Compunere - clasa a III-a
Toamna
Din împărăţia munţilor, din veşnicia brazilor coboară peste dealuri şi peste
câmpii, cea mai bogată zână a plaiurilor româneşti, toamna. Înveşmântată într-o
mantie arămie, purtând cunună de ciorchini, cu roşul merelor în obraji, cu
albastrul şters al cerului în priviri, cu melancolia codrilor părăsiţi de trilul
păsărilor.
Toamna, cea de-a treia fiică a anului bătrân, dăruiește din belșug roade
pământului și oamenilor. Livezile primesc cu multă bucurie aceste roade,
așteptând să fie culese. Merii și perii își apleacă crengile sub greutatea fructelor,
gutuii își desăvârșesc puii, nucii își despăturesc nucile, viile își săvârșesc
coacerea strugurilor. Odată cu aceste roade mult dorite și plăcute, toamna
harnică și de bunuri darnică, își așterne haina ei maro peste frunzele copacilor,
peste fânețe, peste florile semețe, prin pădurile din moși-strămoși, prin grădinile
îmbelșugate cu legume, peste muniți și dealuri și văi cu renume.
Toată natura își schimbă firea, toată devine ruginie, viețuitoarele pământului
își modifică activitățile, pornesc a se pregăti pentru masa de aer rece, pentru
vântul fioros, pentru ploile lungi și dese. Oamenii culeg fructele, legumele, își
adună lemnele, își curăță grădinile și își alină gândurile. Totul în jur încetinește,
adoarme, capătă culori arămii, totul amorțește.
Toamna călătoare se cuibărește pe meleagurile noastre, ne dăruiește din
bogățiile ei și ne face să fim mai buni, mai darnici, mai îmbelșugați.