NUMERA -LUL

PRONUM E-LE PARTI DE VORBIRE

SUBSTAN -TIVUL

FLEXIBI LE

ARTICOLUL

VERBUL

ADJECTIVUL

PREPOZ ITIA

ADVERBUL

PARTI DE VORBIRE NEFLEXIBILE

CONJUNCTI A

INTERJECTIA

DEFINITIE: Este partea de vorbire flexibila care denumeste

lucruri, fiinte, fenomene, notiuni sau idei. Substantivele pot fi clasificate in functie de: inteles: - proprii care denumesc anumite fiin e, lucruri sau fenomene considerate izolat, pentru a le distinge de celelalte - comune care denumesc obiecte de acela i fel alcatuire: - simple - compuse: Alb -ca-z pada, floarea-soarelui, pierde-var

a) masculin: baiat/baie i b) feminin: elev /eleve c) neutru: tablou/tablouri SUBSTANTIVE MOBILE, categorie reprezentat de substantive care, din aceea i radacin , pot realiza forme i pentru masculin i pentru feminin (ex. bunic-bunic , na -na , v r-var ,veri oar ).

SUBSTANTIVE EPICENE care denumesc printr-o singur form , de masculin sau feminin, anumite specii din regnul animal: elefant, fluture, girafa, crocodil, viespe.

A. SINGULAR sau PLURAL. Substantivele realizeaza opozi ia dintre cele dou numere cu ajutorul desinen elor : caine/caini, frate/fra i, pom/pomi etc.

DEFINITIE: Desinentele sunt sunetele care marcheaza genul,

numarul si cazul substantivelor aflandu-se la sfarsitul acestora. Unele substantive masculine au aceea i form la ambele numere ntrucat desinen a este zero i la singular i la plural: crai, pui, ochi. Substantivele feminine derivate cu sufixul -toare au singularul la fel ca pluralul : ngrijitoare, nv toare, directoare. i anumite substantive neutre au pluralul la fel ca singularul: nume, pantece, codice. B. DEFECTIVE DE NUM R sunt acele substantive care nu pot avea form decat fie la singular fie la plural. a) Defective de plural (care au form numai la singular): -nume de materii: argint, tabl , zinc, sange, miere, vat . -sporturi: ah, fotbal, tenis, ski.

-no iuni abstracte:fericire, foame, cinste, lene, sclavagism. -substantive proprii: Vasile, Dobrogea, Mangalia, Banat. b) Defective de singular (care au form numai pentru plural) -este o categorie reprezentat doar de cateva substantive: zori, ochelari, icre, ale, la care se mai adaug anumite toponimice: Ia i, Carpa i, V leni.

A. NOMINATIV Laacest caz substantivul poate avea func iile sintactice: 1. SUBIECT: Maria cite te o carte. 2. APOZI IE: Ioana, fiica mea, s-a sup rat. 3. NUME PREDICATIV: Ileana a ajuns medic. B. GENITIV La acest caz substantivul poate avea func ia sintactic de : 1. ATRIBUT: Cartea mamei e nou . 2. COMPL. CIRCUMST. DE LOC: Ma ina se afl n fa a casei. 3. COMPL. CIRCUMST. DE TIMP: Clima s-a schimbat de-a lungul secolelor. 4. COMPL. CIRCUMS. DE CAUZ : M-am sup rat din pricina Ioanei.

5. COMPL. INDIRECT: Ceaiurile sunt bune contra gripei. 6. NUME PREDICATIV: Cadoul acesta este al Ioanei. C. DATIV La acest caz substantvul poate avea urmatoarele func ii: 1. COMPLEMENT INDIRECT: I-am adus colegului o carte. 2. COMPLEMENT INSTRUMENTAL: Ileana a reu it datorit ie 3. COMPL. CIRCUMST. DE MOD: Am procedat conform programului. 4. COMPL. CIRCUMST. DE LOC: Stelele-n cer. / Deasupra m rilor/ Ard dep rt rilor / Pan ce pier. 5. ATRIBUT SUBSTANTIVAL: Nepot de sor Mariei. D. ACUZATIV La acest caz substantivul poate avea urm toarele func ii sintactice: 1. ATRIBUT SUBSTANTIVAL: casa: de piatr , cu gr din etc. 2. COMPLEMENT DIRECT: L-am ntalnit pe v rul meu. 3. COMPLEMENT INDIRECT: Emil e prieten cu toat lumea. 4. COMPL. CIRCUMST. DE LOC: Oameni vin de la munte. 5. COMPL. CIRCUMST. DE TIMP: Am stat pan apropae de pranz.

