Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. ASPECTE DEFINITORII
2. ABATERI DE LA REGULA ACORDULUI
În limba actuala se înregistreaza numeroase situatii care nu se conformeaza
regulilor gramaticale ale acordului. Uzul permite foarte multe variatii de acord, structuri
care reprezinta ezitari ale vorbitorilor. Acestea sunt manifestari ale acordului prin atractie
sau dupa înteles si nu sunt excluse întotdeauna de normele limbii literare.
3.
ASPECTE ALE ACORDULUI IMPUS DE REALIZĂRILE PARTICULAREALE SUBIECTU
LUI
Subiectul poate da nastere unor situatii speciale de acord, dupa cum poate fi
realizat prin substantive colective, expresii partitive, nume proprii, pronume relative,
pronume de politete, propozitii, forme verbale nepersonale sau termeni în metalimbaj.
3.3.2. Constructiile restrictive
Expresiile partitive pot fi însotite de un adverb sau un adjectiv cu nuanta restrictiva.
Acesta accentueaza calitatea de centru a primului component, de aceea este mai
adecvat acordul formal: Doar o treime dintre studenti vine., O mica parte dintre
studenti a dat un raspuns bun., Numai o parte dintre studenti a dat un raspuns bun.
Mai putin prezent în aceste contexte, acordul dupa înteles nu este, totusi,
exclus: Numai un sfert dintre soldati cunosteau experienta razboiului., O mica parte
dintre paginile manuscrisului au ramas necitite.
3.4.2. Toponimele
Toponimele aflate în pozitia subiectului reprezinta dau nastere unor structuri mai
complexe, pentru ca prezenta articolului hotarât poate influenta acordul.
Numele proprii cu forma de singular favorizeaza acordul gramatical:Sibiul ne-a
primit cu bratele deschise. si informatia de gen se transmite numelui predicativ sau
participiului pasiv, în general conform regulilor gramaticale: Luxemburgul este mic.,
Tot Brasovul e treaz în noaptea asta., Mexicul este amenintat de furtuni
puternice., Franta este dejaimplicata în conflictul european.
Un toponim nearticulat, cu forma de plural, impune predicatului acordul dupa
înteles, la singular: Galati este un oras pe Dunare., Iasi esteun mare centru
cultural., Cotnari are faima vinului bun.
Articularea numelui propriu la plural nu schimba raportul în favoarea acordului
gramatical; prevaleaza informatia semantica (localitatea denumita este una
singura): Hotarele are nevoie de o scoala noua., Pietrele era zugravit în roman ca un
sat mic, dar foarte viu., Adunatii Copaceni a fost inundat de ultimele ploi. Contextele
cu predicatul la plural, în care toponimului i se adauga articol, sunt marginale si, în
general, evitate: si-apoi Humulestii si pe vremea aceea nu erau asa un sat de oameni
fara capatâi. (I. Creanga, Amintiri), Hârtoapele se aflau la 5 kilometri. Aceleasi structuri
sunt deliberat create în stilul jurnalistic, cu intentie stilistica:
Bucurestii aratau ca Parisul în timpul revolutiei. (JN, 2005);
si ca arhitectonica Iasii au destule de oferit, si ca împrejurimi. (Internet, 2005).
Pluralul se explica numai daca numele denumeste referenti diferiti:Crisurile
strabat partea de vest a tarii.
Pentru toponimele nearticulate cu forma de plural vorbitorii prefera, de multe ori,
articolul de singular, ceea ce rezolva, morfologic, contradictia dintre forma si continut
(Ploiestiul, Galatiul, Iasiul).
si abrevierile pot constitui surse ale unor variatii de acord. Prin citirea grupului de
intiale care reprezinta numele unei tari ca si când ar reprezenta expresia sonora a unui
cuvânt obisnuit, se poate pierde din vedere pluralul numelui simbolizat, de unde
utilizarea predicatului la singular: S.U.A. aveau resursele financiare pentru a depasi
criza., SUA admite genocidul armean. („Ziua”, 2005).
3.4.3. Titlurile
Titlurile de opere literare, stiintifice, muzicale, de ziare, filme, numele unor asociatii
politice, culturale sau sportive sunt substantive proprii care, în pozitia de subiect, impun
predicatului acord gramatical, dar permit si variante cu acord dupa înteles: „Lumi
virtuale” a / au produs senzatie printre amatorii de calculatoare., „Alge” a strâns în
jurul sau suprarealistii vremii.
În ciuda unicitatii de continut, titlurile cu forma de plural pot impune, în anumite
situatii, acordul gramatical: „Craii de Curte Veche” sunt un poem al
metaforei., „Morometii” au reprezentat un moment important în istoria literaturii
române.
Prezenta articolului hotarât în structura numelui propriu, la singular sau la plural,
sustine, în general, acordul gramatical: „Gemenii” lui Mircea Cartarescu redau o
atmosfera aparte., „Fordul” este frumos si rentabil.vs „Craii de Curtea Veche”
tine în chip necontrolabil de poezie.
Norma acordului este mai putin ferma, iar uzul oscileaza între forma si înteles, în
cazul aparitiei unui nume predicativ sau a unui participiu pasiv („Rapidul” a fost
învins / învinsa pe teren propriu.), mai ales daca numele propriu este de provenienta
straina sau o sigla:
Cu siguranta IKEA este interesat de piata româneasca, a declarat M.L.,
reprezentantul dezvoltatorilor proiectului Baneasa. (JN, 2005);
MasterCard, sub sigla careia se afla majoritatea cardurilor din România, a fost
fondata în 1966. (EZ, 2005);
Publicatia „Daily Telegraph” a observat ca „Everton este în soc dupa ce a fost
sfâsiata de Dinamo”. (EZ, 2005).
Pentru dezambiguizare este preferabil sa se foloseasca un substantiv generic
(opera, lucrare, creatie, culegere, volum, piesa, echipa, motto etc.) fie înaintea
subiectului, fie înaintea numelui predicativ:
Dintre publicatiile mondene de actualitate, „Avantaje” este (o revista) foarte
cunoscuta.;
(Romanul) „Femei”, al lui Mihail Sebastian, este preferatul meu.;
(Echipa) „Dinamo” a fost învinsa pe teren propriu.;
(Poezia) „Litere”, de Ana Blandiana, a fost aleasa de Ioana pentru serbare.
Similar titlurilor se comporta unele citate:
Libertate, egalitate, fraternitate este o simpla lozinca, iar revolutia franceza a
fost o catastrofa; libertate, egalitate, fraternitate sau moarte este însa cu totul si cu
totul altceva. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii).
3.5.2. Relativele cu antecedent
Prezenta antecedentului presupune inducerea unui dublu acord. Relativul preia
informatiile antecedentului si le transmite verbului predicat:Infirmiera care vrea sa îl
vada este foarte draguta., Asistentele care îl tinsub observatie sunt foarte
atente. Care este construit succesiv cu persoana a III-a singular si plural, în virtutea
relatiei anaforice cu antecedentul: infirmiera, respectiv asistentele.
Subiectul preia, asadar, informatiile de persoana si numar de la antecedentul sau si
le transmite verbului. Acest dublu transfer de informatie gramaticala tine seama de
functia sintactica a antecedentului, de realizarile sale sau de caracterul multiplu al
acestuia.
4. ASPECTE ALE ACORDULUI IMPUS DE TIPURILE DE SUBIECT
4.1. Subiectul multiplu
Subiectul unui enunt poate fi realizat prin mai multi constituenti coordonati. Fiecare
constituent are un continut referential distinct de celelalte, de aceea acordul gramatical
se face la plural:
Elena si Rares sunt în curte.;
Secretul este sa ne purtam aristocratic; numai gentiletea, bunatatea, calmul,
purtarile frumoase au haz. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii);
Nicio floare, nicio pasare, nicio prisma si niciun soare din universnu
puteau atinge splendoarea dumnezeiasca a fiarei. (M. Cartarescu,Travesti).
Acordul predicatului cu un subiect multiplu tine seama de informatia gramaticala a
elementelor componente, dar si de tipul relatiei de coordonare dintre acestea.
4.1.3.1. Subiectul si circumstantialele
Subiectul unic poate fi urmat de o constructie cu circumstantial sociativ susceptibila
de a fi confundata cu termenul secund al unui subiect multiplu. În aceasta situatie,
acordul predicatului la singular reprezinta o modalitate de dezambiguizare a
structurii: Aceasta observatie corelata cu cele anterioare duce la concluzia ca situatia
trebuie reevaluata., X, împreuna cu y, a vizitat muzeul. (vezi Circumstantialul
sociativ, 4).
Prepozitia cu poate exprima acelasi raport semantic ca si conjunctia si(asociere),
cu toate ca ambele conective apartin unor clase diferite si au regim distinct. Adeseori,
cele doua elemente se întâlnesc combinate în structura subiectului multiplu (si cu),
exprimând mai puternic ideea de asociere (Ana si cu mine eram la masa când a sunat
telefonul.).
si cu explica utilizarea pluralului în exprimarea operatiei aritmetice de adunare (Unu
si cu unu fac doi.). Prin analogie, s-a impus acest acord la plural si în exprimarea
operatiunilor de împartire, înmultire, scadere, undesi cu nu mai apare, fapt care face ca
forma de plural sa-si piarda justificarea (Patru împartit la doi fac doi., Trei înmultit cu doi
fac sase., Cinci minus doi fac trei.).
Un aparent subiect multiplu este si structura formata dintr-un subiect unic însotit de
un circumstantial instrumental: Eu cu tine o sa fac o avere.Antepunerea
circumstantialului, cu un evident rol emfatic, poate crea confuzii, dar acordul la singular
clarifica statutul elementelor. Un subiect multiplu ar presupune acord la plural al
predicatului: Eu cu tine o sa facemo avere. (vezi Circumstantialul instrumental, 4).
4.2.1 Subiectul inclus
Acordul cu un subiect inclus permite recuperarea formei acestuia din informatia de
numar si persoana a predicatului:
Priveam de foarte aproape coaja brazilor, cu câte o semiluna de
iasca, adunam de jos vreo frunza uscata si-i contemplam rugina si
farâmitarea, ridicam câte o piatra lata si descopeream o forfota de furnici.(M.
Cartarescu, Travesti);
Închide ochii, dormi si tu, / Lasa-ti pleoapele sa cada / Ca un cutit de ghilotina / Pe
gâtul lumii din afara. (A. Blandiana, Cântec de leagan).
În stilul administrativ: „Subsemnatul / semnatarul / contractantul / expeditorul”, se
prefera tot acordul cu subiectul inclus (Subsemnatul, XY, declar...). Utilizarea la plural a
termenilor mentionati impune pluralul (subsemnatii... avem...).
O constructie similara apare în anunturi publicitare de tipul (Student
caut camera., Profesor de matematica dau meditatii.).
Lipsa subiectului poate provoca o confuzie între acesta si alt constituent al
enuntului (Toti / toata lumea / cu totii am contribuit.(acordul se face cu subiectul
inclus „noi”), Amândoi plecati la mare.(acordul se face cu subiectul inclus „voi”).
Numele predicativ si participiul pasiv recupereaza si în situatia subiectului inclus
informatia de gen:
Eram sigura ca ma voi face respectata de colegii mei.
Te-ai fi asteptat sa fii trimisa în delegatie, dar ai fost trecuta pe o lista de
rezerva.
4.2.2. Subiectul subînteles
Subiectul subînteles se recupereaza anaforic, din context (Ion începesa învete., El
citeste, manânca, se joaca.). Verbul primeste forma de persoana a III-a: stia ca
trebuie sa plece din acel oras si se gândea ca mai poate prelungi putin sejurul., Se
gândea ca ar putea fi selectatapentru concurs, dar era oricum entuziasmata de
experienta pe care o traise.
4.2.3. Subiectul nedeterminat
Subiectul poate fi nedeterminat în constructii cu verbul la persoana a III-a, singular
sau plural (Spune la radio despre tine!, Bate la usa.).
De asemenea, verbul poate avea forma de persoana I sau a II-a, daca subiectul
este generic:
Singur în odaia încinsa, poti coborî în fine în lumea ta, în tot ce exista adânc si
enigmatic în tine, daca esti în stare sa-ntâmpini cu acelasi curaj abjectia si sublimul,
dezastrul si mântuirea, arhanghelul si estropiatul. (M. Cartarescu, Travesti);
Bine faci, bine gasesti!;
Ai carte, ai parte!;
Vrem, nu vrem, viata merge înainte!
5. PROBLEME DE TOPICĂ
Constructiile canonice pot fi modificate, intervertite.
5.1. Reorganizari sintactice
O constructie partitiva poate fi transformata prin avansarea subiectului (fostul
atribut din constructia initiala) si are ca rezultat reorganizarea sintactica a grupului. Daca
în constructia initiala erau posibile mai multe tipuri de acord (Fiecare dintre studentii
admisi a / au primit premii., Fiecare dintre noi a / am avut un scop.), în constructia
transformata, subiectul, aflat pe prima pozitie, impune
acord gramatical: Studentii admisi, fiecare, au primit premii., Noi fiecare am avut un
scop.
Constructiile proportionale cu numerale si expresii partitive presupun si ele mai multe
posibilitati de exprimare; schimbarea topicii restrânge posibilitatile de acord la cel formal
(Un procent important din studenti va fi chestionat / vor fi chestionati., Dintr-o suta de
studenti, unul va fi chestionat., Un student dintr-o suta va