Curs Master Funcţii complexe

Curs 1

Vom face o recapitulare şi sintez¼

a a ceea ce a fost studiat la cursul de Analiz¼a
complex¼ a, în anul II din programa de Licenţ¼ a.
Din punct de vedere geometric mulţimea C este identi…cat¼ a cu planul, deci cu
R2 . Ca s¼
a putem de…ni noţiunile speci…ce analizei matematice pe spaţiul C (lim-
it¼
a, continuitate, derivabilitate, integrabilitate etc.) avem nevoie s¼ a cunoaştem
sistemul vecin¼ at¼
aţilor …ec¼
arui punct din C .
Prin vecin¼ atate a unui punct z0 2 C se înţelege orice mulţime V care conţine
un disc deschis centrat în z0 , adic¼
a o mulţime de forma p
D (z0 ; r) = fz 2 C : jz z0 j < rg, unde jx + iyj = x2 + y 2 şi r > 0 (Figura
1).

Figura 1

Pentru completarea spaţiului C s-a introdus elementul 1 descris prin urm¼a-

torul sistem de vecin¼at¼
aţi:
Numim vecin¼ atate a punctului 1 orice mulţime V C [ f1g care conţine
exteriorul unui disc, deci
V 2 V(1) dac¼ a exist¼ a r > 0 astfel încât V C8D(0; r) (Figura 2).

1
 Figura 2
C C R
Observ¼ am c¼a z ! 1 dac¼ a şi numai dac¼ a z1 ! 0 sau, echivalent, jzj ! +1.
Astfel, cu ajutorul noţiunii de vecin¼ atate (pentru un punct din C [ f1g)
putem de…ni o serie de propriet¼ aţi ale funcţiilor complexe.
Studiul analizei complexe are în centru noţiunea de funcţie olomorf¼ a, adic¼
a
o funcţie derivabil¼
a în orice punct din domeniul s¼ au de de…niţie:
Fie f : D ! C, unde D este de cele mai multe ori o mulţime deschis¼ a,
z0 2 D. Funcţia f este derivabil¼ a în z0 dac¼ a exist¼a în C urm¼
atoarea limit¼ a:
f (z) f (z0 )
f 0 (z0 ) = lim :
z!z0 z z0
Dac¼a scriem pe z şi pe f cu ajutorul p¼ arţii reale şi a celei imaginare,
f (x + iy) = u (x; y) + iv (x; y) ; olomor…a lui f revine, conform Teoremei lui
Riemann, la:
Teorema lui Riemann (de caracterizare a derivabilit¼ aţii unei funcţii într-
un punct):
Fie z0 = x0 + iy0 . f este derivabil¼ a în z0 dac¼ a şi numai dac¼ a u şi v sunt
diferenţiabile în (x0 ; y0 ) şi au loc condiţiile Cauchy-Riemann în punctul (x0 ; y0 ) ;
adic¼
a
@u @v @u @v
@x (x0 ; y0 ) = @y (x0 ; y0 ), @y (x0 ; y0 ) = @x (x0 ; y0 ).
Acest rezultat ne arat¼ a c¼
a în ceea ce priveşte derivabilitatea unei funcţii,
aceast¼a proprietate nu se reduce la o condiţie similar¼ a celei din R2 pentru p¼ aţile

2
real¼a şi imaginar¼a ale funcţiei, ci apar condiţii mult mai "tari". Aceasta pentru
c¼
a apropierea lui z de z0 în C se face nu doar pe axele de coordonate (ca în
cazul derivabilit¼ aţii parţiale), ci pe orice cub¼
a şi pe orice direcţie.
În cea mai mare parte a sa cursul de Analiz¼ a complex¼ a din anul II Licenţ¼
aa
c¼
autat s¼ a r¼
aspund¼ a la urm¼ atoarea întrebare: dat¼ a o curb¼a recti…cabil¼
a în plan
şi o funcţie f de…nit¼ a pe o mulţime D care conţine , cum s¼ a calcul¼
am
Z
f (z) dz?

