INGOUDE COMPANY PASTOR MATT ZHANG

Răspunderea juridică
Planul
11.1 Conceptul răspunderii juridice. Trăsăturile răspunderii juridice.
11.2 Principiile și scopurile răspunderii juridice.
11.3 Condiţiile tragerii la răspundere juridică.
11.4 Cauzele care exclud răspunderea juridică.
11.5 Formele răspunderii juridice.
1. Conceptul, caracteristicile
răspunderii juridice.
Răspunderea juridică este un raport juridic instituit de regulă de către un organ
competent de stat ,în urma săvîrșirii unei fapte ilicite,de către un făptuitor ,cel din
urmă fiind ținut să execute o sancțiune juridică corespunzătoare faptei săvîrșite.
Observăm într-un raport de răspundere juridică prezența necesară a statului
judecătorul ,procurorul,ofițerul de urmărire penală ,organul serviciului
vamal,organul de interne.
În afară de stat în raportul juridic de răspundere juridică participă făptuitorul și
victima (sau partea prejudiciată)
Raportul de răspundere juridică este constituit, ca şi orice raport juridic, din:
a) subiectele raportului;
b) obiectul raportului
c) conţinutul raportului.
 Subiectele raportului de răspundere juridică sunt, de regulă,
făptuitorul şi organul statului (de urmărire penală, organul
judecătoresc, etc.) competent de a aplica sancţiunea juridică
corespunzătoare faţă de făptuitor.

Obiectul raportului de răspundere juridică este fapta ilicită care

prejudiciază o valoare socială consacrată prin normele dreptului
material.

Conţinutul raportului de răspundere juridică este ansamblul

drepturilor subiective şi obligaţiilor juridice ale participanţilor
(făptuitor, 256 subiectul prejudiciat (victima), organul competent al
statului etc.) la raportul juridic corespunzător.
 Trăsăturile (semnele) răspunderii juridice:
a)Caracterul social (răspunderea juridică este o varietate a responsabilităţii
sociale);
b) Caracterul statal (răspunderea juridică este instituită, iniţiată, de regulă, de către
un organ competent al statului);
c) Caracterul coercitiv (răspunderea juridică implică constrângerea statală faţă de
făptuitor);
d) Caracterul legal (răspunderea juridică are un temei legal: normele de drept
material şi de drept procesual în vigoare);
e) Caracterul procedural (răspunderea juridică se desfăşoară conform unei ordini
(proceduri) prestabilite de către stat în legislaţia în vigoare);
f) Caracterul negativ (răspunderea juridică implică valorificarea de către făptuitor a
consecinţelor negative ale faptei ilicite săvârşite);
g) Caracterul privator (răspunderea juridică implică suportarea de către făptuitor a
unor contraprestaţii: privaţiuni patrimoniale, nepatrimoniale).
 2. Principiile și scopurile răspunderii juridice.
a) Principiul legalității faptei și b) Principiul răspunderii juridice c) Principiul individualizării
sancțiunii juridice-doar pentru pentru fapta proprie (caracterul răspunderii juridice și sancțiunii
faptele ilicite prevăzute în normele personal al răspunderii juridice)- se juridice –în fiecare caz examinat de
juridice survine pedeapsa. exclude prezenta organul judecătoresc sancțiunea
Respectiv și sancțiunile juridice reprezentanților (doar în dreptul civil juridică este raportată la un șir de
trebuie să fie prevăzute în normele se permite răspunderea pentru împrejurări care atenuează sau
juridice prevăzute de lege. (art. 3 fapta altuia). agravează răspunderea făptuitorului.
Codul Penal Principiul legalității).

d)Principiul justeței răspunderii juridice

(proporționalizării
sancțiunei și faptei) – balanța ,cu cît este
mai gravă fapta cu atît
sancțiunea mai dură.

