Cuvint inainte la editia a doua Prima editie a acestei cirti, aparuti in 1986 la Editura Academie, s-a bucurat de o buna primire, coneretizatiatit in epuizarea rapid a eelor dou tiraje, eit si in recenziile si notele bibliografice care i-au fost consaerate in ara! si in strainatate?, Aprecierile celor care au citit-o si mumeroasele ‘cereri primite intre timp de la diverse persoane doritoare si si-o procure maui determinat sa ma gindese Ia reeditarea lucrarii. Prin bunavointa Edi- ‘uri Humanitas, cartea isi incepe acum al doilea drum spre cei interesati de sgramatica limbii romaine. Fara a fio lucrare serisa din nou, editia de fata este o versiume reficuta = si, sper, imbunatatita ~a celei din 1986. Deosebirile constau indeosebi in adaosuri de fapte si de explicati, dar si in reformulari ale unor pasaje, in seopul clarificarii lor Impotriva unor probabil asteptiri, legate de pareri relativ raspindite, nu ‘am avut de adaugat multe fapte de limba recente care si fi aparut in perioa- da dintre cele doua editi, eventual in dependenta de schimbarile de natura sociopolitica. Daca in voeabular ultimit ani au adus, intr-adevar, multe noutiti absolute si treceri reciproce intre fondul activ gi cel pasiv, in struc {ura gramaticala inovatiile sint practic inexistente, ceea ce nu ¢ de mirare: fata de cit de incet se schimba aceasta parte a limbii, o perioada de zece ani este prea scurta pentru a aduce elemente relevante. Unele fenomene care atrag atentia acum prin inmultirea lor si prin manifestarea in imprejurdri "Al. Grau in Romania liter” XVI 1988. ne. 49. p. 8: fon Toma. in Forum XXVIT. 1986. oe. TT,p. 86-89: Stefan Bada. in omnia literars” XX. 1987. a8. 9p 7 Maria Gherghina. in 1 nha i ieestura oming XVL 1987, nf 1. p. 60-61: Sabina Teas. in sCercetai de ling isc” XXXL 1987. ar. 2.p. 184 ~ 156: Lucia-Gabriela Muna fn Collegium (Iasi IL 1987. p. 192193: No Mihaeseu. in Saptamina”. 1987. ur. 24 (B61) p. 2s ne. 260863) p. 2: Nicolae Andei in. Vemuri noi” (Citas). 20 iunie 1987: M. Andie in .Ateneu” XXIV. 1987. nr. 10; Clomnelia] Glieacesl in Jisbuma sco YXVIL1987-ne 297. p-2: Flora Suteu. XXXVI 1988. ne. p 88-91 2 Jacques Goudet. in .Revve de in p. 219-2 Sschungen CH, 1990. Lp. 74-778/CUVINT INAINTE LA EDITIA A DOUA publice au o existent mai veche si au fost notate in prima editie a cartii (de exemplu: problemele puse de substantivele blugi si mass-media, folosirea invariabil& a numeralului doisprezece, abuzul de vizavi de, afrmatia prin corect sau O.K.). Un fenomen apirut in ultimii ani este proliferarea lui deci féra sens conclusiv, la inceput de text, iar unul reactivat, dupa mode- lul presei interbelice, consti in moda efemeri de a scrie cu initial minus- cul numele proprii de persoane sau institufii detestate. Pornind de la aces- te precizari, mi se par necesare inca dou’, referitoare Ia limba romani actuala, descrisi sub aspect gramatical in cartea de fat’. Mai intii, ce inte- leg prin imbinarea terminologica limba romdnd actuald: nu numai limba din anul curent, nici numai cea din asa-numita perioada de tranzitie de dupa 1989, ci, in linii mari, cel putin limba din ultimele cinci decenii, daca nu chiar din intreg secolul nostru; cind este vorba in mod expres de fapte din ultimii ani, din zilele noastre, se face specificarea de rigoare. In al doi- lea rind, cum evaluez limba din ultimii (sapte) ani: spre deosebire de pire- rea evasigenerald, dupa care starea limbii romane din zilele noastre ar fi catastrofali, nu cred ca avem motive si fim astizi mai alarmati decit odini- ara. Este o realitate incontestabila ca numerosi contemporani, chiar dintre cei cu pozitii inalte (lideri politici, fosti si actuali parlamentari si demnitari, publicisti), vorbesc si scriu cu greseli de limb surprinzatoare, dar reactia de ingrijorare exagerata s-ar putea si derive doar din imprejurarea c& ii ascultim gi ti citim mai mult decit pe omologii lor din trecutul apropiat sau din aceea cA avem exigente mai mari fata de oamenii politici si de profe- sionistii presei de astizi, Dac nu am uitat cum vorbeau activistii de partid side stat din epoca totalitara —cind se spunea, pe drept cuvint, c& ,limba se stricd la sedinfe™ — si cum vorbea insusi seful statului, obiect al atitor ban- curi pe seama exprimarii', sau o colaboratoare a sa, fost’, pe rind, ministru al invatamintului si al culturii, poreclita, nu intimplator, ,.Madam Ana- colut*, mi se pare ci, la o comparatie obiectiva, nu se poate declara supe- rioara starea limbii din acea perioada (chiar daca in aspectul seris al tex- telor facute publice se exercitau cenzuri succesive care mai corectau si exprimarea). Limba rom4nd in sine nu este astizi intr-un pericol mai mare decit a cunoscut in alte perioade de fraimintiri sociale sau de efecte ale unor evenimente politice anterioare. Ca dovada — $i totodat spre conso- lare $i incurajare — amintese faptul c& in toati istoria statului romn mo- } Fiinded a venit vorba de N, Ceausescu, mentionez cd divers cititori a editiei din 1986 mi-au comunicat atunci satisfactia ~ gi totodata uimirea ~ lor in legatura eu faptul ci ea cuprindea condamnarea unora dintre cele mai stridente gi cele mai ridiculizate particulari- titi de limbaj ale acestui personaj: fdrli si natiunele. al doudsprezecelea, tutulor, prevéde~ re, Pentru aceste detalii critice si pentru dictonul citat la sfirstul § 7 ,Cezar (= impératul!) nu este mai presus de gramatici”— pe care in acelasi an redactorul-sef al unei reviste filo- logice mi-ltaiese dintr-un articol cu contimut similar ~am primit mai multe felicitari decit pentru tot restul citi.CUVINT INAINTE LA EDITIA A DOUAs9 dem oamenii de cultura s-au plins de degradarea limbii: perioada interbe- fick ~renumita pentru inflorirea culturii ~ne ofera nenumarate marturii ale ingrijoririlor contemporane cu privire la ,deteriorarea” limbii dup’ Unirea gen Mare din 1918; si totusi in acea perioad’ s-a produs miracolul uinificdrii rapide a limbii literare! Cred c& putem avea incredere in capaci- tatea limbii de a alege mereu griul de neghina in toate compartimentele ei, deci de anu ajunge, in ce priveste gramatica, s4-si faci norme din dezacor- duri gi anacoluturi. in exprimarea neingrijiti asemenea fenomene au exis- {at §i vor exista totdeauna, dar important este ca ele si nu fie preluate in limba literara. Cunoasterea normelor limbii literare poate fi asigurata prin- {0 mai bund formatie scolara i prin informatia ulterioara, pe care 0 va ‘ehuta gi 0 va asimila numai cineva educat in aceasta Daca exist astazi un motiv real de ingrijorare in privinta limbii, mi se pare cA acesta este atitudinea fati de norma: anume, se constati tendinta ‘Nejustificata de a asocia norma unica si actiunea institutionalizata de nor- mare a limbii cu regimurile totalitare, dictatoriale — pe care le-ar evoca prin trasaturi ca rigiditatea, impunerea obligatorie si nivelarea social’ pre- supusa —, si, in consecinti, de a le respinge in numele ideilor de liberalism (libertate a expresiei), de pluralism si de individualism (manifestare a per- i jativa particulara); in masur numele unei descentralizari, al unui ,patriotism ~ fie teritorial, fie functional/sociocultural — opus unui fost mono- litism, se ajunge la ideea aberanta c& n-ar exista o singura limba literara, aceeasi pentru toti romani. Sfidarea intentionati a normei (unice) este incomparabil mai grava decit incdlcarea ei din ignorant, din inertie sau din neatentie. Adaugirile operate in editia de fata — unele sugerate de recenzenti— au fost ficute cu respectarea si chiar sublinierea specificului general al cartii, care a fost orientata de la inceput spre aspectele de cultivare a limbii. Nu am introdus referiri speciale la abateri caracteristice vorbitorilor din Re- publica Moldova, intrucit consider ca prelucrarea pentru acesti destinatari a normei unice este mai bine si fie fcut’ de specialisti locali, Pentru a nu deranja sistemul de trimiteri de la un paragraf la altul si de la glosarul-in- dice la paragrafe, adaosurile au fost inglobate in vechile paragrafe. Unicul paragraf complet nou al acestei editii a fost plasat la sfirsit (§ 431) si este consacrat unei caracterizari de ansamblu a gramaticii limbii romane actuale. Indicele de cuvinte (forme), afixe si imbinari discutate in carte a fost adau- gat pentru a ajuta gisirea rapida a unor informatii de amanunt. In legituri cu continutul carfii si cu nivelul ei, parerile exprimate pu- blic sau comunicate personal au mers in doua direetii opuse: unii cititori ar fidorit-o mai mica si mai simpla, iar altii, dimpotriva, mai ampla si mai sa- vant; de aceea si unii, si altii au putut socoti discutabili destinatia pentru tofi afirmata in titlu, fie pentru cA li se parea cA lucrarea nu este accesibili10/CUVINT INAINTE LA EDITIA A DOUA tuturor, fie pentru cd fi atribuiaw autoarei intelegerea lui tof? drept ,netoti* sau ,tonti* care au nevoie de indicatii elementare. Prevazusem posibili- {atea unor asemenea obiecti si ele nu m-au ficut si schimb conceptia car- tii, tocmai pentru c, exprimind puncte de vedere opuse, se anulau in fapt am ramas la convingerea 4, dupa selectia mea, fiecare cititor isi poate ale. ge informatiile despre care constati cd ii lipsesc. Tot opuse au fost cite- odata parerile despre indicatiile normative si corective din carte, atitudinea mea fat de unele fapte inregistrate fiind socotiti sau prea intransigenta, sau prea toleranti; la aceste obiectii — care erau gi ele previzibile, intrucit consensul in materie este greu de atins ~ nu pot rispunde decit repetind Pentru cititorii actuali asigurarea c4 recomandatile pe care le fac sint con- forme cu cele din lucratile normative in vigoare (sau in spiritul lor in situ- atii absente din acestea) si ci se bazeaz pe observarea uzului literar, con- fruntat, cind este cazul, cu opiniile altor cercetitori. In conformitate cu explicatiile date la prima editie (vezi aici p. 13-14), ‘nu am dat nici acum o bibliografie. De altfel, ultimii ani, bogati in Incr de gramatici didactic’, nu prea au adus noutati semnificative in spiritul cartii mele; singura apropiata de ea, dar altfel organizata, este lucratea lui G. Gruita intitulata Gramatica normativa. 77 de intrebiiri si raspunsuri (1994), Cu riscul de a parea lipsita de modestie, indic, pentru cei interesati de aprofundarea unor aspecte, doua lucriri ale mele publicate dupa editia | & Gramaticii pentru tofi: Probleme ale exprimarii corecte (1987) $i Ortografie pentru tofi. 30 de dificultati (1990), Desi s-ar parea ca intra in contradictie cu pledoaria pentru respectarea normei unice a limbii literare, cartea de fata nu aplica normele academice din 1993 care au modificat in mod nejustifieat serierea vocalei /i/ si a unor forme ale verbului a fi. Contradictia este numai aparenti, intrucit normele ortografice din 1993, decretate, abuziv, de nespecialisti, contravin realitatii lingvistice si principiilor stiintifice. Nu este locul si reiau argumentele pe care le-am expus in repetate rinduri impotriva scrierii cu d si a formei sunt (vezi, in special, Procesul ortografiei, in Limba romans XLI, 199: nr. 4, p. 185 ~ 198). Spre cinstea ei, Editura Humanitas foloseste in conti. ‘nuare scrierea rationala cu i $i sint, ceea ce este unul dintre motivele pen- tru care noua editie a Gramaticti pentru toi se simte aici ca acasaCuvint inainte la editia inti Prin gramatica se inteleg doua lucruri: 1) o parte componenti a lim- bii, denumits si structura gramaticali, si 2) studiul acestei parti compo- nente a limbii, deci o disciplin’ lingvisticd sau, altfel spus, o parte compo- nentit a stiintei limbii; ca la orice studiu, numele disciplinei desemneazii si eoncretizarea ei sub forma unei lucriti. In ce sens este folosit cuvintul titlul c&rtii Gramatica pentru tof? Evident, in cel de al doilea, caci struc- ‘tura gramaticala este oricum, in mod obiectiv, a tuturor vorbitorilor limbii materne, aga cum limba in intregime este bunul tuturor. Numai studiut im- i, agadar si al gramaticii, poate fi facut in grade diferite de aprofundare de accesibilitate, pentru mai multi sau mai putini destinatari. O ,.gramatica pentru toti*, deci o lucrare de gramaticd adresati, in principiu, tuturor vor bitorilor, trebuie si cuprind’ elementele considerate necesare pentru for matia culturala a oricarui cetatean. ‘Traducere direct a titlului unei gramatici franceze ~ Grammaire fran- gaise pour tous de Maurice Rat -, titlul prezentei lucrari este in egal’ mi- Sur’ inspirat de doua cunoscute colectii romanesti: Biblioteca pentru toti si Stiinta pentru tofi. Ca siin aceste formule, destinatia pentru tori poate fi socotita o pretentie utopica, iluzorie, daci nu se precizeazi ca sint avuti in vedere toti cei interesati, toti cei care vor si fie indrumati, care vor ‘sf citeasc’, si capete sau si-si aminteasc anumite informatii, in cazul de fata elemente de gramaticA roméneasea utile pentru practica limbii. Exis- tenfa unor asemenea cititori interesati si-si imbunatiteasca exprimarea prin stapinirea constient& a gramaticii nu este iluzorie. imi amintesc cum, cu multi ani in urma, dupa o prelegere despre acord tinuta la Universitatea Popular (actual Universitate Cultural-Stiintifica) din capitala, am fost opriti de un cursant inginer care ar fi dorit si aiba o carte cu regulile acor- dului, pentru ci— mérturisea cu sinceritate ~ subalternii sii rideau de unele rezolutii formulate agramatical. Ascultitorii emisiunilor radiofonice cu probleme de limba, autori ai unor intrebiiri dintre cele mai variate cu pr vire la corectitudinea gramaticala, sint tot atitia cititori prezumtivi ai aces- tei carti. Gramatica pentru tofi a fost scrisi cu gindul la cei care — dintr-un motiy sau altul ~nu stiu sau nu mai stiu gramatic’, dar dorese s& se cultive,12/CUVINT INAINTE LA BDITIA INTHE la cei care nu se simt bine in inferioritatea de exprimare, de cultura lingvis- tied, si care reactioneaza la risul celor din jur nu prin indiferenta sau chiar prin razbunare, ci prin instruire. Nu e grav atit faptul in sine ¢& un vorbitor face anumite greseli de limba, cit persistenta in ele, nepisarea fata de con- fruntarea cu modul de a se exprima al altora. Stapinirea imperfecta a lim- bi literare este o lipsa de baza a oricirui cetitean cu pretentii de cultura si, oricit de motivata ar fi prin conditiile formatiei sale, ea nu poate fi scuzata Ja infinit Cultivarea limbii inseamna, in primul rind, asigurarea exprimarii corec- te ~ conform normelor limbii literare actuale ~ si, la un nivel superior, ra- finarea gi imbogatirea ci. in ambele acceptii, cultivarea limbii vizeaza toa- te componentele exprimarii orale si scrise, deci pronuntarea ~ ortoepia -, serierea — ortografia si punctuatia -, vocabularul gi gramatica, in toate urmarindu-se si adecvarea stilistica, iar gramatica nu este o component oarecare a exprimiirii corecte, ci una pe care se bazeazi multe reguli de seriere si chiar unele de pronuntare, precum si distinetia intre unele sensuri lexicale. Spre deosebire de corectitudinea lexical, care este prin excelent ato- misti (fiecare cuvint trebuie invatat treptat cu sensurile Iui exacte), corec- titudinea gramaticala poate fi cuprinsa, in cea mai mare parte, intr-o expu- nere sistematica, avind reguli aplicabile la un numar mai mare sau mai mie de cuvinte si, mai ales, de situatii (cea ce nu inseamna ca nu exista si reguli gramaticale eu aplicabilitate limitata). Sfera larga de aplicare a unei reguli gramaticale constituie un dezavantaj in cazul divergentelor fata de nor- mele literare actuale, in sensul ci greselile gramaticale, o data inradacinate, nu sint usor de corectat (Eminescu spunea ca ele ,,se contracteaza prin deprindere si cu greu se pot dezvata"). De aceea este de dorit, fireste, pre- venirea greselilor inainte de contractare si instalare, dar nu trebuie adop- tat o pozitie de resemnare totala in fata greselilor existente, intrucit cu vointa, studiu gi atentie la modele bune de urmat corectarea este posibil’, Daca cititorii acestei carti vor gsi in ea raspuns la unele nedumeriti, daci Vor constata ~ poate, cu surprizi — c& fac anumite greseli si vor incepe micar sii mediteze asupra lor, in vederea corectarii treptate, ea isi va fi atins scopul in legatura cu publicul larg c&ruia ii este destinata lucrarea mai sint ne- cesare doua precizari, Cititorii avuti in vedere sint vorbitorii nativi ai lim- bii romaine, cirora aceasti gramatic’ nu urmareste deci si le creeze com- petenta de exprimare, ci si le-o perfectioneze si, mai ales, s& le creeze sau sa le dezvolte spiritul critic referitor la ce este sau nu corect in limba lite- tard, Lectura ei presupune existenta la acesti cititori a cunostintelor oferite de gramatica scolara (la nivelul unui absolvent de gimnaziu) si este ajutata de glosarul final, care defineste termenii cu care opereazi expunerea sau indic& locul din carte unde se gaseste definitia.14 /CUVINT INAINT LA BDITIA INTHE sau comentatt o norma oarecare, aproximativ dupa modelul reprezentat de Le bon usage. Grammaire francaise avec des remarques sur la langue francaise d'aujourd’hui de Maurice Grevisse. Aceasta structura, ideala pentru justificarea autorului si pentru satisfacerea specialistilor, ar fi pier- dut insa in accesibilitate; in orice caz, dimensiunile unei asemenea lucrari ar fi speriat nu numai pe editori, ci si pe cititori, de aceea am renuntat, cel putin deocamdata, la aparatul de trimiteri, E de la sine inteles insi cd exemplele date urmeaza modele — pozitive sau negative — autentice si cd atitudinea adoptati a tinut seama de diverse opinii exprimate. in momentul in care Gramatica pentru tofi isi incepe drumul spre ci torii destinatari, trebuie si marturisese ci, daca orice carte datoreaza unei edituri aparitia sa, cea de fat datoreaza Editurii Academiei insusi faptul de a fi fost cris, Pentru indemnul si permanentele stimuliiri pe care le-am primit de la conducerea acestei edituri si de la intreaga ei redactie de filo- logie, le adresez calde si sincere multumiri. ‘Multumese de asemenea profesorului meu, acad, Al. Graur, pentru lec- tura atenta a manuscrisului, pentru observatiile ficute si pentru interesul cu care a incurajat alcatuirea acestei carti, Ea este, de altfel, rodul unei ac- tivitati de peste treizeci de ani in colectivul de gramatica format de Dom- nia sa la Institutul de Lingvistica din Bucuresti, unde lucrez.Abrevieri gi semne speciale A. =acuzativ ace, =accentuat ‘adj, =adjectiv, adjectival ‘ady, =adverb, adverbial art, =articol, articulat aux. = auxiliar ard, = cardinal of. confer ,compara” conj. = conjunetiv; conjunetie, ind. indicativ inf, = infinitiv } noteazi variantele libere > a dat™ sau da < ,provine din™ a. =neutru N. =nominativ = neaccentuat ticipiu = persoand, personal pis. perfect simply ural ozitiv epozitie, prepozitional rezent ronume, pronominal egional uubstantiv, substantival |. = segment sg. =singular * (inaintea unui exemplu) noteaz forme sau constructii neatestate ~ inlocuieste repetarea unui element comun + plus, cu; admis"; in tabele ,existent™ (in tabele existent, dar foarte rar, slab reprezentat™ — minus, f3r8; respins"; in tabele ,,inexistent™ (© in modele de flexiune marcheaz’ forme posibile, dar practic rar folosite ~ (deasupra unei litere care red’ o vocal) noteaza locul accentuluiAbrevieri gi semne speciale A. =acuzativ ace, =accentuat ‘adj, =adjectiv, adjectival ‘ady, =adverb, adverbial art, =articol, articulat aux. = auxiliar ard, = cardinal of. confer ,compara” conj. = conjunetiv; conjunetie, ind. indicativ inf, = infinitiv } noteazi variantele libere > a dat™ sau da < ,provine din™ a. =neutru N. =nominativ = neaccentuat ticipiu = persoand, personal pis. perfect simply ural ozitiv epozitie, prepozitional rezent ronume, pronominal egional uubstantiv, substantival |. = segment sg. =singular * (inaintea unui exemplu) noteaz forme sau constructii neatestate ~ inlocuieste repetarea unui element comun + plus, cu; admis"; in tabele ,existent™ (in tabele existent, dar foarte rar, slab reprezentat™ — minus, f3r8; respins"; in tabele ,,inexistent™ (© in modele de flexiune marcheaz’ forme posibile, dar practic rar folosite ~ (deasupra unei litere care red’ o vocal) noteaza locul accentului16/ ABREVIERI $l SEMNE SPECIALE in ortografie prin c +e, i (ceas, deci) in ortografie prin g+ e, #(geam, legi) consoana redati in ortografie prin gh + e, i (gheafd, unghi) ‘consoana redati in ortografie prin ch + e, i (cheamd, unchi) sau prin k+ @, i (kediv, kilogram) consoana redat consoana redat PROLOG OxIntroducere GRAMATICA $I PARTILE EI § 1. Pentru multi vorbitori, poate chiar pentru marea majoritate a nespe- cialistilor, limba este formatit numai din cuvinte. Cuvintele nu sint ins’ de- cit materialul ei de constructie. Dup& cum jocul de sah nu inseamni numai tabla cu cele 64 de pitrate si 32 de piese sau tenisu! un teren cu fileu, dou rachete si o minge, ci in primul rind un set de reguli, tot astfel limba nu se reduce la cuvinte — a caror totalitate constituie vocabularul sau lexicul -, ci are ca parte componenti unele reguli de organizare si functionare, a cdror totalitate constituie structura ei gramaticali sau gramatica ei. (in timp ce primul termen ~ structura gramaticald ~ desemneazi fara echivoc 0 parte a limbii, cel de al doilea ~ gramatica — denumeste atit aceeasi realitate, cit si studiul ei; aceasta nu afecteazi definitia, intrucit in ambele sensuri gra- matica este un ansamblu de reguli, diferenta constind in caracterul lor obiectiv sau subiectiv.) Gramatica este un ansamblu de reguli privitoare, pe de o parte, la forma cuvintelor si la modificarile ci, iar, pe de alt’ parte, la imbinarea cu- vintelor in procesul comunicarii. Din definitie se intelege ca gramatica are dou’ feluri de reguli, respectiv dou’ parti constitutive. Regulile privitoare la forma cuvintelor si la modificiirile formale ale cuvintelor constituie morfologia, iar regulile privitoare la imbinarea cuvintelor in propozitii si fiaze constituie sin taxa. (Ca si in cazul gramaticii, morfologia si sin- taxa denumese atit parti ale limbii, cit si parti ale studiului ei.) Legitura dintre cele dou’ parti constitutive ale gramaticii este atit de strinsi, incit practic nu se poate studia una dintre ele fara referire la cealal- t8, Aceasta nu anuleazi insi distinetia metodologica dintre ele, intrucit descrierea fiectireia trateaz problemele dintr-un punct de vedere