TOPOLOGIE.

FUNDAMENTE ŞI APLICAŢII

Alina Gavriluţ
Cuprins

Introducere 4

1 Elemente de topologie. Noţiuni teoretice 15

2 Elemente de topologie generală. Aplicaţii 85

Anexă. Fundamente de teoria spaţiilor metrice 150

3
4
Introducere

Termenul topologie provine din contracţia substantivelor greceşti topos şi

logos, care semnifică loc, respectiv studiu. Aşadar, topologie ı̂nseamnă literal
”studiul locului”.
Topologia, ca disciplină matematică bine definită, ı̂şi are originea ı̂n prima
parte a secolului al XX-lea, dar unele rezultate izolate pot fi urmărite cu
câteva secole ı̂n urmă. Printre acestea se numără anumite ı̂ntrebări de ge-
ometrie cercetate de matematicianul Leonhard Euler. Astfel, ı̂n 1736, Euler
a publicat lucrarea intitulată Problema celor şapte poduri de la Königsberg
(acum Kaliningrad), despre care se poate spune că stă la baza acestei ra-
muri matematice. Punctul de plecare a fost problema pe care şi-au pus-o
locuitorii oraşului, de a găsi un drum care să treacă o singură dată prin toate
cele şapte poduri din Königsberg. Euler a demonstrat că acest lucru este
imposibil, neexistând soluţie a acestei probleme. Acest rezultat nu depindea
de lungimea podurilor sau de distanţa lor unul faţă de celălalt, ci doar de
proprietăţile de conectivitate: care poduri se conectează la care insule sau
maluri de râu. Această problemă a celor şapte poduri din Königsberg a dus
la ramura matematicii cunoscută sub numele de teoria grafurilor. Pentru ca
problema să devină viabilă, Euler a propus construirea unui al optulea pod,
lucru care s-a şi realizat ı̂n secolul XX.
Lucrarea din 1736 a lui Euler despre cele şapte poduri din Königsberg
este considerată una dintre primele aplicaţii practice ale topologiei. La 14
noiembrie 1750, Euler ı̂i scria unui prieten că ı̂şi dăduse seama de importanţa
marginilor unui poliedru. Acest lucru a dus la formula sa pentru poliedru,
V − E + F = 2 (unde V, E şi F indică numărul de vârfuri, muchii şi feţe ale
poliedrului). Unii consideră această analiză drept prima teoremă semnalând
naşterea topologiei.
Contribuţii suplimentare au fost aduse de Augustin-Louis Cauchy, Lud-
wig Schläfli, Johann Benedict Listing, Bernhard Riemann şi Enrico Betti.

5
6

Termenul de topologie este introdus mult mai târziu de Johann Benedict

Listing ı̂n articolul Vorstudien zur Topologie, scris ı̂n limba germană natală,
ı̂n 1847, folosind cuvântul timp de zece ani ı̂n corespondenţã ı̂nainte de prima
apariţie tipărită. Listing ar fi preferat să numească acest domeniu, drept ge-
ometria poziţiei, dar această sintagmă fusese deja folosită de Karl von Staudt
pentru a desemna geometria proiectivă.
Forma engleză topologie a fost folosită ı̂n 1883 ı̂n necrologul lui Listing
din revista Nature pentru a distinge “geometria calitativă” de geometria
obişnuită ı̂n care sunt tratate ı̂n principal relaţiile cantitative. Lucrările lor
au fost corectate, consolidate şi extinse foarte mult de Henri Poincaré. În
1895, el a publicat lucrarea sa despre Analiza situs, care a introdus con-
ceptele acum cunoscute sub denumirea de omotopie şi omologie, care sunt
considerate acum parte a topologiei algebrice.
Unificând munca asupra spaţiilor funcţionale ale lui Georg Cantor, Vito
Volterra, Cesare Arzelà, Jacques Hadamard, Giulio Ascoli şi mulţi alţii, Mau-
rice Fréchet a introdus spaţiul metric ı̂n 1906. Un spaţiu metric este acum
considerat un caz special al unui spaţiu topologic general. În 1914, Felix
Hausdorff a inventat termenul spaţiu topologic şi a dat definiţia pentru ceea
ce se numeşte acum un spaţiu Hausdorff. În prezent, un spaţiu topologic
este o uşoară generalizare a spaţiilor Hausdorff, dată ı̂n 1922 de Kazimierz
Kuratowski. Spaţiile euclidiene şi, ı̂n general, spaţiile metrice sunt exemple
de spaţii topologic, deoarece orice distanţă sau metrică defineşte o topologie.
Topologia modernă are ca punct de plecare teoria mulţimilor, dezvoltată
de Georg Cantor ı̂n a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la care se adaugă
studiile privind seriile Fourier şi mulţimile punctuale din cadrul teoriei spaţiilor
euclidiene.
Topologia este singura ramură majoră a matematicii moderne care nu
a fost anticipată de către matematicienii antici. De exemplu, Geometria a
fost introdusă de către babilonieni, Teoria Numerelor de către greci, Anal-
iza şi Matematica Discretă de către Arhimede, Algebra de către islamici.
De-a lungul majorităţii istoriei sale, topologia a fost privită ca matematică
strict abstractă, fără aplicaţii. Totuşi, ilustrând principiul lui Wigner al “efi-
cacităţii nerezonabile a matematicii ı̂n ştiinţele naturii”, topologia ı̂ncepe
acum să apară ı̂n ı̂nţelegerea multor fenomene ale lumii reale.
Topologia este o ramură a matematicii, mai precis o extensie a geome-
triei, mai precis, geometria formelor care pot fi deformate sau distorsion-
ate ı̂n moduri extrem de complicate şi de aceea mai este denumită geome-
tria formelor de cauciuc (cum ar fi banda lui Möbius, exemplu remarcabil
 7

de obiect cu o singură suprafaţă şi o singură muchie, care se obţine prin

răsucirea cu 180◦ şi apoi lipirea unei panglici de hârtie). Topologia stu-
diază deformările spaţiului prin transformări continue, practic proprietăţile
mulţimilor de puncte neschimbătoare faţă de unele transformări. Tot ceea ce
contează este continuitatea, aceasta ı̂nsemnând că dacă ı̂nainte de transfor-
mare două puncte sunt suficient de apropiate, după aceea vor fi de asemenea
apropiate, de unde imaginea benzii de cauciuc.

Banda lui Möbius

Topologia tratează problema formelor şi figurilor din punct de vedere cal-
itativ, operând cu noţiuni de bază precum dimensiunea şi homeomorfismul.
Deformaţiile care sunt studiate ı̂n topologie sunt homeomorfismele şi omo-
topiile. O proprietate care este invariantă ı̂n raport cu astfel de deformări
este o proprietate topologică. Exemple elementare de ale proprietăţi topo-
logice sunt, de exemplu, următoarele: dimensiunea, care permite distincţia
ı̂ntre o linie şi suprafaţă; compactitatea, care permite distincţia ı̂ntre o linie
şi un cerc; conexiunea, care permite distincţia ı̂ntre un cerc şi două cercuri
care nu se intersectează.
Motivaţia care stă ı̂n spatele topologiei este aceea că anumite probleme
geometrice depind nu neapărat de forma precisă a obiectelor implicate, ci, mai
mult, de modul ı̂n care acestea se plasează. De exemplu, cercul şi pătratul
au numeroase caracteristici comune. Ambele sunt obiecte unidimensionale
din punct de vedere topologic şi amândouă separă planul ı̂n două regiuni,
interiorul şi exteriorul. Astfel, pentru a trata probleme care nu se bazează
pe forma exactă a obiectelor, trebuie să fie clar pe ce proprietăţi se bazează
aceste probleme. Din această necesitate apare noţiunea de homeomorfism.
8

Intuitiv, două spaţii sunt homeomorfe dacă unul dintre ele poate fi defor-
mat ı̂n celălalt fără tăiere sau lipire. O glumă tradiţională este aceea că un
topolog nu poate distinge o cană de cafea de o gogoaşă, deoarece o gogoaşă
suficient de pliabilă ar putea fi reconfigurată ca o ceaşcă de cafea, creându-se
o gropiţă care să fie mărită progresiv, ı̂n timp ce se micşorează gaura ı̂ntr-un
mâner.
Homeomorfismul poate fi considerat cea mai de bază echivalenţă topo-
logică. O alta este echivalenţa omotopică. Dacă două spaţii sunt homeo-
morfe, atunci acestea au proprietăţi topologice identice şi ı̂n consecinţă aceste
spaţii sunt considerate a fi topologic identice. Cubul şi sfera sunt homeo-
morfe, la fel ca şi ceaşca de cafea şi gogoaşa. Dar cercul nu este homeomorf
cu gogoaşa.
Topologia studiază felul ı̂n care figurile pot fi distorsionate ı̂ntr-un spaţiu
care se comportă ca un cauciuc. De exemplu, o cană poate fi deformată ı̂ntr-
un tor şi invers, un cerc poate fi deformat şi transformat ı̂ntr-un triunghi,
triunghiul poate fi deformat până se obţine o insulă Koch. De asemenea, un
cerc poate fi transformat ı̂ntr-un pătrat şi invers, aceste forme sunt echiva-
lente din punct de vedere topologic. În topologie nu se face distincţie ı̂ntre un
cerc şi un oval, sau ı̂ntre o sferă şi un elipsoid. În topologie, liniile drepte pot
fi curbate, dar nu totul poate fi topologic transformat. Intersecţiile dreptelor,
de exemplu, sunt invariante: ele nu pot fi distruse şi nici numărul lor nu poate
fi modificat.

Figura 1 A: Problema podurilor

Figura 1 B: Ceașca și torul
 9

În topologie, un pătrat poate fi transformat ı̂ntr-un cerc, ı̂ntrucât sunt

permise transformările bijective şi bicontinue. Îndoirile, răsucirile şi ı̂ntinderile
sunt permise. Tăierile nu sunt permise, cu excepţia cazului ı̂n care tăieturile
sunt separate astfel ı̂ncât puncte care erau “aproape” rămân “aproape”. De
exemplu, ı̂n figura următoare, observăm că f este o transformare topologică,
g şi h nu sunt transformări topologice iar k este o transformare topologică.

În topologie, spre deosebire de geometrie, distanţele sunt mai puţin impor-
tante, fiind investigate relaţiile spaţiale non-metrice. Ceea ce este important
este păstrarea “apropierii” dintre puncte, termenul de “apropiere” fiind aici,
bineı̂nţeles, ı̂n sens topologic.
10

Figurile a, b, c şi d din Figura 2 aparţin aceleiaşi clase de echivalenţă

ı̂ntrucât fiecare dintre ele poate fi transformată ı̂n oricare dintre celelalte
prin deformări elastice. De asemenea, e şi f aparţin unei aceleiaşi clase.
Teoria reţelelor utilizează tehnici topologice. Avem două exemple extrem
de simple, mai jos:

Reţeaua din figura de mai sus (stânga) conţine 9 puncte. Se pune prob-
lema dacă putem uni cele 9 puncte prin 4 linii, fără a ridica creionul de pe
hârtie şi treacând prin toate cele 9 puncte. Rezolvarea este prezentată ı̂n
dreapta.
Topologia generală are drept obiectiv studiul acelor proprietăţi matem-
atice care se păstrează prin deformări continue. În matematică, topologia se
ocupă cu studiul proprietăţilor unui obiect geometric care se păstrează ı̂n con-
textul unor deformări continue, cum ar fi ı̂ntinderea, răsucirea, şi ı̂ndoirea,
dar nu ruperea sau lipirea. De exemplu, proprietatea unui şir de puncte
dintr-o mulţime de a converge la un punct al acelei mulţimi se conservă dacă
deformăm mulţimea ı̂n mod continuu (adică fără să o rupem).
Topologia generală reprezintă ramura topologiei care se ocupă cu definiţiile
şi construcţiile teoretice de bază ale mulţimilor utilizate ı̂n topologie. Este
fundamentul majorităţii celorlalte ramuri ale topologiei, inclusiv topologia
diferenţială, topologia geometrică şi topologia algebrică. Topologia generală
reprezintă cadrul general ı̂n care putem introduce şi studia noţiuni fundamen-
tale ı̂n analiza matematică, precum: limită, şir convergent, funcţie continuă
etc. şi constituie, ı̂n principal subiectul acestei cărţi.
În mod informal, o topologie spune cum se raportează spaţial, unele la
altele, elementele unei mulţimi. Mai precis, dacă X este o mulţime oarecare,
nevidă iar P(X) familia părţilor lui X, atunci τ ⊆ P(X) se numeşte topologie
pe X dacă:
 11

1. Atât mulţimea vidă, cât şi spaţiul X sunt elemente ale lui τ ;
2. Orice reuniune de elemente ale lui τ este un element al lui τ ;
3. Orice intersecţie finită de elemente ale lui τ este un element al lui τ .
Perechea (X, τ ) se numeşte spaţiu topologic.
Obiectul de bază al studiului ı̂l constituie spaţiile topologice, care sunt
mulţimi ı̂nzestrate cu o topologie, adică o familie de submulţimi, numite
mulţimi deschise, familie care este ı̂nchisă la intersecţii finite şi la reuniuni
oarecare (finite sau infinite).
Conceptele fundamentale ale topologiei, cum ar fi continuitatea, com-
pactitatea şi conectivitatea, pot fi definite ı̂n termeni de mulţimi deschise.
Intuitiv, funcţiile continue ı̂ntr-un punct duc punctele dintr-o vecinătate sufi-
cient de mică a punctului respectiv ı̂ntr-o vecinătate oricât de mică a imaginii
punctului prin funcţia respectivă. Mulţimile compacte sunt cele care pot fi
acoperite de un număr finit de mulţimi oricât de mici. Mulţimile conexe sunt
mulţimi care nu pot fi ı̂mpărţite ı̂n două părţi care sunt departe una de alta.
Cuvinte ambigue, cum ar fi: ı̂n apropiere, oricât de mici, departe, aproape,
toate pot fi precizate folosind mulţimi deschise şi implicit, vecinătăţi. Pe un
acelaşi spaţiu dat, pot fi definite mai multe topologii şi ı̂n raport cu fiecare
spaţiul devine un altul, cu proprietăţi distincte. Schimbarea unei topologii
constă ı̂n schimbarea familiei de mulţimi deschise.
În timp ce spaţiile topologice pot fi extrem de variate şi exotice, multe
domenii ale topologiei se concentrează asupra unei clase mai familiare de
spaţii, cunoscute sub numele de varietăţi. O varietate este un spaţiu topo-
logic care seamănă cu spaţiul euclidian ı̂n apropierea fiecărui punct. Mai
precis, fiecare punct al unei varietăţi n-dimensionale are o vecinătate care
este homeomorfă cu spaţiul euclidian de dimensiune n. Liniile şi cercurile,
dar nu cifrele opt, sunt varietăţi unidimensionale. Varietăţile bidimensionale
sunt, de asemenea, numite suprafeţe, deşi nu toate suprafeţele sunt varietăţi.
Exemple imediate includ planul, sfera şi torul.
Continuitatea este un aspect fundamental al lumii reale şi orice studiu
aprofundat al continuităţii conduce la topologie. De altfel, aplicaţii ale ideilor
topologice apar ı̂n domenii diverse, cum ar fi, teoria haosului, teoria cuantică
a câmpurilor, biologia moleculară, unde descrierea şi analiza răsucirilor şi
deformărilor moleculei de ADN necesită concepte topologice. Mai precis, aşa
numita topologie a nodurilor permite ı̂nţelegerea modului ı̂n care cele două
şuviţe spirale care alcătuiesc structura dublu elicoidală a moleculei de ADN
se desfac atunci când planul genetic controlează dezvoltarea fiinţei vii.
Teoria nodurilor studiază efectele anumitor enzime asupra ADN-ului.
12

Aceste enzime taie, răsucesc şi reconectează ADN-ul, provocând ı̂nnodarea cu

efecte observabile, cum ar fi electroforeza mai lentă. Topologia este folosită
şi ı̂n biologia evolutivă pentru a reprezenta relaţia dintre genotip şi fenotip.
Formele fenotipice care apar destul de diferite pot fi separate prin doar
câteva mutaţii, ı̂n funcţie de modul ı̂n care modificările genetice cartografiază
modificările fenotipice ı̂n timpul dezvoltării. În neuroştiinţe, noţiuni topo-
logice precum caracteristica Euler şi numărul Betti au fost utilizate pentru
a măsura complexitatea tiparelor de activitate ı̂n reţelele neuronale.
De asemenea, termenul de topologie este folosit şi pentru desemnarea
manierei de proiectare a unei reţele (network topology - topologie de reţea). În
acest context, pentru a evidenţia interconexiunile fizice (reale) şi logice (vir-
tuale) dintre noduri, se disting două tipuri corespunzătoare de topologii: una
fizică, respectiv, una logică. Topologia fizică a reţelei se referă la configuraţia
mediilor de transmisie, a calculatoarelor şi a perifericelor, iar topologia logică
reprezintă metoda folosită pentru transferul informaţiilor de la un calculator
la altul. Analiza topologică a datelor foloseşte tehnici din topologia algebrică
pentru a determina structura pe scară largă a unei mulţimi. Mai multe ra-
muri ale semanticii limbajului de programare, cum ar fi teoria domeniilor,
sunt formalizate folosind topologia. În acest context, Steve Vickers, bazat pe
lucrările lui Samson Abramsky şi Michael B. Smyth, caracterizează spaţiile
topologice drept algebre booleene sau Heyting peste mulţimi deschise.
De asemenea, topologia joacă un rol fundamental ı̂ntr-o teorie nouă, teoria
supercorzilor, ı̂n care se consideră că particulele elementare nu sunt particule
punctuale, ci corzi vibrante minuscule de energie, ı̂nchise sau cu capete libere,
având dimensiunea aproximativă 10−33 (de 1018 ori mai mică decât a unui
proton). Ele vibrează, se răsucesc şi se ondulează ı̂n moduri diferite, generând
toate particulele elementare. Supercorzile se pot ı̂nfăşura sau nu ı̂n jurul
unei dimensiuni a spaţiului. Fizica supercorzilor, nemaimplicând particule
elementare, necesită un nou tip de geometrie, numită geometrie cuantică,
care diferă de geometria riemanniană, bazată pe conceptul de distanţă ı̂ntre
puncte şi care este fundamentul teoriei lui Einstein.
Topologia este relevantă pentru fizică ı̂n domenii precum fizica materiei
condensate, teoria cuantică a câmpurilor şi cosmologia fizică. Dependenţa
topologică a proprietăţilor mecanice ı̂n solide este de interes pentru disci-
plinele inginerie mecanică şi ştiinţa materialelor. Proprietăţile electrice şi
mecanice depind de aranjarea şi felul ı̂n care se constituie structura de reţea
a moleculelor şi unităţilor elementare din materiale. Topologia are de aseme-
nea o importanţă suplimentară ı̂n mecanica de contact, unde dependenţa
 13

de rigiditate şi frecare asupra dimensionalităţii structurilor de suprafaţă este

subiectul de interes pentru aplicaţiile ı̂n fizica multi-corp.
O teorie topologică a câmpurilor cuantice (sau teoria topologică a câmpu-
rilor) este o teorie cuantică a câmpurilor care calculează invarianţe topologice.
Cu toate că teoria topologică a câmpurilor a fost introdusă de către fizicieni,
ea prezintă, de asemenea, şi interes matematic, fiind legată, printre altele, de
teoria nodurilor, de teoria 4-varietăţilor ı̂n topologia algebrică. Donaldson,
Jones, Witten şi Kontsevich au câştigat medalii Fields pentru lucrări legate
de teoria topologică a câmpurilor.
Recent, David Thouless, Duncan Haldane şi Michael Kosterlitz au primit
Premiul Nobel pentru fizică ı̂n 2016 pentru studiile lor asupra stărilor exotice
ale materiei. Au fost inspiraţi de observaţia conform căreia unele materiale au
proprietăţi electrice neobişnuite, iar investigaţiile lor i-au condus la topologie.
Topologia operează ı̂n toate dimensiunile, dar fizica este ı̂n cea mai mare
parte preocupată de universul nostru tridimensional. Când studiem pro-
prietăţile electrice ale materialelor, ne ocupăm cu siguranţă de trei dimen-
siuni. Chiar şi un fir subţire posedă lungime, lăţime şi ı̂nălţime. Pentru un
conductor electric fix, de exemplu un fir de cupru, este posibil de obicei să se
determine relaţia dintre tensiunea plasată pe fir şi curentul care curge. Une-
ori, ı̂nsă, materialele se confruntă cu o tranziţie de fază electrică (de exemplu,
supraconductivitatea, care se obţine prin scăderea temperaturii materialului)
şi ı̂n acest caz ecuaţiile obişnuite care descriu tensiunea şi curentul nu mai
sunt valabile.
Thouless, Haldane şi Kosterlitz au descoperit că, din punct de vedere
matematic, aceste tranziţii corespund unei schimbări abrupte a caracterului
topologic al materialului. Cu siguranţă, anumite pelicule subţiri pot fi con-
siderate ca fiind bidimensionale (ne putem imagina, de exemplu, o suprafaţă
care are doar un atom grosime) şi curentul electric curge adesea pe canale
de pe suprafaţă cu rezistenţă scăzută. Prin urmare, există puncte ı̂n care
electronii curg ı̂ntr-o mişcare circulară, uneori ı̂n sensul acelor de ceasornic
şi alteori ı̂n sensul invers acelor de ceasornic, iar numărul de astfel de puncte
se poate modifica pe măsură ce materialul suferă o tranziţie de fază.
Topologia a oferit instrumente ı̂n fizică şi ı̂n alte moduri, cum ar fi dez-
voltarea teoriilor de câmp cuantic topologic. Teoria stringurilor este o gener-
alizare a acestei idei ı̂n care particulele sunt modelate de obiecte unidimen-
sionale numite stringuri. Aceste teorii, spre deosebire de spaţiul ı̂n patru
dimensiuni al lui Einstein, necesită dimensiuni suplimentare pentru a fi con-
secvente, de exemplu, pot fi 10, 11 sau 26 de dimensiuni, ı̂n funcţie de modelul
14

care se preferă. De ce nu pot fi observate aceste dimensiuni? Răspunsul cel

mai des ı̂ntâlnit este acela că aceste dimensiuni sunt ”mici” şi se ı̂ncolăcesc ı̂n
ele ı̂nsele, astfel ı̂ncât nu sunt observabile. Aceste dimensiuni suplimentare
formează un tip de spaţiu numit varietate Calabi-Yau. Clasificarea topo-
logică a varietăţilor Calabi-Yau are aşadar implicaţii importante ı̂n teoria
stringurilor, deoarece diferite varietăţi pot susţine teoretic diferite tipuri de
stringuri.
Aşadar, o mare parte din fizica teoretică se bazează pe concepte matem-
atice sofisticate. Folosind idei din topologie, geometrie algebrică şi algebră
abstractă, ecuaţii diferenţiale şi probabilităţi, fizicienii ı̂ncearcă să dea sens
universului nostru. Deşi matematica nu are propriul premiu Nobel, multe
dintre progresele semnificative din alte discipline nu ar fi fost posibile fără
dezvoltarea unui aparat matematic sofisticat care să ofere un limbaj adecvat
(de exemplu, principiul incertitudinii al lui Heisenberg).
În cele din urmă, descoperirile făcute de Thouless, Haldane şi Koster-
litz au condus la construirea de dispozitive practice utilizate ı̂n prezent ı̂n
industrie (de exemplu, hard disk-uri eficiente ı̂n computere) şi pot duce ı̂n
continuare la progrese ı̂n calculul cuantic. Înţelegerea modului ı̂n care elec-
tronii se mişcă ı̂n materiale este crucială pentru construirea de computere şi
instrumente mai performante.
În cosmologie, topologia poate fi utilizată pentru a descrie forma de
ansamblu a universului. Acest domeniu de cercetare este cunoscută ca topolo-
gie spaţiu-timp.
În robotică, poziţiile posibile ale unui robot pot fi descrise de o varietate
numită spaţiu de configurare. În zona de planificare a mişcării, se pot găsi
drumuri ı̂ntre două puncte din spaţiul de configurare. Aceste căi reprezintă
o mişcare a ı̂mbinărilor robotului şi a altor părţi ı̂n poziţia doritã.
Nu ı̂n ultimul rând, şi ı̂n artă, pentru a crea o ı̂mbinare continuă de piese
ı̂ntr-o construcţie modulară, este necesarã crearea unei căi continue ı̂ntr-o
ordine care ı̂nconjoară fiecare piesă şi traversează fiecare muchie o singură
dată.
Această carte este structurată pe două capitole precum şi o anexă, după
cum urmează: În primul capitol, sunt prezentate pricipalele noţiuni şi rezul-
tate teoretice din teoria generală a topologiei. Al doilea capitol este for-
mat din o serie de probleme rezolvate ı̂n detaliu, probleme ce reprezintă
aplicaţii ale teoriei prezentate ı̂n primul capitol. Cartea se ı̂ncheie cu o anexă
conţinând rezultate de bază din teoria spaţiilor metrice.
Capitolul 1

Elemente de topologie. Noţiuni

teoretice

În acest capitol, prezentăm principalele noţiuni şi rezultate teoretice din teo-
ria topologiei generale.

Elemente de topologie generală

Definiţie. Fie X o mulţime oarecare nevidă.
I) O familie τ ⊆ P(X) se spune că este o topologie pe X dacă sunt
ı̂ndeplinite următoarele condiţii:
(i) ∀{Di }i∈I ⊆ τ , rezultă că ∪ Di ∈ τ ;
i∈I
(ii) ∀D1 , D2 ∈ τ , rezultă că D1 ∩ D2 ∈ τ (această proprietate se extinde
recurent la un număr finit de mulţimi);
(iii) X, ∅ ∈ τ.
II. Cuplul (X, τ ) se numeşte spaţiu topologic.
III. Elementele lui τ se numesc mulţimi deschise sau deschişi.
Prin urmare, ı̂ntr-o topologie, orice reuniune de deschişi este o mulţime
deschisă şi orice intersecţie finită de deschişi este o mulţime deschisă.
Exemple de topologii
I. 1) Se constată cu uşurinţă că dacă X = {a, b, c, d}, atunci
τ1 = {X, ∅, {a}, {b}, {c, d}, {b, c, d}}

15
16

nu este o topologie (de exemplu, {a} ∪ {b} = {a, b} ∈

/ τ1 ), dar

τ2 = {X, ∅, {a, b}, {b, c}, {b}, {a, b, c}, {b, c, d}}

este o topologie pe mulţimea X.

2) Dacă X = {a, b, c, d, e}, atunci

τ = {X, ∅, {a}, {a, b}, {a, c, d}, {a, b, c, d}, {a, b, e}}

este o topologie pe mulţimea X.

II. Fie X o mulţime oarecare, nevidă.
1)
τ = {X, ∅}
este cea mai grosieră topologie care se poate introduce pe mulţimea X, numită
topologia nondiscretă.
2)
τ = P(X)(= {A ⊆ X})
este cea mai amplă (fină) topologie care se poate introduce pe mulţimea X,
numită topologia discretă.
3) Dacă A ⊂ X este o mulţime nevidă arbitrară, atunci

τ = {X, ∅, A, cA}

este o topologie pe X.
4)
τcof = {A ⊂ X; cA este finită} ∪ {∅}
este o topologie pe X numită topologia cofinită. Într-adevăr,
I) Fie (Di )i∈I ⊆ τcof , oarecare. Arătăm că ∪ Di ∈ τcof :
i∈I
1. Dacă ∪ Di = ∅, atunci evident ∪ Di ∈ τcof .
i∈I i∈I
2. Presupunem că ∪ Di 6= ∅. Prin urmare, ∃i0 ∈ I astfel ca Di0 6= ∅.
i∈I
Cum Di0 ∈ τcof , rezultă că cDi0 este finită. Întrucât c( ∪ Di ) = ∩ cDi ⊆ cDi0
i∈I i∈I
şi cDi0 este finită, rezultă că c( ∪ Di ) este finită, deci ∪ Di ∈ τcof .
i∈I i∈I

II) Fie D1 , D2 ∈ τcof , oarecare. Arătăm că D1 ∩ D2 ∈ τcof :

1. Dacă D1 ∩ D2 = ∅, atunci evident D1 ∩ D2 ∈ τcof .
 17

2. Presupunem că D1 ∩ D2 6= ∅. Prin urmare, D1 6= ∅ şi D2 6= ∅. Cum

D1 , D2 ∈ τcof , obţinem că cD1 şi cD2 sunt amândouă finite, deci c(D1 ∩D2 ) =
cD1 ∪ cD2 este finită, ceea ce antrenează că D1 ∩ D2 ∈ τcof .
III) Evident, ∅ ∈ τcof . Deoarece cX = ∅ este finită, rezultă că şi X ∈ τcof .

5) Dacă X este mulţime infinită, atunci

τco = {A ⊂ X; cA este numărabilă} ∪ {∅}

este o topologie pe X numită topologia conumărabilă.

I) Fie (Di )i∈I ⊆ τco , oarecare. Arătăm că ∪ Di ∈ τco :

i∈I
1. Dacă ∪ Di = ∅, atunci evident ∪ Di ∈ τco .
i∈I i∈I
2. Presupunem că ∪ Di 6= ∅. Prin urmare, ∃i0 ∈ I astfel ca Di0 6= ∅.
i∈I
Cum Di0 ∈ τco , rezultă că cDi0 este cel mult numărabilă. Întrucât c( ∪ Di ) =
i∈I
∩ cDi ⊆ cDi0 şi cDi0 este cel mult numărabilă, rezultă că c( ∪ Di ) este cel
i∈I i∈I
mult numărabilă, deci ∪ Di ∈ τco .
i∈I

II) Fie D1 , D2 ∈ τco , oarecare. Arătăm că D1 ∩ D2 ∈ τco :

1. Dacă D1 ∩ D2 = ∅, atunci evident D1 ∩ D2 ∈ τco .
2. Presupunem că D1 ∩ D2 6= ∅. Prin urmare, D1 6= ∅ şi D2 6= ∅. Cum
D1 , D2 ∈ τco , obţinem că cD1 şi cD2 sunt amândouă cel mult numărabile,
deci c(D1 ∩ D2 ) = cD1 ∪ cD2 este cel mult numărabilă, ceea ce antrenează că
D1 ∩ D2 ∈ τco .
III) Evident, ∅ ∈ τco . Deoarece cX = ∅ este finită, deci cel mult numărabilă,
rezultă că şi X ∈ τco .

Pe o mulţime oarecare nevidă se pot introduce ı̂n general mai multe

topologii şi ı̂n raport cu fiecare, spaţiul devine un altul, cu proprietăţi dis-
tincte.
Definiţie. O mulţime A ⊆ (X, τ ) se numeşte mulţime ı̂nchisă dacă
cA ∈ τ (adică cA este deschisă).

Observaţie. Datorită relaţiilor lui de Morgan, orice intersecţie de ı̂nchişi

este un ı̂nchis, orice reuniune finită de ı̂nchişi este un ı̂nchis şi X, ∅ sunt
mulţimi ı̂nchise:
18

Într-adevăr, dacă I este familia mulţimilor ı̂nchise, atunci:

(i) ∀{Ij }j∈J ⊆ I, rezultă că ∩ Ij ∈ I deoarece c( ∩ Ij ) = ∪ cIj ∈ τ ;
j∈J j∈J j∈J |{z}
∈τ
(ii) ∀I1 , I2 ∈ I, rezultă că I1 ∪ I2 ∈ I deoarece c(I1 ∪ I2 ) = cI1 ∩ cI2 ∈ τ ;
∈τ ∈τ
(iii) cX = ∅, c∅ = X, deci X, ∅ ∈ I.

Definiţie. O mulţime A ⊆ (X, τ ) se numeşte de tip:

(i) Gδ dacă se poate reprezenta ca o intersecţie numărabilă de mulţimi
deschise;
(ii) Fσ dacă se poate reprezenta ca o reuniune numărabilă de mulţimi
ı̂nchise.

Problemele rezolvate ... conţin diverse consideraţii referitoare la mulţimi

Fσ (respectiv, Gδ ).

Exemple remarcabile de topologii

I. Fie (X, d) un spaţiu metric oarecare. Pentru ∀x ∈ X, fie sfera deschisă
centrată ı̂n x şi de rază r, S(x, r) = {y ∈ X; d(x, y) < r} şi fie τd , familia tu-
turor mulţimilor deschise din (X, d), adică τd = {D ⊆ X; ∀x ∈ D, ∃S(x, r) ⊆
D} ∪ {∅} (numită topologia indusă de metrica d pe X). Să arătăm că τd este
o topologie veritabilă pe X. Într-adevăr,
(i) ∀(Di )i∈I ⊆ τd ⇒ ∪ Di ∈ τd :
i∈I
1. Dacă ∪ Di = ∅, atunci evident ∪ Di ∈ τd .
i∈I i∈I
2. Presupunem că ∪ Di 6= ∅. Fie atunci x ∈ ∪ Di , oarecare. Există
i∈I i∈I
i0 ∈ I astfel ca x ∈ Di0 şi cum Di0 ∈ τd , rezulă că ∃S(x, r0 ) ⊆ Di0 ⊆ ∪ Di ,
i∈I
ceea ce antrenează S(x, r0 ) ⊆ ∪ Di , deci ∪ Di ∈ τd .
i∈I i∈I

(ii) ∀D1 , D2 ∈ τd ⇒ D1 ∩ D2 ∈ τd :
1. Dacă D1 ∩ D2 = ∅, atunci evident D1 ∩ D2 ∈ τd .
2. Presupunem că D1 ∩ D2 6= ∅.
Fie x ∈ D1 ∩ D2 , oarecare. Atunci x ∈ D1 şi x ∈ D2 şi cum D1 , D2 ∈ τd ,
obţinem că ∃S(x, r1 ) ⊆ D1 şi ∃S(x, r2 ) ⊆ D2 . Fie r0 = min{r1 , r2 }. Atunci
S(x, r0 ) ⊆ S(x, r1 ) ⊆ D1 şi S(x, r0 ) ⊆ S(x, r2 ) ⊆ D2 , de unde S(x, r0 ) ⊆
D1 ∩ D2 , deci D1 ∩ D2 ∈ τd .
 19

(iii) Evident, ∅, X ∈ τd .

În particular, dacă X = Rn (n ≥ 1) şi d este metrica euclidiană pe Rn

definită
rn pentru orice x = (x1 , ..., xn ), y = (y1 , ..., yn ) ∈ Rn , prin d(x, y) =
not.
(xi − yi )2 , atunci τd = τu = {D ⊆ Rn ; ∀x ∈ D, ∃S(x, r) ⊆ D} ∪ {∅} se
P
i=1
numeşte topologia uzuală (obişnuită) (naturală) a lui Rn .
În particular, dacă X = R iar d este metrica indusă de modul definită
not.
pentru orice x, y ∈ R, prin d(x, y) = |x − y|, atunci τd = τu = {D ⊆ R; ∀x ∈
D, ∃(x − r, x + r) ⊆ D} ∪ {∅}.

II. Fie X 6= ∅.
(i) Clasa τ = {X, ∅} este o topologie pe X, numită topologia nondiscretă
(grosieră) pe X.
(ii) Clasa τ = P(X) este o topologie pe X, numită topologia discretă pe
X.
Amintim că dacă d0 este
 metrica discretă pe X (definită pentru orice
1, x 6= y
x, y ∈ X, prin d0 (x, y) = ), atunci τd0 (topologia indusă de met-
0, x = y
rica discretă) este chiar P(X) (topologia discretă):
Într-adevăr, ∀A ⊆ X, A = ∪ {a} = ∪ S(a, 1), deci pentru orice
a∈A a∈A | {z }
∈τd0
| {z }
∈τd0

mulţime A ⊆ X rezultă că A ∈ τd0 , de unde P(X) ⊆ τd0 . Întrucât τd0 ⊆

P(X), rezultă că τd0 = P(X).
Observăm astfel că, ı̂ntrucât pentru orice mulţime A ⊆ X, rezultă că
A ∈ τd0 , orice mulţime din X este deschisă (ı̂n τd0 ). Prin urmare, cA ∈ τd0 ,
adică orice mulţime din X este, de asemenea, şi mulţime ı̂nchisă.
În această topologie, orice mulţime este deci simultan deschisă şi ı̂nchisă.

Definiţie. (i) Dacă X 6= ∅ şi τ1 , τ2 sunt două topologii diferite pe X,

spunem că τ1 este mai puţin fină decât τ2 (sau τ2 este mai fină decât τ1 )
dacă τ1 ⊆ τ2 .
Notăm aceasta prin τ1 4 τ2 .
(ii) Spunem că τ1 este strict mai puţin fină decât τ2 (sau τ2 este strict
mai fină decât τ1 ) dacă τ1 4 τ2 şi τ1 6= τ2 . Evident,
20

τ1 = τ2 ⇔ τ1 4 τ2 şi τ2 4 τ1 .

Observaţie. Relaţia de fineţe este o relaţie de ordine parţială pe familia

topologiilor pe o mulţime X (este reflexivă (τ 4 τ, ∀τ ), antisimetrică (τ1 4 τ2
şi τ2 4 τ1 ⇒ τ1 = τ2 ) şi tranzitivă (τ1 4 τ2 şi τ2 4 τ3 ⇒ τ1 4 τ3 ).
Întrucât relaţia de fineţe este introdusă cu ajutorul incluziunii, nu este ı̂n
general o relaţie de ordine totală (nu orice două topologii sunt comparabile).
Evident, aşa cum am observat deja, topologia nondiscretă este cea mai
puţin fină topologie, iar topologia discretă este cea mai fină topologie pe X.

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare şi fie x ∈ X. O mulţime

V ⊆ X se numeşte vecinătate a lui x dacă există mulţime deschisă D (adică
D ∈ τ ) astfel ca x ∈ D ⊆ V.

Prin urmare, ı̂n definiţia noţiunii de vecinătate a unui punct ı̂ntr-un spaţiu
topologic, locul sferelor deschise din spaţii metrice este luat de mulţimile
deschise.
Mulţimea V(x) (notată uneori şi cu Vx ) a tuturor vecinătăţilor lui x se
numeşte sistemul (familia) vecinătăţilor punctului x.

Exemplu. Fie X = {a, b, c, d} şi τ = {∅, {a}, {b}, {a, b}, X}. Evident, ı̂n
(X, τ ), {b, c} este o vecinătate a lui b, dar nu este o vecinătate a lui c.
Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare şi fie A ⊆ X. O
mulţime V ⊆ X se numeşte vecinătate a mulţimii A dacă există o mulţime
D ∈ τ astfel ca A ⊆ D ⊆ V.

Teoremă. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare. Atunci o mulţime

nevidă D este deschisă dacă şi numai dacă D este vecinătate pentru orice
punct al său.

Demonstraţie. Necesitatea. Fie D o mulţime deschisă nevidă. Pentru

orice x ∈ D, avem x ∈ D ⊆ D şi cum D ∈ τ rezultă că D ∈ V(x).
Suficienţa. Fie D o mulţime nevidă a lui X care este vecinătate pentru
orice punct al său. Atunci ∀x ∈ D, ∃Dx ∈ τ , ı̂ncât x ∈ Dx ⊆ D. Prin
urmare, D = ∪ {x} ⊆ ∪ Dx ⊆ D, deci D = ∪ Dx , ceea ce ı̂nseamnă că
x∈D x∈D x∈D
D este deschisă (din definiţia unei topologii, orice reuniune de deschişi este
un deschis).
 21

Teoremă (de structură a mulţimilor deschise din (R, τu )). O mulţime

nevidă D ∈ τu , D 6= R este deschisă dacă şi numai dacă se poate reprezenta
ca o reuniune cel mult numărabilă de intervale deschise, nevide (de forma
(a, b), a, b ∈ R, (−∞, a), a ∈ R, (b, +∞), b ∈ R) şi disjuncte două câte două,
iar această reprezentare este unică până la ordinea termenilor reuniunii.
Demonstraţie. Se poate consulta, de exemplu, [ ].

Proprietăţi ale sistemului de vecinătăţi ale unui

punct
V1 ) ∀V ∈ V(x), ∀U ⊇ V , rezultă că U ∈ V(x);
Prin urmare, orice supramulţime a unei vecinătăţi a unui punct este, de
asemenea, vecinătate a punctului;
V2 ) ∀V1 , V2 ∈ V(x), rezultă că V1 ∩ V2 ∈ V(x);
Prin urmare, orice intersecţie finită de vecinătăţi ale unui punct este
vecinătate a punctului;
V3 ) ∀V ∈ V(x) ⇒ x ∈ V ;
V4 ) ∀V ∈ V(x), ∃W ∈ V(x) astfel ca ∀y ∈ W , avem V ∈ V(y).
Demonstraţie. V1 ) Deoarece V ∈ V(x), ∃D ∈ τ astfel ca x ∈ D ⊆ V.
Atunci cu atât mai mult x ∈ D ⊆ V ⊆ U , deci U ∈ V(x).
V2 ) Întrucât V1 ∈ V(x), ∃D1 ∈ τ astfel ca x ∈ D1 ⊆ V1 .
Analog, deoarece V2 ∈ V(x), ∃D2 ∈ τ astfel ı̂ncât x ∈ D2 ⊆ V2 . Atunci
∃D = D1 ∩ D2 (∈ τ ), ı̂ncât x ∈ D ⊆ V1 ∩ V2 , de unde V1 ∩ V2 ∈ V(x).
V3 ) Deoarece V ∈ V(x), ∃D ∈ τ astfel ca x ∈ D ⊆ V.
V4 ) Întrucât V ∈ V(x), ∃D ∈ τ aşa ı̂ncât x ∈ D ⊆ V. Deci există
W = D(∈ V(x)). Fie y ∈ W (= D ∈ τ ), arbitrar. Atunci conform teore-
mei anterioare, W ∈ V(y). Prin urmare, y ∈ D = W ⊆ V şi cum W ∈ V(y)
rezultă că V ∈ V(y).
Teoremă. Fie X 6= ∅. Presupunem că ∀x ∈ X, există o familie V(x)
de părţi ale lui X ce satisface proprietăţile V1 ) − V4 ). Atunci există o unică
topologie τ pe X ı̂n raport cu care pentru fiecare punct x ∈ X, V(x) este
sistemul vecinătăţilor lui x.
Demonstraţie. Fie X 6= ∅ şi presupunem că ∀x ∈ X, ∃V(x) ce satisface
proprietăţile V1 ) − V4 ).
22

Fie τ = {D ⊆ X; ∀x ∈ D, D ∈ V(x)} ∪ {∅}.

Arătăm că τ este o topologie pe X :
1) Fie {Di }i∈I ⊆ τ , oarecare. Arătăm că D = ∪ Di ∈ τ :
i∈I
Dacă D = ∅, atunci D ∈ τ.
Dacă D 6= ∅, atunci ∀x ∈ D, ∃Di0 astfel ca x ∈ Di0 , deci, din definiţia lui
τ, Di0 ∈ V(x) şi cum x ∈ Di0 ⊆ D, cu atât mai mult D ∈ V(x), deci D ∈ τ.
2) Fie D1 , D2 ∈ τ . oarecare. Arătăm că D = D1 ∩ D2 ∈ τ :
Dacă D = ∅, atunci D ∈ τ.
Dacă D 6= ∅, atunci ∀x ∈ D, avem x ∈ D1 şi x ∈ D2 de unde, din definiţia
lui τ , D1 ∈ V(x) şi D2 ∈ V(x), deci D = D1 ∩ D2 ∈ V(x). Prin urmare,
D ∈ τ.
3) Evident, X, ∅ ∈ τ.
Deci (X, τ ) este spaţiu topologic. Pentru ∀x ∈ X, fie V(x), e sistemul
tuturor vecinătăţilor lui x ı̂n raport cu topologia τ.
Arătăm că V(x)
e = V(x) :
V(x) ⊆ V(x) : ∀V ∈ V(x),
e e rezultă din definiţie că ∃D ∈ τ , ı̂ncât x ∈ D ⊆
V. Prin urmare, datorită definiţiei lui τ , D ∈ V(x) şi cum V ⊇ D, din V1 )
rezultă că V ∈ V(x).
V(x) ⊆ V(x)e : ∀V ∈ V(x), fie V0 = {y ∈ X; V ∈ V(y)}. Evident, datorită
lui V3 ) şi definiţiei lui V0 , x ∈ V0 ⊆ V . Arătăm că V0 ∈ τ (va rezulta atunci
că V ∈ V(x)).
e Fie ∀y ∈ V0 . Atunci V ∈ V(y) şi din V4 ), ∃W ∈ V(y) astfel ca
∀z ∈ W, V ∈ V(z). Prin urmare, z ∈ V0 , deci W ⊆ V0 şi cum W ∈ V(y), din
V1 ) obţinem că V0 ∈ V(y), ceea ce arată că ı̂ntr-adevăr V0 ∈ τ.
Să arătăm acum unicitatea topologiei. Presupunem că σ este o altă
topologie pe X pentru care, pentru orice x ∈ X, Vσ (x) (sistemul tuturor
vecinătăţilor lui x ı̂n raport cu topologia σ) coincide cu V(x).
Atunci o mulţime nevidă D este deschisă ı̂n topologia σ dacă şi numai
dacă D ∈ Vσ (x)(= V(x)), ∀x ∈ D, adică, dacă şi numai dacă D este deschisă
ı̂n topologia τ. Cu alte cuvinte, D ∈ σ dacă şi numai dacă D ∈ τ , ceea ce
ı̂nseamnă că σ = τ.
Prin urmare, τ este unica topologie pe X pentru care, pentru orice x ∈ X,
V(x) este sistemul vecinătăţilor lui x.
Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic, x ∈ X şi V(x), sistemul
vecinătăţilor lui x. O clasă U(x) ⊆ P(X) se numeşte sistem fundamental
de vecinătăţi ( sau bază locală) pentru x dacă:
 23

(i) U(x) ⊆ V(x);

(ii) ∀V ∈ V(x), ∃U ∈ U(x) aşa ca U ⊆ V.

Practic, un sistem fundamental de vecinătăţi pentru un punct este format

din vecinătăţi oricât de mici ale punctului.

Exemplu. Dacă (X, d) este un spaţiu metric oarecare iar τd este topolo-
gia indusă de metrica d, atunci ∀x ∈ X, U(x) = {S(x, r)}r>0 formează un sis-
tem fundamental de vecinătăţi iar U(x) = {S(x, n1 )}n∈N∗ formează un sistem
fundamental numărabil de vecinătăţi (demonstraţia acestor afirmaţii poate
fi găsită la problema rezolvată ....).

Definiţie. Spunem că un spaţiu topologic satisface axioma C1 (sau ax-

ioma I a numărabilităţii) dacă pentru orice punct din spaţiu se poate indica
un sistem fundamental numărabil de vecinătăţi.

De exemplu, orice spaţiu metric satisface axioma I a numărabilităţii.

Puncte interioare. Puncte aderente. Puncte de acumu-

lare
Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic. Un punct x ∈ A se numeşte
punct interior lui A dacă A ∈ V(x) (adică, ∃D ∈ τ ı̂ncât x ∈ D ⊆ A).
◦
Totalitatea punctelor interioare se notează prin A sau intA şi se numeşte
interiorul lui A.

Exemplu. (i) Dacă X 6= ∅ este ı̂nzestrată cu topologia discretă, atunci

◦
∀A ⊆ X, avem A = A. Într-adevăr, ∀x ∈ A, să arătăm că A ∈ V(x).
Într-adevăr, {x} ∈ τ şi cum x ∈ {x}, obţinem că {x} ∈ V(x), deci A ∈ V(x).
(ii) Fie X ı̂ncât cardX > 1. Înzestrăm mulţimea X cu topologia nondis-
◦
cretă şi ne propunem ca, pentru o mulţime oarecare A ⊆ X, să aflăm A.
◦ ◦
• Dacă A = X, observăm că A = X = X;
◦
• Dacă A ( X, să arătăm că A = ∅. Într-adevăr, dacă am presupune,
◦
prin reducere la absurd, că există x0 ∈ A, aceasta ı̂nseamnă că A ∈ V(x0 ),
deci A = X, ceea ce este fals.
Proprietăţi. Dacă (X, τ ) este un spaţiu topologic oarecare, atunci:
24

◦
(i) A ⊆ A, ∀A ⊆ X;
◦ ◦
(ii) A ⊆ B ⇒ A ⊆ B;
◦ ◦ ◦
(iii) A ∩ B = A ∩ B, ∀A, B ⊆ X;
◦ ◦ ◦
(iv) A ∪ B ⊆ A ∪ B, ∀A, B ⊆ X;

(Observaţie. Incluziunea poate fi strictă: ı̂n (R, τu ), fie A = [0, 1), B =

◦
◦ ◦
[1, 2]. Atunci A = (0, 1), B = (1, 2) şi A
\ ∪ B = (0, 2) ! (0, 1) ∪ (1, 2));
◦
(v) A = ∪ D (interiorul unei mulţimi A este deci cea mai amplă
D∈τ,D⊆A
◦
mulţime (ı̂n sensul incluziunii) deschisă conţinută ı̂n A). Rezultă astfel că A
este mulţime deschisă (fiind reuniune de mulţimi deschise);
◦
(vi) A este mulţime deschisă dacă şi numai dacă A = A.
◦
Demonstraţie. (i) Afirmaţia este imediată: ∀x ∈ A, rezultă că A ∈
V(x), deci x ∈ A.
◦
(ii) ∀x ∈ A, rezultă că A ∈ V(x), deci pentru ∀B ⊆ X, cu B ⊇ A, avem
B ∈ V(x), deci x ∈ B.
◦ ◦ ◦
◦ ◦ ◦ ◦
(iii) Conform cu (ii), A
\ ∩ B ⊆ A şi A
\ ∩ B ⊆ B, deci A
\ ∩ B ⊆ A ∩ B.
◦ ◦
Pentru incluziunea inversă, ∀x ∈ A ∩ B, rezultă că A ∈ V(x) şi B ∈ V(x),
◦
deci A ∩ B ∈ V(x), ceea ce ı̂nseamnă că x ∈ A \ ∩ B.
(iv) Afirmaţia rezultă imediat aplicând (ii).
◦ ◦
(v) Necesitatea. Arătăm că A ⊆ ∪D . Într-adevăr, ∀x ∈ A, rezultă că
D∈τ
D⊆A

A ∈ V(x), deci ∃D ∈ τ astfel ca x ∈ D ⊆ A, de unde x ∈ ∪D .

D∈τ
D⊆A
◦
Suficienţa. Arătăm că ∪D ⊆ A. Într-adevăr, ∀x ∈ ∪D , ∃D0 ∈ τ ,
D∈τ D∈τ
D⊆A D⊆A

D0 ⊆ A astfel ca x ∈ D0 , deci D0 ∈ V(x). Cum D0 ⊆ A, rezultă cu atât mai

◦
mult că A ∈ V(x), deci x ∈ A.
◦
(vi) Necesitatea. Din (i), A ⊆ A. Pentru incluziunea inversă, deoarece A
◦
este mulţime deschisă, rezultă că ∀x ∈ A, avem A ∈ V(x), adică x ∈ A, deci
◦
A ⊆ A.
 25

◦ ◦
Suficienţa. Deoarece A = A, aceasta ı̂nseamnă că ∀x ∈ A, avem x ∈ A,
adică A ∈ V(x), deci A este deschisă.

Observaţie. Dacă X este o mulţime nevidă oarecare, se poate defini

aplicaţia ϕ : P(X) → P(X), cu proprietăţile:
(i) ∀A ⊆ X, ϕ(A) ⊆ A;
(ii) ∀A, B ⊆ X, ϕ(A ∩ B) = ϕ(A) ∩ ϕ(B);
(iii) ϕ(X) = X;
(iv) ∀A ⊆ X, ϕ(ϕ(A)) = ϕ(A).

ϕ este un operator topologic, numit operator interior. Aşa cum se poate

observa, acest operator “mimează” proprietăţile interiorului. Avem astfel
următorul:
Exemplu. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi definim operatorul ϕ :
P(X) → P(X), ϕ(A) = intA, ∀A ⊆ X. Evident, ϕ este un operator in-
terior.
Teoremă. Fie ϕ un operator interior pe o mulţime nevidă X. Definim
τ = {A ⊆ X; ϕ(A) = A}. Atunci τ este o topologie pe X şi ϕ(A) = intA ı̂n
raport cu topologia τ , ∀A ⊆ X.
Demonstraţie. I) Arătăm că τ este o topologie pe X:
(i) Deoarece ϕ(X) = X, rezultă că X ∈ τ . Apoi, ı̂ntrucât ϕ(∅) ⊆ ∅,
rezultă că ϕ(∅) = ∅, deci ∅ ∈ τ ;
(ii) Fie A, B ∈ τ . Atunci ϕ(A) = A şi ϕ(B) = B. Atunci ϕ(A ∩ B) =
ϕ(A) ∩ ϕ(B) = A ∩ B, deci A ∩ B ∈ τ ;
(iii) Fie (Ai )i∈I ⊆ τ . Arătăm că ∪ Ai ∈ τ .
i∈I
Să observăm mai ı̂ntâi că, dacă A, B ⊆ X sunt oarecare ı̂ncât A ⊆ B,
atunci ϕ(A) ⊆ ϕ(B) (adică ϕ posedă proprietatea de monotonie). Într-
adevăr, avem ϕ(A ∩ B) = ϕ(A). Dar ϕ(A ∩ B) = ϕ(A) ∩ ϕ(B), deci ϕ(A) ∩
ϕ(B) = ϕ(A), ceea ce antrenează ϕ(A) ⊆ ϕ(B).
Revenind, ∀i ∈ I, Ai ∈ τ , deci ϕ(Ai ) = Ai . Întrucât ∀i ∈ I, Ai ⊆ ∪ Ai ,
i∈I
rezultă că Ai = ϕ(Ai ) ⊆ ϕ( ∪ Ai ), ∀i ∈ I, de unde ∪ Ai ⊆ ϕ( ∪ Ai ).
i∈I i∈I i∈I
Din definiţia lui ϕ, ϕ( ∪ Ai ) ⊆ ∪ Ai , deci ı̂n final ϕ( ∪ Ai ) = ∪ Ai , ceea
i∈I i∈I i∈I i∈I
ce ı̂nseamnă că ∪ Ai ∈ τ .
i∈I
În concluzie, τ este topologie pe X.
II) Arătăm că ϕ(A) = intA, ∀A ⊆ X, ı̂n raport cu topologia τ .
26

Fie A ⊆ X, arbitrară, fixată. Atunci ϕ(A) ⊆ A (din definiţia lui ϕ) şi

ϕ(ϕ(A)) = ϕ(A), ceea ce implică ϕ(A) ∈ τ . Faptul că ϕ(A) ⊆ A ı̂mpreună
cu (iv) arată că mulţimea ϕ(A) este deschisă (∈ τ ) şi este conţinută ı̂n A.
Prin urmare, ϕ(A) ⊆ ∪ D. Să arătăm că şi ∪ D ⊆ ϕ(A) (va rezulta
D∈τ D∈τ
D⊆A D⊆A

atunci că intA = ∪ D = ϕ(A)).

D∈τ
D⊆A

Fie deci D ∈ τ , cu D ⊆ A, arbitrară. Atunci ϕ(D) ⊆ ϕ(A) şi cum D ∈ τ ,

avem ϕ(D) = D, deci D ⊆ ϕ(A), ceea ce trebuia obţinut.

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic. Un punct x ∈ X se numeşte

punct aderent lui A dacă ∀V ∈ V(x), V ∩ A 6= ∅.
Totalitatea punctelor aderente se notează prin A şi se numeşte aderenţa
(ı̂nchiderea) lui A.

Folosind definiţiile, se arată cu uşurinţă următoarea:

Teoremă. Dacă (X, τ ) este un spaţiu topologic, x ∈ X este oarecare iar
U(x) este un sistem fundamental de vecinătăţi pentru x, atunci x ∈ A dacă
şi numai dacă ∀U ∈ U(x), U ∩ A 6= ∅.

Demonstraţie. Necesitatea. Dacă x ∈ A, atunci ∀V ∈ V(x) avem

V ∩ A/neq∅ deci, ı̂n particular, ∀U ∈ U(x) ⊆ V(x) are loc U ∩ A 6= ∅.
Suficienţa. Arătăm că x ∈ A, adică, A ∩ V 6= ∅, ∀V ∈ V(x). Fie
atunci V ∈ V(x), oarecare. Există atunci U ∈ U(x) ı̂ncât U ⊆ V . Datorită
presupunerii, A ∩ U 6= ∅, de unde, cu atı̂t mai mult, A ∩ V 6= ∅.
Teoremă. Dacă (X, τ ) este un spaţiu topologic oarecare şi ∅ =
6 A ⊆ X,
atunci x ∈ A dacă şi numai dacă ∀D ∈ τ , cu x ∈ D, avem D ∩ A 6= ∅.

Demonstraţie. Necesitatea. Fie D ∈ τ , cu x ∈ D. Atunci D ∈ V(x) şi

cum x ∈ A, obţinem că A ∩ D 6= ∅.
Suficienţa. Fie V ∈ V(x), oarecare. Atunci ∃D ∈ τ ı̂ncât x ∈ D ⊆ V .
Deoarece D ∩ A 6= ∅, rezultă cu atât mai mult că V ∩ A 6= ∅.

Teoremă (relaţiile (duale) de legătură ı̂ntre interior şi aderenţă ∀A ⊆

(X, τ )).
◦
(i) c(A) = cA
c (complementara aderenţei este interiorul complementarei);
 27

◦
(ii) c(A) = cA (complementara interiorului este aderenţa complementarei).

Demonstraţie. (i) x ∈ c(A) dacă şi numai dacă x ∈ / A ceea ce ı̂nseamnă

că ∃V0 ∈ V(x) aşa ca V0 ∩A = ∅, adică, echivalent, ∃V0 ∈ V(x) aşa ca V0 ⊆ cA.
◦
Vom arăta că aceasta echivalează ı̂n continuare cu faptul că x ∈ cA. Într-
adevăr, dacă ∃V0 ∈ V(x), V0 ⊆ cA, atunci cu atât mai mult cA ∈ V(x), adică
◦ ◦
x ∈ cA.
c Reciproc, dacă x ∈ cA,
c atunci cA ∈ V(x), adică ∃D ∈ τ astfel ca
x ∈ D ⊆ cA.
(ii) Se poate proceda analog folosind definiţiile sau putem observa că
◦ ◦ ◦
c(cA) = ccA
d = A , adică, echivalent, c(A) = cA.

Propoziţie (proprietăţi ale aderenţei unei mulţimi). Dacă (X, τ ) este un

spaţiu topologic oarecare, atunci:
(i) A ⊆ A, ∀A ⊆ X;
(ii) A ⊆ B, ∀A, B ⊆ X, cu A ⊆ B;
(iii) A ∪ B = A ∪ B, ∀A, B ⊆ X;
(iv) A ∩ B ⊇ A ∩ B, ∀A, B ⊆ X;
(v) Mulţimea A este mulţime ı̂nchisă dacă şi numai dacă A = A;
(vi) A = ∩ F (aderenţa unei mulţimi A este deci cea mai mică
cF ∈τ,F ⊇A
mulţime (ı̂n sensul incluziunii) ı̂nchisă care conţine A). A este aşadar mulţime
ı̂nchisă, fiind intersecţie de mulţimi ı̂nchise.

Demonstraţie. (i) Afirmaţia este imediată: ∀x ∈ A, ∀V ∈ V(x), avem

x ∈ V , deci A ∩ V 6= ∅, de unde x ∈ A.
(ii) ∀x ∈ A, rezultă că ∀V ∈ V(x), avem V ∩ A 6= ∅ şi cum A ⊆ B, cu
atât mai mult vom avea V ∩ B 6= ∅, ceea ce ı̂nseamnă că x ∈ B.
◦ ◦ ◦ ◦
(iii) cA
\ ∩ cB = cA
c ∩ cBc ⇔ c(A ∪ B) = c(A \∪ B) = cA ∩ cB = c(A ∪ B),
deci concluzia.
(iv) Afirmaţia este imediată aplicând (ii).
(v) Mulţimea A este ı̂nchisă dacă şi numai dacă cA este deschisă, adică
◦
cA = cA
c = cA, de unde concluzia.
◦
(vi) Deoarece A ⊆ A şi cA = cA
c ∈ τ , rezultă că ∩ F ⊆ A.
cF ∈τ,F ⊇A
Pentru incluziunea inversă, observăm că ∀F ⊇ A, cu cF ∈ τ , avem
F = F ⊇ A, deci A ⊆ ∩ F.
cF ∈τ,F ⊇A
28

◦
(Mulţimea cA(= cA) se numeşte exteriorul lui A).

Observaţie. Dacă X este o mulţime nevidă oarecare se poate defini

aplicaţia ϕ : P(X) → P(X), cu proprietăţile:
(i) ∀A ⊆ X, ϕ(A) ⊇ A;
(ii) ∀A, B ⊆ X, ϕ(A ∪ B) = ϕ(A) ∪ ϕ(B);
(iii) ϕ(∅) = ∅;
(iv) ∀A ⊆ X, ϕ(ϕ(A)) = ϕ(A).

