BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL.

XIX, 2010

DESPRE UNELE NEUTRE – ÎNTRE „CORECTITUDINE

ŞI GREŞEALĂ”.
REACŢII (LUDICE) ÎN MASS-MEDIA

Daniela RĂUŢU
The Institute of Linguistics "Iorgu Iordan - Al. Rosetti",
Bucharest, ROMANIA

Regarding some Neuter Nouns – between „Right and Wrong”.

(Playful) Reactions in Mass-Media

Abstract
The essay consists of a grammatical description referring to the variation of plural
endings at neuter nouns and also a stylistic-pragmatic analysis of the intents and the
effects produced by the deliberate deviations from linguistic rule. In this regard, we
have analyzed a corpus of texts from mass-media: newspapers, magazines,
entertainment shows, different forums and sites with a humorous, playful and ironic
specific.

KEY WORDS: neuter nouns, morphological variation, playful deviations, stylistic

effects.

Conceput atât ca o descriere gramaticală, cât şi ca o analiză stilistico-

pragmatică, articolul urmăreşte două aspecte: folosirea, mai mult sau mai
puţin accidentală, a unor forme substantivale neutre de plural, de către
persoane care se află în atenţia opiniei publice într-un anumit moment şi
reacţiile – adesea ludice, ironice, parodice – faţă de aceste abateri de la
normă. De asemenea, vom încerca să urmărim – în perspectivă diacronică –
variaţia acestor dublete morfologice şi frecvenţa lor, acolo unde este posibil
– din punct de vedere sincronic –, raportându-ne la rezultatele găsite cu
ajutorul motorului de căutare Google.
Analiza noastră porneşte de la câteva declaraţii1 ale unor persoane
publice, în care sunt înregistrate forme de plural neacceptate de norma
lingvistică actuală şi atitudinea faţă de aceste utilizări în presa scrisă, mai
ales în cea de orientare ludico-umoristică (ca în cazul săptămânalului AC),
în emisiuni de divertisment (de tipul CC, M), pe formuri şi site-uri diverse.
*

1
Întrucât aceste declaraţii au fost difuzate pe mai multe căi de comunicare (presa scrisă,
audio-vizuală, internet etc.), nu am indicat sursa, ci doar persoana căreia îi apaţine
discursul.

81
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010

Despre variaţia şi criteriile de selecţie ale desinenţelor de plural la

substantivele neutre s-a scris mult în lingvistica românească. Unii
cercetători susţin că alegerea unei desinenţe în detrimentul celeilalte ţine de
registrul stilistic (Iordan 1943: 63), alţii au afirmat că structura silabică a
radicalului impune această selecţie (I. Coteanu; Brâncuş 1978: 253-258;
Irimia 1987: 63, 64), iar, în cele din urmă, s-a ajuns la concluzia că, deşi
repartiţia celor două desinenţe, -e, respectiv, -uri, depinde, în majoritatea
cazurilor, de considerente fonetice/grafice, totuşi unele forme de plural sunt
rezultatul opţiunii libere a vorbitorilor (Dragomirescu 2005: 118, 119;
Dindelegan 2009: 21, 22)2.
Cert este faptul că, după cum o dovedesc numeroasele atestări, – mai
ales cele din mass-media –, indiferent de structura fonetică a cuvintelor,
înregistrăm oscilaţii între cele două desinenţe, atât pentru substantive deja
impuse în uz şi/sau în lucrările normative, cât şi pentru termeni nou intraţi în
limbă3.
S-a remarcat faptul că desinenţa -uri se adaugă la majoritatea
substantivelor recente neologice, în special anglicisme. Variaţia celor două
desinenţe poate fi pusă şi pe seama „simţului lingvistic” al vorbitorilor, care
nu le „spune încă, în mod absolut sigur, care din cele două – sau mai multe
– forme este mai potrivită cu sistemul morfologic românesc” (Iordan 1943:
48). Pe de altă parte, se pune problema dacă -uri nu reprezintă, de fapt, o
fază intermediară de adaptare, din moment ce neutrele cu finale neromâneşti
se încadrează „automat” în tiparul de plural cu -uri (cf. Brâncuş 1978: 258;
Dindelegan 2002: 38), aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor substantive
care, în secolele trecute, cunoşteau varianta în -uri, dar astăzi selectează
pluralul în -e4. Datorită particularităţilor desinenţei -uri, de a nu crea
alternanţe fonetice în radical (cf. Brâncuş 1978: 257), se pune problema
dacă aceste substantive nu selectează desinenţa pentru a păstra cât mai
aproape forma de etimon, dar dacă nu cumva, ulterior, vor trece la varinata
cu -e, asimilându-se mai bine (mai ales prin alternanţe fonetice) sistemului
limbii române. Cu toate acestea, dată fiind ponderea din ce în ce mai ridicată
şi productivitatea tiparului în -uri5, este puţin probabil ca desinenţa „să fie
asociată cu mentalitatea vorbitorilor de a fi un fapt popular şi arhaic” şi, prin
urmare, să dispară, aşa cum considera I. Iordan (Iordan 1943: 62).

2
Pentru trăsăturile şi condiţionările fonetice ale neutrului în -uri, respectiv în -e, vezi, mai
ales, Irimia 1987: 63, 64; Zafiu 1998: 11 şi Dragomirescu 2005: 118, 119.
3
Precizăm că oscilaţiile dintre cele două desinenţe de plural nu sunt atât de frecvente în
cazul cuvintelor recente, acestea selectând, cu puţine excepţii, desinenţa -uri (cf. Zafiu
1998: 11).
4
Vezi, în acest sens, transformarea unor plurale în -uri în plurale în -e, tendinţă care a
început să se manifeste începând cu secolul al XVI-lea, la substantive ca mormânt, arc, vis
etc. (Gheţie et alii 1997: 121).
5
Pentru productivitatea acestui tipar, vezi exemplele înregistrate în Dindelegan 2009: 21,
22.

