficiente şi practice modalităţi de
poată explica, la rândul lor, sub altă formă. De obicei, explicaţia este instruire şi educare. Ea presupune dialogul viu, liber, spontan, deschis
însoţită de exerciţiu şi de mijloacele de învăţământ corespunzătoare (de dintre profesor şi elevi sau numai la nivelul elevilor. Întrebările adresate
la tabele, grafice, scheme, până la proiectarea pe calculator). Exemplele de profesor elevilor trebuie să vizeze nivelul de dezvoltare a gândirii,
alese de profesor trebuie selectate cu grijă, întrucât rolul lor este acela de capacităţile creatoare, mai puţin capacitatea de memorare a
a facilita înţelegerea caracteristicilor, a esenţialului, de a fi substanţiale cunoştinţelor. Învăţământul modern este centrat pe acţiune, „învăţarea
şi educative. prin acţiune prin care se cultivă şi se exersează spiritul de investigaţie şi
Ca metodă, explicaţia se foloseşte în special la orele de limba română, în de inovaţie, oferindu-se bucuria descoperirii, a ştiinţei cucerite şi nu a
predarea cunoştinţelor. De exemplu, la clasa a VII-a, pentru însuşirea ştiinţei căpătate”.
noţiunii de pronume reflexiv, după scrierea pe tablă a unor texte care să Profesorul este partener în dialogul cu elevii, membru al colectivităţii,
conţină formele propriu-zise de pronume reflexiv accentuate şi nu-şi rezumă rolul doar de a dirija sau a corecta răspunsurile greşite ale
neacccentuate la cazurile dativ şi acuzativ, de tipul: Elevii îşi pregătesc elevilor. În acest fel el stimulează participarea elevilor la discuţie,
zilnic temele. Ei se bucură de reuşita lor la concurs. Citeşte pentru sine, observând capacităţile de gândire, spiritul de observaţie, puterea de
nu pentru alţii etc., după identificarea pronumelor reflexive pe baza analiză, sinteză, generalizare şi abstractizare, abilităţile intelectuale ale
definiţiei şi înscrierea lor într-un tabel (cu forme accentuate şi elevilor, deprinderile de exprimare corectă.
neaccentuate), profesorul poate explica foarte uşor noţiunea de pronume În funcţie de obiectivele şi conţinutul diferitelor activităţi
reflexiv de persoana I sau a II-a, prin comparaţie cu pronumele personal. didactice, conversaţia se poate prezenta sub forme:
Prelegerea este o formă superioară de expunere. Ea se foloseşte  conversaţia introductivă (folosită la începutul oricărei lecţii);
cu succes la lecţiile de literatură română la clasele mari de liceu, în cazul  conversaţia euristică;
când profesorul trebuie să definească şi să prezinte cadrul social, istoric  conversaţia folosită pentru aprofundarea cunoştinţelor;
şi cultural al unei etape din istoria literaturii, când se fixează direcţiile  conversaţia folosită pentru fixarea şi sistematizarea
noi în dezvoltarea literaturii dintr-o anumită perioadă etc. cunoştinţelor;

probleme Încareprealabil, profesorul
să trezească interesul prezintă
elevilor înplanul
căutareaexpunerii, pune
unor soluţii, dă conversaţia de verificare a cunoştinţelor.
Aceste forme corespund funcţiilor conversaţiei:
bibliografia adecvată. Prelegerea e dublată de dezbatere de cele mai  de descoperire a unor adevăruri noi şi cu caracter
multe ori, pentru a se justifica participarea elevilor la învăţare, altfel formativ (conversaţia euristică);
rămâne o metodă searbădă, elevul ascultă pasiv cele expuse de profesor  de clasificare, sintetizare şi aprofundare a cunoştinţelor
şi riscă să nu asimileze prea multe cunoştinţe şi, mai ales, să nu opereze cunoscute în prealabil de către elevi (conversaţia de
cu ele. La clasa a XI-a prelegerea poate fi folosită, de exemplu, într-o aprofundare);
lecţie cu tema „Direcţii şi tendinţe în dezvoltarea literaturii române în
 de consolidare şi sistematizare a cunoştinţelor, de
perioada interbelică”; la clasa a XII-a, la lecţia cu tema „Evoluţia şi
întărire a convingerilor (conversaţia de consolidare);
reprezentanţii prozei de după al doilea război mondial” etc.
54 55
 de verificare sau de control, de examinare şi evaluare a  Ce trăsături de caracter se desprind din replicile lui
performanţelor învăţării (conversaţia de verificare). Lăpuşneanu privind soarta ţăranilor?
Tipurile de conversaţie şi funcţiile acesteia se adaptează  Este Moţoc un tip cameleonic? Care alte personaje din
lecţiilor, având pondere mai mare la lecţiile de acelaşi tip. Spre exemplu, literatura română se aseamănă cu Moţoc?
conversaţia de consolidare se foloseşte mai mult în lecţiile de  De ce Constantin Negruzzi, dincolo de informaţia din cronica
consolidare a cunoştinţelor. Prin conversaţie şi concomitent cu ea, se lui Grigore Ureche, menţine personajul în statura nuvelei?
dezvoltă alte două metode: problematizarea şi învăţarea prin descoperire. 
Argumentaţi de ce opera Alexandru Lăpuşneanu este nuvelă
De aceea, profesorul trebuie să formuleze întrebările clar, precis şi la romantică.
obiect. Aceste întrebări sunt axate pe procesele şi operaţiile gândirii:  Nuvela conţine şi elemente clasice? Precizaţi-le.
”explicaţi de ce…?”, „cum…?, pe abilităţile intelectuale şi practice:  Care este atitudinea scriitorului faţă de documentul istoric?
„cum se poate întâmpla…?, „ce relaţii pot exista…?” etc. Întrebările –  Cum se justifică părerea că prin această nuvelă Negruzzi este
problemă trebuie să implice totdeauna o contradicţie între ceea ce ştie iniţiatorul curentului realist?
elevul şi ceea ce nu ştie, creându-se o dificultate, o tensiune intelectuală,
care cere căutarea soluţiei şi formularea de ipoteze pentru rezolvarea La clasa a V-a, la limba română, într-o lecţie privitoare la
problemei”. valoarea substantivală şi adjectivală a numeralului (numai cele două
În formularea întrebărilor există mai multe etape: 1) observarea; valori sunt prevăzute în programă!), după ce profesorul a scris pe tablă
2) compararea; 3) descoperirea elementelor comune şi de diferenţiere; 4) câteva texte care să cuprindă numerale cardinale sau ordinale cu ambele
formularea concluziilor concretizate în definiţii; 5) ilustrarea definiţiilor
prin exemple noi. valori, precum:
Zece participă la cercul de informatică;
Dintre toate formele, conversaţia euristică este cel mai des Zece elevi au câştigat concursul,
folosită în lecţiile de limba şi literatura română. Prin întrebări-suport, marcate prin subliniere, le poate cere elevilor să se descopere cele două
elevii sunt ajutaţi să prelucreze propriile cunoştinţe, să ajungă la noi valori ale numeralului prin întrebări de tipul:
asociaţii cognitive, să găsească soluţii pentru rezolvarea diferitelor
probleme teoretice şi practice. Conversia euristică presupune respectarea 1. Dacă în locul numeralului zece din primul
a trei etape: exemplu ar fi substantivul elevii , în ce relaţie
1) conversaţia introductivă – prin care cunoştinţele vechi sunt corelate s-ar
cu cele noi; elevii sunt introduşi în sfera subiectului, trezindu-li-se conversaţia afla numeralul cardinal cu substantivul?
interesul pentru lecţie; 2) conversaţie explicativă – prin care profesorul euristică 2. Ce funcţie sintactică au numeralele care
efectuează cu elevii o activitate comună de gândire şi explicare; 3) substituie substantivele?
conversaţieînfinală
divergente, – dezvoltării
scopul prin care gândirii
se folosesc întrebările convergente şi
creatoare. 3. Cu ce parte de vorbire se aseamănă numeralele
care însoţesc substantivul, dacă în locul lor ar
Conversaţia euristică este însoţită adesea de demonstraţie şi de putea fi cuvinte precum mul ţi, puţin i etc.?
exerciţiu. De exemplu, la clasa a IX-a, în urma lecturii integrale a
nuvelei Alexandru Lăpuşneanu de Constantin Negruzzi, comentariul conversaţia de 4. Argumentaţi în ce constă valoarea substantivală
literar ar putea începe cu o conversaţie axată pe caracterizarea a
personajelor, elevii fiind solicitaţi prin întrebări de tipul: aprofundare numeralului?
 Alexandru Lăpuşneanu este un tip romantic? De ce? 5. Care este diferenţa dintre valoarea substantivală
 Care dintre procedeele de realizare a personajului primează la şi
Constantin Negruzzi? Argumentaţi cu exemple.
56 57
cea adjectivală a numeralelor? - se dă definiţia pronumelui: parte de vorbire flexibilă numai când
conversaţia de 6. Puteţi exemplifica enunţuri în care numeralele ţine locul unui substantiv;
să - se descrie modelul logic al structurii definiţiei pronumelui
verificare aibă întâi valoare substantivală, apoi valoare (operaţie efectuată exclusiv de elevi): cuvântul de definit, mulţimea
adjectivală? (grupa) şi submulţimea (subgrupa) din care face parte, notele esenţiale,
cuvintele de legătură;
4.3 D emonstraţia este o metodă de explorare a realităţii şi este - urmează încorporarea variabilelor structurii logice:
utilizată din plin la toate disciplinele, cu scopul de a convinge elevii  mulţimea (grupa) din care face parte pronumele = parte de
asupra unor fenomene, idei, concepte etc. În sprijinul argumentării unei vorbire;
idei, în lecţiile de dobândire de cunoştinţe, demonstraţia presupune  submulţimea (subgrupa) = flexibilă;
folosirea mijloacelor intuitive (sublinieri, scheme , tablouri, modele ş.a).  notele esenţiale = ţine locul unui substantiv.
Ea constă în „folosirea unui şir de raţionamente logice” pe lângă - se ia nota definitorie şi se analizează din punct de vedere
mijloacele intuitive. gramatical;
Părţile de vorbire sunt categorii, noţiuni abstracte, pentru a căror - se trece apoi la analizarea altei componente a definiţiei: parte de
însuşire şi înţelegere sunt folosite sisteme de relaţii între realitatea vorbire flexibilă, schimbându-se forma pronumelui după gen, număr,
prezentată sub formă de obiecte, acţiuni, însuşiri etc. şi cuvinte. caz, persoană.
Demonstraţia este suportul explicaţiei. În predarea verbului spre Într-o lecţie de fixare de cunoştinţe şi de formare de priceperi şi
exemplu, „materiale intuitive concretizează vizual rapoartele abstracte”. deprinderi având subiect adjectivul, demonstraţia urmăreşte
La clasa a V-a, într-o lecţie de dobândire de cunoştinţe despre conştientizarea elevilor în legătură cu caracteristicile adjectivului –
formele trecutului la indicativ, prin analogie şi deducţie pornind de la denumirea însuşirii obiectelor şi acordul în gen, număr, caz cu
exemplele subliniate de profesor pe tablă, elevii pot completa un tabel cu substantivul determinat. Pe două coloane se pot scoate substantivele şi
cele patru forme ale timpului trecut la indicativ (imperfectul, perfectul adjectivele corespunzătoare acestora, urmărindu-se desinenţele de număr
simplu, perfectul compus şi mai mult ca perfectul), realizând în felul şi caz, prezenţa articolelor, forma adjectivelor etc.
acesta şi învăţarea lor. „Deducţia presupune un şir de paşi obligatorii în La clasa a VIII-a, demonstraţia se poate folosi, de exemplu, într-
procesul comunicării – descompunerea conceptului general în o lecţie de verificare de cunoştinţe cu tema „Oralitatea stilului lui Ion
componenţele sale; trecerea de la general la particular; – concretizarea”. Creangă”. Pornind de la fragmentul existent în manual, din Amintiri din
Astfel, pentru înţelegerea formelor sub care se prezintă verbul la copilărie, şi pe baza cunoştinţelor de limbă (particularităţi fonetice,
indicativ, elevul are ca punct de reper raportul acţiunii verbului faţă de lexico-gramaticale, stilistice, topică etc.), elevii pot desprinde mai uşor
momentul vorbirii (acţiune trecută şi terminată, acţiune trecută şi unele elemente care conferă oralitatea stilului lui Ion Creangă.
terminată de curând,
Lecţia trecută şi de
de dobândire terminată în timpul
cunoştinţe vorbirii
despre ş.a.m.d.).
pronume se poate Demonstraţia
problematizarea este multeuristic,
şi cu dialogul mai eficientă
deoarececând este îmbinată
presupune cu
participarea
desfăşura astfel: elevilor în mare măsură la procesul de predare-învăţare-evaluare.
- se comunică denumirea noţiunii ce urmează să fie învăţată- 4.4 Exerci ţiu l este o metodă de acţiune practică (operaţională),
pronumele; care constă în „repetarea conştientă a unei activităţi, urmărind formarea
- se recapitulează structura logică a definiţiei gramaticale (cuvântul deprinderilor, consolidarea cunoştinţelor şi dezvoltarea capacităţilor
de denumit, adică pronumele, mulţimea din care face parte şi notele intelectuale”. Pedagogii clasifică exerciţiile în funcţie de:
esenţiale): pronumele se defineşte prin mulţimea din care face parte şi  subiecţii care le execută: exerciţii individuale, în echipă şi
prin notele esenţiale, una sau mai multe; frontale;
 rolul îndeplinit: introductive de bază, operatorii (de mânuire);
58 59
 modul de intervenţie a profesorului: dirijate, semidirijate, libere; 3) Exerciţii de recunoaştere şi grupare – prin care elevii
 obiectivul didactic urmărit: de calcul mintal, de comunicare, de recunosc anumite fapte de limbă şi apoi le grupează pe categorii pe baza
rezolvare a problemelor, de formare a deprinderilor intelectuale, trăsăturilor asemănătoare sau de diferenţiere. De exemplu, exerciţii de
de creativitate, de autocontrol etc. recunoaştere a cuvintelor derivate sau compuse, scoaterea pe coloane şi
Indiferent de tipul său, exerciţiul presupune respectarea unor gruparea propriu – zisă, derivate cu sufixe, derivate cu prefixe; compuse
etape: cunoaşterea obiectivelor de către elevi; explicarea şi demonstrarea prin alăturare, compuse prin contopire, prin abreviere etc.
modelului de către profesor; gradarea operaţiilor şi repetarea lor 4) Exerciţii de recunoaştere şi motivare-prin care elevii
eşalonată în timp; integrarea exerciţiului învăţat în sistemul de exerciţii. recunosc faptele de limbă si le argumentează. De exemplu, în analiza
Scopul general al exerciţiilor este formarea deprinderilor de lexicală a cuvintelor, recunosc părţile componente ale unui cuvânt
muncă independentă la elevi. Pe lângă aceasta, exerciţiile contribuie la derivat şi-i motivează structura(rădăcina, sufix, prefix etc.).
înţelegerea conceptelor, regulilor, teoriilor, întrucât presupune aplicarea 5) Exerciţii de recunoaştere şi disociere – prin care se cer
cunoştinţelor la situaţii noi şi variate; consolidează cunoştinţele şi recunoaşterea faptelor de limbă şi evidenţierea trăsăturilor caracteristice
deprinderile formate; ajută la evitarea confuziilor şi a interferenţelor ale acestora. De exemplu, recunoaşterea adjectivelor şi a adverbelor –
create în mintea elevului etc. care sunt cuvinte cu aceeaşi formă în contextele date – şi argumentarea
Metoda exerciţiului este cel mai des utilizată la orele de limba acestora pe baza relaţiilor cu părţile de vorbire învecinate.
română. Aici elevii efectuează diverse tipuri de exerciţii, clasificate Exerciţiile de recunoaştere constituie baza celor creatoare, care
astfel: presupun o implicare mai mare din partea elevilor, prelucrarea şi
a) după conţinut: fonetice, lexicale, morfologice, sintactice; selectarea informaţiilor, capacităţi de generalizare şi abstractizare.
b) după scopul urmărit: ortografice, ortoepice, de punctuaţie; Întotdeauna în practica şcolară ele secondează exerciţiile de
c) după formă: orale şi scrise; recunoaştere, fiind o probă convingătoare pentru profesor a nivelului de
d) după gradul de efort depus: de recunoaştere şi cu caracter înţelegere al elevilor, o posibilitate de verificare a eficienţei sau
creator. ineficientei metodelor şi procedeelor utilizate de profesor şi de evaluare
Adăugăm şi alt criteriu – procesele psihologice vizate, după care a rezultatelor şcolare.
exerciţiile din orice sector (fonetică, lexic ş.a.m.d.,) pot fi: de memorie, Exerciţiile creatoare folosite în cadrul orelor de limba română
de atenţie, de analiză, de sinteză, de comparaţie etc. pot fi de mai multe feluri:
De astfel, criteriile se combină permanent, astfel încât exerciţiile  Exerciţii de modificare (de transformare, de intervenţie într-un
practicate pot fi, spre exemplu, fonetice, orale, de recunoaştere sau material dat). De ex., se poate cere elevilor să transforme unele
lexicale, ortoepice, scrise etc. adverbe în prepoziţii, unele locuţiuni adverbiale în locuţiuni
Cele mai utilizate tipuri de exerciţii sunt cele de recunoaştere: prepoziţionale etc., construind enunţuri şi ţinând seama de
1) Exerciţii
recunoaşterea de recunoaştere
şi sublinierea (cu o linie sau simplă
cu mai – prindintr-un
multe) care setextcer
a trăsăturile caracteristice
verb, regimul ale acestor
prepoziţional, părţicontextuală
distribuţia de vorbireetc.)
(poziţia faţă de
unei părţi de vorbire, a unei părţi de prepoziţie, a unor cuvinte cu sens  Exerciţii de completare – prin care i se oferă elevului
propriu, a unor diftongi etc. posibilitatea de a găsi faptele pe limbă omise şi de a le utiliza
2) Exerciţii de recunoaştere şi caracterizare – prin care se cer corect. De exemplu, exerciţiile ortografice, în care se cer folosite
recunoaşterea şi caracterizarea faptelor de limbă. De exemplu, corect ortogramele: s-au/sau; i-au/iau; l-a/la etc.
recunoaşterea unei părţi de vorbire şi caracteristicile acesteia –  Exerciţiile de amplificare – prin care elevul îşi demonstrează
categoriile gramaticale, funcţiile sintactice etc.; recunoaşterea diftongilor puterea de înţelegere şi nivelul de generalizare şi abstractizare,
şi caracterizarea lor – ascendenţi, descendenţi ş.a.m.d. imaginaţia şi cantitatea de cunoştinţe. Acestea pot fi libere: când
cerinţa e formulată liber, fără restricţii – precum: „Construiţi trei
60 61
fraze cu propoziţii legate prin conjuncţia dar ” sau condiţionate de substantiv, acesta să fie urmat de o prepoziţie sau locuţiune
repere date - precum: „Construiţi trei fraze cu propoziţii prepoziţională cu regim de acuzativ şi apoi substantivul propriu-
subordonate subiective legate prin conjuncţia sau” etc. zis care, sintactic, este atribut, toată construcţia fiind obligatoriu
 Compunerea gramaticală – prin care elevul este solicitat mai integrată într-un enunţ.
mult, deoarece îşi probează cunoştinţele gramaticale şi imaginaţia  Compunerile ortografice pun în valoare capacităţile creatoare ale
creatoare. De exemplu, se pot da elevilor compuneri gramaticale elevilor, a căror sarcină de lucru este să folosească anumite
având ca temă adjectivul – folosirea adjectivelor date sau ortograme sau semne ortografice şi de punctuaţie în compuneri
exemplificate de elevi: ”Culorile toamnei”, ”Natura – prietena pe o temă dată sau aleasă de ei.
omului” etc. Pentru învăţarea ortografiei şi a punctuaţiei, cel mai des sunt
Pentru formarea deprinderilor corecte de exprimare în scris şi practicate copierile şi dictările. Exerciţiile de copiere se folosesc la
oral sînt foarte utile exerciţiile ortografice, ortoepice şi de punctuaţie. clasele mici, a V-a, a VI-a, fiind întotdeauna dublate de o altă cerinţă –
Ele pun în evidenţă cerinţele grafiei sau pronunţiei cuvintelor, dând cum ar fi selectarea cuvintelor ortografiate cu cratimă, sublinierea
posibilitate profesorului să constate dacă greşelile sînt individuale sau acestora etc. Dictările se practică la toate clasele sub diverse forme
colective, întâmplătoare sau sistematice. Aceste exerciţii pot fi diverse: (dictare de control, liberă, creatoare). Ele sunt foarte eficiente, pentru că
 Exerciţii de recunoaştere şi grupare - de exemplu, recunoaşterea permit verificarea concomitentă a ortografiei şi a punctuaţiei, a
şi gruparea cuvintelor ortografice cu cratimă şi în care aceasta cunoştinţelor privitoare la lexic – cazul neologismelor care se scriu ca în
marchează rostirea într-o silabă. limba din care provin sau sunt” adaptate” ş.a.m.d.
 Exerciţii de diferenţiere care constau în ”recunoaşterea,  Exerciţiile – teste care se pot utiliza la sfârşitul unui capitol sau
compararea şi opunerea trăsăturilor distinctive a două fapte, a subcapitol, după ce a fost însuşit un fapt de limbă – o parte de vorbire, o
căror asemănare poate provoca sau a şi provocat interferenţe problemă legată de semantică. De exemplu, după ce elevii şi-au însuşit
reciproce. De exemplu, prin exerciţii de diferenţiere se pot noţiunea de “sinonime” pot rezolva un exerciţiu – test:
învăţa cuvintele omofone de tipul: s-au/sau; i-a/ia; m-ai/mai etc. I. Cuplaţi sinonimele; subliniaţi cuvântul neologistic din cuplul
 Exerciţii de modificare sau de intervenţie într-un material dat – stabilit:
prin alegerea formelor corecte din cele date. Spre exemplu: „Nu 1. ironie singular
mai vin.” Şi “Nu m-ai vin”. “Nea spus că pământul este 2. jefuitor sinuos
acoperit de n-ea.” etc. 3. uimire resentiment
 Exerciţii de completare a punctelor de suspensie cu cuvintele 4. muri serafic
potrivite dintr-un text. Cerinţa trebuie să fie precisă, să nu se 5. caznă septentrional
creeze ambiguităţi de nici o natură. Spre exemplu, să completeze 6. nordic supliciu

punctele
Exerciţii de
desuspensie cu adjective
exemplificare – care potrivite
presupunsubstantivelor
caracterizareadate.
unei 7.
8. îngeresc
ciudat sucomba
stupoare
reguli sau a unei situaţii. Şi aceste exerciţii pot fi libere sau 9. cotit spoliator
condiţionate. De exemplu: „Exemplificaţi substantive în cazul 10. duşmănie sarcasm
nominativ” – situaţia în care elevul îşi poate alege orice
substantiv şi care să aibă orice funcţie sintactică învăţată în acest
caz gramatical – sau: „Exemplificaţi atribute substantivale II. Explicaţi expresiile/locuţiunile:
prepoziţionale în cazul acuzativ.” – situaţie în care elevul trebuie a-şi face scrupule = ..........................
să ţină seama de anumite condiţii: regentul atributului să fie un a scăpa o vorbă = .............................
a-şi lua suflet = ................................
62 63
a se alege sorţii = ............................. ortografie şi de ortoepie, considerăm necesară practicarea analizei
fonetice şi în cadrul unor lecţii de literatură – unde, spre exemplu,
III. Alegeţi expresia potrivită pentru cuvintele din coloana analiza fonetică îi ajută să-şi însuşească anumite figuri de stil, de
stângă: repetiţie, să recunoască armonia şi eufonia versurilor, rolul lor stilistic
1. s olstiţiu cuvânt de acuzare ş.a.m.d.
2. speculaţie călătorie/aventură Analiza fonetică este un sprijin în analiza ortografică şi, implicit,
3.
4. în subsidiar
periplu în al cea
ziua doilea
mairând;
lungăpe(vara);ziua
lângă aceasta
cea mai scurtă în realizarea uneilexicală
Analiza scrieri se
corecte.
poate realiza în gimnaziu la clasele mai mari
(iarna) – a VII-a şi a VIII-a – şi în liceu. Ea presupune cunoaşterea cuvintelor, a
5. rechizitoriu studiu pur teoretic asupra unei probleme modului lor de formare, prin derivare – cu sufixe, prefixe -, prin
compunere – de diverse tipuri - , prin schimbarea valorii gramaticale ori
IV. Daţi exemple de expresii sinonime cu cuvintele: alb, negru, cunoaşterea cuvintelor care sunt împrumuturi – neologisme. De obicei,
roşu, verde. analiza lexicală e dublată de analiza ortografică a cuvintelor şi constă în
Punctajul poate fi: I - 5 puncte identificarea cuvântului de bază, a rădăcinii sau a radicalului, a
II - 2 puncte prefixelor, a sufixelor, a cuvintelor compuse etc.
III - 2 puncte A descompune un cuvânt în elementele alcătuitoare înseamnă a
IV - 1 punct cunoaşte structura cuvântului, achiziţie importantă pentru elev, deoarece
îl ajută să realizeze corect o despărţire în silabe – mai ales la cuvintele
La lecţiile de literatură, în special în liceu, exerciţiile de formare derivate cu prefixe şi prefixoide, să scrie corect anumite litere, cum sunt
a priceperilor şi deprinderilor de interpretare a textului literar, ca şi î şi â, care diferă în funcţie de structura cuvintelor ş.a.m.d.
exerciţiile de dezvoltare a creativităţii, au ca punct de plecare opera Analiza gramaticală este metoda principală de studiere a limbii
literară. Pornind de la exerciţii prin care se cultivă gândirea şi imaginaţia în gimnaziu. Folosită în toate tipurile de lecţii şi asociată mai ales cu
creatoare, exerciţii de verificare a nivelului receptării operei literare, a metoda conversaţiei şi cea a exerciţiului, ea presupune operaţia de
analizei şi a interpretării textuale, elevii, pe baza informaţiilor dobândite separare din context a anumitor fenomene gramaticale – categorii
prin lectură, însuşite prin efort propriu, pot să ajungă la realizarea unor gramaticale, clase de părţi de vorbire, corespondenţa dintre acestea, rolul
exerciţii creatoare – tip compuneri ample pe o temă literară, la sintactic al părţilor de vorbire etc. Analiza gramaticală poate fi parţială
comentariul literar, prin care se verifică nivelul de înţelegere a mesajului – limitate la anumite fapte de limbă – şi completă – recunoaşterea şi
operei, maturitatea în interpretare, capacităţile intelectuale şi de precizarea tuturor faptelor de limbă – orală şi scrisă. Ea constă în
exprimare etc. descompunerea întregului în părţile componente, stabilirea funcţiei
4.5 Anali za fonetic , lexical , gramatical . Ca metodă, analiza acestora în actul

