Pronumele personale (Los pronombres personales)

Pronumele personale sunt singurele forme din gramatica limbii spaniole care posedă o declinare
(redusă și ea). La aceste pronume deosebim cazurile nominativ (nominativo), prepozițional (caso
preposicional), dativ (dativo) și acuzativ (acusativo).
Unele forme ale pronumelor personale au accent de intensitate (nosotros, mí, ti, ellos, etc.) iar altele nu
(me, te, le, los etc.). Sub acest aspect, deosebim forme accentuate (formas tónicas o acentuadas) și
forme neaccentuate (formas átonas o inacentuadas).
Formele mí, ti sunt folosite numai în combinație cu o prepoziție (a mí, a ti, de mí, de ti, etc.).
Formele me, te, le, lo, la, se, nos, os, les, los, las nu pot intra în combinație cu o prepoziție (a mi me
gusta..., me gusta, a ti te gusta, le gusta..., etc.).

Tabelul pronumelor personale (El cuadro de los pronombres personales

Când formele neaccentuate ale pronumelor personale urmează după verb se numesc enclitice. Ele se
alipesc la verb: dándome (dându-mi), lavarte (a te spăla), ¡vete! (du-te).
Atunci când forma nos în poziție enclitică se unește cu prima persoană plural a unui verb, acesta pierde
litera s: vamos + nos > vámonos. Se suprimă d final de la persoana a II-a plural imperativ, atunci când
este urmat de pronumele enclitic os: lavad + os > lavaos, levantad + os> levantaos. Face excepție
imperativul verbului ir, id + os > idos.
La imperativul pozitiv, gerunziu (forma simplă) și infinitiv (forma simplă) pronumele neaccentuat este în
mod obligatoriu enclitic: dame și nu me da, dándole și nu le dando, darles și nu les dar.
La formele compuse ale infinitivului și gerunziului, formele neaccentuate ale pronumelor personale se
alipesc la auxiliar: haberme dado, habiéndome dado. În cazurile în care un verb este însoțit de mai
multe pronume personale neaccentuate, acestea se așază după sau înaintea acestuia. Deci nu pot fi
separate: Me lo da. Dándomelo . Totdeauna forma se precedă celelalte forme neaccentuate: Se lo doy.
O variantă a pronumelui personal neaccentuat în cazul dativ (le, Ies) o constituie forma se. Această
formă este folosită numai atunci când precedă nemijlocit un alt pronume care începe cu l, adică
combinațiile se lo, se la, se los, se las:
¿ Das este libro al señor profesor?
- Sí, se lo doy (și nu: le lo doy).
¿ Das estas manzanas a los niños?
— Sí‚ se las doy.

Cu forma neutră lo reproducem, de regulă, un nume predicativ sau un verb dintr-o propoziție

anterioară:
¿ Estás cansada?
– Sí, lo estoy.
¿ Estáis cansadas?

– Sí, lo estamos.
Pronumele personale reflexive (Los pronombres personales reflejos)
Construcția reflexivă implică următoarea condiție: verbul și complementele sale pronominale să
aparțină aceleiași persoane și aceluiași număr gramatical:
Yo me lavo (Eu mă spăl).
Yo me lavo las manos (Eu îmi spăl mâinile).

Toate formele pronumelor personale - persoana I și a II-a, cu excepția formelor yo și tú - pot lua parte la
formarea unei construcții reflexive în calitate de pronume reflexive:
Nosotros nos lavamos.
Pentru persoana a III-a singular și plural sunt folosite ca pronume reflexive formele: se, sí precedat de
prepoziție și consigo:
Él se lava - Ellos se lavan.
Él se lava las manos - Ellos se lavan las manos.
Él habla para sí - Ellos hablan para sí.
Él lleva la cartera consigo (El poartă servieta cu sine) - Ellos llevan la cartera consigo (Ei
poartă servieta cu ei înșiși).

Pronumele posesive (Los pronombros posesivos)

1. Pronumele posesive funcționează ca adjective.
La fel ca pronumele personale, posesivele au forme accentuate (mío, tuyo, suyo, etc.) și forme
neaccentuate (mí, tu, su ...). Formele neaccentuate, dintre care unele sunt apocopate (mí, tu, su, mis,
tus, sus), precedă cuvântul pe care îl determină în calitate de atribut (mi pañuelo, tu bolso...), iar
formele accentuate se așază după cuvântul la care se referă, după articol sau funcționează ca nume
predicative: Él bolso es mío. Un amigo mío…
2. a) Formele pronumelor posesive
Pentru un singur posesor
Un singur obiect posedat
Persoana I mío, mía
Persoana a II-a tuyo, tuya
Persoana a III-a suyo, suya
Mai multe obiecte posedate
míos, mías
tuyos, tuyas
suyos, suyas
Pentru mai mulți posesori
Un singur obiect posedat sau mai multe obiecte posedate
Persoana I nuestro, nuestra nuestros, nuestras
Persoana a II-a vuestro, vuestra vuestros, vuestras
Persoana a III-a suyo, suya suyos, suyas

b) Formele adjectivelor posesive

Pentru un singur posesor
Un singur obiect posedat
Persoana I mi
Persoana a II-a tu
Persoana a III-a su
Mai multe obiecte posedate
mis
tus
sus
Pentru mai mulți posesori
Un singur obiect posedat sau mai multe obiecte posedate
Persoana I nuestro, nuestra nuestros, nuestras
Persoana a II-a vuestro, vuestra vuestros, vuestras
Persoana a III-a su, sus

3. Formele su, suyo sunt echivalente cu de él, de ella, de ellos, de ellas, de usted, de ustedes. Pentru
evitarea ambiguității, de la caz la caz, se folosesc formule prepozționale: Su casa - La casa de él - La
casa de Ud. (sau: Su casa de Ud.) – La casa de ellos etc
Pronumele demonstrative (Los pronombres demostrativos)
[modificare | modificare sursă]
1. Pronumele demonstrative pot îndeplini funcția gramaticală de substantive, de adjective: Mi sombrero
es éste. Este sombrero es mío. Sunt variabile în gen și număr (este niño — esta niña; estos niños,
estas niñas).
Posedă forme neutre invariabile (esto, eso, aquello): Aquello que se ve en la lejanía es una
ciudad. Demonstrativele, de regulă, se așază înaintea substantivului la care se referă. La
demonstrativele cu valoare de pronume, accentul grafic este facultativ.
2. Formele pronumelor demonstrative
Singular
Masc: este, ese, aquel
Fem: esta, esa, aquella
Neutru: esto, eso, aquello

Plural
Masc: estos, esos, aquellos
Fem: estas, esas, aquellas

3. Formele: este, esta, estos, estas desemnează lucruri aproape de cel care vorbește: Éste es mi

coche (adică: Éste de aquí es mi coche).
Formele ese, esa, esos, esas desemnează lucruri mai îndepărtate de cel care vorbește și, în cazul unui
dialog, aproape de cel căruia i se vorbește: Ese es tu coche.
Formele aquel, aquella, aquellos, aquellas desemnează lucruri și mai îndepărtate de cel care vorbește
sau de interlocutori.
Gradația privitoare la îndepărtarea unui obiect în spațiu este valabilă și pentru dimensiunea
timpului: este se folosește pentru prezent, ese pentru un trecut mai mult sau mai puțin apropiat și
pentru un viitor, aquel pentru un trecut îndepărtat și, uneori, pentru un viitor îndepărtat: en estos
tiempos, en esos tiempos, en aquellos tiempos.
4. Demonstrativele, cu excepția lui ese, pot îndeplini și funcție anaforică. În astfel de cazuri, este
reproduce ultimul obiect, iar aquel, pe cel anterior: María y Juana están leyendo; esta (Juana) está
leyendo una novela, y aquella (María) un cuento.
5. Construcții în care apar demonstrativele neutre: esto, eso, aquello: esto es - adică, va să zică; en
esto - în vremea asta, între timp; con esto - cu asta, cu toate acestea; a eso de - cam, în jur de (în
construcții ca: a eso de las ocho - în jur de ora opt); eso sí que no - asta nu, asta nu se poate; y eso
que - deosebit de faptul că, unde mai pui că; por eso - de aceea; en eso de - cât despre, în ce
privește; eso es - asta este, exact.

Pronumele relative (Los pronombres relativos)