82
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010

Datorită influenţei limbii engleze, care are un sistem flexionar destul

de regulat, ne întrebăm dacă limba română nu încearcă să creeze, de
asemenea, un sistem regulat şi să elimine treptat neregularităţile,
alternanţele, impunând astfel desinenţa -uri, care, pe lângă faptul că nu
produce alternanţe fonetice, marchează, în mod categoric, clasa
substantivului şi a genului, având astfel rol de „clasificator” (cf. Dindelegan
2002: 38) şi nu creează omonimii – spre deosebire de alte substantive – cu
alte tipuri de plurale.
Oscilaţiile frecvente care au loc şi în cazul substantivelor deja impuse
în limbă (mai ales a celor cunoscute cu desinenţa -e) se explică prin
productivitatea tiparului -uri în româna actuală (cf. GLR I 2005: 82). În
cadrul larg al dezvoltării lui -uri, vorbitorul extinde desinenţa şi asupra altor
substantive, cărora nu le cunoaşte suficient de bine pluralul, care au structuri
fonetice asemănătoare, bazându-se astfel pe o serie de analogii sau care sunt
rezultatul unei opţiuni de moment, mai ales în contextul folosirii unui alt
substantiv în -uri în acceaşi frază.
Mai putem remarca şi o tendinţă ludică a utilizării unei desinenţe sau a
alteia, tendinţă care se explică fie prin imitarea limbajului unei anumite
persoane, fie prin dorinţa vorbitorului de a inova prin limbaj, pentru a capta
atenţia interlocutorului sau pentru a-i crea o stare de bună dispoziţie. Prin
folosirea din ce în ce mai frecventă a unor astfel de forme, la început cu
caracter ludic, ironic, parodic, se poate ajunge treptat la răspândirea şi
generalizarea lor în uz şi la impunerea, în cele din urmă, în dicţionare6.

I. Succesuri: „Poţi să ai şi eşecuri, poţi să ai şi succesuri...” (Elena

Băsescu)7

În cele două dicţionare ortoepice (DOOM şi DOOM2), pluralul

substantivului succes este, indiscutabil, succese, dar, în urmă cu trei secole,
după atestările din DLR8, forma de plural era succesuri. În româna actuală,
după cum arată atestările de pe internet, înregistrăm 261.000 de rezultate
pentru pluralul acceptat de normă şi 59.000 pentru forma în -uri, care
câştigă din ce mai mult teren datorită folosirii eronate în declaraţia Elenei
Băsescu. Utilizarea lui succesuri poate fi explicată prin influenţa lui eşecuri
(cu plural în -uri) în aceeaşi propoziţie. Răspândirea formei de plural se
datorează fie necunoaşterii normei, fie, mai ales, unei tendinţei ludice,

6
Trebuie precizat că, de cele mai multe ori, uzul impune norma, situaţiile în care norma
susţine folosirea unei forme sau a alteia nefiind la fel de repede acceptate.
7
Sublinierile din exemplele prezentate ne aparţin.
8
Redăm atestările din DLR: Şi eu avui îndestulare de mă vedea recompensată prin
succesurile a toate ce eu sperasem. Calendariu (1794), 37/20, cf. I. Golescu; Obicinuiesc
romanii în toate cela mari succesuri ... la zei să atribuiască gloria. Aristia, Plut. 281/8, cf.
Parab. 52/16.

83
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010

ironice la adresa limbajului Elenei Băsescu. Este interesant faptul că

substantivul succes este folosit, în limba română, mai ales cu forma de
singular, mai rar cu cea de plural, atunci când este vorba despre o urare, dar,
ca urmare a ironizării limbajului Elenei Băsescu şi din dorinţa de a
binedispune interlocutorii, printr-un limbaj comico-ludic9, succesuri începe
să fie din ce în ce mai utilizată chiar în contexte în care, în mod normal, se
foloseşte singularul:
(1) Hai, noroace şi succesuri! Şi aştept berea aia, pentru că te-am
lăudat şi te-am vorbit de bine, toate în acelaşi timp...
(www.monitoruldevaslui.ro).
În mass-media, atunci când subiectul unei rubrici sau emisiuni se
implică la numele fetei preşedintelui, se face referire şi la forma de plural
succesuri, ca marcă specifică limbajului ei:
(2) Don’şoară Elena, am strâns toate listele de adeziune. Trebuie numai
să semnaţi de luare în primire. Aţi pus degetul? Perfect! Succesuri la
alegeri! (AC, 15/2009: 12);
(3) Fata lu’tata, aia mică se vrea mai nou europarlamentăreasă. Adică
s-a săturat de atâtea succesuri pe plan local şi de Bamboo şi doreşte
fierbinte să o ajute filiala să candideze şi ea la alegerile europarlamentare.
(CC, 4 mar. 2009).
Această formă de plural începe să fie atât de des folosită încât se
extinde şi la alte cuvinte din aceeaşi sferă lexicală cu substantivul în discuţie
şi, mai ales, este pusă în legătură şi cu alţi membri ai familiei Băsescu:
(4) Băsexu ne crede proşti! Om fi noi plini de insuccesuri, dar chiar aşa
de proşti nu cred... (www.ciutacu.ro; 18 mar. 2009).
Totodată, pe lângă actualizarea formei succesuri în rubrica respectivă,
jurnalistul deformează şi alte plurale, încercând să imite limbajul eronat al
Elenei Băsescu. Interesant este faptul ca sunt deformate, în mod intenţionat,
atât substantive care prezintă oscilaţie în limba actuală (puncturi10), cât şi
cuvinte care nu acceptă desinenţa -uri la plural (literuri, problemuri)11.
Astfel, numele Elenei Băsescu nu mai este legat doar de forma de plural,
succesuri, ci chiar de utilizarea desinenţei -uri în orice context.
(5) EBA mănâncă literuri / ... Ci aceea că dacă vreunul dintre
susţinătorii ăia vrea s-o contacteze să-i ureze succesuri, va avea o
problemă (AC, 16/2009: 19);
9
Se porneşte de la ideea că, în anumite contexte, abaterea intenţionată de la normă
reprezintă o modalitate de captare a atenţiei interlocutorului printr-un limbaj imprevizibil şi
lipsit de stereotipii şi o tendinţă comico-ludică.
10
După cum arată rezultatele de pe internet (3680 de atestări pentru puncturi), oscilaţia
dintre cele două plurale, cu -uri, respectiv cu -e, se mai produce şi în limba actuală.
Precizăm că, în secolele trecute, forma de plural a substantivului punct era cu desinenţa -uri
(DLR, s. v. punct).
11
Lăsăm în afara discuţiei femininele care selectează -uri, încadrându-se în clasa numelor
de materie şi desemnând sorturi, soiuri sau calităţi.

