Adjectivul 

este o parte de vorbire flexibilă care arată însușirea unui obiect,

însoțește și determină un substantiv. Adjectivul se acordă în gen, număr și caz
cu substantivul determinat. (om frumos, oameni frumoși; mașină frumoasă,
mașini frumoase)
În general locul adjectivului este după substantivul pe care îl însoțește
(mașină frumoasă), dar poate sta și înaintea acestuia (frumoasa mașină).
Poziționarea adjectivului înaintea substantivului determinat este frecvent
întâlnită în operele literare, atunci când este urmărită accentuarea însușirilor
unui anumit obiect (mândrul soare, dulce grai).
Adjectivul nu se desparte prin virgulă de substantivul determinat, indiferent
de locul pe care îl ocupă față de substantiv. În cazurile în care un substantiv
are mai multe adjective, adjectivele se despart prin virgulă dacă nu au
cuvinte de legătură între ele sau sunt legate prin cuvintele dar, nici, însă.

Clasificarea adjectivelor
După numărul cuvintelor aflate în structura adjectivelor, acestea pot
fi: simple (bun, rău, frumos, urât, harnic, leneș) sau compuse.
Adjectivele compuse sunt formate prin contopirea mai multor cuvinte într-unul
singur (atotștiutor, cumsecade, atotputernic, multimilenar) ori prin
alăturarea unor cuvinte despărțite prin liniuță de unire (social-politic,
instructiv-educativ, alb-argintiu).
Alte adjective formate prin alăturarea elementelor componente:

 adjective compuse din numele unui punct cardinal și un adjectiv care exprimă etnicitatea
(nord-american, sud-american, nord-dunărean)
 adjective compuse formate din mai multe adjective care arată originea etnică (franco-română,
româno-bulgaro, franco-anglo-americană); există câteva excepții în acest caz, atunci când
adjectivul se referă la următoarele dialecte (dacoromân, istroromân, macedoromân,
meglenoromân)
 adjective formate dintr-un adverb (înainte, așa), adjectiv (liber nou) sau verb (înainte-
mergător, liber-cugetător, nou-ales, propriu-zis, așa-zisă)
După formele flexionare, adjectivele se împart în variabile (bun, alb, negru,
greu, lung, cenușiu) și invariabile (cumsecade, ferice, asemenea, atare,
așa). (detalii Flexiunea adjectivelor)
Două sau mai multe cuvinte, care împreună au valoarea unui adjectiv,
formează locuțiunile adjectivale (detalii Locuțiuni adjectivale).
Gradele de comparație ale adjectivului

Adjectivele pot avea trei grade de comparație: pozitiv (mare), comparativ (de

superioritate – mai mare, de egalitate – la fel de mare, de inferioritate – mai
puțin mare), superlativ (relativ de superioritate – cel mai mare, relativ de
inferioritate – cel mai puțin mare, absolut – foarte mare).
Există și o serie de adjective care nu prezintă grade de comparație, în
general cele care reprezintă însușiri care nu pot fi comparate (etern, viu,
mort, rotund) sau cele care reprezintă în sine forme de comparativ sau
superlativ (superior, inferior, optim).

Funcțiile sintactice ale adjectivului

Adjectivul poate avea în propoziție funcțiile sintactice de atribut adjectival, nume

predicativ, complement circumstanțial de timp, complement indirect, complement
circumstanțial de cauză.

Schimbarea valorii gramaticale a adjectivului

 prin conversiune: substantiv, adverb

 cu valoare de adjectiv: participiu, gerunziu, adverb

Valorile stilistice ale adjectivului

epitet, enumerație, inversiune, comparație, epitet cromatic, epitet metaforic,

epitet personificator, antiteză