specific. Legitura dintre morfologie si sintax’ consti in faptul ca ele se servese reciproc: sintaxa se serveste de morfologie folosind modificarile formale ale cuvintelor pentru a imbina cuvintele intre ele si pentru a exprima rapor- turile create in imbinari, iar morfologia se serveste de sintaxa folosind in flexiune imbinari de cuvinte (formele verbale compuse cu verbe auxiliare, diverse cuvinte ajutitoare prin care se redau anumite categorii morfolo- gice).18 /INTRODUCERE Gramatica este legati si de celelalte parti constitutive ale limbil: voca~ bularul, formarea cuvintelor gi structura fonetica; de aceea in studiul gr maticii se fac adesea referiri gi la aspecte care (in de compartimentele mentionate. (De altfel, ultimele dou’ ~ formarea cuvintelor si structura foneticd — sint uneori chiar inglobate in gramatica.) De asemenea, gramatica este legati de alte parti constitutive ale studiu- lui limbii, in primul rind de stilistica, in oricare dintre acceptiile si varian- tele acesteia In sfirsit, gramatica este legata de scriere, atit de ortografie, eit si de punctuatie, ale edror reguli conventionale sint influentate de ea Concluzia practicd a interdependentelor mentionate este ca orice cuvint nou trebuie si fie insusit corect sub toate aspectele formale si de continut, inclusiv sub aspectele gramaticale ale flexiunii gi ale constructiilor in care se foloseste. GRAMATICA $I LOGICA § 2. Pe ling legaturile pe care le are cu alte parti ale limbii si cu alte discipline lingvistice, gramatica este strins legati de gindire, respectiv de logica. In special imbinarea cuvintelor si modul de organizare a constructi- ilor sintactice dovedesc claritatea sau confuuzia din gindire, avind conse- cinte asupra felului cum sint intelese ideile transmise. Acest adevar este re- cunoscut de multi vreme in formula, deveniti clasica, a lui Boileau: ,Ceea ce este bine gindit se enunt& clar*, cu varianta ,.Cine gindeste bine vor- beste bine™. In temeiul acestei legituri se admite ca studiul gramaticii, prin deprinderea de a analiza exprimarea, ajuti In dezvoltarea gindirii logice, idee rezumati in definitia metaforic’ a gramaticii drept 0 gimnastici a mintii sau o gimnastica intelectuala. Desigur cd nu se poate pune semn de identitate intre corectitudinea gr matical si cea logic’, gramatica avind si o logic’ a ei, care per imbinarea ~ corecti formal — a unor cuvinte incompatibile din punct de vedere notional (de exemplu: Visele triunghiulare izbese cu blindete), ba chiar i a unor creatii cu aparenti de cuvinte (de exemplu: Ronit sabosi tumareau zipeste), situatii speculate in unele curente literare sau in jocuri. Importante deosebiri intre gramaticd i logicd sint date de varietatea mai mare a expresiei gramaticale fata de un anumit continut logic (forme si constructii sinonime), mai rar de situatiile in care expresia gramaticali co- respunde unor continuturi logice diferite (forme si constructii cu: mai multe valori).. Perfectionarea paralelti a modului de gindire si a constructiei gramat cale este, la rindul ei, legatii de cresterea nivelului cultural si de asimilarea unor modele. Desi nu mentioneazii in mod explicit gramatica, merit si fieINTRODUCERE /19 amintite afirmatiile lui Eminescu referitoare Ia raportul dintre limba ~ in ansamblul ei ~, cultura gi gindire: ,,Limba, alegerea gi cursivitatea expre- ssiunii fn expunerea vorbita sau scrisi, ¢ un element esential, ba chiar un criteriu al culturii si .Limba i legile ei dezvolta cugetarea ORIGINEA SI STABILITATEA STRUCTURII GRAMATICALE _ §3. Structura gramaticala — si in special cea morfologici — reprezinti ‘een mai stabil parte constitutiva a oricirei limbi, ceea ce, alituri de carac- {erul arbitrar sau nemotivat (adici de faptul ci mijloacele concrete de ‘exprimare a unei categorii gramaticale nu sint in nici un fel impuse de ‘eontinutul acesteia), ii da o pozitie prioritara in determinarea originii lim- bii in cauz8. Latinitatea structurii gramaticale a limbii roméne constituie dovada esentiali si incontestabili a originii limbii insesi, a apartenentei Jimbii romaine Ia familia limbilor romanice. Caracterul romanic al structurii gramaticale roménesti este dat atit de felul in care s-a conservat mostenirea latineasci (de exemplu, cele trei ge- ‘nuri, dectinarea, cele patru conjugiri, tipuri flexionare regulate si forme neregulate, elementele de relatie), cit si de faptul c’ diferentele fati de lati- ni (de exemplu, crearea articolului, unele mijloace analitice folosite in fle- Xiune) sint rezultatul evolutiei in sensu! unor tendinte existente inci din Jatin’ si continuate si de alte limbi romanice. Mai important decit cons varea particularitatilor gramaticale latinesti ale cuvintelor mostenite, gi ele, din latina este tratarea tuturor cuvintelor din limba romana, indiferent de originea lor gi de epoca intririi in limba, dup’ acelasi model al cuvintelor mostenite: orice imprumut este adaptat din punct de vedere morfologic dupa acest model, iar functionarea lui sintacticd este asigurat de elemente materiale si de procedee exclusiv latinesti. De exemplu, de la orice verb — yvenit din substratul dac (ca a bucura), imprumutat din slava (a iubi), din maghiara (a banui), din greacd (a sosi) — perfectul compus se formeazi cu verbul auxiliar de origine latin’ a avea, mai mult ca perfectul cu aju- torul sufixului -ve- si gerunziul cu sufixul -ind sau -ind, mostenite din la- tin’, conjunctivul e marcat de conjunctia sd, de aceeasi origine, diateza pasiva se realizeaza cu auxiliarul latinesc a fi, iar diverse valori, inclusiv cea pasivi, se exprim’ prin imbiniri cu pronumele reflexive mostenite 51 ele din latina; prin flexiunea si modul lor de functionare, de origine latineasca, forme ca se bucurd, iubesti sau esti iubit, a banuit sau beinuise, sosind, sd soseascid etc. sint elemente ale limbii romane gi numai ridicina le trideaza legitura cu limba de origine. Cunoscind aceasta, se intelege de ce putem intitni in limba noastra pro- pozitii, fraze si chiar texte mai lungi alcituite exclusiv din elemente la- tinesti (poezii populare ca doina dobrogean’ analizati de Hasdeu in leg’-20 /INTRODUCERE, turd cu teoria sa limba in circulatiune™, strofe intregi din poeziile lui Eminescu, de exemplu strofa intii din Somnoroase pasdrele sau din Atit de fragedd...), dar nu si propozitii alcatuite exclusiv din elemente de alte or gini, intrucit, chiar daca s-ar folosi numai cuvinte propriu-zise imprumu- tate din slava, maghiara, greaca sau turcd, legitura dintre ele nu poate fi facut decit cu formanti gramaticali si cuvinte ajutatoare (articol, prepozi- tii ete.) de origine latina. Enunturi posibile ca Mosul povesteste babei sfir- situl basmului, Cafegiul bogat lipsea mereu sau Haiducii pindiserd prile- Jul nimerit strajuind drumurile si enunturi reale ca proverbul Frica pazeste bostanii sau expresia a festelit iacaua au din punct de vedere lexical numai clemente de imprumut, dar functionarea acestora este pur romani’ din punct de vedere gramatical. in cea mai mic’ imbinare de cuvinte este inevi- tabila interventia elementelor gramaticale mostenite din latin’. Stabilitatea structurii gramaticale nu exclude evolutia ei, evident in insusi faptul cd structura gramaticald a limbii romaine si cea a limbii latine ~ pe care o continua — nu sint identice. Mai putin si mai incet decit alte compartimente ale limbii, structura gramaticali evolueaza si ea, si acestei evolutii i se datoreste faptul ci de la o perioada Ia alta se constat’ unele deosebiri de reguli, forme sau constructii si ed in cuprinsul aceleiasi pe- tivade, de exemplu in limba romana actual, exist unele reguli, forme sau constructii invechite si altele cu caracter de inovatii. Intre evolutia uzului gi consacrarea transformarilor in normele expri- mirii corecte exist’ totdeauna un anumit decalaj CARACTERUL SISTEMATIC AL STRUCTURIT GRAMATICALE SI AL GRAMATICH CA STUDIU AL EI § 4. Structura gramaticala are un pronunfat caracter sistematic, prin care se distinge mai ales de vocabular. Dintre cele dou parti ale structurii gra- maticale, mai sistematic’ este morfologia, in special morfologia pattilor de vorbire flexibile, dar sintaxa prezinta gi ea numeroase elemente de siste- matizare (corespondenta dintre propozitiile subordonate si partile de pro- pozitie, regulile acordului, rolul distinetiv al topicii in unele situatii). Ca- racterul sistematic al structurii gramaticale faciliteaza atit descrierea ei (dind si gramaticii ca stiinta un caracter sistematic), cit si insusirea reguli- lor gramaticale si aplicarea lor. Faptul 4 un numa relativ mic de modele (forme $i constructii) si de reguli sint aplicabile fntr-un mare numiir de tuafii (cuvinte gi mai ales imbiniri ale lor) inseamna o importants econo- mie de eforturi. Sistemul gi sistematizarea implic3 o ierarhie a tipurilor flexionare, a constructiilor gi mai cu seama a regulilor. Exist deci reguli gramaticale cu diferite grade de aplicabilitate: generale, particulare (referitoare la o serieINTRODUCERE /21 limitata de cuvinte sau constructii, enumerate ca atare) si chiar individuale (referitoare la un anumit cuvint sau la 0 anumita imbinare). Bineinteles, re- gulile generale au ponderea cea mai mare, dar limitarea la aceste reguli principale poate duce Ia o gramaticd rudimentara, nu numai lipsit’ de nu- ante, ci gi pindita de pericolul unor aplicatii gresite la situatii aflate sub incidenta unor reguli particulare sau individuale necunoscute: de exemplu, regula general a acordului predicatului cu subiectul este contrazisd de unele reguli particulare ale subiectului exprimat prin pronume sau locuti- uni pronominale de politete, cu care numele predicativ se acord dupa in- {eles (Dumneavoastra sinteti drept, Maria sa este darnic). Perfectionarea in materie de gramatic’ inseamna insusirea treptati a re~ gulilor secundare, prin care se asigura atit corectitudinea deplina, cit si im- bogitirea si nuantarea exprimirii din punct de vedere gramatical. Stabilirea nor reguli gramaticale cu un grad mai mare de generalitate este dificil& in conditiile unui uz (literar) cu multe exceptii sau reguli individuale: in nu- meroase situatii, ca femininul substantivelor i adjectivelor formate cu ele- mentul de compunere -log (-logd sau/si -loagd), genitiv-dativul singular aiticulat al substantivelor feminine in -ie bisilabic gi cu a accentuat in for- ma-tip (cordbiei sau corabiei), pluralul substantivelor feminine in -foare, reducerea Ia o regula generaki ar reprezenta o solutie simpla, dar rigid’ si artificial’, opusa realitatii complexe, care impune un set de reguli comple- mentare. Intr-o anumiti masura, simplificarea regulilor gramaticale din dorinta de a le face mai accesibile (printr-un numar mai mic de reguli cu 0 sferi mai larg, prin eliminarea exceptiilor) le reduce eficienta gi sansa de ‘afi acceptate, intrucit le indeparteaz’ de complexitatea specifica limbilor naturale. Pentru ca aplicarea unei reguli si aibi rezultate corecte este necesar ca regula s& fie bine injeleasi si insusiti. Regulile gramaticale sint uncori complicate de diverse conditii si exceptii, dar simplificarea lor neatent poate duce la aproximiri gresite. Atentie deci la insugirea exact a reguli- lor gramaticale in toate amanuntele lor! TIPURI DE GRAMATICT § 5. Gramaticile — ca studii asupra structurii gramaticale ~ pot fi de diverse feluri dup’ scopul propus, dup’ destinatarii avuti in vedere sau dupa metodele folosite. Lasind la o parte gramaticile istorice sau /si comparative, o gramatic’ a limbii actuale poate fi, dup’ scopul propus, descriptiva ~ cu sau fara cle- mente de teorie -, normativa sau corectivi. in timp ce gramatica pur descriptiva se mirgineste sii constate realitatea, descriind reguli desprinse din uzul general, cu diversele lui variante, fara a lua atitudine fat’ de aces-22 INTRODUCER tea, gramatica normativa formuleazi regulile exprimirii eorecte, in nume= {ec carora gramatica corectiva critic formele sau constructiile neacceptate de norme. Tipurile mentionate nu sint concretizate de obicei in stare puri, ci se realizeaza prin preponderenta unui anumit caracter. Gramaticile destinate marelui public sint preponderent normative gi co- rective. Ele nu se pot dispensa ins total de descriere, de anumite defini si clasificari, aparent fiird utilitate practic’. Insusirea — sau actualizarea — lunui minim de notiuni, termeni si elemente de descriere si de explicatie este necesarci pentru insigi formularea mai economica a normelor $i indi- catiilor corective, pentru a nu mai vorbi de faptul c& acest minim de teorie este necesar pentru explicarea si intelegerea modultti de functionare a lim- bii, pentru formarea deprinderii de analiza a mesajelor receptate i a celor emise, Gramaticile adresate specialistilor pot fi de diverse feluri dup’ metode- le folosite, ,traditionale™ sau ,modeme* (structuraliste, transformationale, matematice ete.). Atit timp cit gramatica scolara este de tip traditionalist, gramaticile destinate marelui public nu pot fi decit de aceasti orientare, avind interesul si se bazeze pe un bagaj de cunostinte existent in memoria cititorului. TERMINOLOGIA, DEFINITHLE $1 FORMULAREA REGULILOR GRAMATICALE § 6. Terminologia gramaticald este uneori usoara si totodat motivats — mAcar etimologic — de esenta notiunilor denumite. in aceast’ privinté ter- meni ca pronume ,in locul unui nume*, numeral ,teferitor la un num", prepozitie .asezare inainte™ si, mai ales, (perfect) simplu, respectiv com. us, complement sau propozitie de timp, de loc, de cauzd nu pun nici un fel de probleme. De asemenea nu pun probleme termeni care nu sint transpa- engi pentru vorbitorii obignuiti: de exemplu, adjectiv, interjectie, genitiv, predicat, topicti. Unii termeni pot fi insi derutanti prin faptul cd etimolo.. fo sau intrebuintarea lor curenta indica o sfera mai restrins sau, dimpo- triva, mat larga decit realitatea gramatical’i denumiti: de exemplu, adverb inseamni la origine ,(care sti) ling verb", dar partea de vorbire denumitd astfel nu se limiteazd la aceasti subordonare, dup’ cum complementul instrumental (si propozitia corespunzitoare) nui exp) i ‘ment propriti-zis; dimpotriva, verb inseamna in gramaticd un anumit fel de cuvinte, si nu orice cuvint sau chiar limbaj, ca in limba comuma (in expre- Si livresti de tipul verbul sdiu inaripat). Termeni gramaticali trebuie in. {elesi drept conventionali si acceptati in sensurile cu care finitia, nu semantica originara,INTRODUCERE / 23 Unititile gi fenomenele gramaticale pot fi definite in diverse feluri. De- finitiile mai exacte gi complete sint, in general, mai putin accesibile dato- rit fie tehnicismului, fie detalierii unor caracteristici si conditii. Definitiile Aimplificate din gramaticile scolare si din gramaticile adresate marelui pu- blic pot fi valabile numai in linii mari, dind 0 idee generala asupra notiunii in cauza; ajutate, de obicei, de elemente descriptive insotitoare, ele au re- ‘ultate mulfumitoare pentru identificarea notiunilor definite. ‘Alit in descriere, cit si in formularea unor reguli, simplificarea duce, in mod fatal, la mai putina rigoare decit au expunerile exhaustive si nein- gnidite de dorinta accesibilititii, Introducerea unor restrictii prugente ca de obicei, in general, in special, far precizari asupra situatiilor aflate in minoritate, ca si listele de exemple incheiate cu etc. sau i altele ~ care nu int totdeauna usor de completat de citre cititor — nu reprezinta altceva decit incerciri de rezolvare a contradictiei dintre rigoarea stiintifica gi sim- plificare, dintre exactitate (minutiozitate) si accesibilitate NORMA GRAMATICALA § 7. Gramatica a fost mult timp confundati cu insisi cultivarea limbii, dupa cum rezulti din vechea ei definitie, de mare circulatie, arta de a vorbi gi de a serie corect”. Chiar daca astizi nu i se mai da aceasta acceptie nici in sensul cuprinderii exprimarii (Limbii) in intregime, nici in sensul limitirii la indicatii normative si corective -, obiectivele de aceasta natura asigura locul gramaticii limbii materne in cultura general a oricdrui om, care stapineste empiric modul de functionare a limbii, dar vrea si cunoasca exigentele normelor referitoare 1a limba literati Etimologic termenul gramaticd (< grecescul grammatiké (téchne) ,arta de a scrie sia citi literele ~ grammata*) este legat de limba scrisa, deci de aspectul cult al exprimarii, iar aceasti identificare se observa in intelesu- rile actuale ale cuvintului agramat (si agramatism). Orieum ar fi definit gramatica, intre ea si notiunea de regula este o leg’tura atit de strinsé, incit termenul gramaticd a ajuns si fie folosit cu sensul general ,ansamblu de reguli* in diverse alte domenii (arte, jocuri), vorbindu-se de gramatica po- eziei sau a jocului de tenis. Toate acestea sint menite si confere gramaticii o pozitie privilegiata in actiunea de cultivare a limbii. $i, daca orice fel de gramatica incearca sa degajeze si sa descrie regulile obiective, implicite, constitutive ale struc- turii gramaticale, gramaticile normative formuleaza reguli explicite si pre- scriptive, adugind judecati de valoare cu privire la folosirea unei forme sau constructii apreciate drept corect’ sau gresiti in varietatea literard a limbii, Autoritatea normelor exprimarii corecte si, mai ales, corespondenta lor cu regulile uzului sint insa uneori contestate.24 /INTRODUCERE Normele gramaticale ale limbii literare sint, pe de o parte, grew de dega- Jat in toate amanuntele lor (din imbinari realizate cu diverse euvinte, in dic verse contexte) si, pe de alta, greu de acceptat uneoti, avind un caracter mai Pufin conventional decit normele ortografice, de exemplu. Desi din punct de vedere gramatical varietatile teritoriale, sociale, stilistice i diacronice (istorice sau cronologice) ale limbii se deosebesc intr-o masura mai mica decit din alte puncte de vedere — in primul rind, din punetul de vedere al Vocabularului~, existi destule variante si in gramaticg, iar ierarhizarea si repartitia acestora nu sint totdeauna general admise. Daca uzul literar a Consacrat de mult articolul posesiv in forma variabila al, a, ai, ale (fata de Varianta regionala invariabila a) sau auxiliarul de perfect compus in for. mele a 3 sg, $i au 3 pl. (fata de variantele regionale o la 3 sg., respectiv a, @ sau or la 3 pl.), in numeroase alte situatii el nu manifescd aceeagi fermi- {ate sau preferintele sale nu reies cu aceeasi claritate (de exemplu, la formele de plural ale mai mult ca perfectului cu sau ita -rd-—cinturergim’ Cintasem — sau la topica adverbului mai fat’ de unele pronume neacoentu- ate: nu-mi mai da sau nu mai imi da). in special normele individuale, refe. ritoare Ja flexiunea sau constructia cite unui cuvint in parte (mai ales dact cl nu este dintre cele general si frecvent folosite), prezinti oscilati, reflec. tate uneori si in deciziile luate de lucrarile normative, fie ca aceste decizii au variat in timp (in ce priveste clasa de conjugare a verbelor a ramine(a), 4 fine(a) $i a umple(a), de exemplu), fie ca ele admit in norma variatia liber (de exemplu, la pluralul unor substantive feminine: Poienidpoiene, "ipelripi sau neutre: pardesiuri/pardesie, seminarii/seminare: la indica. tivul prezent al unor verbe: anticipeazi/anticipa, ignor eazi/ignora), fn legatura cu ultimul concept sint necesare unele Lamuriri, intrucit nor- ma dubla (sau admitetea unor variante in norma) nemultumeste fie prin insasi existenta ei (considerata antinorm’), oricit de rar admisa, fie prin faptul cd nu este extins’ la mai multe situatii (la toate variantele din oul literar), iar atitudinea principiala fata de ea provine adesea din neintele- gerea exact. Pentru ca doua sau mai multe variante sa fie admise in norma Iimbii literare actuale ca ,variante libere ele trebuie s stea aproximativ Pe acelasi plan, adica s8 aiba o pondere egala in uz gi si fie lipsite de cono- {atii stilistice diferite sau de restrictii contextuale specifice; variantele din norma nu se confundi deci cu cele ~ mult mai numeroase — din uz, ci reprezint& rezultatul unei selectii. Aceasta inseamna ca ele indeplinesc conditia unei norme, iar diferenta specifica fata de normele unice este ave. 2 dintre obligatoriu si facultativ, respectiv dintre absenta gi prezenta po: bilititii de a opta. Variantele libere din norma trebuie privite strict ca un rau Recesar pentru o anumiti perioada, pind la rezolvarea obiecctivi, in uz, a Soncurentei dintre ele. Admiterea unor variante aproximativ egale intr_un numiét limitat de situatii particulare nu inseamna nicidecum admiterea func. iondrii paralele a dou’ norme integrale sau sisteme de norme, EvolutiaINTRODUCERE / 25 normei reduce treptat numarul de variante libere fie prin eliminarea unui membru al cuplului, fie prin specializarea lor pe sensuri lexicale sau pe stiluri functionale. In general, indicatiile normative in gramatic’ (si in vocabular, de altfel) ‘nu urmaresc interzicerea din limba a variantei sau variantelor existente, ci inlaturarea (sau macar ingradirea) din exprimarea literara, unde aparitia lor ar urma sa fie conditionata de investirea cu anumite intentii stilistice. in orice caz, normarea gramaticala implica indicatii cu privire la repartitia stilistic’ a unor forme sau constructii (de exemplu, faptul ci antepunerea adjectivului posesiv este limitata la poezie: al nostru steag). Specificarea festrictiilor stilistice este un clement de rafinare a normelor, operatie abso- Jut necesara pentru adecvarea comunicarii, in conditiile transferului unor variante dintr-un stil in altul sau in limba licerar’ comuna se produe ine- tente schimbari de statut din punctul de vedere al corectitudinii (de exem- plu, fiarctie de, locutiune consacrata in limbajul matematic, este incorecta inalte stiluri ale limbii literare, unde corect se spune fn functie de) Adversarii normelor gramaticale — si lingvistice, in general ~ se tem c& ele ar afecta bogatia si evolutia limbii literare (bogatia acesteia nu sta ins’ in variante anathice, ci in sinonime, iar evolutia nu este oprita de norme, ci doar incetinita in scopul verificarii prealabile, in timp, a unor inovatii) De asemenea, ei incearca si sustina inutilitatea interventiilor normative prin referirea la vorbirea corecta a nestiutorilor de carte, adulti (de prefe- rint& firani) sau copii, ignorind cu intentie dou’ aspecte esentiale: deosebi- rea de varietiti sau niveluri ale