Curs Complemente Florea

Complemente de analiză şi probabilităţi
Suport de curs şi seminar (versiune ı̂n lucru)
Andreea Florea
10 februarie 2023
Cuprins
1 Mulţimea numerelor reale 3

1.1 Noţiuni şi rezultate recapitulative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
2 Şiruri de numere reale. Aplicaţii 8

2.1 Lungimea şi aria cercului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2.2 Şiruri cu limita e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
2.3 Limitele extreme ale unui şir . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.4 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
3 Serii 22
3.1 Criterii fine de convergenţă ale seriilor cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
3.2 Serii remarcabile. Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
3.3 Calcule aproximative cu ajutorul seriilor (opţional) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.3.1 Calculul logaritmilor naturali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
3.3.2 Calculul rădăcinilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.3.3 Calculul numărului π . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.3.4 Calculul integralelor definite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.4 Inegalitatea lui Hardy şi inegalitatea lui Carleman (opţional) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.5 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
4 Limite şi continuitate 52

4.1 Noţiuni şi rezultate recapitulative. Funcţii semicontinue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
4.2 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
5 Calcul diferenţial pe R 61
5.1 Funcţii derivabile-rezultate fundamentale. Interpretări geometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
5.2 Nedeterminări şi regulile lui L’Hôpital . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
5.3 Funcţii convexe. Inegalităţi clasice şi aplicaţii (opţional) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
5.4 Reprezentarea grafică a funcţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
5.5 Formula lui Taylor-dezvoltari ale funcţiilor elementare şi aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
5.6 Formula lui Wallis, formula lui Stirling, suma lui Euler (opţional) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
5.7 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
6 Calcul integral 95
6.1 Probleme care au condus la noţiunea de integrală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
6.2 Metode de calcul ale integralelor Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
6.3 Aplicaţii ale integralei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
6.3.1 Calculul unor limite de şiruri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
6.3.2 Aria unei suprafeţe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
6.3.3 Volumul corpurilor de rotaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
6.3.4 Aria suprafeţei de rotaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
6.4 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
1
7 Calcul diferenţial pe Rn 110
7.1 Noţiuni şi rezultate recapitulative. Interpretări geometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
7.2 Metoda generală pentru a determina punctele de extrem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
7.3 Formula lui Taylor. Aproximări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
7.3.1 Aproximări liniare şi pătratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
7.3.2 Aproximări numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
7.4 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
8 Probabilităţi. Conexiuni cu elemente de calcul diferenţial 129

8.1 Câmp de probabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
8.1.1 Câmp de probabilitate finit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
8.1.2 Variabile aleatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
8.1.3 Caracteristici numerice ale variabilelor aleatoare discrete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
8.1.4 Scheme clasice de probabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
8.2 Integrala Riemann-Stiltjes. Aplicaţii ı̂n teoria probabilităţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
8.3 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
9 Fişe cu noţiuni şi rezultate recapitulative-extras din [10] 145

9.1 Şiruri şi serii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
9.1.1 Şiruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
9.1.2 Serii numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
9.1.3 Criterii de convergenţă a seriilor cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
9.1.4 Criterii de convergenţă a seriilor cu termeni oarecare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
9.1.5 Convergenţa absolută a seriilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
9.1.6 Şiruri şi serii de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
9.2 Limite de funcţii şi continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
9.2.1 Noţiuni recapitulative de topologie pe dreapta reală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
9.2.2 Limite de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
9.2.3 Funcţii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
9.2.4 Limite fundamentale de şiruri şi de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
9.3 Calcul diferenţial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
9.3.1 Noţiuni şi rezultate recapitulative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
9.3.2 Derivate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
9.4 Calcul integral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
9.4.1 Noţiuni şi rezultate recapitulative referitoare la integrala Riemann . . . . . . . . . . . . . 164
9.4.2 Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
9.5 Teoreme de transfer la şiruri şi serii de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
Bibliografie 172
2
Capitolul 1
Mulţimea numerelor reale
1.1 Noţiuni şi rezultate recapitulative

Scopul acestei secţiuni este unul recapitulativ, ı̂n care vor fi enunţate unele definiţii şi câteva rezultate fun-
damentale din cadrul capitolului Mulţimea numerelor reale studiat ı̂n anul I.
Toate noţiunile care vor fi discutate ı̂n acest curs vor fi dezvoltate pornind de la mulţimea numerelor reale.
Există mai multe modele ale mulţimii numerelor reale: al lui Dedekind1 , bazat pe noţiunea de tăietură, al lui
Weierstrass 2 , care foloseşte noţiunea de fracţie zecimală, modelul lui Cantor 3 , care are la bază noţiunea de şir
fundamental de numere raţionale.
Vom indica o definiţie axiomatică a mulţimii numerelor reale. Astfel, vom numi mulţimea numerelor reale,
notată R, o mulţime ı̂nzestrată cu două operaţii algebrice + (adunarea) şi · (ı̂nmulţirea) şi cu o relaţie de ordine
≤, şi care satisface grupele de axiome I, II, III de mai jos.
I. (R, +, ·) este corp comutativ, adică,

(I.1) x + (y + z) = (x + y) + z, ∀x, y, z ∈ R;
(I.2) x + y = y + x, ∀x, y ∈ R;
(I.3) ∃ 0 ∈ R astfel ı̂ncât 0 + x = x, ∀x ∈ R;
(I.4) ∀ x ∈ R, ∃ −x ∈ R astfel ı̂ncât x + (−x) = 0;
(I.5) x · (y · z) = (x · y) · z, ∀x, y, z ∈ R;
(I.6) x · y = y · x, ∀x, y ∈ R;
(I.7) ∃ 1 ∈ R, 1 6= 0 astfel ı̂ncât 1 · x = x, ∀x ∈ R;
(I.8) ∀ x ∈ R, x 6= 0, ∃ x−1 ∈ R (notat şi x1 ) astfel ı̂ncât x · x−1 = 1;
(I.9) x · (y + z) = x · y + x · z, ∀x, y, z ∈ R;
II. R este un corp total ordonat, adică:
(II.1) ∀x ∈ R, x ≤ x (reflexivitate);
(II.2) ∀x, y, z ∈ R, (x ≤ y şi y ≤ z) ⇒ x ≤ z (tranzitivitate);
(II.3) ∀x, y ∈ R, (x ≤ y şi y ≤ x) ⇒ x = y (antisimetrie);
(II.4) ∀x, y ∈ R, x ≤ y sau y ≤ x (ordine totală);
(II.5) ∀x, y, z ∈ R, x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z (compatibilitatea cu adunarea);
(II.6) ∀x, y, z ∈ R, (0 ≤ z şi x ≤ y) ⇒ x · z ≤ y · z (compatibilitatea cu ı̂nmulţirea).
Înainte de a prezenta ultima axiomă a mulţimii numerelor reale, avem nevoie de câteva definiţii suplimentare.
Fie A ⊂ R. Spunem că x ∈ R este un majorant al mulţimii A dacă pentru orice a ∈ A are loc a ≤ x.
O mulţime care admite cel puţin un majorant se numeşte majorată sau mărginită superior. Analog, se
defineşte noţiunea de minorant şi mulţime minorată sau mărginită inferior. O mulţime care este simultan
minorată şi majorată se numeşte mărginită. Dacă pentru o mulţime A ⊂ R există cel mai mic majorant x0 ∈ R,
atunci x0 se numeşte marginea superioară sau supremum al mulţimii A. Dacă există, marginea superioară
a mulţimii A ⊂ R se notează sup A. Analog, definim marginea inferioară: dacă pentru o mulţime A ⊂ R
există cel mai mare minorant x1 ∈ R, atunci x1 se numeşte marginea inferioară sau infimum al mulţimii A.
Dacă există, marginea inferioară a mulţimii A ⊂ R se notează inf A. A nu se confunda marginea superioară
(respectiv inferioară) a unei mulţimi cu cel mai mare element al mulţimii, numit maxim şi notat (atunci când
există) cu max A (respectiv cel mai mic element al mulţimii notat (atunci când există) min A).
1 JuliusWilhelm Richard Dedekind-matematician german, 1831-1916
2 KarlTheodor Wilhelm Weierstrass-matematician german, considerat părintele analizei matematice, 1815-1897
3 Georg Ferdinand Ludwig Philipp Cantor-matematician german, creatorul teoriei mulÅ↔imilor, 1845-1918 (Halle-Saale)
3
Exemplul 1.1.1 (i) sup (−3, 7) = 7, inf (−3, 7) = −3; nu există min (−3, 7) şi nu există nici max (−3, 7) ; ı̂n
plus, (−3, 7) este o mulţime mărginită;
(ii) sup(−3, 7] = max(−3, 7] = 7, inf[−3, 7) = min[−3, 7) = −3; ı̂n plus, [−3, 7) şi (−3, 7] sunt mulţimi
mărginite;
(iii) sup n+1n |n∈N
∗
= max n+1 n |n∈N
∗
= 2, inf n+1
n |n∈N
∗
= 1; nu există min n+1 n |n∈N
∗
.
Suntem acum ı̂n măsură să formulăm şi ultima axiomă care defineşte mulţimea R.
(III) (Axioma de completitudine sau axioma Cantor-Dedekind) Orice mulţime nevidă şi majorată
a lui R admite margine superioară ı̂n R.
Mai ı̂ntâi să spunem că vom utiliza notaţia x < y pentru a desemna că x ≤ y şi x 6= y. Notaţia x ≥ y e un
alt fel de a scrie că y ≤ x. Numerele reale x cu x ≥ 0 se numesc numere pozitive, iar cele cu x ≤ 0 se numesc
negative. Pentru orice x, y ∈ R vom scrie x − y ı̂n loc de x + (−y), iar dacă y 6= 0 vom scrie xy ı̂n loc de x · y −1 .
Notaţia x · y va fi prescurtată prin xy.
Observaţia 1.1.2 Evident, antisimetria relaţiei de ordine pe R şi Axioma Cantor-Dedekind asigură că pentru
o mulţime mărginită superior sup există şi este unic determinat.
Propoziţia 1.1.3 Fie x, y, z ∈ R. Au loc următoarele proprietăţi:

(i) 0 · x = 0;
(ii) (−1) · x = −x;
(iii) dacă x · y = 0, atunci x = 0 sau y = 0;
(iv) dacă x ≤ y, atunci −y ≤ −x;
(v) dacă x ≤ y şi z ≤ 0, atunci xz ≥ yz;
(vi) dacă 0 ≤ x şi 0 ≤ y, atunci 0 ≤ xy;
(vii) 0 ≤ x2 ;
(viii) 0 < 1;
(ix) dacă 0 < x, atunci 0 < x−1 ;
(x) dacă 0 < x < y, atunci 0 < y −1 < x−1 .
Suntem acum ı̂n posesia tuturor elementelor pentru a analiza conceptele de margine superioară şi inferioară.
Teorema 1.1.4 (de caracterizare a marginii superioare) Fie A o submulţime nevidă a lui R. Elementul
α ∈ R este marginea superioară a lui A dacă şi numai dacă au loc proprietăţile:
(i) x ≤ α pentru orice x ∈ A;
(ii) ∀ε > 0, ∃xε ∈ A astfel ı̂ncât α − ε < xε .
În mod cu totul analog, avem următorul rezultat.
Teorema 1.1.5 (de caracterizare a marginii inferioare) Fie B o submulţime nevidă a lui R. Elementul
β ∈ R este marginea inferioară a lui B dacă şi numai dacă au loc proprietăţile:
(i) β ≤ x pentru orice x ∈ B;
(ii) ∀ε > 0, ∃xε ∈ B astfel ı̂ncât xε < β + ε.
Propoziţia 1.1.6 Dacă A este o submulţime nevidă a lui R care este majorată, atunci mulţimea B = −A :=
{x ∈ R | − x ∈ A} este minorată şi inf(−A) = − sup A. Similar, dacă A este o submulţime nevidă a lui R care
este minorată, atunci mulţimea −A este majorată şi sup (−A) = − inf A.
O consecinţă imediată este următoarea teoremă.
Teorema 1.1.7 Orice submulţime nevidă minorată a lui R admite margine inferioară ı̂n R.
Reamintim ı̂n continuare conceptul de modul al unui număr real şi câteva proprietăţi ale acestuia.
Definiţia 1.1.8 Pentru orice număr real x, definim modulul sau valoarea absolută a lui x prin

x, dacă x ≥ 0
|x| =
−x, dacă x < 0.
Exemplul 1.1.9 |32.4| = |−32.4| = 32.4.
4
Propoziţia 1.1.10 (proprietăţile modulului) Au loc proprietăţile:
(i) |x| ≥ 0 pentru orice x ∈ R şi |x| = 0 dacă şi numai dacă x = 0;
(ii) |xy| = |x| · |y| pentru orice x, y ∈ R;
(iii) |x + y| ≤ |x| + |y| pentru orice x, y ∈ R;
d) ||x| − |y|| ≤ |x − y| pentru orice x, y ∈ R.
Prezentăm ı̂n continuare câteva rezultate remarcabile referitoare la structura mulţimii numerelor reale.
Teorema 1.1.11 (Proprietatea lui Arhimede) Pentru orice x > 0 şi y > 0, există n ∈ N astfel ı̂ncât
nx > y.
Teorema 1.1.12 (de existenţă a părţii ı̂ntregi) Pentru orice x real există un unic număr ı̂ntreg n astfel
ı̂ncât n ≤ x < n + 1 (cu alte cuvinte, n este cel mai apropiat ı̂ntreg mai mic sau egal cu x). Numărul n se
notează [x] şi se numeşte partea ı̂ntreagă a lui x.
Reamintim că partea fracţionară a unui număr real x notată {x} , se defineşte astfel: {x} = x − [x] .
Exemplul 1.1.13 [2.6] = 2, {2.6} = 0.6, [−2.6] = −3, {−2.6} = 0.4.
Teorema 1.1.14 (De densitate a lui Q ı̂n R) Dacă x, y ∈ R şi x < y, atunci există z ∈ Q astfel ı̂ncât
x < z < y.
Teorema 1.1.15 (De densitate a lui R \ Q ı̂n R) Dacă x, y ∈ R şi x < y, atunci există z ∈ R \ Q astfel
ı̂ncât x < z < y.
Modelul geometric intuitiv uzual pentru mulţimea numerelor reale este o dreaptă orientată ı̂nzestrată cu
o origine (corespunzătoare lui 0) şi o unitate de măsură (i.e., 1) care stabileşte o bijecţie ı̂ntre R şi mulţimea
punctelor dreptei. Astfel, vom desemna R şi prin sintagma ”dreapta reală” iar numerele reale prin ”puncte”.
Vom adăuga mulţimii R două noi elemente (deci care nu fac parte din R) −∞ (minus infinit) şi +∞ (plus
infinit). Noua mulţime obţinută se notează R = R ∪ {−∞, +∞} şi se numeşte dreapta reală ı̂ncheiată.
Relaţia de ordine de pe R se extinde pe R punând −∞ < x şi x < +∞ pentru orice x ∈ R. Avantajul utilizării
lui R constă ı̂n faptul că orice submulţime nevidă a lui R (deci şi a lui R) admite supremum şi infimum ı̂n R.
Astfel, dacă respectiva mulţime este majorată (minorată) ı̂n R, atunci existenţa supremum-ului este asigurată
de Axioma completitudinii (iar a infimumului de unul din rezultatele precedente). Contrar, considerăm că
supremum-ul mulţimii este +∞ (infimumul este −∞). Deci scrierea sup A = +∞ devine un mod de a nota
faptul că A nu este majorată ı̂n R. În cazul marginii inferioare, au loc consideraţii similare.
Exemplul 1.1.16 sup N = sup Z = sup R = ∞; inf Z = inf R = −∞ (mulţimile N, Z şi R nu sunt mărginite
superior, iar mulţimile Z şi R nu sunt mărginite nici inferior).
5
1.2 Exerciţii
Exerciţiul 1.2.1 Să se arate prin inducţie matematică următoarele:
Pn
n
(i) (binomul lui Newton4 ) (a + b) = Cnk an−k bk , a, b ∈ R, n ∈ N;
k=0
1 1 1
(ii) 1 + 2! + 3! + ... + n! < 5n−2 ∗
2n , pentru orice n ∈ N ;
2n 2n ∗
(iii) sin x + cos x ≤ 1, pentru orice n ∈ N şi x ∈ R, cu egalitate dacă şi numai dacă n = 1;
(iv) an = 3n + 3−n , pentru orice n ∈ N, unde a0 = 2, a1 = 10 10
3 , an = 3 an−1 − an−2 , pentru orice n ∈ N,
n ≥ 2.
Exerciţiul 1.2.2 Să se arate că

1 1 · 3 · ... · (2n − 1) 1
√ ≤ ≤√ , ∀n ∈ N∗ .
2 n 2 · 4 · ... · 2n 2n + 1
Problema 1.2.1 Să se arate că are loc identitatea
π 1 1
= 4 arctg − arctg ,
4 5 239
cunoscută sub numele de formula lui J. Machin5 .
Exerciţiul 1.2.3 Să se arate că:

(i) arctg x + arcctg x = π2 , pentru orice x ∈ R;
(ii) arctg x1 = arcctg x, pentru orice x > 0;
x+y
(iii) arctg x + arctg y = arctg 1−xy , pentru orice x > 0, y > 0 cu xy < 1;
x−y
(iv) arctg x − arctg y = arctg 1+xy , pentru orice x ≥ 0, y ≥ 0;
(v) |sin x| ≤ |x| , pentru orice x ∈ R;
(vi) |arctg x| ≤ |x| , pentru orice x ∈ R;
(vii) ln(x + 1) ≤ x, pentru orice x > −1.
Problema 1.2.2 Fie α ∈ (0, 1) şi f : (0, ∞) → R, f (x) = xα − αx.

(i) Să se arate că f ′ (x) > 0 pentru x ∈ (0, 1) şi f ′ (x) < 0 pentru x ∈ (1, ∞).
(ii) Să se deducă inegalitatea xα − αx ≤ 1 − α pentru orice α ∈ (0, 1) şi x ∈ (0, ∞).
(iii) Să se arate că pentru orice α, β ∈ (0, 1) cu α + β = 1 şi orice a, b > 0 are loc
aα bβ ≤ αa + βb.
Când are loc egalitatea?
1 1
(iv) Să se arate inegalitatea lui Young6 : dacă t, s > 0 şi p, q > 1 cu p + q = 1, atunci are loc
p q
s t
st ≤ + .
p q
1 1
(v) Să se arate inegalitatea lui Hölder7 : dacă p, q > 1 cu p + q = 1 şi a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn sunt
numere reale strict pozitive, atunci
1 1
a1 b1 + ... + an bn ≤ (ap1 + ... + apn ) p (bq1 + ... + bqn ) q .
Exerciţiul 1.2.4 Pentru fiecare din următoarele mulţimi precizaţi dacă sunt majorate, minorate, mărginite,
precizaţi min, max, inf,√ sup
√ şi demonstraţi afirmaţiile făcute:
(i) A = (−1, 1) ∪ [ 2, 5];
(ii) B1 = x2 | x ∈ R , B2 = x3 | x ∈ R ;
(iii) C = x2 + x + 1 | x ∈ R ;n o
n 2n+1
(iv) D1 = n1 | n ∈ N∗ , D2 = (−1) 3n+2 |n∈N ;
n 2 o
n
(v) E = n+1 |n∈N ;
(vi) F = [4, 7) ∩ Q.
4 Isaac Newton-matematician, fizician şi astronom englez, 1643-1642
5 John Machin-profersor de astronomie englez, 1686-1751
6 William Henry Young-matematician englez, 1863-1942
7 Otto Ludwig Hölder-matematician german, 1859-1937
6
Exerciţiul 1.2.5 (i) Să se arate că mulţimea N a numerelor naturale este minorată, dar nu e majorată.
(ii) Să se determine mulţimea minoranţilor şi mulţimea majoranţilor pentru mulţimile:
a. A = [0, ∞);
b. B = Z;
c. C = Q;
d. D = R.
Ce concluzii se pot desprinde?
Problema 1.2.3 Să se arate că mulţimea
A = {x ∈ Q | x ≥ 0, x2 ≤ 2}
nu admite supremum ı̂n Q. Ce concluzie se poate desprinde?
Exerciţiul 1.2.6 Fie A, B ⊂ R nevide şi mărginite cu A ⊂ B. Să se arate că au loc următoarele inegalităţi:
inf B ≤ inf A ≤ sup A ≤ sup B.
Exerciţiul 1.2.7 Fie A ⊂ R o mulţime nevidă şi f, g : A → R două funcţii mărginite astfel ı̂ncât
f (x) ≤ g (x) , ∀x ∈ A.
Să se arate că au loc următoarele inegalităţi:
inf f (x) ≤ inf g (x) şi sup f (x) ≤ sup g (x) .

x∈A x∈A x∈A x∈A
În particular, să se deducă că oricare ar fi şirurile mărginite de numere reale (xn )n∈N şi (yn )n∈N cu
xn ≤ yn , ∀n ∈ N,
au loc următoarele inegalităţi:

inf xn ≤ inf yn şi sup xn ≤ sup yn .
n∈N n∈N n∈N n∈N
Exerciţiul 1.2.8 Fie ∅ =

6 A, B ⊂ R. Definim A + B = {x + y | x ∈ A, y ∈ B}. Să se arate că:
(i) dacă A, B sunt majorate, atunci A + B este majorată şi sup(A + B) = sup A + sup B;
(ii) dacă A, B sunt minorate, atunci A + B este minorată şi inf(A + B) = inf A + inf B.
Exerciţiul 1.2.9 Fie f, g : R → R şi ∅ =

6 X ⊂ R. Demonstraţi că:
inf{f (x) | x ∈ X} + inf{g(x) | x ∈ X} ≤ inf{f (x) + g(x) | x ∈ X}

≤ sup{f (x) + g(x) | x ∈ X} ≤ sup{f (x) | x ∈ X} + sup{f (x) | x ∈ X}.
Daţi exemple pentru a arăta că inegalităţile de mai sus pot fi stricte.
Exerciţiul 1.2.10 Fie A, B submulţimi nevide şi mărginite ale lui R. Să se arate că:
(i) sup(A ∪ B) = max{sup A, sup B};
(ii) inf(A ∪ B) = min{inf A, inf B};
(iii) sup(A ∩ B) ≤ min{sup A, sup B};
(iv) inf(A ∩ B) ≥ max{inf A, inf B}.
Problema 1.2.4 (opţională) Să se arate că dacă (G, +) este subgrup al lui (R, +), atunci fie există un cel
mai mic element strict pozitiv al lui G, caz ı̂n care G este grupul generat de acel element, fie, ı̂n caz contrar, G
este mulţime densă ı̂n R.
Problema 1.2.5 (opţională) Să se arate că:

(i) Q este densă ı̂n R;
(ii) Mulţimea M := {m + nα | m, n ∈ Z} este densă ı̂n R, unde α ∈ R \ Q.
7
Capitolul 2
Şiruri de numere reale. Aplicaţii
Scopul acestui capitol este acela de a prezenta câteva aplicaţii ale şirurilor convergente şi de a studia două
noi concepte de limită ale şirurilor necesare şi ı̂n capitolele de Serii numerice, respectiv de Limite de funcţii
şi continuitate. Funcţii semicontinue. Începem prin a reaminti noţiunea de şir de numere reale, conceptele de
mărginire, monotonie, vecinătate şi convergenţă.
Definiţia 2.0.1 Se numeşte şir de numere reale o funcţie f : N → R.

Valoarea funcţiei f ı̂n n ∈ N, f (n), se notează cu xn sau yn , zn , etc., iar şirul definit de f se notează (xn )
sau, respectiv, (yn ), (zn ).
Definiţia 2.0.2 Fie (xn )n∈N un şir de numere reale.

(i) Şirul (xn )n∈N se numeşte majorat (minorat, mărginit) dacă mulţimea termenilor săi este majorată
(minorată, mărginită).
(ii) Şirul (xn )n∈N se numeşte crescător (strict crescător, descrescător, strict descrescător) dacă
pentru orice n ∈ N, xn+1 ≥ xn (xn+1 > xn , xn+1 ≤ xn , xn+1 < xn ). Un şir crescător sau descrescător se
numeşte monoton. Un şir strict crescător sau strict descrescător se numeşte strict monoton.
(iii) Se numeşte subşir al şirului (xn )n∈N un şir (yk ) cu proprietatea că pentru orice k ∈ N, yk = xnk , unde
(nk ) este un şir strict crescător de numere naturale.
Observaţia 2.0.3 În general, pentru studiul monotoniei unui şir numeric (xn )n∈N se utilizează una dintre
următoarele metode:
(i) comparăm cu 0 diferenţa xn+1 − xn a doi termeni consecutivi oarecare din şir;
(ii) dacă xn > 0 pentru orice n ∈ N, putem, echivalent, compara cu 1 raportul xxn+1
n
a doi termeni consecutivi
oarecare din şir.
Definiţia 2.0.4 (i) Se numeşte vecinătate a numărului real a o submulţime a lui R care conţine un interval
deschis centrat ı̂n a, i.e., un interval de forma (a − ε, a + ε), unde ε > 0.
(ii) Se numeşte vecinătate a lui +∞ (respectiv −∞) o submulţime a lui R care conţine un interval de
forma (x, +∞] (respectiv [−∞, x)), unde x ∈ R.
Mulţimea vecinătăţilor unui punct x se notează cu V (x) .
Exemplul 2.0.5 (i) (−1, 1) , [−1, 21 ), (−1, ∞) , [−2, 2] ∪ {3} sunt vecinătăţi pentru 0;
(ii) (2, ∞], [−4, ∞] sunt vecinătăţi pentru ∞; [−∞, −3) este vecinătate pentru −∞.
Definiţia 2.0.6 (i) Un şir (xn ) este convergent dacă există un număr real x astfel ı̂ncât
∀V ∈ V(x), ∃nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.
Numărul x se numeşte limita lui (xn ). Vom nota xn → x sau lim xn = x, sau, mai simplu lim xn = x.
n→∞
(ii) Spunem că şirul (xn ) are limita +∞ dacă
∀V ∈ V(+∞), ∃nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.
(iii) Spunem că şirul (xn ) are limita −∞ dacă
∀V ∈ V(−∞), ∃nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.
8
(iv) Spunem că şirul (xn ) este divergent dacă nu este convergent (ı̂n particular, dacă lim xn = +∞ sau
n→∞
lim xn = −∞, atunci el este divergent).
n→∞
2.1 Lungimea şi aria cercului

În cadrul acestei secţiuni, vrem să calculăm lungimea şi aria unui cerc utilizând şiruri şi limite de şiruri.
Fie cercul C (O, r) de centru O şi rază r, A1 A2 ...An un poligon regulat cu n laturi ı̂nscris ı̂n cerc şi B1 B2 ...Bn
un poligon regulat cu n laturi circumscris cercului, n ≥ 3 (a se vedea figura de mai jos).
Obţinem A1 A2 = 2r sin nπ şi B1 B2 = 2r tg nπ , n ≥ 3. Notând cu pn şi Pn perimetrul poligonului A1 ...An ,

respectiv a poligonului B1 ...Bn , obţinem că pn = 2nr sin nπ şi Pn = 2nr tg nπ , iar dacă L este lungimea cercului
avem că
pn ≤ L ≤ Pn , ∀n ≥ 3.
Utilizând limitele fundamentale lim sinx x = 1 şi lim tgxx = 1, avem:
x→0 x→0
sin nπ
lim pn = lim 2πr π = 2πr
n
şi
π
tg n
lim Pn = lim 2πr π = 2πr.
n
Reamintim aici că dacă x, y ∈ R, n0 ∈ N şi (xn ), (yn ), (zn ) sunt şiruri de numere reale astfel ı̂ncât xn ≤ yn ≤ zn ,
pentru orice n ≥ n0 , xn → x, zn → x, atunci yn → x (Teorema cleştelui ). Prin urmare, ţinând cont de cele de
mai sus deducem că L = 2πr. Similar, notând sn şi Sn ariile celor două poligoane regulate (Spol reg = n l·ap 2 ,
nr 2 sin 2π
unde n reprezintă numărul de laturi, l latura poligonului, iar ap reprezintă apotema), obţinem că sn = 2
n
şi Sn = nr2 tg nπ , iar dacă S este aria cercului avem că
sn ≤ S ≤ Sn , ∀n ≥ 3.
Acum, utilizând din nou limitele fundamentale de mai sus, avem
nr2 sin 2π nr2 sin 2π

n 2π
lim sn = lim n
= lim 2π = πr2
2 2n n
şi
π tg π
lim Sn = lim r2 n tg = lim r2 π π n = πr2 ,
n n
deci trecând la limită ı̂n inegalităţile precedente, conform Teoremei cleştelui deducem că S = πr2 .
9
2.2 Şiruri cu limita e
Constanta matematică e este un numar iraţional şi are valoarea aproximativă e ≃ 2.718281. Mai mult, acesta
este un număr transcendent, adică nu verifică nici un polinom nenul cu coeficienţi raţionali. Numărul e este
uneori numit şi numărul lui Euler după matematicianul elveţian Leonhard Euler1 , sau constanta lui Napier ı̂n
cinstea matematicianului scoţian John Napier2 , care a introdus logaritmii. Descoperirea constantei ı̂nsăşi ı̂i este
atribuită lui Jacob
Bernoulli3 , care a ı̂ncercat să găsească valoarea următoarei expresii (care este de fapt chiar
1 n
e) lim 1 + n . Pentru ı̂nceput, propunem spre rezolvare o problemă ı̂n care se studiază tocmai convergenţă
n→∞ n
(monotonia şi mărginirea) şirului 1 + n1 n
. Reamintim mai ı̂ntâi următorul rezultat.
Teorema 2.2.1 (Weierstrass) Orice şir mărginit şi monoton este convergent.
n n+1
Problema 2.2.1 Fie şirurile xn = 1 + n1 , yn = 1 + n1 , n ∈ N∗ . Demonstraţi că:
(i) şirul (xn )n , este strict crescător, iar (yn )n este strict descrescător;
(ii) şirurile (xn )n , (yn )n sunt convergente şi lim xn = lim yn ; limita comună se notează cu e;
(iii) are loc inegalitatea
n n+1
1 1
1+ <e< 1+ , ∀n ∈ N∗ ;
n n
(iv) e ∈ (2, 3).
Rezolvare: (i) Studiul monotoniei acestor şiruri se poate face prin mai multe metode, de exemplu, utilizând
inegalitatea lui Bernoulli, inegalitatea mediilor sau cu ajutorul calculului diferenţial (pentru mai multe detalii
asupra acestor metode, a se vedea [9]). Metoda cea din urmă este cea care o prezentăm aici după cum urmează.
x
Fie f : [1, ∞] → R, f (x) = 1 + x1 . Atunci, cum f este derivabilă pe domeniul de definiţie, avem
′
x ln(1+ x ) 1 − x12
ex ln(1+ x )
1 1
′
f (x) = e = ln 1 + +x 1
x 1+ x

1 1
ex ln(1+ x ) .
1
= ln 1 + −
x x+1
1
Fie h : [1, ∞) → R, h (x) = ln 1 + x1 − x+1 . Derivând obţinem:
− x12 1 1
h′ (x) = 1 + 2 =− 2 < 0, ∀x ≥ 1,
1+ x (x + 1) x (x + 1)
deci h (x) > lim h (x) = 0, pentru orice x ≥ 1, aşadar f ′ (x) > 0 pentru orice x ≥ 1. În concluzie, f este strict
x→∞
crescătoare, deci f (n) < f (n + 1) , adică xn < xn+1 . Analog se demonstrează că (yn ) este strict descrescător,
x+1
considerând funcţia g : [1, ∞) → R,
g (x) = 1 + x1 .
(ii) Observăm că yn = 1 + n1 xn > xn , pentru orice n. Atunci, utilizând inegalitatea precedentă şi mono-
tonia demonstrată la punctul (i) deducem că:
x1 < x2 < ... < xn < yn < yn−1 < ... < y2 < y1 , ∀n ∈ N∗ ,
deci (xn ) şi (yn ) sunt mărginite, aşadar utilizând şi punctul (i) avem
că (xn ) şi (yn ) sunt convergente (conform
Teoremei lui Weierstrass). Utilizând din nou relaţia yn = 1 + n1 xn , obţinem că lim yn = lim xn .
n→∞ n→∞
(iii) Din monotonia şirurilor, cum (xn ) şi (yn ) sunt convergente deducem că
n n+1
1 1
1+ < lim xn = lim yn < 1+ , ∀n ∈ N∗ ,
n n→∞ n→∞ n
adică are loc inegalitatea dorită.

(iv) Aplicând inegalitatea de la punctul (iii) pentru n = 1 şi n = 5, avem
x1 < e < y 5 ,
1 Leonhard Euler-matematician şi fizician elveţian, 1707-1783
2 John Napier de Merchistoun- matematician, fizician şi astronom scoţian, 1550-1617
3 Jacob Bernoulli-matematician şi fizician elveţian, 1654-1705
10
de unde rezultă că
2 < e < 3.
Înainte de a prezenta o utilizare a lui e ı̂n analiză ı̂n calculul limitelor unor şiruri (care ne conduc la
nedeterminarea 1∞ ), reamintim următoarele rezultate.
Propoziţia 2.2.2 (caracterizare cu ε) (i) Un şir (xn ) este convergent la limita x ∈ R dacă şi numai dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , |xn − x| < ε.
(ii) Un şir (xn ) are limita +∞ dacă şi numai dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , xn > ε.
(iii) Un şir (xn ) are limita −∞ dacă şi numai dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , xn < −ε.
Teorema 2.2.3 Un şir are limita x ∈ R dacă şi numai dacă orice subşir al său are limita x. Altfel spus, un şir
are limită dacă şi numai dacă mulţimea punctelor sale limită este formată dintr-un singur element (un element
a ∈ R se numeşte punct limită al lui (xn ) dacă există un subşir al lui (xn ) cu limita a).
1
Problema 2.2.2 Pentru orice şir de numere reale nenule (an ) cu lim an = 0, avem lim (1 + an ) an = e.
Rezolvare: Stabilim doi paşi preliminari, care sunt ı̂n fond două cazuri particulare ale problemei.
Pasul 1: Demonstrăm următoarea afirmaţie: dacă (bn ) este un şir de numere naturale nenule cu
b n n
lim bn = ∞, atunci lim 1 + b1n = e. Fie ε > 0. Utilizând caracterizarea cu ε, deoarece lim 1 + n1 = e,
există n1ε ∈ N∗ astfel ı̂ncât n
1
1+ − e < ε, ∀n ≥ n1ε
n
şi cum lim bn = ∞, există n2ε ∈ N∗ astfel ı̂ncât
bn > n1ε , ∀n ≥ n2ε .

Prin urmare, există nε = max n1ε , n2ε ∈ N∗ astfel ı̂ncât
b n
1
1+ − e < ε, ∀n ≥ nε ,
bn
b n
deci lim 1 + b1n = e. Analog, se poate arăta că dacă (bn ) este un şir de numere ı̂ntregi nenule cu lim bn = −∞,
b n
atunci lim 1 + b1n = e.
cn
Pasul 2: Demonstrăm că dacă (cn ) este un şir de numere reale cu lim cn = ∞, atunci lim 1 + c1n = e.
Presupunem fără a restrânge generalitatea că cn > 1, pentru orice n ∈ N∗ (fapt ce se ı̂ntâmplă oricum de la un
rang ı̂ncolo). Din Teorema de existenţă a părţii ı̂ntregi avem că [cn ] ≤ cn < [cn ] + 1. Notăm bn = [cn ] ∈ N∗ şi
astfel (bn ) este un şir de numere naturale nenule cu lim bn = ∞. Ţinând cont de inegalităţile precedente
au loc următoarele:
b n b c b +1 b +1
1 1 n 1 n 1 n 1 n
1+ < 1+ ≤ 1+ < 1+ ≤ 1+ . (2.1)
bn + 1 cn cn cn bn
Acum, conform pasului 1,

b n bn +1 −1
1 1 1
lim 1 + = lim 1 + 1+ =e
bn + 1 bn + 1 bn + 1
şi
bn +1 bn
1 1 1
lim 1 + = lim 1 + 1+ = e,
bn bn bn
11
c n
deci, utilizând relaţia (2.1), conform Teoremei cleştelui, lim 1 + c1n = e. Analog, se poate arăta că dacă (cn )
cn
este un şir de numere reale cu lim cn = −∞, atunci lim 1 + c1n = e.
Trecem acum la demonstrarea cazului general.
Dacă (an ) conţine un număr finit de termeni negativi (respectiv pozitivi), ı̂i ı̂nlăturăm pe aceştia şi putem
presupune că (an ) este un şir cu termeni pozitivi (respectiv negativi). Notăm cn = a1n pentru orice n şi avem
1
c n
lim cn = ∞ (respectiv lim cn = −∞). Aplicăm pasul 2 şi avem: lim (1 + an ) an = lim 1 + c1n = e.
Presupunem că (an ) conţine un număr infinit de termeni negativi şi un număr
infinit de termeni pozitivi
şi notăm cn = a1n pentru orice n. Fie a1n subşirul termenilor pozitivi şi a2n subşirul termenilor negativi, şi

subşirurile c1n şi c2n corespunzătoare. Atunci lim c1n = ∞ şi lim c2n = −∞ şi aplicând pasul 2 avem:
c1n
1 1
lim 1 + a1n a1
n = lim 1 + 1 =e
cn
şi
c2n
1 1
lim 1 + a2n a2
n = lim 1 + 2 = e.
cn
1
Prin urmare, conform Teoremei 2.2.3, lim (1 + an ) an = e.
n
2n+1
Exemplul 2.2.4 Calculăm lim 2n−1 utilizând rezultatul precedent. Avem:
n→∞
n " 2n−1 # 2n−1

2n
2n + 1 2 2 2n
2n−1
lim = lim 1+ = elim = e.
2n − 1 2n − 1
Încheiem această secţiune cu o aplicaţie la problema precedentă.
Aplicaţia 2.2.1 O persoană are nevoie pentru o investiţie derulată pe o perioadă de timp t, de o sumă S de
bani. Această investiţie i-ar aduce ı̂n final avantajul triplării sumei investite. Apelând la un creditor pentru
suma S, i se impun următoarele condiţii:
(i) datoria generată de ı̂mprumut trebuie plătită o singură dată la sfârşitul perioadei stabilite;
(ii) dacă perioada de timp t s-ar considera ı̂mpărţită ı̂n n părţi egale, suma datorată la sfârşitul fiecărei părţi
din cele n va fi egală cu suma datorată la sfârşitul părţii anterioare majorate cu a n-a partea din aceasta.
(a) Cât ar plăti la final această persoană dacă perioada de timp ar fi considerată ı̂mpărţită ı̂n 1, 2, 3, ...,
respectiv n părţi egale?
(b) Cât de mare ar putea fi datoria ce trebuie plătită la final ı̂n aceste condiţii? Suma S investită ar aduce
profit ı̂n condiţiile acestui ı̂mprumut?
Rezolvare:
(a) Considerăm următoarele cazuri particulare (a se vedea figura de mai jos):
◦n = 1 : S1 = S + S1 = 2S;
2
◦n = 2 : S1 = S + S2 = S 1 + 21 ; S2 = S1 + S21 = S 1 + 12 ;
2 3
◦n = 3 : S1 = S + S3 = S 1 + 31 ; S2 = S1 + S31 = S 1 + 13 ; S3 = S2 + S32 = S 1 + 31
2 n
◦pentru cazul general avem: S1 = S + Sn = S 1 + n1 ; S2 = S1 + Sn1 = S 1 + n1 ; ...; Sn = S 1 + n1 .
12

1 n
După cum se observă ı̂n calculul sumei finale Sn , apare şirul (xn ) , xn = 1 + n , n ∈ N∗ .
n
(b) S-a obţinut că Sn = S 1 + n1 , n ∈ N∗ . Deoarece x1 = 2, x2 = 94 = 2.25, x3 = 27 64 625
≃ 2.37, x4 = 256 ≃
2.44, avem x1 < x2 < x3 < x4 , deci investitorul ar putea considera că suma finală plătită ar fi cu atât mai mare
cu cât n ar fi mai mare (a se vedea
n Problema (2.2.1) (i)). Aşadar, suma maximă plătită ar depinde de lim xn .
Aşadar, lim Sn = S lim 1 + n1 = Se < 3S, deci ı̂mprumutul aduce profit ı̂n condiţiile specificate.
2.3 Limitele extreme ale unui şir

În cele ce urmează definim conceptele de limite extreme ale unui şir şi prezentăm câteva dintre proprietăţile
acestora.
Definiţia 2.3.1 Fie (xn ) un şir de numere reale.

1. Numim limită superioară a şirului (xn ) elementul y ∈ R dat prin
y := lim yn , unde yn = sup {xk | k ≥ n} .

n→∞
2. Numim limită inferioară a şirului (xn ) elementul z ∈ R dat prin
z := lim zn , unde zn = inf {xk | k ≥ n} .

n→∞
Vom nota limita superioară a şirului (xn ) prin
lim supxn sau lim supxn sau lim xn ,

n→∞ n→∞
iar limita inferioară prin

lim inf xn sau lim inf xn sau lim xn .
n→∞ n→∞
Considerăm următorul exemplu.

n
Exemplul 2.3.2 Pentru şirul xn = (−1) , cu n ∈ N avem:

yn = sup (−1)k | k ≥ n = 1, ∀n ∈ N
şi

zn = inf (−1)k | k ≥ n = −1, ∀n ∈ N.
De aici rezultă că lim inf xn = −1, iar lim sup xn = 1.

n→∞ n→∞
Reamintim următorele rezultate studiate ı̂n anul I.
13
Teorema 2.3.3 (privind convergenţa şirurilor monotone) Orice şir monoton are limită ı̂n R. Dacă, ı̂n
plus, şirul este mărginit, atunci el este convergent după cum urmează: dacă este crescător, atunci limita sa este
marginea superioară a mulţimii termenilor şirului, iar dacă este descrescător, atunci limita sa este marginea
inferioară a mulţimii termenilor şirului. Dacă este nemărginit, atunci are limita +∞ sau −∞ după cum este
crescător sau descrescător.
Propoziţia 2.3.4 Fie ∅ =

6 A ⊂ B ⊂ R mulţimi mărginite. Atunci au loc următoarele inegalităţi:
inf B ≤ inf A ≤ sup A ≤ sup B.
Limitele extreme definite mai sus există ı̂ntotdeauna ı̂n R. Astfel, cum {xk | k ≥ n + 1} ⊂ {xk | k ≥ n}
pentru orice n avem că (yn ) este şir descrescător, deci limita sa este egală cu marginea inferioară a mulţimii
termenilor şirului (cazul ı̂n care yn este −∞ pentru o infinitate de termeni rezultă imediat), adică:
lim supxn = lim yn = inf {yn | n ∈ N} = inf sup xk .

n→∞ n→∞ n∈N k≥n
Analog, se obţine că şirul (zn ) este crescător şi au loc egalităţile:
lim inf xn = lim zn = sup {zn | n ∈ N} = sup inf xk .

n→∞ n→∞ n∈N k≥n
Observaţia 2.3.5 (i) Deoarece zn ≤ yn pentru orice n ∈ N, rezultă că lim zn ≤ lim yn , adică lim inf xn ≤
n→∞ n→∞ n→∞
lim sup xn .
n→∞
(ii) Având ı̂n vedere că sup(−A) = − inf A, rezultă că

lim inf xn = sup inf − (−xk ) = sup − sup (−xk )
n→∞ n∈Nk≥n n∈N k≥n

= − inf sup (−xk ) = −lim sup (−xn ) ,
n∈N k≥n n→∞
şi similar lim sup xn = − lim inf (−xn ) .

n→∞ n→∞
(iii) Se observă că dacă an ≤ bn pentru orice n ∈ N, atunci lim inf an ≤ lim inf bn şi lim supan ≤ lim supbn
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
(exerciţiu seminar).
Teorema 2.3.6 Un şir (xn )n∈N din R are limită ı̂n R dacă şi numai dacă lim sup xn = lim inf xn . În acest
n→∞ n→∞
caz,
lim inf xn = lim sup xn = lim xn .
n→∞ n→∞ n→∞
Demonstraţie: Să presupunem mai ı̂ntâi că există lim xn = x ∈ R. Mai departe, separăm cazurile x ∈ R,
n→∞
x = +∞, x = −∞.
(i) Presupunem x ∈ R. Conform Teoremei de caracterizare cu ε avem că pentru orice ε > 0, există nε ∈ N
ε
astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε , |xn − x| < . Echivalent, avem
2
ε ε
x − < xn < x + , ∀n ≥ nε .
2 2
Rezultă că
ε
znε = inf {xn | n ≥ nε } ≥ x −
2
şi
ε
ynε = sup {xn | n ≥ nε } ≤ x + .
2
ε
Dar şirul (zn ) este un şir crescător şi atunci pentru orice n ≥ nε avem zn ≥ znε ≥ x − . Trecând la limită
2
pentru n → ∞ rezultă
ε
lim zn ≥ x − , ∀ε > 0,
n→∞ 2
ı̂nsă cum
lim inf xn = lim zn
n→∞ n→∞
14
avem
ε
lim inf xn ≥ x − , ∀ε > 0,
n→∞ 2
de unde rezultă, făcând ε → 0, că
lim inf xn ≥ x. (2.2)
n→∞
Similar, din faptul că (yn ) este descrescător, obţinem
lim supxn ≤ x. (2.3)

n→∞
Din monotonia şirurilor (yn ) şi (zn ) , şi ţinând cont şi de Observaţia 2.3.5 (i), deducem că (yn ) şi (zn ) sunt şi
mărginite, deci convergente. Apoi, cum ı̂n mod evident avem zn ≤ xn ≤ yn pentru orice n ∈ N şi pentru că cele
trei şiruri au limită ı̂n R, putem aplica Teorema cleştelui, deci
lim zn = lim inf xn ≤ lim xn ≤ lim sup xn = lim yn , (2.4)

n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
Prin urmare, utilizând (2.2), (2.3) şi (2.4) rezultă că x = lim inf xn = lim sup xn = lim xn .
n→∞ n→∞ n→∞
(ii) Presupunem lim xn = +∞. Conform caracterizării cu ε, avem că
n→∞
∀ε > 0, ∃nε ∈ N, ∀n ≥ nε , xn > ε.
Atunci znε , care este egal cu inf {xn | n ≥ nε } va fi cel puţin egal cu ε şi pentru că (zn ) este şir crescător, vom
avea
zn ≥ znε ≥ ε, ∀n ≥ nε .
Dar acest lucru implică că lim zn = +∞, adică lim inf xn = +∞.
n→∞ n→∞
Acum, ţinând cont că zn ≤ xn ≤ yn pentru orice n ∈ N, rezultă că limxn = limyn = lim supxn = +∞, deci
din nou cele trei limite sunt egale:
lim inf xn = lim supxn = lim xn = +∞.

n→∞ n→∞ n→∞
(iii) Pentru lim xn = −∞ se face un raţionament similar cu cel de la punctul (ii).

n→∞
Reciproc, să presupunem că lim inf xn = lim sup xn = x ∈ R. Acest lucru este echivalent cu lim yn =
n→∞ n→∞ n→∞
lim zn = x. Ştim că,
n→∞
zn ≤ xn ≤ yn , ∀n ∈ N.
Dacă x ∈ R, atunci conform Teoremei cleştelui rezultă că şirul (xn ) este convergent şi lim xn = lim inf
n→∞ n→∞
xn = lim sup xn = x.
n→∞
Dacă x = +∞, din prima parte a inegalităţii rezultă că şi lim xn = +∞, iar dacă x = −∞, atunci folosim
n→∞
a doua parte a inegalităţii pentru a obţine lim xn = −∞. Cu aceasta, demonstraţia este completă.
n→∞
Înainte de a demonstra un rezultat important ı̂n calculul limitelor superioară, respectiv inferioară prezentăm
următoarea teoremă.
Teorema 2.3.7 Pentru orice şir de numere reale (xn ) , există un subşir al său (monoton) ce are limita egală
cu limita superioară a lui (xn ) şi există un subşir (monoton) ce are limita egală cu limita inferioară a lui (xn ) .
Propoziţia 2.3.8 Fie (xn ) un şir de numere reale. Atunci
lim inf xn = min L (xn )

n→∞
şi
lim supxn = max L (xn ) ,
n→∞
unde L (xn ) reprezintă mulţimea punctelor limită ale şirului (xn ) , adică

L (xn ) := x ∈ R | există subşir (xnk ) al lui (xn ) cu xnk → x .
15
Demonstraţie: Conform teoremei anterioare L (xn ) 6= ∅.
Fie ℓ ∈ L (xn ). Există deci un subşir (xnk ) al şirului (xn ) astfel ı̂ncât lim xnk = ℓ. Conform Teoremei 2.3.6,
k→∞
avem:
lim inf xnk = lim supxnk = lim xnk = ℓ. (2.5)
k→∞ k→∞ k→∞
Dar {xnk | nk ≥ n} ⊂ {xk | k ≥ n}, pentru orice număr natural n şi atunci
lim inf xn ≤ lim inf xnk = ℓ = lim supxnk ≤ lim supxn .

n→∞ k→∞ k→∞ n→∞
Cum ℓ a fost ales arbitrar ı̂n mulţimea L (xn ), din inegalităţile precedente rezultă că
lim inf xn ≤ inf L (xn ) ≤ sup L (xn ) ≤ lim supxn .

n→∞ n→∞
Însă lim sup xn , lim inf xn ∈ L (xn ) (a se vedea Teorema (2.3.7)), deci avem şi
n→∞ n→∞
inf L (xn ) ≤ lim inf xn ≤ lim supxn ≤ sup L (xn ) ,

n→∞ n→∞
astfel ı̂ncât obţinem inf L (xn ) = lim inf xn ∈ L (xn ) , iar lim sup xn = sup L (xn ) ∈ L (xn ) , de unde rezultă
n→∞ n→∞
imediat concluzia.
n k→∞
Exemplul 2.3.9 Fie xn = n+1 sin nπ ∗
2 , n ∈ N . Avem: x4k =
4k
4k+1
4k+1
sin 2kπ = 0 → 0, x4k+1 =
4k+2 sin 2kπ + 2
π
=
4k+1 π 4k+1 k→∞ 4k+2 k→∞ 4k+3 4k+3 k→∞
4k+2 sin =
2 4k+2 → 1, x4k+2 = sin π = 0
4k+3 → 0, x4k+3 = 4k+4 sin 3π
2 = − 4k+4 → −1. Prin ur-
mare, punctele limită ale şirului (xn ) sunt 0, 1, −1, deci conform propoziţiei anterioare, avem lim inf xn = −1
n→∞
şi lim sup xn = 1.
n→∞
Exemplul următor indică faptul că, dat fiind un şir (xn ) nu trebuie confundată lim sup xn cu sup xn , respectiv
n→∞ n∈N
lim inf xn cu inf xn . Acest lucru este de altfel evident din faptul că lim sup xn şi lim inf xn fiind puncte limită,
n→∞ n∈N n→∞ n→∞
nu sunt influenţate de valorile primilor termeni ai şirului (xn ), pe când sup xn şi inf xn sunt.
n∈N n∈N
n+2 n
Exemplul 2.3.10 Fie şirul (xn )n∈N dat prin xn = (−1) n+1 , pentru orice n ∈ N. Atunci x2n = 2n+22n+1 → 1
2n+3
((x2n ) este strict descrescător), x2n+1 = − 2n+2 → −1 ((x2n+1 ) este strict crescător), deci conform propoziţiei
anterioare avem lim inf xn = −1 şi lim sup xn = 1. Însă, ţinând eventual cont şi de monotonia şirurilor (x2n )
n→∞ n→∞
şi (x2n+1 ) , se observă imediat că sup xn = x0 = 2 şi inf xn = x1 = − 23 .
n∈N n∈N
Prezentăm câteva criterii utile de convergenţă.
Teorema 2.3.11 Fie (xn ) un şir de numere reale strict pozitive. Atunci au loc următoarele inegalităţi:
xn+1 √ √ xn+1
lim inf ≤ lim inf n xn ≤ lim sup n xn ≤ lim sup .
n→∞ xn n→∞ n→∞ n→∞ xn
Demonstraţie: Inegalitatea din mijloc este adevărată, conform cu cele arătate până acum. Vom arăta doar
prima inegalitate, cea de-a doua având o demonstraţie similară. Fie
xn+1 √
α := lim inf şi β := lim inf n xn .
n→∞ xn n→∞
Trebuie să arătăm că α ≤ β. Dacă α = 0, inegalitatea este adevărată. Să presupunem că α > 0. Deoarece
xn+1 xk+1
α = lim inf = sup inf ,
n→∞ xn n∈N k≥n xk
vom putea folosi caracterizarea marginii superioare. Astfel, pentru orice ε ∈ (0, α), există nε ∈ N astfel ı̂ncât
xk+1
inf > α − ε,
k≥nε xk
deci
xn+1
> α − ε,∀n ≥ nε .
xn
16
Atunci, având ı̂n vedere că
xn xn−1 xn +1
xn = · · ... · ε · xnε ,
xn−1 xn−2 x nε
n−nε −nε
obţinem xn > (α − ε) · xnε pentru orice n ≥ nε (xnε = xn−(n−nε ) ). Notând cu M := (α − ε) · xnε , avem
mai departe
xn > (α − ε)n · M, ∀n ≥ nε
sau, echivalent,
√ 1
xn > (α − ε) · M n .
n
√
De aici, făcând n să tindă la infinit, obţinem lim inf n xn ≥ α − ε pentru orice ε > 0. Altfel spus, α ≤ β + ε
n→∞
pentru orice ε > 0, deci α ≤ β, adică ceea ce trebuia demonstrat.
Inegalităţile din rezultatul precedent pot fi stricte. În acest sens considerăm următorul exemplu.
Exemplul 2.3.12 Fie şirul (xn ) dat pentru orice n ∈ N∗ prin

1
xn = 3n , pentru n par,
1
7 , pentru n impar.
n
Se obţine imediat că

√ 1
n
xn = 3 , pentru n par,
1
7 pentru n impar,
,
şi
xn+1 3 n 1
= 7n 7 , pentru n par,

7 1
xn 3 3 , pentru n impar.
√ √
Evident, lim sup n xn = 13 , lim sup xxn+1 = ∞, lim inf n xn = 71 , lim inf xxn+1 = 0 (a se vedea Propoziţia 2.3.8).
n→∞ n→∞ n n→∞ n→∞ n
Propoziţia 2.3.13 (i) (Criteriul rădăcinii) Fie (xn ) un şir de numere reale strict pozitive astfel ı̂ncât există
√
lim xxn+1 = x ∈ R. Atunci există lim n xn = x.
n→∞ n n→∞
(ii) (Criteriul raportului) Fie (xn ) un şir de numere reale strict pozitive astfel ı̂ncât există lim xxn+1 = x.
n→∞ n
Dacă x < 1, atunci xn → 0, iar dacă x > 1, atunci xn → +∞.

(iii) (Lema Stolz-Cesàro) Fie (xn ) şi (yn ) şiruri de numere reale astfel ı̂ncât (yn ) este strict crescător şi
cu limita +∞. Dacă există lim xyn+1 −xn
n+1 −yn
= x ∈ R, atunci există lim xynn şi este egală cu x.
n→∞ n→∞
Demonstraţie: (i) Rezultă imediat din Teorema 2.3.11 şi Teorema 2.3.6. Menţionăm că pentru a demonstra
acest rezultat fără a utiliza teoremele menţionate mai sus, ideea de demonstraţie este aceeaşi cu cea utilizată ı̂n
Teorema 2.3.11 (pentru mai multe detalii, consultaţi [10]).
(schiţă) (ii) Pentru x < 1, din Teorema de densitate a lui Q ı̂n R, există ε > 0 astfel ı̂ncât x + ε < 1. Apoi
se scrie caracterizarea cu ε a limitei date şi se ı̂nmulţesc relaţiile obţinute ı̂ncepând cu rangul nε . Cazul x > 1
se tratează analog (pentru mai multe detalii referitoare la demonstraţie, consultaţi [10]).
(schiţă) (iii) Se scrie caracterizarea cu ε a limitei date, se utilizează monotonia lui (yn ) şi apoi se sumează
relaţiile obţinute de la rangul nε la n − 1 (pentru mai multe detalii referitoare la demonstraţie, consultaţi [10]).
Observaţia 2.3.14 (i) Reciproca Criteriului rădăcinii nu are loc. Pentru a ilustra această afirmaţie considerăm
următorul exemplu: fie şirul (xn ) dat prin
(
1
, n par,
xn := n
n, n impar.

√ xn+1
Avem lim n xn = 1, dar are două subşiruri cu limite diferite.
n→∞ xn
(ii) Considerând şirul xn = n pentru orice n ∈ N se observă imediat că reciproca Criteriului raportului nu
are loc.
Ilustrăm prin exemplul următor Propoziţia 2.3.13.
17
√ √
n
Exemplul 2.3.15 (i) Fie xn = n
n, n ≥ 2 şi yn = n!, n ≥ 2. Cum
n+1
lim =1
n
şi
(n + 1)!
= ∞,
lim
n!
conform Criteriului rădăcinii lim xn = 1 şi lim yn = ∞.
n→∞ n→∞
n! nα
(ii) Fie xn = 2n , n ∈ N∗ şi yn = an , n ∈ N∗ , α>0, a > 1. Cum
xn+1 n+1
lim = lim = ∞,
xn 2
şi α
yn+1 1 1 1
lim = lim 1 + = < 1,
yn n a a
conform Criteriului raportului lim xn = ∞ şi lim yn = 0.
n→∞ n→∞
(iii) Fie zn = lognaα n , n ∈ N∗ , a > 1, α > 0. Considerăm a > 1, α > 0, xn = loga n şi yn = nα , n ∈ N∗ .Vrem
să calculăm lim xynn . Pentru aceasta observăm că şirul (yn ) este strict crescător şi lim yn = +∞, iar
ln(1+ n 1
)
xn+1 − xn loga 1 + n1 ln a
lim = lim = lim α
n→∞ yn+1 − yn n→∞ (n + 1)α − nα n→∞ nα 1 + n1 − 1
 
1

 1 ln 1 + n 1 1 
= lim  1 1 α  = 0,
n→∞ ln a ( 1+ n ) −1 nα
n 1
n
xn
deci conform Teoremei Stolz-Cesàro, rezultă că şi lim = 0, deci lim zn = 0. Menţionăm că ı̂n calculul
n→∞ yn n→∞
r
ln(1+x)
precedent am folosit limitele fundamentale: lim x = 1, lim (1+x)
x
−1
= r, unde r ∈ R. De asemenea, am
x→0 x→0
utilizat formula de schimbare a bazei:
logb x
loga x = , ∀a, b, x > 0 cu a 6= 1, b 6= 1.
logb a
18
2.4 Exerciţii
Exerciţiul 2.4.1 Fie A ⊂ R o mulţime nevidă şi mărginită. Atunci inf A şi sup A sunt puncte aderente ale lui
A.
Exerciţiul 2.4.2 Fie A o submulţime nevidă a lui R. Au loc următoarele afirmaţii:

(i) dacă α ∈ R este un majorant pentru A şi există un şir (xn )n∈N ⊂ A astfel ı̂ncât xn → α atunci sup A = α;
(ii) dacă β ∈ R este un minorant pentru A şi există un şir (yn )n∈N ⊂ A astfel ı̂ncât yn → β atunci inf A = β.
Exerciţiul
2.4.3 Calculaţi:
n
(i) lim an+1 , a > 0;
n→∞ 2n+3√ √
(ii) lim n + 2n − n2 + 1 ; lim
4 n4 + 2n − 2n2 + 1 ;
n→∞ √ n→∞
(iii) lim 3 n3 + n2 − n ;
n→∞ √ √
n+4− n+2
(iv) lim √ √ ;
3n + 2 − 3n + 1 n
n→∞
1 1 1
(v) lim 1 + + 2 + ... + n ;
n→∞ 3 3 3
sin n
(vi) lim n2 ;
n→∞
(vii) lim n sin 21n ; lim n sin n1 ;
n→∞ n→∞
n2
(viii) lim n31+1 + n3 +2 4
2 + ... + n3 +n2 ;
n→∞
(ix) lim n 1 + 2 + ... + n1 .
1 1
n→∞
Exerciţiul 2.4.4 Fie

2n + 1
an =, n ∈ N∗ .
3n + 1
Să se arate că (an ) este strict monoton, mărginit, convergent şi să se determine limita sa. Aceeaşi cerinţă
3n
pentru an = , n ∈ N∗ .
n!
Exerciţiul 2.4.5 Fie şirurile (an ) şi (bn ) definite prin
1 1 1
an = 1 + + 3 + ... + 3 , n ∈ N∗
23 3 n
şi bn = an + 2n1 2 , n ∈ N∗ . Studiaţi monotonia şirurilor (an ) şi (bn ) , iar apoi arătaţi că acestea sunt convergente.
Exerciţiul 2.4.6 Verificaţi dacă următoarele şiruri sunt Cauchy utilizând definiţia:
(i) xn = 1 + 12 + ... + n1 , n ≥ 1;
(ii) xn = 1 + 212 + ... + n12 , n ≥ 1.
Ce puteţi spune despre convergenţa acestor şiruri? În caz că există lim xn , precizaţi cât este. De asemenea,
verificaţi dacă şirurile de mai sus sunt Cauchy utilizând alte metode.
4−an
Exerciţiul 2.4.7 Fie (an ) definit prin a1 = 1 şi an+1 = 3−a n
, n ∈ N∗ .
∗
(i) Arătaţi că an < 2, pentru orice n ∈ N .
(ii) Demonstraţi că (an ) este convergent şi, apoi, calculaţi lim an .
1
Exerciţiul 2.4.8 Fie (an ) definit prin a0 = 2 şi an+1 = an + an , n ∈ N. Calculaţi lim an .
Exerciţiul 2.4.9 Studiaţi uniforma convergenţă a următoarelor şiruri de funcţii:

(i) fn : [0, π2 ] → R, fn (x) = sinn x, n ∈ N∗ ;
(ii) fn : Di ⊂ R → R, fn (x) = xn + 1, n ∈ N∗ , unde i ∈ {1, 2} , D1 = [0, 1], D2 = 0, 12 ;
2
(iii) fn : R → R, fn (x) = nxe−nx q ,n ∈ N ;
∗
(iv) fn : [−1, 1] → R, fn (x) = x2 + n1 , n ∈ N∗ .

(v) fn : [0, ∞) → R, fn (x) = x arctg (nx) , n ∈ N∗ ;
1
(vi) fn : R → R, fn (x) = arctg xn , n ∈ N∗ ;
n 2
nx ∗
(vii) fn : R → R, fn (x) = 1+n 4 x2 , n ∈ N .
19
Exerciţiul 2.4.10 Calculaţi:
(i) (din modelul de subiect pentru examenul de licenţă din 2013, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea
de Matematică-Informatică, secţia Matematică)
n
lim √
n
;
n→∞ n!
(ii) (din modelul de subiect pentru examenul de licenţă din 2013, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea
a n + bn
lim , unde a, b ∈ R, a 6= −b;
n→∞ an+1 + bn+1
(iii) (din subiectul de la examenul de licenţă din 2019, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Ma-
tematică-Informatică, secţia Matematică)
aα α α
1 + a2 + ... + an an
lim 1+α
, unde α ∈ R, (an ) ⊂ R∗+ astfel ı̂ncât lim = l ∈ (0, ∞) .
n→∞ n n→∞ n
Exerciţiul 2.4.11 (din subiectul de la examenul de licenţă din 06.2016, Universitatea ”Alexandru Ioan
Cuza”, Facultatea de Matematică, secţia Matematică) Folosind Teorema de convergenţă a şirurilor monotone
şi mărginite, studiaţi convergenţa şirului (an ) cu termenul general
nn
an = 2,n ∈ N∗ ,
(n!)
apoi calculaţi limita sa.
Exerciţiul 2.4.12 (din modelul de subiect pentru examenul de licenţă din 2015, Universitatea ”Alexandru
Ioan Cuza”, Facultatea de Matematică, secţia Matematică-Informatică) Fie
sin 1 sin 2 sin n

xn := + 2 + ... + n , n ∈ N∗ .
2 2 2
Să se arate că (xn ) este mărginit. Este (xn ) monoton? Este (xn ) şir Cauchy? Să se calculeze lim xn .
n
Exerciţiul 2.4.13 (din subiectul de la examenul de licenţă din 2018, Universitatea Babeş-Bolyai, Facul-
tatea de Matematică-Informatică, secţia Matematică) Fie x0 ≥ −2 şi şirul (xn ) definit prin formula xn+1 =
√
xn + 2, pentru orice n ≥ 0. Arătaţi că (xn ) este convergent şi calculaţi limita şirului.
n+sin x
Cuza”, Facultatea de Matematică, secţia Matematică-Informatică) Fie fn : R → R, fn (x) = (3+|x|)n+cos 2 x,
∗
n∈N .
(i) Să se determine lim fn (x) pentru x ∈ R.
n→∞
(ii) Să se arate că şirul (fn ) converge uniform pe R la o funcţie f care să se determine.
Exerciţiul 2.4.15 (din modelul de subiect pentru examenul de licenţă din 2018, Universitatea ”Ale-
2
xandru
Ioan Cuza”, Facultatea de Matematică) Fie f, fn : R → R date prin f (x) = e−x şi fn (x) =
1 ∗
n f x + n − f (x) , pentru orice n ∈ N .
(i) Să se arate că (fn ) converge punctual pe R.
(ii) Să se arate că pentru orice n ∈ N∗ are loc
1
|fn (x) − f ′ (x)| ≤ , ∀x ∈ [0, 1] .
n
(iii) Să se arate că (fn ) converge uniform pe [0, 1]. Ce se poate spune despre convergenţa uniformă pe R?
Exerciţiul 2.4.16 (Reguli de calcul) Să se arate că dacă (xn ) şi (yn ) sunt şiruri de numere reale astfel ı̂ncât
xn ≤ yn ∀n ∈ N, atunci
lim inf xn ≤ lim inf yn şi lim supxn ≤ lim supyn .
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
20
Exerciţiul 2.4.17 (Reguli de calcul) Dacă (xn ) şi (yn ) sunt şiruri de numere reale mărginite, arătaţi că
(i)
lim inf xn + lim inf yn ≤ lim inf (xn +yn ) ≤ lim sup(xn +yn ) ≤ lim supxn + lim sup yn ; (2.6)
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
(ii) dacă, ı̂n plus, xn ≥ 0 şi yn ≥ 0, pentru orice n ∈ N, atunci:

(lim inf xn )(lim inf yn ) ≤ lim inf (xn yn ) ≤ lim sup(xn yn ) ≤ (lim supxn )(lim sup yn ); (2.7)
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
(iii) daţi exemple de şiruri pentru care inegalităţile (2.6) şi (2.7) să fie stricte;
(iv) dacă, ı̂n plus, (xn ) converge, atunci
lim xn + lim sup yn = lim sup(xn +yn ),
n→∞ n→∞ n→∞
şi
lim xn + lim inf yn = lim inf (xn +yn )
n→∞ n→∞ n→∞
iar dacă pe lângă convergenţă, presupunem că xn ≥ 0 şi yn ≥ 0, pentru orice n ∈ N, atunci
( lim xn )(lim sup yn ) = lim sup(xn yn )
n→∞ n→∞ n→∞
şi
( lim xn )(lim inf yn ) = lim inf (xn yn ).
n→∞ n→∞ n→∞
Exerciţiul 2.4.18 Fie (xn ) un şir de numere reale astfel ı̂ncât xn ≥ a > 0. Atunci are loc formula:
1 1
lim sup = .
n→∞ xn lim inf xn
n→∞
Consideraţi un exemplu pentru a arăta că ipoteza xn ≥ a > 0 este esenţială.
Exerciţiul 2.4.19 Fie (xn ) un şir de numere reale. Să se arate că dacă lim sup (xn + yn ) = lim sup xn + lim sup yn
n→∞ n→∞ n→∞
pentru orice şir (yn ), atunci (xn ) are limită. Similar, dacă xn ≥ a > 0 şi lim sup (xn · yn ) = lim sup xn · lim sup yn
n→∞ n→∞ n→∞
pentru orice şir (yn ), atunci (xn ) are limită. În plus, să se demonstreze implicaţiile similare şi pentru cazul li-
mitelor inferioare.
Exerciţiul 2.4.20 Fie (xn )n∈N∗ şi (yn )n∈N∗ şiruri de numere reale astfel ı̂ncât xn −yn → 0. Arătaţi că L(xn ) =
L(yn ). În particular, limitele extreme ale celor două şiruri coincid.
Exerciţiul 2.4.21 Fie (xn )n∈N∗ , (yn )n∈N∗ şi (zn )n∈N∗ şiruri de numere reale astfel ı̂ncât yn → 1 şi zn =
xn yn , pentru orice n ∈ N∗ . Arătaţi că L(xn ) = L(zn ). În particular, limitele extreme ale şirurilor (xn )n∈N∗ şi
(zn )n∈N∗ coincid.
Exerciţiul 2.4.22 Calculaţi L (an ) , lim sup an şi lim inf an , unde şirurile (an ) sunt definite mai jos.
n→∞ n→∞
n−1 ∗
(i) an = (−1) ,n∈N ;
(ii) an = sin nπ
4 , n∈N ;
∗
nπ n
(iii) an = 2 sin 3 + (−1) , n ∈ N∗ ;
n n+1
(iv) an = (−1) + 2 (−1) , n ∈ N∗ ;
(v) an = sin nπ + cos nπ, n ∈ N∗
(vi) an = n sin n2 , n ∈ N∗ ;
nπ

1 (−1) n
n
(vii) an = cos
2 + 1+ n , n ∈ N∗ ;
n, n par
(viii) an = 1 , n ∈ N∗ ;
n , n impar
(ix) an = 3an−1 , n ∈ N∗ şi a0 = −2;
(x) an = −an−1 , n ∈ N∗ şi a0 = −1.
Ce puteţi spune despre convergenţa şirurilor de mai sus?
Exerciţiul 2.4.23 Calculaţi L (an ) , lim sup an şi lim inf an , unde an = sin n, n ∈ N∗ . Ce puteţi spune despre
n→∞ n→∞
convergenţa şirului (an )? Aceeaşi cerinţă pentru an = 2 cos n, n ∈ N∗ .
21
Capitolul 3
Serii
În cadrul acestui capitol vom prezenta extinderi ale rezultatelor studiate ı̂n cadrul capitolului Serii studiat ı̂n
anul 1. Pentru ı̂nceput reamintim conceptul de serie numerică, respectiv câteva dintre rezultatele fundamentale
necesare ı̂n secţiunile ulterioare.
Definiţia 3.0.1 Fie (an )n∈N un şir de numere reale şi şirul (sn )n∈N definit prin:
s n = a 0 + a 1 + · · · + an ,
pentru orice n ∈ N. Se numeşte serie de numere reale (sau serie numerică) perechea {(an )n , (sn )n } formată
din şirurile (an )n şi (sn )n ; an se numeşte termenul general al seriei, iar (sn )n se numeşte şirul sumelor
parţiale asociat şirului (an )n .
Vom nota seria prin:

P∞ P ∞
P
an , an sau a0 + a1 + a2 + ... + an + ... Uneori, vom ı̂ntâlni scrierea an , ceea ce ı̂nseamnă că şirul
n=0 n≥0 n=n0
(an ) este definit doar ı̂ncepând cu rangul n0 .
∞
P
Definiţia 3.0.2 Fie an o serie numerică şi (sn ) şirul sumelor parţiale asociat.
n=0
∞
P ∞
P
(i) Seria an se numeşte convergentă (spunem că seria an converge) dacă şirul (sn ) este convergent.
n=0 n=0
∞
P
În acest caz, limita şirului (sn ) se numeşte suma seriei şi se notează prin an .
n=0
∞
P ∞
P
(ii) Seria an se numeşte divergentă (spunem că seria an diverge) dacă nu este convergentă, deci
n=0 n=0
dacă şirul (sn ) este divergent. Dacă limita şirului (sn ) este +∞ sau −∞, atunci spunem că suma seriei este
P∞ ∞
P
+∞ sau −∞ şi se notează an = +∞ sau an = −∞.
n=0 n=0
∞
P
Observaţia 3.0.3 Fie seria an (n0 ∈ N). Dacă din şirul (an ) se elimină sau la şirul (an ) se adaugă un
n=n0
număr finit de termeni, atunci natura seriei nu se schimbă
P (dar, ı̂n caz de convergenţă, suma seriei se modifică).
Astfel, vom face convenţia de a nota o serie prin an atunci când ne va interesa doar natura seriei (nu şi
suma seriei).
∞
P
Teorema 3.0.4 (Condiţia necesară de convergenţă) Dacă seria an este convergentă, atunci lim an =
n=0
0.
Obţinem următoarea consecinţă.