ϕ este un operator topologic, numit operator de ı̂nchidere. La fel ca şi

operatorul interior, operatorul aderenţă “mimează” proprietăţile aderenţei.
Avem astfel următorul:
Exemplu. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi definim operatorul ϕ :
P(X) → P(X), ϕ(A) = A, ∀A ⊆ X. Atunci ϕ este un operator aderenţă.
Teoremă. Fie ϕ un operator aderenţă pe o mulţime nevidă X. Definim
F = {A ⊆ X; ϕ(A) = A} şi τ = {cA; A ∈ F}. Atunci τ este o topologie pe
X şi ∀A ⊆ X, ϕ(A) = A ı̂n raport cu topologia τ .
Demonstraţie. I) Arătăm că τ este o topologie pe X.
(i) Din definiţia lui ϕ, avem ϕ(∅) = ∅, deci ∅ ∈ F şi deci c∅ = X ∈ τ .
Tot din definiţia lui ϕ, avem ϕ(X) ⊇ X, de unde ϕ(X) = X, deci X ∈ F şi
atunci cX = ∅ ∈ τ ;
(ii) Fie A, B ∈ τ . Atunci ϕ(cA) = cA şi ϕ(cB) = cB (din definiţia lui
ϕ), deci ϕ(c(A ∩ B)) = ϕ(cA ∪ cB) = ϕ(cA) ∪ ϕ(cB) = cA ∪ cB = c(A ∩ B),
ceea ce arată că c(A ∩ B) ∈ F şi deci A ∩ B = c(c(A ∩ B)) ∈ τ ;
(iii) Fie (Ai )i∈I ⊆ τ . Arătăm că ∪ Ai ∈ τ .
i∈I
Să observăm mai ı̂ntâi că pentru orice A, B ⊆ X, cu A ⊆ B, avem
ϕ(A) ⊆ ϕ(B). Într-adevăr, deoarece A ∪ B = B, avem ϕ(A ∪ B) = ϕ(B) =
ϕ(A) ∪ ϕ(B), de unde ϕ(A) ⊆ ϕ(B).
Revenind, pentru ∀i ∈ I, Ai ∈ τ , deci ϕ(cAi ) = cAi , ∀i ∈ I. Prin
urmare, ∀i ∈ I, deoarece Ai ⊆ ∪ Ai , rezultă că cAi ⊇ c( ∪ Ai ) = ∩ cAi ,
i∈I i∈I i∈I
ceea ce antrenează că ϕ(∩cAIi ) ⊆ ϕ(cAi ), ∀i ∈ I. Prin urmare, ϕ( ∩ cAi ) ⊆
i∈I i∈I
∩ ϕ(cAi ) = ∩ cAi . Pe de altă parte, din definiţia lui ϕ, ∩ cAi ⊆ ϕ( ∩ cAi ),
i∈I i∈I i∈I i∈I
de unde ϕ( ∩ cAi ) = ∩ cAi .
i∈I i∈I
În consecinţă, ∩ cAi = c( ∪ Ai ) ∈ F, deci ∪ Ai ∈ τ .
i∈I i∈I i∈I
 29

τ este, aşadar, topologie pe X.

II) Arătăm că ϕ(A) = A ı̂n raport cu topologia τ , ∀A ⊆ X.
Din definiţia lui ϕ, avem ϕ(ϕ(A)) = ϕ(A), ∀A ⊆ X, ceea ce ı̂nseamnă
că ϕ(A) este mulţime ı̂nchisă ı̂n (X, τ ) (din definiţiile lui ϕ şi τ ). Tot din
definiţia lui ϕ, avem A ⊆ ϕ(A), deci ϕ(A) este mulţime ı̂nchisă ce conţine A.
În consecinţă, ϕ(A) ⊇ ∩ F . Rămâne să arătăm că ϕ(A) ⊆ ∩ F (va
cF ∈τ,F ⊇A cF ∈τ
F ⊇A

rezulta atunci că ϕ(A) = ∩ F = A).

cF ∈τ,F ⊇A
Fie F ∈ F, oarecare, cu F ⊇ A. Atunci ϕ(F ) ⊇ ϕ(A) şi cum F = ϕ(F )
(ı̂ntrucât F ∈ F), rezultă că ϕ(A) ⊆ F , ∀F ∈ F, cu F ⊇ A. În consecinţă,
ϕ(A) ⊆ ∩ F
F ∈F ,F ⊇A

◦
Definiţie. O mulţime A ⊆ (X, τ ) se numeşte rară dacă A = ∅.

Definiţie. O mulţime A ⊆ (X, τ ) se numeşte:

(i) de prima categorie dacă se poate reprezenta ca o reuniune numărabilă
de mulţimi rare;
(ii) de categoria a doua dacă nu este de prima categorie.
Complementara unei mulţimi de prima categorie se numeşte un rezidual.
Problemele rezolvate ... conţin diverse consideraţii referitoare la mulţimi
rare.

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic.

(i) O mulţime A ⊆ X se numeşte densă (ı̂n X) dacă A = X.
(ii) (X, τ ) se numeşte spaţiu separabil (sau de tip numărabil ) dacă există
o mulţime A ⊆ X numărabilă şi densă ı̂n X.

Exemple. (i) (R, τ0 ) este spaţiu separabil ı̂ntrucât ∃Q ⊂ R numărabilă

şi densă ı̂n R.
Mai general, (Rn , τ0 ) este spaţiu separabil deoarece ∃Qn ⊂ Rn numărabilă
şi densă ı̂n Rn .
(ii) Fie C([a, b]) = {f : [a, b] → R; f continuă pe [a, b]} şi fie || · || :
C([a, b]) → R+ , ||f || = sup |f (x)|, ∀f ∈ C([a, b]), numită norma uniformă
x∈[a,b]
(norma Cebâşev). Atunci (C([a, b]), || · ||) este spaţiu separabil.
30

Demonstraţie. Vom demonstra că ı̂n C[a, b] peste tot densă şi numărabilă
este mulţimea M a tuturor polinoamelor cu coeficienţi raţionali. Notăm
prin Mn mulţimea polinoamelor de gradul n cu coeficienţi raţionali. Dacă
z ∈ Mn , atunci z (t) = r0 + r1 t + · · · + rn tn (rj ∈ Q). Aplicaţia ϕ : Mn →
{(r0 , r1 , . . . , rn )} este o bijecţie a mulţimii Mn pe mulţimea sistemelor de n+1
numere raţionale şi deoarece ultima S∞ mulţime este numărabilă, numărabilă va
fi şi mulţimea Mn . Însă M = n=1 Mn şi deci M este numărabilă.
Fie f ∈ C[a, b],  > 0. Conform teoremei Weierstrass, există un polinom

y (t) = a0 + a1 t + · · · + an0 tn0 (aj ∈ R) ,

astfel ı̂ncı̂t
ε
ρ (f, y) = max |f (t) − y(t)| < .
a≤t≤b 2
Fie
α = max max |t|k .
0≤k≤n0 a≤t≤b

Având numerele n0 şi α, alegem numerele rationale rj astfel ca

ε
|aj − rj | < (j = 0, 1, 2, . . . , n0 ).
2α (n0 + 1)
Fie
z (t) = r0 + r1 t + · · · + rn0 tn0 .
Avem n0 n0 n0
X X X
|y (t) − z (t)| = | aj tj − rj tj | ≤ |aj − rj | · |t|j
j=0 j=0 j=0
n0
X ε ε
< ·α= .
j=0
2α (n0 + 1) 2
Deci
ε
ρ (y, z) = max |y(t) − z(t)| ≤
a≤t≤b 2
şi prin urmare
ε ε
ρ (f, z) ≤ ρ (f, y) + ρ (y, z) < + = ε.
2 2
De aici rezultă că mulţimea M este densă ı̂n C[a, b]. Mulţimea M , fiind şi
numărabilă, spaţiul C[a, b] este separabil.
 31

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi A ⊆ X oarecare.

◦
(i) Numim frontiera lui A, notată F rA = A\A(= A ∩ cA).
(ii) Un punct x ∈ X se numeşte punct de acumulare pentru A dacă
∀V ∈ V(x), (V \ {x}) ∩ A 6= ∅.
Totalitatea punctelor de acumulare se notează prin A0 şi se numeşte
mulţimea derivată lui A.
(iii) Un punct x ∈ A se numeşte punct izolat al mulţimii A dacă nu este
punct de acumulare pentru A, adică ∃V0 ∈ V(x), V0 ∩ A = {x}.
(iv) O mulţime ı̂nchisă care nu are puncte izolate se numeşte mulţime
perfectă.

Exemple. (i) Dacă (X, τ0 ) este un spaţiu topologic discret, atunci ∀A ⊆

X, avem A0 = ∅. Într-adevăr, dacă am presupune, prin reducere la absurd,
că ∃x0 ∈ A0 , aceasta ı̂nseamnă că ∀V ∈ V(x0 ), avem [V \ {x0 }] ∩ A 6= ∅. În
particular, pentru {x0 } (∈ V(x0 )), am avea [{x0 } \ {x0 }] ∩ A 6= ∅, ceea ce
este evident fals.
(ii) Dacă acum X(6= ∅) este ı̂nzestrată cu topologia nondiscretă, fie ∅ =
6
A ⊆ X. Ne propunem să aflăm A0 .
• Dacă A = {x}, unde x ∈ X este arbitrar, atunci ∀y ∈ X \ {x} este
punct de acumulare pentru A: ∀V ∈ V(y), ∃D ∈ {X, ∅}, ı̂ncât y ∈ D ⊆
V . Aceasta antrenează faptul că D = X, deci V = X şi, ı̂n consecinţă,
[V \ {y}] ∩ A = [X \ {y} ∩ A] 6= ∅ (x ∈ X \ {y}).
• Dacă cardA > 1, atunci A0 = X : ∀y ∈ X, ∀V ∈ V(y), [V \{y}]∩A =
[X \ {y}] ∩ A 6= ∅.
(iii) Fie (X, τ ), X = {a, b, c}, τ = {∅, {a}, {b}, {a, b}, X} şi A = {a}. Ne
propunem să aflăm A0 .
• dacă x0 = a, există {a} ∈ τ ı̂ncât a ∈ {a}, deci {a} ∈ V(a) şi
[{a} \ {a}] ∩ A = ∅, deci a ∈ / A0 .
• dacă x0 = b, există {b} ∈ τ ı̂ncât b ∈ {b}, deci {b} ∈ V(b) şi
[{b} \ {b}] ∩ A = ∅, deci b ∈/ A0 .
• dacă x0 = c, atunci V ∈ V(c) antrenează V = X, deci [V \{c}]∩{a} = 6
0
∅. Prin urmare, A = {c}.

Teoremă. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi A ⊆ X o mulţime oarecare.

Atunci:
32

◦
(i) A = A\F rA;
(ii) A = A ∪ F rA.
◦ ◦
Demonstraţie. (i) A\F rA = A ∩ c(A ∩ cA) = A ∩ [cA ∪ A] = (A ∩ cA) ∪
◦ ◦ ◦
(A ∩ A) = (A\A) ∪ A = A.
◦ ◦
(ii) A ∪ F rA = A ∪ [A ∩ cA] = (A ∪ A) ∩ (A ∪ cA) = A ∩ X = A.

Propoziţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi A ⊆ X o mulţime oarecare.

Atunci:
(i) F rA este mulţime ı̂nchisă;
(ii) F rA = F r(cA).

Demonstraţie. (i) Afirmaţia rezultă imediat din definiţia frontierei, ca

intersecţie de mulţimi ı̂nchise.
(ii) F rA = A ∩ cA = cA ∩ A = cA ∩ ccA = F r(cA).

Folosind definiţiile, se arată imediat:

Teoremă. Dacă (X, τ ) este un spaţiu topologic, x ∈ X este oarecare iar
U(x) este un sistem fundamental de vecinătăţi pentru x, atunci x ∈ A0 dacă
şi numai dacă ∀U ∈ U(x), (U \{x}) ∩ A 6= ∅.

În mod analog celui referitor la puncte aderente, obţinem:

Teoremă. Dacă (X, τ ) este un spaţiu topologic şi ∅ 6= A ⊆ X, atunci
x ∈ A0 dacă şi numai dacă ∀D ∈ τ , cu x ∈ D, avem [D \ {x}] ∩ A 6= ∅.

Proprietăţi. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi A, B ⊆ X mulţimi oare-

care. Atunci:
(i) A0 ⊆ A;
(ii) A ⊆ B ⇒ A0 ⊆ B 0 ;
(iii) A0 ∪ B 0 = (A ∪ B)0 ;
(iv) A = A ∪ A0 .

Demonstraţie. (i) Afirmaţia este evidentă.

(ii) ∀x ∈ A0 , rezultă că ∀V ∈ V(x), [V \{x}] ∩ A 6= ∅, deci cu atât mai
mult vom avea [V \{x}] ∩ B 6= ∅, ceea ce ı̂nseamnă că x ∈ B 0 .
(iii) Datorită (ii), obţinem imediat că A0 ∪ B 0 ⊆ (A ∪ B)0 . Pentru incluz-
iunea inversă, fie x ∈ (A ∪ B)0 oarecare. Vom arăta că x ∈ A0 ∪ B 0 , adică
 33

x ∈ A0 sau x ∈ B 0 . Să presupunem, prin reducere la absurd, că x ∈ / A0 şi

x∈/ B 0 . Atunci ∃V1 , V2 ∈ V(x) astfel ca [V1 \{x}]∩A = ∅ şi [V2 \{x}]∩B = ∅.
Fie V1 ∩V2 (∈ V(x)). Atunci [(V1 ∩V2 )\{x}]∩A = ∅ şi [(V1 ∩V2 )\{x}]∩B = ∅,
de unde rezultă că [(V1 ∩ V2 ) \ {x}] ∩ (A ∪ B) = ∅. Dar, cum x ∈ (A ∪ B)0 ,
rezultă că pentru V1 ∩ V2 ∈ V(x) avem [(V1 ∩ V2 ) \ {x}] ∩ (A ∪ B) 6= ∅,
contradicţie. Prin urmare, presupunerea făcută este falsă, deci x ∈ A0 ∪ B 0 .
(iv) A ⊆ A şi A0 ⊆ A, deci A ∪ A0 ⊆ A. Pentru incluziunea inversă, fie
x ∈ A, oarecare. Dacă x ∈ A, atunci x ∈ A ∪ A0 . Dacă x ∈ / A, cum x ∈ A,
rezultă că pentru orice V ∈ V(x), [V \{x}] ∩ A 6= ∅, ceea ce ı̂nseamnă că
x ∈ A0 , deci x ∈ A ∪ A0 .

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare. Topologia τ se

numeşte metrizabilă dacă există o metrică d pe X astfel ca τ = τd .

Exemple. Pe orice mulţime nevidă X se pot defini următoarele două

metrici: d0, d1 : X × X → R+ , d0 (x, y) = 0 (metrica nulă), ∀x, y ∈ X şi
0, x = y
d1 (x, y) = , ∀x, y ∈ X (metrica discretă). Evident, {X, ∅} ⊆ τd0 .
1, x 6= y
Arătăm acum că τd0 ⊆ {X, ∅}. Fie deci A ∈ τd0 oarecare. Dacă A = ∅,
atunci A ∈ {X, ∅}. Dacă A 6= ∅, fie x ∈ A oarecare. Atunci ∃Sd0 (x, r) ⊆ A.
Deoarece Sd0 (x, r) = {y ∈ X; d0 (x, y) < r} = X, rezultă că X ⊆ A, deci
A = X şi, ı̂n consecinţă, şi ı̂n această situaţie A ∈ {X, ∅}. În concluzie,
τd0 ⊆ {X, ∅}, deci, ı̂n final, τd0 = {X, ∅} (topologia non-discretă). Am arătat
deja că τd1 = P(X) (topologia discretă).
Aşadar, ambele topologii, şi cea discretă şi cea non-discretă, sunt metriz-
abile.

Alţi operatori topologici

I. Operatorul exterior
Dacă X este o mulţime abstractă, nevidă, o aplicaţie ϕ : P(X) → P(X)
se numeşte operator exterior dacă sunt satisfăcute axiomele:
(i) ϕ(∅) = X;
(ii) A ∩ ϕ(A) = ∅, ∀A ⊆ X;
(iii) ϕ(X \ ϕ(A)) = ϕ(A), ∀A ⊆ X;
(iv) ϕ(A ∪ B) = ϕ(A) ∩ ϕ(B), ∀A, B ⊆ X.
Observaţie. Dat fiind un operator ϕ care satisface cele 4 axiome de mai
sus, se poate arăta (vezi []) că familia de părţi τ = {A ⊆ X; ϕ(X \ A) = A}
este o topologie pe X. Mai mult, ∀A ⊆ X, ϕ(A) =extA ı̂n raport cu τ .
34

II. Operatorul frontieră

Dacă X este o mulţime abstractă, nevidă, o aplicaţie ϕ : P(X) → P(X)
se numeşte operator frontieră dacă sunt satisfăcute următoarele axiome:
(i) ϕ(∅) = ∅;
(ii) ϕ(A) = ϕ(cA), ∀A ⊆ X;
(iii) ∀A, B ⊆ X, cu A ⊆ B ⇒ ϕ(A) ⊆ B ∪ ϕ(B);
(iv) ϕ(ϕ(A)) ⊆ ϕ(A), ∀A ⊆ X;
(v) ϕ(A ∪ B) ⊆ ϕ(A) ∪ ϕ(B), ∀A, B ⊆ X.
Observaţie. Dat fiind un operator ϕ ce satisface cele 5 axiome de mai
sus, se poate arăta (vezi []) că familia de părţi τ = {A ⊆ X; ϕ(cA) ⊆ cA}
este o topologie pe X. Mai mult, ∀A ⊆ X, ϕ(A) = F rA ı̂n raport cu τ .

II’. Operatorul frontieră (definiţie alternativă)

Dacă X este o mulţime abstractă, nevidă, o aplicaţie ϕ : P(X) → P(X)
se numeşte operator frontieră dacă:
(i) ϕ(∅) = ∅;
(ii) ϕ(A) = ϕ(cA), ∀A ⊆ X;
(iii) ∀A, B ⊆ X, cu A ⊆ B ⇒ ϕ(A) ⊆ B ∪ ϕ(B);
(iv’) ϕ(A ∪ ϕ(A)) ⊆ ϕ(A), ∀A ⊆ X;
(v) ϕ(A ∪ B) ⊆ ϕ(A) ∪ ϕ(B), ∀A, B ⊆ X.

III. Operatorul de derivare

Dacă X este o mulţime abstractă, nevidă, o aplicaţie ϕ : P(X) → P(X)
se numeşte operator de derivare dacă:
(i) ϕ(∅) = ∅;
(ii) x ∈ ϕ(A) ⇒ x ∈ ϕ(A \ {x});
(iii) ϕ(A ∪ ϕ(A)) ⊆ A ∪ ϕ(A);
(iv) ϕ(A ∪ B) = ϕ(A) ∪ ϕ(B).

III’. Operatorul de derivare (definiţie alternativă)

Dacă X este o mulţime abstractă, nevidă, o aplicaţie ϕ : P(X) → P(X)
se numeşte operator de derivare dacă:
(i) ϕ(∅) = ∅;
(ii’) ∀x ∈ X, x ∈
/ ϕ({x});
(iii’) ϕ(ϕ(A)) ⊆ A ∪ ϕ(A);
(iv) ϕ(A ∪ B) = ϕ(A) ∪ ϕ(B).
 35

Observaţie. Dat fiind un operator ϕ ce satisface setul de axiome de la

III sau (III’), se poate arăta (vezi []) că familia de părţi τ = {A ⊆ X; ϕ(cA) ⊆
cA} este o topologie pe X şi, mai mult, ∀A ⊆ X, ϕ(A) = A0 ı̂n raport cu τ .

Bază pentru o topologie

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare.
I) O familie B ⊆ P(X) se numeşte bază pentru topologia τ dacă:
(i) B ⊆ τ ;
(ii) ∀D ∈ τ, ∃(Bi )i∈I ⊂ B, ı̂ncât D = ∪ Bi .
i∈I

II) Spunem că (X, τ ) satisface axioma a doua a numărabilităţii (sau axi-
oma C2 ) dacă pentru τ se poate indica o bază numărabilă (Bn )n∈N .

Observaţie. Dacă B ⊆ τ , atunci B este bază pentru τ dacă şi numai

dacă ∀D ∈ τ , ∀x ∈ D, există B ∈ B ı̂ncât x ∈ B ⊆ D (vezi Problema
rezolvată ...).
O topologie poate avea mai multe baze:
Exemple. I) Dacă (X, d) este un spaţiu metric, atunci B = {S(x, r)}r>0
este o bază pentru τd , topologia indusă de metrica d. Într-adevăr,
(i) B ⊂ τd , deoarece orice sferă deschisă este mulţime deschisă;
(ii) ∀D ∈ τd , ∃(Bi )i∈I ⊂ B, D = ∪ Bi :
i∈I
Dacă D = ∅, atunci D = ∪ Bi .
i∈∅
Presupunem că D 6= ∅.
Întrucât D ∈ τd , rezultă că ∀x ∈ D, ∃S(x, rx ) ⊆ D. Atunci D = ∪ {x} ⊆
x∈D
∪ S(x, rx ) ⊆ D, de unde D = ∪ S(x, rx ).
x∈D x∈D

De asemenea, B0 = {S(x, r)} r∈Q este o bază pentru τd . Într-adevăr,

r>0
B0 ⊂ τd şi ∀D ∈ τd , D 6= ∅, ∀x ∈ D ∃rx ∈ Q, rx > 0 astfel ı̂ncât S(x, rx ) ⊆ D,
deci, la fel ca anterior, D = ∪ S(x, rx ), unde ∀x ∈ D, S(x, rx ) ∈ B0 deoarece
x∈D
rx ∈ Q, rx > 0.

II) Dacă (X, P(X)) (o mulţime oarecare ı̂nzestrată cu topologia discretă),

atunci B = {{a}; a ∈ X} este o bază pentru această topologie. Într-adevăr,
(i) B ⊂ P(X);
(ii) ∀D ∈ P(X) (adică ∀D ⊆ X), D = ∪ {d} şi ∀d ∈ D, {d} ∈ B.
d∈D
36

III) Fie (R, τu ). Atunci B = {(p, q) ⊆ R; p, q ∈ Q, p < q} este o bază

pentru τu . Într-adevăr,
(i) B ⊂ τu , deoarece orice interval din B este mulţime deschisă;
(ii) ∀D ∈ τu , D 6= ∅, D se poate exprima ca o reuniune cel mult
numărabilă de intervale deschise de forma (a, b) (datorită teoremei de struc-
tură a mulţimilor deschise din (R, τu )) şi, la rândul său, orice astfel de interval
(a, b) = ∪ (p, q):
p,q∈Q,a<p<q<b
Într-adevăr, ∀p, q ∈ Q, a < p < q < b, (p, q) ⊂ (a, b), deci ∪(p, q) ⊆
p,q∈Q,a<p<q<b
(a, b). Invers, să arătăm că (a, b) ⊆ ∪(p, q) .
p,q∈Q,a<p<q<b
Fie x ∈ (a, b) oarecare. Atunci a < x < b. Evident, ∃p ∈ Q aşa ca
a < p < x. Analog, ∃q ∈ Q astfel ı̂ncât x < q < b. Aşadar, ∃p, q ∈ Q astfel
ca a < p < x < q < b, de unde (a, b) ⊆ ∪(p, q) .
p,q∈Q,a<p<q<b
În plus, familia B este evident numărabilă, deci (R, τu ) satisface axioma
a doua a numărabilităţii.

Teoremă. Fie X 6= ∅ şi τ1 , τ2 două topologii pe X, de baze B1 , respectiv

B2 . Atunci τ1  τ2 dacă şi numai dacă orice mulţime din B1 se poate exprima
ca reuniune de mulţimi din B2 .
Demonstraţie. Necesitatea. Fie B ∈ B1 , oarecare. Deoarece B1 ⊆ τ1 ⊆
τ2 , rezultă că B ∈ τ2 şi cum B2 este bază pentru τ2 , urmează că B se poate
exprima ca reuniune de mulţimi din B2 .
Suficienţa. Fie D ∈ τ1 , oarecare. Vom arăta că D ∈ τ2 . Întrucât B1 este
bază pentru τ1 , rezultă că D se exprimă ca reuniune de mulţimi din B1 , deci,
conform presupunerii, ca reuniune de mulţimi din B2 . Cum B2 ⊂ τ2 şi τ2 este
topologie, rezultă că D ∈ τ2 . În consecinţă, ∀D ∈ τ1 , rezultă că D ∈ τ2 , deci
τ1 ⊆ τ2 , adică τ1  τ2 .

Teoremă (de caracterizare). Fie X o mulţime nevidă oarecare şi fie

B ⊆ P(X). Atunci B este bază pentru o topologie pe X dacă şi numai dacă
sunt satisfăcute condiţiile:
(i) X = ∪ B;
B∈B
(ii) ∀B1 , B2 ∈ B şi ∀x ∈ B1 ∩ B2 , ∃B ∈ B ı̂ncât x ∈ B ⊆ B1 ∩ B2 (deci
B1 ∩ B2 se exprimă ca reuniune de elemente (mulţimi) din B).
 37

Rezolvare. Necesitatea. Presupunem că B este bază pentru o topologie

τ pe X. Cum X ∈ τ , rezultă că ∃(Bi )i∈I ⊂ B ı̂ncât X = ∪ Bi . Atunci
i∈I
X = ∪ Bi ⊆ ∪ B ⊆ X, deci X = ∪ B, adică (i).
i∈I B∈B B∈B
Fie acum B1 , B2 ∈ B şi x ∈ B1 ∩ B2 , arbitrare. Deoarece B1 , B2 ∈ B ⊆ τ
şi τ este topologie, rezultă că B1 ∩ B2 ∈ τ . Cum B este bază pentru τ ,
∃(Bi )i∈I ⊆ B ı̂ncât B1 ∩ B2 = ∪ Bi . Deoarece x ∈ B1 ∩ B2 = ∪ Bi , rezultă
i∈I i∈I
că ∃B = Bi0 ∈ B astfel ca x ∈ B ⊆ B1 ∩ B2 , adică (ii).

Suficienţa. Fie B ⊆ P(X) o familie de părţi satisfăcând (i) şi (ii). Vom
arăta că B este bază pentru o topologie τ pe X. Fie

τ = {A ⊆ X; A = ∪ Bi , (Bi )i∈I ⊆ B} ∪ {∅}.

i∈I

Evident, ∅ ∈ τ şi X ∈ τ (datorită condiţiei (i)).

Fie D1 , D2 ∈ τ . Dacă D1 ∩D2 = ∅, atunci D1 ∩D2 ∈ τ . Dacă D1 ∩D2 6= ∅,
rezultă că există x0 ∈ D1 ∩ D2 . Fie x ∈ D1 ∩ D2 , arbitrar. Atunci x ∈ D1
şi x ∈ D2 . Deoarece D1 , D2 ∈ τ , conform definiţiei lui τ rezultă că există
B1 , B2 ∈ B ı̂ncât x ∈ B1 ⊆ D1 şi x ∈ B2 ⊆ D2 . Prin urmare, x ∈ B1 ∩ B2
şi B1 , B2 ∈ B, deci, conform condiţiei (ii), există B ∈ B ı̂ncât x ∈ B ⊆
B1 ∩ B2 ⊆ D1 ∩ D2 . Prin urmare, D1 ∩ D2 = ∪ {x} ⊆ ∪ B ⊆ D1 ∩ D2 ,
x∈D1 ∩D2 B∈B
ceea ce arată că D1 ∩ D2 = ∪ B, deci D1 ∩ D2 ∈ τ .
B∈B
Fie acum (Di )i∈I ⊆ τ . Este evident atunci, datorită definiţiei lui τ , că
∪ Di ∈ τ . Prin urmare, ı̂n final, τ este topologie pe X. Deoarece B ⊆ τ
i∈I
(datorită definiţiei lui τ ), rezultă că B este bază pentru τ .
Consecinţă. Dacă B ⊆ P(X) este o familie de părţi satisfăcând condiţiile:
(i) X = ∪ B şi
B∈B
(ii) ∀B1 , B2 ∈ B, are loc B1 ∩ B2 ∈ B,
atunci B este bază a unei topologii τ pe X.
Rezolvare. Într-adevăr, se aplică teorema anterioară, cu B = B1 ∩ B2
ı̂n (ii).

Teoremă. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic. Arătaţi că o familie B ⊆ τ este

bază pentru τ dacă şi numai dacă ∀x ∈ X, Bx = {B ⊆ X; B ∈ B, x ∈ B}
formează un sistem fundamental de vecinătăţi pentru x.
38

Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că B este bază pentru τ şi

arătăm că ∀x ∈ X, Bx = {B ⊆ X; B ∈ B, x ∈ B} formează un sistem
fundamental de vecinătăţi pentru x. Într-adevăr,
(i) Bx ⊆ V(x) : ∀B ∈ Bx ⇒ B ∈ B(⊆ τ ) şi x ∈ B. Deci B ∈ τ şi x ∈ B,
ceea ce ı̂nseamnă că B ∈ V(x).
(ii) ∀V ∈ V(x), ∃B0 ∈ Bx aşa ca B0 ⊆ V : Într-adevăr, ∀V ∈ V(x), ∃D ∈
τ , ı̂ncât x ∈ D ⊆ V. Întrucât B este bază pentru τ, ∃(Bi )i∈I ⊂ B astfel ca
D = ∪ Bi . Cum x ∈ D, ∃i0 ∈ I astfel ı̂ncât x ∈ Bi0 ⊆ D ⊆ V , deci Bi0 ∈ Bx .
i∈I
Bi0 este atunci B0 căutată.
Suficienţa. Presupunem că ∀x ∈ X, Bx = {B ⊆ X; B ∈ B, x ∈ B}
formează un sistem fundamental de vecinătăţi pentru x şi arătăm că B este
bază pentru τ. Într-adevăr, deoarece B ⊆ τ (din ipoteză), rămâne să arătăm
că ∀D ∈ τ, ∃(Bi )i∈I ⊂ B ı̂ncât D = ∪ Bi .
i∈I
Fie deci D ∈ τ , D 6= ∅ oarecare. Din presupunerea făcută, ∀x ∈ D, Bx
este sistem fundamental de vecinătăţi pentru x. Cum x ∈ D şi D ∈ τ ,
rezultă că D ∈ V(x), deci ∃Bx ∈ Bx ı̂ncât Bx ⊆ D. Deoarece Bx ∈ Bx , avem
că Bx ∈ B şi x ∈ Bx . Prin urmare, D = ∪ {x} ⊆ ∪ Bx ⊆ D, de unde
x∈D x∈D
D = ∪ Bx , (Bx )x∈D ⊂ B. Atunci (Bi )i∈I = (Bx )x∈D .
x∈D

Propoziţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic. Dacă (X, τ ) satisface axioma

C2 , atunci satisface şi axioma C1 (C2 ⇒ C1 ).

Demonstraţie. Fie B = {B1 , B2 , ..., Bn , ...} o bază numărabilă pentru

τ. Fie x ∈ X oarecare. Vom arăta că pentru x există un sistem fundamental
numărabil de vecinătăţi.
Definim V0 (x) = {Bn ∈ B; x ∈ Bn }. Arătăm că V0 (x) este sistem fun-
damental (numărabil) de vecinătăţi pentru x. Într-adevăr, deoarece B ⊆ τ
şi V0 (x) ⊆ B, V0 (x) este format din mulţimi deschise ce conţin pe x şi deci
V0 (x) ⊆ V(x). Apoi, ∀V ∈ V(x), ∃D ∈ τ ı̂ncât x ∈ D ⊆ V. Întrucât B este
bază pentru τ şi D ∈ τ , ∃N0 ⊆ N astfel ca D = ∪ Bn .
n∈N0
Deoarece x ∈ D, ∃n0 ∈ N0 astfel ca x ∈ Bn0 ⊆ D ⊆ V , deci Bn0 ∈ V0 (x).
Astfel, am arătat că ∀V ∈ V(x), ∃Bn0 ∈ V0 (x) ı̂ncât Bu0 ⊆ V . În consecinţă,
V0 (x) este sistem fundamental (numărabil) de vecinătăţi pentru x, deci (X, τ )
satisface axioma C1 .

Propoziţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic. Dacă (X, τ ) satisface axioma

C2 , atunci este separabil (C2 ⇒ spaţiu separabil).
 39

Demonstraţie. Deoarece (X, τ ) satisface axioma C2 , ∃B = {Bn }n o

bază numărabilă pentru τ. Considerăm mulţimea A = {xn ; xn ∈ Bn }n∈N
(mulţime numărabilă) şi vom arăta că A = X (A este densă ı̂n X).
Presupunem prin reducere la absurd că A 6= X, deci cA 6= ∅ şi cum
cA ∈ τ iar B este bază pentru τ, ∃N0 ⊆ N astfel ca cA = ∪ Bn (6= ∅).
n∈N0
Fie A0 = {xn ; xn ∈ Bn }n∈N0 . Deci A0 6= ∅, A0 ⊆ A ⊆ A, A0 ⊆ cA, de
6 A0 ⊆ A ∩ cA = ∅, ceea ce este fals.
unde ∅ =

Observaţie. Reciproca afirmaţiei precedente nu este ı̂n general adevărată:

există spaţii topologice separabile care nu satisfac axioma C2 :

Exemplu. Fie X o mulţime nenumărabilă, iar τcof , topologia cofinită pe

X. Atunci (X, τcof ) este spaţiu separabil şi (X, τcof ) nu admite nicio bază
numărabilă: Într-adevăr, fie M ⊂ X o mulţime numărabilă oarecare şi vom
arăta că M = X. Fie x ∈ X. Dacă x ∈ / M , atunci ∃V ∈ V(x) astfel
ca V ∩ M = ∅, deci M ⊆ cV . Deoarece V ∈ V(x), ∃D0 ∈ τcof astfel ca
x ∈ D0 ⊆ V . Prin urmare, cV ⊆ cD0 şi cum cD0 este finită rezultă că cV
este finită, deci, cum M ⊆ cV , rezultă că M este finită, ceea ce este fals.
Prin urmare, x ∈ M , deci ı̂n final M = X, ceea ce demonstrează că (X, τcof )
este separabil.
Să presupunem acum, prin reducere la absurd, că există B = {B0 , B1 , ...,
Bn , ...}, o bază numărabilă pentru τcof .
Fie x ∈ X arbitrar şi fie H = ∩D . Deoarece x ∈ H şi există măcar
D∈τcof ,x∈D
D = X ∈ τcof cu x ∈ D, rezultă că H 6= ∅.
Vom arăta că H = {x}. Să presupunem prin reducere la absurd că există
x0 ∈ H, astfel ca x0 6= x şi fie D0 = c{x0 }. Atunci D0 ∈ τcof , x ∈ D0 şi
x0 ∈
/ D0 . Deci D0 ⊇ H, de unde, cum x0 ∈ H, rezultă că x0 ∈ D0 , ceea ce
este fals. Prin urmare, {x} = ∩D . Atunci {x} = ∩Bi (deoarece
D∈τcof ,x∈D Bi ∈B,x∈Bi
{x} ⊆ ∩Bi ⊆ ∩D = {x}). Să arătăm că c{x} este cel mult numărabilă.
Bi ∈B D∈τcof ,x∈D
x∈Bi

Într-adevăr, c{x} = c( ∩Bi ) ∪cBi = ∪cBik şi cum (Bik )k∈N ⊂ B ⊂ τcof
Bi ∈B,x∈Bi Bi ∈B,x∈Bi k∈N
x∈Bi
k
rezultă că cBik este finită, ∀k ∈ N, deci c{x} este cel mult numărabilă. Atunci
X = {x} ∪ c{x} este cel mult numărabilă, contradicţie.

Teoremă. Orice spaţiu metric separabil satisface axioma C2 (spaţiu met-

ric separabil ⇒ C2 ).
40

Demonstraţie. Fie (X, d) un spaţiu metric şi τd topologia indusă de me-

trica d. Întrucât (X, d) este separabil, ∃A = {xn }n∈N o mulţime numărabilă
şi densă ı̂n X. Fie B = {S(xn , kp ); n ∈ N, p, k ∈ N∗ }(⊂ τd ). Evident, familia B
este numărabilă. Rămâne să arătăm că ∀D ∈ τd , D 6= ∅ se poate reprezenta
ca o reuniune de mulţimi din B:
∀D ∈ τd , D 6= ∅, ∀x ∈ D, ∃S(x, ε) ⊆ D. Evident, ∃r ∈ Q astfel ca
0 < r < ε.
Cum x ∈ X = A, avem A∩S(x, 2r ) 6= ∅, deci ∃n0 ∈ N astfel ca d(x, xn0 ) <
r
2
. Evident, S(xn0 , 2r ) ∈ B şi ∀y ∈ S(xn0 , 2r ), avem d(x, y) ≤ d(x, xn0 ) +
d(xn0 , y) < 2r + 2r = r < ε, deci x ∈ S(xn0 , 2r ) ⊆ S(x, ε) ⊆ D.
Astfel, am arătat că ∀x ∈ D, ∃Bx = S(xn0 , 2r ) ∈ B aşa ı̂ncât x ∈ Bx ⊆ D.
De aici, D = ∪ {x} ⊆ ∪ Bx ⊆ D, ceea ce antrenează D = ∪ Bx . În
x∈D x∈D x∈D
consecinţă, D se exprimă ca reuniune de mulţimi din B, deci B este bază
numărabilă pentru τd .

Consecinţă. Prin urmare, orice spaţiu metric separabil satisface axioma

C2 şi, la rândul său, orice spaţiu topologic satisfăcând axioma C2 este spaţiu
separabil.
În consecinţă, un spaţiu metric (X, d) este separabil dacă şi numai dacă
topologia τd admite o bază numărabilă (satisface axioma C2 ).

Exemplu. Spaţiul (C([a, b]), τu ) satisface C2 . Într-adevăr, am văzut deja

că C([a, b], τu ) este un spaţiu metric (cu metrica indusă de norma uniformă)
separabil. Prin urmare, conform consecinţei anterioare, satisface C2 .

Funcţii continue
Definiţie. Fie (X, τ ) şi (Y, σ) două spaţii topologice. Spunem că o funcţie
f : (X, τ ) → (Y, σ) este:
(i) continuă ı̂ntr-un punct x0 ∈ X dacă ∀V ∈ Vσ (f (x0 )), ∃U ∈ Vτ (x0 )
astfel ca f (U ) ⊆ V.
(ii) continuă (global) pe X dacă este continuă ı̂n orice punct din X.

Teoremă. f : (X, τ ) → (Y, σ) este continuă ı̂n x0 ∈ X dacă şi numai

dacă ∀V ∈ Vσ (f (x0 )), f −1 (V ) ∈ Vτ (x0 ) ( f ı̂ntoarce vecinătăţi din (Y, σ) ı̂n
vecinătăţi din (X, τ )).
 41

Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că f este continuă ı̂n x0 ∈ X.

Fie V ∈ Vσ (f (x0 )) oarecare. Există atunci conform definiţiei anterioare
U ∈ Vτ (x0 ) astfel ca f (U ) ⊆ V , de unde U ⊆ f −1 (f (U )) ⊆ f −1 (V ). Cum
U ∈ Vτ (x0 ) rezultă că f −1 (V ) ∈ Vτ (x0 ).
Suficienţa. Fie V ∈ Vσ (f (x0 )) oarecare. Atunci, conform ipotezei, f −1 (V ) ∈
Vτ (x0 ). Există atunci U ∈ Vτ (x0 ) astfel ı̂ncât U ⊆ f −1 (V ), ceea ce implică
f (U ) ⊆ f (f −1 (V )) ⊆ V.

Exemplu. (i) Fie f : (X, τ ) → (Y, σ) şi a ∈ Y arbitrar, fixat. Dacă

f (x) = a, ∀x ∈ X, atunci f este continuă pe X. Într-adevăr, ∀x0 ∈ X,
∀V ∈ V(a) = V(f (x0 )), ∃D = X (astfel ı̂ncât D ∈ V(x0 ) deci), cu f (D) =
f (X) = {a} ⊆ V .
(ii) Fie f : (X, τ ) → (Y, σ) şi a ∈ X arbitrar, fixat. Dacă {a} ∈ τ , atunci
f este continuă ı̂n a. Într-adevăr, ∀V ∈ V(f (a)) rezultă că a ∈ f −1 (V ),
deci {a} ⊆ f −1 (V ) şi cum {a} ∈ τ , rezultă că f −1 (V ) ∈ τ . În consecinţă,
f −1 (V ) ∈ V(a).
(iii) Orice funcţie f : (X, τ ) → (Y, {∅, Y }) este continuă pe X. Într-
adevăr, ∀D ∈ {∅, Y }, f −1 (D) ∈ {∅, X} ∈ τ .
Observaţie. Din Exemplul (i) anterior, rezultă că orice funcţie f :
(X, τ0 ) → (Y, σ) (τ0 fiind topologia discretă pe X) este continuă pe X.

Teoremă. Fie f : (X, τ ) → (Y, τ 0 ) şi g : (Y, τ 0 ) → (Z, τ 00 ). Dacă f este

continuă ı̂n x0 ∈ X iar g este continuă ı̂n y0 = f (x0 ), atunci g ◦f : (X, τ ) →
(Z, τ 00 ) este continuă ı̂n x0 .

Demonstraţie. Fie V ∈ Vτ 00 (g ◦ f )(x0 )(= Vτ 00 (g(f (x0 )) = Vτ 00 (g(y0 )))

oarecare. Trebuie să arătăm că (g ◦ f )−1 (V ) ∈ Vτ (x0 ). Într-adevăr, deoarece
g este continuă ı̂n y0 , avem g −1 (V ) ∈ Vτ 0 (f (x0 ))(= Vτ 0 (y0 )) iar cum (g ◦
f )−1 (V ) = f −1 (g −1 (V )) şi f este continuă ı̂n x0 , rezultă concluzia.

Corolar. Fie f : (X, τ ) → (Y, τ 0 ) şi g : (Y, τ 0 ) → (Z, τ 00 ). Dacă f este

continuă pe X iar g este continuă pe Y, atunci g ◦ f : (X, τ ) → (Z, τ 00 ) este
continuă pe X.

Teoremă (de caracterizare a continuităţii globale). Fie f : (X, τ ) →

(Y, σ). Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este continuă pe X;
(ii) ∀A ⊆ X, f (A) ⊆ f (A);
42

(iii) ∀Fı̂nchisă ı̂n (Y, σ), f −1 (F )ı̂nchisă ı̂n (X, τ ) (adică f ”ı̂ntoarce” ı̂nchişi
ı̂n ı̂nchişi);
(iv) ∀D ∈ σ (adică D deschisă ı̂n (Y, σ)), f −1 (D) ∈ τ (adică f −1 (D)
deschisă ı̂n (X, τ )) (adică f ”ı̂ntoarce” deschişi ı̂n deschişi).

Demonstraţie. (i) ⇒ (ii): Fie A ⊆ X oarecare. Arătăm că f (A) ⊆

f (A) : Pentru aceasta, fie y ∈ f (A) oarecare. Există atunci x ∈ A astfel
ca y = f (x). Arătăm că y ∈ f (A). Într-adevăr, ∀V ∈ V(y) = V(f (x)), cum
f este continuă ı̂n x, rezultă că f −1 (V ) ∈ V(x) şi cum x ∈ A, obţinem că
A ∩ f −1 (V ) 6= ∅. Există aşadar x0 ∈ A şi x0 ∈ f −1 (V ), de unde f (x0 ) ∈
V ∩ f (A), deci V ∩ f (A) 6= ∅, ceea ce antrenează că y ∈ f (A).
(ii) ⇒ (iii): Fie Fı̂nchisă ı̂n (Y, σ) oarecare şi fie A = f −1 (F ). Arătăm că A
este ı̂nchisă, adică, echivalent, că A = A. Deoarece ı̂ntotdeauna A ⊆ A, este
suficient să arătăm că A ⊆ A : Aplicăm mulţimii A = f −1 (F ) presupunerea
(ii). Atunci f (f −1 (F )) ⊆ f (f −1 (F )) ⊆ F = F , de unde A = f −1 (F ) ⊆
f −1 (F ) = A.
(iii) ⇒ (iv): ∀D ∈ σ, rezultă că cD este ı̂nchisă ı̂n (Y, σ) şi atunci con-
form presupunerii (iii), f −1 (cD) este ı̂nchisă ı̂n (X, τ ). Deoarece f −1 (cD) =
cf −1 (D) obţinem ı̂n final că f −1 (D) este deschisă, adică f −1 (D) ∈ τ .
(iv) ⇒ (i): Fie x0 ∈ X oarecare. Arătăm că f este continuă ı̂n x0 : Fie
V ∈ V(f (x0 )) oarecare. Există atunci D ∈ σ astfel ca f (x0 ) ⊆ D ⊆ V ,
de unde x0 ∈ f −1 (D) ⊆ f −1 (V ). Conform cu (iv), f −1 (D) ∈ τ , ceea ce
antrenează că f −1 (V ) ∈ V(x0 ). Aceasta ı̂nseamnă că f este continuă ı̂n x0 şi
cum x0 este oarecare, rezultă ı̂n final că f este continuă pe X.

Observaţie. O funcţie continuă nu conservă ı̂n general deschişii (adică

nu duce ı̂n general un deschis tot ı̂ntr-un deschis), după cum se poate imediat
observa din exemplul următor:

Exemplu. Fie aplicaţia identică i : (R, τu ) → (R, τd ) (i(x) = x, ∀x ∈

R, τ0 fiind topologia discretă pe R). Observăm că (0, 1) este ı̂nchis ı̂n (R, τ0 ),
dar i((0, 1)) = (0, 1) nu este ı̂nchis ı̂n (R, τu ). De asemenea, [0, 1] este deschis
ı̂n (R, τ0 ), dar i([0, 1]) = [0, 1] nu este deschis ı̂n (R, τu ).

Definiţie. Spunem că o aplicaţie f : (X, τ ) → (Y, σ) este:

(i) deschisă dacă ∀D ∈ τ, f (D) ∈ σ (adică, duce deschişi tot ı̂n deschişi);
 43

(ii) ı̂nchisă dacă ∀F ı̂nchisă ı̂n τ, f (F ) este ı̂nchisă ı̂n σ (adică, duce ı̂nchişi
tot ı̂n ı̂nchişi).

Definiţie. Spunem că o aplicaţie f : (X, τ ) → (Y, σ) este homeomorfism

(sau izomorfism topologic) dacă este bijectivă şi bicontinuă (adică, f şi f −1
sunt continue).

Definiţie. (i) Două spaţii topologice se numesc homeomorfe dacă există

un homeomorfism ı̂ntre ele;
(ii) O proprietate se numeşte topologică dacă se conservă prin homeomor-
fisme.

Observaţie. (i) Dacă f : (X.τ ) → (Y, σ) este homeomorfism, atunci

−1
f : (Y, σ) → (X, τ ) este de asemenea homeomorfism;
(ii) Dacă f : (X, τ ) → (Y, σ) şi g : (Y, σ) → (Z, τ 0 ) sunt homeomorfisme,
atunci şi g ◦ f : (X, τ ) → (Z, τ 0 ) este de asemenea homeomorfism.
Demonstraţie. (i) Deoarece f este homeomorfism, rezultă că f −1 este
bijectivă, (f −1 ) = f , f −1 este continuă şi (f −1 )−1 = f este continuă.
(ii) Deoarece f şi g sunt homeomorfisme, rezultă că g ◦ f este bijectivă,
continuă şi (g ◦ f ) = f −1 ◦ g −1 este continuă.
De exemplu, separabilitatea, satisfacerea axiomelor C1 , C2 sunt proprietăţi
topologice (a se vedea ı̂n acest sens problemele rezolvate ...).

Teoremă. O aplicaţie bijectivă f : (X, τ ) → (Y, σ) este homeomorfism

dacă şi numai dacă ∀A ⊆ X, f (A) = f (A).

Demonstraţie. Necesitatea. Fie A ⊆ X, oarecare. Deoarece f este

continuă, avem f (A) ⊆ f (A). Rămâne să arătăm că f (A) ⊆ f (A). Într-
adevăr, deoarece f −1 este continuă, rezultă că ∀B ⊆ Y, f −1 (B) ⊆ f −1 (B).
În particular, pentru B = f (A), avem f −1 (f (A)) ⊆ f −1 (f (A)) ⊆ A, de unde
f (A) ⊆ f (A).
Suficienţa. Deoarece (∗) ∀A ⊆ X, f (A) = f (A), avem f (A) ⊆ f (A), deci
f este continuă. Rămâne să arătăm că f −1 este continuă. Pentru aceasta, fie
B ⊆ Y , oarecare. Arătăm că f −1 (B) ⊆ f −1 (B). În (∗) fie ı̂n particular A =
f −1 (B). Atunci f (f −1 (B)) = f (f −1 (B)) ⊇ B, ceea ce antrenează f −1 (B) ⊆
f −1 (B).
44

Compararea topologiilor
Teoremă. Fie (X, τ1 , τ2 ). Atunci τ1 este mai puţin fină decât τ2 dacă şi
numai dacă aplicaţia identică i : (X, τ2 ) → (X, τ1 ) este continuă.

Demonstraţie. Aplicaţia identică i : (X, τ2 ) → (X, τ1 ) este continuă

dacă şi numai dacă ∀D ∈ τ1 , avem i−1 (D) = D ∈ τ2 . Aceasta ı̂nseamnă că
τ1 ⊆ τ2 , adică, echivalent, τ1 4 τ2 .

Subbază a unei topologii

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic. O familie S ⊆ P(X) este subbază
pentru topologia τ dacă:
(i) S ⊆ τ ;
(ii) Clasa B formată din toate intersecţiile finite de elemente din S formează
o bază pentru τ (adică orice element (adică, mulţime) din τ se poate scrie ca
reuniune de intersecţii finite de elemente din S).

Observaţie. Dacă (X, τ ) este un spaţiu topologic şi B este o bază pentru
τ , atunci B este şi subbază pentru τ . Într-adevăr, B ⊆ τ (i) şi orice mulţime
din τ se scrie ca reuniune de mulţimi din B.

Exemplu. Fie (R, τu ). Atunci familia S = {(−∞, α), (β, +∞); α, β ∈ R}

este subbază pentru topologia uzuală τu .
Evident, S ⊂ τu . Apoi, se observă că familia B formată din toate
intersecţiile finite de elemente din S este B = {(−∞, a); (b, +∞); (c, d); a,
b, c, d ∈ R} şi, evident, ∀D ∈ τu se scrie ca reuniune de astfel de mulţimi din
B.
Observaţie. Dacă S este o subbază a topologiei τ , atunci τ este cea
mai puţin fină (cea mai mică, ı̂n sensul incluziunii) topologie care conţine
S. Într-adevăr, dacă am presupune că există o altă topologie γ ⊆ P(X),
care conţine S, atunci pentru o mulţime D ∈ τ arbitrară, am avea scrierea
D = ∪ ( ∩ Dji ) unde Dji ∈ S, ∀i ∈ I, ∀j ∈ Ji finită. Deoarece γ este
i∈I j∈Ji
o topologie care conţine pe S, rezultă că aceasta conţine toate reuniunile şi
toate intersecţiile finite de elemente ale sale, deci D ∈ γ. Prin urmare, τ ⊆ γ,
deci τ ≺ γ.
 45

Teorema următoare evidenţiază faptul că, ı̂n anumite condiţii, pornind

de la o clasă de părţi cu anumite proprietăţi minimale, se poate construi ı̂n
mod unic cea mai puţin fină topologie care conţine S şi pentru care S să fie
subbază:
Teoremă. Fie X 6= ∅ şi S o familie de părţi ale sale ı̂ncât X ∈ S şi
există A, B ∈ S astfel ı̂ncât A ∩ B = ∅. Atunci există o topologie τ pe X
astfel ı̂ncât S este subbază a sa. Mai mult, dacă (τi )i∈I este familia tuturor
topologiilor pe X care conţin S, atunci τ = ∩ τi (deci τ este cea mai puţin
i∈I
fină topologie cu această proprietate).
Demonstraţie. Fie B clasa tuturor părţilor lui X care se scriu ca
intersecţii finite de elemente din S : B = {B ⊆ X; ∃K finită şi Dk ∈
S astfel ca B = ∩ Dk } şi fie τ familia reuniunilor de elemente din B.
k∈K
Din ipoteză, ∅ ∈ B şi X ∈ S. De asemenea, observăm că S ⊆ B ⊆ τ .
Prin verificare directă, rezultă că τ este o topologie pe S şi S este evident
prin definiţie subbază a sa.
Se poate demonstra direct că γ = ∩ τi este topologie pe X:
i∈I
Evident, X, ∅ ∈ γ deoarece X, ∅ ∈ τi , ∀i ∈ I. Apoi, dacă D1 , D2 ∈ γ,
atunci D1 , D2 ∈ τi , ∀i ∈ I, deci D1 ∩ D2 ∈ ∩ τi = γ.
i∈I
Analog, dacă (Dj )j∈J ⊂ τ , atunci (Dj )j∈J ⊂ τi , ∀i ∈ I, deci ∪ Dj ∈ τi ,
j∈J
∀i ∈ I, de unde ∪ Dj ∈ ∩ τi = γ. Prin urmare, γ este o topologie pe X care
j∈J i∈I
conţine, prin definiţie, pe S (alternativ, se putea folosi Problema rezolvată ...,
care afirmă exact proprietăţile pe care le-am demonstrat aici). În consecinţă,
conform observaţiei anterioare, τ ⊆ γ şi cum τ aparţine familiei (τi )i∈I rezultă
că τ ⊇ γ, deci ı̂n final τ = γ.
Teoremă. Fie {(Yi , τi )}i∈I o familie oarecare de spaţii topologice, X 6= ∅
şi fi : X → (Yi , τi ), ∀i ∈ I o familie de funcţii . Atunci familia S = {A ⊆
X; A = fi−1 (Di ), Di ∈ τi } reprezintă (constituie) o subbază pentru o topologie
τ pe X astfel ı̂ncât aplicaţiile fi : (X, τ ) → (Yi , τi ), ∀i ∈ I să fie continue pe
X iar τ este cea mai puţin fină topologie pe X pentru care toate aplicaţiile
fi sunt continue.
Demonstraţie. Evident, se aplică teorema precedentă şi faptul că, dacă
∀i ∈ I, Di ∈ τi , avem fi−1 (Di ) ∈ S(⊆ τ ), atunci, ∀i ∈ I, aplicaţia fi :
(X, τ ) → (Xi , τi ) este continuă.
46

Topologia τ din teorema precedentă se numeşte topologia iniţială relativă

la familia de topologii (τi )i∈I .
Observaţie. Dacă (Y, τ 0 ), X 6= ∅ şi f : X → (Y, τ 0 ), atunci τ , cea mai
puţin fină topologie pe X pentru care f : (X, τ ) → (Y, τ 0 ) este continuă pe
X, se numeşte topologia imagine reciprocă prin f a topologiei τ 0 .
Observaţie. Dacă (X, τi ) şi fi = i : X → (X, τi ), ∀i ∈ I este aplicaţia
identică, atunci τ , cea mai puţin fină topologie pe X pentru care aplicaţia
identică i : (X, τ ) → (X, τi ), ∀i ∈ I este continuă pe X, se numeşte topologia
margine superioară a topologiilor τi .

Topologia produs
În cele ce urmează, vom introduce şi studia produsul unei familii de spaţii
topologice.

Fie (X1 , τ1 ), (X2 , τ2 ) două spaţii topologice oarecare şi X = X1 × X2

spaţiul produs cartezian.
Fie aplicaţiile de proiecţie p1 : X → X1 , p2 : X → X2 definite pentru
orice x = (x1 , x2 ) ∈ X, cu x1 ∈ X1 , x2 ∈ X2 , prin p1 (x) = x1 , p2 (x) = x2 .
Fie τ topologia din teorema precedentă. τ este deci cea mai puţin fină
topologie pe X pentru care aplicaţiile de proiecţie p1 şi p2 sunt continue pe
X (este topologia iniţială relativ la aplicaţiile de proiecţie p1 şi p2 ). Evident,
∀Di ∈ τi , i = 1, 2, p−1 −1
1 (D1 ) = D1 × X2 ∈ τ, p2 (D2 ) = X1 × D2 ∈ τ.
τ se numeşte topologia produs a topologiilor τ1 , τ2 . Prin urmare, topologia
produs este inclusă ı̂n orice altă topologie pe X faţă de care aplicaţiile de
proiecţie sunt continue.
Evident, ı̂n această situaţie, conform teoremei anterioare, subbaza S este
formată din mulţimile de tipul pri−1 (Di ), Di ∈ τi , i = 1, 2. Aşadar, pentru
i = 1, 2, pri−1 (Di ) ⊂ X = X1 × X2 şi, dacă xi ∈ Di , atunci orice x ∈ X
cu pri (x) = xi are proprietatea că x ∈ pri−1 (Di ). Prin urmare, pr1−1 (D1 ) =
D1 × X2 iar pr2−1 (D2 ) = X1 × D2 . În consecinţă, S = {D1 × X2 , X1 × D2 ;
D1 ∈ τ1 , D2 ∈ τ2 }.
Baza topologiei produs este formată din intersecţii finite de elemente
(adică, mulţimi) din S. Prin urmare, B = {D1 × D2 ; D1 ∈ τ1 , D2 ∈ τ2 }.
 47

Bineı̂nţeles, un deschis ı̂n topologia produs este o reuniune arbitrară de

elemente (mulţimi) din B, ceea ce antrenează faptul că τ = {D1 × D2 ; D1 ∈
τ1 , D2 ∈ τ2 }.
În general, fie o familie arbitrară de spaţii topologice (Xi , τi ), i ∈ I.
Mulţimea de funcţii X = Π Xi (= {f ; f : I → ∪ Xi , f (i) ∈ Xi , ∀i ∈ I}) se
i∈I i∈I
numeşte produsul cartezian al mulţimilor Xi , i ∈ I (datorită axiomei alegerii,
produsul cartezian este o mulţime nevidă).
Pentru orice i ∈ I, fie aplicaţiile de proiecţie de indice i, pri : X →
Xi , pri (x) = xi .
Numim topologie produs a topologiilor τi , i ∈ I, cea mai puţin fină topolo-
gie pe X faţă de care aplicaţiile de proiecţie pri : (X, τ ) → (Xi , τi ), i ∈ I
sunt continue pe X (adică aşa-numita topologie iniţială ı̂n raport cu familia
(τi )i∈I ).
Subbaza acestei topologii este S = {A ⊆ X; A = pri−1 (Di ), Di ∈ τi , ∀i ∈
I}. Pentru un i ∈ I, pri−1 (Di ) ⊂ X = Π Xi şi, dacă xi ∈ Di , atunci orice
i∈I
x ∈ X cu pri (x) = xi are proprietatea că x ∈ pri−1 (Di ).
Prin urmare, pri−1 (Di ) = Π Xi × Di × Π Xi unde mulţimile de indici
i∈I1 i∈I2
I1 , I2 şi {i} formează o partiţie a lui I. Prin urmare, o mulţime S aparţine
lui S dacă şi numai dacă pentru un număr finit de indici, factorii lui S sunt
mulţimi deschise ı̂n topologiile corespunzătoare, restul factorilor coincizând
cu spaţiile totale: Π Di × Π Xi , J finită, Di ∈ τi , ∀i ∈ I.
i∈J i∈I\J
Baza topologiei produs este B = {B ⊆ X; B = ∩ pri−1 (Di )}.
i∈J
Un deschis ı̂n topologia τ este o reuniune oarecare de elemente (mulţimi)
din B.

Teoremă. Fie {(Xi , τi )}i∈I o familie arbitrară de spaţii topologice şi

fie (X, τ ) spaţiul topologic produs. Fie (Y, τ 0 ) un spaţiu topologic arbitrar,
f : (Y, τ 0 ) → (X, τ ) şi y ∈ Y arbitrar, fixat. Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(i) f este continuă ı̂n y;
(ii) ∀i ∈ I, pi ◦ f : (Y, τ 0 ) → (Xi , τi ) este continuă ı̂n y.

Demonstraţie. (i) ⇒ (ii): Afirmaţia este imediată deoarece aplicaţiile

de proiecţie sunt continue, iar compunerea a două aplicaţii continue este
continuă.
48

(ii) ⇒ (i): Presupunem că aplicaţia pi ◦ f este continuă ı̂n y, ∀i ∈ I şi să
arătăm că f este continuă ı̂n y. Pentru aceasta, fie V ∈ V(f (y)). ∃B ∈ B
astfel ca f (y) ∈ B ⊆ V , deci y ∈ f −1 (B) ⊆ f −1 (V ). Întrucât B ∈ B, rezultă
că B = ∩ p−1 i (Di ), J finită, Di ∈ τi , ∀i ∈ I. Prin urmare, y ∈ f
−1
(B) =
i∈J
f −1 ( ∩ p−1
i (Di )) = ∩ f
−1 −1
(pi (Di )) = ∩ (pi ◦ f )−1 (Di ). Cum pi ◦ f sunt
i∈J i∈J i∈J
continue ı̂n y, urmează că (pi ◦ f )−1 (Di ) ∈ V(y), ∀i ∈ J, deci f −1 (B) =
∩ (pi ◦ f )−1 (Di ) ∈ V(y) şi cum f −1 (B) ⊆ f −1 (V ), rezultă că f −1 (V ) ∈ V(y).
i∈J
În concluzie, ∀V ∈ V(f (y)), f −1 (V ) ∈ V(y), ceea ce arată că f este continuă
ı̂n y.

Topologia cât
Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare, Y 6= ∅ şi f : (X, τ ) → Y.
Să introducem pe Y o topologie τ 0 astfel ı̂ncât aplicaţia f : (X, τ ) →
(Y, τ 0 ) să fie continuă (adică, ∀D ∈ τ 0 să avem f −1 (D) ∈ τ ).
Definim τc = {E ⊆ Y ; f −1 (E) ∈ τ }. Arătăm că τc este o topologie pe Y :
(i) Fie (Ei )i∈I ⊂ τc , oarecare. Arătăm că E = ∪ Ei ∈ τc :
i∈I
Deoarece (Ei )i∈I ⊂ τc , rezultă că ∀i ∈ I, Ei ∈ τc , deci ∀i ∈ I, f −1 (Ei ) ∈ τ.
Aceasta implică f −1 (E) = f −1 ( ∪ Ei ) = ∪ f −1 (Ei ) ∈ τ , de unde E = ∪ Ei ∈
i∈I i∈I i∈I
τc .
(ii) Fie (Ei )i∈J ⊂ τc (J finită), oarecare. Arătăm că E = ∩ Ei ∈ τc :
i∈J
Într-adevăr, ı̂ntrucât (Ei )i∈J ⊂ τc , rezultă că ∀i ∈ J, Ei ∈ τc , deci ∀i ∈
J, f −1 (Ei ) ∈ τ . Prin urmare, f −1 (E) = f −1 ( ∩ Ei ) = ∩ f −1 (Ei ) ∈ τ , ceea ce
i∈J i∈J
antrenează E = ∩ Ei ∈ τc .
i∈J
(iii) X, ∅ ∈ τc .
Deci τc este o topologie pe Y. Să arătăm că este cea mai fină topologie
pe Y ı̂n raport cu care f este continuă. Fie τ 0 o altă topologie pe Y astfel
ca aplicaţia f : (X, τ ) → (Y, τ 0 ) să fie continuă. Atunci ∀D ∈ τ 0 , avem
f −1 (D) ∈ τ , adică D ∈ τc . Prin urmare, τ 0 ⊆ τc , deci ı̂ntr-adevăr τ 0 4 τc .
τc se numeşte topologia cât pe spaţiul Y .
Putem introduce aşadar următoarea:
 49

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic, Y 6= ∅ şi f : (X, τ ) → Y.