limbii (gramatica graiului sau a limbajul familiar vorbit fata de gramatica limbii literare) si deosebirea de complexi: tate a exprimarii, in contextul social-politic actual normarea limbii — sub toate aspectele, deci inclusiv cel gramatical ~ este contestata si din con derente extralingvistice legate de afirmarea libertatii de expresie Bogitia, complexitatea si varietatea flexiunii din limba romani, a for- melor si a mijloacelor prin care se realizeazi ea, ofera implicit prilejuri de ezitiri sau chiar de greseli morfologice; cultivarea limbii in morfologie urmareste in primul rind corectitudinea elementars, respectarea normelor unitare, fara a neglija utilizarea diverselor resurse si adecvarea stilistica a unor forme concurente. $i in sintaxa cultivarea limbii este in situatia de a se ocupa de aspecte ale corectitudinii elementare (inlaturarea unor greseli propriu-zise de constructie), dar in acest sector al gramaticii cultivarea lim- ii se poate ridica mai des la un nivel mai inalt, care vizeaza imbogitirea, diversificarea si nuantarea modului de exprimare. Normele morfologice sint — sau pot fi - mai bine cunoscute decit cele sintactice atit din expuneri sistematice care cuprind normele generale si pe cele particulare, in mod exceptional unele norme individuale, cit si din indreptare ortografice si din dictionare care dau (si) indicatii morfologice pentru cuvintele inserate (dictionarele explicative dau macar genul la sub-26 / INTRODUCERE stantive gi clasa de conjugare Ia verbe, dar, de obicei, gi forma de plural la substantive, adjective sau pronume, respectiv forma de indicativ prezent | sau 3 sg. la verbe; atentie insa la distinctia intre formele recomandate gi variantele consemnate cu titlu descriptiv!). Cuprinse numai in expuneri de ansamblu, care nu pot da decit reguli generale si particulare, normele sin- tactice sint mai putin cunoscute, in special la nivelul normelor individuale de construire a unui cuvint; in acelasi timp, multe norme sintactice ~ de exemplu, normele referitoare la topic si chiar unele de acord — sint mai putin categorice decit cele morfologice (si decit alte norme lingvistice). In masura in care sint stabilite, chiar daca sint sau par discutabile in une- le amanunte, normele gramaticale trebuie respectate, in interesul unitatii limbii literare si al prestigiului ei, de toti cei care vorbesc si scriu, obligatia fiind cu atit mai mare pentru cei care i-ar putea influeata pe altii. in aceasti: privinta un dicton latinesc, lisat mostenire culturii modeme, este eter va- labil: ,Cezar (= imparatul!) nu este mai presus de gramatic’ MORFOLOGIAIntroducere in morfologie §8. Morfologia este partea structurii gramaticale (ia gramaticii ca studiu al acesteia) care cuprinde regulile privitoare la forma cuvintelor, la structura lor interna si la modificarile lor formale in diferite intrebuintari (intrucit etimologic termenul morfologie inseamna ,.studiu al formei*, el poate avea si acceptii nelegate de gramatica, denumind in diverse domenii = ca biologia, geologia — forma sau disciplinele care studiaza forma si Pir ictura obiectului de cercetare.) {n opozitie cu sintaxa, al cirei obiect de studiu il constituie imbinarile de cuvinte, morfologia ca stiinta este defini- ‘i uneori ca avind drept obiect cuvintul sau morfemul (in aeceptia de uni- tate minimala dotati cu semmificatie din structura unui cuvint; precizarea este necesari dat fiind c& termenul morfem are acceptii dintre cele mai diferite). Forma cuvintelor si modificarile ei sint studiate impreuna cu va- lorile sau functiile lor, morfologia inglobind astfel ceea ce unii numese sintaxa partilor vorbiri CLASIFICAREA CUVINTELOR PARTI DE VORBIRE § 9. Studiul morfologiei este organizat pe asa-numitele parti de vorbire, care nu sint altceva decit clase de cuvinte. (Termenul invechit parte de cu- vine trebuie evitat din cauza confuziei pe care o produce, la cei nedeprinsi cu sensu! ,discurs” al lui cuvint, faptul ca un cuvint poate fi parte de cuvint.) Cuvintele pot fi clasificate in diverse feluri, mai importante sau m: putin importante numai din anumite puncte de vedere. Ele pot fi clasi cate, de exemplu, dup’ origine sau — criteriu legat de aceasta —numai dupa virsta sau vechimea lor in limba, distingindu-se neologismele de cuvintele din fondul mai vechi; dupa structura fonetica, distingindu-se cuvintele in functie de lungimea lor, de numarul de silabe, de locul accentului, de sune- ‘ul initial sau final; dupa sferele semantice sau cimpurile lexicale cdrora le apartin; dupa apartenenta stilistica; dup modul de formare; dupa familiile de cuvinte etc. Multe dintre aceste clasificari, care tin de vocabular, de foneticd sau de formarea cuvintelor, intereseaz’ intr-o anumita misura30 / MORFOLOGIA gramatica. Clasificarea care intereseazi direct gi egral gramatica este clasificarea euvintelor in parti de vorbite; acestea sint clase lexicale gi gra maticale in acelasi timp, distinse dupa caracteristicile semantice, morfolo. Bice si sintactice ale cuvintelor grupate. Cele trei crterii mentionate se ine tilnese, in principiu, in definitia fiecarei parti de vorbire, in care se arati ve exprima ea (sensul lexical general), ce caracteristici de form’ are (daca sufera sau nu modificari de forma) gi ce functii indeplineste. Din motive objective insd, la unele parti de vorbire definitiile nu se refers! la sensu le. xical (este situatia prepozitiei si a conjunctiei), dupa cum la altele nu se re. fera la functiile sintactice (la substantiv, pronume, numeral, verb, unde acestea sint numeroase, variate si nespecifice); singurul element constant de definire este cel morfologic, adica specificarea caracterului flexibil sau neflexibil, cu eventuale precizari asupra flexiunii Partile de vorbire sint zece: substantivul, articolul, adjectivul, numera- {ul, pronumele, verbul, adverbul, prepozitia, conjunctia si interjectia (arti- colului si numeralului le este contestat insa acest statut), Dintre cele zece parti de vorbire sase sint flexible, adicd pot prezenta modificari formale (substantivul, articolul, adjectivul, numeralul, pronu- mele si verbul), iar patru neflexibile (adverbul, prepozitia, conjunctia si interjectia), eu precizarea ci adverbul, in general neflexibil, ocupa un loc intermediar prin faptul c& are un element de flexiume (analitica) grade de comparatie. Dups felul flexiunii, verbul se opune tuturor celorlalte pairti de Vorbite flexibile; ea se numeste la el conjugare. Substantivul, aticolul, ad. Jestivul si numeralul sint grupate uneori intr-o supraclasi a numelui, vor- bindu-se de o flexiune nominal, care caracterizeaza in cea mai mare parte $i pronumele (flexiunea pronominalai are insi si particularititi care-i con. fera autonomic si 0 pozitie intermediara intre nume si verb); acestor cinel pitti de vorbire le este specifica flexiunea cazuali, numité declinare Parti- le de vorbire flexibile prezinta grade diferite de bogatie flexionara: verbul este de departe cel mai bogat; urmeazA pronumele (cu deosebiri intre spe- ciile sale, cel mai bogat find pronumele personal), apoi substantivul, artic colul si adjectivul; cel mai sdrac este numeralul. De retinut c& in cadrul unei parti de vorbire flexibile se pot intitni unititi invariabile, care eon- trazic caracteristica general a clasei, dar se grupeaza in ea pe baza altor ctiterii, La partile de vorbire neflexibile lipsa flexiunii face ca in descrierea lor si aibi importanta alte caracteristici de forma sau unele referitoare la provenient’. Din punct de vedere lexical si sintactic se disting partile de vorbire cu sens lexical de sine statitor sau autonom, numite autosemantice, care pot fi Pitti de propozitie (substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul, adverbul, interjectia), de partile de vorbire lipsite de aceste calititi, care au totdeauna rol de cuvinte ajutatoare sau de instrumente gramaticale (arti- colul, prepozitia, conjunctia). Lipsa eapacitati dea constitu, singure, partiINTRODUCERE IN MORFOLOGIE / 31 de propozitic nu trebuie confundata cu lipsa oricarei functii sintactice: in ‘galitatea lor de cuvinte care exprima raporturi intre cuvinte sau intre pro- ii, deci de elemente de relatie, prepozitia si conjunctia au functii si importante gi definitorii, Sensul cuvintelor autosemantice si cuvi Je ~ respectiy partile de vorbire — care il exprim’ nu trebuie confundate ‘realititile denumite. Asemenea confuzii, care viciazA intelegerea gra- spar uneori din cele mai bune intentii; de exemplu, 0 scenet, mult a serbarile scolare dintre cele dou’ rizboaie, cu titlul Ghiveei de ive, incerea s8-i conving’ pe copii de utilitatea gramaticii cu argu- | cA ei traiese printre parti ale vorbirii: maninca substantive, admira ive ete.! Pe aceeasi linie se inscriu incercrile de a ierarhiza partile dorbire dupa importanta realitatilor denumite. Murtile vorbirii sint inegal reprezentate numeric si iaegale ca deschidere ee tate) pentru unitati noi, fie formatii proprii, fie imprumu- polurile opuse se afla substantivul ~ cu cel mai bogat inventar, in enti completare si primenire — si articolul ~ cu inventarul cel mai si, totodat, complet inchis ~. Parti de vorbire bogate si deschise mai verbul, adjectivul, adverbul si interjectia, iar relativ sdrace gi mai mult mai putin inchise sint pronumele, numeralul, prepozitia si conjunctia. ile de vorbire cu inventar limitat au, in general, un caracter mai abs- ‘iaet i preponderent gramatical Clasificarea cuvintelor in parti de vorbire nu este o simpli problema feoretic’ de organizare a studiului morfologiei, ci are o larga aplicabilitate tit in practica limbii materne, cit si in insusirea unei limbi straine. De alt- ininteri, cuvintele sint clasificate astfel in gramatica empirica pe care se bazeaza folosirea limbii de catre orice vorbitor, intrucit modelele de flexi- une si de constructie se aplici diferentiat in functie de partea de vorbire feprezentata de un cuvint. Necesitatea cunoasterii acestei clasificari, a con- tientizarii ei, apare la invatarea unui cuvint nou, pentru care incadrarea la © anumiti parte de vorbire inseamna indicatia de baz& pentru modul de functionare, Orice inlocuire sinonimica sau antonimica a unor cuvinte in limba matemna, ca si orice traducere a unui cuvint din sau intr-o limba stra- ind trebuie sa tin’ seama de obligativitatea apartenentei la aceeasi parte de vorbire (de exemplu, limpede este sinonim cu clar, nu cu claritate, si antonim cu tulbure sau confi, nu cu confuuziey; aceasta regula ~ de la care fixe exceptie numai unele imbinari de cuvinte (vezi § 10) — are 0 mare insemnatate in tehnica gisirii in dictionare a cuvintului sau a sensului cau- tat, mai ales atunci cind acelasi invelis sonor corespunde mai multor euvinte cu statut gramatical diferit (de exemplu, mai adverb si substantiv, dar conjunctie si substantiv; vezi si § 11). O consecint’ functional’ a cu- noasterii partilor de vorbire se poate vedea in formularea oricaror definitii, are sint datoare si respecte partea de vorbire a termenului definit; daci nu putem defini un substantiv printr-un verb, printr-un adjectiv sau printr-o propozitie circumstantiala si ridem de definitii ca Accidentul inseamna32/ MORFOLOGIA (atunci) cind se intimpla ceva grav sau Cinstea este dacdi nu furi, aceasta nu inseamnd decit ¢& exprimarea corecta din punct de vedere lingvistic si Jogic concorda cu clasificarea morfologicdi, deci c& ultima nu este gratuita In avelagi fel, cunoasterea partilor de vorbite se oglindeste in realizare, uunor construct simetrice. Pentru aplicatile din ortografie vezi § 18. LOCUTIUNILE § 10. Locutiunea este un grup de cuvinte mai mutt sau mai putin sudat si stabil care are un infeles unitar si care, din punet de vedere gramatical, se comporta ca o singura parte de vorbire. Exist’ locutiuni corespunizatoare tuturor partilor de vorbire cu exceptia articolului (substantivale: aduce, re-aminte; adjectivale: de seamd; numerale: cite doi: pronominale: te miri cei verbale: a aduce aminte; adverbiale: de-a dreptul; prepozitionale: fat de; conjunctionale: in loc sd; interjectionale: Doamne fereste!), dar ele au important mai mare la numeral — care are unele specii reprezentate numai de locutiuni ~ si, mai ales, la cele mai multe patti de vorbire neflexibile: la adverb, la prepozitie si la conjunctie. Caracteristicile generale ale locutiunilor sint, pe plan lexical, unitatea semantic’ realizata prin pierderea individualitatii cuvintelor aledtuitoare (uneori existente in limba literara actuala numai in locutiuni, ca arhaisme sau/si regionalisme: de exemplu, adverbul buzna din a da buzna, substan. tivele zadar din in zadar si pofida din in pofida), iar, pe plan gramatical, ordinea de obicei fix a cuvintelor grupate, posibilitatile reduse de diso. ciere Si, adesea, dificultatea analizei interioare a grupului (de exemplu, a haga de seama, a tine minte, pe de rost, o datd ce); in unele locutiuni fi- gureazit variante fonetice si forme flexionare care nu sint literare in alte situatii (de exemplu, a baga in sperieti,a haga in boule, de-a prinselea, in Latur sau pe de laturi, pe alese). Locutiunile nu se deosebesc insi totdeauna net de imbinatile libere de cuvinte, ceea ce favorizeazit extinderea nejustificata a conceptului (cind se consider’, de exemplu, locutiuni adjectivale diverse imbinari libere ou functie de atribut, ca de aur — mai ales in sens figurat -, de nedescris, ea aurul etc:), Recunoasterea sau nerecunoasterea statutului locutional al unui grup de cuvinte influenteaza analiza sintactic8 a propozitiei sau/si a frazei, avind consecinte mai mari cind este vorba de locutiuni prepozitio. nale si conjunetionale; analiza partilor de propozitie gi a propozitillor sus- ceptibile de a fi dependente de un grup de cuvinte trebuie corelati cu inter. pretarea dati grupului in cauzd (daci grupul in fata este considerat locujiune prepozitionala, atunci cuvintul dependent se analizeazi impre- tua cu ea ca o singura parte de propozitie - complement circumstantial -;INTRODUCERE IN MORFOLOGIE /33 este considerat locutiune, ci o imbinare liber ~ prepozitie + sub- ,alunei cuvintul dependent este atribut al substantivului fata) junile constituie © bogatie a limbii de care trebuie si se tink sea- Felatiile de sinonimie (0 locutiune poate fi sinonima cu un cuvint: @ ‘de seama ~ a observa sawsi cu alta locutiune: a biga de seamd — a 1, a lua aminte) si in variatia exprimarii. in dictionare ele sint Ja unul dintre cuvintele alcatuitoare, de obicei la cel considerat de -exemplele anterioare la aminte, respectiv seamd). uneori paralelisme de structura intre locutiuni corespunzitoare i de vorbire diferite. De la unele locutiuni verbale ca a aduce a baga de seamd deriva locutiuni substantivale ca aducere-aminte, de seamd sau. adjectivale si substantivale ca bagdtor de seam. este paralelismul dintre locutiunile adverbiale, prepozitionale si ile: cu toate acestea ~ cu toate cd in jur ~ in jurul; inainte de jwinte (ca) sd. _ ‘TRECERI $1 CONFUZU INTRE PARTI DE VORBIRE. M1, Exist numeroase situatii in care un cuvint pare a se incadra la ‘multe parti de vorbire. Desi dictionarele trateaza de obicei in acelasi | valorile morfologice diferite dezvoltate de un cuvint unic la origine, ‘a face cu omonime lexico-gramaticale, realizate prin procedeu! nu- ‘schimbarea valorii (categoriei sau functiei) gramaticale sau, cu ter- ‘mai tehnici, derivare improprie ori conversiune. ferea unui cuvint de la o parte de vorbire Ia alta se face prin modifi- ‘comportarii lui gramaticale pe fondul aceluiasi sens lexical; cuvintul este, anume, caracteristicile morfologice gi sintactice ale parti de la care trece. Orice parte de vorbire care se substantiveazii, de exer adjectiv, un numeral, un pronume, o forma verbal, un cuvint nefle- |, poate capita articol, se poate declina sau, macar, poate primi determi: adjectivale gi poate indeplini functii sintactice specifice substantivului witli ca Pe este prepozitie sau De n-ar fi daed si dard... nu au Je exprimate prin prepozitii, respectiv conjunctii, ci prin numele parti de vorbire, devenite substantive prin citare). O parte de vor- flexibila care se adverbializeaza, de exemplu un adjectiv, se foloseste invariabila si in functii sintactice specifice adverbului (copil fru- , faté frumoasé, copii frumosi, fete frumoase, dar El, ea scrielei, ele = sau va/vor scrie — frumos; vezi § 183). “Trecerile de lao parte de vorbire la alta sint uneori consacrate, devenite gi uzuale, alteori ocazionale; in special ultima situatie — trecerile le =, precum si trecerile limitate contextual (binisor adv. este s. i in locutiunea cu binisorul; clar adj. si adv. este s. numai in clar de34/ MORFOLE lund) constituie una dintre dificultatile de stabilire eit de eit exact a numérului de cuvinte din limba. Din alt punct de vedere trecerile sint, mai rar, definitive, in sensul pierderii valorii originare (de exemplu, curind adv. este un fost gerunziu; mincare, iubire s.f, sint foste forme de infinitiv lung"); de obicei, noua valoare nu o inlitur& pe cea originara, coexistenta dind nastere unor cuvinte diferite (omonime ~ parfiale sau totale ~, mai rar paronime). Omonimiile intre un substantiv gi un adjectiv gi intre un adverb gi un adjectiv ~realizate, de cele mai multe ori, prin trecerea adjectivelor in alt parte de vorbire, dar si invers — sint banale; de asemenea sint banale omo- nimiile dintre un participiu si un adjectiv (iar, de aici, si un adverb sau/si ‘un substantiv) sau dintre un supin gi un substantiv. Un interes special pre~ zinti omonimiile mai complicate (reprezentind mai multe pirti de vorbire) sau mai neobisnuite (valori asociate mai rar), precum si omonimiile capa- bile de a genera greseli in analiza gramaticala, Omonimie multipla se intilneste, de exemplu, la bine adv., s.n. gi adj. sau la prast adj. s.m. gi adv.; frumos gi rdw au si mai multe vatori, intrucit ca substantive pot fi de genuri diferite: adj., adv., s.n. si m. O omonimie mai complicata prezinta cuvintele cu forma-tip drepr: adj., adv., s.m. sin., prep. (dreaptd — ca si proastd, frumoasd si rea — este numai adj. si s.f.). Aceste omonimii multiple rezulti din cumularea unor omonimii simple, banale: adj./s., adj /adv., respectiv adv /prep. Omonime cu caracter mai neobisnuit sint, de exemplu, aproape adv. si sm. intrind vb. (gerunzin) si s.n. sau gratie s.f. si prep. Omonimiile care provoaca adesea greseli in analiza gramaticala sint, pe de o parte, unele omonimii multiple de la cuvinte cu corp fonetic red monosilabice sau chiar nesilabice -, iar, pe de alta parte, unele omonimi simple de la cuvinte ajutitoare (instrumente gramaticale); uneori cele dou grupari se intrepatrund sau/si se complica prin existenta unor omonimii morfologice. Din prima categorie fac parte urmatoarele omonimii: @ art., vb. aux. (de perfect compus, regional si de viitor), prep. (una veche si una neologic’), interj., regional si adj. pron.; de prep., conj., pron. si inter); nesilabic pron. (D. sg., A. m. pl.), vb. si interj. (numai i- < ia: Lauzil); 0 art., num., pron. (pers. A. f. sg.),adj. pron. (neh.), vb. aux. (de viitor, regio- nal si de perfect compus) si inter}.; si pron., conj. si adv.; un art., num. gi adj. pron. in a doua categorie intra mai ales parti de vorbire neflexibile: deasupra adv. si prep.; pind prep. si conj.; nici conj. si adv., dar si altfel de cuvinte ajutitoare: lui art. si pron. si altele Pentru un, 0 distinctia se face prin pluralul corespunzitor din punet de vedere semantic (cu pluralul niste sint articole, iar cu pluralul unii, unele sint adjective pronominale; distinctia — putin clara din cauza sensului nehotirit comun — este imposibil& la G.D., unde pluralul este unic: wor) gi prin opozitia cu alte cuvinte (opuse lui doi, doud, trei ete. sint numerale,INTRODUCERE IN MORFOLOGIE /35 puse Iui-alf, alta sint adjective pronominale; eind pot fi omise — oouite cu zero ~ sintarticole). La partile de vorbire neflexibile confuzia intre omonime este evitati de gi prin cuvintele care ‘urmeazi sau care pot urma dupa cl jupa o pre- tie gi dupa o conjunctie subordonatoare trebuie si urme7= ‘ceva, in timp up adverb poate si nu urmeze nimic (de accea in Locuieste deasupra Ia face cu un adverb, iar in deasupra magazinulu, deasupra noastra ‘o prepoitie); dupa prepozitie poate urma onie® parte de vorbire afara de bia un mod personal, care, in schimb, este caracteristic pent con- lie (de accea in pind a inserat euvintul pind este conjunetie, spre de- re de pind seara sau pind a mu se insera, unde prepozitie). Contexte { venit sint caracteristice pentru si adverb. Fomonimia lui art. si pron. (G.D.) se rezolv: jn buna parte prin pre- ‘gau absenfa unui substantiv (eventual substitut) jimediat urmator: [ui sa i totdeauna un substantiv sau un substitut de substantiy (cartea Indrei, I-am scris lui Andrei), in timp ce lui pron. poate nu fie urmat nimic (Ami place cartea lui, I-am scris si lul) sau poate fi urmat de orice ide vorbire, inclusiv de un substantiy, cu care nu Se grupeaza (Lui // drei ti place pron. fata de Lui Andrei! 