e) Principiul umanismului –legea
penală nu permite aplicare
tratamente
inumane (art.4 Codul penal).
f) Principiul celerității (operativițății)
–tragerea la răspundere juridică
trebuie să aibă loc cît de rapid
posibil.
g) Principiul unicității tragerii la
răspundere (non bis in idem) (nu de
două pentru aceeași faptă)- o
pedeapsă pentru o faptă săvîrșită,
dar nu exclude pedeapsa cumulativă .
Finalitățile(scopul) răspunderii juridice–
scopurile răspunderii juridice
sunt elementele de viitor ale răspunderii
juridice pe care și le propune
legiutorul ,organele de tragere la răspundere
juridică,în procesul
aplicării sancțiunilor juridice .
a)scopul general de prevenție a altor
fapte ilicite
b)scopul educativ de tragere la
răspundere
c)scopul de a promova dreptatea și
justiția. d)consolidarea ordinii
legale
3. Condiţiile tragerii la răspundere juridică.
Condiţiile răspunderii juridice, necesare cumulativ, pentru
declanşarea şi realizarea răspunderii juridice sânt:
1. Fapta ilicită (acţiunea sau inacţiunea), prevăzută de
normele dreptului pozitiv, săvârşită de către făptuitor şi
care implică răspunderea juridică.
Faptele ilicite, în dependenţă de tipul normelor juridice,
sânt:
a)penale (infracţiunile).
b)contravenţionale (contravenţiile administrative).
c)disciplinare (abateri disciplinare).
d) civile (delictele civile).
e)internaţionale (crimele şi delictele internaţionale) .
2) Rezultatul prejudiciabil este prejudiciul material, moral,
fizic, etc. înregistrat în urma săvârţirii faptei ilicite. De ex.
decesul omului, leziunea corporală, degradarea,
diminuarea averii publice, dezonorarea persoanei, etc.
3) Legătura cauzală dintre fapta ilicită şi prejudiciul
produs. Legătura respectivă trebuie să fie directă, cauza
este fapta ilicită, iar efectul este rezultatul prejudiciabil.
Stabilirea legăturii cauzale este pusă în sarcina
organelor de urmărire penală, organelor judecătoreşti şi
altor organe care efectuează cercetarea cauzei.
4) Vinovăţia făptuitorului este starea psihică a
făptuitorului faţă de fapta ilicită săvârşită şi rezultatul
prejudiciabil al faptei.
4. Cauzele care exclud răspunderea juridică.
Cauzele care exclud existenţa răspunderii civile sînt:
Legitima apărare (art. 1401);
Starea de necesitate (art. 1402);
Îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege ori
a ordinului
superiorului;
Exercitarea unui drept subiectiv (abuzul de drept);
Consimţămîntul victimei (literatura de specialitate).
 1. Legitima apărare
Este o cauză care înlătură caracterul ilicit al faptei şi, deci, obligaţia
de reparare a prejudiciului cauzat. Este în stare de legitimă apărare
persoana care săvîrşeşte o faptă prevăzută de lege pentru a respinge un
atac direct, imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa, altei
persoane sau împotriva unui interes public.
Dacă s-au depăşit limitele legitimei apărări, atunci fapta dată se va
considera ilicită şi autorul faptei va trebui să repare prejudiciul.
În situaţia în care, în timpul apărării împotriva unui atac injust,
prejudiciul a fost cauzat unei terţe persoane, autorul prejudiciului se
exonerează de răspundere, dacă acţiunile se califică drept legitimă
apărare. În asemenea caz obligaţia de reparare a prejudiciului va fi
pusă în sarcina atacatorului.
Condiţii cu privire la legitima apărare
1. Atacul trebuie să fie direct – adică trebuie să prezinte în mod nemijlocit o sursă
de pericol pentru persoana sau interesul obştesc împotriva căruia se îndreaptă.
2. Atacul trebuie să fie imediat – este imediat atunci cînd el este iminent, adică
atunci cînd există certitudinea dezlănţuirii sale şi este pe punctul de a se produce.
Atacul este imediat şi atunci cînd este actual, adică atunci cînd se află în curs de
desfăşurare.
3. Atacul trebuie să fie material – adică trebuie să se realizeze prin acel fapt care ar
pune în pericol în mod fizic valoarea socială împotriva căreia este îndreptat.
4. Atacul trebuie să fie real – adică trebuie să existe în realitate, să nu fie presupus.
5. Atacul trebuie să fie îndreptat împotriva celui care se apără, împotriva altei
persoane sau împotriva unui interes public.
6. Atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul
obştesc;
7. Apărarea să fie proporţională cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care
s-a produs atacul.
Efecte. Legitima apărare produce aceleaşi efecte atît în materie penală cît şi în
materie civilă, respectiv înlătură caracterul penal al faptei şi exclude răspunderea
2. Starea de extremă necesitate
Este în stare de extremă necesitate persoana care săvîrşeşte o faptă prevăzută lege pentru a salva viaţa,
integritatea corporală sau sănătatea sa, a altei persoane, ori un interes public, de la un pericol iminent
care nu poate fi înlăturat altfel.
Condiţiile cu privire la pericol
1. Pericolul să fie generat de o întîmplare, un eveniment accidental (cutremur, inundaţie), să fie iminent
(gata să se producă ori în curs de a se produce) şi grav;
2. Pericolul să nu poată fi înlăturat altfel decît prin săvîrşirea faptei.
Condiţiile privind acţiunea de salvare
1. Să fie necesare pentru înlăturarea pericolului care ameninţă valoarea socială ocrotită, adică să reprezinte singura cale de
salvare a acelei valori.