Numim topologie cât pe Y relativă la topologia τ şi aplicaţia f, cea mai fină
topologie pe Y faţă de care funcţia f : (X, τ ) → (Y, τ 0 ) este continuă.

Observaţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi R o relaţie de echivalenţă

pe X. Fie X/R = {[x]; x ∈ X}, mulţimea claselor de echivalenţă. Atunci
aplicaţia q : (X, τ ) → X/R este o surjecţie, numită aplicaţia cât.
Pe spaţiul claselor X/R , topologia τc ı̂n raport cu (X, τ ) şi funcţia q se
numeşte topologia cât. Este cea mai fină topologie pe X|R ı̂n raport cu care
funcţia cât q este continuă.

Teoremă. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic, Y 6= ∅ şi f : (X, τ ) → (Y, τ 0 ).

Presupunem că f este aplicaţie surjectivă, continuă şi deschisă (respectiv
ı̂nchisă). Atunci τ 0 = τc , topologia cât pe Y relativă la topologia τ şi aplicaţia
f.

Demonstraţie. Evident, τ 0 4 τc . Rămâne să arătăm că τc ⊆ τ 0 , adică

∀D ∈ τc , rezultă că D ∈ τ 0 . Într-adevăr, cum D ∈ τc , avem f −1 (D) ∈ τ.
Întrucât D este surjectivă şi deschisă, rezultă că f (f −1 (D)) = D ∈ τ 0 .

Subspaţii topologice ale unui spaţiu topologic

Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare, Y 6= ∅, Y ⊆ X. Considerăm clasa de
not.
părţi τ ∗ = {D∗ ⊆ Y ; D∗ = D ∩ Y, D ∈ τ } ( = τY ).
Să arătăm că τ ∗ este o topologie pe Y :
(i) Fie {Di∗ }i∈I ⊂ τ ∗ , oarecare. Arătăm că ∪ Di∗ ∈ τ ∗ :
i∈I
∀i ∈ I, Di∗ ∈ τ ∗ , de unde, ∀i ∈ I, Di∗ = Di ∩ Y , ceea ce implică ∪ Di∗ =
i∈I
∪ (Di ∩ Y ) = Y ∩ ( ∪ Di ) ∈ τ ∗ ;
i∈I i∈I
| {z }
∈τ
(ii) Fie {Di∗ }i∈J ⊂ τ ∗ (J finită), oarecare. Arătăm că ∩ Di∗ ∈ τ ∗ :
i∈J
∀i ∈ I, Di∗ ∈ τ ∗ , de unde, ∀i ∈ I, Di∗ = Di ∩ Y , ceea ce implică ∩ Di∗ =
i∈J
∩ (Di ∩ Y ) = Y ∩ ( ∩ Di ) ∈ τ ∗ ;
i∈J i∈J
| {z }
∈τ
∅ ∩ Y ⇒ ∅ ∈ τ ∗ , Y = |{z}
(iii) ∅ = |{z} X ∩ Y.
∈τ ∈τ
50

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare şi Y 6= ∅, Y ⊆ X.

Spunem că Y este subspaţiu al lui (X, τ ) dacă Y este ı̂nzestrat cu topologia
τ ∗ , numită urma topologiei τ pe Y (sau topologia indusă de τ pe Y ).

Exemple. (i) Fie (X, τ ), X = {a, b, c, d}, τ = {∅, X, {a}, {b, c}, {a, b, c}}.
Dacă Y = {b, c, d}, atunci τY = {∅, {b, c, d}, {b, c}}.
(ii) Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare şi fie Y = {a}, unde a ∈ X
este arbitrar, fixat. Atunci τY = {∅, {a}}, adică, topologia nondiscretă pe Y .

Teoremă. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare şi Y 6= ∅, Y ⊆ X, (Y ,

τ ), τ ∗ fiind topologia indusă de τ pe Y . O mulţime F ∗ este ı̂nchisă ı̂n τ ∗
∗

dacă şi numai dacă F ∗ = F ∩ Y , unde F este o mulţime ı̂nchisă ı̂n τ (adică
F ∗ este urma unei mulţimi ı̂nchise din Y ).

Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că F ∗ este ı̂nchisă ı̂n τ ∗ .

Atunci Y \F ∗ ∈ τ ∗ , adică Y \F ∗ = Y ∩ D, D ∈ τ. Prin urmare, F ∗ =
Y \(D ∩ Y ) = Y ∩ c(D ∩ Y ) = Y ∩ (cD ∪ cY ) = Y ∩ cD = Y ∩ F, cu
F = cD evident mulţime ı̂nchisă ı̂n X ı̂ntrucât D ∈ τ.
Suficienţa. Presupunem că F ∗ = F ∩ Y , unde F este o mulţime ı̂nchisă
ı̂n τ. Arătăm că F ∗ este ı̂nchisă ı̂n τ ∗ , adică, echivalent, că Y \F ∗ ∈ τ ∗ . Într-
adevăr, Y \F ∗ = Y \(F ∩Y ) = Y ∩c(F ∩Y ) = Y ∩(cF ∪cY ) = Y ∩cF = Y ∩D,
unde D = cF este evident deschisa ı̂n τ.

Teoremă. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic, Y 6= ∅, Y ⊆ X, (Y, τ ∗ ), τ ∗ fiind

topologia indusă de τ pe Y . Fie x ∈ Y un punct oarecare. O mulţime V ∗
este vecinătate a lui x ı̂n τ ∗ dacă şi numai dacă V ∗ = V ∩ Y , unde V este o
vecinătate a lui x ı̂n τ (adică F ∗ este urma unei vecinătăţi a lui x din Y ).

Teoremă. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic, Y 6= ∅, Y ⊆ X, (Y, τ ∗ ), τ ∗ fiind

topologia indusă de τ pe Y . Atunci orice mulţime D∗ care este deschisă ı̂n
τ ∗ este deschisă şi ı̂n τ dacă şi numai dacă Y ∈ τ.

Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că orice mulţime D∗ ∈ τ ∗ ⇒

D ∈ τ . Întrucât Y ∈ τ ∗ , rezultă că Y ∈ τ.
∗

Suficienţa. Presupunem că Y ∈ τ şi fie D∗ ∈ τ ∗ oarecare. Arătăm că

D∗ ∈ τ. Într-adevăr, D∗ = |{z}
D ∩ |{z} Y ∈ τ.
∈τ ∈τ
 51

Teoria convergenţei ı̂n cadrul spaţiilor topologice

Definiţie. Dacă (X, τ ) este un spaţiu topologic, numim şir de elemente din
not.
X, o funcţie f : N → X care asociază oricărui n ∈ N, elementul f (n) =
xn ∈ X, numit termenul general al şirului.
Fie (X, d) un spaţiu metric. Amintim că un şir (xn )n ⊂ X este convergent
(sau converge) la x ∈ X dacă ∀V ∈ V(x), ∃nV ∈ N astfel ca ∀n ≥ nV , avem
xn ∈ V.
Fie (X, τ ) un spaţiu topologic. Am putea fi tentaţi să extindem ı̂n acest
cadru definiţia precedentă ı̂n forma următoare:
τ
Şirul (xn )n ⊂ X este convergent (sau converge) la x ∈ X (notat xn → x)
dacă ∀V ∈ V(x), ∃nV ∈ N astfel ca ∀n ≥ nV are loc xn ∈ V.

Să vedem la ce ne-ar conduce o astfel de definiţie.

În spaţii metrice, proprietăţile topologice (printre care şi continuitatea)
pot fi caracterizate cu ajutorul şirurilor. Acest lucru nu mai este valabil
ı̂ntr-un spaţiu topologic general. Pentru a remedia această deficienţă, vom
introduce noţiunea de şir generalizat. Să analizăm ı̂nsă mai ı̂ntâi următorul:

Exemplu. Fie (R, τco ), unde τco = {D ⊆ R; cD este numărabilă} ∪ {∅}

este topologia conumărabilă. De asemenea, ı̂nzestrăm R cu τu , topologia
uzuală pe R.
Fie aplicaţia identică i : (R, τco ) → (R, τu ), i(x) = x, ∀x ∈ R.
i nu este continuă ı̂ntrucât (0, 1) ∈ τ0 , dar i−1 ((0, 1)) = (0, 1) ∈
/ τco .
Să arătăm că i este totuşi secvenţial continuă (continuă prin şiruri): Fie
τco
(xn )n ⊂ R, xn → a. Vom arăta că (xn )n este şirul constant de termen a
(eventual de la un loc ı̂ncolo). Raţionăm prin reducere la absurd. Există
aşadar un subşir (xnk )k al lui (xn )n astfel ı̂ncât xnk 6= a, ∀k ∈ N. Fie
τc o
D = R\(xnk )k (∈ τco ). Evident a ∈ D. Întrucât xn −→ a, există nD ∈ N
astfel ca ∀n ≥ nD , xn ∈ D, de unde, ∀k ≥ nD , xnk ∈ D, ceea ce este fals. Prin
urmare, şirul (xn )n este constant a (eventual de la un loc ı̂ncolo) şi atunci
τu
i(xn ) = i(a) = a → a = i(a).
Prin urmare, aplicaţia i este secvenţial continuă, dar nu este continuă.

Aceasta impune necesitatea introducerii unei noţiuni adecvate, cea de şir

generalizat.

Definiţie. Fie I o mulţime arbitrară şi 00 ≤00 o relaţie de ordine parţială

pe I (reflexivă şi tranzitivă). Perechea (I, ≤) se numeşte dirijată (la dreapta)
52

dacă ∀i, j ∈ I, ∃k ∈ I astfel ca i ≤ k şi j ≤ k (sau k ≥ i şi k ≥ j).

De exemplu, perechea (P(X), ⊆) este dirijată la dreapta deoarece ∀A, B ∈

P(X), avem A ⊆ A ∪ B, B ⊆ A ∪ B.

Condiţia de dirijare a unei mulţimi ordonate compensează parţial lipsa

proprietăţii de a fi totală a relaţiei.

Observaţie. Dacă (I, ≤), (J, ≤) sunt două mulţimi dirijate, atunci pe
produsul cartezian I × J se poate introduce de asemenea o relaţie de dirijare
astfel (pe componente): (i1 , j1 ) ≤ (i2 , j2 ) ⇔ i1 ≤ i2 şi j1 ≤ j2 .

Într-adevăr, relaţia “≤” pe I ×J este reflexivă ((i, j) ≤ (i, j), ∀(i, j) ∈ I ×

J şi tranzitivă ((i1 , j1 ) ≤ (i2 , j2 )) şi (i2 , j2 ) ≤ (i3 , j3 ) implică (i1 , j1 ) ≤ (i3 , j3 )
datorită relaţiilor parţiale corespunzătoare pe componente). De asemenea,
“≤” este dirijată (la dreapta): ∀(i1 , j1 ), (i2 , j2 ) ∈ I × J, ∃i0 ∈ I, cu i0 ≥ i1
şi i0 ≥ i2 . De asemenea, ∃j0 ∈ J, cu j0 ≥ j1 şi j0 ≥ j2 . Prin urmare,
∃(i0 , j0 ) ∈ I × J ı̂ncât (i0 , j0 ) ≥ (i1 , j1 ) şi (i0 , j0 ) ≥ (i2 , j2 ).

Definiţie. Fie I o mulţime arbitrară şi 00 ≤00 o relaţie de ordine parţială

pe I (reflexivă şi tranzitivă). Perechea (I, ≤) se numeşte dirijată la stânga
dacă ∀i, j ∈ I, ∃k ∈ I astfel ca k ≤ i, k ≤ j.

Definiţie. Fie I o mulţime dirijată (la dreapta). Numim şir generalizat *

not.
ı̂n spaţiul X, o funcţie f : I → X care asociază pentru ∀i ∈ I, f (i) = xi ∈ X.
xi se numeşte termenul general al şirului (xi )i∈I .
Observaţie. Evdient, dacă I = N se ı̂nzestrează cu relaţia uzuală “≤”
de ordine pe N, atunci obţinem ı̂n particular noţiunea de şir de elemente din
spaţiul topologic (X, τ ).
Exemplu. (i) Dacă (I, ≤) este total ordonată, atunci orice funcţie f :
I → X este şir generalizat.
În particular, orice funcţie f : R → R este şir generalizat;
(ii) Fie o funcţie f : [a, b] → R mărginită pe [a, b] şi fie D = {∆}, ∆ :
a = x0 < x1 < ... < xn = b, mulţimea tuturor diviziunilor intervalului [a, b].
Atunci mulţimea sumelor Darboux superioare {S∆ }∆∈D , precum şi mulţimea
sumelor Darboux inferioare {s∆ }∆∈D sunt şiruri generalizate.
* Noţiunea de şir generalizat a fost dezvoltată de către E.H. Moore şi H.L. Smith ı̂n
1922.
 53

n
X n
X
Amintim că S∆ = Mi (xi − xi−1 ), s∆ = mi (xi − xi−1 ), unde Mi =
i=1 i=1
sup f (x), mi = inf f (x) , ∀i = 1, n.
x∈[xi−1 ,xi ] x∈[xi−1 ,xi ]
Evident, sunt bine definite funcţiile S : D → R şi s : D → R, care
ataşează oricărei diviziuni ∆ ∈ D, S∆ , respectiv s∆ .
D este evident mulţime dirijată de relaţia “≤” definită astfel: ∆1 ≤
∆2 ⇔ ∆1 ⊆ ∆2 : Într-adevăr, “≤” este reflexivă, tranzitivă şi ∀∆1 , ∆2 ∈ D,
∃∆1 ∪ ∆2 ∈ D aşa ca ∆1 ∪ ∆2 ≥ ∆1 şi ∆1 ∪ ∆2 ≥ ∆2 .

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic, (xi )i∈I un şir generalizat.

Spunem că un punct x ∈ X este limita şirului generalizat (xi )i∈I dacă
∀V ∈ V(x), ∃iV ∈ I astfel ı̂ncât ∀i ≥ iV , avem xi ∈ V.
τ
Notăm aceasta prin limxi = x sau xi → x.
i∈I
x se numeşte limita şirului (xi )i∈I şi spunem că şirul (xi )i∈I este conver-
gent la x.

Observaţie. Evident, dacă (X, d) este un spaţiu metric şi τ = τd , topolo-

gia indusă de metrica d, iar (I, ≤) = (N, ≤), obţinem noţiunea de şir conver-
gent din teoria spaţiilor metrice.
Observaţie. În general, ı̂ntr-un spaţiu topologic limita unui şir general-
izat convergent nu este unică.

Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi x ∈ X un element arbitrar, fixat. Pre-

supunem că familia V(x) este dirijată prin ordine inversă, adică: V1 ≤ V2 ⇔
V2 ⊆ V1 (ı̂ntr-adevăr, relaţia inversă incluziunii este reflexivă şi tranzitivă
şi ∀V, W ∈ V(x), ∃V ∩ W ∈ V(x), ı̂ncât V ∩ W ⊆ V şi V ∩ W ⊆ W, deci
V ∩ W ≥ V şi V ∩ W ≥ W . Aşadar, (V(x), ≤) este dirijată.

Lemă. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi x ∈ X arbitrar, fixat. Atunci

şirul generalizat (xV )V ∈V(x) , unde xV ∈ V, ∀V ∈ V(x), are limita x.

Demonstraţie. Aici, I = V(x) iar “≤” este relaţia de dirijare prece-

dentă.
Evident, ∀V ∈ V(x), ∃D ∈ τ astfel ca x ∈ D ⊆ V . În consecinţă,
∃W = D ∈ V(x), cu W ⊆ V. Prin urmare, ∃i0 = W ∈ V(x) = I. Fie
∀i = V 0 ≥ i0 = W. Atunci xi = xV 0 ∈ V 0 ⊆ W ⊆ V , deci xi ∈ V . Aceasta
τ
antrenează faptul că xi → x.
54

Teoremă (de caracterizare a punctelor aderente cu ajutorul şirurilor ge-

neralizate). Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi A ⊆ X o mulţime nevidă,
oarecare. Atunci x ∈ A dacă şi numai dacă ∃(xα )α∈Γ ⊆ A, xα → x.

Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că x ∈ A. Atunci ∀V ∈

V(x), V ∩ A 6= ∅, deci ∃xV ∈ A şi xV ∈ V. Din lema anterioară, (xV )V ∈V(x)
este şir generalizat cu limita x. Prin urmare, (xα )α∈Γ = (xV )V ∈V(x) .
Suficienţa. Presupunem că ∃(xα )α∈Γ ⊆ A, xα → x. Atunci ∀V ∈ V(x),
∃α0 ∈ Γ astfel ca ∀α ≥ α0 , xα ∈ V. Prin urmare, (xα )α∈Γ,α≥α0 ⊆ V ∩ A, deci
∀V ∈ V(x), V ∩ A 6= ∅. În consecinţă, x ∈ A.

În mod cu totul analog, se demonstrează şi:

Teoremă (de caracterizare a punctelor de acumulare cu ajutorul şirurilor

generalizate). Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi A ⊆ X o mulţime nevidă,
oarecare. Atunci x ∈ A0 dacă şi numai dacă ∃(xα )α∈Γ ⊆ A\{x}, xα → x.

Teoremă (de caracterizare a continuităţii). Fie (X, τ ), (Y, τ 0 ) două spaţii

topologice, f : (X, τ ) → (Y, τ 0 ) o aplicaţie. Funcţia f este continuă ı̂ntr-un
punct x0 ∈ X dacă şi numai dacă ∀(xα )α∈Γ , xα → x0 , are loc f (xα ) → f (x0 ).

Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că f este continuă ı̂n x0 ∈ X.

Aceasta ı̂nseamnă că ∀V ∈ V(f (x0 )), ∃U ∈ V(x0 ) ı̂ncât f (U ) ⊆ V.
Fie (xα )α∈Γ , cu xα → x0 un şir generalizat oarecare. Atunci pentru
U ∈ V(x0 ), ∃αU ∈ Γ astfel ca ∀α ≥ αU , xα ∈ U.
În consecinţă, ∀V ∈ V(f (x0 )), ∃αU = αV ∈ Γ astfel ca ∀α ≥ αU , xα ∈ U ,
deci f (xα ) ∈ f (U ) ⊆ V. Prin urmare, ∀V ∈ V(f (x0 )), ∃αV ∈ Γ astfel ca
∀α ≥ αV , f (xα ) ∈ V , ceea ce ı̂nseamnă că f (xα ) → f (x0 ).
Suficienţa. Fie x0 ∈ X oarecare. Arătam că f este continuă ı̂n x0 , adică,
∀V ∈ V(f (x0 )), ∃U ∈ V(x0 ), f (U ) ⊆ V.
Presupunem prin reducere la absurd că ∃V0 ∈ V(f (x0 )) ı̂ncât ∀U ∈
V(x0 ), f (U ) * V0 . În consecinţă, ∀U ∈ V(x0 ), ∃xU ∈ U astfel ca f (xU ) ∈
/ V0 .
Cum (xU )U ∈V(x0 ) este şir generalizat convergent la x0 , conform ipotezei
rezultă că f (xU ) → f (x0 ), deci pentru V0 ∈ V(f (x0 )), ∃U0 ∈ V(x0 ) astfel ca
∀U ≥ U0 , f (xU ) ∈ V0 , contradicţie.
 55

Noţiunea de subşir al unui şir generalizat

Amintim mai ı̂ntâi următoarele:
Dacă (X, d) este un spaţiu metric iar (xn )n ⊂ X un şir de elemente din
X, spunem că (yn )n este subşir al şirului (xn )n dacă există un şir (nk )k strict
crescător de numere naturale astfel ı̂ncât yk = xnk , ∀k ∈ N.
Această noţiune se poate generaliza ı̂n cadrul spaţiilor topologice după
cum urmează:
Definiţie. Fie (I, ≤). O mulţime J ⊆ I se numeşte cofinală ı̂n I dacă
∀i ∈ I, ∃j ∈ J ı̂ncât i ≤ j.
Definiţie. Fie (xi )i∈I un şir generalizat. Spunem că (yj )j∈J este subşir
generalizat al lui (xi )i∈I dacă ∃ϕ : J → I astfel ı̂ncât:
(i) yj = xϕ(j) , ∀j ∈ J;
(ii) ∀i ∈ I, ∃ji ∈ J ı̂ncât ∀j ≥ ji , avem ϕ(j) ≥ i.

Convergenţa ı̂n spaţiul topologic produs

Amintim mai ı̂ntâi următoarele:
p
Fie (X1 , d1 ), ..., (Xp , dp ) p spaţii metrice oarecare, X = Π Xi , iar d met-
i=1
orice x = (x1 , ..., xp ), y = (y1 , ..., yp ) ∈ X =
rica produs (definită pentru q
X1 × ... × Xp , prin d(x, y) = d21 (x1 , y1 ) + ... + d2p (xp , yp )).
Fie (xn )n∈N ∈ X, xn = (xn,1 , ..., xn,p ) şi fie de asemenea x = (x1 , ..., xp ) ∈
X.
X X
Se ştie că xn → x dacă şi numai dacă xn,k →k xk , ∀k = 1, p.

Acest rezultat are loc, mai general, ı̂n cadrul spaţiilor topologice ı̂n forma
următoare:
Teoremă. Fie {(Xi , τi )}i∈I o familie oarecare de spaţii topologice şi fie
(X, τ ) spaţiul topologic produs. Fie un şir generalizat (xα )α∈Γ ⊂ X, xα =
X X
(xα,i )i∈I , x = (xi )i∈I ∈ X. Atunci xα → x dacă şi numai dacă xα,i →i
xi , ∀i ∈ I.
X X
Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că xα → x şi arătăm că xα,i →i
xi , ∀i ∈ I. Fie aplicaţiile de proiecţie pri : (X, τ ) → (Xi , τi ), pri (x) = xi , ∀i ∈
56

X
I. Întrucât aplicaţiile de proiecţie pri sunt continue pe X şi xα → x, obţinem
Xi
Xi
că pri (xα ) = xα,i → pri (x) = xi .
X X
Suficienţa. Presupunem că xα,i →i xi , ∀i ∈ I şi arătăm că xα → x. Fie
V ∈ V(x) oarecare. Există atunci D ∈ τ astfel ca x ∈ D ⊆ V şi cum B este
bază pentru τ , D = ∪ Bi , (Bi )i∈I ⊂ B. Prin urmare, ∃Bi0 = B ∈ B, ı̂ncât
i∈I
X
B = Bi0 ⊆ D ⊆ V , B = Π Di × Π Xi , J finită. Întrucât xα,i →i xi , ∀i ∈ J,
i∈J i∈I\J
J finită, rezultă că ∀i ∈ J, J finită şi ∀Di ∈ τi , ∃αi ∈ Γ astfel ı̂ncât ∀α ≥
αi , xα,i ∈ Di . Întrucât Γ este dirijată, ∃α0 ∈ Γ astfel ı̂ncât α0 ≥ αi , ∀i ∈ J.
X
Prin urmare, ∀α ≥ α0 , xα ∈ B ⊆ V , ceea ce antrenează că xα → x.

Filtre„
Fie X 6= ∅ şi P(X), familia tuturor părţilor sale.
Definiţie. O familie F ⊆ P(X), F 6= ∅ se numeşte filtru dacă:
(i) ∀F ∈ F, ∀Fe ⊇ F , rezultă că Fe ∈ F;
(ii) ∀F1 , F2 ∈ F, rezultă că F1 ∩ F2 ∈ F;
(iii) ∅ ∈
/ F.
(Prin urmare, F este familie nevidă şi orice mulţime din F este nevidă).

Observaţie. Orice filtru este ı̂nchis la intersecţii finite.

Exemplu. 1) Dacă (X, τ ) este un spaţiu topologic, atunci ∀x ∈ X, V(x)

formează un filtru, numit filtrul vecinătăţilor punctului x. Într-adevăr,
(i) ∀V ∈ V(x), ∀Ve ⊇ V , rezultă că Ve ∈ V(x);
(ii) ∀V1 , V2 ∈ V(x) rezultă că V1 ∩ V2 ∈ V(x);
(iii) ∅ ∈
/ V(x) (∀V ∈ V(x), x ∈ V , deci V 6= ∅) şi V(x) 6= ∅ ı̂ntrucât
X ∈ V(x).
2) Dacă (xn )n∈N ⊂ X, ∀n ∈ N, Sn = {xm ; m ≥ n}, atunci F = {F ⊆
X; ∃Sp ⊆ F } formează un filtru, numit filtru Fréchet. Într-adevăr,
(i) ∀F ∈ F, ∃Sn0 ⊆ F . Atunci cu atât mai mult, ∀Fe ⊇ F, ∃Sn0 ⊆ F ⊆ Fe,
deci Fe ∈ F.
„ Noţiunea
de filtru a fost introdusă ı̂n 1937 de către Henri Cartan şi utilizată apoi de
către Bourbaki ı̂n cartea Topologie Générale, ca alternativă la noţiunea de şir generalizat.
 57

(ii) ∀F1 , F2 ∈ F, ∃n1 , n2 ∈ N, Sn1 ⊆ F1 , Sn2 ⊆ F2 . Fie n0 = max{n1 , n2 }.

Atunci Sn0 ⊆ Sn1 ⊆ F1 , Sn0 ⊆ Sn2 ⊆ F2 , deci ∃Sn0 ⊆ F1 ∩ F2 , ceea ce
ı̂nseamnă că F1 ∩ F2 ∈ F;
(iii) Evident ∅ ∈/ F deoarece ∀F ∈ F, F ⊇ Sp0 , Sp0 6= ∅, deci F 6= ∅. În
plus, F 6= ∅ deoarece {Sp }p∈N ⊂ F.

Definiţie. Fie X 6= ∅ şi F1 , F2 două filtre arbitrare. Spunem că F1 este

mai puţin fin decât F2 (F2 este mai fin decât F1 ) (şi notăm aceasta prin
F1 ≺ F2 ) dacă F1 ⊆ F2 .

Definiţie. Fie X 6= ∅ şi B ⊆ P(X). Spunem că B este o bază de filtru

dacă:
(i) B 6= ∅;
(ii) ∀B1 , B2 ∈ B, ∃B ∈ B astfel ca B ⊆ B1 ∩ B2 ;
(iii) ∅ ∈
/ B.

Definiţie. Numim filtru generat de baza de filtru B, clasa F(B) formată

din toate supramulţimile mulţimilor ce aparţin lui B.
Prin urmare, dacă B este o bază de filtru, atunci filtrul generat de B este
F(B) = {F ⊆ X; ∃B ∈ B, B ⊆ F }. Evident, B ⊆ F(B).

Exemplu. (i) Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi x0 ∈ X. Fie B = U(x0 )

un sistem fundamental de vecinătăţi (bază locală) pentru x0 . Atunci B este
o bază pentru V(x0 ), filtrul vecinătăţilor lui x0 . Într-adevăr, conform unei
teoreme anterioare, ∀B1 , B2 ∈ B = U(x0 ), ı̂ntrucât U(x0 ) ⊆ V(x0 ), rezultă
că B1 , B2 ∈ V(x0 ), deci B1 ∩ B2 ∈ V(x0 ) şi cum B = U(x0 ) este sistem
fundamental de vecinătăţi, ∃B ∈ B ı̂ncât B ⊆ B1 ∩ B2 . În plus, evident,
B 6= ∅ (deoarece X ∈ V(x0 ) şi B este sistem fundamental de vecinătăţi
pentru x0 , ∃U ∈ B astfel ca U ⊆ X) şi ∅ ∈ / B (∀U ∈ B, ı̂ntrucât B ⊆ V(x0 ),
rezultă că U ∈ V(x0 ), deci x0 ∈ U , de unde U 6= ∅).
(ii) Fie (xα )α∈Γ un şir generalizat ı̂n X. Fie Fα = {xβ ; β ≥ α}, ∀α ∈
Γ. Atunci clasa B = {Fα }α∈Γ formează o bază pentru filtrul generat de
B,F(B) = {F ⊆ X; ∃Fα ⊆ F }, numit filtrul secţiunilor. Evident, B ⊆ F(B).
Într-adevăr, B =
6 ∅, ∅ ∈/ B (deoarece ∀B ∈ B, B = Fα0 6= ∅). În plus,
∀Fα1 , Fα2 ∈ B, ∃α0 ≥ α1 , α0 ≥ α2 şi evident Fα0 ⊆ Fα1 ∩ Fα2 .
În particular, dacă (xn )n∈N ⊂ X este un şir numeric, fie B = {Sn }n∈N ,
unde Sn = {xm ; m ≥ n}, ∀n ∈ N.
58

Atunci B este o bază de filtru, iar filtrul generat de B se numeşte filtru

Fréchet.

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi F un filtru de părţi ale lui
X. Spunem că filtrul F este convergent la x ∈ X (şi notăm aceasta prin
lim F = x) dacă filtrul F este mai fin decât filtrul vecinătăţilor punctului x,
adică V(x) ≺ F.

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi B o bază de filtru pe X.

Spunem că baza de filtru B este convergentă la x ∈ X dacă filtrul generat de
B este mai fin decât filtrul vecinătăţilor lui x, adică V(x) ≺ F(B).

Teoremă (de caracterizare a relaţiei de fineţe ı̂ntre filtre cu ajutorul

bazelor). Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi F, F 0 filtre de baze B, B 0 . Atunci
F ≺ F 0 dacă şi numai dacă ∀B ∈ B, ∃B 0 ∈ B 0 , B 0 ⊆ B.

Demonstraţie. Trebuie să arătăm deci că F = F(B) = {F ⊆ X; ∃B ∈

B, B ⊆ F } ⊆ F 0 = F(B 0 ) = {G ⊆ X; ∃B 0 ∈ B 0 , B 0 ⊆ G} ⇔ ∀B ∈ B, ∃B 0 ∈
B 0 ı̂ncât B 0 ⊆ B:
“⇐”: Fie F ∈ F(B) oarecare. ∃B ∈ B, B ⊆ F . Conform presupunerii,
∃B 0 ∈ B 0 , B 0 ⊆ B ⊆ F , deci F ∈ F(B 0 ).
“⇒”: Fie B ∈ B, oarecare. Atunci B ∈ B ⊆ F(B) ⊆ F(B 0 ), deci
B ∈ F(B 0 ), deci ∃B 0 ∈ B 0 ı̂ncât B 0 ⊆ B.

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic.

(i) Fie (xα )α∈Γ un şir generalizat ı̂n X. Ca şi ı̂n precedent, ı̂i asociem
Fα = {xβ ; β ≥ α}. Am văzut că B = {Fα }α∈Γ formează o bază de filtru.
Filtrul F generat de B se numeşte filtrul asociat şirului generalizat (xα )α∈Γ
(filtrul secţiunilor ).
Prin urmare, pornind de la un şir generalizat, putem construi un filtru.
Dar şi reciproc, pornind de la un filtru, putem construi un şir generalizat:
(ii) Fie F un filtru pe X. Atunci ∀F ∈ F, cum F 6= ∅, ∃x ∈ F . Fie
α = (x, F ), unde x ∈ F. Analog, fie β = (y, F 0 ), y ∈ F 0 , F 0 ∈ F.
Definim o relaţie de ordine astfel: α ≤ β dacă F 0 ⊆ F (observăm că este
o relaţie de dirijare).
Într-adevăr, relaţia “≤” este reflexivă (α = (x, F ) ≤ (x, F )) şi tranzitivă
(α = (x, F ) ≤ β = (y, F 0 ) şi β = (y, F 0 ) ≤ γ = (z, F 00 ) implică α =
(x, F ) ≤ γ = (z, F 00 ) deoarece F 0 ⊆ F şi F 00 ⊆ F 0 implică F 00 ⊆ F ); ı̂n plus,
 59

∀α = (x, F ), x ∈ F şi β = (y, F 0 ), y ∈ F 0 , ∃γ = (z, F 00 ), z ∈ F 00 ı̂ncât γ ≥ α

şi γ ≥ β: se ia F 00 = F ∩ F 0 (6= ∅ deoarece F 00 ∈ F şi ∅ ∈ / F). Există atunci
00 0 0 0
z ∈ F . Mai mult, F ∩ F ⊆ F şi F ∩ F ⊆ F .
Se formează atunci un şir generalizat asociat filtrului F : (xα )α∈Γ , xα =
x, α = (x, F ).

Teoremă. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi (xα )α∈Γ un şir generalizat ı̂n
X. Dacă F este filtrul asociat lui (xα )α∈Γ (de bază B), atunci lim xα = lim F.

Demonstraţie. Arătăm mai ı̂ntâi că lim xα ⊆ lim F. Fie deci x ∈ lim xα
oarecare. Atunci ∀V ∈ V(x), ∃α0 ∈ Γ astfel ca ∀α ≥ α0 , xα ∈ V. Fie Fα0 =
{xα ; α ≥ α0 }(∈ B). Aceasta arată că ∀V ∈ V(x), ∃Fα0 ∈ B astfel ca Fα0 ⊆ V.
Prin urmare, datorită teoremei de caracterizare a relaţiei de fineţe ı̂ntre filtre
cu ajutorul bazelor, avem V(x) ≺ F, deci, conform definiţiei, x ∈ lim F şi ı̂n
consecinţă lim xα ⊆ lim F.
Să arătăm acum că lim F ⊆ lim xα . Pentru aceasta, fie x ∈ lim F oare-
care. Aceasta antrenează că V(x) ≺ F, deci, conform teoremei precedente
de caracterizare a relaţiei de fineţe ı̂ntre filtre cu ajutorul bazelor, ∀V ∈
V(x), ∃Fα0 ∈ B astfel ca Fα0 ⊆ V. Aceasta ı̂nseamnă că ∀V ∈ V(x), ∃α0 ∈ Γ
astfel ca ∀α ≥ α0 , xα ∈ V , adică x ∈ lim xα . În concluzie, lim F ⊆ lim xα .

Teoremă. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi F un filtru pe X. Dacă

(xα )α∈Γ este şirul generalizat asociat filtrului F, atunci lim F = lim xα .

Demonstraţie. Arătăm mai ı̂ntâi că lim F ⊆ lim xα . Pentru aceasta, fie
x ∈ lim F, ceea ce ı̂nseamnă că V(x) ≺ F, adică ∀V ∈ V(x), avem V ∈ F.
Întrucât (xα )α∈Γ este şirul generalizat asociat filtrului F, rezultă că ∀F ∈ F
şi α = (x, F ), cu x ∈ F, avem xα = x.
Trebuie să arătăm că x ∈ lim xα , adică să arătăm că, ∀V ∈ V(x), ∃α0 ∈ Γ
astfel ca ∀α ≥ α0 , xα ∈ V .
Într-adevăr, ∀V ∈ V(x), rezultă că V ∈ F, deci ∃y ∈ V . Fie atunci
α0 = (y, V )(∈ Γ). Evident, ∀α ≥ α0 , α = (z, F ) (evident, cu z ∈ F ), avem
F ⊆ V (deoarece α ≥ α0 ). Prin urmare, xα = z ∈ F ⊆ V .
În concluzie, ∀V ∈ V(x), ∃α0 ∈ Γ ı̂ncât ∀α ≥ α0 , xα ∈ V , de unde
x ∈ lim xα .
Să arătăm acum că lim xα ⊆ lim F. Fie deci x ∈ lim xα oarecare. Arătăm
că V(x) ≺ F. Pentru aceasta, fie ∀V ∈ V(x), oarecare. Arătăm că V ∈ F,
adică ∃F0 astfel ca F0 ⊆ V. Întrucât x ∈ lim xα , rezultă că ∃α0 ∈ Γ astfel ca
∀α ≥ α0 , xα ∈ V.
60

Evident, α0 = (y, F0 ), cu y ∈ F0 . Fie z ∈ F0 , oarecare şi fie α = (z, F0 ).

Atunci xα = z şi cum α ≥ α0 , rezultă că xα = z ∈ V . Acesta antrenează
F0 ⊆ V . Prin urmare, lim F ⊇ lim xα .

Proprietăţi de separaţie
În cele ce urmează, introducem diferite tipuri remarcabile de separaţie pen-
tru spaţii topologice. Pe lângă rezultatele expuse ı̂n această secţiune, facem
observaţia că Problemele rezolvate ... oferă exemple/contraexemple referi-
toare la aceste tipuri de separaţii şi, de asemenea, clarifică comportarea ı̂n
ceea ce priveşte proprietăţile de ereditate şi cele topologice (homeomorfisme).

…
Spaţii T2
Definiţie. Un spaţiu topologic (X, τ ) se numeşte spaţiu (separat) Haus-
dorff sau spaţiu (separat) T2 dacă ∀x, y ∈ X, cu x 6= y, ∃Dx , Dy ∈ τ ı̂ncât
x ∈ Dx , y ∈ Dy şi Dx ∩ Dy = ∅ (adică, orice două puncte distincte pot fi
separate prin vecinătăţi deschise disjuncte ale lor).

Exemplu. După cum este cunoscut, orice spaţiu metric (X, d) este T2 .
În particular, (R, τu ) şi, mai general, (Rn , τu ) sunt separate T2 .

Teoremă (de caracterizare). Un spaţiu topologic (X, τ ) este separat T2

dacă şi numai dacă orice şir generalizat de puncte din X admite cel mult un
punct limită.

Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că (X, τ ) este separat T2 şi

arătăm că orice şir generalizat de puncte din X admite cel mult un punct
limită. Presupunem, prin reducere la absurd, că ar exista un şir generalizat
(xα )α∈Γ astfel ca xα → x şi xα → y cu x 6= y.
Conform ipotezei, pentru x 6= y, ∃Dx , Dy ∈ τ ı̂ncât x ∈ Dx , y ∈ Dy şi
Dx ∩ Dy = ∅.
Întrucât xα → x, ∃α1 ∈ Γ astfel ca ∀α ≥ α1 , xα ∈ Dx .
Analog, cum xα → y, ∃α2 ∈ Γ astfel ca ∀α ≥ α2 , xα ∈ Dy .
… Spaţiile
T2 sau (separate) Hausdorff au fost introduse de matematicianul german Felix
Hausdorff, unul dintre fondatorii topologiei moderne.
 61

Acum, pentru α1 , α2 ∈ Γ, ∃α0 ∈ Γ astfel ı̂ncât α0 ≥ α1 şi α0 ≥ α2 .

Pentru ∀α ≥ α0 , avem xα ∈ Dx , xα ∈ Dy , deci Dx ∩ Dy 6= ∅, ceea ce este
fals. În concluzie, x = y.
Suficienţa. Presupunem că orice şir generalizat (xα )α∈Γ din X admite
cel mult un punct limită şi arătăm că spaţiul X este T2 . Presupunem, prin
reducere la absurd, că nu este T2 . Atunci ∃x, y ∈ X, x 6= y astfel ı̂ncât ∀
Vx ∈ V(x), Uy ∈ V(y), Vx , Uy ∈ τ, avem Vx ∩ Uy 6= ∅. Există atunci un punct
comun ce depinde de ambele vecinătăţi, xVx ,Uy ∈ Vx şi xVx ,Uy ∈ Uy .
Introducem relaţia cunoscută de dirijare pe Vx ×Vy : (V1 , U1 ) ≤ (V2 , U2 ) ⇔
V1 ≤ V2 şi U1 ≤ U2 (⇔ V2 ⊆ V1 şi U2 ⊆ U1 ).
Obţinem atunci şirul generalizat (xVx ,Uy )(Vx ,Uy )∈Vx ×Vy .
Să arătăm că xVx ,Uy → x (analog se obţine că xVx ,Uy → y, ceea ce contraz-
ice ipoteza). Fie I = Vx ×Vy . Avem deci şirul generalizat (xVx ,Uy )(Vx ,Uy )∈Vx ×Vy =
(xi )i∈I .
Acum, ∀V ∈ V(x), fie i0 = (V, X)(∈ I). Fie ∀i = (V 0 , X) ∈ I = Vx × Vy ,
cu i ≥ i0 . Deoarece i = (V 0 , X) ≥ i0 = (V, X), aceasta ı̂nseamnă că V 0 ⊆ V ,
de unde rezultă că xi = xVx ,Uy ∈ V 0 ∩ X ⊆ V ∩ X = V , ceea ce arată că
xVx ,Uy → x.

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic. Se numeşte diagonala spaţiului

X, mulţimea ∆(X) = {(x, x); x ∈ X} ⊆ X × X.
Produsul cartezian X × X se ı̂nzestrează cu τe, topologia produs.

Teoremă (de caracterizare). Un spaţiu topologic (X, τ ) este T2 dacă şi

numai dacă mulţimea ∆(X) este ı̂nchisă ı̂n spaţiul topologic produs (X ×
X, τe).

Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că spaţiul (X, τ ) este T2 şi

arătăm că ∆(X) = ∆(X). Întrucât ı̂ntotdeauna ∆(X) ⊆ ∆(X), rămâne
să arătăm că ∆(X) ⊆ ∆(X). Pentru aceasta, fie u ∈ ∆(X). Există atunci
X×X
(uα )α = ((xα , xα ))α ⊂ ∆(X), (xα )α ⊂ X, uα = (xα , xα ) → u = (x, y). Prin
X X
urmare, xα → x şi xα → y şi cum X este T2 , rezultă că x = y. Prin urmare,
u = (x, x) ∈ ∆(X), ceea ce trebuia demonstrat.
Suficienţa. Presupunem că ∆(X) = ∆(X) şi arătăm că (X, τ ) este T2 ,
adică, echivalent, că ∀(xα )α∈Γ ⊂ X, (xα )α are cel mult un punct limită. Pre-
X X
supunem, prin reducere la absurd, că xα → x şi xα → y, x 6= y. Deoarece
62

∀α ∈ Γ, uα = (xα , xα ) ∈ ∆(X) şi uα = (xα , xα ) → (x, y), rezultă că

(x, y) ∈ ∆(X) = ∆(X), de unde x = y, contradicţie.

Teoremă (de caracterizare). Un spaţiu topologic (X, τ ) este T2 dacă şi

numai dacă ∀x ∈ X, {x} = ∩ Vx .
Vx ∈V(x)

Demonstraţie. Necesitatea. “⊆00 : ∀x ∈ X, x ∈ Vx ⊆ Vx , deci {x} ⊆

∩ Vx .
Vx ∈V(x)

“ ⊇00 : ∩ Vx ⊆ {x} : Trebuie să arătăm că ∀y ∈ ∩ Vx rezultă că

Vx ∈V(x) Vx ∈V(x)
y = x. Presupunem, prin reducere la absurd, că ∃y0 ∈ ∩ Vx , y0 6= x. Din
Vx ∈V(x)
condiţia T2 , ∃D, G ∈ τ ı̂ncât x ∈ D, y0 ∈ G şi D ∩ G = ∅. Atunci D ∈ V(x) şi
atunci y0 ∈ D. Pe de altă parte, G ∈ V(y0 ) şi G ∩ D = ∅, ceea ce contrazice
faptul că y0 ∈ D.

Presupunem acum că ∀x ∈ X, {x} = ∩ V x şi arătăm că (X, τ )

Vx ∈V(x)
este T2 . Fie deci x, y ∈ X, x 6= y, oarecare. Atunci y ∈
/ {x} = ∩V x ,
Vx ∈V(x)
deci ∃Vx ∈ V(x), astfel ca y ∈ / V x . Deoarece Vx ∈ V(x), ∃D ∈ τ astfel
ı̂ncât x ∈ D ⊆ Vx . Prin urmare, ∀x, y ∈ X, x 6= y, ∃D, G = cV x ∈ τ
astfel ca x ∈ D, y ∈ G şi D ∩ G = D ∩ cV x = ∅ (ı̂ntrucât D ⊆ Vx , deci
D ∩ cV x ⊆ Vx ∩ cV x = Vx \ V x = ∅). Cu aceasta, demonstraţia se ı̂ncheie.

§
Spaţii T0 (spaţii Kolmogorov). Spaţii T1
Definiţie. Un spaţiu topologic (X, τ ) se numeşte spaţiu T0 sau spaţiu
Kolmogorov dacă ∀x, y ∈ X, x 6= y, ∃D ∈ τ ı̂ncât fie (x ∈ D, y ∈ / D), fie
(y ∈ D, x ∈/ D) (adică, orice două puncte distincte pot fi separate printr-un
deschis care să conţină doar unul din puncte).

(A se vedea Problema rezolvată ... pentru o caracterizare a spaţiilor T0 .)

§ Spaţiile
T0 (sau Kolmogorov) au fost numite astfel după matematicianul rus Andrey
Nikolaevich Kolmogorov. Proprietatea de separaţie T0 este cea mai slabă dintre toate
proprietăţile de separaţie şi aproape toate spaţiile topologice o posedă. Spaţiile T0 intervin
frecvent ı̂n semanticile denotaţionale.
Spaţiile T1 (sau Fréchet) au fost numite astfel după matematicianul francez Maurice
Fréchet.
 63

Definiţie. Un spaţiu topologic (X, τ ) se numeşte spaţiu T1 sau spaţiu

Fréchet dacă ∀x, y ∈ X, x 6= y, ∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât (x ∈ D1 , y ∈ / D1 ) şi
(y ∈ D2 , x ∈
/ D2 ) (adică orice două puncte distincte admit fiecare o vecinătate
deschisă care să nu ı̂l conţină pe celălalt).

Observaţie. (i) Evident, orice spaţiu T1 este spaţiu T0 . Există ı̂nsă spaţii
T0 care nu sunt T1 : fie X = {a, b} şi τ = {∅, {a}, {a, b}}. Se observă că τ
este o topologie pe X.
X este spaţiu T0 (pentru a 6= b, ∃{a} ∈ τ ı̂ncât a ∈ {a} şi b ∈
/ {a}).
X nu este spaţiu T1 (nu există niciun deschis care să conţină pe b şi să
nu conţină pe a).
(ii) Evident, orice spaţiu T2 este spaţiu T1 (prin urmare, T2 ⇒ T1 ⇒ T0 ).
Reciproca nu are loc ı̂n general, după cum arată următorul:

Exemplu. Fie X o mulţime infinită nenumărabilă şi τco = {D ⊆ X; cD

este numărabilă} ∪ {∅} (topologia conumărabilă). Atunci X este spaţiu T1 ,
dar nu este T2 . Într-adevăr, să observăm că este T1 :
∀x, y ∈ X, x 6= y, fie A = {xn ; n ∈ N} aşa ı̂ncât x ∈ A, y ∈ / A. Fie
D1 = cA. Atunci D1 ∈ τco , y ∈ D1 , x ∈ / D1 . Fie de asemenea B = {yn ; n ∈ N}
aşa ı̂ncât y ∈ B, x ∈
/ B. Fie D2 = cB. Atunci D2 ∈ τco , x ∈ D2 , y ∈/ D2 . Prin
urmare, X este T1 .
Să presupunem acum, prin reducere la absurd, că X este T2 . Atunci
∀x, y ∈ X, x 6= y, ∃D1 , D2 ∈ τco ı̂ncât D1 ∩ D2 = ∅, x ∈ D1 , y ∈ D2 . Cum
D1 ∩ D2 = ∅, rezultă că c(D1 ∩ D2 ) = X = cD1 ∪ cD2 . Deoarece D1 , D2 ∈ τco ,
rezultă că cD1 , cD2 sunt numărabile, de unde X este numărabilă, ceea ce este
fals.

Teoremă (de caracterizare). Un spaţiu topologic (X, τ ) este T1 dacă şi

numai dacă ∀x ∈ X, mulţimea {x} este ı̂nchisă.

Demonstraţie. Necesitatea. Fie x ∈ X. Arătăm că mulţimea {x} este

ı̂nchisă, ceea ce echivalează cu a arăta că {x} ⊆ {x}. Fie deci y ∈ {x}
oarecare şi să presupunem, prin reducere la absurd, că y 6= x. Deoarece
(X, τ ) este T1 , ∃Dx , Dy ∈ τ astfel ı̂ncât (x ∈ Dx , y ∈
/ Dx ) şi (y ∈ Dy , x ∈
/ Dy ).
Evident, Dy ∈ V(y). Întrucât y ∈ {x}, rezultă că ∀V ∈ V(y), V ∩ {x} = 6 ∅.
În particular, Dy ∩ {x} = 6 ∅, de unde x ∈ Dy , ceea ce este fals.
64

Suficienţa. Fie ∀x, y ∈ X, x 6= y. Atunci y ∈ c{x} = D1 ∈ τ (din ipoteză,

{x} este ı̂nchisă). Analog, x ∈ c{y} = D2 ∈ τ . Prin urmare, ∃D1 , D2 ∈ τ
ı̂ncât (x ∈ D2 , y ∈
/ D2 ) şi (y ∈ D1 , x ∈
/ D1 ).

Observaţie. Proprietatea de separaţie Hausdorff este ereditară: dacă

(X, τ ) este T2 şi Y ⊆ X, atunci (Y, τY ) este, de asemenea, T2 . Într-adevăr,
fie y, z ∈ Y , y 6= z. Deoarece Y ⊆ X, rezultă că y, z ∈ X şi cum (X, τ )
este T2 , ∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩ D2 = ∅, y ∈ D1 , z ∈ D2 . Întrucât y, z ∈ Y ,
not. not
rezultă că y ∈ D1 ∩ Y = D1∗ şi z ∈ D2 ∩ Y = D2∗ . Evident, D1∗ , D2∗ ∈ τY ,
D1∗ ∩ D2∗ = (D1 ∩ Y ) ∩ (D2 ∩ Y ) = D1 ∩ D2 ∩ Y = ∅, y ∈ D1∗ , z ∈ D2∗ , ceea
ce arată că (Y, τY ) este T2 .
Observaţie. Dacă (X, τ ) este T2 şi τ  τ 0 , atunci (X, τ 0 ) este, de
asemenea, T2 . Într-adevăr, fie x, y ∈ X, x 6= y. Deoarece (X, τ ) este T2 ,
∃D1 , D2 ∈ τ , D1 ∩ D2 = ∅, x ∈ D1 , y ∈ D2 . Întrucât τ  τ 0 , aceasta
ı̂nseamnă că τ ⊆ τ 0 , deci D1 , D2 ∈ τ 0 , de unde, ı̂n final, (X, τ 0 ) este T2 .

Spaţii T3
Definiţie. Un spaţiu topologic (X, τ ) se numeşte T3 dacă ∀x ∈ X, ∀F ⊆
X, F ı̂nchisă, cu x ∈
/ F, ∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩ D2 = ∅, x ∈ D1 şi F ⊆ D2
(orice punct şi orice mulţime ı̂nchisă care nu ı̂l conţine pot fi separate prin
mulţimi deschise care le conţin).

Observaţie. Proprietatea T3 nu implică niciuna din proprietăţile T2 , T1 , T0 ,

după cum arată următorul:

Exemplu. Fie X = {a, b, c}, τ = {X, ∅, {a}, {b, c}}. Se observă că τ este
o topologie pe X. Să arătăm că (X, τ ) este T3 , dar nu este T0 (va rezulta
atunci că nu este nici T2 , nici T1 ).
Clasa mulţimilor ı̂nchise este {∅, X, {b, c}, {a}} (= {X, ∅, {a}, {b, c}}).
Punctul a ∈/ F = {b, c} şi există doi deschişi disjuncţi D1 = {a} 3 a, D2 =
{b, c} = F.
Punctul b ∈/ F = {a} şi există doi deschişi disjuncţi D1 = {b, c} 3 b, D2 =
{a} = F.
Analog pentru c, deci X este T3 .
X nu este T0 (pentru b 6= c, nu există niciun deschis care să le separe).

Definiţie. Un spaţiu topologic (X, τ ) se numeşte regulat dacă este T0 şi

T3 .
 65

Teoremă. Orice spaţiu regulat este spaţiu Hausdorff T2 (T0 + T3 ⇒ T2 ).

Demonstraţie. Cum (X, τ ) este T0 , pentru ∀x, y ∈ X, x 6= y, ∃D ∈ τ ,

ı̂ncât, pentru a face o alegere, x ∈ D, y ∈ / D, deci x ∈ / cD = F mulţime
ı̂nchisă şi atunci ı̂n baza proprietăţii T3 , ∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩ D2 = ∅, x ∈
D1 , F ⊆ D2 . Cum y ∈ / D, rezultă că y ∈ cD = F ⊆ D2 , deci y ∈ D2 . Prin
urmare, ∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩ D2 = ∅, x ∈ D1 , y ∈ D2 , deci X este T2 .

Teoremă (de caracterizare). Un spaţiu topologic (X, τ ) este T3 dacă şi nu

mai dacă ∀x ∈ X, ∀D ∈ τ, x ∈ D, ∃D1 ∈ τ astfel ca x ∈ D1 ⊆ D1 ⊆ D (ı̂ntr-
un spaţiu topologic, pentru orice punct putem găsi un sistem fundamental de
vecinătăţi ı̂nchise) (ı̂n legătură cu Problema rezolvată...).

Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că spaţiul (X, τ ) este T3 . Fie

x ∈ X, D ∈ τ oarecare, ı̂ncât x ∈ D. Atunci x ∈ / cD = F şi F este ı̂nchisă.
Întrucât (X, τ ) este T3 , ∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩D2 = ∅, x ∈ D1 , F ⊆ D2 . Cum
D1 ∩ D2 = ∅, urmează că D1 ⊆ cD2 , deci D1 ⊆ cD2 = cD2 ⊆ cF = D. Prin
urmare, x ∈ D1 ⊆ D, deci am arătat că ∃D1 ∈ τ ı̂ncât x ∈ D1 ⊆ D1 ⊆ D.
Suficienţa. Fie x ∈ X şi F ⊆ X o mulţime ı̂nchisă, cu x ∈ / F. Prin
urmare, x ∈ cF = D ∈ τ şi atunci, conform ipotezei, ∃D1 ∈ τ ı̂ncât x ∈
D1 ⊆ D1 ⊆ D. Aceasta implică D1 ∩ cD1 = ∅. Să notăm cD1 = D2 . Atunci
D1 ∩ D2 = ∅, D2 ∈ τ, x ∈ D1 , F = cD ⊆ cD1 = D2 , deci (X, τ ) este T3 .

Spaţii T4
Definiţie. Un spaţiu topologic (X, τ ) se spune că este T4 dacă ∀F1 , F2 ⊆
X, F1 , F2 ı̂nchise, F1 ∩ F2 = ∅, ∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩ D2 = ∅, F1 ⊆ D1 , F2 ⊆
D2 (orice două mulţimi ı̂nchise disjuncte pot fi separate prin mulţimi de-
schise).

Definiţie. Un spaţiu topologic (X, τ ) se spune că este normal dacă este
T1 şi T4 .

Teoremă. Orice spaţiu metric (X, d) este spaţiu normal.

Demonstraţie. Deoarece (X, d) este spaţiu metric, rezultă că este T2 ,

deci şi T1 . Fie A, B ⊆ X mulţimi ı̂nchise, disjuncte, oarecare.
Fie D1 = {x ∈ X; d(x, A) < d(x, B)}, D2 = {x ∈ X; d(x, A) > d(x, B)}.
Atunci evident D1 ∩ D2 = ∅. Să arătăm că A ⊆ D1 . Fie x ∈ A oarecare.
66

Cum A = A, rezultă că x ∈ A, deci d(x, A) = 0 ≤ d(x, B). Să arătăm că
d(x, A) < d(x, B). Presupunem, prin reducere la absurd, că ∃x0 ∈ A, cu
d(x0 , A) = d(x0 , B). Atunci d(x0 , B) = 0, ceea ce implică x0 ∈ B = B, deci
A ∩ B 6= ∅, ceea ce este fals. În mod analog se arată că B ⊆ D2 .
Rămâne să arătăm că D1 , D2 ∈ τ. Pentru aceasta, fie f : X → R, f (x) =
d(x, A) − d(x, B). Atunci f este continuă pe X (funcţia distanţă de la un
punct la o mulţime este continuă iar f este diferenţa dintre două funcţii
continue). Observăm că D1 = {x ∈ X; f (x) < 0} = f −1 ((−∞, 0)) şi cum f
este continuă iar (−∞, 0) este mulţime deschisă ı̂n (R, τu ) rezultă că D1 ∈ τ
(orice funcţie continuă ı̂ntoarce deschişi ı̂n deschişi). Analog, D2 ∈ τ. În
consecinţă, (X, d) este spaţiu normal.

Teoremă. Orice spaţiu topologic normal (X, τ ) este regulat (T1 + T4 ⇒

T0 + T3 ).

Demonstraţie. Întrucât (X, τ ) este T1 rezultă că este şi T0 . Rămâne să
arătăm că este T3 . Pentru aceasta, fie x ∈ X, F ⊆ X, ı̂nchisă, oarecare, ı̂ncât
x ∈/ F. Fie {x} = F 0 . X fiind spaţiu T1 rezultă că F 0 este ı̂nchisă. Cum
x∈ / F , avem F 0 ∩ F = ∅. Aplicând proprietatea de separaţie T4 rezultă că
∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩ D2 = ∅, F 0 = {x} ⊆ D1 , F ⊆ D2 , ceea ce arată că
(X, τ ) este T3 .

Teoremă. Un spaţiu topologic (X, τ ) este T4 dacă şi numai dacă ∀F ⊆ X

ı̂nchisă, ∀D ∈ τ, F ⊆ D, ∃D1 ∈ τ astfel ca F ⊆ D1 ⊆ D1 ⊆ D (ı̂ntr-un
spaţiu topologic, pentru orice mulţime putem găsi un sistem fundamental de
vecinătăţi ı̂nchise).

Demonstraţie. Necesitatea. Fie F ⊆ X ı̂nchisă, D ∈ τ oarecare ı̂ncât

not.
F ⊆ D. Atunci F ∩ cD = ∅, cD = F 0 este ı̂nchisă. Deoarece F ∩ F 0 = ∅,
din proprietatea de separaţie T4 rezultă că ∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩ D2 =
∅, F ⊆ D1 , F 0 ⊆ D2 . Atunci F ⊆ D1 ⊆ D1 . De asemenea, cum D1 ∩ D2 = ∅,
urmează că D1 ⊆ cD2 , de unde D1 ⊆ cD2 = cD2 ⊆ cF 0 = D. Prin urmare,
am obţinut că ∃D1 ∈ τ astfel ca F ⊆ D1 ⊆ D1 ⊆ D.
Suficienţa. Fie F1 , F2 ⊆ X, F1 , F2 ı̂nchise, F1 ∩ F2 = ∅. Atunci F1 ⊆
not.
cF2 = D ∈ τ şi atunci din ipoteză rezultă că ∃D1 ∈ τ astfel ca F1 ⊆ D1 ⊆
D1 ⊆ D. Întrucât D1 ⊆ D1 rezultă că D1 ∩ cD1 = ∅. Fie D2 = cD1 . Evident,
D2 ∈ τ şi, deoarece D1 ⊆ D, rezultă că cD = F2 ⊆ cD1 = D2 . În consecinţă,
∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩ D2 = ∅, F1 ⊆ D1 , F2 ⊆ D2 , adică (X, τ ) este T4 .
 67

Teorema lui Urı̂son (de caracterizare a spaţiilor topologice T4 ). Un

spaţiu topologic (X, τ ) este T4 dacă şi numai dacă ∀A, B ı̂nchise ⊆ X cu
A ∩ B = ∅, există o funcţie continuă f : (X, τ ) → (R, τu ) astfel ı̂ncât f (x) =
0, ∀x ∈ A şi f /B = 1 (restricţia funcţiei f la mulţimea B) (cu alte cuvinte,
orice două mulţimi ı̂nchise pot fi separate printr-o funcţie continuă).
Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că (X, τ ) este T4 şi fie F1 , F2 ⊆
X mulţimi ı̂nchise, disjuncte. Arătăm că există o funcţie continuă f : X →
[0, 1] astfel ca f (F1 ) = 0 şi f (F2 ) = 1.
Întrucât F1 ∩ F2 = ∅, rezultă că F1 ⊆ cF2 . Întrucât (X, τ ) este T4 , F1 este
ı̂nchisă iar cF2 este deschisă, conform Teoremei de caracterizare a spaţiilor
T4 există D1/2 ⊆ X ı̂ncât

(1) F1 ⊆ D1/2 ⊆ D1/2 ⊆ cF2 .

Din nou, ı̂ntrucât (X, τ ) este T4 , F1 este ı̂nchisă iar D1/2 este deschisă, ∃D1/4
astfel ca

(2) F1 ⊆ D1/4 ⊆ D1/4 ⊆ D1/2 .

Din nou, ı̂ntrucât (X, τ ) este T4 , D1/2 este ı̂nchisă şi cF2 este deschisă, ∃D3/4
ı̂ncât

(3) D1/2 ⊆ D3/4 ⊆ D3/4 ⊆ cF2 .

Din (1), (2) şi (3) obţinem că

F1 ⊆ D1/4 ⊆ D1/4 ⊆ D1/2 ⊆ D1/2 ⊆ D3/4 ⊆ D3/4 ⊆ cF2 .

