DOINA POPULARĂ

Exemple de DOINE:
A.) Doină, doină, cântic dulce Frunză verde păducel,
Doină, doină, cântic dulce! Cine-a merge după el?
Când te-aud nu m-aș mai duce! Un șoiman mehedințel
Doină, doină, vers cu foc! Care știe să chitească,
Când răsuni eu stau în loc. Rândunica s-o lovească,
Și mai știe de călare
Bate vânt de primăvară, Să se lupte-n fuga mare,
Eu cânt doina pe afară, Și mai știe să înoate
De mă-ngân cu florile Vâslind Dunărea din coate.
Și privighetorile. Aoleo! mă arde focul
Ca să-mi cerc și eu norocul,
Vine iarna viscoloasă, Aoleo! de rău, de bine
Eu cânt doina-nchis în casă. Țipă sufletul în mine!
De-mi mai mângâi zilele, ( Poezie populară, folclorică, culeasă de
Zilele și nopțile. Vasile Alecsandri.)

Frunza-n codru cât învie, D.) Bădiță depărtişor

Doină cânt de voinicie, Bădiță depărtişor,
Cade frunza gios în vale, Scrie-mi carte, că mi-i dor.
Eu cânt doina cea de jale. Da' n-o scrie cu cerneală,
Doina zic, doina suspin, Că cerneală-i multă-n țară.
Tot cu doina mă mai țin. Nici n-o scrie cu cărbune,
Doina cânt, doina șoptesc, Că ş-acela-i mult în lume,
Tot cu doina viețuiesc. Da' mi-o scrie cu argint,
(Varianta culeasă de Vasile Alecsandri, Să ştiu că-i di la iubit.
publicată în: Poezii populare) Oi citi-o prin grădină
B.) Măi bădiță, floare dulce Zâua când este lumină
Măi bădiță, floare dulce, Suspinând di la inimă,
Unde te-aş găsi te-aş smulge, Oi citi-o cu foc mare
Şi-acas' la noi te-aş duce, Stropită cu lăcrămioare.
Şi te-aş răsădi-n grădină, (Doină culeasă de la: Oprea Mărioara,
Şi te-aş secera cu milă; Dumbrava, 1972.)
Şi te-aş face stog în prag,
Şi te-aş îmblăti cu drag; E.) Murășule, apă rece
Şi te-aş măcina mărunt Codrule, pădure verde,
La morişca de argint; Mureşu vine şî trece.
Şi te-aş cerne El să duce, să tot duce
Prin sprâncene, La locuri cu pantă dulce.
Şi te-aş frământa-n inele, Mureșule, apă rece,
Şi te-aş da inimii mele Te preumbli-ncetişor
Să se stâmpere de jele… Prin sate pline de dor
(Culegător de folclor Lucian Blaga, Şî cu apa ta curată
publicată în: Antologie de poezie populară) Ai trecut câmpia toată.
C.) Frunză verde magheran (Mehedințeanul) Şî ai stâmpărat de săte
Frunză verde magheran, Şî omu, şî câmpu verde.
Voinicel mehedințean, Linişteşte-te în vale
Sunt născut pe frunzi de fag, Stâmpără pe tăți în cale.
Ca să fiu la lume drag. Toate le mângâi uşor
Și-s scăldat de mic în Olt, Ca şî doinile de dor.
Să mă fac viteaz de tot. Stâmpără pe fiecare
Și-s frecat cu busuioc, Că şî doru meu îi mare.
Să am zile cu noroc. (Cincea Ioana, Stânceni, 1988).
După ce am mai crescut
Din ochi maica m-a pierdut, F.) De-ar fi doru
C-am fugit de la părinți De-ar fi doru călător,
Tot în munți, la Mehedinți. Io l-aş vinde tuturor,
Apoi m-am lăsat în vale Mi-aş deschide şatră-n prag
Cu trei rânduri de pistoale Ş-oi vinde la tăți cu drag.
Ș-am ajuns un voinicel Mi-aş deschide şatră-n şură
Cu inima de oțel. [...] Şî l-oi vinde pintru gură.
Aoleo! ce foc de dor! L-oi da şî cu împrumut
Veni-va badea Tudor La omu posomorât.
Să mai strângă din păduri Du-te dor pi sub răzor
Cete mândre de panduri, Nu-mi vini pe râtul gol,
Ca s-alunge de la noi Că te-a vide oarecine
Și pe greci, și pe ciocoi. Ş-a gândi că vii la mine.
Ardă-te focu de dor,
Că tu n-ai judecător,
Da' te-a judeca lumea
