Povestea steluţei Yunona

Undeva, în Universul acesta imens, stră lucea în locul ei de pe cer o

micuță stea. Numele ei era Yunona. Era mai mică decâ t alte stele, dar era mai
stră lucitoare și mai luminoasă decâ t alte stele mai mari.

Dar Yunona era tare tristă ... Ea nu avea nici un prieten cu care să -și
petreacă timpul ...Mama ei, care era o stea mare și respectată în Univers, avea
mereu treburi importante de fă cut: să se aprindă câ nd apuneau alte stele, să
lumineze puternic pe partea ei de cer, să fie că lă uză pentru că lă torii aflați pe
mă ri și oceane, așa că Yunona era mai mult singură ....Uneori,își petrecea
timpul uitâ ndu-se la unul dintre corpurile cerești care pă rea mai frumos decâ t
toate celelalte. Era o planetă , care se remarca prin culorile ei cu reflexii
albastre și care, uneori era foarte luminoasă , iar alteori întunecată .... Yunonase
simțea atâ t de atrasă de acel corp ceresc îndepă rtat, încâ t într-o zi o întrebă pe
mama sa:

- Mamă , spune-mi, te rog, ce corp ceresc este acela albastru, uite, acolo,
în apropierea soarelui acela imens și stră lucitor?

-Aceea este planeta Pă mâ nt, draga mea!

- E foarte frumoasă !

- Da, așa este!Planeta Pă mâ nt e cu totul și cu totul aparte... Pe ea tră iesc

tot felul de ființe, dar, ce e mai important, este că , acolo, tră iesc cele mai
deosebite ființe din Univers: oamenii.

- Mamă , vreau să plec într-o că lă torie pâ nă acolo, să cunosc frumusețile

și ființele de pe acea planetă .
 -Dar este foarte departe pâ nă acolo, draga mea!

- Te rog mamă , lasă -mă să merg, altfel o să mă sting de atâ ta supă rare ...

- Bine,dragă Yunona, dacă asta ți-e dorința.... Iată cum vom face: voi
presă ra peste tine praf stelar.În drumul tă u că tre Planeta Pă mâ nt, în urma ta,
va ră mâ ne o dâră de lumină , care, la întoarcere, o să -ți arate drumul că tre
locul din care pleci acum. Iar câ nd vei simți că razele acelui soare ce
luminează Pă mâ ntul îți vor lua din stră lucire, presară peste tine praf vră jit din
această cutiuță . Așa voi ști tot timpulce faci și unde ești…Drum bun, draga mea
și să nu mă uiți!

Plecă Yunona că tre Pă mâ nt. În urma ei ră manea o dâ ră de lumină albă ,

stră lucitoare... După o că lă torie lungă , ajunse în apropierea Pă mâ ntului.
Plutea în zbor deasupra lui, minunâ ndu-se de câ te vedea. Ar fi vrut să coboare,
să se odihnească . Dar unde să aterizeze oare?

Deodată , dintr-o gră dină , ră sunară niște râ sete cristaline, cum nu mai
auzise ea pâ nă atunci...Se lă să încet, încet pe Pă mâ nt, în acea gră dină mare,
unde două creaturi dră gă lașe se alergau printre pomi și strigau: Prinde-mă !
Prinde-mă ! Nu mă prinzi!

Yunona îi privea și stră lucea de bucurie și încâ ntare! Dar, în clipa

urmă toare, o vă zură și copiii, care se apropiară mirați de ea :

- O, câ t de tare stră lucești! spuse o fetiță cu pă rul prins în codițe.

- Cum ai ajuns aici? o întrebă un bă iețel cu o privire plină de curiozitate.

Yunona, la început, nu a putut decâ t să întrebe:

- Voi sunteți ființele acelea deosebite, oamenii??

- Da, sigur, suntem oameni...adică acum suntem copii, dar, câ nd vom
crește mari, vom fi oameni adulți.
- Dar tu, cine ești?
Ș i Yunona începu să le spună povestea ei și a locului unic din Univers din
care a venit ea. Copiii ascultau ca vră jiți ....
 - Ce norocoasă ești că poți că lă tori !!! Vrei să fii prietena noastră , să ne
spui în fiecare seară povești despre Univers?

- Voi fi cea mai fericită steluță de pe cer, dacă voi mă vreți ca prietenă !

Ș i, din acel moment, între Yunona și copiii pă mâ nteni s-a legat o

frumoasă prietenie. Serile erau minunate, cu tot felul de povești, doar că nu
erau simple povești, ci lucruri cu totul și cu totul adevă rate... Copiii povesteau
despre minună țiile de pe Pă mâ nt, iar Yunona despre nemă rginirea
Universului, despre stră lucirea stelelor, despre câ t de frumos e să privești
Pă mâ ntul din spațiul cosmic....

- Tare ne-am dori și noi să putem că latori în Univers, să admiră m stelele,

planetele, dar noi nu avem puterile tale, spuneau copiii și adormeau visâ nd la
stele.

