Sunteți pe pagina 1din 72

UNIVERSITATE

SINONIMELE SI SINONIMIA Lucrare de licenta

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND SINONIMELE 1.1. Definiie 1.2. Sursele sinonimiei 1.3. Criterii de clasificare 1.4. Rolul sinonimelor (functiile)

CAPITOLUL II. SINONIMIA 2.1. Definiie 2.2. Tipuri se sinonimie 2.3. Rolul sinonimiei n literatur 2.4. Sinonimia i polisemia 2.5. Efectele negative ale sinonimiei

CAPITOLUL III. CONCLUZII

CAPITOLUL IV. MIC DICTIONAR DE SINONIME NEOLOGICE

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND SINONIMELE

1.1. Definiie Vocabularul1 limbii romane poate fi definit ca totalitatea cuvintelor utilizate astazi mai mult sau mai putin. In conditiile epocii actuale, de progress stiintific si ethnic, orice vorbitor oricit de instruit, este obligat sa-siperfectioneze continuu cunoasterea sensului sau sa-si insuseasca cuvinte noi, necunoscute . In orice fel de comunicare cuvintele nu sunt folosite singure, ci se combina intre ele pentru a constitui enunturi , mesaje , texte de mai multe tipuri. Sunt utilizate obligatoriu cuvintele vocabularului fundamental, care desemneaza cuvintele importante, care asigura intelegerea dintre toti vorbitorii limbii romane. La acestea se adauga cuvintele din masa vocabularului alcatuita din multe cuvinte noi (neologisme). Prezenta acestora este justificata pentru a varia exprimarea in limba literara standard sau de necesitatea de a introduce in comunicarea curenta termeni stiintifici si tehnici de interes general in epoca moderna. Cuvintul, unitate de baza a vocabularului asociaza o anumita forma cu un sens (cuvintele monosemantice) sau mai multe sensuri (cuvintele polisemantice). Sensurile cuvintelor sunt codificate in dictionare, dar utilizarile lor contextuale nu sunt specificate decat in anumite situatii.
1

Vocabularul sau lexicul reprezinta totalitatea cuvintelor care existaintr-o limba. Vocabularul fundamental cuprinde cuvintele cel mai des folosite si care sunt intelese se toti vorbitorii unei limbi. Vocabularul fundamental cuprinde aproximativ 1500 de cuvinte, apartinand tuturor partilor de vorbire. Masa vocabularului cuprinde cuvintele care nu intra in vocabularul fundamental. Cuvintele din masa vocabularului reprezinta aproape 90% din cuvintelelimbii romane In masa vocabularului , intra termeni stinifice si tehnici, arhaismele, regionalismele

Libertatile construirii de mesaje (enunturi) sunt destul de mari si se spune ca orice buna utilizare a sensului unui cuvant intr-un context reprezinta, eventual o noua producere de sens. Asa se explica dinamica vocabularului romanesc, conditionata de relatii ca polisemia, sinonimia, antonimia Un aspect instructiv si practice al bogatiei limbii romane il constituie sinonimele ei; echivalente lexicale posibile pentru a exprima aceeasi notiune, precum; speranta- nadejde; timp- vreme; praf- colb; parfum- aroma. Fireste, exista adeseanuante de expresie intre sinonime, cum spunea odata Sadoveanu;Avem arbore, pom , copac cu intelesuri deosebite, adaugand si alte exemple si indemnuri. Diferentiere se face si intre ; zapada - nea omat. Uzul general, dinamic al limbii vii neglijeaza adesea nuantele, folosind termenii cu sens similar sau apropiat, ca niste echivalente utile exprimarii rapide, variate, aproximative, sugestive a ideilor, evitand prin sinonimie repetitiile. Sinonimele sunt acele cuvinte cu inteles aproximativ identic, care pot fi substituite unele prin altele, care pot alterna intr-un context dat fara ca sensul global al mesajului sa se schimbe. Segmentul de comunicare;Tatal sau si-a construit o locuinta incapatoare il pot reformula; Parintele lui si-a facut o casa mare, pentru a vedea ca fiecare termen din prima constructie are un echivalent destul de prcis, dar altul, in a doua propozitie; oricum sensul ideii nu s-a schimbat. Cercetarile lingvistice mai noi au precizat ca pentru a putea vorbi de sinonimie trebuie indeplinite urmatoarele conditii: 1.Cuvintele considerate sinonime sa fie identice sub aspectul obiectului pe care il denumesc, sa trimita la aceeasi realitate.

2. Sinonimele sa poata fi substituite in context fara ca sensul global al mesajului sa se modifice; 3. Sa faca parte din aceeasi varianta a limbii, Diversele sensuri ale unui cuvant polisemantic trimit la sinonime diferite care, la randul lor trimit la altele, in asa fel incat, reteaua de relatii se complica foarte mult. Daca se cere sa gasim sinonime pentru ,,fraged, putem indica mai multe: 1.(despre plante) tanar, crud; 2.(despre fiinte) gingas, plapand. 3.(despre aluat) sfaramicios. Unul si acelasi cuvant poate face parte din clase de sinonime diferite, de exemplu; 1. slab, subtire, uscativ. 2. slab, mediocru. 3. slab, influentabil. 4. slab, diluat. 5. slab, incet. In baza unui sens anume ,cuvintele se grupeaza in clase numite in mod current serii sinonimice. De exemplu la cuvantul ,,casa gasim urmatoarele serii; 1. 2. 3. imobil,cladire, locuinta , camin , domiciliu. familie , dinastie , neam. intreprindere, firma. Aceasta inseamna ca in mintea vorbitorului clasa de sinonime este relative bine construita de la inceput.
5

Cazurile in care echivalenta este perfecta sunt destul de rare in limba. Asemenea cuvinte se intalnesc mai ales in limbajul stiintific si ethnic: natriu sodiu; smalt email. Dar fenomenul poate fi intalnit si in limbajul curent : geamantan valiza; a muri - a deceda; ca si cuvintele ce provin dinregionalisme: varza curechi; cartofi - barabule; De cele mai multe ori putem identifica diferente semantice intre cuvinte pe care la modul general le consideram sinonime. De exemplu: pom (fructifer) si copac (nefructifer). In seria: teama, frica, spaima, groaza, termenii au in comun urmatoarele trasaturi: stare de emotie - provocata de pericol. Diferenta este data de trasaturi care exprima gradul in care este apreciata starea respective. Grad mare pentru frica, grad foarte mare pentru spaima , grad maxim pentru groaza. Situatiile care rezulta din observarea comportamentului contextual al sinonimelor sunt variate. De exemplu, sur, cenusiu, gri, carunt, desi denumesc aceeasi culoare, apar in situatii diferite. Putem spune haina cenusie - gri, dar celelalte sinonime nu apar aici; par sur carunt; blana sura - cenusie; cal sur . Definim sinonimele cuvinte cu forme diferite dar care au acela i sens. Ele sunt folosite pentru a nuana i a preciza ideea expus n cadrul unei comunicri. Sinonimele au diferite grade de echivalen ntre ele. n general nu exist echivalen perfect a cuvintelor existente ntr-o limb.

Asadar, sinonimele sunt cuvinte diferite ca forma, dar apropiate sau identice ca sens. Ele constituie serii sinonimice, cuprinzand doua sau mai multe cuvinte. De exemplu: dragoste - iubire; a vorbi - a spune - a zice; inteligent destept istet - ager. In cercetarea sinonimiei au existat doua, probleme principale: una referitoare la definirea termenului de sinonim si alta referitoare la delimitarea tipurilor de sinonime. Definirea termenului ca si stabilirea diferentelor dintre tipurile de sinonime dintr-o serie sinonimica este si astazi un subiect discutat si cercetatorii avand pareri diferite (dar nu fundamental). Una dintre numeroasele definitii ale sinonimiei este urmatoarea: Sinonimia este acea relatie de sens care se stabileste intre cuvinte care au aproximative acelasi sens si pot fi substituite unul cu celalalt in context2. Cea mai ampla discutie referitoare la problema sinonimei apare in lucrarea: Probleme de sinonimie a lui Onufrie Vinteler3. Dificultatile ivite in acest domeniu complex al sinonomiei sunt generate de insasi definirea lor. Cand se are in vedere identitatea de sens a doua (sau a mai multor) sinonime, se pune intrebarea daca aceasta identitate se refera la toate sensurile cuvintelor aflate in raport de sinonimie sau numai la un singur sens. controversat,

2 3

Narcisa Forascu, Categorii semantice: Sinonimia, in L.L.R., Bucuresti, 2000, p. 11. Onufrie Vinteler, Probleme de sinonimie, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1983, p. 71

Se spune ca nu exista sinonime perfecte, absolute, ci numai partiale sau aproximative. De asemenea, datorita unor abordari terminologice gresite, putem cadea usor in panta pseudosinonimiei4. S-a luat in discutie si faptul ca doua sinonime perfecte ar trebui sa fie substituibile reciproc in acelasi context fara ca sensul acestuia sa se schimbe si sa fie identice in ceea ce priveste valoarea lor semantica si cea expresiva, afectiva. De obicei, se stabilesc grade de echivalenta intre cuvintele care constituie o serie sinonimica. Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca relatia de sinonimie se stabileste intre sensuri. Sinonimele unei limbi reprezinta o sursa inepuizabila a expresivitatii si a preciziei in exprimarea orala si scrisa. Vorbitorii, dar mai ales scriitorii, pot selecta din bogatul tezaur de sinonime al limbii romane cuvantul potrivit. Dintre functiile pe care le au sinonimele amintim: functia de diversificare a exprimarii, pentru evitarea repetitiilor aceluiasi cuvant; functia de reliefare si functia de precizare si de nuantare a unei idei. In acest ultim caz un mare rol capata contextul si valorile functionalstilistice ale sinonimelor, ele ajutandu-l pe vorbitor (pe scriitor) sa poata selecta si folosi sinonimele de care are nevoie in comunicare. Sa retinem, de asemenea, ca dictionarele, atat cele explicative, cat si, mai ales, cele de sinonime, ofera indicatii referitoare la valorile stilistice ale cuvintelor, recurg la ilustrari in scurte contexte, cum procedeaza Luiza si Mircea
4

Pseudo-sinonimia const n folosirea echivoc a unor termeni interpretai ca sinonime, datorit lacunelor profesionale (CIOBANU 1998: 59) i. e. : concentraie grad de saturare, de densitate a unui corp concentrare aciunea de a se concentra; reunire. Mult mai des ns se recurge la pseudo-sinonimie dintr-un alt motiv, cel puin la fel de simplu ca cel invocat mai sus, anume absena voit a inteniei de precizie n utilizarea unui termen, ntr-un cadru mai general al discuiei tiinifice, considerndu-se suficient recunoaterea semelor de baz din structura semantic a termenului n cauz.

Seche in Dictionarul de sinonime al limbii romne (1982), pe care l-au elaborat dupa o riguroasa tehnica lexicografica. Cercetrile lingvistice mai noi preocupate de aceast problem, au precizat c pentru a putea vorbi de sinonime trebuie ndeplinite urmtoarele condiii: Cuvintele considerate sinonime s fie identice sub aspectul obiectului(al referentului) pe care l denumesc. Aceasta este prima condiie esenial i obligatorie. Sinonimele s poat fi substituite n context fr ca sensul global al mesajului s se modifice. S fac parte din aceeai variant a limbii, nelegnd prin aceasta att variantele teritoriale (identitatea de repartiie geografic), ct i variantele stilistico-funcionale. n funcie de respectarea sau nerespectarea condiiilor enunate mai sus, se poate redefini sinonimia n dou feluri: n sens restrns, sinonimia presupune obligatoriu identitatea de sens, de comportament contextual i de variant funcional a dou sau mai multe cuvinte5. n sens larg, sinonimia nseamn c dou uniti se pot afla n relaie de sinonimie, dac desemneaz n mod global acelai obiect. Sinonimia nu poate fi conceput ca un fenomen static, ca o relaie de sens abstract dect la nivelul descrierii teoretice(a limbii). n practic ea se manifest n i prin vorbire, n enunuri i n situaii de comunicare concrete. Cuvintele ndejde i speran sunt identice ca sens, deoarece pe baza definiiei de dicionar se pot delimita componente de sens care sunt, toate,
5

Iorgu Iordan, Limba romn contemporan, Bucureti, 1956,p 121. Vezi de asemenea si Constantin ibrian, Structura vocabularului limbii romne, Piteti, 2004, p.98.

comune celor doi termeni. O dovad n acest sens o constituie i posibilitatea c cele dou cuvinte s se substitue reciproc n toate contextele, de exemplu: Nu mi-am pierdut ndejdea (sperana) c. E slab ndejde (speran) s mai vin. Echivalena lor este att de perfect, nct substituia este valabil chiar i n expresii relativ fixate de uz ca: a trage ndejde (speran), a pune ndejdea (sperana) n ceva, cineva, n ndejdea (sperana) c. Imposibilitatea de substituie a celor doi termeni ntr-un context ca: El este o speran a muzicii., se datoreaz faptului c aici cuvntul nregistreaz o deplasare spre un sens concretizat persoan care promite. Se observ c restrngerile contextuale att de des invocate cnd este vorba de sinonimie, nu funcioneaz de obicei n cazul sinonimelor cu un singur sens6, univoc, care exclude orice posibilitatea de confuzie i mai ales cnd cuvintele, fapt important, aparin aceleiai variante a limbii. Cuvintele se grupeaz n clase numite n mod curent serii sinonimice. Dac se cere unui vorbitor s indice cteva sinonime pentru un anumit termen, ne ofer adesea asemenea serii ( imobil, cldire, locuin). n constituirea unei serii sinonimice se pornete n mod deliberat de la un numr ct mai mare de componente comune( de preferin toate). Compararea ntre ei a termenilor clasei ne permite s identificm unele diferene care pot fi propriu-zis de sens sau graduale. Punerea n eviden a diferenelor are, att o importan teoretic ct i o importan practic, ntruct contientizarea acestor diferene condiioneaz
6

Vezi MLADIN 2003: 53-54 pentru celelalte tipuri de definiii terminologice (definiia prin intensiune, definiia prin extensiune) sau pentru alte procedee echivalente (apelul la exemple definiia contextual, definiia prin denotaie, definiia prin implicaie, definiia prin sintez, indicarea unui context enciclopedic, indicarea unui context explicativ sau asociativ, precizarea colocaiilor lexicale)

10

deprinderea de a nva i utiliza corect cuvintele limbii i, n ultim instan, obinuina de a opera corect o selecie ntre cuvintele pe care limba ni le pune la dispoziie. Scriitorii au avut un rol important n dezvoltarea sinonimiei, punnd n valoare influenele istorice exercitate asupra limbii naionale. Vechii tlcuitori ai textelor sacre au reluat adesea unele noiuni eseniale pentru a le sublinia, repetnd semantic, prin sinonime valoarea lor n context: pzitorul sau ocrotitorul sufletelor, cutai milostivire i ndurare; nemsurat i negrit buntate a Domnului. n concluzie, la nivelul descrierii teoretice conceptul de sinonimie poate fi neles n sens restrns (cu respectarea condiiilor enunate) sau n sens larg (admind o oarecare doz de aproximaie). n vorbire, raporturile de sinonimie se modific aprnd mereu altfel ca ntr-un caleidoscop ceea ce face uneori foarte dificil interpretarea. Se urmrete totodat drumul de la datele limbii la actualizarea lor, micarea de la limb la vorbire, aspect cu consecine importante n procesul de cultivare a limbii.

1.2.

Sursele sinonimiei Principala sursa o constituie imprumutul din limbi diferite sau chiar din

aceeasi limba a unor cuvinte care desemneaza acelasi referent (dac. burta, pantece, lat. foale, neogrec. stomac, neolat. romanic. abdomen). Tot surse, mai ales indirecte ale sinonimiei, sunt: polisemia (dezvoltarea unor complexuri largi de sensuri pentru majoritatea cuvintelor favorizeaza
11

intrarea lor in relatie de sinonimie), derivarea (derivatul a nadajdui de la nadejde devine sinonim cu termenul latinesc mostenit a spera); derivate cu prefixe si sufixe sinonime: (ireal-nereal, consultare-consultatie), derivarea regresiva (exemplu: legisla, extras din legislatie, legislator si legislativ, a dublat pe legifera, iar postverbalul ruga-ruga alcatuieste o pereche sinonimica impreuna cu rugaminte); dublete etimologice (cuvinte provenite din acelasi etimon prin filiere sau date diferite: biserica si bazilica lat. - basilica; tarziu si tardiv - lat. tardivus). Tot in legatura cu provenienta termenilor ajunsi in relatie sinonimica dar intr-o abordare sinonimica poate fi realizata clasificarea functionala a sinonimelor, care e de natura sa justifice necesitatea lor in limba. Aceasta clasificare are in vedere ierarhizarea functionala (specializarea) cuvintelor sinonime. Din acest punct de vedere sinonimele unui termen pot fi: arhaice ( flintapusca), regionale (barabule-cartofi), populare (muiere-femeie), familiare (leafasalariu), neologice (a medita-a gandi), de jargon (hello-salut), argotice (a tromboni-a minti), profesionale (cord-inima), poetice (balai-blond), livresti (obedient-docil). Se observa ca perechile sinonimice nu apartin aceluiasi nivel, sfera, ramura lexicala, ci fac parte din variante diacronice, diatopice sau diastratice, diferite, avand deci functii comunicative distincte. Acest lucru se observa cel mai bine in redactarea unui text, care, in functie de stilul functional in care este scris, de nivelul si atitudinea dorita, selecteaza unul sau altul dintre sinonimele unei serii.

12

Folosirea altui sinonim in contextul respectiv diminueaza, falsifica sau, chiar impiedica realizarea unei comunicari eficiente, adica clara, precisa, nuantata. Imprumutul ca sursa a sinonimiei lexicale Bogatia sinonimica a limbii romane are cauze istorice si reflecta o sensibilitate vie pentru cuvinte. Fondul originar latin care a pastrat si numeroase elemente de substrat, utile, comune, a asimilat continutul elementelor de contact cultural, lingvistic, provenite din vecinatatile noastre, din convietuirea cu alte neamuri. In limba au patruns multe cuvinte slave, maghiare, grecesti, turcesti, iar din limbile popoarelor romanice din vest de doua secole incoace, popoare de care suntem legati prin originea latina a limbii - un imens numar de cuvinte romanice (din franceza si italiana), care au contat la reromanizarea limbii noastre, la modernizarea si imbogatirea sinonimiei ei. Bogatia expresiva a limbii noastre este apreciata de Alf Lombard 7 - un reputat romanist care observa: Cand romana importa un cuvant strain, ea pastreaza foarte adesea cuvantul anterior care serveste pentru a exprima acelasi lucru de unde in limba actuala formeaza numeroase grupe de sinonime ca timp (latin) si vreme (slav) pentru ideea de timp, greu si dificil (franceza) pentru dificil. Numarul cuvintelor intrebuintate de romani nu inceteaza sa creasca. Limba lor a devenit o limba mai mult decat bogata.

Eseul Les destines du Latin lEst (1967), tradus si tiparit de Gh. Bulgar in Tribuna Romaniei nr. 5/1973, p. 16.

13

Importul aproape nelimitat de cuvinte noi, cadrul uimitor de extensibil al vocabularului, felul in care cuvintele traiesc impreuna in interiorul acestui cadru, concurenta dintre cuvintele care apartin straturilor definite, diferentierea semantica sau geografica a sinonimiei toate aceste probleme lexicologice constituie un intreg pe care nici o alta limba, nu-l ofera mai bine studiului. Procedeul de sprijinire a patrunderii neologismelor in limba il intalnim la Dinicu Golescu, Mumuleanu, A. Paun, Ion Heliade Radulescu. Canalul cel mai eficace de asimilare a unor sinonime neologice, odata cu romanizarea limbii a fost presa - Curierul romanesc, Albina romana contin numeroase glose, explicatii prin sinonime a unor cuvinte noi: distanta, (departare), remedia (vindeca), ingenios (istet). Terminologia stiintifica, ilustreaza bogatia limbii, sinonimia ei specifica: aliaj-amestec, eclipsa-intunecare, circumstanta-imprejurare. Cap, conductor i ef au ajuns sinonime, pentru c primul i-a schimbat sensul prin metafor, c.f. capul otirii (se creeaz sinonime prin metonimie, metafor, sinecdoc). Transferul semantic d natere la sinonimie, pentru c introduce o perspectiv nou de apreciere a obiectelor. Dar aceast perspectiv dispare dup aceea i dac este reactualizat dintrun motiv sau altul, scoate n eviden caracterul accidental al echivalenei dintre termeni. Crunt poate avea i nelesul de btrn, vechi prin metonimie efectul (consecina) n cazul cauzei. Identificarea obiectului la care se refer dou sau mai multe sinonime constituie punctul central al recunoaterii acestora din urm. Ea nu este posibil dect prin context.
14

Contextul nseamn att enunul, mai mult sau mai puin dezvoltat, ct i varianta funcional a limbii, limbajul sau stilul n care este ncadrat un enun. Octavian Goga folosete termenul crunt n versurile: Btrne Olt ! Cu buza ars i srutm unda crunt. Prin faptul c poetul a pregtit echivalena prin invocarea iniial ( Btrne Olt !) se subliniaz caracterul accidental al sinonimiei btrn = crunt. Folosit n alt limbaj dect cel poetic, crunt nu mai este cu siguran sinonim cu btrn, vechi. Limbajul tiinific este cel care asigur, fr dificulti, identificarea referentului prin sinonimie, aceasta datorit preciziei formulrilor i datorit caracterului monosemantic al termenilor caracteristici. n limbajul tiinific se ntlnesc uneori sinonime perfecte: natriu-sodiu, kaliu-potasiu, azot-nitrogen. n limbajele administrativ, juridic, oficial, acest lucru nu se produce dect dac este nevoie de explicarea unui cuvnt sau a unei perifraze. Nici n limbajul tiinific, sinonimia perfect, total sau absolut, nu constituie dect o ntmplare cu caracter excepional, explicabil fie prin proveniena termenilor sinonimici din limbi diferite, din coli tiinifice diferite, fie prin modificarea unei nomenclaturi. Aa ar trebui s fie i situaia sinonimelor de origine dialectal diferit, cci fa de referent, ele se comport ca i termenii din limbajul tiinific ( curechi i varz; cartofi i barabule; crumpi i napi). Ceea ce ne mpiedic s le punem pe acestea n categoria sinonimelor tehnico-tiinifice este faptul c ele nu funcioneaz n aceeai unitate a limbii. Aadar, pentru ca identificarea referentului desemnat prin dou sau mai multe cuvinte s fie n practic un fenomen de sinonimie, trebuie ca aceste cuvinte s
15

fac parte din aceeai variant sau unitate funcional, pentru c numai aa se pot nlocui unul prin cellalt n diverse enunuri. Aceste exemple cu termenii regionali este valabil i n cazul, stilurilor, n sensul c dou cuvinte din limbaje diferite nu constituie sinonime perfecte. O excepie o constituie limbajul artistic. Prin natura sa, el apeleaz la toate variantele limbii i ia din ele cuvintele de care are nevoie. Dac adugm i modificrile poetice ale cuvintelor din exprimarea artistic, deducem c n aceast specie de limbaj sinonimia funcioneaz intens. Limbajul artistic permite sinonime inacceptabile n restul limbii. Se creeaz prin mijloace proprii nuanele semantice cele mai fine i uneori mai puin ateptate. n acest limbaj, problema referentului prezint o situaie aparte. Enunul poetic nu tinde la identificarea direct i riguroas a referentului, ci la sugerarea lui. Tocmai de aceea are atta nevoie de sinonime. Identificarea referentului, dei este o operaie fr de care nu pot exista sinonime, trebuie urmat de asigurarea c sinonimele aparin aceleiai variante a limbii. Dou sau mai multe cuvinte care indic n mod cert acelai referent, dar nu fac parte din aceeai variant funcional nu sunt obligatoriu n sinonimie. Contextul reprezint elementul decisiv pentru determinarea sinonimiei, fiindc prin nlocuirea unui cuvnt din context cu presupusul lui sinonim se evideniaz egalitatea sau inegalitatea lor semantic. Dac n urma acestei operaii, nelesul global al contextului se menine, se admite c termenii nlocuibili sunt sinonimi i invers.

16

De fapt, singura concluzie justificat ar trebui s fie c numai n contextele n cauz, cuvintele supuse probei sunt sau nu sinonime, cci nimic nu dovedete c n alte contexte situaia va mai fi aceeai. A afirma c termenii nlocuii sunt sinonimi n ntreaga lor extensiune semantic, este riscant. Generalizarea trebuie s se ntemeieze pe tipuri de contexte. Pentru a stabili c termenul, coada vulpii este sinonim cu a vacii, denumire a unei specii de struguri, trebuie ca n contextul de identificare semantic s figureze fie cuvntul strugure, fie vi (de vie), fie altul din aceeai sfer. Specificarea poate lua forma unei predicaii explicite: coada vulpii este a vacii, o specie de struguri, a unei indicaii deictice (n prezena obiectului): acetia sunt soiul coada vulpii sau a vacii, a unei predicaii indirecte: (strugurele) a vacii se numete i coada vulpii. Acestea sunt cteva tipuri de contexte. Din perspectiva de mai sus, sinonimia nu reprezint dect posibilitatea de substituire a unor cuvinte cu altele, ntr-un numr limitat de contexte, avnd capacitatea de a identifica obiectul la care se refer cuvintele nlocuibile. Orice tip de contexte este o clas. Extensiunea sinonimiei depinde n mod direct de extensiunea clasei sau claselor de contexte n care este aplicabil substituirea termenilor. Limita unei clase de contexte o d trecerea unuia din sinonime la alt neles. Variaiile unui context - tip pot fi semantice ca n exemplele prezentate, sau sintactico-semantice. Astfel, un verb reflexiv poate fi sinonim cu utilizarea la diateza activ a altui verb: a se njosi sinonim cu a cobor, n contextul: A cobort pn la
17

ultima treapt a demnitii; un verb tranzitiv, sinonim cu unul intranzitiv: A nceput o nou activitate, fa de A pit (a parcurs) la o nou activitate. Structura contextului se schimb dup specificul gramatical al sinonimelor. n anumite limite, sinonimia se poate referi la propoziii ntregi, sau la fraze: vino s ne jucm = hai s ne jucm. 1.3. Criterii de clasificare

Exist mai multe tipuri de sinonime: a) Sinonimele totale - sunt puine la numr i se stabilesc ntre cuvinte vechi, regionale i cuvinte literare sau ntre denumirile populare i termenii tehnico-tiinifici: inim=cord; cupru=alam; dalac=antrax; timp=vreme; repede=iute; varz=curechi;porumb=cucuruz, ppuoi etc. b) Sinonimele pariale - sunt cele mai frecvente i se realizeaz, de obicei, ntre cuvinte vechi i cuvinte mai noi: bun=preios, valoros, blnd, gustos; cuvnt= discurs, cuvntare, vorb etc. n cazul acestor sinonime nu se realizeaz o identitate a termenilor seriei sinonimice i se opteaz pentru unul dintre ele, n funcie de particularitile contextului. Se poate stabili o relaie de sinonimie i ntre o expresie i un cuvnt sau ntre dou expresii: a bga de seam = a observa; a o lua la sntoasa = a fugi;a se da de-a dura = a se rostogoli, a se da de-a rostogolul; a-i lua nasul la purtare = a se obrznici, a i se urca la cap. Sinonimul i cuvntul nlocuit trebuie s fie aceeai parte de vorbire: substantive: noroc=ans; verbe: a reui-a izbuti; adjective: prietenesc=amical;
18

pronume: eldnsul; numerale: prepoziie: ctre=spre.

ntiulprimul; adverbe: mereu-totdeauna;

Un cuvnt cu mai multe sensuri are sinonime pentru fiecare sens: - arbore/copac: Bradul e un copac. pom: Mrul e un pom. c)Sinonime aproximative. Acestea sunt comune n stilul scriitorilor, stabilind apropieri sau coincidene de termeni, atribuind valori, semantice figurate, metaforice cuvintelor uzuale mrind sfera semantic a cuvintelor prin conotaii imprevizibile cu o mare expresivitate. Tipurile propuse de diferii autori au fost ntotdeauna dependente de condiiile de sinonimie pe care acetia le-au avut n vedere. Termenii utilizai pentru denumirea acestor tipuri sunt, de asemenea, comparabili, fie sinonime perfecte sau aproximative, fie sinonime complete sau totale. Alteori se face distincia ntre sinonime perfecte i aproximative, fiecare dintre ele putnd s fie absolute sau pariale n funcie de suprapunerea perfect sau imperfect a tuturor sensurilor principale i a elementelor complementare. d) Sinonime care au cte o component de sens diferit : duumea = podea trstur de sens comun: partea de jos a unei ncperi"; trstur de sens proprie: numai din scnduri" (duumea) i din orice material"(podea), trstur care poate fi neglijat n anumite contexte; e)Sinonime care prezint att diferene graduale, ct i semantice, dar limitate cantitativ: cald, cldu, cldicel, fierbinte, clocotit, canicular definesc toate ca apreciere n plus privitoare la temperatur"; regrupeaz prin trsturi de sens
19

se se

diferite

(uneori

neglijabile):

cald grad nedeterminat"; cldu = cldicel gradmic"; fierbinte gradmare"; ca

nicular grad

maxim";clocotit

(tor) grad

maxim"

proces

de

fierbere"; dogoritor grad maxim" + emanaie de cldur". Chiar dac sunt identice ca sens, substituia n context a sinonimelor nu este ntotdeauna posibil: a muri = a pieri = a se prpdi admit subiect animat (A murit cobaiul"), pe cnd a deceda = a rposa = a disprea admit doar subiect animat uman (,A decedat un om"). Cnd sinonimele sunt specializate contextual, restricia de context are importan pentru definirea riguroas a sensului: modic - (foarte) mic, exorbitant = (foarte) mare,primele sinonime (modic, exorbitant) aprnd numa: n combinaie cu preuri, valori, ceea ce restrnge condiiile de sinonimie, ntre sinonime pot s apar diferene de registru stilistic, care se manifest sub form de restricii contextuale: a deceda se utilizeaz numai n stilul administrativ, a crpa numai n stilul familiar sau argotic, iar a sucomba numai n stilul literar pretenios (livresc). Restriciile contextuale i stilistice sunt foarte importante n analiza sinonimelor, pentru adecvata lor folosire n vorbire sau n texte; respectarea condiiilor semantice i contextuale face din sinonime o posibilitate de rafinare a expresiei lingvistice.

f)Sinonimele morfologice, numite i alomorfe, sunt menionate i la Zugun 2000 :231, tot n cadrul clasificrii sinonimelor, f r alte precizri. Dup cum se poate observa, numrul studiilor care au ca obiect sinonimia morfologic este foarte redus. Specialitii (vezi Poalelungi 1960 i Hoar - Lzrescu2000) opteaz pentru meninerea informaiei gramaticale comune (dup modelulsinonimiei lexicale) i consider comutabilitatea principiu de baz. Diferenierile care se
20

impun n critica definiiilor vizeaz identificarea elementului care ine de planulexpresiei. Astfel, Gh. Poalelungi vorbete de construcii ce se deosebesc prin modul dereprezentare al informaiei gramaticale categoriale, nepreciznd dac aceste construcii au legtur cu o unitate lexical comun. Sorin Stati vorbete tocmai despre o identitate lexical n planul expresiei asociat unor opoziii suprimate ale coninutului gramatical. Luminia HoarLzrescu face o distincie clar n acest sens, stabilind dou grade de sinonimie morfologic pe baza identitii sau a nonidentitii i din punct de vederesemantic. Definiia lui Gh. Poalelungi introduce ca element de noutate sintagma paralelism gramatical , pe care o explic prin existena valorilor multiple ale instrumen-telor gramaticale. Sorin Stati vorbete de opoziii suprimate ale coninutului gramatical(aceeai informaie gramatical transmisprin dou mrci iniial diferite). n discutarea sinonimiei morfologice trebuie pornit de ladefiniia morfologiei ca seciune a gramaticii care studiaz flexiunea cuvintelor, iar flexiunea presupune meninerea aceleiai informaii semantice (prin radical) modificarea informaiei gramaticale prin flectiv (Dimitriu 1999 : 28; Iordan/Robu 1978 : 348) (informaia gramatical fiind reprezentat de categoriile gramaticale). Este evident c, n aceast concepie, sinonimia nu este neleas ca o echivalen la nivelul sensului, ci la cel al sferei semantice a cuvntului In termenii celor 3 condiii stabilite, putem distinge8:

erban, Vasile, Ivan Evseev, Vocabularul romnesc contemporan, Timioara, Ed Facla, 1978, Cap. Sinonimia, p. 192.

21

a. sinonimie n sens restrns (cea care ndeplinete toate condiiile) situaie mai rar ntlnit, care privete n special nivelul limbii; b. sinonimie n sens larg, care respect condiia identitii de referent (chiar dac aceasta implic neglijarea voit sau nu a unor particulariti ale acestuia), dar ncalc, eventual, condiiile care in de comportamentul contextual sau de varianta stilistic situaie care privete actualizarea. Sinonimia poate fi analizata la nivel lexical, gramatical si fonetic. Sinonimia lexical se manifest ntre cuvinte i/sau sintagme din aceeai categorie gramatical: timp-vreme, poliist-agent de poliie. O prim dificultate in analiza sinonimiei o presupune existena polisemiei. Diversele sensuri ale unui cuvnt polisemantic trimit la sinonime diferite, care, la rndul lor, trimit la altele, n aa fel, nct reeaua de relaii se complic foarte mult. Sinonimele obinute prin desfacerea pe sensuri a cuvntului polisemantic nu sunt echivalente ntre ele. Deci, substituirea unui cuvnt prin sinonimul su nu se poate face n orice context. Unii cercettori sunt nclinai s extind sfera sinonimiei dincolo de limitele teritoriului lexical, incluznd ntre sinonime att variantele gramaticale, ct i cele fonetice, deoarece ele exprim, prin mijloacele lor, acelai neles sau unul asemntor, dar prin alte forme, construcii sau aspecte fonetice. Potrivit acestui punct de vedere, ar exista echivalen sinonimic ntre el zicea ei zicea din limba veche. Tot n categoria sinonimelor ar intra variantele fonetice de tipul rip arp, sear sar, ntic - antc, caractr - carcter, matr mtur etc9. Dar, dei satisfac criteriul etimologic i au forme difereniate, ele nu se conformeaz i criteriului funcional, al utilizrii pe acelai spaiu geografic sau n aceeai perioad de timp. Alte tipuri de sinonime
9

Munteanu, tefan, Sinonimia o perspectiva funcionala, in LLR, vol III-IV, 1996.

22

Pe lng tipurile de sinonime enumerate mai exist i urmtoarele tipuri de sinonime: grafice (exemplificate prin literele (din i) i (din a - noteaz aceeai realitate fonetic n contexte indicate de actualele norme ortografice); sinonime afixale (ne- i n- sau -et i -i din brdet, brdi); sinonime afixoidale (-bi i -di, demi- i semi-) i onomastice (sinonime toponimice: Blgrad i Alba Iulia i sinonime antroponomice - care denumesc aceeai persoan). Se mai vorbete de sinonime metaforice, n studiile de specialitate, la care se ajunge prin acordarea de valori metaforice att unor simple cuvinte, ct i unor mbinri lexicale. Sinonimele metaforice pot fi att lexicale ct i frazeologice. Exemplele de sinonime metaforice le-am prezentat la sinonimia lexicofrazeologic n stilul beletristic (la Eminescu - luna este stpna mrii, copila cea de aur, regina nopii moart etc.). Analiza sinonimiei: analiza semic (componenial), analiza contextual i analiza stilistic 1. Analiza componenial Descrierea diferitelor tipuri de relaii care se stabilesc ntre cuvinte i prin care unitile lexicale se definesc nu este posibil fr repartizarea acestora n clase. Este evident c nu se pot depista relaiile unei uniti lexicale cu altele dac aceasta e considerat izolat. Ea trebuie pus n legtur cu alte uniti ale aceluiai sistem. Numai n interiorul unei clase relativ nchise (limitate) pot fi puse n eviden relaiile de opoziie dintre uniti. Se pornete deci de la principiul c sinonimele se organizeaz n clase de termeni (cvasi) echivaleni numite n mod curent serii sinonimice10.
10

Bidu-Vrnceanu, Angela, Cuvinte si sensuri, Bucureti, Ed. tiinific i Enciclopedic, 1989, partea a II-a, Cap.Sinonimia, p. 122.

23

Gruparea sinonimelor n clase are n vedere un sens i numai unul, de aceea cuvintele selectate sunt considerate doar pentru acest sens. Totui, gruparea se face mai mult sau mai puin intuitiv, o dovad n plus c n mintea vorbitorului aceste cuvinte sunt legate printr-o relaie strns. Prima condiie formulat mai sus, i anume identitatea semantic, impune verificarea sub acest aspect a termenilor care alctuiesc clasa. Aceast operaie se poate face relevnd componentele (trsturile) de sens, semele unitilor lexicale considerate i urmrind n ce msur ele sunt comune tuturor termenilor din serie. Exista mai multe feluri de seme comune: n primul rnd, semele gramaticale; aceasta nseamn c nu putem grupa n aceeai clas dect cuvinte aparinnd aceleiai pri de vorbire. Dar semele gramaticale nu sunt suficiente. Se impune caracterul comun al semelor de substan, cele care descriu propriu-zis coninutul semantic al termenilor i care permit gruparea n aceeai clas, de exemplu: inteligen" , umiditate", extensiune", verticalitate" etc. Numrul semelor de substan poate fi mai mic sau mai mare n funcie de complexitatea sensului analizat, de relaiile pe care acesta le stabilete cu alte uniti din limb i chiar de posibilitile de formulare n metalimbaj. 2. Analiza contextual Contextul neles ca o secven minimal de termeni sau, mai larg, ca text sau ca variant stilistico-funcional este fundamental pentru determinarea sinonimei, ntruct egalitatea semantic se pune n eviden mai ales n context, deci funcional. Analiza contextual trebuie s releve identitile i diferenele n utilizarea sinonimelor, restriciile de combinare contextual mergnd uneori pn la cazuri limita (contexte specifice unui sinonim sau altuia). Utilitatea ei rezult din aceea c posibilitile de substituie a unui sinonim cu altul reprezint proba identitii de sens dintre acetia.
24

Analiza contextual n semantic se face n condiii speciale (diferite de cele din fonologie) i se preteaz la mai multe modaliti de aplicare: - ea poate viza dezambiguizarea prin context a sensurilor cuvintelor polisemantice (operaie preliminar obligatorie), - poate servi la verificarea identitii de sens a dou uniti lexicale sau, - relev posibilitile combinatorii ale unei uniti lexicale date, stabilite n raport cu clase de contexte11. Att analiza componeniala, ct i cea contextual urmresc s pun n eviden identitatea de referent. Dar limitarea sinonimiei la identitatea referentului ar deplasa problema numai ctre domeniul extralingvistic, or, identitatea de denotatum nu implic obligatoriu o identitate a sensului. Lingvistic vorbind, i sinonimia este, incontestabil, un fapt de limb, sinonimele intereseaz sub aspectfuncional, adic n ce condiii dou uniti lexicale denumind acelai obiect pot s funcioneze unul n locul celuilalt. Aceasta nseamn s avem n vedere i aspectul stilistic, ntruct diferenele dintre unitile considerate n mod obinuit sinonime nu se limiteaz la cele semantice i contextuale. 3. Analiza stilistic Analiza contextual i cea stilistic interfereaz, se implic reciproc, mai ales pentru c valenele stilistice se pun n valoare sau se estompeaz numai n contexte. Apare deci problemaseleciei pe care vorbitorul o opereaz n momentul formulrii unui mesaj, or, cu aceasta, se ajunge lanivelul actualizrii.Utilizarea n practic a sinonimelor presupune o selecie pe care vorbitorul oface dintr-o perspectiv determinat i care nu este dictat numai de sensul termenilor, dar i dencrctura lor stilistic, de valoarea pe care o au n limba.
11

Bidu-Vrnceanu, Angela, Cuvinte si sensuri, Bucureti, Ed. tiinific i Enciclopedic, 1989, partea a II-a, Cap.Sinonimia, p. 136.

25

Aceast valoare poate rezulta dinapartenena clar a unui termen la o anumit variant funcional, deci cnd acesta este marcat stilisticntr-un anumit fel. De exemplu, n sinonimia a A SCOATE - A EXTIRPA, cel de al doilea termenaparine limbajului medical. De obicei, dicionarele ofer indicaii asupra mrcilor stilistice sau afactorilor care determin un efect stilistic, de exemplu: figurat, ironic, eufemistic, argotic, rar12. Mrcile stilistice diferite limiteaz substituia unui sinonim cu altul, chiar dac acestea suntsemantic identice i chiar dac, n principiu, pot aprea n aceleai contexte. Sunt sinonime cuvintele care, dei diferite n planul expresiei, au acelai sau aproximativ neles, adic semnific acelai denotat. De aceea, ce este denotat printr-un cuvnt poate fi exprimat i prin altul, cuvintele respective intr n serie sinonimic. Deci, sinonimia este o opoziie total n planul expresiei. Identitatea semantic total nu este o norm rigid a sinonimiei, semnificatele porumb, cucuruz, ppuoi au acelai semnificat, dar n alte cazuri situaia nu este aceeai: pom semnific un copac care face fructe comestibile, arbore i copac sunt i ele identice ca sens, dar au ntrebuinri diferite: arbore este termenul tiinific n timp ce copac aparine uzului comun. Din punct de vedere al abstractizrii, exist diferene ntre cele dou cuvinte: arbore pare mai abstract, mai general dect copac, la fel se prezint i seria: sclav, erb, rob. Sinonimia este strns legat de modul i de mijloacele de exprimare a sensului.
12

Bidu-Vrnceanu, Angela, Cuvinte si sensuri, Bucureti, Ed. tiinific i Enciclopedic, 1989, partea a II-a, Cap.Sinonimia, p. 149

26

De aceea, definiia obinuit pe care o gsim n gramatic i care afirm c sinonimele sunt cuvinte diferite ca form, dar identice prin coninut ni se pare nesatisfctoare pentru c neglijeaz esenialul n sinonimie, faptul c sinonimele exprim diferite nuane ale aceluiai sens. Cazuri de sinonimie total se ntlnesc rar i constituie caracteristici, diferenieri regionale ale vocabularului; porumb este muntenesc, cucuruz este ardelenesc, iar ppuoi este moldovenesc. n cazul cuvintelor aeroplan i avion proveniena lor este diferit i din diferite perioade, dar nici acestea nu sunt dublete pasive-spunem avion cu reacie i nu aeroplan cu reacie. Sinonimele sunt elemente active n limb, mresc potenialul ei expresiv, capacitatea de precizare i exactitatea sensului; sinonimele au ca funcie principal diferenierea, precizarea uneia sau alteia dintre variantele i variaiile aceluiai sens. Diferenierea se poate referi la diverse laturi ale fenomenului: la modul de semnificare, la adaosul ori suprimarea de semne conotative, la aria lingvistic de rspndire a fiecruia dintre sinonime, la corelaia dintre cuvnt i locuiunea sinonimic ce corespunde. La sinonimele absolute, sensurile cuvintelor coincid total, deci coincid denotatele respective, dar, n unele cazuri, apar diferene dependente de cmpul semantic sau extralingvistic (un cuvnt este literar, altul nu) de situaia istoric, geografic, social a folosirii sinonimelor: unul poate fi arhaic, nvechit, altul modern, unul poate fi cuvnt uzual, altul vulgar, unul se folosete ntr-o regiune, altul n alta.

27

Sinonimia d loc la o anumit concuren n lexicul uzual i cel de baz. Alexandru Graur13 arat c aceast lupt duce la progresul vocabularului, nving acele cuvinte care sunt mai potrivite pentru a exprima noiunea n cauz dar, pn la victoria parial total a unuia dintre sinonime sau pn la diferenierea lor att de radical, nct s ajung a nu-i mai face concuren, ele i mpart zona de circulaie, i anume coeficientul de frecven a ntrebuinrii, numrul derivatelor i frecvena acestora. Unul dintre sinonime devenind dominant, ptrunde n lexicul de baz, pe cnd celelalte din serie rmn n afara lui. Lucrurile se pot ntmpla i altfel, adic nici unul s nu ptrund n lexicul de baz: latinul nudus (gol) a fost prsit n romn, dar a fost nlocuit cu sinonimul gol; latinul sanctus s-a pstrat n romnete sub forma snt (se folosete i astzi n Sn Petru, Sntana, Snicolaul Mare), dar n lexicul de baz snt a fost concurat i nlocuit cu sinonimul sfnt. Pn n secolul al XVIII, n lexicul de baz existau cuvintele cocon i prunc apoi a aprut cuvntul copil i le-a nlocuit pe celelalte dou care n prezent, sunt ntrebuinate ca regionalisme n Maramure i n Criana. Aceasta este situaia sinonimelor mai mult sau mai puin identice ca sens, dar contradiciile dintre sinonime se rezolv mai ales prin funcia de difereniere pe care o au, aa c pot rmne amndou n lexicul de baz -a cugeta (latin) i a gndi (derivat de la o rdcin maghiar), pulbere (latin). Un alt aspect al diferenierii este funcional, legat de expresivitatea vorbirii sau de apartenen la un anumit stil, i n acest caz pot fi numite stilistice-seria obraz, fa, chip; cuvntul chip aparine limbajului poetic, stilului artistic, iar fa aparine mai mult limbajului comun.
13

Tendine actuale, Bucureti, 1968, p. 17.

28

Uneori fa de anumite cuvinte, sunt sinonime locuiuni, mbinri frazeologice sau idiotisme i funcia lor de difereniere este evident. ncrctura conotativ a locuiunilor verbale, adjectivale, substantivale, adverbiale poate dezvolta valori stilistice. Se ntmpl ca dou cuvinte care au acelai sens propriu s devin sinonime i prin sensul lor figurat, prin aa-numita derivaie sinonimic. n vorbirea comun se spune m-am ars = am fcut o greeal mare, am pit ceva, deoarece a arde n sens propriu este aproximativ sinonim cu a frige, a prli, sinonimia se extinde i asupra sensului figurativ se spune m-am fript. Uneori, se repet sinonimele pentru a realiza o gradaie care devine sursa conotaiei: srguincios-silitor, zgrcit-crpnos. Folosirea greit a sinonimelor constituie o situaie pleonastic ( comoartezaur). Exist anumite expresii i dublete alctuite dintr-un cuvnt vechi i altul mai nou, care sunt folosite n vorbirea comun i nu sunt pleonastice: praf i pulbere, foc i par, mici-frme, ntuneric-bezn, - cu valoare de intensitate maxim. 1.4. Rolul sinonimelor (functiile) Sinonimia este un fenomen care intereseaz, indiscutabil, vorbirea, actualizarea, tocmai prin aceea c ea este, n genere, imperfect. Prin selectarea unui termen sau a altuia, prin combinarea n enun a unor cuvinte asemntoare ca sens, ea devine o surs inepuizabil de expresivitate, contribuind la precizia i supleea exprimrii orale i scrise. Funciile sinonimelor sunt dependente de natura raporturilor dintre aceste cuvinte, de posibilitatea lor de a se substitui reciproc (n virtutea coincidenei dintre sensuri) i de capacitatea de a nuana cele exprimate, prin deosebirile de natur semantic i stilistic ce le individualizeaz.
29

1. Funcia de diversificare a vorbirii (funcie elementar, cf. A. BiduVrnceanu) / Funcia de evitare a repetiiei (utilizarea seriilor sinonimice pentru evitarea repetiiei, cf. G. I. Tohneanu)14. Un vorbitor atent la felul n care se exprim va ncerca s evite repetarea suprtoare a unui cuvnt n aceeai fraz sau la mic distan. Exemplu: Ct gratitudine pentr-o privire; ct recunotina pentru c ar lsa degeelele ei dulci n minile lui (Mihai Eminescu). 2. Funcia intensificatoare. Un efect stilistic aparte se obine prin repetarea n acelai enun a unor trsturi semantice prezente n coninutul unor sinonime perfecte: Nimic de mirare; spartanii erau cunoscui, printre altele, i pentru concizia, pentru lapidaritatea... pentru laconismul exprimrii lor (G. I. Tohneanu)15. Privind lucrurile dintr-o asemenea perspectiv, devine posibil afirmaia c sinonimia este o repetiie mascat". Aceast funcie de subliniere, de reliefare a unei idei se obine prin reluarea acesteia cu ajutorul sinonimelor juxtapuse, procedeu numit i repetiie semantic: Ariile roiau limpezi, dulci i clare n mintea lui mbtat (Mihai Eminescu)16. 3. Funcia / Efectul de gradare Utilizarea ntr-un enun a sinonimelor poate crea, uneori, un efect de gradare atunci cnd ele sunt diferite sub aspectul intensitii (gradului) i apar n context ntr-o anumit ordine: M apuca spaima, groaza c n clipa urmtoare va izbucni violent; Aceast prietenie... m fcea mandra, aproape orgolioas (Nicolae Breban)17; Arta foarte posomort: era un biat ambiios i prea deprimat c nu-i ieiser bine soluiile (Marin Preda)18.
14

Tohneanu, G. I. Dincolo de cuvnt, Bucureti, Ed. tiinifica si Enciclopedica, 1976, Cap. Sinonimia in limba literaturii artistice, p. 46. 15 Tohneanu, G. I. op.cit., p. 49 16 Tohneanu, G. I. op.cit., p. 52. 17 Tohneanu, G. I. op.cit., p. 53 18 Tohneanu, G. I. op.cit., p. 58

30

4. Funcia de difereniere. Funcia de difereniere sau de opunere a unor noiuni care, n limbajul obinuit, se pot confunda, iar autorul intenioneaz, dimpotriv, s marcheze diferena dintre ele: Se poate face orice, dar nu se poate furi orice, cum nu se poate svri orice (Constantin Noica)19. Un efect umoristic se poate obine speculnd intenionat opoziia dintre doi termeni: Cap ai, minte ce-i mai trebuie? (Zictoare)20. 5. Valoarea eufemistic a sinonimelor (eufemism = cuvnt sau expresie care, n vorbire sau n scris, nlocuiete un cuvnt sau o expresie neplcut, jignitoare, necuviincioas sau obscen, respectnd paralelismul de sens) TABU-ul in limba ,,A zice lucrurilor pe nume" nu nseamn, neaprat, a fi ,,realist" n exprimarea artistic. Unii scriitori uit c i n planul expresiei care este indisociabil de acela al coninutului arta se ntemeiaz pe disponibilitile sugestive i transfiguratoare ale cuvntului. Tohneanu d exemplul lui Sadoveanu, care, dea lungul multelor mii de pagini ale operei sale, nu i-a ngduit s strecoare un singur cuvnt vulgar. Recurgnd la sinonimele cu valoare eufemistic cuvinte sau mbinri frazeologice , marele prozator a demonstrat cu strlucire c arta realist se poate lesne dispensa de limbajul obscen. Realizat artistic, aluzia" deschis strnete rsul sntos, nu mustcirea, maliioas i meschin. Valoarea eufemistic a sinonimelor este manifestat mai ales n domeniul interdiciei lexicale. Potrivit unor vechi eresuri (superstiii, prejudeci) - ale cror rdcini sunt de cutat n animismul" primitiv (animism = form primitiv a religiei, cnd oamenii credeau n spirite i n existena unor duhuri ale obiectelor, plantelor, apelor etc.) oamenii se fereau s rosteasc numele spiritelor" vrjmae, ale slbtciunilor, ale animalelor primejdioase.
19 20

Tohneanu, G. I. op.cit., p. 62 Tohneanu, G. I. op.cit., p. 63

31

Aa se explic, de pild, bogata terminologie a diavolului" n diferite limbi, printre care i romna. Potrivit cu nfirile pe care le ia i cu nsuirile pe care le arat, dracul este : aghiu (sfntuleul"!), codea, comit, cornoratul, hdachi, mpeliatul, micuul, mititelul, murgit, naiba, necuratul, nichipercea, sarsail, spurcatul, tichiu etc, etc. 7.Sinonimele metaforice. Metaforele, in special cele poetice, sunt sinonime unice, originale, deoarece ele fac imagine". Intr-adevr, exist i altfel de metafore, cele lingvistice, pe care o lung ntrebuinare le-a ntunecat. In procesul comunicrii normale, noi ntrebuinm o multitudine de expresii metaforice, dar imaginea" pe care ele o implic i-a pierdut strlucirea. Terminologia corpului omenesc, de pild, servete adesea ca element de construcie pentru metafore: ochi de zpad, umr de deal, coast de munte, gura minei, braele Dunrii, creierii munilor, mruntaiele pmntului, inima pdurii, picior de plai. Toate aceste expresii intrnd in deprinderile lingvistice ale vorbitorilor, nu mai sunt simite ca metafore. Vorbitorii nu mai realizeaz acea balansare a fanteziei ntre propriu" i figurat", n urma creia se produce sentimentul imaginii.

32

CAPITOLUL II. SINONIMIA 2.1. Definiie Problema sinonimiei a fost amplu studiat i discutat de muli cercettori: unii neag existena cuvintelor sinonime, iar alii au lrgit prea mult sfera conceptului de sinonimie. (Al. Graur, Iorgu Iordan) Pentru a fi considerate sinonime, nu este suficient ca dou cuvinte s fie apropiate ca sens sau nrudite semantic. Calitatea de sinonime nu se poate stabili dect prin aplicarea unor criterii mult mai riguroase din punct de vedere tiinific, ceea ce este valabil i pentru sinonimele frazeologice. Una dintre numeroasele definiii ale sinonimiei este urmtoarea: Sinonimia este acea relaie de sens care se stabilete ntre cuvinte care au aproximative acelai sens i pot fi substituite unul cu cellalt n context. Cea mai ampl discuie referitoare la problema sinonimei apare n lucrarea: Probleme de sinonimie a lui Onufrie Vineler.

33

Dup opinia sa, sinonimele sunt cuvintele cu acelai sens sau cu sens foarte apropiat i mai mult ori mai puin diferite ca form. Autorul acord atenia cuvenit i substituiei dar afirm c aceasta este un criteriu suplimentar n comparaie cu identitatea de sens. Vineler ajunge la concluzia c sunt trei criterii de care trebuie s inem seama cnd vorbim de sinonimie: identitatea sau apropierea de sens, identitatea naional i identitatea obiectelor. Autorul ajunge la elaborarea unei complete definiii a sinonimelor: acestea sunt cuvinte independente, diferite ca form dar identice sau apropiate ca sens, care exprim aceeai noiune pe plan sincronic i n cadrul aceluiai sistem, avnd posibilitatea de substituire i n cadrul aceluiai context fr ca sensul contextului s fie alterat. Sinonimia este un tip de relaie semantic (o legtur de sens) ce se stabilete ntre cuvinte care au semnificaii att de apropiate, nct le considerm identice. Ea constituie o modalitate de organizare a lexicului. Exista 3 condiii pe care trebuie s le ndeplineasc cuvintele pentru a fi sinonime: 1. Orice sinonimie presupune identitatea obiectului denumit (a referentului). 2. Orice sinonimie presupune o situaie concret de comunicare. De aceea, la determinarea ei trebuie s se in seama de repartiia dialectal a termenilor i de repartiia stilistico-funcional a lor. 3. Contextul Dou sau mai multe uniti de limba se pot afla n sinonimie dac desemneaz n mod global acelai obiect n situaii n care distribuia dialectal i cea stilistico-funcional sunt neglijate (contient sau nu)21.
21

BiduVrnceanu, A., Narcisa Forscu, Limba romn contemporan. Lexicul, Bucuresti, Ed. Humanitas Educational, 2005, partea a II a, Relaii semantice n limba romn contemporan, 4. Sinonimia, p. 91.

34

Condiiile de sinonimie enumerate mai sus sunt rareori ndeplinite toate. Dou sau mai multe uniti care satisfac toate condiiile sunt, de obicei, numite sinonime perfecte, ca de exemplu: SMAL = EMAIL, NATRIU = SODIU, GENEROZITATE = MRINIMIE, LIFT = ASCENSOR, NDEJDE = SPERAN, LUNAR = SELENAR etc22. Sinonimia perfect este ns privit cu rezerve n general i este cel mai adesea, contestat. Aceasta apare de obicei in limbajul tiinific, unde termenii provin din limbi diferite. Trebuie s se fac o distincie clar ntre sinonimia din limb (sistem) i cea din vorbire(actualizare). Pentru ca dou cuvinte s fie considerate sinonime n sistem trebuie ca ele s respecte obligatoriu toate condiiile amintite. O cercetare care s-ar opri aici ar trebui s demonstreze pe baza unei metode riguroase: a. identitatea termenilor sub aspectul coninutului lor semantic; b. sub aspectul tipurilor de contexte n care sunt distribuii; c. sub aspectul variantei stilistico-funcionale din care fac parte. Dar utilizarea unui termen ntr-un context lingvistic (ceea ce presupune i o situaie de comunicare, adic un context situaional dat), transferul su dintrun limbaj ntr-altul, nclcarea restriciilor de combinare contextual, neglijarea voit sau involuntar a unor trsturi de sens modific n practic (adic n vorbire) raporturile de sinonimie. De aceea, o cercetare riguroas nu poate neglija actualizarea acestei relaii. Contextul este foarte important pentru ca pune in evidenta egalitatea semantica a termenilor. Exista sinonimie perfecta atunci cand putem inlocui un sinonim cu altul in orice context. In cazul limbii romane acest lucru este foarte greu de realizat.

22

Bidu-Vrnceanu, Angela, Cuvinte si sensuri, Bucureti, Ed. tiinific i Enciclopedic, 1989, partea a II-a, Cap. Sinonimia, p. 115.

35

In interiorul unei serii de sinonime alcatuite numai in baza identitatii de sens, termenii se comporta diferit si de aceea, cand suntem in situatia de a-i utiliza intr-un enunt, seria se restrange, iar posibilitatile de optiune pentru un cuvant sau altul sunt limitate. Analiza contextuala cat si cea stilistica interfereaza, se implica reciproc, mai ales ca valentele stilistice se estompeaza numai in contexte. Deci, desi unii termeni functioneaza ca sinonime, echivalenta dintre ei este favorizata doar de anumite contexte. Exista fenomene lexicale precum : antonimia, omonimia, hiponimia, polisemia, derivarea s.a.m.d. Doua cuvinte in sensul lor de baza pot coincide cu sensurile lor derivate, insa cazurile unor astfel de coincidente sunt mai rare. Posibilitatile de sinonimizare ale unui cuvant sunt determinate de valentele lui semantice, de numarul sensurilor cuprinse in sfera lui semnatica. Sunt situatii in care echivalenta dintre sinonime este valabila, adica precizand care sunt limitele pe care limba le impune in utilizarea sinonimelor. Doua cuvinte pot fi luate ca sinonime identice pe baza definitiei din dictionar si nu pot fi diferentiate prin nimic conform indicatiilor din dictionar, dar fac parte din varianta literara a limbii. Datorita coincidentei semantice si stilistice acestea sunt considerate sinonime in mod restrans. Restrangerile contextuale nu functioneaza de obicei in cazul sinonimelor cu un singur sens care include orice posibilitate de confuzie. In concluzie inlocuirea lor devine posibila numai in situatia care favorizeaza neglijarea diferentelor de sens. Exista situatia in care se poate incalca conditiile sinonimiei avandu-se in vedere diferentele dintre termenii cvasi-echivalenti si astfel inceteaza sa mai functioneze ca sinonime. Motivele care determina neglijarea diferentelor tin fie de necunoasterea acestora, fie de multiplele modificari ale perspectivei pe care le introduce situatia concreta de comunicare, tocmai de aceea ele sunt dificil de sistematizat .
36

2.2. Tipuri se sinonimie A.Sinonimia lexical n definirea sinonimiei lexicale, att n lingvistica general, ct i n cea romneasc, exist dou direcii : una semantic i una structural. Definiiile de tip semantic prezint sinonimele lexicale ca fiind dou expresii (cuvinte, grupuri de cuvinte, enunuri) cu form diferit i cu acelai sens (Ducrot/Schaeffer 1996 : 310). n lingvistica romneasc, aceste sinonime sunt definite ca fiind complexe sonore diferite, dar cu acelai neles (Graur, Stati, Wald 1971 : 267) sau cuvinte diferite ca form (diferite n planul expresiei) care sunt apropiate sau identice ca sens23. O alt definiie de tip semantic, dar n termeni saussurieni (vezi Graur, Stati, Wald 1971 : 267) prezint sinonimele lexicale ca semnificai diferii care exprim aproximativ acelai semnificat. Dup cum se observ, dei folosesc o terminologie diferit, majoritatea lingvitilor sunt de acord cu definirea sinonimelor lexicale drept corpuri fonetice diferite care transmit aceeai informaie. Un alt gen de definiie este reprezentat de direciile de tip structural, bazate pe principiul comutabilitii. n lingvistica general (vezi DLSL), sinonimele sunt prezentate ca avnd dou accepii diferite : doi termeni sunt sinonimi cnd au posibilitatea de a se substitui unul celuilalt ntr-un singur enun izolat sau doi termeni sunt sinonimi cnd sunt substituibili n toate contextele. i n lingvistica romneasc, specialitii au folosit principiul comutabilitii n definirea sinonimelor lexicale (vezi erban/Evseev 1978 : 191) : sinonimele sunt att cuvinte cu sensuri absolut identice, ct i cuvinte cu sensuri apropiate ce permit substituirea lor n anumite contexte, fr a se pierde din vedere
23

Vezi Iordan/Robu 1978 : 269; Iordan 1956 : 42; erban/Evseev 1978 : 188; Zugun 2000 : 230. Elena DNIL

37

identitatea obiectului desemnat. n literatura de specialitate exist i definiii care mbincele dou direcii menionate, opiune care ni se pare cea mai convenabil (vezi DLSL) : sinonimele sunt uniti lexicale diferite cu acelai semnificat i care sunt substituibile unele celorlalte. O alt problem legat de sinonimia lexical i care apare i la sinonimia la alte nivele ale limbii este cea a clasificrii n sinonime absolute (perfecte) i sinonime pariale (relative). Cei mai muli specialiti accept existena sinonimelor absolute cu unele restricii, apreciind c numrul lor nu este mare pentru c ele reprezint un lux nepermis n limb (vezi Iordan 1956 : 44 i erban/Evseev 1978 : 191). Din punct de vedere semantic, stilistic i expresiv, cuvintele identice sunt redundante i, ca atare, n contradicie cu funciile i economia limbii care nu le tolereaz i le difereniaz, aprnd nuane de sens, nuane stilistice etc. De aceea sinonimele absolute sunt puine ca numr. i definirea sinonimiei absolute poate fi vzut pe dou direcii : una de tip structural sunt sinonimi termenii substituibili reciproc n toate contextele (vezi DLSL i Stati 1972 : 165) i alta de tip semantic sinonimia lexical absolut apare ntre termenii (sensurile) care exprim aceeai realitate i care totodat aparin aceluiai plan al limbii (Seche 1977 : 221). Acest lingvist opteaz pentru termenul sinonimie absolut i nu pentru sinonimie perfect (pentru c nu este vorba de opoziia perfect/imperfect), cellalt termen ar fi sinonimie circumstanial (raportul dintre termeni ce exprim aceeai realitate, dar aparin unor planuri extralingvistice diferite ale limbii). Ali lingviti (vezi erban/Evseev 1978 : 192) opun sinonimiei absolute, sinonimia parial sau relativ (cu deosebiri prin nuane semantice, prin valori stilistice, prin sfera de utilizare sau prin posibilitatea de combinare cu alte cuvinte), iar alii (vezi Bulgr 1959 : Probleme de sinonimie morfologic n limba romn ) propun i o treapt intermediar sinonimia aproximativ (suprapunere a sferei semantice n cea mai mare parte).
38

Ceea ce intereseaz aici este opoziia sinonime absolute (identitate absolut n planul coninutului i substituirea n toate contextele) i sinonime relative (identitate relativ n planul coninutului), care poate fi regsit i la sinonimia la alte nivele ale limbii. De altfel, vorbind despre clasificarea sinonimelor lexicale, unii lingviti ating i problema sinonimelor morfologice, sintactice, fonetice etc. Este interesant de menionat i funcia (sau funciile) pe care le are sinonimia. Aa cum artam n introducere, sinonimia are la baz nevoia de expresivitate, justificndu-i existena n sistemul limbii prin polisemantism. Funciile sinonimelor n vorbire se refer la procesul de selecie n urma cruia se gsete cuvntul potrivit din seria sinonimic, dar i la relaiile dintre sinonime i funciile lor cnd sunt folosite n acelai context. Sinonimele sunt elemente active n limb, care mresc potenialul ei expresiv, capacitatea de precizare i exactitate a sensului (Iordan/Robu 1978 : 271). De la sinonimia lexical la sinonimia la alte nivele ale limbii Exist fapte de limb comparabile la diversele nivele ale limbii; elemente sau mijloace specifice unui compartiment sunt folosite i n altul, pentru c domeniile lexicologiei, morfologiei i sintaxei nu pot fi difereniate net unele de altele. Interpenetraia morfologiei, sintaxei i lexicologiei se explic prin natura, n fond identic, a tuturor faptelor de sincronie; ntre ele nu poate exista nici o limit trasatdinainte (Saussure 1998 : 139). Dac despre sinonimia lexical se vorbete nc din antichitate, nu acelai lucru se poate spune i despre utilizarea acestui termen n gramatic (morfologie i sintax), fonetic i stilistic. n gramaticile mai vechi exist conceptul de sinonimie, dar nu se folosete termenul, se cunoate, se vorbete despre sinonimie, dar fr a fi numit ca atare. n gramaticile mai noi, termenul a nceput s fie utilizat. Este adevrat c sensul su etimologic (gr. cu
39

acelai, nume) nu se potrivete faptelor de limb numite ca atare n morfologie, sintax etc., dar este cel mai apropiat. La fiecare nivel, sinonimia nseamn altceva, prelund de la sinonimia lexical numai conceptul, ideea general (aceeai, acelai de exemplu, aceeai informaie gramatical de tip categorial la sinonimia morfologic) aplicat, adaptat la nivelul respectiv. Pornind de la definiia sinonimiei lexicale sunt sinonime lexicale dou corpuri fonetice diferite care transmit aceeai informaie semantic i sunt mai mult sau mai puin substituibile n context putem generaliza i stabili o definiie i pentru sinonimia fonetic (sunt sinonime fonetice dou foneme care apar n acelai cuvnt, cu aceeai funcie), sinonimia morfologic (sunt sinonime morfologice dou structuri morfologice ce transmit aceeai informaie gramatical de tip categorial) i pentru sinonimia sintactic (sunt sinonime sintactice dou structuri sintactice care transmit aceeai informaie sintactic), urmnd s detaliem n studiul nostru problema sinonimiei morfologice. Pentru alte aspecte legate de clasificarea sinonimelor lexicale, vezi HoarLzrescu 1999 : 18, unde se vorbete de pseudo-sinonime lexicale, necomutabile n context, avnd dependen contextual : ap adnc, sentiment adnc. B. Sinonimia morfologic Problema acestui tip de sinonimie apare n studii de specialitate relativ recente i puine ca numr. Primul lingvist care s-a ocupat n mod explicit de problema sinonimelor gramaticale (morfologice i sintactice) este B. Lafaye care, n studiul Trait des synonymes gramaticaux, Paris, 1841, distinge sinonimele propriu-zise (cele cu radical deosebit, de tipul abandonner dlaisser) de sinonimele gramaticale, pe care le definete ca avnd acelai etimon i ale cror diferene depind de anumite mprejurri gramaticale (de exemplu, substantivele sinonime difer prin numr ruine ruines; prin articol ouvrage d'esprit ouvrage de l'esprit; verbele, prin diateze attaquer s'attaqueretc.) (Poalelungi 1960 : 341).
40

n lingvistica romneasc, studiile despre sinonimele morfologice, n mod explicit, apar abia n secolul al XX-lea, pentru c, dup cum am artat deja, dei conceptul de sinonimie exista n gramatic, nu se folosea termenul. n anul 1960, Gh. Poalelungi public un studiu intitulat Sinonimia gramatical, n care ncearc s fixeze obiectul acestui tip de sinonimie, indicii gramaticali necesari sinonimiei, dnd urmtoarea definiie: sinonime gramaticale trebuie considerate construciile care prezint un deplin paralelism gramatical i care se deosebesc numai prin acele elemente care reprezint nelesul gramatical dat (Poalelungi 1960 : 346). Lingvistul mai precizeaz c sinonimia gramatical se bazeaz pe existena unor nelesuri gramaticale comune i c are ca principiu de baz comutabilitatea (Poalelungi 1960 : 349). Sorin Stati propune o alt definiie de aceast dat, se specific, a sinonimiei morfologice identitate lexical asociat anumitor opoziii suprimate ale coninutului gramatical (de exemplu, opoziii de mod, forme flexionare opuse att prin nlnuirea formelor, ct i prin anumite morfeme gramaticale : poate veni poate s vin ) (Stati 1966 : 133). Un alt studiu n care se prezint pe larg i problema sinonimiei morfologice este cel al Luminiei HoarLzrescu, n care se definesc sinonimele morfologice ca fiind cuvinte cu organizare morfematic diferit sau mijloace formale diferite prin care se transmite aceeai informaie gramatical de tip categorial (Hoar-Lzrescu 2000 : 21). Autoarea identific, ca i la sinonimia lexical, dou grade de sinonime morfologice, n funcie de identitatea sau non-identitatea informaiei semantice a elementelor ce intr n relaie sinonimic de tip morfologic : sinonime morfologice de gradul I, caracterizate prin organizare morfematic diferit i prin identitate att la nivelul informaiei de tip gramatical, categorial, ct i al informaiei semantice (I-am dat cartea lui Ion/Iam dat cartea biatului);
41

sinonime morfologice de gradul al II-lea, caracterizate prin organizare morfematic diferit, prin identitate la nivelul informaiei gramaticale categoriale i prin lipsa identitii semantice (de exemplu, genitivul neprepoziional din Paginile criierau nglbenite, cu genitivul prepoziional din Copiii stau n jurul mesei). Sinonimia morfologic, identificat cu sinonimia categoriilor prilor de vorbire i denumit sinonimie gramatical (opus sinonimiei sintactice) apare i la Vineler 1983 : 17, dar fr alte precizri, n cadrul tipurilor de sinonime. De asemenea, specialistul prezint i ali termeni substituibili celui de sinonimie gramatical : echivalen, paralelism, identitate,substituire, coresponden etc. (Poalelungi 1960 : 341) Probleme de sinonimie morfologic n limba romn Sinonimele morfologice, numite i alomorfe, sunt menionate i la Zugun 2000 : 231, tot n cadrul clasificrii sinonimelor, fr alte precizri. Dup cum se poate observa, numrul studiilor care au ca obiect sinonimia morfologic este foarte redus. Specialitii (vezi Poalelungi 1960 i HoarLzrescu 2000) opteaz pentru meninerea informaiei gramaticale comune (dup modelul sinonimiei lexicale) i consider comutabilitatea principiu de baz. Diferenierile care se impun n critica definiiilor vizeaz identificarea elementului care ine de planul expresiei. Astfel, Gh. Poalelungi vorbete de construcii ce se deosebesc prin modul de reprezentare al informaiei gramaticale categoriale, nepreciznd dac aceste construcii au legtur cu o unitate lexical comun. Sorin Stati vorbete tocmai despre o identitate lexical n planul expresiei asociat unor opoziii suprimate ale coninutului gramatical. Luminia Hoar-Lzrescu face o distincie clar n acest sens, stabilind dou grade de sinonimie morfologic pe baza identitii sau a nonidentitii i din punct de vedere semantic.
42

Definiia lui Gh. Poalelungi introduce ca element de noutate sintagma paralelism gramatical, pe care o explic prin existena valorilor multiple ale instrumentelor gramaticale. Sorin Stati vorbete de opoziii suprimate ale coninutului gramatical (aceeai informaie gramatical transmis prin dou mrci iniial diferite). Faptul c, n caz de sinonimie morfologic, transmiterea aceluiai coninut gramatical se poate face prin flective diferite (pentru exprimarea unei singure categorii gramaticale pot aprea mai multe mrci) duce la identificarea situaiei de redundan, opus sincretismului care nseamn c o singur marc poate trimite la mai multe categorii gramaticale. Ar trebui precizat i un posibil motiv al apariiei fenomenului sinonimic, aa cum l-a explicat Al. Graur : variante lingvistice noi apar din ntmplare, fr s aduc nuane noi de sens, prin simplul joc al influenelor reciproce ntre diversele compartimente ale limbii; se creeaz astfel, pentru una i aceeai categorie gramatical, dou forme (Graur 1960 : 141). n timp, una din cele dou forme dispare sau capt o nuan semantic nou. Categoriile gramaticale constituie expresia lingvistic a unor categorii logice, adic a unor raporturi stabilite de mintea omului ntre noiuni (care corespund n realitate raporturilor dintre entiti i caracteristicile lor). Ele au o form categorial(marca categoriei uneori, o singur marc poate indica, de exemplu, toate categoriile gramaticale ale numelui : gen, numr i caz) i un coninut categorial (raportul stabilit de mintea omului ntre noiuni) (Dimitriu 1999 : 12). Cei mai muli lingviti romni Elena Dnil recunosc opt categorii gramaticale (gen, numr, caz, persoan, comparaie, diatez i timp), exist, ns, i specialiti care mai admit i alte categorii gramaticale. Categoria gramatical a comparaiei Numit uneori i categoria gramatical a intensitii (vezi Iordan/Robu 1978 : 34, Irimia 1997 : 89 i GALR I : 154), aceast categorie are drept
43

coninut intensitatea sau msura n care se afl fie o caracteristic la o singur entitate sau aciune, n circumstane diferite sau la entiti ori aciuni diferite, indiferent de circumstane (vezi Dimitriu 1999:20), reprezentnd particularitatea specific a adjectivului fa de substantiv i pronume, privind semantic adjectivul, iar n grupul verbal, adverbul (GALR I : 154). Majoritatea gramaticilor menioneaz trei grade de intensitate/de comparaie : gradul pozitiv (om bun), gradul comparativ cu cele trei valori (comparativ de superioritate, de egalitate i de inferioritate, exprimnd intensitatea mai mare, egalsau mai mic : el nva mai bine ca ieri el nva la fel de bine ca ieri el nva mai puin bine ca ieri) i gradul superlativ caracteristica apare la o intensitate superioar, prin comparare cu alte entiti/aciuni (el nva cel mai bine dintre toi) sau frcomparare evident, fr raportare la alte repere (el este foarte bun). Marca acestor grade este zero la pozitiv i concret la comparativ i superlativ, reprezentat prin cuvinte-flectiv (mai, foarte, extraordinar de etc.). Sinonimia morfologic la aceast categorie gramatical este evident n exprimarea superlativului absolut, care cunoate o multitudine de realizri pentru transmiterea aceleiai informaii gramaticale categoriale. Astfel, sunt sinonime morfologice adverbele-flectiv, sintetice i analitice de tipul : foarte (fata este foartefrumoas), tare (fata este tare frumoas), prea (fata este prea frumoas), grozav de/extraordinar de/teribil de/att de/aa de etc. (fata este grozav de/extraordinar de/aa de frumoas). Sunt sinonime morfologice i dou structuri de tipul : un caz foarte rar (cu superlativul absolut marcat prin adverb-flectiv sintetic) i un caz rarisim (cu superlativul absolut marcat prin sufixul gramatical -isim : rarisim < lat. rarissimus, fr. rarissime, it. rarissimo). Sinonimia morfologic se poate observa i la marcarea superlativului absolut n limbajul oamenilor culi, prin prefixoide ca arhi-, extra-, hiper-, super-, supra-, ultra-, preluate mai ales din sau create dup francez sau din alte
44

limbi neolatine, cu ajutorul crora iau natere formaii romneti ca arhicunoscut (sinonim, de exemplu, cu foartecunoscut), extradur, hiperemotiv etc. (vezi Dimitriu 1999 : 205). Sunt sinonime morfologice structuri cu mrci nespecifice ca : lungirea i repetarea vocalelor (Buuun treab!) sau geminarea consoanelor (S-a fcut galllben la fa!) (GA : 32, GALR II : 164), utilizarea unor cuvinte mai ales adverbe ce exprimun grad superior al intensitii, n context (frumoas foc), repetarea adjectivului (o minciun mare-mare) sau a unor substantive ce indic, din punct de vedere semantic, anumite caracteristici (voinicul voinicilor), construcii exclamative (Ce frumoas e!), determinarea adjectivelor prin anumite structuri analitice care s exprime o msur. Se mai admit i categoria determinrii, categoria aspectului.Probleme de sinonimie morfologic n limba romnsuperioar a intensitii caracteristicii (amrt la culme, frumos de mama focului, harnic nevoie mare). Aiax devenise cel mai prima urmritor al cerbilor i apilor rnii. (Sadoveanu 1999 : 141) n trapul calului, vine fr grij cu ochii pe sus, pe deasupra tarlalelor, n albastrul zilei acesteia, dumnezeiesc de frumoas. (Petrescu 1980 : 224) Formele de superlativ absolut n absena mrcilor specializate deja menionate ale acestui grad de comparaie, caracterizeaz vorbirea popular i familiar, de aici fiind preluate i de stilul beletristic, unde se realizeaz prin mijloace diferite. Aceste forme sunt sinonime morfologice cu formele superlativului absolut marcat cu mrci specializate, dar fr a fi egale din punct de vedere stilistic (Hoar-Lzrescu 1999 : 30). Un caz aparte l constituie structurile de tipul bolnav de moarte, a mncat de speriat, crora unii specialiti le atribuie o semnificaie consecutiv (vezi GA II: 286 a mncat de speriat, unde de speriat este analizat drept complement circumstanial consecutiv).
45

Este vorba de fapt de un caz de sinonimie morfologic : structuri diferite (a mncat de speriat/a mncat foarte mult) transmit aceeai informaie gramatical ideea de superlativ absolut. Aceste structuri sunt sinonime numai cu superlativul absolut, cu negarea celui relativ. Dei nu este un termen propriu morfologiei, considerm c conceptul de sinonimie morfologic reprezint o realitate lingvistic probat prin numeroase exemple care demonstreaz c dou sau mai multe structuri diferite morfematice, care s fie totui legate prin informaia semantic, pot transmite aceeai informaie morfologic (categorial), innd cont de principiul comutabilitii n context. Sinonimia fonetic. Problema sinonimelor fonetice a fost tratat pentru prima dat n lingvistica romneasc de ctre stilisticianul Gheorghe I. Tohneanu. Acesta consider c tipologia sinonimiei este mult mai divers dect s-a considerat pn acum deoarece ea este ntlnit n toate compartimentele limbii. n lucrrile sale: Dincolo de cuvnt, Studii de stilistic i versificaie , Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1976; Studii de stilistic, poetic i semantic (Cluj-Napoca, 1980), Gheorghe I. Tohneanu prezint i argumenteaz aceast problematic: Poposind, acum, la nivelul sunetelor, se poate accepta, cred, afirmaia c ntre forma literar i cele neliterare ale aceluiai cuvnt fie ele populare, regionale sau artistice, se poate constitui un raport de sinonimie fonetic. n articolul Sinonimia fonetic la Sadoveanu autorul remarc n naraiunea propriu-zis acolo unde scriitorul se desprinde de personaje, obiectivndu-se, Sadoveanu refuz categoric accesul regionalismelor stridente.

46

Numai n dialog, adic atunci cnd prozatorul cedeaz locul i d cuvntul personajelor sale, identificndu-se, pn la un punct i ntr-un anumit sens cu fiecare dintre ele aceste restricii observate cu consecven n naraiune, pot fi sensibil atenuate. Eroii lui Sadoveanu aparin unei anumite zone geografie, unui anumit mediu social sau unei epoci bine determinate. Cnd fonetismele regionale ptrund n naraiune povestitorul insereaz n propria sa expunere frnturi de gnd ale personajelor, recurgnd la tehnica monologului sau a stilului indirect liber. Urmtoarele exemple la care apeleaz Sadoveanu sunt concludente pentru a distinge lingvistic cele dou straturi ale operei literare (narativ i dialogat): biet / biat, camr / cmar, hulpe / vulpe. n aceste dublete primul element al perechii sinonimice este folosit n dialog, iar cel de-al doilea este ntlnit n cellalt strat al operei literare cel narativ. Astfel, Tohneanu arat c n ultima vreme se discut din ce n ce mai intens despre sinonimia dincolo de cuvnt, adic n afara vocabularului. C.Sinonimia sintactic este mult mai bine reprezentat n limba romn. Mioara Avram1 acord sinonimiei sintactice un important capitol, n care nici unul dintre aspectele importante ale acestui tip de sinonimie nu este omis. Dintre exemplele date de autoare, urmtorul trebuie remarcat, deoarece evideniaz echivalena semantic ntre dou specii diferite de atribute (adjectival i substantival): cmin studenesc i cmin de studeni. Se poate stabili un raport de sinonimie i ntre un atribut opoziional i unul substantival genitival: luna iulie i luna lui iulie; ntre un predicat verbal i
47

unul nominal: i datorez i i sunt dator; ntre un complement direct i un complement indirect: te ajut i i ajut. Un alt exemplu interesant de sinonimie sintactic l reprezint contragerea unei propoziii ntr-o parte de vorbire, avnd acelai sens i de asemenea procedeul de expansiune - dezvoltarea unei pri de propoziie ntr-o propoziie cu acelai sens. Sinonimia gramaticala Sinonimia gramaticala s-a aflat si ea in atentia mai multor cercetatori romani, (G.I. Tohaneanu, Dincolo de cuvant, Studii de stilistica si versificatie , Bucuresti, E.S.E, 1976; Gh. Doca, Limba romana III - Probleme de sinonimie si cultivare a limbii, Editura Universul, Bucuresti, 1996) chiar daca pare a fi mai putin importanta pentru stilistica, arta literara si lexicografie. Desigur, atentia care i-a fost acordata nu poate fi comparata cu cea a sinonimiei lexicale. Astfel, Gheorghe Doca pledeaza pentru o gramatica sinonimica a limbii romane pe care o considera necesara. De asemenea autorul precizeaza ca sinonimia gramaticala nu trebuie limitata la sintaxa. In sinonimia gramaticala sunt incluse si forme sau constructii gramaticale care apartin morfologiei. Este evidenta echivalenta dintre prezent si viitor in constructii ca: ma intorc peste o ora = ma voi intoarce peste o ora , sau echivalenta dintre imperfectul indicativ si perfectul conditional: daca-mi scriai, iti aduceam cartea = daca mi-ai fi scris, ti-as fi adus cartea. Alte exemple de sinonime morfologica citeaza Mioara Avram - sinonimia dintre diferite tipuri de viitor: voi veni-oi veni-am sa vin-o sa vin. Des intalnita este si sinonimia morfologica desinentiala - se realizeaza cu ajutorul desinentelor care sunt morfeme flexionare sinonime (-e si -i cu ajutorul
48

carora se formeaza pluralul substantivelor feminine sau - e si -uri folosite pentru formarea pluralului substantivelor neutre). De la Gheorghe Doca, am inteles ca numai variantele morfologice libere pot fi considerate sinonime gramaticale. In aceasta categorie se incadreaza forme paralele de singular (astm si astma, bulgar si bulgare), apoi unele forme duble de plural (clesti-cleste, seminare-seminarii), unele forme de genitiv, dativ articulat - duble sau triple (tarancei si tarancii iar in D.O.O.M., chiar bunicai, bunicii, bunichii), variante verbale: inseamna si insemneaza, ignora si ignoreaza, indruma si indrumeaza. Problema sinonimelor fonetice a fost tratata pentru prima data in lingvistica romaneasca de catre stilisticianul Gheorghe I. Tohaneanu. Acesta considera ca tipologia sinonimiei este mult mai diversa decat s-a considerat pana acum deoarece ea este intalnita in toate compartimentele limbii. In lucrarile sale: Dincolo de cuvant, Studii de stilistica si versificatie , Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1976; Studii de stilistica, poetica si semantica (Cluj-Napoca, 1980), Gheorghe I. Tohaneanu prezinta si argumenteaza aceasta problematica: Poposind, acum, la nivelul sunetelor, se poate accepta, cred, afirmatia ca intre forma literara si cele neliterare ale aceluiasi cuvant fie ele populare, regionale sau artistice, se poate constitui un raport de sinonimie fonetica. In articolul Sinonimia fonetica la Sadoveanu autorul remarca In naratiunea propriu-zisa acolo unde scriitorul se desprinde de personaje, obiectivandu-se, Sadoveanu refuza categoric accesul regionalismelor stridente. Numai in dialog, adica atunci cand prozatorul cedeaza locul si da cuvantul personajelor sale, identificandu-se, pana la un punct si intr-un

49

anumit sens cu fiecare dintre ele aceste restrictii observate cu consecventa in naratiune, pot fi sensibil atenuate. Eroii lui Sadoveanu apartin unei anumite zone geografie, unui anumit mediu social sau unei epoci bine determinate. Cand fonetismele regionale patrund in naratiune povestitorul insereaza in propria sa expunere franturi de gand ale personajelor, recurgand la tehnica monologului sau a stilului indirect liber. Urmatoarele exemple la care apeleaza Sadoveanu sunt concludente pentru a distinge lingvistic cele doua straturi ale operei literare (narativ si dialogat): baiet / baiat, camara / camara, hulpe / vulpe. In aceste dublete primul element al perechii sinonimice este folosit in dialog, iar cel de-al doilea este intalnit in celalalt strat al operei literare cel narativ. Astfel, Tohaneanu arata ca in ultima vreme se discuta din ce in ce mai intens despre sinonimia dincolo de cuvant, adica in afara vocabularului. Sinonimia frazeologica in limba romana Este greu de precizat cine a introdus termenul de sinonimie frazeologica in lingvistica generala, de unde a patruns in lingvistica romaneasca. Din bibliografia care insoteste Frazeologia limbii romane de Gheorghe Coltun, aflam ca mai multi cercetatori din fosta Uniune Sovietica au inceput studiul sinonimiei frazeologice incepand cu anii 70, deceniul al VII-lea secolul trecut sau mai devreme. Termenul de sinonimie frazeologica apare pentru prima oara in lingvistica romaneasca la Ametista Evseev (1969) si apoi la Gheorghe I. Tohaneanu in studiul Sinonimia dincolo de cuvant. Dupa ce se refera la
50

problema sinonimiei sintactice, Gheorghe I. Tohaneanu atrage atentia asupra unei noi categorii de sinonime, aducand exemple din opera lui Sadoveanu. Chiar daca si alti lingvisti s-au referit la sinonime frazeologice, acest tip de sinonime a continuat sa fie ignorat in lingvistica romaneasca sau au fost denumite sinonime figurate, sinonime perifrastice sau sinonime perifrastice figurate. Stefan Munteanu in Sinonimia lexicala in limba artistica a lui Mihail Sadoveanu foloseste termenul de sinonimie frazeologica, perifrastica. Dar sfera conceptului de perifraza este mult mai vasta decat cea a termenului de unitate frazeologica. Nici dictionarele de termeni lingvistici nu se refera la sinonimele frazeologice, fie sunt inregistrate decat in mod exceptional, sau sunt numite in alt fel. Dupa ce au fost intens studiate celelalte tipuri de sinonime in afara celor lexicale, se poate preciza ca doua sau mai multe unitati frazeologice sunt sinonime daca au acelasi sens, sau sens apropiat. Oricat de diferita ar fi forma lor, intre ele se poate stabili un raport de sinonimie daca au acelasi referent iar din punct de vedere gramatical au aceeasi functie. Pentru a stabili daca intre doua sau mai multe combinatii lexicale exista o relatie de sinonimie, proba substitutiei este si in acest caz relevanta. Sinonimele frazeologice pot acoperi sintagme stabile, propozitii simple sau dezvoltate si chiar fraze intregi. O problema interesanta in lingvistica romaneasca referitoare la sinonimia frazeologica o constituie delimitarea sinonimelor frazeologice de variantele frazeologice. In rezolvarea acestei probleme atat de controversate trebuie sa
51

tinem seama de un criteriu extralingvistic extrem de important frecventa. Pe langa acest criteriu trebuie sa tinem seama si de vechimea si atestarile din dictionare. Dar, mai intai, este necesar sa tinem seama de preferintele si de vointa majoritatii vorbitorilor. In exemplul: a trage mata de coada expresie mai veche si mai des folosita decat a trage pisica de coada ultima este o simpla varianta a primei. In cazul: a privi ca mata-n calendar si a se uita ca mata-n calendar, este mai greu de stabilit raportul dintre acestea. Problema poate fi rezolvata prin acceptarea unor variante literare libere si in frazeologie. Alte exemple de acest fel sunt si: de asta data de data aceasta. Intre a pune ramasag a face prinsoare, avem de-a face cu un raport de sinonimie frazeologica, iar in cazul: a pune ramasag a face ramasag nu se poate vorbi de o relatie de sinonimie frazeologica, pentru ca luand in considerare criteriul frecventei a pune ramasag se bucura de mai multe atestari decat a face ramasag aceasta din urma fiind o varianta in raport cu expresia originara. Serii frazeologice si serii perifrastice Seriile sinonimice frazeologice nu ar trebui confundate cu seriile sinonimice perifrastice. Distinctia dintre perifraza si unitate frazeologica este justificata de faptul ca mai multi lexicologi nu sunt de acord cu modul in care este folosit la noi termenul de perifraza. Astfel C. Dimitriu in Gramatica limbii romane explicata. Morfologia foloseste termenul de perifraza referindu-se la locutiune, expresie si la gruparea libera de cuvinte, nefacandu-se nici o distinctie intre acesti termeni.

52

Exista, desigur locutiuni si expresii care pot fi considerate si ele un anumit gen de perifraze figurate, dar, in afara de acestea si de cele care sunt considerate inovatii in stilul beletristic, sunt numeroase perifrazele (grupuri libere de cuvinte) care apar in procesul comunicarii si care nu intereseaza in cazul sinonimiei. Perifraza nu este in mod obligatoriu si expresiva sau figurata. Una dintre cele mai bogate serii de sinonime frazeologice este cea prin care se exprima in limba noastra notiunea denumita de verbul a muri. Vom enumera expresiile despre care nu exista nici o indoiala ca sunt unitati frazeologice, deoarece au o frecventa foarte mare in limba actuala si sunt inregistrate in principalele lucrari de specialitate incepand cu Dictionarul Academiei: a inceta din viata, a-si da sufletul, a-si da sfarsitul, a-si da duhul, a-si da ultima suflare, a trece la cele vesnice, a trece in lumea dreptilor, a intra in mormant, a i se curma zilele, a da ochii peste cap, a-l lua moartea, a-l lua Dumnezeu, a pune mainile pe piept, a face plaja la lumina lumanarii. Spre deosebire de frazeologismele citate si de altele, care, in marea lor majoritate, constituie deja fapte de limba, exista si numeroase perifraze care exprima ideea de moarte, insa ele nu reprezinta altceva decat inovatii individuale scriitoricesti fara nici o perspectiva de generalizare. In stilul sadovenian intalnim: a se duce intr-o lume mai buna, a se duce pe calea tuturor, a se duce pe celalalt taram, a trece in intunericul cel vesnic Alte tipuri de sinonimie: A. Sinonimia de tip publicistic Este cel mai controversat dintre stiluri, datorit recentei sale dezvoltri (existena acestui stil a fost contestat de Ion Coteanu).
53

Argumente n favoarea existenei acestui stil au fost aduse de Al. Graur, Gh. Bolocan, Iorgu Iordan, Th. Hristea. Exemplu de perechi sinonimice: - arbitru (din francez) i cavaler al fluierului; - bodyguard (din englez) i gard de corp, (din francez) garde du corps; - businessman (din englez) i om de afaceri, (din francez) homme daffaire; - cinematograf i a aptea art (din francez) le septieme art. Existena a dou sinonime (unul lexical i altul frazeologic) i permite unui gazetar s foloseasc i sinonimul metaforic: ciuma roie n locul arhicunoscutului comunism. B. Sinonimia de tip tehnico-tiinific Acesta este cel mai bogat n sinonime lexico-frazeologice. Bogia acestui stil rezult din varietatea de tiine i ramuri ale acestora. Am prezentat n continuare o list cu exemplele cele mai uzuale: - alternator i generator electric; - alumin i oxid de aluminiu; - behaviorism i psihologia comportamentului; - computer i calculator electronic; - feed-back i conexiune invers; - maternitate i cas de nateri;
54

- naturoterapie i medicina naturii; - pneumonie i aprindere de plmni; - tartru piatr dentar; - varicel vrsat de vnt. C. Sinonimia de tip juridico-administrativ Stilul juridico-administrativ face parte din variantele funcionale neexpresive ale limbii literare. Exemplu: - constituie i lege fundamental; - parlament for legislativ i organ legislativ; - tribunal i palat de justiie; - infraciune i fapt penal; - legitimaie i carte de identitate; - a nfia i a lua de suflet; - a divora i a da divor. D.Sinonimia de tip artistic Frazeologismele din cadrul acestui stil pot fi clasificate n: - frazeologismele care sunt preluate de scriitori, din limba comun (cult i popular); - cele pe care le creeaz scriitorii i care, de cele mai multe ori rmn la stadiul de inovaii artistice individuale.
55

La Eminescu luna apare ca stpna mrii, copila cea de aur, regina nopii moart, al nopilor monarh. Un vorbitor obinuit n limba comun n-ar folosi aceti termeni, iar acetia nu vor ptrunde niciodat n limba comun. Astfel de exemple le ntlnim i n operele lui Sadoveanu, Cobuc etc. Pentru c frazeologismele din aceast categorie sunt att de diferite fa de cele din limba comun, ele ar putea fi numite frazeologisme literare, frazeologisme lingvistice. Distincia dintre aceste dou tipuri de frazeologisme pornete de la distincia care se face ntre stilistica lingvistic i cea literar. Deosebirea, ns, nu este uor de fcut n toate cazurile, dar uneori este foarte clar, de exemplu: cuc ardelenesc pentru pupz - ntlnit la Creang i B.P. Hadeu.

2.3. Rolul sinonimiei n literatur Textele literare ne pun n fa nenumrate ipostaze ale celor dou componente cantitative i calitative ale sinonimiei, ale bogiei vocabularului. Creaia scriitorilor oglindete cel mai bine ntreaga bogie a limbii, cu totalitatea ariilor istorice i geografice ale graiurilor, cu achiziiile i inovaiile care i pun n eviden expresivitatea accentund rolul polisemiei i mai ales al sinonimiei. Fr operele scriitorilor, limba noastr nu ar fi azi la fel de bogat, pentru c s-ar limita la elementele ablon, moderne, neologice, evitnd sinonimia i construcii expresive vechi, populare.

56

n poezia Singurtate Eminescu releva paradoxul limbajului artistic: nnoirea imaginii poetice prin nvechirea vocabularului, folosind sinonime din tezaurul istoric al limbii naionale. Dup ce poetul scrisese varianta: Intr-n codrul de-ntuneric / O icoan de lumin schimb textul: n privazul negru-al vieii-mi / E-o icoan de lumin. Folosind elementul vechi, Eminescu a constituit o imagine nou. Valorificarea fondului istoric i popular al limbii n textul operelor literare, mrete cmpul sinonimiei, dezvolt polisemia, opereaz conotaii care mbogesc limba calitativ n vreme ce dezvoltarea tiinei, a civilizaiei moderne contribuie la mbogirea cantitativ a limbii. Procedeul de mbogire a lexicului, a sinonimiei se oglindete n vasta creaie literar, care este o surs vie de perfecionare a mijloacelor noastre de comunicare, domeniu n care limbajul trebuie s ndeplineasc principiul strvechi al lui Aristotel24, stilul trebuie s fie limpede fr s fie comun. Cunoaterea i cultivarea limbii creeaz o sensibilitate mai acut fa de puterea cuvntului, fa de procesul de rafinare a stilului limbii literare. Studiul sinonimiei, cu jocul ei subtil, mai ales sub condeiul scriitorului uureaz stpnirea limbii mbogind i personalitatea omului: Limba i legile ei dezvolt cugetarea. Cercettorii strini25 sunt frapai de bogia sinonimic a limbii romne: Foarte bogat n sinonime i n sinonime aproximative, bogie datorat n mare parte ptrunderii cuvintelor mprumutate, romna prezint anumite uurine pentru lexicografie pe care nu le ofer franceza.

24

Poetica, cap. XXII, p. 282

25

Alf. Lombard, Eseul Les destines du Latin l`Est, 1967, tradus i tiprit de Gh. Bulgr n Tribuna Romniei, nr. 5 / 1973.

57

Sinonimia este o categorie fundamental care a ridicat numeroase probleme de interpretare pe care cercetrile de semantic au ncercat s le rezolve. Definirea termenului de sinonimie rmne ns ambigu, fiind definit ca o vecintate ntre dou cuvinte, o identitate sau doar o asemnare. Definiiile propuse au la baz fie criteriul suprapunerii semice, fie cel al posibilitilor de substituire n context. Tipurile de sinonimie difer de la un autor la altul dup cum se iau n considerare diferite criterii, posibilitatea de substituiri n unele contexte, identitatea n privina valorii cognitive i afective. Alte tipologii au n vedere o perspectiv limitat, de exemplu cea a unui dicionar de sinonime sau similaritatea cu unele interpretri psihologice. O cercetare mai detaliat a fost fcut de Narcisa Forscu1 care se refer la gradul de suprapunere semantic, la tipurile de relaii semantice ntre substituiile lor contextuale. Sinonimia se organizeaz n clase de termeni (cvasi) echivaleni-numite serii sinonimice. Folosirea termenului rmne neclar n unele lucrri, seriile propuse ca exemple fiind alctuite dup criterii: - din termenii care prezint identitatea sub aspectul sensului, dar diferene sub aspect stilistic sau al comportamentului contextual; - din termenii care semantic se difereniaz prin anumite trsturi. Pentru precizarea termenului de sinonimie i seria sinonimic, verificarea statutului paradigmatic al membrilor unei serii trebuie s se fac din trei perspective: componenial, contextual i stilistic.
58

2.4. Sinonimia i polisemia Dac sinonimia reprezint posibilitatea ca dou sau mai multe cuvinte s desemneze n anumite condiii acelai referent, polisemia este starea unui singur cuvnt care are capacitatea s indice fie mai multe aspecte ale aceluiai referent, fie chiar doi sau mai muli refereni diferii. Coad, de exemplu denumete: 1. Prelungirea captului dinapoi al coloanei vertebrale la patrupede, psri, peti, reptile. 2. Firele de pr care prelungesc coada animalelor, penele lungi de pe coada psrilor. 3. Prul de pe cap (mai ales la femei) lsat s creasc (lung) i adesea mpletit. 4. Pedunculul frunzelor unor plante sau al unor fructe (cozi de ciree). 5. Partea dinapoi care atrn la unele veminte (coada fracului). 6. Partea de care se prinde un instrument (coada mturii, coada lingurii). 7. Captul, extremitatea unui lucru (pian cu coad). 8. Poziia cea din urm ocupat de cineva, deinut de o persoan sau un grup. 9. Rndul, irul (a sta la coad). Aceste sensuri se leag ntre ele printr-o idee comun care ar putea fi formulat astfel: prelungire sau parte extrem a unui obiect n opoziie cu ceea

59

ce se consider parte iniial: poziie de sfrit, de ncheiere a unui ir, a unei ierarhii. Cazul lui coad nu este singular. Toate cuvintele polisemantice (n limba romn sunt multe), au un coninut pe care-l putem compara cu o reea de sinonime, pentru c multe sensuri pot fi echivalente n situaii descrise la sinonime cu un cuvnt deosebit. Aceast reea formeaz un cmp mai ntins sau mai restrns. Denumirea de cmp i gsete justificarea n ideea comun care leag sensurile unui asemenea cuvnt, ideea comun care leag sensurile, sens fundamental, semem central, nucleu semic, constituent semantic, denumiri care vor s arate c ntre utilizrile unui cuvnt polisemantic exist ntotdeauna o legtur. Datorit relaiilor descrise mai sus, polisemia se desface n sinonimie. Aceast desfacere nu reprezint dect delimitarea grupurilor de contexte n care trimiterea la referent este concludent.

2.5. Efectele negative ale sinonimiei Subcapitolul i propune s discute unele aspecte legate de prezena sinonimelor nterminologie. Sunt avute n vedere sinonimele totale (perfecte, absolute) i sinonimele pariale, nu i pseudo-sinonimele26. Important efect al funcionrii diferitelor procedee de mbogire a limbii, acceptat caatare n lexicologie, sinonimia este vzut ca unul dintre cele mai

26

Pseudo-sinonimia const n folosirea echivoc a unor termeni interpretai ca sinonime, datorit lacunelor profesionale(CIOBANU 1998: 59) concentra ie grad de saturare, de densitate a unui corp concentrare aciunea de a seconcentra; reunire. Mult mai des ns se recurge la pseudo-sinonimie dintr-un alt motiv, cel puin la fel de simplu ca celinvocat mai sus, anume absena voit a inteniei de precizie n utilizarea unui termen, ntr-un cadru mai general al discuiei tiinifice, considerndu-se suficient recunoaterea semelor de baz din structura semantica termenului n cauz.

60

grave vicii ale limbajelor sectoriale, deoarece le submineaz acestora profund claritatea. Sinonimia este nerecomandabil (MANECA 1959: 42-43, 1967: 493) pentru c mpiedic unificarea terminologic i pentru c poate genera confuzii; fenomenul contravine nevoii de precizie a exprimrii i poate fi cauza unor interpretri eronate. Sinonimia este prezent chiar i n cele mai neateptate domenii de activitate, unde postulatul preciziei este unanim recunoscut, de exemplu n medicin. Terminologiamedicalfrancez ntrebuineaz douzeci i apte de sinonime eterogene pentru numirea unei singure afeciuni a splinei: splenomgaliemylodeidiopathique anmie leuco rythroblastique anmie mylophtisique rythroblastose chronique de ladulte hpatosplnomgalie mgacaryocytaireetc. (apud KOCOUREK 1982: 166). De aceea, unul din obiectivele normalizrii este tocmai excluderea seriilor terminologice, tiut fiind c Postulatul univocitii ntre denumire i noiune, n cazul termenului, are n special valabilitate teoretic pentru c n realitate nu se verific ntotdeauna. Pentru una i aceeai noiune se pot ntlni denumiri diferite, constituinduse cazuri de sinonimie.(PLOAE-HANGANU 1995: 530). Nu lipsete nsopinia contrar , exprimat de ctre S. Marcus (MARCUS 1970: 32-52), conform creia pentru fiecare fraz, n limbajul tiinific, exist o infinitate de fraze cu semnificaie identic: expresia tiinific este nchis, adic este independent de receptorul ei. n acelai loc, se menioneaz totuii prerea opus: o expresie, fie ea i matematic, nate n mintea fiecrui cititor o asociaie de idei, de gnduri, aceast asociere depinznd de cultura, de imaginaia i de personalitatea cititorului.
61

CONCLUZII Limba este un sistem de semne organizat pe mai multe nivele, sistem ce ofer vorbitorului structuri, posibiliti i opoziii funcionale (Coeriu 1973 : 75), din care acesta s aleag ceea ce consider necesar i potrivit pentru a-i exprima la un moment dat i ntr-o limb dat ideile. Mecanismul vorbirii presupune o corelare cumecanismul gndirii pentru ca un termen oarecare s se preteze la exprimarea uneiideii, sunt necesare dou momente : 1) analiza termenului dat, deci un raport sintagmatic i 2) apelul la unul sau mai muli termeni, deci un raport asociativ (Saussure 1998 : 142). n vorbire, subiectul realizeaz o activitate de selecie din totalitatea mijloacelor deexpresie, ceea ce postuleaz sinonimia. Ch. Bally afirm c pluralitatea mijloacelor deexpresie este baza raional a sinonimiei (Bally 1951 : 55). ns selecia unui termen nu ine doar de un singur nivel al limbii, cci aceasta poate fi conceput ca un sistem care implic relaii de interdependen ntre compartimentele ei.
62

Astfel, fapte de limb comparabile apar la nivele diferite ale limbii. Problema sinonimiei ca fenomen al lexicului a fost remarcat nc din antichitate, dar n momentul de fa se vorbete despre sinonimie i la alte nivele alelimbii (la nivelul fonetic, la nivelul morfologic, la nivelul sintactic etc.). ntr-o definiie larg, sinonimia reprezint transmiterea aceleiai informaii de ctre dou sau mai multe structuri diferite. In cercetarea sinonimiei au existat doua, probleme principale: una referitoare la definirea termenului de sinonim si alta referitoare la delimitarea tipurilor de sinonime. Definirea termenului ca si stabilirea diferentelor dintre tipurile de sinonime dintr-o serie sinonimica este si astazi un subiect discutat si controversat, cercetatorii avand pareri diferite (dar nu fundamental).

Dificultatile ivite in acest domeniu complex al sinonomiei sunt generate de insasi definirea lor. Cand se are in vedere identitatea de sens a doua (sau a mai multor) sinonime, se pune intrebarea daca aceasta identitate se refera la toate sensurile cuvintelor aflate in raport de sinonimie sau numai la un singur sens. Se spune ca nu exista sinonime perfecte, absolute, ci numai partiale sau aproximative. S-a luat in discutie si faptul ca doua sinonime perfecte ar trebui sa fie substituibile reciproc in acelasi context fara ca sensul acestuia sa se schimbe si sa fie identice in ceea ce priveste valoarea lor semantica si cea expresiva, afectiva. De obicei, se stabilesc grade de echivalenta intre cuvintele care constituie o serie sinonimica.
63

Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca relatia de sinonimie se stabileste intre sensuri! Sinonimele unei limbi reprezinta o sursa inepuizabila a expresivitatii si a preciziei in exprimarea orala si scrisa. Vorbitorii, dar mai ales scriitorii, pot selecta din bogatul tezaur de sinonime al limbii romane "cuvantul potrivit". Dintre functiile pe care le au sinonimele amintim: "functia de diversificare a exprimarii", pentru evitarea repetitiilor aceluiasi cuvant; "functia de reliefare" si "functia de precizare" si "de nuantare" a unei idei. In acest ultim caz un mare rol capata contextul si valorile functionalstilistice ale sinonimelor, ele ajutandu-l pe vorbitor (pe scriitor) sa poata selecta si folosi sinonimele de care are nevoie in comunicare. Sa retinem, de asemenea, ca dictionarele, atat cele explicative, cat si, mai ales, cele de sinonime, ofera indicatii referitoare la valorile stilistice ale cuvintelor, recurg la ilustrari in scurte contexte, cum procedeaza Luiza si Mircea Seche in Dictionarul de sinonime al limbii romne (1982), pe care l-au elaborat dupa o riguroasa tehnica lexicografica.

64

CAPITOLUL IV. MIC DICTIONAR DE SINONIME NEOLOGICE abate=devia adevarat=autentic adanc=detaliat aduna=acumula agoniseala=economie
65

alege=selectiona banos=rentabil barbatesc=masculin boala=maladie casa=imobil ceas=ora cere=solicita copilaresc=pueril nadejde=speranta nadusi=transpira narav=viciu nascoci=inventa neam=generatie necaji=enerva negot=comert nehotarare=ezitare nepereche=impar neprevazut=fortuit opri=sista osandi=condamna parasi=abandona
66

parere=opinie patura=cuvertura pedepsi=sanctiona pestera=grota pizma=invidie pantec=abdomen pari=denunta placut=agreabil plati=achita dar=cadou domol=calm dusman=inamic ghicitoare=enigma gol=lacuna goli=evacua gras=obez grabi=accelera greseala=eroare greutate=pondere harnic=activ hazliu=amuzant
67

hotari=decide nesingur=incert nevoie=necesitate noroc=sansa numar=cifra nutret=furaj obijnuit=banal obarjie=origine obraznic=insolent ocna=salina ocoli=evita oglindi=reflecta omenesc=uman omenire=umanitate potrivnic=opus prapastie=abis pregatit=capabil pretui=aprecia prevesti=anticipa pribegi=emigra
68

pricina=cauza prielnic=favorabil prilej=ocazie hot=escroc hrani=alimenta iad=infern inelat=ondulat intrare=acces jefui=deposeda lacom=avid lamurit=edificat lauda=glorifica leafa=salariu lingusi=adula magazie=depozit manos=fertil marturie=depozitie mirositor=parfumat manca=consuma manui=manevra
69

mladios=flexiv molipsitor=contagios munte=masiv muri=deceda naz=capriciu rai=paradis rasarit=est rasunet=ecou rautacios=malitios renega=abjura ras=ilaritate ras=linx rosti=pronunta rugini=oxida sarbatori=celebra seca=asana taina=mister tavan=plafon

70

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru Graur, Tendine actuale ale limbii romne , Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1968; 2. Angela Bidu-Vrnceanu, Structura vocabularului limbii romne contemporane, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1986; 3. Constantin ibrian, Structura vocabularului limbii romne, Piteti, 2004; 4. Gh. Dragomierscu, Mic enciclopedie a figurilor de stil, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1975; 5. Grigore Brncu, Vocabularul autohton al limbii romne, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1983; 6. Ion Coteanu, Angela Bidu-Vrnceanu, Limba romn contemporan II, Vocabularul, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1975; 7. Ion Coteanu, Gramatica de baz a limbii romne, Ed. Albators, Bucureti, 1982; 8. Ion Coteanu, Istoria limbii romne, vol II, Editura academiei Romne, Bucureti, 1973; 9. Ion Popa, Fonetic i vocabular, Teora, 1995; 10. Ion Popa, Marinela Popa, Limba romn. Gramatic, fonetic, vocabular, Niculescu, 2008; 11. Ion Toma, Limba romn contemporan, Niculescu, Bucureti, 1996; 12. Iorgu Iordan, Limba romn contemporan, Bucureti, 1956; 13. Iorgu Iordan, Stilistica limbii romne, Bucureti, 1975;
71

14. Iorgu Iordan, Vladimir Robu, Limba romn contemporan, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1978; 15. M Rdulescu, G Arsenescu, Limba romn I. Vocabularul, Calende, 1993; 16. Mihai Petre, Noi contribuii la argoul studenesc, 1978; 17. Mocanu Marin, Bnic Gheorghe, Formarea cuvintelor n limba romn, Piteti, 1999; 18. Paula Diaconescu, Omonimia i polisemia, PLG; Bucureti, 1959; 19. Richard Srbu, Antonimia lexical n limba romn, Timioara, 1977; 20. Silviu Constantinescu, Dificulti semantice, Bucureti, 1994; 21. tefan Gitnaru, Gramatica actual a limbii romne, Tempora, 1998; 22. tefan Rdulescu, S scriem i s vorbim corect, Niculescu, Bucureti, 2002; 23. tefania Popescu, Gramatica practic a limbii romne, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1971; 24. Theodor Hristea, Derivarea regresiv morfologic n raporturile cu cea lexical, din vol. Sistemele limbii, Bucureti, 1970; 25. Theodor Hristea, Sinteze de limba romn, Albatros, Bucureti, 1984; 26. Valeria Bucureti, 2000; 27. Vasile erban, Ivan Evseev, Vocabularul romnesc contemporan, Facla, 1978; Guu-Romalo, Corectitudine i greeal, Humanitas,

72