componente. După dedefiniţie,
vorbire analiza
dat, a gramaticală
raportului cudevine
celelalte părţi
exerciţiu
fonetică se foloseşte paralel cu studierea capitolului de fonetică – la aplicativ: elevii separă faptele de limbă de restul contextului, le
clasa a V-a, când elevii îşi însuşesc noţiunile de „sunet”, „literă”, caracterizează folosind metode din definiţie, realizând astfel
„silabă”, „diftong”, „triftong” etc. A analiza fonetic un cuvânt presupune consolidarea noţiunii.
a cunoaşte sunetele şi gruparea lor în vocale, consoane, semivocale, Textele de analizat trebuie să fie bine alese sub aspectul
corespondenţa dintre litere şi sunete, mai ales sunetele care sunt redate conţinutului şi al formei, să conţină faptele de limbă vizate în număr
grafic prin literele ch, gh, x, diftongii, triftongii, hiatul, silaba şi suficient şi în situaţii clare, să nu depăşească, prin dificultate, puterea de
silabaţia, accentul etc. În şcoală analiza fonetică ocupă un spaţiu restrâns înţelegere a elevilor. Analiza morfologică implică şi noţiuni de sintaxă.
în comparaţie cu analiza gramaticală. Deoarece fonetica este legată de Funcţiile sintactice ale părţilor de vorbire apar şi există numai în context,
64 65
indiferent de forma sub care se prezintă (propoziţie, frază, construcţie Descoperirea deductivă presupune ca procesul de învăţare să
incidentă, infinitivală etc.). elevii îşi fixează noţiunile de „funcţii pornească de la general la particular, de la teză la argument. Astfel, la
sintactice”, „unităţi” şi, mai ales „relaţii sintactice” prin combinarea clasa V-a categoriile de gen, număr şi caz ale adjectivului pot fi învăţate
unităţilor şi aşezarea lor într-o ordine în enunţ. pornind de la exemple de identitate de gen, număr şi caz ale celor două
Analiza gramaticală nu trebuie să devină un scop în sine, ci să-i părţi de vorbire, elevii învaţă să analizeze corect adjectivele şi să le
ajute pe elevi să se exprime corect, să folosească anumite structuri şi diferenţieze de substantive. La orele de literatură, descoperirea
sintagme
gramatical,desăcuvinte în mod
folosească corespunzător,
corect să ştie
pluralul unor să realizeze
substantive acordul
şi adjective, deductivă îi poate
genului liric, ajuta
pornind de lapenoţiunile
elevi să de
stabilească, spre exemplu, speciile
teorie literară.
formele de genitiv, dativ etc., să dovedească, aşadar, prin competenţa de Descoperirea prin analogie presupune compararea a două
limbaj, cunoştinţele de gramatică, lexic, fonetică, ortografie şi ortoepie. probleme sau fenomene. Foarte mult se aplică în orele de literatură, atât
pentru interpretarea textului literar, cît şi pentru sistematizarea unor
4. 6 Descoperirea se consideră o metodă de explorare a realităţii cunoştinţe despre modalităţile artistice utilizate de diferiţi scriitori
sau „metodă a experienţei de încercare” – angajează elevul în selectarea pentru tratarea aceluiaşi motiv sau pentru încadrarea operelor în genuri
informaţiei, în ordonarea argumentelor pentru susţinerea unei idei, a unei şi specii literare.
teze etc. Prin ea se reface drumul cunoaşterii ştiinţifice, pe baza Învăţarea prin descoperire se efectuiază într-un cadru general
raţionamentului inductiv, deductiv sau analogic. problematizat, problemele formulate de profesor urmând a fi investigate
Întrucât descoperirea presupune o anumită dirijare a şi dezbătute de elevi. Spre exemplu, la clasa XI-a, comentariul literar al
investigaţiei, elevii fiind conduşi spre descoperirea unor adevăruri deja poeziei Testament de Tudor Arghezi poate fi realizat pornind de la
cunoscute de ştiinţă, dar necunoscute de ei, e asociată de cele mai multe următorul plan:
ori cu redescoperirea, confundându-se cu ea.  Stabilirea semnificaţiei titlului poeziei;
Etapele învăţării prin descoperire – redescoperire sânt:  Modalităţi de configurare a cultului strămoşilor;
- înţelegerea temei de cercetat;  Mesajul social al poeziei;
- formularea ipotezelor de lucru;  Specificitatea limbajului poetic arghezian;
- stabilirea condiţiilor şi a materialului necesar;  Lupta poetului cu cuvântul;
- efectuarea lucrării propriu-zise;  Estetica urâtului în arta argheziană;
- verificarea soluţiilor găsite.  Explicarea şi caracterizarea versificaţiei.
Pe baza raţionamentului inductiv, elevii realizează descoperirea Învăţarea prin descoperire îi stimulează pe elevi în cercetarea
pornind de la concret la abstract, de la particular la general, de la analiză textului literar, în dorinţa de a rezolva singuri problemele noi, prin care
la sinteză, de la informaţie la concept. Astfel, pornind de la cunoaşterea îşi vor exersa gândirea şi imaginaţia creatoare.
substantivului şi a categoriilor gramaticale ale acestuia, a pronumelui, a
adjectivului şi a unor numerale, elevii din clasele a VI-a sau a VII-a pot Prin
ce asigură descoperire,
eficienţa elevii realizează
şi temeinicia o muncă
învăţării. Astfel, independentă,
la clasa ceea
a V-a se poate
descoperi conceptul de flexiune nominală şi pot stabili caracteristicile da un text în care se cere elevilor să pună pe trei coloane toate
sale. Descoperirea inductivă se poate folosi şi în lecţiile de literatură, substantivele în funcţie de genul lor şi să menţioneze la fiecare numărul
mai ales pentru însuşirea noţiunilor de teorie literară sau pentru a se şi cazul; la clasa a VI-a se poate cere elevilor să construiască câte două
realiza paralela dintre doi scriitori prin raportarea individualităţii propoziţii cu fiecare dintre substantivele muncitorul şi mama, folosite la
creatoare a unui scriitor la creaţia altui scriitor. De asemenea, în cadrul nominativ sau acuzativ plural – primul urmat de un adjectiv
comentariului literar, când lecţia se desfăşoară sub forma unei dezbateri demonstrativ de depărtare; la clasa a VII – a se poate cere elevilor să
pe baza unui plan de idei cunoscut dinainte de elevi. construiască mai multe propoziţii cu fiecare dintre substantivele carte şi
66 67
informaţie la genitiv şi dativ singular, urmate de adjective demonstrative 1. – „dacă vei pleca” nu are înţeles deplin, ci este o propoziţie
de depărtare şi de identitate; la clasa VIII-a, să se analizeze felul care depinde de un cuvânt din propoziţia precedentă regentă ( nu se şti e
);
propoziţiilor în care se află locuţiunea conjuncţională măcar că şi în care 2. – „dacă vei pleca” este legată printr-un cuvânt de subordonare,
se află adverbul măcar : conectiv gramatical în frază (conjuncţia subordonatoare dac );
1. Nu căta că-s mic, dar trebile pe care ţi le-oi face eu nu le-a
face altul, măcar să fie şi cu stea în frunte. II. Verificarea
2. Nimeni n-a cutezat nici măcar să fie cu stea în frunte. va veni- Verifică
cine va fidacă: 1) „cineva
chemat” va fi chemat”
este subordonată din fraza
subiectivă; 2) „Întotdeauna
cratima este
4.7 Problematizarea , ca metodă de predare-învăţare, este un semn de punctuaţie în „lasă-mă”, „n-ai”.
centrată pe investigaţia personală a elevului, pe creare de probleme, Elevul alege o consecinţă adevărată:
soluţionarea unor ipoteze şi presupune un ansamblu de procedee de 1. – În acest caz, consecinţa o constituie lipsa subiectului
lansare a situaţiilor-problemă care vor fi rezolvate de elevi. Concret, predicatului va veni, funcţie îndeplinită de propoziţia „cine va fi
problematizarea constă în: chemat”;
 rezolvarea de sarcini ce decurg dintr-un sistem de cunoştinţe 2. – Un semn de punctuaţie marchează o pauză. Or, între cele
dobândite; două cuvinte ale fiecărui grup nu este o pauză. Cratima marchează
 rezolvarea de sarcini de cunoaştere rezultate dintr-un dezacord legătura gramaticală dintre pronumele personal neaccentuat şi postpus
sau conflict explicit sau implicit – între informaţia şi sistemul de „mă” şi cuvântul precedent accentuat „lasă” (în primul grup) şi rostirea
referinţe dobândite de elevi până în momentul când este solicitat într-o silabă a două cuvinte diferite: adverbul de mod de negaţie n- şi
de nouă sarcină. verbul auxiliar sau predicativ ai, ambele cuvinte neaccentuate (în al
Într-o temă cu caracter problematizat, pe lângă premise gata doilea caz).
formulate, păstrate în minte, are loc crearea de idei noi prin compararea
faptelor între ele, prin căutarea cauzelor şi a efectelor lor, prin stabilirea Explicarea:
dependenţelor, prin rezolvarea de probleme. Problema este, pentru elev, - Am constatat că: 1) „dacă vei termina la timp lucrarea” este
o temă care conţine o anumită dificultate practică sau teoretică şi a cărei propoziţie subordonată predicativă. Dar de ce (din ce cauză) este
rezolvare necesită o activitate de cercetare. subordonată predicativă ?; 2) apostroful în „nu-ş’ ce zici” este semn
În rezolvarea problemei, în primul rând, sînt necesare câteva ortografic. Dar de ce este semn ortografic?
premise de bază reprezentate prin cunoştinţele şi experienţele noastre de Elevul apelează la argumente sau la judecăţi care să explice
până acum. În al doilea rând, materialul suficient adunat după această consecinţă:
completarea experienţei şi a cunoştinţelor noastre (care fac posibilă 1. – propoziţie subordonată predicativă îndeplineşte rolul de
nume predicativ al unui verb copulativ din propoziţia regentă; este
rezolvarea
În problemei) duce la de
stabilirea ipotezei precizarea
lucru şiipotezei de lucru.justeţei soluţiei
în verificarea introdusă printr-un element subordonator;
găsite, sînt necesare câteva raţionamente dirijate de tema dată: 2. – apostroful marchează lipsa accidentală din vorbire a unor
I. Demonstrarea: sunete sau unui sunet; dacă sunetele n-ar lipsi, apostroful n-ar mai fi
- Demonstrează că: 1) „dacă vei pleca” din fraza „Nu se ştie necesar; „nu ştiu ce zici”.
dacă vei pleca.” Este propoziţie subordonată; 2) cratima este: a) semn de Orice problemă, care este de fapt o structură, trebuie să aibă un
punctuaţie în „bloc – turn”, „papă – lapte” şi b) semn ortografic în „i-ar”, dat cunoscut şi ceva necunoscut, întrucât rezolvarea va consta în găsirea
„du-te”. elementului necunoscut. Pentru aceasta, elevul trebuie să cuprindă cu
Elevul alege afirmaţii sau argumente considerate adevărate care gândirea întreagă structură a problemei date, să reflecteze asupra
să argumenteze prin afirmaţie: raportului reciproc dintre termenii cunoscuţi ai structurii şi să sesizeze
68 69
5/27/2018
elementele care lipsesc, precum şi legăturileMetodica
necunoscute PredariiLimbiiSiLiteraturiiRomane-slidepdf.com
dintre verbului a crea constituie o asemenea problemă, întrucât acesta este
elementele date. Astfel, cu mult spirit activ şi printr-o atitudine corect folosit în vorbire, şi mai puţin corect, în scris.
conştientă faţă de problemele rezolvate. Structura este completată de - Problema de învăţare conţine una sau mai multe dificultăţi:
către elev. creez (nu crez, creez), creând (nu creind), creat (nu creeat) etc.
În formularea ideilor, un mare rol este jucat de analiză şi de - dificultatea constituie punctul de plecare în formularea
sinteză. Analiza constă în delimitarea în gândirea diferitelor informaţii problemelor şi a ipotezelor: „Formele temporale (de prezent, de trecut) şi
sau structuri
acelor ale acestora
elemente şi în reliefarea,
care servesc construiridinderândul datelor
ipoteze. cunoscute
Spre ,a
exemplu, modale-sunt datorate unor
Rezolvarea sufixe specifice
problemei (parţială fiecărui timp şi mod”.
sau completă) depinde de
subordonata Cui nu-i place dragostea din fraza „Cui nu-i place alegerea ipotezelor adecvate şi de respingerea celor eronate: -ez (sufix
dragostea să n-aibă parte de ea!” este o propoziţie care: pentru prezent), -a (sufix pentru imperfect), -se (sufix pentru mai mult ca
- are predicat şi subiect, dar singură n-are înţeles deplin; perfectul), -ind, - înd, (sufixe pentru gerunziu), -at (sufix pentru
- răspunde la întrebarea cine? , pusă verbului (sau locuţiunii participiu) sunt morfeme specifice oricărui verb de conjugarea I.
verbale) să n-aibă (parte); L.D’Hainaut arată că, în rezolvarea de probleme, atât situaţia
- îndeplineşte funcţia de subiect al verbului să n-aibă; iniţială, cît şi cea finală aparţin uni clase de situaţii pe care elevul n-a
- este introdusă printr-un conectiv gramatical în frază mai întâlnit-o, iar procesul (de la situaţia iniţială la cea finală) n-a mai
(pronumele relativ cui); fost învăţat sau întâlnit de către elev. Spre exemplu: procesul rezolvării
- este subordonată subiectivă faţă de regenta sa (propoziţia problemei iniţiale „Formele temporale şi modale ale verbului a crea” ,
nr.2). ca şi al celei finale „Formele temporale şi modale ale verbului a crea
Sinteza constă în îmbinarea informaţiilor, în crearea unor noi sunt reprezentate prin sufixe specifice, verbul fiind încadrat în grupa
structuri sau combinaţii ale acestora din elemente date şi ipotetice: celor de conjugarea I”.
- Toate propoziţiile care îndeplinesc funcţia de subiect pe lângă
un verb (ori o locuţiune verbală) personal (chiar şi nepersonal), sau D’Hainaut remarcă, în rezolvarea de probleme, câteva etape:
impersonal, pe lângă o expresie verbală impersonală şi unipersonală sau 1. Identificarea problemei (ataşarea ei la o clasă de situaţii);
pe lângă un adverb (ori o locuţiune adverbială) predicativ şi sunt 2. Identificarea datelor pertinente (înlăturarea datelor inutile şi
introduse printr-un conectiv gramatical subordonator în fraza sunt găsirea datelor neexplicite în situaţie, dar necesare
considerate subordonate subiective. rezolvării);
Ca metode de lucru, la care recurge profesorul pentru a da lecţiei 3. Punerea problemei (exprimarea naturii rezultatului aşteptat şi
caracter formativ, „atât predarea problematizată, cît şi învăţarea traducerea situaţiei iniţiale într-o formă mai simplă sau mai
problematizată” necesită activităţi şi conlucrări intelectuale inteligente şi sintetică);
constante între elevi şi profesor pentru a „desface” adevăruri „finite”, a 4. Controlul existenţei tuturor datelor necesare soluţiei şi
compune şi a formula adevăruri. căutarea celor care lipsesc;
În procesul învăţării problematizate (constituit din rezolvarea de 5. Stabilirea unui plan care să ducă la rezolvare;
către elevi a problemelor teoretice sau practice), elevul este obligat la 6. Utilizarea planului (şi formularea de ipoteze în vederea unei
încercări independente de căutare a soluţiilor. metode de rezolvare);
Elevul, prin măiestria profesorului, va fi determinat să întâmpine 7. Aplicarea metodei adoptate în toate etapele rezolvării;
o anumită dificultate (teoretică sau practică), să înţeleagă problema 8. Controlul rezultatului;
formulată (sau chiar s-o formuleze), să dorească şi să poată s-o rezolve. 9. Determinarea limitelor eventuale de pertinenţă a soluţiei.
- Problema de învăţare (şi la obiectul limba română) constituie o Prin predare problematizată, înţelegem ansamblul unor activităţi
situaţie de viaţă, apelează la interesele şi experienţele elevilor. Formele ca: organizarea situaţiilor-problemă, formularea problemelor, acordarea
70 71
5/27/2018 ajutorului indispensabil elevilor în rezolvareaMetodica Predarii
problemelor şi în LimbiiSinumăr
Literaturii
şi caz), 2)Romane -slidepdf.com
ce este un adjectiv variabil (care îşi schimbă forma
verificarea soluţiilor, coordonarea procesului de sistematizare şi de după gen, număr şi caz) şi 3) care adjective variabile au o singură
fixare a cunoştinţelor. terminaţie (cele terminate în –e la masculin singular nominativ-acuzativ
Situaţia problemă impune crearea unei atmosfere de efervescenţă şi care, tot la singular, au aceeaşi formă şi pentru feminin NA, dar la
intelectuală, prin introducerea unor tensiuni în sistemul informaţional plural şi la GD feminin singular au altă terminaţie). Adjectivele variabile
(îndoieli, nepotriviri, paradoxuri şi întrebări) şi oferirea unor „operatori cu o terminaţie la NA singular au încă o terminaţie la plural masculin-
de identificare”
Cea mai şiimportantă
a unor posibilităţi
etapă o de descoperire
constituie a unor adevăruri
organizarea noi.–
situaţiilor feminin şi la GD singular
simpla reorganizare feminin. Întrebarea
a cunoştinţelor este decisarcinii,
duce la rezolvarea şocantă,aşa
darcăprin
nu
problemă (în care întrebările ce pot apărea se referă la necunoscută): aici o putem considera o situaţie-problemă.
se vădeşte măiestria profesorului. O întrebare devine problemă numai în
cazul în care trezeşte în mintea elevilor o contradicţie neaşteptată, o Unele probleme, ca cele două prezentate mai sus, deşi sunt
tensiune, o incertitudine, o uimire, care le stimulează interesul, le valoroase, sunt totuşi pseudoprobleme, nu sunt echivalente cu rezolvarea
mobilizează capacităţile psihice şi îi determină la o atitudine activă până de probleme. Ele pot constitui teme (pentru acasă sau independente în
la găsirea soluţiei. clasă) pe care elevii le rezolvă folosind anumite surse de informare. De
Ca efort de gândire consacrat descoperirii unor noi concluzii, exemplu, ei pot folosi Dicţionarul de sinonime pentru a găsi toate
unor noi relaţii, problematizarea se deosebeşte de rezolvarea propriu-zisă formele cuprinse în aria semantică a cuvântului îndemânatic: în aceste
de probleme care cere doar aplicarea unor informaţii dobândite anterior surse, răspunsurile sunt deja de-a gata, elevilor rămânându-le doar să
de elevi. înţeleagă conţinutul textului sau a sarcinii şi să folosească dicţionarul.
Profesorul are un rol major în aplicarea problematizării la lecţii: Tot o falsă problemă, deşi este încadrată de autori în grupa
- să creeze şi să prezinte situaţii problematice (prin intermediul problemelor „care se formulează de către profesor, fără indicaţii, iar
materialului demonstrativ, pe cale orală, prin lectura textului elevii o rezolvă individual, neinfluenţaţi de nici o parte”, este şi aceasta:
etc.); Pe o fişă sunt scrise 4-5 fraze (alcătuite din câte două propoziţii
- să-i orienteze pe elevi spre definirea problemei (elementele ei – o regentă şi o subiectivă, atributivă, completivă directă, completivă
esenţiale, contradicţiile); indirectă şi predicativă). Se cere să se determine felul propoziţiilor.
- să le trezească dorinţa de formula întrebări; Elevii nu au un algoritm de rezolvare, ci rezolvă clasic:
- să clarifice, pe parcurs, datele problemei, pentru ca elevii să subliniază predicatele şi subiectele, încadrează conectivele gramaticale
analizeze mai uşor problema; ale frazei, delimitează propoziţiile şi le numerotează, stabilesc felul lor
- să orienteze discuţiile pentru elucidarea problemelor. prin întrebări. Ceea ce se consideră problematizare se referă la
Unele exerciţii comportă o rezolvare simplă, cu un efort minim: dificultatea întâmpinată de elevi în recunoaşterea propoziţiei
„Recunoaşteţi subiectele din propoziţiile următoare...” se referă doar la subordonate predicative – cu rol de nume predicativ pe lângă verbul
găsirea predicatelor, şi prin formularea întrebării cine? pusă fiecărui copulativ este din propoziţia regentă – subordonată a cărei dificultate a
predicat, se află subiectele. crescut şi prin faptul că este introdusă prin pronumele relativ care.
Un efort de gândire se cere în cazul unor întrebări-problemă mai Crearea condiţiilor adecvate unor disocieri fine a fenomenelor de limbă
dificile: „daca adjectivele invariabile au o singură formă, atunci de ce în contextul analizei gramaticale este, în exemplu de mai sus, un scop al
adjectivele variabile cu o singură terminaţie nu sunt considerate abordării problematizate a cunoştinţelor de gramatică.
invariabile?” Este drept că întrebarea creează în mintea elevilor o uimire, Pentru a fi o problemă autentică, prin sesizarea sau înţelegerea
un şoc, care le va stimula interesul şi îi va determina să ia o atitudine problemei puse de profesor, elevii îşi vor reaminti toate informaţiile
activă pentru găsirea soluţiei. Pentru aceasta, îşi reamintesc: 1) ce este necesare rezolvării situaţiei şi vor completa cunoştinţele cu altele noi.
un adjectiv invariabil (care nu-şi schimbă forma, indiferent de gen, Spre exemplu, se dă schema:
72 73
5/27/2018 MetodicaPredariiLimbiiSiLiteraturii Romane
Este adevărat că este-slidepdf.com
mai greu de formulat probleme corecte din
Nu se şti punct de vedere didactic în domeniul ştiinţelor umaniste – cu toate că
unde gramatica este un punct de trecere între ştiinţele umaniste şi cele exacte
Nu vom şti – din cauza caracterului lor verbal. În ştiinţele umaniste, sursa
când competentă de informare este explicaţia verbală pregătită dinainte – din
Nu suntem siguri a citit cărţi şi din alte izvoare. Nu există posibilitatea corectării greşelilor din
Îmi pun întrebarea cum această sferă înpeformularea

circumspecţii baza propriei
acestorexperienţe.
probleme. De aceea, se cer mari
dacă Promovarea învăţării problematizate este o necesitate, întrucât,
Problema este având ca obiect al analizelor şi căutărilor sale anumite situaţii şi unităţi
indestructibile, cercetând legăturile şi interdependenţele dintre
Se va duce fenomene, procese şi întâmplări, ea are un caracter structural. Chiar şi
detaliile îndeplinesc un rol specific în procesul învăţării problematizate:
ca premise, devin componente ale anumitor operaţii intelectuale; servind
cu următoarea sarcină: „Puteţi alcătui pe baza tabelului de mai la rezolvarea unei probleme, intră în raporturi logice cu alte detalii,
sus douăzeci şi patru de fraze. De ce credeţi că am izolat ultima înlesnind păstrarea lor în memorie.
propoziţie regentă?” 4.8 Brainstorming-ul este o metodă care stimulează, prin
În rezolvare, elevii vor observa că, indiferent de cele patru declanşarea unei „furtuni” în creierul elevilor, gândirea inventivă,
elemente introductive, frazele formate cu fiecare verb – sau cu fantezia şi imaginaţia creatoare. Fiind o posibilitate în cadrul
substantivul întrebarea – din prima grup au aceeaşi funcţie sintactică problematizării, brainstormingul începe prin crearea unei situaţii
(subiectivă, completivă directă, completivă indirectă, atributivă, tensionate, în urma căreia elevii oferă soluţii la întrebările-problemă
predicativă), iar frazele formate cu verbul regent din a doua grupă au alte puse de profesor. De obicei, metoda este folosită la orele de literatură,
funcţii sintactice, deosebite după conectivul gramatical. Şocantă este aici când elevii sînt solicitaţi să-şi imagineze alt final al unei naraţiuni sau o
delimitarea lor. Deci, 20 de propoziţii sunt SB, PR, AT, CD şi CI, iar altă rezolvare a destinului.
patru sunt L, T, M. Condiţii: prima grupă o constituie subordonatele Cuvântul (brain – creier şi storm – furtună) în traducere directă
necircumstanţiale, iar a doua – subordonatele circumstanţiale . din limba engleză înseamnă „furtună în creier”.
Pe baza acestor opoziţii funcţionale, elevii ajung la concluzia că, Este o metodă colectivă de căutare a ideilor şi soluţiilor, dar nu a
în ceea ce priveşte grupa propoziţiilor necircumstanţiale, rolul important cunoştinţelor, într-un mod cît mai rapid şi cît mai puţin critic posibil.
este jucat de (verbul) regent (funcţia subordonatei fiind indiferentă la Brainstorming-ul se poate aplica la orice subiect care se pretează
elementul joncţional introductiv), iar în cazul circumstanţialelor, rolul discuţiei şi admite mai mult decât o soluţie. Se aplica la etapa evocării în
determinat îl au conectivele gramaticale (regentul având un rol minor). cadrul orelor de literatură română.
Problematizarea, ca metodă de învăţământ, deşi amplă, nu are 4.9 I nstrui rea programat este o metodă de acţiune practică.
caracter universal, ci se aplică împreună cu alte metode. Trebuie să se Instruirea programată porneşte de la ideea că învăţarea umană, prin
ţină seama dacă conţinutul poate fi conceput în mod problematizat şi natura ei, autoreglabilă cu ajutorul informării inverse, pune în relief
dacă este eficientă aplicarea problematizării; de asemenea, dacă elevii şi- principiul conducerii procesului de învăţământ printr-o legătură reactivă
au însuşit temeinic, în prealabil, cunoştinţele şi regulile cerute în care exclude pe cele următoare dacă cele precedente nu au fost conduse
procesul rezolvării problemelor date, ca şi anumite deprinderi cu siguranţă. În situaţia de învăţare există un flux continuu de informaţii
intelectuale (strategii de descoperire şi rezolvare de probleme). care trebuie comandate şi controlate, reglând mersul învăţării prin
intermediul feed-back-ului.
74 75
5/27/2018 Materia de studiu a elevului este prezentată sub forma
Metodica unui LimbiiSiLiteraturii
Predarii InstruireaRomane
programată asigură o învăţare activă şi o informare
-slidepdf.com
program, pe baza căruia fiecare elev progresează în ritmul său specific, operativă asupra rezultatelor învăţării, necesară atât elevului, cît şi
în funcţie de posibilităţile sale. Etapele învăţării sînt următoarele: profesorului. În acelaşi timp, prezintă şi unele dezavantaje, întrucât
- citirea de către elev a informaţiilor cuprinse într-o secvenţă; fragmentarea excesivă a conţinutului nu duce la dezvoltarea capacităţii
- efectuarea sarcinii propuse, elevul construind răspunsul de sinteză a elevului; unele discipline ( cum este literatura), prin
solicitat; conţinutul lor, nu se pot realiza prin această metodă.
- răspunsului
controlarea dat(compararea,
cu cel adevărat.corectarea dacă e cazul) Instruirea
Calculatorul programată
este folosit poate fi deasistată
în transmiterea şi de
informaţii, calculator.
în punerea de
În urma acestor etape elevul poate trece la următoarea secvenţă. întrebări, rezolvări de exerciţii, prezentarea de algoritmi pentru
La elaborarea programelor, profesorul trebuie să ţină cont de: rezolvarea unor probleme – tip, aplicaţii practice, simularea unor jocuri
- precizarea obiectivelor operaţionale, în funcţie de conţinut şi didactice, organizarea şi dirijarea învăţării independente pe baza unor
de posibilităţilor elevilor; programe de învăţare etc.
- structura logică a conţinutului după principiul paşilor mici şi Etapele prin care se trece pentru rezolvarea unor probleme şi
al învăţării gradate; exerciţii cu ajutorul calculatorului pot fi: enunţarea problemei,
- fracţionarea conţinutului în secvenţe de învăţare (unităţi precizându-se ce se dă şi ce se cere; analiza problemei; alegerea unui
didactice) inteligibile şi înlănţuite logic; algoritm pentru rezolvare; alegerea limbajului de programare
- fixarea, după fiecare secvenţă, a întrebărilor, a exerciţiilor convenabil; elaborarea algoritmului de rezolvare; scrierea programului
sau a problemelor ce pot fi rezolvate pe baza secvenţei în limbajul calculatorului; verificarea şi cercetarea programului, după ce
informaţionale însuşite. au fost afişate erorile constatate; pregătirea datelor ce urmează a fi
În programarea tip Skinner, elevul, după fiecare secvenţă, prelucrate de calculator.
construieşte răspunsul, rezolvând ceea ce i se cere. Apoi confruntă Instruirea programată asistată de calculator presupune pregătirea
răspunsul său cu cel corect, după care trece la secvenţa următoare. în prealabil a profesorului şi programe alcătuite pe baza unor cerinţe
În programarea tip Krawder, secvenţele prezintă dificultăţi mai didactice, altfel, rezultatele pot fi minime.
mari, elevul trebuind să aleagă răspunsul corect din mai multe date. 4.10 Jocul didactic este metoda care constă în a plasa elevii
Dacă nu reuşeşte la prima încercare, primeşte o informaţie suplimentară, „Intr-o situaţie ludică cu caracter de instruire”. Învăţarea care implică
după care trebuie să aleagă din nou răspunsul corect. După ce l-a găsit, jocul devine plăcută şi atrăgătoare, se face într-o atmosferă de bună
poate trece la secvenţa următoare. dispoziţie şi destindere.
De exemplu, pentru definiţia pronumelui se poate utiliza Există multe tipuri de jocuri utilizate la orele de limbă română.
următorul tip de programare: Ele se clasifică astfel:
Întrebare: a) după conţinutul şi obiectivele urmărite – jocur i de dezvoltar e
1. a. Structura logică a categoriilor morfologice: a vorbir ii ; de creaţie; de fan tezie; de memori e ;
alcătuită din: - un gen proxim şi b) după materialul folosit: jocur i cu materi al; jocur i f r
- diferenţă specifică materi ale; jocur i or ale; j ocuri de cuvin te încruci şate etc.;
- nici una, nici alta c) după procesele psihologice implicate: jocu ri de memori e;
- numai gen proxim jocur i de atenţie; jocur i de in teli genţ etc.
- numai diferenţă specifică Indiferent de tipul său, jocul didactic trebuie să îndeplinească
anumite cerinţe:
Răspuns: (Pe verso este scris: Răspuns: 1.a. Structura logică a  să aibă precizate obiectivele pedagogice;
categoriei morfologice are: - un gen proxim şi o diferenţă specifică).  să fie raţional integrat în sistemul muncii educative;
76 77
5/27/2018  să dozeze gradul de dificultate implicat (în funcţie
Metodica 2. Cerghit, Romane
de LimbiiSiLiteraturii
Predarii I., Reevaluarea metodelor de învăţământ din
-slidepdf.com
particularităţile de vârstă şi intelectuale ale elevilor); perspectiva actualelor cerinţe de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii,
 să fie dozate din punctul de vedere calitativ. în „Revista de pedagogie”, nr. 6/1976, p.6.
Prezentăm câteva exemple de jocuri didactice care se pot folosi 3. Stoica, Marin, Pedagogie şcolară..., p.105.
la limba română, mai cu seamă la clasa V-a: 4. Didactica Pro, (coordonator program „Dezvoltarea Gândirii
„Săgeţile pluralului” Critice”: Nicolae Creţu, nr. 2 (8), 2003.
Din dreptul
substantivele articolului
camionagiu, nehotărât
macaragiu, un pleacă
cazangiu, nişte săgeţi
tinichigiu, spre
barcagiu 5. Ivănuş,
în şcoalăDumitru, Metodica
– Curs pentru predării
studenţi limbii şiUniv.
şi profesori, literaturii române
din Craiova,
etc. Se vor scrie formele pluralului substantivelor masculine de mai sus 1988, p. 30 – 39.
cerute de articolul nehotărât nişte (substantive nearticulate, scrise cu 2 6. Marilena Chiriac, Marin Iancu, Teorie şi teste, Vocabular, ed.
de i ) şi de adjectivul toţi ( substantive articulate, scrise cu 3 de i). Recif, Bucureşti, 1995, p.171-174.
„Labirintul ortografic”
Din dreptul cuvintelor o, nişte, toate, pornesc câte trei linii CAPITOLUL V. TIPURILE DE LECŢII DE LIMBA ŞI
(drumuri) spre următoarele cuvinte: florărie, librărie, farmacie, LITERATURA ROMÂNĂ
ţesătorie, turnătorie. Sub fiecare substantiv feminin la numărul singular,
se vor scrie formele de plural (nearticulate – scrise cu 2 de i) cerute de 5.1 Evenimentele instrucţionale ale lecţiei.
nişte, în legătură cu indicaţiile labirintului, şi formele de plural articulate 5.2 Lecţia de dobândire de noi cunoştinţe
cerute de săgeţile sau drumurile adjectivului toate. 5.3 Lecţia de fixare şi de formare a priceperilor şi deprinderilor
„Călătorie ortografică” 5.4 Lecţia de recapitulare şi sistematizare
Pe colile de hârtie care se împart elevilor sînt desenate trei 5.5 Lecţia de verificare şi evaluare a cunoştinţelor şi a
furgonete, fiecare dintre ele având de făcut patru drumuri la patru deprinderilor
destinaţii diferite. Furgonetele se disting prin inscripţiile deosebite pe 5.6 Fonetica
care le poartă: 1 = o (articol nehotărât pentru singular feminin), 2 = nişte 5.7 Vocabularul
(articol nehotărât pentru plural), 3 = toate (adjectiv). Destinaţiile sînt 5.8 Morfosintaxa
marcate de câte trei căsuţe, grupate în diverse puncte ale paginii. 5.9 Ortografia, ortoepia şi punctuaţia
Denumirea primului destinatar spre care se îndreaptă furgoneta nr. 1 este 5.10 Comentariul literar
scrisă în prima căsuţă din grup: brutărie, topitorie, vopsitorie, croitorie. 5.11 Prezentarea unui scriitor
În final, elevii trebuie să stabilească ceilalţi destinatari, în funcţie de 5.12 Concepte operaţionale de teorie ale literaturii şi stilistică
inscripţia existentă pe furgonetă, şi să scrie, în fiecare dintre căsuţe, 5.13 Compunerile şcolare
formele corecte ale pluralului substantivelor menţionate, prin care sînt 5.14 Lectura suplimentară
identificaţi destinatarii. Obiective:
Activităţile ludice cu valenţe introductive pot fi extrem de În cadrul acestui modul veţi cunoaşte:
variate. Ele trebuie folosite pentru a dinamiza activitatea de predare- - evenimentele instrucţionale ale lecţiei;
învăţare şi pot fi îmbinate cu alte metode, în funcţie de particularităţile - veţi practica şi, în baza manualelor şcolare din ciclul
de vârstă ale elevilor şi de tipul de lecţie. gimnazial, veţi alcătui proiecte didactice la lecţia de limba şi
literatura română;
Note bibliografice: - veţi alcătui obiective operaţionale în baza temelor din
1. Cerghit, I., Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 1976, p.30. manual;
78 79
5/27/2018 În procesul de învăţământ, lecţia este considerată
MetodicaformaPredarii
de bază LimbiiSiLiteraturii
5.2 L ecţia de dobândi
Romane re de noi cunoştinţe
-slidepdf.com . Această lecţie are ca
pentru dobândirea, fixarea, sistematizarea şi recapitularea cunoştinţelor, sarcină didactică principală predarea-învăţarea sau transmiterea-
precum şi în formarea şi dezvoltarea principiilor şi deprinderilor la elevi. însuşirea unor noi cunoştinţe, dar şi fixarea acestora.
În funcţie de obiectivul didactic fundamental urmărit în procesul Lecţia de dobândire de noi cunoştinţe se poate prezenta sub
de predare-învăţare-evaluare, pot fi stabilite patru tipuri fundamentale de diverse forme sau variante:
lecţii, structura şi variabilele acestora fiind diferite în raport de  Lecţia mixtă sau combinată (care cuprinde toate evenimentele
obiectivul
învăţământ, de locul
studiu, de strategiile
de desfăşurare ori de didactice,
formele de de mijloacele
activitate folosite.de 
didactice
Lecţia pemenţionate mai sus);
baza studiului individual, folosind manualul sau alte
Cele patr u ti pur i f un damentale de lecţie sun t: surse de informare;
1. Lecţia de transmitere şi dobândire de cunoştinţe;  Lecţia pe baza muncii în grup;
2. Lecţia de fixare şi de formare a priceperilor şi deprinderilor;  Lecţia pe baza instruirii programate;
3. Lecţia de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor;  Lecţia pe baza tehnicilor audiovizuale;
4. Lecţia de verificare şi evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor.  Lecţia de prelegere;
Indiferent de tipul ei, orice lecţie cunoaşte mai multe etape,  Lecţia introductivă;
momente, pe care pedagogia contemporană le numeşte evenimente
 Lecţia pe bază analizei literare şi stilistice etc.
instrucţionale. Acestea constituie scenariul didactic al lecţiei.
De exemplu, lecţia de dobândire a cunoştinţelor prin studiu
5.1 Evenimentele instrucţionale ale lecţiei. În funcţie de
independent îl pune pe elev în situaţia de a asimila cunoştinţe elaborate
activităţile didactice desfăşurate (formative, cumulative, evaluative), o
în manual sau în alte materiale bibliografice. Elevul selectează şi îşi
lecţie va realiza următoarele evenimente didactice (sau instrucţionale): organizează cunoştinţele într-un sistem de notiţe. La clasele de liceu se
1. Organizarea (pregătirea ) clasei pentru lecţie.
pot realiza conspecte privind viaţa şi activitatea unui scriitor, în
2. Captarea atenţiei cu ajutorul motivaţiei, la începutul şi pe tot
gimnaziu, la orele de literatură, elevii pot dobândi cunoştinţe despre
parcursul lecţiei.
sensul figurat al cuvintelor pe baza muncii cu textul (o poezie sau un
3. En un ţarea subiectul ui lecţiei şi a obiecti velor urmărite.
fragment de proză) sau în orele de limbă română îşi pot însuşi mai bine
4. Reactual izarea cunoşti nţelor şi a depri nderi lor însuşite anterior,
noţiunile de “rădăcină”, „prefix”, „sufix”, ”cuvânt de bază” prin analiza
conform obiectivelor stabilite (“verificarea ancorelor”).
structurii lexicale.
5. Prezentarea conţin utul ui şi sarcin il or n oi de înv ţare , în funcţie
Lecţia de dobândire de cunoştinţe prin dezbatere se foloseşte
de obiectivele operaţionale.
mai ales pentru caracterizarea unui personaj literar sau realizarea unor
6. Di ri jar ea înv ţ ri i cu ajutorul strategiilor didactice, adică
paralele. Ea presupune stabilirea unor întrebări – problemă pregătite de
realizarea sarcinii I în funcţie de obiectivul I, a sarcinii II, în
elevi în urma studierii bibliografiei date de profesor.
funcţiei de obiectivul II ş.a.m.d.
7. Obţin erea perfor manţelor prin fixarea şi aplicarea cunoştinţelor. Profesorul
dispun elevii trebuie
pentru să ştie sistemul
a-şi adapta de ce cunoştinţe şi tehnici
de predare de lucru
la nivelurile de
8. Asigurar ea feed-back-ului o dată sau de mai multe ori în lecţie.
capacităţi ale elevilor.
9. Evaluarea formativ a cunoştinţelor, prin aplicarea testului
În ceea ce priveşte realizarea evenimentelor instrucţionale ale
formativ şi comunicarea rezultatelor.
lecţiei vom observa:
10. Asigurarea sau realizarea retenţiei (reţinerii sau a fixării).
Captarea atenţiei este de multe ori neglijată sau rezolvată
11. Asigurarea transferului prin comunicarea temei pentru acasă, cu
formal, considerându-se că stabilirea liniştii sau anunţarea subiectului şi
sarcini îndreptate spre obiectivele actuale, dar şi viitoare.
a obiectivelor lecţiei sînt de ajuns pentru aceasta. Captarea atenţiei
trebuie să fie realizată prin întrebuinţarea unor procedee care să
80 81
5/27/2018
stârnească interesul elevilor. La orele de literatură română se poate Asigurar ea retenţiei şi a tr ansferu lui trebuie să se realizeze prin
MetodicaPredariiLimbiiSiLiteraturiiRomane-slidepdf.com
realiza mai uşor. Spre exemplu, la tema Ciocoii vechi şi noi de Nicolae exerciţii variate, prin formularea chiar de către elevi a unor exemple şi a
Filimon, profesorul spune elevilor că valoarea unei literaturi o dă, în unor întrebări. Tema pentru acasă este o formă de fixare independentă;
primul rînd, romanul: „În istoria literaturii române s-au atins culmi: Ion, ea nu trebuie să conţină prea multe probleme, ci mai degrabă, puţine şi
Răscoala etc. Pentru aceasta a fost nevoie de o perioadă de pionierat, cu un oarecare grad de dificultate, de interpretare sau de reprezentare a
marcată de Filimon, Slavici, Zamfirescu. Care a fost rolul lui N. unui fapt literar sau de limbă. Prin ea se concretizează obiectivele
Filimon?cuSătema
sintaxă ne întoarcem…în .... . La cu
„Acordul predicatului limba română,seîntr-o
subiectul” poatelecţie de
realiza propuse, realizareatemei
afectat efectuării sau nerealizarea acestora.
pe acasă, acesta În ceea
trebuie să cefiepriveşte
maximum timpul
cît
captarea atenţiei pornind de la alcătuirea unui enunţ, în care se află un jumătate din timpul afectat în clasă temei date. Deci, dacă lecţia a durat
dezacord care să-i şocheze” pe elevi, precum: „Zilnic colegii mei vine la o oră, tema nu trebuie să depăşească o jumătate de oră în rezolvarea ei.
şcoală”. Sarcina elevilor este de a comenta acest enunţ, pregătindu-se
astfel pentru anunţarea subiectului lecţiei. 5.3 Lecţia de fixare şi de formare a priceperilor şi
este necesară
Enu nţarea subiectulu i şi a obiectivelor ur m ri te deprinderilor . Ea este o lecţie de aplicaţii, bazată pe exerciţiu, pe munca
pentru ca elevii să fie conştienţi de ceea ce urmăreşte în lecţie şi pentru individuală a elevului. Cunoştinţele teoretice însuşite anterior se
ca, la evaluarea rezultatelor, să dovedească rezolvarea sarcinilor. Când consolidează şi devin operante. Profesorul are rolul de a dirija activitatea
se anunţă subiectul, se scrie pe tablă titlul lecţiei noi. Obiectivele se elevilor, aceştea pot lucra individual, sau pe grupe. Când lucrează
realizează abia în momentul în care se pune problema aplicării aceeaşi sarcină, dar individual, activitatea este frontală; când lucrează
cunoştinţelor şi integrării acestora în ansamblul deprinderilor. profesorul, activitatea este colectivă.
vechilor cunoştinţe sau deprinderi necesare pentru

