RY

100 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI IORGU IORDAN

RA
IORGU IORDAN

LI B
ÎN PAGINILE REVISTEI „LIMBA ROMÂNĂ”

FLORA ȘUTEU

Y
L-am văzut pentru prima dată în viața mea pe Iorgu Iordan la

T
5 noiembrie 1954, cu prilejul deschiderii ciclului de comunicări inițiate de
Institutul de Lingvistică din București ca preliminarii la o „introducere în

SI
studiul istoriei limbii române literare” L „Un adevărat boier moldovean !”
am spus atunci, și toți au rîs de mine, avertizîndu-mă că provine dintr-o

ER
familie foarte modestă, că nici vorbă nu poate fi de „boierie” în înfățișa­
rea sa. De fapt, eu nu făcusem decît să numesc greșit distincția ieșită din
comun prin care înfățișarea profesorului mă impresionase. Aveam să aflu,
mult mai tîrziu, care erau resorturile intime ale acestei distincții: un extra­
IV
ordinar echilibru interior și hotărîrea nestrămutată de a șterge amintirea
primilor ani de liceu, cînd, neavînd costumul reglementar „de oraș”, nu
putea părăsi internatul în zilele de sărbătoare.
UN
N-aș fi povestit această întîmplare strict autobiografică, prea puțin
interesantă pentru cititorii paginilor de față, dacă ea nu mi-ar fi revenit
cu atîta pregnanță în minte la recitirea articolelor publicate de Iorgu
Iordan în revista „Limba română”. L-am revăzut pe profesor cu impresio­
L

nanta sa figură, distincția înfățișării exterioare convertindu-se în date com­

portamentale bine cunoscute, asociate toate de ceea ce a semnat în paginile
RA

revistei pe care timp de 24 de ani (1958—1982) a condus-o în calitate de

redactor-șef.
Colaborarea la revistă începuse cu patru ani înainte. Primul articol,
Limba română actuală (III, 1954, nr. 1, 31—44), aborda un domeniu în care
NT

Iorgu Iordan se impunea, în același an, cu prioritate absolută pentru învă-

țămîntul filologic universitar românesc, prin publicarea primului curs de
limbă română contemporană. Acesta a fost începutul. După cum se vede, el
CE

are un anumit tîlc. încheierea colaborării sale la „Limba română” s-ar

putea spune că este la fel de plină de semnificație. în afară de cîteva scurte
note lexicale (XXXIV, 1985, nr. 3), ultimele pagini tipărite în revistă cu­
prind textul unei comunicări prezentate la Academie în 19 noiembrie 1981,
Conceptul de „lege" în lingvistică (XXXI, 1982, nr. 6, p. 492—495). Tema
I/

era de lingvistică generală, domeniu pe care Iorgu Iordan l-a abordat în­
totdeauna exclusiv din punctul de vedere al istoriei disciplinei și niciodată
S

ca teoretician. Ultima frază a textului („Mă opresc aici, nu numai pentru a

nu depăși limitele pe care mi le-am fixat eu însumi, ci și pentru că-mi lip-
IA

1 Comunicarea lui Iorgu Iordan ținută cu acel prilej inaugural s-a publicat sub titlul
Limba literară (privire generală), în I.R, III, 1954, nr. 6, p. 52 — 77.
U

LR, anul XXXVII, nr. 5, p. 409-411, București, 1988

BC
 RY
410 FLORA ȘUTEU 2

sește competența”) exprimă, cu sinceritatea tipică profesorului, starea de

spirit a acelor ultimi ani de muncă, în care elabora promisul Dicționar al

RA
numelor de familie românești, despre care, deși s-au spus multe, cred că nu
s-a spus exact ceea ce trebuia, judecind opera în limitele pe care autorul
și le-a impus, dar nu fiindcă îi lipsea competența, ci fiindcă acum forța sa
interioară începuse să se stingă.

LI B
Iorgu Iordan a fost omul cel mai „credincios sie însuși” din cîți
cunosc. Spirit critic tradiționalist, lucid, care își cunoaștea și recunoștea
limitele fără vreo ipocrită falsă modestie, el a parcurs în lingvistică un
drum uniform și ferm, urmărind de la început pînă la sfîrșit, cu consecvență,

Y
aceleași obiective științifice și același scop : să-și facă datoria de profesor
și om de știință. Din acest punct de vedere colaborarea sa la „Limbaromână”

T
este emblematică atît pentru om, cît și pentru savant. în paginile acestei
reviste a publicat în primul rînd articole de cultivare a limbii, inaugurînd

SI
printr-un articol cu acest titlu (V, 1956, nr. 5, p. 5—12) chiar respectiva
rubrică a revistei. în această ordine de idei s-a ocupat de corectitudinea