6. COMPL. CIRCUMST. DE MOD: A fost pedepsit dup fapta comis . 7. COMPL.CIRCUMST. DE CAUZ : Dintr-o eroare a comis accidentul. 8. COMPL. CIRCUMST. DE SCOP: Ioana a plecat dup cump r turi. 9. COMPL. DE AGENT: Ioana fusese certat de tat l ei. 10. NUME PREDICATIV: Cadoul acesta este de la Ramona. Declinarea substantivelor poate fi: nearticulata articulata cu articol hotarat articulata cu articol nehotarat exemplu: declinarea substantivului prietenul (cu articol hotarat) sg. N prietenul pl. N prietenii Ac pe prietenul Ac pe prietenii G al prietenului G ai, ale prietenilor D prietenului D prietenilor V prietenule! V prietenilor!

Cele mai multe locu iuni substantivale provin din verbe sau locu iuni verbale, prin substantivizarea infinitivului lung, supinului sau a participiului: a) b taie de cap, arunc tur de ochi, cal de b taie.

b) Aducere aminte, dare de man , luare n primire. Locu iunile substantivale mai provin din elementul nominal al unui verb: cai verzi pe pere i, foc de paie, soare cu din i.

DEFINI IE: Este partea de vorbire flexibil cu rol auxiliar

care nso e te un substantiv, ar tand m sura n care obiectul cunoscut este cunoscut vorbitorilor.

-prezinta obiectul denumit ca fiind clar individualizat. FORME: N. Ac. l, -le, -a / -i, -le G. D. -lui, i / lor

N. Ac. un, o / nite G. D. unui, unei / unor Articolul nehot rat este ntotdeauna prolitic. !!! Aten ie la confuzia cu numeralul sau adjectivul pronominal nehot rat.

Este articolul care apare ca element auxiliar la pronumele posesive si la numeralele ordinale. De asemenea inso e te un substantiv sau un

pronume n cazul genitiv. Se adaug forma -alor de plural la cazurile genitiv i dativ.

Este articolul care leag un substantiv sau un nume propriu de persoan de determinantul s u. Articolul demonstrativ este i un auxiliar al gardului superlativ relativ: cei mai buni. Formele articolului demonstrativ au uneori valoarea unui pronume demonstrativ redus, concentrat: L-am ntalnit pe cel ce majutat.

DEFINI IE: Este partea de vorbire flexibil care exprim o

nsu ire a unei fiin e sau a unui obiect, acordandu-se cu substantivul respectiv. C A!I"ICA#E$

A. ADJECTIVE VARIABILE 1. Variabile cu dou termina ii care i schimb forma dup gen i dup num r: bun-bun , buni-bune. 2. Variabile cu o termin ie care i schimb forma numai dup num r: cuminte-cumin i, verde-verzi, tare-tari B. ADJECTIVE INVARIABILE 1. adjective provenite din adverbe: a a, astfel, asemenea, bine. 2. nume de culori: bleu, roy, verde-praz, galben-pai. 3. adjective neologice: perspicace, atroce, precoce, propice, vivace.

POZITIV: %un. B. COMPARATIV: 1.de superioritae: &ai %un ; 2.de egalitate: tot aa 'e, la (el 'e %un ; 3. de inferioritate: &ai )u*in %un. C. SUPERLATIV RELATIV 1. de superioritate : +el &ai %un; 2. de inferioritate : +el &ai )u*in %un. D. SUPERLATIV ABSOLUT realizat cu adverbele "OA#TE i TA#E. *exist adjective care nu pot avea grade de compara ie deoarece exprima nsu iri cu caracter absolut: in(erior, anterior, ,u)re&,
A.

o)ti&, -iu, &ort, -eni+, )er(e+t, )rin+i)al, +o&)let, .ntre/, )0trat, rotun'

etc.

1. 2. 3. 4. 5.