Reactuali zarea celor înv ţate anteri or presupune o revedere a În general, rezolvarea exerciţiilor
însuşirea noilor în obiectivele operaţionale stabilite pentruarelecţia
la bază cerinţe „Predarea
respectivă. formulate
cunoştinţe. Se insistă asupra acelor noţiuni care se leagă în mod logic de /învăţarea limbii române în învăţământul gimnazial se întemeiază pe
noile cunoştinţe; de aceea, evenimentul este numit şi „verificarea modelul comunicativ/funcţional, adaptat particularităţilor de vârstă ale
«ancorelor»”. Elementele noi trebuie să aibă fundament, constituit din elevilor. La sfârşitul acestui ciclu, fiecare elev ar urma să folosească
datele deja existente în experienţa şi conştiinţa elevilor. Pe acest optim cunoştinţelor sale lingvistice, deprinderile de comunicare şi
fundament se continuă construirea noilor date ştiinţifice prin extinderea reprezentările culturale asimilate, care să-i permită să înţeleagă şi să se
şi aprofundarea cunoştinţelor. facă înţeles în cadrul diverselor situaţii de comunicare scrisă şi orală”.
Prezentar ea noul ui conţin ut şi a sarcinilor de învăţare, precum Competenţele de limbaj presupun folosirea corectă a limbii
şi dirijarea învăţării sunt două etape care au loc concomitent şi ocupă cea române literare, elaborarea diverselor tipuri de compuneri, receptarea,
mai mare parte a lecţiei. înţelegerea şi comunicarea semnificaţiilor unui text studiat, capacităţi de
Obţin erea p erfor manţelor constituie punctul final la care s-a selecţie valorică a operei literare, decodarea textelor şi interpretarea lor
ajuns prin noul conţinut. din perspectivă sociologică, filozofică, psihologică, lingvistică ş.a.m.d.
Asigurar ea feed-back-ulu i îi arată elevului nivelul la care s-a Structura lecţiilor de fixare şi de formare de priceperi şi
ajuns şi se poate realiza, în aceeaşi lecţie, o dată sau de mai multe ori, fie deprinderi este următoarea: conversaţia pregătitoare – care presupune
prin reproducerea cunoştinţelor noi, fie printr-o lucrare. pregătirea clasei pentru lecţie; verificarea temei efectuate acasă;
Evaluarea formativ a cunoştinţelor prin aplicarea testului anunţarea subiectului şi a obiectivele noii lecţii; reactualizarea
formativ este o etapă foarte importantă, întrucât analiza rezultatelor cunoştinţelor pe care se vor sprijini exerciţiile; se face apoi un instructaj
testului permite constatarea nivelului atingerii obiectivelor stabilite la asupra tehnicii de lucru, explicându-se şi demonstrându-se modul de
începutul lecţiei. lucru; urmează activitatea independentă a elevilor sub îndrumarea
profesorului, concluziile acestuia privind modul cum au lucrat elevii şi,
82 83
dacă este cazul, se fixează verbal tehnica de lucru prin repetare şi cunoştinţelor în jurul unei idei fundamentale şi stabilirea de noi corelaţii
5/27/2018
transfer la altă lucrare. Lecţia se poate desfăşura înMetodica PredariiLimbiiSiLiteraturiiRomane-slidepdf.com
clasă, în cabinetul de între cunoştinţe”.
specialitate pentru literatură, când elevii au efectuat compuneri pe o Recapitularea şi sistematizarea cunoştinţelor sunt necesare la
temă dată, paralele literare, compuneri libere, exerciţii stilistice etc. anumite intervale de timp. De regulă, după şapte-opt lecţii, la elevi
În general, exerciţiul de analiză gramaticală, lexicală, fonetică intervine uitarea şi procesul de însuşire a cunoştinţelor trebuie luat
etc. se realizează de către elevi, profesorului revenindu-i rolul de a aproape de la început. Cel mai avantajos este că recapitularea să se facă
urmări
transfermodul de efectuare,
de cunoştinţe de a dirija
ş.a.m.d. Celedemersurile
mai multeanalitice,
exerciţiioperaţiile
se află deîn la sfârşitdede nivelul
funcţie capitol sau dupălaunsfârşit
clasei), grup dedecâteva lecţii (numărul
semestru variază
sau de an în
şcolar.
manuale, dar, în afara acestora, profesorul îşi poate stabili seturi de Cunoştinţele sunt consolidate şi organizate în corelaţie, angajîndu-I pe
exerciţii cu alte cerinţe decât cele formulate în manual; fişe de exerciţii elevi la o nouă specializare. De aceea, recapitularea nu înseamnă o
de dezvoltare pentru elevii cu aptitudini speciale şi performanţe simplă trecere în revistă a cunoştinţelor în ordinea învăţată, ci presupune
deosebite, depăşind astfel cerinţele programei; fişe de exerciţii de o sinteză a temelor şi a problemelor cu implicaţii în găsirea altor criterii
recuperare pentru elevii rămaşi în urmă la învăţătură, acestea conţinând de sistematizare şi aplicare creativă. O repetare echivalentă cu reluarea
materia care constituie baza pentru înţelegerea noţiunilor din capitolele în aceeaşi ordine, fără elementul de noutate care să trezească interesul,
care urmează să fie predate (numite şi fişe de completare a cunoştinţelor nu ar fi eficientă, întrucât i-ar plictisi pe elevi.
sau fişe de omogenizare); fişe de exerciţii de consolidare, în care sunt Lecţiile de recapitulare şi sistematizare presupun două etape:
cuprinse părţi din materia de predat, în forme accesibile elevilor, şi care prima constă în fixarea problemelor de recapitulat, a temei sau a
au ca scop fixarea, verificarea cunoştinţelor, formarea şi dezvoltarea temelor, a sistemului de exerciţii, a materialului didactic, bibliografiei
deprinderilor etc., putând fi folosite în orice moment al lecţiei sau ca
temă pentru acasă. etc.;
forme:a dezbateri
doua constă
dupăînundesfăşurarea
plan – dupăpropriu-zisă
ce planul aafost
lecţiei
scrissub
pe diferite
tablă -,
Sistemul de lucru cu fişe de diverse tipuri prezintă avantaje, fiecare punct al său este completat cu elementele esenţiale, apoi se spun
întrucât oferă posibilitatea de a trata diferenţiat elevii, fiecare având de concluziile şi se dau sarcinile diferenţiate de învăţare pentru acasă;
rezolvat sarcini după capacităţile intelectuale, în ritmul lor de lucru; în rezolvări de exerciţii – elevii desfăşoară o muncă independentă sau pot
acelaşi timp permite elevilor rezolvarea rapidă a sarcinilor, nemaifiind să facă schimb de idei între ei, eventual să se corecteze reciproc, după
nevoie ca aceştea să-şi copieze textele şi sarcinile de lucru, cheltuind un care profesorul apreciază rezultatele muncii independente, corectând
timp din lecţie. erorile, se fac concluziile necesare şi se precizează tema pentru acasă;
Lecţia de fixare şi formare de priceperi şi deprinderi se poate recapitulare cu ajutorul fişelor – după conversaţia introductivă, elevii
prezenta şi sub formă de dialog-dezbatere, mai ales la literatura română. completează fişele, rezolvând teme scurte şi exerciţii, răspunsuri la
Elevii primesc cu două-trei zile înainte un set de întrebări-problemă sau întrebări etc.
un plan de studiu privind cunoştinţele pe care le-au dobândit. După O altă modalitate este lecţia de sinteză – în care profesorul
desfăşurarea dialogului sau concomitent cu acesta, profesorul poate expune, întocmeşte şi scrie pe tablă schema ideilor, angajîndu-I pe elevi
alcătui pe tablă scheme sau tabele, stabilind concluzii şi dând tema în diverse activităţi independente: completarea unor scheme grafice,
pentru acasă. caracterizări etc. sau prezentarea unui referat alcătuit de elevi şi apoi
. Caracterul formativ
5.4 L ecţia de recapitul are şi sistemati zare munca independentă.
al învăţământului la disciplina limba română se realizează numai prin Temele repetării se aleg în funcţie de anul de studiu sau de
cunoştinţe sistematice, bine consolidate. Recapitularea şi sistematizarea lipsurile elevilor. Accentul trebuie pus pe problemele şi elementele
cunoştinţelor se fac pentru a reţine materia studiată, pentru a asigura esenţiale, nu pe toate cunoştinţele însuşite anterior.
transferul şi pentru a elimina lipsurile. Ele presupun “regrupararea
84 85
5.5 Lecţia de verif icar e ţi evaluar e a cunoşti nţelor şi a a) cu răspuns corect – greşit (se oferă doar două răspunsuri posibile,
5/27/2018 deprinderilor . Această lecţie urmează, de cele maiMetodica Predarii
multe ori, după lecţia LimbiiSiLiteraturii
elevul avândRomane -slidepdf.com
de ales unul);
de recapitulare şi sistematizare şi are ca sarcină principală verificarea şi b) de selecţie sau de alegere multiplă (întrebări la care răspunsul
aprecierea cunoştinţelor elevilor prin prisma obiectivelor operaţionale corect, mai ales prin subliniere, prin încercuire, prin tăiere etc., se
fixate anterior. Se verifică şi se apreciază îndeplinirea obiectivelor găseşte printre multe răspunsuri greşite);
formative, adică a modului în care elevul poate opera cu aceste c) de potrivire sau de asociaţie (întrebări care solicită stabilirea unor
cunoştinţe.
Prin control, profesorul verifică în ce măsură elevii şi-au însuşit corespondenţe întreevidenţiază
Itemii închişi elementelecunoştinţele
de conţinut).căpătate de elevi pe o
cunoştinţele, şi-au format deprinderile, ce lipsuri au sau ce greşeli comit. anumită perioadă.
În acelaşi timp îşi dă seama ce măsuri metodice trebuie să ia, cum să-şi Testele presupun o pregătire specială. Ele vizează inteligenţa,
îmbunătăţească procedeele de lucru cu elevii. Elevul este stimulat, aptitudinile sau performanţele elevilor. Ultimele măsoară gradul de
întrucât conştiinţa succesului sau a lipsurilor îi pun în măsură să realizare a obiectivelor imediate sau îndepărtate şi conţin volumul
acţioneze favorabil în pregătirea ulterioară pentru lecţie. Ştiind că este informaţiilor necesare pentru evaluarea activităţii elevului şi deci a
verificat, elevul îşi formează deprinderea de a munci regulat, în ritm profesorului. În funcţie de momentul în care se aplică, testele pot fi
egal, nu în salturi sau cu pauze, de a avea o altitudine justă faţă de iniţiale, de progres sau informative şi finale. Timpul în care se
muncă în general. administrează proba trebuie să fie acelaşi pentru toţi elevii. Elevii trebuie
Între modalităţile utilizate astăzi în verificarea şi evaluarea să cunoască numărul de puncte acordat fiecărui item, astfel încât
cunoştinţelor se folosesc: verificarea curentă orală şi scrisă - în lecţiile aprecierea probelor să fie în concordanţă cu nota acordată de profesor
de dobândire
zise, de cunoştinţe
când noţiunile se cerlaraportate
început sau
la în timpul comunicării
cunoştinţe propriu-
care condiţionează după corectare.
În general, puţine lecţii de limba sau literatura română sunt de
chiar înţelegerea lor ori în toate celelalte tipuri de lecţii; verificarea un anume tip pur. Când se urmăreşte realizarea mai multor sarcini
periodică orală şi scrisă. Lecţia de verificare periodică este didactice, se efectuează o lecţie mixtă, care cuprinde elemente
asemănătoare în privinţa cerinţelor cu lecţiile de repetare periodică, combinate din două sau chiar trei tipuri.
controlul trebuind să se îmbine cu recapitularea cunoştinţelor. Prezentăm, în continuare, rolul şi importanţa diferitelor
Verificarea periodică scrisă o constituţie lucrările de control, date în compartimente sau nivele ale limbii, precum şi diverse tipuri de realizare
fiecare semestru, lucrările scrise, date după încheierea unui capitol, a orelor de limbă şi literatură.
testele.
Subiectele lucrărilor scrise trebuie să aibă caracter generalizator, 5.6 Fonetica. În cadrul predării limbii române la clasele
să-i ofere elevului posibilitatea să restructureze cunoştinţele, să le gimnaziale studiul foneticii contribuie la înţelegerea fenomenelor
folosească în rezolvarea problemelor. După corectarea lucrărilor scrise, gramaticale şi la însuşirea unei exprimări orale şi scrise.
profesorul trebuie să facă analiza acestora la ora următoare: să prezinte Elevii îşi însuşesc normele pronunţării literare, îşi dau mai bine
elevilor elementele deficitare, greşelile tip sau ocazionale, să formuleze seama de legătura dintre rostire şi scriere.
soluţiile răspunsurilor corecte, recomandări pentru viitor etc. Cunoştinţele dobândite de elevi cu prilejul studierii foneticii
Foarte des se folosesc testele cu itemi de diferite tipuri: (prevăzute în actuala Programă de limba şi literatura română pentru
- Deschişi, formulaţi prin propoziţii lacunare (itemi de gimnaziu, doar cu patru ore la începutul clasei a V-a) trebuie completate
completare), solicitând răspunsuri scurte, completări de cuvinte, cu o serie de deprinderi ortoepice şi ortografice. Regulile ortografice
definiţii; învăţate trebuie să fie aplicate conştient de către elevi în scriere.
- închişi, care îi solicită pe elevi prin întrebări: O temeinică însuşire a foneticii îi ajută pe elevi la învăţarea
limbilor străine (folosirea unor noţiuni de terminologie fonetică,
86 87
înţelegerea modului de pronunţare corectă a cuvintelor, deprinderea de a fun damental, masa vocabular ul ui, sensul propr iu şi f igur at, sensul de
5/27/2018 folosi dicţionarul etc.). MetodicaPredariiLimbiiSibaz
Literaturii
şi secundarRomane -slidepdf.com
al cuvi ntelor, ca şi pl eonasmul, argoul şi jargonul .
Noţiunile de ,, sunet” şi ,,literă” sînt cunoscute de elevi din Din prezentarea aceasta reiese caracterul gradat al cunoştinţelor,
ciclul primar. Profesorul trebuie să insiste asupra corespondenţei dintre studierea lor în sistem concentric în conformitate cu particularităţile de
litere şi sunete – prin diverse exerciţii ortografice, cu mult mai multe vârstă ale elevilor. Vocabularul se exersează, de astfel, prin toate lecţiile
decât prevede manualul. În analiza vocalelor şi consoanelor , chiar dacă de limba şi literatura română.
nu locul
de cunoscdeterminologia caracteristică
articulare, modul sunetelor,
de articulare denumirea
etc., elevii trebuielor
să în
ştiefuncţie
că la înţeleagăCunoştinţele
categoriile privitoare la structura
gramaticale (genuri, cuvintelor îi ajută pedesinenţe
moduri, timpuri), elevi să
pronunţarea vocalelor, aerului expirat nu i se opune nici un obstacol, pe etc., să observe relaţia dintre cuvinte – în sensul că pornind de la un
când la pronunţarea consoanelor, obstacolul poate fi format fie de buze cuvânt, pot forma alte cuvinte cu sens asemănător în cadrul aceleiaşi
(ca în cazul lui [m], [p], [b]), fie de dinţi ([d], [t]), fie de limbă şi palat părţi de vorbire sau trecând la altă parte de vorbire.
([k], [g]) etc. La clasa a V-a elevii trebuie să-şi însuşească corect noţiunile de
Noţiunile de semivocal , dif tong, trif tong, hiat îi ajută pe elevi rădăcină şi cuvânt de bază, derivate cu sufixe şi prefixe, familie lexicală.
să înţeleagă mai bine silaba , componenţa ei, regulile desp rţirii în Cele mai dese greşeli în formarea familiei lexicale a unui cuvânt sînt
silabe , folosirea cratimei etc. La predarea diftongilor şi a triftongilor se cele prin care se asociază cuvinte ca formate de la aceeaşi rădăcină, dar
atrage atenţia că aceştea pot exista într-un cuvânt sau se pot realiza prin care nu au între ele nici o legătură din punct de vedere semantic.
alăturarea a două cuvinte, ca în cazul cuvintelor scrise cu cratimă – Derivarea cu sufixe şi prefixe trebuie să fie un mijloc de
precum [ia] şi [i-a] (dat) etc. îmbogăţire a vocabularului, sufixele şi prefixele fiind şi o modalitate de
foneticiiOeste
problemă
aceea amai puţindeprinderilor
formării dezbătută peortoepice
care o laimplică
elevi. studiul
Pentru asigurareCompunerea
a valorii stilistice a cuvintelor.
trebuie înţeleasă ca având un rol important în
aceasta este necesar să se dea atenţie conţinutului vorbirii şi aplicării flexiune şi ortografie.
normelor limbii literare. Concret, acestea se pot realiza prin citirea Însuşirea şi utilizarea corectă a cuvintelor – cu toate sensurile lor
expresivă, corectare sistematică şi continuă a greşelilor de exprimare. – constituie un obiectiv general al limbii române şi un sprijin real pentru
Vorbirea profesorului trebuie să fie un model sau un exemplu înţelegerea textului literar. De aceea, semantica îşi realizează scopul atât
pentru elevi. Cum foneticii îi este acordat un număr redus de ore, prin orele speciale de lexic, cît şi prin cele de literatură şi se verifică prin
cunoştinţele acestui nivel al limbii pot fi verificate şi exersate în cadrul competenţele de limbaj ale elevilor.
altor ore de limba română când se studiază ortografia.
5. 8 Morfosintaxa . Gramatica sau morfosintaxa ocupă cel mai
5.7 Vocabularul . În gimnaziu, vocabularul este prevăzut în mare spaţiu în cadrul orelor de limba română, dat fiind rolul acesteia de
programă cu 19 ore la clasa V-a – elevii îşi însuşesc noţiunile elementare a contribui la formarea şi dezvoltarea gândirii logice, de a oferi
de cuvânt, rădăcină, radical, sufix, prefix, cuvânt de bază, cuvânt suficiente posibilităţi de exersare a capacităţilor de limbaj – prin diverse
derivat, cuvânt compus, structura cuvântului, sinonimia; la clasa VI-a se forme ale cuvintelor şi prin relaţiile care se stabilesc între ele.
actualizează prin exerciţii cunoştinţele asimilate în clasa V-a, sfera Prin morfologie – părţile de vorbire flexibile: substantivul,
cunoştinţelor extinzându-se prin noţiunile de regionalism, arhaism, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul şi verbul sau neflexibile:
antonime, ca şi prin exerciţii de folosire a diferitelor tipuri de dicţionare. adverbul, prepoziţia, conjuncţia, interjecţia, precum şi categoriile
La clasa VII-a se prevede recapitularea cunoştinţelor însuşite în clasele gramaticale: gen, număr, caz, determinare, persoană, mod, timp, diateză,
anterioare, adăugându-se noţiunile de omonime, paronime, comparaţie – elevii întră în contact cu bogăţia şi sensul formelor
poli semanti sm, neologi sme, pentru ca la clasa VIII-a elevii să cunoască existente în limba română, îşi însuşesc regulile flexiunii cuvintelor,
origi nea limbii române, caracterul ei l atin, n oţiun il e de vocabular formele gramaticale corecte, variantele, formele populare etc.
88 89
Dincolo de dificultăţile şi greşelile aferente părţilor de vorbire – 5.10 Comentariul literar constituie modalitatea de bază în
5/27/2018 precum sînt formele incorecte de plural la substantive, utilizarea
Metodica greşită LimbiiSistudierea
Predarii literaturii
Literaturii române. -Opera
Romane literară este privită ca un sistem ce se
slidepdf.com
a pronumelui relativ sau a articolului posesiv etc. - , profesorul trebuie să raportează la diverse straturi, la subsisteme ce compun o unitate, ca
urmărească, pe lângă aspectele teoretice, mai ales latura practică a expresie a realului concretizat în semne estetice. Valenţele ei se
morfosintaxei, valorificarea cunoştinţelor pe care elevii şi le-au însuşit în dezvăluie doar în relaţia cu cititorul, care, în măsura tehnicilor de
comunicarea orală şi scrisă, în diferite stiluri funcţionale, în explicarea receptare pe care le posedă, pătrunde în semnificaţiile ei.
ortografiei ori a raporturilor cu celelalte compartimente ale limbii. Privită ca un sistem alcătuit din mai multe straturi, opera literară
Sintaxa propoziţiei şi a frazei este cea prin care se verifică a constituit obiectul cercetării multor teoreticieni ai literaturii. Wellek şi
exactitatea şi expresivitatea în limbajul oral sau scris. Elevii îşi însuşesc Warren stabilesc trei straturi ce compun sistemul operei:
categoriile sintactice: unităţi sintactice, funcţii şi relaţii sintactice, ca şi 1) stratul sonor;
mijloacele de realizare a acestora: acord, topică, joncţiune, juxtapunere 2) stratul unităţilor semantice (fiecare cuvânt îşi are sensul său,
etc., dar trebuie să-şi formeze deprinderea de ale şi respecta în vorbirea se combină, în cadrul contextului, în unităţi, sintagme,
curentă, de a le folosi în diferite situaţii. propoziţii);
Toate aceste compartimente ale limbii – fonetica, lexicul, 3) stratul obiectelor reprezentate (lumea scriitorului, personajele,
morfisintaxa – trebuie să asigure prin studiul lor exprimarea corectă şi cadrul acţiunii etc.).
fluentă, capacitatea elevilor de dialoga cu facilitate, de a folosi cuvintele Pornind de la acestea, se poate opera analitic pe următoarele
cu sensurile adecvate, dezvoltarea unei motivaţii sau atitudini în urma straturi:
receptării limbii literare în vorbire sau în scris. a) stratul sonor (frecvenţa şi distribuţia sunetelor, organizarea
5.9 Ortograf ia, or toepia şi pun ctuaţia . Ortografia, ortoepia şi b) metrică a versurilor);
stratul gramatical (cuvintele din punct de vedere morfologic şi
punctuaţia se studiază paralel cu fonetica, lexicul şi gramatica, mai sintactic);
precis, în cadrul acestora, întrucât predarea ortografiei se bazează pe c) stratul lexical şi semantic (sensurile proprii şi figurate ale
fonetică şi morfologie, punctuaţia nu se poate însuşi fără sprijinul cuvintelor, frecvenţa arhaismelor, neologismelor etc., efectele
sintaxei. lor artistice);
În urma absolvirii ciclului gimnazial, elevii trebuie să aibă d) sistemul de imagini (procedeele figurative, procedeele narative
formate deprinderile ortografice şi de punctuaţie, să poată explica sau descriptive, tipologia personajelor);
scrierea cuvintelor pe baza structurii lor ori în funcţie de particularităţile e) raportul operă – realitate (mesajul operei care vehiculează
fonetice, morfologice etc. După însuşirea oricărei reguli ortografice, concepţiile scriitorului, semnificaţia contemporană a operei).
aceasta trebuie să fie aplicată şi, prin folosire, să devină deprindere. Comentariul literar din perspectivă structurală, sociologică,
Scrisul, la rândul său, implică cerinţe de ordin ştiinţific – să fie conform psihologică, stilistică etc. îşi găseşte aplicare în critica literară, în cadrul
normelor literare – şi estetic – să fie lizibil, frumos. Greşelile „analizei literare specializate”. Ca modalitate specifică receptării
ortografice, ortoepice sau de punctuaţie (în special cratima şi virgula) literaturii în şcoală, el preia de critica literară acele mijloace care
trebuie să fie semnalate şi corectate în orice moment apar, indiferent de facilitează înarmarea elevilor cu criterii forme de interpretare şi
tipul lecţiei ori de evenimentul instrucţional, şi acest fapt de limbă ar apreciere. Scopul lui este formarea unui cititor pasionat şi avizat, capabil
trebui să preocupe pe toţi profesorii, nu numai pe cei de limba română. să discernă valorile spirituale, să cunoască tehnicile compoziţionale şi de
Numai astfel s-ar putea asigura formarea deprinderilor de scriere şi de expresie ale operei literare, să-şi asume ideile ca pe nişte obiective
pronunţie corectă, fapt care încă nu este suficient rezolvat în şcoală. operaţionale în educaţia estetică şi moral – cetăţenească. În abordarea
textului literar trebuie să se ţină seama de câteva principii:
 să se analizeze simultan conţinutul şi forma;
90 91
 operaţia de analiză să fie urmată de cea de sinteză; ▪ perioada maturităţii, ca om şi ca artist
5/27/2018  să se aibă în vedere interferenţa dintre curente,Predarii
Metodica genuri şi LimbiiSiLiteraturii ▪ ultimii
Romane ani din viaţă
-slidepdf.com
specii; Opera
 accentul să fie pus pe valoarea estetică a operei; ▪ particularităţile operei
 comentariul literar se face pe baza dialogului viu dintre ▪ tematica
profesor şi elev. ▪ monografii, studii critice despre autor
▪ originalitatea, modernitatea operei (locul ocupat de
În realizarea sa, comentariul literar presupune
contextului (cadrul social istoric în care a fost creată opera; curentulstudiul scriitor în literatura română şi, evident, în cea
literar sau mişcarea de idei în care se scrie) şi studiul propriu – zis al universală)
operei concretizat în:
 contactul direct cu opera prin lectură; 5.12 Concepte operaţion ale de teori e a li teratu ri i şi sti li stic
 analiza componentelor operei literare (compoziţie, conţinutul de sînt noţiunile fundamentale utilizate frecvent în realizarea comentariului
idei, sentimente, acţiuni, fapte, personaje, moduri de expunere, literar ori a analizei literare, în ideea receptării conştiente a operei
elemente de limbă şi stil, ritmul şi metrica versului etc.); literare. Limbajul specific literaturii include concepte operaţionale
 explicaţia operei din perspectivă istorică, sociologică, precum:
psihologică prin prezentarea mesajului transmis de scriitor, prin opera literară ▪ temă
concepţia şi atitudinea scriitorului faţă de cele relatate în operă; ▪ idee
▪ motiv
 fixarea locului operei, integrarea ei într-un sistem de valori
estetice, sociale, naţionale şi universale. categorii estetice ▪ subiect
Procedarea analitică deprinsă în învăţământul gimnazial se
figuri de stil
extinde în învăţământul liceal, prin operaţii logice inductive şi deductive,
elemente de prozodie
elevii ajungând la abstractizare şi conceptualizare şi trecând la procesul
genuri literare
de conştientizare a cunoştinţelor dobândite.
specii literare
Scopul cunoaşterii acestor noţiuni de teorie literară este
5.11 Prezentarea unui scriitor . Lecţiile de prezentare a unui
formarea priceperilor şi a deprinderilor de a interpreta un text literar.
scriitor presupun „contemporaneizarea unei opere”, aducerea ei în
Ordinea predării şi învăţării este aceea de la general la particular, de la
câmpul de interes al tinerilor cititori, în mod selectiv, atât din punct de
problemele de conţinut la cele de formă, de la opera privită ca întreg la
vedere estetic, cît şi general – cultural.
elementele ei componente.
Predarea-învăţarea presupune o „ordonare a cunoştinţelor
fundamentale”
Viaţa ▪privind:
ambianţa socială 5.13 Compunerile şcolare reprezintă un aspect al muncii
independente a elevilor şi totodată o formă a exerciţiului literar, un
▪ mediul familial
procedeu de formare a deprinderilor de exprimare corectă şi frumoasă a
▪ data naşterii
elevilor. Prin ele se dezvoltă spiritul de observaţie, gândire, sensibilitatea
▪ copilăria
şi imaginaţia creatoare a elevilor, precum şi capacitatea de exprimare
▪ studiile
orală şi scrisă a acestora.
▪ influenţele unor scriitori
Compunerile după texte literare se prezintă sub mai multe
▪ debutul
forme: reproducerea orală sau scrisă a textului (de obicei narativ sau
▪ activitatea propriu-zisă, literară şi extraliterară
descriptiv), rezumatul , transformar ea vorbir ii directe în vorbi re
92 93
indirect (parţială sau completă), recenzia, referat ul , paralela, sin teza 9. Wellek şi Warren, Teoria literaturii, Bucureşti, Editura pentru
5/27/2018 etc. MetodicaPredariiLimbiiSiLiteratura
LiteraturiiUniversală,
Romane 1967,-p.slidepdf.com
202.
Compunerile la temă liberă sânt: compuneri le dup il ustraţii cu 10. Parfeni, C., Literatura în şcoală, Bucureşti, EDP, 1977, p. 72.
desti naţie special (tip cererea, scrisoarea, articolul etc.) sau
, în care se lasă libere imaginaţia şi talentul
compuneri li bere, creatoare CAPITOLUL VI. RECEPTAREA LITERATURII ÎN ŞCOALĂ
literar al elevilor.
În atenţia profesorului trebuie să stea organizarea şi pregătirea 6.1. Principiile de ghidare a didacticii speciale (Metodica pred rii
pentru ora de compunere, respectarea etapelor elaborării unei limbii şi literaturi i )
compuneri, discutarea acesteia sub diverse aspecte (grafic, estetic etc.).
6.2 Importanţa şi locul disciplinei Li teratura român în scoală
5.14 Lectur a supli mentar organizată şi îndrumată cu pricepere, Obiective:
creează elevilor interesul, obişnuinţa şi pasiunea pentru literatură.
Profesorul poate lăsa o oarecare libertate în alegerea scriitorilor După ce vor studia această unitate de conţinut, studenţii vor putea:
şi operelor literare, potrivit preferinţelor şi necesităţilor lor spirituale. - să identifice principiile de ghidare a metodicii predării limbii şi
Ceea ce interesează este gradul în care, prin cartea citită, elevii şi-au literaturii;
dezvoltat simţul şi gustul estetic, nu cantitatea şi volumul apreciabil al
lecturii personale, ci calitatea asimilaţiei, modul în care se răsfrâng cele - să definească importanţa şi locul disciplinei Literatura română
citite asupra conştiinţei şi comportamentul elevilor. în scoală;
profesor,Lectura suplimentară
cantitatea trebuie
trebuie corelată verificatăaşa
cu calitatea, şi încât
dirijată periodic
să nu de
se ajungă - să identifice obiectivele generale ale receptării literaturii în
şcoală;
la supraîncărcarea elevilor, dar nici la un mijloc facil de distracţie, la
superficialitate. Profesorul trebuie să observe atitudinea elevului faţă de - să distingă cerinţele speciale privind receptarea literaturii în
literatura citită şi implicit influenţele educative şi instructive ale acesteia scoală.
asupra lui. Literatura română constituie cel de-al doilea mare compartiment
Note bibli ografi ce: al disciplinei pedagogico-didactice numite metodica studierii limbii şi
1. Stoica, Marin, Caiet de practică pedagogică, Univ. din literaturii – o didactică specială, cu aplicabilitate asupra a două
Craiova, 1988, p.14.
2. Bărboi, Constanţa (coord.), Metodica predării limbii şi demersuri esenţiale de investigare a realităţii, cu profiluri distincte: unul
literaturii române, p. 232. cu evident caracter ştiinţific, lingvistica (demers care operează în
3. MÎ, Limba română – Curriculum şcolar..., p.8. virtutea unor legi precise şi cu metode adecvate), şi unul care aparţine
4. Ghinescu, Florente, Stoica, Eugen, Metodica predării limbii şi domeniului artei, unde legităţile nu mai sunt atât de precise, pentru că
literaturii române, p. 105-106. aici cunoaşterea se înfăptuieşte prin căi şi mijloace cu totul specifice,
5. Stoica, Dumitru, Stoica, Marin, Psihopedagogia, p. 155.
6. Bărboi, Constanţa (coordonator), Metodica predării limbii şi printre care intuiţia artistică deţine un rol esenţial, iar textualizarea
literaturii române în liceu, EDP, Bucureşti, 1983, p.163. acesteia se realizează printr-un limbaj propriu, prin excelenţă conotativ
7. Stoica, Marin, Pedagogie şcolară pentru cadrele didactice şi, ca atare, pretabil la multiple interpretări.
înscrise la definitivat, gradul al II-lea, gradul I şi la perfecţionare, p. 168. 6.1 Principiile de ghidare a didacticii speciale. În consecinţă,
8. Neştian, Valeriu C., Metodica predării textului literar în liceu, obiectul investigării didactico-metodice a acestui al doilea domeniu de
EDP, Bucureşti, 1998, p. 40.
94 95
cunoaştere, în viziune modernă, este literatura ca ramură a artei, forţa de sugestie a limbajului poetic al operelor literare şi nu numai prin
5/27/2018 precizare extrem de importantă, pentru procesul restructurări
Metodica i însuşirii
Predarii de LimbiiSicomentariul
Literaturii profesorului
Romanepe marginea acestora. Totodată, ”trăirea”
-slidepdf.com
către elevi a specificului artei, în general, şi al literaturii, în special. În emoţional-reflexivă a universului operei de către elevi e singura cale de
învăţământul preuniversitar, prin obiectul literatura română nu „istoria educaţie morală a lor. Antrenarea în dezbateri, pentru confirmarea sau
literaturii” trebuie să se înţeleagă, cum s-a înţeles, în învăţământul infirmarea unor teze, stimularea discuţiilor controversate între elevi,
tradiţional (viziune reperabilă însă chiar în programele şcolare noi, în înlăturarea oricăror inhibiţii ţinând de autoritatea profesorului, de
curs de elaborare), ci literatura română ca artă, un continuu proces de conformism sau de raporturile competitive dintre elevi sunt factori care
dezvoltare, ca viziune şi ca limbaj artistic. în acest context problematic, pun în centrul receptării operei literare personalitatea elevului,
apare, firesc, întrebarea: Cu ce trebuie să se ocupe metodica abordării condiţionându-i dezvoltarea, împlinirea.
literaturii în şcoală: cu „predarea” sau cu „receptarea” literaturii ? Pentru realizarea acestor obiective complexe profesorul nu trebuie
Răspunsul nostru categoric este că, literatura fiind artă , metodica să uite că literatura nu se predă. ”Pot fi descrise însă structura operei şi
modernă a cunoaşterii ei nu „predarea” ei trebuie să o urmărească (ceea regulile de funcţionare ale întregului. Profesorul poate deci să-i înarmeze
ce ar fi un nonsens), ci „receptarea” ei, ceea ce înseamnă cu totul pe elevi cu o anumită metodologie, care, bazându-se pe înţelegerea
altceva. Prin „predare” se înţelege, în general, emiterea de informaţii operei ca organism complex structurat, să permită în practică apropierea
despre o anume realitate, proces în care emiţătorul deţine un rol activ, iar adecvată a textului, bazat pe respectul pentru normele specifice ce-l
cel ce ascultă,
ar putea vorbiunul pasiv, crezându-1
de „predare”, în cazulpe unei
cuvânt pe cel muzicale,
partituri dintâi. Or, al
cum s-
unui guvernează.” (V. Goia)ei conotativ, literatura favorizează lecturile
Prin limbajul
tablou sau, în ceea ce ne interesează., aici, în mod deosebit, al unei (rezonanţe, interpretări) multiple, în funcţie de gradul receptivităţii
poezii, al unei drame , care implică universuri imaginare, fictive, menite literar-artistice a cititorilor. Ca atare, o metodică modernă a însuşirii
să sensibilizeze cititorul, să-i stimuleze imaginaţia, pentru a-1 proiecta în limbajului specific al literaturii trebuie să se preocupe de procesul
aceste universuri ficţionale? În nici un fel! Pentru că, în cazul „predării” receptării artistice a operelor, de metodele, procedeele şi mijloacele
unei opere literare, este, de fapt, vorba despre transmiterea unor impresii specifice ale” acestui proces, de înlesnirea contactului direct al elevului
sau judecăţi critice ale emiţătorului. cu opera literară.
Pe de altă parte, studiul literaturii aduce o contribuţie substanţială O asemenea didactică specială ar trebui ca, plecând de la statutul
la realizarea educaţiei multilaterale a elevilor, contribuind la cultivarea artistic al literaturii, să se ghideze după anumite principii , pe care am
gândirii, a orizontului intelectual şi cultural al acestora, la formarea dori să le menţionăm, pe scurt.
concepţiei despre lume şi viaţă. a. Transfigurând realitatea, printr-un demers sui generis,
Unul din obiectivele principale ale studiului literaturii la acest impregnat de o intensă participare emoţională, fenomenul literar
nivel este sensibilizarea elevilor faţă de frumosul literar, formarea lor ca se impune a fi înţeles ca expresie a creativităţii omului şi
cititori de literatură, dezvoltarea motivaţiilor şi înclinaţiilor pentru raportat permanent la artele conexe.
lectură, cultivarea gustului estetic, a discernământului critic, a judecăţii b. Apărând într-un context de determinări (istorico-sociale,
de valoare. Toate acestea se realizează dacă elevul va fi sensibilizat prin filosofice, culturale), f enomenul literar trebuie raportat la
96 97
împrejurările în care, a apărut, dar fără excese istoriste, 6.2 I mportanţa şi l ocul disciplin ei literatura română în scoal
5/27/2018 sociologizante etc., ci într-o viziune deschisă
Metodicainterpretărilor
PredariiLimbiiSiLiteraturiiRomane-slidepdf.com
nuanţate. Importanţa acestei „discipline” şcolare reiese din specificitatea
c. Opera literară (poezia, în special) fiind o „tipicitate artistică a ei, schiţată, sumar, mai înainte, prin care realizarea
obiectivelor generale instructive, educativ-formative ale învăţământului
caracteristică polisemă”, spre deosebire de ştiinţă în general,
se poate înfăptui, pe calea sensibilizării elevilor. Prin intermediul
care
directe de
o către
„tipicitate
elevi,caracteristică
fiecare operăunivocă”, trebuie
pretându-se la oreceptată
lectură modelelor de artă literară oferite spre receptare, obiectul acesta
acţionează direct asupra sensibilităţii şi, implicit, conştiinţei lor,
particulară, în funcţie de trăsăturile sale intrinsece. Folosind un
inoculându-le cunoştinţe, idei, sentimente şi modelându-le atitudini,
limbaj specific (inefabil, ambiguu, sugestiv, muzical, nelimitat
comportamente umane.
creativ, imprevizibil, afectiv, deschis, alogic, netraductibil),
opera literară solicită implicarea permanentă a receptivităţii
De importanţa educativă deosebită a disciplinei depinde şi locul
elevilor în comentarea ei, cu deschidere specială spre analiza
pe care ea îl are în planurile de învăţământ. În toate ciclurile de
stilului (expresivităţii)limbajului ei.
învăţământ şi în toate clasele, indiferent de profilul şcolilor, literatura
română este prezentă, în diferite grade de relevanţă. În ciclul gimnazial,
d. Opera literară reprezentând o structură specifică, a cărei
ea este reprezentată prin multe opere aparţinând diferitelor genuri şi
existenţă estetică se înfiripă in act (adică în contactul direct cu o
specii, receptarea lor fiind, în noile manuale alternative, strâns împletită
subiectivitate receptoare), se impune ca, în acest act de cu studierea limbii române. În ciclul liceal, literatura este şi va trebui să
identificare şi de interpretare a elementelor ei structurale, să se
fie bine reprezentată, iar receptarea ei va trebui să iasă din limitele unor
îmbine, diferenţiat, în funcţie de particularităţile individuale şi
criterii extraestetice (istoriste, sociologizante, moralizante etc.), operante
de vârstă ale elevilor şi de individualitatea operei, diverse
sub diverse forme, în vechile manuale.
perspective de lectură.
e. Prin natura sa artistică, opera literară are un caracter Obiectivele generale ale recept ri i li teraturi i în şcoal
autofuncţional , „scopul” ei fiind unul estetic, ceea ce impune Studiul literaturii în şcoală aduce o contribuţie substanţială la
imperativul evitării transformării comentariului ei în realizarea educaţiei multilaterale, contribuind la cultivarea gândirii, a
consideraţii istorice propriu-zise, sociologice, moralizatoare, orizontului intelectual şi cultural al acestora, la formarea concepţiei
cum, în mod eronat, se mai procedează încă, atât în unele
manuale, cât şi în discuţiile purtate cu elevii în clasă. despre lume
literaturii şi viaţă.
române Se impune
ca proces să precizăm
didactic desfăşuratcăîntr-o
obiectivele
viziunecunoaşterii
modernă ,
în şcoala de cultură generală, sunt formarea interesului elevilor pentru
lectura textelor literare şi, pe această cale, modelarea gustului lor estetic.
Indiscutabil că, în obiectivul acesta general, se includ şi alte obiective,
precum: cultivarea gândirii, a imaginaţiei (îndeosebi a celei creatoare), a
spiritului de observaţie, a exprimării, cât şi educarea unor sentimente
deosebite, precum cele morale (solidaritatea umană, ataşamentul faţă de
98 99
ceea ce înseamnă adevărul, binele şi frumosul, faţă de locul în care ne- adecvat, de a le asigura un orizont cultural care să
5/27/2018
am ivit în lume: familie, sat, oraş, ţara natală), Metodica cât şi formarea unei înlesnească surprinderea intenţionalităţilor virtuale ale
conduite civilizate în societate. Nu trebuie uitat însă ceea ce este operelor.
prioritar: finalitatea principală a procesului de receptare a literaturii în d. Profesorului de literatură i se cere să nu uite niciodată că
şcoală rămâne aceea de a forma din elevi cititori de literatură, în literatura este unul din obiectele chemate să contribuie la
devenire oameni cu deprinderea de a citi, zilnic, ceva interesant, capabil realizarea educaţiei estetice a elevilor, alături de alte
de a adopta o poziţie personală faţă de lecturile lor. obiecte, precum muzica, desenul (încă insuficient
reprezentate în planurile de învăţământ ale unor cicluri,
Ceri nţe speciale pri vin d receptar ea li teratu ri i în scoal
precum cel gimnazial, dar, mai ales, cel liceal). Cerinţa
Din natura specifică a disciplinei reies câteva cerinţe de ordin aceasta înseamnă ca profesorul, bazându-se pe virtuţile
didactic, care trebuie permanent avute în vedere în desfăşurarea estetice ale textelor literare, să se preocupe de dezvoltarea
procesului cunoaşterii operelor literare, în context şcolar: gustului pentru frumosul artistic (deci să nu neglijeze
a. Textele literar-artistice şi comentarea lor în şcoală impun raportarea – de câte ori este cazul – operei literare la
înţelegerea faptului că ele devin mijloace pentru formarea opere din alte domenii ale artei – muzică, pictură,
elevilor ca cititori avizaţi de literatură, cu alte cuvinte, sculptură, arhitectură, cinema) pentru frumosul din natură,
pentru cultivarea receptivităţii lor literare, ceea ce mai din relaţiile