∞
P
Corolarul 3.0.5 Dacă (an ) nu converge la 0, atunci seria an este divergentă.
n=n0
22
∞
P
Exemplul 3.0.6 (i) Seria (−1)n este divergentă pentru că şirul (an ) are două subşiruri tinzând la limite
n=0
diferite.
∞
P 1
(ii) Seria armonică n este divergentă ı̂ntrucât şirul sumelor parţiale nu este fundamental, deci nu este
n=1
convergent.
∞
P 1
(iii) Seria armonică n2 este convergentă ı̂ntrucât şirul sumelor parţiale este fundamental.
n=1
∞
P n+1
(iv) Seria n este divergentă pentru că termenul general nu are limita 0.
n=1
∞
P ∞
P
Definiţia 3.0.7 Spunem că două serii an şi bn au aceeaşi natură dacă sunt ı̂n acelaşi timp convergente
n=0 n=0
∞
P ∞
P
sau divergente; vom nota această situaţie prin an ∼ bn .
n=0 n=0
∞
P P P
Propoziţia 3.0.8 (Produs cu un scalar) Fie seria an şi λ ∈ R. Dacă λ 6= 0, atunci (λan ) ∼ an şi,
P P n=0
ı̂n caz de convergenţă, avem (λan ) = λ an .
n≥0 n≥0
P P
Propoziţia 3.0.9 (Suma a două serii) Fie seriile an şi bn .
n≥0 Pn≥0 P
(i) Dacă ambele serii sunt convergente, atunci şi seria (an + bn ) este convergentă şi (an + bn ) =
P P n≥0
an + bn .
n≥0 n≥0 P P P
(ii) Dacă una dintre seriile an sau bn converge şi cealaltă diverge, atunci seria (an + bn ) diverge.
Observaţia 3.0.10 Dacă sumăm două serii divergente, atunci rezultatul poate fi o serie divergentă sau o serie
∞
P ∞
P P∞ ∞
P
convergentă. Exemple: 1 şi 1 (suma este o serie divergentă), respectiv (−1)n+1 şi (−1)n (suma
n=0 n=0 n=0 n=0
este o serie convergentă).
∞
P
Teorema 3.0.11 (Teorema lui Cauchy de caracterizare) O serie an este convergentă dacă şi numai
n=0
dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N, astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , ∀p ∈ N∗ , |an+1 + an+2 + ... + an+p | < ε.
3.1 Criterii fine de convergenţă ale seriilor cu termeni pozitivi

În această secţiune prezentăm câteva criterii de convergenţă pentru serii numerice cu termeni pozitivi noi ı̂n
raport cu criteriile studiate ı̂n anul I, unele dintre acestea fiind chiar mai fine, după cum vom vedea.
Pentru aceasta reamintim mai ı̂ntâi Criteriul I de comparaţie, Criteriul II de comparaţie, Criteriul rapor-
tului cu limită, Criteriul rădăcinii cu limită şi Criteriul lui Raabe-Duhamel . De asemenea, am inclus aici
şi demonstraţiile acestor criterii (extrase din [10]) atât cu scop recapitulativ, cât şi pentru a fi comparate cu
demonstraţiile criteriilor ce vor fi prezentate ı̂n cadrul acestui curs.
∞
P ∞
P
Teorema 3.1.1 (Criteriul I de comparaţie) Fie an şi bn două serii cu termeni pozitivi, adică an ≥ 0
n=0 n=0
şi bn ≥ 0 pentru orice n ≥ 0, astfel ı̂ncât an ≤ bn pentru orice n ≥ n0 (n0 ∈ N) .
∞
P P∞
(i) Dacă seria bn converge, atunci seria an converge.
n=0 n=0
∞
P ∞
P
(ii) Dacă seria an diverge, atunci seria bn diverge.
n=0 n=0
Demonstraţie: Fără a restrânge generalitatea, putem presupune că an ≤ bn pentru orice n ∈ N (ı̂n caz contrar,
ı̂ndepărtăm din ambele serii un număr finit de termeni, deci natura seriilor nu se schimbă). Concluziile rezultă
prin compararea şirurilor sumelor parţiale ţinând cont şi de echivalenţele: o serie cu termeni pozitivi este
convergentă dacă şi numai dacă şirul sumelor sale parţiale este majorat, respectiv, o serie cu termeni pozitivi
este divergentă dacă şi numai dacă şirul sumelor sale parţiale este nemajorat, ceea ce e echivalent cu faptul că
limita şirului sumelor sale parţiale este +∞.
23
∞
P ∞
P
Teorema 3.1.2 (Criteriul II de comparaţie) Fie seriile an şi bn cu termeni strict pozitivi, adică
n=0 n=0
an > 0 şi bn > 0 pentru orice n ≥ 0, astfel ı̂ncât aan+1
n
≤ bn+1
bn pentru orice n ≥ n0 (n0 ∈ N) .
∞
P P∞
(i) Dacă seria bn este convergentă, atunci seria an este convergentă.
n=0 n=0
∞
P ∞
P
(ii) Dacă seria an este divergentă, atunci seria bn este divergentă.
n=0 n=0
Demonstraţie: Din nou putem presupune că inegalităţile au loc pentru orice n. Avem
a1 b1 a 2 b2 an bn
≤ , ≤ , ..., ≤ .
a0 b0 a 1 b1 an−1 bn−1
Prin ı̂nmulţirea acestor relaţii obţinem

a0
an ≤ bn , ∀n ∈ N.
b0
În continuare aplicăm criteriul precedent.
∞
P
Teorema 3.1.3 (Criteriul raportului cu limită) Fie an o serie cu termeni strict pozitivi astfel ı̂ncât
n=0
an+1
există lim an = a.
n→∞
∞
P
(i) Dacă a < 1, atunci seria an este convergentă.
n=0
∞
P
(ii) Dacă a > 1, atunci seria an este divergentă.
n=0
Demonstraţie: (i) Fie ε > 0 astfel ı̂ncât a + ε < 1. Atunci, din ipoteză, există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice
n ≥ nε , aan+1
n
< a + ε. Înmulţind aceste relaţii scrise pentru rangurile nε , ..., n − 1, avem
an
< (a + ε)n−nε ,
a nε
deci
an < anε (a + ε)−nε (a + ε)n .
P
Concluzia rezultă din Criteriul de comparaţie I, ı̂ntrucât seria (a + ε)n este convergentă (a se vedea natura
seriei geometrice din Secţiunea Serii remarcabile. Aplicaţii ).
(ii) Se consideră ε > 0 astfel ı̂ncât a − ε > 1 şi se raţionează ca mai sus.
∞
P
Teorema 3.1.4 (Criteriul rădăcinii cu limită) Fie seria an cu termeni pozitivi astfel ı̂ncât există
√ n=0
lim n an = a.
n→∞
∞
P
(i) Dacă a < 1, atunci seria an converge.
n=0
∞
P
(ii) Dacă a > 1, atunci seria an diverge.
n=0
Demonstraţie: Demonstraţia este similară celei de la Criteriul raportului cu limită.

√
(i) Fie ε > 0 astfel ı̂ncât a + ε < 1. Atunci există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε , n an < a + ε, i.e.,
an < (a + ε)n .
P
Concluzia rezultă din Criteriul de comparaţie I, ı̂ntrucât seria (a + ε)n este convergentă (a se vedea natura
seriei geometrice din Secţiunea Serii remarcabile. Aplicaţii ).
(ii) Considerăm ε > 0 astfel ı̂ncât a − ε > 1. Ca mai sus, există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε ,
√
a − ε < n an , i.e.,
(a − ε)n < an .
P
Din nou, rezultă imediat concluzia aplicând Criteriul de comparaţie de specia I, ı̂ntrucât seria (a − ε)n este
divergentă (a se vedea natura seriei geometrice din Secţiunea Serii remarcabile. Aplicaţii ).
24
∞
P
Teorema 3.1.5 (Criteriul lui Raabe - Duhamel) Fie an o serie cu termeni strict pozitivi astfel ı̂ncât
n=0
există lim n aan+1
n
− 1 = b.
n→∞
∞
P
(i) Dacă b > 1, atunci seria an converge.
n=0
∞
P
(ii) Dacă b < 1, atunci seria an diverge.
n=0
Demonstraţie:
(i) Dacă b > 1, atunci există M > 1 astfel ı̂ncât de la un rang ı̂ncolo toţi termenii şirului
an
n − 1 sunt mai mari decât M . Putem presupune, fără a restrânge generalitatea, că
an+1

an
n − 1 > M > 1 pentru orice n ∈ N.
an+1
Aceasta revine la
M an+1 < nan − nan+1 pentru orice n ∈ N.
Adunând relaţiile de acest tip de la 1 la n − 1, obţinem
M (a2 + a3 + ... + an )
< a1 − a2 + 2a2 − 2a3 + 3a3 − 3a4 + ... + (n − 1) an−1 − (n − 1) an ,
adică
M (a2 + a3 + ... + an ) < a1 + a2 + a3 + ... + an−1 − (n − 1) an .
∞
P
Dar a1 + a2 + a3 + ... + an = sn , şirul sumelor parţiale al seriei an . Atunci,
n=1
M sn − M a1 < sn − nan < sn pentru orice n ∈ N.
Rezultă de aici că

M a1
sn < ,
M −1
adică şirul sumelor parţiale este mărginit. Astfel, cum (sn ) este şi monoton şi mărginit inferior de 0, rezultă că
este convergent, deci seria este convergentă.
(ii) Facem un raţionament similar:dacă b < 1, atunci există m < 1 astfel ı̂ncât (fără a restrânge generalita-
an
tea) toţi termenii şirului n − 1 sunt cel mult egali cu m. Mai departe, pentru că m < 1, avem
an+1
nan − nan+1 ≤ man+1 ≤ an+1 ,
de unde
1
an+1 n+1
≥ 1 .
an n
P∞ 1 P∞
Deoarece seria este divergentă, conform Criteriului de comparaţie II rezultă că an este divergentă.
n=1 n n=1
∞
P
Teorema 3.1.6 (Criteriul rădăcinii cu limită superioară) Fie seria an cu termeni pozitivi.
n=0
√ ∞
P
(i) Dacă lim sup n an < 1, atunci seria an converge.
n→∞ n=0
√ ∞
P
(ii) Dacă lim sup n an > 1, atunci seria an diverge.
n→∞ n=0
√
Demonstraţie: (i) Presupunem că a := lim sup n an < 1. Atunci, există β ∈ R astfel ı̂ncât a < β < 1. Cum
√ n→∞
√
lim sup n an = inf sup k ak | k ≥ n , utilizând caracterizarea cu ε := β − a > 0 a marginii inferioare, avem că
n→∞ n∈N
există n0 ∈ N astfel ı̂ncât
√
sup { k ak | k ≥ n0 } < β,
deci
ak < β k , ∀k ≥ n0 .
25
P
Concluzia rezultă din Criteriul de comparaţie I, ı̂ntrucât seria geometrică cu raţie pozitivă subunitară β k este
convergentă. √ √
√ √
(ii) Presupunem că lim sup n an > 1.Cum lim sup n an = inf sup k ak | k ≥ n avem 1 < sup k ak | k ≥ n :=
n→∞ n→∞ n∈N
a, pentru orice n ∈ N, deci există β ∈ R astfel ı̂ncât 1 < β < a. Similar cu punctul (i) (utilizând caracterizarea
cu ε := a − β > 0 a marginii superioare), rezultă că pentru orice n ∈ N, există kn ∈ N cu kn ≥ n astfel ı̂ncât
a k n > β kn ,
deci an 9 0, de unde rezultă concluzia.
∞
P
Teorema 3.1.7 (Criteriul raportului cu limite extreme) Fie an o serie cu termeni strict pozitivi.
n=0
∞
P
(i) Dacă lim sup aan+1
n
< 1, atunci seria an este convergentă.
n→∞ n=0
P∞
an+1
(ii) Dacă lim inf an > 1, atunci seria an este divergentă.
n→∞ n=0
Demonstraţie: Rezultă imediat aplicând Teorema 2.3.11 şi Criteriul rădăcinii cu limită superioară (a se vedea
şi Observaţia 3.1.10 (iv)).
Continuăm cu Criteriile rădăcinii, respectiv a raportului, cu mărginire.
∞
P
Teorema 3.1.8 (Criteriul răadăcinii cu mărginire) Fie seria an cu termeni pozitivi.
n=0
√ ∞
P
(i) Dacă există M < 1 astfel ı̂ncât n an ≤ M pentru orice n ≥ n0 (n0 ∈ N), atunci seria an converge.
n=0
√ ∞
P
(ii) Dacă există M ≥ 1 astfel ı̂ncât n an ≥ M pentru orice n ≥ n0 (n0 ∈ N), atunci seria an diverge.
n=0
√
Demonstraţie: (i) Fie M < 1 astfel ı̂ncât n an ≤ M, pentru orice n ≥ n0 , i.e., anP ≤ M n . Concluzia rezultă din
Criteriul de comparaţie I, ı̂ntrucât seria geometrică cu raţie pozitivă subunitară M n este convergentă.
√
(ii) Fie M ≥ 1 astfel ı̂ncât n an ≥ M, P pentru orice n ≥ n0 , i.e., an ≥ M n . Concluzia rezultă din Criteriul de
comparaţie I, ı̂ntrucât seria geometrică M n cu raţia mai mare sau egală cu 1 este divergentă.
∞
P
Teorema 3.1.9 (Criteriul raportului cu mărginire) Fie an o serie cu termeni strict pozitivi.
n=0
∞
P
an+1
(i) Dacă există M < 1 astfel ı̂ncât an ≤ M pentru orice n ≥ n0 (n0 ∈ N), atunci seria an este
n=0
convergentă.
∞
P
an+1
(ii) Dacă există M ≥ 1 astfel ı̂ncât an ≥ M pentru orice n ≥ n0 (n0 ∈ N), atunci seria an este
n=0
divergentă.
an+1
Demonstraţie: (i) Fie M < 1 astfel ı̂ncât an ≤ M pentru orice n ≥ n0 . Înmulţind aceste relaţii scrise pentru
rangurile n0 , ..., n − 1, avem
an
≤ M n−n0 ,
a n0
deci
an ≤ an0 M −n0 M n .
Din nou, concluzia rezultă din Criteriul de comparaţie I, ı̂ntrucât seria geometrică de termen general M n este
convergentă.
(ii) Fie M ≥ 1 astfel ı̂ncât aan+1
n
≥ M pentru orice n ≥ n0 . Concluzia rezultă raţionând ca la punctul (i).
Observaţia 3.1.10 (i) Dacă M 6= 1 ı̂n Criteriul rădăcinii cu mărginire, atunci se poate aplica Criteriul
√
rădăcinii cu limită superioară sau Criteriul rădăcinii cu limită dacă există lim n an .. Mai precis, dacă M < 1
√ √
şi n an ≤ M, pentru orice n ≥ n0 , atunci lim sup n an ≤ M < 1 şi similar pentru M > 1. Astfel se obţin con-
√
cluziile din Criteriul rădăcinii cu limită superioară sau din Criteriul rădăcinii cu limită dacă există lim n an .
X∞ n
8n+1
De exemplu, seria n3 +2 este convergentă deoarece
n=1
s n
n 8n + 1 8n + 1 1
= ≤ , ∀n ≥ 4,
n3 + 2 n3 + 2 2
26
iar ı̂n acest caz concluzia se poate obţine şi din Criteriul rădăcinii cu limită deoarece:
s n
8n + 1 8n + 1
lim n = lim 3 = 0 < 1.
n3 + 2 n +2
∞
X
32n
La fel stau lucrurile şi ı̂n cazul Criteriului raportului. De exemplu, fie seria (n+1)! . Cum
n=1
an+1 9 1
= ≤ , ∀n ≥ 16,
an n+2 2
∞
X
seria an e convergentă. Bineı̂nteles, ı̂n acest caz concluzia se poate obţine şi din Criteriul raportului cu
n=1
limită deoarece:
an+1 9
lim = lim = 0 < 1.
an n+2
(ii) Pentru M = 1 există ı̂nsă serii pentru care se poate aplica Criteriul radăcinii cu mărginire, dar Criteriul
rădăcinii cu limită superioară, respectiv Criteriul rădăcinii cu limită nu pot fi aplicate pentru a preciza natura
∞
P n n2 n n2
seriei. De exemplu, fie seria en ( n+1 ) . Luăm an = en ( n+1 ) , n ∈ N∗ şi avem:
n=1
√ √ enn e
lim sup n
an = lim n
an = lim n = lim n = e · e−1 = 1,
(n + 1) 1 + n1
deci nu putem utiliza Criteriul rădăcinii cu limită, respectiv Criteriul rădăcinii cu limită superioară. Însă,
utilizând Problema 2.2.1 avem că pentru orice n ∈ N∗ ,
√ e
n
an = n > 1,
1 + n1
deci conform Criteriul radăcinii cu mărginire seria dată diverge. X 2·5·8·...·(3n+2)

Aceeaşi situaţie are loc pentru M = 1 ı̂n Criteriul raportului. De exemplu, fie seria 1·4·7·...·(3n+1) .
n=0∞
2·5·8·...·(3n+2)
Pentru an = 1·4·7·...·(3n+1) , n ∈ N avem:
an+1 an+1 an+1 3n + 5

lim inf = lim sup = lim = lim = 1,
an an an 3n + 4
deci nu putem utiliza Criteriul raportului cu limită, respectiv Criteriul raportului cu limite extreme. Însă, se
observă imediat că aan+1 n
> 1, pentru orice n ∈ N, deci conform Criteriul raportului cu mărginire seria dată
diverge.
(iii) Este evident că Criteriul rădăcinii cu limită superioară (respectiv Criteriul raportului cu limite extreme)
√
implică Criteriul rădăcinii cu limită (respectiv Criteriul raportului cu limită) deoarece dacă există lim n an
√ √
(respectiv lim aan+1 n
), atunci lim sup n an = lim n an (respectiv lim sup aan+1 n
= lim inf aan+1
n
= lim aan+1
n
). Există
ı̂nsă situaţii ı̂n care se poate folosi Criteriul rădăcinii cu limită superioară (respectiv Criteriul raportului cu
limite extreme) şi nu se poate aplica Criteriul rădăcinii cu limită (respectiv Criteriul raportului cu limită). De
X∞ 1
exemplu, fie seria an , unde (an ) este dat ı̂n Exemplul 2.3.12, i.e., an = 3n , pentru n par, Se observă
1
n=1 7n , pentru n impar.
√
că nu există lim n an , deoarece 1
√ 3 , pentru n par,
n
an = 1
7 pentru n impar,
,
deci nu putem utiliza Criteriul rădăcinii cu limită. Mai mult, nu se poate utiliza nici Criteriul raportului cu
limită deoarece
an+1 3 n 1
=
7 7 , pentru n par,
7 n 1
an 3 3 pentru n impar.
,
∞
X
√ 1
Evident, lim sup n an = 3 < 1, deci conform Criteriului rădăcinii cu limită superioară, seria an converge.
n→∞
n=1
Subliniem ı̂ncă o dată că, ipoteza din Criteriul rădăcinii cu limită (respectiv Criteriul raportului cu limită) este
27
mai tare decât cea din Criteriul rădăcinii cu limită superioară (respectiv Criteriul raportului cu limite extreme),
după cum s-a putut observa şi ı̂n exemplul dat anterior.
(iv) Criteriul rădăcinii cu limită (sau cu limită superioară) implică Criteriul raportului cu limită (sau cu
limite extreme), fapt ce rezultă din Teorema 2.3.11 şi Propoziţia 2.3.13. Însă, există situaţii ı̂n care natura unei
serii se poate preciza cu Criteriul rădăcinii şi nu cu Criteriul raportului. De exemplu, pentru seria de la punctul
(iii) avem lim inf aan+1
n
= 0 < 1 şi lim sup aan+1 n
= ∞ > 1, deci nu se poate aplica Criteriul raportului cu limite
extreme. Totuşi, există situaţii ı̂n care se pretează utilizarea Criteriului raportului, ı̂n loc de cel al rădăcinii. De
X∞
3·5·...(2n+1)
exemplu, rezultă imediat că seria 2·5·...·(3n−1) converge aplicând Criteriul raportului cu limită.
n=1
(v) Criteriul lui Raabe-Duhamel implică Criteriul raportului cu limită. Într-adevăr, dacă presupunem că
există lim aan+1
n
= a 6= 1, atunci

an −∞, a > 1,
lim n −1 =
an+1 ∞, dacă a < 1,
ceea ce utilizând concluziile din Criteriul lui Raabe-Duhamel, ne conduce la concluziile din Criteriul raportului cu
limită. Există ı̂nsă situaţii ı̂n care lim aan+1
n
= 1, deci nu putem folosi Criteriul raportului cu limită, dar se poate
X∞
2·7·12·...·(5n−3) an+1 5n+2
utiliza Criteriul lui Raabe-Duhamel. De exemplu, fie seria 3·8·13·...·(5n−2) . Evident lim an = lim 5n+3 = 1,
n=1
iar lim n aan+1n
− 1 = lim 5n+2 n
= 51 < 1, deci seria considerată diverge.
Observaţia 3.1.11P Dacă se aplică Criteriul raportului cu limite extremeP sau cel al rădăcinii cu limită supe-
rioară pentru seria |an | şi aceasta este divergentă, atunci şi seria an este divergentă (pentru că ı̂n acest
caz (an ) nu are limita 0 : a se vedea demonstraţiile acestor criterii şi Propoziţia
P 2.3.11). În particular, dacă se
aplică CriteriulP
raportului cu limită sau cel al rădăcinii cu limită pentru seria |an | şi aceasta este divergentă,
atunci şi seria an este divergentă (a se vedea Teorema 2.3.6 şi Propoziţia 2.3.13).
După cum este bine cunoscut, sunt situaţii ı̂n care Criteriul raportului (cu mărginire sau cu limită), Criteriul
Raabe-Duhamel sau Criteriile de comparaţie I, II sau cu limită nu pot fi aplicate. În cele ce urmează, avem ca
scop obţinerea criteriului lui Gauss1 , ı̂n care nu vom mai avea cazuri de dubiu (cum e cazul limitei 1 ı̂n unele
din criteriile menţionate anterior). Pentru aceasta ı̂nsă vom prezenta mai ı̂ntâi Criteriul lui Kummer2 .
∞
X
Teorema 3.1.12 (Criteriul lui Kummer) Fie an o serie cu termeni strict pozitivi şi fie (cn ) un şir de
n=1
numere strict pozitive. Construim şirul
an
kn = cn − cn+1 .
an+1
∞
X
(i) Dacă există δ > 0 şi n0 ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ n0 , kn ≥ δ, atunci seria an este convergentă.
n=1
∞
X
1
(ii) Dacă seria cn este divergentă şi există n0 ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ n0 , kn ≤ 0, atunci seria
n=1
∞
X
an este divergentă.
n=1
Demonstraţie: (i) Fie n ≥ n0 astfel ı̂ncât kn ≥ δ. Avem

cn an − cn+1 an+1 ≥ δan+1 ≥ 0, (3.1)
aşadar (cn an ) este un şir descrescător, şi deci mărginit superior. Evident, (cn an ) este mărginit şi inferior,
∞
X
deci are limita finită. Fie (sn ) şirul sumelor partiale asociat seriei (cn an − cn+1 an+1 ) . Rezultă că seria
n=1
∞
X
(cn an − cn+1 an+1 ) converge deoarece şirul sn = c1 a1 − cn+1 an+1 este convergent. Prin urmare, ţinând cont
n=1
∞
X
de (3.1) şi aplicând Criteriul I de comparaţie, rezultă că seria an este convergentă.
n=1
1 Carl Friedrich Gauss-matematician, fizician şi astronom german, 1777-1855
2 Ernst Eduard Kummer-matematician german, 1810-1893
28
1 ∞
X
an+1 cn+1 1
(ii) Fie n ≥ n0 . Cum kn ≤ 0, obţinem că an ≥ 1 , deci, ţinând cont de faptul că seria cn este
cn
n=1
∞
X
divergentă şi aplicând Criteriul II de comparaţie, rezultă că seria an este divergentă.
n=1
∞
X
Corolarul 3.1.13 (Criteriul lui Kummer cu limită) Fie an o serie cu termeni strict pozitivi şi fie (cn )
n=1
un şir de numere strict pozitive. Presupunem că există

an
lim cn − cn+1 = c.
an+1
∞
X
(i) Dacă c > 0, atunci seria an este convergentă.
n=1
∞
X ∞
X
1
(ii) Dacă c < 0 şi seria cn este divergentă, atunci seria an este divergentă.
n=1 n=1
Demonstraţie: Scriem caracterizarea cu ε a limitei date: pentru orice ε > 0, există nε ∈ N, astfel ı̂ncât pentru
orice n ≥ nε ,
an
−ε + c < cn − cn+1 < ε + c.
an+1
(i) Presupunem că c > 0. Atunci, există ε > 0 astfel ı̂ncât δ := c − ε > 0. Astfel, din inegalitatea precedentă
şi aplicând Teorema 3.1.12 rezultă concluzia.
∞
X
1
(ii) Presupunem acum că c < 0 şi seria cn este divergentă. Atunci, există α ∈ R astfel ı̂ncât c < α < 0,
n=1
deci există ε := α − c > 0 astfel ı̂ncât ε + c < 0. Astfel, analog cu (i), are loc concluzia.
Observaţia 3.1.14 Dacă ı̂n corolarul precedent considerăm şirul (cn ) definit prin cn = n pentru orice număr
natural nenul n, atunci se obţine Criteriul lui Raabe-Duhamel pentru că ı̂n acest caz avem:

an an
c = lim cn − cn+1 = lim n − (n + 1)
an+1 an+1

an
= lim n −1 −1 .
an+1
Mai departe, reamintim Criteriul lui Cauchy de condensare, iar apoi continuăm cu Criteriul lui Bertrand3 .
P
Teorema 3.1.15 (Criteriul lui Cauchy de condensare) Fie an o serie cu termeni pozitivi astfel ı̂ncât
∞
P ∞
P
şirul (an ) este descrescător. Atunci an ∼ 2n a2n .
n=0 n=0
∞
X
Teorema 3.1.16 (Criteriul lui Bertrand) Fie an o serie cu termeni strict pozitivi. Presupunem că există
n=1
limita
an
lim ln n n − 1 − 1 = b.
an+1
∞
X
(i) Dacă b > 1, atunci seria an este convergentă.
n=1
∞
X
(ii) Dacă b < 1, atunci seria an este divergentă.
n=1
3 Joseph Louis François Bertrand-matematician francez, 1822-1900
29
Demonstraţie: Fie (cn ) şirul de numere dat prin cn = n ln n pentru orice număr natural nenul n. Acest şir
X∞
1
satisface ipotezele Criteriului lui Kummer cu limită ı̂ntrucât seria cn este divergentă. Într-adevăr, conform
n=1
1
Criteriului lui Cauchy4 , de condensare, cum n ln n ց, avem
X∞ X∞ X∞
1 n 1 1
∼ 2 n n
∼ ,
c
n=1 n n=1
2 ln 2 n=1
n
∞
X
deci seria 1
cn este divergentă. Mai departe, calculăm lim kn , unde kn = cn aan+1
n
− cn+1 , pentru orice n ∈ N∗ .
n=1
Avem:

an
lim kn = lim ln n n − 1 − 1 − (n + 1) [ln (n + 1) − ln n]
an+1
( n+1 )
an 1
= lim ln n n − 1 − 1 − ln 1 +
an+1 n
= b − 1.
Concluzia rezultă direct din Criteriul lui Kummer cu limită.

∞
X
Teorema 3.1.17 (Criteriul lui Gauss) Fie an o serie cu termeni strict pozitivi astfel ı̂ncât pentru orice
n=1
an
n ≥ n0 , n0 ∈ N, raportul an+1 se poate scrie ı̂n forma:
an µ xn
= λ + + 1+γ ,
an+1 n n
unde λ, µ, γ ∈ R, γ > 0 şi (xn ) ⊂ R este un şir mărginit.

∞
X
(i) Dacă λ > 1, atunci seria an este convergentă.
n=1
∞
X
(ii) Dacă λ < 1, atunci seria an este divergentă.
n=1
∞
X
(iii) Dacă λ = 1, atunci seria an este divergentă pentru µ ≤ 1 şi convergentă pentru µ > 1.
n=1
Demonstraţie: Evident lim aan+1

n
= λ, deci (i) şi (ii) rezultă din Criteriul raportului cu limită. Presupunem că
λ = 1. Atunci
an
lim n − 1 = µ,
an+1
deci cazurile µ < 1, respectiv µ > 1 rezultă din Criteriul lui Raabe-Duhamel. Astfel, ı̂n continuare presupunem
că µ = 1. Atunci, utilizând limita fundamentală lim lnxγx = 0, şirul din Criteriul lui Bertrand are limita
x→∞

an xn
lim ln n n − 1 − 1 = lim ln n γ = 0 < 1,
an+1 n
∞
X
deci seria an este divergentă.
n=1
∞
X 12 ·52 ·92 ·...·(4n−3)2 12 ·52 ·92 ·...·(4n−3)2
Exemplul 3.1.18 Fie seria 32 ·72 ·112 ·...·(4n−1)2
. Considerăm an = 32 ·72 ·112 ·...·(4n−1)2
, n ∈ N∗ . Observăm
n=1
mai ı̂ntâi că 2
an+1 4n + 1
lim = lim = 1,
an 4n + 3
4 Augustin-Louis Cauchy-unul dintre cei mai importanţi matematicieni francezi, 1789-1857
30
deci nu putem aplica Criteriul raportului cu limită. De asemenea, nu se poate aplica nici Criteriul raportului cu
mărginire. În caz contrar, ţinând cont că aan+1
n
< 1, singura posibilitatea de a putea aplica criteriul menţionat
mai sus este ca ipoteza din punctul (i) să aibă loc. Astfel, presupunem că există M < 1 astfel ı̂ncât aan+1
n
≤M
de la un rang ı̂ncolo. Atunci 0 ≤ (M − 1) 16n2 + (3M − 1) 8n + 9M − 1 de la un rang ı̂ncolo, ceea ce e absurd
deoarece membrul drept tinde la −∞. Mai mult, se observă că nu putem aplica nici Criteriul lui Raabe-Duhamel
deoarece
an 16n + 8
lim n − 1 = lim n = 1.
an+1 16n2 + 8n + 1
Totuşi, utilizând scrierea
1 α 1 α2
α =1− + α , α ∈ R,
1+ n n 1+ n n2
obţinem că
2
an 4n + 3 16n + 8 16n + 8
= =1+ 2 =1+
an+1 4n + 1 (4n + 1) 1 2
16n2 1 + 4n
2
1 1 1 1 1 1 1 1
=1+ + 2 2 = 1 + + 1 − + 1
n 2n 1+ 1 n 2n2 4n 16n2 1 + 4n
4n
1 1
= 1 + + 2 θn ,
n n
∞
X
unde (θn ) este mărginit. Prin urmare, conform Criteriului lui Gauss, seria an este divergentă.
n=1
Observaţia 3.1.19 Putem studia natura seriei din exemplul precedent şi utilizând Criteriul lui Bertrand după
cum urmează. Fie (an ) termenul general al seriei considerate. Avem

an 16n2 + 8n
lim ln n n − 1 − 1 = lim ln n − 1
an+1 16n2 + 8n + 1
− ln n
= lim 2
16n + 8n + 1
ln n −1
= lim = 0 < 1,
n 16n + 8 + n1
P
deci conform Criteriului lui Bertrand seria an diverge.
n≥1
Încheiem această secţiune cu Criteriul logaritmic, dar nu ı̂nainte de a reaminti aici natura seriei armonice
∞
P 1
generalizate. Astfel, seria armonică generalizată nα , unde α ∈ R este convergentă dacă α > 1 şi divergentă
n=1
dacă α ≤ 1 (pentru mai multe detalii, a se vedea Secţiunea Serii remarcabile. Aplicaţii ).
∞
X
Teorema 3.1.20 (Criteriul logaritmic) Fie an o serie cu termeni strict pozitivi. Presupunem că există
n=1
ln a1n
lim = a.
ln n
∞
X
(i) Dacă a > 1, atunci seria an este convergentă.
n=1
∞
X
(ii) Dacă a < 1, atunci seria an este divergentă.
n=1
Demonstraţie: (i) Presupunem că a > 1. Atunci există β ∈ R astfel ı̂ncât 1 < β < a. Utilizând caracterizarea
cu ε := a − β > 0 a limitei, de la un rang ı̂ncolo are loc
ln a1n
> β,
ln n
31
i.e., ln a1n > β ln n, de unde rezultă că
1 1
an < = .
eβ ln n nβ
∞
X
1
Cum seria armonică generalizată nβ
este convergentă, aplicând Criteriul I de comparaţie se obţine concluzia.
n=1
(ii) Presupunem că a < 1. Similar cu (i), există β < 1 astfel ı̂ncât de la un rang ı̂ncolo
ln a1n
< β,
ln n
deci
1
. an >
nβ
∞
X
Prin urmare, conform Criteriului I de comparaţie, seria an diverge.
n=1
∞
X ln(n+1)
1
Exemplul 3.1.21 Fie seria an , unde an = n3 +n+3 pentru orice n ∈ N∗ . Calculăm limita din
n=1
Criteriul logaritmic:
ln a1n ln (n + 1)
lim = lim ln n3 + n + 3 = ∞.
ln n ln n
∞
X
Aşadar, seria an este convergentă.
n=1
3.2 Serii remarcabile. Aplicaţii

În cadrul acestei secţiuni vom prezenta câteva dintre seriile remarcabile din analiza matematică. Începem prin
a aminti una dintre cele mai vechi dintre acestea.
∞
P
Definiţia 3.2.1 Se numeşte seria geometrică de raţie x, seria xn , unde x ∈ R \ {0}.
n=0
În cele ce urmează studiem convergenţa seriei geometrice. Este un caz rarisim când convergenţa se poate
stabili prin sumare şi trecere la limită (aşa cum cere definiţia). Într-adevăr, suma parţială poate fi efectuată:
n+1
sn (x) = 1 + x + ... + xn = 1−x1−x , x 6= 1 şi sn (1) = n + 1. Întrucât x
n+1
cu x 6= 1 converge dacă şi numai dacă
1
|x| < 1, rezultă că seria geometrică converge dacă |x| < 1, iar suma ei este s (x) = lim sn (x) = 1−x . Aşadar,
am stabilit şi dezvoltarea
1
= 1 + x + x2 + ... + xn + ..., |x| < 1. (3.2)
1−x
∞
P
În plus, dacă x ≥ 1, atunci lim sn (x) = ∞, deci seria geometrică diverge şi are suma xn = +∞. Dacă
n=0
x ≤ −1, atunci seria este divergentă.
!Menţionăm că, deoarece seria geometrică este utilizată ca serie de comparaţie ı̂n demonstraţiile criteriilor
raportului şi rădăcinii, am comite un cerc vicios dacă am demonstra convergenţa ei cu ajutorul unuia din aceste
criterii.
Continuăm cu studiul seriei armonice generalizate.
∞
P 1
Definiţia 3.2.2 Se numeşte seria armonică generalizată, seria nα , unde α ∈ R.
n=1
rând, dacă α ≤ 0, seria de mai sus este divergentă deoarece termenul general nu tinde la 0. Pentru
În primul
1
α > 0, este un şir descrescător, pozitiv şi din Criteriul lui Cauchy de condensare rezultă că seria iniţială
nα
P∞ 1 ∞
P
are aceeaşi natură cu seria 2n · nα = 2n(1−α) . Dar ultima serie este una geometrică de raţie q = 21−α .
n=0 2 n=0
Am văzut că o serie geometrică este convergentă dacă şi numai dacă |q| < 1. În cazul nostru,
21−α < 1 dacă şi numai dacă 1 − α < 0,
32
P∞ 1
adică α > 1. În concluzie, seria armonică generalizată α
este convergentă dacă α > 1 şi este divergentă
n=1 n
dacă α ≤ 1 (a se vedea alte demonstraţii pentru studiul naturei seriei ı̂n exerciţiile de la seminar şi calculul
sumei pentru α = 2 ı̂n Secţiunea Formula lui Wallis, formula lui Stirling, suma lui Euler ).
Mai departe, prezentam cel de-al treilea exemplu remarcabil de serie din analiza matematică şi anume, seria
binomială. Aceasta fiind o serie de puteri, deci o serie cu termeni oarecare, reamintim mai ı̂ntâi noţiunile
de absolută convergenţă şi semiconvergenţă, apoi conceptul de serie de puteri, ı̂mpreună cu Teorema razei de
convergenţă şi două dintre rezultatele fundamentale studiate ı̂n anul I ce oferă o metodă de calcul a razei de
convergenţă.
P P
Definiţia 3.2.3 O serie an se numeşte absolut convergentă dacă seria |an | este convergentă.
P P
Teorema 3.2.4 Dacă o serie an este absolut convergentă, atunci seria an este convergentă.
∞
X (−1)n
Observaţia 3.2.5 Reciproca teoremei precedente nu este adevărată. Contraexemplu: seria n .
n=1
Definiţia 3.2.6 O serie care este convergentă, dar nu este absolut convergentă se numeşte semiconvergentă.
Definiţia 3.2.7 Fie (an ) un şir de numere reale. Seria

∞
X
an xn = a0 + a1 x + a2 x2 + ... + an xn + ..
n=0
se numeşte serie de puteri. Numărul an se numeşte coeficientul termenului de rang n.

∞
P
Teorema 3.2.8 (a razei de convergenţă) Fie an xn o serie de puteri. Atunci are loc una dintre următoarele
n=0
situaţii:
(i) seria este convergentă doar pentru x = 0;
(ii) există şi este unic determinat un număr real R ∈ (0, +∞) astfel ı̂ncât seria este absolut convergentă
pe intervalul (−R, R) şi divergentă pe (−∞, −R) ∪ (R, +∞); mai mult, ı̂n această situaţie, seria este uniform
convergentă pe orice interval ı̂nchis şi mărginit [α, β] ⊂ (−R, R), α, β ∈ R;
(iii) seria este absolut convergentă pentru orice x ∈ R şi uniform convergentă pe orice interval ı̂nchis şi
mărginit [α, β] ⊂ R, α, β ∈ R.
În cazul de la (ii) din teorema precedentă, numărul R se numeşte raza de convergenţă a seriei, iar
(−R, R), intervalul de convergenţă al seriei. Teorema precedentă nu precizează nimic ı̂n ce priveşte
convergenţa ı̂n extremităţile intervalului de convergenţă; studiul ı̂n această situaţie se face de la caz la caz.
Pentru cazul (i) vom considera R = 0, iar pentru cazul (iii), R = +∞.
∞
P p
Teorema 3.2.9 (Cauchy-Hadamard) Fie an xn o serie de puteri. Presupunem că există l := lim n
|an |.
n=0 n→∞
Atunci raza de convergenţă a seriei este R = 0, dacă l = ∞, R = 1l , dacă l ∈ (0, ∞) şi R = ∞, dacă l = 0.
∞
P
Teorema 3.2.10 Fie an xn o serie de puteri. Presupunem că există un indice n0 ∈ N astfel ı̂ncât an 6= 0,
n=0
|an+1 | 1
pentru orice n ≥ n0 . Dacă există lim ∈ R, atunci raza de convergenţă a seriei este R = |an+1 | , cu
n→∞ |an | lim |an |
n→∞
convenţia 1/∞ = 0 şi 1/0 = ∞.
Definiţia 3.2.11 Se numeşte seria binomială seria
α α(α − 1) 2 α(α − 1)...(α − n + 1) n

1+ x+ x + ... + x + ..., α ∈ R. (3.3)
1! 2! n!
În cele ce urmează vom studia natura aceste serii. Observăm mai ı̂ntâi că pentru α = 0, 1, 2... se obţine un
polinom de grad α, deci seria este absolut convergentă pentru orice x ∈ R. În plus, ı̂n acest caz, toţi termenii
33
de la un rang ı̂ncolo devin 0, obţinându-se astfel formula clasică. Să presupunem că α ∈
/ N. Să determinăm,
pentru ı̂nceput, raza de convergenţă a seriei (3.3). Se observă că:
α(α−1)...(α−n+1)(α−n)
an+1 (n+1)! α−n
lim = lim α(α−1)...(α−n+1)
= lim = 1.
n→∞ an n→∞ n→∞ n+1
n!
Prin urmare, conform rezultatelor de mai sus, raza de convergenţă a seriei binomiale este R = 1, iar seria este
absolut convergentă pe (−1, 1) şi divergentă pe R \ [−1, 1]. Să examinăm acum problema convergenţei seriei
binomiale ı̂n x = 1 şi x = −1. Să luăm |x| = 1. Atunci
an+1 α−n
= ,
an n+1
iar cum α este constant, pentru n suficient de mare,
an+1 n−α
= .
an n+1
Încercăm să folosim Criteriul Raabe-Duhamel, de unde obţinem:

|an | n+1 n(α + 1)
n −1 =n −1 = → α + 1.
|an+1 | n−α n−α
Deci, dacă α > 0, seria este absolut convergentă. Cazul α = 0, a fost discutat la ı̂nceput. Rămâne cazul α < 0
ı̂n care seria modulelor este divergentă. În această situaţie notăm β = −α > 0 şi seria devine
∞
X β(β + 1)...(n + β − 1) n
1+ (−1)n x .
n=1
n!
Dacă x = −1, atunci avem seria

X∞
β(β + 1)...(n + β − 1)
1+ ,
n=1
n!
care este cu termeni pozitivi. Aplicându-i, ca mai sus, Criteriul lui Raabe-Duhamel, obţinem divergenţa acestei
serii. Deci, ı̂n cazul α < 0, x = −1, seria este divergentă.
Să luăm acum cazul x = 1 şi seria devine
∞
X β(β + 1)...(n + β − 1)
1+ (−1)n .
n=1
n!
Fiind o serie alternată ı̂ncercăm să aplicăm Criteriul lui Leibniz5 pe care il reamintim aici.
X∞
Criteriul lui Leibniz: Fie (−1)n bn o serie alternată (bn > 0, ∀n ≥ 0) astfel ı̂ncât şirul (bn ) este
n=0
∞
X
descrescător şi convergent la 0. Atunci seria (−1)n bn este convergentă.
n=0
Fie
β(β + 1)...(n + β − 1)
cn = , n ∈ N∗ .
n!
Studiem monotonia lui (cn ):
cn+1 n+β
= .
cn n+1
Deci, dacă β ≥ 1, şirul (cn ) este crescător, şi cum este un şir de numere strict pozitive, nu poate avea limita
0. În consecinţă nici ((−1)n cn ) nu are limita 0, deci seria este divergentă. Aşadar, dacă x = 1 şi α ≤ −1, seria
este divergentă. Mai rămâne cazul β ∈ (0, 1). În acest caz (cn ) este descrescător. Rămâne de stabilit limita
acestui şir (care există conform Teoremei de convergenţă a şirurilor monotone). Pentru aceasta, logaritmăm
şirul şi folosim inegalitatea ln x ≤ x − 1 pentru orice x > 0:

β−1 β−1 1 1
ln cn ≤ (β − 1) + + ... + = (β − 1) 1 + + ... + .
2 n 2 n
5 Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz-filozof şi matematician german; alături de Newton, Leibniz este considerat co-
inventatorul calcului diferenţiial şi integral, respectiv co-fondatorul analizei matematice moderne, 1646 (Leipzig)-1716
34
Cum 1 + 21 + · · · + n1 → ∞ şi β − 1 < 0, limita membrului drept este −∞. Deducem că ln cn → −∞, deci
lim cn = lim eln cn = 0 (de asemenea, se poate obţine că lim cn = 0 utilizând Lema Stolz-Cesàro). Putem aplica
Criteriul lui Leibniz şi obţinem că seria este convergentă dacă x = −1 şi α ∈ (−1, 0). Astfel, toate cazurile sunt
rezolvate
 şi putem rezuma discuţia de mai sus astfel: seria binomială este
 absolut convergentă dacă (α ∈ N şi x ∈ R) sau (α ∈ / N şi x ∈ (−1, 1)) sau (α ∈ R+ \ N şi |x| = 1) ,
semiconvergentă dacă α ∈ (−1, 0) şi x = 1,

divergentă dacă (α ∈ / N şi x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)) sau (α < 0 şi x = −1) sau (α ≤ −1 şi x = 1) .
În continuare, vrem să calculăm suma seriei date ı̂n (3.3). Am văzut că pentru orice α ∈ R, seria binomială
este absolut convergentă pe (−1, 1) , deci putem consideră f : (−1, 1) → R suma seriei pe (−1, 1), adică
α α(α − 1) 2 α(α − 1)...(α − n + 1) n

f (x) = 1 + x+ x + ... + x + ..., α ∈ R. (3.4)
1! 2! n!
Vrem să determinăm f ′ , iar ı̂nainte de aceasta reamintim următorul rezultat.
∞
P
Teorema 3.2.12 Dacă seria de puteri an xn are raza de convergenţă R > 0 şi suma f pe intervalul (−R, R)
n=0
atunci:
(i) f este derivabilă şi pentru orice x ∈ (−R, R) are loc
f ′ (x) = a1 + 2a2 x + ... + nan xn−1 + ....
(ii) f este integrabilă pe orice subinterval [a, b] ⊂ (−R, R) şi pentru orice x ∈ (−R, R)
Z x X∞
an n+1
f (t)dt = x .
0 n=0
n+1
Astfel, conform teoremei de mai sus, f este derivabilă pe (−1, 1) şi are loc formula
′ α α(α − 1) α(α − 1)... (α − n + 1) n−1

f (x) = + x + ... + x + ..., (3.5)
1! 1! (n − 1)!
care ı̂nmulţită cu x ne conduce la:
′ α α(α − 1) 2 α(α − 1)... (α − n + 1) n
xf (x) = x+ x + ... + x + ... (3.6)
1! 1! (n − 1)!
Prin urmare, din (3.5) şi (3.6) obţinem

′ α(α − 1) α (α − 1) (α − 2) α(α − 1) 2
(1 + x) f (x) = α + +α x+ + x
1! 2! 1!

α(α − 1)...(α − n) α(α − 1)...(α − n + 1) n
+ ... + + x + ...
n! (n − 1)!
sau, ţinând seama că
α(α − 1)...(α − n) α(α − 1)...(α − n + 1)

+
n! (n − 1)!

α(α − 1)...(α − n + 1) α − n
= +1
(n − 1)! n
α(α − 1)...(α − n + 1)α
= , ∀n ∈ N∗
n!
obţinem

α α (α − 1) 2 α(α − 1)...(α − n + 1) n
(1 + x) f ′ (x) = α 1 + x + x + ... + x + ... = αf (x) .
1! 2! n!
Aşadar are loc relaţia

(1 + x) f ′ (x) = αf (x) , (3.7)
35
pentru orice x ∈ (−1, 1).
Se observă că f (x) 6= 0 pe (−1, 1), ı̂ntrucât, dacă ar exista un punct x0 ∈ (−1, 1) cu f (x0 ) = 0, atunci ţinând
cont de (3.7), rezultă că şi f (k) (x0 ) = 0 pentru orice k ∈ N∗ , ceea ce ar conduce la fapul că f este constantă
pe (−1, 1) , dar cum f (x0 ) = 0, obţinem f (x) = 0 pentru orice x ∈ (−1, 1). Însă, aceasta este o contradicţie,
deoarece f (0) = 1.
Deci, ı̂mpărţim prin f (x) ı̂n (3.7) obţinem relaţia
f ′ (x) α
= (3.8)
f (x) 1+x
pentru orice x ∈ (−1, 1). În plus, f (x) > 0 pentru orice x ∈ (−1, 1) . Altfel, ţinând cont şi de faptul că
f (x) 6= 0 pe (−1, 1), există x ∈ (−1, 1) astfel ı̂ncât f (x) > 0, deci f (x) f (0) < 0 şi cum f e continuă, există
y ∈ (x, 0) ⊂ (−1, 1) sau (0, x) ⊂ (−1, 1) astfel ı̂ncât f (y) = 0, ceea ce este o contradicţie (deoarece f (x) 6= 0 pe
(−1, 1)).
Din relaţia (3.8) , prin integrare, obţinem
ln f (x) = α ln (1 + x) + c,
unde c ∈ R. Prin urmare avem

f (x) = (1 + x)α ec ,
Cum f (0) = 1, obţinem c = 0. Deci
f (x) = (1 + x)α , (3.9)
Din relaţiile (3.4) şi (3.9) se obţine următoarea formulă remarcabilă de ridicare a unui binom la o putere
generală, numită formula binomului, formulă ce a fost descoperită de Isaac Newton6 :
α α (α − 1) 2 α(α − 1)...(α − n + 1) n
(1 + x)α = 1 + x+ x + ... + x + ..., ∀x ∈ (−1, 1) , α ∈ R. (3.10)
1! 2! n!
Evident formula binomului generalizează binecunoscuta formulă a binomului lui Newton, adevărată pentru
α ∈ N, fapt ce justifică şi denumirea acestei serii, de serie binomială.
Să parcurgem acum câteva cazuri particulare ce se pot obţine pe baza relaţiei (3.10). Să observăm mai ı̂ntâi
că, dacă x ∈ (−1, 1), atunci −x ∈ (−1, 1) şi x2 ∈ [0, 1).
Astfel, dacă α = −1, obţinem suma progresiei geometrice:
1
= 1 − x + x2 − ... + (−1)n xn + ..., ∀x ∈ (−1, 1), (3.11)
1+x
de unde, schimbând x ı̂n −x obţinem:
1
= 1 + x + x2 + ... + xn + ..., ∀x ∈ (−1, 1) (3.12)
1−x
(a se vedea şi relaţia (3.2)), iar, ı̂nlocuind x cu t şi integrând termen cu termen de la 0 la x deducem că (a se
vedea Teorema 3.2.12):
x2 x3 x4 n−1 x
n
ln (1 + x) = x − + − + ... + (−1) + ..., ∀x ∈ (−1, 1). (3.13)
2 3 4 n
În continuare, ı̂n (3.11) trecând x ı̂n x2 obţinem:

1
= 1 − x2 + x4 − ... + (−1)n x2n + ..., ∀x ∈ (−1, 1),
1 + x2
de unde, prin integrare termen cu termen deducem că:
x3 x5 x7 x2n+1
arctg x = x − + − + ... + (−1)n + ..., ∀x ∈ (−1, 1). (3.14)
3 5 7 2n + 1
6 Isaac Newton-matematician, fizician şi astronom englez, 1643-1642
36
1
Pentru α = 2 avem:
√ 1 1 1 · 3 · 5 · ... · (2n − 3) n
x+1=1+ x− 2 x2 + ... + (−1)n−1 x + ..., ∀x ∈ (−1, 1).
2 · 1! 2 · 2! 2n · n!
Pentru α = − 21 avem:
1 1 1·3 2 1 · 3 · 5 · ... · (2n − 1) n

√ =1− x+ 2 x + ... + (−1)n x + ..., ∀x ∈ (−1, 1). (3.15)
x+1 2 · 1! 2 · 2! 2n · n!
De asemenea, făcând x → x2 şi integrând ı̂n (3.15) deducem că:

p x3 (2n − 1)!!
ln(x + x2 + 1) = x − + ... + (−1)n x2n+1 + ..., ∀x ∈ (−1, 1).
3 · 2 · 1! (2n + 1)(2n)!!
Alte manipulări asemănătoare ne conduc la:
1 1 1·3 2 (2n − 1)!! n

√ =1+ x+ 2 x + ... + x + ..., ∀x ∈ (−1, 1)
1−x 2 · 1! 2 · 2! (2n)!!
şi
1 1 2 1·3 4 (2n − 1)!! 2n
√ =1+ x + 2 x + ... + x + ..., ∀x ∈ (−1, 1).
1−x 2 2 · 1! 2 · 2! (2n)!!
Prin integrare, avem
1 1·3 (2n − 1)!!

arcsin x = x + x3 + 2
x5 + ... + x2n+1 + ..., ∀x ∈ (−1, 1). (3.16)
3 · 2 · 1! 5 · 2 · 2! (2n + 1)(2n)!!
În unele cazuri, formulele din dezvoltările ı̂n serie de mai sus care au loc pe intervale deschise se pot extinde
ı̂n capete. Pentru a pune ı̂n evidenţă astfel de situaţii, vom demonstra un rezultat datorat lui Abel. Avem
pentru ı̂nceput nevoie de o lemă.
Pn
Lema 3.2.13 Fie (an )n∈N şi (bn )n∈N două şiruri de numere reale. Fie sn = k=0 ak , unde n ∈ N\ {0} .
Atunci, pentru orice m natural mai mic decât n,
n
X n−1
X
a k bk = sk (bk − bk+1 ) + sn bn − sm−1 bm ,
k=m k=m
unde, prin convenţie, s−1 = 0.

Demonstraţie (opţională): Avem:
n
X n
X n
X n−1
X
a k bk = (sk − sk−1 ) bk = s k bk − sk bk+1
k=m k=m k=m k=m−1
n−1
X
= sk (bk − bk+1 ) + sn bn − sm−1 bm ,
k=m
adică ceea ce trebuia arătat.

∞
P
Teorema 3.2.14 (Abel) Fie seria numerică an . Dacă seria este convergentă şi are suma s, atunci
n=0
∞
X
lim an xn = s.
xր1
n=0
∞
P
Demonstraţie (opţională): Ipoteza implică faptul că seria de puteri an xn este convergentă ı̂n x = 1,
n=0
∞
P
ceea ce ne conduce la faptul că seria an xn este convergentă pe (−1, 1] (a se vedea Criteriul de comparaţie
n=0
I ). Concluzia este că suma seriei este continuă ı̂n x = 1.
37
n
P ∞
P
Fie, ca mai sus, sn = ak , unde n ∈ N\ {0} . Ştim că sn → s. Pentru |x| < 1, notăm f (x) = an xn şi
k=0 n=0
n
P
fn (x) = ak xk . Pe baza lemei anterioare,
k=0
n−1
X
fn (x) = sk (1 − x) xk + sn xn ,
k=0
∞
P
de unde, ţinând cont că sn → s şi fn → f (pentru că seria an xn este convergentă pe (−1, 1]), deducem că
n=0
pentru orice x ∈ (0, 1) ,
∞
X
f (x) = (1 − x) s k xk .
k=0
∞
P
Cum (1 − x) xk = 1, avem
k=0
∞
X
f (x) − s · 1 = (1 − x) (sk − s) xk .
k=0
Fie ε > 0. Cum sn → s, există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε , |sn − s| < 2−1 ε. Atunci
nX
!
ε −1 ∞
X
k k
|f (x) − s| ≤ (1 − x) |sk − s| x + |sk − s| x
k=0 k=nε
nX
!
ε −1
−1 1
< (1 − x) |sk − s| + 2 ε
1−x
k=0
nX
ε −1
= (1 − x) |sk − s| + 2−1 ε.
k=0
nP
ε −1
Este clar că există δ > 0 astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ (1 − δ, 1) , (1 − x) |sk − s| < 2−1 ε (de exemplu,
k=0
ε
δ= ε −1
nP ).
2 |sk −s|
k=0
Am arătat astfel că pentru orice ε > 0, există δ > 0 astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ (1 − δ, 1) ,
|f (x) − s| < ε,
deci conform teoremei de caracterizarea ε − δ a limitei, se obţine exact concluzia.

P∞
Corolarul 3.2.15 Fie n=0 an xn o serie de puteri. Dacă seria are raza de convergenţă numărul real R > 0
şi este convergentă ı̂n R, atunci suma f a seriei este continuă la stânga ı̂n R, adică limxրR f (x) = f (R) .
Demonstraţie (opţională): Este suficient să considerăm funcţia g : (−1, 1) → R, g(x) = f (Rx) a cărei
dezvoltare ı̂n serie de puteri are raza de convergenţă egală cu 1 şi acesteia să ı̂i aplicăm Teorema lui Abel. Mai
Pn
precis, considerăm fn (x) = ak xk şi avem
k=0
lim fn (Rx) = f (Rx) = g (x) , ∀x ∈ (−1, 1) ,

n→∞
deci conform Teoremei lui Abel

lim g(x) = g (1) ,
xր1
adică exact concluzia dorită, deoarece
lim g(x) = lim f (Rx) = lim f (y)

xր1 xր1 yրR
şi
g (1) = f (R) .

38
Observaţia 3.2.16 Am văzut mai sus că pentru orice x ∈ (−1, 1)
x x2 x3 x4 xn
ln(x + 1) = − + − + ... + (−1)n−1 + ...
1 2 3 4 n
P∞ (−1)n−1
Seria n=1 n este convergentă (Criteriul lui Leibniz), deci din Teorema lui Abel deducem
X∞
1 (−1)n−1 (−1)n−1
ln 2 = 1 − + ... + + ... = .
2 n n=1
n
Similar, am arătat mai sus că

x3 x5 x7 x2n+1
arctg x = x − + − + · · · + (−1)n + · · ·, ∀x ∈ (−1, 1).
3 5 7 2n + 1
P∞ (−1)n
Seria n=0 2n+1 este convergentă, deci
X∞
π 1 1 1 (−1)n (−1)n
=1− + − +···+ + ... = .
4 3 5 7 2n + 1 n=0
2n + 1
Observaţia 3.2.17 Teorema lui Abel este mult mai uşor Pde demonstrat dacă toţi termenii an sunt pozitivi,
∞
ı̂ntrucât |an xn | ≤ an pentru |x| ≤ 1 şi convergenţa
P∞ seriei n=0 an implică, pe baza Criteriului lui Weierstrass,
uniforma convergenţă a seriei de puteri n=0 an xn pe intervalul [−1, 1], deci suma f este continuă pe acest
interval.
3.3 Calcule aproximative cu ajutorul seriilor (opţional)

Seriile de puteri sunt nu numai mijloace comode de exprimare a funcţiilor ı̂n vederea manevrării lor globale, ci
şi excelente mijloace de calcul aproximativ al valorilor acestor funcţii. În continuare vom ilustra această idee
prin câteva exemple.
Reamintim că dacă un număr s este scris ca suma unei serii
s = a1 + a2 + a3 + ... + an + ...,
unde a1 , a2 , a3 , ...sunt numere (de obicei, raţionale) şi dacă scriem, aproximativ,
s ≃ sn = a1 + a2 + ... + an ,
atunci corecţia pentru neglijarea tuturor celorlalţi termeni se va exprima prin restul
rn = an+1 + an+2 + ... = s − sn .
Dacă n este destul de mare, această eroare devine oricât de mică şi, deci sn reproduce pe s cu orice precizie
dinainte fixată.
Ne interesează posibilitatea de a face cu uşurinţă evaluarea restului rn . Aceasta ne-ar permite să ne oprim
la timp ı̂n calculul sumelor
P 1parţiale succesive, când se va obţine o aproximare a lui s cu precizia cerută. De
exemplu, pentru seria m2 se poate obţine
m≥1
X 1 X 1 X 1 1

1
rn = 2
< = − =
m m (m − 1) m−1 m n
m≥n+1 m≥n+1 m≥n+1
1 1 m→∞ 1
P 1
(şirul sumelor parţiale pentru ultima serie este n − m → n ), iar pentru seria m! ,
m≥1
X 1 1 X 1 1 X 1
rn = = ≤ m−n
m! n! (n + 1) · ... · m n! (n + 1)
m≥n+1 m≥n+1 m≥n+1
" #
1 1 1
= 1+ + + ... =
n! (n + 1) n + 1 (n + 1)2
1 1 1
= 1 = .
n! (n + 1) 1 − n+1 n · n!
39
În câteva situaţii generale vom putea să evaluăm restul. Vom prezenta două astfel de situaţii.
1. Presupunem că există n0 ∈ N şi λ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât aan+1
n
≤ λ pentru orice n ≥ n0 .
Această situaţie se ı̂ntâlneşte, de exemplu, dacă obţinem convergenţa absolută a seriei pe baza Criteriilor
raportului cu limită sau cu mărginire. Obţinem astfel că seria converge (a se vedea Criteriul raportului cu
mărginire). În cazul descris aici, pentru n ≥ n0 , avem:
|an+1 | ≤ λ |an | ,
|an+2 | ≤ λ |an+1 | ≤ λ2 |an |
...
|an+p | ≤ λp |an | , ∀p ∈ N∗ .
Atunci, ţinând cont de faptul că seria converge,
X X
|s − sn | = |rn | = ak ≤ |ak |
k≥n+1 k≥n+1
X λ
≤ |an | λk = |an | , ∀n ≥ n0 .
1−λ
k≥1
Dacă dorim să calculăm s cu o aproximaţie dată ε > 0, este suficient să sumăm toţi termenii până la rangul
N ∈ N, N ≥ n0 determinat pe baza condiţiei
λ
|an | ≤ ε, ∀n ≥ N.
1−λ
n
2. A doua situaţie este aceea ı̂n care seria considerată este de tip Leibnitz, i.e., an = (−1) cn , unde (cn ) ⊂ (0, ∞)
este monoton descrescător cu limita 0. În acest caz are loc relaţia
|rn | ≤ cn+1 , ∀n ∈ N,
adică ı̂ntr-o serie alternată modulul erorii este mai mic decât modulul primului termen neglijat. Într-adevăr,
fixând n ∈ N, pentru orice k ∈ N∗ , avem:
k+1 k+2
cn+1 − cn+2 ≤ cn+1 − cn+2 + ... + (−1) cn+k + (−1) cn+k+1 ≤ cn+1 . (3.17)
Pentru a arăta această ultimă afirmaţie fixăm n ∈ N şi ı̂mpărţim discuţia ı̂n 2 cazuri după cum urmează.
Presupunem că k este par. Astfel, ţinând cont de monotonia lui (cn ) ⊂ (0, ∞) avem:
cn+1 − cn+2 ≤ (cn+1 − cn+2 ) + ... + (cn+k−1 − cn+k ) + cn+k+1

= cn+1 + (cn+3 − cn+2 ) + ... + (cn+k+1 − cn+k ) ≤ cn+1 .
Similar, considerând k impar avem:
cn+1 − cn+2 ≤ (cn+1 − cn+2 ) + ... + (cn+k − cn+k+1 )

= cn+1 + (cn+3 − cn+2 ) + ... + (cn+k − cn+k−1 ) − cn+k+1 ≤ cn+1 .
Trecând la limită pentru k → ∞ ı̂n inegalităţile (3.17) se obţine

h i
n+1 n+1 n+2 n+k n+k+1
cn+1 − cn+2 ≤ (−1) (−1) cn+1 + (−1) cn+2 + ... + (−1) cn+k + (−1) cn+k+1 + ...
n+1
= (−1) rn ≤ cn+1 ,
deci
|s − sn | = |rn | ≤ cn+1 , ∀n ∈ N.
Astfel, dacă dorim să calculăm s cu o aproximaţie ε > 0, determinăm N ∈ N astfel ı̂ncât cN +1 ≤ ε şi aproximăm
s cu sN .
În general, nu orice serie care are ca sumă numărul s, care ne interesează, este indicată pentru calculul efectiv
al acestui număr (chiar dacă termenii ei sunt simpli şi evaluarea restului este uşor de efectuat). Problema este
cât de bună este viteza de convergenţă a seriei, adică cât de repede se apropie suma parţială de numărul s.
Pentru o serie cu viteza bună de convergenţă vom fi nevoiţi să sumăm un număr relativ mic de termeni pentru
a aproxima suma. Pentru a ilustra această afirmaţie considerăm următorul exemplu.
40
Exemplul 3.3.1 Pentru a obţine logaritmii naturali ai numerelor naturale, se foloseşte formula

1
ln (n + 1) = ln n + ln 1 +
n

ce permite calculul pas cu pas. Însă, pentru a calcula ln 1 + n1 necesar ı̂n formula de mai sus, seria obişnuită
pentru ln (1 + x) converge prea ı̂ncet; ca ilustrare, pentru a obţine ln 2 cu numai trei zecimale exacte, din seria
n−1 1
ln 2 = 1 − 12 + 31 − 14 + ... + (−1) n + ...(a se vedea relaţia (3.13)) ar fi necesar să adunăm primii 1000 de
termeni deoarece ţinând cont de discuţia de mai sus
1
|s − s999 | = |r999 | ≤ ,
1000
iar
1
|s − s1000 | = |r1000 | ≤ ,
1001
Astfel, obţinem ln 2 ≃ s1000 . De aceea, se preferă o serie mai rapid convergentă după cum vom arată ı̂n cele ce
urmează.
3.3.1 Calculul logaritmilor naturali

Pentru a calcula cu aproximaţie logaritmii, vom folosi următoarea serie (rapid convergentă)
1+x
ln = ln (1 + x) − ln (1 − x) (3.18)
1−x

x2 x3 x4 n−1 x
n
x2 x3 x4 xn
= x− + − + ... + (−1) + ... − −x − − − − ... − + ...
2 3 4 n 2 3 4 n

x3 x2n+1
=2 x+ + ... + + ... , x ∈ (−1, 1) (a se vedea (3.13)).
3 2n + 1
1
Luând x = 2n+1 , obţinem
!
1 2 1 1
ln 1 + = ln (n + 1) − ln n = 1+ 2 + 4 + ... , (3.19)
n 2n + 1 3 (2n + 1) 5 (2n + 1)
aceasta fiind una din formulele de bază cu care s-au ı̂ntocmit tabelele de logaritmi naturali. Ca ilustrare a
rapidităţii de convergenţă, pentru a calcula ln 2 cu numai trei zecimale exacte (ln 2 ≃ 0.693), este suficient să
ne oprim la numai trei termeni. Într-adevăr,

2 1 1 1
ln 2 = 1+ + + + ... ,
3 3 · 32 5 · 34 7 · 36

2 1 1 2 1 1 1 2 9 1
r3 = + + ... < 1 + 2 + 4 + ... = = < 10−3 ,
3 7 · 36 9 · 38 3 7 · 36 3 3 7 · 37 8 28 · 35
iar
2 1 1
ln 2 ≃ 1+ 2
+ = 0.693.
3 3·3 5 · 34
Luând acum n = 4 ı̂n (3.19) , găsim

2 1 1
ln 5 = 2 ln 2 + 1+ + + ... .
9 3 · 92 5 · 94
Folosind valoarea calculată a lui ln 2, cu ajutorul acestei formule se poate calcula uşor ln 5 şi apoi ln 10 =
ln 2 + ln 5. După aceea, cu un grad de precizie arbitrar, se poate calcula M = ln110 pentru trecerea de la
logaritmi naturali la cei zecimali conform formulei de schimbare I de bază: lg x = lnln10 x
. Astfel, ı̂nmulţind cu M ,
vom găsi logaritmii zecimali: lg 2 şi lg 5.
Mai departe, pornind de la (3.19), utilizând schimbarea I de bază şi ţinând cont de aproximările deja obţinute,
putem realiza aproximaţii şi pentru alţi logaritmi zecimali, cum ar fi lg 3, respectiv lg 7, după cum urmează.
Avem: !
2M 1 1
lg (n + 1) − lg n = 1+ 2 + 4 + ... .
2n + 1 3 (2n + 1) 5 (2n + 1)
41
Pentru n = 80 = 23 · 10 şi ţinând cont că n + 1 = 81 = 34 deducem că

2M 1 1
4 lg 3 − (3 lg 2 + 1) = 1+ + + ... .
161 3 · 1612 5 · 1614
În acest mod ı̂l obţinem pe lg 3. Mai departe, luând n = 2400 = 23 · 3 · 102 , avem n + 1 = 2401 = 74 şi

2M 1 1
4 lg 7 − (3 lg 2 + lg 3 + 2) = 1+ + + ... ,
4801 3 · 48012 5 · 48014
deci vom obţine lg 7. Aşadar, făcând asemenea combinaţii de numere, se pot găsi cu orice grad de precizie
logaritmii numerelor prime, iar pe baza lor, prin ı̂nmulţire cu factori naturali şi prin adunare, se vor găsi
logaritmii numerelor naturale.
3.3.2 Calculul rădăcinilor

Pentru calculul √ cu mare precizie a unor rădăcini se recurge la seria binomială. Să presupunem că este necesar
să se calculeze k A, cunoscându-se valoarea aproximativă a acestei rădăcini (prin lipsă sau prin adaos), dar
cerându-se să fie ı̂mbunătăţită. Dacă, avem,
A
= 1 + x, a ∈ N,
ak
unde |x| < 1, se poate transforma rădăcina ı̂n felul următor:
√
k 1
A = a (1 + x) k
şi astfel se poate utiliza seria binomială pentru α = k1 . Uneori, este mai avantajos să se pornească de la egalitatea
ak
= 1 + y.
A
Dacă |y| < 1, atunci se recurge la transformarea,
√
k a 1
−k
A= q = a (1 + y) ,
k ak
A
după care se aplică seria binomială, luându-se α = − k1 .

