CARACTERIZAREA MAMEI DIN “MUMA LUI STEFAN CEL MARE”

D.BOLINTINEANU
Istoria noastra are destule fapte uimitoare, sustineau initiatorii “Daciei literare”. Evenimentele
istorice reprezinta si azi modele de comportament, demne de urmat pentru orice generatie.
Legenda “Muma lui Stefan cel Mare” de D.Bolintineanu se constituie ca si o evocare a unui
moment din domnia lui Stefan cel Mare, moment in care soarta unei batalii este decisa indirect
de catre mama domnitorului..
Titlul evidențiază motivul maternității și statutul personajului feminin principal, ofera si
informatii despre numele personajelor principale: Stefan cel Mare si mama acestuia. Ca element
de constructie este relevant cadrul descris care include cateva elemente sugestive, prezentand
motivele literare specific romantismului: stanca, castelul, motivul noptii, motivul luptei. Unele
dintre eel sunt premonitorii “stanca neagra”, constructie ce formeaza epitetul cromatic care
marcheaza cromatismul si vechimea stancii, idee accentuate de epitetul prin inversiune “vechi
castel”- locuinta a celor doua personaje: doamna si tanara domnita, prezentate in antiteza prin
varsta, dar si prin reactiile pe care le au in situatiile urmatoare. Astfel mama domnitorului se
caracterizeaza prin intelepciune, cumpatare, sobrietate, iar “tanara domnita”- sensibila, gingasa,
suava.
Element de constructie important-descrierea cadrului natural prin evocare prezinta a
atmosfera apasatoare, trista, mai ales ca “tanara domnita” plange si suspina. Starea de asteptare,
de suspans este accentuata si de descrierea momentului noptii” Un orologiu sună noaptea
jumătate”. Atmosfera de incertitudine este amplificata de firul epic, care evoca una din luptele lui
Stefan cel Mare la care aces teste plecat. Legenda prezinta un succinct fir epic bazat pe
infrangerea lui Stefan cel Mare, intoarcerea acestuia la castel, dialogul cu mama, in care aceasta
refuza sa-l recunoasca, daca este invingator. Vorbele il determina pe Stefan cel Mare sa se
intoarca pe campul de lupta si sa-si adune ostenii cu care va si castiga batalia.

Personajul principal feminin din legenda “Muma lui Stefan cel Mare” este instanta
naratoriala prin intermediul careia autorul textului isi prezinta viziunea despre lumea secolului
XIV, despre taria de caracter pe care trebuie sa dea dovada o mama demna de un fiu domnitor.
Personajul are o identitate ficţională şi exprima sentimentul sacrificiului pentru tara, sentiment
care domina textul in totalitate.
Tema- lupta pentru apararea fiintei nationale si pentru afirmarea constiintei nationale.
Ideea este ca aceasta lupta trebuie dusa pana la sacrificiul de sine.
Mama lui Stefan cel Mare este personaj principal, reprezentativ pentru evocarea perioadei
istorice la care se face referire - si anume, domnia lui Stefan cel Mare. Deoarece participa la
actiunile textului si are un rol important in actiune, este personaj principal, fiind creionat atat
direct cat si indirect. Portretul acesteia se reliefeaza, in general, din caracterizarea indirecta din
atitudinea de sobrietate, din tonul poruncitor al vocii si din hotararea cu care vorbeste cu
domnitorul.
 Caracterizata direct, prin caracterizarea autorului “doamna soacră”, inca din debutul
textului aflam statutul social al acesteia, dar si nobletea sa sufleteasca, astfel aceasta langa sotia
lui Stefan cel Mare, plecat in lupta, “ veghează/Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează”. Fiul sau o
numeste “bună maică”, atunci cand se intoarce ranit de la oaste. Intentia tinerei de a deschide
portile cetatii pentru a-l lasa sa intre este aspru criticata, prin tonul si duritatea vorbelor marii
doamne. Hotararea acesteia de a-i verifica vitejia propriului fiu este reliefata prin discursul pe
care il are doamna in fata cetatii “Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;/Braţul său prin taberi mii
de morţi împarte./Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;/De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!”
Secventa este semnificativa deoarece vorbele taioase par sa transmita ideea ca mama
intentioneaza sa-si indeparteze fiul, prin apelativul “straine”,. Scopul este insa altul: mama se
identifica cu proprii fii, de aceea nerecunoasterea acestuia nu este decat o incercare de a-si
determina fiul sa se autodepaseasca, sa-i inspire incredere in propriile forte. Versurile exprima
increderea pe care aceasta o are in izbanda fiului sau si in puterea acestuia de a iesi invingator.
Metonimia “Bratul sau” ilustreaza vitejia in care mama domnitorului s-a increzut mereu. Astfel,
prin duritatea deciziei de mama, acesta il determina pe Stefan sa se intoarca sa-si caute soldatii
pentru a infrange dusmanul. Atitudinea distanta si poruncitoare are efectul scontat-Stefan cel
Mare intorcandu-se invingator.

