Toamna,fiica mijlocie a batranului an,a sosit cu covoarele de frunze colorate,cu ploaie si vant.

Pomii s-au dezbracat

de roadele lor mari,pentru a se gati cu noua lor mantie alba.Culorile toamnei se joaca pe covorul de frunze
multicolor.
Pamantul,batran,ca un somnoros urs,asteapta sa fie acoperit cu noua mantie de nea.In desisuri,orchestra mare de
flori,acum uscate nu mai raspandesc mireasma lor frumoasa.Pasarile calatoare par niste vaslasi pe marea cerului
cenusiu indepartanduse spre tarile calde.
Randunica cea vesela nu ne mai trezeste dimineata cu ciripitul ei dulce.Cu mantia ei alba iarna se apropie tot mai
tare de noi impartind din pocalul ei spiritul iernii.Soarele palid abia daca se mai zareste incearca sa isi mai strecoare
pentru ultima data printre ramurile copacilor adormiti.
Aerul iernii se simte deja puternic,vantulspulbera toate frunzele de pe pamantul rece.harnicile albinute fiindca nu
mai au flori colorate si nectar,s-au adunat toate la stupi.Nici noi nu ne-am lasat mai prejos si ne-am pregatit de
iarna,acum o poftim cu drag la noi.
Bucurosii copii stau la fereastra privind cum primul fulg de nea cade din cer,iar in cateva clipe totul este acoperit de
o plapuma alba ca spuma laptelui.La revedere,dulcatoamna!Bine ai venit,draga iarna!