criteriilor interumane,
de apreciere să aibăliterar-artistice.
a valorilor în atenţie cristalizarea
înseamnă şi abandonarea practicii de a pune accentul pe
excesul de informaţii istorico-literare, bibliografice, e. Cerinţele menţionate nu pot fi respectate fără ca
istorice, sociale etc. profesorul de literatură să fie el însuşi un cititor avizat de
b. Se impune ca elevii să fie permanent puşi în contactul literatură, capabil de reacţii şi interpretări personale ale
direct cu operele, să fie stimulată, pe această cale, fenomenelor literare şi în măsură să accesibilizeze
sensibilitatea lor, ceea ce presupune abandonarea pătrunderea elevilor în mecanismele intrinsece ale
obiceiului de a transmite observaţiile critice ale altora textelor literare.
despre operele în cauză. Bibliografie:
c. Tot din natura specific artistică a disciplinei reiese cerinţa 1. Pâslaru, V. Construcţie şi dezvoltare curriculară.
ca profesorul să devină din transmiţător de informaţii Chişinău, 2005
(istorico-literare, critice etc.) un ghid priceput, care să 2. Parfene, C. Metodica studierii limbii şi literaturii
conducă elevii în înţelegerea limbajului literar. De aici române în şcoală. Iaşi, 1999
decurge obligaţia de a veghea la formarea şi consolidarea 3.Academia Română. Gramatica limbii române, vol. I, II,
deprinderilor elevilor de a citi (curent, conştient şi, mai ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Academiei, 1963.
ales, expresiv) , de a-şi exprima impresiile de lectură într-o
vorbire şi scriere corecte, de a-şi însuşi un limbaj critic
100 101
4.Alexandrescu, Sorin, „Simbol şi simbolizare , în vol. Pe parcursul claselor şcolii primare, procesul de studiere a
Studii de poetică şi stilistică, Bucureşti,Metodica
Editura Ştiinţifică şi literaturii cunoaşte mai multe etape, fiecare vizând obiective comune şi
5/27/2018 PredariiLimbiiSiLiteraturiiRomane-slidepdf.com
Enciclopedică, 1975. specifice.
5. Bagdasar, Radu. Critică şi cibernetică. Bucureşti: a. Etapa citirii explicative, corespunzătoare claselor şcolii
Editura Univers, 1983. primare, are ca obiective însuşirea instrumentarului tehnic al lecturii
(sunet, literă, cuvânt, enunţ, text etc.), formarea deprinderilor de lectură
corectă, curentă şi expresivă, îmbogăţirea vocabularului şi exprimării
CAPITOLUL VII. STUDIUL LITERATURII ÎN CLASELE
elevilor. Materialul de studiu este oferit de cartea de citire, care cuprinde
GIMNAZIALE
texte de mică întindere eu conţinut literar dar şi ştiinţific (istoric,
7.1. Etapele studiului literaturii în şcoală
geografic, cunoştinţe despre natură etc.). Modalitatea principală de
7.2. Modalităţi de abordare a studiului textului literar
studiere a textelor este citirea explicativă. Tot acum se pun bazele
în clasele gimnaziale
deprinderilor de a extrage ideile dintr-un text, de a ”rezuma” conţinutul
7.3. Modelul structural al studiului literaturii în clasele
unor texte diverse, de a expune logic, succesiv (oral sau în scris) fapte
gimnaziale
narate în texte sau întâmplări trăite. Se urmăreşte totodată sensibilizarea
Obiective:
elevilor la frumosul exprimat de operele literare, mai ales prin studiul
După ce vor studia această unitate de conţinut, studenţii vor putea:
- să identifice etapele studiului literaturii în şcoală; poeziilor
b. lirice, şi formarea
Etapa lecturii gustului
literarepentru
esteliteratură.
corespunzătoare studiului
- să determine modalităţile de abordare a studiului textului literaturii în clasele gimnaziale. Esenţial pentru această etapă este faptul
literar în clasele gimnaziale; că manualele şcolare cuprind numai texte (lecturi) aparţinând literaturii
artistice, selectate pe baza unor criterii multiple: valoare literară, valoare
- să explice modelul structural al studiului literaturii în
educativ-formativă, posibilităţi de reliefare pe baza lor a unor noţiuni de
clasele gimnaziale.
literatură şi teorie literara, accesibilitate etc., toate vizând realizarea
obiectivelor formative ale studiului. Textele, cu o tematică diversă, sunt
7.1.Etapele studiu lui li teraturi i în şcoal
fie opere integrale (schiţe, povestiri, fabule, doine, balade etc.), fie
Studiul literaturii în şcoală este un proces complex care începe cu
fragmente, selecţia fiind făcută cu precădere din literatura română. În
însuşirea instrumentarului tehnic al lecturii, continuă cu formarea
capacităţii de a recepta complex opera literară, de a o comenta şi această perioadă se pun bazele perceperii operei literare ca formă
specifică de reflectare a realităţii, se însuşesc elementele necesare
interpreta, urmărind în final formarea gustului estetic.
comentării şi analizei operelor literare în funcţie de gen, specie etc., se
Obiectivul final al studiului literaturii în şcoală este acela de a
îmbogăţesc vocabularul şi exprimarea elevilor, se lărgeşte experienţa de
forma din elevi cititori de literatură, oameni cu deprinderea de a citi
viaţa cu ajutorul literaturii şi, invers, experienţa de viaţă acumulată în
permanent, capabili să recepteze mesajele transmise de operele literale
aceasta perioadă permite receptarea mai aprofundată a operelor literare.
citite şi să adopte o atitudine personală faţă de lecturile lor.
Ceea ce caracterizează această perioadă este trecerea de la receptarea
102 103
textului ca mijloc de comunicare la receptarea literaturii ca modalitate comentariului literar, sugerând caracterul procesual al activităţii de
specifică de comunicare (comunicare literară), la receptarea estetică a receptare a literaturii în şcoală, receptare care presupune ca obiectiv nu
literaturii. numai formarea consumatorului obişnuit de lucrătură, un cititor capabil
c. Studiul noţiunilor de teorie literară şi de literatură nu să se entuziasmeze, să exclame, să refuze categoric şi în afara calculului
constituie în această perioadă o etapă distinctă. Noţiunile respective se strategic, un cititor pasionat si totuşi avertizat prin lecturi, asociaţii, şi
studiază în clasele gimnaziale în strânsă legătură cu studiul textului meditaţii asupra unor texte, ci şi obiective educativ - formative complexe
literar. Dintre noţiunile care se studiază în această perioadă menţionăm: (de la descoperirea mesajului şi structurii artistice a operei la formarea
opera literară şi opera ştiinţifică; opera narativă, lirică, dramatică, de cititori avizaţi de lectură şi de la înţelegerea ”lumii” operei literare, la
modurile de expunere, transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă, încorporarea în propria personalitate a unor trăsături general-umane
structura operei, momentele subiectului, unele specii literare (schiţa, etc.).
nuvela, romanul, opera dramatică, poemul, balada etc.), figuri de stil Activitatea de studiere a literaturii în şcoală este realizată prin:
(epitetul, comparaţia, personificarea, metafora etc.), noţiuni de metrică şi explicare de text, comentare şi interpretare de text sau prin analiză
prozodie. literară.
Noţiunile de teorie literară sunt reluate şi studiate sistematic la Explicarea de text este identificată cu comentariul de text sau cu
începutul primei clase de liceu, urmând să fie apoi aprofundate paralel analiza literară. Considerăm însă că în procesul de studiere a textului
cu
de studiul
nuvela unor opere reprezentative
se completează cu noţiuneaale literaturii
de nuvelăromâne (ex. noţiunea
romantică, realistă, literar explicaţiade
ca o explicaţie de gradul
text trebuie înţeleasă
I, care în două
constituie sensuri.
un prim În primul
nivel rând,
al studiului
psihologică, naturalista, fantastică). textului. Ea constă în explicarea şi înţelegerea textului în literalitatea lui,
d. Etapa studierii literaturii române în dezvoltarea ei istorică aceasta presupunând contactul cu opera literară (fie prin lectura model a
corespunde studiului literaturii române în clasele liceale şi urmăreşte profesorului, fie prin lectura prealabilă a textului de către elevi, lectură
cunoaşterea scriitorilor şi a operelor reprezentative ale literaturii române. care asigură perceperea globală a textului supus investigaţiei), explicarea
Studiul literaturii române se încheie cu unele sinteze menite să cuvintelor şi expresiilor (fie de către profesor, fie de către elevi cu
evidenţieze evoluţia şi personalitatea literaturii române şi s-o încadreze ajutorul dicţionarelor). Ea constituie condiţia prealabilă a activităţii de
în literatura universala. Modalităţile de abordare a studiului la acest nivel comentare şi interpretare a textului. De altfel, această formă de activitate
sunt: comentariul literar, caracterizarea generală, analiza literară sau este predominantă în clasele primare, când modalitatea principală de
sinteza. studiere a textelor este lectura explicativă.
7.2.M odalit ţi de abordare a studiul ui textului li terar în cl asele În alt sens, întâlnit în special în studii franceze, explicarea de text
gimnaziale este egală cu analiza literară. Scopul unei astfel de explicaţii ar fi
Modalităţile de apropiere a elevilor de textul literar în clasele ”descrierea a tot ce este în text şi numai ce este în text”.
gimnaziale sunt diferite în funcţie de particularităţile de vârstă, de Comentariul şi interpretarea de text , privite din perspectiva
experienţa de viaţă şi de lectura elevilor, precum şi de specificul fiecărui didacticii, se constituie ca trepte ce urmează explicaţiei de gradul I. A
text literar. De aceea ni se pare nimerita vorbi de nivele ale comenta un text literar înseamnă a-i dezvălui trăsăturile caracteristice
104 105
care fac ca acest text să fie literatură, adică mesaj exprimat într-o formă
care fac ca acest text să fie literatură, adică mesaj exprimat într o formă interogarea surselor;
specifică (specific ce ţine de un anumit cod, caracteristic artei literare în - cercetarea structurii textului (metrica, prozodia);
5/27/2018
general, având apartenenţă de gen, specie etc.).Metodica
A comentaPredarii
un text LimbiiSiLiteraturii Romane-slidepdf.com
- analiza stilistică propriu-zisă.
înseamnă a-i dezvălui atât elementele de text cât şi pe cele de subtext, C. Parfene, abordând problema studierii literal urii în şcoală din
precum şi mijloacele de exprimare a acestora, modul în care anumite perspectivă structuralistă, preluând sugestii din studiile de acest tip,
conţinuturi şi semnificaţii se transmit prin anumite forme şi modalităţi propune ”planuri” diferite pentru comentarea operelor în funcţie de
de organizare a mesajului în cadrul discursului literar. genul literar căruia îi aparţin. Astfel, pentru operele lirice propune:
A comenta, privit prin prisma elevului ca receptor, presupune un adecvarea formei la conţinut; forţa expresivă a imaginilor; armonia şi
exerciţiu vizând formarea viitorului cititor de literatură, exerciţiu care muzicalitatea versurilor.
duce la înţelegerea treptată a specificului operei literare. Aceasta Pentru textele epice: caracterul actual şi în acelaşi timp general-
presupune libertatea de a căuta şi descoperi acest specific, de a-ţi uman ai temei; organizarea materialului; viabilitatea personajelor; esenţa
exprima opiniile. Evident, este necesară o îndrumare, o dirijare care să şi caracterul conflictului; limba şi stilul autorului.
nu fie rigidă, să nu presupună aplicarea unui şablon, a unui ”pat al Pentru operele dramatice: respectarea condiţiilor scenice;
lui Procust”, pentru fiecare text supus investigaţiei. Nu este însă vorba concentrarea şi conflictul dramatic; prioritatea conflictului.
de o relativizare a interpretării, de o "critică impresionistă" bazată pe Privind comentariul literar din perspectiva comentariilor făcute de
gustulTocmai
de circumstanţă al elevului
de aceea, autorii caresau profesorului.
au abordat aspectele studiului textului către elevi la examenul de bacalaureat, un profesor francez (P. Cuenat)
constata existenţa ă patru tipuri de comentarii: a) comentariul prin
literar în şcoală au încercat să stabilească şi unele repere. Astfel, Gustav parafrazare (transpunere fără interes şi stângaci a textului autorului); b)
Lanson propunea următorul algoritm: comentariul ”în jurul textului”, care nu exclude exprimarea originală a
- geneza operei, locul ei în opera autorului şi în unor judecăţi de valoare; c) comentariul tematic (când profesorul le-a
epocă; citirea model; indicat aspectele pe care să le surprindă); d) comentariul compozit.
- semnalarea problemei de bază, a trăsăturii caracteristice a Ceea ce ni se pare demn de subliniat este faptul că un comentariu
textului; nu trebuie să parcurgă în mod obligatoriu toate relaţiile sau nivelele
- stabilirea compoziţiei operei; operei supuse investigaţiei ci, în funcţie de clasă, de specificul textului,
- analiza amănunţită a operei în formă lineară; profesorul va canaliza discuţia asupra aspectelor semnificative, relevante
- sinteza, valoarea operei. ale textului. Tehnica este comparabilă cu aceea a utilizării reflectoarelor
După H. Hatzfeld, care situează interpretarea de text (comentariul) în timpul unui spectacol. Unghiul de ”luminare” trebuie să fie cel
sub semnul criticii stilistice, ”temele” propuse de Lanson sunt valabile adecvat operei şi viziunii profesorului asupra posibilităţilor înfăptuirii
doar atunci când ne referim la cadrul exterior al textului, pentru aceasta comentariului, profesorul având rolul de regizor. Ni se pare demn de
propunând: subliniat faptul că în interpretarea dec text nu trebuie eliminate
- delimitarea sau localizarea textului în cadrul operei din care este comentariile extraliterare pe care o operă le poale provoca pentru că
extras; încercarea de înţelegere generală a textului;
106 107
literatura este, dintre toate artele, cea mai indicată pentru o abordare În analiza operei (a unui text literar) se urmăreşte: nivelul
interdisciplinară, pentru educaţia multilaterală a elevilor. expresiei lingvistice, nivelul compoziţiei, nivelul realităţii sau nivelul
5/27/2018 Un comentariu eficient este cel care acordă Metodica
prioritatePredarii
textului, LimbiiSivalenţelor.
LiteraturiiRomane-slidepdf.com
specificului său, cel care permanentizează dialogul şi apelează la Corelaţiile operei pot fi evidenţiate cu ajutorul unor metode
gândirea liberă şi la imaginaţia creatoare a elevilor. Aceştia descoperă pe specifice. Aceste corelaţii şi metode sunt:
cont propriu şi prin modalităţi didactice variate, ca urmare a lecturii Corelaţii ale operei Metode de abordare
integrale, semnificaţiile unor fragmente de text, pentru a se ridica la - operă-autor - metoda biografică, de psihologia
concluzii asupra întregii opere. - opera şi sursele ei creaţiei, de sociologia creaţiei
Aşadar, comentariul literar urmează explicarea de text şi - opera şi textul - metoda filozofică
pregăteşte pe elevi pentru analize literare complexe. El presupune - operă şi cititor - metoda textologică
descoperirea sensurilor si semnificaţiilor operei la nivelul diverselor - opera şi alte opere - de psihologie şi sociologie a
straiuri ale acesteia. Astfel, la nivel lexical, comentariul de text - opera şi alte literaturi efectului
presupune descoperirea sensurilor primare şi secundare ale cuvintelor, a - opera şi alte tipuri de opere - critica literară, istoria
sensurilor figurate, identificarea relaţiilor sintactico-morfologice dintre - opera şi cultura gustului literar
cuvinte, alegerea (selecţia) cuvintelor, a unor anumite sensuri ale - opera şi ideologia, opera şi - istoria literaturii, stilistică
acestora etc.
Interpretarea textului presupune, credem, comentarea lui în societatea - istoria
stiluluiliteraturii, istoria
lumina unei anumite concepţii etice şi estetice, influenţând astfel - opera şi alte sisteme de semne - comparativă
procesul de formare moral-cetăţenească a tinerei generaţii. Interpretarea - teoria genurilor literare,
este inculcată, concrescută din comentariu şi nu apare ca adaos. Nivelul - opera şi alte forme de
cunoaştere sociologia
comentariului şi interpretarea diferă în funcţie de clasă, de experienţa de
- semiotica
viaţă şi lectura elevilor, de însuşirea noţiunilor de literatură şi teorie - opera şi alte forme de
literară etc. comunicare - gnoseologia
Analiza literară îmbracă posibilităţi practic nelimitate de abordare . - opera şi alte sisteme de valori - informatica
a operei literare. Aceste posibilităţi pot fi definite şi grupate pe baza - axiologia
opera şi valorile estetice
răspunsului a următoarele întrebări: - estetica
a. Ce se urmăreşte în analiză ?
b. În ce corelaţie ? După tehnica analizei, deosebim: analiza parţială şi calitativă,
c. Cu ce tehnică ? analiza tradiţională, structurală, semiotică, stilistică etc.
d. Cu ce scop ? După scopul analizei, se disting: descrierea operei, interpretarea
şi aprecierea ei.
108 109
7.3. M odelul stru ctural al studiul ui li teraturi i în clasele gimnaziale atenţia şi afectivitatea elevilor au fost focalizate spre text. O abordare
Pentru a realiza procesul de receptare a textului literar în clasele directă. de tipul: Astăzi vom citi textul ... nu-i mobilizează pe elevi.
5/27/2018 Metodica Predarii
gimnaziale se impune ca, înainte contactului cu textul prin lectură, să fie LimbiiSi Literaturii
Pregătirea pentruRomane -slidepdf.com
receptare se realizează prin:
cunoscute unele date, să fie reactualizate unele stări emotive care să a. pregătirea tematico – afectivă, care cuprinde:
permită receptarea textului. - stabilirea unei legături între experienţa de viaţă şi trăirile elevilor
Studiul textului trebuie să fie completat cu o serie de activităţi şi textul studiat (la texte ca Domnul Trandafir de M. Sadoveanu,
complementare(numite şi conexe). Modelul structural al studiului Amintiri din copilărie de I. Creangă);
literaturii în clasele gimnaziale cuprinde: - comunicarea de informaţii (sau reactualizarea cunoştinţelor)
Activitatea Studiul intrinsec al Activităţi istorice, biografice sau bibliografice (la texte ca: Mircea cel Mere şi
pregătitoare textului conexe(complem solii de D. Bolintineanu, Sobieski şi românii de C. Negruzzi);
entare) - referiri la epoca în care a fost scrisă şi la intenţiile autorului(în
pregătirea tematic- lectura-model exerciţii de Scrisoarea III de M. Eminescu, Dan, Căpitan de plai de V.
afectivă: conversaţia de recitare Alecsandri etc.)
- încadrare tematică, orientare exerciţii lexicale b. pregătirea pentru receptarea textului sub aspectul vocabularului se
- date despre autor, lectura pe fragmente reproducerea face prin explicarea prealabilă a cuvintelor care ar bloca receptarea
-fragmentului încadrarea
în operă, şi
cuvintelor explicarea
şi conţinuturilor
textelor datorită neînţelegerii textuale.
Studiul intrinsec al textului cuprinde ansamblul activităţilor
situarea în timp a expresiilor compunerile vizând înţelegerea şi receptarea complexă a textului literar.
operei elaborarea planurilor activitatea în Lectura model. La nivelul claselor gimnaziale contactul cu
explicarea cuvintelor de text cercuri operele literare (sau fragmentele) studiate se realizează, de obicei, prin
care împiedică caracterizarea lectura model. Denumită uneori şi ”citire expresivă”, lectura model
receptarea personajelor reprezintă un punct nodal în receptarea textului, constituind momentul
studiul mijloacelor de fuziune afectivă cu opera. Elevii din clasele gimnaziale sunt mai uşor
de realizare de determinat să se identifice, prin sensibilitate, cu nuanţele textului,
studiul noţiunilor de chiar înainte de a putea să definească şi să explice ceea ce simt.
teorie literară Crearea cadrului adecvat prin lectură constituie premisa activităţii
de analiză şi interpretare, de percepere raţională a textului şi a
Activităţile pregătitoare au menirea sa pregătească elevii pentru semnificaţiilor sale. Dată fiind importanţa acestei activităţi, lectura
receptarea textului, să creeze acele condiţii favorizante pentru receptare. model este efectuată, de obicei, de către profesor care, se presupune,
Opera literară (textul literar) nu se percepe secvenţial, ci global, prin ştie ce vrea să reliefeze prin lectură. În cazul unor înregistrări adecvate,
lectura integrală a ei. La clasă acest contact nu se realizează deplin decât lectura model poate fi înlocuită cu lectura înregistrată pe disc, bandă
dacă, înainte de lectură, a fost creat climatul necesar receptării, dacă
110 111
magnetică, bandă video etc. Discul sau banda sunt indispensabile în prin tăceri; emoţia se poate trăda prin mimica facială a vorbitorului, prin
cazul unor opere dramatice. gesturile, atitudinile sale etc.
5/27/2018 Citind demonstrativ, nuanţat, cu expresivitateMetodica
uşor accentuată, dar LimbiiSiLiteraturii
Predarii Citirea artistică
Romane şi recitarea urmăresc să comunice o operă literară
-slidepdf.com
fără exagerări, profesorul va reuşi să creeze atmosfera, tonalitatea în formele unei interpretări mai bune, mai adecvate, mai expresive decât
afectivă necesară receptării textului. Lectura model trebuie adecvată aceea la care poate ajunge cititorul solitar şi acela care nu cultivă
specificului textului, în funcţie de aceasta stabilindu-se tonul veleităţi artistice , oferind totodată un model de lectură şi recitare.
fundamental, pauzele, părţile (ideile sau sentimentele) ce trebuie O tendinţă care trebuie evitată este aceea de a privi citirea
accentuate etc. De aceea, privită din unghiul de vedere al profesorului, expresivă caun scop în sine, în sensul că profesorul se declară mulţumit
lectura model trebuie pregătită în prealabil atât sub aspectul înţelegerii dacă elevul reproduce lectura sa (sau se apropie de aceasta). O asemenea
textului, cât şi al exersării lecturii. Căci există o artă de a citi, artă pe înţelegere a rolului lecturii este eronată căci lectura nu constituie un scop
care profesorul trebuie să o stăpânească pentru a-i apropia pe elevi de în sine ci un mijloc, un indiciu al receptării, o dovadă că elevii au sesizat
literatură şi pentru a-i iniţia în tehnica lecturii expresive. Fără a trata valorile specifice textului. Profesorul de literatură trebuie să ţină seama
problemele pregătirii unei lecturi expresive, ţinem să subliniem faptul că de faptul că ”de atenţia acordată respiraţiei în punctuaţie (sprijinind
profesorul de literatură are nevoie în pregătirea sa pentru profesie şi de citirea corectă), până la atenţia nuanţării expresive a lecturii, care
însuşirea unor elemente ale artei teatrale (dicţie, ţinută, ritm al vorbirii, reprezintă o mărturie a lecturii inteligente şi sensibile, este de fapt un
pauze, accentuarea cuvintelor etc.). drum lung, care materializează într-un fel însăşi evoluţia elevilor pe
Treptat, în clasele superioare ale gimnaziului (în cazul textelor de planul educaţiei estetice”(Bianca Bratu).
mare întindere sau al fragmentelor din nuvele sau romane) profesorul se Conversaţia de orientare realizează, imediat după lectură, feed-
va baza pe lectura prealabilă efectuată de către elevi acasă. În acest caz back-ul, informându-1 pe profesor despre modul în care elevii au urmărit
locul lecturii va fi luat de ”rezumarea” textului ”ca poveste”, combinată lectura, au desprins firul narativ al unei povestiri, structura logic-cauzală
cu lectura selectivă a unor fragmente, lectură efectuată atât de către a textului, sentimentele pe care li le-a trezit. Este de scurtă durată,
profesor, cât şi de către elevi. urmărind doar obiectivele menţionate. Astfel, după lectura model a
Operele lirice vor fi citite obligatoriu integral, sub forma lecturii poeziei Dăscăliţa de O. Goga, se poate realiza feed-back-ul prin
model, în cazul acestora crearea atmosferei fiind o condiţie esenţială a răspunsul la următoarele întrebări: Spre ce figură din viaţa satului îşi
receptării. îndreaptă poetul gândul ? Care sunt momentele din viaţa satului în care
În procesul de studiere a textului literar, perceperea iniţială a poetul surprinde chipul dăscăliţei ? Ce sentimente (trăiri) ţi-a produs
operei ca unitate indivizibilă, ca ordine globală reprezintă o condiţie şi poezia ?
un rezultat al percepţiei estetice dublată de o rezonanţă interioară, de Lectura pe fragmente şi explicarea cuvintelor necunoscute.
participarea afectivă la textul literar, la lumea operei. De aceea, lectura Lectura pe fragmente (unităţi logice) se efectuează de către elevii care au
model are un rol hotărâtor. ”Discursul liric” poate primi prin lectură un deprinderi de lectură corectă şi expresivă (nu are rol de exerciţiu de
comentariu emotiv continuu prin inflexiunile glasului, accentele care lectură recuperatore pentru elevii slabi). Efectuarea ei impune ca
subliniază cuvintele importante, ritmul încet sau rapid al vorbirii, până şi activitate prealabilă identificarea unităţilor logice (unităţilor
112 113
contextuale). Aceasta se face de la început, motivat, de către profesor, Planul de text. Elaborarea planului unei lucrări citite este o
apoi de către profesor şi elevi, pentru ca, în final, elevii să fie ei înşişi preocupare avută în vedere atât de omul de ştiinţă, cât şi de scriitor.
5/27/2018 capabili să desprindă aceste unităţi. Pentru uşurarea acestei activităţi
Metodica Predarii se LimbiiSiDacă în cazul cercetătorului,
Literaturii planul cuprinde ”etapele cercetării, ideile
Romane-slidepdf.com
iau în considerare înţelesul şi structurile grafice ale textului. mari cuprinse în lucrare, urmând ca în cadrul redactării "orice afirmaţie
Aplicarea cuvintelor necunoscute este o componentă a studiului să fie solid argumentată, orice idee pusă în circulaţie să: fie ilustrată
textului literar
, fără clarificarea sensului propriu şi figurat al termenilor printr-un număr suficient de exemple, în cazul operei literare, planul
şi expresiilor nefiind posibilă comentarea sau analiza literară. Această compoziţional, mărturisit sau nemărturisit, dar implicat în elaborarea
activitate constituie un prilej de a îmbogăţi vocabularul şi implicit sfera textului, permite scriitorului structureze materialul literar cu tot ceea ce
de cunoştinţe şi reprezentări ale elevilor. În explicarea cuvintelor şi comportă el (situaţii, personaje, lexic etc.), într-o compoziţie, ţinând
expresiilor necunoscute trebuie să se ţină scama de câţiva factori: seama de un public cititor imaginar, în aşa fel încât să-l capteze şi să-l
numărul şi importanţa lor pentru înţelegerea textului; activizarea elevilor impresioneze.
în procesul de explicare (prin utilizarea dicţionarelor etc.); introducerea Redactarea operei literare presupune atât ingeniozitate
cuvintelor şi expresiilor în vocabularul activ al elevilor; înţelegerea compoziţională cât şi, mai ales, operaţii de modificare a limbajului
valenţelor expresive ale cuvintelor şi expresiilor în context, a funcţiei comun, aşa încât imaginile construite să dea impresia individualului, a
conotative a limbajului. ineditului, să provoace surpriza cititorului. ”Surpriza ne obligă să ne
În funcţie de numărul şi importanţa cuvintelor necunoscute în deschidem complet percepţiei, să ne situăm în întregime în ea, astfel
cadrul textului , acestea se explică fie în cadrul activităţilor pregătitoare, încât aceasta să se producă în mod total ca o revărsare de
fie ca urmare lecturii pe fragmente. E important ca aceste cuvinte să fie plenitudine.”(C. Boussano)
notate pe tablă de profesor şi în caiete de către elevi pentru ca aceştia Ca operaţie inversă, desprinderea de către profesor şi elevi a
din urmă să le perceapă grafic şi auditiv. Explicaţiile se dau fie de către planului operei literare reprezintă un exerciţiu cu implicaţii formative
profesor, fie de către elevi, cu ajutorul dicţionarelor, al glosarelor etc. complexe. Astfel, desprinderea şi elaborarea planului unui text literar
Introducerea cuvintelor şi expresiilor în vocabularul activ al constituie o cale de pătrundere în structura compoziţională intimă a
elevilor presupune organizarea unor exerciţii adecvate care să-i operei, o exersare a capacităţii elevilor de a citi cu atenţie, de a delimita
stimuleze pe aceştia în construirea de texte cu cuvintele şi expresiile nou unităţile contextuale, de a observa înlănţuirea ”ideilor” în text, de a
învăţate. Este necesară însă o tratare diferenţiată a cuvintelor şi concentra conţinutul fiecărei unităţi de context într-o formulare
expresiilor, în funcţie de locul lor în vocabularul limbii române. În adecvată. Elaborarea planului îi serveşte elevului drept ghid pentru
explicarea cuvintelor necunoscute este necesar să se ţină seama de faptul reproducerea textului şi comentare. Totodată, planul textului îi oferă
valoarea denotativă a vocabularului nu are o realitate independentă de elevului ”modele” pentru structurarea propriei exprimări.
valoarea lui conotativă dată de context, de faptul că vocabularul, nu ne Nu trebuie să uităm însă că această operaţie se efectuează asupra
interesează în studiul textului literar decât în măsura în care poate ajuta unui text literar, că acesta nu cuprinde idei, în sensul pe care îl atribuim
la înţelegerea literară a textului. curent acestei noţiuni, ci ”individualizează” un conţinut cu ajutorul artei
limbajului, într-o construcţie specifică, particulară care urmăreşte să
114 115
surprindă pe cititor. Elementele unicitate şi surpriză trebuie să le avem Planul simplu
în vedere în permanenţă şi în elaborarea planului textului literar. Aceasta Domnul Trandafir de M. Sadoveanu
5/27/2018 deoarece o şablonizare a tipului de plan, o inadecvare a acestuia
Metodica la text LimbiiSiEnunţuri
Predarii LiteraturiiRomane-slidepdf.com Citate
este de natură să împiedice receptarea. Revenit în târguşorul natal, „Din ziua . . . pustiul acela !”
În elaborarea planului trebuie să avem în vedere modul de tratare scriitorul evocă nostalgia locurilor
a temei (temelor) în opera literară. Referindu-se la acest aspect, Tzv. şi jocurilor din copilărie.
Todorov evidenţia faptul că în operele literare se remarcă două tipuri Nostalgia cea mai mare i-o „Şi câte ... domnu
principale de distribuire a elementelor tematice: a. legătura cauzală- trezesc locul şcolii unde a învăţat Trandafir.”
temporală între momentele tematice introduse; b. concomitenţa şi amintirea domnului Trandafir,
materialului expus sau o altă modalitate de succesiune a temelor, lipsită învăţătorul.
de o legătura cauzală a materialului expus, în primul caz avem de-a face Cum arăta domnul Trandafir „Era un om . . . ca într-o
cu o literatură fabulativă (nuvele, romane, poeme epice), in cel de-al şi cum îi învăţa el carte pe copii. biserică.”
doilea cu o literatură nonfabulativă, descriptiva (poezia descriptivă şi Domnu Trandafir îi învăţa
didactică, lirica, călătoriile etc.) carte pe copii din dragoste şi nu de „Tu bagi de seamă . . . şi
În funcţie de acest specific, planul de text se va diferenţia, frica „celor mari”. atât.”
adaptându-se totodată la fiecare text în parte. La nivelul claselor
gimnaziale se utilizează mai multe feluri de planuri. vizitezeÎntr-o zi, vin doi străini să
şcoala. „Acolo în colţul. . . la
a) Planul simplu cuprinde ”ideile” principale din text, în La cererea străinilor, domnu Trandafir.”
ordinea lor cauzală (în succesiunea lor). Secvenţele tematice astfel „domnu” face o lecţie frumoasă cu „Mă rog . . . orăşenii
înlănţuite sunt concentrate, după lectura şi explicarea unităţilor copiii.) aceia.”
contextuale, într-o propoziţie enunţiativă sau într-un titlu. Alteori, când La plecare, domnu Trandafir
contextul o permite, sunt selectate din text acele enunţuri care află cu uimire că unul din străini „Îi pofteşte . . . a noastră ?”
concentrează conţinutul fragmentului. Înlănţuirea acestora, ca urmare a este inspector, iar celălalt, ...
comentării şi concentrării conţinutului unităţilor contextuale, alcătuieşte, ministru.
în final, planul al textului.. Iubit de elevii săi, domnu
Succesiunea operaţiilor în elaborarea planului este următoarea: Trandafir a rămas pe loc, învăţător „Nu. . . un om.”
- delimitarea unităţilor contextuale; în satul său, până la moarte.
- explicarea, succesiv, a fiecărei unităţi, cu elevii, ca urmare a În funcţie de text şi de obiectivele urmărite profesorul va opta
lecturii; pentru una din modalităţile de alcătuire a planului. Planul simplu
- concentrarea conţinutului textului într-un enunţ (titlu sau urmăreşte să faciliteze reproducerea concisă a conţinutului
extragerea din text a citatului semnificativ) textului(rezumarea).
116 117
b. Planul dezvoltat (sau complex) urmăreşte să redea structura
textului în detaliu, cuprinzând, în afara ideilor principale şi pe cele Bibliografie:
5/27/2018
secundare care se subordonează acestora. Elaborarea acestui tip de plan 1. Pâslaru, V. Construcţie
MetodicaPredariiLimbiiSiLiteraturiiRomane-slidepdf.com
şi dezvoltare curriculară. Chişinău, 2005.
permite evidenţierea modului în care se înlănţuie detaliile textuale, 2. Parfene, C. Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală.
secvenţele tematice în structura de ansamblu a textului. Iaşi, 1999.
c. Planul care evidenţiază structura compoziţională a textului. Pe 3. Goia, Vistian; Drăgătoiu, I. Metodica predării limbii şi literaturii
baza planului simplu sau dezvoltat se pot evidenţia momentele generale române. Cluj, E.D.R, 1995
ale structurii oricărei opere: introducere, cuprins, încheiere. Alteori 4. Bărboi, Constanţa (coord.). Limba şi literatura română în liceu,
planul poate evidenţia specificul construcţiei unei opere. Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti, 1983
O altă formă de plan al compoziţiei este planul momentelor 5. Cerghit, Ioan. Metode de învăţământ. Editura Didactică şi
subiectului. Bazându-se pe planul simplu sau dezvoltat, el evidenţiază Pedagogică, Bucureşti, 1976
momentele subiectului unei opere narative sau dramatice: expoziţiunea, intriga, 6. Cerghit, Ioan (coord.). Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă.
desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământul. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
Planul de text poate evidenţia şi felul în care modurile de expunere se 7. Draşoveanu, D. D., Zdrenghea. Analize gramaticale şi stilistice. ed. a
împletesc în ”discursul” literar. II-a, Editura Ştiinţifică. Bucureşti, 1966.
Planul de text şi studiul operelor lirice. O utilizare şablonardă a
”planului de text” în studiul textului liric a dus la o reacţie negativă faţă CAPITOLULVIII. TEXTE ABORDABILE ÎN CADRUL
de acesta. Se afirmă astfel că poeziile lirice (în afară de pastel) nu au ORELOR DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
nevoie de plan pentru a fi analizate. Planul ar distruge caracterul 8.1. Motivul literar şi prezenţa eului în poezia lirică
emoţional al textului. Afirmaţia ni se pare a fi prea tran șantă. Lipsa unui 8.2. Funcţiile textului narativ; caracteristicile textului narativ
plan ar putea duce la o comentare sau analiză impresionistă a textului, 8.3. Caracteristici de organizare a textului descriptiv
neglijându-se faptul că elevii învaţă, dirijaţi de profesor, să-şi apropie Obiective:
opera lirică, iar activitatea de învăţare (de receptare a textului) trebuie să După ce vor studia această unitate de conţinut, studenţii vor putea:
fie orientată, dirijată. Evident ea este valabilă dacă prin plan se înţelege
- să identifice funcţiile textului narativ; caracteristicile textului narativ;
plan de idei.
- să valorifice prevederile conceptelor de motiv literar şi eu liric;
Dacă privim însă planul ca un ghid în studiul textului, în
descifrarea structurii lui compoziţionale, permiţând totodată evidenţierea - să explice caracteristicile de organizare a textului descriptiv.
sensurilor, atunci el se justifică pentru orientarea elevilor în receptarea 8.1. Textul liric. Motivul literar. În compoziţia unei opere,
şi comentarea textului liric. În cazul operelor lirice, planul poate motivul este cea mai mică unitate semnificativă(cu sens) a textului,
evidenţia structura şi înlănţuirea metaforelor-simbol, a ”cuvintelor- constând dintr-o situaţie tipică, având o semnificaţie şi care poate fi
cheie”, a ”nucleelor poetice” şi modul de înlănţuire a lor, a interpretată simbolic. În analiza literară, termenul provine din artele
semnificaţiilor pe care le degajă. plastice şi din muzică.
118 119
Motivul literar poate fi exprimat printr-un cuvânt, o sintagmă (un b. „o poezie în care poetul exprimă sentimentele sale de sub o
grup de cuvinte care prezintă unitate de sens) sau o propoziţie, după cum mască străină (Maskenlyrik, lirica mascată)
poate să nu fie exprimat, doar sugerat (motivul bucuriei de a trăi ziua de c. „o poezie în care poetul, asimilându-se cu un personaj
azi, motivul tinereţii, al morţii etc.). felurit,... exprimă sentimente care nu sunt propriu-zis ale sale, deşi
Unele motive reprezentate necontenit de-a lungul timpului sunt energia generală a sufletului său le susţine şi pe acestea”
foarte bine cunoscute, ele pornind din Biblie sau din literatura latină, (Rollenlyrik, lirica rolurilor)
cele din urmă numindu-se prin structurile acestei limbi: Deşertăciunea Exemplele date de Tudor Vianu în studiul său sunt:
deşertăciunilor şi toate sunt deşertăciuni (Ecleziastul) Fortuna labilis a. pentru lirica personală, Singurătate. Este tipul de lirică cel mai
(soartă schimbătoare, noroc nestatornic), Ubi sunt qui ante nos? ( unde frecvent în creaţia lui Eminescu.
sunt cei dinaintea noastră?), memento mori (adu-ţi aminte că vei muri, că Cu perdelele lăsate
eşti muritor), carpe diem (bucură-te de ziua de azi). Şed la masa mea de brad,
Motivele pot să apară ca proprii unui gen sau unei specii; sunt
Focul pâlpâie în sobă
motive lirice: singurătatea, despărţirea; motive dramatice: fraţii duşmani;
Iar eu pe gânduri cad
motive baladeşti: apariţia iubitei moarte.
b. pentru poezia mascată, Rugăciunea unui dac. Poetul vorbeşte
Repetarea unor motive în creaţia aceluiaşi scriitor ajunge să fie un
de sub masca dacului păgân.
element
asemeneadefinitoriu al ei. Unii şipoeţi,
prezenţă cantitativă spre exemplu,
încărcătură dau încât
semantică, unor conştiinţa
motive o Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,
Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec,
publică îi asociază cu motivul respectiv. De exemplu: teiul în poezia lui
Eminescu sau mesteacănul în poezia lui Serghei Esenin. Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă
În poezia Povestea codrului, sunt prezente mai multe motive: al Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă.
codrului protector, al reîntoarcerii în copilărie, al lunii, visului, al teiului, c. pentru lirica rolurilor sunt mai puţine poezii, cu nimic mai
al izvorului, al femeii ca o păpuşă. puţin valoroase sau mai puţin cunoscute. Se consideră că Eminescu
mărturiseşte atât sentimentele sale, cât şi ale lui Călin din Călin ( file din
Prezenţa eului în poezia lirică. Poezia lirică se caracterizează prin
poveste), ale lui Cătălin şi Cătălinei din poemul Luceafărul, ale lui
două trăsături fundamentale: a. poetul vorbeşte în numele său şi b.
Mircea şi Baiazid din Scrisoarea II I.
exprimă sentimentele, aspiraţiile şi gândurile sale intime.
În lirică se poate vorbi de exprimarea unui eu individual şi a unui
Un istoric şi teoretician al poeziei, W. Schirer, într-o lucrare eu general. Când poetul mărturiseşte în Atât de fragedă...: „Că te-am
apărută postum, în 1888, distingea, aşa cum înregistrează aceste
zărit e a mea vină / Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,/ Spăşi-voi visul de
diferenţieri Tudor Vianu în studiul Atitudinea şi formele eului în lirica
lumină / Tinzându-mi dreapta în deşert”. / el comunică în numele său. În
lui Eminescu (passim), trei tipuri de poezie lirică:
alte cazuri, poetul are în vedre atât pe eu, pe el, pe ea, pe noi etc. De
a. „lirica debitată la persoana întâi” (Ichlyrik, lirica personală,
exemplu, în poezia Cu mâne zilele-ţi adăogi...: „Cu mâne zilele-ţi
lirica eului)
adăogi,/ Cu ieri viaţa ta o scazi/ Şi ai cu toate astea-n faţă/ De-a pururi
ziua cea de azi”.
120 121
Exerciţii oamenilor pentru război, retragerea femeilor şi a copiilor în locuri ferite,
1. În prima parte a poeziei Povestea codrului (primele patru adunarea în tabăra militară.
strofe), se realizează o prezentare. Care e secvenţa din realitate Asemenea întâmplări cumplite mai fuseseră altădată, la alţi
prezentată, ce o animă, prin ce se caracterizează? voievozi. De când era aşezat în domnie măria sa Ştefan, Ţara Moldovei
2. Are acest cadru vreun rol în pregătirea invitaţiei adresate fusese ferită de urgia nohailor.
iubitei? Alergătorii măriei sale, repezind porunci la dregători, lepădau şi
3. Începând cu strofa a cincea, apare pronumele personal noi, satelor anume vestire, că, până la Prut, să steie tot omul treaz fără a se
exprimat sau inclus în forma verbului. Descoperiţi aceste cazuri. mişca din locul său; numai să-şi ascută la capăt suliţa de carpăn şi s-o
4. Tudor Vianu a identificat în lirica eminesciană trei accepţiuni pârlească în foc; iar de la Prut până la Nistru, vitele, pruncii şi muierile
ale pronumelui personal noi: să se ducă la adăpost sub codrii. Bărbaţii să nu cuteze a umbla în altă
a. indică un eu general (este conştiinţa întregii omeniri): parte decât la tabăra ştiută, care le-a fost poruncită de dregători, ori de
„Lumina stinsului amor / Ne urmăreşte încă”. căpitanii răzăşilor . (M. Sadoveanu, I, 187)
b. indică un eu colectiv (exprimă o realitate istorică, Funcţia simbolică - pe lângă semnificaţia primă, destul de uşor de
determinată): „Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite...” descoperit, un tex narativ poate să depăşească simpla relatare a unor
(Epigonii) întâmplări. Astfel, în cazul fabulei succesiunea întâmplărilor este o
c. exprimă colectivul
Descoperiţi în poezie dual (perechea
câteva îndrăgostiţilor).
pasaje de exprimare a colectivului modalitate de a transmite
Organizarea o învăţătură.
textului narativ. Timpul - îndeobşte, întâmplările
dual. sunt înfăţişate în ordinea cronologică a desfăşurării lor. Schimbările în
5. Tudor Vianu a afirmat în legătură cu acest tip de eu: „Relativa această ordine sunt marcate prin adverbe de timp sau prin timpurile
frecvenţă a colectivului dual în lirica lui Eminescu face din el un poet al diferite ale verbelor.
dragostei fericite, împăcate”. Subiectul - înţelegerea textului este susţinută de faptul că
Căutaţi versuri / strofe care susţin această afirmaţie. evenimentele sunt puse pe seama aceluiaşi subiect al acţiunii.
Caracteristici lexicale. Într-un text narativ există termeni sau
8.2 Textul narativ. Este textul în care se prezintă expresii în raport cu timpul şi cu locul.
evenimentele reale sau imaginare. Pentru determinarea timpului de desfăşurare a unei acţiuni se
Funcţiile textului narativ sunt multiple. Funcţia informativă – folosesc substantive sau adverbe cu valoare de complemente
când textul prezintă un eveniment real, el informează, într-o măsură mai circumstanţiale de loc. Elevii vor fi invitaţi să le descopere şi să
mare sau mai mică, despre elemente proprii acestuia. Năvălirile vecinilor stabilească dacă acele elemente lexicale realizează o reprezentare exactă
pe teritoriul ţărilor române au fost o realitate istorică; Mihail Sadoveanu sau imprecisă a timpului; ce anume se înregistrează: durata, momentul
înfăţişează una dintre ele aşa cum a văzut-o el; prezentarea este declanşării unei acţiuni, al încheierii, frecvenţa etc.
verosimilă. Faptele au atestare documentară (elevii pot primi sarcina de a. Petrecu acolo vreme uitată, fără a prinde de veste, fiindcă
a le identifica în lucrările de istorie): năvălirea tătarilor, pregătirea rămăsese tot aşa de tânăr, ca şi când venise. (P. Ispirescu, I, 14)
122 123
b. De multe ori seara, la popotă, era destul un singur cuvânt, ca boieresc suduind, - şi-ncep să se frământe, încep să fugă în toate părţile,
să trezească răscoliri şi să întărâte dureri amorţite. (...) În asemenea dau năvală la cai, caii prind să zvârlă; ş-am fugit şi eu, au umplut şi ei
să trezească răscoliri şi să întărâte dureri amorţite. (...) În asemenea dau năvală la cai, caii prind să zvârlă; ş am fugit şi eu, au umplut şi ei
împrejurări, nopţile mi le petreceam în lungi insomnii, uscate şi cărările pădurii, ş-apoi i-am întâlnit pe toţi într-un târziu, cu obrajii
mistuitoare. (C. Petrescu) umflaţi puhavi, şi cu ochii subţiri ca nişte vârfuri de cuţit. (M.
c. Era chiar în anul când războiul se termina; în primăvara Sadoveanu, Cântecul , 26)
următoare primii ordin de chemare: trebuia să mă prezint la Bucureşti, la Timpurile. Se folosesc forme ale trecutului şi prezentului. În
o şcoală de ofiţeri de artilerie. (M. Preda) general, nu există un text narativ care să fie formate exclusiv din
Aceleaşi elemente lexico-gramaticale se folosesc şi pentru prezentarea unor evenimente. în cadrul unei povestiri, vom întâlni
reprezentarea spaţiului, ele arătând locul de desfăşurare a acţiunii, de informaţii care nu narează, nu înfăţişează evenimente, dar care
ajungere, spaţiul parcurs, punctul de pornire etc. Elevilor li se va cere să îndeplinesc, în mod cert, un rol pentru înţelegerea globală a mesajului:
identifice tipul informaţiei: precise, imprecise, generale, concrete, descrierea unor personaje, exprimări libere ale sentimentelor, reflecţii
recognoscibile în realitatea geografică. subiective asupra evenimentelor, enunţuri cu caracter aforistic. Aceste
a. Mergând spre răsărit, ajunse la curtea unui împărat care avea o pasaje au fost numite de către Claude Bremond „enclave non-narative”.
fată, singură la părinţi. (P. Ispirescu) Prea i se făcuse fata fată şi nu mai ştia ce să facă cu dânsa.
b. Intram, ca printr-o poartă, în Cheile Dâmbovicioarei, în înaltă, lată-n umeri, plină, rotundă şi cu toate aceste, subţirică s-o
frângi din mijloc; iar faţa ei ca luna plină, curată ca floarea de cireş şi
spărtura cărora era întuneric răcoros şi deplin, căci luna nu mai răzbătea.
(C. Petrescu) albă de o albeaţă prin care numai din când în când străbate, abia văzut,
c. De la iernat, la păşunat, un fel de rumeală. (I. Slavici, 49) Norocul nu umblă târâş, ci zboară pe
În noul an, să-ţi ducă renii, aripi iuţi şi-ţi iese, când îi vine rândul, fără de veste-n cale: degeaba îl
Prin aer ud, tot mai la sud, cauţi, când nu-l găseşti, degeaba fugi, când el aleargă după tine;
Ea poposi pe muşchiul crud norocul tău e numai al tău şi chiar dacă nu l-ai cunoaşte tu pe el, te
La cripto, mirele poienii.(E. Barbu) cunoaşte el pe tine şi nu te părăseşte. (I. Slavici)
Ele nu pot fi ignorate, întrucât eliminarea lor afectează textul
Caracteristici gramaticale. Prezenţa grupelor verbale. Deoarece
literar, care este rezultatul concepţiei unitare a scriitorului, el nefiind
într-un text narativ este vorba de acţiuni, acestea sunt reprezentate prin
acolo dintr-un gest de gratuitate; dimpotrivă, uneori se constituie ca o
intermediul verbelor. Există chiar propoziţii formate numai dintr-un verb
şi un subiect al acţiunii. Aglomerarea de verbe indică un ritm precipitat unitate de semnificaţii mai importantă chiar decât naraţiunea propriu-
zisă.
al desfăşurării evenimentelor.
8.3.Textul descriptiv. Prezintă un loc, un obiect, o persoană, un
Şi văd deodată şi pe moşneagul Buburuz înălţându-se, fluturându-
fenomen etc.
şi barba, vânzolindu-se între slugi. II văd colea, îl văd între ştiubeie, îl
văd lângă boier, - şi numai zăresc prin soare fărmându-se o puzderie
Funcţii. Funcţia evocativă - textul descriptiv oferă o imagine a
iute, un vârtej, - şi parcă toată prisaca a început să bâzâie a război. Văd ceea ce lectorul nu vede; el va reuşi să-şi reprezinte obiectul cât mai
pe boier că pune mâinile la ochi şi prinde să se apere, aud pe un fecior aproape de realitate, dacă descrierea va fi precisă.
124 125
http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-literaturii-romane
Della Porta era cel care îi vorbise într-o zi despre marşul atmosfere, de vraja unei peisaj, ori impresionat de tenebrele unui spaţiu 63/83
ienicerilor. (...) I se întâmplă să asiste odată la parada forţelor armate, etc.