Continuăm procesul şi definim mulţimea D = { 2mn ; m, n ∈ N∗ }. Atunci D

este numărabilă şi pentru oricare r, s ∈ D, cu r < s, avem F1 ⊆ Dr ⊆ Dr ⊆
Ds ⊆ Ds ⊆ cF2 . 
1, x ∈ F2
Definim funcţia f : X → [0, 1] astfel: f (x) =
inf{r ∈ D; x ∈ Dr }, x ∈ / F2 .
Evident, f (F2 ) = 1.
Dacă x ∈ F1 , atunci x ∈ / F2 , deci f (x) = inf{r ∈ D; x ∈ Dr } =
inf{ 2mn ; m, n ∈ N∗ } = 0 deci f (F1 ) = 0.
Să arătăm că f este continuă. Pentru aceasta, fie (c, d) ⊆ [0, 1], oarecare.
Vom arăta că f −1 ((c, d)) ∈ τ . Fie atunci x ∈ f −1 ((c, d)), oarecate. Atunci
f (x) ∈ (c, d), ceea ce implică c < f (x) < d, mai precis, 0 < c < f (x) < d < 1.
68

Evident, ∃p, q ∈ D ı̂ncât 0 < c < p < f (x) < q < d < 1. Întrucât p ∈ D şi
p < f (x), rezultă că x ∈/ Dp (ı̂ntr-adevăr, dacă am presupune, prin reducere
la absurd, că x ∈ Dp , aceasta ar antrena x ∈ Dq , ∀q > p (p, q ∈ Q) şi atunci
f (x) = inf{r ∈ D; x ∈ Dr } ≤ p, ceea ce este fals). De asemenea, ı̂ntrucât
q ∈ D şi f (x) < q, rezultă că x ∈ Dq (ı̂ntr-adevăr, dacă am presupune, prin
reducere la absurd, că x ∈ / Dq , aceasta ar implica x ∈ / Dp , ∀p ≤ q şi atunci
f (x) = inf{r ∈ D; x ∈ Dr } ≥ q, ceea ce este fals).
În concluzie, ı̂ntrucât p < f (x) < q, rezultă că x ∈ Dq \Dp , ceea ce implică
f −1 ((c, d)) ⊆ Dq \ Dp . Să arătăm că are loc şi incluziunea inversă, adică
Dq \ Dp ⊆ f −1 ((c, d)). Într-adevăr, ∀x ∈ Dq \ Dp , rezultă că p < f (x) < q.
În concluzie, f −1 ((c, d)) = Dq \ Dp ∈ τ .
Am obţinut, deci, existenţa unei funcţii continue f : X → [0, 1], f (F1 ) =
0, f (F2 ) = 1.
Suficienţa. Pentru a arăta că (X, τ ) este normal, fie F1 , F2 ⊆ X ı̂nchise,
disjuncte. Conform presupunerii, există o funcţie continuă f : X → [0, 1]
astfel ca f (F1 ) = 0 şi f (F2 ) = 1.
Deoarece mulţimile [0, 12 ) şi ( 21 , 1] sunt deschise ı̂n [0, 1] ([0, 12 ) = [0, 1] ∩
(−1, 21 ) şi ( 12 , 1] = [0, 1] ∩ ( 21 , 2)) iar f este continuă, rezultă că f −1 ([0, 12 )) şi
f −1 (( 21 , 1]) sunt deschise (şi disjuncte) ı̂n X şi, mai mult, F1 ⊆ f −1 (([0, 12 )))
şi F2 ⊆ f −1 (( 12 , 1]). Cu aceasta, demonstraţia ia sfârşit.
Există şi alte tipuri de separaţie. De exemplu,

Definiţie. Un spaţiu topologic (X, τ ) se numeşte:

(i) T2+ 1 (sau spaţiu Urı̂son) dacă ∀x, y ∈ X, x 6= y, există o vecinătate
2
ı̂nchisă U a lui x şi există o vecinătate ı̂nchisă V a lui y astfel ı̂ncât U ∩ V = ∅
(adică, orice două puncte distincte ale sale pot fi separate prin vecinătăţi
ı̂nchise);
(ii) complet regulat dacă pentru orice mulţime ı̂nchisă A ⊆ X şi ∀x ∈
X \ A, există o funcţie continuă f : X → R astfel ı̂ncât f (x) = 1 şi f /A = 0;
(iii) T3+ 1 (sau spaţiu Tihonov) dacă este spaţiu Hausdorff complet regulat.
2

Observaţie. Mai există şi alte tipuri de separaţie.

Propoziţie. Orice spaţiu metric (ı̂n particular, (R, τu )) este spaţiu com-
plet regulat.
Demonstraţie. Deoarece orice spaţiu metric (X, d) este normal, deci
T4 , putem folosi Teorema lui Urı̂son. Fie A ⊆ X o mulţime ı̂nchisă şi fie x ∈
 69

X\A, oarecare. Deoarece (X, d) este regulat, deci T1 , rezultă că mulţimea {x}
este ı̂nchisă. Aplicând atunci Teorema lui Urı̂son pentru mulţimile ı̂nchise
{x} şi A, rezultă că există o funcţie continuă f : (X, d) → (R, τu ) ı̂ncât
f (x) = 0 şi f /A = 1. Fie funcţia g : (X, d) → (R, τu ), g(x) = 1 − f (x),
∀x ∈ X. Atunci funcţia g este evident continuă, g(x) = 1 şi g/A = 0, adică
spaţiul (X, d) este complet regulat.
Teoremă. Orice spaţiu topologic complet regulat (X, τ ) este T3 .
Demonstraţie. Fie (X, τ ) un spaţiu complet regulat şi fie x ∈ X, F
ı̂nchisă ⊆ X ı̂ncât x ∈ / F . Conform definiţiei, există o funcţie continuă
f : X → [0, 1] ı̂ncât f (x) = 1 şi f (y) = 0, ∀y ∈ F . Fie g : X → [0, 1]
g(x) = 1 − f (x), ∀x ∈ X. Atunci g este continuă, g(x) = 0 şi g(y) = 1,
∀y ∈ F . Deoarece (R, τu ) este T2 , conform consideraţiilor referitoare la spaţii
T2 , rezultă că şi subspaţiul său ([0, 1], τu ) este T2 . Deoarece 0 6= 1 ı̂n [0, 1],
∃D1 , D2 ∈ τu ı̂ncât 0 ∈ D1 , 1 ∈ D2 şi D1 ∩ D2 = ∅. Întrucât g este continuă,
rezultă că g −1 (D1 ), g −1 (D2 ) ∈ τ . Dar f (x) = 1 ∈ D1 , de unde x ∈ f −1 (D1 )
şi analog y ∈ f −1 (D2 ), ∀y ∈ F , deci F ⊆ f −1 (D2 ). Aşadar, ∃f −1 (D1 ),
f −1 (D2 ) ∈ τ ı̂ncât x ∈ f −1 (D1 ), F ⊆ f −1 (D2 ) şi f −1 (D1 ) ∩ f −1 (D2 ) =
f −1 (D1 ∩ D2 ) = ∅, ceea ce arată că (X, τ ) este T3 .
Propoziţie. Orice spaţiu Urı̂son (T2 + 21 ) este T2 (deci terminologia se
justifică).
Demonstraţie. Vom arăta, echivalent, că ∀x ∈ X, {x} = ∩ V x.
Vx ∈V(x)
Deoarece evident {x} ⊆ ∩ V x , rămâne să arătăm că ∩ V x ⊆ {x}:
Vx ∈V(x) Vx ∈V(x)
Fie y ∈ ∩ V x , oarecare, şi presupunem, prin reducere la absurd, că
Vx ∈V(x)
y 6= x. Întrucât (X, τ ) este T2+ 1 , ∃U ∈ V(x), ∃V ∈ V(y), U ∩ V = ∅, U = U ,
2
V = V . Prin urmare, y ∈ U = U şi, cum V ∈ V(y), rezultă că U ∩ V 6= ∅,
ceea ce este fals.
Teoremă. Proprietatea unui spaţiu topologic de a fi complet regulat este
o proprietate topologică (se conservă prin homeomorfisme).
Demonstraţie. Fie (X, τ ) un spaţiu complet regulat şi fie f : (X, τ ) →
(Y, σ) un homeomorfism. Vom arăta că (Y, σ) este, de asemenea, complet
regulat. Pentru aceasta, fie F ⊆ Y o mulţime ı̂nchisă şi fie y ∈ Y , y ∈ / F.
Întrucât f este bijectivă (surjectivă), ∃x ∈ X ı̂ncât f (x) = y. Deoarece f
este continuă, f −1 (F ) este mulţime ı̂nchisă ı̂n X. În plus, ı̂ntrucât y ∈
/ F,
70

rezultă că x = f −1 (y) ∈/ f −1 (F ). Întrucât (X, τ ) este complet regulat, ∃g :

(X, τ ) → (R, τu ) continuă ı̂ncât g(x) = 0 şi g/f −1 (F ) = 1. Evident, funcţia
g ◦ f −1 : (Y, σ) → (R, τu ) este continuă, (g ◦ f −1 )(y) = g(f −1 (y)) = g(x) = 0
şi ∀z ∈ F , (g ◦ f −1 )(z) = 1, adică (g ◦ f −1 )/F = 1. În consecinţă, spaţiul
(Y, σ) este complet regulat.
Teoremă. Un spaţiu T4 este complet regulat dacă şi numai dacă este T3 .
Demonstraţie. Necesitatea. Aşa cum am văzut deja, orice spaţiu com-
plet regulat (fără a fi deci T4 ) este T3 .
Suficienţa. Să presupunem că (X, τ ) este T3 şi T4 şi să arătăm că este
complet regulat. Pentru aceasta, fie F ı̂nchisă ⊆ X şi fie x ∈ X, x ∈ / F.
not.
Atunci cF = D ∈ τ şi x ∈ D. Întrucât (X, τ ) este T3 , conform unei
caracterizări a spaţiilor T3 , ∃D1 ∈ τ ı̂ncât x ∈ D1 ⊆ D1 ⊆ D. Deoarece
D1 ⊆ D, rezultă că D1 ∩ cD = D1 ∩ F = ∅. Prin urmare, D1 şi F sunt
mulţimi ı̂nchise şi disjuncte ı̂n spaţiul (X, τ ) care este T4 . Conform Teoremei
lui Urı̂son, există o funcţie continuă f : (X, τ ) → (R, τu ) ı̂ncât f (D1 ) = 0 şi
f (F ) = 1. Deoarece x ∈ D1 , rezultă că f (x) = 0 şi f (F ) = 1, ceea ce arată
că (X, τ ) este complet regulat.
Teoremă (de prelungire a lui Tietze). (i) Fie (X, τ ) un spaţiu T4 , A o
mulţime ı̂nchisă din X şi f : (A, τA ) → (I, τu ), unde I ⊆ R este un interval,
o funcţie continuă. Atunci există o funcţie continuă F : (X, τ ) → (I, τu )
astfel ca F/A = f (adică funcţia f se poate prelungi, de la mulţimea ı̂nchisă
arbitrară A, la tot spaţiul X, cu păstrarea continuităţii);
(ii) Reciproc, dacă (X, τ ) este un spaţiu topologic ce posedă proprietatea
că orice funcţie reală continuă pe un subspaţiu ı̂nchis se poate prelungi, cu
păstrarea continuităţii, la ı̂ntreg spaţiul X, atunci (X, τ ) este separat T4 .
Demonstraţie. Se poate consulta, de exemplu, Florescu [].

Spaţii topologice compacte

Definiţie. Un spaţiu topologic (X, τ ) se numeşte compact dacă din orice
acoperire a sa cu deschişi se poate extrage o subacoperire finită: ∀D =
{Di }i∈I , Di ∈ τ, ∀i ∈ I, X = ∪ Di , ∃J ⊂ I finită astfel ca X = ∪ Di .
i∈I i∈J
Definiţia următoare este justificată de definiţia anterioară, ţinând toto-
dată seama de forma deschişilor dintr-un subspaţiu:
 71

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic. O mulţime A ⊆ X se numeşte

compactă dacă privită ca subspaţiu topologic este compact, adică ∀D =
{Di }i∈I , Di ∈ τ, ∀i ∈ I, A ⊆ ∪ Di , ∃J ⊂ I finită astfel ca A ⊆ ∪ Di .
i∈I i∈J

Exemple. (i) Dacă (X, τ ) este un spaţiu topologic şi x ∈ X este arbitrar,
fixat, atunci mulţimea {x} este compactă. Într-adevăr, ∀(Di )i∈I o acoperire
a sa cu deschişi, există i0 ∈ I ı̂ncât x ∈ Di0 , deci {x} ⊆ Di0 .
(ii) În (Rn , τu ), o mulţime este compactă dacă şi numai dacă este mărginită
şi ı̂nchisă.
(iii) Orice spaţiu topologic cofinit este compact (vezi Problema rezolvată
...).
(iv) Orice submulţime infinită a unui spaţiu topologic discret nu este
compactă (vezi Problema rezolvată ...).
(v) Orice submulţime a unui spaţiu topologic nondiscret este compactă.
Definiţie. O familie de mulţimi (Ai )i∈I spunem că are proprietatea
intersecţiei finite dacă ∩ Ai 6= ∅, ∀J ⊂ I finită.
i∈J

Definiţie. O mulţime A ⊆ (X, τ ) se muneşte relativ compactă dacă A

este compactă.
Teoremă. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic. Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(i) (X, τ ) este compact;
(ii) ∀{Fi }i∈I , Fi ⊆ X ı̂nchisă, ∀i ∈ I, cu ∩ Fi = ∅, ∃J ⊂ I finită astfel ca
i∈I
∩ Fi = ∅;
i∈J
(iii) ∀{Fi }i∈I , Fi ⊆ X ı̂nchisă, ∀i ∈ I, cu proprietatea intersecţiei finite,
∩ Fi 6= ∅.
i∈I

Demonstraţie. (i) ⇒ ii): Fie {Fi }i∈I , Fi ⊆ X ı̂nchisă, ∀i ∈ I, cu ∩ Fi =

i∈I
∅. Prin urmare, c( ∩ Fi ) = c∅ = X = ∪ cFi = ∪ Di , unde Di = cFi , deci
i∈I i∈I i∈I
Di ∈ τ, ∀i ∈ I.
Întrucât X este compact, ∃J ⊂ I finită astfel ca X = ∪ Di , de unde
i∈J
cX = ∅ = c( ∪ Di ) = ∩ cDi = ∩ Fi .
i∈J i∈J i∈J

(ii) ⇒ (i): Fie ∀{Di }i∈I , Di ∈ τ, ∀i ∈ I, X = ∪ Di . Atunci cX = ∅ =

i∈I
c( ∪ Di ) = ∩ cDi = ∩ Fi , unde Fi = cDi , deci Fi este ı̂nchisă, ∀i ∈ I.
i∈I i∈I i∈I
72

Conform cu (ii), ∃J ⊂ I finită astfel ca ∩ Fi = ∅ = ∩ cDi , de unde X =

i∈J i∈J
c∅ = c( ∩ cDi ) = cc( ∪ Di ) = ∪ Di , ceea ce arată că (X, τ ) este compact.
i∈J i∈J i∈J

(ii) ⇔ (iii) Afirmaţia este imediată ı̂ntrucât (P ⇒ Q) ⇔ (eQ ⇒eP ).

Subspaţii ale spaţiilor topologice compacte

Teoremă. Dacă (X, τ ) este un spaţiu compact iar A ⊆ X este o mulţime
ı̂nchisă, atunci A este compactă (prin urmare, compactitatea are caracter
ereditar pe submulţimile ı̂nchise).

Demonstraţie. Fie ∀D = {Di }i∈I , Di ∈ τ, ∀i ∈ I, A ⊆ ∪ Di . Întrucât

i∈I
A este ı̂nchisă, rezultă că cA ∈ τ , deci D
e = {Di }i∈I ∪ cA este o acoperire
deschisă pentru X. Cum X este compact, ∃D f0 ⊆ D e o subacoperire finită,
deci D0 = D0 \cA ⊆ D este o subacoperire finită pentru A, ceea ce arată că
f
A este compactă.

Teoremă. Fie (X, τ ) un spaţiu T2 şi A ⊆ X o mulţime compactă. Atunci

A este ı̂nchisă.

Demonstraţie. Trebuie să arătăm că cA ∈ τ , adică, cA ∈ V(x), ∀x ∈

cA, adică, echivalent, că există D ∈ τ astfel ca x ∈ D ⊆ cA.
Fie deci x ∈ cA, y ∈ A, oarecare. Atunci y 6= x şi cum (X, τ ) este T2 ,
rezultă că ∃Dxy , Dy ∈ τ, Dxy ∩ Dy = ∅ astfel ca x ∈ Dxy , y ∈ Dy . Atunci
A = ∪ {y} ⊆ ∪ Dy şi cum A este compactă, ∃y1 , y2 , ..., yn ∈ A astfel ı̂ncât
y∈A y∈A
n
A ⊆ ∪ Dyi (subacoperire finită). Pentru fiecare Dyi se poate găsi Dxyi ∈ τ
i=1
ı̂ncât x ∈ Dxyi , ∀i = 1, n şi Dyi ∩ Dxyi = ∅.
n n
Notăm D = ∩ Dxyi (∈ τ ). Evident, x ∈ D şi A ∩ D = ∅ (A ⊆ ∪ Dyi ,
i=1 i=1
n
Dyi ∩ Dxyi = ∅, ∀i = 1, n şi D ⊆ ∩ Dxyi ), deci D ⊆ cA. Prin urmare, există
i=1
D ∈ τ astfel ca x ∈ D ⊆ cA şi ı̂n consecinţă cA ∈ V(x).

Corolar. Fie (X, τ ) un spaţiu compact şi T2 iar A ⊆ X, oarecare. Atunci

mulţimea A ⊆ X este ı̂nchisă dacă şi numai dacă este compactă.
 73

Teoremă. Orice spaţiu topologic (X, τ ) care este compact şi T2 , este
normal.

Demonstraţie. Întrucât (X, τ ) este T2 , rezultă că este şi T1 . Rămâne să
arătăm că este T4 . Pentru aceasta, fie F1 , F2 ⊆ X, F1 , F2 ı̂nchise, F1 ∩ F2 = ∅.
Din corolarul anterior rezultă că F1 , F2 sunt compacte. Am redus aşadar
problema la următoarea:
Să arătăm, mai mult, că ∀K1 , K2 ⊆ X, K1 , K2 compacte, cu K1 ∩ K2 =
∅, ∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩D2 = ∅, K1 ⊆ D1 , K2 ⊆ D2 . Să studiem următoarele
situaţii:
(i) K1 = {x}, K2 compactă oarecare. Cum K1 ∩ K2 = ∅, rezultă că
x ∈/ K2 . Fie ∀y ∈ K2 , x 6= y. Cum X este spaţiu T2 , ∃Dxy , Dy ∈ τ aşa ca
Dxy ∩ Dy = ∅, x ∈ Dxy , y ∈ Dy .
Atunci K2 = ∪ {y} ⊆ ∪ Dy şi cum K2 este compactă, ∃y1 , y2 , ..., yn ∈
y∈K2 y∈K2
n not.
K2 ı̂ncât K2 ⊆ ∪ Dyi = D2 (∈ τ ). Pentru fiecare yi găsim Dxyi ∈ τ astfel ca
i=1
x ∈ Dxyi şi Dxyi ∩ Dyi = ∅, ∀i = 1, n.
n not.
Fie ∩ Dxyi = D1 (∈ τ ). Prin urmare, ∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩ D2 =
i=1
∅, K1 = {x} ⊆ D1 , K2 ⊆ D2 .
(ii) Fie K1 , K2 compacte, cu K1 ∩ K2 = ∅, oarecare. Atunci ∀x ∈
x x
K1 ⇒ x ∈ / K2 şi atunci din (i), ∃Dx , DK 2
∈ τ ı̂ncât Dx ∩ DK 2
= ∅, x ∈
x
Dx , K2 ⊆ DK2 . Prin urmare, K1 = ∪ {x} ⊆ ∪ Dx şi cum K1 este com-
x∈K1 x∈K1
p not.
pactă, ∃x1 , x2 , ..., xp ∈ K1 ı̂ncât K1 ⊆ ∪ Dxi = D1 (∈ τ ). Prin urmare,
i=1
xi xi xi
∀i = 1, p, ∃DK 2
∈ τ, K2 ⊆ DK 2
, Dxi ∩ DK 2
= ∅.
p
xi
Fie D2 = ∩ DK 2
(∈ τ ). Atunci D1 ∩ D2 = ∅, K2 ⊆ D2 . În consecinţă,
i=1
∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩ D2 = ∅, K1 ⊆ D1 , K2 ⊆ D2 .

Funcţii continue pe mulţimi compacte

Teoremă. Orice funcţie continuă f : (X, τ ) → (Y, τ 0 ) aplică mulţimi com-
pacte pe mulţimi compacte.

Demonstraţie. Pentru uşurinţa exprimării, pentru a nu lucra ı̂n subspaţiu,

presupunem că X este compact. Arătăm că f (X) este compactă. Fie
74

deci ∀{Di }i∈I ⊆ τ 0 ı̂ncât f (X) ⊆ ∪ Di . Cum f este continuă, rezultă că
i∈I
f −1 (Di ) ∈ τ, ∀i ∈ I.
În consecinţă, X ⊆ f −1 ( ∪ Di ) = ∪ f −1 (Di ) şi cum X este compactă,
i∈I i∈I
∃J ⊂ I finită ı̂ncât X ⊆ ∪ f −1 (Di ), de unde f (X) ⊆ f ( ∪ f −1 (Di )) =
i∈J i∈J
∪ f (f −1 (Di )) ⊆ ∪ Di , ceea ce implică faptul că f (X) este compactă.
i∈J i∈J

Consecinţă. Orice spaţiu topologic homeomorf cu un spaţiu compact

este, de asemenea, compact.
Corolar. Dacă funcţia f : (R, τu ) → (R, τu )S este continuă, atunci
imaginea oricărui interval compact al lui R este mulţime compactă.

Teoremă. Dacă funcţia f : (X, τ ) → (R, τu ) este continuă iar X este

compact, atunci f este mărginită şi ı̂şi atinge marginile.

Demonstraţie. Întrucât f este continuă pe compactul X rezultă că

mulţimea f (X) este compactă ı̂n R, deci mărginită, deci ∃M = supf (x), ∃m =
x∈X
inf f (x) ∈ f (X). Dar f (X) este şi ı̂nchisă, de unde f (X) = f (X). Prin ur-
x∈X
mare, M, m ∈ f (X), ceea ce ı̂nseamnă că ∃xM , xm ∈ X ı̂ncât f (xM ) =
M, f (xm ) = m, deci f este mărginită şi ı̂şi atinge marginile.

Corolar (Weierstrass). Orice funcţie continuă pe un interval compact

al lui R, cu valori reale, este mărginită şi ı̂şi atinge marginile.
Amintim acum următoarea teoremă din teoria spaţiilor metrice:

Teoremă. Fie {(Xi , di )}i=1,n o familie finită de spaţii metrice oarecare şi
n
fie (X, d) spaţiul metric produs, X = Π Xi . Dacă ∀i = 1, n, Xi este compact,
i=1
atunci X este compact.

Aşa cum vorm arăta ı̂n cele ce urmează, rezultatul rămâne valabil pentru o
familie oarecare de spaţii topologice. Vom avea nevoie, pentru demonstraţie,
de următorul rezultat:
Propoziţie. Fie (X, τ1 ) şi (Y, τ2 ) două spaţii topologice oarecare. Atunci:
(i) ∀y ∈ Y , aplicaţia g : X × {y} → X, g(x, y) = x, ∀x ∈ X, este un
homeomorfism;
 75

(ii) ∀x ∈ X, aplicaţia h : {x} × Y → Y , h(x, y) = y, ∀y ∈ Y , este un

homeomorfism.
Demonstraţie. Vom face demonstraţia pentru (i) (pentru (ii) se raţionează
analog).
• g este injectivă: dacă g(x1 , y) = g(x2 , y), atunci x1 = x2 , de unde
(x1 , y) = (x2 , y);
• g este surjectivă: fie x ∈ X, oarecare. Atunci ∃(x, y) ∈ X × {y} şi
g(x, y) = x;
• g este continuă: ı̂ntrucât aplicaţia pr1 : X × Y → X, pr1 (x, y) = x,
∀(x, y) ∈ X × Y este continuă, iar g este restricţia lui pr1 la X × {y}, rezultă
că g este continuă;
• g −1 este continuă: Folosim Problema rezolvată ... Vom arăta atunci,
echivalent, că g este deschisă. Pentru aceasta, fie D∗ o mulţime deschisă
ı̂n X × {y}. Există atunci D ∈ τX×Y astfel ca D∗ = D ∩ [X × {y}] şi
D = ∪ (Gi ×Hi ), Gi ∈ τ1 , Hi ∈ τ2 , ∀i ∈ I. Prin urmare, g(D∗ ) = g{[ ∪ (Gi ×
i∈I i∈I
Hi )] ∩ [X × {y}]} = g{ ∪ [(Gi ∩ X) × (Hi ∩ {y})]} = ∪ {g[Gi × (Hi ∩ {y})]} =
i∈I i∈I
∪ [g(Gi × {y})] = ∪ Gi ∈ τ1 , adică ceea ce intenţionam să obţinem.
i∈I i∈I
Din tot ceea ce am demonstrat rezultă că g este homeomorfism.
Teoremă (Tihonov). Fie {(Xi , τi )}i∈I o familie oarecare de spaţii topo-
logice şi fie (X, τ ), spaţiul topologic produs, X = Π Xi . Atunci (X, τ ) este
i∈I
compact dacă şi numai dacă ∀i ∈ I, (Xi , τi ) este compact.

Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că (X, τ ) este compact şi

arătăm că ∀i ∈ I, (Xi , τi ) este compact. Într-adevăr, aplicaţiile de proiecţie
pri : (X, τ ) → (Xi , τi ) sunt continue, ∀i ∈ I şi cum imaginea unui com-
pact printr-o funcţie continuă este tot un compact, rezultă că (Xi , τi ) este
compact, ∀i ∈ I (pri (X) = Xi , ∀i ∈ I).
Suficienţa. Pentru uşurinţa scrierii, vom face raţionamentul pentru două
spaţii topologice. Presupunem deci că (X, τ ) şi (Y, σ) sunt compacte şi să
arătăm că spaţiul topologic produs (X ×Y, τ ×σ) este, de asemenea, compact.
Pentru aceasta, fie (Di )i∈I o acoperire oarecare cu deschişi a lui X × Y . Vom
arăta că putem extrage o subacoperire finită. Evident, ∀i ∈ I, Di = Gi × Hi ,
Gi ∈ τ , Hi ∈ σ. ∀x ∈ X, arbitrar, fixat, rezultă că familia (Di )i∈I =
(Gi × Hi )i∈I este, de asemenea, o acoperire pentru {x} × Y .
Întrucât {x} × Y este homeomorf cu Y şi Y este compact, rezultă că
{x} × Y este, de asemenea, compact, deci putem extrage o subacoperire
76

p p
finită a sa: {x} × Y ⊆ ∪ Dij , {i1 , ..., ip } ⊆ I. Definim G(x) = ∩ Gij .
j=1 j=1
Atunci, ∀x ∈ X, x ∈ Gij şi Gij ∈ τ , ∀j = 1, p. Fie familia {G(x) × Hij }j=1,p .
Evident, această familie constituie o acoperire deschisă pentru {x} × Y .
Deoarece x ∈ G(x) şi G(x) ∈ τ , rezultă că ∪ G(x) constituie o acoperire
x∈X
deschisă a lui X şi cum X este compact, putem extrage o subacoperire finită
p
a sa, deci X = ∪ G(xk ). Acum, ∀k = 1, p, pentru G(xk ) există Gik ı̂ncât
k=1
G(xk ) ⊆ Gik şi fie mulţimile corespunzătoare Hik . Atunci familia {Gik ×
Hij }k=1,p,j=1,m constituie o subacoperire deschisă a lui X × Y .

Spaţii topologice local compacte

Definiţie. (i) Un spaţiu topologic (X, τ ) se spune că este local compact dacă
orice punct posedă o vecinătate compactă: ∀x ∈ X, ∃V ∈ V(x), V compactă.
(ii) Spunem că o submulţime A a unui spaţiu topologic (X, τ ) este local
compactă dacă privită ca subspaţiu este local compact.

Exemple. (i) Spaţiul (R, τu ) nu este compact, dar are proprietatea de

locală compactitate: ∀x ∈ R, ∃[a, b] ∈ V(x), x ∈ [a, b];
(ii) Spaţiul (Rn , τu ) nu este compact, dar are proprietatea de locală com-
pactitate: pentru orice punct x găsim o sferă ı̂nchisă (şi mărginită) (deci
compactă) care să ı̂l conţină pe x.
(iii) Dacă X 6= ∅ este o mulţime oarecare iar τ0 este topologia discretă pe
X, atunci (X, τ0 ) este un spaţiu local compact: ∀x ∈ X, ∃{x} ∈ V(x), {x}
copactă.

Observaţie. Orice spaţiu compact este local compact. Într-adevăr, ∀x ∈

X, ∃V = X ∈ V(x) astfel ı̂ncât V = X este compactă. Evident, reciproca
nu are loc (de exemplu, (R, τu )).

Teoremă. Orice submulţime F ı̂nchisă a unui spaţiu local compact sepa-

rat Hausdorff (X, τ ) este local compactă (prin urmare, proprietatea de locală
compactitate are caracter ereditar pe submulţimile ı̂nchise).

Demonstraţie. Să arătăm că subspaţiul (F, τF ) este local compact. Fie
x ∈ F . Atunci x ∈ X şi cum (X, τ ) este local compact, ∃V ∈ V(x), V
 77

compactă. Evident, ı̂ntrucât (X, τ ) este T2 şi V este compactă, rezultă că V
este ı̂nchisă. Deoarece F este ı̂nchisă, rezultă că V ∩ F este ı̂nchisă şi fiind
submulţime a lui V care este compactă, rezultă că V ∩ F este compactă.
Aşadar, V ∩ F este 0 vecinătate compactă a lui x ı̂n F , deci spaţiul (F, τF )
este local compact.
Teoremă. Orice spaţiu topologic (X, τ ) care este separat Hausdorff local
compact este regulat.
Demonstraţie. Deoarece (X, τ ) este T2 , rezultă că este T1 . Rămâne să
arătăm că este T3 . Fie o mulţime ı̂nchisă F ⊆ X şi fie x ∈ / F . Deoarece
(X, τ ) este local compact, pentru x există o vecinătate compactă K. Aşadar,
x ∈ intK şi K este compactă. Evident, {x} este mulţime compactă şi F ∩ K
este compactă conform celor demonstrate ı̂n teorema precednetă. Deoarece
(X, τ ) este T2 , am văzut că orice două mulţimi compacte disjuncte (aşa cum
sunt F ∩ K şi {x}) pot fi separate prin mulţimi deschise şi disjuncte. Aşadar,
∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât x ∈ D1 şi F ∩ K ⊆ D2 . Prin urmare, ∃D1 ∩ intK(∈ τ ) şi
D2 ∪ cK(∈ τ ) astfel ca x ∈ D1 ∩ intK, F ⊆ D2 ∪ cK şi (D1 ∩ intK) ∩ (D2 ∪
cK) = (D1 ∩ intK ∩ D2 ) ∪ (D1 ∩ intK ∩ cK) = ∅. Aceasta arată că (X, τ )
este T3 .
Observaţie. Pentru orice spaţiu topologic necompact (X, τ ) se poate
construi un spaţiu compact (X ∗ , τ ∗ ) astfel ı̂ncât X să fie homeomorf cu un
subspaţiu dens al lui X ∗ . Acest spaţiu (X ∗ , τ ∗ ) se numeşte compactificat al
lui X. Dacă X ∗ = X ∪ {∞}, unde ∞ este un obiect care nu aparţine lui X
(∞ ∈ / X), atunci spaţiul (X ∗ , τ ∗ ) se numeşte compactificat cu un punct al lui
X.
Topologia τ ∗ pe X ∗ = X ∪ {∞}, ∞ ∈ / X, pentru care se obţine compac-
∗
tificatul X cu un punct al lui X este descrisă ı̂n teorema următoare:
Teoremă (Alexandrov). Fie (X, τ ) un spaţiu necompact, X ∗ = X ∪{∞},
unde ∞ ∈ / X. Fie τ ∗ = {D ⊆ X ∗ ; D ∈ τ } ∪ {D ⊆ X ∗ ; X ∗ \ D este compactă
şi ı̂nchisă ı̂n X}. Atunci:
(i) τ ∗ este o topologie pe X;
(ii) (X, τ ) este subspaţiu al lui (X ∗ , τ ∗ );
(iii) (X ∗ , τ ∗ ) este compact;
(iv) (X, τ ) este dens ı̂n (X ∗ , τ ∗ ).
Demonstraţie. Se poate consulta, de exemplu, [].
Teoremă. Proprietatea unui spaţiu topologic de a fi local compact este o
proprietate topologică (se conservă prin homeomorfisme).
78

Demonstraţie. Fie (X, τ ) un spaţiu local compact şi fie f : (X, τ ) →

(Y, σ) un homeomorfism. Arătăm că (Y, σ) este, de asemenea, local compact.
Fie y ∈ Y , arbitrar. Există, atunci, x ∈ X ı̂ncât y = f (x). Pentru x,
∃V ⊆ X o vecinătate compactă a sa. Deoarece f este continuă, rezultă că
f (V ) este compactă. De asemenea, deoarece V ∈ V(x), există D ∈ τ ı̂ncât
x ∈ D ⊆ V , ceea ce antrenează că y = f (x) ∈ f (D) ⊆ f (V ) şi cum f (D)
este mulţime deschisă (f este homeomorfism, deci f −1 este continuă, ceea ce
echivalează cu faptul că f este deschisă, iar D este mulţime deschisă), rezultă
că f (V ) ∈ V(y). Cum f (V ) este compactă, rezultă concluzia.
Observaţie. Imaginea printr-o funcţie continuă a unui spaţiu local com-
pact nu este neapărat spaţiu local compact, deci, ı̂n cazul spaţiilor local com-
pacte, nu funcţionează invarianţa prin funcţii continue. Fie (X, τ ) un spaţiu
topologic care nu este local compact şi fie i : (X, τ0 ) → (X, τ ) aplicaţia iden-
titate, τ0 fiind topologia discretă pe X. Evident, (X, τ0 ) este local compact:
∀x ∈ X, ∃K = {x} ∈ V(x) şi K = {x} este mulţime compactă.

Spaţii topologice conexe

Definiţie. Un spaţiu topologic (X, τ ) se numeşte conex dacă nu există două
mulţimi D1 , D2 ∈ τ , astfel ı̂ncât D1 6= ∅, D2 6= ∅, X = D1 ∪D2 şi D1 ∩D2 = ∅.

Definiţie. Un spaţiu topologic (X, τ ) se numeşte neconex (sau disconex )

dacă nu este conex.

Definiţie. O mulţime A ⊆ (X, τ ) se numeşte conexă dacă privită ca

subspaţiu este conex, adică, nu există două mulţimi D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩A 6=
∅, D2 ∩ A 6= ∅, A ⊆ D1 ∪ D2 şi D1 ∩ D2 ∩ A = ∅.
Într-adevăr, ı̂ntrucât spaţiul (A, τA ) este conex, nu există două mulţimi
D1∗ , D2∗ ∈ τA ı̂ncât D1∗ 6= ∅, D2∗ 6= ∅, D1∗ ∪ D2∗ = A şi D1∗ ∩ D2∗ = ∅. Ţinând
seama de faptul că D1∗ ∈ τA dacă şi numai dacă D1∗ = D1 ∩ A, cu D1 ∈ τ (şi,
analog, D2∗ ∈ τA dacă şi numai dacă D2∗ = D2 ∩ A, cu D2 ∈ τ ), rezultă forma
explicită dată definiţiei mulţimii conexe.
Exemple. (i) Orice spaţiu topologic format dintr-un singur punct este
conex (vezi Problema rezolvată ...);
(ii) În (R, τu ) o mulţime este conexă dacă şi numai dacă este interval;
(iii) Orice spaţiu topologic nondiscret (X, {X, ∅}) este conex;
 79

(iv) În orice spaţiu topologic discret, cu cardX ≥ 2, {x}, x ∈ X sunt

singurele mulţimi conexe. Într-adevăr, mulţimile formate dintr-un singur
element sunt conexe (conform cu (i)). Apoi, dacă o mulţime A ⊆ X are cel
puţin două elemente, a, b ∈ A, atunci există D1 = {a}(∈ τ0 ), D2 = {b}(∈ τ0 )
ı̂ncât D1 ∩ A 6= ∅, D2 ∩ A 6= ∅, A ⊆ D1 ∪ D2 şi D1 ∩ D2 ∩ A = ∅, ceea ce
ı̂nseamnă că mulţimea A este neconexă.

Teoremă. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic. Următoarele afirmaţii sunt

echivalente:
(i) (X, τ ) este conex;
(ii) @F1 , F2 ı̂nchise, F1 6= ∅, F2 6= ∅, X = F1 ∪ F2 , F1 ∩ F2 = ∅;
(iii) @A X, A 6= ∅ (adică submulţime proprie a lui X), simultan de-
schisă şi ı̂nchisă.

Demonstraţie. Afirmaţia este imediată ţinând seama de definiţia spaţiului

conex şi de faptul că ı̂n această definiţie, mulţimile D1 şi D2 sunt simultan
deschis şi ı̂nchise.

Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi A, B ⊆ X, nevide. Spunem că

mulţimile A, B sunt separate dacă A∩B = ∅ şi A∩B = ∅ (ı̂ntrucât A = A∪A0
şi B = B ∪ B 0 , aceasta echivalează cu faptul că A ∩ B = ∅, A0 ∩ B = ∅ şi
A ∩ B 0 = ∅).

Observaţie. Evident, există mulţimi disjuncte care nu sunt separate,

cum ar fi, de exemplu, mulţimile [0, 1) şi [1, 2].

Teoremă. Un spaţiu topologic (X, τ ) este conex dacă şi numai dacă nu
există două mulţimi (nevide) separate A şi B astfel ca X = A ∪ B.

Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că (X, τ ) este conex şi arătăm

că @A, B mulţimi separate astfel ca X = A ∪ B.
Presupunem, prin reducere la absurd, că există două mulţimi A, B sepa-
rate, X = A ∪ B. Cum spaţiul X este mulţime ı̂nchisă rezultă că X = X =
A ∪ B = A ∪ B = A ∪ B, ceea ce implică A ⊆ A ∪ B şi cum A ∩ B = ∅ (din
condiţia de separare), rezultă că A ⊆ A, deci A = A, adică A este ı̂nchisă.
Analog, B ⊆ A ∪ B şi cum B ∩ A = ∅ (din condiţia de separare), rezultă că
B ⊆ B, deci B = B, adică B este ı̂nchisă. Prin urmare, X = A ∪ B, A, B
ı̂nchise, disjuncte, deci spaţiul (X, τ ) nu este conex, contradicţie.
80

Suficienţa. Presupunem că nu există două mulţimi separate A, B astfel

ca X = A ∪ B şi arătăm că (X, τ ) este conex. Presupunem, prin reducere la
absurd, că spaţiul (X, τ ) este neconex. Atunci există două mulţimi D1 şi D2
ı̂nchise ı̂ncât D1 6= ∅, D2 6= ∅, X = D1 ∪ D2 şi D1 ∩ D2 = ∅. Întrucât D1 = D1
şi D2 = D2 , rezultă că mulţimile D1 şi D2 sunt separate, ceea ce contrazice
presupunerea.

Teoremă. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi A ⊆ X o mulţime conexă.

Atunci orice mulţime B ⊆ X, satisfăcând condiţia A ⊆ B ⊆ A, B este
conexă.

Demonstraţie. Fie deci A ⊆ X conexă şi presupunem, prin reducere la

absurd, că există o mulţime neconexă B ⊆ X, cu A ⊆ B ⊆ A.
Întrucât B este neconexă, ∃D1 , D2 ∈ τ, D1 ∩ B 6= ∅, D2 ∩ B 6= ∅, B ⊆
D1 ∪ D2 , D1 ∩ D2 ∩ B = ∅.
Deoarece B ⊆ A, obţinem că D1 ∩ A 6= ∅, D2 ∩ A 6= ∅. Din D1 ∩ A 6= ∅,
rezultă că ∃x1 ∈ D1 , x1 ∈ A, deci D1 ∩ A 6= ∅. Analog, din D1 ∩ A 6= ∅,
rezultă că D2 ∩ A 6= ∅.
De asemenea, din faptul că D1 ∩ D2 ∩ B = ∅, obţinem că D1 ∩ D2 ∩ A = ∅.
În concluzie, ∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩D2 ∩A = ∅, D1 ∩A 6= ∅ şi D2 ∩A 6= ∅,
ceea ce implică faptul că mulţimea A este neconexă, ceea ce este fals.

Corolar. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi A ⊆ X o mulţime conexă

oarecare. Atunci A este conexă.

Teoremă. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi (Ai )i∈I o familie oarecare de
submulţimi conexe ale lui X. Dacă ∩ Ai 6= ∅, atunci A = ∪ Ai este conexă.
i∈I i∈I

Demonstraţie. Presupunem, prin reducere la absurd, că există o familie

de mulţimi conexe (Ai )i∈I , cu ∩ Ai 6= ∅, dar astfel ı̂ncât A = ∪ Ai este
i∈I i∈I
neconexă. Atunci ∃D1 , D2 ∈ τ, D1 ∩ A 6= ∅, D2 ∩ A 6= ∅, A ⊆ D1 ∪ D2 , D1 ∩
D2 ∩ A = ∅. Din faptul că D1 ∩ A 6= ∅, rezultă că ∃x ∈ D1 , x ∈ A, deci
x∈/ D2 .
Pe de altă parte, ∩ Ai 6= ∅, deci ∃y ∈ Ai , ∀i ∈ I, deci y ∈ ∪ Ai = A ⊆
i∈I i∈I
D1 ∪ D2 . Presupunem, pentru a face o alegere, că y ∈ D1 .
Cum D2 ∩ A = D2 ∩ ( ∪ Ai ) = ∪ (D2 ∩ Ai ) 6= ∅, rezultă că ∃i0 ∈ I, D2 ∩
i∈I i∈I
A i0 =6 ∅. Deoarece y ∈ Ai , ∀i ∈ I, rezultă că y ∈ Ai0 .
În plus, pentru că y ∈ D1 iar y ∈ Ai0 , rezultă că D1 ∩ Ai0 6= ∅.
 81

De asemenea, deoarece D1 ∩D2 ∩A = ∅, iar Ai0 ⊆ A, rezultă că D1 ∩D2 ∩

Ai0 = ∅. Întrucât Ai0 ⊆ A ⊆ D1 ∪ D2 , rezultă că am obţinut următoarele:
∃D1 , D2 ∈ τ ı̂ncât D1 ∩ Ai0 6= ∅; D2 ∩ Ai0 6= ∅, D1 ∩ D2 ∩ Ai0 = ∅ şi
Ai0 ⊆ D1 ∪ D2 . Aceasta ı̂nseamnă ı̂n final că Ai0 este neconexă, ceea ce este
fals.

Teoremă (invarianţa conexiunii prin funcţii continue). Fie (X, τ ) un

spaţiu topologic, A ⊆ X o mulţime conexă şi f : (X, τ ) → (Y, τ 0 ) o aplicaţie
continuă. Atunci f (A) este conexă (deci orice funcţie continuă duce (trans-
formă) mulţimi conexe tot ı̂n mulţimi cinexe).

Demonstraţie. Presupunem, prin reducere la absurd, că există o mulţime

conexă A ⊆ X astfel ca f (A) este neconexă. Atunci ∃D1 , D2 ∈ τ 0 ı̂ncât
D1 ∩ f (A) 6= ∅, D2 ∩ f (A) 6= ∅, f (A) ⊆ D1 ∪ D2 , D1 ∩ D2 ∩ f (A) = ∅.
Deoarece f este continuă, rezultă că ı̂ntoarce deschişi tot ı̂n deschişi, deci
−1 not. f −1 not. f
f (D1 ) = D 1 ∈ τ şi analog f (D2 ) = D 2 ∈ τ . De asemenea, deoarece
D1 ∩ f (A) 6= ∅, D2 ∩ f (A) 6= ∅, rezultă că D1 ∩ A 6= ∅ şi D
f f1 ∩ A 6= ∅. În plus,
din faptul că f (A) ⊆ D1 ∪ D2 rezultă că A ⊆ f (f (A)) ⊆ f −1 (D1 ∪ D2 ) =
−1

f −1 (D1 ) ∪ f −1 (D2 ) = D f1 ∪ Df2 . În plus, deoarece D1 ∩ D2 ∩ f (A) = ∅,

rezultă că f −1 (D1 ∩ D2 ∩ f (A)) = f −1 (D1 ) ∩ f −1 (D2 ) ∩ f −1 (f (A)) = ∅ şi cum
A ⊆ f −1 (f (A)), rezultă, cu atât mai mult, că D f1 ∩ Df2 ∩A = ∅. În consecinţă,
mulţimea A este neconexă, ceea ce este fals.

Corolar. Dacă o funcţie f : (X, τ ) → (R, τu ), atunci imaginea prin

f a oricărei mulţimi conexe din X este un interval. În particular, dacă
f : (R, τu ) → (R, τu ) este continuă, atunci imaginea prin f a oricărei mulţimi
conexe din R este un interval din R.

Definiţie. O funcţie f : (X, τ ) → (Y, τ 0 ) se spune că are proprietatea lui

Darboux dacă imaginea oricărei mulţimi conexe din X este mulţime conexă
ı̂n Y.

Obţinem aşadar din teorema precedentă faptul că:

Teoremă. Orice funcţie continuă f : (X, τ ) → (Y, τ 0 ) are proprietatea

lui Darboux.

Propoziţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi A ⊆ X0 o mulţime nevidă,

oarecare. Atunci A este conexă dacă şi numai dacă pentru orice pereche de
82

mulţimi nevide, separate M, N pentru care A ⊆ M ∪ N , avem A ⊆ M sau

A ⊆ N.
Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că A este conexă şi fie M, N
ca ı̂n enunţ. Deoarece (A ∩ M ) ∩ (A ∩ N ) ⊆ (A ∩ M ) ∩ (A ∩ N ) ⊆ M ∩ N = ∅,
rezultă că (A ∩ M ) ∩ (A ∩ N ) = ∅. Analog, (A ∩ M ) ∩ (A ∩ N ) = ∅, deci
mulţimile A ∩ M şi A ∩ N sunt separate. Dacă ar fi amândouă nevide, cum
A = (A ∩ M ) ∪ (A ∩ N ) ar rezulta că (A, τA ) ar fi neconex, fals. Aşadar,
A ∩ M = ∅ sau A ∩ N = ∅ şi cum A ⊆ M ∪ N , rezultă că A ⊆ M sau A ⊆ N .
Suficienţa. Presupunem, prin reducere la absurd, că A este neconexă, deci
A = M ∪ N , cu M şi N separate. Conform presupunerii, aceasta antrenează
A ⊆ M sau A ⊆ N , adică M ∪ N = M sau M ∪ N = N , ceea ce este fals
deoarece M şi N sunt disjuncte.

Propoziţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi A ⊆ X o mulţime oarecare,

nevidă. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) A este conexă;
(ii) ∀x, y ∈ A, ∃C conexă astfel ı̂ncât x, y ∈ C ⊆ A.
Demonstraţie. (i) ⇒ (ii) este evidentă: C = A.
(ii) ⇒ (i): Presupunem, prin reducere la absurd, că A este neconexă,
deci există M şi N separate ı̂ncât A = M ∪ N . Deoarece M 6= ∅, şi N 6= ∅,
∃a ∈ M şi b ∈ N şi cum M ∩ N = ∅, rezultă că a 6= b. Aşadar, a, b ∈ A,
a 6= b, deci, conform presupunerii, ∃C conexă ı̂ncât a, b ∈ C ⊆ A = M ∪ N .
Deoarece C este conexă şi C ⊆ M ∪ N iar M şi N sunt separate, conform
propoziţiei anterioare rezultă că C ⊆ M sau C ⊆ N . Presupunem că C ⊆ M .
Atunci b ∈ C ⊆ M şi b ∈ N , deci M ∩ N 6= ∅, ceea ce este fals.

Definiţie. O mulţime deschisă şi conexă dintr-un spaţiu topologic se

numeşte domeniu.

Mulţimi conexe prin arce

Definiţie. O mulţime A ⊆ (X, τ ) se spune că este conexă prin arce dacă
există o funcţie continuă f : [0, 1] → X, cu Imf = f ([0, 1]) ⊆ A, f (0) = a şi
f (1) = b, a, b ∈ A (adică orice două puncte din mulţime pot fi unite ı̂n mod
continuu printr-un arc conţinut ı̂n mulţime).
 83

Propoziţie (invarianţa conexiunii prin arce prin funcţii continue). Imag-

inea printr-o funcţie continuă a unei mulţimi conexe prin arce este mulţime
conexă prin arce.

Demonstraţie. Fie f : (X, τ ) → (Y, σ) o funcţie continuă şi A ⊆ X o

mulţime conexă prin arce. Arătăm că f (A) este de asemenea conexă prin
arce. Într-adevăr, fie y1 , y2 ∈ f (A), oarecare. Există atunci x1 , x2 ∈ A astfel
ca y1 = f (x1 ), y2 = f (x2 ). Întrucât A este conexă prin arce, pentru x1 , x2 ∈
A, există o funcţie continuă g : [0, 1] → A, astfel ca g(0) = x1 , g(1) = x2
şi g(t) ∈ A, ∀t ∈ [0, 1]. Atunci f ◦ g : [0, 1] → f (A) este funcţie continuă,
(f ◦ g)(0) = f (x1 ) = y1 , (f ◦ g)(1) = f (x2 ) = y2 şi (f ◦ g)(t) = f (g(t)) ∈
f (A), ∀t ∈ [0, 1], ceea ce implică faptul că f (A) este conexă prin arce.
84
Capitolul 2

Elemente de topologie generală.

Aplicaţii

În acest capitol, prezentăm, cu rezolvări complete, o serie de aplicaţii ale

noţiunilor şi rezultatelor teoretice prezentate ı̂n Capitolul I şi ı̂n Anexă.

2.1. Fie X = {a, b, c, d} o mulţime oarecare formată din 4 elemente.

(i) Precizaţi câte elemente are P(X);
(ii) Precizaţi care dintre următoarele clase de submulţimi ale lui X este
o topologie pe X :
τ1 = {X, ∅, {a}, {b}, {c, d}, {b, c, d}}
τ2 = {X, ∅, {a, b}, {b, c}, {a, b, c}, {b, c, d}}
τ3 = {X, ∅, {b}, {a, b}, {b, c}, {a, b, c}}.
şi scrieţi familiile vecinătăţilor punctelor c şi a ı̂n raport cu aceasta.

Rezolvare. (i) Amintim că, ı̂n general, pentru o mulţime finită X având
n elemente, familia P(X) a părţilor sale are 2n elemente. Prin urmare, P(X)
are 24 = 16 elemente.
(ii) Se verifică cu uşurinţă că singura topologie este τ3 . Într-adevăr, ı̂ntrucât
{a} ∪ {b} = {a, b} ∈ / τ1 , rezultă că τ1 nu este topologie şi ı̂ntrucât {a, b} ∩
{b, c} = {b} ∈ / τ2 , rezultă că nici τ2 nu este topologie.
Amintim că V ∈ V(x) ⇔ ∃D ∈ τ astfel ca x ∈ D ⊆ V. Prin urmare,
Vτ3 (c) = {{b, c}, {a, b, c}, {a, b, c, d}}.
Vτ3 (a) = {a, b}, {a, b, c}, {a, b, c, d}}.

85
86

2.2. Scrieţi toate topologiile posibile pentru mulţimea X = {a, b}.

Rezolvare. Deoarece P(X) = 22 = 4 elemente, iar τ ⊆ P(X) (τ fiind o

topologie arbitrară pe X), rezultă că putem avea maxim 4 topologii pe X.
Se verifică cu uşurinţă că următoarele familii de mulţimi sunt toate topologii
ale lui X (şi singurele):
τ1 = P(X)(= {X, ∅, {a}, {b}, {a, b}}) (topologia discretă);
τ2 = {X, ∅} (topologia nondiscretă);
τ3 = {X, ∅, {a}};
τ4 = {X, ∅, {b}}.

2.3. Găsiţi toate topologiile formate din 4 mulţimi pe mulţimea X =

{a, b, c}.

Rezolvare. τ1 = {X, ∅, {a}, {a, b}};

τ2 = {X, ∅, {b}, {a, b}};
τ3 = {X, ∅, {a}, {a, c}};
τ4 = {X, ∅, {c}, {a, c}};
τ5 = {X, ∅, {b}, {b, c}};
τ6 = {X, ∅, {c}, {b, c}};
τ7 = {X, ∅, {a}, {b, c}};
τ8 = {X, ∅, {b}, {a, c}};
τ9 = {X, ∅, {c}, {a, b}}.

2.4. Fie X = {a, b, c, d, e} şi familiile de mulţimi:

τ1 = {∅, X, {a}, {a, b}, {a, c}};
τ2 = {∅, X, {a, b, c}, {a, b, d}, {a, b, c, d}};
τ3 = {∅, X, {a}, {a, b}, {a, c, d}, {a, b, c, d}}.
Să se precizeze care dintre acestea sunt topologii.

Rezolvare. τ1 nu este topologie ı̂ntrucât, de exemplu, {a, b} ∪ {a, c} =

{a, b, c} ∈
/ τ1 .
τ2 nu este topologie deoarece, de exemplu, {a, b, c}∩{a, b, d} = {a, b} ∈ / τ2 .
τ3 este topologie (se verifică cu uşurinţă ı̂ndeplinirea tuturor axiomelor).
 87

2.5. Fie X o mulţime oarecare, nevidă, şi τ = {X, ∅, A}, unde A este o
submulţime proprie a lui X. Stabiliţi dacă τ este o topologie pe X.

Rezolvare. Se constată că sunt verificate toate axiomele, deci τ este o

topologie pe X.

2.6. Fie X o mulţime oarecare care are cel puţin două elemente şi fie
clasa τ = {X, ∅, A, B}, unde A şi B sunt două submulţimi proprii ale lui X.
Ce condiţii trebuie să ı̂ndeplinească A şi B astfel ca τ să fie topologie pe X?

Rezolvare. Se constată că, deoarece trebuie ı̂ndeplinite axiomele unei

topologii, sunt posibile doar următoarele situaţii referitoare la mulţimile A
şi B:
(i) A ∪ B = X, A ∩ B = ∅, de unde rezultă că B = cA, deci {A, B} este
partiţie a lui X;
sau
(ii) 1. A ∪ B = A, de unde B ⊆ A;
2. A ∪ B = B, de unde A ⊆ B,
ceea ce ı̂nseamnă că τ este total ordonată ı̂n raport cu incluziunea.

2.7. Stabiliţi dacă clasa intervalelor deschise mărginite (degenerate sau

nedegenerate) de numere reale este o topologie pe mulţimea R.

Rezolvare. Metoda I. Fie τ , clasa intervalelor deschise mărginite (de-

generate sau nedegenerate) de numere reale. Observăm că, de exemplu,
(0, 1), (2, 3) ∈ τ , dar (0, 1) ∪ (2, 3) ∈
/ τ.
∞
Metoda II. Observăm că (−∞, ∞)(= R) = ∪ (−n, n) (∀x ∈ R, ∃nx ∈ N
n=0
astfel ca x ∈ (−nx , nx ). Într-adevăr, aceasta echivalează cu faptul că |x| ≤ nx ,
deci putem alege (cel mai mic) nx cu această proprietate: nx = [|x|] + 1).
Prin urmare, nu orice reuniune de intervale deschise mărginite este un in-
terval cu aceleaşi proprietăţi. În concluzie, clasa intervalelor deschise mărginite
(degenerate sau nedegenerate) de numere reale nu este o topologie pe R.

2.8. Fie f : X → Y o aplicaţie şi σ o topologie pe Y . Arătaţi că familia

f −1 (σ) = {f −1 (E); E ∈ σ} este o topologie pe X.
88

Rezolvare. (i) Fie o familie oarecare (Fi )i∈I ⊂ f −1 (σ). Arătăm că
F = ∪ Fi ∈ σ :
i∈I
Deoarece (Fi )i∈I ⊂ f −1 (σ), rezultă că ∀i ∈ I, ∃Ei ∈ σ, astfel ı̂ncât Fi =
f (Ei ) deci F = ∪ Fi = ∪ f −1 (Ei ) = f −1 ( ∪ Ei ). Întrucât (Ei )i∈I ⊂ σ şi σ
−1
i∈I i∈I i∈I
este o topologie, rezultă că ∪ Ei ∈ σ, deci F ∈ f −1 (σ).
i∈I
−1
(ii) Fie (Fj )j∈J ⊂ f (σ), J finită. Arătăm că F = ∩ Fj ∈ f −1 (σ). Într-
j∈J
adevăr, ∀j ∈ J, ∃Ej ∈ σ astfel ca Fj = f −1 (Ej ). Prin urmare, F = ∩ Fj =
j∈J
∩ f −1 (Ej ) = f −1 ( ∩ Ej ) ∈ f −1 (σ) ((Ej )j∈J ⊂ σ şi σ este o topologie).
j∈J j∈J
(iii) Evident X = f −1 (Y ) şi ∅ = f −1 (∅) ∈ τ.
Prin urmare, σ este o topologie pe X.

2.9. Fie clasa σ = {{∅}, {An }n∈N }, unde An = {n, n + 1, n + 2, ...}, ∀n ∈

N.
(i) Arătaţi că σ este o topologie pe N.
(ii) Indicaţi toate mulţimile deschise care conţin numărul 9.
(iii) Precizaţi F, clasa mulţimilor ı̂nchise ı̂n (N, σ).

Rezolvare. (i) 1. Fie (Ei )i∈I ⊂ σ, oarecare. Evident, I ⊆ N. Arătăm că

∪ Ei ∈ σ :
i∈I
Dacă ∪ Ei = ∅, atunci ∪ Ei ∈ σ.
i∈I i∈I
Presupunem că ∪ Ei 6= ∅.
i∈I
Deoarece (Ei )i∈I ⊂ σ, rezultă că ∀i ∈ I, Ei ∈ σ, deci ∀i ∈ I, ∃ni ∈ N astfel
ca Ei = Ani ∈ σ (fără a restrânge generalitatea, presupunem că Ei 6= ∅, ∀i ∈
∞
I). Acum, ∪ Ei = ∪ Ani şi, renumerotând eventual, ∪ Ani = ∪ Ank , unde
i∈I i∈I i∈I k=1
∞
(nk )k∈N este un şir crescător de numere naturale, deci ∪ Ank = An1 ∈ σ.
k=1
2. Fie (Ej )j∈J ⊂ σ, J finită. Arătăm că E = ∩ Ej ∈ σ :
j∈J
Dacă ∩ Ej = ∅, atunci ∩ Ej ∈ σ.
j∈J j∈J
Presupunem că ∩ Ej 6= ∅, deci Ej 6= ∅, ∀j ∈ J.
j∈J
Deoarece (Ej )j∈J ⊂ σ, rezultă că ∀j ∈ J, Ej ∈ σ, deci ∀j ∈ J, ∃nj ∈ N
astfel ca Ej = Anj ∈ σ, de unde ∩ Ej = ∩ Anj = Amaxnj ∈ σ.
j∈J j∈J j∈J

3. Evident, N, ∅ ∈ σ.
 89

Prin urmare, σ este o topologie pe N.

(ii) Mulţimile deschise care conţin numărul 9 sunt: A0 = N, A1 , A2 , A3 , ..., A9 .
(iii) c∅ = N, cN = ∅, cA1 = {0}, cA2 = {0, 1}, ..., cAn = {0, 1, ..., n−1}, ...,
deci F = {∅, N,{0}, {0, 1}, ..., {0, 1, ..., n − 1}, ...} = {{∅}, N, {0, 1, ..., n}n∈N }.

2.10. Fie X o mulţime nevidă, oarecare şi τcof = {A ⊆ X; cA este

finită}∪{∅} (topologia cofinită). Arătaţi că dacă X este finită, atunci τcof =
P(X).
Rezolvare. Să presupunem că X este finită. Arătăm că τcof = P(X).
Întrucât τcof ⊆ P(X), rămâne să arătăm că P(X) ⊆ τcof . Fie A ⊆ X,
oarecare. Atunci cA ⊆ X şi cum X este finită, rezultă că cA este finită, deci
A ∈ τcof , ceea ce trebuia demonstrat.

2.11. Arătaţi că dacă X este numărabilă, atunci τcon = P(X).

Rezolvare. Se procedează analog cu exerciţiul precedent.

2.12. Fie R şi clasa τ = {D ⊆ R; x ∈ D ⇒ −x ∈ D} ∪ {∅}.

(i) Verificaţi că τ este o topologie pe R;
(ii) Arătaţi că ı̂n raport cu topologia τ , o mulţime este deschisă dacă şi
numai dacă este ı̂nchisă.

Rezolvare. (i) I) Fie (Di )i∈I ⊆ τ , oarecare. Arătăm că ∪ Di ∈ τ :

i∈I
1. Dacă ∪ Di = ∅, atunci evident ∪ Di ∈ τ.
i∈I i∈I
2. Presupunem că ∪ Di 6= ∅. Fie atunci z ∈ ∪ Di , oarecare. Există
i∈I i∈I
atunci i0 ∈ I astfel ca z ∈ Di0 şi cum Di0 ∈ τ , rezulă că −z ∈ Di0 ⊆ ∪ Di ,
i∈I
ceea ce antrenează −z ∈ ∪ Di . Prin urmare, ∪ Di ∈ τ .
i∈I i∈I

II) Fie D1 , D2 ∈ τ , oarecare. Arătăm că D1 ∩ D2 ∈ τ :

1. Dacă D1 ∩ D2 = ∅, atunci evident D1 ∩ D2 ∈ τ.
2. Presupunem că D1 ∩ D2 6= ∅.
Fie z ∈ D1 ∩ D2 , oarecare. Atunci z ∈ D1 şi z ∈ D2 şi cum D1 , D2 ∈ τ ,
obţinem că −z ∈ D1 şi −z ∈ D2 , deci −z ∈ D1 ∩ D2 . Aşadar, D1 ∩ D2 ∈ τ .
90

III) Evident, ∅, R ∈ τ .

(ii) Fie A ⊆ R oarecare. Atunci A ∈ τ ⇔ ∀x ∈ A ⇒ −x ∈ A, iar A

este ı̂nchisă ⇔ cA ∈ τ ⇔ ∀y ∈ cA ⇒ −y ∈ cA. Vom arăta, aşadar, că
(∀x ∈ A ⇒ −x ∈ A) ⇔ (∀y ∈ cA ⇒ −y ∈ cA):
“⇒”: Fie y ∈ cA, oarecare şi presupunem, prin reducere la absurd, că
−y ∈ / cA, deci −y ∈ A. Atunci −(−y) ∈ A, deci y ∈ A, ceea ce este fals.
“⇐”: Se procedează analog.

2.13. Fie X o mulţime oarecare, nevidă şi A o submulţime a sa. Fie

τ (A) = {∅} ∪ {D ⊆ X; D ⊇ A}.
a) Arătaţi că τ (A) este o topologie pe X;
b) Arătaţi că τ (A1 )  τ (A2 ) dacă şi numai dacă A2 ⊆ A1 .

