Şcoala Gimnazială ,,Garabet Ibrăileanu”, Tg.

Frumos

Prof. dr. Lupu Mihaela

SEMNIFICAŢIA MESAJULUI UNUI TEXT DRAMATIC

Scrie un text de minimum 150 de cuvinte, ȋn care să prezinţi mesajul/o semnificaţie a

textului dramatic ,,Take, Ianke şi Cadȃr” de Victor Ion Popa.

În redactarea textului:

 vei preciza mesajul/o semnificaţie a textului, prin referire la temă;

 vei prezenta două idei/secvenţe sugestive pentru mesajul transmis;
 vei identifica două trăsături ale personajelor, relevante pentru mesaj;
 vei menţiona o emoţie exprimată sau o valoare morală/culturală, justificȃndu-ţi
alegerea.

Ordinea integrării reperelor ȋn cuprinsul compunerii este la alegere.

Punctajul pentru compunere se acordă astfel:

 conţinutul compunerii-12 puncte

 redactarea compunerii-8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor-1 punct;
coerenţa textului-1 punct; proprietatea termenilor folosiţi-1 punct;
corectitudinea gramaticală-1 punct; claritatea exprimării ideilor-1 punct;
respectarea normelor de ortografie-1 punct; respectarea normelor de
punctuaţie-1 punct; lizibilitatea-1 punct).

Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se

acordă doar ȋn cazul ȋn care compunerea are minimum 150 de cuvinte şi dezvoltă subiectul
propus.

Mesajul unui text literar reflectă viziunea autorului asupra realităţii, pe care o prezintă ȋn
mod subiectiv ȋn opera sa. Textul dramatic transmite un mesaj profund moralizator prin
intermediul personajelor, al conflictului dramatic şi al indicaţiilor scenice, ȋmbinȃnd astfel
mesajul textual cu gesturile, mimica personajelor sau jocul scenic. Este scris pentru a fi jucat pe
scenă, deci reprezentat, şi este divizat ȋn secvenţe de dimensiuni diferite (acte sau tablouri şi
scene).

Opera dramatică ,,Take, Ianke şi Cadȃr” de Victor Ion Popa are ca temă iubirea, avȃnd ca
fundal prietenia a trei oameni de etnii diferite. Take şi Ianke sunt prieteni de treizeci de ani,
trăindu-şi viaţa ȋntr-un mod similar, ca ȋntr-o oglindă. Cadȃr se deosebeşte de Take şi Ianke prin
mai multe aspecte, fiind omul soluţiilor şi ajutȃndu-i pe cei doi ȋndrăgostiţi, Ana, fiica lui Ianke,
şi Ionel, fiul lui Take, să se căsătorească, ȋmpotriva dorinţei părinţilor lor. Fragmentul redat ȋn
scena 7 din primul act transmite emoţia unui părinte ce se simte ȋmplinit cu realizările copilului
său şi mȃndria pe care doreşte să o ȋmpărtăşească cu cei din jur: ,,Ei, aşa o bucurie face s-o
ȋmpart şi la alţii…”.

Conflictul dramatic, redat prin discuţiile dintre personaje, valorifică emoţiile tatălui ȋn
momentul revederii. Ianke este copleşit de emoţii, aşa cum sugerează secvenţa ,,Mi-i şi ruşine să
te sărut, aşa prost ȋmbrăcat cum sunt… aşa o cucoană ca tine…”, şi ȋşi manifestă bucuria
revederii prin intermediul complimentelor pe care i le face Anei, formulate prin interogaţii
retorice şi antiteză: ,,O fată aşa frumoasă…Spune! Tu eşti a mea? Chiar a mea? Un ovrei bătrȃn
şi urȃt ca mine are o fată aşa de frumoasă?”. De altfel, fragmentul face parte dintr-o comedie,
un text dramatic care provoacă rȃsul prin surprinderea unor tipuri umane sau a unor situaţii
neaşteptate, utilizȃnd diverse modalităţi: ȋnfăţişarea personajelor, comportamentul şi limbajul
acestora, anumite situaţii sau indicaţiile scenice. Dialogul este principala modalitate de
comunicare ȋn textul dramatic, fiind de cele mai multe ori conflictual, atȃt ȋn indicaţiile scenice,
cȃt şi ȋn textul dialogat, putȃndu-se combina diverse structuri textuale. Trăsăturile unui personaj
dramatic pot fi prezentate direct, de către autor (ȋn indicaţiile scenice), de către alte personaje sau
de personajul ȋnsuşi, prin autocaracterizare. De asemenea, trăsăturile unui personaj pot reieşi
indirect, din indicaţiile scenice (care evidenţiază acţiunile, gesturile, comportamentul), din modul
ȋn care vorbeşte şi din replicile sale, adică din ceea ce spune. Specifice comediei sunt diferitele
tipuri de comic (de situație, de caracter, de moravuri, de limbaj, de nume etc.), în diferite forme
de manifestare (ironie, umor, caricatură):

,,IANKE: Dar ce, crezi că eu mă mişc? Mai bine stric un calup de săpun. I-auzi, domnule, cum
sforăie! Aista nu mai este turc, aista-i curat harmasar persan! Cadȃr! (Ia o bucată de săpun şi o
azvȃrle ȋn Cadȃr. Cadȃr, lovit, crapă un ochi, murmură ceva neȋnţeles, se răsuceşte puţin ȋn
scaun, apoi se aşază zdravăn şi adoarme iar. Nu mai sforăie.)

Mesajul textual este completat de indicaţiile pe care autorul le oferă ȋn didascalii cu

scopul de a orienta jocul scenic şi de a oferi expresivitate fiecărei replici. Emoţia lui Ianke este
redată prin indicaţiile scenice: ,,IANKE (ȋnlemnit)…(e aşa de emoţionat, că nu poate să mai
vorbească.)”, ,,(şi plȃnge şi rȃde şi-i sărută mȃinile, stȃnd istovit pe scaun.)”, sugerȃnd astfel
dragostea părintească şi bucuria revederii. De asemenea, trenul care trece prin spatele caselor lui
Take, Ianke şi Cadȃr este un personaj simbolic al piesei, absent fizic, dar prezent ȋn replicile
personajelor. El este simbol al revenirii şi al evadării, obiect al contemplaţiei, simbol al speranţei
şi al aşteptării. Copacul ce pare a unifica cele trei locuinţe şi cele trei vieţi are şi el valoare de
simbol.

În concluzie, putem spune că textul dramatic ,,Take, Ianke şi Cadȃr” de Victor Ion Popa
reuşeşte să transmită un mesaj profund, folosind atȃt mesajul textual, prezent ȋn replici, cȃt şi
mesajul paratextual, din didascalii.