ATRIBUT ADJECTIVAL: Carte (ru&oa,0. NUME PREDICATIV: Cartea este (ru&oa,0. COMPLEMENT INDIRECT: Din r0u a devenit bun. COMPL. CIRCUMST. DE TIMP: L-am cunoscut 'e &i+. COMPL. CIRCUMST. DE CAUZ : De r0u nu vrea s asculte.

A. LOCU IUNI VARIABILE: luat de suflet, b t tor la ochi, al naibii. B. LOCU IUNI INVARIABILE: nu tiu cum, de isprav , fel de fel.

DEFINITIE: Este partea de vorbire care exprima un numar,

determinarea numerica a obiectelor sau ordinea acestora prin numarare.

1. NUMERALUL CARDINAL PROPRIU-ZIS - simple: 1-10, 100, 1000 ...

- compuse: 11, 12... incepand cu douazeci, datorita aparitiei prepozitiei de, numeralul preia functia substantivului pe care il insoteste. Am gasit douazeci de lei. (atr. substantival) 2.NUMERALUL COLECTIV - amadoi, tustrei, catestrei, toti cinci,, o duzina, ambii, 3.NUMERALUL FRACTIONAR -doime, patrime, cincime,jumatate 4.NUMERALUL MULTIPLICATIV -indoit, impatrit, insutit, dublu 5.NUMERALUL ADVERBIAL -o data, de doua ori, bis. 6.NUMERALUL DISTRIBUTIV -cate unul, cate cinci, cate o suta, doi cate doi, trei cate trei.

primul (intaiul), al doilea, ... ultimul. Cifrele romane: X=10, V=5, L=50, C=100, D=500, M=1000

DEFINITIE: Este partea de vorbire flexibila care exprima

actiuni sau stari. I.Clasificarea verbelor dupa capacitatea de a forma un predicat

A. VERBE PREDICATIVE , care pot forma singure predicatul daca sunt la un mod personal. B. VERBE NEPREDICATIVE care nu pot forma singure predicatul si care se impart in doua categorii: a) verbe auxiliare care intra in alcatuirea formelor verbale compuse. In limba romana sunt folosite ca auxiliare verbele a (i , a a-ea si a -rea . b) verbe copulative ( a (i, a 'e-eni, a a1un/e, a ie,i, a ra&ane, a )area, a in,e&na etc) care intra in lcatuirea predicatului nominal impreuna cu un nume predicativ. II.Clasificarea verbelor dupa continutul semantic A. VERBE PERSONALE, sunt acele verbe care se definesc prin relatia pe care o realizeaza cu un subiect cu care se acorda in persoana si numar : Copiii alearga. Ei merg. B. VERBE IMPERSONALE, care nu au subiect. - verbe impersonale absolute: nin/e, )loua, tuna, (ul/era, ,e
innorea2a, ,e inno)tea2a, ,e in,eninea2a.

a1un/e, a (a+e, a ,tri+a, a ur&a, a &er/e, a ur&a, a +ontinua, a in+e)e. tre%uie, ,e +a'e, ,e +u-ine, ,e inta&)la, i&)orta, 'e+ur/e, re2ulta.

- verbe onomatopeice: a /uita, a latra, a &ieuna, - verbe personale devenite impersonale: a &erita, a

a ,+artai

- verbe unipersonale prin forma si impersonale prin continut:

III. Clasificarea verbelor dupa posibilitatea de a primi sau nu un complement direct A. VERBE TRANZITIVE - care admit complement direct. Verbele tranzitive pot deveni intranzitive atunci cand au valoare copulativa sau cand se transforma in impersonale reflexive : Ioana a facut un desen (tranzitiv) Ileana s-a facut profesoara. (cop. intranz.) Deci un verb va fi considerat tranzitiv doar daca in enuntul in care apare, accepta un complement direct. B. VERBE INTRANZITIVE care nu admit un compl. direct. Din aceasta categorie fac parte: - verbe intranz. absolute: a veni, a fugi, a sta, a aluneca, a cadea. - verbe copulative; - verbe impersonale; - verbe la diateza reflexiva/ IV. Clasificarea verbelor din punct de vedere morfologic are drept criterii sufixul de infinitiv Astfel toate verbele se clasifica in patru conjugari: - +on1u/area I : cuprinde verbe care formeaza infintivul cu sufixul a: a canta, a lucra, a da, a ruga. - +on1u/area a II-a : cuprinde verbe care formeaza infinitvul cu sufixul ea: a vedea, a vrea, a avea.

