Mioriţa Iarba nu-i mai place.

poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri

Pe-un picior de plai, – Mioriţă laie,

Pe-o gură de rai, Laie, bucălaie,

Iată vin în cale, De trei zile-ncoace

Se cobor la vale Gura nu-ţi mai tace!

Trei turme de miei, Ori iarba nu-ţi place,

Cu trei ciobănei. Ori eşti bolnăvioară,

Unu-i moldovan, Drăguţă mioară?

Unu-i ungurean – Drăguţule bace,

Şi unu-i vrâncean. Dă-ţi oile-ncoace,

Iar cel ungurean La negru zăvoi,

Şi cu cel vrâncean, Că-i iarbă de noi

Mări, se vorbiră, Şi umbră de voi.

Ei se sfătuiră Stăpâne, stăpâne,

Pe l-apus de soare Îţi cheamă ş-un câne,

Ca să mi-l omoare Cel mai bărbătesc

Pe cel moldovan, Şi cel mai frăţesc,

Că-i mai ortoman Că l-apus de soare

Ş-are oi mai multe, Vreau să mi te-omoare

Mândre şi cornute Baciul ungurean

Şi cai învăţaţi Şi cu cel vrâncean!

Şi câni mai bărbaţi. – Oiţă bârsană,

Dar cea mioriţă, De eşti năzdrăvană

Cu lână plăviţă, Şi de-a fi să mor

De trei zile-ncoace În câmp de mohor,

Gura nu-i mai tace, Să spui lui vrâncean

Şi lui ungurean Că la nunta mea

Ca să mă îngroape A căzut o stea;

Aice, pe-aproape, Soarele şi luna

În strunga de oi, Mi-au ţinut cununa.

Să fiu tot cu voi; Brazi şi păltinaşi

În dosul stânii, I-am avut nuntaşi,

Să-mi aud cânii. Preoţi, munţii mari,

Aste să le spui, Păsări, lăutari,

Iar la cap să-mi pui Păsărele mii,

Fluieraş de fag, Şi stele făclii!

Mult zice cu drag; Iar dacă-i zări,

Fluieraş de os, Dacă-i întâlni

Mult zice duios; Măicuţă bătrână,

Fluieraş de soc, Cu brâul de lână,

Mult zice cu foc! Din ochi lăcrimând,

Vântul, când a bate, Pe câmp alergând,

Prin ele-a răzbate De toţi întrebând

Ş-oile s-or strânge, Şi la toţi zicând

Pe mine m-or plânge „Cine-a cunoscut

Cu lacrimi de sânge! Cine mi-a văzut

Iar tu de omor Mândru ciobănel,

Să nu le spui lor. Tras printr-un inel?

Să le spui curat Feţişoara lui,

Că m-am însurat Spuma laptelui;

C-o mândră crăiasă, Mustăcioara lui,

A lumii mireasă; Spicul grâului;

Perişorul lui,

Peana corbului;

Ochişorii lui,

Mura câmpului?“

Tu, mioara mea,

Să te-nduri de ea

Şi-i spune curat

Că m-am însurat

C-o fată de crai,

Pe-o gură de rai,

Iar la cea măicuţă

Să nu spui, drăguţă,

Că la nunta mea

A căzut o stea,

C-am avut nuntaşi

Brazi şi păltinaşi,

Preoţi, munţii mari,

Păsări, lăutari,

Păsărele mii,

Şi stele făclii!