2. Să urmărească salvarea unor valori sociale de la un pericol: viaţa, integritatea corporală, sănătatea sau un bun important al
făptaşului ori al altuia, sau un interes obştesc;
3. Să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decît cele ce s-ar fi produs în cazul neînlăturării pericolului. Exemplu: persoana,
aflîndu-se în vizită este telefonată şi i se aduce la cunoştinţă despre o inundaţie. Aceasta, fiind speriată, se suie într-o maşină
oarecare. Neavînd permis, conduce pe drumurile publice şi ajunge să-şi salveze bunurile. În cazul dat, ea creează pericol real
pentru ceilalţi participanţi la trafic.
Efecte. Fapta săvîrşită în stare de necesitate înlătură atît răspunderea penală, cît şi civilă. Cu toate
acestea, nu va fi stare de necesitate şi se va angaja răspunderea (sau penală sau civilă) dacă persoana care
a săvîrşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decît acelea care s-ar fi produs dacă
pericolul nu era înlăturat.
3. Îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege ori a ordinului
superiorului
Fapta săvîrşită în condiţiile permise de lege sau în îndeplinirea unui ordin de
serviciu nu are caracter ilegal şi nu va angaja răspunderea autorului. Aceasta
se justifică prin aceea că vătămarea bunurilor sau atingerea adusă unor
drepturi personal nepatrimoniale sunt săvîrşite cu scopul fie de a preîntîmpina
pericole mai grave ce ar ameninţa aceste bunuri sau persoane, fie pentru a
duce la îndeplinire sarcini ce revin unei persoane. În acelaşi timp,
permisiunea unei activităţi acordată de lege şi ordinul superiorului nu pot fi
înţelese ca fiind în contradicţie cu normele răspunderii civile.
De exemplu, este licită fapta pompierilor care, pentru stingerea incendiului,
poate distruge şi alte bunuri; sacrificarea animalelor bolnave în caz de
epizootii.
Efecte. Fapta săvîrşită în aceste circumstanţe, deşi producătoare de prejudicii,
nu va avea un caracter ilicit şi nu va angaja răspunderea civilă.
4. Exercitarea unui drept subiectiv (abuzul de drept)
De regulă, paguba produsă în exerciţiul normal al dreptului nu atrage
răspunderea titularului, deoarece fapta nu poate fi considerată drept ilicită.
Astfel, cel ce se foloseşte de un drept al său, nu poate fi socotit că
prejudiciază pe cineva. Prin natura sa, dreptul subiectiv asigură titularului
său o sferă de acţiune, în limitele căreia nu poate fi considerat răspunzător.
Astfel, nu se va angaja răspunderea, dacă dreptul este exercitat potrivit
scopului economic şi social recunoscut de lege, deci în limitele exerciţiului
normal al dreptului.
În măsura în care dreptul este deturnat de la scopul pentru care a fost
recunoscut, fiind exercitat cu rea-credinţă sau prin depăşirea limitelor
juridice, exerciţiul devine abuziv. Prin abuzul de drept se intră în sfera
ilicitului. Dacă prin această conduită abuzivă se cauzează altuia un
prejudiciu, autorul ei este obligat să o repare, potrivit regulilor ce guvernează
răspunderea civilă delictuală.
 5. Consimţămîntul victimei (literatura de specialitate)
În măsura în care, anterior producerii faptei, victima prejudiciului şi-a dat acordul ca autorul
să acţioneze într-un anumit mod, deşi exista posibilitatea cauzării unei pagube, caracterul
ilicit al faptei, şi în consecinţă răspunderea este înlăturată. Un asemenea acord, în realitate,
constituie o clauză de nerăspundere juridică.
Clauza de nerăspundere juridică este o veritabilă convenţie, încheiată anterior între autorul
faptei şi cel prejudiciat, prin care autorul este scutit de obligaţia reparării unui eventual
prejudiciu ce s-ar produce în urma săvîrşirii faptei.
Condiţii. Pentru a fi exonerator de răspundere consimţămîntul victimei trebuie să
îndeplinească condiţiile :
§ să fi fost dat anterior săvîrşirii faptei. În măsura în care victima prejudiciului a fost de
acord încă înainte de producerea faptei ca autorul acestei fapte să acţioneze într-un anumit
mod, deşi există posibilitatea cauzării unei pagube, caracterul ilicit al faptei este înlăturat şi
odată cu el este înlăturată şi răspunderea.
§ victima îşi dă consimţămîntul nu la producerea prejudiciului, ci la săvîrşirea unei fapte,
care are potenţialul producerii unei pagube, asumîndu-şi riscul prejudiciului.
Efecte. Clauză de nerăspundere este valabilă dacă fapta cauzatoare de prejudiciu a fost
săvîrşită numai cu o culpă uşoară a autorului. În schimb, clauza este nulă, angajînd
răspunderea delictuală dacă fapta prejudiciabilă a fost cauzată cu intenţie sau cu o culpă
gravă.
 5. Formele răspunderii juridice.
Formele răspunderii juridice sânt determnate de tipurile
încălcărilor de drept (faptelor ilicite).
Astfel, distingem următoarele forme ale răspunderii juridice:
a) răspunderea juridică penală;
b) răspunderea juridică contravenţională;
c) răspunderea juridică disciplinară;
d) răspunderea juridică civilă;
f) răspunderea juridică materială ş. a.
a)Răspunderea juridică penală este acea formă a răspunderii juridice care se întemeiază pe
normele dreptului penal şi pe infracţiunile săvârşite, în urma cărora organele competente
aplică pedepse corespunzătoare (amenda (penală), privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita anumite activităţi, munca neremunerată în folosul comunitţii,
închisoarea, detenţiunea pe viaţă, etc.)