√
3
√ să aproximăm 1025 cu patru zecimale folosind prima metodă şi vrem să aflăm primele zece zecimale
Vrem
ale lui 2 utilizând cea de a doua metodă. Avem:
s
√3
p3 25
3
1025 = 10 + 25 = 10 1 + 3 3 3
10
r 31
3 1 1
= 10 1 + = 10 1 +
40 40
" #
1 1 1
3 1 3 3 −1 1
= 10 1 + + + ... .
1! 40 2! 402
Ţinând cont de cele două cazuri discutate la ı̂nceputul secţiunii (seria de mai sus este de tip Leibnitz), avem
125
1 10 · 10 1
|r3 | < 10 3 3 3 3 = = < 10−4 .
3! 40 162 · 1600 · 40 162 · 640
√
3
Valoarea rădăcinii
1025 cu patru zecimale exacte va fi

√
3 1 1
1025 ≃ 10 1 + − ≃ 10.0826.
120 14400
√
Pentru a aproxima 2 vom porni de la valoarea aproximativă a acestei rădăcini bine-cunoscute, şi anume, 1.4.
Astfel, avem
r r
√ 2 2
2 = 1.4 2
= 1.4
1.4 1.96
21 1
0.04 1 2
= 1.4 1 + = 1.4 1 +
1.96 49
42
sau − 12
√ 1.4 1.4 −1
2= q =q = 1.4 1 + .
1.96
1+ −0.04 50
2 2
Pentru uşurinţa calculelor, este natural să se prefere a doua cale. Aşadar, din seria binomială pentru α = − 21 ,
avem:
√ 3 3·5 3·5·7 3·5·7·9
1 1 2 1 23 1 24 1 25 1
2 = 1.4 1 + + 2 + + + + ... .
2 50 2! 502 3! 503 4! 504 5! 505
Ne vom mărgini la termenii scrişi; ei reprezintă toţi nişte fracţii zecimale finite, iar calculul lor ne dă:
3 3·5
1 1 2 1 3 1
1+ + 2 2
+ 2 = 1 + 0.01 + 0.00015 + 0.0000025
2 50 2! 50 3! 503
= 1.0101525
3·5·7
24 1 7
4
= = 0.004375 · 10−5
4! 50 64 · 52 · 105
3·5·7·9
25 1 63 1
= = 0.00007875 · 10−5 ,
5! 505 256 505
√ 1
deci 2 ≃ 1.4 · 1.0101525445375 = 1.4142135623525. Întrucât coeficienţii lui 50 descresc, corecţia poate fi
evaluată, ca de obicei, astfel
3·5·7·9·11 3·5·7·9·11·13
26 1 27 1
r6 = 1.4 + + ...
6! 506 7! 507

231 1 231 13 1
= 1.4 + + ...
1024 506 1024 14 507

231 1 1
< 1.4 1+ + ...
1024 506 50
231 1 50 1.4 · 231
= 1.4 6
= = 2.0625 · 10−11 .
1024 50 49 1024 · 49 · 505
Aşadar, cum 1.4142135623525 + 2.0625 · 10−11 = 1.414213562373125 şi seria de mai sus e cu termeni pozitivi,
avem √
1.4142135623525 < 2 < 1.414213562373125,
√
şi deci 2 scris cu 10 zecimale exacte este 1.4142135623. Utilizând transformarea
− 12
√ 1 119
2 = 1.41 q = 1.41 1 +
1.9881 2 · 104
2
este uşor de obţinut un număr mult mai mare de zecimale. Prin urmare, pornind de la o aproximare mai bună
a radicalului, obţinem o şi mai bună aproximare, respectiv, mai rapidă.
În ı̂ncheiere, mai dăm câteva exemple de astfel de transformări (folosind una dintre metodele de mai sus)
pe baza cărora se pot obţine aproximări
√ ale unor √
rădăcini, menţionând
√ totodată că valorile aproximative de la
care pornim sunt 1.73 (pentru 3), 1.25 (pentru 3 2) şi 10 7 (pentru 3
3):
− 12
√ 71
3 = 1.73 1 − ,
3 · 104
1
√
3 3 3
2 = 1.25 1 +
125
şi
1
√
3 10 29 3
3= 1+ 3 .
7 10
43
3.3.3 Calculul numărului π
Pentru a calcula numărul π vom folosi dezvoltarea ı̂n serie a funcţiei arctg (a se vedea (3.14)):
x3 x5 x7 x2n+1
arctg x = x − + − + ... + (−1)n + ..., ∀x ∈ (−1, 1).
3 5 7 2n + 1
Dacă luăm x = √1 , atunci arctg x = π
şi obţinem dezvoltarea:
3 6

π 1 1 1 1 1 1 1
=√ 1− · + · 2 − + ... ,
6 3 3 3 5 3 7 33
pe care o vom folosi pentru calcul.
Având ı̂n vedere formula trigonometrică (exerciţiu seminar):
x+y
arctg x + arctg y = arctg , x > 0, y > 0 cu xy < 1,
1 − xy
x+y
şi alegând x şi y (cu proprietăţile de mai sus) două fracţii ireductibile, care satisfac relaţia 1−xy = 1, adică
(x + 1) (y + 1) = 2, vom avea

π x3 y3
arctg 1 = = arctg x + arctg y = x − + ... + y − + ... .
4 3 3
1
De exemplu, punând x = 2 şi y = 31 , vom obţine

π 1 1 1 1 1 1
= − + − ... + − + − ... .
4 2 23 · 3 25 · 5 3 33 · 3 35 · 3
Există, ı̂nsă, serii şi mai simple pentru calculul numărului π. Pentru aceasta, se poate utiliza eficient formula
lui J. Machin7 (exerciţiu seminar):
π 1 1
= 4 arctg − arctg ,
4 5 239
aplicând apoi dezvoltarea funcţiei arctg, i.e., relaţia (3.14) (a se vedea [12], vol 2, pag. 352-354).
O altă formulă eficientă este formula lui C. F. Gauss8 :
1 1 1
π = 48 · arctg + 32 · arctg − 20 · arctg
18 57 239
folosită ı̂n anul 1961 pentru calcularea lui π cu 100265 zecimale.
3.3.4 Calculul integralelor definite

R1
Fie de calculat √ 1 dx. Se poate folosi integrarea termen cu termen a seriei binomiale:
0 1+x4
− 21 3 1·3·5
1 2 3
1 + x4 = 1 − x4 + 2 x8 − 2 x12 + ..., x ∈ [−1, 1] ,
2 2 3!
deci
Z 1 3 1·3·5 13 1
1 1 x5 2 x
9
3 x
√ dx = x − + 2 − 2 + ...,
0 1 + x4 2 5 2 9 3! 13 0
11 1·31 1·3·5 1
=1− + − + ...
2 5 2 · 4 9 2 · 4 · 6 13
P n (2n−1)!! 4n
Menţionăm cu ı̂n scrierea de mai sus, am folosit şi Teorema 3.2.14 şi faptul că seria (−1) 2n n! x este
n≥1
convergentă şi pentruR x = ±1.
1 2
Pentru a calcula 0 e−x dx se poate folosi integrarea termen cu termen a dezvoltării ı̂n serie
2 x2 x4 x6
e−x = 1 − + − + ..., ∀x ∈ R, (3.20)
1! 2! 3!
7 John Machin-profesor de astronomia ı̂n Londra, 1686-1751.
8 Carl Friedrich Gauss-matematician, fizician şi astronom german, 1777-1855
44
deci
Z 1 1
2 x3 x5 x7
e−x dx = x − + − + ...
0 3 · 1! 5 · 2! 7 · 3! 0
1 11 11
=1− + − + ...
3 5 2! 7 3!
(vom reveni la relaţia (3.20) scrisă pentru orice x ∈ R şi la teorema de integrare termen cu termen ı̂n secţiunile
următoare). Calculul lungimii arcului de elipsă
Z π2 p √
2 2 a 2 − b2
L = 4a 1 − ε sin tdt, unde ε = ,
0 a
Rπp
conduce la integrala 02 1 − ε2 sin2 tdt, ce nu poate fi exprimată prin funcţii elementare. Pentru calculul
aproximativ, se foloseşte dezvoltarea binomială
α α α(α − 1) 2 α(α − 1)...(α − n + 1) n

(1 + x) = 1 + x+ x + ... + x + ..., α ∈ R. (3.21)
1! 2! n!
Astfel, avem:
p 1 13 2 135 3
1 − ε2 sin2 t = 1 − ε2 sin2 t + 2 2 ε2 sin2 t − 2 2 2 ε2 sin2 t + ...,
2 2! 3!
1 2 2 1 · 3 2 2 2 1 · 3 · 5 2 2 3
= 1 − ε sin t + ε sin t − ε sin t + ...,
2 2·4 2·4·6
care se integrează termen cu termen. Astfel, cum
Z π
2 (2n − 1)!! π
sin2n tdt = , n ∈ N∗ (exerciţiu seminar),
0 (2n)!! 2
se obţine că lungimea elipsei de semiaxe a şi b este

" 2 2 #
π π11 2 π 1·3 4 π 1·3·5 6
L = 4a − ε + ε − ε + ...
2 222 2 2·4 2 2·4·6
" 2 2 2 #
1 1 · 3 1 · 3 · 5
= 2aπ 1 − ε2 + ε4 − ε6 + ... .
2 2·4 2·4·6
3.4 Inegalitatea lui Hardy şi inegalitatea lui Carleman (opţional)

Prezentăm acum una dintre cele mai importante inegalităţii numerice, datorată lui Hardy9 .
Teorema 3.4.1 (Inegalitatea lui Hardy) Fie p > 1 şi (an )n∈N∗ ⊂ [0, ∞) un şir de numere reale. Atunci are loc
inegalitatea:
X∞ p p X∞
a1 + a2 + ... + an p
≤ apn . (3.22)
n=1
n p − 1 n=1
∞
P
Dacă seria apn este convergentă, egalitatea are loc dacă şi numai dacă (an ) este constant 0. Mai mult,
n=1
constanta din membrul al doilea nu se poate micşora.
Demonstraţie: În demonstraţia acestei teoreme vom utiliza Inegalitatea lui Hölder 10 (exerciţiu seminar) pe
care o reamintim aici: pentru orice p, q > 1, p1 + 1q = 1, x1 , x2 , ..., xn > 0 şi y1 , y2 , ..., yn > 0 avem:
n n
! p1 n
! q1
X X X
x k yk ≤ xpk ykq .
k=1 k=1 k=1
9 Godfrey Harold Hardy-matematician englez, 1877-1947.
10 Otto Ludwig Hölder-matematician german, 1859-1937
45
Acum, dacă toţi termenii an sunt nuli, afirmaţiile sunt evidente. Presupunem că măcar unul dintre aceşti termeni
∞
X
P∞
este strict pozitiv. În plus, presupunem că seria n=1 apn este convergentă, altfel am avea apn = ∞, deci rezul-
n=1
tatul ar fi evident (deoarece o serie cu termeni pozitivi este divergentă dacă şi numai dacă şirul sumelor parţiale
are limita +∞). Notăm, pentru orice n ∈ N∗ , suma parţială a şirului (an ) cu Sn , adică Sn = a1 + a2 + ... + an .
De asemenea, notăm
Sn
An := , ∀n ∈ N∗
n
şi considerăm S0 = A0 = 0. Ne vom folosi de inegalitatea elementară:
(n + 1)xy n ≤ xn+1 + ny n+1 , ∀x, y ≥ 0, n ∈ N∗ , (3.23)
rezultată din inegalitatea mediilor geometrice şi aritmetice pentru următoarele n + 1 numere: xn+1 , y n+1 ,
y n+1 ,...,y n+1 (de n ori) (deci egalitatea ı̂n (3.23) are loc dacă şi numai dacă x = y).
Atunci, pentru un n ∈ N∗ fixat, avem:
p p p
Apn − Anp−1 an = Apn − (Sn − Sn−1 )Ap−1
n = Apn − (nAn − (n − 1)An−1 )Anp−1
p−1 p−1 p−1

p np (n − 1)p p−1
= An 1 − + An An−1
p−1 p−1

np (n − 1)
≤ Apn 1 − + ((p − 1)Apn + Apn−1 )
p−1 p−1
1
= (n − 1)Apn−1 − nApn .
p−1
Deci
p 1
Apn − Anp−1 an ≤ (n − 1)Apn−1 − nApn , ∀n ∈ N∗ . (3.24)
p−1 p−1
Fie N ∈ N∗ . Pentru n = 1, 2, ..., N scriem relaţiile (3.24) şi le adunăm. Deducem că
N N N
X p X p−1 X 1 N ApN
Apn − An a n ≤ (n − 1)Apn−1 − nApn = − ≤ 0,
n=1
p − 1 n=1 n=1
p−1 p−1
de unde,
N
X N
p X p−1
Apn ≤ A an .
n=1
p − 1 n=1 n
p
În membrul al doilea al acestei inegalităţi, utilizăm Inegalitatea lui Hölder (pentru p şi p−1 ) şi deducem că
N N N
! p1 N
! p−1
p
X p X p−1 p X X
Apn ≤ An a n ≤ apn Apn .
n=1
p − 1 n=1 p−1 n=1 n=1
De aici obţinem, după ridicarea la puterea p, că

N
X p X
N
p
Apn ≤ apn .
n=1
p−1 n=1
Facem N → ∞ şi obţinem (3.22). Revenim acum la cazul egalităţii.

Revenim acum la cazul egalităţii. Pentru a avea egalitate ı̂n relaţia finală trebuie să avem egalitate şi atunci
când aplicăm inegalitatea (3.23), ceea ce revine la An = An−1 , pentru orice n ∈ N∗ . Aceasta demonstrează că
şirul (an ) este constant 0.
Aceeaşi concluzie se obţine dacă se analizează cazul egalităţii ı̂n inegalitatea lui Hölder aplicată pe parcurs.
Astfel, ı̂n această analiză, trebuie ca şirurile (apn )n∈N∗ şi (Apn )n∈N∗ să fie proporţionale pentru orice n ∈ N∗ .
Dacă doar un număr finit de termeni (an ) sunt nuli, atunci această proporţionalitate nu se poate ı̂ntâmpla, deci
inegalitatea este strictă. Altfel, dacă toţi termenii an sunt strict pozitivi, atunci trebuie să existe c ∈ R astfel
ı̂ncât an = cAn , pentru orice n ∈ N∗ . Luând n = 1, obţinem c = 1. Pentru n = 2, se obţine a1 = a2 , pentru
X∞
n = 3, se obţine a1 = a2 = a3 , apoi inductiv se obţine că şirul (an ) este constant, dar ı̂n acest caz seria apn
n=1
este convergentă dacă şi numai dacă (an ) este constant 0.
46
p
p
Pentru a arăta că nu putem micşora constanta p−1 care apare ı̂n membrul al doilea, considerăm
1
∗ −p
următoarea situaţie particulară. Fie N ∈ N şi an = n , pentru n ≤ N şi an = 0 pentru n > N. Atunci are
loc:
X∞ XN
1
apn = ,
n=1 n=1
n
1 R i+1 1 1
iar pentru n ≤ N, utilizând i− p ≥ i x− p dx pentru orice i ∈ 1, n − 1 şi ţinând cont de faptul că n− p > 0
avem
Z 2 Z 3 Z n Z n
p h p−1 i
Xn
1 1 1 1 1
Sn = i− p > x− p dx + x− p dx + ... + x− p dx = x− p dx = n p −1 .
i=1 1 2 n−1 1 p−1
Deci
p p " p−1
#p
Sn p n p −1
>
n p−1 n
p p
p 1
−p 1
= n − .
p−1 n
Atunci există (εn ) cu proprietatea că εn → 0 astfel ı̂ncât

p p
Sn p 1 − εn
> .
n p−1 n
Vom demonstra p lui εn . Pentru aceasta este suficient să demonstrăm că εn → 0, unde εn se obţine din
1 existenţa
egalitatea n− p − n1 = 1−ε
n . Cu alte cuvinte, este suficient să demonstrăm că
n
p
1 1
lim 1 − n n− p − = 0.
n→∞ n
Avem
p1 p p
p 1
− 1 1
xp − x
1 1 n n
lim n n− p − = lim 1 = lim
n→∞ n n→∞
n
x→0+ x
1
p
x −x
p 1
p
= lim+ 1 p = lim+ 1 − x1− p = 1,
x→0 x→0
xp
deci existenţa lui εn → 0 este arătată.

Obţinem deci că
∞
X p N
X p p X
N
Sn Sn p 1 − εn
≥ >
n=1
n n=1
n p−1 n=1
n
p X
N
p
= (1 − εn ) apn .
p−1 n=1
N →∞
Atunci există νN , cu νN → 0 astfel ı̂ncât
∞
X p p X
N
Sn p
> (1 − νN ) apn . (3.25)
n=1
n p−1 n=1
N →∞
Pentru a justifica această afirmaţie, să remarcăm mai ı̂ntâi că ea revine la faptul că există νN → 0 cu
N
X N
X N
X N
X
(1 − εn ) apn > (1 − νN ) apn = apn − νN apn ,
n=1 n=1 n=1 n=1
47
ceea ce este echivalent cu
N
X
N N N N
εn n1
X X X 1 X 1 n=1
νN apn > εn apn ⇔ νN > εn ⇔ ν N > N .
n=1 n=1 n=1
n n=1 n X
1
n
n=1
Dar, pe de altă parte, acest lucru devine limpede deoarece, folosind Criteriul de convergenţă Stolz-Cesàro, avem:
N
X
εn n1
n=1 εN +1 N1+1
lim
N
= lim 1 = lim εN +1 = 0.
N →∞ X N →∞ N →∞
1 N +1
n
n=1
N
X
1
εn n
n=1
Aşadar, relaţia (3.25) este adevărată (luând de exemplu νN = N
+ N1 ). Prin urmare, am găsit un exemplu
X
1
n
n=1 p
P∞ p
ı̂n care termenul din stânga inegalităţii lui Hardy este mai mare strict decât αN n=1 apn , unde αN → p−1 ,
p
p
deci constanta p−1 nu poate fi micşorată. Demonstraţia este completă.
Mai departe, prezentăm inegalitatea lui Carleman11 .
Teorema 3.4.2 (Inegalitatea lui Carleman) Fie (an )n∈N∗ ⊂ [0, ∞) un şir de numere. Atunci are loc inegalita-
tea:
∞
X ∞
X
1
(a1 a2 ...an ) n ≤ e an .
n=1 n=1
Demonstraţie: Fără a restrânge generalitatea, presupunem că toate numerele sunt strict pozitive, altfel evident
1
are loc inegalitatea dorită. Utilizăm Inegalitatea lui Hardy, unde ı̂nlocuim an cu anp . Atunci putem scrie
 1 p
X∞ p
1
p
1
p
p X∞
 1a + a 2 + ... + a n  ≤ p
an .
n=1
n p − 1 n=1
Dar p 
1 1 1

1 1 1
 p

p p p p p p
1 1 1 a +a2 +...+an lna1 +a2 +...+an −ln n
p p p ln 1
 a1 + a2 + ... + an  = e

n
1 p→∞ 1
=e p → (a1 a2 ...an ) n .
n
Pentru trecerea la limită am utilizat faptul că
ln(ax1 + ax2 + ... + axn ) − ln n ln(a1 a2 ...an )

lim = , a1 , a2 , ..., an > 0,
x→0 x n
fapt care se obţine uşor pe baza regulii lui L’Hôpital12 .
p p→∞
p
Cum pe de altă parte p−1 → e, obţinem inegalitatea dorită.
11 Torsten Carleman-matematician suedez, 1892-1949.

12 Guillaume de L’Hôpital-matematician francez, 1661-1704.
48
3.5 Exerciţii
Exerciţiul 3.5.1 Să se studieze natura seriilor, utilizând şi rezultatul menţionat sau definiţia menţionată:
P∞
1
(i) n(n+3) utilizând definiţia; ı̂n plus, precizaţi, suma seriei;
n=1
∞
P n
(ii) n+2 utilizând Corolarul privind divergenţa seriilor;
n=1
∞
P ∞
P ∞
P
n
n3
(iii) (2 + cos n) 35n ; n9 +7 ;
n
2nα +3n−2 , α ∈ R utilizând Criteriul I de comparaţie;
n=1 n=1 n=1
∞
P √ √ √
(iv) (2 − e)(2 − 3
e)...(2 − n
e) utilizând Criteriul II de comparaţie;
n=2
∞
P ∞
P
n+7
(v) 2n3 +5 ; arctg2 nx , x ∈ R utilizând Criteriul de comparaţie cu limită;
n=1 n=1
∞
P an
(vi) n! , a > 0 utilizând Criteriul raportului cu limită;
n=1
∞
P 2
n+2 n
(vii) n utilizând Criteriul rădăcinii cu limită;
n=1
∞
P (2n−1)!! 1
∞
P
a n
(viii) (2n)!! 2n+1 ; n! n , a > 0 utilizând Criteriul raportului cu limită şi Criteriul lui Raabe-
n=1 n=1
Duhamel;
∞
P ∞
P
ln n ln ln n
(ix) n5 ; n5 utilizând Criteriul lui Cauchy, de condensare;
n=3 n=3
∞
P n+1 1
(x) (−1) √3
n+4
utilizând Criteriul lui Leibniz; ı̂n plus, verificaţi dacă seria este absolut convergentă;
n=1
∞
P
(xi) sin nx sin nx3 , x ∈ R+ utilizând Criteriul lui Dirichlet; ı̂n plus, verificaţi dacă seria este absolut
n=1
convergentă pentru orice x ∈ R şi precizaţi ce se poate spune despre convergenţa seriei atunci când x ∈ R− ;
∞ sin n·sin 1
P n2
(xii) n5 utilizând Criteriul lui Abel; ı̂n plus, verificaţi dacă seria este absolut convergentă.
n=1
Exerciţiul 3.5.2 Să se studieze natura seriilor (studiul naturei seriei cuprinde şi studiul convergenţei absolute
ı̂n cazul seriilor cu termeni oarecare):
(i) (din subiectul de la examenul de licenţă din 02.2017, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, Facul-
∞
P n!
tatea de Matematică, secţia Matematică) nn ;
n=1
∞
P n!
de Matematică-Informatică, secţia Matematică-Informatică) a(a+1)...(a+n) , unde a > 0;
n=1
(iii) (din subiectul de la examenul de licenţă din 02.2017, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, Fa-
∞
P √
cultatea de Matematică, secţia Matematică-Informatică) a n , a > 0;
n=0
∞
P n (2n−1)!!
(iv) (−1) (2n)!! ;
n=1
∞
P 1+cos n
(v) 3·2n +5·3n ;
n=1
∞
P 2
nn +a
(vi) n2
,a ∈ R;
n=0 (n+1)
∞ √
P n
n
(vii) 2n2 − 1 ;
n=1
∞
P 1
(viii) 7·3n +2·5n ;
n=1
∞
P n
(ix) n 4x2 , x ∈ R;
n=1
∞
P n(n+2)
(x) log 21 (n+1)2
; ı̂n plus, precizaţi, suma seriei;
n=1
∞
P 1 n
n ( 1+ n)
(xi) (−1) √
3 n ;
n=1
∞
P x(x+1)...(x+n) n
(xii) y(y+1)...(y+n) a , unde a, x, y ∈ R, 0 < x < y;
n=1
49
∞
P cos nx
(xiii) n5 , x ∈ R.
n=1
Exerciţiul 3.5.3 (subiectul de la examenul de licenţă din 07.2015, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”,
Facultatea de Matematică, secţia Matematică-Informatică) Precizaţi dacă seria
1 1 1 1 1
1− + 6 − 6 + 6 − 6 + ...
26 3 4 5 6
este convergentă şi absolut convergentă.
Exerciţiul 3.5.4 Să se studieze natura seriei

1 1 1 1 1 1
+ 2 + 3 + 4 + ... + 2n−1 + 2n + ...
2 3 2 3 2 3
şi să se remarce că deşi Criteriul rădăcinii cu limită superioară este concludent, cel al raportului cu limite
extreme nu se bucură de aceeaşi proprietate, ştiind că termenul general este de forma b1n , unde (bn ) ⊂ R∗ .
∞
P 3n−1 n
Exerciţiul 3.5.5 Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei 4n (x − 2) , x ∈ R.
n=1
P
2 n n
Exerciţiul 3.5.6 Fie seria 5 (x − 3) , unde x ∈ R.
n≥0
(i) Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei. Notăm mulţimea de convergenţă cu C.
(ii) Calculaţi suma seriei S (x) pentru valorile x ∈ C.
Exerciţiul
3.5.7 Studiaţi uniforma convergenţă a seriei de funcţii de mai jos pe mulţimea [0, 1] şi apoi pe
0, 21 :
X ∞
(xn − xn−1 ).
n=1
Ioan Cuza”, FacultateaPde Matematică) Fie şirul (an ) dat prin an = ne−nx , cu n ∈ N∗ , x ∈ R şi funcţia
f : [1, 2] → R, f (x) = ne−nx .
n≥1 P
(i) Studiaţi natura seriei an .
n≥1
∞
X
(ii) Arătaţi că f e bine definită, iar apoi studiaţi convergenţa uniformă a seriei de funcţii ne−nx pe
n=1
intervalul [1, 2] .
∞
P 1
Exerciţiul 3.5.9 Fie seria armonică generalizată: nα , α ∈ R. Să se arate că:
n=1
∞
P 1
(i) n = ∞;
n=1
∞
P 1
(ii) √
p n = ∞, p ∈ N∗ \ {1} (a se vedea şi Exerciţiul 5.6.3).
n=1
∞
P n
Exerciţiul 3.5.10 Să se studieze natura seriei 3−n−(−1) utilizând unul dintre criteriile: Criteriul rapor-
n=1
tului cu limită, Criteriul raportului cu limite extreme sau Criteriul rădăcinii cu limită. Ce concluzie se poate
∞
P
desprinde? Aceeaşi cerinţă pentru an , unde
n=1

2−n , n par,
an =
2−n+2 , n impar.
50
Exerciţiul 3.5.11 Studiaţi convergenţa seriilor de mai jos folosind Criteriul rădăcinii cu limită superioară.
Este posibilă aplicarea Criteriului
raportului cu limite extreme? Dar Criteriul raportului cu limite?
P 1
2 n−1 , n par,
(i) an , unde an = 1
n≥1 2 n+1 , n impar;
P −3k+1
(ii) an , unde an = 2 pentru 3k ≤ n < 3k+1 , k ∈ N;
n≥1
P n n
(iii) (3 + (−1) ) xn , unde x > 0;
n≥1
1 1 1 1 1 1 1 1
(iv) 2 +1+ 8 + 4 + 32 + 16 + 128 + 64 + ..., ştiind că termenul general este de forma bn , unde (bn ) ⊂ R∗ .
P 2
(n+1)n +n
Exerciţiul 3.5.12 Studiaţi convergenţa seriei nn2 +n en
folosind Criteriul rădăcinii cu mărginire. Este
n≥1
posibilă aplicarea Criteriului rădăcinii cu limită superioară? Dar Criteriul rădăcinii cu limită?
P 7·11·..·(4n+3)
Exerciţiul 3.5.13 Studiaţi convergenţa seriei 5·9·...·(4n+1) folosind Criteriului raportului cu mărginire.
n≥1
Este posibilă aplicarea Criteriului raportului cu limite extreme? Dar Criteriul raportului cu limită? Ce puteţi
spune despre limita la ∞ a termenului general? Ce concluzie se desprinde ţinând cont de această limită? Ce
puteţi spune despre aplicarea Criteriului lui Raabe-Duhamel?
n
P (2n−1)!! 1
Exerciţiul 3.5.14 Studiaţi convergenţa seriei (2n)!! 2n+1 folosind Criteriul lui Raabe-Duhamel. Este po-
n≥1
sibilă aplicarea Criteriului raportului cu limită? Dar Criteriul lui Kummer cu limită?
P 1·32 ·...·(2n−1)2 n
Exerciţiul 3.5.15 Studiaţi convergenţa seriei 22 ·42 ·...·(2n)2
x , unde x ∈ R folosind şi Criteriul lui Ber-
n≥1
trand. Este posibilă aplicarea Criteriului raportului cu limită? Dar Criteriul lui Raabe-Duhamel? Ce puteţi
spune despre aplicarea Criteriului lui Gauss ı̂n acest exerciţiu? Dar despre aplicarea Criteriului lui Kummer cu
limită?
P h (2n−1)!! ip
Exerciţiul 3.5.16 Studiaţi convergenţa seriei (2n)!! , unde p ∈ R utilizând Criteriului raportului cu
n≥1
limită, Criteriul lui Raabe-Duhamel, Criteriul lui Bertrand sau Criteriul lui Gauss. De asemenea, studiaţi
convergenţa aceleaşi serii utilizând criteriile de comparaţie.
P n! 1
Exerciţiul 3.5.17 Studiaţi convergenţa seriei q(q+1)...(q+n) np , unde p > 0, q > 0 folosind Criteriul lui
n≥1
Gauss. Ce puteţi spune despre aplicarea Criteriului raportului cu limită? Dar despre aplicarea Criteriul lui
Raabe-Duhamel?
P (2n−1)!! p 1
Problema 3.5.1 Să se studieze natura seriei (2n)!! nq , p > 0, q > 0.
n≥1
Exerciţiul 3.5.18 Să se studieze natura seriei hipergeometrice (sau seria lui Gauss)
X∞
α (α + 1) ... (α + n − 1) β (β + 1) ... (β + n − 1) n
x ,
n=1
n!γ (γ + 1) ... (γ + n − 1)
unde α, β, γ, x > 0.
Exerciţiul 3.5.19 Utilizând Criteriul logaritmic, studiaţi convergenţa seriilor:

X∞
1
(i) (ln n)α , α ∈ R;
n=2
∞
X 2 ln n+1
(ii) e 3 ln n−1 .
n=2

1 n
Problema 3.5.2 (**) Fie şirul (xn ) definit prin xn = n + ( n2 )n + ... + ( n−1 n
n ) . Arătaţi că există lim xn
n→∞
1
şi are loc lim xn = e−1 .
n→∞
Exerciţiul 3.5.20 Scrieţi

√ seria binomială menţionând mulţimea sa de convergenţă. Apoi, aproximaţi cu aju-
torul seriei binomiale 5 cu 6 zecimale exacte pornind de la valoarea aproximativă 2.2.
51
Capitolul 4
Limite şi continuitate
4.1 Noţiuni şi rezultate recapitulative. Funcţii semicontinue

Scopul acestei secţiuni este acela de a introduce unele generalizări ale conceptului de continuitate. Pe baza
acestor noi concepte, generalizări ale unor rezultate deja conoscute şi studiate vor fi date.
Pentru ı̂nceput, reamintim conceptele de limită a unei funcţii ı̂ntr-un punct, respectiv de continuitate a unei
funcţii ı̂ntr-un punct.
Definiţia 4.1.1 Fie A ⊂ R, f : A → R şi a ∈ R punct de acumulare pentru A (adică pentru orice vecinătate
V a lui a are loc V \ {a} ∩ A 6= ∅). Spunem că elementul l ∈ R este limita funcţiei f ı̂n punctul a, dacă pentru
orice V ∈ V(l), există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât dacă x ∈ U ∩ A, x 6= a, are loc f (x) ∈ V. În acest caz vom scrie
lim f (x) = l
x→a
Definiţia 4.1.2 Fie A ⊂ R, f : A → R şi a ∈ A. Spunem că funcţia f este continuă ı̂n punctul a dacă oricare
ar fi V ∈ V(f (a)), există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, are loc f (x) ∈ V.
Observăm că definiţia de mai sus poate fi reformulată astfel: spunem că funcţia f : A ⊂ R → R este
continuă ı̂n punctul a ∈ A dacă oricare ar fi ε > 0, există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, are loc
f (a) − ε < f (x) < f (a) + ε. Altfel spus (luând pe rând λ ∈ R ca fiind f (a) − ε, respectiv f (a) + ε), f este
continuă ı̂n punctul a dacă
❼ oricare ar fi λ ∈ R, cu λ < f (a) , există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, are loc λ < f (x)
şi
❼ oricare ar fi λ ∈ R, cu λ > f (a) , există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, are loc f (x) < λ.
Observăm mai ı̂ntâi că există funcţii ce satisfac doar prima condiţie, respectiv există funcţii ce satisfac doar
a doua condiţie. Pentru a ilustra acest aspect considerăm următoarele exemple.
Exemplul 4.1.3 Fie f, g : R → R date prin

1, x 6= 0
f (x) =
0, x = 0
şi
0, x 6= 0
g(x) =
1, x = 0.
Evident f şi g sunt discontinue ı̂n 0 şi continue pe R \ {0} . Totuşi se observă imediat următoarele:
-f satisface prima condiţie ı̂n 0 :
∀λ < 0, ∃U ∈ V(0) a.ı̂. ∀x ∈ U, λ < f (x) ;
-f nu satisface cea de a 2-a condiţie ı̂n 0 :

1
∃λ = > 0, ∀U ∈ V (0) , ∃x ∈ U \ {0} a.ı̂. f (x) ≥ λ;
2
52
-g satisface a 2-a condiţie condiţie ı̂n 0 :
∀λ > 1, ∃U ∈ V(0) a.ı̂. ∀x ∈ U, g (x) < λ;
-g nu satisface prima condiţie ı̂n 0 :

1
∃λ = < 1, ∀U ∈ V (0) , ∃x ∈ U \ {0} a.ı̂. λ ≥ g (x) .
3
Astfel, două noi noţiuni au fost introduse, corespunzătoare fiecărei condiţii ı̂n parte, după cum urmează.
Definiţia 4.1.4 Fie A ⊂ R o mulţime nevidă şi f : A → R o funcţie. Spunem că f este inferior semicon-
tinuă (pe scurt, i.s.c.) ı̂n a ∈ A dacă
∀λ ∈ R, λ < f (a), ∃U ∈ V(a), ∀x ∈ U ∩ A, λ < f (x) (4.1)
iar f se numeşte superior semicontinuă (pe scurt, s.s.c.) ı̂n a ∈ A dacă
∀λ ∈ R, λ > f (a), ∃U ∈ V(a), ∀x ∈ U ∩ A, λ > f (x). (4.2)
Spunem că f este i.s.c. (respectiv s.s.c.) pe A dacă este i.s.c. (respectiv s.s.c.) ı̂n orice punct din A.
Observaţia 4.1.5 Evident, conform definiţiilor, o funcţie este continuă ı̂ntr-un punct dacă şi numai dacă este
simultan superior şi inferior semicontinuă ı̂n acel punct.
Considerăm ı̂ncă un exemplu pentru noţiunile introduse mai sus, ilustrat şi grafic mai jos.
Exemplul 4.1.6 Fie f, g : R → R date prin

x2 , x ≤ 1
f (x) =
x + 1, x > 1
şi
x2 , x < 1
g(x) =
x + 1, x ≥ 1.
Evident f şi g sunt discontinue ı̂n 1 şi continue pe R \ {1} . Totuşi se observă imediat că: f este inferior
semicontinuă ı̂n 1, dar nu e superior semicontinuă ı̂n 1 şi g nu este inferior semicontinuă ı̂n 1, dar e superior
semicontinuă ı̂n 1.
Graficul funcţiei f Graficul funcţiei g
Înainte de a prezenta operaţiile algebrice pentru funcţii inferior semicontinue, reamintim următorul rezultat
din cadrul capitolului Funcţii continue studiat ı̂n anul I.
Propoziţia 4.1.7 (operaţii algebrice cu funcţii continue) Dacă f1 , f2 : A ⊂ R → R sunt funcţii continue
pe mulţimea A şi λ ∈ R, atunci:
(i) f1 ± f2 , λf1 sunt funcţii continue pe A;
(ii) f1 · f2 este continuă pe A;
(iii) |f1 |, min {f1 , f2 } , max {f1 , f2 } sunt funcţii continue pe A.
53
Propoziţia 4.1.8 (operaţii algebrice cu funcţii inferior semicontinue) Dacă f1 , f2 : A ⊂ R → R sunt
funcţii inferior semicontinue pe mulţimea A şi α ∈ (0, ∞), atunci αf1 , f1 + f2 sunt funcţii i.s.c. pe A.
Demonstraţie: (i) Afirmaţia αf1 este i.s.c. pe A rezultă direct din faptul că f1 este i.s.c. pe A, aplicând
definiţia pentru λ := α1 λ′ , unde λ′ ∈ R arbitrar. Demonstrăm că f1 + f2 este i.s.c. pe A. Fie a ∈ A şi λ ∈ R
astfel ı̂ncât λ < f1 (a) + f2 (a) . Atunci există λ1 ∈ R astfel ı̂ncât λ − f2 (a) < λ1 < f1 (a) şi λ2 = λ − λ1 . Deci
există λ1 , λ2 ∈ R astfel ı̂ncât λ = λ1 + λ2 , λ1 < f1 (a) şi λ2 < f2 (a) . Cum f1 şi f2 sunt i.s.c. ı̂n a, obţinem că
există Ui ∈ V (a) astfel ı̂ncât λi < fi (x) pentru orice x ∈ Ui ∩ A şi orice i ∈ {1, 2} . Considerăm U = U1 ∩ U2 .
Arătăm că U ∈ V (a) . Cum Ui ∈ V (a) , există ε1 , ε2 > 0 astfel ı̂ncât (a − εi , a + εi ) ⊂ Ui , i ∈ {1, 2} . Luând
ε = min {ε1 , ε2 } obţinem că (a − ε, a + ε) ⊂ U, deci U ∈ V (a) . Avem λ < f1 (x) + f2 (x) pentru orice x ∈ U ∩ A
cu U ∈ V (a) , deci f1 + f2 este i.s.c. ı̂n a. Cum a arbitrar ı̂n A, f1 + f2 este i.s.c. pe A.
Observaţia 4.1.9 (i) Dacă α < 0, atunci, ı̂n general, αf nu e i.s.c. De exemplu, pentru f din Exemplul 4.1.3
şi α = −1, se constată imediat că αf nu e i.s.c. ı̂n 0.
(ii) Ţinând cont de observaţia precedentă, evident nici produsul, respectiv raportul, a două funcţii i.s.c., ı̂n
general, nu este o funcţie i.s.c.
(iii) Funcţia |f |, ı̂n general, nu e i.s.c., chiar dacă f este i.s.c. De exemplu, se arată imediat că f : R → R,

−1, x ≤ 0
f (x) =
0, x > 0
este i.s.c. ı̂n 0, dar funcţia |f | nu este i.s.c. ı̂n 0. În plus, ţinând cont de (i), ı̂n general, nici − |f | nu e i.s.c.
(iv) Atunci când sumăm o funcţie i.s.c. ı̂ntr-un punct şi una ce nu e i.s.c. ı̂n acel punct, nu putem spune
nimic despre suma celor două. De exemplu, dacă luăm f şi g din Exemplul 4.1.3, atunci f (x) + g (x) = 1,
pentru orice x ∈ R. Astfel, se obţine chiar o funcţie continuă pe R. Însă, pentru f şi g din Exemplu 4.1.6, se
obţine imediat că f + g nu e i.s.c. ı̂n 1, unde

 2x2 , x < 1
f (x) + g(x) = 3, x = 1

2 (x + 1) , x > 1
(a se vedea graficul de mai jos).
(v) Cum pentru orice două numere reale a, b avem max {a, b} = a+b+|a−b| 2 şi min {a, b} = a+b−|a−b|
2 şi ţinând
cont de observaţiile anterioare, ı̂n general, nici funcţiile min {f1 , f2 } , max {f1 , f2 } nu sunt i.s.c., ı̂n general.
Bineı̂nteles, un rezultat similar are loc şi pentru cazul funcţiilor superior semicontinue.
Propoziţia 4.1.10 (operaţii algebrice cu funcţii superior semicontinue) Dacă f1 , f2 : A ⊂ R → R

sunt funcţii superior semicontinue pe mulţimea A şi α ∈ (0, ∞), atunci αf1 , f1 + f2 sunt s.s.c. pe A.
În cele ce urmează introducem concepte de limite extreme pentru funcţii, similare cu noţiunile de limite
extreme la şiruri. De fapt, vom vedea că cele din urmă reprezintă un caz particular pentru limitele extreme
pentru funcţii. Pentru x ∈ R şi ε > 0, notă, B (x, ε) bila deschisă de centrul x şi rază ε, adică B (x, ε) =
{y ∈ R | |y − x| < ε} .
54
Definiţia 4.1.11 Fie A ⊂ R o mulţime nevidă şi f : A → R o funcţie. Limita inferioară şi respectiv limita
superioară a lui f ı̂n a ∈ A′ ∩ A se definesc ca fiind următoarele cantităţi:
lim inf f (x) = sup inf f (x)

x→a ε>0 x∈B(a,ε)∩A
şi
lim supf (x) = inf sup f (x) .

x→a ε>0 x∈B(a,ε)∩A
Evident, lim inf f (x) ≤ f (a) şi f (a) ≤ lim supf (x), deci
x→a x→a
lim inf f (x) ≤ f (a) ≤ lim supf (x).

x→a x→a
Observaţia 4.1.12 Fie funcţia f : N → R. Notăm f (n) := xn şi a = ∞ ∈ N. Atunci
lim inf f (k) = sup inf f (k)

k→a ε>0 k∈B(a,ε)∩N
= sup inf xk = lim inf xn
n∈N∗ k≥n n→∞
şi similar pentru lim sup f (k).

k→a
Propoziţia 4.1.13 În notaţiile precedente, avem

n o
A
lim inf f (x) = inf lim inf f (xn ) | xn → a
x→a n→∞
n o
A
= inf lim f (xn ) | xn → a, (f (xn )) convergent
n→∞
n o
A
= min lim f (xn ) | xn → a, (f (xn )) convergent
n→∞
şi

A
lim supf (x) = sup lim supf (xn ) | xn → a
x→a n→∞
n o
A
= sup lim f (xn ) | xn → a, (f (xn )) convergent
n→∞
n o
A
= max lim f (xn ) | xn → a, (f (xn )) convergent ,
n→∞
A
unde xn → a ı̂nseamnă xn → a cu (xn ) ⊂ A.
Demonstraţie: Demonstrăm doar pentru lim inf, iar pentru simplitatea scrierii considerăm A = R. Mai ı̂ntâi,
din caracterizarea lim inf f (xn ), este clar că
n→∞
n o n o
inf lim inf f (xn ) | xn → a = inf lim f (xn ) | xn → a, (f (xn )) convergent .
n→∞ n→∞
Apoi, fie xn → a. Atunci, pentru orice ε > 0 există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε , xn ∈ B(a, ε).
Deci, inf f (x) ≤ inf f (xk ) şi cum pentru orice n ≥ nε avem inf f (xk ) ≤ inf f (xk ) obţinem
x∈B(a,ε) k≥nε k≥nε k≥n
inf f (x) ≤ inf f (xk ) ≤ lim inf f (xn ).

x∈B(a,ε) k≥n n→∞
Deducem că
sup inf f (x) ≤ lim inf f (xn ),
ε>0 x∈B(a,ε) n→∞
deci n o
lim inf f (x) ≤ inf lim inf f (xn ) | xn → a .
x→a n→∞
Fie acum n ∈ N∗ . Cum evident, pentru orice n ∈ N∗ au loc inegalităţile:

2
lim inf f (x) + > lim inf f (x) ≥ inf 1 f (x),
x→a n x→a x∈B(a, n )
55
iar utilizând caracterizarea cu ε pentru inf
1
f (x), găsim un şir xn → a astfel ı̂ncât
x∈B(a, n )
1
inf f (x) + > f (xn ), ∀n ∈ N∗ ,
1
x∈B(a, n ) n
există un şir xn → a astfel ı̂ncât

1
lim inf f (x) +> f (xn ), ∀n ∈ N∗ .
x→a n
Trecând la lim inf , deducem că pentru acest şir (xn )
n→∞
lim inf f (x) ≥ lim inf f (xn ).

x→a n→∞
Deci n o
lim inf f (x) ≥ inf lim inf f (xn ) | xn → a ,
x→a n→∞
adică are loc egalitatea. Dacă acest inf nu ar fi atins, atunci am avea
n o
lim inf f (x) = inf lim inf f (xn ) | xn → a < lim inf f (xn ), ∀(xn ) cu xn → a.
x→a n→∞ n→∞
Dar am văzut, cu ocazia pasului precedent al demonstraţiei că acest lucru nu este posibil. Demonstraţia este
ı̂ncheiată.
Comparând definiţia de continuitate a unei funcţii ı̂ntr-un punct cu definiţia limitei unei funcţii ı̂ntr-un
punct, se obţine imediat rezultatul următor.
′
Teorema 4.1.14 Fie f : A ⊂ R → R şi a ∈ A. Dacă a ∈ A , atunci f este continuă ı̂n a dacă şi numai dacă
există lim f (x) = f (a).
x→a
Următorul rezultat reprezintă o generalizare a teoremei precedente, utilizând limitele extreme şi noţiunile
de semicontinuitate.
′
Teorema 4.1.15 Fie f : A ⊂ R → R şi a ∈ A. Dacă a ∈ A , atunci au loc următoarele: f este i.s.c. ı̂n a dacă
şi numai dacă
lim inf f (x) = f (a),
x→a
iar f este s.s.c. ı̂n a dacă şi numai dacă

f (a) = lim supf (x).
x→a
Demonstraţie: Demonstrăm prima afirmaţie, cea de-a două fiind analogă. Dacă f este i.s.c. ı̂n a atunci
pentru orice λ < f (a), există U ∈ V (a) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, λ < f (x). Deci, există ε > 0 astfel
ı̂ncât pentru orice x ∈ B (a, ε) ∩ A, λ < f (x), deci
λ≤ inf f (x),
x∈B(a,ε)∩A
ceea ce atrage
λ ≤ lim inf f (x).
x→a
Cum aceasta se ı̂ntâmplă pentru orice λ < f (a), deducem că f (a) ≤ lim inf f (x), deci lim inf f (x) = f (a),
x→a x→a
ı̂ntrucât inegalitatea inversă are loc mereu. Invers, dacă are loc această egalitate, atunci pentru orice λ <
f (a) = lim inf f (x) avem şi
x→a
λ < sup inf f (x),
δ>0 x∈B(a,δ)∩A
deci utilizând Teorema de caracterizare a marginii superioare (ε := sup inf f (x) − λ > 0) obţinem că
δ>0 x∈B(a,δ)∩A
există δ > 0 astfel ı̂ncât
λ< inf f (x).
x∈B(a,δ)∩A
Astfel, pentru orice x ∈ B (a, δ) ∩ A, λ < f (x), deci f este i.s.c. ı̂n a.
În cele ce urmează prezentăm o caracterizare a inferioarei semicontinuităţi, respectiv superioarei semiconti-
nuităţi cu ajutorul şirurilor. Reamintim ı̂n prealabil Teorema de caracterizare a continuităţii ı̂ntr-un punct cu
ajutorul şirurilor ı̂mpreună cu demonstraţia acesteia, urmând deci să dăm de fapt o generalizare a acesteia.
56
Teorema 4.1.16 (de caracterizare a continuităţii ı̂ntr-un punct cu şiruri) Fie f : A ⊂ R → R şi a ∈
A. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este continuă ı̂n a;
(ii) pentru orice (xn ) ⊂ A, xn → a implică f (xn ) → f (a).
Demonstraţie: (i) ⇒ (ii) Presupunem că f este continuă ı̂n a. Considerăm (xn ) ⊂ A, xn → a şi V ∈ V(f (a)).
Prin urmare, există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, are loc f (x) ∈ V. Evident, pentru orice n
suficient de mare, (xn ) ⊂ A ∩ U, deci f (xn ) ∈ V, ceea ce implică că f (xn ) → f (a) .
(ii) ⇒ (i) Raţionăm prin reducere la absurd. Presupunem că f nu e continuă ı̂n a, deci există o vecinătate
V a lui f (a) astfel ı̂ncât pentru orice U ∈ V(a) există xU ∈ U ∩ A astfel ı̂ncât f (xU ) ∈ / V. Fie n ∈ N∗ şi
U := (a − 1/n, a + 1/n). Obţinem un şir (xn ) ⊂ A astfel ı̂ncât pentru orice n, |xn − a| < 1/n şi f (xn ) ∈ / V.
Deducem că xn → a şi, conform (ii), f (xn ) → f (a) . Prin urmare, toţi termenii şirului (f (xn )) se află, de la un
loc ı̂ncolo, ı̂n V, ceea ce este ı̂n contradicţie cu etapa precedentă a raţionamentului.
Teorema 4.1.17 Fie f : A ⊂ R → R şi a ∈ A. Au loc următoarele echivalenţe:

(i) f este inferior semicontinuă ı̂n a dacă şi numai dacă pentru orice (xn ) ⊂ A, xn → a avem
lim inf f (xn ) ≥ f (a) ;

n→∞
(ii) f este superior semicontinuă ı̂n a dacă şi numai dacă pentru orice (xn ) ⊂ A, xn → a avem
lim sup f (xn ) ≤ f (a) .

n→∞
Demonstraţie: Demonstrăm doar punctul (i), punctul (ii) fiind analog.

Presupunem că f este inferior semicontinuă ı̂n a. Atunci pentru orice λ ∈ R, λ < f (a), există U ∈ V(a)
astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, λ < f (x). Fie (xn ) ⊂ A, xn → a. Atunci, pentru orice n suficient de mare
xn ∈ U ∩ A, deci λ < f (xn ) . Prin urmare,
λ ≤ lim inf f (xn ).

n→∞
Cum λ este luat arbitrar astfel ı̂ncât λ < f (a) , rezultă că f (a) ≤ lim inf f (xn ). Mai departe, demonstrăm
n→∞
reciproca, deci presupunem că pentru orice (xn ) ⊂ A, xn → a avem lim inf f (xn ) ≥ f (a) . Presupunem prin
n→∞
reducere la absurd că f nu este inferior semicontinuă ı̂n a, deci există λ ∈ R, λ < f (a) astfel ı̂ncât pentru
orice U ∈ V (a) , există xU ∈ U ∩ A astfel ı̂ncât λ ≥ f (xU ) . Prin urmare, pentru U = a − n1 , a + n1 , n ∈ N∗
deducem că există (xn ) ⊂ A astfel ı̂ncât xn → a şi λ ≥ f (xn ) , deci λ ≥ lim inf f (xn ). Obţinem astfel că există
n→∞
(xn ) ⊂ A, xn → a astfel ı̂ncât f (a) > lim inf f (xn ) ceea ce e o contradicţie.
n→∞
Observaţia 4.1.18 Evident, afirmaţiile din Teorema de caracterizare a continuităţii ı̂ntr-un punct sunt echi-
valente cu următoarea afirmaţie obţinută din Teorema 4.1.17 (i) şi (ii): pentru orice (xn ) ⊂ A, xn → a avem
lim sup f (xn ) ≤ f (a) ≤ lim inf f (xn ).
n→∞ n→∞
Reamintim un rezultat central studiat la capitolul de Funcţii continue ı̂n anul I, şi anume, Teorema lui
Weierstrass ı̂mpreună cu demonstraţia acesteia.
Teorema 4.1.19 (Weierstrass) Dacă f : K ⊂ R → R este continuă şi K este o mulţime compactă, atunci f
este mărginită pe K (i.e., f (K) este o mulţime mărginită) şi ı̂şi atinge marginile, adică există x, y ∈ K astfel
ı̂ncât
sup f (x) = f (x) şi inf f (x) = f (y).
x∈K x∈K
Demonstraţie: Demonstrăm mai ı̂ntâi mărginirea pe K. Presupunem prin reducere la absurd contrariul, adică
presupunem că pentru orice n ∈ N, există xn ∈ K astfel ı̂ncât
|f (xn )| ≥ n. (4.3)
Reamintim că o mulţimea K ⊂ R este compactă dacă şi numai dacă din orice şir de elemente din K se
poate extrage un subşir convergent la un punct din K. Astfel, există un subşir (xnk ) al lui (xn ) astfel ı̂ncât
(xnk ) converge la x ∈ K. Datorită continuităţii funcţiei f pe K (deci şi ı̂n x), avem că f (xnk ) → f (x) (a
se vedea Teorema 4.1.16), ceea ce e imposibil deoarece conform relaţiei (4.3) avem că |f (xnk )| → ∞. Prin
57
urmare, f este mărginită. În plus, cum mulţimea {f (x) | x ∈ K} este nevidă şi mărginită inferior, obţinem că
α := inf {f (x) | x ∈ K} ∈ R şi β := sup {f (x) | x ∈ K} ∈ R.
Mai departe, demonstrăm că f ı̂şi atinge minimul şi maximul pe K. Conform Teoremelor de caracterizare
a marginii inferioare şi marginii superioare, există (xn ) , (yn ) ⊂ K astfel ı̂ncât f (xn ) → α şi f (yn ) → β.
Utilizând din nou compactitatea lui K, deducem existenţa subşirurilor (xnk ) , (ynk ) astfel ı̂ncât xnk → x ∈ K
şi ynk → y ∈ K. Atunci, ţinând cont din nou de continuitatea lui f pe K, avem că
α = lim f (xnk ) = f (x) ,

k→∞
şi
β = lim f (ynk ) = f (y) .
k→∞
Demonstraţia este ı̂ncheiată.

Următorul rezultat este o generalizare a Teoremei lui Weierstrass.
Teorema 4.1.20 Dacă f : K ⊂ R → R este o funcţie inferior semicontinuă pe K şi K o mulţime compactă,
atunci f este mărginită inferior pe K şi ı̂şi atinge minimul pe K, i.e., există x ∈ K astfel ı̂ncât inf{f (x) | x ∈
K} = f (x) .
Demonstraţie: Demonstrăm mai ı̂ntâi că f e mărginită inferior pe K. Presupunem prin reducere la absurd
contrariul, adică presupunem că pentru orice n ∈ N, există xn ∈ K astfel ı̂ncât
f (xn ) < −n. (4.4)
Apoi, cum K este mulţime compactă, există un subşir (xnk ) al lui (xn ) astfel ı̂ncât (xnk ) converge la x ∈ K.
Astfel, aplicând Teorema 4.1.17, obţinem că lim inf f (xnk ) ≥ f (x) , ceea ce este o contradicţie cu faptul că
k→∞
lim inf f (xnk ) = −∞, egalitate ce se obţine din relaţia (4.4). Prin urmare, f e mărginită inferior pe K. În plus,
k→∞
cum mulţimea {f (x) | x ∈ K} este nevidă şi mărginită inferior, obţinem că α := inf {f (x) | x ∈ K} ∈ R.
Mai departe, demonstrăm că f ı̂şi atinge minimul pe K. Conform Teoremei de caracterizare a marginii
inferioare, există (xn ) ⊂ K astfel ı̂ncât f (xn ) → α. Utilizând din nou compactitatea lui K, deducem existenţa
unui subşir (xnk ) al lui (xn ) astfel ı̂ncât (xnk ) converge la un punct x ∈ K. Atunci, aplicând Teorema 4.1.17
avem:
α = lim f (xnk ) = lim inf f (xnk ) ≥ f (x) ≥ α,
k→∞ k→∞
deci α = f (x) . Demonstraţia este ı̂ncheiată.

Evident, pentru funcţii superior semicontinue are loc un rezultat similar cu cel de mai sus.
Teorema 4.1.21 Dacă f : K ⊂ R → R este o funcţie superior semicontinuă pe K şi K o mulţime compactă,
atunci f este mărginită superior pe K şi ı̂şi atinge maximul pe K.
Încheiem acest capitol cu următoarele două exemple referitoare la generalizările Teoremei lui Weierstrass de
mai sus.
Exemplul 4.1.22 Fie f : [0, 1] → R,

x, dacă 0 ≤ x < 12 ,
f (x) =
0, dacă x ≥ 21 .
1 1
Evident [0, 1] e mulţime compactă. Apoi, se arată imediat că f este i.s.c. ı̂n 2, dar nu este s.s.c. ı̂n 2,
sup f (x) = 12 , dar f nu ı̂şi atinge maximul pe [0, 1].
x∈[0,1]
Exemplul 4.1.23 Fie f : [0, 1] → R,

1
f (x) = x, dacă x > 0,
0, dacă x = 0.
Evident [0, 1] e mulţime compactă. Apoi, se arată imediat că f e i.s.c. ı̂n 0, deci este mărginită inferior pe [0, 1]
şi inf{f (x) | x ∈ [0, 1]} = f (0) . Totuşi, f nu e s.s.c. ı̂n 0. În plus, se observă că f nu e mărginită superior pe
[0, 1] .
58
4.2 Exerciţii
Exerciţiul 4.2.1 Calculaţi următoarele limite (cu ajutorul limitelor fundamentale):
2
(i) lim 2x −5x+2
x2 −6x+8 ;
x→2
2 √
x√ − x
(ii) lim x−1
;
x→1
x−sin 2x
(iii) lim 2x−sin 3x ;
x→0
sin2 x
(iv) lim e x sin −cos x
x ;
x→0
x 2
(v) lim x22 −x−2
−x
;
x→2 √
x 4 +x3 +2
(vi) lim √x2 +x+1 ;
x→∞ √ √ √
(vii) lim 2x + 1 − x2 + 1 ; lim x + 1 − x2 + 1 ; lim x2 − x + x ;
x→∞ x→∞ x→−∞
√ √
(viii) lim 3 8x3 + x2 − x ; lim 3 x3 + x2 − x ;
x→∞ x→∞
1
(ix) lim xe x ;
x→0
2 x 3
(x) lim xx2 +1+3
;
x→∞
1
(xi) lim x2 + 1 x5 .
x→∞
Exerciţiul 4.2.2 Studiaţi continuitatea (laterală a) funcţiilor:

(i) f : [0, 4] → R, 
 3x − 2, x ∈ [0, 1] ,
f (x) = 2x2 − 1, x ∈ (1, 2],
 3x−6
x2 −3x+2 , x ∈ (2, 4];
(ii) f : R → R, 
 2x2 +3x
 3x−x2 ,x < 0,
f (x) = −1, x = 0,

 2
ex −cos x
x2 , x > 0;
[x]
(iii) f : [ 21 , ∞) → R, f (x) = [x] + (x − [x]) ;
1+(2x2 −1)xn
(iv) f : R \ {−1, 0} → R, f (x) = lim x(1+xn ) .
n→∞
Cuza”, Facultatea de Matematică, secţia Matematică) Fie g, h : R → R funcţii continue. Definim f : R → R
prin

g (x) , x ∈ Q,
f (x) =
h (x) , x ∈ R \ Q.
(i) Arătaţi că f continuă ı̂n x0 ∈ R dacă şi numai dacă g (x0 ) = h (x0 ) .
(ii) În cazul particular g (x) = x, h (x) = x3 găsiţi punctele de continuitatea ale lui f şi precizaţi dacă aceasta
are proprietatea lui Darboux.
Exerciţiul 4.2.4 (din subiectul de la examenul de titularizare din 2017) Fie f : R → R,

x+m
f (x) = ,
x2 + 1
unde m ∈ R.
(i) Determinaţi ecuaţia asimptotei orizontale spre +∞ la graficul funcţiei f.
1
(ii) Arătaţi că lim (f (x)) x = 1, pentru orice număr real m.
x→∞
Exerciţiul 4.2.5 Studiaţi, utilizând definiţiile, dacă următoarele funcţii sunt inferior semicontinue, respectiv
superior semicontinue. Ce puteţi spune despre continuitatea (laterală) a acestora?
(i) f : R → R, 2
x , x 6= 0,
f (x) =
−1, x = 0;
59
(ii) f : R → R,
x2 , x 6= 0,
f (x) =
1, x = 0;
(iii) f : [2, 6] → R,
3x − 5, x ∈ [2, 5] ,
f (x) =
2x + 1, x ∈ (5, 6];
(iv) f : [2, 6] → R,
3x − 5, x ∈ [2, 5] ,
f (x) =
2x − 4, x ∈ (5, 6];
(v) f : [−1, 1] → R, arcsin x
|x| , x ∈ [−1, 1] \ {0} ,
f (x) =
1, x = 0.
Exerciţiul 4.2.6 Fie punctul x0 = 1 şi funcţiile f, g : R → R,

 2
 x − 1, x ∈ (−∞, 1),
f (x) = 1, x = 1,

x − 1, x ∈ (1, ∞) ,
şi 
 1 − x, x ∈ (−∞, 1),
g (x) = −1, x = 1,

1 − x1 , x ∈ (1, ∞) .
Studiaţi semicontinuitatea funcţiilor f şi g ı̂n x0 calculând limitele inferioare, respectiv superioare ı̂n x0 . Ce
puteti spune despre semicontinuitatea lui f + g? Dar despre continuitatea funcţiilor f, g, f + g?
Aceeaşi cerinţă pentru punctul x0 = 0 şi funcţiile f, g : R → R,

x + 1, x ∈ (−∞, 0),
f (x) =
x − 2, x ∈ [0, ∞),
şi
−x, x ∈ (−∞, 0),
g (x) =
x + 1, x ∈ [0, ∞).
Exerciţiul 4.2.7 Arătaţi că funcţia f : [0, ∞) → R,

 2

 x2x−1 , x ∈ [0, 1),
f (x) = 1, x = 1,

 e x−1
1
, x ∈ (1, ∞)
nu este inferior semicontinuă, respectiv superior semicontinuă ı̂n 1 utilizând caracterizarea cu şiruri.
Exerciţiul 4.2.8 Arătaţi că funcţia f : R → R,

sin x1 , x 6= 0,
f (x) =
1, x = 0
nu este inferior semicontinuă ı̂n 0, dar e superior semicontinuă ı̂n 0 utilizând caracterizarea cu şiruri.
Exerciţiul 4.2.9 Studiaţi dacă funcţia f : [0, 5] → R,


 x2 −4
 x2 +4x+3 , x ∈ [0, 2),
f (x) = 1,
√
x = 2,

 x2 −3+1 , x ∈ (2, 5]
x2 −2
este inferior semicontinuă, respectiv superior semicontinuă ı̂n 2. Este funcţia f mărginită superior? Dacă da,
ı̂şi atinge maximul? Ce se poate spune despre mărginirea inferioară şi eventual despre atingerea minimului?
60
Capitolul 5
Calcul diferenţial pe R
5.1 Funcţii derivabile-rezultate fundamentale. Interpretări geome-

trice
Începem acest capitol cu două probleme care au condus la conceptul de derivată.
❼ Problema tangentei la o curbă (Gottfried Leibniz)
Să considerăm o funcţie continuă f : I → R, unde I este un interval, şi un punct fixat M0 (x0 , f (x0 )) pe
graficul său. Se pune problema determinării tangentei ı̂n M0 la graficul funcţiei f, determinare care impune
găsirea pantei (coeficientului unghiular) dreptei respective. Vom gândi tangenta ca fiind o ”poziţie limitată” a
unei secante M M0 atunci când punctul M se apropie oricât de mult de punctul M0 , rămânând permanent pe
graficul lui f. În acest mod, panta secantei M M0 tinde să aproximeze panta tangentei la graficul lui f ı̂n M0 (a
se vedea figura de mai jos).
Se ştie că panta secantei M M0 reprezintă tangenta unghiului α format de aceasta cu sensul pozitiv al axei Ox
(de asemenea, panta se poate exprima cu ajutorul coordonatele punctelor M şi M0 ) :
f (x) − f (x0 )
tg α =
x − x0
f (x)−f (x0 )
Prin urmare, vom spune că există tangenta ı̂n M0 la Gf dacă şi numai dacă există lim x−x0 şi această
x→x0
limită este tocmai panta tangentei (a se vedea animaţia de mai jos).
61
În acest caz, tangenta are ecuaţia: y − f (x0 ) = f ′ (x0 )(x − x0 ). Dacă limita este infinită, atunci tangenta are
direcţia axei Oy.
❼ Problema vitezei unei mobil (Isaac Newton)
Considerăm un mobil M ce se mişcă neuniform pe o traictorie rectilinie. Fie s (t) spaţiul parcurs de mobil
până la momentul de timp t. Mişcarea fiind neuniformă, se pune problema definirii vitezei mobilului ı̂ntr-un
moment fixat t0 . Pentru aceasta să considerăm intervale de timp [t0 , t] din ce ı̂n ce mai mici pe care mişcarea
mobilului tinde să devină uniformă. În acest fel, viteza mobilului ı̂n intervalul de timp [t0 , t] va fi s(t)−s(t
t−t0
0)
.
Astfel, viteza mobilului la momentul t0 este limita
s (t) − s (t0 )
v (t0 ) = lim ,
t→t0 t − t0
atunci când aceasta există şi e finită. Similar, acceleraţia mobilului la momentul t0 este limita
v (t) − v (t0 )
lim ,
t→t0 t − t0
ı̂n ipoteza că această limită există şi e finită.
Reamintim astfel conceptul de derivată ı̂mpreună cu câteva rezultate studiate ı̂n anul I. Interpretări geome-
trice vor fi date.
Definiţia 5.1.1 Fie A ⊂ R, f : A → R şi x0 ∈ A′ ∩ A. Spunem că f are derivată ı̂n punctul x0 dacă
există limita
f (x) − f (x0 )
lim ∈ R.
x→x0 x − x0
Vom nota această limită cu f ′ (x0 ). Dacă limita de mai sus este finită, atunci spunem că f este derivabilă ı̂n
x0 .
Ilustrăm limita de mai sus ı̂n următoarea animaţie.
62
Definiţia 5.1.2 Fie A ⊂ R. Spunem că funcţia f : A → R este derivabilă pe mulţimea D ⊂ A, dacă f este
derivabilă ı̂n fiecare punct din D.
Funcţia notată prin f ′ , f ′ : D → R, care asociază fiecărui punct x ∈ D valoarea f ′ (x) se numeşte derivata
funcţiei f pe mulţimea D.
Reamintim aici, un rezultat studiat ı̂n anul I, ce ne prezintă o condiţie necesară ca o funcţie să fie derivabilă
ı̂ntr-un punct.
Propoziţia 5.1.3 Fie A ⊂ R. Dacă funcţia f : A → R este derivabilă ı̂n punctul a ∈ A′ ∩ A, atunci f este
continuă ı̂n a.
Continuăm cu conceptele de derivate laterale.
Definiţia 5.1.4 Fie A ⊂ R. Spunem că funcţia f : A → R are derivată la stânga ı̂n punctul x0 ∈ A′s ∩ A
lim f (x)−f
dacă există ı̂n R limita x→x x−x0
(x0 )
, unde A′s este mulţimea punctelor de acumulare ale mulţimii As :=
0
x<x0
A ∩ (−∞, x0 ]. Vom nota această limită cu fs′ (x0 ). Dacă fs′ (x0 ) ∈ R, vom spune că f este derivabilă la stânga
ı̂n x0 . Analog se definesc noţiunile de derivată la dreapta ı̂n x0 şi funcţie derivabilă la dreapta ı̂n x0 .
Observaţia 5.1.5 În notaţiile de mai sus, dacă f este derivabilă la stânga (sau la dreapta) ı̂n x0 , atunci
vom folosi noţiunea de semitangentă la stânga (sau la dreapta) ı̂n x0 .
Are loc următorul rezultat.
Teorema 5.1.6 Fie A ⊂ R. Funcţia f : A → R este derivabilă ı̂n punctul x0 ∈ A′s ∩ A′d ∩ A dacă şi numai dacă
f este derivabilă la stânga şi la dreapta ı̂n x0 şi fs′ (x0 ) = fd′ (x0 ). În acest caz derivatele laterale sunt egale şi cu
f ′ (x0 ).
Definiţia 5.1.7 Fie f : A ⊂ R → R.

