Balada populara-Miorita

Pe-un picior de plai, – Mioriţă laie,

Pe-o gură de rai, Laie, bucălaie,

Iată vin în cale, De trei zile-ncoace

Se cobor la vale Gura nu-ţi mai tace!

Trei turme de miei, Ori iarba nu-ţi place,

Cu trei ciobănei. Ori eşti bolnăvioară,

Unu-i moldovan, Drăguţă mioară?

Unu-i ungurean – Drăguţule bace,

Şi unu-i vrâncean. Dă-ţi oile-ncoace,

Iar cel ungurean La negru zăvoi,

Şi cu cel vrâncean, Că-i iarbă de noi

Mări, se vorbiră, Şi umbră de voi.

Ei se sfătuiră Stăpâne, stăpâne,

Pe l-apus de soare Îţi cheamă ş-un câne,

Ca să mi-l omoare Cel mai bărbătesc

Pe cel moldovan, Şi cel mai frăţesc,

Că-i mai ortoman Că l-apus de soare

Ş-are oi mai multe, Vreau să mi te-omoare

Mândre şi cornute Baciul ungurean

Şi cai învăţaţi Şi cu cel vrâncean!

Şi câni mai bărbaţi. – Oiţă bârsană,

Dar cea mioriţă, De eşti năzdrăvană

Cu lână plăviţă, Şi de-a fi să mor

De trei zile-ncoace În câmp de mohor,

Gura nu-i mai tace, Să spui lui vrâncean

Iarba nu-i mai place. Şi lui ungurean

Ca să mă îngroape Brazi şi păltinaşi

Aice, pe-aproape, I-am avut nuntaşi,

În strunga de oi, Preoţi, munţii mari,

Să fiu tot cu voi; Păsări, lăutari,

În dosul stânii, Păsărele mii,

Să-mi aud cânii. Şi stele făclii!

Aste să le spui, Iar dacă-i zări,

Iar la cap să-mi pui Dacă-i întâlni

Fluieraş de fag, Măicuţă bătrână,

Mult zice cu drag; Cu brâul de lână,

Fluieraş de os, Din ochi lăcrimând,

Mult zice duios; Pe câmp alergând,

Fluieraş de soc, De toţi întrebând

Mult zice cu foc! Şi la toţi zicând

Vântul, când a bate, „Cine-a cunoscut

Prin ele-a răzbate Cine mi-a văzut

Ş-oile s-or strânge, Mândru ciobănel,

Pe mine m-or plânge Tras printr-un inel?

Cu lacrimi de sânge! Feţişoara lui,

Iar tu de omor Spuma laptelui;

Să nu le spui lor. Mustăcioara lui,

Să le spui curat Spicul grâului;

Că m-am însurat Perişorul lui,

C-o mândră crăiasă, Peana corbului;

A lumii mireasă; Ochişorii lui,

Că la nunta mea Mura câmpului?“

A căzut o stea; Tu, mioara mea,

Soarele şi luna Să te-nduri de ea

Mi-au ţinut cununa. Şi-i spune curat

 Că m-am însurat Că-i mai ortoman

C-o fată de crai, Ş-are oi mai multe,

Pe-o gură de rai, Mândre şi cornute

Iar la cea măicuţă Şi cai învăţaţi

Să nu spui, drăguţă, Şi câni mai bărbaţi.

Că la nunta mea Dar cea mioriţă,

A căzut o stea, Cu lână plăviţă,

C-am avut nuntaşi De trei zile-ncoace

Brazi şi păltinaşi, Gura nu-i mai tace,

Preoţi, munţii mari, Iarba nu-i mai place.

Păsări, lăutari, – Mioriţă laie,

Păsărele mii, Laie, bucălaie,

Şi stele făclii! De trei zile-ncoace

Pe-un picior de plai, Gura nu-ţi mai tace!

Pe-o gură de rai, Ori iarba nu-ţi place,

Iată vin în cale, Ori eşti bolnăvioară,

Se cobor la vale Drăguţă mioară?

Trei turme de miei, – Drăguţule bace,

Cu trei ciobănei. Dă-ţi oile-ncoace,

Unu-i moldovan, La negru zăvoi,

Unu-i ungurean Că-i iarbă de noi

Şi unu-i vrâncean. Şi umbră de voi.

Iar cel ungurean Stăpâne, stăpâne,

Şi cu cel vrâncean, Îţi cheamă ş-un câne,

Mări, se vorbiră, Cel mai bărbătesc

Ei se sfătuiră Şi cel mai frăţesc,

Pe l-apus de soare Că l-apus de soare

Ca să mi-l omoare Vreau să mi te-omoare

Pe cel moldovan, Baciul ungurean

Şi cu cel vrâncean! Că m-am însurat

– Oiţă bârsană, C-o mândră crăiasă,

De eşti năzdrăvană A lumii mireasă;

Şi de-a fi să mor Că la nunta mea

În câmp de mohor, A căzut o stea;

Să spui lui vrâncean Soarele şi luna

Şi lui ungurean Mi-au ţinut cununa.

Ca să mă îngroape Brazi şi păltinaşi

Aice, pe-aproape, I-am avut nuntaşi,

În strunga de oi, Preoţi, munţii mari,

Să fiu tot cu voi; Păsări, lăutari,

În dosul stânii, Păsărele mii,

Să-mi aud cânii. Şi stele făclii!

Aste să le spui, Iar dacă-i zări,

Iar la cap să-mi pui Dacă-i întâlni

Fluieraş de fag, Măicuţă bătrână,

Mult zice cu drag; Cu brâul de lână,

Fluieraş de os, Din ochi lăcrimând,

Mult zice duios; Pe câmp alergând,

Fluieraş de soc, De toţi întrebând

Mult zice cu foc! Şi la toţi zicând

Vântul, când a bate, „Cine-a cunoscut

Prin ele-a răzbate Cine mi-a văzut

Ş-oile s-or strânge, Mândru ciobănel,

Pe mine m-or plânge Tras printr-un inel?

Cu lacrimi de sânge! Feţişoara lui,

Iar tu de omor Spuma laptelui;

Să nu le spui lor. Mustăcioara lui,

Să le spui curat Spicul grâului;

Perişorul lui, Iar la cea măicuţă

Peana corbului; Să nu spui, drăguţă,

Ochişorii lui, Că la nunta mea

Mura câmpului?“ A căzut o stea,

Tu, mioara mea, C-am avut nuntaşi

Să te-nduri de ea Brazi şi păltinaşi,

Şi-i spune curat Preoţi, munţii mari,

Că m-am însurat Păsări, lăutari,

C-o fată de crai, Păsărele mii,

Pe-o gură de rai, Şi stele făclii!