După formă conjuncțiile sau locuțiunile conjuncționale pot fi de două feluri:
simple (și, nici, dar, iar, însă, ci, ba, deci, că, să, căci, de, fie) sau compuse (ca să, încât să, cum că). După funcția pe care o îndeplinesc, conjuncțiile sau locuțiunile conjuncționale pot fi: conjuncții coordonatoare (și, nici, și cu, ci și, cât și, dar și, precum și, sau, ori, fie, dar, iar, însă, ci așadar, deci, prin urmare) și conjuncții subordonatoare (că, să, ca să, ca ... să, dacă, de, căci, deoarece, fiindcă, pentru că, pentru ca să, pentru ca ... să, fără să, după cum, deși, măcar să, măcar de, încât). Conjuncții coordonatoare Conjuncțiile coordonatoare leagă două părți de propoziție sau două propoziții care nu depind una de alta (care stau pe același plan).
Cartea și caietul sunt pe birou. (conjuncția și leagă două subiecte)
1 Cartea este pe birou, / dar caietul este în geantă.2/ (conjuncția dar leagă propozițiile principale 1 și 2) 1 2 3 Să-mi spui /ce dorești / și cum dorești. / (conjuncția și leagă două propoziții secundare 2 și 3, determină verbul să spui) Raportul stabilit între părți de propoziție sau propoziții, exprimat cu ajutorul conjuncțiilor coordonatoare, se numește raport de coordonare, iar acele părți de propoziție sau propozițiile sunt coordonate. Există patru feluri de conjuncții și locuțiuni conjuncționale: copulative (și, nici, și cu, ci și, cât și, dar și, nu numai, precum și), adversative (dar sau da, iar, însă, ci, în schimb), disjunctive (sau, ori, fie, ba), conclusive(deci, prin urmare, așadar, în concluzie). Conjuncții subordonatoare Conjuncțiile subordonatoare leagă două propoziții: una secundară și alta principală. Propoziția secundară se află într-un raport de subordonare față de propoziția pe care o determină.
Am mâncat atât de mult, 1/ încât mi-a fost rău. 2/(conjuncția încât face legătura între propoziția secundară 2 și principala 1)