prezintă un tablou din natură în corelație cu sentimentele transmise de eul liric. Ca mod principal de expunere întâlnim descrierea literară de tip tablou. Limbajul artistic este bogat în figuri de stil și imagini artistice. La nivelul discursului liric, se remarcă verbe la timpul prezent. Textul „Pastel”, de George Coșbuc, aparține speciei cu același nume, deoarece are toate trăsăturile specifice. În primul rând, titlul are rol de a anticipa tema textului care ne prezintă într-un mod inedit un colț din natură, chiar înainte de lăsarea nopții. Poetul descrie un peisaj din natură care îi inspiră liniște. În conturarea acestuia este utilizat un bogat limbaj artistic. De exemplu, se remarcă imagini vizuale „roșul mac închide floarea” „se întunecă prin văi”, „mai vezi fugind”, imagini auditive „ziua întreagă-a tot cântat”. Elementele cadrului natural oferă un spectacol magnific celui care le privește. De asemenea, sentimentele eului liric sunt evidențiate și prin figurile de stil. Personificarea „din ochi clipește-ncet cicoare/Și adoarme-apoi și ea” exprimă starea de liniște redată de contemplarea naturii. Epitetele în inversiune „roșul mac”, „tăcutul liliac” accentuează dorința nestăpânită a eului liric de a fi părtaș frumuseții naturale. Din câmpul lexical al naturii întâlnim „vântul”, „grădina”, „macul”, „cicoarea”, „pădurea”, „dealuri”. În al doilea rând, modul de expunere predominant este descrierea, prin care este reliefat întreg peisajul. Pornind de la o imagine panoramică, „pădurea”, încet, încet, noaptea devine stăpână peste sat „ și-i umbră peste sat”, intrând până în casele oamenilor „ tăciunii- n vatră dau lumină. Se remarcă verbele la prezent, specifice descrierii „tace, bate” care plasează contemplarea frumosului în eternitate. Eul liric își face resimțită prezența în text prin intermediul pronumelui la persoana I „eu” și verbului la persoana I „cred”. În concluzie, pe baza argumentelor prezentate mai sus, textul „Pastel”, de G.Coșbuc aparține speciei cu același nume.