Discursul acesteia ilustreaza curajul, convingerea si speranta care a avut-o in izbanda

domnitorului. Ca mod de expunere se identifica dialogul dintre Stefan și mama sa. Epitetele
“rănit”, “crudă”, “sfărâmată” evidențiază motivul sacrificiului. Motivul portii sugerează nevoia
de protecție a domnitorului in momente critice.

Secventa dialogului cu Stefan cel Mare este reprezentativa pentru caracterizarea personajului,
intrucat mama se impune in fata impunatoarei personalitati a neamului romanesc, care nu este alt
cineva decat propriul fiu, spunandu-I sa-I respecte cuvantul. Deducem din acesta secventa
hotararea nestramutata, increderea si puterea cuvantului pe care o are mama domnitorului.
Incredere pe care o transmite acestuia , drept urmare si supunerea dusmanului.
Figura proeminenta a istorie romanesti, Stefan cel Mare este redat aici prin prisma mamei,
autorul alegand sa ilustreze un moment de cumpana din viata domnitorului prin puterea de
decizie pe care a avea mama acestuia asupra lucrurilor importante din viata tarii, izgonirea fiind
o forma de iubire a acesteia. Mama domnitorului este evocate ca fiind o mama iubitoare, astfel
iubirea nemarginita a acesteia cuprinde atat persoana domnitorului, cat si fiinta tarii. Un moment
remarcabil din istoria tarii aduce in prim-plan o izbanda a domnitorului impulsionata prin
duritatea measajului parintesc.Opera transmite ideea echivalarii conceptului patrie, neam, tara cu
cel de mama, de familie.
Elemente de constructie importante -limbajul si stilul operei, care transpun cititorul in epoca lui
Stefan cel Mare, prezentand coordonatele acestor timpuri. Alt element important- elementele
prozodice, dar si modul de expunere ales.
Viziunea poetului in aceasta legenda este legata de rolul si misiunea domnitorului in orice
context. Crearea unui personaj feminin precuma mama domnitorului este un pretext pentru a
ilustra increderea pe care trebuie sa o aiba un domnitor in reusita sa, indiferent de cat de grea
pare lupta. Mama domnitorului- mana de fier care indruma, sfatuieste si ghideaza actiunile
fiului.Este inima de mama care intelege ca tara trebuie aparata cu orice pret, la fel si familia.
In opinia mea, explicarea unor adevăruri, hiperbola şi fantasticul indeplinesc in legendă o
funcţie estetico-etică. Legendarul e, prin urmare, o modalitate de transfigurare a realităţii.
Valoarea legendei nu constă atat in conţinut, cat in forma literar – artistică de a comunica
adevăruri şi a nuanţa bogate valori morale. Lectura sau povestirea legendelor imbogăţeşte fondul
cognitiv şi afectiv al copiilor de varstă preşcolară sau şcolară. Analiza atentă a structurii
legendelor şi a personajelor supradimensionate ii ajută pe copii să descifreze mesajul estetic,
fondul real al operei, concizia, simplitatea şi expresivitatea limbii şi stilului, le dezvoltă
capacităţile intelectuale şi verbale, trăsăturile de voinţă şi de caracter.