Prepoziţia limbii latine

Aşa cum o arată şi numele (prae-positio = punere înainte), prepoziţia este partea de cuvânt care se aşază înaintea substantivului.
În funcţie de cazurile cu care se construiesc, prepoziţiile se împart în trei grupe, şi anume: prepoziţii cu Acuzativul, cu Ablativul şi
prepoziţii care se construiesc atât cu Acuzativul, cât şi cu Ablativul.

1. Prepoziţii cu Acuzativul 2. Prepoziţii cu Ablativul 3. Prepoziţii cu Acuzativul şi

Ablativul
- ante, apud, ad, adversus = înainte, la, către, împotriva; - a, ab, absque, abs, de = de, de Pot cere atât acuzativul, cât şi
- circum, circa, citra, cis = împrejur, de jur împrejur, dincoace, la, de către, fără, de/din; ablativul, următoarele
peste; prepozitii:
- erga, contra, inter, extra = faţă de, împotriva, între, în afară - coram, clam, cum, ex, e =

de; înaintea, pe ascuns, cu, din; - in, sub, subter, super = în,
- infra, intra, iuxta, ob = sub, înăuntru, lângă, din pricina; sub, dedesubt, pe/despre.
- penes, pone, post, praeter = în putere, în urma, după, pe - sine, tenus, pro si prae = fără,

lângă; până la, pentru, înainte.

- prope, propter, per, secundum = aproape, din cauza, prin, OBS: Aceste prepoziţii cer
după; cazul Acuzativ atunci când
- supra, versus, ultra, trans = peste, către, dincolo de, peste. verbul din propoziţie exprimă
mişcare, şi Ablativul când
OBS: Ar fi trebuit inclusă printre prepoziţii cu Acuzativ şi arată starea pe loc.
usque (= până la), ex. "usque Iovem" (= până la Jupiter, până
la Dumnezeu).