4i place at ); procedee ajutatoare a distinge cele dou omonime~cind nu exista alte indicii specifice pozitie —sint inlocuirea cu sinonime (pentru Jui pron.: dinsului, dum- hi, acestuia, aceluia, iar numai la genitiy si adjectivul posesiy saw, sa, fi, sale; pentru fui art.: ‘rticolul enclitic in situatii ca lui Radu = Radului, Joma Tomei), inlocuirea cu forme de alt gen sau numat (pentru Ini on. sg. ei, pl for) sau ca corespondente din alts clasa flexionara (pen- A lui art: lui Andrei = baiatului, Marie?), inlocuirea cu Tu, care este vari- “anta (neliterard; veri § 56) numai a articolului, nu si a pronumelui omo- si schimbarea topicii Gra schimbarca intelesului (de exempla, Lut fi lace Andrei, Andrei i place lui, Andrei lui it place pron.). La unele euvinte confizia omonimica este evitata in exprimarea orald jn accentul sintactic (si si nici sint sau pot fi accentuate ca adverbe sine fecentuate cind sint conjuncti; un, o pot fi accentuate numai ca numerale, a articole sau adjective pronominale) sau prin acest accent si © - pauzid urmatoare (lu art. este totceauna neaccentuat si de obicei rostit fara Pur’ ine el si cuvintul urmitor, spre deosebire de /ui pron.» cafe poate fi Mecentuat sav/si separat prin pauza de cuvintul ‘urmiator); in scris accast’d eoscbire fonetica se reflect in interdictia de a se pre virgula dupa lui fart, si posibilitatea (dar nu obligativitatea) de a se folosi acest semn de tie dupa li pron. (in exemple ca Lui, Andre! ii place; Datoritd lui, Mindrei a putut pleca; In cartea lui, Andrei povestese fapte reale). Dis- tincfia intre omonime este necesara deci si in practica limbii, pentru lectura “corecta si pentru punctuatia adecvat. Si Uneor trecerea de la 0 parte de vorbire la alta se face cu modificarea “formei-tip. Astfel, numeroase adverbe devin prepozitii prin articulare: in-36 /MORFOLOGIA ddardt adv. ~ indatrdtul prep., inainte adv. — inaintea prep; atentie pentru a hu confunda aceste paronime cu formele unuia gi aceluiagi cuvint! Ca $i cuvintele, unele locutiuni pot corespunde unor parti de vorbire diferite, fie fari modificati formale (de-a lungul loc. adv. si loc, prep., de mai mare dragul loc. adj. si loc. adv.), fie eu modifiesi (in jur loc. adv. in jurul loc. ptep.), TRECERI INTRE LOCUTIUNI $1 CUVINTE § 12. Locutiunile provin din imbinari libere de cuvinte, de care am Vizut cA, adesea, nu sint usor de delimitat. Prin deasa intrebuintare unele locutiuni se sudeaza pin la transformarea lor in cuvinte uniee (compu), de exemplu, adjectivele cuminte si cumsecade provin din locutiunile ad. Jectivale cu minte, respectiv cum se cade, adverbele desigur, imprejur, iniotdeauna sau totodata din locutiunile adverbiale omofone, iar conjunc, lille dest, init sau intrucit din locutiuni conjunctionale. Delimitares unc tecutiuni de un cuvint compus este adesea conventionala, in special cind e vorba de parti de vorbire neflexibile. Mult mai rar se produce fenomenul invers, de ereare a unei locutiuni dintr-un cuvint unic originar: adverbele indunéru, dinduntru, cu variantele inlduntru, dintduntra, sint analizate de uni vorbitori drept reprezentind locutiunile in lduntru, din liuntru, ceea ce a dus la aparitia unui substantiv diimtru; adverbul regional oleacd este sctis adesea, gresit, 0 leacd prin falsd analiza, dup’ modelul locutiunii sinonime o fird CATEGORIILE GRAMATICALE § 13. Prin categorii gramaticale se inteleg notiunile morfologice funda- mentale exprimate prin flexiune (modificarile formale suferite de partile de vorbire flexibile); acestea sint in limba roman’ genul, numérul, casul, gradul de comparatie, persoana, diateza, modul si timpul. Fiecare dintre fermenii mentionati desemneazi nu numai categoria in cauz3, ci si fiecare dintre realizarile ei: cele trei genuri (masculin, feminin si neutru), cele dowd numere (singular si plural), cele cinei cazuri (nominativ, genitiv, da. tiv, acuzativ si vocativ), cele rei grade de comparatie (pozitiv, comparativ si superlativ), cele trei persoane ete. Genul, numéul si cazul se intilnese la toate partile de vorbire flexibile, chiar dacd nu Ia toate cuvintele care le reprezint (multe numerale nu ay forme de numar) sau la toate formele lor (genul si cazul apar la verb numai Ja modul participiu, prin care are forme de acest fel intreaga diatezi pasivi 'o tipul aledtuit cu auxiliarul a fi). Grade de comparatie au adjectivul si adverbul, in mod exceptional alte parti de vorbire (substantive, pronume,INTRODUCERE IN MORFOLOGIE /37 ‘mumerale), Persoan’ au pronumele (unele specii) gi verbul (unele moduri). Diateza, modul si timpul sint categorii exclusiv verbale. Cu exceptia persoanei gi a comparatiei, categoriile gramaticale comune inti adesea deosebiri mari, de continut si de pozitie in cadrul flexiunii, ‘de la o parte de vorbire la alta. Numai la substantiv — unde este, de altfel, fix (in sensul ci substan- ivele sint de un anumit gen, a cirui eventual schimbare nu este de natura “flexionara, ci duce la crearea altui cuvint, fie si numai cu statut de vari- }) - genul corespunde, in parte, unei realititi, anume, la majoritatea nu- lor de insufletite el reflect opozitia natural de sex, iar la celelalte sub- mmtive se explicd prin analogie cu acestea. La toate celelalte parti de ire existenta genului este datorata referirii la un substantiv (insotit sau joeuit), iar schimbarile dupa gen fac parte din flexiune. ‘In flexiunea nominal si in cea pronominal formele de numir arata elie vorba de un obiect intr-un singur exemplar sau in mai multe, iar in iunea verbala (la modurile personale) daci actiunea are un singur autor ‘mai multi. La verb si la pronumele care au persoani, numarul se im- teste strins cu aceastii categorie, prezentind unele particularitati: numai persoana a Ill-a se giseste raportul normal dintre singular gi plural (ei ‘amni ,mai multi el sau ~altfel spus — 1 gi el"), pe cind persoana Ii-a plural poate insemna nu numai_,tu si tu”, ci si tu gi el (sau ei, ea, ele)", iar persoana I plural nu este niciodata pluralul propriu-zis al per- ‘soanei I singular, intrucit mu inseamni ,,eu si eu, ci eu si tu (voi)* sau eu ‘el (sau ei, ea, ele)"; acestei situatii i se datoreste faptul cA in unele luct se vorbeste de trei persoane distribuite pe cele doua numere, ci de sase joane (persoana | plural fiind considerata persoana a IV-a, a Il-a plural V-a, iar a Ill-a plural a VI-a). Pentru persoana vezi si § 103. _ Cazul este 0 categorie prin excelent’ gramaticali, care exprim’ rapor- utile in care se giseste un cuvint cu alte cuvinte din propozitie sau fiaz%; alorile definitorii ale celor cinei cazuri se potrivese insi numai pentru ‘olul sintactic al substantivelor si al pronumelor sau al numeralelor cu va- e de substantiv, in timp ce Ia celelalte pirti de vorbire (articol, adjectiv pendenta de substantivul aflat in acelasi caz (cazul dativ sau acuzativ la adjectiv nu indica, de exemplu, un complement indirect sau direct, ci 1 cH adjectivul este atributul unui asemenea complement). Pentru problemele comparatiei vezi § 80 si 191, iar pentru diatezi, mod timp § 130, 135 si 145. EXPRIMAREA CATEGORIILOR GRAMATICALE § 14, Categoriile gramaticale se exprima prin diferite mijloace: pur orfologice (modificarea structurii morfologice a cuvintului in cauzii),38 / MORFOLOGIA fonetice $i analitice sau sintactice (imbinari cu cuvinte ajutitoare); in opo- Zitie cu ultimul tip de mijloace, primele douti se numese sintetice. La reali. zarea unei forme flexionare pot actiona mijloace de tipuri diferite. § 15. Specifics morfologiei este realizarea flexiunii prin modificarea structurii inteme a cuvintului, mai exact, prin afixele gramaticale. in struc. {ura oricdrui cuvint flexibil se disting, pe de o parte, elementele constante de cele variabile si, pe de alta, clementele cu valoare lexicala de cele eu Valoare gramatical’. Componentele structurii morfologice a unui euvint flexibil sint ridicina, prefixele, sufixele si desinenfele: dintre acestea radi. cina are valoare exclusiv lexical, desinenfele au valoare exclusiv gramati- ala (Nlexionara), iar prefixele si sufixele au valori de ambele feluti, Pre. fixele, sufixele fi desinentele sint denumite, cu un termen generic, afixe, Ridacina impreunii cu sufixe saw/si prefixe (deci fir desinente) formes © tema, care poate fi o tema lexicald sau una flexionar. Cuvintele neflexi. bile pot avea numai ridacin’ gi afixe lexicale, de obicei sufixe, Radacina este clementul neanalizabil din punct de vedere morfolo- gic comun mai multor cuvinte cu sens inrudit prin ea (de exemplu, ridici. ta drept- tn dreptate, indrepta, indreptar, indreptati nedrept, nedreptate, nedreptafi ete.); cuvintele care au aceeasi rdacina aleatuiese ceen ee ae numeste o familie de cuvinte. (Cuvintele compuse ~ gi derivatcle lor _ au cite ous sau mai multe ridacini, prin eare tin de tot atitea familil: drepninghe, dreptunghic si dreptunghiular au deci radacinile drept si unghi.) Radaeina poate constitui singura un cuvint mai ales la partile de vorbire neflexibile (de exemplu, ed, de, iar), rar la cele flexibile (ca in exemplul dat, drept, spre deosebire de munt- din munte, muntean, munticel, muntos ete) Prefixul este un afix adaugat inaintea radacinii. Prefixele au de obi- cei valoare lexicala, formind euvinte noi, fie ele singure (de exemplu, de la cruce: rlscruce; de la bate: rdzbate,strabate), fie in asociere cu alte pro- eedce: sufixe lexicale (de la chip: a inchipui; de la mut: a demutiza), sufixe lexico-gramaticale sau conversiune (de la bun: a imbuna, a rdzbuna: de la {emn: a inlemni), detivare regresiva (dela a fugi:transfug). Unele prefixe au insi si valori apropiate de cele gramaticale: prefixul negativ ne- (mai ales in folosirea lui la gerunziu, participiu si supin), prefixele cu valoare de superlativ, ca arhi-, extra-, hiper-, stra-, super-, ultra. Sufixul este un afix adiugat dupa ridacin’ sau dupa alt sufix, Sue fixele sint de doua feluri:lexicale, cind formeaza cuvinte noi (de exemplu, stor din muncitor fat de a munci; ime din muncitorime fata de muncitor), ti gramaticale ~ flexionare sau morfologice —, cind creeazi forme ale ace, fusasi cuvint, in speta forme de mod side timp la verbe (sufixul ude per. fect simplu: tdcui, tacusi, ticu ete., de exemplu); 0 pozitie intermediars {ntre aceste dous tipuri are sufixul cu valoare de superlativ -isim (rarisim), care este considerat lexico-gramatical. in categoria sufixelor lexico-gra,INTRODUCERE IN MORFOLOGIE / 39 maticale sint incluse de unii cercetitori si sufixele substantivale motionale de feminin -d (din cuscru: cuscra, elev: eleva), -e (din edlator: cdlatoare, regizor: regizoare), precum $i sufixele verbale caracteristice pentru conju- area I sia TV-a (din inainte: a inainta, abur: a aburi, chior: a chiori), care par sa formeze cuvinte noi, desi aceste ,sufixe” nu se mentin in cursul intregii flexiuni a cuvintelor in cauza (vezi formele cuscre, eleve, inaint aburese, aburea, chiorsc, chiora etc.), ceea ce este un argument in favoa- ten incadririi la alte procedee (la conversiune in cazul sufixelor verbale). ‘Tema este o grupare de elemente din structura aceluiasi cuvint, fiind aledtuita din radacina plus sufixe saw/si prefixe. La majoritatea cuvintelor = flexibile sau neflexibile — tema este lexicala (datoritA caracterului lexical al afixelor continute). La verbe se distinge o tema lexicala, comuni tuturor he flexionare, de temele flexionare specifice unor timpuri sau moduti; ul a edlatori, de exemplu, are tema lexicala edldtor- si diverse teme flexionare: calatorea- la imperfect, cdlatorise- la mai mult ca perfect ete. Desinenta este afixul exclusiv gramatical care se adaugi dupa rid’- ein sau dup’ tema pentru a exprima numarul si cazul la substantiv (de exemplu, -uri din drepturi, -e din case), genul, numarul si cazul la adjec- tive (-e din Bune), articole (-wi din fui), pronume (-ui din cdrui), numerale e din prime) si participii (-e din /dudlate), persoana si numarul la verbe (-i din indreptai). Spre deosebire de sufixe, care ~ fie lexicale, fie gramaticale = pot fi mai multe intr-un cuvint (intr-o forma a acestuia), desinenta nu poate fi decit una singura. (Pentru desinenta se foloseste uneori termenul, neindicat, terminarie, care este echivoc; el poate fi folosit fara o acceptie gramaticals, pur si simplu ca sinonim al termenului finald gi ca antonim al lui initiald, pentru a indica sunetul sau grupul de sunete de la sfirgitui unui euvint.) in opozitie cu formele flexionare marcate prin afixe gramaticale, de- spre cele lipsite de asemenea afixe se spune ci au sufix gramatical zero, tespectiv desinenti zero, intrucit lipsa unui afix constituie ea inst marca. Unele forme flexionare cu valori diferite pot fi omonime. Formele omo- nime pot avea structur’ morfologic’ identica (de exemplu, cintd 3 sg. si pl. ind, prez. sau (unei) zile G.D. sg. si (niste) zile pl.) sau diferita (de exem- plu, mincati 2 pl. ind. prez., imperf. sau imper. = minc-a-ti si mincati part. m, pl. = minc-af-i). § 16. Mijloacele fonetice folosite in flexiune, ca marci exclusive sau complementare, sint alternantele fonetice, accentul si intonatia. Cantitatea sunetelor — lungirea si dublarea lor — poate exprima valori apropiate de cele gramaticale (valori de superlativ sau de aspect verbal), dar nu creeaza forme flexionare propriu-zise.40 / MORFOLOGIA Alternantele fonetice sint variatiile suferite de foneme in dife- ie forme flexionare ale aceluiasi cuvint (de exemplu, ¢ — ea in drept dreaptd, a— dé si t—t in dreptate — dreptdii) sau in cuvintele devivate din aceeasi familie (a ~ 4 si t— fin dreptate ~indreptati). Dupa cum rezulta si din exemplele date, alternantele vocalice au loc mai ales in interioral "édicinii sau al sufixelor lexicale, iar cele consonantice mai ales la sfrsitul cuvintului, inaintea desinentei Alternantele folosite in flexiune sint a) vocalice @~4:s. mare ~ mari; adj. cdlare — calari; vb. art — aratdt @~€:8. masd'~ mese; adj, desert — desarté vb. sed ~ sade de: s. par — peri; adj. proaspat — proaspeti; vb. apar — aperi a~d~e: vb. spal —speli ~ spalé €—€a: 8: mireusd — mirese; adj. intreg €-i: vb. vin — venim @: vb. rdimin — rdmdsei — rdémas Fi: 8. cuvint ~ cuvinte; adj. tind — tineri: vb. vind ~ vin 0-04: s. cover — covoare; adj. tiios — tidiousd vb. dorm —-doarme ~U: 8. Sord — surori; num. amindoi — aminduror 0 0d— Uw adj, tot— toutd— tuturor; vb. rog — roagd — rugém b) consonantice d—z:s. ghid~ ghizi; adj. fraged — fragezi: vb. cad — cazi §~& 5. catarg ~ catarge; adj. intreg ~ intregi vb, rog—rogi k~& 8, mac ~ mact; adj. sirac ~ sdraci; vb. tac — tact ‘*~¥ 8. as ~ asi, poveste — povesti, ministru ~ ministri: adj, tdios — tdiosi, ingust — ingusti, albastru — albastri; pron. acest - acesti, nostra — nostri; vb. cos — cosi, gust ~gusti sk— st: s, based — béisti; adj. romanese romdnesti; vb. crese~cresti sk ~st: 8. ceased ~ cesti; vb. muse — musti Eps. student — studenti; adj. bogat ~ bogat =~): . obraz ~ obraji; adj. viteaz ~ viteji Altemanfele se produc uneori regulat, mecanic, in conditii fonetice identice sau sint limitate de anumite conditi gramaticale (anumite pit de Taxbite, anumite forme flexionaze) ori etimologice (unele alternanfe na au loc in neologisme). Accentul poate diferentia unele forme flexionare prin schimbarea locului sau de pe o silaba pe alta. in flexiunea nominal asemenea situatii sint exceptii: substantivele feminine neregulate nord — nurori, sord — surort, substantivele neutre de tipul zero — zerouri i adjectivul fot ~ tuturor. In flexiunea verbal schimbarea accentului are un rol mai important nu numai prin raspindirea fenomenului, ci si prin faptul c& loeul accentului poate fi singurul element distinctiv in situati ea adtind prev. — adund pf. s. sau aprdpie ~ apropié. intreaga; vb. aleg—aleagét vb. caut—cangiINTRODUCERE IN MORFOLOGIE /41 — Intonatia constituie in flexiunea nominala o marca a cazului voca- {ar in cea verbali o marci a modului imperativ. Ea capata important’ formele lipsite de alte marci (afixe) distinctive, care constituie marea jtate: la formele de vocativ identice cu nominativul (copii!, mama!) ‘eu dativul plural (fratilor!) si la formele de imperativ pozitiv sau nega identice cu forme ale prezentului indicativ (inceteazd!, incetari!, stai!, ) stayi!). 17. Mijloacele analitice folosite in flexiume sint reprezentate de cu urmatoarele cuvinte ajutatoare: verbe auxiliare (cu care ese formele verbale compuse; vezi § 121), unele prepozitii (folo- tit in flexiunea nominald, cit si in cea verbala; vezi § 201), conjunctia osita in flexiunea verbala; vezi § 137), uncle adverbe si locutiumi ad- ale (folosite la formarea gradelor de comparatie; vezi § 82, 83) si arti- (folosit atit ca marca a unor categorii gramaticale din fiexiunea no- ld — vezi § 56 -, cit si ca formant al unor speci de numerale gi = vezi § 61 -). MORFOLOGIA SI ORTOGRAFIA " § 18. Delimitarea partilor de vorbire, cunoasterea flexiunii cuvintelor, a turii lor si a alterantelor pe care le pot avea au important’ pentru ea corecta, Ortografia romaneasca actual se bazeazai in mare masura asa-numitul principiu morfologic, care cere sa se tind seama de struc~ morfologica a cuvintelor, de categoria gramaticala si de tipurile de june (cu afixele respective), ca si de gradul de sudura (la cuvintele ‘compuse), Regula scrierii cu ea sau ia se orienteazai, in diferite contexte fonetice, dupa alternanta ea —¢ (gheatd — ghete, chem — cheamd) sau ia —ie (piata — piete, pierd ~piarda). Regulile sorierii cu a sau ea, respectiv sau ‘ei f sau i dupa s, j sint diferite pentru ridicina cuvintelor (unde se scrie “numai a, e, ) fata de afixe (unde se poate scrie atit a, e, i, cit si ea, d, in functie de clasa morfologica, pastrindu-se infatisarea pe care o au afixele dupa alte consoane); numai cunoasterea structurii morfologice poate duce In intelegerea scrieriidiferite a formelor verbale asazd si furiseaza (ambele ‘ind. prez. 3 sg. si pl.) sau ingroasd ind. prez. 3 sg. si pl. si (sd) ingroase con), prez. 3 sg. si pl.; a unor forme adjectivale ca guresd f. N.A. sg, si _gurese £ pl. si G.D. sg. (si m. V. sg.: ~ dom) sau substantivale ca nasa, “schij@ N.A. sg. gi nase, schije pl. si G.D. sg. Regula scrierii cu sau fara i final dupa consoanele j, 5, ¢,: (in conditiile in care pronuntarea nu este un indiciu sigur) este legata de distinctia dintre singular si plural in flexiunea nominal’ (substantivali: vrej, mos, hot, sturz 3g. — vreji, mosi, hoi, sturzi pl. siadjectivala: drdgdlas, micut, ursuz sg.—drdgdlasi, micuti, ursuzi pl.)42. / MORFOLOGIA ctia dintre persoane in flexiunea verbalii (ingray, agdp, lucrez ingrasi, agati, lucrezi 2 sg.). Morfologice sint de asemenea regulile setierii unor articole hotirite enclitice care mu se pronunta sau se pronunta nedistinet in vorbirea curenta: notarea articolului de masculin-neutra sin- gular NA. «I (litru, lueru neart, ~ litrul, lucrul art.) $i notarea articolului de masculin plural N.A. -é (regula scrierii cu un singur i sau cu doi i, respec- tiv cu doi sau cu trei) in forme ca membri neart. — membrii art, copii neart ~ copii art.; cf. si pentru feminin G.D. sg.: tari neart. — farii art. Asemanatoare este regula notirii desinentei / in flexiunea verbala: citi (inf 31) pf. s. 3 sg. —citii | sg., fii imper. poz. — nu fi imper. neg. Sctierea cu sau fara cratima a cuvintelor compuse flexibile se orienteazi dupa gradul lor de sudura manifestat in flexiune (cf. bundvoingd fat’ de rea-voingd), iar regulile desparjirii in silabe separa cuvintele compuse, derivatele cu pre- fixe gi unele derivate cu sufixe de restul cuvintelor, recomandind res. Pectarea structurii lor morfologice (de exemplu, drepi-Junghi fats de drepl-Yate, in{-Jexact fata de if-]nel, virstf-]nic fati de mon{-|stru). Dar nu numai prin sfera principiului numit morfologic se manifesti legiturile dintre morfologie si ortografic. Principiul numit sintactic, logic sau sintactico-lexical (pentru cd tine seama de sensul lexical si de relatiile cu alte cuvinte din propozitie) releva in primul rind apartenenta la parti de Vorbire diferite a unor segmente omofone, diferentiind serierea lui o data num. adv. sau art, +5. de odatd adv., a lui deloe adv. de de loc prep. + s., intruna adv. de intr-una prep. + num. etc. in sfirgit, scrierea cu initial majuscul sau minusculi — pe care unii 0 subordoneaza unui asa-numit principiu simbolic ~ este legata, in cea mai mare patte, de distinctia dintre substantivele proprii gi cele comune, care sint clase morfologice si lexicale (vezi § 20).Fraza 335. Fraza este unitatea sintacticd de sine stititoare aledtuit’ din dou’ ‘mai multe propozitii. Pentru comparatia cu propozitia din punetul de al dimensiunilor si al coninutului exprimat vezi § 235 de sine stititoare (in sensul c3 nu depind de altele, dar putind nece- enta unor complettiri, vezi § 338), si secundare sau subordonate, depind de alte propozitii din frazi; de exemplu, in fraza Jeri am lipsit, edi am fost bolnav, propozitia Jeri am lipsit este principal8, iar pe am fost bolnav secundari. Minimul necesar pentru existenta unei il constituie fie dou propozitii principale, fie o propozitie principals secundara, ceea ce inseamni ca fraza este conditionata de prezenta in a unei propozitii principale. in frazele care au si propozitii secun- propozitia principali — sau propozitiile principale — reprezint’& I de baz al comunicarii, nucleul central de organizare, in jurul c3- ‘se grupeazi propozitiile secundare. (Pentru importanfa in comunieare ozitiilor secundare vezi § 349.) )pozitia principals imprima unei fraze intregi propriul ei caracter dit | de vedere al scopului comunicarii (vezi § 241) si al afectivititii § 242), ceea ce se reflect in intonatia si in punctuatia final. Semnul tuafie de la sfirsitul unei fraze cu diverse propozitii secundare este it de propozitia principal: Cine fi-a dat voie si pleci desi n-ai ?; Ce bine cind sintem impreund! ‘ipuri de fraze 136. Dupii raporturile dintre propozitiile imbinate in fraza, se disting ‘i fundamentale de fraze: unele formate numai prin coordonare, formate numai prin subordonare (acestea cu subtipuri in functie de | propozitiilor secundare si, mai ales, de subordonarea lor numai principal sau gi fafi de unele dintre ele) gi altele mixte, formate raporturi de ambele feluri (cu subtipuri in functie de termenii intre ‘pare raportul de coordonare).Substantivul jategoriile morfologice ale substantivului sint genul, numarul si cazul; vacestea genul este constant (vezi § 13), forma substantivelor schim- se numai dupa numér si caz. Substantivul este deci o parte de vor- ‘ibila din grupa celor care se declina. O serie de ,,forme™ in plus se yi prin articularea cu articolul hotarit enelitic, iar acestea sint chiar oase decit cele nearticulate. Flexiunea pur substantivala ~ timi- la formele nearticulate — este relativ sdraci, numirul de forme fiind mai mic decit la verb sau la unele speci de pronume si chiar decit la clase de adjective: el variaz intre o singura forma (la relativ putine- ‘antive invariabile) si trei forme; cu adaugarea formelor articulate miirul maxim de forme ajunge la opt. Forma-tip a majoritaii substan- lor, sub care pot fi gisite in dictionare, este cea de nominativ-acuzativ tinud imbogatire, cea ce face si existe imprumuturi neadaptate for- ipuri flexionare noi, alaturi de cele vechi, cu diferite grade de stabi- Marele numar de substantive se grupeaza in relativ numeroase clase subelase flexionare, inegale ca importanfa. CLASE LEXICO-GRAMATICALE, § 20. Principala clasificare a substantivelor este cea care opune sub- tivele comune (numite si apelative) substantivelor proprii, Substanti- comune denumesc obiecte de acelasi fel ~ intreaga clasa si fiecare exemplar al ei -, de exemplu, casd, copil, riu, pe