+on1u/area a III-a :

cuprinde verbe care formeaza infinitivul cu sufixul e: a merge, a crede, a rupe. +on1u/area a IV-a : cuprinde verbe care formeaza infinitivul cu sufixul i: a citi, a veni, a cobori, a dobori.

Modurile se clasifica in PERSONALE si NEPERSONALE (dupa capacitatea de a exprima persoana), iar sintactic in PREDICATIVE si NEPREDICATIVE (dupa capacitatea de a forma un predicat). Rezulta ca modurile personale sunt in acelasi timp si predicative, iar cele nepersonale sunt nepredicative. I. MODURILE PERSONALE SI PREDICATIVE A. Modul indicativ 1. prezent: citesc; 2. imperfect: citeam; 3. perfect compus: am citit; 4. perfect simplu: citii; 5. m m ca perfect: citisem; 6. viitor: voi citi; 7. viitor anterior: voi fi citit. B. Modul conjunctiv 1. conjunctiv prezent: sa citesc; 2. cinjunctiv perfect: sa fi citit. C. Modul conditional - optativ

1. conditional prezent: este format din infinitiv precedat de formele atone ale auxiliarului a avea: as, ai, ar, am ati, ar. 2. conditionalul perfect: este alcatuit din participiul verbului de conjugat precedat de conditionalul prezent al auxiliarului a fi: as fi citit. D. Modul imperativ - nu are timpuri. Este singurul mod personal la care formele pozitive se disting de cele negative (sati! / nu sta!). Imperativul se mai deosebeste de celelalte moduri prin faptul ca are numai persoana aII-a singular si plural. II. MODURILE NEPERSONALE SI NEPREDICATIVE A. Modul infinitiv este precedat de prepozitia a care a devenit o marca a infinitivului. (a avea, a pleca, a termina). Infinitivul are si forma lunga , realizata cu sufixul -re . Aceasta forma s-a substantivizat si a devenit variabila, putand fi trecuta si la plural: a pleca/ plecare plecarile. B. Modul gerunziu se formeaza cu ajutorul sufixelor -ind sau and. Formele negative ale gerunziului se realizeaza cu prefixul nedupa care poate urma adverbul mai : neauzind, nemaiauzind. C. Modul participiu se formeaza cu ajutorul sufixelor -t sau -s (lovit, plecat, spus, cules). Formele negative se realizeaza, ca si la gerunziu, cu ajutorul prefixului ne- urmat uneori de adverbul mai : nevazut/ nemaivazut. D. Modul supin este omonim cu participiul de care se deosebeste prin prezenta unei prepozitii (de, dupa, la, pentru): S-a plictisit de citit.

DEFINITIE: Diateza stabileste raportul dintre actiunea

exprimata de verb si subiect. Din acest punct de vedere vrbele pot aparea la trei diateze: activa, reflexiva si pasiva. 1. DIATEZA ACTIVA arata ca actiunea este savarsita de subiectul gramatical: El citeste (sufera, suporta, ajunge etc) 2. DIATEZA REFLEXIVA arata ca actiunea e savarsita si suportata de subiect. Un verb la diateza reflexiva se recunoaste prin prezenta pronumelui reflexiv. Criteriul nu este valabil cand pronumele reflexiv are functia de atribut pronominal. Diateza reflexiva se poate construi si cu un pronume reflexiv in acuzativ. 3. DIATEZA PASIVA arata ca subiectul suporta actiunea facuta de un complement de agent. Diateza pasiva se construieste cu verbul A FI la modul si timpul exprimat, urmat de participiul verbului de conjugat, acordat in gen, numar si caz cu sub.

DEFINITIE: Sunt grupuri de cuvinte care prezinta o unitate

de sens cu valoarea unui verb. Acesta are rolul gramatical de a exprima diateza, modul, timpul, persoana si numarul. Cuvintele cu care se

combina verbul intr-o locutiune au rol lexical: a tine minte, a avea de gand, a-si bate joc, a baga de seama, a da bir cu fugitii, a se da jos etc.