(i) Punctul x0 ∈ A este punct de ı̂ntoarcere al graficului lui f dacă f este continuă ı̂n x0 şi fd′ (x0 ) = +∞,
iar fs′ (x0 ) = −∞ (sau invers).
(ii) Punctul x0 ∈ A este punct unghiular al graficului lui f dacă f este continuă ı̂n x0 şi există ambele
derivate laterale ale lui f ı̂n x0 , cel puţin una dintre ele fiind finită, dar f nu este derivabilă ı̂n x0 (semitangentele
la stânga şi la dreapta ı̂n x0 la graficul lui f formează un unghi α ∈ (0, π)).
63
Definiţia 5.1.8 Fie I ⊂ R un interval. O funcţie f : I → R se numeşte:
(i) convexă dacă
f (λx + (1 − λ)y) ≤ λf (x) + (1 − λ)f (y), ∀x, y ∈ I, ∀λ ∈ [0, 1];
(ii) strict convexă dacă
f (λx + (1 − λ)y) < λf (x) + (1 − λ)f (y), ∀x, y ∈ I, x 6= y, ∀λ ∈ (0, 1);
(iii) concavă dacă funcţia −f este convexă;

(iv) strict concavă dacă funcţia −f este strict convexă.
Înainte de prezenta o teoremă de caracterizare a funcţiilor convexe (respectiv concave) cu ajutorul derivabi-
lităţii, reamintim aici următoarele concepte.
Definiţia 5.1.9 Fie I ⊂ R un interval deschis. Spunem că funcţia f : I → R este derivabilă de două ori
ı̂n punctul a ∈ I, dacă f este derivabilă ı̂ntr-o vecinătate a punctului a şi funcţia derivată f ′ este derivabilă ı̂n
a. În acest caz, derivata lui f ′ ı̂n a se numeşte derivata a doua a lui f ı̂n a şi se notează f ′′ (a). În general,
spunem că f este de n ori derivabilă ı̂n a ∈ I (n ∈ N, n ≥ 2) dacă f este derivabilă de (n − 1) ori ı̂ntr-o
(n−1)
vecinătate a punctului a şi funcţia f (n−1) este derivabilă ı̂n a. În acest caz, derivata lui f ı̂n a se numeşte
derivata de ordin n a lui f ı̂n a şi se notează f (n) (a).
Definiţia 5.1.10 Fie I ⊂ R un interval deschis şi f : I → R.

(i) Spunem că f este de clasă C n pe I (n ∈ N∗ ) dacă f este de n ori derivabilă pe I, iar derivata de ordin
n, f (n) , este continuă pe I. Notăm, pentru n ∈ N∗ ,
C n (I) = {f : I → R | f este de clasă C n pe I},
şi, prin convenţie,

C 0 (I) = {f : I → R | f continuă pe I}.
(ii) Spunem că f este de clasă C ∞ pe I dacă f este derivabilă de orice ordin pe I. Vom nota
C ∞ (I) = {f : I → R | f este de clasă C ∞ pe I}.
Observaţia 5.1.11 Observăm că \

C ∞ (I) = C n (I).
n∈N
Teorema 5.1.12 Fie I ⊂ R un interval deschis şi o funcţie f : I → R derivabilă de două ori pe I. Dacă f ′′ ≥ 0
(respectiv f ′′ > 0) pe un interval, atunci f este convexă (respectiv strict convexă) pe acel interval (graficul ,,ţine
apa”). Dacă f ′′ ≤ 0 (respectiv f ′′ < 0) pe un interval, atunci f este concavă (respectiv strict concavă) pe acel
interval (graficul ,,nu ţine apa”).
Definiţia 5.1.13 Fie I ⊂ R un interval şi f : I → R. Punctul x0 ∈ int I se numeşte punct de inflexiune al
funcţiei f dacă sunt ı̂ndeplinite următoarele condiţii:
(i) f este continuă ı̂n x0 ;
(ii) f are derivată (finită sau infinită) ı̂n x0 ;
(iii) f ı̂şi schimbă convexitatea ı̂n x0 .
Interpretarea geometrică a derivatelor laterale, a punctelor de ı̂ntoarcere, unghiulare şi de

inflexiune
Ilustrăm grafic noţiunile recapitulate mai sus, considerând următoarele exemple.
Exemplul 5.1.14 Fie f : R → R,

2
f (x) = x−2 , x
>3
2
x − 7, x ≤ 3.
64
Evident f continuă pe R şi derivabilă pe R \ {3}. Studiem existenţa derivatei, respectiv a derivatelor laterale ı̂n
3. Avem:
f (x) − f (3)
lim = lim (x + 3) = 6,
x→3 x−3 x→3
x<3 x<3
f (x) − f (3) −2
lim = lim = −2,
x→3 x−3 x→3 x − 2
x>3 x>3
deci f este derivabilă la stânga şi la dreapta ı̂n 3, fs′ (3) = 6, fd′ (3) = −2, dar nu e derivabilă ı̂n 3, prin
urmare, punctul x0 = 3 este un punct unghiular. Semitangenta la stânga ı̂n punctul (3, f (3)) are ecuaţia
′
y − f (3) = fs (3) (x − 3) dacă x ≤ 3, adică y = 6x − 16, dacă x ≤ 3. Semitangenta la dreapta ı̂n punctul
′
(3, f (3)) are ecuaţia y − f (3) = fd (3) (x − 3) dacă x ≥ 3, adică y = −2x + 8, dacă x ≥ 3.
q
3 2
Exemplul 5.1.15 Fie g : R → R, g (x) = (x − 1) . Evident g este continuă pe R şi derivabilă pe R \ {1} .
Studiem existenţa derivatei, respectiv a derivatelor laterale ı̂n 1. Avem:
r
g(x) − g(1) 1
lim = lim 3 = −∞,
x→1 x − 1 x→1 x − 1
x<1 x<1
r
g(x) − g(1) 1
lim = lim 3 = +∞,
x→1 x−1 x→1 x−1
x>1 x>1
deci g nu este derivabilă nici la stânga şi nici la dreapta ı̂n 1, dar are derivate laterale: gs′ (1) = −∞, gd′ (1) = +∞.
Semitangenta la stânga ı̂n punctul (1, g (1)) este semidreapta ce trece prin (1, g (1)) perpendiculară pe Ox, situată
deasupra acestui punct şi semitangenta la dreapta ı̂n punctul (1, g (1)) este de asemenea aceeaşi semidreaptă. În
plus, observăm că punctul 1 este punct de ı̂ntoarcere (a se vedea figura de mai jos).
65
Exemplul 5.1.16 Fie h : R → R, 2
h (x) = √x , x < 0
x, x ≥ 0.
Evident, h este continuă pe R şi derivabilă pe R \ {0} . Studiem derivabilitatea (laterală) ı̂n 0. Avem:
h(x) − h(0)
lim = lim x = 0,
x→0 x x→0
x<0 x<0
h(x) − h(0) 1
lim = lim √ = ∞,
x→0 x x→0 x
x>0 x>0
h′s (0)
deci h este derivabilă la stânga ı̂n 0, = 0, dar nu e derivabilă la dreapta ı̂n 0, dar are derivată la dreapta
ı̂n 0, h′d (0) = +∞. Semitangenta la stânga ı̂n punctul (0, h (0)) are ecuaţia y = 0, dacă x < 0 şi semitangenta
la dreapta ı̂n punctul (0, h (0)) este semidreapta ce trece prin (0, h (0)) perpendiculară pe Ox, situată deasupra
acestui punct. În plus, observăm că punctul 0 este punct unghiular.
√
Exemplul 5.1.17 Fie k : R → R, k (x) = 3
x. Evident k este continuă pe R şi derivabilă pe R \ {0} . Studiem
derivabilitatea ı̂n 0. Avem:
k(x) − k(0) 1
lim = lim √ = ∞,
x→0 x x→0 3 x2
x>0 x>0
k(x) − k(0) 1
lim = lim √ = ∞,
x→0 x x→0 3 x2
x<0 x<0
66
′
deci k are derivată la stânga şi la dreapta ı̂n 0 şi ks′ (0) = kd (0) = ∞. Prin urmare, k nu e derivabilă ı̂n 0, dar
are derivată ı̂n 0, k ′ (0) = +∞. În acest caz, tangenta ı̂n (0, 0) la Gf este dreapta ce se suprapune cu axa Oy.
−5 ′′
−2 −5
În plus, cum k ′′ (x) = −2 9 x
3 > 0 pentru orice x < 0 şi k (x) =
9 x
3 < 0 pentru orice x > 0, obţinem că 0
este punct de inflexiune.
Continuăm cu câteva rezultate fundamentale ale calculului diferenţial, ı̂mpreună cu unele interpretări geo-
metrice. Pentru aceasta, reamintim mai ı̂ntâi noţiunea de punct de minim.
Definiţia 5.1.18 Fie A ⊂ R şi f : A → R. Spunem că x0 ∈ A este punct de minim (respectiv, maxim)
local pentru f dacă există o vecinătate V a punctului x0 astfel ı̂ncât
f (x0 ) ≤ f (x)
(respectiv, f (x0 ) ≥ f (x)), pentru orice x ∈ A ∩ V. Punctele de maxim sau de minim local pentru f se numesc
puncte de extrem local ale lui f .
Dacă f (x0 ) ≤ f (x) (respectiv, f (x0 ) ≥ f (x)) pentru orice x ∈ A, se mai spune că x0 este punct de minim
(respectiv, maxim) absolut (sau global) pentru f pe A.
Teorema 5.1.19 (Fermat) Fie I ⊂ R un interval şi x0 ∈ int I, unde prin int A vom nota interiorul unei
mulţimi A ⊂ R. Dacă f : I → R este derivabilă ı̂n x0 , iar x0 este punct de extrem local pentru f, atunci
f ′ (x0 ) = 0.
Observaţia 5.1.20 (i) Reciproca teoremei lui Fermat1 nu este adevărată: de exemplu derivata funcţiei f : R →
R, f (x) = x3 se anulează ı̂n 0 fără ca acest punct să fie punct de extrem.
(ii) Condiţia ca punctul x0 să fie interior intervalului I este esenţială, adică ı̂n lipsa acestei ipoteze concluzia
nu se mai păstrează: de exemplu f : [0, 1] → [0, 1], f (x) = x are ı̂n x0 = 0 un punct de minim ı̂n care derivata
nu se anulează.
(iii) Teorema lui Fermat precizează condiţii necesare pentru că un punct să fie de extrem local. Aşa cum am
văzut mai sus, aceste condiţii nu sunt şi suficiente. Deci, ı̂n aplicaţii, rezolvând ecuaţia f ′ (x) = 0 obţinem aşa-
numitele puncte critice, care sunt candidaţii pentru punctele de extrem. Pentru a decide dacă un punct critic
este şi punct de extrem trebuie studiată variaţia funcţiei ı̂n jurul respectivului punct (a se vedea consecinţele
Teoremei lui Lagrange2 ).
Interpretare geometrică a Teoremei lui Fermat
Teorema lui Fermat afirmă că ı̂n punctele de extrem local interioare intervalului de definiţie al unei funcţii
derivabile, graficul funcţiei are tangenta paralelă (sau suprapusă) cu axa Ox (panta este 0). Ilustrăm grafic
1 Pierre de Fermat-avocat, funcţionar public şi matematician francez, considerat părintele calculului diferenţial şi al teoriei
numerelor, 1601-1665
2 Joseph-Louis Lagrange-matematician şi astronom italian, 1736-1813
67
această interpretare printr-un exemplu ı̂n care avem 4 puncte de extrem local: x0 un punct de minim global,
x1 un punct de maxim global, x2 un punct de minim local şi x3 un punct de maxim local.
Teorema 5.1.21 (Rolle) Fie a, b ∈ R, a < b şi f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b], derivabilă pe (a, b),
astfel ı̂ncât f (a) = f (b). Atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f ′ (c) = 0.
Interpretare geometrică a Teoremei lui Rolle

Interpretarea geometrică a Teoremei lui Rolle este următoarea: dacă graficul unei funcţii continue pe un
interval admite tangentă ı̂n fiecare punct interior intervalului şi dacă dreapta care uneşte capetele graficului este
paralelă cu axa Ox, atunci există cel puţin un punct al graficului, diferit de extremităţi, ı̂n care tangenta este
paralelă (sau coincide) cu axa Ox.
Teorema lui Rolle conduce la câteva referiri privind zerourile unei funcţii numerice.
Corolarul 5.1.22 Între două zerouri ale unei funcţii derivabile pe un interval I se afla cel puţin un zero al
derivatei.
Demonstraţie: Fie f : I → R o funcţie derivabilă pe intervalul I şi a, b ∈ I, a < b zerouri ale lui f, adică
f (a) = f (b) = 0. Aplicând Teorema lui Rolle, rezultă că există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f ′ (c) = 0, deci c este un
zero al derivatei, adică are loc concluzia.
Corolarul 5.1.23 Între două zerouri consecutive ale derivatei unei funcţii derivabile pe un interval I se afla
cel mult un zero al funcţiei respective.
68
Demonstraţie: Fie f : I → R o funcţie derivabilă pe I şi x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 două zerouri consecutive ale lui
f ′ . Presupunem prin reducere la absurd că există a, b ∈ (x1 , x2 ), a < b astfel ı̂ncât f (a) = f (b) = 0. Aplicând
Teorema lui Rolle, rezultă că există c ∈ (a, b) ⊂ (x1 , x2 ) astfel ı̂ncât f ′ (c) = 0, ceea ce contrazice faptul că
x1 , x2 sunt zerouri consecutive ale lui f ′ .
Reamintim aici un rezultat din cadrul capitolului Calcul diferenţial studiat ı̂n anul I.
Propoziţia 5.1.24 (şirul lui Rolle) Fie I ⊂ R un interval şi f : I → R o funcţie derivabilă. Dacă x1 , x2 ∈ I,
x1 < x2 sunt rădăcini consecutive ale derivatei f ′ (adică f ′ (x1 ) = 0, f ′ (x2 ) = 0 şi, pentru orice x ∈ (x1 , x2 ),
f ′ (x) 6= 0), atunci:
(i) dacă f (x1 )f (x2 ) < 0, atunci ecuaţia f (x) = 0 are exact o rădăcină ı̂n intervalul (x1 , x2 );
(ii) dacă f (x1 )f (x2 ) > 0, atunci ecuaţia f (x) = 0 nu are nicio rădăcină ı̂n intervalul (x1 , x2 );
(iii) dacă f (x1 ) = 0 sau f (x2 ) = 0, atunci x1 sau x2 este o rădăcină multiplă a ecuaţiei f (x) = 0 şi ecuaţia
nu are alte soluţii ı̂n intervalul (x1 , x2 ) .
Continuăm cu Teorema lui Lagrange.
Teorema 5.1.25 (Lagrange) Fie a, b ∈ R, a < b şi f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b] şi derivabilă pe
(a, b). Atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f (b) − f (a)
f ′ (c) = .
b−a
Observaţia 5.1.26 (i) Teorema lui Rolle reprezintă cazul particular din Teorema lui Lagrange, atunci când
f (a) = f (b) (a se vedea şi compara graficele).
(ii) Menţionăm că Teorema lui Lagrange nu asigură unicitatea
punctului c, ci doar existenţa acestuia. În
acest sens, considerăm următorul exemplu. Fie f : −π, 3π 2 → R, f (x) = sin x. Evident f satisface ipotezele
Teoremei lui Lagrange şi deci există c ∈ −π, 3π 2 astfel
ı̂ncât f ′ (c) = 0, adică cos 2
c = − 5π . Observăm
că
3π
această ecuaţie are două soluţii ı̂n intervalul −π, 2 , şi anume, c = ± arccos − 5π ∈ [0, π] ⊂ −π, 3π
2
2 (a se
vedea figura de mai jos ).
Interpretare geometrică a Teoremei lui Lagrange

Teorema lui Lagrange afirmă că dacă graficul unei funcţii continue pe un interval [a, b] admite tangentă
ı̂n fiecare punct interior intervalului, atunci există cel puţin un punct al graficului, diferit de capete, ı̂n care
tangenta este paralelă (sau coincide) cu dreapta care uneşte extremităţile (a, f (a)) şi (b, f (b)) ale graficului
(deci au pante egale). Ilustrăm prin următorul exemplu. Fie f : [−1, 2] → R, f (x) = x2 − 2x + 3. Evident f
ı̂ndeplineşte toate ipotezele Teoremei lui Lagrange, deci există c ∈ (−1, 2) astfel ı̂ncât f ′ (c) = f (2)−f (−1)
2−(−1) = −1.
69
1
Deci c = 2 (a se vedea graficul de mai jos).
Se cuvine să observăm că Teorema lui Lagrange nu ar fi altceva decât Teorema lui Rolle după o rotaţie a axelor
cu un unghi egal cu cel făcut de dreapta ce trece prin punctele A şi B cu axa Ox. Menţionăm tot aici că
Teorema lui Lagrange se poate demonstra aplicând Teorema lui Rolle funcţiei auxiliare g : [a, b] → R dată prin
f (b) − f (a)
g(x) = f (x) − x.
b−a
O ilustrare a acestei rotaţii este reprezentată ı̂n animaţia şi ı̂n imaginea de mai jos pentru f, g : [−1, 2] → R,
f (x) = x2 − 2x + 3, g (x) = x2 − x + 3, g fiind funcţia pentru care se poate aplica Teorema lui Rolle.
Propoziţia 5.1.27 (consecinţe ale Teoremei lui Lagrange privind monotonia) Fie I ⊂ R un interval şi
f : I → R derivabilă pe I.
(i) Dacă f ′ (x) = 0 pentru orice x ∈ I, atunci f este constantă pe I.
(ii) Dacă f ′ (x) > 0 (respectiv, f ′ (x) ≥ 0) pentru orice x ∈ I, atunci f este strict crescătoare (respectiv,
crescătoare) pe I.
(iii) Dacă f ′ (x) < 0 (respectiv, f ′ (x) ≤ 0), pentru orice x ∈ I, atunci f este strict descrescătoare (respectiv,
descrescătoare) pe I.
Propoziţia 5.1.28 (consecinţa Teoremei lui Lagrange privitoare la existenţa derivatei ı̂ntr-un
punct) Fie I ⊂ R un interval, a ∈ I şi f : I → R o funcţie continuă. Dacă f este derivabilă pe I \ {a} şi există
lim f ′ (x) (finită sau infinită), atunci există derivata funcţiei f ı̂n a şi f ′ (a) = lim f ′ (x).
x→a x→a
Observaţia 5.1.29 Se poate cu uşurinţă observa că un rezultat asemănător are loc şi pentru situaţia derivatelor
laterale.
70
Observaţia 5.1.30 Conform rezultatului precedent, dacă există şi este finită lim f ′ (x), atunci f este derivabilă
x→a
ı̂n a şi funcţia derivată este continuă ı̂n a.
Înainte de a prezenta următoarea consecinţă a Teoremei lui Lagrange, reamintim conceputul de funcţie
Lipschitz.
Definiţia 5.1.31 O funcţie f : A ⊂ R → R se numeşte Lipschitz (sau lipschitziană) pe A dacă există L > 0
astfel ı̂ncât:
|f (x) − f (y)| ≤ L|x − y|,
pentru orice x, y ∈ A (L se numeşte constanta Lipschitz a funcţiei f ).
Propoziţia 5.1.32 (consecinţa Teoremei lui Lagrange privitoare la proprietatea Lipschitz) Fie I ⊂
R un interval şi f : I → R o funcţie derivabilă. Funcţia f este lipschitziană pe I dacă şi numai dacă f ′ este
mărginită pe I (caz ı̂n care constanta Lipschitz coincide cu constanta de mărginire a lui |f ′ |).
Teorema 5.1.33 (Cauchy, de medie) Fie a, b ∈ R, a < b şi f, g : [a, b] → R două funcţii continue pe [a, b],
derivabile pe (a, b) astfel ı̂ncât g ′ (x) 6= 0, pentru orice x ∈ (a, b). Atunci g(b) − g(a) 6= 0 şi există c ∈ (a, b) astfel
ı̂ncât
f (b) − f (a) f ′ (c)
= ′ .
g(b) − g(a) g (c)
Observaţia 5.1.34 Teorema lui Lagrange se poate obţine din Teorema lui Cauchy, de medie pentru g(x) = x.
Interpretare geometrică a Teoremei lui Cauchy, de medie (opţional)

În ipotezele cuprinse ı̂n Teorema lui Cauchy, de medie rezultă că există cel puţin un punct c ∈ (a, b) astfel
ı̂ncât pantele dreptelor ce trec prin punctele (a, f (a)) şi (b, f (b)), respectiv (a, g(a)) şi (b, g(b)) sunt proporţionale
cu pantele tangentelor duse la graficul funcţiilor f şi g ı̂n punctul c corespunzător. Ilustrarea acestei teoreme
printr-un exemplu grafic poate fi complicată. Astfel, atunci când una dintre cele două funcţii este simplă (ı̂n
sensul că derivând funcţia se obţine o constantă), se poate observa din grafic proporţionalitatea menţionată.
Considerăm următorul exemplu. Fie f, g : [1, e] → R, f (x) = ln x, g (x) = 2x − 1. Evident f şi g ı̂ndeplinesc
′
toate ipotezele Teoremei lui Cauchy, de medie, deci există c ∈ (1, e) astfel ı̂ncât fg(e)−g(1)
(e)−f (1)
= fg′ (c)
(c)
, deci c = e − 1.
3
Însă cum putem ilustra grafic această teoremă, de exemplu, pentru f, g : [−1.5, 1] → R, f (x) = x6 + 2,
2
g (x) = 31 (x + 2) − 2? Mai ı̂ntâi, observăm că toate ipotezele Teoremei lui Cauchy, de medie sunt ı̂ndeplinite,
f (1)−f (−1.5) f ′ (c)
deci există c ∈ (−1.5, 1) astfel ı̂ncât g(1)−g(−1.5) = g ′ (c) , deci c = − 32 . Presupunem că o curbă γ este descrisă
de ecuaţiile parametrice
x = f (t) ,
γ: t ∈ [−1.5, 1] .
y = g (t) ,
√ √ 2
Schimbăm parametrul t, adică din x = f (t), deducem că t = 3 6x − 12, deci y = 31 3 6x − 12 + 2 − 2.
√ 2
Obţinem astfel funcţia h : [f (−1.5) , f (1)] → R, h (y) = 31 3 6y − 12 + 2 − 2. Deci,
ţinând
cont de schimbarea
de parametru, Teorema lui Cauchy de medie, ne spune că există punctul C f − 23 , g − 23 pe curba γ a cărui
71
tangentă la curbă este paralelă cu dreapta ce trece prin punctele A (f (−1.5) , g (−1.5)) şi B (f (1) , g (1)) :
f (1) − f (−1.5) f (1) − f (−1.5) f (1) − f (−1.5)

= =
g(1) − g(−1.5) g (f −1 (f (1))) − g (f −1 (f (−1.5))) ((g ◦ f −1 ) ◦ f ) (1) − ((g ◦ f −1 ) ◦ f ) (−1.5)
f (1) − f (−1.5)
=
h (f (1)) − h (f (−1.5))
′
f ′ (c) f (c) 1 1 1
= ′ −1 = ′ ′ = ′ = ′ , unde f (c) = d.
g ′ (c) g (f (d)) −1 −1
g (f (d)) (f ) (d) −1
(g ◦ f ) (d) h (d)
Observăm astfel că am ajuns la Teorema lui Lagrange pentru funcţia h (a se vedea figura de mai jos).
5.2 Nedeterminări şi regulile lui L’Hôpital

Ca şi ı̂n cazul limitelor de şiruri, următoarele cazuri sunt nedeterminări:
0 ±∞ 0
∞ − ∞, ±∞ · 0, , , 0 , ±∞0 , 1±∞ .
0 ±∞
0 ±∞
Pentru a elimina nedeterminările 0 , ±∞ putem folosi fie limite fundamentale, fie una din următoarele trei
teoreme.
Teorema 5.2.1 (Cauchy, de eliminare a unor nedeterminări) Fie I ⊂ R un interval şi f, g : I → R,

a ∈ I, care verifică condiţiile:
(i) f (a) = g(a) = 0;
(ii) f, g sunt derivabile ı̂n a;
(iii) g ′ (a) 6= 0.
Atunci există V ∈ V(a) astfel ı̂ncât g(x) 6= 0, pentru orice x ∈ (V ∩ I) \ {a} şi
f (x) f ′ (a)
lim = ′ .
x→a g(x) g (a)
Teorema 5.2.2 (Regula lui L’Hôpital) Fie f, g : (a, b) → R, cu −∞ ≤ a < b ≤ ∞. Dacă:

(i) f, g sunt derivabile pe (a, b), cu g ′ (x) 6= 0 pentru orice x ∈ (a, b);
′
(ii) există lim fg′ (x)
(x)
= L ∈ R;
x→a
x>a
(iii) lim f (x) = lim g(x) = 0 sau (iii)’ lim g(x) = ∞,
x→a x→a x→a
x>a x>a x>a
atunci există lim fg(x)
(x)
= L.
x→a
x>a
Are loc următoarea formă generalizată a Teoremei lui Cauchy de mai sus.
72
Teorema 5.2.3 (Cauchy, generalizare) Fie n ∈ N, n ≥ 2, I ⊂ R un interval deschis, a ∈ I şi f, g : I → R
care verifică condiţiile:
(i) f (a) = g(a) = 0;
(ii) f, g sunt derivabile de n ori ı̂n a;
(iii) f (k) (a) = g (k) (a) = 0 pentru orice k = 1, 2, ..., n − 1.
(iv) g (n) (a) 6= 0.
f (x) f (n) (a)

lim = (n) .
x→a g(x) g (a)
Pentru o trecere ı̂n revistă a limitelor fundamentale, a se vedea secţiunea de fişe cu noţiuni şi rezultate
recapitulative.
Observaţia 5.2.4 Eliminarea nedeterminărilor se face, de obicei, astfel:

(i) Cazurile 00 , ±∞
±∞
se elimină fie folosind limite fundamentale, fie cu regula lui L’Hôpital.
±∞
(ii) Cazurile 0 · ∞, 0 · (−∞) se reduc la cazurile 00 , ±∞ astfel: fie f, g : A → R, a ∈ A′ astfel ı̂ncât există
lim f (x) = 0, lim g(x) = ∞ (respectiv −∞) şi există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât f (x) 6= 0, g(x) 6= 0, pentru orice
x→a x→a
f (x) 0
x ∈ (A ∩ U ) \ {a}; putem scrie f (x)g(x) = 1 şi astfel nedeterminarea dată se reduce la o nedeterminare 0
g(x)
g(x) ∞
sau f (x)g(x) = 1 şi vom obţine o nedeterminare ±∞ .
f (x)
(iii) Cazul ∞ − ∞ se reduce, de obicei, la cazul 0 · ∞ astfel: fie f, g : A → R, a ∈ A′ astfel ı̂ncât există
lim f (x) = ∞, lim g(x) = ∞ şi există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât f (x) 6= 0, pentru orice x ∈ (A∩U )\{a} ; putem scrie
x→a x→a
(f (x) − g(x)) = f (x) 1 − fg(x) g(x)
(x) . Dacă lim f (x) = 1, atunci nedeterminarea dată se reduce la o nedeterminare
x→a
0 · ∞; dacă lim fg(x)
(x) > 1 (respectiv < 1), atunci lim (f (x) − g(x)) = −∞ (respectiv +∞).
x→a x→a
(iv) Cazurile 00 , ∞0 se reduc la cazul 0 · ∞ astfel: fie f, g : A → R, a ∈ A′ astfel ı̂ncât există lim f (x) = 0
x→a
(respectiv +∞), lim g(x) = 0 şi există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât f (x) > 0, pentru orice x ∈ (A ∩ U ) \ {a} . Putem
x→a
scrie f (x)g(x) = e g(x) ln f (x)
şi limita de la exponent este o nedeterminare 0 · (−∞) (respectiv ∞ · 0).
(v) Cazul 1∞ se reduce tot la cazul 0 · ∞ fie prin metoda de la punctul iv), fie astfel: dacă f, g : A → R,
a ∈ A′ astfel ı̂ncât există lim f (x) = 1, lim g(x) = ∞ şi există U ∈ V (a) astfel ı̂ncât f (x) 6= 1, pentru orice
x→a x→a
x ∈ (A ∩ U ) \ {a} , atunci vom scrie
1
f (x)g(x) = {[1 + (f (x) − 1)] f (x)−1 }g(x)(f (x)−1) .
Avem 1
lim [1 + (f (x) − 1)] f (x)−1 = e,
x→a
iar lim g(x)(f (x) − 1) este o nedeterminare 0 · ∞.

x→a
Exemplul 5.2.5 Considerăm câte un exemplu pentru fiecare din cazurile de mai sus.
x [0]
0
(i) lim x+sinx = lim 1+cos

1
x
= 2 sau utilizând limita fundamentală lim sinx x = 1, avem lim x+sin
x
x
=
x→0 x→0 x→0 x→0
sin x
lim 1 + x = 2;
x→0
ln2 x ∞]
[∞ 1
2x ln x [∞
∞
] 2 ln x ∞]
[∞ 2
lim3 = lim 2 = lim 3 = lim 3 = 0;
x→∞ x x→∞ 3x x→∞ 3x x→∞ 9x
1 x+1−x
[∞·0] − x2 (x+1)2
π x
π x
4 −arctg x+1
[ 00 ] 1+
(x+1)2 x 2
(ii) lim x 4 − arctg x+1 = lim 1 = lim 1
− x2
= lim 2x2 +2x+1 = 21 ;
x→∞ x→∞ x x→∞ x→∞
[∞−∞] −x [∞] −x [ −∞ ] −x
∞ −∞
(iii) lim e−x − x2
= lim x2 ex2 − 1 = lim x2 −e2x −1 = lim x2 e 2 − 1 = ∞;
x→−∞ x→−∞ x→−∞ x→−∞
[∞−∞] [0·(−∞)]
[ −∞ ]
+∞
lim x1 + ln x = lim x1 (1 + x ln x) = lim x1 1 + ln1x = lim 1
(1 − x) = 1
= ∞;
x→0 x→0 x→0 x x→0 x 0+
x>0 x>0 x>0 x>0
2
ln(ex −1) lim − xx ex
0
x [0 ] [∞
∞
] x→0 e −1 ∞]
[∞
x
−1) [0·(−∞)] 1 x2
(iv) lim (ex − 1) = lim ex ln(e = lim e x = e x>0 = e0 = 1, deoarece lim ex −1 =
x→0 x→0 x→0 x→0
x>0 x>0 x>0 x>0
lim 2xx = 0;
x→0 e
x>0
73
x+1 ln(x3 +x+1)
1 [∞0 ] [∞
∞
] lim 3x2 +1
lim x3 + x + 1 = lim e x+1 = ex→∞ x3 +x+1 = 1;
x→∞ x→∞
" #− x22 12
2 12 [1∞ ] 2
2x2 +1
2
2x +1 x
lim − 1
x +1 −x
= lim 1 + 2x−x
x
(v) lim 2x 2 +1 2 +1 = ex→0 2x2 +1 = e−1 sau
x→0 x→0
2 2x − 4x
1
[1∞ ]
ln x 2+1
2x +1 ( ) (
ln x2 +1 −ln 2x2 +1 ) [ 00 ] lim x2 +1 2x2 +1
lim

1
− 2x22+1

x2 +1 x2
lim 2x2 +1 = lim e x2 = lim e x2 = ex→0 2x
=e x→0 x2 +1
= e−1 .
x→0 x→0 x→0
5.3 Funcţii convexe. Inegalităţi clasice şi aplicaţii (opţional)

În cadrul acestei secţiuni, ca aplicaţie la noţiunea de funcţie convexă, sunt prezentate mai multe inegalităţi, prin-
tre care se numără şi inegalitatea mediilor, inegalitatea lui Young 3 , inegalitatea lui Hölder, respectiv inegalitatea
lui Minkowski 4 .
Pentru ı̂nceput reamintim noţiunea de funcţie convexă. Apoi, enunţăm inegalitatea lui Jensen 5 , inegalitate
ce poate fi demonstrată prin aplicarea definiţiilor şi a principiului inducţiei matematice.
Definiţia 5.3.1 O mulţime nevidă D ⊂ R se numeşte convexă dacă pentru orice x, y ∈ D,
[x, y] = {λx + (1 − λ) y | λ ∈ [0, 1]} ⊂ D.
Definiţia 5.3.2 Fie D ⊂ R o mulţime convexă. O funcţie f : D → R se numeşte:

f (λx + (1 − λ)y) ≤ λf (x) + (1 − λ)f (y), ∀x, y ∈ D, ∀λ ∈ [0, 1];
f (λx + (1 − λ)y) < λf (x) + (1 − λ)f (y), ∀x, y ∈ D, x 6= y, ∀λ ∈ (0, 1);

Propoziţia 5.3.3 (inegalitatea lui Jensen) Fie D ⊂ R o mulţime convexă şi f : D → R o funcţie. Dacă f
este convexă, atunci
f (λ1 x1 + ... + λn xn ) ≤ λ1 f (x1 ) + ... + λn f (xn )
pentru orice n ∈ N∗ , x1 , ..., xn ∈ D, λ1 , ..., λn ≥ 0, λ1 + ... + λn = 1. Inegalitatea este strictă dacă funcţia f este
strict convexă, cel puţin două din punctele (xk ) sunt distincte şi scalarii (λk ) corespunzători sunt strict pozitivi.
Reamintim aici următoarea teoremă de caracterizare a funcţiilor convexe derivabile (de o variabilă reală).
Teorema 5.3.4 Fie I un interval deschis şi f : I → R o funcţie.

(i) Presupunând că f este derivabilă pe I, atunci f este convexă (respectiv strict convexă) dacă şi numai
dacă f ′ este crescătoare (respectiv strict crescătoare) pe I.
(ii) Presupunând că f este derivabilă pe I, atunci f este convexă (respectiv strict convexă) dacă şi numai
dacă
f (y) ≥ f (x) + f ′ (x) (y − x) , ∀x, y ∈ I.
(respectiv inegalitatea precedentă e strictă pentru orice x 6= y, x, y ∈ I).
(iii) Presupunând că f este de două ori derivabilă pe I, atunci f este convexă (respectiv strict convexă) dacă
şi numai dacă f ′′ (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ I (respectiv f ′′ (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ I şi {x ∈ I | f ′′ (x) = 0} nu
conţine niciun interval propriu).
Folosind definiţia convexităţii sau inegalitatea lui Jensen pentru diverse funcţii putem deduce unele inegalităţi
clasice după cum urmează.
3 William Henry Young-matematician englez, 1863-1942
4 Hermann Minkowski- matematician şi fizician german, 1864-1909
5 Johan Jensen-matematician şi inginer danez, 1859-1925
74
1. Considerăm pentru ı̂nceput funcţia strict convexă f : R → R, f (x) = ex . Aplicând inegalitatea lui Jensen
pentru x1 , ..., xn ∈ R, λ1 , ..., λn > 0 cu λ1 + ... + λn = 1 avem:
eλ1 x1 +λ2 x2 ...+λn xn ≤ λ1 ex1 + λ2 ex2 + ... + λn exn ,
cu egalitate dacă şi numai dacă x1 = x2 = ... = xn . Luând xk = ln yk , cu yk > 0 pentru orice k ∈ 1, n,
deducem că
y1λ1 y2λ2 ...ynλn ≤ λ1 y1 + λ2 y2 ... + λn yn . (5.1)
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă y1 = y2 = ... = yn .
Aplicând inegalitatea (5.1) pentru diverse valori, obţinem mai multe inegalităţi cunoscute după cum urmează.
❼ Luând ı̂n (5.1) λk = 1
n pentru orice k ∈ 1, n, obţinem mg ≤ ma , adică
√
y1 + y2 + ... + yn
n
y1 y2 ...yn ≤
.
n
1
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă y1 = y2 = ... = yn . Mai departe, trecând yk ı̂n yk pentru orice
k ∈ 1, n, obţinem mh ≤ mg , adică
n √
1 ≤ y1 y2 ...yn .
n
1 1
y1 + y2 + ... + yn
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă y1 = y2 = ... = yn . În concluzie, pentru orice numere reale strict
pozitive y1 , y2 , ..., yn are loc
n √ y1 + y2 + ... + yn
1 ≤ y1 y2 ...yn ≤ ,
n
1 1 n
y1 + y2 + ... + yn
inegalitate cunoscută sub numele de inegalitatea mediilor. Egalitatea are loc dacă şi numai dacă
y1 = y2 = ... = yn .
❼ Aplicând inegalitatea (5.1) pentru n = 2, y1 = u > 0, y2 = v > 0, λ1 = p1 , λ2 = 1q cu p1 + 1q = 1 şi p, q > 1
deducem că
1 1 1 1
u p v q ≤ u + v, (5.2)
p q
cu egalitatea dacă şi numai dacă u = v. Trecând u ı̂n ap şi v ı̂n bq , unde a, b > 0, obţinem inegalitatea
lui Young, adică
ap bq 1 1
a·b≤ + , ∀a, b > 0, p, q > 1 cu + = 1,
p q p q
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă ap = bq .
xp yiq
❼ Aplicând inegalitatea (5.1) pentru n = 2, y1 = k
i
> 0, y2 = k
> 0, λ1 = p1 , λ2 = 1q , unde p, q > 1
P P
xp
i yiq
i=1 i=1
1 1
cu p + q = 1, x1 , x2 , ..., xk > 0 şi y1 , y2 , ..., yk > 0 (sau se aplică direct inegalitatea (5.2)) avem
xi yi 1 xpi 1 yiq
p1 q1 ≤ + ,
k
P k
P pPk
p q P
k
q
xpi yiq xi yi
i=1 i=1 i=1 i=1
cu egalitatea dacă şi numai dacă xpi şi yiq sunt proporţionale. Sumând pentru i ∈ 1, k ı̂n inegalitatea
precedentă, deducem inegalitatea lui Hölder, adică
k
k p1 k q1
P P p P q 1 1
x i yi ≤ xi yi , ∀x1 , x2 , ..., xk , y1 , y2 , ..., yk > 0, p, q > 1 cu + = 1.
i=1 i=1 i=1 p q
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă (xpi )i∈1,k şi (yiq ) sunt proporţionale. Luând q = p
p−1 obţinem
i∈1,k
k
P k
P k
P
p p−1 p−1
(xi + yi ) = xi (xi + yi ) + yi (xi + yi )
i=1 i=1 i=1
k
p1 k
q1 k
p1 k
q1
P P q(p−1) P P q(p−1)
≤ xpi (xi + yi ) + yip (xi + yi )
i=1 i=1 i=1 i=1
" p1 p1 # q1
k
P k
P k
P p
= xpi + yip (xi + yi ) ,
i=1 i=1 i=1
75
de unde găsim inegalitatea lui Minkowski:
k
p1 k
p1 k
p1
P p P P
(xi + yi ) ≤ xpi + yip , ∀x1 , x2 , ..., xk , y1 , y2 , ..., yk > 0, p > 1.
i=1 i=1 i=1
De asemenea, aplicând din nou inegalitatea lui Hölder pentru p = q = 2, se obţine inegalitatea Cauchy-
Buniakovski-Schwarz6 :
k 2 k k
P P 2 P 2
x i yi ≤ xi yi , ∀x1 , x2 , ..., xk , y1 , y2 , ..., yk > 0.
i=1 i=1 i=1
2. Aplicând inegalitatea lui Jensen pentru f : R → R, f (x) = ln (1 + ex ) se obţine imediat inegalitatea lui
Goughens
√ n
(1 + a1 ) (1 + a2 ) ... (1 + an ) ≥ (1 + n a1 a2 ...an ) , ∀a1 , a2 , ..., an > 0, n ∈ N \ {0, 1}.
1
Astfel, pentru λi = n şi ln ai avem:
n
! n n 1 !
n
X ln ai 1X
P
ln ain X
f ≤ f (ln ai ) ⇐⇒ n ln 1 + ei=1 ≤ ln (1 + ai )
i=1
n n i=1 i=1
n 1 !
n
Y
ain √
Q
ln n
⇐⇒ n ln 1 + e i=1 ≤ ln (1 + ai ) ⇐⇒ (1 + n a1 ...an ) ≤ (1 + a1 ) ... (1 + an ) .
i=1
n
3. Luând funcţia f : (−1, ∞) → R, f (x) = (1 + x) , n ∈ N \ {0, 1} şi aplicând Teorema 5.3.4 (ii) pentru x = 0
se obţine imediat inegalitatea lui Bernoulli
(1 + x)n > 1 + nx, ∀x > −1, x 6= 0, ∀n ∈ N \ {0, 1}.
5.4 Reprezentarea grafică a funcţiilor

Scopul acestei secţiuni este acela de a prezenta etapele realizării graficului unei funcţii. Unul dintre paşii
esenţiali ı̂n realizarea graficului unei funcţii este determinarea asimptotelor acesteia. Reamintim aici noţiunile
de asimptotă orizontală, oblică şi verticală.
Definiţia 5.4.1 Fie f : A → R, A ⊂ R astfel ı̂ncât +∞ (respectiv, −∞) este punct de acumulare pentru A.
Fie l ∈ R. Spunem că dreapta y = l este asimptotă orizontală la +∞ (respectiv, −∞) pentru funcţia f dacă
există lim f (x) = l (respectiv, lim f (x) = l).
x→+∞ x→−∞
Definiţia 5.4.2 Fie f : A → R, A ⊂ R astfel ı̂ncât +∞ (respectiv, −∞) este punct de acumulare pentru A.
Fie m, n ∈ R, m 6= 0. Spunem că dreapta y = mx + n este asimptotă oblică la +∞ (respectiv, −∞) pentru
funcţia f , dacă există lim |f (x) − mx − n| = 0 (respectiv, lim |f (x) − mx − n| = 0).
x→+∞ x→−∞
Teorema 5.4.3 Fie f : A → R, A ⊂ R astfel ı̂ncât +∞ (respectiv, −∞) este punct de acumulare pentru A. Fie
m, n ∈ R, m 6= 0. Dreapta y = mx + n este asimptota oblică la +∞ (respectiv, −∞) pentru funcţia f dacă şi
numai dacă există lim f (x)
x = m şi lim (f (x) − mx) = n (respectiv, lim
f (x)
x = m şi lim (f (x) − mx) =
x→+∞ x→+∞ x→−∞ x→−∞
n).
Definiţia 5.4.4 Fie f : A → R, A ⊂ R.

(i) Dacă a ∈ A′s (respectiv, a ∈ A′d ), spunem că dreapta x = a este asimptotă verticală la stânga
lim f (x) = +∞ sau −∞ (respectiv, x→a
(respectiv, la dreapta) pentru funcţia f dacă există x→a lim f (x) = +∞ sau
x<a x>a
−∞).
(ii) Dacă a ∈ A′ , spunem că dreapta x = a este asimptotă verticală pentru funcţia f dacă este asimptotă
verticala la stânga sau asimptotă verticală la dreapta pentru f.
6 Inegalitatea pentru sume a fost publicată de Augustin Louis Cauchy (matematician, inginer şi fizician francez, 1789-1857),
iar inegalitatea corespunzătoare pentru integrale a fost formulată iniţial de Viktor Iakovlevici Buniakovski (matematician rus,
1804-1889) şi a fost redescoperită de Hermann Schwarz (matematian german, 1843-1921)
76
Observaţia 5.4.5 (i) Candidate pentru asimptote verticale sunt dreptele x = a, unde a ∈ D′ sunt punctele ı̂n
care f nu este definită (şi ı̂n vecinătatea cărora este nemărginită) sau ı̂n care f are discontinuităţi de specia a
doua.
(ii) Dacă f are asimptotă orizontală spre +∞ (respectiv, −∞), atunci nu are asimptotă oblică spre +∞
(respectiv, −∞).
(iii) În caz că f nu are asimptotă orizontală spre +∞ sau spre −∞, căutăm eventuale asimptote oblice.
(iv) Pentru a pune problema existenţei unor eventuale asimptote orizontale/oblice spre +∞ (respectiv, −∞)
ale lui f , trebuie ca domeniul de studiu al funcţiei f să fie nemărginit superior (respectiv, nemărginit inferior).
Aşa cum am precizat mai sus, ı̂n cele ce urmează prezentăm etapele realizării graficului unei funcţii definite
pe o submulţime a lui R cu valori ı̂n R.
I. Domeniul de studiu al funcţiei
I.1. Se află domeniul de studiu (sau domeniul maxim de definiţie) D al funcţiei, dacă acesta nu este explicit
precizat.
I.2. Se stabileşte dacă funcţia este pară/impară sau periodică.
Observaţia 5.4.6 (i) Pentru o funcţie pară sau impară studiem doar restricţia funcţiei la D ∩ [0, ∞), deoarece
dacă f este pară, atunci graficul ei este simetric faţă de axa ordonatelor Oy, iar dacă f este impară, atunci
graficul ei este simetric faţă de originea O.
(ii) Dacă f este periodică, de perioadă principală T > 0, studiem doar restricţia lui f la D ∩ [0, T ] (pentru
că graficul funcţiei se repetă pe fiecare interval (k + 1)T ], cu k ∈ Z). Dacă funcţia este, ı̂n plus, pară sau
[kT,
impară, studiem doar restricţia lui f la D ∩ 0, T2 .
I.3. Se află intersecţiile graficului lui f cu axa Oy (punctul de coordonate (0, f (0))) şi cu axa Ox (dacă ecuaţia
f (x) = 0 are soluţia x, atunci avem punctul de coordonate (x, 0)).
I.4. Se determină asimptotele funcţiei.
II. Derivata ı̂ntâi
II.1. Se calculează f ′ şi se află domeniul ei maxim de definiţie D1 ⊂ D.
II.2. Se determină eventualele puncte de ı̂ntoarcere sau unghiulare (acestea se caută ı̂n D\D1 , adică pe mulţimea
punctelor ı̂n care f este bine definită, dar nu derivabilă; aşadar, dacă f este derivabilă pe tot domeniul de studiu,
vom sări această etapă).
II.3. Se rezolvă ecuaţia f ′ (x) = 0, obţinându-se astfel intervalele de monotonie şi punctele critice ale funcţiei f
(a se vedea consecinţele Teoremei lui Lagrange şi Teorema lui Fermat).
Toate informaţiile obţinute până ı̂n acest moment sunt trecute ı̂ntr-un tabel de variaţie de forma următoare:
x
f (x)
f ′ (x)
Observaţia 5.4.7 (i) Pentru a determina punctele de extrem, se studiază punctele critice, dar şi punctele de
discontinuitate ale funcţiei din interiorul domeniului de definiţie, capetele de interval ı̂nchis din domeniu.
(ii) Punctele ı̂n care funcţia nu este derivabilă, dar are derivate laterale diferite (ı̂n particular, punctele de
ı̂ntoarcere) sunt ı̂ntotdeauna puncte de extrem local.
III. Derivata a doua
Atunci când calculele o permit, pentru o reprezentare grafică mai fidelă, se studiază şi derivata a doua a
funcţiei.
III.1. Se calculează funcţia f ′′ pe domeniul ei maxim de definiţie D2 ⊂ D1 .
III.2. Se rezolvă ecuaţia f ′′ (x) = 0, ceea ce ne va furniza intervalele de convexitate ale lui f şi eventualele
puncte de inflexiune.
III.3. Se completează tabelul de variaţie cu informaţiile obţinute mai sus:
x
f ′ (x)
f (x)
f ′′ (x)
IV. Reprezentarea grafică a funcţiei
IV.1. Se desenează un sistem cartezian xOy.
IV.2. Se reprezintă punctele de intersecţie cu axele.
IV.3. Se reprezintă asimptotele şi comportarea funcţiei faţă de ele.
IV.4. Se reprezintă punctele remarcabile din tabelul de variaţie.
77
IV.5. Se trasează graficul unind aceste puncte şi ţinând cont de monotonia şi convexitatea funcţiei.
Considerăm următorul exemplu de reprezentare grafică a unei funcţii.
3
x
Exemplul 5.4.8 Fie f : D ⊂ R → R, f (x) = 1−x 2 . Domeniul de definiţie este D = R \ {−1, 1} = (−∞, −1) ∪
(−1, 1) ∪ (1, ∞). Evident funcţia nu e periodică, ı̂nsă cum f (−x) = −f (x) pentru orice x ∈ D, f este o funcţie
impară. Prin urmare, graficul ei este simetric faţă de originea O, deci studiul graficului ı̂l putem realiza doar
pe mulţimea [0, 1) ∪ (1, ∞) , ı̂nsă preferăm aici să facem un studiu complet, pe ı̂ntreg domeniul de definiţie.
Realizând intersecţiile cu axele de coordonate se obţine doar punctul (0, 0) . Determinăm asimptotele funcţiei.
Avem: lim f (x) = −∞, lim f (x) = ∞, deci f nu are asimptote orizontale. Pentru asimpotele oblice se
x→∞ x→−∞
calculează:
f (x) x3
lim = lim = −1, deci m = −1,
x→±∞ x x→±∞ x − x3

x3 x
lim (f (x) − mx) = lim + x = lim = 0, deci n = 0,
x→±∞ x→±∞ 1 − x2 x→±∞ 1 − x2
prin urmare dreapta y = −x este asimptotă oblică spre +∞ şi spre −∞. Studiem existenţa asimptotelor verticale.
Avem:
1
x3
lim f (x) = lim = 2 = −∞,
x→1 x→1 (1 − x) (1 + x) 0−
x>1 x>1
1
x3
lim f (x) = lim = 2 = ∞,
x→1 x→1 (1 − x) (1 + x) 0+
x<1 x<1
x3 −1
lim f (x) = lim = 2 = +∞,
x→−1 x→−1 (1 − x) (1 + x) 0−
x<−1 x<−1
x3 −1
lim f (x) = lim = 2 = −∞,
x→−1 x→−1 (1 − x) (1 + x) 0+
x>−1 x>−1
deci dreptele x = 1 şi x = −1 sunt asimptote verticale. Evident, f este derivabilă pe D şi

′ 3x2 1 − x2 + 2x · x3 x2 3 − x2
f (x) = 2 = 2 , ∀x ∈ D.
(1 − x2 ) (1 − x2 )
√ √ √ √
Soluţiile ecuaţiei f ′ (x) = 0 sunt: x1 = − 3, x2 = 0, x3 = 3, iar f (x1 ) = 3 2 3 , f (x2 ) = 0, f (x3 ) = − 3 2 3 . În
plus, observăm că semnul lui f ′ este dat de semnul ecuaţiei de gradul al doilea: 3 − x2 , deci f ′ (x) ≥ 0 pentru
orice x ∈ [x1 , x3 ] ∩ D şi f ′ (x) ≤ 0 ı̂n restul domeniului de definiţie. Prin urmare, x1 este punct de minim local,
iar x3 este punct de maxim local. În plus, ţinând cont că lim f (x) = ∓∞, deducem că x1 şi x3 nu sunt
x→±∞
puncte de extrem global. Bineı̂nteles, f ′ este derivabilă pe D şi
2
′′ 6x − 4x3 1 − x2 + 4x 1 − x2 3x2 − x4
f (x) = 4
(1 − x2 )
6x − 6x3 − 4x3 + 4x5 + 12x3 − 4x5
= 3
(1 − x2 )

2x x2 + 3
= 3 , ∀x ∈ D.
(1 − x2 )
Singura soluţie a ecuaţiei f ′′ (x) = 0 este x = 0. Observăm că semnul lui f ′′ este dat de x şi de ecuaţia de
gradul al doilea 1 − x2 . Aşadar, f ′′ (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ (−∞, −1) ∪ [0, 1) şi f ′′ (x) ≤ 0 pentru orice
x ∈ (−1, 0] ∪ (1, ∞), deci 0 este punct de inflexiune.
Obţinem următorul tabel de variaţie:
√ √
x −∞ − 3 −1 0 1 3 ∞
f ′ (x) − 0 + | + 0 + | + 0 −
′′
f (x) + √
+ | − 0 + | − √
−
f (x) +∞ ց + 3 2 3 ր +∞ |−∞ ր 0 ր +∞ |−∞ ր − 3 2 3 ց −∞
min | | max
⌣⌣⌣⌣ | ⌢ inflex ⌣ | ⌢⌢
78
şi următorul grafic:
5.5 Formula lui Taylor-dezvoltari ale funcţiilor elementare şi aplicaţii

Fie P (x) = a0 + a1 x + ... + an xn un polinom de grad n cu coeficienţi reali (ai ∈ R, unde i = 0, 1, 2, .., n şi
an 6= 0). Dorim pentru ı̂nceput să arătăm că putem scrie polinomul de mai sus ı̂n mod unic ı̂n forma
P (x) = A0 + A1 (x − a) + ... + An (x − a)n ,
pentru un a ∈ R fixat. Un mod de a arăta acest lucru este descris ı̂n continuare. Este clar că termenul liber,
A0 , este egal cu P (a). Mai departe, prin derivare, obţinem
P ′ (x) = A1 + 2A2 (x − a) + ... + nAn (x − a)n−1 ,

1 (k)
de unde A1 = P ′ (a). În mod analog, derivând ı̂n continuare, obţinem Ak = k! P (a), pentru k = 1, 2, ..., n.
Aşadar,
1 1
P (x) = P (a) + P ′ (a)(x − a) + ... + P (n) (a)(x − a)n , ∀x ∈ R.
1! n!
Dorim acum să extindem formula precedentă la situaţia mai generală când ı̂n loc de polinomul P avem o
funcţie f : I → R, de n ori derivabilă ı̂ntr-un punct a ∈ I, unde I ⊂ R este un interval deschis. Presupunem că
f este de n ori derivabilă ı̂ntr-un punct a ∈ I. Vom numi polinomul
n f ′ (a) f ′′ (a) f (n) (a)

Tf,a (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + . . . + (x − a)n
1! 2! n!
polinomul Taylor de ordin n asociat funcţiei f ı̂n punctul a. Problema care se pune este ı̂n ce măsură
acest polinom aproximează funcţia f. Am văzut mai sus că ı̂n cazul ı̂n care f este un polinom T = f. Să notăm
n
cu Rn (x) = f (x) − Tf,a (x) pentru orice x ∈ I. Tocmai comportarea lui Rn măsoară gradul de aproximare al
funcţiei f prin polinomul Taylor ı̂n jurul lui a.
În cadrul acestei secţiuni, amintim formulele lui Taylor 7 cu rest Peano, respectiv cu rest Lagrange.
Teorema 5.5.1 (Formula lui Taylor cu restul lui Peano) Fie I ⊂ R un interval deschis şi n ∈ N∗ . Dacă
f : I → R este o funcţie de n ori derivabilă ı̂n a ∈ I, atunci există o funcţie α : I → R cu proprietatea
lim α(x) = α(a) = 0, astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ I,
x→a
f ′ (a) f ′′ (a)
f (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + ...
1! 2!
f (n) (a) (x − a)n
+ (x − a)n + α(x) .
n! n!
7 Brook Taylor-matematician englez, 1685-1731
79
Teorema 5.5.2 (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie I ⊂ R un interval deschis, a ∈ I şi
n ∈ N. Dacă f : I → R este o funcţie de (n + 1) ori derivabilă pe I, atunci pentru orice x ∈ I, x 6= a, există
c ∈ (x, a) sau c ∈ (a, x) astfel ı̂ncât
f ′ (a) f ′′ (a)
f (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + ...
1! 2!
f (n) (a) f (n+1) (c)
+ (x − a)n + · (x − a)n+1 .
n! (n + 1)!
Particularizând a = 0 se obţine formula lui MacLaurin.
Propoziţia 5.5.3 (Formula lui MacLaurin) Fie I ⊂ R un interval deschis, 0 ∈ I şi n ∈ N. Dacă f : I → R
este o funcţie de (n + 1) ori derivabilă pe I, atunci pentru orice x ∈ I, x 6= 0 există c ∈ (x, 0) sau c ∈ (0, x)
astfel ı̂ncât
f ′ (0) f ′′ (0) 2
f (x) = f (0) + x+ x + ...
1! 2!
f (n) (0) n f (n+1) (c) n+1
+ x + ·x .
n! (n + 1)!
În formula lui MacLaurin, cum c ∈ (x, 0) sau c ∈ (0, x) putem să luăm c de forma c = θx, unde θ ∈ (0, 1).
În continuare prezentăm câteva dezvoltări ale funcţiilor elementare.
❼ Fie f : R → R, f (x) = ex . Funcţia f este derivabilă de orice ordin pe R şi
f (n) (x) = ex , ∀x ∈ R, ∀n ∈ N,
de unde
f (n) (0) = 1, ∀n ∈ N
(convenim că f (0) = f ). Prin urmare, scriind formula lui MacLaurin cu restul de ordin n (n ∈ N∗ ), avem
că pentru orice x ∈ R, există θx ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
x x2 xn xn+1 θx x
ex = 1 + + + ... + + e (5.3)
1! 2! n! (n + 1)!
(este evident că relaţia e adevărată şi pentru x = 0). În plus, cum pentru orice x ∈ R fixat, folosind
Criteriul raportului de la şiruri avem
xn+1 θx x n→∞
e → 0,
(n + 1)!
X∞
xn
deducem că ex este suma seriei n! , adică putem scrie
n=0
x x2 xn
ex = 1 + + + ... + + ... (5.4)
1! 2! n!
Bineı̂nţeles, cu cât creşte gradul lui n, cu atât ne apropiem din ce ı̂n ce mai mult de funcţia ex ı̂n apropierea
punctului 0. Ilustrăm acest aspect ı̂n următoarea animaţie.
80
❼ Fie f : R → R, f (x) = sin x. Funcţia f este derivabilă de orice ordin pe R şi
f ′ (x) = cos x ⇒ f ′ (0) = 1

f ′′ (x) = − sin x ⇒ f ′′ (0) = 0
f ′′′ (x) = − cos x ⇒ f ′′′ (0) = −1
f (4) (x) = sin x ⇒ f (4) (0) = 0
f (5) (x) = cos x ⇒ f (5) (0) = 1
f (6) (x) = − sin x ⇒ f (6) (0) = 0
..
.
Convenind că f (0) = f , se demonstrează prin inducţie matematică că:



 sin x, dacă n = 4p = 2 · 2p

(n) cos x, dacă n = 4p + 1 = 2 · 2p + 1
f (x) = , unde p ∈ N

 − sin x, dacă n = 4p + 2 = 2(2p + 1)

− cos x, dacă n = 4p + 3 = 2(2p + 1) + 1

(−1)p sin x, dacă n = 2p
= , unde p ∈ N.
(−1)p cos x, dacă n = 2p + 1
Prin urmare,
0, dacă n = 2p
f (n) (0) = , unde p ∈ N.
(−1)p , dacă n = 2p + 1
Scriind formula lui MacLaurin de ordin 2p−1 (unde p ∈ N∗ ), avem că pentru orice x ∈ R, există θx ∈ (0, 1)
astfel ı̂ncât
x x3 x5 x7 (−1)p−1 x2p−1 (−1)p x2p sin(θx x)
sin x = − + − + ... + + (5.5)
1! 3! 5! 7! (2p − 1)! (2p)!
(este evident că relaţia e adevărată şi pentru x = 0). Aducând aceleaşi argumente ca cele aduse pentru
scrierea relaţiei (5.4), şi aici putem scrie
x x3 (−1)n−1 x2n−1
sin x = − + ... + + ..., ∀x ∈ R.
1! 3! (2n − 1)!
❼ Fie f : R → R, f (x) = cos x. Funcţia f este derivabilă de orice ordin pe R şi
f ′ (x) = − sin x ⇒ f ′ (0) = 0

f ′′ (x) = − cos x ⇒ f ′′ (0) = −1
f ′′′ (x) = sin x ⇒ f ′′′ (0) = 0
f (4) (x) = cos x ⇒ f (4) (0) = 1
f (5) (x) = − sin x ⇒ f (5) (0) = 0
f (6) (x) = − cos x ⇒ f (6) (0) = −1
..
.
Convenind că f (0) = f , se demonstrează prin inducţie matematică că


 cos x, dacă n = 4p = 2 · 2p


(n) − sin x, dacă n = 4p + 1 = 2 · 2p + 1
f (x) = , unde p ∈ N

 − cos x, dacă n = 4p + 2 = 2(2p + 1)

sin x, dacă n = 4p + 3 = 2(2p + 1) + 1

(−1)p cos x, dacă n = 2p
= , unde p ∈ N.
(−1)p+1 sin x, dacă n = 2p + 1
Prin urmare,
(n) (−1)p , dacă n = 2p
f (0) = , unde p ∈ N.
0, dacă n = 2p + 1
Scriind formula lui MacLaurin de ordin 2p (unde p ∈ N∗ ), avem că pentru orice x ∈ R există θx ∈ (0, 1)
astfel ı̂ncât
x2 x4 x6 x8 (−1)p x2p (−1)p+1 x2p+1 sin(θx x)
cos x = 1 − + − + + ... + + (5.6)
2! 4! 6! 8! (2p)! (2p + 1)!
81
(este evident că relaţia e adevărată şi pentru x = 0). Aducând aceleaşi argumente ca cele aduse pentru
scrierea relaţiei (5.4), şi aici putem scrie
x2 x4 (−1)n x2n
cos x = 1 − + + ... + + ..., ∀x ∈ R.
2! 4! (2n)!
❼ Fie f : (−1, ∞) → R, f (x) = ln(x + 1). Avem f (0) = ln 1 = 0. Funcţia f este derivabilă de orice ordin pe
(−1, ∞) şi:
1
f ′ (x) = ⇒ f ′ (0) = 1
x+1
1
f ′′ (x) = − ⇒ f ′′ (0) = −1
(x + 1)2
(−1)2 2!
f ′′′ (x) = ⇒ f ′′′ (0) = (−1)2 2!
(x + 1)3
(−1)3 3!
f (4) (x) = ⇒ f (4) (0) = (−1)3 3!
(x + 1)4
..
.
Se demonstrează prin inducţie matematică că:
(−1)n−1 (n − 1)!
f (n) (x) = , ∀n ∈ N∗ .
(x + 1)n
Atunci
f (n) (0) = (−1)n−1 (n − 1)!, ∀n ∈ N∗ .
Scriind formula lui MacLaurin de ordin n (unde n ∈ N∗ ), avem că pentru orice x ∈ (−1, ∞), există
θx ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
x x2 x3 x4 xn xn+1 1
ln(x + 1) = − + − + ... + (−1)n−1 + (−1)n (5.7)
1 2 3 4 n n + 1 (θx x + 1)n+1
(este evident că relaţia e adevărată şi pentru x = 0). Am arătat ı̂n Secţiunea Serii remarcabile. Aplicaţii
că
x x2 x3 x4 xn
ln(x + 1) = − + − + ... + (−1)n−1 + ..., ∀x ∈ (−1, 1]. (5.8)
1 2 3 4 n
α
❼ Fie f : (−1, ∞) → R, f (x) = (1 + x) , α ∈ R. Avem f (0) = 1. Funcţia f este derivabilă de orice ordin
pe (−1, ∞) şi:
α−1
f ′ (x) = α (1 + x) ⇒ f ′ (0) = α
α−2
f ′′ (x) = α (α − 1) (1 + x) ⇒ f ′′ (0) = α (α − 1)
..
.
Se demonstrează prin inducţie matematică că:
α−n
f (n) (x) = α (α − 1) ... (α − n + 1) (1 + x) , ∀n ∈ N∗ .
Atunci
f (n) (0) = α (α − 1) ... (α − n + 1) , ∀n ∈ N∗ .
Scriind formula lui MacLaurin de ordin n (unde n ∈ N∗ ), avem că pentru orice x ∈ (−1, ∞) , există
θx ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
α α α (α − 1) 2 xn α (α − 1) ... (α − n) n+1 α−n−1

(1 + x) = 1+ x+ x +...+α (α − 1) ... (α − n + 1) + x (1 + θx x)
1 2! n! (n + 1)!
(5.9)
(este evident că relaţia e adevărată şi pentru x = 0). Am arătat ı̂n Secţiunea Serii remarcabile. Aplicaţii
că
α α α (α − 1) 2 xn
(1 + x) = 1 + x+ x + ... + α (α − 1) ... (α − n + 1) + ..., ∀x ∈ (−1, 1), α ∈ R. (5.10)
1 2! n!
82
Exemplul 5.5.4 O primă utilizare a formulelor de mai sus este dată de calculul aproximativ.
(i) Am văzut ı̂n Secţiunea Calcule aproximative cu ajutorul seriilor diverse aproximări numerice ale ra-
dicalilor, ale numărului π, respectiv ale logaritmilor. Menţionăm aici un exemplu de aproximare numerică a
numărului e. Astfel, luând x = 1 ı̂n (5.4) obţinem că
1 1 1
e=1+ + + ... + + ...,
1! 2! n!
∞
P 1
adică seria n! converge la numărul e, ceea ce ne conduce la următoarele aproximări ale numărului e :
n=0
n = 1 ⇒ e ≃ 2,
n = 2 ⇒ e ≃ 2.5,
n = 3 ⇒ e ≃ 2. (6) ,
n = 4 ⇒ e ≃ 2.708 (3) ,
n = 5 ⇒ e ≃ 2.71 (6) ,
n = 6 ⇒ e ≃ 2.7180(5), ...
De fapt, putem lua orice altă valoare a lui x şi obţinem astfel diverse aproximări pentru puterile lui e. Ilustrăm
acest aspect ı̂n animaţia de mai jos pentru x = 2.
1
Similar, putem obţine aproximări pentru ln (1 + x) , x ∈ (−1, 1]. Reprezentăm grafic cazul x = 2 ı̂n animaţia
de mai jos.
∞
P n
Însă, dacă luăm x ∈
/ (−1, 1] se observă imediat că seria (−1)n−1 xn diverge şi nu putem obţine aproximări
n=1
ı̂n acest caz. Ilustrăm grafic acest aspect pentru x = 3 ı̂n animaţia de mai jos.
83
Exemplul 5.5.5 Formulele de mai sus pot fi folosite pentru determinarea unor limite. Exemplificăm cu calculul
limitei lim cosxx−cos
sin x
3x
. Scriem formula (5.6) pentru 2p = 2 (echivalent, p = 1) şi obţinem că pentru orice x ∈ R,
x→0
există θ1 , θ2 ∈ (0, 1) (depinzând de x) astfel ı̂ncât
3
x2 (θ1 x) sin(θ1 x)
cos x = 1 − +
2! 3!
şi
2 3
(3x) (3θ2 x) sin(3θ2 x)
cos 3x = 1 − + .
2! 3!
Scriem formula (5.5) pentru 2p − 1 = 1, echivalent, p = 1, şi obţinem că pentru orice x ∈ R, există θ3 ∈ (0, 1)
(depinzând de x) astfel ı̂ncât
x x2 sin(θ3 x)
sin x = − .
1! 2!
Atunci
2 θ13 x3 sin(θ1 x) 9x2 27θ23 x3 sin(3θ2 x)
cos x − cos 3x − x2 + 6 + 2 − 6
lim = lim
x→0 x sin x x→0
x2 1 − x sin(θ3 x)
2
x[θ13 sin(θ1 x)−27θ23 sin(3θ2 x)]
4+ 6
= lim x sin(θ3 x)
= 4.
x→0 1− 2
Formula lui Taylor reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente pentru a aproxima funcţii, având
diverse aplicaţii ı̂n fizică, respectiv ı̂n diverse domenii ale ingineriei. În ı̂ncheierea acestei secţiuni subliniem
importanţa formulei lui Taylor, prin prezentarea unei aplicaţii ı̂n fizică.
Aplicaţia 5.5.1 Se doreşte aflarea energiei potenţiale gravitaţionale a unui pendul. Formula pentru aceasta
este:
Ep = m · g · h,
unde m este masa corpului, g este acceleraţia gravitaţională şi h este ı̂nălţimea maximă la care ajunge pendulul
84
faţă de nivelul de referinţă considerat 0 (a se vedea animaţia şi imaginea de mai jos).
Un calcul rapid ne arată că h = R (1 − cos α) . Bineı̂nţeles, ı̂n general, calculul lui cos α este greoi şi nu poate
fi făcut cu exactitate, ci doar utilizând metode matematice de aproximare. După cum am arătat mai sus, cos x
2
poate fi aproximat utilizând seriile Taylor. Astfel, putem aproxima, de exemplu cos α cu 1 − α2! (a se vedea
2
(5.6)), deci h ≃ α 2R . În plus, după cum se poate observa şi ı̂n figura de mai jos, pentru unghiuri mici (ı̂n jurul
lui 0), o astfel de aproximare este foarte bună.
x2
f (x) = cos x şi aproximarea 1 − 2
5.6 Formula lui Wallis, formula lui Stirling, suma lui Euler (opţional)
Încheiem acest capitol cu trei formule remarcabile ale calculului diferenţial, şi anume, formula lui Wallis 8 ,
formula lui Stirling9 şi suma lui Euler 10 . Pentru ı̂nceput, reamintim metoda de calcul a integralelor lui Wallis,
8 John Wallis-cleric şi matematician englez, 1616-1703
9 James Stirling-matematician scoţian, 1692-1770
10 Leonhard Euler-matematician, fizician, astronom, geograf, logician şi inginer elveţian, 1707-1783
85
metodă realizată şi ı̂n anul I.
Lema 5.6.1 Au loc următoarele afirmaţii:

(i) pentru orice n ∈ N∗ ,
1 1 · 3 · ... · (2n − 1) 1
√ ≤ ≤√ .
2 n 2 · 4 · ... · 2n 2n + 1
Rπ
(ii) lim 02 sinn xdx = 0.
n→∞
Demonstraţie: (i) Fie n ∈ N∗ . Se verifică imediat că pentru orice k ∈ N∗ au loc inegalităţile:
2
(2k − 1) · (2k + 1) ≤ (2k) (5.11)
şi
2
(2k) · (2k + 2) ≤ (2k + 1) . (5.12)
Aplicând inegalitatea (5.11) pentru k ∈ 1, n obţinem
1 · 3 ≤ 22 ,
3 · 5 ≤ 42 ,
...
2
(2n − 1) · (2n + 1) ≤ (2n)
Prin ı̂nmulţirea acestor inegalităţi obţinem
1 · 32 · 52 · ... · (2n − 1)2 (2n + 1) ≤ 22 · 42 · ... · (2n)2 ,
de unde
1 · 32 · 52 · ... · (2n − 1)2 1
2 2 2
≤ ,
2 · 4 · ... · (2n) 2n + 1
deci
1 · 3 · ... · (2n − 1) 1
≤√ .
2 · 4 · ... · 2n 2n + 1
De asemenea, aplicând inegalitatea (5.12) pentru k ∈ 1, n − 1 deducem că
2 · 4 ≤ 32 ,
4 · 6 ≤ 52 ,
...
2
(2n − 2) (2n) ≤ (2n − 1) ,
iar prin ı̂nmulţirea lor, urmând paşi similari celor de mai sus, obţinem
1 1 · 3 · ... · (2n − 1)
√ ≤ .
2 n 2 · 4 · ... · (2n)
(ii) Considerăm şirul de integrale

Z π
2
An = sinn xdx, ∀n ∈ N,
0
numite integralele lui Wallis. Întâi observăm că şirul este format din termeni pozitivi. Având ı̂n vedere că
sinn+1 x ≤ sinn x, pentru orice n ∈ N şi orice x ∈ [0, π2 ], şirul (An ) este descrescător. În consecinţă, şirul este
convergent. Pentru a stabili valoarea limitei, vom face un calcul direct al valorii integralei. Astfel, utilizând
integrarea prin părţi şi formula fundamentală a trigonometriei avem:
Z π
2
Z π
2
π
n−1 n−1
An = sin ′
x(− cos x) dx = − sin x cos x|0 + (n − 1)
2
sinn−2 x cos2 xdx
0 0
Z π Z π
!
2 2
= (n − 1) sinn−2 xdx − sinn xdx , ∀n ≥ 2,
0 0
86
deci An = (n − 1) (An−2 − An ) , adică
n−1
An = An−2 , ∀n ≥ 2. (5.13)
n
Împărţim discuţia ı̂n două cazuri, după cum urmează.
π
Presupunem că n = 2p, p ∈ N∗ . Atunci, aplicând succesiv relaţia (5.13) şi cum A0 = 2 avem:
2p − 1 2p − 3 3 1 (2p − 1)!! π
A2p = ... A0 = .
2p 2p − 2 4 2 (2p)!! 2
π (2p−1)!! p→∞
Ţinând cont de Criteriul cleştelui şi aplicând punctul (i) de mai sus, obţinem că 2 (2p)!! → 0, de unde
p→∞
rezultă că A2p → 0.
Presupunem acum că n = 2p + 1, p ∈ N∗ . Este uşor de observat că A1 = 1. Avem:
2p 2p − 2 2 (2p)!!
A2p+1 = ... A1 = .
2p + 1 2p − 1 3 (2p + 1)!!
Aplicând din nou inegalitatea de la punctul (i) avem că
√ √
p→∞ 2p + 1 2 p p→∞
0 ←− ≤ A2p+1 ≤ → 0,
2p + 1 2p + 1
p→∞
deci conform Criteriului cleştelui, A2p+1 → 0. Prin urmare, rezultă că lim An = 0.
n→∞
Mai departe, prezentăm Formula lui Wallis, aceasta fiind prima reprezentare a numărului iraţional π ca
limită a unui şir de numere raţionale.
Teorema 5.6.2 (Formula lui Wallis) Are loc relaţia

" 2 #
(2n)!! 1 π
lim = , (5.14)
n→∞ (2n − 1)!! 2n + 1 2
relaţie cunoscută sub numele de formula lui Wallis. În particular,

2
22n (n!) √
lim √ = π.
n→∞ n (2n)!
Demonstraţie: Fie (yn ) şirul din formula lui Wallis şi (An ) şirul din Lema 5.6.1 (i). Conform calculelor din
demonstraţia Lemei 5.6.1 (ii), avem
A2n+1 2 · 4 · ... · (2n) 2 2 · 4 · ... · (2n) 2
= = yn .
A2n 1 · 3 · ... · (2n − 1) π 3 · 5 · ... · (2n + 1) π
A2n+2
Din relaţia de recurenţă a aceleaşi leme, A2n = 2n+1
2n+2 , pentru n ≥ 2, deducem că lim AA2n+2
2n
= 1. Cum (An )
este descrecător, A2n > A2n+1 > A2n+2 , de unde, folosind Criteriul cleştelui, lim AA2n+1
2n
= 1. Obţinem deci, că
2 π
lim yn π = 1, adică lim yn = 2 , deci formula lui Wallis este demonstrată.
În particular, deducem că
2 2
22n (n!) 22n (n!)
lim √ = lim √
n→∞ n (2n)! n→∞ n [1 · 3 · ... · (2n − 1)] [2 · 4 · ... · (2n)]
2
22n (n!)
= lim √
n→∞ n [1 · 3 · ... · (2n − 1)] [2n (n!)]
√
2 · 4 · ... · (2n) 2n + 1
= lim √ √
n→∞ 2n + 1 [1 · 3 · ... · (2n − 1)] n
√ r
√ 2n + 1 π√ √
= lim yn √ = 2 = π.
n→∞ n 2

Ca o primă aplicaţie a formulei lui Wallis prezentăm o bine-cunoscută relaţie, şi anume, suma lui Euler.
87
Teorema 5.6.3 (Suma lui Euler) Are loc relaţia
X∞
1 π2
= .
n=1
n2 6
Demonstraţie: Observăm că

X∞ ∞
X ∞
X
1 1 1
2
= 2 + 2,
n=1
n (2k) (2k + 1)
k=1 k=0
deci
∞ ∞
3X 1 X 1
2
= 2.
4 n=1 n (2k + 1)
k=0
Prin urmare, trebuie arătat că

∞
X 1 π2
2 = .
(2k + 1) 8
k=0
Dar
∞
X (2n − 1)!!
arcsin x = x + x2n+1 , ∀x ∈ (−1, 1)
n=1
(2n + 1)(2n)!!
(a se vedea (3.16)) şi conform formulei lui Wallis avem

r
(2n)!! 1 π
lim √ = ,
n→∞ (2n − 1)!! 2n + 1 2
ceea ce ı̂nseamnă că pentru x = 1, ultima serie este comparabilă cu

∞
X 1 1
√ ,
n=1
2n + 1 2n +1
deci este convergentă (a se vedea Criteriul de comparaţie cu limită). Amintim că raza de convergenţă
a seriei

(2n−1)!!
de mai sus este 1 şi se poate obţine făcând limita raportului a doi termeni consecutivi ai şirului (2n+1)(2n)!! .
n
Aşadar, conform Criteriului lui Weierstrass (a se vedea Observaţia 3.2.17 şi Teorema 3.2.14),
∞
X (2n − 1)!!
arcsin x = x + x2n+1 , ∀x ∈ [−1, 1],
n=1
(2n + 1)(2n)!!

iar convergenţa este uniformă. Pentru x = sin θ, cu θ ∈ − π2 , π2 , deducem
∞
X (2n − 1)!! h π πi
2n+1
θ = sin θ + (sin θ) , ∀θ ∈ − ,
n=1
(2n + 1)(2n)!! 2 2
şi din nou convergenţa este uniformă, deci putem aplica Teorema de integrare termen cu termen. Deducem
astfel că Z π2 Z π2 Z π2
X∞
(2n − 1)!! 2n+1
θdθ = sin θdθ + (sin θ) dθ.
0 0 n=1
(2n + 1)(2n)!! 0
În cadrul demonstraţiei Lemei 5.6.1 (ii) am văzut că

Z π
2 2n+1 (2n)!!
(sin θ) dθ = .
0 (2n + 1)!!
Astfel,
X∞ X∞
π2 1 1
=1+ 2 = 2,
8 n=1 (2n + 1) n=0 (2n + 1)
ceea ce trebuia demonstrat.

