MORFOLOGIA

Este partea gramaticii care studiază forma cuvântului, modificările

formei și ale conținutului, valorile gramaticale exprimate prin
formele cuvântului. În morfologie, cuvintele se numesc părți de
vorbire-clase lexico-gramaticale caracterizate prin anumite
trăsături generale, formale și de conținut.
După criteriul morfologic, părțile de vorbire se împart în:
-părți de vorbire flexibile (care își schimbă forma în timpul
comunicării): substantivul, articolul, adjectivul, pronumele,
numeralul (își schimbă forma după gen, număr și caz) și verbul(își
schimbă forma după diateză, mod, timp, număr și persoană).
-părți de vorbire neflexibile (care nu-și schimbă forma în timpul
vorbirii): adverbul, prepoziția, conjuncția și interjecția.
Articolul, prepoziția și conjuncția se numesc instrumente
gramaticale (nu au singure funcție sintactică în propoziție).
Valoarea morfologică = partea de vorbire în care se încadrează
cuvântul.
Funcția sintactică=funcția pe care cuvântul o îndeplinește în
propoziție (subiect, predicat, nume predicativ, atribut sau
complement).

SUBSTANTIVUL
Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte
(ființe, noțiuni, idei, relații, stări sufletești și fenomene ale naturii).
Substantivul are gen, număr, caz și poate îndeplini toate funcțiile
sintactice din cadrul propoziției.
Felul substantivelor :
-comune-denumesc anumite obiecte de același fel și se scriu cu
inițială mică, dacă nu sunt la începutul propoziției;
-proprii-denumesc anumite obiecte (nume de persoane, animale,
toponime, instituții) și se scriu cu majusculă.
Substantivele mai pot fi:
-simple-formate dintr-un cuvânt;
-compuse- formate din mai multe cuvinte sau din inițiale : inginer-
șef, Ștefan cel Mare, CFR, untdelemn, Câmpulung etc.
Substantivele compuse cu atribut subordonat nu se scriu cu
cratimă: Baia Mare, Râul Doamnei, Gara de Nord.
Categoriile gramaticale ale substantivelor
Genul:
Masculin -primesc ,,un” la singular și ,,doi” la plural.
Sunt substantive de genul masculin :
-numele cifrelor și literelor;
-numele lunilor anului;
-numele notelor muzicale;
-numele monedelor;
-nume de plante și flori
-substantive exclusiv masculine: tenor, bariton, marinar, soldat,
gropar;
-nume de arbori.
Feminin-primesc ,,o” la singular și ,,două” la plural.
Sunt substantive de genul feminin :
-numele zilelor săptămânii;
-numele anotimpurilor;
-momentele zilei (seara, dimineața);
-sentimente (bucurie, teamă, iubire, frică);
-substantive exclusiv feminine : soprană, soră (medicală),
-fructe: cireașă-cireși/cireșe, căpșună-căpșuni/căpșune;
-substantive verbale (formate din verb la infinitiv+sufixul ,,re”-
venire, citire, pierdere);
-substantive adjectivale(formate din adjective): prostie, frumusețe;
Neutru-primesc ,,un” la singular și ,,două” la plural.
OBS. Sunt substantive de genul neutru :
-nume de sporturi (fotbal, volei etc);
-obiecte neînsuflețite ;
-nume de vânturi (crivăț, austru etc)
-substantive de gen comun: un/o zgârie-brânză, un/o papă-lapte.
Substantivele comune se pot împărți în:
-moționale sau mobile – care formează femininul de la masculin sau
invers: elev-elevă, doctor-doctoriță, mire-mireasă, rață-rățoi, naș-
nașă etc.
-substantive epicene-au aceeași formă pentru ambele sexe: țânțar,
furnică, elefant, papagal, vultur, cămilă, privighetoare, cuc, lăcustă,
rector, decan, rudă, balenă, muscă etc
-substantive heteronime sunt substantive perechi cu forme total
diferite: tată-mamă, frate-soră, bou-vacă, etc.
-substantive colective: stol, grup, mulțime, brădet. Acestea fac
acordul cu predicatul astfel:
-dacă substantivul colectiv este articulat cu articol hotărât,
predicatul este la singular. EX. Mulțimea de oameni a plecta.
-dacă substantivul colectiv este articulat cu articol nehotărât,
predicatul este la plural. EX. O mulțime de oameni au plecat (acord
prin atracție).
-substantive capitonime-sunt substantivele proprii devenite
substantive comune. EX. Gloria este fata mea. Istoria laudă gloria
ostașilor.

