Versificație: rima, strofa, măsura versurilor

Versul (lat. „versus” = întorsătură) = unitatea de bază a prozodiei. Un grup de cuvinte

cadenţate după anumite reguli, formând împreună o unitate metrică, un rând al unei poezii.
Poezia (gr. „poitis” = creaţie) = este alcătuită, în mod obişnuit, din mai multe versuri, de
obicei grupate într-o strofă.

Strofa = un ansamblu unitar într-o poezie format dintr-unul sau mai multe versuri, în general
despărţită printr-un spaţiu grafic de alte unităţi de acelaşi fel.
= versurile într-o strofă sunt unite atât prin ideea pe care o exprimă, cât şi prin
elementele de versificaţie (ritm, rimă, măsură).
După numărul de versuri, strofa poate fi:
1. Monostih (monovers) - (un vers)
ex. „Poeme într-un vers”, de Ion Pillat
„Poemul într-un vers”: „Un singur nai, dar câte ecouri în păduri”
„Poetul”: „Stă încărcat de versuri ca toamnele de rod”
2. Distih (două versuri): „Oamenii mă-nvinuiesc / Că sunt tânăr şi iubesc”
3. Terţină sau terţet (trei versuri)
4. Catrenă (patru versuri)
5. Cvinarie (cinci versuri)
6. Sextină (şase versuri)
7. Polimorfe (de şapte, opt, nouă, zece, unsprezece sau douăsprezece versuri) septet, octavă,
nonă, decimă.
Refrenul = cuvânt, vers sau grupare de versuri repetate la anumite intervale (de obicei după
fiecare strofă) spre a întări o anumită idee sau un anumit efect artistic.

Rima = potrivirea sunetelor finale din două sau mai multe versuri începând cu ultima vocală
accentuată.
Categorii de rime:
1. Monorima - alcătuită din succesiunea aceloraşi sunete finale într-o întreagă poezie sau în
mai multe versuri dintr-o poezie (foarte des în creaţiile populare);
„Voinicii se izbeau
Şi mai tare se-opinteau
Şi mai tare se-nvârteau
(„Păunaşul codrilor”, colecţia Vasile Alecsandri)
2. Rima împerecheată = aceea în care, prin sunetele lor finale, versul 1 rimează cu 2, iar 3 cu
4. Sunt întâlnite frecvent şi în poezia populară şi în poezia cultă.
a „Că şi eu trimite-voi
a Ce-i mai mândru pe la noi
b Oastea mea cu flamurile
b Codrul şi cu ramurile.”
(„Ce te legeni”, de M. Eminescu)
3. Rima încrucişată = versul 1 rimează cu 3, iar 2 cu 4.
a „El tremura ca alte dăţi
b În codrii şi pe dealuri
a Călăuzind singurătăţi
b De mişcătoare valuri.”
(„Luceafărul”, de M. Eminescu)

4. Rima îmbrăţişată = versul 1 rimează cu 4, iar 2 cu 3.

a „Stelele-n cer
b Deasupra mărilor
b Ard depărtărilor
a Până ce pier”
(„Stelele-n cer”, de Mihai Eminescu)
5. Rima interioară = rimează cuvintele din interiorul versului.
„Pentru ce e armonie o mânie fără scop”
6. Versurile fără rime se numesc versuri albe sau versuri libere (în poezia modernă).

Măsura = numărul de silabe din care este alcătuit versul. Este mai mare în poezia cultă
decât în cea populară.