DEFINITIE: Este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv.

Este pronumele care desemneaza diferite persoane. FORME:

A. NOMINATIV

I. eu II. tu III. el/ea

noi voi ei/ele (la care se adauga formele dansul,

dansa)

Functii sintactice 1. SUBIECT: Ei au intarziat. 2. APOZITIE: Maria, a'i+a ea , s-a suparat. 3. NUME PREDICATIV: Maria este ea . Eu sunt

eu .

B. GENITIV

Functii sintactice 1. ATRIBUT PRONOMINAL: Am citit cartea lui. 2. C.C. DE LOC: Am trecut prin fata ei. 3. C.C. DE TIMP: Pe vremea lor era altfel. 4. C.C. DE CAUZA: Din cauza lui am gresit. 5. COMPL.INDIRECT: Asupra lor s-a abatut o nenorocire. Prepozitiile care cer functiile de mai sus sunt aceleasi prepozitii care preced un substantiv in cazul genitiv.
C. DATIV

Accentuat Neaccentuat Accentuat Neaccentuat I. mie imi, mi noua ne, ni II. tie iti, ti voua va, vi, vIII.lui/ei ii, i lor le, li Functii sintactice 1. COMPL.INDIRECT: Mie &i s-a spus ca a plecat. 2. C.C.INSTRUMENTAL: Multumita lui am reusit. 3. DATIV POSESIV: Tot mai citesc maiastra- ti carte. 4. DATIVUL ETIC: Vor sa &i te-omoare. (valoare stilistica)
D. ACUZATIV

Accentuat I. mine

Neaccentuat ma,m-

Accentuat noi

Neaccentuat ne

II. tine te voi va,vIII.el/ea il,l/o ei/ele le Functii sintactice 1. ATRIBUT PRON. PREPOZ.: Am cartea 'e la tine . 2. COMPLEMENT DIRECT: 3e &ine &a asteapta? 3. COMPLEMENT INDIRECT: Mie ce- &i dai? 4. C.C. DE LOC: Merg ,)re ei . 5. COMPLEMENT DE AGENT: Am fost urmarit 'e ea . 6. NUME PREDICATIV: Cartea este 'e la el . Si la acuzativ exista forme cu valoare sintactica neutra: A incurcat- o .
E. VOCATIV

II.

tu!

voi!

Exprima identitatea subiectului cu complementul direct sau indirect. Se caracterizeaza formal prin identitatea de persoana cu verbul insotit. FORME:
A. DATIV

I. imi, mi II. iti, ti III. isi, si

ne va, vi isi, si

-siesi

Pronumele reflexiv are rolul de esential de a forma diateza reflexiva a verbului, fara posibilitatea de a avea si functie sintactica.
B. ACUZATIV

I. ma II. te III. se, s

ne va se, s

sine

!!! Formele 'an,ul, 'an,a / 'an,ii, 'an,ele nu sunt pronume de politete ci forme ale pronumelui personal.
Du&nea-oa,tra

(lor)

N.Ac. Dumneavoastra G.D. Dumneavoastra

N.Ac. Dumneata G.D. Dumitale/Dumnealui(ei)

Du&neata 4Mata, Matale5

In afara de aceste forme de baza exista si forme compuse (locutiuni pronominale) folosite in imprejurari speciale: - Excelenta (Voastra) Excelentei (Voastre) - Inaltimea Voastra Inaltimii Voastre - Sanctitatea Voastra Sanctitatii Voastre - Eminenta Voastra Eminentei Voastre - Domnia Voastra Domniei Voastre - Maria Ta/ Voastra La acestea pot fi adaugate formele peiorative, intalnite mai ales in basme: Intunecimea Voastra/

In limba romana actuala nu mai este folosit decat sporadic ca pronume, ci doar ca adjectiv pronominal de intarire.

Sg.