În continuare, utilizând din nou formula lui Wallis, demonstrăm una dintre formulele celebre ale analizei
matematice, şi anume, Formula lui Stirling.
88
Teorema 5.6.4 (Formula lui Stirling) Pentru orice n ∈ N∗ , există θn ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât:
√ n n θn
n! = 2πn e 12n .
e
În particular,
n!
lim √ = 1.
n→∞ nn e−n 2πn
Demonstraţie: Conform celor discutate ı̂n secţiunea anterioară, pentru x ∈ (−1, 1], are loc dezvoltarea ı̂n
serie:
x2 x3 xn
ln(1 + x) = x − + − ... + (−1)n+1 + ...
2 3 n
Luând acum x ∈ (−1, 1), trecând x ı̂n −x obţinem
x2 x3 xn
ln(1 − x) = −x − − − ... − − ...
2 3 n
şi scăzând termen cu termen seria obţinută din seria de mai sus avem:

1+x 1 1 1
ln = 2x 1 + x2 + x4 + ... + x2m + ... .
1−x 3 5 2m + 1
1
În această relaţie, pentru un număr natural arbitrar nenul n, luăm x = 2n+1 ∈ (−1, 1). Atunci:
1
1+x 1+ 2n+1 n+1
= 1 = ,
1−x 1− 2n+1
n
deci aplicând dezvoltarea precedentă, obţinem:

n+1 2 1 1 1 1
ln = 1+ + + ... ,
n 2n + 1 3 (2n + 1)2 5 (2n + 1)4
care poate fi scrisă ı̂n forma

1 n+1 1 1 1 1
n+ ln =1+ + + ...
2 n 3 (2n + 1)2 5 (2n + 1)4
Evident, expresia din dreapta este mai mare decât 1 şi utilizând formula sumei unei serii geometrice cu raţia
subunitară are loc
!
1 1 1 1 1 1
1+ + +··· =1+ 1 −1 =1+ .
3 (2n + 1)2 (2n + 1)4 3 1 − (2n+1) 2 12n(n + 1)
Aşadar,
1 n+1 1
1< n+ ln <1+ ,
2 n 12n(n + 1)
de unde deducem n+ 21
1 1
e< 1+ < e1+ 12n(n+1) .
n
Fie acum şirul
n!en
an = 1 , n ∈ N∗ .
nn+ 2
Atunci,
n+ 12
an 1 + n1
=
an+1 e
iar din inegalităţile precendente rezultă că
1
e1+ 12n(n+1)
1
an 1 e 12n
1< < = e 12n(n+1) = 1
an+1 e e 12(n+1)
89
şi deci, pe de o parte, an > an+1 , iar pe de altă parte,
1 1
an e− 12n < an+1 e− 12(n+1) .
Aşadar, (an ) este strict descrescător şi mărginit inferior de 0, deci este convergent (la un număr real a), ı̂n
1 1
timp ce şirul (an e− 12n ) este pozitiv şi strict crescător, deci admite limită ı̂n (0, ∞]. Dar, e− 12n → 1, deci
1 1
lim an e− 12n = a. Atunci, ţinând cont şi de monotonia şirurilor (an ) şi an e− 12n avem ı̂ncadrarea
1
an e− 12n < a < an , ∀n ∈ N∗ ,
ı̂ncadrare ce o rescriem astfel:

fn (1) < a < fn (0) , ∀n ∈ N∗ ,
x
unde fn : [0, 1] → R, fn (x) = an e− 12n , n ∈ N∗ . Cum fn este continuă, pentru orice n ∈ N∗ , există θn ∈ (0, 1)
astfel ı̂ncât θn
an e− 12n = a.
Evident ultima relaţie se mai scrie
θn
an = ae 12n .
Din definiţia şirului (an ) avem
√ n n θn
n! = a n e 12n , ∀n ∈ N∗ , (5.15)
e
unde (θn ) ⊂ (0, 1). Rămâne acum să determinăm valoarea constantei a. Din formula lui Wallis (5.14) avem
2
24 2n 1 π
lim ... = .
n→∞ 1 3 2n − 1 2n + 1 2
Expresia din paranteză poate fi scrisă ı̂n forma
24 2n 22n (n!)2
· ... · = . (5.16)
13 2n − 1 (2n)!
Conform relaţiei (5.15),

2n
√ 2n θ2n
(2n)! = a 2n e 24n .
e
2
Substituind in (5.16) (n!) şi (2n)! avem
r
24 2n n 4θn −θ2n
· ... · =a e 24n ,
13 2n − 1 2
1
şi deci, ridicând la pătrat relaţia de mai sus, ı̂nmulţind apoi cu 2n+1 şi trecând la limită avem
π 1 n 4θn −θ2n a2
= lim a2 e 12n = .
2 2n + 1 2 4
De aici rezultă
a2 = 2π
şi deci, cum a ≥ 0, √
a= 2π.
Revenind la (5.15): n n
√ θn
n! = 2πn e 12n , ∀n ∈ N∗ ,
e
unde θn ∈ (0, 1).
90
5.7 Exerciţii
Exerciţiul√5.7.1 Calculaţi limitele de mai jos utilizând regulile lui L’Hôpital:
(i) lim x+3−2
x−1 ;
x→1 √
arcsin 1−x2 − π
(ii) lim1 2x−1
3
;
x→ 2
√
x2 −1
(iii) lim ex ;
x→∞
(iv) lim x2 ln x;
x→0
x>0
1 1
(v) lim (ex − x) ; lim sin2 x
− x2 ;
x→∞ x→0
x π
x1
(vi) lim (1 − cos x) ; lim 2 − arctg x ;
x→0 x→∞
1
ex x+1
(vii) lim x ;
x→∞
1
(viii) lim 1 − x2 1−cos x .
x→0
Exerciţiul 5.7.2 (din subiectul de la examenul de licenţă din 2017, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea
de Matematică-Informatică, secţia Matematică-Informatică) Calculaţi:
1−x
ln 1+x +2 sin x
(i) lim x3 ;
x→0
2
ln(1−x )−2(cos x−1)
(ii) lim x4 .
x→0
Exerciţiul 5.7.3 Să se determine domeniul de definiţie, mulţimile de derivabilitate şi derivata pe mulţimile
de derivabilitate ale funcţiilor de mai jos. În plus, studiaţi dacă funcţiile sunt de clasă C 1 , pe mulţimea lor de
derivabilitate. De asemenea, verificaţi dacă funcţiile sunt de două ori derivabile, bineı̂nţeles, pe mulţimea lor de
derivabilitate. √
(i) f : D ⊂ R → R, f (x) = x2 + 3x;
(ii) f : D ⊂ R → R, f (x) = min x2 − x, 4x − 4 ;
p √
(iii) f : D ⊂ R → R, f (x) = x − 1 − 2 x − 2.
Exerciţiul 5.7.4 Fie a, b, c ∈ R şi funcţia f : R → R,

ax2 + bx + c, x < 0,
f (x) =
2 ln (x + 1) , x ≥ 0.
Să se determine a, b, c astfel ı̂ncât:

(i) f continuă pe R;
(ii) f derivabilă pe R;
(iii) f ∈ C 1 (R) ;
(iv) f este de două ori derivabilă pe R.
Exerciţiul 5.7.5 Fie a, b ∈ R, funcţia f : R → R, f (x) = xax+b 2 +1 şi dreapta d : 2x − 2y − 1 = 0. Determinaţi a
şi b astfel ı̂ncât dreapta d să fie tangentă la Gf ı̂n A (1, f (1)) .
x3 −3x2 +m
Exerciţiul 5.7.6 Fie m ∈ R şi funcţia f : R \ {1} → R, f (x) = x−1 . Determinaţi m astfel ı̂ncât Gf este
tangent axei Ox.
Exerciţiul 5.7.7 Arătaţi că funcţia f : [−1, 2] → R

3 − x2 , x ∈ [−1, 1]
f (x) = 2
x , x ∈ (1, 2]
satisface condiţiile Teoremei lui Lagrange. Apoi, să se aplice teorema.
Problema 5.7.1 Fie o funcţie derivabilă f : R → R care are un singur punct critic, notat cu x. Să se arate că
dacă x este punct de minim local, atunci x este punct de minim global.
91
Exerciţiul 5.7.8 Să se arate că:
x
(i) x+1 < ln (x + 1) < x, pentru orice x > 0;
(ii) (x + 1) ln (x + 1) >
√ arctg x, pentru orice x > 0;
(iii) arccos x + arcsin 1− x2 = π, pentru orice x ∈ [−1, 0] ;
− π2 , pentru orice x < 0,
(iv) arctg x + arctg x1 = π
2 , pentru orice x > 0.
Exerciţiul 5.7.9 Fie f : D1 ⊂ R → R,

2x
f (x) = arcsin
x2+1
şi g : D2 ⊂ R → R
g (x) = −2 arctg x.
Determinaţi domeniul de definiţie al funcţiilor f şi g. Apoi, arătaţi că f şi g diferă printr-o constantă pe anumite
intervale. Determinaţi intervalele şi constantele corespunzătoare. În plus, arătaţi că
2x
arcsin − 2 arctg x = 0, ∀x ∈ [−1, 1] .
x2 + 1
Exerciţiul 5.7.10 Determinaţi domeniul de definiţie şi intervalele de monotonie ale funcţiilor de mai jos.
Apoi, stabiliţi eventualele puncte de extrem precizând totodată dacă sunt locale sau globale şi determinaţi ima-
ginea fiecărei funcţii. În plus, precizaţi dacă funcţiile sunt surjective.
(i) f : D ⊂ R → R, f (x) = 2√ln x − 5 arctg x;
(ii) f : D ⊂ R → R, f (x) = x2 − 2x + 3.
√ √
Exerciţiul 5.7.11 Fie f : R → R, f (x) = 3 x + 1 + 3 9 − x.
(i) Determinaţi intervalele de√monotonie√ ale lui
√ f. √
(ii) Comparaţi numerele a = 3 3 + 3 7 şi b = 3 4 + 3 6.
(iii) Precizaţi dacă x1 = −1 sau x2 = 9 sunt puncte unghiulare sau de ı̂ntoarcere.
(iv) Determinaţi Im f şi precizaţi dacă
√ f este surjectivă. Este
√ f injectivă?
√ Argumentaţi răspunsurile. În
plus, precizaţi dacă funcţia g : R → (0, 2 3 5] dată prin g (x) = 3 x + 1 + 3 9 − x este bine definită.
|x2 −1|
Exerciţiul 5.7.12 Fie f : R → R, f (x) = x2 +1 .
(i) Studiaţi derivabilitatea funcţiei f.
(ii) Determinaţi intervalele de monotonie ale lui f şi stabiliţi eventualele puncte de extrem ale lui f precizând
totodată dacă sunt locale sau globale.
(iii) Stabiliţi Im f.
Exerciţiul 5.7.13 Fie f : (1, ∞) → (−∞, 1), f (x) = ln(x−1) ln x . Determinaţi intervalele de monotonie ale lui f
şi apoi stabiliţi dacă f este surjectivă. Are f puncte de extrem?
x2 −ax+1
Exerciţiul 5.7.14 Fie a ∈ R∗ şi f : R → R, f (x) = x2 +1 . Determinaţi valorile lui a astfel ı̂ncât Im f =
[−1, 3] .
Exerciţiul 5.7.15 Fie f : [−1, 2] → [−9, 18], f (x) = 2x3 − 3x2 − 12x + 11 şi g : R → R, g(x) = x3 + sin x.
(i) Arătaţi că f şi g sunt bijective.
(ii) Calculaţi (f −1 )′ (−2) şi (g −1 )′ (π 3 ).
Exerciţiul 5.7.16 Reprezentaţi grafic următoarele funcţii pe domeniul maxim de definiţie parcurgând toate
etapele realizării unui grafic, inclusiv studiul convexităţii:
(i) f : D ⊂ R → R, f (x) = 3x4 − 4x3 + 2.
3
(ii) f : D ⊂ R → R, f (x) = x(x+1)2 −x+1 .
Exerciţiul 5.7.17 Scrieţi seria Taylor pentru ln (1 + x) şi aproximaţi ln 2 folosind primii 8 termeni. Câţi
1+x
termeni sunt necesari pentru a obţine ln 2 cu 5 zecimale corecte? Apoi, scrieţi seria Taylor pentru ln 1−x şi
sin x. Utilizând scrierile anterioare, calculaţi
x2
ln(1 + x) − sin x + 2
lim .
x→0 x3
92
Exerciţiul 5.7.18 (din modelul de subiect pentru examenul de licenţă din 2012, Universitatea Babeş-
Bolyai, Facultatea de Matematică-Informatică, secţia Matematică) Se dă funcţia f : (−1, ∞) → R definită
prin
f (x) = x ln (x + 1) .
(i) Determinaţi intervalele de monotonie ale funcţiei f şi punctele ei de extrem (dacă există).
(ii) Determinaţi intervalele de convexitate ale funcţiei f şi punctele ei de inflexiune (dacă există).
(iii) Calculaţi (dacă există)
f (x)
lim .
x→0 1 − cos x
Ioan Cuza”, Facultatea de Matematică, secţia Matematică-Informatică) Fie f : R → R definită prin

x sin x1 , dacă x 6= 0
f (x) =
0, dacă x = 0.
Este f continuă? Este f derivabilă? Este f uniform continuă pe [0, 10]? Dar pe [10, ∞)? Dar pe [0, ∞)?
Exerciţiul 5.7.20 (din modelul de subiect pentru examenul de licenţă din 2015, Universitatea ”Alexan-
dru Ioan Cuza”, Facultatea de Matematică, secţia Matematică-Informatică) Fie D ⊂ R mulţimea maximă de
existenţă a expresiei p
f (x) := arcsin 1 − x2 + arccos x.
Să se determine D. Este f continuă pe D? Este f derivabilă pe D? Să se determine un interval propriu I ⊂ D
astfel ı̂ncât f|I să fie constantă.
Cuza”, Facultatea de Matematică, secţia Matematică) Fie f : [−1, 1] → R,
sin x
f (x) = x − 1, dacă
x ∈ [−1, 0),
sin x2 + sin 1 − x2 − sin 1, dacă x ∈ [0, 1] .
(i) Să se studieze derivabilitatea lui f pe domeniul său de definiţie şi să se calculeze f ′ ı̂n domeniul de
derivabilitate.
(ii) Să se studieze variaţia lui f şi să se determine punctele sale de extrem.
Exerciţiul 5.7.22 (din modelul de la examenul de titularizare din 2020) Fie f : R → R,

f (x) = x arctg x2 + 1 .
(i) Calculaţi f ′ (x) .

(ii) Determinaţi ecuaţia asimptotei oblice spre +∞ la graficul funcţiei f.
Exerciţiul 5.7.23 (din subiectul de la examenul de titularizare din 07.2020) Fie f : (0, ∞) → R, f (x) =
ex +x+1
x .
(i) Arătaţi că lim f ′ (x) = −∞.
x→0
(ii) Demonstraţi că f (x) > e + 2, pentru orice x ∈ (0, 1) .
Bolyai, Facultatea de Matematică-Informatică, Secţia Matematică-Informatică) Se dă funcţia f : [0, ∞) → R
definită prin
x ln x, dacă x > 0
f (x) =
0, dacă x = 0.
(i) Calculaţi lim f (x) .
x→0
x>0
(ii) Studiaţi continuitatea şi derivabilitatea funcţiei f ; calculaţi f ′ pe domeniul maxim de derivabilitate.
(iii) Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei f.
93
x
Cuza”, Facultatea de Matematică, secţia Matematică) Fie f : D ⊂ R → R, f (x) = ln x+1 . Determinaţi D şi
′
calculaţi f (x) pe D. Apoi, calculaţi
lim (f ′ (1) + f ′ (2) + ... + f ′ (n)) .

n→∞
Cuza”, Facultatea de Matematică, secţia Matematică) Folosind Teorema lui Lagrange, demonstraţi inegalitatea
1
ln (ln (n + 1)) − ln (ln n) < , ∀n ≥ 2.
n ln n
Apoi, calculaţi
n
X 1
lim .
n→∞ k ln k
k=2
Bolyai, Facultatea de Matematică-Informatică, Secţia Matematică-Informatică) Scrieţi formula lui MacLaurin
de ordinul n pentru funcţia f unde f : (−∞, 1) → R este dată prin f (x) = (x + 1) ln (1 − x) .
Exerciţiul 5.7.28 (i) Scrieţi seria MacLaurin pentru funcţia f : R → R, f (x) = ex .

(ii) Studiaţi variaţia pe intervalul (0, 1] a funcţiei x ln x.
∞
P n
n
(iii) Studiaţi convergenţa uniformă pe (0, 1] a seriei de funcţii (−1) (x lnn!x) .
n=1
P n2n n
Exerciţiul 5.7.29 Fie seria 3n x , unde x ∈ R.
n≥1
(i) Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei. Notăm mulţimea cu C.
(ii) Calculaţi suma serie S (x) pentru valorile x ∈ [α, β] ⊂ C, unde α < β.
P 1 n
Exerciţiul 5.7.30 Se consideră seria de puteri n! (26 − x) , unde x ∈ R.
n≥1
(i) Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei, precizând totodată raza de convergenţă.
(ii) Scrieţi seria MacLaurin pentru funcţia f : R → R, f (y) = ey .
(iii) Să se determine suma seriei de puteri, notată S (x) , pentru x din mulţimea de convergenţă.
Exerciţiul 5.7.31 Să se arate că funcţia f : R → R,

∞
X 1
f (x) = 2 + n2
n=1
x
este bine definită şi de clasă C 1 pe R.
Exerciţiul 5.7.32 Scrieţi formula lui Taylor de grad n pentru funcţia f ı̂n punctul x0 , unde:
(i) (din modelul de subiect pentru examenul de licenţă din 2020, Universitatea Babeş-Bolyai, Fa-
cultatea de Matematică-Informatică, Secţia Matematică) n = 3, x0 = π6 şi f : R → R este dată prin
f (x) = ln (2 + sin (3x)) ;
(ii) (din subiectul de la examenul de licenţă din 2020, Universitatea Babeş-Bolyai, √ Facultatea de Mate-
matică-Informatică, Secţia Matematică) x0 = 0 şi f : [−2, ∞) → R este dată prin f (x) = x + 2;
Exerciţiul 5.7.33 Să se determine numărul soluţiilor reale ale ecuaţiilor:

(i) 3x4 − 8x3 − 6x2 + 24x − 1 = 0;
2
(ii) ln x2 + 1 − x2 − m = 0, m ∈ R (discuţie după m).
Problema 5.7.2 (Suma lui Euler) Să se arate că are loc relaţia
X∞
1 π2
2
=
n=1
n 6
(a se vedea şi Exerciţiul 3.5.9).
94
Capitolul 6
Calcul integral
6.1 Probleme care au condus la noţiunea de integrală

Începem acest capitol cu două probleme care au condus la conceptul de integrală.
❼ Evaluarea ariei unui trapez curbiliniu
Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă şi pozitivă. Suprafaţa plană delimitată de axa Ox, graficul funcţiei f şi
dreptele x = a şi x = b se numeşte trapez curbiliniu sau subgrafic (a se vedea figura de mai jos).
Dorim să calculăm aria unui astfel de trapez. Pentru aceasta, ı̂mpărţim intervalul [a, b] ı̂n n intervale mai
mici prin puncte de diviziune a = x0 < x1 < ... < xn = b şi considerăm un sistem de puncte intermediare
Ξ := {ξi | i ∈ 1, n} asociat diviziunii ∆ = {x0 , x1 , ..., xn }, adică ξi ∈ [xi−1 , xi ] pentru orice i ∈ 1, n.
Se observă că aria trapezului poate fi aproximată cu suma ariilor dreptunghiurilor de dimensiuni f (ξi ) şi
xi −xi−1 , pentru orice i ∈ 1, n. Bineı̂nţeles, cu cât n este mai mare, iar lungimea xi −xi−1 mai mică, aproximarea
este mai bună, deci ajungem la o limită a acestei sume pentru n → ∞, atunci când max{xi −xi−1 | i ∈ 1, n} → 0
95
(a se vedea figura de mai jos).
Reamintim aici noţiunea de sumă Riemann1 corespunzătoare unei diviziuni ∆ a intervalului [a, b] şi unui
sistem asociat de puncte intermediare Ξ, respectiv conceptul de integrabilă Riemann pe intervalul [a, b].
Fie a, b ∈ R, a < b.
Definiţia 6.1.1 (i) Se numeşte diviziune a intervalului [a, b] o mulţime finită de numere reale {x0 , x1 , ..., xn }
(n ∈ N \ {0}), notată ∆, cu proprietatea că
a = x0 < x1 < ... < xn−1 < xn = b.
Mulţimea diviziunilor lui [a, b] se notează cu D([a, b]).

(ii) Se numeşte norma unei diviziuni ∆ = {x0 , x1 , ..., xn } valoarea k∆k := max{xi − xi−1 | i ∈ 1, n}.
(iii) Se numeşte sistem de puncte intermediare asociat unei diviziuni ∆ = {x0 , x1 , ..., xn } o mulţime
de puncte Ξ := {ξi | i ∈ 1, n} cu proprietatea ξi ∈ [xi−1 , xi ] pentru orice i ∈ 1, n.
(iv) Fie o funcţie f : [a, b] → R. Cu notaţiile anterioare, se numeşte sumă Riemann corespunzătoare unei
diviziuni ∆ = {x0 , x1 , ..., xn } a intervalului [a, b] şi unui sistem asociat de puncte intermediare Ξ = {ξi | i ∈ 1, n}
valoarea
Xn
S(f, ∆, Ξ) := f (ξi )(xi − xi−1 ).
i=1
Definiţia 6.1.2 Fie o funcţie f : [a, b] → R. Spunem că f este integrabilă Riemann pe intervalul [a, b] dacă
există I ∈ R astfel ı̂ncât pentru orice ε > 0 există δ > 0 cu proprietatea că pentru orice diviziune ∆ a intervalului
[a, b] cu k∆k < δ şi pentru orice sistem de puncte intermediare Ξ asociat diviziunii ∆ are loc inegalitatea
|S(f, ∆, Ξ) − I| < ε.
Uneori vom mai scrie

lim S(f, ∆, Ξ) = I,
k∆k→0
ı̂nţelegând că limita este ”uniformă” ı̂n Ξ (aceeaşi pentru orice Ξ).
Numărul real I din definiţia precedentă este unic (fapt care se constată din observaţia similară legată de
limita unui şir), se numeşte integrala lui f pe [a, b] şi se notează cu
Z b
f (x)dx.
a
Convenim ca Z Z Z
a b a
f (x)dx = − f (x)dx, iar f (x)dx = 0.
b a a
Notăm clasa funcţiilor integrabile Riemann pe [a, b] prin R([a, b]).
1 Georg Friedrich Bernhard Riemann-matematician german cu importante contribuţii ı̂n analiza matematică şi geometria
diferenţială, 1826-1866
96
❼ Problema spaţiului parcurs de un mobil ı̂n mişcare rectilinie
Se consideră un punct mobil M care se deplasează rectiliniu neuniform, ı̂n acelaşi sens, pe o axă cu viteza
instantanee la momentul x egală cu v (x) . Dacă s (x) este distanţa parcursă de mobil de la momentul iniţial
t = 0 la momentul t = x, atunci, conform definiţiei vitezei instantanee v (x) = s′ (x) (a se vedea Secţiunea
Funcţii derivabile-rezultate fundamentale. Interpretări geometrice). Problema se poate pune ı̂nsă şi invers:
dacă se cunoaşte viteza instantanee v (x) ı̂n fiecare moment x, atunci se poate determina distanţa parcursă de
mobil ı̂n intervalul de timp [0, x]? Din punct de vedere matematic, problema revine la a studia dacă există o
funcţie s derivabilă care verifică s′ (x) = v (x) . Cu alte cuvinte, se pune problema existenţei unei primitive a
funcţiei v pe [0, x] . Reamintim aici noţiunea de primitivă.
Definiţia 6.1.3 Fie o funcţie f : I → R, unde I ⊂ R este un interval. Spunem că o funcţie F : I → R este
primitivă a funcţiei f pe I dacă F este derivabilă pe I şi F ′ (x) = f (x) pentru orice x ∈ I.
Vom nota o primitivă a lui f şi prin Z
f (x)dx.
Observaţia 6.1.4 (i) Evident, dacă o funcţie admite o primitivă, atunci admite o infinitate de primitive, iar
diferenţa dintre orice două primitive ale aceleiaşi funcţii este o funcţie constantă (consecinţă a Teoremei lui
Lagrange).
(ii) Observăm că o funcţie care are primitive are ı̂n mod necesar proprietatea lui Darboux (deoarece, conform
Teoremei lui Darboux dacă f : I → R este o funcţie derivabilă pe I, atunci derivata sa are proprietatea lui
Darboux). Deci, o funcţie care nu are proprietatea lui Darboux nu are primitive.
6.2 Metode de calcul ale integralelor Riemann

Pentru a calcula efectiv ı̂n diverse situaţii integralele Riemann se foloseşte ı̂n special Teorema Leibniz-Newton
(teorema fundamentală a calculului integral), care reduce calculul integralelor la calculul primitivelor.
Teorema 6.2.1 (Leibniz-Newton) Dacă f : [a, b] → R este integrabilă Riemann pe intervalul [a, b] şi admite
o primitivă F pe [a, b], atunci
Z b
f (x)dx = F (b) − F (a).
a
Pentru a reduce anumite primitive mai complicate la primitivele de tipul celor fundamentale avem următoarele
rezultate.
Teorema 6.2.2 (integrare prin părţi) Dacă f, g : [a, b] → R sunt funcţii de clasă C 1 pe [a, b], atunci
Z b Z b
′ b
f (x)g (x)dx = f (x)g(x) a − f ′ (x)g(x)dx.
a a
Teorema 6.2.3 (schimbare de variabilă) Fie f : [a, b] → R continuă. Fie J ⊂ R un interval şi ϕ : J → [a, b]
o funcţie de clasă C 1 . Dacă a = ϕ(c) şi b = ϕ(d), cu c, d ∈ J, atunci
Z b Z d
f (x)dx = f (ϕ(t))ϕ′ (t)dt.
a c
Observaţia 6.2.4 Formula din teorema precedentă ne permite identificarea formală
dx = ϕ′ (t)dt
cu care vom opera ı̂n continuare.

Prezentăm mai jos modalitatea de calcul a primitivelor (deci şi a integralelor definite corespunzătoare) pentru
unele funcţii importante.
1. Calculul primitivelor funcţiilor raţionale

Fie
P (x)
R(x) =
Q(x)
97
o funcţie raţională (cu ipotezele standard: P, Q sunt polinoame prime ı̂ntre ele, iar discuţia se face pe intervale
ı̂n care Q nu se anulează). Pentru calculul primitivelor mai ı̂ntâi observăm că dacă gradul lui P este mai mare
sau egal decât cel al lui Q, atunci, prin ı̂mpărţire, putem scrie
P2 (x)
R(x) = P1 (x) + ,
Q(x)
unde P1 , P2 sunt polinoame, iar grad P2 < grad Q. P1 admite o primitivă tot polinom. Cum polinomul Q are o
P2 (x)
descompunere ı̂n factori ireductibili de gradul unu sau doi (eventual ridicaţi la putere), fracţia (respectiv,
Q(x)
P (x)
fracţia , dacă grad P < grad Q) se scrie ca o sumă de termeni de forma
Q(x)
A Bx + C
, A, a ∈ R, m ∈ N∗ şi 2 , B, C, b, c ∈ R, b2 − 4c < 0, n ∈ N∗ .
(x − a)m (x + bx + c)n
În continuare,
Z
A
dx = A ln |x − a| + C1 , cu C1 ∈ R,
x−a
Z Z
A A
dx = A (x − a)−m dx = − + C2 , dacă m ≥ 2, cu C2 ∈ R.
(x − a)m (m − 1)(x − a)m−1
Integralele de forma
Z B bB
Bx + C 2 (2x + b) + C − 2
dx = dx
x2 + bx + c x2 + bx + c
conduc la primitive de tipurile:
Z
2x + b
dx = ln(x2 + bx + c) + C3 , cu C3 ∈ R
x2 + bx + c
şi Z Z
dx dx 1 x+p
= = arctg + C4 , cu C4 ∈ R
x2 + bx + c (x + p)2 + q 2 q q
unde r
b b2
p = ∈ R, q = c− > 0.
2 4
Z
Bx + C
Integralele de forma dx, n ≥ 2 se reduc (pornind eventual de la substituţia t = x + p2 ) la
(x2 + bx + c)n
primitive de forma r
Z
dx p2
2 2 n
, n ≥ 2, a = q −
(x + a ) 4
care se calculează prin formula de integrare prin părţi, deducându-se o relaţie de recurenţă.
Considerăm aici următorul exemplu.
R 5 −x4 −4x3 −3x2 −4x+1
Exemplul 6.2.5 Vrem să calculăm xx5 −x 4 −4x3 −4x2 −5x−3 dx, x < −1. Pentru ı̂nceput observăm că gradul
numărătorului este mai mare sa egal decât cel al numitorului, deci facem ı̂mpărţirea polinoamelor. Avem
(Teorema ı̂mpărţirii cu rest a polinoamelor):

x5 − x4 − 4x3 − 3x2 − 4x + 1 = x5 − x4 − 4x3 − 4x2 − 5x − 3 + x2 + x + 4 ,
deci
x5 − x4 − 4x3 − 3x2 − 4x + 1 x2 + x + 4
5 4 3 2
=1+ 5 .
x − x − 4x − 4x − 5x − 3 x − x − 4x3 − 4x2 − 5x − 3
4
2
x +x+4
Mai departe, descompunem ı̂n fracţii raţionale simple fracţia x5 −x4 −4x 3 −4x2 −5x−3 . Mai ı̂ntâi descompunem
numitorul ı̂n factori ireductibili cu coeficienţi reale. Observăm că x = −1 este rădăcină dubla pentru numitor,
5 4 3 2 4
deoarece verifică acest polinom şi derivata sa : (−1) − (−1) − 4 (−1) − 4 (−1) − 5 (−1) − 3 = 0 şi 5 (−1) −
3 2 4 3 2
4 (−1) − 12 (−1) − 8 (−1) − 5 = 0 (derivata polinomului de la numitor este 5x − 4x − 12x − 8x − 5). Prin
2
urmare, polinomul x5 − x4 − 4x3 − 4x2 − 5x − 3 se divide cu (x + 1) . Avem:
2
x5 − x4 − 4x3 − 4x2 − 5x − 3 = (x + 1) x3 − 3x2 + x − 3 .
98
De asemenea, se observă că x = 3 este rădăcină pentru x3 − 3x2 + x − 3, deci ı̂mpărţind la x − 3, avem
x3 − 3x2 + x − 3 = (x − 3) x2 + 1 . Prin urmare,
2
x5 − x4 − 4x3 − 4x2 − 5x − 3 = (x + 1) (x − 3) x2 + 1 .
Mai departe, dorim să descompunem ı̂n fracţii simple. Avem:
x2 + x + 4 A B Cx + D E
2 = + + 2 + .
(x + 1) (x − 3) (x2 + 1) x + 1 (x + 1)2 x +1 x−3
Eliminând numitorii, obţinem
x2 + x + 4 = (A + C + E) x4 + (−2A + B − C + D + 2E) x3 + (−2A − 3B − 5C − D + 2E) x2

+ (−2A + B − 3C − 5D + 2E) x + (−3A − 3B − 3D + E) .
Prin identificarea coeficienţilor, obţinem sistemul



 A+C +E =0


 −2A + B − C + D + 2E = 0
−2A − 3B − 5C − D + 2E = 1



 −2A + B − 3C − 5D + 2E = 1

−3A − 3B − 3D + E = 4
a cărui soluţie este: A = B = − 21 , C = 25 , D = − 10

3
,E= 1
10 . Aşadar,
2 3
x2 + x + 4 1 1 1 1 5 x − 10 1 1
2 =− − 2 + 2
+ .
(x + 1) (x − 3) (x2 + 1) 2 x + 1 2 (x + 1) x +1 10 x − 3
Cum
Z Z ′ !
2 3
5 x − 10 2 1 x2 + 1 3 1
2
dx = − dx
x +1 5 2 x2 + 1 10 x2 + 1
1 3
= ln x2 + 1 − arctg x + c, c ∈ R,
5 10
şi ţinând cont că x < −1 obţinem că
Z 5
x − x4 − 4x3 − 3x2 − 4x + 1
dx
x5 − x4 − 4x3 − 4x2 − 5x − 3
Z Z Z Z 2 3 Z
1 1 1 −2 5 x − 10 1 1
= dx − dx − (x + 1) dx + dx + dx
2 x+1 2 x2 + 1 10 x−3
−1
1 1 (x + 1) 1 3 1
=x− ln (−x − 1) − + ln x2 + 1 − arctg x + ln (3 − x) + c, c ∈ R.
2 2 −1 5 10 10
Observaţia 6.2.6 Multe primitive se reduc, prin schimbări de variabilă, la primitive de funcţii raţionale.
2. Calculul primitivelor pentru funcţii de forma R(sin x, cos x), unde R este o funcţie raţională
x
Pentru astfel de funcţii se poate utiliza ı̂ntotdeauna schimbarea de variabilă t = tg , pentru x ∈ (−π, π).
2
Întrucât x = 2 arctg t, se obţine
2 2t 1 − t2
dx = dt, sin x = , cos x =
1 + t2 1 + t2 1 + t2
şi primitiva se reduce la una raţională. Totuşi, prin această substituţie cresc (până la dublare) puterile funcţiilor
raţionale. De aceea ı̂n practică se apelează, când este posibil, şi la următoarele schimbări de variabilă (care nu
cresc gradul polinoamelor):
❼ dacă R(− sin x, cos x) = −R(sin x, cos x) (R este impară ı̂n sin x, sin contribuie ı̂n funcţia raţională cu
puteri impare): cos x = u (de unde − sin x dx = du),
99
❼ dacă R(sin x, − cos x) = −R(sin x, cos x) (R este impară ı̂n cos x, cos contribuie ı̂n funcţia raţională cu
puteri impare): sin x = u (de unde cos x dx = du)
(ı̂n aceste două cazuri putem scoate factor comun sin (respectiv, cos) (care, ı̂mpreună cu dx, formează
pe du), rămânând o funcţie cu puteri pare ale lui sin (respectiv, cos), după care folosim formula sin2 x +
cos2 x = 1);
❼ dacă R(− sin x, − cos x) = R(sin x, cos x) (R este pară ı̂n ansamblul sin x, cos x): tg x = u (sau, echivalent,
x = arctg u); ı̂n acest caz R(·, ·) conţine ı̂n ansamblul celor două variabile numai puteri pare, adică e dată
printr-un cât de două polinoame ı̂n sin2 x, cos2 x, sin x cos x, iar
u2 1
sin2 x = 2
, cos2 x = ,
1+u 1 + u2
sin 2x u 1
sin x cos x = = , dx = du.
2 1 + u2 1 + u2
√
3. Calculul primitivelor pentru funcţii de forma R(x, ax2 + bx + c)
În acest caz se folosesc schimbările de variabilă (numite substituţiile lui Euler):
√ √
❼ dacă a > 0, putem face ax2 + bx + c = t + x a;
√ √
❼ dacă c > 0, putem face ax2 + bx + c = tx ± c;
√
❼ dacă trinomul ax2 + bx + c are rădăcini distincte x1 , x2 , facem ax2 + bx + c = t(x − x1 ).
4. Calculul integralelor binome

Se numesc integrale binome integralele de forma
Z
xm (axn + b)p dx,
unde m, n, p ∈ Q. Aceste funcţii au primitive elementare doar ı̂n cazurile următoare:

m+1 r
❼ dacă p ∈ Z, atunci = , r ∈ Z, s ∈ N, (r, s) = 1 şi facem xn = y s ;
n s
m+1
❼ dacă ∈ Z, atunci reducerea la o funcţie raţională se realizează prin schimbarea de variabilă axn +b =
n
r
y s , unde p = , r ∈ Z, s ∈ N∗ , (r, s) = 1;
s
m+1
❼ dacă + p ∈ Z, atunci reducerea la o funcţie raţională se realizează prin schimbarea de variabilă
n
r
a + bx−n = y s , unde p = , r ∈ Z, s ∈ N∗ , (r, s) = 1.
s
Sunstituţiile de mai sus se numesc substituţii Cebâsev.
5. Calculul primitivelor pentru funcţii de forma R(tg x)
În acest caz se foloseşte schimbarea de variabilă tg x = t, (x ∈ − π2 , π2 ), deci x = arctg t, de unde rezultă
1
că dx = 1+t 2 dt.
6. Substituţii trigonometrice
√
❼ calculul primitivelor pentru funcţii de forma R x, a2 − x2 se foloseşte substituţia x = a sin t sau x =
a cos t.
√
❼ calculul primitivelor pentru funcţii de forma R x, a2 + x2 se foloseşte substituţia x = a tg t.
7. Calculul primitivelor pentru funcţii de forma R(eλx ), λ ∈R∗

1
În acest caz se foloseşte schimbarea de variabilă eλx = t, deci x = λ1 ln t, de unde rezultă că dx = λt dt.
√
n1
√
n2
8. Calculul primitivelor pentru funcţii de forma √ R(x, ax + b, ax + b)
n
În acest caz se foloseşte schimbarea de variabilă n ax + b = t, unde n = cmmdc(n1 , n2 ), deci x = t a−b , de
n−1
unde rezultă că dx = nt a dt.
100
6.3 Aplicaţii ale integralei
6.3.1 Calculul unor limite de şiruri
Uneori, folosind elemente de calcul integral, pot fi calculate limitele unor şiruri ı̂ntr-o manieră mai rapidă. În
acest sens, considerăm aici două exemple de şiruri a căror limită o vom calcula ı̂n două moduri. Vom vedea că,
metoda de calcul ce utilizează calculul integral este una rapidă, ce necesită calcule de integrale simple.
1p +2p +...+np
❼ Fie an = np+1 , p ∈ N∗ , n ∈ N∗ . Vrem să calculăm lim an .
n→∞
p p p p p+1 xn
Metoda 1: Fie xn = 1 + 2 + 3 + · · · + n şi yn = n , pentru n ∈ N∗ . Pentru a calcula lim ,
n→∞ yn
observăm că şirul (yn ) este strict crescător (yn+1 = (n + 1)p+1 > np , pentru orice n ∈ N∗ ), lim yn = +∞
n→∞
şi
xn+1 − xn (n + 1)p (n + 1)p
= = h i
yn+1 − yn (n + 1)p+1 − np+1 p
[(n + 1) − n] (n + 1) + (n + 1)
p−1
n + ... + np
p
np 1 + n1 1
= h i→ .
p 1 p 1 p−1 p + 1
n 1+ n + 1+ n + ... + 1
xn 1 1
Conform Teoremei Stolz-Cesàro, rezultă că şi lim = p+1 , deci lim an = p+1 .
n→∞ yn n→∞
Metoda 2: Avem: p
1Pn k 1Pn k
lim an = lim = lim f ,
n→∞ n→∞ n k=1 n n→∞ n k=1 n
unde f : [0, 1] → R, f (x) = xp . Fie diviziunea ∆ = {0, n1 , n2 , ..., 1} ∈ D([0, 1]) şi sistemul de puncte
intermediare asociat diviziunii ∆, Ξ = ni | i ∈ 1, n . Atunci
an = S(f, ∆, Ξ).
n→∞
Cum k∆k = n1 → 0 şi f este integrabilă pe [0, 1], fiind continuă, din definiţia integralei Riemann
deducem faptul că
Z 1 1
xp+1 1
lim an = f (x) dx = = .
n→∞ 0 p+1 0 p+1
❼ Fie an = 1
2n+1 + 1
2n+3 + ... + 1
4n−1 , n ∈ N∗ . Vrem să calculăm lim an .
n→∞
1
Metoda 1: Pentru ı̂nceput considerăm şirul vn = 1 + 2 + ... + n1 − ln n, pentru orice n ∈ N∗ . Observăm
că pentru orice n ∈ N∗ ,

1 1 1
an = v4n−1 − v2n + ln (4n − 1) − ln (2n) − + + ... + (6.1)
2n + 2 2n + 4 4n − 2

4n − 1 1 2n − 1
= v4n−1 − v2n + ln − v2n−1 − vn + ln
2n 2 n
deci pentru a determina limita lui (an ) este suficient să demonstrăm că lim vn ∈ R.
n→∞
Pentru studiul convergenţei lui (vn ) se foloseşte inegalitatea
1 1
< ln (n + 1) − ln n < , ∀n ∈ N∗ (6.2)
n+1 n
obţinută prin aplicarea Teoremei lui Lagrange funcţiei f : [n, n + 1] → R, f (x) = ln x. Pentru a studia
monotonia lui (vn ) evaluăm diferenţa vn+1 − vn . Utilizând relaţia (6.2) avem
1
vn+1 − vn = − ln (n + 1) + ln n < 0, ∀n ∈ N∗ .
n+1
deci (vn ) este strict descrescător. Prin urmare, vn ≤ v1 = 1 pentru orice n ∈ N∗ . În continuare arătăm
că (vn ) este mărginit inferior. Aplicând din nou inegalitatea (6.2) pentru n ∈ {1, 2, ..., n} obţinem prin
sumare că,
1 1
ln (n + 1) < 1 + + ... + , ∀n ∈ N∗ .
2 n
101
de unde rezultă că

1 1 1
vn = 1 + + ... + − ln (n + 1) + ln (n + 1) − ln n > ln 1 + > 0, ∀n ∈ N∗ .
2 n n
În consecinţă, (vn ) este şi mărginit inferior, şi superior şi totodată este monoton, deci (vn ) este convergent
(pe baza Teoremei lui Weierstrass de convergenţă pentru şiruri ). Limita şirului (vn ) se notează cu c şi se
numeşte constanta lui Euler ( numărul iraţioanal c are valoarea aproximativă 0.57721).
√ n→∞
Aşadar, ţinând cont de scrierea din (6.1) şi cum lim ln 4n−1 2n − 21 ln 2n−1
n = ln 2, avem lim an →
√ n→∞ n→∞
ln 2.
Metoda 2:
Avem
n
P 1 1 Pn 1
lim an = lim = lim
n→∞ n→∞ k=1 2n + (2k − 1) n→∞ 2n k=1 1 + 2k−1
2n
n

11P 2k − 1
= lim f ,
n→∞ 2 n k=1 2n
1
unde f : [0, 1] → R, f (x) = 1+x . Fie diviziunea ∆ = {0, n1 , n2 , ..., 1} ∈ D([0, 1]) şi sistemul de puncte inter-

mediare asociat diviziunii ∆, Ξ = 2i−12n | i ∈ 1, n (un punct intermediar ξi se află la mijlocul intervalului
[xi−1 , xi ]). Atunci
1
an = S(f, ∆, Ξ).
2
n→∞
Cum k∆k = n1 → 0 şi f este integrabilă pe [0, 1], fiind continuă, din definiţia integralei Riemann
deducem faptul că Z
1 1
1 1
√
lim an = f (x) dx = ln |1 + x||0 = ln 2.
n→∞ 2 0 2
6.3.2 Aria unei suprafeţe plane

Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă şi pozitivă, o diviziune ∆ = {x0 , x1 , ..., xn } şi un sistem de puncte
intermediare Ξ := {ξi | i ∈ 1, n} asociat diviziunii ∆. Aşa cum am observat ı̂ncă de la ı̂nceputul capitolului,
suma Riemann corespunzătoare diviziunii ∆ şi sistemului de puncte intermediare Ξ reprezintă suma ariilor unor
dreptunghiuri, sumă ce aproximează suprafaţa aflată sub graficul funcţiei. Astfel, dacă
Γf = {(x, y) | 0 ≤ y ≤ f (x) , x ∈ [a, b]} ,
atunci, se poate arăta că

Z b
Aria (Γf ) = f (x) dx.
a
Exemplul 6.3.1 Determinăm aria subgraficului funcţiei f : [0, 1] → R, f (x) = x2 + x. Evident f continuă şi
pozitivă pe [0, 1] . Avem
Z 1 3 1
x x2 5
Aria (Γf ) = x2 + x dx. = + = .
0 3 2 0 6
Aplicaţia 6.3.1 Aria elipsei şi a cercului

2 y2
Fie o elipsă caracterizată de ecuaţia xa2 + b2 − 1 = 0. Arătăm că aria elipsei de semiaxe a şi b este
Aelipsă = πab.
√ √
b
Fie f, g : [−a, a] → R, f (x) = a a2 − x2 , g (x) = − ab a2 − x2 . Funcţia f este pară, deci graficul ei este
simetric faţă de axa Oy şi f (x) = −g (x), pentru orice x ∈ [−a, a] , deci Aelipsă = 4A, unde A reprezintă aria
102
suprafeţei haşurate ı̂n figura de mai jos.
Avem:
Z a p Z a Z a p ′
a2 − x2 2 x a
a2 − x2 dx = √ dx = a arcsin − x − a2 − x2 dx
0 0 a2 − x2 a 0 0
p a
Z ap
2π
=a + x a2 − x2 − a2 − x2 dx,
2 0 0
Z ap
π
= a2 − a2 − x2 dx,
2 0
de unde rezultă că Z a p πa2

a2 − x2 dx = ,
0 4
deci Z a
πab
A= f (x) dx = .
0 4
Prin urmare, Aelipsă = πab. În particular, dacă a = b = r, atunci Acerc = πr2 .
Aplicaţia 6.3.2 O suprafaţă infinită

Se pune următoarea ı̂ntrebare: există suprafeţe plane nemărginite care pot fi vopsite cu o cantitate finită de
vopsea? Răspunsul la această ı̂ntrebare este afirmativ.
În acest sens, considerăm funcţia f : R → R, f (x) = x21+1 al cărei grafic este redat mai jos.
103
Cum lim f (x) = 0, axa Ox este asimptotă spre ∞ şi −∞. Pentru orice a < 0, b > 0 aria subgraficului funcţiei
x→±∞
Rb b
f pe [a, b] este A (a, b) = a f (x) dx = (arctg x)|a = arctg b − arctg a. Prin urmare, aria suprafeţei nemărginite
limitată de graficul funcţiei f şi axa Ox este A = lim A (a, b) = lim (arctg b − arctg a) = π .
a→−∞ a→−∞
b→∞ b→∞
Aplicaţia 6.3.3 Aria unei suprafeţe plane mărginite de graficele a două funcţii continue pe un interval [a, b]
Se poate arăta că pentru două funcţii continue f, g : [a, b] → R astfel ı̂ncât f (x) ≤ g (x) pentru orice x ∈ [a, b]
are loc Z b
Aria (Γf,g ) = (g (x) − f (x)) dx,
a
unde
Γf,g = {(x, y) | a ≤ x ≤ b, f (x) ≤ y ≤ g (x)}
(a se vedea exemplul grafic de mai jos).
6.3.3 Volumul corpurilor de rotaţie

Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă şi pozitivă, o diviziune ∆ = {x0 , x1 , ..., xn } şi un sistem de puncte
intermediare Ξ := {ξi | i ∈ 1, n} asociat diviziunii ∆. Similar cu suma ariilor dreptunghiurilor avem şi
Pn
următoarea situaţie. Suma πf 2 (ξi ) (xi − xi−1 ) reprezintă suma volumelor unor cilindre care aproximează
i=1
volumul corpului obţinut prin rotaţia graficului funcţiei pe [a, b] ı̂n jurul axei Ox. Astfel, dacă
n p o
Γf = (x, y, z) | y 2 + z 2 ≤ f (x) , x ∈ [a, b] ,

Z b
V (Γf ) = π f 2 (x) dx.
a
Cel mai simplu corp de rotaţie se obţine prin rotirea subgraficului funcţiei constante f (x) = r, pentru orice
x ∈ [a, b] ı̂n jurul axei Ox, reprezentat ı̂n figura de mai jos. Se obţine astfel un cilindru cu raza bazei egală cu
104
r şi generatoarea egală cu b − a.
x2 y2
Aplicaţia 6.3.4 Volumul elipsoidului (corpul generat prin rotirea elipsei de ecuaţie a2 + b2 − 1 = 0, a, b > 0
ı̂n jurul axei Ox, a se vedea figura de mai jos)
Ra b2 2

Conform formulei de mai sus avem că Velipsoid = π b2 − a2 x dx, de unde deducem că
−a
4πab2
Velipsoid = .
3
Aplicaţia 6.3.5 Volumul conului circular drept
Conul circular drept se poate obţine prin rotaţia ı̂n jurul axei Ox a dreptei de ecuaţie: y = − hr x + r (a se
0−r
vedea figura de mai jos), ecuaţia dreptei obţinându-se ţinând cont că panta ei este md = h−0 = −r
h şi trece prin
105
punctul de coordonate (0, r) .
Astfel, avem
Z h r 2
Vcon = π − x + r dx
0 h
πr2 h
= .
3
6.3.4 Aria suprafeţei de rotaţie

Fie f : [a, b] → R o funcţie pozitivă, derivabilă, cu derivata continuă, o diviziune ∆ = {x0 , x1 , ..., xn } şi un
sistem de puncte intermediare Ξ := {ξi | i ∈ 1, n} asociat diviziunii ∆. Similar cu volum corpurilor de rotaţie
avem şi următoarea situaţie. Dacă
n p o
Sf = (x, y, z) | y 2 + z 2 = f (x) , x ∈ [a, b] ,

Z b q
2
Aria(Sf ) = 2π f (x) 1 + (f ′ (x)) dx.
a
Aplicaţia 6.3.6 Aria laterală a conului circular drept

Aşa cum am menţionat mai sus, conul circular drept se poate obţine prin rotaţia ı̂n jurul axei Ox a dreptei
de ecuaţie: y = − hr x + r (a se vedea figura de mai sus). Astfel, avem
Z r
h r r2
Acon
l = 2π − x+r 1+ dx
h h2
p0
= πr r 2 + h2 .
106
6.4 Exerciţii
Exerciţiul 6.4.1 Determinaţi primitivele F ale funcţiei f, unde
de Matematică-Informatică, secţia Matematică-Informatică) f : [0, ∞) → R este definită prin

x ln x, dacă x > 0,
f (x) =
0, dacă x = 0;
(ii) (din subiectul de la examenul de licenţă din 02.2017, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, Facul-
tatea de Matematică, secţia Matematică) f : (−∞, −1) ∪ (0, ∞) → R,
x
f (x) = ln ;
x+1
(iii) (din subiectul de la examenul de titularizare din 07.2019) f : R → R,

f (x) = x arctg x2 + 1 ;
π
dacă, ı̂n plus, F (0) = 8, atunci determinaţi unica primitivă F cu această proprietate.
Exerciţiul 6.4.2 Determinaţi a, b ∈ R astfel ı̂ncât F : R → R,

2
x + ax + 1, x ≤ 1,
F (x) =
x3 + x2 − 4x + b, x > 1,
să fie o primitivă a unei funcţii f, iar apoi determinaţi f.
Exerciţiul 6.4.3 Studiaţi dacă următoarele funcţii admit primitive pe R: (i) f : R → R,

3x2 − 2x, x ≤ 0,
f (x) =
2x sin x1 − cos x1 , x > 0;
(ii) f : R → R,
sin x1 − x1 cos x1 , x > 0,
f (x) =
0, x ≤ 0.
Exerciţiul 6.4.4 Studiaţi dacă următoarele funcţii sunt integrabile pe domeniul lor de definiţie, iar ı̂n caz
afirmativ calculaţi integrala funcţiei pe domeniul de definiţie:
(i) f : [−1, 1] −→ R,
3x + [x]
f (x) = ;
|x| − [x] + 4
(ii) f : [0, 1] → R, 1
1−x2 ,x ∈ [0, 1),
f (x) =
2, x = 1.

Z 1
x ln (x + 1) dx;
0
Z 3
1
2
dx;
1 x (x + 9)
(iii) (din subiectul de la examenul de licenţă din 2019, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Ma-
tematică-Informatică, secţia Matematică)
Z 1
2
|x| + x2019 e−x dx;
−1
107
(iv) (din subiectul de la examenul de titularizare din 07.2020)
Z 2
x
dx;
1 ex + x + 1
(v) (din modelul de la examenul de titularizare din 07.2019)

Z e
ln2 x
dx;
1 x
R1 Re Rπ
(vi) 0
x3 ex dx; xn ln xdx, n ∈ N∗ ;
1 0
x2 sin xdx;
R0 x3 +2x2 +4x+1
R1 1
R 3 x+2 R1 x
(vii) −1 x2 +2x+2 dx; 0 x3 +x2 +x+1
dx; 2 x(x−1)2
dx; 0 (x2 +x+1)(x2 −x+1)
dx;
R π
1
R π
1
cos x+2 sin x+3 dx; sin x cos2 x dx.
2 3
(viii) 0 π
6
Cuza”, Facultatea de Matematică, secţia Matematică) Arătaţi că funcţia f : [0, 2] → R, f (x) = x [x] nu admite
R2
primitive pe [0, 2] , dar e integrabilă pe [0, 2] şi calculaţi 0 f (x) dx.
Exerciţiul 6.4.7 Fără a calcula integrala, arătaţi că

Z 3
x+4
4≤ √ dx ≤ 5.
0 x2 + 9
√ √
Apoi, calculând integrala arătaţi că ln 1 + 2 ≥ 1 + 43 1 − 2 .
Exerciţiul 6.4.8 Arătaţi că ex ≥ x + 1 pentru orice x ∈ R. Apoi, demonstraţi inegalităţile:

Z 1
1 2 π
≤ e−x dx ≤ .
e 0 4
Exerciţiul 6.4.9
Calculaţi
limitele:
n
P
1 n−k
(i) lim n2
n→∞
√
n k ;
e
k=1
h i
(ii) lim π
π
1 + cos 2n
2n
2π
+ cos 2n + ... + cos (n−1)π
2n ;
n→∞
q q q
3 n n n
lim
(iii) n→∞ n 1 + n+3 + n+6 + ... + n+3(n−1) .
Rb
Exerciţiul 6.4.10 Fie a, b ∈ R cu a < b şi f : [a, b] → [0, ∞). Să se arate că dacă a
f (x)dx = 0, atunci
f (x) = 0 pentru orice punct x de continuitate pentru f.
Cuza”, Facultatea de Matematică, secţia Matematică) Utilizând eventual funcţia f de la Exerciţiul 5.7.21, adică
f : [−1, 1] → R, sin x
f (x) = x − 1, dacă x ∈ [−1, 0),
sin x2 + sin 1 − x2 − sin 1, dacă x ∈ [0, 1] ,
să se arate că Z Z
1 1
2 1
sin 1 < sin x dx + sin 1 − x2 dx < 2 sin .
0 0 2
Exerciţiul 6.4.12 (din modelul de la examenul de titularizare din 2020) Pentru fiecare n ∈ N∗ se consi-
R1
deră In = nα 0 xn f (x) , unde α ∈ R şi funcţia f din Exerciţiul 5.7.22, adică f : R → R,

f (x) = x arctg x2 + 1 .
Determinaţi α astfel ı̂ncât lim In ∈ R∗ .

n→∞
108
Exerciţiul 6.4.13 (din subiectul de la examenul de licenţă din 2019, Universitatea Babeş-Bolyai, Facul-
tatea de Matematică-Informatică, secţia Matematică-Informatică) Fie şirul (In )n≥1 de termen general In =
R π2
0
sinn xdx.
(i) Să se determine I2 .
(ii) Să se demonstreze că nIn = (n − 1) In−2 , pentru orice n ∈ N∗ \ {1, 2} .
(iii) Să se demonstreze că lim In = 0.
n→∞

2 n
(i) x + x2 + ... + xn + ..., pentru x ∈ (−1, 1) ;
(ii) 1 + 2x + 3x2 + ... + nxn−1 + ..., pentru x ∈ (−1, 1) .
P 1 n
Exerciţiul 6.4.15 Se consideră seria de puteri n! (26 − x) , unde x ∈ R şi fie fn : [1, 2021] → R un şir
n≥1

de funcţii definit prin fn (x) = S nx2 + 1, unde S (x) suma seriei. Ţinând cont de Exerciţiul 5.7.30, să se
R 2021
studieze convergenţa punctuală şi uniformă a lui fn . Calculaţi lim 1 fn (x) dx.
n→∞
Exerciţiul 6.4.16 (din modelul de subiect pentru examenul de licenţă din P 2018, Universitatea ”Alexandru
Ioan Cuza”, Facultatea de Matematică) Fie funcţia f : [1, 2] → R, f (x) = ne−nx . Ţinând cont eventual de
n≥1
R2
Exerciţiul 3.5.8, arătaţi că f este integrabilă şi stabiliţi egalitatea 1 f (x) dx = e2e−1 .
Exerciţiul 6.4.17 (din modelul de subiect pentru examenul de licenţă din 2018, Universitatea ”Ale-
2
xandru
Ioan Cuza”, Facultatea de Matematică) Fie f, fn : R → R date prin f (x) = e−x şi fn (x) =
1 ∗
n f x + n − f (x) , pentru orice n ∈ N .
Ţinând cont eventual de Exerciţiul 2.4.15, să se calculeze
Z 1
lim f (x) fn (x) dx.
n→∞ 0
n+sin x
Cuza”, Facultatea de Matematică, secţia Matematică-Informatică) Fie fn : R → R, fn (x) = (3+|x|)n+cos 2 x,
∗
n ∈ N . Ţinând cont eventual de Exerciţiul 2.4.14, să se calculeze
Z 7
lim fn (x) dx.
n→∞ −1
Exerciţiul 6.4.19 (i) Considerăm funcţia gamma a lui Euler adică, Γ : (0, ∞) → R,
Z ∞
Γ (x) = e−t tx−1 dt.
0
Este Γ bine definită? Arătaţi că Γ (n + 1) = n!, pentru orice n ∈ N.

R1 ∞
P
(ii) Arătaţi că 0 x−x dx = n−n , utilizând eventual Exerciţiul 5.7.28.
n=1
109
Capitolul 7
Calcul diferenţial pe Rn
7.1 Noţiuni şi rezultate recapitulative. Interpretări geometrice

În această secţiune reamintim câteva concepte şi rezultate studiate la obiectul Calcul diferenţial pentru funcţii
de mai multe variabile.
Definiţia 7.1.1 Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D → R o funcţie şi a = (a1 , a2 , ..., an ) ∈ D un punct.
(i) Spunem că f are derivată parţială ı̂n a ı̂n raport cu variabila xi dacă funcţia
xi → f (a1 , a2 , ..., ai−1 , xi , ai+1 , ..., an ) are derivată ı̂n punctul a, adică dacă
f (a1 , a2 , ..., ai−1 , xi , ai+1 , ..., an ) − f (a1 , a2 , ..., ai−1 , ai , ai+1 , ..., an )
lim ∈ R.
xi →ai xi − ai
∂f
În acest caz, limita de mai sus se notează ∂x i
(a) şi se numeşte derivata parţială a funcţiei f ı̂n raport
∂f
cu variabila xi ı̂n punctul a. În plus, dacă ∂x i
(a) ∈ R, atunci spunem că f este parţial derivabilă ı̂n
punctul a ı̂n raport cu variabila xi .
(ii) Spunem că f este parţial derivabilă ı̂n raport cu variabila xi pe D dacă f este parţial derivabilă
ı̂n raport cu variabila xi ı̂n orice punct din D.
(iii) Spunem că f este parţial derivabilă pe D dacă f este parţial derivabilă ı̂n raport cu toate variabilele
∂f
xi ı̂n orice punct din D. În acest caz, se pot defini n funcţii ∂x i
: D → R, i ∈ 1, n numite derivatele parţiale
ale lui f pe D.
Definiţia 7.1.2 Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D → R o funcţie derivabilă parţial pe D. Spunem că f
are derivată parţială de ordin 2 ı̂n a ∈ D (respectiv pe D) dacă există derivata
parţială ı̂n a (respectiv, ı̂n
∂f ∂ ∂f ∂2f
orice a ∈ D) ı̂n raport cu xj , j ∈ 1, n a funcţiei ∂xi . Se notează prin ∂xj ∂xi = ∂xj ∂xi dacă i 6= j numite şi

∂ ∂f ∂2f
derivate parţiale mixte de ordin 2 şi ∂x i ∂xi = ∂x2 dacă i = j. i
Definiţia 7.1.3 Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D → R o funcţie.

