Balada pastorală

Miorița, culeasă de Vasile Alecsandri

Pe-un picior de plai, Ori ești bolnăvioară, Mult zice cu drag; Pe câmp alergând,
Pe-o gură de rai, Drăguță mioară? Fluieraș de os, De toți întrebând
Iată vin în cale, — Drăguțule bace, Mult zice duios; Și la toți zicând
Se cobor la vale Dă-ți oile-ncoace, Fluieraș de soc, „Cine-a cunoscut
Trei turme de miei, La negru zăvoi, Mult zice cu foc! Cine mi-a văzut
Cu trei ciobănei. Că-i iarbă de noi Vântul, când a bate, Mândru ciobănel,
Unu-i moldovan, Și umbră de voi. Prin ele-a răzbate Tras printr-un inel?
Unu-i ungurean Stăpâne, stăpâne, Ș-oile s-or strânge, Fețișoara lui,
Și unu-i vrâncean. Îți cheamă ș-un câine, Pe mine m-or plânge Spuma laptelui;
Iar cel ungurean Cel mai bărbătesc Cu lacrimi de sânge! Mustăcioara lui,
Și cu cel vrâncean, Și cel mai frățesc, Iar tu de omor Spicul grâului;
Mări, se vorbiră, Că l-apus de soare Să nu le spui lor. Perișorul lui,
Ei se sfătuiră Vreau să mi te- Să le spui curat Pana corbului;
Pe l-apus de soare omoare Că m-am însurat Ochișorii lui,
Ca să mi-l omoare Baciul ungurean C-o mândră crăiasă, Mura câmpului?“
Pe cel moldovan, Și cu cel vrâncean! A lumii mireasă; Tu, mioara mea,
Că-i mai ortoman — Oiță bârsană, Că la nunta mea Să te-nduri de ea
Ș-are oi mai multe, De ești năzdrăvană A căzut o stea; Și-i spune curat
Mândre și cornute Și de-a fi să mor Soarele și luna Că m-am însurat
Și cai învățați În câmp de mohor, Mi-au ținut cununa. C-o fată de crai,
Și câni mai bărbați. Să spui lui vrâncean Brazi și păltinași Pe-o gură de rai,
Dar cea mioriță, Și lui ungurean I-am avut nuntași, Iar la cea măicuță
Cu lână plăviță, Ca să mă îngroape Preoți, munții mari, Să nu spui, drăguță,
De trei zile-ncoace Aice, pe-aproape, Păsări, lăutari, Că la nunta mea
Gura nu-i mai tace, În strunga de oi, Păsărele mii, A căzut o stea,
Iarba nu-i mai place. Să fiu tot cu voi; Și stele făclii! C-am avut nuntași
— Mioriță laie, În dosul stânii, Iar dacă-i zări, Brazi și păltinași,
Laie, bucălaie, Să-mi aud cânii. Dacă-i întâlni Preoți, munții mari,
De trei zile-ncoace Aste să le spui, Măicuță bătrână, Păsări, lăutari,
Gura nu-ți mai tace! Iar la cap să-mi pui Cu brâul de lână, Păsărele mii,
Ori iarba nu-ți place, Fluieraș de fag, Din ochi lăcrimând, Și stele făclii!