I. II. III. Pl. I. II. III.

Masculin nsumi nsu i nsu i n ine n iv nii

Feminin ns mi ns i ns i nsene nsev nse i ( nsele)

ATEN IE la formele de G.D. pentru genul feminin, singular. N.Ac. eu ns mi G.D. mie nsemi tu n i ie nse i ea ns i ei nse i

FORME
A. UN !INGU# 3O!E!O#

I. al meu II. al tau III. al sau (al lui) (al ei)

a mea a ta a sa (a lui) (a ei )

ai mei ai tai ai sai (ai lui) (ai ei) ai no tri ai vo tri (ai lor)

ale mele ale tale ale sale (ale lui) (ale ei) ale noastre ale voastre (ale lor)

B. MAI MU 6I 3O!E!O#I

I. al nostru II. al vostru III. (al lor)

a noastr a voastr (a lor)

Formele subliniate intre paranteye nu sunt pronume posesive ci pronume personale in genitiv. Func ii sintactice
A. NOMINATIV

1. SUBIECT: Al &eu s-a stricat. 2. APOZI IE: Aceste lucruri, adica ale &ele , imi apartin. 3. NUME PREDICATIV: Cartea este a &ea .
B.GENITIV

1. ATRIBUT: Aceasta este cartea alor &ei . 2. NUME PREDICATIV: Cartea este a alor
C.DATIV

&ei .

1. COMPLEMENT INDIRECT: Le-am spus alor &ei . 2. C.C. INSTRUMENTAL: Mul umit alor &ei am reu it.

D. ACUZATIV

1. ATRIBUT PRONOMINAL: Parerea ta 'e,)re ai &ei m-a dezam git. 2. COMPLEMENT DIRECT: L-am rugat )e al t0u . 3. COMPLEMENT INDIRECT: Plec +u ai &ei . 4. C.C. DE LOC: Stau lan/0 ai &ei . 5. COMPLEMENT DE AGENT: Am fost pedepsit 'e ai &ei . 6. NUME PREDICATIV: Cadoul este 'e la ai &ei . Cand se acorda in gen, numar si caz cu substantivul pe care il determina, devine adjectiv pronominal posesiv cu unica functie de atribut adjectival.

FORME:

A. DE A3#O3IE#E

N.Ac. acesta, aceasta - acestia, acestea stea

sta, asta tia,

G.D. acestuia, acestea acestora stora

B. DE DE37#TA#E

stuia, steia

N.Ac. acela, aceea aceia, acelea G.D. aceluia, aceleia acelora

C. DE IDENTITATE

la, aia ia, lea luia, leia lora

N.Ac. acela i, aceea i aceia i, acelea i G.D. aceluia i, aceleia i acelora i

D. DE DI"E#ENTIE#E

N.Ac. cel lalt, cealalt ceilali, celelalte l lalt, ailalt ilal i G.D. celuilalt, celeilalte celorlal i, celorlalte luilalt, lorlal i (cest lalt, ceast lalt , ce tialal i, cestealalte) Func iile sintactice sunt acelea i ca i la celelalte pronume.

A. CINE

N.Ac. cine; G.D. cui (nu poate fi adj. pronominal)

B. CE

N.Ac. ce; G.D. --- (poate fi adj. Pronominal; Ce carte citeste?)

C. CA#E

N.Ac. care; G.D c ruia, c reia c rora

D.CAT

N.Ac. cat, cat ca i , cate G.D. ---------- cator

E. DE ,

atunci cand are valoare de pronume relativ Oamenii de s-au adunat s-au mpr tiat.

Func ii sintactice 1. SUBIECT: Cine a venit? Ce se aude? 2. NUME PREDICATIV: Cine e ti tu? Ce e ti tu? 3. COMPLEMENT DIRECT: Ce cite ti? 4. COMPLEMENT INDIRECT: Despre cine vorbesti? 5. ATRIBUT PRONOMINAL: A cui carte o preferi? 6. C.C. DE LOC: n fa a cui stai tu? 7. C.C. DE CAUZ : Din cauza cui te-ai lovit? 8. COMPLEM,ENT DE AGENT: De cine ai fost urm rit?

Este pronumele care nlocuie te un substantiv dand indica ii foarte vagi despre obiectul denumit de acesta.

Exemple: Cineva, ceva , careva, catva, oricine, oricum, oriunde, fiecare, ori icine, altcineva, altceva, altcareva, vreunul, vreuna, vreun, vreo, altul, pu in,cutare etc Unele din pronumele nehot rate se folosesc numai ca adjective pronominale: fiece, vreun, alde, anume, anumit. Altele sunt folosite numai ca pronume: cineva, careva, altceva, oricine, fiecine. Func iile sintactice sunt aceleasi ca si la celelalte pronume.

