R Y

ASPECTE ALE COMPORTAMENTULUI VERBAL

RA
REFLECTATE ÎN UZAJUL FORMELOR PRONOMINALE
DE ADRESARE DIRECTĂ, ÎN VORBIREA POPULARĂ

LIB
DE

MARILENA TIU G AN

TY
Tot mai frecvent, în ultimul timp, se vorbește, în lingvistica gene­
rală, despre rolul pe care o serie de parametri nonlingvistici, ca, de exemplu,

SI
vîrsta, sexul, proveniența geografică și socială, rolul social, gradul de
instrucție, starea materială etc. (intr-un cuvînt s t a t u t u l1 membrilor

ER
unei comunități), îl au în determinarea comportamentului verbal al
indivizilor 2.
Este o constatare unanim acceptată că alegerea elementelor codului,
IV
precum și preferința pentru un anumit stil al limbii, în anumite situații,
sînt parțial determinate de statutul relativ3 al participanților
la o interacțiune lingvistică directă (face-to-face).
UN

Identificarea variabilei sociale, statutul relativ al partenerului, îi

impune vorbitorului selectarea4 dintr-o serie de elemente a aceluia
care i se pare corespunzător din punct de vedere cul­
AL

tural pentru contextul în care are loc contactul lingvistic. Membrii

unei comunități, care comunică prin intermediul unei limbi (sau al unei
variante lingvistice dialectale, regionale sau sociale), sînt constrînși
TR

să reacționeze lingvistic la o serie de „segmente” și relații,

arbitrar determinate, ale mediului (environment) în care se află.56 . Aceste
EN

1 Cf. Tatiana Slama-Cazacu, Limbaj și context, București, 1958, p. 288 și urm. ; Intro­
ducere in psiholingvistică, București, 1967 ; Obiectul psiholingvisticii și unele probleme ale ei,
p. 38—70; Psiholingvistică și aplicarea metodei dinamic-contextuale în dialectologie, p. 177—
194 : vezi și Clifford Geertz, Linguistic Etiquette, in Joshua A. Fishman (ed.), Readings in the
/C

sociology of language, Paris, Mouton, the Hague, 1968, p. 282; Fernando Poyatos, Cross-cultu­
ral study of paralinguistic ,,alternants” in face-to-face interaction (Comunicare la ,,IX-th Inter­
national Congress of Anthropological and Ethnological Sciences”, Chicago, S.U.A., 1973);
Don Handelman, Components of interaction in the négociation of a definition of situation (Comu­
SI

nicare la ,,IX-th International Congress of Anthropological...”).

2 Acest fapt se datorează tendințelor tot mai accentuate de reexaminare și redefinire a
principalelor probleme ale lingvisticii generale. Conceperea și definirea limbii drept un set struc­
IA

turat de norme sociale (William Labov, The reflection of social processes in linguistic structures,
în J.A. Fishman (ed.), Readings..., p. 240 și urm.) nu puteau rămîne fără urmări metodologice.
3 Cf.C. Geertz, op. cit., p. 282 ; vezi și W. Labov, The study of language in its social
U

context, în idem. The social stratification of English in New York City, Center for Applied Lin­
guistics. Washington, D.C., 1966, p. 6.
4 în terminologia lui Leonard Bloomfield (Secondary and tertiary responses to language,
BC

în „Language”, 1944, 20, p. 45), reacție secundară.

6 Cf.M.B. Emeneau, Language and ncn-linguistic patterns, în „Language” 1950, 26, p.
199; vezi și Deli Hymes, Models cf the interaction of language and social setting, în „Journal
of Social Issues”, 1967, 23, p. 21 : Dean C. Barnlund, The public and private self in Japan
and the United States (Comunicare la „IX-th International Congress of Anthropological ...”).
 150 MARILEINA TJUGAN

„segmente” sînt ordonate în tipare [patterns), fiecare tipar fiind caracte­

Y
ristic pentru o anumită comunitate și identificabil numai prin intermediul
valorilor culturale, pe care i le atribuie comunitatea respectivă.

R
în general, recunoaștem acțiunea variabilei sociale în limba vorbită

RA
din marile societăți urbane sau din segmente ale acestor aglomerări carac­
terizate prin : eterogenitatea compoziției, permeabilitatea grupurilor
sociale, existența barierelor sociale, a rolurilor determinate de statutul
indivizilor și a tiparelor comportamentale adecvate fiecărui rol, contexte

LIB
de interacțiune deosebit de variate și variabile, norme de cenzurare și
stabilitate a comportamentului verbal etc. Important este, însă, să
admitem și să urmărim acțiunea acestei variabile la nivelul comunităților
rurale, relativ mici și nestratificate.

TY
Acțiunea variabilei sociale asupra interacțiunii lingvistice poate fi

SI
evidențiată și prin urmărirea uzajului formelor pronominale de adresare
directă : tu-dumneata-dumneavoastră.

ER
Studiul acestei modalități de adresare directă este interesant, întrucît
el desemnează poziția socială a individului în
raport cu membrii comunității. Folosirea unei anumite forme pronominale
face posibilă identificarea statutului vorbitorului și al partenerului său,
IV
la un moment dat, într-un anumit context situațional, pune în lumină
raporturile sociale (instituționalizate sau nu) dintre parteneri și sugerează
UN

reacțiile caracteristice acestor relații.

Urmărirea uzajului pronumelor personale tu-dumneata-dumnea­
voastră, în interacțiunea lingvistică directă [face-to-jace), este un mijloc
AL

eficient de studiere a rolului limbii în contextul ei social, deoarece ele sînt,

aproape întotdeauna, simptomatice 6. în ceea ce privește încărcătura lor
informațională, ea nu este numai de natură lingvistică.
TR

Ne-am propus să urmărim modul de selectare a acestor forme prono­

minale și pentru că, în general, într-o interacțiune lingvistică directă
[face-to-face), se renunță destul de ușor la folosirea numelor proprii sau
EN

a titlurilor partenerilor (cînd ele există), dar este greu să se facă abstracție
de forma pronominală (în cazul limbii române) 7.
Deoarece în limba română există trei posibilități de adresare prono­
/C

minală directă, în interacțiunea cu un singur parte­

ner : tu, dumneata, dumneavostră, și deoarece numai în cazul pronumelui
dumneavoastră, forma verbală singură (cu desinența de pers, a Il-a plural),
SI

are valoare de echivalent absolut al formei pronominale, este

interesant să urmărim modul în care vorbitorii efectuează o diferențiere
IA

în uzajul formelor pronominale tu și dumneata, care, deși exprimă valori

U

6 în terminologia lui Yuen Ren Chao (Chinese terms of address, în „Language”, 1956, 32,
p. 217 și urm), désignatives ; vezi și Al. Niculescu, Notes sur la structure de l’expression prono­
BC

minale de la politesse, în „Cahiers de linguistique théorique et appliquée”, 1962, I, p. 179.

7 Cf. Gramatica limbii romane, I, București, Ed. Academiei, 1963, p. 91 ; vezi și Robert
Brown and Albert Gilman, The pronouns of power and solidarity, în Dell Hymes (ed.), Lan­
guage in culture and society, Harper and Row, New York 1964, p. 267 ; Ana Maria Martirena,
A study of interaction markers in conversational Spanish (Comunicare la ,,IX-th International
Congress of Anthropological...”).
 ASPECTE ALE COMPORTAMENTULUI VERBAL 151

culturale diferite 8, dispun de aceeași marcă verbală formală, desinența de

pers, a II-a singular.