NUMĂRUL SUBSTANTIVELOR
-singular-indică un singur exemplar din obiecte: carte, pom, tablou,
masă ;
-plural-indică mai multe exemplare sau mai multe obiecte de același
fel : cărți, pomi, tablouri, mese, oameni.
Substantive defective de plural (au numai număr singular):
-substantive proprii: Ion, Mihai, Dunărea etc
-substantive comune: aur, argint, zahăr, ulei, mălai, marmeladă,
lapte, sporturile (handbal, volei, baschet, tenis, atletism), cinste,
creștinism, lene, rușine, teamă, frică, capitalism etc.
Substantive defective de singular:
-substantive proprii: Iași, București, Carpați etc
-substantive comune: ochelari, câlți, zori, tăiței, ghilimele etc.
Substantive cu forme multiple de plural, fiecare formă având alt
sens și sunt omonime parțiale: cap-capi, capete, capuri; corn-corni,
coarne, cornuri; cot- coți, coate, coturi , arc-arcuri, arce, bandă-
bande, benzi; blană-blăni, blănuri.
Substantive care au la plural înțeles diferit de singular: lapte-
lapți(de pește), profil-profile (contur de obiecte)-profiluri (domeniu
de specializare).
Substantive cu o singură formă de plural și singular (invariabile):
un pui/doi pui , arici, unchi, nume, autoare , învățătoare, luni-vineri,
nene, tanti, ochi, genunchi, rinichi, tei, ardei , puști etc.
OBS. În cadrul categoriile gramaticale ale substantivului, în afară
de gen, număr și caz, Gramatica Academiei introduce și categoria
de determinare-care corespunde unui anumit grad de
individualizare a obiectelor și care se realizează prin asocierea
substantivului cu articolul hotărât, cu articolul nehotărât, în
opoziție cu absența articolelor, numită nearticulare sau articulare
zero (zero):
-0 om/un om-cu articolul nehotărât;
-0 om-omul-cu articolul hotărât:.
De asemenea, substantivele comune sunt împărțite în:
-substantive numărabile care au:
a. forme distincte pt singular și pl. : un om-doi oameni;
b. forme unice atât pt singular și pt pl: un arici-doi arici, un nume-
două nume, o învățătoare-două învățătoare;
-substantive nonnumărabile -sunt subst. Defective de singular (câlți,
zori) și substantive defective de plural (sânge, curaj, cinste, fotbal,
tenis).

CAZURILE SUBSTANTIVELOR-forma pe care o ia substantivul

pentru a exprima o anumită funcție sintactică în propoziție.
În limba română există 5 cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ
și vocativ.
FUNCȚIILE SINTACTICE
NOMINATIV :
1. -SUBIECT-cine? Ce? Ex. Amelia învață engleza.
2. Nume predicativ Ionel este student.
3. Atribut substantival apozițional (apoziție simplă sau
dezvoltată): Prietenul meu, Ionescu, este antrenor. (care?)
4. Element predicativ suplimentar : Pe Alina o văd studentă
(cum?)
De obicei, apoziția se întâlnește în cazul N când nu are același
caz cu substantivul determinat. Tot apoziții sunt și cuvintele
subliniate din enunțurile:
EX. Ei toți (eu unul, voi doi) au/ați/au plecat la munte.

ACUZATIV
1. Complement direct -pe cine? Ce?
EX. L-am văzut pe tata.(c.d)-l = c.d. anticipat
Pe tata l-am văzut.-l=[Link]
OBS. Complementele directe anticipate și relaute sunt exprimate
numai prin forme neaccentuate ale pronumelui personal în Ac. Și
există numai în prezența altui complement direct, față de care este
poziționat.
2. Complementul indirect -cu cine?, cu ce?, în cine?, de la
cine?, de la ce? de cine? pentru cine?
EX. Vin de la Amelia. De la cine?
Mă tem de furtună. De ce?
Vorbim despre școală. Despre ce?
 3. Complementul de agent – este cerut numai de un verb la
diateza pasivă sau de un participiu și răspunde la întrebările
: de la cine? de către cine?
EX. Andrei a fost anunțat de colegi să plece. De cine a fost
anunțat?
Povestea citită de Andrei a fost frumoasă. De cine citită?