R¼aspunsul implic¼ a mai multe etape, în leg¼ atur¼

a direct¼a cu propriet¼
aţile
funcţiei f , ale curbei şi ale mulţimii D.
Dar s¼ a reamintim ce înseamn¼ a integrala unei funcţii complexe.
Dac¼ a f : D ! C, f = u + iv, z = x + iy 2 D şi D este o curb¼ a
recti…cabil¼ a, atunci
Z Z Z
f (z) dz = u (x; y) dx v (x; y) dy + i v (x; y) dx + u (x; y) dy:

Se vede de aici o prim¼

a posibiliatate de a calcula integrala de mai sus:
Teorema de calcula integralei complexe prin reducere la integrala
Riemann: Dac¼ a f : D ! C, f = u + iv este continu¼ a, z = x + iy 2 D şi
: [a; b] ! D, = 1 + i 2 , este o curb¼ a neted¼ a C 1 ([a; b])), atunci f
a (de clas¼
este integrabil¼
a pe şi au loc formulele

Z Zb
f (z) dz = [u ( 1 (t) ; 2 (t)) 1 0 (t) v( 1 (t) ; 2 (t)) 2 0 (t)] dt +
a

Zb
+i [v ( 1 (t) ; 2 (t)) 1 0 (t) + u( 1 (t) ; 2 (t)) 2 0 (t)] dt
a
Zb
= f ( (t)) 0 (t) dt:
a

Trecând în domeniul funcţiilor olomorfe, integrabilitatea lui f revine la faptul

c¼
a formele diferenţiale ! 1 = u (x; y) dx v (x; y) dy şi ! 2 = v (x; y) dx+u (x; y) dy
admit primitive, adic¼ a integralele lor sunt independente de drum. De accea
cea mai întâlnit¼ a situaţie este cea a curbelor închise (capetele curbei coincid)
deoarece în acest caz integrala este nul¼ a:
Teorema fundamental¼ a a calculului integral pentru mulţimi simplu
conexe:
Dac¼a f : D ! C este olomorf¼ a cu f ’ continu¼a, D este mulţime
R deschis¼a
simplu conex¼ a şi D este o curb¼ a recti…cabil¼
a închis¼ a atunci f (z) dz = 0.

3
 (O mulţime D este simplu conex¼ a dac¼ a oricum am alege dou¼ a puncte dis-
tincte A; B 2 D şi dou¼a curbe şi e din D având capetele în A şi B, putem
deforma continuu pe în e, deform¼ arile r¼
amânând în mulţimea D:)
Putem transfera condiţia impus¼ a mulţimii D de a … simplu conex¼ a asupra
curbei închise ; cerând ca aceasta s¼ a …e omotop¼ a cu un punct în D: intuitiv,
D este omotop¼ a cu un punct în D dac¼ a putem deforma la un punct din
D, deform¼ arile r¼
amânând în mulţimea D.
De fapt are loc aceeaşi formul¼a de mai sus chiar în caz mai general:
Teorema fundamental¼ a a calculului integral pentru curbe omotope
cu un punct:
Dac¼a f : D ! C este olomorf¼ a, D este
R mulţime deschis¼a şi D este o
curb¼a omotop¼ a cu un punct în D atunci f (z) dz = 0.

Ipoteza f 0 continu¼a a fost omis¼ a în a doua formulare, ceea ce aparent d¼ a

enunţului un grad mult mai mare de generalitate. Totuşi ea rezult¼ a ca şi con-
secinţ¼
a a Formulei integrale generalizate a lui Cauchy, aşa cum vom vedea.
Esenţa celor dou¼a teoreme este c¼ a f este olomorf¼ a în interiorul domeniului
D determinat de .
Odat¼ a demonstrate aceste teoreme intenţion¼ am s¼a extindem aria de investi-
gare a calculului integralei pentru funcţii care au singularit¼ aţi. Cea mai simpl¼ a
asemenea funcţie este f (z) = z 1z0 , cu z0 2 C. În cazul curbelor C închise
simple (f¼ar¼
a autointersecţii), parcurse în sens trigonometric, cu z0 2 = , are loc
Z
1 2 i; dac¼a z0 2 int D
dz = ;
z z0 0; dac¼
a z0 2 ext D

Cea de a doua valoare se obţine din Teorema fundamental¼ a a calculului integral.