Rezolvare. a) (i) Fie (Di )i∈I ⊆ τ (A), oarecare. Arătăm că ∪ Di ∈ τ (A) :
i∈I
1. Dacă ∪ Di = ∅, atunci evident ∪ Di ∈ τ (A).
i∈I i∈I
2. Presupunem că ∪ Di 6= ∅. Prin urmare, ∃i0 ∈ I astfel ca Di0 6= ∅ şi
i∈I
cum Di0 ∈ τ (A), rezultă că Di0 ⊇ A, ceea ce antrenează ∪ Di ⊇ Di0 ⊇ A,
i∈I
deci ∪ Di ∈ τ (A).
i∈I

(ii) Fie D1 , D2 ∈ τ (A). Arătăm că D1 ∩ D2 ∈ τ (A) :

1. Dacă D1 ∩ D2 = ∅, atunci evident D1 ∩ D2 ∈ τ (A).
2. Presupunem că D1 ∩ D2 6= ∅. Atunci D1 6= ∅ şi D2 6= ∅ şi cum
D1 , D2 ∈ τ (A), obţinem că D1 ⊇ A şi D2 ⊇ A, deci D1 ∩ D2 ⊇ A, ceea ce
implică D1 ∩ D2 ∈ τ (A).
(iii) Evident, ∅, X ∈ τ (A).
b) Evident, τ (A1 ) = {∅} ∪ {D ⊆ X; D ⊇ A1 }  {∅} ∪ {D ⊆ X; D ⊇
A2 } = τ (A2 ) dacă şi numai dacă A2 ⊆ A1 (ı̂ntr-adevăr, dacă A2 ⊆ A1 ,
atunci {D ⊆ X; D ⊇ A1 } ⊆ {D ⊆ X; D ⊇ A2 } şi reciproc, dacă {D ⊆
X; D ⊇ A1 } ⊆ {D ⊆ X, D ⊇ A2 }, să arătăm că A2 ⊆ A1 . Deoarece
A1 ∈ {D ⊆ X; D ⊇ A1 }, rezultă că A1 ∈ {D ⊆ X, D ⊇ A2 }, deci A1 ⊇ A2 ).

2.14. Fie X o mulţime oarecare, nevidă şi fie (τj )j∈J ⊆ P(X), o familie
oarecare de topologii pe X. Arătaţi că τ = ∩ τj este de asemenea o topologie
j∈J
pe X.
 91

Rezolvare. (i) Fie (Ai )i∈I ⊂ τ , o familie oarecare. Arătăm că ∪ Ai ∈ τ :

i∈I
Deoarece (Ai )i∈I ⊂ τ , rezultă că ∀i ∈ I, Ai ∈ τ = ∩ τj , deci ∀i ∈ I, ∀j ∈
j∈J
J, Ai ∈ τj . Prin urmare, ∀j ∈ J, ∪ Ai ∈ τj , de unde ∪ Ai ∈ ∩ τj = τ.
i∈I i∈I j∈J
(ii) Fie (Ai )i∈I ⊂ τ, I finită. Arătăm că ∩ Ai ∈ τ :
i∈I
Într-adevăr, deoarece (Ai )i∈I ⊂ τ , rezultă că ∀i ∈ I, Ai ∈ τ = ∩ τj , deci
j∈J
∀i ∈ J, ∀j ∈ J, Ai ∈ τj . Prin urmare, ∀j ∈ J, ∩ Ai ∈ τj , de unde ∩ Ai ∈
i∈I i∈I
∩ τj = τ.
j∈J
(iii) Evident, ∀j ∈ J, X, ∅ ∈ τj , deci X, ∅ ∈ τ = ∩ τj .
j∈J

În consecinţă, τ este o topologie pe X.

Observaţie. Dacă τ1 şi τ2 sunt două topologii pe o mulţime X, τ1 ∪ τ2
nu este neapărat topologie pe X. De exemplu, dacă X = {a, b, c}, τ1 =
{∅, {a}, X}, τ2 = {∅, {b}, X}, atunci τ1 şi τ2 sunt topologii pe X, dar τ1 ∪τ2 =
{∅, {a}, {b}, X} nu este topologie pe X.

2.15. Arătaţi că dacă X este o mulţime oarecare nevidă, iar τ1 , τ2 ⊆

P(X), atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) τ1  τ2 ;
(ii) ∀D ∈ τ1 , rezultă că D ∈ τ2 ;
(iii) ∀F ı̂nchisă ı̂n τ1 , rezultă că F este ı̂nchisă ı̂n τ2 .

Rezolvare. Evident, τ1  τ2 ⇔ τ1 ⊆ τ2 ⇔ ∀D ∈ τ1 , rezultă că D ∈ τ2 ,

deci (i) ⇔ (ii).
(ii) ⇔ (iii): Fie F ı̂nchisă ı̂n τ1 , oarecare. Atunci cF ∈ τ1 , de unde rezultă
că cF ∈ τ2 , adică F este ı̂nchisă ı̂n τ2 . Reciproc, dacă D ∈ τ1 este oarecare,
atunci cD este ı̂nchisă ı̂n τ1 , de unde rezultă că cD este ı̂nchisă ı̂n τ2 , adică
D ∈ τ2 .

2.16. Fie X 6= ∅ şi ∅ =

6 A ⊆ X. Arătaţi că familia τ = {B ⊆ X; B ⊇
A} ∪ {∅} este o topologie pe X.
Rezolvare. Evident, ∅, X ∈ τ . Fie D1 , D2 ∈ τ . Dacă D1 = ∅ sau
D2 = ∅, atunci D1 ∩ D2 = ∅ ∈ τ . Presupunem că D1 , D2 6= ∅. Atunci
D1 ⊇ A şi D2 ⊇ A, deci D1 ∩ D2 ⊇ A, de unde D1 ∩ D2 ∈ τ .
92

Fie acum (Di )i∈I ⊆ τ . Dacă ∪ Di = ∅, atunci ∪ Di ∈ τ . Dacă ∪ Di 6= ∅,

i∈I i∈I i∈I
rezultă că ∃i0 ∈ I ı̂ncât Di0 6= ∅, deci Di0 ⊇ A, de unde D = ∪ Di ⊇ A, deci
i∈I
D ∈ τ.

2.17. Fie X 6= ∅ şi x0 ∈ X arbitrar, fixat. Arătaţi că familia de părţi

τ = {X} ∪ {A ⊆ X; x0 ∈
/ A} este o topologie pe X.

Rezolvare. Evident, ∅, X ∈ τ . Dacă D1 , D2 ∈ τ , atunci:

- dacă D1 = X sau D2 = X, atunci D1 ∩ D2 = D2 sau D1 ∩ D2 = D1 ,
deci D1 ∩ D2 ∈ τ ;
- dacă D1 6= X şi D2 6= X, atunci x0 ∈
/ D1 şi x0 ∈
/ D2 , deci x0 ∈
/ D1 ∩ D2 ,
de unde D1 ∩ D2 ∈ τ .
Fie (Di )i∈I ⊆ τ . Dacă ∪ Di = X, atunci ∪ Di ∈ τ .
i∈I i∈I
Dacă ∪ Di 6= X, atunci ∀i ∈ I, Di 6= X, deci x0 ∈
/ Di , ∀i ∈ I, ceea ce
i∈I
antrenează că x0 ∈
/ ∪ Di , de unde ∪ Di ∈ τ .
i∈I i∈I

Observaţie. Conform problemei anterioare, familia τ = {A ⊆ X; x0 ∈

A} ∪ {∅} este o topologie pe X.

2.18. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic. Arătaţi că τ este topologia discretă
dacă şi numai dacă ∀x ∈ X, mulţimea {x} este deschisă.

Rezolvare. Necesitatea. Dacă τ = P(X), atunci ∀A ⊆ X, ı̂n particular

∀{x}, cu x ∈ X, este mulţime deschisă.
Suficienţa. Evident, τ ⊆ P(X), deci rămâne să stabilim că P(X) ⊆ τ. Fie
A ⊆ X, oarecare. Atunci A = ∪ {a} şi cum din ipoteză {a} este deschisă,
a∈A
∀a ∈ A, rezultă că A ∈ τ. Prin urmare, ı̂ntr-adevăr, P(X) ⊆ τ.

2.19. Arătaţi că dacă (X, d) este un spaţiu metric iar x ∈ X este oare-
care, atunci U1 (x) = {S(x, r)}r>0 este un sistem fundamental de vecinătăţi
ale lui x, iar U2 (x) = {S(x, n1 )}n∈N∗ este un sistem fundamental numărabil
de vecinătăţi ale lui x.
 93

Rezolvare. I. (i) Evident, U1 (x) ⊆ V(x) deoarece orice sferă deschisă

este vecinătate penru orice punct al său, deci şi pentru centru.
(ii) De asemenea, din definiţia vecinătăţii unui punct, ∀V ∈ V(x), ∃U0 =
S(x, r0 ) ∈ U1 (x) astfel ca U0 ⊆ V , de unde concluzia.
I. (i) Evident, U2 (x) ⊆ V(x) deoarece orice sferă deschisă este vecinătate
penru orice punct al său, deci şi pentru centru.
(ii) U2 (x) este evident familie numărabilă. De asemenea, din definiţia
vecinătăţii unui punct, ∀V ∈ V(x), ∃U0 = S(x, r0 ) astfel ca U0 ⊆ V . Evident,
pentru r0 există n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât n10 < r0 (adică, echivalent, n0 > r10 . De
exemplu, cel mai mic n0 ∈ N∗ cu această proprietate este n0 = [ r10 ] + 1). Prin
urmare, S(x, n10 ) ⊂ S(x, r0 ) ⊆ V , deci pentru V am găsit S(x, n10 ) ∈ U2 (x),
cu S(x, n10 ) ⊂ V , şi cu aceasta rezolvarea se ı̂ncheie.

2.20. Arătaţi că dacă (X, d) este un spaţiu metric oarecare, atunci:
I) (i) Dacă A ⊆ (X, d) şi x0 ∈ X sunt oarecare, atunci d(x0 , A) = 0 ⇔
x0 ∈ A;
(ii) |d(x, A) − d(y, A)| ≤ d(x, y), ∀x, y ∈ X;
II) (i) Dacă F ⊆ X este o mulţime ı̂nchisă, nevidă, atunci există un şir
∞
de mulţimi (Dn )n∈N∗ ⊆ τd astfel ca F = ∩ Dn (F este de tip Gδ );
n=1
(ii) Dacă G ⊆ X este o mulţime deschisă, nevidă, atunci există un şir de
∞
mulţimi ı̂nchise (Fn )n∈N∗ ⊆ X astfel ca G = ∪ Fn (G este de tip Fσ ).
n=1

Rezolvare. I) (i) d(x0 , A) = 0 ⇔ inf d(x0 , y) = 0 ⇔ ∀ε > 0, ∃yε ∈ A

y∈A
astfel ı̂ncât d(x0 , y0 ) < ε ⇔ ∀ε > 0, ∃yε ∈ A, yε ∈ S(x0 , ε) ⇔ ∀ε > 0,
S(x0 , ε) ∩ A 6= ∅ ⇔ x0 ∈ A.
(ii) Vom arăta că d(x, A) − d(y, B) ≤ d(x, y), ∀x, y ∈ X (procedând
apoi analog, sau schimbând ı̂ntre ele rolurile lui x şi y, se obţine inegalitatea
d(y, A) − d(x, A) ≤ d(y, x) = d(x, y), de unde, ı̂n final, |d(x, A) − d(y, A) ≤
d(x, y)|).
Într-adevăr, ∀x, y ∈ X, d(x, A) = inf d(x, z) ≤ d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z),
z∈A
∀z ∈ A, de unde d(x, A) ≤ d(x, y) + d(y, z), ∀x, y ∈ X, ∀z ∈ A. Trecând
ı̂n dreapta la infimum după toţi z ∈ A, rezultă că d(x, A) ≤ d(x, y) +
inf d(y, z) = d(x, y) + d(y, A), ∀x, y ∈ X, de unde d(x, A) − d(y, A) ≤ d(x, y),
z∈A
∀x, y ∈ X.
94

II) (i) Fie F ⊆ X, o mulţime ı̂nchisă, oarecare şi pentru ∀n ∈ N∗ , fie

Dn = {x ∈ F ; d(x, F ) < n1 }. Arătăm că familia de mulţimi (Dn )n∈N∗ satisface
proprietăţile cerute:
∞
1. F = ∩ Dn :
n=1
Evident, ∀x ∈ X, d(x, F ) = 0 < n1 , deci x ∈ Dn , ∀n ∈ N∗ , ceea ce implică
∞ ∞
x ∈ ∩ Dn , de unde F ⊆ ∩ Dn .
n=1 n=1
∞
Pentru incluziunea inversă, fie x ∈ ∩ Dn , oarecare. Aceasta ı̂nseamnă că
n=1
x ∈ Dn , ∀n ∈ N∗ , de unde d(x, F ) < n1 , ∀n ∈ N∗ , ceea ce implică d(x, F ) ≤ 0.
Deoarece ı̂n general d(x, F ) ≥ 0, obţinem că d(x, F ) = 0, de unde x ∈ F = F
(F este ı̂nchisă, din ipoteză).
2. Arătăm că Dn ∈ τd , ∀n ∈ N∗ :
∞
Mai ı̂ntâi, remarcăm că din F = ∩ Dn , rezultă că F ⊆ Dn , ∀n ∈ N∗ , deci
n=1
Dn =6 ∅, ∀n ∈ N∗ .
Fie atunci ∀n ∈ N∗ , x ∈ Dn , oarecare. Arătăm că ∃S(x, rnx ) ⊆ Dn :
Într-adevăr, deoarece x ∈ Dn , rezultă că d(x, F ) < n1 şi fie atunci rnx =
1
n
− d(x, F ). Evident rnx > 0.
Fie acum y ∈ S(x, rnx ), oarecare. Vom arăta că y ∈ Dn , adică d(y, F ) < n1 .
Întrucât y ∈ S(x, rnx ), avem d(x, y) < rnx şi cum ı̂n general |d(x, A) −
d(y, A)| ≤ d(x, y), ∀A ⊆ (X, d), ∀x, y ∈ X, obţinem că d(y, F ) − d(x, F ) ≤
d(x, y) < rnx , ceea ce antrenează d(y, F ) < d(x, F ) + rnx = n1 , adică tocmai
ceea ce intenţionam să arătăm.
(ii) Fie G ∈ τd , oarecare. Atunci cG este ı̂nchisă, deci conform cu (i),
∞
∃(Dn )n∈N∗ ⊆ τd astfel ca cG = ∩ Dn . Aceasta, aplicând relaţile lui de
n=1
∞ ∞ ∞
Morgan antrenează G = ccG = c( ∩ Dn ) = ∪ cDn = ∪ Fn , unde pentru
n=1 n=1 n=1
∀n ∈ N∗ , Fn = cDn este evident mulţime ı̂nchisă fiind complementara unei
mulţimi deschise.

2.21. Aflaţi interiorul, aderenţa, mulţimea derivată şi frontiera urmă-

toarelor mulţimi din (R, τu ). Specificaţi pentru fiecare mulţime ı̂n parte dacă
este mulţime deschisă sau ı̂nchisă:
(i) A = Q, A = R\Q;
(ii) A = [2, 3) ∪ {4} ∪ (5, 7);
(iii) A = { n1 }n∈N∗ ;
 95

(iv) A = {(x, y); x2 + y 2 ≤ 1};

(v) A = {(x, y); 0 < y < x + 1};
(vi) A = {(x, y); x2 + y 2 ≤ 4, x ≥ 0};
(vii) A = {(x, y); x2 + y 2 ≤ 2; x > y}
(viii) A = {( n1 , n1 )}n∈N∗ .

Rezolvare. (i) intQ = ∅ : dacă presupunem prin reducere la absurd

că intQ 6= 0, rezultă că există x0 ∈ intQ, deci există ε0 > 0 astfel ı̂ncât
(x0 − ε0 , x0 + ε0 ) ⊂ Q, ceea ce este absurd, ı̂ntrucât orice interval conţine şi
numere iraţionale.
Analog, int(R\Q) = ∅ : dacă presupunem prin reducere la absurd că
int(R\Q) 6= 0, rezultă că există x0 ∈ int(R\Q), deci există ε0 > 0 astfel
ı̂ncât (x0 − ε0 , x0 + ε0 ) ⊂ (R\Q), ceea ce este absurd, ı̂ntrucât orice interval
conţine şi numere raţionale.
Q = R : evident, Q ⊆ R şi R ⊆ Q (deoarece ∀x0 ∈ R, ∀ε > 0, (x0 −
ε0 , x0 + ε0 ) ∩ Q 6= ∅ - orice interval conţine numere raţionale).
R\Q = R : evident, R\Q ⊆ R şi R ⊆ R\Q (deoarece ∀x0 ∈ R\Q, ∀ε >
0, (x0 − ε0 , x0 + ε0 ) ∩ (R\Q) 6= ∅ - orice interval conţine numere iraţionale).
Q0 = R : evident, Q0 ⊆ R şi R ⊆ Q0 (deoarece ∀x0 ∈ R, ∀ε > 0, [(x0 −
ε0 , x0 + ε0 )\{x0 }] ∩ Q 6= ∅ - orice interval conţine numere raţionale).
(R\Q)0 = R : evident, (R\Q)0 ⊆ R şi R ⊆ (R\Q)0 (deoarece ∀x0 ∈
R\Q, ∀ε > 0, [(x0 − ε0 , x0 + ε0 )\{x0 }] ∩ (R\Q) 6= ∅ - orice interval conţine
numere iraţionale).
F rQ = Q\intQ = R, F r(R\Q) = R\Q\int(R\Q) = R.
(ii) Folosind definiţiile şi proprietăţile aderenţei şi mulţimii derivate, obţinem
că intA = (2, 3) ∪ (5, 7), A = [2, 3] ∪ {4} ∪ [5, 7], A0 = [2, 3] ∪ [5, 7], deci
F rA = {2, 3, 4, 5, 7}.
A 6= A, deci mulţimea nu este ı̂nchisă.
intA 6= A, deci mulţimea nu este deschisă.
(iii) A = { n1 }n∈N∗ ⊂ Q, deci intA ⊆ intQ = ∅, de unde intA = ∅.
Folosind caracterizarea punctelor de acumulare cu ajutorul şirurilor, ob-
servăm că A0 = {0}, ceea ce implică A = A ∪ A0 = { n1 , 0}n∈N∗ . Prin urmare,
F rA = A\intA = { n1 , 0}n∈N∗ .

[ ) x ( )
2 3 4 5 7
96

A 6= A, deci mulţimea nu este ı̂nchisă.

intA 6= A, deci mulţimea nu este deschisă.
(iv) Folosind definiţiile (sau caracterizarea cu ε) se observă că intA =
{(x, y); x2 + y 2 < 1}, A = {(x, y); x2 + y 2 ≤ 1}, A0 = {(x, y); x2 + y 2 ≤ 1}.
Rezultă că F rA = A\intA = {(x, y); x2 + y 2 = 1}.

0 1 x

A = A, deci mulţimea A este ı̂nchisă. Nu este deschisă (A 6= intA).

(v) intA = {(x, y); 0 < y < x + 1}, A = {(x, y); 0 ≤ y ≤ x + 1}, A0 =
{(x, y); 0 ≤ y ≤ x + 1}, F rA = A\intA = {(x, y); y = 0, x ∈ [−1, 0]} ∪
{(x, y); y = x + 1, y > 0}.

A 6= A, deci mulţimea A nu este ı̂nchisă. Este deschisă (A = intA).

(vi) intA = {(x, y); x2 + y 2 < 4, x > 0}, A = {(x, y); x2 + y 2 ≤ 4, x ≥ 0},
A0 = {(x, y); x2 + y 2 ≤ 4, x ≥ 0}, F rA = A\intA = {(x, y); x2 + y 2 = 4, x >
0} ∪ {(x, y); x = 0, y ∈ (−2, 2)}.
 97

-2 2
0 x

-2

A 6= A, deci mulţimea A nu este ı̂nchisă. Nu este deschisă (A 6= intA).

(vii) intA = {(x, y); x2 + y 2 < 2, x > y}, A = {(x, y); x2 + y 2 ≤ 2, x ≥
y}, A0 = {(x, y); x2 + y 2 ≤ 2, x ≥ y}
y

0 √2
x

A 6= A, deci mulţimea A nu este ı̂nchisă. Nu este deschisă (A 6= intA).

(viii) Vom arăta că intA = ∅ :
Metoda I. Folosim faptul că int(A × B) = (intA) × (intB), de unde
intA ⊆ (intQ) × (intQ) = ∅, deci intA = ∅.
Metoda II. Presupunem prin reducere la absurd că intA 6= ∅, adică există
x0 ∈ intA, ceea ce ı̂nseamnă că există ε0 > 0 aşa ca S(x0 , ε) ⊂ A = {( n1 , n1 )}n .
Prin urmare, ∀y ∈ S(x0 , ε), rezultă că există n0 ∈ N∗ aşa ca y = ( n10 , n10 ),
evident fals. Prin urmare, intA = ∅.
Folosind caracterizarea punctelor de acumulare cu ajutorul şirurilor, ob-
servăm că A0 = {(0, 0)}, ceea ce implică A = A ∪ A0 = {( n1 , n1 ), (0, 0)}n∈N∗ .
Prin urmare, F rA = A\intA = {( n1 , n1 ), (0, 0)}n∈N∗ .
Mulţimea A nu este deschisă (A 6= intA), nici ı̂nchisă (A 6= A).

2.22. (i) Arătaţi că ı̂n (R2 , τu ), mulţimile Aε = {(x, y) ∈ R2 ; max(|x|, |y|) <
ε}, ε > 0 formează un sistem fundamental de vecinătăţi ale originii.
98

(ii) Aceeaşi problemă pentru mulţimile Bε = {(x, y) ∈ R2 ; |x| + |y| <

ε}, ε > 0.

Rezolvare. (i) Arătăm mai ı̂ntâi că ∀ε > 0, Aε ∈ V(0, 0), ceea ce
p evident, deoarece ∀ε > 0, ∃rε = ε > 0 astfel ı̂ncât S((0, 0), rε ) ⊂ Aε
este
( x2 + y 2 < ε antrenează max(|x|, |y|) < ε).

y
y

rv

0 x 0 εv x

Arătăm acum că ∀V ∈ V(0, 0), ∃εV > 0 aşa ca AεV ⊂ V. Fie deci
V ∈ V(0, 0) oarecare. Prin urmare, există rV > 0 astfel ı̂ncât S((0, 0), rV ) ⊂
rV
V. Observăm că există εV = √ 2
> 0 aşa ca AεV ⊂ S((0, 0), rV ) ⊂ V
r
p
(max(|x|, |y|) < √V2 antrenează x2 + y 2 < rV ).
(ii) Arătăm mai ı̂ntâi că ∀ε > 0, Bε ∈ V(0, 0), ceea ce
peste evident deoarece
∀ε > 0, ∃rε = 2 > 0 astfel ı̂ncât S((0, 0), rε ) ⊂ Aε ( x2 + y 2 < √ε2 antre-
√ε

nează (|x| + |y|)2 ≤ 2(x2 + y 2 ) < ε2 , deci |x| + |y| < ε).
y
ε y

rε
ε r v = εv
-ε 0 x 0 x

-ε
Arătăm acum că ∀V ∈ V(0, 0), ∃εV > 0 aşa ca BεV ⊂ V. Fie deci V ∈
V(0, 0) oarecare. Prin urmare, există rV > 0 astfel ı̂ncât S((0, 0), rV ) ⊂ V.
 99

p εV = rV > 0 aşa ca BεV ⊂ S((0, 0), rV ) ⊂ V (|x| + |y| <

Observăm că există
rV antrenează x2 + y 2 ≤ |x| + |y| < rV ).

2.23. Arătaţi că ı̂n orice spaţiu normat (X, || · ||), S(x0 , r) = T (x0 , r)
(x0 ∈ X, r > 0, arbitrare).
Rezolvare. S(x0 , r) ⊆ T (x0 , r) : ∀z ∈ S(x0 , r), rezultă că ∀ε > 0, ∃zε ∈
S(x0 , r) şi zε ∈ S(z, ε), de unde ||z − x0 || ≤ ||z − zε || + ||zε − x0 || < r + ε,
deci ||z − x0 || ≤ r, ceea ce ı̂nseamnă că z ∈ T (x0 , r).
T (x0 , r) ⊆ S(x0 , r) : ∀z ∈ T (x0 , r), arătăm că ∀ε > 0, ∃zε ∈ S(x0 , r), zε ∈
S(z, ε). Fie zε = λx0 + (1 − λ)z, λ ∈ (0, min(1, rε )). Atunci ||zε − x0 || = (1 −
λ)||z−x0 || ≤ r(1−λ) < r, deci zε ∈ S(x0 , r) şi ||zε −z|| = λ||z−x0 || ≤ λr < ε,
deci zε ∈ S(z, ε).
Observaţie. Rezultatul anterior nu se păstrează pentru spaţii metrice.
Astfel, ı̂n spaţiul metric discret, S(x, 1) = S(x, 1) = {x} =
6 T (x, 1) = X.

2.24. Fie X un spaţiu topologic şi A, B ⊆ X, două submulţimi oarecare

ale sale. Arătaţi că:
(i) Dacă A ∪ B = X, atunci A ∪ intB = X;
(ii) Dacă A ∩ B = ∅, atunci A ∩ intB = ∅.
Rezolvare. (i) Evident, A, intB ⊆ X, deci A ∪ intB ⊆ X. Rămâne să
arătăm că X ⊆ A ∪ intB:
Într-adevăr, ∀x ∈ X,
• Dacă x ∈ A, atunci x ∈ A ∪ intB, deci incluziunea se verifică.
• Dacă x ∈ / A, atunci x ∈ cA = int(cA) ⊆ int(B) (deoarece cA ⊆ B
ı̂ntrucât A ∪ B = X). Prin urmare, x ∈ int(B) ⊆ A ∪ intB, deci din nou
incluziunea se verifică.
(ii) Să presupunem, prin reducere la absurd, că A ∩ intB 6= ∅. Există
atunci x ∈ A ∩ intB, adică x ∈ A şi x ∈ intB. Întrucât x ∈ A, urmează
că ∀V ∈ V(x), V ∩ A 6= ∅ şi, deoarece x ∈ intB, avem B ∈ V(x), de unde
A ∩ B 6= ∅, contradicţie. Prin urmare, A ∩ intB = ∅.

2.25. Arătaţi că, ı̂ntr-un spaţiu topologic, o mulţime A este ı̂nchisă dacă
şi numai dacă A0 ⊆ A.
100

Rezolvare. Se ştie că A = A ∪ A0 . Prin urmare, A este ı̂nchisă ⇔ A = A

⇔ A = A ∪ A0 ⇔ A0 ⊆ A.

2.26. Arătaţi că, ı̂ntr-un spaţiu topologic (X, τ ), o mulţime D este de-

schisă dacă şi numai dacă ∀A ⊆ X, A ∩ D = ∅ implică A ∩ D = ∅.

Rezolvare. Necesitatea. Fie D, o mulţime deschisă şi fie A ⊆ X oarecare,

cu proprietatea că A ∩ D = ∅. Să presupunem, prin reducere la absurd, că
A ∩ D 6= ∅. Prin urmare, ∃x ∈ A ∩ D, deci D ∈ V(x) şi cum x ∈ A, rezultă
că A ∩ D 6= ∅, contradicţie.
Suficienţa. Să presupunem că ∀A ⊆ X, A ∩ D = ∅ implică A ∩ D = ∅ şi să
arătăm că D ∈ τ. Fie ı̂n particular A = cD. Atunci A ∩ D = ∅, deci, conform
presupunerii, A ∩ D = ∅, adică ı̂n cazul nostru, cD ∩ D = ∅, ceea ce implică
c(intD) ∩ D = ∅, de unde c(intD) ⊆ cD. Aceasta antrenează intD ⊇ D şi
cum ı̂ntotdeauna intD ⊆ D, obţinem că intD = D, adică D ∈ τ.

2.27. Fie X o mulţime oarecare, nevidă şi fie aplicaţia ϕ : P(X) →

P(X), ϕ(A) = ∅, ∀A ⊆ X. Cercetaţi dacă ϕ este operator de ı̂nchidere pe X.

Rezolvare. Se verifică imediat că ϕ este operator de ı̂nchidere pe X.

2.28. Fie X o mulţime oarecare, nevidă şi fie aplicaţia ϕ : P(X) →


∅, A = ∅
P(X), ϕ(A) = , ∀A ⊆ X. Cercetaţi dacă ϕ este operator de
X, A 6= ∅
ı̂nchidere pe X.

Rezolvare. Se verifică imediat că ϕ este operator de ı̂nchidere pe X.

2.29. Fie X o mulţime oarecare, nevidă şi fie aplicaţia ϕ : P(X) →

P(X), ϕ(A) = A, ∀A ⊆ X. Cercetaţi dacă ϕ este operator de derivare pe X.

Rezolvare. Se verifică imediat că ϕ este operator de derivare pe X.

 101

2.30. Fie X o mulţime oarecare, nevidă şi fie aplicaţia ϕ : P(X) →


∅, A = ∅
P(X), ϕ(A) = , ∀A ⊆ X. Cercetaţi dacă ϕ este operator de
X, A 6= ∅
derivare pe X.
Rezolvare. Se verifică imediat că ϕ este operator de derivare pe X.

2.31. Fie X o mulţime oarecare, nevidă şi τ1 , τ2 , două topologii pe X

astfel ı̂ncât τ1  τ2 . Arătaţi că:
(i) Dacă spaţiul (X, τ2 ) este separabil, atunci şi (X, τ1 ) este separabil;
(ii) Dacă x ∈ A0τ2 , atunci A0τ1 ;
(iii) Găsiţi două spaţii topologice (X, τ1 ), (X, τ2 ), cu τ1 ≺ τ2 astfel ı̂ncât,
pentru o mulţime A ⊆ X, un punct de acumulare a lui A ı̂n (X, τ1 ) să nu fie
punct de acumulare a lui A ı̂n (X, τ2 ).
Rezolvare. (i) Dacă (X, τ2 ) este separabil, există o mulţime numărabilă
τ2 τ1
A ⊆ X astfel ca A = X. Rămâne să arătăm că A = X, ceea ce revine
τ2 τ1 τ2
la a stabili că X = A ⊆ A . Într-adevăr, ∀y ∈ A , aceasta ı̂nseamnă că
∀V ∈ Vτ2 (y), V ∩ A 6= ∅. Fie V ∈ Vτ1 (y), oarecare. Atunci ∃D ∈ τ1 , cu
x ∈ D ⊆ V . Deoarece τ1 ≺ τ2 , rezultă că D ∈ τ2 , de unde V ∈ V2 (y) şi
τ2
cum y ∈ A , avem V ∩ A 6= ∅. Prin urmare, ∀V ∈ Vτ1 (y), V ∩ A 6= ∅, deci
τ1 τ2 τ1
y ∈ A . În consecinţă, A ⊆ A .
0 0
(ii) Afirmaţia este evidentă. Într-adevăr, fie x ∈ A τ2 . Arătăm că x ∈ A τ1 ,
adică, ∀V ∈ V τ1 (x), avem [V \ {x}] ∩ A 6= ∅]. Deoarece V ∈ V τ1 (x), ∃D ∈ τ ,
ı̂ncât x ∈ D1 ⊆ V . Deoarece τ1 ≺ τ2 , rezultă că D ∈ τ2 , deci V ∈ V τ2 (x) şi
0
cum x ∈ A τ2 , avem [V \ {x}] ∩ A 6= ∅, adică ceea ce trebuia demonstrat.
(iii) Fie (R, τ0 ) şi (R, τu ), unde τ0 = P(R) este topologia discretă, iar τu
este topologia uzuală pe R. Fie, de asemenea, mulţimea A = { n1 }n∈N∗ . Atunci
0
evident τu ≺ τ0 , 0 ∈ A0τu şi (A τu = {0}), 0 ∈ / A0τ0 . Într-adevăr, dacă am
presupune prin reducere la absurd că 0 ∈ A0τ0 , ar rezulta că ∀V ∈ V(0), am
avea [V \{0}]∩A 6= ∅. Dar V ∈ V(0) dacă şi numai dacă există D ∈ τ0 = P(R)
(adică D ⊆ R) astfel ca 0 ∈ D ⊆ V . Este suficient atunci să considerăm
V = {0, 2} (care este vecinătate a lui 0) iar [V \{0}] ∩ A = {2} ∩ A = ∅,
contradicţie.

2.32. Arătaţi că, ı̂ntr-un spaţiu topologic (X, τ ), o mulţime A este rară
102

dacă şi numai dacă ∀D ∈ τ, D 6= ∅, ∃D1 ∈ τ, D1 6= ∅ astfel ca D1 ⊆ D şi

D1 ∩ A = ∅.

Rezolvare. Necesitatea. Să presupunem că int(A) = ∅ şi fie D ∈ τ, D 6=

∅, oarecare. Considerăm mulţimea D1 = D\A. Deoarece A este mulţime
ı̂nchisă, rezultă că cA ∈ τ. Întrucât D ∈ τ , obţinem că D1 = D ∩ cA ∈ τ . De
asemenea, este evident că D1 ⊆ D iar D1 ∩ A = D ∩ cA ∩ A = D ∩ (A\A) =
D ∩ ∅ = ∅. Rămâne să arătăm că D1 6= ∅. Într-adevăr, dacă presupunem prin
reducere la absurd că D1 = ∅, aceasta implică D ⊆ A, de unde, int(D) ⊆
int(A) = ∅, deci int(D) = ∅. Cum D ∈ τ, avem D = int(D), deci D = ∅,
contradicţie.
not.
Suficienţa. Să presupunem prin reducere la absurd că D = int(A) 6= ∅.
Evident, D ∈ τ şi atunci, conform ipotezei, ∃D1 ∈ τ, D1 6= ∅ astfel ca D1 ⊆ D
şi D1 ∩ A = ∅. Întrucât D1 6= ∅, ∃x ∈ D1 ⊆ D = int(A) ⊆ A, aşadar x ∈ A.
Pe de altă parte, deoarece D1 ∈ τ şi x ∈ D1 , rezultă că D1 ∈ V(x) şi cum
x ∈ A, obţinem că D1 ∩ A 6= ∅, contradicţie.

2.33. Arătaţi că orice reuniune finită de mulţimi rare este o mulţime
rară. Rămâne rezultatul adevărat pentru reuniuni infinite?

Rezolvare. Fie (Ai )i=1,p o familie finită de mulţimi rare. Arătăm că
p
A = ∪ Ai este rară.
i=1
Deoarece A1 este rară, conform problemei anterioare avem:
∀D ∈ τ, D 6= ∅, ∃D1 ∈ τ, D1 6= ∅ astfel ca D1 ⊆ D şi D1 ∩ A1 = ∅.
Analog, deoarece A2 este rară, pentru D1 ∈ τ, D1 6= ∅, ∃D2 ∈ τ, D2 6= ∅
astfel ca D2 ⊆ D1 (deci D2 ⊆ D) şi D2 ∩A2 = ∅. Cum D1 ∩A1 = ∅ şi D2 ⊆ D1 ,
avem D2 ∩A1 = ∅. Aceasta implică D2 ∩(A1 ∪A2 ) = (D2 ∩A1 )∪(D2 ∩A2 ) = ∅.
Procedând similar, la pasul p, deci pentru mulţimea rară Ap , avem că
pentru Dp−1 ∈ τ, Dp−1 6= ∅, ∃Dp ∈ τ, Dp 6= ∅ astfel ca Dp ⊆ Dp−1 (deci
Dp ⊆ D) şi Dp ∩ A = Dp ∩ (A1 ∪ ... ∪ Ap ) = ∅, de unde din nou, conform
teoremei anterioare, obţinem că mulţimea A este rară.
Observaţie. Evident, o reuniune infinită de mulţimi rare nu este neapărat
∞
o mulţime rară: Q = ∪ {rn }, ∀n ∈ N∗ , {rn } este rară: int({rn }) = int({rn }) =
n=1
∅, dar int(Q) = int(R) = R 6= ∅, deci Q nu este rară.
 103

2.34. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi D ⊆ X, oarecare. Arătaţi că

următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) D este densă ı̂n X;
(ii) Dacă G este o mulţime ı̂nchisă şi D ⊆ G, atunci G = X;
(iii) Pentru orice mulţime deschisă ∅ = 6 G ⊆ X, are loc G ∩ D 6= ∅;
(iv) int(cD) = ∅.

Rezolvare. (i) ⇒ (ii) : Deoarece D este densă ı̂n X, rezultă că D = X.

Fie G o mulţime ı̂nchisă, astfel ı̂ncât D ⊆ G. Atunci D ⊆ G şi cum D = X,
obţinem că G = X. Dar G = G, deoarece G este ı̂nchisă. În consecinţă,
G = X.
(ii) ⇒ (iii) : Fie ∅ 6= G ⊆ X o mulţime deschisă şi presupunem, prin
reducere la absurd, că G ∩ D = ∅. Atunci D ⊆ cG. Întrucât G este deschisă,
rezultă că cG este ı̂nchisă şi atunci, conform ipotezei de la (ii), obţinem că
cG = X, deci G = ∅, ceea ce este fals.
(iii) ⇒ (iv) : Presupunem, prin reducere la absurd, că int(cD) 6= ∅.
Deoarece int(cD) este mulţime deschisă, conform presupunerii de la (iii)
rezultă că int(cD)∩D 6= ∅, deci există un element x ∈ D şi x ∈ int(cD) ⊆ cD,
ceea ce este fals.
(iv) ⇒ (i) : int(cD) = cD = ∅, deci D = X.

2.35. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare. Arătaţi că:

(i) Complementara oricărei mulţimi Fσ este Gδ ;
(ii) Complementara oricărei mulţimi Gδ este Fσ ;
(iii) Orice reuniune numărabilă şi orice intersecţie finită de mulţimi Fσ
este, de asemenea, Fσ ;
(iv) Orice intersecţie numărabilă şi orice reuniune finită de mulţimi Gδ
este, de asemenea, Gδ .

Rezolvare. Afirmaţiile sunt imediate folosind definiţiile.

2.36. Arătaţi că o mulţime A ⊆ (R, τu ) este densă topologic dacă şi
numai dacă este densă ı̂n sensul ordinii, adică ∀x, y ∈ A, cu x < y, ∃w ∈ A
ı̂ncât x < w < y.
104

Rezolvare. Necesitatea. Presupunem că A este densă topologic şi fie

x, y ∈ A, cu x < y, oarecare. Evident, există z ∈ R ı̂ncât x < z < y. Atunci
intervalul (x, y) ∈ V(z) şi cum A = R, rezultă că z ∈ A, deci (x, y) ∩ A 6= ∅,
aşadar există w ∈ A ı̂ncât w ∈ (x, y), adică x < w < y.
Suficienţa. Vom arăta că A = R. Evident, deoarece A ⊆ R, rămâne
să stabilim că R ⊆ A. Pentru aceasta, fie x ∈ R, oarecare. Vom arăta ca
x ∈ A, adică, A ∩ V 6= ∅, ∀V ∈ V(x). Fie atunci V ∈ V(x), oarecare. Aceasta
ı̂nseamnă că există εV > 0 ı̂ncât (x − εV , x + εV ) ⊆ V . Conform ipotezei,
∃w ∈ A ı̂ncât x − εV < w < x + εV . Atunci w ∈ (x − εV , x + εV ) ⊆ V şi
cum w ∈ A, rezultă că A ∩ V 6= ∅, ∀V ∈ V(x), adică tocmai ceea ce trebuia
demonstrat.

2.37. Arătaţi că ı̂ntr-un spaţiu topologic (X, τ ), următoarele afirmaţii

sunt echivalente:
(i) ∀Fı̂nchisă ⊆ X şi ∀x ∈
/ F, ∃DF , Dx ∈ τ , disjuncte, ı̂ncât F ⊆ DF şi
x ∈ Dx ;
(ii) ∀x ∈ X, ∀V ∈ V(x), ∃W ∈ V(x) astfel ca W ⊆ V ;
(iii) ∀x ∈ X posedă un sistem fundamental de vecinătăţi format din
mulţimi ı̂nchise.

Rezolvare. (i) ⇒ (ii) : Fie x ∈ X şi V ∈ V(x), oarecare. ∃D ∈ τ astfel

ca x ∈ D ⊆ V. Fie F = cD. Conform cu (i), ∃DF , Dx ∈ τ , disjuncte, ı̂ncât
F ⊆ DF şi x ∈ Dx . Atunci Dx ∈ V(x) şi Dx ⊆ cDF = cDF ⊆ cF = D ⊆ V.
(ii) ⇒ (iii) : Fie x ∈ X, oarecare. Conform cu (ii), ∀V ∈ V(x), ∃W ∈
V(x) astfel ca W ⊆ V. Atunci W ∈ V(x) şi W ⊆ V , deci {W } este sistem
fundamental de vecinătăţi pentru x format din mulţimi ı̂nchise.
(iii) ⇒ (i) : Fie Fı̂nchisă ⊆ X şi x ∈
/ F , arbitrare. Atunci x ∈ cF şi cF
este deschisă, deci cF ∈ V(x) şi conform cu (iii), ∃V = V ∈ V(x) astfel ca
V ⊆ cF. Fie DF = cV. Atunci DF ∈ τ. Cum V ∈ V(x), ∃Dx ∈ τ astfel ca
x ∈ Dx ⊆ V. Evident, Dx ∩ DF = ∅, F ⊆ cV (ı̂ntrucât V ⊆ cF ) şi x ∈ Dx .

Observaţie. Un spaţiu topologic satisfăcând una dintre proprietăţile

echivalente (i)-(iii) se numeşte spaţiu separat T3 (vezi Capitolul 1).

2.38. Arătaţi că ı̂n(R, τu ), intervalele de forma [a, b] sunt mulţimi Fσ şi
Gδ . Arătaţi apoi că mulţimea Q a numerelor raţionale este Fσ .
 105

Rezolvare. [a, b] este mulţime ı̂nchisă, deci este Fσ . De asemenea, ob-

∞
servăm că [a, b] = ∩ (a − n1 , b + n1 ), deci este mulţime Gδ .
n=1
∞
Evident, Q = ∪ {rn }, unde ∀n ≥ 1, rn ∈ Q. Cum toate aceste mulţimi
n=1
sunt ı̂nchise, rezultă că Q este Fσ .

2.39. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare şi fie A ⊆ X. Arătaţi că
pentru orice D ∈ τ au loc următoarele:
(i) (A\D)0 ⊆ A0 \D;
(ii) A\D ⊆ A\D;
(iii) D ∩ A = D ∩ A;
(iv) A0 ∩ D ⊆ (A ∩ D)0 .

Rezolvare. (i) Fie x ∈ (A\D)0 . Vom arăta că x ∈ A0 \D. Deoarece

x ∈ (A\D)0 rezultă că ∀V ∈ V(x), [V \{x}] ∩ (A\D) 6= ∅, adică [V \{x}] ∩
(A ∩ cD) 6= ∅, ceea ce implică [V \{x}] ∩ A 6= ∅, adică x ∈ A0 . De asemenea,
implică şi V ∩ (A ∩ cD) 6= ∅, de unde V ∩ cD 6= ∅. Dacă presupunem,
prin reducere la absurd, că x ∈/ cD, adică x ∈ D, cum D ∈ τ , obţinem că
D ∈ V(x), ceea ce contrazice ceea ce s-a obţinut mai sus, şi anume, faptul că
V ∩ cD 6= ∅, ∀V ∈ V(x). Prin urmare, x ∈ cD şi cum x ∈ A0 , rezultă ı̂n final
că, ı̂ntr-adevăr, x ∈ A0 \D.
(ii) Fie x ∈ A\D. Vom arăta că x ∈ A\D. Fie V ∈ V(x), oarecare.
Trebuie să stabilim că V ∩ (A\D) 6= ∅. Deoarece x ∈ A şi V ∈ V(x), rezultă
/ D, rezultă că ∃V0 ∈ V(x) astfel ca
că V ∩ A 6= ∅. De asemenea, ı̂ntrucât x ∈
V0 ∩ D = ∅. Atunci V ∩ V0 ∈ V(x), deci V ∩ V0 ∩ A 6= ∅ (ı̂ntrucât x ∈ A),
deci avem ∅ 6= V ∩ V0 ∩ A ⊆ V0 ⊆ cD, ceea ce antrenează V ∩ A ∩ cD 6= ∅,
adică V ∩ (A\D) 6= ∅, ceea ce trebuia demonstrat.
(iii) Arătăm mai ı̂ntâi că D ∩ A ⊆ D ∩ A (ceea ce va antrena că D ∩ A ⊆
D ∩ A). Într-adevăr, dacă x ∈ D ∩ A, atunci x ∈ D şi x ∈ A şi cum D ∈ τ ,
rezultă că D ∈ V(x). Fie V ∈ V(x), oarecare. Atunci V ∩ D ∈ V(x) şi cum
x ∈ A, rezultă că V ∩ (D ∩ A) 6= ∅, de unde x ∈ A ∩ D.
Demonstrăm acum incluziunea inversă, adică D ∩ A ⊆ D ∩ A. Aceasta
este evidentă, deoarece A ⊆ A.
(iv) Fie x ∈ A0 ∩ D, oarecare. Vom arăta că x ∈ (A ∩ D)0 . Pentru aceasta,
fie V ∈ V(x), oarecare. Vom demonstra că [V \{x}] ∩ (A ∩ D) 6= ∅.
106

Deoarece x ∈ D şi D ∈ τ , rezultă că D ∈ V(x), deci V ∩ D ∈ V(x) şi cum

x ∈ A0 , obţinem că [(V ∩ D)\{x}] ∩ A 6= ∅, adică [V \{x}] ∩ (A ∩ D) 6= ∅,
ceea ce trebuia demonstrat.

2.40. Arătaţi că spaţiul topologic (X, τ ), unde X = {a, b} şi τ =

{∅, {a}, X}, nu este metrizabil.

Rezolvare. Presupunem, prin reducere la absurd, că există o metrică d

pe X ı̂ncât τd = τ . Deoarece a 6= b, d(a, b) = r > 0. Atunci S(b, r) = {x ∈
X; d(x, b) < r} = {b} ∈ τd , dar {b} ∈
/ τ.

2.41. Fie X o mulţime ı̂ncât cardX > 1. Arătaţi că (X, {∅, X}) nu este
spaţiu metrizabil.
Rezolvare. Deoarece cardX > 1, rezultă că există a, b ∈ X, a 6= b.
Presupunem, prin reducere la absurd, că există o metrică d pe X ı̂ncât τd =
{∅, X} (topologia nondiscretă). Fie d(a, b) = r(> 0). Deoarece a ∈ S(a, r),
rezultă că S(a, r) 6= ∅. Prin urmare, S(a, r) ∈ τd , dar S(a, r) 3 / b, deci
S(a, r) 6= X, de unde S(a, r) ∈
/ {∅, X} = τd , ceea ce este fals.

2.42. Fie (X, τ ), unde X este o mulţime nenumărabilă, iar τ este topolo-
gia cofinită. Arătaţi că pentru orice mulţime numărabilă A ( X, are loc
A = X.
Rezolvare. Evident, orice mulţime ı̂nchisă F ( X trebuie să fie finită
(cF ∈ τ , deci F = ccF e finită). Deoarece A nu este finită, rezultă că nu este
ı̂nchisă ı̂n (X, τ ). Deoarece A = ∩ F şi singura mulţime ı̂nchisă F
F ⊇A,F −ı̂nchisă
care conţine A este X, rezultă că A = X.

2.43. Fie (X, τ ), unde τ = {∅} ∪ {A ⊆ X; x0 ∈ A} (x0 ∈ X fiind

τ
arbitrar, fixat) (topologia de la Problema ...). Fie M = {x0 }. Aflaţi M .
Rezolvare. Fie x ∈ X şi D ∈ τ , cu x ∈ D. Atunci x0 ∈ D şi [D \ {x}] ∩
{x0 } =
6 ∅, ∀x 6= x0 (deoarece x0 ∈ D \ {x} ı̂n această situaţie, deci intersecţia
precedentă conţine măcar punctul x0 ). Prin urmare, ∀x 6= x0 este punct
 107

de acumulare pentru mulţimea {x0 }, deci {x0 }0 = X \ {x0 }. Prin urmare,

τ
M = {x0 } = {x0 } ∪ {x0 }0 = {x0 } ∪ [X \ {x0 }] = X.

2.44. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi B ⊆ τ . Arătaţi că B este bază
pentru τ dacă şi numai dacă ∀D ∈ τ , ∀x ∈ D, ∃B ∈ B ı̂ncât x ∈ B ⊆ D.
Rezolvare. Necesitatea. Fie D ∈ τ şi x ∈ D, arbitrare. Există (Bi )i∈I ⊆
B ı̂ncât D = ∪ Bi . Întrucât x ∈ D, ∃i0 ∈ I ı̂ncât x ∈ Di0 ⊆ ∪ Di = D, deci
i∈I i∈I
∃B = Di0 cu proprietăţile cerute.
Suficienţa. Trebuie să arătăm că ∀D ∈ τ , ∃(Bi )i∈I ⊆ B ı̂ncât D = ∪ Bi .
i∈I
Datorită presupunerii, D = ∪ {x} ⊆ ∪ Bx ⊆ D, deci D = ∪ Bx .
x∈D x∈D x∈D

2.45. Fie f : (X, τ ) → (Y, σ), B o bază pentru σ şi S o subbază pentru
σ. Arătaţi că următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este continuă pe X;
(ii) ∀B ∈ B, f −1 (B) ∈ τ ;
(iii) ∀S ∈ S, f −1 (S) ∈ τ .

Rezolvare. (i) ⇒ (ii): Deoarece f este continuă pe X, rezultă că ∀D ∈ σ,

f (D) ∈ τ . În particular, ∀B ∈ B(⊆ σ), avem f −1 (B) ∈ τ.
−1

(ii) ⇒ (i): Fie D ∈ σ oarecare. Arătăm că f −1 (D) ∈ τ. Într-adevăr,

deoarece B este bază pentru σ, rezultă că ∃(Bi )i∈I ⊆ B astfel ca D = ∪ Bi . În
i∈I
consecinţă, f −1 (D) = f −1 ( ∪ Bi ) = ∪ f −1 (Bi ) şi cum din ipoteză f −1 (Bi ) ∈
i∈I i∈I
τ, ∀i ∈ I, rezultă că şi f −1 (D) ∈ τ.
(i) ⇒ (iii): Deoarece f este continuă pe X, rezultă că ∀D ∈ σ, f −1 (D) ∈
τ . În particular, ∀S ∈ S(⊆ σ), avem f −1 (B) ∈ τ.
(iii) ⇒ (i): Fie D ∈ σ oarecare. Arătăm că f −1 (D) ∈ τ. Într-adevăr,
deoarece B = { ∩ Si }J finită este bază pentru σ, rezultă că ∃(Si,j )j∈Γi ⊆ S ast-
i∈J
fel ca D = ∪ ( ∩ Si,j ), de unde f −1 (D) = f −1 ( ∪ ( ∩ Si,j )) = ∪ f −1 ( ∩ Si,j ) =
i∈J j∈Γi i∈J j∈Γi i∈J j∈Γi
∪ ∩ f −1 (Si,j ). Din ipoteză, ∀i ∈ J, ∀j ∈ Γi , avem f −1 (Si,j ) ∈ τ şi atunci
i∈J j∈Γi
f −1 (D) ∈ τ.
108

2.46. Fie R = R∪{−∞, +∞} şi τi = {(α, +∞); α ∈ R}, τs = {(−∞, α);

α ∈ R}. Arătaţi că:

1. (i) τi este o topologie pe R (numită topologia inferioară pe R) şi τi ⊂ τu .
(ii) O bază numărabilă pentru τi este B = {(q, +∞); q ∈ Q} (Prin urmare,
(R, τi ) satisface C2 (axioma a doua a numărabilităţii)).
2. (i) τs este o topologie pe R (numită topologia superioară pe R) şi
τs ⊂ τu .
(ii) O bază numărabilă pentru τs este B = {(−∞, q); q ∈ Q} (deci (R, τs )
satisface C2 ).
Rezolvare. Evident, τi ⊂ τu şi τs ⊂ τu .
1. (i) Evident, ∅(= (+∞, +∞)) ∈ τi şi R = (−∞, +∞) ∈ τi .
Fie D1 , D2 ∈ τi , oarecare. Arătăm că D1 ∩ D2 ∈ τi :
Întrucât D1 , D2 ∈ τi , rezultă că D1 = (α1 , +∞), D2 = (α2 , +∞), α1 , α2 ∈
R. Atunci D1 ∩ D2 = (α1 , +∞) ∩ (α2 , +∞) = (max{α1 , α2 }, +∞), deci D1 ∩
D2 ∈ τi .
Fie (Dj )j∈J ⊂ τi , oarecare. Arătăm că ∪ Dj ∈ τi :
j∈J
Întrucât (Dj )j∈J ⊂ τi , rezultă că ∀j ∈ J, Dj = (αj , +∞), αj ∈ R. Atunci
∪ Dj = ∪ (αj , +∞) = (inf αj , +∞), deci ∪ Dj ∈ τi .
j∈J j∈J j∈J j∈J
(ii) Evident, B ⊂ τi . În plus, arătăm că ∀D ∈ τi , ∃(Bj )j∈J ⊂ B astfel ca
D = ∪ Bj :
j∈J
Deoarece D ∈ τi , avem D = (α, +∞), α ∈ R.
∞
• Dacă α = −∞, atunci (−∞, +∞) = R = ∪ (−n, +∞);
n=0
• Dacă α = +∞, atunci (+∞, +∞) = ∅;
• Dacă α ∈ R, există evident un şir (descrescător - renumerotând şi re-
ordonând) (rn )n∈N ⊂ Q, convergent la α, ceea ce implică imediat (α, +∞) =
∞
∪ (rn , +∞).
n=0

2. (i) Evident, ∅(= (−∞, −∞)) ∈ τs şi R = (−∞, +∞) ∈ τs .

Fie D1 , D2 ∈ τs , oarecare. Arătăm că D1 ∩ D2 ∈ τs :
Întrucât D1 , D2 ∈ τs , rezultă că D1 = (−∞, α1 ), D2 = (−∞, α2 ), α1 , α2 ∈
R. Atunci D1 ∩ D2 = (−∞, α1 ) ∩ (−∞, α2 ) = (−∞, min{α1 , α2 }), deci D1 ∩
D2 ∈ τs .
Fie (Dj )j∈J ⊂ τs , oarecare. Arătăm că ∪ Dj ∈ τs :
j∈J
 109

Întrucât (Dj )j∈J ⊂ τs , rezultă că ∀j ∈ J, Dj = (−∞, αj ), αj ∈ R. Atunci

∪ Dj = ∪ (−∞, αj ) = (−∞, supαj ), deci ∪ Dj ∈ τs .
j∈J j∈J j∈J j∈J

(ii) Evident, B ⊂ τs . În plus, arătăm că ∀D ∈ τs , ∃(Bj )j∈J ⊂ B astfel ca

D = ∪ Bj :
j∈J
Deoarece D ∈ τs , avem D = (−∞, α), α ∈ R.
Dacă α = −∞, atunci (−∞, −∞) = ∅;
∞
Dacă α = +∞, atunci (−∞, +∞) = R = ∪ (−∞, n);
n=0
Dacă α ∈ R, există evident un şir crescător (rn )n∈N ⊂ Q, convergent la
∞
α, ceea ce implică imediat (−∞, α) = ∪ (−∞, rn ).
n=0

2.47. Fie X = {a, b, c}. Arătaţi că familia B = {{a, b}, {b, c}} nu este
bază pentru nicio topologie pe X.

Rezolvare. Observăm că toate topologiile pe X sunt:

τ1 = {X, ∅};
τ2 = {X, ∅, {a}, {b}, {c}, {a, b}, {a, c}, {b, c}} = P(X);
τ3 = {X, ∅, {a}, {a, b}};
τ4 = {X, ∅, {a}, {a, c}};
τ5 = {X, ∅, {b}, {a, b}};
τ6 = {X, ∅, {c}, {a, c}};
τ7 = {X, ∅, {b}, {b, c}};
τ8 = {X, ∅, {c}, {b, c}};
τ9 = {X, ∅, {a}, {b, c}};
τ10 = {X, ∅, {b}, {a, c}};
τ11 = {X, ∅, {c}, {a, b}}.
Observăm că singura topologie care să conţină B este τ2 , dar există
mulţimi din τ2 care nu pot fi scrise ca reuniuni de mulţimi din B (de ex-
emplu, mulţimile punctuale).

2.48. Arătaţi că dacă τ este o topologie pe o mulţime nevidă oarecare

X, astfel ca orice funcţie reală f : (X, τ ) → (R, τu ) este continuă pe X,
atunci τ = P(X) (topologia discretă).
110

Rezolvare. Deoarece τ ⊆ P(X), rămâne să arătăm că P(X) ⊆ τ. Fie

 A ⊆ X, oarecare şi pentru ∀x ∈ X, fie funcţia caracteristică ℵA (x) =
deci
1, x ∈ A
.
0, x ∈ cA
Din ipoteză, ℵA este continuă pe X şi ı̂ntrucât cA = χ−1 A ({0}) iar {0}
este mulţime ı̂nchisă, obţinem că cA este ı̂nchisă, de unde A ∈ τ.

2.49. Fie f : (X, τ ) → (X 0 , τ 0 ) o funcţie oarecare. Arătaţi că:

(i) f este aplicaţie ı̂nchisă dacă şi numai dacă ∀A ⊆ X, f (A) ⊆ f (A);
(ii) f este aplicaţie deschisă dacă şi numai dacă ∀A ⊆ X, int(f (A)) ⊇
f (intA).

Rezolvare. (i) Necesitatea. Fie A ⊆ X oarecare. Deoarece A este

ı̂nchisă, conform ipotezei f (A) este ı̂nchisă, deci f (A) = f (A). Pe de altă
parte, A ⊆ A, deci f (A) ⊆ f (A), ceea ce implică f (A) ⊆ f (A) = f (A).
Suficienţa. Fie A ⊆ X ı̂nchisă. Arătăm că f (A) este ı̂nchisă. Într-
adevăr, deoarece A este ı̂nchisă, rezultă că f (A) = f (A) şi cum din ipoteză
f (A) ⊆ f (A), obţinem că f (A) ⊆ f (A). Deoarece ı̂ntotdeauna f (A) ⊆ f (A),
se obţine concluzia.
(ii) Necesitatea. Fie A ⊆ X oarecare. Deoarece int(A) este deschisă,
conform ipotezei f (int(A)) este deschisă, deci f (int(A)) = int(f (int(A))).
Pe de altă parte, int(A) ⊆ A, deci f (int(A)) ⊆ f (A), ceea ce implică
f (int(A)) = int(f (int(A))) ⊆ int(f (A)).
Suficienţa. Fie A ⊆ X deschisă. Arătăm că f (A) este deschisă. Într-
adevăr, deoarece A este deschisă, rezultă că f (A) = f (int(A)) şi cum din
ipoteză int(f (A)) ⊇ f (intA), obţinem că f (A) = f (int(A)) ⊆ int(f (A)).
Deoarece ı̂ntotdeauna int(f (A)) ⊆ f (A), se obţine concluzia.

2.50. Arătaţi că ∀a, b ∈ R, subspaţiile [a, b] şi [0, 1] ⊂ (R, τu ) sunt
homeomorfe.

Rezolvare. Se observă cu uşurinţă că aplicaţia f : [0, 1] → [a, b], f (x) =

(b − a)x + a, ∀x ∈ [0, 1] este bijectivă şi bicontinuă, deci homeomorfism.
 111

2.51. Arătaţi că o aplicaţie bijectivă f : (X, τ ) → (X 0 , τ 0 ) este:

(i) deschisă dacă şi numai dacă f −1 : (X 0 , τ 0 ) → (X, τ ) este continuă pe
X.
(ii) ı̂nchisă dacă şi numai dacă este deschisă.
(iii) homeomorfism dacă şi numai dacă este aplicaţie continuă şi deschisă.

Rezolvare. (i) f −1 : (X 0 , τ 0 ) → (X, τ ) este continuă pe X dacă şi numai

dacă ∀D ∈ τ , avem (f −1 )−1 (D) = f (D) ∈ τ 0 , ceea ce ı̂nseamnă, echivalent,
că f este deschisă.
(ii) Necesitatea. Fie D ∈ τ , oarecare. Atunci cD este mulţime ı̂nchisă şi
cum f este ı̂nchisă, rezultă că mulţimea f (cD) = cf (D) (f este bijectivă)
este ı̂nchisă, adică f (D) este deschisă.
Suficienţa. Fie F o mulţime τ -ı̂nchisă, oarecare. Atunci cF ∈ τ şi cum f
este deschisă, rezultă că mulţimea f (cF ) = cf (F ) este deschisă, adică f (F )
este ı̂nchisă.
(iii) Se aplică (i).

2.52. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic, B o bază pentru topologia τ şi B 0

o familie de mulţimi deschise astfel ı̂ncat B ⊂ B 0 ⊂ τ . Arătaţi că B 0 este, de
asemenea, bază pentru topologia τ.

Rezolvare. Din ipoteză, B 0 ⊂ τ . Fie D ∈ τ , oarecare. Arătăm că

∃(Bi0 )i∈I ⊂ B 0 astfel ı̂ncât D = ∪ Bi0 . Deoarece D ∈ τ , iar B este bază pentru
i∈I
τ, ∃(Bi )i∈I ⊂ B astfel ı̂ncât D = ∪ Bi . Întrucât (Bi )i∈I ⊂ B ⊂ B0 , rezultă că
i∈I
D = ∪ Bi , cu (Bi )i∈I ⊂ B 0 , deci ∀i ∈ I, Bi0 = Bi .
i∈I

2.53. Arătaţi că două topologii diferite definite pe un acelaşi spaţiu nu

pot avea aceeaşi bază.

Rezolvare. Presupunem, prin reducere la absurd, că există două topologii

diferite τ1 şi τ2 pe o mulţime X, ı̂ncât o familie B de mulţimi deschise consti-
tuie o bază pentru amândouă. Deoarece τ1 6= τ2 , rezultă că există o mulţime
A ⊆ X astfel ca A ∈ τ1 şi A ∈ / τ2 (sau invers). Deoarece A ∈ τ1 şi B este
bază pentru τ1 , rezultă că există (Bi )i∈I ⊂ B astfel ca A = ∪ Bi . Întrucât
i∈I
112

(Bi )i∈I ⊂ B ⊂ τ2 iar τ2 este topologie, rezultă că A = ∪ Bi ∈ τ2 , ceea ce este

i∈I
fals.

2.54. Fie X o mulţime nevidă, oarecare. Arătaţi că o familie B de

părţi ale lui X este o bază pentru o topologie σ dacă şi numai dacă satisface
condiţiile:
(i) ∪ B = X;
B∈B
(ii) ∀U, V ∈ B, mulţimea U ∩ V se poate scrie ca reuniune de elemente
din B.