cind substantivele p. pri denumese numai anumite obiecte, considerate izolat pentru a le dis- \ge de celelalte din clasa lor. Substantivele proprii pot fi: nume de per- sau antroponime (prenume, nume de familie, supranume, nume de linfe mitologice sau de personaje literare): Alexandru, Maria; Grigorescu,44 / MORFOLOGIA Vasiliu; Pastorel, Dumnezeu; Scufita Rosie), name de animale sau zo0- nime (Fulger, Labus, Joiana, Mieunica), nume de locuri sau toponime (nume de ape, forme de relief, localitati, regiuni ete.: Ozana, Siret; Car- pati, Paring; Niculitel, Tulcea; Dobrogea; Roménia; Europa), nume de intreprinderi si de institutii (Premial, Combinatul de Utilaj Greu, Institutul de Lingvisticd), mame de corpuri ceresti sau astronime (Berbecul, Carul- Mare), nume — sau titluri — de opere literare, stiintifice, artistice sau de documente istorice (Baltagul, Dictionarul ortografic, ortoepic si morfolo- gic al limbii romane, Rapsodia romand, Declaratia de independenta), nume de evenimente istorice (Reforma, Unirea Principatelor), nume de sarbatori (Amul Nou, Crdciun), nume — sau marci — de produse industriale (biscuiti Albatros, ‘spun Lux, pasti de dinti Supercristal), nume de vehicule (vaporul Sdgeata, trenul Orient Expres). Distinctia intre substantive comune $i proprii este legat’ de unele ca- racteristici gramaticale gi se reflect in ortografie prin serierea cu initial minuscula sau majuscula (distinctie care se anuleaza ins la inceput de enunt, cind orice cuvint se serie cu majuscul’). Din punct de vedere gramatical, substantivele proprii au de obicei (pen- tru exceptii vezi § 26) un singur numa (sg. sau pl.) si se folosesc fie in for- mi nearticulata, fie in forma articulata enclitic, nu insd cu articol nehotirit; unele tipuri de nume proprii au si alte particularitati, de exemplu, formarea GD. sg. eu articolul proclitic Jui la multe antroponime si zoonime. Substantivele comune se scriu cu initiala minusoula (in afara inceputu- lui de enunt). Scrierea lor cu initial majuscula este permisa daca intervine intentia de reliefare pentru sugerarea importantei acordate (substantive abstracte ca adevar, dreptate, iubire, libertate: in numele Libertafii sau concrete, ca om: A fost un Om; folosirea majusculei este mentionata uneori si in exprimarea oral: cu @ mare sau cu majusculd) saw/si a atitudinii de reverent (nume de persoane — parintii si bunicii, sotul/ iubitul, seful ie- rarhic ~ si de lucruri considerate unice de cel care serie: Am visat-o pe Mama, M-am adresat Directorului, Si-a dat viata pentru Patrie; procedeul este folosit mai ales in adresari directe si indirecte: Domnule Director, Domnului Director) sau daca, in contextul dat, se produce 0 sinonimie cu un nume propriu (Capitalé = Bucuresti) sau/si o elips a unui astfel de nume (Institutul = Institutul de Lingvisticd). De retinut cA in asemenea situatii initiala majuscula este facultativa si trebuie folositi cu masura, in- trucit abuzul de majuscule cu caracter exceptional ajunge s& anuleze efec- tul expresiv urmit Substantivele proprii se scriu cu initialS majuscula. Aceasti regult este incdlcati in situatii care au motivatii opuse intre ele: pentru reliefare sau pentru minimalizare. in primul caz este vorba de o tending’, rspinditts in publicistica si in publicitatea modemd, de a se scrie cu initial minusculat diverse subclase de nume proprii: nume de persoane in postura de autori (Ia semn’turi in presa si pe coperta sau/si pe foaia de titlu a operelor) ori deSUBSTANTIVUL / 45 interpreti (in afige gi programe), titluri de publicatii (magazin istoric, de ~ exeipla) si de opere din domenii variate, denumiri sau firme/embleme de inagazine gi de institutii (ca editura meridiane); scrierea contrara normelor ‘este aici un procedeu artistic al cArui nonconformism urmareste si relie- ffeze numele respectiv, dar neglijeaz’ faptul ca, fiind specifica substanti- Jor comune, initiala minuscula poate fi perceputa ca indiciu al unei mini- izati (iar efectul artistic este discutabil si, oricum, anulat de banalizarea ptata a procedeului, devenit maniera). Spre deoscbire de acest procedeu, fe contrazice insdsi logica scrierii, folosirea initialei minuscule pentru nimalizarea unor nume proprii pare a avea sens (corelindu-se si cu fo- 4 initialei majuscule la substantive comune relicfate), ceea ce nu in- mma ca ¢ recomandabila. Initiala minuscula cu rol de minimalizare a impusa in uz gi chiar in norma, in anii 1950-1970, la numele de i teligioase (boboteazd, criiciun, paste in loc de Boboteazd, Crdciun, @) sila numele Dumnezeu (si Dommul cu acclasi inteles), Maica Dom- nului, Mesia, Mintuitorul, Precista, Sfintul, Sfinta; regula era 0 componen- 4 propagandei ateiste. Asemanatoare este folosirea cu valoare peiora- . de catre unii publicisti, a inijialei minuscule Ia numele proprii ale anelor si institutiilor detestate (grafii de tipul ceausescu sau 1.0. ‘Ceausescu, p.c.r. ,Partidul Comunist Roman‘ au reprezentat o ade- fata moda imediat dup 1989); validarea acestui procedeu ar insemna wuntarea la posibilitatea distinctiei grafice dintre substantivele propri si ‘ele comune, atit de necesara in cazurile de schimbare (reala!) a statutului nui cuvint. fn scrierea substantivelor proprii compuse se tine sama si de ceca ce snumesc ele: majoritatea lor se scriu cu initialé majuscula la toti termenii, uvexcepfia cuvintelor ajutitoare, dar titlurile se scriu cu initial majuscula nai la prinnul termen; la toponime este necesar sa se distinga situatiile in ‘un termen generic face parte din numele propriu ~ si deci trebuie scris, otdeauna cu initiala majuscul (de exemplu, Lacu! Sarat, Riu! Doamnet, ada Lungé, Virful cu Dor) — de cele in care un asemenea termen nu fn alcatuirea numelui propriu — si deci nu se scric cu initiala majus~ li decit pe harti — (de exemplu, lacul Razelm, riul Aries, sirada Masina le Piine, virful Omul) jntre cele doua clase de substantive — comune $i proprii ~ exista, pe de parte, substantive aflate la limita dintre ele, eu statut intermediar, nepre- fat sau controversat, si, pe de alta parte, treceri de la o clas la alta ‘Substantive cu statut intermediar (neunitar sau insuficient marcat) sint, exemplu, numele de dansuri populare, epitetele afective, numele de , speci sau varietati de plante si de animale, numele Tunilor anului. in infa scrieri itereé initial, pentru uncle dintre ele exist reguli ortogra- ce unice, ferme (numele lunilor se scriu cu initial mica: anuarie, in imp ce pentru altele regulile sint nuanfate, mai putin clare (la unele nume ase sau varietati se recomanda initiala majuscul: Marele alb, Record,46 / MORFOLOGIA la altele initiala minuscula: ‘onatan, merinos), iar pentru altele (epitete ca bufiea, haplea, somnorila, nume de dansuri ca alunelul, hafegana) nu se formuleaza reguli explicite, dar recomandirile individuale acorda prefe- ring’ initialei minuscule. Trecerile intre substantivele comune gi cele proprii se produc in ambele directii, prin evolutii semantice si modificdri pur gramaticale. In ambele situafii exist’ cuvinte la care transformatea este mosteniti sau imprumu- tata si altele la care ea s-a petrecut in limba noastra, de asemenea cuvinte la care transformarea a avut ca rezultat eliminarea ipostazei originare si altele la care cele doua ipostaze coexist’. in sfirsit, unele transformari au rezul- tate stabile, altele au caracter ocazional. Substantivele proprii devin comune prin elips&: intr-un grup nominal in care numele propriu esie atribut, se elimina substantivul comun determinat al cirui sens il preia fostul nume propriu. La transformarea in substantive comune, numele proprii devin variabile in numar si articulabile cu articol nehotirit. Exemple: marghiloman < cafeaua lui Marghiloman, murfatlar < vin de Murfatlar, 0 dacie < 0 masind Dacia, un inda < un trédétor ca Juda. Devenite comune, substantivele foste proprii se scriu cu initial’ mica; fac exceptic numele proprii ale unor creatori folosite ocazional ca substantive comune care denumesc operele realizate sau formele de pre- zentare a acestora: un Eminescu (volum), un Grigorescu sau trei Luchieni (ablouri), un Enescu (dise), de asemenea nuimele prone de persoane fo- losite, prin elipsa unei comparatii, cu sensul ,cineva ca...": De cite ori nu simgim lipsa unui Caragiale! Substantivele comune devenite proprii pierd, de obicei, posibilitatea variatiei in numar si a opozitiei de articulare, in special compatibilitatea cu articolul nehotirit. Exemple: antroponime ca Floarea, Puiu, Berbec, 200- nime ca Fulger, Fetita, toponime ca Brddet, Greci, Poiana, Slobozia, nume de institutii ca Steaua, nume de corpuri ceresti ca Berbecul, Fe- cioara, nume de sarbatoti ca Mosi, nume de produse ca Lux. In cadrul substantivelor proprii se pot produce treceri de la un tip de ume la altul: de exemplu, de la antroponime la toponime si, mai rar, invers, de la antroponime la zoonime sau la astronime, cea ce uncori implicd anumite deosebiri gramaticale (numele de familie Moldoveann are G.D. lui Moldoveanu, pe cind toponimul Moldoveanul are G.D. Moldo- veamului). § 21. Clasificarea substantivelor in nume de insufletite (animate) si neinsufletite (inanimate), iar in cadrul insufletitelor in numele de per- soane gi celelalte, intereseazi comportarea gramaticala — pentru acordul in gen, complementul direct cu sau far’ pe, inlocuirea prin anumite pronume , dar nofiunile respective nu au nevoie Si fie definite si descrise. (E nece- sard, cel mult, precizarea ei din punct de vedere gramatical sint tratate ca nume de insufletite numai numele de persoane ~ reale sau imaginare ~ $i‘SUBSTANTIVUL /47 de animale, nu gi numele de plante,) Tot astfel, nu au nevoie de nitii unele clase lexicale ca numele de materie, de exemplu, care au si numite particularitati gramaticale. Distinetia de ordin logic intre asa-numitele substantive concrete si ‘rwete nu intereseaza direct gramatica; uncle tipuri de abstracte care ticularitati gramaticale pot fi desemnate prin referire la ceca ce ex- {nume de insusiri, de stari sau de actiuni). GENUL . Categorie morfologica fundamentala la aceasta parte de vorbire, dca de gen depind modul de formare a pluralului si declinarea, | substantivelor este marcat si se recunoaste prin forma determinantu- pa cum un substantiv dat admite sa fie precedat, la singular gi plural, echi ca: © doi sau acest — acesti > substantivele de genul masculin; 9 — doud sau aceasta — aceste -* cele de genul feminin; = doud sau acest ~ aceste~* cele de genul neutru. te evident ci aceste indicii sint inoperante pentru cine are indoieli cu ire la genul corect al unui substantiv (ca si pentru strdinii care invata nba noastra), intrucit pentru alegerea formei adecvate a determinantului necesara cunoasterea prealabili a genului substantivului. Indiciile re- itoare la injelesul sau la forma substantivului nu sint nici ele operante in putine situatii. Tnce priveste infelesul, genul cel mai unitar este neutrul, care cuprinde oape exclusiv nume de obiecte neinsufletite: de exemplu, loc, Jucru, (eeu, obiect, vis (excepliile, nume de insufletite, sint putine: de exemplu, ial, dobitoc, mamifer, macrou, personaj). Substantivele de genul mas~ ulin gi cele de genul feminin denumese atit insulette, cit si neinsufletite; ntre acestea, numai la denumirile de fiinte genul este, de obicei, motivat sex — si deci usor de recunoscut dupa injeles (de exemplu, barbat ~ tie, elev — eleva), de aceea cele dou genuri se definese drept prinzind nume de fine de sex barbatesc, respectiv femeiesc, si nume de insufletite care prin traditic sau prin analogie cu acestea sint socotite la "|, Caracterizarea genurilor prin anumite clase lexicale nu se poate face Jt statistic, cu referire Ia majoritatea cuvintelor din acceasi grupare nantic’, intrucit cele mai multe grupari sint neunitare: de exemplu, nu- sJe de fructe sint de obicei feminine, dar, chiar intre numele de fructe ne- otice, sint exceptii ca pepene, strugure m. si mar n. (pentru nume de te exotice cf. ananas m., grep(frut), mango n.); numele de arbori sint ‘obicei masculine, dar cu exceptii feminine ca saleie, tisd (cf. acacia, vid); pind si 1a numele fiintelor umane de sex barbaitese, dupa ocupatia sau tlul lor, exist’ exceptii: feminine ca beizadea, calfa, catand, ordonanta48 / MORFOLOGIA (vezi § 24). Grupitrile semantice unitare ca gen au un numdir redus de unitati lexicale, deci sint putin importante: de exemplu, numele zilelor sip- timinii ca feminine, numele lunilor gi al notelor muzicale ea masculine, numele simturilor ca neutre. ‘Nici terminatia substantivului in forma-tip nu ofer’ indicii mult mai eficiente, deoarece nici 0 terminatie nu apare la un singur gen, ci una $i ‘aceeasi terminatie se intilneste, in grade diferite de reprezentare, cel putin la dou’, dac& nu Ia toate cele trei genuri. Iata un tablou al situafiei terminafiilor substantivelor comune pe genuri: Terminatia £ Exemple 1. a (siea) ace. HM w+ papd: enema; barma, saltea 2. a (si ea) neace. wm - & paria, prislea; soia 3. @neace. mM - + tata, mama 4. e ace. ® + & bebe; sote; koine 5. eneace. + mH + rate; nume; carte 6. i vocalic acc. mM + & colibri; schi; zi 7. i vocalic neace. OH © & cull derbi; tanti 8. i semivocalic + + tel; rai; joi 9. i soptit oO &® & pusti; cisti; vineri 10. o ace. om - mikado; banjo 11. oneace. OH + «4 picolo; radio; cacao 12. u voealie ace Ow - zebu; atu 13. u vocalic neace. to M ‘ministru; lueru 14. u semivocalic + oF - leu; tablow 15.consoandnepalataki = + + = sac; lac 16. consoani palatali, = + = + unchi; unghi (grafic) Dupa cum rezulti din acest tablou, la genul masculin se intilnese toate terminatiile substantivale, dintre care 8 sint comune tuturor genurilor, 6 nu- ‘mai masculinului si neutrului si 2 numai masculinului si femininului. Ge- nul neutru si genul feminin pot fi caracterizate negativ prin absenta unor terminatii, dintre care mai importanta este la neutru absenta terminatiei -<, iar la feminin absenta terminatiilor -u vocalic neaccentuat (vezi exceptii in § 49), -u semivocalic si, mai ales, a terminatiilor consonantice. E usor de observat ci unele terminatii apar numai la neologisme, mai mult sau mai putin recente, uneori inci neadaptate. La asemenea substantive neadaptate se pot intilni terminatii neincluse in tablou pentru substantivele feminine: de exemplu, terminatia consonanticd la nume de animate ca girl (si cover-girl, script-girl), madam, miss; cind nu sint nearticulabile si defective de numar sau invariabile, ca madam (vezi § 47), substantivele de acest fel prezint& particularitatea de a avea forma articulati de alt gen ~ anume neutru —SUBSTANTIVUL /49. decit cea nearticulata — feminina ~: 0, unei (sau aceasta, acestei, frumoasa, imoasei etc.) cover-girl f., dupa sens, dar cover-girl-ul n., dupa form. Indiciile furnizate de forma devin mai numeroase si mai eficiente daca terminatii sint descrise mai amanunfit, cu precizarea sunetelor care ‘cod sunetul final si cu unele date statistice: de exemplu, terminatia ¢ ‘comuni tuturor genurilor numai cind apare dupa consoanii (neutrele ‘numai 10, iar masculinele sub 100), pe cind e precedat de alta vocal i caracterizeaza exclusiy substantivele feminine gi chiar e precedat de ‘care se intilneste la feminine si la masculine, poate fi considerat o carac~ ica a celor dint, intrucit la masculin exista numai exceptional (in 10 de luni si in bédie), de asemenea, daca descrierea formala este aso- ‘cu informatiireferitoare la sens ori la modul de formare: toate termi- ile neobisnuite, slab reprezentate la masculine (-a, ~f si-o accentuate si centuate, -e si -u accentuate, -d), se gasesc numai la nume de fiinte; vVariatele substantive terminate in e precedat de consoani cele forma~ “cu sufixele -tare (-dtate, -etate, -itate) si -toare, ca si cele provenite din tantivizarea fostului infinitiv lung (vezi § 141) sint numai feminine; substantivele terminate in -u semivocalic cele formate cu sufixul -git it numai masculine. ‘Data fiind comportarea specified a genului neutru, Ia singular princi- la opozitie de gen este intre substantivele feminine si cele nonfeminine, Ta plural intre substantivele masculine si cele nonmasculine. De aceca, spre substantivele defective de numir (vezi § 26) se poate sti cu sigu- i numai daca sint feminine sau masculin-neutre, cind nu se folosese Wecit la singular, respectiv numai daca sint masculine sau feminin-neutre, ‘nu se folosesc decit la plural, dar aceasta informatie este suficienta mntru flexiune; substantive ca aur, singe, unt sint incadrate in mod con- ‘Yentional, de obicei dupa sens, la neutru, musetel, ianuarie la masculin sau sliminarrii, funeralii la neutru si represalii la feminin. e Dintr-o prudent’ exagerati uncle dictionare eviti si precizeze genul ‘unor substantive (de obicei neologisme recente nefamiliare lexicografilor fi neatestate in contexte concludente sub acest aspect; simpla mentiune Sau subst. lipsit’ de indicatii asupra genului inseamna ,,cu genul necunos- cut*, dar, de fapt, la cele mai multe cuvinte, incertitudinea nu priveste {oate cele trei genuri, ci doar distinctia dintre dowd genuri dintre masculin sincutru la cele atestate numai la singular si dintre feminin si neutru la cele ‘estate numai la plural). Substantivele proprii au adesea terminatii carc la substantivele comune ‘sint mai rare sau chiar inexistente; de exemplu, la numele proprii de per- Soane (prenume) si de animale: -a (-ea) neaccentuat (Toma, Oprea, Mar- folea) si chiar -@ (Gavrila, lonicd, Murgila) pentru genul masculin; con- soana (Carmen, Catrinel, Lenus, Lotus) si -u vocalic neaccentuat (Lilt, ‘Mutt pentru genul feminin; ~i vocalic neaccentuat (Gabi, Vali), -o accen- tuat (Jojo, Margo, Zozo) si neaccentuat (Roro, Toto) pentru masculin si feminin.50 / MORFOLOGIA La numele proprii de inanimate (locuri, institutii, marei de vehicule etc.) genul depinde de form’ sau/si de referent, mai exact de substantivul comun generic care denumeste referentul. Orientarea dupa forma este ev: denti in exemple ca (0) Dacia (Lada, Skoda, Toyota) £ fat’ de (un) Citroé (Fiat, Ford, Nissan, Oltcit, Volvo) n. sau LR-T.A. $i RATA. f. fat de LTB. $i R.A.T.B. n. La substantivele nonfeminine defective de plural gi la cele nonmasculine defective de singular (vezi § 26) atribuirea genului este conventional: de exemplu, numele de orase (Arad, Paris), de riuri/fluvii (Arges, Rin) si de tinuturi sau state (Oas, Maroc, Peru) sint de genul neu- ‘tru, iar numele de insule (Aleutine, Canare) sint de genu! feminin. § 23. Numeroase substantive au variante formale, fie in cadrul ace- luiagi gen, fie de genuri diferite. De obicei numai una dintre variante este considerat’ corect’ in limba literara, dar uneori normele actuale admit cite doua variante, intr-o anumita ordine de preferint Substantive care cunose variante — de terminatie ~ ale formei-tip in cadrul aceluiasi gen (pentru variantele de plural vezi § 28): m.: berbec (nu berbece), ciucure (nu ciucur), genunchi (nu genunche), pieptene (nu piepten), soarece (nu source), viedicd (nu vlddie), variatie liber’ admis’: bulgdre/bulgdir, tutore/tutor; f.: cineraria (nu cinerarie), curea (nu cureaud), laturd (nu lature), origine (nu origind), sandal (nu sanda), sarma (nu sarmaldy; variatie liber’ admisa: tapiocd/tapioca, vileea/vilciead, 1: itinerar (nu itinerariu), linoleum (nu linoleu), opit (nu opium), per~ sonaj (nu personagiu), salariu (nu salar), serviciu (nu servici), tangou (ma tango), taxi (nu taxiu); variatie liber’ admis: minimum/minim, Unele variante formale sint admise in anumite contexte, incit pot fi con- siderate un fel de forme secundare, De exemplu, =i are varianta ziud, ad~ ‘mis in limba literarai numai in unele constructii, ca se face zind, de cu ind; cf. diferenta de inteles dintre a =i ,1a curent, in actualitate™ gi a zine ncind se face dimineati"; tot astfel, numele primelor cinei zile ale spt ‘mini, terminate in i soptil (tani, marti, miercuri, vineri), respectiv semivo- calic (joi), au cite o variant’ in -e, admis& in imbindrile cu un adjectiv post- pus: se spune 0 miercuri, aceastd miercuri, cu miercure ca variant, dar numai 9 miercure neagrd a fotbalului. Pentru variantele unor substantive in imbinari cu adjective posesive conjuncte vezi § 49. in putine situatii deosebirile formale din cadrul aceluiagi gen sint core- late cu distinctii de inteles, in perechi de substantive cu statut de omonime partiale sau de paronime. Un tip mai bine reprezentat este cel al perechilor de substantive neutre cu finala o accentuat sau (6)u; bolero dans" gi bolerou ,,ilic”, caro ,culoare la cartile de joc™ si carou ,patrat*. intr-o situ- atie aseminatoare sint substantivele neutre file ,muschi", filew ,plasa™ gi filet ,ghivent® si camificatie a unui nerv™.SUBSTANTIVUL / SI Substantive care au variante de genuti diferite (fie numai la singular, ‘numai la plural, fie la ambele numere): _m. gin. combustibil m, (pl. combustibili, nu combustibile n.), robinet (pl. robinete, nu robineti m.), suport n. (pl. suporturi, nu suporti m.), tn. (pl. spalturi, nu spalfi m.), vagonet n. (pl. vagonete, mi vagonefi ) variatie liber’ admis in norma: aséru — pl. astri mJastre n., cleste ~ ‘lesti m./eleste n., cocolos ~ pl. cocoloase n./cocolosi m., ghiont ~ pl. iti m(ghionturi n., virus — pl. virusuri n./virusi m.; 1m, si fe: bocane m. (au bocancd f.), briosd £. (nu brios m.), cartof m. carto(ayfa £.), ciorchine m. (nu ciorchind £); vatiatie liber’ admis in : desagd L/desag m., zori m/f. (att. zorii/zorile); fi sine butic n, (nu butica f.), cdtun n. (mu cditund £.), cinema n. (art. maul, nu cinemaua f), fine n. (att. finele, nu fined f.),fruct n. (nu fiwe- f), monogramd f. (ati monogram n.), sistem n. (nu sistema f.), tort. (au {); variatie liber’ admis& in norma: astma/astm, colind/coiinda m,n. foarfece ,,instrument™ n. (nu foarfec m. sau foarfecd £.; vari- feminina este admis cu sensuri metaforice in sport si in economia (ed), gogousa f. (nu gogos n. sau m.) Unele variante de gen sint admise in anumite expresii: de exemplu, n. (pl. cimpuri) are o variant masculina ~ pl. cimpi — admis, in ba literaré actuals, numai in expresiile a bate cimpti, a-si lua cimpii _ Lanumele de inanimate, concurenta dintre neutru si feminin se rezolva ximativ la egalitate, in timp ce in concurenta dintre masculin si neutru constati o tendinta neta de restringere a genului neutru, prin trecerea tor substantive