1. N.Ac. nici unul, nici una, - nici unii, nici unele G. D. nici unuia, nici uneia nici unora 2. N.Ac. nimeni nu pot i adjective pronominale negative G. D. nim nui 3. N. Ac. nimic nu poate fi i adjectiv pronominal negativ G.D. --------Func iile sintactice sunt acelea i ca i la celelalte pronume.

cate i mai cate, cate toate, cate alea toate;

 cine tie cine, cine tie ce, nu tiu cine, nu tiu ce; nimica toat , te miri ce i mai nimica, nici cat negru sub unghie nici ipenie de om, nici picior de om.

DEFINITIE: Este partea de vorbire neflexibil care ajuta la

exprimarea raporturilor dintre partile de prpozitie. Prepozitiile au rolul unor cuvinte auxiliare sau instrumente gramaticale, fara posibilitatea de a avea o functie sintactica. CLASIFICARE 1.Prepozi ii propriu-zise : a) Prepozi ii simple: sunt cele formate dintr-un singur element (a, cu, de n, la f r ) ;

b) Prepozi ii compuse: sunt cele formate din dou sau mai multe prepozi ii simple: de la, pana la, pe la, de pe la, de pe, de c tre, f r de, de lang . 2. Locu iuni prepozi ionale = con in de obicei, un substantiv sau un adverb precedate sau urmate de o prepozi ie propriu-zis . a) Locu iuni de origine substantival : n fa a, n urma, n spatele, din pricina, din cauya etc. b) Locu iuni de origine adverbial : n jurul, n stanga, de jur m prejurul, de-a lungul, din fundul, n susul, nainte de, relativ la, din sus de etc.

DEFINITIE: Conjunctiile sunt neflexibile si invariabile,

indiferent de context. Ca si prepoyitiile au rolul de unealt gramatical .

Clasificare: I.Conjunctii coordonatoare a) Conjunc ii copulative i, precum i, nici, iar, i cu; b) Conjunc ii disjunctive: ori, sau, fie. c) Conjunc ii adversative: dar, ns , iar, ci; d) Conjunc ii conclusive : deci, a adra, prin urmare, de aceea, n concluzie, n consecin . Conjunc iile coordonatoare realizeaza jonc iunea ntre dou sau mai multe p r i de prpozitie de acelasi fel sau, la nivelul frazei, intre doua sau mai multe prpozitii de acelasi fel. II. Conjunc ii subordonatoare exprima rela ii de subordonare a unor propozi ii fa de un termen regent. (pan s , dup cum, c ci, fiindc , n caz c , pentru ca s , de i, m car, cu toate c , ncat) Conjunc iile mai pot fi i: a) simple: ca, ci, doar, iar, i, deoarece, de i etc. b) Compuse: ca s , f r s , cum c , precum c , chit c etc.

DEFINI IE: Este partea de vorbire neflexibila care exprima o stare afectiva, un act de vointa sau reproduce sunete sau zgomote. Interjectia este specifica limbii vorbite.
Dupa forma interjectiile pot fi: a) simple: ah, vai, poc, amin, bravo, halal, parol, bogdaproste, salve, bre. b) compuse: ei a , haida-de, hei-rup, hodoronc-tronc, tura-vura, treanca-fleanca, tic-tac, ei na etc. Functiile sintactice ale interjectiilor: 1. SUBIECT: Din strada se auzea poc! poc! 2. PREDICAT: Iat coala! 3. NUME PREDICATIV : E vai de noi! 4. COMPLEMENT DIRECT: Am auzit buf n u . 5. C:C: DE MOD: F cea zum-zum. 6. ATRIBUT: A ie it o mancare u ! 7. Interjectia poate avea valoarea unei intregi propozitii: Mar ! , Ura!

BIBLIOGRAFIE: Gramatica limbii romane de Silvestru Botoaca, Marcel Crihana, Mircea Mardare
3o8ere' %9 :tt)$//888.e-re(erate.ro/ A'e-aratul tau )rieten