R Y
Culegerea corpusului lingvistic reprezintă principalul aspect al
cercetării în lingvistica generală. Obținerea, pe teren, a faptelor lingvis­

RA
tice proprii limbii vorbite ridică o serie de probleme, care, pe de o parte,
vizează culegerea unor date noi, iar pe de altă parte presupune spargerea
unor tipare teoretice și a unor concepte lingvistice tradiționale, formu­

LIB
larea și aplicarea unei’metodologii cu care, în general, lingvistica nu este
obișnuită să opereze9.
Cînd datele care vor alcătui corpusul investigației sînt asociate
cu o serie de valori culturale, obținerea lor este mult mai dificilă.

TY
Modalitatea de realizare a unei cercetări lingvistice este, de obicei
(și din ce în ce mai mult), contactul personal dintre cercetător și realitatea
lingvistică, într-o primă fază, și informatori, în ultimă instanță.

SI
Postulatul fundamental al muncii de cercetare lingvistică îl constituie
desfășurarea anchetei in situ. Limba trebuie să fie stu­

ER
diată în contextul social în care este vorbită. Observația e de o importanță
cu totul specială dacă avem în vedere faptul că, de obicei, „materialul
oral este colectat cu o procedură și în condiții insuficient controlate, sau . . .
IV
în mod bizar, nu din comunicarea orală, ci din texte” 1011 .
Culegerea corpusului lingvistic oral, la fața locului, prin interacțiunea
UN

directă cu membrii colectivității, în condiții controlate, dă posibilitatea

înregistrării și folosirii unor date cultural relevante și autentice.
O problemă, uneori, greu de rezolvat este aceea apătr under ii
în comunitatea în care urmează să se desfășoare cercetarea. Atitu­
AL

dinea comunității față de străini (outsider-i) este foarte diferită, variind

de la ospitalitate, bunăvoință, dorință de colaborare pînă la ostilitate și
lipsa oricărei dorințe de colaborareu. Problema caracterului de outsider
TR

al anchetatorului este deosebit de delicată chiar și atunci cînd cercetătorul

respectiv a fost, la un moment dat, insider, în raport cu comunitatea. însu­
șirea unui rol social12 nou implică un anumit tip de relații-determinate-de-
EN

8 în limba română, dumneata este considerat pronume de politețe (cf. Gramatica limbii
române, p. 148; vezi și I. Iordan, Limba română contemporană, București 1954, p. 387; Л1.
/C

Niculescu și Al. Roceric, Pronumele ,,dtnsul” in limba română, în SCL, VIII, 1957, p 336 —
337; Al. Niculescu, Notes..., p. 179—185; Al. Niculescu, Aspetti lessicali dell’espressione pro­
nominale di cortesia, în ,.Lingua nostra”, XXVII, 1966, p. 6—8).
9 Cf. T. Slama-Cazacu, Pentru studierea limbii române vorbite (in comunicarea orală),
în „Limbă și literatură”, 1973, III, p. 484.
SI

10 Cf. T. Slama-Cazacu, op. cit., p. 487.

11 După părerea noastră există cel puțin două motive care pot determina sau stimula
IA

suspiciunea și lipsa dorinței de colaborare a membrilor comunității (nu și a oficialităților).

Mai întii este vorba, uneori, de imposibilitatea membrilor comunității de a înțelege natura și
scopul cercetării lingvistice. Dealtfel este greu să pretindem unor oameni a căror activitate
zilnică este destinată rezolvării unor probleme practice proprii sau proprii comunității să înțe­
U

leagă prezența unor străini care vin să întrerupă desfășurarea acestei activități pur și simplu
pentru a le pune întrebări. Un al doilea motiv, la fel de serios, este reacția informatorilor în
BC

fața microfonului, a unui partener care, printre altele, are în față un caiet și un creion și no­
tează aproape tot ceea ce aude și vede.
12 înțelegem prin rol social „modalitățile de acțiune repartizate indivizilor în cadrul unei
eomunități” (cf. J.A. Fishman, The sociology of language, în J.A. Fishman (ed.), Advances in
the sociology of language, Mouton, The Hague, Paris, 1971, p. 257).
 152 MARILEÎNA TIUGAN

rol13 (rolerelation-sJiips), care, în acest caz, nu pot fi decît tranzacționale 14,

cel puțin, o anumită perioadă de timp. De aceea cercetătorul trebuie să-și

Y
asume un rol acceptabil de către membrii comunității, care să permită

R
contractarea unor relații-determinate-de-rol, de tip personal (nu numai
tranzacțional) și, mai ales, să cîștige simpatia și încrederea oamenilor15

RA
în mijlocul cărora își va desfășura activitatea de cercetare.
în limita posibilităților de care am dispus, am încercat să soluționăm

LIB
atît problema pătrunderii în comunitate și a acceptării de către aceasta,
cît și pe aceea care vizează latura tehnică, cu implicații psihologice, a
anchetei lingvistice — ancheta cu magnetofonul16.
în ceea ce privește stabilirea comunității, datorită faptului că ancheta

TY
noastră s-a desfășurat în Muntenia, zonă mai inovatoare — din anumite
puncte de vedere — în raport cu celelalte zone dialectale dacoromâne,
in alegerea comunității nu am avut de optat între comunități de tip arhaic

SI
și comunități cu caracter inovator. Dealtfel, întrucît ancheta s-a limitat
la o singură comunitate lingvistică, aceasta nu ar fi reprezentat o particu­

ER
laritate relevantă prin comparație în interpretarea datelor.
Am ales drept punct de anchetă comuna Mîrzănești din județul
Teleorman, situată la 22 km de orașul Alexandria, la 8 km est de șoseaua
IV
București—Alexandria (comuna este și punct NALR, 803). Comunitatea
ne oferea condiții optime deaculturare17. Faza aculturării este deo­
UN

sebit de importantă pentru buna desfășurare a unei anchete lingvistice,

deoarece, pe de o parte, ea oferă posibilitatea verificării cunoștințelor cu
privire la problemele care ne interesează, iar pe de altă parte oferă sugestii
în legătură cu tipul de informații pe care le-am putea solicita sau primi
AL

din partea informatorilor.

TR

13 Relațiile-determinate-de-rol constituie „un set de drepturi și obligații reciproce, definite

cultural” (cf. J.A. Fishman, The sociology..., p. 257).
14 Relațiile-determinate-de-rol de tip tranzacțional sînt cele în care se marchează în mod
permanent drepturile și obligațiile participanților (pentru opoziția tranzacțional-personal, cf.
EN

J.A. Fishman, op. cit., p. 244).