de acest gen la masculin sau prin scindarea altora pen- diferentierea unor sensu O categorie aparte de substantive cu variante de genuri diferite, neutru {i femninin, este constituita de cuvintele strain intebuintate ca atare in limba romana — simite inc’ si citate drept straine -, la care variatia genului “ge explica prin orientarea dupa criterii diferite (ctimologic, formal, seman- ic). Situatia speciala a acestor substantive const in limitarea variatiei de ‘gen la forma nearticulata sau insotita de articolul nehotirit, in timp ce cu articolul hotirit enelitic ele au o singura forma, de genul neutru, varianta feminina find defectiva de articularea hotarita (sau nearticulabila). Ele ‘sint mai ales nume de inanimate: neart. un, unui (sau acest, acestui, alt, altui, propriul, propriului etc.) koine n./o, unei (sau aceasta, acestei, alta, altei, propria, propriei etc.) koine f., dar numai koineu! n., la fel glas- nosi(i), laudatio, story sau Weltanschawung; mai rar, nume de animate are desemneaza (si) persoane de sex femeiese: neatt. w, unui (sau acest, acestui etc.) star n.Jo, unei (sau aceasta, acestei, frumoasa ete.) star f. (0 ‘adevdratd star), dar numai art. starul n., la fel top-model. | Pentru nume proprii de inanimate cu variante de gen vezi § 26 si 53 ‘Fara sa aiba variante propriu-zise, unele nume proprii de inanimate osci-52 / MORFOLOGIA leazi in comportamentul sintactic intre genuri diferite, orientate dupa for- mi sau dupa infeles (vezi § 269 si 280), Relativ numeroase sint perech ile de substantive (omonime partiale sau paronime) cu genuri diferite specializate pentru sensuri diferite: m. si m.: accident ,intimplare™ n. (pl. accidente), dar in muzica m. (pl accidenti), creier ,organ anatomic, loc inalt si greu accesibil m. (pl. cre- ieri), dar ,,persoani, element conductor" n. (pl. creiere), curent de aer sau de apa m. (pl. curenfi), dar cultural n. (pl. curente), glob corp, obiect sfe- ric n. (pl. globuri), dar in anatomie m. (pl. globi), mar pom" m. (pl meri), dar ,fruct n. (pl. mere), termen ,cuvint, monom* m. (pl. termeni), dar ,,data fixa, interval” n. (pl. termene), umar parte a corpului omenesc, aunui vas" m. (pl. umeri), dar ,umeras, proeminent&™ n. (pl. umere); cele mai multe perechi de m. si n. sint legate de distinctia intre un nume de per- soana (de sex barbiitesc) si un nume de obiect (de obicei instrument): de exemplu, difuzor ,persoan’“ m. (pl. difizori), dar ,dispozitiv, aparat“ n. (pl. difuzoare), spalator ,persoana™ m. (pl. spalatori), dar ,obiect, insta- latie* n. (pl. spaldtoare) ~ ef. $i cap ,conducitor” m. (pl. capi) fat& de cap n. (pl. capete, respectiv capuri, vezi § 28) ~ sau intre un nume de persoana (de sex barbatesc) si un nume de actiune: de exemplu, fratricid ,ueigas de frate“ m. (pl. fratricizi), dar ,ucidere de frate" n. (pl. fratriciduri) — la fel alte compuse cu -cid: homicid, infanticid, matricid, paricid, patricid ete. — sau participii si supine substantivizate ca tuns persoana (pl. tunsi), dar »actiune“ n. (pl. tunsuri); f. si m.: fascicul ,manunchi* n. si fasciculd ,parte tiparit’ dintr-o lu- crare“ f. (pl. identic fascicule), garderob ,dulap" n. (pl. garderoburi) i garderobd ,imbracaminte, loc de depunere a hainelor* f. (pl. garderobe), inchizator (la arma) n. (pl. inchizdtoare) jtoare (Ia alte obiecte) f. (pl. inchizatori), onoare ,cinste, faim’, mindrie, stim’, favoare* f. (fra pl.) si onor ,manifestare a stimei, rang" n. (pl. onoruri), ordin .porunca* n. (Pl. ordine) si ordine ,(o)rinduial’, orinduire* f. (pl. ordini), pendul »dispozitiv care oscileaz™ n. gi penduld ,ceas dé perete“ f. (pl. identic pendule); m. si f: tipuri bine reprezentate sint perechile de nume de fiinte, mai ales de persoane (vezi § 24), ca bunic m. si bunicd f. (pl. neart. identic bunict), cafelus m. (pl. catelusi) $i cafelusa f. (pl. cdfeluse) si perechile de substantive in care masculinul este nume de planta (mai ales pom), iar femininul nume de fruct: cais m. (pl. caisi) si caisd £. (pl. caise), frag m. si fragd f. (pl. neart. identic fragi), dar exist si alte tipuri, de exemplu, perechi in care masculinul este nume de persoan’, iar femininul nume de object: aschiusa ,surcica" f. (pl. aschiufe), dar ,om mic m. (f8r8 pl. sau invariabil), trompet ,,instrumentist* m. (pl. trompefi) gi trompetd , instru- ment* f, (pl. rrompete), fdndaricd ,surcic’* f. (pl. tandarele), dar om mic“ m. (pl. fdndarici) sau un tip complex in care masculinul este nume deSUBSTANTIVUL / 53 and, iar femininul atit nume de persoand, cit si nume de obiect: ghici- “bitbat...° m, (pl. ghicitori), ghicitoare ,,femeie...“ f. (pl. ghicitoare) Gimilitura’ f, (pl. ghicitori), secerdtor sau semdnator ,,barbat...“ m. ‘secerdtori, respectiv semdndtori), secerdtoare sau semdndtoare \eie..." (pl. neart, = sg.) si ,obicet* (pl. secerdtori, semdnatori); ban. gi f: base ,,barbat..." m. (pl. basci), basc ,parte a unei jachete HL hascuri), based ,femeic...“ (pl, basce) — si limba... (Fira pl) ~ si I" f. (pl. basti); trdgator .,barbat...° m. (pl. wagdtori), tragdtor ment de desenat* n. (pl. rrdgdtoare), irdgatoare ,.femeie ...“ f. (pl. “© sg.) si, ,curea, instrument de descaltat* f. (pl. erdgdtori). 24. La numele de insufletite se pune problema concordantei dintre ‘sex. Din acest punct de vedere se disting, pe de o parte, substantive iu gi care nu au pereche pentru sexul opus, iar, pe de alta parte, sub- ‘cu genul motivat si cu genul nemotivat. Je de insufletite la care genul marcheaza diferente de sex sint de perechi de cuvinte cu rédacini diferite (numite heteronime): tatd — baiat — fata, cal — iapd, cocos — gain; ppetechi de cuvinte cu aceeasi ridicina, formate unul de la altul prin ea sau, regresiv, prin suprimarea unui sufix (numite mobile, iar snul respectiv numindu-se motiune). Mai frecventi este formarea de tine de la masculine, care se realizeaza numai prin adaugarea unor su- sxicale sau lexico-gramaticale ca: -d (casier ~ casierd, socru — soa- ca (pui — puicd, tulcean — tulceancd), -e (ambasador — ambasadoare, ior ~ invafdtoare; se spune corect directoare, mu directoara, dresoare, oard), -easd (bucdtar ~ bucdtareasit, mire ~ mireasd), -esd (duct id, negru — negresd), -itd (casier ~ casieritd, pdun — paunifd), -oaica leoaica, ture — turcoaica; invechit gi regional, -oaie: comis ~ comi- , dofior —doftoroaie), la numele proprii -a (Dumitru — Dumitra, Ion — it, Grigorescu — Grigoreasca, Joian — Joiana), -ca (Ivan ~ Ivanca, it~ Baleanca), -eta (George — Georgeta), -ina (Alexandru ~ Ale- 1a, Gheorghe ~ Gherghina), -oaia (Florea ~ Floroaia) sau prin in- lirea tnor sufixe: a lui -ed cu -ea sau -icd (vitel ~ vitea/viticd), a lui -er, Wu -e2d (tricoter — tricotezd, coafor ~ coafezd). Masculinele se formea- rar, de la feminine, fie prin adangarea unui sufix ca -an (gised — el (rindunea — rindunel) sau -oi (rata — rajoi, vulpe ~ vulpoi), fie fnlocuirea altora, ca a lui -ica prin -e! (Viorica - Viorel) sau a lui -a (Safia — Saftu, Floroaia ~ Floroiu), fie prin suprimarea lui -d (bros- broscut, masterd~ master, mité ~ mif) sau -a (Corina — Corin); substantive care functioneaz, dupa imprejurari, in strinsi concor- cu sexul exprimat, atit ca masculine, cit si ca feminine (constituite in mitul subgen comun): substantivele comune gurd-cased, papé-lap- fiea, nutulicd, invariabile si nearticulabile; substantivele proprii Bebe,54 / MORFOLOGIA Coca, Gabi, Lili, Sasa, Toto, Tupu (nume de persoane), Marfolea, Misca, Mifi (aume (si) de animale), toate m. si f: Apropiate de acestea sint sub- stantivele diferentiate prin articularea enclitica sau prin plural: complice m. (art. complicele, pl. complici) si f. (art. complicea, pl. complice). Numele de insufletite (mai ales animale, dar si persoane) care nu sint constituite in perechi pentru ambele sexe si la care genul gramatical este neconcludent in privinta concordanfei cu sexul, intrucit prin aceeasi forma sint denumite ambele sexe, se numesc epicene. Exemple: ~ cu forma de masculin: castor, pelican, fintar; custode, ministru, —cu formi de feminin: balend, potirniche; cunostingé, haimana. Cind este necesar si se precizeze sexul unei fiinte al cirei nume este epicen, se folosesc dowd procedee: fie se creeazi ad-hoc forme feminine (clefantita de la elefant), respectiv masculine (lebddoi de la lebéda), fie se recurge la imbinarea numelui epicen, generic, cu termeni ca bérbat sau femeie pentru persoane, barbatus, mascul, respectiv femeiused, femela pentru animale. Este recomandabil si nu se abuzeze de nici unui dintre aceste procedee. Abuzul de derivate motionale ocazionale de la epicene nume de animale, impletit cu neglijarea unor formatii existente, se constat mai ales in poezie si in literatura pentru copii, unde apar formatii ca cerba, cocora, boixoara, heringd, strufd sau cdmiloi, lebad, mrean, platic (moti- uunea extinzindu-se uneori gi la nume de plante sau de lucruri: arborea bradd, muntea, scauna), Pentru numele de persoane, in vorbirea familiar se foloseste tot derivarea (progresiva sau regresiva): ministreasd — care € consacrat ca ,sotie de ministru™, dar apare si pentru ,,femeie-ministru® — de la minisiru, simpatiu m. (nerecomandabil) de la.simpatie ,persoana...*, Popeasca, Munteanca (femininul periferic al unor nume de familie), iar ix publicistica, in situatia speciala a desemnarii femeilor cu diverse profesi- uni modeme, se apeleazi la compuse cu substantivul femeie: femeie-mari- nar, femeie-pilot, femeie-om de stiintd. (Compuse cu femeie se folosesc uneori in mod inutil in locul unor derivate motionale: femeie-aviator in loc de aviatoure, femeie-regizor $i regizor-femeie in loc de regizoare. Inutila este folosirea lui femeie pe ling’ nume de persoane cu forma feminin’: femeie-astronauiti, femeie-scriitoare.) Cu substantivele epicene nume de ppetsoane se produc adesea greseli de acord dup’ inteles la numele predica- tiv sau la participiul pasiv din structura predicatului verbal (Victima era isdtorit) si la substituirea prin pronume sau alte echivalente (dm rugat-o pe custode sd-mi pdstreze cartea pentru a doua zi). Din punctul de vedere al relatiei dintre gen si sex, numele de insufletite sint de trei feluri: cu genul motivat sau cu corespondenta intre gen si sex (cele de sub a-c), cu gen conventional, neconcludent (cele epicene, unde genul poate si corespunda unuia dintre sexe, dar le desemneazi pe amin- dou) si cu contradictie evidenta intre gen si sex (substantivele feminine care denumesc fiinte de sex barbatesc: beizadea, catand, ordonanta, santi- neld, si substantivele masculine sau neutre care denumesc fiinte de sexSUBSTANTIVUL / 55 1: baboi, fato’). Contradiotia poate fi intentionata in formatit de- tive, ca ultimele citate, In alte situafii se ineearca rezolvarea ei prin ‘anor forme de gen adecvate in perechi ca agd f. (art. agaua, pl. ‘agale, at. agalele) si égd'm. (art aga, pl. neart. agi, art. agi). edla- fst cdlduz m. saw numai prin acordul dupa inteles la substantive ca lea (Beizadeaua era résfatat de tofi curtentt sau unul dintre beiza- “Po beicadea nu L-au pedepsit). in limba actuala existi o puternica ta de neglijare a distintici de gen (sex) la numele de persoane, ceca ‘oglindeste in folosirea numelor de persoane cu anumite ocupatii sau Giforma de masculin cu referire la femei, chiar atunci cind exist’ un corespunzstor: Au participat femei cu diverse funcfii si profesiun: | tehnicieni, ingineri, merceologi. Uncori, unul si acclasi substantiv in are corespondent feminin intr-un sens si fn altul nu: de exemplu, Mdoctor medic exista derivatul feminin doctoritd, dar de la doctor ‘cave are doctoratul* nu s-a creat un feminin paralel, desi sint cu acest titlu. 25. in interiorul genului masculin si al celui feminin uni cercetitori ‘asa-numitul subgen (sau chiar gen) personal, in{eles ca un set de ri specifice numelor de persoane si de animale personificate, indi- ide genul lor, principalele trasaturi relevate ar fi: construirea cu pre- pe a acuzativului complement direct, folosirea articolului proclitie area a genitiv-dativului singular, posibilitatea atagirii unor adjec~ cee conjuncte la forma nearticulata, lipsa unor alternante fone flexiune, existenta unor forme speciale de vocativ. intrucit aceste 4 nu sint nici exclusive, nici generale (vezi § 44, 45, 47, 49, 50, 61 ,notiumea de subgen personal nu este necesara in descrierea sub- ivului. NUMARUL 26, Majoritatea substantivelor au ambele numere, diferentiate sau mu Existé insi gi substantive defective de un numar sau eu prefe (imarcata prin freeventA) pentru un numar: mai multe eu form nummai gular (numite, latineste, singularia tantum) si mai patine eu Forma ide plural (pluralia tantum). fe folosesc, in mod normal, namai la singular: {cele mai multe nume de materie: aur, cositor, miere, singe, unt, vata rus cinepa, mazdre (multe nume de materie pot avea plural cind eazi sorturi, portii sau obiecte din materia respectiva: aramd arc uri pentru ,obiecte de arama, iar rachiu are pl. rachiuri pentru i sau portii de rachiu*);56 / MORFOLOGIA ~ substantivele abstracte nume de insusiri, de stiri si, mai putin, numele de actiuni: cinste, curaj, destepticiune, legalitate, noblete, zgircenie; foame, rusine; chibzuinta, imbracare, intors, treacdt (unele substantive ‘Nira plural in sensul abstract pot avea plural cind se folosesc cu sensuri con- crete: bundtate ,insusirea de a fi bun“ nu are plural, dar cu sensuri ca ,bi- nefacere, mincare buna, bogiitie™ se foloseste (si) la plural; numele de ocu- pafiinu au plural, dar cind aceleasi substantive denumesc ateliere pot avea: cizmarrie, vopsitorie; abstractele negative au plurale intr-o misur’i mai mare decit corespondentele pozitive: compara dreptate si nedreptate, pru- denta si imprudenta), = denumirile unor discipline stiintifice, jocuri sau sporturi: biologie, geometric; fotbal, sah (substantivele de acest fel pot avea plural cind se folosese cu sensuri concrete, desemnind manuale ale disciplinelor in cau- 2i, respectiv seturi de piese ale unui joc, si cind se refers la aspecte diferite ale aceleiasi discipline); ~ substantive care apar numai in unele locutiuni si expresii fixe: ber- beleacul (de-a~), fofirlica (a duce cu ~), habar (a avea ~), iama (ada ~), ofida (in ~), toptanul (cu ~), valma (de-a ~), vileag (a da in ~putine nume de persoane masculine: bade, neicd, taicd, vodd; ~ majoritatea numelor proprii, de exemplu, nume de persoane ca Ale- xandru, Maria (pluralul poate apirea, exceptional, pentru a desemna mai multi indivizi cu acelasi prenume: Joni, Marit) sau Ionescu, Vasiliu (plu- ralele populare de tipul /onesti(i), Vasilii(i) se folosesc pentru membrii unei familii sau ai unui grup); nume de animale ~ aflate in aceeasi situatie ca pre- numele ~; nume de locuri ea Dundrea, Mures, Ceahliu, Tulcea (pluralul poate desemna mai multe locuri cu acelagi nume: cele trei Crisuri; in cazul toponimelor provenite din substantive comune, pluralul este ambiguu — ef. aspectul oral al intrebirii glumete Cite Pietre sint in fara noastrd?). Se folosese in mod normal numai la plural: —unele nume de materie: hale, cilfi, confeti, cuisoare, ldturi, taie- fei/taitei; uncle dintre ele au un singular rar folosit, fie eu acelagi sens, fie cu alte sensuri: ‘ere (ierd), jumdiri (jumara), tarite (tarita), —nume de obiecte care reprezinti 0 pluralitate de elemente: anale, aplauze, coclauri, graffiti, mdruntaie, moravuri, nazuri, represalii, zimbre, zori; ite (sg. ifd), moaste (si sg.); in aceast categorie intra unii termeni ~ integral sau partial — latinesti cu form de n. pl. folositi in publicistic’: addenda, corrigenda, marginalia, mass-media, miscellanea (de la care se formeazi uneori, gresit, singulare feminine ca 0 miscellanea sau G.D. mass-mediei), —nume de obiecte formate din doua pirti identice: blugi, cioareci, ghi- limele, itari, nddragi, ochelari (unele dintre ele isi creeazA 0 forma de sin- gular: pantalon sg. este admis in limba literara, dar blug ,pereche de blugi, material de blugi* sau ochelar mSUBSTANTIVUL /57 —nume de specii botanice ca adormifele, zorele (si zorea sg.) si, mai ales, nume de clase $i inerengaturi de plante gi de animale: fungi, gramince (Gi sg.), wmbelifere (umbeliferd sg.), echinoderme (echinoderm sg,), celen- terate (celenterat sg.); —nume de popoare, mai ales antice si exotice, cunoscute numai ca atare | (nu si prin indivizi): boi(i), taurisci(i); pieile-rosit (si piele-rosie sg.), — substantive care apar numai in unele expresii: mendrele art. (a-si face ~), sosele neart. (cu ~, cu momele); = putine nume proprii, de exemplu, nume de personaje mitologice care ‘Atuiesc grupuri, ca Grafii(le), Hesperide(le), Parce(le); nume de locuri, Wi ales de munti, ca Anzi, Carpati, de insule, ca Aleutine, Canare, de itati, ca I=voare (singularul se foloseste fie in situatii exceptionale, ca personificarea din Balcanul si Carpanil de V. Alecsandri, fie ~ la numele ocalitati - ca mijloc de rezolvare a contradictiei dintre forma de plural Intelesul de singular: substantive ca Bucuresti, Busteni, Galati, Iasi, cu forma originara de plural, se comport in limba literara actual ca singu- ~ art, Bucurestiul, Galariul, nu Bucurestii, Galagii), nume de conste- fi sau roiuri de stele, ca Gemenii, Pestii, Pleiadele; nume de sirbitori, ca Flori, Saturnalii. ~ Substantivele defective de numa sint mai putine decit s-ar prea, daca 4e {ine seama de ,exceptiile in care se foloseste totusi numarul absent in incipiu. Statutul de substantiv defectiv de numar nu este fix, nici acelasi toi vorbitorii. Unele substantive oscileaza intre forme de un singur mar si flexiune completa, de exemplu fasole sg. are regional forma de | (art. fasolele), iar pentru numele proprit Pasti m. sg. se admite in nor- varianta Paste n., cu pl. Pasti. in general, sint mai numeroase situatiile ‘are se creeazA un plural decit cele in care se creeaza un singular. in lim- actual se constata tendinta de folosire a pluralului de Ia substantive joscute pin’ de curind ca avind numai singular (de exemplu, prozd ~ pl. Jee ,scrieri in prozi") sau intilnite practic numai la singular: numeroase tracte nume de insugiri, de stiri gi de actiuni, ca agerimi, inchietudini, telizari. Limbajele de specialitate folosese adesea mai multe plurale it limba comuna (de exemplu, in limbajul medicilor, pluralul numelor boli). " § 27. Cele dou’ numere pot fi folosite uneori cu intelesuri nespecifice, Wvalente cu ale numirului opus. Singularul poate avea inteles de plural trebuintari generice: datoria cercetdtorului, Pestelui ii place sd inoa- . Pluralul poate avea inteles de singular, cu nuanta intensiva, chiar hiper- ‘A uneori: bdtrineti(le) = batrinete(a) (cf. adincd batrinete/adinci ba- , tincreti(le) = tinerete(a) (cf. in tineretea meafin tinererile mele), Je) = minte(a) in expresii ca a-si iesi din ~ , a-si pierde ~, amu sti58 / MORFOLOGIA unde ii sint ~, a-si aduna ~, silinge(le) = silinga in a-si da ~, ceruri = cer in pind la ~, vazduhuri = vdzduh, La numele de insufletite care formeaz perechi corespunzind celor doua sexe (vezi § 24), pluralul substantivului masculin poate include sexul feminin: colegi ,colegi si colege”, frati .frati si surori, Golesti ,membri ai familiei Golescu, barbati si femei § 28. Cele douti numere pot fi diferentiate sau nu formal Substantive invariabile dup’ numir,-cu aceeasi forma ~ nearticu- lat — 1a singular gi plural, exist la toate cele trei genuri: m. arici, pusti, tei, bebe, colibri, culi, mikado, paria, picolo, zebu; f. invdjdtoare, cdsoaie, canoe, maree, cineraria, joi, vineri; n. nume, mango. (Ele nu trebuie con- fundate cu substantivele defective de numar!) Unele substantive, invari- abile conform normelor, aut variante variabile; de exemplu, picol(o) ~ pl. picoli (in loc de picolo sg. si pl), servitoare ~ pl. servitori (in loc de serv toare), maree ~ pl. marei (in loc de maree), cinerarie pl. cinerarii (in loc de cineraria sg. si pl). Cele mai multe substantive sint variabile; ele diferentiazi formal singularul de plural, cu ajutorul desinentelor si al alternantelor fonetice. Desinentele de plural (care se adaugi Ia forma de singular cu de- sinenti zero sau iau locul desinentei de singular) sint urmatoarele: m.: i goptit (pom), -i semivocalic (fii) -i vocalic (arbitri), zero (indiciy, : +e (mame), -i goptit (/umi), -i semivocalic (dei), -le (basmale, sal- tele, zile), -uri (certuri), zero (femei), are), -uri (locuri), -i semivocalic (studi), -ii (seminarii), izolat si-d (oud), -ale (atale, carale), La masculine distributia desinentelor nu pune probleme si nu exist’ nici variante de plural in legituri cu desinenfele traditionale. Atentie la diferentierea formelor de sg. si pl. la substantivele cu tema terminat® in j, ': se spune gi se scrie corect paj, mos sg. — paji, mosi pl. (nu mosi — mosi, nici mos ~ mos)! E necesara precizarea c& putinele masculine terminate la singular in -iu neaccentuat (i semivocalic + u), de tipul uliu, nuntiu, au plu- ralul in -ii (cu i vocalic + i semivocalic). in unele imprumuturi recente, neadaptate, pe de o parte, se foloseste o desinenta strain neobisnuiti -s , admisi in cuvinte ca cruzeiro ~ pl. cruzeiros, peso ~ pl. pesos, si, pe de alta, apar diverse variante de formare a pluralului, intre care gi o desinent’ specifica pentru cuvintele straine, -si, neacceptata in norma: desinenta -s, mentionaté mai inainte, apare uneori ca variant’ fati de pluralul literar adaptat, de exemplu bit are pluralul roménizat bifi, dar se intilneste gi vari- anta neadaptati bits; alituri de pluralul egal cu singularul recomandat la substantive ca hipi, se intilneste atit pluralul neadaptat hippies, cit si o variant romanizat’, cu desinenta -si, hipisi. Necunoasterea valorii de plural a desinenjei striine -s explict extinderea ei gresiti Ia singular, in60 / MORFOLOGIA, este aceea a substantivelor in -(oare, a etror flexiune {ine seama de eri- terii semantice (clase onomasiologice) sau de formare a cuvintelor (sub- stantivizarea adjectivelor) si este folositi ca mijloc de diferentiere lexical’; pluralul egal cu singularul este specializat (cu putine exceptii) pentru numele de persoane de sex femeiesc: apdrdtoare, ghicitoare, legdtoare, lipitoare, maturdtoare, seceridtoare, trecdtoare, vrdjitoare au acecasi forma Ia plural cind denumese persoane, dar au pluralul in -tori cind denumesc obiecte, mai ales instrumente (apdrdtori, legitori, mdturdtori, secerdtori), locul tei