1. Limba spaniolă se folosește de următoarele forme de pronume relative: que, quien, quienes, el que,
la que, los que, las que, lo que, el cual, la cual, los cuales, las cuales, lo cual, cuanto (-a, -os, -
as), cuyo (-a, -os, -as).
2. Pronumele que este invariabil ca gen și număr: Él niño que está aquí es mi hermano - Los niños que
están aquí son mis hermanos.
Antecedentul lui que poate fi substantiv (nume de ființă sau de lucru) și se poate referi la mai mulți
antecedenți: Los médico y los ingenieros que están en la sala quieren salir.
El poate fi substituit prin el cual (cu formele sale de număr și gen) atunci când introduce o propoziție
atributivă explicativă: Los alumnos, que viven lejos, no llegaron a tiempo a esta fiesta.În fraza mai sus
menționată putem înlocui que prin los cuales: Los alumnos, los cuales...
3. Cual (precedat de articolul hotărât) este variabil numai ca număr. Cual fără articol nu este pronume.
Antecedentul său poate fi nume de ființe sau de lucruri. Se preferă folosirea lui cual în locul lui que cu
caracter explicativ, în contextele în care antecedentul este departe de relativ, cu prepozițiile por, sin,
tras, cât și cu prepozițiile bisilabice și locuțiuni echivalente (entre los cuales, por encima del cual,
etc): Esperó a su vecino, el cual no llegó. No aprendió bien la lección, por lo cual fue castigado.
Forma neutră lo cual are ca antecedent o formă neutră sau o propoziție precedenta: Era juguetón, lo
cual me gustaba. În astfel de secvențe, lo cual poate fi substituit prin lo que: Era juguetón, lo que me
gustaba.
4. Quien are o singură formă pentru ambele genuri. Forma de plural este quienes. Se referă la
substantive nume de ființe sau lucruri personificate. Antecedentul său poate fi exprimat sau nu: Este
muchacho con quien hablas es mi hermano. Quien canta, sus males espanta.
5. Cuyo se acordă în gen și număr cu substantivul care urmează. Se poate referi la substantive nume
de ființe sau de lucruri: El escritor cuyos libros estoy leyendo, es un amigo mío. Ca sens, este
echivalent cu formele de quien, del cual.
6. Pronumele cuanto este variabil în gen și număr (cuanto, cuanta, cuantos, cuantas).
Formele cuantos, cuantas sunt echivalente cu construcțiile todo lo que, todas las que. Ca antecedent
pot servi todo, tanto sau un substantiv însoțit de todo sau tanto: Todos cuantos lo conocen dicen que
es inteligente (Toți care îl cunosc spun că este inteligent).

Pronumele nehotărâte (Los pronombros indefinidos)

1. Pronumele nehotărâte care se referă numai la nume de ființe alguien, nadie, quienquiera:
alguien lo sabe - cineva știe;
nadie lo puede saber - nimeni nu poate să știe.

Alguien și nadie se întrebuințează numai la singular, ambele genuri.

2. Algo și nada se referă la lucruri:
nada me dio;
cuéntame algo.

Sunt invariabile.
3. Pronumele nehotărâte care se referă la nume de lucruri sau de ființe: alguno, todo, bastante, uno,
otro, demás etc.:
algunos vinieron - câțiva au venit;
todos están aquí;
conozco a bastantes del mismo gremio.

Forma invariabilă demás se folosește, de regulă, precedată de un articol hotărât la plural:

Algunos niños entraron en la sala: Los demás, en el comedor.

Pronumele todo (toda, todos, todas) (are și o forma neutră: todo) are valoare substantivală și
adjectivală:
Todos entraron en el despacho del jefe.
Todos los obreros llegaron a la fábrica.

Gruparea todo + articol (sau alt determinant) + substantiv se folosește atât la singular, cât și la plural:
todo el jardín,
todo este jardín,
todos los jardines,
todos estos jardines.

Gruparea todo + substantiv se folosește aproape exclusiv la singular:

todo hombre - orice om,
toda escuela - orice școală ...
Todo (-a) + uno (-a) + substantiv exprimă ideea generală de totalitate și are o valoare de superlativ:
todo un año - un an întreg,
toda una muchacha - o fată adevărată.

4. Pronumele nehotărâte más și menos sunt invariabile. Când funcționează ca adjective se grupează la

singular, în special cu substantive nume de materie:
agua - apă
Quiero más café -Vreau mai mult(ă) cafea
leche - lapte
azúcar - zahăr

La plural, se combină cu substantive ce denumesc lucruri numărabile:

libros cărți
Quiero menos cuadernos - Vreau mai puține caiete
carteras - serviete
lápices - creioane

Multe din pronumele nehotărâte sunt folosite și ca adjective nehotărâte, iar unele numai ca adjective
(ex.: cada).

Verbul (El verbo)

Modurile verbului (Los modos del verbo)
În gramatica spaniolă actuală figurează trei moduri verbale:
•indicativul (indicativo),
•conjunctivul (subjuntivo) și
•imperativul (imperativo).
Infinitivul, gerunziul și participiul sunt considerate forme nepersonale (formas no personales) ale
verbului.
Formele modale ale conjunctivului și ale indicativului exprimă opoziția non realitate/realitate.
Imperativul nu exprimă nici realitate, nici irealitate, exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte.