Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George

Emil Palade” Târgu-Mureș

Facultatea: Științe și Litere
Specializarea: Limba și literatura română și Limba și literatura engleză
Anul II

PĂRȚILE DE VORBIRE

Disciplina: Morfologia limbii române

Coordonator: Conferențiar universitar doctor Chiorean
Luminița.
Student: Muntean Ariana-Adelina
Cuprins:
 I. SUBSTANTIVUL

Substantivul este o clasă lexico-gramaticală deschisă, ce reprezintă aproximativ 50% din

totalitatea cuvintelor limbii române.
DEFINIȚIE: Substantivul este o parte de vorbire felxibilă, ale cărei forme variză după
cateogriile gramaticale de număr, caz și determinare.
CLASIFICARE: Substantivele sunt de două feluri: substantive comune, care
desemnează obiecte de același fel , neindividualizate (ex.fată, oraș) și substantive proprii, care
desemnează obiecte ,,unice” (ex.Maria, București). La rândul lor cele două categorii de
substantive sunt compuse cele care sunt formate din două sau mai multe cuvinte
(ex.Untedelemn, floarea-soarelui) și simple cele formate dintr-un singur cuvânt (ex.casă, copil).
De asemenea, un grup de două sau mai multe cuvinte pot forma locuțiuni substantivale
(ex.Aducere aminte=amintire, Părere de rău=regret).

CATEGORII GRAMATICALE ALE SUBSTANTIVULUI

GENURILE SUBSTANTIVELOR:
În gramatica limbii române, după gen, substantivele se împart în:
 Substantive la genul masculin: (un-doi): un băiat-doi băieți.
 Substantive la genul feminin: (o-două): o fată-două fete
 Substantive la genul neutru: (un-două): un drum-două drumuri
Există substantive heteronime care denumesc ființe și care prezintă cuvinte diferite pentru a
indica cele două sexe (ex.bărbat-femeie, cocoș-găină) și substantive epicene care prezintă
aceeași formă pentru a indica ambele sexe (ex.veveriță, fluture). Există și câteva substantive
epicene care nu numesc animale. De regulă acestea denumesc nume de meserii (ex.pilot, poet).
Totodată, se regăsesc în gramatica limbii române substantive mobile substantivele care
formează femininul de la forma de masculin (ex.urs-ursoaică) sau cele care formează masculinul
de la forma de feminin (ex.vulpe-vulpoi).
NUMĂRUL SUBSTANTIVELOR:
Substantivele, prin formele pe care le iau, arată numărul obiectelor, un singur obiect sau mai
multe obiecte. Acestea se împart în substantive la numărul singular (ex.fată, băiat) și substantive
la numărul plural (ex.fete, băieți). În mod normal, substantivele au o formă pentru singular,
atunci când exprimă un singur obiect și o formă pentru plural, în cazul în care arată mai multe
obiecte. Există și substantive care nu au forme pentru ambele numere, acestea se numesc
substantive defective de număr (ex.aur, sânge).
CAZURILE SUBSTANTIVELOR:
Formele pe care le poate lua un substantiv, pentru a exprima în propoziție diferite funcții
sintactice, se numesc cazuri.
 CAZUL NOMINATIV (N):
Întrebări specifice cazului: cine? ce? care?
Funcții sintactice posibile:
▫ Subiect: Studentul a trecut examenul cu notă mare. (Cine a trecut examenul?)
▫ Nume predicativ: Aceasta este o femeie frumoasă. (Ce este?)
▫ Atribut apozițional: Sora mea, Elena, este studentă. (Care soră?)
 CAZUL ACUZATIV (Ac):
Întrebări specifice cazului: ce? pe cine? pe ce? cu cine? cu ce? la cine? la ce? despre cine?
despre ce? lângă cine? lângă ce? de la cine? de la ce? unde? de unde? până unde? când? cum?
care? ce fel de?
Funcții sintactice posibile:
▫ Complement direct: Vasile a văzut filmul recomandat.(Ce a văzut?)
L-am așteptat pe Ionel câteva ore. (Pe cine am așteptat?)
 poate fi însoțit de prepoziția pe
 poate determina: un verb tranzitiv, o locuțiune verbală tranzitivă, o interjecție
▫ Complement indirect: Copiii se bucură de vremea bună. (De ce se bucură?)
Am discutat despre concediu. (Despre ce am discutat?)
Mă uit la Cristina. (La cine mă uit?)
Am auzit de la Andrei că mâine avem liber. (De la cine am auzit?)
 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: despre, la, pentru, ca,
de, de la, față de
 poate determina un verb
▫ Complement de agent: Hoțul a fost văzut de polițist. (De cine a fost văzut?)
Poza făcută de Ioana este clară. (De cine a fost făcută?)