Miorita Poezie populară culeasă de MIHAI EMINESCU.

Pe-un picior de plai, Și cel mai frățesc, I-am avut nuntași,

Pe-o gură de rai, Că l-apus de soare Preoți, munții mari,
Iată vin în cale, Vreau să mi te-omoare Păsări, lăutari,
Se cobor la vale Baciul ungurean Păsărele mii,
Trei turme de miei, Și cu cel vrâncean! Și stele făclii!
Cu trei ciobănei. — Oiță bârsană, Iar dacă-i zări,
Unu-i moldovan, De ești năzdrăvană Dacă-i întâlni
Unu-i ungurean Și de-a fi să mor Măicuță bătrână,
Și unu-i vrâncean. În câmp de mohor, Cu brâul de lână,
Iar cel ungurean Să spui lui vrâncean Din ochi lăcrimând,
Și cu cel vrâncean, Și lui ungurean Pe câmp alergând,
Mări, se vorbiră, Ca să mă îngroape De toți întrebând
Ei se sfătuiră Aice, pe-aproape, Și la toți zicând
Pe l-apus de soare În strunga de oi, „Cine-a cunoscut
Ca să mi-l omoare Să fiu tot cu voi; Cine mi-a văzut
Pe cel moldovan, În dosul stânii, Mândru ciobănel,
Că-i mai ortoman Să-mi aud cânii. Tras printr-un inel?
Ș-are oi mai multe, Aste să le spui, Fețișoara lui,
Mândre și cornute Iar la cap să-mi pui Spuma laptelui;
Și cai învățați Fluieraș de fag, Mustăcioara lui,
Și câni mai bărbați. Mult zice cu drag; Spicul grâului;
Dar cea mioriță, Fluieraș de os, Perișorul lui,
Cu lână plăviță, Mult zice duios; Pana corbului;
De trei zile-ncoace Fluieraș de soc, Ochișorii lui,
Gura nu-i mai tace, Mult zice cu foc! Mura câmpului?“
Iarba nu-i mai place. Vântul, când a bate, Tu, mioara mea,
— Mioriță laie, Prin ele-a răzbate Să te-nduri de ea
Laie, bucălaie, Ș-oile s-or strânge, Și-i spune curat
De trei zile-ncoace Pe mine m-or plânge Că m-am însurat
Gura nu-ți mai tace! Cu lacrimi de sânge! C-o fată de crai,
Ori iarba nu-ți place, Iar tu de omor Pe-o gură de rai,
Ori ești bolnăvioară, Să nu le spui lor. Iar la cea măicuță
Drăguță mioară? Să le spui curat Să nu spui, drăguță,
— Drăguțule bace, Că m-am însurat Că la nunta mea
Dă-ți oile-ncoace, C-o mândră crăiasă, A căzut o stea,
La negru zăvoi, A lumii mireasă; C-am avut nuntași
Că-i iarbă de noi Că la nunta mea Brazi și păltinași,
Și umbră de voi. A căzut o stea; Preoți, munții mari,
Stăpâne, stăpâne, Soarele și luna Păsări, lăutari,
Îți cheamă ș-un câine, Mi-au ținut cununa. Păsărele mii,
Cel mai bărbătesc Brazi și păltinași Și stele făclii!