Conjuncția

Gramatica » Morfologia » Părți de vorbire neflexibile » Conjuncția

Conjuncția este o parte de vorbire neflexibilă care face legătura între părți de propoziție de
același fel sau două propoziții. Conjuncția nu are funcție sintactică, este un cuvânt ajutător
(instrument gramatical). Următoarele conjuncții sunt cele mai des folosite: și, nici, de,
sau, ori, dacă, fiindcă, iar, dar, însă, ci, deci, că, să, ca să,
căci, deși, încât, deoarece.
 Andrei și Ioana au plecat la cumpărături. (conjuncția și face legătura între subiectele Andrei
și Ioana)
 Am plecat la librărie 1/ și am cumpărat mai multe cărți. 2/ (conjuncția și face legătura între
propozițiile 1 și 2)
! De reținut este că legătura între propoziții se poate face și prin alte părți de vorbire: pronume
relative (care, cine, ce, cât) sau prin adverbe relative (unde, de unde, până unde).
Spre deosebire de celelalte conjuncții, care au rolul de a face legătura între două propoziții,
conjuncția să este un semn distinctiv al modului conjunctiv.
 A venit spre mine 1/ să-mi arate 2/ că am greșit. 3/ (conjuncția să este semnul modului
conjunctiv – să arateși face legătura între propozițiile 1 și 2, conjuncția că face legătura între
propozițiile 2 și 3 )
Clasificarea conjuncțiilorConjuncții coordonatoareConjuncții subordonatoarePunctuația conjuncțiilor

Clasificarea conjuncțiilor
După formă conjuncțiile sau locuțiunile conjuncționale pot fi de două feluri: simple (și, nici,
dar, iar, însă, ci, ba, deci, că, să, căci, de, fie) sau compuse (ca să,
încât să, cum că).
După funcția pe care o îndeplinesc, conjuncțiile sau locuțiunile conjuncționale pot fi: conjuncții
coordonatoare (și, nici, și cu, ci și, cât și, dar și, precum și, sau,
ori, fie, dar, iar, însă, ci așadar, deci, prin urmare) și conjuncții
subordonatoare (că, să, ca să, ca ... să, dacă, de, căci, deoarece,
fiindcă, pentru că, pentru ca să, pentru ca ... să, fără să, după cum,
deși, măcar să, măcar de, încât).
Conjuncții coordonatoare
Conjuncțiile coordonatoare leagă două părți de propoziție sau două propoziții care nu depind una
de alta (care stau pe același plan).

 Cartea și caietul sunt pe birou. (conjuncția și leagă două subiecte)

 Cartea este pe birou, 1/ dar caietul este în geantă.2/ (conjuncția dar leagă propozițiile
principale 1 și 2)
 Să-mi spui 1/ce dorești 2/ și cum dorești.3/ (conjuncția și leagă două propoziții secundare 2 și
3, determină verbul să spui)
Raportul stabilit între părți de propoziție sau propoziții, exprimat cu ajutorul conjuncțiilor
coordonatoare, se numește raport de coordonare, iar acele părți de propoziție sau propozițiile
sunt coordonate.
Există patru feluri de conjuncții și locuțiuni conjuncționale: copulative (și, nici, și cu, ci și, cât
și, dar și, nu numai, precum și), adversative (dar sau da, iar, însă, ci, în
schimb), disjunctive (sau, ori, fie, ba), conclusive(deci, prin urmare, așadar, în concluzie).
Conjuncții subordonatoare
Conjuncțiile subordonatoare leagă două propoziții: una secundară și alta principală. Propoziția
secundară se află într-un raport de subordonare față de propoziția pe care o determină.

 Am mâncat atât de mult, 1/ încât mi-a fost rău. 2/(conjuncția încât face legătura între

propoziția secundară 2 și principala 1)
Punctuația conjuncțiilor
Atunci când părțile de propoziție sau propozițiile se află într-un raport de coordonare, introduse
prin conjuncțiileși, sau, ori, nu se despart prin virgulă.
 Am fost la supermarket 1/ și am cumpărat pâine și lapte.2/ (conjuncția și exprimă un raport
de coordonare între propozițiile 1 și 2, dar și între complementele pâine și lapte)
Se despart prin virgulă părțile de propoziție sau propozițiile atunci când sunt legate prin
conjuncțiile sau locuțiunile conjuncționale coordonatoare: nici, dar, iar, însă, ci, ci
și, dar și, precum și, deci, prin urmare, așadar, în concluzie.
 Nu am cumpărat lapte, 1/ însă am cumpărat pâine. 2/ (conjuncția însă leagă două propoziții
principale)
Se despart prin virgulă părțile de propoziție coordonate, legate prin conjuncția și, repetată
înaintea tuturor părților de propoziție din coordonare.
 Am cumpărat lapte, și pâine, și fructe. (pâine, fructe se află într-un raport de coordonare;
fac parte dintr-o enumerare)
Se despart prin virgulă părțile de propoziții sau propozițiile coordonate, atunci când conjuncția se
află între elementele coordonate dar și înaintea primului element al coordonării.

 Şi eu citesc, 1/și eu scriu.2/ (conjuncția și este prezentă în primul termen al coordonării și

face legătura între propozițiile coordonate)