4. Subiect (precedat de prepoziția simplă ,,la” cu valoare

cantitativă : EX. În timpul furtunii au căzut la frunze...
5. Atribut substantival prepozițional -care? Ce fel de?
Ex. Cartea de citire este pe masă.
6. Atribut substantival apozițional: Am felicitat-o pe prietena
mea, adică pe Amelia.
OBS. Dacă atributele apoziționale în G , D și Ac nu au același caz ca
partea de propoziție din fața lor, atunci sunt apoziții neacordate și
au obligatoriu cazul Nominativ.
EX. I-am dat lui Andrei, colegului meu, un caiet nou.
c.i-subst. în D; apoziție în D(acordată)
Cartea lui Andrei, a colegului meu este nouă.
[Link]. în G apoziție în cazul G(acordată)
L-am văzut pe Andrei, pe colegul meu.
c.d/subst în AC apoz. în Ac (acordată)
DAR: I-am dat lui Andrei, colegul meu, un caiet.
Caz D apoziție N(neacordată)
[Link]ă Gramatica Academiei, cuvintele subliniate din exemplele
de mai jos nu sunt apoziții, ci atribute substantivale în N: luna mai,
munții Carpați, cifra cinci, anul 2006, doamna Maria, secolul XXI,
poezia ,,Lacul” etc.
7. nume predicativ: Iarba pare de omăt.(vb cop+nume predicativ)
8. complement circumstanțial de timp – când? De când? Până când?
Cât timp?
M-am întors acasă la prânz. -când?
Te aștept până în martie. -până când?
9. complement circumstanțial de loc – unde? De unde? până unde?
Încotro?
Avionul vine de la Paris.-de unde?
Andrei stă dincolo de Piața Unirii.-unde?
10. complement circumstanțial de mod-cum? Cât? În ce fel? În ce
mod?
Elena a plecat fără umbrelă.-cum?
Andrei este înalt cât bradul. -cât de înalt?
11. complement circumstanțial de scop- cu ce scop?
Am fost la piață după cumpărături .
Învăț mult pentru examen.
12. complement circumstanțial de cauză-din ce cauză?
Îngheț de frig. Este negru de supărare.
13. complement circumstanțial condițional-cu ce condiție?
Fără efort, nu vei reuși.
14. complement circumstanțial concesiv- în ciuda cărui fapt?
Cu toate relațiile, tot n-a izbutit.
15. complement circumstanțial consecutiv -care e urmarea faptului
că?
Cei doi colegi se înțeleg de minune.
16. element predicativ suplimentar -cum?
L-am luat drept nebun.
Îl credeam din provincie.
A venit la școală ca director.

GENITIV:
1. Nume predicativ: Caietul este al elevului.
2. Atribut substantival genitival: Sfârșitul filmului a fost palpitant.
3. Atribut substantival apozițional: Casa lui Ionel , adică a
nepotului meu, a fost renovată.
4. Atribut substantival prepozițional: Lupta contra drogurilor
trebuie continuată.(contra=prepoziție care cere cazul G).
OBS. Prepozițiile specifice genitivului sunt: asupra, deasupra,
contra, împotriva, înaintea, înapoia, dedesubtul, îndărătul,
împrejurul, înăuntrul-urmate de un substantiv, pronume sau
numeral în Genitiv.
Locuțiunile prepoziționale specifice genitivului : în fața, în
urma, în spatele, în dreapta, în stânga, în inima, la marginea,
în mijlocul, în ciuda, din cauza, din pricina, de-a lungul, în
adâncul, în susul, în josul, în dreptul, în fundul, în decursul, la
începutul, la sfârșitul, pe vremea, în folosul, în locul etc.