Rezolvare. Necesitatea. Dacă B este bază pentru o topologie σ, atunci

condiţiile (i) şi (ii) sunt evident ı̂ndeplinite. Într-adevăr, ı̂ntrucât X ∈ σ, iar
B este bază pentru σ, rezultă că ∃(Bi )i∈I ⊆ B astfel ı̂ncât X = ∪ Bi . Prin
i∈I
urmare, X = ∪ Bi ⊆ ∪ B ⊆ X, deci X = ∪ B. Apoi, ∀U, V ∈ B(⊆ σ),
i∈I B∈B B∈B
rezultă că U ∩ V ∈ σ, deci U ∩ V se poate scrie ca reuniune de mulţimi din
B, B fiind bază pentru σ.
Suficienţa. Să presupunem acum că sunt satisfăcute condiţiile (i) şi (ii) şi
să arătăm că B este bază pentru o topologie σ. Notăm cu σ, familia tuturor
submulţimilor lui X care se pot scrie ca reuniuni de elemente din B. Vom
arăta că σ este o topologie pe X. Într-adevăr, deoarece X = ∪ B, rezultă
B∈B
că X ∈ σ. De asemenea, ∅ ∈ σ, cu condiţia ∅ = ∪ Bi .
i∈∅
Evident, orice reuniune de elemente din σ se găseşte tot ı̂n σ.
Fie acum D1 , D2 ∈ σ, oarecare. Atunci D1 = ∪ Di1 , D2 = ∪ Dj2 , de
i∈I j∈J
unde D1 ∩ D2 = ∪ (Di1 ∩ Dj2 ). Întrucâ ∀i ∈ I, ∀j ∈ J, Di , Dj2
1
∈ B,
(i,j)∈I×J
datorită condiţiei (ii) rezultă că ∀(i, j) ∈ I × J, Di1 ∩ Dj2 se scrie ca reuniune
de elemente din B. Prin urmare, D1 ∩ D2 este o reuniune de reuniuni de
mulţimi din B, deci aparţine lui σ.
În concluzie, σ este topologie pe X, B ⊂ σ şi, datorită definiţiei lui σ,
rezultă că B este bază pentru σ.

2.55. Arătaţi că ı̂ntr-un spaţiu topologic separabil, orice familie de

mulţimi deschise, nevide, disjuncte două câte două, este cel mult numărabilă.
 113

Rezolvare. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic separabil şi D o familie de

mulţimi ca ı̂n enunţ. Deoarece (X, τ ) este separabil, există o mulţime numărabilă
A ⊆ X astfel ı̂ncât A = X. Atunci ∀D ∈ D, ∀x ∈ D, rezultă că x ∈ X = A,
deci A ∩ D 6= ∅ (deoarece D ∈ V(x)). Fie atunci aD ∈ A ∩ D. Putem defini
aplicaţia α : D → A, definită prin orice D ∈ D, prin α(D) = aD . Deoarece
D1 , D2 ∈ D, D1 6= D2 implică D1 ∩ D2 = ∅, rezultă că aplicaţia α este injec-
tivă, deci cardD ≤ cardA = ℵ0 . Prin urmare, cardD ≤ ℵ0 , deci D este cel
mult numărabilă.


 X = {a, b, c, d},
τ = {∅, X, {a}, {a, b}, {a, b, c}},

2.56. Fie (X, τ ) şi (Y, σ), unde

 Y = {x, y, z, w},
σ = {∅, Y, {y}, {y, z, w}}.

Care dintre funcţiile descrise ı̂n figura de mai jos este continuă?

Rezolvare. Observăm că aplicaţia f este continuă, ı̂ntrucât ı̂ntoarce

orice deschis din σ ı̂ntr-un deschis din τ : f −1 ( ∅ ) = ∅ ∈ τ ; f −1 (Y ) = X ∈
∈σ ∈σ
−1
τ; f ({y}) = {a, b} ∈ τ
∈σ
şi f −1 ({y, z, w}) = X ∈ τ. Funcţia g nu este continuă, deoarece, de exemplu,
∈σ
g −1 ({y}) = {a, b, d}, {y} ∈ σ, dar {a, b, d} ∈
/ τ.

2.57. Arătaţi că funcţiile f : (X, P(X)) → (Y, σ) şi g : (X, τ ) →

(Y, {∅, Y }) sunt continue pe X.
114

Rezolvare. Evident, ∀D ∈ σ, f −1 (D) ∈ P(X), deci f este continuă

pe X. Apoi, şi ∀D ∈ {Y, ∅}, ı̂nseamnă că D = Y sau D = ∅, de unde
g −1 (D) = g −1 (Y ) = X sau g −1 (D) = g −1 (∅) = ∅. Prin urmare, ∀D ∈ {∅, Y },
g −1 (D) ∈ τ , ceea ce arată că şi funcţia g este continuă.

2.58. Arătaţi că dacă f : (X, τ ) → (Y, σ) nu este continuă, iar σ ≺ σ 0

(respectiv τ 0 ≺ τ ), atunci f : (X, τ ) → (Y, σ 0 ) (respectiv, f : (X, τ 0 ) →
(Y, σ)) de asemenea nu este continuă.
Rezolvare. Presupunem, prin reducere la absurd, că f : (X, τ ) → (Y, σ 0 )
este continuă. Aceasta implică faptul că ∀D ∈ σ 0 , f −1 (D) ∈ τ . Fie D ∈ σ,
oarecare. Întrucât σ ≺ σ 0 , rezultă că σ ⊆ σ 0 , deci D ∈ σ 0 şi atunci f −1 (D) ∈
τ . Aceasta implică faptul că f ar fi continuă, ceea ce este fals. Pentru
f : (X, τ 0 ) → (Y, σ) se raţionează similar.

2.59. Fie spaţiul topologic (X, τ ), unde X = {a, b, c, d} şi τ = {∅, X, {a},
{a, b}, {a, b, c}}. Arătaţi că funcţia f : X → X descrisă ı̂n diagrama de mai
jos este continuă ı̂n b, dar nu este continuă ı̂n c.

Rezolvare. A arăta că f este continuă ı̂n b revine la a stabili că imaginea
inversă a oricărei mulţimi deschise ce conţine f (b) = c este, de asemenea, o
 115

mulţime deschisă ce conţine b. Într-adevăr, singurele mulţimi deschise ce

conţin punctul c sunt X şi {a, b, c}, f −1 ({a, b, c}) = X şi f −1 (X) = X. În
concluzie, f este continuă ı̂n b. Pe de altă parte, mulţimea deschisă {a, b}
conţine elementul b = f (c) iar f −1 ({a, b}) = {a, c, d}, care nu conţine nicio
mulţime deschisă care să ı̂l conţină pe c. Aceasta ı̂nseamnă că g nu este
continuă ı̂n c.

2.60. Arătaţi că R şi intervalul (−1, 1) sunt homeomorfe (ı̂n raport cu
τu ).
Rezolvare. Se verifică cu uşurinţă că funcţia f : (−1, 1) → R, f (x) =
tg πx
2
este un homeomorfism, de unde concluzia.

2.61. Arătaţi că relaţia de homeomorfie pe mulţimea spaţiilor topologice

este reflexivă, tranzitivă şi simetrică.
Rezolvare. Definim relaţia ρ astfel: (X, τ )ρ(Y, σ) ⇔ există un homeo-
morfism f : (X, τ ) → (Y, σ). Evident, ρ este reflexivă (∃i : (X, τ ) → (X, τ ),
i(x) = x, ∀x ∈ X şi i homeomorfism), simetrică (dacă f : (X, τ ) → (Y, σ)
este homeomorfism, atunci şi f −1 : (Y, σ) → (X, τ ) este homeomorfism) şi
tranzitivă (dacă f : (X, τ ) → (Y, σ) şi g : (Y, σ) → (Z, τ 0 ) sunt homeomor-
fisme, atunci şi g ◦ f : (X, τ ) → (Z, τ 0 ) este homeomorfism).

2.62. Arătaţi că aria nu este o proprietate topologică (nu se conservă

prin homeomorfisme).
Rezolvare. Observăm că aplicaţia f : R2 → R2 , f (x, y) = (2x, y),
∀(x, y) ∈ R2 este un homeomorfism (este ı̂n mod evident aplicaţie bijectivă
şi bicontinuă, f −1 : R2 → R2 , f −1 (x, y) = ( x2 , y), ∀(x, y) ∈ R2 ). f transformă
un pătrat de arie 1 ı̂ntr-un dreptunghi de arie 2, ca ı̂n figura de mai jos:

y
y

f(x,y) = (2x,y) 1
1

0 1 x 0 1 2 x
116

Prin urmare, o figură de arie 1 este transformată ı̂ntr-o figură de arie 2,

ceea ce ı̂nseamnă că aria (ca, de altfel, şi lungimea sau volumul) nu este o
proprietate topologică.

2.63. Fie f : (X, τ ) → (Y, σ) o aplicaţie continuă şi A ⊆ X o mulţime

nevidă, oarecare. Fie x ∈ A0 . Implică aceasta ı̂ntotdeauna că f (x) ∈ (f (A))0 ?

Rezolvare. Răspunsul este ı̂n general negativ. De exemplu, fie aplicaţia

f : (R, τu ) → ({3}, τu ), f (x) = 3, ∀x ∈ R. Atunci f este continuă pe R (fiind
funcţie constantă) şi ∀x ∈ R0 = R, f (x) = 3 ∈
/ (f (R))0 = ({3})0 = ∅.

2.64. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare, B o bază pentru τ şi

(Y, τ ∗ ) un subspaţiu topologic al lui (X, τ ). Arătaţi că B ∗ = {E ⊆ Y ; E =
B ∩ Y, B ∈ B} este o bază pentru τ ∗ .

Rezolvare. τ ∗ = {D∗ ⊆ Y ; D∗ = D ∩ Y, D ∈ τ }.
Deoarece B ⊆ τ , rezultă că B ∗ = {E ⊆ Y ; E = B ∩ Y, B ∈ B} ⊆ τ ∗ =
{D∗ ⊆ Y ; D∗ = D ∩ Y, D ∈ τ }.
Rămâne să arătăm că ∀D∗ ∈ τ ∗ , ∃(Bi∗ )i∈I ⊆ B ∗ astfel ca D∗ = ∪ Bi∗ . Fie
i∈I
deci D∗ ∈ τ ∗ , oarecare. Atunci există D ∈ τ astfel ca D∗ = D ∩ Y. Deoarece
D ∈ τ şi B este bază pentru τ, ∃(Bi )i∈I ⊆ B astfel ca D = ∪ Bi . Prin urmare,
i∈I
D∗ = D ∩ Y = ( ∪ Bi ) ∩ Y = ∪ (Bi ∩ Y ). Deoarece (Bi )i∈I ⊆ B, rezultă că
i∈I i∈I
(Bi ∩ Y )i∈I ⊆ B ∗ , de unde concluzia.

2.65. Arătaţi că aplicaţia f : (R, τu ) → (R, τu ), f (x) = x2 nu este

deschisă.

Rezolvare. Într-adevăr, f ((−1, 1)) = [0, 1), (−1, 1) este mulţime des-
chisă ı̂n τu iar [0, 1) nu este mulţime deschisă ı̂n τu .

2.66. Arătaţi că proprietatea unui spaţiu de a fi separabil este o propri-

etate topologică.
 117

Rezolvare. Fie f : (X, τ ) → (Y, σ) un homeomorfism. Presupunem că

(X, τ ) este separabil şi arătăm că (Y, σ) posedă aceeaşi proprietate.
Există o mulţime numărabilă A ⊆ X astfel ca A = X. Evident, ı̂ntrucât
f este bijectivă, rezultă că f (A) ⊆ Y = f (X) este, de asemenea, numărabilă.
De asemenea, deoarece f este homeomorfism, conform Teoremei ..., rezultă
că f (A) = f (A) = f (X) = Y , de unde concluzia.

2.67. Fie (X, τ ), (R, τu ), A ⊆ X şi χA : X → R, funcţia caracteristică

a mulţimii A. Arătaţi că funcţia χA este continuă pe X dacă şi numai dacă
mulţimea A este simultan deschisă şi ı̂nchisă (ı̂n τ ).

1, x ∈ A
Rezolvare. χA (x) = Fie D ∈ τ . Atunci χ−1
A (D) = {x ∈
 0, x ∈
/ A.

 ∅, 0 ∈
/ D şi 1 ∈ /D
A, 1 ∈ D şi 0 ∈ /D

X; χA (x) ∈ D} = Prin urmare, χA este continuă pe

 X, 0 ∈ D şi 1 ∈ D
cA, 1 ∈/ D şi 0 ∈ D.

X dacă şi numai dacă A ∈ τ şi cA ∈ τ adică, dacă şi numai dacă A este
simultan deschisă şi ı̂nchisă (ı̂n τ ).

2.68. Fie (X, τ ) şi (Y, σ), Y = {a, b, c}, σ = {∅, {a}, {a, c}, Y }.
(i) Arătaţi că aplicaţia f : X → Y , f (x) = a, ∀x ∈ X, este deschisă, dar
nu este ı̂nchisă;
(ii) Arătaţi că aplicaţia f : X → Y , f (x) = b, ∀x ∈ X, este ı̂nchisă, dar
nu este deschisă.
Rezolvare. (i) Evident, f aplică orice mulţime din τ ı̂n mulţimea {a} ∈
σ, deci f este deschisă.
F (familia mulţimilor σ−ı̂nchise) este {∅, Y, {b, c}, {b}}. Dacă f ar fi
ı̂nchisă, ar trebui să aplice mulţimile ı̂nchise din X ı̂n mulţimi ı̂nchise din Y .
Dar f (X) = {a} nu este ı̂nchisă ({a} ∈ / F).
(ii) Se raţionează asemănător.

2.69. Fie X = {a, b, c}, Y = {p, q, r}, τ = {∅, {a}, X} şi τ = {∅, {p}, {p, r}, Y }.
Arătaţi că f : (X, τ ) → (Y, σ), f (a) = p, f (b) = q, f (c) = r este aplicaţie
deschisă, care nu este continuă.
118

Rezolvare. f este deschisă dacă şi numai dacă ∀D ∈ τ implică f (D) ∈ σ.

• dacă D = ∅, atunci f (D) = f (∅) = ∅ ∈ σ;
• dacă D = {a}, atunci f ({a}) = {f (a)} = {p} ∈ σ;
• dacă D = X, atunci f (X) = Y ∈ σ.
Aceasta arată că aplicaţia f este deschisă.
f nu este continuă ı̂ntrucı̂t mulţimea {p, r} ∈ σ, dar f −1 ({p, r}) = {x ∈
X; f (x) ∈ {p, r}} = {a, c} ∈
/ τ.
Observaţie. Fie acum aplicaţia g : (X, τ ) → (Y, σ), g(a) = q, g(b) =
q, g(c) = q. Cercetaţi dacă g este aplicaţie ı̂nchisă şi continuă.

2.70. Arătaţi că familia B = {[a, b]; a, b ∈ R} nu formează o baz’2 pentru

nicio topologie pe R.
Rezolvare. Presupunem, prin reducere la absurd, că există o topologie
τ pe R ı̂ncât B este bază a sa. Deoarece B ⊆ τ , cum [1, 2] ∩ [2, 3] = {2} ∈ τ ,
rezultă că {2} ar trebui să se poată exprima ca reuniune de mulţimi din B,
adică {2} = ∪ [ai , bi ], ceea ce este fals.
i∈I

2.71. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic discret şi fie B = {{x}}. Arătaţi că
o familie B ∗ de părţi ale lui X este bază pentru τ dacă şi numai dacă B ⊆ B ∗ .
Rezolvare. Necesitatea. Fie B ∗ o bază pentru τ . Evident, ∀x ∈ X,
x ∈ {x} şi {x} ∈ τ , deci există B ∗ ∈ B ∗ ı̂ncât x ∈ B ∗ ⊆ {x}. Aceasta
implică B ∗ = {x} ∈ B ∗ . În consecinţă, ∀{x} ∈ B, rezultă că {x} ∈ B ∗ , deci
B ⊆ B∗ .
Suficienţa. Presupunem acum că B ⊆ B ∗ . Întrucât B ∗ ⊆ τ = P(X),
rămâne să arătăm că orice D ∈ τ se poate exprima ca reuniunea de mulţimi
din B ∗ . Într-adevăr, ∀D ∈ τ , D = ∪ {d} şi cum ∀d ∈ D, {d} ∈ B ⊆ B ∗ ,
d∈D
rezultă concluzia.

2.72. Fie τ şi τ ∗ două topologii pe o mulţime X 6= ∅ având B şi respectiv

B ∗ drept baze.
Dacă orice D ∈ τ este reuniune de mulţimi din B ∗ , arătaţi că τ  τ ∗ .
 119

Rezolvare. Deoarece B ∗ ⊆ τ ∗ , cum orice D ∈ τ este reuniune de mulţimi

din B ∗ , rezultă că D este reuniune de mulţimi din τ ∗ . Cum τ ∗ este topologie,
rezultă că D ∈ τ ∗ . În consecinţă, τ ⊆ τ ∗ , deci τ  τ ∗ .

2.73. Arătaţi că axioma C1 este proprietate topologică.

Rezolvare. Fie f : (X, τ ) → (Y, σ) un homeomorfism şi să presupunem

că (X, τ ) satisface C1 . Arătăm că (Y, σ) satisface, de asemenea, C2 .
Fie y ∈ Y oarecare. Există x ∈ X ı̂ncât f (x) = y.
Deoarece (X, τ ) satisface C1 , pentru x ∈ X există un sistem fundamental
numărabil de vecinătăţi deschise (Vn (x))n∈N .
Întrucât f −1 este continuă, conform Problemei ... rezultă că f este
aplicaţie deschisă, deci ∀n ∈ N, f (Vn (x)) este mulţime deschisă ı̂n (Y, σ).
Mai mult, deoarece x ∈ Vn (x), ∀n ∈ N, rezultă că y = f (x) ∈ f (Vn (x)),
∀n ∈ N. Arătăm că (f (Vn (x)))n∈N este sistem fundamental (numărabil) de
vecinătăţi pentru y = f (x). Într-adevăr,
(i) (f (Vn (x)))n∈N ⊂ V(y) deoarece ∀n ∈ N, f (Vn (x)) este mulţime de-
schisă care conţine pe y = f (x);
(ii) Fie V ∈ V(y) = V(f (x)), oarecare. Atunci, ı̂ntrucât f este continuă
ı̂n x ∈ X, rezultă că f −1 (V ) ∈ V(x) şi, deoarece (X, τ ) satisface C1 , există
Vn0 (x) astfel ı̂ncât Vn0 (x) ⊆ f −1 (V ). Aceasta antrenează faptul că există
f (Vn0 (x)) astfel ca f (Vn0 (x)) ⊆ V , ceea ce trebuia demonstrat.

2.74. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare şi (Y, τ ∗ ) un subspaţiu

topologic al lui (X, τ ). Arătaţi că:
τ∗
(i) A = A ∩ Y ;
∗
(ii) (intA)τ = (intA) ∩ Y.

τ∗
Rezolvare. (i) A = ∩ F ∗ , unde F ∗ este familia tuturor mulţimilor
F ⊇A,F ∗ ∈F ∗
ı̂nchise ı̂n τ ∗ , adică F ∗ = {F ∩ Y ; cF ∈ τ }.
τ∗
Prin urmare, A = ∩ (F ∩ Y ) = ( ∩ F ) ∩ Y = A ∩ Y.
F ⊇A,cF ∈τ F ⊇A,cF ∈τ
∗
(ii) Analog, (intA)τ = ∪ D∗ , D∗ = {D ∩ Y ; D ∈ τ }. Prin urmare,
D⊆A,D∗ ∈τ ∗
∗
(intA)τ = ∪ (D ∩ Y ) = ( ∪ D) ∩ Y = (intA) ∩ Y.
D⊆A,D∈τ D⊆A,D∈τ
120

2.75. Fie X = {a, b, c, d, e, }, τ = {X, ∅, {a}, {a, b}, {a, c, d}, {a, b, c, d},
{a, b, e}}.
(i) Arătaţi că τ este topologie pe X;
(ii) Aflaţi topologia τ ∗ indusă de τ pe Y = {a, d, e};
τ∗
(iii) Fie A = {a, e}. Aflaţi A ;
∗
(iv) Fie A = {a, d}. Aflaţi F rAτ .

Rezolvare. (i) Se verifică imediat ı̂n mod direct că τ este topologie pe
X.
(ii) τ ∗ = {D ∩ Y ; D ∈ τ } = {{a, d, e}, ∅, {a}, {a, d}, {a, e}}.
τ∗
(iii) A = ∩ ∗ F , unde F ∗ este familia tuturor mulţimilor ı̂nchise ı̂n
F ⊇A,F ∈F
∗ ∗ τ∗
τ , deci F = {{a, d, e}, ∅, {d, e}, {e}, {d}}. Prin urmare, A = {a, d, e}.
∗ τ∗ τ∗
(iv) F rAτ = A ∩ cA = ( ∩ ∗F ) ∩ ( ∩ ∗ F ) = {a, d, e} ∩
F ⊇A,F ∈F F ⊇cA,F ∈F
{d, e} ∩ {e} = {e}.

Observaţie. Alternativ, se putea folosi Problema 2.58 pentru deter-

τ∗ ∗
minarea lui A , respectiv F rAτ .

2.76. Arătaţi că orice subspaţiu al unui spaţiu discret este spaţiu discret
(prin urmare, proprietatea unui spaţiu de a fi discret este ereditară).

Rezolvare. Fie X o mulţime oarecare, nevidă, (X, τ0 = P(X)) şi fie

Y ⊆ X. Atunci τ0Y = {D∗ ⊆ Y ; D∗ = D ∩ Y, D ∈ τ0 } = {D∗ ⊆ Y ; D∗ =
D ∩ Y, D ⊆ X} = {D ∩ Y, D ⊆ X} = P(Y ).

2.77. Fie X o mulţime infinită oarecare. Arătaţi că F = {F ⊆ X; cF

este finită} este un filtru pe X.

Rezolvare. (i) Fie F ∈ F şi F 0 ⊇ F, oarecare. Arătăm că F 0 ∈ F.

Într-adevăr, deoarece F ∈ F, rezultă că cF este finită şi cum cF 0 ⊆ cF ,
obţinem că cF 0 este finită, adică F 0 ∈ F.
(ii) Fie F1 , F2 ∈ F, oarecare. Arătăm că F1 ∩ F2 ∈ F. Într-adevăr,
deoarece F1 , F2 ∈ F, rezultă că cF1 , cF2 sunt finite şi cum c(F1 ∩ F2 ) =
cF1 ∪ cF2 , obţinem că c(F1 ∩ F2 ) este finită, adică F1 ∩ F2 ∈ F.
 121

(iii) Deoarece mulţimea c∅ = X nu este finită, rezultă că ∅ ∈

/ F. În plus,
F 6= ∅ deoarece ı̂l conţine măcar pe X.

2.78. Arătaţi că oricare ar fi o mulţime nevidă X şi oricare ar fi o

submulţime nevidă A a sa, arbitrară dar fixată, clasa de mulţimi F = {F ⊆
X; F ⊇ A} este un filtru pe X.

Rezolvare. Evident, F = {F ⊆ X; F ⊇ A} = 6 ∅ deoarece A ∈ F şi

∅∈/ F deoarece ∀F ∈ F, F ⊇ A 6= ∅, deci F 6= ∅. Mai mult, ∀F ∈ F şi
∀F 0 ⊇ F avem F ⊇ A, deci F 0 ⊇ A, adică F 0 ∈ F. În final, ∀F1 , F2 ∈ F,
deoarece F1 ⊇ A, F2 ⊇ A rezultă că F1 ∩ F2 ⊇ A, adică F1 ∩ F2 ∈ F.

2.79. Arătaţi că dacă (X, τ ) este un spaţiu topologic, F este un filtru
oarecare pe X, x0 ∈ lim F, atunci x0 este punct aderent pentru F (adică,
∀F ∈ F, avem x0 ∈ F ).

Rezolvare. Întrucât x0 ∈ lim F, rezultă că F ⊇ V(x0 ). Fie F ∈ F,

oarecare. Vom arăta că x0 ∈ F , adică, echivalent, că F ∩ V 6= ∅, ∀V ∈ V(x0 ).
Fie deci V ∈ V(x0 ), oarecare. Deoarece F ⊇ V(x0 ), obţinem că V ∈ F şi
cum F ∈ F, iar ∅ ∈/ F, urmează că V ∩ F 6= ∅.

2.80. Arătaţi că ı̂ntr-un spaţiu topologic oarecare, dacă mulţimile A, B ⊆

X sunt separate (adică A ∩ B = ∅ şi A ∩ B = ∅), iar A1 ⊆ A, B1 ⊆ B sunt

submulţimi oarecare, atunci A1 , B1 sunt de asemenea separate (deci propri-
etatea a două mulţimi de a fi separate este o proprietate de ereditate).

Rezolvare. Afirmaţia este imediată ı̂ntrucât A1 ⊆ A, B1 ⊆ B, iar relaţia

de incluziune se păstrează prin trecere la aderenţă.

2.81. Fie A, B două submulţimi disjuncte ale unui spaţiu topologic.

Arătaţi că dacă A, B sunt fie amândouă deschise, fie amândouă ı̂nchise, atunci
sunt separate.

Rezolvare. 1. Să presupunem mai ı̂ntâi că ambele mulţimi A, B sunt

deschise. Vom arăta că A ∩ B = ∅ (prin simetrie, va rezulta că şi A ∩ B = ∅).
122

Să presupunem, prin reducere la absurd, că A ∩ B 6= ∅, deci ∃x0 ∈ A şi

x0 ∈ B. Deoarece B este deschisă, avem B ∈ V(x0 ) şi cum x0 ∈ A, rezultă
că A ∩ B 6= ∅, contradicţie.
2. Să presupunem acum că ambele mulţimi A, B sunt ı̂nchise. Atunci
evident A ∩ B = A ∩ B = ∅ şi A ∩ B = A ∩ B = ∅.

2.82. Fie I = (−∞, 0) ⊂ R, considerăm (I, ≤), “≤” fiind relaţia de

ordine pe R. Fie şirul generalizat (xi )i∈I ⊂ R, xi = i, ∀i ∈ I. Arătaţi că
xi → 0 ı̂n sens generalizat.
Rezolvare. Arătăm că ∀V ∈ V(0), ∃iV ∈ I astfel ca ∀i ∈ I, i ≥ iV , avem
xi ∈ V. Fie deci V ∈ V(0), oarecare. Fără a restrânge generalitatea, putem
presupune că V = (−ε, ε), unde ε > 0 este oarecare. Evident, ∃iV = −ε(∈ I).
Fie ∀i ∈ I, i > iV = −ε. Atunci xi = i > −ε şi cum i ∈ I = (−∞, 0), rezultă
că i < 0 < ε, de unde xi = i ∈ (−ε, ε) = V , deci concluzia.

2.83. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic, A ⊆ X o submulţime nevidă oare-

0 0 ∗
care şi x ∈ A τ , arbitrar. Ce se poate afirma despre faptul că x ∈ A τ dacă,
pe rând,
(i) τ ∗  τ ;
(ii) τ  τ ∗ .
0 0 ∗
Rezolvare. (i) Evident, dacă x ∈ A τ şi τ ∗  τ , atunci x ∈ A τ (conform
Problemei ...).
0 ∗
(ii) Dacă τ  τ ∗ atunci se poate ı̂ntâmpla ca x ∈/ Aτ :
0 0 ∗
pentru τ = {X, ∅}  τ ∗ = τ0 = P(X), ı̂n mod evident x ∈ A τ , dar x ∈ / Aτ ;
ı̂n caz contrar, ar trebui să avem că [V \ {x}] ∩ A 6= ∅, ∀V ∈ Vτ ∗ (x). În
particular, pentru V = {x}(∈ τ ∗ ), [{x} \ {x}] ∩ A ar trebui să fie nevidă,
ceea ce eeste fals.

2.84. (i) Arătaţi că aplicaţia i : (R, τcof ) → (R, τu ) nu este continuă pe
R;
(ii) Arătaţi că aplicaţia i : (R, τu ) → (R, τcof ) este continuă pe R;
(iii) Arătaţi că dacă τ este topologia conumărabilă pe R, atunci aplicaţia
i : (R, τ ) → (R, τu ) nu este continuă pe R iar aplicaţia i : (R, τu ) → (R, τ ),
de asemenea, nu este continuă pe R.
 123

Rezolvare. (i) (0, 1) ∈ τu , dar i−1 ((0, 1)) = (−∞, 0] ∪ [1, ∞) ∈ / τcof , deci
i nu e continuă pe R.
(ii) Fie D ∈ τcof , oarecare. Atunci cD este finită, deci i−1 (cD) este
finită ı̂n (R, τu ). În consecinţă, i−1 (cD) = cD este ı̂nchisă ı̂n (R, τu ), ceea ce
ı̂nseamnă că D ∈ τu . Prin urmare, ieste continuă pe R.
(iii) Pentru i : (R, τ ) → (R, τu ), (0, 1) ∈ τu , dar i−1 ((0, 1)) = (−∞, 0] ∪
[1, ∞) ∈ / τ , deci i nu este continuă pe R.
Fie acum i : (R, τu ) → (R, τ ) şi fie D = R \ { n1 }n∈N∗ . Evident, D ∈ τ , dar
i−1 (D) = D ∈ / τu . Într-adevăr, cD = { n1 }n∈N∗ nu este mulţime ı̂nchisă ı̂n τu
(D = D ∪ {0} = 6 D).

2.85. Arătaţi că spaţiile (R, τu ), (R, τ0 ) şi (R, τ ) (τ0 fiind topologia dis-
cretă, iar τ = {R, ∅}, topologia nondiscretă) nu sunt homeomorfe.
Rezolvare. Presupunem, prin reducere la absurd, că există un homeo-
morfism f : (R, τ ) → (R, τu ). Atunci f este ı̂n mod necesar constantă (ı̂n
caz contrar, ∃x1 , x2 ∈ R ı̂ncât f (x1 ) 6= f (x2 )). Pentru a face o alegere,
presupunem că f (x1 ) < f (x2 )). Deoarece f este continuă şi (−∞, x1 ) ∈ R
rezultă că f −1 ((−∞, f (x1 ))) ∈ {R, ∅}, deci f (R) = (−∞, f (x1 )), ceea ce este
fals, În consecinţă, f este constantă, deci nu este bijectivă şi, ı̂n consecinţă,
nu e homeomorfism.
Presupunem acum, tot prin reducere la absurd, că există un homeomor-
fism f : (R, τ0 ) → (R, τu ). f −1 este deci continuă şi atunci pentru x ∈ R
arbitrar, cum {x} ∈ τ0 , rezultă că (f −1 )−1 ({x}) = {f (x)} ∈ τu ceea ce este
fals.

2.86. Fie X = {0, 1}. Arătaţi că X ı̂mpreună cu topologia nondiscretă

{X, ∅} nu este spaţiu T0 , dar ı̂mpreună cu topologia τ = {∅, X, {0}} este
spaţiu T0 .
Rezolvare. Evident, punctele 0 şi 1 nu pot fi separate (ı̂n raport cu
topologia nondiscretă nu există niciun deschis care să conţină unul dintre
puncte şi să nu ı̂l conţină pe celălalt). Prin urmare, X ı̂nzestrat cu topologia
nondiscretă nu este spaţiu T0 . Acum, dacă X se ı̂nzestrează cu topologia
τ = {∅, X, {0}}, atunci, pentru punctele 0 şi 1, există mulţimea {0} ∈ τ
(deschisă) ı̂ncât 0 ∈ {0} iar 1 ∈ / {0}. Prin urmare, (X, {X, ∅, {0}}) este T0 .
124

2.87. Fie X o mulţime finită. Arătaţi că singura topologie τ pe X ı̂n

raport cu care (X, τ ) este spaţiu (T1 ) este topologia discretă.
Rezolvare. Spaţiul (X, τ ) este (T1 ) dacă şi numai dacă orice mulţime
formată dintr-un singur element este ı̂nchisă. Deoarece orice reuniune finită
de ı̂nchişi este un ı̂nchis, rezultă că toate submulţimile lui X sunt ı̂nchise,
de unde reiese că sunt şi deschise. Aşadar, P(X) ⊆ τ . Întrucât ı̂ntotdeauna
τ ⊆ P(X), rezultă că τ = P(X)(= τ0 ).

2.88 (ı̂n legătură cu Problema 2.86). Fie X = {a, b} şi τ = {∅, {a}, X}.
Arătaţi că:
(i) τ este o topologie pe X;
(ii) (X, τ ) este separat T0 ;
(iii) Este (X, τ ) separat T1 ?

Rezolvare. (i) Se verifică imediat că τ este o topologie pe X.

(ii) Evident, pentru a 6= b, ∃D = {a} ∈ τ ı̂ncât a ∈ {a} şi b ∈ / {a}.
Aşadar, (X, τ ) este T0 .
(iii) Pentru a 6= b, @D1 , D2 ∈ τ = {∅, {a}, {a, b}} ı̂ncât (a ∈ D1 , b ∈
/ D1 )
şi (a ∈/ D2 , b ∈ D2 ). Prin urmare, (X, τ ) nu este T1 .

2.89. Arătaţi că un spaţiu topologic (X, τ ) este separat T2 dacă şi nu-
mai dacă mulţimea ∆ = {(x, x); x ∈ X}(⊆ X × X) este ı̂nchisă ı̂n spaţiul
topologic produs.

Rezolvare. Vom arăta că (X, τ ) este separat T2 dacă şi numai dacă
mulţimea c∆ este deschisă. Avem: (X, τ ) este T2 ⇔ ∀x, y ∈ X, x 6=
y, ∃Dx , Dy ∈ τ, Dx 6= ∅, Dy 6= ∅, Dx ∩ Dy = ∅, x ∈ Dx , y ∈ Dy ⇔ ∀(x, y) ∈
c∆, ∃Dx × Dy ∈ τ × τ , cu (x, y) ∈ Dx × Dy şi Dx × Dy ⊆ c∆. (Într-adevăr,
Dx × Dy ⊆ c∆ ⇔ ∀(a, b) ∈ Dx × Dy ⇒ (a, b) ∈ / ∆ ⇔ ∀a ∈ Dx , b ∈ Dy
⇒ a 6= b ⇔ Dx ∩ Dy = ∅.) Prin urmare, echivalent, c∆ este deschisă.

2.90. Arătaţi că dacă (X, τ ) şi (Y, σ) sunt spaţii topologice homeomorfe
şi (X, τ ) este spaţiu T1 (respectiv, T0 ), atunci (Y, σ) este, de asemenea, spaţiu
T1 (respectiv T0 ) (prin urmare, proprietatea unui spaţiu de a fi T0 sau T1 este
proprietate topologică).
 125

Rezolvare. Fie f : X → Y un homeomorfism şi presupunem că (X, τ )

este T1 . Aceasta ı̂nseamnă, echivalent, că orice mulţime formată dintr-un
singur element din X este ı̂nchisă. Fie y ∈ Y arbitrar. Pentru a obţine
că spaţiul (Y, σ) este T1 , trebuie să arătăm că mulţimea {y} este ı̂nchisă.
Deoarece f este injectivă, mulţimea f −1 ({y}) ⊂ X este formată dintr-un
singur element, deci este ı̂nchisă. Întrucât f este homeomorfism, rezultă că
f −1 este continuă, deci f este ı̂nchisă. Prin urmare, aplică mulţimi ı̂nchise
tot ı̂n mulţimi ı̂nchise, deci mulţimea f (f −1 ({y})) = {y} este ı̂nchisă. În
consecinţă, (Y, σ) este spaţiu T1 .
Fie acum f : X → Y homeomorfism şi să prespunem că (X, τ ) este T0 .
Arătăm că (Y, σ) este, de asemenea, T0 . Pentru aceasta, fie y1 = f (x1 ) 6= y2 =
f (x2 ). Rezultă atunci că x1 6= x2 . Cum (X, τ ) este T0 , ∃D ∈ τ ı̂ncât, pentru
a face o alegere, x1 ∈ D şi x2 ∈ / D. Deoarece f −1 este continuă, aceasta
echivalează cu faptul că f este deschisă, deci f (D) ∈ σ. În consecinţă,
pentru y1 , y2 ∈ Y , y1 6= y2 , ∃f (D) ∈ σ ı̂ncât y1 = f (x1 ) ∈ f (D) şi y2 =
f (x2 ) ∈
/ f (D). Prin urmare, (Y, σ) este T0 .

2.91. Arătaţi că dacă un spaţiu topologic T4 (X, τ ) este homeomorf cu

un spaţiu topologic (Y, σ), atunci (Y, σ) este, de asemenea, T4 (ı̂n consecinţă,
proprietatea unui spaţiu de a fi T4 este proprietate topologică).
Rezolvare. Am văzut deja că dacă un spaţiu (X, τ ) este homeomorf
cu un spaţiu (Y, σ), atunci (Y, σ) este, de asemenea, (T1 ). Presupunem că
(X, τ ) este T4 şi fie f : X → Y un homeomorfism. Fie G1 şi G2 două
mulţimi nevide, disjuncte şi ı̂nchise ı̂n Y . Atunci f −1 (G1 ) şi f −1 (G2 ) sunt, de
asemenea, disjuncte şi ı̂nchise ı̂n X. Întrucât (X, τ ) este T4 , există mulţimile
D1 şi D2 deschise ı̂n X ı̂ncât f −1 (G1 ) ⊆ D1 şi f −1 (G2 ) ⊆ D2 . Aceasta
antrenează faptul că G1 ⊆ f (D1 ) şi G2 ⊆ f (D2 ). În plus, ı̂ntrucât f este
bijectivă, f (D1 ) ∩ f (D2 ) = f (D1 ∩ D2 ) = f (∅) = ∅. Deoarece f (D1 ), f (D2 )
sunt disjuncte şi deschise ı̂n Y , rezultă că (Y, σ) este T4 .
Observaţie. Conform Problemelor 2.90 şi 2.91, rezultă că proprietatea
unui spaţiu de a fi normal (adică T1 şi T4 ) este proprietate topologică.

2.92. Daţi exemplu de un spaţiu topologic T3 , care nu este T1 .

Rezolvare. Fie X = {a, b, c} şi τ = {∅, X, {a}, {b, c}}. Evident, τ este o
topologie pe X şi clasa F a ı̂nchişilor este F = {X, ∅, {b, c}, {a}}. Evident,
126

spaţiul (X, τ ) nu este T1 deoarece mulţimea {c} este finită, dar nu este ı̂nchisă
({c} ∈/ F).
Arătăm că (X, τ ) este T3 . Pentru:
•a∈ / {b, c} = F , ∃D1 = {a} ∈ τ , ∃D2 = {b, c} ∈ τ ı̂ncât a ∈ D1 , F ⊆ D2 ;
•b∈ / {a} = F , ∃D1 = {b, c} ∈ τ , ∃D2 = {a} ∈ τ ı̂ncât b ∈ D1 , F ⊆ D2 ;
•c∈ / {a} = F , ∃D1 = {b, c} ∈ τ , ∃D2 = {a} ∈ τ ı̂ncât c ∈ D1 , F ⊆ D2 .

2.93. Arătaţi că orice spaţiu topologic (X, τ ) ı̂n care X conţine cel puţin
două puncte, iar τ este topologia nondiscretă {X, ∅} nu este T4 .
Rezolvare. Evident, clasa F = {X, ∅}, deci nu există submulţimi nevide,
ı̂nchise, disjuncte ale lui X, de unde rezultă că (X, τ ) nu este T4 .
Observăm ı̂nsă că mulţimea X ı̂nzestrată cu topologia discretă τ0 = P(X)
formează un spaţiu T4 (∀F1 , F2 ⊆ X ı̂nchise, disjuncte, ∃D1 = F1 , D2 = F2
deschise, disjuncte).

2.94. Arătaţi că dacă X este o mulţime infinită, atunci dintre toate
topologiile T1 pe X, cea mai puţin fină este topologia cofinită.

Rezolvare. Fie τ o topologie arbitrară pe X ı̂ncât spaţiul (X, τ ) este T1 .

Trebuie să arătăm că τcof ⊂ τ , adică, echivalent, conform Problemei ..., că
∀F ı̂nchisă ı̂n τcof , rezultă că F este ı̂nchisă ı̂n τ. Deoarece F este mulţime
ı̂nchisă ı̂n τcof , aceasta ı̂nseamnă că cF ∈ τcof , deci F = ccF este finită, adică
p
F = ∪ {xi }. Spaţiul (X, τ ) fiind separat T1 , {xi } este mulţime ı̂nchisă (ı̂n τ ),
i=1
p
∀i = 1, p, ceea ce implică faptul că mulţimea F = ∪ {xi } este de asemenea
i=1
ı̂nchisă (ı̂n τ ).

2.95. Arătaţi că proprietatea unui spaţiu topologic de a fi T1 este eredi-

tară, adică dacă (X, τ ) este T1 , iar Y ⊆ X, atunci (Y, τY ) este, de asemenea,
T1 .
Rezolvare. τY = {D∗ ⊆ Y, D∗ = D ∩ Y, D ∈ τ }. Fie y, z ∈ Y , y 6= z.
Deoarece Y ⊆ X, rezultă că y, z ∈ X şi cum (X, τ ) este T1 , ∃D1 , D2 ∈ τ
ı̂ncât y ∈ D1 , z ∈ / D2 . Fie D1∗ = D1 ∩ Y , D2∗ = D2 ∩ Y .
/ D1 şi z ∈ D2 , y ∈
 127

Evident, D1∗ , D2∗ ∈ τY , y ∈ D∗ , z ∈

/ D1∗ şi z ∈ D2∗ , y ∈
/ D2∗ . Aceasta arată că
(Y, τY ) este T1 .

2.96. Arătaţi că dacă Y este o mulţime ı̂nchisă a unui spaţiu topologic
normal (X, τ ), atunci subspaţiul topologic (Y, τY ) este, de asemenea, normal
(deci proprietatea unui spaţiu topologic de a fi normal are caracter ereditar,
dar pe submulţimile ı̂nchise).
Rezolvare. Presupunem că (X, τ ) este normal şi fie Y ⊆ X, ı̂nchisă.
Arătăm că (Y, τY ) este, de asemenea, normal. Întrucât orice subspaţiu al
unui spaţiu T1 este, de asemenea, T1 (vezi Problema 2.95), rezultă că (Y, τY )
este T1 . Deoarece Y este mulţime ı̂nchisă (ı̂n X), o submulţime F a sa este
ı̂nchisă ı̂n Y dacă şi numai dacă este ı̂nchisă ı̂n X (ı̂ntr-adevăr, dacă F este
ı̂nchisă ı̂n Y , atunci F = F ∗ ∩ Y , cu F ∗ ı̂nchisă ı̂n X şi cum Y este ı̂nchisă
ı̂n X, rezultă că F este ı̂nchisă ı̂n X. Reciproc, dacă F este ı̂nchisă ı̂n X,
atunci F = F ∩ Y , deci F este ı̂nchisă ı̂n Y ). Fie atunci F1 , F2 două mulţimi
nevide, ı̂nchise ı̂n Y şi disjuncte. Prin urmare, F1 şi F2 sunt ı̂nchise şi ı̂n
X. Există atunci D1 şi D2 deschise şi disjuncte ı̂ncât F1 ⊆ D1 şi F2 ⊆ D2
(deoarece (X, τ ) este T4 ). Atunci F1 ⊆ D1 ∩ Y , F2 ⊆ D2 ∩ Y iar D1 ∩ Y şi
D2 ∩ Y sunt disjuncte şi deschise ı̂n Y .
Aşadar, (Y, τY ) este T4 .

2.97. Arătaţi că un spaţiu topologic (X, τ ) este T0 dacă ınumai dacă

∀x, y ∈ X, x 6= y ⇒ {x} =
6 {y}.

Rezolvare. Necesitatea. Presupunem că (X, τ ) este T0 şi fie x, y ∈ X, cu

x 6= y. ∃D ∈ τ ı̂ncât, pentru a face o alegere, x ∈ D şi y ∈/ D. Deoarece cD
este ı̂nchisă, rezultă că cD = cD. Întrucât y ∈ cD, rezultă că {y} ⊆ cD =
cD.
Cum x ∈ / cD, rezultă atunci că x ∈
/ {y}. Aşadar, x ∈ {x}, dar x ∈ / {y},
deci {x} =6 {y}.
Suficienţa. Fie x, y ∈ X, x 6= y. Atunci din {x} 6= {y}. Aceasta
ı̂nseamnă, pentru a face o alegere, că ∃z ∈ {x}, dar z ∈
/ {y}. Arătăm că
x∈ / {y}. Pentru aceasta, presupunem, prin reducere la absurd, că x ∈ {y},
ceea ce va antrena că {x} ⊆ {y}. Cum z ∈ {x}, va rezulta că z ∈ {y}, ceea
128

ce este fals. Prin urmare, x ∈

/ {y}. Fie D = c{y}. Atunci D ∈ τ , x ∈ D şi
y∈/ D (deoarece y ∈ {y} = cD). Aceasta arată că (X, τ ) este T0 .

2.98. Arătaţi că un spaţiu topologic (X, τ ) este T1 dacă şi numai dacă
orice mulţime finită din X este ı̂nchisă.
p
Rezolvare. Necesitatea. Fie A = {x1 , ..., xp }. Atunci A = ∪ {xi }, de
i=1
p
unde A = ∪ {xi } = ∪ {xi } şi, ı̂ntrucât spaţiul (X, τ ) este T1 , rezultă că
i=1 i=1
∀i = 1, p, mulţimea {xi } este ı̂nchisă, deci {xi } = {xi }.
p
Prin urmare, A = ∪ {xi } = A, ceea ce arată că A este ı̂nchisă.
i=1

Suficienţa. Întrucât orice mulţime finită din X este ı̂nchisă, rezultă că, ı̂n
particular, ∀x ∈ X, {x} este ı̂nchisă adică, echivalent, spaţiul (X, τ ) este T1 .

2.99. Arătaţi că un spaţiu topologic (X, τ ) este T1 dacă şi numai dacă
topologia τ este mai fină decât topologia cofinită pe X (va rezulta atunci că
(X, τcof ) este T1 ).
Rezolvare. Necesitatea. Presupunem că (X, τ ) este T1 şi arătăm că
τcof  τ . Pentru aceasta, fie D ∈ τcof , arbitrară. Atunci cD este finită,
deci, conform problemei anterioare, este ı̂nchisă, ceea ce implică faptul că
ccD = D este deschisă, adică D ∈ τ .
Suficienţa. Fie x ∈ X arbitrar. Vom arăta că mulţimea {x} este ı̂nchisă
(aceasta va implica faptul că (X, τ ) este T1 ). Într-adevăr, c{x} ∈ τcof  τ ,
deci c{x} ∈ τ , ceea ce ı̂nseamnă că {x} este τ −ı̂nchisă.

2.100. Construiţi un exemplu care să evidenţieze faptul că ı̂ntr-un spaţiu

topologic T1 , un şir convergent poate avea mai mult de un punct limită (poate
avea chiar orice punct din spaţiu drept punct limită).
Rezolvare. Fie X o mulţime infinită oarecare, {xn }n ⊆ X arbitrar, τcof ,
topologia cofinită pe X şi x ∈ X arbitrar, fixat. Conform Problemei 2.99,
τcof
(X, τcof ) este T1 . Să arătăm că xn → x. Pentru aceasta, fie D ∈ τcof , cu
x ∈ D.
 129

Evident, cD este finită şi ∃n0 ∈ N∗ ı̂ncât xn ∈ D, ∀n ≥ n0 , ceea ce

τcof
arată că xn → x. Deoarece x este arbitrar, obţinem că orice şir din (X, τcof )
converge la orice punct din X.

2.101. Fie (X, τ ), (Y, σ) două spaţii topologice şi A ⊆ X, B ⊆ Y două

mulţimi oarecare. Arătaţi că dacă A este ı̂nchisă ı̂n X, iar B este ı̂nchisă ı̂n
Y , atunci A × B este ı̂nchisă ı̂n spaţiul topologic produs X × Y.

Rezolvare. Deoarece X\A şi Y \B sunt mulţimi deschise, atunci şi

(X\A) × Y şi (Y \B) × X sunt deschise (ı̂n X × Y ). Prin urmare, (X ×
Y )\(A × B) = ((X\A) × Y ) ∪ (X × (Y \B)) este deschisă (ı̂n X × Y ), de
unde concluzia.

2.102. Fie X = {a, b, c} şi τ = {∅, X, {a}, {b}, {a, b}}. Arătaţi că (X, τ )

este un spaţiu topologic T4 care nu este T3 .

Rezolvare. Se verifică imediat că τ este topologie pe X. Familia F
a mulţimilor ı̂nchise este F = {X, ∅, {b, c}, {a, c}, {c}}. (X, τ ) nu este T3
deoarece pentru a ∈ / {b, c} nu există două mulţimi deschise disjuncte, una să
conţină punctul a şi cealaltă să includă mulţimea {b, c}. Prin urmare, (X, τ )
nu este T3 .
Se verifică imediat că (X, τ ) este T4 (dintre orice două mulţimi ı̂nchise
disjuncte, una trebuie să fie mulţimea vidă).

2.103. Fie B1 o bază pentru o topologie τ1 pe o mulţime oarecare, nevidă,

X1 şi B2 o bază pentru o topologie τ2 pe o mulţime oarecare, nevidă, X2 .

Arătaţi că clasa B = {B1 × B2 ; B1 ∈ B1 , B2 ∈ B2 } este o bază pentru
topologia produs τ1 × τ2 pe X1 × X2 .

Rezolvare. Verificăm cele două axiome ale unei baze.

(i) Deoarece B1 ⊆ τ1 şi B2 ⊆ τ2 , rezultă că B ⊆ τ1 × τ2 . Într-adevăr,
∀B ∈ B, B = B1 × B2 , unde B1 ∈ B1 şi B2 ∈ B2 . Prin urmare, B = B1 × B2 ,
unde B1 ∈ τ1 şi B2 ∈ τ2 , deci B ∈ τ1 × τ2 .
(ii) Fie D ∈ τ1 × τ2 , oarecare. Atunci D = D1 × D2 , unde D1 ∈ τ1 şi
D2 ∈ τ2 . Deoarece B1 este bază pentru τ1 şi B2 este bază pentru τ2 , există
130

(Bi1 )i∈I ⊆ B1 şi (Bj2 )j∈J ⊆ B2 aşa ı̂ncât D1 = ∪ Bi1 iar D2 = ∪ Bj2 . Prin
i∈I j∈J
urmare, D = ( ∪ Bi1 ) ×(∪ Bj2 ) = ∪ 1
(Bi × Bj2 ). Evident, ∀(i, j) ∈
i∈I j∈J (i,j)∈I×J
I × J, Bi1 × Bj2 ∈ B.
Prin urmare, B este bază pentru topologia produs τ1 × τ2 pe X1 × X2 .

2.104. Fie (X, τ ), (Y, σ) două spaţii topologice separate Hausdorff. Ară-

taţi că şi spaţiul topologic produs (X × Y, τ × σ) este separat Hausdorff.

Rezolvare. Fie (x1 , y1 ), (x2 , y2 ) două puncte distincte, oarecare, din

spaţiul topologic produs. Atunci x1 6= x2 sau y1 6= y2 . Fără a restrânge
generalitatea, pentru a face o alegere, presupunem că x1 6= x2 . Întrucât
(X, τ ) este separat Hausdorff, există ı̂n X două vecinătăţi deschise disjuncte
V1 ∈ V(x1 ), V2 ∈ V(x2 ). Prin urmare, există ı̂n (X × Y, τ × σ) două vecinătăţi
deschise disjuncte V1 × Y, V2 × Y ale lui (x1 , y1 ), respectiv (x2 , y2 ).

2.105. Fie (X, τ1 ), (Y, τ2 ) două spaţii topologice şi fie A, B, A ⊆ X,

B ⊆ Y . Arătaţi că A × B = A × B.
Rezolvare. “⊇”: Fie (x, y) ∈ A × B, oarecare. Atunci x ∈ A şi y ∈ B.
Fie V ∈ V((x, y)), oarecare. Există atunci D ∈ τ1 × τ2 ı̂ncât (x, y) ∈ D ⊆ V .
Evident, D = D1 × D2 , cu D1 ∈ τ1 , D2 ∈ τ2 . Cum x ∈ D1 , rezultă că
D1 ∈ V(x). Analog, D2 ∈ V(y). Deoarece x ∈ A, rezultă că A ∩ D1 6= ∅ şi
analog, avem B ∩ D2 6= ∅. Există aşadar x∗ ∈ A ∩ D1 şi y ∗ ∈ B ∩ D2 . În
consecinţă, (x∗ , y ∗ ) ∈ (A × B) ∩ (D1 × D2 ), deci (A × B) ∩ D 6= ∅ şi cum
D ⊆ V , rezultă cu atât mai mult că (A × B) ∩ V 6= ∅, ∀V ∈ V((x, y)), ceea
ce ı̂nseamnă că (x, y) ∈ A × B.
“⊆”: Fie acum (x, y) ∈ A × B, oarecare. Vom arăta că (x, y) ∈ A × B,
adică, echivalent, că x ∈ A şi y ∈ B. Să arătăm mai ı̂ntâi că x ∈ A. Pentru
aceasta, fie V ∈ V(x), oarecare.
Există atunci D1 ∈ τ1 ı̂ncât x ∈ D1 ⊆ V . Evident, D1 × Y ∈ τ1 × τ2 şi
punctul (x, y) ∈ D1 × Y . În consecinţă, D1 × Y ∈ V((x, y)) şi cum (x, y) ∈
A × B, obţinem că (D1 × Y ) ∩ (A × B) 6= ∅. Există deci (x0 , y0 ) ∈ D1 × Y
şi (x0 , y0 ) ∈ A × B, de unde D1 ∩ A 6= ∅. Cum D1 ⊆ V , va rezulta, cu atât
 131

mai mult, că V ∩ A 6= ∅, ∀V ∈ V(x), ceea ce ı̂nseamnă că x ∈ A. Analog se

obţine că y ∈ B.

2.106. Arătaţi că dacă (X, τ1 ) şi (Y, τ2 ) sunt separabile, atunci şi (X ×

Y, τ1 × τ2 ) este separabil.
Rezolvare. Din ipoteză, există A ⊆ X, B ⊆ Y ı̂ncât A şi B sunt mulţimi
numărabile şi A = X, B = Y . Atunci mulţimea A × B este, de asemenea,
numărabilă şi, conform problemei precedente, A × B = A × B = X × Y , de
unde rezultă concluzia.

2.107. Arătaţi că dacă (X, τ1 ) şi (Y, τ2 ) satisfac axioma C1 , atunci şi

(X × Y, τ1 × τ2 ) satisface axioma C1 .
Rezolvare. Fie (x, y) ∈ X × Y , arbitrar. Vom arăta că (x, y) posedă un
sistem fundamental numărabil de vecinătăţi. Deoarece (X, τ1 ) satisface C1 ,
pentru x ∈ X există un sistem fundamental de vecinătăţi {Vn (x)}n∈N . Ana-
log, ı̂ntrucât (Y, τ2 ) satisface C1 , pentru y ∈ Y există un sistem fundamental
de vecinătăţi {Um (y)}m∈N . Fie familia {Vn (x)×Um (y)}(m,n)∈N2 . Evident, este
numărabilă. Să arătăm că ea constituie un sistem fundamental de vecinătăţi
pentru (x, y).
• Fie W ∈ {Vn (x) × Um (y)}(m,n)∈N2 . Trebuie să arătăm că W ∈ V((x, y)).
Într-adevăr, ∃n0 , m0 ∈ N ı̂ncât W = Vn0 × Um0 . Întrucât Vn0 ∈ V(x),
∃D1 ∈ τ1 ı̂ncât x ∈ D1 ⊆ Vn0 . Analog, ı̂ntrucât Um0 ∈ V(y), ∃D2 ∈ τ2 ı̂ncât
y ∈ D2 ⊆ Um0 . Prin urmare, (x, y) ∈ D1 × D2 ⊆ Vn0 × Um0 şi cum D1 × D2 ∈
τ1 × τ2 , rezultă că D1 × D2 ∈ V((x, y)). Deoarece D1 × D2 ⊆ Vn0 × Um0 = W
va rezulta, cu atât mai mult, că W ∈ V((x, y)).
• Fie acum V ∈ V((x, y)), oarecare. Vom arăta că există W ∈ {Vn (x) ×
Um (y)}(m,n)∈N2 ı̂ncât W ⊆ V . Deoarece V ∈ V((x, y)), există D ∈ τ1 × τ2
ı̂ncât (x, y) ∈ D ⊆ V . Cum D ∈ τ1 × τ2 , rezultă că D = D1 × D2 , cu D1 ∈ τ1 ,
D2 ∈ τ2 .
Deoarece (x, y) ∈ D, adică x ∈ D1 şi y ∈ D2 , va rezulta că D1 ∈ V(x)
şi D2 ∈ V(y). Există atunci Vn0 (x) ⊆ D1 şi Um0 (y) ⊆ D2 . Atunci există
W = Vn0 (x) × Um0 (y) ⊆ D1 × D2 = D ⊆ V , adică tocmai ceea ce trebuia
arătat.
132

2.108. Fie X = {a, b, c}, τ = {∅, {a}, X}, Y = {p, q, r, s}, σ = {∅, {p},

{q}, {p, q}, {r, s}, {p, r, s}, {q, r, s}, Y }. Găsiţi baza topologiei produs pe
X ×Y.
Rezolvare. Observăm că B1 = {{a}, X} este bază pentru τ , iar B2 =
{{p}, {q}, {r, s}} este bază pentru σ. Prin urmare, B = B1 ×B2 = {{a}, X}×
{{p}, {q}, {r, s}} = {{a} × {p}, {a} × {q}, {a} × {r, s}, X × {p}, X × {q},
X × {r, s}} = {{a, p}, {(a, q)}, {(a, r), (a, s)}, {(a, p), (b, p), (c, p)}, {(a, q),
(b, q), (c, q)}, {(a, r), (b, r), (c, r), (a, s), (b, s), (c, s)}}.

2.109. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic compact, f : (X, τ ) → (R, τu ) o

funcţie continuă şi α, β ∈ R, oarecare. Arătaţi că următoarele submulţimi

ale lui X sunt compacte:
A1 = {x ∈ X; f (x) ≥ α};
A2 = {x ∈ X; f (x) ≤ α};
A3 = {x ∈ X; f (x) = α};
A4 = {x ∈ X; α ≤ f (x) ≤ β}.

Rezolvare. Deoarece X este compact, este suficient să arătăm că fiecare
dintre mulţimile A1 , A2 , A3 , A4 este ı̂nchisă. Într-adevăr, deoarece A1 = {x ∈
X; f (x) ∈ [α, +∞)} = f −1 ([α, +∞)), f este aplicaţie continuă pe X iar
mulţimea [α, +∞) este ı̂nchisă ı̂n (R, τu ), rezultă că A1 este ı̂nchisă.
Se raţionează analog pentru mulţimile
A2 = {x ∈ X; f (x) ∈ (−∞, α]} = f −1 ((−∞, α]) şi
A3 = {x ∈ X; f (x) ∈ {α}} = f −1 ({α}).
Mulţimea A4 = {x ∈ X; f (x) ≥ α}∩{x ∈ X; f (x) ≤ β}, deci este ı̂nchisă,
ca intersecţie a două mulţimi ı̂nchise.

2.110. Arătaţi că dacă f, g : (X, τ ) → (Y, σ) sunt funcţii continue, iar

(Y, σ) este spaţiu separat T2 , atunci mulţimea A = {x ∈ X; f (x) = g(x)}

este ı̂nchisă. Dacă ı̂n plus (X, τ ) este compact, arătaţi că A este compactă.

Rezolvare. Să arătăm mai ı̂ntâi că mulţimea A este ı̂nchisă.

 133

Metoda I. Pentru aceasta, este suficient să arătăm că A ⊆ A. Fie deci
x ∈ A oarecare. Există atunci (xα )α∈Γ ⊂ A astfel ca xα → x. Deoarece
xα ∈ A, ∀α ∈ Γ, rezultă f (xα ) = g(xα ), ∀α ∈ Γ.
Pe de altă parte, deoarece f, g sunt funcţii continue, iar xα → x, rezultă
f (xα ) → f (x) şi g(xα ) → g(x). Întrucât (Y, σ) este spaţiu separat T2 , limita
oricărui şir generalizat este unică şi astfel obţinem că f (x) = g(x), adică
x ∈ A. În concluzie, A ⊆ A, de unde mulţimea A este ı̂nchisă.

Metoda II. Fie t ∈ cA, deci f (t) 6= g(t). Întrucât f (t), g(t) ∈ Y şi (Y 0 σ)
este spaţiu T2 , ∃D1∗ , D2∗ ∈ σ ı̂ncât f (t) ∈ D1∗ , g(t) ∈ D2∗ şi D1∗ ∩ D2∗ = ∅.
Deoarece f este continuă şi D1∗ ∈ σ, rezultă că f −1 (D1∗ ) ∈ τ . Analog,
g −1 (D2∗ ) ∈ τ .
Fie D = f −1 (D1∗ ) ∩ g −1 (D2∗ ). Atunci D ∈ τ şi t ∈ D.
Fie x ∈ D, oarecare. Atunci f (x) ∈ D1∗ şi g(x) ∈ D2∗ . Întrucât D1∗ ∩ D2∗ =
∅, rezultă că f (x) 6= g(x), deci x ∈ cA.
Aşadar, D ∈ τ , D 6= ∅ şi ∀x ∈ D, rezultă că x ∈ cA, deci D ⊆ cA. În
consecinţă, ∀t ∈ cA, ∃D ∈ τ astfel ı̂ncât t ∈ D ⊆ cA, deci cA ∈ V(t), ceea ce
ı̂nseamnă că cA este deschisă, adică A este ı̂nchisă.
Dacă ı̂n plus (X, τ ) este compact, rezultă imediat că mulţimea A este
compactă, fiind ı̂nchisă.

2.111. Fie f : (X, τ ) → (Y, σ) o funcţie bijectivă şi continuă. Arătaţi

că dacă (X, τ ) este compact, iar (Y, σ) este spaţiu separat T2 , atunci f este
homeomorfism.

