O fetiță mică, cu ochii mari și curioși, visa să călătorească fără opreliști printre nori și stele.

De fiecare
dată când privea spre cerul senin, inima îi bătea mai tare și își imagina cum ar fi să zboare ca un
păsăroi printre nori albi și pufoși.

Într-o noapte frumoasă de vară, fetița a adormit cu toate gândurile ei puse pe această dorință. În vis,
a deschis ochii și a văzut că plutea printre nori, iar stelele străluceau ca niște diamante pe fundalul
întunecat.

Fetița era copleșită de emoții, iar pe măsură ce se apropia de stele, acestea deveneau tot mai
strălucitoare și mai spectaculoase. Magia trupurile cerești, muzica sferelor și peisajele extraordinare
din univers au făcut-o să simtă o fericire nemaipomenită.

În timp ce se bucura de frumusețea din jur, fetița a simțit o adiere de vânt care a început să o ducă
dintr-o parte în alta. A închis ochii și a simțit cum corpul ei se mișca mai rapid și mai rapid, iar curând
a început să planeze, fără să mai atingă niciun nor.

Pe măsură ce totul se schimba în jurul ei, fetița nu și-a putut opri zâmbetul de pe buze. Era fericită că
își îndeplinise visul și ajunsese într-un loc magic și misterios. Dar a știut că trebuie să se întoarcă
acasă...

La final paragraful din carte!!!!