S¼a calcul¼
am acum intergrala pe curbe care se autointersecteaz¼ a. Not¼am cu
I (z0 ; ) indicele curbei în raport cu punctul z0 , adic¼ a num¼ arul natural ce
reprezint¼a de câte ori curba înconjoar¼ a (în sens trigonometric) punctul z0 (în
cazul în care curba este parcurs¼ a invers trigonometric indicele curbei în raport
cu punctul va … num¼ ar întreg negativ). Atunci
Z
1
dz = 2 i I ( ; z0 ) :
z z0

Acest rezultat ne ajut¼a s¼

a g¼
asim o formul¼a pentru integrala unor funcţii mai
complicate ce se scriu ca raportul dintre o funcţie olomorf¼ a şi un monom:
Z Z
f (z) f (z)
dz, respectiv k
dz, k 2 N .
z z0 (z z0 )

Astfel obţinem:
Formula integral¼
a a lui Cauchy:

4
 Dac¼ a f : D ! C este olomorf¼ a, D este mulţime deschis¼
a şi D curb¼
a
închis¼
a, omotop¼a cu un punct în D; z0 2 intD atunci
Z
1 f (z)
f (z0 ) = dz:
2 i I ( ; z0 ) z z0

De aici, folosindu-ne de metoda inducţiei matematice şi de unele rezultate

de derivare ale integralelor parametrice, se poate obţine:
Formula integral¼ a a lui Cauchy generalizat¼ a:
Consider¼am D C un deschis, ( ) D o curb¼ a simpl¼ a închis¼
a omotop¼a cu
un punct în D, f : D ! C o funcţie olomorf¼ a. Atunci, oricare ar … z0 2 intD ; f
admite derivat¼a de orice ordin în z0 ; iar derivata sa de ordin n este:
Z
(n) n! f (z)
f (z0 ) = dz:
2 i I ( ; z0 ) (z z0 )n+1

Observaţie: Enunţul de mai sus a…rm¼ a c¼ a funcţiile olomorfe pe mulţimi

deschise admit derivate de orice ordin n (şi acestea sunt date de formula prezen-
tat¼
a).
Dac¼ a dorim s¼a calcul¼
am valoarea integralei unei funcţii cu mai multe singu-
larit¼
aţi sau a unei funcţii cu o unic¼
a singularitate, dar care nu se poate exprima
ca un rapor dintre o funcţie olomorf¼ a şi un monom, avem nevoie s¼ a studiem
în prealabil, mai în am¼ anunt, noţiunea se singularitate. Pentru aceasta avem
nevoie s¼ a investig¼
am seriile de puteri complexe şi seriile Laurent, apoi s¼ a dis-
cut¼am cum dezvolt¼ am funcţiile cu singularit¼aţi în serii Laurent.
O serie de puteri în panul complex (sau serie Taylor ) este o serie de funcţii
de variabila z 2 C de forma
1
X
an (z z0 )n (1)
n=0
unde z0 2 C este un num¼ ar …xat, iar (an )n2N este un şir de numere
complexe.
În acest caz funcţiile termen sunt fn : C ! C; fn (z) = an (z z0 )n :
Rezultatele esenţiale referitoate la convergenţa şi comportarea seriilor de
puteri sunt urm¼ atoarele:
Teorema de convergenţ¼ a a seriilor de puteri:
1. Exist¼
a un element r 2 [0; +1] numit raza de convergent¼ a a seriei.
Dac¼a r 2 (0; +1) seria dat¼ a este convergent¼ a pe discul jz z0 j < r şi
divergent¼a pe jz z0 j > r; iar pe cercul jz z0 j = r situaţia trebuie studiat¼
a de
la caz la caz.
Dac¼a r = 0 seria converge doar în z0 , iar dac¼a r = +1 seria converge în tot
planul C.
2. Raza r se calculeaz¼ a prin formula lui Hadamard:
1 p
r = ; unde l = lim sup n jan j:
l n!+1

5
sau prin una din formulele
1 p
r = , l = lim n jan j;
l n!+1
1 jan+1 j
r = , l = lim ;
l n!+1 jan j

atunci când limita respectiv¼a exist¼

a.
3. Seria de puteri este convergent¼ a uniform pe compactele din discul deschis
de convergenţ¼
a.
4. Suma seriei este funcţie olomorf¼ a pe discul de convergenţ¼
a deschis.
Reciproc:
Teorema de dezvoltare a funcţiilor olomorfe pe mulţimi deschise:
Dac¼a o funcţie f este olomorf¼
a pe o mulţime deschis¼
a D şi z0 2 D, atunci ea
se poate dezvolta în serie dup¼ a puterile lui (z z0 ) pe un disc deschis de raz¼ a
r = dist (z0 ; F rD) (cu convenţia dist (z0 ; ?) = +1), iar coe…cienţii s¼ai sunt
daţi de formula
f (n) (z0 )
an = :
n!
Seriile Laurent generalizeaz¼a seriile de puteri.
Se numeşte serie Laurent o serie de forma:
1
X
an (z z0 )n ; z0 2 C …xat, an 2 C; 8n 2 N; (6)
n= 1