în prezenţa sultanului şi a ambasadorilor străini. Totul se petrecu ca Sub cerul cenuşiu de toamnă ca un clopot uriaş de sticlă,
5/27/2018 Metodica
oriunde în alte părţi în zilele de sărbătoare naţională. Cai,Predarii
soldaţi, LimbiiSispânzurătoarea
Literaturiinouă Romane -slidepdf.com
şi sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea
arme, flamuri multicolore fremătând în briza care venea dinspre Bosfor, braţul cu ştreangul spre câmpia neagră, înţepată ici-acolo cu arbori
strigăte de entuziasm scoase de o mulţime în delir. Dintr-odată se lăsă arămii. (L. Rebreanu)
un moment de linişte, se făcu vid în piaţă, apoi muzica intona un marş Caracteristici de organizare. Construcţia textului descriptiv este
lent, aproape funebru, care anunţa defilarea gărzii personale a foarte importantă, fiindcă cititorul nu se află în faţa obiectului. Există
sultanului. Erau ienicerii, recrutaţi dintre copiii pe care turcii îi răpeau mai multe posibilităţi de structurare a textului de acest tip:
de la creştini şi pe care îi creşteau în credinţa Profetului, făcând din ei - organizarea spaţială: când privirea parcurge de sus în jos, de jos
soldaţi perfecţi, fără teamă şi fără milă. Sângele tuturor popoarelor în sus, dinspre planul principal înspre planul secund etc.
creştine curgea în vinele lor. Abia de înaintau, cu paşi de dans şi se Într-o monografie consacrată pictorului Nicolae Tonitza, unul
învârteau încet, toţi în acelaşi timp, în jurul lor. Chipurile lor nu aveau dintre tablouri este prezentat printr-o deplasare a privirii dinspre planul
nimic omenesc, privirea le era goală, mulţimea nu mai aplauda. O apropiat înspre planul îndepărtat.
linişte de gheaţă coborâse asupra pieţii, căci însăşi muzica, monotonă şi Uneori oraşul e văzut prin volbura rămurişului larg răsfirat al
lentă, nu făcea altceva decât să marcheze acest dans al morţii care aceluiaşi copac schilav - bunăoară în peisajul intitulat „Peste
îngheţa inimile. Numai ochii oamenilor păreau să trăiască, acoperişuri”. Primul plan este în întregime ocupat de păienjenişul
înspăimântaţi de această înaintare ritmică ce parcă năpădea pământul crengilor lucrat în tonuri transpuse, coloritul trecând de la negru la
ca o ciumă, ca imaginea unui rău căruia era în zadar să îi mai opui brun, apoi, pe măsura desfăşurării în arabesc a coroanei, la tonuri de
rezistenţă. Ienicerii înaintau, se învârteau cu iataganele încovoiate în sângeriu-violet. Printre ramuri - indicate prin mărunte tuşe de alb - gri-
mâini, cu turbanele înalte ridicate spre cer ca nişte mitre episcopale. Nu roz, alb, verde şi brun - se distinge silueta rebarbativă a unui gard
erau fiinţe umane, ci nişte produse ale conştiinţei noastre vinovate, ale negru cu reflexe cafenii. Mai mult sugerate, imobilele cu acoperişurile
răului care ne ameninţă de pretutindeni şi pe care nu avem curajul să-l lor se întrezăresc prin urzeala crengilor, jocul celor două planuri
numim. Dansul morţii ţinu mult în tăcerea respectuoasă a fanfarei. conferind priveliştii o altă perspectivă. (B. Brezianu, )
Della Porta începu să-i urască pe turci pentru că se gândiseră la Elevii vor primi ca sarcini de lucru (fără să fi văzut tabloul,
crearea
sânul unor astfel
mamelor pentrudea monştri. Nişte oameni
le ucide sufletele şi a-i smulseseră
transforma copiii de ale
în unelte la conducându-se exclusiv după textul descriptiv):
- să determine conţinutul celor două planuri;
răului. Cum să te împiedici să urăşti această idee şi pe cei care o - să identifice câmpul lexical al noţiunii de culoare;
concepuseră? (Horia, Cavalerul) - să stabilească tonalitatea dominantă;
Funcţia sugestivă - permite cititorului să trăiască emoţii egale cu - să descopere cuvintele din a doua parte care transmit ideea de
cele pe care le-a avut autorul, să fie fermecat de unicitatea unei lipsă de concreteţe a imaginilor de aici (sugerate, se întrezăresc).
126 127
- organizarea temporală: cum autorul descoperă obiectul pe măsura dată, prezenţa, alternanţa, dominanţa unei reţele indică intenţiile 64/83
manifestării lui sau identifică etape în manifestare. De exemplu, autorului.
textul care urmează permite să se distingă etape în evoluţia Pentru a pregăti elevii să descopere ei înşişi reţelele lexicale dintr-
5/27/2018 peisajului. Metodica Predarii LimbiiSiun text, se va Romane
Literaturii proceda la-slidepdf.com
mai multe şi succesive (nu aglomerate)
Între al patrulea şi al cincilea ceas al nopţii luna bătea încă pieziş activităţi de identificare a lor sub îndrumarea profesorului - pentru reţele
din răsărit asupra cursului Moldovei împrăştiat în prunduri şi evidente, cum ar fi: cele patru elemente: apa, aerul, focul, pământul; cele
huceaguri. Vremea se arăta cu oarecare priinţă pentru acea afacere cinci simţuri: vederea, auzul, pipăitul, mirosul, gustul; deplasarea:
neguţătorească, deoarece se ridicau din când în când, din miazăzi, mobilitate sau imobilitate; aprecierea: pozitiv sau negativ; timpul: trecut,
grămezi de nouri care astupau lumina. Treceau, şi cerul se lumina prezent, viitor, efemeritate, eternitate.
iarăşi. După un răstimp mai scurt ori mai îndelungat, înaintau iar spre Caracteristici gramaticale. Timpurile. Se utilizează imperfectul şi
lună munţi mişcători ori balauri şi zgripţori cu mai multe capete şi prezentul. Acesta din urmă se foloseşte pentru a înregistra chiar
forme necontenit schimbătoare. (M. Sadoveanu) momentul percepţiei sau pentru a crea impresia că obiectul implicat în
Caracteristici lexicale. descriere are atributul continuităţii sau chiar al eternităţii.
- pentru a indica elemente din compunerea obiectului descris, se Prezenţa grupurilor nominale. Ele servesc la a reprezenta şi a
utilizează substantive, adjective; califica. Fragmentul următor din nuvela Sărmanul Dionis de M.
- pentru a indica straturile temporale, se utilizează substantive, Eminescu poate fi valorificat multiplu pentru a identifica elemente
adverbe; proprii textului descriptiv.
- dacă printr-o descripţie autorul se adresează, îndeosebi, Şi ce frumos făcuse el în lună! Înzestrat cu o putere urieşească, el
văzului cititorilor, vor domina câmpurile lexicale aparţinând acestui a pus doi sori şi trei luni în albastra adâncime a cerului şi dintr-un şir
simţ; dacă se adresează auzului, câmpurile lexicale se vor referi cu de munţi au zidit domenicul său palat. Colonade - stânci sure, streşine -,
precădere la acesta; un codru antic ce vine în nouri. Scări nalte coborau pintre coaste
- reţelele lexicale asigură unitatea descrierii, creează atmosfera prăbuşite, printre bucăţi de pădure ponorâte în fundul râpelor pană într-
proprie obiectului. o vale întinsă tăiată de un fluviu măreţ, care părea a-şi purta insulele
Înţelegem prin reţea lexicală ansamblul cuvintelor care sale ca pe nişte corăbii acoperite de dumbrave. Oglinzile lucii a
desemnează realităţi sau idei aparţinând aceleiaşi teme (= câmp lexical), valurilor lui răsfrâng în adânc icoanele stelelor, încât, uitându-te în el,
cărora li sesau
semnifică adaugă şi cuvintele
se raportează care, din
la aceeaşi cauza contextului în care apar,
temă. pari a Insulele
te uita în se
cer.înălţau cu scorburi de tămâie şi cu prund de ambră.
A stabili reţeaua lexicală / reţelele lexicale înseamnă a identifica Dumbrăvele lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau în fundul răului,
ceea ce a considerat autorul a fi mai important în acel text / pasaj. Este cât părea că din una şi aceeaşi rădăcină un rai se înalţă în lumina
posibil ca un text să fie organizat pe mai multe reţele lexicale sau să aibă zorilor, altul s-adânceşte în fundul apei. Şiruri de cireşi scutură grei
în vedere mai multe, prin deplasarea atenţiei de la una la alta. De fiecare omătul trandafiriu a înfloririi lor bogate.
128 129
specificul acestuia
Bibliografie: şi de anumite criterii estetice. Pentru elevi, analiza 65/83
1. Crăciun, Corneliu. Metodica predării limbii şi literaturii române. literara apare ca un mijloc de apropiere a creaţiei, de sesizare a ceea ce
Deva: EMIA, 2004 este esenţial şi dominant în opera respectivă, dând elevilor impresia că
5/27/2018 2. Parfene, C. Metodica studierii limbii şi Metodica
literaturii române
Predarii în LimbiiSiopera se recreează
Literaturii în faţa lor.
Romane De aceea contactul direct cu textul este
-slidepdf.com
şcoală. Iaşi, 1999 obligatoriu. Numai în acest fel ei îşi vor forma acele capacităţi de
3. Goia, Vistian; Drăgătoiu, I. Metodica predării limbii şi literaturii judecată estetică menite să-i ajute în distingerea şi aprecierea corectă a
române. Cluj, E.D.R, 1995 frumosului artistic. Prelegerile profesorilor, oricât de elevat rostite sau
4. Bărboi, Constanţa (coord.). Limba şi literatura română în liceu, oricât de multe informaţii istorico-literare ar conţine, nu pot niciodată
Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti, 1983 înlocui intuirea directă a fenomenului literar. Dialogul permanent duce
5. Cerghit, Ioan. Metode de învăţământ. Editura Didactică şi la degajarea semnificaţiilor, elevii învăţând să interpreteze şi să
Pedagogică, Bucureşti, 1976 descopere adevăratele valori şi mijloace de expresie artistică. A comenta
6. Cerghit, Ioan (coord.). Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă. un text cu clasa de elevi înseamnă a interpreta prin conversaţie euristică
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983 fondul de idei şi sentimente, precum şi forma în care acestea s-au
7. Draşoveanu, D. D., Zdrenghea. Analize gramaticale şi stilistice. concretizat. Totodată, a comenta înseamnă a înlesni elevilor să pătrundă
ed. a II-a, Editura Ştiinţifică. Bucureşti, 1966. în universul artistic al operei pe calea cea mai scurtă şi cea mai
profitabilă pentru inteligenţa şi registrul lor afectiv. Aşadar comentariul
CAPITOLUL IX. COMENTARIUL este condus raţional de către profesor, iar opera este supusă explorării şi
SAU ANALIZA TEXTULUI LITERAR LA CLASELE aprecierii elevilor.
LICEALE Atât studiile teoretice, cât şi practica la catedră au evidenţiat
9.1. Specificul comentariului literar ca strategie didactică faptul că în şcoală comentariul literar tinde să aibă un caracter global.
9.2. Comentariul operei lirice Adică, fără renunţarea la primordialitatea textului, opera supusă
9.3. Comentariul operei epice studiului este încadrată într-un anumit gen de creaţie, într-o anumită
După ce vor studia această unitate de conţinut, studenţii vor putea: epocă şi în momentul respectiv din biografia scriitorului. Deci nu se
poate renunţa cu totul la câteva informaţii de istoric literară,
să explice specificul comentariului literar ca strategie
trebuincioase pentru explicarea, unde şi când e cazul, a ceea ce numim
didactică;
să determine modalităţile de comentare a operei lirice; geneza
”subtilă”operei.
ar fi,Câtchiar
priveşte
dacătehnica de interpretare
urmează a textului,structurala,
o albie genetică, oricât de
să stabilească criteriile de comentare a operei epice. semiotică, impresionistă etc., fără participarea şi accesibilitatea elevilor,
9.1. Specif icul comentari ul ui l iterar ca strategie didactic . În comentariul se va transforma într-un labirint ”stilistic” din care elevii nu
clasele liceale, studiul operelor se face prin comentariul sau analiza mai pot vedea şi gusta mesajul şi frumuseţea literaturii. De aceea orice
literară. Această modalitate este o strategie didactică prin care elevii modalitate trebuie adaptată particularităţilor de vârstă ale elevilor şi
învaţă cum pot analiza, înţelege şi aprecia textul literar în funcţie de
130 131
specificului operei, în funcţie de acestea, comentariul va respecta câteva

