Conjunctia - definitie, clasificare, exemple

Conjunctia este partea de vorbire neflexibila care leaga, in propozitie, doua parti de propozitie de
acelasi fel (doua subiecte, doua nume predicative, doua atribute sau doua complemente).

In fraza, conjunctia leaga doua propozitii de acelasi fel sau doua propozitii diferite.

Clasificarea conjunctiilor

– simple: si, dar, iar, ca, sa, ci, fie, sau, ori etc.
– compuse: ci si, ca sa, fiindca, deoarece, intrucat, desi etc.

Observatii!
1. Unele conjunctii neanalizabile azi, deci considerate tot simple, au aparut din elemente care nu
mai sunt clar vizibile in forma pe care o au acum: deci = de + ci, caci = ca + ci etc.

2. Conjunctiile din structuri corelative: fie..., fie; sau..., sau; ori..., ori; nu numai..., ci si; atat...,
cat si se incadreaza intre conjunctiile compuse. Prezenta ambelor elemente intr-un enunt este
obligatorie.

Dupa criteriul sintactic, al raporturilor pe care le realizeaza, conjunctiile sunt:

– coordonatoare – realizeaza jonctiunea (legatura) intre parti de propozitie sau propozitii

de acelasi fel:
a) copulative: si, nici;
b) disjunctive: ori, sau, fie;
c) adversative: ci, dar, iar, insa, ba;
d) conclusive: deci, asadar

Observatie!

Conjunctiile coordonatoare stabilesc raporturi de coordonare in propozitie (leaga cuvinte sau

grupuri de cuvinte de acelasi fel):
– Andrei si Mihai sunt la scoala. (si – conjunctie coordonatoare, leaga termenii unui subiect
multiplu)
– Mama merge zilnic la birou si in parc. (si – conjunctie coordonatoare, leaga doua
circumstantiale de loc)

Sau in fraza (leaga propozitii de acelasi fel):

– Andrei merge la scoala/ si apoi se duce la bunici. / (si – leaga doua propozitii principale)
– Este bine/ sa mergem in vacanta/ si sa ne odihnim. / (si – leaga doua propozitii secundare, de
acelasi fel, doua subordonate subiective).
– subordonatoare – leaga propozitiile subordonate de cele regente sau de un component din
regenta.

Conjunctiile subordonatoare pot fi:

– necircumstantiale – introduc propozitii necircumstantiale (atributive, completive directe,
completive prepozitionale): ca, sa, ca ...sa, daca, de
– circumstantiale – introduc propozitii circumstantiale.

Conjunctiile subordonatoare circumstantiale pot fi:

– specializate pentru un anumit tip de propozitie: cauzala – caci, deoarece, fiindca, pentru ca;
concesiva – desi, cu toate ca, chiar daca;
– nespecializate – introduc propozitii de diferite tipuri: ca, sa, daca, de etc.

Locutiunile conjunctionale

Locutiunea conjunctionala reprezinta grupul unitar de cuvinte care contine in mod obligatoriu o
conjunctie sau un relativ si alta parte de vorbire si care se comporta in enunt ca o conjunctie.

Exemple: precum si, ca si, asa ca, cum ca, pentru ca, fara sa, pana sa, de vreme ce, din moment
ce, in vreme ce, in loc sa, din cauza ca, cu toate ca, pe langa ca, pentru ca sa, chiar daca, chiar de,
macar ca, chit ca, de parca, ca si cum, ca si cand, dupa ce ca, prin urmare, in concluzie, in
consecinta, ca atare etc.

Observatie!

Grupari precum: dat fiind ca, in cazul ca, cu conditia sa, pe langa faptul ca nu sunt locutiuni
conjunctionale, partile lor componente fiind analizabile.