unde prin sumarea de la 1 la +1 se înţelege

1
X X1 1
X
an (z z0 )n = an (z z0 )n + an (z z0 )n
n= 1 n= 1 n=0

sau
1
X 1
X 1
X
an (z z0 )n = a m (z z0 ) m
+ an (z z0 )n :
n= 1 m=1 n=0

Prima dintre cele dou¼ a serii în care se descompune seria Laurent se numeşte
partea principal¼a (care este o serie de puteri scris¼ a dup¼a puterile variabilei w =
1
z z0 ), iar a doua se numeşte partea analitic¼
a sau partea taylorian¼a a seriei
Laurent (şi este o serie de puteri efectiv¼ a în variabila z-z0 ).
2) O serie Laurent se numeşte convergent¼a dac¼ a atât partea principal¼ a, cât
şi partea sa taylorian¼a sunt convergente.
Pentru o serie Laurent ne vor interesa aceleaşi probleme ca în cazul seriilor
de puteri: structura mulţimii de convergenţ¼
a, tipul de convergenţ¼
a a seriei şi
propriet¼
aţiile funcţiei sum¼
a.

6
 Teorema de convergenţ¼ a a seriilor Laurent:: Mulţimea de convergenţ¼a
P
1
n
A pentru o serie Laurent an (z z0 ) este o coroan¼
a circular¼
a centrat¼
a în
n= 1
z0 (f¼
ar¼
a a putea preciza dac¼
a este deschis¼
a, închis¼
a sau nici una, nici alta):

D(z0 ; r1 ; r2 ) A D(z0 ; r1 ; r2 );

unde

D(z0 ; r1 ; r2 ) = fz 2 C j r1 < jz z0 j < r2 g; 0 < r1 < r2 :

Convergenţa este uniform¼ a pe compactele din D(z0 ; r1 ; r2 ) şi suma seriei este
olomorf¼a pe D(z0 ; r1 ; r2 ).
Reciproc:
Teorema de dezvoltare a funcţiilor olomorfe pe coroane circulare.
Dac¼
a f : D(z0 ; r1 ; r2 ) ! C este olomorf¼a, atunci f se poate dezvolta în
serie Laurent dup¼ a puterile lui z z0 : De asemenea se dezvolt¼ a în serie Lau-
rent dup¼ a puterile lui z z0 şi funcţiile olomorfe f : Dn fz0 g ! C (D de-
schis¼
a şi z0 2 D), dezvoltarea având loc pe coroana circular¼ a particular¼aA=
fz 2 C; 0 < jz z0 j < rg (numit¼ a dic punctat) cu r = dist (z0 ; F rD).
Se numeşte punct singular izolat pentru o funcţie f un punct z0 dintr-o
mulţime deschis¼a D C astfel încât f : D nfz0 g ! C este olomorf¼ a.
Observaţie: Dac¼ a z0 este un punct izolat singular pentru f; rezult¼ a c¼
a f
admite dezvoltare Laurent pe un disc punctat conţinut în D; s¼ a zicem 0 <
jz z0 j < r :
1
X 1
X
f (z) = an (z z0 )n + a n (z z0 ) n
:
n=0 n=1

Clasi…carea singularit¼ aţilor izolate:

În funcţie de felul cum se prezint¼ a partea principal¼a din aceast¼ a dezvoltare,
putem avea 3 tipuri de singularit¼ aţi izolate: singularit¼
aţi aparente, poli şi sin-
gularit¼
aţi esenţiale:
1. z0 este punct singular aparent dac¼ a partea principal¼ a în dezvoltarea de
mai sus lipseşte:
a n = 0; 8n 1:
Aceasta se exprim¼
a în mod echivalent prin condiţiile:

9 lim f (z) 2 C;
z!z0
sau
(caracterizarea lui Riemann)

9 lim (z z0 ) f (z) = 0:
z!z0

7
 2. z0 este pol (de ordin n0 ) dac¼
a partea principal¼
a este o sum¼
a …nit¼
a:

9 n0 1 încât a n0 6= 0, iar a n = 0; 8 n > n0 :

f are în z0 pol dac¼

a şi numai dac¼
a 9 lim f (z) = 1:
z!z0
Referitor la ordinul n0 al polului avem caracteriz¼
arile:

a lim (z
exist¼ z0 )n0 f (z) 2 C n f0g
z!z0

sau, echivalent, funcţia f1 are în z0 un zerou de ordin n0 :