15 Cf. William Samarin, Field linguistics, a guide to linguistic field work, Holt, Reinhart
and Winston, Leiden, 1967, p. 18.
16 în legătură cu aspectul strict tehnic al culegerii corpusului lingvistic, aspect care și
/C

el are un rol în determinarea autenticității datelor obținute, menționăm că înregistrările au fost

efectuate cu un magnetofon de înaltă calitate, cu alimentare autonomă (Uher Report 4000 IC),
de dimensiuni foarte reduse, fapt care a permis plasarea acestuia într-o geantă obișnuită. Viteza
adoptată la înregistrare a fost de 4,75 cm/s, pentru care caracteristica de frecvență este de 40 —
SI

8000 Hz. Folosind benzi magnetice BASF tip DP 26 și TP 18, s-a asigurat un timp de înregis­
trare de două și, respectiv, trei ore pe pistă, timp în care nu a fost necesară nici o intervenție.
Captarea sunetului s-a făcut cu un microfon miniatură tip SENNHEISER, de înaltă sensi­
IA

bilitate, avînd domeniul de frecvență cuprins între 500 și 4500 Hz, suficient pentru înregistra­
rea sunetelor vorbite. Microfonul a fost plasat în rama genții (căreia nu i s-a acordat o atenție
specială pe tot parcursul anchetei). Enumerarea acestor detalii cu caracter pur tehnic are scopul
de a sublinia încă o dată gradul de autenticitate al datelor astfel obținute. Ni se pare semnifica­
U

tiv comentariul pe care unul dintre informatori (C.I., 45 de ani) a considerat necesar să-1 facă
BC

în legătură cu prezența noastră in sat : Eră bine să fh'i août uo bandă d-ăea, dacă tod^țe) venirăs.. . .
17 înțelegem prin aculturare procesul de adaptare lingvistică și culturală suferit de orice
individ aflat într-o situație de contact lingvistic (cf. Uriel Weinreich, Languages in contact,
Findings and problems, Mouton,’1968, p. 33 — 36, 43, 60, 95, 119). Pătiunderea in comunitate
ne-a fost ușurată de relațiile de rudenie cu cîteva familii din comună, care, prin rolurile sociale
deținute în cadrul acesteia, ne-au asigurat, cel puțin, bunăvoința consătenilor.
 ASPECTE ALE COMPORTAMENTULUI VERBAL 153

Metodele la care am recurs în vederea înregistrării unui corpus bun,

Y
corect și relevant atît lingvistic, cit și cultural au fost ascultarea nediferențiată
(cf. engl. eavesdropping „trasul cu urechea”) și ascultarea selectivă18 (ultima

R
reprezentînd, de fapt, un aspect al primei), adică înregistrarea a ceea ce
oamenii vorbesc între ei sau cu cercetătorul, fără ca acesta să dea vreo

RA
orientare discuției (sau să pară că ar avea această intenție). Conversația
liberă cu diferiți informatori nu s-a desfășurat niciodată într-un mediu
care ar fi putut determina o modificare a comportamentului obișnuit19 ;

LIB
înregistrările nu au fost făcute nici în casa informatorilor, nici într-un loc
anume, ci pe stradă, la magazinul sătesc, pe marginea șanțului, în stația
de autobuz, acolo unde se aflau informatorii și niciodată,
aparent, cu un anumit informator. Am încercat o abordare a informa­

TY
torilor în interacțiunea lor normală, netulburată. Ne-am propus, cu alte
cuvinte, să folosim ometodă. de tip dina mi c-c ontextual20.
în cursul discuțiilor am introdus, din c î n d în c î n d, un ches­

SI
tionar 21 pregătit în prealabil, în primele două zile de contact cu comu­
nitatea.

ER
în legătură cu chestionarul, precizăm că el a încercat să cuprindă
majoritatea tipurilor de contexte și parteneri, în care și cu care poate avea
loc o interacțiune lingvistică directă, obișnuită în viața comunității. în
IV
adresarea întrebărilor nu am recurs la formule de tipul : cum îi spui unui
bărbat mai în vîrstă pe care nu-l cunoști, dar e de aici din sat etc. ?, deoarece
UN

este imposibil să se actualizeze artificial motivațiile proprii situațiilor de

viață și care determină, într-un anumit mod, organizarea mesajului, selec­
tarea unor termeni etc.
în primele două zile ale anchetei (care a durat șase zile) ne-am pro­
AL

pus să identificăm pe acei membri ai comunității care ar corespunde para­

metrilor ce ne interesau. Așa încît o „întrebare” suna astfel : Da' coanei
Dița a Iu' Dragomir, cum îi zici ? etc. (transpusă altfel: cum îi zici unei
TR

femei bătrîne, din sat, cunoscută de majoritatea sătenilor? etc.)22.

în linii mari, ancheta noastră și-a propus să parcurgă trei etape

EN

principale. Cele trei etape nu au fost realizate separat, independent una

de cealaltă. Dimpotrivă, am urmărit o simultaneitate a acestora, în măsura
în care contextul general al anchetei ne-a permis-o și, mai ales, în măsura
/C

în care trecerea de la o „etapă” la alta, în interacțiunea cu diferiți informa-

18 Cf. W. Samarin, op. cit. p. 75.

SI

19 Cf. și T. Slama-Cazacu, Probleme de metodă în sociolingvistică, în FD, VII, p. 243.

20 Cf. T. Slama-Cazacu, Introducere in psiholingvistică, p. 107 și urm., 177 și urm.;
vezi și Probleme de metodă..., p. 233 și urm.; Pentru studierea..., p. 490 și urm.
IA

21 în Introducere in psiholingvistică (p. 181), T. Slama-Cazacu prezintă inconvenientele

pe care le implică munca cu chestionarul. Ancheta cu chestionar înseamnă, după părerea autoa­
rei, ,,folosirea unei liste de întrebări..., de obicei, în afara situațiilor reale de comunicare spon­
U

tană și provocată sau determinată de împrejurări”. De aceea nu am ales drept modalitate de

lucru ancheta cu chestionar, așa cum se efectuează ea, de exemplu, în anchetele tip NALR.
BC

După părerea noastră, modul în care am „aplicat” acest chestionar nu a afectat cu nimic înre­
gistrarea limbii vorbite în situații normale de viață, a formelor care apar în cursul dialogului
familiar, al comunicării impuse de activitățile de muncă reală, familiară, obișnuită.
22 Prezentăm, în Anexe o listă a informatorilor, pe care i-am selectat drept reprezentativi,
după reascultarea materialului înregistrat, și o reprezentare schematică a chestionarului folosit,
care constituie de fapt o listă de posibile tipare comportamentale, determinate contextual.
 154 MARILEINA TI'UGAN

tori, nu afecta caracterul normal, spontan al comportamentului verbal

Y
al partenerilor noștri23.

R
.,Etapele” pe care ne-am propus să le parcurgem au fost :
1) o anchetă „directă”, „cu chestionar” (în limita precizărilor de

RA
mai sus) ;
2) solicitarea părerii informatorilor în legătură cu valoarea semantico-
culturală a formelor pronominale folosite 24 ;

LIB
3) o confruntare a „părerii” 2526informatorilor despre „uzajul corect”
cu „uzajul real”, înregistrat în timpul anchetei£®.
Vom prezenta, în continuare, datele constatate în legătură cu fiecare

TY
dintre parametrii nonlingvistici pe care i-am avut în vedere.
Caracterul de outsider în raport cu comunitatea nu admite discuții
sau posibilități de alternare în comportamentul selectiv al informatorilor.