Noaptea tâ rziu, pe câ nd pă mâ ntenii dormeau, Yunona stă tea singură în

gră dină , privea spre cer și șoptea încetișor:

- Mamă , mă vezi? Sunt fericită cu noii mei prieteni... doar că mi-e dor de tine!
Iar steaua - mamă privea spre Yunona și stră lucea parcă mai puternic, ca s-o
încurajeze....

Într-una din diminețile în care se întâ lneau ca de obicei în gră dină , copiii
o gă siră pe Yunona tare întristată și,firește, au întrebat-o:

- Ești tristă , Yunona?

- Da, sunt tristă și îngrijorată . De ce,oare,nu am putut aseară să vă d

cerul înstelat? De ce nu am putut să -mi văd mama?

- Dragă Yunona, aseară cerul a fost înnourat, dar nu fi tristă , vâ ntul va

împră știa norii, iar tu vei putea admira din nou cerul înstelat.

Dar cerul ră mase înnourat și în noaptea urmă toare, iarYunona stă tea în
gră dină și mai tristă .

Așa că , dimineața, ea le spuse copiilor:

 - Să știți că , în seara aceasta, dacă cerul va fi senin, eu voi pleca. Trebuie
să mă întorc acasă . Simt că mi-am pierdut din stră lucire. Ș i nici urma de praf
stelar de pe cer, nu se mai vede așa de bine . Trebuie să plec. Însă vreau să fac
ceva deosebit pentru voi. Ați vrea să că latoriți cu mine? Mă car pentru o
noapte....?!

- Crezi că am putea să te însoțim mă car o parte din drumul tă u?

- Desigur! Merg acum să mă odihnesc... am drum lung de fă cut, dar ne

vedem câ nd se înnoptează …

Ș i ziua trecu fă ră ca prietenii să se mai vadă … Toți trei așteptau cu

emoție să se însenineze și să vină seara. Dar, spre seară , cerul nu era nici
senin, nici înnourat… Copiii nu știau dacă Yunona se va mai ară ta în acea
seară , sau va ră mâ ne din nou tristă privind spre cer….

Dar, minune! Cerul se însenină brusc! Mii și mii de stele se ară tară
lucind pe bolta întunecată ! Yunona se îndreptă gră bită spre camera copiilor...
Le promisese, doar, o că lă torie în Cosmos. Însă , obosiți de joaca din timpul
zilei, copiii deja adormiseră … Cum să -i trezească ? Erau așa de frumoși și de
liniștiți în timp ce dormeau! Se gâ ndi preț de câ teva clipe... Scoase cutiuța cu
praf stelar și-l presă ră peste copiii adormiți.... Ș i, deodată , copiii începură o
frumoasă că lă torie! Erau într-o rachetă ... Yunona că lă torea singură ,înaintea
rachetei lor, ară tâ ndu-le drumulprin spațiul cosmic, iar copiii, din rachetă ,
vedeau atâ tea minună ții....! Stele mari și mici, planete de toate culorile, sori
luminoși și comete și meteoriți... Dar, mai minunat decâ t orice, era Pă mâ ntul,
planeta lor albastră , pe care simțiră ca o iubesc din toată inima... Ș i li s-a fă cut
dor și parcă nu mai aveau putere pentru a merge mai departe.Voiau să se
întoarcă acasă , pe Pă mâ nt. Iar Yunona înțelese că sosise momentul despă rțirii.
Prin geamul rachetei își fă cură semne și, fă ră cuvinte, dar cu ochii înlă crimați,
își luară la ră mas bun.... Apoi își urmară fiecare drumul: Yunona zbura că tre
steaua mamă care o aștepta lică rind, iar copiii spre planeta lor dragă ,
Pă mâ ntul.

A doua zi, câ nd copiii s-au trezit, au gă sit în camera lor o cutiuță cu

câ teva urme de praf stră lucitor și o scrisorică ...
 ” Dragi mei prieteni pământeni,

A fost atât de frumos să fiu pentru un timp împreună cu voi! Sper să nu

mă uitați și să povestiți și altor copii despre prietenia noastră. Dacă vă va
fi dor de mine, în serile senine, căutați-mă pe cer .... Voi fi acolo, privind
spre voi. Mă veți recunoaște, fiindcă, de bucuria revederii, voi străluci
atât de tare.... mai tare decât toate celelalte stele de pe cer!... Când veți
crește mari , vă aștept să mă vizitați. Eu cred că veți ajunge mari
exploratori ai spațiului cosmic și simt că ne vom revedea. Voi rămane o
bună prietenă pentru voi și pentru toți pământenii.

Când veți veni, de acolo din locul meu, vă voi lumina calea.

Vă aștept și vă îmbrătișez,

Yunona “

Autor: prof. Alexandru Maria

G.P.P. GULLIVER SUCEAVA