ATENȚIE! Să nu se confunde locuțiunile prepoziționale

specifice genitivului cu locuțiunile adverbiale: în față, în spate,
în mijloc sau cu adverbele: deasupra, înainte, dedesubt,
îndărăt, împrejur etc. care nu au formă articulată și nu sunt
urmate de substantiv, pronume sau numeral în genitiv.
 5. Complement indirect: Tinerii luptă împotriva poluării.
(împotriva cui?)
6. Complement circ. de loc: Mașina s-a oprit în fața casei. (unde?)
7. Complement circ. De timp: Pe vremea bunicilor, oamenii erau
mai credincioși (când?)
8. Complement circumstanțial de mod: Pasărea zbura contra
vântului. (cum?)
9. Complement circumstanțial de cauză: N-am putut veni din
cauza gerului. (din ce cauză?)
10. Complement circumstanțial de scop: Am acționat în folosul
copiilor. (cu ce scop?)
11. Complement circumstanțial condițional: În locul mamei, eu te-
aș fi pedepsit. (cu ce condiție?)
12. Complement circumstanțial concesiv: În ciuda frigului, eu tot
am venit. (în ciuda cărui fapt?)
13. Element predicativ suplimentar: Îl știam contra fumatului.
(cum?)
14. Complement direct : Eu l-am ajutat pe al vecinului.

DATIV
1. Atribut substantival : Ionel este nepot mamei. (cui nepot?)
2. Atribut substantival prepozițional: Succesul grație perseverenței
a fost mare. (grație cui?)
OBSERVAȚIE: Prepoziții specifice dativului: grație, mulțumită,
datorită, conform, contrar, anterior, posterior, ulterior, potrivit,
asemenea, așijderea, aidoma -urmate de substantiv, pronume sau
numeral.
3. Atribut substantival apozițional: I-am dus colegului meu, lui
Ionel, un cadou.
4. Complement indirect-cui? I-am dat Ameliei o carte.
I=complement indirect anticipat. Mariei i-am dat o carte.
I=complement indirect reluat.
N.B. Complementele indirecte anticipate și reluate sunt
exprimate numai prin forme neaccentuate ale pronumelui
personal în dativ și există numai în prezența altui complement
indirect, față de care este poziționat.
5. complement circumstanțial de loc (dativul locativ): Puii stau lipiți
pământului. Stai locului! (unde?)
6. complement circumstanțial de mod : El a procedat conform
planului. (cum?)
7. complement circumstanțial concesiv: Contrar așteptărilor, a luat
notă mică (în ciuda cărui fapt?)
8. complement circumstanțial de cauză: Accidentul s-a produs
datorită drumului.
9. nume predicativ : Copilul este aidoma părinților.
VOCATIV
1. Exprimă o chemare, o adresare, un ordin, o rugăminte și
substantivele în Vocativ nu au funcție sintactică.
2. Substantivele în V pot avea totuși funcția sintactică de atribut
substantival apozițional în V:
-după un alt vocativ: Tanti Maria, veniți pe la noi! Ai reușit și
tu, băiatule, la examen
OBS. Vocativul are forme identice cu nominativul sau are
forme proprii:
-forme identice: -Mamă! Tată!
-forme specifice:-Băiete! Bunico!
Vocativul folosit singur formează o propoziție neanalizabilă.
EX. -Ioane,/ strigă mama./
Cuvintele care însoțesc un substantiv în V (substantive,
adjective, pronume, numerale) au funcție sintactică proprie.
EX. -Copilul meu drag, bine ai venit!
-copilul= substantiv în V, fără funcție sintactică;
-meu=atribut adjectival/adjectiv pronominal posesiv în V;
-drag=atribut adjectival/adjectiv, în V.
N.B. În analiza sintactico-morfologică a substantivului, se vor
evidenția toate caracteristicile acestuia .

DECLINAREA- este forma pe care o ia substantivul când

trece prin cele cinci cazuri, la singular și la plural.
-Declinarea nearticulată:
N=G=D=[Link] (acest, acestui) băiat, scaun
(această,acestei)fete
N=G=D=Ac., pl. (acești, acestor) băieți
(aceste, acestor) scaune, fete
-Declinarea articulată cu articol hotărât:
Masc. Sg: N. Ac: băiatul G.D.: băiatului V: băiatule!
Pl. N. Ac. Băieții G.D.: băieților V: băieților!
Fem. Sg.: N. Ac. fata, ziua; G.D. fetei, zilei
Pl. N. Ac.: fetele, zilele G.D.: fetelor, zilelor V: fetelor!
Substantivele proprii masculine, unele substantive proprii
feminine și unele substantive comune, primesc, în față, la GD,
articolul hotărât proclitic: lui Vasile, lui Carmen, lui nenea, lui
frate-meu, lui aprilie.
Declinarea cu articol nehotărât:
[Link].: un băiat-o fată-niște băieți-niște fete
G.D: unui băiat-unei fete-unor băieți, unor fete

OBS. Unele substantive au forme deosebite de G.D.: păpușii.