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-literaturii-romane evenimentelor se realizează in straturi. Analize de acest gen sunt 66/83
principii directoare: solicitate de opere epice de largă respiraţie, în special de roman.
- principiul analizei simultane a relaţiei dintre conţinut şi expresie; Analiza structurală a poeziei lirice se axează pe ideea de structură
5/27/2018 - principiul receptării diferenţiate a fiecărui text;
MetodicaPredariiLimbiiSica mod de existenţă
Literaturii a operei-slidepdf.com
Romane literare, în sensul că opera literară este un
- operaţiei de analiză să-i urmeze sinteza; organism stratificat şi cu multiple sensuri şi relaţii. Poezia este o
- principiul de bază al interpretării să fie cel al valorilor estetice ale construcţie polisemantică în care elementele purtătoare de sens ale limbii
operei, iar valorile sociologice, psihologice şi istorice sa fie "se găsesc cuprinse într-un complex sistem de corelaţii, de
subordonate acestuia; corespondenţe şi opoziţii, imposibile într-o obişnuită construcţie de
- principiul contactului direct cu textul, explorat printr-un permanent limbă. Cuvinte, propoziţii şi aserţiuni aflate în structura gramaticală în
dialog între profesor şi elevi. poziţii diferite, lipsite de trăsături de asemănare şi, în consecinţă,
- întrucât în şcoală este frecvent comentariul structural, vom insista imposibil de comparat, devin, o dată incluse într-o structura artistică,
mai pe larg asupra acestuia. comparabile şi opozabile, termeni de identitate şi antiteză, căpătând
Se ştie, opera literară este o structură complexă, caracterizată astfel un nou conţinut semantic, neaşteptat şi irealizabil în afara versului.
tocmai prin ”ambiguităţi” estetice, deci nu poate exista analiză „model” De aceea nu este posibilă o examinare a conţinutului de idei al operei
definitivă care să ”epuizeze” opera. Există doar anumite principii de separat de particularităţile artistice, procedeu, afirmă unii critici, atât de
orientare generală, anumite ”proceduri”, momente sau faze ale analizei înrădăcinat în ”practica pedagogică”, încât cititorul obişnuit se alege cu
literare care se verifică prin adaptarea analizei la individualitatea convingerea că ”Literatura este o modalitate de a expune prolix şi
concretă a operei supusă studiului. înfiorat idei care pot fi perfect exprimate simplu şi scurt. Dacă întreg
Care ar fi atunci demersul adecvat pentru analiza literară ca conţinutul de idei din Război şi pace sau Evghenii Oneghin poate fi
operaţie didactică? În primul rând, înlocuirea dualismului conţinut - expus în două păginuţe de text didactice, nu este decât prea legitimă
formă prin ideea de structură. ”Structura este o noţiune care include atât concluzia: nu citi lucrări beletristice lungi, citeşte manuale scurte” .(I.
conţinutul cât şi forma, în măsura in care acestea sunt organizate în Lotman)
scopuri estetice. Opera literară va fi considerată ca un întreg sistem de Ce vom analiza cu clasa de elevi dintr-o operă literară? Poetul A.
semne sau ca o structură alcătuită din semne, care slujeşte unui scop E. Baconski afirma cândva cu îndreptăţire: ”În şcoli se mai practică
estetic precis.”( R. Wellek) obiceiul de a se cere elevului să scoată ideile principale dintr-o poezie,
Analiza
straturilor structurală
operei: presupune studiul
fonetic, morfologic, sintactic,simultan
lexical şisau succesiv
stilistic. al
Astfel operaţie
asemenea,prea puţin folositoare
se vorbeşte sauoperei
despre ideea oricumdeinsuficientă, dupădecum,
artă în înţelesul de
viziune
de analize sunt adecvate operelor de mică întindere, în special poeziei cuprinzătoare. Fiecare poet, spune scriitorul amintit, are nu numai
lirice. Altă variantă a analizei literare structurale poate fi aceea care se cuvintele şi asociaţiile sale preferate, dar chiar modalităţi de asociere
sprijină pe structura operei in înţelesul de dispunere compoziţională în care-i sunt proprii până la a putea fi parodiate. În lirică locul central îl
structuri narative ”circulare”, ”paralele” şi ”în palier”, unde succesiunea ocupă o emoţie omenească concretă. În cazul liricii se poate vorbi de
132 133
concepte afective, recepţionate de cititor nu pe cale intelectuală, ci prin

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-literaturii-romane strofă constituie o perifrază sau o circumlocuţiune lirică despre 67/83
subtilul radar care e sensibilitatea. superioritatea şi specificul cunoaşterii poetice comparativ cu cunoaşterea
Aşadar nu poate exista o metodă şablon de analiză literară, ci o ştiinţifică, anticipând metaforic principalele idei din trilogia cunoaşterii.
5/27/2018 metodă cadru , adaptată diferit în funcţie de specificul fiecăreiPredarii
Metodica structuri LimbiiSiTitlul poeziei este
Literaturii o metaforă
Romane cosmologică construită cu o maximă
-slidepdf.com
literare. Esenţial, în comentariul literar efectuat la clasele liceale, este de economie şi putere de sugestie dintr-un singur element al lumii vegetal-
a-l citi şi interpreta pe fiecare scriitor în ”cheia” sa, de a-i decoda sensul florale. Întregul univers este închipuit ca o floare uriaşă, al cărei înveliş
fundamental ai operei. Având în vedere că fiecare scriitor are, cum s-a de petale (corola) nu trebuie strivit. Asupra înţelesului ultimului cuvânt
afirmat mai sus, un fond de bază lexical în care există o zonă centrală vom reveni. Poetul evoluează într-o lume tainică, plină de mistere,
populată de anumite cuvinte - cheie, adevărate focare lexicale, redusă prin sinecdocă la câteva părţi sau elemente fundamentale: „flori”,
profesorul va stabili eu elevii: ponderea cuvintelor-cheie în cadrul adică regnul vegetal, „ochi”, „buze” – regnul animal şi „morminte” –
poeziei, procesul de simbolizare, diferenţierile semantice, stilistice de la regnul mineral, pe care el este chemat să le descifreze. In revelarea
o reluare la alta, rezonanţa pe care aceşti termeni o au în întreaga poezie. necunoscutului, subiectul cognitiv are de ales între două moduri
Pentru accesibilitatea elevilor, însă, nu vom limita câmpul de deosebite de a cunoaşte lumea: teoretico - ştiinţific şi practic-spiritual
observaţie numai asupra textului, ci, ori de câte ori va fi nevoie, se va sau intuitiv-artistic. De la început, poetul se situează de partea
apela la factori extraliterari: ceva despre geneza operei, despre cunoaşterii artistice, supralogică sau extatică (el „nu striveşte corola de
personalitatea scriitorului, iar analiza se va încheia cu aprecieri globale minuni a lumii”) care i se pare superioară celei raţional – ştiinţifice.
privind locul operei, receptarea ei în epocă, valoarea ei estetică. Filozoful-poet nutrea credinţa că, prin depăşirea logicului ca mod de
9.2.Comentari ul operei li ri ce cunoaştere, inaugurează o nouă eră cognitivă, era cunoaşterii dogmatice
Pentru a demonstra acest demers teoretic, să ne oprim la poemul sau a extazului intelectual. Dogma, mitul, intuiţia, ocultismul, starea
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga. poetică etc. nu i se par lui Lucian Blaga ceva antilogic, ci metalogic, în
Poezia-manifest Eu nu strivesc corola de minuni a lumii a apărut afara logicului. Modurile de cunoaştere logic şi metalogic (sau raţional -
în fruntea volumului de debut Poemele luminii (1919). Într-un elogios neraţional, logic – nelogic) au la bază două stări fundamentale ale
articol despre acest volum, Nicolae Iorga sesiza dubla calitate de poet- intelectualului: starea „enstatică” sau logică şi starea „extatică”,
filozof a autorului: „Sânt bucăţi de suflet prinse sincer în fiecare clipă şi metalogică sau nelogică. Admiţând posibilitatea de cunoaştere logică a
redate cu o superioară muzicalitate în versuri care, fiinţe cum sânt, se lumii şi depăşirea ei prin mijloace supralogice, Blaga nu este, de fapt, un
antiraţionalist, chiar dacă e un iraţionalist. Intelectul în concepţia sa, se
mlădie împreună
permite a se vedeacuşimişcările sufleteştinuanţe
cele mai delicate înseşi. ale
Această formă
cugetării elastică
şi cele mai decide pentru extazie numai după ce au fost epuizate toate metodele
fine acte ale simţirii” (s.n.). Pornirea intimă a scriitorului, întreaga sa enstatice. Manifestul său poetic nu proclamă falimentul raţiunii, ci
operă este animată de dorinţa nestăpânită a cunoaşterii şi de efortul numai afirmă superioritatea cunoaşterii poetice.
dramatic de a descifra ultima esenţă a lucrurilor. Prima parte a poeziei realizează trei opoziţii succesive între cele
Structural, poezia se prezintă sub forma unei unităţi simetrice de două cunoaşteri exprimate prin tot atâtea verbe care sugerează
opoziţii şi analogii. Cele douăzeci de versuri organizate într-o singură spulberarea misterului prin cunoaştere raţională, nepoetică: „Eu nu
134 135
strivesc corola de minuni a lumii / şi nu ucid / cu mintea tainele ce le-