SI
Toți, fără excepție (nu numai cei selectați de noi drept reprezentativi),
recurg la pronumele dumneata (uneori și la dumneavoastră) cînd interacțio-

ER
nează lingvistic cu un outsider sau cînd precizează care „ar trebui să fie”
pronumele folosit :
K'ar dacă-i de-o seamă cu mine, sigur ! tot așa, da ! aș putea da n-a o^cum, . . .
IV
dumneata ! ; dacă nu cunosc, nu sûn^slgur (C.I., 45 de ani) ;
Păi ne-adresdn^frumos, ie streină, din JbucureșV, dă unde-o fh'i, nu ștu
UN

ce ... (B.M., 24 de ani) ;

La un om pă care nu-l cunoș^cu tul nü, nu e voie: „băietele, dumneata
cine eșV V, că ie mai tânăr, sau : „tovărășele, aș vrea să vă cunos^și eu",
„pă ûnde suntes . . . ?” ; ăsta io v-orbésc (T.N., 73 de ani) ; t
AL

Nu să puăte să vorbim altuia dă dăpărte . . . cum vorbim noi aie, le

spunég_cu frumôsû^cu dumneata : ,,ôe căutat. . . (C.I., 45 de ani).
Această atitudine se datorează faptului că vorbitorul simte nevoia
TR

de a aborda un comportament verbal „ambiguu”, pentru a nu comite

erori în interacțiunea cu „străinii” ; chiar dacă aceștia pot fi „egali” ai
vorbitorului, ei nu pot cunoaște tiparul distribuțional al pronumelor de
EN

adresare directă, propriu comunității în care vin, și nici valorile culturale

23 în acest context subliniem încă o dată un aspect important implicat de orice cercetare
/C

care are ca obiect variația lingvistică. Recurgerea la o singură metodă de investigație și analiză,
proprie unei anumite discipline, atrage după sine acceptarea limitelor și a lipsurilor acesteia.
O abordare interdisciplinară, care să recurgă la metode și la perspective diferite, are avantajul
de a înlesni selectarea a ceea ce este bun, în fiecare metodă, oferindu-ne, în același timp, posi­
SI

bilitatea de a evita limitările și lipsurile fiecăreia în parte (cf. Jaqueline Lindenfeld, Problems
in the study of linguistic variation, 1972 ; comunicare la ,,IX-th International Congress of Anthro­
pological. ..” ; urmează să apară in Proceedings ; vezi și José Pedro Rona, A structural view of
IA

sociolinguistics (off print), în Method and theory in linguistics, p. 206 ; Fernando Poyatos, op.
cit.
24 în terminologia lui L. Bloomfield (op. cit., p. 49), datele obținute în această etapă, în
U

care cercetătorul lingvist nu se mai mulțumește cu simpla notare a informațiilor „spontane”

oferite de informatori și încearcă să obțină, din partea acestora, explicații referitoare la atitudi­
nea lor selectivă, constituie reacția terțiară.
BC

25 La J.P. Rona, op. cit., p. 202, conținut simptomatic al atitudinii lingvistice a vorbi­
torului.
26 „Confruntarea” nu s-a efectuat numai în faza finală a interpretării datelor corpusului,
ci în primul rînd pe teren, la fața locului, în prezența informatorilor. Este adevărat că această
operație ne-a obligat să abordăm o chestionare directă, dar, întrucît ea a fost efectuată la sfîr-
șitul anchetei, putem considera că nu a afectat autenticitatea și spontaneitatea informațiilor
(cf. și W. Samarin, op. cit., p. 152 și urm. ; cap. When to begin (data) collating).
 ASPECTE ALE COMPORTAMENTULUI VERBAL. 155

specifice, asociate fiecărui pronume. Pe de altă parte, folosirea conștientă

Y
a unei forme pronominale marcate prin indicatorul „distanței sociale”
poate fi simptomul tendinței de nonsolidarizare (semantică), cu un străin

R
de comunitate 27. Tu, marcă a solidarității, poate fi rezultatul frecvenței

RA
contactelor sau al unor asemănări obiective 28 :
V-an^zis cu d um nevuâstră (sensul pluralității) acu, că.. .vă cunosc
dă prima dătă, da dacă mai trăim împreună dă mă -obijnuiéz Jincép și
vă spun tul și vă spun ( !) ; păi așa, că nu pot eu să țin rnăltă vreme-așă,

LIB
să spun dumneata meréu ... ; vă eunăsși sûntéf copiei mei apruăpe
da ! ș-așă că, docandâtă, pînă fac conoștînță cu uomu, nu ștu ce ( !),
mai spun eo, da ! (C.V., 45 de ani).

TY
Se cuvine să remarcăm nonconform area vorbitorilor
din mediul rural la „direcția modern ă”, cum o numesc
Brown și Gilman 2930 , aceea a solidarității etice. Este curios că „solidaritatea

SI
etică” nu funcționează nici atunci cînd partenerul provine dintr-o comuni­
tate de același tip, mai mult chiar, aparține aceleiași unități dialectale :
Dacă ie din alt sat, cum ar fh'i d-acidă lapiélea . . ., șî sigur, nu^așă că

ER
cunoșV că e din alt sat nu pos_să . . ., cu dumneata (C.I., 45 de ani).
Bolul social este, de asemenea, o componentă a actului comunicativ
IV
care nu admite discuții sau oscilații de comportament în selectarea pronu-
melor personale de adresare directă. Indiferent de vîrsta partenerului,
UN

interlocutorul alege forma marcată cultural prin valoarea „respect” 80.

în cadrul unei comunități de tip rural, rolul social are două posibili­
tăți principale de materializare : intelectualitatea (care poate proveni
fie din mediul urban, fie din mediul rural) și oficialitățile politico-admi­
AL

nistrative.
Bolul social nu necesită corelații cu vîrsta sau cu sexul și, după cum
TR

se va vedea, nici chiar cu caracterul de outsider sau insider al partenerului.

Ceea ce este respectat este „funcția” sau „gradul de instrucție” al acestuia :
Păi n-ag^cum, de ! (cu dumneata), . . . Har să-l îrijoséz așa ; lâsă-l năibi,
EN

mai e și el președinte (la Consiliul popular); (. . .) ie dâctoră, și-i spun

dumneata ...', păi fhi' gcă-i duămna doctoră, zlcenjșijnoi c-a-nvățăt
urn pig dă carte ... și nu este de ! frumos . . . (C.V., 45 de ani) ;
/C

Hai ? dă ce nu le zcé g_cu tu ? ; n_n-ar î gcadră, cun^să,.. .la un doctor ?...

cun_să discută g cu ei ? Har dacă iernai mig_dă . . . contează și pregă­
tirea și.. . ființiea și .. . огсйт. . . (C.I., 45 de ani) ;
Da ! da nu-i zic tu ! nu ! nu pos^să-i zic ăsfel ! La uri for mai superior
SI

ca mine . . . să-i spunem așa ? nii_ Inu pos^să-i spun ! Har dacă ie mai
mic ca vîrstă . . . "ca mine ;..., îl respect fuarte mult, prâședinte, secretar,
IA

contabil, -Огсгпе-ar fn'i, nu ezistă să-i... tu sau... „bă, cutare”',

dumneata, da ! (B.M., 24 de ani) ;
U

27 Cf.R. Brown and A. Gilman, op. cit., p. 257.

BC

28 Brown and Gilman (op. cit., p. 257) remarcă: „solidaritatea apare în sistemul
pronominal european ca o modalitate de diferențiere, prin adresare, între parteneri egali din
punctul de vedere al autorității (power)”.
29 Op. cit., p. 275.
30 Cf. T. Slama-Cazacu, Dialogul la copii (București, 1962), p. 78 și 79—80; vezi și
Al. Niculescu, Notes..., p. 180.
 156 MARILEINA TIUGAN