84
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010

(6) Poţi să ai şi succesuri, poţi să ai şi problemuri / ... Un 25% pentru

fetele familiei e umanizant şi poate aduce, în particular, succesuri. Dar, în
general, va aduce foarte mari problemuri. (www.catavencu.ro; 11 mar.
2008);
(7) Aşa că a continuat călătoria în direcţia înainte, spre liniştea noastră
şi a unui echipaj de poliţie care, vă daţi seama, ar fi fost fericit să-i aplice
sau nu domnişoarei EBA 6 puncturi de penalizare şi 4-5 puncturi de
amendă. (AC, 25/2009: 8).
Încercând să mimeze limbajul Elenei Băsescu, într-o parodie din
emisiunea CC, se presupune că toate substantivele sunt utilizate greşit în
vorbirea acesteia. Interesant este că jurnalistul se foloseşte de un truc,
detaşându-se de ridicolul limbajului şi transpunând în vorbirea personajului
o serie de greşeli intenţionate. Majoritatea substantivelor îşi schimbă forma
de plural, trecând de la -e, uneori, de la -i (de cele mai multe ori, substantive
feminine) la -uri: colegurile, emoţuri, limituri, palpitaţuri sau invers: greţe,
bafte. Altor forme le sunt refăcute singulare de alt gen, unele încălcând
ideea de gen natural feminin, prin trecerea lor în clasa masculinelor: fetiţu’,
platformul, carier, spinarul, presul. În afară de latura comică şi ridicolă
împinsă la extrem a exprimării, se urmăreşte şi defăimarea persoanei
publice.
(8) Bună ziua! Discurs. Fetelor, să facem din shopping o artă. Nu, ...
ăsta e pentru colegurile de partid. Aşa. Discurs bun. Vreau să dezmint
zvoanele conform căruia. Conform căruia sunt fetiţu’ lu’ tata.
Tati, tati, s-a luat de mine ziarurile.
Iată, platformul meu program: în viaţă, poţi să ai şi succesuri şi eşece.
Dar eu nu sunt de acord cu presul, cu ziarurile adică. Declar că: am făcut
carier pe spinarul mea.
Tati, am emoţuri şi greţe.
În final, vă doresc multe bafte şi succesuri fără limituri.
Am palpitaţuri, tati. (CC, 11 iun. 2008).
Forma de plural succesuri a început să fie atât de mult utilizată, încât o
întâlnim şi în alte contexte, care nu o implică pe Elena Băsescu. Răspunzând
aceleeaşi tendinţe de inovaţie prin limbaj mai mult decât prin conţinut şi din
dorinţa de a-şi capta cititorii prin folosirea ludică şi, în acelaşi timp, comică
a unor forme care se abat de la normă, jurnaliştii deformează şi alte
substantive; unele dintre acestea pot fi înscrise în sistemul flexionar al limbii
române (progresuri), dar altele sunt inovaţii artificiale (aplauzuri):
(9) Redactorii de la Adevărul face succesuri jurnalistice
(www.sirb.net);
(10) Din succesuri în succesuri către marile progresuri!
(www.consumatoronline.ro);
(11) Bugetul, între „succesuri şi aplauzuri” / De trei zile şi jumătate
stau parlamentarii închişi în Casa Poporului pentru a vota bugetul de stat.

85
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010

Gura nu le mai tace, mâncarea nu le mai place. Adică le-ar plăcea, dar nu
le dă voie Roberta Anastase să meargă nici la masă. (www.jurnalul.ro; 15
ian. 2010).
Pentru a rezolva disputa dintre cele două forme de plural neutru, se
propune, în mod ironic, soluţia utilizării unui plural masculin, în -i,
încălcând ideea de inanimat12. Pe de altă parte, crearea unei noi forme, cu
totul ieşită din comun, este o încercare a unei persoane care îşi spune
părerea pe forum de a ieşi în evidenţă printr-un limbaj inovator:
(12) Nici succesuri, nici succese! / În opinia mea proprie şi personală,
forma corectă a pluralului cuvântului succes ar trebui să fie succeşi.
(www.coins.ro).