(i) Spunem că f este de clasă C k pe D şi notăm f ∈ C k (D) , unde k ∈ N∗ , dacă f este parţial derivabilă
de ordin k ı̂n raport cu toate variabilele pe D şi toate derivatele sale parţiale de ordin k sunt continue pe D.
Prin convenţie, C 0 (D) = {f : D → R | f continuă pe D}.
(ii) Spunem că f este de clasă C ∞ pe D şi notăm f ∈ C ∞ (D) , dacă f ∈ C k (D) , pentru orice k ∈ N.
Definiţia 7.1.4 Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D → R o funcţie şi a ∈ D un punct. Spunem că f are
derivată ı̂n a după direcţia u ∈ Rn (numită derivata Gâteaux) dacă
f (a + tu) − f (a)
lim ∈ R.
t→0 t
df df
În acest caz, limita de mai sus se notează du (a). În plus, dacă du (a) ∈ R, atunci spunem că f este derivabilă
ı̂n punctul a după direcţia u.
Observaţia 7.1.5 (i) Există funcţii care nu sunt continue ı̂ntr-un punct, dar sunt derivabile parţiale ı̂n raport
cu toate variabilele ı̂n acel punct. Un exemplu ı̂n acest sens este funcţia f : R2 → R,

0, x = 0 sau y = 0,
f (x, y) =
1, x 6= 0 şi y 6= 0
110

şi punctul (0, 0) . Cum n1 , 0 → (0, 0) , n1 , n1 → (0, 0) , f n1 , 0 = 0 → 0, f 1 1
n, n = 1 → 1, rezultă că nu
există lim f (x, y) , deci f nu e continuă ı̂n (0, 0). Avem:
(x,y)→(0,0)
∂f f (x, 0) − f (0, 0) 0−0

(0, 0) = lim = lim = 0,
∂x x→0 x x→0 x
∂f f (0, y) − f (0, 0) 0−0
(0, 0) = lim = lim = 0,
∂y y→0 y y→0 y
deci f este parţial derivabilă ı̂n (0, 0) .
(ii) Funcţiile derivabile ı̂ntr-un punct după orice versor (adică, un vector de normă 1) nu sunt neaparat
continue ı̂n punctul respectiv. Un exemplu ı̂n acest sens este funcţia f : R2 → R,
(
x5
(y−x2 )2 +x8
, (x, y) 6= (0, 0) ,
f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)

şi punctul (0, 0) . Cum 0, n1 → (0, 0) , n1 , n12 → (0, 0) , f 0, n1 = 0 → 0, f n1 , n12 = n3 → ∞, rezultă că
nu există lim f (x, y) , deci f nu e continuă ı̂n (0, 0) (bineı̂nţeles, pentru a arăta că f nu e continuă ı̂n
(x,y)→(0,0)

(0, 0) este suficient să considerăm doar şirul n1 , n12 → (0, 0) deoarece f n1 , n12 = n3 → ∞ = 6 f (0, 0) ) . Fie
u = (cos θ, sin θ) , θ ∈ [0, 2π) un versor. Avem:
f (0 + t · cos θ, 0 + t · sin θ) − f (0, 0) t2 cos5 θ

lim = lim ;
t→0 t t→0 (sin θ − t cos2 θ)2 + t6 cos8 θ
ı̂mpărţim discuţia ı̂n 3 cazuri după cum urmează:

df
-dacă sin θ 6= 0, atunci limita de mai sus este 0, deci du (0, 0) = 0; cu alte cuvinte f este derivabilă ı̂n (0, 0)
după toţi versorii u = (cos θ, sin θ) , θ ∈ (0, π) ∪ (π, 2π) ;
2 df
-dacă θ = 0, atunci limita de mai sus devine lim t2t+t6 = 1, deci du (0, 0) = 1; cu alte cuvinte f este derivabilă
t→0
ı̂n (0, 0) după u = (1, 0) ;
−t2 df
–dacă θ = π, atunci limita de mai sus devine lim 2 6 = −1, deci (0, 0) = −1; cu alte cuvinte f este
t→0 t +t du
derivabilă ı̂n (0, 0) după u = (−1, 0) .
Prin urmare, f este derivabilă ı̂n (0, 0) după orice versor.
(iii) Consideraţiile referitoare la derivabilitatea după un vector se pot practic reduce la situaţia ı̂n care vectorul
df df u
este un versor deoarece avem că du (a) = kuk dv (a) pentru orice u ∈ Rn \ {0} , unde v = kuk ;
df ∂f
(iv) Dacă ei sunt versorii bazei canonice , atunci dei (a) = ∂xi (a) , pentru orice i ∈ 1, n.
Teorema 7.1.6 (de medie sau a creşterilor finite) Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi convexă şi fie f :
D → R o funcţie derivabilă pe orice direcţie ı̂n orice punct din D. Atunci, pentru orice a, b ∈ D, există c ∈ (a, b)
astfel ı̂ncât
df
f (b) − f (a) = (c) ,
d (b − a)
unde (a, b) ı̂nseamnă segmentul deschis din Rn de capete a, b.
Corolarul 7.1.7 Dacă D ⊂ Rn este o mulţime deschisă şi convexă şi f : D → R e o funcţie derivabilă cu
derivata nulă pe orice direcţie, ı̂n orice punct din D, atunci f e constantă pe D.
Înainte de a reaminti conceptul de diferenţială, facem o scurtă analogie cu derivata unei funcţii de o variabilă
reală. Fie astfel f : I ⊂ R → R o funcţie derivabilă ı̂n a ∈ int I. Relaţia
f (x) − f (a)
lim = f ′ (a)
x→a x−a
se poate scrie sub forma echivalentă
f (x) − f (a) − f ′ (a) (x − a)
lim = 0.
x→a x−a
Fie T : R → R funcţia liniară dată prin T (h) = f ′ (a) h. Astfel, relaţia de mai sus se scrie ı̂n mod echivalent
f (x) − f (a) − T (x − a)
lim = 0, (7.1)
x→a x−a
111
prin urmare derivabilitatea lui f ı̂n a implică existenţa unei aplicaţii liniare T astfel ı̂ncât relaţia (7.1) să aibă
loc. În plus, tot de aici se poate deduce relaţia
f (x) − f (a) ∼
= T (x − a)
pe o vecinătate a lui a, deci variaţia lui f ı̂n jurul lui a poate fi aproximată printr-o funcţie liniară după cum
vom mai discuta şi ı̂n Secţiunea Aproximări liniare şi pătratice.
Definiţia 7.1.8 Fie f : I ⊂ R → R o funcţie şi a ∈ int I. Spunem că f este diferenţiabilă ı̂n a dacă există
T : R → R o aplicaţie liniară astfel ı̂ncât are loc relaţia (7.1). T se numeşte diferenţiala lui f ı̂n a şi se
notează df (a) .
Teorema 7.1.9 Fie f : I ⊂ R → R o funcţie şi a ∈ int I. Funcţia f este diferenţiabilă ı̂n a dacă şi numai dacă
f este derivabilă ı̂n a. În plus, T (h) = df (a) (h) = f ′ (a) h.
Definiţia 7.1.10 Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, F : D → Rm o funcţie şi a un punct din D.

(i) Spunem că F este diferenţiabilă ı̂n a dacă există un operator liniar T : Rn → Rm astfel ı̂ncât
F (x) − F (a) − T (x − a)
lim = 0,
x→a kx − ak
sau, echivalent,
F (a + h) − F (a) − T (h)
lim = 0.
h→0 khk
În acest caz, operatorul T se numeşte diferenţiala funcţiei F ı̂n a şi se notează ∇F (a) sau dF (a) .
(ii) Spunem că F este diferenţiabilă pe D dacă F este diferenţiabilă ı̂n orice punct din D.
Teorema 7.1.11 Dacă există diferenţiala unei funcţii, atunci aceasta e unică.
Teorema 7.1.12 (condiţii necesare de diferenţiabilitate) (i) Orice funcţie diferenţiabilă ı̂ntr-un punct
este continuă ı̂n acel punct.
(ii) Dacă D ⊂ Rn e o mulţime deschisă şi f : D → R o funcţie diferenţiabilă ı̂n a ∈ D, atunci f este
df
derivabilă ı̂n a după orice direcţie u 6= 0 şi df (a) (u) = du (a) .
(iii) Dacă D ⊂ Rn e o mulţime deschisă şi f : D ⊂ Rn → R este diferenţiabilă ı̂n a ∈ D, atunci f este
derivabilă parţial ı̂n raport cu orice variabilă ı̂n a şi
Xn
∂f
df (a) (h) = (a) hi , ∀h = (h1 , ..., hn ) ∈ Rn .
i=1
∂x i
Observaţia 7.1.13 (i) Reciproca Teoremei 7.1.12 (i) este falsă. Un exemplu ı̂n acest sens este funcţia f :
R2 → R, (
√ xy , (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x2 +y 2
0, (x, y) = (0, 0) .
Evident f continuă pe R2 \ {(0, 0)} . În plus, cum

x
lim f (x, y) = lim p y = 0 = f (0, 0) ,
(x,y)→(0,0) (x,y)→(0,0) x2 + y2
f e continuă ı̂n (0, 0) . Totuşi, f nu e diferenţiabilă ı̂n (0, 0) . Altfel, dacă presupunem prin reducere la absurd
că f e diferenţiabilă ı̂n (0, 0), atunci conform punctului (iii) al Teoremei 7.1.12 am avea că
h i
f (x, y) − f (0, 0) − ∂f
∂x (0, 0) (x − 0) + ∂f
∂y (0, 0) (y − 0)
lim =0
(x,y)→(0,0) k(x, y) − (0, 0)k
(a se vedea şi definiţia diferenţiabilităţii). Avem:
∂f f (x, 0) − f (0, 0) 0−0

(0, 0) = lim = lim =0
∂x x→0 x x→0 x
112
∂f
şi analog ∂y (0, 0) = 0, deci f admite derivate parţiale ı̂n (0, 0) . Prin urmare,
√ xy
x2 +y 2
lim p = 0,
(x,y)→(0,0) x2 + y 2
adică
xy
lim = 0,
(x,y)→(0,0) x2 + y 2
ceea cee absurd deoarece
limita de mai sus nu există (afirmaţie ce se arată considerând, de exemplu, şirurile
1 1 1
n , 0 n
şi ,
n n n ). În concluzie, f nu e diferenţiabilă ı̂n (0, 0) .
(ii) Reciproca Teoremei 7.1.12 (ii) este falsă. Astfel, ı̂n exemplul din Observaţia 7.1.5 (ii), f este derivabilă
ı̂n (0, 0) după orice versor (deci şi după orice vector-a se vedea Observaţia 7.1.5 (iii)), dar f nu e continuă ı̂n
(0, 0) , deci conform Teoremei 7.1.12 (i), f nu e diferenţiabilă ı̂n (0, 0).
(iii) Reciproca Teoremei 7.1.12 (iii) este falsă (a se vedea exemplul de la punctul (i) de mai sus).
După cum am văzut mai sus, nici continuitatea unei funcţii, nici derivabilitatea sa parţială ı̂ntr-un punct nu
garantează diferenţiabilitatea funcţiei ı̂n punctul respectiv. Enunţăm următorul criteriu de diferenţiabilitate.
Teorema 7.1.14 (condiţii suficiente de diferenţiabilitate) Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D → R

şi a ∈ D. Dacă există r > 0 astfel ı̂ncât f este parţial derivabilă ı̂n raport cu toate variabilele pe B (a, r) :=
{x ∈ Rn | kx − ak < r} şi toate derivatele sale parţiale sunt continue ı̂n a, atunci f este diferenţiabilă ı̂n a.
Teorema 7.1.15 Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, F, G : D → Rm , a ∈ D, λ ∈ R.

(i) Are loc echivalenţa: F = (f1 , ..., fm ) e diferenţiabilă ı̂n a dacă şi numai dacă fi : D → R sunt
diferenţiabile ı̂n a pentru orice i ∈ 1, m. Mai mult,
dF (a) (h) = (df1 (a) (h) , ..., dfm (a) (h)) , ∀h ∈ Rn .
(ii) Dacă F şi G sunt diferenţiabile ı̂n a, atunci F + G este diferenţiabilă ı̂n a şi
d (F + G) (a) = dF (a) + dG (a) .
(iii) Dacă F : D → R este o funcţie diferenţiabilă ı̂n a şi G este diferenţiabilă ı̂n a, atunci F G este
diferenţiabilă ı̂n a şi
d (F G) (a) = G (a) dF (a) + F (a) dG (a) .
În particular, dacă F este diferenţiabilă ı̂n a, atunci λF este diferenţiabilă ı̂n a şi
d (λF ) (a) = λdF (a) .
Teorema 7.1.16 Fie D ⊂ Rn , ∆ ⊂ Rm mulţimi deschise, F : D → ∆, G : ∆ → Rp , a ∈ D. Dacă F e

diferenţiabilă ı̂n a şi G e diferenţiabilă ı̂n b = F (a) ∈ ∆, atunci G ◦ F : D → Rp este diferenţiabilă ı̂n a şi
d (G ◦ F ) (a) = dG (F (a)) ◦ dF (a) .
Definiţia 7.1.17 Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D → R o funcţie şi a ∈ D. Spunem că f este de 2
ori diferenţiabilă ı̂n a dacă f este diferenţiabilă pe o vecinătate deschisă V ⊂ D a lui a şi toate derivatele
parţiale de ordinul I sunt diferenţiabile ı̂n a. În acest caz, numim diferenţiala de ordinul II a lui f ı̂n a,
funcţia d2 f (a) : Rn → R,
n X
X n
∂2f
d2 f (a) (h) = (a) hi hj , ∀h = (h1 , h2 , ..., hn ) ∈ Rn .
i=1 j=1
∂xi ∂xj
Cum nu este neaparat obligatoriu ca derivatele parţiale mixte pereche de ordin 2 ale unei funcţii ı̂ntr-un
punct să coincidă (a se vedea exemplele din observaţiile de mai jos), ı̂n cele ce urmează reamintim două rezultate
ı̂n care avem condiţii suficiente care asigură egalitatea acestora.
Teorema 7.1.18 (Teorema lui Young) Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D → R o funcţie şi a ∈ D.
Dacă există V ⊂ D o vecinătate deschisă a lui a astfel ı̂ncât f este derivabilă parţial ı̂n raport cu toate variabilele
2 2
pe V şi toate derivatele parţiale sunt diferenţiabile ı̂n a, atunci ∂x∂j ∂x
f
i
(a) = ∂x∂i ∂x
f
j
(a) .
113
Teorema 7.1.19 (Teorema lui Schwarz) Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă, f : D → R o funcţie şi a ∈ D.
2 2
Dacă există V ⊂ D o vecinătate deschisă a lui a astfel ı̂ncât pe V există şi sunt finite ∂x∂j ∂x
f
i
şi ∂x∂i ∂x
f
j
(i, j ∈ 1, n,
∂2f ∂2f
i 6= j) şi dacă sunt continue ı̂n a, atunci ∂xj ∂xi (a) = ∂xi ∂xj (a) .
Observaţia 7.1.20 (i) Condiţiile din Teorema lui Young sunt suficiente, dar nu neaparat necesare. Considerăm
ı̂n acest sens exemplul dat de funcţia f : R2 → R,
x2 y 2
x2 +y 2 , dacă (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0) .
Funcţia f are derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi pentru orice (x, y) 6= (0, 0) şi cum
∂f f (x, 0) − f (0, 0)
(0, 0) = lim = 0,
∂x x→0 x
∂f f (0, y) − f (0, 0)
(0, 0) = lim = 0,
∂y y→0 y
obţinem că f are derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi pentru orice (x, y) ∈ R2 . Avem:
2xy 4
∂f (x2 +y 2 )2
, dacă (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
∂x 0, dacă (x, y) = (0, 0)
şi
2x4 y
∂f (x2 +y 2 )2
, dacă (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
∂y 0, dacă (x, y) = (0, 0) .
∂f
Presupunem prin reducere la absurd că este diferenţiabilă ı̂n (0, 0) , deci
∂x
h i
∂f ∂f ∂ ∂f ∂ ∂f
∂x (x, y) − ∂x (0, 0) − ∂x ∂x (0, 0) · (x − 0) − ∂y ∂x (0, 0) (y − 0)
lim p = 0.
(x,y)→(0,0) x2 + y 2
Cum
∂f
(x, 0) − ∂f
(0, 0)
∂ ∂f ∂x ∂x
(0, 0) = lim =0
∂x ∂x x→0 x
şi
∂f
(0, y) − ∂f
(0, 0)
∂ ∂f ∂x ∂x
(0, 0) = lim = 0,
∂y ∂x y→0 y
rezultă că
2xy 4
(x2 +y 2 )2
lim p = 0,
(x,y)→(0,0) x2 + y 2
ceea ce e absurddeoarece limita
de mai sus nu există. Aceasta ultimă afirmaţie se arată considerând, de exemplu,
şirurile n1 , n1 n şi n1 , 0 n . Prin urmare, ∂f
∂x nu este diferenţiabilă ı̂n (0, 0) . Totuşi, cum
∂f ∂f
∂2f ∂y (x, 0) − ∂y (0, 0)
(0, 0) = lim =0
∂x∂y x→0 x
şi
∂f ∂f
∂2f ∂x (0, y) − ∂x (0, 0)
(0, 0) = lim =0
∂y∂x y→0 y
2 2
∂ f ∂ f
avem ∂x∂y (0, 0) = ∂y∂x (0, 0) .
(ii) Condiţiile din Teorema lui Schwarz sunt suficiente, dar nu neaparat necesare. Considerăm ı̂n acest sens
∂2f ∂2f
exemplul anterior. Am arătat că ∂x∂y (0, 0) = ∂y∂x (0, 0) = 0 şi cum evident funcţia f are derivate parţiale de
ordinul II mixte pentru orice (x, y) 6= (0, 0) se obţine imediat că
8x3 y 3
∂2f ∂2f (x2 +y 2 )3
, dacă (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = (x, y) =
∂x∂y ∂y∂x 0, dacă (x, y) = (0, 0) .
114
1 1
1
8x3 y 3
Însă, considerând de exemplu şirurile n, n n
şi n, 0 n
, se arată imediat că nu există lim 2 2 3,
(x,y)→(0,0) (x +y )
2 2
∂ f ∂ f
deci ∂x∂y şi ∂y∂x nu sunt continue ı̂n (0, 0) . Faptul că limita de mai sus nu există rezultă şi calculând limita
pe dreapta y = λx, adică
∂2f 8λ3
lim (x, λx) = 3 (limita depinde de λ).
x→0 ∂x∂y (1 + λ2 )
(iii) Bineı̂nţeles, există situaţii ı̂n care una dintre condiţiile din Teorema lui Schwarz nu are loc şi totodată
∂2f 2
∂xj ∂xi 6= ∂x∂i ∂x

f
j
. A se observa faptul că una dintre condiţiile din Teorema lui Schwarz nu are loc, nu implică că
derivatele de ordinul 2 mixte nu coincid (a se vedea punctul (ii) de mai sus). Considerăm următorul exemplu
ı̂n care atât una dintre condiţiile din Teorema lui Schwarz nu are loc cât şi concluzia acestei teoremei nu are
loc. Fie f : R2 → R,
xy(x2 −y2 )
x2 +y 2 , dacă (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) =
0, dacă (x, y) = (0, 0) .
Avem:
∂f f (x, 0) − f (0, 0)
(0, 0) = lim = 0,
∂x x→0 x
∂f f (0, y) − f (0, 0)
(0, 0) = lim = 0,
∂y y→0 y
deci
x4 y+4x2 y3 −y5
∂f (x2 +y 2 )2
, dacă (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
∂x 0, dacă (x, y) = (0, 0)
şi
x5 −4x3 y2 −xy4
∂f (x2 +y 2 )2
, dacă (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
∂y 0, dacă (x, y) = (0, 0)
Prin urmare,
∂f ∂f
∂2f ∂ ∂f ∂x (0, y) − ∂x (0, 0) −y
(0, 0) = (0, 0) = lim = lim = −1
∂y∂x ∂y ∂x y→0 y y→0 y
şi
∂f ∂f
∂2f ∂ ∂f ∂y (x, 0) − ∂y (0, 0) x
(0, 0) = (0, 0) = lim = lim = 1,
∂x∂y ∂x ∂y x→0 x x→0 x
∂2f ∂2f
deci ∂y∂x (0, 0) 6= ∂x∂y (0, 0) . Mai mult,
x6 −y6 +9x4 y2 −9x2 y4
∂2f (x2 +y 2 )3
, dacă (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
∂y∂x −1, dacă (x, y) = (0, 0)
şi
x6 −y6 +9x4 y2 −9x2 y4
∂2f (x2 +y 2 )3
, dacă (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
∂x∂y 1, dacă (x, y) = (0, 0) .
1
x6 −y 6 +9x4 y 2 −9x2 y 4
Se arată considerând şirurile n, 0 n
şi 0, n1 n că nu există lim (x2 +y 2 )3
,
(x,y)→(0,0)
∂2f ∂2f
deci ∂x∂y şi ∂y∂x nu sunt continue ı̂n (0, 0).
❼ Matricea jacobiană1
Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi F = (f1 , ..., fm ) : D → Rm o funcţie diferenţiabilă ı̂n a ∈ D. Introducem
matricea asociată diferenţialei dF (a) : Rn → Rm :
 ∂f ∂f1 ∂f1

∂x
1
(a) ∂x (a) ... ∂x (a)
 ∂f21 2
∂f2 ∂f2
n

∂fi  (a) ∂x (a) ... ∂x (a) 
JF (a) = (a) =  ∂x1 2 n  ∈ Mm,n (R)
∂xj i∈1,m  ... 
j∈1,n ∂fm ∂fm ∂fm
∂x1 (a) ∂x2 (a) ... ∂xn (a)
1 După numele matematicianului german Carl Gustav Jacob Jacobi (1804–1851)
115
numită matricea jacobiană a funcţiei F ı̂n punctul a. Evident, dacă n = m = 1, atunci JF (a) = F ′ (a) . În
situaţia ı̂n care m = n, JF (a) este o matrice pătratică, iar
∂f1 ∂f1 ∂f1
∂x1 (a) ∂x2 (a) ... ∂xn (a)
∂f2 ∂f2 ∂f2
D (f1 , ..., fm ) ∂x1 (a) ∂x2 (a) ... ∂xn (a)
det JF (a) = (a) =
D (x1 , ..., xn ) ...
∂fm ∂fm ∂fm
∂x1 (a) ∂x2 (a) ... ∂xn (a)
se numeşte determinantul jacobian (jacobianul) al lui F ı̂n a.

Considerăm următorul exemplu. Fie F : R+ × [−π, π] × [0, 2π) → R3 , F (ρ, ϕ, θ) = (f1 , f2 , f3 ) , unde
fi : R+ × [−π, π] × [0, 2π) → R, i ∈ 1, 3,
f1 (ρ, ϕ, θ) = ρ sin ϕ cos θ,
f2 (ρ, ϕ, θ) = ρ sin ϕ sin θ,
f3 (ρ, ϕ, θ) = ρ cos ϕ.
Să remarcăm mai ı̂ntâi că F exprimă legătura dintre coordonatele carteziene şi coordonatele polare ı̂n spaţiu.
Apoi, se observă imediat că F este diferenţiabilă pe orice deschis D din domeniul de definiţie deoarece fi sunt
diferenţiabile pe D. Avem:
 
sin ϕ cos θ ρ cos ϕ cos θ −ρ sin ϕ sin θ
JF (ρ, ϕ, θ) =  sin ϕ sin θ ρ cos ϕ sin θ ρ sin ϕ cos θ  ,
cos ϕ −ρ sin ϕ 0
de unde deducem că
det JF (ρ, ϕ, θ) = ρ2 cos2 ϕ cos2 θ sin ϕ + (ρ2 sin3 ϕ sin2 θ + ρ2 sin ϕ cos2 ϕ sin2 θ) + ρ2 sin3 ϕ cos θ2

= ρ2 cos2 θ sin ϕ cos2 ϕ + sin2 ϕ + ρ2 sin2 θ sin ϕ sin2 ϕ + cos2 ϕ
= ρ2 cos2 θ sin ϕ + ρ2 sin2 θ sin ϕ

= ρ2 sin ϕ cos2 θ + sin2 θ = ρ2 sin ϕ.
❼ Matricea hessiană2
Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f : D → R o funcţie diferenţiabilă de ordinul al doilea ı̂n a ∈ D.
Introducem matricea (pătratică şi simetrică) asociată aplicaţiei d2 f (a) : Rn → R,
 
∂2f ∂2f ∂2f
2 (a) ∂x1 ∂x2 (a) ... ∂x1 ∂xn (a)
2  ∂∂x2 f1 ∂2f ∂2f

∂ f  (a) (a) ... 
HF (a) = (a) = ∂x2 ∂x1 ∂x2 2 ∂x2 ∂xn (a) 
∂xi ∂xj  ... 
i,j∈1,n  
2 2 2
∂ f ∂ f ∂ f
∂xn ∂x1 (a) ∂xn ∂x1 (a) ... ∂x 2 (a)
n
numită matricea hessiană asociată funcţiei f ı̂n punctul a.

3 3
Considerăm următorul exemplu. Fie f : (0, ∞) → R, f (x, y, z) = ln (x + 2y + 3z) , unde (0, ∞) :=
(0, ∞) × (0, ∞) × (0, ∞) . Evident f este o funcţie diferenţiabilă de ordinul al II-lea ı̂n orice punct (x, y, z) ∈ D,
3
unde D ⊂ (0, ∞) este o mulţime deschisă. Se obţine imediat că ∂f 1 ∂f 2 ∂f
∂x = x+2y+3z , ∂y = x+2y+3z şi ∂z = x+2y+3z ,
3
deci
∂2f 1 ∂2f 2 ∂2f 3
2
=− 2 , =− 2 , =− 2,
∂x (x + 2y + 3z) ∂x∂y (x + 2y + 3z) ∂x∂z (x + 2y + 3z)
∂2f 2 ∂2f 4 ∂2f 6
=− 2 , 2
= − 2 , =− 2,
∂y∂x (x + 2y + 3z) ∂y (x + 2y + 3z) ∂y∂z (x + 2y + 3z)
∂2f 3 ∂2f 6 ∂2f 9
=− 2 , =− 2 , 2 =− 2,
∂z∂x (x + 2y + 3z) ∂z∂y (x + 2y + 3z) ∂z (x + 2y + 3z)
prin urmare  
1 2 3
− (x+2y+3z) 2 − (x+2y+3z) 2 − (x+2y+3z) 2
− 2 4
− (x+2y+3z) 6
− (x+2y+3z) 
Hf (x, y, z) =  (x+2y+3z)2 2 2.
3 6 9
− (x+2y+3z) 2 − (x+2y+3z) 2 − (x+2y+3z) 2
2 După numele matematicianului german Ludwig Otto Hesse (1811–1874)
116
În particular, pentru (x, y, z) = (1, 1, 1) avem
 1 1 1

− 36 − 18 − 12
Hf (1, 1, 1) = − 18
1
−9 1
− 16  .
1
− 12 − 61 − 14
Încheiem secţiunea cu interpretări geometrice ale derivatelor parţiale, derivatei direcţionale şi diferenţialei.
Pentru aceasta, considerăm următorul exemplu. Fie f : R2 → R, f (x, y) = −x2 − y 2 + 4, (x0 , y0 ) = (1, 1) .
Derivate parţiale
Avem:
∂f f (x, 1) − f (1, 1)
(1, 1) = lim = lim − (1 + x) = −2.
∂x x→1 x−1 x→1
Astfel, luând y = 1, obţinem funcţia de o variabilă reală g : R → R, g (x) = −x2 + 3 pentru care g ′ (1) = −2.
Prin urmare, suntem ı̂n situaţia unei funcţii de o variabilă reală şi obţinem că tangenta ı̂n P (1, g (1)) la Gg are
ecuaţia: z = −2x + 4, adică ı̂n R3 obţinem dreapta d : z = −2x + 4, y = 1. O ilustrare grafică a exemplului de
mai sus este redată ı̂n figura următoare.
(7.2)
Bineı̂nţeles, ı̂n mod analog avem şi situaţia când derivăm ı̂n raport cu y după cum se observă ı̂n figura de mai
jos.
117
Ilustrăm mai jos, pe aceeaşi imagine, cazul ambelor derivate parţiale.
După cum am remarcat ı̂n Observaţia 7.1.5 (iii), ∂f df ∂f df

∂x (x0 , y0 ) = de1 (x0 , y0 ) şi ∂y (x0 , y0 ) = de2 (x0 , y0 ) , unde
e1 = (1, 0) şi e2 = (0, 1) sunt versorii bazei canonice. Cu alte cuvinte, derivatele parţiale ı̂n raport cu x,
respectiv y, coincid cu derivatele după direcţiile versorilor bazei canonice. Astfel, pantele dreptelor reprezentate
ı̂n graficele de mai sus, sunt considerate ı̂n raport cu o direcţie particulară, fie paralelă cu Ox, fie paralelă cu Oy
(de fapt, ”tăieturile” de pe graficul funcţiei f sunt realizate paralel cu axele Ox, respectiv Oy; prin ”tăieturi”
ne referim aici la intersecţia dintre graficul funcţiei şi planul ce trece prin (x0 , y0 , f (x0 , y0 )) şi e perpendicular
pe axa Ox sau Oy; de exemplu, ”tăietura” din Figura 7.2 reprezintă funcţia g). Astfel, dacă dorim să derivăm
ı̂n raport cu alte direcţii, atunci ajungem la conceptul de derivată a unei funcţii ı̂ntr-un punct după o direcţie
(arbitrară).
Derivata direcţională (opţional)
df
Considerăm exemplul de mai sus şi u = (u1 , u2 ) astfel ı̂ncât kuk = 1 (conform Observaţiei 7.1.5 (iii), du (a) =
df n u
kuk dv (a) pentru orice u ∈ R \ {0} , unde v = kuk , deci consideraţiile referitoare la derivabilitatea după un
q
vector se pot practic reduce la situaţia ı̂n care vectorul este un versor). Fie versorul u = (u1 , u2 ) = − √13 , 23
şi d1 dreapta de direcţie u ce trece prin punctul (1, 1, 0) . Avem:
x−1 y−1
d1 : = q ,z = 0
− √13 2
3
şi
df f (1 + tu1 , 1 + tu2 ) − f (1, 1)

(1, 1) = lim
du t→0 t
−2tu1 − 2tu2 − t2 u21 − t2 u22
= lim
t→0 t
= −2u1 − 2u2 , ∀ (u1 , u2 ) ∈ R2 ,
√
df
deci du √ 2 . Ce reprezintă acest număr? Acest număr reprezintă tangenta unghiului α dintre dreapta
(1, 1) = 2−23
d1 şi dreapta d2 , unde d2 este dreapta ce trece prin punctul (1, 1, f (1, 1)) şi e tangentă la graficul curbei γ (unde
curba γ este curba obţinută prin intersecţia graficului funcţiei f cu planul perpendicular pe dreapta d1 , ce trece
prin punctul (1, 1, f (1, 1))), adică are ecuaţia
x−1 y−1 z−2
√ = = √ .
2 −1 2− 2
2
118
q − √
→
Avem: P (1, 1, 2), P ′ (1, 1, 0) şi →
−
v − √13 , 23 , 0 , deci vectorul normal este k − 2√32 , − √23 , 0 , deoarece
făcând produsul vectorial obţinem:
i j k r
−−→′ → 2 = −2 2 i − √2 j,
PP × −
v = 0 q0
3 3
− √13 2
3 0
de unde deducem ecuaţia planului ce trece prin (1, 1, f (1, 1)) şi e perpendicular pe dreapta d1 :
r
2 2
d2 : −2 (x − 1) − √ (y − 1) = 0.
3 3
Intersectând această dreapta cu graficul funcţie f se obţine curba:
 √
 x (t) = 1 + 22 t
γ: −t
y (t) = 1 √ t ∈ R.
 3 2
z (t) = 2 + (2 − 2)t − 2 t
′ ′
√
2 ′ ′ ′
√ ′
√
Avem:
√(1, 1, 2) ∈ γ (pentru
t = 0), x (t) = x (0) = 2 , y (t) = y (0) = −1, z (t) = 2 − 2 − 3t, z (0) = 2 − 2,
√
deci 22 , −1, 2 − 2 este vector director. Obţinem astfel ecuaţia tangentei la curbă ı̂n punctul (1, 1, 2) :
x−1 y−1 z−2

√ = = √ .
2 −1 2− 2
2
Prin urmare, D q √ √ E s
− √13 , 2
3 , 0 , 22 , −1, 2 − 2 3
cos α = √ √ =− √ ,
2
, −1, 2 − 2 15 − 8 2
2
q
3√ π
deci α = arccos − 15−8 2
∈ 2,π (x → cos x este funcţie negativă pe ( π2 , 3π
2 ) şi x → arccos ia valori ı̂n
[0, π]) şi
√ 2
1 − cos2 α 22 2−1
tan2 α = 2
= ,
cos α 3
de unde rezultă că tan α < 0, deci √
2 2−1
tan α = − √ ,
3
adică
df
tan α = (1, 1) .
du
119
Diferenţiabilitate
Considerăm aceeaşi funcţie dată la interpretarea geometrică a derivatelor parţiale. Evident (conform Teore-
mei 7.1.14), f este diferenţiabilă pe R2 , ı̂n particular şi ı̂n punctul (1, 1) . Atunci, graficul lui f admite un plan
tangent ı̂n punctul (1, 1, f (1, 1)) de ecuaţie:
z − f (1, 1) = df (1, 1) (x − 1, y − 1) ,
deci
∂f ∂f
z − f (1, 1) = (1, 1) (x − 1) + (1, 1) (y − 1) ,
∂x ∂y
adică
z = −2x − 2y + 6
(a se vedea figura de mai jos).
7.2 Metoda generală pentru a determina punctele de extrem

Fie f : Ddeschis ⊂ Rn → R, f ∈ C 2 (D).
Definiţia 7.2.1 (i) Spunem că a ∈ D este punct de minim (respectiv, maxim) local pentru f dacă există o
vecinătate V a punctului a astfel ı̂ncât f (a) ≤ f (x) (respectiv, f (a) ≥ f (x)), pentru orice x ∈ D ∩ V. Punctele
de maxim sau de minim local pentru f se numesc puncte de extrem local ale lui f .
(ii) Spunem că a ∈ D este punct de minim (respectiv, maxim) absolut (sau global) pentru f pe D dacă
f (a) ≤ f (x) (respectiv, f (a) ≥ f (x)) pentru orice x ∈ D.
(0,0) punct de minim (global) (0,0) punct şa (0,0) punct de maxim (global)
pentru f (x, y) = x2 + y 2 pentru f (x, y) = x2 − y 2 pentru f (x, y) = −x2 − y 2
Ca şi ı̂n cazul funcţiilor de o variabilă reală, primul pas ı̂n a determina punctele de extrem constă ı̂n aplicarea
Teoremei lui Fermat.
120
Teorema 7.2.2 (Teorema lui Fermat) Dacă a ∈ int D este punct de extrem local al lui f, atunci df (a) = 0.
∂f
Astfel, se determină punctele critice rezolvând ecuaţia df (x) = 0, deci rezolvând sistemul ∂x i
(x) = 0, pentru
2
orice i ∈ 1, n. În fiecare din aceste puncte, calculăm d f (x) ce se identifică cu matricea hessiană (unde x este
un punct critic). Au loc următoarele:
❼ dacă d2 f (x) este pozitiv definită, atunci x este punct de minim local;
❼ dacă d2 f (x) este negativ definită, atunci x este punct de maxim local;
❼ dacă d2 f (x) este nedefinită, atunci x nu este punct de extrem local.
Pentru a verifica aceste aspecte, ı̂n unele cazuri, se poate utiliza metoda descrisă mai jos:
2
❼ dacă toţi minorii principali ai matricei ∂x∂i ∂x
f
j (x) , k ∈ 1, n sunt strict pozitivi, atunci x este punct
i,j∈1,k
2
de minim local (i.e., dacă ∂x∂i ∂x f
j (x) > 0 pentru orice k ∈ 1, n, atunci x este punct de minim
i,j∈1,k
local);

∂2f
❼ dacă toţi minorii principali ai matricei ∂xi ∂xj (x) , k ∈ 1, n sunt nenuli şi ı̂şi alternează semnul
i,j∈1,k
ı̂ncepând cu semnul minus, atunci x este punct de maxim local (i.e., dacă
2
k ∂ f
(−1) i
∂x ∂x j (x) > 0 pentru orice k ∈ 1, n, atunci x este punct de maxim local);
i,j∈1,k
❼ dacă aceşti minori sunt nenuli, atunci orice altă configuraţie a semnelor decât cele descrise mai sus conduce
la concluzia că punctul nu este de extrem local.
Dacă nu se poate aplica nici una dintre concluziile precedente, atunci verificăm condiţiile necesare, respectiv
suficiente de optimalitate de ordinul al doilea pentru problema fără restricţii. Astfel, ı̂n cazul ı̂n care condiţia
necesară de ordinul al II-lea nu este satisfăcută, atunci x nu este punct de extrem pentru f, iar dacă aceasta
este satisfăcută, atunci nu putem spune nimic despre minimalitatea sau maximalitatea lui x. De asemenea,
ı̂n cazul ı̂n care condiţia suficientă de ordinul al II-lea este satisfăcută, atunci x este punct de extrem pentru f,
iar dacă aceasta nu este satisfăcută, atunci nu putem spune nimic despre minimalitatea sau maximalitatea
lui x.
Teorema 7.2.3 (Condiţia necesară de ordinul al II-lea) Fie D ⊂ Rn şi x ∈ int D. Dacă f : D → R este
de clasă C 2 pe o vecinătate a lui x, iar x este punct de minim local pentru f (respectiv, x este punct de maxim
local pentru f ), atunci df (x) = 0 şi d2 f (x) este pozitiv semidefinită, adică d2 f (x) (h, h) ≥ 0 pentru orice
h ∈ Rn (respectiv df (x) = 0 şi d2 f (x) este negativ semidefinită, adică d2 f (x) (h, h) ≤ 0 pentru orice h ∈ Rn ).
Teorema 7.2.4 (Condiţia suficientă de ordinul al II-lea) Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi nevidă,
f : D → R o funcţie de clasă C 2 . Dacă x este punct critic pentru f şi d2 f (x) este pozitiv definită, adică
d2 f (x) (h, h) > 0 pentru orice h ∈ Rn \ {0} (respectiv negativ definită, adică d2 f (x) (h, h) < 0 pentru orice
h ∈ Rn \ {0}), atunci x este minim local pentru f (respectiv x este maxim local pentru f ).
Dacă pentru a stabili natura punctului critic nu se poate aplica nici una dintre concluziile precedente, atunci
se procedează de la caz la caz.
Considerăm următoarele exemple.
Exemplul 7.2.5 (i) Fie f : R2 → R, f (x, y) = x2 y + 2xy − y 2 − 3y. Pentru a determina eventualele puncte
de extrem, determinăm mai ı̂ntâi punctele critice, rezolvând sistemul
(
∂f
∂x (x, y) = 0
∂f
∂y (x, y) = 0
care e echivalent cu
2y(x + 1) = 0
x2 + 2x − 2y − 3 = 0.
121
Soluţiile sistemului de mai sus sunt: (−3, 0) , (1, 0) , (−1, −2) . Mai departe, se obţine imediat că matricea
hessiană asociată funcţiei f ı̂ntr-un punct (x, y) este

2y 2 (x + 1)
Hf (x, y) = ,
2 (x + 1) −2
deci

0 −4
Hf (−3, 0) = , ∆1 = 0, ∆2 = −16,
−4 −2

0 4
Hf (1, 0) = , ∆1 = 0, ∆2 = −16
4 −2
şi
−4 0
Hf (−1, −2) = , ∆1 = −4 < 0, ∆2 = 8 > 0.
0 −2
Prin urmare, (−1, −2) este punct de maxim local. Totuşi, cum f (x, x) = x3 + x2 − 3x este un polinom de gradul
al III-lea, atunci când x variază ı̂n R, ia toate valorile dintre −∞ şi +∞, deci (−1, −2) nu este punct de maxim
global (a se vedea graficul de mai jos).
Se observă imediat că nu putem preciza natura punctelor critice (−3, 0) şi (1, 0) doar din studiul semnelor
minorilor. Un calcul simplu, ne arată că
d2 f (−3, 0) ((h1 , h2 ) , (h1 , h2 )) = −8h1 h2 − 2h22 , ∀ (h1 , h2 ) ∈ R2
şi
d2 f (1, 0) ((h1 , h2 ) , (h1 , h2 )) = 8h1 h2 − 2h22 , ∀ (h1 , h2 ) ∈ R2 .
Cum d2 f (−3, 0) ((0, 1) , (0, 1)) = −2 şi d2 f (−3, 0) ((−1, 1) , (−1, 1)) = 6, punctul (−3, 0) nu satisface condiţia
necesară de ordinul al II-lea, deci nu este punct de extrem local. Similar, se arată că punctul (1, 0) nu satisface
condiţia necesară de ordinul al II-lea, deci nu este punct de extrem local (a se vedea animaţia de mai jos).
(ii) Fie f : R2 → R, f (x, y) = x5 + y 5 . Similar cu punctul (i), rezolvăm mai ı̂ntâi sistemul
(
∂f
∂x (x, y) = 0
∂f
∂y (x, y) = 0
care este echivalent cu

5x4 = 0
5y 4 = 0,
ce are ca soluţie unică punctul (0, 0) . Mai departe, se obţine imediat că matricea hessiană asociată funcţiei f
ı̂ntr-un punct (x, y) este
20x3 0
Hf (x, y) = ,
0 20y 3
deci
0 0
Hf (0, 0) = ,
0 0
122
prin urmare nu putem preciza natura punctului critic (0, 0) doar din studiul semnelor minorilor. De asemenea,
cum
d2 f (0, 0) ((h1 , h2 ) , (h1 , h2 )) = 0, ∀ (h1 , h2 ) ∈ R2 ,
condiţia necesară de ordinul al II-lea este verificată, deci nu putem preciza natura punctului critic (0, 0) utilizând
Teorema 7.2.3. Totodată, condiţia suficientă de ordinul al II-lea nu este verificată, deci nu putem preciza natura
punctului critic (0, 0) utilizând Teorema 7.2.4. Studiul naturei ı̂n astfel de cazuri se va face ı̂n funcţie de
structura funcţiei f. Se observă că f (x, y) − f (0, 0) = x5 + y 5 nu are semn constant pentru (x, y) din orice
vecinătate a punctului (0, 0) , deci acest punct critic nu este de extrem local. Arătăm această ultimă afirmaţie
ı̂n două moduri.
Metoda 1: Presupunem prin reducere la absurd că (0, 0) este punct de extrem local, deci există r > 0 astfel
ı̂ncât f (x, y)−f (0, 0) are semn constant pe B ((0, 0) , r) . În particular, pentru x = y obţinem că expresia 2x5 are
semn constant pentru orice (x, x) ∈ B ((0, 0) , r) , ceea ce e absurd (bineı̂nţeles, putem lua x = y deoarece dreapta
Metoda 2: Considerăm şirurile ((xn , yn ))n∈N∗ , ((an , bn ))n∈N∗
de ecuaţie y = x trece prin orice bilă B ((0, 0) , r)).
date prin (xn , yn ) = n1 , 0 şi (an , bn ) = − n1 , 0 pentru orice n ∈ N∗ . Evident (xn , yn ) → (0, 0) şi (an , bn ) →
(0, 0). Cum f (xn , yn ) = n15 > 0, f (an , bn ) = − n15 < 0, pentru orice n ∈ N∗ , rezultă că (0, 0) nu e punct de
extrem local.
Similar, se studiază punctele de extrem local pentru funcţia f : R2 → R, f (x, y) = x4 + y 4 . Însă ı̂n acest caz,
punctul critic (0, 0) este punct de minim local (chiar global), deoarece f (x, y) − f (0, 0) păstrează semn constant
(pozitiv) pe o vecinătatea a punctului (0, 0) (chiar pe R2 ).
7.3 Formula lui Taylor. Aproximări

În cadrul acestei secţiuni, pentru ı̂nceput vom reaminti Formula lui Taylor de ordin n pentru funcţii de mai
multe variabile. Apoi, ca aplicaţie a acesteia, câteva aproximări vor fi date.
Teorema 7.3.1 (Formula lui Taylor) Presupunem că D ⊂ Rn este o mulţime deschisă, a ∈ D (deci există
r > 0 astfel ı̂ncât B (a, r) ⊂ D) şi f : D → R este o funcţie de (n + 1) ori diferenţiabilă pe B (a, r) . Atunci,
pentru orice x ∈ B (a, r) , există c ∈ (a, x) (segmentul deschis din Rn de capete a, x) astfel ı̂ncât
1 1 1 1
f (x) = f (a) + df (a) (x − a) + d2 f (a) (x − a) + ... + dn f (a) (x − a) + dn+1 f (c) (x − a) , (7.3)
1! 2! n! (n + 1)!
1 1
unde (n+1)! dn+1 f (c) (x − a) se notează Rn (x) şi se numeşte restul Lagrange de ordin n, iar 1! df (a) (x − a)+
1 2 1 n
2! d f (a) (x − a) + ... + n! d f (a) (x − a) reprezintă polinomul Taylor de ordin n.
Observaţia 7.3.2 Dacă ı̂n plus, mulţimea D este convexă şi f e de (n + 1) ori diferenţiabilă pe D, atunci
pentru orice x ∈ D, există c ∈ [a, x] astfel ı̂ncât are loc (7.3).
123
7.3.1 Aproximări liniare şi pătratice
Vom considera cazul particular al funcţiilor de 2 variabile şi vom scrie formula lui Taylor de ordinul I , respectiv
al II-lea.
Fie D ⊂ R2 o mulţime deschisă, (a, b) ∈ D şi f : D → R o funcţie de două ori diferenţiabilă pe B ((a, b) , r) ⊂
D, unde r > 0. Conform formulei lui Taylor, obţinem că pentru orice (x, y) ∈ B ((a, b) , r) , există (c, d) ∈
((a, b) , (x, y))
1 1
f (x, y) = f (a, b) + df (a, b) (x − a, y − b) + d2 f (c, d) (x − a, y − b) .
1! 2!
Atunci L (x, y) = f (a, b) + df (a, b) (x − a, y − b) se numeşte aproximarea liniară a lui f pentru (x, y) ı̂n
apropierea lui (a, b) . Observăm, că L reprezintă de fapt ecuaţia planului tangent ı̂n (a, b, f (a, b)) .
Considerăm următorul exemplu. Fie f : R2 → R, f (x, y) = xey + 1, (a, b) = (1, 0) . Evident, f e de două ori
diferenţiabilă pe R2 şi cum ∂f y ∂f y
∂x (x, y) = e , ∂y (x, y) = xe , obţinem că
∂f ∂f
L (x, y) = f (1, 0) + (1, 0) (x − 1) + (1, 0) (y − 0)
∂x ∂y
= 2 + x − 1 + y = x + y + 1.
A se vedea ı̂n animaţia de mai jos reprezentarea grafică a lui f şi a aproximării liniare.
Mai departe, presupunem că f este de trei ori diferenţiabilă pe B ((a, b) , r) ⊂ D, cu r > 0. Atunci putem
obţine o aproximare mai bună a lui f pentru (x, y) ı̂n apropierea lui (a, b) . Astfel, conform formulei lui Taylor,
pentru orice (x, y) ∈ B ((a, b) , r) , există (c, d) ∈ ((a, b) , (x, y)) astfel ı̂ncât
1 1 1
f (x, y) = f (a, b) + df (a, b) (x − a, y − b) + d2 f (a, b) (x − a, y − b) + d3 f (c, d) (x − a, y − b) ,
1! 2! 3!
1 1 2
unde Q (x, y) = f (a, b)+ 1! df (a, b) (x − a, y − b)+ 2! d f (a, b) (x − a, y − b) se numeşte aproximarea pătratică
a lui f pentru (x, y) ı̂n apropierea lui (a, b) .
Considerăm f funcţia dată ı̂n exemplul de mai sus şi (a, b) = (1, 0). Evident f este de trei ori diferenţiabilă
2 2
∂2f ∂2f
pe R2 . Avem: ∂∂xf2 (x, y) = 0, ∂∂yf2 (x, y) = xey , ∂x∂y (x, y) = ∂y∂x (x, y) = ey , deci

∂2f
1 2 ∂2f ∂2f 2
Q (x, y) = L (x, y) + 2
(a, b) (x − a) + 2 (a, b) (x − a) (y − b) + 2 (a, b) (y − b)
2!
∂x ∂x∂y ∂y
y2
= 1 + x + xy + .
2
A se vedea ı̂n animaţia de mai jos reprezentarea grafică a lui f şi a aproximării pătratice.
124
7.3.2 Aproximări numerice
√ √
Vrem să aproximăm
√ √ 1.03 3 0.98 utilizând formula lui Taylor de ordin 2. Considerăm funcţia f : (0, ∞)×R → R,
f (x, y) = x 3 y şi (a, b) = (1, 1) . Cum toate ipotezele formulei lui Taylor sunt ı̂ndeplinite obţinem că există
(c, d) ∈ ((1, 1) , (1.03, 0.98)) astfel ı̂ncât
1 1 1
f (1.03, 0.98) = f (1, 1) + df (1, 1) (0.03, −0.02) + d2 f (1, 1) (0.03, −0.02) + d3 f (c, d) (0.03, −0.02) .
1! 2! 3!
Avem:
∂f ∂f
df (1, 1) (0.03, −0.02) = (1, 1) · 0.03 + (1, 1) · (−0.02)
∂x ∂y
1 1 5
= · 0.03 − · 0.02 = ,
2 3 600
∂2f 2 ∂2f ∂2f 2
d2 f (1, 1) (0.03, −0.02) = (1, 1) · (0.03) − 2 (1, 1) · 0.03 · 0.02 + (1, 1) · (−0.02)
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
1 1 4
= − · 0.0009 − 2 0.0006 − · 0.0004
4 6 9
185
=− ,
360000
deci
√ √
3 5 185 725815
1.03 0.98 ≃ 1 + − = ≃ 1.008076.
600 720000 720000
125
7.4 Exerciţii
Exerciţiul 7.4.1
√ Să se√calculeze:
π
(i) lim n + 3 − n + 1, n 2sin n − 1 ;
n→∞ n
3n+4 1 1 1
(ii) lim 3n+2 , 2 3 + 2 6 + ... + 2 3n ;
n→∞ √
1 n 1
(iii) lim n
n + 1, n 4 , n sin n, 2n sin n1 .
n→∞
Exerciţiul 7.4.2 Studiaţi convergenţa şirului (an )n∈N∗ definit prin,

√ √ r !n !
3n + 3 · 5n n+2− n+1 p 3 3 2
n+1
an = ,√ √ , 8n + n − 2n, , ∀n ≥ 1,
4n + 5n+1 4n + 2 − 4n + 1 n+2
iar ı̂n caz de convergenţă, calculaţi lim an . Ce puteţi spune despre mărginirea şirului de mai sus?
n→∞
Exerciţiul 7.4.3 Să se calculeze limitele iterate şi limita globală (dacă aceasta există) pentru funcţia f ı̂n
punctul a, unde:
2
(i) f : R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = x2xy
+y 2 şi a = (0, 0) ;
x2 +y 2
(ii)f : R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = |x|+|y| şi a = (0, 0) ;
3 3
(iii) f : R \ {(x, x) | x ∈ R} → R, f (x, y) = xx3 −y
2 +y
3 şi a = (0, 0) ;
2 1
(iv) f : R \ {(x, y) | x = 0} → R, f (x, y) = y sin x şi a = (0, 0) ;
xy 2
(v) f : R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = x2 +y 4 şi a = (0, 0) ;
(x−2)(y−1)
(vi) f : R2 \ {(2, 1)} → R, f (x, y) = (x−2) 2
+(y−1)2
şi a = (2, 1) .
Exerciţiul 7.4.4√Să se calculeze următoarele limite:

x2 +y 2 +9−3
(i) lim x2 +y 2 ;
(x,y)→(0,0)
y 2 −xy
(ii) lim √ √ ;
(x,y)→(0,0) x− y
3
(iii) lim √ y2 4 ;
(x,y)→(0,0) x +y
√
2− 4−x2 −y 2
(iv) lim x2 +y 2 , pentru orice x, y ∈ R cu x2 + y 2 ≤ 4;
(x,y)→(0,0)
√ 1√
(v) lim (1 + xy) x+ y
, pentru orice x, y > 0;
(x,y)→(0,0)
sin(x4 +y 4 )
(vi) lim x2 +y 2 ;
(x,y)→(0,0)
5 (
tg x2 +y 2 ) −1
(vii) lim x2 +y 2 ;
(x,y)→(0,0)
sin xy
(viii) lim x ;
(x,y)→(0,2)
x+y
(ix) lim 2 2;
(x,y)→(∞,∞) x +y

y sin(x−1) arcsin((x−1)2 (y−3))
(x) lim x 2 −1 , xy, (x−1)2 +(y−3)2 ;
(x,y)→(1,3)
xyz
(xi) lim 2 2 2.
(x,y,z)→(0,0,0) x +y +z
Exerciţiul 7.4.5 Să se studieze continuitatea şi existenţa derivatelor parţiale a următoarelor funcţii:
(i) f : R2 → R (
2x3 2
f (x, y) = 3x2 +y 2 , (x, y) ∈ R \ {(0, 0)} ,
0, (x, y) = (0, 0) ;
(ii) f : R2 → R (
x2 +xy+y 2
x2 +y 2 , (x, y) ∈ R2 \ {(0, 0)} ,
f (x, y) =
1, (x, y) = (0, 0) ;
126
(iii) f : R2 → R 1
x2 + y 2 cos x2 +y 2
2 , (x, y) ∈ R \ {(0, 0)} ,
f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0) ;
(iv) f : R2 → R (
sin(x3 +y 3 )
f (x, y) = x2 +y 2 ,(x, y) ∈ R2 \ {(0, 0)} ,
0, (x, y) = (0, 0) ;
(v) f : R2 → R (
x2 y
|x|+4y 2 , (x, y) ∈ R2 \ {(0, 0)} ,
f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0) .
Cuza”, Facultatea de Matematică, secţia Matematică-Informatică) Fie f : R2 → R,
(
x2 y 2
2 +y 4 , (x, y) ∈ R \ {(0, 0)} ,
f (x, y) = x
0, (x, y) = (0, 0) .
(i) Să se studieze continuitatea lui f pe R2 .

(ii) Să se determine ∂f ∂f
∂x (x, y) , ∂y (x, y) , acolo unde acestea există.
(iii) Să se arate că f este diferenţiabilă pe R2 \ {(0, 0)} . Este f diferenţiabilă ı̂n (0, 0)?
Exerciţiul 7.4.7 Fie f : R2 → R,

(
x4 −2y 4
x2 +y 2 , (x, y) ∈ R2 \ {(0, 0)} ,
f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0) .
(i) Să se studieze continuitatea lui f pe R2 .

(ii) Să se determine ∂f ∂f
∂x (x, y) , ∂y (x, y) , acolo unde acestea există.
(iii) Să se arate că f este diferenţiabilă pe R2 \ {(0, 0)} . Este f diferenţiabilă ı̂n (0, 0)?
2 2
∂2f
(iv) Calculaţi ∂∂xf2 (0, 0) , ∂∂yf2 (0, 0) şi ∂x∂y (0, 0) .
Exerciţiul 7.4.8 Fie m, n ∈ N∗ şi f : R2 → R definită prin

xm y n 2
f (x, y) = x2 −xy+y 2 , (x, y) ∈ R \ {(0, 0)} ,
0, (x, y) = (0, 0) .
Să se studieze continuitatea, existenţa derivatelor parţiale de ordinul I, derivabilitatea pe o direcţie şi diferenţiabilitatea
lui f ı̂n (0, 0) .
Exerciţiul 7.4.9 Fie g : R → R o funcţie derivabilă pe R ce satisface g (0) = 0 şi g ′ (0) 6= 0. Definim funcţia
f : R2 → R prin ( 2 2
g (xy) xx2 −y 2
+y 2 , (x, y) ∈ R \ {(0, 0)} ,
f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0) .
(i) Să se studieze existenţa derivatelor parţiale de ordinul I şi diferenţiabilitatea lui f ı̂n (0, 0) .
′′ ′′
(ii) Să se arate că fxy (0, 0) 6= fyx (0, 0) .
Exerciţiul 7.4.10 Fie funcţia f : R2 → R dată prin

(
x2 + y 2 sin √ 21 2 , (x, y) ∈ R2 \ {(0, 0)} ,
f (x, y) = x +y
0, (x, y) = (0, 0) .
′
Demonstraţi că f este diferenţiabilă ı̂n (0, 0) , dar fx′ şi fy nu sunt continue ı̂n (0, 0) .
127
Exerciţiul 7.4.11 Fie f : R2 → R3 , f (x, y) = (f1 (x, y) , f2 (x, y) , f3 (x, y)) , unde f1 , f2 , f3 : R2 → R,
f1 (x, y) = xy + 6y 2 , f2 (x, y) = 5x3 y 2 şi f3 (x, y) = xey .
(i) Calculaţi limita funcţiei f ı̂n punctul (−1, 2).
(ii) Determinaţi matricea Jacobiană asociată lui f ı̂n (x0 , y0 ) ∈ R2 .
(iii) Stabiliţi dacă funcţia f1 admite puncte de extrem local.
(iv) Calculaţi df 2
du (0, 0) , pentru orice u ∈ R , i ∈ 1, 3.
i
(v) Scrieţi matricea hessiană a lui f2 ı̂n (0, 0) .
Exerciţiul 7.4.12 Fie f : R2 → R2 , f (x, y) = (f1 (x, y) , f2 (x, y)) , unde f1 , f2 : R2 → R, f1 (x, y) = (x − 1) ey
şi ( 3 3
x +y 2
f2 (x, y) = |x|+|y| , (x, y) ∈ R \ {(0, 0)} ,
0, (x, y) = (0, 0) .
(i) Studiaţi continuitatea funcţiei f.
(ii) Stabiliţi dacă funcţia f este diferenţiabilă ı̂n (0, 0) , iar ı̂n caz afirmativ, precizaţi diferenţiala lui f ı̂n
(0, 0).
(iii) Determinaţi matricea Jacobiană asociată lui f ı̂n (0, 0).
(iv) Calculaţi df 2
du (0, 0) , pentru orice u ∈ R , i ∈ 1, 2.
i
Exerciţiul 7.4.13 Să se determine punctele de extrem pentru funcţiile:

(i) f : R2 → R, f (x, y) = y 4 − 8y 3 + 18y 2 − 8y + x3 − 3x2 − 3x;
3
(ii) f : R2 → R, f (x, y) = x3 − 3y 2 − x + 2y + 8;
2
(iii) f : R → R, f (x, y) = xy (1 − x − y) ;
(iv) f : R3 → R, f (x, y, z) = xk + y k + z k , k ∈ N∗ ;
(v) f : R2 → R, f (x, y) = x4 + y 3 − 4x3 − 3y 2 + 3y;
(vi) f : R2 → R, f (x, y) = 2x2 + 3y 2 + 4xy 2 − 2y + 1;
(vii) f : R3 \ {(0, 0, 0)} → R, f (x, y, z) = xyz + 16 16 16
x + y + z ;
q
2
(viii) f : R3 → R, f (x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 ) .
3
Exerciţiul 7.4.14 Fie f : R2 → R, f (x, y) = ln (1 + |x − y|) .

(i) Calculaţi ∂f ∂f 2
∂x (x, y) şi ∂y (x, y) pe mulţimea R \ {(a, a) | a ∈ R} .
(ii) Admite f derivate parţiale ı̂n punctele (a, a) , unde a ∈ R?
(iii) Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei f. Are f puncte de extrem global? Dar puncte şa?
Exerciţiul 7.4.15 Să se determine aproximările liniare şi pătratice ale funcţiilor următoare ı̂n apropierea punc-
telor precizate:
(i) f : R2 → R, f (x, y) = sin 2x + cos y, (x0 , y0 ) = (0, 0);
√
(ii) f : R2 → R, f (x, y) = x y, (x0 , y0 ) = (1, 4);
(iii) f : R2 → R, f (x, y) = arctan (x + 2y) , (x0 , y0 ) = (1, 0).
Verificaţi rezultatele obţinute realizând graficele funcţiilor şi aproximărilor ı̂n Matlab, Scilab, GeoGebra sau
aici
3.01
Exerciţiul 7.4.16 Să se aproximeze numărul (1.02) utilizând formula lui Taylor de ordin 2.
128
Capitolul 8
Probabilităţi. Conexiuni cu elemente

de calcul diferenţial
Scopul acestui capitol constă atât ı̂n recapitularea unor noţiuni de probabilităţi studiate ı̂n cei 3 ani de licenţă,
cât şi de creare a unor conexiuni cu elemente de analiză matematică.
8.1 Câmp de probabilitate

În teoria probabilităţilor noţiunile primare sunt: evenimentul şi probabilitatea. Teoria probabilităţilor studiază
acele experienţe care reproduse de mai multe ori se desfăşoară de fiecare dată ı̂n mod diferit, rezultatul neputând
fi anticipat (experienţe aleatoare). Exemple de experienţe aleatoare cu un număr finit sau un număr infinit de
probe: aruncarea unui zar (cu un numar finit de probe), tragerile la ţintă (cu un numar infinit de probe) etc.
Definiţia 8.1.1 (i) Numim spaţiul de selecţie mulţimea rezultatelor (cazurilor) posibile ale unei experienţe
aleatoare. Notăm simbolic spaţiul de selecţie cu E.
(ii) Se numeşte eveniment o submulţime a spaţiului de selecţie.
(iii) Fie ∅ 6= A ⊂ E. Evenimentul A se numeşte eveniment elementar dacă este implicat numai de
el ı̂nsuşi şi de evenimentul imposibil (adică mulţimea vidă). Celelalte evenimente se numesc evenimente
compuse.
În funcţie de finitudinea sau infinitudinea mulţimii evenimentelor elementare, există două tipuri de câmpuri
de evenimente: câmp finit de evenimente, respectiv câmp infinit de evenimente. În cadrul următoarei secţiuni,
vom trata cazul finit. Câteva menţiuni vor fi aduse şi despre cazul infinit.
8.1.1 Câmp de probabilitate finit

Construcţia sistematică a unui câmp finit de evenimente se poate face plecând de la două axiome, numite
axiomele câmpului finit de evenimente.
Definiţia 8.1.2 Perechea {E, K} cu K 6= ∅, K ⊂ P (E) se numeşte câmp finit de evenimente dacă:
(i) oricare ar fi A ∈ K avem A ∈ K, unde A este evenimentul contrar evenimentului A;
(ii) oricare ar fi A, B ∈ K avem A ∪ B ∈ K.
Reamintim următorul rezultat ı̂n care sunt incluse câteva proprietăţi ale unui câmp finit de evenimente,
respectiv conceptele de sistem complet de evenimente şi probabilitatea unui eveniment A.
Propoziţia 8.1.3 Fie {E, K} un câmp finit de evenimente. Au loc următoarele:

(i) ∅, E ∈ K;
(ii) dacă A, B ∈ K, atunci A \ B ∈ K;
Sn
(iii) Ai ∈ K, pentru orice Ai ∈ K, i ∈ 1, n;
i=1
Tn
(iv) Ai ∈ K, pentru orice Ai ∈ K, i ∈ 1, n;
i=1
(v) două evenimente elementare distincte sunt incompatibile, adică intersecţia lor este vidă;
(vi) există un eveniment elementar ı̂n câmpul {E, K};
129
(vii) orice eveniment al câmpului {E, K} se poate scrie ca reuniune finită de evenimente elementare;
(viii) reuniunea tuturor evenimentelor ale lui K este E.
Demonstraţie: Exerciţiu seminar.
Definiţia 8.1.4 Fie {E, K} un câmp finit de evenimente şi A1 , A2 , ..., An ∈ K. Spunem că familia de eveni-
mente A1 , A2 , ..., An formează un sistem complet de evenimente dacă:
(i) Ai 6= ∅, pentru orice i ∈ 1, n;
(ii) Ai ∩ Aj = ∅, pentru orice i 6= j, cu i, j ∈ 1, n;
n
S
(iii) Ai = E.
i=1
Definiţia 8.1.5 Fie o experienţă şi evenimentele legate de aceasta astfel ı̂ncât toate evenimentele să fie egal
posibile. Fie evenimentul A legat de această experienţă. Numim probabilitatea evenimentului A numărul
m
P (A) =
n
dat de raportul dintre numărul m al cazurilor favorabile realizării evenimentului A şi numărul n al cazurilor
egal posibile.
Considerăm un exemplu clasic de calcul al probabilităţilor, iar apoi reamintim câteva proprietăţi ale proba-
bilităţilor, ı̂mpreună cu conceptul de câmp finit de probabilitate.
Exemplul 8.1.6 Se aruncă un zar de două ori. Mulţimea rezultatelor posibile ale experienţei care constă ı̂n
perechile de numere ce apar pe zar ı̂n cele două aruncări este E = {11, 12, ..., 66} , deci card E = 62 = 36.
Toate rezultatele posibile sunt echiprobabile, deci probabilitatea unui eveniment A, P (A), este egală cu numărul
elementelor din mulţimea A ı̂mpărţit la numărul elementelor din E. Presupunem că vom păstra albă faţa zarului
ce conţine şase puncte, iar celelalte feţe le vom colora ı̂n roşu. Notăm cu AR evenimentul ca la prima aruncare a
zarului să obţinem faţa albă, iar la cea de-a doua aruncare o faţă roşie a zarului. Avem AR = {12, 13, 14, 15, 16},
deci
5
P (AR) = .
36
1 5 25
În mod analog, utilizând notaţii similare, avem: P (AA) = 36 , P (RA) = 36 , P (RR) = 36 . Presupunem că au
fost şterse numerele de pe feţele zarului şi au rămas culorile. Mulţimea rezultatelor posibile, ı̂n acest caz, este
E = {AA, AR, RA, RR}. Observăm că ı̂n acest ultim caz, evenimentele AA, AR, RA, RR sunt elementare şi
formează un sistem complet de evenimente.
Propoziţia 8.1.7 (Proprietăţi ale probabilităţilor) Fie {E, K} cu K 6= ∅, K ⊂ P (E) un câmp finit de
evenimente şi A, B ⊂ K. Au loc:
(i) 0 ≤ P (A) ≤ 1, pentru orice A ∈ K;
(ii) P (E) = 1, P (∅) = 0;
(iii) P (A ∪ B) = P (A) + P (B) , pentru orice A, B ∈ K, cu A ∩ B = ∅;
(iv) P (A \ B) = P (A) − P (B) , pentru orice A, B ∈ K, cu B ⊂ A;
(v) P (A) + P A = 1, pentru orice A ∈ K;
(vi) P (B) ≤ P (A) , pentru orice A, B ∈ K, cu B ⊂ A.
Definiţia 8.1.8 Un sistem finit de evenimente {E, K} asociat unei experienţe aleatoare cu un număr finit de
cazuri egal posibile ı̂mpreună cu probabilităţile acestor evenimente formează un câmp finit de probabilitate
notat {E, K, P }.
În cadrul unui câmp finit de probabilitate, putem defini două noţiuni importante ı̂n teoria probabilităţilor
şi anume noţiunea de probabilitate condiţionată şi de independenţă ı̂n probabilitate a evenimentelor.
Definiţia 8.1.9 Fie {E, K, P } un câmp finit de probabilitate şi A, B ∈ K, astfel ı̂ncât P (B) 6= 0. Numim pro-
babilitatea evenimentului A condiţionată de evenimentul B (notat PB (A) sau P (A|B)) probabilitatea
de realizare a evenimentului A ı̂n ipoteza că evenimentul B s-a realizat, probabilitate definită prin
P (A ∩ B)
PB (A) = .
P (B)
130
În observaţia următoare redăm o ”justificare” a formulei de mai sus.
Observaţia 8.1.10 Fie n numărul cazurilor egal posibile, m numărul cazurilor favorabile lui B, p numărul
cazurilor favorabile lui A şi q numărul cazurilor favorabile lui A ∩ B. Din cele m cazuri favorabile lui B, q sunt
favorabile şi lui A sau, ceea ce este acelaşi lucru, din cele p cazuri favorabile lui A, q sunt favorabile şi lui B.
Avem:
m p q
P (B) = , P (A) = , P (A ∩ B) = .
n n n
În ipoteza că B s-a realizat, avem m cazuri posibile, din care q cazuri favorabile lui A. Deci
q
q n P (A ∩ B)
PB (A) = = m = .
m n P (B)
Exemplul 8.1.11 Se ştie că 60% din populaţia dintr-o ţară trăieşte ı̂n mediul urban, 20% din populaţie este
alergică şi 55% dintre alergici trăiesc ı̂n mediul urban. Care este probabilitatea ca alegând la ı̂ntâmplare un
locuitor din mediul urban el să fie alergic?
Fie A evenimentul ca o persoană să fie alergică, iar U evenimentul ca o persoană să locuiască ı̂n mediul
urban. Atunci probabilitatea căutată este:
P (A ∩ U ) PA (U ) · P (A) 0.55 · 0.2 11
PU (A) = = = = .
P (U ) P (U ) 0.6 60
Definiţia 8.1.12 Fie {E, K, P } un câmp finit de probabilitate.