ER
exprimării din unele dintre publicațiile Academiei, printre care SCL și chiar
LE (VI, 1957 nr. 2, p. 22—23), din alte periodice sau lucrări apărute în ulti­
mele două decenii (X, 1961, nr. 1, p. 45—47 ; XI, 1962, nr. 1, p. 13—16, nr.
3, p. 283-290 ; XII, 1963, nr. 2, p. 158-164 ; XIII, 1964, nr. 5, p. 463-
IV
464 ; XXV, 1976, nr. 3, p. 225-227 ; XXVIII, 1979, nr. 2, p. 191-192),
a consacrat un întreg ciclu rubricii „Odă limbii române” de la radio, pre­
UN
cum și modului de exprimare al vorbitorilor care „se aud” în alte emisiuni
(XXVI, nr. 1, p. 95 — 98, nr. 3, p. 303—308, nr. 6, p. 639—641; XXVII,
1978, nr. 2,p. 177—179 ; XXIX, 1980, nr. 1, p. 67 — 69) 23.Nu s-a ocupat de
cultivarea limbii numai în articolele publicate la rubrica purtînd acest nume,
ci și în unele din cele consacrate studierii, descrierii obiective a unui
L

fapt de limbă. Astfel, spre exemplu, cînd s-a ocupat de Influența modei
RA

asupra numelor de persoane (XXVIII, 1979, nr. 1, p. 41—49), deși nu și-a

propus să facă propriu-zis cultivarea limbii, prin distanțarea sa ironică
față de unele nume „moderne” ca Rodi sau Flori, considerate „chiar ridi­
cole”, i-a sugerat în mod evident cititorului o atitudine corectivă. Prin
NT

acest articol Iorgu Iordan îmbină de fapt cele două domenii care, pe lingă
lingvistica romanică, mai ales cea spaniolă a, au format constantele preo­
cupării sale științifice : studiul descriptiv, normativ și corectiv al limbii
CE

române actuale și onomastica românească.

în afară de articole festive sau de bilanț științific, Iorgu Iordan a
ilustrat cu numele său toate rubricile principale ale revistei, începînd cu
cele de Gramatică și Vocabular și terminînd cu cele de Consultații și Cronică.
Impresionează în toate articolele sale preocuparea pentru sublinierea rolu'
I/

lui lingvisticii ca disciplină științifică fundamentală, în aria largă a disci­

S

plinelor umaniste. Definitorii sînt în acest sens articolele Intre istorie, filo'
logie și lingvistică (XIX, 1960, nr. 2, p. 22—28), Lingvistica și filologia. Ba-
IA

2 Pentru concepția lui Iorgu Iordan asupra cultivării limbii, v. Theodor Hnstea, Culti­
U

varea limbii în concepția acad. Iorgu Iordan, în LR, XXXII, 1983, nr. 5, p. 497—504.
3 Iorgu Iordan nu folosește și chiar combate, în denumirea acestor două domenii ale
BC

lingvisticii, termenii, astăzi aproape consacrați, romanistică și hispanistică (v. LR, XXIII, 1972,
nr. 6, p. 531-532).
 RY
3 IORGU IORDAN IN PAGINILE REVISTEI „LIMBA ROMANA” 411

porturile dintre ele (XX, 1971, nr. 4, p. 321—327) și Ce este etimologia (XXI,

RA
1972, nr. 3, p. 174—183).
Iorgu Iordan a fost singurul dintre marii profesori ai generației mele
care a publicat în revista „Limba română” (și cred că nu mă înșel dacă
afirm că această activitate îl singularizează și dacă ne raportăm la recen­

LI B
ziile publicate de alte reviste de lingvistică apărute după 1944) numeroase
recenzii critice ample, oferind, prin faptă — cum se spune — , un model
pentru ceea ce îi îndemna mai ales pe tinerii săi colaboratori să facă: să
participe cu spirit critic — manifestat îndeosebi prin recenzii, pe care le
considera o „școală de cercetare” — la dezbaterea actualității lingvistice.

Y
Iorgu Iordan a dat savoare paginilor revistei „Limba română” prin
notele sale polemice și nu s-a ferit să-și recunoască propriile lacune de infor­

T
mație atunci cînd a fost cazul (v. de ex. Despre prioritatea unei idei, în LR,

SI
XXXI, 1982, nr. 6, p. 518-519).
Pentru aceia dintre noi care timp de aproape un sfert de secol au
participat la ședințele de redacție ale „Limbii române”, ca și pentru toți

ER
foștii săi studenți sau colaboratori, Iorgu Iordan a fost profesorul profund
respectat și admirat (pe care, cu nemărginită afecțiune, îl numeam, între
noi, Moșu, deși unii știam că sufletește era tot atît de tînăr sau chiar mai
tînăr decît mulți dintre noi). Pentru ceilalți, Iorgu Iordan este astăzi numai
IV
„un nume adunat pe o carte”, iar această carte, de foarte mare valoare
științifică, culturală și educativă, este cuprinsă cu o parte a ei între coper­
UN
tele revistei „Limba română”, ceea ce onorează și obligă.
Iunie 1988 Institutul de Lingvistică
București, str. Spirit Ilarei 12
L
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC