1

DESPĂRŢIREA CUVINTELOR ÎN SILABE

A. Regula generala si obligatorie a despartirii în silabe a cuvintelor în limba

româna - valabila atît în situatiile de sub II, cît si în cele de sub III –este
interzicerea lasarii la sfîrsit de rînd sau la început de rînd a unei secvente lipsite
de o vocala (propriu-zisa).

B. Reguli bazate pe pronuntare

Se aplica drept reguli unice în toate cuvintele simple si în majoritatea derivatelor
cu sufixe; sunt tolerate în cuvintele compuse, în derivatele cu prefixe si în unele
derivate cu sufixe (pentru care vezi III 1), precum si în grupurile de cuvinte legate
prin cratima (vezi III 2).
                              1.            În succesiunea a doua vocale propriu 20220y2411u -zise
despartirea se face între cele doua vocale: Gra-al, a-e-ri-an, a-ici, a-or-ta, a-u-zi;
be-ha-it, lin-ga-ul; bo-re-al, a-le-e, de-ic-tic, le-o-nin, le-ul; u-ri-as, pom-pi-er, fi-
in-ta, fa-ni-on, ca-fe-gi-ul; hî-rî-it, pî-rî-ul; cro-at, po-et, cro-im, al-co-ol, o-ul; po-
lu-a-re, con-ti-nu-a, du-et, ha-la-du-ind, a-fec-tu-os, con-ti-nu-u; ke-ny-an, dan-
dy-ul etc.
                              2.            În succesiunea vocala (sau diftong) + semivocala (e, i, o sau u)
+ vocala (+ semivocala) despartirea se face înaintea semivocalei, deci înaintea
diftongului postvocalic: a-ce-ea, dum-nea-ei; ta-iat, ploa-ie, e-po-pe-ii, du-ios, ro-
iul; ga-oa-ce; ro-ua, stea-ua, no-uaetc., respectiv înaintea triftongului
postvocalic: ta-iai, vo-iau, le-oai-ca etc.
Observatie. În succesiunea vocala + semivocala + semivocala + vocala
despartirea se face înaintea primei semivocale, deci înaintea triftongului
postvocalic: cle-ioa-sa, cre-ioa-ne etc.
                              3.            În succesiunea vocala (sau diftong) + semivocala + consoana
despartirea se face înaintea consoanei: mai-ca, boj-deu-ca, pîi-ne, doi-na, lu-
poai-ca etc.
                              4.            Daca exista o singura consoana între vocale despartirea se
face înaintea consoanei: a-bil, re-ce, ve-cin, po-dis, a-fis, le-ge, le-gic, o-lea-ca,
lu-na, soa-re, ca-sa, ra-zei etc.
Observatii:
Grupurile de litere ch, gh (urmate de e sau i) noteaza cîte o singura consoana, k',
g'; de aceea, cuvintele în care apar se despart în silabe conform regulii de sub II
4: u-re-che, a-chi-tat, le-ghe, o-ghial etc.
Litera x noteaza întotdeauna doua consoane (fie cs, fie gz); din punctul de
vedere al despartirii în silabe este însa tratata ca o singura unitate, iar cuvintele
în care apare se despart tot conform regulii de sub II 4: a-xa, e-xa-men etc.
                              5.            În cazul grupurilor de doua consoane situate între vocale
despartirea se face
a.       în majoritatea situatiilor, între cele doua consoane: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, caf-
tan, mul-te, în-ger, lun-git, un-gher, în-ghi-ti, mun-te, cap-sa, as-cet, is-che-mi-
e, as-chi-mo-di-e, as-tazi etc.;
2

Observatie. Cuvintele care contin consoane duble se despart tot dupa regula de
mai sus: for-tis-si-mo, wat-tul, în-nop-ta, in-ter-regn (în cazul ultimelor doua
exemple despartirea se justifica si prin regulile de sub III).
b.      înaintea întregului grup consonantic
                                                                                             daca prima consoana este b, c, d, f, g, h, p,
tsau v, iar a doua consoana este l sau r: o-blo-ni, o-braz, a-cla-ma, a-cru, Co-
dlea, co-dru, a-fla, A-fri-ca, a-glu-ti-nant, a-gro-nom, pe-hli-van, po-hrib, su-plu,
cu-pru, a-tlet, pa-tru, e-vla-vi-e, co-vrig etc.;
                                                                                             în cazul succesiunilor de litere sh, th, ts, tzdin
cuvinte neadaptate: fla-shul, ca-thar-sis, jiu-ji-tsu, kib-bu-tzuri etc.
În cazul grupurilor de trei consoane situate între vocale, despartirea se face
 .        în majoritatea situatiilor, între prima si a doua consoana a grupului: ob-ste,
fil-tru, lin-gvist, cin-ste, con-tra, vîr-sta, as-pru etc.;
a.       între a doua si a treia consoana, în cazul grupurilor lpt, mpt, mpt, ncs, nct,
nct, ndv, rct, rtf si stm: sculp-tor, somp-tu-os, re-demp-ti-u-ne, linc-sii, punc-taj,
punc-ti-e, sand-vici, arc-tic, jert-fa, ast-ma-tic etc.
Observatie. La aceasta lista pot fi adaugate grupuri ca ldm, lpn, ltc, ndc, nsl, nsr,
nsv, ntl, rbt, rgs, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtt, rtv, stb, stc, std, stf, stl, stn, stp,
sts, stt, stvîntîlnite numai în cuvinte pentru care despartirea dupa a doua
consoana este justificata de regulile de sub III: feld-ma-re-sal, alt-ce-va, fi-ind-
ca, trans-la-tor, trans-re-nan, trans-va-za, sa-vant-lîc, ab-sorb-ti-e, tîrg-sor,
port-ba-gaj, port-har-ta, port-jar-ti-er, port-man-tou, port-pe-ri-e, port-sa-bi-e,
port-ti-ga-ret, port-vi-zit, post-be-lic, post-cal-cu-la-ti-e, post-di-lu-vi-an, ast-fel,
post-lu-diu, post-no-mi-nal, post-pu-ne, post-sin-cro-ni-za, post-to-nic, post-ver-
bal.
În cazul grupurilor de patru sau cinci consoane situate între vocale, despartirea
se face
 .        de obicei, între prima si a doua consoana a grupului: con-struc-tor, mon-
stru etc.;
a.       foarte rar, între a doua si a treia consoana a grupului: tung-sten, ang-strom,
horn-blen-da, pentru ca grupurile de consoane gst, nbl sînt foarte neobisnuite si
greu de pronuntat în limba româna.
Observatii:
1.      La lista de sub b. se pot adauga si grupuri ca bstr, nsgr, ptspr, rtdr, risc, stpr,
stsc, stsc întîlnite numai în cuvinte pentru care despartirea dupa a doua
consoana se justifica si prin regulile de sub III: abs-tract, trans-gre-sa, opt-spre-
ze-ce, port-dra-pel, port-scu-la, post-pran-di-al, post-sce-ni-um, post-sco-lar.
2.      Un caz de despartire între a treia si a patra consoana este vîrst-nic, pentru
care vezi însa III.

C. Reguli bazate pe analiza morfologica

                              1.            În cuvintele compuse din cuvinte întregi, elemente de
compunere sau fragmente de cuvinte, în derivatele cu prefixe si în unele derivate
cu sufixe (derivate de la teme terminate în grupuri consonantice cu sufixe care
încep cu o consoana) se prefera despatirea în silabe care tine seama de
3