Sălii, bunicii, țărăncii, medicinei, foamei, ordinii, rușinii, râiei,
Olgăi.
Declinarea substantivelor proprii la GD:
-Simple: Mariei, Ilenei, Clujului, Carpaților;
-Compuse: Anamariei, Câmpulungului, Turnu-Severinului,
Târgu-Jiului.
Locuțiuni substantivale- sunt grupuri de cuvinte care se
contrag în substantive(sunt sinonime cu un substantiv): ele
provin, în general, din infinitivele lungi ale locuțiunilor
verbale:
Aducere aminte=amintire; băgare de seamă=atenție, părere de
rău=regret; bătaie de joc=batjocură, bătaie de cap=grijă,
învățare de minte=lecuire, luare peste picior=ironizare, punct
de vedere=opinie, tragere de inimă=dorință, luare de
mită=înșelăciune, trecere în neființă =moarte; pierdere de
memorie=amnezie; luare de cuvânt=cuvântare, tinere de
minte=memorie, trecere cu vederea=îngăduință, luare-
aminte=atenție etc.

ARTICOLUL

Este partea de vorbire flexibilă care însoțește un substantiv

și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut
vorbitorilor. Articolul are rolul de instrument gramatical, nu
are funcție sintactică și nu se folosește niciodată singur, ci
împreună cu alte părți de vorbire. Articolele au forme identice
pentru cazurile nominativ-acuzativ și altele pentru genitiv-
dativ.
ARTICOLUL HOTĂRÂT ENCLITIC(articol definit)-se
atașează la sfârșitul substantivului și arată că obiectul denumit
de acesta este cunoscut vorbitorilor:
N-AC: băiatul, muntele fata băieții, munții fetele
G-D: băiatului, muntelui fetei băieților, munților fetelor
V: băiatule! Fato! Băieților! Fetelor!

ARTICOLUL HOTĂRÂT PROCLITIC este articolul hotărât

lui(numai pentru G.D.) și se așază întotdeauna în fața:
-tuturor substantivelor proprii masculine: lui Radu, lui Ion
-unor substantive proprii feminine (neologice): lui Carmen, lui
Mary, lui Gabi, lui Caty- dar: Mariei, Ilenei, Ameliei, Ioanei;
-unor substantive comune: lui nenea, lui badea, lui tanti;
-în fața lunilor: lui martie, lui mai; în fața anilor: începutul lui
1990, lui 2022; lui vodă, lui frate-meu.

Adjectivul așezat înaintea substantivului nearticulat preia

articolul hotărât al acestuia, dar articolul aparține tot
substantivului: înaltul brad, frumoasa seară, talentata artistă.
Articolul hotărât se scrie cu cratimă:
-în abrevierile din inițiale: CFR—ul, CEC-ul;
-în împrumuturile recente: pick-up-ul;
-alte situații: s-ul(litera s), pe-ul(prepoziția pe).
Vocala U este literă de legătură, nu aparține de articol.

ARTICOLUL NEHOTĂRÂT (articolul nedefinit) se așază în

fața substantivului și indică un grad redus de individualizare:
N-Ac: un băiat o fată niște băieți, fete
G-D: unui băiat unei fete unor băieți, fete

OBS. Articolul nehotărât niște, așezat în fața unui substantiv la

singular, devine adjectiv pronominal nehotărât, arătând
cantitatea: niște zahăr, niște făină, niște marmeladă.

ARTICOLUL POSESIV-GENITIVAL se așază întotdeauna în

fața substantivelor sau pronumelor în genitiv, pentru a lega
numele obiectului posedat de numele posesorului. Se acordă în
gen și număr cu substantivele care denumesc obiectele
posedate, nu cu posesorii:
Această carte este a colegului meu. Caietul este al colegului.
N-Ac: al a ai ale
G-D: - - alor

OBS. Forma alor (pentru GD) apare numai în fața pronumelor

posesive care arată mai multe obiecte posedate: Caietele alor
mei.
Articolele al, a intră în componența numeralului ordinal: al
doilea, a doua.