Rezolvare. Arătăm că f −1 : (X, τ ) → (Y, σ) este aplicaţie continuă,

adică, echivalent, este ı̂nchisă (duce ı̂nchişi tot ı̂n ı̂nchişi). Fie deci A ⊆ X
o mulţime ı̂nchisă, oarecare. Arătăm că mulţimea f (A) este ı̂nchisă. Într-
adevăr, cum spaţiul (X, τ ) este compact, rezultă că mulţimea A este com-
pactă şi cum f este continuă, rezultă că mulţimea f (A) este compactă, deci
ı̂nchisă (ı̂ntrucât (Y, σ) este spaţiu separat T2 ).

2.112. Arătaţi că orice intersecţie finită de mulţimi compacte dintr-un

spaţiu topologic separat T2 este de asemenea mulţime compactă.

134

Rezolvare. Fie (Ki )i=1,p o familie finită de mulţimi compacte ı̂ntr-un

spaţiu topologic separat T2 . Din ipoteză, ∀i = 1, p, Ki este mulţime ı̂nchisă,
p p
de unde ∩ Ki este ı̂nchisă. Deoarece ∀i = 1, p, ∩ Ki ⊆ Ki iar Ki este
i=1 i=1
p
compact, rezultă că ∩ Ki este compactă.
i=1

2.113. Arătaţi că ı̂ntr-un spaţiu topologic (X, τ ) separat T2 , aderenţa

oricărei mulţimi compacte este compactă.

Rezolvare. Fie A, o mulţime compactă ı̂ntr-un spaţiu topologic (X, τ )

separat T2 . Atunci A este ı̂nchisă, deci A = A este compactă.

2.114. Fie f : (X, τ ) → (Y, σ) o funcţie injectivă şi continuă. Arătaţi că

dacă (X, τ ) este compact iar (Y, σ) este Hausdorff, atunci spaţiile X şi f (X)
sunt homeomorfe.
Rezolvare. Evident, aplicaţia f : X → f (X) este o bijecţie continuă.
Rămâne să arătăm că f −1 : f (X) → X (care există) este continuă. Vom
arăta, echivalent, că pentru orice mulţime ı̂nchisă F ⊆ X, (f −1 )−1 (F ) = f (F )
este ı̂nchisă ı̂n f (X). Fie deci F ⊆ X ı̂nchisă. Deoarece X este compact
rezultă că F este compactă şi cum f este continuă rezultă că f (F ) este com-
pactă ı̂n (Y, σ) care, fiind T2 , antrenează că f (F ) este ı̂nchisă şi demonstraţia
se ı̂ncheie.

2.115. (i) Arătaţi că orice submulţime infinită a unui spaţiu topologic

discret nu este compactă;

(ii) Arătaţi că orice submulţime a unui spaţiu topologic nondiscret (X, {X, ∅})
este compactă.

Rezolvare. (i) Fie A infinită ⊆ (X, τ0 ), τ0 fiind topologia discretă pe

X. Presupunem, prin reducere la absurd, că A este compactă. Evident,
p
A = ∪ {a}. Întrucât ∀a ∈ A, {a} ∈ P(X) = τ0 , rezultă că A = ∪ {ai },
a∈A i=1
adică A este finită, ceea ce este fals.
(ii) Într-adevăr, ∀A ⊆ X, {X} este singura acoperire cu deschişi a sa.
 135

2.116. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic compact şi f : (X, τ ) → (R∗+ , τu ) o

funcţie continuă şi pozitivă. Arătaţi că există α > 0 astfel ca f (x) ≥ α, ∀x ∈
X.
Rezolvare. Deoarece (X, τ ) este spaţiu topologic compact şi f : (X, τ ) →
(R∗+ , τu ) este funcţie continuă, rezultă că mulţimea f (X) ⊆ R este com-
pactă, deci este mărginită, ceea ce ı̂nseamnă că f este mărginită şi ı̂şi atinge
marginile pe X. Prin urmare, există ı̂n R, α = inf f (x) = f (x1 ), cu x1 ∈ X.
x∈X
Deoarece f : (X, τ ) → (R∗+ , τu ), rezultă că f (x1 ) > 0, deci există α > 0 astfel
ca f (x) ≥ inf f (x) = α, ∀x ∈ X.
x∈X

2.117. Arătaţi că orice spaţiu topologic (X, τcof ) (τcof fiind topologia

cofinită) este compact.

Rezolvare. Fie (Di )i∈I o acoperire cu deschişi a lui X. Atunci, X =
∪ Di , ∀i ∈ I, Di ∈ τcof , deci cDi e finită, ∀i ∈ I.
i∈I
Fie i0 ∈ I, arbitrar, dar fixat. Atunci, Di0 = {x1 , x, ..., xp }. Deoarece
X = ∪ Di , rezultă că pentru ∀j = 1, p, ∃Dij ∈ τ astfel ı̂ncât xj ∈ Dij . În
i∈I
consecinţă, X = Di0 ∪ cDi0 = Di0 ∪ Di1 ∪ ... ∪ Dip , ceea ce arată că (X, τcof )
este compact.

2.118. Arătaţi că orice submulţime finită a unui spaţiu topologic este

compactă (ı̂n particular, orice mulţime formată dintr-un singur element este
compactă).
Rezolvare. Fie A ⊆ (X, τ ), A finită, deci A = {x1 , x2 , ..., xp } şi fie
D = {Di }i∈I o acoperire cu deschişi a lui A, adică A ⊆ ∪ Di . Prin urmare,
i∈I
{x1 , x2 , ..., xp } ⊆ ∪ Di , deci ∀j = 1, p, ∃Dij ∈ τ ı̂ncât xj ∈ Dij (i1 , ..., ip ∈ I).
i∈I
p
În consecinţă, A ⊆ ∪ Dij , deci A este compactă.
j=1

2.119. Arătaţi că reuniunea oricăror două mulţimi compacte dintr-un

136

spaţiu topologic (X, τ ) este, de asemenea, compactă (prin urmare, orice re-
uniune finită de mulţimi compacte este mulţime compactă).
Rezolvare. Fie A, B ⊆ (X, τ ), compacte şi fie D = {Di }i∈I o acoperire
deschisă pentru A ∪ B, deci A ∪ B ⊆ ∪ Di . Prin urmare, A ⊆ ∪ Di şi cum
i∈I i∈I
A este compactă, rezultă că A ⊆ ∪ Di , I1 ⊆ I finită. Analog, B ⊆ ∪ Di ,
i∈I1 i∈I2
I2 ⊆ I finită, de unde A ∪ B ⊆ ∪ Di , deci A ∪ B este compactă.
i∈I1 ∪I2

2.120. Arătaţi că intersecţia a două mulţimi compacte dintr-un spaţiu

topologic nu este neapărat compactă.

Rezolvare. Fie X o mulţime infinită şi fie a, b ∈ X, oarecare. Definim
τ = {X} ∪ {D ⊆ X \ {a, b}} (= {X} ∪ {D ⊆ X; a ∈ / D şi b ∈
/ D}). Se arată
uşor că τ este o topologie pe X. Fie A = X \ {b} şi B = X \ {a}. Fie {Di }i∈I
o acoperire cu deschişi a lui A, deci A ⊆ ∪ Di . Deoarece a ∈ A, rezultă că
i∈I
∃i0 ∈ I ı̂ncât a ∈ Di0 , deci Di0 = X. Prin urmare, din acoperirea {Di }i∈I cu
deschişi a lui A se poate extrage of subacoperire finită {Di0 }, Di0 = X. În
consecinţă, A este compactă şi analog, B este compactă.
Acum, A ∩ B = X \ {a, b} nu este compactă ı̂ntrucât, ı̂n caz contrar, ar
trebui ca din acoperirea A ∩ B = ∪ {x} cu deschişi a lui A ∩ B (evident,
x∈A∩B
∀x ∈ A ∩ B = X \ {a, b}, {x} ∈ τ ) să putem extrage o subacoperire finită,
ceea ce ar ı̂nsemna că A ∩ B = X \ {a, b} să fie finită, ceea ce este fals.

2.121. Arătaţi că dacă (X, τ ) este compact şi τ ∗  τ , atunci (X, τ ∗ )

este, de asemenea, compact.

Rezolvare. Fie (Di )i∈I o acoperire oarecare cu deschişi (ı̂n τ ∗ ) a lui X,
deci X = ∪ Di . Cum τ ∗  τ , rezultă că Di ∈ τ , ∀i ∈ I şi ı̂ntrucât (X, τ )
i∈I
este compact, rezultă că putem extrage o subacoperire finită (Dij )j=1,p a lui
X. Aceasta ı̂nseamnă ı̂n final că (X, τ ∗ ) este compact.

2.122. Fie X o mulţime infinită, oarecare. Arătaţi că X ı̂mpreună

cu topologia discretă nu este compact, dar X cu topologia nondiscretă este

compact.
 137

Rezolvare. Dacă (X, τ0 ) ar fi compact, cum X = ∪ {x} şi {x} ∈ τ0 ,

x∈X
p
∀x ∈ X ar trebui ca X = ∪ {xi }, ceea ce este fals.
i=1
Să arătăm acum că (X, {X, ∅}) este compact. Pentru aceasta, fie {Di }i∈I
acoperire cu deschişi a lui X, adică X = ∪ Di , Di ∈ {X, ∅}. Evident, ∃i0 ∈ I
i∈I
ı̂ncât Di0 = X (ı̂n caz contrar, X ar fi mulţimea vidă). Aşadar, am extras o
subacoperire finită {Di0 }, Di0 = X.

2.123. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic oarecare şi fie (Y, σ) un spaţiu T2

şi f, g: X, τ → (Y, σ), două aplicaţii continue. Arătaţi că dacă f şi g coincid
pe o submulţime A, densă ı̂n X, atunci f şi g coincid pe X.
Rezolvare. Fie deci A = {x ∈ X; f (x) = g(x)}, A densă ı̂n X. Atunci
A = X. Conform Problemei ..., A este ı̂nchisă, deci A = A şi atunci A = X,
ceea ce ı̂nseamnă că f (x) = g(x), ∀x ∈ X.

2.124. Fie (X, τ ) un spaţiu T2 şi (X, τ ∗ ) un spaţiu compact ı̂ncât τ  τ ∗ .

Arătaţi că τ = τ ∗ .
Rezolvare. Trebuie deci să arătăm că τ ∗  τ şi fie pentru aceasta D ∈
τ ∗ , oarecare. Atunci cD este ı̂nchisă ı̂n (X, τ ∗ ) compact, deci cD este mulţime
compactă, deci cD este ı̂nchisă ı̂n (X, τ ) (care este T2 ). În consecinţă, D ∈ τ ,
de unde concluzia.

2.125. Arătaţi că un spaţiu topologic (X, τ ) este T2 dacă şi numai dacă

orice două mulţimi compacte disjuncte din X pot fi separate prin mulţimi
deschise.
Rezolvare. Necesitatea a fost demonstrată ı̂n Teorema...
Suficienţa. Fie x, y ∈ X, x 6= y. Atunci {x} şi {y} sunt submulţimi
compacte disjuncte ale lui X, deci, conform presupunerii, ∃D1 , D2 ∈ τ , x ∈
D1 , y ∈ D2 , D1 ∩ D2 = ∅, ceea ce arată că (X, τ ) este T2 .

2.126. Fie (X, τ ) un spaţiu T3 şi A o submulţime compactă a sa. Arătaţi

138

că ∀D ∈ τ , D ⊇ A, ∃F ı̂nchisă ı̂ncât A ⊆ F ⊆ D (prin urmare, ı̂ntr-un spaţiu

T3 , putem intercala (ı̂n sensul incluziunii) o mulţime ı̂nchisă ı̂ntre un compact
şi un deschis care ı̂l conţine).
Rezolvare. Conform Teoremei... de caracterizare a spaţiilor T3 , ı̂ntrucât
A ⊆ D, rezultă că ∀a ∈ A, ∃Da ∈ τ ı̂ncât {a} ⊆ Da ⊆ Da ⊆ D.
Prin urmare, A = ∪ {a} ⊆ ∪ Da şi cum A este compactă iar Da ∈ τ ,
a∈A a∈A
p
∀a ∈ A, rezultă că A ⊆ ∪ Dai , a1 , ..., ap ∈ A. Deoarece ∀i = 1, p, Dai ⊆ D,
i=1
p
rezultă că ∪ Dai ⊆ D.
i=1
p
Fie F = ∪ Dai . Atunci F este ı̂nchisă şi A ⊆ F ⊆ D.
i=1

2.127. Arătaţi că aderenţa oricărei submulţimi compacte a unui spaţiu

T3 este compactă.
Rezolvare. Fie (X, τ ) un spaţiu T3 , A o submulţime compactă a sa şi fie
{Di }i∈I o acoperire cu deschişi a lui A. Deoarece A ⊆ A, rezultă că A ⊆ ∪ Di
i∈I
p not.
şi cum A este compactă, ∃i1 , ..., ip ∈ I ı̂ncât A ⊆ ∪ Dij = D.
j=1
Conform Problemei precedente, ∃F ı̂nchisă ı̂ncât A ⊆ F ⊆ D, de unde
p
A ⊆ F = F ⊆ D = ∪ Dij , ceea ce spune că am extras o subacoperire finită
j=1
pentru A.

2.128. Arătaţi printr-un exemplu că proprietatea de conexiune nu are

caracter ereditar.

Rezolvare. Evident, (Q, τu ) ⊂ (R, τu ), R = (−∞, ∞) este interval, deci

mulţime conexă, dar Q nu este interval, deci nu este mulţime conexă.

2.129. Arătaţi că spaţiul X = {a, b} pentru care mulţimile deschise sunt

∅, {a}, {a, b}, este conex.

Rezolvare. Evident, din ipoteză, τ = {∅, {a}, {a, b}}, deci X nu se poate
partiţiona ı̂n două mulţimi deschise nevide disjuncte.
 139

2.130. Arătaţi că orice spaţiu topologic cofinit (X, τcof ), unde X este

infinită, este conex.

Rezolvare. Presupunem, prin reducere la absurd, că (X, τcof ) nu este

conex. Prin urmare, ∃D1 , D2 ∈ τcof mulţimi nevide astfel ca ∅ = D1 ∩ D2 ,
de unde X = c∅ = cD1 ∪ cD2 . Întrucât cD1 , cD2 sunt finite, ar rezulta că X
este mulţime finită, ceea ce este fals.

2.131. Arătaţi că un spaţiu topologic format dintr-un singur punct este
conex.

Rezolvare. Fie X = {a} o mulţime ı̂nzestrată cu o topologie τ . Atunci,

ı̂n mod necesar, τ = {X, ∅}, deci X nu se poate partiţiona ı̂n două mulţimi
deschise nevide disjuncte.

2.132. Arătaţi că dacă (X, τ ) este un spaţiu topologic conex şi τ 0 este

o topologie pe X astfel ca τ 0  τ , atunci (X, τ 0 ) este de asemenea conex.

Rezolvare. Afirmaţia este imediată aplicând definiţiile.

2.133. Arătaţi că un spaţiu topologic (X, τ ) este conex dacă şi numai

dacă orice submulţime proprie a sa are frontiera nevidă.

Rezolvare. Necesitatea. Presupunem că (X, τ ) este conex şi fie A ( X,

A 6= ∅. Arătăm că F rA 6= ∅. Presupunem, prin reducere la absurd, că
◦ ◦ ◦ ◦
F rA = A \ A = ∅. Atunci A ⊆ A, de unde A ⊆ A ⊆ A ⊆ A, ceea ce
◦
ı̂nseamnă că A = A = A. Prin urmare, X = A ∪ cA şi A şi cA sunt simultan
deschise şi ı̂nchise. Aşadar, X se reprezintă ca reuniunea a două mulţimi
deschise, nevide şi disjuncte, ceea ce este fals.
Suficienţa. Presupunem, prin reducere la absurd, că X nu este conex,
deci există două mulţimi deschise, nevide şi disjuncte D1 şi D2 astfel ca
140

X = D1 ∪ D2 . D1 şi D2 sunt atunci simultan şi mulţimi ı̂nchise. Atunci

◦
F rD1 = D1 \ D1 = ∅, ceea ce este fals.

2.134. Arătaţi că dacă un spaţiu topologic (X, τ ) conţine o mulţime

densă conexă, atunci spaţiul X este conex.

Rezolvare. Afirmaţia este imediată, ţinând seama de proprietatea con-

form căreia, aderenţa oricărei mulţimi conexe este de asemenea conexă.

2.135. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi A, B ⊆ (X, τ ) două mulţimi

conexe astfel ı̂ncât Ā ∩ B 6= ∅. Arătaţi că mulţimea A ∪ B e conexă.

Rezolvare. Presupunem, prin reducere la absurd că A∪B este neconexă,
deci există două mulţimi nevide D1 , D2 ⊆ X astfel ı̂ncât (A ∪ B) ∩ D1 6= ∅
şi (A ∪ B) ∩ D2 6= ∅, (A ∪ B) ∩ D1 ∩ D2 = ∅, (A ∪ B) ⊆ D1 ∪ D2 . Atunci
(A ∪ B) ∩ D1 = (A ∩ D1 ) ∪ (B ∩ D1 ) 6= ∅, (A ∪ B) ∩ D2 = (A ∩ D2 ) ∪
(B ∩ D2 ) 6= ∅, (A ∪ B) ∩ D1 ∩ D2 = (A ∩ D1 ∩ D2 ) ∪ (B ∩ D1 ∩ D2 ) = ∅, de
unde A ∩ D1 ∩ D2 = ∅ şi B ∩ D1 ∩ D2 = ∅. Din faptul că A ∪ B ⊆ D1 ∪ D2
rezultă că A ⊆ D1 ∪ D2 şi B ⊆ D1 ∪ D2 . Cum mulţimea A este conexă
obţinem că A ⊆ (D1 ∪ D2 ) , D1 , D2 6= ∅, deschise ı̂n X, cu A ∩ D1 ∩ D2 = ∅.
Atunci avem fie A ∩ D1 = ∅, fie A ∩ D2 = ∅. Pentru a face o alegere
presupunem că A ∩ D1 = ∅, de unde rezultă că B ∩ D1 6= ∅. Dar B este
conexă, B ⊆ D1 ∪ D2 şi B ∩ D1 ∩ D2 = ∅, de unde rezultă că B ∩ D2 = ∅.
Din A ⊆ D1 ∪ D2 şi A ∩ D1 = ∅, rezultă că A ⊆ D2 . Analog B ⊆ D1 .
Deoarece Ā ∩ B 6= ∅, ∃x ∈ Ā ∩ B, deci x ∈ Ā şi x ∈ B. Prin urmare,
(∀)V o vecinătate a lui x, V ∩ A 6= ∅. Din faptul că x ∈ B şi B ⊆ D1 ,
rezultă că x ∈ D1 . Deoarece mulţimea D1 este deschisă şi x ∈ D1 , rezultă
că D1 ∈ V(x). Aşadar, A ∩ D1 6= ∅, ceea ce este absurd. Presupunerea este
falsă şi prin urmare mulţimea A ∪ B este conexă.

2.136. Arătaţi că ı̂n (R, τu ), mulţimea A = {(x, y); x2 +y 2 < 4, y 6= x+1}

nu este conexă.
 141

Rezolvare. Fie D1 = {(x, y); x2 +y 2 < 4 < x+1}, D2 = {(x, y); x2 +y 2 <
4, y > x + 1}. Evident, A = D1 ∪ D2 , D1 şi D2 sunt deschise şi nevide şi
A ∩ D1 ∩ D2 = ∅, ceea ce arată că mulţimea A nu este convexă.

2.137. Arătaţi că dacă A şi B sunt două mulţimi ı̂nchise dintr-un spaţiu

topologic (X, τ ) astfel ca A ∪ B şi A ∩ B să fie conexe, atunci A şi B sunt
conexe. Este necesară ipoteza ca mulţimile să fie ı̂nchise?

Rezolvare. Să presupunem, prin reducere la absurd, că A este neconexă

sau B este neconexă şi, pentru a face o alegere, să presupunem că A este
neconexă. Există, atunci, ı̂n (A, τA ) mulţimi ı̂nchise F1 , F2 nevide, disjuncte
ı̂ncât A = F1 ∪ F2 . Deoarece A este ı̂nchisă din ipoteză, rezultă că F1 , F2
sunt ı̂nchise ı̂n τ . Evident, A ∩ B = (F1 ∩ B) ∪ (F2 ∩ B). Deoarece A ∩ B este
conexă, rezultă că una dintre mulţimile F1 ∩B sau F2 ∩B este ∅. Presupunem,
de exemplu, că F1 ∩ B = ∅. Atunci A ∩ B = F2 ∩ B şi A ∪ B = F1 ∪ (F2 ∪ B).
Astfel, A ∪ B este reuniune de mulţimi ı̂nchise, nevide, cu F1 ∩ (F2 ∪ B) = ∅,
deci A ∪ B ar fi neconexă, ceea ce este fals. În consecinţă, A este conexă şi
analog se arată că B este conexă.
Observaţie. În (R, τu ), fie A = [0, 1) ∪ [2, 3] şi B = [1, 3]. Atunci
A ∩ B = [2, 3] şi A ∪ B = [0, 3] sunt conexe, dar A nu este conexă. În
consecinţă, ipoteza asupra mulţimilor A şi B de a fi ı̂nchise este necesară.
142

2.138. Considerăm două spaţii topologice (X1 , τ1 ), (X2 , τ2 ) şi o funcţie

f : (X1 , τ1 ) → (X2 , τ2 ) cu proprietatea lui Darboux. Arătaţi că, dacă (X2 , τ2 )

este T1 , atunci pentru orice mulţime conexă A ⊆ (X1 , τ1 ), are loc f (A) ⊆
f (A).
Rezolvare. Să arătăm deci că f (A) ⊆ f (A). Pentru aceasta, fie y ∈
f (A), oarecare. ∃x ∈ A astfel ca y = f (x). Dacă x ∈ A, atunci y ∈ f (A) ⊆
f (A), de unde concluzia.
Să presupunem acum că x ∈ A\A. Atunci A ⊆ A∪{x} ⊆ A şi cum A este
conexă şi deci şi A este conexă, conform Propoziţiei ..., rezultă că mulţimea
A ∪ {x} este conexă. Conform presupunerii, atunci mulţimea f (A ∪ {x}) =
{y} ∪ f (A) este conexă. Dacă, prin reducere la absurd, y ∈ / f (A), atunci
∃D ∈ τ cu y ∈ D ı̂ncât D ∩ f (A) = ∅.
Atunci [{y} ∪ f (A)] ∩ D = {y}, ceea ce ı̂nseamnă că mulţimea {y} este
deschisă ı̂n {y} ∪ f (A). Deoarece (X2 , τ2 ) este T1 , rezultă că mulţimea {y}
este şi ı̂nchisă ı̂n {y} ∪ f (A). Prin urmare, {y} este simultan deschisă şi
ı̂nchisă ı̂n {y} ∪ f (A) conexă, ceea ce este absurd. În consecinţă, y ∈ f (A).

2.139. Arătaţi că un spaţiu metric (X, d) este conex dacă şi numai dacă

orice funcţie continuă f : X → {0, 1} este constantă.

Rezolvare. Necesitatea. Cum X este conex şi f este continuă pe X,
rezultă că f (X) este conexă. Dar f (X) ⊂ R, de unde rezultă că f (X) este
interval şi cum f (X) ⊆ {0, 1} rezultă că f (X) este interval degenerat, adică
f (X) = {0} sau f (X) = {1}. Prin urmare, pentru orice x ∈ X, f (x) − 0 sau
f (x) − 1, deci rezultă că f este constantă.
Suficienţa. Reciproc, presupunem prin reducere la absurd că (X, d) este
neconex. Rezultă că (∃)D1 , D2 mulţimi deschise, nevide, D1 6= ∅, D2 6= ∅,
D1 ∩ D2 = ∅ astfel ı̂ncât D1 ∩ D2 = X.
0, x ∈ D1
Fie f : X −→ {0, 1}, unde f (x) =
1, x ∈ D2 .
Arătăm că f este continuă pe X (f (x) =constantă, (∀)x ∈ X).
(Rezultă atunci conform ipotezei că f (x) = 0 sau f (x) = 1, (∀)x ∈ X,
contradicţie. Prin urmare, presupunerea este falsă, deci (X, d) este conex).
Fie x0 ∈ X oarecare.
 143

Arătăm că f este continuă ı̂n x0 ∈ X, echivalent, (∀)(xn ) ⊂ X, xn → x0

să rezulte că f (xn ) → f (x0 ).
• Dacă x0 ∈ D1 deschisă, rezultă că D1 ∈ V (x0 ) şi cum xn → x0 (∃)n1 ∈
N astfel ı̂ncât (∀)n ≥ n1 , xn ∈ D1 şi f (xn ) = 0 → 0 = f (x0 ).
• Dacă x0 ∈ D2 deschisă, rezultă că D2 ∈ V (x0 ) şi cum xn → x0 (∃)n2 ∈
N astfel ı̂ncât (∀)n ≥ n2 , xn ∈ D2 şi f (xn ) = 1 → 1 = f (x0 ).
Deci, f continuă pe X.

2.140. Arătaţi că dacă (X, d) este un spaţiu metric şi orice funcţie con-

tinuă f : X → R posedă cel puţin un punct fix, atunci (X, d) este conex.
Rezolvare. Presupunem prin reducere la absurd că (∃)D1 , D2 două
mulţimi deschise şi nevide, D1 ∩ D2 = ∅ astfel ı̂ncât D1 ∪ D 2 = X. Fie
α2 , x ∈ D1
α1 ∈ D1 , α2 ∈ D2 arbitrare, fixate. Fie f : X → R, f (x) =
α1 , x ∈ D2
Arătăm că f este continuă pe X, adică (∀)x0 ∈ X, f este continuă ı̂n
X0 . Aceasta ı̂nseamnă echivalent, să arătăm că (∀)x0 ∈ X, (∀)(xn )n ⊂ X,
xn → x0 să rezulte că f (xn ) → f (x0 ). Să considerăm (∀) (xn )n ⊂ X, cuxn →
x0 , x0 ∈ X = D1 ∪ D2 . Deoarece x0 ∈ D1 ∪ D2 şi D1 ∩ D2 = ∅, rezultă că sau
x0 ∈ D1 , sau x0 ∈ D2 .
• Dacă x0 ∈ D1 , atunci D1 ∈ V (x0 ) . Dar xn → x0 , de unde rezultă că
(∃)n0 ∈ N astfel ı̂ncât (∀)n ≥ n0 , xn ∈ D1 , de unde f (xn ) = α2 −→ α2 =
f (x0 ).
• Dacă x0 ∈ D2 , atunci D2 ∈ V (x0 ). Dar xn → x0 , de unde rezultă că
(∃)n1 ∈ N astfel ı̂ncât (∀)n ≥ n1 , xn ∈ D2 , de unde f (xn ) = α1 → α1 =
f (x0 ).
Rezultă că (∀)x0 ∈ X, f este continuă ı̂n x0 . Deci, f este continuă pe X
de unde obţinem, conform ipotezei, că există β ∈ X astfel ı̂ncât f (β) − β.
Dar β − D1 ∪ D2 şi cum D1 ∩ D2 = ∅, rezultă că β ∈ D1 sau β ∈ D2 .
• Dacă β ∈ D1 rezultă că f (β) = α2 = β ∈ D1 , adică α2 ∈ D1 , ceea ce
este absurd deoarece α2 ∈ D2 , D1 ∩ D2 = ∅.
• Dacă β ∈ D2 rezultă că f (β) = α1 = β ∈ D2 , adică α1 ∈ D2 , ceea ce
este absurd deoarece α1 ∈ D1 , D1 ∩ D2 = ∅.
Prin urmare, (X, d) este conex.

2.141. Arătaţi că o condiţie necesară şi suficientă ca un spaţiu topologic

144

(X, τ ) să fie conex este ca orice funcţie continuă f : (X, τ ) → (R, τu ) care are
o mulţime cel mult numărabilă de valori să fie constantă.
Rezolvare. Necesitatea. Dacă (X, τ ) este conex şi f : X → R este
continuă, atunci f (X) este conexă, deci un interval. Întrucât f (X) este cel
mult numărabilă, rezultă că se reduce la un punct, deci f este constantă.
Suficienţa. Dacă presupunem, prin reducere la absurd, că (X, τ ) este
neconex iar D1 , D2 ∈ τ sunt mulţiminevide, disjuncte, ı̂ncât X = D1 ∪ D2 ,
0, x ∈ D1
atunci funcţia f : X → R, f (x) = este continuă şi ia exact
1, x ∈ D2
două valori, contrazicând astfel ipoteza. Prin urmare, (X, τ ) este conex.

2.142. Considerăm topologiile superioară τ+ şi inferioară τ− pe R. Arătaţi

că, ı̂n spaţiile topologice (R, τ+ ), (R, τ− ), orice mulţime A ⊆ R este conexă.

Rezolvare. τ+ = {∅} ∪ {R} ∪ {(a, +∞)}, τ− = {∅} ∪ {R} ∪ {(−∞, a); a ∈

R}. Să presupunem, prin reducere la absurd, că ∃A ⊆ (R, τ+ ) neconexă, deci
∃D1 , D2 ∈ τ+ ı̂ncât D1 ∩ A 6= ∅, D2 ∩ A 6= ∅, A ⊆ D1 ∪ D2 , A ∩ D1 ∩ D2 = ∅.
Fixăm x1 ∈ A ∩ D1 şi x2 ∈ A ∩ D2 şi să presupunem că, de exemplu, x1 < x2 .
Întrucât x1 ∈ D1 şi D1 ∈ τ+ , ∃c1 < x1 ı̂ncât (C1 , +∞) ⊆ D1 . Analog,
∃c2 < x2 ı̂ncât (c2 , +∞) ⊆ D2 . Prin urmare, x2 ∈ A ∩ (c1 , +∞) ∩ (c2 , +∞) ⊆
A ∩ D1 ∩ D2 deci A ∩ D1 ∩ D2 6= ∅, ceea ce este fals.
Prin urmare, A este conexă ı̂n τ+ şi se arată analog că este conexă şi ı̂n
τ− .

x+y
2.143. Arătaţi că arctgx+arctgy =arctg 1−xy , ∀x, y ∈ R, cu xy < 1.

Rezolvare. Fie A2 = {(x, y) ∈ R2 ; xy < 1}.

x+1 x+y x+y
Pentru (x, y) ∈ A2 , avem tg(arctgx+arctgy) = 1−xy , tg(arctg 1−xy = 1−xy ,
x+y
deci ∃k ∈ Z astfel ı̂ncât arctgx+arctgy =arctg 1−xy + kπ.
x+y
Prin urmare, funcţia continuă F : A2 → R, F (x, y) =arctgx+arctgy−arctg 1−xy
are valori ı̂n mulţimea {kπ; k ∈ Z}. Dar F (A2 ) fiind conexă (deoarece A este
conexă), rezultă că F (A2 ) =ct.= c.
Întrucât (0, 0) ∈ A2 , F (0, 0) = 0, deci c = 0, de unde F (x, y) = 0,
∀(x, y) ∈ A2 .
 145

2.144. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi C o mulţime nevidă, oarecare,

din X. Arătaţi că mulţimea C este conexă dacă şi numai dacă ∀M, N ⊆ X,
M 6= ∅, N 6= ∅, M, N ∈ τ astfel ca C ⊆ M ∪ N , C ∩ M 6= ∅ şi C ∩ N 6= ∅,
rezultă că C ∩ M ∩ N 6= ∅.
Rezolvare. Necesitatea. Presupunem că C este conexă şi fie mulţimile M
şi N ca ı̂n enunţ. Atunci M1 = M ∩ C ∈ τC , N1 = N ∩ C ∈ τC , C = M1 ∪ N1
şi atunci, ı̂ntrucât C este conexă, rezultă că M1 ∩ N1 = M ∩ N ∩ C 6= ∅.
Suficienţa. Să presupunem, prin reducere la absurd, că C nu este conexă,
deci ∃M1 , N1 ∈ τC , M1 , N1 6= ∅, M1 ∩ N1 = ∅ ı̂ncât C = M1 ∪ N1 . Întrucât
M1 , N1 ∈ τc , ∃M, M ∈ τ ı̂ncât M1 = M ∩C, N1 = N ∩C. Evident, mulţimile
M, N satisfac M 6= ∅, N 6= ∅, M, N ∈ τ , C ∩ M 6= ∅, C ∩ N 6= ∅ şi, ı̂ntrucât
C = M1 ∪ N1 = (M ∩ C) ∪ (N ∩ C) = C ∩ (M ∪ N ), are loc şi C ⊆ M ∪ N .
În consecinţă, conform presupunerii, C ∩ M ∩ N 6= ∅, adică M1 ∩ N1 6= ∅,
ceea ce este fals.

2.145. Arătaţi că ı̂n (R, τu ), mulţimea K = {(x, y) ∈ R2 ; (x2 + y 2 )2 =

2(x2 − y 2 )} este compactă.

2.146. Cercetaţi dacă un spaţiu liniar normat X 6= {θ} (θ fiind originea

sa) este compact.

2.147. Arătaţi că ı̂n (R2 , τu ), mulţimea A = {(x, y) ∈ R2 ; (x, y) =

(arctgt, ln(1 + t2 )), t ∈ [−1, 1]} este compactă şi conexă.

2.148. Arătaţi că ı̂n (R2 , τu ), mulţimea A = {(x, y) ∈ R2 ; (x−1)2 +y 2 ≤

1} ∪ {(x, y) ∈ R2 ; (x + 1)2 + y 2 ≤ 1} este conexă.

2.149. Arătaţi că un spaţiu metric (X, d) este conex dacă şi numai
146

dacă pentru orice două mulţimi ı̂nchise, nevide, A, B ⊆ (X, d), are loc {x ∈
6 ∅.
X; d(x, A) = d(x, B)} =
 147

Probleme propuse
1. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic şi fie A ⊆ X. Arătaţi că familia de părţi
τ ∗ = {G ∪ (A ∩ H); G, H ∈ τ } este o topologie pe X (aceasta arată că orice
topologie pe un spaţiu X induce, la rândul său, o altă topologie).
2. Fie X o mulţime nenumărabilă şi fie ∞ un punct fixat ı̂n X. Arătaţi că
τ = {D ⊆ X; ∞ ∈ / D} ∪ {D ⊆ X; ∞ ∈ D şi cD este finită} este o topologie
pe X (numită topologie Fort).
3. Fie τ = {∅} ∪ {A ⊆ R; ∀p ∈ A, ∃a, b ∈ R astfel ı̂ncât p ∈ [a, b) ⊆ A}.
Arătaţi că τ este o topologie pe R.
Aceeaşi problemă pentru τ = {∅} ∪ {A ⊆ R; ∀p ∈ A, ∃a, b ∈ R ı̂ncât
p ∈ (a, b] ⊆ A}.
4. Arătaţi că τ = {∅} ∪ {R} ∪ {(−∞, a); a ∈ R} este o topologie pe R.
Aceeaşi problemă pentru τ = {∅} ∪ {R} ∪ {(a, +∞); a ∈ R}.
5. Arătaţi că τ = {∅} ∪ {N} ∪ {{1, 2, ..., n}n∈N∗ } este o topologie pe N.
6. Arătaţi că τ = {∅} ∪ {{z + 2n; n ∈ Z}z∈Z } este o topologie pe Z.
7. Arătaţi că N ı̂nzestrată cu topologia cofinită nu este un spaţiu topologic
metrizabil.
8. Arătaţi că dacă F este o mulţime ı̂nchisă dintr-un spaţiu topologic
(X, τ ) iar x ∈
/ F , atunci există D ∈ τ ı̂ncât x ∈ D ⊆ cF .
9. Fie (X, τ ) şi (Y, σ) două spaţii topologice şi fie B o bază pentru τ .
Arătaţi că dacă f : X → Y este o aplicaţie ı̂ncât familia {f (B); B ∈ B} este
o bază pentru σ, atunci f este deschisă.
10. Fie X = {a, b, c, d, e} şi τ = {∅, X, {a}, {a, b}, {a, c, d}, {a, b, c, d}, {a, b, e}}.
(i) Arătaţi că τ este o topologie pe X;
(ii) Aflaţi F, clasa mulţimilor ı̂nchise din X;
◦
(iii) Fie A = {a, b, c}. Aflaţi A, A, A0 şi F rA ∈ (X, τ );
(iv) Scrieţi V(a), sistemul vecinătăţilor punctului a ı̂n raport cu τ .
11. Fie X = {a, b, c, d} şi τ = {X, ∅, {a, b}, {b, c}, {b}, {a, b, c}, {b, c, d}}.
(i) Arătaţi că τ este o topologie pe X;
(ii) Aflaţi F, clasa paărţilor ı̂nchise din X;
◦
(iii) Fie A = {b, c, d}. Aflaţi A, A, A0 , F rA ı̂n (X, τ );
(iv) Scrieţi V(b), sistemul vecinătăţilor punctului b ı̂n (X, τ );
148

(v) Fie Y = {a, b, c}. Aflaţi topologia τ ∗ indusă de τ pe Y . Scrieţi apoi

◦
pentru mulţimea A = {b, c}, A, A, A0 şi F rA ı̂n (Y, τ ∗ ).
12. (i) Arătaţi că dacă X este o mulţime numărabilă iar τ0 este topologia
discretă pe X, atunci (X, τ0 ) este spaţiu separabil;
(ii) Arătaţi că dacă X este o mulţime nenumărabilă iar τ0 este topologia
discretă pe X, atunci (X, τ0 ) nu este spaţiu separabil.
13. Fie spaţiul topologic (N, τ ), unde τ = {∅} ∪ {An }n≥1 , unde An =
{n, n + 1, ..., }, ∀n ≥ 1. Aflaţi A0 ı̂n fiecare dintre cazurile următoare:
(i) A este o submulţime infinită a lui N;
(ii) A este o submulţime finită a lui N şi A 6= {1};
(iii) A = {1}.
14. Arătaţi că dacă X este o mulţime nevidă, oarecare iar τ este topologia
cofinită (respectiv, topologia conumărabilă) pe X, atunci (X, τ ) este T0 .
15. (i) Arătaţi că dacă X este o mulţime infinită, iar τ este topologia
cofinită pe X, atunci (X, τ ) este spaţiu T1 ;
(ii) Arătaţi că dacă X este o mulţime nenumărabilă, iar τ este topologia
conumărabilă pe X, atunci (X, τ ) este T1 .
16. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic, unde τ = {A ⊆ X; x0 ∈ A} ∪ {∅}
(x0 ∈ X fiind un punct arbitrar, fixat din X). Arătaţi că (X, τ ) un spaţiu
T1 .
17. Fie (R, τ ), unde τ = {R, ∅} ∪ {(a, ∞); a ∈ R}. Arătaţi că (R, τ ) este
spaţiu T0 , dar nu este spaţiu T1 .
18. Fie (X, τ ) un spaţiu T1 . Arătaţi că dacă τ este ı̂nchisă la intersecţii
(oarecare), atunci τ este topologia discretă pe X.
19. Fie (X, τ ) un spaţiu T1 şi U(x) un sistem fundamental de vecinătăţi
pentru un punct x ∈ X arbitrar, fixat. Arătaţi că pentru orice y 6= x, există
U ∈ U(x) ı̂ncât y ∈
/ U.
20. Arătaţi că dacă X este o mulţime finită, atunci (X, τ ) este T1 dacă
şi numai dacă τ este topologia discretă.
21. Arătaţi că orice spaţiu topologic (X, {X, ∅}) nu este T2 .
22. (i) Arătaţi că dacă X este infinită, iar τ este topologia cofinită pe X,
atunci (X, τ ) nu este T2 ;
 149

(ii) Arătaţi că dacă X este finită, iar τ este topologia cofinită pe X, atunci
(X, τ ) este T2 .
23. Arătaţi că (X, τ ), unde τ = {∅} ∪ {A ⊆ X; x0 ∈ A} (x0 ∈ X fiind
arbitrar, fixat) nu este spaţiu T2 .
24. Arătaţi că (X, τ ), unde τ = {X} ∪ {A ⊆ X; x0 ∈
/ A} (x0 ∈ X fiind
arbitrar, fixat) nu este spaţiu T2 .
25. Fie (X, τ ) de la Problema 10. Cercetaţi dacă este spaţiu T0 , T1 , T2 .
26. Fie (X, τ ) de la Problema 11. Cercetaţi dacă este spaţiu T3 , T4 .
27. Arătaţi că dacă (X, τ ) şi (Y, σ) sunt două spaţii topologice, atunci
spaţiul topologic produs (X × Y, τ × σ) satisface axioma C2 dacă şi numai
dacă şi numai dacă (X, τ ) şi (Y, σ) posedă aceeaşi proprietate.
28. Arătaţi că dacă (X, τ ) şi (Y, σ) sunt două spaţii topologice, atunci
spaţiul topologic produs (X × Y, τ × σ) este spaţiu T0 (T1 respectiv T2 ) dacă
şi numai dacă (X, τ ) şi (Y, σ) posedă aceeaşi proprietate.
29. Arătaţi că produsul al două topologii discrete este topologia discretă.
30. Arătaţi că ı̂ntr-un spaţiu topologic separat T1 , dacă x ∈ X este
punct de acumulare al unei mulţimi A ⊆ X, atunci orice mulţime deschisă
ce conţine pe x conţine o infinitate de puncte din A (prin urmare, ı̂ntr-un
spaţiu T1 mulţimile finite nu au puncte de acumulare).
31. Arătaţi că dacă n ∈ N∗ , n ≥ 2, atunci spaţiile Rn şi R nu sunt
homeomorfe.
32. Arătaţi că (X, τ ), unde τ = {X} ∪ {D ⊆ X; x0 ∈
/ D} (x0 ∈ X fiind
arbitrar, fixat) este spaţiu compact.
33. Fie X o mulţime nenumărabilă şi τ , topologia Fort pe X. Arătaţi că
spaţiul (X, τ ) este compact.
34. Fie A o submulţime a unui spaţiu topologic (X, τ ). Arătaţi că dacă A
este conexă, atunci A nu poate fi reuniunea a două mulţimi M şi N nevide,
ı̂ncât M ∩ N = ∅.
35. Fie (X, τ ), (Y, σ) două spaţii topologice. Arătaţi că:
i) Dacă x ∈ X este arbitrar iar (Y, σ) este spaţiu conex, atunci {x} × Y
este de asemenea spaţiu conex;
ii) Fie A X, B Y , mulţimi oarecare, nevide. Dacă X şi Y sunt
mulţimi conexe, atunci (X × Y )\(A × B) este de asemenea spaţiu conex.
150

36. Arătaţi că dacă o mulţime nevidă, arbitrară X se ı̂nzestrează cu

topologia cofinită (respectiv, topologia conumărabilă), atunci ∀x ∈ X, ∩ D =
D∈τ,x∈D
{x}.
37. Fie X = {a, b, c}, τ = {∅, X, {b}, {b, c}}, τ2 = {∅, X, {b}, {a, c}}.
Găsiţi cea mai mică (ı̂n sensul incluziunii) topologie care conţine τ1 şi τ2 şi,
respectiv, cea mai mare (ı̂n sensul incluziunii) topologie care să fie conţinută
ı̂n τ1 şi τ2 .
38. Arătaţi că dacă X = {a, b, c, d} şi τ = {∅, X, {a}, {b}, {a, b}, {c, d}, {a, c, d}, {b, c, d}}
iar B = {{a}, {b}, {c, d}}, atunci τ este topologie pe X iar B este bază pentru
τ.
39. Arătaţi că ı̂n (R, τ ), B = {(a, b); a, b ∈ R} este bază pentru τu .
40. Arătaţi că proprietatea unui spaţiu topologic de a fi metrizabil este
ereditară.
41. Fie (Xi , τi )i∈I o familie de spaţii topologice şi fie (X, τ ) spaţiul topo-
logic produs. Arătaţi că (X, τ ) este separat Hausdorff dacă şi numai dacă
pentru orice i ∈ I, (Xi , τi ) are aceeaşi proprietate.
Anexă
Fundamente de teoria spaţiilor
metrice

În această anexă, prezentăm principalele elemente de teoria spaţiilor metrice.

A.1. Elemente de bază din teoria mulţimilor

Printr-o mulţime X, vom ı̂nţelege o colecţie (un ansamblu, un set) de obiecte
distincte (elementele mulţimii), bine determinată şi considerată ca o entitate.
∅ desemnează mulţimea vidă, deci care nu are nici un element. În cele
ce urmează, vom presupune că mulţimea arbitrară X (spaţiul ı̂n care se
operează) este nevidă, deci conţine măcar un element.
Vom desemna prin N, mulţimea numerelor naturale {0, 1, 2, 3, ...}, prin
Z, mulţimea numerelor ı̂ntregi {..., −3, −2, −1, 0, 1, 2, 3...}, prin Q, mulţimea
numerelor raţionale (cu zecimale periodice, alcătuite din fracţii pq , unde p şi
q sunt ı̂ntregi, iar q este nenul), prin R\Q, mulţimea numerelor iraţionale
√ √ (ale
căror dezvoltări zecimale nu repetă niciodată acelaşi bloc de cifre: 2, 3, e, π
etc.), prin R, mulţimea numerelor reale, adică atât raţionale, cât şi iraţionale.
Toate aceste numere reprezintă ı̂nsuşiri ale lumii ı̂nconjurătoare, reflectă re-
alitatea, dar nu sunt parte a ei. Timp de secole, un număr care părea să nu
existe şi care continua √ să apară frecvent ı̂n calcule, intrigându-i pe matem-
aticieni, a fost i, adică −1, aşa numitul ”număr imposibil” sau ”imaginar”,
care provine din ı̂ncercarea de a rezolva o ecuaţie de tipul x2 = −1. Acest
număr a schimbat complet faţa matematicii, conducând la necesitatea de a
opera cu numere complexe, adică de forma a+bi, unde a, b sunt numere reale,
numite partea reală, respectiv, partea imaginară. Mulţimea acestor numere

151
152

se notează prin C, mulţimea numerelor complexe. √

Dacă z = a + bi este un număr complex, |z| = a2 + b2 desemnează
modulul său.
În 1673, John Wallis a inventat o modalitate simpla de a reprezenta
geometric numerele imaginare, ca puncte ı̂ntr-un plan. El a pornit de la
reprezentarea uzuală a numerelor reale pe o dreaptă (dreapta reală), cu nu-
merele pozitive la stânga şi cele negative la stânga.

Fig. 1

Apoi a introdus o altă dreaptă, perpendiculară pe aceasta, cu punctul

comun originea 0 şi de-a lungul acestei noi drepte a plasat numerele imag-
inare. Astfel, a apărut sistemul axelor de coordonate, ı̂n care numerele reale
alcătuiesc una din axe, axa Ox, iar numerele imaginare, cealaltă axă, Oy.
Restul planului corespunde numerelor complexe. Astfel, planul complex ex-
tinde dreapta reală şi oferă o reprezentare geometrică numerelor complexe.

Fig. 2
 153

De asemenea, un număr complex z = a + bi poate fi descris prin forma

sa trigonometrică, astfel:
z = r(cos t + i sin t) (vezi figura alăturată)

Fig. 3

Din punct de vedere algebric, ı̂n 1837, William Rowan Hamilton a definit,
alternativ, numerele complexe ca perechi (a, b) de numere reale, cu nişte
reguli specifice pentru adunarea şi ı̂nmulţirea perechilor:
(a, b) + (c, d) = (a + b, c + d)
(a, b) · (c, d) = (ac − bd, ad + bc).
Din această perspectivă, o pereche de forma (a, 0) se asimilează numărului
real a, iar perechea (0, 1) se asimilează lui i.
În prezent, numerele complexe şi analiza funcţiilor complexe reprezintă o
tehnică indispensabilă ı̂n numeroase domenii. De exemplu, intervin ı̂n studiul
mişcărilor oscilatorii ale unei clădiri ı̂n timpul unui cutremur, al vibraţiilor
autoturismului şi ı̂n transmiterea curentului electric alternativ. De aseme-
nea, determină stabilitatea stărilor staţionare ale sistemelor dinamice şi sunt
folosite ı̂n teoria controlului, care se ocupă cu metodele de stabilizare a sis-
temelor care altfel ar fi instabile. În plus, dezvoltarea unei teorii a funcţiilor
complexe a făcut posibilă evidenţierea unei legături cu ecuaţiile cu derivate
parţiale ale gravitaţiei, electricităţii, magnetismului şi ale unor anumite tipuri
de curgere fluidă ı̂n plan.

Fie A, B două mulţimi oarecare din spaţiul de bază X.

Spunem că mulţimea A este inclusă ı̂n mulţimea B (sau că mulţimea A
este submulţime a lui B) şi notăm aceasta prin A ⊂ B dacă orice element
154

x al lui A (notat x ∈ A) se află şi ı̂n mulţimea B. Dacă un element x nu

aparţine unei mulţimi A, notăm aceasta prin x ∈ / A.
Spunem că mulţimea A este submulţime proprie a lui B dacă A ⊂ B, A 6=
∅ şi A 6= B.
Simbolul ”∀” semnifică ”oricare”, ”∃”, ”există”, ”∃!”, ”există şi este
unic”, iar ”⇔”, ”dacă şi numai dacă”.
n! semnifică produsul 1 · 2 · ... · n, unde n ∈ N∗ .
Prin P(X) desemnăm familia tuturor submulţimilor (părţilor) mulţimii
X, iar prin P0 (X), familia tuturor submulţimilor nevide ale lui X.
De exemplu, dacă X = {1, 2, 3}, atunci P(X) = {∅, {1}, {2}, {3}, {1, 2},
{1, 3}, {2, 3}, {1, 2, 3}}.
Reuniunea mulţimilor A şi B este mulţimea A ∪ B = {x ∈ X; x ∈ A sau
x ∈ B}.
Intersecţia mulţimilor A şi B este mulţimea A ∩ B = {x ∈ X; x ∈ A şi
x ∈ B}.
Diferenţa mulţimilor A şi B este mulţimea A\B = {x ∈ X; x ∈ A şi
x∈ / B}.
Complementara mulţimii A este mulţimea cA = {x ∈ X; x ∈ / A}.
Produsul cartezian al mulţimilor A şi B este A × B = {(a, b); a ∈ A, b ∈
B}, unde (a, b) semnifică perechea formată din elementele a ∈ A şi b ∈ B (ı̂n
această ordine).
Dacă a, b ∈ R, definim următoarele mulţimi:
intervalul deschis (a, b) = {x ∈ R, a < x < b},
intervalul ı̂nchis [a, b] = {x ∈ R, a ≤ x ≤ b},
intervalul deschis ı̂n a şi ı̂nchis ı̂n b (a, b] = {x ∈ R, a < x ≤ b},
intervalul ı̂nchis ı̂n a şi deschis ı̂n b [a, b) = {x ∈ R, a ≤ x < b},
intervalul deschis (a, ∞) = {x ∈ R, a < x},
intervalul ı̂nchis [a, ∞) = {x ∈ R, a ≤ x},
intervalul deschis (−∞, a) = {x ∈ R, x < a},
intervalul ı̂nchis (−∞, a] = {x ∈ R, x ≤ a}, (−∞, ∞) = R.
 Prin modulul unui număr real x, notat |x|, ı̂nţelegem max{x, −x}(=
x, x ≥ 0
).
−x, x < 0
Dacă p ∈ N∗ , prin i = 1, p, vom ı̂nţelege i ∈ {1, 2, ..., p}.
Adjuncţionând mulţimii R a numerelor reale două noi ”numere”/puncte,
+∞ şi −∞, obţinem dreapta reală ı̂ncheiată, notată prin R. Apar astfel
ı̂n plus noi tipuri de intervale, conţinând unul sau ambele astfel de puncte:
 155

[a, +∞], [−∞, a], [−∞, +∞] = R.

Dacă A ⊂ R este o mulţime nevidă, atunci:
I) un număr α ∈ R este pentru mulţimea A:
i) majorant / minorant dacă α ≥ x (respectiv, α ≤ x), ∀x ∈ A.
ii) margine superioară ( sau supremum, notat sup A) / margine inferioară
( sau infimum, notat inf A) dacă α este cel mai mic majorant (respectiv, cel
mai mare minorant) pentru mulţimea A.
iii) maxim (notat max A) / minim (notat min A) dacă A admite supre-
mum, respectiv, infimum, şi acesta aparţine mulţimii.
II) mulţimea A este:
i) majorată / minorată dacă admite majoranţi (respectiv, minoranţi).
iii) mărginită dacă este simultan majorată şi minorată.
De exemplu, intervalul [2, 7] este mulţime mărginită deci atât majorată
cât şi minorată (sup A = 7 = max A, inf A = 2 = min A), intervalul (2, 7]
este mulţime mărginită deci atât majorată cât şi minorată (sup A = 7 =
max A, inf A = 2, min A nu există), intervalul (−∞, 6) este mulţime majo-
rată, dar care nu este minorată, N este mulţime minorata (de 0), dar care nu
este majorată, iar Z nu este nici majorată, nici minorată.

Propoziţie. Dacă A este o mulţime nevidă din R, atunci A admite

supremum / infimum dacă şi numai dacă este majorată / minorată. În plus,
marginea superioară / inferioară este unică.

Vom spune că o mulţime este finită dacă aceasta conţine un număr finit
de elemente.
Printr-o funcţie f : A → B (definită pe A şi luând valori ı̂n B), ı̂nţelegem
o aplicaţie (relaţie, lege sau corespondenţă) care face ca oricărui element din
A să-i corespundă un unic element din B : ∀x ∈ A, ∃!y = f (x) ∈ B. Uneori,
funcţia f se mai exprimă şi astfel: x → f (x).
x se numeşte argumentul funcţiei, A, domeniul de definiţie al lui f (mulţimea
ı̂n care f ia valori ), iar B, codomeniul lui f (mulţimea valorilor lui f ).
O funcţie care asociază:
i) unui element, o mulţime, se numeşte multifuncţie;
ii) unei mulţimi, un element, se numeşte funcţie de mulţime;
iii) unei mulţimi, tot o mulţime, se numeşte multifuncţie de mulţime.
Date fiind două funcţii oarecare f : A → B şi g : B → C, numim
compunerea lor, aplicaţia notată g ◦ f : A → C, definită prin relaţia (g ◦
f )(x) = g(f (x)), ∀x ∈ A.
156

Vom spune că funcţia f este crescătoare (respectiv, descrescătoare) dacă

valorile sale cresc (respectiv, descresc) odată cu creşterea argumentelor: ∀x1 ,
x2 ∈ A, cu x1 ≤ x2 , avem f (x1 ) ≤ f (x2 ) (respectiv, f (x1 ) ≥ f (x2 )).
De exemplu, un şir (xn )n∈N de elemente din spaţiul X este o funcţie
f : N → X, care asociază oricărui număr natural n ∈ N, un unic element
xn ∈ X, numit termenul general al şirului.
Dacă este satisfăcută următoarea condiţie: ∀y ∈ B, ∃!x ∈ A aşa ca y =
f (x) (oricare element din B este imaginea unui unic element din A), atunci
vom spune că funcţia f este bijectivă (o bijecţie sau aplicaţie biunivocă).
Dacă aplicaţia f : A → B este bijectivă, asociind oricărui element a ∈ A,
imaginea sa b = f (a) ∈ B, atunci aplicaţia f −1 : B → A care asociază
elementului b ∈ B de mai sus, elementul a ∈ A, prin relaţia f −1 (b) = a, se
numeşte inversa lui f. Are loc f −1 (f (x)) = x, ∀x ∈ A.

Spunem că:
i) două mulţimi A şi B sunt echipotente ( sau cardinal echivalente) dacă
există o bijecţie ı̂ntre ele (altfel spus, dacă sunt ”la fel de bogate ı̂n membri”);
ii) o mulţime A este numărabilă dacă A şi mulţimea N a numerelor natu-
rale sunt echipotente (altfel spus, elementele mulţimii A pot fi numărate, iar
acest proces continuă la infinit).
iii) o mulţime A este cel mult numărabilă dacă este finită sau numărabilă.
Numim cardinal ( notat cardA) clasa sau familia tuturor mulţimilor care
sunt echipotente cu o mulţime dată A. Dacă mulţimea este finită, cardinalul
său reprezintă numărul elementelor mulţimii.
Dacă două mulţimi sunt echipotente se mai spune că au acelaşi cardinal
sau ”au tot atâtea elemente”.
De exemplu, N, Z, Q, mulţimea numerelor pare, mulţimea numerelor im-
pare sunt mulţimi numărabile. Există şi mulţimi infinite care nu sunt numă-
rabile (numite nenumărabile), ca de exemplu R\Q, R etc.
Mulţimile numărabile şi cele nenumărabile sunt mulţimi infinite.
Cantor a notat cardN prin ℵ0 (alef-zero, alef fiind prima literă din alfa-
betul ebraic).
Unii ”infiniţi sunt mai mari” decât alţi infiniţi. cardR, cardinalul mulţimii
numerelor reale, se numeşte puterea continuului şi se notează prin c. De
asemenea, R\Q şi orice interval de forma [a, b] au cardinalul c.
În 1960 s-a demonstrat o relaţie remarcabilă ı̂ntre cele două tipuri de
infiniţi, şi anume că c = 2ℵ0 .
 157

Revenind la operaţii cu mulţimi, putem considera reuniunea / intersecţia

a trei mulţimi: A ∪ B ∪ C / A ∩ B ∩ C, apoi o reuniune / intersecţie finită
not. n not. n
de mulţimi: A1 ∪ A2 ∪ ... ∪ An = ∪ Ai / A1 ∩ A2 ∩ ... ∩ An = ∩ Ai .
i=1 i=1
Continuând procesul, putem vorbi de reuniuni / intersecţii numărabile de
not. ∞ not. ∞
mulţimi: A1 ∪ A2 ∪ ... ∪ An ∪ ... = ∪ An / A1 ∩ A2 ∩ ... ∩ An ∩ ... = ∩ An şi,
n=1 n=1
ı̂n final, de reuniuni / intersecţii oarecare de mulţimi: ∪ Ai / ∩ Ai , I fiind o
i∈I i∈I
mulţime infinită oarecare de indici.

Fig. 4

Definiţie. Fie f : X → Y o funcţie şi fie A ⊆ X, B ⊆ Y. Definim

mulţimile f (A) = {y ∈ Y ; ∃x ∈ A, y = f (x)} numită imaginea (sau imaginea
directă) a lui A prin f şi f −1 (B) = {x ∈ X; f (x) ∈ B} numită imaginea
reciprocă sau imaginea inversă sau contraimaginea lui B prin f.

Observaţie. Fie mulţimile X, Y, Z, A ⊆ X, B ⊆ Y, C ⊆ Z şi aplicaţiile

f : X → Y, g : Y → Z. Atunci:
i) f (f −1 (B)) ⊆ B cu egalitate dacă f este surjectivă;
ii) f −1 (f (A)) ⊇ A cu egalitate dacă f este injectivă;
iii) (g ◦ f )−1 (C) = f −1 (g −1 (C));
iv) f −1 (cB) = cf −1 (B);
v) Dacă f este injectivă, atunci f (cA) ⊆ cf (A);
vi) Dacă f este surjectivă, atunci f (cA) ⊇ cf (A);
vii) f −1 ( ∪ Bi ) = ∪ f −1 (Bi ), f −1 ( ∩ Bi ) = ∩ f −1 (Bi ), unde (Bi )i∈I ⊆ Y.
i∈I i∈I i∈I i∈I

Observaţie. Fie mulţimile X, Y 6= ∅, D ⊆ X, E ⊆ Y, (Ai )i∈I ⊆ P(X), (Bj )j∈J ⊆

P(Y ). Atunci:
158

i) ( ∪ Ai ) × E = ∪ (Ai × E), ( ∩ Ai ) × E = ∩ (Ai × E);

i∈I i∈I i∈I i∈I
ii) D × ( ∪ Bj ) = ∪ (D × Bj ), D × ( ∩ Bj ) = ∩ (D × Bj );
j∈J j∈J j∈J j∈J
iii) ( ∪ Ai ) × ( ∪ Bj ) = ∪ (Ai × Bj );
i∈I j∈J (i,j)∈I×J
iv) ( ∩ Ai ) × ( ∩ Bj ) = ∩ (Ai × Bj );
i∈I j∈J (i,j)∈I×J
v) ∩ (Ai × Bi ) = ( ∩ Ai ) × ( ∩ Bi );
i∈I i∈I i∈I
vi) ∪ (Ai × Bi ) ⊆ ( ∪ Ai ) × ( ∪ Bi ).
i∈I i∈I i∈I

Definiţie. Fie A, B două mulţimi nevide, oarecare.

i) O submulţime ρ a produsului cartezian A × B se numeşte relaţie ı̂ntre
elementele mulţimii A şi ale lui B. Notăm xρy dacă (x, y) ∈ ρ. Dacă A = B,
spunem că ρ este o relaţie pe A.
ii) O relaţie ρ pe mulţimea A se numeşte relaţie de echivalenţă dacă este
reflexivă (adică ∀x ∈ A, avem xρx), simetrică (adică ∀x, y ∈ A, dacă avem
xρy, atunci are loc şi yρx) şi tranzitivă (adică ∀x, y, z ∈ A, dacă avem xρy
şi yρz, atunci are loc şi xρz).
Dacă avem o relaţie ρ de echivalenţă pe mulţimea A, atunci pentru fiecare
element x ∈ A, definim x̂ = {y ∈ A; xρy}. Atunci familia A/ρ = {x̂; x ∈ A}
de părţi ale lui A este o partiţie a lui A şi se numeşte mulţimea cât (sau
factor ) a lui A prin ρ.
iii) O relaţie ρ pe mulţimea A se numeşte relaţie de ordine dacă este
reflexivă, antisimetrică (adică dacă xρy şi zρx, atunci x = y) şi tranzitivă.
În acest caz, perechea (A, ρ) se numeşte mulţime ordonată.
Dacă perechea (A, ρ) este o mulţime ordonată, spunem că două elemente
ale sale sunt comparabile dacă avem xρy sau yρx.
iv) O submulţime B a lui A se numeşte total ordonată dacă orice două
elemente ale sale sunt comparabile (ı̂n raport cu relaţia indusă de ρ pe B).