elementele constitutive atunci cînd cuvîntul este analizabil sau macar

semianalizabil:
 .        compuse: ar-te-ri-o-scle-ro-za, alt-un-de-va, ast-fel, ci-ne-ma-scop, de-
spre, feld-ma-re-sal, port-a-vi-on, watt-me-tru etc.;
Observatie. Cînd se confunda într-o singura litera ultimul sunet al primului termen
si primul sunet - identic cu precedentul - al termenului urmator, în compusele
formate dintr-un element greco-latin si un cuvînt cu existenta independenta în
limba noastra despartirea se face în favoarea acestuia din urma: om-or-ga-nic,
top-o-no-mas-ti-ca; în compusele formate din doua elemente greco-latine se
acorda, în general, prioritate ultimului element: bi-op-si-e, mi-o-pi-e.
a.       derivate cu prefixe: an-or-ga-nic, dez-e-chi-li-bru, in-e-gal, într-a-ju-to-ra-re,
ne-spri-ji-nit, ne-sta-bil, ne-stra-mu-tat, sub-li-ni-a etc.;
Observatii:
0.      Conform regulii de sub I nu se separa prefixe monoconsonantice
ca r- din raliasau s- din spulbera.
1.      Cînd se confunda într-o singura litera ultimul sunet al prefixului si primul
sunet - identic cu precedentul - al radacinii despartirea se face acordîndu-se
prioritate radacinii: tran-scri-e, ultr-a-lu-min.
2.      Adeseori despartirea în silabe a cuvintelor compuse sau a derivatelor cu
prefixe dupa regulile morfologice coincide cu cea dupa regulile fonetice: bu-na-
vo-in-ta, in-to-le-ra-bil, pre-fa-bri-cat, re-a-ni-ma, su-pra-a-glo-me-ratetc.
b.      derivate cu sufixe: sa-vant-lîc, stîlp-nic, tîrg-sor, vîrst-nicetc.
                              2.            De asemenea, în masura în care nu se poate evita despartirea,
se prefera despartirea dupa elementele constitutive la grupurile ortografice în
care cratima leaga doua sau mai multe cuvinte: dintr-un (fata de din-tr-un), fir-
ar (fata de fi-r-ar), într-în-sa (fata de în-tr-în-sa) etc.
Observatii:
0.      în aceste situatii cratima are o functie ortografica dubla, ceea ce se poate
întîmpla si atunci cînd despartirea dupa regulile morfologice coincide cu cea
dupa regulile fonetice, ca în du-te, du-cîn-du-se, va-zîn-du-ma etc.
1.      Conform regulii de sub I nu se separa cuvinte reduse la o consoana,
ca s- din s-a, -l din dîndu-l, la o semivocala, ca i- din i-a, sau la o consoana
+ i semivocalic, ca mi- din mi-a.
  IV.            Situatii în care nu se face despartirea la capat de rînd
                              1.            Nu se despart în rînduri diferite:
cuvintele compuse din abrevieri literale: IRTA (nu: IR-TA), UNESCO (nu: U-NES-
CO);
abrevierile unor formule curente: a.c., î.e.n., s.a.m.d.;
numeralele ordinale notate prin cifre (romane sau arabe) urmate de formantul
specific: (al) XVI-lea, a 5-a.
                              2.            Se recomanda evitarea despartirii si în cazul:
silabelor initiale si, mai ales, finale constituite dintr-o singura vocala, întrucît
despartiri ca a-er, vi-a, e-ra, li-ce-e, i-re-al, su-i, o-mis (corecte conform regulilor
de sub II) sau dînd-o, las-o, zis-a (corecte conform regulilor de sub III) sînt
neeconomice;
4

abrevierilor literale care reprezinta primii termeni ai unor nume proprii compuse
(prenume abreviate + nume de familie: I. Popescu; substantive comune + nume
proprii: F. C. Arges, I.H.R. Mangalia);
cuvintelor compuse si al grupurilor ortografice scrise cu cratima, cînd locul
despartirii ar coincide cu locul cratimei: bun-gust, du-te;
notatiilor abreviate, ca 10 km, art. 3.