3. z0 este singularitate esenţial¼
a dac¼a partea principal¼
a este o serie efectiv¼
a
(mulţimea coe…cienţilor nenuli din partea principal¼a este in…nit¼
a):

cardfn 2 N ; a n 6= 0g = o:

În limbajul limitei pentru funcţia f aceasta revine la faptul c¼

a nu exist¼
a
lim f (z) în C1 .
z!z0
Echivalent: exist¼a dou¼
a şiruri (zn ); (wn ) D n fz0 g; cu zn ; wn ! z0 încât
f (zn ) ! A; f (wn ) ! B; iar A 6= B (A; B 2 C1 ):

S¼
a reamintim acum noţiunea de reziduu.
Fie f : D n fz0 g ! C olomorf¼
a, unde D C este deschis şi z0 2 D: Atunci
f admite pe un disc punctat 0 < jz z0 j < r o dezvoltare Laurent:
a n a 1
f (z) = ::: + + ::: + + a0 + a1 (z z0 ) + :::
(z z0 )n z z0
Se numeşte reziduul funcţiei f în z0 coe…cientul a 1 din aceast¼
a dezvoltare.
Vom nota a 1 = rez(f; z0 ):
Metode de calcul a reziduurilor:
I. Dac¼a z0 este singularitate aparent¼ a pentru f; atunci (partea principal¼
a
lipsind) avem:
rez(f; z0 ) = 0:
II. a) Dac¼
a z0 este pol pentru f , s¼
a presupunem mai întâi c¼
a z0 este pol de
ordin 1:
a 1
f (z) = + a0 + a1 (z z0 ) + ::: ; pe 0 < jz z0 j < r:
z z0

) (z z0 )f (z) = a 1 + a0 (z z0 ) + :::;
trecâd la limit¼
a pentru z ! z0 în aceast¼
a egalitate va rezulta c¼
a

rez(f; z0 ) = a 1 = lim (z z0 )f (z):

z!z0

b) Dac¼
a f are în z0 un pol de ordin n > 1; vom avea

(z z0 )n f (z) = a n +a n+1 (z z0 ) + ::: + a 1 (z z0 )n 1

+ a0 (z z0 )n + :::;

8
derivând relaţia succesiv de (n 1) ori g¼
asim:

[(z z0 )n f (z)](n 1)
= (n 1)!a 1 + n!a0 (z z0 ) + :::

de unde obţinem
1
rez(f; z0 ) = a 1 = lim [(z z0 )n f (z)](n 1)
:
(n 1)! z!z0
III. Dac¼
a z0 este singularitate esenţial¼
a pentru f , neavând o formula de
calcul pentru reziduu, modalitatea de a-l g¼ asi este s¼
a realiz¼
am în jurul lui z0
pentru f; pe un disc punctat, dezvoltarea Laurent.

Aceast¼ a noţiune ne va ajuta s¼ a calcul¼

am integrala funcţiilor cu un num¼ ar
…nit de singularit¼aţi, aşa cum reiese din Teorema reziduurilor:
Teorema reziduurilor: Fie f : D n fz1 ; :::; zk g ! C olomorf¼ a cu D C
mulţime deschis¼ a şi z1 ; :::; zk 2 D: Dac¼a D n fz1 ; :::; zk g este o curb¼a închis¼
a
omotop¼a cu un punct în D; atunci
Z X
f (z)dz = 2 i rez(f; zl ) I ( ; zl ) :
zl 2intD

Figura 3

În …nal am vom eneunţa dou¼ a rezultate referitoare la funcţiile olomorfe,

rezultate care marcheaz¼a diferenţe notabile între diferenţiabilitatea (derivabil-
itatea) din C şi cea din R;respectiv Rn (pe lâng¼ a Teorema lui Riemann de

9
caracterizare a olomor…ei şi Formula integral¼ a generalizat¼a a lui Cauchy deja
enunţate):
Consecinţa teoremei lui Morera:
Fie D C o mulţime deschis¼ a şi z0 2 D. Dac¼ a f : D ! C este o funcţie
olomorf¼a pe Dnfz0 g şi continu¼
a în z0 ea este de fapt olomorf¼ a pe întregul D.
Teorema lui Liouville:
O funcţie olomorf¼ a f : C ! C m¼ arginit¼a este în mod obligatoriu constant¼ a.
O consecinţ¼a a acesei a…rmaţii este c¼
a funcţiile complexe sinus şi cosinus nu
sunt m¼arginite (aşa cum se petrece în R).

10