Care poartă grija mea,
M-a judeca oarecine
Când oi trece pi’gă tine,
Când oi trece-aşa uşor
Ca şî doru călător
Ş-oi cânta duşmanilor
Am să cânt şî să port dor.
G.) Frunză verde scânteuță
Frunză verde scânteuță,
Zace badea-n grădinuță
Cu capu pe-o perinuță,
Cu inima la drăguță.
Nu ştiu ce treabă mi-oi face
Să mă duc să văd ce face.
Da io treabă mi-am făcut
După apă de beut
Şî m-am dus de l-am văzut.
I-am dus mere ş-o fost răle,
I-am dus prune, n-o fost bune,
I-am dus nuci şî n-o fost dulci
Gura me-i gură de leac
M-am aplecat, l-am sărutat,
Badea-ndată s-o sculat
Şî în brață m-o luat
Şî de boală o scăpat.
H.) În grădină la doi fagi
În grădină la doi fagi
Se iubeau doi copii dragi.
Ei de dragi s-ar fi iubit,
Părinții nu i-o-nvoit.
Ei de mână s-o luat
Şî-n făntână s-o țâpat.
Nici acol' nu i-o lăsat
Că i-o scos şi i-o-gropat.
Pe fată în țântirim
Şî pe ficior peste drum.
Din mormântul di la fată
O ieşât o rujă’naltă, (măceș, trandafir)
Din mormântul la ficior,
Răsărit-o ruguşor; (măceș, mur)
Ruguşoru s-o întins
Şî pe rujă o cuprins.
(Pop Ana, Idicel Sat, 2013)
I.) Cine n-are dor pe vale
Cine n-are dor pe vale
Nu ştie luna când răsare
Şî noaptea cât îi de mare.
Cine n-are dor pe luncă
Nu ştie luna când să culcă
Şî noaptea cât îi de lungă.
Frunză verde de mohor,
Rugușor de pe izvor,
Rău îi rău și fără dor.
J.) Foaie verde de peline
Foaie verde de peline,
Hai, mândră, până la mine,
De vezi cum o duc de bine.
Pelinu-i rădăcinos,
Străinu-i tot mânios.
Pelinu-i fără sămânță,
Străinu-i fără credință.
Pelinu creşte de silă,
Străinu-i fără de milă.
K.) De vrei, mamă, să mă cați
De vrei, mamă, să mă cați
Treci codrii peste Carpați
Că m-am dus la Mărăşeşti
Măicuță, nu mă găseşti.
Că îi găsî îngropați
Milioane de soldați.
De-i vedea morminte multe,
Ăia-s vânători de munte.
De-i vedea morminte mari
Să ştii, mamă, că-s tunari.
De-i vedea morminte mici,
Să știi că-s infanterişti,
De-i vedea mereu, mereu
Să ştii mamă că-s şi eu.
De-i găsî crucea plecată,
Pune mâna şi-o îndreaptă
Frunză verde, iarbă deasă,
Cum am vrut să mor acasă,
Să-mi ții tu lumina-aprinsă,
Nu rusu cu puşca-ntinsă.
L.) Cucule, pasăre mândră
Cucule, pasăre mândră,
Du-te-n pădure şî cântă
Şî le cântă la voinici,
Că n-or şăde mult pe-aici.
M.) Frunză verde florice
Frunză verde, florice,
Ie tu, mândră, puşca me
De vezi cât este de gre,
Puşca cu care-am fugit
Pe şes şî pe deal cumplit.
Până dealu l-am trecut,
A răsufla, n-am putut
Şî cînd de sete ardeam,
Să beau apă nu puteam.
Să topea sufletu meu
De colb şî de mare greu
Şî totuşi eram la rând
De-aş fi fost mort de flămând.
Frunză verde buruiană,
Cine nu o fost cătană,
Poate da mare pomană,
Să roage pe Dumnezău
C-o scăpat de mare greu,
De cătană până eşti
Tătă noaptea te sâleşti
Ca să fii pus la rând bine
Şî tăt că nu eşti, îți spune.
N.) De cine mi-i mie dor
De cine mi-i mie dor
De-aicea-i depărtișor,
Prin crestele munților,
Cu oile la izvor,
Cu gura arsă de dor.
De cine mi-i mie jăle
De-aicea departe șăde,
Cu oile la făgete,
Cu gura arsă de sete.
O.) A meu bărbat nu-i bărbat
A meu bărbat nu-i bărbat,
Că de când m-am măritat
Nici o palmă nu mi-o dat
Numa una peste cap
Ca să ştiu că am bărbat,
Numa una peste gură
Ca să fiu nevastă bună.
Şî din palmă-o făcut pumn
Șî din spate-o ieşât fum.