(i) Spunem că evenimentele A, B ∈ K sunt independente (ı̂n probabilitate) dacă probabilitatea ca unul
să se realizeze nu depinde de faptul că celălalt s-a realizat sau nu, altfel spus
P (A ∩ B) = P (A) · P (B) .
(ii) Spunem că evenimentele A1 , A2 , ..., An ∈ K sunt independente dacă probabilitatea oricărei intersecţii
finite de evenimente este egală cu produsul probabilităţilor evenimentelor intersectate, adică dacă
P (Ai1 ∩ Ai2 ∩ ... ∩ Aik ) = P (Ai1 ) ∩ P (Ai2 ) ∩ ... ∩ P (Aik ) ,
oricare ar 1 ≤ i1 ≤ i2 ≤ ... ≤ ik ≤ n.
Exemplul 8.1.13 (i) Considerăm experimentul care constă ı̂n aruncarea unui zar. Fie evenimentele A: {ob-
ţinerea unei feţe cu un număr par} şi B:{obţinerea unei feţe cu un număr <= 4}. Care este probabilitatea
obţinerii unei feţe pare cu un număr <= 4? Altfel spus, se ı̂ntreabă care este probabilitatea evenimentului A şi
B. Evident, evenimentele sunt independente. Atunci probabilitatea căutată este 31 deoarece P (A ∩ B) = 26 = 31 .
În plus, observăm că P (A) · P (B) = 63 · 46 = 31 .
(ii) Considerăm un tetraedru omogen cu feţele colorate astfel: una ı̂n alb, una ı̂n negru, una ı̂n roşu şi a
patra ı̂n toate cele trei culori. Aruncând tetraedrul pe o masă el se aşează pe una din feţe. Ne interesează
probabilitatea apariţei fiecărei culori şi independent a evenimentelor corespunzătoare. Notăm cu A evenimentul
care constă ı̂n apariţia culorii albe, N evenimentul care constă ı̂n apariţia culorii negre şi R evenimentul care
constă ı̂n apariţia culorii roşii. Avem:
2 1
P (A) = P (N ) = P (R) = = ,
4 2
1
P (A ∩ N ) = P (A ∩ R) = P (N ∩ R) =
4
şi
1
P (A ∩ N ∩ R) =
,
4
deci, cum P (A ∩ N ∩ R) 6= P (A) · P (N ) · P (R) , evenimentele A, N, R nu sunt independente, chiar dacă ele
două câte două sunt independente.
Teorema 8.1.14 Fie {E, K, P } un câmp finit de probabilitate şi A, B ∈ K astfel ı̂ncât P (A) · P (B) 6= 0.
Evenimentele A şi B sunt independente dacă şi numai dacă au loc una dintre relaţiile:
(i) PB (A) = P (A) ;
(ii) PA (B) = P (B) ;
(iii) PA (B) = P (B) ;
(iv) PB (A) = P (A) .
131
În numeroase cazuri practice nu este cu putinţă să evaluăm numărul cazurilor egal posibile şi al celor
favorabile pentru determinarea probabilităţii evenimentului care ne interesează. Asemenea situaţii apar ı̂n
studiul fenomenelor economice şi sociale, ı̂n efectuarea controlului statistic al producţiei etc. Deci definiţia
clasică a probabilităţii nu este satisfăcătoare când mulţimea evenimentelor elementare este infinită.
În cele ce urmează vom face doar câteva precizări referitoare la noţiunea de câmp de probabilitate infinit.
Definiţia 8.1.15 Perechea {E, K} cu K =6 ∅ se numeşte câmp infinit de evenimente dacă:

(i) oricare ar fi A ∈ K avem A ∈ K; S
(ii) oricare ar fi (An )n∈N∗ ⊂ K avem An ∈ K.
n∈N∗
Similar cu câmpul de evenimente finit, are loc următorul rezultat.
Propoziţia 8.1.16 Fie {E, K} un câmp infinit de evenimente. Au loc următoarele:

(i) ∅, E ∈ K;
n
S
(ii) Ai ∈ K, pentru orice Ai ∈ K, i ∈ 1, n;
i=1
T
(iii) Ai ∈ K, pentru orice Ai ∈ K, i ∈ I, unde I finită sau numărabilă;
i∈I
(iv) dacă A, B ∈ K,
atunci A\ B ∈ K; ∞
∞
S ∞
T ∞
T S
(v) lim inf An = Ak , lim sup An = Ak ∈ K, lim An ∈ K, pentru orice (An ) ⊂ K.
n→∞ n=1 k=n n→∞ n=1 k=n

Astfel, ı̂n cadrul unui câmp infinit de evenimente, introducem noţiunea de funcţie de probabilitate după cum
urmează.
Definiţia 8.1.17 Fie {E, K} cu K 6= ∅ un câmp infinit de evenimente. Se numeşte funcţie de proba-
bilitate o funcţie P : K → R+ pentru care au loc proprietăţile:
(i) P (∅)
= 0;
S P
(ii) P Ai = P (Ai ) , pentru orice Ai ∈ K cu Ai ∩ Aj = ∅, i 6= j, i, j ∈ I, unde I este o mulţime cel
i∈I i∈I
mult numărabilă de indici;
(iii) P (E) = 1.
Tripletul {E, K, P } se numeşte câmp borelian (infinit) de probabilitate.
8.1.2 Variabile aleatoare

Una din noţiunile fundamentele ale teoriei probabilităţilor este cea de variabilă aleatoare. Dacă teoria clasică a
probabilităţilor operează ı̂n principal, cu evenimente, teoria modernă ”preferă”, unde este posibil, să studieze
variabilele aleatoare.
Fie {E, K, P } un câmp borelian de probabilitate.
Definiţia 8.1.18 Funcţia X : E → R se numeşte variabilă aleatoare dacă
∀x ∈ R, {e ∈ E | X (e) < x} ∈ K.
După proprietăţile mulţimii valorilor variabilei aleatoare, adică după proprietăţile mulţimii X (E), clasificăm
variabilele aleatoare astfel:
❼ variabile aleatoare de tip discret, dacă X(E) este cel mult numărabilă; mai precis, dacă X(E) este
finită, atunci variabila aleatoare se numeşte discretă simplă, iar dacă X(E) este infinită, dar numărabilă,
variabila aleatoare se numeşte discretă cu o infinitate de valori;
❼ variabile aleatoare de tip continuu, dacă X(E) este o mulţime infinită de numere reale.
Exemple de variabile aleatoare discrete:
◦ variabile aleatoare ale cărei valori reprezintă numărul de apeluri zilnice primite la 112;
◦ variabile aleatoare ale cărei valori reprezintă numărul de ruperi de fire la o maşină de cusut;
132
◦ variabile aleatoare ale cărei valori reprezintă numărul de puncte apărute pe o faţă a zarului, la aruncarea
acestuia.
Exemple de variabile aleatoare de tip continuu:
◦ timpul de funcţionare a unui aparat, până la prima defectare;
◦ mărimile erorilor comise la efectuarea unor măsuratori;
◦ viteza unei particule, care se modică ı̂n funcţie de ciocnirile cu alte particule.
În fiecare din aceste exemple, unui fenomen, supus unor circumstanţe aleatoare, i se asociază un număr
real, deci se stabileşte o corespondentă ı̂ntre spaţiul de selecţie E şi R. În practică, de multe ori este dificil să
găsim valorile acestor corespondenţe, dar e posibil să determinăm ”cât de des” sunt luate ele. Astfel, ı̂n ultimul
exemplu, putem aprecia cu ce probabilitate viteza X a particulei este mai mică decât 0.1, deci putem calcula
P ({e ∈ E | X (e) < 0.1}) . Astfel, determinarea pentru orice x ∈ R a probabilităţii cu care X ia valori mai mici
ca x, ı̂nseamnă definirea funcţiei de repartiţie.
Definiţia 8.1.19 Funcţia F : R → [0, 1] definită prin

F (x) = P ({e ∈ E | X (e) < x})
se numeşte funcţia de repartiţie.
În cele ce urmează vom considera cazul variabilelor aleatoare discrete.
Fie x1 , x2 , ..., xn , ... ∈ R şi X : E → {x1 , x2 , ..., xn , ...} → R o variabilă aleatoare discretă. Tabelul
X∞
xi
X: , i = 1, 2..., cu pi ≥ 0, pi = 1
pi
i=1
se numeşte tabloul de repartiţia al unei variabilei aleatoare discrete X, unde xi se numesc valorile
variabilei aleatoare, iar pi probabilităţile cu care variabila aleatoare ia aceste valori, adică
pi = P (X = xi ) = P {e ∈ E | X (e) = xi } , i = 1, 2, ....
Convenim ca ı̂n tabloul de repartiţie să punem pe prima linie toate rezultate ı̂n ordine crescătoare.
Exemplul 8.1.20 Considerăm experienţa care constă ı̂n aruncarea unui zar omogen. Fie variabila aleatoare
X care ia ca valori numărul de puncte apărute pe faţa zarului, respectiv variabila aleatoare Y care ia valoarea
0 dacă am obţinut un număr par de puncte şi 1 dacă am obţinut un număr impar de puncte. Dorim să scriem
tablourile de repartiţie ale acestor variabile aleatoare. Avem:

1 2 3 4 5 6
X: 1 1 1 1 1 1
6 6 6 6 6 6
şi
0 1
Y : 3 3 .
6 6

xi yj
Propoziţia 8.1.21 (Operaţii cu variabile aleatoare) Fie variabilele aleatoare X : şi Y : ,
pi qj
i, j = 1, 2, ...Atunci:
x i + yj
(i) suma variabilelor are repartiţia X + Y : , i, j = 1, 2, ..., unde
pij
pij = P {X = xi , Y = yj } i, j = 1, 2, ...;

xi + α
(ii) suma X + α, α ∈ R are repartiţia X + α : , i = 1, 2, ...;
pi
x i yj
(iii) Produsul variabilelor XY are repartiţia XY : , i, j = 1, 2, ...;
p
ij
αxi
(iv) Produsul αX, α ∈ R are repartiţia αX : , i = 1, 2, ...;
pi
2
xi
(v) Puterea X 2 are repartiţia X 2 : , i = 1, 2, ....
pi
133
Orice variabilă aleatoare simplă dată prin tabloul său de repartiţie se poate reprezenta grafic sub forma unei
diagrame cu bare sau sub forma unei diagrame poligonale (pe axa absciselor se trec valorile variabilei aleatoare,
iar pe axa ordonatelor se trec probabilităţile).
Ilustrăm
astfel de reprezentări grafice pentru variabila aleatoare
0 1 2 3
X ce are tabloul de repartiţie 1 1 1 2 .
9 2 6 9
Fie X : E → {x1 , ..., xn , ...} o variabilă aleatoare discretă. Pentru variabila X se poate introduce funcţia
F : R → [0, 1] (funcţie scară) dată prin


 0, dacă x ≤ x1 ,



 p 1 , dacă x1 < x ≤ x2 ,


 p1 + p2 , dacă x2 < x ≤ x3 ,
F (x) = ...



 p 1 + p 2 + ... + p i , dacă xi−1 < x ≤ xi ,



 ...

1, dacă xn < x,
numită funcţia de repartiţie a variabilei discrete X (a se vedea şi Definiţia 8.1.19). Observăm că F poate
fi scrisă restrâns astfel:
∞
X
F (x) = pi u (x − xi ) ,
i=1
unde u : R → {0, 1} este funcţia treaptă unitate,

0, dacă x ≤ 0,
u (x) =
1, dacă x > 0.

0 1 2 3
Exemplul 8.1.22 Fie variabila X : 1 1 1 2 . Atunci, funcţia de repartiţie a lui X (a se vedea
9 2 6 9
eventual şi Definiţia 8.1.19) este


 0, dacă x ≤ 0,

 1
 dacă 0 < x ≤ 1,
9,
1 1
F (x) =
 9 + 2 , dacă 1 < x ≤ 2,

 1
+ 21 + 61 , dacă 2 < x ≤ 3,

 9
1, dacă 3 < x.
134
Graficul funcţiei scară F este redat ı̂n imaginea următoare:
8.1.3 Caracteristici numerice ale variabilelor aleatoare discrete

După cum am văzut ı̂n secţiunea anterioară, o variabilă aleatoare poate fi caracterizată prin funcţia sa de
repartiţie. În multe situaţii aceasta din urmă nu este cunoscută şi astfel s-a pus problema introducerii unor
parametri (caracteristici numerice) care să permită caracterizarea variabilei aleatoare respective. Printre aceste
caracteristici numerice, un rol important ı̂l ocupă valoarea medie (speranţa matematică), dispersia (varianţa),
momentele de diferite ordine.
Definiţiile următoare au fost date pentru cazul ı̂n care variabila are o infinitate numărabilă de valori, de
aceea pentru existenţa valorilor caracteristice de mai jos, trebuie studiată convergenţa seriilor (a se vedea
exemplul de mai jos).
Fie X : E → {x1 , ..., xn , ...} o variabilă aleatoare discretă.
1. Momentul iniţial de ordin r este
∞
X
mr = M [X r ] = xri pi .
i=1
2. Media (sau speranţa) este momentul iniţal de ordin 1, adică

∞
X
m1 = M [X] = x i pi .
i=1
Considerăm următorul exemplu.

0 1 2 3
Exemplul 8.1.23 Fie variabila aleatoare X : 1 1 1 2 . Atunci media lui X este
9 2 6 9
1 1 1 2 3
M [X] = 0 · +1· +2· +3· = .
9 2 6 9 2
Există posibilitatea ca o variabilă aleatoare să aibă media +∞ sau o variabilă aleatoare să nu aibă medie.
În acest sens, considerăm următoarele exemple.

n
Exemplul 8.1.24 (i) Fie variabila aleatoare X : 1 , n ∈ N∗ . Pentru ı̂nceput observăm că X este o
n(n+1)
∞
P 1
variabilă aleatoare ı̂ntrucât n(n+1) = 1. Într-adevăr, considerând (sn ) şirul sumelor parţiale asociat seriei
n=1
∞
P 1
n(n+1) avem
n=1

1 1 1
lim sn = lim + + ... +
1·2 2·3 n (n + 1)

1 1 1 1 1
= lim 1 − + − + ... + −
2 2 3 n n+1

1
= lim 1 − = 1,
n+1
135
∞
P 1
deci n(n+1) = 1. Avem:
n=1
∞
X ∞
X n
x n pn = = ∞,
n=1 n=1
n (n + 1)
deci M [X] = ∞.
n−1
(−1) n
(ii) Fie variabila aleatoare X : 6 , n ∈ N∗ . Pentru ı̂nceput observăm că X este o variabilă
π 2 n2
∞
P 6
aleatoare ı̂ntrucât π 2 n2 = 1 (a se vedea Teorema 5.7.2). Fie X + , X − variabile aleatoare definite astfel:
n=1
X + (x) = max {X (x) , 0} şi X − (x) = − min {X (x) , 0} . Prin definiţie, M [X] = M [X + ] − M [X − ] . Arătăm
că media pentru variabila X nu e bine definită. Pentru aceasta arătăm că M [X + ] = M [X − ] = ∞. Avem:
∞ ∞
X 6 1 6 X 1
M X+ = (2n − 1) 2 = = ∞,
n=1
π (2n − 1)2 π 2 n=1 2n − 1
∞
P 1
deoarece seria cu termeni pozitivi are aceeaşi natură cu seria armonică n, deci e divergentă (a se vedea
n=1
Criteriul de comparaţie cu limită). Reamintim aici că o serie cu termeni pozitivi este divergentă dacă şi numai
dacă (sn ) este nemajorat, ceea ce este echivalent cu faptul că lim sn = +∞, unde (sn ) este şirul sumelor parţiale
asociat seriei. De asemenea, avem
∞ ∞ ∞
X 6 1 6 X 1 3 X1
M X− = 2n 2 = = = ∞.
n=1
π (2n)2 π 2 n=1 2n π 2 n=1 n
3. Momentul centrat de ordin r este

∞
X
r r
µr = M [(X − M [X]) ] = (xi − M [X]) pi ;
i=1
4. Dispersia este momentul centrat de ordin 2, adică

∞
X 2
D2 [X] = µ2 = (xi − M [X]) pi .
i=1
Propoziţia 8.1.25 Dacă X este o variabilă aleatoare ce admite dispersie şi medie, atunci
2
D2 [X] = M X 2 − (M [X]) .
8.1.4 Scheme clasice de probabilitate

Schemele clasice de probabilitate sunt modele matematice care ne permit calculul probabilităţii de realizare a
unui eveniment ı̂n cazul unor distribuţii anume. În cele ce urmează vom prezenta câteva dintre schemele clasice
de probabilitate utilizate frecvent şi câteva exerciţii aplicative la acestea.
1. Schemei lui Poisson
Se dau n urne U1 , ..., Un care conţin bile albe şi bile negre ı̂n proporţii date, deci cunoaştem probabilitatea
pi , i ∈ 1, n cu care este extrasă o bilă albă din urna Ui şi qi probabilitatea de extragere a unei bile negre din
urna Ui . Extragem câte o bilă din fiecare urnă. Probabilitatea de a obţine k bile albe este coeficientul lui xk
din polinomul:
Yn
(pi x + qi ) .
i=1
Menţionăm că ı̂n cazul schemei lui Poisson, extragerea se face fără revenire. O bilă, după ce a fost extrasă, nu
este repusă ı̂n urnă, astfel că, după fiecare extragere, numărul de bile din urnă scade.
Aplicaţie: Avem 3 sisteme de siguranţă: primul funcţionează cu probabilitatea de 80%, al doilea, de 70%,
iar al treilea, ı̂n 90% din cazuri. Se doreşte să se afle probabilitatea ca oricare două dintre sisteme să funcţioneze
simultan. Ne aflăm ı̂n cazul schemei lui Poisson, bilele“ fiind sistemele de sigurantă, iar extragerea“ ı̂nseamnă
” ”
funcţionarea lor.
136
Rezolvare: Aşadar, căutăm coeficientul lui x2 din polinomul:
(0.8x + 0.2) (0.7x + 0.3) (0.9x + 0.1) .
Se obţine imediat că acest coeficient este 0.398, deci probabilitatea căutată este 0.398.
2. Schema lui Bernoulli (schema binomială sau schema bilei revenite cu 2 stări)
Situaţia este similară cu cea din cazul Poisson, doar că acum presupunem că ı̂n schema lui Poisson toate
urnele sunt identice. Atunci putem lua pi = p, qi = q, pentru orice i ∈ 1, n. Probabilitatea să extragem k bile
albe, cu k ∈ 0, n este dată de coeficientul lui xk din polinomul
P (x) = (px + q)n ,
adică
Cnk pk q n−k ,
de unde şi numele de schemă binomială. Deoarece urnele sunt identice, putem considera că toate extragerile se
fac dintr-o singură urnă, bila extrasă punându-se ı̂n urnă după fiecare extragere, motiv pentru care schema se
mai numeşte şi schema bilei revenite.
Aplicaţie: Se aruncă două zaruri de 10 ori. Care este probabilitatea să se obţină de exact 4 ori suma 7?
Rezolvare: Ne aflăm ı̂n cazul schemei lui Bernoulli, unde bilele“ sunt sumele de pe zaruri, iar extragerea“
” ”
este aruncarea zarului. Evident, modelul potrivit este acela al extragerii cu revenire, deoarece orice sumă poate
1
fi obţinută la fiecare aruncare. În acest caz, avem n = 10, k = 4, p = 6 (deoarece suma 7 poate fi obţinută ı̂n
6 moduri din punctele de pe două zaruri, iar cazurile posibile sunt 36), deci q = 56 . Deci probabilitatea cerută
este 4 6
4 1 5
C10 .
6 6
3. Schema multinomială (schema lui Bernoulli cu m stări sau schema bilei revenite cu m stări)
Fie o urnă care conţine bile de m culori c1 , c2 , ..., cm . Presupunem că pi este probabilitatea ca la o extragere
să obţinem o bilă de culoarea ci . Probabilitatea ca ı̂n n extrageri să obţinem n1 bile de culoarea c1 , n2 bile de
culoarea c2 ,..., nm bile de culoarea cm (n1 + n2 + ... + nm = n, p1 + p2 + ... + pm = 1) este
n!
pn1 · pn2 2 · ... · pnmm .
n1 ! · n2 ! · ... · nm ! 1
Aplicaţie: Se aruncă cu un zar de 10 ori. Care este probabilitatea ca exact de 2 ori să apară faţa cu 1
punct şi de 3 ori să apară faţa cu 2 puncte?
Rezolvare: Evident, suntem ı̂n cazul schemei multinomiale: culorile“ sunt punctele de pe zaruri şi vrem să
”
extragem 2 bile de culoarea 1 şi 3 bile de culoarea 2“. Atunci n = 10, deoarece facem 10 extrageri“, n1 = 2,
” ”
n2 = 3, p1 = p2 = 16 (deoarece orice număr de pe zar are aceeaşi probabilitate de apariţie), n3 = 10−n1 −n2 = 5
şi p3 = 1 − p1 − p2 = 32 . Rezultă că probabilitatea cerută este:
5
10! 1 1 2
.
2! · 3! · 5! 62 63 3
4. Schema hipergeometrică (schema bilei nerevenite cu 2 stări)
O urnă conţine a bile albe şi b bile negre. Din această urnă se extrag n bile (n ≤ a + b) pe rând, fără a
pune bila extrasă ı̂napoi ı̂n urnă (ceea ce este echivalent cu a extrage n bile deodată). Se cere probabilitatea ca
din cele n bile extrase, k să fie albe (k ≤ a) şi n − k negre (n − k ≤ b). Pentru a calcula acestă probabilitate
n
vom stabili numărul cazurilor posibile şi numărul cazurilor favorabile. Numărul cazurilor posibile este Ca+b .
k
Numărul cazurilor favorabile: un grup de k bile albe dintr-un total de a bile albe poate fi luat ı̂n Ca moduri, iar
un grup de n − k bile negre din totalul de b bile negre poate fi obţinut ı̂n Cbn−k moduri. Un grup de k bile albe
şi n − k bile negre poate fi obţinut (conform principiului multiplicării), ı̂n Cak · Cbn−k moduri, deci probabilitatea
căutată este
Cak · Cbn−k
n .
Ca+b
Generalizare: Schema bilei nerevenite cu m stări
Mai general, dacă avem p bile de m culori astfel ı̂ncât ai sunt bile de culoarea i, 1 ≤ i ≤ m şi extragem n
bile fără repunere, atunci probabilitatea de a extrage k1 bile de culoarea 1, k2 bile de culoarea 2,..., km bile de
culoarea m, cu k1 + k2 + ... + km = n, este dată de formula:
Cak11 · Cak22 · ... · Cakm
m
.
Cpn
137
Aplicaţie: Avem un lot de 100 articole, dintre care 80 sunt corespunzătoare, 15 sunt cu defecţiuni remedi-
abile şi 5 rebuturi. Alegem 6 articole. Care este probabilitatea ca dintre acestea (extragere fără repunere), 3 să
fie bune, 2 cu defecţiuni remediabile şi 1 rebut?
Rezolvare: Suntem ı̂n cazul generalizării schemei hipergeometrice, iar probabilitatea căutată este:
3 2
C80 · C15 · C51
6 .
C100
5. Schema geometrică
Se consideră o urnă ce conţine bile albe şi bile negre. Se cunoaşte probabilitatea p ∈ (0, 1) ca extrăgând la
ı̂ntâmplare o bilă din urnă, aceasta să fie albă (deci q = 1 − p este probabilitatea ca la o extragere din urnă, să
se obţină o bilă neagră). Se fac extrageri din urnă succesive, cu revenire. Probabilitatea ca prima bilă albă să
apară la extragerea n (deci primele n − 1 bile extrase să fie negre) este
q n−1 · p.
Aplicaţie: Daca un trăgător nimereşte ţinta cu probabilitatea p = 0.7, atunci care probabilitatea ca trăgătorul
să nimereacă ţinta din a patra ı̂ncercare?
Rezolvare: Probabilitatea cerută este 0.33 · 0.7.
Generalizare: schema lui Pascal
Se consideră o urnă ce conţine bile albe şi bile negre. Se cunoaşte probabilitatea p ∈ (0, 1) ca extrăgând la
ı̂ntâmplare o bilă din urnă, aceasta să fie albă (deci q = 1 − p este probabilitatea ca la o extragere din urnă, să
se obţină o bilă neagră). Probabilitatea ca la n extrageri succesive (de câte o bilă), cu revenire, să se obţină k
bile albe şi n − k bile negre, iar la extragerea n bilă extrasă să fie albă (adică probabilitatea ca cea de-a k bilă
albă să se obţină după ce au fost extrase n − k bile negre) este:
k−1 k n−k
Cn−1 p q .
Dacă k = 1, atunci suntem ı̂n cazul schemei geometrice.

Aplicaţie: Care e probabilitatea ca al 80-lea client care intră ı̂ntr-o bancă, să fie a 20-a persoană care ı̂ncheie
o poliţă de asigurare, ştiind că probabilitatea ca cineva să ı̂ncheie o poliţă de asigurare este de 0.6?
19 20 60
Rezolvare: Probabilitatea cerută este C79 (0.6) (0.4) .
8.2 Integrala Riemann-Stiltjes. Aplicaţii ı̂n teoria probabilităţilor

Pentru ı̂nceput, reamintim conceptul de integrala Riemann-Stieltjes 1 , ı̂mpreună cu câteva dintre rezultatele
principale legate de aceasta studiate ı̂n anul 1.
Integrala Riemann-Stieltjes reprezintă o generalizare a integralei Riemann, ı̂n sensul că diferenţele de tip
xi − xi−1 care apar ı̂n sumele Riemann se ı̂nlocuiesc cu diferenţe de tip g(xi ) − g(xi−1 ), unde g este, la rândul
său, o funcţie, numită funcţia de măsurare. Astfel, dacă avem f, g : [a, b] → R două funcţii, ∆ ∈ D([a, b]) o
diviziune şi Ξ un sistem de puncte intermediare asociat, construim suma Riemann-Stieltjes ca fiind
n
X
Sg (f, ∆, Ξ) = f (ξi ) (g(xi ) − g(xi−1 )) .
i=1
Ca şi ı̂n cazul integrabilităţii Riemann, dacă sumele de mai sus converg, pentru k∆k → 0 (uniform ı̂n Ξ) la
un număr real I spunem că f este integrabilă Riemann-Stieltjes ı̂n raport cu g. În acest caz, vom scrie
f ∈ RS g ([a, b]) iar numărul I se notează cu
Z b
f (x)dg(x).
a
Evident, integrala Riemann corespunde cazului particular ı̂n care g este identitatea. Mai mult,
ı̂n unele cazuri integrala Riemann-Stieltjes se reduce la integrala Riemann, după cum se poate observa şi ı̂n
teorema următoare.
Teorema 8.2.1 (de reducere) Dacă funcţia de măsurare g este derivabilă pe [a, b] şi g ′ ∈ R([a, b]), atunci
orice funcţie f ∈ R([a, b]) este integrabilă Riemann-Stieltjes ı̂n raport cu g şi
Z b Z b
f (x)dg(x) = f (x)g ′ (x)dx.
a a
1 Thomas Joannes Stieltjes-matematician olandez, 1856-1894
138
Continuăm cu o aplicaţie a integralei Riemann-Stieltjes, şi anume, calculul mediei unei variabile aleatoare
continue.
Definiţia 8.2.2 Dacă X este o variabilă aleatoare continuă având funcţia de repartiţie F , numim medie,
numărul dat de Z ∞
M [X] = xdF (x) .
−∞
Fie X o variabilă aleatoare continuă ce are densitate de probabilitate f : R → R+ , adică f este o funcţie cu
un număr infinit de puncte de discontinuitate de prima speţă ce satisface relaţia:
Z x
F (x) = f (t) dt,
−∞
unde F este funcţia de repartiţie a variabilei X. Dacă f este chiar continuă, atunci integrala din definiţia de
mai sus se reduce la o integrală Riemann şi avem
Z ∞
M [X] = xf (x) dx.
−∞
Această afirmaţie rezultă imediat după cum urmează. Cum f este continuă, rezultă că funcţia de repartiţie
F este derivabilă şi F ′ (x) = f (x) pentru orice x ∈ R, deoarece conform Teoremei de medie, există ct ∈ [x, x + t]
astfel ı̂ncât R x+t
F (x + t) − F (x) f (t) dt tf (ct )
lim = lim x = lim = f (x) .
t→0 t t→0 t t→0 t
Prin urmare, conform Teoremei de reducere, avem
Z b Z b Z b
′
xdF (x) = xF (x) dx = xf (x) dx, ∀a, b ∈ R, cu a < b,
a a a
deci,
Z Z !
∞ b
M [X] = xdF (x) = lim xdF (x)
−∞ b→∞ a
a→−∞
Z !
b
= lim xf (x) dx
b→∞ a
a→−∞
Z ∞
= xf (x) dx.
−∞
Exemplul 8.2.3 Să determinăm media variabilei aleatoare X ce are densitatea de probabilitate
1 (x−m)2
f (x) = √ e− 2σ2 ,
2πσ
unde m ∈ R şi σ > 0 (adică X este repartizată normal cu parametrii m ∈ R şi σ > 0). Cum f este continuă,
ţinând cont de cele de mai sus şi făcând ı̂n integrală schimbarea de variabilă y = x−m
√
2σ
obţinem
Z Z ∞ √ 2√
∞
1
M [X] = xf (x) dx = √ m + 2σy e−y 2σdy
−∞ 2πσ −∞
Z ∞ r Z ∞ ′
m −y 2 2 1 2
=√ e dy + σ − e−y dy = m,
π −∞ π 2 −∞
deoarece Z Z
∞ ′ b ′
−y 2 2 2 2
e dy = lim e−y dy = lim e−b − e−a =0
−∞ b→∞ a b→∞
a→−∞ a→−∞
R∞ 2 √
şi integrala Gauss este −∞ e−y dy = π. Arătăm această ultimă afirmaţie. E suficient să demonstrăm că
R∞ 2
√ √
G := 0 e−y dy = 2π . Prin schimbarea de variabilă y 7→ nx (n ∈ N\ {0}) , avem
Z ∞
√ 2
G= n e−nx dx.
0
139
1 1 −1
Cum ex ≥ x + 1 pentru orice x ∈ R avem că 1 − x ≤ e−x = ex ≤ x+1 = (x + 1) pentru orice x ≥ −1, deci
x n
0≤ 1− ≤ e−x , ∀n ∈ N∗ , x ∈ [0, n]
n
x −n
e−x ≤ 1 + , ∀n ∈ N∗ , x > 0.
n
R √n 2
n Ra 2
−n √
Calculăm următoarele integrale: 0 1 − xn dx şi 0 1 + xn cu schimbările de variabilă x 7→ n cos t
√ √
ı̂n prima integrală şi x 7→ n ctg t ı̂n ultima, unde a ≥ n. Avem
Z √ n Z Z π
n 0
x2 √ n √ 2
1− dx = n 1 − cos2 t (− sin t) dt = n sin2n+1 tdt
0 n π
2 0
şi
Z a −n Z arcctg √a
x2 √ n 1 1
1+ = n 2 t n
− dt
0 n π 1 + cos sin 2 t
2 sin2 t
Z π Z π2
√ 2
2n−2 √
= n sin tdt ≤ n sin2n−2 tdt
arcctg √a 0
n
deci, √
Z n Z a
√ −x2 2 √ √
nI2n+1 ≤ e dx ≤ e−x dx ≤ nI2n−2 , ∀a ≥ n
0 0
unde (In ) sunt integralele Wallis (a se vedea demonstraţia Lemei 5.6.1). Deci
Z √
√ n √ 1 · 3 · ... · (2n − 3) π
2 · 4 · ... · (2n) 2
n ≤ e−x dx ≤ n ,
3 · 5 · ... · (2n + 1) 0 2 · 4 · ... · (2n − 2) 2
adică
√ Z a
(2n)!! 1 n 2
√ √ ≤ e−x dx
(2n − 1)!! 2n + 1 2n + 1 0
√
π √ (2n − 1)!! 2n n
≤ 2n + 1 √ , ∀n ∈ N\ {0} .
2 (2n)!! (2n − 1) 2n + 1
√
π
Conform Teoremei 5.6.2, ambii termeni din extremităţile relaţiei de mai sus converg la 2 , ceea ce ne conduce
la concluzie.
Observaţia 8.2.4 Să observăm că integrala improprie din definiţia de mai sus s-ar putea să nu fie convergentă.
1
De exemplu, variabila aleatoare X cu densitatea de probabilitate f (x) = π(1+x 2 ) (adică X este repartizată
R∞ R∞
Cauchy) nu are medie deoarece integrala −∞ xf (x) dx nu e convergentă. Altfel, dacă integrala −∞ xf (x) dx e
R∞ ′ Ra ′
convergentă, atunci pentru orice a ∈ R, integralele a ln 1 + x2 dx, −∞ ln 1 + x2 dx converg simultan
R∞ ′ Ra ′
ceea ce e absurd deoarece, a ln 1 + x2 dx = −∞ ln 1 + x2 dx = ∞.
140
8.3 Exerciţii
Exerciţiul 8.3.1 Fie {E, K} un câmp finit de evenimente. Arătaţi că:
(i) ∅, E ∈ K;
(ii) dacă A, B ∈ K, atunci A \ B ∈ K;
n
S
(iii) Ai ∈ K, pentru orice Ai ∈ K, i ∈ 1, n;
i=1
Tn
(iv) Ai ∈ K, pentru orice Ai ∈ K, i ∈ 1, n;
i=1
(v) două evenimente elementare distincte sunt incompatibile, adică intersecţia lor este vidă;
(vi) există un eveniment elementar ı̂n câmpul {E, K};
(vii) orice eveniment al câmpului {E, K} se poate scrie ca reuniune finită de evenimente elementare;
(viii) reuniunea tuturor evenimentelor elementare ale lui K este E.
Propoziţia 8.3.1 Fie {E, K} cu K 6= ∅, K ⊂ P (E) un câmp finit de evenimente şi A, B ⊂ K. Au loc:
(i) 0 ≤ P (A) ≤ 1, pentru orice A ∈ K;
(ii) P (E) = 1, P (∅) = 0;
(iii) P (A ∪ B) = P (A) + P (B) , pentru orice A, B ∈ K, cu A ∩ B = ∅;
(iv) P (A \ B) = P (A) − P (B) , pentru orice A, B ∈ K, cu B ⊂ A; mai general, P (A \ B) = P (A) −
P (A ∩ B) , pentru orice
A, B ∈ K;
(v) P (A) + P A = 1, pentru orice A ∈ K;
(vi) P (B) ≤ P (A) , pentru orice A, B ∈ K, cu B ⊂ A.
Exerciţiul 8.3.2 Fie {E, K, P } un câmp finit de probabilitate şi A, B ∈ K astfel ı̂ncât P (A) · P (B) 6= 0.
Arătaţi că evenimentele A şi B sunt independente dacă şi numai dacă au loc una dintre relaţiile:
(i) PB (A) = P (A) ;
(ii) PA (B) = P (B) ;
(iii) PA (B) = P (B) ;
(iv) PB (A) = P (A) .
Exerciţiul 8.3.3 Fie {E, K} un câmp infinit de evenimente. Să se arate că au loc următoarele:
(i) ∅, E ∈ K;
n
S
(ii) Ai ∈ K, pentru orice Ai ∈ K, i ∈ 1, n;
i=1
T
(iii) Ai ∈ K, pentru orice Ai ∈ K, i ∈ I, unde I finită sau numărabilă;
i∈I
(iv) dacă A, B ∈ K, atunci A \ B ∈ K;
∞
S ∞
T
(v) lim inf An , lim sup An ∈ K, pentru orice (An ) ⊂ K, unde lim inf An = Ak , lim sup An =
n→∞ n→∞ n→∞ n=1 k=n n→∞
∞
∞
T S
Ak ∈ K.
n=1 k=n

xi yj
Exerciţiul 8.3.4 Fie variabilele aleatoare X : şi Y : , i, j = 1, 2, ... Să se arate că au loc
pi qj
următoarele:
x i + yj
(i) suma variabilelor are repartiţia X + Y : , i, j = 1, 2, ..., unde
pij
pij = P {X = xi , Y = yj } i, j = 1, 2, ...;

xi + α
(ii) suma X + α, α ∈ R are repartiţia X + α : , i = 1, 2, ...;
pi
x i yj
(iii) Produsul variabilelor XY are repartiţia XY : , i, j = 1, 2, ...;
p
ij
αxi
(iv) Produsul αX, α ∈ R are repartiţia αX : , i = 1, 2, ...;
2 pi
xi
(v) Puterea X 2 are repartiţia X 2 : , i = 1, 2, ....
pi
141

0 1 2 1 2
Exerciţiul 8.3.5 Se dau variabilele independente: X : şi Y : . Determinaţi
0.2 0.4 0.4 0.6 0.4
repartiţiile (tabloul de repartiţie) variabilelor X + Y, XY, 2 + X, X 2 , 3Y.
Exerciţiul 8.3.6 Ce distribuţie (tablou de repartiţie) au suma şi produsul variabilelor independente

−1 0 1
X:
p2 53 p 13
şi
−1 0 1 2
Y : 8 1 1 ?
q2 5q 6 30
Exerciţiul 8.3.7 Considerăm o experienţă care constă ı̂n extragerea a trei bile, câte una din fiecare din urnele
U1 , U2 , U3 ce conţin respectiv 2 bile albe şi 3 negre, 3 bile albe şi 5 negre, 8 bile albe şi 2 negre. Definim variabila
aleatoare X care ia ca valori numărul de bile albe obţinute la o extragere. Se cere tabloul de reparitiţie a lui X.

1 2 3 4 5 6
Exerciţiul 8.3.8 Determinaţi funcţia de repartiţie a variabilei: X : şi repre-
0.1 0.2 0.3 0.1 0.2 0.1
zentaţi-o grafic.
Exerciţiul 8.3.9 Fie X este o variabilă aleatoare ce admite dispersie şi medie. Arătaţi că
2
D2 [X] = M X 2 − (M [X]) .
Exerciţiul 8.3.10 (i) Fie X şi Y variabile aleatoare discrete simple independente. Să se arate că M [X + Y ] =
M [X] + M [Y ] şi D2 [X + Y ] = D2 [X] + D2 [Y ] . Generalizaţi cele două relaţii pentru n variabile aleatoare,
unde n ∈ N∗ \ {1}.
(ii) (Repartiţia Poisson discretă simplă) Fie X o variabilă aleatoare (discretă simplă) care ia ca
valori numărul de bile albe extrase din n urne Ui , i ∈ 1, n care conţin fiecare, ı̂n proporţii diferite, bile albe şi
negre. Probabilitatea de a extrage o bilă albă din urna Ui este pi , iar o bilă neagră este qi . Fie Xi variabilele
aleatoare care iau valoarea 1 dacă din urna Ui se extrage o bilă albă şi 0 dacă din aceeaşi urnă se extrage o bilă
neagră, adică
0 1
Xi : , i ∈ 1, n
q i pi
şi
X = X1 + X2 + ... + Xn .
Să se calculeze M [Xi ] , D2 [Xi ] , M [X] , D2 [X] .
Exerciţiul 8.3.11 Arătaţi că X este o variabilă aleatoare, unde

!
n
X : (−1)n−1 .
n ln 2
Verificaţi dacă variabila X are medie, iar ı̂n caz afirmativ, calculaţi media. Aceeaşi cerinţă pentru

n
X: 4 .
3n(n+2)
Exerciţiul 8.3.12 (Repartiţia Bernoulli) Să se scrie tabloul de repartiţie al variabilei aleatoare X (dis-
cretă simplă) corespunzătoare repartiţiei Bernoulli B(n, p), respectiv funcţia sa caracteristică, unde funcţia
caracteristică a unei variabile aleatoare discrete
X ∞
xk
X: , pk = 1, pk ≥ 0, k ≥ 1
pk
k=1
este ϕ : R → C,
∞
X
ϕ (t) = Cnk pk q n−k ejtxi .
k=1
142
Apoi, să se arate că M [X] = np şi D2 [X] = npq (q = 1 − p) utilizând eventual identitatea
n
X
n
(px + q) = Cnk pk xk q n−k
k=0
şi funcţia caracteristică a variabilei X.
Exerciţiul 8.3.13 (Repartiţia Poisson discretă cu o infinitate numărabilă de valori sau legea eve-
nimentelor rare) Spunem că variabila aleatoare X este repartizată Poisson cu parametru λ ∈ R dacă tabloul
său de repartiţie este
0 1 2 ... k ...
X : −λ 2 k
e λe−λ λ2 e−λ ... λk! e−λ ...
(i) Să se calculeze media şi dispersia variabilei X.
(ii) Să se arate că suma a două variabile aleatoare independente repartizate Poisson de parametrii λ1 ,
respectiv λ2 este o variabilă aleatoare repartizată Poisson de parametru λ1 + λ2 .
(iii) Dacă Y urmează o repartiţie binomială,
P ({Y = k}) = Cnk pk q n−k ,
atunci
λk −λ
lim Cnk pk q n−k = e ,
n→∞ k!
unde np = λ (constant).
Exerciţiul 8.3.14 Un magazin primeşte ı̂ntr-o zi 10 produse de acelaşi tip, dintre care 5 provin de la furnizorul
F1 , 3 de la furnizorul F2 şi restul de la furnizorul F3 . Care este probabilitatea ca din 4 produse vândute:
(i) 2 să provină de la F2 şi câte unul de la ceilalţi furnizori?
(ii) toate să provină de la acelaşi furnizor?
(iii) unul singur să provină de la F3 ?
Exerciţiul 8.3.15 Într-un magazin sunt trei cutii conţinând câte 20 de becuri. Prezintă defecte de fabricaţie:
3 becuri din prima cutie, 1 bec din a doua cutie şi 4 becuri din a treia cutie. Un cumpărător solicită câte un
bec din fiecare cutie. Care este probabilitatea ca din cele 3 becuri pe care le va primi:
(i) toate să fie corespunzătoare;
(ii) unul singur să fie defect;
(iii) cel mult două să fie defecte;
(iv) cel puţin unul să fie corespunzător.
Exerciţiul 8.3.16 În urma realizării unei campanii publicitare pentru promovarea unei mărci de cafea solu-
bilă, s-a stabilit că din 10 persoane care ı̂ncearcă acest tip de cafea, 2 se decid să cumpere. Să se determine
probabilitatea ca din 8 persoane cărora li se prezintă noul tip de cafea:
(i) jumătate să cumpere acest produs;
(ii) exact 3 să nu cumpere;
(iii) cel mult 2 să nu cumpere;
(iv) cel puţin 3 să cumpere, ştiind că minim 2 nu vor cumpăra.
Exerciţiul 8.3.17 Se aruncă două zaruri de 10 ori. Să se determine probabilitatea de a se obţine:
(i) de exact 4 ori suma 7;
(ii) de cel puţin 8 ori suma 7.
Exerciţiul 8.3.18 Se arunca un zar de 5 ori. Care e probabilitatea ca de 2 ori să obţinem faţa cu un punct,
de 2 ori faţa cu 6 puncte şi o dată nici una dintre aceste două feţe?
Exerciţiul 8.3.19 Trei bănci acordă credite pentru finanţarea studiilor cu probabilităţile 0.8, 0.75, respectiv
0.82, independent una de alta. Un student se adresează tuturor băncilor. Cu ce probabilitate el va primi:
(i) 3 răspunsuri favorabile;
(ii) exact 2 răspunsuri favorabile;
(iii) exact 2 răspunsuri nefavorabile;
(iv) nici un răspuns favorabil;
(v) cel mult 2 răspunsuri favorabile.
143
Exerciţiul 8.3.20 Într-o urnă se află 49 de bile numerotate de la 1 la 49. Se fac 6 extrageri, fără a pune ı̂napoi
bila extrasă anterior. Să se determine probabilitatea ca 4 dintre bilele extrase să numerotate cu 7, 26, 14, 8, 3
sau 22.
Exerciţiul 8.3.21 Un profesor de matematică pregăteşte pentru examenul oral al elevilor săi 20 de bilete, dintre
care 3 de algebră, 7 de geometrie şi 10 de analiză matematică. Un elev extrage succesiv 3 bilete, fără a pune
biletul extras ı̂napoi. Se cere probabilitatea ca:
(i) cele 3 bilete să fie de analiză;
(ii) un singur bilet din cele 3 să fie de geometrie;
(iii) cel puţin 2 bilete să fie de algebră;
(iv) un bilet să fie de analiză, unul de geometrie şi unul de algebră.
Exerciţiul 8.3.22 (subiectul de la examenul de licenţă din 07.2015, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”,
Facultatea de Matematică, secţia Matematică-Informatică) O urnă conţine 30 de bile, din care 18 sunt albe.
(i) Se extrag succesiv 3 bile fără ı̂ntoarcere. Care e probabilitatea ca toate cele 3 bile să fie albe?
(ii) Aceeaşi problemă de la punctul (i) dacă extragerea se face cu ı̂ntoarcere.
(iii) Se consideră o a doua urnă, aparent identică cu prima, care conţine 7 bile albe şi 14 bile negre. Se
extrage o bilă la ı̂ntâmplare din una dintre urne.
a. Cu ce probabilitate bila extrasă este albă?
b. Ştiind că bila extrasă este albă, cu ce probabilitate a fost ea extrasă din prima urnă?
Ioan Cuza”, Facultatea de Matematică, secţia Matematică-Informatică) O urnă conţine 10 bile albe şi 6 bile
negre. Se extrag 2 bile nepunându-se prima bilă extrasă ı̂napoi. Se cer:
(i) probabilitatea ca cele două bile să fie albe;
(ii) probabilitatea ca prima bilă să fie albă şi a doua neagră.
Exerciţiul
R 3 8.3.24 Justificaţi existenţa următoarelor integrale şi calculaţi valorile acestora:
(i) 1 x5 d (ln x) ;
Rπ
(ii) π3 √cos 3x d (cos x) .
6 sin x
144
Capitolul 9
Fişe cu noţiuni şi rezultate

recapitulative-extras din [10]
9.1 Şiruri şi serii

9.1.1 Şiruri de numere reale
Definiţia 9.1.1 Se numeşte şir de numere reale o funcţie f : N → R.
Valoarea funcţiei f ı̂n n ∈ N, f (n), se notează cu xn sau yn , zn , etc., iar şirul definit de f se notează (xn )
sau, respectiv, (yn ), (zn ).
Definiţia 9.1.2 Fie (xn ) un şir de numere reale.

(i) Şirul (xn ) se numeşte majorat (minorat, mărginit) dacă mulţimea termenilor săi este majorată (mi-
norată, mărginită).
(ii) Şirul (xn ) se numeşte crescător (strict crescător, descrescător, strict descrescător) dacă pentru
orice n ∈ N, xn+1 ≥ xn (xn+1 > xn , xn+1 ≤ xn , xn+1 < xn ). Un şir crescător sau descrescător se numeşte
monoton.
(iii) Se numeşte subşir al şirului (xn ) un şir (yk ) cu proprietatea că pentru orice k ∈ N, yk = xnk , unde
(nk ) este un şir strict crescător de numere naturale.
Definiţia 9.1.3 (i) Un şir (xn ) este convergent dacă există un număr real x astfel ı̂ncât
∀V ∈ V(x), ∃nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.
Numărul x se numeşte limita lui (xn ). Vom nota xn → x sau lim xn = x, sau, mai simplu lim xn = x.
n→∞
(ii) Spunem că şirul (xn ) are limita +∞ dacă
∀V ∈ V(+∞), ∃nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.
(iii) Spunem că şirul (xn ) are limita −∞ dacă
∀V ∈ V(−∞), ∃nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.
(iv) Spunem că şirul (xn ) este divergent dacă nu este convergent (ı̂n particular, dacă lim xn = +∞ sau
n→∞
lim xn = −∞, atunci el este divergent).
n→∞
Reamintim că un element x ∈ R se numeşte punct limită al unui şir (xn ), dacă există un subşir al lui (xn )
cu limita x.
Propoziţia 9.1.4 Dacă există, limita unui şir este unică.
Teorema 9.1.5 Un şir are limita x ∈ R dacă şi numai dacă orice subşir al său este convergent la limita x.
Corolarul 9.1.6 Un şir care are două subşiruri cu limite diferite este divergent.
145
Propoziţia 9.1.7 (caracterizare cu ε) (i) Un şir (xn ) este convergent la limita x ∈ R dacă şi numai dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , |xn − x| < ε.
(ii) Un şir (xn ) are limita +∞ dacă şi numai dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , xn > ε.
(iii) Un şir (xn ) are limita −∞ dacă şi numai dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , xn < −ε.
Definiţia 9.1.8 Şirul (xn ) se numeşte şir Cauchy sau şir fundamental dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n, m ≥ nε , |xn − xm | < ε.
Definiţia de mai sus poate fi reformulată astfel: (xn ) este şir Cauchy dacă:
∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , ∀p ∈ N, |xn+p − xn | < ε.
Teorema 9.1.9 (Cesàro) Orice şir mărginit are un subşir convergent.
Teorema 9.1.10 (Cauchy) Un şir este convergent dacă şi numai dacă este fundamental.
Propoziţia 9.1.11 (operaţii cu şiruri care au limită) Fie (xn ), (yn ) şiruri de numere reale, x, y, a ∈ R.
(i) dacă xn → x, yn → y, atunci xn + yn → x + y, xn yn → xy;
(ii) dacă xn → x, atunci axn → ax, pentru orice a real şi |xn | → |x| ;
(iii) dacă xn → x 6= 0, atunci şirul ( x1n ) este bine definit de la un rang ı̂ncolo şi are limita x1 ;
(iv) dacă xn → ∞ şi (yn ) este mărginit inferior, atunci xn + yn → ∞;
(v) dacă xn → −∞ şi (yn ) este mărginit superior, atunci xn + yn → −∞;
(vi) dacă xn → ±∞ şi yn → y ∈ R\{0}, atunci xn yn → ±∞ · sgn(y);
(vii) dacă xn → ∞ şi yn → y, atunci şirul ( xynn ) este bine definit de la un rang ı̂ncolo şi are limita 0;
(viii) dacă xn > 0 pentru orice n, xn → 0 şi yn → y ∈ R\{0}, atunci xynn → +∞ · sgn(y).
Propoziţia 9.1.12 (treceri la limită) Fie (xn ), (yn ), (zn ) şiruri de numere reale, x, y ∈ R şi n0 ∈ N.
(i) (Trecerea la limită ı̂n inegalităţi) Dacă xn → x, yn → y şi xn ≤ yn , ∀n ≥ n0 , atunci x ≤ y.
(ii) (Criteriul majorării) Dacă |xn − x| ≤ yn , ∀n ≥ n0 şi yn → 0, atunci xn → x.
(iii) Dacă xn ≥ yn , ∀n ≥ n0 şi yn → +∞, atunci xn → +∞.
(iv) Dacă xn ≥ yn , ∀n ≥ n0 şi xn → −∞, atunci yn → −∞.
(v) Dacă (xn ) este mărginit şi yn → 0, atunci xn yn → 0.
(vi) (Teorema cleştelui) Dacă xn ≤ yn ≤ zn , ∀n ≥ n0 şi xn → x, zn → x, atunci yn → x;
(vii) Au loc: xn → 0 ⇔ |xn | → 0 ⇔ x2n → 0;
Propoziţia 9.1.13 (i) (Criteriul rădăcinii) Fie (xn ) un şir de numere reale strict pozitive astfel ı̂ncât există
√
lim xxn+1 = x. Atunci există lim n xn = x.
n→∞ n n→∞
(ii) (Criteriul raportului) Fie (xn ) un şir de numere reale strict pozitive astfel ı̂ncât există lim xxn+1 = x.
n→∞ n
Dacă x < 1, atunci xn → 0, iar dacă x > 1, atunci xn → +∞.

(iii) (Lema Stolz-Cesàro) Fie (xn ) şi (yn ) şiruri de numere reale astfel ı̂ncât (yn ) este strict crescător şi
cu limita +∞. Dacă există lim xyn+1 −xn
n+1 −yn
= x ∈ R, atunci există lim xynn şi este egală cu x.
n→∞ n→∞
Teorema 9.1.14 (privind convergenţa şirurilor monotone) Orice şir monoton are limită ı̂n R. Dacă, ı̂n
plus, şirul este mărginit, atunci el este convergent după cum urmează: dacă este crescător, atunci limita sa este
marginea superioară a mulţimii termenilor şirului, iar dacă este descrescător, atunci limita sa este marginea
inferioară a mulţimii termenilor şirului. Dacă este nemărginit, atunci are limita +∞ sau −∞ după cum este
crescător sau descrescător.
Teorema 9.1.15 (Weierstrass) Orice şir mărginit şi monoton este convergent.
Observaţia 9.1.16 Să observăm că dacă (xn ) ⊂ R este un şir monoton crescător, atunci pentru orice n are
loc inegalitatea xn ≤ lim xn . Evident, pentru un şir monoton descrescător, are loc inegalitatea inversă.
146
Propoziţia 9.1.17 Orice şir convergent este mărginit.
În ı̂ncheierea acestei secţiuni reamintim cele şapte cazuri de nedeterminări:
0 ±∞ 0
∞ − ∞, ±∞ · 0, , , 0 , ±∞0 , 1±∞ .
0 ±∞
9.1.2 Serii numerice

În cadrul acestei secţiuni reamintim conceptul de serie numerică, respectiv câteva dintre rezultatele fundamentale
privitoare la acestea.
Definiţia 9.1.18 Fie (an )n∈N un şir de numere reale şi (sn )n∈N , şirul definit prin:
s n = a 0 + a 1 + · · · + an ,
pentru orice n ∈ N. Se numeşte serie de numere reale (sau serie numerică) perechea {(an )n , (sn )n } formată
din şirurile (an )n şi (sn )n ; an se numeşte termenul general al seriei, iar (sn )n se numeşte şirul sumelor
parţiale asociat şirului (an )n .
Vom nota seria prin:
P∞ P ∞
P
an , an sau a0 + a1 + a2 + ... + an + ... Uneori, vom ı̂ntâlni scrierea an , ceea ce ı̂nseamnă că şirul
n=0 n≥0 n=n0
(an ) este definit doar ı̂ncepând cu rangul n0 .
∞
P
Definiţia 9.1.19 Fie an o serie numerică şi (sn ) şirul sumelor parţiale asociat.
n=0
∞
P ∞
P
(i) Seria an se numeşte convergentă (spunem că seria an converge) dacă şirul (sn ) este convergent.
n=0 n=0
∞
P
În acest caz, limita şirului (sn ) se numeşte suma seriei şi se notează prin an .
n=0
∞
P ∞
P
(ii) Seria an se numeşte divergentă (spunem că seria an diverge) dacă nu este convergentă, deci
n=0 n=0
dacă şirul (sn ) este divergent. Dacă limita şirului (sn ) este +∞ sau −∞, atunci spunem că suma seriei este
P∞ ∞
P
+∞ sau −∞ şi se notează an = +∞ sau an = −∞.
n=0 n=0
∞
P
Observaţia 9.1.20 Fie seria an (n0 ∈ N). Dacă din şirul (an ) se elimină sau la şirul (an ) se adaugă un
n=n0
număr finit de termeni, atunci natura seriei nu se schimbă
P (dar, ı̂n caz de convergenţă, suma seriei se modifică).
Astfel, vom face convenţia de a nota o serie prin an atunci când ne va interesa doar natura seriei (nu şi
suma seriei).
∞
P
Teorema 9.1.21 (Condiţia necesară de convergenţă) Dacă seria an este convergentă, atunci lim an =
n=0
0.
Obţinem următoarea consecinţă.
∞
P
Corolarul 9.1.22 Dacă (an ) nu converge la 0, atunci seria an este divergentă.
n=n0
Consideră două exemple de serii remarcabile.

∞
P
Exemplul 9.1.23 Considerăm seria geometrică de raţie q: q n , q ∈ R \ {0}. Dacă q ∈ (−∞, −1], atunci
n=0
seria este divergentă (pentru că termenul general nu tinde la 0). Dacă q ∈ (−1, 1)\{0}, atunci seria este
∞
P ∞
P
1
convergentă şi are suma q n = 1−q , iar dacă q ≥ 1, atunci seria este divergentă şi are suma q n = +∞.
n=0 n=0
P∞ 1
Exemplul 9.1.24 Seria armonică generalizată α
este convergentă dacă α > 1 şi este divergentă dacă
n=1 n
α ≤ 1.
147
∞
P ∞
P
Definiţia 9.1.25 Spunem că două serii an şi bn au aceeaşi natură dacă sunt ı̂n acelaşi timp convergente
n=0 n=0
∞
P ∞
P
sau divergente; vom nota această situaţie prin an ∼ bn .
n=0 n=0
∞
P P
Propoziţia 9.1.26 (Produs cu un scalar) Fie seria an şi λ ∈ R. Dacă λ 6= 0, atunci (λan ) ∼
P P P n=0
an şi, ı̂n caz de convergenţă, avem (λan ) = λ an .
n≥0 n≥0
P P
Propoziţia 9.1.27 (Suma a două serii) Fie seriile an şi bn .
n≥0 P n≥0 P
(i) Dacă ambele serii sunt convergente, atunci şi seria (an + bn ) este convergentă şi (an + bn ) =
P P n≥0
an + bn .
n≥0 n≥0 P P P
(ii) Dacă una dintre seriile an sau bn converge şi cealaltă diverge, atunci seria (an + bn ) diverge.
Observaţia 9.1.28 Dacă sumăm două serii divergente, atunci rezultatul poate fi o serie divergentă sau o serie
∞
P ∞
P P∞ ∞
P
convergentă. Exemple: 1 şi 1 (suma este o serie divergentă), respectiv (−1)n+1 şi (−1)n (suma
n=0 n=0 n=0 n=0
este o serie convergentă).
∞
P
Teorema 9.1.29 (Teorema lui Cauchy de caracterizare) O serie an este convergentă dacă şi numai
n=0
dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N, astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , ∀p ∈ N∗ , |an+1 + an+2 + ... + an+p | < ε.
9.1.3 Criterii de convergenţă a seriilor cu termeni pozitivi

Cele mai importante criterii pentru serii cu termeni pozitivi sunt prezentate ı̂n continuare.
P P
Teorema 9.1.30 Fie an o serie cu termeni pozitivi şi fie (sn ) şirul sumelor sale parţiale. Atunci seria an
este convergentă dacă şi numai dacă (sn ) este majorat.
∞
P
Observaţia 9.1.31 O serie cu termeni pozitivi an (n0 ∈ N) este divergentă dacă şi numai dacă (sn ) este
n=n0
nemajorat, ceea ce este echivalent cu faptul că lim sn = +∞, deci o serie cu termeni pozitivi are ı̂ntotdeauna
sumă ı̂n [0, +∞].
∞
P ∞
P
Teorema 9.1.32 (Criteriul I de comparaţie) Fie an şi bn două serii cu termeni pozitivi şi n0 ∈ N
n=0 n=0
astfel ı̂ncât an ≤ bn , ∀n ≥ n0 .
∞
P ∞
P
(i) Dacă seria bn converge, atunci seria an converge.
n=0 n=0
∞
P ∞
P
(ii) Dacă seria an diverge, atunci seria bn diverge.
n=0 n=0
∞
P ∞
P
Teorema 9.1.33 (Criteriul II de comparaţie) Fie seriile an şi bn şi n0 ∈ N astfel ı̂ncât an >
n=0 n=0
an+1 bn+1
0, bn > 0 şi an ≤ bn pentru orice n ≥ n0 .
∞
P ∞
P
(i) Dacă seria bn este convergentă, atunci seria an este convergentă.
n=0 n=0
∞
P ∞
P
(ii) Dacă seria an este divergentă, atunci seria bn este divergentă.
n=0 n=0
∞
P ∞
P
Teorema 9.1.34 (Criteriul de comparaţie cu limită) Fie an şi bn serii cu termeni pozitivi astfel
n=0 n=0
ı̂ncât bn > 0 pentru orice n ∈ N există limita lim an = λ ∈ [0, +∞].
n→∞ bn
∞
P P∞
(i)Dacă λ ∈ (0, +∞), atunci an ∼ bn .
n=0 n=0
148
∞
P ∞
P ∞
P
(ii) Pentru λ = 0, dacă seria bn converge, atunci seria an converge, iar dacă seria an diverge,
n=0 n=0 n=0
∞
P
atunci seria bn diverge.
n=0
∞
P ∞
P ∞
P
(iii) Pentru λ = +∞, dacă seria an converge, atunci seria bn converge, iar dacă seria bn diverge,
n=0 n=0 n=0
∞
P
atunci seria an diverge.
n=0
∞
P
Corolarul 9.1.35 Fie seria an bn (n0 ∈ N), unde an > 0, bn > 0, ∀n ≥ n0 . Dacă există limita lim bn = λ
n=n0 n→∞
∞
P ∞
P
şi λ ∈ (0, +∞), atunci a n bn ∼ an .
n=0 n=0
P
Teorema 9.1.36 (Criteriul lui Cauchy de condensare) Fie an o serie cu termeni pozitivi astfel ı̂ncât
∞
P ∞
P
şirul (an ) este descrescător. Atunci an ∼ 2n a2n .
n=0 n=0
∞
P
Teorema 9.1.37 (Criteriul radăcinii cu limită) Fie seria an cu termeni pozitivi astfel ı̂ncât există
√ n=0
lim n an = a.
n→∞
∞
P
(i) Dacă a < 1, atunci seria an converge.
n=0
∞
P
(ii) Dacă a > 1, atunci seria an diverge.
n=0
∞
P
Teorema 9.1.38 (Criteriul raportului cu limită) Fie an , o serie cu an > 0 pentru orice n ≥ n0 (n0 ∈ N)
n=0
an+1
astfel ı̂ncât există lim = a.
an
n→∞
P∞
(i) Dacă a < 1, atunci seria an este convergentă.
n=0
P∞
(ii)Dacă a > 1, atunci seria an este divergentă.
n=0
∞
P
Teorema 9.1.39 (Criteriul lui Raabe - Duhamel) Fie an (n0 ∈ N) o serie cu an > 0 pentru orice
n=0
n ≥ n0 astfel ı̂ncât există lim n aan+1
n
− 1 = b.
n→∞
∞
P
(i) Dacă b > 1, atunci seria an converge.
n=0
P∞
(ii)Dacă b < 1, atunci seria an diverge.
n=0
9.1.4 Criterii de convergenţă a seriilor cu termeni oarecare

Pentru serii cu termeni oarecare avem următoarele criterii.
∞
X
Teorema 9.1.40 (Criteriul lui Dirichlet) Fie seria an bn care verifică condiţiile:
n=0
∞
X
(i) seria an are şirul sumelor parţiale (sn ) mărginit;
n=1
(ii) (bn ) este un şir descrescător cu lim bn = 0.
n→∞
∞
P
Atunci seria an bn este convergentă.
n=1
∞
P
Teorema 9.1.41 (Criteriul lui Abel) Fie an bn o serie care verifică condiţiile:
n=0
∞
P
(i) seria an este convergentă;
n=0
149
(ii) (bn ) este un şir monoton şi mărginit.
∞
P
Atunci seria an bn este convergentă.
n=0
Un caz particular al seriilor cu termeni oarecare ı̂l constituie seriile alternante.

