Și când soarele apunea,iar luna se ridica din cotlonul său,pământul se juca cu

Saturn.În jocul lor copilăresc Tera se învârtea pe inelele saturnului iar acesta o ridica și
o învârtea dansând împreună armonios.Iar Luna singuratică privea uimită cum două
spirite îndepărtate,diferite,puteau să contopească realitatea cu fantasticul,iar grijile să
le alunge,cum alungi muștele de pe mâncare.Luna era încântată.
În ciuda faptului că era singură,nu era chiar trista,veghea de sus pămîntul,fiind
regină între stele,luminând hiptonic ochii fiecărui privitor.Într-o lume
huiduită,hapsână,crudă și rece,ea avea speranță,speranța că înt-o zi lumea nu va mai fi
un monstru cu mască de copil.De aceea nu era complet deprimată,pentru ea speranța
murea ultima.

Plângeau norii de dorul tău și soarele plângea,plângea așa de tare că sa ascuns după
fumuri înecate,iar ochii și-a acoperit cu petale morți de trandafir.Nici cerul nu mai era
senin,era îndurerat,De dorul tău toate au murit.Ai luat cu tine razele auri și culorile
hazlii,ai luat cu tine florile și diminețile senine,n-ai vrut,dar pe lângă ai luat și o parte
din ea,o parte din sufletul meu.
6:25.În cameră e rece,în liniștea morbidă îmi auzeam ritmul cardiac,gol.Picături de
ploiae îmi băteau în geam,atmosfera era de un ton rece,lumina de afară avea nuanțe
seci.
6:40,O oră patruzeci de somn,atât aveam și energia sufletească
lipsea,.Dezinteres?Nu.Oboseală,am pus mâna pe ceva haine și m-am îmbrăcat.Gol.Nu
simțeam nimic.Nu mai aveam pura energie să fac orice,să mă ridic din pat,să merg la
școală.Sistemul mă termină psihic.NU numai sistemul înățământului,ci sistemul
acestei vieți,acestei lumi.E terorizant.
7:25.Pe drum.Fumul îmi intră direct în ochi,vântul e și azi contra mea,parcă te-ai pus
tu în el,Dar e singurul lucru care îmi oferă un pic de speranță.speranța moare
ultima,cum a zis luna o dată,mi-a vorbit în miez de noapte.
-Of!Lună,de aș putea să fiu ca tine…să fiu așa strălucitoare,să strălucesc tot în jurul
meu,nimic nu e roz,totul e gri,gri murdar.De aș putea să termin o dată!Să o termin cu
tot!
-Sigură sunt eu aici,da sunt stele,dar sunt neseminficative,nici nu strălucesc.Nu!Nu
strălucesc.Știu că lumea e terifiantă dar la unele cotituri ea poate fi dulce.Lumea e
plină de stele moarte.Ca lumea mea!Toate stelele “lucesc”...Of,doamne!Dar nici una
nu strălucește cum strlucești tu,pentru că tu în ochii mei ești soarele!Tu!În ttine ai
speranță,însă a fost îndesată înt-un loc mic,înfundată de deprimare și stres,Dar
totuși…Speranța moare ultima.În ochii mei tu ești soarele…