actiuni (trecdtor’), obiectul actiunii (ghicitori), ani- male (lipitori), plante (vrajitori). Alteori nu e vorba de sensuri diferite, ci de admiterea uneia dintre for- ‘me numai in expresii fixate intr-un anumit fel: este situatia substantivului boala, de la care pluraiul curent este boli, dar pentru care se admite forma de plural mai veche boale in expresia a baga in boule; tot astfel, roati cere, piesa, instrument sau figura eu forma de cere” are pluralul corect roti (spre deosebire de roata ,unitate militara, companie™ cu pl. roate), dar forma veche de plural roate este si ea permisa, in expresiile a merge ca pe ‘roate, a pune pe roate sau a pune (cuiva) bete in roate. Unele desinente cunosc ele insele variante: este cazul desinentelor -e -le care au variantele fonetice regionale ~i (vocalic: feti) sili (cu i vocalic: sarmali, rar soptit: in substantive ca mantali). Un tablou complex prezinti flexiunea substantivelor feminine terminate in -ea/-ied (sau ~icd/-ea) $i in -icd. Alaturi de flexiunea normala sg. -ea — pl. -ele (cdfea ~ catele, rindunea — rindunele), respectiv sg. -icd — pl. ~ici (bunica — bunici, piinica — piinici, rindunicd ~ rindunici), exista tipuri in care pluralul in -cle ajunge si corespunda si (sau chiar numai) unui singu- lar in -ied, pluralul realizindu-se deci prin schimbarea sufixului lexical datorita impletirii unor forme din paradigme originar diferite: ulcea/uleica = pl. ulcele, buciticd/buccitea — pl. bucafele si bonetica — pl. bonetele, Papusicd —pl. papusele. La substantivele neutre principala concurenti este intre desinentele - si-wri, pentru care nu existi o regula de repartitie general valabils, ci doar unele reguli partiale, referitoare la categorii limitate de substantive cu o iar uneori se pot face numai constatari ale preferintei pentru una dintre desinentele in cauza: de exemplu, neutrele formate cu sufixe ca -dt, -ent,-er, -et,-ism, -ment au pluralul in -e, iat cele cu forma-tip terminata in vocalele e si u accentuate, i gi o accentuate si neaccentuate (la neutrele in 0 neaccentuat se produce o schimbare de accent la plural: rédio = pl. radiéuri) si in -ow au pluralul in -wri; majoritatea neutrelor monosi- labice si a celor terminate in v neaccentuat precedat de consoani + / au pluralul in -wri, in timp ce majoritatea celor terminate in « neaccentuat pre- cedat de consoani + r au pluralul in -e. Au pluralul corect in -e: blestem, burghiu, cotet, ghiseu, refren (pl. blesteme, burghie, cotete, ghisee, re- frene, nu blestemuri, burghiuri, coteturi, ghiseuri, refrenuri). Au pluralulSUBSTANTIVUL /61 tin-uri : adavs, albus, cablu, chibrit, defileu, hotel, siret (pl. adao- S albusuri, cabluri, chibrituri, defteuri, hotelur, sireturi, nm adaose, wise, cable, chibrite, defitee, hotele, sirete). Variantele se deosebese mat Iratunci cind intervin si altemante fonetice: aerodrom ~ pl. aerodro- iri (nu aerodroame), ibric — pl. ibrice (ou ibricuri), mormint ~ pl. inte (nu morminturi), rod ~ pl. roade (nu roduri), simbol ~ pl. sim- ri (nu simboale). Au cite doua forme de plural admise in norma: chi- wn pl. chipie/chipiuri, debuseu — pl. debuseuri/debusee, tunel — pl wri/tunele, vis — pl. vise/visuri. Ma sila ferninine, desinenjele de plural ale neutrelor pot fi repartizate ‘ensuri, servind la diferenfieri Iexicale; de exemplu: raport .dare de ‘= pl. rapoarte, dar relat" ~ pl. raporturi (de asemenea: carat (in ia pielitiei) — pl. canate, dar ,parte a usii” ~ pl. canaturi; edimin jer casa familiala — pl. cdmine, dar ,soba, vatra; horn; ineapere de Ta o conducta— pl. cdminuri; ciubuc ,pipa; omament* - pl. clubuce, _,bacsis; venit ocazional (ilegal)* ~ pl. ciubucuri; corn »de ‘animale, de rente" — pl. coarne, dar ,franzeluta; recipient, col; instrument pen- Nsemnale de Vinatoare" — pl. cornuri; cot ,parte a corpului™ ~ pl, coate, scotitura’— pl. cotur; ghem ,de lin, de sfoara ~ pl. gheme, dat »joe Aenis)*— pl. ghemuri; ghivect de flori*~ pl. ghivece, dar ymincare” — \ ghivecturi; minut ,smnitate de masuré a timpului® ~ pl. minute, dar t culinar*— pl. minuturi) ‘Tot ca la feminine, unele variante pot fi limitate la anumite expresit: inst are pl. sfirsituri, dar este admis si pl. sfirsite, in locutiunea adver- ald pe sfirste, obicel are pl. obiceiuri, dar varianta obiceie este tolerata, itru rima, in proverbul Cite bordeie, atitea obiceie. Mai slaba decit concurenta intre -e si -uri este concurenta intre desi- enele ii si -e, care apare Ia unele substantive cu singularul in -aj, ar, tor: avantaj ~ pl. avantaje (nu avantajii), personaj ~ pl. personaje (nut srsonajii), itinerar ~ pl. itinerare (mu itinerarii), laborator pl. labora- tare (au laboratorii), variatia Tibera este admisd in norma la un singur Substantiv: seminar — pl. seminarii/seminare, Aceasta concurenti se texplica prin existenfa unor variante mai vechi de singular in iu, de la are fera normal pluralul in -i: de exemplu, personaj are o variant invechita ipersonagiu, cu puralul —corect format ~ personagi (dupa cum si plural Frinerarit este format corect de la varianta de singular itinerariu); gresite fint variantele hibride de plural in -ajif (personajit) sau -age (personage), precum si amestecul de variante in aceeasi paradigma (se. persona ~ pl ‘personagit). {in privinta variantelor prezentate de desinente, merita sa fie mentionat faptulca, dupa anumite consoane, desinenta-e are varianta foneticd regio- hala -d: card in loc de care. ‘Alternantele fonetice sint de obicei o marc suplimentara, algturi de desinente, dar uneori pot constitui, in limba actuala, singurul mijloc de62 / MORFOLOGIA mareare a opozitiei sg. — pl. (scrierea ascunde ins’ astfel de situatii, exis tente numai la masculine: sac ~ pl. saci, fag —pl. fagi). Dintre numeroasele altemante folosite in formarea pluralului, numai la citeva apar probleme de cultivare a limbii, majoritatea acestora fiind legate de distinctia intre substantivele neologice si cele din fondul mai vechi al limbii, La genu! masculin, alternanta z ~ j este limitata la unele cuvinte vechi ca grumaz, minz, obraz, nefiind admis la neologisme: se spune corect burghezi (nu burgheji), la fel chinezi, francezi, matrozi. De asemenea, al- temanta sk — sf, rara gi la cuvintele vechi (vasilise — vasilisti), nu apare la neologisme ca numele de popoare base ~ basci, etrusc — etrusci, osc — osci; atentie la pronuntarea acestor plurale cu sci (nu sci)! Tot la cuvinte vechi este limitata, in general, si alternanta ! — i semivocalic (copil — pl. copii, vitel— pl. vitei), dar ea a cuprins $i nevlogismul colonel — pl. colonei {nu coloneli). Altemanta a —¢ apare la substantivele neologice masculine numai in unele compuse cu -man om, care la plural devine -meni: con- gresman ~pl. congresmeni, tenisman— pl. tenismeni (ef. ins barman — pl. barmani) La genul feminin alternanta a ~ a (accentuate), corelati cu pluralul in -i sau -uri, este aproape general la substantivele din fondul vechi, cu ex- ceptia a trei cuvinte accentuate la singular pe silaba penultim’, desagd — desagi, fraga — fragi si vaca ~ vaci, care nu cunose variante cu d ta plural, sia mai multor cuvinte — cu trei si patru silabe ~ in care a se giseste, la singular, in silaba antepenultima: de exemplu, se spune corect albii, arii, aripi, aschii, lacrimi, margini, patanii, prastii (mu dlbit..., lderimi...), dar iri (nu flacari), pasdri (nu pascri), prapastit (nu prapastit), strachini (au strachini), vrabti (nu vrabit); la neologisme aceasta alternanta este corect numai cind @ se giseste, la singular, in silaba penultima: gard — gari, marea ~ marci, brigada — brigdzi, in timp ce a din silaba antepenul- tima trebuie mentinut, spunindu-se corect companii (nu compénii), fabrict (nu fabrici), medalii (nu medaiii), stapii (nu stati). Alternanta a — a neac~ centuate este limitata la cuvinte vechi: talangd ~ pl. talangi (nu talangi), dar baracd ~ bardci, cazarma — caziirmi (mu bardci, edzarmi). La alter nanta a —e dupa i vocalic se comit greseli in doud directii; ea trebuie respectat la arteziand — arteziene, austriacd ~ austriece, canadiand — canadiene, cezariand ~ cezariene, indiand ~ indiene, tragediand trage diene (nu arteziane, ausiriace, canadiane etc.), dat nu este chiar generald: se spune corect bosniacd ~ bosniace, genfiand ~ gentiane (nu bosnicce, gentiene). Altemnanta i— i, corecti in sdiminfd —seminte, vind — vine (si la adjectivele substantivizate sfintd — sfinte, tindrd — tinere, vinditd — vinete), este extins’ gresit de unii vorbitori la substantivele dobindd si sprinceand, al c&ror plural corect este dobinzi, respectiv sprincene (nu dobinzi, sprincene). Alternante vocalice exceptionale sint —e in corvoadd — corvezi. La substantivele neologice altemmanta consonan- tied sk — st se produce mumai cind pluralul este in -i (cased ~ pl. cdsti,SUBSTANTIVUL (63 pl: mast si, in mod exceptional, in moluscd~ pl. moluste, nus} in Pvotrusce, frescil ~ fresce sau odaliscd ~ odalisce (de observat bites dintre bast pl. de la based ,beret&” si basce pl. de la based ‘oanit, vezi § 23); atentie la pronuntarea sce (nu sce)! ota substantivele neutte se intilnesc eziri care privese altemnantele vo orelate cu pluralul in -e; de refinut c& este corect flexiunea firs al- in clopot ~ clopote, foraibdr — foraibdre, ivdr ~ ivdre, simpiow Mi pl. eloapete, foraibere, ivere, simptoame), dar cea cu aller Ih alte cuvinte: cotidian — cotidiene, cufar ~ cufere, geamdt — We, lighean ~ lighene, fipat ~ fipete (au cotidiane, eufire, geamale, jeane, fipdte). "Alternantele fonetice pot servi gi ele la diferentieri le ‘maséi ,mobilé*— pl. mese, dar ,multime, cantitate” feat unit vorbitori aplic’ diferentierea si la omonimele pand: ply Tcorect este pene nu numai de la 0 pand de pasire, ci side Ia 0 pand be Maabil (nu pane). Alteor, variantele cu anumite alternante sint admise estriefit contextuale: Janerd are pluralul curent laturi, dar variant i este corect in imbindri ca in ldturi sau pe de Latur arte putine substantive au forme neregulate de plural: Theor pl oameni (mai demult si oaspe ~ oaspefi, pentru care limba ‘actualiia ales singularul refaeut oaspete, nu si oaspdt); nord — pl. nurori; sord ~ pl. suroris th cap .parte a corpului, individ; extremitate, maciulie, apatis mot capitol” — pl. capete (cu sensul .promontoriu” cap are pluralul regulat “ eapuri; cf. sim. cap ,conducstor® cu pluralul regulat capé). incadrarea in acest grup a substantivelor neutre brits friu, griu cu pl. brine, fine, grine este numai partial jstificat intrucit Ia ele este vorbe de ‘un amestec de forme ale unor unitati lexicale diferite in limba actuala: briu tre plualele regulate, diferentiate semantic, brite ,cingitoare, pare a &O pului, omament, sir” si briuri dans", iar brine este pl de la bring, vari- vta/sinonim cu tendinta de specializare pentru .tip de potecs monta fin ae, de asemenea, pluralcle regulate, diferentiate semantic griie $i griuri ,sort*, iar grine este plurale tantum, cu sensu) joereale™; firiu are pluralul regulat fit, iar frine este pluralul lui frind si dow On sensul P nijloace de conducere (politica)” mai poate fi raporta la SE, ria xxicale: de exem- pl. mase; in mod AZUL § 29. Cele cinci eazuri pot fi exprimate printr-un num mult mai mic de Sbrme cazuale: cel mult trei nearticulate gi tot atitea articulate (in cade] eeluingi numar), Exists multe situati (printre acestea pluralul tunuror sub- ave itivelor nearticulate) in care toate cele einci cazuri se exprima printr-o64 / MORFOLOGIA, singura forma a substantivului propriu-zis. Forma unor determinante ~ in primul rind a articolelor — contribuie la identificarea unor perechi de cazuri: un (acest, micupul) bitiat N.A. — unui (acestui, micufului) baiat G.D. Nominativul are totdeauna aceeasi forma cu acuzativul, iar uneori i cu vocativul; genitivul are totdeauna aceeagi forma cu dativul, iar uneori ~ ‘numai la pluralul articulat — si cu vocativul. Valoarea cazuali a formelor omonime se distinge prin functia sintacticd, prin cuvintul regent, prin mirci reprezentate de cuvintele ajutitoare al, a, ai, ale si pe sau de pronu- mele personale neaccentuate, prin topic, prin acord (sau prin combinarea a dou sau mai multe mijloace) si se verifica prin substituirea cu formele diferentiate ale pronumelui personal (vezi § 104) §30. Nominativul poate indeplini urmatoarele functii 1. subiect: Elevii invasa 2. nume predicativ: Bi sint elevi, 3. element predicativ suplimentar: EV a fost ales delegat, 4. apozitie (fie acordata, fie neacordati in az): Andrei, fiul meu, este plecat; Scrisoarea lui Andrei, flul meu, a ajuns tirziu; $. (rar) atribut propriu-zis (neapozitional) al unor nume de actiune, echivalind cu un element predicativ suplimentar al verbului de baz: Al gerea colegului nostru pregedinte a fost o surprizd (si cu un nume pred cativ daci un verb ca a rdmine este considerat copulativ ~ vezi § 264 — Réminerea lui repetent ar fi o tragedie), Dintre acestea, se consider’ specifica functia de subiect. § 31. A. Genitivul ‘81% prepozitie poate indeplini urmitoarele functii: 1. atribut: Cartea elevului este pe masii; 2. complement indirect al unui adjectiv de proveni ~(Oor, -ant! -ent sau -iv): miresme amintitoare ale toamni 3. (ar) apozitie, fie pe ling’ un genitiv (acordata in caz): Serisoarea Jui Andrei ~ a fiului meu — a ajuns tirziu, fie pe linga un adjectiv posesiv: Datoria noastrd ~ a cercetitorilor — este cdutarea adevadrului. Genitivul fri prepozitie poate aparea si in constructii ca Ai casei i asteptau; Cartea este a (ui Andrei sau Il stia al dracului, in care s-ar parea a indeplineste functiile de subiect, respectiv nume predicativ sau element predicativ suplimentar; se considera insi ci aici articolul posesiv (al, a, ai, dale) este la cazul nominativ gi tine locul unui substantiv pe care genitivul il determina ca atribut (oamenti casei, cartea lui Andrei, omul dracului). B. Genitivul este cerut de unele prepozitii ca asupra, (in) contra, dea- supra, impotriva, imprejurul, inaintea, indaratul si locutiuni: prepozitio- nale ca din partea, in dreptul (de observat ci toate au in comun, la final’, Un articol hotirit sau un sunet identic cu articolul -a). Impreuna cu prepozi- fia sau locutiunea prepozitionals cu care se construieste, genitivul poate 8 verbal (inSUBSTANTIVUL /65 indeplini in propozitie diverse functii, specifice pentru elementul prepozi- {ional in cauza; de exemplu: = atvibut: Propaganda impotriva fumatutui nu este suficienti = nume predicativ: Mutarea lui a fost impotriva regulamentului, ~ complement indirect: Luptim impotriva rutinei: ~ complement circumstantial, de diverse feluri, de exemplu de mod: Inoata impotriva curentul Dintre toate intrebuintirile genitivului, se consider’ specified functia ‘de atribut. Genitivul atribut are diferite valori — subordonate valorii gene- tale de posesie ~, care depind de sensul cuv Wintului in genitiv. Cele mai importante valori gramaticale sint urmi- = genitivul subiectiv (determina nume de actiune sau de stare, aritind ine face actiunea): venirea primdverit; o variant’ a lui este genitivul au- lui (determina nume de opere artistice, lucrari stiintifice, descoperiri): Ciprian Porumbescu; ~ genitivul obiectiv (determin’ nume de actiune sau de agent, echiva- lind cu un complement direct sau indirect al verbului de baz): cercetarea limbii, cercetatorii limbit; ~~ genitivul denumirii sau genitivul apozitiv (denumeste prin nume pro- prii sau explict prin substantive comune substantivul determinat): fara Ardealului, stiinta lingvisticit; = genitivul superlativ (echivalent cu gradul superlativ in imbindri in |“ care determinantul este acelasi cuvint cu determinatul, reluindu-l la cazul | genitiv): campionul campionilor. In acelasi grup nominal genitivul poate avea valori diferite, in cadrul functiei atributive, sau chiar functii diferite, de obicei clarificate prin con- text. De exemplu: in alegerea delegatului, vindtourea insectelor sau spai- ‘ma dusmanilor genitivul atribut poate fi atit subiectiv (= delegatul alege, insectele vineazi, dusmanii se inspaiminta), cit si obiectiv (= alegem dele- gatul, vindim insecte, se inspaiminti de dusmani); in acfiunea modifica foare a limbii genitivul limbii poate fi atvibut al substantivului aefiune sau complement al adjectivului modificatoare. De aceea folosirea unor aseme- hnea imbiniiri cere grij pentru prevenirea confuziilor posibile. Un substantiv nu poate fi determinat direct decit de un singur substan- iv in genitiv (cu exceptia genitivelor coordonate intre ele); constructii ca “traversarea unui solitar a oceanului sau recenzia lui X a acestei cargi, cu ite dou’ genitive (subiectiv + obiectiv) dependente de primul substantiv, _sint gresite. Nu este permis’ nici prezenta alaturi de substantivul in genitiv 4 unui genitiv pronominal si nici a unui adjectiv posesiv (de exemplu, cu- noasterea ta — sau lui ~a faptelor). Intr-un sir de genitive, fiecare este atributul cuvintului precedent. Se tecomandi evitarea mai multor genitive la rind, indeosebi a celor cu struc- turd formal aseminiitoare. Constructii ca grddina vecinului colegului fiu-66 / MORFOLOGIA lui meu sint inestetice (neeufonice), iar uneori si echivoce prin dificultatea de a se urmari lanful de relatii; cf. plastica formula populara papara paparii paparii. §32. A. Dativul ira prepozitie poate indeplini urmatoarele functii 1. complement indirect (al unui verb, adjectiv, adverb, al unei interjec~ tii sau al unui substantiv cu elipsa unui verb): Am trimis ilustrate colege- lor, greseald inerentd tineretit; Actioneazd contrar instractiunilor; Bravo campionilor! Onoare campionilor':; 2. atribut: a) al unor substantive nearticulate, nume de persoane, care indica grade de rudenie sau atributii sociale (constructie veche si popular’, folositi rar in limba literaturii artistice ca echivalent poetic al unui geni: tiv): nepot Mariei, domn Tari Romanesti sib) al unor nume de actiune, de obicei articulate enclitic si urmate de un atribut nearticulat (constructie modem, in care dativul este echivatent cu. complementul indirect al ver- bului de baz’): acordarea de ajutor sinistratilor. Dativul atribut de ultimul tip nu trebuie si urmeze imediat dup un substantiv articulat enclitic toc- mai pentru a nu fi confundat cu un genitiv, cum este posibil intr-o imbina- re ca redistribuirea utilajului altel intreprinderi. in formula introductiva curenti in limbajul administrativ urmare + atribut substantival (Urmare adresei Dy. nr. .., vi comunicam...) dativul este folosit gresit in locul geni- tivului: (ca) urmare a adresei...; 3. (rar, in anumite expresii) complement circumstantial de loc: a sta Jocului, a se asterne dramutui (sau cimpului, vintului), a se duce dracului. 4. (rar) apozitie acordata in caz pe ling un dativ: -am seris lui Andrei, fiutui meu. B. Dativul este cerut de prepozitiile datorita, gratie si mulfumita, preund cu care poate indeplini in propozitie functia de complement cir- cumstantial instrumental: A reusit datoritd voingei. Dintre toate intrebuintarile dativului, se considera specifica funetia de complement indirect, in care el exprima obiectul adresarii, al atribuirii unei actiuni sau a unei caracteristici. in limba literarA actual se face abuz de aceasta intrebuintare a dativului, adesea extinsa in locul unor construc tii prepozitionale: de exemplu, @ se inscrie direcfiei... (in loc de in di- rectia), a urma unor sunete (in loc de dupa unele sunete), analog (egal, identic sau similar) procedeului (in loc de cu procedeul), fenomen tipic Hiteraturii (in loc de pentru literatura) 1. complement direct: Am vizitat oragul si am intilnit citiva fosti colegi; 2. complement circumstantial de loc (de obicei insotit de determinari ive si avind nuanta de masura): Au mers mulfi kilometri sau cale deSUBSTANTIVUL / 67 omplement circumstantial de timp (de obieei insotit de determiniri tative gi avind nuanta de masurd): Am asteptat zile si nop, Omplement circumstantial de mod (adesea la limita cu valoarea ad- li.a substantivului): alb colilie, scump foe; Doarme tun; ) atribut al unor nume de actiune; acuzativul aribut are valor cit- ntiale (corespunzatoare celor de sub 2-4): remunfarea, 0 vreme, la yativul este cerut de majoritatea prepozitiilor simple: a, cu, de, in, la, pe, pentru... a celor compuse din acestea: de la, fard de, pe precum side locutiunile prepozitionale al caror ultim element este © wizitie: fara de, impreund cu, in loc de. Impreun’ cu prepozitia sau inea prepozifionala acuzativul poate indeplini in propozitie diverse i, specifice pentru elementul prepozitional in eauza, de exemplu, eu tin de: atribut: carte de povesti; ume predicativ: Inelul ei este de aur; ~ element predicativ suplimentar: A luat-o de nevastd, complement de diverse feluri; de exemplu, indirect: Se teme de hoi, ent: scrisoare trimisa de Andrei, de cauza: Mor de sete. ‘asemenea, acuzativul este cerut, in anumite conditii (vezi § 193), de srbele de comparatie ca si cit (singure sau intarite prin adverbul si), m gi de adverbul decit comparativ, cumulativ si exceptiv, impreuna ¢ poate indeplini diverse functii; de exemplu: “—atribut: 0 fatd ca o floare; nume predicativ: Ea era ca o floare; element predicativ suplimentar: Am lasat-o ca 0 floare; ~ complement circumstantial de mod: frumoasd ca 0 floare intre toate intrebuintarile acuzativului, specifica este functia de com- sment direct. (De altfel, intrucit in functiile de complement circumstan= tl de cele trei specii mentionate — gi de atribut substantival echivalent vativul fard prepozitie nu poate fi substituit printr-un pronume perso~ ual, Statutul de acuzativ al formelor cu aceste functii este controversat, uni rvetatoti preferind si vorbeascé de un caz. direct sau general pentru situ file in care nu se poate face distinctie intre nominativ si acuzativ. Alta si- ie neclara in privinta cazului este a apozifiei substantivale care sta pe mei un cuvint in acuzativ gi care poate fi apozitie acordata, in acuzativ, neacordati, in nominativ: $i-a lavat familia — nevasta si copiii — si a fat sau L-a vdzut pe Andrei, fiul meu, spre deosebire de apozitia clar cordata in acuzativ din L-a vazut pe Andrei, pe fit meu.) {in functia de complement direct acuzativul apare nu numai ‘fara prepo- c,ci $i cu prepozitia pe, care in aceasta situatie este lipsita de sens lexi- fl $i devine marca a acuzativului complement direct. Unele substantive ot Fi complemente directe mumai daca sint precedate de pe (in primul ‘numele proprii de persoane si de animale), altele numai fara pe (nu-68 / MORFOLOGIA mele de neinsufletite), iar altele cunose ambele construetii; pentru aceastit problema vezi § 292, Acuzativul atribut echivalent cu un complement direct, pe ling un nume de actiune, se construieste cu acelasi pe: pizma pe colegii premiafi Aceasti functie a acuzativului este posibilt numai pe lingi citeva substan- tive determinate (invidie, pizmd, urd). in mod obignuit complementului direct fi corespunde un atribut obiectiv in genitiv (vezi § 31) sau in acuza- tiv cu prepozitia de (vezi § 276), iar folosirea, din neatentie, a acuzativului reprezintd o greseali evident4; de exemplu, S-a reusit sporirea cu peste 0 suri de paturi capacitatea spitalului sau numirea de cétre minister in functia de inspector pe domnul XY (in loc de a capacitafii, respectiv a dommului). $34. Vocativul este cazul chemarii sau adresirii, El poate indeplini urmatoarele functii: 1. constituie singur o propozitie (neanalizabila): Ioane! 