plus-cunoaşterii, începe în momentul în care aceasta din urmă şi-a 68/83
ntâlnesc în calea mea / ... Lumina altora / sugrumă vraja nepătrunsului epuizat toate forţele, fiind superioară prin puterea ei de penetraţie în
ascuns...” (s.n.). Din multitudinea de semnificaţii simbolice, lumina are domenii în care plus-cunoaşterea e incapabilă.
5/27/2018 aici sensul de cunoaştere, înţelegere sau inteligenţă! Cuvântul este supus Concepţia Romane
MetodicaPredariiLimbiiSiLiteraturii lui Blaga-slidepdf.com
despre cunoaştere duce obligatoriu la
unei operaţii de despicare sau dedublare semantică: „Lumina altora” metafizică şi iraţionalism, fiindcă, în loc să admită limitele cunoaşterii,
corespunde înţelegerii raţionale, în opoziţie cu „lumina mea”, înrudită cu ca inerente structurii spiritului uman, le proiectează în transcendent.
revelaţiile extraraţionale. Raportul de opoziţie se mai realizează După el misterul e un permanent şi inevitabil postulat impus de existenţa
gramatical prin alternanţa pronominală eu-alţii şi prin conjuncţia unui principiu metafizic absolut în afara conştiinţei individului, denumit
adversativă dar. Termenul al doilea al antitezei: „eu cu lumina mea Marele Anonim.
sporesc a lumii taină -”, dispus ca un nucleu exact la mijlocul poemului, Revenind la textul poeziei, înţelegem acum mai bine versul-cheie
are încărcătura afectiv-ideatică cea mai mare, anticipează şi include în „eu cu lumina mea sporesc a lumii taină” ca potenţare progresivă a
sine întreaga teorie a „misterelor adâncite” şi „minus-cunoaşterii”. misterului prin revelaţie poetică. Termenul de „revelaţie” nu are nici o
Pentru interpretarea şi înţelegerea exactă a versului se impune cu legătură cu semnificaţia teologică a unei inspiraţii divine, ci trebuie
necesitate o incursiune măcar fugară în teoria cunoaşterii lui Blaga. L. interpretat aşa cum 1-a înţeles Blaga, ca „arătare în lumina conştiinţei”.
Blaga deosebea o cunoaştere accesibilă omului de una absolută, Următoarele versuri „şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna / nu
transcendentă. Cunoaşterea se poate manifesta printr-o atitudine micşorează, ci tremurătoare / măreşte şi mai tare taina nopţii, / aşa
paradisiacă, neproblematică, liniştitoare sau senină şi o atitudine îmbogăţesc şi eu întunecata zare / cu largi fiori de sfânt mister” sunt o
luciferică. Cunoaşterea luciferică are ca obiect misterul. Ea provoacă o materializare, concret-sensibilă, printr-o unică imagine plastică, a ideii
criză în interiorul obiectului, îl despică într-o parte care se arată (fanicul) adâncirii misterului prin minus-cunoaştere. Atmosfera nocturnă, lumina
şi alta care se ascunde (cripticul). Ascunsul revelat ia locul substanţei selenară cu efectele ei stranii susţin ideea poetică şi potenţează
iniţiale, care se desparte din nou în fanic şi criptic, până la infinit. în emoţia artistică.
descifrarea unui mister se stabilesc două variaţiuni calitative: de 9.3. Comentari ul l iterar al operelor epice
reducere sau atenuare prin revelări succesive pe cale logică, specifice În comentariul literar al operei epice trebuie acceptată judecata
cunoaşterii ştiinţifice (plus-cunoaşterea); de potenţare progresivă potrivit căreia naraţiunea este ”coloana vertebrală” a acestora. Analiza
(minus-cunoaşterea). Minus cunoaşterea efectuată pe cale nelogică nu lor reclamă aceeaşi perspectivă structurală, înlăturându-se tratarea
înseamnă lipsă de cunoaştere, ci tot o cunoaştere, însă cu direcţie inversă succesivă şi schematică a celor trei compartimente: reproducerea
celei obişnuite. Ea evoluează de la „ne-nţeles” la „ne-nţelesuri şi mai subiectului, caracterizarea personajelor şi relevarea particularităţilor
mari”, având drept consecinţă firească adâncirea misterului, convertirea artistice. Profesorul va fi conştient că nu poate epuiza într-o lecţie
lui într-un mister şi mai mare: „şi tot ce-i ne-nţeles / se schimbă-n ne- structura complexă a operei epice. De aceea, unele aspecte vor fi doar
nţelesuri şi mai mari”. „Datorinţa noastră faţă de un adevărat mister- amintite, altele ignorate. Se va insista cu elevii asupra laturii celei mai
scria Blaga-nu e să-1 lămurim, ci să-1 adâncim atât de mult, încât să-1 reprezentative, căreia ii vor fi subordonate celelalte. Dacă în cercetarea
prefacem într-un mister şi mai mare”. Minus-cunoaşterea, posterioară unui roman realist nucleul analizei îl vor constitui personajele, în proza
136 137
fantastică accentul va fi pus pe explicarea miturilor şi a dimensiunii casei şi prin craniul eroului. E vorba de autorul omniscient: narator >
ritualice. personaj (viziunea ”par derriere”, adică ”dindărăt” sau ”din spate”).
În analiza operelor epice se vor lua în discuţie: structura naraţiunii Al doilea aspect, caracteristic epocii moderne, este acela în care
5/27/2018
şi variantele ei; personajele şi raporturile dintre Metodica
ele; intriga; Predarii
modurile LimbiiSinaratorul ştie tot atât cât personajele sale (viziunea ”împreună cu” sau
povestirii; timpurile naraţiunii; valoarea literară a operei şi locul pe care- ”avec”). Acestea au viziunea egală cu aceea a creatorului său: narator =
l ocupă în creaţia scriitorului, pe plan naţional şi universal. personaj.
În legătură cu naraţiunea se va insista asupra faptului că ca este o În al treilea caz, naratorul ştie mai puţin decât oricare dintre
unitate structurală alcătuită din două aspecte esenţiale: fabula (histoire) personaje. El poate să ne descrie numai ceea ce se vede, ce se aude etc.:
şi subiectul (discours), separabile doar metodologic. În timp ce fabula narator < personaj (viziunea ”din afară” sau ”du dehors”). Autorul este
este ”istoria” celor întâmplate efectiv, subiectul sau discursul este modul un martor care povesteşte fără a sonda conştiinţa personajului.
de prezentare a ”istoriei”, este tehnica narativă prin care se face vizibilă Bineînţeles, pentru operaţia de caracterizare a personajelor se pot
sau nu prezenţa autorului. Această tehnică a discursului poate lua forma folosi cu eficienţă şi alte criterii. De pildă, din punctul de vedere al
unei succesiuni naturale a evenimentelor ori se procedează la o raportului dintre realitate şi ficţiune, există personaj fantastic, legendar,
deformare temporală a acestora, prin care discursul se deosebeşte de istoric, ”cu cheie” etc. Din punctul de vedere al locului în compoziţia
poveste. Deci, in legătură cu timpul naraţiunii, elevii vor observa operei, există personaj principal sau erou si personaj secundar sau
distanţa parcursă de la povestirea clasică la cea modernă, comparând episodic.
”înlănţuirea” prin juxtapunere a unor poveşti (odată terminată prima, Intriga constituie un clement esenţial în analiza operelor epice, fie
începe povestea a doua) cu ”inserţia” sau includerea unei poveşti în cea de tip logic şi obiectiv, fie intriga labilă, supusă impulsurilor
interiorul alteia (gen O mie şi una de nopţi), ori cu tehnica ”alternanţei”, inconştientului, specifică prozei moderne. Ea constituie pentru elevi un
care constă în a da simultan două poveşti, întrerupând când pe una, când coeficient de surpriză care stimulează plăcerea lecturii. În desfăşurarea
pe cealaltă, pentru a continua firul la întreruperea următoare. Aşadar naraţiunii, intriga apare când prin antiteză, gradare, repetiţie, când prin
povestirea se referă la totalitatea evenimentelor petrecute şi care paralelism, ceea ce duce la o anumita construcţie (compoziţie) a operei.
urmează să fie relatate, iar discursul se referă la modul în care cititorul ia De obicei comentariul literar la clasele liceale se încheie cu o
cunoştinţă de cele petrecute, care constituie textul însuşi. sinteză, compusă din câteva judecăţi referitoare la valoarea de ansamblu
De asemenea, pentru a înlătura schematismul caracterizării a operei analizate, la locul ei în contextul literar naţional şi universal
personajelor, e bine ca atenţia elevilor să fie îndreptată spre raportul respectiv. Aprecierile pot fi de ordin estetic, comparativ-istoric sau
dintre personaj şi narator, disociind corect cele trei tipuri principale ale sociologic, în funcţie de specificul operei.
acestei relaţii. Pe de altă parte, este important ca analiza literară să nu fie
Cea mai cunoscută şi cea mai accesibilă pentru elevi este parcelată mecanic, să nu se procedeze la un inventar rigid al
naraţiunea clasică, în care naratorul ştie mai multe decât personajul său. componentelor operei, ci accentul să cadă pe funcţia estetică a acestora,
Personajele nu au nici un secret faţă de el. Naratorul ”vede” prin pereţii pe contribuţia lor la reuşita artistică a întregii opere.
138 139
Afirmam anterior că într-o singură oră nu pot fi epuizate toate ”partitura” nu numai muzicală, ci şi socială sau sentimentală, pe un ton
componentele operei, profesorul şi elevii oprindu-se la câteva. În acest şi cu tactul cerut de amfitrioană. Polifonia ”vocilor” şi dezordinea
sens, concretizăm prin comentariul romanului: Concert din muzică de temperamentelor amintesc de stereofonicul Bach. Concertul în sine -
Bach, de Hortensia Papadat-Bengescu, prin limitarea la trei aspecte sau spune un critic - nu-i decât o campanie simbolică, aţâţând cu făgăduinţi
situaţii de învăţare: ideea de concert, imaginea familiei în roman şi de falsă nobleţe.”(A. Protopopescu)
tehnica analizei psihologice. În al doilea rând, concertul plănuit constituie un element de
Axarea lecţiei de comentariu literar pe cele trei segmente legătură între personaje. În funcţie de el se stabilesc anumite relaţii.
cognitive înlătură analiza şcolărească vizând cunoscutele trepte: geneza, Elevii vor căuta să identifice ”rolurile” îndeplinite: unii sunt
subiectul, compoziţia romanului, caracterizarea personajelor ş.a., pentru organizatorii concertului (Elena, Marcian), alţii sunt interpreţii (Rim,
a dezbate cu elevii cele trei aspecte amintite. Sigur, comentariul propriu- Marcian), iar cei mai mulţi sunt invitaţii (cercul Elenei, Ada Razu, Lică
zis trebuie pregătit prin câteva informaţii furnizate elevilor. E vorba de Trubadurul, Maxenţiu ş.a.).
debutul scriitoarei, în revista Viaţa românească, cu proză de factură În al treilea rând, concertul este şi un „clement de contrast”:
lirică, unde predominantă era perspectiva subiectivă de notare a puritatea şi gravitatea muzicii lui Bach scot şi mai mult în evidenţă
senzaţiilor, de înregistrare a emoţiilor şi impresiilor primite prin simţuri. sărăcia spirituală a eroilor şi urâţenia morală a familiilor prezentate.
De fapt, primul volum al debutantei a fost apreciat favorabil de criticul Desigur, elevii vor fi obligaţi să descopere în text cum apare ideea
Garabet Ibrăileanu, care o considera lansată în cercul său. Însă, după concertului în roman (comunicată de doctoriţa Lina soţului ei -
primul război mondial, H. Papadat-Bengescu se apropie şi se integrează profesorul Rim), cum Elena Drăgănescu face pregătiri pe mai multe
în cenaclul ”Sburătorul” condus de E. Lovinescu. Acest cerc promova o planuri: pentru a întocmi programul concertului, pentru asigurarea unor
literatură de inspiraţie citadină, o proză obiectivă, fapt care va influenţa buni interpreţi şi pentru invitarea unor personaje cunoscute în lumea
decisiv scrierile Hortensiei, ca parcurgând drumul de la subiectiv la bună a capitalei. Treptat cititorul face cunoştinţă cu sala concertului,
obiectiv, lărgindu-şi câmpul de observaţie. Marele oraş, ”cetatea vie”, asistă la câteva repetiţii în cadrul acelor serate muzicale, este pus la
cum îl denumeşte un personaj, va fi mediul normal compus de scriitoare. curent cu felul cum diferite personaje apreciază şi se implică în
A doua pilulă informativă se referă la faptul că, după Duiliu Zamfirescu pregătirile concertului. De pildă, Ada Razu face o bună popularizare
(cu ciclul „Comăneştenilor”), H. Papadat-Bengescu scrie al doilea acestuia şi muzicii lui Bach, însă numai din dorinţa egoistă de a ajunge
roman ciclic, consacrat familiei Hallipa (compus din: Fecioarele în casa Elenei şi a fi acceptată, împreună cu amantul ei, Lică Trubadurul,
în cercul aristocrat al Drăgăneştilor. în schimb, asupra Elenei muzica
despletite
1933; - 1926;
Rădăcini Concert din muzică de Bach - 1927; Drum ascuns -
- 1938). avea o acţiune terapeutică: ”o liniştea, îi da certitudine absolută. Era o
În legătură cu ideea concertului, elevii vor observa întâi că ea este plutire pe o mare frumoasă, cu porturi unde ateriza fericită”.
un ”element de structură„ a romanului, precum la Proust era aceea de Trăirile acestui personaj, sub vraja armoniilor lui Bach, pot
„catedrală”. În jurul ideii amintite se structurează „discursul” ca tehnică influenţa pozitiv educaţia muzicală a elevilor. Ei fac cunoştinţă acum nu
narativă. Spaţiul principal al conversaţiilor derulate de personajele din numai cu noţiuni privind romanul modern, ci şi cu altele ce ţin de cultura
clanul Hallipa este salonul Elenei Drăgănescu. Aici fiecare îşi susţine muzicală a tânărului, cum sunt noţiunile de ”Preludiu”, ”Fugă”,
140 141
”Oratoriu”, „Coral”, acesta din urmă prezentat la înmormântarea Siei, cultură. Minate de aceste defecte, familiile respective sunt sortite
fiica nelegitimă a doctoriţei Lina şi a profesorului de echitaţie - Lică destrămării, declinului.
Trubadurul Este o ultimă audiţie din Bach, întrucât concertul plănuit nu În sfârşii, pentru arta romancierei, TEHNICA ANALIZEI
Trubadurul. Este o ultimă audiţie din Bach, întrucât concertul plănuit nu În sfârşii, pentru arta romancierei, TEHNICA ANALIZEI
va mai avea loc. PSIHOLOGICE (introspecţia) poate forma obiectul altei ”situaţii de
5/27/2018
În continuare, elevii vor fi antrenaţi într-o Metodica
”situaţie de Predarii
instruire” LimbiiSiînvăţare”,
care presupune un sondaj în psihologia şi comportamentul
având ca pivot IMAGINEA FAMILIEI ÎN ROMAN. Ei s-au mai întâlnit cu personajelor.
romanul ciclic, care are în centrul acţiunii evoluţia sau disoluţia unei După cum se ştie, momentul publicării romanelor din ciclul
familii, la Duiliu Zamfirescu, în ciclul ”Comăneştenilor”. În Concert ..., Hallipa (1926-1938) era unul al realismului şi al literaturii de observaţie.
de H. Papadat-Bengescu, elevii vor dezbate destinul a trei familii: Rim, Sondajele sufleteşti aveau doar rostul de a ”explicita” comportamentul
Maxenţiu şi Drăgănescu. Prin activitate individuală sau pe grupe, elevii personajelor. În acest sens, în cazul lui Apostol Bologa din Pădurea
vor fi obligaţi să argumenteze faptul că aceste familii au fost constituite spânzuraţilor , de Liviu Rebreanu, cititorul descoperă un ”suflet etic”
din interes, fiind lipsite de iubire şi căldură sufletească. (caracteristic romanului doric)., determinat de valori exterioare: sociale,
Familia Rim s-a încropit dintr-un calcul meschin al soţului, familia religioase, naţionale, suflet care se schimbă doar în momente cruciale,
Maxenţiu - pentru parvenire, iar cea a Drăgăneştilor - pentru avere şi din catastrofice. În romanul ionic, spune Nicolae Manolescu, cititorul
răzbunare. Membrii acestor familii (şi, în general, ai clanului Hallipa) descoperă ”sufletul psihologic”, difuz şi greu de determinat.
sunt nişte îmbogăţiţi de curând, care duc o viaţă fără griji materiale. În cadrul acestei „situaţii de învăţare”, elevii trebuie să răspundă
Drăgănescu, fiu de cârciumar, ajunge un industriaş milionar. Lina aspiră, Ia întrebarea-problemă: ÎN CE CONSTĂ ”MUTAŢIA” ÎNFĂPTUITĂ DE
prin căsătoria cu doctorul Rim, la un statut superior şi la o camuflare a SCRIITOARE ÎN TEHNICA ANALIZEI PSIHOLOGICE ? S-ar putea răspunde
păcatului săvârşit anterior cu Lică Trubadurul, din care s-a născut simplist: în redarea stratificată a conştiinţei umane, în disocierea ”eului
”proasta de Sia”. Ada Razu, făinăreasa, se sileşte să împace statutul ei de interior” de ”eul real”. Mai greu este de căutat argumente. De aceea,
prinţesă, obţinut prin căsătorie, cu cel de amantă a parvenitului de individual ori pe grupe, ei vor fi siliţi să observe in psihologia
profesie modestă Lică Trubadurul. Elena, fiica Lenorei, aflată pe o personajelor stratificarea amintită. Adică, după felul cum gândesc, cum
treaptă socială inferioară, reuşeşte, prin calităţi personale şi prin vorbesc şi cum se comportă, psihologia personajelor din romanul
căsătoria cu bogatul Drăgănescu, să devină animatoarea unui salon Hortensiei Papadat-Bengescu aminteşte de ”blocul” psihic văzut de
aristocratic. Freud, compus din două sisteme ierarhizate: subconştientul şi conştiinţa.
între cele două compartimente există un permanent conflict ”intrapsihic”
snobism Familiile
(Ada şicare frecventează
Elena), acest(Lică
parvenitism salonşi se caracterizează
Ada), prin
prin imoralitate care influenţează viaţa individului. Subconştientul este generatorul
(toţi). Priviţi individual, mulţi dintre componenţii acestor familii sunt ”principiului plăcerii" axat pe viaţa biologică. Acestuia i se opune
bolnavi sau suferă de anomalii biologice. Privite în ansamblu, ”principiul realităţii”, promovai de conştiinţă axată pe viaţa social-
personajele care compun familiile amintite se caracterizează prin sărăcie morală a omului, generatoare de constrângeri fireşti.
spirituală şi gol sufletesc, mascate de o voită aparenţă de lux, belşug şi Aşadar, elevii vor privi personajele din roman pe două planuri:
unul al sensibilităţilor şi intenţiilor ascunse, depozitate în străfundurile
142 143
psihologici lor, celălalt al ”măştii şi convenţiei”, manifestate in mediul adulterină, si fiinţa docilă care se supune întocmai capriciilor nevestei
social pe care-1 frecventează. De fapt, chiar prozatoarea oferă cititorului libertine. 72/83
grila prin care trebuie judecate personajele sale, atunci când afirmă: ”în În sfârşit, personajul Elena Hallipa-Drăgănescu poate constitui,
clădirea fiinţei sunt multe etaje şi subsoluri ale conştiinţei.”(H. P.- pentru elevi, un obiect de studiu, pentru a demonstra alternanţa dintre
5/27/2018 Bengescu) MetodicaPredariiLimbiiSi”funcţiunile
Literaturii Romane
generale” -slidepdf.com
şi cele ”particulare” ale sufletului. În pregătirea
De pildă, doctorul Rim are în ”adâncul adâncului” conştiinţa că c concertului, Elena manifestă răbdare, un simţ pronunţat pentru ordine şi
un bărbat ”deşirat şi spălăcii”, cu gesturi de manechin şi vorba pedantă, ceremonial, fiind mereu conştientă de îndatoririle ei sociale. Aceste
care-1 fac să fie frustrat de ”acele beneficii intime” ale femeilor calităţi esenţiale definesc acel tip uman caracterizat prin virtuţi mijlocii,
frumoase, trăind drama mizeriei omului cu sine însuşi. El trebuie să se care se manifestă pragmatic, raţional. Însă, la un moment dat, sub
mulţumească cu „urâta de Lina”, pe care o luase de nevastă ca să obţină influenţa muzicii lui Bach şi datorită apropierii de marele muzician,
o catedră universitară şi, apoi, s-o forţeze să cumpere, cu banii ei, o casă Victor Marcian, firea ei se lasă dominată de o pasiune secundară până
confortabilă pentru amândoi. Cum doctorului i-a lipsit tinereţea, fiind atunci, dragostea, pentru care este în stare să treacă peste orice
înlocuită de un stadiu al ambiţiei carieriste, maturitatea îi este convenienţă socială, fiind hotărâtă să-şi părăsească soţul şi să-şi urmeze
”turmentată” de neîmplinirile erotice. Aceste gânduri şi trăiri ascunse iubitul în Elveţia. Cum soţul moare subit, Elena se întoarce in ţară pentru
cititorul le află din convorbirile personajului cu ”bunul său amic”, adică înmormântare, prilej de a constata că averea îi este în pericol şi, ca atare,
cu ”eul său interior”. Însă la suprafaţă, în mediul aristocratic, doctorul preocupările ci principale (munca, averea, datoria, tradiţia) revin pe
Rim este cuviincios şi solemn, îmbrăcând "masca aderentă a tuturor primul plan. Iar pasiunea trecătoare este împinsă în cotloanele ascunse
virtuţilor”. Conflictul ”intrapsihic”, de care pomeneam, se desfăşoară ale sufletului, întrucât căsătoria proiectată este amânată de sine, cum
între cele două paliere ale conştiinţei sale şi tot de aici se naşte ridicolul aflăm din romanul următor al ciclului.
acestui personaj. Aceste ”situaţii de învăţare” îi obişnuiesc pe elevi să studieze
Introspectiv gândeşte şi se comportă prinţul Maxenţiu. Deşi e romanul modern în funcţie de alte criterii, mai relevante decât cele
conştient de conduita adulterină a soţiei - Ada Razu - revolta lui folosite până atunci. De asemenea, ci sunt siliţi să înţeleagă acum
donchijotescă se consumă pe planul ”eului interior”, întrucât nu se putea construcţia unui altfel de personaj, deosebit de cel clasic. E vorba de
opune deschis nici tratamentului soţiei, care-1 purta ca pe un manechin personajul conceput pe baza teoriei experimentale, pus în situaţii
pe la toate seratele şi concursurile sportive pentru a demonstra semenilor nemaiîntâlnite, atipice, şi a introspecţiei ca tehnică de analiză
că e căsătorită cu un prinţ, nici amantului acesteia, care-1 sfida în psihologică. Pe primul plan nu mai sunt problemele sociale sau elice, ci
propria casă. Debilitatea moştenită, la care se adaugă boala cele care ţin de natura umană, de autenticitatea vieţii lăuntrice a
(tuberculoza), îl obligă să se revolte neputincios împotriva Tuturor individului. Prin aceste câştiguri, Hortensia Papadat-Bengescu se
femeilor şi să-şi observe degradarea fizică cu ”voluptatea„ unui personaj situează alături de marii romancieri europeni ai perioadei interbelice.
(de)căzut în manifestări patologice. În cazul lui, conflictul „intrapsihic” În analiza operelor dramatice se va ţine scama de specificul piesei
se consumă între eul supradimensionat carc-1 face, pe plan imaginativ, (comedie, dramă, tragedie), deci de natura conflictului în primul rând.
să se creadă un ”mare inchizitor”, îndreptăţit s-o pedepsească pe soţia Conflictul - ca element declanşator de evenimente - poate fi de ordin
144 145
social, ca cel dintre Ştefan cel Marc şi boierii opozanţi din Apus de soare 7. Bărboi, Constanţa (coord.). Limba şi literatura română în liceu,
a lui Barbu Delavrancea, sau de natură existenţială, cum sunt cele patru Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti, 1983 73/83
contradicţii - tot atâtea drame: a creaţiei, a bătrâneţii (şi morţii), a 8. Cerghit, Ioan. Metode de învăţământ. Editura Didactică şi
dragostei şi a familiei, din piesa Moartea unui artist, de Horia Lovinescu. Pedagogică, Bucureşti, 1976
5/27/2018 Metodica Predarii
Şi în opera dramatică personajul, ca purtător al mesajului piesei, LimbiiSi 9. Cerghit, Romane
Literaturii Ioan (coord.). Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă.
-slidepdf.com
constituie clementul convergent, deci o problemă cheie în analiza Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
oricărui text dramatic. Fie că textul e conceput liric-oratoric, ca la 10. Draşoveanu, D. D.,Ştiinţifică.
ed. a II-a, Editura Zdrenghea. Analize1966.
Bucureşti, gramaticale şi stilistice.
Delavrancea, fie epic-filozofic, ca în piesele lui Camil Petrescu,
personajul este indicele estetic care confirmă sau infirmă dacă piesa este
izbutită sau nu. în caracterizarea lor, elevii se vor servi nu numai de
anumite scene (ex. discursul lui Caţavencu din O scrisoare pierduta) şi CAPITOLUL X. SISTEMUL DE LECŢII ÎN STUDIUL
frânturi de dialog, ci şi de acele indicaţii regizorale pe care le dau unii LITERATURII LA CLASELE LICEALE
scriitori (ex. Caragiale) pentru punerea în scenă a textului dramatic. Cum 10.1. Lecţia de comentariu literar
copiii cunosc, de multe ori, întâi spectacolul teatral apoi citesc textul 10.2. Lecţia de caracterizare generală
dramatic, este recomandabilă o analiză problematică, de confruntare a 10.3. Lecţia de încheiere în studiul literaturii
celor două viziuni, aceea a dramaturgului şi cealaltă, a regizorului, Obiective:
tocmai pentru a-i convinge pe viitorii spectatori de posibilitatea mai După ce vor studia această unitate de conţinut, studenţii vor putea:
multor reprezentări scenice, fără ca textul să fie trădai, ci ”îmbogăţit” - să explice specificul lecţiei de comentariu literar;
prin decor, scenografie, costumaţie, joc de luminii ş.a. Personajele vor fi
- să determine modalităţile de organizare a lecţiei de caracterizare
raportate la logica acţiunii, la semnificaţiile implicate, la modul lor de
generală;
exprimare prin dialog, monolog interior, expresii laconice,; adevărate
sondaje ale subconştientului, ca în teatrul modern. - să proiecteze tipurile de lecţii în studiul literaturii la clasele liceale.
În comentarea operei dramatice se recomandă folosirea
mijloacelor audiovizuale: diafilme, discuri, benzi de magnetofon ş.a. pe 10.1. Lecţia de comentariu literar este cea mai frecventă în
care au fost imprimate anumite spectacole după care elevii intuiesc mai practica profesorului. Reuşita ei depinde, în mare măsură, de citirea în
bine specificul textului de acest gen. prealabil a operei de către elevi. Aceştia vor alcătui fişe care îi vor ajuta
Bibliografie: fie în caracterizarea personajelor, în cazul operelor epice, fie în relevarea
1.Crăciun, Corneliu. Metodica predării limbii şi literaturii unor sintagme poetice, în analiza textelor lirice. În felul acesta nu mai e
române. Deva:EMIA, 2004 necesară citirea integrală a acestora în clasă şi nici relatarea pe larg a
5. Parfene, C. Metodica studierii limbii şi literaturii române în ceea ce numim subiectul operei epice. În dialogul său euristic cu elevii,
şcoală. Iaşi, 1999 profesorul se va opri numai la anumite episoade hotărâtoare pentru
6. Goia, Vistian; Drăgătoiu, I. Metodica predării limbii şi literaturii destinul unor personaje sau pentru reliefarea unor structuri narative
române. Cluj, E.D.R, 1995 deosebite.
146 147
E de menţionat că nu există o schemă rigidă care încorsetează inventarierii, specifică unor elevi din clasele gimnaziale, în clasele
munca profesorului obligându-1 la comentarea în aceeaşi ordine a
http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-literaturii-romane liceale elevii, pe baza lecturii prealabile a operei şi a fişelor elaborate 74/83
componentelor operei. Ordinea acestora este dictată de natura textului şi acasă, caracterizează independent personajele, ghidaţi doar de către
de tehnica analizei: structurală, genetică stilistică etc. profesor. Ei îşi vor expune propriile opinii despre raportul dintre
5/27/2018 Geneza operei, ca etapă a pregătirii Metodica analizei, nuPredarii
trebuie LimbiiSiconcepţia autorului
Literaturii şi realizarea
Romane artistică a personajului ca purtător al
-slidepdf.com
absolutizată. Acolo unde istoria literaturii dispune de documente unui anumit mesaj; despre logica şi obiectivizarea personajului; dacă
autentice, profesorul oferă elevilor câteva detalii necesare înţelegerii este un caracter în sensul clasicismului sau un personaj care ilustrează
procesului genetic al operei supuse analizei. Aşa e cazul celor trei estetica romantică sau realistă. Se vor motiva, pe baza unor citate
romane principale ale lui Liviu Rebreanu sau al poeziei lui Gr. comentate, procedeele de caracterizare a personajelor. Profesorul îi va
Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia, pentru primele folosind incita mereu cu întrebări-problemă gen: Cum motivaţi sfârşitul
mărturisirile scriitorului din volumul Amalgam, iar pentru creaţia lirică, personajului Ion, din romanul lui Rebreanu?, Care este, după voi,
Memorialul de călătorie al scriitorului paşoptist. Elevii vor trebui secretul fericirii sau nefericirii în viaţă, raportat la traiectoria
obişnuiţi să caute geneza operelor nu numai în factorii istorico-sociali personajelor feminine, Saşa şi Tincuţa din romanul lui D. Zamfirescu?
(exteriori literaturii) ci, mai ales, în ceea ce ţine de biografia intelectuală În lecţia de comentariu literar, arta scriitorului constituie
a creatorului obiectivul principal. Pe tot parcursul orei, când sunt abordate chestiuni
În legătură cu compoziţia operei e bine săi orientăm pe elevi nu legate de compoziţia operei, de caracterizarea personajelor etc. şi până la
atât spre structura externă a operei (simetria romanului Ion, cu un faptele de limbă şi stil, e firesc să-i orientăm pe elevi spre mijloacele de
început si sfârşit asemănător, ci spre structura internă a ei: spre tehnica realizare artistică: ritmul şi timpul naraţiunii, factura descrierilor (lirice
naraţiunii pe două sau mai multe planuri, spre ritmul care se adaptează la M. Sadoveanu, sobre şi dure la L. Rebreanu), simulările şi
conţinutului operei şi ansamblului compoziţional. De pildă, în prima disimulările prin dialog şi monolog ale personajului (la Marin Preda),
parte a romanului Moromeţii (voi. I), de Marin Preda, naraţiunea se formule de limbaj întrebuinţate (la I. L. Caragiale) etc.
desfăşoară într-un ritm lent pentru că Ilie Moromete mai crede în Întrucât analiza literară în clasele liceale este mai mult diacronică
statornicia lucrurilor, mai speră să poată face faţă greutăţilor, dar când decât sincronică, desfăşurându-se în cadrul larg al studierii literaturii
începe să se îndoiască de durabilitatea gospodăriei lui, când familia se române în evoluţia ei istorică, elementele de stil şi limbă, de artă literară
destramă, subminată de conflicte pentru avere, ritmul povestirii devine în general se vor analiza tot din perspectivă diacronică, în sensul analizei
tot mai precipitat şi mai rapid. Tot în cadrul analizei clementelor nu a tuturor faptelor de limbă şi stil, ci numai a celor prin care se atestă
compoziţionale profesorul va solicita elevilor să motiveze importanţa originalitatea operei faţă de altele ale aceluiaşi scriitor şi contribuţia
unor episoade secundare, semnificaţia anumitor monologuri sau acesteia la dezvoltarea genului de creaţie respectiv, prin îmbogăţirea
intercalarea unor evocări retrospective, specifice prozei moderne. limbii literare ş.a.m.d.
Caracterizarea personajelor, ca operaţie esenţială în lecţia de De obicei, operele prevăzute de programă pentru comentariu
comentare (analiză) a operelor epice, ar trebui să urmărească obiective literar sunt planificate, majoritatea, într-o singură oră, profesorul
mai aproape de înţelegerea şi interesul elevilor. Ferindu-se de maniera insistând cu elevii asupra celui mai reprezentativ aspect fie structura
148 149
narativă, fie caracterizarea personajelor, fie anumite mijloace artistice aprofundare a cunoştinţelor. Prin ca se urmăreşte stabilirea locului şi
specifice. Neputând să epuizeze in detaliu fiecare aspect, lecţia
http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-literaturii-romane se va contribuţiei scriitorului respectiv la dezvoltarea literaturii române. 75/83
limita la unul care le subordonează pe toate celelalte. Pentru aceasta se reactualizează cunoştinţele însuşite, dar se adaugă şi
elemente noi care uşurează încadrarea scriitorului într-un curent literar, într-
elemente noi care uşurează încadrarea scriitorului într un curent literar, într
10.2 Lecţia de caracterizare generală. Lecţia de caracterizare o epocă literară. O asemenea lecţie care sintetizează şi încorporează într-un tot
5/27/2018 generală este folosită în practica profesorului subMetodica
două variante, având LimbiiSidatele
Predarii referitoare laRomane
Literaturii un scriitor -şislidepdf.com
opera sa, pro iectându-1 pe ecranul mai larg al
ca obiect o singură operă literară sau mai multe opere care ilustrează dezvoltării literaturii române (şi universale), o vom numi lecţie de încheiere în
aceeaşi tematică. Programa în uz prevede, de pildă, comentariu literar studiul monografic al scriitorilor
pentru romanul Baltagul, dar caracterizare generală pentru Metodele utilizate pot fi diverse: conversaţia, descoperirea, activitatea pe
Hanu-Ancuţei. Există apoi lecţii în care se îmbină caracterizarea grupe, utilizarea documentelor literare etc.
generală cu comentariul literar (ex. Natura în opera lui M. Sadoveanu) Structura unei astfel de lecţii o vom prezenta raportându-ne, pentru
în care se prezintă operele încadrate tematic şi se comentează una din concretizare, la lecţia de încheiere Contribuţia lui Liviu Rebreanu la dezvoltarea
ele. literaturii române (clasa a XI-a):
Care este atunci deosebirea dintre lecţia de comentariu literar şi - Scurtă caracterizare a epocii în care a creat scriitorul;
aceea de caracterizare generală? Există deosebiri privind conţinutul, aria - Etapele creaţiei;
de cuprindere şi metoda folosită de profesor. Dacă lecţia de comentariu - Crezul artistic al scriitorului;
literar vizează opera in profunzime şi în detaliu, caracterizarea generală - Genuri şi specii abordate;
urmăreşte doar aspectele esenţiale necesare reliefării specificului - Originalitatea scriitorului, modalităţi artistice.
acesteia. Dacă prima se limitează la o singură operă, cea de-a doua îşi - Perioada interbelică, îndeosebi, contradictorie şi animată de curente
literare diverse.
poate extinde aria
în comentariul asupra
literar mai frecvent
metoda multor opere în cadrul
folosită aceleiaşi ore.
este conversaţia Dacă
îmbinată Înetapa
evoluţia sa literară
nuvelelor L. Rebreanu
realiste a parcurs
şi naturaliste trei mari etape:
(1907-1917)
cu problematizarea, descoperirea ş. a., în lecţia de caracterizare generală etapa romanelor realiste (1920-1932)
se utilizează şi expunerea. Dacă pentru comentariu elevii sunt obligaţi să etapa romanelor naturaliste (1933-1943)
citească opera în întregime, în cazul textelor prevăzute pentru Rebreanu mărturiseşte în confesiunile sale (Cred , 1924;
caracterizare generală, profesorul se mulţumeşte cu lectura fragmentară Mărturisiri, 1932) un crez realist: ”Arta înseamnă creaţiune de oameni
a acestora, pentru că elevii nu dispun de timpul necesar lecturii tuturor adevăraţi şi deviată reală.”
operelor, deşi ar fi de dorit. Pentru el, creaţia literară înseamnă sinteză, nu copierea după
natură a unor indivizi existenţi.
Cu toate că, la catedră, profesorii folosesc o terminologie diferită Deşi Rebreanu a cultivat şi nuvela, şi genul dramatic, el este
(când caracterizare generală, când prezentare generală), considerăm că ctitorul romanului românesc modern prin cele trei capodopere: Ion,
este vorba de acelaşi tip de lecţie ale cărei conţinut şi desfăşurare se Pădurea spânzuraţilor. Răscoala.
limitează fie la o singură operă, fie la câteva supuse unor succinte Faţă de literatura sămănătoristă, Rebreanu demitizează viaţa
caracterizări. În ceea
în caracterizarea ce priveşte
operei, câteva structura
elemente acestei lecţii,
prin care să trebuie căutate,
se distingă de rurală, creează psihologia ţăranului rudimentar ( Ion) şi frământările de
conştiinţă ale transilvăneanului prins în vârtejul primului război mondial
altele; pe acestea se va axa desfăşurarea concretă a lecţiei. ( Pădurea spânzuraţilor), dovedind tot atâta forţă în a reprezenta sufletul
10.3 Lecţia de încheiere în studiul literaturii. Dacă lecţiile de mulţimii ( Răscoala).
comentariu literar şi de caracterizare generală sunt consacrate studierii Locul şi contribuţia scriitorului: Prin stilul său sobru, obiectiv,
operei literare, deci lecţii de însuşire de noi cunoştinţe, la sfârşitul concretizai prin arhitectura romanelor, Rebreanu se distinge atât de
fiecărui sistem de lecţii dedicate unui marc scriitor, profesorul îşi prozatorii ardeleni Slavici şi Agârbiceanu, cât şi de Mihail Sadoveanu
planifică un alt tip de lecţie, care poate fi concepută ca lecţie de fixare şi (moralişti şi lirici). Creatorul romanului nostru modern (cf. T. Vianu)
150 151
poate fi alăturat marilor romancieri din literatura universală: Balzac şi - se reactualizează materialul literar pe care elevii l-au revăzut
Zola, Reymont, Thomas Mann sau Galsworthy. sau pregătit;
http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-literaturii-romane se dezvoltă, prin discuţie cu clasa, fiecare problemă în parte, se 76/83
Lecţia de recapitulare şi sinteză a cunoştinţelor de literatură. Dacă
comentariul literar urmăreşte să-i iniţieze pe elevi în tehnica lecturii citesc referatele întocmite;
comentariul literar urmăreşte să i iniţieze pe elevi în tehnica lecturii
(receptării) şi interpretării unor opere diverse, sinteza apare ca un se fac aprecieri şi evaluări asupra pregătirii şi dezvoltării temei;
se comunică planul şi bibliografia pentru tema următoare.
5/27/2018 imperativ in procesul de studiere a literaturii în şcoală, izvorâtăPredarii
Metodica fiind din LimbiiSiLiteraturiiRomane-slidepdf.com
necesitatea de a încadra lucrările studiate într-un edificiu care este Recapitularea şi sinteza la lecţia de literatură vizează generalizări
literatura (în cazul nostru, literatura română) în evoluţia şi conexiunile
ei. mai mică
de lecţii sau mai mare
de literatură, amploare,propuse.
de obiectivele în funcţie de locul
Astfel, lor poate
sinteza în sistemul
să se
Oportunitatea sintezei este evidentă şi dacă avem în vedere realizeze ca rezultat al comentariului unei opere. Aceasta deoarece
caracterul formativ al învăţământului, vizând dezvoltarea la elevi atât a ”opera literară se integrează în istoria culturii printr-o includere a
capacităţii de analiză, cât şi a celei de sinteză. De aici, necesitatea ideologici în valoarea ci artistică, deci judecata de valoare se referă în
facilitării permanente a procesului de sinteză în lecţiile de comentariu primul rând la structura ei artistică, pe care cercetătorul, istoric sau critic
literar (în cazul nostru profesorul ca dirijor al procesului de comentare,
literar şi organizarea periodică a unor lecţii de recapitulare şi sinteză, n.n.), trebuie să o explice ţinând scama de toţi factorii care o determină,
menite să încadreze într-un sistem cunoştinţele de literatură acumulate externi sau interni, adică de ordin cultural în genere sau de ordin artistic
de elevi pe diverse căi: prin comentarea în clasă a unor opere, prin în particular”(E. Todoran). Astfel, la o lecţie având ca temă O scrisoare
lectură particulară, prin lectura unor studii critice etc. pierdută - culme a dramaturgiei româneşti, sinteza poate urmări:
În studiul literaturii sinteza se impune atât în cadrul studierii unei încadrarea operei în creaţia scriitorului, surse, filiaţii, afinităţi, locul ei în
opere (căci nu putem considera încheiat comentariul unui text beletristic evoluţia literaturii dramatice, receptare critică şi în spectacol. La un alt
fără consideraţii
tematică etc.), cât finale:
şi pentruconcluzii,
studierea judecăţi de valoare,
unui scriitor, încadrarea
a unei epoci curent nivel
I. sinteza
Slavici, urmăreşte-un
L. Rebreanu aspect
ctitor al creaţieiromânesc
al romanului unui scriitor: Nuvelistica lui
modem.
Cu caracter mai larg, sintezele urmăresc evidenţierea prezentării
literar etc. sau literaturii române în dezvoltarea ei istorică. unei teme sau motiv la mai mulţi scriitori, paralele între creaţii
Analiza şi sinteza apar (şi în cazul studierii literaturii în şcoală) ca aparţinând unor scriitori diferiţi, dezvoltarea unei specii literare, şcoli şi
două procese ale cunoaşterii care se presupun reciproc, aflate în raport curente literare, dezvoltarea literaturii în anumite epoci, tipuri de
dialectic, ca două acţiuni complementare. Dacă analiza încearcă să personaje, modalităţi artistice etc.
disece opera literară, să-i releve părţile componente în interacţiunea lor, Perspectiva adoptată în elaborarea sintezelor poate fi diversă:
sinteza presupune saltul calitativ, ridicarea pe o nouă treaptă a monografică, tematică, stilistică, privind evoluţia limbii literare, din
cunoaşterii. perspectiva genurilor şi speciilor literare etc.
Valorificând deprinderile de muncă intelectuală ale elevilor, Pentru exemplificare vom ilustra cu tema Evocarea primului
aceste lecţii vor stimula capacităţile de evaluare şi de judecată estetică, război mondial în literatura română. Modalitatea de desfăşurare:
precum şi capacităţile de reorganizare în structuri conceptuale noi a descoperire, dezbatere. Planul temei se elaborează din timp. Ca
cunoştinţelor acumulate. bibliografie obligatorie se indică: L. Rebreanu, Pădurea spânzuraţilor,
Indiferent dacă aceste lecţii sunt recapitulări periodice sau finale, Cezar Petrescu, Întunecare, Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste,
pentru pregătirea şi desfăşurarea lor se recomandă următorul scenariu- întâia noapte de război.
cadru: Planul temei
stabilirea temei de recapitulat, a planului, a bibliografiei şi 1. Războiul, eveniment-limită pentru existenţa unei naţiuni,
anunţarea lor prealabilă; societăţi sau indivizi.
desfăşurarea orei de recapitulare: 2. Viziuni şi modalităţi de evocare a războiului în literatură:
- se reia planul notându-se, distanţat, ideile pe tablă; eroică, romantică, patriotică (M. Sadoveanu), prezenţa în lirică
152 153
(Topârceanu, Balada corbilor ), în nuvele (L. Rebreanu, Catastrofa, Iţic CAPITOLUL XI. ACTIVITĂŢI ÎN AFARA CLASEI
Ştrul dezertor ), în dramaturgie (M. Sorbul, Dezertorul ) . Romanul
rămâne forma adecvată de evocare a războiului. Prin activităţile în afara clasei, profesorii de limbă şi literatură
3. Primul război mondial - conflagraţie care a afectat şi umanitatea română realizează o formă de muncă diferenţiată, atât cu elevii, cît şi cu
românească. Evocarea sa poate fi privită sub mai multe aspecte: poziţia cei rămaşi în urmă la învăţătură. Aceste activităţi nu sunt destinate
5/27/2018 antimilitarism de condamnare a lui; războiul drept cauză a Predarii
Metodica limpezirii LimbiiSinumai celor două
Literaturii categorii -de
Romane elevi situate la extremă, ci pentru orice
slidepdf.com
conştiinţei intelectualului; consecinţele războiului, avertisment dat elev care doreşte să participe la una din formele sub care se prezintă
omenirii de a milita
4. Formula pentru pace
evocatoare esteetc.
diversă: analiza psihologică, împletirea activitatea extraşcolară:
excursii literare etc. Toatecercuri,
acestea societăţi literare,
se constituie reviste
ca forme şcolare,
moderne de
tragismului cu satira, evocarea elementelor de peisaj etc., toate sugerând, instrucţie şi educaţie, rolul lor fiind acela de a contribui la descoperirea
în ultimă analiză, absurditatea războiului. şi stimularea talentelor şi a aptitudinilor elevilor, la cultivarea interesului
5.Tema războiului în literatura mondială: H. Barbusse, Focul , E. pentru literatură şi artă, la dezvoltarea deprinderilor de a elabora creaţii
Maria Remarque, Pe frontul de vest nimic nou, A. Zweig, Cazul originale. Elevii au prilejul de a-şi consolida cunoştinţele dobândite prin
sergentului Grişa, Al. Tolstoi, Calvarul . orele de limbă şi literatură română în clasă, de a-şi forma priceperi de
În practica la catedră profesorul nu trebuie să fie prizonierul nici muncă independentă şi concret lucrativă, de a-şi cultiva gustul pentru
unui tip de lecţie, oricâte avantaje prezintă la un moment dat. artă şi frumos.
Cercurile ştiinţifice ale elevilor sunt organizate pe clasă, pe clase
Dimpotrivă, se vor căuta şi încerca permanent noi variante, mai
paralele sau pe şcoală. Ele se desfăşoară în colectiv, în funcţie de
suple, mai mobile, cărora practica le poate conferi valenţe noi. Puterea
interesele şi preocupările elevilor. De organizarea, conducerea şi
de a se detaşa din chingile rutinei, receptivitatea faţă de noile orientări
metodologice îi vor asigura o audienţă sporită din partea elevilor săi. activitatea
română dincercurilor
şcoală. răspunde
Cercurilecatedra sau comisia
sunt conduse de deprofesor,
limba şi iar
literatura
elevii
Bibliografie: participanţi îşi aleg un birou de conducere care convoacă membrii, ţine
1. Goia. Vistian. Metodica predării limbii şi literaturii române. evidenţa şedinţelor şi a participanţilor, procură materialele necesare etc.
Bucureşti, 1995 În prima şedinţă a cercului se comunică scopul şi conţinutul
2. Parfene, C. Metodica studierii limbii şi literaturii române în activităţii cercului, planul tematic şi planul de muncă în care sunt incluse
şcoală. Iaşi, 1999 formulele de activitate cerute de elevi. Acestea pot fi:
3. Goia, Vistian; Drăgătoiu, I. Metodica predării limbii şi ▪ şedinţe de lucru cu referate pe probleme de literatură,
comentarii de texte etc.;
literaturii române. Cluj, E.D.R, 1995 ▪ medalionul literar;
4. Bărboi, Constanţa (coord.). Limba şi literatura română în ▪ serata literară;
liceu, Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti, 1983 ▪ şezătoarea literară;
5. Cerghit, Ioan. Metode de învăţământ. Editura Didactică şi ▪ simpozionul;
Pedagogică, Bucureşti, 1976 ▪ seara muzical-literară;
6. Cerghit, Ioan (coord.). Perfecţionarea lecţiei în şcoala ▪ procesul literar;
▪ concursul literar;
modernă. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983 ▪ vizita sau excursia literară;
7. Draşoveanu, D. D., Zdrenghea. Analize gramaticale şi stilis-
tice. ed. a II-a, Editura Ştiinţifică. Bucureşti, 1966. Referatul reprezintă o materializare a muncii în cercul literar. El
poate fi anticipat de recenzia unei opere literare şi urmat de dezbatere în
154 155
ideea de a facilita înţelegerea subiectului abordat şi de a contribui la Elevii au posibilitatea studierii în profunzime a operei scriitorilor, să
formarea deprinderilor critice ale elevilor. cunoască fenomenul artistic teatral. Modalităţile de lucru trebuie să fie
Medali onul li terar şi serata li terar sunt reuniuni cu caracter dintre cele mai variate, spre a duce la receptarea şi însuşirea creatoare a 78/83
literar, în care elevii au ocazia să cunoască mai bine viaţa şi opera unor literaturii. Alte cercuri sunt de dramaturgie creatoare – teatru creat de
poeţi, scriitori, să recite versuri sau să interpreteze scurte fragmente de elevi valorificând aspecte din viaţa şi munca lor.
5/27/2018 proză. Societ ţilRomane
MetodicaPredariiLimbiiSiLiteraturii ale elevilor sunt reuniuni de cercuri pe
e şti in ţif ice
-slidepdf.com
Şez toarea literar aduce în plus, faşă de acestea, momente obiecte de studiu şi organizează anual sesiuni ştiinţifice de prezentare a
muzicale: cântece, dansuri,