(...) tovărășu președinte n-ag^cum să-i spun, are cevă. . . respéct

Y
care nu-ț permite cuvînt urit... ; ^e (г) conduce pă cineva léste ceva mai
sus ... ; să te esprimi așa ? adică merită să fh'ile respectat, io-i zig^dum­

R
nealui, dumneata! da! (T.N., 73 de ani);

RA
Donle primare, îi zic eu-, dumneata ! nu să puăte ; dă ce ie primar?
dă ce conduce? (D.I., 59 de ani);
Dumneata, tot așă-i zic, ie primar, de! ; ie rușine, cun~să-i v-orbéz_

LIB
așa? ăre funcție, da . . .funcție măre, nu ie ca noi! (C.I., 25 de ani).
Rolul social are drept principală coordonată „autoritatea” (cf-
engl. power).
Relațiile dintre un vorbitor și un partener cu un anumit rol social

TY
sînt nonreciproce. Așa cum o defineau Brown și Gilman, „autoritatea
(power) este o relație între cel puțin două persoane și este nonreciprocă,

SI
în sensul că ambii parteneri nu pot dispune de putere în aceeași zonă de
comportament ” 31. Definiția are, după cum se vede, un caracter limitativ,
excluzînd din discuție interacțiunea dintre parteneri cu statut relativ egal 3233
.
34

ER
în cazul nostru însă, ea poate fi aplicată tale-quale, cu precizarea că delimi­
tarea „zonelor de comportament” este efectuată conștient de către parte­
nerul „cu statut inferior”.
IV
Tiparul distribuțional instituționalizat nu admite abateri decît rareori,
în funcție de caracterul formal sau informai, public
UN

sau privat al situației de comunicare 33.

în interacțiunea lingvistică directă dintre doi indivizi, selectarea
anumitor termeni lingvistici este guvernată de relațiile dintre vorbitor și
AL

interlocutor, dar uzajul lor nu este predictibil în funcție de

calitățile partenerilor sau ale vorbitorilor, ci numai în funcție de
particularitățile contextului general în care are loc
TR

interacțiunea lingvistică34 :
Da, iéste, la șcuăl-aea, acolo cîmjm-an^dus d-am avut -ocazie m-an^dus
căi e . . . băeătu la șcuâlă, îi spuneam : „dwdwmâ” și ,,duâmna profeșuară”
EN

sau ..., da așa, dacă vorbés_cu ea pă stădă: „dorino, tu, cutare lucru” ;
păi da, sigur, dacă trăies^cu ea aicea, ce”! îi mai spun eo așăcîn^e lume,
/C

31 R. Brown and A. Gilman, op. cit., p. 254.

32 Vezi și Al. Niculescu, Notes_ , p. 180.
33 Formalitatea se referă la o serie limitată de comportamente predictibile,
iar informalitatea la o serie normală de comportamente permise, în cadrul unui grup (cf.
SI

Joan Rubin, Bilingual usage in Paraguay, în J.A. Fishman (ed.), Readings..., p. 522). Pentru
o discuție mai cuprinzătoare a conceptului de situație (formală sau informată) de comunicare,
vezi, de exemplu, Don Handelman, op. cit. Atitudinea față de situația de comunicare „este
IA

«interpretativă » ; definirea situației este, deci, un proces de negociere între participanți, care
ia forma unei serii de oferte și reacții care se continuă pînă în momentul în care se ajunge la
o definiție (a situației) acceptabilă pentru ambele părți ;.. .trebuie să încercăm să identificăm
U

acele componente ale interacțiunii care îi determină pe actori să fie mai receptivi sau mai refrac­
tari la interacțiune”. După părerea autorului citat, gradul de formalitate sau informalitate al
BC

situației de comunicare depinde, de fapt, de dorința de a participa la interacțiune sau de poziția

refractară, abordată de parteneri.
34 în terminologia lui Don Handelman, op. cit. : interaction frames ; ele indică „măsura
în care participanții urmăresc sau nu dezvoltarea unei baze comune de interacțiune.des­
criu starea contactelor interpersonale dintre participanți, pe parcursul unui anumit segment
al interacțiunii, precum și capacitatea acestei stări de a dezvolta o bază comună pentru inter­
acțiune”.
 ASPECTE ALE COMPORTAMENTULUI VERBAL. 157

tot așa! Da așâ, dacă su g~cu ea, îi spun î: „dorino, cutare lucru, -ofh'i,-o

Y
drege" . . . (C.V., 45 de ani).

R
De același tratament beneficiază și membrii familiei partenerului
cu un rol social bine definit :

RA
Ș'i^la cuâna pre-oteăsă, dumneata, da, da, n-ăre șcuâlă ( !) ; . . .eh! e-a
popi, de! (C.V., 45 de ani) ; "
Da! sigur! e și etatea și ... sigur șî^âsta să socotește, că . . . ie, ițe nevastă;

LIB
n-ăre cun_să-i zică : „preuoteâsă, tu / cutare lucru, !” (C.Î., 45 de ani) ;
Cuână pre-oteăsă, cucuăna, dumneata, sigur ; am^muncit . . . pă, pă
teren, că io sin_tod~dîm~parte-ăea, ș-ea a fos_tod~dîm_pârte dea, da nu
să puâte, e-a tu popa șî ... da! nu să puâte să-i zic (D.I., 59 de ani) ;

TY
Töt asă-i vorbim (soției primarului) . . /îgncft-i . . . dînsu primare, de !
( !) (C.L, 25 de ani).
Rolul social poate fi discutat și în raport cu gradul de intimitate

SI
(intimacy) 35 dintre vorbitori, cu toate că, în general, se consideră că
„această dimensiune este relevantă numai în oraș, sau în situațiile infor­

ER
male din mediul urban” 36 ; ea este însă reperabilă și la acest nivel :
Nü,~cîn_sûn numai cu bărbâtî-miii, da, îi spug^cu tu, dar față dă lume,
nu-i spun așa ; sau la coperativă, nu!... ai_cu vecini-dștea, tot așâ-l mai
IV
respect, da! tot așa, ști! ; că dacă ... ști ce zice1! : „dite âsta-i zice tu !”,
nu ștu ce ; față dă lume așa trébuç să zic ; și piiâte să simte și el mai alfel
UN

. . . (C.V., 45 de ani).
Oricare doi interlocutori din cadrul unei comunități lingvistice sau,
mai corect, din cadrul unui domeniu 37 sau alunei rețele (network) 38lingvis­
tice trebuie să recunoască relațiile-determinate-de-rol care există înțre ei
AL

la un moment dat. Această recunoaștere este parte integrantă a normelor

și a comportamentelor de care depinde existența comunității 39.
Abaterile de la recunoașterea și respectarea relațiilor-determinate-
TR

de-rol, în absența unui suport „material”, sînt sancționate de comunitate

prin atitudinea adoptată :
2n_lâme_î ... nu să puâte, trébüe să jK'ii nitél mai . . . mai aljel, ști ?
EN

nu pod liar să-l ei așa (informatoarea O.V., 45 de ani, vorbește

despre președintele Consiliului Popular, mult mai tînăr decît ea, și
rudă de gradul doi) ; că, a vinii președintele nostru dă lâ . . . maazin acolo,
/C

într-o zi, și . . . băeâtu-ola dă ie-m^magazio_cu bărbâtî-miii, și. . . totji

dîntr-o comănă șisîntșljleat amîndăi, ști, au făcăt armata, nu~s_ce ; și
eră atita lume-m^magazin acolo (...); și iei, președintele zice : „hai mă
băiet, hai să termenâs^și voi că ie doișpe, să- skîdes" ; da iei, dă colo, zice :
SI

„hai, bă, și pleâcă ș_tu d-aci, lâsă-ne-m_pâce" și. . . cevă rușinos așâ;
<
a-ntors și el câpu de 8-a uitât, j^n-a mai zis nimic, și sêeâm : „tovârășu
IA

președinte, ia să mai~faș^șcuălă cu ăștea!"', păi ce? k'ar față dă

U

36 Intimitatea este linia orizontală dintre membrii unei diade (cf. R. Brown and M. Ford,
Address in american English, în Dell Hymes (ed.), Language in culture..., p. 236 și urm.)
BC

36 Cf.J. Rubin, op. cit., p. 523 — 524.

37 Domeniul reprezintă un grup de situații sociale tipic constrînse de o anumită serie de
reguli comportamentale (cf. J.A. Fishman, The sociology..., p. 257).
33 Rețeaua este un grup de relații-determinate-de-rol, definite prin gradul în care sînt
guvernate de un set de valori ale comunității (cf. J.A. Fishman, op. cit., p. 257).
33 Cf. J.A. Fishman, op. cit., p. 244; vezi și Dean C. Barnlund, op. cit.
 158 MARILENA TTUGAN

luine-așă? see: „păi dacă ie bău, ôe să-i jac1* „De! fVecăre așa

Y
trébùe să fh'iie. . . făță dè lûme, nițel mai altceva” !

R
în ceea ce privește parametrii sex și vîrstă, ei nu introduc variații

RA
relevante în comportamentul verbal.
Parametrul sex nu este niciodată luat în considerație, deoarece parte­
nerul are întotdeauna cel puțin încă o marcă, care este percepută de interlo­

LIB
cutor și care îi impune o anumită, reacție. Această marcă poate fi vîrstă,
rolul social etc.
Variabila vîrstă și-a neutralizat acțiunea prin conformarea la un
anumit ciclu de viață. Există, în legătură cu variabila vîrstă, în actul comu­

TY
nicativ, două direcții comportamentale : în cadrul familiei, acționează
cu valoare de solidaritate reciprocă pronumele tu40 ; în afara familiei,
dumneata intervine pentru a marca „respectul” față de cei mai bătrîni.

SI
Răspunsurile obținute în cea de-a doua „etapă” a anchetei ilustrează

ER
atitudinea41 informatorilor cu privire la codul pe care-1 folosesc, părerile
{cf. engl. beliefs) lor despre propriul uzaj și, în același timp, motivează
selectarea efectuată de vorbitori, în funcție de componentele variabile ale
IV
situației de comunicare.
în conștiința vorbitorilor există o opoziție marcată între cele două
UN

forme de singular, tu și dumneata. Una dintre ele, dumneata, este marcată

din punct de vedere cultural și semantic, beneficiind de indicatorul rele­
vant al politeței, al limbajului îngrijit, frumos :
Dumneata ăsta ie... așa, mai, uvijrespéct așa ; ie -o vorbă așa mai dă sus, de !
AL

(C.I., 25 de ani) ;
(... )pentru că așa mă simt eo, că așa ar sta frumos, să-i spun, cu dum­
TR

neata ; bûnîntelés că... dumneata ie mai frumosJî.. .ie mai frumos ! (B.M.,
24 de ani) ;
Dumneata cred c-ar fh'i să fn'i-e, mai frumos, nu* și io zig^dăpă mine-așă
că.. .dumneata! (C.V., 45 de ani);
EN

Tu și bia nu-i frumos! nu ie frumos, de! da ce*. parcă mai zice tinerétu-
ôsta dă azi cu bre sau cu.. .dumneata*. niljmai zice.. .(D.I., 59 de ani);
Tu? ie mai inferiuără, mai jos, mai jos... ; dumneata ie o v^orbă mai ...
/C

scuturată între uămen^ mai scuturat ! (T.N., 73 de ani).

Este interesant să relevăm faptul că, deși am urmărit fără nici o
discriminare ocurența celor trei forme pronominale de adresare directă,
SI

în interacțiunea cu un singur partener, datele obținute atestă n o n o c u-

r e n ț a p r on umelui dumneavoastră în interacțiunea obiș­
IA

nuită, spontană, indiferent de statutul partenerului și de gradul de for­

malitate sau informalitate al contextului situațional general. Acest pro­
nume nu a fost menționat în nici unul dintre comentariile informatorilor
U

cu privire la încărcătura semantico-culturală a formelor pronominale

discutate.
BC

40 Cf. T. Slama-Cazacu, Dialogul..p. 76: „Copiii știu, de asemenea, că trebuie să

vorbească «altfel» cu adulții, fie străini, fie din familie”; vezi și Al. Niculescu, Notes..., p.
180.
41 Pentru o definiție a conceptului de atitudine, cf. J.P. Rona, op. cit., p. 206.
 ASPECTE ALE COMPORTAMENTULUI VERBAL 159

La întrebarea directă: Dar „dumneavostră” se zice pe

Y
aici?, răspunsurile au fost în același sens :

R
Dar caz! rar! nuju să zice : să zice dumneata! dumneata (C.V., 45 de ani);
Poate mai scăpăn^să zicem. .. dumneavuâstră ( !), da io nu prea uobijnuiésc,

RA
nu!; io cu bre! (T.N., 73 de ani);"
E! am auzitJi. . .,4 da nil prea zice glumea cu dumneavuâstrg, niijprea
Har zice. .. dumneavuăstrăf !), ; cu dumneatâ( !) (C.I., 25 "de ani) ;

LIB
Pronumele dumneavoastră este folosit numai cînd e asociat cu
ideea de. pluralitate.
Să zice, depine, știu io, acolo ... ,la fața löcülui, dăcă-i. . .dacă ie doo
persuăne. . .sau, mă rog, dâcăi mai multe, spun, sigur, dumneavuăstră,

TY
sau, dacă ie ünu: „dumneata ce dorești?” (B.M., 24 de ani).
Un motiv al frecvenței foarte reduse a pronumelui dumneavoastră
l-ar putea constitui și tendința subiectivă de optimizare a mesajului

SI
lingvistic : Io zic cu dumniatâ! nu cu dumneavuâsfg, ! nil! dumneavuăstră
ie o v-ărbă așa mai lilggă. . .mai așa, mai neobijnuîtă la noi... (C.V., 45

ER
de ani) ;
Să zice, de! da! da! io zic cu dumneata mai bună-i vuărb-ăsta cu
dumneata ; ag^găsit io dă cuvlnță, io cînam zis-o, io dă la mine, siggură,
IV
ne-nvățătă dă nimenea, că mi s-a părăt mtie că-i mai répede, mai répede-i
vorb-ăsta, da!; io d-âia am spus, că ie mai répede-asâ (D.I., 59 de ani).
UN

Această constatare e de natură să contrazică, într-o anumită

măsură, datele înregistrate în hărțile 1659—1660 și 166142 al ALE VI4344
care indică drept general, pentru vorbirea populară, uzajul pronumelui
dumneavoastră (în interacțiunea eu un singur partener), cu atît mai mult
AL

cu cît răspunsurile noastre au fost obținute, de data aceasta, tot prin

întrebare directă (și cu cît, în pct. 29, 260, 362, 872 ale h. 1661, informa­
torul ALE a folosit în răspuns pronumele dumitale în loc de dumneavoastră)^.
TR