ARTICOLUL DEMONSTRATIV-ADJECTIVAL însoțește un

adjectiv sau un numeral, făcând legătura cu substantivul
determinat.
N-Ac: cel cea cei cele
G-D: celui celei celor
Articolul demonstrativ-adjectival:
-însoțește un adjectiv sau o locuțiune adjectivală: omul cel
înalt, omul cel de treabă;
-însoțește un numeral: cei doi băieți, cel de-al doilea om;
-ajută la formarea gradului superlativ relativ al adjectivelor și
adverbelor: cel mai frumos: Ea aleargă cel mai repede (cel este
invariabil).
-intră în componența unor substantive proprii compuse:
Mircea cel Bătrân sau unor locuțiuni adjectivale (cel din
urmă=ultimul) sau locuțiuni adverbiale(cel puțin=măcar).
OBS. Articolul adjectival se poate confunda cu pronumele
demonstrativ sau adjectivul pronominal demonstrativ de
depărtare în următoarele situații:
 -când este urmat de o prepoziție, adverb sau locuțiune
adverbială: cel de acolo, cel de piatră, cel dinainte, cel din
față(cel=pronume demonstrativ cu sensul de acela);
-când este urmat de pronumele relativ care (introduce o AT):
Eg. Am văzut pe cel care a câștigat la LOTO. (cel=pronume
demonstrativ);
-este adjectiv înaintea unui substantiv: cel moșneag.
Adjectivele, participiile, numeralele și gerunziile acordate,
neînsoțite de substantive, dar precedate de articol
demonstrativ-adjectival capătă valoare substantivală.
Cei deștepți reușesc la examen.
Cele două au plecat mai devreme.
Cei întrebați au răspuns corect.

Articolele nu au funcții sintactice și nu se analizează singure.

Dacă avem: articol nehotărât (sau prepoziție) plus un cuvânt
plus substantiv, articolul nehotărât sau prepoziția se analizează
cu substantivul , iar la mijloc avem întotdeauna un atribut: El
este un mare om. L-am văzut pe acest băiat.
OBS. -se recomandă scrierea fără cratimă a articolului la
cuvintele străine care se termină în literă pronunțată: clikul,
itemul, trendul, weekendul, dar: show-ul, party-ul etc.

DIFICULTĂȚI
1. Articolul hotărât enclitic este l nu ul.
2. Atenție la confuzia dintre articolul hotărât proclitic lui și
pronumele personal în G sau D:
- Lui Andrei i-am dat o carte. Lui=articol hotărât proclitic
-Caietul lui este nou. Lui= pronume personal în G
-Lui i-am dat două cărți. Lui=pronume personal în D
3. Atenție la valorile morfologice ale cuvintelor un și o:
-articole nehotărâte: Un băiat a plecat. O fată scrie tema.
-numerale cardinale cu valoare adjectivală când sunt în combinație
cu alt numeral: Un băiat și două fete au plecat în excursie.
Un=numeral
-când au în față unul dintre adverbele: doar, numai, măcar, decât:
A venit doar un băiat.
-când în fața lui un și o este adjectivul singur/singură: A venit un
singur băiat.
-când însoțesc un substantiv care arată timpul: un minut, un ceas,
un an, un secol, o secundă, o oră, o săptămână.
-în enunțuri ca: Este de ajuns o scânteie pentru a declanșa incendiul.
4. -adjectiv pronominal nehotărât cu funcția de atribut adjectival-
când este în context cu alt pronume nehotărât sau demonstrativ:
EG. Un băiat citește, altul scrie. Un=adjectiv pronominal nehotărât;
Cuvântul ,,o” mai poate fi:
-pronume personal -c.d.= Am văzut-o pe colega mea în parc.
-pronume personal cu valoare neutră fără funcție sintactică: Am
luat-o la fugă.
-verb auxiliar( formează viitorul popular în fața conjuncției să):
O să plec. =voi pleca.
-interjecție: O! Ce vreme frumoasă!
Atenție la articolele demonstrativ- adjectivale: cel, cea, cei, celui,
celei, celor. Acestea sunt articole demonstrativ-adjectivale numai
când însoțesc un adjectiv sau un numeral: cel deștept, cea frumoasă,
cei înalți, cele istețe, cei doi, cea de-a doua etc.