b) Răspunderea juridică contravenţională este acea formă a

răspunderii juridice care se întemeiază pe normele dreptului
contravenţional şi pe contravenţiile săvârşite, în urma cărora organele competente aplică
sancţiuni contravenţionale adecvate (amenda, privarea de un drept special, acordat
cetăţeanului respectiv, privarea de a deţine anumite funcţii şi de a exercita anumite
activităţi, arestul contravenţional, expulzarea etc.)
c)Răspunderea juridică disciplinară este acea formă a răspunderii juridice care se întemeiază pe normele
dreptului muncii (Codului muncii, regulamentelor disciplinare etc.) şi pe contravenţiile (abaterile) disciplinare
săvârşite, în urma cărora organele competente aplică sancţiuni disciplinare adecvate ( mustrarea, mustrarea
aspră, retrogradarea în funcţie, concedierea salariatului, etc.)

d) Răspunderea juridică civilă este acea formă a răspunderii juridice care se întemeiază pe normele dreptului
civil şi pe delictele civile săvârșite sau pe neexecutarea obligaţiilor contractuale, în urma cărora organele
competente
aplică sancțiuni juridice civile corespunzătoare (nulitatea actelor juridice civile, clauza penală (penalitatea de
întârziere), repararea prejudiciilor, executarea obligaţiilor în natură, etc.)

f) Răspunderea juridică materială este acea formă a răspunderii juridice care se întemeiază pe normele
dreptului muncii şi pe prejudiciile materiale cauzate de către angajatul salariat/angajator, în urma cărora
angajatorul/organele competente aplică sancţiuni materiale corespunzătoare faţă de făptuitor
(compensarea prejudiciului material, repararea prejudiciului material, restituirea bunului material, etc.)