A.2. Spaţii metrice

În 1843, Hamilton a conceput o algebră nu ı̂n două dimensiuni, ca până
atunci, ci chiar ı̂n patru dimensiuni. El a introdus cuaternionii, a căror
mulţime se notează cu H şi care sunt numere hipercomplexe. Aceştia seamănă
cu numerele complexe, dar ı̂n loc de un singur număr i, există trei: i, j, k.
Un cuaternion e o combinaţie a acestora, de exemplu, 2 · 1 + 3i − 4j + 5k.
Astfel, ı̂n timp ce numerele complexe sunt bidimensionale, fiind alcătuite
 159

· 1 i j k
1 1 i j k
i i -1 k -j
j j -k -1 i
k k j -i -1
Fig. 5

din două cantităţi independente, 1 şi i, cuaternionii sunt cvadridimensionali,

fiind alcătuiţi din patru cantităţi independente 1, i, j, k. Legăturile dintre
i, j, k sunt următoarele: i2 = j 2 = k 2 = ijk = −1 şi se rezumă ı̂n următorul
tabel de ı̂nmulţire:
Deşi au fost ı̂nlocuiţi ı̂n majoritatea aplicaţiilor de vectori, cuaternionii
sunt folosiţi ı̂n continuare atât ı̂n matematica teoretică, cât şi ı̂n cea aplicată,
ı̂n special pentru calcule ce implică rotaţii tridimensionale.
Cuaternionii au condus rapid la descrierea matematică a vectorului: un
triplet (x, y, z) de numere reale, deschizând problematica spaţiilor n-dimensionale,
ale căror elemente sunt vectori n-dimensionali, de forma (x1 , x2 , ..., xn ), cu
x1 , x2 , ..., xn numere reale. Practic, dimensiunea unui spaţiu reprezintă atâtea
numere câte sunt necesare pentru a caracteriza un obiect din spaţiul respec-
tiv.
Matematica spaţiilor multidimensionale, aşa cum e concepută astăzi, gen-
eralizează evident spaţiile cu mai puţine dimensiuni. Astfel, orice punct din
plan (spaţiul bidimensional) este unic determinat prin cele două coordonate
ale sale - abscisă şi ordonată, iar orice punct din spaţiu (spaţiul tridimen-
sional) este unic determinat prin cele trei coordonate ale sale - abscisă, ordo-
nată şi cotă. În 1908, Hermann Minkowski a pus ı̂n evidenţă faptul că cele
trei coordonate ale spaţiului obişnuit, ı̂mpreună cu una suplimentară pen-
tru timp, formează un spaţiu-timp cvadridimensional. Un punct al său se
numeşte eveniment şi poate fi interpretat ca fiind o particulă punctiformă,
care ia fiinţă la un moment dat, apoi dispare. În ultimul timp, se consideră
că, de fapt, spaţiul şi timpul sunt dimensiuni ale conştiinţei.
Spaţiile cu mai multe dimensiuni ı̂şi găsesc aplicabilitatea ı̂n tot mai multe
domenii ı̂n zilele noastre: virusologii concep viruşii ca puncte ı̂ntr-un spaţiu
al secvenţelor de ADN care au sute de dimensiuni, adică genomul lor conţine
sute de baze ADN. Pentru a preciza poziţia scheletului uman este nevoie de
cel puţin o sută de variabile.
160

Fizicienii care lucrează ı̂n teoria stringurilor (corzilor) cred că univer-
sul nostru ar avea nu patru, ci zece dimensiuni. De altfel, o nouă teorie
a câştigat teren ı̂n ultimul timp, cea a universurilor multiple, aşa numita
teorie M (multiple dimensions theory), ı̂n unsprezece dimensiuni. Se con-
sideră că teoria M (al cărei nume provine de la Membrană şi a fost dat de
fizicianul Edward Witten) este ultima versiune a teoriei corzilor. Diferenţa
constă ı̂n presupunerea existenţei celei de-a unsprezecea dimensiuni, foarte
mică, aproape invizibilă. Astfel, ı̂n cadrul acestei teorii, corzile nu mai sunt
unidimensionale, ci bidimensionale - membrane, foarte mici ı̂n lăţime (10−20
mm.)

A.3. Spaţiul Rn
Fie R, mulţimea numerelor reale, iar n ∈ N∗ un număr natural fixat.
Prin definiţie, spaţiul Rn este produsul cartezian R × R × ... × R.
| {z }
n ori
Prin urmare, un element x ∈ Rn dacă şi numai dacă x = (x1 , x2 , ..., xn ),
unde xi ∈ R, ∀i = 1, n se numesc componentele lui x.
Elementele spaţiului Rn se numesc vectori.
Observăm următoarele:
Pentru n = 1, se obţine R1 = R, care reprezintă din punct de vedere
geometric punctele axei reale (dreapta reală);

Fig. 6

Pentru n = 2, se obţine R2 , care reprezintă mulţimea punctelor din plan

(raportat la un sistem ortogonal de axe) (planul)
 161

Fig. 7

corespondenţă biunivocă corespondenţă biunivocă −−→

x = (x1 , x2 )  P (x1 , x2 )  OP (vector
de poziţie);
Pentru n = 3, se obţine R3 , care reprezintă mulţimea punctelor din spaţiu
(raportat la un sistem triortogonal de axe ) (spaţiul)

Fig. 8

corespondenţă biunivocă corespondenţă biunivocă −→

x = (x1 , x2 , x3 )  P (x1 , x2 , x3 )  OP
(vector de poziţie).
Fie x, y ∈ Rn . Atunci x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ).

Egalitatea a doi vectori: x = y ⇔ xi = yi , ∀i = 1, n.

Vom defini ı̂n cele ce urmează suma (adunarea) vectorilor:
După cum este cunoscut, ı̂n R2 , adunarea a doi vectori x = (x1 , x2 ), y =
(y1 , y2 ) se face după regula paralelogramului, rezultând vectorul sumă, x+y =
(x1 + y1 , x2 + y2 ).
162

Fig. 9

După acelaşi model, se defineşte adunarea ı̂n Rn : ∀x = (x1 , x2 , ..., xn ), y =

(y1 , y2 , ..., yn ) ∈ Rn , definim suma vectorilor x şi y, ca fiind vectorul
(1) : x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn ) (se defineşte pe componente).
Înmulţirea cu scalari (reali): ∀x ∈ Rn , ∀λ ∈ R, definim
(2) λx = (λx1 , λx2 , ..., λxn ).
Teorema 1. Spaţiul Rn ı̂nzestrat cu operaţiile de adunare şi ı̂nmulţire
cu scalari are structură de spaţiu liniar (sau vectorial) real.
Verifică deci următoarele proprietăţi:
1) asociativitatea: x + (y + z) = (x + y) + z, ∀x, y, z ∈ Rn ;
2) existenţa elementului neutru: ∃0 = (0, 0, ..., 0) ∈ Rn (numit vectorul
nul sau originea spaţiului Rn ) astfel ı̂ncât ∀x ∈ Rn , x + 0 = 0 + x = x;
3) ∀x = (x1 , x2 , ..., xk ) ∈ Rn , ∃ − x = (−x1 , −x2 , ..., −xk ) ∈ Rn (numit
opusul lui x) astfel ı̂ncât x + (−x) = (−x) + x = 0;
4) comutativitatea: x + y = y + x, ∀x, y ∈ Rn .
5) λ(x + y) = λx + λy, ∀x, y ∈ Rn , ∀λ ∈ R;
6) (λ + µ)x = λx + µx, ∀x ∈ Rn , ∀λ, µ ∈ R;
7) λ(µx) = (λµ)x, ∀x ∈ Rn , ∀λ, µ ∈ R;
8) 1 · x = x, ∀x ∈ Rn
∀x, y ∈ Rn , x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ), introducem produsul
scalar al vectorilor x şi y, astfel:
X n
(x, y)(=< x, y >) = x1 y1 + x2 y2 + ... + xk yk = xi yi .
i=1
n n
Rezultă astfel aplicaţia < ·, · >: R XR → R.
 163

Teoremă. (proprietăţile fundamentale ale produsului scalar)

P1 < x, x >≥ 0, ∀x ∈ Rn ; < x, x >= 0 ⇔ x = 0 (pozitivitatea produsului
scalar );
P2 < x, y >=< y, x >, ∀x, y ∈ Rn (simetria);
P3 λ < x, y >=< λx, y >, ∀x, y ∈ Rn , ∀λ ∈ R (omogenitatea
ı̂n raport cu (prima) componentă);
P4 < x + y, z >=< x, z > + < y, z >, ∀x, y, z ∈ Rn (aditivitatea
ı̂n raport cu (prima) componentă).

Exemplu. După cum se cunoaşte, mulţimea tuturor stărilor posibile

ale unui proces dinamic se numeşte spaţiul fazelor. Fiecărei stări posibile a
sistemului ı̂i corespunde un unic punct ı̂n spaţiul fazelor.
De exemplu, pentru un sistem mecanic, spaţiul fazelor este o mulţime
ı̂n care fiecare element este dat de ansamblul poziţiilor şi vitezelor tuturor
punctelor sistemului.
În mecanica statistică, se numeşte fază, o stare microscopică a unui sistem
termodinamic, valabilă la un moment dat, caracterizată prin valorile coordo-
natelor şi ale impulsurilor canonice ale punctelor materiale care ı̂l alcătuiesc.
O imagine geometrică pentru un sistem cu n grade de libertate, se obţine
considerând coordonatele q1 , q2 , ...qn şi impulsurile p1 , p2 , ...pn , drept coordo-
natele unui punct ı̂ntr-un spaţiu 2n-dimensional, numit spaţiul fazelor, o fază
fiind reprezentată de un punct ı̂n spaţiul fazelor. Evoluţia ı̂n timp a sistemu-
lui (dependenţa de timp a coordonatelor şi a impulsurilor) urmăreşte o curbă
continuă, numită traiectoria punctului reprezentativ.

A.4. Spaţii metrice

A.4.1. Noţiuni introductive
Aşa cum am remarcat deja, distanţa euclidiană ı̂n Rn pemite stabilirea
distanţei relative dintre orice două puncte din acest spaţiu. În 1906, Mau-
rice Frechet a introdus conceptul de distanţă (sau metrică) ı̂ntre alte obiecte
matematice de acelaşi tip, valabil de exemplu ı̂ntre puncte din Rn , ı̂ntre şiruri
de numere reale sau ı̂ntre funcţii. Introducerea acestei noţiuni a permis ex-
primarea elegantă şi riguroasă a unor concepte matematice fundamentale ı̂n
analiza matematică (cum ar fi, noţiunile de convergenţă, limită, continuitate)
şi, de asemenea, utilizarea unui limbaj geometric.
164

După cum vom vedea ı̂n continuare, spaţiile metrice pot fi privite ca un
caz particular important de spaţii topologice.

Definiţie. Fie X 6= ∅. O aplicaţie d : X × X → R+ se numeşte distanţă

sau metrică pe X dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
i) d(x, y) = 0 ⇔ x = y;
ii) d(x, y) = d(y, x), ∀x, y ∈ X (simetria);
iii) d(x, y) ≤ d(x, z) + d(z, y), ∀x, y, z ∈ X (inegalitatea triunghiulară).
Perechea (X, d) se numeşte spaţiu metric.

Observaţie. Pe o aceeaşi mulţime se pot defini mai multe metrici, ı̂n

raport cu care mulţimea devine un alt spaţiu, cu proprietăţi distincte.

Propoziţie (proprietăţi ale unui spaţiu metric). Într-un spaţiu metric

oarecare (X, d) au loc:
i)

d(x1 , xn ) ≤ d(x1 , x2 ) + d(x2 , x3 ) + ... + d(xn−1 , xn ), ∀x1 , x2 , ..., xn ∈ X;

ii)
|d(x, z) − d(y, z)| ≤ d(x, y), ∀x, y, z ∈ X
(interpretare ı̂n plan: lungimea oricărei laturi a unui triunghi este cel puţin
egală cu diferenţa lungimilor celorlalte două);
iii)

|d(x, y) − d(x0 , y 0 )| ≤ d(x, x0 ) + d(y, y 0 ), ∀x, y, x0 , y 0 ∈ X

(numită inegalitatea patrulaterului) (interpretare in plan: ı̂ntr-un patrulater,

diferenţa lungimilor a două laturi este cel mult egală cu suma lungimilor
celorlalte două laturi).

Exemple de spaţii metrice:

i) (R, d), unde d(x, y) = |x − y|, ∀x, y ∈ R, este spaţiu metric.
ii) (Rn , d), unde
v
u n
p uX
2 2 2
d(x, y) = (x1 − y1 ) + (x2 − y2 ) + ... + (xn − yn ) = t (xi − yi )2 ,
i=1
 165

∀x = (x1 , x2 , ..., xk ), y = (y1 , y2 , ..., yn ) ∈ Rn (metrica euclidiană), este

spaţiu metric, numit spaţiulp metric euclidian.
Pentru n = 2, d(x, y) = (x1 − y1 )2 + (x2 − y2 )2 este distanţa obişnuită
ı̂ntre două puncte x = (x1 , p x2 ) şi y = (y1 , y2 ) din plan.
Pentru n = 3, d(x, y) = (x1 − y1 )2 + (x2 − y2 )2 + (x3 − y3 )2 este distanţa
obişnuită ı̂ntre două puncte x = (x1 , x2 , x3 ) şi y = (y1 , y2 , y3 ) din spaţiu.
iii) (Rn , d1 ), (Rn , d2 ) sunt spaţii metrice, ı̂n raport cu două metrici d1 şi
d2 , definite după cum urmează:
d1 (x, y) = max|xi − yi |
i=1,n
Pn
d2 (x, y) = |xi − yi |,
i=1
∀x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ) ∈ Rn .
iv) Mulţimea C a numerelor complexe ı̂nzestrată cu distanţa d(z1 , z2 ) =
|z1 − z2 |, ∀z1 , z2 ∈ C, formează un spaţiu metric.

 v) Dacă X este o mulţime nevidă oarecare, funcţia d : X×X → R+ , d(x, y) =

1, x 6= y
este o metrică pe X, numită metrica discretă.
0, x = y
vi) Fie R, dreapta  reală extinsă. Introducem următoarea funcţie: f :
 1, x = ∞
R → [−1, 1], f (x) = −1, x = −∞ ,
 x ,x ∈ R
1+|x|
numită funcţia limitativă a lui Baire.
f este o bijecţie, iar d : R × R → R+ , d(x, y) = |f (x) − f (y)|, ∀x, y ∈ R
este o metrică pe R.

Distanţa de la un punct la o mulţime. Vecinătate a unei mulţimi.

Definiţie. Fie (X, d) un spaţiu metric, A o submulţime a sa şi r > 0.

Numim:
def.
i) distanţa de la un punct x0 ∈ X la mulţimea A, d(x, A) = inf{d(x, y); y ∈
A}.
ii) sfera deschisă (respectiv ı̂nchisă) generalizată cu centrul ı̂n mulţimea
A şi de rază r,
S(A, r) = {x ∈ X; d(x, A) < r},
respectiv,
T (A, r) = {x ∈ X; d(x, A) ≤ r}.
166

iii) vecinătate a mulţimii A, o submulţime V ⊂ (X, d) cu proprietatea că

există S(A, r) ⊂ V.

A.4.2. Vecinătăţile unui punct

Fie (X, d) un spaţiu metric şi x0 ∈ X, r > 0 (r ∈ R) arbitrare, fixate. Definim

S(x0 , r) = {x ∈ X; d(x, x0 ) < r},

numită sfera deschisă (bila) de centru x0 şi rază r,

T (x0 , r) = {x ∈ X; d(x, x0 ) ≤ r},

numită sfera ı̂nchisă (discul) de centru x0 şi rază r.

Exemple. i) În (R, d) ı̂nzestrat cu distanţa obişnuită dintre două puncte

ale dreptei reale d(x, y) = |x − y|, ∀x, y ∈ R, observăm că S(x0 , r) = (x0 −
r, x0 + r), iar T (x0 , r) = [x0 − r, x0 + r].

Fig. 10


{x0 }, r ≤ 1
ii) Dacă (X, d) este spaţiul metric discret, atunci S(x0 , r) = ,
X, r > 1

{x0 }, r < 1
iar T (x0 , r) = .
X, r ≥ 1
iii) Alte tipuri de bile, sau atunci când bilele nu sunt ı̂ntotdeauna rotunde:
În (R2 , d) (d fiind metrica euclidiană), S((0, 0), 1) reprezintă cercul centrat
ı̂n origine şi de rază 1, iar T ((0, 0), 1), discul centrat ı̂n origine şi de rază 1.
 167

Fig. 11

Tot ı̂n R2 , de data aceasta ı̂nzestrat cu metrica d1 definită prin d1 (x, y) =

max{|x1 − y1 |, |x2 − y2 |}, ∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 , S((0, 0), 1) devine
i=1,k
interiorul pătratului centrat ı̂n origine şi de latură 1, iar T ((0, 0), 1), interiorul
pătratului centrat ı̂n origine şi de latură 1, cu tot cu contur.

Fig. 12

De asemenea, ı̂n (R2 , d2 ) , d2 (x, y) = |x1 −y1 |+|x2 −y2 |, ∀x = (x1 , x2 ), y =

(y1 , y2 ) ∈ R2 ,
S((0, 0), 1) reprezintă interiorul pătratului din imagine, iar T ((0, 0), 1),
interiorul pătratului cu tot cu contur.
168

Fig. 13

Definiţie. O mulţime V ⊂ (X, d) se numeşte vecinătate a punctului

x0 ∈ X dacă există r > 0 astfel ı̂ncât S(x0 , r) ⊂ V , adică, odată cu punctul,
vecinatatea conţine o ı̂ntreagă sferă deschisă centrată ı̂n punct.

Fig. 14

Notăm prin V(x0 ), sistemul (familia) tuturor vecinătăţilor punctului x0 .

 169

Teoremă (Proprietăţi de bază ale sistemului de vecinătăţi)

V1 ) x0 ∈ V, ∀V ∈ V(x0 ) (orice vecinătate a unui punct sigur conţine
punctul);
V2 ) ∀V ∈ V(x0 ), ∀U ⊃ V ⇒ U ∈ V(x0 ) (orice supramulţime a unei
vecinătăţi a unui punct este de asemenea vecinătate a punctului);
V3 ) ∀V1 , V2 ∈ V(x0 ) ⇒ V1 ∩V2 ∈ V(x0 ) (intersecţia oricăror două vecinătăţi
ale unui punct este de asemenea vecinătate a punctului);
V4 ) ∀V ∈ V(x0 ), ∃W ∈ V(x0 ) astfel ı̂ncât ∀y ∈ W ⇒ W ∈ V(y)
(orice vecinătate a unui punct conţine o ”subvecinătate” mai mică, care este
vecinătate pentru orice punct care ı̂i aparţine).
Observaţie. Din V4 rezultă că S(x0 , r) ∈ V(y), ∀y ∈ S(x0 , r) (orice sferă
deschisă centrată ı̂ntr-un punct este vecinătate pentru orice punct al său).
Teoremă (Proprietatea de separare Hausdorff ) ∀x, y ∈ (X, d), x 6= y, ∃Vx ∈
V(x), ∃Vy ∈ V(y) astfel ı̂ncât Vx ∩ Vy = ∅ (orice două puncte diferite dintr-un
spaţiu metric pot fi separate prin vecinătăţi disjuncte ale lor).
Observaţie. Mai general, dacă (X, τ ) este un spaţiu topologic, putem
defini noţiunea de vecinătate a unui punct ca fiind o mulţime care conţine
odată cu punctul, o ı̂ntreagă mulţime deschisă (aici, element al topologiei τ )
conţinând punctul respectiv.

Fig. 15
170

De asemenea, vom spune că spaţiul topologic satisface proprietatea T2 (sau

că este separat Hausdorff ) dacă orice două puncte ale sale pot fi separate prin
vecinătăţi disjuncte ale lor.

A.4.3. Sisteme fundamentale de vecinătăţi

Definiţie. Dat fiind x0 ∈ (X, d), o familie U(x0 ) de părţi din (X, d) se
numeşte sistem fundamental de vecinătăţi ( sau bază locală) pentru x0 dacă:
1) U(x0 ) ⊂ V(x0 ) şi
2) ∀V ∈ V(x0 ), ∃U ∈ U(x0 ) astfel ı̂ncât U ⊂ V.
Această noţiune ne permite ca, ı̂n anumite probleme ı̂n care intervine
mulţimea tututror vecinătăţilor unui punct, să ne limităm la o subfamilie a
sa cu mai puţine elemente, dar care caracterizează la fel de bine proprietatea
respectivă.

Exemple. 1) U1 (x0 ) = {S(x0 , r)}r>0 (mulţimea tuturor sferelor deschise

cu centrul ı̂ntr-un punct x0 ∈ (X, d) formează un sistem fundamental de
vecinătăţi pentru x0 ).
2) U2 (x0 ) = {S(x0 , n1 )}n∈N∗ (ı̂n (X, d), orice punct posedă un sistem fun-
damental numărabil de vecinătăţi) - se mai spune că satisface axioma I a
numărabilităţii (axioma C1 ).
(mulţimea tuturor sferelor deschise cu centrul ı̂ntr-un punct x0 ∈ (X, d) şi de
rază n1 formează un sistem fundamental numărabil de vecinătăţi pentru x0 ).
3) Mulţimile Aε = {(x, y) ∈ R2 ; max(|x|, |y|) < ε}, ε > 0 formează un
sistem fundamental de vecinătăţi ale originii ı̂n R2 .

Fig. 16
 171

De asemenea, şi mulţimile Bε = {(x, y) ∈ R2 ; |x| + |y| < ε}, ε > 0.

4) U3 (x0 ) = {I(x0 , r)}r>0 formează un sistem fundamental de vecinătăţi
pentru x0 = (x10 , x20 , ..., xn0 ) ı̂n Rn , unde

I(x0 , r) = (x10 − r, x10 + r) × (x20 − r, x20 + r) × ... × (xn0 − r, xn0 + r)

se numeşte interval n-dimensional din Rn . Evident, pentru n = 1, I(x0 , r) =

(x10 − r, x10 + r) (interval din R);

Fig. 17

pentru n = 2, I(x0 , r) = (x10 − r, x10 + r) × (x20 − r, x20 + r) (dreptunghi din

2
R );

Fig. 18

pentru n = 3, I(x0 , r) = (x10 − r, x10 + r) × (x20 − r, x20 + r) × (x30 − r, x30 + r)

(paralelipiped din R3 ) (vezi figura de mai jos).
172

Fig. 19

A.4.4. Compararea topologiilor

Definiţie. Fie o mulţime oarecare nevidă X, două metrici d1 şi d2 pe X şi
τ1 (respectiv, τ2 ) topologia indusă de metrica d1 (respectiv, d2 ). Spunem că:
i) topologia τ2 este mai fină decât topologia τ1 (sau că topologia τ1 este
mai puţin fină decât topologia τ2 ) dacă τ1 ⊂ τ2 .
ii) metricile d1 şi d2 sunt echivalente dacă induc aceeaşi topologie, adică
τ1 = τ2 .

Observaţie. i) În limbaj de vecinătăţi, topologia τ2 este mai fină decât

topologia τ1 dacă orice vecinătate a unui punct ı̂n topologia τ1 , este de aseme-
nea vecinătate a punctului şi ı̂n topologia τ2 .
ii) În [18], E. Otlăcan propune o topologie aplicată, numită topologie
informaţională. Se notează cu O, mulţimea tuturor persoanelor aflate ı̂ntr-
un anumit areal şi se defineşte noţiunea de distanţă informaţională, ca fiind o
funcţie notată cu dinf : O × O → R+ , care asociază oricărei perechi de P şi Q
din arealul O, timpul necesar unei informaţii care pleacă din P, să ajungă la
Q. O astfel de funcţie satisface condiţiile din definiţia unei metrici (distanţe)
şi astfel, pe baza ei, se poate defini ı̂n continuare noţiunea de sferă deschisă
informaţională (discretă) S(P, r), ca fiind o colectivitate de persoane din
arealul O care recepţionează informaţia provenind de la o persoană oarecare,
fixată, P ∈ O, ı̂ntr-un timp mai scurt decât r. Pe baza acestei noţiuni se
defineşte apoi ı̂n mod standard noţiunea de topologie informaţională. Cea
mai fină astfel de topologie este evident cea dată de comunicarea prin internet
 173

(numită Topologia Comunicării prin Internet), ı̂ntrucât o informaţie venind

dintr-un colţ ı̂ndepărtat al lumii poate intra ı̂n orice vecinătate geometrică a
unei persoane.

A.4.5. Spaţii vectoriale normate

Fie (X, +, ·) un spaţiu vectorial (liniar) real peste R (”+” - adunarea, ”·” -
ı̂nmulţirea cu scalari reali). Sunt satisfacute următoarele axiome:
1) asociativitatea: x + (y + z) = (x + y) + z, ∀x, y, z ∈ X;
2) existenţa elementului neutru: ∃θ ∈ X astfel ı̂ncât ∀x ∈ X, x + θ =
θ + x = x;
3) ∀x ∈ X, ∃ − x ∈ X (opusul lui x) astfel ı̂ncât x + (−x) = (−x) + x = θ;
4) comutativitatea: x + y = y + x, ∀x, y ∈ X.
5) λ(x + y) = λx + λy, ∀x, y ∈ X, ∀λ ∈ R;
6) (λ + µ)x = λx + µx, ∀x ∈ X, ∀λ, µ ∈ R;
7) λ(µx) = (λµ)x, ∀x ∈ X, ∀λ, µ ∈ R;
8) 1 · x = x, ∀x ∈ X.

Definiţie. O funcţie || · || : X → R+ se numeşte normă pe spaţiul

vectorial X dacă:

N1 ||x|| ≥ 0, ∀x ∈ X; ||x|| = 0 ⇔ x = θ (pozitivitatea normei);

N2 ||λx|| = |λ| · ||x||, ∀x ∈ X, ∀λ ∈ R (omogenitatea);
N3 ||x + y|| ≤ ||x|| + ||y||, ∀x, y ∈ X (inegalitatea triunghiulară).

Perechea (X, || · ||) se numeşte spaţiu normat.

Observaţie. i) Pe un acelaşi spaţiu vectorial se pot defini mai multe

norme, iar ı̂n raport cu fiecare normă, spaţiul vectorial devine un alt spaţiu
normat, cu proprietăţi distincte.
ii) Orice normă induce o distanţă, deci orice spaţiu liniar normat poate fi
organizat ca spaţiu metric. Reciproca nu este adevărată, deoarece ı̂n primul
rând pentru definirea noţiunii de metrică nu se cere structură de spaţiu liniar.
Dar chiar dacă X este spaţiu liniar, se pot defini metrici care să nu provină
din norme.
Dacă o distanţă d provine dintr-o normă || · ||, atunci această normă este
unic determinată prin ||x|| = d(x, θ).

Exemple de spaţii normate.

174

i) (R, || · ||) ((R, +, ·) este spaţiu liniar) este spaţiu normat ı̂mpreună cu
norma ||x|| = |x|, ∀x ∈ R.
ii) (Rn , || · ||) ((Rn , +, ·) este spaţiu liniar) este spaţiu normat ı̂mpreună
cu norma v
u n
uX
||x|| = t xi 2 , ∀x = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈ Rn
i=1

(norma euclidiană).
De exemplu, ı̂n R2 , ||x|| exprimă lungimea vectorului de poziţie.
n
r nDistanţa indusă de norma euclidiană ı̂n R este d(x, y) = ||x − y|| =
(xi − yi )2 (distanţa euclidiană), ∀x, y ∈ Rn .
P
i=1

Fig. Norma

De asemenea, următoarele aplicaţii

|| · ||1 : Rn → R+ , ||x||1 = max|xi |, ∀x ∈ Rn ,
i=1,n
n
|| · ||2 : Rn → R+ , ||x||2 = |xi |, ∀x ∈ Rn ,
P
i=1
sunt norme pe Rn .

Observaţie. În Rn putem măsura distanţa dintre două puncte, precum

şi lungimile vectorilor, folosind distanţa euclidiană. De asemenea, folosind
produsul scalar definit anterior, putem măsura unghiul θ format de doi vectori
x şi y, prin formula

< x, y >= ||x|| · ||y|| · cos θ, ∀x, y ∈ Rn .

 175

Fig. Teta

A.4.6. Tipuri de mulţimi ı̂n spaţii metrice

Definiţie. i) O mulţime D ⊂ (X, d) se numeşte deschisă dacă fie este ∅, fie
este vecinătate pentru orice punct al său.
Familia tuturor mulţimilor deschise din (X, d) se notează cu τd şi se
numeşte topologia indusă de metrica d.
În particular, dacă X = Rn şi d este metrica euclidiană, atunci topologia
indusă de d se numeşte topologia uzuală (obişnuită) (naturală) τ0 pe Rn .
ii) O mulţime F ⊂ (X, d) se numeşte ı̂nchisă dacă cF este mulţime de-
schisă.

Exemple. Într-un spaţiu metric, orice sferă deschisă este vecinătate pen-
tru orice punct al său, deci este mulţime deschisă (ceea ce justifică terminologia).

Observaţie. Într-un spaţiu metric pot exista mulţimi care nu sunt nici
deschise, nici ı̂nchise: ı̂n X = R, d− metrica euclidiană: [a, b), a, b ∈ R, a < b.

Propoziţie (proprietăţi ale mulţimilor deschise/ı̂nchise ı̂ntr-un spaţiu

metric).
i) Orice reuniune (finită sau infinită) de mulţimi deschise este mulţime
deschisă;
ii) Orice intersecţie finită de mulţimi deschise este mulţime deschisă;
iii) Orice reuniune finită de mulţimi ı̂nchise este mulţime ı̂nchisă;
176

iv) Orice intersecţie (finită sau infinită) de mulţimi ı̂nchise este mulţime
ı̂nchisă;
v) X, ∅ sunt mulţimi şi deschise şi ı̂nchise.

Consecinţă. Din propoziţia anterioară remarcăm că orice spaţiu metric

este spaţiu topologic, considerând ca topologie a sa, familia tuturor mulţimilor
sale deschise. Acesta este modelul care a condus la definirea conceptului de
topologie.

Propoziţie. Orice mulţime deschisă nevidă D dintr-un spaţiu metric

(X, d) se poate reprezenta ca o reuniune de mulţimi deschise.

Observaţie. O intersecţie infinită de mulţimi deschise poate să nu fie

∞
deschisă: X = R, Dn = (− n1 , n1 ) sunt deschise, ∀n ∈ N∗ , dar ∩ Dn = {0} nu
n=1
este deschisă.

Exemple. i) Orice mulţime finită dintr-un spaţiu metric este ı̂nchisă.

ii) Orice sferă ı̂nchisă dintr-un spaţiu metric este ı̂nchisă (ceea ce justifică
terminologia).

Definiţie. Fie o mulţime nevidă A ⊂ (X, d).

i) Numim diametru al mulţimii A,

dia(A) = sup{d(x, y); x ∈ A, y ∈ A}(∈ [0, ∞]).

ii) Spunem că mulţimea A este mărginită dacă dia(A) < ∞.

iii) Spunem că mulţimea A este nemărginită dacă dia(A) = ∞.

De exemplu, ı̂n R, dia((0, 1)) = 1 iar ı̂n R2 , dia((S(0, 0), 2)) = 4.

Teoremă. Fie A, B ⊂ (X, d), A, B 6= ∅.

i) Dacă A ⊆ B, atunci dia(A) ≤ dia(B);
ii) dia(A) = 0 ⇔ A = {x0 };
iii) dia(S(x0 , r)) ≤ dia(T (x0 , r)) ≤ 2r.

Teoremă. i) Fie o mulţime nevidă A ⊂ (X, d). Atunci A este mărginită

dacă şi numai dacă există o sferă deschisă care să o cuprindă, adică, ∃r > 0
astfel ı̂ncât A ⊂ S(x0 , r), x0 ∈ X.
 177

ii) Fie (X, ||·||) un spaţiu normat. Atunci o mulţime nevidă A ⊂ (X, ||·||)
este mărginită dacă şi numai dacă există o sferă deschisă centrată ı̂n origine
care să o cuprindă, adică, ∃r > 0 astfel ı̂ncât A ⊂ S(0, r).

Definiţie. Fie A ⊂ (X, d) o mulţime arbitrară, nevidă. O familie U =

{Ai }i∈I ⊂ P(X) se numeşte acoperire a mulţimii A dacă A ⊂ ∪ Ai .
i∈I
Dacă A ⊂ ∪ Ai , atunci Ue = {Ai }i∈J se numeşte subacoperire a mulţimii
i∈J⊂I
A.
∞
Exemplu. Familia U = {( n2 , 1)}n≥3 acoperă (0, 1) : (0, 1) ⊂ ∪ ( n2 , 1)
n=3
deoarece ∀x ∈ (0, 1), ∃n0 ≥ 3 aşa ca x ∈ ( n20 , 1).
Familia Ue = {( 1 , 1)}n≥4 constituie o subacoperire.
n

Definiţie. Spaţiul metric (X, d) se numeşte compact dacă din orice

acoperire a sa cu deschişi se poate extrage o subacoperire finită:
p
X = ∪ Di , Di ∈ τ, ∀i ∈ I ⇒ X = ∪ Dij , {i1 , ..., ip } ⊂ I.
i∈I j=1

Propoziţie. Orice submulţime finită a unui spaţiu metric este compactă.

Teoremă. Orice submulţime compactă a unui spaţiu metric este mărginită

şi ı̂nchisă.

Observaţie. În Rn are loc şi reciproca, deci o mulţime este compactă
dacă şi numai dacă este mărginită şi ı̂nchisă. În spaţii metrice obişnuite,
reciproca nu are loc:
În R ı̂nzestrat cu metrica discretă, dia(R) ≤ 1 < ∞, deci R este mărginită,
dar nu este compactă. Într-adevăr, dacă am presupune prin reducere la ab-
p
surd că este compactă, ı̂ntrucât R = ∪ S(x, 1), ar rezulta că R = ∪ S(xi , 1) =
x∈R i=1
p
∪ {xi }, fals.
i=1

Teoremă. Orice submulţime ı̂nchisă a unui spaţiu metric compact este

compactă.

Consecinţă. Într-un spaţiu metric compact, mulţimile ı̂nchise coincid

cu mulţimile compacte.
178

Definiţie. Un interval ı̂nchis ı̂n Rn este de forma [a1 , b1 ] × [a2 , b2 ] × ... ×

[ak , bk ], ai , bi ∈ R, ai < bi , ∀i = 1, k.

Propoziţie. Orice interval ı̂nchis din Rn este mulţime compactă.

Definiţie. O mulţime nevidă A ⊂ (X, d) se spune că este local compactă

dacă pentru orice punct al său se poate indica o vecinătate compactă.

Observaţie. i) Orice mulţime compactă este ı̂n mod evident local com-
pactă.
ii) În R, orice interval de forma [a, b] este mulţime compactă. R nu este
mulţime compactă, dar este local compactă.
iii) Mulţimea lui Cantor este o mulţime compactă.

Definiţie. Spunem că un spaţiu metric (X, d) este:

i) conex dacă nu există două mulţimi deschise, disjuncte, nevide D1 şi D2
aşa ca X = D1 ∪ D2 .
ii) neconex dacă nu este conex.
iii) local conex ı̂n x0 ∈ X dacă oricare ar fi o mulţime deschisă V care
conţine x0 , există o altă mulţime deschisă conexă U astfel ı̂ncât x0 ∈ U ⊂ V.

Intuitiv, o mulţime este conexă dacă este dintr-o bucată, neputând fi

descompusă ı̂n una sau mai multe bucăţi separate.

Fig. 20

De exemplu, intervalele din R, sferele deschise sau ı̂nchise din Rn , mulţimile

punctuale dintr-un spaţiu metric sunt toate mulţimi conexe. Mulţimea [0, 1]∪
[2, 3] este local conexă dar nu este conexă.
 179

Definiţie. Fie (X, d) un spaţiu metric şi x ∈ X este un element al său

oarecare.
i) Numim componenta conexă a lui x, reuniunea tuturor mulţimilor conexe
din X, care conţin punctul x.
ii) Spunem că spaţiul metric (X, d) este total disconex dacă componenta
conexă a fiecărui punct x ∈ X este mulţimea {x}.

A.4.7. Şiruri de puncte ı̂n spaţii metrice

Definiţie. Fie (X, d) un spaţiu metric oarecare.
i) (definiţia cu vecinătăţi) Spunem că un şir (xn )n ⊂ (X, d) converge (sau
este convergent) la un element a ∈ X dacă orice vecinătate a lui a conţine
toţi termenii şirului de la un loc ı̂ncolo, adică, ∀V ∈ V(a), ∃nV ∈ N astfel
ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.
Notăm aceasta prin lim xn = a sau xn → a.
n→∞
ii) Spunem că şirul (xn )n ⊂ (X, d) diverge (sau este divergent) dacă nu
este convergent.

Observaţie. În ultimii ani, s-a impus teoria haosului, care ı̂ncearcă să
descrie cu o mai mare acurateţe decât alte teorii existente, sistemele com-
plexe, adică sisteme aparent dezordonate, haotice, nelineare, dinamice, sen-
sibile la condiţiile iniţiale. Teoria haosului ı̂ncearcă să găsească (măcar local)
ordinea ascunsă ı̂n aceste sisteme, ı̂n care neliniaritatea aparent haotică op-
erează ı̂ntre anumite marje stabile, ce sunt determinate de existenţa unor aşa
anumiţi atractori. Aceşti atractori impun astfel o ordine ascunsă ı̂n cadrul
unui sistem haotic. Ei reprezintă stările ı̂n care se fixează sistemele complexe
ı̂n final. Mai precis, atractorul este o forţă spre care este atras sistemul ı̂n
evoluţia sa spre o stare de echilibru, spre o anumită ordine.
Se disting două tipuri de atractori: atractorii clasici şi atractorii stranii.
În cazul atractorului clasic, sistemul tinde spre un echilibru stabil, ı̂nsă ı̂n
cazul unui atractor straniu sistemul tinde spre o stare de echilibru relativ, care
este ı̂ntr-o continuă schimbare. De fapt, un atractor straniu este o mişcare
complexă la care sistemul ajunge şi care apare ca o formă ı̂n spaţiul stărilor
format de variabilele ce descriu sistemul. Structura atractorilor stranii ex-
plică trăsătura caracteristică sistemelor haotice, aceea de predictibilitate, dar
doar pe termen scurt, ı̂ntrucât precizia cu care putem descrie un sistem haotic
180

scade din ce ı̂n ce mai mult ı̂n timp. Totuşi, sistemul se ı̂ndreaptă spre acelaşi
atractor straniu, doar traiectoria sa se schimbă.
Atractorii sunt porţiuni (sau submulţimi) ale spaţiului fazelor unui sistem
dinamic. Astfel, un atractor poate fi un punct, o mulţime finită de puncte,
o curbă sau, mai general, o mulţime complicată cu structură fractală, care
defineşte ceea ce am numit deja atractor straniu. Aceasta este de cele mai
multe ori situaţia ı̂n care dinamica sistemului este haotică, deşi există atrac-
tori stranii care nu sunt haotici. Descrierea proprietăţilor atractorilor unui
sistem dinamic haotic constituie obiect de studiu ı̂n cadrul teoriei haosului.

Vom da ı̂n cele ce urmează definiţia matematică riguroasă a noţiunii de

atractor:

Să notăm prin t timpul şi să considerăm o funcţie f (t, ·), care exprimă
dinamica unui sistem. Vom nota spaţiul fazelor sistemului cu S. Prin urmare,
dacă a0 = (a01 , a02 , ..., a0n ) ∈ S reprezintă starea iniţială a sistemului, atunci
f (0, a0 ) = a0 , iar pentru t > 0, f (t, a) reprezintă starea sistemului la timpul
t.

Definiţie. O mulţime A ⊂ S se spune că este un atractor al sistemului

dacă ı̂ndeplineşte următoarele condiţii:
i) ∀a ∈ A, rezultă că f (t, a) ∈ A, ∀t > 0 (A este invariantă la f );
ii) ∃ o vecinătate B(A) ⊂ S a lui A, numită bazin de atracţie al atrac-
torului A, B(A) = {b ∈ S; ∀V vecinătate deschisă a lui A, ∃T > 0 astfel
ı̂ncât f (t, b) ∈ V , ∀t > T };
iii) Nici o submulţime proprie a lui A nu satisface primele două proprietăţi
(deci A este cea mai mică mulţime (ı̂n sensul incluziunii) care satisface pro-
prietăţile i) şi ii)).

Remarcăm că noţiunea de atractor necesită existenţa unei metrici pe

spaţiul fazelor. În cazul spaţiului Rn , se foloseşte de obicei distanţa eu-
clidiană.

Acum, revenind la situaţia unui şir convergent ı̂ntr-un spaţiu metric oare-
care, observăm că dacă xn → a, atunci, de ı̂ndată ce n este suficient de mare,
xn se apropie oricât de mult de a. Prin urmare, elementul a poate fi privit
ca un atractor (clasic), iar mulţimea {xn }n≥nV , bazinul său de atracţie.

Teoremă (de caracterizare a limitei unui şir convergent). Următoarele

afirmaţii sunt echivalente:
 181

i) lim xn = a (definiţia cu vecinătăţi);

n→∞
ii) (definiţia cu sisteme fundamentale de vecinătăţi) ∀U ∈ U(a), ∃nU ∈ N
astfel ı̂ncât ∀n ≥ nU , xn ∈ U ;
iii) (definiţia cu sfere) ∀S(a, ε), ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , xn ∈
S(a, ε);
iv) (definiţia analitică) ∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , d(xn , a) < ε,
adică, echivalent, lim d(xn , a) = 0.
n→∞

Exemplu. Evident, orice şir constant este convergent.

Teoremă. Prin adăugarea sau eliminarea unui număr finit de termeni,

i) un şir convergent rămâne convergent la aceeaşi limită;
ii) un şir divergent rămâne divergent.

Definiţie. Spunem că şirul (xn )n ⊂ (X, d) este mărginit dacă mulţimea
termenilor săi este mărginită.

Definiţie. Fie (xn )n ⊂ (X, d). Un şir (yn )n ⊂ (X, d) se numeşte subşir
al şirului (xn )n dacă există un şir strict crescător de numere naturale (nk )k
astfel ı̂ncât yk = xnk , ∀k ∈ N.
Observăm că ∀k ∈ N, nk ≥ k.

Proprietăţi ale şirurilor convergente

Teoremă. i) (unicitatea limitei) Limita oricărui şir convergent dintr-un

spaţiu metric (X, d) este unică.
ii) Orice şir convergent din (X, d) este mărginit.
iii) Orice subşir (xnk )k al unui şir convergent (xn )n din (X, d) este con-
vergent şi are aceeaşi limită ca (xn )n .

A.4.8. Spaţii metrice complete

Definiţie. Spunem că un şir (xn )n ⊂ (X, d) este Cauchy (sau fundamental )
dacă ∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n, m ≥ nε , d(xn , xm ) < ε sau, echivalent,
∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , ∀p ∈ N∗ , d(xn , xn+p ) < ε
(cu alte cuvinte, de ı̂ndată ce n este suficient de mare, orice doi termeni
corespunzători ai şirului se apropie oricât de mult unul de celălalt).
182

Teoremă. i) Orice şir convergent (xn )n este Cauchy.

ii) Orice şir Cauchy (xn )n este mărginit.

Observaţie. Există şiruri Cauchy care nu sunt convergente. De exemplu,

fie A = (0, 1) şi ( n1 )n≥2 ⊂ A. Se observă că şirul ( n1 )n≥2 este Cauchy ı̂n A
(fiind convergent ı̂n R), dar nu converge ı̂n A deoarece lim n1 = 0 ∈ / A.
n→∞

Definiţie. Un spaţiu metric (X, d) se spune că este complet dacă orice şir
Cauchy este convergent (altfel spus, noţiunile de şir Cauchy şi şir convergent
coincid).

Definiţie. Spunem că un spaţiu normat (X, || · ||) este spaţiu Banach
dacă este spaţiu metric complet ı̂n raport cu metrica indusă de normă.

Exemple. R, Rn (n ≥ 2) (ı̂nzestrate cu metrica euclidiană) sunt spaţii

Banach.

Teoremă. Pentru orice spaţiu metric, există un spaţiu metric complet

care să ı̂l conţină ca subspaţiu.

A.4.9. Tipuri speciale de puncte şi mulţimi ı̂n raport cu o

mulţime dintr-un spaţiu metric

Puncte interioare. Interiorul unei mulţimi

Definiţie. Fie A ⊂ (X, d) o mulţime oarecare, nevidă

i) Un punct x0 ∈ A se numeşte punct interior mulţimii A dacă A ∈ V(x0 ),
adică, ∃r > 0 astfel ı̂ncât S(x0 , r) ⊂ A.
ii) Totalitatea punctelor interioare mulţimii A se numeşte interiorul lui
◦
A şi se notează prin intA sau A.
◦ ◦ ◦ ◦
Exemple. i) [a, [
db] = [a, [
b) = (a, [
b] = (a, b) = (a, b), ∀a, b ∈ R, a < b;
◦
◦
[ = ∅;
ii) Q = R\Q
◦ ◦
1
iii) Dacă A = (0, 1], atunci 2
∈ A, iar 0 şi 1 ∈
/ A;
◦
iv) Fie A = {(x, y); x2 + y 2 ≤ 4, x > y}. Atunci A = {(x, y); x2 + y 2 <
4, x > y}.
 183

Propoziţie. (proprietăţi ale interiorului unei mulţimi)

◦
i) A ⊆ A, ∀A ⊂ (X, d);
◦ ◦
ii) A ⊆ B, ∀A, B ⊂ (X, d), cu A ⊆ B;
◦
◦ ◦
iii) A
\ ∩ B = A ∩ B, ∀A, B ⊂ (X, d);
◦
◦ ◦
iv) A ∪ B ⊆ A
\ ∪ B, ∀A, B ⊂ (X, d);
Observaţie. Incluziunea de mai sus poate fi strictă: A = [0, 1), B =
◦
◦ ◦
[1, 2], A = (0, 1), B = (1, 2), A
\ ∪ B = (0, 2).
◦
v) A este mulţime deschisă dacă şi numai dacă A = A;
◦
vi) A = ∪ D (interiorul unei mulţimi A este cea mai amplă mulţime
D∈τd ,D⊂A
(ı̂n sensul incluziunii) deschisă conţinută ı̂n A).

Puncte aderente. Aderenţa unei mulţimi

Definiţie. Fie A ⊂ (X, d) o mulţime oarecare, nevidă

i) Un punct x0 ∈ (X, d) se numeşte punct aderent mulţimii A dacă V ∩A 6=
∅, ∀V ∈ V(x0 ).
ii) Totalitatea punctelor aderente mulţimii A se numeşte aderenţa (sau
ı̂nchiderea) lui A şi se notează prin A sau clA.

Definiţie. Spunem că:

i) mulţimea A este densă ı̂n (X, d) dacă A = X.
ii) spaţiul (X, d) este separabil dacă ∃A ⊂ X numărabilă densă ı̂n X.

Teoremă (de caracterizare a punctelor aderente folosind sistem funda-

mental de vecinătăţi) x0 ∈ A dacă şi numai dacă ∀ε > 0, S(x0 , ε) ∩ A 6= ∅.

Exemple. i) [a, b] = (a, b] = (a, b) = [a, b) = [a, b], ∀a, b ∈ R, a < b;

ii) Q = R\Q = R (deci Q şi R\Q sunt dense ı̂n R). De altfel, de exemplu,
ı̂n general, şi Qk = Rk (deci Qk este densă ı̂n Rk ). Rk este astfel spaţiu
separabil, ∀k ≥ 1;
iii) Dacă A ⊂ R este o mulţime nevidă, mărginită, atunci sup A, inf A ∈
A;
iv) Fie A = {(x, y); x2 + y 2 ≤ 4, x > y}. Atunci A = {(x, y); x2 + y 2 ≤
4, x ≥ y}.
184

Propoziţie. În orice spaţiu normat, S(x0 , r) = T (x0 , r).

Teoremă (relaţiile duale de legătură ı̂ntre interior şi aderenţă).

◦
i) c(A) = cA
c (complementara aderenţei este interiorul complementarei);
◦
ii) c(A) = cA (complementara interiorului este aderenţa complementarei).

Propoziţie. (proprietăţi ale aderenţei unei mulţimi)

i) A ⊆ A, ∀A ⊂ (X, d);
ii) A ⊆ B, ∀A, B ⊂ (X, d), cu A ⊆ B;
iii) A ∪ B = A ∪ B, ∀A, B ⊂ (X, d);
iv) A ∩ B ⊇ A ∩ B, ∀A, B ⊂ (X, d);
v) A este mulţime ı̂nchisă dacă şi numai dacă A = A;
vi) A = ∩ F (aderenţa unei mulţimi A este cea mai mică mulţime
cF ∈τd ,F ⊃A
(ı̂n sensul incluziunii) ı̂nchisă care conţine A).

Teoremă (de caracterizare a punctelor aderente cu ajutorul şirurilor).

Fie A ⊂ (X, d) o mulţime oarecare, nevidă. Atunci a ∈ A dacă şi numai
dacă ∃(xn )n ⊂ A astfel ı̂ncât xn → a.

Puncte de acumulare. Derivata unei mulţimi. Puncte izolate. Puncte

frontieră

Definiţie. Fie A ⊂ (X, d) o mulţime oarecare, nevidă.

i) Un punct x0 ∈ (X, d) se numeşte punct de acumulare pentru mulţimea
A dacă [V \{x0 }] ∩ A 6= ∅, ∀V ∈ V(x0 ).
Totalitatea punctelor de acumulare pentru mulţimea A se numeşte mulţimea
derivată lui A şi se notează prin A0 .
ii) Un punct x0 ∈ A care nu este punct de acumulare se numeşte punct
izolat.
Prin urmare, x0 ∈ A este punct izolat dacă şi numai dacă ∃V0 ∈ V(x0 ), V0 ∩
A = {x0 }.
iii) A se numeşte mulţime perfectă dacă nu are puncte izolate.

Teoremă (de caracterizare a punctelor de acumulare cu sistem funda-

mental de vecinătăţi) x0 ∈ A0 dacă şi numai dacă ∀ε > 0, [S(x0 , ε)\{x0 }] ∩
A 6= ∅.
 185

Exemple. i) [a, b]0 = (a, b]0 = (a, b)0 = [a, b)0 = [a, b], ∀a, b ∈ R, a < b;
ii) Q0 = (R\Q)0 = R.
iii) { n1 }0n≥1 = {0}.
iv) Fie A = {(x, y); x2 + y 2 ≤ 4, x > y}. Atunci A0 = {(x, y); x2 + y 2 ≤
4, x ≥ y}.

Propoziţie. (proprietăţi ale mulţimii derivate)

i) A0 ⊆ A, ∀A ⊂ (X, d) (orice punct de acumulare este punct aderent);
ii) A0 ⊆ B 0 , ∀A, B ⊂ (X, d), cu A ⊆ B;
iii) (A ∪ B)0 = A0 ∪ B 0 , ∀A, B ⊂ (X, d);
iv) A = A ∪ A0 , ∀A ⊂ (X, d).

Observaţie. i) Într-un spaţiu metric oarecare, o mulţime finită nu poate

avea puncte de acumulare (deci mulţimea derivată este vidă.
ii) Putem interpreta punctul de acumulare pentru o mulţime ca fiind
atractorul unui şir de puncte din mulţimea respectivă şi care sunt toate
diferite de punctul considerat.

Frontiera unei mulţimi

◦
Definiţie. Fie A ⊂ (X, d), A 6= ∅. Mulţimea F rA = A\A(= A ∩ cA) se
numeşte frontiera lui A.
◦
Teoremă. i) A = A\F rA; ii) A = A ∪ F rA;
iii) F rA este mulţime ı̂nchisă;
iv) F rA = F r(cA).

A.4.10. Funcţii ı̂ntre spaţii metrice

Fie acum (X, d1 ) şi (Y, d2 ) două spaţii metrice oarecare şi să considerăm o
funcţie f : D ⊂ (X, d1 ) → (Y, d2 ).

Definiţie. Spunem că funcţia f este mărginită pe mulţimea D dacă

mulţimea f (D) este mărginită.

Definiţie (existenţa cu vecinătăţi a limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct).

Spunem că funcţia f are limita l ∈ Y ı̂n punctul a ∈ D0 (deci de a ne
putem apropia oricât de mult prin şiruri de elemente din D) dacă ∀V ∈
V(l), ∃U ∈ V(a) astfel ı̂ncât ∀x ∈ U ∩ D\{a}, f (x) ∈ V (sau, echivalent,
f (U ∩ D\{a}) ⊆ V )
186

(cu alte cuvinte, o funcţie f are limită l ı̂ntr-un punct a ∈ D0 dacă de

ı̂ndată ce se consideră puncte x ∈ D suficient de apropiate de a, f (x) se
apropie oricât de mult de l).
Notăm aceasta prin lim f (x) = l.
x→a

Teoremă (unicitatea limitei). Dacă există, limita unei funcţii ı̂ntr-un

punct este unică.

Teoremă (de caracterizare a noţiunii de limită a unei funcţii ı̂ntr-un

punct). Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
i) lim f (x) = l (definiţia cu vecinătăţi);
x→a
i’) (definiţia cu sisteme fundamentale de vecinătăţi) ∀V ∈ U(l), ∃U ∈
U(a) astfel ı̂ncât ∀x ∈ U ∩ D\{a}, f (x) ∈ V ;
ii) (definiţia cu sfere) ∀SY (l, ε), ∃SX (a, δ) astfel ı̂ncât ∀x ∈ SX (a, δ) ∩
D\{a}, f (x) ∈ SY (l, ε);
iii) (caracterizarea analitică cu ε − δ) ∀ε > 0, ∃δ(ε) > 0 astfel ı̂ncât
∀x ∈ D\{a}, cu d1 (x, a) < δ, avem d2 (f (x), l) < ε;
X Y
iv) (caracterizarea cu şiruri) ∀(xn )n ⊂ D\{a}, xn → a ⇒ f (xn ) → l.

Observaţie. i) Dacă operăm cu funcţii f : D ⊂ R → (Y, d), putem vorbi,

de asemenea, de limită la stânga (respectiv, la dreapta) a lui f ı̂ntr-un punct
a ∈ D0 , considerând doar punctele x ∈ D situate la stânga (respectiv, la
dreapta) lui a şi o vom nota prin lim f (x) (respectiv, lim f (x)).
x→a,x<a x→a,x>a

ii) Dacă f : R → R, putem vorbi de limita inferioară a lui f ,

lim f (x) = lim(inf{f (x); 0 < x < r})

x→0 r→0

şi limita superioară a lui f ,

lim f (x) = lim(sup{f (x); 0 < x < r}),

x→0 r→0

limite care există ı̂ntotdeauna ı̂n R.

Evident, lim f (x) ≤ lim f (x) şi dacă lim f (x) = lim f (x), atunci ∃lim f (x) =
x→0 x→0 x→0 x→0 x→0
lim f (x) = lim f (x).
x→0 x→0
 187

Definiţie. i) (cu vecinătăţi a noţiunii de functie continuă ı̂ntr-un punct)

Spunem că funcţia f este continuă ı̂n punctul a ∈ D dacă ∀V ∈ V(f (a)), ∃U ∈
V(a) astfel ı̂ncât ∀x ∈ U ∩ D, f (x) ∈ V (sau, echivalent, f (U ∩ D) ⊂ V )
(altfel spus, o funcţie f este continuă ı̂ntr-un punct a din domeniul său
D de definiţie dacă de ı̂ndată ce se consideră puncte x ∈ D suficient de
apropiate de a, f (x) se apropie oricât de mult de f (a).
ii) O funcţie care nu este continuă ı̂ntr-un punct se spune că este discon-
tinuă ı̂n punctul respectiv.
iii) Funcţia f se numeşte continuă (global) pe mulţimea D dacă este con-
tinuă ı̂n fiecare punct din D.

Teoremă (de caracterizare a continuităţii punctuale). Următoarele afirmaţii

sunt echivalente:
i) f este continuă ı̂n punctul a (definiţia cu vecinătăţi);
ii) (definiţia cu sisteme fundamentale de vecinătăţi) ∀V ∈ U(f (a)), ∃U ∈
U(a) astfel ı̂ncât ∀x ∈ U ∩ D, f (x) ∈ V ;
iii) (definiţia cu sfere) ∀SY (f (a), ε), ∃SX (a, δ) astfel ı̂ncât ∀x ∈ SX (a, δ)∩
D, f (x) ∈ SY (f (a), ε);
iv) (caracterizarea analitică cu ε − δ) ∀ε > 0, ∃δ(ε) > 0 astfel ı̂ncât
∀x ∈ D, cu d1 (x, a) < δ, avem d2 (f (x), f (a)) < ε;
X Y
v) (caracterizarea cu şiruri) ∀(xn )n ⊂ D, xn → a, rezultă că f (xn ) →
f (a).

Teoremă. Fie f : D ⊂ (X, d1 ) → (Y, d2 ) şi a ∈ D ∩ D0 . Atunci f este

continuă ı̂n a dacă şi numai dacă ∃lim f (x) = f (a).
x→a

Teoremă (invarianţa compacităţii) Orice funcţie f : (X, d1 ) → (Y, d2 )

continuă pe X duce (transformă) mulţimi compacte tot ı̂n mulţimi compacte.
Cu alte cuvinte, dacă K ⊂ X este multime compactă, atunci f (K) este de
asemenea compactă ı̂n Y.

Definiţie. O funcţie f : (X, d1 ) → (Y, d2 ) se numeşte homeomorfism

(sau izomorfism topologic) dacă f este bijectivă şi ambele aplicaţii f şi f −1
sunt continue (altfel spus, f este bicontinuă).

Observaţie. i) Dacă f este homeomorfism, atunci f −1 este de asemenea

homeomorfism.
ii) Daca există un homeomorfism ı̂ntre două spaţii metrice, acestea se vor
numi homeomorfe.
188

Exemplu. f : R → R, f (x) = x3 este un homeomorfism.

Observaţie. i) Orice homeomorfism duce şi ı̂ntoarce deschişi/ı̂nchişi ı̂n

deschişi/ı̂nchişi.
ii) Două spaţii homeomorfe au aceleaşi proprietăţi topologice (de aici,
termenul de ”izomorfism topologic”). Astfel, noţiuni cu caracter topologic
(vecinătate a unui punct, mulţime deschisă/ı̂nchisă, funcţie continuă etc.)
se conservă prin homeomorfisme. Noţiunile care nu au caracter topoogic
(mulţimi mărginite, şir Cauchy, diametru, spaţiu metric complet etc.) nu se
conservă neapărat prin homeomorfisme.

Definiţie. i) O funcţie f : (X, d1 ) → (Y, d2 ) se numeşte izometrie dacă

f este bijectivă şi conservă distanţele:
(∗)d2 (f (x), f (y)) = d1 (x, y), ∀x, y ∈ X.
ii) Două spaţii metrice se numesc izometrice dacă există o izometrie ı̂ntre
ele.

Observaţie. Dacă f este izometrie, atunci şi f −1 este izometrie.

Exemple. i) f : R → R, f (x) = −x, ∀x ∈ R este izometrie.

ii)
Ta : Rn → Rn , Ta (x) = x + a, ∀x ∈ Rn (a ∈ Rn fixat)
(translaţia) este izometrie, deoarece Ta este bijectivă şi ||(x + a) − (y + a)|| =
||x − y||, ∀x, y ∈ Rn .
iii) Funcţia limitativă a lui Baire
 x
 1+|x| , x ∈ R
f : R → [−1, 1], f (x) = 1, x = ∞
−1, x = −∞


este o izometrie ı̂ntre dreapta reala ı̂ncheiată (R, d) şi ([−1, 1], du ), unde
d(x, y) = |f (x) − f (y)|, ∀x, y ∈ R. Prin urmare, (R, d) poate fi identificat
(din punct de vedere metric şi topologic) cu ([−1, 1], du ).

Teoremă. Orice izometrie f : (X, d1 ) → (Y, d2 ) este un homeomorfism.

Consecinţă. Translaţiile şi izometriile sunt aplicaţii continue (ı̂n Rn ).

Bibliografie

1. M.A. Armstrong, Basic Topology, Springer, 1979.

2. O. Costinescu, Elemente de Topologie Generală, Editura Tehnică, Bu-

cureşti, 1969.

3. O. Costinescu, C. Amihăesei, T. Bı̂rsan, Topologie Generală. Probleme,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975.

4. A. Croitoru, M. Durea, C. Văideanu, Probleme de Analiză Matematică,

I, Calcul Diferenţial ı̂n R, Editura PIM, Iaşi, 2010.

5. F.H. Croom, Principles of Topology (Dover Books on Mathematics),

1989.

6. R. Engelking, General Topology, Polish Scientific Publishers, Warszawa,

1977.

7. L. Florescu, Analiză Matematică, Editura Universităţii Alexandru Ioan

Cuza din Iaşi, 1999.

8. A. Gavriluţ, Elemente de Topologie şi Funcţii Reale, Note de curs.

9. A. Gavriluţ, M. Agop, O Abordare matematică ı̂n Dinamica Sistemelor

Complexe, Editura ArsLonga, Iaşi, 2013.

10. F.R. Harvey, The derived set operator, The American Mathematical
Monthly, 70(1963), 1085-1086.

189
190

11. F. Iacob, Topology I - Exercises and Solutions, https://profs.info.uaic.ro/˜fliacob.

12. T.W. Körner - Metric and Topological Spaces, DPMMS, University of

Cambridge, 2014.

13. K. Kuratowski, Introducere ı̂n Teoria Mulţimilor şi ı̂n Topologie, Edi-
tura Tehnică, Bucureşti, 1969.

14. S. Spira, Derived-set axioms for topological spaces, Portugaliae Mathe-

matica, 26(1967), 165-167.

15. S.A. Morris - Topology without Tears, University of South Australia,

2015.

16. M. Nicolescu, Funcţii Reale şi Elemente de Topologie, Editura Didac-

tică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968.

17. A. Precupanu, Elemente de Topologie şi Funcţii Reale, Note de curs.

18. A. Precupanu, Bazele Analizei Matematice, Editura Universităţii Alexan-

dru Ioan Cuza din Iaşi, 1993.

19. A. Precupanu, Analiză Matematică. Măsură şi Integrală, Editura Uni-

versităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, 2006.

20. N. Secelean, Probleme de Topologie, Editura Universităţii Sibiu, 1995.

21. Gh. Sireţchi, Topologie Generală, Editura Universităţii Bucureşti, 1983.

22. Y. Lei, J. Zhang, Generalizing Topological Set Operators, Electronic

Notes in Theoretical Computer Science, 345(2019), 63-76.

23. J.R. Weeks, The Shape of Space, (Chapman & Hall/CRC Pure and
Applied Mathematics), 2nd Edition, 2002.