Concursurile cuplete
literare sîntsatirice etc. deosebit de atractive şi
activităţi lucrărilorAlte
membrilor
forme desubrealizare
îndrumarea profesorilor.
a activităţilor în afara clasei la limba şi
stimulatoare pentru elevi, întrucât aceştea îşi pun în valoare cunoştinţele literatura română sunt revistele şcolar e , în care sunt prezentate diverse
priceperile şi deprinderile de interpretare sau analiză literară, fiind un aspecte ale exprimării elevilor, creaţii literare.
câştig deosebit şi pentru elevii care participă efectiv sau asistă la aceste Pentru elevii rămaşi în urmă la învăţătură, profesorul poate
concursuri. organiza consultaţii şi meditaţii. Scopul acestora este de a-i ajuta pe
Vizitele, dr umeţii le sau excursiile literare fixate din timp în elevi să înţeleagă mai bine cunoştinţele predate la clasă, să muncească
localităţi cu case memoriale, muzee literare se pot organiza la sfârşit de independent, să ajungă, prin munca suplimentară, să realizeze
săptămână, de semestru sau de an şcolar. Elevii pot urmări exponate, iau obiectivele specifice şi generale prevăzute în programă. La început,
contact direct cu mărturii ale vieţii scriitorilor. elevul va fi învăţat cum „să înveţe ” şi apoi va executa sub îndrumarea şi
Cercul de fol clor va include cercetarea, studierea şi valorificarea controlul permanent al profesorului studiul unor noţiuni teoretice sau
creaţiei populare de către marii scriitori: culegerea de creaţii populare, aplicaţii practice. Tema dată diferenţiat va fi controlată zilnic de
vizite la muzee
studierea de teoretice
noţiunilor artă populară,
precumconcursuri pe temă
teme şi motive, de folclor
specificul sau
creaţiei profesor.În concluzie, toate aceste activităţi în afara clasei trebuie
literare. pregătite cu aceeaşi seriozitate şi cu acelaşi bun simţ de răspundere ca
Cercul de creaţie sau cenaclul literar urmăreşte să dezvolte activitatea pentru lecţie. Prin aceste activităţi, profesorul de limbă şi
aptitudinile şi talentul literar al elevilor, să-i iniţieze în tainele muncii de literatură română demonstrează, o dată în plus, că este o personalitate
creaţie. Activitatea în cenaclu vizează depistarea talentelor, însuşirea distinctă a şcolii.
tehnicilor literare, pătrunderea actului de creaţie, dirijarea diferenţiată a Prin activităţile extradidactice în procesul instructiv-educativ,
elevilor talentaţi. Profesorul conducător al cenaclului trebuie să fie el elevii desfăşoară o muncă în grup, factor deosebit de important care
însuşi pasionat de literatură, să dinamizeze energiile elevilor, să le contribuie la cultivarea capacităţilor creatoare: elevii învaţă să-şi
întreţină permanent viu interesul pentru creaţie, să le ofere elevilor controleze argumentarea, intră în acţiuni competitive; astfel îşi
ocazia de a găsi căi originale de exprimare. Şedinţele cenaclului vor formulează mai limpede ideile, convingerile, făcându-se înţeleşi de alţii
cuprinde acţiuni care vizează însuşirea unor noţiuni de teorie literară, şi dezvoltându-şi inteligenţa prin multiple operaţii.
analiza unor creaţii valoroase a marilor noştri scriitori, îndrumări
referitoare la procesul de elaborare a unei opere literare, lectura şi Note bibliografice:
analiza în colectiv a creaţiilor originale ale elevilor, întâlniri cu scriitorii, 1. Bărboi, Constanţa (coordonator), Metodica predării limbii şi
editarea unei reviste etc. literaturii române în liceu, EDP, Bucureşti, 1983, p.373 – 387
Cercul dramatic este o modalitate de educare a viitorului 2. Neştian, Valeriu C., Metodica predării textului literar în liceu,
spectator avizat care va şti să analizeze un spectacol vizionat la teatru, la EDP, Bucureşti, 1998, p. 143 – 157.
televiziune etc. Unele cercuri de teatru se axează pe pregătirea
recitalurilor de poezie, a montajelor literare, a spectacolelor de teatru etc.
156 157
CAPITOLUL XII. CABINETUL METODIC DE LIMBA ŞI - biblioteci cu corpuri diferite;

LITERATURA ROMÂNĂ - aparatură: a) de redare vizuală (cineproiectelor); diaproiectelor,
http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-literaturii-romaneaspectomat pentru proiectarea diapozitivelor, a diafilmelor, a unor 79/83
Realizarea sarcinilor studierii limbii şi literaturii române lucrări şi scheme etc., epiproiectelor cu ecran şi folii transparente; b) de
presupune, pe lângă stabilirea obiectivelor, optimizarea conţinutului, a redare audiovizuală (cineproiector şi telereceptor): monitor TV pentru
5/27/2018
metodelor de învăţământ, şi existenţa unei săliMetodica specializate, a unui montaje audiovizuale, emisiuni TV şi aparat de proiecţie film-sonor;
cabinet, care să asigure un mediu educativ prielnic dezvoltării
capacităţilor intelectuale, afective şi voliţionale ale elevilor. 2. , care prevede asigurarea cu:
Importanţa cabinetului pentru însuşirea conţinutului ştiinţific al - Cri teriul de
colecţii documentar
texte, de ziare, de reviste, de timbre păstrate în
limbii române constă în aceea că el permite şi impune schimbarea opticii dosare speciale care se completează mereu ;
asupra organizării procesului de învăţământ, în sensul accentuării - biblioteci care să cuprindă, într-un număr mare de exemplare,
dezvoltării spiritului de observaţie, a siguranţei, independenţei şi toate operele care se studiază în cilul respectiv, eventual manualele
creativităţii. El oferă cadrul propice transformării elevului din obiect al şcolare, programe şcolare, dicţionare, îndreptare etc. Operele literare vor
educaţiei în subiect al acesteia, prin faptul că organizarea şi dotarea lui cuprinde literatură română, literatură universală, literatură pentru copii,
permite participarea elevilor la desfăşurarea activităţii didactice, deci la literatură metodică şi pedagogică, precum şi literatură critică şi de istorie
propria lor formare. literară.
Cabinetul de limbă şi literatură română este o sală care Profesorul trebuie să urmărească mişcarea cărţilor şi în modul de
funcţionează într-o şcoală pentru studiul limbii şi literaturii române. De informare: prin completarea fişei cu date privind autorul, titlul, editura,
multe ori însă, acest spaţiu este amplificat, cuprinzând mai multe săli de locul, anul, scurt rezumat cu ideile fundamentale, citate;
învăţământ,
Acest spaţiu organizate
ar cuprinde:şi destinate învăţării limbii şi literaturii române. 3.Criteriul instrumental (al mijloacelor audiovizuale) care
- biblioteca prevede asigurarea cu:
- cabinetul de literatură română – fiecare împărţit în sala propriu – - gazeta de perete a cercului de creaţie etc.;
zisă (unde se desfăşoară activităţile) şi o sală anexă (de - panouri pentru afişarea teoriei sistematizate ;
documentare); - mape tematice cu teorie şi exerciţii pe autori, curente, reviste,
- cabinetul de limba română în care se păstrează planificările compuneri, stilurile funcţionate etc.;
calendaristice, planificarea temelor de cercetare, planurile catedrei, - mapa elevului (cu scheme, planuri, elemente operaţionale);
graficul catedrei, graficul de folosire a cabinetului etc. - folii cu teme de literatură populară, elemente ale stilurilor
La unele licee de specialitate (de exemplu, Şcolile Normale) se funcţionale, direcţii de dezvoltare a prozei, a poeziei, a gramaticii,
pot organiza şi alte săli specializate : despre Şcoala Ardeleană etc.;
- pentru dezvoltarea vorbirii la clasele I-IV; - planşe pe ani de studiu cu probleme de: fonetică, vocabular,
- pentru învăţarea gramaticii; structura morfosintactică, ortografie şi punctuaţie; curente literare,
- pentru activităţi metodice – învăţători şi educatori; periodizarea literaturii, categorii estetice, teoria literaturii;
La dotarea cabinetului de limba română şi literatură română - portrete, fotografii;
trebuie să se ţină cont de următoarele criterii: - casete, benzi magnetice, discuri cu voci ale scriitorilor, fragmente
literare în lectura autorilor sau a actorilor, texte muzicale ilustrative;
1.Cri teriul fu ncţional care prevede asigurarea cu: - dispozitive: imagini din locurile naşterii, ale copilăriei scriitorilor,
- mobilierul modular; aspecte din opere, din natură etc.;
- fişiere - alfabetic şi tematic; - albume, hărţi literare, filme didactice;
158 159
- algoritmi de analiză sau de compoziţie: morfologică, sintactică, şcoală de către profesori în colaborare cu elevii. Analizând materialele
lexicală, pentru caracterizarea personajelor etc.; existente în raport cu cerinţele programei, profesorul poate realiza, cu
- modele gramaticale, stilistice, ortografice;
http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-literaturii-romane discernământ, pentru fiecare lecţie, mijloacele de învăţământ care să 80/83
- seturi de teste de evaluare continuă – formativă sau sumativă; contribuie la creşterea randamentului şcolar în învăţarea limbii şi
- seturi de fişe de exerciţii de aplicare, de recuperare, de dezvoltare, literaturii române.
de creativitate; Pentru realizarea acestora, profesorului trebuie să ţină cont de
- seturi de probleme, îndreptări – problemă, situaţii – problemă; următoarele:
- criterii de evaluare; - să aibă o evidenţă pe capitole şi lecţii a tuturor mijloacelor de
- bibliografii; învăţământ existente în şcoală pentru a nu confecţiona decât ceea
- structuri pentru lucrări ştiinţifico – metodice pentru gradul I; ce lipseşte;
- teme de perfecţionare sau de cercetare; - să elaboreze tipuri simple de mijloace care duc la adâncirea
- teme pentru activitatea de performanţă a elevilor. înţelegerii problemelor;
- să nu se realizeze mijloace care, într-o formă sau alta, repetă
, realizat prin:
4. Criteriu l alti tudinii metodice mijlocul deja existent (de exemplu, dacă are un dispozitiv
- aspectul sistematic, accesibil, ordonat tematic, cronologic şi despre…, nu va mai confecţiona dispozitive sau planşe cu aceeaşi
metodic; temă), chiar şi din manuale;
- raportarea conţinutului la obiectivele generale şi specifice ale - să ţină cont de realizarea mijloacelor, de modul în care vrea să le
limbii şi literaturii române; folosească (în activitatea frontală – cu dimensiuni, culori şi
- corelarea obiectivelor cu conţinutul şi cu elementele de evaluare; adnotări adecvate pentru a fi observate uşor de toţi elevii);
clasele- primare
urmărirea obiectivelor
– gimnaziale specifice perfecţionării treptate: de la
– liceale. - pentru activitateaacestei
corespunzătoare în grup saudeindividuală
forme învăţământ.– dimensiunile vor fi
Cabinetul de limba şi literatură română se foloseşte pentru
5. Criteri ul estetic , realizat prin: desfăşurarea lecţiilor, dar şi pentru alte forme de activităţi:
- culoare – agreabilă; crem, cu un coeficient optim de reflecţie a a) organizarea:
luminii; - audiţiilor radio etc., magnetofon, casetofon, pick-up;
- fonoabsorbţie satisfăcătoare – lipsa de perturbaţii; - proiecţiilor de filme mute sau sonore, de televiziune;
- aranjarea ordonată, simplă, echilibrată – simetrică; - recitalurilor de poezie, a repetiţiilor formaţiilor artistice din şcoală;
- neaglomerarea cu tot felul de tablouri care sunt necesare în acel - a studiului individual;
moment sau nu se utilizează niciodată. b) pregătirea diferenţiată prin consultaţii şi meditaţii;
Se recomandă profesorilor de limbă şi literatură română să nu se c) cercuri de elevi, cenacluri literare cu exerciţii creative privind
transforme cabinetul într-o expoziţie: materialele vizuale să fie capacitatea de metaforizare şi transpoziţie;
organizate pe probleme care să respecte cronologia etc. Abundenţa d) dezvoltarea interesului pentru cercetare prin alcătuirea
mijloacelor de învăţământ folosite la lecţie duce la obosirea elevilor, la materialelor pentru sesiuni de referate şi comunicări;
pasivitatea acestora. Este necesară o judicioasă selecţie şi combinare a e) pregătirea şezătorilor, a concursurilor etc.
acestora, în aşa fel, încât utilizarea lor să ducă la adâncirea fenomenului Lecţiile desfăşurate aici obligă profesorul la folosirea metodelor
literar sau lingvistic. active pentru participarea efectivă a elevilor la lecţie:
Pe lângă dotarea primită prin inspectoratele şcolare, o cale - cu ajutorul tehnicilor audiovizuale;
importantă pentru completarea mijloacelor de învăţământ necesare - prin învăţarea prin problematizare şi descoperire;
predării limbii române o constituie autodotarea, realizată în fiecare - prin activitatea cu manualul, cu opera literară;
160 161
- prin activitatea de interpretare a unor texte; Proiectarea didactică iniţială va ţine seama de contribuţia
- prin activitatea de dezvoltare a creativităţii etc. mijloacelor de învăţământ şi a metodelor la elucidarea unor probleme
Dotat cu mijloace de învăţământ specifice limbii române şi
http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-literaturii-romane formulate. Dialogul euristic va activiza clasa în timpul transmiterii 81/83
asigurând condiţii de manipulare a tehnicilor moderne, cabinetul de mesajului audiovizual: profesorul va orienta, antrena, preciza şi organiza
limba şi literatura română oferă posibilitatea integrării adecvate a materialul informativ transmis, astfel încât aceste mesaje vor fi
acestora în desfăşurarea procesului de învăţământ şi, totodată, completate, înregistrate, adâncite în continuare prin investigarea operei
5/27/2018
verificarea eficienţei măsurilor didactice aplicate. MetodicaPredariiLimbiiSiliterare,
a textului.
De ce este necesar cabinetul sau sala specializată? În concluzie, într-un astfel de cabinet, profesorul poate pregăti în
Nu se pot dobândi cunoştinţe clare şi precise despre realitate, mai bune condiţii diversele forme de activitate şcolară, stimulează,
decât dacă se porneşte de la contactul nemijlocit cu realitatea însăşi, deci organizează şi orientează cunoaşterea, oferind posibilitatea unei tehnici
cu obiectele şi fenomenele, căci cuvintele nu sunt suficiente pentru a de acţiune şi de învăţare.
desprinde notele particulare şi generale ale acestora, multitudinea Lecţiile îşi schimbă structura, întrucât elevii sunt antrenaţi
formelor şi a culorilor. Pentru că numeroase obiecte şi fenomene nu pot permanent în descoperirea noului, fixarea se face în această nemijlocită
fi aduse în clasă, se recurge la substitute ale realităţii: modele, hărţi, activitate cognitivă, pe întreaga ei durată, iar verificarea acţionează ca un
planşe, tablouri, ilustraţii, atlase, diapozitive, filme, discuri, benzi feed-back permanent, împletindu-se cu celelalte procese.
magnetice etc. În cabinetul de literatură sunt create cele mai bune condiţii
Mijloacele audiovizuale răspund unor necesităţi de a conecta la pentru desfăşurarea unei activităţi instructiv – educative variate, de la
cuceririle civilizaţiei contemporane şi de a îmbunătăţi predarea-învăţarea cunoaşterea biografiei scriitorului, analiza literară a operei, până la
pentru a nu se mai limita la calea vorbită şi scrisă. Prin modul cum sunt lucrări de sinteză; cabinetul este locul „unde elevii – membri ai cercului
folosite,
educaţie, mijloacele
de formareaudiovizuale devin instrumente
umană. Mijloacele de instrucţie
audiovizuale şi de
contribuie la literar
lecţiile îşidedesfăşoară
literatură activitatea. Cabinetul
a modalităţilor favorizeazămoderne,
metodologice introducerea
pentruîn
sporirea eficienţei numai dacă utilizarea lor este subordonată satisfacerea, la un înalt nivel, a laturii formative a procesului didactic”.
obiectivelor şi conţinuturilor, precum şi sistemului de metode şi
procedee didactice şi dacă sunt corect integrate în structura acesteia. Note bibliografice
Cu toate avantajele, mijloacele audiovizuale rămân mijloace 1. Lăudat, I. D. (coordonator), Metodica predării limbii şi
auxiliare în munca profesorului. Ele sunt preţioase prin valenţele lor, dar literaturii române, Bucureşti, EDP, 1973, p. 318-320, 322.
nu se pot substitui niciodată de metode şi procedee didactice. Tocmai 2. Ivănuş, Dumitru, Metodica predării limbii şi literaturii române
din această cauză şi considerând că textul literar oferă suficiente valenţe în şcoală – Curs pentru studenţi şi profesori, Univ. din Craiova, 1988, p.
conotative, unii profesori se opun, mai mult sau mai puţin, utilizării 86-88.
mijloacelor audiovizuale şi, implicit, cabinetului de literatură. 3. Cerghit, I., Reevaluarea metodelor de învăţământ din
Mijloacele audiovizuale, ca elemente intermediare în fluxul perspectiva actualelor cerinţe de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii, în
comunicării, pot fi integrate în economia lecţiei atât la începutul lecţiei „Revista de pedagogie”, nr. 6/1976, p.11.
sau al ciclului de lecţii – reprezentând o motivaţie pentru studiu -, cît şi
pe parcursul lecţiei – constituind elementul de bază pentru comunicare
sau analiză – ori spre sfârşitul lecţiei (sau la lecţia finală ) – având
sarcina de concluzionare şi rezumare a ideilor.
De asemenea, durata integrării nu trebuie prelungită neraţional,
ceea ce conduce la pasivizare.
162 163
CAPITOLUL XIII. COMISIA METODICĂ A

PROFESORILOR DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
Activitatea didactică a profesorului nu se rezumă numai la
procesul de predare şi educare a elevilor. Alături de ceilalţi colegi de
specialitate, profesorii se reunesc în colectivul de catedră, în scopul de a
5/27/2018 fi mereu la curent cu progresele înregistrate Metodica Predarii
în specialitate şi în LimbiiSiLiteraturiiRomane-slidepdf.com
pedagogie. Colectivele de catedră sunt în permanenţă legătură cu
comisia metodică a şcolii şi urmăresc împreună găsirea de noi soluţii
pentru realizarea unui învăţământ nou, formativ-informativ, organizează
interasistenţe, schimburi de experienţă, sprijină cadrele didactice în
vederea înfiinţării şi folosirii cabinetelor de specialitate.
Problemele muncii comisiei metodice de specialitate variază în
funcţie de nevoile reale şi concrete ale şcolii, de condiţiile de desfăşurare
a procesului de învăţământ, de particularităţile psihologice ale elevilor
etc.
Cercurile pedagogice şi consfătuirile cadrelor didactice permit
dezbaterea celor mai importante probleme ale metodicii disciplinei de
studiu respective. Ele se organizează pe cicluri de învăţământ.
pe linie Cadrele didactice

metodică, cu preocupări
cît şi de specialitate,deosebite
activeazădeînordin ştiinţific,
cadrul atât
cercurilor
ştiinţifice – cum sînt „Societatea de ştiinţe filologice”, care editează şi
revista „Limba şi literatura”, sau pot publica articole, recenzii etc. în
revistele „Limba română”, „Limba şi literatura română” ca şi în diverse
publicaţii de specialitate.
În acest mod profesorul de limba şi literatura română este mereu
la curent cu problemele metodologice şi de specialitate, putând contribui
efectiv şi eficient la dezvoltarea învăţământului şi la ridicarea nivelului
de predare-învăţare.
Note bibliografice:
1. Ivănuş, Dumitru, Metodica predării limbii şi literaturii române, Univ.
din Craiova, 1988, p. 92.
164

Metodica Predarii Limbii Si Literaturii Romane

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metodica Predarii Limbii Si Literaturii Romane

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/27/2018 MetodicaPredariiLimbiiSiLiteraturiiRomane-slidepdf.

UNIVERSITATEA DE STAT CUPRINS

5.5 Lecţia de verificare şi evaluare a cunoştinţelor şi a deprinderilor....86 PRELIMINARII

iar aceştia învaţă cum să se formeze permanent. Posibilitatea

cazul lucrărilor de control obişnuite. Notele lor se stabilesc în funcţie de

b) studiu, în timpul şicriterii

a defini, - 1.00 Achiziţia criterii, baze, 1.24 Memorarea

Verbe la infini Complementele Nivel Categorii

mente) conţinuturi) a asista, artişti, proiecte, 3.20 Preferinţa pentru

a ataşa a urma a face a repera modifica, a produce, a proiecta,

 .............................................................  Să identifice momentele subiectului unei opere literare

Clasa VII-a Test grilă

    ţie; Clasa VIII-a

1. Examinatorul era convins că un studiu aprofundat i-ar fi făcut   u;

Probă de control - să luaţi cunoştinţă cu metodele utilizabile în cadrul procesului de

4.5 Anali za fonetic , lexical , gramatical . Ca metodă, analiza acestora în actul

Îmi pun întrebarea cum această sferă înpeformularea

vechilor cunoştinţe sau deprinderi necesare pentru

pentru cultivarea receptivităţii lor literare, ceea ce mai din relaţiile

ienicerilor. (...) I se întâmplă să asiste odată la parada forţelor armate, etc.

specificului operei, în funcţie de acestea, comentariul va respecta câteva

concepte afective, recepţionate de cititor nu pe cale intelectuală, ci prin

strivesc corola de minuni a lumii / şi nu ucid / cu mintea tainele ce le-

muzicale: cântece, dansuri,

CAPITOLUL XII. CABINETUL METODIC DE LIMBA ŞI - biblioteci cu corpuri diferite;

CAPITOLUL XIII. COMISIA METODICĂ A

pe linie Cadrele didactice

S-ar putea să vă placă și