SUBSTANTIVUL 6

Definiție: Substantivul este parte de vorbire care denumește ființe, lucruri, fenomene ale
naturii, însușiri, acțiuni, stări sufletești.

Tipuri de substantive:

 Comune- denumesc ființe, obiecte, fenomene, acțiuni, stări, calități- când denumesc o
clasă de obiecte de același fel.
 Proprii-denumesc individualități, cum ar fi:
- Nume de persoane (antroponime): Ana, Ioana...
- Nume de locuri (toponime): Pitești, România...
- Nume de animale (zoonime): Rex, Kitty...
- Nume de corpuri cerești (astronime): Jupiter, Saturn...
- Nume de evenimente istorice și culturale: Marea Unire, Primul Război Mondial...
- Nume de sărbători religioase: Paște, Crăciun...
- Nume de instituții: Academia Română...
- Titluri: Gramatica de bază a limbii române...

Prezintă următoarele categorii gramaticale:

 Gen
 Număr

GENUL

a. Masculin: când se numără un, doi (un băiat, doi băieți)

b. Feminin: când se numără o, două (o fată, două fete)
c. Neutru: când se numără un, două (un caiet, două caiete)

Substantivele epicene au o singură formă pentru a indica ambele sexe. Acestea se încadrează în
clasa masculinului ( elefant, rinocer, țânțar...) sau a femininului (cămilă, girafă, veveriță...).

Substantivele colective au formă de singular și înțeles de plural: cârd, stol, pietriș, brădet...

Când substantivul colectiv cu funcție sintactică de subiect se află la singular, acordul se face cu
verbul predicat la singular. (Clasa noastră a mers la schi.)

Când substantivul colectiv cu funcție sintactică de subiect este determinat de un alt substantiv la
plural care indică elementele componente ale grupului, acordul cu verbul predicat se poate face
fie la plural, fie la singular.( O mulțime de copii a/au mers la schi).
NUMĂRUL

a. Singular: când denumesc un singur obiect: casă , elev, vacanță...

b. Plural: când denumesc două sau mai multe obiecte: case, elevi, vacanțe...

Desinențele sunt sunetele sau grupurile de sunete așezate la sfârșitul substantivelor pentru a
indica genul și numărul acestora.

SUBSTANTIVELE DEFECTIVE

Substantivele pot fi: numărabile- copil, copii

nonnumărabile- sare

Substantivele nonnumărabile sunt:

a. Defective de plural (singularia tantum), adică au numai singular: oțet, sare, zahăr, sânge,
aur, argint…
b. Defective de singular (pluralia tantum), adică au numai plural: ochelari, aplauze, sare,
câlți…

O categorie separată a substantivelor nonnumărabile sunt substantivele masive, care denumesc

materii și care își păstrează caracteristicile, chiar dacă sunt împărțite. Ex. Cumpăr brânză.

La unele substantive este greu de stabilit genul, vorbindu-se în această situație de arhigen, care
poate fi masculin-neutru (curaj) sau feminin –neutru (aplauze), aceste substantive figurând în
dicționar la genul neutru.

ARTICOLUL

Este un element care însoțește întotdeauna un substantiv. Arată în ce măsură obiectul denumit le
este cunoscut vorbitorilor. Se analizează întotdeauna împreună cu substantivul.

Substantivele pot fi:

 articulate – când obiectul le este cunoscut vorbitorilor (casa, o casă)

 nearticulate- când nu se oferă nicio informație cu privire la cunoașterea obiectului (casă,
copil)
 ARTICOLUL HOTĂRÂT

Arată că obiectul denumit de substantiv este cunoscut atât de vorbitor, cât și de ascultător. Se
adaugă la sfârșitul substantivului, formând cu acesta o singură unitate sonoră și grafică. La
masculin și neutru, numărul singular, articolul se leagă de substantiv prin sunetul de legătură –u-
, care nu trebuie luat nici cu substantivul, nici cu articolul. (copilul).

Formele articolului hotărât:

Masculin, singular: -l, -le, -a, -lui;

Masculin, plural: -i, -lor;

Feminin, singular: -a, -i;

Feminin, plural: -le, -lor;

Neutru, singular: -i, -lui;

Neutru, plural: -le, -lor;

ARTICOLUL NEHOTĂRÂT

Arată că obiectul denumit de substantiv este mai puțin cunoscut vorbitorului și ascultătorului. Se
așază înaintea substantivului și este un cuvânt separat.

Formele articolului nehotărât:

Masculin singular: un, unui;

Masculin plural: niște, unor;

Feminin, singular: o, unei;

Feminin, plural: niște, unor;

Neutru, singular: un, unui;

Neutru, plural: niște, unor.