La sfîrșitul anchetei, am solicitat informatorilor să precizeze care

este, după părerea lor, uzajul corect al pronumelor personale de adresare
directă în interacțiunea cu un singur partener.
EN

Datele astfel obținute evidențiază un fapt deosebit de interesant. Pe

de o parte, informatorii caută să se conformeze uzajului „instituționalizat”,
deci tiparului distribuțional general al pronumelor tu-dumneata-dumnea­
/C

voastră, indicînd care anume a fost elementul care i-a determinat să re­
curgă la pronumele dumneata :
Adică, la mai mari pos^să-i spui dumneata, nil la unu mai mic sauji.. . alte
persuăne; (...) la un -om pă care nu-l cunoș^cu tu? nu? nu ie voie ;
SI

dacă-i mai bătrîg^ca mine sau.. .dumneata ; n-a g cum să-i zic: „băi,
cutare”! nu-i frumos (etc.) (T.N., 73 de ani).
IA

42 H. 1 659 — 1 660 : Dumneavoastră.. .nu vă bateți capul (cu aceasta) h. 1661 : (Hainele)
U

dumneavoastră (stnt în căruță).

43 Atlasul lingvistic român, serie nouă, vol. VI, întocmit de Institutul de lingvistică și
BC

istorie literară al Academiei R.S.R., Filiala din Cluj, Edit. Academiei, 1969.
44 Dacă majoritatea locuitorilor unei comune spun că dumneata e mai frumos, aceasta nu
înseamnă că așa stau lucrurile, dar poate fi o dovadă că majoritatea locuitorilor nu cunosc sufi­
cient gradația semantică tu-dumneata-dumneavoastră, proprie limbii standard, sau preferă forma
dumneata pentru că e mai „repede”, mai scurtă, datorită unei justificate tendințe de optimizare
a mesajului lingvistic. în acest caz avem de-a face cu un dat de atitudine (cf. J.P. Rona, op.
cit., p. 207).
 160 MARILENA TIUGAN

Pe de altă parte, personalitatea informatorului, rolul său social îi

Y
impun ca, atunci cînd este solicitat să declare cum ar trebui să-și orienteze
comportamentul selectiv, să abordeze o anumită atitudine. Astfel, metoda

R
„ascultării nediferențiate” ne-a înlesnit constatarea că nu există nici o

RA
diferență între uzajul pronumelor tu-dumneata-dumneavoastră, specific unui
țăran de vîrstă medie, care a urmat numai patru clase la școală și care
nu îndeplinește un rol deosebit, marcat social, și uzajul propriu unui

LIB
țăran de aceeași vîrstă care a urmat numai cinci clase la școală, dar care
de un an este responsabilul cooperativei din comună (C.I., 45 de ani);
însă, atunci cînd acestuia din urmă i se cere să precizeze explicit : cum,
trebuie să spună.. .etc., el se situează pe poziția rolului său social și „fal­

TY
sifică” uzajul obișnuit, în așa fel încît să reflecte poziția sa deosebită în
raport cu cea a consătenilor :
(...) și noi^acun _știn să v-org (г) binjnu măe-așă, nu mai v-orbim nij^

SI
noi așa urît, murdar; ieu pos^să spun^că zic cu dumneata la tos^și la mai
tineri, kăr, da!: ,,cemai~fajjmă, dumneata?”, da! orcûnjvorbéz^mai fru­

ER
mos; da alcinevâ ? io ștu? -o mai v-orbi• ••io respect și sitn^șî io res­
pectat^.
Concluzii. Datele examinate confirmă ipoteza de la care am pornit.
Selectarea diferită și organizarea specifică a elementelor codului fac posibilă
IV
identificarea statutului actual al partenerilor la o interacțiune lingvistică.
I. Comportamentul verbal al individului este în strînsă dependență
UN

de o serie de factori nonlingvistici, care acționează, în fiecare comunitate,

conform unor tipare45 46. Aceste tipare nu trebuie înțelese în mod schematic.
Există tipare ideale {ideal patterns) — tipare generale, acceptate
de comunitate, care există în conștiința vorbitorilor—și tipare com­
AL

portamentale (behavioral patterns)—modalități diferite de actuali­

zare a unei competențe pasive. Prescripțiile se manifestă la nivelul „limi­
TR

telor” admise în ceea ce privește tiparele comportamentale47.

II. între modul în care este structurată comunitatea — „tiparul”
social — și „tiparul” distribuțional al pronumelor personale de adresare
directă — există o corelație, un anumit paralelism48.
EN

III. în vorbirea comunității rurale în care ne-am desfășurat ancheta

și, în general, în vorbirea populară, pronumele dumneavoastră, în interacțiu­
nea lingvistică directă (face-to-face), cu un singur partener, nu este folosit.
/C

Aceasta nu înseamnă că pronumele dumneavoastră nu ar exista în reperto­

riul lingvistic al comunității. El este însă „evitat” datorită tendinței subiec­
tive de „optimizare” a mesajului.
SI

IV. Pronumele dumneavoastră este substituit total în interacțiunea

lingvistică directă cu un singur partener de pronumele dumneata.
IA

V. în ceea ce privește repartizarea „pe numere gramaticale” a

celor trei pronume de adresare directă, se observă că dumneata are funcțiile
U

45 Acesta este comportamentul „impus” vorbitorului de relația de „autoritate” (cf.

BC

Brown and Gilman, op. cit., p. 254).

46 Vezi, de exemplu, J.A. Fishman, Who speaks what language to whom and when, în „La
linguistique”, 1965, 2, p. 67 și urm.
47 Pentru opoziția ideal-behavioral patterns, vezi J.P. Rona, The social status of Guarani
in Paraguay, în J.A. Fishman (ed.), Headings..., p. 277 și urm.
48 Cf. și T. Slama-Cazacu, Limbaj și context, p. 293, cu privire la principiul adaptării la
context; Dialogul..., p. 74, cu privire la principiul adecvării la partener.
 ASPECTE ALE COMPORTAMENTULUI VERBAL 161

lui dumneavoastră din limba standard. Se constată existența a două posi­

bilități de exprimare a „respectului” prin intermediul mijloacelor grama­

Y
ticale pronume și desinență :
a. pronumele dumneata cere desinența de singular. Cînd informato-

R
tul recurge la acest pronume, prezența sa este absolut necesară, deoarece

RA
numai forma verbală cu desinența de pers, a Il-a singular constituie,
după părerea informatorilor, o marcă a lipsei de respect :
Cun^să-i spun: „ce fac? "ie mai bătrîn ! îi spun: „ce fac dumneata, unde
te duc dumneata bre ?" (C.V., 45 de ani) ;

LIB
„Dumneata dî gheare iei?"... ; „păi spune-rț șî dumneata, câre-i mai
ieftină. .; „da ce, pârcă plăteș~ dumneatâ ?"... (înregistrare la coo­
perativa din sat ; dialog între responsabilul magazinului și o femeie din
sat, de 58 de ani) ;

TY
b. pronumele dumneavoastră nu este folosit, dar, atunci cînd totuși
informatorul nu recurge la forma pronominală dumneata, preferă să folo­
sească forma verbală cu desinența de plural drept marcă a respectului :

SI
E, cun^să-i zic? „ce fac părinte, dumneata?" sau „ce mai fâceț âstăz ?"
(C.V., 45 de ani) ;

ER
Ce fâceț bre? ce fâceț toârșu președinte? (B.M., 25 de ani).
VI. Deși din punct de vedere formal pronumele dumneata aparține
categoriei singularului (tu faci = dumneata faci), din punct de vedere
IV
cultural, el este asociat cu categoria pluralului — proprie pronumelui
de politețe dumneavoastră, substituindu-1 în toate pozițiile (ce faci dum­
UN

neata = ce faceți).
VII. în ceea ce privește uzajul pronumelor discutate, în funcție
de cei patru parametri menționați, el este determinat, în ultimă instanță,
de atitudinea generală și de statutul relativ al vorbitorului. Parametrul
AL

sex nu pare să fie relevant în selectarea unui anumit pronume. Singurii

parametri care nu admit variații în selectarea formelor pronominale,
indiferent de statutul relativ general al vorbitorului, sînt rolul social49
TR

și caracterul de outsider al partenerului.

