Adjectivul
=partea de vorbire flexibilă, care arată însuşirea unui
lucru.
Clasificare
1. După alcătuire, adj poate fi:
a. simplu: verde, frumos, deştept
b. compus: cumsecade, dulce acrişor, răufăcător,
cuminte
2. După provenienţă, adj poate fi:
a. propriu-zis: mic, mare, elegant
b. provenit din verb la participiu: scris, cântat, mâncat
c. provenit din adverb: El este un bărbat bine.
d. provenit din verb la gerunziu (gerunziu acordat):
(steagurile) fluturânde
(mâna) tremurândă
3. După capacitatea de a-şi schimba forma, adj poate fi:
a. variabil - cu 4 f.f. : bun, elegant, frumos
- cu 3 f.f. : mic, adânc, încăpător
-cu 2 f.f. : vechi, cuminte, mare
b. invariabil : maro, gri, roz
Gradele de comparaţie
1. Pozitiv : mic
2. Comparativ – de superioritate: mai mic
- de egalitate: la fel de/ tot atât de mic
- de inferioritate: mai puţin mic
3. Superlativ
Relativ - de superioritate: cel mai mic
-de inferioritate: cel mai puţin mic
Absolut – de superioritate: foarte mic
-de inferioritate: foarte puţin mic
Mijloace expresive de realizare a
superlativului expresiv
1. Adverve legate de adj prin prep. „de” : grozav,
nemaipomenit, neînchipuit, aşa, atât, oricât de bun
2. Verbe la supin puse după adj : frumoasă de speriat,
de nespus
3. Grupuri locuţionale : din cale-afară de, cu totul şi cu
totul, peste măsură de
4. Adj puse înainte de adj şi legate de adj prin prep
„de” : putred de bogat, chinuitor de rece
5. Adverbe provenite din subst: singur cuc, sănătos tun,
foc de frumoasă
6. Adverbele „ce” şi „cât” în enunţuri exclamative: Ce
bun tort! Cât de frumoasă fată!
7. Repetarea adj, a unor vocale/consoane din adj,
silabisirea adj în enunţuri exclamative:
Acrrru, buuuun, fru-moa-să
8. prefixe (prea-, răz-, arhi-, extra-, super-,ultra-) şi
sufixe (-isim): ultraparfumat, rarisim
! Când adjectivul stă în faţa substantivului preia de la
acesta articolul hotărât.
Funcţii sintactice
! În ceea ce priveşte posibilităţile combinatorii, adj
apare în doua ipostaze:
A. centru (de adj depinde un alt cuvânt)
B. adjunct(adj depinde de un alt cuvânt)
Atunci când adjectivul este adjunct, îndeplineşte
următoarele funcţii sintactice:
1. A. adj care se poate exprima prin:
Adj pp-zis, la orice grad de comparaţie: El are o
dispoziţie schimbătoare.
Adj provenit din vb la participiu: Emoţia trăită l-a
îmbujorat.
Adj provenit din vb la gerunziu: Vocea tremurândă i-
a dezvăluit emoţia.
Adj provenit din adverb: Dan este un băiat bine.
2. Nume predicativ care se poate exprima prin:
Adj pp-zis, la orice grad de comparaţie: El este mai
frumos.
Adj provenit din vb la participiu: El este mai puţin
încântat de reuşită.
Adj provenit din vb la gerunziu: Vocea ei este
tremurândă din cauza emoţiei.
Adj provenit din adverb: Totul este bine.
Atunci când adjectivul este centru, el devine
termen regent pentru următoarele funcţii
sintactice:
1. C. prep. : El este plin de griji.
2. C. i. : Ea este recunoscătoare colegilor ei.
3. C. c. loc : Ea este veselă la petreceri.
4. C. c. timp : El este îngrijorat de zile bune.
5. C. c. mod : Este un copil frumos sufleteşte.
6. C. c. cauză : Ana este slabă de nemâncată.
7. C. c. scop : Este foarte atent pentru a înţelege lecţia.
Locuţiune adjectivală
=grup unitar de cuvinte care împreună formează un
sens şi din punct de vedre morfologic se comportă ca
un adjectiv.
Ex: de nimic=inutil, insignifiant;
Cu minte= deştept, învăţat;
Cu scaun la cap= înţelept, educat;
Omul cu minte ştie când să tacă.
Cu minte - A. adj. -> locuţiune adjectivală
Lucrul făcut este de nimic.
De nimic – N. p. -> loc. adj.