2. insoteste 0 propozitie, fir a fi integrat in ea ca parte de propozitie: Ce inseamnd asta, loane? sau Nu asa se vorbeste, oane! 3. este parte de propozitie, si anume apozitie: fie a) acordatai in eaz, pe lingd alt vocativ: /oane, puiule!, fie b) neacordata in caz, pe ling’ orice parte de propozitie exprimata printr-um pronume sau adjectiv pronominal de persoana a Il-a sg. sau pl., vocativul precizind prin adresare nominal persoana respectiva: Ai si tu, loane, o scrisoure; Te ascult, loane; Asta cartea ta, loane? (intr-o situatie identic’ se giseste si vocativul pe lingh un subject inclus de aceeasi persoand: Ce faci, loane?: Stati, fratilor!), Vocativul se deosebeste de celelalte cazuri atit prin faptul c& nu este totdeauna parte de propozitie, cit si prin aceea c’ nu toate substantivele pot fi folosite la vocativ: in timp ce numele de insufletite (mai ales cele de per- soane, dar si de animale) au acest caz, numele de neinsufletite pot apirea Ja vocativ numai in situatii exceptionale, cind sint personificate; de exem- plu, codrule, copildrie (Unde esti, copilarie...? la Eminescu), Dundre, Oltule, trenule, muntilor. § 35. Dupa cum rezult’ din descrierea intrebuintirilor fiectrui caz, putine functii sintactice apar exclusiv la un caz; in aceasta situatie este, de exemplu, functia de subiect, definitorie pentru nominativ. Unele functii comune pot servi totusi la recunoasterea unor cazuri exprimate prin forme omonime daca se tine seama gi de alti factori, cum sint specificarea cuvin- tului regent si a formei lui sau existenta unor cuvinte ajutatoare. Deosebirea nominativului de acuzativ este, in general, usor de facut prin functiile sintactice ale fiecirui caz (inclusiv cele citeva incadrate conventional Ia unul dintre acestea — vezi § 33) si prin prezenta sau absenta unei prepozitii, dupa care nu poate urma niciodata un nominativ.SUBSTANTIVUL /69 identificarea fanctiilor specifice ~ subiectul (si numele predicativ), pectiv complementul direct ~ serves mai multi factori, incepind cu sul lexical al substantivului si al verbului si continuind cu diverse marci ‘ale. Acuzativul complement direct poate fi marcat prin prepozitia pe “printr-un pronume personal neaccentuat care il dublea7a (impotriva care cred ci verbele a constitui sia reprezenta pot fi copulative $i construite cu un nume predicativ in nominativ, argumentul decisiv posibilitatea dublirii forme: ambigue a substantivului printr-un pro~ neaccentuat in acuzativ, care pune in lumina statutul de acuzativ: ada o constituie topica; Un exemplu il reprezinta poezia). Nominatival ‘te fi marcat prin acordul predicatului (in exemple ca Multe vyede luna). Deoscbirea dintre cele doua cazuri si fanctii in discutie fi marcata si prin opozitia articulat — nearticulat (de exemplu, Atacd ), prin topica (in exemple ca Lacomia pierde omenia) sau prin natie (in exemple ca De obicei iyi ajuta parintit cop! ‘Pentru distingerea genitivului de dativ este simplisté opozitia atribut — mplement indirect, intrucit fiecare dintre cazurile mentionate poate in- splini ambele functii, dar cu anumite restrictii (vezi formuldrile sumare h§ 31, 32) pentru genitivul complement indirect si pentru dativul atribut. a sigurd a genitivului este articolul posesiv (mumit si genitival!) al, a, ‘ale; el nu se foloseste in toate contextele genitivului, dar este obligato- ru la genitival complement indirect (in contextul adjectiv verbal + forma GD. articolul posesiv este singurul element care permite identificarea Welor dou cazuri prin prezenta sau absenta sa: sportiv purtdtor al tortei limpice G. ~ vintul premergdtor zorilor D.) si distinge macar unele nbinari cu genitivul atribut (de exemply, trasdturile proprii ale arhitec- i G. — trasdturile proprii arhitecturii D., nepot al mamei G. ~ nepot ici D., Dau cartea noud a copilului G. ~ Dau cartea noud copilului ), La deosebirea genitivului de dativ dupa prepozitie serveste, in primul nd, cunoasterea prepozitiilor in cauza (prin enumerare sau prin descric ozitiile cu genitivul au forma ,articulata’, iar cele cu dativul, ,.nearti- 18°); articolul posesiv poate fi si aici o marca, dar numai la coordonarea don substantive cerute de acceasi prepozitie: se spune corect deasupra isi a ferestrelor, dat datorita muncii si talentului (nu a talentului, cum, sit, span unii; vezi si § 62). Topica poate contribui gi ea la distingerea lor dou cazuri: spre deosebire de imbinari clare ca Dau 0 carte a copilului G.~ Dau o carte copilului D. (vezi si exemplele anterioare cu Dau cartea nowd...), 0 constructie ca Dau cartea copilului este ambigua {G. sau D.2), dar, uo schimbare de topica, in Dau copilului cartea devine denta prezenta unui dativ. © Cind are forma egala cu nominativ-acuzativul, vocativul se distinge prin intonatia exclamativa specifica, uneori si prin lungirea unei vocale. Pentru distingerea genitivului — prin articolul posesiv ~ de orice alt caz substantive folosite invariabil (in forma de N.A.) vezi si § 6270 / MORFOLOGIA DECLINAREA SUBSTANTIVELOR COMUNE Declinarea nearticulata § 36. Flexiunea propriu-zisa a substantivelor este reprezentati de for- mele sale nearticulate de numa si de caz, altfel spus, de declinarea sa ne- articulati. (Prin aceasta se infelege declinarea substantivului lipsit de arti colul hotirit enclitic.) Substantivele pot fi grupate in clase flexionare dupi diferite criterii (si in grade diferite de detaliere). Eficiente si suficiente pentru declinarea lor sint, pe de 0 parte, genul, iar, pe de alti parte, clasificarea in substantive variabile si invariabile. Pe genuri situatia se prezinti in felul urmator: genul feminia este sin- ‘gurul la care exista, la singular, o forma de G.D. deosebita de N.A. sg. (dar egal cu cea de N.G.D.A. pl.) iar unele substantive masculine gi feminine au i forme proprii de V. nearticulat (sg.), ceea ce face ca la aceste genuri numirul total de forme flexionare nearticulate s& poata ajunge la trei; sub- stantivele de genul neutru, care se comporta la singular ca masculinele gi la plural ca femininele, neavind de regula V. nearticulat sau avind la V. sg. 0 forma omonimi cu pluralul in -e (de exemplu, suflete), au flexiunea cea mai sracd, redusi la maximum doua forme. Clasificarea in substantive variabile si invariabile priveste exclusiv for- mele nearticulate de numa (vezi § 28) si de caz (ultimul aspect interesind ‘mai mult substantivele feminine). § 37. Substantivele masculine variabile au la singular o singura for- ma pentru N.G.D.A., uneori si pentru V. Vocativul egal cu celelalte cazuri se poate folosi la singularu! nearticulat fara restrict referitoare la prezenta sau absenta unui determinat numai la substantivele terminate in -d sau -€ (draga) tata!, (iubitul meu) frate!, in timp ce la substantivele variabile ter- minate in consoand sau in -u (vocalic si semivocalic), ca si la toate cele invariabile, acest vocativ este limitat la situatiile in care substantivele sint determinate de adjective (acestea din urma avind ~ vezi § 77 ~ fie forma proprie de V.: scumpe prieten!, stimate domn!, fie tot forma egali cu N. om bun!, scumpul meu prieten!) sau de un nume propriu in apozitie (tot fie cu forma proprie de V.: mo Joune!, fie cu forma egal cu N.: mos fon!), precum si la chemiri indirecte sau impersonale ca birjar!, hamal!, ospatar! forma speciala de V., in -c, poate exista numai la masculinele a caror formi-tip se termina in consoana (nepalatala: bdrbate!, prietene!) sau in u vocalic (cumetre!, maestre!); forma, tot speciala, de V. in -o, existent la unele substantive a ciror forma-tip se termin’ in d (popo!) sau in € (ba- deo!, neneo!), nu este literar’. Adjectivul substantivizat drag are o forma special de V. in -d (draga!). La plural substantivele masculine au o singura form pentru N.G.D.A.V.SUBSTANTIVUL / 71 Tati citeva modele de dectinare a substantivelor variabile: Singular NGDA.GiV) tatd frate cumdtru erou barbat Y. (forma — = cumetre — — barbate special) Plural NGDAY. tati frapi cumetri. eroi_—barbati it | g28. Substantivele feminine variabile au la singular o forma pentru BR (uneori si pentru V.) si alta pentru G.D., iar unele dintre ele au $16 Sspeciala de V. La plural toate substantivele feminine au o singura pentru N.G.D.A.V. nine ate substantivete feminine care au plural, cu exceptia celor eu Pic Jal in-ur, forma de G.D. sg. este epals cu cea de (NG D.AV,) pl: multe Jhame, tari, stele, nurort ~ unei mame, tari, stele, nurori. Substantivele fe- mining cu pluralul in -uri au G.D. sg, ine sau 1 soptit: lipsd — G.D. sg. lipse (la fel ceartd — certe), ceatd ~ G.D. sg, cefi (ia fel iarba, leafid, marfa); for- trade GD. sg. este, de fapt, identicd aici cu varianta veche a formes fe plus yal, dupa cum la substantivele cu dou’ forme de plural in norma actuala G.D. fy este egal cu una dintre acestea: read C.D. sg, trebi (Pl weburiftrebi), Vreme — G.D. sg. vremi (pl. vremuri/vremi). Pentru substantivele care nu fu plural ~ cel putin in mod obisnuit — nu exist o regulé general in pri- Vinta forme de G.D. sg, Unele dintre ele nu au nic! forma speciala de G.D. te, diferta de N.A. sg,; in aceast’ situate sint — conform normelor ~ multe substantive in -e: dragoste, sete, logoree, justefe: ‘Altele, desi nu au piural, tre forma speciala de G.D. sg. (Formata prin analogie cu substintive oe fau o structura asemanaitoare); aceasta situatie caracterizeazA substantivele tha (aried ~ G.D. atci, prudemtd ~ G.D. prudenfe), dar si substantse in-e eum sint mai ales abstractele provenite din substantivizarea infinitivelor (imbracare — G.D. imbrdcdri) sau cele formate cu sufixe ca -ime (agerime OGD. agerini),-itate(legalitate ~ G.D. legaitdt) sau-itudine (copectttt dine — GD. corectitudini), cvea ce explica si existenta Wor variante la substantive pentru care norma recomand’ forma egala eu NA (alaturi de GD logoree, tandrete exista variantele logorei, tandreft). In sft altele pot fi considerate defective de G.D. sg. neatticulat, in sensul cA se eviti Pot sca lor ln aceste cazuri: de exemplu, cinste, cocd copil” si waluat lene, nea, roud. Diferentierile lexicale discutate in legatura cu formele de plural ale substantivelor feminine (vezi § 28) sint valabile si pentru G.D. vandé grup’ ate G.D. sg. bande, dat fig” G.D. sg. bencts meedton: 38 renme de persoand are G.D. sg trecdtoare, dar ca name de loc tecdtort ince priveste vocativul singular, cele mai multe substantive care pet fi olen in vocativ nu au o forma special pentru acest eaz, ci una egall cu72/ MORFOLOGIA NA. sg: mama, femeie! (ca gi la masculin, la unele substantive forma de V. egal cu cea de N.A. se foloseste numai cu determinante: de exemplu, stimaté colega! sau draga mea colegé!). O forma speciala de V. in -o este literara la putine substantive comune: babo!, fetifo!, fiind mai rspindits la adjectivele substantivizate: frumoasol, iubito!, scumpo!; formele de V. sg. in-o de la substantive ca mam sau tovardsd nu sint literare gi chiar cele de la bunicd, cumdtra, fata, vecind sint simtite ca populare, Toate substan- tivele care au forme speciale de V. sg. in -o folosese si forma egal cu N.A. sg. in constructii cu anumite cuvinte determinante (dragd fetita!, scumpa ‘mea fetital). Formele de V. sg, pot servi la diferentieri lexicale: sord poate avea V. sg. soro! numai cind denumeste un grad de rudenie sau relatia de prietenie, dar cu sensul ,,infirmierii, cadru sanitar nu are decit V. sg. sora!; cf. si vudpe! pentru sensul propriu (,animal...*), vulpeo! pentru cel figurat (,persoana vicleana). La plural vocativul (exprimat prin forma egala cu celelalte cazuri) este ‘mai putin folosit decit la singular (si decit la masculin), mai ales daca nu are determinante, Se spune fovardye!, dar colege! fara determinant numai coordonat cu m. colegi! (colegi si colege!); de asemenea, se spune fata, dar nu gi fete! (numai dragile mele fete! sau baieti si fete!). Modele de declinare a substantivelor variabile: Singular NA.(siV.) fetisa ard basma pine femeie vie GD. fetite tari basmale piini femei vii V. (forma fetifo = - - = = speciala) Plural N.G.DA.V. fetite ari basmale piini femei vii § 39. Substantivele neutre variabile au la singular 0 forma pentru N.G.D.A. (rar gi pentru V.) si la plural alta, de asemenea pentru toate ca- zurile. O forma speciala de V. sg., in -e, se intilneste in mod exceptional: suflete! Singular N.GD.A. lac suflet bici lucru studiu tablow butoischi GiV) V.(formi - sufete - - - = reife special) ‘Plural N.GD.A. lacuri suflete bice lucruri studii tablouri butoaie schiuri GiV)SUBSTANTIVUL / 73 ‘ 40. Atayarca articolului hotarit enclitic da masters asa-numitelor for- Mitigulate ale substantivelor. Datorta flexiunii artcolulul (vezi § 56), Mie articulate sint mai numeroase decit cele nearticulate si ajuta Ia de7~ ianvea unor forme omonime din ultima categorie. Formele articula- sestantivelor de orice gen disting att singularul de plural (cu unica {ceptie a neutrelor in -e, la care N. ‘A. sg. art. = N.A. pl. art: numele), cit Me al Heckrui numar, cazurile N.A. (si V.) si G-D., deci sint de obi- fn (rar tei la neutrelo nc); la unele substantive masculine si new Harp forma speciald de V. sg. numarul poate ajunge Ia cinci. eutt gu toate substantivelc au forme articulate encltic, substantivele Moh in articulabile si nearticulabile (sau defective de for. Heulatf), Toate substantivele variabile ~ in numar si caz — sint st Tabile (cu foarte putine exceptii, reprezentate de unele cuvinte wt eadaptate, eum ar ff (script) girl — pl. (script-) girls sau plural! Montival feminin cordoba: cordobas, T timp ce inte substantivele ire multe sint articulabile (de exempli, m. arici, pust, tel, bebe, fi, mikado, zebu;f. invdfatoare, casoaie, maree, fl, vinerts n. Hue ), dar leva aint sj nearticulabile, ceca ce le conferao invariabilitate absolute ta nist situaie sint, pe de o parte, substantive folosite la ambele scam. paria,£.soia, tani si multe compuse (vezi § 48) si pe de reas, substantive defective de mumar, mai ales substantive aflate [a ita dintre substantivele comune si cele proprit (vezi § 20), ca majori vt umelor de luni (toate cele terminate in -ie), epitete ca buftea, som iid, de asemenea m. 8g. papa, voda, precum si substantive neologice Hanate, ea f. pl. conjeti,n. pl. addenda, marginalia. In acelayi mp, fatisi substantive defective de forma nearticulat, deci substantive ® Ma forma.tip este articulata: de exemplu, substantive, defective gi de Hur (veri § 26, Folosite numai in unele locutiuni si expresti (nsf berbe- I ropranul¢. sg. fofirlica, iama, pofida, valma; tpl. mendrele) sax aie tive aflate ia lrnita dinte substantvele comune si cele proprii (vezi Poh a uncle nume de dansuri (alunelul), Penta situajia special a sub aatielor strane intrebuinfate ea atare care fa forma nearticulata au varl- tie de gonul feminin si neutru, dar sintarticulabile mumai ca neutre (de sxemplu, Wellanschauung), vezi § 23. re petantivele invariabile articulabile se manifest cel mai iar lal articoluiui in crearea unor distinetii morfologice; formelor near- ticulate unice le corespund intre trei si cinci forme articulate Asticulat N.A. ariciul, G. D. sg. ariciului, V. sg. ariciule, N.A. pl. aricif, G.D. pl. aricilor ‘Nearticulat im, (un, unui, niste, unor) arici74 | MORFOLOGIA £. (0, unei, niste, unor) invafd- —N.A. sg. invdjdtoarea, G.D. sg. in- toare vatdtoarei, N.A. pl. invatdtoarele, GD. pl. invajatoarelor 1. (un, unui, niste, unor)nume —N.A. sg. si pl. numele, G.D. sg. nu- melui, G.D. pl. numelor § 41. Distributia formelor articolului enclitic (vezi § 56) este in functie de genul substantivului (toate substantivele feminine, indiferent de terminatie, au la N.A. sg. articolul -a: mamd — mama, basma ~ basmaua, carte ~ cartea etc.), iar in situatiile in care articolul enelitic are forme di- ferite pentru acelasi gen (Ia m. sin. sg.) conteazi si terminatia formei-tip a substantivului. Substantivele masculine terminate in @ primese de obicei articolul de N.A. sg. -a: popd — popa (face exceptie tatd, care are doud forme articulate, diferentiate lexical si sintaetic: ¢afa ,tatil meu, 81% atribut, si tatal, fie ,Dumnezeu”, fie ,parinte* + atribut), cele terminate in € primese de obicei articolul de N.A. sg. -le: cline ~ cfinele (exceptii cu articolul -a: bade ~ badea, nene ~ nenea; cu doua forme articulate: gide — gidea/gidele si starostele cu varianta neliterata starostea), iat toate cele- alte primese numai articolul -/: ministru — ministrul, leu — leul, sac —sacul ete, Substantivele neutre terminate in e primese la N.A. sg. articolul -/e: nume ~ numele, iar toate celelalte articolul -I: Iucru — fucrul, tablou ~ ta- bloul, fac — lacul ete. Pentru modul de alipire a articolului conteaz’ de ase- menea terminatia formei-tip a substantivului. Dependenta formelor articolului de terminafia substantivului arata ec articularea este singurul domeniu in care igi mentine utilitatea 0 grupare traditionala a substantivelor — dup’ terminatia de la N.A. sg. nearticulat — in trei clase flexionare numite declinari. Importanti in gramatica istoric’, intrucit evidentiaz’ continuitatea cu declinirile productive din limba latin’, aceasta clasificare si-a pierdut eficienta pentru flexiunea pro- prit-zisd a substantivelor romanesti si chiar in ce priveste formele articu- late se inregistreaza exceptii. Declinarea I cuprinde substantivele comune terminate in d (f. si m.: mama; tata), in a gi ea ace. (f. basma, saltea) si substantivele feminine =i gi cacao; indiferent de gen, articularea se face cu a (exceptic partial& tatd ~ tata si tatal). Declinarea a Illa cuprinde sub- stantivele terminate in ¢ neaccentuat (m., f. si n.: frate, carte, nume) numele primelor cinci zile ale sptiminii terminate in # soptit (Juni, marti, miercuri, vineri) sau semivocalic (joi); articularea este, in general, diferit’ dupa genuri: cu -/e pentru m. si n., cu -a pentru f,, dar exist si exceptii, masculine cu -a (badea, badia, nenea, gidea). Declinarea a Il-a cuprinde toate celelalte substantive masculine si neutre — terminate in consoan’ (nepalatala: sac, ac sau palatal: unchi, unghi), in u vocalic (accentuat: zebu, atu sau neaccentuat: ministru, lucru), in u semivocalic (leu, tablou),76 / MORFOLOGIA, la opozitia nearticulat ~ articulat vezi § 56. Exist& ins’ si probleme refer toare la forma propriu-zisi a substantivului, Greseli freevente care intere- seazi mai mult de un singur gen sint urmStoarele: ~ Modificarea nejustificati a desinentei -e de m.- n. sg. sau de fn. pl. in i inaintea articolului -le: nu ¢ vorba de variante fonetice regionale (ca frati pentru frate sau feti pentru fete, cu formele articulate fratii, ferili, ci de forme articulate hibride ca m. sg. fratile, soarecile, n. sg. si pl. pintecile, pl. crainicile, fetile, literile, vietimile, n. pl. chipiile, calciile, intilnite la vorbitori care folosesc, corect, forme nearticulate in -¢ (frate..., crainice...) ‘Si articolul -/e. Acest fenomen are explicatii atit de ordin fonetic (disimi- larea celor doi / din silabe succesive; tendinta de inchidere a vocalelor ne- accentuate), cit, mai ales, de ordin morfologic (analogia cu substantivele feminine care au pluralul nearticulat in -i $i articulat in -i/e). ~Modificarea, tot nepermisa, a desinentei -i de la f.-n. pl. inaintea arti colului -/e in forme hipercorecte ca f. pl. bunicele, conditiele, emisiunele, lamiiele, marginele, nenorocirele, poeziele, n. pl. exercitiele, studiele (in loc de bunicile, conditiile, emisiunite...). Explicatiile sint asemanatoare cu cele ale fenomenului descris anterior: una fonetica (disimilarea celor doi i din silabe succesive — numai la tipul in -iile > -iele: poesiile, studiile) si alta morfologica (analogia cu substantivele feminine si neutre care au plu- ralul nearticulat in -e, articulat in -ele). § 43. Formele articulate de vocativ necesiti unele precizari referi- toate la conditiile de intrebuintare gi la valoarea lor. © forma special exist numai la V. sg. m. (bdiatule!) sin. (sufletule!), care prezinta particularitatile de a nu pomi de la forma speciali de V. sg nearticulat (cu desinenta -c), ci de la forma nearticulati de N.A. (din punct de vedere istoric, a luat nastere din forma articulati de N.A. + desinenta -e): compara baiatule! cu bdiete!, si de a putea apirea la mult mai multe substantive decit forma special de V. sg. nearticulat (in primul rind, la adjectivele substantivizate: iubiule!, rdule! sila substantivele terminate in semivocalele i si w: puiule!, fiule!). La toate genurile se foloseste la V. sg. si o forma articulata egala cu cea de N.A., care in limba literara este ad- mis numai cu determinante genitivale sau adjectivale posesive: bdfatul mamei!, respectiv fata mamei!, odorul mamei!, puiul meu (drag)!, comoa- ra meal, sufletul meu!, in unele situatii — de chemare indirecta — $i cu nume proprii in apozitie: Domnul lonescu!, Eleva Popescu! Nu este deci literar’ folosirea la vocativ a formei de N.A. sg. fri determinante, in exemple ca Domnul, v-a cdtzut batista!, Tata, unde esti? sau Sefa, md invoiti miine?, Mama, ghici ce-ti dau!, nici cu un nume propriu in adresate direct: Ce faci, doamna sau domnul Ionescu? La vocativul plural, la toate genurile, se poate folosi fie o forma articu- lata egala cu cea de N.A.. fie una egal cu cea de G.D. Conditiile de intre- buinfare a formei de V. pl. egale cu N.A. sint aceleagi ca la V. sg.: sint ad-