Statutul de outsider este judecat nu numai în raport cu proveniența
din mediul urban a partenerului ; proveniența din oricare alt mediu,
EN

necunoscut în mod direct, prin contactpersonal,

de către informator, atrage integrarea partenerului în categoria outsider
și, în consecință, selectarea acelor elemente din repertoriul lingvistic care
/C

exprimă (din punctul de vedere al comunității) respect, politețe, limbaj

ales etc.
VIII. în legătură cu caracterul formal sau informai
al interacțiunii lingvistice, regula generală pare să fie selectarea lui dum­
SI

neata pentru situațiile formale. Abaterile motivate de caracterul informai

al contextului situațional sînt acceptate, în general, destul de ușor :
IA

La um pdhâr dă vin, mai scăpă și_tu!, mai scăpă cîteodâtă, de ! știu eo

ce să-z mai fâcă? i-ai zis, i-ai zis! Păi așâ, ôe să-s facă ? Scapă ! ce mai?
I-ai zis, i-ai zis, dacă bea -omu, ôe să mai știe ? mai știe iei dă dumneata
U

sau dă ceva? păcatele lui (!) (C.V., 45 de ani).

BC

49 Vezi, de exemplu, și T. Slama-Cazacu, Dialogul.p. 76 în cursul jocului copiii

își adaptează modul de exprimare, deși se adresează aceleiași persoane, după cum presupun că
ea are rol de adult (subi, ns.) ori de copil, sau după cum se referă Ia «adultul » din rol sau la
copilul din realitate”.

11 - c. 2067
 16 2 MARILEINA TRJGAN

Nu același lucru se poate spune despre abaterile „nemotivate”

într-un context formal.

Y
IX. în sfîrșit, precizăm că, totuși, selectarea și folosirea pronume­
lui dumneata drept marcă a respectului nu se datorează atît recunoașterii

R
„calităților” partenerului (sau nu în primul rînd acestor „calități”), ci

RA
dorinței informatorului de a se prezenta pe sine drept o persoană cu
vorbire aleasă, demnă, la rîndul său, de respect. Cu foarte mici excepții,
toți informatorii au ținut să precizeze :

LIB
Dacă vrei să fh'i respectat, trébüe să respect șî~tu! (de exemplu, B.M., 24
de ani).

TY
ANEXA 1

Lista informatorilor

SI
Topologeanu Nicolae,

ER
(73 de ani ; a urmat 5 clase la școală ; a fost plugar ; nu a părăsit niciodată comuna).
Dragomir Iordana,
(59 de ani ; a urmat 3 clase la școală ; nu a făcut deplasări).
IV
Chiru Ion,
(45 de ani ; a urmat 5 clase la școală ; de un an este responsabilul cooperativei din co­
mună).
UN

Chim Vasilica,
(45 de ani ; a urmat 4 clase la școală ; este soția informatorului Chiru Ion).
Boldei Mihai,
AL

(24 de ani ; a urmat 6 clase la școală ; lucrează la c.a.p).

Ciobanii Ioana,
(25 de ani ; a urmat 5 clase la școală ; lucrează la c.a.p.)
TR

ANEXA 2
Chestionar*
EN

Sex Vîrstă** Outsider („străin”) Con­ Con­

Insider comunit. comunit. Rol text text
/C

m f a b c („localnic”) de același de tip social in­ formal

tip diferit formai

X X X
SI

X X X
X X X
IA

X X X X X X
X X X X X X
X X X X X X
U
BC

* Răspunsurile la chestionar nu au fost trecute in acest tabel, deoarece ele variază sensibil în funcție
^e virsta, rolul social etc. al informatorilor.
** a—partener mai in virstă decît informatorul.
b = partener de*aceeas ivirstă cu informatorul.
c = partener mai tînăr decît informatorul.
 ASPECTE ALE COMPORTAMENTULUI VERBAL 163

Y
ANEXA 2 (urmare)

R
Sex Vîrstă** Outsider („străin“) Con­
Insider Rol text Con­

RA
comunit. comunit.
m f a b c („localnic”) de același de tip social in­ text
tip diferit formai formal

LIB
X X X
X X X
X X X
X X X X X X

TY
X X X X X X
X X X X X X
X X X

SI
X X X
X X X

ER
X X X X X X
X X X X X X
X X X X X X
IV
X X X
X X X
UN

X X X
X X X X
X X X X
X X X X
AL

X X X
X X X
X X X
TR

X X X X
X X X X
X X X X
EN

X X X
X X X
X X X
/C

X X X X
X X X X
X X X X X X
X X X soția
SI

X X
unei
per­
X X X sonali­
IA

X X X X tăți
X X X
X X X
U

X X X
BC

X X X
X X X »

Decembrie 1973 Centrul de cercetări fonetice și dialectale

București, Calea Victoriei, 194
 164 MARILEINA TIUGAN

ASPECTS OF THE VERBAL BEHAVIOUR REFLECTED

Y
IN THE USAGE OF THE PRONOMINAL FORMS OF DIRECT

R
ADDRESS (IN THE SPEECH OF A RURAL COMMUNITY)

RA
In this paper the author points out the action of the social variable
on the linguistic interaction by examining the usage of the direct address
personal pronouns : tu-dumneata-dumneavoastră in the linguistic interac­

LIB
tion with a single partner in a rural (linguistic) community.
On the basis of the linguistic corpus analysed here the author’s
conclusions are the following :
— The personal pronoun dumneavoastră is not used in a face-to-

TY
-face (usual) linguistic interaction with a single partner. It is wholly repla­
ced by the persona] pronoun dumneata which although accompanied by
the verbal feature [singular] (proper to the personal pronoun tu, too) is

SI
considered, in the rural community, an index of “deference” ;
— The usage of the pronouns under disscussion is determined,

ER
most of all, by the general attitude and the relative status of the spea­
ker ;
— The social role and the status of outsider introduce symptomatic
IV
variations in the selective linguistic behaviour of the participants in a
face-to-face linguistic interaction ;
UN

— The variations determined by the parameter age are characteri­

zed by a high degree of predictability ;
— The parameter sex does not introduce special variations in the
selective behaviour of the partners in a face-to-face linguistic interaction ;
AL

— The formal or informal aspect of the general situation of commu­

nication determines in its turn some peculiarities of the selective beha­
viour of the partners. It is interesting to point out that the formal or infor­
TR

mal aspect of the situation of communication has to be interpreted in

terms of the openness or non-openness assumed by the partners against
the situation of communication.
EN
/C
SI
IA
U
BC