II. Filmuri: „Dl. Lucian Blaga fiind un colaborator în campania

electorală, un om plătit să facă filmuri...” (Alessandra Stoicescu)

În toate dicţionarele consulate, nu am înregistrat forma de plural

filmuri13, dar pe internet apare cu 8.200 de atestări, în comparaţie cu filme
care are un număr impresionat de 99.600.000 de rezultate.
Deşi nu a fost la fel de mediatizată ca forma de plural succesuri,
filmuri a atras atenţia şi a fost ridiculizat mai ales în emisiunea CC. De
remarcat este faptul că parodia nu implică doar numele14 Alessandrei
Stoicescu, care este deformat, ci şi aluzii evidente la politicieni şi persoane
publice aflate în centrul atenţiei. Astfel, Tăcerea mielurilor trimite la
numele lui Gigi Becali şi la originile acestuia, iar Alice în Ţara Minunurilor
este pus în legătură cu numele primarului Sibiului, datorită omonimiei
numelui său cu numele lui Moş Crăciun din limba engleză (Santa Claus).
Corespondenţa dintre numele lui Sorin Ovidiu Vântu şi filmul Pe aripurile
vântului este stabilită doar pe baza identităţii dintre substantivul propriu şi
cel comun, iar Marile speranţuri aminteşte, în mod ironic, de speranţele
membrilor PSD de a ajunge la conducerea ţării. Sub forma prezentării vieţii
politice ca un film, sunt şi titlurile: 4 luni, 3 săptămâne şi două ziluri sau
Nevesturile disperate, ultimul făcând aluzie la dezamagirea soţiilor de
politicieni, care au pierdut alegerile recente pentru preşedinţie. Toate
pânzurile jos este pus în legătură cu numele lui Traian Băsescu, poreclit
Marinelu, trimiţând, în mod evident, la statutul pe care îl avea înainte de a
intra pe scena politică. Foarte interesant este titlul Splendoruri în iarbă, în

12
Pentru semantica distinctivă a neutrelor, care implică ideea de inanimat, vezi Diaconescu
1970: 96, 97.
13
După cunoştinţele noastre, forma filmuri este folosită dialectal în câteva zone de pe
teritoriul României, dar şi în afara graniţelor ţării, la românii din Ungaria şi din Serbia.
14
Precizăm că în emisiunea CC, unele nume sunt deja impuse ca pseudonime sau ca
porecle care ridiculizează defecte de vorbire, ticuri verbale sau care constituie chiar
deformări ludice gratuite.

86
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010

care iarbă este folosit cu sensul figurat „drog”, făcând aluzie la declaraţia
foarte mediatizată a lui Andrei Gheorghe, în care recunoştea că a consumat
substanţe stupefiante.
De remarcat este faptul că titlurile filmelor nu sunt puse întâmplător în
legătură cu numele unui personaj, ci decodarea acestei relaţii este motivată
de asocierea cu un anumit fapt sau aspect condiţionat cultural, istoric, politic
etc., putându-se realiza în funcţie de „background-ul” fiecărui receptor15.
Folosirea formei de plural de la care am pornit devine doar un pretext de
asocieri şi ironii la adresa politicienilor actuali. În relaţia cu
cititorii/telespectatorii, se urmăreşte atât defăimarea persoanelor publice, cât
şi crearea unor efecte comice:
(13) Sunt Sandra Efectiv Storcescu şi vă prezint filmurile lunii
decembrie la Antena 1: Tăcerea mielurilor, film pastoral cu Gigi Becali;
Alice în Ţara Minunurilor, film pentru copii cu Klaus Iohannis; Pe
aripurile vântului, cu Sorin Ovidiu Vântu; Marile speranţuri, dramă cu Ilici
şi Hrebe; Stăpânul inelurilor, trâlogie cu Nicolae Guţă; O floare şi doi
grădinaruri, film indian de grădinărit; 4 luni, 3 săptămâne şi 2 ziluri, film
politic despre cât va rezista viitorul guvern în România; Lanţul
amintirurilor, cu Sorinel Puştiu; Toate pânzurile jos, film cu Marinel pe
uscat; Serialul Nevesturile disperate, cu Nina Iliescu, Dana Năstase,
Daciana Sârbu şi Mihaela, dragostea mea, Geoană; Splendoruri în iarbă,
cu Andrei Gheorghe. Pentru Cronicurile Cârcotaşilor a transmis Efectiv
Sandra (CC, 16 dec. 2009).

III. Sistemuri: „Mihaela Geoană a simţit ceva, un gol în corpul ei,

o simţire. N-a fost greşit ce a simţit. A existat acolo nişte sistemuri de
lucrări, nişte ceasuri rele în timpul ăla.” (Maria Câmpina)

Deşi forma în -e este singura admisă de dicţionare, pe internet

înregistrăm 25.500 de rezultate pentru sistemuri, în raport cu sisteme care
are 9.320.000 de înregistrări.
Ironia evidentă la limbajul agramat al vrăjitoarei se remarcă, mai ales,
prin punerea în legătură cu pluralul succesuri. Asocierea nu este deloc
întâmplătoare, aluzia din partea jurnalistului implicând familia Băsescu,
care a câştigat alegerile prezidenţiale, folosindu-se de aceste „sistemuri” ale
vrăjitoriei.
(14) Deci nişte sistemuri... Care cred c-au avut succesuri, dacă e să mă
întrebi pe mine, că s-a văzut rezultaturile... (GP, 3 febr. 2010).

15
Decodarea unui mesaj „manifestă semnificaţii şi asociaţii curente în contextul cultural al
epocii; producerea şi interpretarea sa trimite la o codificare prealabilă a analogiilor operată
de o enciclopedie ce variază din punct de vedere cultural. (s. a.) (U. Eco; apud. Ducrot
1996: 382).

87
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010

IV. Decesuri (Alina Gorghiu, Cătălin Ivan, Adrian Streinu

Cercel)

În dicţionare, singura formă de plural asdmisă este decese, dar pe

internet înregistrăm 7.980 de rezultate pentru decesuri şi 426.000 de
rezulate pentru decese. Forma în -uri este pusă în legătură, pentru a capta şi
mai mult atenţia cititorilor, cu succesuri:
(15) Prezentă duminică după-amiază la o emisiune de la Realitatea TV,
unde se dezbătea situaţia unor săteni care-şi construiseră singuri un pod,
Alinuţa a scos un porumbel din gura ei perfect rujată. Ne-a spus, afectată,
că în zona aceea au avut loc „două decesuri”(?!). „Decesurile” sunt
urmaşele „succesurilor“, bineînţeles, pentru că, în conformitate cu ultima
ediţie DOOM, pagina 213, pluralul de la „deces“ este desigur „decese”.
(www.infonews.ro; 31 mar. 2009);
(16) Între succesuri şi decesuri în politica de la noi / Cătălin Ivan, tânăr
europarlamentar PSD de Iaşi, a postat pe blog un text de bun-simţ legat de
gripa porcină. Mai puţin inspirat a fost cu pluralul de la „deces”. Decesuri
– i-a iesit lui Cătălin. O fi ceva în aer la Bruxelles sau s-a molipsit?
(www.newsiasi.ro; 8 nov. 2009) (s. a.).
Mult mai interesant este exemplul următor, în care o persoană remarcă
faptul că desinenţa -uri a luat o foarte mare amploare, începând, mai ales, cu
utilizarea formei de plural, succesuri şi că, în româna actuală, din cauza
largii utilizări a substantivelor în -uri se produc confuzii şi oscilaţii între
cele două tipuri de neutru plural. Desinenţa -uri, resimţită din ce în ce mai
mult ca marcă de plural neutru, pare totuşi să iasă învingătoare chiar şi acolo
unde norma impune -e.
(17) De la succesurile Elenei Băsescu, s-a încurcat totul. Oamenii fac
acum pluraruri mai des cu -uri, mai puţin cu -e. Ne gândim de două ori
înainte să spunem succese, pentru că, pur şi simplu, nu mai ştim cum este
corect. Iar unii măresc lista pluralului greşit. A fost Alessandra Stoicescu cu
filmuri, iar astăzi Adrian Streinu Cercel a vorbit de decesuri.
(www.wordpress.com; 12 ian. 2010) (s. a.).

V. Mesajuri: „Sunt melodii atât de frumoase, cu mesajuri

extraordinare...” (Aura Urziceanu)

În toate dicţionarele, am înregistrat formele cu -e, iar pe internet am

găsit doar 315 atestări pentru mesajuri, în comparaţie cu numărul
impresionat de rezultate al formei mesaje: 9.550.000.
Unele forme greşite de plural sunt folosite accidental şi izolat, fără a fi
la fel de ridiculizate şi de mediatizate. Ele sunt doar corectate, pentru a
atrage atenţia asupra abaterii de la normă, dar nu implică ironii la adresa
celor care le-au folosit. Reactualizarea lor în alte contexte se face foarte rar,

88
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010

pentru că, pe de o parte, nu sunt utilizate de către persoane foarte

importante, care să fie în atenţia opiniei publice, iar, pe de altă parte, lipsa
mediatizării lor face imposibilă decodarea corectă a intenţiilor şi a mesajului
transmise de cei care le preiau.
Folosirea intenţionată a formei greşite în emisiunea CC, imediat după
corectarea ei, nu este ironică, ci, deşi uşor forţată, se vrea a fi doar comică:
(18) I-auzi, mesajuri! Mesaje, mesaje, nu mesajuri (...) Mesajurile
noastre sunt că acum se termină o bucată, după care urmează ultima
bucată. (CC, 11 iun. 2008).

VI. Acuri: „El a intrat în cartea recordurilor după ce şi-a înfipt

nu mai puţin de 1790 de acuri în cap şi în faţă.” (Adrian Bucur)
Apariţia unor forme cu alt tip de plural faţă de cel acceptat de
dicţionare nu se explică neapărat prin necunoaşterea suficientă a normei, ci
pot fi puse, mai degrabă, pe seama unei ezitări16 sau a tendinţei limbii de a
folosi desinţa -uri la substantive mono- sau bisilabice17.
Întrucât forma acuri nu este folosită de o persoană care să fie în
centrul atenţiei publice, răspândirea ei este izolată şi apare doar în contextul
corectării ei. Tonul jurnalistului nu este ironic, ci uşor zeflemitor, prin
folosirea apelativelor mă, musiu:
(19) Nu sunt acuri, sunt ace, mă, musiu! (CC, 10 sept. 2008).

VII. Almanahe: „Am auzit aseară nişte băieţi simpatici de la

anumite ministere la televizor şi-i trimit să se ducă dreacu la muncă sau
să citească câteva almanahe, almanahe (...) să vadă exact ce-nseamnă şi
ce poate să cuprindă un capitol bugetar. (Marian Vanghelie)

În dicţionare, nu este înregistrată decât forma cu -uri. După utilizarea

greşită în limbajul lui Marian Vanghelie, pluralul în -e a început să capete o
amploare deosebită în mass-media. La fel ca în cazul lui succesuri, forma de
plural, almanahe este utilizată mai ales atunci când subiectul unei rubrici îl
vizează pe Marian Vanghelie. De cele mai multe ori, când avem o parodie
care îl implică pe Marian Vanghelie18, se încearcă să se actualizeze
cuvântul, uneori forţat (deoarece termenul nu are o frecvenţă deosebită în
limbă) în limbajul său, mimându-se, aşadar, vorbirea acestuia. În cel de-al
doilea exemplu, care parodiază discuţia dintre un poliţist şi Marian
16
Este ştiut faptul că vorbirea este mai puţin îngrijită şi nu atât de bine controlată faţă de
limbajul scris, pentru că intervin şi alţi factori în comunicarea orală, mai ales cei
paralingvistici, şi pentru că în emisiunile transmise în direct nu sunt permise pauze de
gândire foarte mari, unele forme fiind rostite aproape automat.
17
Pentru formele ace, respectiv acuri, nu am putut realiza o statistică pe internet, deoarece
rezultatele căutării includ şi alte forme omonime, cu alte sensuri.
18
Persoana este în centrul atenţiei publice mai ales datorită/din cauza greşelilor de
gramatică pe care le face.

89
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010

Vanghelie la un examen pentru permisul auto, se remarcă faptul că şi

poliţistul foloseşte aceeaşi formă de plural, intenţia jurnaliştilor fiind
evidentă: riculizarea limbajului unor persoane lipsite de cultură:
(20) Deci cum să răspund eu la telefonul asta care l-am primit şpagă
cadou? Cred că data viitoare o să cer nişte almanahe de-alea cu
instrucţiuni. (CC, 11 iun. 2008);
(21) – Deci io nu permit aşa ceva, aşa ceva de la un om care n-a citit
două almanahe în viaţa lui. Deci io n-am intrat pe pile şi pe relaţii.
N-am citit două almanahe?! Ia citeşte însemnul asta? Ce înseamnă
semnul ăsta?
Că cică n-ai voie cu trompeta. (M, 8 ian. 2008).
De remarcat este faptul că almanahe a devenit chiar o poreclă a
politicianului, o emblemă prin care acesta este uşor de recunoscut:
(22) „Almanahe” atacat la gramatică (www.stiri.acasa.ro).
Mult mai interesant este exemplul următor, care porneşte de la
parodierea unui cântec spaniol, Asereje, cu care rimează, de altfel, pluralul
almanahe. Sunt utilizate cuvinte din limba spaniolă, franceză, română,
ţigănească, unele cu desinenţe specifice acestor limbi, altele inventate,
pentru a răspunde şi necesităţii de rimă şi ritm. Străinizarea acestor cuvinte
răspunde unei tendinţe de încifrare a mesajului, dar şi unei tendinţe comice,
ludice de inventare de noi cuvinte şi structuri care atrag atenţia prin ineditul
lor. Mesajul cântecului ascunde aluzii referitoare la originea persoanei
publice, mai ales că se folosesc şi cuvinte ţigăneşti, la agramatismul
acesteia, prin folosirea unei limbi în care se combină forme greşite de
diferite origini şi la diverse evenimente şi situaţii în care a fost implicat
personajul.
(23) Almanahé. Ma. Nahé. Mareanu ne parleşte limbul rumana în
dialecta romu-spanio care e.
Almanahé. Ma. Nahé. Vanghelie spaniolo care parleşte cu limba aia a lui
poliglota care e.
Almanahé. Ma. Nahé. Socheres ma muceaceos comisione economato pe
persona fizica e. (CC, 6 dec. 2006).

VIII. Leptoape: „Nu s-au achiziţionat aceste leptoape

calculatoare...” (doctor invitat la Antena 3)

Nou intrat în limbă, substantivul laptop, cu pluralul laptopuri,

recomandat în DOOM2 şi înregistrat şi în DLR cunoaşte şi un plural în -e,
cu alternanţa fonetică specifică (ó>oa) cel mai probabil, din necunoasterea
suficientă a cuvântului sau prin analogia cu sinonimul său, calculatoare,
care are desinanţa -e. De asemenea, forma cu -e poate aparea şi dintr-o
tendinţă ludică a vorbitorului. Pe internet, raportul dintre cele două forme
este de 1 la 100, fiind înregistrate, de asemenea, şi forme cu grafia -e în

90
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010

locul lui -a (leptopuri, leptoape), corespunzând tendinţei limbiii române de

a scrie cuvintele aşa cum se pronunţă.
Folosirea acestui neologism cu pluralul în -e nu este atât de
condamnată, poate şi datorită faptului că nu a fost utilizată de o persoană
mai cunoscută. Tonul ironic şi persiflant este totuşi evident, mai ales
datorită folosirii dezacordului gramatical:
(24) E drept că laptopul este un neologism folosit greşit, dar totuşi
aceste laptoape ne doare, doamnă. (CC, 13 febr. 2008).

IX. Cable: „ ... în acest studio minunat există o infrastructură,

cable, mii dă cable, pe care uneori le rod şobolanii din Casa presei
Libere.” (Mihai Tatulici)

Dacă unele greşeli de limbă sunt privite cu simpatie şi constituie

subiect de amuzament în mass-media, altele sunt aspru criticate, mai ales
când apar la persoane cu o oarecare cultură şi pregătire filologică. O astfel
de greşeală, cum ar fi, folosirea substantivului cable în locul lui cabluri,
recomandat în toate dicţionarele, discreditează competenţele şi studiile
persoanei publice, ducând la pierderea credibilităţii acesteia şi la defăimarea
imaginii sale publice. Întrebarea, care se vrea a fi iniţial retorică, şi
răspunsul din cel de-al doilea exemplu trădează tonul critic, persiflant,
ironic până la sarcasm al jurnalistului:
(25) Tatulici?... Cine-i asta? Este acelaşi Tatulici care ne vorbea despre
„cable”?
Păi cultura generală şi în general e grea, deci unde e problema?!? E doar
Tatulici... (www.curentul.ro – forum);
(26) Să trecem la alte chestii impardonabile: domnul preşedinte
Popeye, văzui la Cîrcotaşi, vorbeşte agramat uneori, spunînd plancarde, în
loc de pancarte. Dar n-avem pretenţii de la dînsul, fiind marinar, la bază.
Ce te faci însă cu Tatulici, care a făcut filologia şi zice cable, în loc de
cabluri?! O fi făcut-o la seral, într-o facultate muncitorească, la care preda
Mischie şi Irina Loghin... (www.bogdanulmu.eu).
În emisiunea de divertisment CC, forma cable este un pretext pentru a
deforma alte cuvinte, atât substantive comune, cât şi proprii, care nu ar
putea accepta desinenţa de plural. Majoritatea substantivelor, fie ele neutre
sau feminine, schimbă desinenţa de plural -e în -uri (televizoruri,
bebeluşuri, cântăreţuri), altele adaugă -uri chiar la forma de plural
(spectatoriuri), iar altora li se reface un singular neobişnuit (canapeu19,
pauz), modificările gramaticale părând absolut aleatorii şi nepremeditate.
Intenţiile comice, care maschează totuşi tonul zeflemitor al jurnaliştilor, sunt
evidente în acest caz.
19
Canapeu nu este chiar o formă neobişnuită în limba română, după cum arată atestările
din DLR, fiind încadrat la neutre datorită ideii de inanimat.

91
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010

(27) – Şi la noi în studio există cable, ş-avem şi televizoruri, ş-avem şi

spectatoriuri, ş-avem şi bebeluşuri, ş-avem şi cântăreţuri, ş-avem şi
găinuşiuri şi huiduri şi tot felul de lucruri interesante. Uite, avem şi o
canapeu.
Auzi, da’ când avem şi noi un pauz? (CC, 13 febr. 2008)

X. Serviciuri: „Domnişoara Elena Băsescu le promite românilor

legalizarea drogurilor. Asta lipseşte în ţara asta! Asta e calea fericirii
pentru români? Asta trebuie să facă oamenii care rămân fără
serviciuri?” (Crin Antonescu)

Întrucât tiparul neutrelor constituit din corelaţia ĭu – iĭ nu mai este

productiv în româna actuală (cf. Dindelegan 2009: 25), tendinţa vorbitorilor
este de a trece substantivele din această categorie într-o clasă productivă,
cum ar fi cea a substantivelor cu plural în -uri20. Din înregistrările de pe
internet, se poate observa totuşi că raportul dintre cele două forme de plural
este de 1 la 1000, seviciuri având 18.200 de rezultate, iar servicii, formă
recomandată de dicţionare, 18.800.000 de rezulate. În DLR, ca formă
învechită este înregistrată şi serviciuri, dar nu se dau atestări. Forma este
condamnată în presa actuală, mai ales pentru că este utilizată greşit de către
un viitor candidat la preşedinţie. Punerea în legătură a celor două plurale,
succesuri şi serviciuri, se face pentru a evidenţia limbajul agramat al
politicienilor în general. Primul exemplu este mult mai bine construit,
pentru că parodiază o expresie cunoscută în limbă: a călca cuiva pe urme,
prin care jurnalistul sugerează, pe un ton familiar şi comic, că şi Crin
Antonescu face aceleaşi greşeli gramaticale ca Elena Băsescu, „călcându-i
pe succesuri”. Cel de-al doilea exemplu însă este foarte critic şi implică,
totodată, o ameninţare la imaginea pozitivă a candidatului (cu greutate şi
pretenţii), prin folosirea limbajului său eronat.
(28) Antonescu îi calcă pe „succesuri” lui EBa: Asta trebuie să facă
românii fără serviciuri? (www.ziare.com; 29 mai 2009);
(29) După ce „fata lu’ tata” a fost linşată de presă pentru termenul
„succesuri”, iată că un viitor candidat la preşedinţie, cu greutate şi
pretenţii, vine şi ne povesteşte despre cei fără „serviciuri”.
(www.hotnews.ro; 30 mai 2009).

XI. Mastodonturi: „Cele două mastodonturi vor ajunge peste cel

mult câteva ore la destinaţie.” (crainică Ştiri ProTv)

Forma de plural a substantivului mastodont, de gen masculin,

înregistrată în toate dicţionarele, este mastodonţi, desemnând „mamifer
20
O prezentare destul de amănunţită a substantivelor terminate în diftong cu -u, cu soluţiile
găsite pentru plurale în -uri sau în -ii este făcută de Al. Graur (Graur 1968: 99-101).

92
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010

pahiderm fosil uriaş, asemănător cu elefantul” (DEX, s. v. mastodont).

Provenit din fr. mastodonte, cuvântul este foar rar utilizat în limba română.
Datorită lărgirii sensului cuvântului care ajunge să desemneze, la figurat,
orice obiect, utilaj etc., de dimensiuni foarte mari, uriaşe, se simte nevoia
utilizării unei forme de neutru, care să corespundă clasei inanimatelor. Cu
toate acestea, atestările pentru forma în -uri sunt puţine, înregistrându-se 8
rezultate pe internet, spre deosebire de mastodonţi care are 58.500 de
rezultate. Contextele în care apar formele de plural se referă la ambele
sensuri.
Comentariul din emisiunea de divertisment CC nu este neapărat de
ridiculizare a formei greşite; deşi iniţial se atrage atenţia prin folosirea
apelativului alo, ulterior, ironia, trădată de expresia argotică şi cu dezacord
gramatical, cum vrea muşchii lui, se îndreaptă către alte persoane care
creează forme şi mai supărătoare de plural. Dacă nu am cunoaşte norma
limbii, pluralul mastodonturi nu ar atrage atenţia în mod deosebit:
(30) Alo, este un mastodont, doi mastodonţi, nu-s două mastodonturi,
deşi în ziua de azi oricine poate inventa cuvinte după cum vrea muşchii lui.
(CC, 13 febr. 2008).
*
Întrebarea care se deduce din prezentarea de faţă este dacă sunt
condamnabile aceste forme sau ele corespund unei tendinţe de întărire a
unui tipar sau a altuia la substantivele neutre din limba actuală. Evident,
tiparul în -uri are o productivitate deosebită în limbă, pentru că este singura
desinenţă care nu cunoaşte omonimii cu alte forme de plural de alte genuri
(cu execepţia unei clase speciale de feminine), spre deosebire de -e şi -i,
cărora le corespunde întotdeauna o formă de singular de genuri diferite.
Totuşi, acest fapt nu va determina eliminarea lui -e; fluctuaţii între cele două
afixe există începând din secolul al XVI-lea, iar superioritatea numerică a
uneia dintre desinenţe, în anumite momente ale istoriei limbii, nu a dus la
dispariţia celeilate. De altfel, după cum am remarcat şi în exemple,
oscilaţiile se produc şi prin trecerea pluralelor în -uri la plurale în -e, ceea ce
dovedeşte că lupta dintre cele două desinenţe este în continuă desfăşurare.
Este interesant totuşi de urmărit de ce unele forme au şansa de a se
impune în limbă prin folosirea lor repetată, chiar dacă la început corespund
unei intenţii comico-ludice a limbajului, iar altele nu sunt actualizate în alte
contexte, fiind nişte inovaţii, adesea artificiale, de moment. Răspunsul se
poate baza, în primul rând, pe raţiuni morfologice: o formă substantivală de
neutru este percepută, mai ales pe baza analogiilor, ca aparţinând sistemului
flexionar al limbii române, iar utilizarea repetată o impune în uz. Pe de altă
parte, frecvenţa unei forme se datorează şi mediatizării unei persoane care
se află în centrul atenţiei într-un anumit moment: cu cât o persoană este mai
cunoscută şi ocupă o funcţie mai importantă, cu atât jurnaliştii caută ocazia

93
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010

să o ridiculizeze mai mult, profitând de orice greşeală, mai ales de accidente

de limbaj.
Astfel, devierile morfologice intenţionate de la norma lingvistică a
unor plurale de neutru corespund tendinţei specifice pentru mass-media
actuală, aceea de a inova – pentru a capta atenţia şi a-şi asigura succesul la
public – mai ales prin formă decât prin conţinut.

BIBLIOGRAFIE

Brâncuş 1978 = Gr. Brâncuş, „Pluralul neutrelor din româna actuală”, în „Studii şi
cercetări lingvistice”, 29, 3, p. 253-262.
Diaconescu 1970 = Paula Diaconescu, Structură şi evoluţie în morfologia
substantivului românesc, Bucureşti, Editura Academiei
Române.
Dindelegan 2002 = Gabriela Pană Dindelegan, „Formaţii substantivale recente şi
rolul «clasificatorilor» în actualizarea lor contextuală”, în
Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Aspecte ale dinalicii limbii
române actuale, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti,
p. 31-46.
Dindelegan 2009 = „Trăsături flexionare ale substantivului în româna actuală”, în
Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Dinamica limbii române
actuale. Aspecte gramaticale şi discursive, Bucureşti, Editura
Academiei Române, p. 3-32.
Dragomirescu 2005 = Adina Dragomirescu, „Substantive neologice recente şi
adaptarea lor morfosintactică”, în „Studii şi cercetări
lingvistice”, 56, 1-2, p. 113-123.
Ducrot 1996 = Ducrot, Oswald, Jean-Marie Schaeffer, Noul dicţionar enciclopedic
al ştiinţelor limbajului (trad. rom.), Bucureşti, Editura Babel.
Gheţie et alii 1997 = Ion Gheţie (coord.), Istoria limbii române. Epoca veche
(1532-1780), Bucureşti, Editura Academiei Române.
Graur 1968 = Al. Graur, Tendinţele actuale ale limbii române, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică.
Iordan 1943 = Iorgu Iordan, Limba română actuală, o gramatică a „greşelilor”,
Iaşi.
Irimia 1987 = Dumitru Irimia, Structura gramaticală a limbii române, Iaşi, Editura
Junimea.
Zafiu 1998 = Rodica Zafiu, „Neutrul şi «tendinţele limbii»”, în „România literară”,
17, p. 11.

94
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XIX, 2010

SIGLE

AC = Academia Caţavencu, săptămânal, Bucureşti, anul I: 1991.

CC = Cronica Cârcotaşilor, emisiune Prima TV.
DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române, coord. Ion Coteanu, Luiza Seche,
Mircea Seche, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1998.
DLR = Dicţionarul limbii române, serie nouă, Bucureşti, Editura Academiei
Române, 1965 ş. urm.
DOOM = Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române,
Bucureşti, Editura Academiei, 1982.
2
DOOM = Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române,
Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005.
GLR I 2005 = Gramatica limbii române, coord. Valeria Guţu Romalo, vol. I:
Cuvântul, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005.
GP = În gura presei, emisiune Antena1.
M = Mondenii, emisiune Prima TV.

95