∞
X
Definiţia 9.1.42 O serie numerică an se numeşte serie alternată dacă
n=1
an · an+1 < 0, ∀n ≥ 0.
În acest caz, an se mai scrie ı̂n forma an = (−1)n bn pentru orice n ≥ n0 sau an = (−1)n+1 bn pentru orice
n ≥ 0, unde bn > 0 pentru orice n ≥ 0 (se observă că bn = |an | pentru orice n ≥ n0 ).
∞
X
Teorema 9.1.43 (Criteriul lui Leibniz) Fie (−1)n bn o serie alternată (bn > 0, ∀n ≥ 0) astfel ı̂ncât şirul
n=0
∞
X
(bn ) este descrescător şi convergent la 0. Atunci seria (−1)n bn este convergentă.
n=0
9.1.5 Convergenţa absolută a seriilor

∞
P ∞
P
Definiţia 9.1.44 (i) O serie an se numeşte absolut convergentă, dacă seria |an | este convergentă.
n=0 n=0
∞
P ∞
P
(ii) O serie an se numeşte semiconvergentă (sau condiţionat convergentă), dacă seria an este
n=0 n=0
∞
P
convergentă, iar seria |an | este divergentă.
n=0
∞
P ∞
P
Teorema 9.1.45 Dacă o serie an este absolut convergentă, atunci seria an este convergentă.
n=0 n=0
∞
P
Observaţia 9.1.46 Dacă se aplică Criteriul raportului sau cel al radăcinii pentru seria |an | şi aceasta este
n=0
∞
P
divergentă, atunci şi seria an este divergentă (pentru că ı̂n acest caz (an ) nu are limita 0).
n=0
9.1.6 Şiruri şi serii de funcţii

Rezultate fundamentale
Definiţia 9.1.47 Fie D ⊂ R şi fn : D → R, n ∈ N∗ , un şir de funcţii. Spunem că punctul x este punct
de convergenţă pentru şirul de funcţii (fn )n∈N∗ , dacă şirul numeric (fn (x))n∈N∗ este convergent. Mulţimea
punctelor de convergenţă ale şirului (fn )n∈N∗ o vom numi mulţime de convergenţă şi o vom nota cu C.
Fiecărui x ∈ C, putem să-i asociem numărul real notat f (x) = lim fn (x). Această asociere este o funcţie
n→∞
f : C → R, pe care o vom numi limita punctuală a şirului de funcţii (fn )n∈N∗ .
Definiţia 9.1.48 Aşadar, vom spune că şirul de funcţii (fn )n∈N∗ converge punctual la funcţia f pe mulţimea
C, dacă pentru orice x ∈ C, şirul numeric (fn (x))n∈N∗ este convergent la f (x), sau, ı̂ntr-o scriere explicită,
dacă pentru orice x ∈ C şi pentru orice ε > 0, există un rang nε,x ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε,x , să
p
avem |fn (x) − f (x)| < ε. În acest caz vom scrie fn → f .
C
Definiţia 9.1.49 Fie D ⊂ R, f : D → R şi fn : D → R, n ∈ N∗ , un şir de funcţii. Spunem că şirul de funcţii
(fn )n∈N∗ este uniform convergent pe mulţimea A ⊂ D la funcţia f dacă pentru orice ε > 0, există nε ∈ N∗
astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε şi pentru orice x ∈ A, să avem |fn (x) − f (x)| < ε. În acest caz vom scrie
u
fn → f .
A
p p
Observaţia 9.1.50 Dacă fn → f şi A ⊂ C, atunci, ı̂n mod evident, rezultă că fn → f .
C A
u u
Dacă fn → f şi B ⊂ A,atunci, ı̂n mod evident, rezultă că fn → f .
A B
150
Propoziţia 9.1.51 Fie A ⊂ D ⊂ R, f : D → R şi fn : D → R, n ∈ N∗ , un şir de funcţii convergent uniform
la f pe A. Atunci (fn ) converge punctual la f, pe A.
Teorema 9.1.52 (Criteriul lui Cauchy de convergenţă uniformă) Fie D ⊂ R, f : D → R şi fn : D → R,

n ∈ N∗ , un şir de funcţii. Şirul de funcţii (fn ) este uniform convergent pe D dacă şi numai dacă (fn ) este şir
uniform Cauchy pe mulţimea D.
Teorema 9.1.53 (de caracterizare a uniformei convergenţe) Fie A ⊂ D ⊂ R, f : D → R şi fn : D → R,

n ∈ N∗ , un şir de funcţii. Atunci şirul (fn ) converge uniform la f, pe A dacă şi numai dacă
lim (sup |fn (x) − f (x)|) = 0.
n→∞ x∈A
Teorema 9.1.54 (Criteriul majorării) Fie A ⊂ D ⊂ R, f : D → R şi fn : D → R, n ∈ N∗ , un şir de

funcţii. Dacă există un şir (αn ) ⊂ R, convergent la 0, astfel ı̂ncât, pentru orice n ∈ N∗ şi pentru orice x ∈ A,
avem |fn (x) − f (x)| ≤ αn , atunci şirul (fn ) converge uniform la f , pe A.
∞
X
Definiţia 9.1.55 Fie D ⊂ R şi fn : D → R un şir de funcţii. Spunem că seria fn este convergentă simplu
n=0
n
X
sau convergentă punctual pe mulţimea D dacă şirul sumelor parţiale Sn = fk este convergent punctual
k=0
∞
X
pe mulţimea D. Dacă f este limita şirului Sn , atunci f se va numi suma seriei de funcţii fn şi vom nota
n=0
∞
X
aceasta prin fn = f.
n=0
∞
X
Definiţia 9.1.56 Fie D ⊂ R, fn : D → R un şir de funcţii şi A ⊂ D. Spunem că seria de funcţii fn este
n=0
uniform convergentă pe mulţimea A dacă şirul sumelor parţiale (Sn ) este uniform convergent pe A.
Teorema 9.1.57 (Criteriul lui Cauchy de convergenţă uniformă a seriilor de funcţii) Fie D ⊂ R şi
∞
X
fn : D → R. Seria fn este uniform convergentă pe mulţimea A ⊂ D dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0,
n=0
există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε , orice p ∈ N∗ şi orice x ∈ A să aibă loc
|fn+1 (x) + fn+2 (x) + ... + fn+p (x)| < ε.
Teorema 9.1.58 (Criteriul lui Weierstrass) Fie fn : A ⊂ R → R un şir de funcţii. Dacă există o serie
∞
X
numerică convergentă cu termeni pozitivi an astfel ı̂ncât pentru orice n ∈ N şi orice x ∈ A are loc
n=0
|fn (x)| ≤ an ,
∞
X ∞
X
atunci seria de funcţii fn este uniform convergentă pe A şi seria numerică fn (x) este absolut convergentă
n=0 n=0
pentru orice x ∈ A.
Serii de puteri
Definiţia 9.1.59 Fie (an ) un şir de numere reale şi x0 ∈ R. O serie de funcţii de forma
∞
X
an (x − x0 )n = a0 + a1 (x − x0 ) + a2 (x − x0 )2 + ... + an (x − x0 )n + . . .
n=0
se numeşte serie Taylor. În cazul ı̂n care x0 = 0, seria devine

∞
X
an xn = a0 + a1 x + a2 x2 + ... + an xn + ..
n=0
şi se numeşte serie de puteri. Numărul an se numeşte coeficientul termenului de rang n.
151
∞
P
Teorema 9.1.60 (Teorema razei de convergenţă a lui Abel) Fie an xn o serie de puteri. Atunci există
n=0
şi este unic determinat un număr real r ∈ [0, ∞] astfel ı̂ncât:
(i) dacă r > 0, seria este absolut convergentă pe intervalul (−r, r); mai mult ea este uniform convergentă pe
orice interval ı̂nchis şi mărginit [α, β] ⊂ (−r, r), α, β ∈ R(α < β); totodată pentru orice x astfel ı̂ncât |x| > r,
seria diverge;
(ii) dacă r = ∞, atunci seria este absolut convergentă pe R şi uniform convergentă pentru orice submulţime
a lui R;
(iii) dacă r = 0, atunci seria converge doar pentru x = 0.
Numărul r se numeşte raza de convergenţă a seriei, iar (−r, r) intervalul de convergenţă al se-
riei. Teorema precedentă nu precizează nimic ı̂n ceea ce priveşte convergenţa ı̂n extremităţile intervalului de
convergenţă. Studiul ı̂n această situaţie se face de la caz la caz.
∞
P
Teorema 9.1.61 Fie an xn o serie de puteri şi r raza de convergenţă. Dacă seria converge ı̂n x = r (x =
n=0
−r), atunci ea este uniform convergentă pe orice interval ı̂nchis şi mărginit [α, β] ⊂ (−r, r] (respectiv [α, β] ⊂
[−r, r)), α, β ∈ R.
∞
P
Teorema 9.1.62 Fie an xn o serie de puteri, şi să presupunem că există un indice n0 ∈ N astfel ı̂ncât
n=0
|an+1 | 1
an 6= 0, pentru orice n ≥ n0 . Dacă există lim ∈ R, atunci raza de convergenţă este r = |an+1 | , unde
n→∞ |an | lim |an |
n→∞
1 1
0 = +∞ şi ∞ = 0.
P∞
Teorema 9.1.63 (Cauchy-Hadamard) Fie an xn o serie de puteri, r raza sa de convergenţă şi să notăm
p n=0
l = lim n |an |. Atunci r = 0, dacă l = ∞, r = 1l , dacă l ∈ (0, ∞) şi r = ∞, dacă l = 0.
n→∞
9.2 Limite de funcţii şi continuitate

9.2.1 Noţiuni recapitulative de topologie pe dreapta reală
În această secţiuni reamintim noţiuni şi rezultate de topologie pe dreapta reală.
❼ O submulţime a lui R se numeşte deschisă dacă este mulţimea vidă sau dacă este vecinătate pentru orice
punct al său.
❼ O submulţime a lui R se numeşte ı̂nchisă dacă mulţimea sa complementară este deschisă.
❼ Un punct a se numeşte punct interior mulţimii A ⊂ R dacă A este vecinătate a lui a. Notăm cu int A
interiorul lui A (i.e., mulţimea tuturor punctelor interioare lui A).
❼ Un punct a se numeşte punct de acumulare pentru mulţimea A ⊂ R dacă orice vecinătate a lui a are
ı̂n comun cu mulţimea A cel puţin un punct diferit de a. Notăm cu A′ mulţimea derivata a lui A (i.e.,
mulţimea tuturor punctelor de acumulare ale lui A). Un punct a ∈ A \ A′ se numeşte punct izolat al lui
A.
❼ Un punct a se numeşte punct aderent pentru mulţimea A ⊂ R dacă orice vecinătate a lui a are ı̂n comun
cu mulţimea A cel puţin un punct. Notăm cu A aderenţa a lui A (i.e., mulţimea tuturor punctelor
aderente lui A).
❼ O submulţime a lui R se numeşte compactă dacă este mărginită şi ı̂nchisă.
Exemplul 9.2.1 (i) (1, 2) este deschisă şi nu este ı̂nchisă; [1, 2] este ı̂nchisă şi nu este deschisă; (1, 2] nu este
nici ı̂nchisă, nici deschisă; [1, 2] este compactă; [1, ∞) nu este compactă ı̂n R;
(ii) Pentru A = (−1, 2] ∪ {3} , avem int A = (−1, 2) , A = [−1, 2] ∪ {3} , A′ = [−1, 2] , 3 este punct izolat.
Propoziţia 9.2.2 (i) A ⊂ R este deschisă dacă şi numai dacă A = int A.
(ii) A ⊂ R este ı̂nchisă dacă şi numai dacă A = A.
152
Propoziţia 9.2.3 (caracterizarea punctelor aderente cu ajutorul şirurilor) Fie A o submulţime a lui
R. Un punct x ∈ R este aderent mulţimii A dacă şi numai dacă există un şir (xn ) de puncte din A astfel ı̂ncât
xn → x.
Propoziţia 9.2.4 Mulţimea A ⊂ R este ı̂nchisă dacă şi numai dacă limita oricărui şir convergent de puncte
din A aparţine lui A.
Propoziţia 9.2.5 Fie A ⊂ R o mulţime nevidă şi mărginită. Atunci inf A,sup A ∈ A.
Propoziţia 9.2.6 (caracterizarea punctelor de acumulare cu ajutorul şirurilor) Fie A ⊂ R. Un punct

x ∈ R este punct de acumulare pentru mulţimea A dacă şi numai dacă există un şir (xn ) de puncte din A \ {x}
astfel ı̂ncât xn → x.
Propoziţia 9.2.7 Mulţimea A ⊂ R este compactă dacă şi numai dacă din orice şir de elemente din A se poate
extrage un subşir convergent la un punct din A.
9.2.2 Limite de funcţii

Definiţia 9.2.8 Fie A ⊂ R, f : A → R şi a ∈ R punct de acumulare pentru A. Spunem că elementul l ∈ R este
limita funcţiei f ı̂n punctul a, dacă pentru orice V ∈ V(l), există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât dacă x ∈ U ∩ A,
x 6= a, are loc f (x) ∈ V. În acest caz vom scrie lim f (x) = l.
x→a
Teorema 9.2.9 Fie A ⊂ R, f : A → R, l ∈ R şi a ∈ R punct de acumulare pentru A. Următoarele afirmaţii

sunt echivalente:
(i) lim f (x) = l;
x→a
(ii) pentru orice ε > 0, există δε > 0 astfel ı̂ncât dacă |x − a| < δε , x ∈ A, x 6= a are loc |f (x) − l| < ε
(caracterizarea ε − δ);
(iii) pentru orice (xn ) ⊂ A \ {a}, xn → a implică f (xn ) → l (caracterizarea cu şiruri).
Teorema 9.2.10 Fie A ⊂ R, f : A → R, l ∈ R şi a punct de acumulare pentru A. Dacă funcţia f are limita l
ı̂n punctul a, atunci această limită este unică.
Observaţia 9.2.11 Dacă a ∈ A′ şi există două şiruri (x′n ), (x′′n ) ⊂ A \ {a}, x′n → a, x′′n → a astfel ı̂ncât
f (x′n ) → l′ , f (x′′n ) → l′′ şi l′ 6= l′′ , atunci funcţia f nu are limită ı̂n a.
Definiţia 9.2.12 Pentru a ∈ R şi A ⊂ R notăm As = A ∩ (−∞, a] şi Ad = A ∩ [a, ∞). Punctul a se numeşte
punct de acumulare la stânga (respectiv, la dreapta) pentru A, dacă este punct de acumulare pentru
mulţimea As (respectiv, Ad ). Vom nota mulţimea punctelor de acumulare la stânga (respectiv, la dreapta) ale
lui A cu A′s (respectiv, A′d ).
Definiţia 9.2.13 Fie A ⊂ R, f : A → R şi a punct de acumulare la stânga (respectiv, la dreapta) pentru A.
Spunem că elementul l ∈ R este limita la stânga (respectiv, la dreapta) a funcţiei f ı̂n punctul a dacă pentru
orice vecinătate V ∈ V(l) există U ∈ V(a), astfel ı̂ncât dacă x ∈ U ∩ As (respectiv x ∈ U ∩ Ad ), x 6= a, are loc
f (x) ∈ V. În acest caz vom scrie x→a
lim f (x) = l (respectiv x→a
lim f (x) = l).
x<a x>a
Vom mai nota uneori x→a

lim f (x) = ls (sau lim f (x) = ls ) şi x→a
lim f (x) = ld (sau lim f (x) = ld ).
xրa xցa
x<a x>a
Teorema 9.2.14 Fie A ⊂ R, f : A → R, a punct de acumulare la stânga şi la dreapta pentru A şi l ∈ R.
Atunci există lim f (x) = l dacă şi numai dacă există limitele laterale (la stânga şi la dreapta) ale lui f ı̂n a şi
x→a
sunt egale. În acest caz toate cele trei limite sunt egale: x→a
lim f (x) = x→a
lim f (x) = l.
x<a x>a
Teorema 9.2.15 (Criteriul majorării) Fie A ⊂ R, f : A → R, g : A → R şi a ∈ A′ . Dacă există l ∈ R şi

U ∈ V(a) astfel ı̂ncât |f (x) − l| ≤ g(x) pentru orice x ∈ U ∩ A, x 6= a şi lim g(x) = 0, atunci există lim f (x) = l.
x→a x→a
Propoziţia 9.2.16 (proprietatea de inerţie a semnului) Fie A ⊂ R, f : A → R şi a ∈ A′ . Dacă există

lim f (x) = l, l > 0 (respectiv, l < 0), atunci există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, x 6= a, are loc
x→a
f (x) > 0 (respectiv, f (x) < 0).
153
Propoziţia 9.2.17 (trecerea la limită ı̂n inegalităţi) (i) Fie A ⊂ R, f, g : A → R, a ∈ A′ astfel ı̂ncât
există lim f (x) = l1 şi lim g(x) = l2 , unde l1 , l2 ∈ R. Dacă există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ U ∩ A,
x→a x→a
x 6= a, f (x) ≤ g(x) (sau f (x) < g(x)) atunci l1 ≤ l2 .
(ii) Fie A ⊂ R, f : A → R, a ∈ A′ astfel ı̂ncât există lim f (x) = l ∈ R. Dacă există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât
x→a
oricare ar fi x ∈ U ∩ A, x 6= a, α ≤ f (x) ≤ β (sau α < f (x) < β), atunci α ≤ l ≤ β.
Propoziţia 9.2.18 (Operaţii cu limite de funcţii) Fie A ⊂ R. Considerăm funcţiile f, g : A → R cu

limită finită ı̂n punctul a ∈ A′ şi α ∈ R. Atunci funcţiile f + g, αf, f g au limită ı̂n a şi au loc relaţiile:
(i) lim (f (x) + g(x)) = lim f (x) + lim g(x),
x→a x→a x→a
(ii) lim (αf (x)) = α lim f (x),
x→a x→a
(iii) lim (f (x)g(x)) = lim f (x) lim g(x).
x→a x→a x→a
(iv) dacă, ı̂n plus, lim g(x) 6= 0, atunci există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ U ∩ A, x 6= a, avem
x→a
f
g(x) 6= 0, iar funcţia g are limita ı̂n a şi
f (x) lim f (x)

lim = x→a .
x→a g(x) lim g(x)
x→a
Propoziţia 9.2.19 Fie A ⊂ R, f : A → R şi a ∈ A′ . Dacă există lim f (x) = l ∈ R, atunci există U ∈ V(a)
x→a
astfel ı̂ncât f este mărginită pe U ∩ A (adică există M > 0 astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, are loc
|f (x)| ≤ M ).
Teorema 9.2.20 Fie A ⊂ R, f, g : A → R şi a ∈ A′ . Dacă lim f (x) = 0 şi există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât g este
x→a
mărginită pe U ∩ A, atunci există lim f (x)g(x) = 0.
x→a
Definiţia 9.2.21 Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A′ . Spunem că funcţia f are limita +∞ (respectiv, −∞) ı̂n
punctul a, dacă pentru orice V ∈ V(+∞) (respectiv, V ∈ V(−∞)), există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât pentru orice
x ∈ U ∩ A, x 6= a, are loc f (x) ∈ V. În acest caz vom scrie lim f (x) = +∞ (respectiv, lim f (x) = −∞).
x→a x→a
Teorema 9.2.22 Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A′ . Atunci există lim f (x) = +∞ (respectiv, lim f (x) = −∞),
x→a x→a
dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există δε > 0, astfel ı̂ncât dacă |x − a| < δε , x ∈ A, x 6= a are loc
f (x) > ε (respectiv, f (x) < −ε).
Definiţia 9.2.23 Spunem că +∞ este punct de acumulare pentru A ⊂ R dacă există un şir de elemente
din A cu limita +∞, ceea ce este echivalent cu a spune că A este nemărginită superior. Analog, spunem că
−∞ este punct de acumulare pentru A ⊂ R dacă există un şir de elemente din A cu limita −∞, ceea ce este
echivalent cu a spune că A este nemărginită inferior.
Definiţia 9.2.24 Fie f : A → R, A ⊂ R, astfel ı̂ncât +∞ (respectiv, − ∞) este punct de acumulare pentru
A. Spunem că elementul l ∈ R este limita funcţiei f la +∞ (respectiv, −∞), dacă pentru orice V ∈ V(l),
există U ∈ V(∞) (respectiv, U ∈ V(−∞)) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, are loc f (x) ∈ V. În acest caz
vom scrie lim f (x) = l (respectiv, lim f (x) = l).
x→∞ x→−∞
Teorema 9.2.25 Fie l ∈ R, f : A → R, A ⊂ R, astfel ı̂ncât +∞ (respectiv, −∞) este punct de acumulare
pentru A. Atunci există lim f (x) = l (respectiv, lim f (x) = l) dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există
x→+∞ x→−∞
δε > 0, astfel ı̂ncât dacă x > δε (respectiv, x < −δε ), x ∈ A are loc
|f (x) − l| < ε.
Definiţia 9.2.26 Fie f : A → R, A ⊂ R, astfel ı̂ncât +∞ (respectiv, − ∞) este punct de acumulare pentru
A. Spunem că limita funcţiei f la +∞ (respectiv, −∞) este +∞, dacă pentru orice V ∈ V (+∞) , există
U ∈ V (+∞) (respectiv, U ∈ V (−∞)) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, are loc f (x) ∈ V. În acest caz vom
scrie lim f (x) = +∞ (respectiv, lim f (x) = +∞).
x→+∞ x→−∞
154
Teorema 9.2.27 Fie f : A → R, A ⊂ R, astfel ı̂ncât +∞ (respectiv, −∞) este punct de acumulare pentru A.
Atunci există lim f (x) = +∞ (respectiv lim f (x) = +∞) dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există
x→+∞ x→−∞
δε > 0, astfel ı̂ncât dacă x > δε (respectiv, x < −δε ), x ∈ A are loc f (x) > ε.
Definiţii şi rezultate similare, uşor de reprodus, au loc pentru situaţiile
lim f (x) = −∞ şi lim f (x) = −∞.
x→+∞ x→−∞
Propoziţia 9.2.28 Fie f, g : A → R, A ⊂ R, a ∈ A′ şi există lim f (x) = +∞ (respectiv, lim g(x) = −∞).
x→a x→a
Dacă există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ U ∩ A, x 6= a, f (x) ≤ g(x), atunci există lim g(x) = +∞
x→a
(respectiv, lim f (x) = −∞).
x→a
9.2.3 Funcţii continue

Definiţia 9.2.29 Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A. Spunem că funcţia f este continuă ı̂n punctul a dacă
oricare ar fi V ∈ V(f (a)), există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, are loc f (x) ∈ V.
Dacă f nu este continuă ı̂n a, vom spune că f este discontinuă ı̂n a sau că a este punct de discontinuitate
al funcţiei f .
Teorema 9.2.30 Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A. Dacă a ∈ A′ , atunci f este continuă ı̂n a dacă şi numai
dacă există lim f (x) = f (a).
x→a
Observaţia 9.2.31 Dacă a este un punct izolat al lui A, atunci definiţia de mai sus este automat satisfăcută,
deci f este continuă ı̂n a.
Teorema 9.2.32 (de caracterizare a continuităţii ı̂ntr-un punct) Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A.

Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este continuă ı̂n a;
(ii) pentru orice ε > 0, există δ > 0, astfel ı̂ncât dacă |x − a| < δ, x ∈ A, are loc |f (x) − f (a)| < ε
(caracterizarea ε − δ);
(iii) pentru orice (xn ) ⊂ A, xn → a implică f (xn ) → f (a) (caracterizarea cu şiruri).
Definiţia 9.2.33 Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A. Spunem că funcţia f este continuă la stânga (respectiv,
la dreapta) ı̂n punctul a, dacă oricare ar fi V ∈ V(f (a)), există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât dacă x ∈ U ∩ As
(respectiv, x ∈ U ∩ Ad ) are loc f (x) ∈ V.
Propoziţia 9.2.34 Fie A ⊂ R şi a ∈ A, punct de acumulare la stânga (respectiv, la dreapta) pentru A. Funcţia
f : A → R, este continuă la stânga (respectiv, la dreapta) ı̂n a, dacă şi numai dacă există x→a
lim f (x) = f (a)
x<a
lim f (x) = f (a)).
(respectiv, x→a
x>a
Teorema 9.2.35 Fie f : I → R, I ⊂ R, I interval deschis şi a ∈ I. Atunci f este continuă ı̂n a dacă şi numai
dacă f este continuă la stânga şi la dreapta ı̂n a.
Propoziţia 9.2.36 Fie f : A → R şi a ∈ A. Dacă f este continuă ı̂n a şi f (a) 6= 0, atunci există o vecinătate
U a lui a astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, f (x) are acelaşi semn cu f (a).
Definiţia 9.2.37 Spunem că funcţia f : A → R, A ⊂ R este continuă (pe A), dacă f este continuă ı̂n orice
punct a ∈ A.
Definiţia 9.2.38 Fie I ⊂ R un interval şi fie f : I → R. Un punct de discontinuitate a ∈ I se numeşte punct
de discontinuitate de specia I pentru f dacă există limitele laterale ale lui f ı̂n a şi sunt finite. În caz
contrar, vom spune că a este punct de discontinuitate de specia a II-a pentru f .
Teorema 9.2.39 (de caracterizare a continuităţii globale) Fie f : R → R. Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(i) f este continuă pe R;
(ii) pentru orice mulţime deschisă D ⊂ R, f −1 (D) este mulţime deschisă;
(iii) pentru orice mulţime ı̂nchisă F ⊂ R, f −1 (F ) este mulţime ı̂nchisă.
155
Propoziţia 9.2.40 (operaţii algebrice cu funcţii continue) Dacă f, g : A → R sunt funcţii continue pe
mulţimea A ⊂ R şi λ ∈ R, atunci:
(i) f ± g, λf sunt funcţii continue pe A;
(ii) f · g este continuă pe A;
(iii) fg este continuă pe mulţimea A \ {x ∈ A | g(x) = 0};
(iv) |f |, min f, g, max f, g sunt funcţii continue pe A.
Propoziţia 9.2.41 (compunerea funcţiilor continue) Fie A, B ⊂ R şi f : A → B, g : B → R.

(i) Dacă f este continuă ı̂n a ∈ A, iar g este continuă ı̂n f (a), atunci g ◦ f este continuă ı̂n a.
(ii) Dacă f este continuă pe A, iar g este continuă pe B, atunci g ◦ f este continuă pe A.
Teorema 9.2.42 Fie A ⊂ R, a ∈ A′ şi f : A\{a} → R. Dacă există lim f (x) = l ∈ R, atunci funcţia fe : A → R,
x→a
(
f (x), x ∈ A \ {a}
fe(x) =
l, x=a
este continuă ı̂n a (fe se numeşte prelungirea prin continuitate a funcţiei f ).
Teorema 9.2.43 (discontinuităţile funcţiilor monotone) Fie I ⊂ R un interval deschis. Dacă f : I → R,

este o funcţie monotonă pe I, atunci punctele sale de discontinuitate sunt de specia I.
Propoziţia 9.2.44 Dacă A ⊂ R este o mulţime compactă şi f : A → R este continuă, atunci f (A) este
compactă.
Teorema 9.2.45 (Weierstrass) Dacă f : K ⊂ R → R este continuă şi K este o mulţime compactă, atunci f
este mărginită pe K (i.e., f (K) este o mulţime mărginită) şi ı̂şi atinge marginile, adică există a, b ∈ K, astfel
ı̂ncât
sup f (x) = f (a) şi inf f (x) = f (b).
x∈K x∈K
Definiţia 9.2.46 Fie A ⊂ R. O funcţie f : A → R se numeşte uniform continuă pe mulţimea B ⊂ A dacă

pentru orice ε > 0, există δ > 0 astfel ı̂ncât
∀x, y ∈ B cu |x − y| < δ, are loc |f (x) − f (y)| < ε.
Observaţia 9.2.47 Să vedem mai ı̂ntâi ce ar ı̂nsemna faptul că o funcţie nu este uniform continuă pe mulţimea
A. Negând definiţia de mai sus, avem că f nu este uniform continuă pe A dacă şi numai dacă există ε > 0 şi
(xn ), (yn ) ⊂ A astfel ı̂ncât xn − yn → 0 şi |f (xn ) − f (yn )| ≥ ε pentru orice n.
Observaţia 9.2.48 Fie A ⊂ R şi f : A → R o funcţie uniform continuă pe A. Fie B ⊂ A. Atunci:

(i) f este continuă pe A;
(ii) f este uniform continuă şi pe mulţimea B.
Teorema 9.2.49 (Cantor) Dacă f : A ⊂ R → R este continuă, iar A este compactă, atunci f este uniform
continuă pe A.
astfel ı̂ncât:
|f (x) − f (y)| ≤ L|x − y|,
Propoziţia 9.2.51 Dacă f : A ⊂ R → R este lipschitziană, atunci f este uniform continuă pe A, deci, ı̂n
particular, continuă pe A.
Teorema 9.2.52 Fie A ⊂ R mărginită şi f : A → R continuă pe A. Funcţia f este uniform continuă pe A
dacă şi numai dacă f se poate prelungi prin continuitate la A.
Propoziţia 9.2.53 Fie I ⊂ R, I interval. Dacă funcţia f : I → R este continuă şi a, b ∈ I, a < b, astfel ı̂ncât
f (a)f (b) < 0, atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (c) = 0.
156
Definiţia 9.2.54 Fie I ⊂ R, un interval. Spunem că o funcţie f : I → R, are proprietatea lui Darboux
dacă pentru orice a, b ∈ I, a < b şi orice λ ı̂ntre f (a) şi f (b), există cλ ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (cλ ) = λ.
Teorema 9.2.55 Fie I ⊂ R, un interval. Funcţia f : I → R are proprietatea lui Darboux dacă şi numai dacă
pentru orice interval J ⊂ I, f (J) este interval.
Teorema 9.2.56 Fie I ⊂ R, I interval. Dacă f : I → R este continuă, atunci f are proprietatea lui Darboux.
Propoziţia 9.2.57 Fie I ⊂ R, I interval. dacă f : I → R este continuă, atunci f (I) este interval.
Observaţia 9.2.58 (i) Din cele de mai sus, următoarea aserţiune este evidentă. Fie un interval I ⊂ R. Dacă
funcţia f : I → R este continuă şi a, b ∈ I, a < b, astfel ı̂ncât f (a)f (b) ≤ 0, atunci există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
f (c) = 0.
(ii) Fie a, b ∈ R, a < b. Dacă f : [a, b] → [a, b] este continuă, atunci există x ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x) = x
(adică f admite punct fix).
Teorema 9.2.59 (Rowe) Fie f : R → R. Funcţia f este continuă dacă şi numai dacă are proprietatea lui
Darboux şi pentru orice y ∈ R, f −1 (y) este mulţime ı̂nchisă.
Propoziţia 9.2.60 (discontinuităţile unei funcţii cu proprietatea lui Darboux) Fie un interval I ⊂
R. Dacă f : I → R are proprietatea lui Darboux, atunci f poate avea doar discontinuităţi de specia a II-
a.
Teorema 9.2.61 Fie I ⊂ R un interval. Dacă f : I → R are proprietatea lui Darboux şi f este monotonă,
atunci f este continuă.
Propoziţia 9.2.62 Fie I ⊂ R un interval. Dacă f : I → R este injectivă şi are proprietatea lui Darboux,
atunci f este strict monotonă pe I şi continuă.
Corolarul 9.2.63 Fie I ⊂ R, I interval. Dacă f : I → R este injectivă şi continuă, atunci f este strict
monotonă pe I.
Teorema 9.2.64 (de continuitate a funcţiei inverse) Fie un interval I ⊂ R şi

f : I → J continuă, unde J := f (I). Atunci f este bijectivă dacă şi numai dacă este strict monotonă. În acest
caz f −1 : J → I este continuă.
9.2.4 Limite fundamentale de şiruri şi de funcţii

Reamintim unele limite fundamentale pentru şiruri numerice.
❼ Fie P (n) = ap np + ap−1 np−1 + ... + a1 n + a0 , Q(n) = bs ns + bs−1 ns−1 + ... + b1 n + b0 , unde p, s ∈ N,
ai , bj ∈ R, ∀i = 1, p, ∀j = 1, s, ap 6= 0, bs 6= 0. Atunci

+∞ · sgn(ap ), dacă p 6= 0;
lim P (n) =
a0 , dacă p = 0.
şi 
0, dacă s > p
P (n)  ap
lim = , dacă s = p
Q(n)  bs a
+∞ · sgn( bsp ), dacă s < p.
❼ Fie a ∈ R. Atunci 

 0, dacă a ∈ (−1, 1),

1, dacă a = 1,
lim an =

 +∞, dacă a > 1,

nu există, dacă a ≤ −1.
Este de remarcat că, totuşi, dacă a < −1, lim a1n = 0.
√
❼ lim n a = 1 pentru orice a > 0;
√
❼ lim n n = 1;
157
k
❼ lim nan = 0 pentru orice a cu |a| > 1 şi orice k ∈ R;
❼ lim lnnkn = 0, ∀k > 0;

n
❼ lim an! = 0, ∀a > 0.
În plus, pentru funcţii, au loc următoarele limite fundamentale:

❼ lim ak xk + ak−1 xk−1 + · · · + a1 x + a0 = sgn (ak ) · lim xk , unde k ∈ N∗ , ai ∈ R, pentru 0 ≤ i ≤ k
x→±∞ x→±∞
şi ak 6= 0;

 0,

ak
dacă p > k
bk , dacă p = k
k k−1
❼ lim abkpxxp+a
+b
k−1 x
x
+···+a1 x+a0
p−1 +···+b x+b =
x→±∞ p−1 1 0 
 sgn ak · lim xk−p ,
bp dacă p < k,
x→±∞
unde k, p ∈ N, ai , bj ∈ R, pentru 0 ≤ i ≤ k, 0 ≤ j ≤ p şi ak , bp 6= 0;


 0, a ∈ (−1, 1)

1, a=1
❼ lim ax = ;
x→∞ 
 +∞, a>1

nu există, a ≤ −1
❼ lim (1 + x1 )x = e;
x→∞
1
❼ lim (1 + x) x = e;
x→0
❼ lim ln(1+x)
x = 1;
x→0
x
❼ lim a x−1 = ln a, a > 0;
x→0
❼ lim sinx x = 1;
x→0
❼ lim tgxx = 1;
x→0
❼ lim arcsin
x
x
= 1;
x→0
❼ lim arctg
x
x
= 1;
x→0
❼ lim ln x
= 0;
x→∞ x
xn
❼ lim x = 0, n ∈ N, a > 1;
x→∞ a
❼ lim ln x = +∞; lim ln x = −∞;

x→∞ xց0
❼ lim arctg x = π/2; lim arctg x = −π/2;

x→∞ x→−∞
❼ lim tg x = +∞; lim tg x = −∞;

x→π/2,x<π/2 x→π/2,x>π/2
❼ dacă a > 1, atunci lim loga x = +∞, lim loga x = −∞;

x→∞ xց0
❼ dacă a ∈ (0, 1), atunci lim loga x = −∞, lim loga x = +∞;
x→∞ xց0
❼ lim ln x
= 0, lim ln x
α = 0 (α > 0);
x→∞ x x→∞ x
❼ lim xα ln x = 0 (α > 0);

xց0
xn
❼ lim x = 0 (n ∈ N, a > 1).
x→∞ a
158
9.3 Calcul diferenţial
9.3.1 Noţiuni şi rezultate recapitulative
Definiţia 9.3.1 Fie A ⊂ R, f : A → R şi a ∈ A′ ∩A. Spunem că f are derivată ı̂n punctul a dacă există limita
f (x) − f (a)
lim ∈ R.
x→a x−a
Vom nota această limită cu f ′ (a). Dacă limita de mai sus este finită, atunci spunem că f este derivabilă ı̂n
a.
Definiţia 9.3.2 Fie A ⊂ R. Spunem că funcţia f : A → R este derivabilă pe mulţimea D ⊂ A, dacă f este
derivabilă ı̂n fiecare punct din D.
Funcţia notată prin f ′ , f ′ : D → R, care asociază fiecărui punct x ∈ D valoarea f ′ (x) se numeşte derivata
funcţiei f pe mulţimea D.
Definiţia 9.3.3 Fie A ⊂ R. Spunem că funcţia f : A → R are derivată la stânga ı̂n punctul a ∈ A′s ∩ A
lim f (x)−f
dacă există ı̂n R limita x→a x−a
(a)
. Vom nota această limită cu fs′ (a). Dacă fs′ (a) ∈ R, vom spune că f este
x<a
derivabilă la stânga ı̂n a. Analog se definesc noţiunile de derivată la dreapta ı̂n a şi funcţie derivabilă
la dreapta ı̂n a.
Teorema 9.3.4 Fie A ⊂ R. Funcţia f : A → R este derivabilă ı̂n punctul a ∈ A′s ∩ A′d ∩ A dacă şi numai dacă
f este derivabilă la stânga şi la dreapta ı̂n a şi fs′ (a) = fd′ (a). În acest caz derivatele laterale sunt egale şi cu
f ′ (a).
Propoziţia 9.3.5 Fie A ⊂ R. Dacă funcţia f : A → R este derivabilă ı̂n punctul a ∈ A ∩ A′ , atunci f este
continuă ı̂n a.
Observaţia 9.3.6 Reciproca propoziţiei anterioare nu este adevărată. De exemplu, funcţia f : R → R, f (x) =
|x| este continuă ı̂n punctul x = 0, dar nu este derivabilă ı̂n acest punct pentru că fs′ (0) = −1 şi fd′ (0) = 1.
Definiţia 9.3.7 Fie f : A ⊂ R → R.

(i) Punctul x0 ∈ A este punct de ı̂ntoarcere al graficului lui f dacă f este continuă ı̂n x0 şi fd′ (x0 ) = +∞,
iar fs′ (x0 ) = −∞ (sau invers).
(ii) Punctul x0 ∈ A este punct unghiular al graficului lui f dacă f este continuă ı̂n x0 şi există ambele
derivate laterale ale lui f ı̂n x0 , cel puţin una dintre ele fiind finită, dar f nu este derivabilă ı̂n x0 (semitangentele
la stânga şi la dreapta ı̂n x0 la graficul lui f formează un unghi α ∈ (0, π)).
Definiţia 9.3.8 Fie I ⊂ R un interval. O funcţie f : I → R se numeşte:

f (λx + (1 − λ)y) ≤ λf (x) + (1 − λ)f (y), ∀x, y ∈ I, ∀λ ∈ [0, 1];
f (λx + (1 − λ)y) < λf (x) + (1 − λ)f (y), ∀x, y ∈ I, x 6= y, ∀λ ∈ (0, 1);

Înainte de prezenta o teoremă de caracterizare a funcţiilor convexe (respectiv concave) cu ajutorul derivabi-
lităţii, reamintim aici următoarele concepte.
Definiţia 9.3.9 Fie I ⊂ R un interval deschis. Spunem că funcţia f : I → R este derivabilă de două ori
ı̂n punctul a ∈ I, dacă f este derivabilă ı̂ntr-o vecinătate a punctului a şi funcţia derivată f ′ este derivabilă ı̂n
a. În acest caz, derivata lui f ′ ı̂n a se numeşte derivata a doua a lui f ı̂n a şi se notează f ′′ (a). În general,
spunem că f este de n ori derivabilă ı̂n a ∈ I (n ∈ N, n ≥ 2) dacă f este derivabilă de (n − 1) ori ı̂ntr-o
(n−1)
vecinătate a punctului a şi funcţia f (n−1) este derivabilă ı̂n a. În acest caz, derivata lui f ı̂n a se numeşte
derivata de ordin n a lui f ı̂n a şi se notează f (n) (a).
159
Definiţia 9.3.10 Fie I ⊂ R un interval deschis şi f : I → R.
(i) Spunem că f este de clasă C n pe I (n ∈ N∗ ) dacă f este de n ori derivabilă pe I, iar derivata de ordin
n, f (n) , este continuă pe I. Notăm, pentru n ∈ N∗ ,
C n (I) = {f : I → R | f este de clasă C n pe I},
şi, prin convenţie,

C 0 (I) = {f : I → R | f continuă pe I}.
(ii) Spunem că f este de clasă C ∞ pe I dacă f este derivabilă de orice ordin pe I. Vom nota
C ∞ (I) = {f : I → R | f este de clasă C ∞ pe I}.
Teorema 9.3.11 Fie I ⊂ R un interval deschis şi o funcţie f : I → R derivabilă de două ori pe I. Dacă f ′′ ≥ 0
(respectiv f ′′ > 0) pe un interval, atunci f este convexă (respectiv strict convexă) pe acel interval (graficul ,,ţine
apa”). Dacă f ′′ ≤ 0 (respectiv f ′′ < 0) pe un interval, atunci f este concavă (respectiv strict concavă) pe acel
interval (graficul ,,nu ţine apa”).
Definiţia 9.3.12 Fie I ⊂ R un interval şi f : I → R. Punctul x0 ∈ int I se numeşte punct de inflexiune al
funcţiei f dacă sunt ı̂ndeplinite următoarele condiţii:
(i) f este continuă ı̂n x0 ;
(ii) f are derivată (finită sau infinită) ı̂n x0 ;
(iii) f ı̂şi schimbă convexitatea ı̂n x0 .
Propoziţia 9.3.13 Fie A ⊂ R. Dacă funcţia f : A → R este derivabilă ı̂n punctul a ∈ A′ ∩ A, atunci f este
continuă ı̂n a.
Propoziţia 9.3.14 (Operaţii cu funcţii derivabile) Fie f, g : A → R, α ∈ R şi a ∈ A ∩ A′ . Dacă f şi g

sunt derivabile ı̂n a, atunci funcţiile f + g, αf, f · g sunt derivabile ı̂n a şi
(f + g)′ (a) = f ′ (a) + g ′ (a);

(αf )′ (a) = αf ′ (a);
(f · g)′ (a) = f ′ (a)g(a) + f (a)g ′ (a).
f
Dacă, ı̂n plus, g(a) 6= 0, atunci funcţia g este derivabilă ı̂n a şi
′
f f ′ (a)g(a) − f (a)g ′ (a)
(a) = .
g g 2 (a)
Propoziţia 9.3.15 (Derivabilitatea funcţiilor compuse) Fie I, J ⊂ R intervale.

Dacă funcţia f : I → J este derivabilă ı̂n a ∈ I, iar funcţia g : J → R este derivabilă ı̂n punctul b := f (a) ∈ J,
atunci compunerea lor, g ◦ f, este derivabilă ı̂n a şi (g ◦ f )′ (a) = g ′ (f (a))f ′ (a).
Teorema 9.3.16 (Derivabilitatea funcţiei inverse) Fie I, J ⊂ R, I, J intervale şi funcţia f : I → J, con-
tinuă şi bijectivă. Dacă f este derivabilă ı̂n a ∈ I şi f ′ (a) 6= 0, atunci funcţia inversă, f −1 , este derivabilă ı̂n
b = f (a) ∈ J şi (f −1 )′ (b) = f ′1(a) .
Definiţia 9.3.17 Fie A ⊂ R şi f : A → R. Spunem că a ∈ A este punct de minim (respectiv, maxim) local
pentru f dacă există o vecinătate V a punctului a astfel ı̂ncât f (a) ≤ f (x) (respectiv, f (a) ≥ f (x)), pentru orice
x ∈ A ∩ V. Punctele de maxim sau de minim local pentru f se numesc puncte de extrem local ale lui f .
Dacă f (a) ≤ f (x) (respectiv, f (a) ≥ f (x)) pentru orice x ∈ A, se mai spune că a este punct de minim
(respectiv, maxim) absolut (sau global) pentru f pe A.
Teorema 9.3.18 (Fermat) Fie I ⊂ R un interval şi a ∈ int I. Dacă f : I → R este derivabilă ı̂n a, iar a este
punct de extrem local pentru f, atunci
f ′ (a) = 0.
Teorema 9.3.19 (Rolle) Fie a, b ∈ R, a < b şi f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b], derivabilă pe (a, b),
astfel ı̂ncât f (a) = f (b). Atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f ′ (c) = 0.
160
Teorema 9.3.20 (Lagrange) Fie a, b ∈ R, a < b şi f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b] şi derivabilă pe
(a, b). Atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f (b) − f (a) = f ′ (c)(b − a).
Propoziţia 9.3.21 (consecinţe ale Teoremei lui Lagrange privind monotonia) Fie I ⊂ R un interval şi
f : I → R derivabilă pe I.
(i) Dacă f ′ (x) = 0 pentru orice x ∈ I, atunci f este constantă pe I.
(ii) Dacă f ′ (x) > 0 (respectiv, f ′ (x) ≥ 0) pentru orice x ∈ I, atunci f este strict crescătoare (respectiv,
crescătoare) pe I.
(iii) Dacă f ′ (x) < 0 (respectiv, f ′ (x) ≤ 0), pentru orice x ∈ I, atunci f este strict descrescătoare (respectiv,
descrescătoare) pe I.
Propoziţia 9.3.22 (consecinţa Teoremei lui Lagrange privitoare la existenţa derivatei ı̂ntr-un
punct) Fie I ⊂ R un interval, a ∈ I şi f : I → R o funcţie continuă. Dacă f este derivabilă pe I \ {a} şi există
lim f ′ (x) (finită sau infinită), atunci există derivata funcţiei f ı̂n a şi f ′ (a) = lim f ′ (x).
x→a x→a
Observaţia 9.3.23 Precizăm că un rezultat asemănător are loc şi pentru situaţia derivatelor laterale.
Observaţia 9.3.24 Conform rezultatului precedent, dacă există şi este finită lim f ′ (x), atunci f este derivabilă
x→a
ı̂n a şi funcţia derivată este continuă ı̂n a.
astfel ı̂ncât:
|f (x) − f (y)| ≤ L|x − y|,
Propoziţia 9.3.26 (consecinţa Teoremei lui Lagrange privitoare la proprietatea Lipschitz) Fie I ⊂
R un interval şi f : I → R o funcţie derivabilă. Funcţia f este lipschitziană pe I dacă şi numai dacă f ′ este
mărginită pe I (caz ı̂n care constanta Lipschitz coincide cu constanta de mărginire a lui |f ′ |).
Propoziţia 9.3.27 (Darboux) Fie I ⊂ R un interval. Dacă f : I → R este o funcţie derivabilă pe I, atunci
derivata sa are proprietatea lui Darboux.
Propoziţia 9.3.28 (şirul lui Rolle) Fie I ⊂ R un interval şi f : I → R o funcţie derivabilă. Dacă x1 , x2 ∈ I,
x1 < x2 sunt rădăcini consecutive ale derivatei f ′ (adică f ′ (x1 ) = 0, f ′ (x2 ) = 0 şi, pentru orice x ∈ (x1 , x2 ),
f ′ (x) 6= 0), atunci:
(i) dacă f (x1 )f (x2 ) < 0, atunci ecuaţia f (x) = 0 are exact o rădăcină ı̂n intervalul (x1 , x2 );
(ii) dacă f (x1 )f (x2 ) > 0, atunci ecuaţia f (x) = 0 nu are nicio rădăcină ı̂n intervalul (x1 , x2 ).
Teorema 9.3.29 (Cauchy, de eliminare a unor nedeterminări) Fie I ⊂ R un interval şi f, g : I → R,

a ∈ I, care verifică condiţiile:
(i) f (a) = g(a) = 0;
(ii) f, g sunt derivabile ı̂n a;
(iii) g ′ (a) 6= 0.
f (x) f ′ (a)
lim = ′ .
x→a g(x) g (a)
Teorema 9.3.30 (Regula lui L’Hôpital) Fie f, g : (a, b) → R, cu −∞ ≤ a < b ≤ ∞. Dacă:

(i) f, g sunt derivabile pe (a, b), cu g ′ 6= 0 pe (a, b);
′
(ii) există lim fg′ (x)
(x)
= L ∈ R;
x→a
x>a
(iii) lim f (x) = lim g(x) = 0 sau
x→a x→a
x>a x>a
(iii)’ lim g(x) = ∞,
x→a
x>a
atunci există lim fg(x)
(x)
= L.
x→a
x>a
161
Teorema 9.3.31 (Cauchy, generalizare) Fie n ∈ N, n ≥ 2, I ⊂ R un interval deschis, a ∈ I şi f, g : I → R
care verifică condiţiile:
(i) f (a) = g(a) = 0;
(ii) f, g sunt derivabile de n ori ı̂n a;
(iii) f (k) (a) = g (k) (a) = 0 pentru orice k = 1, 2, ..., n − 1.
(iv) g (n) (a) 6= 0.
f (x) f (n) (a)

lim = (n) .
x→a g(x) g (a)
Teorema 9.3.32 (Formula lui Taylor cu restul lui Peano) Fie I ⊂ R un interval deschis şi n ∈ N∗ . Dacă
f : I → R este o funcţie de n ori derivabilă ı̂n a ∈ I, atunci există o funcţie α : I → R cu proprietatea
lim α(x) = α(a) = 0, astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ I,
x→a
f ′ (a) f ′′ (a)
f (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + ...
1! 2!
f (n) (a) (x − a)n
+ (x − a)n + α(x) ,
n! n!
n
unde restul de ordin n este α(x) (x−a) n! şi se notează Rn (x) , iar polinomul Taylor de ordin n asociat
n
lui f ı̂n a este Tf,a (x)) = f (x) − Rn (x) .
Observaţia 9.3.33 Comportarea lui Rn măsoară gradul de aproximare al funcţiei f prin polinomul Taylor ı̂n
jurul lui a.
Teorema 9.3.34 (puncte de extrem) Fie I ⊂ R un interval deschis, f : I → R o funcţie de n ori derivabilă
ı̂n a ∈ I (n ∈ N, n ≥ 2), astfel ı̂ncât
f ′ (a) = 0, f ′′ (a) = 0, ..., f (n−1) (a) = 0, f (n) (a) 6= 0.
Au loc următoarele implicaţii:

(i) dacă n este par, atunci a este punct de extrem, mai exact: punct de maxim local dacă f (n) (a) < 0 şi
punct de minim local dacă f (n) (a) > 0.
(ii) dacă n este impar, atunci a nu este punct de extrem.
Teorema 9.3.35 (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie I ⊂ R un interval deschis, a ∈ I şi
n ∈ N. Dacă f : I → R este o funcţie de (n + 1) ori derivabilă pe I, atunci pentru orice x ∈ I, x 6= a există
c ∈ (x, a) sau c ∈ (a, x) astfel ı̂ncât
f ′ (a) f ′′ (a)
f (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + ...
1! 2!
f (n) (a) f (n+1) (c)
+ (x − a)n + (x − a)n+1 .
n! (n + 1)!
Particularizând a = 0 se obţine formula lui MacLaurin.
Propoziţia 9.3.36 (Formula lui MacLaurin) Fie I ⊂ R un interval deschis, 0 ∈ I şi n ∈ N. Dacă f : I →
R este o funcţie de (n + 1) ori derivabilă pe I, atunci pentru orice x ∈ I, x 6= 0 există c ∈ (x, 0) sau c ∈ (0, x)
astfel ı̂ncât
f ′ (0) f ′′ (0) 2
f (x) = f (0) + x+ x + ...
1! 2!
f (n) (0) n f (n+1) (c) n+1
+ x + x .
n! (n + 1)!
9.3.2 Derivate
162
Tabela 9.1: Tabelul de derivare al funcţiilor elementare
f (x) f ′ (x) Domeniul de derivabilitate
1. c, c ∈ R constantă 0 R
2. x n , n ∈ N∗ nxn−1 R
3. xα , cu α ∈ R αxα−1 cel puţin (0, ∞)
4. ex ex R
5. ax , cu a ∈ (0, ∞) \ {1} ax ln a R
1
6. ln x (0, ∞)
x
1
7. loga x, cu a ∈ (0, ∞) \ {1} (0, ∞)
x ln a
8. sin x cos x R
9. cos x − sin x R
1 (2k + 1)π
10. tg x x 6= ,k ∈ Z
cos2 x 2
1
11. ctg x − x 6= kπ, k ∈ Z
sin2 x
163
f (x) f ′ (x) Domeniul de derivabilitate
1
12. arcsin x √ (−1, 1)
1 − x2
1
13. arccos x −√ (−1, 1)
1 − x2
1
14. arctg x R
x2 + 1
1
15. arcctg x − R
x2 +1
9.4 Calcul integral

9.4.1 Noţiuni şi rezultate recapitulative referitoare la integrala Riemann
Fie a, b ∈ R, a < b.
Definiţia 9.4.1 (i) Se numeşte diviziune a intervalului [a, b] o mulţime finită de numere reale {x0 , x1 , ..., xn }
(n ∈ N \ {0}), notată ∆, cu proprietatea că
a = x0 < x1 < ... < xn−1 < xn = b.
Mulţimea diviziunilor lui [a, b] se notează cu D([a, b]).

(ii) Se numeşte norma unei diviziuni ∆ valoarea k∆k := max{xi − xi−1 | i ∈ 1, n}.
(iii) Se numeşte sistem de puncte intermediare asociat unei diviziuni ∆ = {x0 , x1 , ..., xn } o mulţime
de puncte Ξ := {ξi | i ∈ 1, n} cu proprietatea ξi ∈ [xi−1 , xi ] pentru orice i ∈ 1, n.
(iv) Fie o funcţie f : [a, b] → R. Cu notaţiile anterioare, se numeşte sumă Riemann corespunzătoare unei
diviziuni ∆ a intervalului [a, b] şi unui sistem asociat de puncte intermediare Ξ valoarea
n
X
S(f, ∆, Ξ) := f (ξi )(xi − xi−1 ).
i=1
Definiţia 9.4.2 Fie o funcţie f : [a, b] → R. Spunem că f este integrabilă Riemann pe intervalul [a, b] dacă
există I ∈ R astfel ı̂ncât pentru orice ε > 0 există δ > 0 cu proprietatea că pentru orice diviziune ∆ a intervalului
[a, b] cu k∆k < δ şi pentru orice sistem de puncte intermediare Ξ asociat diviziunii ∆ are loc inegalitatea
|S(f, ∆, Ξ) − I| < ε.
Uneori vom mai scrie

lim S(f, ∆, Ξ) = I,
k∆k→0
ı̂nţelegând că limita este ”uniformă” ı̂n Ξ (aceeaşi pentru orice Ξ).
Numărul real I din definiţia precedentă este unic (fapt care se constată din observaţia similară legată de
limita unui şir), se numeşte integrala lui f pe [a, b] şi se notează cu
Z b
f (x)dx.
a
Convenim ca Z Z Z
a b a
f (x)dx = − f (x)dx, iar f (x)dx = 0.
b a a
Notăm clasa funcţiilor integrabile Riemann pe [a, b] prin R([a, b]).
164
Teorema 9.4.3 Orice funcţie integrabilă Riemann pe [a, b] este mărginită pe [a, b].
Corolarul 9.4.4 Dacă f : [a, b] → R este nemărginită, atunci nu este integrabilă pe [a, b].
Definiţia 9.4.5 Fie o funcţie f : I → R, unde I este un interval. Spunem că o funcţie F : I → R este
primitivă a funcţiei f pe I dacă F este derivabilă pe I şi F ′ (x) = f (x) pentru orice x ∈ I.
Evident, dacă o funcţie admite o primitivă, atunci admite o infinitate de primitive, iar diferenţa dintre orice
două primitive este o funcţie constantă (consecinţă a Teoremei lui Lagrange). Vom nota o primitivă a lui f şi
prin Z
f (x)dx.
Observaţia 9.4.6 O funcţie care are primitive are ı̂n mod necesar proprietatea lui Darboux (conform Teoremei
lui Darboux). Deci, o funcţie care nu are proprietatea lui Darboux nu are primitive.
Teorema 9.4.7 (Leibniz-Newton) Dacă f : [a, b] → R este integrabilă Riemann pe intervalul [a, b] şi admite
o primitivă F pe [a, b], atunci
Z b
f (x)dx = F (b) − F (a).
a
Corolarul 9.4.8 Dacă f : [a, b] → R este continuă pe intervalul [a, b] atunci este integrabilă şi admite primitive
şi
Z b
f (x)dx = F (b) − F (a),
a
unde F este o primitivă a sa.
Mărginirea funcţiilor integrabile permite definirea unor noi sume care vor fi aproximări ale integralei: sumele
Darboux. Fie deci f : [a, b] → R o funcţie mărginită şi fie ∆ o diviziune a intervalului [a, b]. Suma Darboux
inferioară corespunzătoare se defineşte prin
n
X
s(f, ∆) := mi (xi − xi−1 ),
i=1
unde mi := inf x∈[xi−1 ,xi ] f (x), iar suma Darboux superioară este
n
X
S(f, ∆) := Mi (xi − xi−1 ),
i=1
unde Mi := supx∈[xi−1 ,xi ] f (x). Pentru orice sistem de puncte intermediare Ξ asociat lui ∆ avem
s(f, ∆) ≤ S(f, ∆, Ξ) ≤ S(f, ∆).
Teorema 9.4.9 (Riemann) O funcţie f este integrabilă Riemann pe [a, b] dacă şi numai dacă este mărginită
şi
lim (S(f, ∆) − s(f, ∆)) = 0.
k∆k→0
Teorema 9.4.10 Dacă f : [a, b] → R este continuă pe [a, b], atunci f este integrabilă Riemann pe [a, b].
Teorema 9.4.11 Dacă f : [a, b] → R este monotonă pe [a, b], atunci f este integrabilă Riemann pe [a, b].
Teorema 9.4.12 (i) Dacă f, g : [a, b] → R sunt integrabile Riemann pe [a, b] şi α, β ∈ R, atunci αf + βg este
integrabilă Riemann pe [a, b] şi
Z b Z b Z b
(αf (x) + βg(x))dx = α f (x)dx + β g(x)dx.
a a a
(ii) Dacă f : [a, b] → R este integrabilă Riemann pe [a, b] şi m ≤ f (x) ≤ M pentru orice x ∈ [a, b] (m, M ∈ R)
atunci Z b
m(b − a) ≤ f (x)dx ≤ M (b − a).
a
165
În particular, dacă f (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ [a, b], atunci
Z b
f (x)dx ≥ 0,
a
iar dacă f, g : [a, b] → R sunt integrabile şi f (x) ≤ g(x) pentru orice x ∈ [a, b], atunci
Z b Z b
f (x)dx ≤ g(x)dx.
a a
(iii) Dacă f : [a, b] → R este integrabilă Riemann pe [a, b] atunci |f | este integrabilă Riemann pe [a, b] şi
Z b Z b
f (x)dx ≤ |f (x)| dx.
a a
(iv) Dacă f, g : [a, b] → R sunt integrabile pe [a, b], atunci f · g este integrabilă pe [a, b].
(v) Dacă f este integrabilă Riemann pe [a, b] şi există c > 0 astfel ı̂ncât f (x) ≥ c pentru orice x ∈ [a, b],
atunci f1 este integrabilă Riemann pe [a, b].
Corolarul 9.4.13 (Teorema de medie) Dacă f : [a, b] → R este continuă, atunci există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
Z b
f (x)dx = f (c)(b − a).
a
Propoziţia 9.4.14 (Teorema de medie cu pondere) Fie f, g : [a, b] → R continue. Presupunem că g(x) >
0 pentru orice x ∈ [a, b]. Atunci există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
Z b Z b
f (x)g(x)dx = f (c) g(x)dx.
a a
Teorema 9.4.15 (aditivitate ı̂n raport cu intervalul) (i) Dacă f : [a, b] → R este integrabilă Riemann pe
[a, b], atunci f este integrabilă Riemann pe orice subinterval al lui [a, b].
(ii) Dacă c ∈ (a, b) şi f este integrabilă pe [a, c] şi [c, b], atunci f este integrabilă pe [a, b] şi
Z b Z c Z b
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx.
a a c
Teorema 9.4.16 (a funcţiei modificate) Fie f : [a, b] → R şi f ∗ : [a, b] → R o funcţie care coincide cu
f pe [a, b] cu excepţia unui număr finit de puncte. Dacă f ∗ este integrabilă Riemann pe [a, b], atunci f este
integrabilă Riemann pe [a, b] şi
Z b Z b
f (x)dx = f ∗ (x)dx.
a a
Observaţia 9.4.17 Teorema funcţiei modificate nu rămâne adevărată dacă modificarea se face ı̂ntr-un număr
infinit de puncte: a se vedea funcţia lui Dirichlet care diferă de funcţia constantă 1 pe [0, 1] ∩ Q.
Teorema 9.4.18 Fie f ∈ R([a, b]). Atunci F : [a, b] → R,

Z x
F (x) = f (t)dt,
a
este o funcţie Lipschitz pe [a, b], deci, ı̂n particular, uniform continuă pe [a, b].
Teorema 9.4.19 (existenţa primitivelor funcţiilor continue) Fie f o funcţie continuă. Atunci F : [a, b] →
R, Z x
F (x) = f (t)dt,
a
′
este o funcţie derivabilă pe [a, b], iar F = f. Deci, ı̂n particular, orice funcţie continuă admite primitive.
166
Teorema 9.4.20 (dependenţa de capetele de integrare) Fie a, b, c, d ∈ R cu a < b, c < d. Fie f ∈
R([a, b]) şi α, β : [c, d] → [a, b] funcţii continue. Atunci G : [c, d] → R,
Z β(x)
G(x) = f (t)dt
α(x)
este continuă pe [c, d].

Dacă, ı̂n plus, f este continuă şi α, β sunt derivabile, atunci G este derivabilă şi
G′ (x) = f (β(x))β ′ (x) − f (α(x))α′ (x).
Teorema 9.4.21 (integrare prin părţi) Dacă f, g : [a, b] → R sunt funcţii de clasă C 1 pe [a, b], atunci
Z b Z b
′ b
f (x)g (x)dx = f (x)g(x) a − f ′ (x)g(x)dx.
a a
Teorema 9.4.22 (schimbare de variabilă) Fie f : [a, b] → R continuă. Fie J ⊂ R un interval şi ϕ : J →
[a, b] o funcţie de clasă C 1 . Dacă a = ϕ(c) şi b = ϕ(d), cu c, d ∈ J, atunci
Z b Z d
f (x)dx = f (ϕ(t))ϕ′ (t)dt.
a c
9.4.2 Primitive
Peste tot ı̂n cele ce urmează J reprezintă un interval real, iar C ∈ R .
Tabela 9.2: Tabel de integrale nedefinite
Z
Funcţia f (x)dx
1. f :R→R
xn+1
f (x) = xn , n ∈ N +C
n+1
2. f : J ⊆ (0, ∞) → R
xα+1
f (x) = xα , cu α ∈ R \ {−1} +C
α+1
3. f : J ⊆ R∗ → R
1
f (x) = ln |x| + C
x
4. f :R→R
f (x) = ex ex + C
5. f :R→R
ax
f (x) = ax , cu a ∈ (0, ∞) \ {1} +C
ln a
6. f : J ⊆ R \ {−a, a} → R, unde a ∈ R∗
1 1 x−a
f (x) = 2 ln +C
x − a2 2a x+a
167
Z
Funcţia f (x)dx
7. f :R→R
1 1 x
f (x) = , unde a ∈ R∗ arctg + C
x2 + a2 a a
168
Z
Funcţia f (x)dx
8. f :R→R
f (x) = sin x − cos x + C
9. f :R→R
f (x) = cos x sin x + C

(2k + 1)π
10. f :J ⊆R\ ;k ∈ Z →R
2
1
f (x) = tg x + C
cos2 x
11. f : J ⊆ R \ {kπ; k ∈ Z} → R
1
f (x) = −ctg x + C
sin2 x

(2k + 1)π
12. f :J ⊆R\ ;k ∈ Z →R
2
f (x) = tg x − ln | cos x| + C
13. f : J ⊆ R \ {kπ; k ∈ Z} → R
f (x) = ctg x ln | sin x| + C
14. f :R→R
1 √
f (x) = √ , cu a ∈ R∗ ln(x + x2 + a2 ) + C
x2 + a2
15. f : J → R, cu J ⊆ (−∞, −a)

sau J ⊆ (a, ∞), unde a > 0
1 √
f (x) = √ ln x + x2 − a2 + C
x − a2
2
169
Z
Funcţia f (x)dx
16. f : J ⊆ (−a, a) → R, cu a > 0

1 x
f (x) = √ arcsin +C
a − x2
2 a
9.5 Teoreme de transfer la şiruri şi serii de funcţii

Teorema 9.5.1 (Transfer de mărginire) Fie D ⊂ R, f : D → R şi fn : D → R, n ∈ N∗ , un şir de funcţii
mărginite. Dacă (fn ) converge uniform la f pe D, atunci f este mărginită.
u
Teorema 9.5.2 (Transfer de limită la şiruri de funcţii) Fie fn → f şi a ∈ A′ . Presupunem că pentru
A
orice n ∈ N există şi este finită limita lim fn (x) = ln . Atunci există şi sunt finite limn→∞ ln şi limx→a f (x) şi
x→a
acestea sunt egale, adică,
lim lim fn (x) = lim lim fn (x).
x→a n→∞ n→∞ x→a
Teorema 9.5.3 (Transfer de continuitate la şiruri de funcţii) Fie A ⊂ R şi un şir fn : A → R (n ∈ N∗ )

u
de funcţii continue ı̂n a ∈ A. Dacă fn → f atunci f este continuă ı̂n a.
A
Teorema 9.5.4 (transfer de derivabilitate pentru şiruri de funcţii) Fie I ⊂ R un interval mărginit şi
fn : I → R un şir de funcţii derivabile pe I. Dacă există un punct a ∈ I astfel ı̂ncât şirul (fn (a))n să fie
u
convergent şi există o funcţie g : I → R astfel ı̂ncât fn′ → g atunci:
I
u
(i) există o funcţie f : I → R astfel ı̂ncât fn → f şi
I
(ii) f este derivabilă pe I, iar derivata sa este g, adică
′
lim fn = lim fn′ .
n→∞ n→∞
Teorema 9.5.5 (transfer de integrabilitate) Fie (fn ) un şir de funcţii integrabile pe intervalul [a, b]. Dacă
există funcţia f, limita uniformă a şirului (fn ) pe [a, b], atunci f este integrabilă şi
Z b Z b
lim fn (x)dx = f (x)dx.
n a a
∞
X
Propoziţia 9.5.6 (Transfer de mărginire) Fie fn : A ⊂ R → R, n ∈ N∗ un şir de funcţii. Dacă seria fn
n=1
este uniform convergentă pe A la f şi fn sunt funcţii mărginite pe A, atunci f este mărginită pe A la serii de
funcţii.
Teorema 9.5.7 (Transfer de limită la serii de funcţii) Fie fn : A → R (n ∈ N∗ ) şi a ∈ A′ . Presupunem

∞
X
că seria de funcţii fn este uniform convergentă pe A şi pentru orice n ∈ N∗ există şi este finită lim fn (x).
x→a
n=1
∞
X ∞
X
Atunci seria numerică lim fn (x) este convergentă şi există şi este finită lim fn (x). În plus,
x→a x→a
n=1 n=1
∞
X ∞
X
lim fn (x) = lim fn (x).
x→a x→a
n=1 n=1
Teorema 9.5.8 (Transfer de continuitate la serii de funcţii) Fie fn : A → R cu n ∈ N∗ şi a ∈ A.

∞
X
Presupunem că seria de funcţii fn este uniform convergentă pe A şi pentru orice n ∈ N∗ funcţia fn este
n=1
∞
X
continuă ı̂n a. Atunci funcţia f : A → R definită prin f (x) = fn (x) este continuă ı̂n a.
n=1
170
Teorema 9.5.9 (derivarea termen cu termen a seriilor de funcţii) Fie I ⊂ R un interval mărginit şi
∞
X
fn : I → R (n ∈ N∗ ) un şir de funcţii derivabile pe I. Presupunem că seria de funcţii fn′ este uniform
n=1
∞
X ∞
X
convergentă pe I la o funcţie g şi există a ∈ I astfel ı̂ncât seria fn (a) este convergentă. Atunci seria fn
n=1 n=1
este uniform convergentă la o funcţie f derivabilă pe I şi f ′ = g, adică
∞
!′ ∞
X X
fn = fn′ .
n=1 n=1
Teorema 9.5.10 (integrare termen cu termen) Fie (fn )n≥1 un şir de funcţii integrabile pe intervalul [a, b].
∞
P
Dacă seria fn este convergentă uniform pe [a, b] la o funcţie f, atunci f este integrabilă şi
n=1
∞ Z
X b Z b
fn (x)dx = f (x)dx.
n=1 a a
Discutăm transferul de derivabilitate şi integrabilitate ı̂n cazul special al seriilor de puteri.
∞
P
Teorema 9.5.11 Dacă seria de puteri an xn are raza de convergenţă R > 0 şi suma f pe intervalul (−R, R)
n=0
atunci:
(i) f este derivabilă şi pentru orice x ∈ (−R, R)
f ′ (x) = a1 + 2a2 x + ... + nan xn−1 + ...;
(ii) f este C ∞ pe (−R, R) şi pentru orice x ∈ (−R, R) şi orice k ∈ N∗ :

∞
X
f (k) (x) = n(n − 1)...(n − k + 1)an xn−k ;
n=k
(iii) f este integrabilă pe orice subinterval [a, b] ⊂ (−R, R) şi pentru orice x ∈ (−R, R)
Z x X∞
an n+1
f (t)dt = x .
0 n=0
n +1
171
Bibliografie
[1] M. Andronache, D. Şerbănescu, M. Ţena, Manuale de Matematică pentru clasele a XI-a şi a XII-a, Editura
Art Grup Editorial, 2006, 2007.
[2] Gh. Bucur, E. Câmpu, S. Găină, Culegere de probleme de calcul diferenţial şi integral, Vol. II, III, Ed.
Tehnica, Bucuresti, 1966, 1967.
[3] M. Burlică, V. Pop, R. Strugariu, and all, Teme şi probleme pentru concursurile studenţeşti de matematică,
Ed. Studis, 2013.
[4] G. Burtea, M. Burtea, Manuale de Matematică pentru clasele a XI-a şi a XII-a, Editura Carminis, 2006,
2007.
[5] M. Ciumac, P. Ciumac, V. Ciumac, Teoria probabilităţilor şi elemente de statistică matematică, Ed. Tehnica
UTM, Chişinău, 2003.
[6] G. Iurea, T. Cohal, Probleme de matematică pentru clasele a XI-a şi a XII-a, Editura Taida, 2006, 2007.
[7] A. Croitoru, M. Durea, C. Văideanu, Probleme de analiză matematică. Calcul diferenţial ı̂n R, Editura
PIM, Iaşi, 2010.
[8] A. Croitoru, A. Gavriluţ, Probleme de Analiză Matematică II - Spaţii metrice. Calcul diferenţial ı̂n Rp ,
Editura Al. Myller, Iaşi, 2013.
[9] M. Durea, E.-A. Florea, A.-I. Lefter, Calcul diferenţial şi integral pentru funcţii de o variabilă reală. Exerciţii
şi probleme, Iaşi, 2019.
[10] M. Durea, A.-I. Lefter, Calcul diferenţial şi integral pentru funcţii de o variabilă reală, Iaşi, 2019.
[11] Şt. Frunză, Lecţii de analiză matematică, Ed. Univ. Al.I. Cuza Iaşi, 2004.
[12] G. M. Fihtenholţ, Curs de calcul diferenţial şi integral, vol. I, II, Editura Tehnică, 1964, 1965.
[13] L. Pletea, L. Popa, Teoria probabilităţilor, Univ. Tehnică Ghe. Asachi, Iaşi, 1999.
172

Curs Complemente Florea

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Complemente Florea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Complemente de analiză şi probabilităţi

Suport de curs şi seminar (versiune ı̂n lucru)

1 Mulţimea numerelor reale 3

2 Şiruri de numere reale. Aplicaţii 8

4 Limite şi continuitate 52

8 Probabilităţi. Conexiuni cu elemente de calcul diferenţial 129

9 Fişe cu noţiuni şi rezultate recapitulative-extras din [10] 145

Mulţimea numerelor reale

1.1 Noţiuni şi rezultate recapitulative

I. (R, +, ·) este corp comutativ, adică,

Propoziţia 1.1.3 Fie x, y, z ∈ R. Au loc următoarele proprietăţi:

În mod cu totul analog, avem următorul rezultat.

Exemplul 1.1.9 |32.4| = |−32.4| = 32.4.

Exemplul 1.1.13 [2.6] = 2, {2.6} = 0.6, [−2.6] = −3, {−2.6} = 0.4.

Exerciţiul 1.2.2 Să se arate că

Exerciţiul 1.2.3 Să se arate că:

Problema 1.2.2 Fie α ∈ (0, 1) şi f : (0, ∞) → R, f (x) = xα − αx.

Problema 1.2.3 Să se arate că mulţimea

nu admite supremum ı̂n Q. Ce concluzie se poate desprinde?

inf B ≤ inf A ≤ sup A ≤ sup B.

Să se arate că au loc următoarele inegalităţi:

inf f (x) ≤ inf g (x) şi sup f (x) ≤ sup g (x) .

au loc următoarele inegalităţi:

Exerciţiul 1.2.8 Fie ∅ =

Exerciţiul 1.2.9 Fie f, g : R → R şi ∅ =

inf{f (x) | x ∈ X} + inf{g(x) | x ∈ X} ≤ inf{f (x) + g(x) | x ∈ X}

Problema 1.2.5 (opţională) Să se arate că:

Şiruri de numere reale. Aplicaţii

Definiţia 2.0.1 Se numeşte şir de numere reale o funcţie f : N → R.

Definiţia 2.0.2 Fie (xn )n∈N un şir de numere reale.

∀V ∈ V(x), ∃nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.

∀V ∈ V(+∞), ∃nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.

(iii) Spunem că şirul (xn ) are limita −∞ dacă

∀V ∈ V(−∞), ∃nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.

2.1 Lungimea şi aria cercului

Obţinem A1 A2 = 2r sin nπ şi B1 B2 = 2r tg nπ , n ≥ 3. Notând cu pn şi Pn perimetrul poligonului A1 ...An ,

şi Sn = nr2 tg nπ , iar dacă S este aria cercului avem că

Acum, utilizând din nou limitele fundamentale de mai sus, avem

nr2 sin 2π nr2 sin 2π

adică are loc inegalitatea dorită.

∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , |xn − x| < ε.

(ii) Un şir (xn ) are limita +∞ dacă şi numai dacă

∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , xn > ε.

(iii) Un şir (xn ) are limita −∞ dacă şi numai dacă

∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , xn < −ε.

bn > n1ε , ∀n ≥ n2ε .

Acum, conform pasului 1,

 n "  2n−1 # 2n−1

Încheiem această secţiune cu o aplicaţie la problema precedentă.

2.3 Limitele extreme ale unui şir

Definiţia 2.3.1 Fie (xn ) un şir de numere reale.

y := lim yn , unde yn = sup {xk | k ≥ n} .

2. Numim limită inferioară a şirului (xn ) elementul z ∈ R dat prin

z := lim zn , unde zn = inf {xk | k ≥ n} .

Vom nota limita superioară a şirului (xn ) prin

lim supxn sau lim supxn sau lim xn ,

iar limita inferioară prin

Considerăm următorul exemplu.

De aici rezultă că lim inf xn = −1, iar lim sup xn = 1.

Reamintim următorele rezultate studiate ı̂n anul I.

Propoziţia 2.3.4 Fie ∅ =

inf B ≤ inf A ≤ sup A ≤ sup B.

lim supxn = lim yn = inf {yn | n ∈ N} = inf sup xk .

lim inf xn = lim zn = sup {zn | n ∈ N} = sup inf xk .

n " 2n−1 # 2n−1

Se obţine imediat că